Formarea Pentru Psihoterapie

FORMAREA PENTRU PSIHOTERAPIE
Jesse D. Geller John C. Norcross David E. Orlinsky
Formarea pentru psihoterapie

Perspective ale pacientului si ale clinicianului ,
Traducere din limba' engleza de Tatiana Clara Ilie
A
TReI
Editori:
I
$IL VIU DRAGOMIR VAsiLE DEM. ZAMFIRESCU Director ed~torial: MAGDALENA MARCULESCU
I
Coperta colectiei: FABER STUDIO (r:;ilvia Olteanu;;i Dinu Dumbravician)

I
Director productie: CRlStIAN CLAUDIU COBAN

I
Dtp: OFELIA COSMAN
Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romniei GELLER, JESSE D~ psihoterapie: Formarea penttfu perspective ale
pacientului si ale cFnicianului / Jesse D. Geller, John C. Norcross, David E. prlinsky ; trad.: Tatiana Clara Ilie. ISBN 978-973-717-210-8 1. Norcoss,JohnC. II. Orlinsky, David . Bucure;;ti : Editura fr. ei, 2008 III. Ilie, Tatiana Clara (trad.) 615.851
Aceast~ carte a fost tradusa dupa: The Psyehofherapist's Own Psyehotherapy,
Jesse Copyright JOj c.by Oxford University Orlinsky, 2005 D. Geller, 2rS Norcross, David E. Press, Ine. Copyrrght Editura Trei, 2008,
Ci .27-0490, Bucure;;ti pent1i~ editia n limba romna Tel.VFax: +4 021 300 60 90 e-maill: comenzi@edituratreLro www.edituratreLro
I
lSr
978-973-707-210-8
Cuprins
~~~~~~;~~~;i'::::::::::::::::: ::1::::::::::::::: ::::::::::::::::::::::: ::: ::::::::::::::

1.
::::: ::::: :::::::::: :::::::: :::::
::1~
PG~~~:~~ ~;~~;~t~~S~~~~;~~~'~~';i'D~~i'd'k'6~~~k~)""""'"''''' 15
29
Partea 1. formare n modelul n cadrul dtferitelor orientari teoretice 2. Analiza de Terapia terapeutu1ui clasic freudi~ (Richard Lasky)
3. Rolul terapiei personale n formarea analistVIui jungian (Thomas B. Kirsch) 4. Terapia personala si dezvoltarea n terapiilel experiential-umaniste (Robert Elliot si Thea Partyka)
.43
51
5. T;::f~~f:~:~l~l~ .~ ..~~~.~~~~ (Anton-Rupert Laireiter si Ulrike Willutzkil
.~~~~~~.~~.~~~ :.~~~.~:~ :.~

60 72 pacient
pacienti
6.
R~~[iE~~af:=a.~ .. t~~.~~i~i.r.~~~~l~.~~~i~I~ ..~~~r..~.~~.~~ t

Partea a II-a. Terapeutul[a Experiente personale: Marturii ale rapeufilor
7. Experienta atins n analiza cu Fairbaim si W~cott: rezultatul mea n terapia psihanalitica? (Harry Guntrip)
1
Ct de complet este87
8. Experientele mele ca pacient n cinci psihot~rapii psihanalitice (Jesse D. Geller)
110
9. E;~:~~:~:l~a~o~:~~~!:~~~~~~~ (Windy Dryden)
.. ~ .. ~
~~.~r~~~~~.~ .. ~
132
10. Eul si Sinele: Reminiscentelale terapiei existential-umaniste
153
(Bayan Wittine) (Clara E. Hill)

11. Rolul terapiei individuale 1'imaritale n dezvoltarea mea 172
12.
~:~t~:~; .. ~~~~.~ J:~::~::. ~~~:~~~. ~.~~~I .. ~.~~~~ ~~~~~~~

(William M. Pinsof) .
193 215
Rezultate ale cerce Iarii. Beneftcierea de terapie personala 13. Prevalenta si parametrii te~apiei personale n Statele Unite
(John C. Norcross si James
F' Guy)
(David E. Orlinsky, M. HeI e R~nnestad, Ulrike Willutki, Hadas Network)
14. Wiseman, Jean-Fran<;;oisBo ermans si SPR Collaborative Research
~:7:;~:~. :.~. ~.~~~~~~~~.~~j~'.~~~~~. ~~~~ ~.~.~~~~.~~.~.~... ~~:~ ~.~~.~~~. :.~. ~

~.~~~~~~~~.: ..~~.~~~~~~.~~.~ ..~~~~~~.:.~ Connor) (John C. Norcross si Kelly
.229
15. ;:::r:~~e~a:~~~~~~l~:r.~t~.
248
16.
17. Rezultate si impacturi ale }fsihoterapiei psihoterapeutului:
t ~:l:~~:l~ .~~~~~.~~~~.~~.~~.~~
(John C. Norcross si Henrz Grunebaum)
.~11' ~.~.~~~.~~~~ :~~~~..~~~.~ ~~~ :~~~~.:.~. ~~.~~~~~~~ .... 259 .
Analiza de
(~:~:~r~.6~i~;k~: i~~'CJN~~'~;~;~~"~i' H~i~~ 'R~~~'~~~'d'~i"'" 275

Hadas Wiseman)
E xpenente persona
I
Partea a III-a. Terapeutul terapeutului
II MV
(Emanuel Berman)
19. Tratarea analiza colegilor 18. Despre psihoterapeutilor
(1'
'1
'1
arturu a e terapeutl ar terapeutl ar
(Judith S. Beck si Andrew
ce.
rin terapie cognitiva cluznd candidatii n formare) Butler)
325 301
20. Terapie feminista cu terapJuti: Terapia egalitara si altele (Laura S. Brown)
338
m m.m .3S8 21. Ascultndu-l pe cel care asculta: O abordaj'e existential-umanista
~~~t~:~~i s?;!:~o;e~~~:;'!e~;~i) ..........

(Harry
J.
Aponte) 377
22. Conducerea terapIeI mantale ~I de farmhe [U terapeutl.. (Philip Lichtenberg) formator 24. O perspectiva a terapeutuluiperturbati ~i a "1[ indecatorilor raniti" Tratarea psihoterapeutilor (Gary R. Schoener)
23. Terapie de grup pentru terapeutii din cadrrl formarii n terapia Gesta1t:
389 .409
Rezultate ale cercetarii: Acordarea de terapie personala altor terapeuti
25. ~~:~;~~. ~~.~~.~~. ~~~.~~~~~:~ .~.~~~~~~.~.~~~~. (Jesse D. Geller, John C. Norcross ~i David lE. Orlinsky)
r.. .~ ~~.~~~~~~~ ..
~~~.~.~~~~~35 .460 Perspective .479
26. Analizele de formare: Consideratii istorice I~icercetare empirica (Rebecca C. Curtis ~i Mazia Qaiser) 27. de cercetare ~i perspective psihoterapia psihpterapeutilor: Limite ~i intemalizare n clinice ..l (Jesse D. Geller)
Epi~~fh;:e~a~:~~~~~;~:S~:~~~.~' .. (David E. Orlinsky, Jesse D. Geller ~iJohn Anexa. Ghid pentru elaborarea marturiilor
~~~~.~~~.~~t.~~~. ~.~~~~~~~~~ :.~ ..

509
q::.
Norcross)
..l
521
Prelata ,
Mai mult de trei sferturi dintre profesidnistii n sanatatea mintala au psihoterapeutii trecut prin psihoterapie probabil consu~~toriidata. Proportional vorbind, sunt personala cel puM o cei mai numerosi de psihoterapie n de lunga durata. Multi fos~ singura relateaza ca propria experienta tratamentul personal a tejapeuti influenta majora n dezvoltarea lor profesionala. Mai mult tlect att, cercetarile indica faptul ca identificarile cu propriii terapeJti sunt aplica principiile teraa modului n care terapeutii n formare n~eleg si o cheie determinanta peutice. Cu toate acestea, pna de curnd s-a ac rdat putina atentie din punct de vedere profesional terapiei persoanale a terapeutului, iar cercetarile n domeniu au avut un caracter empiric si fost restrnse. n consecinta, cunostintele obtinute nu au fost organizate astfel nct sa permita accesul la ceea ce se cunoaste despre psihoterapia cu profesionistii n domeniul sanatatii mintale si la ce anume ndr a munca "terapeutilor terapeutilor". Chiar si mai putin s-a publ cat despre conducerea tratamentului cu colegi terapeuti sau despre legaturile dintre beneficierea si conducerea psihoterapiei. Tabuul privi or la o examinare deschisa a
I
de ngrijorator . pr.opriului tratament al psihoterapeutuluid01!1a pe ct de revelator, Primul jste scopuri principale. pe att Aceasta carte este menita sa atinga cu de a sintetiza a explica scop, legat de primul, este psihoterapia estepsihoterapeuti. si Al doileacunostintele 11cumulatedespre de a oferi o care trateaza colegi terapeuti, ct si acelor c .cieni care cauta ei, la rndul lor, tratament personal. si fundamentata efiric, asistenta, testata clinic att psihoterapeutilor n aceasta privinta, audienta urmarita ~entru aceasta carte este larga si diversa. Cartea are ca scop un tratamept referinta pentru clinicienii din toate profesiile si indiferent de co1vingere. ,Este, de asemenea, destinata studentilor care au n vedere salj. sunt deja implicati n terapie
10
J.D. Geller, J.c. Norcross, D.E. Orlinsky
personala, clinicienilor cu experienta care se ntorc la analiza personala si profesorilor care sunt responsabili pentru formarea viitorilor terapeuti. Cei care nu au cunostinte de specialitate n acest domeniu, dar sunt curiosi de mersul intern al profesiei noastre, o vor gasi o lucrare interesanta.
Structura cartii, Acest volum aduce la un loc experientele personale, rezultatele cercetarilor si cunostintele clinice din perspectiva "ambelor parti ale canapelei". Din dorinta de claritate, cartea trateaza separat beneficierea de psihoterapie si conducerea acesteia. Aceasta abordare ne permite sa mbratisam att perspectiva pacientului, ct si pe cea a terapeutului, spre deosebire de scrierile anterioare, care trateaza o singura perspectiva. Formarea pentru psihoterapie este integratoare si n alt sens. Multiplicitatea orientarilor teoretice este evidenta prin contributiile coeditorilor, colaboratorilor si prin continutul capitolelor. Att pacientii, ct si clinicienii acopera un vast teritoriu teoretic. Diversitatea ideologica este omniprezenta. Cartea este mpartita n patru sectiuni: Terapia terapeutilor n cadrul diferitelor orientari teoretice; Terapeutul ca pacient; Terapeutul terapeutului; Epilog. Partea 1 prezinta spectrul perspectivelor teoretice care au creat diferitele atitudini profesionale privind terapia personala. Aceasta consta n cinci eseuri despre diverse orientari teoretice care au dirijat practica psihoterapiei cu psihoterapeuti. Partea a II-a nfatiseaza experientele unor distinsi psihoterapeuti care au trecut prin psihoterapie. Sase relatari de prima mna ale terapeutilor-pacienti sunt urmate de cinci analize ale cercetarilor experientelor de terapie personala. n aceasta parte si n cea care i urmeaza, cartea trece de la cunostintele personale prin cercetare sistemica spre cunostintele clinice. Aceasta structura reflecta felul n care cunostintele despre terapia personala au evoluat de la cunostinte tacite via participare activa si ndrumare a terapiei personale, prin cercetare empirica, si napoi nspre cunostintele clinice. n cea mai buna traditie a savantului practicant, relatarile la persoana 1 sunt mbinate cu date din cercetari contemporane cu privire la psihoterapia psihoterapeutului. Toate capitolele autobiografice din partea a II-a au fost scrise n exclusivitate pentru aceasta carte, cu o exceptie - relatarea lui Guntrip privitoare la analizele cu Fairbairn si Winnicott. Aceasta reprezinta un exemplu
Formarea pentru psihqterapie
11
sugestiv de cum se poate scrie pe un ton savrt si, n acelasi timp, personal despre legatura dintre beneficierea de terarie personala, selectarea unei orientari teoretice si dezvoltarea unui stil PFrsonal de a conduce terapia. Partea a III-a ndreapta atentia catre ter9-peutul terapeutului, din nou att prin prisma experientei practice, ctteo~etice si mpartasesc lectiile, colegi reprezentnd diverse orientari si ~ analizelor de cercetare. Sapte greselile si recomandarile n tratarea colegflor profesionisti n sanatatea mintala. Urmatoarele trei capitole sunt a1alize de cercetare, redactate de mai multi specialisti, asupra cercetarilo~ existente despre conducerea mandat n mod special pentru aceasta ca te, cu privire la experientele terapeutilor n tratarea colegilor clinicieni terapiei personale. Capitolul al 25-lea ex~une un studiu novator, courmat un ghid comun n pregatirea capitol lor psihobiografice. Ghidul a fost foITIlulatasfel nct (1) sa ofere continui ;i terapeuti ai terapeutilor au Att colaboratorii terapeuti-clienti, ct ate ntre capitolele cartii; (2) sa permita convergenta ntre relatarile la prEa persoana si urmatoarele
capitole orientate pe cercetare si (3) sa per~ta analize comparative ntre experientele laudative ale terapeuti10r care cnduc terapii personale (partea a III-a)si ale celor care beneficiaza de acestea (partea a IT-a). rincipiile pentru P Epilogul prima eforturile reproduse relatarile de prezintamna sunt noastre de ~.tintetiza cunostintele colective anexa. gasite n acest volum si de a avansa ultirra integrare a perspectivelor experientiale, teoretice si de cercetare asu~ra psihoterapiei terapeutilor. Asa cum reiese n mod evident din structuja cartii, ncercam sa integram experientele si legaturile dintre a fi terap~ut-pacient si a fi terapeutul unui terapeut.
Multumiri
. Dorim sa i multumim lui Joan Bossert editorul nostru de la Oxford University Press, pentru exceptionalul au sfat si pentru rabdarea neobosita de a vedea acest proiect dus la bun sfrsit. Atunci cnd este vorba de editarea unei carti voluminoase se poate observa ca muzele nu sunt ntotdeauna pe faza. Suntem recun scatori colaboratorilor acestei carti pentru faptul de a-si fi gasit timp n rogramullor ncarcat pentru a-si scrie capitolele si, de asemenea, p ntru bunavointa de a trata sugestiile noastre editoriale la modul serio . O multumire speciala merita a fi adusa acelor autori care au acceptat rovocarea de a scrie despre experientele lor de viata att de personal .
I
12
Jesse Geller ramne ndatorat urmatoarelor persoane pentru ajutorul de toate felurile: Ruth Geller, Kenneth Pope si Edie Wolkovitz. Fiecare dintre ei a avut contributii care au fost cruciale si bine venite. Eseul Guntrip a fost reeditat cu permisiunea binevoitoare a International Review
of Psychoanalysis.
John Norcross multumeste cu recunostinta pentru colaborarea privind cercetarea lui Elizabeth Kurzawa, pentru suportul acordat de University of Scranton si asistentei la redactare a Melissei Hedges si a .lui Dennis Reidy. Ca ntotdeauna, el pretuieste toleranta familiei sale iubitoare fata de angajamentele legate de scrierile sale. David Orlinsky ~ultumeste coeditorilor sai, Jesse Geller si John Norcross; prietenilor si colegilor sai din SPR Collaborative Research Network (n mod special, dar nu numai, profesorului M. Helge R16nnestad,dr. Hadas Wiseman si dr. Ulrike Willutzki) si, ca ntotdeauna, sotiei sale, Marcia Bourland. Jesse D. Geller - New Haven, Connecticut John C. Norcross - Clarks Summit, Pennsylvania David E. Orlinsky - Chicago, Illinois
Colaboratori HARRY J. APONTE, Programul de Terapie de Familie si de Cuplu, Universitatea Drexel, Philadelphia, Pennsylvania JUDITH S. BECK, Institutul Beck pentru Terapie Cognitiva si Cercetare, Departamentul de Psihiatrie, Universitate a din Pennsylvania, Philadelphia, Pennsylvania EMANUEL BERMAN, Departamentul de Psihologie, Universitatea din Haifa, Israel, Institutul Psihanalitic Israelian, Haifa, Israel JEAN-FRANc;OIS BATERMANS, Facultatea de Psihologie, Centrul de ndrumare din Louvain-la-Neuve, Bruxelles, Belgia LAURA S. BROWN, Departamentul de Psihologie, Universitate a Argosy, Seattle, Washington JAMES F.T. BUGENTAL, Facultatea Clinica Emeritus, Universitate a de Medicina Stanford, Stanford, California ANDREW C. BUTLER, Institutul Beck pentru Terapie Cognitiva si Cercetare, Departamentul de Psihiatrie, Universitarea din Pennsylvania, Philadelphia, Pennsylvania KELLY A. CONNOR, Departamentul de Psihologie, Universitatea din Scranton, Scranton, Pennsylvania REBECCA C. CURTIS, Departamentul de Psihologie, Institutul Derner de Studii Psihologice Avansate, Universitatea Adelphi, Garden City, . New York WINDY DRYDEN, Departamentul de Psihologie, Colegiul Goldsmiths, Londra, Anglia ROBERT ELLIOT, Departamentul de Psihologie, Universitatea din Toledo, Toledo, Ohio JESSE D. GELLER, Departamentul de Psihiatrie, Spitalul Cambridge, Cambridge, Massachusetts HARRY GUNTRIP, decedat JAMES D. GUY, Institutul Headington, Pasadena, California
14
MYRTLE HEERY, Departamentul de Psihologie, Universitatea de Stat Sonoma, Rohnert Park, California CLARA E. HILL, Departamentul de Psihologie, Universitatea din Maryland, College Park, Maryland THOMAS B. KIRSCH, Institutul Ce. Jung, San Francisco, California ANTON-RUPERT LAIREITER, Centrul de Psihologie Clinica, Psihoterapie si Psihologia Sanatatii, Institutul de Psihologie, Universitatea din Salzburg,-Salzburg, Austria . RICHARD LASKY,Programul Postdoctoral n Psihanaliza al Universitatii New York, Institutul pentru Formare Psihanalitica si Cercetare, New York, New York JAY LEBOW, InstitutUl de Familie din cadrul Universitatii Northwestern, Universitatea Northwestern, Evanston, Illinois PHILIP LICHTENBERG, Institutul Postuniversitar de Asistenta Sociala si Cercetare Sociala, Institutul de Terapie Gestalt din Philadelphia, Bryn Mawr, Pennsylvania JOHN C NORCROSS, Departamentul de Psihologie, Universitate a din Scranton, Scranton, Pennsylvania DAVID E. ORLINSKY, Departamentul de Psihologie, Universitate a din Chicago, Chicago, Illinois RHEA PARTYKA, Departamentul de Psihologie, Universitatea din Toledo, Toledo, Ohio WILLIAM M. PINSOF, Institutul de Familie n cadrul Universitatii Northwestern, Centrul pentru studii psihologice si de familie aplica te, Universitate a Northwestern, Evanston, Illinois MAZIA QAISER, Institutul Derner de Studii Psihologice Avansate, Universitatea Adelphi, Garden City, New York M. HELGE R~nnestad, Departamentul de Psihologie, Universitate a din Oslo, Oslo, Norvegia GARY R. SCHOENER, Centrul de Consiliere, Minneapolis, Minnesota ULRIKE WILLUTZKI, Departamentul de Psihologie, Universitatea Ruhr, Bochum, Germania HADAS WISEMAN, Facultatea de Educatie, Universitatea din Haifa, Haifa, Israel BRYAN WITTINE, Institutul Ce. Jung, San Francisco, California
Capitolul 1
Problema terapiei personale de Jesse D. Geller, John C. Norcrosslt;iDavid E. Orlinsky
Tratamentul personal pentru psihoterap'1euti - beneficierea de acesta, recomandarea si conducerea lui - se s~tueaza la baza profesiei de psihoterapeut. Terapia personala sau anal,'za se afla, n multe privinte, n centrul universului sanatatii mintale. ormarea noastra, identitatea noastra si mbunatatirea de sine gravitea a n jurul epicentrului experientei terapiei personale. n lucrarea clas ca Public and Priva te Lives of Psychotherapists (Viata publica ~i privata a p ihoterapeutilorJ, Henry, Sims sugereaza cu putere faptul ca psihoterapia' dividuala nu serveste numai ca un punct central pentru programele de formare profesionala, ci si Spray (1973, p. 14) au concluzionat: Jlfond, n domeniulacumulate functioneaza ca esenta a identitatii profe ionale marturiile sanatatii , , , mintale". Vasta majoritate a profesionistilor din domeniul sanatatii mintale, independent sau profesional, au beneficitt de tratament personal, de regula, n cteva ocazii (vezi capitolele 13 pi 14). yolumul coplesitor de marturii, cu exceptia efectelor neconcluderte n rezultatele pacientilor, p~utii care au beneficiat de terapie au dez aluit ca au avut parte de cel putin o experienta care sa le fi adus un be eficiu major, daca nu foarte mare, 78% relateaza ca terapia persont,ll. Cel putin 85% dintre terasustine sieficacitate a tratamentului a avut o puternica influenta pozitiva n dezvoltarea lor profesionala (capitolul 7). n acelasi timp, aproximativ trei sferturi intre psihoterapeuti au tratat un coleg psihoterapeut sau un psihoterap ut n formare (vezi capitolul 25). Mai mult dect att, un numar semni icativ de clinicieni ocupa un statut special cunoscut ca "terapeut al tera eutilor" (Norcross, Geller si Kurzawa, 2000), o pozitie care ofera re ompense unice si satisfactii profunde. Riscul aferent atrage dupa sine qnxietati de evaluare crescute,
16
JD. Gellerf J.c. Norcross, D.E. Orlinsky
limite echivoce, precum ~i ericolul de a ~i transforma terapeutii-clienti avea tendinta de a le superviza terapiile n discipoli sau chiar de (capitolele 26 ~i 27). Poate ca "concordanta" fau "potrivirea" ~iproblemele - avndu-~i originea n cle mai citate spnt satisfactiile - cu terapeutul. Dupa autorii no~tri, bazele unei potriviri benefice par a se fundamenta pe mplinirea folosofii profesionale corn atibile (Geller, captitolul 8), valori cultqrale dinamicilor ~i sociale convergente (Bro ate capitolul (Dryden, capitolul a 9), stiluri ~i reciproca a a~teptarilor 1~1 n, de rol 20) ~icongruenta de personalitate (Berman, aapitolul18; Lichtenberg, capitolul 23; Lasky, capitolul 2).. Psihoterapeutii nu beneficiaza de formare extinsa ~i de experienta
I
supervizata n lucrul cu terafeutii-pacienti,beneficiaza, ntmplaobi~nuit, de "tipuri" de pacienti. De faRt, terapeutii a~acum se n mod cu celelalte o formare sumara de condacere a psihoterapiei cu colegi psihoterapeuti. n multe (poate cele mai clulte) dintre situatii, singura formare de care formare, de regula, nu pun a dispozitie ghiduri de proceduri terapeuti10r lor, care lucreaza cu terap utii n formare, ~i monitorizeaza insuficient, terapeutiichiar deloc, relati e instituite fost pacienti mult dect att, o alta daca nu beneficiaza este :{eea de a fi astfel. Mai ei ~i~i. Institutiile de problema care se ive~te ~s~ecea a lipsei unei organizari a cuno~tintelor din ceea ce fac terapeutii a ci cnd pacientul este terapeut este postularea care sa ndrume munca ter~' eutului terapeutului.cele consecinta, mare parte pe baza unor presupuneri esistematizate, de n mai multe ori neverbalizate, despre asemanarilJ ~ideosebirile dintre psihoterapia terapeuti10r ~ipsihoterapiile oferite altdr "tipuri" de pacienti. Nu exista un raspuns s~plu la ntrebarea: Ce nonterapeuti? A~a cum terapeutilor-pacienti de psfuoterapia pacientilor deosebe~te psihoterapia importante. De exemplu, ste de la sine nteles ca situatiile ntlnite n psihoterapia profesioni~till r n sanatatea mintala sunt potential diferite reiese din cartea de fata, eX1;tasimilitudini profunde, precum ~idiferente de cele ntlnite n tratamyntul persoanelor opinii sunt speciali~ti n sanatatea mintala. Cu toate ca terapeutii aucare nu variate n ceea ce prive~te larga referitor la faftul acorda acestor diferente, ~iclara un acord la scara importanta pe ca~e o ca exista o nevoie reala exista de a face mai cuprinzatoare ntelegerea noastra asupra provocarilor terapeutice care sunt mai mult sau mJi putin specifice tratamentului psihologic al pacientilor, care sunt ~iei 15 rndullor terapeuti sau terapeuti n formare. A~a cum a fost mention~t experimentale ~ide cercetare pentru a pune perspective teoretice, clinic~,deja n prefata, aceasta carte aduce mpreuna
17
n lumina ntrebarea: Ce reliefeaza psihoterapia pacientilor care sunt ei nsisi terapeuti sau terapeuti n formare? Acest scurt capitol prezinta "problema terapiei personale". n mod
I
o definitie de lucru a terapiei personale, i vom urmari evolutia si vom evident, vom revedea ntreaga structura~' tegrativa a cartii, vom oferi revedea multiplele si totusi singurul scop luri).
Structura integrativa
treiAm structurat ac~asta carternd, cartea .re preocupa att de terapeutii moduri distincte. In primul ntr-o ma1era integrativa, n cel putin conduc (partea a III-a). Literatura de cerc tare si relatarile terapeutilor terapeutilor demonstreaza nsemnatate a d recta a unora pentru ceilalti. n al doilea rnd, n ambele parti ale car ii, a II-a si a III-a, mbinam care beneficiaza de terapie personala (par~ea a II-a), ct si de cei care o experientele personale cu rezultatele cercetrrilor. Perspectivele narative si empirice nu au interactionat profitabil atunci cnd s-a pus problema psihoterapiei terapeutilor. Doar atunci cnJ experientele clinice si cercetarile empirice se afla ntr-un dialog str~ se poate nregistra un real progres n ntelegerea schimbarii terapeutt.ce. A treia structura integrativa a cartii rerecta ntelesul traditional al orientari teoretice (Norcross si Goldfried, 2y,05).sisteme psihologice sau integrarii psihoterapeutice: sinteza a diferite Autorii din acest volum au fost practicii clinice. Partea 1 este dedic~ta teoretice diferite care teraforma alesi astfel nct sa reprezinte traditii n totalitate terapiei dau peutului n diferite orientari teoretice.
Definirea terapiei personale

n aceasta carte, cuprinde tratamentulterapia personala profesibnistilor din domeniul sanapsihologic al este ruil termen larg si generic care tatii mintale (sau al celor n formare) prin brientari teoretice si formate siuni de terapie de grup pentru un absolve t de asistenta sociala, un an terapeutice diferite. Terapia personala po~lte astfel sa se refere la 12 sepsihoterapie individuala intensa pentru un .centiat n psihologie. n orice caz, rezervam termenul de analiza de form re pentru cazuri specifice de de terapie individuala, un rezident A~1pSihiatrie unui trei ani de psihanaliza de cuplu pentrucerinta n cazul absolvirii sau la institut de
18
dedicat astfel cazului specia de analiza de formare (capitolul 2). nvatamnt cesuperior n dolteniUI psihanalizei. Un ntreg capitol va }a n ceea priveste accep ,iunea noastra, terapia personala se refera fi majoritatea tarilor europene se pretinde n mod obligatoriu un anumit numar de ore Adeterapiefie e;sonala pentru cafi acreditat unei licentiat In tratamentul psihologic pe voluntar, fie a urmare a sau cerinte. n psihoterapie. In Statele Unite, dimpotriva, doar institutele de formare
personala.si alte cteva progrl'lme pentru absolventi cer un curs de terapie analitica
Evolutia terapiei person,le n domeniul practicii psihoterapiei s-au schimbat multe de cnd au
dintre ideile de baza ale lui reud continua sa si manifeste o influenta fost concepute teoria si metOda psihanalitica. Cu toate terapeutii doua puternica n modurile n ca e terapia este practicata si acestea, sunt formati. De la nceput, Fre~d a sugerat ca terapia persoanala este cea mai profunda si mai riguroa~antreaba a retoric n Analysisa unei persoane. Freud (1937/1964, p. 246) parte educatiei clinice Terminable and posibil ca saracul nenorocit s v dobndeasca acele calificari ideale de care va avea nevoie n profesia s ? Raspunsul este: n propria analiza, prin Interminable (Analiza termina~ila pi interminabila): "Dar unde si cum este care ncepe pregatirea pentri activitatea sa viitoare".
Oricine este familiarizat u natura nevrozei nu va fi uimit sa auda ca,
Freud (1926, o persoana acelasi lucru n la bun sfrsit a scris: indiferent dacap. 126) a aVltste capabila sa ducaminte si cnd o analiza
a altor persoane, poate sa
Sf
comporte ca orice alt muritor, dezvoltnd
investigatii analitice. Atuncilcnd acest lucru se ntmpla, ni se aminteste cea mai puternica rezistent, atunci cnd devine el nsusi subiectul unei nevroza si are radacinile n stratumul psihologic n care cunoasterea la nivel intelectual a analizei u a patruns. o data n plus prOfunzimel mintii si nu ne surprinde sa vedem cum
O tema recurenta a aces lei carti este recunoasterea faptului ca este
Berman (capitolul 18), print e altii (de pilda: Bridges, 1993; Fleischer si mai usor sa Gabbard, si mlatur pentru altii dect pentru tine nsuti. Wissler, 1985;fii ntelept 1995 Kaslow, 1984), a observat ca terapeutii care sunt atasati de ideea puterii fi desavrsirii profesionale sunt amenintati de situatia dificila de "a ave'fl. evoie de ajutor". Acesta este unul dintre n
Formarea pentru psihoterapi~
19
conflictele de identitate si una dintre ranile narcisice de care psihoterapeutii se pot lovi n tratamentul personal. Astfel de probleme sunt legate de dorinta de a fi independenti, de cautarea perfectiunii si de adnca frica de a nu fi impostori. Direct si indirect, toti terapeutii-pacienti au marturisit n aceasta carte ca, indiferent de ct de bine au fost pregatiti intelectual pentru colaborare, "nu au rezistat sa nu reziste". Dryden (captitoluI9) si ncheie capitolul spunnd ca: "Nu as fi un client usor pentru majoritatea terapeutilor. Am o idee clara despre ceea ce mi este de ajutor si ceea ce nu mi este de ajutor si prefer sa ma ajut singur, ceea ce face ca terapia sa fie o experienta problematica pentru mine, daca acea terapie nu se concentreaza n mod clar asupra ncurajarii de a ma ajuta singur". Freud a recomandat, de asemenea, ntoarcerea n psihoterapie ca un mod de a alinare a poverilor inerente practicii psihanalizei. Freud (1937/1964, p. 249) a propus ca "fiecare psihanalist sa se supuna periodic -la intervale de 5 ani sau asa ceva - analizei, din nou, fara sa se simta rusinat de a face un astfel de pas". Asa cum reiese n mod clar din capitolele din partea 1,aceasta perspectiva este compatibila cu acelea ale altor scoli clasice de psihoterapie. Modelele existentiale, umaniste, interpersonale, sistemice, relationale, printre altele, pledeaza pentru terapia personala ca parte importanta a faptului de a deveni psihoterapeut. n consecinta, multe generatii de psihoterapeuti au trecut prin propria terapie personala. Dintre acestia fac parte numerosi scriitori clinicieni care ar fi putut descrie interactiunile lor cu propriii terapeuti n moduri n care ar fi lamurit si clarificat probleme la care suntem toti obligati sa ne gndim ca psihoterapeuti. nsa, din motive cu siguranta complexe, foarte putini psihoterapeuti au descris ntr-un mod detaliat sJ specific experientele lor ca pacienti, la persoana 1.Aceasta profesie a inclus rar autobiografia ca metodologie sau ca sursa de cunoastere. O astfel de directie i-a de,terminat pe psihoterapeuti sa se ascunda sau sa nege perioada n care au fost ei nsisi pacienti, atunci cnd au folosit materi..al din terapiile lor ca "dovada" n sprijinul convingerilor lor teoretice. Kohut este poate exemplul cel mai izbitor. S-a descoperit ca este posibil ca nsusi Kohut sa fi fost pacientul despre care era vorba n faimosul sau articol"The Two Analyses of Mr. Z." ("Cele doua analize ale domnului Z.") (Kohut, 1979), care a semnalat renuntarea la analiza clasica n favoarea psihologiei sinelui. Asa cum sugereaza cazurile clinice, relatarile autobiografice legate de terapie nu sunt nici verificabile n mod public, nici repetabile. Nu avem
20
J.D. Gellerf J.c. Norcross, D.E. Orlinsky
tratamentul propriu ar fi ai corecte dect cele furnizate de ceilalti pacienti. Poate, mai mult ect n cazul altor persoane, terapeutii sunt constienti de nestatornicia si natura nselatoare a la experientele din pretentia ca relatarile ps~oterapeUtilor cu privire amintirii (si uitarii). Cu toate acestea, de ceea c, este "folositor" si "daunator" sursa vitalaMai informatie legata relataril~ autobiografice constituie o n terapie. de mult dect att, prin faptJI ca am cerut autorilor sa si puna anumite daca temele reflectate n c pitolele lor converg cu cele din rezultatele cercetarilor. n acelasi timp, la bine si (vezi psihoterapeutii experimenteaza ntrebari n cadrul relataritor la rau,anexa), am ncercat sa de terminamo presiune considerabila n a fi pacienti supusi, probabil mult mai mult dect cealalta categorie de acienti. Pe de alta parte, potentiala presiune mpovaratoare de a izbn i este re simtita mult mai intens de terapeuti atunci cnd pacientul este unul dintre colegii lor. 1mboldurile motivationale ale acestor presiuni pot fi distinse n capitolele scrise de Aponte, Wittine, Geller, Hill si Ber an.
I
peutii-pacienti fara au faca apel la "deghizari radicale" lucrul cu capiPsihoterapeutii sa eZitrt totodata sa scrie despre (Berman, teratoIul 18). si rationale de Fe nu ar fi scris despre terapeutii-pacienti. de ntelesTerapeutii terapelftilor au oferit o gama larga de explicatii pline Majoritatea au sa scrie j~rul psihoterapeutii n rol au spus ca pare prea "personal"gravitat n dfspreprotejarii intimitatii. Uniide pacient. Altii au spus ca ar scrie num1i lucrari clinice sau teoretice despre terapeutii-pacienti, ntr-un mold rezervat, general si abstract. Mult mai multa atentie privinta cercetarii a fost dedicata formarii intelectuale si supervizariJ terapeutilor dect psihoterapiei terapeuti-
conceptualizarea si cerceta ea psihoterapiei psihoterapeutilor, care s-au si materializat n literatura de specialitate. Aceste investigatii s-au concentrat aproape n Ulti;*.. pra caracteristicilor terapeutului-pacient si lor-pacienti. Doarexlusiv as 15 ani s-au depus eforturi sistematice pentru experientelor acestuia n be1[leficiereade terapie personala. Multe ntrebari raspuns sau legatemacar nu au fost ridicate de cercetatoriisi-au gasit nca importante nici de psihd1terapia psihoterapeutilor nu empirici.
Ce lipseste?
n aceasta privinta meita sa se specifice faptul ca doua ntrebari cruciale despre psihoterapi~ psihoterapeutilor nu si-au gasit nca raspuns
21
penici nu n cartearidicate ~e primul rnd,pr1cedenti. identificavom aminti si scurt, au fost de fata. In cercetatorii putem Si noi le nici macar un studiu de cercetare care sa atinga partea de logistica sau influenta Pur si simplu nu stim daca o plata redusa, lata integrala, nici un fel de plata sau plata din asigurari influenteaza. ubstantial procesul si rezulstabilirii tarifului asupra tratamentului si au loculalsau nsemnatate a n psihoterapeutului. tatul psihoterapiei. Chiar daca banii nu ptsonal terapia personala, cu toate acestea, n mo~ evident, au o semnificatie pentru ambele parti - cea care cauta ter pia personala si cea care o acorda. n al doilea rnd, se cunoaste relativ pu in despre stadiul de viata n care psihoterapeutii cauta tratament per onaL Marturiile pacientilor psihoterapeuti, din partea a II-a, arata n cFI mai limpede mod ca tera-
~r
profesionale si personale; totusi, sunte departe de a avea studii sistematice legate de acest subiect. peutii au scopuri terapeutice diferite n PJeioade diferite ale vietilor lor n discutarea propriei odisei a terapiei p1ersonale de-a lungul carierei
n multe stadii diferite ale vietii mele. n ciud. unui curs al terapiei extins de lade 45 de ani, Yalom o(2002, ntreaga d diferite probleme n terapie sale nceputul carierei, serie p. 42) sUblf:iaza: "Am intrat pot sa se
iveasca n diferite terapeuti1or-pacienti din acest(italicelesi gasesc fundaToate relatarile momente ale ciclului vi~tii" volum n original). mentarea n nsusi contextul lor de dezvolltare. Asa cum este prevazut sunt de multe ori legate de anxietatea priyind abilitatile lor de a trata de teoria dezvoltarii adultului, motivele caftarii tratamentului personal pentru a preveni criza vrstei de mijloc. ill (capitolul 11) s-a supus terapiei pentru a ajunge la o ntelegere cu ,erintele opuse ale familiei si carierei. asociate vrstei. 12) s-a (capitOllU'9) cautat analiza a putea sarcinile Pinsof (capitolul Dryden supus ter pieiade cuplu pentrujungiana face fata presiunilor muncii sale si casatoriet si apoi a beneficiat de o cura critice a dezvoltarii sale personale si profe ionale. Din punct de vedere de,analiza psihanalitica pentru indiVidUalifare, n timpul unei perioade normativ, terapeuttii cauta tratament persl nal, n medie, de doua sau crizelor de dezvoltare propice. trei ori pe timpul perioadei carierei lor - si f' robabil pentru sau n timpul repetat, pe parcursul carierelor lor sust' concluzia lui Wiseman si Schetler (2001, p. 140): "Terapia personala~,atamentul personal, n mod Psihoterapeutii care sunt interesati de este perceputa nu numai ca procesul esentiala a fazei de formare, ci si cf jucnd un rol important n o parte evolutiv de individualizare si n de~voltarea bilitatii de a utiliza
22
sinele pentru a obtine clipa de clipa o legatura autentica cu clientii". ntr-adevar, atia cum se analizeaza n capitolul 17, multe studii au demonstrat n mod consecvent ca lectiile temeinice nvatate de catre clinicienii practicieni n timpul propriului tratament privesc importanta relatiei lor terapeutice tii pozitia centrala a abilitati10r interpersonale de formare. Aceasta cont;tiinta sporita se poate transforma n practica clinica, cel putin atia cum reiese di?- expunerile personale.
Scopurile aparente si scopul real al terapiei personale

-
Profesionititii n sanatatea mintala cauta psihoterapia n diferite perioade ale vietilor lor n scopuri diferite. n plus, atia cum vom clarifica n epilog, sustinatorii diferitelor orientari teoretice acorda o valoare diferita scopurilor tii parametrilor tratamentului personal. Aceste diferente clare tiipronuntate tind totutii sa ascunda caracterul supracomun al scopului. Astfel, scopul tratamenului personal al psihoterapeutului este de a transforma natura muncii ulterioare n cai care sa i mareasca eficacitatea. Mecanismul actual al acestui proces este pe att de complex tiiindividualizat, pe ct de mare este numarul psihoterapeutilor-pacienti (tiial terapeutilor lor). Dar exista cel putin sase puncte comune recurente n literatura, legate de modul n care terapia terapeutului este menita sa mbunatateasca munca sa clinica (Norcross, Strausser-Kirtland si Missar, 1988). Scopul terapiei personale mbunatatetite functionarea mintala tii emotionala a psihoterapeutului i ofera psihoterapeutului-pacient o ntelegere completa a dinamicilor personale tii a provocarilor interpersonale Alina stresul emotional tii ranile inerente "profesiei imposibile" Mecanismul de lucru clinic mbunatatit , Face viata clinicianului mai putin nevrotica tii mai multumitoare , i permite psihoterapeutului sa-tii conduca terapiile cu perceptii mai clare tii un potential de contra transfer redus Trateaza cu mai mult succes problemele specifice impuse de mesene
Formarea pentru psihoterapie Serve~te ca profunda experienta de socializare
23
Stabile~te convingerea asupra eficacitatii psihoterapiei ~i faciliteaza internalizarea rolului de vindecator Sporeste sensibilitatea la si respectul pentru luptele pacientilor Modeleaza abilitatile interpersonale si tehnice
Plaseaza terapeutii n rolul de client Ofera o oportunitate vie de a observa metode clinice
Paradoxul aparent este rezolvat: multiplele scopuri sunt ndreptate spre un singur scop, si anume acela de a mbunatati munca clinica ntr-o profesie unde sanatatea ~iintegritatea constituie o baza indispensabila.
n ncheiere
Aceasta carte integratoare ofera o culegere de exceptie cuprinznd ultimele noutati din domeniu cu privire la ceea ce se cunoa~te despre beneficierea de, recomandarea ~iconducerea terapiei personale a psihoterapeutilor. Intentioneaza sa fie att descriptiva, ct ~iprescriptiva, a~a cum reiese din relatarile personale si din evaluarea cercetarilor, ambele evidentiind practici de baza. n acela~i timp speram ca relatarile clinice si evaluarile cercetarilor i vor stimula pe altii sa ia n considerare ntrebarile fundamentale, ~itotu~i neglijate, privitoare la psihoterapia terapeutilor. :printre aceste ntrebari se numara: Ce aspecte particulare ale terapiilor lor personale este probabil sa fie repetate de terapeuti cu pacientii lor? Influenteaza plata tarifului te~apiei personale n mod semnificativ procesul sau rezultatul terapiei? Ce caracterizeaza tratamentul speciali~tilor n sanatate mintala, care beneficiaza de terapie n diferite stadii ale carierei lor? Ce consideratii speciale stau la baza deciziei de a trata medicamentos sau de a spitaliza un specialist n sanatate mintala? Care sunt responsabilitatile suplimentare si problemele speciale puse de terapeutii trimisi de autoritatile profesionale n tratament? n ce criterii se poate ncrede terapeutul unui terapeut, pentru a diferentia ndoielile aparute n contra transfer, privind competenta profesionala, de realitate a unei supraextinderi a sinelui? Poate fi considerata tratarea unui coleg specialist n sanafatea mintala, fara a
24
J.D. Geller, ~.C Norcross, D.E. Orlinsky
avea o formare specifica si *pervizare, a terapeutului?
ca depasind aria de competenta
Lansam o calda invitatie h a studia cum efortul de a stapni probleme psihologice si de a gasi sol~tii la ntrebari existentiale fundamentale se reflectaSperam sa initiem uni dialog despre fie putem nvatasau nonterapeuti. n modul de tratarEj a pacientilor, ce ei terapeuti din terapia toti pacientii, terapeuti si nopterapeuti deopotriva. fie tratati mai este,un terapeutilor despre persoan~ terapeutului si cum sa Aceasta carte eficient nceput.
Bibliografie:
Bridges, N.A,Orthopsychiatry, 613, 1993, p. 34-44treating therapists" n American Journal of "Clinical dilerruin-as:Therapists
I
Fleischer, J.A si Wissler, A, "The therapist as a patient: Special problems and considerations" n Psychot~erapy, 22, 1985, p. 587-594 Freud, S., "The questionofof lay falysis: psychological works of an impartial person" Conversations with Sigmund Freud, voI. The standard editon the cOfplete 20, n J. Strachey (ed. si tralp.s.),Hogarth Press, Londra Freud, S., "Analysis terminablr and interminable" n The standard editon of the complete psychological works (j)fSigmund Freud, voI. 23, J. Strachey (ed. si trad.), Gabbard, G.O., "When the p tient is a therapist: Special challenges in the psychoanalysis Londra p. h alth professionals" n Psychoanaytic Review, 82, Hogarth Press, of mental 2t6-253 1995, p. 709-725 Guntrip, H., "My experiencel of analysis with Fairbarn and Winnicott" n
International Review ofPsyc~o-analysis,
2, 1975, p. 145-156
Jossey-Bass, San Francisco, 1973 Henry, W.E., Sims, J.H. si sprazJ~1 The public and private lives of psychotherapists, S.L., Kaslow, F.W. (ed.), Psychothera with psychotherapists, Haworth, New York, 1984 Kohut, H., "The two analyses qf Mr. Z." n'International Journal ofPsychoanalysis, 60, 1979, p. 3-27
IY
Norcross, J.C, Geller, 1. Prevaltnce, patience "Conducting psychotherapy with psychotherapists: J.D., si K~lfzawa, E.K., and problems." n Psychotherapy, 37,2000, p. 199-205 Norcross, J.C si Goldfired, Ml (editori), Handbook ofpsychotherapy editia a 2-a, Oxford Univer~ity Press, New York, 2005
integration,
25
Norcross, J.c., Strausser-Kirtland, D. si Missar, C.D., IIThe processes and outcomes of psychotherapist's personal treatment experiences" n Psychotherapy, 25, 1988, p. 36-43 Wiseman, H. si Schefler, G., IIExperienced psychoanalytically oriented therapists-narrative accounts of their own personal therapy: Impacts on professional and personal development" n Psychotherapy, 33, 2001, p. 129-141 Yalom, 1., The gift of therapy: An open letter ta a new generation of therapists and their patients, HarperCollins, New York, 2002
Partea 1
TERAPIA TERAPEUTULUI N CADRUL DIFERITELOR ORIENTARI TEORETICE
Capitolul 2
de Richard Las y
Analiza de formare n mOdef' I clasic freudian Analiza clinica a candidatului n fon~.are, cunoscuta ca analiza de
formare, este de obicei considerata a fi cea Fai importanta componenta a modelului triadei formarii psihanalitice1. Celelalte doua componente
. sunt cursurile didactice, att de teorie, c~ t>ide practica, t>iacordarea calcat pe urme lui Freud, dupa ce i-au pacfenti. Primii analit>ticare i-au de analiza supervizata unui numar decitit ucrarile, au venit n pelerinaj la Viena din toate colturile lumii pentru f fi analizati chiar de acesta. lucrarilor lui Freud. Graba de a fi analizati, de preferat de catre maestrul De la nu nceput, a analizat era stu de initiali ai ca t>icitirea nsut>i,bun era o cerinta fispeciala t>inici la f~lentii important lui Freud nu acet>tia erau o psihopatologie psihanaliza 9a singura at>adoar reala deca sufereau de foarte print>i de severa. S-a ~tmplat metoda pentru a se cunoat>tepe ei n9it>i. deea ca fiecare are f0tive incont>tiente care joaca I un rol mai mare n viata mintala dect Ftentiile cont>tiente era att revolutionara, ct t>ielectrizanta, iar prifa generatie de analit>ti era ca ei sa se fi ndreptat spre analiza datori a identificarii cu Freud, care dornica de a mod experienta propriile an a. Este, de asemenea, posibil a facut uz navea o evident de de prima m~A lize de sine n descoperirile despre incont>tient. valenta incoTI9tientacu privire la faptul de fi analizati, at>acum are orice ~Este probabil ca prima generatie de an~lit>tisa fi ~vut aceeat>iambipacient din ziua de azi. Indiferent ce a~ ivalenta le-a creat retinere, curiozitate intensa combinata nivelul ralt mpins prima generatie de n ceea ce privet>te-psihanaliza -,cu aceasta I~ de entuziasm intelectual ana1i9timai departe. Era de neconceput ca 9ineva care t>idorea sa devina de a deveni psihanalist. Lipsa de interes n a fi analizat t>irezistenta psihanalist la aceasta idee reprezentaulucruE'ntradictie a nsut>iprocesului d parte n termeni care ar categorica sa nu fi fost analizat, acest o c
I
30
J.D. Geller,IJ.C. Norcross, D.E. Orlinsky
nceput. In acea perioada nu se punea problema analit;tilor aspiranti care fi fost de~ ceea ce privet;te aliza; problema era de a fi fost destui analit;ti sa ezite nneconceput pent3' Freud, precum t;ipentru ceilalti analit;ti de care sa onoreze cererea n cbntinua cret;tere. o un n perspectiva lui chiar daca nu unul traditional. formare era n sine mod de instruire, Freudl(1910/1957), analiza de Freud considera ca nici ~ perso~na nean~l~zata pu ~r p~tea sa.t;ti~ct.~e pu~ernic t;ide vast nsemnnd indiferent de nimaruIde de carti nvatate, de supervizare lu~ru este mcont;tIentu1. NICIo f~Ima mstrUlre tradItIOnala ~ acest sau nu ar fi putut da o idee adecvata asupra de discutarea problemelor imensitatii influentei pe care incont;tientul o exercita asupra ntregii vieti incont;tientului sunt de nefteles din afara analizei. Nimeni nu poate mintale. Si, prin definitie, n~ numai atingerea, dar t;iextinderea t;inatura cunoat;te n mod constient continuturile si functiile inconstientului, pentru create n mod special pent u a preveni o asemenea cunoastere. Acest lucru se ntmpla pentru ca marea parte nu tot, dar aproape tot - a ca dispunem la locul cuve~1 de aparari - psihologice active, care sunt it incot;tientului este compusr din dorinte interzise, dorinte inacceptabile t;i tabuuri. Mai mult dedt att, consideratiile narcisice ne fac sa ne le place sa creada ca pute~ii t;ivastitatii inconstientului. Multor oameni aparam de cunoat;tereadecid lliber, ca detin controlul asupra propriului destin, ca se cunosc bine pe ei nsit;i, ca ei sunt direct raspunzatori de gndurile lor, de sentimentFle lor t;i actiunile lor. A nvata ct de neadevarate sunt toate acestea se poate constitui ntr-o rana narcisica, o insultainconstientul stima de $ine a unei persoane. Pentru attmotivele de a tine serioasa la pe ct delincont;tient este posibil sunt ca de puternilumina. ce, nimic n afara de o anar'za, credea Freud, nu poate sa-I aduca la n primul model al lui Fr, d de actiune psihanalitica, ntreaga munca de analiza n menita face ~cont;tientul cont;tient. Lucrurile nu au stat la fel pna era1923 (Thea Ego ahd the Id) (Eul?i Seu!), cnd Freud a adaugat teoria structurala (Seul, Eull si Supraeul) teoriei topografice anterioare (inconstient, preconstient si constient), care a transformat faimosul dicton va fi si Eu". Freud s-a ndoit (1912/1958b/1915/1958a) ca vreun analist "Acolo unde este inconstien~I' va fi si constient" n "Acolo unde este Se, fi putut sa o ajute pentru ea nfasi realizeze scopurile, daca el sauun analist ar putea sa faca pacientii s9-si sau el nsusi. Problema pentru ea nu ar ne analizat este evidenta: cOfstient de faptul ca aproape ntreaga viata mintala este inconstienta, dar incapabil sa aprecieze vasta sa influenta asupra oricarei actiuni ime~iate sau convingeri personale, ea sau el va
31
nceta inevitabil sa i releve pacientului ntreaga masura a fortelor inconstientului. Imaginndu-ne ca el sau ea a patruns att de mult n inconstientul pacientului pe ct este posibil de patruns, un analist neanalizat poate sa mearga numai pna acolo unde propria experienta cu inconstientul i permite (Freud, 1915/1958a). Astfel, Freud a considerat ca felul de instruire pe care analistul analistului i-o ofera nu este doar mai buna, ci este o necesitate absoluta daca el sau ea urmeaza sa aiba o astfel de profesie ce implica lucrul cu alte persoane. n perioada de nceput a psihanalizei, analiza de formare era o forma de instruire si din alt punct de vedere. Spre deosebire de felul n care noi o practicam astazi, n acea perioada instruirea, la fel ca si "analiza", era obisnuita n orele analitice. Freud, discipolii sai si studentii acestora discutau n mod frecvent teorie si tehnica (si cteodata propriile cazuri) n timpul orelor analitice; acest fapt se ntmpla, binenteles, pe lnga ntlnirile lor informale (de exemplu, la faimosul grup de miercuri seara). "Cadrul" era restns n acele timpuri si cineva a ntlnit interpretari oferite prin scrisori la ntlnirile profesionale (daca relatarile sunt adevarate). n acea perioada de nceput, cnd analistii puteau fi practic numarati pe degete, materialul didactic era discutat frecvent n timpul orelor analitice. Flexibilitatea cadrului acelor vremuri, ca si acum, era produsul epocii. Acele momente de pregatire par sa fi fost mai degraba motrice si nu menite sa se constituie n instrumente intentionale, ntr-o tehnica formala sau specifica n conducerea analizei. Este clar ca, atunci cnd Freud a descris analizele de formare ca forma de pregatire, s-a referit la aceasta n raport cu expansiunea constientului, si nu n raport cu pregatirea didactica. Oricum, a fost nevoie de mult timp pentru ca practica pregatirii didactice si supervizarea acesteia sa fie complet abandonate n analizele de formare. n parte, rasp~sulla "de ce a durat att de mult" poate fi: pentru ca primele analize erau att de puternic identificate cu Freud. Ceea ce a disociat pregatirea didactica de analiza de, formare a fost dezvoltarea pregatirii psihanalitice formale urmnd "modelul Eitingon" (Eitingon a propus modelul sa\.! pentru formarea psihanalitica, acesta fiind adoptat n 1912, n cadrul International Psycho-Analytical Association - Asociatia Psihanalitica Internationala). n acest model, analiza personala, supervizarea si cursurile didactice sunt formal si oficial separate unul de celalalt. Analiza de formare, pentru a fi congruenta cu celelalte componente ale formarii, se opreste acolo unde dispun candidatul si analistul formator. O data cu analiza personala ca parte a programei analitice de formare, astfel ajungnd sa fie cunoscuta ca analiza de formare, s-a ivit un numar
de probleme, unele dintre ,le de ordin D.E. Orlinsky de ordin politic. 32 JD. Geller'lc. Norcross, clinic, altele Primul model al unei analize personale era, fire~te; analiza de sine a lui spunea La nceput, elerau gar sa trateze n devenire ~i el era cel care le Freud. daca ~i cnd a analifat anali~ti pacienti pe cont propriu. Unii erau medici care tratau deja P1acientiurmnd metode pe care le spicuisera singuri din scr~erilede ncep~t ale lui Freud, venind la Freud cu o practica deja aplicata. In afara de ca-tul il; care erau complet nebuni, Freud nu le-a spus sa renunte a continua lor. practice, mpreuna cu analiza punctefor la capacitatea lor de la munc~ sa In schimb, i-a informat direct cu privire lor tari ~i a celor slabe. Acea generatie de anali~ti formati ~i analizati de Freud a practicat ntr-o m era similara, informala cu urmatorul grup de (n mare parte) me"dici ca e erau atra~i de psihanaliza. Anali~tii din primul val al programelor d pregatireformala, urmnd calea la care au crezut ca modelul freudia va conduce, au raportat n mod curent "institutului" sau comitetul~i de "formare" ori de "instruire" starea de pregatire a candidatului privfd continuarea programei analitice ~icnd el sau ea ar putea sa acorde terapie sub supervizare. n Statele Unite, a face ace~a~ilucru pe care Freud l-a facut cu pacientii sai "profesioni~ti" initiali ,ra o practica ntlnita n Association) ~i, institutele "medicale" (afiliatF.American Psychoanalytic aproape toate ntr-o masura mai mica, n in1titutele independente "nonmedicale", pna facultati! autoritati a fortat o schimbare n aceasta politica. Multi candidati ~i corpul din partea incluznd ctiva anali~ti de relativ recent, cnd presiune~ profesoral, candidatilor ~i~ia multora dintre care convin~i ca \,rtii folosita corect o catre a formatori formare, erau se opuneau n1 era de raportare ca de cerinta uniianalizei de Candidatii unele dintre insti~tele cei care erau atra~i de alternare a sau ~i chiar de cu idei inovatoarj sau de pregatire/ comitetele de formare. de alegerea de ~colide analiza concurente (modelul kleinian, de exemplu, sau ~colile existentiale, cul,rale sau interpersonale) erau evaluati ca "analizati insuficient" sau nu puteau sa continue formarea. Pna la urma, ace~tia fie au respectat regul~le, fie au trebuit sa mearga n alta parte unii pentru ca a~a au ales, aftii numai cu un institut analitic, ci cuasftel, anumite comunitati s-au ales ~u pentru ca a~a a fost necesar. (Si doua sau trei institute concurente.) ei care se opuneau rapoartelor argumentau ca acest fapt avea un efect ri icol asupra domeniului. Candidatii cu transferuri excesiv de puternic negative, precum ~i candidatii cu plngeri legiti mpotriva anali~tilor lor sau a institutului erau adesea pu~i laolalta de c mitetele de formare/pregatire, care reactionau ca ~i cnd orice plnger~ nu ar fi nimic mai mult dect o forma de
I
33
transfer negativ. n momentul n care formatorul raporta acest fapt comitetului de formare, nsisi candidatii cu plngeri legitime puteau fi si chiar erau adesea mpiedicati n progresul lor educational. Candidatii care erau atrasi de "dusmani" teoretici sau institutionali ai analistilor lor formatori, despre care analistii ar fi aflat n timpul analizei, binenteles, "mai aveau nevoie de analiza" nainte de a nainta n program. Institutul le stabilea de cele mai multe ori candidatilor un analist, mai degraba dect sa fi ales ei nsisi dint-o plaja de analisti formatori, o practica nca folosita n unele institute chiar si astazi, indiferent de ct de greu de imaginat ar fi acest lucru. Deseori, n cazul n care candidatii nu s-au potrivit cu formatorul stabilit, li s-a spus ca nepotrivirea este vina lor, ca era vorba pur si simplu de transfer negativ neanalizat, si acestia fiind de multe ori mpiedicati n formarea lor. Chiar si cu multe cadre didactice nemultumite de rapoarte, schimbarea sistemului de raportare n institute nu a fost o sarcina usoara. Erau oricum alte facultati si candidati care nu au luat n considerare potentialul de abuz care distrugea tot sistemul de raportare. Aceasta era o minoritate nsemnata, si, fara a minimiza sau ignora problemele asociate cu puterea si politica, au aratat unele dintre aspectele pozitive privitoare la efectul raportarii. Ei au amintit tuturor ca modelul analist de raportare a servit altor scopuri, complet legitime din punct de vedere etic si pedagogic. Multe dintre problemele si abuzurile sistemului, au argumentat sustinatorii raportarii, au fost create de practica raportarii pe baza continutului specific al muncii analitice a unui candidat. Mare parte dintre sustinatori au acceptat pna la urma ca acest aspect al raportarii era ct se poate de incendiar si ca a creat mai multe dificultati dect ar fi solutionat vreodata. Ei au sugerat, n schimb, ca rapoartele ar trebui sa se limiteze doar la raspunsuri cu da si nu (neincluznd nici o alta elaborare) la ntrebarea: Este candidatul pregatit sa treaca la urmatoarea faza a formarii? (indiferent de ce pas era luat n considerare). Ei au presupus ca aceasta ar fi avut un efect limitator asupra pO,tentialului de abuz, dar recunosteau cu siguranta ca un asfel de comportament ar fi nca posibil, chiar si sub aceasta politic~ mai stricta. Ideea nu era garantarea faptului ca un astfel de comportament nu se va mai produce, ci,pe ct era posibil, sa fie ntlnit ct mai rar. Majoritatea analistilor formatori si comitetele de instruire nu au avut un astfel de comportament, a argumentat minoritatea, iar renuntarea la un sistem n totalitate doar pentru ca o mica minoritate putea sa abuzeze de el le parea ca si cum ar arunca si copilul o data cu apa din copaie. Dat fiind faptul ca problemele se pot ivi chiar si n cazul unei raportari limitate, ce credeau ei ca era de cstigat prin continuarea acestei practici?
34
Argumentul lor se bazeaza pe premisa ca rm candidat vine n formare prezentnd conflicte nevrotice nesolutionate, iar apoi formarea nsa9i l arunca n 9i mai multe conflicte considerabile. Dat fiind nivelul extrem de nalt de conflicte pe care canditatii l experimenteaza, anali9tii formatori, ntelegnd ndeaproape viata interioara a candidatului, sunt n cea mai buna pozitie din care se poate stabili starea de pregatire a candidatului n vederea continuarii formarii. Pe de alta parte, el sau ea este n pozitia cea mai potrivita de a cunoa~te cnd un candidat este cufundat n tumultul interior - fie real, fie indus de formare - ~i, prin urmare, daca un candidat este gata sa mearga mai departe. Poate sa fie astfel, au argumentat oponentii raportarilor, dar, totu~i, de ce nu poate fi lasat acest aspect n seama candidatului? Pentru ca, au raspuns sustinatorii, candidatii nu pot fi suficient de obiectivi n ceea ce i prive9te, mai ales atunci cnd conflictele lor (sau mijloacele de aparare pe care le folosesc ca rasprms la ele) pot sa-i orbeasca n ceea ce prive~te conditia lor. Atrmci de ce nu poate fi lasata aceasta chestirme n seama supervizorului? Pentru ca supervizorilor se poate sa nu le fie prezentata att intentionat, ct ~i neintentionat toata gama de probleme. De ce nu poate fi lasat atunci n seama instructorilor de clasa? Pentru ca instructorii de clasa pot sa nu cunoasca ndeajrms de multe despre candidat. Una este sa se crmoasca daca un candidat a trecut sau nu cursul, ~i alta sa se ~tie daca el sau ea este pregatit/ a pentru continuarea tuturor partilor formarii, n mod special componentele clinice. Un individ sclipitor, fermecator, narcisic carismatic, de exemplu, poate trece cu u~urinta toate cursurile cerute cu felicitari, dar, de fapt, nimeni nu l-ar lasa singur n camera cu un pacient. Un candidat care manipuleaza poate sa-9i arate cu grija numai prmctele tari supervizorului, care de fapt l vede doar pentru 45 de minute, o data pe saptamna. Nu este nsa posibil pentru candidatii-pacienti sa ascrmda n acela~i fel, sa sprmem, o capacitate superficiala pentru relatiile de obiect sau o tendinta de a se folosi de ceilalti - incluznd pacientii - n analizele lor. Astfel de candidati, au argumentat sustinatorii, ar putea n mod considerabil sa se controleze ndeajrms att n clasa, ct 9in timpul supervizarii, asftel nct profrmzimea chestiunii sa fie ascrmsa oricarei persoane care nu-i cunoa~te ndeaproape. Aceasta, au precizat ei, ar ramne o problema, n ciuda faptului ca profesorii 9i supervizorii srmt anali9ti formati la rndullor. Profesorii ~i supervizorii ar putea sa nu observe o tendinta de acest gen, de exemplu, dar anali9tii ar avea o viziune realista asupra a ct de profunda este problema ~i daca prezinta sau nu impedimente insurmontabile n munca de psihoterapeut. Opozantii raportarii au
35
n care lucreaza candidatul. Aceasta s-ar ~~putea sa nucauza faptului ca sugerat exact opusul: anume ca analistul njtmpla din cunoasca modul de naltul nivel sa fie orbit de nonregresi,t~: Sustinatorii au considerat analistul ar puteade functionare conflictele ~E-didatului, nefiind constient acest lucru putin probabit dar, din nefer~cire, nici un grup nu a avut Totusi, ca empiric n sprijinul ideilor fund vreun suport un contraargument al acestuip~ternic de vedere, detinem un sus tinute. compromise. Acelea nu sunt analize "re le", atta vreme ct candivast material nestiintific sugernd ca analizle care implica raportare sunt conflictele de frica reactiei analistului. Cu alt cuvinte: "Nu pot sa-i permit analistului sa stie ce se ntmpla nauntru meu pentru ca, o data ce va datii-pacienti ea se vor deschide vreod ttasau chiar si vor ascunde sti asta, el sau nu nu mi va permite SUficiet sa mi continui formarea sau chiar sa absolv". Daca aceasta are o i~plicatie paranoica sau este o este o pretentie trufasa ("Pot sa tin ascuns c succes de analist ce nu vreau ca acesta/ aceasta sa vada n mine") sau fo~te raspndita. Daca despre realitate, "ascunderea" de analist este o a ilitate reala, relatarile aceasta
I
participarea la analize "false" sunt, de asemenea, obisnuite. Date fiind povestile create n jurul unor astfel de ab zuri, oricine ar putea sa se ntrebe daca ntreaga anxietate cu privire la toate acestea este bazata numai pe considerente reale; pna la urma astfel de idei sunt n concordanta cu tipul de paradigme de transfer si fantezii care se ivesc n mod curent n analize, idei n care "puternicul si periculosul" tata sau "puternica si periculoasa" mama dezaproba, disorediteaza, ataca, retine de la, pedepseste sau ofera recompense, raspIate~te, satisface si iubeste copilul relativ lipsit ziua ajutor. n sensul de a nu aLjuzade sistemulnde raportare, formare din de de azi, Daca s-ar putea ~fea ncredere analistii de este o problema pragmatica; este o problem~ pe car:emarturiile neprobate stiintific despre trecut nu o pot dovedi, d,!.r realitate a fizica a astfel de probleme, chiar si astazi, este incontestabita . .Fiind eu nsumi analist formator, pe lngr faptul de a fi fost presedinte att al facultatii, ct si al comitetului care fumeste analistii de formare n institutul psihanalitic si de a fi discutft experienta de a fi analist rienta mea nu sustine acele temeri. Analistii de formare pur si simplu nu "stau n asteptare" pentru a intra n p sesia "dovezilor" pe care le vor folosi cu un numar de altiI:e candidati in institut; consider ca expeformator pentru a-i da afara analisti for*tori, va pot spune ca proI
blema se pune exact invers. Intr-un fet Fed ca analistii de formare cu adevarat, pentru cu vvederea sau m~inp.z~az~ 11i mod exagerat cu cteodat~ chiar trec ca sunt adesea lderihflcatl patologia care exista
pacientii-candidati. Fanta ma inconstienta generata de aceasta identi36 JD. GeUJ" J.c. Norcross, D.E. Orlinsky ar putea, n mod "injust", i reactionale pe pacientii lor rezerve care ficare determina formati sa-i mpiedicempotriva oricareisa fie formati
I
sau sa absolve. Or, ei se t~m de propriilor abilitati analitic formator. fi o reflectie nu a pacientulpi, ci a faptul ca un raport de analistnegativ va Aceasta discutie a raportarii versus nonraportare nu a fost numai o chestiune secundara interrsanta; problema abilitatii candidatului de a
pedagogica centrala. avea parte de o analiza realr n cadrul formarii a fost si este nca prob,ema am Dupa cesi unele dintre argumentele pro si contra practicii raportarii, descris am descris cUIfls-a dezvoltat analiza de formare si dupa ce VOIspune acum care anali~a poate smguraeste menita sa o faca capaCItate profesionala pe ceea ce estf de formare cea mal rmportanta accesibila. Voi ncepe prin a formula o problema: aceasta ar fi faptul ca psihanalistii sunt ntr-o profesie n careJpersonalitatile lor sunt atrasa de Anna Freud tinuu. (Atentia asupra ace tei idei mi-a fost initial supuse unui risc con[comunicari personale, 191].) Pentru a exprima aceasta n termeni clinici, problema este urmatoare'1: psihanalistii meu eu nsumi un analist I, functie, voi trece la expunerea punctului (fiind de vedere la persoana n nimeni altcineva nu vrea sa auda. Medicul obisnuit, traumatizat de faptul de a fi auzit acestor Chesttni) practica poate fi tentat sa prescrie cteva n descrirea lucrurile pe car noi le auzim, o meserie n care aud ceea ce revina luna urmatoare sau si mai bine nca (daca medicul este suficient aspirine sau ceva Prozac Iau Zoloft, iar apoi sa spuna pacientului sa de traumatizat), anul urmftor. Chiar si multi dintre psihoterapeuti ar pacientul respectiv i va fa e sa se simta incomodati. Noi, analistii, nsa nu beneficiem sa-I trimit~pe un pacient altundeva, daca li se pare ca putea fi tentati de luxul de a-i ndeparta (ca reactie de autoaparare) pe pacientii care ne provo~ca anxietate. Astfel, cnd i ndemnam:
.1~.
sa auzim mai mult desprr trebuiechestiune, nu numai numai ca dorim "Spune-mi mai mult", chiaf acea sa credem asta. Si nu ca dorim sa o ntelegem la nivel intelectual, dorim sa o lasam sa intre n noi; aceasta nseamna sa rezoneze si sla reverbereze, psihologic, nauntrul nostru, potential ajutnd sau facpd rau, asftel nct sa ne practicam meseria cum se cuvine. n toata aceasta munca,ln mod obisnuit, facem identificari de proba cu pacientii nostri, cu c0tfictele lor si cu obiectele lor. Pentru a putea
adevarat, nu avem alta cal. dect de a renvia conflictele din noi nsine, fi n anterior fusesera tre ute acestea, si sau mai mod patrunzator de care stare sa realizam t0t.te mai mult ntr-un putin ntr-o stare cu
Formarea pentru psih ,terapie
37
repaus; trecute n repaus doar dupa o mu ca 9i o lupta considerabila 9i trecute n repaus spre marea noastra u9uriare. Conflictele noastre sunt
renviate, nu pur 9i simplu reamintite, din tret motive: (1) deoarece conflic-
telepentru ca numai un constituentcare intr, n joc atunci cndidentificari; (2) activate sunt incon9tientul al un~ra dintre acele conflictele sunt readuse la viata ne poate pune ntr-o ~ozitie de unde sa putem face interventii psihice simultan; (3) pacient la fiveluri multiple este functionarii sale care sa-I loveasca pe pentru ca IPsihanaliza nu ale o lupta intelectuala sau educationala - aceasta munca nu este pur 9i simplu un exercitiu inteligent de logica deductiva 9i ~udecata inductiva. Privit n acest fel, ne folosim personalitatea mult ma} mult n aceasta munca dect ne nu facemvreodata intelectul.distanta - vfi a9a stau lucrurile - pe scurt. ca folosim psihanaliza de la Si pentru c1 expune problema pentru Exista vreun gen de munca pe lumea asta ale carei unelte sa nu se Mergem pe o linie foarte fina. ncercam s v ne descurcam cu identificatoceasca, sa nu se sfarme sau sa nu se rU~a? ar spune o proba, nct sa ne constituie ntr 10 masura nct sa ramna riIe noastre, astfel n care se scufundam n a9a experienta temporara, unii la stadiul de proba. Atunci cnd conflictul reactiv este readus la viata nauntrul 9in acea nu ncercam sa llimitar;,~tonome reziduale ale Eului continem; nostru, stare aducem aspectele n schimb, ncercam sa l nostru sa l tina n fru. Atunci cnd reu9im, ~ezvoltam o relatie profunda stare a mintii, chiar daca este bazata 9ipe ele dintre cele mai dureroase experiente interioare ale noastre, suntem~pabili 9i empatica cu pacientii n09tri 9i n ceva folositor pentru tratament. sa transformam acea Atunci cnd muncim bine, foarte bine, prpcedam a9a de fiecare data, dar ceea ce vreau sa punctez este ca rezultat le nu vin fara costuri, uneori acestea fiind foarte semnificative. Cnd nu avem succes, cnd ne fixam pe Identificarea sau contraidentificarea cu pacientii n09tri, conflictele sau biectele lor, 9i cnd conflictelt renascute n noi prin lucrul cu un pacie t ne domina devenim nchi9i printr-un n scena n loc de analize. A9adad dupa cum vedeti, n actiune 9i puneri fel de contratransfer; apoi sustinrm sau chiar initiem fiecare caz, cu siguranta atunci cnd suntem incofpetenti,
1_
dar chiar 9i atunci
asupralucram extrem de bine, a face analifa poate avea efecte nocive cnd "ustensilelor" analistului. Permiteti-mi sa folosesc urmatorul aSPFct pentru a explica ceea ce vreau sa spun: Ce se ntmpla cnd se ncflca granitele ntr-o analiza? reu9it cumva sa 9i simplu Presupunem pur se strecoarecaprintre picat1I1ri?Presupunem ca cei care analistul a ~yut o analiza inadecvata 9i a
38
ncalca limitele sunt persoan care, n sinea lor, sunt narcisici, ca toti sufera de depresie, tulburari impul ive, o slaba rezistenta la frustare, Euri slabe si Supraeuri si mai slabe? P esupunem ca toti acestia au scapat atentiei analistilor lor? Un lucru pe care putem probabil sa-I presupunem este ca analistii care au ncalcat o limita aproape sigur nu s-au asteptat ca aceasta sa se fi ntmplat vrepdata. n anii lipsiti de probleme era posibil ca ei sa se fi gndit, atunci cnd auzeau despre un analist care a depasit putea sa li se ntmple si 10 vreodata. Nu exista nici o ndoiala ca sunt ctiva indivizi cu probleme care se limitele - exact cum poat~aci tu acum -, ca un astfel de lucru n~ ar stereotipurile noastre. Cu to te acestea, cred ca acestia sunt o mica minostrecoara prin sistem ~iindi care se potrivesc celor mai sumbre dintre ritate si, netinnd seama dei,l' zimajoritatea cercetatorilor care au raportat ncalcari ale limitelor (Gabbard, Peltz si COPE Study Group, 2001; discutii nepublicate despre etica si analisti incompetenti au circulat pe internet pe listele demail ale membr lor American Psychoanalytic Assocciation, 2001) sustin ca narcisismul, depresia, lipsa de control al impulsurilor, slaba toleranta la frustare si functionarea defectuoasa a Eului si Supraeului, atunci cnd erau pre ente, erau de obicei doar n forma latenta n cazul majoritatii analistilr, nainte ca ei sa nceapa sa aiba probleme. Acest lucru este interesant doar n forma latenta. Ei raporteaza un amestec al acelor factori ca e tind sa se transforme din latent n activ, sub presiunea unor crize d' viata analistului, iar n acelasi timp asupra lui se pune o presiune foart mare, direct complementara cu un mediu de transfer cu un anumit paaient. Accentul n aceste rapoarte (si n altele pna acum nepublicate, de c1re stiu eu) se pune pe faptul ca a se constitui ca tinta instinctuala imediatr pentru pacient va determina aparitia unele crize n viata psihanalistuhfi. Astfel, de exemplu, un analist cu unei umilitor, ar putea sa se n ragosteasca si sa manifeste aceasta cu un pacient care l admira prof d printr-un momentul foarte ncarcat urt si dintre problemele latente fintite, n transfer unui divort erotic. E nevoie de o criza n viata analistului, nu numai de prezenta pacientului (diferind cu siguranta de 1 analist la analist) readuse la viata, putem nflictele latente. pot sa-I acele conflicte sau, pentru a i se reactiva vedea cum presiunile de a ti ace aceasta muncaDar odata compromita n continuare pe analist. Permiteti-mi sa pun un fic lucrurile la locul lor, pentru ca nu este
I
criza a vietii noastre, pentru a fi greu ncercati de munca noastra. Si nici neaparat necesar sa nefimaX'festam att de grosolan, sau saFoarte des, fiecare caz n care vom grei ncercati nu va fi unul negativ. fim ntr-o
39
chiar si cele mai constructive situatii analitice pot sa provoace un potential conflict de dezorganizare si anxietate. Lasati-ma sa va dau un exemplu care va demonstra cum si de ce conflictul personal intens nu este exclusiv legat de punerea n scena a contra transferului; va voi arata, de asemenea, cum anxietatea nu poate doar sa deterioreze, dar cum poate si sa faciliteze empatia, depinznd de circumstante. Vreau sa va povestesc despre un pacient de sex masculin ntr-o analiza de formare, despre care am vorbit mai pe larg ntr-o alta lucrare (Lasky, 1989).n timpul analizei a dezvoltat o panica legata de o homosexualitate intensa si incomoda. A cautat prin fanteziile lui si, prin transfer, o explicatie a dorintelor si fricilor puternice, dar n acelasi timp repulsive, nsa fara succes. Ca toti barbatii, a trecut printr-o faza Oedip pasiva negativa. A abandonat dorintele din acea faza si le-a ngropat amintirea, la fel ca majoritatea barbatilor, sub presiunea anxietatii de castrare. De ce nu a gasit sursa panicii sale homosexuale mai ales n transfer? Era, cu siguranta, o parte a psihicului sau, dar pe vremea aceea nu era o trasatura dominanta a transferului lui cu mine (si stim, cu siguranta, ca n psihanaliza coordonarea este cruciala). Astfel, fara sa-si fi rezolvat problema prin transfer, dorinte homo sexuale ego-distonice disturbante au continuat sa apara, dnd curs la fantezii care l-au facut sa se simta "demasculinizat". Aceasta chestiune a ramas neelucidata destul de mult timp, pna cnd a nceput sa vorbeasca despre un pacient relativ nou pe care l trata, un caz de control- o femeie care si-a nceput analiza cu el, cu trei sau patru luni nainte ca panica lui legata de homosexualitate sa survina. Se pare ca problema cu care s-a prezentat era frica de penetrare, n acelasi timp, considernd ideea de penetrare incredibil de excitanta, aproape de necontrolat, ceea ce i-a creat femeii o stare de tensiune constanta, acesta fiind modul n care au nceput sa se contureze dificultatile pentru pacientul meu --:-analistul femeii respective. Pentru a putea aprecia ceea ce era de temut pentru ea si pentru a ntelege cealalta parte a sentimentelor ei, excita rea intensa legata de pepetrare, pacientul meu a trebuit sa se identifice cu ea. Dar cum se putea ca el, ca barbat, sa aprecieze fie intensitate a excitatiei de a fi penetrata, sau intensitate a fricii sale, atta vreme ct identificarile lui feminine si n special cele asociate cu sexualitatea - fusesera abandonate sau suprimate fara mila; adica fortate sa existe exclusiv n inconstient? Acest pacient al meu era un analist bun si foarte potrivit pentru aceasta munca, n ciuda panicii pe care i-o inducea, era capabil sa reactiveze (nu sa-si aminteasca, ci sa reactiveze) dorintele si fricile sale pasive, negative, din faza Oedip, pentru a se identifica asadar cu clientul sau. Nu sugerez ca era neaparat constient de ce facea. A facut-o automat si inconstient.
40
J.D. Geller,l J.c. Norcross, D.E. Orlinsky
Pacientul meu, asa cum fac tpti analistii buni, a scos din hibernare dorinte si frici pline de conflicte ca faza pentru identificarea nu a avut cu clienta sa si problemele acesteia. Rfaparitia acelor conflicte necesara loc ntr-o amintit acele dorinte si fri i ;rechi din relatia cu tatal sau, care constituiau contextul lor origina . In schimb, el le-a experimentat ca si cum forma intelectualizata a aJintirilor din trecutul sau - adica nu si-a Puteti sa va gnditi ca, barbat fiind, nu ar fi vreodata capabi! sa ar fi fost noi si ntmPlndr-se din nou n prezent. cunoasca - sa cunoasca CUj xactitate - acele dorinte si frici n acelasi e mod n care o femeie matura le resimte. Veti avea dreptate, cu siguranta. De fapt, dincolo chiar de p~oblemele legate de sex, nsa, daca vrei sa poate vreodata sa cUnoasci exact ce simte altcineva. stim ca nimeni nu te apropii ct mai mult de eXferientele de viata ale unei alte fiinte umane, de a proces de este Ceeac, facem noi, analistii: ne expunem unor conacest o face. Astaidentificare, Fteodata att de dureros, este singurul mod pentru a intra n contact cu pacientii nostri. Si aceasta trece dincolo de munca noastra; de multe ori~ ulate de munca noastra voradepasi noastre, flicte serioase, conflictele s' zi, n fiecare zi de munca vietii limitele rolului nostru, ne vor dera ja somnul si se vor impune - cteodata nspaimntator - n multe, daca nu n majoritatea altor arii ale vietilor noastre de dinafara muncii active. Nu fiecare identificare e te bazata pe un material att de conflictual, dar n ciuda acestui fapt, tot rebuie sa experimentam conflicte, de multe ori, pe masura Cene identif~cam cu pacientii nostri, obiectele lor si conunui contra transfer, luam p ezenta conflictului n noi de buna. nsa, un nivel nalt de conflict De fiec~re data limitatexaminam punerea amintiti-vaa flictele lor specifice. activat nu este cnd la contratransfer; n scena ca prezenta sa este necesara 10cmai pentru ca noi sa fim adecvat conectati la pacientii nostri (adica sa 1vem empatie pentru ei la nivelurile lor cele mai conflictuale, prin expe~imentarea identificarilor tranzitorii cu ei la nivelurile aplicabil cele maictito varietate extraordinara de nevrotici, pna acum este noastre muncii ~onflictuale). Si daca Ceea Ce am spus miza grave. Nici macar nu ncepi a cunosti Cevadespre viata interioara a unui pacient borderline tipic, de exemplu, fara cu pacientii cu probleme mai este considerabil crescuta nf,1 unca noastra sa experimentezi o anumita ncarcatura de functionare Tgresiva dureroasa n tine nsuti, n timpul tratarii persoanei respectiv~. Expunerea constanta la ~onflicte este traumatizanta, chiar si atunci cnd propriilor conflicte es~e cu att iar traumatizanta. Este un efort varea este vorba de conflictel~ altcuiva, mai expunerea constanta la reacti-
41
de lunga durata care poate eroda chiar si cele mai puternice constitutii. Este exact ceea ce am intentionat sa spun cnd am afirmat ca personalitatea analistului este supusa n mod constant riscului. Tocmai de aceea analiza de formare a devenit centrala din punctul de vedere al importantei. Expunerea mea despre riscul implicat n exercitarea acestei profesii nu este un mesaj pesimist (sau o garantie) de condamnare. A fi "supus riscului" nu are ca rezultat definitoriu a fi "distrus"; nu este acelasi lucru cu "ranit deja" si nu implica n mod automat ca rezultatul va fi negativ. Este bine stiut de exemplu, ca resimtirea contratransferului si punerea n scena nu sunt necesar permanente si pot uneori sa fie folosite n scopuri foarte bune - atunci cnd cineva nu mai este sclavullor. De fapt, cteodata doar n situatiile dificile este posbil sa vedem si sa apreciem dimensiunile subtile ale pacientului si ale transferului, care pna atunci ne-au ocolit. Si mai este nca o fateta pozitiva a acestui fapt. Valoarea experimentarii conflictelor readuse la viata nu este limitata doar la a ntelege pacientul si tratamentul mai bine; rezolvarea progresiva a acelor conflicte aduce dupa sine evolutii n consolidareajfortificarea aparatului nostru psihic, iar acest gen de crestere este bazat pe o singura cale de autocunoastere pe care nu o putem dobndi n nici un alt fel (n afara situatiei n care ne ntoarcem noi n analiza). Ne straduim sa ne facem munca cum putem mai bine, cu toate ca, si uneori pentru ca, suntem oameni imperfecti, conflictuali. n vreme ce i ajutam pe pacientii nostri, continuam noi nsine sa crestem o data cu ei. Pentru analisti, a ramne ntr-un fel de statu-quo psihologic nu este posibil, cu exceptia unor momente pe termen scurt; iar pe termen lung, singura noastra alegere este de a regresa sau de a merge mai departe. Daca ne supunem riscului distrugerii psihologice facnd acest trg, atunci putem spune ca este mai mult dect echilibrat prm aceasta oportunitate speciala de crestere personala; oportunitati de dezvoltare personala nE;egalate de nici o alta profesie la care ma pot gndi. Acum ma ntorc pentru ultima data la importanta centrala a analizei personale, pentru ca baza pentru acest avantaj consta n analiza de formare. Analiza de formare, n mod intuitiv, daca nu n mod intentionat, acorda atentie n particular stabilirii tipurilor de resurse ale Eului si Supraeului necesare pentru a face fata atacului constant al conflictelor experimentate ntr-o viata de analiza profesionala; ca analisti de formare, de obicei, lucram un pic mai aproape de os, cum s-ar putea spune. Dezvoltarea a ceea ce consideram de obicei a fi un "Eu analitic" si un "Supraeu analitic", pe care le consideram cruciale pentru aceasta directie,
42
J.D. ~el1er,IJ.c. Norcross, D.E. Orlinsky
analitic ale analistului de for are. Daca ar fi asa, ar fi doar (ntr-o definitie simplista) un fel de curaide;tificare simpla si directa cu nu esteSupraeul nu este pur si simplu o de transfer. n schimb, aceasta Eul si stabilita dect printr-o extrem de a1nca analiza si doar atunci vedem dez-
voltareapsihicului careca m~e munca pe care noi o facem. Nimeni nu zare a acelor functii SUS!fe a unui nivel foarte ridicat de structuraliatinge vreodata un nivel d~ completa eliberare de conflicte, dar manifestarile infantile si solutiile fractionale la conflictele noastre sunt de formare. Apoi, acele cap citati psihice sunt att puse la ncercare, ct si fortificatesubstantial prin r:1 ne ducem adncimea analizelor noastre diminuate prin munca prin care ncentrarea si vietile. Vietile noastre psihice vor continua sa fie examinate constant atunci cnd rezonam, si nu numai n timpul orelor de lucru, ci ~iprin fapticul aparut n noi n urma analizei pacientilor nostri.
Bibliografie:
Freud, S., "Future prospects f01 psycho-analytic therapy" n The standard editon of the complete psychological works of Sigmund Freud, voI. 11, J. Strachey (ed. Freud, S., "Observations on tr ference love" n The standard editon of the complete ~i trad.), Hogarth of Sigmun Freud, voI. 12, J. Strachey (ed. ~itrad.), Hogarth psychological works Press, L3~dra, 1957, p. 139-151
I
Press, Londra, 1958, p. 157-171 Freud, S., "Recommendations tb physicians practicing psycho-analysis" n The standard editon of the completk psychological works of Sigmund Freud, voI. 12, J. Strachey (ed. ~i trad.), HogJrth Press, Londra, 1958, p. 109-120 Freud, S., "The ego and the id" in The standard editon of the complete psychological works of Sigmund Freud, vol. 19, J. Strachey (ed. ~i trad.), Hogarth Press, Londra, 1961, p. 12-66 I Gabbard, G.O., Peltz, M.L., ~i eOPE Study Group on Boundary Violations, by training the unspeakable:! Institutional reactions to boundary violations "Speaking analysts" n Jour,al of the American Psychoanalytic Association, 49, 2001, p. 659-673 Lasky, R., "Some determinantslof the male analyst's capacity to identify with
fernale patients"
1n Internati1allOUmai of Psycho-Analys~, 70, 1989, p. 405-418
Capitolul 3
Rolul terapiei personale n forma~ea analistului jungian de Thomas B. Kir~ch
Analiza personala este fundamentala n formarea analistului jungian; scopul capitolului de fata este de a descrie evolutia analizei de formare n psihologia analitica ~ide a prezenta cte\'ia probleme legate de practica acesteia.
Introducere istorica
Jung a fost primul care ~i-a dat seamia de necesitate a analizei de formare, n contributie notnd: "Conside~ importanta 1912, pe cnd colabora cu Fre*d,cacare a recunoscut aceasta unul dintre valoroasele servicii aduse ~colii de analiza de la Zurich este faptul ca ei au pus I accentul pe aceasta necesitate ~i au stabiltt-o ca pe o cerinta pentru ca oricine dore~te sa practice analiza celorltlti 1912, p. mai nti supus la sa fie 116). analiza de o persoana competenta" (Freuf' Dupa ruptura de Freud, Jung a intrat ntr-o lunga perioada de introversie, experimentnd multe imaginil~i fantezii pe care nu le putea explica folosind teoriile lui Freud. La nceput, s-a referit la acestea ca Aceste evenimente, fundamentale pentru analiza de, sine ~i descrise n "itnagini Dreams, Reflections 1961), mai e, Reflectii), n capitolul "ConMemories, primordiale" (Jung,(Amintiri, VitirZiU ca "imagini arhetipale". frontation with the Unconscious" ("Copruntare cu incon~tientul"),
descris atunci un nivel colectiv al inco ~tientului, care credea el ca include potentialul creativ, extinznd ima inea lui Freud despre incon~tient, considera!tuturor teoriilor urma ur~atoare depozitul 1963). Jung a de acesta din sale ca fiind formeaza baza (Jung, materialului infantil reprimat. In cadrul lui teoretic, analiza personala era baza formarii unui analist profesionist. n 1946, Jung a Il
SC1 urmatoarele
despre analiza
44
JD. Geller, J.c. Norcross, D.E. Orlinsky
de formare: "Oricine intentioneaza sa practice psihoterapia ar trebui mai nti sa se supuna unui analist formator, totusi nici cea mai buna pregatire nu va fi suficienta pentru a-l nvata totul despre inconstient... golire completa a inconstientului iese din discutie, n primul rnd pentru ca puterile sale creatoare vor produce continuu alte formatiuni" (1946, p. 177). La sfrsitul Primului Razboi Mondial, persoane din toata lumea, mai ales vorbitorii de limba engleza, au venit la Jung pentru consultatie si analiza. Ca rezultat al analizelor lor si al transferurilor asupra lui JUng, multi au dorit sa devina analisti. Venisera din nevoi personale, dar erau transformati literalmente n practicieni ai unei noi profesii. Pe lnga analiza, Jung a tinut un seminar n limba engleza, n timpul anului academic, la care i-a invitat sa ia parte pe multi dintre analizanzi. Seminariile n limba engleza au continuat pna n 1939, cnd a survenit al Doilea Razboi Mondial, si nu au mai fost reluate niciodata, pentru ca, dupa primul atac de cord din 1944, Jung si-a redus activitatea. Majoritatea celor care l-au cautat pe Jung ntre anii 1920 si 1930 au consultat si un alt analist n timpul sederii lor n Ziirich. De obicei, aceasta era Toni Wolff, care i-a servit lui Jung drept prim asistent. Dupa Joseph Wheelwright, "marile vise" i erau aduse lui Jung, n timp ce Toni Wolff era cea care se ocupa de materialul mai personal (Wheelwright, 1975). Aceasta practica era numita "analiza multipla", cu analizandul consultnd mai mult dect un analist. Cei care vorbeau limba germana puteau sa participe la prelegerile saptamnale ale lui Jung tinute n cadrul Ziirich's Eigenosse Technische Hochschul (ETH, unde Jung era profesor de psihologie). Dupa o perioada nedeterminata de timp se primea o scrisoare de la Jung n care se nota ca el sau ea era califiatj a sa practice analiza uilliznd metodele lui Jung; de multe ori, persoana n cauza se ntorcea sa practice analiza jungiana n tara de origine. Criteriile de eligibilitate ale lui Jung pentru a primi aceasta scrisoare de acceptare nu erau niciodata explicite. Unora el le sugera mai multa pregatire, o diploma n medicina sau psihologie, n timp ce altora nu le facea nici o astfel de recomandare. La fel ca si n perioada de nceput a lui Freud, multe persoane, lipsite de scrisori de acreditare academice, au devenit analisti doar pe baza analizei personale. Asa stateau lucrurile pna n 1948, cnd Institutul Ce. Jung din Ziirich si-a deschis portile pentru nceperea formarii stiintifice, punnd capat perioadei cnd o analiza personala cu Jung sau cu unul dintre asociatii lui directi reprezenta singurul criteriu de a deveni analist. Dupa
45
1948, pe lnga analiza personala, pentru absolvire se cerea si programa analitica. Aceste cerinte erau instituite peste tot n lume, n 1955, atunci cnd s-a nfiintat International Association for Analytical Psychology (Asociatia Internationala pentru Psihologie Analitica). Chiar daca acum este parte a unui proces institutionalizat, analiza personala a ramas fundamentala formarii. nainte de a intra n detalii, as dori sa prezint cteva dintre conceptele-cheie ale psihologiei analitice. Concepte-cheie
Visele. Importanta lucrului cu visele este suprema, cu accent pe continutul manifest. Visul este vazut ca o "drama interioara", compensatorie atitudinii constientului.Nu este examinatnumai acel"de unde" al visului, avnd o origine retrospectiva, dar si prospectivul "ncotro" - adica dezvoltarea potentiala pe care o indica visul.
Factoriimportanti influentnd multe analize sunt cele doua atitudini ale lui Jung: introversia si extraversia, si celepatru functii ale sale: senzatia, intuitia, gndirea si simtirea.
Tipul psihologic. Transfer pi contratransfer. Desi mprumutati din psihanaliza, acesti termeni au un nteles diferit pentru psihologia analitica. Transferul include nu numai proiectii din figurile familiei trecute, dar si potential pentru dezvoltarea viitoare, nca latente n inconstient, proiectate asupra analistului. Relatie dialectica. Analizandul si analistul sunt egal implicati n relatia analitica. Reactiile subiective ale analistului sunt o parte integranta a terapiei si nu sunt vazute doar drept contratransfer nevrotic. Si nici analistul jungian nu este considerat un ecran alb.
Exista o divizare' de baza ntre acei junghieni care folosesc o abordare bazata mai mult pe dezvoltare si care includ teorii psihanalitice postfreudiene n orientarea lor si cei care adera ndeaproape la scrierile de baza si metodele de lucru ~le lui Jung, cum au fost transmise de cei care au analizat mpreuna cu el. Majoritatea junghienilor cad nsa ntre cele doua extreme. Depinznd de abordare, aceasta va avea un impact asupra numarului de sedinte pe saptamna, utilizarea canapelei versus scaun, accentul pe interpretarile transferului/ contra transferului, importanta dezvoltarii timpurii si natura interpretarii viselor.
Simbolic versus dezvoltare.
46
J.D. 'eellerl J.c. Norcross, D.E. Orlinsky
Principii de formare n Statele Unite si n Europa

Pe lnga diferentele teJetice si tehnice dintre junghieni, exista si o
serie de probleme politice I care se constituie ntr-o mare varietate de analize de formare. De exemplu, n Anglia, influenta kleinienilor si a In Statele Unite, care duc lipsa de o organizatie nationala jungiana, situatia formariteste foart ind diferita de de celelalte foarte puternica. !eoreticienilor britanici Pri~l. relatiile toateobiect estetari, unde o o~ganizatie nationala determina standarde de formare. n Statele Unite, fiecare institut local acreditat la International Association for Analytical Psychology (Asociatia Internationala pentru Psihologie Analitica) trebuie doar sa adere la-stand~rdele minimale de baza ale asociatiei interI
nationale, dupa care este li~er sa si impuna propriile standarde. Exista o mare varietate n ceea ce priveste institutele de formare din Statele Unite, n accentul pe care atestea l pun pe dezvoltare sau pe teoriile si metodele junghiene clasice O alta problema importafta este categoria "analist de formare". Majoritatea insitutelor de formarf importante au stabilit o astfel de categorie. San Francisco Institute (Institutul San Francisco), unde eu m-am format, nu este un caz aparte.ar Fo~datorii au considerat ca aceasta categorie "analist de formare" crea o ierarhie problematica; si-au dorit, de asemenea, de analisti pedonali; oricum, ei au stipulat alege dintr-o plaja larga sa ofere candidaPRor n formare posibilitate a de a ca, pentru a supravegheapentru cinciun 4ndidat, aceasta pare sa fi promovat membru permanent lucrul cu ani.IPolitica analistul trebuie sa fi fost deschidere celor doua teorii jung.tUene se de ca sunt continute, fara si sa fi nlaturat tensiunile inevitabil~ care - paredezvoltare si clasica - a genera disensiuni. O alta problema politica [este rolul analistului personal n evaluarea unui aplicant n timpul procesului admiterii sau a candidatului n timpul formarii. n perioada de ncJput a Institutului Jung din Ziirich, analistul personal era direct implicat n procesul de evaluare (Hillman, 1962b, p. 8). Pna recent, multe ~lte institute' importante au urmat acest exemplu. n San Francisco Wstitute, analistului personal nu i se permitea sau sau a analizandei sale ori si asa dificila munca din analiza si sa prJvina ca materialul analitic perturbator sa
la procesul de evaluare, asta ca sa nu fie suprancarcata
sa participe la admiterea a~alizandului
tie sa nu devina un impe, iment n trecerea la o faza de formare urmatoare. de candidat analr'stulUi, din cauza fricii ca aceasta informafie ascuns
Formareapentru psiholterapie
Probleme curente n formare
47
Dat fund ca acum ~timcare sunt proble lelelegate de limite n analiza ~ice se ntmpla cnd acestea sunt depa~ite aceasta politica s-a schimbat n toate institutele de formare din lume. Fi osofia este de a pastra confidentialitatea analizelor personale ale tutur r candidatilor. Sarcina de a evalua candidatii a cazut acum pe umerii comitetelor de analiza, care anali~ti de control. n informatiile de la conducatorii e seminar, supervizori ~i strngciuda acestor asigurari, exista o mate probabilitate ca analistul primul rnd, persoana care intra n a aliza cu ideea de a deveni analist are un scop bine definit, o tinta incolo de propria terapie. Aceasta persoana dore~te sa aiba o a' aliza care sa-i serveasca ~a-lpriveasca pe candidatul n analiza difle.t fata de ceilalti analizanzi.
In
identitati Eului analistul, deveni analist, ceFa ce implica formarea unei scopului cu sau de a adesea cresc~~ numarul de probleme scop este n mod evident diferit de al u ei persoane care merge la analiza pentru a se elibera de simptome. n terapiile de nonformare, nerezolvate att final, cnd analistul ~i pe]ru analizand. Un astfel de exista un punct pentru analist, ct ~i an lizandul se despart, n timp ce n analiza de formare este o con xiune continua n lumea profesionala pe care cei doi o mpart. Un lt mod de a exprima lucrul acesta este n termenii tensiunii dintre individualitate ~i responsabilitatea colectiva. Analistul personal .e formare trebuie, pe de o se pune problema unei responsabilitati c lective pentru comunitatea de junghieni de a sustine anumite valori de baza. Fiecare analist are o relatie individuala cu grupul profesion 1, iar .candidatul alta parte, parte, sa onoreze expresia individuala a anflizandUlUi;pe de trebuie sa sionala. Mare parte din aceasta munca a e loc n timpul analizei de fO:t"mare, propria relatie independenta ~u aceeasi vreodata o relatie dar ~i croiasca ntrebarea ramne daca est posibila comunitate profecu adevarat independenta, libera de reziduurile tran.sferului. dar analiza personala ofera modelul pentr munca lui! ei profesionala. Cu Cuno~tintele academice ajuta la noul an ea analistului deun stil unic, timpul ~icapatnd experienta, orienta~1 ~i dezvolta dezvoltare, list care continua sa se mbunatateasca pe pflrcursul carierei sale profesionale.
48
J.D. ~eller. J.c. Norcross, D.E. Orlinsky
:~
Analiza de formare
maiDin experienta mea, ma10ritatea anali?tilor absolvire sau certificare. multe analize dect e~te necesar pentru junghieni beneficiaza de Cerinta obi?nuita pentru u;]- candidat admis este de aaavea un minimum de 100-200 de ore de anal~za personala nainte de ncepe formarea. Majoritatea programelor Clercandidatilor sa fie n analiza n timpul perioadei ivesc diferiteMultf anali?ti junghieni se anali?tii sunt ncurajati cnd li se de formare. situa.tii n viata. De fapt, ntorc n analiza a~ci sa se ntoarca n analiza ~ oricine ar trebui sa se ntoa timpuri analizele erau mul relativ restrnsa, este foart de aceea multi dintre anali dect att, n ziua de asta anali?ti este mult mai com momente nodale. Si Freud a considerat ca ca n analiza la fiec~re 5 ani, doar ca n acele mai scurte. Comunitatea de junghieni fiind probabil ca membrii sa se cunoasca ntre ei, ti merg n analiza la nonjunghieni. Mai mult i, terenul psihanali?tilor ?i al psihologilor dect n perioada de nceput, astfel ca multi
analisti junghieni doresc c~ materialul lor personal sa fie tradus si prin alt limbaj sau filosofie ori Frin alta scoala. ficieze de analize att cu barbat, ct si cu o femeie sau cu un analist al unui anumit tip ori atitu ini psihologice, n credinta ca sexul si tipul Adesea, unui candidati formare jungiana i se recomanda sa benepsihologic candidatului. rJa practica de a moduri considerabile pentru dezvoltarea influenteaza nahp.ra dialecticii nvedea mai mult de un analist, n acelasi timp, s-a facut ~eferire anterior ca analiza multipla si a fost mult discutata n cercurile junghiene. Pe de o parte, analiza multipla atenueaza si rupe transferu , pe de alta parte este evocat un material nou si valoros. Astazi, cu sensib'litatea noastra crescuta la problemele legate examinata mai amanuntitA~tr-o mai mult de un analist1976), aceasta fiind de transfer, practica de a ve ea alta lucrare (Kirsch, n timpul formarii
I
a devenit mai putina obisn~ita, Fordham (1962) oferit ~ explicatie rationala pentru numeroasele ore de analiza personala de c re analistii junghieni beneficiaza astazi. El afirma ca este important pe tru candidatii n formare sa experimenteze n ei nsisi att de multe sta i psihopatologice pe ct este posibiL De fapt, el ncurajeaza candidatii s v experimenteze aceste stari psihopatologice n analizele lor de formar , pentru ca astfel vor fi mult mai pregatiti potfaca fatasa identifice par~~lelor sanatoase, si, prin urmare, nu necesita sa nvata acelora?i probl9:ne ca analisti, n aceeasi masura, candidatii lucrul analitic, acestea servipdu-Ie apoi drept sursa de putere (Fordham,
1962).
49
Limite ale analizei personale

Fordham mai spune ca exista o legatura rerezolvabila patologica ntre orice factor si influenta, de asemenea, anJliza de de durata analizei. Acest pacient va analistul! analista saul sa, rdiferent formare. Elucidarea completa a fazei embrionare sirelatiilor tnalitice minimiza influenta complexelor nerezolvate asupra a copil1riei va pe care noul analist le va forma cu analizanzii sai urmatori. ricum, anumite experiente traumatice pot fi rezolvate, dar nu neapara schimbate, de aici conceptul de "vindecator ranit". Majoritatea complexelor nerezolvate ale ui candidat sunt proiectate sionala, ntr-o oarecare masura, este vazut prin prisma familiei-de-ori-
acelasi timp, sunt multe reziduuri de transf r I contratransfer ntre membrii individuali, care nu sunt niciodata pe d plin "rezolvati" si care exista gine a candidatului respectiv, n ambele IUEini, filosofica negativa. n n cadrul fiecarei societati, indiferent de coala pozitiva si sau metoda analitica; masura si intensitate a acestor dif rente, mai ndepartate dect orice dezacord filosofic, determina fie ca rupul sa ramna unit, fie sa se divida (Kirsch, 2000). O cautare de o viata a evolutiei interio re si a dezvoltarii personale este sine qua non-ul analistului jungian. Ps' ologia analitica a trecut prin multe schimbari n evolutia sa ca profesie si ca disciplina psihanalitica, n formarea lungul ntregii sale istorii, o anaItza personala ramne de baza totusi, de-a analistului jungian actual.
I
Bibliografie:
Edinger, E., Comentariu n Joumal of Analytical ~sychology, 6'(2),1961,p. 116-117 Fordham, M., "Reflectionson training analysis" n The Analitic Process, Joseph B. Wheelwrght (ed.) Putman, New York, 1 71, p. 172-184 Fordham, M., Raspuns n Joumal of AnalyticallsychOIOgy, 7 (1), 1962,p. 24-26 Freud, S., "Recommendations to physicians o the psychoanalytic method of treatment" n The standard editon of the compl te psychological works of Sigmund Freud, voI. Comentariu n Contemporary pS1ChoanalYSiS, 12, 1976,p. 168-173 Fordham, M., 12, J. Strachey (ed. si trans.), Hogarth Press, Londra, 1958, p.l09-120
Guggenbiihl-Craig, A, Power in helping professions, Spring, New York, 1971 Hillman, J., /IA note on multiwle analysis and emotional climate at training institutes" n Journal of Analytical Psycholoy, 7 (1), 1962a, p. 20-22 Hillman, J., "Training and the Cl Jung Institute, Ziirich" n Journal of Analytical G. Psychology, 7 (1), 1962b, p. 3e8 Jung, CG., "The theory of psyahoanalysis" n Collected works, voI. 4, F.C Hali (trans.), Pantheon, New Yo~k, 1961, p. 85-226 Jung, CG., "Psychology of the ~ansference"163-321 (trans.), Pantheon, New Yo~k, 1964, p. n Collected works, voI. 16, F.C H;ali Jung, CG., "Psychological types" n Collected works, voI. 6, F.C Hali (trans.), Pantheon, New York, 1961, p. 197 Jung, CG., Memoires, dreams, re};.ections, A Jaffe (ed.), R. Winston?i C Winston (trad.), Random House, Ne~ York, 1963, p. 85-226
I
50
J.D. Gelie"
le. No,ewss,
D.E. Odinsky
Kirsch, T., "The PsychoanalysisJ 12, 1976, p. 159-167analytical psychology" n Contemporary practice of ~ultiple analysis in Kirsch, T., "Analysis in trainink" n Jungian analysis, M. Stein (ed.), La Salie, Kirsch, T., The Jungians, Routlefge, London, 2000 Illinois, 1995, p. 437-450 Marshak, M.O.,,,The significance of the patient in the training of the analysts" n Journal of Analytical Psych~logy, 9 (1), 1964, p. 80-83
I
6 (2), K., "Personal reflecti0T on training" n Journal of Analytical Psychology, ewton, 1961, p. 103-106 Plant, A, "A dynamic outline of the training situations" n Journal of Analytical Samuels,
Psychology, 6 (2), 1961, p. 98-[102 A, Jung and the post-Jungians, Routledge?i
Kegan Paul, Boston, 1985
Stone, H., "Reflections of an ex trainee on his training" n Journal of Analytical Spiegelmann, M.J., "The image 0tlthe Jungian analyst" n Spring, 1980,p. 101-116 Psychology, 9 (1), 1964, p. 75- 9 Wheelwright, J.B.,,,A personal view of Jung" n Psychological Perspectives, 6, 1975, p.64-73
I
Capitolul 4
Terapia personala si dezvoltarea
de Robert Elliott si Rhe~ Partyka n terapiile experientiall-umaniste
Traditia experiential-umanista n psifoterapie subsumeaza mai multe terapii care mpartasesc aceleasi co~cepte-cheie si valori. Aceste terapii includ abordari clasice, cum ar fi crle centrate pe persoana (de ex.: Rogers, 1961), Gestalt (de ex.: Perls, Ijefferline si Goodman, 1951) si existentiale (de ex.: Schneider si May, 19f5), precum si abordari neoumaniste cum ar fi cele focalizate (de ex.: <Gendlin, 1996), experientiale pe emotie (de ex.: Greenberg, Rice si Elliott 1993). Chiar daca terapeutii (de ex.: Mahrer, 1989) si psihoterapiile procrl sual-experientiale/ focusate mpartasesc un set de valori comune ( Iliott, Watson, Goldman si Greenberg, n presa) printre care se numara suportul pentru experientele imediate, hotarrea difera pluralismul! e alitatea personala si politica, din aceasta traditie de sine, prin modul n1are si trateaza clientii, toti personala pe prezenta sauvietii .. integritatea, toata durata autenticitate a rerapeutului si dezvoltarea
vazuti ca posednd o tendinta de crestere, rivita ca o permanenta-preze~ta tendinta de dezvoltare care faptul ca, baza schimbarii indivizii sunt Aceasta ultima valoare induce formeaza aceste terapii, terapeutice. Aceasta tendinta include un proces cont~uu de reorganizare a experientelor la niveluri din ce n ce mai ridica~e de complexitate, n acelasi
A~
de flexibilitate creativa n orice mediu prefum si atingnd (Greenberg si timp mentinnd si intensificnd sinele, s-aj afla indivizii maximumul de crestere: constiinta de sine si o viata n reaga de nvataturi si experiente. Un terapeutdoua resurse trebui sa si sustina tendinta de tendinta altii, 1993). Exista poate si ar important~care sustin aceasta crestere prin activitati de dezvoltare personala care I'timuleaza constiinta de sine ntr-o varietate ntreaga de contexte.
52
AI
n acest scurt capito l va o enm o pnVIre d e ansam bl u asupra muncll.. ~

'.
fi ...
si pentru a deveni compete t ca terapeut experiential-umanist. Astfel, sustinem ca terapia person. Ia este valoroasa doar n masura n care de crestere cresterea persona]a, n contextul uneipentru acare aceste accent faciliteaza personala a pSihoferapeUtului, vitala terapii trai pune valori acestea gasindu-si loc ntr-o r latie terapeutica egalitara, autentica, al carei scop este atingerea plenitudi diate si sustine actiunea personala - toate pe constiinta experientei im~1 'i prin integrarea multiplelor, de multe ori conflictuale, aspecte ale sinelui. . aceasta) alte practici ~are fa dliteaza cresterea personala n afara psihoterapiei formale. Aceste alt cai includ seminariile experimentale de formare mult vivo, grupurile de traditie recunoaste (fiind pioniera prin Mai in dect att, acerlsta dezvoltare, tinerea de jurnale intime, extinderea experientelor de v~ata. Multe dintre aceste activitati au scopuri multiple, incluznd att cres~erea educationala, ct si cresterea personala,
1i, n unele cazuri, geStiOnara problemelor. Functiile terapiei personte si ale dezvoltarii
Continuarea dezvoltarii jerapeutice este vitala, pentru ca terapeutii experiential-umanisti au nevoie de mai mult dect de cunostinte tehnice. Ei conteaza pe persoana tera eutului ca fiind sincronizata empatic experimentarii clientului; apreci' d punctele slabe ale clientului, precum si vulnerabilitatile acestuia; ti lernd laturile grosolane ale acestuia si mpunsaturile interpersoa e si fiind prezent n mod autentic. Aceasta nseamna a fi constient de s e, incluznd constiinta punctelor oarbe ale unei persoane si ale sensibi~itatilor specifice; a avea o relatie buna cu diferitele aspecte ale sinelui altcuiva si fiind capabil de a gestiona si n ceilalti. conflicte, inconsistenta si aII biguitate att n sine nsusi/nsasi, ct
~torva functii importante. n primul rnd, ele ofera nvatare prin experienta. In Mai exact, terapia perso lala si alte activitati de dezvoltare servesc cadrul traditiei experien ial-umaniste, experienta traita direct este presupusa a conduce la o ~~i bogata, maiversus cunostinte dobndite tinte dobndite direct pri~lamiliarizare folositoare nvatare (cunosusor retinuta si astfel mult ai accesibila pentru a fi folosita ulterior descriptiv). n al doilea "nv~,are ancorata" (Binder, 1999) este mult dezcu clientii. O astfel de rnd terapia personala si alte activitati de mai voltare sunt menite sa ofe~e baza pentru veridicitatea ~i autenticitatea
53
terapeutului n relatia cu clientii (desi nu exista nici o cercetare stiintifica n sprijinul acestei afirmatii). n orice caz, daca terapeutul a experimentat personal procesul pe care el sau ea l ofera clientului, oferta are o mai mare greutate morala. n al treilea rnd, aceste activitati sporesc empatia f}i aprecierea terapeutului. Daca terapeutul a trecut personal prin ceea ce este oferit clientului, el sau ea va fi capabil! a sa nteleaga experienta clientului si aceasta l! o va ajuta sa raspunda mai bine experimentarii de fiecare moment a clientului. n al patrulea rnd, terapia personala ofera un mijloc de a gestiona stresul f}ivulnerabilitea legate de formare. Pentru ca a fi psihoterapeut solicita foarte mult terapeutul ca persoana si pentru ca, n mod obisnuit, imaginea de sine a terapeutilor n formare este foarte legata de imaginea lor ca psihoterapeuti, ei abordnd procesul de formare cu o vulnerabilitate si anxietate considerabile (Rennie, 1998). Autorii din traditia experiential-umanista au sustinut adesea cu putere faptul ca terapeutii n formare trebuie sa beneficieze de o activitate privind evolutia personala, incluznd terapia. Vom da exemplu cteva dintre aceste argumente, organizate n diferite orientari: centrata pe persoana, Gestalt, existentiala si procesual-experientiaIa.
Terapia centrata pe persoana

Terapia personala este ntotdeauna ncurajata n terapiile centrate pe persoana. De exemplu, Garfield si Kurtz (1976) au descoperit ca, atunci cnd sunt comparati cu terapeutii din orientarea teoretica a nvatarii, terapeutii din orientarile rogeriana, umanista si existentiala au avut mai multe consideratii pozitive n ceea ce priveste psihoterapia personala. Oricum, consideratiile lor erau ntr-o mica masur~ mai putin favorabile dect ale terapeutilor din gruparile analitica si neofreudiana. O tema comuna n formarea terapeutilor centrati pe client este aceea ca. un candidat este angajat ntr-un proces de "devenire personala" (Patterson, 2000), ceea ce implica o dezvoltare dincolo de constiinta de sine sau relatiile cu clientii si o flexibilitate de a fi mai deschis catre ceea ce i apartine cuiva, catre experientele clientului. De exemplu, Rennie (1998) sugereaza ca este important pentru candidati sa nvete sa se simta confortabil n lucrul cu propriile experiente interioare, mai ales cnd acestea implica anumite ezitari, nesigurante si ndoieli. n dezvoltarea terapiei centrate pe client, accentul initial pus pe tehnica a fost diminuat, n anii 1940 si 1950, pe cnd atentia acordata experientei candidatului si atitudinilor relationale a crescut. Astf-el,Pagell, Carkhuff
54
~i Berenson (1967) au descoperit ca, n timp ce abilitatile legate de prezenta ~i rezumarea sentimentelor pot fi nvatate didactic, abilitatea de a crea ~i a mentine o relatie empatica este nvatata mult mai bine experientiaL n plus, Mearns ~iThrone (1988) au adus n discutie faptul ca implicarea sinelui terapeului n procesul terapeutic nu poate fi supraaccentuata. Concepte ca acceptarea, empatia ~iveridicitatea nu sunt rezervate doar relatiei terapeutului cu clientii sai, ci trebuie extinse sinelui, pentru a fi eficiente. Tocmai de aceea ar trebui sa se insiste asupra dorintei de a acorda atentie ~i grija sinelui dintr-un simt al responsabilitatii pentru clienti. Barrett-Lennard (i998) a facut diferenta dintre doua motive principale pentru care un terapeut n formare ar putea decide sa beneficieze de terapie personala: pentru o vindecare emotionala, cauzata poate de conflicte interioare sau suferinte, ~i pentru dezvoltare ~i nvatare personala. Rogers (1951) sugereaza ca nu ar trebui sa se pretinda ca terapia personala va nlatura permanent toate probabilitatile de conflict sau ca va elimina posibilitatea ca propriile nevoi ale terapeutului sa intervina n munca terapeutica. Oricum, terapia personala a unui terapeut ar trebui sa-li sa o sensibilizeze la tipuri de atitudini sau sentimente pe care ar putea sa le experimenteze clientuL Terapia personala ar trebui, de asemenea, sa i permita terapeutului sa devina empatic la un nivel mai profund. Cu toate acestea, decizia de a se angaja n terapie personala ar trebui sa depinda de nevoile individuale ale candidatului. De fapt, terapia individuala ceruta nu concorda cu o abordare centrata pe client. Oricum, oportunitatile ar trebui sa fie la ndemna, astfel nct candidatul sa le poata utiliza atunci cand el sau ea simte nevoia. n plus fata de a pune la dispozitie posibilitatea terapiei personale, alte experiente educationale ~i de autoajutorare orientate pe dezvoltare sunt, de obicei, incluse n programele de formare orientate pe client. De exemplu, un terapeut n formare poate experimenta cre~terea personala n timp ce lucreaza cu un supervizor pe probleme personale care sunt relevante pentru eficacitate a lui/ei ca terapeut. Mai mult dect att, grupurile de suport pot oferi un mediu n care terapeutii sa lucreze pentru a-~i cultiva acceptarea de sine ~idorinta de a face fata adevarului. A nvata sa te asculti pe tine nsuti/nsati este o aptitudine importanta, care poate fi dezvoltata prin faptul de a vorbi cu alte persoane, rugaciune, meditatie, prin tinerea unui jurnal personal sau concentrare experientiala (Gendlin, 1996),toate acestea putnd fi ntelese ca forme de terapie de sine (Mearns ~i Thorne, 1988). n sfr~it, terapiile centrate pe persoana se dezvolta,
Formarea pentru psih~terapie
55
de asemenea, n timpul lucrului cu clientii for. De exemplu, dupa termisa exploreze experienta lor din terapie n rebndu-se: "Ce am nvatat narea terapiei cu un client, Meams si afect t de aceasta experienta?" de la acest client?" si "Cum am fost Thr0l (1988) ncurajeaza terapeutii
Terapia Gestalt
Dezvoltarea personala este privita ca fird un aspect esential al forcentrata pe persoana, traditia Gestalt pun mai mult accent pe terapia personala si pe o dezvoltare personala org nizata n contextul formarii. marii si al practiciiargumenteazaGestalt. Of cum, responsabilitateaterapia Clarkson (1989) n terapia ca terapel tii au comparata cu etica si profesionala de a continua procesul de qezvoltare de sine, incluznd terapia personala. Korb, ar trebui sa De lfiet (1989) si Clarkson (1989) sustin ca terapia personalaGorrell, Van nceapa n timpul formarii, nainte terapia, n general, reduce posibilitatea ca p oprilie procese disfunctionale ale terapeutului sa denatureze terapia, i r Clarkson (1989) afirma n continuare ca terapia ajuta n sensul depe co tracara influenta nepotrivita ca psihoterapeutii sa acorde terapie a c~nt prorpiu. Se considera ca terapeutii gestaltisti ar trebui sa mult de~ft att, acestipersonala cu un a unor profesori carismatici. Mai si contifue terapia autori sustin ca suport, pentru a preveni problemele si a entine sentimentul de sensibilitate survenita din vulnerabilitatea lor,anxetatea proces a emotii, an mod terapeut expert pe tot timpul carierei si p~tru a experimentate obtine obisnuit de clienti. se pretinda terapie candidatilor, att tim ct este scumpa si tinde sa se concentrezeparte,mod limitat pe a afirmtt e, mai putea fi nepotrivit se ca ar degraba dect sa sa Pe de alta n Enright (1970) proble constituie ntr-o explorare ludica, ceea ce este nsasi esenta muncii Gestalt, sustine el. n schimb, el descrie grupuri 1e formare experientiale care se aseamana cu terapia de grup n multe frluri. ~ Mare parte din formarea Gestalt se desi soara n cadrul seminariilor experientiale sau n formate de grup. De e emplu, grupurile de formare de constiinta descrise de Enright (1970) sunt destinate sa-i ajute pe candidati sa se dezvete de obiceiurile de a uprima constiinta imediata. Asemenea grupuri ncep de obicei cu un si plu exercitiu de constiinta. Apoi, membrii grupului proceseaza rasp urile, formatorul i cere unuia sa ia parte la o demonstratie pe viu a unui xercitiu de deblocare avnd ca scop extinderea constiintei. Enright ved formatul grupului ca pe cea
56
J.D. Geller,
lC Norcross,
D.E. Orlinsky
datilor sa participe la munc celorlalti. Problemele de siguranta emotionala sunt gestionate pr' acordarea unei ocazii voluntarilor de a ntrerupe participarea de fo!are mai eficienta situatie la un exercitiu n orice moment. permite candia con~tiintei, ntruct Daldrup, Beutler, Greenferg ~i Engle (1988) descriu un seminar expeiential asemanator n cadrul protocolului lor de formare pentru psihoterapia centrata pe expresivitate, o versiune ghidata a terapiei
are un format care include n timp de "verificare a prezentei" pentru a permite membrilor grupu ui sa identifice dorinta de a lucra; lucrul Gestalt. O forma ae lucru d} grup, condus de terapeuti experiment~ti, ~i un timp de procesoare pe tru a stabili o legatura ntre ceea ce s-a ntmplat ~iteorie. Ace~ti au ori pun accentul pe importanta echilibrului dintre terapie ~ielementele idactice, astfel nct sa fie pe viu; feedback personal sub forma uneia Slmai multor demonstratii atinse att nevoia de nvatare, ct ~i cea de de~r~ltare personala. Natura lucrului n grup evolueaza pe masura formarr' In faza initiala a formarii, grupul de lucru este mai terapeutic prin naturr; oricum, n faza de mijloc a formarii devine deja sa-~i asume rolul de tEfrapie-formare, ncepun grup combinat de tarapeut n grup. pe cnd membrii grupului pe Autorii din traditia Gestatt au acordatfapt, prima jumatateca a textului cont propriu poate fi efifienta. De atentie ~ifaptului nvatarea Gestalt clasic (Perls ~i altii, 1r51) consta ntr-o succesiune de 18 experimente graduale. Formatul fonsta ntr-o prezentare initiala a teoriei, ncep cude instructiuni pent1u unul sau mai multe exercitii. la amintiri urmata o simpla constientiF,are ("a simti prezentul"), trec Exercitiile contact gestaltiste: retroflexi ea, introiectia ~i proiectia. In acest timp, atentia este ndreptata asupr proceselor care interfereaza cu ncheierea ~i succes a iar la Sfr~it.eX~ioreaZa un fel de format deal: limitelor de cu anxietate, experimentului, ferind tulburarile clasice autoajutorare.
I
Terapia existentiala
Nu exista realmente nici ~ informatie legata nici de formarea n sau de Schneider si personale el impus existentiala. exercitii de formare lui rolul terapiei May (1995) TIt terapia succesiuni deOricum, prezentarea terapeutic-cheie - "eliberar a existentiala". Aceste exercitii sunt menite a aptitudinilor, cu scopul dei ajuta de seminar ~i constau n exercitii unui grup redus sau unui lontext studentii sa experimenteze procesul personale ~iexercitii clinice. If:xercitiilepersonale includ exercitiul "Cine
Formarea pentru psihqterapi~
57
a sinelui, si scrierea necrologului unei pers ane. Exercitiile clinice includ sunt Eu?", jocul de obiectiva si exercitii constiinta standard rol al unei parti intrigI' ete, dar n general suprimate aptitudini de ajutorare, n cadrul carora studentii formeaza perechi si j~aca pe rnd rolurile de client si terapeut.
Terapia procesual-experientiala
vatarii experientiale si a formarii consti' tei, mai ales cu privire la experienta emotionala, si desparte radical f ,rmarea si terapia (Greenberg Terapia procesual-experientiala pune stea accent pe importanta nsi Paivio, 1997). Greenberg si Goldman (199i8, p. 701) atrag atentia asupra controversei dintre formarea ntregii peroane versus formarea unor anumite aptitudini. Ei sustin ca ,,formarer care conduce la schimbari atitudinale si crestere personala are o imp ,rtanta foarte mare n terapia experientiala, pentru ca permite candidatiI r sa cunoasca ntr-o maniera personala cum functioneaza procesul exp riential de schimbare". format de seminar de forElliott si colegii sai (2004) au dezvoltat mare experientiala, cu elemente terapeutice. Sedintele includ gestionarea de sine, cu scopul de a identifica posibilii arcatori terapeutici, demonstratii pe viu sau video si practica roluri or de "client" si "terapeut", problemelor de grup, minilecturi, scurte~eercitii de grup si discutarea Sedintele se termina, n mod obisnuit, p in procesarea de explorare exercitiilor. Mai mult dect dezvoltare personalaatt, Greenberg pentru rtudenti, serie de acestia sade auto conduse (2002) ofera o pe care exercitii le
I
emotionala, de reglare a emotiilor si de sc . bare a unei emotii cu alta, foloseasca esentiale prorpiu pentru"gestio arii emotiilor" dedin terapia elemente pe cont n abordarea a dOEndi ,abilitati constiinta pr,ocesual-experientiaIa. n cercetarea focus-grupului, realizata cu 20 de actu.ali si fosti studenti Elliott siexperientei lor au descoperit aca p~rsoanele chestionate au conasupra colegii (2004) de nvatare terapiei procesual-experientiale, siderat n mod importantaformarea prin lor'l ~~ modexperientiale ca fiind o componenta obisnuit a pregatirii se~arii specific, faptul de a i-a ajutat. Persoanele chestionate au preze tat valoarea lui "a vedea ca functioneaza", clientului ape sine", "experi nta deca o componenta care fi fost n rolul "testarea fost frecvent me~,ionat a se face practica pe mine"si faptul de "a descoperi ca functionEjaza". Studentii au mentionat,
58
J.D. Geller, ff.C. Norcross, D.E. Orlinsky
nainte de a le fi folosit cu cli. ntii si au acordat a!entie nsemnatatii sentimentului de siguranta n ti pul facut ncercari. n timpul seminariilor de asemenea, importanta dfa fi seminarului. In plus, multe persoane chestionate au surprins si i:rt1portanta terapiei personale.
Concluzie
Pentru terapeutii experi1ntial-umanisti, lucrul cu sine nu ca pe un odata complet. Vaznd aut,nticitatea si procesul de crestere este nIciunei sarcini de o viata de n atare si crestere. n cadrul acestei traditii, terapeutii vad n stradania p ntru dezvoltarea personala responsabilitate fata de clienti. Un terapeut nu terapeutii cere aceasta traditie se dE i poate din unui client ntr-un mod nuu de "devenif'" autentic sa se angajeze ntr-pn proces terapeutic dat dect daca el sau ea a trecut prin acesta!
Bibliografie:
Barrett-Lennard, G.T., CarI Rogrrs's helping system: Journey and substance. Sage, Londra, 1998 Binder, J.L., "Issues in teachll}g and learning time-limited psychodynamic Clarkson, P., Gestalt counseling n action, Sage, Londra, 1989 Daldrup, R, Beutler, L., Green erg, L. si Engle, D., Focused expressive therapy: psychotherapy" n Clinical1SYChOlOGY Review, 19, 1999, p. 705-719 Elliott,
Freeing the overcontrolled patz~nt, Guilford, New York, 1988 R, Watson, J., Goldmanl R si Greenberg, L.S., Learning emotion-focused therapy: The process-experientf.al approach to change, American Psychological
Association, Washington D.C., 2004 Emight, J. B., "Awareness trahJng in the mental health professions" n Gestalt Harper and Row, New Yor ,1970, p. 263-273 Garfield, S.L. si Theory, teChniqu~les, pplications, J. Gaganpsychotherapist: Some therapy now: Kurtz, R, "Pe sonal therapy for teh si LL. Shepherd (ed.), a findings and issues" n Psychotherapy, 13, 1976, p. 188-192 Gendlin, G.T., Focusing-orientedl psychotherapy: A manual of experiential method, Guilford, New York, 1996
59
Greenberg, L.S., Emotion focused therapy: Coaching clients ta work through their feelings, American Psychological Association, Washington D.C, 2002 Greenberg, L.S. si Goldman, RL., "Training in experiental therapy" n Journal of Consulting and Clinical Psychology, 56, 1988, p. 696-702 Greenberg, L.S. si Paivio, S., Working with emotions in psychotherapy, Guilford, New York, 1987 Greenberg, L.S., Rice, L.N. si Elliott, R, Facilitating emotional change: The moment-by-moment process, Guilford, New York, 1993 Greenberg, L.S. si Sarkissian, M.G., "Evaluation of counselor training in Gestalt methods" n Counselor Education and Supervision, 23, 1984, p. 328-340 Korb, M.P., Gorrell, J. si Van De Riet, V., Gestalt therapy: Practice and theory, Plenum, New York, 1989 Mahrer, A.R, How ta do experiential psychotherapy: A manual for practitioners, University of Ottawa Press, Ottawa, 1989 Mearns, D. si Thorne, B., Person-centred counselling n action, New Bury Park, Sage, California, 1988 Pagell, W.A., Carkhuff, RR si Berenson, B.G.,,,The predicted differential effects of the level of counselor functioning upon the level of functioning of out patients" n Journal of Clinical Psychology, 23, 1967, p. 510-512 Patterson, CH., Understanding psychotherapy: Fifty years of client-centred theory and practice, Llangarron, PCCS Books, Marea Britanie, 2000 Perls, F.S., Hefferline, RF. si Goodman, P., Gestalt therapy, Julian, New York, 1951 Rennie, D., Person-centred counselling: An experiential approach, Sage, Londra, 1998 Rogers, CR, Client centered therapy, Houghton Mifflin, Boston, 1951 Rogers, CR, On becoming a person, Houghton Mifflin, Boston, 1961 Schneider, K.J. si May, R, The psychology of existence: An integrative, clinical perspective, McGraw-Hill, New York, 1955
Capitolul 5
Terapia
personala
n terapia
cognitiv-comportamentala
Traditie si practica actuala de Anton-Ru8ert Laireiter si Ulrike Willutzki
terapeutului personala traditie Igenurisau profunda norientate cognitiv-comTerapia nu au o ~ialte lunga de experienta terapia pe persoana formarea terapeutilor cogni v-comportamenta1i~ti a fost intens discutata portamentala. n ultimii 15-20Oricum, n s ,ecial n experientei europene. Formarea nu de ani, int1grarea cteva tari legate de persoana n tarea cognitiv-comportame tala. Multi terapeuti cognitiv-comportamentali~ti (50 pna la 60% ) se angajeaza n terapie personala cel putin este singurul context unde~eraPia personala are importanta n orieno data pe ~i Connor, lor lrofesionale (Norcross ~i Guy, Willutzki, Norcross durata vietii capitblul 15; Orlinsky, R0nnestad, capitolul 13; n terapii cognitiv-comporta entale, ci prefera orientarile psihodinamice sau umaniste (Laireiter, cap~litOIUI14). Wiseman ~i Botermans, 200 a), stilul terapeutic, precum ~i competenta Pentru ca multi nu se angajeaza lor terapeutica pot fi intens influenta te de aceste experiente. Pna n prezent, pozitiva nca problematica pentru acordarea de terapiecompilatie este nu este sau pe de~lin recunoscut daca acest gen de ntr-un cadru de referinta cognitiv-Jomportamental. Acest scurt capitol ofera o perspectiva de ansamblu as4pra terapiei personale a terapeutilor cognitiv -comportamentali~ti.
Starea curenta a terapiei personale n orientarea cognitiv-comportamentala

Din punct de vedere o l~ga traditie, care se ntoarce de a se supune unei terapii personale auistm c, cerintele pentru candidati n timp la Freud
61
~i alte figuri ce au deschis drumul psihanalizei timpurii. Terapeutii comportamentali~ti nu au vazut terapia personala ca necesara, pentru ca terapia n viziunea lor nu este asemenea unui proces de lucru prin incon~tient sau nevroza tansferentiala, ci mai degraba o experienta de nvatare, n cadrul careia o persoana, clientul, nvata cu ajutorul ~i suportul tehnic al alteia, terapeutul, sa schimbe comportamente, atitudini ~i cognitii. n acest cadru nu a parut necesar pentru terapeuti sa fie profund con~tienti de sentimentele lor incon~tiente, fantezii ~i reactii contratransferentiale, n procesul terapeutic. Dimpotriva, terapia comportamentala a pus accentul pe faptul ca schimbarea este datorata n primul rnd nvatarii, continutului ~i aplicarii adecvate a metodelor terapeutice din punct de vedere tehnic. Astfel, nici beneficierea de o terapie personala ~inici perfectionarea prin experiente similare nu ~i-au gasit locul, la nceput, n formarea terapeutilor cognitiv-comportamentali~ti. De fapt, era sustinut cu putere exact contrariul. Ideea ~i cerinta de terapie personala erau respinse (McNamara, 1986), n mare parte (a~a cum s-a mentionat) pentru ca aceasta era vazuta ca fiind contradictorie principiilor teoretice ~imetodologice ale terapiei comportamentale. Mai mult dect att, se credea ca terapia obligatorie pentru terapeut interfereaza cu principiul colaborarii voluntare din terapia cognitiv-comportamentala ~i astfel poate contracara factorii de lucru, de baza, ai acestei orientari. Se sustinea, de asemenea, ca studiile empirice nu arata nici un efect pozitiv al terapiei personale asupra eficacitatii ulterioare a terapeutului. Este important de mentionat ca studiile empirice au dezvaluit ~ica terapia personala nu are ntotdeauna efecte pozitive, ci poate chiar sa genereze rezultate negative sau dureroase (Pope ~iTabachnick, 1994). Terapia personala era perceputa ca fiind prea cos.tisitoare ca experienta pentru candidatii n formare. n sfr~it, dar nu n ultimul rnd, terapia personala era vazuta ca necesara nu pentru toti, ci poate doar pentru o mtca parte a candidatilor (vezi DiGuiseppe, 1991;Gray, 1991;McNamara, 1986; Ramsay, 1980; Wright, 1991). Chiar daca, initial, terapia comportamentala a respins cu putere ideea cerintei de terapie personala pentru candidati, aceasta perspectiva s-a schimbat n ultimii 20 de ani ~ieste mult mai echilibrata acum. n prezent se accepta ca terapia personala poate fi necesara ~ifolositoare pentru unii dintre candidati ~i este, de asemenea, acceptat ca o astfel de experienta poate fi folositoare n atingerea anumitor scopuri n formare n terapia cognitiv-comportamentaIa. n acest context sunt cautate anumite calitati personale ~i competente interpersonale, ca de exemplu dezvoltarea
62
JD. ~elle', l.e. No",o"" D.E. Odinsky , '1d 1

e ucru
unUl sti
ere
fi
'IA' t ectafe asupra sle msusI. msesI, autocunoas ere

I .
n ceea ce priveste "punctel~ oarbe" si sentimentele nepotrivite fata de clienti, cunoasterea stilului ur.terpersonal si a sensibilitatii unei persoane si ncurajarea empatiei te~~fiei n (Laireiter Fiedler, 1996). corectarea subliniaza si importantapentnt client explorareaside sine, pentru Unii autori stilurilor disfunctionale si pentru dezvoltarea de competente personale, interactionale si terapeuticE; de exemplu, faptul de a dobndi o perspectiva pozitiva asupra Flientilor sau de a adop!a un stil terape~tic presupune ca acest element de formare poate fi folositor n medierea competentei terapeutice, pr' oferirea posibilitatii candidatului de a observa un model si de a n ata de la acesta (DiGuiseppe, 1991). orientat utilitate a de si pe re~Olvareaa de probleme. In ultimuln rnd, se Desi pe resurse un anu e gen terapiei personale este prezent
I
nca acceptata drept un ele1ent standard de formare, Pe aceeasi linie, pe deplin recunoscuta n oritntarea cognitiv-comportamentala, nu este majoritatea terapeutilor cOlfPortamentalisti refuza terapia personala majoritatea tarilor, imple~entarea oblidrept cerinta a formarii, si, gatorie a terapiei personale JU este vazuta ca importanta. In majoritatea programelor de formare arel prioritate urmatoarea pozitie: beneficirea de terapie personala sau alt f,l de dezvoltare personala ar trebui facilitata
constituie ca obligatorie (Bri sh Association of Behaviour and Cognitive Therapy - Asociatia Britani a de Terapie Cognitiv-Comportamentala, se sau recomandata de prog~amUl de formare, dar niciodata sa 2000; European Associatio~ of Behavior and Cognitive Therapy Asociatia Europeana de Terafie Cognitiv-Comportamentala, 2001; Gray, 1991; Wright, 1991), TerapIa personala, n sensul tratarii viitorului terapeut, nu este privita cal model al situatiei de formare n terapia Nu exista exceptii de la ac asta pozitie generala. n unele tari europene cognitiv-comportamentala (fanfer, Reinecker si Schmelzer, 1996). unde exista reglementari g~lVernamentale cu privire la psihoterapie (Austria, Germania, Elvetia, ~creditat ca psihoterapeut n sistemul de este obligatorie pentru a fiGlanda, Irlanda, Finlanda), terapia personala sanatate si ca terapeut c0futiv-comportamentalist. n majoritatea acestor tari, legile statului reclama ca fiecare orientare n psihoterapie acreditata trebuie sa si dezvt~te lucru asupra sensibilitatii personale. In care sa includa un program, ee propria programa analitica de formar:..e, timp ce aceasta este tari, n $pecial n cele oficiala, trebuie subliniat ca, n majoritatea acestor o cerint~ de formare vorbitoare de limba germana si n Olanda, aceasta traditiei si are radacinile n terapia cognitiv-comportamentala.
63
Remarce privind terminologia

Pentru ca terapia cognitiv-comportarrtentala nu pretinde terapia personala (n sensul clasic al acesteia) ca Weo componenta a formarii, gasit nici un termen consensual n cadrul terapiei cognitiv-comportaau mentale. Asociatiile germane sa o terapie CI gnitiv-comportamentala a fost au fost gasiti alti termeni care de caracteri~eze. Din nefericire, nu usor de tradus. n cea mai buna varianta a putea nsemna "experienta cazut de acord sa o numeasca selbsterfah~ng, un termen care nu este centrata pe sine", "experienta de sine", "ex lerienta ndrepta~a catre sine" sau pur si simplu "explorare de sine" (~aireiter, 1998). In literatura al formarii ca: "lucrul sensibilitatii foarte ~iferiti pentru acest element internationala sunt folositi termeni perso~~le" (British Associtation of Behaviour and Cognitive Therapy, 2000), "dezvoltare personala" (Rotary, 1992), "lucrul experiential de sire" (Diguiseppe, 1991) sau "reflectia asupra sinelui" (Bennett-Levy si altii, 2001). In unele tari, precum Olanda, este numita "terapie de fi rmare" (Everts, 1991).
Obiective ale terapiei personale n orientarea cognitiv-comportament
Ia
AIn ... "1' t' terapIa cogruhv-comportamen t a l~ d1 cutn e m t erna,lOna 1 asupra a, 1 e scopurilor relevante ale dezvoltarii sensi ilitatii de-abia ncep, cu un progres mai accelerat n tarile vorbitoare de limba germana. Urmatoarele scopuri sunt privite ca fiind cele mai imp rtante:
1. Identificarea si gestionarea implicarii : ersonale a terapeutului n
of Behaviour and si contributia lui! 2JOO). procesul terapeuticCognitive Therapy, eila acesta (British Association '2. mbunatatirea patrunderii de sine, autpcunoasterii si sensibilitatii privind comportamentul si pattemurile unei persoane si schemelesi interpersonale, precum problematif' obiceiurile (Laireiter Fiedler,1996). 3. Reducerea efectelor negative, nocive al~ terapeutului sului terapeutic (Kanfer si altii, 1996). asupra proce-
4. autocontrol, sensibilitate dorite personald si interpersonale, cum ar de Dezvoltarea abilitatilor interpersonala,Iasertivitate sociala, stima fi: sine etc. (Bennett-Levy si altii, 2001).
64
J.D. Geller, J.c. Norcross, D.E. Orlinsky 5. Dobndirea de abilitati terapeutice specifice, ca: empatia ~i privirea de ansamblu, dezvoltarea eficienta a relatiei terapeut-pacient ~igestionarea procesului terapeutic (Laireiter ~i Fiedler, 1996). 6. Familiarizarea personala cu strategii ~i metode ale terapiei cognitiv-comportamentale, prin observarea terapeutului ca model ~i prin experimentarea rolului de client ~i ndrumarea comportamentelor clientului (Bennett-Levy ~i altii, 2001; Laireiter ~i Fiedler, 1996). 7. Legat de acesta, ca un scop general, mbunatatirea efectelor formarii ~ia identificarii personale a viitorului terapeut cu terapia cognitiv-comportamentala (Laireiter ~i Fiedler, 1996).
n general, n acest mod de lucru, psihoterapia nu este ndrumata sa rezolve tulburarile de comportament ale candidatilor. Candidatii care au nevoie de un asemenea tratament sunt fie filtrati de la nceputul formarii, fie obligati sa se angajeze n (psiho )terapie personala n afara contextului de formare obisnuit (Kanfer si altii, 1996). n cazul unor tulburari psihologice extreme, candidatii pot ntrerupe formarea pe timpul beneficierii de tratament.
Metode de terapie personala n orientarea cognitiv-comportamentala

n absenta unui model generalizat de explorare de sine n terapia cognitiv-comportamentala s-au dezvoltat foarte multe metode diferite. Convergentele teoretice si practice n aceste metode pot fi rezumate dupa cum urmeaza:
1. Explorarea de sine n terapia cognitiv-comportamentala este menita, n primul rnd, sa faciliteze dobndirea unor obiective de formare ~i dezvoltarea unor competente profesionale specifice (Kanfer ~i altii, 1996; McNamara, 1986). 2. Principiile teoretice ~ipractice ale terapiei cognitiv-comportamentale ar trebui sa formeze baza acestui element al formarii (Kanfer ~i altii, 1996; McNamara, 1986). 3. Practic, dezvoltarea sensibilitatii personale nu este realizata n (psiho)terapii personale ale candidatilor, ci prin cursuri de formare specifice (seminarii de explorare de sine). Foarte frecvent aceasta este ~i o componenta a supervizarii (Gray, 1991; Lieb, 1994; Wright, 1991).
Formarea pentru psihoterapie 4. Situatia preferata pentru explorarea de sine este grupul, mai degraba dect situatia diadica. 5. Relevanta explorarii de sine personale pentru formare ~i practica n psihoterapie nu poate fi stablilita prin traditie, prin conceptia comuna sau prin impresii clinice. Aceasta trebuie dovedita empiric; mai mult dect att, conceptele ~imetodele acestui mod de lucru trebuie evaluate prin studii empirice (Kanfer ~i altii, 1996).
65
Conceptele si modelele pot fi rezumate n patru categorii, respectnd punctul central de baza si metodele acestora (tabelul 5.1.)
Tabelul 5.1. Modele si metode de dezvoltare a sensibilitatii n orientarea cognitiv-comportamentala
1. Concepte centrate pe persoana

Grupuri orientate cognitiv-comportamental sau grupuri structura te teoretic, legate de:
nvatarea propriei istorii ~i a cadrului familial Propriile resurse, potentiale ~i stari de bine Punctele oarbe ~iaspectele problematice ale propriei personalitati Planuri ~i scheme etc. de compomportament ~iinteractiuni Cteodata, ~edinte individuale ~i,n plus, lucru n grupari diadice 2. Concepte centrate pe practica
Grupuri de autoreflectare structurate tematic sau grupuri de practica autoexploratorie, legate de: Persoana terapeutului n rolullui/ ei profesional Aspecte interpersonale ale relatiei terapeutice Implicarea personala a terapeutului n terapie Valori ~i obiective personale ale terapeutului ~irelatia lui! ei cu terapia Situatii interpersonale problematice n terapie Explorarea de sine ~iautoreflectarea ca o componenta a supervizarii
3. Modele bazate pe tehnica ("practica pe sine") Grupuri fie neghidate, fie ghidate de un terapeut-profesor, legate de: .Autoaplicarea metodelor cognitiv-comportamentale Autoaplicarea ghidurilor de tratament Programe de automodificare ~i autogestionare Cteodata, practica de sine individuala 4. Modele de terapie de formare
Terapie individuala:
Tratament clasic modificat Modele de terapie de formare Terapie de explorare de sine
66

Terapie de grup:
Grupuri interactionaleorientatecognitiv-comportamental Terapiede grup multimodala Terapiede grup functional-analitica

Conceptele centrate pe persoana se concentreaza pe persoana candidatului, fara sa se concentreze pe rolullui/ ei profesional sau pe activitatile acestuia/ acesteia~ De aceea, persoana n trecutullui/ ei, n prezent sau n viitor este obiectul explorarii de sine. n majoritatea acestor programe, lucrul sensibilitatii se desfasoara n cadrul grupurilor cognitiv-comportamentale sau tematic structurate, care contin elemente din traditia de ntlnire, psihodrama si grupurile de nvatare experientiale (Fiedler, 1996). Acest mod de lucru se concentreaza, n mod obisnuit, pe teme ale persoanei si ale vietii sale, cum ar fi mediul familial, anumite experiente biografice, scheme interactionale si interpersonale, experiente de legatura sau faze stresante. Desi acest mod de lucru se desfasoara, n mod normal, n situatii de grup, unii autori au recomandat recent completarea cu sedinte individuale (pna la 30 sau 40) sau folosirea lucrului cu sensibilitatea individuala n cadrul situatiei de grup, pentru a adnci anumite teme individuale (Zimmer, Zimmer si Wagner, 1994). Conceptele centrate pe practica se concentreaza pe experientele, comportamentele si performantele interpersonale ale terapeutului n cadrul contextului terapeutic. De aceea, principala ngrijorare nu este dezvoltarea unei sensibilitati ridicate a terapeutului, ci implicarea personala a terapeutului n procesul terapiei si contributia lui/ ei la aceasta (Kanfer si altii, 1996;Lieb, 1994).Practic, aceste programe se desfasoara cel mai adesea n grupuri structurate, orientate pe scop, strns legate de teme obisnuite ale vietii profesionale, cum ar fi: preferinta pentru anumiti clienti, situatii interpersonale dificile si puterea n psihoterapie. Si aceste programe se desfasoara n grupuri de practica a explorarii de sine, unde experientele personale si interpersonale ale candidatului si implicarea acestuia n terapie sunt subiect al reflectiei (de ex.: Knickenberg si Sulz, 1999). Explorarea de sine centrata pe practica este integrata adesea n supervizare fie ca un element optional, fie ca o componenta explicita a acesteia. n primul caz, explorarea de sine este o optiune aleasa atunci cnd devine evident ca factorii personali sau interpersonali joaca un rol n procesul terapiei (de ex.: Lieb, 1994). n al doilea caz, explorarea de sine este o componenta obisnuita a supervizarii, care este realizata n fiecare proces de supervizare (Gray, 1991; Ramsay, 1980).
67
Modelele baza te pe tehnica pun accentul pe practica pe sine a tehnicilor terapeutice, precum formarea asertivitatii si a metodelor cognitive, sau, n unele cazuri, cu anumite ghiduri de tratament ale terapiei cognitiv-comportamentale (Bennett-Levy si altii, 2001; Fiedler, 1996). Acest gen de experienta este fie ntreprinsa n grupuri sub ndrumare de un terapeut de formare, fie ndeplinita de candidat singur sau n grupuri fara ndrumare. Un accent important al acestui mod de lucru este automodificarea comportamentului problematic al unui candidat, cum ar fi comportamentul de lucru, fumatul sau rezistenta la stres. Programele de auto gestionare sunt uneori folosite ca singur element al explorarii de sine (de ex.: Pfingsten, 2000); mai adesea acestea sunt fie o componenta a programelor centrate pe persoana (Lieb, 1998), fie combinate cu modele centrate pe persoana/sau centrate pe practica (de ex.: D6ring-Seipel, SchUler si Seipel, 1995). Modelele de terapie de formare sunt, ntr-o oarecare masura, complexe si pot subsuma concepte foarte diferite. n unele cazuri sunt aplicate tratamente cognitiv-comportamentale usor modificate (de ex.: Bleijenberg si Schippers, 1990); n alte cazuri (de ex.: Barrett-Levy si altii, 2001; Fiedler, 1996), terapia este combinata cu un proces reflexiv, privind doua perspective: persoana terapeutului si predarea aspectelor legate de tehnica si de tratament. Astfel, acest model de terapie personala combina elemente legate de persoana si de tehnica pentru explorarea de sine. O a treia conceptie o reprezinta "terapiile de explorare de sine". n cadrul acestor programe, elemente ale analizei functionale, tehnici de interventie cognitiv-comportamentala si metode de intensificare a explorarii de sine sunt combinate cu lucrul cu experientele de viata personale, conflicte actuale si trecute, comportamente interactionale si schemele si planurile cognitiv-afective din spatele lor (Zimmer si altii, 1994). P~ntru ca aceste modele prototipice sunt foarte selective n ceea ce priveste scopurile lor, n practica, mare parte a programelor de formare folosesc combinatii de . do.ua sau mai multe dintre aceste modele. Mult mai adesea, fie modelul centrat pe persoana, fie cel centrat pe practica sW1t combinate cu proiectele de auto gestionare (Bennett-Levy si altii, 2001; D6ring-Seipel si altii, 1995).
Terapia personala dincolo de formare

Unele studii si analize ale literaturii de specialitate arata ca psihoterapeutii beneficiaza intens de terapie personala: 85% dintre ei bene-
68
nale, si aproximativ 60%, du ,a ce si termina formarea. Aproximativ 55% se angajeaza n doua cure te apeutice, iar n jur de 20%, n trei sau mai ficiaza de cel putin o terapief:ersonaIa' de-a lungul carierei lor profesiamulte (Norcross si Guy, cap1itolul13; Norcross si Connor, capitolul 15; Orlinsky si altii, capitolul1t Pope si Tabachnik, 1994). Terapeutii cu o orientare cognitiv-comport~mentaIa fac acest lucru ntr-o masura mai mica: la o scala de la aproxirpativ 14). Comparativ cu si Prochaska, 1984) la 60% (Orlinsky si altii, capitolul 40-50% (Norcross terapiile personale ale terapeutilor umanisti sa~ psihodinamici, cu o medie de 250 de ore, durata terapiei printre terapeptii cognitiv-comportamentalisti are o medie Pope si Tabachnick, i994). Totusi, o alta observatie, e nenlocuit devine mult mai importanta: de doar aproximativ ca50 Pn~Y cognitiv-comportamentalisti sa se angala este foarte probabil terape tii 80 de ore (Norcross si Prochaska, 1984; jeze n terapii bazate pe alte lorientari teoretice dect cea a lor (Lazarus, (2000a) a constatat ca terapeu, .. cognitiv-comportamentalisti se angajeaza n tratament dupa urmatoa ea distributie: terapie cognitiv-comportamentala, ntre 10 si 15%; tera, ii psihodinamice, ntre 50 si 1994). Laireite.r Pope si Tabachnick, 60%; umaniste, 1971; Norcross si proChaSkat1984; mult mai sistemice, ntre 1? si 15%. Terapeutii din alte orientari sunt 20-30%, sifideli propriilor or~entari, atunci cnd se angajeaza n terapie orientarea umanista, din la 70%). psihodinamica, pna la 90%; cei din personala (terapeutii pnaoriIntarea Doar terapeutii sistemici si de familie par sa mbine alegerea propriei de mult ca si terapeutii cognitiv-comportamentalisti n terapiile tot at~ terapii. O ntrebare importanta n rcest context se refera la consecintele acestor alegeri. Este extrem de releyant faptul, descoperit n mod empiric, ca lui terapeutic, procesarii inf rmatiei si asupra comportamentului interpersonal al terapeutului (Lai ,eiter, 2000b). Faptul de a fi pacient n cadrul angajarea n terapie persona fa poate avea efecte importante asupra stilupsihanalizei sau al unei ter~pii experientiale poate schimba stilul terapeutului format n orientar,a cognitiv-comportamentala ntr-unul mai putin directiv, avnd o prererinta pentru o terapie mai ndelungata, orientata mai mult pe proces, precum si punnd un accent mai mare pe
I
O schimbare n aceasta di ectie ar putea fi considerata drept pozitiva sau problematica? sferul si contratransferul. factorii interactionali, canu au raspunsuri dare acestei ntrebari. Pe de Rezultatele empirice
traI'
o parte, Willutzki si Botermf-s (1997) au descoperit o corelatie pozitiva ntre largirea orizontului cqnceptelor teoretice pe care se bazeaza un
Fom...,ea pentm pSiht",ap;e
69
terapeut ~i competenta lui! ei terapeutica Iprivita n mod subiectiv. Pe fundamental pe terapia cognitiv-comportarentala careraportat faptul de de alta parte, Lieb (1998) a constatat ca terr?eutii au se bazau n mod tiv -comportamental. a fi c~tigat mai mult din dezvoltarea srnsibilitatii orientata cogniPentru ca participantii la aceste studii d fera n ceea ce prive~te experienta lor terapeutica, rezultatele pot fi int rpretate dupa cum urmeaza: la nceputul unei cariere profesionale, pen u ncepatori, pare important sa se angajeze n programe de explorare e sine care sunt compatibile cu orientarea terapeutica n care este for at terapeutul. Omogenitate a conceptuala poate fi un criteriu import nt pentru dezvoltarea unei sionala, oricum, terapiile personale din ori tari teoretice alternative pot fi privite ca mbogatind stilul propriu al u i terapeut ~icompetenta sa, contribuind astfel la directionate ~i inteigate. Ulterior, n viata profeidentitati terapeutice dezvoltarea terapeutu ui prin largirea competentei profesionalecare sunt construite aceste conclii, bazndu-se doar pe doua Felul n (Willutzki ~i Botermans, 199~). studii, trebuie privit ca tentativa. Sunt n,cesare astfel cercetari suplimentare, n special cu metode obiective, aSjUpraefectelor beneficierii de terapie din orientari teoretice alternative.
Comentarii de ncheiere
fice de stimulare a competentelor personal . ~iinterpersonale au nceput n terapia cognitiv-comportamentala n ul' .. 20 de ani. Scopul principal Beneficierea de terapie personala ~i d~VOltarea de programe special acestorsale terapeutice. Obiectivele terapell.,tului, n cadrul ~i n afara practicii programe este persoana centrale sunt acelea de a-i face pe terapeutii cognitiv-comportamentali~ti mai Isensibili la propriile comportamente, cognitii, sentimente, scheme ~i ~tiluri interactionale, ndemterapie, catre empatia pentru client ~i catr un stil autoreflexiv. n plus, cuno~tintele ~i abilitatile corelate procesell r terapeutice ar trebui sa fie cultivate sa-~i dezvolteevidenta empirica u procesul- interpersonal n nndu-i efectiv. De~i sensibilitatea Catf este riguroasa n prezent, se sustine faptul ca majoritatea acestor obi[ctive pot fi atinse prin comCredem ca dezvoltarea viitoare a lucrul i cu sensibilitatea personala n terapia cognitiv-comportamentala ~i pra~ica. binarea explorarii de sine personala ar treb . sa se concentreze pe cteva puncte: .
70
J.D. Geller,
le. Norcross,
D.E. Orlinsky
lucrului de explorare de s' e, n formarea n terapia cognitiv-comportamentala, nu numai n ctev dintre tarile europene . Daca devine general accept t ca dezvoltarea sensibilitatii personale este o Ar trebui initiata o dis CUtit internationala asupra necesitatii si eficacitatii cerinta importanta n formare, atunci ar trebui stabilite standarde de formare valide n aceasta privinta. Un model combinat care in egreaza persoana terapeutului si practica acestuia/ acesteia si telmicile ca .tiv-comportamentale pare sa aiba cel mai mare avantaj. Pentru realizarea ac stor obiective multiple, componentele ar trebui puse sistematic n ordine. xplorarea de sine personala, integrnd telmici cognitiv-comportamentale ( e ex.: n programele de auto gestionare), ar trebui
I
o competenta fundamentala ~ autoreflectie. Pentru un transfer optim al acestei introdusa la pare oricum nec sar sa se practice autoexplorarea, paralel cu lucrul competente, nceputui formatii pentru a constitui o baza de auto cunoastere si reflectia si analiza controlata a practicii terapeutice a unui candidat ar trebui sa continue si sa devina o co ponenta a unei supervizari continue . terapeutic prin autoreflexia letta componenta necesara practicii terapeutice. Autoreflectia nu este un lux ci ode practica. Dupa terminarea formarii oficiale, n acord n terapia cognitiv-~omportamentaIa. peutice cu aceasta, poate ii privita ca un criteriu al calitatii practicii tera-
Bibliografie:
BABCP, British Association o~ Behaviour and Cognitive Therapy, Minimum training standards for memberq approaching personal accreditation as practitioners, BABCP, Londra, 2000 Bennett-Levy, J., Turner, F, cogpitive Smith, M., Paterson, and self-reflection in value of self-practice of Bea~, T., therapy teclmiques B. si Farmer, S., "The 29, 2001, po 203-220 Bleisenberg, Jo si Schippas, G., "Rationeel emotive leer therapie, evvar ingen the training of cognitive thertPists" n Behavioural and Cognitive Psychotherapy, eh wakwijzc" "Should tra~ees undergo psychotherapy? Dr. Raymond DiGuiseppe, R, n Tijdschrift ~oor Psychotherapie, 122, 1990, p. 115-116 DiGuiseppe responds." n Behavior Therapist, 14, 1991, p. 258-259 therapeuten: Konzept eines trainings zielorientierter selbstreflexion: Erste Doering-Seipel, E., Schiiler, Po'iierapie, 5,1995, "Selbsterfahrung rur verhalensSeipel, K.H., po 138-148 erfahrungen" n Verhaltenstl
71
EABCT, European Association of Behavior an? Cognitive Therapy, Minimum eabct.com/ training.htm] training standards, EABCT, kwestie van [riSPOnibila ~i la http://www. Everts, D.B., "Leertherapie, een Londra, 2001ef ect of affect?/1n Tijdschrift voor 3-11 Psychotherapie, 16, 1991, Fiedler, P., Verhaltenstherapie p.in und mit gruppen. Psychologische psychotherapie in der praxis, Beltz Psychologie Verlags Union Weinheim, 1996 Gray, J.,,,Should trainees undergo psychother py? Dr. James Gray responds." n Behavior Therapist, 14, 1991, p. 257 Kanfer, F.H., Reinecker, H. ~i Schmelzer, D., Selbstmanagement-therapie. Ein
I
Knickenberg,
lehrbuch fUr die klinische praxis, Springer,
Be1lin,1996 RJ. ~i Suly, S.K.D., ,,Interaktionsbezogene
fallarbeit in der
9, 1999, p. 23-29 verhaltenstherapeutischen fort - und weite~bildung/l n Verhaltenstherapie, Laieiter, A-R, "Self-directed experience and Pfrsoanal therapy: The situation in the German-speaking countries and the state of art of empirical
1_
research" n Behavior and cognitive therapy tOday: Essays in honor of Hans
J.
Eysenck, E. "Selbsterfahrung in der Press, t)xford, 1998, p. 163-179 Laieiter, A-R, Sanavio (ed.), Pergamonpsychothbrapie: 1. Inanspruchnahme von
psychotherapie
Selbsterfahrung
in psychotherapie und verhalte stherapie -
durch PSYChotherapeutrru}en. Ein literaturiiberblick/l
Empirische befunde,
A-R Laieiter (ed.), dgvt-Verlag, Tiibingen, 2000, p. 45-88 Laieiter, A-R, "Selbsterfahrung in der psychotherapie: 2. Evaluation. Effekte von eigentherapie und selbsterfahrung auf d' e person des therapeuten, seine therapeutische kompetenz und die proz ss- und ergebnisqualitat von psychotherapie" n Selbsterfahrung in psychotherapie und verhaltenstherapie-
Empirische Laieiter, A-R befunde, A-R Laieiter (ed.), dgvt-'terlag, Tiibingen,2000, p. 89-233 ~i Fiedler, P., "Selbsterfahrung und eigentherapie" n Selbsterfahrung in der verhaltenstherapie?, M. Bruc~ ~iN. Hoffmann (ed.), Springer,
Berlin, 1996, p. 82-123 La~arus, AA, "Where do behavior therapists Itake their tr,oubles?/1 n Psychological Reports, 28, 1971, p. 349-350 Lieb, H., "Selbsterfahrung als selbstreferenz: in die verhaltenstherapeutische
z~
integration von selbsterfahrung

in psycho-
supervisiop." n Selbsterfahrung
therapie und Elke (ed.), dgvt-Verlag, Tiibingen, praktische 80-105 Laieiter ~i G. verhaltenstherapie. Konzepte un11rJd 1994, p. Erfahrungen,
A-R
Lieb, H., "Veranderungen und wirkvariablen der teilnenmer: Resultate einer evaluation~studie" selbsterfahrung aus sicht der n Verhaltenstherapie, 8, 1998, p. 270-278 .
McNamara, J.R, "Personal th rapy in the training of behavior therapists", 72 Psychotherapy, 23, 1986, p. 3t'c. Norcross, D.E. Orlinsky J.D. Geller, 0-374 their troubles? II." n Behavi r Therapist, 7, 1984, p. 26-27 Norcross, J.c. ~iProchaska, J.o.~"Where do behaviorin(and other) therapists take Pfingsten, u., "Selbstmodifik. tion als einstieg die verhaltenstherapieausbildung. Ein - EmpiriJche befunde, A-R Laieiter psychotherapie und verhaltenstherapie erfahrungsbericht" n Selbsterfahrung in(ed.), dgvt-Verlag, Tiibingen, 2000,'p. 475-491 Pope, K.S ~i Tabachinick, B.G.j "Therapists as patients: A national survey of psychologists' experiences, problems and beliefs" n Professional Psychology: Research and Practice" 25, 19~4, p. 247-258 Ramsay, RW., "Goals of a personal therapy for trainees considered from a Celui de-al Unsprezecelea ongres International de Psihoterapie, tinut n Amsterdam, August 27-31, 1979), W. de Moor ~i H.R Wijngaarden (ed.), Eisevier, Amsterdam, 1980, p. 273-276 behavioral viewpoint" n Rotary, N, "Personal growth jYChotherapy: training of counseling (Lucrari ale ork in the Research and training, and clinical psychologists Botermans, Irish Journal of Psychology, psychotherapie in Willutzki, U. ~i in lreland" ~ IJ.F., "Die ausbildung in 13, 1992, p. 168-175 Deutschland und der Schwriz und 42, 1997, p. 282-289 die psychotherapie in kompetenz" n Psychotherapeut, ihre bedeutung rur Wright, F., "Should traineesl- undergo psychotherapy? responds" n Behavior Therahst, 14, 1991, p. 257-258 Dr. Fred Wright
Zimmer, F.T., Zimmer, D. ~i 1agner, W, "Selbsterfahrung in der verhaltenstherapeutischen Weiterbildung" n Selbsterfahrung in der verhaltenstherapie. Konzepte und praktische erfahr~ngen, A-R Laieiter ~iG. Elke (ed.), dgvt-Verlag, Tiibingen, 1994, p. 17-31
I ,
Capitolul 6
Rolul si practica actuala a terapiei personale n traditiile terapeutice sistemice si de familie deJay Lebow
Traditiile terapiei de familie si ale terapiilor sistemice sunt diverse. Nu este nicaieri mai evident acest lucru dect n abordarile acestora n ceea ce priveste rolul atribuit terapiei personale a terapeutilor. Conceptul care uneste abordarile centrate pe familie si are sursa n importanta atribuita interactiunii si interactiunii n cadrul familiei ca punct central si vehicul catre schimbare. Gurman, Kniskern si Pinsof (1986) au prezentat urmatoarea definitie clasica a terapiei de familie: "Orice ncercare psihoterapeutica ce se concentreaza explicit pe modificarea interactiunilor dintre sau ntre membrii familiei si cauta sa mbunatateasca functionarea familiei ca unitate ori a subsistemelor ei , , si/sau functionarea membrilor individuali ai familiei". Dincolo de obiectivele obisnuite si anumite notiuni ale unui proces sistemic, n care comportamentele membrilor familiei se afecteaza unele pe celelalte, exista o ntreaga plaja care se ntinde de la terapia de cuplu la terapia de familie. Mai exact, rolul si importanta acordate terapiei personale variaza enorm, de la perspectiva asupra terapiei personale ca fundamentala pentru a deveni terapeut de familie pna la perspectiva as'upra analizei personale ca fiind irelevanta sau poate chiar coercitiva.
Terapia pentru terapeuti, n cadrul modelelor de terapie de familie

