Sunteți pe pagina 1din 233

T.A.T., T.A.C. şi T.A.B.

în utilizarea clinică
de Leopold Bellak

Traducere de
Elena Albu

Editura PROFEX
Bucureşti - 2008
The T.A.T., C.A.T., and S.A.T. in Clinica! Use
by Leopold Bellak, © c.P.S. Inc., 1991
f
Copyright © 2008 pentru Editura Profex, Bucureşti

MULTUMIRI
,

David M. Abrams, Ph.D., este psiholog-şef, la Center for Preventive


Psychiatry, White Plains, New York, profesor şi supervizor la Postgraduate
Center for Mental Health, New York, New York, şi are practică privată în New
Rochelle, New York. L-am cunoscut şi apreciat prima oară pe David Abrams
când l-am supervizat ca şi candidat în fonnare în psihanaliză şi psihoterapie în
cadrul Programului Postdoctoral la New York University. Are o vastă cunoaştere
asupra domeniului, de la psihanaliză la neuropatologie, şi apreciez contribuţiile
sale la această ediţie, ca fiind chiar mai mari decât la ediţia precedentă. Am
colaborat împreună de-a lungul anilor şi mi-a furnizat excelente idei
l i
fundamentale asupra subiectelor în discuţie, aşa cum este indicat de fiecare dată I I
în text, şi a ajutat la traducerea în franceză şi la editarea computerizată.
Lorin Peritz a manifestat mult angajament şi pricepere ca editor asistent
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României la acest proiect, ceea ce nu a fost o sarcină uşoară.
Mylan Jaixen, editorul meu, şi Deborah Reinke, asistenta sa, au fost
suportivi , aşa cum sunt de obicei, şi a fost o plăcere să lucrez cu ei. Mulţumiri
BELLAK, LEOPOLD speciale datorez Lyndei Griffiths, nu numai pentru excelenta tehnoredactare, ci şi
pentru a face acest proces mai puţin dureros decât de obicei.
T.A.T, T.A.C. şi T.A.B. în utilizarea clinică I Leopold Bellak ;
Marlene Kolbert a coordonat lucrurile ca de obicei ş i mi-a amenajat
trad .: Elena Albu. - Bucureşti: Profex, 2008
existenţa în aşa fel încât să mă pot concentra asupra vieţii mele profesionale.

Bibliogr.

Index

ISBN 978-973-86978-7-4

1. Albu, Elena (trad.)

159.9
CUPRINS
Prefaţă la ediţia a V-a
Prefaţă la ediţia a IV-a viii
Prefaţă la ediţia a III~a xii
Prefaţă la e,diţia . a II-ua xiv,
Prefaţă la ediţia 1 xix

CAPITOLUL 1
FUNDAMENTE TEORETICE ALE TESTĂRII
PROIECTIVE 1
. Către o psihologie a eului pentru tehnicile proiective în general şi pentru
T.A.T. în particular
Distorsiunea aperceptivă: o teorie privind conţinutul răspunsurilor, aşa
cum apar în special în T.A.T. 17
Presupoziţiile de bază pentru inferenţele diagnostice din T.A.T. şi din
alte metode similare 40

CAPITOLUL 2
UTILIZAREA CLINICĂ A T.A.T. 49
T.A.T. şi metodele înrudite 49
Indicaţii pentru utilizarea T.A.T. 52
Studiul caracterului şi al defenselor în T.A.T. 53
Variante ale procedurilor de administrare a T.A.T. 62
T.A.T. în psihosomatică, în cultură şi diverse alte utilizări 67

CAPITOLUL 3
IMAGINILE T.A.T. CA STIMULI 70
Secvenţa standard de 10 planşe T.A.T. 70
Temele tipice evocate 72

CAPITOLUL 4
INTERPRETAREA T.A.T. 85
Scurtă trecere În revistă a literaturii asupra metodelor de interpretare 86
Diagnosticul prin observare-de:aproape şi prin observare- Ia-distanţă 96
Cum se utilizează versiunea lungă a formularului T.A.T. 98
CUPRINS iii
ii CUPRINS
Protocolul T.A.T. al unui psihotic activ 228
99
Categorii de cotare (zece variabile)
Rezumatul şi raportul tinal 109 CAPITOLUL 10 I
Forma scurtă a formularullfj Bellak pentru I.A.T. şi I.A.c. 110 TULBURĂRILE BORDERLINE ŞI NARCISICE îN T.A.T.,
Prezentări de caz 112 T.A.C. ŞI T.A.B. (cu David M. Abrams) 237
158 r
Literatura transculturală despre T.A.T. Scurtă trecere în revistă a conceptelor diagnostice de tulburare borderline
şi de tulburare narcisică 237 I
CAPITOLUL 5 Indicatori caracteristici ai funcţionării la nivel pre-oedipal şi oedipal 238
UNELE PROBLEME CLINICE ŞI AL TE PROBLEME
. Protocoale I.A.c. ilustrând funcţionarea la nivel pre-oedipal şi oedipal 242
SPECIALE ALE T.A.T . .
.

Despre grupurile de diagnoză


160
160
Indicatori specifici ai patologiei borderline
Protocol T.A.T. ilustrând tulburarea borderline eu unele aspecte de
247
r
Influenţa evenimentelor curente asupra pqvestirilor T.A.T. 173 psihoticism ,248
, Indicatori specifici ai patologiei narcisice 254
Protocol T.A.C. ilustrând patologia narcisică 254 \
CAPITOLUL 6
UTILIZAREA T.A.T. ÎN PSIHOTERAPIE 181 I
Utilizări 181 CAPITOLUL 11 r
terapeutice speciale ale T.A.I. 'I
Utilizarea curentă a T.A.I. în funcţie de principalele faze ale terapiei 185
. 190
T.A.T., C.A.T. .
. SI S.A.T. ÎN EVALUAREA
NEUROPSIHOLOGICĂ (cu David M. Abrams) 261 I I
Utilizarea T.A.T. în programele de terapie de grup
Aspecte diagnostice în legătură cu terapia 190 Câteva remarci generale asupra evaluării neuropsihologice 261
Unele contraindicaţii în utilizarea testelor psihologice 192 Identificarea aspectelor deficitului neuropsihologic în răspunsurile la I
T.A.I. şi T.A.C. 263
CAPITOLUL 7
TRECERE ÎN REVISTĂ A LITERATURII REFERITOARE CAPITOLUL 12
LA INTERPRETĂRILE T.A.T.
Valoarea ca stimul a T.A.T.
194
194
195
T.A.C.
Natura şi scopul testului
Istoricul T.A.C. şi al T.A.C.-U
269
269
272
I
Variabile-etichetă
Agresivitate şi ostilitate 198 Teoria I.A.C. 279
Motivaţia şi apercepţia 201 Despre unele diferenţe Între răspunsurile la T.A.C. şi T.A.I. 281
Administrarea I.A.C. 282
Descrierea planşelor şi răspunsurile tipice la imagini 283
CAPITOLUL 8
Influenţa aspectelor perceptuale ale stimulilor asupra răspunsurilor 286
APLICAREA ANALIZEI TEMATICE LA PRODUCŢIILE
LITERARE 207
Somerseth Maugham - analiza poveştilor 208 CAPItOLUL 13
Rezumat 215
216
T.A.C.-U
Dezvoltarea T.A.C.-U
287
287
r
Raportul final I
217 Trecere în revistă a studiilor care compară imaginile cu animale şi
Discuţii
imaginile cu oameni 287
Modificarări ale imaginilor utilizate în T.A.C.-U 288
CAPITOLUL 9 Studii despre T,A.C.-U 288
TEORIA RELAŢIILOR DE OBIECT ŞI EVALUAREA CU
T.A.T., T.A.C. ŞI T.A.B. (cu David M. Abrams) 219
219 CAPITOLUL 14
Perspectiva teoriei relaţiilor de obiect
O abordare a analizei T.A.T. din perspectiva relaţiilor de obiect 220 INTERPRETAREA T.A.C. 298
Protocolul I.A.T. al unui băiat adolescent nevrotic 221 Zece variabile 299
Utilizarea formei scurte a f()J"Illldarului I.A.T. şi I.A.C. 304
r IV CUPR1NS

Prezentări de caz
305
Exemple suplimentare 350
Probleme clinice speciale 354
PREFATĂ
Ilustrare de date clinice longitudinale
, LA EDITIA A
358
,
r CAPITOLUL 15
UN SUPLIMENT LA T.A.C. 361
CINCEA
Scopul T.A.C.-S 361
Administrarea
f Ancheta
363
363
Descrierea imaginilor şi a răspunsurilor tipice la acestea 364
Interpretare 367 A doua înflorire a tehnicilor aperceptive
Nonne 367 Tehnicile proiective, inclusiv tehnicile aperceptiv'e discutate în acest volum
Prezentări de caz
371 au înregistrat o creştere remarcabilă în ultinlii cinci ani. Este motivul pentru care

r CAPITOLUL 16
TRECEREA ÎN REVISTĂ A LITERATURII RELEVANTE
PENTRU INTERPRETAREA T.A.C. 375
editorul a scos această ediţie revizuită.
Această dezvoltare este un fenomen interesant, constând în numerc"se
studii, cum ar fi cel al lui Piotrowski şi Keller (1985). Acest studiu a unnărit
inventarierea modului de utilizare a diverselor instrumente de testare psihologică,
Utilizarea T.A.C. În evaluarea dezvoltării copiilor normali 375 inclusiv a tehnicilor proiective. Ei au constatat că, în 36 de clinici, cea mai
Variabile-etichetă şi studii socio-culturale 376 folosită era scala Wechsler, unnată de testul Rorschach. De asemenea, MMPI se
Studii diagnostice 378 situa pe al treilea loc, iar T.A.T.' pe locul patru . C.A.T. 2 era pe poziţia a noua.
Fundamente pentru interpretare 381 Oricum, dacă cineva ar număra doar testele utilizate pentru copii, T.A.C. ar f pe
Linii generale de interpretare 382 primul loc.
Un alt set de date impresionante se referă la faptul că, la Întâlnirea Anuală
CAPITOLUL 17 a Societăţii pentru Evaluarea Personalităţii din 1991, au fost prezentate 52 de
r T.A.B. 384
lucrări şi 21 de postere, în timp ce în 1990 au fost prezentate doar 47 de lucrări şi

Natura şi scopul tehnicii 9 postere. Mai mult, în ultimii 10 ani, s-a dublat numărul de membri ai Societăţii,
1 385
Administrarea în prezent ajungând la peste 2000 de membri.
389
Descrierea imaginilor şi a răspunsurilor tipice la acestea De asemenea, în iulie 1990, am participat ca preşedinte de onoare la
391
rnterpretare Congresul Internaţional al Societăţii Rorschach şi al Altor Tehnici Proiective de
400
Date privind tehnica apercepţiei pentru bătrâni la Paris, şi am fost cu adevărat impresionat de faptul că au participat 630 de
400
Patru studii-pilot bazate pe T.A.B . persoane din toate părţile globului, care nu s-au desprins de pe scaune, sau chiar
402
Sugestii pentru viitoare cercetări au stat în picioare, în ciuda tuturor tentaţiilor vieţii pariziene. Toţi cei care au
406
prezentat au făcut dovada unei palete largi de interese şi infonnaţii. La Congres,
am întâlnit un celebru editor de cărţi de psihologie, cu care vorbisem ultima oară
CAPITOLUL 18
în unnă cu 20 ani, când mă întreba mai degrabă îngrijorat dacă nu cumva
FORMULARUL DE RAPORT ALTESTĂRII ÎN SCOP interesul pentru Rorschach nu moare în Statele Unite'
PSIHODIAGNOSTIC 407 Tehnicile proiective au cunoscut o perioadă privilegiată între 1945 şi 1955,
în parte datorită dezvoltării psihologiei clinice ca răspuns la nevoile annctei în
Bibliografie 415 cel de-al doilea ră z boi mondial. Acest fapt a fost llImat, într-adevăr, de o scădere

t Thematic Apperception Test (eng.) = Testul de Apercepiie Tematică (TAT.) (n.!.)