Subliniem ca multele modele de terapie sistemica si de familie sunt vazute foarte diferit n lume. Cel mai radical set de concepte legate de terapia personala pentru terapeuti au provenit din acele abordari ale
74
familiei care s-au dezvoltat exclusiv ca extensii ale teoriei generale a sistemelor si nu au fost fundamentate pe nici o scoala sau terapie individuala sau teorie a personalitatii. Cei care au dezvoltat aceste abordari, adesea, nu erau la origine psihoterapeuti, ci proveneau din alte discipline, cum ar fi antropologia (Gregory Bateson si John Weakland), ingineria (Paul Watzlawick) sau studiile comunicarii (Jay Haley). Modelele pe care le-au creat ei pentru promovarea schimbarii au modificat radical accentul de pe functionare individuala, personalitate, istorie personala, pe procesele circulare care, n fond, caracterizeaza toate sistemele si cibemencile acelor sisteme. Pentru aceia care au adoptat asemenea puncte de vedere, psihoterapia era nainte de toate o sarcina inginereasca, iar terapia personala pentru terapeuti era, n cel mai bun caz, o irelevanta. Singurul mod n care era vazuta personalitatea unui terapeut ca importanta era acela de a ramn~ ne contaminat si distant fata de procesele care faceau ordine printre sisteme. Chiar si n acest caz, drumul pentru atingerea unei astfel de independente era vazut mai degraba ca avndu-si baza n crearea de planuri ingineresti mai bune dect ca o dezvoltare personala a psihoterapeutului. O variatie pe aceasta tema a accentuat o pozitie care era extrem de critica la adresa terapiei, asa cum era aceasta practicata n mod traditional. Lucrarile fundamentale ale promotorilor terapiilor strategice de familie, si n special membrii primului (Bateson, Jackson, Haley si Weakland, 1954) si celui de-al doilea grup Palo Alto (Watzlawick, Weakland si Fisch, 1974), au prezentat terapiile traditionale ca moduri de a mentine problemele, prin promovarea a ceea ce aceste grupuri au privit ca schimbare de ordinul nti, schimbare care nu afecta n mod real proprietatile fundamentale ale sistemului. Ei au sustinut ca terapia traditionala este ineficienta si ca, indiferent daca cineva si-ar fi propus ca obiectiv o schimbare personala a terapeutilor (dar ei nu sustineau asa ceva), terapia personala, asa cum era practicata n mod obisnuit, nu ar fi fost o cale eficienta n atingerea acestui obiectiv. Punctul culminant al acestei perspective asupra terapiei personale pentru terapeuti a venit o data cu dezvoltarea, din anii 1970 si 1980, a terapiei de rezolvare a problemelor prin Jay Haley (Haley, 1976). Haley a nceput ca membru al primului grup Palo Alto si era foarte cunoscut n acea perioada prin eseurile sale umoristice pline de ntepaturi la adresa terapiei traditionale (Haley, 1963). n relatarile asupra metodelor terapiei de rezolvare a problemelor, Haley a repetat, n mod frecvent, o pozitie care sugera ca terapia personala nu avea nici o valoare n dezvoltarea terapeutilor. El a pledat n continuare foarte arzator mpotriva
Formarea pentru psihoterapie-
75
asteptarilor programelor de formare, conform carora terapeutii ar trebui sa participe la propriile terapii, sustinnd cu putere faptul ca astfel de metode nu erau doar nefolositoare, dar si coercitive. Poate ca raspuns dat puternicei promovari a terapiei personale n programe de formare mai traditionale, pozitia lui Haley a fost cea mai critica dintre toate, n cadrul comunitatii de psihoterapeuti, n ceea ce priveste terapia personala pentru terapeuti. Din nefericire, din cauza naturii radicale a acestor principii, a gndirii novatoare si a stilului de a scrie att de incisiv al sustinatorilor, aceste perspective strategice au ajuns sa fie identificate adesea de cei din afara comunitatii terapiei de familie ca reprezentnd perspectivele obisnuite ale terapeutilor de familie asupra terapiei traditionale si a terapiei personale pentru terapeuti. Oricum, aceasta perspectiva a fost ntotdeauna un punct de vedere al minoritatii, iar aceste modele au acum putini sustinatori printre terapeutii de cuplu si familie. Terapia structurala, dezvoltata de Salvatore Minuchin (1974), are ca scop crearea de strategii de interventie puternice de redistribuire a puterii, reconsiderare a limitelelor si recreare de aliante n cadrul familiilor. Pentru aceasta abordare, psihoterapia pentru terapeuti este irelevanta. Desi terapeutii care se angajeaza n terapie personala nu sunt vazuti ca amenintnd eficacitatea lor clinica, prin faptul de a fi cooptati de perspective mai nvechite, mai traditionaliste, Minuchin nu s-a referit niciodata la terapia personala a terapeutilor si nici succesorii sai din orientarile structurale/ strategice care deriva din acest model. Lucru interesant, abordarile structuraliste pun un accent puternic pe dezvoltarea unei aliante terapeutice cu familiile, dar aproape fara a face vreo considerare legata de cum ar trebui terapeutii sa si dezvolte propriile personalitati pentru a fi capabili sa formeze astfel de aliante cu o varietate att de mare de familii. n schimb, terapeutii structuralisti erau ncurajati sa nvete o suma de operatii de "aIaturare", fara o constiinta a faptulut ca autocunoasterea ar putea ajuta n construirea acestei abilitati (Minuchin si Fishman, 1981). Un alt set proeminent de modele pentru terapia de cuplu si familie se bazeaza pe traditia cognitiv-comportamentaIa. Aceste orientari aduc cu sine si pliniste n ceea ce priveste rolul terapiei personale, prin aceea ca nici nu-i sustin si nici nu-i neaga meritele. Accentul n terapia comportamentala maritala (Jacobson si Margolin, 1979;Stuart, 1980) si terapia de familie comportamentala, cu probleme de tipul tulburarilor de comportament/ conduita (Patterson, 1982) si delincventa adolescentina, s-a pus n mod clar pe interventiile active, dar acordnd putina sau nici
76
o atentie persoanei terapeutului. Peste ani, terapeutii comportamentalisti de cuplu si de familie si-au schimbat atitudinea de la a ignora alianta terapeutica la a admite ca terapeutii trebuie sa fie implicati n angajamentul si cooperarea clientilor (Alexander si Parsons, 1982; Patterson si Chamberlain, 1992), dar nu si-au schimbat nsa atitudinea indiferenta fata de rolul terapiei terapeutilor. Oricum, observatia informala sugereaza ca terapeutii comportamentalisti de cuplu si familie au fost ntotdeauna mai putin contra terapiei personale dect terapeutii care practica modele strategice sau de rezolvare a problemelor .. Dimpotriva, unele modele de terapie de familie au accentuat terapia personala pentru terapeuti. Unele abordari subliniaza angajarea terapeutilor n terapie personala, n timpul carora si examineaza propriile experiente familiale, cu scopul schimbarii att a interactiunilor n curs, cu familia, ct si a reprezentarii interne a acelor interactiuni. Alte modele au reliefat, n linii mari, valoarea terapeutilor care cauta terapie cu scopul de a le permite sa lucreze mai eficient ca terapeuti. n cele ce urmeaza, sunt avute n vedere sase dintre aceste modele. CarI Whitaker (Whitaker si Keith, 1981),ntr-un model initial care si-a avut bazele n traditia experientiala, a sugerat ca terapeutii ar fi mult mai eficienti daca ar ramne centrati pe lucrul cu familiile, n timp ce si-ar experimenta complet contratransferurile. Whitaker a accentuat cu tarie dezvoltarea autenticitatii terapeutilor si experienta n timpul terapiilor lor personale, ca si alte experiente de viata. Dat fiind un model centrat pe experienta autentica a clientului cu un terapeut capabil sa-si ulilizeze propriile procese inconstiente pentru scopuri terapeutice, terapia personala devine aspectul esential al formarii pentru terapeuti. n mod remarcabil, Whitaker a subliniat si valoarea terapeutica a terapiei pentru terapeuti, ca si pentru clienti. Whitaker a fost terapeut multor terapeuti si a fost n special responsabil de popularizarea terapiei de familie pentru terapeuti. O abordare conexa a fost cea a Virginiei Satir (1986). Munca lui Satir, care a accentuat foarte mult autenticitatea terapeutului, a fost influentata de miscarea pentru contact uman. Un accent considerabil a fost pus pe dezvoltarea propriei experiente a terapeutului, n special n grup sau n formate de familie. Bazndu-se pe o traditie destul de diferita, aceea a psihoterapiei psihanalitice, dar incluznd multe dintre aceleasi teme ca si Whitaker si Satir, James Framo (1981) a fost pionierul unei metode de sedinte de familie-de-origine, care a avut un impact extrem de mare asupra terapiei pentru terapeutii de familie. Mai degraba dect sa trataze n comun
77
ntreaga familie (cum ar individ Whitaker),IFramo darcondus majoritatea sedintelor cu un singur fi facut sau cu un 1uplu, a incluznd sedinte carora clientii originali ar aborda problem cu familiile lor, ar fi privite cu familia-de-origine n contextul acelei teraI. ii. Aceste sedinte, n timpul ca evenimente c parte din restulcentrale n Data fiind n jur1f1l arora s-ar organiza dintre terapiei. tratament, importanta, pe care multi mare terapeutii de cuplu si familie o atribuie le aturii de familie, si relativa usurinta de organizare a acestor sedinte cu f .. a-de-origine, comparata o astfel de sedinta sau sedinte cu familia evine un mod de tratament cu implicarea logisticii terapeutii de famili ~ . completa, a beneficia de foarte obisnuit pentru ntr-o terapie de fa ilie Murray Bowen (1978) a creat ceea ce Iste poate cea mai inf1uenta metoda pentru terapeutii de familie car lucreaza cu propria familie-de-origine. Abordarea lui Bowen reliefe za indivizi luati separat sau cupluri, concentrndu-se n terapia lor pe ef rturile curente de a se angaja n si de a procesa relatii cu familiile lor origine. n mod obisnuit, familiile acestor indivizi nu sunt nicio dat v vazute n sedinte, dar sunt continuu n centrul atentiei, dat fiind ca terapeutii se manifesta ca mediatori n a ajuta clientii sa proceseze re ctiile lor fata de familii si sa gaseasca ceea ce Bowen numste modur' foarte "diferentiate" de a
I
12
mentarea familiei unei persoane dintr-o pozitie de observator, reconectarea ntr-un mod cu totul nou si dife it la familie si, prin urmare, schimbarea de sine. Descrierea lui Bowe a propriilor eforturi de a relationa aceasta legatura cu familia sa de or'gine este una dintre reexperiexplora cu ei. Obiectivele terapiei lui Blwen se refera la lucrarile clasice din terapia familiei (Bowen, 1978). Ahgajarea terapeutilor n astfel de terapii a devenit o parte fundamentala a fprmarii n metoda lui Bowep-, precum si n unele dintre abordarile inf1uertate d~ el (Kramer, 1980). In mod interesant, astfel de explorari au devFnit un aspect al formarii n aceasta metoda, astfel nct formarea si terawia personala au ajuns adesea sa ,coincida considerabil. Combinarea terap~ei si a contextelor de formare este mai obisnuita dect necombinarea ac stor a pentru un terapeut de familie contemporan, care se presupune a fi experimentat unele forme ale ambelor moduri de lucru. Terapeutii de familie psihanalisti centra, pe relatiile de obiect (Scharff si Scharff, 1987) si alti terapeuti de famili psihanalisti mpartasesc cu ce priveste terapia terapeutilor. Psihotera iile tipice .eentru acesti terapeuti sunt psihanaliza si psihoterapia ps' analitica. In aceste modele, Bowen tendintafamiliale ale clientilor sun~ vazute 'ca evocnd n ceea de a recomanda formate terapie individuala reactii interactiunile
78
J.D. Geller) J.c. Norcross, D.E. Orlinsky
sunt ncurajati sa nvete sa i entifice si sa gestioneze contratransferurile lor prin propriile explorari personale. contratransferentiale pute~rce n terapeuti. Tocmai de aceea, terapeutii terapia narativa (White si pston, 1990). Construita pe o perspectiva postmodema care acorda i portanta vocilor individului, povestilor si perspectivelor mai noua si A~Plina ascensiune n terapia de familie este O traditie acestuia, ter peutii din aceasta orientare pun un accent major pe ntelegerea proprtilor povesti. Cu o terapie conceputa ca,un curajati ntre doua parti prppriile naratiuni, n propriile tratamente. nschimb sa si examineze egrle ntr-o conversatie, terapeutii au fost La fel de mult contextul forrriatului individual de explorare n special nca n abordaril~ psihanalitice, aceastapsihoterapie. este facuta
Cum vad terapia person~la terapeutii de familie si sistemici

de Deplasndu-ne aceste o pqzitie meta n raport cu concluzii rezumative fiecare dintre spre scoli, vom elabora cteva notiunile mbratisate mintala, n cadrul terapiei e familie. 1. Terapia de familie il'l.el ude o diversitate de perspective privitoare la terapia personala. Sustin torii terapiei pentru specialistiiin sanatatea despre cum este vazuta tera!ia personala personale vor sa impuna cu putere valoarea; alte abordari o privesc ca irelevanta, n timp ce altii insinueaza ca ar putea fi c~ar dureroasa. n mod fundamental, orientarile psihanalitice, boweni[ne, narative si experientiale sunt cele mai deschise n ceea ce priveste t~rapia personala pentru orientarile abordarile comportamentaliste si strudturale sunt neutre, iar terapeuti, strategice cele mai "sustinuterefractare. Poate fi feriva din ca, n terapiile de familie mai noi empiric", care ~daugat s1 abordarile comportamentale si structurale, terapia persoala a terapeutilor este rar mentionata n manualele care documente. za aceste :modele. 2. Desi exista ideologii utemice, care pleaca de la aceste modele, practica terapiei de cuplu si e familie transcende adesea limitele scolilor carora le apartine (Lebow, 1 87). Majoritatea terapeutilor de cuplu si de familie se descriu ca integ ativi sau eterogeni ca orientare, si nu ca aderenti ai unui model speFific. Mai mult dect att, majoritatea teraterapiilor lor individuale, recum si de acelea din terapia de familie (Lebow, 1997). De aceea, pe tru majoritatea terapeutilor de cuplu si de peutilor la fel ca pentru tO,i ceilalti terapeuti, estetraditiile din cadrul familie, de cuplu si de fami~'e au fost influentati de caracteristic sa se
Po<ma'ea pentru PSihrraPie 79 concentreze n dezvoltarea lor pe a fi centra]i pe valoarea terapiei proprii si sa continue sa o foloseasca de-a lungul vi~tilor lor, atunci cnd ei simt
ca le poate fi de ajutor. Majoritatea terapertilor
de cuplu si de familie
ca acestia sa se angajeze n asa ceva at ci cnd devin terapeuti inramn pe pozitia de adepti ai terapiei p~e~onale si este foartede familie dividuali. ntr-adevar, ar trebui reliefat ca t rapia de cuplu si probabil din diferite medii, si ca ziua terapeutului d . familie centrat pe ideologie pare sa lase cale libera practicianului, care oloseste terapia de cuplu si de familie atunci cnd esteformat oferit de ~larga varietate aceiterapeuti, este n mod ascendent un oportun. Cu ace sta schimbare, de terapeuti care ofera terapie de cuplu si de familie ajUlfg sa fie aproape aceiasi care se angajeaza ntr-o terapie individuala si epte probabil ca tot acestia sa fie mai influenta ti de zeitgeist-ul (spiritul impului) general n ceea ce priveste terapia personala. 3. O alegere centrala pentru terapeutii e cuplu si de familie si are originea n formatul propriilor terapii, adi a daca terapia lor personala este individuala, de cuplu sau de familie. nele modele, n special cele ale terapeutilor de familie de la nceput, u afirmat puternic valoarea speciala a terapeutilor care o practica n p opriile terapii de familie, n mod special, cu familia-de-origine. Pentr alte abordari, n special n traditiile psihanalitice si narative, terapia in ividuala a fost vazuta initial ca formatul principal pentru dezvoltarea personala a terapeutilor de familie. 4. O diferenta pragmatica ce separa t rapeutii de familie de alti terapeuti ar fi aceea ca este mult mai obisnu',t pentru terapeutii de familie sa experimenteze o varietate mai mare de fo mate de terapie dect colegii terapii individuale, de cuplu lor din terapiile individuale si sa participe si de familie n anumite momente ale vietii or. C0!lsiderarea formatelor multiple si a obiectivelor distincte ale aces or formate face ca terapeutii de cuplu si de familie sa se angajeze adesea n multe terapii diferite att simultan, ct si serial si, n mod obisnuit,l sa acumuleze multi ani de terapie de-a lungul vietii.,
A
5. n ciuda deschiderii majoritatii teraper,tilor de familie catre terapia ar fi cel strategic sau cel centrat pe rezolva ea de probleme), astfel nct personala, a fost creata o cultura a aderentjlOr la anumite modele (cum a devenit atipic pentru acei treapeuti sa pa Iticipe la propria terapie. Mai multcomunitate pentru ca acesti terapeuti 1e familie lucreazadezvoltarea de dect att, insulara, n care practi~r' formarea si ntr-un fel profesionala sunt frecvent ndepartate dr structurile traditionale ca psihiatria, psihologia si asistenta sociala, ~ei formati n aceste modele
80
J.D. Geller, J.C Norcross, D.E. Orlinsky
ale terapiei de famiiie pot ter~euti niciodata expu~i unui context n care terapia personala pentru SaLU fie sa fie obi~nuita. 6. Terapia de cuplu este nrobabil cel mai frecvent format conjugat n care terapeutii de cuplu i de familie participa la psihoterapie. Deschiderea terapeutilor de familie n a mbina terapiile, accesibilitatea imediata a terapeutilor care s specializeaza n aceasta metoda ~ivaloarea aproape universala a acestei metode pentru cupluri, toate acestea fac ca terapia de cuplu sa fie foart utilizata printre terapeutii de cuplu ~i de familie ..
Bibliografie:
Ackerman, N.W, The psychodynfmics offamily therapy: Books, and procedures, Alexander, J.F. si Parsons, B., Flfnctional family life, BasicPrinciplesNew York, 1958 Bateson, G., Jackson, D., Hal y, J. si Weakland, J., "Toward ,a theory of schizophrenia" n Behaviora Science, 1, 1954, p. 251-264 Brooks/ Cole, Carmel, califOrnia, 1982 Bowen, M., Family therapy in elin (al practice, Aronson, Northvale, New York, 1978 Framo, J.L., "The integration 0r marital therapy with sessions with family of origin" n Handbook of famil!! therapy, AS. Gurman si D. P. Kniskem (ed.), Gurman, AS., Kniskem, D.P. s' Pinsof, W.M., "Research on marital and family therapies" n Handbook of ps chotherapy and behavior change, S.L. Garfield si Brunner/Mazel, New yorkt1981' p. 133-158 AE. Bergin (ed.), Wiley, Ner York, 1986, ed. a 3-a, p. 565-624 Haley, J., Strategies of psychoter1PY, Grune and StraUon, New York, 1963 Haley, J., Problem-solving therap ,Jossey-Bass, 1976 Jacobson, N.S si Margolin, G., arital therapy: Strategies based an sociallearning and behavior exchange princip es, Brunner/Mazel, New York, 1979 Kramer, C, Becoming afamily th rapist, Human Sciences Press, New York, 1980 Lebow, J.L., "Integrative fami y therapy: An overview of major issues" n Psychotherapy, 40, 1987, p. 5 .4-594 Lebow, J.L., "The integrative re lolution in couple and family therapy" n Family Process, 36, 1997, p. 1-20 Minuchin, S., Families and familyl therapy, Harvard University Press, Cambridge, 1974 Minuchin, S. si Fishman, Cambridge, 1981
C, Fa~ily
therapy techniques, Harvard University Press,
81
Patterson, C.R, Coercive family process, Castalia, Eugene, 1982 Patterson, C.R ~i Chamberlain, P., "A functional analysis of resistance (A neobehavioral perspective)" n Why don't people change? New perspectives on resistance and noncomplicance, H. Arkowitz (ed.), Culford, New York, 1992, p.220-242 Satir, V., Conjoint family therapy, Science and Behavior Books, Palo Alto, 1986 Scharff, D. ~i Scharff, J.5., Object relations family therapy, Aronson, New York, 1987 Stuart, R, Helping couples change, Cuilford, New York, 1980 Watzlawick, P., Weakland, J. ~i Fisch, R, Change, Norton, New York, 1974 Whitaker, CA. ~i Keith, D.V., "Symbolic-experiential family therapy" n Handbook of family therapy, A.S. Curman ~i D.P. Kniskern (ed.), Brunner / Mazel, New York, 1981 White, M., ~iEpston, D., Narrative means to therapeutic ends, Norton, New York, 1990
Partea a II-a
TERAPEUTUL CA PACIENT
Experiente pers9nale: Marturii ale terapeuti~or pacienti
Capitolul 7
CtExperienta mea de analiza atinsF~irbairn sipsihanalitica? de complet este rezultatul cu tl_n terapia Winnicott
Nu mi se pare folositor de Harry Guntrl'p un raspuns pur teoretic sa ncerc sa ;au ntrebarii formulate n subtitlu. Teoria nu se pare a avea o semnificatie majora. Teoria este un servitor bun, dar stapn rau, raspunzatoare pentru crearea de aparatori ortodocsi n fie are varietate de credinta. S-ar cuveni ca ntotdeauna sa luam teoria mai sor si sa cautam cai prin care sa ~e mbunatatim n lumina practicii ter peutice. Doar practica tera1
peutica este adevaratul continut n aceasta Ichestiune. n ultima instanta, terapeutii buni sunt nascuti neformati si ia~ ce este mai bun din formare. Poate ca ntrebarea "Ct de complet estf rezultatul atins n terapia psihanalitica?" ridica o alta ntrebare: "C~t de complet este rezultatul pe care propria analiza l-a atins?". Anali, tilor li se recomanda sa fie deschisi perfectionarilor postanalitice, de aceea probabil nu ne putem astepta ca ,,0 analiza" sa faca o treaba " ompleta" pentru totdeauna. Trebuie sa cunoastem dezvoltarile posta alitice, daca vrem sa putem evalua rezultatele actuale ale primei analiz . Nu putem sa tratam aceasta ntrebare pur si simplu pe baza amintirii o noastre ca pacienti. Acestea vor fi incomplete n prima analiza si in,xistente dupa. Cum aceasta ntrebare are o relevanta neasteptata si de p~ima importanta n cazul meu, am fost fascinat de a ma lupta cu ea, asa ct ar trebui sa mi asum riscul de dupa: mai ales ca acesta este singurul mod n care pot prezenta o imagine realista a ceea ce consider eu ca reprezinta relatia dintre de a oferi o contributii ale acestor doi Flrbairn si analisti si si efectele respectivele relatare a propriei analize cu re arcabili Winnicott ceea ce le datorez.
I
ntrebarea "Ct de complet poate fi mi rezultat?" are o o amnezie fascinanta pentru mine, fiind legata de unlfactor neobisnuit: importanta
88
J.D. GellerJ J.c. Norcross, D.E. Orlinsky
ani si jumatate, privind mo rtea unui frate mai mic. Doi analisti au esuat n a trece de acea amnezie, ar a fost rezolvata dupa ce "si-au luat mna totala mine", cu siguranta oar pentrucare ceea suferit-o la vrstaa de trei de pe cauzata de o trauma1severa pe ca am ce au realizat ei fost sa
I
interes att din punct de v. dere teoretic, ct si uman. Lunga cautare a unei solutii pentru acea pr blema a fost prea interiorizata, n interesul "domoleasca" reprimarea de a fi pe de-a-ntregul acce ajora. dar nu am avut chestiune sa reprezinte tata, Sper ca aceasta nici o optiune, si cum
li
nu am putut sa o ignor, am t.ansformat-o ntr-o vocatie prin care as putea macar sa ifi suferit ceilalti . .Lj\ttnu as fi devenit psihoterapeut. crezut ca, daca nu as ajut pe acea tralhma, Fairbaim, ct si Winnicott au Fairbairn motivat spusvreunul "Nu pd[ sa sa devenim psihoterapeuti, putea sa ne fi chiar a pe odata: dintre roi ma gndesc la ceea ce ar daca nu am spus: "Pattemul noi baza al personalitatii, odata fixat n copilaria mica, fi avut probleme de nsine'l' Nu era un om foarte optimist si odata mi-a nu poate fi schimbat. Emott.a din vechile pattemuri poate fi secata prin experiente noi, dar apa poa~e curge din nou prin vechile albii". Nu poti oferi nimanui o alta istorie. ~ tr-o alta ocazie, el a spus: "Poti sa continui sa analizezi tot timpul, fara sa ajungi nicaieri. Relatia personala este cea terapeutica. Stiinta nu are alori n afara de valorile stiintifice, valorile schizoide ale investigatorul i care sta n afara vietii si priveste. Este doar productiv, folositor pentru un timp, dar apoi trebuie sa te ntorci la a trai". Aceasta era perspecti a lui asupra "analistului oglinda", un obserca interpretarea psihanaliti a nu este terapeutica per se, ci doar daca ea vator neimplicat, personala e ntelegere autentica. Perspectiva a mea este exprima o relatie care dOar~interpreteaza. Cu toatea acestea, sustinut
I
si devine adesea schizoida pentru ca ofera un refugiu att de evident ca stiinta nu schizoizi. SC~' 'zoida, dar este ntr-adevar motivata practic intelectualiloreste neaparatNu este loc de asa ceva n psihoterapie, sub nici o forma. Am sustinut deja ideea ca terapia psihanalitica nu este pur teoretica, perspectiva n prima mea c rte, nainte de a fi auzit de Fairbaim; dupa ci i-am citit lucrarile, n a rf1latiei personale si publicasem deja vedere ce o ntelegere autentica1949 am mers la el pentru ca, din punct de aceasta filosofic, ne aflam pe acela~i plan si astfel nici un dezacord intelectual nu avea cum sa intervina nlanaliza. Dar capacitatea de a construi relatii nu depinde numai de teoria noastra. Nu oricine are aceeasi abilitate de usor cu unii oameni si mai ~reu cu altii. Aici intra relatii imprevizibilul a construi relatii personale lsi toti putem construi n joc personale mai factor al "potrivirii natural~t". Cu toate aceastea, n ciuda convingerilor
89
lui, Fairbairn nu avea aceeasi capacitate pentru "legaturile personale" naturale si spontane pe care o avea Winnicott. Cu mine era mai mult un "interpret tehnic" dect credea ca este sau dect m-am asteptat eu: dar chiar si asta cere o calificare. Am mers la el n anii 1950, atunci cnd trecuse de punctul culminant al puterilor sale creative din anii 1940, iar sanatatea ncepea sa i se degradeze. Mi-a spus ca, n anii 1930 si 1940, tratase cu succes un numar de schizofrenici si de persoane n regresie. Practic, aceasta experienta sta n spatele "revizuirii" sale "teoretice" din anii 1940. A simtit ca facuse o greseala totusi publicndu-si teoria naintea evidentei clinice. ntre 1927 si 1935 a fost psihiatru la University Psychological Clinic for Children (Clinica Psihologica Universitara pentru Copii) si a lucrat foarte mult si pentru N.S.P.C.c. Cum nimeni nu poate fi impersonal cnd este vorba de copii, el a ntrebat odata o fetita a carei mama o distrusese fara mila: "Ti-ar placea sa-ti gasesc o altfel de mami?" Fetita a raspuns: "Nu. O vreau pe mami a mea", aratnd intensitatea relatiei libidinale de obiect rau. Diavolul pe care l cunosti este mai bun dect diavolul pe care nu l cunosti si mai bun dect lipsa lui. Dintr-o astfel de experienta cu psihotici, persoane n regresie si copii pacienti, revizuirea lui teoretica a capatat noi dimensiuni, bazndu-se pe calitatea relatiilor parinte-copil mai degraba dect pe stadiile cresterii biologice, o "teorie a personalitatii", nu o "teorie a controlului energiei" impersonala. A strns laolalta toate argumentele spunnd ca, de fapt, "cauza problemelor este ca parintii ntructva esueaza n a ajunge la copil, n sensul de a-i lasa sa nteleaga ca sunt iubiti asa cum sunt, ca persoane n deplinatatea drepturilor lor". Prin anii 1950, cnd eram deja n terapie la el, a refuzat ntr-un mod ntelept sa se angajeze n efortul de a trata pacienti n regresie severa. Spre uimirea mea, l-am surprins ntorcndu-se gradual spre "analistul clasic", cu o "tehnica interpretativa", chiar cnd am simtit ca aveam nevoie sa regresez la nivelul acelei traume infantile. Stephen Morse (1972), n studiul sau asupra "structurii", bazndu-se pe ,lucrarile lui Winnicott si Balint, a concluzionat ca acestia au descoperit noi informatii, dar ca nu au putut dezvolta teoria structp.rala ntr-un mod care ar fi putut explica acele informatii; ntr-un fel, el a simtit ca acest lucru putea fi facut prin ceea ce el a numit "metafora Fairbairn-Guntrip". Prin faptul de a fi avut beneficiul analizei cu cei doi analisti remarcabili, am gasit ca pozitia era cumva mai complexa dect att. Relatia dintre Fairbairn si Winnicott este, n egala masura, importanta, din punct de vedere teoretic, si intriganta. La o prima vedere, erau destul de diferiti n ceea ce priveste modul de gndire si metoda de lucru, ceea i-a mpiedicat sa stie ct de aproape erau, spre sfrsit, de rezolvare. Amndoi
90
J.D. Geller,IJ.C.Norcross, D.E. Orlinsky
aveau radacini adnci n tepria si terapia freudiana clasica si amndoi intelectual mai clar dect innicott. Cu toate acestea, n anii 1950, Fairbairn era mai riguros n ractica clinica dect Winnicott. Aveam doar peste 1.000 depe caile cu Fa' bairn, Fairbairn adoar peste 150 cu Winnicott, au depasit-o sedinte lor ditferite: n 1950,si vazut aceasta u;,tr-un mod avut nIcIOdata Uh paclent are sa lffil poata lor. Winni~ott relata: "N-.am sedint~l~r cu a~mndoi~itoa a con~sfo~dent: spune atat de exact ce am spus data trecuta". Articol llui Morse a sugerat o restudiere a ulre1960. Pentru propriul beteficiU, am pastrat con gistrarilor facute cu un an l ainte si am fost intrigat sa vad lumina pe care acestea au aruncat-o a upra motivelor pentru care cele doua analize
au e~uat n a-mi rezolva amn zia acelei traume de la trei ani ~i jumatate, ~i, totu~i, fiecare dintre ei, n feluri diferite, m-a pregatit pentru o rezolvare a acesteia ntr-o etapa postanalitica. A tr .buit sa ma ntreb din nou: "Ce este procesul
terapeutic analitic?" n generat am ce WinniJott era mai revolutionar n n practica dect n teorie, n timp gasit ca F*rbairn devenea mai riguros practica dect n teorie. mpreuna, erau partilopuse care se completau. Sutherland a scris n necrologullui Fairbairn, ~ 1965: notabil, dar stnd de vorba u el mi-am dat seama ca nu era deloc formal sauFairbairnArta si religia rau pentru el expresii profundeun aristocrat distant. parea sa aibalun aer ntructva formal ale nevoilor omului, pentru care simt+ un adnc respect, dar interesele sale au dezvaluit un conservatorisr mai degraba neobisnuit. intelectualiste, dar dupa se .inte discutam teorie si devenea atunci mai flexibil. Am avut ocazia sa-I ntlnesc si pe omul Fairbairn, atunci cnd am L-am gasit formal n sedtte, tipul meuanalist precis n dupa sedinte, vorbit fata n fata. Practi era tatal de cel ntelegator interpretarile impunnd interpretari exa te. Dupa anii 1940, reprezentativi pentru experimentarea creativa, n l'm simtit era mama mea rea si dominatoare, iar n timpul sedintelor, i- ansfer, conservatorismul care se strecura i-a creat probleme familiale evidente. La subite a anilor 1950 avut ncet n munca sa, n anii 1951.Socul mortii nceputul sotiei sale, dina 1952, cu trecerea anilor. Timp de p,rmatoarele devenind mai virulente muncit primul atac de gripa virala, Idoi ani dupa moartea sotiei sale, a o data din greu la remarcabila natrii starilor isterice) (Fairbairn, of Hysterical States (Observatii asupra lui l~crare Observations an the Nature 1954) care a finalizat gndire a sa origipala. lucrari clarificat perspectivele despre "psihanaliza si stiinta" n dtma Si-a (Fairbairn, 1952b, 1955). Exista
91
totusi o shimbare subtila n urmatorul sau volum, Considerations Arising Aiei el a dat napoi de la psihologia "Eu ui si a relatiilor de obiect", out of the totul ca datorndu-se "scenei pri are" a exeitatiilor libidinale explicndSchreber Case (Consideratii ivite din CtUl Schreber) (Fairbaim, 1956). si a frieilor. n sfrsit, n ultima sa lucrart, On the Nature and Aims of
Psychoanalytical Treatment (Despre naturp 9i scopurile tratamentului
nchis" al analizei oedipiene n linii mari, nu n termen de instincte, ei psihanalitic) (Fairbairn, 1958), ntregul acceril1l t era pus pe "sistemul intern M-am dusde obiect rau ainternalizate, libid~nalizate si antilibidinalizate. de relatii la el pentru trece de amnezia ~egata de trauma generata de infantila. Acolo am simtit ca s-ar gasi c uza experientelor vagi care constituiau fondul nspre mele fi fost~ manifestata moartea fratelui meu,ntregii orice arexisten e,spatele acesteiaprinperioada n izolare mele timpurii cu mama, desi nu posedam dect datele pe care ea mi le furnizase. Dupa moartea fratelui meu Percy, am intrat ntr-o nfruntare reala shizoida care a tinut si stiam ca trebuie f rta "sa de-a face cu relatiile cu mama, si irealitate, patru ani, pentru a oSl fi avut relationeze" cu mine, din convenienta, perioada deam crescutobieft rau de ea. Voi numi aceasta, dupa care m-am dat batut si relatii de de~arte oedipiene internalizate: mi-a marcat visele, n timp ce brusc si n m~d repetat obisnuiau sa erupa experiente shizoide. Fairbairn le-a interpr~tat n mod hotart ca "retragere", n sensul de "fuga" de relatii de obie t rau internalizate. M-a adus napoi, n mod repetat, la conflictele oedipi ne cu trei persoane libidinale si anti1ibidinale n ,Jumea mea interioara", l. "clivajul obiectelor" kleinian si "clivajul Eului" fairbairnian n sensul ex itatiilor libidinale oedipiene. n 1956 i-am scris pentru a-l ntreba exact ce credea despre complexul Oedip, iar el a raspuns: "ComplexulOedi este ~entral pentru terapie, dar nu pentru teorie". I-am raspuns la rn ul meu ca nu puteam accepta acest lucru: pentru mine teoria era teoria t rapiei, iar ceea ce e adevarat p~ntru una trebuie sa fie la fel de ade arat si pentru cealalta. Am dezvoltat o dubla rezistenta fata de el n m d constient, n parte simtind ca el este mama mea rea impunndu-si p rspectivele n fata mea si, pe de alta parte, fiind n dezacord cu el n m d deschis, pe baze autentice. Am nceput sa insist asupra faptului ca problema mea reala nu era constituita de relatiile proaste de dupa pe ioada Percy, ei de "esecul de a relationa n orice fel" al mamei mele. Mispus ca am simtit ca analiza
I
proaste ca mai bune dect nimic, pastrn u-Ie operative n lumea mea oedipiana ca aparare mpotriva problemeifaCtdu-ma mai adnci. El relatiile sa folosesc a vazut interioara m-a tinut pe loc att timp, sc izoide
92
luI 1). Eu am simtit-o ca p o problema de sine statatoare, nu doar ca pe o aparare trasatura defenn'va a "retragerii" (Fairbairn, 1952a, capitoaceasta ca o mpotriva siste ului lui nchis - "lume interna a relatiilor de obiect rau". Apararile trebuie analizate 19iacest lucru mi-aa pus n pierdere faptul ca Dar analiza mea oedipiara cu Fairbairn nu fost o vedere de timp. reprimasem ntr-adevar trapma aceasta a unui toate acestea stnd n spatele ei, prin construirea peste mortii lui Percy,complex de experie?te de lupta sustinuta n relatii~e de obiect rau cu mama, pe care a trebuit sa le reprim. Aceasta a co stituit baza ruperii de vise 9i producerea intermitenta a simptomelo de conversie. Fairbairn a insistat n continuare ca aceasta era sursa p ihopatologiei mele. Se ngela cu siguranta, dar a trebuit sa fie analizata radical pentru a putea deschide calea catre adncimile mai adnci. Chi r a9a s-a 9intmplat. Fenomenele schizoide labil regresive 9i negative s vra cu forta n materialul pe care eu il-am procurat, 9intr-un final chi r 9i el a nceput sa accepte n teorie ceea ce A acceptat generos concep ul meu de "Eu regresat", smuls din "Eul nu a mai 9i renuntnd, ca ]ipsit de orice speranta, la lupta de a primi libidinal" reu9it sa gestionez1n practica, data fiind starea lui de sanatate. mi-a scris ca sa ma ntrebe: ,Este Eul tau regresat retras sau reprimat?" Eu i-am raspuns: "Amndo a. Mai nti retras 9i apoi tinut reprimat". un raspuns de la mama. A~ci spune: Fairbairn mi-a scris pentru -mi cnd am publicat acea idee, Winnicott
Aceasta este ideea ta, mt a mea, originala si explicnd ceea ce eu nu tau pus pe slabiciunea Eului produce rezultate terapeutice mai bune dect interpretarea n termeni de tensiuni libidinale si antilibidinale.
Cnd, n 1960, am scris" go-weakness, the Hard Core of the Problem

am fost niciodata capabil; consider n teoria mea, regresia. Accentul
mi-a scris pentru a-mi spunr "Daca a9 putea scrie acum,psihoterapiei"), of Psychotherapy" ("SIabiciurea Eului, miezul problemei despre asta a9 fapt conceptualizacaceea ce mfa era, nfilinii mari, corecta, dat mult curaj, scrie". Am 9tiut teoria n1fputuse cuprins n analiza. Cu fiind ca de cred, el a acceptat asta. Ar trebui sa mi termin relatarea despre Fairbairn ca analist 9i om ~lust:nd dife~enta de "tip ~e om:' dintre el 9i Winnicott, un.facto~ car~ Joaca un rol Important m ~erapIe. Felul m care este aranjat chIar 91 cabinetul de consultatii creeaza o atmosfera plina de sens. Fairbairn locuia la tara 9ivedea pacientii n v~chea casa a familiei Fairbairn, n Edinburgh. Am intrat ntr-un salon mare pe post de sala de a9teptare, mobilata cu
93
antichitati valoroase ~i de bun-gust, care dadea n cabinetul de consultatii, de asemenea foarte mare, cu o biblioteca masiva ~i antica acoperind un perete aproape n ntregime. Fairbairn se a~eza n spatele unui birou cu o tablie lata, "cu mare pompa", credeam eu, ntr-un fotoliu cu spatele nalt ~imbracat n plu~. Canapeaua pacientului era orientata cu partea capului nspre fata biroului. Cteodata ma gndeam ca putea sa ajunga la mine peste birou ~i sa ma loveasca peste cap. Toate acestea erau suprinzatoare, avnd n vedere ca el era un analist care nu credea n teoria "analistului oglinda". Nu peste mult timp am realizat ca eu "alesesem" acea pozitie pe canapea, dar ca era ~i un divan ntr-o parte a biroului pe care puteam sa ma fi a~ezat daca doream ~i unde ntr-un final chiar m-am a~ezat. Faptul ca toata aceasta situatie care impunea a avut un continut incon~tient transferential mi-a devenit dintr-o data clar, n urma unui vis, n prima luna. Trebuie sa explic ca tatal meu a fost un predicator local metodist de o elocinta extraordinara ca orator ~ica, din 1885, a construit ~ia condus o Sala a Misiunii, transformata ulterior ntr-o biserica, pe care o putem vedea ~i astazi. n toti anii mei de vise nu a aparut niciodata altfel dect ca figura suportiva fata de mama ~i chiar ~i ea nu ~i-a pierdut niciodata cumpatul n prezenta lui. l voiam pe Fairbairn n transfer ca un tata protector, ajutndu-ma sa i fac fata mamei mele agresive, dar incon~tient am simtit altceva, dupa cum am ~ivisat:
Eram n Sala Misiunii a tatalui meu. Fairbairn era pe podium, dar avea fata aspra a mamei. Stau culcat pe o canapea pe podeaua salii, cu partea capului ndreptata catre fata podiumului. El a cobort ~ia spus: "Stii daca este u~a deschisa?" I-am spus: "Nu am lasat-o deschisa" ~iam fost foarte multumit pentru ca l-am nfruntat, dupa care s-a ntors pe podium.
Era o slab deghizata versiune a aranjarii cabi1;:letuluisau ~i arata ca voiam ca el sa fie tatal meu suportiv, acea dorinta fiind nsa cople~ita de un transfer clar negativ al mamei mele severe ~i dominatoare. A~a a ~i ramas, precum ~i mare parte din rolul transferential al lui Fairbairn "din ~edinte". A interpretat acest vis ca "n sus ~in jos",relatia de "balans" cu parintele rau. Poate fi modificata numai ntorcnd cartile. Am gasit acest lucru foarte revelator, continnd toate ingredientele unor nevoi nentlnite, unei furii sufocate, unei spontaneitati inhibate. n cursul ~edintelor era o atmosfera de transfer dominant. Dupa ~edinte, Fairbairn putea sa se relaxeze n timpul discutiilor despre teorie ~iterapie, devenind bunul ~i umanul tata. Acest transfer negativ din timpul ~edintelor era, simt eu, ntarit de interpretarile lui foarte precise din punct de vedere intelectual. Odata a
94
J.D. Gellerl J.c. Norcrossl D.E. Orlinsky
interpretat: I/Ceva te exclude din procesul activ pe masura dezvoltarii acestuia/l. Eu as fi spus-o: ,/Mama ta a nimicit Sinele tau natural activl/. n schimbI el a analizat cu acuratete lupta mea emotionala de a o forta pe mama sa mi fie mamaI dupa ce Percy a muritl si mi-a aratat cum intemalizasem acest lucru. Aceasta ar fi trebuit sa fie facut n primul rndl dar el a tinut sa se concentreze pe problema oedipiana centrala si nu a putut sa acceptel dect cnd a fost prea trziul ca aceasta masca de fapt o mult mai adnca si mai serioasa problema. Mai trziul Winnicott a remarcat de doua ori: ,/Nu dai nici un semn ca ai fi avut vreodata complexul Oedipl/. Pattemul familiei mele nu era oedipian. Era tot timpul la fel n visele mele si este foarte bine scos n evidenta de cel mai frapant dintre ele: Fusesem hartuit de mama ~i stateam ntr-o camera discutnd despre acest lucru cu tata. Mama mea era cea care ma hartuial ~ii spuneam lui: IIStii,nu o sa cedez niciodata n fata ei. Nu conteaza ce se ntmpla. Nu ma voi preda niciodata/'. El a zis: liDa. Stiu asta. Ma duc sa i spun/l. Si s-a dus ~i i-a spus I,Mai bine te-ai lasa batuta. N-o sa-I faci sa se supuna niciodata/'1 iar ea a renuntat.
Staruinta ndrjita a lui Fairbaim n interpetarile oedipienel pe care nu am putut sa le accept ca finalel l-a aruncat n rolul de mama dominanta. A ajuns chiar la urechile noastre ca Winnicott si Hoffer au crezut ca adeziunea mea la teoria lui se datora faptului de a nu-i fi permis sa mi analizeze agresiunea n transfer. Dar ei nu erau acolo sa ma vada atunci cnd am dobort scrumiera de pe piedestat am lovit opritorul de sticla de la usaI I/accidentall/I binentelesl si nu ca n-am sti ce nseamna a fi n sedintaI iar Fairbaim nu ezita sa mi atraga atentia asupra acestor fapte. Nu m-au vazut vreodata mprastiind unele dintre cartile sale din biblioteca aceea imensa pe josl simbolistica a I/smulgerii unui raspuns de la mama II si apoi punndu-Ie la loc n ordine pentru a face reparatii il la Melanie Klein. Dupa sedinte nsaI puteam discuta si puteam gasi naturalul om cu inima calda n spatele analistului care interpreta att de exact. Cel mai bine pot sa clarific lucrurile prin comparatie cu Winnicott. Cabinetul lui era simplUl odihnitor n ceea ce priveste culorile si mobilal neostentativl planuit cu grijaI asa cum mi-a spus doamna Winnicottl de amndoil pentru a face pacientul sa se simta confortabiL Obisnuiam sa bat la usa si sa intrul iar Winnicott se plimba tacticosl cu o ceasca de ceai n mna sil cu un salut plin de viataI se aseza pe un scaun de lemn mic lnga canapea. Eu obisnuiam sa stau asezat pe canapea pe o parte sau
95
culcat, dupa cum simteam, 9imi schimbam pozitia liber, n concordanta cu ceea ce simteam sau ce spuneam. ntotdeauna la final, cum plecam, el tinea mna ntinsa pentru o strngere de mna prieteneasca. Atunci cnd am plecat de la Fairbairn dupa ultima gedinta, am realizat dintr-o data ca, n toata aceasta perioada de timp, n-am dat niciodata mna 9i ca ma lasa sa plec fara acel gest prietenesc. Am ntins mna, iar el a luat-o imediat 9i am vazut cteva lacrimi scurgndu-i-se pe fata. Am vazut inima calda a acestui om cu o minte fina pi o natura timida. Ne invita pe mine 9i pe sotia mea la ceai de fiecare data cnd o vizitam pe mama ei n Perthshire. Pentru a da un sens sfr9itului analizei mele cu Fairbairn, ar trebui sa fac o schita scurta a istoriei familiei mele. Mama mea a fost o "mamica" supra solicitata nainte de a se marita, fiind cea mai mare fiica dintre 11 copii 9i vazndu-9i patru dintre fratii mai mici murind. Mama ei era o regina a frumusetii toanta, care i-a lasat mamei mele grija a tot, chiar si n perioada cnd era la scoala. De nefericita, a fugit de acasa la vrsta de 12 ani, dar a fost adusa napoi. Cea mai buna caracteristica a ei era puternicul simt al datoriei si al responsabilitatii pentru mama ei ramasa vaduva 9i pentru cei trei frati mai mici, fapt care l-a impresionat pe tata atunci cnd toti i-au devenit enoriasi. S-au casatorit n 1898, dar tatal meu nu 9tia ca ea se saturase de atta ngrijit copii si ca nu mai voia sa auda de asta. n adolescenta mea, uneori devenea ncrezatoare si mi mpartasea faptele frapante ale istoriei de familie, inclusiv faptul ca pe mine ma alaptase pentru ca, de fapt, credea ca acest lucru ar fi prevenit o alta sarcina, ca a refuzat sa l alapteze pe Percy, iar acesta a murit, dupa care a refuzat orice relatie intima. Tatal meu era cel mai mic fiu al unei familii de sacerdoti conservatori, un adept al stngii politice 9i un rebel nonconformist din punct de vedere religios, un antiimperialist care aproape si-a pierdut pozitia n centrul financiar 9i comercial al orasului vechi al Londrei, refuznd sa semneze petitia de razboi pro-Boer propusa de corporatie. Acea anxietate trecatoare i-a oferit mamei mele ocazia de a ma ntarca brusc si de a-si ncepe propria afacere. Ne-am mutat cnd aveam un an. A ales o amplasare proasta si am pierdut bani n mod constant, timp de 9apte ani; cu toate acestea, totul fusese mai mult dect redobndit atunci cnd ne-am mutat din nou. Acei papte ani din viata mea,
pase dintre ei la primul magazin, au reprezentat o perioada de tulburari majore pentru mine. Am fost lasat n grija unei matusi invalide, care traia mpre-
una cu noi. Percy s-a nascut cnd eu aveam doi ani 9ia murit cnd aveam trei ani 9i jumatate. Mama mi-a spus ca tata i-ar fi repro9at ca ar fi trait daca l-ar fi alaptat, iar ea s-a enervat. Au fost ni9te timpuri foarte tulburi.
96
J.D. Gelle~, J.c. Norcross, D.E. Orlinsky
sa faca dezvaluiri. "Ar fi t ebuit sa nu ma fi casatorit niciodata si sa fac copii. Natura nu m-a facu pe mine sa fiu sotie si mama, ci o femeie de Atunci cnd a mbatrnit':dat fiind ca locuia n casa noastra, obisnuia niciodata sa-mi bat capul u ei" .. Mi-a spus ca, la vrsta e trei ani si jumatate, am intrat ntr-o camera afaceri." Sau: "Nu cred c~~ i-am nteles vreodata pe copii. N-as putea si l-am vazut pe Percy n~ gol si mort pe genunchii ei. M-am ndreptat grabit nspre ea~l-am prirJ:s pe Percy si am spus: "Nu-l lasa sa p~ece. Nu-l vei mai avea niciodata napoi!" M-a trimis afara din camera; m-am mbolnavit ei ntr-un mod ~isterios inimase rea dupacafratele pe moarte. si credea sunt sau. Daca Doctorul spunea: "Mdare de inteligenta dumneavoastra ratiVa nu l poate salva, nici eu nu pot", drept recuperat. Si Fairbairn, si innicott s-au gndit ca as fi murit daca nu m-ar fi care m-adeparte ode a. Toata memoriaavea o familie, unde m-am pentru trimis dus la m~~tusamaterna care legata de aceasta a fost celor doua analize, pna 1 70 de ani, cu trei ani n urma. A ramas nsa vie n mine, gata sa se de lanseze ntr-o maniera nerecunoscuta, din pricina unor evenimente asemanatoare, tot la perioade vietii mele sindestul de al complet reprimata. Amn1ia a tinut pe parcursul prietenie strnsa cu un col g student care era reprezentarea unui frate delungate de timp. plecat, iar eu 26 de ani, la universitate, am mama, pentru mine. Cnd a La vrr,ta de m-am ntors acasa n vacanta la legat o imediat dupa ce am plecat de acasa si m-am ntors la facultate. Nici macar nu aveam idee ca er echivalentul familiei acelei matusi. n anul m-am mbolnavit de o mitterioaSa boala a epuizarii, care a disparut 1938, vrsta de 37 de d1b.minicadupa-amiaza de nalte biserici din Leeds,lacu o ntrunire de an~, am devenit preot al unei1.000 de persoane,
prea mult pentru un pre t, am avut un coleg care a devenit un alt sociale si al lui bin organizate. Pentru ca toate substitut recreatl.'onale A plecat pe persoane si razboiuluiacesta erau mult cu o congregatie Percy. de seara dl800 de cnd norii cu activitati ncepusera sa educationale, epuizare. Totul era redus 1 tacere pna la extenuare, dar pe atunci eram se zareasca. Din nou, m-a1 mbolnavit de aceeasi misterioasa boala de cunoscut din punct de ve~ere psihanalitic, studiasem teoria clasica cu Flugel, cunosteam literatul -,profesorului John oMacmurray, cautnd sa minata, sub supervizarea a de baza, aveam teza de dizertatie netertraduc psihobiologia lui Fr~ud, sau mai degraba datele clinice n termeni filosofici Asa "relatii personflle", si atunci cnd aceasta boala a adus un doi ani. de ca fusesem puevenit mi studiasem propriile vise timp de vis de proportii:
Formarea pentru psihoterapieAm cobort ntr-un mormnt si am vazu~ un barbat ngropat de viu. am plecat repede.
97
n dimineata urmatoare amenintat cu borla, l-am ncuiat nauntru si A ncercat sa iasa, dar l-am eram mai bine. entru prima data am recunoscut reaparitia bolii mele de dupa moarfea lui Percy si am vazut ca amnu puteam sa mi gasesc linistea pna qe aceasta problema nuatunci ca trait permanent dincolo de culmea repriIfarii acesteia. Am stiut va fi fost rezolvata. Am fost atras n psihoterapia de urge lta, n timpul razboiului, de profesorul de medicina din Leeds, numit p un post de lector n Facultatea de Medicina, si am continuat sa mi st diez visele. Mi-am recitit de curnd nregistrarile si mi-am dat seama ca u facusem dect interpretari oedipiene fortat clasice. Mult mai import nt a fost faptul ca s-au evidentiat trei tipuri de vise: (1) o femeie salba 'ca atacndu-ma, (2) o figura tacuta, ferma si prietenoasa a tatalui susf ndu-ma si (3) un vis ntruchipnd o misterioasa amenintare cu mo rtea, cel mai clar exemplu bazndu-se pe amintirea mamei mele ducA du-ma la vrsta de sase ani n dormitorul matusii mele invalide, crez ta a fi pe moarte din cauza
Lucram jos la biroul meu si dintr-o daC o banda invizibila de ectoplasma ma lega de o invalida pe alba si taC1' afla la etaj, tragndu-ma se febrei reumatice, stnd culcata, moarte car ta. Astfel, ntr-un vis: constant afara din camera. Stiam ca voi fi a~sorbit n ea. M-am luptat si
Stiam ndeajuns de multe stiut brusc banda s-a sfsiat si ampentrucaa-mi dt seama ca amintirea matusii sunt li~er. care nca ncerca pe mine o inconstienta SI ulgere a vietii n colaps si moarte moarte Stiam ca, ntr-un fel, pe~tru trebui sa mort Percy, mele pe aparenta. era o amintire paravan od ta va reprimatul fac o analiza. n 1946, profesorul Dicks m-a numit prim membru al personalului noului trebuie sa-I citesc pe Fairbairn. Asa am fac t si,la sfrsitul anului 1949, l-am cautat pentru analiza.si mi-a spus ca, tate fiind perspectivele mele, ' departament de psihiatrie Pentru primii putini ani, analiza lui oe~ipiana n linii mari a lumii reale a copilariei mele. Dupa moartea lui Pe cy si rentoarcerea mea acasa, de la vrstameletrei ani jumatateinternalizatl' i a corespuns uneisa o fortez "relatiilor de de obiect rau pna la cin ani m-am luptat perioade nate, dureri de burtica,pistrui constipatie si febre dramatice pe mama sa aiba pe canapeaua faca un pat-cort grija de mine aparuti de l caldura, scaderea apetitului, si bruste, n cazul carora obisnuia sa mi prin bucatar,e si sasihosomatice nensemp din rnbOlni~Viri vila din cnd n cnd
98
sa ma vada. Mi-a destainuit ca odata doctorul i spusese: "N-o sa mai vin niciodata la copilul asta. Ma sperie de moarte cu febrele astea bruste, iar a doua zi de dimineata nu mai are nimic". Nu aveau nici o baza. Pe la vrsta de cinci ani, mi-am schimbat tacticile. O scoala noua mai mare mi-a dat mai multa independenta, iar mama mi-a spus: "Ai nceput sa nu ma asculti". Obisnuia sa fie cuprinsa de furii violente si sa ma bata de pe la vrsta de cinci ani pna pe la sapte ani. Cnd betele pe care le folosea pentru a ma bate se rupeau, eram trimis sa cumpar altele. La vrsta de sapte ani, am mers la o scoala si mai mare, dezvoltndu-mi n mod constant o viata proprie n afara casei. Ne-am mutat, cnd aveam opt ani, la un alt magazin, unde afacerea mamei a avut un succes fulminant. A devenit a'stfel,mai putin deprimata si mi-a dat toti banii de care aveam nevoie pentru placerile si activitatile mele din afara casei, pentru cercetasi, sport si, treptat, am uitat aproape toate amintirile celor sapte ani groaznici. Analiza lui Fairbairn s-a confruntat cu toate acele frici, furii, vini, simptome tranzitorii psihosomatice, vise tulburatoare. La batrnete, mama a spus: "Atunci cnd au murit tatal tau si matusa Mary si eram singura, am ncercat sa iau un cine, dar a trebuit sa renunt la el. Nu puteam sa ma opresc din a-l bate". Exact asta s-a ntmplat si cu mine. Nu e de mirare ca am avut o lume interioara de relatii de obiect rau excitate, libidinal intemalizate si datorez att de mult analizei radicale a lui Fairbaim. - Dupa trei sau patru ani, am devenit convins ca acest fapt ma tinea pe loc ntr-o lume sadomasochista a relatiilor de obiect rau cu mama, ca o aparare mpotriva unor probleme destul de diferite din perioada de dinaintea mortii lui Percy. Acest material mai adnc si-a tot facut loc. Criza a venit n decembrie 1957, atunci cnd vechiul prieten, a carui plecare de la facultate mi-a cauzat prima eruptie a acelei boli-Percy n 1927, a murit. Pentru a treia oara, epuizarea m-a lovit. Am continuat sa merg la lucru si ma tot deplasam la Edinburgh pentru analiza, simtind ca acum puteam sa ajung la malul ei. Apoi, tocmai cnd simteam ca faceam unele progrese, Fairbaim s-a mbolnavit de o gripa virala grava de care aproape a murit si a trebuit sa nceteze lucrul timp de sase luni. A trebuit, ca urmare, sa reinstaurez represia, dar odata nceputa "intelectualizarea" problemei, nu mai puteam sa lucrez pe ea cu el n persoana. Nu era o pura intelectualizare prin gndire deliberata. Insight-uri spontane continuau sa tsneasca tot timpul si le-am notat pe toate, pe masura ce curgeau cu o intensitate fascinanta. Folosindu-ma de ele, am scris trei lucrari, care au devenit baza cartii mele, Schizoid Phenomena,
Object-Relations and the Self (Fenomene schizoide, relatiile de obiect ~i sinele)
99
(1968): Ego- Weakness, the Core of the Probleml of Psychotherapy (Slabiciunea Eului, miezul problemei psihoterapiei), scris n 11960 (capitolul 6), The Schizoid Problem, Regression and the Struggle to Preserp,e an Ego (Problema schizoida, Manic-Depressive Problem in the Light of t e Schizoid Process (Problema
l}laniaco-depresiva n mentine un Eu) (CaPit~IUI2), scrisa n 1961, 1962. regres ia si lupta de alumina procesului schizoi .) (capitolul 5), scrisa nsi The
In doi ani, acestea m-au purtat dincolo de runctul de oprire al analizei cu Fairbaim. El le-a acceptat cu generozitat~ pe toate ca ntemeiate si ca o extensie necesara a teoriei lui. Atunci cnd s-a ntors la lucru, n 1959 am discutat moartea prietenului meu si boala lui Fairbairn, iar el a acut o interpretare cruciala: "Cred ca, de cnd cu boala mea, nu mai s t bunul tau tata sau mama ta rea, ci fratele tau pe moarte". Dintr-o da v am vazut situatia analitica ntr-o lumina extraordinara si i-am scris c .ar o scrisoare pe care o am nca, dar nu am trimis-o. Stiam ca asta ar fi RUs-otensiune n plus asupra lui, pe care nu ar fi putut sa o suporte, d~ta fiind sanatatea sa si asa problema Mi-am dat seama dintr-o data-de ,laptul ntr-o dilema. Trebuie precara. cu un analist. Am scris atunci: Sunt ca nu puteam rezolva atunci nu trebuie sa ma ajutati dumneavoas a". Odata ajuns fratele meu n transfer, a-l pierde pe Fairbaim fie prin erminarea analizei de unul singur, fie prin pentru a avea sansa de o finaliza ntr-adevar, dar sa termin analizaa-i sta alaturi pna avea sa-moara ar fi reprezentat moartea lui Percy si as fi fost lasat cu o erumie pe scala larga, ca urmare a acelui eveniment traumatic, si cu nimeni a aturi care sa ma ajute. Putea Fairbaim sa ma fi ajutat n aceasta privinta n analiza? Nu n acea stare de sanatate fragila, iar eu mi-am rarit succ siv sedintele n acel an. Am multe motive pentru a-i fi recunoscator entru faptul de a-mi fi stat alaturi, chiar si n acea stare de sanatate car era din ce n ce mai precara, pna ce eu am atins acel insight critic. For a propulsatoare din spatele
declansatoare a unui tumult fascinant de idei spontane. Puteam sa o contin si mele teoretice dintre 1959si 1962a Jst reactivarea traumei-Percy, scrierilor sa o folosesc pentru cercetari co structive, partial pentru ca, treptat, mele si n parte pentru n parte pentru ca elcautarea unei analize ideilor renuntam la Fairbaim, ca mi-am rekolvat a acceptat validitatea cu Winnicott nainte ca Fairbaim sa moarv Fairbaim m-a prezentat prima data lui innicott n 1954, cerndu-i sa mi trimita o copie a lucrarii sale: "Regres ion within Psychoanalytical Setup" ("Regresia n cadrul psihanalitic") C Winnicott, 1958).A trimis-o, spre surpriza mea, mpreuna cu o scrisoar n care spunea: "Te invit sa te concentrezi asupra relatiei tale cu Fre d, astfel nct sa ai propria
100
J.D. Geller, J.c. Norcrass, D.E. Orlinsky
relatie cu acesta, nu a lui Fairbairn. El risipeste o buna parte a muncii sale ncercnd sa-I detroneze pe Freud". Am schimbat un numar de trei scrisori lungi de fiecare parte. Am declarat ca relatia mea cu Freud fusese stabilita cu multi ani n urma, nainte de a fi auzit de Fairbairn, pe cnd studiam cu Flugella universitate, n Londra. Am respins psihobiologia instinctelor a lui Freud, dar am vazut importanta descoperirilor sale din domeniul psihopatologiei. n ceea ce priveste acea corespondenta, gasesc acum ca, ntr-o oarecare masura, am anticipat concluzia lui Morse (1972) aproape n cuvintele sale, cu 18 ani nainte: faptul ca "adevaratul Sine" al lui Winnicott nu are loc n teoria lui Freud. Ar putea fi gasit doar n Se, dar acest lucru este imposibil pentru ca Se-ul este doar energie impersonala. De fapt, ain simtit ca Winnicott l lasase n urma pe Freud n terapie, pe ct de mult Fairbairn l lasase n teorie. n 1961 i-am trimis un exemplar al cartii mele Personality Structufe and Human Interaction (Structura personalitatii si interactiunea umana) (Guntrip, 1961), iar el mi-a raspuns ca si procurase deja unuL i citeam lucrarile pe masura ce erau publicate, asa cum facea si Fairbairn, care l-a si descris ca "stralucit din punct de vedere clinic": Prin 1962 nu aveam nici o ndoiala ca el era singurul spre care puteam sa ma ndrept pentru a beneficia de ajutor n continuare. Pe atunci puteam sa merg la Londra doar o data pe luna pentru cteva sedinte, dar analiza de care beneficiasem deja facea analiza curenta mult mai accesibila. Din 1962pna n 1968 aveam 150 de sedinte, iar valoarea lor analitica depasea cu mult numarul reaL Winnicott a spus chiar ca era surprins ca se putea lucra att de mult n sedinte att de dispersate, acest fapt datorndu-se n primul rnd, cred, clarificarilor preliminare care fusesera facute cu Fairbairn si faptului ca puteam tine analiza vie ntre vizite; cel mai mult nsa se datora patrunderii psihologice
intuitive a lui Winnicott n perioada timpurie a copilariei la care aveam atta nevoie sa ma ntorc. Mi-a dat astfel posibilitatea de a ajunge la marturii
clare ale faptului ca mama avusese aproape sigur o perioada initiala de grija materna naturala cu mine, ca prim copil al ei, pentru cteva luni poate, nainte ca problemele ei de personalitate sa ma priveze de acea "mama buna". Aproape ca uitasem de scrisoarea pe care nu i-am trimis-o lui Fairbairn n legatura cu dilema de a nu fi capabil fie de a termina analiza, fie de a o continua, o data ce analistul meu a devenit Percy n transfer. A o termina ar fi nsemnat echivalentul mortii lui Percy si a nu avea pe nimeni sa ma ajute n perioada imediat urmatoare. n cazul n care nu as fi terminat-o, l-as fi folosit pe analistul meu sa previna declansarea traumei, dar tot nu as fi primit ajutor, ris cnd sa-mi moara n brate. Amnezia legata de acea trauma timpurie nu a fost elucidata nici cu
Fo'mareapentru psmf,"pie
101
Winnicott. Doar recent am realizat ca, de rapt, fara sa-si dea seama, a schimbat toata natura problemei, dndu-~i posibilitatea de a ajunge napoi la o mama fundamental ma puseseo ny-o pozitie n n el n transfer. Am descoperit mai trziu ca buna si sa re!fasesc recreata care trebuia sa nfrunt ceea ce se constituia a fi o dubla tra~a, pe de o parte, cea a mortii lui Percy si, pe de alta parte, cea a mamei oare a esuat n a avea grija de mine. Recitindu-mi consemnarile, sunt uimit d rapiditate a cu care el a ajuns la miezul problemei. n prima sedinta am mentionat amnezia traumei mortii lui Percy si am simtit ca avusesem o aliza radicala cu Fairbairn asupra "apararilor de obiect rau internali ate" pe care le construisem mpotriva acesteia, dar nu mersesem att e departe, n jos, acolo unde activ sau perioada copilariei urmatoare, ci mama timpurie care a esuat n a crea o legatura de oricefel, Spre sfrsitul sed' tei, a zis: "Nu am nca nimic simteam eu ca fi daca nu mea nimic, special de spus,ardar problema spun funda entala, nu mama ca nu sunt ai putea crede obiect rau aici". n a doua sedinta, a spus:
D
Stii lucruri despre mine, dar nu sunt nta o persoana real. Trebuie Poti sa te ndepartezi, sa te simti singur si sa ~imtica nu suntapropiata tie, sa fi avut o boala, nainte ca Percy sa se fi ntscut, si sa fi simtit ca mama t: te-a lasa,tsa-ti porti sin~ de gr,i!~. -ai afc:p,tat pe P~rcy c~pe ~inele L tau de copil care avea neVOle gnJa,Atunq cahd a munt, n-al mal avut de nimic si ai fost darmat. de la Winnicott, onu de lc:t airbairn. Multa m~i trziu,de obiect, ca, din cnd Aceasta era intrepretare perfecta re~atiilor am spus dar venind F undeva adnc n fiinta mea, avnd totod ta sen~atia ca nu pot sa ma misc". Atunci, Winnicott a spus: n cnd, simteam "o stare lipsita de Viati~' statica, ce nu se schimba, si cineva ar trebui sa te miste, Dupa ce Perc a murit, tu ai fost darmat, tulburat, dar ai reusit sa salvezindeajuns d' tine nsuti pentru a continua Daca 100%din tine ar simti asta, atunci p~obabilnu ai putea sa te misti sa traiesti foarte activ si sa pui restul ntr-un racon, reprimat, inconstient. As vrea sa fi avut destul timp sa ilustreE mai n detaliu patrunderea ca oamenii au avut de comentat ntotdeaun asupra energiei si activitatii sa psihologica extraordinara, dar trebuie sa tau un alt exemplu. Am spus iar uneori vorbeam n timpul sedintelor nu I~~erpretat pauzele ca si cum placeau acestea de tacere, mele nencetate si ca foarte tare. Fairbairn a ncercam sa preiau controlul asupra analizEjisi sa joc-rolul, sa fur penisul
102
J.D. Geller, J.e. Norcross, D.E. Orlinsky
tatalui, rivalitate oedipiana. Winnicott a aruncat o lumina noua si dramatica asupra faptului de a vorbi tare. Astfel, odata a spus:
Problema ta este ca acea boala a colapsului resimtit nu a fost niciodata rezolvata. A trebuit sa te tii pe tine n viata, n ciuda acelui fapt. Nu poti sa-ti iei existenta de buna. Trebuie sa muncesti din greu pentru a te tine pe tine nsuti n viata. Ti-e frica sa te opresti din a actiona, a vorbi sau a ramne treaz. S~ti ca ai putea muri, ntr-o pauza, ca Percy, pentru ca, daca te opresti din a actiona, mama nu poate face nimic. Ea nu a putut sa-I salveze pe Percy sau pe tine. Esti legat prin frica faptului cit eu nu te pot tine n viata, asa ca legi sedintele lunare cu mine prin consemnari. Fara pauze. Nu poti simti ca esti o grija permanenta pentru mine pentru ca mama nu te-a putut salva. Stii attea despre "a fi activ", dar nu despre "a creste pur si simplu, a respira pur si simplu" n timp ce dormi, fara ca tu sa nu trebuiasca sa faci nimic pentru asta.
Am nceput sa fiu n stare sa accept momente de liniste si, odata, simtindu-ma un pic anxios, am fost alinat de faptul ca l-am auzit pe Winnicott miscndu-se. Eu nu am zis nimic, dar el, cu o intuitie supraomeneasca, a spus:
Ai nceput sa te temi ca te-am abandonat. Simti ca linistea este abandon. Pauza pentru tine nu nsemna ca tu uiti de mama, ci ca mama uita de tine, iar acum ai retrait sentimentul cu mine. Ai o trauma mai timpurie din care nu ai putea niciodata sa-ti revii fara ajutorul traumei Percy care sa o repete. Trebuie sa ti amintesti de mama care te abandoneaza prin transfer cu mine.
mi este foarte greu sa transmit impresia att de puternica pe care mi-o producea faptul de a l vedea pe Winnicott punnd degetul exact pe golul "situatiei relatiilor de obiect" din copilarie, cu o mama care nu crea nici o legatura. Chiar la sfrsitul analizei, am a avut o rentoarcere brusca la a vorbi tare n timpul sedintelor. De aceasta data, Winnicott a facut o interpretare diferita, dar n acelasi timp extraordinara. El a spus asa:
Este ca si cnd tu ai da nastere unui copil cu ajutorul meu. Mi-ai oferit o jumatate de ora de discurs concentrat, bogat n continut. M-am simtit sub tensiune n timp ce te ascultam si stapneam situatia pentru tine. Trebuie sa stii ca pot sa-ti suport vorbitul tare fara sa fiu afectat. A trebuit sa suport acest lucru, dat fiind ca tu faceai o munca de creatie, nu una distructiva, producnd ceva bogat n continut. Vorbesti despre "relatia cu obiectul", "folosirea obiectului", realiznd ca nu l distrugi. Nu as fi putut face interpretarea asta acum cinci ani.
103
Ulterior, ~i-a prezentat lucrarea despre The Use of an Object (Folosirea unui obiect) (n Winnicott, 1971) n America ~i s-a confruntat, nu n mod suprinzator, cred, cu multe critici. Numai un om extraordinar putea sa aiba acea putere de patrundere. A devenit un sn bun de mama pentru sinele meu copil n incon~tientul meu adnc, n punctul n care mama mea actuala ~i terminase grija materna ~i nu putea sa ma mai suporte ca pe un copil viu. Nu era evident pe atunci, a~a cum a devenit mai trziu, ca el transformase ntreaga ntelegere a mea asupra traumei mortii lui Percy, mai ales atunci cnd a adaugat:
Si tu ai un sn bun. Ai fost ntotdeauna n stare sa dai mai mult dect ai primit. Eu sunt bun pentru tine, dar si tu esti bun pentru mine. Faptul ca ti acord analiza este aproape cel mai linistitor lucru care mi se ntmpla. Tipul de dinaintea ta ma facea sa ma simt ca nu sunt bun de nimic. Tu nu trebuie sa fii bun pentru mine. Nu mi trebuie si pot sa ma descurc si fara asta, dar, de fapt, tu esti bun pentru mine.
Aici, n sfr~it, am avut o mama care putea sa valorizeze copilul, asfel nct am putut sa gestionez ce avea sa vina. Mi se pare ca nici nu are rost sa mentionez ca singurul lucru n care simteam ca nu ma nteleg cu Winnicott era atunci cnd uneori vorbea despre "a ajunge la sadismul tau primitiv ~i la cruzime, la agresivitate a ta", ntr-un fel suge rnd nu lupta mea agresiva de a primi un raspuns de la mama mea rece, ci "teoria instinctelor" a lui Freud ~iKlein, Se-uI, agresiunea nnascuta. Dupa cum ~tiam, el a respins "instinctul mortii" ~i se deplasase mult dincolo de Freud, atunci cnd eu m-am dus la el. Odata chiar mi-a spus: "Suntem diferiti de Freud. El era pentru vindecarea simptomelor. Noi ne concentram asupra oamenilor vii, ntreaga lor existenta ~intreaga iubire". Pe la 1967, el a scris ~i mi-a ~i dat un exemplaJ: al lucrarii sale "The Location of Cultural Experience" ("Locul experientei culturale") (n Winnieott, 1971), n care arata: "Bag de seama ca sunt pe teritoriul lui Fairbairn: cautarea de obiect ca opusa cautarii de satisfactie". Am simtit atunci ca Winnicott ~i Fairbairn ~i unisera fortele pentru a-mi neutraliza anii traumatici timpurii. Trebuie sa nchei aceasta relatare cu un lucru pe care nu puteam sa-I prevad. Winnicott devenind mama cea buna, eliberndu-ma spre a fi viu ~icreativ, a transformat semnificatia mortii lui Percy ntr-un fel care mi permitea sa rezolv acea trauma ~idilema mea despre cum ar fi trebuit sa termin analiza. Winnicott, n legatura directa cu mine n incon~tientul meu profund, mi-a dat prilejul de a avea n vedere ca nu era vorba doar de pierderea lui Percy, ci ~i de a fi fost lasat singur cu mama care nu
104
J.D. Geller, J.c. Norcross, D.I. Orlinsky
putea sa ma tina n viata, ceea ce a dus la colapsul unei morti aparente. Dar, multumita patrunderii sale profund intuitive, nu eram acum singur cu o mama cu care sa nu fi avut nici o legatura. L-am vazut ultima data n iulie 1969. n februarie 1970 mi s-a spus ca, din punct de vedere medicat eram extenuat ?i ca, daca nu ma pensionez, "natura o sa mi vina de hac". Trebuie sa fi simtit la nivel incon?tient ca aceea ar fi fost o amenintare?i ca "Mama Natura" va zdrobi n sfr?it sinele meu activ. De fiecare data cnd ma odihneam, ma surprinde am sub compulsia de a ma ntoarce spre trecut, n forma enumerarii detaliilor legate de "figura fratelui" preot care a plecat n 1938 ?i cea a reactiilor mele sub forma bolii epuizarii. Am vazut n curnd ca acest fapt era semnificativ ?i a condus la o chemare spre a scrie ntreaga poveste a vietii mele ca?i cum trebuia sa descopar ca toate acelea mi se ntmplasera mie. Prin octombrie am facut o pneumonie ?i am petrecut cind saptamni n spital. Medicul mi-a spus: "Relaxeaza-te, e?ti mult prea agitat". nca nu realizasem ca luptam mpotriva unei regresii compulsive incon?tiente. Nu legasem niciodata ideea de lIpensionare" cu adnca frica de a pierde batalia cu mama n a-mi tine pna la urma sinele activ viu. Dupa o recuperare lenta pe timpul iernii, am auzit, de Anul Nou 1971, ca Winnicott avusese un "atac de gripa". Atunci l-am ntrebat pe Masud Khan cum i era lui Winnicott, iar el mi-a raspuns ca i era bine din nou ?i ca fusese ncntat sa auda de prieteni, drept pentru care i-am scris cteva rnduri. Dupa un timp, a sunat telefonul?i o voce familiara mi-a spus: "Salut. Multumesc pentru scrisoare", ?i am vorbit un pic. Dupa vreo doua saptamni, a sunat din nou telefonul ?i secretara lui m-a anuntat
ca decedase. Chiar n acea noapte am avut un vis uimitor. Am vazut-o pe mama,
neagra, imobilizata, uitndu-se n got ignorndu-ma total, n timp ce eu stateam ntr-o parte, holbndu-ma la ea ?i simtindu-ma nghetat n imobilitate: pentru prima data cnd am vazut-o pe ea ntr-un asemenea vis. nainte, tot timpul ma ataca. Primul meu gnd a fost: "L-am pierdut pe Winnicott ?i sunt lasat singur cu mama, necata n depresie, ignorndu-ma. A?a m-am simtit atunci cnd a murit Percy". Am crezut ca trebuie sa fi luat pierderea lui Winnicott ca o repetitie a traumei Percy. Doar recent mi-a fost clar ca nu era deloc a?a. Nu am visat-o pe mama ca atunci cnd colegul meu prieten a murit sau ca atunci cnd a plecat colegul meu din cler. Atunci m-am mbolnavit, ca dupa moartea lui Percy. De data asta era diferit. Visul acela a constituit nceputul unei ntregi serii de vise care au avut loc noapte de noapte, ducndu-ma napoi n timp n ordine cronologica, prin fiecare casa n care locuisem, n Leeds, Ipswich, facultate, al doilea magazin din Dulwich, ?i, n sfr?it, primul
105
magazin sotia mea, fiica mea, matu9a groa~nici. Imagini ale membrilor familiei, 9i casa primilor 9apte ani Marr, tata 9i mama au continuat sa se repete, tat~ tot timpul suportiv, mara tot timpul ostila, dar nici urma de Pe~cy. In~ercam sa :am~ n p:ri~ada post-P:rcYAa l~ptelor ~u ~ar::a ..ApOl,.~u~a vreo doua IU~llfdo~a v}sevaurupt. m ~far9It a~ezIa . vIetu9I mortulUI Percy. Eram UImIt sa m . vad pe mme mtr-un VISla o vrsta precisa de aproximativ trei ani, eu evident, tinnd un carucior n care era fratele meu n vrsta de aproxi ativ un an. Eram tensionat, uitndu-ma cu teama spre stnga, la ma a, sa vad daca ne vede. Dar ea se uita fix n gol, la distanta, ingnorn u-ne la fel ca n primul vis din acea serie. Visul din seara urmatoare fost 9i mai uimitor. amndoi ntinzndu-ne pentru a sustine obiect mort. Deodata, un alt Stateam n picioare mpreuna cu unjl t barbat, o dublura a mea, barbat s-a prabusitl-amovazut din nou pe Percy. Stiam ca e el, stnd pe luminoasa, unde pe coapsa. Imediat, visi-l s-a schimbat ntr-o camera n care sa stai, nu o persoana. El parea pr fund deprimat, cu colturile genunchii unei femei carenu ave~fata,bratetsau sni. Era aproape o poala gurii ndreptate n jos, iar eu ncercam sa l fac sa zmbeasca. Mi-am recuperat n acel vis memoria c lapsului, cnd l-am vazut ca pe un obiect mort 9i m-am ntins sa l apuc Dar am facut mai mult dect att. De fapt, n ambele vise m-am ntors A perioada de dinaintea mortii lui, pentru a o vedea pe mama "fara fata", depersonalizata, 9i pe mama cea neagra, deprimata, care a e9uat n cons . ea unei legaturi cu vreunul dintre noi. Winnicott spusese: "L-ai accep at pe Percy ca pe sinele copil care avea nevoie de ngrijire. Atunci cnd murit, nu ai mai avut nimic 9i aifost darmat". De ce am visat mai A ti despre "colapsul" meu 9i de-abia apoi despre ntoarcerea pentru a av a grija de Percy? Sentimentul de sperante la 90cul de a-l gasi pe Percy ort pe genunchii mamei, dar n familia ca, de fapt, colapsul meu a seam~!ima reactie de groaza ramne meu este acelei matu9i mi-am dat fost rapid de 9ansa de a 9ilipsa n viata gasind alte persoane pentru care a traiesc. , Acea serie de vise m-au facut sa scot la lumina 9i sa studiez din nou toate consemnarile din analize, pna cn am realizat ca, de9i moartea lui Winnicott mi reamintise de cea a lui P rcy, situatia era diferita total. Procesul de regresie de nenfrnt nu a ncel ut cu moartea lui Winnicott, ci cu frica de "pensionare", ca 9i cum mam m-ar submina pna la urma. Nu am visat despre moartea lui Winnico t, ci despre cea a lui Percy 9i despre egecul total al mamei de f1 avea vref legatura cu noi. Ce marturie de vis mai buna ar putea sa aiba cineva fsupra viziunii lui Winnicott
106
ID. Geller,
~.c. orcross, N
D.E. Orlinsky
ca: "Nu exista un asemenet lucru numit copil", adica trebuie sa fie o "mama si copil", si ce m rturie mai buna poate fi adusa pentru perspectiva lui Fairbairn, si anume ca realitate a psihica fundamentala este "relatia de obiect pers nal"? Ce mi-a dat mie puterea, n inconstientul meu adnc, sa ntr nt din nou acea trauma? Trebuie sa fi fost pentru ca Winnicott nu er., si nu putea fi, mort pentru mine si cu siguranta nici pentru multi altii. Niciodata nu am simtit ca tatal meu era mort, ci ntr-un mod pr fund l-am simtit viu n mine, oferindu-mi
I I '
mamei mele de mai trziu. -j'\cum Winnicott a revenit ntr-o relatie vie posibilitatea sa rezist la in~uenta activa inhibatoare si paralizanta a tocmai cu acea parte din mine pierduta timpuriu, care s-a mbolnavit pentru ca mama a esuat n feea ce ma priveste. i luase locul ~i l facuse
posibil ~i sigur pentru a mi-o p~tea~o aminti mtr-un vis revelator real, ilustrnd raceala ei schizoida paralizan a. Incetul cu ncetul, aceasta a devenit o
convingere ferma care a cr scut n mine si m-am recuperat n urma miscarii vulcanice a acelei s rii nestavilite de vise regresive, simtind ca am obtinut cstigurile pe cal e le cautasem n analiza timp de mai bine de 20 de ani. Dupa toate ceste amintiri, vise, simptome ale evenimentelor traumatizante det liate, oamenii si tensiunile emotionale care au fost lucrate, a ramas un singur lucru: calitatea atmosferei genera le a
relatiilor personale care au alcatuit viata noastra defamilie n acei primi ~apte ani. A persistat ca o stare de tristete pentru mama mea, care era att de
distrusa din copilarie nct .ci nu putea sa fie si nici nu ma lasa sa fiu "sinele adevarat". Nu pot s am un alt set de amintiri. Dar sunt nsa devenit tatal meu un elemen att de sigur pentru mintea mea, sustinnd compensate de gasi si a fi mea din meu despre ct lucru a fost lupta mea de a descoperire, ,adevaratul analiza sine". Acestde profund a al mamei dominante pna ce a devenit un alt tata bun care avea realizat n prima faza de Fair!airn, care a rezolvat transferul meu negativ ncredere n mine, si, n finalr prin Winnicott, careastfel nct golulputut de mama mea incapabila de a crea o legatura, a intrat n am lasat ntelegerea si siguranta sOti~ilmele, nu as fi avut acelesa adaug si ca, fara experimenta suportul de ~ fi eu nsumi. Trebuie analize nici nu as fi ajuns la acest rezultat. Ctt este psihoterapia psihanalitica? Este, dupa cum o vad eu, asigurarea u~ei relatii umane pline de ncredere si ntelegere, de o natura care intra fn contact cu copilul traumatizat si profund reprimat ntr-un fel n care f.permite unei persoane sa devina n mod cu mostenirea mai capabila a rrimilor ani siguranta uneicare se strecoara constant mult traumatica si traiasca, n de formare, relatii reale noi, printre sau erup n constient.
107
Terapia psihanalitica nu este ca o "temica"
a unei stiinte experi-
interactiune, o functie a doua variabile, ersonalitatile a doi oameni muncind un obiectiv spre o evolutie lucrn1automat. Este un proces de mentale, mpreuna "lucru n sine" libera i spontana. Analistul creste o data cu analizandul. Ceva nu este n regula daca analistul este static, atunci cnd are de-a face cu astfel de eXPfriente personale dinamice. pentru mine, iar ca analist mi-a dat ocazia sa descopar n detaliu cum Pentru mine, Fairbairn a construit, ca persoFa' ncepnd tatal meu a facut luptele pentru independenta de mama me ., ceea ce cu vrsta de trei ani si jumatate pna la sapte ani, crescuserk n alcatuirea personalitatii mele. Fara aceasta, m-as fi putut transform la batrnete ntr-o persoana ca mama mea. Winnicott, un tip de perso alitate total diferit, a nteles si a umplut golul pe care l-a lasat mama mea n primii trei ani si jumatate. Am avut nevoie de ei amndoi si am avut norocul suprem de a-i gasi pe amndoi. Diferentele dintre ei au consti t stimulente pentru diferitele laturi ale alcatuirii mele. Ideile lui Fairbaim rau "concepte logice exacte" care provocau o persoana sa exploreze mai eparte. Ca exemple, putem compara conceptele lui Fairbairn despre Eu rile libidinale, antilibidinale si centrale ca probleme. Ideile endofizice, cu "sinele adevarat si fals" care darificau teorie a structurii lui Winnicot~erau "ipoteze imaginative" ale lui Winnicott, ca nici un analist nu p realitate fizica confuza a persoanelor. Poate ca patrunderi intuitivepdate.sa facaa tot ce are nevoie uz de noi pe ct pot. Avem curajul sa u pozam ca omniscienti si omnipotenti, pentru ca avem o mUltumim~a i lasam pe odata: sa din un psihanalizand; trebuie sa ne teorie. Si Fa rbairn a spus pacienti "Ieifaca analiza ceea ce pui n ea", si cred ca asta e atevarat pentru ambele parti: att pentru analist, ct si pentru analizand. S crede ca dezvoltarea unei patrunderi dare constiente reprezinta o in rare t9tala n posesia cstigurilor facute deja emotional, punnd pe ineva n pozitia de a risca o implicare emotionala pe mai departe, pent 'u o crestere emotionala mai mare. Reprezinta nu numai ntelegere c nstienta, ci si o ntarire a miezului interior al "individualitatii" si l capacitatii de "a construi legaturi". Att timp ct materialul psihop tologic este implicat, a visa pe marginea constiintei, conflictele noas re internalizate, amintirile noastre despre nfruntarile din lumea exteri ara si apoide a experimenta, exprima structura noastra endofizica. Est~1un mod amintiri si fantezii de obiect" vii, chiar daca doar "relatiile de obiect rau", pentru ca avem de conflicte care au devenit realitatea noastr~ interna, de a pastra "relatiile nevoie de ele pentru careia, mea a fost cea datorita a pastrapeautocontrol1p.1Eu-lui nostru. Experienta masura ce lIevarsarea de vise s-a adncit
108
n inconstient, visarea usoara s-a stins si s-a transformat n "trezire ntr-o stare". Mi-am dat seama ca nu aveam fantezii sau gnduri, ci pur si simplu simteam constient, sub impresia unei stari a mintii, pe care am nceput sa realizez ca o avusesem constient cu mult timp nainte, dar care de atunci fusese adnc ngropata n inconstient: o stare obtuza, mecanica, lipsita de viata, fara a avea nici un interes fata de nimic, tacut, nchis n mine, facnd lucrurile de rutina, cu un sentiment al lipsei de sens a ntregii exi-stente. Am experimentat acest lucru pe parcursul mai multor dimineti, pna cnd a nceput sa se estompeze si sa revin la un interes normal asupra vietii: care pna la urma pare a fi ceea ce cineva si doreste. Exista o ordine naturala specifica fiecarui individ si determinata de istoria lui, n care (1)problemele pot deveni constiente si (2)interpretarile pot fi relevante si mutante. Noi nu putem decide asta, ci doar sa privim cursul dezvoltarii unui individ. n final, ca raspuns la dificila ntrebare asupra surselor teoriei, se pare ca teoria e nradacinata n psihopatologia noastra. Exact asta a implicat curajoasa analiza de sine a lui Freud n acele timpuri cnd totul-era obscur. Ideea ca am putea gndi o teorie a structurii si functionarii personalitatii, fara a avea nimic de a face cu propria personalitate, ar trebui sa fie o imposibilitate evidenta. Daca teoria noastra este prea rigida, este foarte probabil sa ne conceptualizam apararile Eu-lui. Daca este flexibila si progresiva, este posibil ca aceasta sa conceptualizeze procesele noastre curente de crestere si sa arunce o lumina asupra problemelor celorlalti si a posibilitatilor terapeutice. "Greseala fundamentala" a lui Balint si "esenta incommunicado" a lui Winnicott, de vreme ce ei privesc aceste fenomene ca univers ale, trebuie sa aiba de-a face cu modurile lor de "a simti intuitiv" realitatea ,lor fundamentala si implicit pe a celorlalti. Prin contrast cu constructiile teoretice intelectual riguroase definite de Fairbairn, care formuleaza dezvoltari logic progresive n teoria deja existenta, ei deschid drumul catre o mai profunda explorare a perioadei copilariei, unde, oricare ar fi nzestrarea genetica a unui copil, abilitatea mamei sau esecul acesteia de a "construi legaturi" este sine qua non pentru sanatatea acelui copil. A gasi un parinte bun la nceput este baza sanatatii psihice. n cazul lipsei acestuia, gasirea unui "obiect bun" autentic n analist este att o experienta de transfer, ct si o experienta de viata reala. n analiza, la fel ca si n viata reala, toate relatiile au o natura subtila duala. Pe parcusul vietii, luam n noi nsine figuri bune si rele care fie ne ntaresc, fie ne incomodeaza, si la fel se ntmpla si n relatia psihanalitica: este ntlnire a si interactiunea a doi oameni reali, n toate posibilitatile lor complexe.

Bibliografie:
109
Fairbaim, W.R.D, "Theoretical studies of the persqnality, Tavistock, Londra, 1952a Fairbairn, W.R.D, Psychoanalytic and experimendl aspects of psychoanalysis" n British Journal of Medical Psychology, 25, 195 b, p. 122-127 Fairbairn, W.R.D, "Observations of the nature of hysterical states" n British Journal of Medical Psychology, 27,1954, p. 10-125 Fairbairn, W.R.D, "Observations in defence of t e object-relations theory of the personality" n British Journal of Medical Psy hology, 28, 1955, p. 144-156 Fairbairn, W.R.D, "Considerations arising out of the Schreber case" n British Fairbairn, W.RD, "On the nature29,1956, p. of psychoanalytical and aims 11~--127 Journal of Medical Psychology, treatment" n
1960
International Journal of Psychoanalysis, 39, 19j8, p. 347-385 Guntrip, H., Ego-weakness, the hard core of the prpblem of psychotherapy,
1961 Guntrip, H., Personality structure and human inte[action, Hogarth Press, Londra, Guntrip, H., Schizoid phenomena, object-relatiosn an~ teh self, Hogarth Press, Londra, 1968 Morse, S.J.,"Structure and reconstruction: A critifal comparison of Michael Balint 487-500 and D.W. Winnicott" n International Journll of Psychoanalysis, of PsychoSuterland, J. "Obituary. W.R.D. Fairbairn" n International Journal53, 1972, p. analysis, 46, 1965, p. 245-247 Winnicott, D.W., Collected papers. Through paediatrics to psycho-analysis, Tavistock, Londra, 1958 Winnicott, D.W., Playing and reality, Tavistock,lLondra, 1971
Capitolul 8
ca pacient n Experie1,ele mele psihanalitice cinci PS~hoteraPii
. r
Je"e D. Gelb.
In prezent am 62 de ani. tm devenit din nou introspectiv. Imi place, mpreuna sicu prieteni vechf' au contribuitn n modamintirilor legatedezvoia semnificativ la de persoane evenimente car, sa ma las voltarea noastra. M-am apu~at sa scriu acest capitol despre experientele similare celor cu care am a ut aceste conversatii intime. Nu am fost dezamagit. Am n cinci pSfoteraPii psihanalitice diferite, aflat despre mele ca pacient aruncat din ou o privire asupra a ceea ce am cu sperante simptomele acest efort a adu~ nQi descoperiri de sine.experientele mele n terapie, mele si patologe mea de caracter. Ca si Nu voi starui n aceste chestiuni n acest capi~ol; nu vad nici un interes n a produce ceea ce Joyce Carol Oates (199~) obisnuia sa numeasca un "exercitiu n patografie" . Am evaluat retrospectiv Idaca t>icum fiecare dintre terapiile mele a contribuit la cresterea mea cf terapeut si ca om. Ceea ceA realizat este am ca nu am nici o opinie clarf despre aceste chestiuni. Intelegerea mea asupraatt, estimarile mele de schimbat n timpbeneficiat, personal, de pe dect felurilor n care m-alI} ct de mult am se tot modifica. Mai mult urma variatelor terapii sunt ~iferite, n anumite privinte importante, de estimarile pe care mi aminte~c ca le faceam atunci cnd aveam patruzeci si cincizeci de ani. Daca as f~scris acest articol n timpul acelor decade, Cu toate acestea, cred cu arie ca experientele ilustrative relata te aici evaluarile mele ar fi fost prl'udiciate ntr-o directie negativa. mai fost aceleasi pe care mea j fi inclus daca ar elefost sa scriu acest capitol ar fi devreme n viata le-a Pentru mine, fi reprezinta momentele decisive critice sunt cumva emblematice pentru ceva care a stat n d incidente care au avut loc n fiE:jcare intre terapiile mele. Amintirile acestor
Formarea pentru psihoterapie -
111
centrul emotional al fiecareia dintre terapiile mele. Se pare ca ma ntorc la ele de fiecare data atunci cnd reflectez la rolurile continue si particulare pe care fiecare dintre terapiile mele le-a jucat n determinarea a ceea ce aveam de facut sau ce nu trebuia sa fac ca terapeut. Scopul initial al acestui capitol este de a explora mai departe aceste conexiuni, n anumite detalii.
Despre faptul de a deveni pacient n psihoterapie

Poarta de intrare spre prima mea terapie a fost constituita de cautarea unei "ndrumari vocationale". Am ajuns la City College of New York n 1956, avnd o educatie precara, slab la nvatatura si avnd fobie de matematica. Luam autobuzul si metroul n Manhattan de la Flushing, Queens, unde locuiam cu parintii mei si mparteam un dormitor cu doi frati mai mici. Mi-era teama ca aveam sa fiu exmatriculat si ca urma sa merg n armata ca majoritatea prietenilor mei. Fusesem slab pregatit pentru fiecare ncercare a vietii mele. Eram convins ca trebuia sa fac ceva mult dincolo de "inteligenta" mea, daca era sa ramn n colegiu. Cu speranta ca se putea sa mi se spuna care erau interesele si talentele mele si ceea ce ar trebui sa devin, am mers, la neputul celui de-al doilea an n cautare de "ndrumare vocationaIa", la centrul de consiliere al colegiului. Am fost intervievat si am facut o baterie de teste psihologice. Spre surpriza mea, mi s-a spus ca aveam nevoie de "psihoterapie", nu de ndrumare vocationala, si ca scoala urma sa mi ofere psihoterapie, fara sa fie nevoie sa platesc, n cazul n care alegeam sa merg. Am fost repartizat doctorului A si n-aveam nici cea mai mica idee la ce sa ma astept. Nu stiam nici cum sa i cer ajutorul. Eram prea mndru ca sa i cer ajutorul. Mi-era frica sa i cer ajutor. Dupa cum aveam sa aflu, cautam pe cineva care sa ma ajute sa-mi dezvolt ceea ce as fi numit curaj, n special curajul de a face fata si de a depasi fricile mele de esec, slabiciune, boala, accidente, o moarte timpurie si ceea ce urmeaza mortii.
nvatarea a cum sa folosesti terapia

Dr. A mi-a prezentat experiente care mi erau anterior necunoscute. Eram singura persoana despre care stiam ca a fost vreodata la terapie. Nu am cunoscut niciodata pe nimeni care sa se mbrace n costume
112
J.D.
Geller, J.c. Norcross, D.E. Orlinsky
de lna din trei piese si sa fumeze pipa, asa cum dr. A o facea n majoritatea orelor. Nu avusesem niciodata o conversatie productiva cu un adult, n particular, despre chestiuni care erau importante pentru mine. Tatal meu si cu mine nu avusesem niciodata o conversatie "de la suflet la suflet". El obisnuia sa devina nervos si nerabdator atunci cnd eforturile lui de a ma nvata cum sa mi leg sireturile sau cum sa rezolv o problema de aritmetica esuau n mod constant. Pe la vrsta de sase ani am ncetat sa i mai solicit ajutorul, vorbele linistitoare sau sfaturile. Cu dr. A am facut primele tentative de pasi n a deprinde cum sa nvat cu un "prieten de nadejde" (Bowlby, 1973) printr-un mediu de dialog. Vorbeam cu dr. A asa cum nu vorbisem cu nici un alt adult despre terorile n care ma simteam neajutorat din copilaria mica. Datorez acutul "sentiment al locului de provenineta" (Bachelard, 1994) faptului de a fi crescut ntr-un apartament la subsol, din Bronx, a carui usa de hol dadea spre centrala cladirii si un conglomerat format din mobila dezafectata, pubelele de gunoi si salbaticul ciobanesc german al administratorului. Crescusem obisnuit sa ma simt anxios si singur ntr-un mediu urt. Dr. A m-a ajutat sa gasesc nume si metafore pentru sentimentele mele. Mi-a oferit descrieri clarificatoare pentru experientele mele "neformulate" (Stern, 1983). M-a ajutat sa traduc ce fusesera "crize de anxietate" n frici specifice. Din nefericire, eu mi-am experimentat fricile ca pe o forma de lasitate. Mi-era rusine ca mintii mele i lipsea puterea de a trece peste fricile acute legate de o moarte timpurie. Bravura era valoarea predominanta n cartierul meu. Amintirea mea cea mai vie din terapia cu dr. A este urmatorul schimb comunicativ: ,,Jesee, ai vorbit adesea despre sentimentul furiei la tatal tau si despre lucrurile pe care te enerveaza pe tine la el. Cu toate acestea, nu ai vorbit de faptul de a fi nervos pe mama ta. Exista vreun lucru care te enerveaza la ea?" Am ridicat din umeri, am ezitat, dupa care am raspuns: "Nu-mi vine nimic n minte". El a spus: "Dar daca ea ar fi cea care a otravit imaginea tatalui tau?" Ma ndoiesc ca a spus exact asta, dar aceasta reprezentare mi pare ca ar fi adevarul. Avea dreptate. Tindeam sa l vad pe tata prin ochii de multe ori dispretuitori ai mamei mele. Cu aceasta remarca, dr. A mi-a deschis posibilitatea revizuirii modului n care eram tratat de fiecare dintre parintii mei. Cu aceasta prima patrundere psihologica, dr. A mi-a cstigat respectul. Cu toate acestea, nu am simtit niciodata o afectiune adnca pentru el. Acest sentiment era rezervat pentru profesorii mei.
113
Dificultatile mele n a fi pacient

Nu mi-a placut sa-i fiu pacient doctorului A s>i, ~a cum reiese printr-o a pentru a anticipa o chestiune ulterioara, robabil ca a~ fi renuntat la terapie daca gre~ita, studiat n acela~i e urma terapiei. De fapt, presupunere nu a~ fi nu am beneficiat ti p psihologie, literatura ~i
I
det
filosofie cu aprecieri nsemnau foarte ~i Ipentru mine. In mare ntrec ~i ale caror profesori pe care i admirammultPF care mi dor~am sa i parte, sa l vad pe dr. A, ~ia trebuit sa trec peste m te obstacole pentru a ajunge uram sa merg la ~edintele saptamnale de 5fdeminute, cnd am nceput Conceptia mea despre ce se presupunea ca trebuie sa faca un pacient era ceva de genul: "Trebuie sa fiu un solda bun". Un sens prost nteles al curajului mi cerea sa fac fata adevarur lor neflatante despre mine, sa folosesc relatia mea cu dr. A n beneficiII personal. foarte bine ... ca un barbat". Dezvaluiam Atr-un mod contrafobic ceea ce doream sa ascund. orict de umilitoare, mentinnd aparente faptului de "a o gestiona ca doctorii ti dau doar "ve~ti proaste" de pre tine nsuti. Nu am avut ncredere n faptul ca dr. A nu m-ar fi jud cat sau m-ar fi respectat. n absenta ncrederii, ti trebuie curaj sa de ii con~tient ~i sa admiti, cu Ideea ca sinele meu avea valoare n ese~'a mi era straina. Credeam adevarat, aspecte neexprimate ~i necunosci te--alepersonalitatii tale. Am avut probleme n a fi n centrul attntiei "interesului serios" ~i "ntelegerii compatimitoare" (Freud, 1912 1953) ale dr. A. Eram incapabil sa ma debarasez de con~tiinta mea de sine con~tienta. Aveam probleme n a-mi lua suferinta n serios. M am simtit "ciudat" vorbind cu seriozitate intentionata despre mine. priveam constant cum ma privea pe mine. Am avut rareori contact viz al cu el. Ma temeam de astfel de momente atunci cnd ne uitam unul la celalaH n tacere ~ierau multe astfel de momente. Ma mai temeam de el sa nu ma ntrebe "La ce te gnde~ti?" pentru a rupe tacerea. A~ fi putut fi descoperit acnd inventarul a ceea ce simteam ca ar fi trebuit sa i spun - vanitat le mele jalnice, promisiunile mele neonorate, delirurile mele grandioas ,ura mea de sine, fanteziile mele sexuale ~i a~a mai departe. Era ~imai rificil atunci cnd mi punea mei. Era ca ~i cum obiceiurile mele proast nerostite, acest secret, m-ar fi ndepartat de dr. A. Uram cu att n mult ca el ma gndeai ca "Ce simti (acum)?", cum aceasta ntrebare mai timp ce eu sa ma fi ntr bat i prefer lui pe profesorii era dispus sa faca. De cele mai multe ori ljlicinu ~tiam. ntrebarea ma
114
lasa fara rasprms. Parea sa ma creada cnd i sprmeam "Nu pot sa exprim n cuvinte", dar am presupus ca parerea lui despre mine era ca eram un pacient secretos si nerecunoscator. Nu stiam daca ma placea cu adevarat. Din ntelegerea ulterioara a faptelor mi-am dat seama ca puteam sa ndur stoic dificultate a de a fi supus terapiei, dat fiind ceea ce nvatam n clasa, la teatru, din filme si n Greenwich Village. Am ramas n terapie pentru ca eroii mei intelectuali sustineau perspectiva conform careia ntelegerea de sine merita, n mod intrinsec, sa fie urmata, fie ca "vindeca" sau nu nevroza cuiva. Profesorii mei de psihologie m-au nvatat ca faptul de a fi ntr-o terapie orientata pe insight ar trebui sa ma transforme ntr-o persoana mai buna, mai desteapta, mai culta, macar, daca nu si ntr-una mai sanatoasa. Aceasta convingere era extrem de importanta pentru mine, pentru ca am simtit ca dau gres n a transforma "insight-urile intelectuale" n "insight-uri emotionale", pentru a folosi jargonul perioadei respective. Faptul de a fi fost n acelasi timp specialist n psihologie si pacient ntr-o psihoterapie mi-a oferit o "identitate" (Erikson, 1963). Psihanaliza si psihot~rapia au oferit studentilor de facultate straini de lume/ntorsi cu fata dinspre lume, din perioada mea si din acelasi loc cu mine, New York-ul anilor 1950, standarde si valori privind ntrebarile noastre fara rasprms referitoare la sens si moralitate. Am ajuns sa studiez psihologia si totodata la prima mea terapie cautnd ndrumare pentru masturbare, iubirea romantica, sex premarital, moravuri culturale conventionale si traire a rmei vieti etice. Mai mult dect att, studiul dezvoltarii si al psihologiei anormale m-a asigurat ca "simptomele" mele - constiinta de sine n agonie, dezorientarea vocationala, revolta, preocuparile legate de sanatate, ambivalenta crescuta, slabele schimbari de stari si confuzia legata de identitate - erau privite de catre experti ca manifestari "tipice" ale adolescentei. Studiul lui Freud si a neofreudienilor m-a asigurat ca, dincolo de suprafata comportamentului acceptat social chiar si al celor mai mature persoane, existau dorinte patricide si incestuoase. n acelasi timp, deveneam constient ca teoriile psihanalitice curente modelau gustul, opiniile, limbajul si stilul de viata al newyorkezilor seriosi (intelectuali, artisti, boemi). Voiam sa fiu rmul dintre ei. Am privit psihanaliza ca pe rm aliat n lupta mea de a ma stabili pe mine ca un rebel cultural, un individualist insolent, rm existentialist american. Eram atras de tensirmea dintre fortele pro- si antisociale regasite n nvataturile lui Freud. Studiile mele, psihoterapia mea si conversatiile care mi dominau viata sociala erau integrate ntr-rm mod de a fi n lume.
115
Am decis sa urmez un masterat, sa studiez psihologia clinica, n timp ce ma aflam n terapie, dar cred ca initial aceasta dorinta a aparut din identificarile cu profesorii mei. O data ce aceasta decizie a fost luata, am nceput sa privesc psihoterapia ca pe un mod de a-mi ascuti cunosterea de care aveam nevoie pentru a fi un student eminent. Am descoperit ca, n timp ce eram foarte atent la ceea ce era n mintea mea, nvatam de fapt cum lucreaza mintea. Cum mai nainta sem si putin n vrsta, a devenit mai clar pentru mine ca exista o continuitate ntre ntrebarile si problemele cu care ma confruntasem n terapie si interesele mele scolare.
o ntlnire
scurta
Dupa absolvire si nainte de a ncepe doctoratul, eram ntr-o psihoterapie pe care am ncheiat-o unilateral, dupa sase sedinte. Fusesem recomandat doctorului B de catre dr. A. Dr. A se opune a transferarii mele n practica sa privata dupa ce ma tratase "gratis" pentru mai bine de doi ani si jumatate. Mi-a spus ca dr. Bera homeyian, la fel cum era si el, si ca avea sa ma trateze la un tarif redus. La vremea cnd am terminat terapia cu dr. A exista nca sansa sa fi intrat n programul de doctorat clinic n cadrul New York University. Profesorii mei preferati din facultate erau toti absolventi ai New York University. Nu voiam sa parasesc nici New York-ul si nici pe prietena mea, Ruth. S-a ntmplat nsa sa fiu respins de New York University. Am optat pentru University of Conneticut (1960-66), pentru ca era mai aproape de New York dect alte universitati care ma aceeptasera. Si tocmai asta a facut diferenta. Doua lucruri despre terapia mea cu dr. B mi-au ramas n memorie - fizicalitatea generala a situatiei terapeutice.si o anume bucata de dialog. Dr. B s-a asezat la o distanta de vreo 3 metri de mine. Parea mult prea departe. Eu eram distras de vocile sotiei si copiilor lui, care locuiau lnga biroul sau elegant, specific naltei societati din vest. Am simtit ca era clar preocupat de chestiuni legate de gust si stil, lucru dezvaluit de mobila, picturile si lampile care creau decorul cabinetului sau de consultatii. Nu puteam sa l vad clar din cauza luminii prea puternice si a umbrelor proiectate de soarele de dupa-amiaza care se strecura n camera prin geamurile largi, aflate exact n spatele scaunului sau. Avnd n vedere toate aceste aspecte, am fost dezamagit ca nu am gasit semne de expertiza sau dovezi de vindecare, atunci cnd am supus biroul sau unei cercetari _,atente din punct de vedere semiotic si estetic. .
116
i sunt totusi ndatorat doctorului B ntr-o anume privinta. n a cincea sedinta, dr. B mi-a spus: "Pari sa ma compari nefavorabil cu dr. A". Am raspuns atunci: "Nu, cred ca sunteti un foarte bun psihologot". Am renuntat la terapie din sedinta urmatoare, dar am ramas cu o convingere de neclintit, si anume ca actele ratate ofera o pozitie fascinant de avantajoasa din care se pot explora conflictele si transformarile lor. Actul meu ratat freudian m-a convins de existenta si creativitatea proceselor inconstiente.
Decizia de a deveni psihoterapeut

Cnd am intrat la institutul de studii doctorale, aveam doar o idee foarte vaga despre cum urma sa mi cstig existenta. Barbatii din familia mea aveau slujbe. Urma sa fiu primul care avea sa faca o cariera. n timpul anului II la University of Conneticut, am nceput sa ma gndesc la faptul ca practica psihoterapiei era o aspiratie de cariera potrivita si viabila. Nu puteam sa mi imaginez o vocatie mai nalta dect aceea de a-i elibera pe altii de suferinta lor. Cu toate acestea, principalele motive care m-au ndemnat sa ma decid pentru formare si au radacinile n alta parte. Eram atras de domeniu prin realizarea faptului ca a deveni terapeut ar implica, n mod esential, profesionalizarea intereselor si a talentelor mele. M-am vazut c~tigndu-mi n parte existenta din oferirea de psihoterapie ca raspuns valid la conflicte diferite, de exemplu practicul versus idealistul. Gaseam ca practica privata a terapiei era un mod de a fi, a~a cum Dalai Lama ~iCutler (1998) descriu ca "egoist n mod ntelept". Profesia m-a solicitat, pentru ca, la nceputul anilor 1960, psihoterapeutii erau nca priviti ca situndu-se n avangarda schimbarii sociale.
Temeliile abordarii mele n terapie

n timpul celor ~ase ani petrecuti la University of Conneticut, toti supervizorii ~i profesorii mei se considerau de la primul la ultimul kaiserieni. Fusesera toti tratati sau formati de catre Helmuth Kaiser. " , Kaiser ~i ncepuse cariera n Europa ca analist freudian format n mod clasic. La maturitate a ajuns la o pozitie care se deta~a radical de
*
n varianta originala
psiholoshits
(n.tr.).
117
psihoterapia psihanalitica n cautare de insight, asa cum era practicata n timpul anilor 1950 si la nceputul anilor 1960. Teoria lui Kaiser era, n principal, fundamentata pe notiunea ca ceea ce este vindecare n psihoterapie poate fi gasit n gradul de "intimitate comunicativa" pe care participantii au fost n stare sa l atinga (1965). nvataturile lui Kaiser au fost etichetate n nenumarate feluri - dupa nume, existentiale, umaniste, interpersonale si ca o extensie a scrierilor psihanalitice ale lui Reich (1949) despre analiza de caracter. Nu n mod surprinzator, supervizorii mei au interpretat ideile lui n moduri diferite. Ross Thomas mi-a predat primul curs de practica. El ne-a instruit asa: "Vedeti ce se ntmpla atunci cnd va angajati n dialoguri autentice cu pacientii vostri, aceasta este singura si exclusiva grija". Harvey Wasserman a pus accent pe importanta faptului de a fi capabil sa estimezi congruenta dintre ceea ce simte un pacient si ceea ce declara acesta. Pentru Wasserman, principalul scop al unui terapeut kaiserian este de a sustine n pacienti un sentiment de responsabilitate pentru cuvintele si actiunile lor. Alan Willoughby a recomandat terapie nondirectiva, dar foarte interactiva, care sa se concentreze pe exprerienta imediata si concreta a pacientului n acel "aici si acum". Am pastrat n minte aceste dispozitii diferite si ambigue la modul la care Yeats (1959) numea "fascinatia pentru dificil". Desi erau extrem de nfricosatoare, se mulau totusi pe temperamentul si valorile mele. Perspectiva kaiseriana era pentru mine un loc extraordinar de unde sa mi ncep formarea ca terapeut. Ma atragea intelectual, emotional si estetic. Accentul pus pe autenticitate si repsonsabilitatea personala era corespunzator valorilor existentiale pe care le mbratisasem n timpul facultatii. Mi-a placut si cum conceptele-cheie ale lui Kaiser au anticipat ceea ce aveau sa devina problemele dOn;l.inanteale sfrsitului de ani 1960 si nceputului anilor 1970. n timpul generatiei mele, autenticitatea a devenit o virtute. Luarea unei pozitii revizioniste fata de psihanaliza s-a potrivit nevoii mele de a ma vedea ca ireverentios si nonconformist. Mi-am primit educatia universitara ntr-o epoca n care psihoterapeutii aveau, n mod esential, doua alegeri: fie sa urmeze psihanaliza, fie sa reactioneze mpotriva acesteia. Am rezonat cu modurile artistice ale lui Kaiser, pe care le folosea pentru construirea perspectivelor sale edificate stiintific asupra eficacitatii psihoterapiei. ntr-o piesa alegorica numita Emergency (1965), a pus n lumina aspecte fundamentale ale terapiei psihanalitice. De la distanta este clar pentru mine ca era vorba de un alt motiv crucial. Identificarea cu o minoritate radicala de terapeuti kaiserieni mi-a oferit posibilitatea,
118
J.D. Geller,
le. Norcross,
D.E. Orlinsky
n acelasi timp, de a ram~ne strain, dar si de a ma alatura uneI comunitati de adepti.
Cautarea autenticitatii
Era inevitabil ca urma salcaut un kaiserian atunci cnd am decis sa mele postuniversitare. Mi- m imaginat aceasta alegere ca esentiala "initierii" mele n grupul lucr~ rapeuti care erau cunoscuti drept kaiserieni ma rentorc n terapie, de t. pe care l-am facut n anul III al studiilor sau care admiteau ca fusesera influentati de catre el (Shapiro, 1975). Desi Kaiser insistase ca el nu era un kaiserian), a merge la terapie la dr. C parea sa fie ideea mea asupra "analizelor de formare" oferite n contextul institutelor de psihanaliza. aceasta "pseUdocomunitate~,) m intrat n tratament cu dr. C mea (chiar si nu exista dect n imaginatia pentru a lua n serios alegerile-cheie pe c1re le facusem n perioada de tranzitie, spre o familie), si pentru a-mi gesti na conflictul dintre nevoia de a avea succes
si dorinta mea de a iubi si a fi iubit. n timpul unei discutii n contravrsta adulta (de exemplu fa~tul de a ma fi casatorit cu Ruth si a ntemeia
dictoriu, fara sa fi realizat ex~raordinarul din ceea ce spunea, Ruth m-a descris ca fiind "fara mila*" rtunci cnd ncepeam un proiect scris. Am mers la terapie la dr. C pentru a ma dezvalui pe mine, fara artificii, fara dramatizare de lsine, fara a ma reinventa si fara a-mi urti trecutul. Voiam sa ma dezvflui pe mine (asa cum eram cu adevarat). Cunosteam totusi totul foartf bine, astfel nct ar fi trebuit sa trec peste o varietate de obstacole pentiru a putea vorbi cu dr. C n mod spontan, autentic si expresiv. Pentru ~ le numi pe unele dintre ele: faptul de a fi nconjurat de oameni pe care t-am experimentat ca "prea agresivi",,,prea vulgari", "prea demonstrativi", de fapt "prea mult", mi-a inhibat dorinta znd" ca totul era n regula, d. si stiam ca ceva era extrem de gresit. Acasa, de a vorbi elocvent. petrecut,em mult timp din copilaria mea "pretinla facultate, ajunsesem la p zitia budista conform careia mare parte din suferinta mea era cauz ta de dorinte. Am ncercat deliberat sa , , ntotdeauna mi tineam grijiI pentru mine. n perioada n care am dat ascund dorinta de a avea ceer ce nu aveam deja. Am operat sub presuI
pe celalalt sa cunoasca ceea ,e doreai. Am pretins ca ranile si dezamapunerea caerau mai mult proJabil sa obtii ceea ce doreai, daca dupa lasai girile mele era neimportant . Pentru a contracara baietelul si, nu-l cum
Joc de cuvinte, ruthless putnd fi ittterpretat si ca "fara Ruth" (n.tr.).
119
mi se spunea, nfatisarea "dragalasa", mi-am dezvoltat abilitatea de a-mi asuma o fizionomie serioasa. n liceu, aceasta cerea sa mi prezint o imagine a mea ca fiind "tare". n facultate, persoana mea preferata era cea a unui tnar nonconformist si boem din punct de vedere intelectual, ca tinerii melancolici pe care i admiram din filmele straine si romanele existentialiste. I
Dr. C si stilul sau de terapie

Eram dureros de constient de nenumaratele ocazii n care comportamentul meu diferea de ceea ce simteam. Cu dr. C am nvatat ct de I , dificil este sa rezisti rezistentei. Nu n mod surprinzator, am nceput terapia cu dr. C simtindu-ma oarecum nspaimntat de o privire mai ndeaproape asupra contradictiilor existente -ntre "imaginile" pe care cautam sa le proiectez si perspectivele interioare a ceea ce se ntmpla "cu adevarat". Dr. C a vazut clar acele aspecte ale mele pe care mi era greu sa le accept. Parea sa puna accentul, ntr-un fel foarte selectiv, pe ceea ce era lasat nerostit, dar transmis prin gesturile mele, prin expresiile faciale si calitatile vocii. Era o terapie n care se acorda prioritate "formei", n detrimentul "continutului" a ceea ce spuneam. Abordarea sa cu mine parea sa fie conforma mai ales notiunii psihanalitice a confruntarii si analizei rezistentelor. Orientarea atentiei pacientului catre manifestarile expresive care nsotesc vorbirea necesita un tact considerabil si trebuie facuta cu compasiune. Din propria experienta dificila, de prima mna, cu dr. C, stiu ca o concentrare asupra aspectelor nelingvistice ale exprimarii unui pacient va provoca n primul rnd rusiue, iar pe lnga aceasta putin altceva, n cazul n care aceste calitati lipsesc. Din nefericire, dr. C nu a interpretat si nu a pus n practica principiile lui Kaiser ntr-un stil care sa fie congruent cu sensibilitatea mea. Dr. C se mndrea cu simtul lui ironic. Eu l-am gasit prea superficial, caraghios si sarcastic. Ca un adult novice, nscris pe un traseu neexplorat, aveam nevoie sa fiu luat n serios. Abordarea doctorului C parea sa fie n serviciul a nu lua ceea ce am spus "prea n serios". Nu a acordat suferintei mele valoarea meritata. Am simtit ca nu si dadea seama de magnitudinea acesteia. M-am simtit caricaturizat de catre el. Parea ca se baza insuficient pe perpectiva tragica a conditiei umane. Simteam ca ar fi putut sa fi beneficiat de pe urma sfatului lui Paul Simon (1973): "ncercati putina tandrete. Nu exista tandrete dincolo de onestitate a voastra". I ,
120
J.D. Geller,
le. Norcross,
D.E. Orlinsky
n perioada unui an cum 1~ spun "Consider ...", am mai "Cred ...", pa9i nainte nvatnd 9ijumrtate de terapie cu dr. C,"Simt...",facut ctiva "Vreau ..." direct 9i deschis. :t'fJegasindn dr. C modelul idealizat al tera9i m-am identificat mai mult cu profesorii mei dect cu terapeutul meu, la fel cum mi se ntmplase S n timpul facultatii. De fapt, mult din ceea peutului kaiserian care sper~;:Jlm devin, am simtit o afectiune mai mare sa c~ am luat d~ terapi~ ~ea dr. C a ~os~con~ing~rea de a dezvolta un stil terapeutic care sa fie blalild, amabIl SI nomromc.
~f
Sosirea n New Haven

n institutul de studii posFversitare am fost nvatat, n mare parte, ceea ce era gre9it n psihanaliza. Atunci cnd am ajuns n New Haven, cata conform psihanalizei. Ai i, perspectiva prevalenta era ca psihanaliza era cea aproape toata si cea ai minutioasa forma derivata din n 1967, mai profunda teraPi;1 care era practicata era de terapie. si judetin~~ sa nflore~sca. Atw:ci, si.la o scala, mai mi~a ac~m:. figurile cele mm mtelectual nguroase ora9 ~areate erau SIsunt psihana1istii. Ca profesot New Haven este un SIad teoria 9i practica psihanalitica convizat de personalitati ca: Sid Blatt, Marshall Edelson si Borge Lofgren, care sustineau n mod convi gator ca o terapie, de patruam fost supersau cinci ori asistent la Yale, n cadrul de~rtamentului de psihiatrie, pe saptamna, era, de la sine rteles, superioara tuturor celorlalte terapii ma9ina si am asistat la sem arii si prelegeri cu Roy Schafer 9i Hans Loewald. As putea spune espre Roy Schafer (1983, p. 284) ceea ce si o cerinta de formare necTsara. Am citit manuscrisele lor batute la
Eram absolut ndragostit de felul lui de a gndi, felul lui de a integra material socio-psihologic, biologic ?i antropologic cu material psihanalitic.
spunea el despre relatia sa Cf Erik Erikson:
M-am regasi! imitam pe era-LII eu, gndind ?i vorbind precum el. terapeutii tineri. Ilatunci ntr-o ppzitie care cred ca nu este rara printre Doar m atunci cnd am ncercat sa Jcriu ca el am devenit con?tient ca era ca ?i
Era ntelept din punct de vedere practic 9i politic sa gndesti si sa vorbesti folosind vocabular 1terapeutilor din traditia psihanalitica. n
cum ncerc am sa fiu chiar E~ikson.
erau interpretate de mna de clinicieni din New Haven care mbrati9au acest punct devenisem , ast 1,atunci cnd am simtit ideile lui Kaiser , acela9i timp,de vedere. Sinen~rezator n felurile n careca aveam nevoie
Formarea pentru psihoterapie"
121
format ca psihanalist mi-a recomandat sa-I vad pe dr. D. L-a descris ca sa ma ntorc terapie, am decis ca avnd, ulta Un prieten tratarea fiind stralucitnsi imperturbabil si sa fiu pSih~alizat.experienta n care era adolescentilor spitalizati.
Dezamagirile mele n ceea ce l prive~te pe dr. D

maniera dubla. n primul rnd, sunt prez ntati ca persoane mpreuna cu care m-am angajat n dezvoltare psihol gica. n al doilea rnd, sunt sursa dezamagirilorde si a reactiilor prezint ti entiale terapeutii mei ntr-o Sunt constient faptul ca i transfe e toti negative, avndu-si poate originea n problemele cu alte persoane semnificative. Cel din urma aspect a ajuns la apogeu n timpul psihan4lizei. Am considerat o problema de timp faptrl ca dr. D ar fi atras furia si reactiile de dezamagire nspre el, chiar da~a nu avea nici o vina. Eram rurilor legate de figurile autoritatii mascul" e din trecutul meu. Cu toate acestea, dupa vreo sase sau sapte luni de analiza, a nceput sa mi fie teama ca ntre dr. de si mine intelectual ca ~avea saUneori, tintasimtit ca pregatit din punct D vedere era o potrivir firava. devina am transfece eu am terminat terapia, atunci cnd am d t ntmplator peste un articol pe care el l publicase. Am fost socat cn m-am regasit descris de el, /lmascat/l ca pe un "caz". Aceasta su.SPici~ne permisiunea. ma studia binenteles. Nu imi ceruse nicio ata s-a confirmat la ani dupa sa devieze de la tehnica vazuta drept /lcore ta/I. Am simtit ca atitudine a Dr. D era un bun analist pe i erau influ ntate n mod nejustificat de sa terapeutica si stratagemele buchia cartii. tU mine nu a parut niciodata obedienta interpretarilor traditionaliste a e reco1TIandarilor lui Freud privind anonimitatea, abstinenta si neutralit tea. Oricum, orict de expert din punct de vedere tehnic ar fi fost, nu a pus niciodata nimic care sa fie evocator sau foarte interesant. Nu m-a ametit niciodata cu profunzimea insight-urilor si nici nu m-a facut sa simt ca, si cum as fi fost mbogatit cu idei noi. Voiam un analist ca e sa aiba calitati ca inventivitatea si originalitatea. Am simtit ca el nu rinsese specificurile imprevizibile ale vietii mele. Nu avea o latura creativa a sa. Parea sa mi , aprecieze eforturile de a gasi singur interpr tari ale mele, dar prea adesea m-am simtit ca si cum ma nvatam singur ceea ce venisem sa nvat de la si cu el. La fel ca mele "realiste/l. Evitnd n ari-alistulrigid, el nu raspundea ntrebarilor n stereotipul filmului despremo~ scrupulos toate formele de
122
J.D. Geller, fC. Norcross, D.E. Orlinsky
dezvaluire tacutsine, simtea9 ca era duplicatul desecretului familiei mele. Ramnea de atunci cn9- aveam nevoie o reflectie empatica a sentimentelor mele. n tim~ ce dr. C si transmisese confruntarile pe tonuri de ironie, calitatile t0:rr-ale vocii doctorului D nu exprimau nici ale nsufletire, nici vitalitate. ~i-l amintesc ca atrnnd ntr-un scaun de directorDcare parea spus niciEdata daca era sau masiv siacord cu interDr. nu mi-a prea mil pentru corpul sau nu de zdravan. pretarile mele, cu' o singura fxceptie majora. Am avut o contradictie pe financiare ale relatiei noastre. Atunci cnd sau de conduce aspectele seama interpretarii mele asrpra modului asigurareaa mea pentru terapie acordata an:bulatorfu paciertil~r a expir~t~ n}i~pul ceh~_i e-~l treilea d ne-am terapie, l-am mtrebat J~ebuia sa platesc. Simteam ca el voia mai an de nteles asupra a ct paca era pOSibil sa fi renegociat tanful. Nu mult dect mi puteam eu P1ermite. Nu stiu daca el credea n afirmatia peutice, tariful ar trebui sa fi un "sacrificiu clar" pentru pacient. Mi-am vazut pozitia concordanta c angajamentul pe care eu mi-Iluasem fata influenta a lui Menninger (t962) conform careia, pentru scopuri teraFierstein, 1974). In Departa entu1 Ambulatoriu al Conneticut Mental Health Center (Centrul de n rijire a Sanatatii sanatate Conneticut), acolo de valorile miscaAriicentrul;' comunitatii de Mintale mintala (Geller si dinamica de lunga durata pe soanelor care nu si puteau permite tarifele percepute lucrat eu, misiunef actica privata. Unoferi psihoterapie n 1977 unde am de terapeuti n p noastra era de a studiu publicat psihode catre Pope, Geller si Wilkip.son a aratat ca nici suma, nici sursa banilor platiti pentru terapie nu da~ nastere la o relatie semnificativa menita sa ncurajam aceasta descoperi e. Oricare ar pozitive pr~' onf1ictelenoastre legate clinica noastra. Eu aiba rezultatefi fost sensurile, ,tre pacientii tratati n de economia terapiei nu au fost niciodata solutionate, drept pentru care am renuntat prematur la terapie. Descoperirea socafta ca el se folosise de materialul din analiza mea pentru a-si ilustra conv~gerile teoretice ntr-un articol publicat, fara sa ma fi consultat pe mine ~ai nti, a transformat dezamagirea mea n deceptie. Mi-am iertat tatal, 4lar nca nu l-am iertat pe dr. D.
ndreptarea trecutului
n fiecare dintre terapii, am apreciat n mod special sedintele n care am reusit sa recuperez amintiri care pareau pierdute pentru totdeauna. Cu dr. A am aflat ca ma imaginam pe mine nsumi mergnd n linie
123
urmarea. Se misca nainte, asa cum faceam i eu. Prezenta sa monolitica facea imposibil ca eun urma de unde venise . Am extras multe ntelesuri dreapta. Cu un pas sa vad mea, un peret~' de caramida rosie nalt ma faptului de metafora. Facnd asta, am Dr'IA constient de importanta din aceasta a gndi istoric despre mine. devrnit m-a ncurajat sa fiu curios de probleme n viata. Am nceput analiza mi-a facut de recupera mult "creatorii" n ceea ce ma priveste si cu sperantaPIacerJ sa-i identific pe mai multe experiente formative din copilarie. Dat fiinl:ica terapia mea cu dr. Bera n cautarea mea de a trece pesteaici si acum,lnu progresasem foarte dr. D concentrata n mod esential pe "amnezia rea din copilarie". Cu mult ca nu mai putin dect mi-ar fi prezis Ernst Schactel (1959), unul dintre autorii mei favoriti. Pe de alta mult mai putin ntmplat c dect sperasem, dar poate reconstruisem parte, asa cum s-a din COPiIart' toate terapiile mele, analiza mi-a adus totusi schimbari benefice n difectii apreciate, a Una descoaceste schimbari neasteptate, dar extreml de nebanuite. fost dintre perirea fluxului constant al imaginil,?r vizruale care se desfasoara prin pea, mi nchideam adesea ochii pentru . avea contact cu scurgerea caleidoscopica a flash-urilor, adesea gran Iare, si a imaginilor vizuale "chintesenta" mea (Hopkins, 1998). In a ce montaj ntins pe canatacute. Calea memoriei mele era aceea ti~IPnui stateam de film, nu cea narativa gasita n romane. Psihanalizele i-au ntarit abilitatea de a respinge cenzura asupra imaginilor care unt evocate n timpul experientelor regresive si n neornduiala. As cum aveam sa aflu, o data ce cineva a atins abilitatea de a "ramne n" fanteziile nedorite, "un hiat inevitabil" (Berger, 1995) ntre im~gerie si limbajul vorbit se pastreaza nca. Poate fi mentionata doar versi.une vaga de vise, asa cum sunt experimentate ele.
<p
Limbajul viselor
Nu cred ca ma nsel sugernd ca terapii lemele au contribuit la transformarea si distrugerea unui cosmar care -a torturat din copilarie. n forma sa originala, fug nfricosat de doi barbati anonimi. Cteodata gasesc un adapost temporar n apartamen ieftin al unei femei de vrsta medie, africano-americana. Chiar cnd su t pe punctul de a adormi n patul din bucataria ei, cei doi barbati intra forta n apartament, urcnd pe scara de incendiu si spargnd un geam. prmatoatea generatie de vise
A
124
JoD.
Geller, Joc. Norcross, DoE. Orlinsky
a fost semnalata prin disparitia unuia dintre cei doi barbati. Fugeam nca, dar am interpretat visul mai optimist, ca sugernd ca magnitudinea fricilor mele se diminuase. Visul final din aceasa serie a avut loc n timpul analizei. De aceasta data, actiunea s-a desfa9urat n fata u9ii casei mele din New Haven. Barbatul batea la u9a 9i urla la mine. Am reu9it sa ne vedem prin geam 9i U9a de stejar care ne separa. Era mbracat ntr-un costum bleumarin, o cama9a alba 9i b cravata. Nu 9tiam cine era. n noaptea aceea, n loc sa o iau din loc, am apucat o bta de baseball, am deschis u9a 9i am spus: "Haide nauntru, nenorocitu' dracului, sunt pregatit". n mod evident, acest vis poate fi interpretat n feluri multiple. Mi-ar placea sa cred nsa ca El nsemnat ca eu mi dezvoltasem curajul de a face fata 9i a cuceri orice fel de frici ar fi simbolizat "el". Poate ca a nsemnat ca eram pregatit sa integrez n sensul meu de sine calitatile agresivitatii 9i distructivitatii pe care le proiecta sem anterior asupra lui. Pentru mine, toate interpretarile contin un element ireductibil de fictiune. Ceea ce este important, cu toate acestea, este faptul ca, dupa acea noapte, nu am mai avut vise care sa fie att de scriptice.
Dezvoltarea constiintei corporale

n timpul si dupa psihanaliza mea, am experimentat beneficiile unei ntregi varietati de practici a caror premisa operationala de baza este ca schimbarile n personalitate pot fi aduse direct prin modificarea structurii corpului si a mobilitatii functionale a acestuia. Aceste abordari educative sau orientate pe crestere au inclus sistemul de renvatare posturala si neuromusculara al lui Feldenkrais (1949), masajul terapeutic, integrarea structurala al lui Rolf (1963) si yoga. Am nceput sa particip, de asemenea, n grupuri de miscare autentice (Pallaro, 1999) si mi-am nceput si studiul modalitatilor de tratament derivate din artele creative (Clarkson si Geller, 1996; Geller, 1974, 1978). Aceste practici puternic nonverbale si noncognitive au completat si au consolidat beneficiile pe care le-am derivat din "tratamentul prin discutie". n tandem cu psihanaliza, implicarea mea n aceste practici m-a nvatat cum sa fiu atent la senzatiile subtile si localizate care nsotesc variate stari experientiale, incluznd si acele stari alterate de constiinta care se ivesc n timpul asociatiior libere. Ele mi-au furnizat moduri alternative de comunicare a "adevarurilor" pe care chiar si poetii le gasesc dificil
125
de exprimat n cuvinte. Era foarte reconfortant sa aflu ca descrierile artistilor asupra procesului de creatie se aseamana ndeaproape cu eforturile mele ca pacient. n mod singular si n combinatie, aceste abordari experientiale mi-au oferit posibilitatea sa "ntrupez" insight-urile cstigate din terapie. n psihanaliza am explorat conflictele dintre "impulsul de a lasa" si necesitatea resimtita de a mentine autocontrolul, dar eu, unul, am avut nevoie de renvatare neuromusculara pentru a ma ceda n fata greutatii pasive si de a experimenta adevarul n mod chinestezic. Am aflat n analiza despre multele ntelesuri si functii folosite de dependenta mea de tigari, dar totodata am nvatat sa respir natural si fara ajutorul tigarilor, lucrnd la miscarea corpului. (mi tinusem inconstient respiratia, o mostenire a fricilor din copilarie - si astfel, n mod paradoxal, aprindeam tigarile cu scopul de a reinitia ciclul inhalarii si exhaIarii.) n analiza am cautat o ntelegere aprofundata a hiperactivitatii mele, dar am nvatat cum sa stau n liniste fara a avea febra musculara, prin a face yoga si alte forme de meditatie. n psihanaliza am examinat modurile n care eram n acelasi timp un senzualist amoral si un pudic rusinos, dar am avut nevoie de un lucru direct cu corpul pentru a-mi nmuia "armura fizica" (Reich, 1949), astfel nct sa pot lua placerea neconflictuala din experientele senzoriale:
Scrierile si psihoterapia
Fiecare dintre terapiile mele poate fi caracterizata n termenii sarcinilor de dezvoltare cu care ma luptam n momentul n care am intrat n tratament. De exemplu, dr. A mi-a acceptat revendicarile adolescentine, n timp ce mi sustinea aspiratiile adulte. M-a ajutat sa plec de acasa si din New York City. Exista, n orice caz, o tema recurenta care a iesit la suprafata n toate psihoterapiile mele - relatia mea cu scrisul lucrarilor academice, n special cele legate de psihoterapie. n prima mea terapie am descoperit ca obligatia de a scrie lucrari la termen, ntr-o anumita perioada de timp, mi-a strnit n mod invariabil anxietati de anihilare. Cumva, dobndisem perspectiva ca as putea pieri nainte de a-mi atinge scopurile, din cauza eforturilor mele de a atinge acele obiective. Inabilitatea mea de a accepta ca valid perceptul conform caruia credintele religioase puteau fi explicate doar pe baza credintei a intensificat acutele mele frici de moarte si ceea ce se ntmpla dupa moarte. Ca tnar, cea mai adnca legatura a mea cu alti evrei era cea
126
ID. Geller, J.c. Norcross, D.E. Orlinsky
antisemitismului. Nimeni ,in familia mea nu a-acceptat credinta n iudaism sau la o constiintaiintenSa a pentru a se ruga. si a unul dintre referitoare frecventarea un i sinagogi Holocaustului Nici pericolelor barbatii din nici una dintre partile familiei mele nu trecuse prin Bar Unchii mei preferati luau ~l~derdere aspect organizat erau poporul ales Mitzvah. Nu am participat nici un ideea ca evreii al vietii evreiesti. de cel mai puternic Dumnez1u. I-am invidiat si, n acelati timp, mi-a parut rau pentru cei care aveau o yiziune pozitiva asupra eternului si puteau ntelege o prezenta divina l~ lucru n lume. Parintii mei erau admirabil de principiali, dar n "virtu~ile" clasice - existentei lui Dumnezeu. si m-au facut sa cred erau sce~tici n privinta curaj, ntelepciune, justitie Ei cumpatare .. profunda ntre faptul de a fi rescut ca un nonobservator si evreu neafiliat si o dorinta arzatoare spiritu Ia ne dezvoltata, pe care am adus-o n fiecare Desi aceasta nu este eXP~lcatiacompleta, pot sa recunosc o legatura dintre mea nentrerupta pentru opta pentru orice scoala n care sa si lupta terapiile mele, sovaia:la de aa gasi un vocabular teoretic de terapie scriu despre terapie. Teama de a face o dizertatie a aparut proeminent n terapia mea cu -dr. C. mpreuna cu el am lvut de-a face cu o dezamagire specifica,
I
conform careia nu eram uni "geniu" si fricile mele erau mediocre. Cu el am trecut si prin dorinta rea rebela de a contesta ngustarile formalismului academic. a Am ajul)s sa nteleg ca de ce si cautarea respectului si a valorii de sine depins I!>rea greu de ceea fapt ct de mult am scris. Am obligatia profunda 4e a oferi pacientilor mei o parere pozitiva neconditionata. Cu toate a estea, din cte mi amintesc, am simtit ca valoarea mea fundamental ,ca barbat, a depins de calitatea a ceea ce am creat. Foile de hrtie albena liniata de 21,5 cm pe 27,9 cm au constituit cmpul de lup a pe care m-am nfruntat cu aceasta contradictie. Eram constr s sa public ca sa nu "pier" la Yale. Am anticipat oarecum morbid ca productivitatea mea ar fi insuficienta pentru ocuparea unui post. n acelasi timp, am simtit ca folosisem un mediu gresit n care aveam a-mi exprim nevoia imperioasa de a crea. Am luat n considerare fapt l de a participa la scoala de drama, pentru a deveni director de teatru. Aceste probleme au fost punct de concontext, am aflat multe des re felurile n care motivele mele perfectioniste, competitive, agresi finenarcisice si exhibitioniste cadrul acestui centrare, de explorare de e, n analizele mele. n au complicat eforturile mele de a scrie.
127
Dr. E si ncalcarile distantei , ,
L-am ales pe ca E n mod deliberat ca unt-atorul meu terapeut, partial pentru ca ~tiam dr. ~iel era conflictual n ceelce prh,:ea scrisul. Se zvonea ca avea un dulap plin cu manuscrise nepu~licate. In timpul terapiei cu dr E, pentru a-mi pastra pe primul plan al c9n~tiintei mele ambivalentele despre continuarea de 242) pe am postat pOtmu~Incepe a~a: ("Alegerea") (1959, p. a scrie, u~a frigiden.:tlui. lui Yeats "The Choice" Intelectul omului este obligat sa aleaga Se ntre perfectiunea vietii sau cea a munci~sale. credea ca dr E era unul dintre primi~ terapeuti pentru terapeutii genta ~iclaritatea mintii sale. La conferintelella care am participat a inteliorientati psihanalitic din zona mea. Era profund respectat pentru vorbit genului de barbat pe care l-a~ putea respec a. Mi-a placut ~i ca, la fel ca cu deosebita pricepere confortabili, despre Ica de catifea reiata, cama~i din sa. Mi-a lasat impresia ~imine, purta pantofi ~ielocinta pantalo bumbac, aura care nu era prezenta la facute Idin materiale moi. Avea o anumita fara cravata, ~i pulovere terapeJtii mei americani, fie ca erau evrei (Dr. A, B ~i C), fie ca erau cre~tini, rfihOlogi sau psihiatri. Dr. D era singurul psil;iatru. Aura doctorului E I1area sa sugereze ca atinsese "ntelepciunea". Imi imaginam ca trebuia sa re un terapeut foarte evoluat, matur, deosebit de creativ, metodic, exper~mental ~i totu~i blnd. Am sa devin. sperat sa gasesc n el modelul de a fi pacientiJ'PWUi terapeut care potrivit de Din nefericire nsa, faptul idealizat al l doctorului E nu s-a speram cu fantezia a~a de mult pe ct sperasem. Pfrea frecvent obosit, distras, neatent ~imelancolic. Erau ~imomente de fclipir~ ocazionale ~i de profunda patrundere, care mi rennoiau sper ta ca s-ar fi putut rentoarce la vrful jocului. nca mai meditez la nteles riIe interpretarilor sale gen koan (paradoxuri zen): "Jesse, tu nu pret' i a fi cine nu e~ti, tu pretinzi a nu fi cine e~ti". Momentele sale de cea mimare fiRete au parut sa se desfa~oare atunci cnd ~i lua la revede e la sfr~itul unei sedinte.
I
promisiunea ca poate data viitoare lucruri e aveau sa se ndrepte. Atunci sale simteam ca doctorului E facea placere aveau mea, Cuvintele cnd de ie~ire (cum ar fi "Pnai ~ata viitoare") prezenta n ele puteam sa ma relaxez ~isa mi ndrept atentia spre viata mea interioara. Daca simteam ca prezenta lui nu putea fi IJata de buna, deveneam mai degraba am unei retele informale ntregiPe cnd eram n terapie la Eram apartine preocupat de relatia noastra. de ~ctuali ~ifo~ti pacienti. dr. E,
128
toti terapeuti. Faptul de a ne compara experientele cu el era pe deplin reconfortant. Ne admite am ~i unul altuia ca dr. E parea sa adoarma, ocazional, n timpul terapiei. Comparam si modurile diferite de reactie la ochii lui lucio~i si dorinta sa de a nu-si da n vileag oboseala evidenta. Unii se temeau ca i gasea plictisitori. Eu am resimtit profund momentele n care el pretinde a ca nu as fi facut judecati impartiale referitoare la pierderile sale de interes. Speculam mpreuna felul n care viata sa personala ar fi putut sa-i fi afectat munca. Cuno~team unele detalii. Aceste informatii ndulceau uneori dezamagirile noastre legate de dr. E. Nu exista nici un standard obiectiv sau absolut conform caruia sa fi putut judeca intensiatea, generozitatea si persistenta interesului unui terapeut pentru un pacient. Tocmai de aceea, este foarte dificil sa stabilesti anumite limite dincolo de care inabilitatea resimtita de a avea si de a arata un interes viu pentru pacient ar ndreptati scuzele sau dreptul de a cere anumite informatii. Cercul nostru de terapeuti-pacienti ai doctorului E a gasit aceste ambiguitati ca dificil de tolerat. ntr-un articol publicat-anterior (Gel1er, 1994), am folosit material clinic din terapia mea cu dr. E (mascndu-mi identitatea) pentru a ilustra cum poate fi nteleasa tentatia de a se ndeparta emotional de un pacient. Ceea ce vreau sa subliniez aici este urmatoarea propozitie: aidoma faptului de a deveni "prea apropiat" de un pacient, interesul diminuat considerabil ntr-un pacient aduce dupa sine implicatii etice ~i tehnice. Cred ca are loc o ncalcare a limitelor, atunci cnd profunzimea si generozitate a interesului unui terapeut cad dincolo de nivelurile la care un pacient are "dreptul" sa se astepte. Reducerile mari ale interesului constituie o ncalcare a distantei (Katherine, 1991).
Terminarea terapiei cu dr. E

n timpul celui de-al doilea an de terapie cu dr. E, am experimentat un episod major de blocaj al scriitorului. ncercam sa termin o lucrare pe tema rolului separatiei ~i pierderii n psihoterapie (1987). n viata mea era o dezordine totala din cauza crizelor continue create de surzenia fiiceinoastre mai mici (Gel1er, 1996) ~ia deciziei Departamentului de Psihiatrie Yale de a nu ma promova. Dr. E mi-a acordat permisiunea de a ma opri din scris. "Jesse, nu trebuie sa termini aceasta lucrare, daca nu vrei." Cu toate acestea, din motive pe care le nteleg doar partial, am continuat. Tocmai de aceea mi s-a parut potrivit ce mi-ar fi spus dr. E ntr-un vis pe care l-am luat ca
129
un semn ca ma ndreptam nspre pierzanie: "Jesse, poti avea o camera a ta". n vis, stateam n picioare, fata n fata, ntr-o mansarda bine luminata, dar nemobilata. Asa cum multi dintre voi va reamintiti, A room of One' s Own (O camera proprie) este titlul unuia dintre eseurile Virginiei Wolff (1927) pe tema a ceea ce se cere de la viata scriitorului.
Concluzie
Am abordat scrierea acestui capitol n spiritul acelora care descopera ceea ce cred si doresc sa spuna n actul de a scrie. n timp ce scriam acest capitol am facut conexiuni care nu mi erau clare la nceput. Am fost surprins sa vad ct de mult i triangulasem pe profesorii si terapeutii mei, n acest chip recrend un model a carui fundatie a fost pusa atunci cnd m-am simtit prins ntre tatal si unchii mei. Privirea aruncata n urma pentru a vedea de unde am venit a adncit aprecierea mea asupra modurilor n care identificarile si contraidentificarile cu terapeutii mei mi-au format atitudinile din directia acelor aspecte ale practicii terapeutice care nu sunt cuprinse n programele de formare formala si nici n manuale. Acestea includ, dar nu sunt limitate la att, stilul meu conversational, tariful pe care l percep pentru serviciile mele, importanta pe care o acord ntruparii constiintei si centralitatii prezentei. Relatarile autobiografice ale experientelor terapeutice ale terapeutilor pot fi scrise n genuri diferite. Nu avem nevoie de mai multe confesiuni. Ca rezultat al scrierii acestui capitol, am ajuns la concluzia ca ar fi avantajos pentru noi sa ne trasam sarcina de a gasi formate narative care sa le ofere terapeutilor posibilitatea de a explora sursele nonrationale si rationale ale gestionarii ambiguitatilor si aspectel?r nescrise ale terapiei. Teoriile psihoterapeutice sunt cel mult schitate si bazate doar n sens larg pe informatii fundamentate empiric. As recomanda, ca atare, ca scrisul unui eseu dedicat ntrebarii Cum a influentat biografia mea dispozitiile mele teoretice ~i clinice? sa devina o parte integranta _aeducatiei profesionale a tuturor terapeutilor. narmati cu aceste cunostinte, terapeutii, cred eu, ar practica mai eficient "stiinta aplicata" (Geller, 1998) a psihoterapiei.
130
Bibliografie:
. Berger, J., G., of poetics of,s~rce, Beacon Press, Boston, 1994 Bachelard, WaysThe seeing, Vi~g, New York, 1995 Bowlby, J., Attachment and losr VoI. 2. Separation, Basic Books, New York, 1973 Clarkson, G. ;;iGeller, J.D., Bonny Method from a psychoanalytic perspective: insights ftom workir}g with a psychoanalytic therapist in a guided
lI~e
imagery and music series"1n Arts in Psychotherapy, 23, 1996, p. 311-331 1998 Erikson, E.H, Childhood and s ciety (ed. a 2-a), Norton, New York, 1963 e Dalai Lama;;i Cutler, HC., re behavior, International Universities New New Feldenkrais, M., Body and matTJ~ art ofhappiness, Riverbeach Books, Press, York, Freud, S., IIRecommendation York, 1949 on psychoanalytic technique" n The standard edition of the complete psych logical works of Sigmund Freud, voI. 6, J. Strachey
(ed. ;;i trans.), Hogarth, Lordra, 1912/ 1953 Geller, J.D., IIDance therapy asiviewed by a psychotherapist" n American Dance Geller, J.D., IIThe body, expre sive movement and physical contact in psychotherapy" n The power ofhu an 3,1974, p. J. Singer;;i K. Pope (ed.), Plenum, Therapy Association MonogTaph' imagination, 1-23 New York, 1978 interplay among empathy, insight and intemalization" n The psychotherapy of Geller,separation of loss, J.B. o~.psychotherapy: Separation and the complex J.D., IIThe process F shbach ;;i S. Feshbach (ed.), Jossey-Bass, San Francisco, 1987 Geller, J.D., IIThe psychotherrpist's Psychotherapy, 31, 1994, p. :B-16 experience of interest and boredom" n
Analytic Press, New York, 1996 Geller, J.D., IIThank does form an to n The therapist as a person, B. Gerson (ed.), Geller, J.D., IIWhat you it JtYlI, practice psychotherapy scientifically?" n
Psychoanalysis and Psychot1erapy,
15, 1998, p. 187-215
Geller, J.D. ;;i Fierstein, A., "Irofessional training within community mental health centers" n The educftion and counselors, G. Farwell, N. Gumsky si P. Coughan (ed.), Pelican Press, Gretna, Los Angeles, 1974 Press, New York, 1998 Hopkins, K., New The selected pjms of Gerard Manley Hopkins, Oxford University Homey, G.M., ways in psyc oanalysis, Norton, New York, 1966 Kaiser, H, Effective Psychothe1apy, 1. B. Fierman (ed.), Free Press, New York, 1965
131
Katherine, A., Boundaries, Hazelden, New York, 1991 Menninger, K., Theory ofpsychoanalytical technique, Basic Books, New York, 1962 Oates, J.C, "Writers on Writing", n New York Times, 1999, iulie, 19, p. 10 Pallaro, P., Authentic movement: Essays by M.S. Whitehouse, Janet Adler and Joan Chodorow, Kingsley, Londra, 1999 Pope, K., Geller, J.D. t;iWilkinson, L., "Fee assessment and outpatient psychotherapy" n Journal ofClinical and Consulting Psychology, 1, 1977, p. 11-14 Reich, W., Character analysis, Orgone Institute Press, New York, 1949 Rolf, LP., "Structural intergration" n Systematics, 1, 1963, p. 66-83 Schactel, E., Metamorphosis: On the development of affect, perception, attention and memory, Basic Books, New York, 1959 Schafer, R, The analytic attitude, Basic Books, New York, 1983 Shapiro, D., "Dynamic and holistic ideas of neurosis and psychotherapy" n Psychiatry, 33, 1975, p. 218-226 Simon, P.C, "Tenderness" pe There goes rhymin' Simon, CD. BHI, 1973 Stern, D.B., "Unformulated experience" n Contemporary Psychoanalysis, 10, 1983, p.71-99 Wolff, V., A room of one's own, Harcourt Brace, Londra, 1927 Yeats,W.B., The collected poems ofW. B. Yeats, Macmillan, New York, 1959
Capitolul 9
Experientele de terapie personala ale unui terapeut specializat n orientarea rational-emotiva

de Windy Dryden
n Marea Britanie, n prezent, majoritatea organizatiilor profesionale cer psihoterapeutilor sa fi beneficiat de terapie personala nainte de a fi acreditati. n timp ce oganizatiile profesionale, reprezentnd abordari terapeutice diferite, specifica durata si frecventa acestor terapii personale, nu acesta este si cazul organizatiilor profesionale mai generale. Att British Association for Counselling (Asociatia Britanica pentru Consiliere), ct si Division of Counselling Psychology (Divizia de Consiliere Psihologica) din cadrul British Psychological Society (Societatea Psihologica Britanica) specifica acum ca practicienii acreditati (n primul caz) si cei confirmati (n al doilea caz) trebuie sa aiba un minimum de 40 de ore de terapie personala. Dar ce este att de neobisnuit la aceste 40 de ore? Nici o organizatie nu a oferit vreun argument convingator pentru aceasta cifra si, cu siguranta, nu unul care sa si aiba originea n literatura de cercetare. Atunci cnd mi-am nceput eu formarea pentru consilier n Marea Britanie (n 1974), existau doar putine organizatii profesionale de acreditare si existau si mai putine ndrumari (n afara traditiei analitice) cu privire la beneficierea de terapie personala, fara a mai vorbi despre tipul de terapie de care ar trebui sa beneficieze o persoana, pentru ct timp si cu ce frecventa ar fi trebuit urmata. Astfel, ceea ce voi prezenta n continuare este o relatare a experientelor mele de terapie personala din pozitia mea cotemporana, adnc nradacinata n traditia terapiei rational-emotiva (REBT - Rational Emotive-Behaviour Therapy). n relatarea istoriei mele de terapie personala voi cuprinde experientele de terapie individuala si de grup de care am beneficiat nainte de formarea n consiliere t;;idupa ce am nceput sa formez, la rndul
Formareapentru psihoterapie'
133
meu. Voi lua n discutie si grupurile de dezvoltare personala pe care le-am frecventat, care erau o parte obligatorie n trei perioade ale formarii mele profesionale. n sfrsit, vom discuta exemplificari de autoajutorare pentru ca acestea vor pune n lumina motivele pentru care am beneficiat de att de putin ajutor de pe urma terapiei oferite de colegii mei practicieni. Dupa relatarea fiecarui episod (sau episoadelor conectate) de terapie personala, voi comenta asupra experientelor mele. Trei nmormntari si o nunta , Prima data cnd am intrat n terapie personala era pe la la sfrsitul anului 1974. Tocmai mi ncepusem formarea profesionala pentru consiliere si, la vrsta de 24 de ani, sufeream de sentimente generale de nefericire, avnd o acceptiune asupra vietii care parea un continuu efort, chiar daca aveam obiective vocationale clare pe care le urmam. Daca as fi completat n acea perioada testul de depresie al lui Beck, as fi obtinut un scor pe la mijlocul spre moderat al mediei de depresie. Am decis, ca urmare, sa caut terapie personala, partial pentru a gestiona acea stare de nefericire, dar si pentru ca am considerat ca ar fi trebuit sa intru ntr-o asemenea forma de terapie, dat fiind ca eram n formarea pentru a deveni consilier. Desi nu exista la acea vreme nici un decret emis de nici o organizatie profesionala n care eram asociat, aveam un "sentiment" conform caruia a beneficia de terapie personala era "un lucru bun" - o perspectiva care era exprimata de asociatii psihanalitice diferite. n Marea Britanie, la acel moment (si ntr-o masura mai mica astazi), abordarea consilierii era dominata de practicieni din psihanaliza si terapia centrata pe persoana. Scoala de terapie centrata pe persoana a recomandat includerea grupurilor de dezvoltare personala n programa analitica de terapie, iar scoala de psihanaliza a recomandat terapia personala ca pe D activitate obligatorie, care trebuia sa se desfasoare departe de institutia de formare unde candidatul era format. Nu mi amintesc de ce am cautat un terapeut personal psihanalist, dar mi amintesc ca la acea vreme acceptam, fara nici un simt critic, ceea ce acum consider a fi doar un mit: si anume ca terapia psihanalitica este "mai profunda" dect orice alta abordare.
134
lnmormntarea 1 aspru f ta de terapeuti n aceasta relatare, refe1 Sunt ntructva sa transmit este ca ei toti au fost mai mult sau mai putin ineficienti din punctul de vedere al ajutor lui pe care mi l-au dat pentru a trece peste acea stare la experienta meaJIPrimul la ni9te nmormntari. Ceea ce vreau rindu-ma de vag~ depresie. u ei ca meu terapeut era de vrsta medie, un terapeut barbat, evreu 9t are originea eu faptul ca moment) carecred, kleinian. Nesiguranta mea (fum sunt 9i n la acest persoana 9i, m-a recomandat lui a spus doar c~ era de convingere psihanalitica. Terapeutul meu nu mi-a spus, c~ sigurfnta, nimic direct referitor la orientarea sa nici o ocazie favorabila unei asemenea ntrebari. terapeutica 9i nici nu era auster n pentrudeca la acea vreme dar s-a ivit Acest terapeut nu am n(rebat, felul a se manifesta, nu era un interpret neutru 9i strict. Delfiecare data cnd vorbeam, 9i baga capul ntre mini 9i, n rarele ocaz~i cnd era pe punctul de a spune ceva, se balansa nainte, 9i lua mini~e de la-,gura, facea o interpretare la postura eu o gaseam de obicei eriigrpatica dupa care se ntorcea - pe care lui normala. ncercarile melJ de a cere o clarificare a interpretarilor sale erau ntmpinate cu lini9te sfu cu o alta interpretare, mpreuna cu tema principala, respectiv ca voiam sa ma hraneasca (de unde 9ibanuiala mea ca era kleinian). ntr-adevir, dupa cum mi amintesc, aceasta era interpretarea sa preferata. I Aceasta terapie era nestrpcturata 9i cu final deschis. Aveam sentimentul ca puteam sa vorbEsc despre orice voiam 9i ca puteam sa beneficiez de terapie pe o perioada att de ndelungata ct doream. De fapt, terapia a avut loc timp Ide aproximativ 9ase luni de gedinte saptamnale, pentru ca urma sa ~a mut din Londra 9i nu aveam nici un chef sa fac aceste deplasari saptamnale la Londra doar pentru a ma ntlni ntrebat ntotdeauna cum (9i e fapt, daca) ar fi evoluat daca a9 fi ramas. Un lucru era clar la sfr9i l acestui episod de terapie personala: cu el. Atta vreme sentiment de nefericire. resimteam acela9i ct nu mi ~vrea rau sa pun capat acestei terapii, m-am
lnmormntarea a 2-a A doua mea aventura n tfrapia personala a fost cu un psihiatru care predase un modul de "psihiatrie" n programul de consiliere pe care l
terminasem, n iulie 1975, si
cadrul caruia am facut trecerea la pozitia
de lector, n august 1975. I-am cerut acestui~ sa-mi recomande pe cineva
Formarea pentru PSihO]'eraPie-
135
strafundurile nefericirii mele. El mi-a suger t ca putea sa ma vada chiar care putea sa ma accepte, de vreme ce eu rCa voiam sa merg pna n el n clinica sa National Health Service (Serriciul National de Sanatate), la spitalul local de psihiatrie. Ar trebui sa adtug n apararea lui ca problema relatiei duble nu era att de clar trasatf a?a cum este astazi. Eram Stiam ca ?i acest al doilea terapeut era rientat psihanalitic, dar era de departe mult mai interactiv ?idectaccep~t l cu recunostinta Practicase, foarte ncntat de sugestia lui am prim meu terapeut. oferta sa. de asemenea, psihodrama ?i chiar a folosit c~teva tehnici de psihodrama pe timpul ct l-am vazut eu. La aproximatiy cinci sau sase luni dupa ce ncepusem terapia cu el, mi-a spus ca trebuia sa o ncheie pentru ca urma sa renunte la practica pentru un post cu no~ma ntreaga de lector senior n psihiatrie. L-am nteles si am avut un se1]1-timent totul s-a terminat ca ntlnesc cu un coleg al sau n aceeasi clinic v Amintirile mele staruitoare ale acestui al doilea episod de terapie per onala au fost ca terapeutul meu nota pozitiva, de notite la nceput, eea ce m-a surpins neplacut. ntr-osi-a luat o groaza avnd n vedere ca ~'llranjasepentru mine sa ma Oricum, a fost tehnicilesade psihodrama pel care le-am gasit destul de nceteze atunci cpd i-am spus. mi amintesc, de asemenea, dispus de experienta directa. Cea mai puternica mintire, atunci cnd ma uit n urma spre aceasta experienta, este ne~re si ma apropia mai mult folositoare n a-mi ndeparta gndurile ca f mama amndoi trabucuri n timpul sedintelor de terapie, dar ca ale lui e1au mai lungi dect ale mele! Din nou, nu se stabilise nici un contract terapeutic la nceput si, ca ?i n cazul primei mele experiente, avea o calit~te de sfrsit deschis. Totusi, sentimentele de nefericire persistau.
nmormntarea a 3-a Am fost atunci recomandat unui barbat care era unul dintre cei comOricum, lucrase mai putin n clinica unde ,eneficiasem de terapie de la al doilea terapeut si acceptase sa ma vada la cererea acestuia. n total, am avut opt ?edinte cu acest barbat ?i a f st o experienta pe care am plet formati n psihanaliza care si deSfas~lrau activit~tea n Midlands. !erapeutic si nici o perioada predetermina a ca parte a acestui contract. In inocenta mea operam cu presupunerea ca, din nou, terapia va avea considerat-o destul de terapeut eraDin no),,?inu exista nici cnd contract final deschis. Al treilea frustranta. neutr rece. Atunci un privesc
136
napoi, pot spune ca nu l-am simtit niciodata pe primul meu terapeut rece, chiar daca era strict neutru. Cumva, am simtit ca era ntr-un fel preocupat pentru starea mea de bine. Oricum, nu era cazul si celui de-al treilea terapeut. mi amintesc, de asemenea, ca, ntr-o anumita ocazie, chiar l-am ntrebat daca ceea ce experimentam era transfer si am primit un raspuns destul de sarcastic. Nu, acest om nu arata nici un fel de grija pentru mine, dupa cum mi se pare cnd privesc n urma, si tot la fel mi se parea si atunci. Sunt atras de carti despre terapie si caut sa explorez momente-cheie de terapie - sedinte cruciale si puncte de turnura n procesul terapeutic - dupa cum pot sa mi amintesc destul de viu a opta si ultima sedinta pe care am avut-o cu' acest barbat. A nceput sedinta prin a ma anunta ca aceasta urma sa fie ultima sedinta. Sunt foarte sigur, atunci cnd mi amintesc, ca nu cazusem de acord asupra nici unui contract de opt sedinte (si nici un altfel de contract prevaznd o alta durata limita), iar sentimenul meu de soc si consternare de atunci ma fortifica n viziune a mea retrospectiva a acelui moment. Apoi, mi-a spus asa, ntr-un mod neoficial, si am asta foarte clar n minte, ca, daca voiam sa l vad n continuare, puteam sa merg la el n practica privata. Nu mi amintesc exact cum am reactionat la asta n alt fel dect de a fi refuzat invitatia si a iesi din biroul lui ct mai repede posibil. Impresia pregnanta pe care o am despre acest barbat este ca era arogant. mi amintesc ca a ntrziat la un moment dat la una dintre sedinte si nu a cerut scuze n nici un fel si nici nu a oferit vreo explicatie a acelui comportament. Atunci cnd am vorbit despre asta n sedinta, mi-a respins plngere a legitima, ncepnd sa mi interpreteze reactia. mi aduc aminte ca n ziua aceea am fost foarte naucit n drum spre casa dupa ultima sedinta. Pur si simplu nu puteam sa cred ceea ce se ntmplase. Erau toate acestea doar n imaginatia mea? Nu mi se oferea nici o explicatie pentru aceasta ncheiere brusca, spunndu-mi-se doar ca urma sa fie ultima sedinta. , ,
... si o nunta ,
Faptul de a fi fost respins de acest al treilea terapeut psihanalist m-a facut sa decid sa ma orientez spre propriile resurse. Cu ani n urma, mi depasisem anxietatea de a vorbi n public, pe care mi-o dezvoltasem ca urmare a unui impediment de vorbire, prin folosirea unei tehnici pe care o auzisem descrisa la radio. Pe scurt, am ajuns sa vorbesc n orice
137
ocazie - fara a recurge la miile de modalitati pe care le dezvoltasem pentru a nu ma blbi - pur si simplu spunndu-mi mie nsumi: "Daca ma blbi, ma blbi. La dracu!!". Si nu numai ca am reusit sa mi depasesc anxietatea prin aceasta metoda, ci m-am si blbit mult mai putin dect nainte. Cei care stiu cte ceva despre REBT o vor considera ca o versiune nescolastica a uneia dintre tehnicile sale majore: repetarea unei credinte rationale concomitent cu confruntarea fricilor cuiva. Ca o consecinta, probabil ca nu veti fi surprinsi sa aflati ca, n 1976,mi-am ndreptat atentia spre A New Guide to Rational Living (Un nou ghid spre o viata rationala), o carte REBT de autoajutorare, scrisa de Albert Ellis si Robert Harper (1975). Studiasem n mare REBT n timpul programului meu de consiliere, cu un an sau asa ceva mai devreme, si mi-am amintit ca rezonasem cu idelile lui Ellis despre teoria si practica psihoterapiei, dar nu avusesem destul timp sa studiez REBTn profunzime, dat fiind ca pe atunci ne concentram n principal pe lucrarile lui Cari Rogers. n ceea ce priveste perspectiva REBT asupra problemelor psihologice si remedierea lor, am realizat destul de repede ca nefericirea mea era cauzata de sentimentele de inferioritate legate de anumite probleme personale. Mi-am dat seama mai departe si ca motivul pentru care nutream astfel de sentimente era faptul ca aveam o suma de credinte irationale despre mine n relatie cu mplinirea si recunoa.sterea. n sfrsit, gasisem ceea ce cautam: o abordare care mi explica pas cu pas o perspectiva careia puteam sa i dau un sens si sa o asociez cu ceva (ca eram nefericit din cauza credintelor rigide si extreme pe care le aveam despre mine) si un mod de a depasi aceste sentimente (prin identificare, punerea lor sub semnul ntrebarii si vnarea acestor credinte, folosindu-ma de o multime de tehnici cognitive, imaginare, comportamentale si emotiv~). Asadar, terapia de auto ajutorare mi-a dat ceea ce terapia oferita de un terapeut nu a reusit - anume o informatie clara asupra conceptualizarii problemelor mele psihologice pe care le-am acceptat, precum si principii specifice despre cum sa depasesc aceste pr9bleme. Nici unul dintre cei trei terapeuti individuali nu mi facuse vreo relatare despre cum mi conceptualizasera ei problemele si nici unul dintre ei nu mi pusese la dispozitie vreun principiu despre cum as fi putut remedia acele probleme. Nu spun ca toti clientii au nevoie de o astfel de claritate, dar eu aveam, cu siguranta. Daca mi-ar fi oferit directii specifice despre conceptualizare si tratament, as fi putut sa mi dau consimtamntul informat pentru nceperea tratamentului sau as fi decis ca nu voiam sa continui.
138
Poate va ntrebati daca nu mi se oferisera aceste informatii pentru ca se presupunea ca le aveam, de vreme ce eu nsumi eram consilier n formare. Ma ndoiesc de acest lucru pentru ca (1) deschiderea nu era o trasatura a comportamentului terapeutilor mei n alte domenii si (2) nici macar nu m-au ntrebat daca doream aceasta informatie. n orice caz, daca vreunul dintre terapeutii mei a decis sa nu mi puna la dispozitie informatii despre conceptualizare si tratament, creznd ca stiam deja despre ce era vorba, atunci s-au nselat amarnic.
Comentarii
Nici unul dintre cei trei terapeuti nu a facut vreo ncercare semnificativa de a-mi explica felul n care au conceptualizat ei problemele mele psihologice, n general, sau problemele mele, n particular. Asta este ceea ce Bordin (1979) considera o sarcina terapeutica cheie, care formeaza o parte importanta a consimtamntului avizat dat de pacient. Cu toate acestea, nici unul dintre cei trei terapeuti nu mi-a cerut consimtamntul pentru a ncepe terapia. n vreme ce unii ar putea sa priveasca asta ca o omisiune etica, voi fi generos si voi spune ca terapeutii mei urmau traditia analitica, n care asemenea explicatii explicite sunt n general evitate. n mod clar, aceasta lipsa a unei explicatii nu a mplinit "nevoia" mea psihologica de explicitate. Eu sunt o persoana careia i place sa cunoasca n mod clar ce ajutor se ofera, astfel nct sa se poata hotar singura daca doreste sau nu sa continue. Asteptarile mele de a primi o asemenea clarificare erau fie ignora te, interpreta te, fie, n cazul celui de-al treilea terapeut, ridiculizate. De ce nu am decis mai devreme ca terapia psihanalitica nu era pentru mine? Pur si simplu pentru ca nu am avut ncredere n judecata mea astfel nct sa iau o astfel de decizie. Privind acum n urma, credeam ca, daca ramn destul de mult n terapia psihanalitica, voi fi ajutat pur si simplu ca urmare a procesului, n ciuda evidentelor care dovedesc cumva contrariul. Acest lucru m-a nvatat ca anumiti clienti pot investi prea multa ncredere n terapeutii lor, care cred ca stiu ceea ce este cel mai bine pentru ei. Ca terapeut, le accentuez clientilor mei ca ceea ce am sa le ofer este un gen de abordare n a ntelege problemele clientilor si cum sa le trateze, dar evidentiez faptul ca mai exista si alte genuri de abordari. Le spun si ca, daca ceea ce am eu de oferit nu le este de ajutor, atunci nu sunt de judecat si ca voi face toate eforturile pentru a-i recomanda unui practician ce ar putea fi n stare sa i ajute mai eficient. Asa cum si prietenul si colegul meu
Formarea pentru psihOferapie-
139
Arnold Lazarus (Dryden, 1991) a spus, a f~ce trimiteri rationale este o abilitate si un semn al maturitatii terapeutice. Nici unul dintre terapeutii mei individuali nu a adus n discutie aceasta ca posibilitate. Sa nu fi facut acest lucru stiind ca sunt un terapeut n f9rmare si creznd ca le-as fi putut cunoaste abordarile terapiei pe care (j) practicau? Au presupus ei cumva ca luasem o decizie informata de a in&a n terapie n fiecare dintre cazuri? Asa cum am spus si mai devreme, ~a ndoiesc ca facusera astfel de presupuneri, si, chiar daca le facusera, arunci se nselau. Ceea ce am nvatat din toate acestea este sa nu presupu~ ca terapeutii n formare sau chiar terapeutii deja formati au informatti si si-au dat deja acordul informat de a intra n terapie fara o cerere efplicita a consimtamntului Nici unul dintre cei trei terapeuti discuta . n aceasta sectiune nu mi-a explicat care erau sarcinile mele n terapie s ,atocmai de aceea, nu mi-au mai nti, doar daca exista o dovada eVidei n sens contrar. explicat ce fel de sarcini aveau ei sa angajeze n timpul procesului terapeutic. Banuiala mea este aceea fie,-mai! probabil, ca se asteptau dat fiind ca eram consilier n formare, ca fie ~e asteptau ca eu sa stiu, ca doar sa vorbesc despre orice ma deranja ~ acea perioada. Totul a fost claritate si structura. Exceptia de la aceasta egula a fost cel de-al doilea terapeut, care m-a ntrebat daca voiam sa ncerc niste tehnici de nsa complet ne structurat si vag, pe cnd ~u aveam nevoie tocmai de psihodrama pe anumite probleme pe care IF e:xploram. Amintirile mele sunt ca acest terapeut a introdus posibilit1tea de a folosi acele tehnici ntr-o maniera relaxata, netensionata, iar eu 'F- fost ncntat att de oferta, ct si de felul n care aceste lucruri erau facute. Bordin (1979) a sustinut ca este importfnt pentru terapeut si client sa se puna de acord asupra scopurilor schiIjbarii de mai trziu. Asta nu nseamna ca terapeutul trebuie sa accepte mod,neconditionat scopu-
obiectivelor astfel nct, n urma dialogului, sa rezulte obiective comune. rile clientului. mare ajutor ca terapeutii Mi-ar fi fost deMai degraba ar nsemna safe eidiscute deschis fi initiat o individuali sa problema astfel de discutie (dat fiind ca sunt convins ca esteJesponsabilitatea litica privind obiectivele, atunci nu mi da eam seama de ea si tocmai de aceea cautam proceda asa). terapeutii mei n aceasta privinta terapeutului de a ndrumarea lan timp ce ~Icumnteleg pozitia psihana-o ndrumare care nu mi s-a dat niciodata. Chiar daca, realistic vorbind,
I
nu puteam sa ma astept ca terapeutii chiarsa tside schimbat ei sa mi explice a se adapta preferintei mele, era oare mei asa fi dificil ca practica pentru pozitia mea, astfel nct sa J2.otudeca daca j
F se potrivea
sau nu modul
lor de tratament? Nu cred.lnea o data, n ractiea
mea solieit mai nti
140
J.D.
perspectivele clientilor mei asupra problemei si le expun apoi, n mod clar, pozitia mea cu privire la schimbarile necesare-atingerii obiectivelor. Ar trebui sa fie clar deja ca nici unul dintre terapeutii mei nu a nteles ceea ce consideram eu ca ar fi fost cel mai folositor pentru mine din terapie. O asemenea ntelegere formeaza o parte importanta a ceea ce Bordin (1979) numeste componenta de legatura a aliantei de lucru. Un alt aspect relevant al legaturii n ceea ce priveste terapiile personale se refera la conexiune a interpersonala dintre terapeut si client. Relatia dintre primul terapeut si mine a fost ct se poate de neutra. n spatele pozitiei sale interpretative fixe am simtit ca era un om bun, dar aceasta nu era dect o impresie vaga. Asa cum am spus 'si mai devreme, l cunosteam pe al doilea terapeut dintr-un context diferit, si anume acela de a-mi fi predat la cursul programului de formare n consiliere atunci cnd eram student. A continuat sa mi predea acel modul si n timp ce mi acorda terapie, atunci cnd eu eram lector pe acelasi curs. Deci, l cunosteam n alte contexte si l-am simtit ca fiind cineva a carui preocupare se situa n termeni rezonabili; aceasta latura a lui s-a evidentiat dupa ce i-am cerut sa nu mai ia notite si sa se concentreze mai mult pe contactul direct, fata n fata. nainte l simteam parca ascunzndu-se n spatele rolului de psihiatru. A raspuns pozitiv cerintei mele si din aceasta privinta as caracteriza relatia noastra mai mult ca fiind de natura colegiala, unul senior si altul junior, lucrnd pentru a-l ajuta pe al doilea n calea spre niste obiective nespecificate. Dintre toti psihoterapeutii individuali care mi-au acordat terapie, el a fost cel care a nteles cel mai bine nevoia mea de a fi activ n terapie si a sugerat sa folosim tehnici de psihodrama. As spune ca, dintre cei trei terapeuti adusi n discutie n aceasta sectiune, cu el am avut cea mai buna relatie, iar cu al treilea terapeut pe cea mai dificila. Nu am simtit ca al treilea terapeut ma asculta cu atentie. Poate ca o facea, dar cum si Rogers (1957) a spus ntr-un mod ntelept, conditia fundamentala de a avea un impact terapeutic asupra clientului este ca respectivul client sa experimenteze prezenta acestuia. Daca terapeutul asculta cu atentie si clientul nu simte acest lucru, atunci aceasta nu va mari n nici un fel impactul pozitiv asupra clientului. L-am simtit ntr-adevar ca detasat, nepasator si cumva arogant. Felul n care a ntrerupt terapia, brusc si unilaterat pe lnga oferta de a fi putut sa ma vada n continuare ca pacient n practica sa privata, mi-a dovedit natura oarecum exploatativa a lucrului acestui terapeut cu mine si poate si lacomia sa. Pe scurt nu tineam la el asa de mult si am simtit ca nici el nu tinea la
Formarea pentru psiho~erapie
141
sustine ca au existat elemente abuzive n a easta relatie. Si ma gndesc mine prea tare. Dupa standardele actuale~ de avertizare prealabila, ca acum la anuntul unilateral, fara nici un fel presupun ca unii ar putea urma sa puna capat terapiei. planificarii terminarii nu era asa de mult a reciata cum este acum si ca practica de a muta pacientii de la National ealth Service, unde terapia este acordata gratis, la sectorul privat (unde se percepe un tarif) ar putea Pentru a fi generos, unii ar putea sust~e ca, n 1976, importanta sa nu fie vazuta ca lipsita de etica asa cum sTarntmpla astazi. Oricum, Dumnezeu, siera un psihanalist Institute oflPsychoanalysis (Institutului acest barbat membru deplin al complet tormat, pentru numele lui de Psihanaliza), unul dintre cele ca, n cazull n institute din lume. Chiar si la vremea aceea sunt convins mai prestigicrasecare colegii ar fi stiut, ar fi fost socati de acest comportament fata d mine. Inclusiv faptul de a fi folosit aceasta experienta n scopul cel ma bun nu ar fi scuzat un astfel de comportament. Am descris mai devreme cum am ren tat la terapia acordata de terapeut si m-am ndreptat, cu rezultate bur-e, nspre autoajutorare. De ce a fost aceasta experienta mai eficienta penfu mineAdect terapia oferita de practicieni mai mult cu modelul dede F: an? In primul rnd, am rezonat mult nalt calificati, mai bine e1~~orare REBT dect cu cel psihanalitic, asa cum l-am nteles eu. Mi-a IPIacut faptul ca, atunci cnd am citit A New Guide to Rational Living al lui ~llis si Harper (1975), autorii, nca de la nceput, au facut foarte chiarmodu~ n care ei au conceptualizat tulburarile emotionale. Oricum, clar dacalterapeutii mei ar fi declarat clar perspectiva psihanalitica a psihopatologiei,
A
as fi preferat
tot
care a avut rasunet n sufletul meu, n felul care II].-aajutat sa mi nteleg nu numai mie problemele, dar si pe cele a e clientilor mei. Pe vremea abordarea REBT. De ce? Pentru ca a accen]llat rolul factorilor cognitivi, aceea, nca practicam terapia centrata pe ~ersoana, dar ntlnire a mea cu aceasta carte m-au condus REBT si succepul meu ulterior n eforturile de autoajutorare de autoajutor la hotarrea d~ a ramne.in REBT,o decizie pe care nu am regretat-o niciodata. n al doilea rnd, am rezonat cu maniera Idirecta, clar nteleasa, si unii mele emotionale ale unei persoane. Nu RE~Tfost niciodata complet clar ar spune non-nonsensuala, a abordarii mi-r pentru a gestiona problelitice, ar putea sa ma ajute sa depasesc senti entul de nefericire, dar mi era clar ca lumina zilei, atunci cnd am ctit cartea lui Ellis si Harper cum unce aveam anevoie lipsit de finalitate'f elibera d~ acele sentimente. (1975), mod de vorbi sa fac pentru a ma n terapiile mele psihana-
142
Aveam nevoie sa identific, sa pun sub semnul ntrebarii si sa mi schimb credintele irationale, precum si sa ma manifest n feluri care erau consistente din punctul de vedere al alternative lor rationale ale acestor credinte. Simplu, dar nu usor, asa cum spunem noi n REBT. Pentru mine, una dintre problemele cu aceste terapii individuale este ca erau prea deschise n ceea ce priveste obiectivele. Nici unul dintre terapeutii mei nu m-a ntrebat ce urmaream n terapie. Atunci cnd am nceput sa folose'Sc REBT cu mine nsumi, nu numai ca m-am ntrebat ce probleme aveam, dar m-am ntrebat si unde voiam sa ajung n privinta fiecareia dintre acele probleme. Am vazut ca problemele mele de la acea vreme aveau de-a face cu sentimentele de inferioritate si voiam sa fiu mai tolerant n ceea ce priveste acceptarea de sine. Pozitia REBT asupra acceptarii de sine neconditionate (Dryden, 1999b) a fost o revelatie pentru mine. M-a ncurajat sa ma vad pe mine ca egal numanitate cu toti ceilalti oameni, sa mi admit n ntregime slabiciunile, precum si punctele forte si sa apreciez ca existenta trecutului nu a nsemnat ca eram inferior si ca puteam sa ma adresez lor nondefensiv. Notiunea lui CarI Rogers (1957) asupra privirii pozitive neconditionate nu a avut un impact similar asupra mea, de vreme ce, asa cum am vazut-o eu, ncuraja oamenii ca mai degraba sa se aprecieze dect sa se accepte. Faptul de a avea o idee clara unde ma situam n problema, precum si ca stiam ce sa fac ca sa ajung unde doream erau ingrediente-cheie pentru mine spre progresul pe care l-am facut n a-mi depasi nefericirea. Ar trebui sa adaug si ca, n entuziasmul meu extrem, nu am apreciat pe vremea aceea ca nu era posibil sa ajungi la o acceptare de sine perfecta. mi dau seama acum ca acesta este un proces de o viata si ca, indiferent ca sunt mult mai tolerant n acceptarea de sine acum dect eram atunci, mai am nca vumerabilitati legate de aceasta. Acest fapt nsa nu ma descurajeaza. Este poate ciudat sa te gndesti la realizarea unei legaturi cu tine nsuti/nsati, dar n autoajutorare se ntmpla cu siguranta. Pentru a ma ajuta pe mine nsumi sa depasesc acea indispozitie, am dezvoltat o ntelegere mai corecta n ceea ce ma priveste dect mi-ar fi aratat vreunul dintre terapeutii mei. Acest lucru s-a ntmplat pentru ca am folosit perspectiva REBT de a ma ntelege pe mine. Trebuie subliniat si ca nu m-am putut folosi de perspectiva psihanalitica pentru a face acest lucru si nici nu am fost ajutat sa fac asta de nici unul dintre terapeutii mei personali. n sfrsit, un aspect important al legaturii terapeutice este sincronizarea. Toti terapeutii mei au lucrat mult prea ncet cu mine, o alta caracteristica a abordarii psihanalitice la care eu nu am rezonat. n schimb,
am putut
143
atunci cnd am folosit REBT pentru a ma autoajuta, ntr-un ritm mult mai rapid. Din toate aceste experiente am nvatat urmatoarele le aplic n mod curent n practica mea terapeutica.
sa o fac
chestiuni, pe care
1. Le explic clientilor exact ceea ce este REBT si subliniez, n linii mari, felurile de sarcini pe care este cel mai probabil sa le aplic si n ce fel de sarcini vor fi ei angajati. Le apreciez reactiile si, n cazul n care mi indica faptul ca REBT nu este tipul de terapie pe care l cauta ei, i recomand unui terapeut care este mai probabil sa le mplineasca preferintele de tratament - att timp ct aceste preferinte nu perpetueaza problemele clientilor. 2. i ajut pe clientii mei sa specifice care sunt problemele lor si unde ar dori sa ajunga n privinta fiecareia dintre probleme. Apoi, concentrez terapia n asa fel nct sa-i ajut sa-si atinga obiectivele. 3. Ma straduiesc sa dezvolt genul de legatura care sa faciliteze procesul de tratament si, n cazul n care consider ca vreunul dintre colegii mei ar putea sa dezvolte o legatura mai puternica, nu ezit sa le fac o recomandare potrivita. Sunt norocos, dat fiind ca, din punct de vedere financiar, nu mi compromit pozitia n aceasta privinta, de vreme ce nu depind de practica pentru asigurarea traiului. Dupa terapeut rientele alaturat formarea ce am descris si am comentat propriile experiente n terapia cu si terapia de autoajutorare, permiteti-mi sa trec acum la expelegate de a fi membru al unui grup de terapie, caruia m-am la sfrsitul ultimului an de facultate - nainte de a ncepe n consiliere.
Un an de terapie de grup
Experientele pe care tocmai le-am relatat nu au fost de fapt primele mele experiente n beneficierea de terapie. n mai 1970, pe la sfrsitul anului II de faculatate, am decis sa nu mai fac nimic 1l ceea ce priveste examenele si sa pretind ca sunt bolnav. Am fost trimis la psihiatrul colegiului, care a decis ca aveam nevoie sa particip la un grup psihodinamic care urma sa se tina la nceputul urmatoarei sesiuni academice, n octombrie 1970, si pe care l conducea chiar el mpreuna cu un alt coleg psihiatru. n timpul interimatului oricum m-am adunat si mi-am reprogramat examenele, pe care le-am trecut cu brio n iulie. M-am alaturat grupului format din aproximativ opt pacienti si doi terapeuti, care si-au asumat mai mult un rol pasiv, interpretativ. Am admis n
144
ce depa~isem ca mi simulasel aceastadupa aproape ~aseluni, dar, de vreme fata grupului deja criza atunF' boala, dezvaluire nu m-a ajutat foarte mult. a de a simula boala fusese o ncercare de a scapa de ceva ce nu mi-a facut Uitndu-ma acum n urFa, cred ca faptul de a ma opri din lucru ~i de anoste) ~i am sperat sa pot trece n anul final al cursului pe baza activitatii practice n loc de ~apsihologie din O data ce testasem sistemul, deloc placere (materiile sa rec examenele. timpul anului sunt destul
II
dupa ce am realizat ca nu peteam evita examinarile din anul
II, a trebuit
departe. responsabilitatilot ~isa studiez nu a avut acel legatura cu sa fac fataDecizia de a ma eponsabiliza din greu dinnici opunct pe mai participarea mea la grup, dEivreme ce toate acestea s-au ntmplat nainte ca eu sa particip la grup. lectie de viata foarte valo oasa. Am devenit~ prieten cu unul dintre membrii grupului ~i am n eput sa ne ntlnim n afara grupului (ceea ce, daca mi aduc bine am' te, nu era interzis prin faptul de a fi membru Am nvatat un lucru d~la ~edintele de grup, care s-a dovedit a fi o l contactam, nu ma contact. nici el. La nceput m-a deranjat aceasta lipsa al grupului). Aceasta prietfnie s-a dovedit pefi aceasta temadaca cadrul de reciprocitate ~i chiar 1 am confruntat a unilaterala; n eu nu grupului. El s-a scuzat ~i alpromis ca va initia un contact, dar cu toate acestea nu Mi-am dat Din aFest punct ~i,n amintesc ca mi-am persoana atitudinea. a facut-o. sea laca el era mi acela~i timp, nu era schimbat care ma a~teptam eu sa fi ~i, daca voiam sa fim prieteni, trebuia sa realizez ca eu trebuia sa in'tiez contactul pentru ca el nu avea sa o faca. O data ce am acceptat acea ta realitate cruda, m-am calmat ~i am decis ca nu ma mai deranja deloc acest fapt. De cte ori ma uit n urma la acest episod, mi dau seama ca .ci macar nu mi-am mparta~it introspectia sa ramn prieten cu acel ti ~~NUa initiat niciodata vreun contact, numai proprie cu grupul, prinvrerr,e ce tind sa dezvolt lucrurile n capul meu mai degraba dect de d~1log cu ceilalti oameni. A~adar, ce altceva am Ijlvatat de la grup? Destul de mine. Aceasta faptul ca grupurile orientat psihodinamic nu erau pentruputin, pe lnga era o lectie pe care aveam sr o renvat de cteva ori, dupa cum voi arata de ndata. Binenteles ca Uii ar spune ca a fi membru al grupului m-a ajutat sa realizez acest aSPfct, ~i ntr-adevar chiar a~a ~i este, n ciuda imposibil de dovedit. Tot e pot sa spun este ca nu mi s-a parut, nici la momentul respectiv 9i nici n retrospectiva, ca faptul de a fi facut parte protestelor mele care sus~,: contrariul. Oricum, aceasta ipoteza este din acel grup ar fi avut vr~o legatura cu adaptarea mea la comportamentul prietenului meu.
Formarea pentru psihotfrapie -
145
Comentarii
psihodinamic. Cu siguranta, atunci cnd 1- ntlnit pe psihiatru pentru Privind evaluare si nu mi-a facut ace sta recomandare ca grup interviul denapoi, chiar cand stiu de ce m~' -a recomandat acest sa ma alatur grupului, nu mi-a oferit nici un fel de argument rational referitor la intrarea mea n acest grup. Impresia mea este ca avea nevoie de mai multi membri pentru crearea grupului, pen~ru ca acesta sa fie viabil, si nu grupului. contraindicatii careeram coplesit de sentimente de membru al erau nici Pe vremea aceea sa ma excluq.a de la calitatea n privinta acelui psihiatru (dat fiind statutul sau mai d~graba dect personalitatea un an, atunci trebuia sa fi avut dreptate. n fond, el era profesionistul, sa) si, daca un biet student. Acum, cu de anta, lucrurile stau cu totul r iar eu eram el credea ca aveam nevoie sigup~1ticiparea la grup timp de altfeL Ca practici an, eu le ofer argumente rktionale clare clientilor mei n ceea ce priveste tratamentul extrem si ma asigur ca se gndesc cu grija la r~comandarile mele de tratament experien e deagrup a fost inactivitatea Una dintre caracteristicile acestei nainte!de le accepta. terapeutilor de grup. Mare parte din mu:hca de grup era facuta de membrii grupului, care de multe ori si-au oferit unul altuia sfaturi destul de deplasate. Atunci cnd terapeutii interv,neau, o faceau doar pentru a da interpretari tacuti. acestea erau ignorflte, eu, foarte ntmpla de obicei, ramneau si, daca Din ceea ce am v~zut asa cum seputini dintre membrii grupului au beneficiat de avantaje de pe urma anului de terapie de grup.
I
grup nu numai sa ncurajezenvatat ca era aitpportant ca un ci sa si interAceasta experienta m-a interactiune <jtintremembri, terapeut de vina frecvent n procesul de grup. Aceasta i ajuta pe membrii grupului sa se concentreze asupra obiectivelor si repre~inta o forta coercitiva atunci cnd si dau sfaturi proaste unul altuia. FeLuln care eu fac acest lucru sfatului oferit, iar apoi sa ma concentrez aS~Era proble:Qlelor psihologice ca terapeut de grup REBT este sa evidentie~ orice aspecte ajutatoare ale unul pe membrii grupului le pierd din vedkre atunci mentin motivatia pe care altul (Dryden, 1999a). Astfel, ma strfduiesc sa cnd se sfatuiesc centrndu-si atentia pe ceea ce trebuie s faca din punct de vedere psihologic pentru a-side a se scopurile. Ca erapeutnde grup REBT,conmembrilor grupului atinge ajuta unul p~ altul, acelasi timp ma vad pe mine nsumi ca avnd un rol de pazmic, ncurajnd interactiunea productiva ntre membrii grupului, si un rbl educativ, din perspectiva caruia i incurajez pe membri sa fOloseasc1 tehnicile REBT pentru a se
146
ajuta pe ei nsisi si unii pe altii. Cei doi terapeuti de grup care ndrumau grupul pe care tocmai l-am descris erau mai degraba niste bieti paznici, de multe ori admitnd interactiuni neproductive ntre membrii grupului care luau amploare, fara sa fi fost verificate n prealabil, si erau niste educatori ca vai de ei, dat fiind ca nu au oferit niciodata explicatii ale interpretarilor lor.
Patru ani anosti de grupuri de dezvoltare personala

n total, am experimentat patru ani n trei grupuri de devoltare personala. Sincer,le-am considerat ceva de genul pierdere de vreme. Din moment ce erau compuse din studenti care se vazusera unul pe altul n alte contexte (academic, n cadrul supervizarii; social), aproape toti ne protejam din punctul de vedere a ceea ce spuneam n cadrul grupului despre vietile noastre si despre sentimentele pe care ni le purtam unul altuia. Astfel de grupuri nu erau folositoare nimanui. Din ceea ce am bagat eu de seama, erau de mai mare ajutor membrilor care erau inhibati social, care au nvatat ca puteau vorbi despre ei nsisi sau chiar sa i confrunte pe alti membri ai grupului fara sa se ntmple nimic teribil n urma acestor dezvaluiri sau confruntari. Dat fiind ca eu stiam deja toate acestea, am decis sa ma apuc serios de jocul care parea a fi acela ca o persoana sa vorbesca despre ea nsasi la fiecare cinci sau sase saptamni si sa spuna cte ceva n fiecare dintre celelalte grupuri, cnd ceilalti vorbeau pe ndelete. Parea ca, daca nu faceai toate acestea, deveneai punctul central pentru toti ceilalti membri ai grupului, care doreau sa stie de ce erai tacut sau de ce te distantai de grup. Nu cer scuze pentru faptul de a parea cinic n ceea ce priveste aceste grupuri, cer nsa scuze fostilor mei studenti pentru care au fost o parte obligatorie a programelor de consiliere pe care le-am condus. Nu am facut acest lucru pentru ca am considerat ca ar fi avut vreo valoare, ci pentru ca organizatiile de acreditare profesionale se asteapta ca acestea sa faca parte din programa analitica de formare si nu am vrut sa-i dezavantajez pe studentii mei privndu-i de aceasta experienta "obligatorie".
Comentarii
Aceste grupuri de dezvoltare personala erau, strict vorbind, nu terapie de grup, ci mai mult grupuri de sensibilizare. Membrii grupului nu erau
147
vazuti ca avnd probleme personale pentru care aveau nevoie de ajutor, ci ca viitori profesionisti, care aveau nevoie sa devina mai constienti de ei nsisi si de impactul lor asupra altor persoane. Aceasta reprezinta o activitate destul de rezonabila n care sa fie implicati consilierii n formare si nu m-as fi mpotrivit participarii la un astfel de grup, timp de un an. Eu am obiectat, de fapt, la a fi trebuit sa particip la trei astfel de grupuri, timp de patru ani. Cerintele mele de scutire au cazut pe seama unor urechi surde dintr-un motiv pe care pot sa-I nteleg, fiind si eu consilier formator la rndul meu, dar care, n ultima n instanta, nu poate fi justiticat, de vreme ce ratiune a de a fi a unui grup de dezvoltare personala (GDP) este "dezvoltarea personala" a membrilor sai individuali. Se credea ca, n cazul n care candidatii puteau sa se sustraga de la a fi membri ai unui grup de dezvoltare personala, atunci acest lucru ar produce o schisma ntr-un grup de formare, care s-ar mparti n "participanti" si "nonparticipanti". Formatorii sunt foarte precauti n a permite orice practici care ar putea divide un grup de formare si care-i priveaza pe membrii grupului de o adunare unde ar putea sa vorbeasca despre sentimentele lor referitoare la curs si la participantii la curs, n cadrul unui grup promovat de o persoana exterioara grupului. Oricum, nu sunt mpotriva unei adunari n cadrul careia membrii cursului sa poata vorbi despre curs, desi din punctul meu de vedere acest lucru ar trebui facut n prezenta directorului de curs. Tocmai de aceea, parea ca faptul de a continua sa fiu membru al acestor grupuri de dezvoltare personala avea mai mult de-a face cu promovarea armoniei (sau cel putin minimalizare a conflictului) ntr-un grup de candidati dect cu sustinerea dezvoltarii personale individuale a candidatilor. Argumentul meu la acea vreme era ca propria dezvoltare personala ar fi putut fi mai bine obtinuta n afar,! cadrului grupului si nca mai cred cu tarie n acest punct de vedere. Am mentionat deja ca, n grupurile de dezvoltare personala la care eu luam parte, multi candidati erau precauti n ceea ce spuneau, dat fiind ca urmau sa-i ntlneasca pe ceilalti candidati n alte mprejurari. Daca participarea la un grup de dezvoltare personala este doar o experienta de formare obligatorie, ar fi mult mai bine daca astfel de grupuri ar fi formate din studenti de la diferite cursuri de formare, astfel nct fiecare membru al grupului unui GDP sa ntlneasca alti membri doar n cadrul GDP. Practica de a pune candidati n grupuri de pacienti rezolva o problema, dar ridica un numar de alte probleme, a caror aducere n discutie trece dincolo de scopul acestui capitol. Alternativa pe care am sugerat-o eu ar nsemna, de asemenea, ca acei candidati care participasera
148
n prealabil la un GDP sa nu fie obligati sa participe la altul. Daca aceasta practica ar fi fost n functiune atunci cnd mi-am -facut eu formarea, as fi fost scutit trei ani ano sti de participare la GDP si ar fi trebuit sa fi petrecut doar un singur astfel de an!
Pregatirile pentru o criza a vrstei de mijloc ce nu a avut niciodata loc: doua luni de terapie jungiana Cnd m-am apropiat de cea de-a 40-a aniversare, am decis sa intru din nou n terapie personala, pentru a ma pregati pentru criza vrstei de mijloc. Ar trebui sa spun ca nu simteam nici o criza pe vremea aceea, si nici dupa aceea nu am avut vreo criza, dar eram convins de ideea ca a te pregati adecvat pentru o criza este mai potrivita din punct de vedere psihologic dect a raspunde la o astfel de criza dupa ce aceasta s-ar produce. De aceasta data am ales n mod deliberat un terapeut jungian, pe baza faptului ca munca lui Jung parea extrem de potrivita problemelor mele de vrsta de mijloc, si voiam sa beneficiez de terapia acordata de o femeie terapeut, doar pentru ca toti terapeutii mei precedenti fusesera barbati. Am ramas n aceasta terapie timp de aproximativ doua luni. A devenit clar pentru mine destul de rapid, si cred ca si pentru terapeuta mea, ca o abordare jungiana nu mi se-potrivea. Pentru un singur motiv: nu puteam sa-mi amintesc nici un vis, ceea ce cred ca terapeuta mea a gasit destul de frustrant, de vreme ce mie mi se parea ca terapeutei i facea o deosebita placere sa lucreze cu visele. n plus, am gasit faptul de a vorbi mai folositor dect interventiile ei, ceea ce, ntr-o oarecare masura, ma ndeparta de trenul gndurilor, dar nu ntr-un mod productiv. Ca urmare, am decis sa termin - un sfrsit care a fost reciproc acceptat, bine stabilit si amiabil. Acest sfq;it ne-a dat amndurora posibilitatea de a lucra mpreuna mult mai trziu, la un nivel colegial si profesional. Aceste contacte au dezvaluit-o mult mai calda si amuzanta dect atunci cnd era terapeuta mea!
Comentarii Atunci cnd am intrat prima data n terapie individuala tocmai ncepusem formarea n consiliere si de aceea s-ar putea spune ca eram naiv n a decide sa ma angrenez ntr-o forma de terapie psihanalitica.
Formarea pentru psiholterapie
149
Cuno9tintele mele despre ceea ce era dispombil pe scena terapeutica erau destul de limita te, iar preocuparea mea majE~adupasa16 ani sau a9a ceva care mi-a fost recomandat favorabil. OricuE' era gasesc un terapeut nu mai puteam fi considerat naiv. Aveam F,evaexperienta n terapie 9i mentale dect uneia psihanalitice. A9adar, ce-mi venise sa caut terapie jungiana? Am dat eram o explicatie: aborda fbordari Jung era presupusa a descoperisem ca deja mai potrivit unei ea lui cognitiv-comportafi extrem de cu toate ca nu ncepusem sas9-exploreze de asemenea crizei de mijloc 9i, potrivita celor care doreau ~iu afectat conflictele prode terapia acordata preventive. bleme, luam masuri de o femeie. Voiam,
drl
asemenea, sa beneficiez 9i nici n cadrul terapiei cognceputul anilor 1990. Daca terapeut este evident pentru capitol, cognitiv-compor-
mine ca nu a9 fi fost un client att de b nitiv-comportamentale, n nici un caz nu 1 a9 Cum m-am angajat nsa n scrierea ace~' fi cautat ajutor n acel moment la
tamentalist, ar fi trebuit sa mi strunesc terdintele (care, pe masura ce scriu, pot spune ar fi trebuit sa fie prezente)aur fost unsuperviza terapeutul. Daca gasesc ca acest lucru cu umilinta, PFntru a sustinator de prima importanta al REBT, n special, 9i al terapief cognitiv-comportamentale, n general, pentru un anumit numar de anl prin 1990, obtinusem chiar o reputatie n domeniu. Eram poate terapeutul REBT de prima importanta al Marii Britanii 9i nu pot sa m\ imaginez sa consult vreuna dintre gruparile foarte mici de terapeuti deshh formati din i formasem pe n primul rnd, i cuno9team pe toti RE~T de bine 9i Marea Britanie. majoritatea lor; n al doilea r~d, a9 fi fost extern de tentat sa i supervizez 9i sa le corectez gregelile! In plus, nu m-tm gndit sa consult vreun terapeut mai generic cognitiv-comportam ntalist, pentru ca acea perschimbnu s-arndrepte asupra distorsiunil~t mele cognitive saufia ales n soana sa se fi concentrat pe credintele n{ele iraJionale, ci ar altora asemanatoare, pe care le-a9 fi considerat f ustrante, a9a cum am facut cnd am format n terapia cognitiva Beck, 1981, dupa ce ma formasem ca terapeut REBT ctiva ani mai devreme. A9adar, este un pic cam mult din parte mea sa mi critic terapeutul jungian doar pentru faptul de a practica o rientare pe care ar fi trebuit sa 9tiu, n adncul sufletului meu, ca nu a eam cum sa rezonez cu ea. Binenteles ca acesta s-a dovedit a fi cazul Ji, cu toate acestea, nu pot sa
A
I
ma Voi comenta sa o critic.singur lucru. Al9a cum am mentionat mai simt nclinat doar un
I
devreme, ani dupa ce terapia se ncheiaS1 am ntlnit-o pe fosta mea terapeuta ntr-o activitate profesionala 9i arr gasit-o foarte ncntatoare,
150
o femeie calda, cu un sens al umorului foarte pronuntat. Aceste calitati nu erau evidente pentru mine, atunci cnd eram pacientul ei. Acest fapt mi ridica o ntrebare interesanta. n adoptarea unui stil terapeutic destul de neutru, si pierd oare terapeutii psihodinamici (si aici i includ si pe junghieni) mult din forta terapeutica a stilului lor interpersonal si a calitatilor lor? Din experienta mea, as spune ca probabil ca da.
Consultarea cu Albert Ellis

Experienta de "terapie" personala finala priveste consultarile pe care le-am avut peste ani cu Albert Ellis, fondatorul REBT si persoana pe care o consider n cea mai mare masura a fi mentoL Pentru peste 20 de ani, am facut vizite anuale la ceea ce este cunoscut astazi ca Albert Ellis Institute (Institutul Albert Ellis), n New York City. De fiecare data cnd ma duc, aranjez n asa fel nct sa l vad pe Albert Ellis n ceea ce este cunoscut ca sedintele lui de prnz sau de cina. Acestea sunt de fapt pauze le dintre sedintele-sale de terapie. Chiar daca mare parte dintre aceste sedinte le-am folosit pentru a discuta probleme legate de (1)puncte mai de finete ale teoriei si practicii REBT, (2) probleme pe care le-am avut n practica clinica a REBT si (3) proiecte scrise mpreuna, am folosit de cteva ori aceste sedinte pentru a ma consulta cu Al ntr-o suma de probleme personale. n mod normal, acestea au fost probleme n care am esuat sa identific un factor subtil care m-a ocolit si astfel nu am fost capabil sa ajung la sufletul problemei. n mod invariabil, Al m-a ajutat sa identific acest factor si a avut ncredere n mine sa fac pasii curativi de a gestiona problema clarificata pe cont propriu.
Comentarii
Dintre toti terapeutii care mi-au acordat tratament, atunci cnd i pun la un loc pe toti, sunt socat sa mi dau seama de ct de multa terapie (cu att de putin n schimb!) am beneficiat de la Albert Ellis, n timpul sporadic cnd am discutat o chestiune personala cu el, el fiind, de departe, cel mai bun terapeut pe care l-am avut vreodata. De ce stau lucrurile asa? n primul rnd, discutiile noastre terapeutice de peste ani au fost n contextul n care el era mai mult un mentor dect un terapeut. Acest lucru pentru mine provoaca ntelepciunea implementarii limitelor stricte dintre discutiile terapeutice si nonterapeutice cu
151
aceeasi persoana. Astfel de limite pot fi constructive pentru unii, dar nu ar fi fost pentru mine. Un alt aspect al terapiei cu Al Ellis, pe care l-am apreciat, a fost faptul de a face dezvaluiri de sine. Obisnuiam sa discut cte o problema personala cu Al, iar el sa mi spuna despre o experienta relevanta pe care o avusese cu aceeasi problema. Cteodata mi spunea cum l ajutase pe cte unul dintre clientii sai ntr-o problema similara. Rareori se ntmpla sa practice cu mine REBT formala, activ-directiva. Nu am discutat niciodata acest aspect cu el, cred ca era destul de constient de faptul ca teoria si practica REBTmi erau destul de familiare si nu puteam sa am ncredere n faptul de a fi ncercat sa le folosesc pe mine, nainte de a discuta problema cu el. El mi respecta pozitia de terapeut recunoscut REBT si cauta sa ma ajute n moduri la care poate nu ma gndisem. Abordarea sa indirecta aici era cea mai avantajoasa. Pe cnd scriu aceasta, mi reamintesc o remarca pe care unul dintre colegii mei de REBT a facut-o cu privire la feedback-ul de monitorizare pe care l primise pe o caseta terapeutica de la un supervizor REBT pe care l cautase pentru ajutor. "M-a tratat ca si cum nu as fi stiut nimic despre REBT", sustinea colegul meu, care a gasit aceasta abordare a supervizarii autoritara si nefolositoare. Al Ellis nici macar o data nu m-a tratat n discutiile noastre terapeutice ca si cum nu as fi stiut REBT. Celalalt aspect folositor al faptului de a beneficia de "terapie" cu Ellis era ca stilul lui fata de mine nu se schimba n functie de problema pe care o discutam. Aduc acest fapt n discutie, prin constrast cu discrepantele terapeutei mele junghiene, privind stilul "din terapie" si stilul "din afara terapiei". Al era acel sine amuzant, nendemnatic, interesant, indiferent de ceea ce discutam. ntr-o fraza l-am simtit ca fiind autentic n a trata cu mine, si tocmai aceasta "familiaritate veritabila" este calitatea unui terapeut pe care o gasesc a fi extrem de folositoare cnd sunt client si ma straduiesc sa o realizez prin munca mea. Aduc acest fapt n contrast cu stilul "formal neautentic" al celorlalti terapeuti ai mei. Se cade sa nchei acest capitol cu experientele mele de terapie cu Albert Ellis, de vreme ce i datorez att de mult ca profesionist. Totodata, e potrivit sa nchei cu o discutie despre singurul dintre tratamentele pozitive acordate de un terapeut pe care l-am avut. Desi i-am criticat pe toti terapeutii mei anteriori (cu exceptia lui Albert Ellis), as vrea sa nchei prin a spune ca nu as fi un client cu care se lucreaza usor pentru majoritatea terapeutilor. Am o idee foarte clara despre ceea ce mi este de ajutor si ceea ce nu mi este folositor si am o preferinta clara pentru
1 52
auloajulorare, cee~ce facel faptul de a fi nterapia nu esteconstituie ca o experienta problematica ~entru mine, daca lerapie sa se concentrata
n mod distinct pe a ma nquraja sa ma ajut singur. asta. Ca rezultat, am nvata sa ma ntreb serios daca practica mea REBT se potriveste att mai multin Tintre terapeutii mei au esuat n a descoperi oilor persoanei care ma cauta pentru ajutor. Si totusi, cel de bine Daca da, atunci putem nceHe, daca nu, sunt pregatit sa recomand aceasta persoana altcuiva. Aceastaleste mostenirea finala a experientelor mele de terapie personala, cea ca~ema ajuta sa ramn cu picioarele pe pamnt si cea care ma ajuta sa ram,m dedicat si smerit.
Bibiliografie:
alliance" n Psychotherapy, heory, Research and Practice, 16, 1979, p. 252-260 Bordin, E. 5., IIThe generalizabr,ity of the psychoanalytic concept of the working Dryden, W,,"It depends"; A dialogue with Amold Lazarus, Open University Press, Buckingham, 1991 S. Greenfield (ed.), Camde Press, Londra, 1999a Dryden, W., How to accept yo rself; Sheldon Press, Londra, 1999b Ellis, A. W., IIFriend or theratst?1I n Therapy on living, Hollywood, Wilshire, Dryden, si Harper, R.A., A n w guide to rational the couch: A shrinking future?, California, 1975 Rogers, c.R.,"The necessary afd sufficient conditions of therapeutic personality change" n foumal of Cons~flting Psychblogy, 21, 1957, p. 95-103
Capitolul 1 o
Eul si Sinele:existential-umanliste psihoterapiei Reminiscente ~Ie ,

de Bryan Wittinel
n studiul lor provocator pe tema teoriet personalitatii, psihanalistii Atwood si Stolorow (1993, p. 5) sustin ca abrrdarile teoretice divergente la altul n moduman nu sunt "modele teore~ce careorientari conceptuale ale psihicului semnificativ, ci mai degrab~l[sunt] pot fi raportate unul si ideologice competitive cu privire la problTma a ceea ce nseamna sa fii om". Teoriile diferitilor investigatori sunt sadite n "structuri ireconciliabile si ncapsulate ale supozitiilor meta~sihologice", care se sprijina pe lumile experientiale subiective ale teoreti~ienilor nsisi. Astfel, teoriile freudiene, junghiene, existential-umaniste s~cognitive, pentru a nu numi dect cteva, iau nastere din influentele persfnale si subiective ale acelora care le-au inventat, mai ales ca "teoreticienii personalitatii tind sa se bazeze pe propriile metapsihologice ale marllor psihologi empiric" (p. 6). Daca sistemele vieti ca o prima sursa a Faterialului sunt bazate, n mod fundamental, pe principiile de organizare inconstiente ale teoretarile teoretice specifice n jurul carora gra iteaza acestia? Ca terapeut, n-as putea fi oare atras de anumite teorii p ihologice care rezoneaza cu propria experienta subiectiva, abordari lucr~si despre cl:estiuni cu privire ticienilor, se poate oare spune acelasi care exprima terapeuti si orienla propriul plan de viata inconstient? n ceea ce ma priveste, raspunsul la alLeste ntrebari este un "da" recunosc ca am fost atras de sisteme teore .ce care au un sens personal accentuat. Daca ntr-un n urma la cei 25 de tiacune ale psihicului meu. n si care trateaza privesc mod sigur anumite .de cariera ca psihoterapeut, special, am avut nevoie de psihologie de prpfunzime care sa ma ajute sa ma adresez realitatii mortii, nenduplecarii s~barii tata absent, probleme care m-au urmarit si ramificatiilor unui
T copIlarie.
154
Am fost atras de trei psrologii care se adreseaza n mod specific ace~tor ~roble~~. vAcest~asurt p.sihote~ap~aexi.ste~ti~l-umanista~ psiho~ logia psihanalItIca de sme SI psihanalIza ]UngIana. In acest capItol ma existential-umanista, pe care -am urmat la nceputul carierei mele. Acest drum a mers pna n strafun urile fiintei mele si a avut o asemenea putere concentrez n primul rnd P~drumul pe care l-am parcurs n psihoterapia din aceasta a devenit baza a ceea ce sunt si a modului n care lucrez. O mi-a format dezvoltare~UlteriOara ca terapeut. Ceea de atunci nct fundatie nu reprezinta, inenteles, ntreaga cladire si ce am n am decis sa devin psihanalist jun .an. OricYill, calatoria mea existential-umanista ramne piatra de teme ie a vietii mele profesionale. Am nceput terapia din cuza depresiei si a sentimentului esecului, dupa ce m-am despartit de ,rima sotie, cu care am fost casatorit 10 ani. n plus, de-abia ncepusem a predau la o universitate din apropiere si aveam nevoie de suport de a o persoana pe care sa o admir si care sa ma aline atunci cnd faceam eseli, sa ma ncurajeze sa merg mai departe ani, de doua sau trei ori pe aptamna, cu doi terapeuti diferiti. A continuat pna la pensionarea elui de-al doilea terapeut. De aici mi-am nceput sa mi fie jungiana,calforia nscrisexistentiala a tinut timpsi, ca ursi care analiza model. m am mea n formarea analitica de cinci mare, am fost certificat ca cralist. Calatoria mea jungiana a avut pe mpreuna cu doi terapeuti, ttmp de 12 ani, n mare parte de doua ori loc saptamna. at sa ma ntorc nspre interior si sa simt re interioara, ceea ce a nse Terapeutul meu eXistentt,', l-umanist m-a nvatat un proces de cautan mine nsumitimpul chiarg~ndului, sentimentului Fenomenul transfedesfasoara tot nuantele sub nivelul constiintei. si senzatiei care se
I
rului a fost explorat, dar explprarea transferului n profunzime a devenit secundara cautarii interioare.
Inevitabilitatea mortii
n psihodinamicile freudJene clasice, tendinte le noastre agresive si
mping spre a adopta mecani me de nfruntare si defensive. Psihoterapia existentiala dau nastere la nlocuieste constiente si inconstiente,ale psiholibidinale (Yalom, 1980) a~xietati perspectivele freudiene care ne inta noastra cu privire la am mite proBleme existentiale fundamentale: dinamicii. Aici anxietatea li sa de sens. Ar trebui sa activate a constimoarte, libertate, izolare si siJPararile ulterioare suntncep prinde descrie
Formarea pentru psih0tfrapie -
155
n ce mod problema fundamentala a morti~ m-a atras n mod specific nspre orientarea existential-umanista. Am devenit constient de inevitabilitatea mprtii pe cnd eram mic copil. Cnd mama avea noua ani, sora ei de opt afi a fost omorta pe strazile din Cleveland. Dimineata devreme, n drumul ei catre slujba de la biserica, mama a stiut ca ceva nu era n regul~. A gasit rozariullui Elaine ntr-o balta de ucisa pe trotuar, la spunea Ide un bloc Cleveland Plain biserica. "Fetita snge de un nebun" distanta ~itlul ziarului sau asa ceva de die devenise un eveniment organizatoric f familiei romano-catolice a mamei mele. El martir, iar povestea ei avea supranaturalul Mai trziu, pe cnd aveam 12 ani, bunic iar cadavrul ei, zacnd n cosciugul scu
Dealer. Pe vremea cnd m-am nascut eu, 16 ~
mai trziu, aceasta tragedamental n viata pioasa a ine devenise o eroina si un unui mit. din partea mamei a murit, p nconjurat de flori, m-a
fascinat. mi goala; viata a fost supta n sin,a ca un galbenus". este ca o coaja de ou amintesc gndindu-ma din ej mea: "Corpul ei Moartea bunicii mele a fost prima dintr-un ciclu d~ 11 morti care au urmat n cadrul familiei mele, extinse pe parcursul ~rmatorilor doi ani. A venit aceea; bunicului meu din au murit unchi eu la trei saptamni dupa rndul apoi, unul dupa altul,partea tatalui mi si matusi, facnd sa dispara o ntreaga generatie a familiei mele. "Era asa de tnarja", spuneau cei ramasi, pe cnd se uitau la cei att de dra&-ilor n cosciug. Si toti erau tineri - de la vrsta demei de ani pna la 7~. pentru a face fata impacCasatoria parintilor 50 era prea subreda tului acestor la divortul .lor pe cnd aveaJ. 16 ani si m-am mutat n care a dus morti. O ruptura furtunoasa a atut loc atunci n familia mea, California pentru a ma alatura copiilor din fl~ri, doi ani mai trziu. Sfrsit dupa sfrsit, schimbare dupa schimbare, toate Jtl-au speriat pna n strafundurile fiintei mele si m-au facut extrem de constient de fragilivietii n fata anumitor accidente. , , tatea sijale se poate naste al vietii. Am nceprt ntlnise~moartea n mod Ce caracterul trecator ntr-un tnar car astfel sa chestionez sensul strneasca interesul n fata unei lumi tulbu ate si inconsistente n relatii rupte misterul fundamental ntr-un mod ate~tia catre filosofii sa mi direct, definitiv de moart~? Mi-am ndreptat ~ermanent? Ce poate asiatici nenascutul si nemuritorul, neschimbatul n patele continuei schimbari. M-am afundat n practicaam sperat sa gasefc spiritul lipsit si am ajuns si catre meditatie, unde tehnicilor orient .le de meditatie de moarte, sa privesc psihologia vestica, cu exceptiase$ul vietii asi alte problematici putin de-a face cu iluminarea spirituala, jUrtificata lui Jung, ca avnd
156
fundamentale. Aceste chestiuni am crezut eu ca apartineau profesorilor spirituali, n sali de meditatie si manastiri, nu psihoterapeutilor, n cabinetele lor de consultatii. n acest sens, am considerat ca ceea ce o , psihoterapie profunda ar atinge n termeni de pace si fericire era categoric inferior mplinirii pe care as fi experimentat-o eu, daca as fi realizat spiritul lipsit de moarte promis de marile traditii contemplative ale Estului. Stabilitatea spiritualitatii era ceea ce vrusesem: Atman din Vedanta, Preaiubitul din sllfism, natura lui Buddha din budism, Kether din pomul kabalistic al vietii si "Nu eu, nu eu, ci Hristosul care traieste n mine" al Sfntului Paul. Am citit mult Jung pe cnd eram tnar, dar nu eram convertit. Notiunea lui de sine transpersonal mi se parea sa bata spre aceeasi realitate spirituala pe care o cautau misticii, dar eu voiam lucrul adevarat, nu un substitut psihologic. Ca urmare, nu aveam nici o idee ca voi deveni psihoterapeut si, cu siguranta, nici ca as fi avut nevoie de psihoterapie. Acum, cnd ma uit napoi la acei ani, recunosc cu tandrete si compasiune maretia defensiva a unui tnar navalnic, cu capul n nori si picioarele leganndu-i-se departe deasupra pamntului. Nu doar cnd m-am -despartit de prima mea sotie, dupa 10 ani de casatorie, m-am gndit prima data ca as fi avut nevoie de psihoterapie, ci si pe cnd am ntlnit n facultate ideile lui James F.T. Bugental, unul dintre cei mai bine cunoscuti sustinatori ai orientarii existential-umaniste , , , n psihoterapie. n cartile sale (Bugental, 1978, 1981) am descoperit cum abordarea existential-umanista -putea deveni un vehicul care sa sustina realizarea spiritului pe care Bugentall-a numit "adevaratul Eu" sau "procesul Eu-lui", ca forma distincta fata de "sinele" meu, sistemul de constructie de identitate cu care ma identificam n mod inconstient. Aceasta chestiune mi parea familiara. Facea o paralela ntre distinctia pe care yoghinii indieni o fac ntre Atman sau Sine (cu S mare) si Eu. Aceeasi distinctie este gasita si la Jung, care a scris pe larg despre arhetipul Sinelui si relatia acestuia cu Eul. Ca Parsifal n legenda Graalului, care a devenit transfix la prima vedere a unui cavaler n armura stralucitoare si a stiut imediat ca voia sa devina unul, imaginatia mea era prinsa de ideea ca as fi putut deveni psihoterapeut. Desi Jung este cel care m-a nvatat prima data cum sa privesc inconstientul ca pe un fond bogat de posibilitati creative, mai degraba dect ca pe un cazan agitat al tendintelor instinctuale, Bugental a fost cel care m-a nvatat cum sa mi accesez acest fond si, n mod esential, cum sa fac diferenta dintre adevaratul Eu si sinele meu construit. Bugental mi-a fost si tata. Ca multi alti barbati din generatia mea, am crescut cu un tata distant, ceea ce a dus la o zona de gol n psihicul meu
Formarea pentru psihot$rapie "
157
unde ar trebui sa fie o imagme parentala. Nu fn nici o ndoiala ca absenta unui tata stabil a contribuit la sentimentul reu de lipsa a pamntului sub picioare t;ide insecuritate, sentimente pe care le asociez t;icu moartea t;ischimbarea. Destul dea-l nlocui pecautamcritictata distant pe care l-am avut niciodata, pentru incont;tient, tatal ~ t;i bun pe care nu l-am avut. naveam nici cea mai vaga idee despre implicatiile transferului Nu cautarea mea spirituala, oricum, l ca~tam t;ipe Dumnezeu Tatal. acestor imagini atunci cnd am aranjat sa l gisesc pe Bugental t;isa merg ori pe saptamna", mi-a spus elIa telefon. , Tariful meu este de 75$ pe ora." Era o suma grasa pe vremea aceea. n terapie la el. "Va trebui sa te vad de cel ~lUtin trei, de majora. Faptul Din punct de vedere financiar, aceasta er o investitie preferat patru Rosa, la o ora buna t;ijumatate de condus de unde locuiam eu. Mai mult de a ajunge la el a constituit t;io majora inves~tie de timp. Locuia n Danta psihologica.faptul de a fi ales sa l vad pe e~ a reprezentat o identificat dect att, Dupa cum am spus, pe vremealaceea eram mult provocare nu o persoana impozanta, dar pe dinauntru m,ntor. Acum pot saTotodata, cu aveam ncredere n barbati ca figuri de mf simteam inferior. vad t;ica eram n conflict major, prins ntre mama mer' care avea nevoie de mine meu, care voia un fiu ca toti ceilalti baieti t;i are era dezamagit sa afle ca produsese un copil creativ, cu nclinatii pers0f:.a Nu fuseseram niciodata c ca sa fiu steaua ei stralucitoare (de aici, artis ,. e. mea impozanta), t;itatal apropiati, iar eu m-am simtit cu siguranta respfls. Tocmai de aceea a trebuit ca eu sa-mi depat;esc suspiciunea legata de a~toritatea barbatilor cu mult nainte de a ncepe sa lucrez cu Bugental. I-~m devenit n sfrt;it pacient - da, mai nti de trei ori pe saptamna, det;i n timp a simplificat un pic lucrurile pentru mine, aranjnd doua dintre lntrevederi una dupa alta.
Arta cautarii interioare
analiza de cinci afundat saptamna, timpclasifa t;ibeneficiase de propria Bugental era ori pe n psihanaliza delctiva ani. n orice caz, nu era multumit cu profunzimea atinsa n propria analiza; drept urmare, s-a concentrat asupra lucrarilor lui Wilhel~ Reich t;i Fritz Perls pentru a devenit centrata pe experienta. Punctul c ntral al t;edintei de terapie era trairea momentului - ceea ce se nt la fenomenologic n mine nadnci ce vorbeam cu tehnica luiviata mea. Bugental a nceput terapia a timp t;ia intensifica el despre Freud a~Ociatiilor libere. Munca lui cu mine, instruindu-ma n arta cautarii: -
158
Asta e ceea ce as dori ca tu sa faci atunci cnd intri n cabinet, Bryan. Asaza-te pe canapea, acorda-ti putin timp ca sa ncepi sa te simti confortabil si gndeste-te la ceea ce te preocupa. Acorda o atentie sporita faptului cum experimentezi acea problema n corpul tau si n sentimentele tale. Apoi, descrie pe ct de deschis si de liber poti ceea ce se ntmpla n tine, n timp ce tu contempli problema ta. Spune-mi la ce te face sa te gndesti, cum te simti cnd mi vorbesti mie despre acea problema, cum era viata ta nainte si cum ti-ai dori tu sa fie viitorul. n timp ce faci asta, fii si cu un ochi pe sentimentele si senzatiile din corpul tau. Principalul lucru pentru tine este sa dezvalui pe ct de deschis si pe ct de liber este posibil ceea ce se petrece n constiinta ta atunci cnd esti aici. Nu te astepta ca eu sa spun multe'".Pur si simplu, dezvaluie-te dinauntrul tau. Astfel m-a nvatat sa ma folosesc de "constiinta sentimentului" n alegerea, descrierea si redescrierea problemelor mele. Am nvatat sa ramn concentrat pe sentimentele si senzatiile din corpul meu, care au devenit mecanisme de declansare a gndurilor, imaginilor, amintirilor, dorintelor, sperantelor, fFicilor, si tot ceea ce se scurgea prin constiinta mea de la un moment la altul. Pentru mine, instructiunile initiale ale lui Bugental au devenit regula de baza a psihoterapiei exitential-umaniste. Am ncercat din greu sa le urmez, pentru ca voiam sa i fac placere tatalui! Acum, cnd privesc n urma, instructiunile lui par mecanice si greoaie. Le folosesc rareori cu pacientii mei. Sunt tentat oricum sa folosesc instructiunile mai subtile pe care Bugental mi le-a oferit (adaptat din Bugental, 1978, p. 29-31): "Bryan, spune-mi, ce simti nauntrul tau pe masura ce mi spui aceste lucruri?"
"Bryan, asculta, vrei sa ncerci ceva pentru mine? Hai sa nu mai vorbim pentru o clipa, pentru ca tu sa intri n contact cu ceea ce se ntmpla nauntrul tau chiar acum. Acorda-ti ceva timp. Apoi revino si vezi daca poti sa-mi spui si mie putin din ceea ce ai gasit, bine?" "Bryan, simt ca se ntmpla multe n interiorul tau, chiar acum, pe masura ce mi spui aceste lucruri. Ai putea sa mi mpartasesti putin si din acelea?"
Pentru mine, un psihoterapeut novice, acestea erau comunicari elegante, care aveau efectul de a clarifica ceea ce Bugental credea a fi ntietatea subiectivitatii si faptul ca prima lui grija era aceea de a ma ajuta sa devin pe ct de subiectiv concentrat posibil n timpul sedintelor. Uitndu-ma napoi acum, cred ca m-a nvatat cel mai mult despre cautarea interioara prin modelarea procesului de cautare. De fiecare data
159
cnd l-am confruntat, m-a luat n serios. Adesea a cautat n propria subiectivitate ~i a dezvaluit ceea ce a gasit, de fiecare data cnd acest lucru era potrivit muncii noastre. mi amintesc o ora n care dezvaluirea de sine m-a nvatat mai mult despre cautare dect orice altceva mi oferise. Dupa aproximativ un an de terapie, viata i-a pus n fata un eveniment major ~io alegere, ambele inf1uentnd irevocabil munca mea cu el. Mai nti, prietenul lui, Al Lasko, un psiholog din California de Sud, a murit pe nea~teptate. Aceasta era o pierdere profunda pentru Jim, ~i toata lumea din comunitatea mica de existential-umani~ti ~tia acest lucru. n al doilea rnd,la scurt timp nainte sau dupa moartea lui Lasko, nu mi amintesc bine, a decis sa se retraga din practica privata. n aceste circumstante mi-a oferit un ragaz de aproximativ doi ani pentru a duce terapia la bun sfr~it. Nu ~tiu daca retragerea ~i moartea prietenului sau aveau legatura, dar decizia sa a fost ca o explozie pentru mine. Era ca ~i cum cineva ti-ar spune ca tatalui tau, pierdut pentru multa vreme ~i pe care l-ai re gasit de-abia de curnd, i se daduse o sentinta la moarte, exact n punctul cnd tu absorbeai toate calitatile care ti lipsisera o viata ntreaga. Ar trebui sa comentez mai pe larg asupra ramificatiilor deciziei lui pentru mine, mai trziu n acest capitol. Pentru moment, voi spune doar ca eram nervos ~i ntristat, dar ca am ngropat trauma. Dat fiind ca nca mai aveam doi ani, am decis sa folosesc timpul pe ct de mult puteam. Realitatile existentiale ale mortii ~i ale sfr~iturilor inevitabile ale vietii au devenit parte din terapia mea cu el, ncepnd din acel moment. ntr-o zi s-a mbolnayit ~i a trebuit sa mi anuleze ~edinta. n mare parte din cauza unei erori din partea lui, mesajul nu a ajuns la mine ~i am facut o ora ~ijumate pe drum pna la Santa R~sa, aparent degeaba. mi parea rau pentru Jim pentru ca era bolnav, dar eram ~ifoarte nervos fiindca mi pierduse din vedere nevoile. "Cred ca ai o rezistenta la a fi prezent pe de-a-ntregul cu mine", m-am plns eu la nceputul urmatoarei sedinte. Raspunsul lui Jim m-a transpus ntr-o dimensiUfle de profunzime si nteles care a parut complet supranaturala. Si-a nchis ochii, a ramas tacut timp de cteva momente, s-a ntors nspre mine ~ia spus ncet, plin de sentimente: - Ai dreptate. Am fost prins n problemele mele ... sfr~itul prieteniei mele cu Al... sfr~itul practicii mele private ... apropierea de sfr~itul vietii mele ... I Atunci cnd a spus aceasta a fost ca ~i cnd podeaua de dedesubtul nostru s-a deschis, iar Jim ~icu mine am plonjat mpreuna ntr-o fntna
160
care s-a deschis ntr-o vasta odaie subterana. Eram pe pamnt sfnt ~i o stiam. - Te gnde~ti mult la moarte, Jim? - Un pic, Bryan. - Ti-e frica de ea? Din nou, tacere ... n timp ce Jim ~i-a facut drum mai departe n jos n acea odaie misterioasa, eu urmndu-l. - Nu, nu neaparat. Nu mi mai e. Sunt obi~nuit sa mi fie teama. Acum sunt mai mult curios, foarte curios. Si am ~tiut ca acesta era adevarul sau pentru ca pentru mine energia din acea camera era ncarcata pozitiv. Acesta nu a fost aoar momentul decisiv n descoperirea mea a artei cautarii interioare, dar ~i unul dintre momentele cele mai tamaduitoare ale terapiei mele. Nici un barbat mai n vrsta, nici o figura paterna nu mi oferise vreodata acest dar al sinelui. M-am simtit onorat atunci cnd s-a deschis pe sine ~i mi-a aratat ceea ce reprezenta adevarul lui. M-am simtit mndru ca acest barbat pe care l-am iubit ~i admirat m-a dus n lumea lui personala. M-am simtit, de asemenea, mplinit n propria fiinta. Am simtit ca eram destul de mare pentru a l primi pe el n greutatea lui ~in profunzime. Aceasta nu a constituit o experienta grandioasa ~i n urma careia sa ma umflu n pene. M-am simtit solid ~i real. Poate pentru prima data picioarele mi erau sub mine, pe pamnt, ~iradacinile n pamnt. Acest eveniment m-a ajutat ~isa ma simt mult mai n siguranta atunci cnd accesez ~imparta~esc ceea ce gasesc n mine. Atunci cnd Jim a cautat n propria subiectivitate motivele pentru care a dat uitarii ~edinta mea, s-a deschis ~is-a dat pe sine mie, ~ieu m-am simtit pregatit sa ma ofer lui Jim.
Sinele Din acel moment cnd m-am cufundat, mi-am relaxat persoana sociala, mi-am contemplat problemele ~i am dezvaluit ceea ce am gasit n con~tiinta mea. Cele mai nsemnate probleme ale vietii mele - sentimentele mele de deficienta ~i frustrare ca psihoterapeut, relatia mea turbulenta cu logodnica mea, conflictul meu dintre spiritualitate ~ilume, frica mea de moarte -literalmente au venit de-a dura. Una dintre temele care ma preocupa sera cel mai mult era munca mea de psihoterapeut, despre care am vorbit adesea. Bugental a gestionat aceasta problema ca pe oricare alta. A devenit, simplu, punctul de
161
pornire al procesului de cautare. Pentru a ilustra: ncepeam sedinta prin a descrie dificultatile pe care le ntmpinam n a tolera furia unei paciente; care de fapt mi-a amintit de o problema similara pe care am simtit-o cu femeile n general. Atunci, mi aminteam de un vis, sa spunem, pe care l avusesem si n care "temeliile mele erau mncate de un rozator", fapt care ma facea sa ma ntreb daca pacienta mea mi submina n vreun fel stima de sine! Mergnd mai departe, as fi putut spune: "Fir-ar sa fie de stima de sine. Sunt asa de cu susul n jos, att de vulnerabil la ceea ce spun si simt ceilalti! Urasc asta la mine! Mi-as dori sa pot fi eu nsumi, cu toate calitatile si defectele si ca asta sa fie n regula". Toate acestea ma faceau sa mi dau seama mai departe "ct de mult mi doream sa am o stapnire de sine pentru a rezista atacurilor de furie ale pacientei mele, fara sa ma clintesc, fara sa fug". Apoi puteam sa ma gndesc la ceva legat de mama mea, care m-ar fi condus la descrierea relatiei mele cu logodnica mea, ca apoi sa ma ntorc la relatia cu pacienta mea. Uneori am tras de Bugental sa ma sfatuiasca n legatura cu pacienta mea, dar de obicei refuza, stiind ca aceasta ar fi facut sa deraieze procesul cautarii. mi amintesc ca odata chiar m-a ntrebat de ce aveam nevoie ca el sa si dea jos palaria de terapeut si sa devina consultantul meu. Acest fapt m-a facut sa descriu lipsa tatalui, ca si cum de aceea nu as fi stiut cum sa gestionez partile din mama care ma nspaimntau. Pe cnd eu vorbeam despre fiecare dintre grijile mele, Bugental asculta nu numai ceea ce spuneam, dar si sensurile implicite pe care le auzea printre rnduri. A acordat o atentie deosebita procesului - felurilor n care vorbeam, urgentei sau lipsei din acestea, starilor mele schimbatoare, modurilor mele de a respira, nuantelor mele de vitalitate si disforie, alegerii mele inconstiente a cuvintelor, actelor m~le ratate freudiene. S-a folosit de toate acestea pentru a dezvalui structurile subiectivitatii mele - identitatile mele constiente si inconstiente, pe care el le numea constructul meu de sine. De exemplu, a confruntat n mod repetat presiune~ pe care o puneam asupra mea n cautarea launtrica, inabilitatea mea de a fi pur si simplu un canal prin care continutul constiintei mele ar fi putut sa se scurga n afara mea n propriul fel autentic. Mi-a aratat acest lucru prin identificarea tendintei mele univers ale de a ma scinda ntr-un sclav care avea nevoie de imbold printr-un obiect intern dominator pe care l numea stapnul meu. Uneori ma identificam cu stapnul care pedepsea, care cerea perfectiune n arta cautarii; alteori ma identificam cu sclavul anxios care nu putea sa caute destul de n profunzime si -destul de liber. Am
162
vorbit despre felurile n care stapnul si sclavul au replicat imaginea tatalui meu , relatia mea cu el. si , n mod inevitabil, acest model a devenit vizibil si n relatia mea transferentiala cu Bugental. Mi-am proiectat stapnul asupra lui, ca un bun student, fortndu-ma sa intru n contact cu constiinta mea interioara, din dorinta de a-l multumi pe el si, n sfrsit, pentru a putea primi acceptarea si confirmarea lui. Atunci cnd nu mergea, perceptia mea asupra lui se preschimba n aceea a tatalui meu dezaprobator, care mi-a refuzat dragostea si afirmarea de care aveam nevoie. Am descoperit acelasi complex n ceea ce priveste relatiile mele cu studentii. Pe vremea aceea eram director clinic la o agentie, responsabil cu formarea a 12 terapeuti ncepatori. Formau un grup solid. M-am simtit de multe ori coplesit de refuzul supunerii din partea lor cu privire la probleme de cadru psihoterapeutic obisnuite, cum ar fi setarea tarifului si cerinta pentru pacienti de a-si plati orele anulate. Uneori ma simteam ca un profesor sever, preocupat de disciplina, care trebuia sa puna haturile pe un grup de adolescenti nflacarati si impulsivi, iar alteori ma simteam ca un copil criticat atunci cnd ei erau suparati pe mine din motivul ca nu raspunsesem asteptarilor lor. Am realizat, de asemenea, ca dimensiunile practicii mele de meditatie erau similar motiva te. Eram crescut romano-catolic si ma gndisem ca inclusiv convertire a mea la budism era motivata de puritate a unei nazuinte spre adevar, precum si de o dorinta de a ma simti special si de a compensa sentimentul deficientei n spatele grandiozitatii. Am mai descoperit si ca practica de meditatie era motivata de nevoia mea de a domoli judecata, renuntarea la Dumnezeu Tatal, ca si cum meditatia m-ar transforma oarecum n fiul sau perfect, n sfrsit, destul de demn pentru ca El sa fie silit sa-si arate gratia. O alta motivatie a meditatiei era de a-l seduce pe Dumnezeu ca autoritate puternica, spre a ma salva din moarte si nesiguranta. Aparent, sinelui meu copil inconstient i intrase n cap ca, daca as fi meditat, Dumnezeu s-ar fi cobort n ultimul moment, chiar nainte ca eu sa ma desprind din lume spre abisul ntunecat si singur, ca sa ma salveze chiar de moarte. Nu mai conta ca Dumnezeu n-a ridicat nici macar un deget pentru a-l salva pe Iisus cnd era pe cruce. Nu a ntrebat chiar si Iisus ntr-un sfrsit: "Doamne, pentru ce m-ai parasit?". M-am simtit zdrobit si umilit sa descopar ca imaginea mea de Dumnezeu, complexul meu de tata, si transferul meu asupra lui Bugental erau toate croite din acelasi material. Am devenit din ce n ce mai constient de ct de mic si lipsit de substanta m-am simtit sub toate acestea. , ,
Porma,eapentm p'iholapie .
Procesul Eu-lui Aceasta procedura a expunerii si'decons;ruF
163
ale sinelui meu si ale si cu mele ne-am la apogeu inevitabil, n vedere ca Bugental lumii mine a ajuns con1entrat pe paradigmeleavnd care subliniau spiritualitatea mea. Nu voi uita 1ciodata sedinta n care am vorbit despre cum voiam eu ca misticul pe mihe sa seinteriordin sa ma traga inconstientului meu, sa puna stapnire Hristcrs din ridice si adncimi1e n a spus:adncimileasta este spiritualitatea se90lului la mine cu scepticism si jos n "Bryan, lui extraordinare. Jim s-4 uitat al XVI-lea!" Eram socat si furios. Pentru prima data a~ crezut ca Bugental a gresit. Pentru mine, aceasta toateun esec empatic, o n;calcare a cadrului eu, contrasi o eroare tehnica, era ntr-una. Cu siguranta, am gndit terapeutic personalist, lui era se parea ca si reprima unlexistentialist, nu un transtransferul si mi de vina. Bugental era s~blimul n propria viata, iar acuzat de a nu fi fost capabil sa se mute e pe niveluri de constiinta existentiale pe niveluri de constiinta transpe sonale, sa se mute din grija sa pentru moarte si finitudine catre proble a mea mine reprezentata acum mi spunea el mie ca si eu reprimam SlUlimul nfinala, nsumi. L-am de iluminare si unitate cu Dumnezeu. Un alist jungian ar ntelege cu siguranta ca nazuiam la Sinele arhetipal si m-ar fi ajutat sa fi devenit constient de prezenta "lui", m-ar fi ajutat sa mi-organizez viata n jurul "lui" - punctul central n jurul caruia se ~ vrteste lumea, asa cum a formulat-o T.S. Elliot. Bugental a insistat, n schimb nu s-a Ia at. "Acel punct central", a sustinut el, "nu este o entitate n inconsti ntul tau, separata de tine.
I
constructelor inconstiente
aspru, chiar nspaimntator, pe cnd ma co runta cu felul n care mi-am creat esenta ntr-un "altul", felul n care i-am reliefat purul subiect ntr-un obiect care sa fie venerat, mai degr ba dect a-mi fi recunoscut Punctul central al fiintei si constiinta suntj,: e si ceea ce esti tu". Parea esenta ca o fiinta pura si constiinta. "Mistic~l Hristos, ca arhetip jungian obiect n constiinta. Este o imagine a realit tii, nu realitatea nsasi". Din acest moment, realitatea mea nu a ai fost aceeasi. Bugental mi .. existnd nauntrul tau, este un concept", s~ mers mai departe, "un alt ca fiind mic si neimportant pe lnga Dumn zeu, ca total altul, devenind rr;preuna o prima structura a identitatii ~e g. ~tie. concept de baza al meu leza astfel ~erfectiu.nea, singura s~r~a me~, un Cum aceasta stru~.tur~ si constiintei. M-am uitat n mine si am vazut un teribil nimic. Nu aveam a mceput sa Identitatea mea maI SImtIt ,elorlalti erau foarte relative; un sine solid. se clatme, nu am si identitatileru~I un punct central al fImteI
164
gndurile si sentimentele mele erau ca modelele-de vreme - vaporoase, schimbatoare si fluide. Oroarea pe care am resimtit-o a venit din experienta mea directa ca sinele cunoscut era pur si simplu inexistent ca tangibil si real. Identitatea mea de sine era construita din niveluri subtile de gnduri ce se iveau din urmele de memorie inconstienta, ncepnd cu primele ore de viata. Aceste urme au devenit, gradual, pietrele de temelie ale suprastructurii identitatii mele. Am devenit identificat cu imaginile de sine ca stapn, sclav, copilas avnd nevoie de protectia unui Alt binefacator total, cautator al lui Hristos mistic si oricare alte constructe, dintre care toate si aveau baza ntr-un sentiment de individualitate nradacinat n identificarea cu corpul meu fizic. Cu alte cuvinte, identitatea de sine este, n primul rnd, un Eu al corpului, dupa cum a recunoscut-o nsusi Freud. Identificarea mea ca un corp era fundatia acesteI ntregi suprastructuri. Sub aceasta oricum prevala golul. Mi-am recunoscut esenta ca nefiind nimic. Eu, ca "ceva", pur si simplu nu exista. Am devenit agitat. Daca nu sunt nici una dintre aceste identitati, atunci "Cine sunt?" si "Cine este Celalalt?". Aceste ntrebari mi-au invadat constiinta. ntr-o zi, pe cnd i descriam lui Jim cum ma simteam condamnat la o nimicnicie eterna, mi-a spus: "Bryan, tu simti ca nu esti nimic acum. Dar nu erai nimic nici nainte cnd te caracterizai ca ceva. Cum era atunci?" Aceasta ntrebare a fost ca un koan Zen. n acel moment, mintea mea a parut ca se opreste si am avut subtilul, dar extrem de puternic, sentiment ca eu, n mod esential nimic, a existat ca nimic, n afara timpului. Acest Eu, ca nimic, a fost martorul faraonilor din Egipt si al tuturor vremurilor trecute, prezente si viitoare. Eu-l fusese martorul tuturor acestor lucruri, nu ca o entitate individuala, ci ca o o prezenta vie care a parut n mod simultan fiinta/ constiinta pura. Toate continuturile pareau sa se iveasca din aceasta vasta, stiutoare,luminoasa fiinta/ constiinta. Mai mult dect a fi constiinta nsasi, acest Eu nu avea nici o forma, greutate, culoare, substata, localizare. n acele momente am savurat liniste si pace, pe lnga sentimente de pura bucurie. Aceasta experienta a parut, de asemenea, sa aline anxietatea mea cu privire la moarte. Eu-l pur parea sa fie lipsit de moarte, prezent oriunde si oricnd. Cicluri individuale circumscrise prin nastere si moarte pareau sa se iveasca n cadrul Eu-lui, dar Eu-l parea n tot acest timp transcendent acelor cicluri. n mod evident, nu aveam cunostinte directe ale realitatii vietii de dupa moarte, dar aceasta si alte experiente mi-au oferit o mai mare credinta ca ceva din fiinta umana supravietuieste mortii si este etern.
Formarea pentru psihotrrapie -
1 65
Si misticii orientali descriu experiente s~ilare celor pe care le-am experimentat eu. De exemplu, Bassui, un maestru Zen din secolul al )(N-lea, a spus: "Esenta Mintii tale nu este s1ilbiectal nasterii sau mortii" (citat din Kapleau, 1967, p. 173). Impresia mea era ca eu, ca prezenta vie, varatul Eu nu se naste niciodata, Ramne complet n afara timpului. transcendeam nasterea si moartea. Nu ex,'lsta moarte pentru ca adeManifestarea prin timp se desfasoara n cadrul procesului Eu-lui, aproape asa cum apar si dispar si schimbarile de vrfme n ciuda cerului senin. Astfel, eu, ca o prezenta vie si constiinta, se putea spune ca exist n acelasi staruitor, timp cu faraonii egipteni, nu ca o forma,' dividuala, ci ca un martor
scns: ~ mod similar, nteleptul hindus RamTa Maharshi (1959, p. 30) a Pentru ca sinele individual [sau constructu1de sine],care nu este nimic Sine [sau procesul Eu-lui] si s-aprins n robie,cautarea sa a Sinelui,prima altceva dect mintea, a pierdut cunoasterea c a ntitatii sale cucautnd un e sa natura eterna proprie, se aseamana cu ir:I a ciobanului adevaratul miel pe care tot timpul l cara n spate. n clnpul acestor momente am realizat adevaratul Eu nu n sensul atingerii r. ceva nou, ci pur si simplu n a fi ceeace sunt ntotdeauna si am fost ntotdeauna, dar nu am stiut-o, pentru ca adevaratul Eu era umbrit de continutul sinelui. Acum, dupa ce am transcens temporar sinele, Eul a iesitlla lasata la si stralucitor, desi fusese acolo tot timpul, "Apa mlastinJasaiveala clar statut devine limpede" este modul n care nteleptul chin~z Lao Tse a formulat acest lucru. Constructul de sine este namolul din ~pa Eu-lui, constiinta pura. Atunci cnd namolul se asaza, apa devi~e limpede, dar apa a fost dintotdeauna acolo. Aceasta mi reamintesfe de ceva, un maestru de meditatie mi-a spus odata: "Mintea ta se va relaxa treptat n iluminare". Pentru cteva scurte, sclipitoare momente, Atunci,m-am simtit eliberat de sinele meudin secolul al nteles o"In ac. asta roba nu exista dect mistic sufist limitat si am IV-lea: :icalalatribuita lui Abu Sa'id, un Dumnezeu" (citat n Vaughan-Lee, 1995, p.1204).
Cum vindeca psihoterapia: ce am nv~tat din perspectiva existential-umanista

S-a spus ca psihoterapeutii n formare ~vata cum sa practice psihoterapia mai mult din faptul de a beneficia Clepropria terapie dect din carti si facultati! Acest lucru a fost cu sigu~anta adevarat pentru mine.
166
Munca mea actuala de psihoterapeut are ca baze anumite postulate pe care le-am nvatat de la Bugental. n anii urmatori am facut un studiu al psihologiei de sine psihanalitice si a psihologiei junghiene care ofera ndrumari importante. Totusi, cred ca de-abia acum am nchis cercul complet, iar urmatoarele puncte ramn n permanenta baza ntregii mele munci.
1. Centralitate.l cautarii interioare. 2. Prezenta terapeutului si grija acestuia ca fiind centrale n facilitarea cautarii interioare. 3. Transferurile cu obiect de sine, care servesc ca fond al procesului de cautare. 4. Importanta distingerii ntre Eu, care este fiinta si constiinta pura, si sine, care este o constructie a identitatii mai degraba dect un dat constitutional.
n primul rnd, drumul meu n psihoterapia existential-umanista m-a nvatat sa privesc cautarea interioara ca fiind centrala n modul n care vindeca psihoterapia. Abordarea psihanalitica clasica este excesiv mentala si separata de ceea ce se ntmpla n subiectivitatea pacientului n momentul respectiv. Ceea ce se ntmpla cu adevarat n cabinetul terapeutului si ceea ce este cel mai direct (aproape tangibil) disponibil lucrului este momentul trait n prezent, fiinta pacientului si a terapeutului n acel acum. Aceasta nseamna ca toata devenire a constiintei pacientului, n special pe cnd se declanseaza n experienta somatica si afectiva si n sentimentul autentic al grijii pacientului pentru viata lui sau a ei, constituie nucleul principal al situatiei terapeutice. Subiectivitatea terapeutului este si ea concentrata pe usurarea dezvaluirii din cautarea interioara a pacientului. Faptul de a-i ajuta pe pacientii mei formeaza o relatie cu profunzimile propriei subiectivitati si ramne miezul muncii mele. ncerc sa i ajut pe pacientii mei, le ascult n profunzime constiinta extinsa si tot ceea ce este prezent n ei. Contribui prin cufundare a mea n curgerea asociatiilor lor si amplificnd-o cnd o percep ca "ascendenta" n experienta lor, atunci cnd ei au nevoie ca eu sa fac acest lucru. Astfet pacientii descopera ceea ce este dedesubtul gndurilor lor de suprafata si reactiilor emotionale si aduc n constient ceea ce este implicit si simtit n adncuri, dar neclar. Prezenta fizica si psihologica si capacitatea de raspuns ale teraF'eutului sunt, cu siguranta, de baza n crearea mediului terapeutic care faciliteaza procesul cautarii. Cu un terapeut cu care te simti n siguranta si continut cautarea interioara se dezvaluie cu mai mare libertate si
167
usurinta; fara prezenta terapeutului, cautarea este dificila, daca nu imposibila. Prezenta a fost prima calitate majora de a fi pe care Bugental a modelat-o. De exemplu, nimeni dintre cei cu care am lucrat de atunci nu a fost mai empatic si mai "aproape de experienta" dect el. L-am simtit de multe ori pe el nauntrul meu, cufundat n subiectivitatea mea mpreuna cu mine, pe cnd ne scurge am mpreuna pe cursul rului constiintei mele, ca niste Lewis si Clark ntr-o calatorie de descoperire a teritoriilor neexplorate din psihicul meu. n aceasta expeditie, el era de obicei tacut, niciodata intruziv. Era potent nsa din punct de vedere energetic, fie ca un timonier atunci cnd aveam nevoie de ajutor, fie ca o proptea, prezenta observatoare, atunci cnd nu aveam nevoie. Atunci cnd vorbea, o facea adeseori dat fiind ca ajungeam sa fiu prins n niste modele de gndire repetitive sau pentru ca voia sa ilurnineze ceva care se lupta sa se manifeste dinauntrul meu, ce nu puteam sa realizez pe cont propriu, ori sa puna ntrebari care sa ma cufunde mai adnc n subiectivitatea mea. Exista doua aspecte legate de prezenta lui Bugental care mi-au atras mie atentia. n primul rnd, a stabilit limite foarte clare, ceea ce a reprezentat un cadru sigur pentru a cauta n mine. Unul dintre cele mai dificile aspecte ale faptului de a fi n terapie la el era pozitia sa centrala n cadrul unei comunitati mici de profesionisti care formau si consultau si care, n cteva momente, chiar i-au solicitat terapie. Desi pastra cu strictete confidentialitatea, m-am simtit jenat n cteva ocazii sa-mi ntlnesc colegi care au trecut pe lnga rnine pe hol atunci cnd veneam sau plecam de la sedinte. mi amintesc de o conversatie pe care am avut-o cu el si n care m-am plns de sentimentul de a fi expus. Nu era nimic de facut, cu exceptia faptului de a aranja astfel nct sa ajung la sedinte punctual si astfel sa evit ntlnire a cu persoanele pe care le cunosteam. Dat fiind ca eram parte a acestei mici comunitati, oricum, mi-a recomandat sa nu mpartasesc sedintele de terapie cu membrii comunitatii noastre si, n cazul n care doream sa discut ceva, sa o fac numai cu persoane n care aveam ncredere, din afara grupului nostru. O alta calitate care m-a ajutat sa ma simt n siguranta a fost dorinta sa de a-si dezvalui propria subiectivitate atunci cnd parea relevanta pentru munca noastra, ca atunci cnd mi-a mpartasit sentimentele lui privitoare la moartea prietenului sau. Acesta a constituit un aspect att de important al modului n care terapia a vindecat nct mi-am propus sa citesc tot ce puteam despre dezvaluirile terapeutului. Multi ani am crezut ca trebuia sa cunosc constient structurile subiectivitatii pacientului,
f ~
168
J.D.
n care pacientul urma sa absoarba ceea ce dezvalui am eu si faptul ca eu o dezvaluiam. Apoi m-am gndit ca as fi putut face o alegere con~tienta ca sa fiu sigur ca dezvaluirea mea va antrena individuatia pacientului n loc sa o deraieze. Acum acest proces se ntmpla intuitiv n mine, dincolo de pragul constiintei mele constiente. n general, nu ma dezvalui foarte frecvent, dar cnd o fac este direct relevanta cautarii pacientului si adesea se dovedeste a fi semnificativa. Acest lucru este n mod clar ceva ce am nvatat de la Bugental si mi-a servit foarte bine peste ani. mi mai vine n minte nca ceva legat de prezenta lui Bugental. Atunci cnd eram n terapie la el, m-am simtit extrem de ncrezator n ceea ce priveste munca mea ca terapeut. La nceputul formarii si n primii ani de cariera profesionala, majoritatea terapeutilor ncepatori se lupta cu anxietati accentuate. Sunt, de obicei, ngrijorati ca nu au pacienti, si, o data ce i au, le este frica sa nu i piarda. Aceasta face ca legatura cu pacientii sa fie dificila, si nu cum o cere situatia. Din cauza anxietatii lor, proaspetii terapeuti pot fi prea draguti si prea ntelegatori sau se pot simti nesiguri atunci cnd trebuie sa tina friele, daca este nevoie. n schimb, n timp ce eram n terapie la Bugental, ma simteam sigur pe mine. Nu aveam nici o problema n a stabili tarife, sa cer viitorilor pacienti sa vina de doua ori pe saptamna, sa insist ca ei sa si ia n serios terapia si sa-i confrunt atunci cnd era necesar. Este adevarat ca aveam maretia mea defensiva, dar aceasta era doar de suprafata. Nu, privind n retrospectiva cred ca mprumutam stabilitate a si calmul lui Bugental, maniera sa nonanxioasa, puterea sa si le ncorporam n mine. A fost dureros de evident, dupa ce terapia mea a luat sfrsit, ca aceste calitati nu mi apartineau mie cu adevarat. De-a lungul coborsurilor si urcusurilor prezente n dezvaluirea sinelor mele si n descoperirea prezentei vii a procesului Eu-lui, Bugentat a ramas un punct central n universul meu emotional haotic - constant, stabil si calm. Stabilitate a lui mi-a dat posibilitate a sa mi relaxez apararile si sa fac coborrea n nimicnicia larg deschisa unde m-am gasit pe mine. Era acolo atunci cnd aveam nevoie de el. Astazi, dupa ce m-am cufundat n psihologia de sine psihanalitica, nteleg ca dezvoltasem un "transfer al idealizarii obiectului Sinelui" cu terapeutul meu. Nevoile mele de dezvoltare arhaice din copilarie au fost reactivate, iar Bugental a raspuns n mod optim acelor nevoi, dnd astfel ocazia proceselor de individuatie deviate sa intre pe cursul normal. Bugental a fost cel care mi-a identificat structura stapn-sclav si a elucidat functionarea acestora n gndire a mea, relatiile mele si transferul meu asupra lui. Cred ca aceasta a aplanat parte din dimensiune a repetitiva
169
a transferului. Oricum, n fundal, un transfer al idealizarii obiectului sinelui a functionat. Ceea ce este important este ca terapeutul sa fie disponibil pentru att de mult ct dureaza pentru pacient sa idealizeze, sa devoreze si sa metabolizeze terapeutul. Asa cum am mai spus, psihoterapia mea cu Bugental s-a terminat prematur. Bugental ncetase sa mai ia pacienti noi pe permen lung, cu doi ani nainte, iar atunci, la 68 de ani, si ncheia practica si se concentra doar pe scris si pe consultatii. Ca urmare, terapia mea nu a avut un sfrsit firesc. Nu am ales sa termin terapia. Sapte sau opt luni dupa ce am gustat viata pura a Eu-lui, el si-a nchis cabinetul. Treptat, am realizat ct de abandonat m-am simtit si ct de traumatic a fost acest sfrsit prematur. Atunci cnd terapia mea s-a terminat, acest transfer a ramas nerezolvat si nu a avut loc o restructurare a sinelui pe linie pozitiva. Mai mult dect att, nici nu puteam sa-i spun despre sentimentele mele de abandon, pentru ca idealizarea mea se mentinea. Nu puteam sa concep sa-i aduc cumva la cunostinta sentimentele mele cum ca m-a parasit. Acest lucru era important pentru ca nsemna ca o parte majora a complexului meu de tata, referitoare la abandon, nu fusese rezolvata si transferul idealizarii nu fusese depasit. La un an dupa ce s-a terminat terapia, m-am recasatorit, si astfel capacitatea mea pentru relatii interpersonale s-a mbunatatit semnificativ. Cu toate acestea, Bugental ma expusese realitatii relative a sinelui si ma deschisese procesului Eu-lui. Aceasta a satisfacut multe dorinte arzatoare spirituale si m-a ajutat sa fac fata anxietati10r legate de moarte, dar eram lasat la granita dintre golul Eu-lui pur si forma sinelui. Doar cnd eram ferm implicat n analiza jungiana, am nceput sa ma reasez, sa simt echilibru n lume si sa traiesc n acelasi t~mp si ca sine, si ca Eu pur. n acel moment am descoperit ca nesiguranta mea ontologica este insecuritatea intrinseca a sinelui atunci cnd simte, separat si discociat de sursa sa, procesul Eu-lui. Doar ntrezarisem Eul pur; nu mi gasisem rezidenta permanenta acolo si, cu siguranta, nu aveam nici o idee despre cum sa fiu gol intrinsec si n lume ca individ, n acelasi timp. Am nvatat ca vindecarea acestei disocieri fundamentale n psihicul uman cere psihoterapie intensa, cu o durata de ceva ani, precum si o practica a meditatiei pe o durata ndelungata. Sunt sigur ca terapia mea ar fi continuat cel putin ctiva ani, daca Bugental ar fi ramas n practica privata. Sunt, de asemenea, convins ca mi-as fi maturizat nevoia de el si ca as fi gasit propria sursa interioara
170
de putere a lui. At;a cum d aceeasi masura n a fost traumatic sa o am petii ntelepciune, ur. fost, sfrsitul nostrucare mi-am permissi mie am nceput sa caut un alt terap~ut la cteva luni dupa ultima sedinta cu el. Aceasta cautare a fost durtroasa si dezamagitoare, pentru ca nici un terapeut nu era Bugental. integrez imaginea lui Bugen al. Mi-a trebuit mult timp si cu ajutorul unor analisti junghieni care ca s~va ndrumeacest l metabolizez si sa ncep sa sa sfrsit, sa-I internalizez si sa Mi-a luat multi ani sa procesez practicfie numai copii ale lui. care sa-mi para creativecum faceam si care sa nu psihoterapia n felu~i Nu l mai copiez, asa si autentice odata, acum mi ofer propriile ex~eriente de viata si pe mine nsumi. Totusi, uneori mi-l imaginez pe eli asezat lnga mine atunci cnd stau lnga canapea ascultndu-i pe ~acientii mei. Atunci nsa mi imaginez si ma gndesc ca un consiliu d stramosi ma nconjoara si ghideaza cariera colegului lor mai tnar. Chiar dupa ceva ani de a aliza jungiana, privesc oricum acei trei ani prezentele analistilor mei j~ghieni Si.ale consultantilor de caz. Uneori n procesul de cautare can~peaua lui Bugental si cnddezvoltarea mea cnd am stat ntins pe ca !xperiente hotartoare n am fost angajat personala si profesionala. fu pot dect sa leg tot ceea ce am nvatat despre cum vindeca psiho lerapia de acei ani de terapie cu Bugental, pentru a ma conecta la cur ntul continuu de subiectivitate si a elibera constiinta si viata pura a E -lui de constructul de sine. Aceasta emancipare a E -lui pur a fost profund vindecatoare. Peste ani, ceea ce am nvatat din cele experiente a fost ca acele concepte de sine ale mele sunt complet arbitrare si sunt bazate nu pe realitatea de aici si acum, ci pe urme de emorie care sunt formate din primele momente de viata. Treptat, ac ste urme de memorie fuzioneaza n reprezentari de asupra lumii ~i ceea ne nsine. si ne organizeaza perspectiva sine si de obie~t, asupracenoua formeaza Identitatile noastre vedem lumea si astfel doar.1antome. Ele actioneaza ca grilaje prin care cunoscute sunt pe noi ns1e n acea lume. avut ca rezultat si o impresie convingatoare ca mi recreez lumea ca noua, mai dinAceasta realizare a gener~t un sentiment ode extrema grila Eu-luiAmeu moment n moment, si .a pot alege sa vad prin libertate. sau direct cu ochii mei. Ast el, perceptiile mele au devenit mai directe si mai putin nascocite si a parut sa conceapa realitate a n sine mai degraba dect realitate a pe ceputa printr-un grilaj al Eu-lui. Dintre toate lucrurile rem. rcabile pe care le-am nvatat n psihoterapia
existential-umanista, aceast] este parte a mostenirii care-mi ramne mie,
171
esenta acestei munci si temeliile mele - sinele, aparent necesar noua pentru a ne nvrti prin viata, este o constructie a constiintei, si n nici un caz esenta noastra. Exista o putere n noi, care este exact inima fiintei umane. Este ceva care nu exista n sensul obisnuit, nu este deloc un lucru obiectiv; totusi, acest adevarat Eu, subiectul pur, viata pura, este sursa incomprehensibila a tuturor posibilitatilor umane.
Bibliografie:
Atwood, G.E. ~i Stolorow, R.D., Faces in a doud: Intersubjectivity in Personality Theory, Aronson, Northvale, New Jersey, 1993 of an exisBugental, J.F.T, Psychotherapy and process: The fundamentals tential-humanistic approach, Addison-Wesley, Reading, Massachusetts, 1978 Bugental, J.F.T, The search for authenticity: An existential-analytic approach to psychotherapy, Irvington, New York, 1981 Bugental, J.F.T, The art of the psychotherapist, Norton, New York, 1987 Kapleau, P., The three pillars of Zen, Beacon Press, Boston, 1967 Ramana Maharshi, The collected works of Ramana Maharshi, A. Osbome (ed.), Rider, Londra, 1959 Vaughan-Lee, L. (ed.), Travelling the path of love: Sayings of Sufi mas ters, Golden Sufi Center, Invemess, California Yalom, 1., Existential psychotherapy, Basic Books, New York, 1980
Capitolul 11
Rolul terapiei individuale si maritale n dezvoltarea mea

de Clara E. Hill
Unul dintre scopurile mele majore n viata a fost sa ma nteleg pe mine nsami, cine sunt si nspre ce ma ndrept. Sunt de acord cu Socrate, cum ca viata neexaminata nu merita traita. M-am angajat asadar n multe eforturi de a ma ntelege pe mine, familia mea si pe aproape fiecare persoana cu care intru n contact. Desi ma simt agitata atunci cnd vine vorba sa ma dezvalui n astfel de discutii publice, am decis sa fac acest lucru pentru ca sper ca faptul de a-mi face auzite experientele poate sa ajute alti oameni n calea lor catre ntelegerea de sine. Mai nti voi descrie cteva experiente nonterapeutice care mi-au influentat dezvoltarea, pentru a oferi contextul general, dupa care voi discuta despre efectele terapiei individuale si maritale de lunga durata n dezvoltarea mea. Dragostea mea pentru introspectie mi-a fost cultivata probabil n familie, n sensul n care toti am ncercat sa ne ntelegem pe noi nsine si totodata unul pe altul. Din nefericire, aceste ncercari de a ne ntelege pe noi nsine si pe altii nu s-au transpus n comunicare, ci mai degraba au luat o forma verbala (critica) despre alti membri ai familiei, atunci cnd acestia nu erau prezenti. Mai mult dect att, valurile familiei nu erau ndreptate nspre cautarea de terapie n vederea rezolvarii problemelor, ci nspre Dumnezeu si o mncare sanatoasa, ca raspuns la toate problemele. Religia a avut o influenta puternica n copilaria mea. Tatal meu se formase pentru a fi preot baptist, iar parintii mei erau crestini devotati. Potrivit parintilor mei, exista un singur drum adevarat, iar raspunsurile erau toate scrise n Biblie. Erau multe lucruri pe care nu puteam sa le facem (sa dansam, sa fumam, sa bem, sa jucam carti, sa facem sex premarital). Eram ncurajati sa fim diferiti de ceilalti si sa ne dedicam
173
vietile lui Dumnezeu. Desi Biserica ne-a nvatat sa nu gndim pentru noi, parintii ne-au nvatat sa citim si sa gndim pentru noi, lucru pe care l-au regretat mai trziu, atunci cnd surorile mele si cu mine ne-am ndepartat toate de Biserica. M-am deziluzionat n timpul liceului, atunci cnd disputele dintre membrii Bisericii au cauzat dezbinarea si cnd tatal meu nu a reusit sa mi ofere raspunsuri convingatoare la ndoielile mele. Am ramas prudenta si suspicioasa cnd oamenii ncercau sa mi ceara sa devin o credincioasa adevarata si si foloseau farmecul personal pentru a ma influenta din punct de vedere emotional si a ma converti, asa cum se ntmpla n Biserica Baptista. Atunci cnd aveam 19 ani si eram studenta n anul al II-lea la Southem lllinois University, m-am dus la centrul de consiliere al universitatii pentru ca eram deprimata, dat fiind ca suferisem importul tranzitiei spre o comunitate universitara larga, venind dintr-un camin restrictiv, religios; pentru ca nu reuseam sa mi aleg o specializare si pentru ca nu stiam cine eram sau cine voiam sa fiu. Nu stiam cum sa cer ajutor n problemele mele existentiale, asa ca am cerut ajutor n privinta problemelor mele vocationale. Consiliera nu a fost empatica; nu mi-a pus ntrebari despre mine, ci doar m-a programat pentru un test vocational. Nu m-am ntors niciodata sa dau acel test. Si acum ma enervez cnd ma gndesc ct de mult aveam atunci nevoie de ajutor, fara sa-I primesc. mi amintesc un comentariu pe care un administrator din centrul de consiliere l-a facut mai trziu, si anume ca nu era nevoie sa faca mai mult pentru a ncuraja studentii sa se foloseasca de facilitatile de consiliere, pentru ca si asa listele de asteptare erau prea lungi. Experienta mea mi-a strnit interesul spre ceea ce i retine pe oameni din a cauta ajutor si chiar mi-am conceput lucrarea de diploma pe aceasta tema. Ramn nsa cu o convingere, anume ca trebuie sa ne dam mai mult silinta pentru a i tnvata pe terapeuti sa recunoasca problemele nerostite ale clientilor si ca trebuie sa ntreprindem mai mult pentru a face terapia mai accesibila oamenilor. Mi-a placut cursul de introducere n psihologie si nu mi-a placut nici o alta specializare, asadar am decis sa ma specializez n-psihologie. Dupa ce am lucrat o vara la un spital de boli mintale, mi-am dat seama ca vreau sa lucrez cu oameni "sanatosi". Asa ca am nceput scoala de studii postuniversitare n psihologia consilierii, n 1970, la Southem lllinois University. Era n toiul protestelor studentilor privind Vietnamul si la nceputurile miscarii feministe. Era foarte incitant sa fii pe vremea aceea la studii postuniversitare, dat fiind cte se ntmplau pe plan cultural. Programul de consiliere psihologica la Southem lllinois University era un loc minunat n care te puteai afla pentru ca facultate a era foarte
174
centrata pe client, ne trata ca pe niste colegi, ne permitea sa schimbam programa analitica si ntarea specializarea prin educatie. O foarte importanta influenta asupra mea a avut-o ntlnire a cu viitorul meu sot, James Gormally, n timpul studiilor postuniversitare. Eram doi dintre cei patru studenti admisi la programul postuniversitar din anul 1970 si singurii care au absolvit. Jim a fost cel mai bun prieten al meu de cnd ne-am cunoscut si una dintre cele mai importante influente pozitive din viafa mea. Este blnd si se poate vorbi cu usurinta cu el despre orice. Faptul de a fi n aceeasi profesie si de a nvata cum sa facem terapie ne-a oferit abilitatile necesare de a ne asculta unul pe celalalt si de a face fata problemelor. Un impact profuna pe care studiile postuniversitare l-au avut asupra mea, personal si profesional, a fost nvatarea abilitati10r de ajutorare (cum ar fi reflectarea sentimentelor, interpretarea). Fusesem ntotdeauna o persoana care asculta, dar m-am folosit de ascultare n primul rnd ca aparare mpotriva relatarilor despre mine. Faptul de a fi nvatat abilitati de ajutorare m-a deschis n a folosi acele abilitati de ascultare ca un prim pas n a fi empatica si a-ni pasa de ceilalti. Aceste abilitati mi-au dat si ncrederea n a sti ce sa fac cu clientii mei. Fundamentul teoretic pentru abilitatile de ajutorare a fost teoria centrata pe client, care se potrivea valorilor mele umaniste. Nu eram nsa atrasa de calitatea dogmatica a abordarii abilitatilor de ajutorare, asa cum am nvatat-o. Eram nvatati ca exista un anumit mod de a face terapie (de pilda ca o declaratie empatica era o reflectare de sentimente, ca ar trebui folosite 12 reflectari nainte de a trece la o interpretare, ca, daca starea clientilor nu se mbunatateste, este n totalitate din vina terapeutului). Am reactionat puternic mpotriva faptului ca mi se spunea ca exista doar un singur mod corect de a face terapie, mai ales data fiind fragilitate a dovezilor empirice ale acestor asertiuni. Ni se cerea sa credem ceea ce ni se preda, fara a ne pune ntrebari. Aceste cerinte de loialitate erau prea asemanatoare cerintelor Bisericii Baptiste de a crede fara a cerceta. n ciuda dogmatismului abordarii, am fost n stare sa iau lucrurile bune din experienta de a fi nvatat abilitatile de ajutorare. De fapt, mi-am petrecut mult din cariera de cercetare testnd efectele tehnicilor terapeutice si am revenit de curnd la revizuirea abilitatilor de ajutorare n ceea ce consider eu a fi o abordare mai flexibila, cu continut teoretic si bazata empiric (Hill, 2004; Hill si O'Brien, 1999). Am fost influentata, n timpul studiilor postuniversitare, de teoria behaviorista. Am avut un profesor foarte bun, care era foarte dedicat si priceput n a ne demonstra tehnicile behavioriste. Dupa ce am terminat
F ih ormarea pentru ps oteiaple .

I .
175
studiile postuniversitare, am fost influentata si de teoriile psihodinamice. Mai mult dect att, faptul de a preda diferitele abordari m-a fortat sa pentru mine ca o abordare integrativa are ce~mai mare sens. este clar evaluez caracteristicile pozitive ale fiecareia ~ parte. De fapt, n timpul studiilor postuniversitare am fost influentata si de conducerea de cercetare. Era distractiv si mi fac~a placere sa accept provocarea de a ma gndi la diferite idei, pentru ca apoi sa gasesc o modalitate de a le testa. mi placea, de asemenea, ideea caIterapia implica o abordare stiintifica personala, n care terapeutul nceatca ntotdeauna sa fie constient de cum raspunde clientul si de ceea cJ functioneaza. Am avut cu siguranta parte, n mare masura, de supervizarea necesara nca din timpul studiilor postuniversitare s~ m-a ajutat mult sa cstig ncredere experiente de mele terapeutice. Darda fi influentat specifice ale vreunei n abilitatile supervizare care sa f).uam amintiri n vreun fel n dezvoltarea mea. Am amintiri specifice dkspre ajutorul supervizarii din timpul formarii practice, pentru ca supefizorul meu m-a ncurajat sa devin mai m-a deschissi spre ncerc o mal mare ncredere n diferite. sa a avea un IljUmar de tehnici intuitia ncurajarea lui spontana mea ca terapeut. I O alta influenta importanta n dezvoltarea mea au avut-o grupurile de ntlnire, care erau foarte populare la vremea Aceeacnd eu eram la studii postuniversitare. Grupurile de ntlnire erau fOlOSite mod de a-i ajuta ca pe oameni sa nvete cum sunt perceputi de ceilalti. Primul nostru curs de an de consiliere si de psihologie clinica pentfu studentii deja absolventi amintesc ca initial eram ngrozita si ca state ca o statuie nghetata, fara a sa scot o vorba. Din fericire, colegii mei de fa~r1Vm-au abordat de grup. mi gru un conducator cu blndete de facultate a format un grup de ntlnire
I
si am nceput sa ma deschid ct de ct. Mi-am drt sean:taca nu eram singura care avea p~obleme, chiar daca ceilalti stude~ti pareau ceva mai adunati dect mine. In timpul studiilor postuniversitare am condus cteva grupuri de ntlnire cu studenti si am luat parte la ctefa dintre ele. Aceste grupuri de ntlnire erau extrem de benefice, furniz~du-mi un leedback despre cum ma descurc si instruindu-ma asupra pro,cesului grupului. nceput ca asistent universitar n program 1 de consiliere psihologica n Departamentul de Psihologie din Universi of Maryland si am nceput Mi-am luat doctoratul n consiliere PSihflOgiCa, m-am maritat, am sa am o practica privata de mica amploart n 1974. Aceasta a fost o perioada plina de tranzitii, mai ales n senstl maturizarii. Mi-am continuat ncercarile de crestere personala. Faceam parte dintr-un grup de ridicare a constiintei feme11or, pe care l-am frecventat
I
176
J.D. Geller, J.c. Norcrass, D.E. Orlinsky
saptamnal, timp de ctiva ani dupa terminarea studiilor postuniversitare. Mare parte a membrilor grupului erau terapeuti proaspat casatoriti, care se pregateau sa aiba copii, asadar se discuta despre casatorie si tranzitia la a deveni parinte. Am ramas prieteni apropiati cu doua dintre cupluri, care ne-au devenit mai familiare. De curnd chiar, ne-am ntlnit din nou pentru cteva sedinte n care am discutat despre tranzitiile legate de faptul de a ne lasa copiii acasa, n timp ce ne-am gndit la urmatorii pasi de urmat n cariera. Am fost implicata si n doua grupuri de supervizare, pentru ctiva ani, la nceputul carierei mele, cu doi supervizori diferiti. Experienta cu unul dintre supervizori, o persoana bine cunoscuta, agresiva, dogmatica, un barbat conflictual, a fost una negativa. mi amintesc cum am bufuit n lacrimi de cteva ori cnd m-a confruntat ntr-un mod extrem de crud; era un om caruia i lipseau empatia si ntelegerea. Celalalt supervizor (o femeie) a fost mai benign, dar nu ntr-o maniera memorabila.
Terapia individuala'
Am decis sa mi ncep terapia individuala n 1975, dupa ce m-am casatorit si mi-am nceput lucrul la University of Maryland. Nu mi aduc aminte imboldul initial de a cauta terapie, dar probabil ca a avut, n parte, de-a face cu anxietatea mea universala, dificultate a de a mi pastra o identitate separata, nemultumirile legate de serviciu, problemele de control al greutatii si disputele constante cu mama mea. n retrospectiva, are sens faptul de a fi cautat terapie n acel moment al vietii mele. Mai devreme n viata, cred ca eram prea vulnerabila pentru a fi fost capabila sa tolerez terapia. n acest moment nsa dobndisem ceva ncredere n mine att din punct de vedere personal (eram ntr-o relatie cu un om extraordinar), ct si profesional (mi terminasem doctoratul si mi asigurasem o pozitie profesionala foarte buna). mi doream terapie individuala mai degraba dect terapie de grup. mi doream un terapeut doar pentru mine. Fusesem cea mai mica dintre cei patru copii dintr-o familie n care bunatatile emotionale erau limitate si nu doream sa mi mpart terapeutul cu altcineva. mi doream sa gasesc o femeie psiholog, cu experienta, care sa fie relativ apropiata de mine n termeni de vrsta si loc, care sa aiba o orientare umanista si care sa fie blnda si cu o puternica patrundere psihologica. Voiam sa merg la un terapeut care sa nu fie dogmatic si care sa nu creada ca are raspunsurile corecte, dar care sa ma asculte si sa ma ajute sa cresc. Era, de
Fonnam pentru PSihottraPie. 177 asemenea, important pentru mine ca terapeutul meu sa nu-i fie terapeut nici unei alte persoane pe care o cunosteamrsi nici nu voiam sa merg la un terapeut pe care colegii mei l stiau. Cun9steam o seama de persoane care mergeau cu toate la acelasi terapeut, d.ar eu nu voiam sub nici o forma tipul acela de comunitate incestuoJsa. Voiam pe cineva doar pentru mine. n sfrsit, mi doream terapie Ide lunga durata, pentru ca stiam ca era nevoie de ceva timp pentru a trece prin problemele mele. Este important de notat si ca terapia profu~da, de lunga durata, era un fel de norma la acea vreme, mai ales pentrl} terapeuti. Binenteles ca asemenea cerinte au facut s~tuatia de a gasi un terapeut destul de dificila, pentru ca nu puteam sa ra bazez pe recomandari. Din fericire am gasit o lista de terapeuti p~ care o alcatuise grupul lui Ralph Nader. (N-am mai vazut o astfel de Itsta de atunci.) Pe acea lista am gasit-o pe dr. Rona Eisner, un psiholog clinic care ndeplinea toate criteriile mele. Chiar si mai important decjt att, mi-a placut de Rona atunci cnd am ntlnit-o. Nu am ales-o pe Rona pentru reputatia ei (care era una considerabila), ci maiprobabfl capentru ca fi simtit conconfortabil cu ea. n retrospectiva, degr~ba nu m-as ma simteam fortabil sa ntrerup tratamentul n cazul ~ care nu as fi placut-o (ea era totusi singura terapeuta pe care o smjl.asem). Drept urmare, pot modul mai degraba impersonal n care o al~sesem. M-am vazut cu Rona, ca eram norocoasa pentru terapie individuala, timp de 28 de spune cu ntreruperi cu tot, pentru ca ea er~~1 extraordinara, dat fiind si ani, n total 580 de sedinte. Ar trebui sa specific ca am contactat-o re Rona atunci cnd mi s-a cerut initial sa scriu acest capitol. Ea a cit~t o varianta ne terminata a capitolului, mi-a furnizat toate datele sedTIltelor mele, a verificat materialul factuat a facut sugestii pentru adau~iri si :r:ni-adat permisiunea de a-i folosi numele. M-a sustinut sa scriu alCestcapitol si i-a placut felul n care am caracterizat-o.
I
Ca nfatisare, Rona mi amintea de manp.a. Atunci cnd am nceput terapia, arata la deosebire arata de mama, Rona chiar ma asculta, sa ma maturizez. Spre fel cum nsa mama atmtci cnd a~ nceput era o prezenta consistenta si ma trata ca individhalitate. Era cu aproximativ 10 ani mai n vrsta dect mine, era evrei{a, era casatorita si avea doi orasului, asa ca ntotdeauna am presupu9 rtr-o era destul de draguta a copii. Sotul ei era medic internist si traiau ca zona foarte nstarita. Conduse se o clinica, dar atunci cnd am nceput sa merg eu la ea se implicase ntr-un grup de practica restrnsl Existau asadar cteva diferente (evreica versus crestina, 10 ani 1erenta de vrsta, statutul
178
socio-economic), dar acestea nu mi pareau la fel de importante cum mi se pareau similitudinile dintre noi (sex, orientare teoretica). Primul meu episod de terapie individuala a durat trei ani si a implicat una sau doua sedinte pe saptamna. Am amintiri foarte vii despre anxietatea mea atunci cnd trebuia sa vorbesc despre mine n primul an de terapie, astfel nct trebuia sa fug cel putin o data, n timpul majoritatii sedintelor, la toaleta. mi amintesc la fel de viu si ca Rona tricota n timpul tuturor sedintelor. M-am simtit ranita, pentru ca am crezut ca nu era posibil ca ea sa ma asculte. Eram sigura ca tricota pentru ca eram plictisitoare, sentiment destul de familiar mie, de altfel. Atunci cnd parea adormita (ocazional, a si adormit), am adaugatacea dovada sigurantei mele ca eram un client plictisitor, cum probabil si eram, pentru ca ma simteam att de n defensiva si speriata de a ma deschide, de frica de a nu fi respinsa sau de a fi plictisitoare. Nu am mentionat sentimentele mele legate de faptul ca tricota sau ca adormea n terapie la vremea aceea. Mi-am petrecut ore ntregi ntre sedinte gndindu-ma la Rona si la ceea ce am discutat n terapie si planuind ceea ce voiam sa discut n sedinta urmatoare. Am"vorbit fara ncetare si despre experientele mele de terapie cu sotul meu si prietenii apropiati, care erau si ei n terapie. Faptul de a ma afla n psihoterapie era parte majora a identitatii mele la acea vreme. Terapia mi era foarte de ajutor, chiar daca era si producatoare de anxietate. Rona a facut multe lucruri care mi-au fost de ajutor. mi amintesc clar una dintre dezvaluirile de nceput ale Ronei. Vorbeam despre cum nu mi era posibil sa combin cariera si familia. Mi-a reamintit ca ea fusese capabila sa le combine, drept pentru care era, cu siguranta, posibil. Nu s-a dezvaluit mult peste ani, dar atunci cnd a facut-o a fost desigur ntr-un moment important. Rona se folosea de dezvaluirile de sine pentru a-mi arata ca eram asemanatoare si ca sa mi serveasca drept model pentru ceva la care aveam nevoie sa ma gndesc sau sa fac. Rona a lucrat cu mine n cadrul unei orientari psihodinarnice de lunga durata, n care privesti ndeaproape istoria de familie, fiecare parte a relatiei si a transferului si nainte zi cu grija si ncet spre ncheiere. De aici nainte mi-a oferit o multime de interpretari. ncerca sa ma faca sa nteleg ce se ntmpla si ceea ce ma facea sa actionez asa cum o faceam. Obisnuia sa revina n mod repetat la anumite lucruri din copilaria mea, care erau cruciale n formarea mea (cum ar fi faptul ca sora mea mai mica a murit atunci cnd eu aveam trei ani). Obisnuia sa faca conexiuni ntre relatia noastra terapeutica si relatia mea cu parintii. Ar trebui sa specific si ca interpetarile ei erau facute ntr-o maniera colaborativa. Nu era
179
mpreuna pentru a ncerca sa ntelegem c ea ce se ntmpla. Ea mi-a ncurajat introspectia si independenta. n timp ce era interpretativa si uneori c .ar confruntativa, Rona era expert suportiva vorbi mie despre mine nst~L, ci maisa vorbesc lucram foarte n a-mi si empatica. M-am simtit n siguranta degraba despre aproape orice. Am simtit ca putea sa mi irlteleaga stradaniile. De fapt am simtit ~a Rona era un depozit al meu p~ntru tot ceea ce gndeam si ma auzise. Aveam nevoie sa i spun ei luc uri pentru a sti ca s-au ntmplat. Isi amintea ceea ce ei lucruri, st am ca ea era pentru ca ea simteam. Si daca i spuneam spusesem. sti~m ca existam acolo sa mi reaminteasca faptul ca existam. mi este grelf sa mi exprim sentimentele de multe despre mine, n decursul attor a i. Ma sustinea atunci cnd eu ma simteam incapabila sa ma sustin. Rona a~ea ma simteam niste bine clnldindu-ma ca si rezonabile n cuvinte, darde asemenea sifoarte li~ite g4A re, consistente Rona stia att legate de chestiuni ca: tarif, anularea sedintelor de terapie si telefoane, ncepea si termina sedintele prompt si maat~ci cnd fixaspeciala limite. dar era de asemenea umana si blnda- sifteam foarte aceste atunci aflam n criza. Am ntlnit-o din ntmplar ,la un moment dat, ntr-un cu exceptia era foarte care i atunci se cnd ma magazin - situatiilor ncordiala cer.eam olate. inta n plus atunciam vorbit cnd obtineam cteva minute n plus de cn am salutat-o ntre sedinte, Nu o sunam si
I
fost mndra, recunoscatoare si un pic emoti nata pentru ca era prezenta. putin. A venitmentionez cacnd am ncercat ptelegere la sa fortez limitele Ar trebui sa sa ma vada nu am avut o ealmente un congres si am impuse de ea. De fapt, am facut exact opusJl. Am ncercat sa fiu cel mai bunAm terminat primulurmez toate terapie ~e vren;tea cnd eram nsarclient posibil si sa episod de regulile,lastfel nct sa nu o enervez. sa ma cu primulsingura. AmMa simteam mutt mai bine si voiam sa ncerc cinata descurc meu copil. planuit nchei1rea cu grija, cu cteva luni ma ntorc cnd cnd aveam nevoie. ~on1 m-a asigurat ca puteam sa nainte,. iardaca siam terminat terapia, Imi ~mintesc ci\.i-am oferit chiar un cadou, o poza pe care o facusem la qascada Niagara, pe care a Am nceput din nou terapia individuala cu Rona, trei ani mai trziu. Faptul de a fi fost parinte pentru doi copii ici era dificil si o mai adus acceptat-o binevoitoare (si despre care a SPll~Srecent ca nca mi-a are). meu. M-am suprins facnd lucruri exact c si parintii mei si am auzit adeseori vocea mamei mele iesindu-mi pe ura. A de parinti la rndul multe probleme, asa cum fusese si sa fiu ~escuta fi parinte m-a nvatat mai mult despre urcusurile si coborsurile p~rsonalita:tii mele dect orice
180
J.D. Gelleri J.c. Norcross, D.E. Orlinsky
alt eveniment din viata mraDe data aceasta amde ajutor terapie timp de gestiona aceste sentimentel si aveam nevoie mers n pentru a putea noua ani, o data pe saptamana. Am mers mult mai adnc de aceasta data fata de Rona. Mi-a trebuit mult timp sa lucrez cu conflictele mele nu numai referitoare la crest rea copiilor, ci si la combinarea muncii si si as putea spune si ca mi-tm format un dezvoltarea puternic si sanatos familiei, desprinderea de arintii mei, atasament identitatii mele si stabilirea carierei. Nu am mai vorbit att Ide mult cu prietenii mei despre terapie, n Aveam doi copii m~ci si o cariera ncarcata si putin timp sa-mi petrec cu prietenii. Mai doilea e~isod de terapie, asa cum o facusem nainte. timpul acestui al importan dect att nsa, nu cred ca aveam nevoie sa Eram ntr-o alta faza, n m e ma simteam n siguranta si confortabil sa lucrez despre terapie meI , mai degraba asa cu faptul de ffa fi n vorbesc cu problemele cu p~ietenii prea mult, dectcum o facusem anterior. terapie". Spre sfrsitul celui de-a~ doilea episod vorbit despre asta, asa sa-i spun Ronei ca tricotatul ei ~a deranja. Amde terapie, eram n stare cum ocupate spre a se putea con entra mai mult asupra mea. Am nteles acest lucru din punct de vedere intelectuat dar emotional aveam nevoie ca faceam totul n terapie. ~'-a spus ca tricota pentru a-si tine minile sa ma simt bine, pentru ca raspunsese nevoilor mele. La un moment dat am s mtit nevoia sa ntrerup terapia din nou. Am ea sa se opreasca din tricotat. A renuntat la tricotat, ceea ce m-a facut simtit ca mersesem att de eparte pe ct fusese posibil. Timpul pe care l petreceam pentru a merg la terapie si costul au devenit factori importanti, semnificnd pentru ine ca ma simteam mai bine, de vreme ce terapia nu avea prioritatea e care o avusese odata. Stiam ca ma puteam ntoarce oricnd aveam n voie, ceea ce ma asigura ca nu pierdeam contactul cu Rona. ntr-adevar, m-am ntOlfs de cteva ori n ultimii ctiva ani. A treia
I
oara cnd m-am ntors, Rora tricota din nou. Spre deosebire de reactiile mele anterioare, am realizat ca tricotatul ei nu ma mai deranja. Eram n nu a mai adormit) si ca o aj ta ntr-adevar sa se relaxeze. Eram probabil si mult mai putin plictisito re o data cu trecerea timpului, pentru ca am stare sa vad ca Rona pute~1foarte bine sa fie atenta la mine (nici macar sentimentele mele. ajuns sa cred n mine mai lult si eram capabila sa vorbesc deschis despre Relatia noastra a evolua~ n timp. Initial eram plina de nevoi, vulnerabila, dependenta, defensiv~ si rezervata. Am devenit nsa mai deschisa
'
Formarea pentru pSihottraPie -
181
si am ajuns sa o percep pe Rona ca pe un egal cu care ma consultam n privinta grijilor personale si a celor legate de cariera. Ca o ilustrare a modului n care mi servea drept consultan{ mi amintesc ca am vorbit cu Rona cu ceva ani n urma de~pre nesigur1nta mea de a fi vrut sa s<;.riu o carte despre vise n terapie. Imi lipsea nGrederea n ideile mele. Imi parea att de ndraznet faptul de a propunelo teorie noua, sa spun cum credeam eu ca lucrul viselor ar trebui abordft. Mai mult dect att, cine eram sa i vorbesc despre modelul asupra de ris si am vorbit despre mi-a cerut eu sa propun o noua teorie meu IUfrului cu visele? Rona asta asa cum as fi facut-o cu o colega. M-a asigurat ca i placeau ideile mele si m-a ncurajat sa scriu cartea (Hill, 1996{ Opinia ei profesionala si terapeutului din ea, ct si a colegei. Rona s-a erau de curnd din practica pri ata venind ntreaga, ceea ncurajarea retras foarte importante pentru +ine cu normaatt din partea ce nseamna ca si-a nchis cabinetul si a nCEtat sa mai accepte pacienti noi, dar a continuat sa i vada pe pacientii ei tie lunga durata, n cabineul ei de acasa. M-am ntors la ea pentru o sed~ta, n timp ce scriam acest nca acolo n cazulon care aveam nevoie de11a"'.casasa masa ma consult capitol. Voiam sa vad n cabinetul sau de ea. Voiam si asigur ca era si cu ea asupra capitolului, sa am siguranta da nu ncalcam nici o confidentialitate sau ca o interpretam gresit. Rora m-a asigurat n privinta ambelor aspecte. Mi-a prins bine sa o vad pi sa o introduc n cadrul a ceea ce se ntmplase ntre timp. Un lucru fare m-a impresionat a fost memoria ei asupra tuturor celor ce mi s-au t1tmplat n decursul anilor. Este foarte reconfortant sa stiu ca ea si aminteste att de multe din istoria meapilda poate sa mi reaminteasca de ce m~ blochez sau devin sub masa (de si ca si aminteste mereu o imagine a m,a ascunzndu-ma anxioasa n mijlocul bucatariei atunci cnd eram copil). Reasigurarea si grija ei
I m-au tinut cu picioarele pe pamnt. Un aspect general pe care-l consider im~ortant este ca Rona nu m-a enervat niciodata cu adevarat. M-a deranjjt tricotatul si i-am cerut sa nceteze, si de cteva ori m-a deranjat ca 4cepea sed!lta cu ntrziere, dar nu am simtit sau exprimat vreodata furie pentru ea. Atribui faptul
de a nu ma fi enervat amndurora dintre fOi. n ceea ce o priveste pe ea, era foarte buna, drept pentru care nu etista nevoia dintre nfuria pe ea. Este calma, o persoana echilibrata. Ca eactie la unade a ma ciornele acestui capitol, l-a atribuit claritatii limitel~ impuse, ei faptului de a nu ea, fapt pe care Rona a spus ca putini dint1e clientii a s-au nfuriat pe
se simti vinovata pentru setarea agranitelor, ~a mai nsasi asi a dorintei de reprezinta un mod necesar de avea grija Ide ea mult, ideii ca acestea
182
a fi sincera ~ide a-~iexplica deciziile pacientilor sai. n ceea ce ma prive~te, de~i ma nfurii pe alte persoane, am probleme n a exprima starea de enervare fata de altcineva n afara de sotul ~i copiii mei. Exista o parte n mine careia nca i este frica de a se enerva pe Rona, fapt care ar conduce la a ma respinge. Oricum, dat fiind ca nu simt furie n ceea ce o prive~te, nu simt nevoia de a lucra pe aceasta problema cu ea. Un alt aspect general este costul terapiei. Taxele erau scazute atunci cnd am ncepunerapia n 1975, iar asigurarea mea de sanatate platea 50% din cost, drept pentru care era foarte rezonabil. Asta ~i pentru ca nu voiam ca pretul terapiei sa constituie o problema. Rona ridica pretul, n mod obi~nuit, cu vreo 10, 15 $, la fiecare doi sau trei ani, astfel nct preturile ei erau destul de mari spre sfr~itul experientei mele terapeutice. Pentru ca nu s-a nscris n lista de psihologi,n serviciu public, constituindu-se ntr-o persoana care oferea servicii n"afara retelei, partea din pret pe care trebuia sa o platesc eu era proportional chiar mai mare spre sfr~it. Dat fiind ca ma simteam mai bine ~i ca preturile cre~teau foarte mult, costurile, precum ~i faptul de a obtine o preautorizatie la fiecare din 10 ~edinte au devent un factor important n decizia mea de a ma ntoarce sau nu n terapie. Sunt foarte recunoscatoare cel putin ca asigurarea a fost generoasa n anii n care aveam cu adevarat nevoie de terapie! Nu sunt sigura ca faptul de a fi fost psihoterapeut eu nsami a avut un impact asupra mea n postura de client n terapia individuala. Ma interesa mai mult faptul de a primi ajutor dect de a fi tratata ntr-un anume fel pentru ca eram terapeut. Cnd privesc n urma totu~i pot sa atrag atentia att asupra unor aspecte pozitive, ct si asupra unor aspecte negative derivate din faptul de a fi beneficiat de terapie ca terapeut. n ceea ce prive~te partea pozitiva, ~tiam ce sa a~tept de la terapie ~i eram cu adevarat implicata. Stiam ca aveam nevoie de terapie ~inu m-am amagit considernd ca o fac doar ca antrenament. Stiam ca trebuiau sa existe limite si nu am ncercat sa trec peste ele sau sa le schimb. Mai mult dect att, pentru ca Rona mi-a nteles slujba att de bine, puteam sa vorbesc despre aceasta n profunzimi care nu ar fi fost posibil de atins n cazul n care a~ fi avut o alta cariera. Un aspect negativ nsa este vorba ca m-am nfrnat pe mine mai mult n terapie dect a~ fi facut-o n cazul n care nu a~ fi cunoscut "regulile". Uneori i-am codificat sau chiar judecat tehnicile (de pilda: "Asta chiar a fost o interpretare buna".) ori m-am gndit chiar la ce orientare teoretica folosea, dar nu cred ca acest fapt sa fi stat prea mult n calea terapiei. Eram capabile sa depa~im aceste situatii ~i sa ne punem pe treaba.
183
S-a purtat Rona diferit cu mine, dat fiind ca 9tia ca eram psiholog? Ma ndoiesc. Era foarte sigura pe ceea ce era ca persoana 9ica profesionist. Era foarte bine privita n comunitatea terapeutica 9inu a parut niciodata nspaimntata de succesul meu profesional.
Terapia maritala Pe cnd m-am ntors pentru al doilea episod de terapie individuala, presiunile mariaj ului meu deveneau 9i ele tot mai mari. Sotul meu 9i cu mine aveam doi copii mici si doua cariere provocatoare, drept pentru care aveam nevoie de terapie maritala, pe lnga terapiile noastre individuale. n terapiile individuale nvatam lucruri despre noi n9ine, dar nu nvatam cum sa comunicam ntre noi 9i sa ne rezolvam problemele. Ne ntreb am nsa cum trebuia sa facem asta? Ar trebui sa mergem la terapeutul lui sau la al meu? Cu siguranta, eu nu voiam sa merg la terapeutullui. l vazusem pe terapeutullui o data, din motive pe care nu mi le mai amintesc, iar stilul sau abraziv 9i agresiv m-a descurajat 9i m-a enervat. La fel ca si mine, nici sotul meu nu voia sa mearga n terapie la terapeutul meu individual. Aveam nevoie de cineva doar pentru terapie maritala, care sa nu fi avut vreo legatura cu noi individual. Jim a spart gheata aducnd numele unui terapeut marital recomandat de terapeutullui individual, un psiholog clinician care terminase de curnd colaborarea cu guvernul. n ciuda rezistentei mele la recomandarea venind din actiunea lui Jim (da, eram cu siguranta n lupte de putere) 9i de la terapeutullui individual, tot m-am dus, pentru ca ne aflam ntr-un moment n care chiar aveam nevoie de ajutor din afara. Cnd am intrat n birou 9i l-am vazut pe acest domn batrn, impunator, cu parul alb, cu diplome de la universitati catolice peste tot pe pereti, am nnebunit. M-am gndit imediat ca nu aveam nici o sansa sa fiu nteleasa de acest tip catolic si batrn. Ar trebui s~amentionez ca 9i a9a ma convertis"em fara nici o tragere de inima, ezitant, la catolicism atunci cnd ne-am casatorit 9i tot nu mi rezolvasem conflictele legate de religie. Dupa reactia mea initiala negativa, m-am mai calmat si am ncercat sa scot ceva din experienta aceasta. Nu am avut niciodata ncredere n dr. M (a murit ntre timp, dar nu am putut obtine permisiunea de a-i folosi numele) la fel de mult ct am avut n Rona 9i ntotdeauna m-am simtit cumva inconfortabil deschizndu-ma fata de el. Transferul meu asupra dr. M a facut sa nu l vad-a9a cum era sau sa
184
am ncredere deplina n el. Nu mi amintesc ca dr. M sa fi gestionat transferul meu asupra lui n mod direct, ceea ce-era n ordine pentru mine la acea vreme, pentru ca voiam sa lucrez pe casatorie si nu pe relatia terapeutica. Privind n urma, ar fi putut fi folositor sa vorbim despre transfer mai mult, dar nu cred ca eram pregatita sa fac acest lucru atunci. Am fost la dr. M timp de 75 de sedinte, pe parcursul a aproape doi ani. Este greu sa caracterizez orientarea doctorului M. Cteodata era psihanalitic. Ar ff stat ntreaga sedinta fara sa spuna nimic si Iasndu-ne pe noi sa facem toata treaba. Ne era folositor sa fim acolo, chiar daca el tacea pentru ca ne oferea un timp si un spatiu n care sa ne vorbim. El nu ne salva, dar ne obliga sa "ne coacem n suc propriu". Politica lui de a sta deoparte ne ajuta, pentru ca, n cea mai mare parte, nu aveam abilitatile de a comunica si aveam nevoie de timp si siguranta pentru a fi capabili sa ne vorbim. Alteori, dr. M era directiv si ne spunea exact ceea ce credea. De exemplu, era directiv ajutndu-ne sa depasim luptele de putere n ceea ce privea cresterea copiilor si era sincer deschis n a ne furniza opinii si sfaturi atunci cnd credea ca era necesar. Dr. M era si foarte tandru, prietenos, cald si sigur. Cabinetul sau era acasa la et si parea foarte deschis n ceea ce privea familia lui. Sotia lui chiar vorbea cu noi timp de cteva minute, nainte de nceperea sedintelor. Un lucru extrem de important pe care eu si Jim l-am nvatat n timpul cursului de terapie maritala a fost acela al transferurilor pe care le faceam unul asupra altuia. Am fost uimita sa aflu ca Jim o proiecta asupra mea pe mama lui, pentru ca n mod sigur eu nu vedeam nici o asemanare. Ce ma enerva era ca ma nvinuia pentru lucruri care pareau disproportionate n comparatie cu ceea ce faceam sau ceea ce eram eu. Iar eu faceam acelasi lucru n ceea ce l privea pe Jim. l tratam ca si cum ar fi fost tatal meu si ma asteptam sa se manifeste pornind de la aceleasi motivatii pe care eu le atribuiam tatalui meu. Mi-a luat mult timp pna sa i separ. Terapeutul era capabil sa ne ajute sa punem n ordine acele transferuri, sa ne privim ntr-un mod mai realist si sa reactionam unul fata de altul mai degraba dect la figurile noastre transferentiale. Un beneficiu n plus pe care ni l-a adus terapia aceasta a fost acela ca Jim si cu mine eram n stare sa negociem mai bine sarcinile casnice de crestere a copiilor. Date fiind asteptarile noastre diferite, descinznd din cadrele noastre familiale diferite, ne-am blocat ntr-un fel n a astepta de la celalalt sa joace rolurile din familiile noastre de origine. Terapia maritala ne-a ajutat sa trecem peste acesti ani dificili de crestere a copiilor mici. n ceea ce priveste aspectele negative, terapeutul nostru marital ne-a dat niste chestionare pe care urma sa le completam individual si
185
mpreuna, dupa prima sedinta. Fiind studenti constiinciosi, am facut asa cum ni s-a spus si am petrecut ore n sir completnd aceste chestionare. Ne-am ales cu ceva din completarea lor, dar ceea ce ma deranja pe mine era ca dr. M nu se referea niciodata la raspunsurile noastre n timpul sedintelor. Poate ca le folosea n a ne ntelege mai bine, dar nu ne-a spus nimic legat de ceea ce avusese de cstigat din raspunsurile noastre bifate pe chestionare. Ma deranja faptul ca pierdusem att de mult timp cu completarea lor, n cazul n care el nu avea de gnd sa le foloseasca n terapie. Sexul, vrsta si religia erau factori importanti care ma mpiedicau pe mine sa ma simt n siguranta cu dr. M, spre deosebire de Rona. Aveam destula ncredere n dr. M nct sa i permit sa ne ajute pe Jim si pe mine sa vorbim unul cu celalalt, dar nu as fi vrut sa fie terapeutul meu individual. Si eram cu siguranta gata sa ntrerup terapia maritala dupa doi ani, mai ales ca Jim si cu mine eram capabili sa continuam sa lucram singuri asupra problemelor noastre. Mi-am dat seama ca poti sa obtii ceva din terapie, chiar daca relatia nu este cea mai buna posibila. Mai mult dect att, relatia cu terapeutul marital nu mi s-a parut att de importanta asa cum era n terapia individuala, pentru ca relatia cu sotul meu era mai importanta. Terapeutul era acolo ca sa ne ajute sa lucram asupra relatiei noastre maritale, nu sa lucrez pe relatia mea cu el.
Beneficii ale experientelor mele din psihoterapie pentru mine, ca psih9log

n formarea mea traditionala stiintifico-practica pentru consiliere psihologica am nvatat sa pretuiesc si sa fiu att" un cercetator, ct si terapeut. n timpul studiilor postuniversitare pentru doctoranzi ma asteptam sa devin terapeut la terminare, desi mi placea sa fac munca de cercetare. Mi-am schimbat drumul n cariera atunci cnd ndrumatorul mi-a sugerat ca as avea parte de mai multa flexibilitate, n cazul n care ncerc mai nti munca academica. A spus ca puteam oricnd sa ma mut de la munca academica la practica, dar ca nu era posibil sa ma mut de la practica la munca academica. Am ncercat munca academica si, dupa un nceput cu hop uri, am descoperit ca mi placea n mare parte aceasta pozitie. Ar trebui sa specific ca nu mai iau clienti n particular. Am continuat sa ofer terapie n mica mea practica privata departe de casa, timp de
186
J.D. Gelle*, J.c. Norcross, D.E. Orlinsky
15 ani dupa terminarea stfdiilor postuniversitare. A devenit din ce n ce mai dificil, oricum, sa rfmn n practica dupa ce am avut copii mici s>i upa ce activitatea profesionala s-a intensificat. Am simtit ca nu aveam d destul timp sa caut supervkare si era foarte dificil si sa mi gasesc vreme si pentru a face terapie. Ttebuia sa renunt la ceva si am descoperit ca mi faceaAsadar, sa.am alte lactivitati profesionale mai mult ultimiis.15 ani. v terapie. placere nu am m1i vazut clienti n particular n dect a acord Ramn oricum implic1ta activ n terapie n mai multe feluri. !n primul rnd, din cnd n cr.nd vad clienti pentru studii de cercetare. In al doilea rnd, predau aoilitati de ajutorare si teoriile psihoterapiei In al treilea rnd, n"drum .tudentii si doctoranzii, ceea ce are de-a face ~tudentilor si doctoranzill' r si adeseori demonstrez abilitatile la clasa. n mare masura cu abilitaI~ileterapeutice. n al patrulea rnd, predau si demonstrez travaliul iiselor studentilor si profesionistilor. n al cincilea rnd, fac munca e cercetare n psihoterapie. Pentru aceasta cercetare am intervievat uIti terapeuti si clienti cu privire la experientele lor terapeutice. De exemplu, am intervievat terapeuti cu privire la impasurile din terapie (HiU, Nutt-WiUiams, Heaton, Thompson si Rhodes, 1996) si cum si g stioneaza reactiile la furia clientilor ndrepI
tata nspre ei (HiU si altii, Scurta durata n ceea ce privestedespre experientele lor n terapia de tn presa). Am intevievat clienti visele (HiU codificat din pu?ctul de v dere al intentiilor si tehnicilor terapeutului (ex. HiU, 1989). In cele din urma, l ascult pe sotul meu vorbind despre experientele cu clientii si stfel sunt multe sedinte de terapie si le-am si altii, 2000). Am transcrf"S si privit capabila sa ramn ct de ct empatica fata de terapeutii dr lumea reala.
As putea spune ca asupra mea mele de a fi Aclientn rnd, au avut o influenta importanta exp~rientele ca psiholog. In primul terapie dezvalui ca am fost n terapie pent u a le servi drept exemplu studentilor mei, pentru a le demonstra ast l ca faptul de a fi n terapie poate sa ajute si pentru a-i ncuraja n aces fel sa solicite terapie atunci cnd au nevoie. Nu le cerem studentilor sa beneficieze de terapie n cadrul programului nostru postuniversitar, pe tru ca nu consideram ca este o idee buna sa elaboram reguli pentru o meni care beneficiaza de ajutor. Sunt foarte prudenta atunci cnd vin vorba de a face prozeliti n orice, dat fiind fondul meu religios n car trebuia sa iesim n strada si sa ncercam sa convertim oameni.
privind terapia. Pentru ca, ersonal, am beneficiat mai mult de abordari Experientele mele au Ite, o influenta aceste abordari de terapie. u psihodinamice si umani a~1 t nclin spre si asupra teoretizarilor mele
187 F ih ormarea pentru ps otraP1e. Dar cred n egala masura n valoarea interventiilor behavioriste, pe care le-am aprofundat n timpul studiilor postuhiversitare. Cred oricum ca
I .
behavioristii pot sa produca schimbarea ce~mai usor, o data ce clientii sunt motivati, au format o relatie terapeutica buna si au o ntelegere a comportamentului lor. Mai mult dect at~t, terapeutii mei au avut tendinta sa foloseasca o varietate de tehnici diferite n functie ce de ceea ce au crezut ca aveam nevoie la momentul respectiv, modelnd acea
I '
aderenta rigida la o abordare teoretica si 9are nu este terapeutica. n sfrsit, faptul de a preda o mare varietate de abordari teoretice m-a ajutat sa vad ceea ce merge dintre toate. Prin ur6are, abordarea mea terapeutica poate fi caracterizata ca o integrare a abordarilor umanista, psihodinamica mele de client mi-au influentkt si Hill si O'Brien, 1999). Experientele si behaviorista (vezi Hill, 2~04; programul de cercetare. Am o ntelegere mai buna asupra procesul~i psihoterapeutic, dupa ce am urmat o terapie proprie, precum si dup~ ce am fost, la rndul meu, terapeut. Atunci cnd ma gndesc la un subiect care ma intereseaza n cercetare (de pilda interpretari terapeutic~), ma am oferit cum am experimentat interpretarile terapeutilor mei s~cum gndesc interpretari ca terapeut. Ambele experiente mi ofera o fota de nivel fata de care sa evaluez teoria si rezultatele cercetarilor. ge exemplu, am devenit interesata n a face cercetari despre vise din extperientele mele ca profesor, dar apoi am lucrat pe cteva vise cu Rona ISia.m devenit mai investita n valoarea conducerii cercetarii pe lucrul <cuvisul n terapie. Modelul meu de vis (Hill, 1996, 2003) era diferit de laIRonei, care sustine ideea ca m-am simtit n putere sa-mi dezvolt pro~riile idei, mai degraba dect sa ma transform pe mine ntr-o clona a ROfei. Ideile mele pentru proiectele de cercetar, mi veneau n mod obisnuit Poate daca exprientele mele din terapie ar efperie~tele meleas fi fost mai att din experientele de predare, ct si din ~ fost negative, din terapie. implicata n a le studia.
Lectii nvatate din experientele mele din terapie

1. Relatia terapeutica este importanta. jClientii trebuie sa simta ndeajuns de confortabil cu terapeutii lor, nkinte de a-si dezvaluisesecrete profunde, sau sa le permita terapeutilor l~r sa aiba o influenta mare asupra lor. Binenteles, chiar si atunci cnd ~elatia terapeutica este aproape de ideal, clientii aleg ce sunt pregatiti S1 dezvaluie si n ceea ce cred
188
terapeutica este mai putin d~ct ideala. S-ar putea ca acestia sa nu obtina ca terapeutii i-ar p~tea ajuJ 'Dar clientii pot fi ajutati, chiar si-cnd relatia la fel de multe beneficii de pe urma terapiei, ca atunci cnd relatia ar fi mai buna, si este posibil calei sa fie mai precauti cu terapeutii, putnd terapeutica este probabill mult mai importanta n cazul. terapiei fi uneori ajutati n mai mul1e feluri limitate. Mai mult dect att, relatia individuale de lunga durata dect este pentru terapiile de scurta durata sau maritale, destar trebui si fie cel putin "destul de buna" n modalitatile scurte pentru ca respectiviil clienti sa se simta suficient de n siguranta pentru a lucra. clienti sa se schimbe. Terareutii de asemenea, clienti sa exploreze, sa pe 2. Tehnicile terapeutice ~unt, i ajuta pe importante n a-i ajuta se gndeasca la interpretari, ]:?rovocndu-i sa depaseasca complezentek educndu-i si nvtndu-i a umite abilitati. Au fost anumite tehnici care s-au dovedit folositoare n xperientele mele de terapie. Nu era de ajuns ca terapeutii mei sa fie acol ; trebuia ca ei sa faca anumite lucruri pentru a ma ajuta sa mi dau sea a ce era cu mine si cum sa ma schimb. Binenteles ca dihotomia dftre relatie si tehnici este simplista. De fapt,
tehnicile sunt pentru a penbfu a tehnicile. si a mentine relatia, iar relatia este necesara folosite poter,ta construi 3. Limitele clare si rezonal, ile sunt necesare n terapie pentru a-i ajuta b pe clienti sa se simtaterapetj.tii sa impuna sila ce sa se astepte. La fel de important este si ca n sigfranta si sa stie sa mentina limitele ntr-un mod sigur si confortabil. n a-i ajuta pe clienti sa faca schimbari de personalitate pe termen lung. Mai mult dect att, este i eal pentru clienti sa poata beneficia de mai acelasi durata n timp, pentru a putea multe Terapia PSihOdinami~ ude lunga terapeut, poate fi foarte folositoare 4. episoade de terapie
I
gestiona tranzitiile de dezr0ltare.
Ar trebui sa cerem ca firmele de
facem mai multe pentru a s udia efectele specifice ale terapiei de lunga durata. asigurari sa plateasca pentrf terapie de mai lunga durata si ar trebui sa 5. Schimbarea survine p~in multi.ele forme de interventii terapeutice buna cu sotul meu si o retea suportiva formata din prieteni si colegi. Am fost implicata n terapie indi iduala, terapie maritala, grupuri de ntlnire, att n mod format ct si iMj rmal. In cazul meu, eu am avut o relatie o de supervizare. fara lider, grup norocoasa sa am cariera care n cteva grupuri Am fost Sildestul de crestere a constiinteio si experiente implica a citi despre, a pre1a despre si a ntreprinde cercetari n psiho-
terapie. Am fost implicata
multe eforturi de schimbare de sine (de
FNffiareapentru p,iho+aPie.
189
pilda lucrul cu visele mele). n sfrsit, m-an.;-implicat si ntr-un mod de viata sanatos n termeni de dieta si exercitiu fizic, vizite medicale regulate la doctor si dentist si folosirea chiropracticiFnilor si a terapeutilor specializati n sa cresc si sa ma era cazul. cea 1are sunt. Nu este posibil sa m-au ajutatmasaj, atunci cnd dezvolt n Toat1 aceste activitati terapeutice izolez efectele unice ale terapiei individuale si maritale de toate aceste alte experiente.
I
6. Este nevoie sa regndim cum masuram rezultatele atunci cnd luam n discutie efectele psihoterapiei de lunga d1ata. Terapia de lunga durata poate fi predata ca unul dintre aspectele unui proces educational de o viata. Cteodata beneficiem de un curs de terapie de scurta durata pentru
nrezolva crize sau an care am nvata un p~c dintr-un subiect. un curs a timpul liceului, reduce simptome, asa cl~mam beneficia de Dar 10 completa. terapie de scurta durata de repreFinta o este necesar sa avem sedinte dePentru rezultatul terapiei nu lungaI durata educatie terapeutica n vedere multumirea sufleteasca, acceptarea personala, reorganizarea personalitatii, crizele noi si tranzitiile caresi c~riere parcursul si abilitatea de a rezolva abilitatea de a avea relatii apar pe de succes vietii. 7. Este greu sa te schimbi. Modelele cogrytive si behavioriste sunt de obicei adnc nradacinate si greu de modificat. Am o mare ntelegere pentru clienti n lupta de a produce schim~ari n vietile lor. 8. Clientii sunt cu mare bagare de seama daca terapeutii sunt atenti la ei. Sunt mentiona te lucruri ca tricotatul ~au faptul de a adormi, nsa pacientilor le este greu sa le confrunte n mod direct, poate pentru ca resimt asta ca pe o rana narcisica. Este pr6babilla fel de greu pentru terapeuti sa aduca n discutie aceste problere, pentru ca se simt vulnerabili sau.sim~ c~ au fac:rt c~va ~re!it. Darlaceste~ ~unt probleme care pot neceSIta sa fIe luate m dIscutIe m terapie (vez} SI Geller, 1994). 9. Transferul poate avea o influenta puternica n terapie. Influenta meu individual, sau negativa, aratat-o eXP1rienteleexperientele mele cu poate fi pozitiva, asa cum au asa cum au afatat-o mele cu terapeutul terapeutul marital. Pe termen lung, gestiona~ea acestor transferuri n mod deschis este, fara ndoiala, extrem de importanta pentru a nvata cum sa confrUnti situatii interpersonale dificile'r Multi oameni au nevoie de terapie, dar nu lO cauta, dat fiind fie reduse. 10. Este nevoie ca bariere le legate de caftarea terapiei sa stigmatul, costul sau vulnerabilitatea. Multi dintre cet care doresc terapie nu stiu cum sa aleaga un terapeut bun, iar multi dintre cei care cauta terapie sfrsesc pe minile unei persoane n prezentd careia nu se simt confortabil sau nu stiu cum sa se schimbe.
190
J.D. Geller,IJ.C Norcross, D.E. Orlinsky
Concluzii
A fi psihoterapeut si psiholog a avut o influenta minimala n expe-
rientele mele de client n tefapie, cel putin din cte mi dau eu seama. Faptul de a fi ce se astepta tie la mine si de folos pentru sa obtin din n ce intram, terapeut si psiltolog mi-a fostce puteam speraa.,.mida seama terapie; dar am fost des~l impact foarte am terapeuti excelenti, care Binenteles canu a avut uni de norocoasa sa mare n procesul terapiei. mai degraba dect sa fie p ea preocupati de faptul ca as fi terapeut si psiholog .. ma tratau ca pe un indiViJcare era n durere si avea nevoie de ajutor, terapie individuala si cele a roximativ 75 de sedinte de terapie maritala Oricine ar putea sa se u daca erau mai degraba un lux inutil. Pna erau cu adevarat necesare s ftrebe daca cele 580 de sedinte ale mele de
A
terapiei de scurta durata, n cesara tulburarilor diagnosticabile, si sa nu vadurma,un beneficiu, din pa$ligurari vor rambursa acum numai costul ct de vedere al societatii, al terapiei de lunga la nici companiile de duratafoarte benefica pentr~ mine As sublinia si ca terapia personal, a ci si doar pentru oamenii "noriffiali". din punct de vedere mea nu fost cruciala pentru dezvoltarer mea din punctul de vedere profesional.
de 29 de ani, am doi copii dezvoltati normal si o cariera de succes. Sunt recunoscatoare experienteI r sta din terapie. - fi putut rezolva unele Dovada eficientei terapiei ~elemele n viata mea As am o casatorie fericita
I
dar terapia a fost o metoda buna pentru mine, pentru ca s-a potrivit cu dintre conflictele formarea .i credintele mele. valorile mele, cu personale A:~alte feluri (de pilda prin grupuri de suport),
MULTUMIRE As dori sa mi eJrim apre~ierea fata de Norcross pentru Geller, Charles Gelso, James Gormalll Misty Kolchkian si JohnRona Eisner, Jessereactiile la citirea ciornelor acestui cap~tol.
Bibliografie:
Geller, JD., "The Psychotherrpist's Psychotherapy, 31, 1994, p. 1)-16
experience of interest and boredom" n
HiU, CE., California, techniques qnd client outcomes: Eight cases ofbrief psychotherapy, Sage Therapists Newbury IPark, 1989
191
FO'ffiam penbu PSihot1raPie Hill, CE., Working with dreams in psychotherapy, Guilford, New York, 1996 Hill, CE., Dream work in therapy: Facilitating exploration, insight and action, American Psycho1ogica1 Association, WashrrJgton, 2003, editia a 2-a Hill, CE., HelpingAssociation, Washington, 2004,insight a 2-a action, American Psycho1ogical skills: Facilitating exploration, editia and Hill, CE., Kellems, 1., Kolchakian, M., Nakayarrta, E.Y., Wonnell, T. si Davis,
I
client anger: Factors a sociated with reso1ution" n g the target of hostile versus Hill, CE., Nutt-Williams, E., Heaton, K.J., Tho~pson, B.J. si Rhodes, R.H.,
Psychotherapy Research, 14, p. experience of T.L. (n presa), "The therapist 475-496
suspected-unassented
ber'
"Therapist retrospective recall of impasses iI] long-term psychotherapy: A qualitative ana1ysis." n Journal ofCounseling ~sychology,43, 1996, p. 207-217 Hill, CE., Zack, J., Wonnell, T., Hoffman, MA.. Roch1en, A., Go1dberg, J., , Nakayama, E., Heaton, K.J., Kelly, F., Eiche, K., Tomlinson, M. si Hess, S., "Structured brief therapy with a focus on ~eams or 10ss of clients with troub1ing dreams and recent losses" n Journql of Counseling Psychology, 47, 2000, p. 90-101
Capitolul 12
o
Experientele
tapiserie samanica
mele n terapia individuala, maritala si de familie de William M. Pinsof
Traditia psihoterapeutilor n psihoterapie este tot att de veche ca specia umana. Primii psihoterapeuti au fost samanii, care erau alesi n profesia lor n virtute a tulburarilor si care nvatau secretele sub lumii lor pentru a-si vindeca si colegii de trib (Eliade, 1964; Lommet 1967). Pe aceeasi linie cu aceasta traditie veche, ceea ce sunt astazi ca psiholog clinician si psihoterapeut integrativ este produsul nu numai al educatiei, formarii mele si al personalitatii, ci si, poate mai important dect att al experientei mele ca pacient n psihoterapii diferite n decursul vietii mele. Toate aceste experiente au devenit fire mpletite n tapiseria sinelui meu profesional.
Esec si crestere , , ,
Fara esec nu exista crestere. A nvata si a esua sunt legate una de cealalta, n mod inextricabit n evolutia speciilor noastre, n dezvoltarea unei persoane si n dezvoltarea unui psihoterapeut. Esecul este cel care conduce la dezvoltarea psihoterapiilor integrative. De asemenea, conduce si la inovatie n terapia oricarui individ sau familii specifice. Mai mult dect att, esecurile repetate si gestionabile ale relatiei terapeutice conduc la dezvoltarea sinelui pacientilor nostri. A ne accepta si ntelege greselile este cheia spre cresterea domeniului nostru, a terapiilor noastre si, n sfrsit, a noastra nsine. Faptul de a rezolva esecuri psihoterapeutice a fost cheia cresterii mele att din punct de vedere clinic, ct si ca om de stiinta. Integrative problem-centered therapy (Terapia integrativa centrata pe problema) (Pinsof,
Formareapentru PSih+raPie.
familie, individuala
193
1983, 1995, 2002), un model terapeutic penfru integrare a terapiilor de
si biologica, este produsul esecurilor mele si ale
studentilor si colegilor mei n decursul u~timilor 30 de ani. Procesul terapiei centrate pe problema este spullerarea esecului. Foloseste interventii relativ indirecte, complexe si cos~sitoare doar atunci cnd cele directe, mai simple si mai putin costisitoare, esueaza n a rezolva problemele pentru care pacientii cauta aju~or. set Orict de mult mi-as studiate sustin ca icest set de principii dintr-un de experimente bine dori sa sau dintrlun model deriva elegante derivate teoretic si inexorabile, nu ar fi nimtc adevarat. Modelul are trei surse: experienta mea de peste 30 de ani calterapeut; cunostintele mele experienta mea psihoterapie din pacient. 3q de avut si, cel mai profund, de cercetator n ca persoana si ultimii Pj.m ani aproximativ patru episoade formale extinse de terapie si m-am [uptat n decursul vietii mele sa rezolv o mare varietate de probleme. Mo1delulmeu integrativ centrat pe problema reflecta aceasta experienta pe cft de mult, daca nu un model dect experienta mea ca psiholog clinician [si cercetat~r. Este mai mult pe care potct silpe dinafara. dinauntru, sa vnd, pentru ca l-am cfmparat. Il cunosc att pe I n acest capitol prezint, n ordine aproximativ cronologica, o varietate ~e unele dintre ele, eu sunt pacientul, n altelt terapeutul. Aceste episoade In episoade terapeutice, ilustrnd esecuri-4eie si experiente de crestere. delimiteaza liniile majore personale si prof,sionale care mi-au constituit sinele terapeutic. Voi prezenta pe scurt integrarea lor n modelul coerent si de coeziune al practicii psihoterapeutice pe care l numesc terapie centrata pe problema. Voi concluziona cu [efleCtii asupra normalitatii,
precum si asupra extraordinarei naturi tJrapeU~ilor n psihoterapie. Esecul psihanalizei si descoperirea ate apiei de familie M-am nascut n lumea psihanalizei, n cLCagO,la sfrsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Membrii familiei ~ele fusesera n analiza nainte ca eu sa ma fi nascut, iar lucrarile lui Freud au ocupat un loc central geam glumele si tachinarile despre mat mic din trei si complexele n biblioteca familiei noastre. Fiind celinviria de penis frati, nu nteleoedipiene care pluteau n jurul cinei. Am nteles nsa ca era multa suferinta n familia mea si ca despre acea Euferinta nu se vorbea. Cele doua refrene erau: "Vorbeste cu terapeutul ~espre asta" sau "Terapeutul meu crede ..."
194
JD. GellerJ J.c. Norcross, D.E. Orlinsky
Tatal meu, capul unei af ceri de familie, ~i petrecea mult timp acasa n studiul lui fundamental catalognd ~i dezvoltnd colectiile sale de arta. Retragerea sa emoti nala ~i perioadele de depresie, niciodata discutate deschis, ne-au af ctat ntreaga viata de familie. Chiar ~irelatia mea cu el a fost distanta. Nu mi aduc aminte ca vreodata sa ma fi mbrati~at, sa-mi fi spus ca a iube~te sau sa se fi oferit pe sine ca mentor
I
educational sau emotional. pricum, s-a implicat totu~i n momente-cheie n copilaria ~iacfolescenta. rea, pentru a sustine de asemenea,~i dezvoltarea mea intelectuala ~icul1rala. El reprezenta, ~i a promova un ideal de excelenta intelectuala ~i rofesionala care m-a ncurajat ~im-a inspirat. Pe cnd aveam vrsta e 13 ani, ceilalti din familia mea ~i cu mine eram insule de suferinta, fi care cu propriul terapeut psihanalist individual. Am tnjit dupa dra ostea tatalui meu ~i deseori, smbata dimineata, i-am vorbit terapeu lui meu despre aceasta. Dupa care tatal meu venea sa ma ia de la cabine ul terapeutului din centrul ora~ului Chicago Opera Metropolitan la radi -ul ma~inii. Terapeutul nu a sugerat niciodata o sa ma de ntlnire cu t taI meu ~i nici pentru ca el sa poata asculta ca~edinta conduca acasa. R~~mneamtacuti, nu m-a ndrumat sa vorbesc Am intrat despre dorinta mea de individuala la vrsta de 13 ani direct cu tata n terapia psrodinamica apropiere. fost comparatia dintre Fre d ~iJung. La facultate am terminat ca prima specializare istoria religie. nainte de mijlocul secolului al XIX-lea, aproape toata "psihoterap'a" la ntmplat mea context religios a ~i am decis sa devin PSihilog s-a15 ani. Tezantr-unsecunda din liceu ~i tocmai de aceea, pentru ~e, istoria facultate a a articulat un psihoterapiei. Lucrarea mea de .1~~[ntadin religiei devenit istoria model de psihoterapie parte la cursurile ~amanismul, psihanaliza ~ibudismul Zen. Am luat care cuprind~a postuniversitare de psihologie clinica din cadrul avut loc n York h.lma,pe cnd ma ntlneam cu "Conversia" mea a Universitatii prima d* Toronto, ntre anii 1970 ~i 1975.supervizorul
Therapy (Terapie defamilie infenisiva) (Boszormenyi-Nagy Intensive 1969). cercetarii. Am observat o catte pe raftul sau care se numea ~iFramo, Family
raspuns: "Sa la ntrebarea 110lalta n aceea~i camera pentru ca ei el mi-a Ca raspuns pui oameni rea "Ce este terapia de familie?", sa vorbeasca ntre ei". Am fost c1l1amilia mea ~ide a vorbi despre adevaratele de a sta n aceea~i camera ~pcat ~i am devenit nrobit acestei idei. Ideea f noastre sentimente ~i gndrri m-a provocat, dar m-a ~inspaimntat n acela~i timp. Terorizat, dar ~ifascinat, m-am aruncat n terapia de familie. Dupa doi ani, n timpullstudiilor postuniversitare n care am citit tot ce puteam gasi despre terawia de familie ~ibeneficiind un pic de aceasta,
Fmma,ea pentru PSih+,"Pie. 195 am primit o bursa cu titlu academic din Fartea Consiliului Canadei, care mi permitea sa devin clinician cu norma scurta la Universitatea McMaster, Departamentul de Psihiatrie dnt Hamilton, Ontario, pentru a nvata terapie de familie. Nathan Epstem ~i colegii sai din Jewish General Hospital (Spitalul General Evreie~c) din Montreal fondasera Departamentul de Psihiatrie McMaster, la Ffr~itul anilor 1960. Nate a
terapiei de familie n Canada. n prima mea saptamna la McMaste , Ackerman, ~i Nate confost format original n New York, cu Nathr~ l-am privit pe era "tataI" ducnd un "interviu de supervizare live" j2U un rezident la psihiatrie care trata o familie promiscua din punct ~e vedere sexual, avnd n compunere ~i o adolescenta cu tulburari je conduita, pe nume Rene. Tatal ei, Tom, era neimplicat n viata sOti~i ~i a fiicei, n tim.e ce Rene ~i mama ei, Francine, erau prinse ntr-o Fllasa conflictuala. In partea initiala a interviului cu rezidentul, parintii se plnge au ca lucrurile asupra lui sa se nrautateasca. Se plngea~,J ca nu aveau nici un control continuau Rene .. La acest moment, Nate a intrat n ~edint1' dupa ce observase primele 20 de minute din spatele unui geam oglinda. Nate a nceput prin a explora ce i-a mpiedicat pe parinti din k crea o structura ferma ~i consistenta pentru Rene. Francine s-a plnF amarnic ca nu primea nici un fel de ajutor de la Tom, care doar statef acolo n timp ce ea vorbea ~iridica din umeri. Nate s-a ntors catre Tom ~il-a ntrebat ce l-a mpiedicat sa se implice. Acesta a raspu:'s: "An} ncercat, dar pur ~i simplu nu ~tiu ce sa fac". Nate a replicat: "In regula, hai sa lucram la asta chiar farurile Ounei ti spun carece sa faci". Tom a~ata ca o caprioara prinsa n acum. sa ma~ini eu se apropie. Nate a ntrebat-o pe Francine care considera ca.era problema cea mai presanta, menita a fi discutata n legatura cJ Rene. Ea a raspuns: ca Rene sa respecte interdictia de a ie~i din casa. Rkne a argumentat imediat ca
I
interdictiile ca ea sa iasa din casa nu erau ~afel de importante ca atitudinile rasiste ale mamei sale la adresa prietenului ei de_culoare jamaican. Mama a devenit furioasa, tipnd ca ea, ~inJ Rene, avea sa decida despre ce avea sa se discute. n acest moment, Nhte s-a ntors catre Tom ~i a sus ~i"Intra n hora,de ajutor:Ajuta-ti sotia'1. Tatal ~i-a ntors palmele n spus: a spus lipsit omule. "Nu ~tiu ce ta fac". Nate a replicat: "Nu mi pasa ce faci, dar ar fi mai bine sa faci ceva ~i sa o faci acum, pentru ca fetele se ncalzesc". Atunci Tom le-a spJs sotiei ~ifiicei lui, poticnin-
"E un "Taceti din Ridica vocea tipati". Er si spune-le Nate ai vrea du-se: nceput bun. gura. Nu mai de data a ta l-au ignorat.ceea ce a spus:
I
196
ca ~;e sa fa~a, nu doar c~ealnu ar ~re~,uisa faca". Tatal a insistat: "Nu pot . Nate l-a spus: "Hal, 0fule, fa-o . Ridicnd putin vocea catrr un nivel de strigat usor, Tom a spus: "Rene, taci din gura i-a zis: "Tu fU te baga". Rene s-a uitat la tatal ei nencrezatoare sisi ascult-o PF mama ta". Nate i-a spus lui Tom atunci: "Continua, nu o lasa sa te ~coata din circuit". Fara ca nici macar sa se uite la Nate, To~ s-a uitat rotart la Rene si a spus: "Nu-mi spune tu mie ce sa fac, domnisoara. ~m spus sa o asculti pe mama ta si vorbesc s-a uitat la Nate, care statea mpietrit, uitndu-se la Rene. Tom ~ ezitat, serios. O saajutor de la ca ajfel..." Francine. ngnat: "Ca adncit. Intr-un asteptnd ma asculti, Nat sau Rene l-a Linistea s-a altfel, ce?" Tom
I
sa pleci din casa noastra. i ncercat sa fii seful n familia asta, dar s-a terminat. Eu, unul, nu o sa mai tolerez asta". Nate a aplaudat ncet de doua ori si a spus: "Rene, t taI tau s-a ntors". sfrsit, Tom s-a ntors Catrejene si a spus foarte calm: "Ca altfel va trebui Interventia lui Nate a adfs schimbarea n aceasta familie si n terapia lor. Pe timpul sedintei, Renj2s-a domolit n mod vizibil. Francine parea mai era nevoie sa poarte pe eri ntreaga povara a interactiunii cu Rene. Era clar ca mai era mult de 1. cru, dar nu am vazut niciodata o schimbare usor nelinistita, ametita,' d~'lrn curnd exprima eliberarea ca acum nu n mod clar si raspicat, Nate transformase structura familiei. Nu puteam att de rapida si de cum staIeam n spatele geamului oglinda: pe Tom, sa nu ma gndesc, putemicr:' Prin simplul fapt de a-l directiona Ce s-ar fi
ntmplat cu familia mea dac41-am
fi ntlnit pe Nate Epstein? De ce nu l-au
pe tata sa devina implicat a~a cum a facut-o Nate cu Tom? In loc sa sustina provocat terapeutul meu sau tflirapeutul surorii mele sau terape!:'tul mamei mele sistem de terapeuti nu ne-a pus laolalta ca sa ne mai nlature o parte din motivele suferintei? fragmentarea familiei, n loc la empatizeze cu durerea noastra, de ce tot acel
La McMaster am nvatat puterea interventiei directe n familii. Am
nvatat ca unii oameni put1au sa se schimbe fara o patrundere psihologica de ordin istorico-ge~etic si ca uneori aceasta schimbare dura si tranforma nu doar persoana n cauza, dar si pe toti ceilalti implicati. Am nvatat ca uneori le puteai kpune direct oamenilor: "Fa-o", iar ei chiar o faceau. Uneori, dupa curh credeau terapeutii de la Strategic-Mental Research Institute (Institutu~ de Cercetare Mintala Strategica), era necesar sa fii indirect, daca nu chiar waradoxal, ca sa atingi o asemenea schimbare. Totusi, de interventii de o~ientare mine a fost profunde pentru a se nevoie ceea ce a devenit claf pentru psihanaliticafaptul ca nu oricine avea schimba. De fapt, astfel de ipterventii, dupa cum a fost si cazul propriei
Formarea pentru pSihotrraPie -
197
familii (credeam eu), puteau ntrzia procesul schimbarii si depotentializa familia. Nate si ceilalti terapeuti de la McMaster s-au bazat pe punctele lor tari, si nu pe deficitele lor. Daca schimbArea a fost posibila cu interventii directe si puternice, atunci ei au atin!-o.
Atuncifiind ca terapia de familie esueaz,: de la copii si am observat Dat cnd am lucrat cu mai multe fa.nUIJla McMaster la adulti
si alti terapeuti, am vazut cum, ntr-un mhnar substantial de cazuri, interventiile directe schimb au felul n care parintii relationau cu copiii fara nsa ca schimbarea sa dureze. lor si deplasau limitele si modelele de comprbrtament n cadrul familiei, Cu aceste familii de "prim ordin" (Watylawick, Weakland si Fisch, 1974), schimbarile ar fi durat o perioada, aupa care ar fi trait "ciclul napoi" la modurile lor de viata neadaptate. Cu aceste familii si cu multe familii n care chiar era imposibil de ajuns l~ astfel de schimbari de prim ordin, cel mai adesea problemele maritale er~u constrngerile principale n vederea schimbarii. Paleta necesara n tratamentul acestor familii era de la o abordare mai behaviorista~ orientat~ pe actiune, la un tratament marital concentrat afectiv pentru cuplurile intacte si la terapie individuala pentru parintii singuri. Munca de tranziti9' de obicei, era concentrata pe modul n care conflictul marital sau depresia parentala interfera cu abilitatile de a participa la cresterea copilu[ui lor sau a adolescentului n mod consistent si! sau potrivit.
Atunci cnd terapia maritala esueaza: ent~arcerea la familia-de-origine

n 1975 m-am mutat din Canada napoi n Chicago pentru a obtine o slujba n cadrul Family Institute of Chi ago (Instit!ltul Familiei din care de-abia devenise parte a Northwestern Memorial Hospital (Spitalul Memorial Northwestern) si a Northwester University Medical School (Scoala Medicala a Universitatii Northweste ). La McMaster,University), majoritatea Chicago, n prezent The Family Institute ltNorthwestern cazurilor pe care le-am tratat eu se prezentau ca familii cu un copil ca prezentat erau cupluri, n care problema o Iconstituia relatia. Initial am pacient identificat. La Family Institute, majo~itatea cazurilor care mi s-au ncercat sa tratez aceste cazuri cum o faCllilm la McMaster atunci cnd
198
tratamentul familial devenea tratament marital. M-am concentrat pe "aici ~i acum", pe directivitatea ~i claritate a expresiei emotionale dintre parteneri, pe modele le de rezolvare a problemelor ~i pe intensitate a ~i exclusivitatea implicarii lor unul fata de celalalt. Pe vremea aceea, sotia mea, Suzan, ~icu mine am ajuns ~inoi la terapie maritala. nca de la casatorie, din anul 1969, relatia noastra fusese conflictuala. Am petrecut primele opt luni de terapie discutnd despre relatia noastra - cum am rezolvat problemele ~i cum ne-am gestionat sentimentele unuia pentru celalalt. Unul dintre modele le de comportament care mi-au devenit clare a fost ca deplasam prea mult din furia mea pentru parintii mei, ~in special pentru tatal meu, pe Suzan. Daca aveam o interactiune frustranta cu parintii mei, o transferam pe Suzan. Cu toate ca am devenit con~tient de acest model de comportament, eram incapabil sa l schimb. La acest moment, terapeutul nostru ne-a recomandat sa i chemam n terapie pe parintii mei. A fost ca ~i cum mi-ar fi injectat adrenalina direct n vene. Eram nspaimntat de frici ~i emotii primare - chestia asta o sa i omoare sau el (tatal meu) o sa ma omoare. Pe de alta parte, eram foarte ncntat - mi aduceam, n sfr~it, acasa formarea n terapia de familie. Nate Epstein avea sa lucreze ntr-un final cu parintii mei ~i cu mine. Dupa multe discutii ~i planuri, Suzan ~i cu mine i-am invitat pe parintii mei sa ni se alature la trei ~edinte de terapie. Trei s-au transformat n cele mai puternice zece experiente de terapie din viata mea. nainte de fiecare ~edinta, eram un paranoic ajuns la o stare de ruina - vaznd insulte peste tot ~icautnd cearta cu Suzan fara motiv. Dupa fiecare ~edinta, eram sleit ~i extenuat - terminat. Punctul culminant l-a constituit a ~asea ~edinta. Mama mea era bolnava ~i nu a putut veni, drept pentru care nu am fost prezenti dect terapeutul nostru, Suzan, tatal meu ~icu mine. Ma folosisem de ~edintele anterioare pentru a ajunge progresiv spre tatal meu, explorndu-mi frica de furia lui ~i o eventuala retragere. Pe cnd am crescut, m-am simtit mai confortabil certndu-ma cu mama ~i mai recent cu sotia mea, mai degraba dect sa sustin o batalie cu mult mai distantul ~i nspaimntatorul tata. n aceasta ~edinta, cu sustinerea lui Suzan ~i a terapeutului nostru, i-am spus tatalui meu ca, daca nu ncepe sa se apropie de mine ca tata, voi nceta sa mai fiu pentru el fiu. El mi-a raspuns defensiv: "Atunci nu mi vei mai fi fiu". Am replicat atunci cu putere: "Du-te-n ma-ta!" ~i am izbucnit n lacrimi. Tatal meu a ramas a~ezat, fara sa mai spuna nimic. Am plns n hohote un ocean de lacrimi. nca nu am nici o amintire despre cum s-a ncheiat ~edinta.
A doua zi, tatal meu m-a sunat ?i m-a' vitat sa iau prnzul cu el. Formarea pentru rela;'a noastra, n care mi-a ntins 1 99 Aceasta invitatie a initiat o faza noua nPSih11teraPie mna a?a cum nu o facuse niciodata pn~ atunci. Eu i-am raspuns cu entuziasm ?i afectiune. La sfr?itul urmato9rei ?edinte, ne-am mbrati?at ?i ne-am sarutat unul pe celalalt pentru prima data, din cte mi aduc eu aminte. Eram cuprins de emotie. La v1rsta de 29 de ani, aveam n sfr?it un tata. Puteam sa i spun acum ce ~a suparase n relatia noastra, iar el masa mi reglez conturile cu el,lucrurre att ct putea. Acum eram capabil asculta ?i ncerca sa schimbe mai fegraba dect sa le deplasez asupra mamei mele sau a lui Suzan. Nu n mod surprinzator, nivelul de conflict din mariajul nostru s-a diminUrt. Dupa aceasta experienta din terapia ~aritala cu parintii mei, am nceput sa ma ocup de lucrul cu familia-d,-origine ?i sa ma folosesc de ?edinte de familie-de-origine cu cupluri, sdlrt timp, acestea ntmpinau blocaje la nivelul relatiei lor. Oricum, n ahjmci cnd mi-a devenit clar ca nu toate familiile reactioneaza a?a cum s a ntmplat cu familia mea. Povestea mea ilustreaza realizarilejamiliei-de-I rigine, n care parintii ?i copiii raspund constructiv. Modelele noastre de omportament s-au schimbat, iar relatiile dintre mine ?i parintii mei s- u mbunatatit. Raspunsurile parentale ilustreaza nsa, n mod frecvent, ?i un alt gen de scenariu de iar ?edintele de familie-de-originen consistaI din adultul-copillovindu-se acest sc~nariu, parintii nu se schimba rezultate, zidul jamiliei-de-origine. e?uata i u?ureaza adultului copil debarasar a de dorinta de transformare cu capul deparinte-copil, ofara nici un folos.~ina1mente, aceasta experienta a legaturii zidul parental experienta dure oasa, dar care l maturizeaza.
Confruntarea cu terapeutul adolesceri-tei mele: anexa la familia-de-origine .