2 Children's Apperception Test (eng.) = Testul Apercepţiei pentru Copii (TAC.) (n.!.)
PREFAŢĂ Vll
vi PREFAŢĂ
• Tehnicile aperceptive oferă satisfacţie şi pentru !a?tul că sunt ad~p~:b~~e;
a interesOilui şi de eliminarea a multe tehnici bune începând cu 1950, pro~abiI
respectiv datele brute se pretează la tot felul de abordan. Problem~ etnlcltaţl~ a
datorită a trei factori:
cun~scut' ~m avânt considerabil, refl~ctat jn interesul c:escut faţa d: stud~!:
1. Apariţia terapiei m~dicamentoase culturale bazate pe tehnicile aperceptlve. Am fost Impreslon~t de numaru~ m
2. Dezvoltarea conjugată a eforturilor comunităţii din domeniul sănătăţii al studiilor culturale prezentate în ultimul timp. Nu ne surpnn~e fap~l ~a Ne~
mintale, ceea ee a generat, de asemenea, scăderea interesului pentru York Times raportează, în mod corect, că 15 milioane d~,o~me!ll. de dlfente ,~tnll
diagnostic şi psihodinamică şi culturi sunt pe cale de-a migra din ţările care "nu au , m ţanle "care au a~e
3. Dezvoltarea psihiatriei biologice, care a dus la scăderea interesului faţă lumii. Pare o adevărată Voelkerwanderung (migraţie a popo~relor), ~~ cea ~m
de psihodJagnostic, ca ,şi faţă de psihodinamică în general secolul cinci, când foamea a mânat hoardele din platoul Pamlr. spr: ~alle fertile
din sud. Tehnicile aperceptive ar putea furniza un .aJutor crucial m mţelegerea
În ultimii ani, multe dintre aceste tendinţe s-au inversat. Mişcarea . potenţialelor tulburări determinate de diferenţele s~clale. ~ . ~ .. ~ . . I
comunitară pentru sănătate mintală a fost compromisă, în mare pZlrte nejusti ficat, Mai aproape de · aria. mea de competenţa se afla rol~1 m creştere a
ca parte a integrării . prost planificate a pacienţilor în comunitate. sihoterapiilor scurte şi contribuţiile importante p.e care te~nlclle apercepttve le
Psihofmmacologia, deşi de · mare valoare, s-a dovedit a nu fi un panaceu ~ot aduce În acest domeniu. Am discutat despre utlltzarea stmlllhlor noşt~1 pentr~
universal. De fapt, în prezent, nespeciflcitatea pare a se constitui ca o regulft în . psihoterapie în general, şi de preocuparea mea specială p~ntru pSlhoterapla scurt~
domeniul psihofarmacologiei, mai degrabă decât gloanţele de argint destinate în şi de intervenţie în criză, în mod specific (~:ll~k & SI:~el, 1984), prec~m ŞI
mod specific schizofreniei sau psihozelor maniaco-depresive. Din ce în ce mai despre dezvoltarea sa ca modalitate terapeuttca: In defimttv, terapia scurta este
mult, la acest moment, sunt utilizate anticonvulsivantele, ca şi antidepresivele, . posibilă doar dacă cineva poate pun~ un psih.~dlagnostlc conCIS, pentru a avea o
pentru tratamentul schizofreniei. Nici ipoteza catecolaminelor, nici cea a conceptualizare clară ca ghid pentru mtervenţl1l.e_scu~e. : . . . .
dopaminei n-au fost confirmate în mai bine de douăzeci de ani de când sunt În acest sens, tehnicile proiective vor Unifica dm nou r~lul" ChnlClanul~lca
cercetate. Speranţele în diagnosticele chimice, precum testul supreSlel diagnostician şi ca terapeut. Similar, psihiatr~a de legatura po~te ut1~lza
dexametazonei au fost investite în punctul roz, punctul mov şi multe alte psihodiagnosticul prin tehnicile noastre, nu numai pentru "ettch~tele ~Iagno~ttce,
iniţiative promiţătoare . În aceste condiţii, chiar şi cei mai conservatori psihiatri ci şi ca bază pentru tratament. Dac~ cineva .~amfesta o mtensa ~nxletate
biologişti au revenit la interesul pentru pacient ca întreg, ca fiinţă umană preoperatorie, sau depresie postoperatone, povestmle spuse la T.A.T. ne ar pute~
complexă. Din acest motiv, cred, există o dezvoltare a tehnicilor proiective şi de furniza un bogat insight asupra semnificaţiei dinam_Ice a bolti pentru ~ceast~
apercepţie. Datele proiective oferă date primare unice, nealterate de analiza persoană . În cazul tulburărilor psihosomattce, lucranle :ecen.te ~u a~atat ca
factorială. T.A.T. poate fi foarte util şi în clarificarea aspecte.lor pSlhodmamlce mrudlte.
Dacă
îmi spune:
în răspunsul
"Băiatul se
la planşa
1 din T.A.T., cu băiatul Înapoia viorii, cineva
gândeşte să spargă
vioara," şi continuă pe o astfel de temă
Tehnicile aperceptive furnizează, în mod mcontesta?ll,..date pnmare care
sunt utile pentru înţelegerea (virtual a) oricărui aspect al ml~ţll ~m~n~. ~e aceea
r
planşă după planşă, voi face inferenţa prin observaţie de aproape că acea este probabil ca acestc tehnici şi. cele î~ru?lte cu ele sa ram ana parte dm
persoană este preocupată de problematica agresivităţii. Dacă în comportamentul
lui manifest, este genul de băiat care cântă în corul bisericii, am putea avea o
infonnaţie clinică importantă chiar aici: acest pacient suprimă o mare cantitate de
domeniul psihologic ş i psihiatnc, once s-ar mtampla.
L.B.
r
furie. Un clinician atent va continua precaut cu mai multe inferenţe diagnostice Larchmont, New York
bazate pe observaţia de la distanţă.
Merită observat că psih010gii experimentalişti, cei din psihologia
Mai 199/ f
academică, vor fi fost îngrijoraţi, în perioada de început, mai ales de ideea că
tehnicile proiective sunt ceva misterios şi încâlcit. Cred că îndoieli le lor se
datorau în principal clinicienilor care nu-şi construiesc inferenţele suficient de
clar şi ordonat.
r
Cred că unele din satisfacţiile legate de testele proiective provin din faptul
efi nimic nu se interpune Între noi şi pacient. T.A.T. şi testul Rorschach se
constituie, deopotrivă, într-o sursă de satisfacţie pentru diagnostician, şi acesta
este experienţa de tip "aha!", de-a vedea lucrurile căpătând un sens - satisfăcând
o nevoie de-a înţelege, care este, probabil, o motivaţie de bază la toţi clinicienii.
viii PREFAŢĂ
PREFAŢĂ ix

tehnici aperceptive se referă la diferenţele individuale În distorsiunea perceptivă a


stimulilor standard. Căutând denominatorii intrapersonali comuni, ca şi
diferenţele interpersonale, sperăm să identificăm percepţiile unice ale unui
individ şi modalităţile sale de coping în raport cu ceea ce percepe. Este cât se
poate de simplu. Analiza de conţinut cantitativă nu este încă suficient folosită,
I pentru a permite aşezarea acestor inferenţe pe o bază statistică respectabilă.

PREFAŢĂ LA EDIŢIA A PATRA Cineva ar putea gândi că un tânăr specialist strălucit în domeniul computerelor şi­
ar putea programa gadget-urile nu doar pentru a face o numărare a cuvintelor, ci
şi pentru o analiză de clusteri pentru ceea ce Henry Murray numea sindroame de
presiune şi nevoie - unităţi de stimuli şi pulsiuni. Aceşti clusteri ar trebui să ofere
o imagine foarte vie a unei personalităţi şi să-i facă fericiţi pe psihologii
metodologişti.
Pentru _mine, este .î? mod cert o mare satisfacţie să pot scrie o prefaţă Contribuţia de bază a lui Freud la domeniul teoriei personalităţii şi a
pen.tru ac~asta_a patra ediţie, la 30 de ani de la prima publicare a cărţii. Nu mai percepţiei a fost aceea de a stab ili o·continuitate între copilărie şi perioada adultă,
puţm .satl~făcat?r ~ste faptul că tehnicile proiective, cele aperceptive au între gândirea în stare de veghe şi gândirea din vis, între "normalitate" şi
supravlefUit !mel penoade în care a existat foarte puţin interes faţă de orice fel de psihopatologie. El a fost cel care a postulat cauzalitatea în ştiinţa psihologică.
f diagnostic. In prezent, ele deţin un loc bine definit în domeniul aflat într-o Aceasta este contribuţia sa unică, fără precedent, fără paralelism, şi de neegalat.
creştere spec~ac~loasă al scalelor şi chestionarelor computerizate, ca şi în raport Tehnicile aperceptiv.e, tehnicile proiective, sunt construite pe aceste ipoteze de
cu noua tendmţa de ~ Ignora psihodinamica şi de a considera că panica este un bază. Răspunsurile speci fice la stimuli sunt generate de factori specifici. Nu este
rezultat al valvelor mltrale prolapsate, şi că fobiile reprezintă doar manifestări ale nevoie să apelezi la cel mai precis tip de detenninism pentru a susţine aceste
anonnalităţii ~eu:otr~ns~iţători.lo:. Abordările unifaţetate nu au supravieţuit şi afirmaţii. Un grad înalt de probabilitate a relaţiilor constituie o bază foarte
nu vor supravieţUi: gandlrea hohstlCă, organismică triumfă. adecvată pentru munca noastră.
Mai mult de~ât un exerciţiu de autogratulare, vreau ca această prefaţă, la Teoria sistemelor ne învaţă că input-ul poate proveni din domenii foarte
felca ŞI celel~lte, sa o.fere o scurtă trecere în revistă a evoluţiilor înregistrate de la variate care se intersectează; cauze biologice (ex. deficitul neurologic), fondul
r ultima pre~aţ.~, cu m~l mult de ~ece ani în unnă, şi să ofere o perspectivă asupra etnic, evenimentele actuale (cum ar fi trecerea printr-o experienţă care te face
flmdamentam teoretIce a tehmcllor aperceptive în momentul actual. Vreau să foarte furios), sau datele experienţiale ale copilăriei. Toţi aceşti factori trebuie
aduc la un numitor comun utilizarea acestOr tehnici, cu evolutii cum ar tI cele din căutaţi în analiza răspunsurilor aperceptive.
domemul neuropsih?logi~i, teoriei relaţiilor de obiect, 'preocupării pentru Teoria personalităţii postulează că "personalitatea" este un sistem relativ
c01:ceptul de borderlme ŞI alte inovaţii recente. Mai presus de orice vreau să stabil. Ne aşteptăm ca Tom Jones să fie aproximativ aceeaşi persoană astăzi,
rahez folos~r~~ ~ehnicilor a~erceptive la punctele mele de vedere actu~le asupra mâine şi anul viitor, aşa cum a fost ieri, şi cu o lună în urmă. Pe de altă parte,
pSlhodm~mICI1~ m general ŞI asupra psihanalizei, în mod specific. desigur, ştim că Tom Jones putea să fi fost depresiv ieri şi să fie anxios mâine şi
. . PSlhanah~a .~ fost î~totdeauna, pe lângă alte lucruri, o teorie perceptivă. De că administrarea sllccesivă a unor testc, cum este T.A.T, ar reflecta aceste
obicei, ~sl~anahştl1 nu ŞtIU ~uficiente lucruri despre psihologia academică pentru schimbări, punând totuşi în evidenţă structura sa bazală. Uitaţi-vă la proba
a conştJentJza acest lucru, Iar mulţi dintre psihologi nu ştiu suficient de multe dramatică oferită de T.A.T.-urile liderilor nazişti Streicher şi Rosenberg, în
despre bazele psihanalizei pentru a vedea acest lucru. Imageria onirică de această monograric. Âl11bii se confruntau cu posibilitatea spânzurftrii , dar au
exel:1plu, este de departe cel mai bine înţeleasă în tennenii unei combinatii intre oferit povestiri foarte diferite la planşele T.A.T.
teona psihanalitică şi teoria psihologică a Gestaltului . Visul este un Gest~lt mai În interpretarea răspunsurilor aperceptive, este necesar să se cunoască câte
degrabă decât suma unOr percepţii anterioare, influenţată de numeroase câl;1puri ceva despre situaţia actuală de viaţă a subiectului. Vrem să fim siguri că nu are o
de forţe.
temperatură de 103 °r (39,SOC - n.t.) atunci când face testul. În condiţiile în care
Psi~analiza, atunci când nu este prea ocupată să fie o t~orie a motivaţiei , toate celelalte aspecte sunt similare, putem paria că organizarea centrală a
sau o teone ~e~elopmentaIă, sau, în linii mari vorbind, o teorie a învăţării , sau o personalităţii a fost revelată în mod sigur şi valid.
teone dm~m~ca a _unAor forţe . a~ate în. interacţiune, sau o teorie a sistemelor, aşa Căutăm continuităţile între povestea de viaţă a pacientului şi răspunsurile
cum se. mt~mpla .. m medlcma pSlhosomatică, este preocupată de e fectul sale aperceptive . Dacă găsim denominatori comuni între mai multe răspunsuri,
percepţlllor tlmpuru asupra percepţiei actuale. Ceea ce studiem noi În ce1c trei presupunem că sunt semnificativi şi încercăm să îi corelăm cu diversele sale
x PREFAŢĂ
PREFAŢĂ

neuropsihologică, cât şi evaluarea personalităţii p!"intehnici aperceptive îşi au