O poveste secundara legata de experie1ta mea din terapia cu parintii mei prive?te "rentlnirea" cu terapeutul cu care lucrapem ca adolescent, n Chicago. Pe cnd ma ntorceam la Chica~o, n 1975, obtinnd o pozitie n cadrul Family Institute, am primit un post ca profesor asistent n cadrul Departamentului de Psihiatrie?i Stiinte B havioriste din Northwestern University. La prima ntlnire a facuW tii, a Departamentului de Psihiatrie, am fost surprins sa vad un psih'atru, pe care l voi numiJohn Logan, mpreuna cu care lucra sem n adol escenta. Si el era membru al facultatii. Ne-am salutat reciproc, iar el m a felicitat pentru numirea n acel post.
200
J.D. Geller,
ff.C.
Norcross, D.E. Orlinsky
de Un an mai nceput dupa etperienta mea cu familiace a trebuit sa astept cuplu, am trziu, sa fiu ftarte furios pe JoOO.De din cadrul terapiei 15 ani pentru a avea n sfrs1t o ajute pe mine sa ltimp ce JoOOar fiatunci sa-I confrunte pe tata sau sa ma relatie cu tata, n confrunt pe tata putut cnd eram adolescent? n mbd surpinzator, pe vremea aceea, am primit un telefon de la sotia lui Johh, care era doctoranda la Northwestern. Eu predam un seminar pOStunit.ersitar foarte popular de evaluare si tratare familiala, n Programul de P~ihologie Clinica de la Medicina, pentru care de-abia ncheiasem nscrierile. Sotia lui J000 m-a ntrebat daca era posibil sa o primesc la seminar. Far~ a ezita, i-am spus "da". n noaptea aceea, i-am spus povestea lu,iSuz~~, care m-a ntrebat: raspuns:ai"Pentru adupa ce perioada de nscrieri se terminase?". Eu i-am "De ce primit-o avea ocazia sa i predau cum m-~ nselat sotul ei n relatia cu tatal meu". Ea mi-a raspuns sarcastic: "A, sta chiar e o idee stralucita". Am realizat ca aveam ne oie sa vorbesc cu J000 si nu sa ma folosesc de sotia lui pentru a-mi co unica gndurile si sentimentele legate de terapia noastra. L-am sunat si el mi-a sugerat sa ne ntlnim la o cafea n cabinetul lui. I-am spus a i-am resimtit foarte profund pasivitatea n fata neglijentei tatalui me si l-am ntrebat de ce nu intervenise pentru a ncerca si a opri durerea le care a vazut ca tatal meu mi-o provoca.
I
unui adolescent pacient si a~eea (1960-1965)schimbaridede comportament a faptul a cere parintilor Mi-a spus ca n perioada ~f. recomanda obstetrician care recomanda vortul. Era ilegal. Apoi a cerut scuze. M-am simtit profundpentru un de s nsibilitatea si sinceritate a lui n fata unui ar fi nsemnat marcat ps~' atru orientat psihanalitic echivalentul confruntarii mele.sotia lui despanit experienta de a fericire, aceasta ntlnire a scutit-o pe Ne-am JoOOFe prieteneste. Din fi obiectul mniei mele pasivitatea tatalui meu n 1 gatura cu diferitele amenintari la fericirea fata de pasivitatea pozitiei R~sihanalitice,si n final, banuiesc eu, fata de si bunastarea mea si a famil' ei mele.
spre relatiile cu obiect Atunci cnd lucrul cu far' ilia-de-origine da gres:

La nceputul anilor 1980, frank Harper, n vrsta de 45 de ani, chirurg cardiolog, a venit la mine st scape de "nenorocitul din el". De-abia se n cadrul unui spital import. t, si era pe cale sa se recasatoreasca. Frank si logodnica sa, Helen, care avea pentru a da la unei pozitii marcante mutase de la New York la cf,'cago, sa l urmeze cursChicago n sase luni,
201
fusesera n terapie la New York la un terapeut care se concentrase pe larg pe familiile lor de origine. Acel terapeut i ajutase pe fiecare dintre ei sa si vada mostenirea de la familia-de-origine, fapt care-i tulbura profund, iar Frank mi fusese trimis n Chicago cu instructiuni de la terapeutullui si de la Helen de a lucra cu el ca pregatire pentru iminenta casatorie. Munca noastra de nceput s-a adresat ntrebarii a cui terapie era aceasta, a logodnicei lui sau a lui. Voia el sa i se adreseze "nenorocitului dinauntrul sau", sau aceasta constituia programullogonicei sale/terapeutului sau din New York? Cine ne conducea munca noua? El a spus ca nu stia pe ce anume dorea sa lucreze, dar stia ca ceva era n neregula cu el. Dusese de rpa prima sa casatorie si voia sa se asigure ca nu o va face din nou. Ne-am concentrat pe experientele sale timpurii din familia sa de origine. Tatal lui Frank pierise ntr-un accident de avion pe cnd el avea sapte ani. Mama sa l trimisese la o scoala n regim de internat cnd avea noua ani. De atunci nu au mai locuit niciodata mpreuna n mod constant. Frank a devenit un student furios tacut, cu un succes extraordinar, un atlet si acum doctor. Terapia anterioara i facuse clara ironia muncii sale - faptul de a fi reparat n mod agresiv inimi ranite. Simtea ca inima ranita n copilarie avusese ca rezultat modul lui artagos de a fi, ceea ce i-a ndepartat pe sotia lui si pe copii de el, abandonndu-l din nou. Era nspaimntat ca ar fi putut sa o ndeparteze si pe Helen si sa ramna singur toata viata. Atunci cnd Helen vizita Chicago, participa si ea la sedinte, dar mare parte a muncii noastre era individuala. Dupa patru luni, a devenit evident ca, desi lucrase mult orientat pe insight pe familia-de-origine, nu si exprimase niciodata sentimentele despre ceea ce s~ ntmplase direct cu mama sa. Am decis sa o aducem pe mama lui Frank n terapie. Locuia n Florida, dar a fost de acord sa zboare pna la Chicago pentru trei sedinte desfasurate n decursul a patru zile. Sedintele au fost productive: Frank si-a exprimat mnia si supararea cu privire la cee~ ce se ntmplase. Ea l-a ascultat si a fost cuprinsa de remuscari. Stia ca si sacrificase fiul pentru scopuri personale, dar chiar si n retrospectiva simtea ca putea sa i fi fost mai bine lui n felul acesta dect sa fi trait alaturi de ea si de depresia ei. si dorea sa fi fost o persoana mai puternica si mai optimista. Aceste sedinte au fost purificatoare pentru Frank. Simtea ca si cum o povara i s-ar fi luat de pe suflet, iar relatia lui cu mama sa s-a mbunatatit. Erau mai sinceri si mai deschisi unul fata de celalalt si se simteau mai aproape. Oricum, modul de a fi artagos al lui Frank tot mai era
202
J.D.
prezent. Le mu~truluia pe asistentele care nu i executau ordinele cu promptitudine, simtea puseuri de furie fata de Helen ~i se simtea tensionat n sine nsu~i - "ca pe ace". De vreme ce nu puteam sa l aducem pe tatal sau n discutie, am nceput sa lucram pe relatia cu tatal sau n imaginatia sa. Terminasem programul de formare de trei ani la Gestalt Institute din Toronto, n timp ce ma aflam la studii postuniversitare, ~ima simteam confortabillucrnd pe scaunul gol. Am lucrat pe relatia lui cu tatal sau ntr-o serie de dialog de doua scaune. Barbatul care s-a ivit ca fiind tatal sau era critic, respingator, un om pe care nu te puteai bizui ~ineglijent. Am fost ~ocat de calitatea demodata ~ipartinitoare a reprezentarilor lui Frank despre tatal sau. A fost inclusa ~imama sa n dialoguri. Uneori, aparea ca egoista, lipsita de grija fata de copil ~i o figura dedata furiei la ideea de a fi abandonata pe unul dintre scaune. Diferenta dintre mama interioara din psihicul lui Frank ~i mama care venise n terapie era izbitoare. Pe cnd lucram la toate acestea, am nceput sa experimentez furia lui Frank n mod indirect. mi spunea lucrurile ntr-un mod care parea mnios, fara nsa sa le faca sa sune a~a. Nu eram sigur ca perceptia mea era corecta, dar m-am simtit din ce n ce mai tulburat. Daca ntrziam la o ~edinta, ma acuza ca eram nervos pe el ~ica manifestam acest lucru. Ma simteam ca ~i cum ntorcea lucrurile pe dos - el era psihologul ~i eu pacientul. Cnd m-am dus la un seminar n Seattle, m-a acuzat n gluma ca zburam ct de departe puteam pe continentul Statelor Unite pentru a scapa de el- pentru ca era prea mult pentru mine. Toate aceastea au venit laolalta n mod surprinzator. Pe 25 martie, de ziua mea, eram ntr-un magazin de ncaltaminte n Chicago cumparndu-mi o pereche noua de pantofi, de departe mult prea scumpi, drept cadou de ziua mea. Pe cnd probam pantofii, Frank a intrat n magazin. n timpul discutiei, am comentat ca mi cumparam un cadou de ziua mea. Parea ametit. L-am ntrebat ce era n neregula, iar el mi-a raspuns: "Astazi este ~i ziua de na~tere a tatalui meu". n acel moment am realizat ca, n ciuda diferentei de aproape 15 ani dintre noi, n ciuda faptului ca ma simteam ca un copil n relatia cu acest barbat, reprezentam o figura paterna pentru el. Transferul se produsese, iar el lucra la conturile nerezolvate dintre el ~i tatal sau prin mine. n ~edintele umatoare, am nceput sa exploram ce nsemnam eu pentru el, modul n care aceasta semnificatie se schimbase n timp, fricile ~i anxietatile ~idorintele care erau jucate cu mine. Prin identificare proiectiva cu Frank, ca obiect al nesigurantei mele, ,,i"-am simtit tulburarea. ,,I"-am simtit furia atunci cnd eram acuzat ~i judecat de el. Era cu
203
siguranta ngrozit ca l-as abandona - ca era mult prea mult pentru mine, dupa cum trebuie sa fi simtit ca era mult prea mult pentru tatal si mama sa. Pe cnd am explorat relatia noastra, lucrul cu cele doua scaune a iesit din joc. Energia era acum n relatia noastra si acolo s-a concentrat terapia. Frank a nceput sa nu se mai agite att. Dupa ce a realizat ca nu era prea mult pentru mine si ca nu aveam sa-I abandonez, s-a relaxat. A nceput de asemenea sa si nteleaga relatia cu Helen si, ntr-o oarecare masura, pe cea cu fosta sotie, nu doar n termeni simplisti de transfer de genul "ea e mama mea", ci n termeni de cum fiecare dintre ei a luat diferite aspecte ale reprezentarilor internalizate si transformate ale parintilor si ale lor nsile. Dat fiind ca a nceput sa observe si sa gestioneze acest proces din sine nsusi, relatia lui cu Helen s-a mbunatatit. Comentariul ei a fost ca el parea mult mai matur si mai echilibrat. Terapia lui Frank m-a ajutat sa trec dincolo de poverile transgenerationale si sa directionez lucrul cu familia-de-origine n doua moduri. Mi-am dat seama ca uneori transformarile aici si acum ale familiei-de-origine nu afecteaza n mod substantial reprezentarile internalizate si transformate ale familiei si ale sinelui - relatiile cu obiect. Daca relatiile cu obiect ar fi constrngeri primare pentru schimbare, ar trebui sa fie adresate n mod potrivit. n al doilea rnd, am nvatat sa apreciez cum relatiile cu obiect puteau sa fie jucate si cum puteau sa dispara n transferul cu mine. Relatia noastra a devenit vehiculul ntelegerii si transformarii. Odata ivite aceste realizari, ceea ce m-a socat a fost faptul ca reveneam de unde ncepusem - psihanaliza. Nu psihanaliza clasica, pe care familia mea o experimentase, ci una nnoita, o metoda psihanalitica mai relationala si mai activa.
Atunci cnd terapia psihodinamica da gres: vindecarea sinelui

Dupa ctiva ani de terapie maritala, Suzan si cu mine am realizat ca terapia noastra nu mai dadea rezultate. nvatasem lu_cruri substantiale, ne diminuaseram conflictele, ne echilibraseram si egalizaseram relatia si ne concentraseram mai mult unul pe celalalt. Mai experimentam totusi conflicte si ne petreceam mult timp distanti unul fata de celalalt, dar relatia noastra era mai buna. Am decis sa punem capat terapiei maritale. Oricum, eu tot ma simteam nemplinit din punct de vedere personal si am nceput sa l vad pe terapeutul nostru pentru terapie individuala. Lucrul meu individual s-a concentrat, n primul rnd, pe folosirea n mod constructiva agresivitatii mele la lucru si pe proiectiile si transfe-
204
rurile asupra lui Suzan. Te1apeutul meu ma sustine a foarte mult si ma ncuraja sa urmez aceasta dIrectie, orice ar fi nsemnat aceasta. Nu eram obisnuit sa am un barbat dr. partea mea care sa ma ncurajeze si sa ma eficient si mai de succes. O icum, o data ce am mpins lucrurile spre a sustina. relatia mea cu Suzan, m-am munca un zid n deveneam mai lucra pe Acest fapt m-a ajutr enorm nlovit de mea, unde interiorul meu. Puteam sa mi nteleg tranrferurile si cum se manifestau cu Suzan, si puteamapropiam mai mult <tesursa anxietatilor mele, cueram deveneam ct ne sa abordez transferllYile mele cu terapeuruI, dar att blocat. Cu mai anxios. mi-a recomanddt analiza. terapie, de doua ori pe economic si terapeutul Dupa aproape cj.oiani de Din punct de vedere saptamna, a parasi acea terapie mi se parea foarte trist. M-am simtit ca un copil nedreptatit. nu eram pregati~siau fost umplute cu lacrimile mele. emotional Sedintele final nici decis sa pun capat terapiei. Faptul de Trei ani mai trziu, cercul s-a nchis si m-am ntors la terapia pe care nefericita mea familie o mbtatisase cu peste 40 de ani n urma. Am decis, spre 40 ani, si ma arun;c, n mi petrec restul Ma n felul acela. nauntrulde meu sa nu voiam sa sfrsit, n analiza. vietii simteam blocat care mi ramasese. Atinsese culmi considerabile, dar nca ma simteam nspaimntat nsi tulburat de ~rice altceva,Casatoria mergeasingurul lucru ncercasem mod virtual unca mea. iar analiza era mai bine, dar intimitate a nca ma nspaimnta. Dupa intervievarea mai multor analisti, am gasit "o bufnita nteleaptafI mai batrna pe care o simteam ca putea vedea prin mine. Ori lntarea lui era n primul rnd, dar nu n mod exclusiv, psihologia sinelui (Kohut, 1971, 1984). Am nceput. Una dintre cele mai im ortante experiente ale analizei era complet nonverbala. n mod obisnuit, zburam la sedinta analitica n mijlocul dupa-amiezei, di tumultul crizelor diferite de lucru. Preluasem friele Family Inst'tute si ncercam sa conduc ntr-o perioada de tranzitii organizatorice oarte mari. ncercam n acelasi timp sa mi continui si practica, sa scriu o carte, sa fac munca de cercetare, sa predau si sa am o familie. rpormeam foarte putin. Loveam canapeaua si mi descarcam toate frustrarile si tensiunile. Dupa care ramneam
I
,,
Atunci cnd pleoapele i deveneau grele, ma luptam cu ele. Inn tacere. sa vorbesc si sa ~' pilariei nu reuseam cuminti nu adormeau, cepeam nca din timpul IIlucrezfl. Pacientii sa dorm dupa-amia::a. irosindu-si astfel timpul s~ banii. Analistul meu nu a intervenit. El doar m-a privit. Dupa multe luni de astfellde lupta, am nceput sa mi permit sa adorm usor. Treceam ntr-o stare d~ vis profunda, dupa care ma trageam napoi
n realitate. Povesteam visele. Cel putin ma foloseam de faptul ca adormeam ntr-un mod productiv, nu nUf-ai n sensul de "somn de dupa-amiaza". Oricnd ma trezeam, ma uitam la terapeut nu iubitor. ~i el adormise. El nsa ma privea si a~teptd rabdator, dacasa vad daca n sfr~it,m-am lasat n voia adormirii ~irr-am permis sa trag cte un pui de somn. Adormeam timp de cinci-zece minute, dupa care ma trezeam nviorat si activ. El tot acolo era. ~u m-a parasit atunci cnd cunoscusem stnd n ma~ina cu o altfel dr liniste dect cea pe care o m-am oprit din reprezentare. Eratatal meu. Am nceput sa ma simt n siguranta - ca puteam sa ma relaxez proiUfd n timpul ~edintelor,fara reprezenta tii sau pur si simplu eram acolo Pe parcurs ce se desfa~ura acest proces n viata mea au intervenit sa fiu abandonat. Am nceput samama bun~~ puternic n daca dadeam doua schimbari. El mi era ca o ma simt ai indiferent mine nsumi - mai putin vulnerabil din punct de ve1ere narcisic. Nu trebuia sa fiu pe pozitie ~i vigilent tot timpul. Nu eram la fel de u~or de ranit sau de nspaimntat. Puteam sa mi vad d1lucrurile pe care le aveam de facut, fiind mai putin preocupat de cefa ce credeau sau spuneau altii despre mine. A doua schimbare era c~ puteam sa trag un pui de somn atunci cnd ma simteam obosit. Dezvoltasem capacitatea de a revigorat si activ. Acesta noua capacitate era un dar pe care l desadormi scurt mine. Era un darsau care pu eam sa dupaalin si sa ma recoperisem n (pret de cinci cu zece mtute), ma care sa revin mprospatez. Analiza a continuat sa ma faca mai puternic ~isa ma relaxeze. Acest proces are de-a face foarte putin, si mine. ~tensitateacuvintele. Are de-a face nsa cu relatia dintre analist daca nu 4eloc, cu si durata analizei - ntlniri de trei sau patru ori pe saptamna, ttmp de ani ntregi i-au permis analistului meu sa ma patrun~a la un nivel mai profund putere orice alt aanalist ~i apna atunci. A1aliza mi-a conferit destula dect pentru tolera de creste din schirrbarile necesare care aveau sa survina n casatoria mea, facnd din mine, n fipat un sot si un partener mai bun. Cred, de asemenea, ca ~na1izam-a facut si un mai bun terapeut, psiholog si sef la Family Institute. Am devenit mai putin vulnerabil la injuriile narcisice inevitabile, [arenalte parte componenta a partii de conducere a unei cariere rela~iv sunt ca rang ~i a unei institutii de sanatate mintala importante, legata de o importanta universitate de cercetare. Optimismul meJ emotional a crescut n mod
Formarea pentm pSihotraPie
205
vietii mele. I substantial, rasfrngndu-se asupra tutur1r domeniilor importante ale
206
Integrarea personalului si profesionalului - tapiseria

Multiplele mele terapii personale - incluznd formatele individuat marital si de familie -, timp de mai bine de 40 de ani, au avut un impact profund asupra mea, profesional si personal. Experienta mea ca psiholog clinic, cercetator n psihoterapie si terapeut de familie, din, ultimii 28 de ani, m-a afectat profund, profesional si personal. Ca persoana stapnita de integrationism, am ncercat sa mpletesc aceste experiente personale si profesionale ntr-un cadru coerent si care sa poata fi predat mai departe n vederea ntelegerii si practicarii psihoterapiei. Asa cum am mentionat la nceputul acestui capitot fiecare dintre aceste experiente a contribuit n mod semnificativ la crearea terapiei integrative centrate pe problema, modelul meu asupra modului n care pot fi folosite terapiile de familie, individuale, biologice, cu maxima eficacitate si eficienta. La nceput la McMaster, mi se parea evident ca una dintre cheile succesului lor era orientarea pe rezolvarea de probleme si accentul pe prezentarea problemelor. Nu ncercau sa schimbe fiecare aspect al familiei fiecarui pacient ci mai degraba sa i ajute sa si rezolve problemele pentru care cautau ajutor. Mergeau direct la tinta si erau pragmatice, ncercnd interventiile cele mai simple si cele mai directe nainte de a recurge la unele mai complexe si mai indirecte. Dupa ncurcatura psihanalitica a familiei mele de origine, aceasta orientare simpla, directa si concentrata mi s-a parut extraordinara si' foarte interesanta. A devenit temelia modelului centrat pe problema. Modelul este concentrat asupra prezentarii de probleme - problemele pentru care pacientii cauta ajutor la un moment anume. Acesta este locul de unde ncepe, n mod obisnuit, terapia. , , n sfrsit, sunt cel mai interesat n contextele secventiale n care apar problemele - ceea ce numesc secventa problemei. Transformarea secventei problemei ntr-o secventa adaptativa alternativa este primul scop al procesului terapiei centrate pe problema. Mai mult, analiza contextului secvential- ceea ce precede si succede aparitia sau intensificarea prezentarii problemei -, n generat ofera cele mai bune indicii ale naturii structurii de mentinere a problemei fundamentale. Un concept-cheie, care a aparut dupa ce ma mutasem la Chicago, a fost ideea structurii de mentinere a problemei. Ceea ce mi-a atras atentia n mod repetat n timpul primilor 10 ani de practica a fost imposibilitatea prezicerii raspunsului pacientilor la interventiile mele. Am vazut pacienti etichetati "borderline" care au raspuns rapid si surpinzator la interventii directe behavioriste. Am vazut de asemenea, cupluri tinere, la un nalt
Formarea pentru psihoterapie'
207
grad de functionare, care cautau consiliere premaritala si care erau blocati ntr-o lupta chinuitoare unul cu celalalt, neraspunznd la altceva dect la psihoterapie profunda, de lunga durata. ncetul cu ncetul, am ajuns sa cred ca trasaturile de suprafata ale prezentarii problemei sau tulburarii, la fel ca si trasaturile de suprafata ale unei familii aveau o legatura prea mica cu lucrul de care urmau sa aiba nevoie n terapie. De fapt, n doua cazuri care pareau destul de similare, putea sa se ajunga la interventii foarte diferite. Plecnd de la o astfel de gndire, a nceput sa se ntrevada un set de principii. De vreme ce nu pot cunoaste structura de mentinere a problemei dinainte, locul cel mai bun de unde se poate ncepe este interventia cea mai simpla, cea mai directa si cea mai putin costisitoare. Daca aceasta nu dadea rezultate, atunci puteam sa devin mai fantezist (mai complex, si, indirect, mai scump). Cu alte cuvinte, presupuneam ca sistemul pacientului era sanatos pna la proba contrarie. Prin "sanatos" nteleg capabil sa raspunda la interventii directe, simple si deschise ntr-un timp relativ scurt. Povara marturiei era ca sistemul pacientului sa-mi demonstreze ca pacientul avea nevoie de o interventie mai complexa si mai indirecta. Daca ma nselam, contrar experientelor mele anterioare timpurii cu modelul psihanalitic, ma nselam n favoarea sanatatii, nu a patologiei. Trebuia ca pacientii sa ma convinga ca nu puteau sa se schimbe. Dat fiind ca gndire a mea a evoluat, a nceput sa ia forma o matrice conceptuala (vezi fig. 12.1)cu trei dimensiuni verticale si sase orizontale. Cele trei dimensiuni verticale sunt: (a) familie / comunitate; (b) cuplu si (c) individual. Acestea reprezinta cele trei contexte primare n care tratamentul se desfasoara. Cele sase dimensiuni orizontale sunt: (1) behaviorist; (2) biobehaviorist; (3) experiential; (4) familia-de-origine; (5) psihodinamic; (6) psihologia sinelui. Aceste dimensiuni sau niveluri ale matricei contin fiecare teorii diferite despre modul n care problemele se dezvolta, sunt mentinute si se rezolva. Mai semnificativ dect att, nivelurile si contextele de interventie sunt succedate coryorm principiilor de cost-eficienta, simplicitate si directivitate. Sageata care merge din partea din stnga sus a matricei catre cea mai de jos din dreapta reprezinta marimea progresiei sau macroprogresia interventiilor n terapia centrata pe problema. Progresia secventiala prin niveluri si n josul matricei se ntmpla n fata esecurilor interventiei nivelului curent n a rezolva problema prezentata. Matricea este denumita matrice de evaluare/interventie, pentru ca evaluarea si interventia n cadrul acestuI model sunt activitati
208
J.D. Gellet, J.c. Norcross, D.E. Orlinsky

Orientari Conte.xte
Familie/ Comunitate Behaviorista
Cuplu
Individual
. B'Ob'h"I""1
E'P",I'~I"1 "mm,.".",g,,!
Psihodinamica
P,'holog"
"J,
Figura ~2.1 Matrice de evaluare/interventie
inseparabile ~i se desfa~1ara concomitent, cuprinznd terapia de la primul telefon pna la ul~ulla revedere. Terapia este, n mod simultan, (1) o initiativa intensiva dr a explora ~i transforma secventa problemei ~i a structurii mentinerii Pfoblemei subsidiare ~i (2) un mod care previn despre structura mentinerf problemei, setul de constrngeri de a nvata schimbarea, pe cnd ncencam sa o transformam. De fapt, eforturile spre transformare releva natura constrngerilor. Terapia, pentru toti pacientii, este att educationala, ct ~i un efort de transformare. Provocarea de a face ceva, atunci cnd ceea ce faci nu mai merge, a constituit forta transformalrii n viata mea personala ~iprofesionala. Din nefericire, n societatea njastra ~i n sistemele noastre educationale nu suntem ncurajati sa ncerfam ceva ~i sa riscam sa e~uam. Capacitatea din ~coala primara. Ave nevoie sa nvatam sa ne acceptam gre~elile ca oportunitati de nvata e ~i cre~tere. Nu exista nvatare fara gre~eli. noastra naturala de a gre~' ~i de a nvata din gre~eli este falsificata nca Acest mesaj fost esential p cre~terea dezvoltarea modeluluicentrat pe problema ~ia a fost forta clentrala n mea ca persoana, sot ~itata. Trebuie
Formarea pentru PSihotrraPie.
209
sa ne nvatam pe noi nsine, pe colegii no~tri, pe studentii nostri, pe pacientii nostri sa accepte greselile si sa {lvete din ele. Aceasta este adevarata educatie si terapie.
Terapia terapeutului: procese distincte?

Reflectnd la experlentele mele ca pacie~t n psihoterapie peste ani si reflectnd si la experienta mea n tratarea multor profesionisti n sanatatea mintala, mi pun o ntrebare: exista vred distinctie n ceea ce priveste tratamentul psihoterapeutic al psihoterapeutilor? Raspunsul meu cansanatatea mintala nu sunt cu nimic diferiti n psihologia lor si nevoile did de terapie surprinzator n sisi oarecum fata de ceilalti(pentru mine~este ca nu. Profesionistii n pacienti. Gr jseala pe care unii terapeuti o fac este sa creada ca terapeutii ca pacien~ sunt diferiti - ca vor avea ca vor fi mai cooperanti ori ca vor fi "mai b ni" sau "mai rai" dect alte persoane. patrundere psihologica sau ca vo11r mai multe rezistente, mai multa avea Actul de echilibru critic n tratarea psihoterapeutilor este de a nu fi sedusi de a crede ca sunt mai buni sau m~i rai dect oricine altcineva si, n acelasi timp, de a li se acorda respectJI cuvenit pentru dorinta lor psihanalistul, l-am selectat pentru ca eu c edeam ca nu exista nici un mod n care pe ei nsisi seduc psihologic. Am de a se ajuta sa ncerc sa lsi pe altii. Stiu cajatuncisimtit cami-am sa vada cnd putea selectat dincolo de tot "rahatul" meu, iar n acelasi timp putea sa ma respecte si sa ma valorizeze. Nu era impresionat pes~e masura de recomandarile mele ~rofesionale, dar cr~dinta lui n capaci~atea ~ea ~e a ~im: om bun, un psiholog bun, un psihoterapeut bun S1 un h?er mstItutlOnal m-a sustinut. I n mod similar, atunci cnd eram n terrpie de cuplu, dorinta terapeutului meu de cuplu de a ma lua n seaa lui si de a ma face sau de a ma ajuta sa mi aduc contributia la pro~lemele no~stre maritale era esentiala pentru succesul acelui tratament. If cele din urma, nu era sedus de reputatia mea n ascensiune ca terapeut marital si nu a lucrat niciodata la acea vreme deficitul sotiei mele de ciud4 eforturilor depuse de mine conspirativ n de a elabora un astfel (n aranjfment conspirativ). n acelasi timp, am simtit ca ma aprecia din punct de vedere profesionaL n ambele din cele doua importante tera~ii din viata adulta (de cuplu si analiza), m-am simtit provocat n mod. constructiv si acceptat si, deopotriva, respectat personal si profesi1naL Acest act echilibrat de
210
J.D. Gelle~, J.c. Norcross, D.E. Orlinsky
n terapiile mele personal . Analistul meu putea sa ma confrunte cu suport/valorizare ~icOnfrE' tare a fost dintre ~edinte, iar n urmatoarea naivitatea mea ~ocant de mare ntr-una un ingredient terapeutic esential meu de cuplu ma suna n impul saptamnii cu o recomandare, dupa o mi recomande un CUPltpentru terapie. gndulla similar, terapeutul a necontrolat cu n mod perspectiva de sa ~edinta n care plnsese termina terapia de cuplu ~Ide a-mi pierde relatia cu el. a fost aceea de a asuma ca sunt altfel dect celelalte persoane. Am fost auto sedus de terapeuti pa ienti n nenumarate moduri - flatat ca un astfel munca mea cu terapef' alege pe mine pentru terapie; binenteles ani n de coleg stimat m-ar ti pacienti, cea mai mare eroare de peste ca ea sau el va fi integr"at n vtata ei sau a lui patrunderile psihologice din capabil sa actioneze distru' tiv ~ipericulos fata de sine nsa~i!nsusi, cu sotul! sotia sau cu mine. propriile scrieri ~inVataturI; cu siguranta ca un terapeut nu ar fi niciodata pseudoterapeuti~e cu ~~~~terapeutul de evitatc~re es~en:embru al ~u! O capcana deosebit de ~ericuloasa pacient este crearea unei aliante tratezi acel membru al fa "liei ca pe un coterapeut sau ca pe un aliat cuplu sau al uneI parte, este extremtratez. Este mvanabil depreciezi sau special. Pe de alta famIln .Recare o de important sa nu o greseala sa a terapeutului trebuie prot jata, fara a crea nsa o taxa de protectie care sa nu njosestipersoana sapfcient n nici un fel. Stima de sine profesionala mpiedice terapeutul i aduca contributia la lucrul cu problemele. familiei lor pentru faptul d a nu practica n familie ceea ce predau studentilor frecvent, ce practica amiliei i vor pacientii lor. O astfelterapeuti ai n mod sau ceea membrii mpreuna cu blama pe membrii de blamare
f,'
sotia/sotul sau cu orice p~et, iar dificultate a mpreuna cu pacientul ar ar trebui evitata copiii ceealce ncerci sa obtii de a practica mpreuna cu trebui recunoscuta.
Reflectii samanice
Reflectnd la ntrebare1 daca am ceva unic si! relatie zguduitoare. mentul psihoterapeutilor Pfcienti, este fost socat de osau special n trataGndindu-ma la practica nr-eadin ultimii 28 de ani din Chicago, mi-am cele cu care am lucrat erau cupluri n care unul sau ambii membri erau terapeuti sau indivizi care erau ei nsisi terapeuti. As putea adauga cu dat seama unele dintre cel, mai nesatisfacatoare si cele mai dificile cazuri u~urinta ca ca, n ceea ce mJ:.priveste, cele mai satisfacatoare cazuri din
211
recunoastereapsihoterapeuti.se ntmplasesurp~inzator sipentru mine a fost erau tot de faptului ca Oricum, ce~a unic extrem de puternic n tratamentul oferit de mine terapeutilor. Care erau calitatile acelor terapii care le-Iau facut att de puternice si att de este aceea ca n Doua astfel decazuri ter.apeutul se lupta modoaparte. Prima satisfacatoare? fiecare dintre calitati ~eevidentiaza n cu istorie personala de neglijenta si! sau abuz substantial! a n copilarie, mostenire care l! o mpiedica n capacitatea de a iubi [sau a lucra eficient. A doua era dorinta intensa a acestor terapeuti paci~nti de a-si regla conturile si, daca era posibil, de a-si depasi aceasta mostenire de abuz si! sau neglijenta. Acesti pacienti doreau sa fie capabili Fa iubeasca si sa munceasca bine si se straduiau din rasputeri sa le faca P1 amndoua. Cred ca aceasta personale psihosociale, mi-a unei dureri, c~~binata cu nalte aspiratii combinatie de mostenire a oferit o oportT~itate sp~ciala si de pret de aceste tratamente au cuprins multi ani de terapie si au reprezentat o oportunitatetransformarea vietilor acestorm~rsoane. In pe mine si relatia foloseasca mod invariabil, a asista la pentru pacientii terapeuti sa lor cu mine ca baza sau context pentru progria transformare personala. Uneori, n aceste terapii, le-am fost mama, f.ata, frate, sora, supervizor, si circumscris de terapeut. In sfrsit, m-a simtit extrem de marcat si privilegiat sa fiu, n mod confidential si in im, martor al acestei transformari personale.sau priete:t;, fara sa fi Para1Sit vreodata rolul bine definit mentor, antrenor Atunci cnd scriu acestea, ma surprind gpdindu-ma la studiul asupra samanismului, parte a specializarii principale ~ istoria religiei la Wesleyan. naiva, trebuia sa fie ceva n neregula cu t' e. Erai "alesul" n virtute a faptului ca aveai o problema speciala sau o ulnerqbilitate - auzeai voci De obicei, pentru a deveni saman ntr-o Cf11ltura asa-zis primitiva sau speciale, vedeai lucruri speciale, simteai o diurere profunda si cunosteai suferinta. Dar, pe lnga aceasta calitate a "vtlnerabilitatii speciale", candidatii la samanism doreau sa cunoasca si jsanvete cum sa lucreze cu nespuse n mod normal. Ei aveau aceasta c mbinatie speciala de vulnerabilitate si ambitie psihosociala. Au suferi, dar voiau sa nteleaga si sa ajunga la o concluzie privind cauzele ace tei suferinte, astfel nct sa aceste lumi ale spiritelor, sublumea fortelor'tntitatilor ~ia evenimentelor sufere mai putin si sa diminueze suferinta elorlalti. Educatia candidatului la samanism prev dea ca cel mai batrn dintre samani sa l nvete pe samanul n formare espre el nsusi sau ea nsasi ducndu-lj o n incursiuni n acea sublum , pentru a lucra ceea ce era de lucrat asupra sinelui, dupa cum era nevoi, astfel nct sa nvete despre
212
J.D. Geller, ].e. Norcross, D.E. Orlinsky
natura acestei subl~mi pen~u ca el sau ea sa i poata ajuta pe alti. Poate ca tocmai combinatia de vuh}erabilitate si ambitie din terapeutii pacienti si oportunitate a terapeutilo lor de a-i ajuta n ei nsisi! ele nsele si de a-i nvata despre ei nsisi! ele nsele si despre lumea obscura a structurilor mentinerii problemei sunt ce e care fac aceste psihoterapii att de speciale si de puternice. Si este ciuda cnd te gndesti ca, n crearea si angajarea n aceste psihoter~pii, partic'pam la o traditie de transformare personala si profesionala care a caract rizat specia noastra de la nceputuri.
NOTA
1. Numele ~iunele dintr~ informatiile de identificare ale pacientilor ~iale unora dintre terapeutii din acest capi~ol au fost modificate pentru a le proteja confidentialitatea tii anonimatul.
Bibliografie:
and practical aspects, Harper and Row, New York, 1969 Eliade, M., Shamanism: Archaic techniques of ecstasy, Pantheon, New York, 1964 Kohut, H., The analysis tii Framf'lf,J. (editori), Intensive family therapy: New York, Boszormenyi-Nagy, 1., of the s mternational Universities Press, Theoretical
1971 Kohut, H., How does analysis culre?, University of Chicago Press, Chicago, 1984 Lommel, A., Shamanism: The b~ginnings of art, Mc Graw-Hill, New York, 1967 Pinsof, W.M., ,,Integrative prolblem-centered therapy: Toward the synthesis of family and individual psy~hotherapies" n Journal of Marital and Family Therapy, 9, 1983, pag. 19-35 Pinsof, W.M., Integrative problem centered therapy: A synthesis ofbiological, individual andfamily therapies, Basic B, oks, New York, 1995 Pinsof, W.M., "Integrative pro ,lem-centered therapy" nJ. Lebow ~iF. Kqslow (editori), Comprehensive hand ook ofpsychotherapy: Vol. 4. Integrative and eclectic, Wiley, New York, 2002, p. 41-366 Watzlawick, P., Weakland, J. ~. Fisch, R, Change: Principles of problem formation and resolution, Norton, Ne~ York, 1974
Rezultatele
cerctarii:
Beneficierea de terapi~ personala
Capitolul 13
Prevalenta si parametrii terapiei personale n Statele Unite
Vasta majoritate a profesionistilor n s natatea mintala din Statele de John C. Norcross ~iJaJes D. Guy Unite, independent de disciplina lor profes' onala, au beneficiat de tratament personal. Terapeutii femei, maritate, rientate pe insight, cauta cel mai adesea terapie; terapeutii behavioristi ,i profesorii frecventeaza cel mai putin, orientndu-se pe terapia de scur a durata. Psihoterapeutii au primit, n mod obisnuit, tratament perso al n doua sau trei transe rezerva te, aceasta tinznd sa fie regula. O lta norma o constituie rentoarcerea la terapia personala, dupa term' area formarii. Terapia pero practica privata. _ sonalacele ce n aceste vom detaliaformat,aces e concluzii, trecnd n revista n este, urmeaza cazuri, ca toate injividuala, iar ca pozitionare, rezultatele multiplelor studii legate de expe ientele de terapie personala ale psihologilor, psihiatrilor, lucratorilor s ciali, consilierilor si ale altor profesionisti n sanatate':l mintala, practicie . n Statele Unite ale Americii. Capitolul 14 se refera la prevalenta si par metrii terapiei personale n rndul profesionistilor n sanatatea mintal n lume.
Obiectii metodologice
serie de studii publicate, toate categorisite upa criteriul auto evaluarii. Fiecare studiu a aplicat un chestionar sau o metodologie de cercetare, fara a fi supusa n considerare unei verifica i independente a veridicitatii Datele luate auto evaluarea n acest scurftapitOI sunt adunate dintr-o sau acuratetii ei. Studiile sunt ilustrative, fU exhaustive, ca scop. Rata ca, n general, jumatate din numarul de po entiali profesionisti n sanade raspunsuri nu variat considerabil si puteEel,concluziona n mod sigur tatea mintala a a participat la studiu. Ast exista-o posibilitate clara
216
J.D.
Geller, JI.C. Norcross, D.E. Orlinsky
ca tendinta raspunsurilor sa rcline n directia acelor terapeuti ale caror istorie personala si orientarel:_eoretica i-au condus catre beneficierea de reprezentati n numar relativ .c n raport cu marimea esantionului, fapt cauzat att de numarul mai .c de studii efectuate n aceasta disciplina, ct si de rata lor de raspuns mai scazuta (Sudman si Bradburn, 1984). tratament persoanal mai freFent. Mai mult dect att, psihiatrii sunt Psihologii, pe de a,ltaparte, sFt reprezentati n numar foarte mare, atta vreme ct o buna parte din cfrcetareaAdin acest domeniu a fost condusa de psihologi pe colegii lor psihologi. In sfrsit si n mod evident, rezultatele sunt n totalitate restr~se la profesionistii n sanatate mintala din Statele Unite.
Prevalenta terapiei persohale
Tabelul 13.1 le Estimari genera rezuma prev lenta psihbterapiei personale n rndul profesionistiloruniversal este ca ~ajoritatea profesionistilor respondenti au Rezultatul n sanatatea mintf1a din Statele Unite, bazndu-se pe 14 studii. beneficiatmedianei se grupea2la nde tratament ei nsisi; 72-75%. procentele mediei si de cel putin un epi~od jurul unui interval de de fapt, Prevalenta estimata este astfel de aproxnpativ trei sferturi, cu minime de 53% (pentru behavioristi) si maxime de 9~% (pentru schimbat dramatic n timp. Putem Prevalenta terapiei personWe nu s-a psihanalisti). compara, pentru o exempli1icare directa, incidenta estimata raportata de Norcross, Strausser-Kirtlfnd si Missar (1988) cu rezultatele obtinute de Henry, Sims si Spray (19~3), cu aproape 20 de ani mai devreme: 75% si 76% reprezentate clinicieniJ. de lucratori sociali de psihflogi; 67% si 67% de psihiatri, 72% si 65% Dupa cum se poate spunJ, prevalenta tratamentului personal pentru profesionistii n sanatatea ~in Statele Unite. Cele mai bune estimari, populatia generala adulta rintala este mult mai mare dect pentru cuIe se din recensamnturi nr,tionale si studiile epidemiolgice nationale (cum ar fi: Kessler si altii, 199[; Swindle, Heller, Pescosolido si Kikuzawa, 2000), releva ca ntre 25 si 2710dintre adultii americani au primit ngrijire medicala Aceasta rata special~~ate, ode viata, asumnd un set de servicii terapia. mintala de de uti~~zare categorie mai inclusiva dect psihomult mai inclusive dect psilioterapia, variaza ntre o treime si o jumatate dintre profesionistii n sana~ate mintala. Desigur, acestea sunt estimari
217
generale. Este bine stabilit ca, proportional, mai mult femeile, persoanele tulburate acut si categoria de pacienti cu un statut socio-economic mai nalt sunt cele care primesc ngrijire din punctul de vedere al sanatatii mintale mai frecvent, iar aceste caracteristici descriu n mod corespunzator profesionistii n sanatate mintala ca grup.
Prevalenta dupa formare Tacerea colectiva din aceasta profesie, atunci cnd este vorba despre terapia personala, a creat o iluzie conform careia majoritatea profesionistilor din domeniul sanatatii mintale nu experimenteaza nevoia de terapie personala odata ajunsi n practica (Guy si Liaboe, 1986). Oricum, dovezile acumulate resping orice astfel de iluzie: chiar si cei mai experimentati clinicieni se folosesc de fapt de serviciile pe care le ofera. Cele cinci studii identifica te, care mentioneaza n mod specific prevalenta tratamentului dupa terminarea formarii, indica faptul ca aproape jumatate dintre profesionistii cu experienta din sanatatea mintala s-au ntors n terapie personala. n studiul sau asupra a 141 de psihanalisti (rata de raspuns de 77%), Goldensohn (1977) a descoperit ca 55% au beneficiat de tratament personal postformare, 38% au beneficiat de psihanaliza, iar 43% de alta forma de terapie (cel mai adesea terapie de grup, terapie de cuplu si terapie de familie). n studiul lor asupra a 86 de psihiatri (rata de raspuns de 77%), Greden si Casariego (1975) au raportat ca 43% au renceput terapia personala. Grunebaum (1983),din interviurile aplicate psihoterapeutilor cu experienta, a descoperit ca 55% s-au ntors n psihoterapie. n studiul lor asupra a 318 psihologi (rata de raspuns de 44%), Guy, Stark si Poelstra (1988) au mentio~at ca 62% s-au ntors n terapie personala dupa absolvire. n studiul asupra 321 de psihologi clinicieni (65% rata de raspuns), Darongkamas, Burton si Cushway (1994) au raportat ca 54% au cautat pentru prima data terapie personala dupa terminarea formarii. _ n concluzie, mai multe studii vorbesc despre reinitierea terapiei personale dupa formare, n timp ce altele se refera la participarea initiala n psihoterapie dupa terminarea studiilor. Dincolo de studii nsa si dincolo de discipline, terapeutii practicieni experimentati cauta, n mod obisnuit, psihoterapie pentru ei nsisi. Asa cum este cazul att de des, Freud a anticipat rezultatele cercetarilor cu multi ani n urma. El a recomandat ca analistul sa renceapa tratamentul personal, recunoscnd faptul ca practica psihoterapiei expune
euti ns
elul 13.1.
218 Pre98% 53% Psihiatri ==deJ.D.501.8 re. Norcross,rndul profesionistilor309.8 sedintepentru: 65% 72% 64% total 60% 56% 81% 2.3 n 66% 67% MedieRatasociali =44% 82% saptamni 46.4% Orlinsky 75.1 sanatatea = mintala 34% 67% 130.1 Medie ore valenta Durata Psihologi terapiei 68% Psihanalisti 1.6= 42% A 75% terapieN1.850% 2-a Nespecificat1.98554% Asistenti Prima m. episoadepsiholqgipersonale n 50% Medie terapieore 49 = = (pentru Nespecificat = = =Geller, toti) Mediana D.E. 46% the Adfance- terapie= ==100 318 psihollgi voltare ide (1978) Numar Mediana Dez- 158 Behavi oreore Kilkowski (1989) Terapi riste) pentru0rtia prtfesia A2-2000+ 3-a (Asoci Deahnert Associ tion for 65% ment episoadelor: Behavier Media 232 Psihologi PrevalentaLiaboe, Guy, psihoterapiei Studiu
314
P'iliOljgi Thc,aI
7 89% 80% Medie nr.Mediana Formareaepi-luni7-12 = ore = 28 Nr. 88% luni n 8848% 94% no"scut erapie" nMedie an 0-600discipline12% = psiho 964 Diverse sociali 85nr. 78% 64% 50% 17%de ore luni 7859% 41%:0;3terapiei:au35% 65% 67% 43% 83% 410 Conducatori 51 Terapeuti de toti) Medie si ore481 avut> 56% de nr.nr.luni 328 familie pentru 22% = durata29790% 219 1 Distributie ore terapie= 336NecuDurata 4-6 59%=cursPsihologiMediana(pentru= 246 288 Asistenti 30%;::;1 Numar de4.4ani = = Mediana totalore200 ore Medianade ani150 Media2000+ ore Iluna-5 ore Numar ore 0+1,200 0-600 1.6 Media ore nr.=ore = Nr.314 =deterapien = 370 41% de 110 sod terapie = 175 3I
Abatere standard 321episoade = 3 de h
ul
13.2.
Prevalenta
220 dinamica Nespeci- Geller,Beha- Norcross, D.E. Orlinsky Sistemic cificat 47% 58% 69% 62% 82% 83% 84% 85% Psiho- 97% 54% 88% cificat cificat 78%* 78%* 92% 66% 63% 78% 88% 97% 89% 96% 95% 71% cificat 87% 94% ficat 94%/* Nespe- Psihana- Cognitiva viorista Umanista Eclectica cificat Nespe- 94%* J.D. J.c. Prochaska Faltus (1988) (1993) Norcross, si altii Orlinsky Pope si * Orientarile psihoterapiei personaleteoretice erau teoretica dupa orientarea combinate Studiu
continuu clinicianulla psmopatologia pacientilor ~inevoia de a cunoa~te ~i folosi capacitatea de raspuns a incon~tientului unei persoane n conducerea terapiei. "Fiecare analist", a scris el (1937/1964, p. 249), "ar trebui n mod periodic -la intervale de aproximativ cinci ani - sa se angajeze n analiza o data n plus, fara sa se simta ru~inat de a fi luat o astfel de decizie. Aceasta ar nsemna atunci ca nu numai analiza terapeutica a pacientilor, dar ~ipropria analiza s-ar transforma dintr-o sarcina terminabila ntr-una interminabila".
Prevalenta ca functie a orientarii teoretice Prevalenta terapiei personale variaza sistematic n functie de orientarea teoretica, a~a cum a fost aratat n cele cinci studii reprezentative prezentate n tabelul 13.2. Examinarea acestor studii releva cu consecventa ca profesioni~tii n sanatate mintala orientati pe insight au beneficiat mai adesea de terapie personala. La extrema superioara, ntre
221
88 ~i97% de psihanali~ti autoidentificati ~intre 82 ~i97% dintre clinicienii din orientarea psihodinamica au cautat terapie pentru ei n~i~i. La extrema inferioara, aproape jumatate dintre terapeutii behaviori~ti recunosc tratamentul personal. Terapeutii behaviori~ti cauta tratament - undeva ntre 44 ~i 66% -, dar mult mai putin frecvent si pentru o perioada mai scurta, n medie, dect colegii lor nonbehavioristi (Gochman, Allgood ~iGeer, 1982; Lazarus, 1971; Norcross si Prochaska, 1984;Norcross si Wogan, 1983;Orlinsky ~ialtii, capitolul 14). ntre aceste extreme s-au aflat respondentii umani~ti, sistemici si eclectici care au raportat cel putin un episod de terapie personala.
Prevalenta cafunctie a activitatilor profesionale Activitatile clinicienilor sunt legate, cu siguranta, de prevalenta tratamentului personal. Putinele studii care au examinat empiric problema au gasit modele asemanatoare: profesionisti n sanatatea mintala, care conduc n mod obisnuit o psihoterapie, au o tendinta mai mare de a fi primit tratament personal. ntr-un studiu clasic, Henry, Sims si Spray (1971, 1973) au organizat interviuri detaliate cu psihiatri, psihologi, asistenti sociali si psihanalisti. n toate cele patru grupuri profesionale, cele care practicau psihoterapia erau mai predispuse la a fi beneficiat de terapie personala dect cele angajate n roluri nontratament. ntr-un alt studiu timpuriu, Garfield si Kurtz (1976) au descoperit ca psihologii n practica privata si n clinicile ambulatorii depaseau frecventa generala de terapie personala per ntregul grup de respectiv 63%, nregistrnd valori de 70 si 77%. Binenteles ca aceasta variabila este confundata cu orientarile teoretice, n sensul n care clinicienii orientati psihodinamic sunt mai predispusi sa ocupe pozitii clinice. Disparitatea n incidenta terapiei personale ca functie a situatiei ntrebuintarii - sau, mai specific, a activitatilor profesionale - este si mai bine reflectata n importanta atribuita terapiei personale. Exista cteva studii care au demonstrat ca practicienii de terapie privata sustin mai puternic importanta terapiei personale dect colegii lor din pozitii academice sau administrative. ntr-un articol intitulat "Practitioners and Academics Disagree" ("Practicienii si profesorii nu se pun de acord"), Voigt (1998) explica grafic divergenta: 69% dintre practicienii de psihoterapie, n timp ce numai 19% dintre directorii de formare, au subscris la a le cere studentilor sa beneficieze de terapie personala. 94% dintre practicieni au beneficiat de terapie personala, cu o medie de 246 de ore.
17\
222
J.D. Geller, J.e. Norcross, D.E. Orlinsky
n schimb, 78% dintre directorii clinici au beneficiat de terapie personala n viata lor, cu o medie de 85 de ore.
Prevalenta ca functie a sexului terapeutului Cele mai multe studii publicate nu au examinat n mod sistematic prevalenta ratelor depistate pentru terapeutii femei si barbati. Cteva studii mai restrnse nu au gasit nici o legatura ntre experienta n terapia personala si sex (de exemplu: Darongkamas si altii 1994; Prochaska si Norcro~s, 1983). Oricum, cel putin sapte studii au sugerat ca putin mai multe femei psihologi si asistenti sociali s-au angajat n terapie personala, n comparatie cu psihologii si asistentii sociali barbati (Deutsch, 1985; Garfiled si Kurtz, 1976; Norcross, Dryden si DeMichele, 1992; Norman si Rosvall, 1994; Norcross, Strausser-Kirtland si altii, 1988; Orlinsky si altii, capitolul 14; Pope si Tachnick, 1994). Diferenta pare a fi de ordinul a 10%. De exemplu, n studiul lui Norcross, Strausser-Ki.rtland si altii (1988), 84% dintre femeile psihologi versus 71% dintre barbatii psihologi si 79% dintre femeile asistenti sociali versus 58% dintre barbatii asistenti sociali au cautat tratament personal. Oricum, datele nu sunt clare n ceea ce i priveste pe psihiatri si terapeutii de familie.
Prevalenta cafunctie a starii civile Un alt factor cu impact asupra prevalentei sunt starea civila si istoria maritala. ncepnd cu studiul clasic al lui Henry si altii (1971), mai multe studii au nregistrat faptul ca un procent mai mare de psihoterapeuti casatoriti dect necasatoriti au beneficiat de psihoterapie. Diferenta se poate sa nu fie rezultatul diferentei de vrsta; mai degraba motivul poate fi acela ca tratamentul personal a fost menit sa rezolve dificultatile emotionale si interpersonale care au contribuit poate la disolutia casatoriei. Asa cum Norman si Rosvall (1994, p. 457) au exprimat-o, "tensiunea maritala si procesul divortului pot fi un stimulent pentru unii indivizi sa intre n terapie personala". Or, n cuvintele lui Henry si ale altora (1971, p. 141), "ambele, ruptura casatoriei si recasatoria, apar sa fie puternic legate de psihoterapie - o experienta de socializare care produce n mod clar o legatura mult mai strnsa cu sistemul psihodinamic explicativ".
223
Parametrii terapiei personale Dincolo de ntrebarea daca un clinician a beneficiat sau nu de terapie personala/ analiza sunt unele ?i mai complexe ?i care strnesc interesul cu privire la durata acesteia, format, frecventa ?i binenteles rezultat (ultimul este prezentat ca problematica n sine n capitolul 17). Din nefericire, majoritatea studiilor fie nu nglobeaza aceste date, fie nu le prezinta n detaliu. Cu siguranta, a?a cum a fost redat n tabelul 13.1, durata tratamentului personal nu este prezentata n nici o maniera standardizata. Cercetatori diferiti aduna ?i raporteaza datele n mod diferit - numar de episoade distincte, numar de ore, numar de ?edinte, numar de terapeuti, perioada de timp ?i a?a mai departe. n ciuda acestor limitari ?i inconstante, se remarca totu?i cinci teme consistente. Prima rezida n aceea ca terapia personala a majoritatii profesioni?ti1or n sanatatea mintala este n mod frecvent de- lunga durata, de lucru intensiv. Ultima coloana din tabelul 13.1 prezinta durata terapiei personale pentru multe dintre studii. Numarul mediu al orelor de terapie este de sute. Numarul mediu n aceste studii este invariabil mai crescut dect numarul median de ore, reflectnd o distributie nesimetrica. ntr-unul dintre studiile noastre recente (Norcross, Geller ?i Kurzawa, 2000), numarul median de ore de terapie personala individuala a fost de 150, n timp ce media era de 370. Abaterile standard att de vaste reflecta larga variabilitate n durata, ordonate de la cteva ore la 5.200 de ore. ntr-un alt studiu al nostru (Guy ?i altii, 1988), terapia personala a fost distribuita ca durata de la 2la 2.000 de ore, dar media a fost de 309, iar mediana de 158. Examinnd distributiile numarului total de ore de tratament, descoperim de obicei ca acestea se ntind de la o minima de 1-2 ore (2% din e?antion) la mai mult de 1.000 de or~ (3-5% din e?antion), ultimele referindu-se n mod obi?nuit la psihanaliza. Durata terapiei personale a fost exprimata?i n intervale de timp, desi acest etalon confunda tratamentul total cu frecventa sa. Cu toate acestea, estimarile de timp tind sa coroboreze numarul de ore:~terapie de lunga durata, care se ntinde pe parcursul ctorva ani. Majoritatea estimarilor indica un total, o implicare de o viata n terapie cuprinznd trei sau patru ani (Orlinsky ?i altii, capitolul 14; Pope ?i Tabachnick, 1994). Exista ?i marturii preliminare ca terapeutii de familie (Norman si Rosvall, 1994) si terapeutii de familie n formare (Patterson si Utesch, 1991) ar putea n mod obisnuit sa beneficieze de terapie de durata mai scurta, cel putin comparativ cu indivizii din alte discipline de sanatate mintala (vezi si capitolul 6)..
';
224
A doua tema este aceea ca durata terapiei personale, ca si prevalenta sa, variaza n mod sistematic ca functie a orientarii teoretice - att aceea a terapeutului-pacient, ct si aceea a terapeutului care ofera tratament. Diferente semnificative sunt n mod obisnuit remarcate n durata medie, psihanaliza fiind cea cu durata cea mai mare, iar cea behaviorista, cea mai scurta. ntr-un studiu (Guy si altii, 1988) comparnd contributia relativa a multor variabile asupra duratei terapiei personale, alegerea unei orientari psThodinamice s-a dovedit a avea ponderea cea mai mare n diferentele de ore de terapie personala primite. n aceasta privinta, cei care nu se ncadreaza n tiparele statistice sunt terapeutii behavioristi. Examinarea sistematica a datelor din cadrul acestei orientari reflecta faptul ca, desi cauta terapie, terapeutii behavioristi beneficiaza de aceasta pentru o durata mai scurta, cel putin n medie. n doua seturi de date reprezentative(Norcross si Prochaska, 1984),54 si 59% dintre terapeutii behavioristi au marturisit ca au primit terapie personala. Durata medie era de 88 de ore (abaterea standard: 90; mediana: 60) ntr-unul dintre seturi si 114 ore (abaterea standard: 193; mediana: 30) n celalalt. n schimb, media si mediana duratei de tratament personal pentru nonbehavioristi au fost de la 3 la de 10 ori mai mari. n al treilea rnd, de regula psihoterapeutii beneficiaza de tratament personal n mai multe ocazii. De-a lungul studiilor, media numarului de episoade diferite se situeaza ntre 1.8 si 3.0. ntr-un studiu recent, (Norcross si altii, 2000), 32% dintre psihologi au cautat terapie personala o data, 32% de doua ori si 22% de trei ori, restul de 14% cautnd terapie n patru sau mai multe ocazii. n mod similar, Orlinsky si altii (capitolul 14) au remarcat ca mai mult de 59% din esantionullor mare, multidisciplinar, au beneficiat de mai mult de o experienta terapeutica. Pope si Tabachnick (1994) au descoperit ca numarul median de terapeuti de serviciile carora se beneficiase era de trei, cu un modul de doi. ntr-adevar, durata si transele multiple de tratament personal au condus la caracterizarea psihoterapeutilor ca fiind "pacienti nesfrsiti" (Felton, 1986). n al patrulea rnd, preponderenta terapiei personale este terapia individuala. n ceea ce priveste unica sau cea mai recenta terapie, 80% dintre profesionistii n sanatatea mintala au raportat tratament individual, 6% terapie de cuplu/maritala, 4% terapie de familie, 4% terapie de grup si 6% o combinatie a acestor formate (Norcross, Strausser si altii, 1988; Norcross, Strausser-Kirtland si altii, 1988). Generaliznd alte doua studii (Guy si altii, 1988; Norcross si altii, 2000) privind experienta de viata cu terapia personala, ntre 95 si 96% dintre profesionistii n sanatate mintala care au beneficiat de terapie personala au primit ceva terapie individuala;
Formarea pen!m PSihotrap;"
2 25
de grup. n al cincilea rnd, cercetarea disponibila emarca, n mod consecvent, faptul ca practica independenta este cea pre ominanta 34 si 48% terapie ntre 47 si 50% ceva terapie de cuplul famiJ' e; iar ntre n ceea ce priveste tratamentul personal al profesionistilor n sanatatea mintala din Statele Unite. Desi locul terapiei personale a terapeutului Jste investigata destul de rar, atunci cnd este, se dovedeste n mod coplesi~or n practica independenta. De exemplu, Norcross si colegii (Norcross, Str~usser si altii, 1988; Norcross, fost condusa n practica individuala, 6% ntr-yn institut terapia personala n Strausser-Kirtland si altii, 1988) au raportat ct 74% din psihanalitic, 4% a centru de psihoterapie si doar superficial n alte locuri (cum ar fi: facultate/ centru de sanatate pentru studentii ~ctiune comunitara).
Comentariu de ncheiere
Toate rezultatele legate de prevalenta ate~ta faptul ca, n mod frecvent, o vasta proportie a profesionistilor n sanata~ea mintala din Statele Unite si, n cazul unora, n mod repetat, cauta t~rapie personala. Suntem n carora, prin aceasta psihoterapeutii "sunt A mare parte consecventi. Ei practicaacord cu propovaduiesc.Greenbergcn ~aslows (1984, p. 20) conform deplin ceea ce afirmatiile lui Atunci si au probleme n viata, grade semnificative de anxietate si depresie sau al~esimptome nevrotice, cauta
I
ajutor la respectatii lor colegi", Mai mult 1ect att, faptul de a cauta tratament personaj implica si faptul ca "ei Fred n ceea ce fac si percep dar care conduce si la crestere personala". n bogatia masura constructiva, care n~' numai ca alina se remarca terapia ca pe ode date statistice prezentate n ace.st capitol simptomele, viata sa personala sunt ntretesute n mo inexplicabil. Desi nu toate experientele psihoterapeutice dezvoltarea p omptitudinea terapeutului si supuse nreimplicatia evidenta a ideii ca sunt cu ~ofesionala gistrarilor, se pare ca psihoterapeutii se lupta cu acelea.si conflicte psihologice, tranzitii n viata si ntrebari existenti~e,la fel ca si clientii pe care i servesc. Poate ca acest lucru nu este att tie inevitabil pe ct ar trebui sa fie. Vulnerabilitatea, omenescul si prop~iile experiente de tratament le permit crearea unei conexiuni cu clientil Ca un adevarat tovaras de drum pentru ceilalti, psihoterapeutii cauta: eliberare, mplinire si crestere, n aproape acelasi fel ca si cei pe care ~ asista. Faptul ca practicienii se folosesc ei nsisi de beneficiile psihoterap~ei n cursul anilor ne uimeste att prin naturalete, ct si prin ncrederea rnferita ..
226
J.D. Geller,lrC
Narcross, D.E. Orlinsky
Bibliografie:
therapy" n Psychotherapy, 8, 1981, p. 299-305 Darongkamas, J., Burton, M .. si Cushway, D., "The use of personal therapy Buckely, P., Karasu, T.B. si Cjarles, E., "Psychotherapists view their personal by clinical psy~hologists vlarking in 1, 1994, p.in the United Kingdom" n Clinical Psychology and Psydhotherapy, the NHS 165-173 Deutsch, CJ., "A survey of tJerapists' personal problems and treatment" n
Felton, J.R, "The psychothera ist as the interminable patient" n Psychotherapy Patient, 3, 1986, p. 101-110 Professional Psychology: Res1arCh and Practice, 16, 1985, p. 305-315 Freud, S., "Analysis terminal:He and interminable" n J. Strachey (editata si Press, Londra, 1937/1964 Garfield, S.L. si Kurtz, RM.,,, ersonal therapy for the psychotherapist: Some tradusa), Complete PSYChOl1ical works of Sigmund Freud (Vol. 23), Hogarth findings and issues" n Ps fhotherapy, 13, 1976, p. 188-192 n Professional Psychology, 1 , 1982, p. 605-611 Goldensolm, S5., "Graduate'sitGeer, CR "A look at psychoanalytic training" n evaluation of their today' s behaviar therapists" Gochman, S.I.,Allgood, B.A
Journal of the American Acaqemy of Psychoanalysis, 5, 1977, p. 51-64 Greden, J.F. si Casariego, J.I., J:=ontroversies in psychiatric education: A survey
Greenberg, S. si Kaslow, F.W. "Psychoanalytic treatment for therapists, resio of residents' attitudes" n Ajnerican JOUJ;nal f Psychiatry, 132, 1975, p. 270-274
therapists, Haworth, New ark,1984 dents, and other traineesllf F.W. Kaslow (ed.), Psychotherapy with psychoof Psychiatry ,140,1983, p. 1336-1339 Grunebaum, H. , "A A, Powert leraPists' choise of therapist" n American Journal Guggenbuhl-Craig, study of 'n the helping relationships, Spring, Dallas, 1971
A discussion of its usefuln ss and utilization" n Clinical Psychologists, 39, 1986, p. 20-23 Guy, J.D. si Liaboe, G.P., "persoral therapy far the experienced psychotherapists: Henry, W.E., Sims, J.H. si Spray, S.L., The fifth profession: Becoming a psychotherapist, Jossey-Bass, San rancisco,1971 Jossez-Bass, San Francisco, 1973 Holzmann, L.A, Searight, H.R si Hughes, H.M., IIClinical psychology graduate students and personal psyc otherapy: Results of an explaratory survey" n Professional Psychology Rese rch and Practice, 27,1996, p. 98-101
227
Kelly, E., Goldberg, L., Fiske, D. si Kilkowski, L "Twenty-five years later: A follow-up study of graduate students in clinic al psychology assessed in the V.A selection research project" n American Psychologist, 33,1978, p. 746-755 Kessler, R.C, McGonagle, KA, Zhao, S., Nelson, CB., Hughes, M., Eshleman, S., Wittchen, H. si Kendler, KS., "Lifetime and 12-month prevalence of DSM-III-R psychiatric disorers in the United States" n Archives of General Psychiatry, 51; 1994, p. 8-19 Lazarus, AA, "Where do behavior therapists take their troubles?" n Psychological Reports, 28, 1971; p. 349-350 Liaboe, c.P., Guy, J.D., Wong, T. si Deahnert, J.R., "The use of personal therapy by psychotherapistsU n Psychotherapy in Private Practice, 7, 1989, p. 115-134 MacDevitt, J.W., uTherapists' personal therapy and professional self-awarenessu n Psychotherapy, 24, 1987, p. 693-703 Norcross, J.C, Dryden, W. si DeMichele, J.T., "Brithish clinical psychologists and personal therapy: III.Whafs good for the goose?Un Clinical Psychology Forum, 44,1992, p. 29-33 Norcross, J.C, Farber, J.A si Prochaska, J.O., uPsychologists conducting psychotherapy: New findings and historical comparisons on the Psychotherapy Division membershipu n Psychotherapy, 30,1993, p. 692-697 Norcross, J.C, Geller, J.D. si Kurzawa, E.K, "Conducting psychotherapy with sychotherapists: I. Prevalence, patients, and problemsu nPsychotherapy, 37, 2000, p. 199-205 Norcross, J.C si Prochaska, J.o., "Where do behavior and other therapists take their troubles? II.Un Behavior Therapist, 7, 1984, p. 26-27 Norcross, J.C, Strausser, D.J. si Faltus, EL ,;The therapisfs therapistU n American Journal of Psychotherapy, 42, 1988, p. 53-66 Norcross, J.C, Strausser-Kirtland, D. si Missar, CD., uThe processes and outcomes of psychotherapists' personal treatment experiencesu n Psychotherapy, 25, 1988, p. 36-43 Norcross, J.C si Wogan, M., "American psychotheraptists of diverse persuasions: Characteristics, theories, practices, and clientsU n professjonal Psychology, 14, 1983, p. 529-539 Norman, J. tii Rosvall; S.B., "Help-seeking behavior among mental health practitionersu n Clinical Social Work Journal, 22, 1994, p. 449-460 Orlinsky, D.E. si Ronnestad, M.H., The psychotherapist's perspective: Experiences of wor, development and personal life, American Psychological Association, Washington, D.C, 2001 Patterson, J.E. si Utesch, W.E., "Personal therapy for family therapy graduate studentsU n Contemporary Family Therapy, 13, 1991, p:333-343
228
psychologists' experiences, "Therapists beliefs" n A national survey of Pope, K.S. si Tabachnick, RGj'problems, and as patients: Professional Psychology: Research and Practice, 25, 19p4, p. 247-258 Prochaska, J.O..si Norcross, J.CC., "Contemporary psychotherapists: A national survey Theory, Research ~ractices, 20,1983, p. and attitudes" n Psychotherapy: of characteristics, anJi Practice, orientations, 161-173 Sudman, S. si Bradburn, N., "tlnproving mailed questionnaire design" n D.C. Lockhart (ed.), Making effe~tive use of mailed questionnaires, Jossey-Bass, San Francisco, 1984 Swindle, R, Reller, America ovrr a 40-year period" nS., "Responses to n.ervous breakdowns n K., Pescos~lido, B. si Kikuzawa, American Psychologist, 55, 2000, p. 740-749 Voigt, H., Practitioners and acadfmics disagree: Personal therapy as a clinical training
requirement. Lucrare prezeIltata la sedinta anuala a American Psychological Association, San Francisco) California, 1998, august
Capitolul 14
Prevalenla si parametrii terapiei personale n Europa si n alte parti ale lumii de David E. Orlinsky, M. Helge Rf6nnesta" Ulrike Willutzki, Hadas Wiseman, Jean-Franc;aisBatermans si SPRCa labarative Research Network (Reteaua de Cercetare Calab rativa SPR)
n vasta trecere n revista a literaturii ,e cercetare asupra terapiei personale a psihoterapeutilor, Norcross ~i uy (capitolul 13) ~iNorcross ~iConnor (capitolul 15) demonstreaza amp u doua aspecte: primul este tala din Statele Unite au beneficiat de trata. ent personal", iar al doilea, reprezentat de faptul ca "majoritatea profe~s ni~tilor din sanatatea mino concentrat pe toate studiile facute pe aceas 'Iat~ma pna n prezent s-au ca realmente terapeutii americani. internationala acestoracest capitoldespre acel, de personala, o dimensiune Scopul nostru n cuno~tinte este ter~pia a adauga avnd ca baza cercetari riguroase, prin atragerea atentiei fsupra unui studiu n desfaCollaborative psihoterapeutilor, careof fost 10ndus nca din 1990 de catre ~urare .asupra Research Network a the ISociety for Psychotherapy (Reteaua de Cercetare Colaborativa a S01ietatii pentru Psihoterapie) (Odinsky ~i altii, 1999; Odinsky ~i Ryjnnesfad, n presa). Acele resurse includ informatii despre caracteristicile, experientele ~ipracticile a mai bine de 5.000 de terapeuti din diverse profest ~ioriental:i teoretice diferite, terapeuti implica de tari. Parte din informttiile furnizate din peste o duzina experientele lor de terapte personala. de catre ace~ti
Avertismente metodologice
nainte de a prezenta rezultatele cercetar~ ~ide a le compara cu studiile elaborate de Norcross ~i Guy, vom face o curta descriere a metodelor
230
J.D. Geller, l.C. Norcross, D.E. Orlinsky
. . .. . prm care acestea au f ost obl. ,mute. D ate le noastre cu pnvIre la terapIa personala au fost colectat prin Development of Psychotherapists Common Core Questionnai e (DPCCQ) (Chestionar privind Elementele Comune n Dezvoltarea Ps' oterapeutilor) (Orlinsky si altii, 1999), care a fost elaborat de cercetatori (care erau si ei,la rndullor, terapeuti practicieni) n primul rnd pentr a studia procesele si a le corela cu evolutia deosebita modului de a pu e ntrebarile care aveau sens pentru noi ca tr-un mod adecvat n diferite limbi (initial terapeuti si de a le traduce n franceza si germana, apoi n multe altele). DPCCQ este un chestionar psihoterapeutilo~ n de-a lun~UI ntregii lor cariere.mare parte acoperind auto administrat, fo~mat d raspuns structurat, n S-a acordat o grija
A
o ora si o ora si jumatate. O problema de subiecte a generala a acestui gen completare, este o mare varietate metodologi ~Ii care necesita, ca timp de de cercetare ntre depinde att de metodele ~rin care un esantion esteesantionului, ct si reprezentativitate a sau generalizabilitatea rezultatelor desemnat, care de procentajul chestionarel9r folosibile care sunt returnate. (Acesta este gistrarile este ales motivul zultatele datelor obtinute d ei n cercetare). n teorie, daca esantionul aleatoriu, iar rata e retur este suficient de mare, atunci repentru care Norcr~ss si Guy citeaza "rate de retur" n nrebazate pe acel esantion pot fi valid generalizate la populatia
de dorit, oricum, natura i limitele populatiei pe care cineva se hotaraste sa le studieze treb ie sa fie foarte clar definite. Din nefericire, atunci cnd o ales esantiolul. Pentru din care a fostcercetare se oncentreaza a pe terapeuti, n general, mai ajunge la acest rezultat att degraba dect pe un grup srecific, cum ar fi de exemplu membrii unei Psihologica Americana), e te foarte dificil de stabilit cine poate fi considerat aAmerican PSYfhOIOgical Association (APA) (Asociatia divizii din fi psihoterapeut. Desi sunt multi psihoterapeuti profesionisti n Statele Unite, C(il si n alte parti, nu exista o profesie de psihoterapeut per se si nu kxista nici o asociatie profesionala care sa includa toti terapeutii nici ln aceasta tara, nici unor profesii diferite este ca psihoterapia este prActicata de membri ai n oricare alta. Ideea membrilor ai oricarei profes' i date. Mai mult dect att, psihoterapeutii dintari diferite, dar nicaieri rl aucatre totiorientari teoretice diferite, fiind n acelasi cadru profesiona e adesea sau chiar de catre majoritatea nscrisi n asociatii profesi0rr-ale care reflecta acele orientari. Astfel, este realmente imposibil sa se a~eaga un esantion reprezentativ, pentru ca este efectiv imposibil sa se ~efineasca populatia de psihoterapeuti ca atare.
231
generalitatea, Rezultate ale unui esantion al s aleatoriu din una dintre
diviziile practice ale APA (de exemplu: p ihologie clinica, consiliere O alta preocupare legata de cea anterioarfl la fel de importanta este si psihologica, psihoterapie, psihologie de faI11]ilie, psihanaliza), chiar si cu o rata de retur de 100%,vor fi generalizabile oar membrilor acele divizii, si nu n mod necesar membrilor altor diviz i sau terapeutilor psihologi care nu sunt membri APA, ca sa nu mai v rbim de psihiatri, asistenti sociali clinicieni si alti practicieni din dom niul psihoterapiei. Cu alte cuvinte, un studiu ar putea avea o gene alizabilitate perfecta, dar o generalitate foarte limitata. majoritatea studiilor citate de Norcross si G y, sunt echivalente cu ratele de uzura experimentale de 55-65%. Daca aceasta uzura nu poate fi demonstrata dect asumata plauzibil ca fiind aleatorie, 45%, tipice pentru Mai mult sau att, ratele de retur n inte~' alul35 si dat fiind fenomenul studiat, aceasta esantionul a fost mod ser~os reprezentativitate a unui studiu, chiar daca compromite n initial Iles aleatoriu. La ce fel de tendinte ar trebui sa ne as eptam? Una dintre ele este mentionata de Norcross si Guyn capitolul 1 ""o tendinta a raspunsurilor care ar fi n directia acelor terapeuti a caror storie personala si orientare teoretica i-au condus catre a beneficia de trat ent personal mai frecvent", Acest fapt ar fi adevarat n cazul chestion relor care au avut ca scop anuntat studierea terapiei personale, dar nu ar fi cazul n ceea ce priveste DPCCQ-ul, de vreme ce titlul si materialul introductiv nu au facut nici o aluzie la vreo legatura a chestionarului cu aceasta. (De fapt, ntrebarile despre terapia personala nu apar pna la p gina 5). Am estima ratele de ntre 15 si 40%. Date fiind consideratiile ante ioare, acest fapt este probabil mai putin semnificativ n comparatie cu a eea ca mai bine de 5.000 de terapeuti au gasit cole<;:tari e date rentab'l sa completeze chestionarul retur ale diferitelorca este suficient deale COI~borative Research Network d lungimea si sa-I returneze nostru, ar trebui sa ~redem ca Date fiind noastre DPCCQ chestionarului (adesea pe cheltlfiala lor). rezultatele titlul si ar putea fi nclinate fac sa creada n importtnta caror istorie personala si orientare teoretica i catre acei terapeuti a~e dezvoltarii profesionale si a cercetarii empirice ;>i u n importanta terapiei personale. n
Esantioanele curente de psihoterapeuti

Pentru ca scopul nostru n acest capitolleste esantioanele mpartite nationale asupra terapiei personale, ne prezfntam de a furniza date inter-
232
J.D. Geller,
re. Norcross,
D.E. Orlinsky
studiului, din care cel putin 100 de terapeuti*. n ordine descrescatoare a marimii esantionului, tariI. prezente n studiu sunt: Germania, Statele pe tarile n care locuiesc ps~loterapeUtii' n prezent sunt 14 tari n cadrul Spania, Danemarca, Suedia, Belgia, Franta, Rusia si Israel. Toate datele CRN prezentate au fost col ctate n timpul ultimei decade a secolului al XX-lea. Unite, Norvegia, Coreea diSUd' Elvetia, Noua Zeelanda, Portugalia, Caracteristicile acestor t~rapeuti sunt rezuma te n tabelul 14.2.** n (mai mult de 10Noua Zeela ica Norvegia Franta, Spania, ani de prac mai experimentati din baza cele cu de date da, l Suedia; iar Unite, cei mai medie, tarile cu terapeutii ce~i'l terapeutica) si sunt Statele noastra E. vetia, abaterile standard mari indica o plaja larga de cariere n cadrul fiecarei tari. n noua dintre tari, psih ,logii sunt cel mai frecvent reprezentati ca putin experimentati terapejti sunt Coreea de Sud si Rusia. Oricum, terapeuti n esantioanele n01stre, cu 70% din populatia pentru esantionul din Norvegia (n prezent inctuznd o pondere de 92% de psihoterapeuti 83% din esantionul Elvetiei, 67% din esantionul Statelor Unite, 65% din din rndul psihologilor d'in ~OrVegia), 88% din esantionul Danemarcei, cel al Portugaliei si 59% d~ esantionul Rusiei. Germania, parte, psihoterapeutii de formatie medifala (psihiatri si, n Pe de alta specialisti n domeniul psihoterapiei si psfhosomaticii) sunt mai frecvent reprezentati n esantioanele Frantei (82%), Coreii (64%) si Germaniei (54%). Alte profes~i (cum ar fi: aSistentaI s~ciaIa, c.onsiliere,.ngrijire medical~a) sunt si Suedia (57%). reprezentatel m esanhoanele dm Noua Zeelanda (60%) cel mal frecvent Alte diferente privitor lk ntre esantioanele din mare 14 tari pot fi vazute n raportul substantia~e sex. Acelea cu cea mai aceste populatie de cu cele mai mari proportii e terapeuti barbati sunt: Noua Zeelanda, Franta si Coreea de Sud. O icum, raporturile de sex n cele mai mari esantioane (Germania, SUA siia, Suedia, Danemarca mai echilibrate din femei terapeuti sunt: Israet Rf:1 Norvegia) sunt cele si Portugalia. Tarile s acest punct de vedere. Orientarea teoretica fos~ stabilita prin ntrebarea: "Ct mult din practica dumneavoastra a ter~peutica curenta este ndrumata dede fiecare
adaugat studiului aproximativ 2. 00 de psihoterapeuti. " Aproximativ date ulterioare dinn plus, din tari figurnd n baza noastra de date cu mai , Colectari de 300 de terapeuti area Britanie, Canada, Norvegia si din alte tari au putin de 100 de terapeuti, nu au fost inclusi n aceste analize.
N1~'
consiliere, asistenta medicala ~iterapeuti ne specializati asistenta sociala,
-11,99,3 6,1M%Non 1,059 % 804 dom.% Ecl % % 158 182 M28,2 117 977 254 263 132 101 188 74,857,3 73,54,6 12,61,7 11,5Sis 26,5 53,3 25,2 34,9 31,1 21,7 24,7 32,4 10,0 13,5 20,8 11,9 12,6 6,3 19,3 9,4 21,0 20,8 9,8 18,5 43,7 10,4 9,5 7,9 24,246,2 117 45,38,0 804 31,622,7 977 43,924,2 132 47,760,2 188 43,013,0 CogComp 51,316,2 N110 11,19,5 12,13,0 13,19,2 54,7 52,3 57,0 68,4 9,811,0 75,8 56,1 48,7 9,1 74,2 73,3 88,0 36,473,6 263 30,819,8 158 28,265,4 1,059 10,17,7 11,69,1 63,6 6,112,7 71,8 34,2 8,4 27,5 45,0 10,7 21,1 64,8 56,9 29,4 35,0 46,9 12,8 15,7 9,3 22,0 11,1 7,4 15,0 13,7 10,5 4,3 17,9 2,8 0,0 6,5 4,0 32,7 16,0 1,2 18,5 18,4 27,7 538 42,5 18,1 21,1 5,8 1,5 46,759,1 182 65,136,5 5,67,2 64,3 82,1 4,9 8,7 92,2 10,26,4 [6,6] 54,4 17,0 2,5 6,9 1,5 9,6 82,8 69,2 8,5 5,5 [5,9]2,3 [7,5] [6,7] [8,2] [7,1]9,9 [7,2]1,8 [7,2] [6,9] [6,4] [4,5]2,8 [7,0] [6,5] AnalDin 538N Gen233 I[12,8] F% , l' I 66,6 OrientareAltele , teoretica [AS] Medicina Huml PrihOIOgie % Formarea pentru PSihottaPie Ani de practica frofesie
234
Sis Ecl Hum %4,8 % 5,1 % Non 42,3 26,9 15,4 9,5 1,2 7,1 3,8 21,0 15,0 12,5 13,0 13,1 64,3 6,4 10,5 28,0 Ana/Din J.c. Norcross, D.E. Orlinsky Geller, J.D.dom.% CogComp Orientare teoretica
Noua Zeelanda Israel Rusia Nota. Ana/Din = analitica dominanta/psihodinamica; CogComp = n general cognitiv-comportamentaIa; Hum = n general umanista; Sis = n general sistemica; Ecl = eclectica de spectru larg; Non dom. = orientare non dominanta (nu sprijina punctele 4 sau 5 pe nici-una dintre scalele de orientari de la O la 5).
dintre urmatoarele cadre teoretice?" Acesta ntrebare este urmata de 6 itemi, fiecare dintre ei fiind cotat pe o scala de 6 puncte (de la O["Deloc"] la 5 L,Foarte mult"]): Analitica/Psihodinamica, Behaviorista, Cognitiva, Umanista, Sistemica si Altele (cu instructiune a de a specifica cuprinsul). Atunci cnd li s-a dat ocazia sa coteze influenta multiplelor orientari n acest fel, 90% dintre terapeuti din baza noastra de date au indicat mai mult de o orientare. Pentru analizele cernd un numar limitat de orientari teoretice, i-am categorizat n modul urmator. Scorurile de 4 sau 5 pe o scala 0-5 pentru orice orientare data au fost considerate a indica o influenta fie puternica, fie "caracteristica" n orientarea terapeutului. Atunci cnd au fost inspectate toate combinatiile de influente dominante, au fost identificate 6 modele incluznd un numar suficient de mare de terapeuti de luat n seama din punct de vedere statistic. Acestea sunt Analitica dominanta/ dinamica cu nici o alta influenta dominanta; n , general Cognitiv-Comportamentala, incluznd diverse influente dominante, altele dect analitica/ dinamica; n general Umanista, incluznd alte influente dominante; n general Sistemica, incluznd alte influente dominante; Eclectica de spectru larg, indicnd patru sau mai multe orientari dominante si cei ale caror orientari nu includeau influente dominante. mpreuna, aceste categorii au inclus 80% din esantionul total. Tabelul 14.1 arata ca terapeutii cu orientari analitica dominanta/psihodinamica au fost ntlniti mai frecvent n 10 dintre cele 14 tari ale noastre, dar au constituit o majoritate doar n trei dintre acestea (Israel, Suedia si Franta). Terapeutii cu orientari n general cognitiv-comportamentale au fost reprezentati cel mai frecvent n esantioanele noastre din Portugalia si Noua Zeelanda, dar au fost bine reprezentati si n esantioanele din
235
Statele Unite, Elvetia, Spania si Belgia. Terapeutii din esantioanele noastre din Rusia si Coreea de Sud, cel mai frecvent, au avut o orientare n general umanista, ceea ce constituia o minoritate subtantiala n Statele Unite, Germania, Elvetia, Belgia si Franta. n sfrsit, terapeutii n general sistemici si eclectici de spectru larg nu au constituit o frecventa covrsitoare n nici unul dintre esantioanele noastre, desi minoritati substantiale de terapeuti sistemici au fost nregistrate n esantioanele din Spania, Portugalia, Belgia, Noua Zeelanda, Statele Unite si Germania. Terapeutii fara nici o orientare dominanta au fost prezenti n mod obisnuit doar n minoritati slabe numeric n majoritatea tarilor, dar au reprezentat categoria cea mai comuna n esantionul Coreii de Sud* constituind si o minoritate notabila n Suedia, Rusia, Statele Unite, Franta si Noua Zeelanda. Acest rezultat reflecta n mod evident prezenta unui numar mare de terapeuti n acele tari care se afla nca la nceputurile lor n aceste domenii.
Prevalenta terapiei personale

Tabelul 14.2 arata prevalenta terapiei personale printre terapeutii din diferitele tari cuprinse n esantioanele noastre. n ciuda multelor diferente, este clar ca majoritatea terapeutilor de oriunde au raportat ca au beneficiat de cel putin un episod de terapie personala, singura exceptie fiind Coreea de Sud, unde predomina circumstantele speciale (Joo si Bae, comunicari personaler care sunt similare celor citate de Norcross si Connor (vezi capitolul 15) ca motive pe care terapeutii din Statele Unite le invoca pentru a nu intra n terapie. n alte parti, procentajul de terapie personala se ntinde de la o maxima de mai bine de 90% (Franta, Elvetia, Suedia, Israel, Danemarca) la o minima de ?2% (Rusia) si 66% (Portugalia) . Faptul ca esantioanele noastre nationale difera n multe alte privinte serveste pentru a sublinia generalitatea terapiei personale ca o caracteristica n comun a psihoterapeutilor peste tot n ltupe. Incluznd toti
Procentul de terapeuti din Coreea, care apar ca neavnd nici o orientare dominanta, scade dramatic n cazul n care criteriul folosit pentru a defini dominanta este mai degraba 3 dect 4 pe scala de la 0-5, sugernd ca un accent cultural pe modestie n Coreea poate influenta acest rezultat. Colegii nostri coreeni, doctorii E. J 00 si S. Bae, au comentat amndoi cu privire la deficitul relativ al terapeuti10r seniori n practica privata catre care terapeutii mai tineri s-ar orienta n mod obisnuit pentru terapia personala si cu privire la relativa lipsa de acceptare sociala, atunci cnd se pune problema consilierii si a terapiei pna de curnd.
oreea de nala?
14.2 Prevalenta
lul
236 TerapieM535 n88,3%prezent M 60,7 trecut trecut 83,3 Doar 79,2 Cicluri 60,4 10,4 29,2 prezent 2,0 93,1 5,224 J.D. 78,8 249 36,1 800 83,5 117 84,1 101 59,7 55,3 66,2 65,5 78,3 2,0 26,8 23,4 2,1 21,3 2,2 37,1 27,4 33,8 1,8 1,5 0,8 4,9 6,5 7,7 0,5 2,1 71,8 4,709 90,4 65,8 182 94,0 1,049 95,5 964 50,6 74,2 64,5 74,7 26,4 21,1 16,5 32,9 18,3 7,5 4,2 9,1 18,5 26,3 1,7 2,0% [AS] 110 6,6 79,9 261 [1,1] 91Total ani [,95] [,94] [1,0] [4,5] 65,5 25,6% Nedisp. Nedisp. [3,2] 39,4 7,8 5,1 5,2 4,0 2,2 3,4 5,0 [3,0] 2,4 5,9 4,6 5,7 4,7 [4,4] N [4,6] 55,2 ~i [3,6] [,89] [3,8] [3,4] 67,8 [,86] 187 [2,6] [3,9] [,88] [6,0] Doar .n 132 nNedisp.72,4% 98,92,0Nedisp.81,9% Geller, J.c. Norcross, Nedisp. Orlinsky Nedisp. 5,3 D.E. Nedisp. Sud ZeelandacareProcentele terapieaupersonala. unudelaterapiesau timpul,tratament, ani" n saudoar Germania n auau raportat caca aubeneficiat "Cicluri", cicluri de n terapie pentru spespeciali~ti care cumulativ indica proportia celor trei personala. "Total indica totalul trecut de ciali~tii personala. beneficiat raportat pentru beneficiat de terapie beneficiaza n prezent terapie de la care includ au Cnd n terapiei personale printre psihoterapeutii profesionisti terapie Nota. "Terapie personala?" ntreaba despre situatia terapeutu1ui cu privire la terapia
terapeutii n baza noastra de date actuala, prevalenta estimata este de 79%. Incluznd doar terapeutii din tarile de cultura predominant europeana (incluznd, de exemplu, Statele Unite si Noua Zeelanda), prevalenta estimata a terapiei personale este de 84%. (Aceste cifre
237
pentru Statele Unite, pe baza a 14 studii pe care le-au trecut n revista, depasesc prevalenta de 72 esantioane num imata mai Norcross si Guy rnd de putin de 500 de dintre care 13 au continut pna la 75% est~1
V
studiile peO alta ei le-aua mentionat au inchjBeste faptul sau unele dintre persoane. care sursa acestei discrepant, studenti ca candidati n tabelul 14.3.) formare, care este posibilasemenea, intrat nC1'an de o treime dintre tera Tabelul 14.2 arata, de sa nu fi ca mai uIt terapie personala, vezi peutii care au raportat ca au beneficiat d5 terapie personala erau, la data (8%), fie pentru un ciclu DPCCQ, ncf terapie fie (aproximativ momentul n care au raspuns la suplimentarl?e n tratament pentru prima
27%). cicluri de terapeutii din majoritatea ta~ilor au raportat oTerapeutii doua De fapt, tratament (din nou, cu excep#a Coreii de Sud). medie de
de ceva experienta de terapie peIisonala au;acumulat o medie estimata cu cinci ani de terapie pe vremea participari" la studiul nostru, acoperind de aproape opt ani n Spania. Mai mult dect att, de vreme ce majoritatea terapeuti10r minima la doi ani n n parte de mijloc a carierei lor (vezi o plaja cu o erau nca de nceput saurndul c~reenilor pna la o maxima tabelul carierei ar fi total de ani de ma~ mare. sfrsitul 14.1), numarultrebuit sa fie mult ter<jtpiepersonala acumulat la
Parametri ai terapiei personale

I I
posibilitatea ca ei sa beneficieze de terapie c~racteriStici ale terapeutilor n ce masura influenteaza variatele p rsonala? Terapeutii, n mod si orientare teoretica. Sexul terapeutului a fost c<;msiderat ca avnd o obisnuit, sunt descrisi n termeni de nivel de~ariera' formatie profesionala influenta asupra procentelor de terapie pe sonala. Le vom examina pe fiecare dintre acestea pe rnd.
Nivel de cariera Tabelul 14.3 arata impactul nivelului de ariera asupra proportiei de terapie personala pentru fiecare tara si pe tru baza de date ca ntreg. Asa cum era de asteptat, n medie e mai utin probabil ca terapeutii novici sa fi beneficiat de terapie personala, n comparatie cu colegii lor mai experimentati, dar 'poate mai impresio ant dect att este faptul ca majoritatea, chiar si a celor mai tineri di(ntre terapeuti (cu exceptia
238
coreenilor), au beneficiat deja de terapie personala. Faptul ca numai 30% dintre novici sunt n terapie indica faptul ca au beneficiat deja de terapie nainte de a deveni terapeuti la rndullor. Si mai impresionant nca este ca 21% dintre terapeutii experiementati si 12% dintre psihoterapeutii seniori erau la momentul studiului n terapie. Aceste ultime doua grupuri erau cu mult dupa perioada de formare - terapeutii fiind n practica de cel putin 15 ani, iar unii chiar de 45 de ani - cu toate acestea, multi dintre ei erau nca (sau din nou) implicati n terapie personala. Tendintele n prevalenta n decursul carierei variaza ntr-o oarecare masura de la o tara la alta. n unele dintre tari (Statele Unite), prevalenta terapiei personale a nceput foarte puternic (79% dintre novici) si n curnd a ajuns la mi. platou (de 91% printre terapeutii atestati, experimentati si seniori). n alte tari (Coreea de Sud), nivelul initial era scazut (20% dintre novici), dar a crescut gradual pe masura cursului carierei la un nivel moderat ridicat (ntre 60 si 75% printre terapeutii atesta ti, experimentati si seniori). n sfrsit, n unele dintre tari se pare ca exista un model curbiliniu, n care este mai probabil ca terapeutii aflati n perioada de mijloc a carierei sa fi beneficiat de terapie personala n comparatie att cu novicii, ct si cu seniorii. Modelul din urma ar putea rezulta din interactiunea dintre o tendinta bazata pe cariera, n care terapeutii mai experimentati au avut n mod obisnuit mai mult timp si motivatie pentru a intra n terapie personala, si o tendinta istorica, n care terapia personala a devenit progresiv mai acceptabila si! sau mai disponibila terapeutilor mai tineri dect fusese pentru colegii lor mai n vrsta. Rusia poate constitui un exemplu specific foarte bun pentru ilustrarea acestei interdependente dintre cariera si modelele istorice, care sunt adesea confundate n analizele transversale ale tendintelor de dezvoltare.
Formatia profesionala Tabelul 14.4 arata prevalenta caracteristic ridicata a terapiei personale printre terapeutii din toate formatiile profesionale n tarile pe care le-am studiat (din nou Coreea de Sud constituind un caz aparte). n general (omitnd terapeutii coreeni), terapeutii din diverse profesii din baza noastra de date raporteaza proportii aproximativ egale de terapie personala, toate trecnd de un nivel de 80%. Exista o tendita n unele dintre subesantioanele noastre nationale (de exemplu: Statele Unite si Rusia) ca terapeutii formati medical sa
-79,3 (100,0) 5,037 Senior 110 Novice100,083 (80,0) 29,1 t Atestat % 92,0 t de terapie personala, pe nivel de cariera 78,0 87,2 85,7 180 71,8 60,2 % 89,5 97,6 87,5 76,7 85,6 84,7 85,1 89,4 84,9 82,0 70,5 20,5 27,3 37,7 34,7 76,0 12,4 75,9 81,3 % 921 20,2 766 67,6 74,1 59,3 65,9 53,2 35,8 96,8 80,0 64,1 79,0 981 90,8 91,1 91,0 85,5 94,9 67,3 108 100,0 mentat 94,0 96,7 96,8 97,1 88,0 93,2 77,9 76,8 86,6 82,9 96,0 71,4 258 69,2 78,9 83,7 88,5 79,5 85,7 (66,7) N (70,0) 92,6 65,2 63,2 86,7 (100,0) 4,586 (75,0) 66,7 (57,4) 242 (50,0)Experi(100,0)155 (100,0)100 (71,4) 178 (75,0) Ucenic % (87,5) (66,7) 445(72,7) %Absolve (83,3) 128 Sud pna la N < 10. cnd celula < 25 ani); Senior (ntre 25 si 45 de ani). rocentele din paranteze atunci (15 Total la < 3,5 ani); Absolvent (3,5 pna la < 7 ani); Atestat 7 pna la < 15 ani); Experimentat Nivel ~e cariera 239 FO<ffia<eapentru pSiholmPie. i,5 ani); Ucenic (1,5 pn, No". Calego,;i pe nivel de ",ie", Novice (> O la <
Pl
nregistreze proportii usor scazute de pre~alenta a terapiei personale. Oricum, n alte tari (de exemplu: tind sa c~prinda procente usor chiar si terapeutii formati psihologic Germani9' Norvegia si Spania), mai portughezi, care, ca grup, nregistreaza si cea mai mare proportie de terapeuti de terapie personala. (Acest fapt e~steadevarat mai ales printre scazute cognitiv-comportamentalisti). n od interesant, terapeutii din alte formatii profesionale (asistenti sociali, qonsilieri,-asistente medicale
240
Medicina J.D.91 % Altele 110 N 32) 48,6 40,2 98,6 100,0 800 94,9 92,0 61,1 61,3 83,9 83,0 85,0 76,2 90,3 82,8 83,6 82,0 74,0 87,5 78,8 94,9 91) 92,9 72,3 75,1 56,6 92,6 88,2 86,9 83,3 84,0 249 82,5 187 69,9 117 96,9 100,0 535 91,0 156 95,9 132 79,6 182 89) 101 (100,0) 260 (100,0) %1,049 (42,9) 962 (50,0) 4,703 (90,0) 5,238 Psihologie% Geller, J.c. Norcross,
care au raportat terapie personala pe profesii
D.E. Orlinsky
Profesie
elul
14.4 Procentajul
terapeutilor
Nota. Medicina = psihiatrie
(9i psihosomatica n Germania); Altele = asistent social, consiliere, asistent medical, terapeuti nespecializati. Procentele n paranteze pentru situatiile cnd celula N < 10
si terapeuti nespecializati) au rate la fel de nalte sau chiar mai nalte de terapie personala dect terapeutii formati medical sau psihologic.
Orientarea teoretica n trecerea n revista a studiilor conduse n Statele Unite, Norcross si Guy (vezi capitolul 13) au descris o tendinta a prevalentei terapiei personale de a varia proportional cu orientarea teoretica, clinicienii orientati psihodinamic nregistrnd cele mai nalte procente (de la 82 la 97%), iar terapeutii orientati comportamentalist cele mai joase (de la 44 la 66%). Rezultatele terapeutilor din baza noastra de date internationala CRN le confirma n mod clar concluzia. Tabelul 14.5arata pentru ntreaga
-100,0 d 205 82,4 84 Non100,1)462 Sis Ecl dom747 92,9 88 97,4 152 88,2 83,1 100,0 100, 66,7 90,9 58,6 92,3 77,8 93,3 90,0 86,7 95,7 57,1 62,5 33,3 88,4 AnalDin 4,195 85,3 53,8 80,6 89,6 58,1 100,0Um78 61,9 162 96,3 197 100,0 866 98,6 100 89,7 108 93,3 87,9 48,2 81,0 91,1 86,7 68,3 19,4 92,9 63,3 85, 87, 55,6 20,0 59,3 39,2 75, 86,0 72,3 83,0 92,0 59,9 (100,0) (87,5) 94,1% 3,733 (100,0) 565 95, 78,3% 76,8% 91,5% (100,0) N (100,0) (88,9) (100,0) 129 (81,8) (75,0) (56,6) (62,5) 50,d (40,0) (50,0) (80, (66,7) (40,0) (75,0) (43,8) (42,9) CogComp 71,4 (66,7) 88,9% sau 5 situatiile larg; Non scalele de tare nondominanta (nu sprijina punctele 491'1 de pe nici una dintre dom. <=10. rientari de la 0-5). Procentele n paranteze pentru spectru cnd celula N Ecl = eclectica orie Formarea pentru Orient re pSihoreraPie CogComp = n general 241 100~ Nota. Ana/Din = analitica dOminanta/psihodJ::iCa; teoretica 86'1 teoretica Israel (42,9) Noua Germania
mgnitiv-compmtam,ntala; Hum = in gen".l ~ani'ta;
Si, = in gen,,.l ,i"emka;
m"i" 1remp,"~ "re " rep,,"'" " '00"""1 d. t.rnp" p, """'''o " ""1" d. "'oo"re. ,"
baza de date (n afara de terapeutiisi core1ni) ca 92% dintre n general dominant analitici/psihodinamici 92/~1 dintre terapeutii terapeutii umanisti au cu 60% dintre de a fi benefiFiat de terapie personala, n comparatie raportat faptul terapeutii n I.general cognitiv-comportacnd terapeutii coreeni sunt inclusi n an . a, dar aproape aceeasi pentru mentalisti. (Cifra pentru terapeutii umaru3'S este usor mai scazuta atunci " terapeutii analitici/psihodinamici si cogn~tiv-comportamentalisti.)
242
J.D.
Geller~J.c. Norcross, D.E. Orlinsky
Terapeutii dominant atalitici/psihodinamici au raportat procente nregistrate pe o plaja varifd de la aproximativ 90 la 100%, n 10 dint;e cele 13 terapeutii umani~ri au si de aproape 88% n n doua tari. In general, tari (excluznd Co~eea),nregistrat o prevalenta alte proportie de care au o orientare generala istemica au nregistrat prevalente n proportie de 80 pna la 100% n 10 intre cele 13 tari, iar terapeutii eclectici de spectru larg au nregistrat 90 si pna la 100%, n 9 din~erevalente n si peste 75% n alte80 si 100%, n aceste tari, procente de ntre 3. Terapeutii 9 dintre cele 13 tari. n l'chimb, terapeutii cu o orientare generala cognitiv-behaviorista au atut cea mai joasa rata de prevalenta n esantioanele din Portugalia si Sfania, dar cu toate acestea au fost nregistrate procente destul de malte ~ ceea ce priveste terapia personala n Elvetia si n Statele Unite, Chiar ri de prevalenta de 50% nici o orientare dintre cele 13 tari. cuprocfnte terapeutii care nu aveausau mai mult n 9 mai mult n 11 dintre cele 13 tari. Astfel, n timp ce probabilitatea de a beneficia de terapie person Ia este clar influentata de orientarea teoretica a terapeutului, concluzia generala procent de prevalenta de este o teoretica dominanta au nrfgistrat un este ca terapia personala 50% sau experienta foarte comuna printre terapeutii din toate orientarile.
Sexul terapeutului
Unele Norcross si Gui (vezi pe psihoterapeutii americani, mentionate dedintre studiile efectuatecapitolul 13), sugereaza ca prevalenta terapiei personale poate fi 3umva mai mare printre terapeutii femei dect printre terapeutii barbati. Dftele noastre internationale sugereaza ca, orice inconsistenta. Procentajul total favqriznd femeile din baza de date diferenta ar exista ntre sJxe, aceasta nu poate fi dect foarte mica si aratata n tabelul 14.6si atipici n ceea ce priveste cnd terapeutii coreeni (predominant barbati disPlare realmente atunci terapia personala) sunt scosi din analiza. l Diferenta dintre barbati si femei n Statele Unite este de doar 2,4%, si un pic Sud. DiferentelJ cele mai evidente apar n Danemarca (15%), Coreea demai mult de 10101 n Germania, Elvetia, Suedia, Portugalia si Norvegia (9%), Israel (9%) $iBelgia (8%). Oricum, diferentele favorizeaza femeile n Danemarca, Nbrvegia si Israel, dar si barbatii n Spania, Belgia, Franta, Noua ZeeiInda este un parametrurezultate sugereaza ca sexul n sine al terapeutul~i nu si Rusia. Aceste important al terapiei personale.
243
Scopuri ale terapiei personale
terapeutii de ambele sexe, din toate formati le profesionale, toate niveDe ce aleg sa beneficieze ei nsisi! ele nseEede terapie personala psiholurile de cariera si din majoritatea orientar~lor teoretice - multi dintre ei facnd acest lucru nu numai o data (proceptul creste catre ultimii ani)? Terapeutii au dezvaluit diferite aspect, ale terapiei lor personale, incluznd motivele care i-au ndemnat sa inltre n acest proces si au fost dispusi sa bifeze una sau mai multe dintre ljlrmatoarele trei motive: formare, crestere personala, probleme. Tabelul 4.7 arata pentru primul (sau 56% problemele personale si 46% formarea ~rofesionaIa. Aceste concluzii singurul) episod de terapie personala ca 60~r au ales cresterea personala, sustin si ntaresc cele cinci studii ale ter~peutilor din Statele Unite revazute n acest volum de catre Norcross si Fonnor, care concluzioneaza ca majoritatea au intrat n tratament pentrljl motive personale.
Tabelul
Fe87,5 ei 74,2 100,0 '66,1 80,0 '66,2 0,9 5,3 81,4 75,1 95,2 ;2,7 1,6 87,2 B7,O 35,8 6,0 2,1 83,3 4,9 87,5 87,9 14.6 Procentajul 76,8 % terapeutilor Barbati r,7 r,9
f5,5 f4,9 t3,8 81,5 94,4 t4,4
110 156 793 91 N 241 530 261 132 179 186 117 99 5,181 1,031 4,651 care %956 au
dezvaluit terapia pensonala n functie de sex
SEX
244
N 79 140 829 92 3830 576 793 105 118 108 110 139 55,5 3719 254 72,2 58,1 Geller, % 38,4 68,2 77,2 64,9 64,6 78,5 33,7 52,4 Probleme J1c. 76,1 75,0 48,6 56,8 34,0 54,3 68,2 81,3 36,2 66,7 46,4 76,3 45,9 68,6 32,3 53,1 59,8 56,0 60,1 54,3 50,9 72,9 33,8 67,8 57,1 54,6 45,8 62,7 72,9 61,9 41,8 66,9 39,8 ~33 MotiveCre~tere personalapersonala Norcross, pentru J.D. terapie %
I
D.E. Orlinsky
Ta I' 114.7 M01'"''
,""", li"
""p,.p.~,",,,
!
Nota. Motivele mentionate
pentru prima terapie (N = 3313). Procentele sunt> 100%, dat fiind ca puteau fi bifate motiye multiple.
Cresterea personala a fost n terapie (sau oricum, putin cele 14 tari si a fost mentiona 13 dintre cele 14 tari. Aces raspunsurilor terapeutilor la terapeutii indica faptul ca a
otivul cel mai comun citat n cazul intrarii ai frecvent) printre terapeutii din 10 dintre de cel putin jumatate dintre terapeutii din fapt este important pentru interpretarea hestionarul nostru si la altele. Atunci cnd avut mai degraba motive personale dect
profesionale pentru a intra nl terapie, nu se concentreza n mod necesar asupra problemelor lor de vi~ta sau asupra psihopatologiei lor. Mai exista un aspect pozitiv al motivariei terapeutilor pentru terapia personala: mbunatatirea de sine, dezv([)ltarea personala si mbogatirea. Faptul ca cifrele din tabelJl14.7 ajung pna la 100% indica si ca multi lor personala. De exemplu, categoriamultiple n ceea ce priveste terapia dintre psihoterapeuti au bifa! motive de vrf a motivelor mentionate pentru prima terapie (25%) r fost combinatia formarii, cresterii personale si a problemelor, urmata de crestere personala si probleme (18%)
245
si crestere personala si formare (16%). Cu crrtitudine, a avea mai multe motive pentru a intra n terapie este mult Iljlaiconvingator dect a avea unul singur.
Cercetarea prezentata n acest capitol cOTrma n mod clar si ntareste expunerea rezultatelor lui Norcross si Guy (capitolul 13),pe baza studiilor anterioare, si anume ca "vasta majoritate ~ profesionistilor n sanatate mintala din Statele Unite ... au beneficiat te tratament personal". Bazndu-ne pe cercetarea noastra, care aproape ca dubleaza numarul terapeutilor din toate studiile precedenteJputem spune acelasi lucru despre profesionistii n sanatate mintala d, tarile din Europa si din alte parti ale lumii. De fapt, este foarte dificil sa ne imaginam un alt grup, entuziast dect psihoterapeutii nsisi. n ti p ce psihoterapeutii pot fi oricum ar fi definit, care sa utilizeze pSih~teraPia mai frecvent si mai mpartiti carefunctie de orientareadevotiunearor formatia terapia personala. lucru pe n l au n comun este teoretica I;i fata de profesionala, un psihoterapiei nu este datorata macar n p rte circumstantelor exteme, mai degraba dect dorintei terapeutilor de a nu scapa nici un prilej de a profita de pe urma se ntrebe daca aceas~ terapia le poate oferi. Unii Oricine ar putea sa beneficiilor pe care rata foarte nalta a utilizarii terapeuti sunt obligati sa beneficieze de terapie ca parte a formarii lor (de exemplu: n institutele psihodinamice) +u ca o conditie a autorizarii (de exemplu: conform noii legislatii din Ge~ania). Cu toate acestea, chiar daca nu constituie o parte expresa a formarii lor, procentele nu au fost maieclectici de spectru priveste pe ale celor elIinformatia umanisti sau pe cei mici n ceea ce i larg dect terapeutif n general analitica/psihodinamica, iar n unele dintre tari lucrurile auistat la fel si pentru terapeutii sistemici. Daca cerintele de formare ar fi Pfincipalul motiv pentru care foarte mari printre novici si ucenici, cu o descrestere pe urmatoarele niveluri de cariera, unde, n fapt, se constata o crestere stabila n folosirea terapiei catre terapeuti n istoria carie lor. Mai mult la scoruri terapeutiidecauta terapie personala, am pu~aei sa ne asteptam dect att, variatia n procentele de prevalenta observate printre terapeutii din esantioanele noastre din tari diferite pare ~a fie mai degraba o reflexie a diferentelor dintre aceste grupuri natio~ale n nivelul de cariera si proportiile diferitelor orientari teoretice d~ct a diferentelor n reglementarile nationale privind autorizarea.
246
n mod clar, terapia este privita n unele orientari teoretice n primul rnd ca tratament pentru conditiile simptomatice specifice, unde, n fapt, n alte orientari este privita mai mult ca fiind coercitiva pentru limitarile si distorsiunile n dezvoltarea personalitatii anterioare sau ca o sursa de crestere personala pozitiva. n mod similar, n unele orientari teoretice, terapia este privita ca un set de proceduri n care personalitatea terapeutului este profund irelevanta, astfel nct terapia personala pentru terapeuti nu este Un factor crucial n performanta lor; n timp ce n alte orientari, terapia personala este privita ca esentiala n abilitatea unui terapeut de a se angaja ntr-o relatie constructiva, plina de sens, din punct de vedere emotional, cu pacientii. Este evident ca acei clinicieni care si vad munca drept o procedura relativ impersonala de a trata tulburari simptomatice vor privi terapia personala ca relevanta pentru ei nsisi, doar daca ei nsisi devin simptomatici. Este evident, de asemenea, si ca practicienii care au o viziune mai larga,mairelationala asupra terapiei vor simti ca terapia personala ar putea avea o valoare specifica pentru ei att personal, ct si profesional. Mult mai multi dintre cei din urma dect cei din prima categorie sunt de gasit n esantionul nostru. Ct de mult au beneficiat acestia de pe urma terapiei lor personale att personal, ct si profesional este prezentat n continuare n acest volum (capitolul 17).
MULTUMIRE Urmatorii colegi au colectat date n urmatoarele tari: Statele Unite: D. Orlinsky, J. Norcross, L. BeuHer, M. Silverman, T. Northcut, S. Stuart; Germania: U. Willutzki, J. Meyerberg, M. Cierpka, P. Buchheim, H. AmbUhl, H. Kachele; Elvetia: H. AmbUhl, N. Aapro; Norvegia: M.H. R~nnestad, A. von der Lippe; Danemarca: E. Friis-Jorgensen; Suedia: D. Stiwne; Portugalia: A. Branco Vasco; Spania: A. Avila Espada, 1.Caro; Belgia: J.-F. Botermans; Franta: P. Gerin, A. Dazord; Coreea de Sud: S. Bae, E. Jao; Noua Zeelanda: N. Kazantzis; Israel: H. Wiseman, G. Shefler; Rusia: E. Kalmykova.
Bibliografie:
Orlinsky, D.E., AmbUhl, H., R~nnestad, M.H., Davis, J.D., Gerin, P., Davis, M. si altii, "The development of psychotherapists: Concepts, questions and methods of a collaborative international study" n Psychotherapy Research, 9,1999, p. 127-153
247
Orlinsky, D.E. si R~nnestad, M.H., How Psycfotherapists develop: A study of therapeutic work and professional growth, Amertcan Psychological Association, Washington, n presa
Capitolul 15
Psihoterapeuli
fare intra n terapie personala
de :TohnC Norcross si Kelly A. COililor Principalele mO]iVe si prezentarea simptomelor
Acest scurt capitol urmare~te, n acela~i spirit cu ceilalti colaboratori ~isa prezinte problemele ptofesioni~tilor sa explice mintala n cautare la cercetarile cuprinse n ac~st compendiu, n sanatatea motivele principale distingem ntre motive pe sonale ~i motive de formare/profesionale. Literatura publicata pe care am trecut-o n revista consista n primul rnd dintratament personal. Din esioni~ti n sanatatea mintala acestui capitol, de studii conduse cu pro unctul de vedere al scopurilor care traiesc n
f:'
Statele Unite. Aceasta cerc~tare se bazeaza aproape exclusiv pe urmarea unui tratament profesionist cauta terapie personala sub Binenteles ca doar putini dintre terapeu~i voluntar al psihoterapeutiloL presiune a colegiului de autorizare, a cO~ftetelor etice sau organizatiilor pentru profesioni~tii perturbati. Acuzatfle obi~nuite se refera la proasta administrare a sexualitatii n relatiile cu pacientii, abuzul de substante sau la violarea limitelor nonsexuale (Fr~udenberger, 1986; Gabbard, 1995). Toate acestea nu cad sub incide:qta captitolului nostru, dar sunt acoperite de un alt capitol al acestui vo~um (capitolul 22).
Motive principale
La un nivel fundamental, psihoterapeutii pot cauta tratament personal din motive personale, dinlmotive legate de formare/profesionale sau din ambele motive. De~i mr-lt prea simplificate pentru o profesie n care personalul patrundem psipologic motivatiile terapeutilor permitem sa ncercam sa ~i profesionalu} sunt aproape inseparabile, ne de a beneficia de propria terapie.
249
n discutarea experientelor sale n tratarea clientilor terapeuti, Burton (1973, p. 94) este categoric; el spune ca pacientii sai "nu vin n scopuri privind formarea sau acreditarea, de~i aceasta poate constitui o valoare periferica a experientei terapeutice. Toti erau puternic raniti ~i aveau nevoie de ajutor pentru a putea activa n mod obi~nuit". Rezultatele studiilor disponibile ntaresc experientele sale personale. " Tabelul 15.1 prezinta rezultatele a cinci studii care au ntrebat profesioni~tii din domeniul sanatatii mintale daca au cautat terapie din motive personale, motive profesionale sau din ambele motive. n toate studiile, majoritatea (de la 50 la 60%) au indicat faptul ca au intrat n terapie n principal din motive personale. O minoritate (ntre 10 ~i35%) au raspuns ca tratamentul lor a fost n mare parte din motive de formare sau scopuri profesionale. Ctiva cercetatori au ntrebat despre motivele principale ntr-o maniera diferita. Orlinsky ~i altii (capitolul 14) au chestionat ndelung un e~antion larg, multidisciplinar ~i international de psihoterapeuti. Atunci cnd li s-a cerut sa bifeze toate motivele care au stat la baza implicarii lor n tratament personal, 60% au bifat cre~terea personala, 56% problemele personale ~i46% au bifat formarea. n mod interesant, terapeutii americani au fost de departe mai nclinati sa mentioneze problemele personale ca motiv al tratamentului personal dect cei din majoritatea celorlalte tari. n mod asemanator, Liaboe, Guy, Wong ~i Deahnert (1989) au examinat motivele beneficierii de terapie personala ale psihoterapeutilor care rea sidindin motive sau Att dinmotive ctprincipal personalemotive profesionaledin mon
Motiv Strausser- 35% 28% 11% 18% 10% 28%32% 5% 35% 61% pentru Wispe terapie 50% 67% 55% Kilkowski -Norcross Tabelul 15.1 Motivele ~i ~i intrarea n~i (1983) Norcross, 65% Prochaska ~i Missar (1988) Goldberg, Kirtland Fiske ~i Spray Henry, Kelly, Sims
neraportat
contracara stresul practicarii psihoterapiei, ci, dimpotriva, primele doua au urmat-o dupa terminare~ formarii. Principalul motiv nu a fost de a motive au fost stresul cauz~t de conflictele din viata personala ?i, din sunt clare: profesioni?tii din domeniul sanatatii mintale intra masiv n terapie personala pentru na~~tea formarii sau dupa formare, rezultatele nou, cre9terea personala. a gestiona "chestiuni personale". beneficierea de terapie perso ala datorate profesiei (Henry, Sims?i Spray, 1971), n general modelul ste remarcabil de consecvent n cadrul De?i exista mici diferentetl ceea ce prive?te motivele avansate pentru disciplinei si al orientarilor. otivele personale predomina.
ntr-un articol mai vechi, rthur Burton (1973) a indicat patru rezistente majore care servesc ca m tive pentru ca vindecatorii sa nu intre n procesul terapeutic. Primul e te constituit de paradoxul ca acei terapeuti care sunt mai ferm conviri?i e eficienta psihoterapiei sunt exact cei care au cel mai adnc nradacinat dubii cu privire la aceasta. n al doilea rnd, psihoterapeutii cred ca ceea c a fost destul de bun pentru Freud este destul de bun si pentru ei: autoanaJ!iza va fi astfel suficienta. n al treilea rnd, psihoterapeutii sunt ngrozi~eresine a terapeutului 9inarcisismul de a ceda controlul altcuiva. Imaginea de regresia personala, precum 9i sunt att de exacerbate nct el! ea sTI;}teca propria Aautocunoa?tere ?i umanitatea le umbresc pe cele ale celorlalti vindecatori. In al patrulea rnd, inhibitorul care vindecatorul l plate9te a ci cnd este obligat sa devina un coleg de suferinta pentru cei pe care trateaza n mod obisnuit, care este att de final al de intangibil nct n suporta este ru?inea - "un fel p. 100) .. subtil9i intrarii n pSihoteraPi~1personaladescriere" (Burton, 1973,de cost pe
A
I
Motive pentru a nu intra rn terapie personala
Cercetarea urmatoare B rton. Cel putin cinci studii mare asumat impresiile clinice ale lui dinlacest domeniu a confirmat n 9i-au masura interesanta particularitate d a-i ntreba pe profesioni?tii n sanatatea mintala de motivele lor de a u cauta terapie personala. n timp ce exista anumite diferente evidente n studiile ntreprinse, probabil datorate disparitatilor metodologice 9i de esantionare, exista o consistenta robusta n argumentare a motivelor 1e a nu beneficia de terapie personala. identifice motivele a de a nu cauta terapienational de psihoterapeuti fost Deutsch (1985) cerut lilll ui e?antion personala. Motivele au sa categorizate n 11 grupe. Mftivul cel mai frecvent citat a fost acela ca terapeutii nu au gasit nici uIjlpsihoterapeut acceptabil la ndemna pe
251
care sa l respecte ~ipe care sa nu l fi cunoscut deja. Urmnd ndeaproape a fost motivul ca psihoterapeutii au gasit ajutor ~isuport la alte persoane (prieteni, familie, colegi) ~i ca problema s-a rezolvat nainte ca decizia de a urma terapie sa fie pusa n practica. Urmatoarele trei motive au fost frica de expunere ~iconfidentialitate, o credinta conform careia terapeutii ar trebui sa se descurce singuri cu problemele lor ~imotivul ca terapeutii nu au dorit sa investeasca energie n aceasta actiune. Studiind clinicieni n perioada de nceput a carierelor lor, Holzman, Searight ~i Hughes (1996) au chestionat studenti doctoranzi care nu fusesera niciodata n psihoterapie, ntrebndu-i care sunt motivele lor de a nu fi beneficiat de terapie personala. Topul primelor cinci motive a fost constituit de: nu am avut nevoie (56%), motive financiare (53%), nu mi-a recomandat nimeni (17%),grija n privinta confidentialitatii (10%) ~i lipsa de timp (10%). Parber (2000) a chestionat 275 de studenti la studii postuniversitare, n curs de formare n consiliere ~i oferirea de servicii psihologice, cu privire la atitudinile lor referitoare la ideea de a cauta terapie personala pentru ei n~i~i. Analiza factoriala a 26 de itemi - scala atitudinii candidatului n formare n ceea ce prive~te beneficierea de psihoterapie a relevat patru dimensiuni fundamentale. Prima reflecta o datorie pozitiva, proactiva de a cauta terapie care sa identifice cre~terea individuala ~i eficienta profesionala. Celelalte trei dimensiuni - grija fata de credibilitatea profesionala, grija pentru confidentialitate ~i nevoia de autosuficienta - au semnalat ca, n fapt, candidatii n formare nu cautasera terapie personala. n continuare pe drumul carierei profesionale, Liaboe ~icolegii (1989) le-au cerut unor practicieni experimentati sa aprecieze 13 motive de a nu intra n terapie personala dupa absolvirea stuqiilor postuniversitare. n ordine descendenta, primele cinci motive au fost: s-au dovedit adecvate alte surse de a gestiona stresul; era prea scump; terapia anterioara mi-a fost de ajutor; a fost greu sa gasesc un terapeut cu care sa ma simt confortabil ~i practicianul nu a fost sigur ca mi va fi de ~jutor. Norman ~iRosvall (1994) i-au ntrebat, de asemenea, pe terapeuti de ce erau nclinati sa nu intre n terapie personala. 45% au raspuns ca terapia nu era necesara la momentul respectiv; 22% au crezut ca s-au descurcat ntr-un mod eficient singuri; 14% erau preocupati de problema confidentialitatii; 8% se luptau cu probleme de credibilitate profesionala ~i 3% nu cuno~teau un terapeut "bun" pentru ei. Att n timpul formarii postuniversitare, ct ~i la nceputul carierei sau mai trziu spre mijlocul carierei, profesioni~tii h sanatatea mintala
252
ofera motive similare pentru a nu intra n terapie-personala. Acestea sunt, de-a lungul studiilor: ngrijorarile privind confidentialitatea, cheltuielile financiare, fricile de expunere, dorintele de autosuficienta, constrngerile din punctul de vedere al timpului disponibil si dificultatile n a gasi un terapeut destul de bun n afara retelei lor imediate sociale si profesionale. Un procent considerabil mentioneaza, de asemenea, ca nu au urmat nici un tratament personal pentru ca au gasit alte mijloace care s-au dovedit a fi eficiente n gestionarea problemelor inevitabile ale vietii (si ale practicarii psihoterapiei). Aceste motive autoevaluate de a nu urma un tratament personal sunt coroborate si ntarite de un studiu (Norcross si Prochaska, 1986a, 1986b) care a comparat empIric psihoterapeutii care au beneficiat de tratament cu cei care nu au facut-o, n timpul unui episod recent de distres psihologic. Cu alte cuvinte, studiul a explorat de ce unii terapeuti s-au bazat total pe autoajutorare, n timp ce altii au decis sa urmeze terapie personala. Exista patru variabile care fac diferenta dintre cele doua grupuri. Clinicienii care cauta terapie personala (1) era mai probabil ca acestia sa fi experimentat terapia personala n trecut; (2) au fost n tratament personal n trecut pentru un numar mai mare de ore; (3) au suferit un episod de distres mai ndelungat (dar nu mai sever) si (4) au catalogat autoajutorarea lor (de dinainte de a cauta terapie) ca mai putin reusita. Binenteles ca a cauta tratament dupa o schimbare de sine relativ nereusita nu este restrns doar la cadrul profesionistilor n sanatatea mintala. Un studiu facut asupra folosirii serviciilor psihologice de catre studenti a evidentiat, de exemplu, ca "decizia de a folosi n fapt psihoterapia era mai probabil sa apara doar dupa ncercari ineficiente n a-si gestiona propriile probleme sau cu ajutorul unui prieten apropiat sau al unei rude" (Farber si Geller, 1997, p. 306). Doi psihologi cunoscuti (Goldfried si Davidson, 1976, p. 9) au exprimat acelasi lucru putin mai direct: "La nceput, simplul fapt ca un client a cautat ajutor (profesional) nseamna a admite n mod deschis ca a fost incapabil sa controleze n mod adecvat anumite aspecte ale propriei vieti". Majoritatea eforturilor terapeutice sunt ndreptate catre cei care ncearca sa se schimbe pe sine fara succes.
Prezentarea simptomelor
Patru studii publicate s-au preocupat de prezentarea simptomelor cu care se confrunta psihoterapeutii sau care sunt nemultumirile principale
253
pentru care cauta tratament personalce i ngrijoreaza pe risipitorii de griji. Holzman, Searight and Hughes (1996) le-au cerut studentilor la studii postuniversitare de psihologie clinica (50% rata de raspunsuri; N=1/108) sa evalueze motivele dintr-o lista de 16 optiuni, iar apoi au calculat procentele bazndu-se pe primele patru motive citate. Mackey si Mackey (1994)au intervievat 15 asistenti sociali cu privire la problemele stringente care i-ar ndemna sa intre n psihoterapie. Norcross, StrausserKirtland si Missar (1988) au studiat psihologi, psihiatri si asistenti sociali (cu 65/ 34 si respectiv 50% rate de retur; N total = 509) si le-au cerut sa prezinte pe scurt problemele lor n cazul celui mai recent sau singurului episod de terapie personala. Pope si Tabachnick (1994) au cerut unui esantion national de psihologi (60% rata de retur; N = 476) sa dezvaluie problema majora, distresul, disfunctia sau problema pe care au adresat-o n terapia personala. Desi esantioanele si procedurile difera n cadrul studiilor, rezultatele urmeaza un model consecvent. Dintre primele trei motive, cel mai frecvent prezentate sunt: depresia, conflictele de cuplu/maritale si anxietatea, dupa cum se pot vedea si din tabelul 15.2. Conflictele cu familia-de-origine reprezinta o tema centrala, n special pentru studentii la studii postuniversitare n lucrarea lui Holzman si altii (1996)/ asa cum reiese din raspunsurile furnizate n cadrul dezvoltarilor personale n scop de formare sau de crestere personala/profesionala/ atunci cnd aceste raspl.li1suri au fost incluse n studii. Alte raspunsuri frecvente includ sentimentele de singuratate, evenimentele critice, problemele legate de abuzul de substante si epuizarea emotionala. I Nemultumirile formale ale psihoterapeutilor n terapie - dep resia, anxietatea si relatiile - sunt concordante cu cercetarile efectuate si n alte domenii. n primul rnd, nemultumirile principale care conduc la terapie merg, n general, paralel cu cele ale marii mase a populatiei. n al doilea rnd, acestea concorda si cu evidenta care indica faptul ca practica clinica induce si o anumita ritmicitate negativa practicianului, n special n forme de anxietate problematica, depr~sie moderata si subimplicare emotionala cu membrii familiei (de exemplu: Bermak, 1977; Cray si Cray 1977; Daniels, 1974; Dryden, 1995; Farber, 1983; Norcross si Prochaska, 1986a;Sussman, 1995).n al treilea rnd, anxietatea, depresia si conflictele maritale sunt principalele probleme prezentate de terapeuti nu numai n vederea tratamentului personal, dar si n eforturile lor de autoajutorare (Deutsch, 1985; Norcross. si Prochaska, 1986b). Problemele de viata ale terapeutilor nglobeaza ntreaga gama cunoscuta - avorturi, aventuri, divort, alcoolism, asasinarea unui prieten
ve. 15.2 ul
Problema pSihoterapeutilor Prezentarea simptomelor
254 22% (1994) 38% 59% 32% 25% 1%Indisponibil 3% 9% 5% 6% 35% 13% 12% 20% (1988) Strausser3% Tabachnick 32% 11% 19% 15% 7% 6% 9% 1% MissarPope ~i 27% Holzman, Norcross, SearightJ.D. 7% IndisponibilIndisponibil 4% Indisponibil Mackey J.c. Indisponibil Indisponibil 33% Hughes Kirtland Indisponibil ~i~iGeller, ~i 5%Norcross, D.E. Orlinsky ocupationale abuz Altele Conflicte sau Alcoolismcu Nevoia delegate de Cre~tere personala Probleme Depresie
n vederea beneficierii de terapie personala
mai vechi, sinuciderea unui copil, abuzul de droguri, un frate sau o sora aflat/a n proces pentru o crima - pentru a exemplifica doar cteva dintre cele descrise de terapeuti. Cu toate acestea, poate ca nu ar trebui sa vedem indispozitia printre terapeuti ca pe ceva neobi~nuit. Burton (1972) adauga ntr-un mod optimist: "Important este sa mbunatate~ti problemele de viata distincte, iar pentru aceasta trebuie sa fii tu nsuti om, ceea ce nseamna sa ai probleme ca oricine altcineva". n ciuda responsabilitatilor enorme ale profesiei, putini psihoterapeuti identifica un simptom sau o problema acuta cu un pacient problematic. n doua dintre studiile noastre (Norcross ~ialtii 1988;Norcross ~iProchaska, 1986a), care au inclus sute de practicieni cu experienta, doar un psiholog
Formarea pentru psihot~rapie .
255
a identificat simptomul cu un pacient pro~lema, n cazul respectiv, o factori nonpacient ca simptom. In schimb, per' colele ocupationale au vizat supervizorii, politicile, promotiile, salariile si alte plngeri de ordin organizatoric. n contextul ntregii vieti a un i psihoterapeut, conflictele tentativa de sinucidere. Restul ~e 99% dintreferapeUti au identificat doar cu pacientii se manifesta ca o sursa de stres ~oderata, fiind mai probabil ca acestea sa survina din problemele de viatr, extraterapeutica. Oricum, nrezultate poate ca nu surprind asupra clinicieni n terapie, sunt Aceste opozitie cu cercetarea extinsa mlflti stresului experimentati. poate un pic confuze si ironice. Putine stud~i au cercetat sistematic persoana terapeutului qua din viata afara IUlJii sale profesionale, astfel subestimnd problemele person n reala. Chifr si efectele caracteristicilor personale clinice, mai degraba evaluate n fupctie deimpactul lor asupra practicii ale terapeuti10r sunt dect n funqtie de influenta lor persoanei n deplinatatea ei. empirice si notiunea de vindecator ranit. o Pfralela societati, vindecatorii n sectiunea de ncheiere, mentionam n f1Ulte ntre aceste rezultate valoare. Imaginea mitologica a vindecatoru ui ranit este omniprezenta: nu fost asociati cu on care pacientul carei~i terapeut n sineestimari sau au numai n sensul vulnerabilitate are sunt atribuite nsusi de nsasi, dar si n sensul n care exista un pacient n fiecare terapeut. Samanii primitivi, de exemplu, erau un amestec dt puteri preotesti si vindesocietatile vestice ar putea fi recunoscute ca oli sau dizabilitati (Bennet, catoare, iar o cerinta a rolului era ca aCestia~a aiba un defect, ceea ce n 1979; Guggenbuhl-Craig, 1971; Rippere si Ivilliams, 1985). Credem ca multi psihoterapeuti si-au alrs profesia data fiind afinipsihologi deopotriva, sunt acuzati de a fi interesati mai tate a lor pentru arhetipul Vindecator-pac1ent. Parcticienii,degraba de medici si patologie dect de sanatate, mai degraba d anormal dect de normaL Acest lucru este doar pe jumatate adevarat Psihoterapeutii sunt atrasi de polaritatea sanatate-boala att n ceilalti ct si n ei nsisi. Imaginea vindecatorului ranit simbolizeaza astfel o constientizare dureroasa a limitarilor noastre si a opus ului sanatatii ( uggenbuhl-Craig, 1971). Chessick (1978, p. 7) a surprins esenta v' decatorului ranit afirmnd: "Contrar conceptiei gresite larg raspndi te, psihiatrul care cauta ajutor deste cea mai mare capacitate de a-si ajuta pacientii; psihiatrul care si neaga nevoile si pretinde ca si este autosufic' ent poate sa i impresioneze pentru el nsusi prin jurul sau, darprin fapt l si dovedeste astfel dovetemporar pe cei din consultatii si de contfuarea psihoterapiei slabiciunea mai degraba 9-ect puterea".
256
J.D. Geller, J.c. Norcross, D.E. O~linsky
Comentariu de ncheiere
n aceasta trecere n revista concentrata ne-am straduit sa atragem atentia asupra motivelor profesioni~tilor din domeniul sanatatii mintale de a intra n terapie personala, de a nu face acest lucru, precum ~ia principalelor lor probleme n vederea propriului tratament. Nu exista date sistematice sau conclusive despre ce variabile de psihopatologie sunt mai prevalente printre profesionistii n sanatatea mintala (Millon, Millon si Antoni, 1986) sau despre cum distresul este diferentiat manifestat printre practicieni. Cu toate aceste al suntem impresionati de rezultatele robuste ~i repetabile confor~ carora terapia personala este un efort personalnu o lIanaliza de formare II - menita sa asigure rezolvarea si integrarea personala. Pentru majoritateal tratamentul personal al terapeutilor nu estel si ntr-adevar nici nu ar trebui sa fie, o cerinta intelectuala sau un efort n vederea formarii. Simptomele suntl n mare parte aproape identice cu acelea ale populatiei educate n cautare de servicii de sanatate mintala. n timp ce putem sa fim tentati sa ne imaginam ca psihoterapeutii experimentati sunt capabili sa se imunizeze mpotriva ravagiilor vietii care i coplesesc pe pacientii lorl o citire atenta a literaturii impune o alta perspectiva. Pentru a-l parafraza pe Freudl psihoterapeutii poseda o abilitate speciala, dar dincolo de aceasta suntem n mod inevitabil oameni.
Bibliografie:
Bennet, G'I Patients and their doctors: The journey through medical care, Bailliere Tindal, Londra, 1979 BermaklG.E.,"Do psychiatrists have special emotional problems?" n American Journal ofPsycho-analysis, 371 1977,p. 141-147 Burton, A., "The psychotherapist as client" n American Journal of Psychoanalysis, 33,1973,p.94-103 Burton, A., Twelve therapists: How they live and actualize themselves, Jossey-Bassl San Francisco,1972 Chessick, R.D., "The sad soul of the psychiatrist" n Bulletin of the Menninger
ClinicI 42/1978,
CraYI
p. 1-9 c., ~iCr~, M. "Stresses and rewards within the psychiatrist's family"
n American Jaurnal of Psychoanalysis, 37, 19771 p. 337-341
257
Daniels, AK., "What troubles the trouble shoot1rs" n P.M. Roman tiiHM. Trice Deutsch, CJ., "A survey of therapists' perso al problems and treatment" n Professional Psychology: Research and Practic, 16, 1985, p. 305-315 (editori), The sociology ofpsychotherapy, AroTon, New York, 1974, p. 191-214 Dryden, W. (editor), The stresses of counseling in ation, Sage, Thousand Oaks, 1995 (editor), Stress and bumout in the human se vice profession, Pergamon, New York, 1983, p. 97-118, Farber, B.A, "Dysfunctional aspects of the tfrapeutic role" n B. A Farber Farber, B.A tii Gelier, J.D., "Student attitudes tOI ard psychotherapy" n Joumal of American College Health Association, 25, 1977, p. 301-307 Farber, N.K., "Trainees' Attitudes Toward ISeeking Psychotherapy Scale:
2000, p. 341-353 Freudenberg, HG., "The health professional in eatment: Symptoms, dynamics, and treatment issues" n CD. Scott tiiJ. Ha (editori) n thyself: The health Development and validation of a researChl strument" HealPsychotherapy, 37,
ofhealth care professionals, BrunnerjMazel, ,~~ewYork, 1986 Gabbard, G.O., "When the patient is a therapir~: Special considerations in the
1995, p. 63-79 psychoanalysis of mental health professionrlS" n Psychoanalytic Review, 82,

J Winston, New Davisons, Goldfried, M.R tii York, 1976G.5., Clinical beh4vior therapy, Holt, Rinehart and
Henry, W.E., Sims, J.H tii Spray, S.L., The fi h profession: Becoming a psychotherapist, Jossey-Bass, San Francisco, 1971 Holzman, L.A, Searight, HR, tiiHughes, HM , "Clinical psychology graduate Guggenbuhl-Craig, A, Power in the helping Press.ions, Spring, Dalias, 1971 students and personal psychotherapy: Resilts of an exploratory survey" n Professional Psychology Research and practicet27, 1996, p. 98-101 Keliy, E.L., Goldberg, L.R Fiske, D.W., tii Kilkpwski, J.M., "Twenty five years Liaboe, G.P., Guy, J.D., Wong, T., tiiDeahnert, J R, "The use of personal therapy by psychotherapists" n Psychotherapy in P.~46-755 later" n American Psychologist, 33, 1978, P ivate Practice, 7, 1989, p. 115-134 Looney, J.G., Harding, RK., Blotoky, M.J. tit Barnhart, FD.,
of Psychiatry, 137, 1980, transition from training p. 25-32 Stress ld to career:
"Psychiatrists
mastery" n American Joumal
Mackey,professional self" E.F., "PersonalSociety otherapy p. 490-498 of a RA tii Mackey, n Families in PSYCllj 1994, and the development 75, Milion, T., Milion, C, tiiAntom, M., "Sources o~emotional and mental disorders P.E. Nathan, tii RW. Thoreson (editori), P 'ofessionals in distress, American among psychologists: A career developme~t perspective" n RR Kilburg, Psychological Association, Washington, D C, 1986, p. 119-134
258
J.D. Geller, J.C Norcross, D.E. Orlinsky J.O., "Psychotherapist heal thyself 1: The acilated change of psychological distress" n 102-114 J.O., "Psychotherapist heal thyself II: The acilated change of psychological distress" n 345-356
Norcross, J.C si Prochaska, self-initiated and therapyPsychotherapy, 23, 1986a, p. Norcross, J.C si Prochaska, self-initiated and therapyPsychotherapy, 23, 1986b, p.
Norcross, J.C, Strausser-Kirtll nd, D. si Missar, CD., "The processes and outcomes of psychother~pists' personal treatment expericences" n Psychotherapy, 25, 1988, p. 36-43 Norman, J. si Rosvall, S.B., ,lHelp-seeking behavior among mental health Pope, K.S. si Tabachnick, B.G.r "Therapists as patients: A national survey of practitioners" n Clinical Sorial Work Journal, 22, 1994, p. 449-460
Research and experiences, problems, and psychologists'Practice, 25, 19r4, p. 247-258 beliefs". in Professional Psychology:
Prochaska, J.O. characteristicsj practices, orientations, and attitudes" n survey of si Norcross, J.q., "Contemporary psychotherapists: A national Psychotherapy: Theory, ReSea[ch and Practice, 20, 1983, p. 161-173 Rippere, V. si Williams, R: (e~itori), Wounded healers: Mental health workers' Sussman, M.B. (editor), A perirous New York, 1985 of psychotherapy . practice, experiences of depression, Wi~ey, calling: The hazard Wiley, New York, 1995 Wispe, L.G., si Parloff, M.B., oflAbnormal psychotherapy on thep. 188-193 psychologists" n Journal ,,~mpact of Psychology, 70, 1965, productivity of
Capitolul 16
Selectia si caracteristicile
pSihoterapeutilor terapeutilor
O cercetare de sinteza de John C. Norcross?i Henry Grunebaum
n mod remarcabil, doar putine studii s-au concentrat asupra experientelor terapeuti10r n propriul tratament personal (Clark, 1986; Macaskill, 1988; Macran ~i Shapiro, 1998). Si mai putine investigatii empirice au avut n vedere selectia ~i caracteristicile terapeutului terapeutului. n acest scurt capitol, trecem n revista cercetarile deja existente despre cum ~i selecteaza profesioni~tii din domeniul sanatatii mintale psihoterapeutii, n vederea propriei psihoterapii, ~i caracteristicile concomitente ale acelor terapeuti n termeni demografici, ai orientarilor teoretice ~i ai disciplinelor profesionale. La fei ca ~i n cazul celorlalte capitole de cercetare din aceasta parte a cartii, studiile de cercetare avute n vedere sunt toate lucrari publicate n limba engleza ~i n mare parte conduse n Statele Unite.
Criterii de selectie ,
ntr-un articol de pionierat despre selectia terapeutului, Grunebaum (1983) a intervievat 23 de terapeuti experimentati din zona Boston (11 psimatri, 7 psihologi, 3 asistenti sociali ~i2 consilieri) despre cum ~i-au gasit recent un "bun terapeut" pentru ei ~i~i. E~antionul s-a constituit dintr-un grup extrem de bine documentat, cu opinii bine informate despre calitatea terapiei ~ia terapeuti1or. Terapeutii-pacienti din acest e~antion au relatat ca avusesera patru criterii esentiale n minte atunci cnd ~i-aucautat propriul terapeut. n primul rnd, ei au avut n vedere un coleg psihoterapeut care era competent din punct de vedere profesional, bazndu-se pe reputatia generala ~i pe recomandarile colegilor. Cercelari asemanatoare
260
(Darongkamas, Burton ~i Cushway, 1994) confirma de fapt ca psihoterapeutii ncep sa caute un terapeut competent bazndu-se n primul rnd pe recomandarile personale (55% din e~antion) ~i pe contacte personale anterioare (30% din e~antion). n al doilea rnd, terapeutii-pacienti ~i-au cautat terapeuti n afara retelei obi~nuite profesionale si sociale pentru a evita contactul extraterapeutic si raspndirea zvonurilor despre ei ~ivietile lor personale. n al treilea rnd, un alt criteriu l-a constituit o dispozitie calda, suportiva, Un terapeut caruia sa i pese de pacient. De fapt; 20 dintre cei 23 de intervievati au accentuat n mod spontan ~i voluntar cel putin una dintre aceste calitati atunci cnd ~i-au descris terapeutii - de a fi sustinut, apreciat si .respectat ca persoana. n al patrulea rnd, terapeutii-pacienti au cautat un clinician cu un stil activ, vorbaret. Extinznd acest studiu, Norcross, Strausser si Faltus (1988) au chestionat un e~;antion national de psihologi (N = 509), cerndu-Ie sa aprecieze influenta a 16 factori n selectia terapeutilor lor, folosind o scala de cinci puncte de tip Likert, unde 1 era cotat ca "deloc important", 3 era "ntructva important", iar 5 era "foarte important". Tabelul 16.1 prezinta media cotatiilor si a ordinii n selectia acestor terapeuti, mpreuna cu cmpurile aproximative ale esantionului lui Grunebaum din 1983, calculat pe baza frecventei de nominare a participantilor sai. Dupa cum poate fi observat, terapeutii-pacienti au considerat n selectia psihoterapeutilor lor n primul rnd competenta perceputa, experienta clinica, reputatia profesionala si caldura interpersonala. Aceste prime patru criterii au primit o cotatie medie de cel putin 4,0 pe o scala de cinci puncte. Alte sase criterii au primit cotatii medii de 3,0 sau mai mult, indicnd ca acestea au fost catalogate drept cel putin "ntructva importante": deschidere, orientare teoretica, reputatia de a fi fost terapeutul unui terapeut; flexibilitatea, neatribuind totul transferului si stilului terapeutic activ. Doar productivitatea terapeutului n cercetare a primit un scor mediu de mai putin de 2,0. Aceste rezultate au mers paralel cu cele obtinute de Grunebaum n 1983, cu doua exceptii. Prima, aceea ca stilul activ sau vorbaret al terapeutului nu a fost cotat la fel de nalt n acest studiu mai vast dect n studiul lui Grunebaum, si a doua ca pozitia terapeutului n afara retelei clinician-pacient nu a fost considerata a fi un criteriu important. Aceste doua disparitati pot fi explicate partial prin faptul ca esantionullui Grunebaum era compus n mod predominant din psihoterapeuti mai n vrsta, orientati psihanalitic, care practicau n zona metropolitana Boston. Aceasta nseamna ca micile disparitati pot fi atribuite diferitilor adepti. Esantionullui Grunebaum a fost format n ntregime din terapeuti
die
12 41* 89 7 6 2 11* 56 31* 98 Abatere (1983) Ordine Grunebaum 0,9Norcross, 1,2 15 1,4 131* 0,8 14 1,3 117 1,0 101* 1,1 16 2,51 2,85 2,91 2,94 2,98 3,03 3,25 3,27 3,36 3,56 3,61 3,97 4,00 4,33 4,68 1,48 Strausser Indisponibilfii Formarea Indisponibil
Fa/tus pentru psihoterapieCotatii
261 (1988)
Flexibilitate activ Lipsaper sedinta Stil criticismului Costterapeutic Succesul cu pacienti
Cotatiile au fost facute folosind o scala de 5 puncte de tip Likert: 1 = "deloc important", 3 = "ntructva important", 5 = "foarte important". 1* = subiectii chestionati au considerat ca aceste calitati sunt la fel de importante, clasndu-le pe aceeasi pozitie.
experimentati care au beneficiat de una sau mai multe experiente de tratament, aproape ntotdeauna de o psihanaliza, cu 20 pna la 50 de ani n urma. n opozitie, e~antionullui Norcross ~i ceilalti a fost mai eterogen si, ca regula, cu o medie de vrsta mult mai scazuta, drept pentru care avea cu mult mai multe oportunitati de selectie a unui terapeut.
262
Cele 16 criterii de selectie prezentate n tabelul 16.1 au fost empiric evaluate n functie de orientarea teoretica a terapeutului-pacient si a disciplinei profesionale. Au fost observate astfel patru diferente de orientari care pot fi considerate semnificative: (1) respondentii behavioristi au fost mai putin influenta ti dect psihanalistii si respondentii eclectici de reputatia profesionala a terapeutilor lor; (2) respondentii eclectici au cotat deschiderea terapeutului ca mai importanta, spre deosebire de colegii lor psihanalisti; (3) respondentii din toate convingerile teoretice au fost mai precauti cu privire la terapeutii atribuind "totul transferului", spre deosebire de colegii lor psihanalisti si (4) o orientare specifica a unui terapeut a fost cotata ca mai influentabila de catre terapeutii psihanalisti si umanisti dect de cei behavioristi, care n schimb au cotat-o ca mai importanta dect eclecticii. Diferentele profesionale au fost, de asemenea, evidente n criteriile de selectie cu principalele disparitati existnd ntre asistentii sociali, pe de o parte, si psihologi si psihiatri, pe de alta parte. Pe scurt, asistentii sociali au acordat mai multa greutate costului tratamentului, flexibilitatii terapeutu1ui, caldurii interpersonale, stilului activ si deschiderii n selectia terapeutului. Psihologii au cotat o potentiala productivitate n cercetare a terapeutului ca mai influentabila dect oricare dintre celelalte doua grupuri, desi acest criteriu a obtinut cel mai mic scor mediu n toate cele trei grupuri profesionale. n sfrsit, psihiatrii au indicat faptul ca o profesie specifica a exercitat o influenta semnificativ mai mare n selectia psihoterapeului dect psihologii sau asistentii sociali. Sexul terapeutului ales nu a fost luat n considerare n cercetarea n curs, dar a fost implicat n alte cercetari ca exercitnd un impact, cel putin implicit, n selectia terapeutu1ui. O experienta considerabila consemneaza ca potrivirile ntre acelasi sex sunt preferate si, asa cum este reluat n urmatoarea sectiune, sunt cautate activ de catre profesionistii n sanatatea mintala atunci cnd se pune problema propriului tratament. Un alt factor de selectie poate fi considerat carisma sau ncrederea n sine a terapeutului. Puterea interioara a terapeutului - sau cel putin persoana publica - este probabil sa joace un rol-cheie. n lucrarea despre selectia terapeutului, Burton (1973, p. 94) mentiona ca "cei mai buni profesionisti au un fel de ncredere n sine si aroganta nemotivate de realitate, iar parte a acestora este credinta ca nu vor cadea prada bolilor pe care le vindeca". Carisma lor poate sa i plaseze "dincolo de zgomotul bataliei psihiatrice" (p. 97). n concluzie, psihoterapeutii din toate disciplinele si convingerile teoretice si selecteaza propriul terapeut n principal pe baza perspicacitatii
263
clinice si a calitatilor interpersonale. Competentei, experientei, reputatiei, caldurii si deschiderii le sunt acordate cele mai nalte consideratii de catre terapeutii-pacienti. n opozitie, productivitate a n cercetare a potentialului psihoterapeut a fost cotata ca neimportanta, aproape neglijabila. Acest rezultat ar trebui sa ne reaminteasca faptul ca atitudine a stiintifica si expertiza clinica sunt probabil dimensiuni ortogonale. Ca sa repetam concluzia lui Grunebaum (1983,p. 1338):"Ceea ce am nvatat ca poate fi folositor n conducerea psihoterapiei este ca acesti terapeuti-pacienti cauta o relatie personala cu terapeutii - una n care sa se simta afirmati, apreciati si respectati de un alt om pe care ei l plac, apreciaza si respecta". Faptul ca acest lucru trece drept adevarat pentru pacientii sofisticati psihologic, asa cum a fost aratat ca este pentru pacientii naivi, ntareste perspectiva ca acesti factori sunt probabil esentiali pentru eficacitateatratamenului psihologic (Greenberg si Staller, 1981).Calitatile terapeutului exprimate prin caldura si empatie, precum si simpatia reciproca au fost esentiale n rezultatele pozitive n experientele de tratament ale psihoterapeutilor, dupa cum reiese din cel putin trei studii la zi (Buckley, Karasu si Charles, 1986; Norcross, Strausser-Kirtland si Missar, 1988;Pope si Tabachnick, 1994;vezi capitolul 17). Este, de asemenea, n total acord cu cercetarea generala a psihoterapiei (Orlinsky, Grawe si Parks, 1994). Dimpotriva, motivul principal pentru experientele de tratament dureroase ale psihoterapeutilor este o relatie terapeutica rigida, distanta si neimplicata (Grunebaum, 1986).
Caracteristicile terapeutilor selectati

Pe cine cauta profesionistii n sanatatea mintala pentru propria psihoterapie? Cteva studii de cercetare le-au cerut psihQterapeutilor sa descrie caracteristicile terapeutilor alesi n mod obisnuit, n termeni de demografie, orientare si profesie. n plus, un studiu recent (Norcross, Geller si Kurzawa, 2000) a investigat caracteristicile psihoterapeutilor care trateaza o mare proportie a colegilor lor profesionisti n sanatatea mintala - care sunt" terapeutii terapeutilor".
Variabile demografice Un vast studiu multidisciplinar condus n 1987 (Norcross, Strausser si altii, 1988) a continut o serie de itemi privind caracteristicile demografice ale terapeutului terapeutului. Terapeutii barbati au fost alesi de 80% dintre
264
J.D.
respondentii barbati 9ide 67% dintre femeile respondenti; 33% dintre femei 9i 18% dintre barbati au beneficiat de tratament personal acordat de o femeie. Oricum, aceste cifre globale reprezinta rama9ite istorice. Analizele au determinat ca o proportie crescuta de femei au cautat femei ca terapeut personal: 31% dintr-un grup cu o medie de vrsta mai mare (cel putin 10 ani de experienta clinica), dar 43% dintr-un grup cu o medie de vrsta mai mica (mai Pl!tin de 10 ani de experienta). ntr-o masura mai mica, respondentii barbati au primit mai adesea tratament din partea terapeutilor femei: 17% dintre cei experimentati, n comparatie cu 22% dintre cei neexperiementati. Acest model a fost repetat n trei discipline profesionale diferite (psihologi, psi)Uatri, asistenti sociali) 9i corespunde evolutiei demografice a profesioni9tilor n sanatatea mintala. Femeile terapeuti mai tinere au primit, n mod consecvent, n procent mai mare tratament personal din partea unei femei terapeut dect respondentii femei mai n vrsta: 41%, n comparatie cu 30% dintre psihologi, 33% versus 8% dintre psihiatri si 45% versus 35% dintre asistentii sociali. Aceste rezultate demografice trebuie interpretate n cadrul contextului istoric n care au fost adunate datele; din 1987, o proportie tot mai numeroasa dintre profesioni9tii americani n sanatatea mintala sunt femei 9i noncaucaziene. 92% dintre terapeutii-pacienti au raportat ca cel mai recent sau singurul psihoterapeut a fost caucazian. S-a ntmplat rar ca un respondent caucazian sa nu fiprimit tratament de la un caucazian clinician- doar 3% au beneficiat de tratament din partea unui indan american, a unui negru sau hispanic. n schimb, o jumatate plina dintre respondentii de culoare (n = 8) au primit tratament de la un psihoterapeut apartinnd minoritatii lor rasiale. Sexul 9i etnia terapeutului terapeutului par sa exercite o mai mare influenta dect este n mod traditional recunoscut. Desi acesti factori nu I I I I au fost inclu9i n mod specific n studiul criteriilor de selectie (tabelul 16.1) si desi nici unul dintre intervievatii lui Grunebaum (1983) nu i-a mentionat n mod specific, demografia terapeutului ales s-a potrivit ndeaproape cu cea a respondentului. Chiar si lund n considerare subreprezentarea istorica a minoritatilor rasiale si a femeilor psihoterapeuti, aceste cifre demonstreaza ca, n practica, potrivirile client-clinici an, din punct de vedere demografic, sunt omniprezente.
Orientarea teoretica Cteva studii au examinat orientarea teoretica a terapeutului terapeutului, n special modul n care aceasta se asociaza cu orientarea
265
teoretica a terapeutului-pacient. De interes special - si nelipsite de controverse - au fost predilectiile teoretice ale terapeutilor alesi de terapeutii comportamentalisti. n cele ce urmeaza, deplasndu-ne de la general catre specific, vom revedea rezultatele centrale ale acestor studii. n general, orientarea aleasa pentru terapia terapeutului a fost cea psihanalitica sau psihodinamica. Orientarile teoretice ale psihoterapeutilor terapeutilor, asa cum este nfatisat n tabelul 16.2, ca urmare a unei vaste investigatii (Norcross, Strausser si altii, 1988), arata ca aceasta tinde a fi alegerea n cazul episoadelor de tratament multiple. Terapeutii eclectici si umanisti sunt, de asemenea, la cautare; oricum, nu a existat nici o alegere secundara clara de orientare preferata dupa abordarile psihanalitica si psihodinamica. Ceva mai putini dintre respondenti au ales psihanaliza n cazul unui al doilea episod de terapie n comparatie cu primul, optnd n aceasta situatie mai degraba pentru terapeuti mai umanisti si psihodinamici. Rezultatele altor studii confirma n mod clar aceste modele. Uitndu-se atent la alegerile terapeutului dupa formare, de exemplu, Liaboe, Guy, Wong si Deahnert (1989) au identificat orientarea teoretica a terapeutilor dupa ncheierea formarii. 54% au ales un terapeut dintr-o 16% dintr-una eclectica, 8% un orientare psihodinamica/psihanalitica, terapeut Gestalt si 7% un terapeut existentialist. Doar 6% au selectat un terapeut cognitiv-comportamentalist, chiar daca 14% dintre terapeuti erau ei nsisi cognitiv-comportamentalisti. Norcross, Strausser-Kirtland si altii (1988), pentru un alt exemplu, au raportat ca profesionistii n sanatatea mintala au urmat n numar mare tratament personal cu psihoterapeuti psihanalisti (41%) sau psihodinamici (18%). 87% dintre respondentii care au raportat tratament psihanalitic au indicat ca terapeutullor era un psihanalist format. 16% din numarul total au ales un practician nclinat eclectic si relativ putini au ales clinicieni din convingerile comportamentalista si cognitiva. Orientarile teoretice curente ale terapeutilor-pacienti sunt legate, nu surprinzator, de orientarea terapeuti10r lor. Acest model asociativ pentru un studiu (Norcross, Strausser si altii, 1988) este prezentat n tabelul 16.3 n diagonala subliniata. n aproape toate cazurile (90%), terapeutii-pacienti psihanalisti au ales o terapie psihanalitica (45%) sau psihodinamica (34%). Terapeutii-pacienti comportamentalisti au fost cel mai putin restrictivi n alegerile lor: 44% au ales un terapeut eclectic, 19% un terapeut cognitivist, 19% un terapeut umanist, 12% un psihanalist si doar 6% un comportamentalist. Aproximativ o treime dintre terapeutii-pacienti umanisti au beneficiat de tratament personal din aceeasi orientare
266
J.D. Geller,
16.2 Rezumat al experientelor
~.c. orcross, N
D.E. Orlinsky
Tabelul
de terapie personala
Variabila Prim:i:!f3:EJe
A doua terapie
A treia terapie
Media pe vrste a pacientului (ani) Orientarea tratamentului Cognitivj comportamentala 20% 29% 5% 17% Eclectica Umanista Psihanalitica Psihodinamica Sistemica
27,
30,5
38,6
17% 36% 13% 12% 16% 6% 5% 9% 40/1
110
Adaptat dupa Norcross, Strauss~r ?i Faltus, 1988
umanista, dar un numar-ch~ar mai mare (34%) au beneficiat de terapie psihanalitica sau psihodinarpica. Eclecticii tind sa fie mai traditionalisti fel de terapie "eclectica". n privinta alegerii orientarIi lor, aproape un sfert au beneficiat de un Cu exceptia psihanalistil r, psihoterapeutii manifesta o varietate teoretica considerabila n ceea c priveste alegerea propriei terapii personale, dar favorizeaza convingere psihanalitica. Acest model se aplica inclusiv terapeutilor comportam ntalisti. Ekstein si Wallerstein ( 972), printre altii, au mentionat motivele conflictuale n cautarea t rapiei personale cu cineva din aceeasi presupune, de obicei, ca cealmai buna experienta opsihoterapeutica ar fi convingere sau dintr-una a~emanatoare. Pe de parte, profesionistul teoretice pe care le va folos,' terapeutul nsusi. Terapia cu cineva care apartine aceleiasi scoli ntVreste modelarea interpersonala, formarea mai putin bazata pe aceleasi principii una care sa fie mai mult
iU
identitatii personal cu cinet~oretica. Pe de alta parte, beneficierea de tratament si socializarea viaapartinnd aceleiasi convingeri teoretice ar putea sa fie foarte bine obligatie ideologica sau politica. Aceasta identificare ar putea aluneca n convertire, ar putea exclude posibilitatea colaborarii cu diferite scoli, r putea descuraja schimburile de opinii si experimentarea si ar putea mpiedica deschiderea mintii. Ekstein si Wallerstein (1972)repeta gl a: Jn casa Tatalui Meu sunt multe locasuri, dar trebuie sa fie bine nteles ca tatal meu este analist".