XI
r
sisteme, cum ar fi fondul etnic, structura psihanalitică, şi dinamică. Într-un sens
mai larg, este foarte util să priveşti răspunsul subiectului la stimuli şi la
instrucţiuni ca pe o sarcină cu care subiectul trebuie să se descurce.
Personalitatea, simptomatologia şi stilul vor putea li astfel cel mai bine studiate
meritele şi limitele lor şi se completeaza reciproc.
David M. Abrams, a cărui colaborare am pomenit-o pentru aceas tă ediţie
revizuitii, a contribuit cu multe idei util e asupra temelor nou abordate. De-a
r
lungul mai multor ani, el şi cu mine am văzut adesea aceiaşi pacienţi adolescenţi
ca mecanisme de coping. Adecvarea lor, utilitatea sau patologia constituie cele
mai co!nplet suport pentru inferenţele noastre diagnostice. sau adulţi, pentru evaluare diagnostică, ceea ~e fie-a furnizat o bază foarte bogată
de date clinice solide pentru discuţiile noastre asupra utilizăriieestelor tematic-
In ultima decadă, teoria relaţiilor de obiect a stârnit un interes larg.
Volumul de faţă cuprinde un capitol care tratează aspectele legate de relaţiile de aperceptive în evaluarea relaţiilor de obiect, şi a tulburărilor borderline, ca şi a
obiect în tehnicile aperceptive. În contextul discuţiei de până acum, acest lucru altor condiţii pre-oedipiene, precum şi cazurile care constituie domeniul meu
înseamnă pur şi simplu că anumite aspecte perceptive, respectiv percepfele special de interes, ADD 4 la adulţi.
Tulburarea borderline a trezit un mare interes în ultima decadă, şi din
privind reprezentarea de sine, ca şi interactiunea relatiilor obiectului internalizat
au beneficiat de mai multă atenţie în tiltilha decadă faţă de perioada anterioară. acest motiv, am inclusuh capitol nou pentru" această ternăîn volumul de faţă.
Teoria relaţiilor de obiect a accentuat, în forme diferite la diferiti autori, efectul Autori diferiţi definesc această condiţie după criterii diferite şi au idei diferite
specific al percepţii lor de sine în momente diferite ale dezvoltării unei persoane privind stabilitatea tulburării şi valoarea sa ca etichetă diagnostică. Volumul de
şi efectul specific al percepţiilor obiectului în diferite stadii asupra percepţiei
faţă nu este locul potrivit pentru o discuţie majoră pe această temă, exccpţie
actuale. Pentru a folosi termenul lui Henry Murray, reprezentările selfului şi ale făcând problematica manifestărilor - şi diagnosticul acestei tulburări - în
obiectului au un efect "de dominare" asupra percepţiei. tehnicile aperceptive. Dacă există un "clivaj" şi acesta este considerat
Este foarte util să păstrăm acest lucru în minte, util în studierea patognomic, el poate fi văzut în unele povestiri; la fel şi pentru "identificarea
răspunsurilor la T.A.T, T.A .C. şi S.A.T. 3, fără a fi în conflict cu teoria proiectivă" .
psihanalitică de bază sau cu modul în care am interpretat întotdeauna
Povestirile spuse de pacienţi sunt documente primare: ele sunt produse
răspunsurile la aceşti stimuli. Cei care agreeazâ contribuţiile lui Kohut la
unice ale povestitorului. Criteriul după care se studiază unicitatea fiecărei
psihologia sinelui pot găsi utilă căutarea unor dovezi ale psihologiei sinelui în producţii este alegerea investigatorului. În acest sens, T.A.T., T.A.C. şi T.A.B.
răspunsurile tematice.
sunt monumente de umanitate. Pentru a parafraza ceea ce spunea Freud despre
Neuropsihologia este un alt domeniu care a cunoscut o dezvoltare vise, ele constituie căile regal e pentru înţelegerea individului, şi pentru
accelerată în ultimii 10 ani. Ca orice nouă dezvoltare teoretică, are ceva din înţelegerea întregului spectacol uman .
calitatea unui star sau un statut superior, aşa cum au avut, dc exemplu, şi Mi s-a spus adesea , de către colegi şi de către pacienţi, că planşele T.A.T-
psihanaliza, farmacoterapia sau psihiatria comunitară . Are acest statut mai ales ul ui sunt posomorâte, triste, demodate, nedistincte din punct de vedere al
datorită înclinării balanţei în direcţia biologiei la nivelul întregului domeniu de
reali zării artistice - şi sunt de acord cu toate acestea. Ele au triumfat, în ciuda
interes al sănătăţii mintale. Balansarea acestui pendul a început deja să se facă în ' câtorva încercări de a fi concurate. Eu însumi am identificat doar 10 planşe utile,
sens invers, după părerea mea . Fără îndoială, neuropsihologia va continua să aşa cum se arată în text. Aceste planşe, oricum, par a avea un fel de abilitate
joace un rol important. Ea nu constituie, oricum, un substitut pentru alte metode unică de a stimula oferirea unor răspunsuri bogate şi utile. Pentru a o spune sub
de evaluare; doar că valoarea tehnicilor proiective pentru evaluarea forma unui vechi proverb - dacă aş fi pe o insulă şi aş avea posibilitatea de a
neuropsihologică este modestă.
alege un singur instrument de diagnostic, aş dori ca acesta să fie planşa I din
Destul de interesant, neuropsihologia nu este chiar atât de nouă - ea a avut testul T.A.T, planşa cu tânărul Jehudi Menuhin în spatele viorii.
doar o izbucnire spectaculoasă. Ca proaspăt absolvent de psihologie, în 1940, Pot doar să sper că acest volum vă va ajuta să înţelegeţi şi să identificaţi
lucrând sub supervizarea lui F.L. Wells în Departamentul de Psihiatrie Stanley trăsăturile proeminente ale infinitei varietăţi a naturii umane. Mai mult, sper ca
Cobb la General Hospital Massachussetts, foloseam pensete, Seguib Form acest studiu al tehnicilor aperceptive să vă aducă tot atâta plăcere câtă mi-a adus
Boards şi mai multe teste de perfonnanţă. Testam cu atenţie fiecare copil pentru mie pentru multe zeci de ani!
lateralitate, căutam orice tendinţă de inversare a literelor şi, sub coordonarea lui L.B.
Kurt Goldstein, am învăţat să folosim cuburile Kohs, pentru studierea
modalităţile abstracte şi concrete ale gândirii. Aceste activităti nu m-au
Larchmonf, New York,
împiedicat să folosesc, în acelaşi timp, testele T.A.T. şi Rorschach. Atât testarea
Fehruarie 1986

3 Senior Apperception Test (eng.) = Testul Apercepţiei pentru Bătrâni (T.A.B .) (n.t.) ~ Attention Deficit Desorder (eng.) = Tulburarea deficitului de atenţie (n.L)
PREFAŢĂ XIJl
xii PREFAŢĂ

Acest lucru este valabil şi pentru Psychodiagnostic Test Report Blank 7 -


revizuit, ca o recunoştere a atenţiei sporite acordate în mod justificat problemelor
neurologice. Cu convingerea susţinută din plin că, atâta timp cât cel puţIn 15%
din populaţie poate suferi de o formă de dislexie sau de un _s.Ind~o~ cer~br~1
PREFATĂ
, LA EDITIA
, A TREIA I minim, este important să se caute dovezi ale acestor tulburarI, ŞI, sa se la In
considerare necesitatea deopotrivă a unei abordărI pedagogIce, cat ŞI a uneI
abordări psihodinamice, ca şi a stabilirii unui plan terapeutic ge~e~al.
I În cele din urmă, au fost adăugate câteva refennţe bIbliografice alese
special pentru a susţine unii dintre factorii menţionaţi anterior, şi echivalenţa
Schimbarea este semnul distinctiv al epocii noastre. Editorul trebuie să versiunilor animale şi umane ale T.A.C. .. _
1 Mă simt pe deplin răsplătit prin faptul că această carte a .fost.larg u.tlhzata
primească felicitări pentru amabilitatea de a fi suportat costul publicării unei noi
începând din 1954 şi sper ca prezenta ediţie revizuită să o facă ŞI mal folOSItoare.
ediţii revizuite, atât de curând după ultima apariţie, cu scopul de a menţine \
uti Iitatea acestei carţi 5 . ·1
L.B.
Schimbarea majoră adusă acestei ediţii revizuite este conştientizarea
crescândă a unei faţete a societăţii noastre, respectiv longevitatea. La momentul
scrierii acestei lucrări, numărul persoanelor cu vârsta de peste 65 de ani în Statele
Unite a depăşit pragul de douăzeci de milioane şi creşte cu mai mult de 4 000 în
I Larchmont, New York,
Februarie 1975

fiecare zi. Asta înseamnă că, din ce în ce mai mulţi oameni trebuie să
dobândească o fază adaptativă în plus şi să controleze o nouă criză de identitate.
Acest lucru are implicaţii sociale, economice, politice, medicale şi, dincolo de
toate, implicaţii individuale.
Pentru psihologii c1inicieni şi alţi profesionişti din domenii conexe, acest
lucru înseamnă o preocupare crescută pentru problemele oamenilor în vârstă şi a
celor care îi îngrijesc. Indiferent dacă lucrează în spital, în practica privată sau
într-un centru comunitar de sănătate mintală, nevoile persoanelor în vârstă îşi fac
simţită prezenţa în preocupările lor.
Senior Apperception Technique 6 (S.A.T.) a fost dezvoltată pentru a face,
în scopul înţelegerii persoanelor în vârstă, ceea ce T.A.T. şi T.A.C. au făcut
pentru grupurile mai tinere de vârstă. În acest volum revizuit, veţi descoperi
pentru prima dată tehnici perceptive care, prin specificul stimulilor, extind
psihodinamica la tot parcursul vieţii, dacă nu chiar din leagăn, atunci cel puţin de
la trei ani până la moarte.
Pe lângă această completare, a treia ediţie revizuită include revizuirea din
1973 a fromularului T.A.T. normal, publicat de către Psychological Corporation
începând din 1947, şi forma scurtă elaborată de mine pentru T.A.C. şi T.A.T.
(revizuită în 1974). În ambele cazuri, schimbarea majoră este prevederea unei
scheme. practice de scorare pentru funcţiile eului, aşa cum a fost ea evidenţiată în
datele obţinute din aplicarea testului şi prin intermediul comportamentului în
timpul testării.

5 Îmi exprim recunoştinţa pentru asistenţa editorială oferită de Caroline Birenbaum În


pregătirea celei de-a treia ediţii.
6 Tehnica de Apercepţie pentru Bătrâni (n.t.) 7 Formularul Raportului Testării în scop Psihodiagnostic (eng.) (n.t.)
xiv PREFAŢĂ PREFAŢĂ xv

considerate astfel de către cei care sunt foarte bine informaţi. Cu cât o persoană
este mai slab pregătită, cu atât aşteptăr il e sale vor fi mai crescute, iar
dezamăgirea sa mai mare.

PREFAŢĂ LA EDIŢIA A DOUA Priv ind retrospectiv, unele dintre problemele din domeniul testării par
aproape comice. Au fost emise cereri de stabilire a fidelităţii şi validităţii pentru
tehn icile proiective, care ignorau unnătoarele lucruri fundamentale.
Prima, să verifici tidelitatea are sens doar dacă există vreun motiv să se
creadă că condiţiil e testării rămân stabi le; doar atunc i când această condiţie
esenţială este îndeplinită, măsurarea poate fi stabilă. Personalitatea este un sistem
" 8 Cu 17 ani în urmă,. a:~?ci. când. acest volum a fost publicat pentru prima de forţe dinamice, care generează structuri cvasi-stabi le din punct de vedere
data, .evaluarea personahtaţll ŞI, mal a les, testarea proiectivă constituiau un temporal, care se pot deplasa pe continuumul diagnostic, între limite normale,
domeTllu care cunoştea o expansiune rapidă. Fiecare an aducea o nouă recoltă de nevrotice sau psihotice, sau pot trece din(r~ofoi'mă în' alta: Deci, afirmaţiile
teste; puţme dmtre acestea supravieţuiesc în practica din zilele noastre. legate de fidelitate pot fi luate în considerare doar dacă cineva le formu l ează în
R~rschach ŞI T.A.T. sunt, actualmente, fără nici o îndoială, cele mai frecvent interiorul unui cadru care ţine cont de forţele dinamice inteme şi exteme.
utilIzate teste proiective, urmate de Bender Visual Motor Gestalt Test, de Testul A doua, testele psihologice nu pot identi fica într-o manieră infailibilă
DesenulUI Flg:ll'll Umane şi de T .A .C. Mu lte alte tcste sunt d isponib il e, dar nu condiţii l e ps ih opatologice care, în sine, sunt insuficient defin ite. În cazul
sunt utilizate In mod uzual; cele mai multe dintre ele sunt folosite de câtiva sch izofren ie i, de exemplu , nici un test nu poate identifica existenţa sa, prin nici
pSihologi care ţin la aceste teste, sunt abil i taţ i în interpretarea lor şi car~ le una dintre metodele validate, atâta vrem e eât nu există un acord asupra
consideră extrem de eficiente. condiţi il or necesare ş i suficiente pentru diagnosticarea acestei condiţii. De fap t,
. N-ar fI prea ex~gerat să spunem eă psiho logia c lini că a luat naştere în schizofrenia nu reprezintă o entitate patologică unică, ci mai degrabă un sindrom
tnnpul celuI d~- al. DOilea Război Mondial; psihiatria şi psihanaliza au câştigat
snnulta~ mult m Importanţă. La sfârşitul anilor '40 ş i începutul ani lor 'SO ne
caracterizat prin perturbări severe ale funcţiilor eu lui , datorate oricărei a dintre
mai multe cauze posibi le. Dacă cineva este de acord cu definiţia mea, devine
r
aflam mtr-un. fel . de f~~ă eroică a acestor domenii: abundau entuziasl~lul, întrucâtva posibil să se decidă ce grad şi ce model de perturbare a funcţionării
d:scopenn le ŞI nOI tehTllcIle tehnici de evaluare a personalităţii. Oricum, se ştie eului va fi considerat sindrom sch izofrenic, şi apo i testele pot fi utile în rI
ca toat.e noile expenenţe sunt suprainvestite emoţi onal şi că, până ş i într-o relatie identificarea va li dă a acestuia.
de IUbIre Ideală: există un final pentru spiritul lunii de miere. Uneori, unul dintre A treia, a pune în legătură a conţinutu lui manifest cu conţinutul latent
partenen conştientizează o zbârcitură aici, unele trăsături indezirabile, acolo, dezvă luit în test era dificilă, datorită lipsei iniţiale a cunoaşterii şi înţelegerii
al.teon, unul dmtre partenen tmde să considere prea multe dintre lucrurile bune ca patologiei eu lui. O mare parte din eşecu l în încercările de a pune în l egatură
fimd de .la sine înţelese. ~ce!aşi ~odel poate fi identificat şi în ştiinţă. Respectiv, conţinuturi le latent şi manifest dezvăluite în test se datora ignoranţei În ceea ce
multe d~ntre Iucr~n l e nOI . dl~ ami de după război au fost integrate comp let în privea funcţ iil e eului ca variabile care intervin. În timp, cel mai important
?sl~ol~bla chmca ŞI pSlhlatne; acest lucru este adevărat În asemenea măsură beneficiu a ven it de la Înţelegerea valorii discrepanţei între ceea ce se petrece
meat, m pre.zent , mulţi sunt surprinşi de tot sprijinu l ş i confortul pe care ipotezele relativ latent şi ceea ce este manifest: d i screpanţa ajută la evaluarea forţelor r
pSlhodmamlce ni le-au .fumlza.t. Nu eXistă practic nimeni care să nu fi ap li cat în contro lului şi a celor ale cogn iţi ei şi ajută la predicţia evo luţi ei clinice.
mod greş i t concepte pSlhanalitIce, chiar în tinip ce se mani festa în totalitate critic Aceste probleme metodologice au dispărut în mare parte în prezent,
la adresa lor. deoarece tehnic ile proiective sunt mai bine înţe l ese. Întregu l concept de proiecţie
U?~ . d~ntre . problemele psihologiei psihodinamice şi a le evaluării şi distorsiune inconştientă nu doar că i-a bulversat pe psihologii experimenta li şti,
personalItaţll m anll de după război, care a contribuit la des vrăjirea unora în ci i-a făc ut să dezvo lte o adevărată mistică în l egătură cu el.
~aport cu "ele, a fost, fără îndoială, faptul că utilitatea lor a fost supraestimată. În 1944, eu însumi încă luptam experimenta l cu această mistică. La
Semnele dm Rorschach sau T.A.T. nu constituie o ca le infailibilă către adevăr început, am rezolvat problema vorbind despre aspecte le adaptati ve, expresive şi
ŞI pSihanalIza nu vindecă toate problemele, mai ales problemele sociale. Aceste proiective ale răspunsurilor Ia teste (BeIIak, 1944). Apo i, am folosit psihologia
teste, metode ŞI concepte nu au fost concepute în aceste scopuri, şi nici nu sunt eului pentru a avea le gătură cu răspunsurile, prin studierea defenselor În T.A.T. şi
apoi am schimbat abordarea, trecând de la a vorbi despre proiecţie la distorsiunea
aperceptivă (Bel lak, 19S0c). În cele din urmă, am descoperit că, poate cel mai
8 Îmi .exprim recunoştinţa pentru asistenţa oferită de Dr. Marjorie Brislo i În pregătirea
pnmel ed l ţn a acestei cărţl. util în înţelegerea procesului creativ implicat în elaborarea răspunsurilor este
xvi PREFAŢĂ PREFAŢĂ XVII

conceptu l lui Kris, de regresie adaptativă \n serv iciul cuiui. i~egresia adapLativă Medicamentele psihotrope sunt o completare, un adaos foarte valoros la
în serviciul eului poate fi tradusă ca ,,0 reducere scurtă, oscilantă, relativă a unor tratamentul, practic, al tuturor condiţiilor din domeniul sănătăţii mintale. A le
anumite funcţii adaptative ale eului în serviciul (de ex. pentru facilitarea) altor folosi Însă în mod nediscriminatoriu şi ca pe un remediu În sine, mai degrabă
funcţii, respectiv funcţiile 'sintetice' ale Eului". Funcţiile cognitivc, sclcctivc, decât ca pe un mij loc de abordare a pacientului, În timp ce se folosesc alte fonne
adaptati ve descresc în acele momente. Acest lucru slăbeşte . g i:aniţele strict de terapie, reprezintă adesea un abuz. La fel ca şi în cazul terapiei
definite ale figurii şi fondului, ale log icului , temporalu lui , s paţialului şi altor comportamentale, o consecinţă a acestui abuz este, îl1 mod sigur, faptul că
relaţii, pem1it materialului inconştient să devină conştient ş i conduc la asemenea practicieni, care lucreazfl în felul acesta, prezintă un interes scăzut
reorganizarea în noi configuraţii, cu noi graniţe, sub supravegherea forţe l or pentru diagnoză , cu excepţia unei diagnoze superficiale descriptive şi, deci, nici
adaptati ve, care funcţionează din nou cu stricteţe (Bellak, 1952e). un interes în evaluarea prin tehnici psihologice.
Pe un plan mai larg, interacţiunea între psihologia experimentală şi Existenţialismul este, În multe aspecte, diametral opus tratamentului
psihologia clinică a ajuns, în mod similar, să considere răspunsurile la testele medicamentos aleatoriu şi terapiei comportamentale. Există un interes profund
proiective ca diferenţe individuale în percepţie, influenţatc de Illot;vaţii carc se vizavi de ceea ce simte pacientul. În mod practic, însă, toate pro~lemele se învârt
blochează reciproc. Ceea ce am încercat să descriu ca aspecte expresive a fost în junii ' sentimentului de identitate şi a perturbării 'sale, prezentând o atitudine
ulterior dezvoltat la nivel înalt în domeniul stilului cognitiv. Interdependenţa aproape antiraţională şi o abundenţă de neologisme vagi. Şi in acest caz, natura
dintre funcţiile adaptati ve ale eului, mediu şi pulsiune a devenit o materie primă a abordării este nihilistă În ceea ce priveşte preocuparea pentru o psihodiagnoză
ştiinţei psihologice, de la cercetările asupra motivaţi e i la psihologia c lini că ş i la preCisă.
psihologia socia l ă. Sănătatea mintală cO lllullitară rep rez intă lin uriaş pas Înainte. Privită ca un
Metodelc proiective ca instrumente diagnostice repre z intă , În acest caz, aspect al sănătăţii publice, punând în sfârşit un accent pe prevenţia primară,
mult mai puţin o problemă teoretică, comparativ cu modul în care crau privite re pre z int ă singura abordare care promite schimbări scmnificative Într-o soc ietate
ac um 20 ani şi, prin aceasta, mult mai puţin o problemă metodolo gică. Dacă contemporană în care tulburarca cmoţională a atins proporţii viliual epidemice.
cineva ar dori să prelucreze pe computer răspunsurile la teste le proiective, ar Cu toate acestea, mulţi practicieni din domeniul sănătăţii mintale comumtare se
trebui doar să rezolve problema unor definiţii bune de utili zat În co nţinutul comportă ca ş i când nevoia dc epidemiologie, control al poluării şi imunologie în
studiilor analitice (bazatc pe frecvenţa cuvintelor şi a constelaţiilor de cuvinte) cadrul medicinei sănătăţii publice ar face inuti le domenii cum sunt, cl1lfurgla ŞI
pentru a face ca aceste tehnici să lie acceptabile pentru cei mai buni specialişti cardiologia, ca să nu mai vorbim despre fiziologie şi biochimie. In domeniul
din domeniul hardware-ului psihologic. sănătătii mintale comunitare, îmbunătăţirea asistenţei de zi, a asistenţei de
Problema acută în orice evaluare a personalităţii, în zilele noastre, este noapt~, farmaci ile sau orice alt demers sunt insuficiente dacă nu exista o ştiinţă a
scăderea actuală a interesului , şi sofisticării în domeniul psihologia psihodinamică psihodinamicii şi încercări sistematice de diagnosticare a ceea ce Îl tulbură pe
şi în diagnosticul şi tratamentul psihodinamic. O excelentă trecere În revistă a pacient. . . .
factorilor majori în acest domeniu a fost realizată de către Molish ( 1969), În Un concept diagnostic este o ipoteză euristică . EI ar trebUI să IInpltce
cuvântul său rostit ca preşedinte către Societatca pentru Tchnici Pro iectivc. propuneri privind etiologia, tratamcntul ş i prognoza bolii sau sindromului luat În
În paJie, această schimbare se datorează pur şi s implu trecerii timpului, discutie . Ipoteza c\iagnostică treb ui e să ti e măs urabilă prin criteriile ştiinţifice
sc himbărilor la nivelul valori lor care Însoţesc de obicei fi ecare moment, şi, mai tr~ditionale de validitate şi fici~ litate. În sensul ce l mai larg, utilitatea unei ipoteze
ales, devalorizarii majorităţii valorilor trecutului, care au fost identificate cu c\iag~osticc este pu să în evidenţă de capacitatea sa de a pelmite Înţelegerea ,
instituţia. Ceea ce era o chestie Îmbătătoare în 1950, pur şi simplu nu mai este la prognoza şi controlul; înţelegerea înseamnă a vedea setul particular de condiţii
fel de ameţitoare în 1970. Pe lângă acest curs natural al istoriei, apariţia unor implicate în diagnosticare În contextul matricii unei secvenţe de evemmente
factori atât de diverşi ca existenţialismu l , terapia comportamentală, mişcarea cauzale. În acest sens, se vorbeşte despre diagnoză psihodinamieă: în relaţia cu
sănătăţii mintale comunitare şi medicamentele psihotrope a condus la un dec lin pacientu l, luăm în considerare aspectele biosociopsihologice ale vieţii salc şi
nepotrivit al evaluării diagnostice. Încercăm s[\ Înţelegem relaţia dintre pulsiunile sale, controlul exercitat de eu şi
Terapia comportamentală, ca un auxi liar în anumite situaţii selectate, poate supraeu, sistemele sale de valori şi problemele sa le adaptative şi plângerile care ÎI
fi utilă . Ca încercare, Însă, de a trata majoritatea tulburărilor, prin recondiţionare, aduc la noi.
este la fel de logic ca a încerca să trate zi sifilisul punând alifia cu peniciiină pe Pentru a atinge un maximum de utilitate, Ull diagnostic trebuie să prezinte
şancru sifilitic superficial; de vreme ce Treponema este dispersată proFund In aspecte nOll1otetice şi idiografice. Trebuie să existe suficiente afirmaţii generale
toate ţesuturile, tratamentul superficial ar putea ce l mult doar S[I 1ll:lsc ho .c care S;I perlllit:i identificarea simptomelor pacientului ca aparţinând un ei clase de
tulburarea pervazivă. tulburflri - nevroză, psihoză şi, mai ales, cărui tip de nevroză, psihoză, sau altă
PREFAŢĂ XIX
XVIII PREFAŢĂ