Tabelul 16.3 Orientare Alegerea terapiei personale
267
Orientarea terapeutului
COMP
(n=16)
COC
ECL
UM
I
PA
PD
SIS
(n=40)
Total
5%
Comportamentala (COMP) Cognitiva (COC) Eclectica (ECL) Umanista (UM) Psihanalitica (PA) Psihodinamica
(PD) 0%
6% 19% 44% 19% 12%

0% 0%
O,;ent"" '''Pond''''tUlU; (n=25) (n=150) (n=32r (n=71) (n=110) 12% 4% 9% 3% 4% 16% 28% 12% 20% 0% 12% 4% 24% 17% 26% 20% 5% 0% 22% 33% 19% 15% 3% 0% 1% 1% 90%
4%
0%
5% 5% 5% 10% 35% 15% 25%
3% 6% 7% 45% 34% 1%
4%
16% 13% 41% 18% 3%
Sistemica (SIS)
Adaptat dupa Norcross, Strausser si Faltus, 1988.
Cazul terapeutilor comportamentali~ti ntr-un scurt articol din 1971, intitulat" Take Their Troubles?" ("Unde-?i duc te grijile?"), Lazarus a articulat descoperire numero?i terapeuti comportamentali?ti psihoterapie psihanalitica, terapie Gestalt, forme de tratament noncomportament alegerea terapiei, care a strnit controvers trei terapeuti comportamentali?ti erau psihoterapie psihanalitica, cinci n terapie ere Do Behavior Therapists ap~utii comportamentali?ti sa anecdotica precum ca eneficiau de psihanaliza, terapie existentiala sau alte list. Articolul sau despre considerabile, a indicat ca n psihanaliza, ?apte n Gestait, trei n bioenergie ?i
experimentasera sau devenisera deja pro und implicati n antrenarea patru n terapie existentiala. Mai mult dec1t att, multi dintre clinicieni senzitivitatii, grupuri T ?i ntlniri maraton. jAcestedes~operiri subliniaza faptul ca terapia comportamentalista ?i te1apia orientata pe insight au n mod frecvent scopuri ?i obiective difer te. "Am putea sa rezumam cernd alegeri de tratament mai degraba ect tratamente la alegere." (Lazarus, 1971, p. 350) Cercetarile ulterioare mai sistematice a confirmat ca un numar considerabil de terapeuti comportamentali?ti cauta tratament personaldar, de obicei, de la colegi undeva ntre 44 ?i 66% (vezi capitolul 13) noncomportamentali?ti. La fel cum Lazarus Norcross?i Prochaska (1984)
268
au descoperit ca majoritatef terapeutilor comportamentalisti
nu au ales
doua esantioane au facut- . In schimb, alegerile cele mai prevalente tratament comportamentalfst pentru nsisi, cele ntre 6 si 8% psihoprintre clinicienii comport mentalisti eiau fost doar psihanalitice, din alte dinamice, eclectice si eXiste+tial-um~ste. n mod similar, Darongkamas si altii (1994p. 168),ntr-un tudiu asupra psihologilor clinicieni britanici, au descoperit ca "majoritaJa terapeutilor cognitiv-comportamentalisti ales terapeut"i din orieiltari diferite de a lor: 44% au ales terapeuti psihodinamici, 22% au ale~ eclectici, 22% terapeuti din a!te orientari si doar 11% au ales terapeuti dognitiv-comportamentalisti". Intorcndu-ne n Statele Unite, Norcros , Strausser si altii (1988), ntr-un studiu multi disciplinar vast, au escoperit ca mai putin de unu din zece terapeuti comportamentali ti a ales tratament comportamentalist pentru el nsusi. n schimb, acestia au preferat tratamentul eclectic, psihanalitic si umanist, cu un coeficient e mai mult de doi la unu fata de tratamentul comportamentalist. Con omitent, putini dintre psihoterapeutii
I
noncomportamentalisti
- r-tre 5 si 10%, n functie de studiu - au ales (si altii) grijile?
terapia comportamentlistfterapeutii comportamentalisti pentru ei nsisi. Unde, atunci, si duc
de convingeri noncompo tamentaliste. Cu exceptia psihanalistilor, psihoterapeutii demonstre a destula varietate n alegerea propriei terapii Majoritatea aleg sa a obse personale. Asa cum faca ac~tatlucru cu profesionisti n sanatatea mintala si Lazarus (1971),sistemele psihodinamice de psihoterapie retin o aten~e sporita pentru aceia care pot sa beneficieze de o autoexplorare intens . Acesta pare sa fie n special cazul psihoterapeutilor, a caror eficaci ate este strns legata de propria constienta, stima si abilitati interperso ale. Asa cum este si cazul clientilor nostri, clinicienii contemporani cuta n terapie att o schimbare la nivel comportamental, ct si o nt legere de sine crescuta (Buckley si altii, 1981). Joseph Wolpe, unul din e fondatorii terapiei comportamentaliste, a facut exceptie de la aceste ezultate. n scrisoarea sa catre un editor de ziar (1988,p. 509),i-a acuzat e Norcross si colegii de repetarea "afirmatiei scandaloase conform careia majoritatea terapeutilor comportamentalisti nu fi adevarat, ar dovedi un qinism si o imoralitate nemasurate. acest lucru ar cauta tratament compor~amentalist pentru ei nsisi. Daca Ar dovedi, fata de eficienta superioara terapiei comportamentaliste pe care numeroasele studii au demonstr t-o". Cititorii pot judeca sing ri daca rezultatele consecvente pe aceasta de asemenea, o un cinis tema "dovedesc indiferent~" remarcabila, n contextul propriilor adresa si o imoralitate nemasurate" la nevoi,
269
terapeutilor comportamentalisti, dar rezultatele empirice sunt foarte consecvente n cursul tuturor studiilor. Exista cteva explicatii alternative care ni se par la fel de putin elaborate, dar mai verosimile. n primul rnd, putini terapeuti comportamentalisti - autoidentificati sau aprobati de Wolpe - au fost disponibili atunci cnd clinicienii cautau tratament personal cu multi ani n urma, si astfel terapia comportamentalista poate fi ntr-adevar subreprezentata. n al doilea rnd, o constiinta crescuta si ntelegerea personala sunt scopuri profund valorizate n terapia unui terapeut. Ameliorarea simptomului per se a fost cotata drept cel mai putin importanta dintre toate rezultatele, ntr-unul dintre studiile asupra experientel~r de tratament ale psihoterapeutilor (Buckley, Karasu si Charles, 1986), desi apreciem cu draga inima ca pentru Wolpe lucrurile ar putea sa nu stea asa. Un nivel de constienta crescuta si ntelegerea personala prin autoexplorare reprezinta scopuri viabile, n general si n sine, n special pentru terapeutii comportamentalisti n stare de activitate relativ buna. Lazarus, al carui articol initial a precipitat controversa, a naintat o pozitie mai moderata, bazata pe evidente. n corespondenta personala, Lazarus (1971, vezi si Fay si Lazarus, 1984, p. 126) a rezumat lucrurile dupa cum urmeaza:
Lucrarea mea din 1971, pe tema predilectiei terapeutilor comportamentali~ti pentru selectarea terapeutilor noncomportamentalisti n vederea propriului tratament, a fost citata ~inteleasa gresit de mai multe persoane dect am fost capabil sa urmaresc. Dupa cum stiti foarte bine, ideea nu era aceea ca terapeutii comportamentali~ti cred n superioritatea intrinseca a psihanaHzei sau a oricarei alte abordari noncomportamentaliste. Articolul nu a spus ca terapeutii comportamentalisti sunt niste prefacuti care n secret recunosc faptul ca sistemele noncomportamentaliste sunt mai bune. Cu toate acestea, fiecare dintre afirmatiile n curs a fost facuta n masuri diferite. Mai mult dect att, daca mi s-ar ordona sa intru ntr-o terapie personala astazi, de ce nu as alege un terapeut comportamentalist? Pentru ca functionez relativ bine. Daca ar fi sa dezvolt frici specifice, compulsii, complicatii sexuale, deficite sociale sau alte modele nonfunctionale, m-as ndrepta degraba la un terapeut comportamentalist pentru ajutor. Oricum, de vreme ce nu am acest gen de complicatii specifice, terapia comportamentalista nu are ce sa mi ofere.
270
J.D.
Geller~J.c. Norcross, D.E. Orlinsky
Disciplina profesionala n contrast cu atentia uria~a acordata orientarii teoretice a terapeutului var, am reu~it sa identifica un singur articol de cercetare publicat n terapeutului,-mult se adres i se aloca probleme n mod empiric. Statele Unite, care mai pu~' aza acesteidisciplinei profesionale. Intr-adePsihoterapeutii sociali, fonsilieri n decursul istoriei de psihiatri, psihologi, asistenti au primi~ tratament~ianali~ti nespecializati, lan aceasta de preferinte definite pe ba a disciplinei profesionale. 36% dintre psihologi au beneficiat d~ trata ent de la colegi psiholugi, iar 35% de la psihiatri. Psihiatrii au caut f,ausser ~ialtii, 1988). Oricum, exista o paleta ordine generala (Norcross, t n mod obi~nuit alti psihiatri - 82% de-a dispus sa intre n tratamen cu un terapeut dintr-o disciplina diferita de a lor. De fapt, ei aleg psiha i (45% din timp) ~ipsihologi (25%) mult mai frecvent dect colegi asiste ti sociali (19%). lungul timpului. ASistent*., sociali au reprezentat singurul grup mai
I
terapeutilor, ca opusa ten intelor mai contemporane. ntr-un studiu (Norcross, Strausser ~i alti, 1988; Norcross, Strausser-Kirtland ~i altii, Aceste rezultate, oricUf' reflecta disponibilitate a istorica a psihoI
nali de-a lungul anilor, p. ntru a putea discerne shimbarile n timp. Analizele fost examinateindi at ca psihoterapeutii mai terapeutilor perso1988), au rezultate au ditciPlinele profesionale ale tineri cauta din ce n ce mai mult asistenta de ~apsihoterapeutii nonmedici,cautat terapie la de la psihologi. Psihologii eai tineri, de exemplu, au n mod special
(32%). De fapt, ~i profesia psihoterapeutului preferata pentru terapia personala a asistentilor so iali a devenit n ultima vreme tot cea de psiholog, ~i nu cea de ps' atru. Mai recent, asistentii sociali au cautat colegii lor proportionalpsihologi mai~r ologi (33% vsdect psihologii mai n vrsta mai mult psi cvent (46%) 25%) ~i asistenti sociali (30% vs 18%), dar mai putin ps' 'atri (30% vs 52%). Schimbarile istorice n se ectia de catre clinicieni a propriilor terapeuti sunt impresionante. Cre~te ea disponibilitatii ~i cea a profesionalizarii psihoterapeutilor nonmed'ci sunt explicatiile evidente. n anumite
privinte, este ncurajator ~a observi cum au crescut proportiile prodiscipline. n sanatatea ~intala tratament pot intensifica validarea fesioni~tilor Aceste experi~fte de tratati de membri ai aceluia~i sex ~i personala ~i socializarea .Rlrofesionala. n alte privinte, oricum, acest model reie~it poate promoTa ndoctrinarepsihoterapia teoretice. Rezultatele id9ale pentru a profesionala personala, din ~i "nrudirile" perspectiva noastra, nu ar ~rebui sa fie compartimentarea sau izolarea,
Formarea pentru p,ihoraPie.
271
de nvatare diferite. ci mai degraba schimburile interpersonale JemnificatiVe si experientele specifica a psihoterapeutului ales a fost cot ta ca o variabila usor influentabila (M = 1,94pe o scala de 5terapeut pe f.,sonal(tabelul 16.2), moderat n cotatiile de selectie a unui puncte), iar orientarea teoretica profesia influentabila (M = 3,56). Datele actuale cu privire la alegerea profesiei orientarea terapeutului teoretice confirma fi, accentuate pentru anumite si alegerea orientarii selectionat par sa a~easta influenta. Profesia si sub grupuri, n special psihiatri si psihanalisf' multi dintre ei fiind istoric restrictionati n selectia lor la analistii avizati din institutele de formare. Astfel; asa ~um psWatrii au cautat colegii psihiatri pentru tratament pacient sa se limiteze frecvent la a alege un psihiatru experimentat. ntr-un mod similar, pacientul orientat ps' analitic si-a limitat cautarea la personal n 82%cei din aceeasi orientare, si d -abia apoi bine ca potentialul terapeutului la din cazuri, se poate ntmp* fel de a urmarit criteriile patrunderii si grijii.
Un studiu national asupra psihologilor sihoterapeuti a descoperit ca 16% se considera categoric ca fiind ter peut pentru terapeuti, 25% Caracteristicile terapeutilor terapeUtil~. r de analize statistice au identificat corelaril demografice, profesionale si cazuistice ale acelor psihologi care s-au d semnat a fi terapeuti pentru terapeuti si a caror cazuistica a cuprins n procent relativ mare de probabil (28, poate 26% probabil ca(cel put'n 10%) (Norcross, Geller si profesionisti n sanatatea mintala nu, si 1%' cu siguranta nu). O serie Kurzawa, 2000). n ceea ce priveste demografia, psihologi~ care tratau n mod obisnuit alti terapeuti aveau o experienta clinica semnificativ mai mare (M de 23 de ani versus 19 ani) si era mai versus 2~% membrQ. Nu a fost obserasociatiile profesionale (58% colegi probabi~ ca acestia sa le fie colegi n vata nici o diferenta ntre cele doua grupu1j n privinta vrstei, sexului sau rasei! etniei. terapie unui procent mai mare de profesio 'sti n sanatatea mintala era mai probabil sa fi fost angajati ai depart mentelor universitare si ai scolilor medicale. Orientarea teoretica a a ut opsihologii semnificativa n ceea ce priveste variabilele prOfeSiO}le, legatura care acordau primii trei ani. In mod specific, 41% terapeutt sanatatea mintala tratati cu procentul a~toevaluat de profesionisti llJ- psihanal1sti/psihodinamici,n
272
36% terapeuti umanisti, 32% interpesonali, 23% eclectici/integrativi si 17% terapeuti cognitivisti au raportat ca 10% din cazuistica lor era reprezentata de egalii lor. _ n privinta variabilelor cazuisticii, psihologii care au tratat un procent mai mare de profesionisti n sanatatea mintala erau distinsi prin trei variabile. n primul rnd, au raportat un procent semnificativ mai mare de psihologi (dar nu psihiatri, asistenti sociali, consilieri sau alti terapeuti) n cadrul cazuisficii lor de profesionisti n sanatatea mintala (M de 43% vs 33%). n al doilea rnd, au nregistrat un procent semnificativ mai scazut de terapeuti cognitiv-comportamentalisti n cazuistica lor psihoterapeutica (M = 17% vs 29%). n al treilea rnd, punct legat de cel anterior, acestia au tratat un procent semnificativ mai mare de psihanalisti/terapeuti psihodinamici (M = 34% vs 17%). Oricum, nu a fost gasita nici o diferenta semnificativa n termeni de procente de terapeuti acceptati din alte orientari teoretice, surse de referinta sau formate de terapie practicate. Datele culese din perspectiva terapeutului terapeutilor sustin si ntaresc datele colectate de la terapeutii-pacienti despre terapeutii lor. Terapeutii terapeutilor sunt, nu n mod surprinzator, mai n vrsta si mai mpliniti n domeniul lor. Este probabil ca acestia sa fie angajati pe o pozitie mai nalta sau pe pozitii academice, precum cele din universitati sau scoli medicale. Terapeutii terapeutilor, cel putin din autocaracterizari, sunt n mod semnificativ mai nclinati spre orientarile psihodinamica si orientata pe insight. Pe de alta parte, este mult mai posibil ca terapeutii terapeutilor sa trateze colegi de convingere psihanalitica si mult mai putin probabil ca acestia sa trateze terapeuti cognitiv-comportamentalisti. Desi cerute n moduri diferite si culese din perspective diferite, aceste date coincid cu rezultatele prealabile privind alegerile de terapie personala ale terapeutilor comportamentalisti si cognitiv-comportamentalisti.
n acest capitol ne-am straduit sa examinam dovezile cercetarilor cu privire la selectia si caracteristicile terapeutului terapeutilor. Dat fiind ca rezultatele obtinute din studii diferite sunt n general concordante att ntre ele, ct si cu experientele noastre clinice, ne vedem obligati sa repetam ca numarul de studii este mic, n mare parte limitat la Statele Unite si n totalitate bazat pe auto evaluari. Mai mult dect att, selectia unui terapeut personalca si aceea a unui partener - poate sa nu fie
273
n totalitatede reflectie. Poate ca asa pot sa a lafirmat Burton de-abiap. 96): multi ani constienta, iar motivele cum 1evina accesibile (1973, dupa "Selectia unui vindecator de catre vindecatori este facuta pe o baza dinamicade preconstienta sau subconstie~ta si lucru este adevarat sau termeni cteva calitati." Indiferent dacalacest apoi rationalizata n nu, acesta va fi cunoscut doar pe baza mr.i multor cercetari si analize asupra procesului complex al terapeu~por selectnd un terapeut personal.
Bibliografie:
Buckley, P., Karasu, T.B.;;iCharles, E., "Psycroterapists view their personal therapy" n Psychotherapy, 18, 1981, p. 299-305 Burton, A, "The psychotherapist as client"n1merican Journal ofPsychoanalysis,
Clinic, 42, 1978, p. 1-9
13, 1973, p. 94-103
Clark, M.M.,"Personal therapy: A review of e pirical research" n Professional Chessick, RD., "The sad sould of the PSYChia+ist" Buletin of the Menninger n
Psychology: Research and Practice, 17, 1986,~. 541-543
Oarongkamas, J., Burton, M.V. ;;iCushway, 9., "The use of personal therapy by clinical psychologists working in the t>fSS the United Kingdom" n in Ekstein, R, ;;iWallerstein, RS., The teaching and learning of psychothrapy, Basic Books, New York, 1972
I
Psychology and Psychotherapy,
1, 1994, p. 161173
Fay, A,;;i Lazarus, AA, "The therapist in beharioral and multimodal therapy" n F.N. Kaslow (editor), Psychotherapy with Ipsychotherapists, Haworth, New York, 1984, p. 123-146 Greenberg,RP.;;i Staller,J., "Personal therapy fpr therapists" n American Journal
ofPsychiatry, ofPsychiatry,
138, 1981, p. 1467-1471 140, 1983, p. 1336-1339
Grunebaum, H., "Harmful psychotherapy ex eriences" n American Journal of Grunebaum, H., "A study of therapists' ChOice1bf therapist" n American Journal
Psychological Reports, 28, 1971, p. 349-350 Lazarus, A.A., "Where do behavior therarists take their troubles?" n Liaboe,G.P.,Guy, J. O., Wong,T.;;iOeahnert, J "The u~eof personal therapy by psychotherapists" n Psychotherapy in Pr~vate Practice, 7, 1989, p. 115-134 Psychiatry, 40, 1986, p. 165-176
r'
274
J.D. Geller,1J.c. Norcross, D.E. Orlinsky
Macaskill, N.D., "Personal therapy in the training of the psychotherapists: Is it efective?" n British faur al of Psychotherapy, 4, 1988, p. 219-226 Macran, S. si Shapiro, 0., "The ole of personal therapy for therapists: A review" n British fournal of Medical Psychology, 71, 1998, p. 13-25 Norcross, J.c., Geller, J.D. si lurzawa, E.K, "Conducting psychotherapy with psychotherapists: 1. Preva~ nce, patients, and problems." n Psychotherapy, 37,2000, p. 199-205 their troubles?" n II. Beha iorTherapist, 7, 1984, p. 26-27 Norcross, J.c. Prochaska, J.Tsi Faltus, F.J., "The and other therapists" n Norcross, J.c. siStrausser, D.J. .., "Where do behaviortherapists's therapists take American fournal of ?sychotrerapy, 42, 1988, p. 53-66 Norcross, rc., Strausser-Kirtland, D. si Missar, C.D., "The processes and outcomes of psychotherapists'lpersonal 25, 1988, p. 36-43 treatment experiences" n Psychotherapy,
Orlinsky, D.E., Grawe, K si!Parks, B.K, "Process and outcome in psychoand behavior change, Wiley New York, 1994, p. 270-376 Pope, KS. si Tabachnick, B... , "Therapists as patients: A national survey of therapy", A.E. Bergin si Garfield (editori) n n Professional Psychology: psychologists' experiences problems, and beliefs" Handbook of psychotherapy Research and Practice, 25,1994, p. 247-158
s[.
p.509 Wolpe, J., "Letter to the editor'" n American fournal of Psychotherapy, 42, 1988,
Capitolul 17
Rezultate si impacturi ale PSihoteralpiei psihoterapeutului

Analiza de cercetare
de David E. Orlinsky, John C. Norcrossf M. Helge R16nnestad si Hadas Wiseman
Anterior n aceasta carte, ne-am documen at asupra folosirii extensive si intensive a terapiei personale de catre psih terapeutii din diferite cadre profesionale si orientari teoretice att din :tatele Unite, ct si din alte tari (vezi capitolele 13-16). Acum putem sa ne ntrebam: "Ce face toata aceasta terapie personala pentru terapeuti?" Par sa justifice beneficiile pe care terapeutii le primesc larga raspnd re a acestei practici? Argumentele rationale ale terapeutilor d~ a intra n terapie sunt att peutii si doresc sa primeasca ajutorul care sa le permita sa si traiasca vietile mai fericiti, n aceasta privinta nedifrind prea mult de pacientii personale, ct si profesionale. n ceea ce priJ~este aspectul personat teralor. Din punct de vedere profesiqnat exist1 o perspectiva foarte veche mbratisata de multi al:ltori, conform careta tempia p~rsonala este o conditie de dorit, dacanu esentiala pentru mFca clinica. In acest capitot vom revedea dovezi de cercetare privind impactul terapiei psihoterapeutilor asupra vietilor lor personale si asupra dezvoltarii profesionale a acestora. noi rezultate adunateasemenea, vasf studiu cercetare anterioara, adaugnd Vom extinde, de dintr-un baFa de international asupra psihoterapeutilor.
Rezultate personale
Beneficii
n terapeutilor n trecute, unele studi~ au raportat cotatiile rezultatelorcursul deceniilor urma propriei terapi~ personare. Desi studiile au
276
J.D. GelledJ.C. Norcross, D.E. Orlinsky
consecvent pozitive, dupa cum se arata n tabelul 17.1. n general, majoritatea practicienilor e aluati - incluznd peste 1.400 de terapeuti pus ntrebarea n mOdUn{ diferite, rezultatele autoevaluate au fost lor personala le-a fost de ajrtor. De-a - au a sase studii, 90% terapia americani si aproape 1.000 ~e britanici lungul prezentat faptul casau mai bine au fost satisfacuti de tr tamentul primit. Exceptia a facut-o studiul asupra profesiilor de sanata e mintala al lui Hemy, Sims si Spray (1971), unde doar ntre 68 si 71 % s- u declarat satisfacuti de terapia lor personala (n parte date fiind cotatiile mai scazute n rndul psihiatrilor). Chiar si cnd s-au luat n calcul dsonanta cognitiva si amintirile optimiste, majoritatea terapeut~lor paj sa fi avut experiente puternic pozitive. Mai mult dect att, psihoterap1eutii prezinta mbunatatiri n arii multiple: stima de sine, activitatea la t.ucru, viata sociala, conflicte caracterologice si severitatea simptomelpr. Rezultatele automegistrate privind mbunatatirea simptomelo~ comportamentale, patrunderii cognitive si eliberarii emotionale sunt Pfactic identice (Norcross, Strausser-Kirtland si Missar, 1988), poate, cu ameliorarea simptomatica usor mai scazuta (Buckley, Karasu si CharleJ, 1981).
I
experimentate de terapeuti survin din studiul international condus de Mai multe rezultate pritind beneficiile personale ale psihoterapiei
Tabelul 17 .1 Rezumatul cotatiilor terapeUrilor
I
privind
efi~ienta terapiei
lor personaje
Studiu
~~antion
9V psihoterapeuti a~ericani
% Eficient sau folositor
Buckley,(1981) si Charles Karasu
ntre mbunatatita)de sine 94% (stima si 73% (ameliorarea simptomului) ntre 68% si 71% 95%
90%
Henry, Sims si Spray (1971) 1~7psihologi, psihiatri si Liaboe, Guy, Wong si Deahnert (1989) Norcross, Dryden si DeMichele (1992) Norcross, Strausser- Kirtland si Missar (1988) Patterson si Utesch (1991) Pope si Tabachnick (1994) aestenti sociali americani 232 psihologi americani
9193
ih 1 . b'"
..
ps o Ogl ntarucl americani
92% 97% 99% (86%foarte sau exceptional de folositor)
T8 psihologi
3~ terapeuti de familie
16 p,iliologi
""eri,,,,;
Formarea pentru pSihotraPie277 Collaborative Research Network of the pociety for Psychotherapy Research (Reteaua de Cercetare Colaborativa a Societatii pentru CerI I
I
cetarea Psihoterapiei) (Orlinsky ~i altii, 199[; Orlinsky ~i R~nnestad, n presa). Cum parte a atentiei a fost acordata factorilor asociati cu dezvoltarea profesionala, acest studiu a cules ~ate despre experientele de terapie personala de la peste 5.000 de terafeuti din diverse profesii ~i ori:ntari teoretice variate, din peste o duzfa de tari. In mare parte, aproape 80% dintre cei ejaluati s-au prezentat ca a fi beneficiat de cel putin un episod de tera~ie personala, iar celor care specifice. Parte terapie li s-a ceruta a dercrie experientele de asupra beneficiasera dedin informatia cerut sa-~ifost cotatia terapeutului terapie "valorii pentru tine ca persoana" a tratame~tului, pe o scala de 6 puncte (de la O, "nici una", la 5, "foarte mare"). Aceasta masura de autoevaluare este tipica pentru studiile de tip rezultate ~ ceea ce prive~te "satisfactia perspective ~i este independenta de cotatiil~.~e rezultate facuAtedin alte clientului" (vezi Orlinsky, R~nnestad ~i yvillutzki, 2004). In ceea ce prive~te folosirea acesteia n studiul pre;;;:ent, mentionam ca psihoterapeutii sunt, dupa cum se poate demo1stra, cei mai discriminatori consumatori de terapie pe care ~i-i poate ~agina cineva. Tabelul 17.2 rezuma rezultatele acestei 10tatii pentru prima terapie catalogata, prezentata de 3.629 de terapeuti (care nu este n mod necesar ~iprima terapie de care au beneficiat). Rezu~tatele sustin n mod evident procentele nalte au evaluat rezultate pozitivl folosind jumatatea superiIn general, 88% ale rezultatelor pozitive regfsite n cercetarea anterioara. oara a scalei 0-5 (de exemplu: 3, 4 sau 5) penfu a cota valoarea personala a terapiei lor. Cu un criteriu mai personala(dli exemplu: lor sau "mare" scala terapiei 4 ca 5 pe o sau 0-5), 72% au apreciat valoarea liiguros "foarte mare". _ n ciuda unor variatii n anumite proce taje, rezultatele au fost n general consecvente n diferitele tari. Benefic' pozitiv (>3) a fost apreciat
::II
Rusia, Germania, Danemarca), ~icu ntre 80 ~i 90% de t~rapeutii din alte Statele Unite). Beneficiul de Sud, Suedia, ::10ua Zeelanda, Norvegia de ~ase tari (Elvetia, Coreea mare sau foarte "eare (4-5) a fost evaluat ~i peste doua treimi dintre terapeutii din 11 ~in cele 13 tari despre care avem date. sonala este ca terapeutii sa aiba cel putin o e, perienta de mare beneficiu personal, astfel nct ca acl1izitioneze un sens al puterii terapiei care poate Se spune uneori sa aspectul crucial n c~ea ce prive~te terapia perfi comunicat propriilor pacienti. Pe acest cqteriu, o masura mai buna a
278
N 73 90 110 106 102 549 228 771 Nici2,7 pozitiv 130 unul 805 194 98 137 Pozitiv -3,629 88,4 89,0 72,6 1,2 83,3 1,1 73,3 87,1 72,2 1,0 87,5 73,1 1,9 78,6 8,2 63,3 94,9 81,0 0,0 94,3 87,7 0,0 87,3 68,6 90,8 74,6 0,8 84,9 65,4 2,0 88,2 92,2 72,8 75,9 0,4 0,5% 88,0% 71,8% Puternic J.D. Geller, J.c. Norcross,
ale terapiei: Primul tratament catalogat
D.E. Orlinsky Beneficiu personal
ul
17 .2 Beneficii personale
Nota. "Nici unul" = cotatie de O pe o scala de beneficii de la O la 5 (O = deloc; 5 = foarte mare); "Pozitiv" = cotatie 2:: pe o scala de la O la 5; "Puternic pozitiv" = cotatie 3 de 4 sau 5 pe o scala de la O la 5
impactului terapiei personale dect a primului tratament catalogat ar putea fi o revizuire a rezultatelor bazate pe multiplele terapii pe care terapeutii le-au raportat. Tabelul 17.3 prezinta procentajele terapeutilor care au experimentat cel putin o terapie personala de valoare mare sau foarte mare pentru ei (4 sau 5 pe scala 0-5). n general, 85% dintre peste 3.600 de terapeuti au raportat faptul de a fi beneficat de cel putin o astfel de experienta pozitiva (iar cei care nu au avut-o nca este de a~teptat sa o aiba). Cifrele pentru tari diferite variaza ntre o minima de 78-80% (Coreea de Sud, Norvegia, Rusia) ~i o maxima depa~ind 90% (Portugalia, Spania, Suedia). Este, ntr-adevar, crucial ca terapeutii sa aiba cel putin o experienta excelenta n terapia lor personala, iar aceste date afirma ca majoritatea terapeutilor sunt foarte bine pregatiti n aceasta privinta. Mare parte a dovezilor prezentate astfel au fost bazate pe declaratiile pe proprie raspundere ale terapeutilor cu privire la terapia lor personala
Formarea pentru PSihjoteraPie

Tabelul 17 .3 Procentajul terapeutilor care au apreciat
279
una sau lTlai multe terapii personale nalt benefice
E~antion
;::: experien,ta 1
195 77,9 137 85,3 107 87,7 102 93,5 228 92,2 778 88,9 130 89,2 90 N personala nalt benefica 551 79,5 104 89,0 808 86,7 98 73 de3,622 85A% terapie 85,1
putin directionate con9tient 9i, prin ur are, mai putin predispuse prejudecatilor vulnerabile formelor variate*e prejudecata. Marturii mai 9i sunt astfel au fost gasite printre 581 d terapeuti americani 9i au fost replicate pe 318 terapeuti norvegieni d, catre Orlinsky, Rv'nnestad, Wiseman 9i Botermans (2002). Pecerut sa Icoteze calita!ea de terapia lor personala, acelor terapeuti li s-a lnga ~trebarile legate experientelor cnd aicopilarie, de la ce vrsta ai experimfntat U? mod de a fi ngrijit/ a lor din crescut, raspunznd la urmatoarele ntrebari: "In general, atunci 9isustinut/ psihologic Familia n care ai crescet functioneaza bine dinau fost de vedere a sincer? 9i afectiv?" Raspunsrrile la aceste ntrebari punct care, atunci cnd a fost analizata, s-a des operit a fi moderat, dar semnificativ, corelata cuforma o scala foarte S~lida a calitatii vietii timpurii, combinate pentru a cotatiile terapeutilo cu privire lq.satisfactia vietii curente 9i starii de bine, cu modul n9i9i!nsele a n relatii personale apropiat19i care se privesc pe ei! lor cu calitatea experientei ele n munca terapeutica. Astfel, calitatea etperientelor din copilarie ale rientei lor curente adulte. Oricum, rez ltatul cel mai important n contextul prezent a fost ca aparenta infl enta a experientei copilariei terapeutilor au avut o influenta clara 9i atftpatrunZatoareasupraexpeasupra experienteiadulte curente a fost notabil mai scazuta n cazul
280
J.D. Geller, l.C. Norcross, D.E. Orlinsky
terapeutilor care experimenlasera o terapIe personala nalt beneflca. De exemplu, corelatia dintre calftatea experientei din copilarie ~isatisfactia vietii curente a fost foarte s~mnificativa (r = ,25, P = ,01) pentru 149 de personala ~i a fostnu au mai ~icaexperienta Pnalt benefica n terapia lor respondenti care mult avu~ o (r = ,07, = nesemnificativ din punct de vedere statistic) pentru 150 de respondenti care au beneficiat de o experientele din copilarie ~i cele din viata adulta au fost gasite pentru masuri personala nalt benef1ca. Diferentiale similare n corelatiile dintre terapie de sprijin cum sunt: "caldura" ~i "deschidereau n imaginea de sine personala ~i pentru ,,~mplicarea n vindecareu ~i "gestionarea constructiva a conflicteloru n experienta de lucru terapeutica.
Efecte negative
tala au raportat rezultate nule sau chiar de profesioni~ti n sanatatea n acela~i timp, cum se AE'tmPlan toata psihoterapia, o minoritate negative ale terapiei lor p-ersl nale. Procentajele precise difera n functie
I
17.1 sugereaza ca rezultatele ule sau daunatoare oscileaza ntre 1 ~i 10%. n mod similar, procentajele ezultatelor nesatisfacatoare sau nonbenefice aratate n tabelul 17.2 variaza ntre O ~i 8%, de~i cifrele au depa~it valoarea de e~antion ~ide formatul d~.raspuns. Oricum, procentajele din tabelul de 3% doar ntr-o tara, iar mi dia generala pentru e~antion a fost de 1%.
Aceste rezultate sunt compa~abile favorabil estimarii de 9-11 rezultate negative facute de Lambertj Shapiro ~i Bergin (1986) pentru% studii de terapie n general.
I
Diferit de rezultatele glo~ale, o ntrebare ta daunatoare n vreun fel? n studii de acest gen: a fost Jerapia/ analiza separata este frecvent pusa n patru studii, aceasta ntrepare a provocat raspunsuri afirmative de la altii, 1981) ~i 22% (Pope ~i Tabachnick, 1994) persoane din e~antion. Nivelul de rau autocotat n ceste studii a fost, pentru marea parte, ~i ntre 8 (Norcross ~i altii, 19S~E8t 1% (Grunebaum, 1986),21 (Buckley de 1 ordin moderat. n studiul lui Pope si Tabachnick (1994), de exemplu, doar 2% fost foarte daunatoare'l. au dintre psihologi au evalfat ca experientele lor de terapie personala Am identificat cinci lucrar~ care au avut menirea sa descopere covariaca "a visa despre terapeut" ~i "a simti ca terapeutul era cea mai importanta persoana din viata eau au fost semnificativ corelate cu cotatii biledaunator, conducnd as ,fel autorii Buckley ~ialtiica sentimentele de de ale terapiilor personale df.Yunatoare.sa speculeze (1981) au constatat
281
trasfer conflictual nerezolvat joaca un rol important n experientele de terapie daunatoare. Pe de alta parte, experientele de simpatie reciproca si a fi nteles de terapeut sunt factori corelati cu majoritatea rezultatelor pozitive. Norcross si altii (1988)au evaluat statistic incidenta vatamarii n cadrul caracteristicilor terapeutului-pacient, a terapeutilor lor si a situatiei tratamentului ntr-un larg studiu asupra psihologilor, psihiatrilor si asistentilor sociali n Statele Unite. Psihologii sunt mai predispusi sa raporteze efecte negative ale terapiei personale dect asistentii sociali (12% vs 4%; 7% pentru psihiatri). Terapeutii-pacienti care au raportat rezultate negative au avut n general terapeuti mai tineri (si se presupune, mai putin experimentati), terapeuti a caror profesie era descrisa ca fiind cea de consilier si terapeuti cu o orientare eclectica, sistemica sau comportamentalista. n sfrsit, terapeutii care au fost tratati n colegii/ centre de sanatate studentesti (probabil atunci cnd au fost studenti, n situatii n care terapeutii sunt adesea n stagiul de formare) sunt mai predispusi dect altii sa raporteze un rezultat negativ. Norcross, Dryden si DeMichele (1992), ntr-un studiu asupra psihologilor britanici, au descoperit, de asemenea, ca terapeutii-pacienti ai terapeutilor mai tineri au raportat rezultate semnificativ mai slabe; ca terapeutii comportamentalisti au perceput o frecventa disproportionata a tratamentului ineficient; si acel rezultat a fost semnificativ legat de profesia terapeutului - dar n acel esantion, psihoterapia oferita de consilieri a fost cotata ca mai eficienta dect cea condusa de membri ai altor profesii. Grunebaum (1986) a rezumat interviurile cu 47 de terapeuti-pacienti care au raspuns anunturilor din newsletter-uri profesionale, prin care se cautau persoane care experimentasera o psihoterapie "daunatoare". Experientele de terapie daunatoare s-au grupat l jurul a cinci teme: terapeuti distanti si rigizi, terapeuti seducatori emotional, o potrivire scazuta pacient-terapeut, terapii explicit sexuale si multiplele ncurcaturi cu terapeutii. Pope si Tabachnick (1994) i-au ntrebat pe respondentii lor (psihologi americani) ce le-a cauzat cea mai mare durere n cadrul terapiei lor personale. Printre cele 25 de categorii n care raspunsurile au fost sortate, cele mai frecvente au fost: actele sexuale sau tentativele de acte sexuale ale terapeutului asupra pacientului, incompetenta, comportamentul sadic sau abuziv emotional, esecul general n ntelegerea pacientului, relatiile du ale nonsexuale si ncalcarea limitelor. Analizele statistice ulterioare au revelat ca astfel de cotatii de vatamare au fost asociate cu erorile sau
282
lipsa de amabilitate ale terapeutului, manifestarea interesului sexual din partea terapeutului si atractia sexuala a pacientilor respondenti fata de terapeut. n concluzie, un numar mare de terapeuti din Statele Unite si din peste o duzina de alte tari, evaluati ntr-un numar de studii independente, au marturisit ca au experimentat n mod considerabil niveluri nalte de beneficiu personal ca pacienti n terapie. Rezultate negative au fost mregistrate relativ rar, iar factorii asociati cu acestea sunt practic similari cu deficiente si abuzuri care sunt considerate a cauza prejudicii pacientilor.
Impacturi profesionale
Dincolo de problema rezultatelor personale, terapia terapeutului este adesea vazuta ca de dorit sau chiar o conditie necesara n munca de clinica. De exemplu, n "Analiza terminabila si interminabila", Freud (1937/1964, p. 246) ntreba despre persoana care dorea sa devina analist: "Unde si cum este posibil pentru un sarac nenorocit sa dobndeasca acele calificari ideale de care va avea nevoie n profesia sa? Raspunsul este: ntr-o analiza proprie, prin care si ncepe pregatirea pentru activitatea viitoare" . Binenteles ca importanta relativa atasata terapiei personale variaza n functie de orientarea teoretica (Garfield si Kurtz, 1976; Greenberg si Staller, 1981; Guy si Liaboe, 1986; Norcross si altii, 1992; Wiseman si Shefler, 2001). La un capat al spectrului sunt cei care pretind ca terapia personala se impune doar atunci cnd disfunctiile clinici anului perturba n mod semnificativ serviciile clinice (vezi Kelly si altii, 1978). La cealalta extrema sunt cei ca Fromm-Reichmann (1959,p. 42) care au scris ca "orice ncercare de psihoterapie intensiva este ncarcata de pericole, drept pentru care este inacceptabila", atunci cnd nu este precedata de analiza personala. n cele care urmeaza, examinam dovezile legate de impactul terapiei personale asupra dezvoltarii profesionale si a eficacitatii clinice a psihoterapeutilor.
Dezvoltarea profesionala n citatul precedent, Freud (1937/1964) a avansat perspectiva conform careia terapia personala, experimentata ca analiza de formare, este fundamentala pentru dezvoltarea abilitatilor terapeutice si a capacitatii
283
candidatului n formare. Fondatorul psihoterapiilor moderne i-a sfatuit, de asemenea, pe analisti sa intre n terapie personala suplimentara la fiecare cinci ani, sustinnd credinta sa ca terapia personala ramne o resursa esentiala pentru practica clinica efectiva si pentru dezvoltarea profesionala continua. Desi multi terapeuti, incluznd multi psihanalisti, nu mai trateaza pacientii n acelasi fel pe care l-a prescris Freud, ntelepciunea sa n materie de formare si dezvoltare terapeutica a devenit o parte acceptata a practicii conventionale. De exemplu, n studiul lor clasic asupra psihoterapeutilor din America, Hemy si altii (1971, p. 150) mentionau: De vreme ce competenta ntr-o forma nalt specializatade interactiune sociala constituie o cerinta pentru toti profesionistii n sanatatea mintala, nu este surprinzator ca tipurile de experiente de socializare[profesionala] cel mai adesea mentionate ca fiind importante sunt supervizarea, experientele de lucru, contactul cu pacientii, domeniul de lucru si terapia personala. Fiecaredintre aceste aspecte numara aproape 10procente sau mai mult n ceea ce priveste primele alegeri alepracticienilor.Majoritatea respondentilor lor au valorificat puternic experientialul n pofida nvatarii didactice si au acordat o cotatie relativ scazuta influentei membrilor facultatii si cursurilor de lucru n a deveni psihoterapeut. Rezultate similare au fost nregistrate n cadrul unui studiu recent asupra a 4.000 de terapeuti dintr-un numar de tari (Orlinsky, Botermans si R~nnestad, 2001). Terapia personala a fost consecvent gasita ca ncadrata printre primele trei surse de influenta pozitiva n dezvoltare, dupa experienta directa cu pacientii si supervizarea de caz formala. A fost cotata, n mod clar, naintea experientelor didactice ca participarea la cursuri si seminarii si citirea revistelor de specialitate (exceptie facnd doar terapeutii cognitiv-comportamentalisti). Pentru terapeutii cei mai experimentati, cu o practica de 25 pna la 50 de ani, terapia personala a devenit a doua cea mai nalt cotata influenta asupra dezvoltarii. n general, mai mult de trei sferturi dintre terape~tii din studiu au raportat ca terapia lor personala a avut o influenta puternic pozitiva asupra propriei dezvoltari ca terapeuti, n timp ce mai putin de 2% au prezentat-o ca avnd orice fel de impact negativ (vezi tabelul 17.4). O analiza mai amanuntita a acestor date pe tari arata ca cel putin trei sferturi dintre terapeutii din 12 tari din 14 au cotat terapia personala ca avnd o influenta puternic pozitiva asupra dezvoltarii lor, iar n alte doua tari cifrele se ridicau la 71% (Coreea de Sud) si la 65% (Norvegia). O proportie mica, dar importanta (5%), dintr-un esantion mic ales dintre terapeutii
284
din Rusia, au raportat ca ter~Pia personala a avut ceva influenta negativa asupra dezvoltarii lor, du~a cum au considerat si alte (2%)si Norvegia din Belgia (2,8%),Coreea delSud (2A%), Noua Zeelanda procentaje mici ritatea cazurilor impactul n gativ nu a fost puternic - dar, asa cum stau (2%). Acestea sunt repreze~tate de relativ putini indivizi, iar n majonegative ale terapiei perso ale nu poate fi ignorat. lucrurile si n ceea ce privesfevast numar de terapeuti potentialulmulte tari, Pe baza rapoartelor unu rezultatele personale, din mai de efecte pare justificat sa concluzief-am, asa cum au facut-o si Henry, Sims si Spray (1973, p. 14), ca ndoyezile acumulate sugereaza n mod evident ca psihoterapia indi:ridualf nu serveste numai ca punctul focal al programelor de formare proresionala, dar functioneaza si ca un miez
simbolic al identitatii profronale n generale ca sanatatii Tabelul 17.4 Influenta terapiei personale lasupra dezvoltariidomeniul terapeut
Et>antion
Ii
mintale",
Influenta puternic pozitiva
Orice fel de influenta negativa
Statele Unite Germania Elvetia Norvegia Danemarca Suedia Portugalia Spania

1 AII
76,9% 841 77,6%

7451 77,7 82,7 71,3 74,7 64,9 84,0 86,3 90,7 86,1 92,4 82,9 9tO
2418
1,2% 2,0 5) 2,8 1,5 2,4 0,8 0,7 t2 t6% 1,1 tI 1,0
75,4
141
6041
10:5
d2
1d9
Belgia Franta Coreea de Sud Noua Zeelanda Israel Rusia Total
li
1d7 9t
71
3,8p8
Nota. Nici una, 3 = Puternicpozi~va" = "Orice fel desau 3 pe o negativa"influenta 0-3 (O = "Influenta puternic pozi~iva). cotatii de 2 influenta scala de = cotatii;:: 1
pe cei care de influenta 0-3 (O Nici una, 3 = Puternic negativa). Procente bazate o scala au experimentat ter~pie personala.
285
nvataminte
Formarea terapeutii erapi~ C~ nvataminte specifice tragpentru PSihO['in terapia lor personala? n
doua studii, Norcross si colegii sai le-au Icerut psihoterapeutilor
din
mentioneze orice "nvatatura" pe care au do, ndit-o cu privire la practica psihoterapieiMarea Britaniealtii,reflecteze la t;atamentullor personal si sa America si (Norcross si sa 1988; Norcro s si altii, 1992). Multitudinea de raspunsuri diferite au fost cotate dupa q:ontinut si sunt rezuma te n tabelul 17.5 att pentru terapeutii americ Cele mai psihoterapiei. Aceastea viza~ relatiile interpersonale si dinamicile obisnuite raspunsuri auincludj pozitia centrala a caldurii contratransferului; umanitate a inevitabila terapeutului; nevoia de mai multa rabdare si toleranta n terapie. Multi~mportanta transferului si dintre psihologii britanici si relatiei, empatia si relatia personala; psihiatrii, psihologii si asistentii sociali a1lllericani au remarcat ca ei,
Tabelul
17.5 nvataminte
dobndite
n terapia personala
nvatamnt dobndit
Marea Britanie %
116
Statele Unite %
12
Pozitia centrala a relatiei personale, caldurii si empatiei Cunoasterea sentimentului de a fi pacient Importanta transferului! contratransferului Nevoia de tratament personal n rndul terapeutilor Folosirea sinelui terapeutului este esentiala Psihoterapia este eficienta Schimbarea este graduala si dureroasa, cu toate acestea, posibila Nevoia de mai multa rabdare si toleranta Terapeutul trebuie sa fie competent, demn de ncredere, angajat Importanta motivatiilor inconstiente si materiale
Nota. Adaptare
f
iD
I
4 4
J)
3
3 7
1
4
dupa Norcross, Dryden si JeMichele Strausser-Kirtland si Missar (1988)
(1982) si Norcross,
286
personal, au descoperit ca psihoterapia ar putea.fi eficienta si ca schimbarea este posibila, chiar daca gradual. ntr-o alta evaluare vasta, Pope si Tabachnick (1994) le-au cerut psihologilor americani sa reflecteze la cele mai benefice aspecte ale terapiei lor personale. Cele mai mentionate categorii de beneficiu erau sporirea constiintei de sine si autontelegerea, urmate de o mai buna stima de sine si de mbunatatirea abilitatilor terapeutice. Alte beneficii mentionate frecvent au fost o'mai buna relationare cu familia-de-origine, suportul oferit de terapie, deschiderea si acceptarea sentimentelor, o mbunatatire generala a relatiilor, scaderea depresiei, scaderea anxietatii, cresterea personala si mbunatatirea dorintei de control. Mackey si Mackey (1993)au intervievat 30 de asistenti sociali, jumatate din cadrul programului de formare si jumatate din practica, despre ce sens a avut terapia personala n rolurile lor profesionale. Nici unul dintre intervievati nu intrase n terapie pentru a nvata cum sa faca munca practica. Transcrierea nregistrarilor din interviu a condus la trei teme recurente. Prima tema, terapeutul ca model, a permis identificarea cu practica si persoana terapeutului. A doua tema, ntelegerea procesului terapeutic, se refera la modul n care terapia personala le-a oferit respondentilor capacitatea de a ntelege si a stapni elemente de practica clinica, facnd referiri frecvente la relatia terapeutica. A treia tema, integrarea, a inclus raspunsurile care se adresau interdependentei dintre viata personala si profesionala. n interviuri intensive cu sapte terapeuti practicieni, Macran, Stiles si Smith (1999) i-au ntrebat cum le-a afectat terapia personala munca practica. Prin analize calitative sistematice ale nregistrarilor din interviu, autorii au identificat trei teme recurente: orientate catre rolul terapeutului (de exemplu: umanitate, putere, limite), orientate catre client (ncredere, respect, rabdare) si orientate catre relatie (de exemplu: "ascultarea cu o a treia ureche"). Acesti clinicieni au simtit ca au tradus experientele lor de clienti n abilitati si atitudini pe care le-au folosit n practica lor. n mare parte, aceleasi teme au fost gasite si de Wiseman si Shefler (2001)n analizele lor calitative asupra interviurilor n adncime, cu cinci terapeuti experimentati de orientare psihanalitica din Israel. Aceste nvataminte colective, adunate din interviuri intensive si vaste evaluari similare, sunt convergente cu rezultatele cercetarii publicate si studiile complementare asupra tratamentului personal al psihoterapeutilor mentionate anterior n acest capitol. Pare realmente imposibil sa fi beneficiat de terapie personala, fara sa fi ntrezarit aprecierea sporita a relatiei interpersonale si vulnerabilitatea resimtita de pacienti.
Formarea pentru psihot,rapie

Efectele asupra performantei ulterioare
287
n plus fata de marturiile pozitive, oricum, o problema care a fost ridicata n cteva studii este daca terapeutii 4are au beneficiat de terapie personala sunt mai eficienti dect colegii lor crre nu au facut-o, masurnd prin rezultatele pacientilor. De exemplu, Grleenberg si Staller (1981) au revazut opt studii care au atras atentia aSfpra aceluiasi aspect si au personale asupra eficacitatii clinice, din alte oua studii a reiesit un efect negativ, iar alte patru studii nu au nregistr t nici un efect. descoperit ca doua studii au nregistrat ~n efect pozitiv al terapiei Clark (1986) a parcurs opt studii asupra laceleiasi probleme (dar nu identice) si a descoperit doar un studiu (Holt si Luborsky, 1958) cu o tendinta n sustinerea ipotezei ca terapia pe~sonala ar putea mbunatati performanta terapeutului. Cinci dintre studiii nu au nregistrat nici o legatura; iar un studiu (Garfield si Bergin, ~971) a concluzionat ntr-o doara ca terapia n timpul formarii poate i chiar daunatoare pentru rezultatul clientului. Macaskill (1988) a luat n considerare, de a emenea, aceste studii, dupa cum au facut-o si Macran si Shapiro (1998), care au trecut n revista un studiu n plus, mai recent. Toti cercetatorii a concluzionat ca nu exista nici o proba nnegativ corelat cu rezultatul clientului. Cu personala ar fi pozitiv sau favoarea faptului ca a benef~cia de terapie alte cuvinte, spun ca "n timp ce majoritatea terapeutilor simt ca au beneficiat din punct de vedere profesional de pe urma tera iei personale, exista putine rezultatele cercetarii sunt neconcludente. M~lcran si Shapiro (1998, p. 13) priveste rezultatele clientului". Mai multe marturii care sa sustina o astf l de ipoteza au fost gasite marturii empirice ca acest fapt ar avea vreu~ efect masurabil n ceea ce atunci cnd au fost examinate efectele t rapiei asupra comportamentului din timpul sedintelor. Macran si Shapiro (1998) au revizuit o duzina de studii efectuate pe populatia ge erala de terapeuti, precum si studii asupra terapeutilor comportame talisti si psihanalisti si au descoperit ca experienta de terapie person Ia este asociata pozitiv cu abilitatea lor de a oferi un climat cald, de a manifesta empatie, autencotatiile observatorilor si autoevaluarile idinicienilor cu privire la sporita relatiei terapeutice. Greenberg si Staller (1981, p. 1470) au concluzionat, n mod-similar, ca "terapia ersonala, atunci cnd este ticitate, de a avea constiinta contratransfer~.lui si de a acorda o atentie combinata cu terapeutice" - n mod particular, faptul ca pozitive asupra relatiei experienta, s-a dovedit a area anume efecte abilitatea
288
J.D.
empatica a unui clinician poate fi ncurajata, iar aparitia antipatiei fata de un pacient poate fi redusa. O critica a acestei cercetari este ca studiile s-au straduit adesea sa identifice daca terapeutii au beneficat de terapie personala mai degraba dect daca au simtit ca au beneficiat n mod substantial de o astfel de experienta. Oricum, chiar daca a fost utilizat acest criteriu mai specific, exista temeiuri pentru a pune problema daca rezultatele terapiei personale a unui terapeut pot fi judecate dupa impactul pe care acestea l au asupra pacientilor terapeutului. Dovezile cumulative ~i extensive ale cercetarii ~tiintifice asupra psihoterapiei de-o jumatate de secol sugereaza pregnant ca determinantii cei mai importanti ai succesului terapeutic sunt calitatile pozitive sau resursele pe care pacientii le aduc n terapie ~isunt capabili sa le mobilizeze ~i sa le aplice efectiv n procesul terapeutic (de exemplu: Lambert, 1992; Orlinsky ~i altii, 2004). Terapeutii contribuie la acest proces prin aceea ca ofera o relatie n care pacientii resimt un echilibru optim de provocare ~isuport ~iprin oferirea de experiente prin care pacientii ~ipot mobiliza, dezvolta ~iaplica abilitatile interpersonale, de auto gestionare ~i de rezolvare a problemelor care se vor constitui ca fiind cele mai de folos n vietile lor. Daca terapeutul nu poate crea o relatie pe care pacientul o considera adecvata suportiv ~istimulativa ~inu poate oferi experiente din care pacientul sa nvete noi abilitati, atunci pacientului nu i va fi mai bine dect n momentul n care a nceput terapia. Cu toate acestea, terapeutul nu poate crea resurse pentru pacient pe care acesta din urma nu le are deja sau pe care nu are capacitatea sa le dezvolte. Sa presupunem, de dragul argumentarii, ca 50% din succesul terapiei se datoreaza calitatilor ~i resurselor pacientului, ca 35% se datoreaza relatiei care se dezvolta interactiv ntre pacient ~i terapeut ~i ca 15% se datoreaza calitatilor ~i resurselor individuale ale terapeutului. n acest context, n ce grad influenta asupra rezultatelor clientului se poate datora terapiei personale a terapeutului? O terapie personala de succes nu poate fi dect una care sa implice resursele terapeutului, pe lnga un talent terapeutic de baza (Orlinsky ~ialtii, 1998),formare profesionala ~iabilitati perfectionate prin acumularea de experienta clinica (Orlinsky ~i altii, 2001). Astfel, terapia personala a terapeutului constituie doar o mica parte a contributiei potentiale a terapeutului la rezultatele pacientilor sai. Date fiind gradul mare de variatie datorat resurselor pacientului (care ar fi realmente imposibil de controlat prin studii) ~i variabilitatea datorata vicisitudinilor dezvoltarii relatiei terapeutice, este greu de imaginat cum un studiu ar putea detecta n mod sigur impactul terapiei personale a terapeutului asupra rezultatelor pacientilor.
Formarea pentru pSihoieraPie 289 In mod conceptual, am putea sugera ca ~erapia personala contribuie la experienta clinica a terapeutului n trei moduri care ar putea influenta indirect sau ocazional rezultatele pacientulhi. n primul rnd, vazuta ca parte a formarii terapeutului, terapia personAla ofera terapeutului-pacient un model de practica terapeutica n care terapeutul-pacient observa munca unui terapeut mai experimentat (9rlinsky si R!6nnestad, 2002)
A
I
exemplu: ceea ce este folositor sau reprezlll ta o piedica n acest fel (de si nvata Norcross si Guy, capitolul 13). sa dezvolte mai departe abilitatile benefica llersonala n terapie ar trebui n al doilea rnd, o experienta interper~onale ale terapeutilor, astfel nct acestia sa devina mai sensibili, functie Jde mai flexibili n a-si ajusta impactul comportamentului n mai ab~i si individ si de nevoile cientilor. n aceasta privinta, o terapie p rsonala de St sa reduca gradul de influenta patogena pe care un terapeut, n conditii de stres, ar putea sa o resimta, lucru care 1- r putea perturba n relatiile cu pacientii (de exemplu: Henry, Schacht s" Strupp, 1990), si n general ar trebui sa i ajute pe terapeuti sa i paz asca pe pacienti de a nu fi
la abilitatea terapeutilor de a atenua succes p. le sa contribuie cu munca presi influentati de propriile problemedenerezo~~v~ curente asociatefoarte bine te. n sfrsit, o terapie personala ate terapeutica (de exemplu: Guy, 1987), remnoind energia pe care o investesc, sedinta dupa sedinta, n lucrul cp pacientii (Orlinsky si altii,
1999). Primul dintre aceste moduri de POSii:ila influenta a terapiei per-
sonale asupra muncii clinice a terapeutului se concentreaza n principal
asupra contributiei terapeutului la antren~rea pacientilor ntr-o relatie de tratament potrivit stimulativa si suport1va.
Observatii de ncheiere
a beneficiilor cercetarii revazute n acest c9pitol ofera opozitiv pe care Rezultatele personale si a impactului rrofesional marturie ampla psihoterapeutii l dobndesc din terapiile lor personale. De exemplu, din Research Network (Reteaua de Cercetare Colaborativa) (Orlinsky si R!6nnestad, n presa) a reiesit ca 85% dintre terapeutii care au beneficiat larga evaluare internationala a terapeUtil~r condusa de Collaborative de terapie personala au avut parte de cel Pftin o experienta din care au obtinut personal beneficii mari sau foarte Tari si peste 75% au raportat dezvoltarii a ca psihoterapeuti. Exceptndl rezultatele pozitiva asupra ca faptul delorfi fost n terapie a avut o influ~nta puternic vagi ale studiilor
290
care au ncercat sa detectez1 un efect al terapiei personale a terapeutilor asupra nrezultatelor valoarealterapiei pacientului, sustin mod clar tratamfntului personale. evidentele acumulate
autoevaluarile terapeutilor. De~i terapeutii sunt probabil cei mai mpatimiti consumatori de psih terapie, sunt cu siguranta, ~i mai abilitati dect alti pacienti sa judece ce le este folositor; iar cine dore~te sa vada impactul ~i rezultatele tera iei personale avute nsa o facasunt baza altor Binenteles ca multe dintje rezultatele poate vedere pe bazate pe perspective bazate pe obserYatie. De exemplu, s-ar putea cauta evaluari pre ~i posttratament facute de catre alti experti clinici (terapeutul terapeutului sau cotatori in~ependenti) sau prin orice concluzie a unor fel ca n orice studiu al rezul~atelor clinice. Astfel, teste psihometrice, la estimata de terapeutii-pacie ti trebuie privita cu precautie, de vreme ce exista o marturie pregnant venind din cercetarea consecintelor care astfel de studii judecatile re[Ultatele ~i impacturile terapiei personale indica faptul ca privind re ultatelor terapeutice din perspective bazate pe observatie diferite nu stt neaparat nalt concordante cu concluzii
valabilitate clara a estimarilor de terapie din partea clientilor care nu poate fi negata cu u~urinta, chiar daca acestea nu coincid cu judecatileo de acest gen (Orlinsky ~i altii' 2004; Strupp ;>iHadley, 1977). Exista celorlalti, n special atunci c~nd precautiile sunt luate pentru a minimiza sunt concordante de-a lun' ul a diferite studii independente care au implicat un numar mare de erapeuti din diferite orientari profesionale, orientari teoretice, niveluri e cariera ~i de diverse nationalitati. tendintele (de exemplu: ano~. itatea respondentilor) ~icnd rezultatele Sunt impacturile autoeyaluate asupra dezvoltarii profesionale a terapiei personale suficien~e pentru a justifica aceasta practica (de a beneficia de terapie extinsf) larg raspndita n rndul terapeutilor? Conform judecatii noastre, J:1>robabil da. Norcross, Strausser-Kirtland ca ~iMissar (1988, p. 36-37) revllaznd o serie de surse precedente (Flischer ~i Wissler, 1972; Fromm-~eichmann, 1959; Garfield ~i au formulat Nierenberg, 1985; Shapiro, ~976; Wampler ~iStrupp, 1976), Kurtz, 1976; motivele acestei practici n rmatorul
1.
fel:
tionala a psihoterapeutill~: faceviata clinicianuluimai putin nevrotica Tratamentul personal Fbunatate~te functionarea mintala ~i emoindispensabila. ~imai placuta ntr-o pra1fesien care sanatatea personala este o baza
2.
Tratamentul personal of~raterapeutului-pacient o ntelegeremai propleta a dinamicilor persJmale, a provocarilor interpersonale ~iacomblemelor conf1ictuale:tJrapeutul va conduce astfel tratametul cu o
291
perceptie mai clara, cu reactii mai putin coptaminate t;icu un potential contratransferential redus. 3. Tratamentul per~onal amelioreaza stres~rile t;i poverile emotionale inerente acestei cu mai mult succes problemele speciale impuse de de a gestiona "profesii imposibile": le of,ra capacitatea practicienilor meseria noastra. 4. Tratamentul personal servet;te ca o experiJnta de socializare profunda: psihoterapiei, i demonstreaza puterea tr nsformationala n propriile vieti t;i faciliteaza internalizarea rolului e vindecator. nradacineaza sentimentul de conVinge~1 cu privire la validitatea e 5. Tratamentul personal plaseaza terapeu~f n rolul clientului: astfel, l sensibilizeaza la reactiile interpersonalt t;i la nevoile clientilor lor t;i sporet;te respectul pentru eforturile pacientilor. 6. Tratamentul presonal ofera o oportunitatf de prima mna, foarte vie, abilitatile interpersonale t;i tehnice.
Oricum, ar trebui sa ne ntrebam daca
de a observa metodele clinice: terapeU~ful terapeutului
otivele de mai sus ar trebui

modeleaza
sa fie singura justificare pentru terapeuti c~ acestia sa intre n propria problema este privita viziune a noastra, eFte Psihoterapeutul terapie. Raspunsul, nntr-un context mai ltrg. probabil ca nu - este, n daca primul r~d, oSImentinerea uneI VIetipersonale plme de sens, un proces m construIrea ~erso~na care,la.fe~ c~ toti cEjilalti,~e angajeaza continuu care are loc n cea mai mare parte prin intfractiunea cu alte persoane importante. Conditia noastra umana comuna ne dicteaza ca vietile de crize (unele pe p~ care ni le chiar noi), g~ta sa se descompuna (uneori noastre personale care l~ creamconstruim surr-tn permanenta amenintate (cel mai slabiciullilor nostre), si cnd se O I.apreciere corecta rolului din cauza adesea cu ajutorul celorlalti). ntfmpla astfel trebuie areparate profesionist al psihoterapeutului si a cerinrelor de functionare ar fi sa fie vazute n acest context. Orict de COIIf-pletnradacinata ar putea deveni, identitate a de rol a psihoterapeutrlui este doar un aspect al sinelui total al terapeutului; fundamentat ntt-oeste dobndit la maturitate si, astfel, n mod necesar n plus, unul carF serie de aspecte de sine conform careia "toti oamenii sunt muritori" i se poate adauga patrunderea psihologica a enuntului "nici un ad lt nu iese din copilarie fara a purta cu sine urme emotionale". La baza personalitatii terapeutului, ntr-o anumita privintaceput activ n viata c renta, este un aspect de sine anterioare care au n. nca nca din COPill.1rie. Afirmatiei traditionale vulnerabil pacient" Whitaker si Malone est~ nevoie c"aterapeutul sa fie "vectorul la care al terapeutului. Nu (1~54) s-au referit numindu-l
292
vazut ca un "vindecator ranit" n sensul clasic (Guggenbuhl-Craig, 1971). Este de-ajuns ca terapeutii, la fel ca si alti oameni, au trebuit sa ajunga la maturitate trecnd printr-o perioada destul de ndelungata de relativa lipsa de ajutor si dependenta. n orice fel de limbaj teoretic ar formula acest lucru, psihoterapeutii trebuie sa nteleaga si sa gestioneze acest sine-pacient dinauntrullor.
MULTUMIRE Urmatorii colegi au colectat date n urmatoarele tari: Statele Unite: S. Orlinsky, J. Norcross, L. Beutler, M. Silverman, T. Northcut, S. Stuart; Germania: U. Willutzki, J. Meyerberg, M. Cierpka, P. Buchheim, H. AmbUhl, H. Kachele; Elvetia: H. AmbUhl, N. Aapro; Norvegia: M. H. R0nnestad, A von der Lippe; Danemarca: E. Friis-Jorgensen; Suedia: D. Stiwne; Portugalia: A Branco Vasco; Spania: A Avila Espada, 1.Caro; Belgia: J-F. Botermans; Franta: P. Gerin, A Dazord; Coreea de Sud: S. Bae, E. Joo; Noua Zeelanda: N. Kazantzis; Israel: H. Wiseman, G. Shefler; Rusia: E. Kalmykova.
Bibliografie:
Bridges, N.A, "Psychotherapy with therapists: Countertransference dilemas" n M.B. Sussman (editor), A perilous calling, Wiley, New York, 1995 Buckley, P., Karasu, T.B. si Charles, E., "Psychotherapists view their personal therapy", Psychotherapy, 18, 1981, p. 299-305 Burton, A, "The psychotherapist as client" n American Journal of Psychoanalysis, 33, 1973, p. 94-103 Clark, M.M., "Personal therapy: A review of empiric al research" n Professional Psychology: Research and Practice, 17, 1986, p. 541-543 Deutsch, c.J., "A survey of therapists' personal problems and treatment" n Professional Psychology: Research and Practice, 16, 1985, p. 305-315 Freud, S., "Analysis terminable and interminable" n J. Strachey (editor), The Standard edition of the complete psychological works of Sigmund Freud, Hogarth Press, Londra, voI. 23, 1937/1964, p. 216-253 Fromm-Rechman, F.,,,Notes on the personal and professional requirements of a psychotherapist" n Psychiatry, 12, 1949, p. 361-378 Garfield, S.L. si Bergin, AE., "Personal therapy, outcome and some therapist variables" n Psychotherapy, 8, 1971, 188-192 Garfield, S.L. si Kurtz, R.M., "Personal therapy, outcome and some therapist variables" n Psychotherapy, 13, 1976, p. 188-192
Fonnarca pentru PSihOrmpic"
293
Gitelson, M., "Therapeutic of Psychoanalysis, ana~eis of the normal candidate n International Journal problems in the 35, 1954, p. 174-183
Psychiatry, 31, 1986, p. 304-312 Glickauf-Huges, C ~iMehlman, E., "Narcissistic issues in therapists: Diagnostic Glass, J., "Personal therapy and student thelaPist" n Canadian Journal of and treatment cosiderations" n Psychothera~y, 32, 1995, p. 213-221
Goldensohn, S5., "Graduates' evaluation of th~ir psychoanalytic training" n Journal of the American Academy of Psychoanairsis, 5, 1977, p. 51-64 Goldensohn, Psychiatry, 138,J., "Personal therapr for therapiests." n American Journal of RP. ~i Staller, 1981, p. 1467-1471
le
Grunebaum, H, "A study1983, p. 1336-1339 0r therapist" n American Journal of Psychotherapy, 140, of therapists' choice I Grunebaum, H., "Harmful psychotherapy experiences" n American Journal of Guggenbuhl-Craig, A, Power in the helping profi ssions, Spring, Dallas, 1971 Guldner, CA, "Family therapy for the trainee' family therapy" n Journal of Psychotherapy, 40,1986, p. 165-176
Marital and Family Therapy, 4,1978, p.
127-112
Guy, JD., The personallife of the psychotherapist, J':'iley, New York, 1987 Guy, J.D. ~i Liaboe, G.P., "The impact of co~ducting personal therapy on
Practice, 17, 1986, p. 111-114
Guy, JD., Stark, M.J. ~i Poelstra, P.L., "Persona therapy for psychotherapists therapist' s interpersonal functioning" n prOfijSSionalPsychology: Research and
Research and Practice, 19, 1988, p. 474-476 Henry, W.E., after entering~iprofessional pracl'ce" n profession: Becoming a Spray, S.L., Th fifth Professional Psychology: before and Sims, J.H.
Henry, W.E., Sims, J.H. ~iSpray, S.L., The public a d privat~ lives ofpsychotherapists, Jossey-Bass, San Francisco, 1973 FrancisCO'r171 psychotherapist, Jossey-Bass, San Henry, W.E., Schacht, T.E. ~i Strupp,
HH,
,,~atient and therapist introject,
, ofConsulting interpersonal and Clinical Psyhology, 58, 1990:IP' 768-774outcome" n Journal process and differentioal psyctotherapy York, 1959, voI. 1 Hold, RR si Luborsky, L., Personality patterns OfrSychiatrists, Basic Books, New Lambert, M.J., "Psychotherapy outcome resear9h: Implications for integrative
psychotherapy in~egration, ~asic ~ooks, New Tork,.1992, p. 94-129
and ecletic practice" n C Norcross ~iM.R ~oldfried (editori), Handbook of "
n S.L. Garfield ~iAE. Bergin (editori), Handb ok of psyc~otherapy and behavior change, Wiley, New York, 1986, editia "The p.157-211 Lambert, M.J., Shaprro, DA ~l Bergm, AE., a III-afffeCtiVenessofPsychotherapy
294
Liaboe, G.P., Guy, JD., Wong, T. si Deahnert, J.K, "The use of personal therapy by psychotherapists" n Psychotherapy in Priva te Practice, 7,1989, p. 115-134 Macaskill, N.D., "Personal therapy in trainng of the psychotherapist: Is it effective?" n British Journal of Psychotherapy, 4, 1988, p. 219-226 Macaskill, N. si Macaskill, A, "Psychotherapists-in-trainng evaluate their personal therapy: Results of a UK survey" n British Journal of Psychotherapy, 9,1992, p. 133-138 Mackey, KA si Mackey, E.F., "The value of personal psychotherapy to clnical practice" n Clinical Social Work Journal, 21, 1993, p. 97-110 Macran, S. si Shapiro, D., "The role of personal therapy for therapists: A review" n British Journal of Medical Psychology, 71, 1998, p. 13-25 Macran, S., Stiles, W.B. si Smith, J.A, "How does personal therapy affect therapists' practice?" n Journal ofCounseling Psychology, 46,1999, p. 419-431 Norcross, J.C, "Personal therapy for therapists: One solution" n Psychotherapy in Priva te Practice, 8, 1990, p. 45-59 Norcross, J.C, Dryden, W. si DeMichele, J.T., "British clnical psychologists and personal therapy: III. What's good for the goose?" n Clinical Psychology Forum, 44,1992, p. 29-33 Norcross, J.C, Strausser-Kirtland, D. si Missar, CD., "The processes and outcomes of psychotherapists' personal treatment experiences" n Psychotherapy, 25, 1988, p. 36-43 Orlinsky, D.E, Ambiihl, H., Rpnnestad, M.H., Davis, J.D., Gerin, P., Davis, M. si altii, "The development of psychotherapists: Concepts, questions, and methods of a collaborative international study" n Psychotherapy Research, 9,1999, p. 127-153 Orlinsky, D.E, Botermans, J-F si R16nnestad, M.H., Psychotherapeutic talent is the
skill that therapists have already when they start training: An empirical analysis.
Lucrare prezentata la a douazeci si noua ntlnire anuala a Society for Psychotheray Research (Societatea pentru Cercetare Psihoterapeutica), Snowbird, 27 Iunie 1998 Orlinsky, D.E, Botermans, J-F. si R16nnestad, M.H., "Towards an empiricallygrounded model of psychotherapy trainng: Four thousand therapists rate influences on their development" n Australian Psychologist, 36 (2), 2001, p.139-148 Orlinksy, D.E. si R16nnestad, M.H., Therapists' therapists: Who they are and how they are distinguished, lucrare nepublicata, 2002 Orlinsky, D.E. si R16nnestad, M.H., How psychotherapists develop: A study of therapeutic work and prefessional growth, American Psychological Association, Washington, D.C (n presa)
Formarea pentru psihoterapieOrlinsky, D.E., Rr6nnestad, M.H. ~i Willutzki,
295
r., M. Lambert
(editor), Bergin
editia a 5-a, 2004, p. 307-389 and Garfield' s Rr6nnestad, M.H., Wiseman, H. ~i Botermans, J-F., The Orlinsky, D.E., handbook of psychotherapy and belavior change, Wiley, New York,
psychotherapists's own psychotherapy, manusefis nepublicat, 2002 Patterson, J.E. ~i Utesch, W.E., "Personal therawy for family therapy graduate students" n Contemporary Family Therapy, 1 , 1991, p. 333-343 Pope, KS. ~i Tabachnick, B.G., "Therapists as patients: A national survey of psychologists' s experiences, problems, and b .liefs" n Professional Psychology: Research and Practice, 25, 1994, p. 247-258
I
50, 1995, p. 965-974 Shapiro, D., "The analyst' s own analysis" n Jou nal of the American Pschoanalytic Association, 25, 1976, p. 5-42 Silverstone, S., "On the mystique of training analysis" n Psychoanalytic Review, 57, 1970,p.283-284 Strupp, H.H. ~i Hadley, S.W., "A tripartite model of mental health and therapeutic outcomes" n American Psycholotst, 32, 1977, p. 187-196
Wampler, L.D. A matter of faith?" "Personal t~erapy for students in 195-201 psychology: ~i Strupp, H.H., n Professionfl Psychology, 7, 1976, p. clinical Wheeler, S., "Personal therapy: An essential aspect of counselor training, 01' a
Advancement from focusing 14, 1991, p. 193j02 International Journal for the distraction ofCounseling, on the client?" ln Whitaker, C.W. ~i Malone, T., The roots of psychJotherapy, Blakiston, New York,
1954
narrative accounts of their personal therap : Impacts on professional and Wiseman, H. development" "Experienced PSYChOfanalytiCallY oriented therapists' personal ~iShefler, G., n Psychotherapy: T ~eory/R~search/Practice/Training, 38(2),2001, p. 129-141
Partea a III-r TERAPEUTULTERAPEUTULUI
Marturii Experiente persqnale: ale terapeutilot terapeutilor
Capitolul 18
Despre analiza colegilor (incluznd candidatii n formare)

de Emanuel Berman
Dintre toate psihanalizele conduse n lume, o parte considerabila o constituie analizele profesionistilor n sanatatea mintala, ei, la rndullor, psihoterapeuti. Literatura de specialitate se loveste de o dificultate n a recunoaste si a studia impactul acestui fenomen (Berman, 1995). Cercetarea a fost limitata pna acum, probabil ca rezultat al perspectivei conform careia exercitarea unei profesii este un factor superficial, marginal n acest impact. Acesta este un aspect al unei traditii teoretice n care realitate a "exterioara" a fost vazuta ca un nivel mai de suprafata, supus rationalizarii, permitnd o evitare defensiva a experientelor mai profunde, abatnd accentul analitic departe de realitate a psihica. Cele "doua realitati", cea exterioara si cea interioara, au fost vazute concurente n a ne atrage atentia, trebuind ca una sa fie pusa deoparte pentru a oferi spatiu celeilalte. Un exemplu viu al acestei perspective este oferit de Hurwitz (1986).Atunci cnd i-a spus primului analist ca stilul acestuia poate influenta reactiile lui la el, analistul a insistat: "A-i raspunde n acelasi fel, indiferent de cine ar sta n fotoliu". Doar experienta ulterioara cu un al doilea analist l-a facut pe Hurwitz sa realizeze ca lucrurile nu stateau asa. Importanta actuala a factorilor semnificativi "externi" a fost recunoscuta treptat n literatura despre analizele de formare. Gndirea psihanalitica, n general, a ncercat sa treaca dincolo de aceasta dihotomie. Introducerea conceptului de "relatie reala" de catre Greenson (1971) a fost o ncercare profunda de a corecta accentul unidirectional pus pe distorsionarea transferentiala. Cu toate acestea, n timp ce recunoastem ca "toate relatiile cu obiect consista din diferite amestecuri ~i combinatii de real ~i componente de transfer" (p. 89), Greenson se grabeste sa adauge ca aceste ingrediente "pot si ... ar trebui separate unul de celalalt". n exemplele sale, el pare sa fie sigur n ceea ce priveste care -dintre perceptiile
302
J.D. Gelle*, J.c.
pacientilor sai sunt reale si dare sunt distorsionate. Aceste distinctii exclud mai multe conceptii diale4ice, cum ar fi ipoteza lui Winnicott conform careia, o data ce obiectul d,vine reat "mecanismele de proiectie sprijina
exista"de a observa ceea ce p. ista, dar l}u sunt motivul pentru.. care obiectul actul (Winnicott 1971, eXI 106). Lucrarea lui Gill (1982) rrintroduce perspectiva conform careia impac-
tul personalitatii si comportamentului
actuale ale terapeutului sunt un
determinant de a separa co1turarea proceselor analitice. Acum, fara nici o ncercare crucial n st~ict acest fapt de influenta lumii interioare a nlocuieste acuratetea concFiei, analistul se straduieste saplauzibilitatea analizandului, transferul .~epaseste toti determinantii, obtina aceeasi deschidere a mintii" si suspensie de judecata pe care tendinta de la anaHzand. Acest cadru poa~e fi, cred, cu succes integrat nle asteaptanoastra curenta de a vedea cont+transferul ca omniprezent transferul analisubiectivitatii analistului cr o alta realitate influentnd si n cercetarea zandului. "Transferul este expresia relatiilor pacientului cu contraVaznd experienta anali andului drept una care intervieveaza n mod constant trecutul si prezen utanalistului" si(Racker, 1986, p. 131). obiecperceptia fantezia, ncercarea de transferul fantastic si real
r,II
tivitate si subiectivitatea inl=vitabila fac impactul realitatilor "exterioare" - caracteristicile analistulili.i,vrsta, sex, nfatisare, sanatate, graviditate si alte evenimente ale vie* cruciale ntructva, desi nu mai putem
~cerca sa le scoatem "din ~cuatia" explorarii procesate, semnificatia1993). In schimb, felul n care astf~l de realitati sunt transferului (Simon, data devine n sine o problema ln analiza. Capacitatea de a explora realitati "exterioare" ntr-un mod lfedefensiv poate fi conceputa ca facilitnd o acceptare mai mare a realitatii psihice, mai degraba dect de a concura cu ~ceasta si de a ndepartr de aceasta importanta realitatii psihice. In acest context, corelafia dintre acceptarea realitatii "interioare" si a celei "exterioare" apare c11 centrala, ambele fiind vazute ca aspecte ale unei capacitati de a conffllmta - si uneori chiar dureros - realitatea complexa la toate nivelur~le ei. Capacitatea de a crea o legatura ntre realitate a "exterioara" (ntTtdeauna colorata de experiente interioare) si realitatea psihica (ntotd~auna colorata de evenimente si persoane actuale), mai degraba dect de a le experimenta ca fiind concurente, n opozitie, este un element efucial n formarea spatiului tranzitional care intermediaza aria de exrerimentare, care - din perspectiva lui Winnicott (1971) - faciliteal za flexibiliatea, creativitatea, jocul si schimbarea. "Spatiul tranzitionall se destrama atunci cnd cum o conversatie rioara, fie cea exterioara nqepe sa domine scena, la fel fie realitate a inte-
Formarea pentru psiho*rapie-
303
se ntrerupe daca unul dintre participanti p~eia conducerea". (Phillips, 1988, p. 119.) Atunci cnd un analizand se agata de Idetalii exterioare concrete, pentru a evita afecte nspaimntatoare sau Tntezii, este ndoielnic daca funda. Cnd un alt analizand ne copleseste cu vise pentru a evita problemele suparatoare din viata de familie sa "din cauza nevoii esentiale de relatie adevarata cu realitatea exterioar " (Winnicott, 1958, p. 152), ntelegerea acestuia/acesteia asupra realiltii externe ar putea fi proeste ndoielnic daca aceste vise vor conduce la o ntelegere n profunzime a vietii interioare a persoanei. "FantezIa este tolerabila n deplina1958, p. 153) Tocmai de aceea, provocarea careia tre ie apreciata." (Winnicott, tatea ei, doar cnd realitate a obiectiva este!ine sa i facem fata nu este de a pune deoparte realitate a exterioara, Ct mai degraba de a antrena ntelegerea sa n procesul analitic. Acest lucru nu nseamna sa negam realitatea noastra pentru analizand - o neg~re ipocrita (Ferenczi, 1933) care ar putea ntari atitudine a defensiva 1 analizandului -, ci, mai degraba, sa ne asumam ntreaga sa respons1abilitate. Trebuie sa evitam reintroduce n dialogul analitic la un nivel ai profund, aspirnd la a face analiza completa si maiconcreta a realttatii exterioare pentru a o o reprezentare superficial integrativa (B rman,2001). Lipsa poate fi influentata, de probleme~or_implicate n confidenpeutilor unei explorari complete aasemenea si de problemaanaliza teraI
tialitatii. Analizanzii care sunt colegi, precfm si prieteni si cunostinte ale acestora, se ntlnesc la conferinte n cadrfl carora prezentam si citim reviste n care ne publicam lucrarile. Risc~l expunerii este astfel mai ridicat.
I
Este probabil ca unele cazuri ale analizaizilor c:olegi sa ramna slab reprezentate n literatura noastra, n comp~ratie cu reprezentativitatea fi prezentate profund mascate, incluznd o alterare a identitatii lor mod nah,J.ralorice discutie profesionale. O astfel de mascare blocheaza a locului acestei identitati n procesul anali ic. lor la scala mult mai larga din practica. DefIsemenea, analizele lor pot
A.
Mascarea radicala, am realizat treptat, si Frank, 1991). Little poate ndrepta pe cititor pe cai gresite (Klumpnerp~ate crea confuzie si l(1951), de exemplu, a descris anxietatea unui analizrd ca urmare a unei discutii la radio, la scurt timp dupa moartea mamei analizandului. Lacan (1988, p. 30-33),n discutarea-cazului, interpreteaza ca si mama analizandului. anonima, incluznd viata si moartea, la fellrudienta radio ca O audienta Aceasta interpretare si pierde nsa temeiul jl.tunci cnd aflam ca (Little,
304
J.D.
1990, p. 36) audienta nu era n nici un caz anonima: "radioul" era masca lui Little ntr-un episod autobiografic, a prelegerii pe care ea a tinut-o n cadrul British Psychonalytic Society (Societate a Britanica de Psihanaliza). Voi ncerca sa explorez impactul afinitatii profesionale a analistului si analizandului, tinnd cont de toate aceste provocari. Acest capitol va sublinia aspectele centrale ale relatiilor cu obiect ale terapeutilor n tratament, va discuta semnificatia unica pe care o astfel de analiza o poate capata, incluznd rolul potential al analizandului ca terapeut sau supervizor fantastic al analistului, si va lua n discutie elementele incestuoase aparute n aceasta situatie, influenta lor asupra formarii si dileme cu privire la limitele terapiei. Data fiind preocuparea mea pentru confidentialitatea analizanzilor mei si rezervele mele cu privire la mastile "groase", mi voi limita exemplele clinice la prezentari scurte. Rezultatele cercetarii empirice - disponibile oricnd - vor completa impresiile mele clinice.
Terapeutul
n analiza: Relatii cu obiecte
Un factor central n analiza terapeutilor este aparitia acelorasi motive emotionale care stau la baza alegerii vocationale a analizandului. Astfel, apar aceleasi relatii cu obiecte si se stabileste o lume a oglinzilor, identificarilor si comparatiilor. Dilema faptului de a fi o persoana care ofera ajutor sau nevoia de a primi ajutor, de a fi terapeut sau pacient este omniprezenta. A trata sau a fi n tratament, a oferi si a primi pot fi, n mod inconstient, puse pe picior de egalitate. n unele dintre cazuri, neajutorarea si dorinta de a fi ajutat pot fi experimentate doar ca proiectate asupra unui "altul", n timp ce terapeutul adera la o forma de putere si control. Acest lucru poate fi vazut cel mai clar atunci cnd un terapeut intra n prima analiza sau o prima terapie serioasa, dupa ctiva ani, timp n care i-a tratat pe altii. O astfel de analiza se poate dovedi a fi foarte dureroasa, pentru ca succesul ei depinde de "ntoarcerea proiectatului", de recapatarea nevoilor de dependenta nega te, de scuturarea imaginii de sine prea ncrezatoare. Un exemplu evident: analizandul meu vine trziu la sedinta, explicnd ca a trebuit sa extinda sedinta propriului pacient, care "are nevoie mult mai mult de terapie". n cazuri extreme, lovitura narcisica a recunoasterii faptului de a avea nevoie de ajutor poate conduce la o reactie terapeutica negativa.
305
Un alt model este prezent atunci cnd un analizand alege sa fie format ca psihoterapeut ca raspuns al unei analize de succes. n principiu, aceasta ar putea sa fie o succesiune mult mai promitatoare, desi ramn multe ntrebari: S-a trecut peste identificarea cu analistul? Sunt fanteziile de idealizare nca active? Poate viitorul terapeut sa dezvolte o identitate autonoma, diferita de dorinta de a "deveni terapeutul cuiva"? Gabbard (1995) descrie terapeutii-analizanzi care tnjesc att dupa atentia pacientilor lor (de exemplu: folosesc interpretarile transferentiale n mod excesiv), ct si a analistilor lor, spernd sa fie adorati si idealizati ca o compensatie a carentelor din copilarie. La cealalta extrema, sugereaza el, terapeutii care au supravietuit unor situatii adverse n timpul copilariei, ncercnd sa satisfaca dorintele narcisice ale celorlalti, ar putea repeta aceasta solutie att cu pacientii lor, ct si cu analistii. Isaacs-Elmhirst (1982-83) da cteva exemple de astfel de modele repetate. n unul dintre ele, analizandul ei raporteaza un vis n care figura lui Elmhirst este mbinata cu cea a unuia dintre pacientii sai. Figura combinata reprezenta un copil bolnav, n timp ce visatorul aparea ca un adult de ncredere. Reaparitia acelorasi relatii cu obiect n transferul analizandului asupra noastra si n contratransferul sau asupra pacientilor nu este, oricum, limitata la ecuatii directe. Conexiuni si mai complexe pot fi ntelese cu ajutorul conceptualizarii lui Ogden (1983):toata relatia cu obiect bipolara este internalizata si subiectul poate alterna ntre un pol ("sinele" din copilarie) sau celalalt ("obiect" al copilariei), n timp ce activeaza oricare dintre aceste roluri complementare prin identificare proiectiva. Unul dintre pacientii mei, femeie, fusese anterior n terapie de doua ori, experimentnd grade diferite de dezamagire, simtind ca nu se raspundea suficient nevoilor sale. n ciuda durerii cOl).stienteintense, multe dintre sedintele noastre erau dominate de lungile ei monologuri, pe care eu le-am interpretat ca pe un blocaj inconstient al oricarei sanse de a primi, legate de intensele frici de respingere. Se descria ca foarte dedicata pacientilor ei si facnd eforturi fara sfrsit de a le ntlJlpina nevoile. Le mpartasea acestora, de asemenea, multe detalii legate de viata ei personala si era dezamagita de faptul ca eu evitam astfel de dezvaluiri. Am simtit ca i invidia pe pacientii ei pentru caldura pe care o primeau din partea ei, pe care ea o cauta continuu n terapeutii ei, niciodata simtindu-se multumita. , , Acest model mi-a amintit de unele aspecte ale relatiei Freud-Ferenczi. Ferenczi a ncercat (prin "tehnica relaxarii" si a analizei reciproce) sa le ofere pacientilor sai caldura si deschiderea care a considerat el ca i lipseau
306
J.D.
lui Freud (Balint, 1969;Berman, 1996, 1999;Ferenczi, 1988;Haynal, 1988). Ferenczi (1933) si-a criticat stagiile timpurii ale propriei munci ("tehnica activa", care punea accent pe autoritate si abstinenta) si a interpretat-o ca legata de identificarea cu agresorul, posibil, de asemenea, propria identificare cu Freud ca agresor. Astfel de tendinte apar, de asemenea, n analizanzii terapeuti. Analizandul poate aplica anonimitate analitica si nondirectivitatea n sarcinile profesionale n care sunt ineficienti de exemplu supervizarea studentilor sau gestionarea unei crize ntr-o institutie psihiatrica. Isaac-Elmhirst (1982-1983) da un alt exemplu: ea ntrzie la o sedinta analitica si, ca urmare, analizandul ei ntrzie la o sedinta cu pacientul lui. Unii analizanzi evita sa vorbeasca n analiza despre pacientii lor, din anxietatea legata de competitie sau de a nu fi judecati. Altii pot sa si exprime n mod inconstient propriile conflicte prin descrierea pacientilor. Spre deosebire de Gabbard (1995), eu nu interpretez acest lucru ca rezistenta, ci mai degraba ca pe un mesaj valoros. Argumentele constiente pot fi un apel la supervizare. Daca analistul raspunde n mare parte ca supervizor (concentrndu-se asupra tratementului specific descris), aceasta poate conduce la compromiterea ntregului scop analitic, care cere conectarea unor astfel de continuturi la propria viata interioara si la transferul analizandului. Cu toate acestea, folosirea de catre analizandul-terapeut a abordarii analistului poate avea, n orice caz, o valoare intrinseca de -supervizare, la fel cum cineva poate "mprumuta" experiente de supervizare pentru scopuri interioare care sunt fundamental terapeutice. (Pentru un exemplu detaliat, vezi Berman, 2000a, p. 283-284.) Conexiunea poate fi uneori constienta, ca n exemplul urmator. Analizandul meu povesteste un vis, n care un pacient pe care l-a intervievat odata si pe care nu l-a acceptat pentru tratament, date fiind furia si amaraciunea de nesuportat, revine n clinica sa. Eu comentez prin aceea ca, n vis, pacientul s-a ntors. Analizandul meu ma ntrerupe nsa: "Nu ncurajati aceste sentimente sa se ntoarca aici!" Comparatii facute n mod constient de catre analizanzi ntre procesul analitic n care se afla si procesele de tratament ale pacientilor lor pot avea att o influenta inhibitorie, ct si una ncurajatoare: "Atunci cnd am auzit ca v-ati casatorit, m-am simtit ranita pentru ca nu mi-ati spus. Apoi am realizat ca nici eu nu le-am spus pacientilor mei cnd m-am casatorit, deci cum as putea sa ma plng?" Aici, identificarea cu mine, colegul, blocheaza nevoile de dependenta si fanteziile transferentiale sa se apropie de constiinta.
307
dere psihologica si flexibiliate: "Sunt frust ata atunci cnd nu spuneti n alt exemplu, o comparatie conduce t1eptatla o mai mare patrunnimic. Supervizorul meu mi-a spus ca treb~ie sa spun ceva pacientului meu n fiec~re sedinta. Pe de alta parte, m~r cu borderline, care mi cere acest lucru. Imi aduc aminte de pacienta re~lizez ct de ambivalent este stie doar lucruri bune". ntotdeauna sa stie ce gndesc despre ea, drr stiu ca, de fapt, doreste sa n alte momente, analizandul se poate t anspune n imaginea lui! ei de sine ca terapeut drept o salvare din vu erabilitatea de a fi pacient. De exemplu, comentez tendinta analizandu ui meu de a discredita interpretarile mele. El spune ca acest lucru este l gat de nevoia lui de control ca terapeut si a muncii lui cu un candidat supervizare asupra nevoii
A
de control a candidatului n supervizare. li dau astfel seama de viteza ntr-adevar, i-au permis sa recapete controlul. de deplasare a identitatilor - analizand, t,rapeut, supervizor - si ca, Fluiditatea de identitati ce se deplaseazr n ~irectia opusa apare n urmatoarea situatie descrisa de un analiza d: "In mijlocul sedintei de terapie, pacienta mea mi-a spus ca prietena e cea mai buna este n terapie '. ntr-o fractiune de secunda, cu dumneavoastra. Am devenit foarte ca , m-am transformat din terapeut n pacient"
Descoperirea unei lumi noi sau un rit Ide initiere?

Pentru analizanzii care nu sunt profesii nisti n sanatatea mintala, analiza poate fi o experienta unica, fara pr cedent, complet diferita de lumea lor familiara. Acestia nvata un l'mbaj nou, adopta o noua perspectiva asupra vietii. Acest lucru poat fi dificil, dar si foarte interesant. Analistul poate fi singurul reprezen ant actual (n afara de figuri memorabile ca Freud sau analistii din lite atura ori cinema) al acestei lumi noi. n schimb, analizanzii colegi pot experi menta analiza ca pe un rit rimentata ca parte a personalitatii lor. Studii, munca, analiza, uneori chiar deviata sociala sunt toate parti ale aceluiasi a~t ales-o, o lume acum expesi initiere hotartor ntr-o lume pe care ei t integrativ. Acelasi discurs domina diferite segmente ale acestui universl. Analistul poate fi un model a cuiva. In domeniul nostru, nimic nu poa e fi pur profesional. Totusi, analistul este doar (sau dintre multii rep ezentanti bine cunoscuti pentru iI;ternalizare unul imitare?) n identi~atea profesionala-personala ai aceleiasi lumi. -
308
Aceasta situatie implica diferentieri si comparatii (Heimann, 1954). Transferul poate fi diferent' at ntre analist si un supervizor important: "Atunci cnd ma simt depr mat, mai bine ma ntlnesc cu supervizorul meu; este mai usor pentru . e sa gasesc alinare emotionala la o femeie". Se pot ntlni fantezii de a . n analiza cu un profesor sau cu un supervizor, care poate fi prieten 1 analistului sau al analizandului (Berman, 1985). Dorinte nemplinite u analistul unuia pot fi atinse prin deplasari de transferuri. De exemplu, analizand a facut eforturi sustinute pentru n ncercarea de a interpret aceasta dorinta, mi-am dat seama ca aceasta a ma mobiliza ntr-o "aliantv masculina" mpotriva mamei meu i-a preera mplinita cu un supervi or (barbat), caruia analizandul sale si a sotiei. zentat o pacienta extrem Ide rezistenta care i deranja pe amndoi (Berman, 1988). n vreme am putea evenltual initial ar fi de a trata asemenea diferente ca rezistenta, ce raspunsul nqstru sa le folosim pentru a ntelege transferul mai bine ncluzndu-i ram)Hile bifurcate extraanalitice. O ncercare de le da analizandul poate-fi, rea ngusta si ne poate conduce n directii gresite (Berman, 2001). a baza toata munca de anal'za si munca, raspunsurile directe"pachet de Atitudinea fata noastrlanalitica pe tradusa printr-un pe care ni asteptari" inevitabil, devin evidenta n momente de criza. Daca analiza este experimentata ca bloc j, aceasta conduce la ndoieli cu privire la alegerea vocationala a unei persoane: "Daca eu nu pot fi ajutat, cum pot sa i ajut pe altii?" Colegul alizand nu are optiunea, disponibila celorlalti analizanzi, de a se retr ge din "noua lume" n "lumea veche", mai sigura si mai familiara. Sa cuzi analistul este si mai greu, pentru ca a-l pune pe analistul cuiva la pamnt nseamna cu necesitate si a pune la pamnt multi alti colegi ca1e l! o apreciaza. Acest lucru poate sa atraga dupa sine fantezia de a fi cppilul din "Hainele noi ale mparatului" o pozitie stinghera si nspalmntatoare. O alta solutie este devalfrizarea de sine masocrusta. Un coleg anali-
zand remarca: de a deveni ~rogresezi n analiza, aceasta dovedeste ca alegerea mea "Daca nu f,sihoterapeut dinamic a fost gresita. Daca pacientii mei mi spun ca i jut, iar colegii ma respecta, aceasta nseamna ca reusesc sa i nsel pe toti Sunt cu adevarat un impostor". Toate acestea pot fi vaz te ca expresii ale unei cerinte de confirmare din partea analistului, dar ot sa comunice si o experienta mai adnca si mult mai dureroasa. Cun asterea profesionala poate fi folosita pentru o auto diagnostic are nemiloasa: "Daca spuneti ca am o dificultate n a avea ncredere n oricine, aceasta nseamna ca sunt paranoic". Aici
I I
309
diagnosticul este n mod furios proiectat asupra mea. (Gabbard [1995] vorbeste despre frica terapeutilor de a nu a avea o baza psihotica.) n alt caz, fara proiectie: "Ma identific cu toate semnele pe care Kernberg le listeaza pentru pacienti cu borderline". Conotatia este ca analiza nu poate sa ajute n cazuri de patologie att de severa. n acest caz, un Eu ideat perfectionist era evident. Continuturile sale erau noi (integrare, insight, contact cu afectele, evitarea diferentierii), dar perfectiunea ceruta si deprecierea constanta de sine n esecul de a o atinge semanau cu atitudinile parintilor Cuprivire la alte idealuri din copilaria analizandului (responsabilitate, onestitate, constiinciozitate, moralitate). n lumea interioara a analizandului erau doua miezuri ale cerintelor Supra eului, "Supraeu profesional" si "Supraeu familial", cu contraste care-l faceau sa fie "sclav la doi stapni" ntr-o actiune fara nici o sansa. Exprimarea anumitor asociatii dezavua valorile de familie care cautau sa evite brfa si calomnia, n timp ce a le mentine nsemna esuarea n idealurile profesionale de a fi deschis si nondefensiv. La fel cum o experienta de esec n analiza poate conduce la gndul de a abandona profesia, esecurile profesionale strnesc un impuls de a abandona analiza. Nereusita la un examen de certificare, a fi respins de la o slujba, numarul mic de recomandari, respingerea de la un institut - toate pot trezi o fantezie a "usii nchise n nas". Analistul poate fi vazut n mod inconstient ca responsabil pentru cariera cuiva. n acest caz, pot exista mai multe variante: furie asupra analistului care nu ajuta ndeajuns; ngrijorarea ca analistul este justificarea pentru ceea ce s-a ntmplat sau poate chiar a influentat acel lucru CStiu ca institutia dumneavoastra nu ntocmeste rapoarte, dar e posibil ca dezamagirea dumneavoastra n ceea ce ma priveste sa fi ajuns la urechile unor membri din comisia de admitere?"); frica de a nu dezamagi analistut care poate sa se rusineze Cuanalizandut sau poate fi ngrijorat de a nu fi vazut ca responsabil de catre colegi; si ntelegerea faptului ca analistul va investi acum mai mult n "copii de succes" care i vor glorifica numele prin mplinirile lor. Trecnd acum la partea de contra transfer, trebuie ~a spun ca aceste frici pot sa nu fie nefondate. Analiza colegilor este condusa ntr-un "acvariu" (Gitelson, 1954). "Contratransferul indirect", legat de nfatisarea imaginata a celorlalti (Racker, 1968t poate fi puternic. Uneori, analizanzii ne stimuleaza anxietatile n mod direct, mentionnd rapoarte ostile despre munca noastra unor colegi distinsi. Dar si fara provocari, putem fi deranjati de gnduri ca: "Cum vorbeste despre mine cu X si Y?" Atunci cnd unul dintre analizanzii nostri nu este admis n institutul nostru, ne putem ntreba daca acesta transmite o evaluare negativa a
310
J.D. Geller, J.c. Norcross, D.E. Orlinsky .
muncii noastre. Tendinta de a acuza terapeutii pentru problemele pacientilor este frumos portretizata de catre Ekstein, Wallerstein si Mandelbaum (1959). Atunci cnd un analizand care este un coleg decide sa termine terapia unilateral, durerea de ne evitat a unei astfel de respingeri poate fi nsotita de ngrijorarea: "Cum vor vedea colegii mei acest lucru?" Am putea fi tentati sa ncakam confidentialitatea si sa raspndim propria versiune asupra a ceea ce 's-a ntmplat. Faptul de a trata colegi atrage dupa sine o privire critica, evaluativa. ngrijorarea nostra profesionala este activata si, n unele momente, nu putem evita gndul: "Doamne, persoana asta va trata pe altii!" Gabbard (1995, p. 797) vorbeste despre fantezia de a "supraveghea profesia prin control analitic". Astfel de reactii pot aparea printre rnduri n interpretarile noastre, confirmnd astfel fricile cele mai puternice ale analizandului. Canalizarea unor reactii contratransferentiale importante, ntr-un mod eficient, o munca sustinuta pretind de la noi o depasire completa a acestora. Prezenta unor astfel de judecati att n mintea analistului, ct si a analizandului poate contribui la o capacitate mai mica de regresie n analize (Balint, 1954). Anumite forme de transfer - psihotic, dependent, impulsiv, pervers, seductiv, de exemplu - pot fi inhibate n mod artificial ("daca asta iese la iveala, va fi clar ca nu pot fi terapeut") si nlocuite cu dinamici nevrotic-oedipiene, mai "acceptabile".
Dimensiunea incestuoasa
Cteva dintre exemplele mele au prezentat deja elementul incestuos n analiza colegilor. De regula, n aceste analize este intens si mai larg raspndit. Analistul si analizandul nu pot crea o relatie nchisa, o lume intima care va functiona libera de spatiul tranzitional. Relatia lor este parte a unei retele complexe de trei sau patru generatii (Berman, 1985), semannd unei familii extinse sau unui trib. n genealogie, sau "arborele familiei", analistul poate fi "a doua generatie". Analistul formator care l-a analizati a analizat-o si l-a supervizat/ supervizat-o reprezinta "prima generatie". Analizandul este "a treia generatie", si daca acest analizand trateaza deja studenti sau colegi mai tineri, acestia devin "a patra generatie". Analizandul nostru poate cunoaste alti pacienti pe care i tratam, i poate cunoaste pe candidatii n supervizare, pe colegii nostri, la fel de
311
bine ca si analistii si profesorii nostri trecuti sau prezenti. Analizanzii pot deveni studenti sau candidati n supervizare ai colegilor care joaca alte roluri importante n vietile noastre afective. Un rezultat este ca multe figuri din lumea interpersonala a analizandului ne sunt direct familiare. Aceasta face sa ne fie mai dificil sa raspundem la nivelul relatiilor cu obiect interne, sa "traducem" interactiunile actuale n semnificatii inconstiente. Cunostinta actuala produce imagini vizuale concrete si raspunsuri afective existente (Jacobs, 1983). Ne putem surprinde gndindu-ne, n timp ce ascultam n timpul sedintei "Ct de corect l descrie?" sau "Cum a putut sa i scape ce este att de evident despre ea?". Putem fi mult mai sensibili la patologia care l face pe analizandul nostru sa se ndragosteasca de o persoana pe care noi o dispretuim si putem fi mai toleranti atunci cnd este vorba de o persoana la care tinem. ntr-un mod paralel, atunci cnd un analizand, care este si fizician, ne vorbeste despre o disputa profesionala, este mai usor pentru noi lIsa traducem" continuturile confruntarii n semnificatia lor mai adnca, fundamentala. n schimb, un analizand care este psiholog dezbate probleme care sunt mai aproape de inima noastra. Atunci cnd analizanzii stiu ca suntem familiarizati cu persoane din viata lor, vorbesc despre acestea cu prudenta si sunt adesea ngrijorati ca am putea sa ne identificam cu astfel de persoane mai mult dect cu experienta analizandului n ceea ce i priveste. Aceasta situatie poate, de asemenea, sa le nfricoseze pe acele persoane care devin preocupate de modul n care sunt prezentate n analiza. "Trebuie ca X ma brfeste pe canapeaua ta", mi s-a spus de cteva ori. Analizandul poate sa aiba o atitudine precauta fata de anumite persoane, o data ce acestia au aflat cine i este analist. Experienta ar putea pierde din spontaneitate n relatii semnificative - un pret greu pentru analiza. O alta solutie pe care o pot alege prietenii analizandului e sa i ceara sa pastreze anumite secrete fata de noi. Asemenea cerinte creeaza conflicte de loialitate si mpova.reaza libertatea asociativ~. Pot fi vazute ca ncercari de sabotare a analizei. Analizanzii difera n gradul n are accepta sa onoreze asemenea cerinte. A face astfel de aliante poate sa constituie un mod pe care analizandul l gaseste pentru a evita expunerea totala. ntr-un fel similar, ascunderea, pentru a proteja, numelor indivizilor mentionati poate conduce la ezitarea analizandului. Ct de demn de ncredere este analistul, ct de solide sunt limitele, poate analistul sa raspunda terapeutic sau va fi tentati a sa abuzeze de analiza pentru a-si satisface curiozitatea personala? Acceptnd stilul misterios al "cuiva
312
I.D. Geller,
~.c. orcross, N
D.E. Orlinsky
anume" poate indica evitarea confruntarii unui nivel adnc nradacinat de nencredere. spunem ca ne asumam un risc real de a Nici nu mai este nevoie fi mpinsi de curiozitatea no~stra spre a fi excesiv de intruzivi. Mentinerea limitelor nu este ntotdeau~a un putem u9or. Atunci mai trziu persoana de comentarii citate pe canap,ea, lucru sa ntlnim cnd suntem raniti citata 9i sa ne vedem incapabili de a clarifica lucrurile n mod deschis. Faptul de a trata 'colegi ne f~ce mai singuratici 9i mai vulnerabili. Un alt rezultat al situatiei incestuoase este ca analizandul este cople9it de informatii 9i impresii legate de personalitatea, viata 9i functionarea
I
n contexte profesio~ale d~ferite ale analistului. Gradul de cople9ire depinde de extinderea sUf.rapunerilor n cercurile profesionale ale analistului 9i analizandulu~, dar depinde 9i9i indiscretia,analizandului. Acestea creeaza un continuam. Curiozitatea de nevoile la un pol, pot lupta mpotriva de contro~, o frica expunerea dintr-o singura parte, reflecta o nevoie umilirii cafzate de de a nu fi luat prin surprindere, o uneo.ri o nfatuare s~u preocp-pari ~~p~ndente: Polul opus, 1se comumca domrnat de "a oferI o urech~ surda 91de cerrnta de a nu .defensiv, e~te n majoritatea anumite aspecte. cazurilor, t:ormatia disponibila este vasta. Expunerea extensiva are un impact fo1rte diferit n comparatie cu expunerea ocablocheazacare are asociativ, .Eat fiind sentimentul de vinovatie legat de zionala, cursul loc n ori~~ analiza. Poate crea inhibitii constante 9i cunoa9terea "secretelor adufe n prim-plan, n absenta unui n fantezie. Aceste secrete sunt rar intetzise" 9i elaborarea lor excesiva mesaj clar din partea analistului care ~a ncurajeze exprimarea lor. Sa ne aducem aminte ntrebarea retorica ~ lui Klauber (1981, p. 212): "Este potrivit sa familie 9i viata privata sau chiar despre prezenta loviturilor severe pe te porti ca 9i cum pacientut. are nici o cuno9tinta legata de propria nu care ti le-a dat 9i anxietate, fu-ezescdispret 9i admiratie, frici 9i sperante, aprind invidie soarta?". POlve9tileabsorbite confirma n mod constant amplificnd att fanteziile transferentiale con9tiente, ct 9i pe cele incon9tiente.
I
r.
imagine a atitudinii genera e (transferentiale) a analistului cu privire la comunitate a profesionala, c legi 9i studenti. Acest portret capata semniPlecnd de la pove9tileidespre analist, analizandul cristalizeaza o mentul direct al analistului interactiunea lor. Urmnd perspectiva lui Racker (1968), conform ca eia transferul este ntotdeauna reactiv la ficatie pentru contra transferulanalizand; ntmai putin semnificativaipoteza. Atitudinea analistului, utem sa mai adaugam o dect comporta-
313
generala a analistului, desi nu este experimentata la prima mna n sedinte, trezeste, de asemenea, sentimente de transfer. Acestea ncorporeaza elemente din lumea unica, interioara a analizandului. De exemplu, o analizanda a raspuns n particular - plecnd de la tot ceea ce auzise despre mine - imaginii mele ca persoana independenta si sfidatoare la adresa autoritatii. S-a identificat cu aceasta trasatura care i-a ncurajat exprimarea propriei rebeliuni, dar i-a strnit si anxietate. Sunt eu, analistul ei, n pericol? Se expune ea la pericole urmnd pasii mei? Un alt analizand a raspuns mai mult implicarii mele active n multe aspecte profesionale, lucrarilor mele si conferintelor publice. Aceasta a contrastat adnc cu pasivitatea lui, cu frica lui de expunere la umilinta. Pe la nceputul analizei, acest contrast l-a lasat fara speranta: Nu as putea niciodata sa l nteleg. Mai trziu, ambitia sa a fost trezita; a devenit proeminenta o dorinta de "a iesi din umbra" si de a-si afirma cu putere prezenta la fel ca mine. Un al treilea analizand, care era extFem de sensibil la tendinta mea de a deveni un mentor al ncepatorilor promitatori, a dorit ca eu sa pot juca un astfel de rol pentru ea, dar se temea ca acest lucru ar fi lipsit de orice speranta att date fiind limitele analizei (simtea ca i se oferise capatul scurt al batului, latura mea inhibata si formala), ct si pentru ca am ajuns sa vad ct de perturbata era. n toate aceste cazuri, portretul oglindit de analizanzi a fost destul de realist si nu putea n nici un fel sa fie definit ca o distorsiune. Cu toate acestea, imaginile au diferit si fiecare era mai vizibil influentat de cadrul familial al analizandului, de experientele de viata si dinamicile sale. Doar atunci cnd verbalizarea unor astfel de impresii este ncurajata la modul serios - doar atunci cnd lucram asupra lor n mod nondefensiv si depasim teama de privirea inteligenta a analizanzilor nostri - putem atinge cu adevarat nevoile intrapsihice si conflictele implicate. Pe tot parcursul drumului, putem nvata lucruri noi, importante despre noi nsine.
Analizandul ca terapeut si supervizor al analistului

Searles (1979) sugereraza ca un impuls terapeutic al pacientului catre terapeut este general prezent, ca o consecinta a nevoii copilului de a-si trata parintii de lipsuri si limitari. El accentueaza ca aceasta tendinta nu este specifica doar pacientilor terapeuti. Cred nsa -ca radacinile mai
314
adnci ale alegerii de a deveni terapeut garanteaza intensitatea acestui motiv n analiza terapeutilor. n plus, cunostintele detaliate pe care analizandul coleg le poate avea despre analist si sensibilitatea la diagnostic cultivata prin formare permit acestui analizand sa identifice chiar cu si mai mare precizie calciullui Ahile al analistului. Trebuie sa ne amintim rezultatul lui Shapiro (1976), conform caruia majoritatea analistilor din studiul sau, care erau nemultumiti de rezultatul propriilor analize, au atribuit aceasta dificultate calitatilor personale sau conflictelor terapeutilor lor. a analizanda pe care am tratat-o cnd eram nca singur mi-a spus odata: "Tocmai pentru ca nu aveti copii va transformati studentii n propriii copii. Trebuie ca preferati copiii intelectualizati copiilor n carne si oase". Experienta imediata acestei afirmatii a fost de a ma simti insultat si ranit. Aceasta a fost urmata de un impuls de a interpreta comentariul ei ca rezistenta, ca o evitare a propriilor conflicte. Cu toate acestea, am realizat repede ca acest impuls era justificator si defensiv. Am remarcat si ca tonul ei era ndurerat, si nu ostil. Si, mai mult dect orice, am stiut ca urmarea ceva, iar cuvntul "a prefera" era departe de ncarcatura actuala de emotii conflictuale cu care m-a mpovarat subiectul. n cele din urma, am interpretat frica sa ca propriile dificultati ma vor mpiedica sa o ajut sa si rezolve propriile conflicte n ceea ce privea maternitatea. Fara a confirma sau nega interpretarea sa, am lasat-o sa simta ca dorinta ei de a ma ajuta era legitima si ca puteam sa i percep elementul empatic, combinat cu dorinta ei de a ma transforma ntr-un analist mai bun n propriul interes. Searles comenteaza ca dificultate a parintelui n a aprecia dorinta copilului de a-l "vindeca" drept legitima si benigna vine din faptul ca aude vocea copilului ca o voce parentala mustratoare. Ideea ca pacientul este terapeut sporeste pericolul la care este expus analistul. n portretul pe care l-am formulat, raspunsul meu initial pe care l-am dat analizandei mele a fost ca si cum raspunde am unei figuri parentale. Comentariul ei era apropiat de comentariile pe care propriul analist le tot facea n aceeasi perioada. Agresiunea mea a rezultat din senzatia de a ma simti sub focul ncrucisat a doi parinti critici. S-a disipat nsa atunci cnd am recunoscut sursa foarte diferita a comentariului pacientei mele. Isaacs-Elmhirst (1982-83) ofera o viziune kleiniana asupra aceleiasi fantezii de reversiune. Daca n multe analize analizanzii sunt perceputi contratransferential ca obiecte interioare distruse ale analistului, analizandul coleg poate fi vazut mai exact ca un parinte care a fost distrus
315
si a devenit un copil neajutorat. Oricum, este uimitor ca articolul ei, care interpreteaza extraordinar fanteziile activate n analiza colegilor, nu exploreaza posibilitatea ca astfel de analizanzi pot sa recunoasca n mod real raul interior al analistului. O discutie paralela: putem fi de acord cu Langs (1979) si cu altii ca fiecare analizand este supervizorul nostru, care ne nvata mai mult dect oricine altcineva despre impactul interventiilor noastre. Majoritatea analizanzilor o fac implicit. Ana1izanzii colegi pot adopta un rol de supervizor mult mai explicit. Fie ca l verbalizeaza sau nu (binenteles, lucrurile merg mult usor cnd raspunsurile sunt verbalizate), ei pot sa evalueze interventiile analistului n comparatie cu standarde intemalizate n timpul formarii, plecnd de la indentificarea cu profesori, supervizori si carti. Acest avantaj implica un risc paradoxal. Prin asumarea unei pozitii supervizoare, analizandul poate deveni un "supervizor" mai putin eficient. Partea competitiva, critica a acestei pozitii (Gabbard [1995] vorbeste chiar despre dispret si devalorizare) i reduce autenticitate a emotionala si l mpinge pe analist ntr-un colt defensiv. De exemplu, atunci cnd un analizand mi spune spontan ca "n ultimele cteva minute ma simt foarte izolat", tind sa mi reexaminez ultima interventie, de dinaintea acestei faze. Daca observ ca a fost mai degraba o interpretare intelectuala, i pot oferi analizandului ipoteza ca interpretarea mea poate sa fi fost cea care sa l fi_ndepartat si pot explora mpreuna cu el reactia lui emotionala. Daca, pe de alta parte, un analizand terapeut mi spune: "Ultima dumneavoastra interventie a fost prea intelectuala si m-a distantat", exista mai multe sanse sa ma siplt tulburat din cauza tonului lui acuzator. Poate sa aiba dreptate, de fapt, "mi-a salvat munca", dar formularea sa profesionala afirma ca este izolat acum de sentimentele de dezamagire si singuratate pe care probabil le-a trezit interventia mea stngace, greoaie. Se poate ca el sa fi reactionat la distantarea mea cu o miscare defensiva n rolul supervizorului critic care nu are nevoie de nimic. Identitatea profesionala este aici mobilizata defensiv, iar acest proc~s n sine pretinde interpretare. Cu toate acestea, pe termen lung, aceste critici ale analizanzilor devin o sursa valoroasa de stimulare n mbunatatirea abilitatilor noastre analitice! O alta discutie din aceeasi arie, pe care o voi mentiona doar pe scurt, este analiza terapeutilor de o alta orientare teoretica dect a noastra si gestionarea comentariilor lor evaluative, care pot fi bazate pe scopuri pe care nu le mpartasim n totalitate. Voi mentiona, de asemenea, doar implicatiile importante ale tratarii terapeuti10r ale caror cadre vocationale
316
J.D.
Geller, JI.C. Norcross, D.E. Orlinsky
difera ale noastre. n aceste situatii, tensiunile dintre discipline intra n moddeinevitabil n cabine~. Ca psiholog, pot sa observ un psihiatru coplesindu-ma de pe canapJa cu termeni medicali pe de cadruli similar sau un asistent social amintkdu-mi n mod triumfal care nu nteleg al lui Casement. Si acest nive~ este ntretesut, n mod natural, cu dinamici personale.
Probleme specifice aParJte n analizele de formare 1967),ne-am 1954;Bemfeld, 1962;Heimann 1954;Kairys, 1964;McLaughlin,
ncepnd cu discup?e clas'ce din anii 1950 si 1960 (de exemplu: Balint,
dat seama ct de mult inSti~tul actual- reglementarile sale, atmosfera, metodele de evaluare, politic e de raportare - este prezent n cabinet n timpul analizei candidatului IveziWallerstein, 1993).Un exemplu extrem, raportat de Lampl-de-Groo (1954) si altii sunt cazurile (n special n institutele functionnd pe ba al/ntocmirii rapoartelor II) n care anxietatea imobilizeaza analiza de form e sau o face nesincera, astfel nct doar dupa absolvirea unei a doua ana . ,e poate sa devina deschisa si productiva. Tendinta catre IIpseudon rmalitatell printre candidatii analitici a fost descrisa de Sachs (1947) si Gi elson (1954),n timp ce Balint (1954, p. 161) vorbeste despre instante de " efugiu, ne sinceritate si chiar de convenienta ipocrita". Shapiro adauga: , Analizele de formare tind sa fie palide, n n analiza n conditii de no ormarell (1976, p. 34). O trecere n revista a liter turii pe tema analizelor de formare releva comparatie cu reactiile de tr~Sfer aprinse emotional de formare si adesea ca multe dintre probleme s t comune n analizele care se ivesc n alte analize ale profesionistilor ~ sanatatea mintala: diferenta mai dramatica poate consista n compararlea ambelor grupuri n tratamentul oferit fostilor analizanzi, concluzi neaza ca asemanarile dintre psihiatrii care au participat la analiza de fi rmare analitica n timp ce erau n analiza si cei care nu au participat ( .. dintre ei aplicnd pentru aceasta ulterior) indivizilor n afara ariei ter~autice. CaIet, ntr-un studiu efectuat asupra IISunt mai uimitoare dect ~iferentelell (1982, p. 112). exista si analogii partiale alt unor impactul dinamicilor institutului. Pot Diferenta majora, binente~es, este astfel de dinamici n afara formarii analitice, atunci cnd analisfl - de exemplu - preda n cadrul programelor profesionale la trez~sc minunatul transfer dar majoritate a unor participa analizandul, strnit de institutul astfel de programe nu carE] psihanalitic si, de obicei,impa~ lor asupra analizei nu devine asa de intens.
Formarea pentru psih terapie
31 7
Dinamicile institutului au fost cercetat deja pentru mai bine de o jumatate de secol. Balint vorbe~te despre, submisivitatea fata de tratamentul dogmatic ~i autoritar, fara prea ult protest" (1948, p. 167). Bernfeld descrie cum intrarea n vigoare a ~nor legi ~ireglementari "scot viata din psihanaliza" (1962, p. 479). Kernijerg sugereaza ca "procesele de idealizare ~i o ambianta de persecutie ~fnt, practic, general ntlnite n institutele psihanalitice" (1986, p. 815).a~ociez riscurile ncerc sa atrag atentia unor asemenea idealizari ~i sa I:r munca mea, implicate de fantezia utopica universala de a "modela o lfersoana Noua" care, n cazul fals (Berman, 2006b). particular al formarii analitice, poate duce la formarea unui sine analitic Unde penetreaza dinamicile institutul.uf procesul analitic n analiza candidatilor? Un exemplu major este practicr sa joace un rol n deciziile n care se asteapta ca analistul candidatulUi "ntocmirii rapoartelor", caz superviza te, candidatului: admiterea la ~~acestei nceperea analizelor progresului absolvire. Criticismul crescut f~rmare, practici intruzive (de acesteia n majoritatea Kernberg, 1986; p. ~17) a condus la abandonarea exemplu: Kairys, 1964; institutelor psihan~litice. (Institutul din Londra politica.)o exceptie notabila, n ciuda dezbaterifor interne cu privirerealitate a ramne Cu toate acestea, a~a cum am mertionat anterior, o la aceasta nentocmirii de rapoarte de faptul ca ceea ce,lspun n analiza poatenu avea fantezii anxioase legate nu poate sa salvefe candidatii de la a ajunge n afara acesteia, influentnd evaluarea siulti~t~ii ani a fost "sa seinformal. n timp ce tendinta dominanta n statsullor ntr-un mod plaseze institutionala" (McLaughlin, 1967, p. 230), unele institute functioneaza analiza candidatilor pe de analisti POSi~'1departe de orice Aceasta nca pe sistemul atribuirii ct de mult perso ali candidatilor lor. legatura legatura analist-analizand este cruciala n influentarea succesului analizei (Kantrowitz, Katz si Paolitto, 199 ; Shapiro, 1976, p. 36). practica este extrem de problematica, dataJfiind cpncluzia pregnanta ca ntmpla atunci cnd un individ este ad is n timp_ ce el este deja n analiza cu un analist care nu este recun ,scut ca analist formator de institut. Unele institute cer structura expres ,erminarea analizei n curs se O intruziune majora n n mod formJV prin analiza personala ~i rii nceperea alteia cu un analist formator, fara a tine seama nici de sentiI '
mentele candidatului, nici de cele ale prim1:ui analist. O astfel de politica poate sa indice ca idealizarea analistilor de fprmare vine (Berman, 2000b, tatii, continuitatii si cursului natural al procesului analiticcu costul integrip. 49). Experienta dureroasa poate fi d~ficil de depa~it n analiza ulterioara.
318
Putinele studii empirice pe tema analizelor de formare nasc probleme care sunt universal valabile n procesul analitic,-n general, dar evidentiaza, de asemenea, unele caracteristici specifice. Shapiro (1976), n studiul sau asupra a 122 de absolventi ai Columbia Psychoanalytic Institute (Institutul Psihanalitic Columbia) vorbe9te despre semnificatia pentru analizand de "a se alatura, n sfr9it, analistului sau ca un coleg, colaborator sau rival" (p. 5); de "a face o aureola n jurul raspunsurilor cu privire la mediul educational 9i administrativ" (p. 13); de impactul rivalitatilor 9i presiunilor de competitie (p. 28), la fel ca de structura ierarhica (p. 30). El pune accent pe modul n care mediul, oferind un feedback vast n supervizare 9i n seminarii, poate sa faciliteze, de asemenea, dezvoltania patrunderii psihologice (p. 35). Schachter (1990, p. 478), n explorarea atitudinilor rezervate ale anali9tilor cu privire la contactul postterminare n comparatie cu potentialul beneficiu actual, noteaza avantajul candidatului analizand, care poate continua adeseori sa i contacteze pe f09tii anali9ti, fara sa trebuiasca sa ceara explicit mai mult ajutor. Martinez 9i Hoppe (1991), studiind experienta a 214 anali9ti americani, descopera ca o continuare a terapiei sau analizei cu analistul dupa postterminare este semnificativ corelata cu beneficiul perceput. Contactul ulterior de o natura colegiala sau prieteneasca este legat de experimentarea unei prezente intrapsihice n desfa9urare a analistului cuiva; iar o asemenea experienta este, la rndul ei, corelata cu beneficiul perceput. Lipsa contactului postterminare, pe de alta parte, este corelata cu o experienta mai scazuta de beneficiu. Craige (2002), care a analizat chestionarele a 121 de respondenti, toti candidati analitici americani, 9i care i-a intervievat pe 20 dintre ace9tia, a accentuat ca nu au parut a fi "o specie diferita fata de pacientii obi9nuiti" 9i ca ,,toti au prezentat faptul de a fi trecut printr-o durere emotionala semnificativa". Accentul ei pe doliul implicit n terminarea analizei 9i pe modele diferite de gestionare a acestuia conduce, ntr-adevar, n mare parte la probleme analitice univers ale, accentund rolul crucial al disponibilitatii 9i flexibilitatii analistului de a raspunde crizelor postterminale.
Colegii analizanzi: problema limitelor

n multe momente, analizandul nostru - fie ca este la formare sau nu - se ndreapta spre noi ca un coleg, cu ntrebari profesionale, idei,
cereri sau comentarii. Dilema este ct de mult sa ne marturisim afinitatea
Pa<maeea pentru pSihoimPie
"
3 19
profesionala si sa permitem exprimarea t= ceea ce noastre sau rasusor. Ar spori sau isubmina munca analiti9a replicile nu este un lucru punsurile concrete? Fiecare dintre solutii est~ problematica, fiecare fiind ncarcata la nivel contratransferential. Daca aparem putea fi experimentat ca Isemnul egalitatii ca Acest sionisti adulti, ar ca refuznd sa acceptam ~antilizare, umilire. profefapt ar putea servi nevoilor defensive:
Multi dintre noi au anume dificultati n crea ce prive~te observatiile ~icriticile analizanzilor Tentatia de a se bucurt de recompensele narcisice ai comunitatii analitice. legate de functionarea loastra ca anali~ti ~imembri inerente pozitiilor noastre de anali~ti ~i etlucatori ... se combina cu sentimentele unui lui sau ei n fiecare diJmuate ~i n a restrns, renunta la viitorul parinte care, cu puteriactiulne de analizatimpdorintelor transferentiale ale pacientului. Exista vreo ana~iza n care analistul nu este, omort departial, (Orgel, 1990, p. 9-10). se 1plineasca cel putin copii? un Lear, a~teptnd sa
I
destinul de a fi
matur poate complica efortul de a explora partile imature ale muncii Pe de ale parte, o dorinta de a accepta acest risc sever n coleg interioare alta analizandului. Personal, nu va,~alizandui caca pe un unele
I
- uneori din usa - despre datele unei conf rinte profesionale sau recodintre exemplele minore de zi cu zi, cum ar 1intrebarea unui analizand mandarea pentru o lucrare. n aceste situati~, putem aplica comentariul lui Klauber (1981, p. 212) despre analistii caJe nu raspund la felicitarile de Craciun: "Este ntelept sa fel, dect prin a1iraspunde mult de cstigat respingnd pacientul n acest ne imaginam Ci avem mai ca unui membru cnd se pune problema?" In mod similar, Etchegoyen (1991, p. 320) explica alegerea lui de a-l informa pe analiz dullui (fara sa fie ntrebat) ca un curs cu o cultura con;una, dar ia ~aliZ~dU-i motivele atunci al societatii la care analistul planuia sancapa ,te a fost anulat. la proportii mult mai mari si poate avea impact mult mai profund asupra naturii relatiei terapeutice. Un prob~ma clar este situatia n care exem lu limitelor poate aparea Oricum, trebuie sa ne amintim ca analiza coexista cu o legatura comprehensivt profesionala actuala. Pune o astfel de ncercare omnipotenta n perrcol lucrul eficient att al transferului, ct si al contratransferului? Ex~sta cteva exemple istorice Freud si Ferenczi (Berman, 1996, 1999), Klein si Paula Heimann de ncercari 1986), Fairbairn si Guntrip (n emnarile de ambele parti: (Grosskurth, "simultane" ncheiate cu sentimrnte amare personale ale lui
320
J.D. Geller,lrC. Norcross, D.E. Orlinsky
Guntrip comunica mai mlflta dezamagire publicat; Hughes, 1989).
de12treiese din ceea ce a
binatii puteafiind mi imaginef ooversiune unica rationaliza astfel munca", A~ ca sa bazate pe ncercare de a a "aliantei de de comJ
Greenson (1967) ca o astfe de alianta nu trebuie sa fie interpretata a fost pusa cu succes a EUI~u1eliberata de conflict". Gill (1982). Realizam ul ntrebarii de catre Oric~m, credinta lui mobiliznd o "sfera sub se acum n ce masura o iratiofale, semnificativ"invidia, co~petitivitatea ~i poate camufla nevoi "alia~ta" cum ar fi rationala si neconflictuala p. 797) ~i care, de fapt, recl ma o munca interpretativa asidua. Atunci cnd analistul "ntare~te a ianta", transformnd analizandul ntr-un multumire a, care stau ades~a ngropate mai n adnc" (Gabbard, 1995, student, discipol, colaborator sau partener politic (Balint, 1948), acest lucru poate sa sabotez-e pe re~tiute munca interpretativa, iar o data cu
aceasta analitic-de supervizare-politic poate conducealianta identificare de tip tot c~tigul analize~. Mai mult dect att, o la o combinata exagerata cu analist-superv~zor-mentorul ca o singura figura parentala,
nengaduind conflictului Brofesional rodnic, al identificarilor concurente sa modeleze sinele dpreros, dar unic ~i autonom al individului (Berman, 1999, 2000a). O alta problema aparutaldin transformarea analizanzilor n discipoli ~i studenti (cum ar fi fap~l de a-i invita sa le devina candidati sub procesului de separare, fie o evitare a nevoii de doliu postterminare. Novick (1997)pune ce discu. e riscul ca pe o problema majora n analizele supervizare, dupa n anali~a se va fi terminat) este fie o subminare a colegilor ~i coreleaza difi9ultatile legate de terminare cu rezultatul nefericit al unora dintre ei, incluznd numeroase cazuri reale. Pe de alta parte, continuarea colaboraIrii ar putea ntari - cum contactul postterminare pare sa ntareasca n} general- posibilitatea de a depa~i crizele postterminare (Craige, 200i), n mod'explicitinteresul ~i grija fara~i de a acel ajutor care trebuie cerp.t de a mentine (Schachter, 1990) a cere ntari prezenta intrapsihica trainica a analistului ca pe o introiectie folositoare, sa ne asumam e1vlartinez ~i Hoppe, 1991).directii. Ar trebui Trebuie plina de viata Jerios riscurile n ambele de o relatie magulitoare e mentor, prin neglijarea ~i nesocotirea scopurilor analitice. Astfel, u trebuie sa pierdem niciodata din vedere sa fimaspecte. n de POSibilf'l tea de a fi sedu~i pacientul sunt ~i ei doua doua con~tienti fiecare an a liza, "analistul ~i de o apropi~re reala sau persoane reale, cu statute a1ulte egale,'ntr-o relatie personala reala unul cu celalalt" (A. Freud, 1954t, p. 373). n cazurile discutate aici, suntem
Formarea pentru psiho~erapie-
321
de asemenea si doi profesionisti reali, de 10 competenta profesionala potential egala, ntr-un parteneriat real unul cu celalalt.
Bibliografie:
Balint, M., "On the psychoanalytic training system" n International Journal of Psychoanalysis, 29, 1948, p. 163-173 Balint, M., "Analytic training and training analrsis" n International Journal of Psychoanalysis, 35,1954, p. 157-162 Berman, E., "Incestuous elements in psychoan lytic training" n International Psychoanalytic Studies Organization Bulletin, 1985, p. 9-10 Balint, M., The basic fault, Tavistock, Londra, 19~9 of psychoanalytic supervision" n J.M. Ross ~i W.A. Myers (editori), New concepts in joint exploration of the superv~.sory relationship as an aspect psychoterapy, merican Psychiatric Press, Berman, E., "Thepsychoanalytic Washington DC, 1988 Berman, E., "On analyzing colleagues" n Conte~porary Psy~hoanalysis, 31,1995, p.521-539 Berman, E., "The Ferenczi renaissance" n Ps*hoanalytic p.391-411
Dialogues, 6, 1996,
Berman, E., "Sandor Ferenczi today: Revivtg the broken American Journal of Psychoanalysis, 59, 1999, ~. 303-313
dialectic"
Berman, E., "Psychoanalytic supervision: 81, 200ra, p. 273-290development" n International Journal of Psychoanalysis, The in~ersubjective Berman, E., "The utopian fantasy of a New Pe~son and the danger of a false analytic self" n Psychoanalytic Psychology, 112000b, p. 38-60 p.35-65 Berman, E., "Psychoanalysis and life" n PSYCrOanalytic Quarterly, 70, 2001, Bernfeld, S., "On psychoanalytic training" n PS!fchoanalytic Quarterly, 31, 1962, p.457-482 Calef, V., "An introspective on training and no*raining Psychoanalysis, 10, 1982, p. 93-114 Craige, H., "Mourning analysis: The post-termration Ekstein, anaysis" n Annual of phase" n Journal of the in the
R, Wallerstein, J. ~i Mandelbaum, A, "Countertranference
residential treatment of Association, 2002, n~. resa American Psychoanalytic children" n Psychoan lytic Study_ of the Child, 14, 1959, p.186-218
r
322

of psychoanalytic techinque, Karnac, Londra,
Etchegoyen, RH., The fundamentals

1991
Ferenczi, S., "Confusion of tongues between adults and chi1d" n International Journal of Psychoanalysis, 30, 1933, p. 225-230 Ferenczi, S., Clinical diary, Harvard University Press, Cambridge MA, 1988 Freud, A, "The widening scope of indications for psychoanalysis: Discussion" n The writings of Anna Freud, 4, International Universities Press, New York, 1954 Gabbard, G.O., "When the patient is a therapist: Special considerations in the pscyhoanalyssis of mental health prefessionals n Psychoanalytic Review, 82, 1995, p. 709-725 GiU, M.M., Analysis of transference, International Universities Press, New York,
1982
Gitelson, M., "Therapeutic problems in the analysis of the normal candidate" n International Journal of Psychoanalysis, 35,1954, p. 174-183 Greenson, RR, The technique and practice of psychoanalysis, International Universities Press, New York, 1967 Greenson, RR, "The "real" relationship between the patient and the psychoanalyst" n R Langs (editor), Classics in psychoanalytic technique, Aronson, New York, 1971 Grosskurth, P., Melanie Klein, Knopf, New York, 1986 Hamilton, V., "Truth and reality in psychoanalytic discourse" n International Journal of Psychoanalysis, 74, 1993, p. 63-79 Haynal, A, The techique at issue, Karnac, Londra, 1988 Heimann, P., "Problems of the training analysis" n International Journal of Psychoanalysis, 35, 1954, p. 163-166 Hughes, J., Reshaping the psychoanalytic domain: The work of Melanie Klein, W.RD. Fairbairn and D.W. Winnicott, University of California Press, Berkeley, 1989 Hurwitz, M.R, "The analyst, his theory, and the psychoanalytic process" n Psychoanalytic Study of the Child, 41, 1986, p. 439-446 Isaacs-Elmhirst, S., "Thoughts on countertransference (with reference to some aspects of the therapy of collegues)" n International Journal ofPsychoanalytic Psychotherapy, 9, 1982-83, p. 419-433 Jacobs, T.J., "The analyst and the patient's object world: Notes on an aspect of countertransference" n Journal of the American Psychoanalytic Association, 31, 1983, p. 619-642 Kariys, D., "The training analysis" n Psychoanalytic Quarterly, 33, 1964, p. 485-512 Kantrowitz, J.L., Katz, AL. ~iPaolitto, F., "Follow-up of psychoanalysis five to ten years after termination: III. The relation between the resolution of the tranference and the patient-analyst match" n Journal of the American Psychoanalytic Association, 38, 1990, p. 655-678
323
Kernberg, O., "Institutional problems of psychoanalytic education" n Journal of the American Psychoanalytic Association, 34, 1986, p. 799-834 Klauber, J., "Elements of the psychoanalytic relationship and their therapeutic implications" n G. Kohon (editor), The british school of psychoanalysis: The independent tradition, Free Association Press, Londra, 1981 Klumpner, G.H. t;i Frank, A., "On methods of reporting clinical material" n Journal of the American Psychoanalytic Association, 39, 1991, p. 537-551 Lacan, J., The seminar-Book I, Norton, New York, 1988 Lampl-de-Groot, J., "Problems of psychoanalytic training" n International Journal of psychoanalysis, 35, 1954, p. 184-187 Langs, R., The supervisory process, Aronson, New York, 1979 Little, M., "Countertransference and the patient's response to it" n International Journal ofpsychoanalysis, 32,1951, p. 32-40 Little, M., Transference neurosis and transference psychosis, Aronson, New York, 1981 Martinez, D. t;i Hoppe, S.K., "The analyst's own analyst: Other aspects of internalization". Prezentare la a douazeci t;it;aptea ntlnire anuala a Society for Psychotherapy Research, Snowbird, Utah, 1991 McLaughlin, F., "Addendum to a controversial proposal: Some observations on the training analysis" n Psychoanalytic Quarterly, 36, 1967, p. 230-247 Novick, J., "Termination conceivable and inconceivable" n Psychoanalytic Psychology, 14, 1997, p. 145-162 Ogden, T., "The concept of internal object relations" n International Journal of psychoanalysis, 64, 1983, p. 227-241 Orgel, S., "The future of p~ychoanalysis" n Psychoanalytic Quarterly, 69, 1990, p.1-20 Phillips, A., Winnicott, Fontana, Londra, 1988 Racker, H., Transference and countertransference, Maresfield, Londra, 1968 Sachs, H., "Observations of a training analyst" n Psychoanalytic Quarterly, 16, 1947, p. 157-168 Schachter, J., "Post-termination patient-analyst contact" n l1yternational Journal of Psychoanalysis, 71, 1990, p. 475-485 Searles, H., "The patient as a therapist to his analyst" n Countertransference and related subjects, International Universities Press, New York, 1979 Shapiro, D., "The analyst's own analysis" n Journal of the American Psychoanalytic Association, 44,1976, p. 491-509 Simon, B.,"In search of psychoanalytic technique: Perspectives from on the couch and from behind the couch" n Journal of the American Psychoanalytic Association, 41,1993, p. 1051-1082
324
Wallerstein, RS., "Between chaos and petrification: A summary of the Fifth IP A Conference of Training Analysts" n International Journal of psychoanalysis, 74,1993, p. 165-178 Winnicott, D.W., Through pediatrics to psychoanalysis, Basic Books, New York, 1958 Winnicott, D.W., Playing and reality, Penguin, Harmondsworth, 1971
Capitolul 19
Tratarea pSihoterapeutilor prinl terapie cognitiva
Exita diferente mici n terapia cognitiva ~Iterapeutilor-pacienti versus de Judith S. Beck si Andrel' C. Butler alti pacienti. Acestia au aceeasi gama de tul~urari psihiatrice sau probleme psihologice ca si pacientii obisnuiti. Teraffeutii-pacienti au acelasi gen de dificultati la lucru, acasa si n relatiile l r. Acestia au acelasi fel de gnduri automate si reactii n situatii curente Ei au acelasi tip de credinte disfunctionale cu privire la ei nsisi, la lumi e lor si la ceilalti si afiseaza aceleasi strategii disfunctionale n a nfrun a situatiile. Au acelasi gen de puncte tari si puncte slabe. Au acelasi tip de scopuri. La fel ca si pacientii nonterapeuti, terapeutii-pacienti u aceleasi cadre religioase, culturale si rasiale. Terapeutii nostri pacienti sunt barbati s~femei, n vrsta sau tineri. Ca profesionisti n sanatatea minala - psihiar' psihologi, asistenti sociali sau consilieri -, venitul lor mediu, educatir Icuprind ntre 10 sisunt mai ridicate dect cele ale cazuisticii curente. Ei si statutul social 30% din cazuistica noastra curenta si au orientari teoJetice foarte variate. Ei cauta terapie la noi, date fiind cercetarile vaste (P1este3~0 de studii, BuHer si Beck, n presa) care demonstreaza eficientj terapiei cognitive, insatisfactiile din terapiile anterioare si! sau reputatia noastra profesionala. lor Desi terapeutii-pacienti au un numar mic .~estresori specificinostri au (Kaslow, 1986; Sussman, 1995), major~atea paci~ntilor profesiei stresori nostri munca i experimenteazal Indiferent de tipurile spepacientiilegati deterapeuti (uneori considerabil ~ai intensi dect cei pe care cifice de stresori pe care i experimenteaza ~acientii, abordarea noastra de terapie cognitivista este n general aceeasi.
326
J.D. Gellerl J.c. Norcross, D.E. Orlinsky
Principii generale ale tratamentului
a tulburarii (tulburarilor) acientului si pe conceptualizare n continua evolutie a respectivului pac ent. Strategiile pe care le folosim n tratament Tratamentul terapeutic f:1 gnitivist este bazat pe o exprimare cognitiva altul si cognitive sispecific eterapeutilor-pacienti. terapiei nu sunt strategi' anumita la un principiile Despre pacient la nu variaza considerabil de~la caracteriznd lao alta si de tulburare, au fost o tulburare elaborate lucrari vaste: pe~tru depresie, vezi Beck (1995), Beck, Rush,
(1985); pentru Shaw si Emeryabuz ~e sUbF,tante, vezi Beck, Wright, Newman si si Liese (1979); pe1tru tulburari anxioase, vezi Beck Emery (1993), iar pentru tulburari qiepersonalitate, vezi Beck si Freeman (1990).
Ceea ce este comun n tia tarea a aproape tuturor pacientilor este un
accent pussipe a-i modifice aFestia sa-sisi credintele disfunctionale, sa se evalueze sa-si ajuta pe r.-ndurile rezolve problemele actuale, sa-si angajeze n comportame~te productive, sa-si nsuseasca abilitatile cognitive si comportamenttle a minimiza abilitatile (Beck, 1995). Atunci nvete stategii importante re (incluznd recidiva interpersonale) si sa cnd este prezenta o tulburfre pe Axa II, trebuie sa ne modificam adesea stilul si sa folosim o serie mai larga de strategii si tehnici, incluzndu-Ie pe cele de tip psihodinamit si experiential. Unii terapeutii-pacientil care sunt terapeuti cognitivisti (sau alti pacienti care au fost anteri0f ntr-o alta terapie cognitivista) intra n terapie, chiar daca noi le-am schimbat deja credintele la un nivel "intelectual". Acesti pacienti sunt adesea ~apabili sa se miste repede si sa nceapa lucrul la nivel "emotional", astfel nct sa si modifice credintele "de la radacina". O alta diferenta tratarea profesionistilor n sanatatea mintala este faptul ca necesita mai putina psihoeducatie. De obicei, nu este o problema atunci cnd pacie tii-terapeuti vin dintr-o orientare terapeutica diferita sau daca nu au ales ei nsisi terapia cognitiva. De multe ori este mai dificil pentru ei sa "c pere" modelul, pentru a-i ajuta sa si traduca
A
I
Tratamentul are loc n c drul unei relatii terapeutice solide, care este n general la fel de usor sau a fel de greu de stabilit cu terapeutii-pacienti ca si cu pacientii nonterape ti. Ne straduim sa fim empatici, sa acceptam, propriile concepte n termini cognitivi si viceversa. ne pese, angajndu-ne ~ctiv si deschis spre pacienti pentru posibil. sa i ajutam sa si reduca simptomatologia acuta ct de repede este a putea
327
Natura relatiei terapeutice A~a cum este cazul tuturor pacientilor, dificultatile n dezvoltarea contractului terapeutic ~ia dinamicilor de putere ale relatiei terapeutice sunt minimalizate n terapia cognitiva. Munca noastra este una de intensa colaborare. Noi oferim argumente pentru ceea ce facem. Noi verificam conceptualizarile noastre mpreuna cu pacientii. Noi decidem mpreuna probleme precum ct de des sa ne ntlnim, ct ar trebui sa dureze terapia, cum sa structuram ~edintele, pe ce probleme ar trebui sa lucram ~i n ce ordine, ce fel de "teme pentru acasa" sunt potrivite. Noi i nvatam abilitatile de care au nevoie pentru a deveni propriii terapeuti cognitivi~ti ~i ne prezentam mai mult ca "ghizi", ca parte a unei "echipe" cu pacientii, mai degraba dect ca experti (cu implicatia de superioritate de rigoare). caracteristica importanta a terapiei cognitive este obtinerea feedback-ului pacientilor no~tri, pentru a ne asigura ca suntem pe "aceea~i lungime de unda" ~imparta~im aceea~i ntelegere, ceea ce ajuta n a ne asigura ca terapia are ntr-adevar sens ~i este folositoare. Atunci cnd pacientul ncepe sa para deranjat n ~edinta, l ntrebam despre gnduriIe ~i sentimentele imediate ~i le tratam chiar atunci. n plus, cerem feedback la sfr~itul fiecarei ~edinte. Verificam daca pacientii ne-au perceput ca nentelegnd bine ceea ce au spus, sau ca facnd gre~eli, daca ceva din ceea ce am spus i-a tulburat ~idaca simt ca ar trebui sa schimbam terapia n vreun fel n ~edinta urmatoare. problema potentiala cu terapeutii pacienti (sau cu orice pacient n pozitie nalta de putere sau cu un statut nalt) se ive~te daca suntem prea diferentiali ~i i tratam diferit dect pe ceilalti pacienti. n mod similar, cum a observat ~i Bridges (1993), identificarea prea puternica cu terapeutul-pacient este una dintre capcanele nfrunta te n tratarea terapeutilor. A~adar, ne straduim sa mentinem o abordare consecventa cu toti pacientii. De exemplu, n ciuda diagnosticului lor ~i a expertizei clinice, le cerem totu~i terapeutilor-pacienti sa compl~teze formularele noastre cuprinzatoare de evaluare ~i scalele de stari saptamnale. Si, n ciuda faptului ca sunt aproape siguri ca modul lor de gndire este corect, evaluam totu~i validitatea gndurilor lor cu ace~tia, pentru a putea vedea mpreuna n ce masura perceptiile sau concluziile lor sunt corecte.
328
Dificultati in relatia lerjPeUlica
Caracteristicile esentiale ale terapiei cognitive descrise anterior ne ajuta sa evitam multe dificultati potentiale cu terapeutii-pacienti ca si cu
pacientii nonterapeuti. pac}entilor care intra n terapie cu perspective relativ pozitive asupra ter~piei lor, asupra terapeutului si ntrezarind posibilitatea de aJi ajutati, l~ este credinte negative. Cei careterapie istorie celor care ncep tratamentUl cu mai usor sa se angajeze n au o dect de relatii dificile au n mod frecvent dificultati si cu relatia terapeutica. Multi dintre acesti pacienti au tulburari sau trasaturi de Axa II si aduc aceleasi credinte disf.unctiorale n relatia terapeutica pe care le aduc n oricare alte relatii. Este, de fapt, destul de f lositor atunci cnd acelasi model de gnduri si credinte disfunctionale s iveste n relatie cu acesti pacienti. Ne ofera oportunitatea sa ne cizelam onceptualizarile si sa i ajutam sa identifice, sa evalueze si sa-si modifice cognitiile distorsionate despre relatia noastra. sau despre ei n relatie cu n i, i ajutam sa generalizeze ceea ce au nvatat, pentru a mbunatati alte re atii. Odata ce ei si-au schimbat irl:eile distorsionate despre noi, despre ei nsisi pot Acest gen de perceptii d~storsionate potpresupuneri sa nu) ia o forma ntmpla cu orice paciert. Acestea si sa (sau pot disfunctionale se specifica cu terapeutii-paciel}ti. De exemplu, ctiva dintre terapeutii nostri pacienti au crezut initial: " Terapeutul meu] va crede ca sunt un ratat daca i spun ct de fara suc es lucrez cu pacientii mei". Ca rezultat, unii dintre ei si-au redus lucr l cu noi pna n momenul n care nivelul ncrederii lor n noi a cresc t. Acelasi gen de dificultate se iveste, binenteles, si cu alti pacienti c re ne citesc incorect gndurile cu privire la problemele lor. n experie ta noastra clinica, un procentaj mai ridicat de terapeuti-pacienti vin n terapie cu ideea: "Nu ar trebui sa am aceste probleme" sau "Ar trebui st fiu capabil sa mi gestionez problemele fara ajutor". Tehnicile de terapie F0gnitiva standard, incluznd psihoeducatia, le permit dificultate apare ~tunci cnd pacientii se compara nefavorabil O alta sa raspunda aces10r gnduri. cu noi. Urmatoarea transcfiere ilustreaza cum am gestionat aceasta dificultate cu unul dintre terapeutii-pacienti.
peutul-pacient (schimbnd subiectul, atunci cnd te simti acum?teraTerapeut pare deSCU~ajat,~batut): Rachel, cum observa ca
I
Pacient (se gndeste): lista. Ingreunata. Terapeut: Ce ti trecea l1'rinminte?
Pa<marea pentru p'ihrrapie
329
importanta ca tine. Pacient: Ma gndeam ca sunt doar un telapeut "de cartier". Nu sunt Terapeut: Ei bine, eu nu at; fi de acord FU asta, dar (stabilind daca pacientul este ndeajuns de deranjat pentrr a justifica o continuare a discutiei pe acest subiect) ct de trista te sif11tin legatura cu asta? Pacient (ofteaza): Destul de trista. bui Terapeut (colectnd mai multe informatii, pentru a vedea acest ar tresa continue n aceasta directie): Ct de 1es ai gnduri de daca fel, sa te compari cu mine? Pacient: Nu t;tiu. Cred ca destul de des. Terapeut (obtinnd un raspuns are): Et;ti capabila sa raspunzi acestor d la gnduri, ce grad de obiectivitate despre c~1 e bine raspunde pacientul gnduri? Ce ti spui? Pacient: Nimic. Sunt adevarate. Terapeut: Si ce concluzie tragi despre tinh Ce ar nsemna pentru tine daca eu ai' fi mai importanta dect tine? Pacient (ofteaza): Ca nu sunt destul de u'una ... Poate ca ar trebui sa ncetez sa mai fiu terapeut.
Am folosit ahmci tehnici de terapie CO~tiVa standard pentru a ajuta pacientul sa si evalueze ideea dihotomic, conform careia daca ea nu destul de buna". Alti pacienti se compara pe ei nsisi (nefavorabil) cu noi n termeni financiari, sociali, de succes rofesional, de statut marital este "de succes" sau "importanta" ca altc~' eva, nseamna ca "nu este (familial) si asa mai departe si cred ca sunt inferiori. La nceput, n terapie, anumiti pacienti fo~osescstrategii compensatorii ahmci cnd se simt inferiori. Un terapeut-~acient,. de exemplu, ne-a pus diminuam sentimentele de inferioritate. Un .lt pacient a ncercat continuu sa ne prinda facnd greseli. Un al treilea pac ent a tinut sa ne reaminteasca ntruna legate premiile si si te.oretice, crfeZnd ca nu i se conferisera. ntrebari de toate de cercetare onorurile praf sionale care am sti cum sa i Aceste comportamente ne-au oferit oport~tatea de a le identifica si de a le modifica credintele dihotomice disfunFtionale despre superioritate si inferioritate (care le-au cauzat dificultatt si n alte relatii). O alta problema beneficii ntlnit-o 1e din terapia cognitiva si se peutii-pacienti obtinpe care amsemnificati1e ntmpla atunci cnd terapacienti. Unii dintre pacientiinunostri nont1rapeuti abordare eicu propriii acuza pe ei nsisi pentru a fi folosit fceasta sunt si auto critici cu privire la a nu fi cautat acest gen de tratqiment mai devreme, mai ales
330
dupa ce au suferit semnificativ sau cred ca altii la care tin au suferit din cauza lor. Unii pacienti (terapeuti-pacienti sau nu) au dificultati n a stabili o relatie terapeutica rezonabila din cauza problemelor de control. Ei pot sa creada: "Daca terapeutul meu detine controlul, nseamna ca sunt slab" sau "Daca l las pe terapeutul meu sa controleze terapia noastra, voi fi ranit ntr-un fel sau altul". O problema adiacenta se iveste ocazional atunci cnd terapeutii-pacienti au dreptul de a elibera retete si de automedicatie. Recomandarea noastra de a ncepe terapia cu un psihofarmacolog provoaca uneori teama n legatura cu confidentialitatea si teama de a fi controlat de o alta persoana, pe care le gestionam folosind tehnicile standard ale terapiei cognitive.
Greseli n terapie
A fi om nseamna a face invariabil greseli n tratarea pacientilor (sau ei ne percep ca facnd greseli): a ntelege gresit ceea ce au spus, a fi prea empatic sau a nu fi destul de empatic, faptul de a uita ceea ce ne-au spus deja, faptul de a sari la concluzii sau de a formula ipoteze incorecte. n timp ce ncercam sa evitam greselile, ncercam si sa le valorificam atunci cnd se ntmpla natural. Urmatoarea transcriere ilustreaza una dintre "greselile" cu un terapeut-pacient si modul n care l-am gestionat.
Pacient (ncet): Am avut o saptamna teribila. (ofteaza) Mi-a fost att de greu sa trec peste zi, n fiecare zi. (se opreste) Ma simt att de coplesit. (se opreste) Nu stiu ce este n neregula cu mine. Stiu doar ca nu mai sunt persoana care eram altadata. (se opreste) Stiu ca nu ar trebui sa ma simt asa, dar ... Terapeut (ntrerupnd, pentru a stabili ordinea de zi): Pot sa ti pun o ntrebare? Mi se pare ca o problema importanta la care trebuie sa lucram saptamna asta este sentimentul tau de coplesire. Este aceasta cea mai importanta problema? Mai sunt si alte probleme despre care vrei sa vorbesti astazi? Pacient (uitndu-se n jos, cu o voce foarte slaba): Nu stiu. Terapeut: JOM, cum te simti acum? Pacient: Nu stiu. Terapeut: Cnd te-am ntrerupt chiar acum, ce ti-a trecut prin minte? Pacient (ofteaza): O, doar ca tu ai trecut direct la treaba.
Formarea pentru psihpterapie Terapeut: Ceea ce nseamna? Pacient: Nimic, serios ... Stiu ca asta estJ ceea ce trebuie sa facem. , Terapeutul: Dar...?
331
Pacient: Nu stiu. Cred ca este irationaLiCred ca am vrut doar sa mi iau o greutate de pe suflet. Terapeut: Nu cred ca este irational. Ar~ sens. Ai vrea sa vorbesti neputem decide ce sa facem mai departe. Pacient (oftat de usurare): Suna bine. ntrerupt un timp? Iar dupa ce ti vei fi
IUl11at
si mai multe de pe suflet,
Am vazut aceasta in!eractiune ca o sclD1bare n strategie, mai degraba dect ca o "greseala". In orice caz, aceastf ne-a oferit oportunitatea de a ntari alianta terapeutica de a fi flexibil am fost n ca i-amexperienta dorintele, am avut dorinta aratndu-i 8],acientului ton cu respectat sa emotionala. Alte' "greseli" sunt totusi erori comple1e, asa cum este ilustrat cu un
'1
terapeut-pacient Ce s-a ntmplat ieri la ntIIiirea cu dr. Stone? (psihiatrul n transcrierea urmatoarf' Terapeut:
pacientului)
stii,Pacient (peoun ton enervat): saptamnii fEarte productiva. ntrevedere. trebuia sa suni la sfrsitul Nu a fost r~eGUte, nainte de (Acuza Terapeut: O, da! Ai dreptate. Trebuia sa q sun. Nu stiu ce s-a ntmplat. mi pare sincer rau. Terapeut: Trebuie sa fi fost destul de sarat pe mine. (pauza lunga)
Pacient: mai practic a tine vizita n ca ntrev~derea a fost o pierdere Ce a fost cel Stii, rau pentrufost o - faptul Vf,' de timp? Poate altceva? Pacient: (Ridica din umeri)
I
trebuia sa fac? Terapeut: Ce a nsemnat pentru tine farltul ca nu am sunat asa cum Pacient: Stii, am crezut ca pot sa contet: pe tine, iar acum stiu ca nu pot. Terapeut: Ceea ce nseamna? Pacient: Ca n mod evident tu nu ai considerat ca eram prea important.
deschis si sincer, sa identificam si sa mo~ificam o ~redinta importanta, Aceasta greseala ne-a oferit ocazia sf, prezentam scuzele n mod disfunctionala, care a interferat si cu celel<jllte relatii ale multor pacienti.
332
J.D. Gen",
1"
c. Nomoss, D.E. Odinsky
ca ei sa recunoasca faptul ca pot fi ngaduitori fata de noi si ca A gresi cu pacientii care lunt sever autocritici poate adesea sa ajute imperfectiunea nu este echiTalentul incompetentei totale. Atunci cnd vad ca noi ne acceptam gre~elile,uneori devin mai doritori sa si dezvaluie propriile imperfectiufu. Probleme concrete si conFret/psihologice cu terapeutii-pacienti Unele dificultati ntmpfate cu pacientii nu tin de credintele lor disfunctionale, dar prctic s~nt asemanatoare. Altele sunt o combinatie de concret si psihologic. D1 exemplu, unii dintre terapeutii-pacienti lor natural sau pentru ca au vatat sa faca asa, ca o functie a orientarii lor teoretice. Altii supraintel ctualizeaza dintr-un motiv psihologic; de exemplu, ei cred: "Daca vii experimenta pentru ca acesta estevoi fi supraintelectualizeaza. poafCa ei fac asta o emotie negativa, stilul coplesit". Urmatoarea tranfcriere ofera un exemplu de suprainteterapeut-paclent. lectualizare (~aproblema pr1ctica) si ilustreaza interventia asupra unui
Terapeut: Cnd te-ai simFt cel mai abatut saptamna aceasta? Pacient: Nu stiu. Starea tpea nu a variat mult. nate n sedintele anterioare): Aimod mai concret, condus de cu pacientii Terapeut (ntrebnd ntr-bl avut interactiuni negative datele adutai saptamna asta? Pacient (se gndeste): Eilbine, da. Am pacienta asta care ma suna ntotdeauna n crize, dupa sledinte, binenteles. Am avut o sedinta mai cu ceva minute saptamnii st eraa foarte enervata ca ncepusem Apropo, trebuit sa o nchei la timp. sedinta spre nceputul ntrziere, far ntotdeauna i ofer timp n flus pe parcursul acelor apeluri telefonice. Oricum, ieri mi-a lasat un mrsaj n casuta vocala spunndu-mi ca nu era sigura daca voia sa ma mai vfda, ca poate nu eram destul de experimentat pentru a o putea ajuta, ca se gndea sa se duca napoi la terapeutul ei mai n vrsta, care o ajutase att de mult n trecut si chestii de-astea. Terapeut: Cum te-ai simt't cnd ai auzit mesajul? pe care le experimenteaza). Pacient (ridica din umer," atunci cnd este ntrebat despre emotiile Terapeut: Ce ti trecea prin minte?
Formarea pentru psihoterapiePacient: Ei bine, stiam ca este o rana n~rcisica (o interpretare, gndurile sale curente). ea? Pacient: N-am avut nici un gnd specificI'
333
nu
Terapeut: Te gndeai la ceva negativ refekitor la tine? Sau referitor la
ce pacientul gndise cu adevarat): Lasa-ma s~ formulez altfel. Te gndeai Terapeut (oferind un gnd automat, car~ era opusul probabil a ceea astfel de mesaj? cumva ct de minunat era ca ea ti-a lasat Pacient: Nu! Este att de nerecunoscatoaje! Si poate ca nu am att de multa experienta ca fostul ei terapeut, dar ea nici macar nu profita de ceea Terapeut: Si nerecunostinta sa si coment riul cu privire la mai putina ce am de oferit (acestea sa simti cum? R gnduri trist, anxios? ta experienta te-au facutsuntteadevaratele sali nit, furios,automate). Pacient: Enervat. E asa de enervanta!
Folosind aceasta tehnica, putem obtinr gndurile ~i emotiile panentare, am i1dentificat o credinta imporde bun", Am verificat, prin argumente pro ~i contra, validitatea acestei credinte ~istatea la bazaam examinat punct. de faptul ca nu era "destul tanta care dupa aceea enervarii lui, ~i anJme vedere alternative, un pacient este prea deta~at n timpul ~ed' tei de terapie, tratnd prea O procesul n concreta sau concret/PSWOI()giCase ive~te n cele ce mult alta problemadetrimentul continutului cum este ilustratatunci cnd urmeaza cu un terapeut-pacient.
I
Terapeut: Si cnd sotul tau a spus: "petrfci prea mult timp la lucru. Pacient: Vad ceea ce ncerci sa faci. Ai pr s care' e situatia, acum mi urmaresti gndurile automate, iar apoi ma ei ntreba care a fost reactia mea emotionala. minte? Neglijezi copiii si pe mine", ce ti-a trecut
Pt
Terapeut: E adevarat! ... Vad ca ai prins Iodelul
co~tivist.
Terapeut: Este n regula. Daca as fi n 10 ul tau, probabil ca si eu as fi sceptic. Esti de acord sa ne ntoarcem la a completa restul modelului Pacient: sa vedem daca neaparat de aCtrd cu el. cognitiv, ca Da ... Nu ca as fipot sa ti fiu de ,jutor astazi? Pacient: Bine.
Aceasta problema distincta ocaziona ~i cu pacientii care au citit peutii-pacienti, cu toate ca apare este mai omuna n lucrul cu terafi
despre terapia cognitiva sa au mai beneficiat anterior de un astfel de tratament. 334 J.D. eeller'i'c. Norcross, D.E. Orlinsky O a treia problema concr1ta, pentru multi dintre pacientii nostri, este ngrijorare mai acut dect ltii. ncercam nsa sa aflam care le sunt ngrijorarile, sa le oferim de alii privind sistemul, pentru a i asigura n ceea ce priveste confidentiali atea, si, atunci cnd experimenteaza i aceasta confidentialitatea. Unii dintrtpacientii-terapeUti este nevoie, sa ajutam sa renunte la a gndi n terJ:tleni dezastruosi.
Mentinerea limitelor
tajele si dezavantajele trata1entul le cu terapeuti-pacienti, n terapie cu noi nainte de a ncepe pe ca~e ei pot avea din il intra discutam avanproblema, iar pacientii se s para, folosim tehnici standard cognitive pentru a-i ajuta sa identific fastre evalueze si sa-si modifice cnd apare si si revedem limitele relatiei ,sa n si dupa terapie. Dar gndurile o presupunerile disfunctionalr- Credintele tipice includ: "Terapeutul meu ar tretui sa faca orice vreau eu (indiferent daca aceasta nseamna stabilifea unei relatii duale)." mie problemele." "De vreme ce terapeutul meu nu ~iva flexibilizaregulile (cu privire "De vreme ce eu sunt inlapabill a, terapeutul ar trebui sa-mi rezolve Unii relatiilepacientiinseaia ca nu tine cu adevarat la mine." la dintre duale), nonlerapeuti mpartasesc aceleasi credinte. Mentinerea limitelor cu ~umiti pacienti este un lucru mai dificil dect cu altii. Unii (terapeuti-paci1nti sau nu) se asteapta sa fie tratati ntr-un fel anume, unii pretind sa fi1tratati corespunzator pozitiei, altii cred ca ar trebui n primul rnd sa ~e asumam un rol de protector, nu doar un roloterapeutic. O pacienta te~apeut, destatutul ei profesional. Ne-atrebuie sa tratam ntr-un fel anume) dat fiind exemplu, a considerat ca presat la acces telefonic nelimitat. ~ pacienti credorarului nostrulasi s-a asteptat sa stabilim ntrevederi care.~~ conveneau ca au dreptul un tratament special, n virtute a ~uccesul~i lor profesional sau financiar, a statutului special, data fiind suferinta or. social sau nceputul In acelasttimp, nostru cu terapeutii-pacienti, n difemod De la a altora. tratame tului altii se asteapta sa-i tratam rentiem n rezolvarea dificu~tatilor cel de supervizare, refuznd sa oferim sfaturi clar ntre rolul terape~tic si pe care le au cu propriii pacienti.
335
pacientilor.) In cazul n care intervine o pr blema, le sugeram sa caute supervizare la alti terapeuti. de exemplu, ne- u ncalce confidentialitatea (Si Un terapeut-pacient, special, ca acestia safi ntrebat cum sa l faca pe avem grij~, n mod pacientul lui sa fie mai activat comportamertal. S-a enervat atunci cnd i-am spus ca acest subiect era o problema d1esupervizare. Mai nti, am gestionat furia lui ndreptatarecunoscutnoas~ta, dat fiind ne onoram de a-i oferi ajutor. Atunci cnd a asupra ca fcercam sa "refuzul" obligatiile etice, a devenit doritor sa discute oRtiuni pentru supervizare. O cu un mai subtila si care parea ~ca a n terapie. Initial, a aparutversiune terapeut-pacient mai degraba sll sovaieaceleiasi probleme a simptomatologiei acute. In sedintele urma oare a devenit mai degraba neconcentrat si si maleabjl terapie cu unsin~Imar de probleme rapida a realizat o remisie diferite, fost concentrat a venit n n tratament ntructva vagi siatras atentia asupra aces~i lucru,ar fi marturisitlucreze. Atunci cnd i-am nesubstantiale, asupr~ 9arora si-a dorit sa planul secret. Voia sa vedem cum abordam anumite probleme, pentru a face la fel cu pacientii sai. Acest fapt a oferit opor~tatea unei discutii despre
importanta deschiderii si a colaborarii n relatia terapeutica. Am examinat ulterior, n mod cooperant, avantajele s~d~zavantajele folosirii terapiei n scopuri de formare sau supervizare. In ~lus, propriile experiente de terapie i-au furnizat o l-a ajutat sade prima rnacu despre ceea ceOricum, a fi pacient, fapt care cunoastere empatiz1ze pacientii sai. implica el a reusit sa vada ca ncercarea de a aplica Pfopriile experiente de terapie cu un supervizor i-ar aduce prohabil mult ai multe beneficii. Ocazional, a ridicat piedici semnificativ~. si ca sa devina candidati n pacientilor sai avem terapeuti-pacienti care oresc supervizarea explicita formare n cadrul sa valorizeze terapia c081ftiva si doresc sa si adesea pentru ca au ajuns institutului nostru dupa ~e si te.rmina terapia,dezvolte competenta n aceas~a abordare. Altii dores~ sa mentina o legatura cu noi si se simt speciali. Intr-un anume caz, ~ terapeut-pacient s-a simtit ndreptatit sa beneficieze dece anumitadescur1~t att "As.. crede ca ati putea sa ma integrati, de vreme o m-am consi1eratie: de bine". Gestionam relatia terapeutica, oferind o argumentare r politicilor noastre astfel de situatii la fel ca n cazul oricarui pa9ient care interpreteaza(nici un gresit fel de privilegiu) si explornd apoi reactia Pfcientului la ceea ce am spus. Astfel de discutii pot conduce la un progres tfrapeutic semnificativ, atunci cnd pacientii sunt ca.pabili sa identifice si fa modifice credinte de baza relevante, ca de sau "Daca nu ceilalti nu mi trateaza de valoare". nu ma respecta"exemplu: "Daca sunt specialr asunt lipsitntr-un fel special,
336
J.D. Geller~ J.c. Norcross, D.E. Orlinsky
Evitam faptul de a le dejeni mentori pacientilor no?tri terapeuti, penintentionat auto dezvaluirea tunci cnd este relevant (despre toate luptele tru a profesionale de-a 1 de relatie duala. Folosim, oricum, n de nostreevita totodata proble;Eelegul drumului ?i cum le-am rezolvat,mod exemplu) att terapeutilor-~acienti, ct ?i pacientilor no?tri nonterapeuti.
Probleme legate de contlratransfer