categorie de funcţionare dezadaptativă- în aşa fel încât să putem face unele


inferenţe generale în ceea ce priveşte predicţia (prognoza) şi i~ata}l1entul. Oricum,
în interiorul grupului nomotetic căruia îi aparţine persoana, există şi trebuie să
existe preocupar~a pentru trăsăturile idiografice, identiticarea -acelor factori care
îl fac unic, dincolo de calitatea sa de membru al grupului.
PREFATĂ
, LA PRIMA EDITIE
'
Un al treilea aspect important al diagnozei dinamice este faptul că avem
de-a face cu forţe dinamice. Diagnoza nomotetică implică faptul că ne
confruntăm cu cel puţin o c~racteristică cvasi-stabilă - un Gestalt al pulsiunilor,
modalităţi lor de control 'şi stimulilor din mediu, care prezintă suficientă
individualitate pentru a asigura mai degrabă o similaritate intragrup, între
oamenii din cadrul unui grup nosologic dat, decât o similaritate intergrup, şi că Această carte despre T.A.T. este rezultatul muncii desfăşurate cu acest
această constelaţie specifică prezintă o calitate temporală suficient de stabilă
instrument încă din 1940. La acel moment, am venit la Harvard şi, în curând, mi-
pentru a fi utilă, o dată identificată. Oricum, ca un merit al gândirii în termeni am stabilit cartierul general la Harvard Psychological Clinic. Ar fi corect să fac o
dinamici, trebuie să fie evident şi clar stabilit că o persoană prezintă, mai mult prezentare a momentelor stimulative şi plăcute pe care le-am petrecut acolo.
sau mai puţin o tendinţă de a se îndrepta către alte modalităţi ale formatiunii de Studiasem anteri or medicina la Universitatea din Viena, unde am învăţat,
compromis între diferitele forţe. În aceste condiţii, diagnoza trebuie nu d~ar să să de asemenea, şi câte ceva despre fundamentele psihanalizei. Luasem deja contact
stabilească proprietăţile clasei nosologice, care sunt utile pentru catalogarea cu psihologia americană academică, mai întâi la Boston University şi apoi la
persoanei în scopuri statistice şi despre care pot fi făcute câteva afirmatii Harvard. La Emerson Hal! (Harvard), am obţinut mai ales ' supervizare
generale, ea trebuie, de asemenea, să stabilească proprietăţile unice la moment~l metodologică de la profesorii G.W. Allport, E.G. Boring şi S.S. Stevens . .
diagnozei şi probabilitatea individuală de a continua sau de a trece, din fericire Harvard Psychologica l Clinic, sub conducerea lui Henry AMurray, a
sau din nefericire, la o altă fonnă de adaptare - mai sănătoasă sau mai patologică, devenit cea mai fericită integrare imaginabilă între Emerson HalI şi psihanaliza
sau pur şi simplu diferită din punct de vedere calitativ (Bellak, 1963a). vieneză, deopotrivă în substanţă şi în spirit. Micuţa casă Gold Coast, care
Nu întotdeauna este posibil să realizezi o asemenea muncă - din diverse adăpostea pe atunci clini ca părea să aibă nenumărate camere şi principala
motive. Este esenţial să te străduieşti să realizezi acest obiectiv, fiind de-a dreptul caracteristică a acestor camere era faptul că uşile erau întotdeauna deschise (sau
deplorabil să-ţi propui mai puţin. aproape întotdeauna; uneori, devenea necesară o stare de izolare); munca se făcea
Evaluarea personalităţii, cu ajutorul T.A.T. şi T.A.C., printre alte prin colaborare, prin schimb de idei. Clinica era foarte vie; era la fel de posibil ca
instrumente, ca o metodă care permite studierea diferenţelor perceptive cineva să muncească în clinică de la 6 dimineaţa până la miezul nopţii, dacă aşa
individuale şi înţelegerea lor ca un produs unic al interacţiunii dintre istoria simţea nevoia - şi apoi era posibil să nu apară la clinică pentru câteva zile, atunci
personală şi factorii externi şi interni în prezent, în trecut şi în diferite momente când spiritul îl mâna în altă parte.
în viitor, constituie o activitate esenţială pentru un bun clinician. Seminariile se desfăşurau adesea sub forma unor mese de prânz sau a unor
Sper ca această carte să aducă un mic ajutor în această direcţie . ceaiuri de după-amiază , şi ideile erau parte din meniu la fel de mult ca şi
D-ra Lynn Lustbader mi-a fost de folos mai ales prin revizuirea şi aducerea mâncarea. Uneori, se înregistra o activitate fizică febrilă, persoane care erau
la zi a literaturii de specialitate din text. D-na Ann No l! şi-a asumat o testate experimental, urmând un anumit algoritm, de la o cameră la alta, ca şi
când se învârteau într-un labirint, cu maşini de calcul ticăind la etaj şi cu camere
r
responsabilitate editorială majoră în ceea ce priveşte toate sarcini le, nu puţine,
implicate de revizuirea acestui volum. Le sunt foarte recunoscător ambelor ascunse şi microfoane care înregistrau răspunsurile.
pentru rezistenţa în faţa propriilor mele neajunsuri şi ameliorarea acestora. Aceasta era atmosfera la care am avut privilegiul de a lua parte.
Războiul şi nerăbdarea omului în curs de maturizare pentru noi şi noi
L.B. domenii a detem1inat sfârş itul acestei existenţe fericite. T.A.T. a trecut şi el de la
această viaţă academică liniştită în lumea dură şi răvăşită a Forţelor Armate şi a
Larchmon/, New York, nevoilor lor de personal, şi, ca parte a marelui avânt din psihologia clinică, s-a
Februarie 1971 modificat, de la o m etodă cunoscută mai ales în jurul lui Harvard Square, cu o
bibliografie care cuprindea II titluri în 1941 (Bellak şi Murray, 1941) la o
metodă cunoscută ca una dintre cele două cele mai folosite teste de personalitate,
cu o bibliografie de 780 de titluri, în 1953 (Bellak, 1954).
xx PREFAŢĂ
CAPITOLUL 1
Au existat încercări de a face T.A.T. mai economic şi mai uşor de utilizat.
Au fost elaborate mai multe metode şi multe dintre ele au fost publicate. Am
progresat pe drumul meu de a deveni psihiatru practician şi psihanalist, rămânând
astfel aproape de utilizarea clinică a T.A.T. Am participat la cursuri şi seminarii FUNDAMENTE TEORETICE '-'
dedicate exclusiv acestei tehnici la New York University, The New School for
Social Research, la Veteran Administration installation, etc., pentru clinicieni ALE TESTARII PROIECTIVE
psihologi şi psihiatri practicieni. A fost vorba de cel puţin o mie de cursanti. Cee~
ce trebuie să menţionez în această carte este creşterea masivă a acestor î~cercări
de. predar~ .care, în schimb, s-au adăugat la experienţa clinică. Sugestiile mele
pnvmd. u~lhzarea T.A.T.-ului se bazează pe faptul că această metodă pare a fi
suscept1bilă la predare şi învăţare şi, dacă este folosită în mod corect economică A. Către o psihologie a eului pentru tehnicile proiective în general şi
din punct de vedere clinic. ' pentru T.A.T. în particular
Scepticicii metodologici (care confundă adesea în mod eronat o . îndoială
obsesi.vă pentru cu o atitudine ştiinţifică, şi sterilitatea intelectuală cu precauţia şi Pe perioada celui de-al doilea război mondial, problemele de personal ale
eclect1smul) nu sunt foarte încântaţi de TA.T. şi, în mare măsură există o Forţelor Armate au constituit o formidabilă sarcină şi provocare. Tineri cu o
r justificare pentru modul lor de a privi lucrurile: T.A.T, la fel ca şi ' alte teste foarte redusă pregătire au fost obligaţi să devină experţi în psihologia clinică în
I proiective, este departe de a fi un instrument bine fundamentat. Problemele de
validitate, fidelitate, normele şi standardele necesare nu au fost încă rezolvate în
câteva săptămân i , iar cei mai în vârstă, cu experienţă şi pregătire în psihologie
experimentală şi în posturi academice au devenit c1inicieni specialişti. Toate
mod satisfăcător. Nu este încă clar ce anume ar constitui o fundamentare noile tehnici proiective au fost produse întotdeauna sub o asemenea presiune a
r satisfăcătoare, aşa cum am ocazia să discut în acest text. Această carte evenimentelor, ducând la acceptarea lor ca literă de lege, în momente în care
intenţionează, în primul rând, să ofere o utilitate practică studentului şi chiar şi cele mai "vechi" dintre ele erau aproape în întregime nevalidate şi puţin
practicianului din domeniul psihologiei clinice şi psihiatriei . înţelese . Această stare de lucruri a mers În paralel , cu dezvoltarea testelor de
inteligenţă pe parcursul primului război mondial. După astfel de perioade de
L.B. presiune, produse de ambele războaie, se impunea o muncă intensă de pionierat
pentru studierea atentă, investigarea instrumentelor astfel elaborate. Şi într-
New York City
adevăr, dacă studicm literatura de specialitate, se poate observa că după aceste
Iunie 1954
perioade au apărut doar puţine teste noi , eforturi sporite fiind îndreptate către
validarea testelor elaborate, către testarea limitelor acestora şi decantarea
noţiunilor favorite. Astfel de exemple sunt date de numărul mare de lucrări
consacrate naturii răspuIIsului culoare la Rorscha ch (Lazarus, 1949; Meyer,
1951; Rockwell, 1948; Siipola, 1950); alte asemenea exemple sunt reprezentate
de trecerea în revistă pe care o face Lindzey asupra Thematic Apperception Test
(Testul de Apercepţie Tematică, TA.T., n.t. ) (1952), studiul lui Meltzoff (1952)
asupra testului completării de fraze şi studiul lui Weisskopf şi Dieppa (1951)
asupra simulării de către subiecţi.
Cerinţele de validitate şi eficienţă pentru tehnicile proiective pot fi văzute
sub două aspecte: se aşteaptă de la metodele proiective să funcţioneze ca
instrumente deopotrivă ale ştiinţelor nomotetice şi idiografice 1. Formulată de
Windleband (1904) şi dezvoltată în mod remarcabil de Allport (1937), ştiinţa
nOl11otetică se ocupă de legitatea generală (ex. în fizică, chimie etc.). Şti inţa
idiografică se preocupă dc înţelegerea unui eveniment particular (ex. evenimente

I Este posibil ca o diSCUţie despre "ştiinţa" nomotetică şi idi ografică să nu fie foarte utilă.
În schimb, poate ti foarte util să discutăm despre "punctul de vedere" primar nomotetic şi
primar idiografic asupra unei serii de evenimente.
2 CAPITOLUL 1 FUNDAMENTELE TEORETICE ALE TESTĂRII PROIECTIVE 3

istorice, cum ar fi, de exemplu, ce anume a condus la evenimentul unic al erau extrem de valoroase şi precise, ele eşuau În a oferi vreo lămurire asupra
dărâmării Bastiliei?). Eforturile principale ale psihologiei americane sunt anumitor arii ale personalităţii sau, dacă nu făceau acest lucru, deplasau ac~entul
orientate spre a face din metodele proiective instrumente ale ştiinţei nomotetice: în altă directie. Astfel, În timp ce perfonnanţa nomotetică poate fi cel mal bme
Basic Rorschach Scores (Exner, 1986; Judson, 1963), dezvoltarea semnelor verificată statistic, perfonnanţa idiografică poate fi, probabil, cel mai bi.n~
(Hertz, 1939; Piotrowski, 1950) şi munca cu grupurile Rorschach (Harrower, investigată prin studierea Înregistrărilor comparativ cu datele..dintr-o p SihanalIza
1950; Munroe, 1951) constituie dovezi în acest sens. Scopul - foarte valoros, pe de lungă durată, care este cea mai idiografică dintre toate studnle. _ __
de o parte, şi pe de altă parte, depăşind, trecând peste conceptele de laborator Eşecurile şi limitele tehnicilor proiective au fost ad:sea. puse ~n legatura
psihologic de persoană "medie" şi psihometrie statistică - este acela de a se (Bellk, 1951; Rapaport, 1947) cu 1ipsa unei conceptuahzăn co.nslstente. La
ajunge la criterii care sunt aplicabile unor grupuri de oameni sau sindroamc. momentul în carc Frank (1939) inventii termcnul de metode prOIect/ve, acesta era
Atunci când aceste semne sunt identificate, ele ajută psihologul să atribuie o probabil cel mai potrivit concept valabil la vremea respecti~ă, dar s-a dovedit în
anumită persoană unui anumit grup: d-nul lones prezintă o manieră de a percepe scurt timp că este un tennen înşelător. Proiecţia, preluata de la Freud, a fost
faptele, pe baza căreia trebuie să fie considerat a fi unschizofren, sau un definită la modul general, În psihologia americană (Bellak&Chassan, 1964), .ca
criminal, sau un inginer. Din punct de vedere idiografic, ar putea fi satisfăcător un me~anism dc defcnsă în serviciul Eului, având ca sarcină să eVite
să-I descriem pe d-nul lones ca un spec im en unic, care percepe configuraţiile conştientizarea unor dorinţe, gânduri şi impulsuri inacceptabilc, iJldeplil11~ld
Într-un anumit fel şi tinde să îşi controleze impulsurile în anumite circumstanţe, această sarcină prin atribuirea unor asemenea fenomene subiective ll1deZlrabl~e
constituind, la modul general, un mod unic de funcţionare, care nu va fi reprodus lumii obiective. Această semnificaţie a proiecţiei a fost preluată Il11ţlal dll1
exact de nici un alt individ. discutia pe care Freud o face asupra paranoiei în cazul Schreber (Freud, 1943).
Unele dintre metodele proiective se pretează, fără îndoială, mai bine la Doar 'mai târziu, câţiva cercetători ai domeniului (BeII, 1948; Bellak, 1944) a~
abordarea nomotetică decât altele. Se poate generaliza faptul că metodele conştientizat faptul că Freud Însuşi (1938) vedea proiecţia într-un. sens ~ult ma~
expresive şi cele care dispun de scheme de cotare orientate bazal pe caracteristici larg, ca un proces perceptiv general, de vreme ce întreaga per~epţle semnificativa
fomule se pretează mai bine la generalizări vaii de, în raport cu tehnicile care actuală se bazează pe şi este organizată de urmele mneZlce ale percepţllior
privesc mai ales conţinutul. În mod cert, este relativ mai uşor să stabileşti nişte anterioare. Acest concept mai larg, fonnulat de Bellak (Bellak&Brower, 1951)
legităţi pentru testul Rorschach, comparativ cu T.A.T.-ul (care este, probabil, cel ca distorsiune aperceptivă, ar putea servi ca un cadru de referinţă mai util pen. tru
mai idiografic dintre instrumentele proiective). De fapt, din punct de vedere unele dintre aşa-numitele metode proiective. Oricum, lectura atentă a antologllior
clinic, tehnicile de testare pot fi alese în funcţie de tipul de informaţie care se va arăta că există tehnici incluse sub această denumire care sunt cu greu
doreşte a fi obţinută : nomotetică sau idiografică 2 În mod cert, abordarea aplicabile: grafologia, Testul Bender-Gestalt, Szondi, Mira, te~tul dese~ulUl
nomotetică este extrem de valoroasă şi necesară. Eşecurile şi limitele metodelor persoanei, şi chiar şi testul Rorschach, în aspectele sale care nu ţm de conţll1ut,
proiective ca instrumente nomotetice constituie principalul impuls pentru nu se bazează pe apercepţie. .
continuarea cercetărilor şi pentru încercările de a realiza o conceptualizare mai O Încercare de decelare a proceselor implicate În toate testele conSiderate
bună. Această problemă este adesea abordată în termenii dificultăţii de a face În mod curent "proiective" a condus la 5 categorii de studiu (~e1lak&Brower,
inferenţe de la latent (datele testului) la manifest (nivelul comportamental). 1951): (1) conţinut; (2) datc expresivc; (3) formarea GestaltulUl; (4) llnagll1ea
Desigur, dacă psihiatrul doreşte să ştie dacă un pacient este sinucigaş sau are un corporală şi (5) un studiu al alegerilor (Szondi).3
potenţial criminal, el şi-ar dori ca psihologul să fie capabil să îi spună dacă
semnele şi dinamicile suicidului sau criminalităţii, aşa cum apar ele în datele 1. Metode bazate pe studiul conţinutului. Aici ne interesează ce spune
testului, implică punerea în act a impulsului distructiv . De asemenea, personalul pacientul. T.A.T.-ul şi testul Make A Picture Story (M.A.P.S.) sunt cele .mal ~une
de conducere va dori să ştie dacă un individ va fi un bun funcţionar (angajat) în exemple. Într-o anumită măsură, ancheta de la Rorschach, metoda plctum cu
realitate, nu în fantasmă! degetul aparţin, de asemenea, acestei categorii. . .
Este foarte posibil, oricum, ca o tehnică să ne inducă în eroare din punct de 2. Studierea aspectelor expresive, structurale. Pnnclpala preocupare este
vedere idiografic. Am avut ocazia să studiez înregistrări, în principal de la orientată spre a vedea cum spune sau cum face subiectul ceva. Ne r~fen.m alCI la
T.A.T., ale unor pacienţi pe care am ajuns să îi cunosc în trei ani de psihanaliză tehnici cum sunt Mira Mozaic, Rorschach şi grafologie, care aparţll1 I11velunlor
clasică. Studiul a pus în evidenţă faptul că, în timp ce în multe direcţii, testele subsemantice ale func'tionării mioneuronale, în aşa fel încât aceste tehnici sunt
proceduri vaii de pentr~ înţelegerea factorilor şi structurii personalităţii.