Dat fiind ca suntem oat(neni, simtim conexiuni cu pacientii no?tri. Majoritatea conexi~or gnduri negative n legatura cu un Atunci cnd recunoa?tem ca avem s~t pozitive, cteva sunt negative. pacient sau despre noi n?ine n relatie c~ un pacient, folosim instrumentele cognitive asemenea, de astfel de dificultati pentru a pe noi n?ine. Ne folosim, ne oferi noua pacientilor, pr?,babil,psihologica cu privire la modul n care cei n pielea n?ine patrunferea reactioneza. Fata d: unii ~erapeuti-p~1ier:ti, ne simtim adnc nsr~orati atunc~ c~d credem ca bunastarea pacHmtllor lor este compromIsa. Adesea sImtIm avea un impact pozitiv asu ra pacientilor lor. Ne consultam adesea cu colegii no?tri, ?i, uneori, a~1 comisia de a-i ajuta pentru discuta oblio presiune semnificativa cu toindusa psihologica, pentru aca ei sa poata perturbat profesional. gatiile noastre etice atunci 9nd consideram ca un terapeut-pacient este Uneori suntem ngrijorati (mai putin frecvent) n legatura cu ceea ce
I -
1~
terapeutii no?tri pacienti sP}m despre noi altor profesioni?ti n sanatatea mintala. Bridges (1995) desfrie credintele unor terapeuti care crescuta ?i ngrijorarile cu privire la competenta ntr-o perfectionare trateaza terapeuti-pacienti. Din nou,linstrumentele de terapie cognitiva standard (?i daca este necesar, consu11area cu un coleg) ofera verificari ale realitatii ?i ne permit sa nlaturam tmpresia de dezastru, astfel nct propriile probleme sa nu ne mpiedi~e n terapia pe care o oferim.
Rezumat
toti pacientii, dar adaptam tratamentul n functie de fiecare individ n parte. Tocmai de aceea, trat mentul pe care noi l oferim terapeutilor-pacienti, terapia cognitiva, lUCiamcel oferit pacientilor nonterapeuti. Pron de obicei, nu difera de din perspectiva unui cadru cognitiv cu blemele speciale considerate ca ar putea sa se iveasca doar n cazul
Formarea pentru psihqterapi
337
cu noi, frica de lipsa a confidentialitatii, c~utarea de relatii duale) apar si n cazul celeilalte categorii de pacienti ca ora le acordam terapie (desi terapeutilor-pacienti (cum ar fi sentimentuilor de inferioritate n relatie uneori ntr-o forma modificata). Tratamen,l nostru pentru toti pacientii este bazat pe o evaluare continua, pe o conc9ptualizare cognitiva rafinata, pe un plan de tratament bazat pe aceasta ~onceptualizare si pe stategii desemnate nu numai sa i ajute sa se nsaI1atoseasca, dar si sa i nvete
abi~itati pe care loc pot tratamentulnsisi pent~t a reduce riscul recidivei. In sfrsit, n le ca folosi ei terapeuritor-pacienti sa ne influenteze lucrul cu alti pacienti, putem spune ca mult miri frecvent se ntmpla opusul.
Bibliografie:
Beck, AT s;iEmery, G., Anxiety disorders andpho~ias: A cognitive perspective, Basic Books, New York, 1985 New York, 1990 Bech, AT. s;iFreeman, A, Cognitive therapy of pe~lsonality disorders, Guilford Press, Guilford Press, New York, 1979 Beck, AT., Rush, AJ., Shaw, B.F. si Emergy, G.r Cognitive therapy of depression, Beck, AT., Wright, F.D., Newman, c.P. si Liese, .S., Cognitive therapy of substance abuse, Guilford Press, New York, 1993 Beck, J.S., Cognitive therapy: Basics and beyond, uilford Press, New York, 1995 Bridges, N.A, "Clinical dilemmas: Therapists t eating therapists" n American Journal of Orthopsychiatry, 63(1), 1993, p. 34Bridges, N.A, "Psychotherapy with, therapists: Count~rtransference dilemas" n M.B. Sussman (editor), A perilous calling: Th hazards ofpsychotherapy practice, Wiley, New York, 1995 37, (n meta-analyses" n Journal of the NorwegiansychologicatAssociation, presa), p. 1-9 BuHer, AC. si Beck, J.5., "Cognitive ther1'py outcomes: A review of Kaslow, P.W., "Therapy with distressed psychotterapists: Special problems and
in distress: Issues, syndromes, and soluti ns in psychology,
American
Psychological Association, Washington DC, 1986, p. 187-209 chalenges" n RR Kilburg, P.E. Nathan s;iREoreson (editori), Professionals Sussman, M.B., A perilous calling: the hazards of ps!:{chotherapypractice, Wiley, New York,1995
Capitolul 20
Terapie fe~inista cu pSihoterapeuti TeraPlia egalitara si altele

de Laura S. Brown
Terapia feminista este d~ baza ce privesc munca si viziune asupra cismul tehnic cu principii 01 eorie a psihoterapIei care combinaa eclectivietii terapeutului. Aceste concepte care au ca idee de baza notiunea ca terapia este o colaborare egalitara ntre experti par sa se muleze mai bine pe lucrul cu clientii-psihotefapeuti. Multe dintre inovatiile si directiile
din terapia terapeutilor feninisti, ei insisi de existenta au personala, experientele feminista din ultfillele trei decade aflati n terapie derivat din care s-a constituit fie ca unJ pozitiva, fie ca una problematica. Ce se ntmpla nsa atunci cnd paradigma terapeutica este aceea a doi terapeuti lucrnd mpreuna, ambele parti definindu-se ca experti n procesul de schimbare, mai degraba dect sa investeasca cu precadere sau n totatilate cu putere terapeutica persoana care sta n fotoliul terapeutului? Conceptul efalitarismului este deschis interpretarii si contine multe contradictii mi teme, facnd practica terapiei feministe cu alti terapeuti foarte intereslanta. Terapeutii, la fel ca si alti clienti se prezinta n terapie cu tot setl de probleme. Terapeutii experimenteaza peutice. Terapeutii resimt consecintele traumelor si violentei interpersonale, fapt care le afect. aza ncrederea si capacitatea de a construi relatii. , schimbari si turnuri de carafter care pot submina nsesi eforturile teraAm nceput practica de llsihoterapeut din 1979 si, de la bun nceput, factori care au contribuit la o astfel de colaborare timpurie n munca mea. am lucrat cu alti profesiOnjsti n sanatatea mintala. Au existat ctiva nceput sa practic, am fost ntr-o pozitie unica, respectiv una dintre Chiar daca eram un terapert tnar si pe deasupra, din regiune si, am putinele lesbiene declarate, i terapeut neexperimentat atunci cnd mai
339
mult dect att, singura lesbiana declarata licentiata n psihologie (adica singura care putea sa accepte platirea asigurarilor). Cu toate ca n acea zona mai erau ctiva terapeuti lesbiene si homosexuali (pe atunci nedeclarati), doar putini practicau independent sau ofereau vizibil si intentional servicii comunitatii de lesbiene. Faptul ca aveam un doctorat m-a ajutat n sensul n care, ma gndesc eu acum, mi dadea un aer fals de competenta; persoane care poate s-ar fi gndit de doua ori nainte de a se lasa n grija unei tinere de 25 de ani de-abia iesita de pe bancile scolii, vaznd nsa acele doua litere magice naintea numelui, mi-au calcat totusi pragul. n anii urmatori, motivele pentru care terapeutii m-au cautat s-au schimbat ntr-o oarecare masura. Sunt binecuvntata cu o puzderie de colegi psihologi sau specialisti n alte discipline care tin de sanatatea mintala si care si-au dezvaluit de curnd orientarea sexuala, deci nu pot sa mai beneficiez de statutul ndoielnic de resursa rara si, n consecinta, supraevaluata. Mai degraba dect ca un terapeut cu vechime n comunitate, sunt perceputa acum ca o persoana nteleapta si cu experienta, a carei reputatie a fost sustinuta prin volumul mare de scrieri. n mod ironic, o data cu trecerea anilor, consiliez mai rar terapeuti, nu pentru ca as fi mai putin cautata, ci date fiind schimbarile n mine nsami si n perspectiva mea asupra rolului terapeutului pentru terapeuti. La nceput, propriile nevoi de confirmare a valorii personale au fost satisfacute partial de faptul ca ma cautau pentru terapie inclusiv colegii mei de breasla. Mai recent, mi-am dat seama ca dorintele mele de afiliere, colegialitate si participare considerabila la evenimente sociale si profesionale, fara sa-mi fac griji n privinta limitelor personale, au ntrecut dorintele initiale de confirmare. Sunt mai putin flatata de un coleg care m-ar aborda pentru tratament si, date fiind si unele. experiente dureroase, sunt si mai precauta. Asa cum sugereaza paragrafele anterioare, am fost n principal terapeut pentru alti terapeuti care se definesc ca practicieni feministi. Cei mai multi, chiar daca nu toti, sunt lesbiene sau femei t>isexuale, dar am consiliat si ctiva terapeuti heterosexuali (femei si barbati). n momentul n care scriu acest articol, doar doi dintre clientii mei activi practicau la rndul lor psihoterapia. Majoritatea clientilor mei terapeuti au fost psihologi sau au activat n domeniul social si, n plus, am mai avut si ctiva studenti la doctorat. Toti m-au solicitat pentru terapie profunda, de lunga durata, de obicei concentrndu-se pe rezolvarea violentelor interpersonale repetate din copilarie. Acest ultim factor descrie cea mai mare parte din practica mea n psihoterapie din ultimii 15 ani.
340
J.D.
Tot restul muncii mele cu alti terapeuti a fost terapie feminista. Terapia feminista, cu toate ca are o vechime de 30 de ani, nu este nca bine nteleasa de cei care nu o practica. Voi divaga putin pentru a explica pe scurt cte ceva despre teorie si practica. Pentru ca teoria terapiei feministe este de baza n problematica practicii cu alti terapeuti-clienti, aceasta explicatie l va ajuta pe cititor sa nteleaga restul capitolului.
Scurta descriere a terapiei feministe

Terapia feminista este o abordare tehnica eclectica a psihoterapiei, fundamentata pe teoriile si analizele politice feministe care si-au avut bazele n cercetarea multiculturala n domeniul psihologiei femeii si a sexului. Obiectivele urmarite de aceasta abordare rezida n a-i conduce att pe terapeut, ct si pe client spre strategii si solutii de impunere a rezistentei feministe la patriarhat, la schimbare sociala n viata personala cotidiana si n relatiile cu mediul social, emotional si politic (Brown, 1994); este elaborata n mod deliberat astfel nct sa-I transforme att pe terapeut ct si pe client. Terapia feminista necesita o dorinta continua de a se angaja cu totul ntr-un proces de schimbare si de a face asta nu ca un expert distant, ci ca un membru al unui sistem n care puterea este distribuita din ce n ce mai egal ntre terapeut si client. Paradigma feminista sustine totodata ca schimbarea individuala este putin probabila, atunci cnd nu se produc si transformari ale mediului si schimbari sociale. Practica feminista nu este definita de parametrii unei populatii cu care lucreaza terapeutul sau de ce interventii specifice foloseste acesta sau aceasta, ci de ceea ce crede el sau ea ca este de facut n terapie. Practica feminista este nsotita de structura de putere a relatiei terapeutice si de interactiune a dintre terapie si mediul social la scala mai larga. Epistemologiile terapeutului si strategiile de inducere a egalitatii n terapie sunt vazute ca fiind mai importante dect niste interventii terapeutice specifice. Terapia feminista sustine ca tranzactiile psihoterapiei, aparent private si profund personale, se ntmpla ntr-un cadru social si politic care anunta la rndul sau si transforma sau distorsioneaza ntelesurile date experientei individuale si procesului psihoterapeutic nsusi. Terapia este conceptualizata nu pur si simplu ca o relatie de vindecare discreta a indivizilor, ci si ca o experienta cu potential de transformare sociala. Terapia feminista, ca alte modele critice (Fox & Prilleltesnsky, 1977),pune la ndoiala concepte ca posibilitatea terapeutului de a fi neutru sau
Fann",ea pentru psmorcmPie
341
obiectiv si combate principiile cailor de cur:r.astere si limitarile cunostintelor primite la paradigmele pozitivist empilJice.Astfel, este deschisa unei ntregi plaje de metodologii (Ballou, intuitivesi etc.) (Brabeck & Brown, calitative, cantitative, autobiografice, 199~) cercetari (de exemplu: 1997), precum si modelelor de relatie teraPrutica ce pot diferi de multe ori radical de paradigmele standard ale psroterapiei. politica, arefeminista, renuntarea din parte~ pe aceasta analizaeventual si Terapia ca scop fiind fundamentata terapeutului, si critica a clientului, la ncercarea de ntelegere a suffrintei umane, subliniind ca fiecare viata si durere sunt doar manifestar ale proceselor unui context social mai vast. n afara de asta, terapia f minista pretinde ca fiecare experienta de viata sa fie vazuta ca valor asa, unica si influenta. Una dintre cele mai radicale inovatii ale terapi i feministe la momentul n care a fost dezvoltata pentru prima data a fost oferirea privilegiului clientului de a se constitui n expert n reI tia terapeutica. Clientii contextele ca surse specializatr de cunostinte cu a rolului ei nsisi si lasunt vazuti lor sociale. Din eauzt acestei privilegieri privire la individual si a autoritatii, simultana cu atyntia la realitatile publice si n ceea ce priveste comportamentul si transfy,rmarea dintre perspectivele politice din aceasta directie, terapia feminista mareste distanta teoretica pozitiviste si postmoderne, nesupunneu-se nici uneia. Practica feminista nsoteste ambele lumi - interioar~ comportamentului uman. ntelegerile d~a:rruca si constructivista asuplr~si exterioara - combinnd
Relatia n terapia feminista

n timp ce toate formele de psihoterapiE se cpncentreaza pe relatia unei relatii egalitare n terapie. Acest conc pt de egalitarism n terapie reflecta paradigmele de relatie survenin terapeut-client, terapia feminista a fost eX1mdin cerintele feministe de de energica n adoptarea att n terapie, ct si n afara lumii terap utice, au analizat si criticat sensurile atribuite grijii si ocrotirii (Heywa d, 1993; Noddings, 1984) si au aplicat acele critici a relatiilor schimbu ui terapeutic. Analize critice transformare radicala constructiei sociale. Mfi mult de.ct att, feministii, mai recente 1983) au condus de putere n pihoterapie (Chesler, 1972; Greenspan, ale distributiei la ncercarealde a dezvolta o paradigma pentru o relatie terapeutica egalitara si im~ortanta relatiei simbolice, la Teoriile feministe au identificat att abi~itata. care se face referire n literatura psihoterat1leutica de obicei, ca transfer
342
J.D. Geller} J.c. Norcross, D.E. Orlinsky
zi. Terapia feminista a fo t n special sensibila la felul n care componentele interne simbolic ale acceptarii iau forma prind culoare si contra transfer, ct si pe rea a interactiuniiconfmntarilor si vietii de zi cu prin semnificantii de sex, rasa, clasa sociala si cultura, care obtin din actiunile noastre si dau actiunilor noastre sens n lumea sociala. De la bun nceput, terapeutii fe .. sti s-au straduit sa dea un sens relatiei, psihoterapiei, ai carei par metri, n perceptia comuna, par sa aiba un loc neimportant in scopuri e schimbarii sociale feministe. Psihoterapia, ca alte ins tutii sociale ale patriarhatului, tinde sa nglobeze o ierarhie dominanta supunere cu o distributie inegala. Cele mai multe modele de terapie inT,estesc expertiza si autoritate ntr-o persoana, modele. Multe dintre Iera1hia puterii practica n terapie iau n discutie n acest caz terapeutul. scriefile despre si a valorii este ncastrata n aceste nevoia ca terapeutul sa gfverneze si sa contina clientul si procesul puterea si decide unilaterall structura de terapie n care terapeutul detine terapeutic, reflectnd o paradigma si limitele terapiei. Din perspectiva Puterea si instabilitatea generata de aceasta, n terapie, s-a dovedit feminista,deaceasta paradi~a terapeutii feministi, chiar fiind dezechilibrele este defectuoasa date n miezul ei. deosebit spinoasa pentn dezechilibrata. Nevoia de a astra anumite limite, dorinta de a fi de ajutor clientului si de a nu folo i clientul ca sursa de sprijin, indiferent de inerente pe care acesta nrine.n Terapia este, prin sinatura ei, o relatie profesia chiar terapiei o alre afara cabinetului nevoile proprii de durerii si a nevoilor clien lui de a aloca n mod exagerat de inegal intimitate interpersonala, ter.~eutului - toate converg spre o definita n influenta si control ale c iar si atunci cnd influenta este realitate a Pentru ca o analiza a d' amicii puterii este o problema fundamentala n teoria feminista (Brabec & Brown, 1997; Brown, 1994; Lerman, 1987), solutia la dilema relatiilor putere fel. mod explicit ca reciproca tAl e anume n terapie este o provocare teoretica esentiala pentru terapia f~minista att la nivel teoretic, ct si la nivel practic. Strategiile de a tr ta toate acestea s-au lovit des de dificultati inerente ncercarii de a uni oua ideologii destul de diferite. Prima dintre ele, feminismul politic, ve e individul ca traind ntr-un context social de importanta politica si es e preocupata de redistribuirea puterii sociale si politice. A doua, psihote apia, a fost aproape ntotdeauna apolitica si a privit transformarea vie~ilor indivizilor ca un scop n sine, fara sa se
I
concentreze pe organizareb sociala. Cu toate ca nu n mod deschis sau oarecum pozitie politicameritinere a statu-quoului. din urma reprezinta printr-o o politica de cl~;a, manifestata, aceasta
343
Egalitarismul si asimetria formeaza douf principii competitive importante, care creeazachestioneaza constructia Sl trateze din terapia feminista. Terapia feminista tensiuni n si ncearca rflatiilor distributiile de putere reale, prezente n relatie, asa cum exista a~cisi acum. n ncercarea de a terapia feminista ideala ca fiind o relatie e .alitara, cu toate ca terapeutii feministi recunosc imposibilitatea egalitatii~eraPiei feministe au cel care atinge acest scop, autorii din domeniul pure. Simplul fapt ca descris decide cnd va avea loc ntlnire a pentru terapie, pe terenul cui si n ce conditii se va desfasura (ntotdeauna deciz~ile vor fi luate si directiile trasate de terapeut) este terapeutul releva as' etria din spatele schimbului. Conceptul relatiei egalitare reprezinta o ncercare de a recunoaste absenta egalitatii, tinznd n acelasi timp pre ea ca scop final. Relatiile egalitare sunt cele astfel structurate nc sa tinda catre egalitate a de putere, n care barierele artificiale si inutil din calea egalitatii de putere sa fie nlaturate. n aceasta relatie, exista o galitate de valoare ntre participanti si de respect pentru fiecare perso na. ntr-o relatie psihoterapeutica egalitara, un scop principal este de la-iface pe clienti sa cunoasca rioase vietii lor. propriile nevoi,trebuie sa :'r0stinte ca esentiale si impesi sa pretuiasca Terapeutii nu opinii si r}locuiasca aceasta cunoastere rezona, oglindi si canaliza clientii spre pr pria dezvoltare si sa-i asiste cu propria lor autoritate, ci mai degraba S!~ foloseasca abilitatile de a -si mpiedicate de procesele si institutiile pat iarhale. n constientizarea modului nncadreaza t rapeutiipretuirea de sine sunt Aceasta imagine egalitara care cunoas~erea si prin virtute a rolului
I
satisface analiza feminista de putere, este n cesara conceperea de metode prin care aceasta este mpartita si transmi a clientului n fiecare aspect lor, ca avnd temporar o putere mai mar; n rolul respectiv. Pentru a al tranzactiei psihoterapeutice. Este, de a~emenea, important sa se gapeutului, astfel nct acea mputernicire a c 'entului sa nu devina o simpla cerinta a terapeutului sau o renuntare la ac/unea personala. Atunci cnd clientul este psihoterapeut, seasca modalitati strategiceacest impunerl fi destul de alunecos, a terade fapt poat a puterii personale depinznd de nevoile si tendintele pe care terapeutul-client le aduce n discutie. Absenta temporara a egalitatii de pute~e ntre terapeut si client este subliniata si scoasa la lumina, n practic feminista, de analiza terapeutului asupra dinamicilor de putere, at de complexe si subtile, existente n acest schimb. Acest gen de analiza necesita o atentie sporita din partea terapeutului, astfel nct sa se ment' a echilibrul delicat si sa nu se ntmple, nici chiar accidental, ca tera eutul sa dobndeasca acele puteri care sunt de obicei atribuite acelui rpl n mOduri dominante, dar
344
care sunt evitate prin metodele feministe (cum ar fi puterea de a-i defini pe ceilalti cu patologii considerndu-se pe sine ca norma). Metodologiile de obtinere a acestui echilibru difera substantial una de alta, n functie de persoana si situatie. Fiecare astfel de solutie trebuie sa tina seama att de puterea terapeutului, ct si de cea a clientului si sa confrunte n fiecare dintre ei credintele despre ce nseamna a fi si a te comporta puternic. Exemple de ase:r,neneastrategii, care sunt prefera te, chiar daca nu sunt aplicate doar de terapeutii feministi, au inclus si folosirea n mod intentionat a dezvaluirii terapeutului (Brown & Walker, 1990), dispozitia de a avea modalitati de plata flexibile (Luepnitz, 1998), si o concentrare asupra competentelpr clientului n favoarea deficientelor lui sau ei (Brown, 1994, 2000).
Atunci cnd clientul este psihoterapeut

Toate aceste concepte, subliniind practica terapiei feministe, sunt de obicei cunoscute la un nivel sau altul de catre terapeutii-clienti cu care am lucrat. Multi dintre ei mi-au citit chiar lucrarile care contin mare parte din explicatiile despre teoria terapiei feministe. Altora le este cel putin familiar sau le-a trecut pe la urechi macar notiunea ca terapia feminista se presupune a fi egalitara. Oricum, aceasta problema n sine a egalitatii n terapie este cea care a dat curs la unele dintre cele mai interesante si mai productive, precum si celor mai dureroase si mai dificile aspecte ale faptului de a fi terapeut feminist pentru alti terapeuti, fie ca erau feministi sau nu la rndullor. Terapeutii-clienti nu au avut motivatii specifice pentru a veni n terapie. Asa cum am mentionat mai devreme, clientii mei terapeuti au aceeasi gama de probleme care i afecteaza si pe restul clientilor mei. Ceea ce diferentiaza terapeutii-clienti, daca nu altceva, este gradul de rusine pe care l poarta cu privire la disconfortul lor. Aproape fiecaruia dintre ei i provoaca durere doar perceptia faptului ca dificultatile care l-au adus sau au adus-o n terapia cu mine se constituie a fi o frauda sau o dovada ca sunt doar niste impostori n rolul de terapeut. Un refren bine cunoscut l constituie: "Daca ar sti clientii mei ... ". Terapeutii maritali care nu pot sustine relatii intime, experti n tratarea incestului, care sunt ei nsisi nca prinsi n plasa traumelor sexuale din copilarie, consilieri n probleme de dependenta de alcool sau droguri, ale caror abilitati de a se mentine pe linia de plutire este greu pusa la ncercare, sau pur si simplu o varietate de depresii sau anxietate, fiecare dintre acestea este
345
perceputa de terapeuti-clienti ca O evidenta a inutilitatii profesionale. Cei mai multi dintre ace~ti clienti au ales optiunea, posibila n statul Washington, de a face o cerere prin care sa mi se restrnga dreptul de a avea nregistrari scrise ale terapiei lor cu mine. Putini dintre cei care au asigurare care le-ar plati terapia o ~i folosesc, ~i nici unul dintre cei care au acoperire administrativa pentru boala nu o utilizeaza. Problema intimitatii ~i nevoia expresa de asigurare a confidentialitatii pare sa marcheze acest grup de clienti, cel putin atunci cnd se ncepe terapia. Faptul ca am cabinetul chiar la mine acasa, astfel nct exista un potential scazut de a ntlni alti terapeuti ~i clienti ntr-o cladire de birouri, a reprezentat un plus. (Nota: n cei doi ani de cnd am nceput scrierea initiala a acestui articot m-am mutat ~i mi-am stabilit cabinetul n alta parte. Cel putin o data terapeutul client a comentat ca i-ar fi placut sa ma fi mutat ntr-o cladire multifunctionala, unde sa ~i fi avut sediul birouri specializate n orice, de la dezvoltare web la societatea locala de jazz, ~i foarte putine alte cabinete de psihoterapie.) Nu mai este nevoie sa spun ca nivelul meu de precautie n ceea ce prive~te programarea clientilor, dat fiind numarul foarte mare de suprapuneri sociale existente ntre clientii mei, este crescut cnd vine vorba de acest grup. (Pentru o discutie mai amanuntita a acestor problematici, vezi Davis, Cole & Rothblum, 1996.) Distributia puterii n terapie, care este fundamentala n practica feminista, a suferit turnuri interesante cu clientii mei terapeuti. Am realizat ca multi dintre ei i~idoresc sa mi atribuie mai multa putere dect alti clienti n general. Aici cred eu ca ~i are sursa ceea ce consider a fi o nencredere n sine universala a terapeutilor-clienti, o frica de a se pacali pe sine prin rationalizari ~i aparari. Aceasta frica pare sa conduca la cerinte de protectie fati~a, pe care le preiau ~i a .caror responsabilitate mi-o asum n procesul terapeutic. Ace~ti clienti doresc sa fie "mai clienti" ntr-un sens traditional dect multi dintre clientii mei care nu practica terapia ~i pentru care respectul pentru autonomie este de multe ori ngrijorarea majora. Gradul n care sunt idealizat<l de catre clientii psihoterapeuti pare sa fie mai mare dect cel pe care l regasesc la ceilalti clienti n general. ntr-o oarecare masura, acesta este un artefact al persoanei mele profesionale: un profesor, scriitor ~i conducator. Dar apare totodata ~i o nevoie crescuta de a avea o ncredere neconditionata n terapeutullor - cel putin n cazul majoritatii acestor clienti. n consecinta, trebuie sa fiu mai activa n a crea un spatiu de a fi pacienti pentru terapeutii-clienti. Trebuie sa recunosc cu mai multa deschidere dificultatile inerente n revelatiile despre sine, n vulnerabilitatea
346
~i n dezvoltarea relatiei transferentiale cu mine. Ma surprind marturisindu-mi propriile experiente ~i frici n terapie, n special n preajma regresiilor ~i a dependentei, mult mai frecvent cu acest grup de clienti, ca un mijloc de metacomunicare a sigurantei de a deveni tnar, mic ~i vulnerabil n prezenta mea. Ma mai surprind, de asemenea, referindu-ma mai degraba ntr-o maniera didactica la paradoxurile vulnerabilitatii; cum sa devii competent emotional, ceea ce consider a fi un sine qua non al practicii terapeuHce (Pope & Brown, 1996), este direct dependent de abilitatea fiecaruia de a fi vulnerabil ntr-o maniera potrivita, expresiv emotional ~icapabil de a renunta la control. Aceasta definitie a competentei difera radical de constructiile culturale generale ale competentei ca invulnerabilitate si abilitatea de a mentine o anumita rigiditate. Exista nsa ~i un revers al medaliei. Un numar mic, dar notabil, de terapeuti par sa fi venit n terapie la mine n cautarea unui conflict de putere. Mi-au citit lucrarile ~imi dau citate din acestea, de obicei scoase din context, n ncercarea de a ma supune dorintelor lor, dintre care multe cad n afara zonei mele de confort. Speculatiile mele din analiza ~i interpretare sunt ntmpinate ba~ocoritor, amintindu-mi n acela~i timp ca n terapia feminista clientul este expertul. (Omitnd notiunea ca-terapia feminista este un proces de expertiza mpartita!) Orice ncercare din partea mea de a conduce terapia ntr-o anumita directie a provocat dispute att n ceea ce prive~te directia, ct ~indrazneala mea de a avea autoritate.
Dileme legate de limitele terapiei

Aceste variatii privind contructia de sine n calitate de client pot fi observate cel mai u~or la terapeutii-clienti atunci cnd vine vorba de negocierea limitelor terapiei. Limitele mele ca terapeut au tins sa fie ntr-o oarecare masura flexibile. n timp ce sunt implacabila cnd vine vorba de a avea relatii sexuale sau sociale intime cu clientii mei sau fo~tii mei clienti, am avut mult timp convingerea ca terapeutii ~i clientii mpart realitati sociale ~itrebuie sa gaseasca metode sa negocieze aceste realitati fara rigititate. Acest fenomen este, cu siguranta, prezent n ora~ele sociale mici ale comunitatilor de lesbiene urbane, unde mi am ~i eu re~edinta. Terapeutii femini~ti s-au confruntat de la bun nceput cu problema intimitatii, date fiind suprapunerile inevitabile ale vietilor noastre cu ale clientilor no~tri (Berman, 1985, 1990; Brown, 1998, 1991). Organizatia nationala a terapeutilor femini9ti, Institutul de Terapie Feminista (FTI),
347
a luat n discutie ce este de facut n cazul n care un terapeut, care este clientul unui membru curent al organizatiei, aplica spre a fi membru ea nsasi. De vreme ce ntlnirile FTI cuprind un numar redus de persoane, fiind adunari intime, si unde n mod inevitabil se discuta procese personale din perspectiva didactica, unii dintre terapeuti nu se simt confortabil cu ideea de a mparti acel spatiu cu un fost client sau cu un client actual. n acelasi timp, altii, printre care ma numar si eu, au sustinut clienti terapeuti care si au, cu siguranta, locul n FTI sa li se alature. n practica mea personala, am ncercat sa realizez un echilibru ntre granitele personale si o perspectiva completa a feminismului. nca mai lucrez la asta. Cea mai mare parte a timpului am practicat de acasa. Cu toate ca sala de consultatii era separata de restul casei, clientii mei stiau unde locuiam. Pe de alta parte, ma dezvalui cu usurinta att n scrierile mele, ct si n practica terapeutica ntr-o tentativa de a exersa judecata de sine. Atunci cnd stiu ca eu si clientul meu vom lua parte mpreuna la o adunare extraterapeutica, fie o sinagoga locala pentru lesbiene sau homosexuali, fie un concert, sau o ntlnire profesionala, iau initiativa de a discuta acest aspect cu clientii pentru a sti cum sa gestionam limitele terapiei. Luam n discutie cum as putea eu sa ofer protectie din punct de vedere al confidentialitatii n lumea dinafara. De obicei, toate aceste lucruri nu sunt problematice. Problemele speciale care au aparut cu psihoterapeutii-clienti au fost n mare parte din cauza pudorii lor, iar, pe de alta parte, din cauza flexibilitatii mele limitate (ale propriilor ngradiri). Atunci cnd s-a discutat despre ntlnirile extraterapeutice, le-am comunicat clientilor mei faptul ca ei sunt cei care trebuie sa initieze un eventual contact n afara cabinetului, avnd n vedere ca doar faptul ca eu i cunosc este confidential. Pentru clientii psihoterapeuti, asta a cop-dus la niste explorari foarte folositoare din punct de vedere terapeutic privind intrepretarile asupra disconfortului pe care l-a produs oferta mea. Asfel, au aparut variatii pe tema "Nu ai vrea sa stie nimeni ca ma cunosti". Una dintre dorintele clientilor extrem de prudenti este ca nimen.i sa nu stie ca au vreo relatie cu mine, dar n acelasi timp sa fie cunoscuti public de catre mine. Au aparut probleme privind valoarea, includerea-excluderea si aparitia sub aura pozitiva de a -fi colegi. Acesti clienti au dus lupte grele pentru initierea unui contact. Pe cnd, la nceput, nu erau n stare sa o faca, dupa aceea m-au perceput ca respingatoare si rece chiar daca fiecare dintre ei a realizat ca aceasta nu era dect o proiectie izvorta din frica de ceea ce s-ar fi ntmplat n urma initierii contactuluide catre el sau ea. Cel putin unul-sau doi au devenit
1.
348
contrafobici si s-au asezat chiar lnga mine la ntlniri, ntmpinnd apoi sentimentul de anxietate izvort din faptul ca al' fi fost poate prea intruzivi (problema cu care se confruntau, cu siguranta, att n terapie, ct si n viata). A trebuit sa rezist tentatiilor de a ma constitui ca salvator prin varierea limitelor. Pentru mine este foarte important sa comunic n orice fel ca terapia este confidentiala si privata. Astfel; n ceea ce ma priveste, sa apar ca ajut clientul prin a ma oferi a fi cea care initiaza contactul n public, n acelasi timp fiind flexibila n privinta limitelor, s-ar constitui ntr-un subtext periculos la adresa confidentialitatii. Au existat, de asemenea, si dileme interesante legate de limitele individuale. Un terapeut care mi-a fost client multi ani a fost selectat la un moment dat sa ma 'asiste n cabinet, n cadrul unei organizatii profesionale. Am slabit contactul spre sfrsitul terapiei, iar persoana n cauza a continuat sa se implice din ce n ce mai mult n-asociatia profesionala respectiva. Cnd a devenit evident ca aceasta persoana era foarte probabil sa lucreze pe lnga mine pentru un anumit numar de ani, am propus sa ne ntlnim sa discutam cum sa gestionam efectele relatiei terapeutice, care, dupa cum aprecia si' HaU (1984), dureaza cu o jumatate de viata mai mult dect cea a plutoniului. Colaborarea noastra terapeutica s-a terminat ntr-o nota pozitiva reciproca. Munca noastra a fost foarte avantajoasa pentru terapeutul-client, iar eu am ajuns sa apreciez, sa admir si sa respect aceasta persoana pentru faptul de a fi demonstrat curaj, putere de patrundere din punct de vedere psihologic si putere de munca. Distanta dintre noi de peste ani a constituit pur si simplu o acceptare nerostita a stnjenelii care se reflecta n relatiile posterapeutice si, n acelasi timp, o dorinta a mea de a onora statutul de coleg al acestei persoane. Astfel, atunci cnd ne-am ntlnit, am vorbit despre cum sa gestionam faptul ca ne cunosteam de att timp si mai exact cum sa ne asiguram ca nici o influenta a tratamentului terapeutic sa nu interfereze cu noua relatie de colaborare (aceasta fiind posibila prin identificarea eventualelor influente si tratarea lor). Eu am sugerat, cunoscnd persoana, ca tendintele ar fi fost de a-mi respecta parerea si de a nu se contrazice cu mine, idolatrizndu-ma ntr-o oarecare masura. Toate acestea aparusera ntr-o forma sau alta n tratamentul terapeutic. Fostul client a mai adaugat ca, dat fiind faptul ca eu eram mai veche n organizatie si aveam o pozitie de mentorI ar fi fost destul de dificil sa scape de toate aceste tendinte. Pe de alta parte, erau lucruri pe care le stiam despre aceasta persoana din fostul rol de terapeut, asfel nct ar fi fost nevoie sa contruiesc un paravan mai puternic dect oricnd n jurul mintii mele. Detaliile
349
personale sau nu cunoscute de colegi, si f~Filie, probleme de sanatate, care erau din relatia anterioara, copii au ~Ae,buit a fie bagate adnc n s dosarul meu interior numit "confidential" . convenit ca eu sa predau
tm
vorba de astfel de probleme ntr-un spatiu public, acum comun. controlul n aceasta privinta persoanei n 0lauza, atunci cnd ar fi venit Am discutat, de asemenea, despre schimt>arile de limite personale din informatii personale ma port mine? Cum ar fi ca aceasta avea mai multe viata mea. Cum sa despre cu un fost cl]ilentcare ar persoana sa ma vada n starea de agitatie rabdare, cu o d~trinta exagerata dede multe ori impulsiva, lipsita de de dinaintea nt~lnirilor, cnd sunt control, iritabila? In timp ce sunt, sper, relativ autentica n munca mea de terapeut, cerintele alergaturii ca voluntar prin toate Trganizatiile de profesionisti n bolicele autenticescoatecabinet. Cum s-arf~rtat altfel de persoana atunci dect mintale vor din la iveala n mod s~mti aceasta comportamente si ,:lte probleme multe despre "casatorie" perr,0naIa, fosta) partenera? cnd ar afla mai legate de o viata mea cUI(acum n care au mai aparut ct In anii urmatori, am discutatnoi s-a schiill.bat. Fostul client a devenit si informal. Relatia dintre aceste pun~te att ntr-un cadru formal, mai puternic si recunoscut profesional, spr bucuria amndurora, iar n timpul acestei evolutii a fost posibil sa aj gem la un punct al discutiei despre ct de mare este importanta parinti or n reusite, daca s-a ajuns la vreo competitie, lucruri la care era des l_de greu de ajuns, n mod a fostului meu client, pe care le-am resimt t n mod natural si fara nici un fel de n terapie. constituit o mea autentt'u si pozitia a trai o bucurie simbolic, efort, au Implicarea sansa pent ca mine de de mentor activ clientului meu dintr-o persoana timida si care se subevalua ntr-una puternica, vizibila sin idis ca "naches") av~nd CUtll relatiatransformarea intensa (cunoscuta cu veleitati de conduce e. n vedere a devenit din ce n ce mai putin terapie toate ca terapiamaf mult o relatie colegiala, am terminat tratamentul, cu si din ce n ce formala se terminase cu ani n urma. legate de astfel de limite. Conceptul de re pect al expertizei clientului ca agent de schimbare a propriei vieti a fost distorsionat n cteva ocazii Au existat clientu1ui-terapeut de mai djrereoase schimbare n viata la insistentele nsa si cteva ntlniri a deve . agent dec,uterapeuti-clienti mea. Nu doresc ca terapeutii-clienti, indife ent de ct de priceputi ar fi ca terapeuti, sa functioneze n vreun fel ca terapeuti pentru mine. Propriile nevoi de intimitate si control si orinta expresa de a pastra rolurile asa cum sunt n terapie sunt menite a previna astfel de probleme. A fost foarte dificil pentru mine, n cazul cel mai bun, sa marturisesc
350
clientilor mei atunci cnd trec printr-o perioada cteprobleme personale, chiar daca aceasta ar fi nsemnat sa le permit sa interpreteze corect starile mele proaste dintr-o anumita zi. Pentru mine, de obicei, a fost suficient sa spun printre rnduri: "Ma confrunt cu probleme personale serioase n aceasta perioada, deci, daca te ncarci cu tristete sau disconfort, sa 9tii ca este vorba de mine, 9i nu de tine". Au fost nsa ctiva terapeuti-clienti care au interpretat refuzul meu de a accepta ofertele lor de ajutor drept insulte. Ace9ti indivizi, nu n mod surprinzator, s-au confruntat cu rani adnci suflete9ti 9i 9i-au concentrat ntregul sens al valorii n abilitatile lor de a-i ajuta pe altii. Este vorba de multe ori de terapeuti extraordinari, foarte intuitivi pna la un punct, care au 6 capacitate de empatie colosala 9i abilitatea de a fi prezenti cu clientii lor n moduri pe care le admir 9ila care nu pot dect sa aspir. Pe de alta parte, au probleme cu autonomia clientului 9i mai ales cu limitele mele n ceea ce prive9te acceptarea ajutorului lor. n mod ironic, ace9ti terapeuti-clienti au avut uneori intuitii la obiect despre mine. Capacitatea lor pentru o intuitie att de adnca s-a 9lefuit n focurile mistuitoare ale teribilelor abuzuri din copilarie, facndu-i incredibil de atenti la starile celorlalti 9i cu precadere la cele ale persoanei de care sunt dependente de ngrijire. Cu toate astea, daca a9 fi folosit acele insight-uri n felul n care mi-au fost oferite, mi-a9 fi violat propria intimitate 9i propriile limite. Mai rau dect att, m-a9 fi folosit de dependentele clientilor mei de mine 9i a9 fi evitat n mod voit sa fac un tratament cu propriul terapeut. Conflictele care au aparut n aceasta legatura au fost unele dintre cele mai dureroase pe care le-am ndurat ca terapeut. Cum sa raspunzi empatic 9i ntr-o maniera puternica unui client care ti spune ca ea sau el este profund ranit, pentru ca eu nu reugesc sa apreciez evaluarea lui sau a ei ca terapeut, n timp ce el sau ea da citate (a9a cum se ntmpla frecvent n astfel de crize) dintr-o lucrare n care eu am scris despre relatiile egalitare 9idespre valorizarea expertizei clientului? Aceasta este una dintre cele mai adevarate provocari ale muncii mele ca terapeut feminist. Pot cu siguranta sa ma conectez la durerea clientului meu n aceasta criza. O cun09tinta a mea, Carter Heyward (1993), teolog 9i teoretician al teologiei feministe, a scris emotionant 9i pregnant n acela9i timp despre tristetea ei cople9itoare atunci cnd terapeutul feminist cu care lucra a impus anumite limite ale terapiei (pe care le-a 9ipus n aplicare ocazional), referitoare la refuzul de-a atinge un nivel mai ridicat al reciprocitatii. Si, cu toate acestea, nu pot sa urmez acea cale. Reciprocitatea apare atunci cnd ambele persoane o doresc, nu atunci cnd cineva se con-
351
strnge si-si ncalc propriul sens al bnell i doar pentru a se adapta

dorintelor cuiva. Am facut odata acest exp la asa-numita reciprocitate cu o colega car ale carei cuvinte si durere erau destul de mpiedica sa mi aud propria voce. mi p decizie, m-a ranit profund si, pentru o lu subminat capacitatea de a avea ncredere n prietena. Limitele mele au devenit astfel si Aceasta experienta a clarificat si rafinat, din punctul meu de vedere a egalitarismului n terapie, ct si n afara ei. Asa cum am spu un scop al practicii feministe, nu este o te riment de a ma constrnge nu era n terapie la mine, onvingatoare pentru a ma re rau ca am luat aceasta ga perioada de timp, mi-a . e ca terapeut, colega sau ai rigide pentru o vreme. de altfel, conceptualizarea si reciprocitatii, ambele att nainte, reciprocitate a, desi ica menita a fi aplicata la
cerere. Este, ori ar trebui sa fie, rodul naturfl al modului n care merge terapia atunci cnd rolurile se m.uta sau se shimba. Cu primul terapeut-client despre care am scris, reciprocita~ea s-a ntmplat, chiar daca nici unul dintre noi nu a specificat-o ca sc0f" A izvort din negocierile limitelor si a schimbarii de roluri. Cu coleg mea, reciprocitate a nu s-a ntmplat, chiar daca au existat conditii ai favorabile din punct de vedere teoretic dect cele existente ntr-un ontext psihoterapeutic.
ntr-un cuvnt, nu foarte. Dar n alt :uvAnt, p~ofund ~iferit. Functia de mentor care este acest n terapia femini ta cu clienti? Ct de diferit se realizeaza client de toti C~ila1titerapeutul-client este, cred eu, o componenta. unica a terapiei cu rceasta populatie. Daca un scop al unei relatii egalitare este mputerni irea clientului, atunci cum poate aceasta terapie sa aiba loc m lipsa u i me:ntorat profesional de un grad sau altul? Acest truc de a integra mentoratul n ter pie este de a face mentoratul un aspect constient al problemelor terap' ei deja puse pe masa. Fiind o persoana ale carei singure doua concepte d sine complet neconfHctuale au fost pe tot parcursul vietii inteligenta m a si competenta mea intelectuala, a fost o surpriza enorma pentru . e sa descopar cti dintre
I
si fraudulosi. Problema impostorilor, descrisa rima data de Clance si Imes (1978), pare sa fie exagerata printre psihote apeutii-clienti mpreuna cu care ammei stralucitimentor acestor clienticonf.'derau pe eisi mplinirile lor colegii lucrat. A fi si foarte capabili se n ezvoltarea nsisi a fi prosti
I
fi evaluata empiric, a de o componenta freqventa a impostorilor poate profesionale, ca un felfost laborator n care problema terapiei.
352
J.D. Gellet J.c. Norcross, D.E. Orlinsky
masterat, care a aplicat ul erior si terminat un program de doctorat, a fost una dintre experient le recente de combinare a mentoratului cu psihoterapia. Asa cum am omentat frecvent n decursul anilor, drumul Astfel, de exemplu, sI portul acordat unl.1,iterapeut-client cu un spre succes al acestei persoane pna la a ajunge la titlul de doctor, n aceasta persoana, este im robabil ca sa fi fost ntreaga facultate a unui timp ce poate puteam fiu pacalita de tendinte le mele pozitive catre program eude doctorat. Ops~rtunitatile infinite si variate pentru ca dinamicile unui impostor sa fi1 activate erau o apa excelenta pentru moara terapeutica. Abilitatea mJa si dorinta de a mpartasi ceva testare a realitatii procesului (de ex mplu: reamintirea propriei mele experiente de a trece cu o dizerfatie d comitet) au fost unele dintre componentele active ale functiei de men or. Acesta este frecvent ca ul psihoterapeuti1or-clienti. Terapia devine un loc unde pot sa si dis 'ute fricile de a ncerca sa scrie, n prezenta terapeutului, care este autor foarte publicat si editor de carti si magazine; dorintele lor de lua roluri de conducere, cu un terapeut care a facut asta, si luptele lor-de a creste profesional cu un terapeut care poate si modeleaza ntlnire a lor astfel de lupte n propria viata si practica. Pentru ca, n scrierile mele, fost relativ transparenta n ceea ce priveste modul meu de a gndi ca terapeut, nu mai este ntotdeauna nevoie sa ofer aceasta informatie dir ct n ora de terapie. n schimb, aceasta reprezinta aproape ntotdeaun o componenta a muncii pe care o fac cu psihoterapeutii-clienti. De voltarea sinelui profesional nu poate, dintr-o perspectiva feminista, saie separata de dezvoltarea sinelui personal. Daca personalul este politi , si astfel profesional, atunci crearea unor linii de delimitare profesional n terapia terapeutilor ar fi inconsistenta cu perspectiva terapiei femini~te asupra terapiei si vietii ca o tesatura dintr-o singura bucata, dar unde 1iecare o inspira pe cealalta. nteles,si aproape toti clie~tii mei, fie ei soferi munca n terapie. BineCa cum psihoterapetttii-clienti si discuta de autobuz, asistente medicale, profesori sau tFplari, si discuta munca n terapie. Munca este ncarcatura de peste z , locul n care conflictele si dinamicile personale se vor juca pe ele ns le vrnd-nevrnd. A crea n mod artificial o clasa de clienti carora le e te interzis sa-si proceseze munca mpreuna cu mine, doar pentru ca e .te vorba de terapie, ar parea absurd. O data n plus, ceea ce a eu de facut si psihoterapeutii-clienti carora le acord terapie este sa ob ervam cu grija si sa respectam liniile dintre terapie si supervizare. S~t constienta ca au existat o serie de ocazii n decursul anilor cnd ora de terapie a unui psihoterapeut-client a evoluat
353
n supervizarea unui caz extrem de dureros sau provocator. n esenta, tratam n acele sedinte relatia "contratransferentiaIa" simbolica a terapeutului-client. Uneori, atunci cnd un terapeut-client s-a regasit ntr-o dilema profesionala extrem de spinoasa, liniile de demarcatie dintre terapie si supervizare au devenit neclare. Am facut recomandari consultanti1or, am trimis oameni acasa cu carti referitoare la problema respectiva si am facut sugestii despre modul n care ar putea obtine resurse de supervizare pentru o perioada lunga de timp. Interpretez aceasta ca o extensie a procesului de a fi mentor. Terapia devine astfel o discutie n care terapeutul-client si poate explora fricile si nesigurantele cu privire la munca sa - un subiect pe care aproape orice client din orice domeniu l atinge la un punct sau altul. Faptul extraordinar de a mpartasi aceeasi ocupatie cu clientii mei terapeuti releva existenta a doua riscuri inerente. Unul este riscul ca eu si clientul meu sa ne gndim ca sunt mai expert ca terapeut ntr-o problema legata de munca dect as putea fi n alte cazuri. Si celalalt, un risc complementar, este daca si cnd problema prezenta n munca clientului este intrinseca structurilor sale defensive si ne disponibila cercetarii atente n acel moment, as putea fi considerata mai putin valoroasa ca o sursa de asistenta pe probleme legate de munca, dat fiind ca orice patrunderi psihologice pretinse pe care le am de oferit vor fi terapeutic premature pentru terapeutul-client.
Relatii postterminale si profesionale

Relatiile postterminale cu psihoterapeutii-clienti sunt ntr-adevar unice. Desi pot ntlni alte feluri de fosti clienti ta ntmplare n viata mea, multi dintre fostii psihoterapeuti-clienti saIasluiesc n aceleasi sfere profesionale. Exista un numar mare de psihoterapeuti-clienti care mi-au mpartasit orientarea feminista si identitatea lesbiana si sunt natural atrase de catre aceleasi organizatii profesionale. nt~rile Association for Women in Psychology (Asociatia pentru Femeile din Psihologie) si Feminist Therapy Institute (Institutul de Terapie Feminsta), ale asociatiei mele psihologice de stat si ale variatelor societati profesionale legate de traume, fara sa mentionez orele sociale divizionale din timpul conventiei APA, sunt ntotdeauna oportunitati sa ntlnesc oameni care au fost odata n terapie cu mine. Asa cum am notat anterior, a fost cel putin o ocazie cnd un fost client mi-a devenit coleg apropiat ntr-o asociatie profesionala.
354
J.D.
Complexitatea acestor relatii postterminale sta n primul rnd, pentru mine, n nevoia constanta de a mentine paravanul confidentialitatii. Clientii mei psihoterapeuti pot sa fi dezvaluit n mod repetat si public detaliile pe care eu tot trebuie sa le pastrez confidentiale. Ca urmare, am nvatat sa par surprinsa, sa ignor informatia pe care o cunosc prea bine si sa fiu atenta la dinamica psihoterapeutului-client atunci cnd se transforma n cea colegiala. Am discutat cu terapeutii-clienti problema daca sa i recomand altor persoane sau nu. A fi cunoscut drept cineva care a fost recomandat de mine, istoric vorbind, a fost un factor pozitiv n comunitatea mea profesionala. Ultima ntrebare delicata trebuie astfel pusa de o a treia parte, care nu cunoaste relatia, daca persoana pe care o cunosc n ntregime din perspectiva de client este un terapeut bun pe care l-as recomanda. Am rezolvat aceasta problema cu raspunsul generic ca nu cunosc acea persoana ndeajuns pentru a raspunde. Mai tulburatoare dect att au fost putinele ocazii cnd stiam un psihoterapeut-client care se balansa pe marginea prapastiei incompetentei sau perturbarii. Mi-am folosit puterea de terapeut ncercnd sa fiu convingatoare n privinta nevoii de a reteza sau opri o practica. n cteva ocazii, psihoterapeutii-clienti au profitat cu recunostinta de aceasta eliberare de o povara de a presta o munca pe care nu o mai puteau gestiona si s-au folosit de suportul meu pentru a avea acces la o asigurare de dizabilitate sau de a face o schimbare spre o slujba pe care puteau sa o tolereze mai usor si sa o faca mai competent. n alte ocazii - mult mai putine - mesagerului i s-a taiat capul si am fost concediata. Si acesta este unul dintre aspectele dificile ale faptului de a fi terapeutul altor terapeuti. Desi consider ca astfel de provocari transcend orientarile teoretice (doar daca o persona nu este analist de formare si astfel n pozitia de a opri progresul altei persoane printr-o certificare analitica), cred ca acest lucru este extrem de dificil n contextul practicii feministe. Comunitatea de terapeuti feministi este mica, iar oamenii se cunosc si vorbesc unii despre altii. Am fost pusa n situatia de a auzi colegi plngndu-se de perturbarea unui fost client, una dintre persoanele "plecate cu pluta", si simtindu-se ngroziti, dar si ngrijorati att pentru persoana respectiva, ct si pentru reputatia mea si statutul meu de formator al acelei persoane (sa nu devina cunoscut). Necesitatea confruntarii lipsei mele de putere ca terapeut este intensificata n comunitatea att de mica a practicii feministe, ca un acvariu (Lyn, 1990) n care att vietile private, ct si reputatiile profesionale ale terapeutilor sunt vizibile si discutate adesea.
355
Satisfactii continue ,
Cu toate provocarile inerente n lucrul ca terapeut cu alti terapeuti, m-am bucurat n mare parte de acest aspect al muncii mele. M-a provocat sa gndesc n feluri noi si complexe la ntreaga idee a unei relatii egalitare si la cum sa ofer putere oamenilor sa fie ct de dependenti si vulnerabili doresc si, n acelasi timp, sa fie autonomi si functionali. Toate acestea m-au condus la a nvata mai multe despre limitele mele ca terapeut si la a aprecia provocarile de a dezvolta limite reciproc, atunci cnd att terapeutul, ct si terapeutul-client au propriul set de griji legate de limite. Cu toate acestea, asa cum am mentionat anterior, am ales sa fac aceasta munca din ce n ce mai putin o data cu trecerea timpului. Initial am primit o enorma satisfactie a Eului din faptul de a fi cunoscuta ca terapeut care oferea terapie altor terapeuti, facnd din aceasta un indicator al competentei. nca mi pastrez aceasta perspectiva. Nevoia mea de astfel de marcatori din afara s-a diminuat considerabil n timp. Gasesc din ce n ce mai putina placere n acest aspect de a fi speciala. Am descoperit ca pretul pe care l plateam prin izolare personala se simtea destul de acut. Voiam ca oamenii care mi erau colegi apropiati sa mi fie disponibili ca prieteni, consultanti ca potentiali terapeuti pentru mine! Cum reteaua mea de prieteni s-a maturizat si s-a perfectionat, iar nevoile de relatii colegiale, de consultanta si personal terapeutice au fost satisfacute, ma regasesc o data n plus deschisa spre a lucra cu alti terapeuti. Simt ca parte din aceasta este si o functie a propriei mele maturizari n dezvoltare (sau cel putin sper ca asa stau lucrurile). Lucrul cu psihoterapeutii-clienti m-a nvatat sa fiu incredibil de umila, att n ceea ce priveste abilitatile mele ca terapeut, ~t si n ceea ce priveste profesia noastra, n general. Cred cu tarie ca de fapt clientul, si nu terapeutul, este cel care face ca schimbarea sa se ntmple n terapie. Terapeutul este cel care ofera conditiile necesare si suficiente ale cadrului emotional n care acea schimbare se poate ntmpla. _n cazul clientilor mei psihoterapeuti care si folosesc propriile abilitati la lucru, precum si n postura de clienti, acest lucru devine foarte evident si mi reaminteste de fiecare data cel mai puternic ca nu eu sunt cea care face ca schimbarea sa se produca. Munca mea ca terapeut pentru terapeuti a influentat si propriile-mi alegeri n ceea ce priveste psihoterapia. Mi-am dat seama ca o similaritate de teorie nu poate conduce ntotdeauna la un mod bun de a lucra n terapie. Uneori, clientii mei terapeuti feministi mpreuna cu mine am
356
J.D. GellerJJ.c. Norcross, D.E. Orlinsky
ajuns sa conspiram la eVitaJ si actiuni defensive, folosindu-ne de limbajul si constructele pe care le ~partasim, n feluri n care nu s-a ntmplat atunci cnd terapeutul fie c~ nu era un mei puteau nu se pacaleasca pe ei cu teoria practicii feministe. Clientii feminist, fie sa avea nici o legatura nsisi si pe mine mai putini eficient atunci cnd nici unul dintre noi nu citam n mod inteligent aceeasi teorie. Faptul de a fi att de diferiti, faptul ale clientului meu, legate de noi nsine sau de lume, a fost adesea extrem de productiv,negoc1' u ca amndurora ni se cerea teoriileextindem de a fi nevoiti sa pen m discontinuitatile dintre sa ne mele si peste zonele de confort. Astfel, propriile alegeri atunci n moduriavut nevoie de terapeut persona[ au fost foarte extinse cnd am foarte productive .. Asadar, ce sfat am de o erit colegilor care planuiesc sa se angreneze ntr-un astfel de efort? n primul rnd, acela -de a fi stapni pe sine nsusi/nsasi. Competitia c un client poate fi mortala, precum si cerintele nerostite pe care clientii ni l cer n mod lingusitor pentru a umple gaurile din valoarea nostra de s' e profesionala. Am fost mai buna si mai nevoie de feedback ~efe~it r la v~loarea' si stralucirea extraordinara a interpretarilor mele! In tim ce acest lucru poate parea de la sine nteles, experienta aceste postura eficienta n mea n priVinter.ide client clientii mei, de vreme ce nu aveam cu toti a aratat altceva. Prea multi dintre terapeutii la care am merf au ncercat sa si dovedeasca valoarea pe spatele meu, si stiu ca acEtasta-nu este o experienta singulara pentru terapeutii n terapie. n al doilea rnd, am o r tea clara si puternica de colegi. M-am hotart de dinainte, alegnd sa luc ez cu un numar de terapeuti care erau potentiali egali sociali si colegi. Izolarea este o problema a terapeutilor n general; a deveni terapeut pentru terapeuti, n special daca esti membru al unei comunitati soc ale mici, poate fi mortal. Si,n sfrsit, trebuie re IU tit ca terapeutul-client este client, n primul, n ultimul si n cel din mijlpc rnd. Acest lucru pare evident, dar expecare mpartasesc cteva s u toate caracteristicile noastre - fie religie, cultura, orientare sexuala au ocupatie - este ca noi suntem cei care i facem pe clientii nostri sp. ciali n feluri care preced nostra rienta sugereaza altfel. perilOlele inerente n identificareaabilitateacunoastra clientii de a o vedea sau de a l 1edea clar ca un om suferind, n cautare de asistenta si de un loc n c1re sa experimenteze schimbarea personala. constitui, ca n cazul tutu or relatiilor de acest tip, din elemente comContratransferurile noastl Itnd similaritatile si diferentele de rasa, clasa plicate (Brown, 2001), refle asupra clientilor care sunt terapeuti se vor
Formarea pentru psiho ,erapie
357
si cultura, precum si impacturile ne reaminti noastre individ, Provocarea noastra cea mai mare este de a contextelo~ ca acel sociale. ne contnd n ce masura ni se aseamana, necontnd ct ~e abil! a poate fi n propria proces de vindecare si transformare. Atun i cnd se pierde din vedere acest aspect, terapia pentru terapeuti poat deveni distructiva pentru client si pentru integritatea procesului. Atu noi, n vederea propriului practica a terapiei, este acolo mpreuna Ctl ci cnd suntem capabili sa mentinem aceasta perspectiva si sa ramnem ferm n rolul nostru de vindecator, potentialurile pentrulo experie*ta terapeutica emotionanta si puternica sunt prezente n totalitate.
Bibliografie:
of personality theory" n 1.S. Brown si-M.P .. Root (editori), Diversity and complexity in feminist therapy, Haworth, Ne York, 1990, p. 23-40 Ballou, M., "Approaching a feminist-prinCiPle~paradigm in the construction Berman, J.S., "Ethical feminist perspectives
0r- dual relationships"
n 1.B.
New York, 1985, p. 287-296 Berman, J.5., "The problem of overlapping elationships in the feminist community" n H. Lerman si N. Porter (editori), Feminist Springer, Rosewater si 1.E.A. Walker (editori), HandbdfOO'k offeminist therapy, ethics in
I
psychotherapy, Springer, New York, 1990, p. t06-110
Brabeck, M. si N. Johnson (editori), Shaping t1e future of feminist practice" n Brown, 1.S., "Feminist theory fd psychological psychology: J. Worell Washington D.C., 1997, p. 15-36 _ Educa~ion, research and practice, AmerI' cam Psychological in the lesbian Brown, 1.S., "From perplexity to complexity: .. g about ethics Association, therapy community" n Women and Therapy, 8, 1988, p. 13-26 Brown, 1.S., "Ethical issues in feminist therapy: Selected topics." n Psychology ofWomen Quarterly, 15, 1991, p. 323-336 Brown, 1.S., Subversive dialogues: Theory in femijlist therapy, Basic Books, New York,1994 Brown, 1.S., of psychological change: n c.R. Srtder process and practices for the si R. Ingram (editori), Handbook "Feminist therapy" Psychother~py Twenty-first centry, Wiley New York, 2000 feminist "Feelings in In SessionlJournal of Clinical Psychology, world in Brown, 1.S. therapy" n context: countertrans1lference and the real 57, 2001, p. 1005-1012
358
J.D. GelIer, J.C Norcross, D.E. Orlinsky
Brown, L.S. si Walker, L.E.A., IIFeminist therapy perspectives on seli-disclosure" n G. Stricker si M. Fisher (editori), Self-disclosure in the therapeutic re/ationship, Plenum, New York, 1990, p. 135-156 Chesler, P., Women and madness, Doubleday, Garden City NY, 1972 Clance, P.R si Imes, S., IIThe impostor phenomenon in high-achieving women: Dynamics and therapeutic intervention" n Psychotherapy: Theory, Research and Practice, 15, 1972, p. 241-247 Davis, N., Cole, E. }i Rothblum, E., Lesbian therapists and their therapy: From both sides ofthe counch, Haworth, New York, 1996 Fox, D. si Prilleltensky, I. (editori), Critical psychology: An introduction, Sage, Londra, 1997 Greenspan, M., A new eipproach ta women and therapy, McGraw-Hill, New York, 1983 HalI, M., Counse/or-client sex and feminst therapy: A newlook at an old taboo. Lucrare prezentata la Third Advanced Feminist Therapy Institute, Oakland CA, mai 1984 Heyward, C, When boundaries betray us, HarperColIins, San Francisco, 1993 Lerman, H., A mote in Freud's eye, Springer, New York, 1987 Luepnitz, D. A., The family interpreted, Basic Books, New York, 1988 Lyn, L., Life in the fishbowl: Lesbian and gay therapists' social interactions with their therapists, lucrare de masterat nepublicata, Carbondale, Southern Illinois University, 1990 Noddings, N., Caring, University of California Press, Berkely, 1984 Pope, K.S. si Brown, L.S., Recovered memories of abuse: Assessment, therapy, forensics, American Psychological Association, Washington D.C, 1996
.ll
Capitolul 21
Ascultndu-I pe cel care asculta

O abordare existential-umanista cu pSihoterapeuti de Myrtle Heery
t;i
a psihoterapiei
James F.T. Bugental
n acest capitol vom aborda problema psihoterapeutilor care, dupa practica psihoterapiei pentru o anume p~rioada de timp, se ntorc ei nt;it;i nspre psihoterapie, nu ca o cerinta, ci dintr-o nevoie autentica a vietii. Vom explora cteva dintre miturile legate de faptul de a fi psihoterapeut, patru predispozitii omene~ti care stimuleaza nevoia de psihoterapie ~i doua cazuri clinice n care clientii erau la rndullor psihoterapeuti, demonstrnd procesul psihoterapiei existential-umaniste.
Cnd ar trebui un psihoterapeut sa intre n psihoterapie?

n timpul formarii pentru cariera de psihoterapeut, o persoana beneficiaza adesea de propria psihoterapie. Uneor.i, aceasta psihoterapie poate sa nu fie multumitoare, iar rezultatul acesteia este contabilizat n termeni de ore de formare n loc de cre~tere personala. n orice caz, o buna psihoterapie este un proces din care studentul poate obtine beneficiul cre~terii personale. Candidatul la fonJlare este probabil sa descopere ca problemele lui/ ei din perspectiva de client sunt paralele n oarecare masura cu cele ale clientilor carora le va acorda terapie mai trziu n propria practica. n mod similar, va descoperi multiplele variatii individuale pe baza aceleia~i probleme. Drumul studentilor n psihoterapie este bine cunoscut de multi psihoterapeuti, dar drumul clinicienilor licentia ti n psihoterapie nu este. De fapt, literatura pe tema terapiei pentru terapeuti este aproape inexistenta, n ciuda nevoii acute de aceasta, data fiind consecventa sugestiilor pe care le-am experimentat.
360
JoD.
Geller,
Joc.
Norcross,
DoE.
Orlinsky
n practica doctorului Bugental, de peste 50 de ani, evolutiv ~i consecvent, acesta a avut la un anumit moment ntre doua ~itrei tipuri de terapeuti (psihologi clinici, psihiatri, terapeuti de familie, maritali, asistenti sociali) ca ~i clienti. Aceasta consecventa a terapeutilor clienti s-a dezvoltat prin recunoa~terea numelui n profesia de psiholog: publicarea de carti ~iperiodice, prezentari n cadrul conferintelor psihologice cum ar fi APA, formari oferite psihoterapeutilor ~i pozitii de profesor n cadre universitare diferite. Dr. Heery are o dezvoltare similara n practica de peste 25 de ani. Mitul psihoterapeutului - pierderea fetei Fiecare profesie are propriile mituri. Pentru psihoterapeut, un astfel de mit este acela de "a fi ntreg", mitul conform caruia un psihoterapeut practician a trecut peste un anume prag, iar acum se situeaza dincolo de a avea nevoie de ajutor pentru el nsu~i sau ea nsa~i. Cum afecteaza mitul "a fi nfreg" psihoterapeutul? Ca psihoterapeuti n camera de consultatii terapeutice, trebuie sa discernem cu foarte multa grija ct din propria experienta interioara sa dezvaluim cu fiecare client n parte. Multe parti din noi sunt deplasate n procesul oferirii de psihoterapie, stimulndu-ne n mod natural sa cautam adnc n propriile fiinte n timpul ct suntem prezenti cu clientii no~tri. Acest mit poate servi ca un obstacol n auto dezvaluire - ~i, n mod automat, astfel n contextul unei ~edinte de terapie. Daca observa ca acordarea de terapie clientilor i creeaza un sentiment continuu de nelini~te interioara crescuta, atunci psihoterapeutul ar trebui sa ia n considerare nu numai consultatia, ci ~i psihoterapia individuala. Astfel ti pierzi fata de psihoterapeut ~io porti pe cea de client. Unde vei ajunge atunci? Cunoa~tem din experienta ca ne dezvoltam ~ica este de dorit sa alegem ajutorul n procesul nostru de cre~tere. Viata este un proces mai degraba dect o destinatie. Faptul de se agata de masca "a ~titotul" distanteaza terapeutul de el nsu~isau de ea nsa~ide relatie lui! ei cu clientul. A permite lui a nu pti sa fie parte a vietii cuiva aduce vulnerabilitatea umana n moment. Un psihoterapeut nu este un dumnezeu care ~tietotul, ci mai degraba un individ care acompaniaza pe altii ntr-o calatorie umana completa - ~iuneori dureroasa. Propria durere a terapeutului necesita atentie n psihoterapie personala, ~inu n psihoterapia cu clientul.
361
Patru date existentiale , Terapia existential-umanista pretinde ca toata experienta umana este sprijinita pe date sigure, inevitabile, ale conditiei umane. Modul n care un individ gestioneaza aceste date sta la radacina situatiilor dureroase care l! o aduc n terapie. Teoreticieni diferiti ai acestei ~coli (Bugental, 1965; Yalom, 1980) clarifica aceste date. Vom explora aici patru date oferite de Bugental (1987):ntruparea, finitudinea, posibilitatea alegerilor multiple ~i faptul de a fi parte a si departe de. fntruparea Oricine are un corp, un vehicul prin care sa experimenteze viata. Acesta este datul ntruparii. La rastimpuri, experimentam dualitatile foamei si satietatii, placerii ~i durerii, bolii ~i ranii, energiei crescute ~i scazute. n timp, corpurile noastre cre!,c, se maturizeaza ~imbatrnesc. Corpurile noastre ne reamintesc continuu ca viata este schimbare. Corpurile noastre ne amintesc ~ica fiecare viata este unica, la fel cum si fiecare corp este unic: unul per client. Natura umana dore~te sa adere la permanenta, dar viata ne prezinta continuu impermanenta. Vedem acest lucru peste tot, inclusiv n practica terapeutica. Stim foarte bine ca un client pe caie l vedem la o prima vizita va veni la un moment dat pentru ultima data. Clientul pe care l-am vazut saptamna trecuta n multe privinte nu este acela~i pe care l vedem saptamna curenta. Un diagnostic pe care l punem la nceputul unei ~edinte poate sa nu fie cel pe care l putem pune la sfr~itul aceleia~i ~edinte. Unele dintre potentialele latente n fiecare dintre noi apar n timp ce altele se retrag. Viata este n proces, nu este statica, iar corpurile noastre n schimbare oglindesc continuu acest lucru. Unii oameni ~i petrec mare parte din timp ngrijindu-se, ntarindu-~i corpurile. Acest lucru poate deveni o obsesie, un act disperat de a tinde la permanenta n fata schimbarii implacabile. Situatiile neplacute psihologice se ivesc adesea atunci cnd o persoana neaga sau confrunta impermanenta corpului. Nimeni nu este imun la aceasta, inclusiv psihoterapeutii. Finitudinea Asa cum fiecare moment prezent aluneca mai departe n urmatorul moment, experimentam n mod continuu datul jinitudinii: limitarea vietii.
362
Trebuie sa gestionam pierderea, situatiile de dincolo de controlul nostru si schimbarea continua. Ca terapeuti, realizam ca putem doar sa facem att de mult, putem doar sa vedem att de multi clienti si vom practica aceasta profesie pentru o vreme foarte ndelungata. Finitudinea ne influenteaza zilnic. Cautam ceritudinea ntr-o multime de feluri: prin formarea n terapie, prin trecerea de examenele pentru licenta, prin asigurarea practicii noastre. ncercam sa evitam contingentele nedorite, dar exista ntoteaUna circumstante, dincolo de controlul nostru. Constiinta mortii este ultima experienta de finitudine. Terapeutii i asculta pe unii clienti ndurerati de moartea celor dragi sau pe alti clienti care fac fata propriilor morti. A asculta probleme legate de moarte este o reamintire a propriei morti (Heery, 2001). Nu stim cnd, unde sau cum vom muri. Certitudinea si incertitudinea simultane legate de moarte ne influenteaza n mod puternic. Fiecare dintre noi'este influentat n mod diferit n felul n care ne traim vietile. Unii dintre noi cauta siguranta prin achizitionarea de polite de asigurare si prin economisirea de bani, n timp ce altii cumpara bilete la loterie sau risca pierderea unor mari sume de bani, la bursa de stoc. Putem privi toate acestea - riscul la fel ca si cautarea siguranteica ncercari de a gestiona cu finitudinea ultima a mortii. Oricine traieste nsotit de umbra mortii. Pentru terapeuti, aceasta confruntare poate fi I I intensificata. i facem fata n propriile vieti Isi, n acelasi timp, i ascultam si pe clientii nostri experimentnd toate variatiile acesteia.
J
Alegerea Viata ne prezinta alegeri pe fiecare front, de la ce sa mncam la micul dejun pna la ce sa facem cu restul vietii noastre. Acesta este datul alegerilor multiple. Este n mod paradoxal si inevitabil strns legat de experienta noastra de finitudine: alegerile disponibile noua pot sa nu fie nesfrsite, mai mult dect att, chiar si refuzul de a alege nseamna o alegere. A intra n terapie este o alegere, de asemenea. Psihoterapeutii vad indivizi care le intra n cabinet n situatii critice, multi pleaca cu perspective noi si cu o viziune mai larga asupra felului n care si traiesc vietile. Pentru unii terapeuti, usurarea evolutiei altora este o multumire n sine. Pentru altii, a usura n mod repetat situatiile altora si a vedea aceste schimbari n altii pot deveni un imbold de a face schimbari n propria viata, astfel o persoana alege sa devina participantul activ.
363
Acesta nu este un contratransfer usor, o reactie disproportionala fata de client, ci mai degraba efectul cumula tiv de a privi oameni primind beneficiile psihoterapiei si a dori unele dintre beneficii n interesul propriu. Un terapeut mf-a spus: "Doream si eu toate bunatatile pe care le ofeream. Voiam sa beneficiez de psihoterapie". Dorinta este un pas esential de la lumea subiectiva la lumea obiectiva, astfel nct beneficierea de psihoterapie sa devina realitate. i ntreb adesea pe psihoterapeuti: "Ce te-a adus aici?". Aud o varietate de raspunsuri, dar o tema consecventa este dorinta de a primi aceleasi beneficii pe care ei le ofera, si astfel sa si mbogateasca propriile vieti cu un sens si un scop. Alegerea de a cauta terapie pentru sine nsusi/nsasi ca terapeut ridica multe ntrebari: "La cine sa ma duc? Cum va fi vazut acest lucru de terapeutul cu care lucrez si de comunitatea n care lucrez?". Libertatea noastra de alegere poate fi limitata aici de situatia n care ne gasim si de sistemul de credinte sub care operam. n anumite medii, mitul psihoterapeutului de "a fi ntreg" poate fi un impediment: un psihoterapeut care este n psihoterapie nu este privit bine. Este o rusine si o dovada ca acea persoana poate ca nu este ntreaga. Asadar, cautarea de terapie pentru sine nsusi/nsasi contravine mitului conform caruia psihoterapeutii au vieti corespunzatoare n toate momentele. n alte medii, mitul raspndit poate fi exact opusul: ca este absolut necesar ca terapeutul sa beneficieze de terapie.Aceasta versiune a mitului sustine ca trebuie sa fie ceva n neregula cu terapeutul care nu beneficiaza de psihoterapie. La urma urmei, oricine este constient este n psihoterapie, iar daca nu esti, atunci trebuie sa fii n negare sau ntr-o calatorie a Eu-lui.
A fi parte a ~ideparte de
A fi parte a si departe de este un alt dat al conditiei umane pe care l recunoaste psihoterapia existential-umanista. La fel cum viata ne prezinta continuu alegeri, la rndul nostru trebuie sa facem fata experientei de a ne simti parte a unor situatii si departe de altele. Exact ca si n cazul celorlalte date, aceasta implica un paradox: nu mai putem sa ne simtim conectati la toata lumea si la totul din jurul nostru pe ct de deconectati de ei ne putem simti. Ne conectam la umanitate tot timpul, cu toate
Doar daca nu este indicat altfel, toate pronumele la persoana 1 singular se refera la Dr. Heery.
364
acestea fiecare dintre noi este n mod unic departe de, separati de aceasta n acelasi timp. n timpul procesului psihoterapiei existential-umaniste, terapeutul are experienta de a fi, n mod simultan, parte a clientului si departe de client. Cunoastem faptul ca aceasta relatie limitata constrnge experienta de a fi departe de. Cu siguranta nu cunoastem clientul n afara cadrului psihoterapeutic, caci atunci cnd terapia ia sfrsit, relatia ia sfrsit. Cu toate acestea, n timp ce terapia este n desfasurare, relatia poate fi intensa si n miscare. Terapeutul are frecvent experienta de a fi parte a. Ne alaturam de multe ori experientelor umane ale clientului. Suntem tovarasi pe drumul unui puternic proces de schimbare si oportunitati. Un psihoterapeut poate fi mbogatit prin a fi o parte a drumului unei alte persoane n viata. Atunci cnd un client pleaca sau termina terapia, putem experimenta n mod acut singuratate a Ii propriile noastre vieti. Clientul intra n cabinet singur si iese singur. Viata ne-o petrecem alaturi de alte persoane, cu toate acestea, fiecare dintre noi este pna la urma singur. Faptul de a fi cu aceasfa ultima separatie poate crea o tensiune nauntrul nostru, la care ne referim ca anxietate existentiala (May, 1969). Aceasta tensiune apare att n relatie cu ceilalti, ct si cu sine. Este o parte inevitabila a conditiei umane. Oricine, incluzndu-i pe psihoterapeuti, poate construi modele defensive mpotriva acestui dat producator de anxietate. Cu toate acestea, anumite situatii din vietile noastre profesionale si personale pot aduce cu sine felul nostru de a fi cu acest dat n chestiune.
Paradoxul ascultarii - un dat n psihoterapie

Experienta acestor date omenesti poate impulsiona pe oricine, incluzndu-i pe psihoterapeuti, sa-si doreasca sa fie ascultat n mod profesionist. Nu vorbim despre a fi ascultat de catre prieteni sau iubiti, ci mai degraba de o ascultare clinica, o ascultare profesionala. A asculta este un proces multidimensional, iar a asculta un ascultator profesionist are multe aspecte pe care de-abia ncepem sa le recunoastem si sa le verbalizam. Exista o diferenta ntre a asculta pe cineva care are abilitati profesionale de ascultare - adica un terapeut - si a asculta pe cineva neformat n aceasta directie. Cunoasterea procesului terapeutic poate lucra att n folosul, ct si mpotriva clientului care este terapeut de profesie. n lucrul cu psihoterapeutii-clienti, terapeutul ntlneste un client
Formareapentru psihoterapie
365
:l
e .i
el
e ~i
:lI
i.
ri la 1.l).
te ti, le
0-
lufe1.ai ste are batati ~va ,ate de Lent
care este, de obicei, doritor de a-si asuma obligatia si a lucra cu profunzime, ceea ce poate fi o experienta emotionanta si plina de satisfactii pentru ambele parti (Bugentat 2001). Pe de alta parte, un alt aspect pe care l-am recunoscut este "criticul interior" adesea prezent att n ascultator, ct si n persoana ascultata. Acest critic interior poate fi att folositor, ct si un impediement, reclamnd vigilenta din partea ascultatorului. Pentru psihoterapeutul-client, este de mare folos sa fie receptorul unui proces n care are ncredere si l cunoaste. Sitotusi, aceasta mare familiaritate se poate transforma ntr-o piedica. El sau ea va ntlni probabil "subterapeutul" sau "criticul profesional" interior n timpul sedintelor, prin perceptii de genul: "Doamne, doctore, ce interventie extraordinara ati facut asupra mea" sau exact opusul: "Doamne, doctore, interventia asta a fost departe de tinta". Fie ca psihoterapeutul-client verbalizeaza aceasta evaluare sau o gndeste, aceasta activitate de "subterapeut" devine parte a rezistentei la lucru. n aceasta voce critica a psihoterapeutului-client, vom auzi adesea competitie. Care este experienta interioara a acestei voci competitive n client? Accentul n munca noastra se pune pe procesul clientului, pe experienta subiectiva. Ne concentram pe proces, nu pe continut sau pe afirmatiilefacute.Acest tip de competitienu va fi specificnumai clientilor psihoterapeuti, ci,n acelasitimp, pacienti din profesii variate vor explora probleme legate de competitivitate n timpul psihoterapiei. Acest accent pe rezistenta activeaza transferul si contratransferul, o forta pozitiva necesara pentru miscarea urmatoare a psihoterapiei existential-umaniste I! adncime. Psihoterapeutul-client va ncerca sa devina prieten cu psihoterapeutul, facnd referire la statutul lor de colegi sau prin conspiratii, prin criticismul implicat cu privire la alti terapeuti. "O, stii cum sunt ei", mi-a spus un psihoterapeut-client cu privire la participantii la o conferinta profesionala. ntr-o alta situatie, un psihoterapeut-client a spus rznd (si cu o provocare implicata): "Stim amndoi ca ti rezist acum". Din punctul de vedere al terapeutului, invitatia de a se alatura n rs putea fi tentanta si modulata de contratransferul activat n terapeut. Majoritatea terapeutilor nu au cunoscut nevoile personale de a fi cunoscuti profesional, tocmai de aceea sustinem explorarea contratransferului prin supervizare. Nu serveste clientului ca terapeutul sa se alature sistemului de prieteni. O grija si o precautie specialepot sa apara n terapeut din perspectiva anxietatii legate de performanta, a faptului de "faEebine" ce face si a
366
ideii de a fi evaluat si judecat ca terapeut lucrnd cu un terapeut. Uneori, autodezvaluirea de catre terapeut este n regula. Aceasta trebuie facuta cu multa grija si sensibilitate la momentul potrivit, dar auto dezvaluirea terapeutului este uneori necesara pentru a explora impactul clientului asupra altuia; de exemplu: "Suntem amndoi psihoterapeuti de profesie. Stiu ca uneori am rs mpreuna despre profesia pe care o mpartasim, cu toate acestea ezit sa rd mpreuna cu dumneavoastra acum". O astfel de autodezvaluire necesita o grija extraordinara. Terapeutul trebuie sa simta si sa evalueze fiecare situatie ndeaproape. Depasirea relatiei transferentiale si contratransferentiale cu un psihoterapeut-client necesita vigilenta din partea psihoterapeutului. Pentru terapeut, a 'ajuta alti terapeuti poate reprezenta o crestere a sentimentului de a fi recunoscut si apreciat. Pe de alta parte, poate extinde Eul profesional cu un sens al onoarei si mndriei din a deveni cunoscut ca "terapeut pentru terapeuti". Aici se pune problema echilibrului, este nevoie ca psihoterapeutul sa monitorizeze aceasta activitate de ajutorare cu o vigilenta crescuta. Dr. Heery a experimentat-anxietatea legata de performanta, atunci cnd a nceput sa vada terapeuti-clienti si cnd criticul ei interior ar fi spus, de exemplu: "Doamne, asta chiar nu era cazul sa spun!" si alte tipuri de autocriticism. Aceasta anxietate s-a domolit prin supervizare si consultatii, ca si prin experienta traita a acordarii de terapie mai multor terapeuti din perspectiva de clienti. Pe parcursul jumatatii de secol de practica, dr. Bugental a avut multe onoruri individuale si colective, cum ar fi faptul de a preda rezidentilor psihiatri si de a acorda terapie unor cunoscuti psihologi si psihiatri. Toate aceste onoruri au fost nsotite, binenteles, de un sentiment de mndrie. Anii i-au mai aratat doctorului Bugental marea valoare a cautarii de consultanta consecventa cu persoane de pe pozitii egale, pentru a monitoriza si a pastra sub control sentimentul de "terapeut atotstiutor". Este crucial sa ne reamintim ca munca psihoterapiei este n folosul clientului mai degraba dect n folosul proslavirii psihoterapeutului. Grupurile de consultatii ntre persoane cu ranguri egale pot sa tina locul unei o placinte delicios de umile pe care o recomandam din toata inima.
Combinarea de modele de terapie - Cazul Laura

La fel cum exista multi indivizi diferiti, la fel exista si multe forme de psihoterapie. Psihoterapia existential-umanista si concentreaza atentia
367
asupra unicitatii si ireductibilitatii experientei umane. Nu exista legi universale de comportament n aceasta scoala. Exista, cu siguranta, o diferenta majora ntre stilul de psihoterapie abordat de noi si cel al multor agentii publice de sanatate mintala. Noi oferim psihoterapie de lunga durata, profunda, n timp ce majoritatea agentiilor publice de sanatate mintala ofera terapie de scurta durata, n principal cognitiv-comportamentaIa. Clinicienii din aceste locuri de ntlnire se limiteaza adesea la cinci pna la zece sedinte cu orice client. Noi consideram de mare pret explorarea drumului unui psihoterapeut din cadrul unei astfel de agentii care a venit la dr. Heery pentru psihoterapie. Laura, asa cwn o vom numi, a lucrat ntr-o agentie de sanatate mintala publica n ultimii 20 de ani, iar acum telefoneaza pentru a obtine o ntlnire, de aceasta data pentru ea. n timpul primului ei apel catre mine ridica multe ntrebari cu privire la intimitate. Va mparti sala de asteptare cu altcineva? O va vedea cineva intrnd sau iesind din cabinetul meu? Tonul ei este precaut. Laura are nevoie sa fie asigurata ca ceilalti nu vor sti ca ma vede. Nu pot sa fac promisiuni absolute, dar pot sa i ofer oarecare siguranta, n sensul ca este absolut cert ca vizitele ei la mine vor fi priva te. Atunci cnd Laura vine la primul interviu, pot sa aud anxietatea din vocea ei. Nu ma concentrez pe cuvintele ei, ci pe muzica din spatele cuvintelor. Aud unplnsetn vocea ei. n acest scurt contact, pare foarte ndepartata de lumea ei terapeutica. Trece n afara domeniului ei terapeutic pentru a cauta pentru ea nsasi un tip de psihoterapie care este destul de diferit de propria practica. Asigurarea mea cu privire la intimitatea fizica i aplaneaza temporar tensiune a si ncepem deja sa lucram.
Potentialul transformativ al anxietatii Laura se regaseste ntr-o situatie foarte ambigua n vtata ei. Ea practica o forma de psihoterapie despre care a nceput sa creada ca nu i ajuta n nici un fel pe clientii ei. Se simte restrictionata de cerintele psihoterapiei de scurta durata. Clientii ei doresc sa continue, dar nu i sta ei n putere sa le permita acest lucru. Este cwnplit de coplesita de suspiciune a ca esueaza n a-i ajuta pe altii. Ce voi face? se ntreaba ea. Nu am nici o
alta formare, iarformarea pe care o am nu i ajuta pe oameni. Vin pentru cteva ~edinte, iar apoi, cu siguranta, au nevoie sa revina. Nu mi se permite sa i ajut din nou. Nu li se da o a doua sansa si nici mie. , ,
368
J.D.
Dilema Laurei apare din conflictul dintre o conditie data si una aleasa. A ales sa fie psihoterapeut si sa lucreze la aceasta agentie, cu toate acestea se regaseste constrnsa de regulile agentiei. Aceasta conditie paradoxala face apel la autenticitate a Laurei. Nu mai poate depinde de ceea ce si cum gndeste. n ciuda eforturilor ei e a ramne reala formarii ei, descopera ca nu poate. Este foarte important pentru mine sa nu ma alatur Laurei n perceptia ei despre ct de lImitat a devenit tipul de terapie pe care ea l practica. Insatisfactia ei este o chemare pentru ea n vederea cautarii unui mod de viata mai autentic; aceasta insatisfactie nsufleteste momentul, iar eu l reflectez pentru ea. - Laura, aud insatisfactia ta cu privire la slujba. Ce doresti sa faci? - Ei, bine, am crezut ca ma puteti ajuta sa decid ce sa fac. Stiu ca dumneavoastra practicati un tip diferit de terapie - de lunga durata-, deci sper ca ma puteti ajuta. Se opreste si se lasa purtata de liniste. Simt acest moment mpreuna cu ea. Simt cum calatorim mpreuna n spatiu, pentru un moment neajungnd nicaieri, pur si simplu purtate de curent. - Laura, unde esti? - O, doar purtata de val, nicaieri n special. Credeti ca ma puteti ajuta? Laura mi-a aratat clar ambivalenta ei. i voi atrage atentia asupra acestei ambivalente; o vom vizita de multe ori n decursul terapiei ei. Acum ne confruntam cu ambivalenta Laurei n ceea ce priveste lucrul n acest moment. Mi-a cerut sa muncesc n locul ei, n timp ce ea se lasa purtata de val. Aceasta este "rezistenta" ei si acesta este aspectul la care lucram n momentul de fata: observarea ambivalentei n viata ei n acest moment (Bugental, 1999). - Laura, pentru un moment ne-am lasat amndoua purtate de curent. Te ajuta asta cu ceva? - Ei bine, cu siguranta nu v-am cerut sa va lasati purtata cu mine, dar puteti sa ma ajutati? Acum relatia noastra client-terapeut este n centru. Aceasta relatie umana, mai degraba dect ideile si explicatiile, va fi baza pentru orice transformare pe care Laura o face. Aceasta creeaza oportunitatea pentru ea de a avea o experienta noua de relationare. Centrul este momentul, nu trecutul sau viitorul, ci acum (Heery si Bugental, 1999). Faptul de a descoperi modul n care Laura alege sa fie n moment este calatoria noastra mpreuna, care dureaza mai multi ani. - Laura, cnd te-am ntrebat ce doresti sa faci n legatura cu slujba, ai ales sa te lasi purtata de val, iar eu te-am nsotit. Acesta este un moment
369
].
? a
1.
11
:a
:e
st
lt.
le,
fie
ce
TU
foarte important n relatia noastra. Tu nu mi-ai cerut direct sa ma las purtata mpreuna cu tine, dar eu m-am alaturat tie acolo unde ai ales tu sa mergi. Ne-am lasat purtate mpreuna. Astfel, munca noastra mpreuna ncepe ntr-o nota importanta: a se lasa n voie. Exploram adesea care sunt pentru Laura implicatiile faptului de a se lasa purtata si cum contribuie acestea la alegerile pe care le face n viata ei. Acest moment de plutire este doar un indiciu despre ct de multe vor urma n urmatoarele sedinte de terapie ale Laurei. Participarea mea cu Laura navigheaza de-a lungul instructionalului, linistii, oglindirii, empaticului, presiunii si mai mult dect att - acopera mult din spectrul a ceea ce nseamna a fi om n relatia client-terapeut. Aceasta munca este ca un muzician cntnd la un instrument care produce multe frecvente diferite. Terapia trebuie sa fie acordata de fiecare data. Este spontana si, n acelasi timp, disciplinata, asa cum orice munca artistica o cere. n acest proces al terapiei de lunga durata a Laurei, au aparut multe rezistente, asa cum se si cade. Rezistenta ia adesea forma de a se lasa purtata de val, de a abdica de la responsabilitatea vietii ei, asteptnd ca eu sa o repar, si de a blama agentia pentru inabilitatea de a practica terapia pe care doreste sa o practice. Laura are nevoie ca rezistentele ei sa functioneze la fel cum are nevoie de pielea ei pentru a-i contine organele. Rezistenta este o parte a conditiei umane. Laura nu va functiona niciodata fara rezistente. Munca noastra I I mpreuna aduce n chestiune rezistentele prezente, lasa loc pentru alte rezistente si se deplaseaza nspre a accesa potentialuri neabordate n Laura. Continund sa se concentreze spre interior, Laura atinge noi orizonturi ale potentialelor ei latente si le foloseste, alegnd constient sa fie o parte a si departe de. ndreptata nspre interior, ncepe sa se simta acasa n interiorul ei nsesi, permitndu-si sa fie diferita ntr-un cadru care nu i oglindeste credintele. ncetul cu ncetul, atunci c'nd se lasa purtata de val, devine mai concentrata pe ceea ce doreste sa faca cu talentele ei, nu doar ca terapeut, dar si ca persoana traind din plin aici si acum. n exterior, ea ncepe o practica de terapie part-time folosind o abordare eclectica. Ramne astfel n slujba ei pentru guvern n regim part-time, cu un sens rennoit al faptului de a fi ea nsasi, n ciuda conditiilor de constrngere.
ul,
~a ria
Un psihoterapeut nfrunta o boala cutremuratoare: Cazul Sara
ba, ent
Pentru multi psihoterapeuti, pensionarea ceilalti. ani ntregi, pentru reaprecierea vietii. Dupa ce i-am ajutat pe este un moment bun vedem
370
pensionar ea ca pe o perioara cnd ne putem darui noua n9ine familiei 9i prietenilor. Si, binentele1, pensionarea ne confrunta cu o sursa de griji 9i cautarea a noi sensuri n viata. de dragi cu Sara, dupa sine: mbatrm~irea, s-a pensionat dintr-o carieracelorsucces privire la cum o vom urni, sanatatea, banii, pierderea n practica psihoterapiei, c multi ani nainte sa ma caute. S-a bucurat de o sanatate ex~elenta ~i i-a umph~t zilele ngrijindu-se de nepotii ei ~i traindu-~i multe din alt visuri bine ascunse. Cteva luni nainte de ma cauta, a nceput sa simta dureri n gt. ngrijorata de acestea, a c rut sfatul medicului. Testele initiale nu au dezvaluit nimic n neTegula. Cu toate acestea, la putin timp dupa acestea, primul diagnostic benign ~ fost urmat de un diagnostic cutremurator indicnd cancer la gt. sunt mari, ca ~icum s-ar afl n lumina unor faruri. De fapt, viata a dus-o n bataia farurilor. 1se dad se ceea ce ea considera a fi o sentita la moarte: Atunci cnd Sara vine ~ntru prima sa ~edmta, pare ~ocata. Ochii ei diagnosticul de cancer:_ Ochii ei mari ~i umezi ma mi~ca. Sunt acut con9tienta de reactiile ei Ji de ale mele pe cnd mi spune povestea diagnosticului sau. Un dialgnostic cutremurator poate nsufleti ~i chiar intensifica o relatie terapeftica. n ultimii cinciSarei a fost ~iagllOsticat cu cancer asociate cu sotul meu. Experienta ani readu~e n mine sentimente ~i a supravietuit. Nu sunt numai psihoterapeu!, INu 9tiu dacaunui9tie, dar eu 9tiu. L-amcancer. Oare 9tie Sara acest lucru? ci 9i sotia ea supravietuitor de nsotit pe sotul meu 9i pe multi alti clienti n calatoria lor prin cancer. Unii dintre ei au supravietuitt altii nu. Nu am nsotit nici un astfel de terapeut pe un aseme~ea ~n;m pna acum. Sosir~a Sarei n cabinetul imaginez co~tinuarea vieti' la nesfr~it. Atentia mea este atrasa de Sara, n timp ce vorbe~te. meu ma misca. Ma miSIa din zona mea de confort din care mi diagnostic este un co~mar pentru mine. Ma a~ez mai bine n sc unul Fratele meu murit frica Sarei. Si-a - Sunt att de nSPai~Antata. meu, 9tiind ~iasimtind de cancer. Acest Sarei o munca spre amirtiri dificile, mpingnd-o nspre momentul nceput forteaza terapeutict Dorinta ei de cautare este palpabila. Boala Ce ar putea nsemna acest iagnostic? Sara a oferit o multime de servicii prezent 9i acum, Emotiilep~ar a destimulatedupao pensionare, prime9te o altora, cu frica. la mai tin fi un an de cautare intensa de sens. sentinta la moarte?
371
Situatia Sarei ma influenteaza. Sotul m1u nu a murit, de fapt, este n momentul prezent ntr-o stare de sanatate excelenta. Eu nu am fost nu stiu cnd si cum. Aceste gnduri mi tr .verseaza constiinta, pe cnd Sara mi releva mai multe despre ea. Ea s ,une: diagnosticata cu cancer. Oare voi fi? poat~e E adevarat ca voi muri, dar
,1 nu -voiNu vreau durerea acestei boli. Nu ~ot sa cred ca am boala asta, crede. n mod natural, Sara rezista diagnosticulpi. Fw;..ia este usor de auzit, sa
corpului ei fizic. la fel cum vocea - ei se ridica pe cnd vorjeste. Ii atrag atentia asupra
1, de scriiSara, ochii tai sunt aler ti, iar vocea fste plina de putere cnd ti diagnosticul. Am nceput sa traim momentul, atragnd atentia asupra a ceea ce este
actual: limbajul corpului ei n acest momeft. Sara lucreaza la terapia ei aducndu-si ntreaga prezenta n moment~l prezent. Sunt constienta ca moment si reamintindu-mi ca Sara este o co ega, precum mi este si client. Am ceea ce am ca poate sa raspunda cu O~lindind ceea afirmatiei mele fac ncredere de facut fiind prezenta, a toexplorare ce ea aduce n despre expresia ei fizica. Nu ntreaba de ~e nu exploram diagnosticul - Stiu ca trebuie sa par foarte alerta, spune ea. Ma simt att de nspaimntata n interior si furioasa. E n r gLlIadaca corpul meu spune ceea ce este adevarat pentru mine n inte ior. corpul. sentimente apar. ei, ci permite constiintei ei sa se extinda A~ll tot Attea Nu pot sa ncep sa le spun pe toate. - Ai facut deja un nceput. Ramnem n tacere.. Da, o nsotesc pe Sara n calatoria ei. Tacerea a ~utentificat cunoasterea noastra ca suntem
aceasta calatorie mpreuna.
de experienta ai Sarei ca terapeut i dau a ces imediat la propria lume subiectiva. Faptul de a fi n prezenta ei este rovocator si ma simt onorata In acest moment sunt constienta ca mi estt foarte usor sa o ajung. Anii cutremuratoare .. ca Stiu foartepe mine drumul Sarei ar pu faceasta experienta ntr-o zi. m-a ales bine ca sa o nsotesc prin ea fi drumul meu de viata un terapeut n vrsta, privind spre anii de pensionare. Pare sa mi lipseasca pierderea Sarei - pierderea unui sot n cancer -, darsi eu sunt Binenteles ca nu este drumul meu acum, dar: exista similaritati: moartea este tot timpul n constiinta mea1la un an~it nivel si merge nainte, pe sosirea Sarei n cabinetul meu. Momentul este bogat n viata si plin de cnd continuu sa ma ntlnesc sa ti fie lu ta. constiinta posibilitatii ca viata cu Sara. M~ simt recunoscatoare pentru
372
J.D.
Gelle~,J.c. Norcross, D.E. Orlinsky
Specific acestei terapii
raspunda cu este adevarat entrusamulti clienti, binenteles, necunoscute. Calatorea.sca n teritorii dar n mod Acest lucru o prezenta dOinica special lantr-o nceput, vedtm ca Sara siSara, n schimb,terapeutului sa De bun situatie cut emuratoare. situatia ei cer recunoaste si parte din formarea si expe[ienta ei n psihoterapie. accepta deschis responsabtlitatea pentru auto explorare n situatia ei, n despreeste specific acestei f9rme de psihoterapie?eaCe ne arata acest portret Ce psihoterapia existertial-umanista? n vedem n actiune cele datia terapiei existential-u aniste:
1. Fii prezent. zece porunci ale pSihoteraf eutului (Bugental, 1999) care formeaza fun2. Insista astfel nct clie tul sa fie prezent. 3.Asculta si auzi... mai rrult dect vorbesti.
I
5.Atunci cnd vorbesti, ia-ope scurt si clar. 6.Monitorizeaza ntote. una alianta. 7.Potriveste orice faci c contextul'momentului. 4. Nu lasa cuvintele sa c~mPlice muzica. 8.Nu ntreba ceea ce nu poate fi spus. 9. Insista astfel nct cliettul sa fie prezent. 10. Fii acolo tu nsuti/nsati. aceleasi ca primele doua. cestea formeaza temelia pe care se fundamenteaza toate celelalte. ceste zece porunci formeaza cadrul n care Nu este o greseala de~iPar faptul ca ultimele doua porunci sunt terapeutul traieste rnpreunl~ cu clientul n momentu! respectiv. Este parte a unei pozitii pe care o fa1em cu si pentru client. In greaca este numit un pau sta, "unde stau".
I
eu cred ca ea are abilitate si resursele n ea nsasi pentru a face fata acestui diagnostic. Stiu ca eori Sara mi va pune la ncercare credinta cu Pau sta-ul meu cu Sara ~pe lngasine. Slujbaporunci -pau sta-ul meu rezistenta si ndoieli cu privire la cele zece mea este acela ca - este statornica n a pas~ra aceasta credinta n potentialul ei interior, chiar si n fata posibilei ei rorti. Nu numai ca eu tin la aceasta credinta, o ajut pe Sara sa-si accesez~ propriul potential ncasisi nca o data si ntr-o varietate de situatii. AstfelJ depasim rezistenta ei accesam potentialul ei latent de a gestiona aceAsta amenintare la viata ei. rezistenta foarte mica. Am format o ~lianta bazata pe ncredere. Devine Am atins potentialul strei n aceste astfel baza a muncii noast e mpreuna. minute scurte si am ntlnit o
-----
.
Formarea pentru psihqterapie 373
Terapeut ajutnd un alt terapeut Lucrul cu Sara este plin de paradoxuri. gine ajuta pe cine? Ne ajutam unul pe altul sa murim? Cu siguranta se sir-te astfel. Pentru ca suntem apropiate de vrsta si privesc nspre pensionare, situatia ei continua sa Se pare ca n feluri careoportunitatile unei boli cutremuratoare, fara sa ma atinga mi se arata sunt mai mult misjeriOase dect nfricosatoare. am n primele stadii una.muncii noastre, am cfntinuu un sentiment scitor n mod curent ale O traiesc si totusi ~u o traiesc. cum ca Sara ~u are cu ad~varat un cance~ la gt, diasnos:icul care i-~ fost pus. GestIonarea unUl asemenea sentIment este rnselatoare. Daca al dorintei sau negarii. Din punctul de ve ere al sentimentelor, totusi, sciala are o cunoastere mai mare - mai are pentru ca pare sa mi se prezinte cu o mare siguranta. Continuu sa simt ca acesta nu este explorez acest sentiment scitor cu minteaf' ea, pare sa fie un sentiment diagnosticul corect. Decid sa mi verbalize~e ngrijorarea. tau nu este clar. - Da, si am un sentiment consecvent c~' ceva gndesc ca acest mod - Sara, eu simt la fel. Cu toate aceste , ma legat de diagnosticul ca si tu ai avut acelasi sentiment legat de sta. - Da, chiar este interesant. . de gndire se conformeaza dorintelor mel1.Ceea ce este interesant este - Sotul meu si cu mine mergem foartf curnd sa cerem o a doua opinie ca sa ne asiguram ca diagnosticul epte corect. - Ati stabilit deja aceasta ntlnire? - Da, vom merge saptamna viitoare. cata gresit. Acum nsadovedit ca Sara chiarJusese poli terminalediagnostiDupa ntlnire, s-a are un diagnostic atu.nei ntr-adevar diferite, dar unul care este de departe mai putin ~ricosator, iar sansa de viata este mult mai crescuta. Cu acest diagnostif nou, doctorii o sfatuiesc sa astepte sa vada cum se dezvolta lucrurile. Acest nou diagnostic i da Sarei o usurare si un adnc sens al misterului. - Acum chiar ca nu stiu ce sa mai cre . Poate, daca este o lectie de nvatat aici, ar fi ca nu trebuie sa mai gnd sc. Sara si da capul pe spate si rde molipsitor. Ma alatur ei. Ne oprim - Ce se ntmpla, Sara? - Este amuzant si n acelasi timp nu este amuzant. Simt ca sunt situata exact n n ceea ce priveste nu numai n c;~a ce ma Ma simt singura si chiar si centrul nestiintei, comunitatea ~edicaIa. priveste, dar acum nspaimntata.
374
J,D. GellerJ J,c. Norcross, D,E. Orlinsky
- Ce este amuzant? - Viata mea este, viata Imea. nauntrul ei. Sansa ei de vi t~ este limitata - sau nu este? Stam acum ntr-o alta liniste profund0fhii mari, ca si cum o alarma s-a declansat . In acea liniste, mintea mea este plina de Dintr-odata, Sara are ntrebarieunerostite.asta, Stiucf mintea Sarei este la fel terapeut si pacient, fel, dar nu stiu Poate psa ca procesele ambilor, de plina n acelasi a fost gresit. Amndoua sti m ca ceva nu era n regula, Amndoua stim sunt adnc ntretesute nec losCUtUl. amndoua stiam ca diagnosticul ca avem de-a face cu un3ri. Oricum,
Cazul lipsei furiei Sara ncepe sa-si manif ste cu putere propia viata n timpul sedintelor, dar vrnd-nevrnd al eca n rolul de client bun. Pare foarte disponibila procesului ei de caut e si de exprimare a lumii ei interioare. Totusi, si exprima dreptul ei de ci fi aici doar minimal, Pare a fi extrem de grijulie, o calitate adesea bine dez oltata n terapeuti. ntelege chiar si de ce tenta propriului potential eexplorat. - Cteodata ma ntreb ce voi face daca aceasta boala va pune stapnire pe mine ncetul cu ~esit. Aceasta grija ca terapeut pierd vocea. cetul pna voi ajunge sa mi devine rezisdoctorii au diagnosticat-o -Asa ... - Ei bine, faptul de a nul putea sa vorbesc va pune cu siguranta capat sedintelor noastre. -Asa ...
A
Sara 'se opreste si ma prtveste adnc n ochi. Pare pierduta, nestiind ce sa spuna sau sa faca. tcesta este exact momentul care detine un potential adnc pentru Sar,. Ea a mentionat propria pierdere personala aparenta a amabilitatii mele Poate ea sa faca n asa fel nct acest moment sa ntlneasca n vreun fel vitaliatea furiei ei? Modelul ei de grija fata de altii se sparge acum, p cnd ea inspira adnc si lasa furia sa se si pierderea potentiala a t~raPiei ei si acum se confrunta 'cu piederea manifeste n deplinatatea lOji. eu - Ce vreicapabila prin '~lasa.."? Conteaza pentru tine n vreun fel ca nu voi fi sa spui sa vo~besc ntr-o zi? . - Pentru tine conteaza1 Asta este ntrebarea care conteaza.
l'
pentru Binenteles stiu are iD[1portanta. Vocea mea, viata conteaza mult mine. Nu ca nsa ciumma vezi tu, dar viata mea mea conteaza
375
zile. Vocea mea constituie modul n care m' exprim sinele interior. Daca pierd asta, pierd mult. Mult, ti spun ... pentru mine. Vocea mea a constituit profes1a mea n multe feluri ani de Se lupta acum, la suprafata luptndu-se FU mine, totusi, ncepnd sa pentru ea. Isi sustine propria dorinta de a tai, de a trai cu o voce. Ea se opreste pentru a-mi asculta raspunsurile s' continua. - Stii, nu voi juca jocul amabil cea cartare cu tot timpul. Ceea ce se lupte pe~tru viata ei. Viata ei estecu tine. ac astaadevarat importanta e important acum nsa sunt eu si viata mea, ru tu si felul n care ai putea sa-mi raspunzi tu mie. Da, ceea ce facem ai1i este important, dar nici pe departe asa de important pe ct sunt eu. Trebuie sa ti spun ca sunt aici pentru mine. Viata mea este importanta pJntru mine. acest moment, Sara nu si permite ei nsasi a fie subordonata n aceasta Ea terapeutica. Se pune n propriul s~atiu n ceea ce este neobisrelatie este situata cu claritatepe ea pe prim l plan, timp ce vorbeste. n nuit pentru ea, la fel cum este pentru multi terapeuti. Da, a trait relatia terapeutica din ambele parti si cunoaste in uenta agreabilului. si alege viata n momentul prezent, nu n viitor. Vo ea ei este puternica si clara. Este vie si prezenta n acest moment, iar orta furiei o ajuta sa fie n deplinatatea ei. Sara s-a regasit n starea nendoielnic dy ambigua, comuna tuturor persoanelor n terapie. Ele trebuie sa se luptF pentru vietile lor si adesea trebuie sa se lupte chiar si cu terapeutul. ceasta este forta pe care o doresc n cabinet. Daca Sara traieste acum, trebuie sa mobilizeze toata puterea pe care o are, iar furia este parte a fortei vitale - furie fata de ce i-a fost prezis: o boala care ar putea sa i ia ocea, visurile ei ndepartate, toate momentele necunoscute pe care treb ie acum sa le stapneasca si sa le traiasca si posibilitatea de a-si pierde viata., Si exista ntotdeauna mai mult dect att.
Ascultnd cu o a treia ureche Daca ascult muzica cuvintelor Sarei, nu Idoar cuvintele, aud cu o "a treia ureche", o ureche care aude prin tarrurile subtile ale existentei. pe care aceasta o trezeste n mine. Aici e of meie care si-a devotat viata ajutndu-i pe altii, iar acum trebuie sa se a ute melodia si simt faca fata Nu ma mai concentrez la notele muzicii: a~d pe ea nsasi sa emotiile posibilei morti. Modul n care gestioneaza lupta cu diagnosticul ne atinge pe amndoua;
-'"
376
J.D. Geller,1J.c. Norcross, D.E. Orlinsky
Faptul de a face fata m1rtii este parte a conditiei umane; toti o cula mamografii. Moartea nu ste un subiect comun pe holurile academiei, noastem, nospecial atunci cEd subliniaza vietile consultatiile ne concentotusi este realitate care e ne prezentam la atunci cnd anuale sau tram asupra cartilor si part,'cipam la seminarii pentru a obtine patrunderea psihologica necesara ajutorarii celorlalti. Reiau cazul Sarei ntr-o onsultatie cu dr. Bugental. El asculta atent pe cnd i-o descriu, se uita la mine si ma ntreaba: Ma opresc si inhalez ad c. Lacrimi ncep sa mi se prelinga pe obraji. - Da, m-am gndit. Mi- r lipsi. Estefi daca ar muri? atinge undeva Te-ai gndit vreodattcum ti va att de reala. Ma adnc. . El nu spune nimic. Astealrta n acel fel n care m-am obisnuit sa o faca - Sunt constienta si de aptul ca mi vei lipsi si tu cnd vei muri. Si n cele doua decade de lucru <fEPreuna.Ma adncesc si mai mult n moment. de altii. Multumesc. , , Pentru ade real, si m-ai ~'utat cerem unii altora de mine nsami sau ca fi real ce pute sa sa fiu reala fata ca terapeuti - si fata tu esti att descoperi ceea ce este att e aproape.
MARTURISIRE Pentru a le p oteja identitatile pacientilor mentionati n acest fiinte umane? acestora autrefUie sa cMatorimtoate afirmatiile atribuite lor, Uneori fo t modificate, ca si foarte departe pentru a capitol, datele care au fost parafraza te.
Bibliografie:
1965
Bugental, J.F.T., The search for a1'ruthenticity,Holt,Norton, New Winston, New York, J.F.T., The art of the sychotherapist, Rinehard si York, 1987 Heery, M., "A humanistic perfpective on bereavement" Tucker, Phoenix, 1999 Bugental, J.F.T., Psychotherap~ isn't what you think, Zieg, n K.J. Schneider, J.F.T. Thousand Oaks, Sage, Cal, fornia, 2001 Bugental si J. Fraser Pierso~ (editori), The handbook ofhumanistic psychotherapy,
1999, p. 25-27 Heery, M. si Bugental, J.F.T., [,unearthing the moment" n Self and Society, 27, May, R., Love and learn, Norton, New York, 1969 Yalom, 1., Existential psychoth~rapy, Basic Books, New York, 1980
"'--- -
Capitolul 22
Conducerea terapiei maritale si de familie cu terapeuti de Harry J. Apolte
problemelor oamenilor (Goldberg si Go dberg, 1996). Aceasta vede clientii n contextul familiei si cadrului socal. Terapeutul este considerat parte a cadrului terapeutic,familiemembru activ sistemica n sistemului Terapia maritala si de "un este es}ntial si reactiv al abordarea terapeutic" (Minuchin, 1974, p. 90-91). A~ci cnd clientul este un alt terapeut, dimensiune a proeminenta a tertpiei este aceea ca terapeutul profesionalampartasesc Acest fapt apropie Idistantaadesea, o comunitate si clientul comuna. o identitate com~na si, personala dintre ei, crend o situatie delicata emotional att l1'entru terapeut, ct si pentru client. Mai contextul att, n partenerii de cakatorie si copiii si, n consecinta, aduce nmult dectterapeuticmunca maritalaI si de familie, terpeutul-client intra n relatia terapeutica mai vulenrabili ~ect ar fi n mod obisnuit ca pacienti individuali. UD coleg (terapeutul) se Fta n spatele ecranului rolului public al clientului direct catre circumstan ele casnice. Dincolo de anxietatea comuna a clientilor ca defectele lor psihologice i vor expune ca disfunctionali n fata terapeutilor lor, aces clienti-clinicieni se confrunta cu presupunerea ca, n ochii terapeutului, problemele lor casnice se vor reflecta asupra competentei lor profesio a!e. Pentru clinicienii-clienti, ngrijorarile pot lua forma nu numai a "Ce v crede terapeutul meu despre vreme propria viata de familie este att de tulburata?". mine personal?", ci si pe cea a ,,Voi Parea~' capabil sa i ajut acestei relatii n tratamentul ulterior mai complicat, d cealalta parte a pe altii, atta terapeutice, terapeutii pot sa simta la rn~ullor ~a reputatiile lor sunt
pe linia de plutire mod unic de trateaza ~ coleg.Attacest sens, si ei pot experimenta un atunci cnd vulnerabi~itate. In terapeutul, ct si clinicianul-client pot simti o anumita pre~iune de a parea bun n ochii celuilalt n ntlnire a lor de consiliere.
378
Persoana terapeutului Pentru terapeuti, singurul factor si cel mai semnificativ care afecteaza tratamentul altor clinicieru este propria persoana a terapeutului. Terapia actuala maritala si de familie este activa, atragnd terapeutii ntr-un angajament dinamic cu clientii lor. Terapeutii se folosesc pe ei nsisi, mpreuna cu toata experienta lor de viata n rolul lor de vindecatorl (Aponte si Winter, 2000; Satir, 2000). Identificarile lor empatice cu umanitate a clientilor lor i ajuta sa nteleaga si sa se conecteze la luptele clientilor lor. Atunci cnd lucreaza cu alti clinicieni, terapeutii se supun provocarii suplimentare de a mpartasi aceeasi identitate profesionala. Aceasta dimensiune n plus provoaca terapeutii sa fie bine fundamentati din punct de vedere personal si siguri din punct de vedere profesional, att timp ct se aventureaza n lumea colegilor lor profesionisti.
Identificarea
Terapeutii se ntlnesc cu ei nsisi la numeroase niveluri n vietile clientilor lor atunci cnd lucreaza cu dificultatile domestice ale vietilor , " de familie ale acestora (Aponte, 1994b). n special, atunci cnd intra n relatia terapeutica, n cadrul terapiei de familie (Aponte si VanDeusen, 1981), este necesar ca terapeutii sa si permita lor nsisi sa fie si sa simta precum clientii lor. n cazul terapeutilor mpartasind aceeasi identitate profesionala cu clientii, sunt deschisi multor puncte posibile ale experientelor profesionale comune si emotiilor personale - att de multe, astfel nct terapeutii de familie sunt preocupati de a nu fi conectati prea ndeaproape cu terapeutii-clienti n detrimentul celorlalti membri ai familiei. Pe de alta parte, terapeutii pot experimenta att de acut nevoia de a parea competenti n fata colegilor lor nct risca sa intre n competitie cu ei, regasindu-se ntr-un joc al rivalitatii. Terapeutii-clienti sunt nclinati sa hraneasca acest cadru competitiv, daca functioneaza la un nivel foarte ridicat, pentru ca le este teama sa nu para incompetenti n prezenta nu numai a altui terapeut, dar si n fata propriilor familii. Pentru terapeuti, aceasta identificare de aceeasi marca, la grad maxim a conexiunii umane, reprezinta o oportunitate de a vedea si a ntelege, data fiind o experienta mpartasita, dar poate fi si o capcana periculoasa a supraidentificarilor si a supraimplicarilor la nivel emotional.
Formarea pentru psihoterapie Experimentarea ranilor noastre n mod indirect
379
Toti terapeutii intra sub incidenta propriilor rani personale si de familie, prin durerile si esecurile clientilor lor (Aponte, 1998a). Pentru a se conecta la suferintele clientilor lor, trebuie ca ei sa si permita sa-si aminteasca si sa le simta pe ale lor. Aceasta nseamna ca terapeutilor li se cere sa-si exerseze abilitatile n timp ce se afla pe curentii emotionali ai propriilor vulnerabilitati. Cu terapeutii-clienti este foarte probabil sa ntlneasca probleme ale clientilor care sa le atinga propriile triumfuri si esecuri clinice, trecute si prezente. Exista sanse ca n vietile de familie ale clientilor lor sa se loveasca de acele probleme comune personale/profesionale ale carierelor competitive dintre soti, ale orarelor clinice care iau din timpul menit a fi petrecut mpruna cu sotii! sotiile si copiii. Pot chiar sa ntlneasca unii copii, mult asemanatori celor ai lor, care se plng de faptul ca parintii lor le vorbesc mai mult ca terapeuti dect ca parinti. La nivelul pur uman, ei sunt pusi fata n fata cu casatoriile n prag de esec ale terapeutilor-clienti, cu manifestarile clientilor, cu tineri tulburati - toate atingnd posibil problemele propriei familii, chiar daca trebuie sa aiba o competenta personala solida. Terapeutii sunt atrasi n experientele de aceeasi marca ale clientilor lor la niveluri multiple si profunde. Sarcina lor ca terapeuti este de a fi deschisi si conectati la propriile dificultati domestice si profesionale n feluri care sporesc empatia cu luptele pacientilor lor si, paradoxat propria competenta terapeutica. Cu terapeutii-clienti va fi necesar ca ei sa foloseasca aceasta empatie, mpreuna cu propria vulnerabilitate umana, la un nivel foarte nalt profesional ntr-o relatie terapeutica sensibila si complexa.
Intensitatea relatiilor terapeutice Terapeutii relationeaza cu clientii lor la un nivel uman, n cadrul rolurilor lor profesionale. Ei se angajeaza cu clientii la.:un nivel omenesc. Facnd acest lucru, n mod inevitabil,li se vor revela parti ale lor, chiar daca doar urme ale gndirii, emotiilor, valorilor si istoriei lor (Aponte, 1994a p. 147-168).Le plac sau nu le plac, sunt de acord sau sunt mpotriva lor, plng mpreuna cu ei sau se lupta pentru control cu ei. n timp ce si expun ceva din umanitate a lor, terapeutii sunt constienti ca, de fapt, colegii lor clienti si masoara performantele n rolurile lor profesionale. Terapeutii se ridica mpotriva sarcinii de echilibrare a angajamentului personal cu tempeutii-clienti, precauti la rolurile simultane profesionale.
380
Un factor multi dinamic extrem de delicat apare .atunci cnd terapeutii practica n aceasi comunitate n care reputatia conteaza. La nivel profesional, clinicienii-clienti pot sau nu sa mpartaseasca aceeasi disciplipa profesionala sau sa adere la aceeasi scoala de terapie. Terapeutii ntlnesc idei similare sau opuse fata de cele ale clientilor lor cu privire la ceea ce nseamna patologic sau viata sanatoasa, ceea ce este folositor din punct de vedere terapeutic si ce nu. Este imposibil ca terapeutii-clienti sa nu gndeasca din punct de vedere terapeutic n diferite momente ale tratamentului lor personal. Acesti pacienti gndesc inevitabil si reactioneaza ca terapeuti colegi. Clinicienii-colegi, destul de adesea, simt si nevoia de a fi recunoscuti pentru abilitatile lor de terapeutii lor, n special n prezenta familiilor, chiar si atunci cnd si expun slabiciunile umane. Terapeutii trebuie sa relationeze cu terapeutii-clienti, cu sotii/ sotiile si familia ca persoane n nevoie, dar ntotdeuna fiind constienti de stima de sine personala si , , Profesionala a clinicienilor-clienti. Prezenta familiilor lor intensifica ncarcatura emotionala a acestor interactiuni. Aceasta dimensiune aparte a relationarii cu ocupatia reprezinta o alta oportunitate de a ajunge la pacient, dar si un potential obstacol suparator spre o relatie terapeutica de succes.
A fi centrat
Nu exista provocare mai mare pentru terapeutii terapeutilor dect de a fi mpliniti n cadrul propriilor vieti profesionale si personale. Toti terapeutii sunt nfruntati cu nevoia att de a se identifica cu, ct si de a se diferentia de clientii lor (Bowen, 1972). Lucrul cu unii terapeuti-clienti si cu familiile lor adauga niveluri de complexitate procesului de identificare si diferentiere n relatia terapeutica si reclama terapeutior sa fie extrem de bine echilibrati. Ce nseamna, atunci, sa fii centrat n terapie? n primul rnd, ideea ca terapeutii sa fie bine nradacinati n rolurile de ajutorare desemnate este menita sa le articuleze un sens interior al valorilor spirituale, filosofice si profesionale (Aponte, 1994a, 1995, 1998b). Aceste valori indentifica, definesc si stabilesc standardele perspectivelor terapeutilor asupra realitatii obiective, asupra experientei umane, functiile structurilor sociale cum ar fi familia si idealurile potrivite moral comportamentului uman. Filosofia postmodernista constructivista pune sub semnul ntrebarii perspectivele contremporane asupra realitatii (Held, 1995). Feminismul radical se ndoieste de valoarea casatoriei si
Formareapentru PSihr"Pie
381
familiei (Goldner, terapie submineaza 1985). Perspectivele aCfuale asupra circularitatii n potential semnificatia responsabilitatii morale a individului (Aponte, 1994a). Toti terapeuti' conduc terapia de pe o baza filosofica, orict de constienta sau larg e aborata. Claritatea valorilor faciliteaza ramnere a lor bine ancorati la i nsisi, pe cnd navigheaza prin lupt~le morale ale clientilor lor lega e de alegerile lor de viata si relatiile familiale. Cunoscndu-si fund am ntul valorilor, terapeutii pot diferentieze de valorile clientilor lor, indi erent cum, altfel identificate cu acestea. sa vorbeasca din convingerile Ilor filosorce si n acelasi timp sa se O a doua baza esentiala de a fi ancorat rste legatura terapeutului cu propria profesie si cu propriile lupte de v' ata personale. La nivel profesional, terapeutii se confrunta ntotdea a cu noi tehnici si teorii care proclama mbunatatirea a ceea ce practica eja. Terapeutii pun sub semnul ntrebarii propriile abordari de trata ent atunci cnd sunt expusi ideilor novatoare. Mai mult dect att, toti t rapeutii au parte de rezultate ambigue sau de esecuri indiscutabile n terfPia pe care o conduc. Aceste si stima de sine n rolul de terapeut. Acest spect capata o relevanta spevicisitudini n munca i ajuta sa si contur;e tina un sens al competentei ciala atunci cnd terapeutii ncearca sa me propriile perceptii de sine reprezinta. _ Terapeutii se afla pe propriul drum n iata lor individuala. Propria n luminapozitiva si propriile terapia cu Jerapeutii si famililiile lor si provocarii pe care icomplica ii nevrotice, triumfurile o crestere esecurile familiilor lor, toate acestea influe teaza modul n care ei percep vietile clientilor lor si ~e folosesc pe ei nsis strategic n relatie cu clientii lor. Filosofiile lor de viata despre propriile rovocari familiale vor afecta modul n care se conecteaza lai eforturil clientilor lor de a gestiona problemele lor personale si de familie. O estitatea terapeutilor fata de ei nsisi, cu privire la propriile probleme i claritate a abordarii acestor teme de viata, precum si ct si de energic e lupta cu dificultatile lor i angajeaza n luptele clientilor lor. mentin ancorati n cadrul propriilor granile individ1;lale atunci cnd se n cadrul fiecarei ntlniri clinice, ter peutii sunt nfruntati si cu
I
provo~ari perso~ale dir.ect~~ ~elatii1e.cu ~lifntii. Din .~auza i~~.ntificarilor apropIate cu alti profeslOllisti, mteractiunil~l~u propriile familiI sunt mult mai ncarcate. Terapeuti10r li se cere sa se s~apneasca pe ei nsisi ntr-un mod activ si terapeutic n interactiunile c1 clientii. Pentru a se stapni cu asociatiile activate de ceea ce vad si au~ interior si sa fie n legatura astfel, trebuie sa se observe pe ei nsisi d~ n sedinta.
~c
382
Terapeutii de familie ~tiu ca, n lucrul cu cuplurile ~i familiile, nu au tot att de mult control asupra cadrului terapeutic la fel ca n terapia individuala. n terapia individuala, ei se conecteaza la clientii lor pe un canal cu sens unic sau cu doua sensuri de interactiune. n situatiile maritale ~ide familie, multe subcanale sunt folosite n acela~i timp ntre membrii familiei ~iterapeut. Terapeutii care sunt bine ancorati la propriile canale nu se vor rataci pe canalele pe care navigheaza cu clientii lor. Terapeutii con~tienti de ~i n mod clar conectati la propriile explorari sunt mai capabili sa accepte libertatea clientilor de a-~i alege propriile raspunsuri. Exista mult mister n sufletul omului ~i,cu siguranta, n relatia umana. ntr-o casatorie sau o -familie n care exista intentia unei legaturi de o viata, destinele oamenilor sunt conectate la radacina relatiei interumane (Aponte ~i DiCesare, 2000). Terapeutii pot vedea sufletul individual ~i intimitatea casatoriei ~i a familiei din afara, dar aproape niciodata din interior. Rolurile terapeutilor i mputernicesc sa sporesca diferentierea ~iliberatatea clientilor de a-~i determina propriile destine. Pentru a face acest lucru, terapeutii trebuie sa fie conectati n oarecare masura la misterul din propriile vieti. Cautarea sensului n durerea ~iluptele propriilor explorari le permite sa se identifice empatic cu colegii de breasla ~i sa vorbeasca din propriile convingeri, n timp ce interactioneaza cu clientii din perspectiva libertatii diferentierii.
Acest terapeut Alti terapeuti sunt capabili sa considere un psihoterapeut experimentat cum sunt eu, cu zeci de ani de supervizare, formare ~iprezentari de seminarii, ndeajuns de sigur pentru a apela la el. Si doar o practica a~a cum este a mea ofera acelor terapeuti ~i prospectul unui cadru mai privat ~iconfidential. Ei risca mult atunci cnd ~i duc familiile n terapie ~i cauta asigurare att din punct de vedere al competentei terapeutice, ct ~i al sigurantei emotionale. Toti am ntlnit partile noastre de vicisitudini n lucrul cu terapeutii-clienti. Oricum, vrsta ~iexperienta sporesc ncrederea n tratarea colegilor. n timpul tineretii crude, simtim mai acut stresul ~i stradaniile de a trata alti terapeuti ~i familiile acestora. A lucra cu familiile lor, n special, se resimte ndeaproape ~igenereaza vulnerabilitati emotionale. Atunci cnd participa ~i familiile terapeutilor, nu este u~or sa nu iei n considerare sensibilitatile profesionale ale clientului. Membrii familiei
-~
'1
383
care nu sunt direct implicati n clinica privata a terapeutului-client sunt initial mai dispusi dect membrii profesionisti ai familiei sa se angajeze autentic n problemele casnice dificile. Lucrul terapeutic prestat cu alti clinicieni si familiile acestora, n special cei pe care i-am cunoscut ntr-un alt context, se poate transforma n cele mai solicitante provocari terapeutice carora trebuie sa le facem fata n postura de terapeuti ai altor terapeuti. Filosofia mea este ca nu exista lucru mai valoros n aceasta sarcina provocatoare dect evolutia propriei spiritualitati a terapeutului. Nouwen (1975) vorbeste despre abilitatea "de a percepe si ntelege aceasta lume dintr-un centru interior tacut" (p. 38). Frankl abordeaza spiritualitatea din perspectiva sensului (1963). A gasi sens n viata unei alte persoane i permite accesul unui terapeut la "libertatea interioara si valoarea personala" asa cum o spune Frankl (p. 79), de a ramne ancorat la sinele cuiva si n acelasi timp de a fi capabil "sa contina complet o alta fiinta umana n cea mai adnca parte a personalitatii sale" prin actul iubirii (p. 176). A fi ngrijorat pentru un client tulburat nseamna a fi pregatit de a suferi mpreuna cu acel client, prin aceea de a-ti pasa n mod autentic de durerea clientului si, n acelasi timp, empatiznd prin legatura interioara cu propriul drum de lacrimi, vindecatorul ranit (Nouwen, 1972, p. 87-89). Pentru ca aceasta suferinta sa serveasca scopului de a-ti pasa, ajungem la cel mai adnc sens al acesteia (Frankl, p. 178), n ideea n care spiritualitatea noastra l mprumuta. Aceasta "dragoste iesind fara de sine" (Nouwen, 1992, p. 126) formeaza baza notiunii lui Nouwen (1975) de ospitalitate, gazda careia i pasa, dar, n acelasi timp, ofera libertate, "nu o invitatie subtila d_ea adopta stilul de viata al gazdei, ci darul sansei pentru musafir sa si-l gaseasca pe cel propriu" (p. 73-74). Provocarea muncii intime (Aponte, 1998a) de terapie cu aceia care cel mai adesea mpartasesc aceeasi fateta a vietii- cu noi si are baza n paradoxul identificarii apropiate cu ei, n acelasi timp ramnnd bine ancorati n identitatea si sensul propriilor vieti.
Cteva exemple Jose este un asistent social si un terapeut de familie care mi mpartaseste etnia portoricana, la fel ca si viata n aceeasi vecinatate a South Bronx. El vine sa ma vada n cazul unei casatorii n care au aparut probleme. Sotia sa este si ea terapeut. Jose sufera de mic de a fi trebuit sa munceasca pe brnci de unul singur, copil fiind,-contnd prea mult
384
J.D.
pe sine nsu~i ~i ne~tiind cum sa accepte sprijinul celorlalti. Fiul unor parinti emigranti, a caror limba nativa nu a fost-engleza, el a trebuit sa se reprezinte pe sine nsu~i n probleme de adaptare cu comunitatea, de exemplu la ~coaIa. A fi trait ntr-o vecinatate ca South Bronx a implicat ~ifaptul de a fi hoinarit prin mprejurimi ~ide a-~i fi ales cu foarte multa grija cu cine sa iasa, nu numai din punctul de vedere al prieteniilor, ci, pna la urma, al sigurantei personale. Daca avea gusturi personale care nu erau n acord cu cele ale multimii, cum ar fi fost un interes serios catre arta, ar fi putut fi pus n situatia de a face escapade de unul singur la Metropolitan Museum of Art. El a nvatat sa se gestioneze pe cont propriu, astfel nct problemele de acasa s-ar putea traduce prin aceea ca el sa tina totul pentru el nsu~i. n ultimii ani, acest cadru poate sa nu i mai fi fost prea mult de ajutor n intimitate, n casnicia sa. Pot sa empatizez foarte repede cu criticismul sotiei lui Jose, pentru ca nteleg prea bine semnele lasate de dalta timpului pe personalitatea unei persoane care a trebuit sa conteze doar pe sine pentru a depa~i o viata timpurie dificila, pe lnga statutul de minoritar. mparta~irea aceluia~i cadru cu cel al lui Jose mi permite sa cunosc prea bine terenul de lupta ~isa ma adresez lui ntr-un anume fel pe care el l cunoa~te pna n maruntaiele lui ~i, n acela~i timp, mi ofera garantia ca este nteles. Nu este loc de ascunzi~uri aici. Cu toate acestea, n timp ce eu am fost aici, sunt ~in alta parte acum, ~ipot sa i provoc rationalizarile ~ievitarile. ncrederea construita pe o identitate mparta~ita permite confruntari puternice, dar prezenta sotiei sale ntr-o asemenea expunere de catre un terapeut coleg ~i paisano l poate dezgoli la un nivel de vulnerabilitate pe care ar putea sa nu-l aiba cu un alt terapeut. Acesta este un latin, ~i exista o mndrie a barbatiei acolo. Se va simti el umilit? Srma pe care acest terapeut trebuie sa-~i pastreze echilibrul este foarte subtire ~ifoarte departe de pamnt. Pot sa-I expun n prezenta sotiei sale ~ila o distanta foarte mare de la pamnt, doar daca mi expun ~i eu luptele similare, astfel nct sa ne identificam public nu numai n mo~tenirea comuna de care suntem mndri, dar ~in punctele noastre slabe. Att luptele noastre, ct ~i trecuturile noastre sunt expuse n prezenta sotiei sale. Sotie, terapeut-client ~i terapeut trebuie sa lucreze toti n cadrul tensiunii punctelor slabe ~i punctelor tari, al handicapurilor noastre ~i responsabilitatilor. Ma ncurc n attea paradoxuri, n timp ce mi amintesc ca va fi nevoie ca ei sa decida ce sa faca cu tot ceea ce nteleg ~iexperimenteaza n acest proces terapeutic. Experienta mea mi este proprie ~i deciziile pe care le-am luat n legatura cu aceste insight-uri identice mi sunt tot proprii. Casatoria sa este distincta ~iproprie. Indiferent de ct de multe
Formarea pentru psihoterapi@
385
au n comun terapeutul si clientul, ei sunt diferiti, iar destinele lor vor fi jucate pe caile lor distincte. nvata sa te identifici, dar si sa renunti. David este un alt terapeut de familie care a venit la mine cu ceva tulburari maritale, dar cu o ngrijorare principala privind fiica adolescenta, care era impulsiva emotional si nclinata sa se implice n relatii nesabuite cu alti tineri. David si cu mine nu mpartaseam nimic n termeni de cadre etnice, familii-de-origine sau comunitati natale. Oricum, ne cunoscuseram profesional printr-un numar de coincidente profesionale. David era experimentat, competent si competitiv. Sotia lui nu era terapeut. Att sotia, ct si fiica simtisera intruziune a perspectivelor profesionale ale lui David n vietile lor personale. Acum, David se afla n fata unui terapeut pe care l alesese, dat fiind ca avea ncredere n competenta sa, dar si pentru ca l vedea ca pe cineva care putea sa l provoace deschis n prezenta familiei sale. Sotia si fiica nu stiau daca terapeutul va fi n stare sa le vada perspectivele diferite de cele ale lui David, despre care stiau ca avea ceva legaturi profesionale vagi cu terapeutul. Stiu ca se astepta mult de la mine din partea diferitilor membri ai familiei. Stiu, de asemenea, ca aveam nevoie sa mi monitorizez propria competitivitate, care avea radacini adnci n vechiul obicei de a ma lupta sa supravietuiesc mai mult dect n nevoia de a straluci profesional. Mai mult dect att, tema subtila era de a avea de-a face cu diferentele etnice si socio-economice dintre o familie de albi dtn clasa de mijloc si acest portorican dintr-un cartier din New York, unde si are salasul o comunitate vorbitoare de limba spaniola. n plus, aceasta era o familie seculara spiritual, care avea standarde morale mai liberale dect ale mele. Aceste diferente au iesit la suprafata atunci cnd s-a ajuns la cerinte referitoare la felul de libertate care sa i fie acordata fiicei cu privire la sex si la baieti, dar si la responsabilitatea si contabilitate a cheltuielilor fetei. Parintii erau mai putin nclinati sa impuna asteptari de tip alb/negru dect eram eu. Cu toate acestea, nclinatiile mele clinice, influentate de propriul fond cultural si religios, erau ca aceasta tnara femeie avea nevoie de mai putine negocieri ale regulilor si ale conditiilor si de mai multa structura cu consecinte mai clare. nsasi fata mi se plngea ca eram prea conservator n ceea ce privea perspectivele mele morale, pe care era destul de desteapta sa le perceapa, chiar si atunci cnd nu le-am exprimat n mod explicit. Dilema mea era cum sa fiu eu nsumi cu ei acolo unde credeam ca i puteam ajuta si cnd sa i las sa se descurce singuri cu propriile instrumente. Aveam nevoie ca mai nti sa mi permit mie nsumi sa mi accesez propria viata si sa extrag din aceasta temele comune ale faptului de a
386
fi casatorit si de a avea o fiica ce nu trecuse cu mult timp n urma de perioada adolescentei. Ei toti aveau nevoie de a simti acea umanitate comuna cu mine pentru ca as putea, de asemenea, sa le provoc standardele si practicile de crestere a copilului. nainte de a propune valorile mele de educare a copiilor, oricum, aveam nevoie sa i ascult asa cum erau, si nu prin filtrul gros al propriei experiente de viata. A trebuit sa ascult, sa ntreb si sa comunic o ntelegere reala. Apoi puteam sa urmaresc ceea ce auzeam prin filtrele mele personale (fondul etnic si religios) si profesional (pentru ca orientarea structuralista n terapia de familie mi dadea tendinta de a aplica reguli si structura). Apoi aveam nevoie sa fiu sigur ca tentativele de concluzii pe care le abordam despre ceea ce familia avea nevoie erau toate fundamentate pe scopurile clinice, si nu pe preferintele mele. Atunci cnd, n sfrsit, trebuia sa-mi comunic observatiile si sugestiile, am condus terapia printr-o evaluare clinica menita sa nu fie nteleasa doar de tatal terapeut, ci si de sotie ;>ide fiica. Aceste comentarii au fost apoi urmate de o negare - ca aceste opinii erau inf1uentate de propriile tendinte personale si profesionale. Ei erau cei care cntareau si decideau daca perspectivele mele li se potriveau sau nu. Ei ar fi trebuit sa decida ce sa faca, pentru ca ei vor fi cei care vor trebui sa traiasca urmarile deciziilor lor. Tatal a spus ca este usurat ca nu ma ascundeam fata de el. El si dorea un terapeut care sa fie direct cu el. Propria tarie a personalitatii si reputatia profesionala l-au descurajat n a avea o parere personala. Un cadru care a ncurajat exprimarea libera a perspectivelor si a valorilor i-a oferit suport sotiei/mamei de a-si afirma propriile perspective att n privinta sotului, ct si a fiicei. Fiica a verbalizat n mod repetat critica privitoare la mama ei, conform careia aceasta era prea obisnuita cu gndirea tatalui ei. Fiica s-a plns si ca ncercam sa o restrictionez, dar la un moment dat a aruncat n discutie o poveste despre o prietena a ei care intra n bucluc n relatiile cu baietii din cauza ca terapeutul ei era prea blnd cu ea.
Concluzie
Provocarile la persoana terapeutului, pe care le prezinta terapia, sunt compuse din nivelul adaugat de identitate profesionala mpartasita si de comunitate, atunci cnd terapeutii lucreaza cu terapeutii-clienti si cu familiile acestora. Cerinta de a fi capabil sa te identifici att la nivel personal, ct si profesional este esentiala. La fel se pune problema si n cazul diferentierii, astfel nct clientii sa se poata conecta la noi chiar si
387
relatiei apropiate si al muncii pe care o fac c terapeutii colegi. Terapeutii nfrunta cerintapropriile alegeri n ceea de Pfiveste vietile lor, n contextul atunci cnd fac repetata la nesfrsit ce a se cunoaste pe ei nsisi. Ei trebuie, de asemenea, sa aiba n stapnire propriile lupte personale de viata, dintr-un loc bine centrat, care sa le plfrmita sa empatizeze n timp ce si si provoaca terapeutii-clienti n co1textele familiilor lor. Toate acestea implica sa-si permita o vulnerabilit te personala si profesionala din perspectiva de terapeuti, completata cu o securitate a propriilor calatorii si a identitati10r profesionale care c nduc la o deschidere n niste limite foarte bine definite.
I
MARTURISIRETheresa Romeo-Aponte a ajuta la pregatirea acestui capitol.
Bibliografie:
Aponte, H.J., Bread and spirit: Therapy with the nezf poor, Norton, New York,Family H.J., "How persona can training get?"1n Journal of Marital and 1994a Therapy, 20, 1994b, p. 3-15 psychotheraplsts fi Bulletm of the Mennznger lmic, 60, 1995 toamna, p. 488-502 Aponte, H.J., "Intimacy bias~ moral valu~s, a~1 elationship" in W.J.training of Aponte, H.J., "P~lit~cal in the therapist-client .s~irituality n the Matthews
strategies, narratives, voI. 4, Taylor and and [esearch in briej therapy: Solutions, si J.H. Edgettes (editori), Current thinking FranEis, Philadelphia, 1998a, p. 1-27 Aponte, H.J., "Love, the spiritual wellspring pf forgiveness: An example of
Aponte, H.J., "The stresses of poverty and the co ort of spirituality" n F. Walsh spirituality in therapy" n Journal of Family Berapy, 20, 1998b, p. 37-58 (editor), Spiritual resources in family therapy, Gfliord, New York, 1999,p. 76-89 (editori), Comparative treatment of couples pro lems, Springer, N ew York, 2000, p.45-57 Aponte, H.J. si DiCesare, E.J.,"Structural theory, n F.M. Dattilio si L. Bevilacqua si D.P. Kniskem (editori), The use of self in t erapy, editia a doua, Haworth, New York, 2000, p. 127-165 Bowen, M., "Toward a differentiaiton of a self in one's family" n James L. Framo Aponte, H.J. si VanDeusen, J.M., "Structural ~milY therapy" n A.S. Gurman (editor), Family interaction, Springer, New lork, 1972, p. 111-173 Frankl, V.E., Man's Goldenberg, H. Family therapy:Square Press, New York, 1963 Goldenberg,1. si searchformeaning, Wahingtop An overview, editia a patra, Brooks/Cole, Pacific Grove CA, 1996
388
JoD.Geller, ~oc. Norcross, DoE.Orlinsky
Goldner, V., IIWarning: Family therapy may be hazardous to yom health" n Family Therapy Networker, 911985, Noiembrie/Decembrie, p. 18-23 Held, B.s., Back to reality, Nort&n, New Harvard University Press, Cambridge Minuchin, S., Families and familV therapy, York, 1995 MA, 1974 Nouwen, Nouwen, Satir, V., Nouwen, editia H.J.M., Reaching out, Doubleday, New York, 1975 H.J.M., The return of he prodigal son, Doubleday, New York, 1992 IIThe therapist story" n M. Baldwin (editor), The use of self in therapy, H.J.M., The wounded ~ealer, Doubleday, New York, 1972 a doua, Haworth, NEJwYork, 2000, p. 17-28
l" n
idge
Capitolul 23
12
rapy,
Terapie de grup pentru terapeutii din cadrul formarii n terapia Gestalt

O perspectiva a terapeutului formator
de Philip Lichtenberg Terapia pe care o descriu aici este terapia de grup cu psihoterapeuti formati si practicieni. Unii sunt la nceputul carierelor lor, dar majoritatea dintre ei au fost activi pentru ceva timp, iar acum planuiesc sa dobndeasca o noua abilitate sau o noua orientare. Ei sunt interesati, n a nvata despre terapia Gestalt cu intentia de a deveni terapeuti Gestalt sau de a-si mbunatati munca prin nvatarea a cum sa conduca o terapie Gestalt. De vreme ce am fost reformat ca terapeut Gestalt cu aproape 20 de ani n urma, dupa de am studiat, practicat si predat terapie psihanalitica timp de alti 20 de ani, am simtit o afinitate pentru bucuriile si provocarile unui proces de distrugere si reconstructie. n mod similar, pentru ca am activat att ca psiholog clinician, ct si ca psiholog social, am lucrat timp de 10 ani n cercetarea interdisciplinara si am predat timp de 35 de ani n asistenta sociala si departamentele de psihologie, pot sa relationez foarte usor att cu psihologi, ct si cu asistentii sociali care au constituit majoritatea candidatilor n formare din cadrul Gestalt Therapy Institute of Philadelphia (Institutul de Terapie Gestalt din Philadelphia), unde este initiat acest grup de terapie. n acest grup de terapie din cadrul programului nostru de formare, pe care l voi prezenta mai pe larg, estimez ca 70% din munca mea actuala este devotata terapiei cu persoane care sunt la rndullor psihoterapeuti. Nu s-a ntmplat ntotdeauna asa, n mod evident, si pot sa atribui aceasta situatie curenta vrstei si experientei, la fel de mult ca oricarui alt factor. Compozitia grupurilor este n mare parte asemanatoare celor din profesiile psihologiei"si asistentei sociale: majoritate femei, majoritate albi, cu vrste de ntre treizeci si saizeci de ani si orientari variind de la comportamentala la sistemica de familie si psihanaliza.
390
grupuri, pot spune doar d~1ce cred eutortsuntemauselectati ca terapeuti. Fiind unul dintre cei p~tru forma ca care de-a face cu aceste Colegii mei pot avea o alta i~ee despre acest aspect. Un factor l reprezinta reputatia de faptul progr'1-mele de formare. Ca o extraordinari, care beneficiemnoastra n de a fi avut candidati la formare universitate buna, au raspndit experientele 1+ din acest program. Multi dintre candidatii la formare au avut experienta unuia sau mai multora dintre noi: n salile de clasa, n practica noastra Iprivata, n programele profesionale pe care le sponsorizam,care demonsfam introductive din facultati la sfrsit alte saptamna, n la semina~iile cum ne conducem grupurile si n de seminarii de continuare a ~ducatiei. Foarte putine persoane intra n programulcare participa n adest grup de terapie au avut anterior contact nostru fara sa f~avut un contact preliminar cu noi. Astfel, indivizii n care i ntrebam ce vor, m dul n care examinam n comun daca putem lucra mpreuna si asa vor fiJorientat spre moduI"n care lucram, modul intensiv cu noi. Ei se mai eparte.
Emotii suprapuse n timp ce multi dintre participantii nostri sunt serios angajati si calificati pentru munca terrpeutica, exista, la fel ca n cazul tuturor general, destul de ambivalenti cu privire clientilor, o parte care sunt,
I
ambivalenta, proces. ce ~~fte din orientarea noastra si si n a ncuraja la intrarea nde vreme Ei s:t probabil mai deschisi constaverbalizeaza diferentele si criticismulla ~dresa noastra. noi?" Ambivalenta persista place din ceea ce ai vazut sau auzit despre Vom ntreba astfel: "Ce nu-ti seara si sunt obositi. Ei ren ta la un sfrsit de saptamna complet o data pe luna, n vreme pe parcursul ntregii ce ar puteatrei ani.n alte circumstante, mpreuna de sa fie Membrii vin la institut vineri
format'
cu familiace afla ca se ntmpla n terapie.le pot resimti absenta, exaltarea sau ceea sau prietenii. Menr-briifamiliei Probabil ca cel mai semnificativ pentru ambivalenta curenta este sa fie eficienta, cred ca trebui sa stmeasca emotii puternice - anxietate, munca profunda si n forta tre are loc n terapie. Pentru ca orice terapie furie, dragoste, gelozie, nenl redere, scrba si dezgust -, iar anticiparea unor perioade intense, cu stdinte imprevizibile, naste ambivalenta.
Colegii mei sunt Mary Lou Schatk, Dr. Joyce E. Lewis si David Hemich.
391
Majoritatea sfrsiturilor de saptamna ncep prin aceea ca unul sau mai multi membri si verbalizeaza ngrijorarile din timpul perioadei de verificare. Acceptarea simpla, tacuta, a sentimentelor negative, asteptarea ca unii dintre membri nu vor dori sa fie complet prezenti, afecteaza psihoterapia n doua feluri importante. n primul rnd, sustinem functia "nu" a individului, care promoveaza dezvoltarea functiei Eu-lui. n terapia Gestalt, functia Eu-lui sanatos este conceputa ca ndepartnd semnificativ si eliminnd ceea ce nu este dorit si identificnd si apropiindu-se de ceea ce este dezirabil n momentul prezent. n al doilea rnd, noi ntarim confortul persoanei si abilitatea de a tolera sentimente puternice, sentimente negative, precum si sentimente pozitive. Experimentarea si exprimarea emotiilor puternice personale si ramnere a n contact cu o alta persoana atunci cnd aceasta experimenteaza intens emotii sunt ambele vazute ca activitati pozitive de crestere. Terapia de grup nlesneste fiecare dintre aceste procese, avnd n vedere ca tot ceea ce experimenteaza o persoana din grup este de obicei mpartasit de ceilalti, iar suportul nu este niciodata departe. Majoritatea serilor de duminica dedicate formarii i regasesc pe participanti obositi si plini de un nou sens al posibilitatilor. Atunci cnd sedintele se ncheie formal, membrii nu pleaca tacuti, ci, n schimb, se strng n grupuri mici si definitiveaza sedintele la nivel mai intim.
Caracteristicile grupului
Marimea grupurilor de terapie variaza de la 71a 16 persoane, marimi optime pentru functionarea grupurilor mici. Am descoperit ca n grupurile mai mici de sase sau sapte persoane, participantii se simt constrnsi sa se manifeste n cadrul fiecarei ntlniri, ceea ce minimizeaza alegerea si prezinta probleme inerente. n cazul grupurilor mai mari dect att, unii indivizi ar ramne mai invizibili dect este provocator si folositor pentru ei. Marimea grupurilor mici optime promov~aza diversitatea la fel ca si intimitatea, oportunitate a de a gestiona diferite feluri de diferente, precum si o apropiere intensa si un suport reciproc actual. De vreme ce ambele, autonomia si omonomia, separatia si mpreunarea sunt componente vitale ale relatiilor vii n perspectiva teoriei terapiei Gestalt (Angyal, 1965; Lichtenberg, 1991), marimea grupului este un element important al formarii si al terapiei. Abilitatea de a se inventa, crea si defini pe sine n relatiile sociale pi abilitatea de a se pierde pe sine ca parte a unei entitati mai mari depinde de marimea unui astfel de grup.
392
J.D.
Programul de formare Programul de formare dureaza trei ani. Grupul se ntlneste pe timpul unui sfrsit pe saptamna, o data pe luna, noua luni pe an. Doua treimi din sedinte includ noptile de vineri si toate implica sase ore de sedinte smbata si duminica. Lucrul este mpartit n trei segmente principale: prezentarea teoriei, desfasurata vinerea noaptea si smbata dimineata; practica, n cadrul careia candidatii la formare functioneaza ca terapeuti, clienti si observatori sau prezinta cazuri din practica lor, smbata dupa-amiaza; grupul experiential- terapia de grup a acestui capitol-, toata ziua de duminic~. Din cauza ca terapia Gestalt este derivata n parte din educatia progresiva a lui John Dewey, experientialul si nvatarea cognitiva sunt ntretesute cu terapia. n discursul lui despre educatia pentru democratie, Dewey (1916) a pus o mare' emfaza pe construirea ntelegerii pe baza experientei. n mod similar, el a conectat cresterea cu dezvoltarile pe tarmul experientei directe. Astfel, n perioadele de concentrare pe teorie, exercitiile si experimentele sunt adesea conduse astfel nct sa ilustreze teoria prin studiu. Si n sedintele experientiale de duminica, conducatorul va raspunde adesea la ntrebari si interese privind teoria care a ghidat interventia pe care acesta a facut-o asupra unui individ, asupra mai multor membri sau a grupului ca ntreg. Aceste discutii despre bazele teoretice adauga uneori si o componenta cognitiva experientei indivizilor care-au lucrat sau grupului, ca ntreg. Interconexiunea teoriei si experientei nseamna ca terapia de grup n cadrul unui program educational este ntructva diferita de terapia de grup ntr-un mod Gestalt, mai general. Noi nu le spunem, de obicei, clientilor despre teoria pe care o folosim, desi am putea face asta si poate ar trebui chiar sa ne gndim sa facem acest lucru mai adesea, ca o metoda de a pastra egalitate a dintre client si terapeut, principiu ce ne ghideaza eforturile. Daca cineva face acest lucru, trebuie avut n vedere sa nu depersonalizeze actiunile persoanei terapeutului. n terapia individuala din afara programului de formare, eu folosesc adesea explicit teoria. Un alt aspect al acestei conexiuni dintre experienta si teorie este perspectiva noastra ca experienta de schimbare n prezent este mai vitala evolutiei dect ntelegerii originii si naturii problemelor unei persoane. Daca de aceasta data terapeutul/ candidatul n formare exprimenteaza diferit pornind de la un model care a fost creat anterior de acea persoana ntr-o situatie de urgenta - daca el sau ea vizualizeaza noi variante fata de blocajele anterioare -, acea persoana poate asimila experienta,
393
noua credinta despre sine si lume. A afirma ca experienta este mai pro uctiva evolutiei dect este se poate simti mai mult ca un agent al Vi~el sale si poate creste ntr-o
ii
perioada de nceput a terapiei Gestalt, att' plicati ct si ca observatori, erau ntr-adevar antiintelectuali, dar fondat rii si practicienii cei mai buni ai terapiei nu nseamna ceea ce priveste teoriile ntelegerea Gestalt erau sia sunt sofisticati n sau antiteoretic. Unii, n fi antiintelecttl psihoterapiei. Psihanalisti si intelectuali dip New York, care erau educatori, filosofi, Paul Weitz, Paul Goodmanl~si Isadore From - au creat Elliot Shapiro, gnditori sociali si poeti - frederick Perls, Laura Perls, terapia Gestalt si au fundamentat-o foarte rrult pe teoria acelor timpuri. participantii teoria si munca experientiala slf:t tot timpul canectate, cnd Pentru ca vin la o sedinta experientialap.e duminica, ei sunt adesea aproape gata sa-si dezvolte constiinta si sa experimenteze noi moduri n sedintesedinte. Exercitiile n prezentarealteoriei si faptul de a fi client de a fi n scurte cu colegi formare an$ajeaza indivizii personal si duminica. Experienta terapiei de grup se ca struieste pe un fond de baza. Pentru ca terapia Gestalt se centreaza pe modul cum experimenteaza actioneaza ca un contact anterior funda~ental pentru sedintele de oamenii, reglementndu-se pe ei nsisi n vi ta sociala si influentndu-si personale date, sedintele de grup sunt m i pptin legate de explorarea contatul cu ceilalti mai degraba dect p~1rezolvarea unei probleme zilele decis de este pus doar pe sa decfrga. Accentul n nvatarea a cevaanterioare dinainte ca terapiapregatir,a n a se angajaprincipal din experimenta si a consb:ui experiente. Noi lei~punem terapeutilor / candidespre propria constiinta, care reprezinta rodurile unei persoane de a datilor n formare ca nu este nevoie ca ei j'a vina cu o preocupare sau pot oaduce o astfel de chestiune n discutie. Urmnd propria experienta cu problema pentru a o lucra cu un condlulcator sau cu grupul, desi ei sau un proces de grup, va conduce invariafilla momente cnd oamenii si limiteaza experienta (o pierdere tempo~ara a functiei Eului) si astfel suport si o provocare suplimentare. Probab'l mai mult dect ntr-un grup de oportunitate candidatii sunt pregatit" pentru ~celasi timp la oterapie tipic, de a proceda altfel, bene~iciind n schimbari dedeperun sonalitate, mai degraba dect pentru solutti ale problemelor din vietile resurse. Cu pierderi mai le ofere o utilizrre mai intruzive ale funclor. Terapia este destinata saputine sau m1i putin completa a propriilor tionarii sanatoase ale Eu-lui, tendintele s~re o adaptare de la sine ale indivizilor sunt cele mai sigure n rezolvfl.rea problemelor cu care se confrunta.
394
Terapeuti n terapie
faptul ca majoritatea pentr1 schimbare n personalitate este corelata cu Aceasta pregatire psihorerapeutilor sunt relativ sanato?i din punct de vedere psihologic. In timr ce membrii acestui grup de terapie variaza considerabil privind stare~ lor emotionala, n general, ei au un grad crescut de functi(:mare. Unif membri ai chiar ?i cei mai nalt functionali dar nici unul nu este psihofuc, ?i totu?i, grupului au probleme serioase,
pantilor?i conducatorP.or. A uuz, molestare, viol, tulburari adresa particialtfel, procesul terapeutic este lipsit de provocar. i la de alimentatie, atacuri de panica, suspiciun ?i a?a mai adepartevieti creative limitate. De indivizi poarta povara 'ficativa unei sunt problemele comune care se ivesc n lucru. Cu tpatea acestea, probabil datorita faptului ca
setl
extinsa n trecut, sau pentr ca n domeniul psihoterapiei intra oamenii un numar semnificativ dinre truaceste persoane u beneficiat de de bine relativ sanato?i, sau chiar pe ca doar indivizi care sunt destul terapie se nscriu n acest program tendinta este de a avea persoane eficiente care interactioneza n terap' e. Tinnd cont de aceste t ndinte, n continuare pot fi facute trei comentarii. Primul, acela ca p ihoterapeutii din grupul de terapie care sunt mai tulburati au parte de cadru suportiv mai mult dect n medie. Al doilea este ca schimbar a de la nceput pna la sfr?it, timp de trei ani (162 de ore) de terapie, ste adesea profunda. Al treilea, problemele legate de limite dintre ter eut?i client pot fi tratate mai degraba n termeni de relatie actuala dect urmnd reguli stricte dezvoltate de autoritati din exterior. provocari ca toti membriimorelelor stabilite de comportament, ?i trec prin Pentru puternice ale e~.perimenteaza sentimente intense indivizii n viata cotidiana. Faptul e a fi mai putin n afara normelor slabe?te cteodata ru?inea resimtita ?i permite acestor persoane sa ?i pastreze mai instabili nu apar ca eX1Ptii n cadrul acestor grupuri, a?a cum apar perspectivele asupra compartamentelor lor pe perioade lungi. Mai mult, ei sunt receptorii unui sup rt considerabil mai mare dect cel pe care sunt obi?nuiti sa l primeas a. n timp ce unii parasesc grupul prematur, altii sunt adesea tentati sa lece, iar altii sunt prin?i n procese n care sunt tapi ispa?itori, atentia la procesul grupului ?i dorinta membrilor grupului de a fi stapnii pr priilor reactii se combina pentru a face din totul un cadru unic supo~tiV. Mare parte din izolarea ?i disperarea persoanelor supuse deregl1rilor n lumea de zi cu zi se ivesc pentru ca majoritatea persoanelor din Jurul lor nu sunt pregatite sa faca fata deschis
395
fie relatiilor de grup de tip aici si acum, fie propriilor reactii fata de comportamente violente. Psihoterapeutii nu sunt numai ei nsisi obiecte de proiectie, ci si ei proiecteaza la rndullor asupra clientilor lor (Gibbons, Lichtenberg si van Beusekom, 1994). Confruntarea propriilor tendinte de proiectie i pune pe cei care sunt mai maturi emotional ntr-o pozitie si mai mare de egalitate si la un loc cu cei mai putin maturi. Sucesele comunitatii terapeutice n trecut (Jones, 1968) pot fi atribuite unui astfel de cadru de sprijin. Prezenta indivizilor nalt functionali, prin urmare, este un element esential n munca terapeutica. Una dintre sursele mari de mndrie si placere pentru un terapeut este de a fi martorul cresterii si dezvoltarii clientilor, n special a celor care sunt nu numai clienti, dar si psihoterapeuti. Persoanele care sunt relativ bine se folosesc n mod extraordinar de psihoterapie. Ele sunt mai ncrezatoare si mai pline de speranta, mai deschise catre risc si mai capabile sa asimileze si sa foloseasca experientele procesului terapeutic. n mod obisnuit, terapeutii-pacienti participanti si pot aminti momente de transformare memorabile, dupa lungi perioade de timp. Chiar si reamintirea unor astfel de momente este n sine o asimilare mai buna a experientei. Terapia Gestalt este construita pe crearea unei "urgente sigure" (Perls, Hefferline si Goodman, 1951). Calitatea urgentei recapituleaza perioada cnd modelele obisnuite de a face fata, care erau la un moment dat potrivite, si care, aparute din nou, sunt mai putin adaptate la situatia prezenta actuala. Sensul trecut al urgentei este readus la viata. Calitatea de sigur nseamna, de aceasta data, ca exista ndeajuns de mult sprijin pentru a crea o oportunitate pentru un raspuns mai potrivit vrstei, consistent din punctul de vedere al valorii, ego-sintonic la contextul provocator. De vreme ce o parte du: ceea ce face situatia prezenta sigura deriva din autosprijinul deja dezvoltat al participantului, procesul terapeutic devine eficient n declansarea unei cresteri personale semnificative.
Colegialitate si limite
Problema limitelor este o preocupare principala n toate eforturile terapeutice. Pentru ca terapia Gestalt se concentreaza n mod explicit asupra naturii si calitatii contactului dintre client si terapeut, atentia acordata acestor probleme este o componenta obisnuita a terapiei. Contextele contactarii, posibilitatile si limitarile contacta:rii nu sunt stabilite
396
comunicare deschisa. (Fon ul anarhist al terapiei Gestalt a venit pe cale prin reguli si reglementariti mai degraba sunt termeni de negociere si directa de la Paul Goodman si pe cale indirecta de la experienta radicala se suprapun n acest progr m. Unii participanti sunt si n terapie individuala cuPerls). dintrecum~fost facultatii; altiiformarea supervizare sau a lui Fritz unul Asa me brii deja indicat, sunt n si psihoterapia grupuri de consultare. fie ca acestea sunt reactii l modul de a lucra al clientului, fie privind aspecte care intervin si mar~iSeSC'modmod obisnuit, propriile experientea Terapeutii Gestalt n pro es, n n natural. Mai degraba dect de fi figuri ascunse sau ~steriqase, terapeutii Gestalt tind sa fie transparenti si disponibili. De exemplu, fsadore From, unul dintre fondatorii terapiei Gestalt, experimentezi ce r considerat fi eu l experimentez n acest "Pari sa ar gestiona ceeaX ar.tfel, n timp ace o proiectie n felul urmator: alt fel. Hai sa vedem cum ~i de ce experientele noastre difera" (comu-
ntre terapeuti si clienti s t obisnuite. Dupa ce programul de formare superioara, terapeutul si cli diferita. Legaturile ntlnirile evenimentele sociale se termina, ci pur 1983)l nicare personala, si simpl ntul pot sa continue laexperienta din perspecnu a considerat personala tiva de colegi si prieteni. Elementele esentiale n ~estionarea problemelor legate de limite sunt deschiderea, directivitateaJ ntlnire a ca egali, evitarea abuzurilor si recreate n procesul contac lui personal. A trai dupa reguli impuse din respectullimiteaza modificar mente nu, pot fi legiferate,contactul personal. exterior mutual. Aceste e~1e creativecare se ivesc n dar trebuie sa fie referitoare la limite chiar timpul formarii. Punem accentul pe manifestarea acestor elemente es ntiale mentiona te, nu pentru a ne conforma Acestea att de mult, ct practicii unei terapii pline de respect si legilor fiind spuse, acord~Jm o atentie semnificativa problemelor etice considera tie.
A
terapie/formareterapeutii cate sunt terapeuti-pacienti ntr-un trebuie de Pentru' ca sa devina folegiali cu mine, terapeutullor, grup ca mod firesc, ntr-un proces de dezvoltare. acest lucru sa se ntmple Acest proces se extinde pe llarcursul a mai multi ani de terapie si dincolo de aceasta si are cteva calttati ironice. Initial, terapeutii-pacienti functioneaza ca si clienti candidati n formare. Ei trebuie sa puna n paranteza rolul lor obisnuit de autorita~e, de terapeut profesional si sa adopte pozitia unuia care este pregatit sa ~ieinfluentat. Din experienta mea, terapeutii cei mai pregatiti sa se dtschida ntlnirilor terapeutice. Ei cei care par mai mpliniti, cei mai a~ilitati de-a lungul profesiei lor, sunt intra n
Formarea pentru psiho~erapie.
397
n general, ~iterapeutii relativ noi n practic terapeutica sunt rezervati, daca nu chiar defensivi. Prin urmare, o par e semnificativa a lucrului la program, n principal pentru a fi influentati f e acesta, n vreme ce clientii, n mod obi~nuit ca una colegiala. nceput consta din orientarea spre a fi client, 10 pozitie care nu este vazuta Pentru ca acesta este un grup de terap\e n care indivizii lucreaza separat n grup cu terapeutul, precum ~i pr interactiune cu grupul ca ntreg, o problema speciala n procesul e orientare implica dia da individ-terapeut n relatie cu restul grupul i. Membrilor grupului li se cere sa participe ~i sa reflecteze la propriiI reactii n lucrul individual ~i sa se foloseasca de con~tiinta pe care o a ,daca doresc sa nvete ceva daca ar fi n rolul terapeutului. Acesta est. un mod preliminar n a fi din ceea cu fac. Ei atunci cnd ma observa lacum arcu unul dintre egalii colegiali ce mine, pot sa se gndeasca ~i l crnd conduce ei terapia, lor. Li cnd diada asemenea, oricum, termin~t o etapa. munca terapeutica, atunci se cere, de individ-terapeut a sa nu dontinue Individului trebuie sa i se permita sa asimileze experienta. Terapia Gestalt este vazuta de multi pr cticieni ca un mod de viata, la fel ca o forma de psihoterapie. Astfel, a d veni un client ~iun terapeut Gestalt nseamna a intra ntr-o noua cultura, ca sa spunem a~a. De vreme ce egalitarismul este una dintre caracteristic'le promulgate de terapeutii Gestalt, colegialitatea este ntarita prin modul n care terapeutul conduce terapia. din partea conducatorului de grup a prop iei experiente. Printre revelatiile carenu este maim~i influente n prom varea egalitatii dezvaluirea Nimic sunt cele important n aceastafctivitate dect se afla cele vulnerabilitate. Urmnd ceea ce Hellmuth aise~ a spus (1965), cnd a insistat ca terapeutul nu trebuie sa l paras asca pe puternice de mare n care recunosc sau resimt sentimente ~i ~omente client din punct de vedere emotional, eu, ca terapeut Gestalt, l p-rmez pe terapeut/ candidat n formare acolo unde este acesta angajat emotional ~iramn mpreuna cu acea persoanaci n acea a fi mpreunaNuc~ acel client n depresie re sia clientului meu, pentru experienta. rentru a s.olutiona dep este metoda de a-l sustine pe client ?ipentru ncrfdere depresia. A fi de aceasta creativitate a sa va gasi un drum a avea a depa?i ca, ntr-un fel sau altul, este o forma de ajutor care promoveaza se timentele de egalitate ~i de pregatire n a fi colegi. Pe de alta parte, a ramne n armonie emotioamndoi ce simte el, poate data trist, precum clientul, ~i a-l asigura nala cu clientul, chiar daca neexperimentn CI exact ceea vom fi n regula fi o alta forma de suport.
398
JoDo Geller, Joc.
Ceea ce l angajeaza pe terapeut/ candidat n formare, mai direct drept coleg, este procesul de evaluare folosit n a opta la fiecare 9 sedinte. Fiecarui participant i se cere sa evalueze pe fiecare membru al grupului, incluzndu-ma pe mine, conducatorul de grup. Membrilor li se cere sa spuna care sunt punctele tari si beneficiile pe care le-au observat si acele aspecte unde este loc pentru mbunatatiri. A nvata sa oferi gnduri despre celelalte persoane, care sunt adevarate, folositoare si care pot fi asimilate de ceilalti, este o dezvoltare n functia Eu-lui si, de asemenea, o baza pentru colegialitate att cu ceilalti membri ai grupului, ct si cu un conducator de grup. Aceasta sarcina este, n mod obisnuit, anticipata si scoasa la iveala cu o anxietate semnificativa. Nu suntem obisnuiti, nici chiar ca psihoterapetiti, cu o evaluare reciproca n deplinatatea punctelor tari si a limitarilor. Un astfel de nivel de intimitate, ca un canal cu doua sensuri, nu este moneda obisnuita a psihoterapiei, desi, din nou, acesta este elementul central n conceptia lui Jones (1968) asupra comunitatii terapeutice. n al treilea an al terapiei de grup, terapeutii/ candidatii n formare si cu mine functionam la un nivel egalitar n moduri suplimentare. Candidatii n formare preiau rolul conducatorului de grup n grupurile lor cu colegii timp de cteva sedinte. Atunci cnd sunt prezent, functionez ca un participant-observator n activitate. n mod similar, n al treilea an, candidatii n formare pot conduce alte grupuri n cadrul programului mpreuna cu mine. n aceasta situatie suntem parteneri n aceasta munca, ajutndu-ne unul pe altul, ntrebndu-ne unul pe altul si asa mai departe. Ocazional, am reunit grupuri n afara programului cu unul dintre membrii programului de formare. Aceasta transformare ntr-un coleg junior nu se ntmpla numai n timpul experientei de grup, ci si n anii urmatori. A deveni terapeut Gestalt ia timp si ani buni pna ce ei dezvolta acest mod de viata, candidatii n formare cedndu-mi din ce n ce mai mult autoritatea, dar n acelasi timp asumndu-si mai multa autoritate n munca lor.
A fi mentor
n acelasi fel n care, sub influenta unei educatii sanatoase, copiii unei persoane devin prieteni la maturitate, n acelasi fel, terapeutii/ candidatii n formare devin colegii conducatorului de grup, ca parte a procesului de dezvoltare prin care devin terapeuti Gestalt. A fi mentor este o componenta semnificativa n acest proces. De vreme ce eu l ncurajez
399
pe fiecare terapeut Gestalt sa se bazeze pe calitatile ~iinteresele speciale proprii, a fi mentorul acestui grup de terapie se concentreaza pe sustinerea terapeutilor / candidatilor n formare de a gasi ~i a inventa cine sunt ei. Terapeutii/ candidatii sunt sustinuti n a se baza pe auto definirea n munca de terapie pe care o practica n afara formarii. Unii participanti prefera sa se bazeze pe folosirea limbajului n ntlniri de dialog, n timp ce altii sunt centrati pe corp ~i nclinati spre o comunicare nonverbala. n timp ce fiecare terapeut Gestalt utilizeaza toate aceste metode de contact, dependenta de propriile puncte tari ale unei persoane este facilitata n activitatea de a fi mentor. Pentru a fi un mentor de succes n acest context, eu, conducatorul de grup, trebuie sa-mi urmez propria nclinatie ~i propriile functii ale Eu-lui pe deplin, n timp ce terapeutul! candidatul n formare este sustinut sa faca acela~i lucru. Daca terapeutul! candidatul n formare a venit cu o orientare teoretica substantial diferita, eu nu ma concentrez pe diferentele dintre acea orientare ~i terapia Gestalt. n schimb, acord atentie modurilor de a fi ancorat n acea perspectiva ~i felului n care acestea pot fi realizate n practica terapiei Gestalt. n timp ce terapia Gestalt nu are ca scop direct schimbarea comportamentului sau crearea de modele cognitive diferite, expertiza candidatului n formare prin observarea comportamentului sau a stilului cognitiv poate fi folosita n explorarea propriilor experiente ale clientului. ntreruperile contactului prin metode comportamentale sau cognitive pot fi observate ~ise poate lucra asupra lor. Terapia Gestalt, la origine, a fost eclectica, de~i ~i are propria structura interna. Prin urmare, faptul de a avea terapeuti/ candidati n formare cu orientari setnnificativ diferite nu este o problema n cazul terapiei de grup. n acela~i timp, perspectiva teoretica a unei persoane se poate reflecta n modul n care traie~te acea persoana. Teoria poate justifica limitarile terapeutului, la fel cum i poate ghida practica. Astfel, teoria cognitiv-comportamentala poate privilegia gndul n comparatie cu sentimentuL Psihanaliza clasica poate ntari nclinatia analistului spre interpretare, mai degraba dect empatia cu pacientul ~i poate astfel sa conduca n mod inadecvat la proiectie din partea analistului ~i la introiectie din partea pacientului. Vechiul stil de comportamentalism poate plasa terapeutul ntr-o pozitie superioara, ca expert n relatie cu clientul, mai degraba dect ca un egaL n masura n care o convingere teoretica ntare~te distorsiunile de experimentare ~i contactare din partea terapeutului, cadrul terapeutului/ candidatului n formare poate intra n terapia de grup ca problema care trebuie avuta n veaere. Rareori avem
400
J.D.
dezbateri teoretice directe, n activitatea terapeutica, dar terapia n sine afecteaza adesea atitudinile privind o orientare teoretica data. Dat fiind ca programul de formare este mai cuprinzator dect terapia de grup, terapeutul/ candidatul n formare si aduce munca sa de terapeut n formare si n alte segmente ale sfrsitului de saptamna de formare. n timp ce exista o oportunitate minima pentru expresia directa a muncii de terapeut a candidatului, n terapia de grup, exista spatiu considerabil pentru ca un candidat n formare sa foloseasca si sa aprecieze abilitatea ceruta. Am mentionat deja cum candidatii n formare functioneaza n rol de conducator de grup sau co-conducatori. Ei au si ocazia de a sustine prezentari de caz din munca din afara, cu posibilitatea institutului de a oferi supervizare n cdrul unei perpective si metode de supervizare Gestalt. n aceasta supervizare, terapeutul/ candidatul n formare poate vedea cum tendintele sale si cele ale terapeutului- supervizor Gestalt se mpletesc sau difera. n aceste cteva feluri, orientarile teoretice ale terapeutului/ candidatului n formare sunt parte a terapiei, chiar daca nu un punct explicit. Cnd reflectez acum la-modul n care candidatii n formare reactioneaza la greseli, erori tehnice si esecuri empatice din partea mea n timpul sedintelor de grup, ma adresez functionarii Eu-lui lor sau celui al meu. Dau curs criticismului, diferentei, provocarii ca parte a orientarii si a terapiei n sine. Prin urmare, reactiile la erori sunt o parte naturala a terapiei si, pentru a parafraza preocuparea cuiva, reprezinta capacitatea de a evolua. Majoritatea ntrebarilor sunt prin prisma interesului despre terapia Gestalt, mai degraba dect venind din ncercari de a aplica alte perspective teoretice. Mai mult dect att, dupa judecata mea, reactiile sunt de obicei de ajutor att pentru grupul de colegi, ct si pentru conducatorul de grup. Contextul acestei terapii de grup ca mediu de nvatare contribuie la calitatea acestor reactii. Candidatii n formare sunt observatori apropiati ai lucrului care se ntmpla. Ei sunt prinsi n experienta muncii individuale sau n cadrul procesului grupului, astfel nct, n lipsa unei atentii la greselile din partea mea, candidatii n formare sunt receptorii directi ai acestora. n acest rol, la nceputul programului, candidatii n formare reactioneaza ca si clienti, ca opusi terapeutilor colegi. De exemplu, la nceput n anul de formare cu noi, ca un experiement de terapie, le-am cerut participantilor sa se uite unii la altii si sa nregistreze pentru ei nsisi pe cine plac cel mai mult, pe cine cel mai putin si ce aspecte pozitive si ce aspecte negative ar putea sa si imagineze unii despre ceilalti. Pentru ca ei erau n fazele initiale de a ajunge sa se cunoasca unul pe altul si sa nvete cum ar urma sa se
401 desfasoare terapia de Formarea erau att d~ldoritOri sa faca acest experigrup, nu pentru pSih1teraPie ment si nici nu erau destul de pregatiti nca sa-mi spuna ca exercitiul
era nepotrivit. Prin urmare, ei au facut paJtea usoara - cine mi place cel mai mult, desi nu as spune-o tare - si a~ rezistat la restul exercitiului. mentului parte negativa care mea. Ei la sup~afata sa fiecriticismul experiSingura implicit la adresa a iesit au nc1rcat era clienti "cuminti", cooperativi si agreabili si, cnd mi-am dat s[ama de eroarea mea, ei s-au simtit usurati si mult mai disponibili la disFutii despre rezistenta lor. i ndepartam de mine prin eroarea mea, n ~imp ce ei se legau mai mult unul de altul. Atunci cnd mi-am recunosFut greseala n mod deschis si fara ru.sine, candidatii n formare s-au ap10piat de mine si de procesul terapeutIc. Atunci cnd terapeutii/ candidatii n forIfare au mai multa experienta n terapie, stiu ca nu este posibil sa fie sin~urii din grup mpovarati cu
I
ngrijorarile si li s-a spus ca, daca au o reactie negativa, este foarte probabil ca altcineva din grup sa se simta n mod s ilar. Pentru ca acest lucru este demonstrat n a terapeutului. Ei greseala empatica mod obisnuit,lterapiaaude grup, mai mult dectexprime ncurajati sa si terapia
ftt
individuala,
i da posibilitatea clientului ~e a-l provoca pe terapeut.
partea terapeutului sunt mai adesea adresat direct si se gestioneaza chiar atunci cnd impactul acestora este prez nt. Aceasta caracteristica a terapiei formarii nu folositoare la terap~ut. Ca urmare, greselile din Suportul siclientului este este limitat n dezvo tarea functiei Eului, care este capacitatea de a identifica ceea ce este apropiat de ei si de a ndeparta ceea ce nu este dorit ed~cationala, este acee~ ca de baza n terapia Gestalt, derivata din teoria la un moment dat. O tera provocarea trebuie sa fie ndreptata spre sustinere.
Raspunsul la terapie
Raspund terapeutii/ candidatii la fatetel diferite a!e procesului teran acest fata de persoaneledecare nueste partela unui program da, cel putin peutic, context. Terapia grup sunt ter1peuti? Cred ca de formare, si, din aceasta cauza, candidatii n formar au un mod de concentrare duala. Ei sunt serios ocupati cu propria ex erienta si crestere, asa cum se ntmpla si altor clienti, n general. As fel, ei sunt, de asemenea, si foarte atenti la mine ca terapeuti, nu doa din perspectiva dezvoltarii transferului - proiectiilor pe mine ca ter peut, pe care ncercam sa le minimizam n terapia Gestalt -, dar si di dorinta-lor de a vedea cum
402
J.D. Geller, ].c. Norcross, D.E. Orlinsky
continuu si aleg sa adopte a ele practici pe care le gasesc valoroase. lucreaza un lui IsadoreGest~lt. Candidatii n personala, ma evalueaza fQrmare 1983) despre Discutia terapeut Fr m (comunicare gestio~area un~i client care Eroiectea~a, pe c~re Aan;d~scris-o anterior, era strans legata de perspeclhva sa prm care m mtalnirea persoanelor este vital a avea un "Eu" distinct si un "Tu" distinct. Clientul ar trebui sa fie constient de sine ca o ~ersoana distincta si de terapeut n particularitatea sa, ca un 'celalalt d~stinCt. Astfel, si terapeutul ar trebui sa fie constient de client ca pers01na distincta si de sine ca individ distinct. terapeuti, constituie o b za pentru o instanta speciala a unui Aceasta terapie de grup, a i ca implica de terapeutii/ sunt ei nsisi conducator / terapeut depentu distinct fataparticipanti, carecandidatii n n formare si n acea postura cineva care poate fi vag sau clar, data fiind formare. Nu sunt doar oa petsoana un "Tu".concentreaza terapeut repredispozitia clientului de in lude care se Si eu sunt pe candidatul lar pentruterapia Gestalt, carrtrebuie nvatata, formare un "Tu" sa nvete ei. Daca terapeutfl/ candidatul fi si astfel trebuie particuzentnd acest tip de terapie, el san e'il- e va uita ndeaproape la cum mi execut s rolul de terapeut. Legat de acest caz specia, ca terapeut al terapeutilor, eu ncerc din greu sa nu fiu introiectat sa imitat, chiar daca stiu ca acest lucru este foarte probabil cu terapeutii ovici. Terapeutii/ candidatii n formare nu ar trebui nici sa devina ca ine si nici sa actioneze exact ca mine. La nceput, n istoria terapiei G stalt, aceasta a constituit o problema, prin aceia care i-au imitat pe co ducatorii care se bazasera n mod excesiv pe tehnica, fapt care i-a facu adesea sa para ca se folosesc de sarlatanii. Scopul terapiei Gestalt est de a face ca fiecare persoana sa devina individuata, urmndu-si pr Ipriile tendinte unice. Terapeutii/ candidatii n formare sunt ncurajati sa si re gaseasca propria natura speciala, n general, precum si propriu~ lor stil ca terapeut. Daca ei introiecteaza conducatorul grupului, terapeutii/ creste n deplinatatea lor, deci acord atentie la modul n care ei np pot candidatii n formare discrimineaza discriminare a ceea ce vine mspre ei este parte a agresiunii sanatoase pe asimileaza ceea ce iaunc rajeaza. n procesul mea ca terapeut a altor si care terapia Gestalt o defa mine Provocarea de terapie. O astfel de
, , sa fie mai mult ca mine dec sunt n mod natural sau mai putin diferiti dect mine dect sunt n m d natural. Atunci cnd iau n consi erare modul n care terapeutii/ candidatii terapeuti ma includ pe min n fanteziile lor, sunt constient ca nu ca ei n formareeste a fi acest dist~' ct "Tu", n acelasi timp nencurajnd exista
I
403
mai mult spatiu pentru mine n vietile lor Idect este obisnuit n cazul altor clienti. Tind sa apara nu numai n ariil~ problemelor 10: particulare, dar si, n mod destul de natural, n vietile lor de la slujba. In timp ce ei pot sa nu fi introiectat felul meu de a face lU~1 rurile, daca am avut succes n nclinatia lor si n faptul de a se baza pe creativitate a lor. Pe cnd se mndresc n sine ca terapeuti, ei pastreaz imagini ale mndriei mele si a placerii n felul lor de a lucra ca terap uti. Altceva dect faptul ca n limitarea aceea, ei au parte de suportul ~eu fata de ei n a fi adevarati facem aceeasi munca, n mare, prezenta ~ea n viata lor fantasmatica nu pare sa difere semnificativ de cum traiElsceu n vietile altor clienti.
Probleme si preocupari
parile din conducerea terapiei cu parteneri d' profesia sanatatii mintale? Eu Care ngrijorez uneori cu privire la -gra ita subtire dintre si preocuma sunt experientele grele, aPaSatoar*sau suparatoare faptul de a-i provoca pe candidatii n formare si faptul de a-i face sa se simta rusinati. Daca nu i provoc pe terapeuti punctele lor de crestere -
uneori perceput ca "intimidnd" -, ei nu si vor dezvolta pe mai departe si ma consider mai mult blnd dect provfator, desi am auzit ca sunt functiile Eu-lui, iar terapia lor va fi una limi t~. Daca nu provoc potrivit, pot sa le activez rusinea candidatilor n for are, care s-ar putea ntoarce n a-i rusina pe clientii lor, la rndullor. Iaca reflectez la acest lucru, sunt constient ca am rusinat uneori un ca didat n formare, desi acest lucru s-a ntmplat n supervizarea unei p actici, mai degraba dect n terapia de grup n sine. n ceea ce privest rusinea, am folosit cadrul terapiei de grup pentru a ncuraja si susti e criticismulla adresa mea,
I
pe de alta, care sa ma determine sa l ran sc pe altul. Am apelat si la un membru, coleg n cadrul facultatii, sa luc eze cu candidatii n formare pe de o parte, si explorarea si detinerea a II eea ce se ntmpla n mine, rusmos. mr:reuna cu mine n ntlnire a si reconsilil rea pe ba.:zaevenimentului n plus, ma nelinisteste ~t cu mine fi candidatii formare ca terapeuti Gestalt. Colegii mei side buni cr,dem ca terapiande grup este Gestalt. Cu toate acestea, stiu si ca dureaza uIti ani sa evoluezi pentru a deveni un terapeut Gestalt complet. D vreme ce sunt att de des confruntat cudezvoltarea candidatilor ani fotare nevolutii, nude terapie vitala pentru acesti oameni n primii n ai acestei contextul stiu cum se vor transforma pe termen lung. Aces~ lucru devine o ngrijorare
vOl
404
J.D. Gellerj J.c. Norcross, D.E. Orpnsky
pentru mine n doua feluri:lle vor face bine clientilor lor sau i vor rani? Si vor onora ei domeniul ~erapiei Gestalt? Ca profesor cu experienta, individ,eu numa ngrijorez ~in acest punct de vedere, oricum. Nu unui stiu ca dar sunt dect o Imicaparte a cresterii si performantei sunt nsa mpovarat de aceasta ~reocupare pna la punctul de a le cere candisi n terapie, de vreme ce cred ca aceasta evaluare grea este n sine distructiva prin tendinta a autoritara. Prin urmare, am ncredere ca evaluarile reciproce pe car le folosim n fiecare an vor servi scopurilor datilor n formare proces, vor scoate la lumina sentimentul meu de lor si, n tot acest sa se COjformezeunor standarde exacte n program ngrijorare. Asa cum cititorufar pUfea sa observe, colegii mei si cu mine facem distinctia dintre supervizare si psihoterapie, n acelasi timp folosind aceasta combinatie. Le of1rim supervizare terapeutilor / candidatilor
asa cum am mentionat, probleme cum ar fi rusinarea n supervizare intra sub incidenta aspect lui de dialog al psihoterapiei. De vreme ce suntem implicati n ceea ce se ntmpla n terapeut/ candidat la formare n formare, n mod eXPliC!t,n ziua de dinaintea terapiei de grup. Si, atunci cnd acea persoan~ beneficiaza de psihoterapie, iar acest lucru reprezinta o componenta Icentrala a supervizarii, putem contribui la o estompare dintre terafreutul ca supervizat sau client. Oricum, distinctia constienta n definitia acestor doua functii pare sa mentina
niste diferente clare. Unfi candidati n formare sunt obisnuiti ca supervizarea sa se concentfeze pe caz, mai degraba dect pe ei ca parte n ntelegerea cu clientii. Pentru ei, supervizarea poate provoca mai multa anxietate dect de obicei, dar n timp, dat fiind ca scopul terapiei ca problematica. este si de a gestiona cu p~obleme de anxietate, aceasta se disipeaza Aceleasi clarificari deschise si discutii au loc atunci cnd unii dintre candidatii nostri n forJare functioneaza ca profesionisti n coI
munitatea noastra. Una d~ntre complicatii este ca multi dintre absolventii nostri dispozitia de a ne contacta unii pe altii ntr-un mod direct, toti. Urmam doresc recomlandari, iar noi nu putem sa i multumim pe reciproc si ni pot suged ca anume clienti suntun absolvent doreste recomandari, acest donteniu. Atunci cnd tentati sa i recomand lor. Pe altii as putea sa i ~curajez, de pilda, sa ncerce sa atraga clienti prin prezentari publice s~u printr-un contact cu medici care ar putea sa i recomande pacientil?r proprii. Daca nu ma simt bine trimitnd clienti unui anumit abso~vent, ncerc sa si verbalizez acest lucru.
405
Consider terapia Gestalt ca o instanta filosofica, o teorie a functionarii umane, o teorie a pihoterapiei si un ghid de viata pentru individ n familie, n grupuri sau n institutii. Prin urmare, recompensele provenite din a organiza acest grup de terapie cu terapeuti nu se refera numai la acesti membri ai grupurilor, desi evolutia si dezvoltarea lor sunt surse de satisfactie evidenta pentru mine. i revad pe multi dintre acesti oameni dupa terminarea celor trei ani n care ei iau parte la grupuri si sunt privilegiat astfel sa le vad profunzimea ca persoane si dezvoltarea ca terapeuti. De vreme ce consider ca acesti indivizi beneficiaza de echi~facem valentul unei schimbari de cultura, gas~sc extraordinar sa le contemplu )los~nd vitalitatea crescuta. Propria viata se ncarca astfel cu mai mult sens din datllo.r capacitatea lor crescuta de a trai si lucra ntr-o maniera creativa. rup. SI, Mai indirect, binenteles, este sentimentul meu de a oferi capacitatea rvizare celorlalti sa se miste n aceasta directie. Practicnd terapia Gestalt, n mod ~eme ce eficient, ei nsisi, i asista si pe clientii lor sa activeze n acest mod mai formare democratic, mai egalitar, mai operativ si agresiv n sens sanatos pe care st lucru l cladeste terapia Gestalt. Pentru ca ne concentram pe contact n viata ribui la sociala, cei afectati de terapie sunt nclinati sa influenteze grupurile si )ric~m: institutiile n care sunt implicati n directii congruente cu ale instantei nentma terapiei Gestalt. Unii dintre terapeuti fac acest lucru direct prin faptul [miti ca de a lucra n institutii. ca part~ Rezultatul, cred eu, este acela ca orientarea sociala n care sunt angajat oca ~a~ si despre care am scris (Lichtenberg, 1990/1994; Lichtenberg si altii, 1997) terapIeI este promulgata mult dincolo de grupul n care are loc terapia. Daca nu isipeazase raspndeste la fel de puternic si salbatic precum un foc, cel putin se aventureaza dincolo de timpul si locul efortului terapeutic. lii dintre Exista si o alta satisfactie care nu trebuie scapata din vedere. Spunem n cO'ca terapia Gestalt este o psihoterapie serioasa si profunda; aceasta are re absol'impact puternic asupra persoanei daca este facuta cu succes. n conllmim P%ecinta, suntem capabili sa ne cunoastem candidatii n formare la un nivel )d direc~ntim. A ntlni o alta persoana la nivel intim nu se ntmpla frecvent doreskm viata moderna, si totusi, este o onoare sa fie apreciata. Faptul ca acest ecomanqucru se ntmpla n multe psihoterapii nu nseamna ca reprezinta o sursa ga clienkie satisfactie mai mica pentru mine. Faptul ca este mult mai probabil , ar pute'ca terapeutii sa fie deschisi unei astfel de intimitati, mai mult dect alti rimitn~lienti n general, cred eu ca nseamna ca exista mai multe ocazii de a : lucru. ~xperimenta o astfel de'intimitate. Mai mult dect att, aceasta intimitate burcede n doua directii, de vreme ce terapeutul, atunci cnd ia contact
~rani? ~ienta, i unui li sunt candiDgram :n sine Lere ca :mrilor leu de
Satisfactii oferite de proiect
405
Satisfactii oferite de proiect

Consider terapia Gestalt ca o instanta filosofica, o teorie a functionarii umane, o teorie a pihoterapiei si un ghid de viata pentru individ n familie, n grupuri sau n institutii. Prin urmare, recompensele provenite din a organiza acest grup de terapie cu terapeuti nu se refera numai la acesti membri ai grupurilor, desi evolutia si dezvoltarea lor sunt surse de satisfactie evidenta pentru mine. i revad pe multi dintre acesti oameni dupa terminarea celor trei ani n care ei iau parte la grupuri si sunt privilegiat astfel sa le vad profunzime a ca persoane si dezvoltarea ca terapeuti. De vreme ce consider ca acesti indivizi beneficiaza de echivalentul unei schimbari de cultura, gasesc extraordinar sa le contemplu vitalitatea crescuta. Propria viata se ncarca astfel cu mai mult sens din capacitatea lor crescuta de a trai si lucra ntr-o maniera creativa. Mai indirect, binenteles, este sentimentul meu de a oferi capacitatea celorlalti sa se miste n aceasta directie. Practicnd terapia Gestalt, n mod eficient, ei nsisi, i asista si pe clientii lor sa activeze n acest mod mai democratic, mai egalitar, mai operativ si agresiv n sens sanatos pe care l cladeste terapia Gestalt. Pentru ca ne concentram pe contact n viata sociala, cei afectati de terapie sunt nclinati sa influenteze grupurile si institutiile n care sunt implicati n directii congruente cu ale instantei terapiei Gestalt. Unii dintre terapeuti fac acest lucru direct prin faptul de a lucra n institutii. Rezultatul, cred eu, este acela ca orientarea sociala n care sunt angajat si despre care am scris (Lichtenberg, 1990/1994; Lichtenberg si altii, 1997) este promulgata mult dincolo de grupul n care are loc terapia. Daca nu se raspndeste la fel de puternic si salbatic precum un foc, cel putin se aventureaza dincolo de timpul si locul efortului terapeutic. Exista si o alta satisfactie care nu trebuie scapata din vedere. Spunem ca terapia Gestalt este o psihoterapie serioasa si profunda; aceasta are impact puternic asupra persoanei daca este facuta cu succes. n consecinta, suntem capabili sa ne cunoastem candidatii n formare la un nivel intim. A ntlni o alta persoana la nivel intim nu se ntmpla frecvent n viata moderna, si totusi, este o onoare sa fie apreciata. Faptul ca acest lucru se ntmpla n multe psihoterapii nu nseamna ca reprezinta o sursa de satisfactie mai mica pentru mine. Faptul ca este mult mai probabil ca terapeutii sa fie deschisi unei astfel de intimitati, mai mult dect alti clienti n general, cred eu ca nseamna ca exista mai multe ocazii de a experimenta o astfel de intimitate. Mai mult dect att, aceasta intimitate purcede n doua directii, de vreme ce terapeutul, atUnci cnd ia contact
406
J.D. Gellerl J.c. Norcross, D.E. Orlinsky
cu clientul, trebuie sa pent~~ solutionarea problemelor natura personala. Fara a folosi clientul fie d lehis la auto dezvaluire de personale, teradefensiv n mod exagerat. n sfrsit, conducerea te apiei cu terapeutii/ candidatii n formare este un proces care sa fie capa]ile unei comunitati.la Multi personal, faraterapeutul trebuie pune baze sa se deschida nivel dintre acesti a fi
I
colegi. n acest fel, ei iau p rte la manifestarile unei educatii continue si la alte ntlniri la care merg si eu. Terapeutii/ candidati constituie resurse peutil candidati lucreaza ~ u-mi mie alti clientise tine terapia. Ei trimisi ale recomandarilor, timitn regiunea n care si primind clienti devin de mine. Ei sunt coorga~zatori ai organizatiilor profesionale pentru dezvoltarea continua'a terafiei Gestalt si a terapeutilor Gestalt. Data fiind notiunea ca aceasta terapi informeaza cum interactioneaza oamenii n comunitate, ma regasesc p mine ntr-un cadru social care este energic, provocator, inclusiv defer nt fata de toate felurile de diferente. Pentru ca participantii s tIa rndullor terapeuti, ei testeaza anumite idei care actioneaza eficien si readuc o experienta proprie mpreuna cu practica, ce nu conteaza pfea mult din perspectiva un mod de validare aplicarea de noi formuTart teoretice. Acesta este "stiintifica" asupra psihologiei, dar este o vali~are a teoriei pe care eu o pretuiesc profund. formare, din doua motive cu Dezvoltatea candidatii terapeutiil mea ulteri~Aaraca psihoterapeut a fost hranitaprincipale. de lucrul Primul, acesti indivizi se gndesc ntotdeauna la ceea ce merge n cazul lor si mi mpartasesc si celeste mai putin folositoreisisunt, de asemenea, directi cu privire la ceea ~ie aceste gnduri. Tot deschisi spre a ma corecta sau a modifica ce a ce am facut. Ei sunt, mai presus de toate, parteneri n lumea terape tica si vor ce este mai bine pentru ei nsisi si pentru ceilalti. Al doilea m tiv: este mai probabil ca ei sa constituie minti psihologice gata sa trateze cu problemele pe care ceilalti le-ar putea tine la periferie. De exemplu, terapeutii trebuie sa-si gestioneze adesea proiectiile n timpul procesului terapeutic, tendintele clientilor, dar si pe ale lor. Ca obiecte ale Pfoiectiilor din partea clientilor lor, terapeutii
le este impus. Mult prea a esea terapeutii sunt predispusi sa proiecteze asupra clientilor, n speci l asupra celor care i fac sa se simta inconfortabil. sa nveteconcentratlferentieze ntre ceea ce este al sprede ceea ce trebuie Lucrul cum sa asupra unor astfel de nclinatii lor proiectie terapeut de grup. cu n sfrstit, cred ca munc de a fi terapeut al altorsporit capacitatea mai acesti terapeutil canditati n formare mi-a terapeuti este cel ca bine facuta n timpul ultimelor stadii ale carierei unui individ. n mod
inevitabil, cineva devine mentor si terapeut, iar a fi mentor implica
Fom,.'eapentrupSihfmpie
407
resurse personale suplimentare, dincolo de Abilitatea terapeutica. Pe cnd introiecteze le atrag atentia terapeutilor leclndidatilor folosesc adesea nu am grija sa fara discriminare ceea ce / y,fer, ma n formare sa de experienta trecuta ca de ceva care ma ghifeaza si le poate fi folositor. De vreme ce eu nu mai am nevoie sa ma doredesc, sa dobndesc o noua stima de sine sau sa ma zbat spre culmile construirii unei cariere, pot fi si modest n cerintele mele. relaxat cu privire la anumite probleme si De exemplu, atunci cnd clientii aleg s nu mai continue sa lucreze cu mine, pot sa vad ntotdeauna partea p zitiva a acestui aspect. Ei si exerseaza functia Eu-lui fie prin a decide c au primit destul de la mine, fie prin a ma exclude pe criteriul de a le fi dat mai putin dect doreau. Pot sa ma uit cu atentie sa vad daca am ifesit undeva, dar detasare a mea cu privre la problema se dovedeste a fi pozitiva att pentru client, ct si pentru mine. Uneori, atunci cnd un ~lient si-a anuntat dorinta de a termina terapia, pe fondul anxietatii a ceea Eeurmeaza n munca noastra
o
lor si de a acorda lucrurile), atentia mea 81stecaptatande functia Eu-lui a-l motiva sa-si (dupa cum vad eu suport deciziei lui care serveste continue pentru n orice acest ca aleg sa ~ncheie sau sa continue, este n regula efortul. mine, iarcaz, fie lucru a aVft efecte. Pot sa mpartasesc acest adevar cu terapeutii/ candidatii n forrr,are, asa cum mentorul meu, Gestalt. Asadar, recomand acelora mie sunt te reformarii terapeuti sa nu Isadore From, mi l-a mpartasit care n cadr~lapeuti altor mele ca terapeut evite suprapunerea terapiei cu faptul de a fi mentor, dar sa o faca atent si cu grija. Ar putea fi mai usor n grupu i de terapie precum cele pe care le-am descris, de vreme ce alti terape ti din grup pot contribui si sustine procesul, modulnd ceea ce ofera co ducat9rul grupului. Cu toate acestea, poate fi la fel de valoros n lucrul divid ual cu un terapeut. A merge pe linia egalitatii cu celalalt si a vea o contributie speciala reprezinta o autoritate democratica la cel ai nalt nivel.
o
Bibliografie:
Angyal, Jo, Democracy andtreatme~t: A holistoic th~ory, Wiley, New York, 1965 Dewey, A., Neurosis and educatlOn, Macrmllan,1New York, 1916
408
Gibbons, D., Lichtenberg, P. ~ivan Beusekom, Jo,"Working with victims: Being empathic helpers" n Clinical Social Work Journal, 22(2),1994, p. 211-222 Jones, M., Social psychiatry in practice: The idea of the therapeutic community, Penguin Books, Baltimore, 1968 Kaiser, H., Effective psychotherapy: The contribution of Hellmuth Kaiser, Louis B. Fierman (editor), Free Press, New York, 1965 Lichtenberg, P., Unqoing the clinch of oppression, Lang, New York, 1990. RepubUcata sub titlul Community and confluence: Undoing the clinch of opreession, GIC Press, Cleveland OH, 1994 Lichtenberg, Po, "Intimacy as a function of autonomy and merging" n Gestalt Journal, 9, 1991, p. 2~-43 Lichtenberg, Po,van Beusekom, J. ~iGibbons, Do,Encountering bigotry: Befriending projecting persons in everyday life, Aronson, Northvale NI, 1997 Perls, F., Hefferline, R.F. ~i Goodman, P., Gestalt therapy: Excitement and growth in the human personality, JuUan Press, New York, 1951
Capitolul 24
si a "vindecatorilo raniti" , , Tratarea PSihoterapeuti!or perturbati
n acest capitol voi reveni asupra co~ceptului de perturbare profesionala n practicarea psihoterapiei. Acestf este un concept care a suferit sinonim cu abuzul de substante S\lUalcoolis ul, astazi acesta are conotatii cu o gama foarte variata de probleme p rsonale. Astfel, tratamentul profesioni~tilor din domeniile psihoterapi i, care experimenteaza o perunele schimbari ~i reformulari n ultimii tdOUazecide ani. De~i cndva turbare n abilitatea lor de a-~i ndeplini sa Icinile,poate lua multe forme. Voi examina aici o varietate de abordari ale tratamentului profesioni~tilor perturbati ~ivoi aduce n discutie un numa~ qe provocari aparute atunci cnd ncerci sa ajuti un vindecator ranit.
de Gary R. SChoerer
Impasul si perturb<J.rean profesiile ysihoterapiei
~i Thoreson 1986; Thoreson, Miller ~i Karauskopct, 1989), precum ~i d: impactul stresului asupra clinicienilor n anii 1980, domeniul psihologiei a devtnit p~eocupat de practicianul medicina ~i asistenta medicala, epicentrul a fost _constituit n mod (Guy, Poelstra ~i Stark, care erau alcoolic' sau ale sanatatii, cum ar fi traditional de practicienii 1989). In alte dO~enii dependenti de substante, iar perturbarea era adesea sinonima cu adictiile. Programele pentru s-au concentrat pe tulburarile de depen enta (Schwebel, Skorina ~i Schoener, 1991). O literatura solida s-a dez oltat cu privire la abordarile de tratament recomandate profesioni~til r din sanatate (de exemplu: Bissell ~i Haberman, 1984; Crosby ~i Biss lI, 1989).
n impas (Kilburg, Nathan
410
Internatioanl Doctors in Alcoholics Anonymous (IDAA) (Doctori Internationali n Alcoolicii onimi), a fost fondata n partea de nord a Cu New York, 1949 de un grup o organizatie un psiholog; IDAA statuluimult naintean acest~eforturi' de doctori si de autoajutorare, are peste 6.000 de membril astazi. Poate fi gasita pe internet la adresa: http://www.idaa.org/.Ma~mult dect att, n ultimii 25 de ani s-au dezvoltat multe pro~rame car, sunt specializate n tratarea profesionistului n sanatate dependent chi ic. De exemplu, Talbott Recovery Campus (Campusul de Recuperar Talbott) (http://talbottcampus.com) ofera cercetari ale rezultatelor e site-ul sau. Un mare numar de medici, asistente si alti prof.esioni, ti n sanatate au primit tratament pentru dependente n cadrul aces or programe. Lipsindu-Ie autoritatea predictiei si avnd un acces nelimitat la medicatii, abuzul de subs ante nu era vazut ca o problema majora n psihologie. Alcoolismul er considerat o problema semnificativa de catre unii, iar Psychologists elping Psychologists (Psihologi Ajutnd Psihologi) a fost creat pent u a se alatura organizatiilor paralele din alte profesii care erau parte il IDAA. Desi nu att de extins din punctul de corp de cercetare n dezvol are a fost concentrat pe pshihologul alcoolic vedere al concentrarii Biss 11 si DeSoto, 1990;Thoreson, Nathan, Skorina (de exemplu: Skorina, m3cii pe alte profesii din domeniul sanatatii, un si Kilburg, 1983). consultativ al American Ps chological Association (Asociatia Psihologica Americana) a recomandat oncentrarea atentiei pe practicianul perturbat cu Deplasndu-ne definitie, tonceptul aplica perturbarii impas,majoritatea urmatoarea de la care se de practician n n comitetul domeniilor sanatatii. ,
Perturbarea se refera la s himbarea obiectiva n functionarea profesionala a unei persoane. Un psih log perturbat este unul a carui performanta legata de munca a scazut n calitate. Acest lucru se poate manifesta n unul sau mai multe feln i: sarcinile legate de munca sunt de obicei ntrziate sau incomplete conflictul cu colegii a crescut n mod vizibil, clientii, studentii sau famil"' e au nregistrat plngeri sau suma absentelor
. I
(Schwebel, Skorma, Scho ner, 1994, p. 2) ~i ntrzierilor a crescut Aj mod evident.
de ani (Schwebel si altii, 1 91, 1994). Cteva studii au fost conduse de asociatii psihologice de s at (de exemplu Brodie si Robinson, 1991; Studiile 1991), pertur~~rii au crescut dramatic n ultimii douazeci Mukherjee, asupra n timp ce altele au implicat cercetari nationale (de
411
exemplu Sherman ~iThelen, 1998).n domeruul psihologiei, s-a remarcat o anumita dezvoltare a comitetelor de asis are a colegilor, dar majoritatea statelor nu dispun de acestea, pe lngV faptul ca multe chiar dintre cele existente au roluri limitate (Barnett si illard,2001). Desi n asistenta medicala, drept, medicin v si multe alte domenii astfel de comitete sunt virtual univers ale, n proesiile psihoterapiei (terapie maritala si de familie, consiliere, psihiatrie, p ihologie si asistenta sociala) eforturile au fost de departe mai limitat (Schwebel si altii, 1994). Domeniul asistentei sociale, de exemplu, a us lipsa de orice sarcina de forta nationala de-a lungul anilor 1990, de i a fost produs un manual pentru a ajuta statele care doreau sa stabil asca astfel de programe. O cercetare facuta n 1994,la care au raspuns f2 de asociatii (aproximativ trei sferturi dintre ele), a descoperit ca dO'F 29% dintre acestea aveau si nici planuri pentru vreunul (Negreen, 195). Treamer (1992) a mentionat ca o asociatie, Social Workers Help' g Social Workers (Asistenti Sociali Ajutnd Asistenti Sociali), un grup de auto ajutorare, nu a fost programe n desfasurare si o totalitate de~ doar avea nici un porgram 5% stabilit dect n anul 1980, iar n 1987 ave nu 65 de membri - un procent infinitezimal din sutele de mii del membri ai NASW. Totusi, a acestor probleme n domeniu (Fewell, . 19 si Weinstein, 1993). Astfel, actualmente este dificil clar o in~c' enta si o prevalenta evidente datele cercetarii au indicat n mod de obtinut o perspectiva cuprinzatoare practicienilor par fie sa nu caute ajutor, fie s v o faca individual si privat. Acest fapt creeaza, de asemenea, o bariera se . 'cativa n calea cercetarii si n dezvoltarea de modele de interventie. I I a acestui tip de interventie asupra colegfor perturbati. Majoritatea Ar trebui mentionat ca, ntr-o varietate 11rga de domenii de sanatate, s-a pus presiune ca programele pentru pra~ticienti perturbati sa devina maialcoolism si abuzul de substante si sa in1luda tratamentul depresiei, de holistice n abordare, sa se deplaseze ']e la epicentrul lor constituit anxietatii, tulburarilor de control al instinc~ului sexual si tulburarile de adapare n general (de exemplu, Bennett si ?/Donovap., 2001). Mai mult dect att, cercetarea s-a concentrat pe aspe tele specifice ale abuzurilor din partea profesionistilor n sanatate (de xemplu Coombs, 1997). Un studiu asupra unui grup de dIDctori, asi tente medicale, dentisti si farmacisti, de pilda, a descoperit ca orgoli 1 profesional nsotit de un sentiment al imunitatii, optimismul n ce a ce priveste drogurile ca tratament pentru anumite boli si folosirea c .calelor pentru a face fata cerintelor stresante ale carierei erau pe ct d importante, pe att de usor de accesat n modelele dezvoltate de acesti rofesionisti (Coombs, 1996).
412
Diversitatea perturbarii n toate formele sale este att de mare nct este practic imposibil sa cercetezi psihoterapia practicianului perturbat per se. Oricum, mai multe organisme de cercetare a perturbarilor sunt relevante pentru unele probleme specifice ale profesioni~tilor n psihoterapie. Angajatorii ~iorganismele reglatorii, precum ~i"vindecatorii raniti" ~i~i au cerut de ceva vreme design-ul ~i evaluarea reabilitarii practicienilor individuali (Gartrell ~i altii, 1989). De fapt, lucrarile mai recente tratnd practicienii tulburati s-au concentrat asupra reabilitarii celor care ncalca limitele (Bloom, Nadelson ~i Notman, 1999; Irons ~i Schneider, 1991). Ca un aspect practic, n timp ce dep re sia ~i alte tulburari emotionale joaca un rol n unele plngeri cu privire la profesioni~ti, n profesiile psihoterapiei cele mai obi~nuite plngeri adresate agentiilor, programelor de formare, comitetelor etice ~i corpurilor reglatorii, cum ar fi comisiile de acreditare, se leaga de e~ecul n a mentine liJ:lliteleprofesionale ~i de contactul sexual cu pacientii sau membri ai familiei lor. n cel putin un studiu n care psihologilor li s-a cerut sa coteze frecventa problemelor n cazul altor psihologi, primele cinci probleme observate (procentele indica procentajul de psihologi care le-au mentionat) au fost: depresie (84%), epuizare/supraimplicare (81%), probleme n relatie (78%), relatie duala/limite slabe (76%) ~i o proasta gestionare a contratransferului (68%). Contactele sexuale cu clientii sau candidatii n supervizare au fost mentionate de 53%, iar consumul de alcool! substante chimice de 52% (Brodie ~i Robinson, 1991). Astfel, problema legata de modul n care poate fi tratat eficient un profesionist perturbat n psihoterapie nu poate fi vazuta ca facnd nota distincta fata de problemele aparute n practica. Psihoterapeutul trebuie sa aiba grija la functionarea n munca - nu doar la distresul personal sau dificultatile generice de functionare. Mai mult dect att, implementarea a Americans With Disabilities Act (Americanii cu Dizabilitati Actioneaza) care le cere angajatorilor sa ofere conditii de acomodare rezonabile a provocat organizatiile sa determine cum sa aprecieze succesul reabilitarii n raport cu ntoarcerea la munca. Acest fapt se aplica ~i profesioni~tilor care sunt nca n programul de formare. Mai recent a fost studiata ~i problema perturbarii printre studentii ~i candatii n formare (Forrest, Elman, Gizara ~iVacha-Hasse, 1999; Schoener, 1999a). Practica ndelungata de a trimite pur ~isimplu studentii n psihoterapie sau de a-i disciplina ~i de a le oferi o supervizare mai opresiva a fost nlocuita cu un model concentrat pe perturbare ~i reabilitare. Un aspect-cheie este ntoarcerea la lucru n siguranta, fara a face compromisuri n privinta serviciilor oferite clientilor.
413
Cercetare asupra terapeutilor si a limitelor

Mentinerea limitelor profesionale a constituit ntotdeauna o problema si o provocare n psihoterapie (Epstein, 1994; Gabbard si Lester, 1995; Jehu, 1994). n timp ce o persoana poate prefera sa vada indivizii cu probleme legate de limite ca un grup restrns de persoane formate defectuos sau limita te etic, aceasta viziune ignora mare parte a istoriei. La nceputuri, cercul analitic din Viena a fost conturat de relatii duale, violari ale confidentialitatii si limite slabe (GrossKurth, 1991; Kerr, 1993). Borys (1998) a comparat asistentii sociali, psihologii si psihiatrii care au permis practicarea sexului cu clientii cu cei care nu au facut acest lucru, pe baza unui numar de auto evaluari cu privire la limite. n ciuda faptului ca 40 dintre cei 44 de contravenienti au avut relatie sexuala doar dupa postterminare (ceea ce oricine s-ar fi asteptat sa fi determinat un acord ntre raspunsurile la un numar de itemi din scala sa), ea nu a putut sa clasifice corect dect 55% dintre practicienii erotici si 79% dintre practicienii nonerotici, atunci cnd i-a comparat pe scala sa de implicare sociala (Social Involvement Scale). Borys (1988) a descoperit si o variabilitate considerabila ntre disciplinele psihoterapiei cu privire la ceea ce este considerat acceptabil ntr-un numar de arii, cum ar fi primirea unui cadou, invitarea clientilor la o petrecere, tratarea unui angajat, a deveni prieten cu un fost client si dezvaluireq. propriilor elemente stresante clientului. Lamb si Catanzaro (1998),ntr-un studiu national asupra psihologilor americani, au comparat un grup care a marturisist ncalcarea limitelor sexuale fie cu propriii clienti, fie cu studentii si candidatii n supervizare cu un grup care nu a marturisit astfel de violari. ntre cele doua grupuri au fost gasite diferente nesemnificative pe multe ntrebari, inclusiv initierea unei atingeri cu un client, discutarea detaiillor unui stresor curent cu un client si participarea la un eveniment social special al unui client. Rezultate semnificative ale diferentelor releva si ca un numar mare att de contravenienti, ct si de noncontravenienti au aqmis faptul de a fi avut un contact social semnificativ cu clientii. I Dat fiind c~ ngrijorarea privind profesionistii care se angajeaza n ncalcarea limitelor a crescut, un numar sporit de programe ofera unele forme de reformare a limitelor n tandem cu psihoterapia sau alte forme de tratament (de exemplu Schoener, 1999b; Spickard, Swiggart, Manley si Dodd, 2002). Drept rezultat, n majoritatea comunitatilor, optiunile de interventie au trecut dincolo de programele traditionale concentrate pe dependenta.
414
Profesionisti care ncalca sau esueaza n amentine limitele 1 1 ,

Esecul n a mentine limite profesionale sau ncalcarea limitelor poate sa ia o multitudine de forme si se poate ntmpla dintr-o varietate si mai mare de motive. Aceasta poate sa implice toate tipurile de supraimplicare cu clientii, incluznd contactul social n afara relatiei profesionale, implicarea terapeutului n viata clientului, violarea confidentialitatii, furia excesiva, contact "fizic,jocurile romantice, discutii erotice si numeroase alte lucruri. Bazata pe consultarea a peste 3.000 de cazuri, timp de un sfert de secol, si relund literatura care include rapoarte de caz, urmatoarea lista reprezinta un numar de factori care au aparut destul de frecvent ca fiind semnificativi n experienta clinica sau raporturile de caz n mai mult dect
un grup restrns de cazuri. 1. Formarea inadecvata. Aceasta reflecta lipsuri n formare cu privire
la limite sau o lacuna specifica n formare referitoare la relatiile cu , , Pacientii sau clientii. 2. Formare defectuoasa pentru rolul specific al muncii. Profesionistul poate sa fi beneficiat de o formare buna, dar nu pentru rolul care a fost preluat. El sau ea poate fi coplesit/a de cerintele muncii. Unii practicieni provenind din vaste cadre urbane au mari dificultati, n functionare ntr-un , cadru rural, unde se asteapta ca ei sa aiba o mai mare varietate de functii. Ei pot sa-si ntlneasca, de asemenea, clientii sau pacientii mai frecvent n afara cabinetului de consultatii. , 3. Descriere inadevata a rolului sau orientare slaba spre rolul de munca. Unii profesionisti dau de bucluc n situatii n care lipsa definirii unei slujbe bune sau a rolului si lipsa de orientare si supervizare creeaza cadrul pentru situatiile compromitatoare. Acest lucru este n mod obisnuit vazut n cadrul bisericesc, dar este surprinzator de ntlnit si n cadrul serviciilor de sanatate. 4. Lipsa sau esecul n folosirea supervizarii disponibile. Unele situatii de munca duc lipsa de sprijinul de supervizare necesar pentru a ajuta personalul sa gestioneze dificultatile si provocarile. n timp ce n sine si de la sine acest lucru nu "cauzeaza" ncalcarea limitelor, poate ajuta la crearea cadrului sau poate esua sa ofere o interventie timpurie.
5. Lipsa constiintei transferului/contratransferului n general sau ntr-o situatie data. Unii profesionisti nu sunt constienti de ariile lor de vulne-
rabilitate si si pierd limitele cu anumiti clienti. 6. Nevoia excesiva de aprobare a clientului. Profesionistii care sunt nesiguri si care vor face orice pentru a obtine aprobarea clientului ntmpina o
Formarea pentru PSihOraPie"
415
mare dificultate n impunerea limitelor. Uri practicieni cu o practica foarte importante sau chiar perioade la lUcru le cnd pierderea de relatii solida vor experimentaproblemele n Tiata lor,vor submina stima clientului. de sine t'; i vor conduce la o nevoie eXCeS[Va aprobare din partea de 7. Naivitatea si lipsa unei bune judecati soclale. Unor profesionisti pare sa lenu doresc "inteligenta sociala" necesart pentru puterea profesionist sau lipseasca sa fie n rolul profesional. E~neaga a fi un diferentiala dori sa functioneze mai degraba ca priet n. In unele cazuri severe, si responsabilitatea care merg mna n m1illa Asperger. c~ practicianul este diagnosticat chiar cu tulb rarea rolul profesional si ar
8. Perturbarea organica. Desi nu este obiS~Uita, unii profesionisti sunt
perturbati din cauza uneiunor practicieni seryorialtei perturbari organice. Tulburarile organice ale leziuni pe creier sar. a pot avea impact asupra care nu poate fi ndreptata prin supervizarf.' profesionalismului lor. Astfel de perturbar~ pot repreznta o problema de substante si alcool pot avea o judecata c re este tulburata, data fiind varietate a starilor lor sau din pricina intoxi de alcool. Cei care abuzeaza 9. Judecata perturbata secundara dependent~' arii.
10. Psihopatologia. Dincolo de psihopatol~gia inerenta n unele dintre
stare, gndire sau impulsul reiesi ca proferionistul _ categoriile anterioare, poate controlului.
are o tulburare de
11. Nevoia emotionala care conduc Stim'jl-de sine scazuta si partea crescute de dependenta, si dependenta. la nevoi de acceptare din nevoile
cronica. clientului, pacientului sau a tulburarea - "v ndecatorul ranit". Data baza 12. Nevoia situationala sau enoriasului, PJ termen lung sau pe o fiind o depresie situationala acuta, o criza de vtata sau alte probleme mai ncalce limitele.
13. Profesionistul ca supererou. Practicienii c re n- nevoie fie "perfecti" tranzitorii, un profesionist devine situatio~al si doresc sa si ris cnd sa sau sa faca totul pentru clienti, n mod irofic, pot n~epe sa si asume
"orice" i-ar putea ajuta.

14. Predare n fata clientului. Asa cum n d scrierea lui Gabbard (1994) riscuri n timp ce rationalizeaza faptul ca tste nevoie ca ei sa ncerce
dominat n relatii si n a se simti frustrat n aceasta, permite unui client a modului de a si sa domine, iar apoi este c nsumat are resentiment acu sa manipuleze se preda n mod masochist pra~ticianUI de o istorie de fi privire la aceasta. Din nou, aceasta situatie l~ schimbare sau atunci cnd (un client sau pacient este continuu rezistent eJ~eadesea creata "vindecare".
416
Aceste categorii nu se exclud reciproc. n majoritatea cazurilor, acestea sunt multiplu determina te. Cheia consta n a determina care este modelul, daca exista unul, si de ce s-a ntmplat. Trebuie mentionat, de asemenea, si ca multi dintre acesti determinanti nu sunt elemente de tratament per se, ci ar putea doar sa fie relevante ntr-o decizie a unui terapeut care trateaza privind recomandarile de rentoarcere la lucru.
Tratamentul profesionistilor care ncalca limitele

naintea ultimei decade, conduita defectuoasa sexuala si ncalcarile limitelor legate de acest aspect de catre terapeuti si alti profesionisti din domeniul sanatatii erau adesea tratate cu o atitudine de toleranta. , , Profesionistii pacatosi beneficiau de o disciplinare blnda si se rentorceau n practica, n acelasi timp primind un gen de psihoterapie si posibila supervizare a muncii lor. Se presupunea adesea ca incidentele nu aveau sa se repete. n mod obisnuit, nu era facuta nici o evaluare pentru a determina potentialul de reabilitare. Un numar de psihoterapeuti erau aparent doritori sa urmeze tratamentul unor astfel de cazuri, cunoscnd doar limitat pacatele originale si fara a avea un plan clar despre cum putea fi prevenita o repetare a comportamentului. Punctul central al unor astfel de terapii era orice dorea sa aduca n discutie profesionistul pacatos. Adesea, conducerii defectuoase profesionale nu i se acorda dect o mica atentie sau deloc. Etiologia conducerii neprofesionale putea chiar sa nu fie identificata. Profesionistii erau adesea considerati "vindecati" dupa un curs al terapiei care se adresa n mod extins distresului si! sau depresiei care era secundara faptului disciplinar. Chiar si atunci cnd o abordare mai tintita era luata n planul unui efort de reabilitare, un angajator ulterior, o comisie de acreditare sau nregistrare ori un coleg putea submina planuL Este adesea ntlnit, chiar si astazi, de exemplu, ca unui practician sa i se ceara sa obtina un certificat de practica sub supervizare sau un tip foarte formal de supervizare, dar sa nu fie n stare sa faca acest lucru. Practicianul apeleaza atunci la autoritatea de autorizare sau reglatoare, care se ndupleca permitnd un nivel mai scazut de formare sau supervizare. De exemplu, urmatorul caz a fost descris de catre Bates si Brodsky (1989, p. 80). Dar comisia nu a respectat primele cinci dispozitii. Rezultatele evaluarii psihologicedispuse prin prima dispozitienu ar fiacordat o speranta de reabilitare foarte mare. A doua dispozitie a trebuit sa fie modificata:
417
Dr. X nu a gasit nici o clinica beneficiind de un program de practica supervizata, care sa l admita ... Ei au renuntat astfel la dispozitia de practica n clinica. n locul acesteia, au prezentat o cerinta conform careia dr. X trebuia sa practice sub supervizarea unui psiholog licentiat timp de 2 ani sau un numar de cel putin 1.500 de ore pe an.
n multe situatii, n Statele Unite si n alte parti, comisiile de acreditare si reglatorii au creat planuri de reabilitare fara o evaluare independenta. Astfel, este dificil sa judeci situatiile n care un anume fel de terapie si! sau reformare a fost prescris si a dat gres n prevenirea reaparitiei pacatului. Mai mult dect att, n ultimii ani, corpurile de reglementare din America de Nord au experimentat "formarea limitelor" si cursuri de etica pentru a suplimenta sau a nlocui terapia personala pentru contravenienti (de exemplu Schoener, 1999a, 1999b). Dezbaterea valorii si eficientei acestei practici a devenit o problema publica n povestea din New York Times
Magazine "Dr. Smith Goes to Sexual-Rehab School" ("Dr. Smith merge la pcoala de corectie sexuala") (Abraham, 1995).
Folosirea gresita a reabilitarii

n timp ce ar putea parea rezonabil sa consideram ca reabilitarea implica o ncercare de domolire a conditiilor care au condus la comportamentul defectuos original, astfel nct probabilitatea de a repeta un astfel de comportament sa fie n mare parte diminuata sau elimitata, termenul este adesea folosit pentru a exprima alte aspecte. S-a observat ca realibilitarea, asa clim este ea uneori practicata, serveste ca forma minora de pedepsire, poate pentru a ispasi vina terapeutului contravenient si, poate, mai mult dect att, a comitetului sau curtii care l-a sanctionat (Brodsky, 1986, p. 164). Noi folosim acest termen pentru a desemna o ncercare planuita de rentoarcere a psihoterapeului la nivelurile anterioare de functionare si competenta si de diminuare sau eliminare a probabilitatii de avea un comportament defectuos, de a ncalca limitele sau de a lucra sub standardele asteptate.
Abordari cognitiv-comportamentale
Pna de curnd a fost publicat foarte putin despre lucrul extensiv cu (' profesionistii care s-au angajat n comportamente sxuale defectuoase,
418
J.D.
prin programele de tratament traditionale ale coTltravenientelor sexuale. n mod obisnuit, ei tind sa se concentreze n evaluarea identificarii I tulburarilor de control al impulsului sexual, a~a cum sunt prezentate n DSM-IV. De vreme ce unii profesioni~ti care au comis contraveniente asupra clientilor nu dau dovada de acelea~i comportamente compulsive ca alti contravenienti din sfera sexuala, aceste programe iau n considerare circumstantele comportamentale ale contravenientei, n efortul de a crea o strategie de reabilitare. Astfel, lucrul asupra problemei, cum ar fi cel al lui Abel ~i al colegilor, s-a concentrat pe dezvoltarea de abilitati care sa diminueze aparitia, incluznd dezvoltarea de precautii n ncercarea de a preveni profesionistul ~ide a nu se ajunge la o situatie cu risc crescut din nou (Abel, Osbom ~iWarberg, 1995),paralel cu munca autorilor cu alte tipuri de contravenienti sexuali, dar extinznd-o considerabil (Abel ~i Osbom, 1999). Terapia cognitiv-comportamentala este utilizata, de asemenea, pe scara larga n tratamentul altor conditii care perturba profesioni~tii, de la depresie pna la abuz de substante. Terapia cognitiv-comportamentala a fost cercetata pe larg, de~i aplicatia ei asupra profesioni~tilor care au comis contraveniente este mai recenta ~inecercetata ndeajuns. n mod obi~nuit, o perioada de evaluare ~i tratament intensiv este urmata de un program bine structurat de ngrijire, incluznd terapie cognitiv-comportamentala, reeducare ~i un accent sporit asupra prevenirii recidivelor. Uneori satisfactia unui client sau chestionarul de tip calitatea asigurarii este dat pacientilor pentru a ncerca sa se evalueze daca ncalcarile limitelor continua. Monitorizarea de catre colegi ~i folosirea poligrafului sunt aspecte comune ale supravegherii posttratament n cazuri care implica comportamentul sexual defectuos.
Abordari psihodinamice
Cartea lui Strean (1993) Therapists Wha Have Sex with Their Patients: Treatment and Recovery ("Terapeuti care fac sex cu pacientii: Tratament ~i recuperare") prezinta studii de caz. Unul dintre cazuri implica un asistent social sadomasochist care le provoaca suferinta fostelor paciente. Abordarea generala este psihodinamica ~i individualizata. Unul dintre cele trei cazuri implica un terapeut femeie. Claman (1987) ~i altii au prezentat, de asemenea, cazuri analizate dintr-o perspectiva dinamica sau psihanalitica. Gabbard (1999) a scris cel mai mult referitor la abordarea psihodinamica a acestor probleme.
419
Gabbard (1994), bazndu-se pe o vasta experienta n cadrul Menninger Clinic din Topeka, Kansas, cu contravenienti, i clasifica n patru grupuri: (1) tulburari psihotice; (2) psihopatia si parafilia acaparatoare; (3) capitularea de tip masochist - "o capitulare" n fata unui client provocator sau dificil, spernd sa modifice clientul prin a fi flexibil n ceea ce priveste limitele; (4) bolnav din dragoste - n cadrul categoriei "bolnav din dragoste" el mentioneaza un numar de probleme sau dinamici care, de unele singure sau combinate, joaca un rol n conducerea defectuoasa a terapiei. Eforturile de tratament sunt concentrate pe categoria "bolnav din dragoste", la fel ca si pe cele din grupa "capitularea de tip masochist", care include terapeutii cu tendinte masochiste sau autodistructive care, n mod esential, le permit clientilor sa i intimideze sau sa i controleze. Psihoticii si acaparatorii nu sunt considerati subiecti buni pentru reabilitare.
Dependenta sexuala
alta abordare de evaluare si tratament a celor care ncalca limitele sexuale a rezultat din lucrul asupra dependentei sexuale. Aceasta literatura s-a extins rapid n ultimii ani (Irons si Schneider, 1999). n timp ce programul de dependenta sexuala obisnuit cauta sa identifice aspecte adictive sau compulsive ale comportamentului sexual si clasifica o gama foarte larga de indivizi n aceasta categorie unica, o baza teoretica mai complexa este dezvoltata de Irons. Acest model presupune ca unii profesionisti care se aI}.gajeaza n comportamente sexuale defectuoase nu au parafilie sau tulburari psihosexuale, asa cum sunt acestea definite n DSM-IV. Modelul ia n considerare paralele cu incestul n astfel de relatii si leaga comportamentele manifestate de o ncercare de a face fata unor rani interioare. (Ei raporteaza un procentaj mare de victime ale abuzurilor printre profesionistii pe care i evalueaza.) Ei descopera n mod frecvent si alte adictii (Irons si Schneider, 1999). Extinznd abordarea adictiilor, Irons prezinta 00 set de "categorii arhetipale" care sunt reminiscente ale unei abordari junghiene asupra personalitatii si ncearca sa le foloseasca pentru a descrie mai bine contravenientii. Irons si Schneider (1999)au descoperit urmatoarele, atunci cnd au aplicat aceste categorii asupra unui esantion de 88 de protesionisti n sanatate exploatatori sexuali. Ei au descoperit procentaje diferite n cadrul fiecarui grup si ca procentajul din fiecare categorie a celor diagnosticati cu dependenta sexuala a variat, de asemenea, n mod cEmsiderabil.
420
Printul naiv -la
nceputul carierei, se simte invulnerabil, tinde sa dezvolte "relatii speciale" cu anumite tipuri de clienti ~idesconsidera limitele (7,9% din total, dar nici unul dintre dependentii de sex nu este prezent n aceasta categorie). Razboinicul ranit - cople~it de cereri, prea dependent de fata da profesionala pentru validare; implicarea rabdatoare este o scapare temporara (21,6~odin total, cu 37% din aceasta categorie considerati a fi dependenti de sex).
Martirul autodeservit -
mijlocul sau spre sfr~itul carierei; munca este principala; retras, furios ~iplin de resentimente (23,9% din total, cu 62% din aceasta categorie. considerati a fi dependenti de sex).
Falsul iubit - i place sa traiasca la limita, i face placere "emotia urmaririi";
o persoana care ~i asuma riscuri ~icare dore~te aventuri (19,3% din total, dintre care 94% sunt considerati dependenti de sex).
Regele negru -
puternic ~i fermecator; plin de succes, manipulator; exploatare sexuala ca expresie a puterii (12,5% din e~antion, dar cu un indice de 91% din aceasta categorie diagnostic ati ca dependenti de sex).
Salbaticul-
curs dezordonat al vietii personale ~iprofesionale; dificultati semnificative n functionare - are o tulburare majora pe Axa 1 (14,8% din e~antionul total, cu doar 23% considerati a fi dependenti de sex).
Evaluarile facute folosind aceasta abordare sunt evaluari ale pacientilor spitalizati, n mare parte. Presupunerea este ca intensitate a evaluarii si a mediului va penetra negarea si alte aparari si va releva problemele esentiale. Aceasta abordare poate fi utilizata cu o persoana rezistenta, care nu constientizeaza pe deplin gradul de disfunctionalitate. Irons si Schneider au colaborat la o carte, The Wounded Healer ("Vindecatorul ranit") (Irons si Schneider, 1999), care este rezumatul cel mai bun al acestei munci si al acestei abordari.
Caracteristici comune ale evaluarilor

n ciuda diferentelor substantiale n abordare, reiesite din comparatia cu evaluarea traditionala psihologica, fiecare dintre aceste metodologii de evaluare implica colectarea a mult mai multe date de fond de la persoane, altele dect persoanele evaluate. Fiecare implica obtinerea si descrierea comportamentala a evenimentelor n chestiune si fiecare cere un mod bun de cooperare. Fiecare abordare recunoaste ca unii contravenienti mint sau minimizeaza si, de asemenea, ca unii vor cauta n aceste
421
evaluari ncercarea de a evita consecintele. Fiecare crede ca unii dintre contravenienti nu pot fi reabilitati si recunoaste nevoia de consiliere a unor persoane n afara domeniului. Fiecare acorda o anumita atentie dinamicilor relatiei profesionale si asuma determinanti multipli n cazul obisnuit. Fiecare presupune ca siguranta publica este o problema-cheie si fiecare implica o decizie de diagnostic initial, un plan de tratament, iar o evaluare eventuala dupa tratament este stabilita pentru a aprecia daca a fost de succes. Toate aceste abordari presupun ca reformarea profesionala de diferite feluri poate fi necesara si ca abilitatea si problemele de formare pot fi la fel de importante ca si psihopatologia n anumite cazuri. Dar trimiterile de tip "automat" pentru reformare sau supervizare nu sunt mai folositoare dect trimiterile n terapie. Cineva trebuie sa fie destul de specific n ceea ce priveste deficiturile n abilitati sau formare care sunt prezente si de ce se asteapta ca un anumit curs de reformare sa remedieze situatia. Fiecare implica folosirea supervizarii si dezvoltarea unui plan de reintegrare cu limitari posibile ale practicii. Oricum, tot accentul este pus pe importanta definirii clare a supervizarii. Este absolut necesar ca scopurile si cerintele sale sa fie specificate n detaliu, iar consultarea de caz (mpartasirea voluntara a materialului clinic, adesea specificat "supervizare") sa fie diferentiata de supervizarea reala, n care supervizorul este responsabilul legal pentru supravegherea practicii. n ultimii ani, unele comisii de acreditare au considerat a fi cerinta , "consultatia etica", implicnd ntlniri regulate, adesea lunare, cu un "consultant n etica". Nu este clar ce se asteapta sa se mplineasca, n sensul n care, n majoritatea cazurilor de comportamente defectuoase, nu era nicidecum vorba de o lipsa a ntelege.rii standardelor etice profesionale. Am vazut cerndu-se aceasta de la profesionisti care predau etica sau care fac parte din comitete etice si n situatii cnd cunoa?terea eticii nu avea cum sa lipseasca - aceasta se ntmpla n situatii n care practicianul era complet constient de ceea ce fusese ~calcat. "Formarea limitelor" a fost, de asemenea, un aspect adaugat planurilor de reabilitare (Abraham, 1995), dar, din nou, acest lucru nu este clar legat de cauzele aparitiei comportamentelor defectuoase. Chiar si trimiterile pentru seminariile de etica, ntlnirile cu un consultant etic sau "formarea si antrenarea" limitelor ar trebui sa si aiba propria justificare n rezultatele unei evaluari independente. Argumentarea n cazul trimiterilor nu este cu nimic mai prejos dect cea de care este nevoie pentru o trimitere n terapie.
422
J.D. Gellerf J.c. Norcross, D.E. Orlinsky
Unicitatea psihoterapeqti1or
Exista o vietile psihoterkpeutilor, privind frecventa factorilor istorici variati din literatura foarte Ivaloroasa iar cei care i trateaza ar trebui sa
, t' faca bine ~i sa, fie familia1izati cu ceea ce se cunoa~te despre ei (de
exemplu: ceea 1987; Guy ~i se 1989; la strategiile lor de 1994). Mare parte din Guy, c~ se cunoa$tealtii, refera Pope ~i Tabachnick, autongrijire se cunosc despre casatorii e lor, de~i exista literatura considerabila cu (de exemplu: Guy ~iNorcrj;ss, 1999; Mahoney, 1997). Mai putine lucruri privire la casatoriile medic lor (de exemplu: Myers, 1994; Sotile ~iSotile,
2000a).
tratamentceunui psihoteraPfut este potentialulspecial legat de oferirea de Ceea reprezinta nsa aspectul cel mai ~e identificare proiectiva n forma fie a unuia, fie a a, belor, transfer ~icontratransfer. Gonsiorek (1989) a descris aceasta n erapia cu profesioni~tii care s-au angajat n relatii sexuale cu unul dint e clientii lor. Terapeutul a descris lucruri pe care el le face pentru a pro oca tendinta clientului de supraidentificare cu el prin, de exemplu, 'rid'carea unui punct teoretic asupra caruia el ~i clientul sau este posibil sa nu fie de acord. Gabbard (1995) a scris espre problemele legate de transfer / contraI
de comitetele de acredita e sau de catre angajatori pentru ncalcarea transfer implicate n trata~ntul profesioni~tilor 102). au fost sanctionati limitelor sexuale. El ofera rmatorul portret (p. care
de o comisie de acreditare de stat. El a nceput sedinta prin a ma ntreba Dr. A. n regula pentr sedinta de psihoterapie, dupa ce a fost mic. daca este a venit la primaja mine ca el sa mi se adreseze pe numeletrimis potrivit daca mi s-ar adres spunndu-mi dr. Gabbard. A acceptat cererea mea, sugerat dat fiind Cateram timpul sedintei numele meu ar fi mai I-am dar a folosit de ctev ori nntr-o relatie profesionala, ca mic, doar ca sa se scuze dupa aceea Pe parcursul terapiei, Iu-a spus ca auzise ca scrisesem o carte pe acest subiect si m-a ntrebat da a putea sa o mprumute pentru a citi despre problemele pe care le avea M-a asigurat ca mi-o va aduce napoi n cteva saptamni. I-am spus ca u aveam deloc dubii despre napoierea cartii, dar, cu toate acestea, nu e a o idee buna sa i mprumut carti, pentru ca, n provocase dificultati. A 1arianta apoi daca putea sa cumpere una dintre i primul rnd, era o alta rtrebat a problemei limitelor profesionale care carti la pretul redus al autorului si sa mi dea banii. Din nou i-am spus ca eu credeam ca relatiile ~inanciare dintre noi ar trebui limitate la plata sedintei.
423
gostise de un pacient, mi-a spuElca era con tient ca toti terapeutii s-au simtit excitati sexual de anumiti pacienti tii -a ntrebat daca mie mi se ntmplase acest lucru. Am accentuat ca p ihoterapia era destinata lui Pe durata altei tiedinte de terapie, n timrce el descria cum se ndradegraba dect mie. Trziu, n terapie, dr. . mi-a spus ca s-a gndit ca i era mai bine tiise ntreba daca puteam trec de la psihoterapie la supertii dificultatilor lui de a gestiona dificUlt~atile contratransferului, mai vizare. Am raspuns ca eu simteam ca el av a nevoie de mine ca psihoterapeut tii ca erau alte persoane disponibil pentru supervizare.
Gabbard (1995) mentioneaza ca printre rovocarile de a oferi psihoterapie practicienilor care au ncalcat limiteI cu propriii clienti se numara lupta de a evita faptul de fi rrtcadrati n anumite roluri, dupa cum urmeaza.
comisiei de acreditare sau a activitatilor disciplinare ale unui angaeste o extensie a
1. Terapeutul ca politist. n masura n care lerapeutul
disciplinator tii un cine de paza.

2. Terapeutul ca salvator ~i iertator. Multi pr fesionititi disciplinati vin la
jator, poate exista o perceptie, sau o d~viere de la rol, ca fiind un
terapie ntr-o stare Faptul de a vedea prof~sionistul/ clientul ca victima, confesarii tiiiertarii. de trauma. Terapia lPoate fi vazuta ca un loc al
3. cel putin partial, esteautoritar. Multi profJsionititi fanteziile de salvare. Terapeutul ca parinte cu un pas mai aprofP~ de care ncalca limitele
traiesc de foarte mult timp un resentim nt al autoritatii tii o nota de rebeliune care este utior provocata n anu ite cadre. n terapie, ei pot cauza un raspuns_ autoritar din partea erapeutului. n cazul celor care au o istorie autodistructiva tiirelatii asochiste, ei pot sa tii plnga de mila lor ntiile suficient de mul, astfe~ nct sa determine frustrarea supervizorului conducnd eve tualla anumite interactiuni punitive. 4. Supervizorul ca obiect coruptibil. Practio enii care au probleme n gestionarea limitelor n general vor prov ca tiilimiteJe terapeutice. n masura n care pot submina aceste limite, i i pot arata ca tiiterapeutul are probleme privind limitele.
Raportarea sarcinilor si a altor proble
e etice/legale
terapeutulprofesionistul care este tratat estr' de ntocmirea de rapoarte sa aiba responsabilitati legate n proba, este probabil ca Daca
424
implicnd O comisie de acreditare sau un angajat. Intimitatea este ntotdeauna limitata n aceste relatii, lucru care l poate tulbura att pe profesionisti client, ct si pe terapeutul curator. n cel putin doua jurisdictii, statul Minnesota si provincia Ontario, exista responsabilitati de raportare sub incidenta legilor care elimina aspectul intimitatii clientului. n Ontario, raportarea comportamentului sexual defectuos de catre profesionistii n sanatate acreditati este obligatorie, chiar daca informatia a fost obtinuta doar dintr-o singura relatie de tratament cu un practician contravenient. Acest lucru ar include o situatie n care, n timpul psihoterapiei, un practician admite contravenientele nedescoperite de catre comisia de reglementare (numit colegiu profesional n Canada). n Minnesota, regulile sunt mai complicate. n cazul psihologilor acreditati, doar alti psihologi sunt mputerniciti ca raportori, existnd si o exceptie asigurata daca informatia a fost aflata n contextul unei relatii profesionale cu psihologul care poate fi disciplinat. Oricum, n cazul altor profesionisti autorizati n psihoterapie, ei si psihologii au sarcina de a raporta orice comportament care poate conduce la o comisie disciplinara si nu exista nici o exceptie garantata daca a fost aflata ntr-un context de psihoterapie. Singura varianta este ca profesionistul n chestiune poate fi trimis ntr-un program pentru profesionisti n sanatate perturbati si el sau ea poate beneficia de tratament ntr-un tip de program de abatere, daca aceasta este prima contravenienta. Exista o exceptie de la orice sarcini de raportare n cazul unui profesionist beneficiind de tratament pentru abuz de substante sau alcoolism. Intimitatea unor astfel de conversatii si nregistrari este acoperita de o lege federala si de Codul Reglementarilor Federale, capitolul 42, care i face imuni chiar si la invaziunea unui mandat de perchezitie. Doar un tribunal poate ordona ridicarea imunitatii lor. Oricum, psihoterapia obisnuita nu ofera o astfel de protectie (Brooks, 1997). Este absolut esential sa fie definite toate limitele confidentialitatii naintea nceperii fie a evaluarii, fie a tratamentului. Terapeutul trebuie sa formuleze situatii ipotetice, cum ar fi unele n care el considera ca siguranta clientului poate fi la risc. Acest lucru patrunde dincolo de problemele de rutina legate de dezvaluirea (1) sarcinilor de raportare; (2) oricaror raportari cerute de angajator sau comisie, sau (3) a faptului ca un ordin al tribunalului poate deschide dosarele, n ciuda obiectiilor clientului. Dincolo de complexitate a acestor sarcini sta o alta provocare - aceea a ct de etic poate fi gestionata o situatie n care consideri ca unii clienti
Formarea pentru PSihoraPie 42 5 ar putea fi supusi riscului. Aceasta poate fi f problema n timpul psihoterapiei si, de asemenea, atunci cnd este formulata concluzia n momentul cnd privire la rentoarcerea preotillbr care au abuzatmediatizataa din 2002 cu sunt asteptate recomandarile. Criza att de mult de copii programelor speciale care evalueaza nationa1~ despre responsabilitatile ajutat la crearea unei dezbateri si tratejza preotimea perturbata (de exemplu: Investigative Staff of the Boston Glbe, 2002). n ce circumstante n putea un terapeut tratamentul fie tras prof1sionist perturbat? raul facut, ar timpul sau dupa curant sa unui la raFPundere pentru Cititorul este trimis la niste discutii folositoare, care fU concluzionat, pe scurt, ca ar putea exista o anumita responsabilitate n cazul unor anumite situatii factuale (de exemplu: Bisbing, Jorgenson si futherland, 1995; Jorgenson,
1995).
Rentoarcerea
n practica
cu privire la rentoarcereaacreditare sau ang9jatorul face supervizare sunt n timp ce comisia de n practica si la c, limite sau ultima precizare Majoritatea psihoterapeutilor nu au experi .nta n ceea ce priveste acest fel de recomandari de "rentoarcere la luc u". Pentru a raspunde unei necesare, terapeutul curator face n mod n~rmal o recomandare-cheie. astfel de cerinte, este necesar sa aiba o imagme clara asupra locului de munca, clientelei si sarcinilor clientului! prbfesionistului si sa nteleaga ceea ce reclama n mod real munca sa. Dac~ terapia este pur voluntara ncerce sa antreneze sau sa convinga clientul sa si exerseze buna judecata si sa si limiteze voluntar munca la arii n are este posibila o practica sigura .. si nu este parte a unei interventii diSciPlintlre, terapeutul poate doar sa Atunci cnd psihoterapia este parte stabileasca de ansamblul de posibil ca terapeutului sa i se ceara sa a Ujnui plan dacareabilitare, este scopuri a fost ndeplinit. Acest lucru poa~e fi facut de un evalua tor, incluzndu-l pe evaluatorul original. Este important sa reamintim ca, si atunci cnd profesionistul se dovedeste a fi un client cooperant, exista un numar de rezultate posibile, dupa cum urmeaza. 1. Profesionistul este de acord cu reabilita ea, dar apoi se razgnde~te ~i ncearca sa ceara sa i se schimbe ce intele de catre comisia de acreditare sau de catre angajator. 2. Profesionistul ncepe psihoterapia, dar sbune ca el sau ea a terminat prematur ~ise retrage.
426
3. Profesionistul devine dezamagit de domeniu n timpul psihoterapiei ~i cere consiliere vocationala n alt domeniu de activitate. 4. Profesionistul face schimbari considerabile, dar nu ndeajuns pentru a fi considerat un practician sigur. O varianta a acesteia este ca el sau ea sa fie sigur / a ntr-o munca diferita, cu un nivel diferit de supervizare, dar nu n munca pe care el sau ea o are. 5. Tratamentul nu are succes - fie pentru ca problemele nu sunt rezolvate, fie~pentru ca unele nou identificate clarifica faptul ca nu este posibila o practica sigura.
Cu siguranta ca una dintre problemele implicnd chestiuni de rentoarcere n practica este abilitatea de a mentine bunastarea practicianului - o problema beneficiind de o atentie considerabila n literatura de specialitate (de exemplu: Norcross, 2000; Sotile ~i?otile, 2000b) ~in presa populara (de exemplu: Abramson, 1995; Wendling, 1999). n ceea ce prive~te abilitatea de a mentine limitele profesionale, exista o literatura n dezvoltare pe care terapeutul curant are nevoie sa o stapneasca, de vreme ce este posibil sa xeprezinte o problema la un anumit punct al terapiei, cu oricare dintre profesioni~tii perturbati (de exemplu: Epstein, 1994; Gabbard ~i Lester, 1995; Pope, Sonne ~i Holroyd, 1993).
Concluzie
n ultimele cteva decenii, conceptul de profesionist perturbat a fost extins de domeniile psihoterapiei pentru a ajunge mult dincolo de conceptul original de abuz de substante din partea profesionistului n sanatate. n timp ce alcoolismul ~iabuzul de substante sunt nca pericole n toate domeniile sanatatii, accentul s-a extins asupra unei varietati de alte tulburari, incluznd tulburarile de stare ~i alte probleme personale care pot sa intervina n munca practicianului. De~i programele structurale ~i unele grupuri de sprijin specializate pot servi uneori ca asistenta, multi dintre profesioni~tii n psihoterapie perturbati sunt tratati ca pacienti externi, mai degraba dect n cadrul unui program specializat. Aceia care initiaza o astfel de munca este nevoie sa se familiarizeze cu cunostintele n continua dezvoltare despre psihoterapia profesioni~tilor si despre cum functioneaza acestia. Mai mult dect att, conceptul a fost aplicat si profesionistilor care intra n atentia unei comisii reglatorii sau a unui angajator din cauza problemelor din munca lor, incluznd, dar nefiind limitate la, ncalcarile limitelor n relatia cu anumiti clienti. n timp ce calitatea serviciilor oferite
427
clientilor ~isiguranta acestora sunt periclJte
de tot felul de perturbari,
trebuie facuta n contextul sarcinilor eti e si posibil legale fata de comunitate n sens larg. Ramnnd n acelasi clar pSihoteraPt~a profesionistilor sa recua devenit din ce n ce maicadru,caeste esentia ca psihoterapeutul perturbati noasca faptul ca o recomandare privind ntrrcerea sa la lucru, sau orice
nivel detaliata asupra muncii n sine sa f~einformata de de cunoastere mai de munca si supervizare, trebuie si arupra locului o munca al profesionistului/ clientului. Acest rol si aceasta sarcina sunt unele care pot fi nefamiliare multor terapeuti.
Bibliografie:
Abel, G. si Osbom, C, "Cognitive-behavioral t1eatment of professional sexual misconduct" n J. Bloom, C Nadelson si Notman (editori), Physician missconduct, American Psychiatric Press, Wfshington DC, 1999, p. 225-246 Abel, G. Osbom, C si Warberg, B., "Co~tive-behavioral treatment for
f'
Abraham, L., "Dr. Smith goes to sexual-reh bschool" n New York Times Magazine, 5 Noiembrie 1995, p. 44-49 professional sexual miSCOnduct".n PSYChiaric Annals, 25, 1995, p. 106-112 Bamett, J. si Hillard, D., "Psychologists distress jd impairment: The availabilty, nature and use of colleague assistance p' ograms for psychologists" n Professional Psychology: Research and Practice, 32, 2001, p. 205-210 Bates, C si Brodsky, A., Sex in the therapy hour, Guilford, New York, 1989 Bennett, J. si O'Donovan, D., "Substance misu e by doctors, nurses and other health care workers" n Current Optinion in Psychiatry, 14,2001, p. 195-199
guide, (cu suplimentele din 1997 si 1999), M'chie, Charlottesville VA, 1995 Bissell, S., Haberman, si Sutherland, Bisbing, L. siJorgenson, L.P.W., AlcoholismP., seX1lalabuse by professionals: A legal in th professions, Oxford University Press, New York, 1984 Bloom, J., Nadelson, C si Notman, M., Physicikn sexual misconduct, American Psychiatric Press, Washington D.C, 1999
Borys,clinicians' attitudes and practices" therapi~t and doctorat nepublicata, Los of D., "Dual relationships between n lucrAre de client: A national survey Angeles, University of California, 1988 Brodie, J. si Robinson, 'B., "MP A distressedrimaired.
I
psychologists
surey:
Overview and results" in Min",sota PSYdwr""
40, Iulie 1991, p. 7-10
428
J.D. Geller,IJ.C Norcross, D.E. Orlinsky
n RR Kilburg, P. Nathan si R Thoreson (editori), Professionals in distress: Issues syndromes and sol tions in psychology, American Brodsky, A., "The distressed ~YChOlOgiSt:Sexual intimacies and Psychological exploitation" Association, Washington D.C, 1986, p. 153-171 Brooks, M., "Legal aspects of cdnfidentiality" n J. Lowillson, P. Ruiz, R Millman si J. Langrod (editori), SUbs{ance abuse: A comprehensive texbook, editia a treia, Williams and Wilkins, Bal~ore, 1997, p. 884-899 Claman, J.M., n American Journal of Psychoanalysis, 47,1987, sexually abusing therapists" "Mirror hungef in the psychodynamics of p. 25-40 1996, p. 187-194 Coombs, RH., Drug impaired p ifessionals, Harvard University Press, Cambridge MA, 1997 Coombs, RH., "Addicted heatth professionals", Journal of Substance Misuse, 1, Crosby, L.R si Bissell, L., To care enough: Interventions with chemically dependent
colleagues, Johnson Institut~ Books, Minneapolis MN, 1989
erican Psychiatric Press, Washington D.C, 1994 psychotherapeutic process, Fewell, CH., King, B.L.si We' tem, D.L., "Alcohol and other drug abuse among Epstein, work colleaguesbou~ndJaries: Maintaining safetypractice" n Social in the social RS., Keeping and heir families: Impact on and integrity Work, 38,1993, p. 567-570 Floyd, M., Myszka, M.T. si 0tr, P., "Licensed psychologists' knowledge and uti1ization of a state associa,' on colleague assistance program" n Professional Psychology: Research and Pr ctice, 29, 1998, p. 594-598 Forrest, L., Elman, N. Gizara, S. si Vacha-Hasse, T., "Trainee impairment: A review of identification, emediation, dismissal, and legal issues" n Counseling Psychologist, 27, 1999, p. 627-686 Gabbard, G., "Sexual miscon uct", Oldham si M. Riba (editori), Review of psychiatry, voI. 13,American sychiatric Press, Washington DC, 1994,p. 433-456 Gabbard, G., "Transference se1ual misconduct" n Psychiatirc psychotherapy of therapists charged with a~d countertransference in the Annals, 25, 1995, p.100-105 Gabbard, G., "Psychodynamic approaches to physician sexual misconduct" n J. Bloom, C Nadelson si Notman (editori), Physician sexual misconduct, American Psychiatric Pres, Washington D.C, 1999, p. 205-223 Books, New York, 1995 Gartrell, N., Herman, J., Olar e, S., Feldstein, M., Localio, R si Schoener, G., and rehabilitation" n RD. ~I herapists: Strategies for offender management ~ "Sexual abuse of patiens b rriller (editor), Legal implications ofhospital policies and practicies, Jossey Bass, ~an Francisco, 1989, p. 55-66
429
Gonsiorek, J., "Working therapeutically
with therapists who have become

I
sexually si R. Conroe, Psychotherapists' s1xual involvement with clients: Luepker involved with clients" n G. Schoe~er, J. Milgrom, J. Gonsiorek, E. Intervention and prevention, Walk-In Counse~ing Center, Minneapolis MN, 1989, p. 421-433 Consiorek, J. (editor), Breach of trust: Sexual exploftation by health care professionals and clergy, Sage, Thousand Oaks CA, 1995 Gonsiorek, J. si Schoener, G., "Assessment and evaluation of therapists who sexually expoit clients" n Professional practi+ of Psychology, 8, 1987, p. 79-93 Grosskurth, P., The secret ring: Freud's inner circl~ and the politics ofpschoanalysis, Addison-Wesley, Reading MA, 1991 Guy, J. si Norcross, J., "Therapist self-care chec1fist" York, Koocher, J. Norcross J., The personallife of the therapist, Wiley, ~~w n G. 1987 si S. Hill III (editori), Psychologists' desk refe~ence, Oxford University Press, New York, 1999, p. 387-392 Investigative Staff of the Boston Globe, Betrayal:1The crisis in the Catholic Churck, Brown, Boston: Little, 2002 lrons, R. si Schneider, J., The wounded healer: AI addiction-sensitive approach to the sexually exploitive professional, Aronson, orthvale NJ, 1999 Chichester UK, 1994 Jorgenson, L., "Rehabilitating sexually exploitiv therapists: A risk management perspective" n Psychiatric Annals, 25,1995, .118-122 Kaslow, F., Psychotherpay with psychotherapists, ~aworth Press, New York, 1984 Kerr, J., A most dangerous method: The story of J ng, Freud, and Sabina Spielrein, Knopf, New York, 19~3 Kilburg, R., Nathan, P. si Thoreson, R., Professio als in distress: Issues, syndromes, and solutions in psychology, American Psychol gical Association, Washington D.C.,1986 Lamb, D. si Catanzaro, S., "Sexual and nonsexua~ boundary violations involving psychologists, clients, supervisees, and stude4ts: Implications for professional practice" n Professional Psychology: Research ind Practice~ 29,1998, p. 498-503
Professional Psychology: Research and Practice 28, 1997, p. 14-16 Mahoney, J., Boundaries in professional relationsh 'ps: A training manual, Walk-In Milgrom, M.J., "Psychotherapists' personal pr~blems and self-care paterns" n Counseling Center, Minneapolis MN, 1992
Mukherjee, A., "MPA distressed/impaired Minnesota Psychologist, 40,1991, p. 10-12 pSYFhologists survey: Summary of responses ta open-ended questions" n Myers, M., Doctor's marriages: A look at the probl~ms and their solutions, Plenum, New York, 1994
430
Nace, E.P., Achievement and addiction: A guide to the treatment of professionals, Brunner/Mazel, New York, 1995 Negreen, S.E., A chapter guide on colleague assistance for impaired social workers, National Association of Social Workers, Washington D.c., 1995 Norcross, J., "Psychologists self-care: Practitioner-tested, research-infromed strategies" n Professional Psychology: Research and Practice, 31, 2000, p. 710-713 Pope, K., Sonne, J. tii Holroyd, J., Sexual feelings in psychotherapy: Explorations for therapists artd therapists-in-training, American Psychological Association, Washington D.C., 1993 Pope, K. tii Tabachnick, B.G., "Therapists as patients: A national survey of psychologists' experiences, problems, and beliefs" n Professional Psychology: Research and Practice, 25, 1994, p. 247-258 Reamer, F.G., "The impaired social worker" n Social Work, 37,1992, p. 165-170 Schoener, G., "Practicing what we preach" n Counseling Psychogists, 27, 1999a, p.693-701 Schoener, G., "Preventive and remedial boundaries training for helping professionals and clergy: Successful approaches and useful tools" n Journal of Sex Education and Therapy, 24, 199%, p. 209-217 Schoener, G., Milgrom, J., Gonsiorek, J. Luepker, E. tiiComoe, R., Psychotherapists' sexual involvement with clients: Intervention and prevention, Walk-In Counseling Center, Minneapolis MN, 1989 Schwebel, M., Skorina, J. tiiSchoener, G., Assisting impaired psychologists: Program development for state psychological associations, American Psychological Association, Washington D.c., 1991 Schwebel, M., Skorina, J. tiiSchoener, G., Assisting imapired psychologists-Revised edition: Program development for state psychological associations, American Psychological Association, Washington D.C., 1994 Sherman, MD., "Distress and professional impairment due to mental health problems among psychotherapists" n Clinical Psychology Review, 16, 1996, p.199-315 Sherman, MD. tii Thelen, M.H., "Distress and professional impairment among psychologists in clinical practice" n Professional Psychology: Research and Practice, 29, 1998, p. 79-85 Skorina, J., Bissell, L.c. tiiDe Soto, c.B., "The alcoholic psychologist: Routes to recovery" n Professional Psychogy: Research and Practice, 2, 1990, p. 348-351 Sotile, W. tiiSotile, M., The medical marriage, American Medical Assn., Chicago, 2000a Sotile, W. tiiSotile, M., The resilient psysician, American Medical Assn., Chicago, 2000b
431
Spickard, A., Swiggart, W., Manley, G. si Dodd, D., "A continuing education course for physicians who cross sexual boundaries" n Sexual Addiction and Compulsivity, 9, 2002, p. 33-42 Strean, H., Therapists who have sex with their patients, Brunner jMazel, New York, 1993 Thoreson, RW., Miller, M. si Krauskopf, c.J., "The distressed psychologist: Prevalence and treatment considerations" n Professional Psychology: Research and Practice, 20,1989, p. 153-158 Thoreson, R, Nathan, P., Skorina, J.K. si Kilburg, R, "The alcoholic psychologist: Issues, problems, and implications for the profession" n Professional Psychology: Research and Practice, 14, 1983, p. 670-684 Wending, T., "When psychologists cross the line" n Cleveland Plain Dealer, Decembrie 1999
Rezultate ale cerdetarii: Acordarea de terapie personala altor terapeuti
Capitolul 25
Cercetare asupra conducerii psihoterapiei cu profesionisti n sanatatea mintala de Jesse D. Geller, John C. Norcross si David E. Orlinsky
Acest capitol are doua scopuri esentiale. Primul este acela de a prezenta o revizuire a cercetarii, favorabila practicii, pe baza unor ntrebari fundamentale cum ar fi: Ct de frecvent trateaza psihoterapeutii alti psihoterapeuti? Care sunt caracteristicile acestor terapeuti-pacienti? Cine sunt terapeutii terapeutilor? Ce modalitati de tratament sunt oferite n mod obisnuit? Ce distinge tratamentul profesionistilor n sanatatea mintala de cel al persoanelor nespecializate? Al doilea scop este cel de a contribui la dezvoltarea unui corp organizat de cunostinte care poate ghida n mod eficient munca terapeutilor care sunt terapeuti ai colegilor profesionisti n sanatatea mintala. Doar o mica parte dintre terapeuti au scris despre experientele lor de conducere a terapiei cu terapeuti colegi. Acestia au provenit n mare parte din cadrul psihodinamic si psihanalitic (de exemplu: Berman, 1995; Bridges, 1993, 1995; Burton, 1973; Fleischer si Wissler, 1985; Freudenberger, 1986; Gabbard, 1995; Glickauf-Hughes si Melman, 1995; pentru o exceptie, vezi Kaslow, 1984).Lucrarile lor profunde converg spre urmatoarele generalizari. n primul rnd, toate mpartasesc aceeasi perspectiva conform careia tratarea colegilor este extrem de dificila, chiar si pentru clinicienii experimentati. n al doilea rnd, fiecare autor a marturisit ca exista ntr-adevar aspecte idiosincrasice si consideratii speciale n tratarea psihoterapeutilor. n al treilea rnd, dilemele clinice specifice psihoterapiei psihoterapeutilor tind sa derive din surse interconectate presiuni neobisnuite n a mentine limitele terapeutice, confruntari cu sentimente contratransferentiale intense si dificultati legate de recunoasterea si gestion~rea problemelor legate de identificare. n ciuda importantei clinice, educationale si teoretice a acestor provocari, doar o atentie restrnsa a fost acordata experientei conducerii
436

-
terapiei cu terapeuti si terapeuti n formare. De fapt, excluznd cercetarea devotata n mod exceptional analizelor de formare sau analizelor personale ale candidatilor psihanalitici (vezi Curtis si Mazier, capitolul 26), cele doua studii empirice revazute si integrate n acest capitol sunt singurele pe care le-am gasit si care au investigat sistematic psihoterapia terapeutilor-pacienti. Procedurile, participantii si instrumentatia la care ne vom referi ca studii SPR si Divizia 29 sunt detaliate n rapoartele anterioare (Norcross, Geller si Kurzawa, 2000, 2001; Orlinsky si altii, 1999). n cele ce urmeaza, vor fi prezenta te schemele caracteristicilor metodologice ale fiecarui studiu.
Proiectul SPR
n cursul ultimului deceniu, SPR Collaborative Research Network (Reteaua Colaborativa de Cercetare SPR) (Orlinsky si R0nnestad, n presa) a condus un studiu international asupra dezvoltarii psihoterapeutilor. Pna la momentul actual, peste 5.000 de terapeuti din tari diferite, profesii diferite, orientari teoretice variate si toate stadiile de cariera, de la novici la seniori, si-au auto administrat masura de baza - Development of Psychotherapists' Common Core Questionnaire (DPCCQ) (Chestionar privind Elementele Comune n Dezvoltarea Psihoterapeutilor). n acest capitol ne vom concentra n primul rnd asupra raspunsului respondentilor la ntrebarea: "Cti alti terapeuti v-au cautat pentru a le acorda terapie?" si asupra cotatiilor a cum s-au perceput pe ei nsisi n relatie cu pacientii, ct de frecvent au experimentat dificultati de diverse tipuri n tratarea pacientilor, precum si asupra strategiilor de gestionare pe care le-au folosit atunci cnd s-au ivit dificultatile. ,
Proiectul Divizia 29
Studiul lui Norcross, Geller si Kurzawa (2000,2001) a fost desemnat sa raspunda la urmatoarele ntrebari:
Cred psihoterapeutii ca anumite aspecte ale procesului terapiei sunt mai mult sau mai putin specifice lucrului cu pacientii care sunt la rndullor terapeuti? Exista anumiti stresori
si
anumite satisfactii asociate acestei munci?
Ce sfat le-ar da psihoterapeutii
Formareapentm p'ihjapie
colegilor lor pentru a-i ajuta sa ~i
437
conduca terapia cu terapeutii-pacienti ~ai eficient? Le influenteaza istoriile personala ~iproferionala ale psihoterapeuti1or Exista vreo diferenta ntre terapeutii car trateaza un numar mare de maniera n care ~i trateaza colegii profe10ni~ticare sanatatea un numar cei n trateaza mintala? colegi profesioni~ti n sanatat~a mintala mai mic de colegi?
Care sunt corelatiile de identificare a prbpriei persoane ca terapeut
Am construit un chestionar urmnd a f autoadministrat,

pentru treapeuti? 1
incluznd
scalele lui Likert si ntrebari cu raspuns des1chisviznd ariile de investigare. O sectiune a chestionarului a avut n ve~ere profesionistii n sanatate mintala vazuti de respondent n terme9 de statut al carierei, sex, disciplina profesionala, orientare teoretica, sursa trimiterii si modalitate de terapie implementata. ntr-o alta sectiune li s-a cerut psihoterapeutilor
I
sa coteze masura n care au folosit 78 de prjaCticiclinice la fel, mai mult sanatatea putin cu psihoterapeutii dect cu persoanele nespecializate n sau mai mintala de inteligenta, statut sfcio-economic si diagnostic tratament (9 itemi), stilul terapeutic (14 ite i) n termenii a patru dimensiuni, bazate pe rezultatele derivate facto ial ale lui Orkinsky si altii comparabile. ntrebarile au fost mPartite~A sase domenii. Formatele de (1999); procesul terapiei (31 itemi); experie ta subiectiva a terapeutilor,
I
contratransferentiale (17 itemi); procesul de erminare (3 itemi) si contacte incluzndu-Ie pe cele la care se face referile n mod obisnuit ca reactii postterapeutice (4 itemi). Doi itemi reflectA d distinctia dintre eliberarea de simptom si sporirea autontelegerii au ost folositi pentru a asigura rezultatul tratamentului. Cotatiile itemilor au fost facute pe un format tip Likert de cinci puncte (1 = mult mai p tin frecvent n cazul psihoterapeutilor,3 = cu aceeasi frecventa n caz l psihoterapeutilor, 5 = mult mai frecvent n cazul psihoterapeutilor).
I
Chestionarul se ncheie cu doua ntrebar~ deschise ..Psihoterapeutilor li s-a cerut sa numeasca stresorul cel mai' portant n cazul lor si cea mai importanta satisfactie pe care o obtin in conducerea psihoterapiei cu psihoterapeuti, ntr-un format de rasp s liber. n ultima sectiune a chestionarului, a trebuit ca psihoterapeutii a ofere "doua sfaturi scurte pentru colegii psihoterapeuti pentru a-i aju a sa conduca o psihoterapie eficienta cu psihoter-apeutii". Chesti?~a:ul a fost trimis prin posta.1a.1j.OOO ~embri s~colegi din de APA' s DlVlSlon of Psychotherapy (DlvlZ~a de Ps-ihoteraple a APA)
438
J.D.
selectati la ntmplare. n total au raspuns 349, cu o rata totala de raspuns de 35%, dintre care 328 ne-au pus la dispozitie chestionare valide, o rata de retur functionala de 33%. E;;antionu1a fost reprezentativ pentru ntreaga Divizie de Psihoterapie cu privire la statutul de membru n organizatie, sex, etnie/fond rasial, vrsta, cel mai nalt grad academic;;i arie geografica. E;;antionul a fost alcatuit n mare parte din terapeuti experimentati. Numarul mediu de ani de experienta clinica a fost de 20 (abatere standard = 10). Respondentul modal a fost o persoana de vrsta medie, doctor, psiholog, care conduce terapie n cadrul practicii private.
Prevalenta conducerii terapiei cu profesionisti n sanatatea mintala

n ambele studii, o problema a cercetarii a fost identificarea a numarului de terapeuti care au oferit terapie personala altor terapeuti. n studiul Divizia 29, psihologii au estimat procentajul clientilor n psihoterapie, profesionisti n sanatatea mintala, din timpul ultimilor trei ani, definiti ca profesioni;;ti la nivel de masterat sau doctorat sau pe cei n formare pentru psihoterapie. 27% au estimat ca ntre 1 si 5% din cazuistica lor a constat din profesionisti n sanatatea mintala ;;i profesionisti n formare. 15 ;;i14% au estimat 5;;i respectiv 10%.17% au estimat ca peste 10% dintre clientii lor n psihoterapie au fost profesionisti n sanatatea mintala sau profesioni;;ti n formare. Restul de 26% au raportat ca nu tratasera nici un profesionist n sanatatea mintala n acest timp. Mediana rezultata a fost de 3%, iar media de 7% (abaterea standard = 9,4). n studiul SPR, aproximativ jumatate dintre cei 5.000 de terapeuti au raportat faptul de a fi avut cel putin un pacient psihoterapeut. Cel mai mare grup al celor care au tratat alti terapeuti n cadrul studiului SPR a raportat faptul de a fi tratat doar ntre 1 si 3 terapeuti. 14% au raportat ca au tratat peste 15. Aceste rezultate reprezinta proportii surprinzator de mari ;;iapar prin contrast cu linistea enigmatica din jurul psihoterapiei cu psihoterapeuti. Ce alta populatie de clienti n psihoterapie cuprinznd o proportie att de impresionanta a muncii cotidiene a terapeutior a fost att de neglijata n literatura, precum si n training? Gabbard (1995) descrie aceasta stare a lucrurilor drept o "cale nefericita". Aceste rezultate trebuie luate n considerare, dat fiind ca profesia gndeste prin astfel de probleme de politica, precum: n ce fel ne asiguram ca serviciile oferite terapeutilor-pacienti ndeplinesc cerintele etice
Formarea pentru psiho~erapie-
439
ale muncii n cadrul ariei de competenta? <Calificaautomat o persoana terapeuti-pacienti? Profesionistii n sanatatea mintala pri esc rar o formare solida si supervizare n tratarea colegilor cu adu1tii p~!n sanatatea mintala. ntr-un cu o competenta solida n lucrul profesionisti ienti-nonterapeuti sa trateze fel, nu este nici surprinzator si nici tulburator, de vreme ce educatia nu se concentreaza asupra tratarii nici unui gr~p ocupational particular. n alta ordine de idei, oricum, nu este clar cn~ este potrivit din punct de vedere etic si profesional pentru un profesi~nistn n sanatatea mintala sa accepte responsabilitatea tratarii unui col~g absenta unei formari specifice sau a unei supervizari.
Caracteristicile psihoterapeuti1or-paci~nti
Practic, toti terapeutii-pacienti n studiullDivizia 29 au fost voluntari
si autorecomandati; 75% dintre respondenti j'luindicat ca n a fost 100% toata cazuistica terapeutilor lor a fost voluhtara. Mediana mod esential si media de 88% (abaterea standard = 26)j O medie de 7% (abaterea ncurajati, =dar numediana = O) dintre terape'j-tii-pacienti au comitetele de 18,2; li s-a cerut prin programele de formare, fost puternic standard acreditare sau organizatiile profesionale st ~eneficieze de tratament. Foarte putini (media = 4%, abaterea standard = 16, mediana = O) au fost Statutul carierei propriilor pacienti n t rapie a variat mult - 26% trimisi profesionistii n sanatatea mintala era , n medie, n formare, 39% dintre n tratament personal.
erau la nceputulmai putin si 29% erau despt!e contributia terapiei persode cariera. Mult carierei se cunoaste la m~jlocul carierei sau la sfrsit nale n dezvoltarea terapeutilor experimentbti deCt n a celor care sunt si psihologi colegi dinpsihiatrii au reprezentat majoritatea re tului clientilor. Orientarile la nceputul carierei (37%) si asistenti terape~htilor-pacienti s-a constituit lor. Majoritatea sociali (29%). Ter.apeutii consilieri mintala au fost eclectic-integrativa de aces1dprofesionisti n sanatatea teoretice predominante mbratisdte (25%), rsihodinamic-psihanalitica (24%) si cognitiv-comportamentala (23%).
Parametrii terapiei personale

n termeni de studiul Divizia 29 au inditat ca terapia individuala a respondentii din procentaje ale psihoterapiei f:ledicate diverselor formate,
440
J.D.
reprezentat regula n ceea ce i priveste pe profesionistii n sanatatea mintala. n total, 85% din timpul alocat tratamentului a constat din terapie individuala (abatere standard = 22); de fapt, 64% dintre respondentii psihologi au relatat ca, n principal, au condus numai terapie individuala cu profesionistii n sanatate mintala, n decursul ultimilor 3 ani. Sub 10% au oferit terapie profesionistilor n sanatatea mintala n contextul terapiei de cuplu si familie. Terapia de grup (3,6%) si terapia de cuplu/familie (9,7%) au fost relativ rare.
Identificarea terape.utilor terapeutilor

Una este sa tratezi profesionisti n sanatatea mintala rar sau ocazional si cu totul altceva este sa fii cunoscut ca "terapeut pentru terapeuti". Dobndirea acestui rol si a acestei identitati desemneaza un anumit statut clinicianului. n plus, sunt atasate anumite asteptari si sensuri acestei identitati att de catre pacienti, ct si de catre terapeuti. De exemplu, terapeutii terapeuti10r devin automat modele de rot influentnd puternic si implicit modul n care terapeutii-pacienti, n special cei care sunt n formare, se conduc pe sine ca practicieni. Se pot folosi strategii diferite de identificare a terapeuti10r terapeuti1or. n studiul Divizia 29, terapeutii terapeutilor au fost identificati pe baza autocaracterizarii. Practicienii s-au cotat pe ei nsisi pe o scala de 5 puncte tip Likert, pe baza gradului n care se considera pe ei nsisi "terapeutul terapeutului" (1 = da, cu siguranta; 5 = cu siguranta nu). 16% au raspuns ca se considera cu siguranta terapeut al terapeuti1or, 25% au raspuns prin probabil, 26% au raspuns probabil ca nu, iar 6% au raspuns prin cu siguranta nu. Date fiind scopurile studiului, doar cei care au raspuns "cu siguranta da" au fost clasificati ca terapeuti ai terapeuti1or. Congruent cu autodesemnarea lor, acesti terapeuti ai terapeuti10r au raportat tratarea a aproape dublul numarului de colegi terapeuti n cazuisticile lor, comparativ cu ceilalti respondenti (m = 14,2% vs 7,3%). n studiul SPK esantionul de terapeuti ai terapeuti10r a fost identificat pe baza estimarilor lor a numarului de alti terapeuti care i-au cautat n vederea beneficierii de terapie personala. Pentru a examina caracteristicile descriptive si practicile clinice ale terapeuti10r terapeuti10r n studiul SPR, Orlinsky si colegii lui au format trei grupe de terapeuti (foarte experimentati) "seniori", cei 27 (sau 27%) care au tratat multi alti terapeuti (16-25+), cei 218 (47%) care au tratat ctiva alti terapeuti (4-15) si cei 120 (sau 26%) care nu au tratat pe nici unul sau foarte putini terapeuti.
441
Caracteristici ale terapeutilor terapeutilor

n studiul SPR, fiecare dintre aceste grupuri de comparatie a avut o medie de peste 30 de ani de practica, avnd o vrsta de aproximativ 60 de ani. Chiar la acest cel mai nalt nivel de seniorat, cei care erau mai predispu~i la a fi tratat alti terapeuti aveau putin peste doi ani n plus de experienta si erau putin peste doi ani mai n vrsta dect seniorii care tratasera putini sau nici un terapeut. De fapt, o analiza regresiva multipla n trepte a indicat ca nivelul de experienta al unui terapeut, masurat doar prin numarul de ani n practica terapeutica, este de departe cel mai important predictor al numarului de terapeuti-pacienti tratati, fiind singurul care conteaza pentru aproape 27% din varianta totala ~i 87% a variantei estimate. Excluznd variatia care s-ar putea atribui nivelului de experienta, urmatorul predictor ca importanta al experientei ca terapeut al terapeutului a fost numarul de ore pe saptamna n practica privata. Cei care erau mai specializati ca terapeuti ai terapeutilor tindeau sa fie mai puternic influentati de teorii umaniste ale psihoterapiei. Terapeutii ~i-au indicat orientarea teoretica pe DPCCQ, cotnd importanta masurii n care practica lor a fost influentata de fiecare dintre urmatoarele, fiind posibila cotarea multipla: analitica/psihodinamica, comportamentala, cognitiva, umanista, sistemica si "alta". Majoritatea terapeutilor au cotat faptul de a fi fost influentati n grade diferite de combinatii de orientari. O reanalizare a bazei de date SPR pentru cel mai mare numar de sube~antioane nationale (Statele Unite, Norvegia, Germania ~i Coreea de Sud) a avut rezultate similare. n fiecare sube~antion, tratarea a mai multor terapeuti-pacienti era semnificativ corelata cu o orientare mai umanista, cu o experienta ndelungata ~i o practica privata mai extinsa. n studiul Divizia 29, psihologii care au raporta.t ca 10% sau peste din cazuistica lor erau profesionisti n sanatatea mintala (31% din e~antion) au fost comparati cu cei care au raportat 9% sau mai putin. Si aici, procentajul de profesioni~ti n sanatatea mintala tratati n ultimii trei ani a avut o relatie semnificativa cu anii de experienta clinica. Psihologii care, de obicei, tratau colegi terapeuti aveau o experienta clinica semnificativ mai mare (M de 23 vs 19 ani). n plus, era mai posibil ca acestia sa fie colegi n APA (58% de colegi vs 29% de membri) ~in mod semnificativ mai posibil sa fie angajati n departamente universitare (56%) sau ~coli de medicina (50%) dect n alte institutii cu cei care au raportat tratarea a putini alti terapeuti. Autodesemnarea ca terapeut al terapeutilor aduce cu sine ~i o relatie semnificativa cu orientarea teoretica mbrati~ata. La fel ca ~in rezultatele
442
J.D.
G~lleJ.c.Nmecoss,
D.E. Odinsky
9% reprezentnd
terapeutii ognitivisti si 10% terapeutii interpersonali. tre La mijloc dintresituat 14% dfaniStiterapeutii eclectici/integrativi si 11% s-au terapeutii SPR, 35% au raspuns astfel, cu o minima de influenta oarecum diferita, ar totusi statistic semnificativa asupra prodintre terapeutii pSihanalist/psihOdinamici. sanatatea mintala tratati n centajelor autoraportate de rofesionisti n Orientarea teoretica are o ultimii trei ani.
Terapia personala a terapeutilor terapeutilor
for~ar.ii }'sihc:nalistilor. El a ec~~~cut, d~ aseme~ea, nevoi~ de terapi~ penodica sau m curs pentru alism expenmentti. Se pare ca terapeutil americani, a la fel ca si europ nii, mpartasesc aceasta viziune. Freud vazut terapia p~sonala ca o parte esentiala a educatiei si n studiul Divizia 29, pre1um si n studiile anterioare ale psihologilor (de exe~plu: Norcros~, ~tlaus~er-Kirt1a~d si. Miss~r, 1988;. Pope si Tabachnick, 1994), medIa ~Ilfediana numarulUl de epIsoade dIscrete de au beneficiat de ceva terapi individuala, cu o mediana de 150 de ore si o medie de 370. 16% au afir at ca erau la momentul respectiv n terapie terapie personala au fost trei [abaterea standard = 1,6). Aproape toti (96%) sau analiza. Exact jumat9te dintre respondenti au beneficiat de tratament de cuplul familie si 34% au fost pacienti n grupuri de terapie. Majoritatea respondentilbr si-au caracterizat terapia de la moderat pna sila foarte 1986; Henry, Sifs si Spray, 1971; Norcross, Strausser-Kirtland Guy Liaboe, folositoare, rtplicnd rezultate anterioare (de exemplu: si Missar, 1988; Pope si TabacUmick, 1994). Similar colegilor lor, terapeutii n propria autodesemnati terapeutilor terapie personalaa'rl,2% dintrerezultate (chiar) studiul Divizia 29 ra"portat terapeutii din mai spectaculoase 1" au caracterizat rezultatul sqgurei lor terapii sau a celor mai recente ca daunatoare (foarte, modera~ sau ntructva). Un indice aditional de 3% ntructva de ajutor. Pentru ramne pe linia acestor rezultate, 2% dintre nu au raportat nici o evalua) de Pope si Tabachnick (1994)lor ca numai psihologii americani sChimiare, iar 12% au cotat terapia au raportat ca terapia a fost "foarte" s~u "extraordinar" de daunatoare; 22% au raportat ca experientele lor leu terapia, luata ca ntreg, a fost cel putin ntructva daunatoare. sustine cu putere concluzia a reprezentarile internalizate pe care terasi Geller, 1993) O linie colaterala a cerce~Iarii(Geller, schimburilor peutii-pacienti si le construi sc n urma 1999; Orlinskycomunicative cu
443
terapeutii actuali sau fo~ti au puterea (pozi1va sau negativa) de a modela ~i organiza concret perceptiile asupra ~i rafPunsurile oferite pacientilor lor,De~ica ace~tia sunt terapeuti sau nonte1apeuti. observata n studiul fie nici o diferenta semnificativa n~ a fost Divizia 29 ntre psihologii cu procentaje uralte sau scazute de clientela din psihoterapie, n frecventa cu care ei au experimentat terapia personala experienta, psihologii care au tratat propo tii largi dintre colegii lor nsa au cotat importanta terapiei personale se ificativ mai mare att ca o la rndullormuncii a clinice, ct ~ilor autorap~rtate cu privire la o astfel de sau rezultatelor ca o opor nitate de dezvoltare curenta conditie a n timpul carierei lor.
Practici clinice - Studiul SPR
o comparatie
a practicilor clinice ale ter1peutilor seniori cu experienta
oferit un numar de relatii semnificative. Re ,ultatele, prezentate n tabelul 25.1, indica faptul sau terapeutii care au trata ~a terapeuti ai terapeutilor a larga, moderata ca lipsiti de experienta n mod extensiv alti terapeuti "caldura" n relationarea cu pacientii l r n general (nu numai cu terapeutii-pacienti) dect o fac seniorii care au avut putini, daca nu deloc terapeuti-pacienti.n~i~i ca manifestnd n ~Od semnificativ mai multa (Scala de multiitemi d "caldura" este compusa din se percep pe ei autoevaluari separate n functie de gradul cf care cineva accepta caldura, prietenia sau toleranta n relationarea cu raporteaza ca le cauta atunci punde cu calitatile pe care terapeutii-pacienhpacientii.) Acest lucru corescnd si aleg un terapeut personal (vezi Nortross ~iGrunebaum, capitolul 16). Nu a existat nici o diferenta semnificatiIa ntr~ grupurile de terapeuti simt ca cu cu pacientii lor. seniori, suntprivire la ct de "rezervati" (del ta~ati, protejati ~i rezervati) Terapeutii terapeutilor cei mai experimentati s-au cotat pe ei n~i~i semnificativ mai "abili" (determinati, eficirnti, abili s.isubtili) n ~edinte ~in mod semnificativ maiaceia care au ayut putini sau ~i intuitivi) un lucrul cu pacientii dect "investiti" (angajati, implicati chiar nici n terapeut-pacient. terapeuti au raportat ca, n general, au
A
tmpinat mai putin frecvent
Terapeutii seniori cu o experienta la~1a sau moderata tratnd alti dificultati (pe o scala compusa din 18 tipur' specifice de dificultate) dect cei care au avut putine sau nu au avut deloF cazuri de terapeuti-pacienti. Terapeutii terapeutilor au raportat ca s-9-u simtit mai putin frecvent
ului
0,84 2,52 2,29 2,32 1,02 1,82 2,45 11,09 13,12 1,06 1,98 11,20 ~1) -3 11,10 0 11,12 (2) 4-15 potrivite caunuicu ca valorile tinerea fataideea atitudini pacient de un lucrul nuneiconstructiva unfata pacient' pacient ticeun culucrul ~iechivalentul obligatiilor totale'deunpacient' de n fatade~edinte'ceilalti reaza pacientaspecte morale Deranjat n circumstantele Gestionare privind cum sa ngrijorat de Tulburat de gestionare (scala 0-5) Dificultati Caldura'" 11,30 Abilitate Strategii n de probleme cu / Rezolvarea conflict 444 Evitarea problemelorT.D~Geller, TIC.Numar al terpeutilor tratati 11'88Norcross, D.E. Orlinsky
I
.ne 1,12 3>1 2>1 1,08 1,04 2,46 3,2<1 ,96 (3)0,92 16-25+ 1,05 0,73 0,81 0,78 0,84 3,41 0,70 2,56 2,85 2,05 1,51 1,01 2,27 2,58 2,49 2,95 1,19 1,73 1,05 3,34 1,07 1,17 2,04 1,20 nespecificat specificat Diferente nespecificat 2,67
Tabelul 25.1 Terapeutii terapeutilor: Experirentarea procesului terapeutic.
Formarea pentru psihoterapie Dezvoltarea carierei (scala 0-5) Sentimentul cuno9tintelor terapeutice Depa9irea limitarilor ca terapeut'"
3,92 4,16 3,75 4,29 4,06 3,2>1 3>2,1
445
3,60
Nota: Toti terapeutii care au ntre 25 9i 50 de ani de practica 'p < ,05 "p < ,01 '''p < ,001
"tulburati ca valorile [lor] personale fac dificila mentinerea unei atitudini potrivite fata de un pacient" si au avut mai putin frecvent sentimentul"de a se simti n pericol sa piarda controlul situatiei terapeutice cu un pacient". n gestionarea dificultatilor care se ivesc, seniorii care au tratat mai extins alti terapeuti au fost semnificativ mai capabili dect cei care au tratat mai putini, ori nici un terapeut-pacient, n a "ncerca sa rezolve problema n mod cooperant cu pacientul" si semnificativ mai putin nevoiti "sa remnoiasca contractul terapeutic" prin redefinire a rolurilor si scopurilor tratamentului. Nu au existat diferente semnificative ntre grupuri n ceea ce priveste tendinta de a folosi alte strategii de gestionare constructive, sa caute consultatie sau sa evite/ sa fie critici fata de pacientii dificili. n privinta carierei lor, terapeutii seniori care au tratat multi sau un numar moderat de terapeuti-pacienti au avut n mod semnificativ evaluari mai mari dect cei care au tratat mai putini, n aprecierea propriei "maiestrii terapeutice". Aceasta scala compozita include cotatii pe baza urmatoarelor ntrebari: "Ce cunoastere a tehnicilor si strategiilor implicate n practica terapiei -ai?", "Ct de bine ntelegi ce se ntmpla moment de moment n timpul sedintei de terapie?", "Cta precizie, subtilitate si finete ai dobndit n munca terapeutica?" si "Ct de capabil te simti n a conduce dezvoltarea altor psihoterapeuti?". n sfrsit, terapeutii seniori cu o experienta extinsa ca terapeuti ai terapeutilor au avut scoruri semnificativ mai nalte dect celelalte doua grupuri de seniori n gradul n care ei au simtit ca au "reusit sa [-si] depaseasca limitarile din trecut" ca psihoterapeuti.
Practici eUnice -
Studiul Divizia 29
Pentru a oferi un context al examinarii modului n care auto de semnarea ca terapeut al terapeutilor poate influenta maniera n care colegii
446
profesionisti modului n cate respondentii esantionului Diviziei 29, n nti asupra n sanatatea n}intala sunt tratati, s~ ne oprim atentia mai totalitatea sa, si-au comparat abordarea terapeutica cu psihoterapeutii, fata de abordarea lor cu pe~soane nespecializate, de inteligenta, statut Respondentii au cotat o serie de 78 de ntrebari comparnd terapia condusa cu terapeutii si pe soanele nespecializate pe o scala Likert de socio-economic si diagnostl'ic:comparabile. 5 puncte (unde 1-= mult mai putin frecvent cu psihoterapeutii, 3 = la fel de frecvent cu psihoterapeutii si 5 = mult mai frecvent cu psihoteramediu de ntre 2,76 si 3,24, cu raspuns oscilnd n jurul mijlocului de 3,0 al scalei identificat ca cu ceeasi frecventa. Itemii carora li s-a atribuit o medie Practica "eChivalenf,Ia"a scazuta au fost desemnati ca un raspuns peutii). de grup de 2,75 sau mai fost definita operational ca "mai putin nalt au fost desemnati ca "mai frecventi". Tabelul 25.2 sumarizeaza raspunsurile medii pentru oti itemii att grafic, ct si numeric. Asa cum se arata si n ta elul 25.2, esantionul ca ntreg a raportat ca, frecvent", cu toate ca aceia lare au primit estescor mediu deca terapeutin termeni de format al-tr tamentului, un mai posibil 3,25 sau mai priveste persoanele nespeci1lizate de educatie siConcomitent, n ceea ce lor-pacienti sa li se ofere t9rapie individuala. diagnostic comparabile, cuplu sau terapie de grup. ai mult dect att, psihologii respondenti au indicat ca este mai putin posibil ca terapeutilor-pacienti sa li se recoeste mai putin posibil sau sa eu trimisi n sa beneficieze de terapie se mande medicamente ca terg fie tii-pacienti grupuri de suport, sa li de recomande lucrarile de aut~ajutorare ca parte a tratamentului actual sau sa fie spitalizati. timp, exista similaritati pro ,unde si diferente importante n modurile n care terapeutii procesului de;eraPie, cu pacientii indica faptulnonterapeuti. n privinta conduc psiho erapia tabelul 25.2 terapeuti si ca, n acelasi De exemplu, terapeutii nu Far sa fie mai mult sau mai putin centrati pe sau posibil sa foloseasca u orul sau atingerea cu un grup de pacienti mai degraba dect cu altul. . sa cum ne-au raportat, terapeutii nu permit sarcina, oferirea de sfaturi, nici o variatie n privinta re ~tOdeZValUire,ale psihoterapiei (de exemplu: lilor de baza ncurajarea expresiei afective confidentialitatea, lungimer sedintelor), decizii legate de limite (de exemplu: contactul cu pacientul n afara sedintelor), plata taxelor (de exemplu: negocierea unor taxe mai mici, plata pentru sedintele pierdute) a furiei fata de pacient). Ei nf discem diferentele n continutul schimbusau exprimarea sentimentellor personale (de exemplu: expresia griji sau rilor comunicative pe care e~le au cu pacientii terapeuti si nonterapeuti.

Tabelul 25.2 Practici clinice cu pSihoterapeuti-clienti, comparativ inteligenta, statut socio-economic si diagnostic comparabile cu practicile cu persoane
447
nespecializate,
de
Mai putin frecvent (M < 2,76) Formate de tratament
La fel de frecvent (M = 2,76-3,29) Stil terapeutic
Mai frecvent (M > 3,24) Formate de tratament
Conducerea de terapie de cuplu/familie Conducerea de terapie de grup Recomandarea medicatiei Folosirea spitalizarii Recomandarea unui grup de suport Sugerarea unei carti de autoajutorare Conducerea de terapie de scurta durata
Stil terapeutic
Provocator, Cernd depunerea de efort Determinat Directiv, eficient Prietenos Precaut, implicat Iubitor, rezervat Abit cald
Procesul terapiei
Conducerea de terapie individuala Conducerea de terapie de lunga durata

Proces terapeutic
Autoritar Deta~at
Proces terapeutic
Numar de ~edinte anulate
Abordarea problemelor sexuale Sentimente competitive fata de pacient Ingrijorarea cu privire la confidentialitate Dezvaluirea propriei terapii personale Examinarea alegerii de cariera a pacientului Ambitie n atingerea scopurilor terapeutice Contact cu pacientul n afara ~edintelor Exprimarea fata de pacient a faptului ca este furios / furioasa pe el/ea Abordarea cu pacientul a subiectului ru~inii sau vinei de a cauta terapie Exprimarea fata de pacient a faptului ca i pasa Folosirea umorului n ~edinta Folosirea atingerii terapeutice Negocierea unei taxe mai mici dect cea perceputa n mod obi~nuit
A
mpartirea responsabilitatii pentru crearea unui contract terapeutic Limitarea informatiei n note de tratament ntrebari legate de limitele dintre rolurile personal ~iprofesional Con~tientizarea "tehnicilor" folosite Reactii contratransferentiale Discutarea problemelor curente ~ia cercetarii din domeniu ngrijorare privind eficienta tratamentului Preocuparea ca unii pacienti ar putea fi critici cu privire la munca terapeutica Placerea de a fi cu pacientul
Rezultat
Rezultat terapeutic pozitiv n termeni de autntelegere / patrundere psihologica sporita

Postterminare
Frecventa contactului postterapeutic cu pacientul
448

La el de frecvent (M = 2,76-3,29) Mai frecvent (M > 3,24)
Mai putin frecvent (M < 2,76)
af ctelor Re omandari de sarcini nc~rajarea exprimarii Ex erimentarea de di icultati n e 'librarea distantei si a ,ropierii n~re sedinte De valuirea problemelor eiperimentate anterior p~rsonale Or~oliu n a contribui la stfrea de bine a pacientului Ex~erienta unei relatii tefapeutice turbulente COfstiinta problemelor lepate de sex n terapie Corstiinta dinamicilor d, putere n terapie Co centrare pe reactiile tr sferentiale Nu ar de sedinte a ulate Se timentul retragerii e otionale fata de p' cient Cor~tiinta dificultatii sCEbarii Oferirea de sfaturi s~mnificative Of~~irea de diagnostic COfversational Folpsirea numelui mic al pacientului AI. bratisari din partea p cientuluiuneI PrJzentarea de scuze
!eptarea
I
r~feritoa:e la sreseli su eron cormse Scr;upulozitate privind durata sedintelor
Formarea pentru psihoterapieMai putin frecvent (M < 2,76) La fel defrecvent (M = 2,76-3,29) Mai frecvent (M > 3,24)
449
Probleme legate de terminare Terminare acceptata reciproc Frecventa a finalizarilor impuse din exterior Experimentarea de sentimente puternice legate de terminare Rezultat Rezultat la terapiei pozitiv n termeni de schimbare de comportament/ eliberarea de simptome Postterminare Intrarea intr-o relatie profesionala cu pacientul Intrarea ntr-o relatie sociala cu pacientul Rentoarcerea n terapie pentru continuarea acesteia
De exemplu, stresorii legati de lucru, problemele sexuale, alegerea carierei si rusinea sau vina legata de cautarea terapiei, n mod obisnuit si egal, ramn la suprafata ca teme ale ambelor grupuri. O examinare a practicilor clinice n categoriile desemnate ca mai mult sau mai putin frecvent sugereaza ca ceea ce distinge psihoterapia terapeutilor pacienti poate sa opereze n primul rnd la un nivel experiential-emotional. Dupa cum au experimentat si ne-au raportat, terapeutilor le face mai multa placere sa ofere terapie terapeutilor-pacienti dect pacientilor nonterapeuti. O diferenta legata de acest aspect este rezultatul conform caruia terapeutii s-au simtit mai putin detasati de si mai deschisi catre terapeutii-pacienti. Un motiv pentru existenta acestor legaturi este dat de probabilitatea ca terapeutii sa discute probleme legate de cercetare si aspecte profesionale mpreuna cu terapeutii-pacienti. lntimitatea intelectuala afirma conexiunea colegiala dintre pacient si terapeut.
450
J.D.
Participantii raporteaza faptul de a folosi aceleasi tehnici cu ambele categorii de pacienti, dar realizeaza, n acelasi timp, ca sunt mai constienti de sine si de tehnicile lor si ca este mai probabil sa aiba reactii contratransferentiale atunci cnd pacientul este un profesionist n sanatatea mintala. Terapeutii relateaza ca se simt comparativ de eficienti si abili att cu pacientii lor terapeuti, ct si nonterapeuti, dar este mai posibil ca acestia sa "si faca griji legate de eficacitate a tratamentului" si sa fie mai preocupati d'e faptul ca pacientul "este critic la adresa muncii loru atunci cnd pacientul este un terapeut coleg. n vreme ce sunt la fel de ngrijorati de protejarea confidentialitatii tuturor pacientilor lor, este mai posibil ca terapeutii sa limiteze informatiile cuprinse n notele de terapie ale terapeutilor lor pacienti. ncalcarea confidentialitatii reprezinta o ncalcare a mandatului etic. n schimb, decizia de a exclude anumite tipuri de informatii-din nregistrarile clinice ale terapeutilor-pacienti se bazeaza pe consideratiile personale, mai degraba dect pe coduri morale publica te. Nici una dintre urmatoarele explicatii nu poate fi evocata ca valoroasa pentru a sprijini motivational aceasta decizie. O interpretare mai plauzibila este ca terapeutii care au fost si ei la rndullor terapeuti-pacienti se simt mai uprotectiviu fata de si s-au identificat cu pacientii lor terapeuti. Potrivit lui Gabbard (1995), n cercurile psihanalitice, fricile legate de expunerea publica si rusinea sunt mpartasite att de terapeutii-pacienti, ct si de pacientii acestora. Un alt domeniu posibil n care psihoterapia psihoterapeutilor poate face parte distincta de psihoterapia pacientilor nonterapeuti rezida n indiciile rezultatelor pozitive ale terapiei. Pe de o parte, rezultatele studiului Divizia 29 sugereaza ca terapeutii nu percep diferente n ceea ce priveste masura n care pacientii terapeuti si nonterapeuti realizeaza rezultate terapeutice pozitive n termeni de schimbari comportamentale si eliberari simptomatice. Pe de alta parte, este mai posibil ca acestia sa surprinda rezultate pozitive n termeni de autontelegere si patrundere psihologica printre pacientii terapeuti. Exista multe interpretari ale acestor diferente. Desi orizonturile psihologice largi sunt o caracteristica dezirabila a tuturor pacientilor, cautarea auto cunoasterii este unul dintre motivele principale ale alegerii de a deveni psihoterapeut (Faber si Golden, 1997). Mai mult dect att, o capacitate sporita de a continua autoanaliza dupa terminare constituie un instrument vital al unui terapeut eficient, n special daca el sau ea se percepe pe sine ca observator participant n dialogul terapeutic. Cu alte cuvinte, capacitatea de a reflecta si de a interpreta experientele proprii, mai degraba dect sa reactioneze la ele, se remarca n aspectele
451
profesionale ~i personale ale vietilor terapeutilor-pacienti. Consecutiv, este posibil ca terapeutii sa faca un efort mai mare pentru a spori capacitatile terapeutilor-pacienti de autoreflectie. n termeni de experiente postterapeutice, respondentii au marturisit faptul de a fi avut o frecventa de contact mai mare cu terapeutii-pacienti dect cu persoanele nonterapeuti dupa terapie, dar ca acest contact crescut postterminare cu terapeutii-pacienti nu a fost nsotit de sporiri ale probabilitatii constituirii unei relatii sociale sau a posibilitatii de rentoarcere n terapie a fostului pacient. n studiul Divizia 29, autocaracterizarea practicienilor ca terapeuti ai terapeutilor a fost clar asociata cu maniera n care ace~tia au tratat profesioni~tii n sanatatea mintala. O comparatie a autocaracterizarilor terapeuti10r terapeuti10r ~iale altor respondenti a demonstrat o diferenta statistica n cadrul a 16 itemi din cei 78 referitori la practica din clinica. n termeni de format al tratamentului, era mai putin probabil ca terapeutii terapeuti10r sa conduca o terapie de scurta durata. Din punctul de vedere al implicarii afective, ei s-au caracterizat ca mai putin n garda, deta~ati, pasibili sa se retraga emotional ~i avnd pacienti care sa ~i anuleze ~edintele. Concomitent, ei s-au perceput mai degraba ca fiind mai eficienti cu terapeutii-pacienti dect colegii lor. n termeni de proces al terapiei, terapeutii care s-au autocaracterizat pe ei n~i~i ca terapeuti ai terapeutilor au relatat ca era mai posibil ca ei sa: mparta~easca responsabilitatea crearii unui contract terapeutic, sa dea dovada de caldura, sa prezinte scuzele pentru gre~elile sau erorile facute, sa aiba reactii contratransferentiale, sa fie centrati pe sarcina, sa discute probleme curepte ~i de cercetare din domeniu, sa dezvaluie informatii despre propria terapie personala ~i sa ajunga la o terminare reciproc de acord. _ Prin urmare, diferentele observate n ntregul e~antion din studiul Divizia 29 au ie~it la iveala cu o mai mare claritate ~i intensitate n raspunsurile terapeutilor terapeutilor autodesemnati. Cu alte cuvinte, calitatile ~ipracticile clinice pe care e~antionul de terapeuti~ ca ntreg, ~ile-au atribuit erau ~i mai complet realizate n sube~antionul de terapeuti ai terapeutilor. Mai mult dect att, a existat o similaritate considerabila n practicile clinice ale psihologilor americani care s-au auto caracterizat ca terapeuti ai terapeutilor ~i terapeutii din studiul SPR cu o experienta foarte vasta n tratarea terapeutilor. Datele acumulate.n ambele studii converg cu ipoteza conform careia relatiile pe care terapeutii terapeutilor le stabilesc cu terapeutii pacienti sunt ntiparite n cadrul atmosferelor emotionale (Geller, 1984) care sunt
452
calitativ diferite de cele stab~lite de alti terapeuti. Asadar, pornind de la ipoteza ca autoevaluarile l r sunt corecte, terapeutii terapeutilor, n comparatie cu alti terapeuti, e simt mai eficienti cu pacientii lor terapeuti. n acelasi timp, profunzime implicariillor cu terapeutii-pacienti este mai rezistenta la amenintarile pr vind sentimentele lor de eficienta. Mai mult dect att, ei par sa fie mai ine pregatiti n a folosi n mod nondefensiv urcus urile si coborsurile s ntimentelor lor de eficienta si implicare, ca resurse interpretative dacam~ca lor cu terapeutii-pacienti. Ramne de vazut n cj~_care au atras mai multi terapeuti-pacienti relevante cu privire la acest spect nu se regasesc nici n studiul Divizia 29 si nici n studiul SPR. Ce a ce indica nsa rezultatele ambelor studii este de fapt, mai n sine s mnificativ mai Din printre sunt, o ncredere experime~ati, mai priceputi.mare nefericire,cei care se informatii au tratat multi alti terapeuti. ste neclar ct de mult au dobndit din acest sentiment al ncrederii prin ratarea multor altor terapeuti, si, pe de alta caracterizeaza pe ei nsisi c}terapeuti ai terapeutilor si printre cei care parte, ct de mult au atras sen~ori. Mai ramne, de asemenea, de ncredere si carismatica, terapeutii al~ terapeuti, prin atitudinea plina vazut ct de corect reflecta calitatile de clinicieni autoperceptiile diferentiale ale acelor terapeuti seniori. multi alti terapeuti corecte, putea terapie foarte bine de ce att deDa~a sunt ntr-adevar i-au cautatarpentru explica a diverselor rezultate dori~ faptul evidentiem aici este ca o create de personala. Ceea ce ne indic, nsa sa ca atmosferele emotionalecombinare catre terapeutii terapeutilor pot fi descrise ca fiind mai vii, mai spirituale si naturale.
Satisfactii si stresori , ,
n studiul Divizia 29, terarreutii au generat 236 de raspunsuri la cererea de a denumi o satisfactie 'laparuta fl de cele asociate cu conducerea psihoterapiei cu psihoterapJuti, dincolo urma actului de conducere a psihoterapiei n general. Aceetea oau fostcategorie" care a constat categorii reciproc exclusive, incluznr si "alta ulterior ncadrate n 13 din raspunsuri singulare, printr-4 ,arproces desemnate iterativmai frecvente opt tajele de raspunsuri care fost de codare celor recursiv. ProcenDe departe, cea mai proe inenta satisfactie raportata a fost aceea ca pacientii psihoterapeuti au ost experimentati drept clienti "mai buni", categorii cu acestia putndlfl-se stabili tabelul terapeutica "mai buna". mpreuna de satisfactii sunt Eispuse n o relatie 25.3.
453
Acest rezultat este completat de cotatiile te lor clinice. Aici ei au raportat "satisfactia peuti-pacienti dect cu pacienti nonterapeu se ivesc n timpul muncii efective. Asa cum o importanta de departe mai mare a fost ac care deriva din consecintele ndeplinirii
apeutilor privind practicile mai mare de a fi cu" terai. Aceste surse de satisfactie oate fi vazut n tabelul 25.3, rdata surselor de satisfactie uncii cu succes, si nu din
placerile terapeutilor-pacienti mai si sporeascaI eficienta clinica, contribuind ajutarea inerente n sursele sa apropiate d~ satisfactie. Acestea au inclus astfel indirect terapeuti, contribuind la aVa!}sareaprofesionala. Nici una printre colegiila bunastarea lor. Sursele au influs si mndria sau afirmarea dintre aceste recompense ("narcisice") nu fste disponibila atunci cnd pericolul transformarii pacientilor terapeuti i unui terapeut n "discipoli" sau "urmasi profesionali" care vor transm'te mai departe mesajul. O problema paralela Tocmai de aceet, ele aduc psihoterapiei a sunt tratati nonterapeuti. privind stresorii conducerii brusc n atentie nregistrat 230 de raspunsuri intrigante. Si acestea au fost ncadrate printr-un proces similar n 13 categorii disfrete, incluznd "altele", iar observat, accentul cade aici pe relatia terapeutului cu pacientii sai cele mai si nu pe sunt prezentate n tabejUI 25.4. Dupa Accentul fi terapeuti, frecvente consecintele extraterape tice ale relatiei. cum poate cel mai important asociat cu tratarea colegil3r profesionisti n sanatatea mintala apare a fiterapeut. Mai putin prev1lent, dar asociat cuabilitatile unei persoane ca activarea anxietatilor si tctoielilor privind aspectul cel mai important, a fost la schimbare (dkct pacientii nonterapeuti), provocatori sau rezistenti experienta ca psiJ[\.Oterapeutii colegi sunt mai precum si consumatori_mai critici ai psihoter~piei. Alti 17% au consemnat
Tabelul 25.3 Cele mai frecvente
satisfactii
ale conducerii
psihote~apiei
cu psihoterapeuti
Satisfactie
N
72
39 20 19
% din Total
Clienti mai buni/relatii mai bune Ajutarea pacientilor terapeuti sa fie mai eficienti Recunoasterea printre colegi Contributia la profesie Ajutorarea indirecta a clientilor terapeutilor-paci~nti Grup de pacienti mai provocator Lucrul cu cineva care are.calitati similare Observarea evolutiei clientului
30,5 16,5 S,5

S,O
15
9
6,4 3,S 3,S 3,S
9
9
454
JD. Geller, J.c. Norcross,
D.E. Orlinsky
povara sentimentului de a simti o mai mare responsabilitate atunci cnd lucreaza cu terapeuti-pacienti. Preocuparile privind-ncalcarea limitelor, cum ar fi intrarea ntr-o relatie duala, au fost citate cu o frecventa comparabila. Mai mult dect att, experienta provocarii limitelor prin ntlnirea pacientilor n afara terapiei a fost mentionata de 6% din e~antion. Un rezumat integrativ al celor mai frecvente satisfactii ~i stresori asociati cu conducerea psihoterapiei cu terapeuti sustine perspectiva, exprimata anterior de un grup mic de psihotearpeuti ai terapeutilor n rapoarte ale cazurilor clinice, ca tratarea terapeutilor-pacienti tinde sa fie experimentata simultan att ca privilegiu, ct ~ica povara. Rezultatele noastre initiale reafirina perspectiva lor mparta~ita, conform careia tratarea unui coleg cre~te probabilitatea ca psihoterapeutii sa se simta mai anxio~i ~imai con~tienti de sine n ceea ce prive~te tehnicile, preferintele ~i reactiile emotionale la potentialele conflicte n situatia de tratament. Satisfactiile ~i stresorii acordarii de terapie se afla ntr-o relatie dinamica n continua schimbare. n orice moment, o parte a relatiei poate fi n cer, iar cealalta, la pamnt. Ceea ce este important nsa este capacitatea de a directiona nondefensiv o atitudine de investigatie spre toate reactiile emotiona le ~ijudecatile afective ale pacientilor. Noi ne sustinem pozitia conform careia terapeutii care nu sunt capabili sa se angajeze n astfel situatii de autoexplorare ~ide evaluare cooperanta sunt defectuos echipati pentru a se angaja ~ia gestiona dilemele clinice obi~nuite care sunt aduse la viata sau intensificate de faptul ca un pacient este ~iterapeut, mai ales daca el sau ea sufera de dificultati caracterologice.
Tabelul 25.4 Cei mai frecventi
stresori
ai conducerii
psihoterapiei
cu psihoterapeuti
Stresor
N
terapeutului privind abilitatea 62 38
26 17
% din Total
Activarea anxietatilor
27,0 16,5 11,3

7,4
Mai provocator / rezistenta mai mare la schimbare Tendinta clientilor de a fi mai critici Responsabilitate mai mare duale
Griji privind limitele/relatii Atitudini
16 14
7,0 6,1 3,5 3,5
ntlnirea clientilor n afara ~edintelor elitiste ale pacientilor n procesul terapeutic Sentimente competitive
8 8
455
Sfat pentru colegii psihoterapeuti

Rezultate paralele pot fi distinse si din sfatul pe care terapeutii l-au dat cu privire la tratarea profesionistilor n sanatatea mintala. Au fost oferite un numar generos si o varietate impresionanta de sfaturi pentru a-i ajuta pe ceilalti sa conduca o terapie eficienta cu colegii lor terapeuti. Numarul total de sfaturi a fost de 415, iar acestea au fost ncadrate, n functie de continut, n 28 de categorii reciproc exclusive. ncadrarea a fost efectuata de doi dintre autori, iar atunci cnd au survenit contradictii, au fost rezolvate prin discutii. Cele mai frecvente sfaturi sunt rezumate n tabelul 25.5. Dupa cum se poate observa, sfatul modal a fost de a trata toti pacientii n maniera egala si consecventa. Asa cum a spus unul dintre respondenti: "Un pacient este un pacient". Recomandarile care au putut fi construite ca egal aplicabile psihoterapiei tuturor pacientilor, cum ar fi "asculta empatic", ,Jii respectuos", "clarifica din timp contractul terapeutic si obiectivele", au fost oricum n minoritate. Majoritatea sfaturilor oferite s-au referit si au fost legate de stresorii mentionati anterior care au fost identificati mai mult sau mai putin specific n conducerea psihoterapiei cu psihoterapeuti.
Tabelul 25.5 Sfatul cel mai comun n conducerea
psihoterapiei
cu colegi psihoterapeuti
~t
N
68 46 27 23 20 - 20 19 14 10 9 9
% din Total
Trateaza toti pacientii egal ~iconsecvent Mentine limite clare ~i evita relatiile duale Evita supraidentificarile cu terapeutii-pacienti Aminte~te-ti ca terapeutii-pacienti nu sunt imuni la problemele altor pacienti doar pentru ca sunt terapeuti Nu fi intimidat sau cople~it de anxietatea performantei Asculta empatic Anticipeaza ~iai grija la reactiile contratransferentiale Clarifica din timp contractul terapeutic ~iobiectivele tratamentului Evita diluarea terapiei prin transformarea acesteia n supervizare sau prin discutarea de subiecte profesionale Fii respectuos Consulta-te cu colegii ~ibeneficiaza de supervizare, daca este nevoie
16,4 11,1 6,5 5,5 4,8 4,8 4,6 3,4