2 "Diagnoza" înseamnă fie identificarea unei persoane cu un anumit grup nosologie, fie o
afinnaţie privind con ste laţia unică de forţe care acţi onează în individul respectiv. 3 Pentru elaborarea acestei idei, vezi Secţiunea C a acestui capitol.
4 CAPITOLUL l FUNDAMENTELE TEORETICE ALE TESTĂRII PROIECTIVE 5

3. Funcţiile Gestaltului. Acestea sunt exemplificate în Bender-Gestalt, 3. testează realitatea şi angajează în acţiuni de probă (conceptul de gândire al lui
Mozaic, şi din nou în Rorschach (W, d, dd, S etc.). În T.A .T., această funcţie Freud) şi trimite în exterior semnale de pericol (anxietatea);
apare doar rar într-un anumit grad, atunci când subiectul este incapabil să 4. are funcţii de organizare şi au toreglare, care includ medierea între eu şi
aperceapă planşa ca un Întreg sau atunci când abandonează stilllulii în totalitate. supraeu şi sine, pe de o parte, şi realitate şi toate variabilele, pe de altă parte. Aceasta
include toleranţa la !i'ustrare, capacitatea de a avea un comportament de ocolire şi tot ceeo
4. Imaginea corporală sau imaginea de sine. Testul desenului persoanei
ce înţelegem sub denumirea de defense;
este esenţialmente bazat pe această abordare. Apare şi În Rorschach, atunci când,
5. are anumite "funcţii autonome", care includ abilităţile, inteligenţa, şi un număr
de exemplu, subiectul se identifică cu păpuşile, şi în TA.T, atunci când subiectul nespecificat de caracteristici moştenite, incluzând posibil şi forţa eului;
vede eroul ca infirm (planşa 3BM), sau vioara ca distrusă şi/sau "moartă" (planşa 6. are capacitatea de auto-excludere; buna funcţionare a eului nu trebuie doar sa
1), sau se identifică cu un atlet (planşa 17BM). fie capabilă să reprime (ex. excluderea) impulsurile perturbante ale sinelului (şi
5. Metode ale preferinţei. În principal, Szondi se bazează pe un sistem de supraeului), de dragul bunei funcţionări a organismului (aşa cum, de exemplu, un şofer
alegeri selective, ca indicatori ai personalităţii. Alegerea cu lorii, în pictura cu nu trebuie să fie distras de o fată fmmoasă într-un moment nepotrivit sau să se simtă
degetul, selectarea figurilor, în jocul cu păpuşa, ca şi în M.A. P.S. şi altele, toate obligat, In mod nerezonabil, să evite o groapă de noroi), ci ' trebuie să fie capabilă să
intră În această categorie. exc lu dă unele sau aproape toate dintre propri ile sale funcţii. Hartman (1951) şi, mai
devreme, Kris (1950), care au descris capacitatea de au'toexcludere a eului şi regresia în
Este evident că toate cele cinci aspecte intră în fi ecare dintre metodel e serviciul eului (una dintre ultimele descoperite ş i cele mai importante funcţii ale eului),
proiective, în grade diferite. au arătat că este necesar ca funcţiile cognitive ale eu lui să fie excluse, pentru a putea
Problema care se pune este de a găsi un corp teoretic consistent, c~lruia să-i adormi. O persoană cam este pl"Csa tă de o anxidate ll"adecvată În raport cu stimuli
dăunători (temeri oedipiene) să-şi menţină active funcţiile cognitive, va avea muşc~ii
poată fi subsumate aceste cinci aspecte divergente ale funcţionării psihice. Toate
încordaţi, va auzi ceasul ticăind, va vedea lumina pâlpâind, va simţi că o apasă pătura. In
aceste variabile - conţinutul fantasmat, ca în T.A.T; organizarea perceptivă, ca
anumite circumstanţe, retragerea funcţiilor cognitive poate fi experimentată în mod
în Rorsehach; abilitatea de a vedea Gestalturile, ca în Bender; percepţia de sine şi subiectiv (fenomenul hipnagogic, mai ales fenomenul funcţional al lui Silberer (1951 )).
expresia motorie, ca în testul desenului persoanei, testul Mira sa u grafologic; şi
recunoaşterea şi realizarea de alegeri, ca în Szondi - sunt funcţii ale eului şi Testele noastre proiective, cu punctele lor tari şi cu limitele lor, au nevoie
rezultante ale interacţiunii sale cu pulsiuni le. actualmente de o explorare în lumina acestor funcţii ale eului. Măsura în care eul
Răspunsul, în acest caz - un acoperiş suficient de larg pentru a acoperi participă la diversele producţii şi tipul de funcţie a eului implicată diferă de la
casa testării proiective - se găseşte într-o teorie psihologică a eului. Tehnicile metodă la metodă şi de la caz la caz.
proiective, la fel ca psihanaliza timpurie, s-au cufundat mai întâi In psihologia Eul participă în grade diferite la producţiile imaginative, într-un mod care
sinelui, preocupându-se de pulsiuni şi de modalităţile de exprimare a acestora. sugerează un continuum de la participare minimă la participare maximă, în
Psihanaliza a făcut un pas major înainte atunci când a trecut de la a fi doar o următoarea secvenţă: vis, fenomene hipnagogice, fantasmă preconştientă, reveria,
psihologie a pulsiunilor inconştiente la o studiere a interacţiunii acestor pulsiuni asociere liberă, producţii artistice, comportamentul testarea comportamentului la
cu eul (Freud, 1937). Este în aceeaşi măsură necesar ca testarea psihologică să tehnicile proiective, rezolvare de probleme.
facă acest pas, pentru a putea să înţelegem În totalitate datele obtinute prin teste
şi limitele acestora. ' Visul. S-a vorbit destul de puţin în literatură despre rolul eului în vis.
Descrierea pe care Freud o face "travaliului visului" (condensare, simbolizare,
Rolul eului În producţia imaginativă
deplasare şi elaborare secundară) ar putea fi considerată de unii ca datorându-se
eforturilor defensive ale eului. (Teoria eului nu fusese încă dezvoltată atunci când
Pentru a studia participarea eului la producţiile imaginati ve, avem nevoie
a fost scrisă Interpretarea viselor). În propria m ea experienţă analitică, am
în primul rând de o scurtă trecere o revistă a concepţiei psihanalitice privind
descoperit că există şi alte aspecte ale participării eului în vise. Unii pacienţi pot
natura şi funcţiile eului, formulată cel mai succint de către Hartmann (1950) şi
relata un număr de vise într-o noapte, ori patru sau cinci părţi diferite ale unui
discutată de către Bellak (1952b), mai ales din punctul de vedere al forţei eului .
vis, legate în mod manifest sau nu. Analiza viselor demonstrează că toate visele
1 sau părţilc visu lui au acdaşi conţinut; uneori, primul/prima poate fi cea mai puţin
Numim "eu" acel aspect al p e rsonalităţii care:
1. organizează şi controlează motilitatea şi percepţia; deghizată şi ceil: care urmează pot fi din ce În ee mai camutlate. În alte cazuri,
2. serveşte ca o barieră protectoare împotriva stimulilor excesivi şi interni (vezi I analiza secvenţială va evidenţia opusul -- o scădere a distorsiunii defensive a
nr.6); conţinutului latent, şi, în altele poate exista o fluctuaţie înainte şi înapoi. Actstp,

I situaţii se aseamănă în mare măsură cu fenomenele observate în producţiile


TA.T. (Bellak, 1952e). În general vorbind, oricum, visul este predominant un
6 CAPITOLUL I FUNj)AMI~NTI':LI': TEORETICE ALE TESTĂRII PROIECTIVE 7

proces primar şi face dovada une!parţicipări a eului mai scăzută decât în orice alt şi de către Isakower (1938), aceste fenomene se sprijină pe funcţiile cognitive ale
fenomen mintal, cu excepţia, pOate, a producţiilor psihotice. eului care se menţin parţial: o conştientizare parţială a procesului de adormire, a
În paranteză fie ."spus, "acest IUCf1.i este în legătură cu problema valorii retragerii funcţiilor cognitive, şi a investiţiilor externe, Cel mai frecvent tip de
diagnostice a viselor, în termenii identificării unor sindroame nosologice prin experienţă este aceea de închidere a unei uşi sau a unui ecran - întuneric brusc
intermediul viselor. Cei mai mulţi psihanalişti, printre care şi eu, consideră că nu indicând închiderea ochilor sau îngustare a percepţiei vizuale. De fapt, asemenea
se poate diagnostica o psihoză prin intemlediul conţinutului manifest al visului
procese au loc în primul rând atunci când procesul de adonnire este perturbat, fie
(ex. visele psihoticilor nu pot fi diferenţiate la nivel manifest de visele non-
într-o situaţie în care persoana trebuie să rămână trează, luptând astfel împotriva
psihoticilor). Unii psihiatrii, mai ales Kant (Piotrowski, 1952), au sugerat că
adormirii, fie atunci când anxietatea împiedică autoexcluderea lină a eului. Un
există vise tipice ale psihoticilor. Această problemă implică presupoziţia că pot
fenomen încă şi mai răspândit de acest tip, pe care îl consider de asemenea afi un
exista "procese primpre" mai pu're sau mai puţin pure în cadrul visului şi, astfel,
fenomen hipnagogic, este acela de a fi adormit şi de a se trezi cu o tresărire dată
în consecinţă, defense mai mult sau 'm ai puţin funcţionale în cadrul visului. Aş fi
de'· senzaţia " de ·căclere: Acest fenomen se datorează. ul)ei perturQări a
dispus să presupun că, în psihozele avansate sau cronice, putem vorbi despre b
autoexcluderii line a funcţiilor eului, însărcinate cu controlul muscular şi cu
atât de certă lipsă a oricărui travaliul al visului, încât să existe o diferenţă
starea de veghe.
manifestă; psihanaliştii sunt, în parte, de acord cu această poziţie, 'atunci când
admit o diferenţă între visele copiilor de cele ale adulţilor, visele copi ilor fiind la
modul manifest mai primitive şi satisfăcând în mod mai direct dorinţa. În mod
Fantezia preconştientă. Prin definiţie, fanteziile preconştiente sunt procese
similar, dacă, într-o . situaţie clinică, UI). pacient ar trebui să relateze un vis evident care nu sunt conştiente pe moment, dar care pot deveni conştiente dacă se face un
incestuos înainte ca procesul analitic să fi slăbit defensele, psihanalistul ar trebui, efort în acest sens. Au fost pe larg descrise de către Varendonck (1931) şi au loc
cel puţin, să ia în considerare .cu atenţie această lipsă a travaliului visului ca o mai ales atunci când este îndeplinită o sarcină monotonă sau semiautomată.
posibilă indicaţie de psihoză. . Adesea, sub impactul unor stimuli suplimentari; persoana îşi vine în fire şi devine
dintr-o dată conştientă de fanteziile care trăiseră până atunci o viaţă aproape
Fenomenele hipnagogice 4 . Sunt acele fenomene asociate cu procesul autonomă. Astfel de fantezi i pot debuta ca reverii obişnuite sau se pot' dezvolta în
adormirii. Descrise mai ales de către Silberer (1951) ca fenomene autosimbolice, relaţie tangenţială cu unii stimuli interni sau diil mediu exterior, ':care pot fi
recunoscuţi ca fiind asociaţi, de către cei care au exersat introspecţia. Oamenii
aflaţi în analiză, oamenii profund preocupaţi şi prepsihoticii pot experimenta din
4 Distincţia între fenomenul hipnagogic, fantasmele preconştiente şi reverie nu este clară,
după cum nu există nici un acord asupra definiţiei. Silberer afirma că fenomenul plin asemenea fantezii, care sunt, Într-o anumită măsură, o funcţie a eului
autosimbolic apare într-o stare de tranz iţie între veghe şi somn, în prezenţa unei (deoarece sunt într-o relaţie cu stimuli din mediu sau cu stimuli care au fost
confruntări între cele două stări (el nu a conceptualizat în ternlenii eului). El dă următorul iniţial conştienţi), putând deveni conştiente prin depunerea de efort în acest sens.
exemplu:
Încerca să se gândească la o problemă filosofică, din care o parte începea să-i scape pe Reveriile. Reveriile se află într-o mare măsură sub controlul eului. Mulţi
când era gata să adoarmă. Dintr-odată, a avut o experienţă ca prin vis, în care cerea unele oameni vor apela la reverii prefabricate, pe care le consideră obişnuite, banale în
informaţii unei secretare care-l ignora indi spusă. situaţii frustrante. Alţii îşi vor menţine reveriile în anumite limite ale realităţii.
El şi-a simbolizat şi concretizat această solicitare de iluminare, clarificare, prin starea sa Într-adevăr, reveriile controlate pot fi precursorii şi 'consecinţele
de somnolenţă. Ca răspuns la un stimul intern, o fantezie preconştientă s-a dezvoltat în
comportamentului de rezolvare a problemelor (ex. bărbatul care , are reverii
mod independent, fiind posibil să fie conştientizată şi adusă în relaţie cu procesele
conştiente.
privind succesul şi, în acest proces, descoperă o forn1Ulă care funcţionează) .,
Pe de altă parte, mare parte de ceea ce a raportat Varendonck (1931) ca fantezie
preconştientă a avut loc în procesul de instalare a somnului. Rapaport (1951) crede că Asocierea liberă. Pacientului căruia ise cere să asocieze liber într-o
Varendonck vorbea de fantezii preconştiente în timp ce era vorba de reverie (daydreams situaţie clinică,
i se cere să îndepl ineasc ă o sarcină complexă: să-şi lase mintea să
în orig., n.t.). În orice caz, eu personal aş vrea să diferenţiez fanteziile preconştiente prin hoinărească liberă - ceea ce înseamnă să reducă funcţia de control a eului şi, în
calitatea lor de a fi străine de eu, la fel ca fenomenele mai uşoare de obsesie, în acelaşi timp, sau într-o succes iune foarte rapidă, să crească funcţia cognitivă a
comparaţie cu acele fantezii ego sint onice, ş i pentru care prefer termenul de reverie. Es te, eului care răspunde de conştiinţa de sine. Asociaţia liberă este o sarcină atât de
oricum, foarte posibil pentru cineva la un moment dat să parcurgă întregul continuum de dificilă pentru unii pacienţi datorită naturii acestei sarcini complexe, şi anume
la gândirea hipnagogică la gândirea preconştientă, reverie şi rezolvarea de probleme,
aceea de a implica o funcţie oscilantă sau abilitatea eului de a trece de la
toate legate de aceeaşi problemă. Kris ( 1950) într-o discuţie asupra proceselor mintale
autoexcludere la control. Mai ales persoanele obsesiv-compulsive găsesc foarte
preconştiente a discutat acest continuum şi relaţia sa cu procesul creativ şi impli caţ iile
sale metapsihologice , dificil să "dea drumul" minţii să h o inăr ească, prezentând as tfel un număr redus
8 CAPITOLUL I FUNDAMENTELE TEORETICE ALE TESTĂRI! PROIECTIVE 9

de idei. Putem spune că, în astfel de cazuri, rigiditatea este în direct contrast cu "insuficiente"; un pacient care prezintă un control insuficient al eului va
flexibilitatea funcţiilor eului, necesară pentru asocierea liberă. Foarte frecvent, "abandona stim ului şi va abandona sarcina".
aceşti pacienţi dobândesc abilitatea de a asocia cu adevărat liber în timpul curei Această "cedare" ne oferă conţinutul pulsional, studiat de la bun început de
lor analitice. Alţi pacienţi, probabil mai isterici decât a lţii, pot considera că este tehnicile proiective. Observând funcţiile oscilante şi defensele împotriva
dificil să păstreze o distanţă s uficient ă pentru a reuşi să se descurce cu functia de materialului pulsional, putem face inferenţe asupra forţei eului şi putem adesea să
r obser~are (sarcinile pentru eu devin mai complexe atunc i când apare neces'itatea
mtrăm în scenă a unei a treia funcţii: pe lângă "hoinărea l a minţii" şi observare,
observăm conţinutul pulsional care poate să nu fie vizibil în mod manifest.
Povestirile unnătoare pot ilustra acest punct de vedere:
insight-ul presupune abilitatea de a vedea noi configuraţii) (Bellak, 1961).
Procesul asocierii libere poate fi explicat mai bine prin reformularea 9BM: Grup de patru bărbaţi care fug de ceva - ceva după care se uită bărbatul din
conce~tului de autoexcludere a Eului sau, şi mai bine, de regresie adaptativă în stânga. Probabil că au evadat dintr-o închisoare. Poziţia - modul în care sunt răspândi ţi
serVICIUl eului (Bellak, 1961). Asocierea lib eră implică O relativă reducere a unor nu pare să indice că s-ar afla într-o stare accentuată de stres sau de tensiune. Ar putea fi la
.fel de bine patru vânători. Bărbatul din stânga ar putea să se uite după ceva ce vânează ei,
funcţii adaptati ve, una dintre ele referindu-se la reducerea acelor calităti ale
o raţă sau orice fel de vânat. O scurtă s iestă după ce~a efectuat o oarecare muncă într-un
gândirii de tip secundar, şi o emergenţă a gândirii de tip primar şi a contin~tului
inconştient. Prima fază a acestui proces este unnată sau se suprapu;1e cu o anumit loc.
creştere la nivelul funcţionării adaptative şi s intetice a eului. Pe această cale,
Acest răspuns al unui ado lescent conţine de fapt cel puţin trei povestiri:
apare insight-ul, datorat în parte oscilaţiei de la regresia funcţiilor specifice ale
Fug de ceva, posibil să fi evadat dintr-o Închisoare; apoi (o povestire mult mai
eului la o creştere la nivelul altor funcţii.
inofensivă decât prima), ei doar vânează; şi (chiar şi mai inofensivă), În final,
Faza regresivă presupune două aspecte: unul este reprezentat de regresia
conotaţia agresivă a vânătorii este abandonată şi imaginea devine una de maximă
temporală a funcţiilor eului la nivele caracteristice unor vârste mai timpurii, şi
pace şi pasivitate - siesta.
celălalt se referă la regresia topică, de la o funcţionare predominant conştientă la
Putem vedea astfe l, o modalitate de a lua contact, cu ajutorul unei elaborări
o funcţionare la nivelele preconştient şi inconştient. Regresia topică a unor
obsesionale, cu ameninţarea (propriei) agresivităţi.
anumite funcţii ale eului, adesea în mod simultan, implică o regresie temporală a
Printr-un asemenea studiu pot fi descoperite trăsăturile subtile ale defensei
acesto~ funcţii şi, adesea, o regresie a modurilor ş i zonelor libidinale.
şicaracterului.
In procesul asociaţ i ei libere, sunt implicate ŞI alte probleme
Prin intermediul e lipsci sa u omisiunii, sau pornind de la succesiunea
metapsihologice, pe lângă cele topicc; acestea se referă la aspectele structura le
defenselor, putem înţelege conţin utul. Studierea echilibrului dintre pulsiune şi
dinamice, genetice şi energetice (Bellak, 196 1). '
control reprezintă cea mai uti lă metodă de investigaţie.
În mod similar, în Rorschach, studiem abilitatea eului de a percepe,
Creaţia artistică. Acest proces, similar asociatiei libere necesită şi el atât
organiza şi Îndeplini sarcini complexe (vezi discuţia ulterioară despre şocul la
abilitatea de autoexcludere a eu lui , cât şi schimbar'ea rapidă' a gândirii critice.
culoare) şi de a controla anxietatea, agresivitatea şi impulsurile sexuale.
Kris a semnalat faptul că doar în prezenţa unor funcţii intacte ale eulu i (regresia
În testul persoanei, În grafologie şi În testul Mira, studiem funcţiile
în serviciul eului) se poate vorbi de artă (o fonnă accentuată de comunicare a
executiv-motrice ale eului. În testul Bender-Gestalt, şi Într-o anumită măsură, în
experienţelor, diferită de producţiile psihoticilor). În cazul unor borderline sau al
celelalte teste, sunt studiate abilitatea de a percepe în mod adecvat figura şi
unor psihotici cu tratament În ambulatoriu, care sunt artişti, se păstrează suficient
fondul, şi capacitatea de a interpreta (vezi discuţia asupra semnelor). În Szondi,
din funcţia eului pentru ca producţiile lor să fie considerate artistice.
baza pentru studierea indicatorilor persona l ităţii este reprezentată de sistemul de
alegeri selective. Natura alegerilor implicate este subiect de dezacord, dar nu
Tehnicile proiective. Într-un test cum este T.A.T., subiectului i se cere, de
există nici o îndoială asupra faptului că activitatea de a alege dintre mai multe
asemenea, să realizeze o sarcină complexă. Îi cerem să-şi lase mintea să
alternative este Întotdeauna, Într-o anumită măsură, influenţată de eu; acest lucru
hoinărească; acest lucru presupune inducerea unei auto excluderi a eului . Apoi, ne
se dovedeşte a fi adevărat din punct de vedere cognitiv şi conativ s.
continuăm instructajul, în sensul de a-i cere să spună o povestire pe marginea
planşei, ~ă ne spună ce se întâmplă, ce a dus la situaţia respectivă, şi cum se va
încheia. Ii cerem să adere la stimu li şi să respecte cadrul stabilit de noi. La fel ca j Rezolvarea de probleme, ca activitate imaginativă, este tipul de activitate care implică

în asociaţia liberă şi în producţia artistică, prestaţia în cadrul testului T.A.T. şi al participarea Eului într-o măsură mai mare decât toate celelalte. Sunt implicate testarea
a ltor tehnici proiective presupune o/itncţie oscilantă a eului. Un pacient excesiv realităţii şi adaptarea, cu toate resursele eului. Cu toate acestea, chiar şi în această situaţie,
o anumită abilitate de autoexcludere a eului se poate dovedi utilă. Nu sunt puţine cazurile
de rigid nu va reuşi să scadă controlul, oferind doar date descriptive şi absolut
în care o soluţie la o problemă dificilă îi apare unei persoane chiar înainte să adoarmă
"

10 CAPITOLUL I
FUNDAMENTELE TEORETICE ALE TE STĂRII PROlECTIVE II
r
Există, totuş;, aj1unitesituaţii în care ni se cere în mod legitim să facem
Răspunsurile proiective ca produse şi indicatori ai creativităţii . Există
inferenţe pornind de l,a latent spre manifest: în scopuri teoretice, experimentale, şi
patru factori centrali care permit realizarea de inferenţe pornind de la pentru un,ele situaţii clinice, cum ar fi prognoza unui comportament criminal şi
răspunsurile proiective ca produse creative, diferite de cele care operează în alte suicidar, şi probleme legate de selecţia de personal.
~ote c~~m~ ive, în primul rang, "uulâiţiil iil (detllfl1'liI1ările) preconştiente şi
Eul trebuie considerat ca fi ind variabi la care intervine între conţinutul
mconştlente necesare pentru creativitatea artistică şi ştiintifică solicită adesea o
latent şi conţinutulmarAest! Un studiu al funcţiilor eului în relaţie cu pulsiur.ta
setare min!ală (conştientă) de a crea, care poate să nu fi~ prezentă în situatiile ne poate arăta dacă impulsuri lor agresive li se permite sau nu să iasă la suprafaţa.
obiective . In al doilea rând, pe câtă vreme proceslJI creativ realizează (atinge') în Acest lucru poate fi ilustrat prin povestirea care urmează, a unui pacient obsesiv,
general mvelul emergent doar.În propriul său curs, în testarea proiectivă, cel care care răspunde la planşa 17BM:
administrează testul îi cere subiectului să creeze. În mod similar, în interpretarea
Bărbatul din imagine este un artist de circ şi face asta de mulţi ani. Ambiţia sa
protocoalelor proiective,se presupune că creativitatea, atunci când este prezentă,
dintotdeauna a fost aceea de a avea un număr solo, în loc să facă parte dintr-un ·trio la
este formată din variabile de personalitate care operează continuu. Acest lucru mi trapez. Până acum, nu a avut oportunitatea să facă acest lucru. În prestaţia sa din seara
este valabil pentru toţi oamenii creativi; creativitatea poate fi cicli că (vezi itemul aceasta, el îl va salva pe unul dintre colegii săi de tmpă de la un accident foarte grav şi, ca
4, "Semnificaţii posibile ale productivităţii sporite a materialului T.A.T. d'intr-o răsplată pentm curajul său, i se va oferi şansa de a-şi face număml singur.
perspectivă a psihologiei eului", mai jos). A treia dificultate în inferarea abilitătii
creative din testele proiective se bazează pe faptul că produsul c~eativ este Putem să formulăm astfel : această persoană doreşte să se afle în lumina
rezultatul mai multor factori, incluzând factori situaţionali, natura stimulilor reflectoarelor şi să scape de competitori; acest gând nu poate fi exprimat. În locul
ş . a . m.d. Cea de-a patra problemă în realizarea de inferenţe despre creativitate se gândului agresiv, eroul ajută într-un accident, agresivitatea fiind în felul acesta
datorează faptului că sindroamele personalităţii nu sunt aceleaşi la momente transformată în ceva impersonal, ajutorul apare manifest, şi scopul original este
?if~rite, şi că gradul de variabilitate de-a lungul unei perioade de timp este un oferit ca o răsplată. Cu alte cuvinte, această derulare a povestirii demonstrează
mdlcator de cea mai înaltă valoare al personalităţiI. Luarea în considerare a modul în care subiectul foloseşte formaţiunea reacţională pentru evita exprimarea
acestor patru probleme conduce Ia concluzia că poate fi imposibil să fim siguri de agresivităţii manifeste. Uneori, T.A.T. poate pune clar În evidenţă întreaga natură
prezenţa potenţialului creativ prin intermediul testelor standard (BeIlak, 1958). defensivă a structurii caracteriale. .
Ca şi în situaţia psihanalitică, trebuie căutate micile izbucniri ale
Latentul şi manifestul
tendinţelor originale, pentru a înţelege care sunt aspectele faţă de care pacientul
Posibilitatea de mişcare înspre nivelul latent şi dimpre acesta spre cel manifestă rezistenţă. De exemplu, în povestirile unui tânăr ucigaş, este relevantă
manifest (comportamental) - de la datele testului proiectiv la comportamentul o greşeală de exprimare în povestirea oferită de el la planşa 8BM:
actual - a fost considerată adesea problema crucială a testării proiective. Oricum,
Aceşti doi băieţi au ieşit la vânătoare. Ei au Împuşcat o mulţime de băieţi - vreau
eu nu sunt de acord că lucrurile stau aşa în practica clinică, atâta vreme cât în
să zic, animale, şi au decis să o ia pe drumuri diferite ca să găsească mai mulţi fazani. S-
această situaţie, psihologii nu ar trebui să fie solicitaţi să facă diagnostice oal:be. au înţeles să se întâlnească la 8:30 seara ca să numere fazanii şi să plece acasă. Acest
Un analist bun nu ar face niciodată o interpretare a unui vis pornind de la
băiat stătea în tufişuri. La 10 metri de el a auzit ceva mişcare. S-a dus să se uite la ce a
conţinutul manifest al visului, fără a cunoaşte situaţia de viaţă, resturile diurne şi
prins şi şi-a găsit prietenul şi s-a grăbit să îl ducă la doctor. Doctoml a spus că băiatul se
~lte lucruri de acest fel. La fel, un psiholog ar trebui să interpreteze datele va face bine şi în final băiatul se face bine şi îl iartă pentru ceea ce a făcut.
~nconştlente doar în lumina şi în completarea datelor comportamentale. O
mformaţle completă poate fi obţinută doar prin combinatia celor două nivele' Greşeala de exprimare trădează impulsul agresiv slab controlat, care este
dacă. răspunsurile unui om la T.A.T. se clatină de' atâta' sânge şi cheaguri, şi absorbit într-o poveste de vânătoare absolut acceptabilă, ca să iasă din nou la
pacIentul se dovedeşte a fi un Casper Milquetoast (adică sensibil timid chiar laş suprafaţă în rănirea băiatului. O anchetă asupra micului detaliu al orei 8:30 seara
n.tl, am putea face inferenţe asupra naturii tensiunilor sale, şi aşa mai departe. ' scoate în evidenţă că aceasta era ora la care se sting luminile la internat, şi
sugerează în mod evident că acesta este momentul la care fantasmele sale pot ieşi
la suprafaţă. În mod similar, el îşi Începe povestirea la planşa I în felul următor:
sau, aparent, chiar în timpul somnului. Capacitatea de insight - de a vedea noi întreguri -
presupune o. anumită flexibilitate a graniţelor percepute pentru întregurile deja existente. Acestui băiat nu îi place să cânte la trompetă - vreau să spun, îi place să cânte la
Casper Mtlquetoast este un personaj de revistă-comic, creat de Harold Webster 1924 vioară.
(n.t.)
12 CAPITOLUL 1
FUNDAMENTELE TEORETICE ALE TEST ĂRIl PROIECTIVE 13
A schimbat imediat un răspuns negativ În unul pozitiv. Povestea pe care a
3PUS-O la planşa 15 este următoarea: generalizat faptul că defensele folosite În situaţia situaţia clini.c~ şi la teh.nicile
proiective erau identice: cei care fol.oseau. eVitarea, negarea ŞI Izolarea ŞI care
Un gropar; este foarte trist pentru că îi îngroapă pe toţi aceşti oameni. Merge într-o dădeau protocoale sterile, prezentau ŞI tendll1ţa de a petre~e m.ulte ore pe canapea
noapte şi priveşte cu remuşcare la toată munca pe care a depus-o. Încearcă să afle cum st"
relatând informaţii aparent fără importanţă, care trebUIau ll1terpretate ŞI car~
poate revanşa faţă de cei pe care i-a.îngropat. Nu poate face nimic în legătură cu asta.
căpătau sens doar În măsura În care se deducea despre ce nu vorbeau aceşti