2,4
2,2
2,2
456
Exista doua teme intercdnectate care pot fi extrase din aceste oferte. Mare parte dintre sfaturi a facut referire la aspectele legate de provocarile privind limitele t rapiei terapeutilor, cum ar fi pericolele supraidentificarii, capcane e relatiilor duale si tentati a transformarii psihoterapiei n superviza e. Cealalta tema a fost aceea de a anticipa si a avea grija la sentimen1ele cu potential problematic, de exemplu invidia, autoproslavirea, i~timidarea si competitia cu terapeutii-pacoordona relatiile de rol fOfmale si contractuale care sugereaza ca a cienti. Similaritalea gene~ala a acestor rezultate separa pozitiile de pacient si terapeut rezida dintr-o tensiune curenta care este inerenta n rolul nostru de terapeut' ai terapeutilor, nu suntem nici oameni de stiinta impartiali si nici pe soane Mesajul ajutor lipsite de acela ca, psihoterapiei colegilor ter~lpeuti. care oferapredominant este tendinte.
Metodologie si insatisfartiile nacesteia Este necesara o atentie spf.rita interpretarea rezultatelor de cercetare
cum experientele membrilo Diviziei 29 s-ar putea compara cu cele ale prezentate n si psihoterapel!ltilor n studii asteapta de raspunsurieste clar psihologilor acest capitol. fmbele general. Rata replica. Nu (35%) personala sau de tratare din studiul Divizia 29 sugEreaza ca persoanele n cu istorii de terapie psihoterapeutilor practica lor pot fi suprareprezentati reprezentatlivitate necunoscuta. Exista posibilitatea mod similar, este de o n acest Ejsantion. Esantionul studiului SPR, n unei atractii sociale dezirabile nshe identificarea unei persoane ca IIterapeut al terapeutilor".
I
anonime. Exista exista si motiv pentru[ caresiam putea crede evaluarilor Cu siguranta, vreun vir~ti inevitabile, limitari ale auto ca psihoai propriilor comportame te? Majoritatea itemilor chestionarelor implica probleme extrem d complexe. Cercetarea la zi este sugestiva si preliminara. Desi neconc mai de rezultatele postura sugereaza ca, terapeutii sunt mai corecti st. udente, ncredere n generale de observatori tilor-pacienti, el sau ea treb ie sa fie pregatit/ a de a fi mai mult dect cooperant/ a si egalitar / a e tot parcursul terapiei, precum si mai flexibil! a n gestionarea rol lui limitelor care separa pozitiile de pacient daca un terapeut dorest~ sa fie competent n tratarea terapeusi terapeut n timpul tratamEjntului si ca urmare a terminarii (vezi Geller, capitolul 27).
I
457
Concluzionam printr-un apel la studiul stiintific al unor probleme demne de cercetare, cum ar fi: Ce aspecte specifice ale propriilor terapii personale este mai posibil sa fie repetate de terapeuti cu pacientii lor? Prin ce se distinge tratamentul terapeutilor care beneficiaza de terapie n diferite stagii ale carierei lor? Pe ce criterii se poate baza un terapeut pentru a distinge ndoielile fundamentate pe contratransfer cu privire la propria competenta profesionala de realitatea supraextinderii de sine? Care sunt consecintele faptului de a nu beneficia de o anumita abordare de terapie la nceputul carierei unui terapeut? Care este legitimitatea rezultatului conform caruia practicile clinice ale unei anume scoli de terapie pot fi daunatoare? Ce consideratii speciale, daca exista, pot conduce la decizia de a introduce medicatie sau de a spitaliza un profesionist n sanatatea mintala? Exista aspecte normative ale experientei subiective de a ntlni anume rezistente n experienta de terapie a terapeutilor-pacienti? Cum poate un terapeut sa se pregateasca cel mai bine pentru ziua n care el sau ea va ncepe sa trateze un coleg terapeut? Care sunt dificultatile suplimentare si problemele speciale puse de terapeutii trimisi n tratament de catre autoritatile profesionale?
Bibliografie:
. Berman, E., "On analyzing colleagues" n Contemporary Psychoanalysis, 31,1995, p.521-539 Bridges, N.A, "Clinical dilemmas: Therapists treating therapists" n American Journal of Orthopsychiatry, 63, 1993, p. 34-44 Bridges, N.A, "Psychotherapy with therapists: Countertransference dilemmas" n M.B. Sussman (editor), A peri/ous caling, Wiley, New York, 1995 Burton, A, "The psychotherapist as client" n American Journal of Psychoanalysis, 33,1973, p. 94-103 Farber, B.A si Golden, v., "Psychological mindedness in psychotherapists" n M. McCallum si W.E. Piper (editori), Psychological Mindedness, Erlbaum, Hillsdale NJ, 1997 Fleischer, J.A si Wissler, A, "The therapist as patient: Special problems and considerations" n Psychotherapy, 22, 1985, p. 586-594
458
Freud, S., "Analysis terminable and interminable")n J. Strachey (editor si traducator), The Standard edition of the complete psychological work of Sigmund Freud, voI. 23, Hogarth Press, Londra, 1937/1964, p. 216-253 Freudenberger, H.J., "The health professional in treatment: Symptoms, dynamics and treatment issues" n CD. Scott siJ. Hawk (editori), Heal thyself, the health ofhealth care professionals, Brunner/Mazel, New York, 1986 Gabbard, C.O., "Transference and countertransference in the psychotherapy of therapists charged with sexual misconduct" n Journal of Psychotherapy Practice and Research, 4, 1995, p. 10-17 Geller, J.D., "Moods, feelings, and the process of affect formation" n C Van Dyke, L. Temoshok si L. Zegans (editori), Emotions in health and illness: Applications to clinical practice, Grune and Stratton, New York, 1984 Geller, JD., "What does it mean to practice psychotherapy scientifically?" n Psychoanalysis and Psychotherapy, 10, 1999, p. 187-214 Glickauf-Hughes, C si Mehlman, E., "Narcissistic issues in therapists: Diagnostic and treatment considerations" n Psychotherapy, 32, 1995, p. 213-221 Grunenbaum, H., "A study of therapists' choice of therapists" n American Journal of Psychiatry, 140, 1983, p. 1336-1339 Guy, L.D. si Liaboe, c.P., "Personal therapy for the experienced psychotherapist. A discussion of its usefulness and utilization" n Clinical Psychologist, 39,1986, p.20-23 Hemy, W.E., Sims, J.H. si Spray, S.L., The fifth profession: Becoming a psychotherapist, Jossey-Bass, San Francisco Kaslow, F.W. (editor), Psychotherapy with psychotherapists, Haworth, New York, 1984 Macran, S. si Shapiro, D., "The role of personal therapy for therapists: A review" n British Journal of Medical Psychology, 71, 1998, p. 13-25 Norcross, J.C, "Personal therapy for therapists: One soutions" n Psychotherapy in Priva te Practice, 8, 1990, p. 45-59 Norcross, J.C, Farber, J.A. si Prochaska, J.O., "Psychologists conducting psychotherapy: New finding and historical comparisons on the Psychotherapy Division membership" n Psychotherapy, 30,1993, p. 692-697 Norcross, J.C, Geller, J.D. si Kurzawa, E.K., "Conducting psychotherapy with psychotherapists: 1:Prevalance, patients and problems" n Psychotherapy, 37, 2000, p. 199-205 Norcross, J.C, Geller, J.D. si Kurzawa, E.K., "Conducting psychotherapy with psychotherapists II: Clinical practices and collegial advice" n Journal of Psychotherapy Practice and Research, 10,2001, p. 53-66 Norcross, J.C, Strausser-Kirtland, D. si Missar, CD., "The processes and outcomes of psychotherapists' personal treatment experiences" n Psychotherapy, 25, 1988, p. 36-43
459
Odinsky, D.E. si Geller, J.D., "Patients' representations of their therapists and therapy: New measures" n J. Miller, J.P. Lubovsky, J. Barber si N.E. Doeherty (editori), Psychodynamic treatment reseach, Basic Books, New York, 1993, p.
423-466
Odinksy, D., Ambuhl, M., Rli5nnestad, M.H., Davis, J.D., Gerin, P., Davis, M., Willutzki, D., Botermans, J.F., Dazord, A., Cierpka, M., Aapro, N., Buchheim, P., Bae, S., Davidson, c., Friis-Jorgensen, E., Joo, E., Kalmykova, E., Meyerberg, J., Northcut, T., Parks, B., Scherb, E., Schroder, T., Shefler, G., Stiwne, D., Stuart, S., Tarragona, M., Vasco, A.B. si Wiseman, H., "The development of psychotherapists: Concepts, questions, and methods of a collaborative international study" n Psychotherapy Research, 9,1999, p. 127-153 Odinsky, D.E. si Rli5nnestad, M.H., How psychotherapists develop: A study of therapeutic work and professional development, Amercian Psychological Association, Washington DC (n presa) Pope, KS. si Tabachnick, B.G., "Therapists as patients: A national survey of psychologists' experiences, problems, and beliefs" n Professional Psychology.
Research and Practice, 25, 1994,
p. 247-258
Capitolul 26
Analizele de formare
Consideratii istorice si cercetare empirica
de Rebecca C. Curtis si Mazia Qaiser
n ultimul secol, formarea psihanalitica a evoluat att teoretic, ct ~i practic de la descoperiririle clasice ale lui Freud, din anii 1900. Fara a tine seama de orientarea teoretica a institutului psihanalitic, analiza de formare a fost citata drept cel mai important element si cea mai cruciala componenta a candidatului analitic (Benedek, 1969; Bibring, 1954; Limentani, 1974, 1992; Torras de Bea, 1992). Cu toate acestea, cercetarea empirica dedicata ntelegerii ~idezvaluirii dinamicilor unice ale analizei de formare este relativ putina. Dat fiind ca intram ntr-un mileniu nou privind ntelegerea procesului analitic ca o mbinare interactiva a experientei analistului cu cea a analistului de formare, speram sa ncurajeze mai multe studii cantitative bazate pe singura parte mai importanta a studiului analitic al candidatului - analiza de formare. Noi, ca psihanali~ti, pretindem, de asemenea, si o cercetare suplimentara a cum poate fi masurata schimbarea n cadrul procesului analitic. Acest capitol ncepe printr-o scurta istorie a lucrarilor teoretice despre analizele de formare. Vom revedea apoi cercetarea empirica a rezultatelor analizelor de formare ~ivom discuta sugestiile pentru cercetarea viitoare.
o perspectiva
istorica a analizelor de formare
La nceputul dezvoltarii psihanalizei, Freud (1910/1968) a exprimat nevoia de analiza personala pentru cei care doreau sa aplice tehnica psihanalizei. El si-a continuat elaborarile asupra analizei de "formare" n lucrarea "Analiza terminabila si interminabila" (1937/1968), sugernd
Formarea pentru psihoterapie.
461
ca autoanaliza ar trebui sa se ntmple pe t~t parcursul vietii si carierei unui analist, si nu ca o terminare a analizei (le formare a unei persoane (vezi capitolul 2). Cea mai buna cunoaster a ceea ce s-a ntmplat n analizele (le formare (le nceput vine din ra ortari cum ar fi cele ale lui Kardiner (1977) privind propria analiza cu F eud (vezi Lohser si Newton [1966], pentru raportari ale altor analize de formare timpurii cu Freud) si Menaker (1989) privind analiza ei cu A a Freud. tlnit la Institutul Berlin, a Sachs (1947), primul analist de formare scris despre importanta procesului de selecti al institutului - n alegerea unor candidati potriviti. El a precizat ca sco ul analizei este de a nlatura
A
rezistentele care obstructioneaza dezvoltarer unui Eu functionnd liber. Balint (1954) a revizuit cinci perioade d~ istoria analizei de formare. In prima perioada, analiza a fost de natura pur instructionala. Candidatul citea despre teoria psihanalitica din carti si poi intra ntr-o terapie care dura de la cteva saptamni pna la cteva uni, pentru "a experimenta n propria minte validitatea si forta princip lelor rezultate" (p. 157). n a doua perioada, analiza de formare avea la scop demonstratia. Lipsa de formalitate a analizei de formare la ace vreme a devenit evidenta ntr-o scrisoare a lui Freud catre Ferenczi n 909, pe care Balint o citeaza si o traduce n cadrul unui articol al sau. n ac a scrisoare, Freud se referea
A
I
la plimbarile de doua ori pe saptamna, dUfa cina, cu Eitingen, n timp corecte". Ferenczi a afirmat ca era de ne onceput ca pacientii sa fie analizati mai bine dect analistii lor si ca a alizele acestora ar fiAtrebuit sa fie pe ct de lungi, pe att de profunde ca analize terapeutice. In 1922, ce Eitingen era n analiza cu acesta. A treia Pjrioada a fost a unei "analize la Congresul de la Berl!n, s-a ajuns la acor1ul ca numai acele persoane recunoscut de societate la acea vreme" (Ko acs, 1936, p. 349) vor fi fost autorizati sa practice psihanaliza. Ferenczi a provocat, de asemenea, a care "au trecut printr-o analiza de formfre condusa de un analist patra perioada. El a crezut n aceea ca anali ele de formare ar trebui sa reprezinte mai mult dect analize terapeufce. n 1927 a fost declarata o noua doctrina: analistii ar trebui sa fie ai complet analizati dect pacientii lor (Kovacs, 1936). n aceasta perio da, analizele au devenit tot mai lungi. n timpul celei de-a cincea perio de, analizele de formare au avut, de asemenea, un scop de cercetare si u devenit un fel de "superconflictul Oedip, "n starile preoedipiene, c ea ce nseamna ca ei trebuie sa exprime n cuvinte experiente mintale intr-o perioada nonverbala terapie" (Balint, 1954, p. 159). Analiza intJtiona sa mearga dincolo de sau chiar preverbala" (p. ale De o import ljltadeosebita erau si "impulsurile agresiv-distructive 159). mintii" (p. 15~).
462
J.D.
-
Geller,1 Norcross, D.E. Orlinsky J.c.
formare. Rezultatul analiz. i a fost evident pentru colegii analistului Un numar de anali~ti auicris despre presiunile asupra analistului de (Heimann, 1954) ~ia aut~:i. (de cu privire la judecata muncii 1973; (Kairys, 1964). Multicreat crxietate exemplu: Calef si Weinshel, lui! ei incompatibile de analist ~ie aluator, daca analistii au raportat comitetului de formare progresul anali c al McLaughlin, 1973) au generala n multe Greenacre, 1966; Kairys, 19~64; candidatului. Practica remarcat rolurile institute a fost ca analistu] sa comenteze stadiul de pregatire a canabsolvire. Kairys (1964) a rec mandat ca analiza de formare sa fie separata de institut, iar McLaughl' (1973) a recomandat o analiza de formare fara raportare a..acorda terai' e pacientilor si stadiul de pregatire pentru didatului de Limentani (1974) a evid,ntiat mai multe dintre problemele specifice n ceea ce priveste formar~. El ajucarea unui rol specific interferentelesi asocia te analizei de candi~Etul, discutat n mod dublu de pacient student, iar n ceea ce prive~te institutul, contextul n care are loc analiza de formare. Acest punct a fost elaborat n continuare de Pfeffer (1974, p. 79), care a spus ca "anal'stul de formare este confruntat cu un student-pacient care nu doar ,a doreste sa fie analizat, dar care doreste ~i sa fie analist. Studenti diferi i au diverse grade de motivatie ce pot varia ntre aceste doua scopur". Probleme speciale de identificare se ivesc pentru ca analistul de f rmare este probabil primul model de analist al studentului. Mai mult deft att, studentul este ceea ce Pfeffer aprepentru ca aceasta constituie o cerinta. In plus, studentul este prins ntre ciaza a fi un "pacient capti1w'"care nlf~i supunerea analistului analiza supunerea fata de acesta s u aceasta are abilitatea de a opri fata de institut. Limentani (1992) a contTlrat scopurile analizei de formare ca fiind
I
oferirii ngrijirii adecvate, n. cesare pentru o dezvoltare a unui Eu solid. El a spus ca terapia analitica ste o fateta pe Winnicott (1965) n privinta unica ~icontroversata a formarii "ndeajuns de bune", paratazndu-I analitice, dar ca "aceasta c~nduce de asemenea la negarea din partea analistului precum ca ar reprezenta o situatie foarte speciala" (p. 133). combinarii formarii ~iterapi i, evocnd discutii anterioare. ntr-o analiza de formare, contratransfe ul pacientului! problemele sincretice mai Sachs (1992) si-a concentfat atentia pe candidatului devine ale ncarcat cu sentimente privur-d institutul caruia i apartine si fata de rolul institutului n succesul formarii. Limentani a sustinut afirmatia lui Sachs, la o conferinta din 1965 (ci~at n Limentani, 1922, p. 135), cum ca este necesar un simt artistic "pen;tru a numi ~incadra probleme care servesc
Formarea pentru pSihotaPie
463
ca echilibru ambitiilor nesfrsite de redUcti~nism si... ambitiilor de nesatisfacut ale fiintelor umane". Aceste confltcte continua sa reverbereze n domeniu, sugernd ca munca empirica ~e poate ajuta "sa numim si analiza de formare. sa ntr-un articolunele dintre problemele lpecifice ca "este ceva gresit ncadram" recent, Gerber (2001, p. 14) sustinut care planeaza n
I
n relatia dintre psihanaliza si cercetare". ~l a facut urmatoarele recomandari: (1) candidatii n formare ar trebui sa nvete cercetare din prima zi, pe lnga teorie si practica, (2) clinicienii ,r trebui sa citeze cercetarile volte o baterie de standarde pentru a mas ra parametri importanti ai pacientului si terapiei, perrnitnd o proced ra consistenta de masurare. n cadrul cursurilor teoretice si clinice si (3)lercetatorii ar trebui sa dezn cadrul Unfree Associations (Asociatii N ilibere), Kirsner (2000) a examinat lucrarile interne tripartita n educatia analitica pe care majoritatea mentioneaza "divizia ale ctorva institute psihanalitice de formare. El institutelor o adopta - analiza de formare, eminarii si supervizare" si spune ca "analiza de formare este privW drept cea mai importanta" (p. 4). Aici este locul n care nvataturile ps' analitice sunt transmise, iar "analistii formatori i miruiesc pe analisti rin intermediul analizei de formare" (p. 4). De vreme ce un analist de fo are are dreptul sa conduca putere sunt extreme. o analiza cu un candidat ca parte a formari1" tensiunile de control si de a avut loc n cadrul Boston Psychoanalytic So iety and Institute (Institutul si Societate a Psihanalitica Boston), und un director a propus o Mai trziu, n cartea sa, Kirsner descriefiscarea reformatoare care schimbare structurala permitnd candida ilor sa aleaga un membru redutabil pentru analiza lor de formare. Afeasta schimbare a asigurat faptul ca analistul nu putea fi vreodata dorit 9 analiza de formare privind candidatul. Membrii institutului au conta~tat pentru un raport bazata pe nonraportare, iar aceasta a condus la nenurarate controverse n cadrul este o problema centrala a formarii analitice. n remar~ele sale de ncheiere, Kirsner sugereaza sa se renunte la ra~,ortarii versus de formare comunitatii analitice din Boston. Problema po itia analistului nonraportare si recomanda sugerat n analizei de formare de solutii mai putin radicale, Kirsner a abolirea continuare o serie ?bligatorii, n ntregime. cum ar fi: ca analizele candidatilor sasa fie pefmita sa si aleaga analistul; de institut; candidatilor ar trebui li se partrate n ntregime separate analistul formator nu ar trebui sa fie asocia~ cu procesul de evaluare si ca nici un raport privind progresul canfidatului sa nu fie predat institutului. Aceste solutii, crede el, vor eliInIra puterea actualmente data
464
analistilor de forma~e si vor rjuta la eliberarea de ceea ce el caracterizeaza ca "greseala nejustificate unei pretentii fundamentala ddtn institutele (p. 248). Unele institute, "pe baza cunostint~" analitice": calificarea desigur, practica n timp. nu au pretins niciodata rap1arte ale analizelor sau au abandonat aceasta Doar foarte putine studi' empirice privind analizele de formare au
Cercetare privind analizIle de formare
fost publicate (Craige, n prera; Curtis, Field, Knaan-Kostman si Mannix, n presa; Martinez si Hopp!, 1991, Shapiro, 1974, 1976), desi au existat cteva studii asupr~ terapelutilor care au experimentat psihanaliza ca acestor studii, n ordine cro ologica. parte a formarii lor. In cele urmeaza, rezumam rezultatele majore ale sai din cadrul Columbia U versity Psychoanaliytic Center for Training and Research (Centrul- d Formare si Cercetare Psihanalitica al Universitatii Columbia). 62 Yodintre chestionare au fost returnate, 121 Shapiro 2 partial compl te. Anonimitatea a fost garantata, cu doar complete si(1974) a trimis ~estionare tuturor celor 198 de absolventi ai patru respondenti care au ~les sa si semneze chestionarele. S-a remar10 ani. Pe lnga raspunsuri e la ntrebari legate de probleme cum ar fi durata aanalizei si rata de rerr de analiza ulterioara, respondentii ultimii cat ca existat o beneficier .a mai mare printre absolventii din au fost ntrebati care dintre cei trei ffctori au reprezentat probleme semnificative analistul tau si (c) dificultati )egate de beneficierea de analiza personala n contextul programului de formare (b) dificultatile n separarea de psihanalitica a institutului" pentru analiza: (a) propriil1 probleme; (Shapiro, 1976, p. 39). Sase dintre fiecare sapte r spondenti au cotat rezultatul ca satisfacator. Acest lucru s-a ntmplat c toate ca analizele de formare fusesera toate analize cu raportare la insti t pna la momentul evaluarii. 32% dintre analisti au cotat tratamen 1 lor ca "foarte satisfacator", 53% ca "n general satisfacator", 12% ca "ntructva nesatisfacator" si 2% ca "foarte nesatisfacator". An listii foarte multumiti de propriile rapoarte au parut "sa fi intrat n tra ament initial cu o patologie de caracter si simptomatologie mai putin severe" (Shapiro, 1976, p. 15). Chestionarul nu a cerut o auto evaluare a diagnosticului. Unu din 12 a raportat lupta cu probleme semnificative derivate dintr-o admiratie excesiva a analistului de formare. Doar UJ1U din 10 absolventi, a reintrat mai trziu n
465
analiza, iar majoritatea au facut aceasta cuifostii analisti. Ei au afirmat de existenta unor noi probleme sau a unor situatii noi de viata. Din grupul de care au "n sUPliment~rea analizei a fost constituit ca motivul pentru rezultate dorit general sati facatoare", doua cincimi au multe probleme severe nerezolvabile. oO Batologie de caracter sau mai raportat dificultati majore si puti.p.sub trefme au raportat una semnificativa a fost identificata n cadrul unei t~eimi a acestui grup - dificultatile n rezolvarea unei astfel de patol9gii poate au fost accentuate prin rolul evaluator analistului. O cincime d~ acest grup reactiile contratransferentiale ale si de raportare al analistplui sau prin a beneficiat de analiza suplimentara. Dintre cei 28% care au marturisit dificul~ati severe n analiza, 25% au pus pe ca dificultatile s-au ivit doar dataanalittului si contextului, combicrezut baza personalitatii lor, celei a fiin~personalitatea lor, 28% le-au nate, 23% le-au contextul de formare si "Ialistul de formare. listului si 6% pe pus doar pe baza contexh+lui, 18% doar pe baza anaDin grupul celor care nu au fost multu iti (15%) cu un rezultat al analizei de formare, aproape jumatate (4 %) au raportat o patologie personala semnificativa, n timp ce, dintre cei satisfacuti de beneficiile obtinute, doar 8% au raportat o astfel de pat logie. O patrime a considerat analistului formator. Dintre cei care au fos nemultumiti de rezultatul terapeutic, 17 majore erauprivit problemele ca macar unele venind din ca dificultatile din 18 au cauzate de perso~alitatea sau comportamentul partea analistului formator. n cazul a trei fincimi, aceste probleme au fost de nerezolvat. Shapiro a mentionat ca a fost surpinzator ca au existat attcatreputine sentimen.te exprimate cu privfe lasuccesul acestor analize. de de institut, lucru care ar fi putut sa limiteze desemnarea analistului Desi toti respondentii au absolvit institutut' chestionarul nu a ntrebat formare n vreun si daca analistul de punct, cum mpiedica~ acordarea de terapie sau formare a ar fi n progresul candidatului n absolvirea.
I
Goldensohn (1977) William o evaluare a fxperientej de formare generale a absolventilor din a condus Alanson Whiie Institute (Institutul William Alanson Dintre cei 183 de absolventi, doar ,(/0 au returnat chestionarul. formare. White), incluznd o cotatie a eXllerientei lor n analizele de formare, 89,5% au raportat ca analiza de f rmare a fost folositoare sau ntructva folositoare. Astfel, a f(j)stinvent t un sistem de ngreunare a ceea ce era cel mai de folos n formare. Expe ienta de supervizare (cotata Atunci cnd li de 4cerut sa coteze ngreun tavariate ale experientei de 3,64 pe o scala s-a puncte) a fost aspecte~ cel mai mult, urmndu-i
466
J.D.
GellerJJ.c. Norcross, D.E. Orlinsky ormare. Pentru ca doar putini analisti au e clar daca rezultatele au fost reprezentative xperiental de formare. dii asupra formarii psihanalitice, Buckley,
ca importanta analiza de returnat chestionarul, nu es pentru atitudinile privind n plus fata de aceste s
terapeuti practicieni care a experimentat psihoterapia intensiv (24%) sau psihanaliza (76%). Din le acesti 97,71, 74% au returnat chestionarul. Beneficiile tratamentului au implicat mbunatatiri ale stimei de sine (94% condus un studiu asupra a 97 de psihoKarasu si Charles (1981) dintre respondenti), ale ffnctionarii n munca (86%), ale vietii sociale/sAexuale (86%), ale cafacterului (stima de sine, functionarea la lucru, (73%).Imbunatatiri ale tuturor ariilor (89%) si eliminarea simptomelor au fost core late pozitiv cu entimentul de a fi placut de catre si de a-l placeasociala/ SeXUala"sChim~areacaracterului si eliminarea fost daunator viata pe terapeut. 21 % au raportat ca tratamentul lor a simptomelor) ntr-un fel sau altul. Datele au sugerat ca problemele de transfer nerezolMeisels (1990) a raport t despre aplicatiile n scopul de a deveni membri ai sectiei pshihelo. ice/psihanalitice a Psycoanalytic Division vate auAmerican Psychol gicalefect negativ. (Divizia Psihanalitica a of the fost centrale, aVn1un Association Asociatiei Psihologice A ericane). Faptul de a fi membru n aceasta sectie pretinde o formare n cadrul unui institut psihanalitic, astfel nct toti respondenti sa i experimentat o analiza nainte sau dupa formare. El a facut parte in comisia care examina formularele de aplicare a sute de aplicalnti. Majoritatea aplicantilor aveau sapte analitice pentru a deveni fllembru, ce includeau istoriile personale sauani de tratament. El ntte un sfert si o treime puteau nvata multe 10 opt ani de analiza, a dbservat ca terapeutii beneficiind de peste
l
I
des~re pe sme. actiunea terapeUtira a psihanalizei
studiindu-se
sistematic
Oslo pentru Psihoterapi
privind analizele de formare
Studiul Institutului Wilf'us ntrebarea analistilorsi despre ceea ce au Curtis si altii (2004) au am Alanson White al Institutului
crez~tv ei ca ~ ~~ndu~ n c,~ rr;ai mare parte l~ ~chimbare n .prop:-ia de formare, dar nu li se cer a sa indice ce analiza au ales. Acest studiu a investigat ceea ce au exp rimentat analizanzii ca fiindu-le de cel mai analIza. Analistii erau mstr~. ti sa raporteze o analiza, care putea fi analiza mare folos si cel mai daunator n analizele lor.
467
Cercetatorii au trimis chestionarele tuturor absolventilor Institutului I William Alanson White si ai Institutului Oslo pentru Psihoterapie, din Norvegia (n total peste 300 de analisti), ambele membre ale International Federation of Psychoanalytic Societies (Federatia Internationala a Societatilor Psihanalitice), cu analize de formare neraportate. Au fost returnate 75 de chestionare. Chestionar ele cuprindeau ntrebari demografice, 68 de comportamente ale analistilor (cuprinznd cota tii de frecventa si gradul n care s-au constituit ca folositoare/ daunatoare) si 79 de ntrebari privind schimbarile acestor psihanalisti atunci cnd erau pacienti. A existat si o ntrebare cerndu-le analizanzilor raportul asupra schimbarii lor generale percepute. Practic, toti (98%) acesti pacienti-analisti si-au dat lor nsile diagnostice, cele mai comune fiind un stil caracterial depresiv (49%) si un stil obsesiv-compulsiv (14%). n general, 87% dintre analisti au raportat o schimbare pozitiva generala moderata sau ridicata, cu doar 1% raportnd deteriorarea n timpul tratamentului. Datele de la analistii norvegieni si americani nu au diferit semnificativ n privinta a ceea ce considera a fi folositor si daunator n analizele lor. Acestea au diferit n aceea ca analistii ca pacienti au atribuit analistilor lor o orientare interpersonala n majoritatea cazurilor de la Institutul White si o orientare freudiana n majoritatea cazurilor de la Institutul Oslo. n primul rnd, a fost examinata media cotatiilor folositoare si daunatoare. Comportamentele analistului individual cotate drept cele mai folositoare au fost acelea de sprijin si acceptare (de exemplu: "deschis la ideile, experientele si sentimentele mele", "era necritic si nu ma judeca" si "mi valida experienta"). Alte comportamente printre cele mai folositoare au fost legate de patrunderea psihologica~ cum ar fi itemul: "mi punea ntrebari care ma ajutau sa gndesc si sa simt n moduri noi". Exprimarea afectiva a analistului si nsufletire a au fost foarte importante pentru pacienti, lucru ce s-a reflectat n cotatiile nalte ale afirmatiilor "era autentic", "mi arata caldura" si "avea simtul uplOrului". Au fost evaluate apoi corelatiile cotatiilor folositor si daunator care au raportat schimbare. 44% dintre cei 68 de itemi au fost semnificativ corelati cu schimbarea psihologica generala raportata. !temul: "M-a ajutat sa devin constient de experiente psihologice pe care le evitam" a fost itemul cel mai ridicat corelat cu schimbarea generala. Acesti 44 de itemi semnificativi au fost-introdusi ntr-o analiza a factorilor, evidentiind cinci dintre ei: primul legat de acceptare, sprijin si oglindire, al doilea referitor la interventii pozitive, active, al treilea a inclus problemele de cadru si
468
afect negativ si aleste indica~ de o analiza de regresie multipla). reciprocitatii (asa cum patrulea s-~ referit la audodezvaluire si factorul Ceilalti perceputa. doi factori nu au fost setifiCatiV
I
corelati cu schimbarea generala
relatie terapeutica afecteza ezultatul terapiei, ci ca anumite interventii specifice din partea sunt i ~portante prin aceeaimportant ca nu simpla Aceste rezultate terape tului joaca cel mai ca arata rol n schimbare. ajutor posibil, (2004) SUI stin ca, pentru dect autentici, ofere "ct mai mult Curtis si altii trebuie sa fim mai mult ca analistii sa calzi si empaventii care sunt mai eficie te n conducerea spre schimbare si despre tici. Trebuie sa dobndim tai mod frecvent, nu despre anumite intermulte cunostinte faciliteaza prea mult acelea care, desi aplicate schimbarea". schimbari ca pacienti n ps analiza. Au fost examina te 79 de posibile moduri de schimbare, inclu nd ntrebari la chestionare despre propriile raspuns si menite sa extraga schimbarile n acest studiu, analistii cele mai potrivite pentru ~ grup profund functional, precum si ctiva
t~
general de beneficiu mode at, 29% un grad mare de beneficiu si 9% un grad mic de beneficiu, cu doar o persoana raportnd deteriorare pe timpul analizei. . itemi tipscala de 13 puncte ;e respondentilor (58%) au raportat un specPe o SCL-90. Majoritatja la "grav deteriorat" la "mbunatatit grad taculos", schimbarile medii iu variat de la 0,19 la 3,46.Un grup de analize a relevat patru factori, care Ja prezica o schimbare generala: (1) ncredere si a functionarii fizice; (3) .imptome serioase; (4) simptome legate de si acceptarea sentimentelorlsi impulsurilor; (2) mbunatatirea relatiilor schimbare s-au referit la c~pacitatea de intimitate, preocuparile legate alimentatie. Itemii individurli care au primit cotatia cea mai crescuta de de frica de a fi respins, abili1atea de a lega mai larg de optiuni, faptulcele din prezent, faptul de a aV1a un orizont experientele din trecut cu de n cuvinte si mai putine n oieli legate de sine. Itemii care au implicat a se simti confortabil cu pro1ria cei referitori la tulburarile sentimentele cele mai putine schimbari a fostputere, abilitatea de a punede alimentatie Asa cum s-a mentionat anterior, trei factori de comportament ai si depersonalizare. o schiml are generala - interventii specifice, instauanalistilor au prezis examinarea relatii suportivejsire reciprocitatea, n exact aceasta factorii de comportamentul analistilor si ordine. n rarea unei corelatiilor din schimbare ai pacientilor, fac~oriianalistului "relatie de suport" si "oferirea de sfaturi" au fost corelat~ cu schimbari n "ncredere si acceptarea
469
sentimentelor", n timp ce "interventia activa" a analistului a fost corelata att cu "mbunatatirea relatiilor" pacientului, ct si cu "ncredere si acceptarea sentimentelor". nca o data, rezultatele generale indica faptul ca interventiile specifice n contextul unei relatii de sprijin sunt cele care predispun cel mai mult la schimbari experimentate, nu doar alianta suportiva (sau relatia). Daca schimbarile pe care acesti analisti le-au raportat n ceea ce priveste sentimentele lor fata de ceilalti se aplica si la relatiile lor cu pacientii, atunci ei sunt capabili sa dea dovada de mai multa intimitate si de o gama mai variata de emotii, sunt capabili sa tolereze mai multe sentimente neplacute si multe altele.
Studiul lui Craige asupra doliului postterminal Studiul recent al lui Craige (2002) investigheaza cum experimenteaza analizanzii, care sunt candidati psihanalitici ntr-o analiza de formare, relatia analitica dupa terminare. Potrivit lui Craige, doar putine lucrari iau n discutie destinul analizandului si mplinirea procesului analitic dupa terminare. Craige a trimis un chestionar tuturor membrilor candidati ai Asociatiei Psihanalitice Americane. Dintre cei 642 de candidati care au primit chestionarul, aproximativ 57% au raspuns. n timp ce doua treimi dintre respondenti erau nca n analiza, 121 de candidati terminasera deja analiza de formare. Analizele de formare au variat de la unu la 16 ani, cu o durata de timp scurs de la terminare variind ntre o luna si 21 de ani (mediana a fost de 2 ani). 57 de candidati (47% dintre cei 121 de respondenti) au consimtit sa fie intervievati. Majoritatea candidatilor (76%) au experimentat un sentiment de pierdere dupa terminare, care a durat peste cteva zile. n medie, respondentii ~are au exprimentat un "sentiment al pierderii" au raportat ca experienta lor de pierdere a durat ntre 6 luni si un an. Potrivit lui Craige, acest rezultat indica faptul ca, daca faza terminala a fost dureroasa, atunci si faza_postterminala este posibil sa fie dureroasa. Concluzia ei din toate acestea a fost ca ntelegerea unei persoane si sentimentul de pierdere a analistului, asa cum este anticipat n timpul fazei terminale, nu protejeaza n mod necesar candidatul de experimentarea unor sentimente dureroase de pierdere dupa terminare. Sentimentul pierderii relatiei analitice, unice, dupa terminare a fost pozitiv corelat cu toate dimensiunile legate de ntreaga experienta generala a candidatului din timpul analizei de formare: o experienta
470
pozitiva, o experienta de su1ces, o alianta de lucru puternica, un transfer experimentat foarte intens, p relatie calda. A fost, de asemenea, corelat pozitiv cu un sentiment de p.deplinire a ceva Acest si de a reliefeaza nainte n dezvoltarea adul~a dupa terminare. valoros rezultat face un pas importanta aliantei de lucrul n obtinerea unui rezultat analitic de succes cu un "ton" emotional pozi v si cald al relatiei de tratament. Un rezultat si coroboreaza rezultatele . Buckley si altii (1981) pierderii dureroase surprinzator pentru Craigel~i fost ca nici sentimentul care au fost core late si nici pierderea relatiei an~litice unicen copilarie sau maturitate. La fel cu pierderea emotionala se~ficativa nu au fost semnificativ corelate separatiei/individuatiei sa traumei ca probleme importante n timpul analizei de formare. Potrivit lui Craige, al do'lea grup a avut, de asemenea, si o "analiza cum sentimentul de PierdeJe nu a fost asociat nici cu urgenta pierderii, destul de buna" care a aj s la terminare printr-o ntelegere mutuala, dat fiind ca se ajunsese la o r zolutie rezonabila a problemelor personale. Oricum, acesti membri au r portat ca au experimentat dificultati dupa terminare, incluznd faptul de a se fi simtit deprimati, pierduti, furiosi sau abandonati. Sentimente e dureroase evocate de separatia finala de analist i-au surprins pe ac sti candidati si le-au ncurajat capacitatile autoanalitice. Aceste stari s .ntimentale postterminale au fost destul de dureroase pentru a-i trimit pe doi dintre candidati napoi n terapie pentru o scurta perioada de timp si i-au directionat pe alti doi spre o a doua scurta terapie. Prin tr tament suplimentar, toti membrii acestui grup au ajuns la o termin re cu succes si si-au stabilit o prezenta a imaginii interne a analistul i ca predominant pozitiva. Dupa cum afirma craigll: "Cel mai serios rezultat al acestui studiu este ca 28% dintre candidati sIau cotat pe sine ca dezamagiti de rezultatele dect ceilalti respondenti,pe analizei lor". Candidatii dezfllagiti s-au cotat de ei nsisi mult din timpul toate scalele pe experiente mai scazut sau ntr-un punct mort. Ea ugereaza ca aceste rezultate semnaleaza o nevoie de studii supliment re. analizei, si au fost mai paSib~.' sa si ncheie analizele ntr-o stare de impas Craige afirma, de asemeni a~ca o calitate pozitiva a acestui nou obiect nu este oricum de neschimbt. In timpul fazei postterminale, colaborarea afectiva a imaginii interne 1 analistului se poate schimba de la destul de bun la rau, distrugnd Jezultatele unei analize bune, atunci cnd analizandul experimenteaz pierderea analistului ca o repetitie a pierderilor mai timpurii de Si~. Tocmai de ca o ruptura a unui transfer neanalizat, cu obiect si trauflatizante sau aceea, faza postterminala ar
471
trebui privita ca o perioada de vulnerabilitate n viata analizandului. Ea sustine ca un analizand care trece cu succes prin aceasta faza potential periculoasa poate dobndi un sentiment de mobilitate spirituala si mplinire sporit. Ideile lui Craige reprezinta o contributie importanta la ntelegerea noastra asupra analizei de formare, mpreuna cu un continuum care se extinde dincolo de data terminarii si n peisajul "interminabil" al ntelegerii al lui Freud.
Studiile lui Martinez ~i Hoppe Studiile suplimentare asupra analizelor de formare ale Dianei Martinez si Sue Keir Hoppe (1988) se concentreaza asupra reprezentarii internalizate a propriului analist al analizanzilor, din prisma beneficiului terapeutic perceput. Studiul lor sustine ca o lipsa a unei astfel de prezente internalizate era mai obisnuita celor care s-au simtit neatinsi sau raniti de experienta lor analitica. Chestionarul lor a explorat natura prezentei internalizate a analistului postanaliza si a relatiei acestei prezente asupra rezultatului perceput. Itemii privitori la rezultate au inclus si sexul analistului, si contactul postanalitic. Martinez si Hoppe au trimis chestionarulla 600 de membri selectionati, aleatoriu ai Asociatiei Psihanalitice , , Americane. Rata de raspuns a fost de 36%. Rezultatele principale s-au prezentat dupa cum urmeaza: 78% dintre respondenti au spus ca au obtinut beneficii "foarte mari" sau "extraordinare" din analizele de formare. 63% dintre barbati si 72% dintre femei au raportat ca analistul lor de formare este o prezenta continua intrapsihica, fie ca "o persoana n capul meu" (33%), "care observa" (29%), fie "care ma creste sau ma alina" (27%). 70% au sel!-timente "dragastoase, calde" pentru analistii lor de formare. Aceste variabile semnificativ corelate cu beneficiul perceput au fost: (1) experienta unei prezente intrapsihice continue, (2) faptul de a beneficia de terapie sau analiza suplimentara cu analistul postanaliza si (3) contact lllterior de natura colegiala sau prieteneasca. Concordant cu rezultatele lui Kantrowitz (1992, 1993, 1995; Kantrowitz si altii, 1989; Kantrowitz, Katz si Paolitto, 1990), nu au existat corelatii semnificative ntre beneficiul perceput si durata analizei. n plus, respondentii care nu au declarat nici un contact postterminal cu analistii lor au raportat un beneficiu obtinut scazut n urma analizei, purtnd sentimente pentru analist "actualmente de aversiune / de furie" si o prezenta intrapsihica (daca a existat una) "autoritara/ critica".
472
Aceste rezultate coincid cu rezultatele cercetarii asupra psihoterapiei ale lui Gener (Gener, Cooley si Hartley, 1981; Gener, 1999), n urma aplicarii Chestionarului privind Reprezentarea Terapiei (Therapy Representation Inventory). Concret, reprezentarea interna a terapeutului si folosirea acestei reprezentari pentru un dialog continuu- sunt semnificativ corelate cu mbunatatirea autoperceputa (vezi capitolul 27). De mentionat sunt rezultatele dezamagitoare legate de aceste analize ale 22% dintre candidatii n formare, n studiul lui Martinez si Hoppe (1998), ale 28% n studiul lui Craige (2002) si 14% din studiul lui Shapiro (1974, 1976). Date fiind timpul si costul mare al acestor analize, rezultatele sunt deranjante si ar putea reflecta practica numirii unor analisti care ar si pute raporta unui comitet de formare. n schimb, doar unul dintre analistii din studiile asupra institutelor White si Oslo, unde analistii n mod clar nu erau numiti si nu ntocmeau rapoarte, a simtit ca nu a avut nici un beneficiu de pe urma terapiei. mpreuna, aceste studii ale lui Martinez si Hoppe si Craige sugereaza ca este foarte important ca analiza sa fie terminata cu o imagine interna predominant pozitiva asupra analistului, daca este posibil.
Studiile Institutului
Psihanalitic San Francisco
Bush (2004), din cadrul San Francisco Psychoanalytic Institute (Institutul Psihanalitic San Francisco), conduce o cercetare n curs asupra a cum si vad psihanalistii propria analiza n termeni de eficienta. Bush citeaza doua obiective majore ale proiectului sau: (1) dezvoltarea unui chestionar cuprinzator al rezultatelor, care sa poata fi folosit ca un instrument de cercetare pentru a studia eficienta psihanalizei, pentru a testa explicatiile diferite ale modului n care survine schimbarea si pentru a investiga daca componentele variate ale tehnicii si procesului psihanalitic contribuie la dimensiunile diferite ale rezultatului si (2) obtinerea unei evaluari retrospective a analistilor absolventi asupra ingredientelor eficientei n propriile analize. Masura sa, Psychoanalyst Feedback Questionnaire (PFQ) (Chestionarul de Feedback al Psihanalistului) soli cita informatii detaliate despre: (1) cum s-a schimbat analizandul ca urmare a analizei sale, (2) ce componente ale tehnicii analistului, maniera si relatie cu analizandul au contribuit pozitiv la schimbarile care au fost facute sau, n mod negativ, la schimbari care nu au fost facute, (3) ce relatii din copilarie au influentat modul n care analizandul a reactionat la analist si (4) modul n care
Formarea pentru psihoterapie orientarea teoretica si istoria de familie au afectat "potrivirea" analizand si analist.
473
dintre
Rezumat si concluzii ,
n mare parte, studiile privind analizele de formare sunt concordante cu cele privind terapia terapeutilor (vezi capitolul 25). Rezutatele referitoare la procentajele de analisti (75-87%) care au beneficiat de pe urma analizelor lor de formare sunt similare cu cel raportat de Orlinsky si Norcross referitor la terapeuti n general. Analistii, la fel ca si terapeutii n general, s-au vazut pe ei nsisi ca obtinnd beneficii n ceea ce priveste constiinta de sine si deschiderea catre propriile sentimente. Ei s-au vazut, de asemenea, ca mbunatatindu-se n relatiile cu ceilalti, precum si avnd mai putine simptome. Oricum, nici unul dintre studiile publicate nu a examinat daca analiza lor i-a ajutat sa lucreze mai bine cu pacientii lor sau n faptul de a fi placuti de catre sau a fi toleranti cu pacientii lor. Pentru psihanaliza, ideea de a visa analistul este de asteptat si nu a fost corelata cu rezultate negative. Prezenta intrapsihica a analistului dupa terminare a fost un beneficiu al tratamentului, important pentru multi dintre analisti. Desi psihanalistii n cadrul unei analize raportate ca nesatisfacatoare au experimentat probleme legate de personalitatea analistului de formare, nu au fost ntrebati specific daca analistul era senzualizat sau sadic, asa cum s-a ntrebat n cazul altor studii asupra terapeutilor. Problemele au parut sa fie adesea legate de rolul evaluator al analistului, de abilitatea analistului de a mpiedica progresul necesar absolvirii si de terminare atunci cnd nu exista o imagine interna predominant pozitiva a analistului. Studii complexe au aratat, de asemenea, ca anumite interventii din partea analistului sunt folositoare si ca nu numai caldura, ci si calitatea ntelegerii relatiei n sine a fost legata de rezultatul autoraportat al acestor analize de formare.
Cercetare viitoare
Analiza de formare continua sa fie privita drept cea mai importanta parte a educatiei psihanalistului. n ciuda acestei credinte, exista putine cercetari referitoare la ceea ce se ntmpla n aceste analize sau n alte analize. n reluarea programelor internationale majore de cercetare asupra psihoterapiei, Beutler si Crago (1991) au descoperit ca 18 din 40
474
I.D. Geller, J.c. Norcross, D.E. Orlinsky
sunt orientate spre psihanama. De vreme ce analiza de formare este parte munca de cercetare acestei p v rti critice a educatiei analistului. Exista pur si lucrului o lipsa de cercet re cu ste pacatlaca nu se dedica mai multa rezutatele psihanalizei, n a simplu orien.tat pSihanatll;.tiC, privire e cercetare care lalizelorsade fqrmare, nmenit sa gestioneze procesul anancepe se q.ezvolte, particular, desi exi lizelor de formare. Lasam cititorul cu unele lntrebari si idei de cercetare, care pot fi de interes pentru generatia curFnta de analisti de formare si de analizanzi Cum afecteaza perspectiva teoretica a analistului sau orientarea unui urmeaza: (1) Ce factori disti institut rezultatul analizeI rg analizele de formare de alte analize? (2). de formare? (3) Ce influenta asupra cu care acestia lucreaza. UTh~ledintre aceste ntrebari sunt dupa cum J.ltatului o au calitatile personale ale analistului si potrivirea dint analist si pacient? (4) Ce c01stitUie un rezultat eficient pentru analizele de formare? (5) Care este efeqtul nomaportarii versus raportare, n timpul analizelor de formare? (6) Rentru acei analizanzi care sunt dezamagiti de experienta, de ce sunt rep ezentate sursele lor majore de dezamagire? (7) Sunt schimbarile experi entate de catre analisti n cadrul analizelor de formare coroborate de ca re analisti, pacienti si altii? (8) Se constituie schimbarile n analistul-pa ient n beneficii ulterioare pentru propriii pacienti? (9) Difera interve~tiile psihanalitice care sunt cele mai folopentru persoane nespecializ te, dar care prezinta probleme similare? (10) Deviaza analistii de formare de la tehnica analitica mai putin n analizele sitoare pentru practicienii~ sanatatea mintala de cele mai folositoare de formare dect n alte analize?
A
Bibliografie:
Psychoanalysis, 35, 1954, p. 57-162 Benedek, T.,,,Training analysis past, preset, and future" n International Journal Balint, M., "Analytic training fd training analysis" n International Journal of of Psychoanalysis, 50, 1969,11-437-445 Beutler, L.E. tiiCrago, M. (editorb, Psychotherapy research, American Psychological
Association, Washington DjC., 1991 Bibring, G., "The training analysis and its place in psychoanalytic training" n International Journal of Psyc~oanalysis, 35, 1954, p. 169-173
475
Buckley, P., Karasu, T.B. ~i Charles, E., "Psych therapists view their personal therapy" n Psychotherapy: Theory, Research, nd Practice, 18, 1981, p. 299-305 Bush, M., How psychoanalysts view their own ana yses: An effectiveness study, San Calef, V. ~i Weinshel, E.M., "Reporting, non reporting, and assessment in Francisco Psychoanalytic Institute, San FranC!Sco,(lucrare nepublicata), 2004 training analysis" n Journal of the American Ps'!(choanalytic Association, 21,1973, p.714-726
American Psychoanalytic Association, 50, 2002 p.507-550 'x, K., "What 75 psychoanalysts Curtis, R, Field, c., Knaan-Kostnam, I. ~iM found "Mourning hurtful in post-te~ation Journal of the Craige, H.,helpful and analysis: the their ow analyses" n nPsychoanalytic phase" Psychology, 29, 2004, p. 183-202
Freud, S., "Analysis terminable and intermineble"
n J. Strachey (editor ~i
Freud, val. 23, Hogarth Press, Londra, 1968 ,p. 141-151 Geller, J.D., Cooley, R ~i Hartley, D., "lma es of the psychotherapist: A traducator), The standard edition of the comPle~ psychological works of Sigmund theoretical and methodological perspective r n Imagination, Cognition, and Personality, 1, 1981-82, p. 123 Geller, J.D., "What does it mean ta practice ps, chotherapy scientifically?" n Psychoanalysis and Psychotherapy, 10, 1999, p. 199-205 Gerber, A., "A proposal for the interation of p ychoanalysis and research" n PsychologistjPsychoanalyst Newsletter of Oivis on, 39, 2001, p. 14-17 Goldensohn, S.s., "Graduates' evaluation of th ir psychoanalytic training" n Journal of the American Academy of Psychoana ysis, 5, 1977, p. 51-64 Greenacre, P., "Problems of training analys s" n International Journal of Psychoanalysis Quarter]y, 35, 1966, p. 540-56 Heimann, P., "Problems of the training anal~sis" n International Journal of Psychoanalysis, 35, 1954, p. 163-168 .
controversial proposal" n Psychoanalytic Q arterly, 33, 1964, p. 485-512 Kantrowitz, J., "The analysis: A and its i pact an the analytic Kairys, D., "Training analyst's style critic al r~iew of the literature process: and a
Psychoanalytic Association, 40,1992, p. 169-1 1 Kantrowitz, J., "The uniqueness of the patien -analyst pair: Approaches for elucidating anayst's role" n Overcoming thean analyst-patientInternational}, urnal JournEZl of the American stalemat~' n of Psychoanalysis, 74, 1993,
p.893-904 of tljte patient-analyst Kantrowitz, J., Journal, beneficial aspects 76, 1995, p. 299-313 International "The of Psychoanalysis, match" n
Kantrowitz, J., Katz, patient-analyst match and he outcome of psychoanalysis:~i Solomon, L., "The A., -Greenamn, D., Morril' H., Paolitto, F., Sashin, J.
476
A study of 13 cases" n Journal of the American Psychoanalytic Association, 37, 1989, p. 893-920 Kantrowitz, J., Katz, A ~iPaolitto, F., "Follow up of psychoanalysis five to ten years after termination: III. The relation between the resolution of the transference and the patient-anayst match" n Journal of the American Psychoanalytic Association, 38, 1990, p. 655-678 Kardiner, A, My analysis with Freud: Reminiscences, Norton, New York, 1977 Kirsner, A, Unfreeassociations, Process Press, Londra, 2000 Kovacs, V., "Training and control analysis" n International Journal of Psychoanalysis, 17, 1936, p. 346-354 Limentani, A, "The training analyst and the difficulties in the training psychoanalytic situation" n International Journal of Psychoanalysis, 55,1974, p.71-77 Limentani, A, "What makes training analysis "good-enough"" n International Review of Psychoanalysis, 19, 1992, p. 133-135 Loshser, B. ~iNewton, P.M., Unorthodox Freud: A view from the couch, Guilford, New York, 1996 Martinez, D. ~iHoppe, S., The analyst' s own analyst: Other aspects of internalization, lucrare prezentata la a 29-a ntrunire anuala a Society for Psychotherapy Research, Utah, Snowbird, 1998 McLaughlin, J.T., "Non-reporting training analyst, the analysis and the institute" n Journal of the American Psychoanalytic Association, 21, 1973, p.697-712 Meisels, M., "The personal analysis" n M. Meisels ~i E. R. Shapiro (editori), Tradition and innovation in psychoanalytic education, Erlbaum, Hillsdale NJ, 1990, p. 111-124 Menaker, E., Appointment in Vienna: an American Psychoanalyst recalls her student days in pre-war Austria, St. Martin's Press, New York, 1989 Pfeffer, A, "The difficulties of the training analyst in the training analysis" n International Journal of Psychoanalysis, 55,1974, p. 79-83 Sachs, D., "What makes training analysis good enough: Syncretistic dilemma" n International Review of Psychoanalysis, 19, 1992, p. 147-158 Sachs, H., "Observations of a training analyst" n Psychoanalyst Quarterly, 16, 1947, p. 157-168 Shapiro, D., "The training setting in training analysis: A retrospective view of the evalutative and reporting role and other hampering" factors n International Journal of Psychoanalysis, 55, 1974, p. 297-306 Shapiro, D., "The analyst's own analysis" n Journal of the American Psychoanalysitc Association, 24, 1976, p. 5-42
477
Torras de Bea, E., IITowards a good enough tr~ining analysis" n International Review of Psychoanalysis, 19, 1992, p. 159-16 Winnicott, D.W., The maturational Hogarth Press, Londra, 1965
processes ard the facilitating environment,
Capitolul 27
Limite si internalizare n psihoterapia psihoterapeutilor

Perspective de cercetare si clinice de Jesse D. Geller
Cuvntul "limita" a fost folosit ca o metafora de catre terapeutii individuali, de grup, de cuplu ~i de familie din diferite convingeri teroretice pentru a servi unor scopuri suprapuse multiple (de exemplu: Bowen, 1978;Epstein, 1994;Framo, 1982;Gabbard ~iLester, 1995;Greene ~i Geller, 1985; Gutheil ~i Gabbard, 1993; Hartmann, 1991; Johnston ~i Farber, 1996; Minuchin, 1976; Ruttan ~iStone, 1993; Smith ~iFitzpatrick, 1995). "Limitele" au fost folosite pentru a descrie ~i ntelege: (1) discontinuitatile de timp, spatiu ~idefinitia sarcinii care separa psihoterapia, ca un sistem social, de restul cadrului interpersonal, (2) cerintele de rol care sunt specifice pozitiilor pacientului ~iterapeutului, (3) standardele ~i codurile etice ale conducerii terapiei, care apar n urma eforturilor terapeutilor de a proteja pacientii de ceea ce ar putea fi daunator ~i exploatator ~i,n sfr~it, (4) ca activitati mintale care le permit indivizilor sa construiasca ~i sa conserve distinctiile semnificative dintre sine ~i nonsine, fantezie ~i realitate, spatiul personal "din interior" ~i spatiul extrapersonal "din exterior" ~ialte aspecte ale functionarii personalitatii care afecteaza cursul ~i rezultatul psihoterapiei. Acest capitol, bazat pe rezultate din cercetare, aduce n prim-plan relevanta acestor aplicatii interconectate, figurative ale notiunii de limite pentru psihoterapiile oferite ~i experimentate de catre psihoterapeuti ~i terapeuti n formare. Experienta ~i ~tiinta sustin doua chestiuni care ar trebui sa serveasca drept prim scop al acestui capitol. Prima, faptul ca exista factori "ai realitatii" care sunt mai mult sau mai putin specifici psihoterapiei terapeutilor-pacienti, care trebuie luati n considerare atunci cnd avem de-a face cu limitele contractuale, interpersonale, etice ~i intrapersonale care se ivesc n timpul fazelor de nceput, de terminare
Formarea pentru psihoerapie
479
si de postterminare ale procesului terapiei. doua, modelele bazate pe internalizare privind actiunea terapeutica a psihoterapiei ofera o pozitie favorabila, iluminatoare, din care putem ISaexaminam felurile n care psihoterapia contribuie la dezvoltarea personala si profesionala a pacientilor psihoterapeuti. Cercetarea noastra (de exemplu: Gener, 988,1998) s-a concentrat n primul rnd asupra acelor procese de in ernalizare care transforma modelele de ascultare si vorbire, de a ved a si a fi vazut, de a simti si de a fi cu ceea ce caracterizeaza n mod re urent schimburile comunicative care se ntmpla n cursul terapiei agregate de reprezentari, suportate de interactiuni cu terapeutul. Princ piul central al acestui capitol se bazeaza pe faptul ca este posibil ca pacie tii sa beneficieze de pe urma
I
sa construiasca, mentina acele cstiguri sidellunga durata, -sa astfel nct foloseasca terapiei - si sa sa mentina n memoria df,pa terminare terapeutul meu empatic". Presupun n con' uare ca procesele care aduc aceste identifice si sa sereprezentaricu influente benigne la v ata sunt "sinele n relatie cu reprezentatii POZitiV~eriVind operative n toate n contextul unei relatii n continua evolut el n termeni de colaborare si intimitate. n orice care pacientii si sa scriu lor COiuniCa individuala de lunga terapiile n caz, eu ar trebui terapeutii despre erapia responsabil si creativ, durata expresiv-exploratorie. Pe cnd aveap si psihodinamice amcombica integram selectiv idei existential-umanistt vreo 50 de ani, n simtit credibil, m-as referi la mine nsumi ca "gen rian". Am nceput sa tratez terapeuti-pacienti cu o r~gu1aritate mai mare n ultimii sapte ani, am avut n mod obisnuit ntre trei si cinci terapeuti-p ~aCa m-as simti ndeajuns de natia proprie unic derivata (Gener, 2003b). cienti simultan n cazuistica mea. treizeci exceptii importante, majofitate~ acestor indivizi au si jur deDesi sunt sisiceva de ani si aspira sa devina terapeuti competenti n autonomi. U;nul dintre terapeutii mei pacie ti a fost un asistent social la pensie, de 72 de ani. La terminare, aceasta -a parasit cu o remarca de neuitat: "Ct de extraordinar este sa ajungi l apogeu la 70 de ani". Astfel, ori de cte ori am nevoie sa mi reamintesc e posibilitatile nentrerupte ale dezvoltarii adulte, ma gndesc de fieca e data la ea.
Terapeuti si nonterapeuti ca pacienti

n mod cei care nu sunt. Poate ca ceed ce ntre pacientii care este terapeuti sievident, exista o mare suprapUJ:iere este cel mai izbitor sunt
,
480 J.D. Geller, J.c. Norcross, D.E. Orlinsky
faptul ca terapeutii si nonterapeutii sunt subiectii acelorasi agenti care contribuie la schimbarea terapeutica. La fel ca si pacientii nespecializati, terapeutii-pacienti variaza mult n ceea ce priveste estimarile volumului de catharsis, ndrumare, restructurare cognitiva, asigurare, antrenare, mentorat, modelare de rol, confruntare si autoexplorare de care vor avea "nevoie". Ei variaza, de asemenea, n ceea ce priveste fricile referitoare la ceea ce ar putea sa nu primeasca. Pacientii terapeuti si nOllterapeuti sunt subiecti ai acelorasi forte care pot interveni n progresul terapeutic. De exemplu, indiferent de ct de bine pregatiti pot fi terapeutii-pacienti de a se vedea pe sine ca activ implicati n propriile dificultati, acestia vor coopera totusi n mod rational cu terapeutii lor, rezistente le lor motivate inconstient patrunznd n terapia terapeutilor-pacienti n totalitatea lor, precum o fac si n psihoterapia pacientilor nespecializati. n acelasi timp, este la fel de adevarat ca pac-ientii terapeuti si nonterapeuti pot diferi n moduri care sunt relevante clinic si ca astfel de diferente se reflecta adesea n problematica legata de limite (vezi capitolul 25). De exemplu, oricare ar fi motivul lor original de cautare a terapiei, optiunea lor pentru un anume terapeut se bazeaza pe surse de informatie care le sunt mai la ndemna profesionistilor n sanatatea mintala. Astfel, este mai degraba posibil ca terapeutii-pacienti sa aiba mai multe cunostinte despre caracteristicile personale ale viitorului terapeut, despre reputatia sa profesionala si despre orientarea teoretica si ceea ce implica acesti factori cu privire la ce se va ntmpla sau ce ar trebui sa se ntmple n cursul terapiei, n comparatie cu persoane la fel de bine educate, dar provenind dintr-o populatie general clinica. Acestia sunt mai familiarizati cu cadrul fizic n care lucreaza terapeutii si au informatii mai detaliate despre aranjamentele contractuale ale terapiei, nainte de a deveni pacienti. Terapeutii-pacienti si ncep propriul tratament cu o constiinta mai mare a obiceiurilor, conventiilor si limbajului psihoterapiei dect pacientii nespecializati. Astfel, este mai degraba posibil ca ei sa detecteze acele momente n care terapeutii lor deviaza de la practicile acceptate. n acelasi timp, este mai curnd posibil ca ei sa fie constienti atunci cnd ei nsisi deviaza de la a se comporta ca un "pacient cuminte". Pacientii nespecializati cunosc n general foarte putin despre vietile private ale terapeutilor lor. Se ntmpla astfel mai putin frecvent ca ei sa si ntlneasca terapeutul n afara cadrului terapiei, n special daca traiesc n zone urbane foarte extinse. Prin comparatie, n orase mici cum ar fi New Haven, contactul extraterapeutic dintre terapeutii-pacienti si terapeutii lor este adesea "inevitabil". n locuri ca acestea, terapeutii-pacienti
481
au oportunitate a sa ~i observe terapeutii la seminarii, petreceri, conferinte academice ~i ntlniri organizationale. Chiar ~idaca ambii, terapeut ~ipacient, evita n mod strict contactele sociale sau profesionale n timpul cursului tratamentului, terapeutii-pacienti iau adesea parte la "brfa" despre clinicienii lor. Repercusiunea este ca multi terapeuti-pacienti ~incep tratamentul cunoscnd mai multe aspecte ale reputatiei terapeutului, statutului n organizatiile profesionale ~istilului de viata dect ar dori sa admita n mod con~tient. De exemplu, n departamentele de psihiatrie, juniorii ~i selecteaza adesea terapeutii dintre membrii seniori ai departamentelor. n schimb, este un fapt obi~nuit printre pacientii nespecializati ca ace~tia sa se plnga ca nu cunosc destule despre terapeutullor "ca persoana". Majoritatea terapiilor iau sfr~it cu ntelegerea, implicita sau explicita, a faptului ca pacientul este liber sa contacteze din nou terapeutul daca nevoia se ive~te din nou (Schachter, 1992). Pentru acei pacienti nespecializati care nu se folosesc de aceasta oportunitate, terminarea terapiei reprezinta o separatie totala ~ipermanenta. n mod contrar, atunci cnd terapeutii-pacienti ~ifo~tii lor terapeuti continua sa traiasca ~isa lucreze n aceea~i comunitate, exista adesea multe oportunitati de contact postterapeutic. n anumite comunitati, profesioni~tii n sanatatea mintala transforma relatiile terapeutice n relatii de supervizare ~ivice-versa. Candidatii analitici sunt destinati sa devina_ colegii anali~tilor lor de formare. Programele de formare Gestalt sunt similar organizate (vezi Lichtenber, capitolul 23).
Fac aceste diferente vreo diferenta?

n mod clar, terapia terapeutilor are loc n contexte interpersonale ~i organizationale care sunt destul de diferite fata de cele care sunt ntlnite n cazul pacientilor nespecializati. Efectul cumulativ al acestor diferente este cel putin dublat. Atunci cnd pacientul este ~iterc:peut, o consecinta de a~teptat ar putea fi o constiinta crescuta a sarcinilor terapeutice care graviteaza n jurul limitelor temporale, spatiale si interpersonale, ntretesute cu structura de lucru a psihoterapiei. A doua consecinta majora ar fi introducerea unei limite interpersonale care lipse~te atunci cnd pacientul este un nonterapeut. Aceasta limita este creata de tensiune a dinamica dintre rolurile formale de terapeut ~i pacient ~i aspectele colegiale ale relatiei. Tratarea unui pacient terapeut n mod eficient cere protejarea si mentinerea relatiei terapeutice profesionale si, n acela~i
482
J.D. Geller,
~.c. orcross, N
D.E. Orlinsky
timp, onorarea faptului de li mparta?i apartenenta la aceea?i profesie. Reconcilierea unor pretentii uneori competitive, ale acesto~ imperative duale complica n continuar sarcinile terapeutice care sunt?i a?a destul de dificile. Acestea inclu localizarea amplasamentului optim al limitelor care separa sinele ,profesional"?i "personal" al terapeutului pacient ?i al terapeutului ?i alegerea unei instante clinice cu privire la polurile expertizei?i egalita ismului. Nu n mod surprinzator, terapeutii pe care i-am evaluat au vari t n ntelegerea ?i gestionarea problemelor legate terapeutii-pacienti (v~zi capitolul 25). lor cu de limite, ca una dint~e cele mai provocatoare aspecte ale lucrului
Intersubiectivitatea
Generatiile anterioare de !erapeuti psihanalisti au minimizat influenta mpartasirii aceleias>iprofe~ii n timpul analizelor de formare si analizelor personale (Fleming, }9S7). Aceasta perspectiva este o instanta particulara continnd o presupunere fundamentala. Potrivit teoretizarii psihanalitice ?i neutralitatii, reactiile transferentiale vor ncepe cu si vor anonimitatii clasice, att tim~ ct analistii satisfac principiile abstinentei, Orientarea mea n ceea C priveste terapia terapeutilor se sprijina pe ramne de n pacient (Frlud, 1940). un punctdoar vedere opus. C ed ca mpartasirea aceleiasi profesii cu cea a pacientului influenteaza procesele interactive reverbernd att n pacient, ct si n terapeut n aproape aceeasi masura ca si sexul, vrsta, rasa, forma clasei sociale de i cu zi ?i aspectele transferentiale ale relatiei terapeutice. Presupun ca, a emanator acestor realitati sociopsihologice auto evidente, importanta partasirii aceleiasi profesii cu cea a pacientului are o influenta asu ra cursului si rezultatului terapiei, variind nsa de la pacient la pacien si de la un moment la altul cu un anume pacient. literatura psihoterapiei anal'tice (de exemplu: Gabbard, 1995; Mitchelt 1993t existentiale (vezi He y si Bugentat capitolul 21) si feministe (vezi Brown, capitolul 20). Terape tii de astazi iau tendinte le ca o presupunere Aceasta perspectiva est~compatibila cu acest fapt convergente din a priori conform careia po~ fi clar interpersonale exemplu Aron, 1991). afecteaza reciproc si nu pr?cesele separate (de si intrapersonale se Astfel, reactiile transferentirle ?i rezistentele au ajuns sa fie privite ca procese interactiveparte se d~sfa?oara ntre pacient si terapeutului, inclulor depinznd n care de "realitatea" personala a terapeut, activitatea
Formarea pentru psihpterapie
483
znd experienta sa personala asupra relatiei terapeutice (de exemplu: Nu exista nimic mai caracteristic teo~etizarii contemporane Ehrenberg, 1992; Hoffman, 1998).
r
dect
obiectiv" provocarile(Shevrin, 1995). "realitate obiect,',va" si realitate n"adevarului notiunilor de De exemplu, se poate observa a dezbaterile despre statutul evident al "istoriilor de crz" ca au devenit extrem de dificil de localizat limitele care separa literrtura imaginativa de lucrarile
1991) sau ceea ce Atwood Consensul ivit est~ ca "interfiintarea" (Mahoney, stiintifice (Spence, 1993). si Stolorow (1980~ numesc "intersubiectivitate",
este contextul fundamental al modului d5 cunoastere umana. Mentinnd un accent crescut asupra aspectelor interdependente ale relatiei terapeutice, astfel de principii de Faza cum ar fi mutualitatea, reciprocitatea, simetria si capacitatea de riaspuns selectiva ajung sa fie privite ca principiile de baza corecte Pfntru participarea n relatia terapeutica (de exemplu: Aron, 1996; Bfcal, 1985; Greenberg, 1995; freudian de anonimitate, abstinenta si n utralitate, la care nici Freud nsusi nu a aderat (Lohser si Newton, 19961, pot fi interpretate mai mult sau mai putin restrictiv.idealuri metOdOIO~ice,cum lor fi sivedere clasic Mitchell, 1993). Aceste Cu toate acestea punctul ar de trioul tinde sa ncurajeze terapeutii sa fie mai expresivf emotional si sa si dezvaluie sentimentele si atitudinile fata de pacientt. Acest schimb a intensificat dezbaterile aprinse despre ceea ce ar trebui sa dezvaluie si ceea ce nu privind sa dezvaluie limitei ntre intimit4tea terapeutica si intimitate ar trebui locul optim al un terapeut pacien~lui si a crescut ambiguitatile a personala. n mod concurent, !ll accent asupra tim' ului precis al interpretarilor transferului este subordonat stabilirii u ei relatii "de vindecare" n teoriile tehnicii psihanalitice (de exemplu Renik, 1993). O manifestare importanta a acestui schimb conceptual ste accentul crescut pus pe secventa: empatie, esecuri n empatie si repararea acestora de catre independenta si pozitiva la rezultatul t~rapiei (de, au o contributie terapeuti, constienti ca procesele de in~ernalizare exemplu: Blatt si Behrends, exemplu, Kohut1974; Kohut, 19f1; Loewald, 1962; Mitchell, 1988). De 1987; Dorpat, (1984) a prop Ilsipoteza, iar noi suntem de acord cu aceasta, ca empatizarea cu react'ile negative ale unui pacient la injurii narcisice activeaza procesele de i, ternalizare care i vor ntari stima de sine, vitalitatea, sensul coerentei si continuitatea. Ceea ce voi accentua - n paginile care urmeaza este ipoteza conform careia proceselor de internalizare cstiga eficient~ pna acelo nctterapeuticsunt acestea strategiile clinice desemnate sa mtareasFa potentialul al
484
J.D.
comunicate ale unui pacient. psihologice printr-o aprecie~e empatica a naturii si functionarii limitelor
Ideea de limite psiholog1ce
o limita
este aceea care delimiteaza o entitate ca separata de o alta.
complexa de procese intrap. rsonale, care probabil ca ar putea sublinia si evidentia abilitatea de a f ce distinctii pentru a ma referi Am ales termenul"de ,,limitipSihOIOgica"ntre domenii diferitelade expereteaua a fi limita psihologica sun capacitatile reprezentationale care ofera substratul nonverbal unor d'stinctii bazate pe experienta ca nauntru si rienta si de a stabili legaturi~tre prezent sialte cuvinte, ceeasi imaginatie, n afara, sine si nonsine, tre lut, ele. Cu viitor,amintire ce desemnez fantezie si perceptie. Unele limite psihologice opereaza la ntlnirea dintre domeniile de experienta interpersonale si intrapersonale. Presupun, prin urmare, existenta lor din diferentele' dividuale n distinctia dintre corpul fizic si etern prezenta "imagine orporala" sau "schema corporala" (Fisher, 1979) si din variatiile la care antropologii se refera ca "spatiu personal" (Han, 1966). imagine psihica cuprinznd ai mult sau mai putin coeziv ntregul corp Fiecare dintre noi si COntruieste si si mentine n mod incostient o al unei persoane (de exemp~u Fisher, 1979). Aceasta imagine corporala este destul de diferita de ceet ce cunoastem, obiectiv, despre fizicalitatea noastra. Daca nu ar fi asa, alifUentatia si tulburarile dismorfice corp orale nu ar fi att de prevalente. Gerintele introspective indica faptul ca imaginile corporale variaza de-. lungul unor continue multiple, de exemplu marime, forma si tridi ensionalitate, la fel ca si caracteristicile "penetrarii" si "barierei" (de xemplu Bloomer si Moore, 1979).n combinatii complexe, aceste atrib te formeaza baza pentru sensul existentei unui "nauntrul meu" si a ui "acolo n afara". Si, pentru a anticipa un punct ulterior, aceasta c{eeaza un spatiu cuprinzator sau simbolic, Antropologii au fost pri ii care au descoperit existenta unei limite psihologice care diferentia n~mPladeparte "afara" n spatiu personal ca "mintea" n care se pot a mai experiente psihologice. a fi necesar constienti de ac asta, ne localizam pe noi nsine n cadrul "interior" spatiu extrapelonal"exterior" (Han, dincolo de si unei limitesiintangibile si in izibile care se extinde 1966). Aparent,nefara nconjoara imaginea psihica a ~orpurilor noastre. Realitatea experientiala
485
delincventi sau interpersonale este resimtita mai acut atunci cnd indica a acestei limite intru~i n "spatiul nostru f.ersonal". Cercetarile exista distantele la care indivizii simt ca cara1terologice ~i de" sau "prea faptul ca exista diferente culturale, sunt 'frea aproape situationale, n departe de" alte persoane cu care interactioljleaza (de exemplu: Han, 1966; Sommer, 1969). Indivizii par sa varieze mult n abilitatealde a separa aceste manifestari Limitele psihologice ce contin autorepreze tarile ~ireprezentarile despre altii, separate ~i, n acela~i timp, legate s t aspecte integrale ale expediferite ale limitelor Dar acestea opereaz v n mod obi~nuit nconjoara. rientelor subiective. psihologice de ori~le nsotesc ~i le la un nivel prereflexiv al functionarii simbolice. Pro rietatile fenomenologice ale acestora sunt rareori aduse n con~tiinta f cala. O cercetare preliminara (Gener, 2003 ) indica faptul ca, daca se gnde~te n mod con~tient, limitele care s ructureaza experienta "spatiului interior" tind sa fie descrise prim data n termeni de imagini vizuale ~i metafore. n ceea ce i prive~te e pacientii mei, ace~tia tind sa fie atra~i de acelea~i metafore atunci fnd descriu variatii experimentate n corpurilorcare definescaspecte ate limitelor psihologice, care mintilor ~i limitele lor. Acele ~i delirr,iteaza imaginile psihice ale sunt potential expuse, tind sa fie descrise ta variind n ceea ce prive~te proprietati ca loc, marime, rezistenta, perf9ctiune, fluiditate, permeabilitate, transparenta ~i capabilitate de a fi ex~inse, contractate sau mutate nainte ~i napoi. Mai mult dect att, sc 'mbarile calitative n aceste proprietati tind sa fie ntelese ca ivindu-e ntre extreme opuse. Rigiditate-flexibiliate, flui9-itate-stabilitate, tm sparenta-opacitate sunt trei dintre astfel de polaritati. n cazul n car capcanele materializarii pot fi evita te, aceste metafore ofera un vocab ar folositor pentru a ne oferi cadrul gndirii ~i discutarii despre probl mele iegate de limite care se pot ivi n cursul terapiei.
I
Limitele dintre psihoterapie si supertizarea psihoterapeutica

Oricare ar fi nemultumirile lor ~i oricAt de ezitanti ar fi n a prelua identitatea pacientului, terapeutii conduc n mod obi~rtuit terapia opernd pe doua fronturi n mod simultan - frontul terapeutic ~i cel educational (de exemplu Geller ~i Schaffe ,1988). Multi dintre anali~tii pe care Shapiro (1976) i-a intervievat au c tat identificari ~i contraidentificari cu abordarile terapeutilor lor ca s~gurul ~i cel mai important
486
determinant al atitudinilor lor fata de ceea ce nseamna a fi terapeut si a face munca terapeutica. n mod similar, educatorii psihanalitici au recunoscut de mult ca "predarea si vindecarea sunt dihotomii clar diferentiate, dar ca tind sa ncalce limitele lor defectuos definite" (WoH, 1996, p. 253). Mai mult dect att, cercetarea noastra indica si ca multi terapeuti-pacienti se folosesc de reprezentarile internalizate ale terapeutilor lor ca modele de imitat, poate doar n fantezie, atunci cnd experimenteaza dificultati n gestionarea aspectelor imprevizibile, stresante sau ne obisnuite ale practicarii terapiei (Geller si Farber, 1993). Fie ca sunt experimentate ca provocatoare sau nspaimntatoare, fie ca servesc drept stimuli de conformitate sau de rebeliune, reprezentarile stilului conversational' al terapeutului unei persoane par sa aiba o semnificatie functionala pentru alegerile unui terapeut privind expresivitatea, spontaneitatea si limitele autodezvaluirii.
Un potential de confuzie
Destul de usor de nteles, metodele de predare ale supervizorilor psihoterapeuti, care si concentreaza atentia asupra ntelegerii reactiilor contratransferentiale problematice, tind sa fie privite de catre studentii terapeuti ca modele ale modurilor n care este condusa terapia. Acest lucru este adevarat n special atunci cnd un supervizor merge att de departe nct sa exploreze felurile n care un candidat n supervizare exprima indirect sau repUhe n scena, n cadrul relatiei de supervizare, identificari temporare sau probleme nerostite pe care le are cu un pacient (Doehrman, 1976). nvatarea care are loc, atunci cnd astfel de "procese paralele" (Caligor, 1981) sunt supuse evaluarii, poate fi la fel de eficienta comparativ cu cea congnitiva, cu nvatarea experientiala si interpersonala care au loc n terapia exploratorie. Prin urmare, n cadrul acestui context de supervizare, o ntreprindere educationala n sine poate sa nceapa sa se simta ca o preluare terapeutica. Atunci cnd prevaleaza astfel de conditii, un terapeut-pacient poate echivala n mod inconstient experienta de a fi n terapie cu cea de a fi n supervizare. Dat fiind potentialul de confuzie, la nceputul terapiei sunt atent la oportunitatile de a ajunge la o ntelegere reciproca a similaritatilor si diferentelor dintre nvatarea n sine si autoexplorarea, care se desfasoara n terapie, si supervizarea psihoterapeutica, n special daca terapeutul-pacient este n formare si nu a fost n terapie personala niciodata.
487
Exista momente n care un cadidat n supervizare i va expune supervizorului reactiile emotionale problematice si atitudinile sale fata de anumiti pacienti (Yourman si Farber, 1996). Terapeutii n formare tind sa le dezvaluie terapeuti10r lor ceea ce le "ascund" supervizorilor. Aceasta implica dificultatea lor n ntelegerea si gestionarea "punerilor n scena" ale pacientilor care evoca atitudini defensive, ostilitate si retragere. ncercarea de a ntelege, n terapie, dificultatile de constiinta implicate n aceasta alegere poate aduce n discutie elemente foarte folositoare despre limitele care separa privatul de secret. Chiar si aduse n supervizare, este imposibil ca astfel de reactii contratransferentiale sa poata fi explorate n ntregime asa cum ar fi n psihoterapie. Importanta de a distinge clar ntre psihoterapie si supervizare este extrem de urgenta, atunci cnd terapeutul cauta "supervizare" la un fost terapeut ntr-o stare de criza privind supraimplicarea acestuia/ acesteia n cazul unui anumit pacient. Daca psihopatologia terapeutului pacient l/ o fac vulnerabili a la "ncalcari ale limitelor" (Gabbard si Lester, 1995), este esential sa se propuna contractual beneficierea de psihoterapie, si nu de supervizare. Altfel, clinicianul ajunge sa se supuna riscului de a se face la fel de responsabil pentru orice conducere defectuoasa a terapiei de care ar putea fi acuzat/a pacientullpacienta acestuia.
Pregatirea pacientilor pentru psihoterapie

Cercetarile conduse la nceputul anilor 1960 mi-au ntarit convingerea ca socializarea indivizilor n rolul de pacient si educarea lor despre cum sa foloseasca terapia pentru beneficiul personal ofera rezultate pozitive (de exemplu Hoehn-Saric si altii, 1964). Pentru a P!egati pacientii "naivi" pentru munca de explorare avuta n vedere, ncerc sa subliniez curajul de care este nevoie pentru a vorbi n mod veridic despre "sinele vulnerabil". Pun, de asemenea, accent pe inevitabilitatea neplacerii de a vorbi n mod veridic, dat fiind gradul de candoare si libertate afectiva care li se solicita pacientilor. Ofer adesea ocazii sa mentionez ca asa-zisele rezistente si reactii tranferentiale negative sunt inevitabile si ca acestea pot aduce la lumina cunostinte altfel inaccesibile asupra fricilor si mijoacelor de aparare mpotriva ostilitatii si urii. Din primele momente de deschidere ale primei sedinte, pot implementa aceste strategii clinice cu terapeutii-pacienti n moduri n care sa comunice alt mesaj - accept identitate a profesionala pe care o mpartasim. De exemplu, pot sa mi verbalizez comentariile facnd apel la
488
J.D.
Geller,lJ.c. Norcross, D.E. Orlinsky
citate si anecdote care fac arte din "istoria transmisa oral" nedocumentata, dar att de vasta a profesiei noastre. Pentru a ilustra interdependenta care doar rm cotg terapeut le-ar as putea cita afirmatia rmui persoane pe transferului si c ntratransferului, recrmoaste. Aduc n discutie supervizor al meu atribuita lui Jrmg: "Nu se poate sprme ca terapia a
I
cipanti". Daca pacientul es e un terapeut neexperimentat luptndu-se pentru pna data cu "o re u devine problematica pentru ambii partinceput prima cnd situatia ctie transferentiala negativa", as putea cita ceea ce mi-a spus rm profesJr. H.s. Sullivan a spus: "Doamne, fereste-ma de o terapie care merge bTIje".
fi
suntem amndoi membri a' aceleiasi comunitati si ca o istorie comrma a trecut de lape generatie lstriterape~ti la alta. Aceasta strategie clinica Citndu-i o stramosii e intelectuali, este rm mod de a afirma ca nu are ntotdeauna succes. ~n terapeut-pacientmi-a adus la crmostinta
pentru ca ar putea fi aplicat ultor altora n afara de mine". Un alt pacient ca citatul meu din Jung a fotst,anecdote alese de el, rm din propria cariera si-a tradat neplacerea de a a i cel putin pentru mine "esec de empatie, pentru a evidentiaregasit s~rmnd "Urasc nu cumva tau".sprma "Urasc anecdota ta", s-a cev.- dndindu-se ca antidotul sa Preiau toate faptului ca acceptarea com ntariilor rmui terapeut nu depinde numai de corectitudinea acestora au de valoarea de adevar, dar si de modul n care aceste comunicari reZfltate obtinute n mod repetat n si estetice acestea ca exemple, ca se integreaza n preferintele stilistice sprijinul ale unui pacient. (Kantrowitz si altii, 1989) s' relatarile autobiografice ale analistilor care Referitor la stil, inveStigl,tiile "potrivirii" dintre terapeuti si pacienti Guntrip, 1973; Hurwitz, 19 6; Simon, 11993), pe lnga experientele mele ca pacient, converg n sau ~i privesteanalisti (de generalizarilor. Cea mai au fost tratati de doi ceea c multi varietatea exemplu: Couch, 1995; poseda n mod inevitabil st'luri conversationale distinctive si potential diferite. A doua, din prmct l de vedere al pacientului, poate fi dificil sa importanta dintre acestea fste aceea ca rmui terapeutii, si sentimentele distingi ntre competenta erceputa a att terapeut ct si pacientii pozitive sau negative legat! de stilul sau conversational. A treia este o caracteristica distinctiva a c9mpetentei terapeutice si se refera la abilitatea de a vorbi pe o "voce" care este acordata cerintelor de comunicare ale unui pacient. A patra, acofdnd atentie de gndire cerintelor de comunicare ale rmui pacient clf privire la stil, aceasta experienta va fi adesea ca rm rasprms afirmativ ~i empatic la ntrebari care contin privita
489
terapeutul capabil sa recunoasca si sa ras~unda n mod flexibil individualitatii mele?" "Poate el sau ea sa mi ur-teleaga exprientele concrete si imediate?" "Este el sau ea capabil! a si pregatit/ a sa nvete cu si de la mine?" sa fie fiecare dintre noi pentru ~I ecide care "Ct de puternic ar trebui "Insista el! ea pe contr9larea ntr,gii terapii?" sunt nevoile de d schimbare si cum ar trebui ntreprinse aceste schimbari?"
Dinamicile de putere ale terapiei

Exista mai multa putere si mai multa 1utoritate inerente rolului de evident ndect rolului surse potentiale de rapt ncarcatgratificare. Teraterapeut urmatoarele de pacient. Acest frustrare si emotional este peutii au sarcina de a defini si controla unde si cnd va avea loc terapia. temporale ale disponibilitatii lor. Terapeu, i au, de asemenea, responsabilitatea principala de a conceptualiza si d semna sarcinile si mpartirea Ei au autoritatea legitima de a impune r1strictii geografice si limitari Mai devreme, n orice curs al terapiei este important de a evalua modul n care reactiile pacientului ndePl~' 're obiectivele terapiei.separa muncii necesare pentru a duce la la difere tialele de putere, care ntretesute n structura de lucru a terapiei s' st(tbilirea aliantei terapeutice (Geller, 1988). Pentru unii dintre pacienti, caritatea separatie-reuniune pozitia de pacient si terapeut, vor inf1uent~ ciclurileprivind limitele care organizationala cu privire la sentimentele, Fe siguranta siare o influenta separa "interiorul" de "exteriorul" sedint,lor de terapie expresivitate. Altora, aranjamentele temporale si spa, ale ale terapiei le strnesc ambivalenta. Dupa cum a exprimat ace t lucru un pacient al meu: "Experimentez situatia terapeutica, asad r, ca f~ind n aceeasi masura colivie si sanctuar". Pentru altii nsa, pr bleme legate de statutul de "conducator" si "discipol" provoaca lupt de putere, unele alimentate de conflicte nerezolvate cu "figurile autor~tare". Sunt cel mai acut constient de dinamicile de put~re inerente psihoterapiei, atunci cnd ncerc sa diferentiez 1 tre cererile de modificare a tehnicilor ce decurg organic dintr-o te rie matura a schimburilor terapeut-pacient si eforturile de conformit te cu motivatiile conduse de transfer. Aceasta sarcina provocatoare a a arut cel mai adeasea n timp ce lucram la "contractul terapeutic" (Odin ky si Howard, 1986) privind folosirea auto dezvaluirii ca tehnica terap utica. mpartasirea de informatii personale unui terapeut-pacient car vede auto dezvaluirea ca pe o forma a manifestarii ce contamineaza tr ferul si submineaza procesul
490
J.D.
terapeutic este un lucru negativ. Lucrurile stau cu totul altfel n cazul n care un terapeut-pacient crede ca indicatiile de auto dezvaluire sunt ncontinuu prezente n cursul terapiei. Printre alte consideratii, pun pret pe pozitia fundamentala a unui terapeut pacient de-a lungul acestui continuum, atunci cnd decid daca sa dezvalui n mod voluntar informatii personale pentru a atinge un obiectiv terapeutic (Geller, 2003b). Cred ca, att timp ct vor exista "nivelatori" si "ascutitori" (Witkin si Goodenough, 1981), nu va putea exista un acord privind locul precis al punctului dincolo de care cineva nu ar trebui sa se autodezvaluie. Reconcilierea perspectivelor divergente privind aspecte de tehnica n directia terapeutului-pacient este un mod subtil de a introduce o mai mare "simetrie" n relatie. Mai mult dect att, pacientii beneficiaza adesea din recunoasterea ca terapeutullor crede ca nvatarea nvatarii cu altcineva, prin intermediul dialogului, este la fel de importanta pentru terapeut, ca si pentru pacient. Ca exemplu al acestor principii, am acceptat o cerinta a unui analist jungian de a ne concentra n principal asupra interpretarii viselor lui si ca eu sa mpartasesc asociatiile mele referitoare la imaginile lui de vis. Acestea sunt practici standard printre terapeutii junghieni. Pentru a-mi arata respectul fata de abordarea lui, am extins limitele dincolo de care ma auto dezvalui n mod caracteristic. Daca nu as fi facut astfel, mi-ar fi spus mai trziu ca a fost o "greseala" si un "esec de empatie".
o problema
de tehnica
79% dintre participantii la esantionul de terapeuti-pacienti al lui Pope si Tabachnick (1994) au raportat ca au simtit ca terapeutii lor au facut greseli terapeutice. Nu sunt disponibile norme comparabile pentru persoanele nespecializate. Oricum, procentajul global n ceea ce priveste evaluarea competentei terapeutului poate varia att n cazul pacientilor nespecializati, ct si n cazul terapeutilor-pacienti, de la admiratie totala la un dispret complet. Este, n orice caz, specific terapiei terapeutilor-pacienti ca acestia sa si verbalizeze judecatile pozitive sau negative n limbajul profesiei. Empatizarea cu un terapeut-pacient, care se plnge n limbajul "stiintei" sau "eticii" despre ceea ce face sau nu face cineva, este poate cea mai grea provocare tehnica dintre toate. Cteodata, acesta este primul pas n sprijinirea unor astfel de pacienti sa dezvolte capacitatea de a vorbi despre sentimente de ura ntr-o maniera constructiva si responsabila.
491
Munca depusa n vederea atingerii aceshF obiectiv terapeutic este un accent predominant n unele terapii, mai pUF n altele, dar are o anumita importanta n toate terapiile. Din experiepta mea, este un instrument terapeutic extrem de puternic atunci cn~ terapeutul-pacient are consa fie masochist si nendreptatit. Pacie tii care sufera de astfel de probleme caracterologice ncep terapia cu o abilitate redusa de a recunoaste si accepta ntelegerile empatice al terapeutilor lor. Lucrul cu flicte considerabile cu privire si frustrare sale critice / terapiei prereactiile de dezamagire, furie la impUlsuriij.le procesului sadice sauitinde tie a terapeului lor. gateste pentru a gasi placere n actualitatja preocuparii pline de atenidei. De dragul confidentialitatii si continu . atii, am combinat exemplele n care s-au doua care n aceste cliniceurmatoarelentmplatsectiunicuvoi ilust!r modul ndiferitiaplicmodele deja terapeu)i-pacienti de lucru clinice a doi terapeuti-pacienti pr!ototip.
Gestionarea esecurilor empatice
sine, fara a se poate simti ca empatic de l~f nvatat "adevaruri" despre Un pacient simti nteles un terapeut c1tre terapeut. Aceasta a fost mostenirea primei terapii a lui K. La fel c~ alti terapeuti-pacienti care au 33 deexperientediagnosticat n prealabil, ~., un psiholog clinic nschizode avut ani, auto terapeutice ca "obsesiv-c6mpulsiv cu tendinte vrsta ide", a ajuns cu o formulare psihodina ica elaborata a plngerilor prezentate. El a venit p.terapie stiind ca" erfectionismul" sau nedorit, dar irezistibil, si "capacitatea diminuata de a iubi" erau rezultatul cresterii cu o mama careia "nu i-a facut placere s fie hranitoare". Dar aceste insight-uri dobndite cu greu nu au cond sIa ruci o schimbare comportamentala si nu s-a simtit nici placut S nici respectat de fostul sau terapeut. n timpul primului stagiu al terapiei u a putut. sa se usureze de povara de a fi "cel responsabil", "cel rati nal", "cel nsarcinat" si nici nu a putut asa si sa fie un "bun"mod expl~cit "nevoile sa se foloseasca negate". El dorit dezvaluie n pacient crre nu putea de dependenta de inducerile regresive ale rolului de pacient. Ca un compromis, a aderat defensiv la alianta terapeutica. El a reacti~nat "ca si cum" am fi putut lucraa mpreuna clar "parteneri egali" n pentru amndoi ca nu putea sa dar devenit ca destul de curnd a a~uce schimbarea terapeutica, continue colaborarea cu mine n cazul n dare ncepeam sedinta cu un
492
J.D.
minut sau doua ntrziere. El a reactionat la aceste lipse de punctualitate ocazionale ca si cum ar fi nsemnat "incompetenta si lipsa de integritate". A luat politica mea de extindere a duratei unor astfel de sedinte dincolo de limita prevazuta ca o marturie n plus a "lipsei de grija flagranta fata de o gestionare defectuoasa a cadrului terapeutic". L-a citat pe Langs (1976) pentru a ma impresiona prin faptul ca si ncalcarile minore ale mentinerii limitelor temporale invariante reprezinta tot un esec de aducere la viata a idealurilor Eu-lui si valorilor profesiei. Criticile lui elocvente au naruit distinctia dintre principiile tehnice si normele morale, care regleaza limitele profesionale dintre pacienti si terapeuti. Mai mult dect att, el si-a experimentat explicatiile doar mintat ca si cum ar fi fost realitati factuale si concrete. n acea perioada, el nu putea tolera dect ecourile semnificatiilor inerente a ceea ce spunea. Eforturile din partea mea de a face inferente dincolo de semnificatiile pe care le oferea el pentru interactiunile noastre problematice erau dispretuite si pline de resentimente. Initiat chiar si ntrebarile mele erau experimentate ca "ntreruperi" si "disruptive". Pna n al doilea an de tratament, el nu a reusit sa si ndrepte curiozitatea nspre problematici pe care eu le consideram necesar a fi explora te. Asa cum aveam sa aflam, nevoia de ajutor n a gasi un sens al experientelor sale i-a indus un nteles umilitor de a fi "prostut" si "idiot". El a fost ghidat de credinta ca l ascultam doar pentru a-mi da seama de ceea ce era "n neregula" cu el si ceea ce "nu stia el" despre sine nsusi. Interpretarile lui neflatante ale gestionarii mele a nceputurilor si sfrsiturilor de sedinte au provocat n mine o mare nevoie de introspectie. Ceea ce m-a sustinut a fost ipoteza ca raspunsurile nondefensive la cristicismullui ar trebui, n cele din urma, sa i ntareasca abilitatea de a recunoaste, tolera si beneficia de faptul de a fi nteles empatic. Pentru a face acest lucru, am gasit un mod de a conduce terapia, care i sustinea nevoia lui de a descoperi propriile ntelesuri personalizate ale aspectelor problematice ale relatiei noastre. Aceasta a necesitat comentarii care sa evidentieze limitele ntelegerii mele. M-am restrns la ntrebari care puteau fi puse att de pacient, ct si de terapeut - "Cum vrei sa folosim timpul astazi?", "Cum ntelegi asta?". Un alt fel de a evita injuriile narcisice a fost de a-l invita sa elaboreze modul n care el a experimentat ceea ce a experimentat. Tratarea cu respect a cerintelelor lui comunicative m-a mputernicit sa acord prioritate pentru interventii care au largit si au adncit imediatul a ceea ce a auzit, crezut, vazut sau simtit. Munca noastra mpreuna nu a avut mult de-a face cu adaugarea de noi interpretari psihologice acelora pe care le prelua se din prima sa
493
terapie, ci mai degraba cu concretizarea i energizarea patrunderilor psihologice care ramasesera anterior fara 'rup. Pe parcurs, el a cstigat acces la capacitatile lui imaginative. A ex' s "poduri" peste ceea ce erau odata bariere ale constiintei, care au separ t modurile lui de cunoastere verbala si imagistica. Stabilirea de conexiuni semnificative ntre aceste sfere distincte ale experimentarii s-a dovefit a fi poarta prin care putea pus baza unui punct de cotitura major n terapia sa. Aceasta tranzitie a luat fiinta n timpul unei sedinte n care si-a adus aminte cum mama sa intre ntr-un stadiu nou si de transfor~are al terapiei. Acest lucru a sa alterna ntre a fi retrasa si a fi abuziva vfrbal si a realizat ca exprima nerecunoasterea dorintei de a fi dependEnt de mine n forma criticismului. Ulterior, listele lui pline de "ar trfbui" au fost vazute de mine ca "puneri n scena ale dorintei". Un pas n inte, corelat cu toate acestea, a fost facut atunci cnd si-a dat seama, d asemenea, ca ntrebarile si nemultumirile cu privire la tehnicile meI - "De ce faci asta astfel?" "Ce ncerci sa faci?" - erau conduse att in competitivitate agresiva, ct si din nevoia de a-si masca propriile n oieli cristaliza te despre cum sa conduci cel mai bine terapia, cum ar fi rin pretuirea nalta pe care intelectual" pentru a ncepe sa vorbea ca despre cum orientarile moral-perfectioniste au exercitat o influ nta restrictiva asupra funca acordat-o ca terapeut stiintific. De mpromis propriul sens de tionarii sale scepticismului si cum i-au c]ci ncolo, el a gasit "curajul "bunatate" .
Echilibrarea preocuparii pentru sine $i a preocuparii pentru ceilalti

n vocabulare diferite, mistici, budisti Zen, poeti, parinti, iubiti si
I
terapeuti si a oferit explicatii (de exemplu, Rbgers, variatiilor mpartasesc de a oferi au primi empatie bazate pe limtte ale 1975).Toti n abilitatea n mod empatic, una dintre cele mai ma re variante ale capacitatii de a intra n relatii, ncercarea de nteleg~e simte o alta exprientelor a presupunerea ca n care exista oa deplasare nspre unirea persoana este, doua persoane devenind "una". Vorbind. enomenologic, empatia este un mod de a-l cunoaste pe celalalt, care vin din netezirea sau ncetosarea limitelor, c~re separa sinele si nonsinele fa a a pierde de fapt constiinta distinctiei. In mod similar, dependenta ma ura impune un anumit nivel de confort n reexperimentarea unor modu i de relationare "simbiotice" din partea unei persoane.
494
J.D.
Un principiu de baza al perspectivelor "relationale" asupra teoriei psihanalitice (de exemplu: Blatt si Behrends, 1987) este acela ca achizitia limitelor psihologice care sustin sentimentul de siguranta n identitatea unei persoane, precum si abilitatea de a functiona independent si libertatea de a relaxa poverile autodeterminarii si diferentierii sine-altul tind sa se dezvolte mai mult sau mai mai putin simultan ntr-o dialectica interactiva. n circumstante ideale, cele doua coincid - o persoana poseda' capacitati reprezentationale care sustin mpreuna sentimentul ca el sau ea este n mod clar separati a, autonomi a si unic/ a n relatia cu altii si, n acelasi timp, sa i permita sa preia placere si ajutor din experiente de "contopire" sau "fuzionare" cu alte persoane valorizate. O varianta extrem de usturatoare a inconsistentelor posibile implica terapeutii-pacienti, a caror capacitate de a oferi pacientilor empatie excede de departe capacitatea de a primi empatie de la propriii terapeuti. Uneori, caracteristicile de personalitate legate de limite, care le permit terapeutilor sa fie empatici cu pacientii lor, pot sa i lase vulnerabili n fata dificultatilor reglnd distinctia si distanta dintre sine si nonsine n alte contexte interpersonale apropiate. Ascultndu-i pe propriii terapeuti-pacienti, si cei discutati de candidati n supervizare, si colegi, am fost socat de frecventa cu care aceste inconsistente ies la suprafata n timpul cursului terapiei, atunci cnd terapeutul-pacient se lupta cu conflictele dintre sacrificiul neegoist al dorintelor personale, egoismul si autointeresul sanatos. Pentru a ilustra, mi voi ndrepta atentia nspre B., un terapeut de 32 de ani, orientat psihanalitic, pentru care problemele psihologice si chestiunile de valoare s-au amestecat adeseori una cu alta.
Mndrie si respect
Afirmatia "Vreau ca terapeutul meu sa fie mndru de mine" a beneficiat de cel mai nalt grad de sustinere n studiul meu cu Farber asupra temelor care organizeaza implicatiile terapeutilor-pacienti cu reprezentarile mentale ale terapeutilor lor (Geller si Farber, 1993).Principiile polare de admiratie/mndrie si deziluzie au fost componente afective-cheie ale experientelor mele n tratarea terapeutilor care s-au luptat ntr-un mod activ cu "boli mintale" serioase. Orict de talentati pot sa fi fost acesti indivizi ca terapeuti, au nceput toti terapia nfricosati de faptul ca i-as putea privi ca "nepotriviti" pentru a fi terapeuti. n mod contrar, familiaritatea lor intima cu teroarea, disperarea, inutilitatea si haosul pare
Formarea pentru psiho lerapie-
495
sa i fi pregatit pentru a ngrozitoare. pacie~tii care se chinuiesc cumplit cu astfel de experiente "ramne" cu J Pacientul B. era continuu mpovarat de c1eeace el numea "moralitate pacientii matura" -sai. Rusinea a fost costul pe care !ta sa fie "mai sanatos" dect convingerea Supra eului ca treb~ia platit pentru a fi esuat n a profita de un an si jumatate de terapie psihanalitica, de care beneficiase n timpul facultatii. "se afisa"aceasta, motive~e lui de a veni n terapie au inclus vina de a nu De data si "a nu se ala~ura miscarii homosexuale". sedinte: Urmatorul schimb comunicativ a avut IIc n cursul celei de-a noua parte de vina de a nu face ce am de facut. Terapeut: Vina? Pacient: M-am gndit mult sa spun Iuc]rilor pe nume. Port o mare Pacient:ca si cumtrec ... drept o persoana l-ulatra, care pretinde ca este alba. Este Simt ca directia mea ar fi mpotriva oamenilor mei. secreta ... mai ales n cercurile profesionale? Terapeut:Da, mi-as sa te sa fiu las faptul dt I-ar ajuta homosexualitate a Pacient: Te face dori simti mai curajos a-ti tine de altfel pe multi sa se inspire din mine. Pe de alta parte, nu stiu daca as putea sa ndur rusinea. De ce rusinea asta de ce gndesc al, i? De ce ma lupt eu cu asta? altii, le-ar da speranta. sa vin cu fi folosit ca~ are. Esti ngrijorat ar putea Terapeut: Lasa-ma As putea o alta ntre resursa. Oamenii de ceea ce voi crede eu despre tine si sexualitatea t~ si despre alegerea pe care tu ncerci sa o faci? Pacient: Da, mi este teama ca mi vei vedFa tot comportamentul prin acei ochelari... si ca ai_vedea parti ale pe~sonalitatii mele ca parte a patologiei mele. n terapie, ca oriunde altundeva, B. er hiperconstient de linia de demarcatie care separa imaginea publica pe care mcerca sa o proiecteze "acolo, n afara", si "perspectiva de dinau tru" a sa, referitoare la "ce se petrecea ntr-adevar". El era ngrijorat, in punct de vedere moral, de abilitatea de a "simula autenticitatea". Fa ada sa de normalitate a fost creata astfel nct sa nu para efeminat, dar l-jandepartat pe el de corpul sau si al Omului capacitatea din Vrajitodll din K. In schimb, B. si cu cel i-a diminuat de Tinichea de a simti pl~cerea. 02.si asemuia corpul compara "sinele fals" cu un "zid care separa fpatiUI public de cel privat". Construind pe aceasta metafora, am ajunr la realizarea ca el petrecea mare parte din timp "uitndu-se" la el, n rod evalua tor, dar ca doar rareori "s-a uitat nauntru", la propriile grnduri si sentimente, contemplativ. Desi foarte curios despre experifntele subiective ale altora,
496
JD. GellerJ J.c. Norcross, D.E. Orlinsky
explorarii. n timpul fazei' 'tiale a terapiei, fara a fi constient de aceasta, a se simtea simta "egoist" fiecare rapid ceea ce a nvatat sine sine elevitat sa se "nerusinat" ~ aplicnd data cnd se devota pedespreauton terapie, n lucrul sau ca terapeut. Capacitatea de raspunJ la sugestii nonverbale, abilitatea de a se proiecta n constiinta altorl, sensibilitatea la nevoile afirmate si neafirmate ale oamenilor - toate laceste atribute sporesc accesul unei persoane i permite empatie de cuno~stere. B. era nzestrat din dificila mentinerea la modul au sa exceleze ca Iterapeut, dar i si faceau plin. Toate acestea propriei perspective, n ti~p ce patrundea punctul de vedere al altora. Tendinta lui interpretativa fra de a se identifica cu perspectiva celeilalte n mod brutal, avea tendin,a de a se "nvinovati" pe sine si de a crede ca trebuie sa fi "facut ceva rau sau gresit" .. B. spunea despre sine: ,Ma simt ca un cliseu ... terapeutul care este persoane asupra situatiei p!Oblematice. Daca el, la l-a asumat n familia masochist din cauza rolul i de ngrijire pe care si rndul sau, era tratat sa". Dar aceasta i-a adus si eliberare atunci cnd a descoperit ca incapacitatea sa resimtita- d a se alatura miscarii homosexuale era direct legata de si analoaga cu . bitiile sale generalizate cu privire la a-si fauri o identitate separata de fa ilia sa de origine. n urma acestui insight, el a nceput sa renunte la overile de a se defini pe sine ca un "strain" sau persoana "deplasata", rsa cum s-a ntmplat si cu parintii sai care / I I I s-au simtit ca "exilati de"'lalorizati". Nu s-a mai simtit obligat sa i protejeze prin a ramne tac t atunci cnd au trasat distinctii acute si pline de dispret ntre "ei" (deex mplu: homosexuali si "nonevrei") si "noi" (de exemplu: heterosexual' si evrei). nainte ca B. sa ajunga a punctul n care putea sa "se afiseze", un accent major al conventiilor oastre era adnca sa rusine privind propriile nevoi de dependenta. ntr- devar, B. era crescut ntru a fi un furnizor, nu un receptor al grijii. Din lopilaria timpurie, el a adoptat un rol parental fata de parintii sai emigr ti est-europeni si fata de sora mai mica retardata mintal. n afara e a se fi valorizat pe sine aproape exclusiv pentru putut ce putea face Plntru a-si proteja familia, "prea lipicios", daca ca ar fi ceea fi privit drept ,copilaros", "infantil" si lui B. i-a fost teama ar fi riscat sa si de a spun~ "vreau" l facea sa se simta ca fi "copil empatic. Faptul exprime dbrinta arzatoare ne satisfacuta de aun nteles Ne-am neajutorat".devotat extinder i gamei de dorinte care pu!eau fi articulate cosmosului de care dorea St devina intim sauo agresiv. speciala modului cu cele fata situatiei terapei-ttice, am acordat atentie In cadrul micro-
497
n care si motivelor pentru care nu si-a requnoscut reactiile negative la plnga" despre felurile n care nu am venit n ntmpinarea nevoilor lui greselile mele si sa progreseze n feluri iferite. Cu aceste siesi sa "se a facut ca terapiaesecurile de empatie. Fapfull de a-si permite ocazii, el a beneficiat de experienta "spunerii adeva ului", din confruntarile cu dorintele lui de a-mi devaloriza calitati e idealizate, si a ajuns sa dobndeasca o mai mare ntelegere a sens rilor fricilor lui si apararilor fata de exprimarea furiei. n cadrul unei t rapii anterioare, B. nvatase ca conflictele lui intense, legate de proprii e lupte agresive, se dezvoltasera ca rezultat al contraidentificarilpr defensive cu tatal sau competitiv, combativ si intermitent furios. Pe masura ce dorintele sale au devenit mai complet cunoscute sie nsusi, B. a actuala si speranta sa anterior dilsociata de a gasi un prezenta mea fizica nceput sa se simta mai confort'jl-bilexperimentnd terapeut care ar putea servi ca un model idealizat l terapeutului care spera sa devina si el. Un punct de cotitura major s-a dezvoltat atunci cnd a fost, n sfrsit, capabil sa accepte faptul de a e uita la mine atunci cnd prezenta mea tacuta dadea dovada de rab are si compasiune. Prezenta ascultatoare a terapeutului care raspund empatic comunica emotii tandre care nu pot fi niciodata puse n c .vinte. Mare parte a ceea ce privim a fi empatic este conceput doar pr' gesturi, posturi si expresii faciale. Extinderea gamei capacitatilor perceptfafe aduse de B. n terapie a
erau purtate de contributiile mele nonve bale la dialogul terapeutic. Impactul cumulativ el sa ,,si asume" acele c nstituit nceputul unui efect ~ntru al ~cestor schimbari a a~pecte ale empatiei mele ( terapiei sale. General vorbind, o data c a fost consolidata aceasta modalitate destrns la un nu exista sfrsit A ceea ce priveste potentialul de val care a integrare, loc aspectele "s~ortive" si "exploratorii" ale de cooperare si conversatiile intime posibik
Faza terminala a terapiei
mergecunoaste cnd maicum sa nchei o att rentru terapeut, ct si pentru A bine este cea si dificila sarcina ter~pie lunga si ambitioasa care si productiva, vor exista sugestii despoti e atunci cnd si vor lua la revedere (de final). n ceea ce priveste stabilirea terminarii, este posibil pacient. Daca pacientul si terapeutul au pr' aceeaca relatie apropiata ca majoritatea terapeutilor sa raspunda A~Partasit o ar trebui folosite
498
J.D.
-
criterii multiple, specifice pacientului (Firestetn, 1978). Am gasit o varietate de marcatori care se folosesc ca indicii sensibile de recunoastere a progresului pacientului n terapie si pregatirea lui de a intra n subfaza terminala a procesului terapeutic. Printre punctele importante intraterapeutice se numara: (1) abilitatea de a lucra mpreuna cu terapeutu1 n explorarea calitatilor personale care reprezinta obstacole n calea schimbarii; (2) abilitatea de a se folosi de limbaj responsabil-si constructiv atunci cnd resimte ura fata de terapeut; (3)un sentiment sporit al competentei cu privire la participarea n terapie; (4) abilitatea de a oscila ntre forme regresive si progresive ale activitatii mintale; (5) exprimarea completa si libera a pierderilor anterior neacceptate si al caror doliu nu a fost facut; (6) abilitatea de a schimba lin pozitiile de ascultator si vorbitor; (7) abilitatea de a alege ceea ce este de ,,luat nauntru" si ceea ce este "de lasat n afara" din ce are terapeutul de oferit; (8) abilitatea de a plasa experienta corporala, nu numai ochii si urechile, n centrul experientei perceptuale si reprezentationale ale terapiei. n combinatii variate, aceste mpliniri par sa mearga mna n mna cu ceea ce nseamna realizare a "scopurilor de viata" ale pacientului (de exemplu: eliberarea de simptome si o stima de sine crescuta). n acelasi timp, acestea par sa indice ca terapia va avea, de asemenea, si "o viata de dupa" n forma reprezentarilor evocative si influente n mod benign ale terapiei cu terapeutul. Din acest punet, pacientul devine din ce n ce mai capabil de autoanaliza continua.
Capacitatea de a se angaja n autoanaliza Din perspectiva proceselor de intemalizare, oricine poate face distinctia ntre formele de introiectie si identificare ale autoreflectarii (Orlinsky si Geller, 1993). La nivelul introiectiv al intemalizarii, pacientii reconstruiesc simbolic dialogul terapeutic, astfel nct sa reflecteze la el si sa si interpreteze propria experienta. Cercetarea citata mai devreme n acest capitol a descoperit ca este posibil ca terapeutii-pacienti sa se angajeze n conversatii imaginare cu "prezenta resimtita" a terapeutilor lor, cu scopuri de autoreflectare atunci cnd si ndeplinesc sarcinile muncii terapeutice si si organizeaza experienta de terapeut. La nivelul identificator al simbolizarii, maniera n care un pacient se angajeaza n autoanaliza este modelata n functie de reprezentarile abilitatilor terapeutu1ui si ale calitatilor personale, dar exclude reprezentarile constiente asupra a ceea ce le-a fost aratat sau daruit de catre terapeutii lor. Cine te asculta atunci cnd ti vorbesti tie?
499
n traditia clasica psihanalitica, ntelepc~unea primita consta n faptul asocia te cu functionarea alterata sunt ma "mature" dect cele bazate ca abilitatile autoanalitice care deriva d[il identificarile constructive pe cautarea a mai multe reprezentari introiectate ale sinelui n relatie cu terapeutul. Aceasta prezumptie esenti~i netestata care doresc interes mai mult dect teoretic pentru terapeutii PFihanali~ti este de un sau au anali~tilor lor dupa terminare. Terapeutu1 p ihanalist Martinez (Martinez ~i Hoppe, 1998) ne spune ca s-a simtit r ~inata de nclinatia ei de a interactiona intermitent cu "analistul ei i troiectie", pentru ca fusese nevoie interactioneze lucru implica,,i ale nvatatasaca a face acest cu reprezentari PeOnificate sau introiectateunei aturitate", prelungirea relatii dependente cu analistul ~i,tocmai d5 aceea, implica ndoiala completitudinii analizei ei. n mod evident, aSltfelde subtilitati au un ecou prea mic sau nici unul pentru pacientii npnterapeuti sau pentru terapeutii-pacienti nonanali~ti.
Faza postterminala a psihoterapiei
personale care suntalrelevante trebuie facut~ distinctii ntre acele atribute n fiecare stadiu terapiei rolului ~i 1~ele aspecte ale sinelui care trebuie suprimate n interesul ndeplinirji ~u succes a sarcinilor. n tensiune a inerenta creata de duplicitatea. imitei interpersonale dintre rolurile formale de pacient ~iterapeut ~ia a sarcina este complicata de psihoterapia terapeutilor-pacienti, aceastl pectelor colegiale ale relatiei. Nu sunt nicaieri mai !lparente ambiguitatile impuse de aceste sarcini masura necercetata: Cum pot sa continuudt-a interactionez cu fo~tii mei dect n eforturile terapeutului de a avea pa face cu ntrebarea n mare pacienti, n feluri n care sa mi ndeplinesc respOIlsabilitatile terapeutice ~i etice dupa terminarea terapiei? contin prescrieri mpotriva a ceea ce se che a ncalcc:rea limitelor (Pope ~i Toate codurile etice majore ale profeSi~i~tiIOr n sanatatea mintala Vasquez, 1998). American Psycholo ical Association (Asociatia Psihologica Americana) (1992)nu a clasifica~ntretinerea de relatii sexuale cu un fost pacient ca o ncalcare a limitelor, pna n 1977 (Pope ~i etica relatiilor nomomantice ~inonsexuale urmnd ncetarii beneficierii de servicii 1986). Actualmente, nu cele ndrumari explicite privind Bouhoutsos, terapeutice, altele dect eXist1 care sunt de exploatare ~i au nca putin de spus cu privire la o ntreb~reatt, codurile profesionale distructive n mod evident. Mai mult dectt care 1mplica o ngrijorare
500
standarde de comportame privind "relatiile duale" aplicabile n mod egal pacientilor nespecia izati si membrilor aceleiasi comunitati n mod special pentru terap~btii terapeuti1or. Dincolo de terminare, exista profesionale? Relatiile stabillite n multiple sunt acelea n care relatiile de rol suplimentare sunt dualf sau conjunctie cu sau ca urmare a relatiei terapeutice profesionale. i Pozitia extrema este ace a ca restrictiile contactului extraterapeutic, care s-au aplicat" n timpu terapiei, ar trebui sa fie extinse la faza postterminala a relatiei. Un otiv major oferit n sprijinul unei astfel de politici este acela ca, n cazu~n care s-ar proceda altfet ar fi dificil pentru terapiilor fac acest lucru, de fapt se sfrsesc prin ntelegerea ca pacientul este liber sa se ntoarca nter~Pia la un anumit punct n viitor. Majoritatea un fost pacient sa rezume te apie oricnd considera acest lucru de folos neobisnuit pentru fostii anal' anzi sa si contacteze din nou fostii analisti pentru o terapie scurta sau chiar si lunga. Astfel de contacte tind sa se intensifice o data cu trecer a timpului, dupa terminare, indiferent de (Schacter, 1992). Hartlaub, .cientului sau (1986) au categoria de diagnostic a-p ~artin si Rhinede vrsta. realizat ca nu este contactul profesional cu terrpeutul pacient terminarea terapiei rennoieste n afara de cazul n cate un sau, nespecializat si reprezinta continua sa traiasca si sa lu ,reze n acelasi grup ca si fostii lor terapeuti reprezinta, din acest punct de vedere, un caz totalPsihoterapeutii perdiferit fata de care n mod potential o separar, totala si permanenta. soanele nespecializate. Tratarea unui, terapeut coleg sporeste n mod semnificativ posibilitatea c o relatie sociala si profesionala sa "nlocuiasca" relatia terapeutica dupa terminare. De aici ncolo ntrebarea, dupa terminare, cum poate c ntinua o persoana sa interactioneze cu fostii pacienti n moduri n care a si ndeplineasca responsabilitatile terapeutice si etice apare mai fr cvent n psihoterapia terapeutilor dect n psihoterapia pacientilor ne~pecializati.
o data pacient, pacient 1~ nesfrsit

public, sper sa ma comport m feluri care pot fi descrise ca disciplinate, dinAtunci cnd vedere al ate tiei la urmatoarele cu fosti pacienti persoana punctul de ma ntlnestn mod inevitabil ntrebari. Este n cadru nca n doliu pentru pierderea modelele terapeutice? i va confirma sau infirma comportamentul meu relatiei mintale preexistente ale relatiei noastre? Se foloseste el saul ea de reprezentarile dialogului terapeutic
501
pentru a continua munca de terapie n intmytatea constiintei? Sunt aceste reprezentari ncarcate nca transferentiall A lasat terapia n urma o mostenire n introiectii rauvoitoare si perstcutorii? Ma considera el sau ea n continuare ca un "prieten imaginar" rdin copilarie) pentru a evita sau a-si stapni anxietatea si singuratatea? Ct de pregatit/a este pentru a reexperimenta aspectele transferentiale ~le relatiei noastre? Va privi idealurile profesiei noastre? Standardele la care tin eu atunci cnd' el sau ea comportamentul meu ca deViindite.teractionez cu fostii pacienti la standardele care definesc la astfel de evenimente, seminarii, petreceri si ntlniri profesionale au asupra persistentei si reactiilor transferenti le postterminale (Kantrowitz Oremland, rezultate N rman, ale cercetarii 1963; si puternic fostaltii, 1990;inf1uentate de Blacker sicon1ergente 1975; Pfeffer, clinice Schlessinger si Robbins, 1974) si studiilo~ empirice ale formei, continutului, functiilor si coloraturii afective ale reprezentarii internalizate lerelatiei terapeutice pe care pacientii nesP9cializati si terapeutii-pacienti a pastreaza n memorie si si le amintesc dUfa terminare (Arnold, Farber si Geller, 2004; Orlinsky si Geller, 1993; Wyrntek, Geller si Farber, 1995). Ambele linii de cercetare sustin cu tarie convingerea ca o faza postterminala integranta 1966) a relatiei terapeuJic n sine, si nu considerata ca parte (Rangell, a procesului terapeu}ice trebuie sa fie doar ca un moment cnd terapia ia sfrsit.
I _
le sufera dupa terminare sunt putine. Stu iile noastre indica faptul ca Studii asupra transformarilor pe care reprezentarile relatiei terapeutice fostii pacienti terapeuti sunt capabilimai vir. aminteasca reprezentari ale terapiei cu terapeutullJlai frecvent si sa s~ dect pacientii nonterapeuti (Wyzontek si altii, 1995). Asa cum am ment1ionat anterior, reprezentarile unui fost terapeut pierdut sau dorit cu nf~care rot aparea n constiinta rializa n constiinta n pot fi gndurilor sau "auziti". Ei se pot si n n forme variate. Acestia forma "vizualizati l'verbale. Pot fi inclusi mateprioceptiva si a reprezentarilor tactile. Re ultatele ~itiale sugereaza ca memoriile de proximitate, care poate lor t ub fostilor terapeuti-pacienti imageria evocative despre terapeutii fi le forma kinestezica, proale pacientilor nespecializati. Descrierile consemnate ale terapeutilo -pacienti cu privire la fostii terapeuti, n comparatie cu aceia evaluati persoanele nespecializate, sunt mai profund saturate cu imagistica dt eproximitate dect sunt cele Pacientii nespecializati si-au concentrat por etele, n primul rnd, asupra tind sa puna un accent mai pronuntat pe "v;ata n special acelora care comportamentelor observabile ale terapeu,ilor, interioara" a terapeutilor.
502
le satisfaceau sau le frustrau nevoile. Cu mult- dincolo de pacientii nespecializati, portretele alcatuite de catre fo?tii terapeuti-pacienti au exprimat un mai mare interes fata de sentimentele, valorile ?i atitudinile terapeutilor lor. n ceea ce prive?te abilitatea de a folosi reprezentarile dialogului terapeutic n scopuri de adaptare ?i reparatorii, pacientii nespecializati ?i terapeutii-pacienti nu au diferit n mod semnificativ n cadrul studiilor noastre. Am obtmut corelatii semnificativ pozitive ntre cotatiile beneficiilor autopercepute din terapie ?i doua activitati reprezentationale. Acestea sunt tendinta de a folosi reprezentarile dialogului terapeutic pentru a continua lucrul terapiei n viitor ?i tendinta de a folosi reprezentarile pentru da glas terapiei pierdute ?i terapeutului. n mod contrar, tendintele de a evoca reprezentarile terapeutului pentru a se angaja n fantezii sexuale ?i agresive au fost considerate n corelatie negativa cu mbunatatirea autoperceputa. Aceste rezultate converg cu rezultatele interviurilor de cercetare la care s-a facut referire anterior cu terapeuti ?i analizanzi nonterapeuti. Pe de o parte, aceste studii sustin punctul de vedere al lui Loewald (1960, 1962), conform caruia sfr?itul unei analize benefice se transforma ntr-o renuntare graduala sau ntr-o perioada de "doliu" a relatiei ?i a internalizarii sale. Pe de alta parte, acestea indica faptul ca terminarile cu succes nu rezulta n rezolvarea reactiilor transferentiale, ci n moduIare a lor n sensul ca pacientul le poate gestiona mai eficient. A ramne con?tient ca dorintele ?i dispozitiile transferentiale persista dincolo de terminare poate merge mult nspre u?urarea nendemnarii ?i a ambiguitatilor de eticheta care apar n timpul contactelor cu terapeutii-pacienti dupa terminarea ?edintelor obi?nuite. Din punctul de vedere al proceselor internalizarii, terapia poate face "mai rau" oamenilor, n sensul n care experienta lasa n urma dezamagire, rea-vointa sau imagini persecutorii ale terapeutului. Pe baza fiecarui caz n parte, acest rezultat poate fi obtinut prin stabilirea de evaluari atente n cadrul unor vizite, initiate de terapeut (comparabile cu ?edintele terapeutice) cu pacientii, n timpul fazei postterminale a relatiei. Schachter (1992) a experimentat aceasta cu pacienti-anali?ti, programati n vederea contactului postterminal, pentru a vedea cum a reu?it pacientul sa reevalueze c?tigurile ?i limitarile procesului analitic. El a descoperit astfel partea de risc/beneficiu a unui asemenea contact ca profund favorabil ?i faptul ca pacientii beneficiaza de pe urma experimentarii unei reafirmari a aliantei terapeutice. Aceste ?edinte de evaluare a urmarilor se pot dovedi a fi un "laborator antropologic" ideal (Kundera, 1984)
503
pentru studiul reziduurilor transferentiale care se prelungesc dupa terminare, doliul 9i viata de dupa a procesului terapeutic, precum 9i strategiile de prevenire a recidivelor.
Concluzie
n acest capitol am ncercat sa identific ceea ce este unic psihoterapiei terapeutilor din punctul de vedere al interdependentelor dintre notiunile de limite psihologice 9i procese de internalizare. Am evaluat conceptele 9i datele survenite de la teoreticienii n imagine corporala, antropologi, psihologi specializati n dezvoltarea cognitiva 9ipsihanali9ti, pentru a dezvolta un cadru pe care terapeutii l-ar putea folosi spre a se gndi 9i spre a discuta limitele psihologice care sunt operative n contextele interpersonale 9in intimitatea con9tiintei. Am citat experiente clinice 9i rezultatele de cercetare n psihoterapie care sustin ipoteza ca modelele bazate pe internalizare ale actiunii terapeutice a terapiei ofera un punct de vedere iluminator, din care se poate examina daca exista diferente clinice semnificative n terapiile oferite 9i experimentate de pacientii terapeuti 9i nonterapeuti. La final, am ajuns la concluzia pentru a-i parafraza pe Kluckhohm 9i Murray (1949, p. 53) - ca fiecare terapeut-pacient este n anumite privinte: (a) la fel ca toti ceilalti pacienti, (b) ca unii dintre ceilalti pacienti 9i (c) ca nici un alt pacient. Va urma ...
Bibliografie:
American Psychological Association, "Ethical principles of psychologists and code of conduct" n American Psychologist, 49,1992, p. 1597-1611 Arnold, E.G., Farber, B.A. si Geller, J.D., "Termination, post-termination, and internalization of therapy and the therapist: Internal representation and psychotherapy outcome" n D.P. Charman (editor), Core Processes in brief psychodynamic psychotherapy, Erlbaum, Hillsdale NI, 2004, p. 289-308 Aron, L., "The patient' s experience of the analyst's subjectivity" n Psychoanalytic Dialogues, 1, 1991, p. 29-51 Aron. L., A meeting of minds: Mutuality in psychoanalysis, Analytic Press, Hillsdale NI, 1996
504
Atwood, G. ~iStolorow, R, "Psychoanalytic concepts and the representational world" n Psychoanalysis and Contemporary Thought, 3,1980, p. 267-290 Bacal, H.A, "Optimal responsiveness and the therapeutic process" n A Goldberg (editor), Progress in selfpsychology, Guilford, New York, 1985, p.202-206 Blatt, S.J. ~iBehrends, RS., "Internalization, separation-individuation, and the nature of therapeutic action" n International Journal of Psychoanalysis, 68, 1987, p.279-297 Boomer, K.C ~i Moore, W.M., Body, memory, and arhitecture, Yale University Press, New Haven CT, 1977 Bowen, M., Family therapy in clinical practice, Aronson, New York, 1978 Bowlby, J., Attachment and loss. VoI. 2 Separation., Basic Books, New York, 1973 Bruner, J., "The course of congitive growth" n American Psychologist, 19, 1964, p.1-15 Caligor, P.C, "Parallel and reciprocal processes in psychoanalytic supervision" n Contemporary Psychoanalysis, 17, 1981, p. 1-27 Couch, AS., "Anna Freud's adult psychoanalytic technique: A defense of classical analysis" n International Journal of Psychoanalysis, 76, 1995, p. 153-171 Doerhrmann, M., "Parallel processes in supervision and psychotherapy" n Bulletin of the Menninger Clinic, 40, 1976, p. 9-110 Dorpat, T.L., "Internalization of the patient-analyst relationship in patients with naricissistic disorders" n International Journal of Psychoanalysis, 55, 1974, p. 183-191 Edelson, M., Psychoanalysis: A theory in crisis, University of Chicago Press, Chicago, 1988 Ehrenberg, D.B., Extending the reach of psychoanalytic interaction, Norton, New York,1992 Epstein, RS., Keeping boundaries: Maintaining safety and integrity in the psychotherapeutic process, American Psychiatric Press, Washington DC, 1994 Firestein, S.K., Termination in psychoanalysis, International Universities Press, New York,1978 Fisher, S., Body experience in fantasy and behavior, Appleton Century Croft, New Yrok,1979 Fleming, J., The teaching and learing of psychoanalysis, Guilford, New York, 1987 Framo, J., Explorations in marital and family therapy, Springer, New York, 1982 Freud, S., "An outline of psychoanalysis" n J. Strachey (editor ~i traducator), The standard edition of the psychological works of Sigmund Freud, voI. 23, Hogarth Press, Londra, 1940, p. 139-207
5O 5
Gabbard, G.O., "When the patierlt is a therfPist: Special challenges in the psychoanalytic treatment of mental healthlprofessionals" n Psychoanalytic Review, 82, 1995, p. 79-125 Basic Books, New York, 1995 Geller, J.D., "Moods, feelings, and the pro ess of affect formation" n L. Gabbard, G.O. ~iLester, EP., Boundaries and bOli ndary violations in psychoanalysis, Temoshuk, L.S. Zegans ~iC V~ Dyke (edi lori),Emotions in health and illness: p.171-186
of clinical practice, Grune anJl:iStratton, Orlando FL, 1984, Geller, J.D., "The process of psychotherap Separation and the complex Foundations
1:
interplay among empathy, insight and interalization" n J. Bloom-Feshback ~iS. Bloom-Feshback (editori), The psychology of separation through the life span, Jossey-Bass, San Francisco, 1988, p. 459-51t
Psychotherapy, 3, 1994, p. 3-16 Geller, J.D.,,,Thank you for Jenny" n B.Gerso (editor), The therapist as a person, Analytic Press, New York, 1996, p. 119-14 Geller, J.D., "The psychotherapist's experienje of interest and boredom" n
187-215 Geller, J.D., "My personal Tiresias: A geograph r of the inner world" n R. Landy Geller, J.D., Symbolization itand desymbolization, pychotherapy New York, 2003a, (editor), "What does mean t~ practice] Other Press, scientifically?" n p.511-533
I
Psychoanalysis and Psychotherapy, 47, 1998,
Geller, J.D., "Self-disclosure in psychoanalytf-existential 1-14 psychotherapy" Journal ofClinical Psychology/ln Session,59'f003b, p.
Geller, J.D. ~i Farber, B.:-A., Factors influencir}g the process of intemalization " in J.D. ~i Schaffer, Psychotherapy ResearJt 3, 1993, p. 166-180 Geller,psychotherapy" nCE., Internalization o~ the su:pervisory dialogue and the anuala a Society for Psychotherapy Resear h, Santa Fe NM, 23 Iunie 1988 development of therapeutic competence, lUCrate prezentata la a 21-a ntrunire Geller, J.D, Smith-Behrends, R. ~i Hartley, D., r,Images of the psychotherapist: A theoretical and methodological perspectirve" n Imagination, Cognition and Personality, 1, 1981-82, p. 123-146 Greenberg, J.R., "Psychoanalytic technique knd the interactive matrix" n Psychoanalytic Quarterly, 64, 1995, p. 1-22 Greene, L.R. ~iGeller, J.D., "Effects of psychoth~rapy" n Journal of Psychiatric boundaries on termination of therapists[ clinical experience and personal Education, 7, 1985, p. 31-35 Guntrip, H., Psychoanalytic theory, therapy and s~lf, Basic Books, New York, 1973
506
J.D. Gelier, J.c. Norcross, D.E. Orlinsky
Gutheil, T.G. t;i Gabbard, G.o"1 "The concept of boundaries American Journal of Theoretical and risk manrgement dimensions" n in clinical practice:
Psychiatry, hidden dimension, Doubleday, Garden City NY, 1966 Hali, E.T., The 150, 1993, p. 188r196
Hartlaub,
G.H., Martie, G.c.1 t;i Rhine, M.W., "Recontact with the anayst
Amercian Psychoanalytic Asspciation, of seventy-one cases" n Journal of the foliowing termination: A ]urvey 34, 1986, p. 885-910
New York, 1991 Hoehn-Saric, R, Frank, J.D., 1 ber, A new PsychologyStone, AR t;i Basic Books, Hartmann, E., Boundaries in the+ind: S., Nash, E.H., of personality, Battle, c.c., therapy, behavior and outcqme" n Journal ofPsychotherapy Research, 2, 1964, "Systematic preparation 9f patients for psychotherapy. 1. Effects on p.267-281 Hoffmann, I.Z., Ritual and spontfneity in the psychoanalytic process, Analytic Press, New York, 1998 Hurwitz,
Psychoanalytic Study of the ~hild, 41, 1986, p. 439-466
M.R, "The analyst,1 his theory, and psychoanalytic
process" n
Johnston, S.H. si FarbeJ::, lA, "The maintenance of boundaries in psychotherapeutic practice'[ n Psychotherapy, 33, 1996, p. 391-402 Kantrowitz, J.L., Katz, AL., Grfenamn, D.A, Morris H., Paolitto, F., Sashin, J. t;i Solomon, L., "The P'lltient-analyst match and the outcome of psychoanalysis: A pilot stVdy" n Journal of the American Psychoanalytic Kantrowitz, L.I., Katz, AL. t;iP olitto, F., "Foliow-up of psychoanalysis five to ten years 37, termina,tio " Association, after1989, p. 893-g~20 n Journal of the American Psychoanalytic
Association, 38, 1990, p. 637-p54 Kluckhohn, T. si Murray, H., EXfflorations in personality, Harvard University Press, Cambridge MA, 1949 Kohut, H., The analysis of the s~lf, International Universities Press, New York, 1971
Kohut, H., How does analysis Icure? A Goldberg t;i P. Stepansky (editori), University of Chicago Press, Chicago, 1984 Kundera, M., The unbearable li;~tness ofbeing, Harper 1976 Row, New York, 1984 Langs, R, The bipersonal field, Alronson, New York, and
Journal ofPsychoanalysis, 41,1960, p. 1-18 Loewald, H.W., "Internalizatio ,separation, mourning, and the super-ego" n Psychoanalytic Quarterly, 31, 1962, p. 483-504 Loewald, t;iNewton, P.M., Un tic action of psychoanalysis" n International Lohser, B. H., "On the therap]1 rthodox Freud: The view from the couch, Guilford, New York, 1996
507
Mahoney, M.J., Human change processes: The scifntific foundation of psychotherapy, Basic Books, New York, 1991 Martinez, D. si Hoppe, S.K, "The analyst' ~ own analyst: Other Society for intemalization", lucrare prezentata la a ntlnire anuala a aspects of Mitchell, S.A, Relational concepts in psychoanaiysis, Harvard University Press, Psychotherapy Research, Snowbird UT, 19p8 Cambridge MA Minuchin, S., Families and family therapy, Harv rd University Press, Cambridge MA, 1976 Mitchell, S.A, Hope and dread in pSYChoanalYSiS11 asic Books, New York, 1993 B Oremland, J.D., Blacker, KH. si Norman, H.F., (,Incompreteness in "successful"
Association, 23, 1975, p. 819-844
21a
Orlinksy, D.E. si Geller, J.D., "Patients' repres ntations of their therapists and therapy: New measures" n J. Miller, J.P Luborsky, J.P. Barber si N.E. psychoanalyses: A follow-up study" n JOUrral of the American Psychoanalytic Docherty (editori), Psychodynamic treatment research, Basic Books, New York, 1993, p. 311-381
Psychoanalytic Association, lI, 1963, p. 229- 44 Pope, KS. "The meaning of N., Sexual intimaca~'alYSiS"n therapistsof and American between Journal the patients, Pfeffer, A si Bouhoutsos, the analyst after Praeger, New York, 1986 Pope, KS. si Vasquez, M.J.T., Ethics in psychot~erapy and conseling, Jossey-Bay, San Francisco, 1998
Rangell, L., "An overview of ending an analrsis" n Journal of the American Renik, O., "Analytic interaction: 1966, p. 229-~44 technique in light of the Psychoanalytic Association, lI, Conceptua~lzing analyst's irreductible subjectivity" n Psyphoanalytic Quarterly, 62, 1993, p.553-571 Rogers,
C,
"Empathic:
An unapreciated
tvay oi being"
n Counseling
Psychologist, 5,1975, p. 1-10
Ruttna, J.5. si Stone, W.N., Psychodynamic group psychotherapy, Coli Amore Press, Toronto, 1993
Psychoanalytic Study of the Child, 17, 1962, P 128-145 Sandler, J. si Rosenblatt, B., "The concept of Ithe representational
world" n
Scachter, J., n International Journal of Psychoan1lysis, 73, 1992, p.patient-analyst contact" "Concepts of termination and pp,st-termination 137-154 Schafer, R., "Generative empathy in the treahl}ent situation"n Psychoanalytic Quarterly, 28, 1959, p. 342-373 Schafer, R., Aspects of internalization, Intemation~l Universities Press, New York, 1968
508
J.D. GelIer,
lC Norcross,
D.E. Orlinsky
n Joumal of the American Ps choanalytic Association, 22, 1974, p. 542-567 Shapiro, D., "The ~iRobbins, J., ,~ssessment JoumalfolIow-up in psychoanalysis" Schlessinger, N. analyst's own alysis" n and of the American Psychoanalytic Association, 24, 1976, p. 5-42
Association, 43, 1995, p. 963- 86 Simon, B.,,,In search of psycho alytic technique: Perspectives from an the couch Shevrin, H., "Psychoanalysis a~Science" n Joumal of the American Psychoanalytic
41,1993, p. 1051-1081 and behind the couch" n JOlumal of the American Psychoanalytic Association, Smith, D. ~iFitzpatrick, M., "P~tient-therapist boundary issues: An integrative summary of theory and re~earch" n Professional Psychology: Research and Practice, 26, 1995, p. 499-506 Spence, D.P., Narrative truth an historical truth, Norton, New York, 1993 Sommer, R., Personal Space, preftice HalI, Englewood Cliffs NI, 1969 origins, Witkin, H.A. ~i Goodnough D.R., Cognitive styles: Essence and Internation Universities pref.s, New York, 1993 Wolf, E.S., "How ta supervise w thout doing harm: comments an psychoanalytic supervision" n Psychoanaly ic Inquiry, 15, 1996, p. 252-267 Wzontek, N., GelIer, J.D. ~ Farber, B.A., "Patients' post-termination representations of their psycl otherapists" n Joumal of the American Academy of Psychoanalysis, 23, 1995, P 395-410 Yourman, D.J. ~iFarber, B.A.,,, ondisclosure and distortion in psychotherapy supervision" n Psychothera y, 33.,1996, p. 567-575
Epilog Psihoterapeutul ca pacient, psihoterapeutul

si psihoterapeutul
psihoterapeutului
ca p rsoana de David E. Orlinsky, Jesse D. Geller i John C. Norcross
Imaginati-ne pe noi, n aceste pagini de fin 1,discutnd capitolele cartii noastre cu o Persoana Impartiala inteligenfa, dar neformata profesio(1926/1959) a purtat conversatii n cartea sa espre "analiza nespecialinal - Ne putem imagina un astfel de indivi ntrebnd, cu un oarecare zata". poate un descendent imediat al cell mpreuna cu care Freud sentime.nt de confuzie:
sa aiba nevoie sau sa doreasca sa beneficieze d psihoterapie, multi dintre ei mai mult de o data, daca este sa se ia n considerare ceea ce spun De ce ar trebui psihoterapeutii, la rndul11' ca o chestiune de rutina, cercetatorii? Pna la urma, medicii nu se upun la modul general tratamentelor medicale-dect daca sunt oblig ti sa faca acest lucru de o boala specifica, ~inici denti~tii nu si ~lefuiesc . tii ~inici nu-~i fac extractii doar pentru a fi trait acea experienta. Sunt p ihote:t:apeutii ntr-att de tulburati nct sa aiba ntr-adev~r nevoie a beneficieze de terapie personala? Si, daca a~a stau lucrurile, acest f pt nu implica ideea ca ar fi nepotriviti n a i trata pe altii care au nevo e de ajutor psihologic?
Concluzionam astfel ca aceasta ntrebare Impartiala are un punct valid, chiar daca psihoterapeuti cedeaza uneori acelorasi tip si psihologice ca si pacientii care se prezinta
pusa de Persoana noastra limitat. O minoritate de ri de tulburari emotionale pentru tratament, printr-o
anumita combinatie a propriilor vulnerabil~tati si stresurilor genera te de vietile lor personCtle si profesionale. Atunci cnd acest lucru li se ntmpla terapeutilor, tulburarile lor sa le perturbe n.mod semnificativ me tratament, dar pot, de asemenea, perso~ale pot nu numai sa recla-
510
abilitatea de a oferi tram~nt eficient ;;i etic pacientilor. Practicienii perturbati reprezinta o ngr~orare pentru profesie din doua motive: din punct de vedere etic,;;i din punct de vedere uman, publicul a largasigura tratament defectuos, pentrp a proteja pacientii ;;i pentru se de un ca acei colegi care au problfme obtin un ajutor potrivit. n acela;;i fel, i pot rani n orice alt fel e pacientii lor, o situatie ale carei masuri medicii ;;ialti profesioni;;ti ~~sanatate, care sunt bolnavi, pot infecta sau potrivite ar trebui sa prevTIja ntmplarea acestora, iar profesioni;;tii n sanatate merita, cu siguranta, ngrijire corespunzatoare atunci cnd se mbolnavesc. a~estea, ngrij.o1a;ea privind psU:0t~r~p~utii .p:~turbati, p~ ~ Cu toa.te
'1
cat de senoasa este, aphcf m mod psihoterapeutilor care de cazun, ceea ce indica faptulseca majoritate a real uneI illlClmmontatl beneficiaza noastre Impartiale este aces~lucru din gre;;it, pentru ca analogia ntre de terapie personala fac di~ectionata alte motive. ntrebarea Persoanei psihoterapie ;;imedicina sau stomatologie este doar partial corecta. A;;a cum Freud a facut multe fforturi pentru a-i clarifica Persoanei sale Impartiale, cu multi de n u~ma, tratamentele n mod semnificativ de timp, ;;i alte forme ani psihbterapie - diferapsihanalitice - n ultimul medicina avocatii majorita~i altor psihoterapii ar fi de acord, exista a;;a cum biologica. Mai mJlt dect att, a;;a cum ;;i Freud a sustinut ;;i diferente semnificative ntrel calitatile profesionale ;;icele personale care sau fizice. le permit clinicienilor saacea ta diferenta modele de tratament psihologice Conceptiile privind praI' ce eficient variaza ntr-o oarecare masura, n functie de sustinatorii a liverse psihoterapii,acei autori s-afi de acord partea 1a acestei carti. Oricr' credem ca toti a;;a cum ar ilustrat n mare n terapiile psihologic dect n medicina fizica (vezi si Norcross,
2002). n medicina fizica, tr tamentul este, n mod esential, de natura
biochimica, mecanica sau c 'rurgicala, n pacient joaca undintre doctor ca relatia interpersonala dintre terapeut si timp ce relatia rol mult mai si pacient este vazuta ca inc1dentala - subordonata tratamentului care poate ncuraja n mod foloitor respectarea regimului prescris. Familiaritatea precum ;;ipretuita ,maniera de pacientii marginea patului" care acestora, doctorului traditio1nal fata de a sta pe individuali ;;i familiile actuala din practica medica a intens specializata, organizata birocratic, cOl;dusa pe criteriul produc ivitatii. a functionat odata ca o surs*Jde sprijini au disparut n mod real n epoca In terapiile psihologice, qimpotriva, o relatie terapeut-pacient pozitiva este esentiala, fie ca ace~sta este conceptualizata ca o preconditie a
Fonnam pentru PSmr","Pie 511 unei furnizari eficiente a interventiei (de ex mplu n tratamentul cognitiv si comportamental), ca o sursa a unei ivrari strategice n vederea modificarii unei game mai mari de relati' (de exemplu n tratamentul sistemic de familie), ca un context vital al schimbarii personalitatii (de exemplu prin interpretarea psihanalitica SI' prin lucrul asupra relatiilor transferentiale) sau prelundu-si dreptul i functionnd ca o influenta suportiva care faciliteaza cresterea (de ex~mplu n psihoterapiile experientiale si nu grup).logic incompatibile, ci jmai degraba dintre terapeut si pacient de sunt Aceste conceptii difertte ale relatiei accentueaza si ilustreaza potentialurile terapeutice vanate inerente acestei relatii. terapiile este cel care explica ntr-adevar o iceiul prevalent si important Elementul interpersonal sau lIinterumanll~Buber, 1965) din toate psihoal terapiei personale pentru psihoterapeu '. Potentialele terapeutice variate ale relati~i doctor-pacient mentionate doctorului de a sta pe marginea patului ~u influenta de traditionale - a pot fi vazute n mod plauzibil ca surse ale manierei vindecare adesea singura influenta vindecatoare disparbila medicilor naintea nca
I
influente psihologice este atestata de efortu . e intense si, n general, doar stiintifice. Puterea acestei a relativei recente dezvoltari a mediCinf' partial de succes ale cercetarii medicale dl a controla asa-zisul factor placebo, atunci cnd ncearcaprivesti dezvolfurea istorica a psihoterapiilor Este chiar si mai plauzibil sa sa evalueze exwerimental interventiile fizice. modeme din psihanaliza nainte de evolUtia~specializarea si rafinamentul medicului de a sta pe marginea patului. progresiv al potentialelor terapeutice inerrnte manierei traditionale a pregatita sa mbratise'ze acest din converfatia noastratrebui ca noi sa Pe cnd Persoana Impartiala punct de y,edere, ar imaginata pare ncercam sa ne facem argumentatiademai eXRlicita. Faptul ca relationarea interpersonala este un aspect att central al psihoterapiilor nseamna ca anumite calitati personale ale psihoteraP9utilor - capacitatea de perceptie sociala, rezonanta emotionala si capa<eitateade raspuns, motivatia de a ajuta, compasiunea, autontelegerea si!autodiSciplina - sunt parti integrale ale lucrului lor terapeutic cu pacientii, mpreuna cu acele calitati mai generice profesionale referitoare la comfetenta tehnica, onestitate si obiectivitate. Este nevoie ca acele calitati personale sa fie dezvoltate si mentinute la un nivel nalt de sofisticare si rafinament - un nivel mai nalt de fapt dect cel care este pretins sau se asteapta n mod normal de la majoritatea a pacientilor rabilitatea sporita oamenilor n -relatiile loratt experientelor fiind vulnedatorata wersonale. Data lor dintr-un trecut dureros, ct si dependentei curente Ide terapeutii lor -, relatia
512
de nentelegere, n general' este mai usor de deteriorat prin nevrnd, psihoterapeutica, exprimare emotionala exagerata. si, vrnd, momente durere "iubirii" n societa~ea noastra (de exemplu: Bellah, Madsen, norma cauzata, dect sunt relatiile de familie apropiate, guvernate de Sullivan, Swidler si Tipton, ~985; Schneider, 1968). Psihoterapiile persolarga ca mijloace de dezvol are, mbunatatire si mentinere a calitatilor si abilitatilor interpersonal la cel mai nalt nivel. Cu toate acestea, orict e ameliorate ar putea fi calitatile personale nale de care beneficiaza atl"t de multi terapeuti pot fi privite pe scara ale acestora si orict de eg~litare ar fi conceptele lor de sine cu privire la pacientii lor, psihot~rapettii si asuma ntotdeauna o responsabilitate cum ar fi gestionarea partenerilor n lucrul profesional cu pacientii. Astfel, judecata profesionala fu m d obiectiv si doar n beneficiul pacientilor. Calitatile impersonale sa a;llice cunostintele tehnice si sa-si alti profeacestia sunt obligati inter ersonale, pe care le mpartasesc exerseze sionisti n sanatate si n se~vicii umane precum si cei din profesii "de calitati personale de care p ihoterapeutii au nevoie pentru a-si efectua functia specifica. ncredere" (de exemplu: co1tabili, procurori), difera marcant de naltele Astfel, o alta provocare <criticapentru psihoterapeuti este nevoia de a integra si de a echilibra e icient calitatile personale si interpersonale care le sunt impuse de "prof sia imposibila". Aceasta provocare nu poate fi mai mare dect atunci cn terapeutii ofera terapie altor psihoterapeuti, de vreme ce sentimentul n tur al al identificarii cu pacientul, bazat pe
I
o vocatie mpartasita, p6a~e sugruma n mod semnificativ echilibrul dintre calitatile necesare pe~sonale si interpersonale, desi poate fi fortata si nfunctie majora a terapie~lpersonale, care este adesea cautata si folosita alta alte feluri. Atingerea ~i mentinerea acestui echilibru reprezinta o de terapeutii din orientari teoretice variate. n acest punct, PersoanJ noastra Impartiala, care a ascultat atenta, ncuviinteaza puna o alta nttbare: aparent, care arata ca este n mod clar pregatita sa n sensul unul acord
Daca motivele oferite p~a acum, par sa fie) si daca acestea se aplica propria terapie, sunt validJ (asa cum ca psihoterapeutii sa beneficieze de mai mult sau mai putin sirbllar tuturor terapeutilor (asa cum ar trebui, dupa cum reiese din argu,entatie), atunci de ce terapeutii din orientari teoretice diferite - de exe~plu cei care au scris n partile 1si a II-a a cartii - aleg moduri att de difer~te de a implementa functiile atribuite specific personale? Unii autori prettn-d ca aceasta sa aiba loc ntr-un mod terapiei
513
si pentru o anumita perioada de,timp, n ti P ce alti autori par mai putin stricti n ceea ce priveste cerintele sau reco anda proceduri diferite. De fapt, unii autori par sa nicinu vorbeascades re "terapia personala" deloc, ci prefera termeni ca "antrenament de facil tate relationala", "munca de crestere" sau "ntlniri de grup autoexplora orii". Daca luam de bun ceea ce s-a afirmat anterior, ca terapia personal v este esentiala sau cel putin foarte valoroasa pentru psihoterapeuti, de ce exista o varietate att de mare n recomandarile pe care acestia le ofe a cu privire la psihoterapie? Raspunsul oferit ntrebarii rezonabile a Persoanei noastre Impartiale rezida n conceptiile diferite pe care terap utii le mpartasesc cu privire la psihopatologie, natura si prevalenta ac steia - chiar si printre acei terapeuti care sunt, dupa cum Freud se descria pe el nsusi, "aproximativ normali" (Freud, 1900/1953, p. 105) - s' pna unde relatiile cu alte persoane sunt afectate de aceasta. Acest concepte sunt mai degraba ntretesute ntr-un mod complicat, dar v m face tot posibilul pentru a ne face ntelesi n mod clar, comparnd d ferentele dintre perspectivele teoretice. Vazuta dintr-o perspectiva covrsitor c mportamentalista, patologia este n mod tipic identificata, din ratiu li practice, cu aparitia unor tului si, de asemenea, cauzeaza, n general, istres emotional persoanelor implicate sau celor apropiate acestora. Ac ste simptome n sine nu sunt vazute ca manifestari ale unei tulburari "de baza" neobservate care simptome clare care perturba n mod se~t'ficatiV functionarea pacienreflecta caracterul si personalitatea pacienFlui. Simptomele patologice fi destul de serioase si generatoare de sIabic'uni, sunt vazute mai degraba ca crede ca apar printr-ointegrale n ceea c priveste miezul personalpot se incidentale dect ca nvataFe gresita s;au dezadaptativa si, desi al cognitiv-comportamentale si cognitive, cu rceptia ca sursa simptomelor identitatii pacientului. Acelasi lucru poare fi spus si despre terapiile nu este vazuta n aceeasi masura ca fiind datorata conditionarii sau nale si obiceiurilor cognitive gresite din are apar; cum ar fi rationanvatarii instrumentale, sau nimicdegraba, c1edintelor nerealiste si iratioci, mai sau sup ageneralizarile netestate ale mentele de tip totul experientelor circumstantiale specifice. Terapiile comportamentale si cognitiv-c mportamentale sunt, n mare masura, directionate spre eliminarea s u ameliorarea simptomelor specifice, iar pacieDtii sunt considerati a i vindecati atunci cnd acele simptome au fost eliminate. n plus, tera iile care sunt n mod specific orientate cognitiv tind sa coreGteze cred' tele nerealiste si rationarea
514
J.D.
gre~ita care dau -na~tere simptomelor. n ~bele cazuri, oricum, absenta simptomelor manifeste implica faptul ca nu exista nici un motiv de a suspecta prezenta patologiei sau de a prescrie o cura de tratament. n mod logic, urmeaza ca nu exista nici un motiv de a recomanda terapie personala terapeutilor, daca ace~tia nu experimenteaza sau nu manifesta la momentul respectiv simptome clare. Cu toate acestea, terapeutii din aceasta convingere teoretica recunosc din ce n ce mai mult ca un comportament interpersonal cu pacientii poate avea un impact semnificativ asupra cursului ~irezultatului tratamentului ~i ca terapeutii (la fel ca toate persoanele n general) ~i privesc n mod normal propriul comportament ~i efectele acestuia dintr-o perspectiva ntructva egocentrica sau subiectiva. Din aceste motive, experientele de pregatire care i ajuta pe terapeuti sa devina mai con~tienti de ~imai n masura sa ~i controleze impactul comportamentului lor asupra altora constituie o calitate valoroasa pentru orice terapeut. Oricum, astfel de experiente de pregatire nu constituie terapie n sensul strict ~i, de cele mai multe ori, nu sunt etichetate astfel, chiar daca procedurile se pot asemana cu cele folosite n alte forme de psihoterapie. n contrast cu terapiile comportamentale, care se concentreaza pe simptomele pacientilor, ~inu pe personalitatile acestora, teoriile existentiale ~i umaniste tind sa vada problemele indivizilor, n principal, ca limitari sau distorsiuni n autorealizarea acestora sau a dezvoltarii lor personale; acest lucru este pe ct de esential, pe att de integrativ pentru fiinta lor. n mod traditional, multe abordari umaniste (de exemplu: terapii centrate pe client ~i terapii experientiale) desconsidera accentul pus pe psihopatologia n sine, prefernd n mod obi~nuit sa numeasca persoanele din terapie "clienti" mai degraba dect "pacienti" ~ievitnd sa categoriseasca clientii n termeni de diagnostic. Din punct de vedere teoretic, principala sursa a neplacerilor clientilor ~i a autorealizarii incomplete ~i problematice este atribuita absentei conditiilor ce faciliteaza dezvoltarea, cum ar fi caldura ~iempatia n cadrul relatiilor primare, care se transforma n autoaparari ~iatitudini fata de sine perturbate, mai degraba dect conditionarii unor raspunsuri specifice disfunctionale sau nvatarii instrumentale neadaptate n anumite situatii-stimul specifice. Oricum, a~a cum insuficienta conditiilor favorizante de cre~tere a mpiedicat odata dezvoltarea clientilor ca "persoane deplin functionale" (Rogers, 1959), este la fel de posibil ca oferirea de conditii facilitatoare de cre~tere experimentate n terapie sa conduca acum la o rennoire ntrziata a cre~terii personale. Pentru majoritatea clientilor, ~i n mod special pentru aceia care nu sunt perturbati foarte serios, experienta
Formarea pentru psih~terapie conditiilor favorizante de dezvoltare ntrro relatie interpersonala
515
este
miezul experientei terapeutice. Fie ca a~este conditii favorizante de dezvoltare sunt ntelese ca acceptarea alitentica, empatica si neconditionata a clientului, cum a fost defini a de Rogers (1957), sau ca echilibrul oportun si abil, ntre provocare si .uport, desemnat sa confrunte clientii cu o stare de "urgenta sigura" n aniera Gestalt (Perls, 1976), terapiile umaniste urmaresc sa stimuleze s' sa sustina procesul de autodezvoltare care este vazut ca inerent pers nalitatii. n acest context, terapia personala s u experientele analoage de ntlnire personala sunt importante pentr terapeuti din doua motive. Primul, n principiu un motiv profesional este de a ameliora abilitatea vederea relatiilor favorizante de dezvolta e optima, ceea ce implica a fi n mod consecvent empatic, autentic dinne~1 ct de vedere individualicare terapeului de a ntlni n mod sensibil p oile clientilor personal, n sa sustinaclienti. Al doilea, un motiv intim ~fovocarea potrivita cu o gama larga de afirmarea n mod constructiv si mod fundamental (desi fara nici o legatura), este ca o dezvoltare pers9nala sau o autorealizare este un proces continuu, niciodata realizat n tregime, de raspuns la provocarile vietii de care depinde starea de b' e. Din perspectiva umanista, angajamentul unui terapeut fata de dezv ,ltarea personala a clientilor, pentru a fi n totalitate autentic, trebuie sa fie dublat de un angajament paralel care sa implice propria dezvoltare ersonala. Acest angajament trebuie sa ia forma terapiei personale, da a terapeutii experimenteaza impedimente semnificative n dezvoltare reflectate n lipsa unei stari
A
de bine, sau se poate ivi prin mijloace ry-ai putin formale, cum ar fi participarea la semin~rii de formare peripdice si grupuri de ntlnire continue. Din punct de vedere istoric,! binentel s, traditia terapeutilor beneficiind de psihoterapie personala si are originea n psihanaliza, cu prescriptia lui Freud (de exemplu: 1912/ 958), conform careia o componenta esentiala a unei formari psihanal,' tice trebuie sa ia forma unei analize de formare, care n mod ideal ar rebui suplimentata periodic cu tratament aditional. n teoria psihana itica, la fel ca n abordarile umaniste, psihopatologia si are radacina n tulburarile de dezvoltare, percepute nsa doar ca mai inevitabile, ai univers ale, mai influente, mai refractare si mai atotpatrunzatoare (Fr ud, 1917/1963). Acestea sunt mai inevitabile, dat fiind faptul ca si au sam ta n conflictele din copilarie nerezolvate si ner~zolvabile (de exemplf complexul Oedip sau "de familie"), de care nu scapa nimeni, indiferrnt ct de sunt mai universale interpersonal timpuriu al unei persoane. Acestea benign ar fi mediul
516
pentru ca, la fel cum toti indivizii si mbraca pantalonii cte un crac pe rnd, astfel fiecare adult a ~rait multi ani de imaturitate si dependenta specifice copilariei, care au xclus efectiv rezolvarea conflictelor semnificative n dezvoltare. Aces ea sunt mai influente pentru ca reziduurile conflictelor din copilarie ne ezolvate constituie miezul cel mai profund al personalitatii unui indiv d. Acestea sunt mai refractare, dat fiind ca reziduurile conflictelor din copilarie nerezolvate sunt produse inconstiente, nvelite n straturi ~e rezistenta de aparare, fiintnd dip-colo de formele luate de acele confl' cte sunt atotcuprinzatoare pentru ca indivizii tind sa le repete n mod co pulsiv, vrnd-nevrnd si mai mult sau mai constiinta de ca transferur dividului si n relatii ulterioare. putin insidiossine normala a;., inconstiente de controlul voluntar. In sfrsit, putin din punct de vedere eoretic, aproape o consideratie secundara, Daca simptomele majo~apar desi, binenteles ca din p ct de din aceste conflicte sau reprezinta cel vedere clinic, aceasta nu, este, o problema serioasa. n teorta psihanalitica si psihodinamica, aceleasi
conflicte eponima a vietiid~1 zi cu zi, cunoscuta ca "act ratat freudian", mintala sunt manifesta te ~rin simptome minore cum ar fi disfunctia si experientele de viata n stare fanteziilor intime si a viseldr. de veghe si stare de somn lund forma Psihanalistii si terapeutii orientati psihanalitic sunt solicitati, n mod obisnuit, sa gestioneze doa reziduurile de conflicte mai serioase (de exemplu: simptomele nevro 'ce, inhibitiile si problemele de caracter), dar facnd acest lucru ei trebuie a fie pregatiti sa si gestioneze att pacientii, ct si propriile procese inco stiente. Pentru a fi eficienti, acestia trebuie sa si fi extins propria const inta de sine si controlul de sine dincolo de tendintele inconstiente care s-ar transforma astfel n puncte oarbe, care ar mpiedica progresul tera eutic al pacientului, si n contratransferuri inconstiente, care ar tulbura latia terapeutica. n acelasi timp, acolo unde exista suficienta deschidere i comunicare ntre modurile de experienta constiente si incostiente, . constientUlI terapeutului poate fi o sursa
I
avantajoasa desa si foloseas,fa propriul inconstientpacientul, n care terapeutul "poate implicare cr,ativa terapeutica cu ca un organ receptor spre inconstientul transmitator al pacientului" (Freud, 1912/1958, p. 115). ~ces: as!'ect ]Unglana .. creativ al incon~tientului este accentuat si elaborat n analiza 1 carte, teoria psihanalitica diferite ale psihoterapiei prezentate n sumbra Dintre toate abordarile p~oiecteaza cea mai cumplita si mai aceasta perspectiva, cerndu-le astfelpersonala. Cu toate sa aiba o experienta extinsa si eficienta de terapi~ psihoterapeutilor acestea, i reamintim
517
Persoanei noastre Impartiale ca, orict de influenta poate fi din perspectiva istorica, nu este o perspectiva mpartasita de toate abordarile teoretice. Am mentionat deja ca perspectivele cognitiv-comportamentale si umaniste asupra terapiei, care sunt, n mod evident, destul de diferite de cea a psihanalizei si chiar una de cealalta, conduc, de asemenea, terapeutii spre a avea o experienta de terapie personala (sau o procedura foarte similara) ca parte vitala a formarii si practicii lor clinice. Abordarea sistemica a lucrului terapeutic este cazul urmator avut n vedere. Terapiile sistemice difera de alte abordari terapeutice n ceea ce priveste ntelegerea psihopatologiei, vaznd ca principala sursa a acesteia reteaua de relatii primare n care pacientul identificat participa. Pentru majoritatea, acele retele de relatii primare implica grupuri de familie, n special familia-de-origine a individului (reteaua relationala n care el sau ea a trait n timpul copilariei sale), desi relatiile de familie si maritale curente sunt de fapt cele care reprezinta punctul central al tratamentului. n terapiile sistemice, tulburarile de comportament, gndire si emotionale sunt, n general, identificate ca psihopatologice si sunt vazute n mod fundamental ca proprietati ale sistemului de familie n sine, mai degraba dect ca proprietati interne ale membrilor individuali ai familiei - desi simptomele acelei patologii sistemice pot fi manifestate n mod fundamental printr-un membru al grupului sau o relatie specifica din cadrul retelei mai vaste. Acest accent pe contextul interpersonal si de grup n ntelegerea patologiei (si a personalitatii n sens mai larg) contrasteaza dramatic cu perspectivele individualiste ale altor abordari terapeutice care se concentreaza fie intrapsihic, pe conflicte si interactiunile dintre compon~ntele personalitatii (teoriile psihodinamice), pe autorealizarea individului ca o persoana completa (teoriile umaniste), fie pe modalitatile de adaptare sau neadaptare nvatate ale indivizilor n raport cu mediul lor (teoriile cognitiv-comportamentale). Desi terapia bazata pe teoria sistemica poate fi condusa cu pacienti individuali, terapeutii sistemici, n mod obisnuit, prefera sa lucreze cu grupuri de familie sau subsisteme familiale (de exemplu: perechi parinte-copil, cupluri maritale) si si concentreaza interventiile direct pe acele relatii. Terapeutii orientati sistemic lucreaza pentru a transforma familia "pacient" sau subsistemele familiale prin participarea la aceasta activ (chiar daca temporar) ca participant-observator, cu scopul ajutorarii sistemului sa devina un cadru mai putin conflictual, mai benign pentru participantii rezidenti ai sistemului. Oricum, pentru a se alatura si a participa terapeutic n familii sau subsisteme "pacient", terapeutii trebuie sa fie capabili sa navigheze prin curentii turbulenti ai interactiunii
518
emotionale caracteristici acelor sisteme, sa reziste presiunilor emotionale generate n cadrul acestora si sa ajunga sa opereze eficient n cursul intens interactiv dintre membrii familiei. Pentru a face asta, terapeutii trebuie sa fie n mod evident constienti si n control n ceea ce priveste vulnerabilitatile si predilectiile n contextele de familie, pe care ei nsisi le-au dezvoltat ca membri ai propriilor familii-de-origine. n acest context, pe lnga beneficiile generale ale terapiei personale pe care terapeutii sistemici le pot mpartasi cu clinicienii din alte orientari, terapia lor personala este probabil mai importanta. n consecinta, concluzionam raspunsul nostru datorat celei de-a doua ntrebari a Persoanei Impartiale sugernd ca terapia personala (mpreuna cu procedurile similare desemnate sa sporeasca cresterea personala si profesionala) este importanta din diferite motive pentru tipuri diferite de psihoterapeuti. Fiecare orientare teoretica gaseste motive ntemeiate pentru a le cere sau a le recomanda terapeutilor sa beneficieze de terapie personala, chiar daca acele motive variaza de la o orientare la alta. De vreme ce aceasta conversatie cu Persoana noastra Impartiala este un construct al imaginatiei noastre, ne asumam libertatea de a renunta la ntrebarile suplimentare privitoare la motivele marii diversitati a orientarilor teoretice ale psihoterapeutilor. Oricum, Persoana noastra Impartiala, care a aceptat cordial raspunsurile noastre pna acum, nu ne va lasa totusi sa scapam fara sa puna o ultima ntrebare:
nteleg acum ca terapia personala este ntr-adevar importanta pentru psihoterapeuti ~i ca psihoterapia difera n aceasta privinta fata de alte profesii din domeniul sanatatii. nteleg, de asemenea, ca teorii diferite privesc problema psihoterapiei personale din unghiuri diferite ~i o recomanda n scopuri diferite. Totu~i, din ceea ce am citit ~imi s-a spus, se pare ca terapia personala nu a fost discutata foarte mult n literatura de specialitate. De ce nu a fost discutata mai mult ~i de ce nu este mai frecvent recomandata n programele de formare?
O data n plus, Persoana noastra Impartiala a identificat cu abilitate o problema semnificativa. La aceasta ntrebare, noi oferim urmatoarea replica. Psihoterapeutii, la rndullor, lauda n mod excesiv (majoritatea) experientele lor de terapie. Acestia raporteaza n mod coplesitor o satisfactie ridicata si rezultate uluitoare obtinute din terapia lor personala. Ei fac acest lucru att privat, ct si individual, dar din motive de confidentialitate putini dintre practicienii n sanatatea mintala discuta n mod public despre psihoterapia lor personala. Din nefericire, aceasta lipsa de dorinta, de altfel de nteles, de a discuta experiente profund
51 9
personale mai deschis genereaza o stare e ignoranta pluralistica. De aici nainte, cunostintele despre beneficiile variate ale terapiei personale pentru psihoterapeuti tind sa fie parte a unei sub culturi terapeutice (Wachtel, 1977) - ceva ce n mod virtual toti psihoterapeutii stiu, dar nu dezvaluie n mod public. Doar rareori psihoterapeuti curajosi s expun public si profesional propria istorie de terapie personala, pe tru ca acest lucru implica relevarea aspectelor celor mai personale sensibile si conflictuale ale vietilor lor private att unei audiente pote tiale de persoane nespecializate, needucate profesional, ct si unei aud ente educate profesional, dar potential formate din colegi foarte critici. rimii dintre acestia pot fi pe mai departe convinsi de impresia, initial verbalizata mai politicos de Persoana noastra Impartiala, ca "toti psiho erapeutii sunt nebuni". Chiar mai nfricosatoare dect asta este posibilita ea ca unii colegi profesionisti terapeutilor care si discuta experientele in terapia personala. prea critici din breasla multe programe d formare sunt, de asemenea, Din motive similare, sa intervina CUiiqgnOstice vatamatoare ale reticente fata de a le impune n mod publ" c studentilor si absolventilor sa beneficieze de terapie personala. Ace sta este att o problema de aparenta, ct si de alegere. Impunerea ter piei pentru initiati (n afara institutelor psihanalitice) poate crea impr sia ca studentii si candidatii n formare sunt n mod obisnuit tulburati s u perturbati ca indivizi, ceea ce ar compromite n mod semnificativ cr dibilitatea acestora n a fi de ajutor. Mai mult dect att, a cere terap'a personala candidatilor n formare ar impune un cost semnificativ p rsoanelor tinere care nu sunt se ntretine n anii studentiei. Mai importa t, poate, a considera terapia personala o cerinta ar exclude studentii S abso~ventii de la posibilitea angajate nca profesiQnal, trebuind deja St gaseasca mijloace pentru a sunt esentiale pentru a obtine un benefic'u real din aceasta si din alte experiente de intensificare a dezvoltarii. de ntr-adevar, unul dintre principalele n astre obiective n alcatuirea a face alegeri individuale si angajamefte person.ale n terapie, care si editarea acestei carti este de a aduce laola~ta si de a discuta experientele de terapie personala ale psihoterapeuti1or 1111tr-un cadru de discutii public si onorabil din punct de vedere profesio~al. Dupa ce am facut ceea ce am putut pentru a realiza acest scop, ne vo asuma libertatea de a adresa cteva gnduri de final Persoanei Imparti le si celorlalti cititori. Fiecare persoana care intra n psihot rapie spera, ntr-o oarecare masura, sa gaseasca terapeutul perfect ul care este n mod constant ntelegator, ntotdeauna disponibil, capa il sa daruiasca grija n mod
520
consecvent si care sa ofere rtotdeauna echilibrul perfect de suport si provocare care va face expEerienta terapeutica "urgenta sigura" ideala. Cu toate acestea, niciintra tefapeut nu este nu merita mai fi un terapeut Orice persoana care un ~. psihoterapie sau nu poate putin de att. - disponibil majoritatea ti pului, ntelegator n majoritatea timpului, sensibil si prevenitor n m joritatea timpului. Ceea ce este trist, desi perfect; doar (la cotele cele ~ai nalte, poate) un terapeut "destul de bun" nseamna este desi adesea destulterapeutii, nu rareori nu suntem ceea ce evident, ca, faptul ca si ~oi, de buni, suntem tot oameni, destul - daca ne bazam pe dovezi, relativ rar - destul de incompetenti pentru a face rau .. de buni pentru a raspunde reVOilor pacientilor nostri si suntem uneori primul rnd si cel mai imp rtant, de obligatia etica de a nu rani si de a da speranta terapeutilor per bati ocazional de a deveni destul de buni. n final, aceasta tine de obI gatia o terapieprofesionala proprie tine, n Nevoia de noastra personala de a ncerca, n ciuda tuturor obstacolelor, sa suplinim prapastia incomensurabila dintre a fi un terapeut destul de b , asa cum pot fi majoritatea dintre noi n majoritatea timpului, si te apeutul perfect pe care pacientii nostri l merita, dar fara de ajutorul aruia trebuie sa nvete sa traiasca. Ca terapeuti, trebuie sa ne mbuna atim constant, nu numai n munca noastra ca terapeuti, ci (orict de ciu at poate parea) si munca noastra ca pacienti. Trebuie sa ne mentinem sin le pacient asezat alaturi de noi atunci cnd lucram ca terapeuti pentru ltii, partial pentru a avea un ochi deschis
pSihoterapeutult':
nspre sinele pacient, astfel rct acesta sa nu intervina, dar si pentru a ca o sursa de compasiune .. stfel, este nevoie sa devenim pacienti din ce n ce mai buni, precum ~i terapeuti din ce n ce mai buni, pentru a fi terapeuti din ce n ce mai b ni. apela la poate sa raspunda n voii inevitabile de terapiesipersonala,continuu Cine sinele nostru pacie~ uneori pentru un sfat n mod n afara de alti terapeuti, n principiJ, imperfecti, dar destul de buni n practica, vedem psihoterapeutul ca p o persoana care este att terapeut, pacient, ct si psihoterapeut-pacien : la munca, ntr-o sala a oglinzilor n care ce astfel duc o dubla povarata terapeuti pentru terapeuti? Prin urmare, cum l vede pe celalalt si n ederea clara, vazndu-1 vazndu-se cum se unul ncearca sa ramna cu acelasi timp inevitabil pe celalalt pe sine vede pe sine. Poate ca n an~mite privinte este adesea mai usor sa ai alti terapeuti ca pacienti, de vrEme ce ei tind (n mare parte) sa fie mai
VI
sanatosi, persoane mai echil~brate dect media potential n acest proces. aduc sinele-lor terapeut cu e~pentru a-i asista si de vreme ce acestia si
521
Desi lucrul cu alti terapeuti este, de asemenea, o munca facuta pe o panta mai alunecoasa cu persoane al caror sine pacient are nevoi mai complexe, chiar daca mai putin drastice, si al caror sine terapeut pot interfera, dar si ajuta - o panta alunecoasa unde un pas gresit poate fi mai usor de facut, iar consecintele acestuia pot fi mai greu de corectat. Pentru a confrunta provocarile speciale implicate n terapia personala a psihoterapeutului, am ncercat n aceasta carte sa cream un spatiu al discursului comun al psihoterapeutilor ca pacienti (cei care este posibil sa fi experimentat terapie personala) si al cercetatorilor n terapie (majoritatea celor care sunt si terapeuti) care au studiat terapeutii ca pacienti, precum si terapeutii terapeutilor. Pentru a promova acest discurs comun, am adus n acelasi loc perspectivelele asupra terapiei personale din diferitele orientari teoretice. Acum, n acest ultim capitol, de la care ne asteptam si speram, cu siguranta, sa nu fie ultimul cuvnt spus pe acest subiect, am ncercat, prin raspunsurile oferite ntrebarilor imaginare ale Persoanei noastre Impartiale, sa tragem niste concluzii la discursul prezentat n capitolele anterioare, sa le.schitam modelele de convergenta si de diferentiere, sa definim frontiera comuna a cunoasterii si ignorantei cu privire la acest subiect, sa descoperim pe ct putem ntelepciunea practica si sa propunem ncotro sa ne ndreptam n cautarea unei ntelegeri mai vaste si mai profunde. Vom ncheia n fata colegilor nostri profesionisti si cititori, parafrazndu-l pe poetul francez Charles Baudelaire, care a'scris (1861/1954, p. 82): ,,- Hypocrite lecteur,- mon semblable, - mon frere." (01 cititor fatarnic, - tu, semenul meu, frate!*) si adresndu-ne acestora astfel: O, terapeut-cititor, semenul nostru,
parte a neamului nostru!
Bibliografie:
Baudelaire, C, Les fleurs du mal n Y.G.Le Dantec (editor), Baudelarire: Oeuvres completes, Librairie Gallimard, Paris, 1861/1954 Belah, RN., Madsen, R, Sullivan, W.M., Swidler, A. si Tipton, S.M., Habits of the heart: Individualism and commitment in American life, Universityof California Press, Berkeley, 1985
Traducere de Al. Philippide (n.tr.).
522
J.D. Geller, ~.C Norcross, D.E. Orlinsky
Buber, M.,,,Elements of the interhuman" n M. Friedman (editor), The knowledge

of man: Selected essays, Har~ter, and Row, New York, 1965, p. 72-88
Freud, S., "The interpretation
If dreams" n J. Strachey (editor ~i traducator),
5, Hogarth Press, Londra, 1900/1953 Freud, S., "Recommendations to psysicians practising psychoanalysis"
The standard edition of the cO~Plete psychological works of Sigmund Freud, voI.
n J.
Strachey (editor ~itraducat~r), The standard edition of the complete psychological works of Sigmund"Freud, voI ~2, Hogarth Press, Londra, 1912/1958, p. 109-120 Freud, S., Introductory lectures 9n psycho-analysis, cursul 23 n J. Strachey (editor ~itraducator), The standard efition of the complete psychological works of Sigmund Freud, voI. 16, Hogarth Press, Londra, 1917/1963, p. 358-377 Freud, S., "The question bf lay alysis: Conversations with an impartial person"
psychological works of Sig und Freud, voI. 20, Hogarth
Press, Londra,
1926/1959 n J. Strachey (editor ~i aducator),
The standard edition of the complete
Norcross, J.C (editor), to patient heeds,relationships that works: Therapist contributions and responsiveness Psychotherapy Oxford University Press, New York, 2002 1976 Perls, E, The Gestalt approachan4 eye witness to therapy, Bantam Books, New York,
.1
change" n Journal of Consu ting Psychology, 22, 1957, p. 95-103 Rogers, CR., "A theory of ther y, personality, and interpersonal relationships, Rogers, CR., "The necessary an; sufficient conditions of therapeutic personality
Psychology: A study of a sci nce, voI. 3, McGraw-Hill, New York, 1959, p.
184-256 as developed
" in the clieJt-centered

I
framework"
n S. Koch (editor),
Schneider,NJ, 1968 Cliffs D.M., American kins~ip: A cultural account, Prentice-Hall, Englewood Wachtel, P.L., Psychoanalysis anq behavior therapy: Toward integration, Basic Books, New York, 1977
Anexa Ghid pentru elaborareal marturiilor
Continutul discursului n capitolele ratnd terapeutul terapeutilor

Va multumim pentru interesul pr~vin contributia cu un capitol la
clinicianului. Vom cere fiecarui autor sa aiba n vedere o serie de probleme
fundamentale atunci cnd si va scrie ca itolul. Conceperea conform lucrarea Formarea pentru psihoterapie. pe~pective ale pacientului ~i ale continuitatea ntre capitolele din aceasta s ctiune a cartii, (2) va permite convergenta ntre relatarea dumneavoast a la persoana I si capitolele ulterioare orientate pe cercetate din car e si (3) va permite analize urmatorului continut a capitolului du*eavoastra: (1) va mentine comparative ntre experientele complementare ale terapeutilor care
I
aceasta terapie person~Ia (partea duce la si'l~acelora care beneficiaza va acorda (partea a II-a). Pentru al a III-a) 1deplinire aceste scopuri, de forma'si ordinea care vi se cerem sa cuprindeti urmatoarele domenii potrivesc cel mai bine. ntrebarile Reprezentative sunt intentionate a fi
evocatoare; nu va cerem sa raspundeti la lecare dintre acestea. 1. Istoria ~i experienta dumneavo(1stra n tra~f.reaprofesioni~tilor n sanatatea mintala. Intrebari Reprezentative: Cti ani ar oferit terapie personala sau analiza? Ce proportie din practica dumneavoastra curenta este devotata terapiei altor terapeuti? Ce tipuri de prof sionisti n sanatatea mintala n termeni de sex, etnie, profesie si orientar asistati? Ce tipuri de terapie oferiti n mod obisnuit terapeutilor? Dac ~ vi s-ar cere sa presupuneti, de ce considerati ca sunteti selectionat ca ter peut de catre psihoterapeuti?
2. Experienta dU1l'}neavoastra, daca exista cu privire la ceea ce distinge psihoterapia pacientilor;Intrebari Ryprezentattve: Observati vreo diferenta, oferita nonterapeutilor. care sunt la rndullo1 psihoterapeuti, de psihoterapia
524
JoD.
Geller,
Joc.
Norcross,
DoE.
Orlinsky
n experientele dumneavoastra de tratament cu psihoterapeuti colegi sau terapeuti n formare, n: Prezentarea problemelor si a scopurilor tratamentului. Formatul tratamentului/modalitatea pe care o folositi. Dinamicile de putere ale relatiei terapeutice. Negocierea contractului terapeutic. Modificari n tehnica. Mentinerea limitelor. Procesul terminal. Relatiile postterminale. Determinantii esentiali ai succesului psihoterapiei.
3. Observatiile dumneavoastra privind procesul distinctiv al tratarii profesionistilor n sanatatea mintala. ntrebari Reprezentative: Care a fost experienta
dumneavoastra n tratatea terapeutilor a caror orientare teoretica este substantial diferita de a dumneavoastra? Cum le acordati terapeutilor libertatea de a fi pacienti, n acelasi timp respectnd aspectele colegiale ale relatiei? Au terapeutii-pacienti o capacitate de raspuns selectiva la diferitele fatete ale procesului, n comparatie cu pacientii nonterapeuti? Reprezinta faptul de a fi mentor una dintre componentele muncii dumneavoastra cu terapeutii-pacienti? Ce rol joaca discutarea muncii pacientului ca terapeut n tratamentul acestora? Cum reactioneaza terapeutii-pacienti la erorile dumneavoastra tehnice, esecurile de empatie si la ncalcarile minore ale cadrului terapeutic? Sunt rolurile pe care le jucati n fanteziile terapeutilor-pacienti diferite de acelea imaginate de nonterapeuti? 40 Poverile si factorii stresori n conducerea psihoterapiei cu profesionisti n sanatatea mintala (dincolo de cele asociate cu acordarea de psihoterapie n general). ntrebari Reprezentative: Care sunt particularitatile cele mai dificile ale tratarii psihoterapeutilor? Exista cazuri n care psihoterapeutii devin cei mai rai pacienti? Cu ce ocazii deveniti mai constient de faptul ca tratati un psihoterapeut? Simtiti o crestere a tensiunii de a avea "succes" atunci cnd pacientul este si terapeut? Cum evitati confundarea psihoterapiei si supervizarii? Care sunt complicatiile - si cum le faceti fata - ivite din aceea ca exista posibilitatea ca fosti psihoterapeuti pacienti sa devina profesionisti n cadrul aceleiasi scene?
50 Satisfactiile si recompensele n conducerea psihoterapiei cu profesionisti n sanatatea mintala (dincolo de cele asociate cu conducerea psihoterapiei
n general). ntrebari Reprezentative: Care sunt particularitatile cele mai recompensatorii survenite n urma tratarii psihoterapeutilor? Care sunt satisfactiile de a fi considerat un "terapeut al terapeutilor"?
525
6. Lectiile nvatate din tratarea psihoterapeu, ilor colegi privind mbunatatirea psihoterapiei, n general, ~i a psihoterapiei cu ,sihoterapeuti, n special. ntre-
bari Reprezentative: Ct de mult v-a infl entat propria dezvoltare ca pozitiv sau negativ? Ce ne spune terapia erapeutilor, daca este cazul, a terapeut experientele de acordare a teraPit' ltor terapeuti? n ce feluri, clinicieni pentrutratam ajuta sa conduca o psihoterapie ati oferi colegilor despre cum sa a i pacientii nonterapel_.ti? Ce sfat eficienta cu alti terapeuti?
Continutul discursului n capitolele ~ratnd terapeutii-pacienti

Va multumim pentru interesul privinq contributia cu un capitol la lucrarea Formarea pentru psihoterapie. pe~~p~ctive o pacientului ~i ale clinicianului. Vom cere fiecarui autor sa aibaln vedereale serie de probleme fundamentale atunci cnd vor scrie a~est fapitol. Conceperea conform continuitatea ntre capitolele din aceasta s ctiune a cartii, (2) va permite convergenta ntre relatarea dumneavoast a la persoana 1 si capitolele ulterioare orientate pe cercetare din car e si (3) va permite analize urmatorului continut a capitolului dU~llleavoastra: (1) va mentine comparative ntre experientele complem1entare ale terapeutilor care acorda terapie personala (partea III-a) rdeplinire de aceasta (partea a II-a). Pentru aaduce laSj ale aceloraaceste beneficiaza care scopuri, va cerem sa cuprindeti urmatoarele domenii E forma si ordinea care vi se potrivesc cel mai bine. ntrebarile Reprez~ntative sunt intentionate a fi ev~catoare; nu va cerem sa raspundeti la ~iecare diDtre acestea. In discutarea acestor c~estiuni va invitar sa scrieti ntr-o maniera de dezvaluire confortabila. Intelegem ca puteti alege sa fiti selectiv / a n
ntrebari Reprezentative: De cte ori ati fost n terapie, la cti terapeuti diferiti? De ce tipuri de terapie ati benefidiat din punctul de vedere al orientarii teoretice si al modalitaltii de trata ent? n general, de cte ore de terapie sau ani de terapie personala ati be eficiat? Care-au fost criteriile cele mai evidente n selectionarea terapeu lui! terapeutilor? Cine a fost terapeutul dumneavoastra n termeni de se ,etnie, profesie si orientare? V-au creat probleme v.:reuna dintre potriv'rile sau nepotrivirile de sex, etnie, profesie si orientare? Motivele pent u care ati cautat terapie au
nala/analiza. autobiografic pe care' l veti in1Ude. 1. Istoria materialul ~i experienta dumneavoastra beneficierea de terapie perso-
526
J.D. Geller,IJoC. orcross, DoE.Orlinsky N
probleme personale? Care e au nemultumirile dumneavoastra esentiale fost constituitede tratament? ~e aspecte de formare,de alegerea carierei sau si obiectivele n principal Erau acestea legate crestere personala de psihoterapeut?
2. Experienta dumneavoaftra, psihoterapia pacientilor, Acarestnt ladaca exista, legata de ceea psihoterapia rndullor psihoterapeuti, de ce distinge
vreo diferenta, n -experient le dumneavoastra

la:
de tratament, cu privire
oferita nonterapeutiloro Intrebtari Reprezentative: Ati observat sau dedus
Prezentarea problemeI r si a scopurilor tratamentului. Formatul tratamentul1i/modalitateaterapeutice. Dinamicile de putere ,a~erelatiei oferita. Negocierea contractuh-fi terapeutic. Modificari n tehnica. Mentinerea limitelor. Procesul terminal. Relatiile postterminale Determinantii esentialil ai succesului psihoterapiei.
3. Observatiile dumneavoastra privind procesul distinctiv al beneficierii de psihoterapie ca profesionist n ~anatatea mintala. ntrebari Reprezentative:
Cum vi s-a parut ca profe~~onistterapie? Cum v-a oferit terapeutul, fiti dumneavoastra nsiva/nseta n (sau profesionist n formare) sa ca terapeut-pacient, libertatea (le a fi pacient, n acelasi timp respectnd aspectele colegiale ale relatiFi? Ce altceva ar putea duce la ndeplinire acest scop? Ce rol a avut discutarea muncii de terapeut n tratamentul dumneavoastra? Cum ati rJactionat la erorile tehnice ale terapeutului cadrului terapeutic? esecuril~ de empatie si la ncalcarile terapeutul? dumneavoastra, la Care ertu fanteziile dumneavoastra cu minore ale
n sanatatea mintala. Intrebar~ Reprezentative: deCare erau particularitatile 4. Poverile ~ifactoTii stresoli n beneficierea psihoterapie ca profesionist
cele mai dificile inerente faIltului de a fi n terapie? Care erau preocuparile dumneavoastra prhtind menyinerea unor limite corecte cu terapeutul dumneavoastra? f,um ati evitat dumneavoastra si terapeutul dumneavoastracomplicatiile ps~oterapiei dumneavoastra, informala? Cum mbinarea lkgate de cu supervizarea ca fost pacient, ati gestionat devenind un profesionist? 5. Satisfactiile ~i recompenrlf! primite din beneficierea de psihoterapie ca
I
profesionist sanatatea mintalf Intrebari Reprezentative: Cta beneficii a navut terapia PEtrsonala pentru dumneavoastra valoare/ ce n viata
527
dumneavoastra personala? Care au fost re mai defectuoase? A fost faptul de a fi av importanta a terapiei dumneavoastra? dezvoltarii dumneavoastra personale si p
ultatele cele mai bune si cele tun mentor o componenta are a fost impactul asupra ofesionale?
6. Lectiile nvatate din beneficierea de psihoterapie personala privind mbu-
Intrebari Reprezentative: Ct de mult -au influentat experientele beneficieriide terapie n general, 9i pSihotera~iei cu psihoterapeuti, Care sunt 1}atatirea psihoterapiei, personala dezvoltare ca psihoterapeut? n special. personal? Ce ne spune terapia terapeutilo daca este cazul, despre cum sa tratam pacientiidespre psihoterapiesfa ati oferi colegilor tratament "lectiile nvatate" nonterapeuti? Ce df' experientele de clinicieni pentru a-i ajuta sa si selecteze psihoterap~uti eficienti?

Formarea Pentru Psihoterapie

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Formarea Pentru Psihoterapie

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

FORMAREA PENTRU PSIHOTERAPIE

Jesse D. Geller John C. Norcross David E. Orlinsky

Formarea pentru psihoterapie

Traducere din limba' engleza de Tatiana Clara Ilie

Coperta colectiei: FABER STUDIO (r:;ilvia Olteanu;;i Dinu Dumbravician)

Director productie: CRlStIAN CLAUDIU COBAN

Dtp: OFELIA COSMAN

Aceast~ carte a fost tradusa dupa: The Psyehofherapist's Own Psyehotherapy,

~~~~~~;~~~;i'::::::::::::::::: ::1::::::::::::::: ::::::::::::::::::::::: ::: ::::::::::::::

::::: ::::: :::::::::: :::::::: :::::

5. T;::f~~f:~:~l~l~ .~ ..~~~.~~~~ (Anton-Rupert Laireiter si Ulrike Willutzkil

.~~~~~~.~~.~~~ :.~~~.~:~ :.~

R~~[iE~~af:=a.~ .. t~~.~~i~i.r.~~~~l~.~~~i~I~ ..~~~r..~.~~.~~ t

8. Experientele mele ca pacient n cinci psihot~rapii psihanalitice (Jesse D. Geller)

9. E;~:~~:~:l~a~o~:~~~!:~~~~~~~ (Windy Dryden)

10. Eul si Sinele: Reminiscentelale terapiei existential-umaniste

(Bayan Wittine) (Clara E. Hill)

~:~t~:~; .. ~~~~.~ J:~::~::. ~~~:~~~. ~.~~~I .. ~.~~~~ ~~~~~~~

(John C. Norcross si James

(David E. Orlinsky, M. HeI e R~nnestad, Ulrike Willutki, Hadas Network)

14. Wiseman, Jean-Fran<;;oisBo ermans si SPR Collaborative Research

~:7:;~:~. :.~. ~.~~~~~~~~.~~j~'.~~~~~. ~~~~ ~.~.~~~~.~~.~.~... ~~:~ ~.~~.~~~. :.~. ~

17. Rezultate si impacturi ale }fsihoterapiei psihoterapeutului:

(~:~:~r~.6~i~;k~: i~~'CJN~~'~;~;~~"~i' H~i~~ 'R~~~'~~~'d'~i"'" 275

Partea a III-a. Terapeutul terapeutului

arturu a e terapeutl ar terapeutl ar

(Judith S. Beck si Andrew

rin terapie cognitiva cluznd candidatii n formare) Butler)

20. Terapie feminista cu terapJuti: Terapia egalitara si altele (Laura S. Brown)

m m.m .3S8 21. Ascultndu-l pe cel care asculta: O abordaj'e existential-umanista

~~~t~:~~i s?;!:~o;e~~~:;'!e~;~i) ..........

Rezultate ale cercetarii: Acordarea de terapie personala altor terapeuti

~~~~.~~~.~~t.~~~. ~.~~~~~~~~~ :.~ ..

J.D. Geller, J.c. Norcross, D.E. Orlinsky

Formarea pentru psihqterapie

J.D. Geller, J.c. Norcross, D.E. Orlinsky

J.D. Geller, J.c. Norcross, D.E. Orlinsky

Problema terapiei personale de Jesse D. Geller, John C. Norcrosslt;iDavid E. Orlinsky

JD. Gellerf J.c. Norcross, D.E. Orlinsky

Formarea pentru psihqterapie

Definirea terapiei personale

J.D. Geller, J.c. Norcross, D.E. Orlinsky

comporte ca orice alt muritor, dezvoltnd

O tema recurenta a aces lei carti este recunoasterea faptului ca este

Formarea pentru psihoterapi~

J.D. Gellerf J.c. Norcross, D.E. Orlinsky

Formarea pentru psihqterapie

J.D. Geller, J.c. Norcross, D.E. Orlinsky

Scopurile aparente si scopul real al terapiei personale

Formarea pentru psihoterapie Serve~te ca profunda experienta de socializare

J.D. Geller, ~.C Norcross, D.E. Orlinsky

avea o formare specifica si *pervizare, a terapeutului?

ca depasind aria de competenta

Formarea pentru psihoterapie

J.D. Geller,IJ.C. Norcross, D.E. Orlinsky

Formarea pentru psihoterapie

Formarea pentru psihoterapie

J.D. Geller, J.c. Norcross, D.E. Orlinsky

Formarea pentru psihqterapie

Formarea pentru psih ,terapie

dar chiar 9i atunci

J.D. Geller, J.c. Norcross, D.E. Orlinsky

Formarea pentru psihoterapie

~~~~;~;i'::::::::::::::::: ::1::::::::::::::: ::::::::::::::::::::::: ::: ::::::::::::::

5. T;::f~~f:~:~l~l~ .~ ..~.~~ (Anton-Rupert Laireiter si Ulrike Willutzkil

.~~~~..~ :.~.~:~ :.~

R[iEaf:=a.~ .. t.i~i.r.~~~~l~.~~~i~I~ ..~~~r..~.. t

9. E;~:~~:~:l~a~o~:~!:~~~~~ (Windy Dryden)

~:~t~:~; .. ~~~~.~ J:~::~::. ~:~. ~.~~~I .. ~. ~~~

~:7:;~:~. :.~. ~.~~~~~~.j~'.~. ~.~.~~..~.~... ~~:~ ~..~. :.~. ~

(~:~:~r~.6~i~;k~: i'CJN'~;~;~~"~i' H~i 'R~'~~~'d'~i"'" 275

~~.~.t.~. ~.~~~~~~~~~ :.~ ..