În această poveste, groparul se comportă ca şi cum el ar fi ucis toţi oamenii pacienti. .. _


pe care i-a îngropat, revelând impulsurile agresive iniţial e doar prin ceea ce, de Studii experimentale recente susţin faptul , cunoscut de mult În chn~că, c~
altfel, este incongruentcu sentimentele de vină. evitarea răspunsurilor agresive la stimuli agresivi este indicatorul unei man
r Existenţa unei relaţii Între pulsiune, eu şi supraeu poate permite agresivităţi.

prognosticarea suicidului; povestirile în care pedeapsa depăşeşte cu mult


greşeala, şi în care pedeapsa este imediată şi severă (sau crudă) constituie indicii Rezultatul necorespunzător. În anumite cazuri, eşecul în obţinerea unor
clare, conform experienţei mele, pentru existenţa unui pericol suicidar real. date aşteptate poate fi înţeles în termenii psihologiei eului . . De exem~l~, la
Măsura în care eroul face faţă sarcinii construite de subiect reprezintă un pacienţii cu lobotomie sau topectomie 7 , tehnicile proiective Ş~. alt~ tehm~1 pot
criteriu excelent pentru forţa eului. Cu cât eroul se adaptează mai bine sarcinii şi eşua în identificarea oricărui deficit comportamental. Lobot?mllle, I~ particular,

cu cât rezultatul este unul adecvat, realist şi fericit, cu atât putem concluziona şi topectomiile, în manieră mai extinsă, sunt încă proce~un oa:be dm punct d~

mai sigur că avem de-a face cu o persoană care va duce la bun sfârşit alte sarcini. vedere neurologic şi, în special, din punct de vedere pSihologic. R~~ul~at.ele Ş~
Nu iau acum în considerare aspectele specifice ale forţei eului necesare pentru efectele diferă mult de la caz la caz, după experienţa mea, uneon mtannd ŞI
anumite sarcini specifice; forţa eului necesară unui cercetător se referă la alteori slăbind eul. Atunci când procedura chirurgicală interferează în vreun fe~

r abilitatea de a dezvolta un comportament de ocolire ş.a.m. d., comparativ cu


abilităţile cerute unui ofiţer activ (ex. capacitatea de a tolera anxietatea şi
cu "presiunea pulsională" a pacientului, eul poate fi întărit în mod secu~dAar ~I
nici una dintre functiile sale integrative nu este afectată în asemenea măsura mcat
abilitatea de a libidiniza anxietatea). să determine o perturbare a funcţionării eului care să se manifeste în
comportament pe timpul testării psihologice. Cu alte cuvinte, eş~cul .tes~elor
Alte probleme la care poate răspunde o psihologie a eului pentru metode proiective noastre În relevarea unei patologii expectate legate de trauma chIrurgicala se
datorează faptului că nici una dintre funcţiile eului implicate în comportamentul

Protocoalele sterile: Am avut ocazia să mai discut această problemă, în la testare nu este implicată În traumă.
legătură cu una dintre modalităţile în care pot eşua tehnicile proiective. Murray
(1951 b) vorbeşte despre nevoia de a separa "grâul" de "neghină" în povestirile de Semne. "Semnele organice", în opinia mea, sunt simptome ale .unu.i defec~
la T.A.T. Cu tot respectul, trebuie să nu fiu de acord cu această afirmaţie. A vorbi al eului În situatii în care leziunea organică implică funcţiile euluI. Fldehtatea ŞI
despre neghină este o rămăşiţă a zilelor în care psihanaIiştii vedeau în rezistenţă validitatea "se~nelor organice" vor fi consistent Îmbunătăţite .dacă ele ~or fi
un mod neplăcut de a reacţiona al pacientului, pe care trebuiau să-I învingă. O expectate doar În cazul acelor leziuni care implică funcţiile eulUI testate prll1tr-o
dată cu analiza eului, analistul a învăţat multe din analiza rezistenţei. EI a înţeles, procedură particulară. . A _.
de fapt, modul în care sunt structurate eul şi defensele, lucru pe care nu l-ar fi Alte inconsistente în rezultatele testuluI constau nu doar 111 a nu gasI ceea
reuşit niciodată fără rezistenţe. În mod similar, analiza neghinei, a ceea ce este ce trebuie" să fie aco'lo ci şi, nu rareori, în a găsi infom1aţii, date care "nu ar
considerat steril, va oferi o cantitate mare de informaţie privind defensele eului, treb'ui" să fie acolo, În 'sensul că indică mult mai multă patologie decât s-ar
aşa cum am văzut în exemplele anterioare. Din punctul de vedere al justifica. De exemplu, dacă peste 50% dintre el:vii unui l~ceu prezintă semne
determinismului, ca axiomă esenţială a ştiinţei psihologice, orice prestaţie schizofrene" la Rorschach, În mod cert este ceva In neregula cu semnele.
psihologică - şi în felul acesta, orice exprimare - trebuie integrată cu sens în " Semnele sunt un rezultat al presiunii pentru date nomotetice, În căutar~a
structura de ansamblu a personalităţii. Este adevărat că, din punct de vedere omului "mediu" şi a deviantului cel . vânat. Multe di~tre ele deri~ă doar. dl~
practic şi clinic, de obicei nu este folositor sau posibil să investighezi fiecare utilizarea unor generalizări eronate de către vânătofll de analtza factonala:
detaliu. Schizofrenia fiind cel mai la modă diagnostic, diagnosticările false ale acestUI
Am avut ocazia, în cazul pacienţilor pe care i-am analizat cel puţin trei ani
şi la care aveam, de asemenea, datele de la T.A.T. şi de la alte teste proiective, să
7 Topectomie = îndepărtarea chirurgicală a unei părţi din lobul frontal al corte~ulu~
compar producţia lor pe canapea şi la teste. În scopuri strict practice, poate fi
cerebral, ca formă de tratament pentru anumite tulburări mintale (cum ar fi epllepsla ŞI
diverse tulburări psihiatrice) (n.t.)
FUNDAM SdTELE TEORETICE ALE TESTĂRII PROIECTIVE 15
14 CAPITOLUL 1
Pe aceeaşi linie cu ceea ce s-a spus anterior privind precauţia în interpretarea
~indr~m constituie? probabil, majoritatea diagnosticelor greşite. Aş face,
semnelor, trebuie evidenţiat faptul că un artist non-reprezentaţional, familiarizat
mt.enţlOnat, general!zarea că, cu cât este mai puţin experimentat psihiatrul sau
cu diminuarea funcţiilor eului său, fără a fi psihotic, ar putea Ia fel de bine să nu
pSlhologul, cu atât mai frecvent va pune un diagnostic de schizofrenie în ciuda
aibă reţineri în a spune "urs verde ca iarba" şi că un subiect psihanalizat ar putea
faptului că e~ va rata acest diagnostic, atunci când el există într-adevăr. Principala
să pună pe picior de egalitate situaţia de testare şi situaţia analitică şi să producă,
problemă mi se pare a fi faptul că "semnele" schizofreniei sunt în majoritate
să determine o "tendinţă"/un "cadru" similarlă de excludere a eului, care să-i
semne ale perturbării eului, cum ar fi un control slab, o slabă testare a realitătii
permită acelaşi răspuns .
ş.a.~.d. D~şi .am mers pe ideea că slăbiciunea eului este principalul factor în
schlzofreme ŞI alte tulburări (Bellak, 1952b), trebuie să amintim că acesta nu este Simularea. Înlocuind chestionarele şi scalele de evaluare, psihologilor
singurul criteriu (cathexis-ul jucând de asemenea un rol) şi c ă alte conditii de
proiectivi le place să se gândească la ei înşişi ca la nişte oameni de ştiinţă
slăbiciune a eului pot genera indicatori similari ai eului. Mai ales adoîes~entii autentici şi la instrumentele lor, practic, ca la nişte instrumente imune la
pre~intă e~ri slabe, şi multe fenomene din adolescenţă ar putea fi interpretate ~a înşelăciune . Cu atât sunt mai perturbatoare pentru ei relatările despre simulări
schlzofreme la alte grupuri de vârstă (ceea ce face ca diagnosticarea
reuşite la Rorschach, TA T sau la alte teste. Asemenea simulare poate fi înţeleasă
adolesce~tului realmente schizofren să fie cea mai dificilă diagnosticare pe care o
şi restrânsă la limitările ei prin înţelegerea producţiilor dintr-un punct de vedere
cunosc). In aceeaşi ordine de idei, un artist care a învătat să-şi excludă functiile
al eului: în măsura în care pot fi introduse atitudini conştiente şi un control
eului în situaţiile creative, poate "da drumul" acestei atitudini în situati~ de
conştient al eului, subiectul poate altera protocolul într-o măsură relativ redusă
testare în asemenea măsură încât poate furniza semne de slăbiciune a eul~i care
într-o direcţie sau alta, în ceea ce priveşte variabile cum ar fi "acurateţea" . lv'iai
ar putea fi inte~pretate în mod inadecvat ca schizofrenice. Eron (1948) a arătat că
ales în ceea ce priveşte munca lui Weisskopf şi Dieppa (1951) cu TAT, trebuie
ceea ce a, fost Identificat ca schizo~enic în T.A.T. de către Rapaport (1946) ar
reamintit faptul că erau folosite doar câteva planşe, şi cea mai dificilă sarcină
putea fi, m mod frecvent, descopent Ia nonschizofrenici de orice fel incluzând
pentru subiect ar fi să simuleze în mod consistent de-a lungul tuturor seriilor de
oamenii care trebuie consideraţi normali. '
planşe. În plus, o analiză a defenselor ar evidenţia, probabil, structura bazală a
Un alt grup care este frecvent diagnosticat ca schizofrenic pe baza
caracterului, totuşi, subiectul în mare măsură doar se preface în efortul său de a
sem~elor este cel al deficienţilor mintal. Aceşti subiecţi prezintă şi ei un defect al
se implica. Desigur, caracteristicile care, deşi aflate sub controlul eului, nu se află
eulUl, care se manifestă adesea, şi el, printr-un control slab, printr-o slabă
sub controlul său conştient şi nu la nivel semantic, sunt probabil puţin afectate în
percepere a realităţii şi chiar printr-o interpretare paranoidă a unui mediu de care
vreun fel. .
au toate motivele să se teamă şi să îl suspecteze că încearcă să-i înşele sau
păcălească. Nu este util ca starea lor intelectuală deficitară să fie considerată
Semnificaţii posibile ale productivităţii sporite la materialul T.A.T., dintr-o
psihoză.
abordare li psihologiei eului

. Şoc la culoare. Şocul la culoare este unul dintre cele mai interesante şi mai Dacă alegem relativa "sterilitate" a protocoalelor ca plângerea principală a
dlsput~te ."semu.e" din cadrul testului Rorschach. În ceea ce mă priveşte, sunt psihologi lor, am putea să sugerăm un număr de modalităţi de a creşte
puternic ImpresIOnat de munca lui Siipola (1950) asupra acestui fenomen· în
productivitatea.
es:nţ~, e~ susţin~ ~~, ~tu~ci când culoarea şi forma sugerează concepţii dife;ite,
eXlsta.tre~ moda~ltaţ~ dlfente de a rezolva situaţia. Individul norn1al poate fi totuşi 1. O analiză a defenselor, aşa cum apar ele în protocolul T.A.T. a fost deja
capab.11 sa obţma o mtegrare: un obiect care sugerează iniţial un urs, prin formă, discutată oarecum pe larg ca mijloc de a spori rezultatele.
dar fimd v~rde la .culoare, poate fi rapid văzut ca un cameleon. Nevroticul poate Dacă sterilitatea este rezultatul unui control exagerat al eului, o serie de
fi obstrucţl~nat ŞI "şocat" în surdină de către conflictul conceptual; psihoticul măsuri capabile să scadă acest control ar trebui atunci să crească productivitatea.
poate avea Judecata afectată în aşa măsură încât va răspunde cu seninătate urs
Acest lucru poate fi realizat prin:
verde ca iarba". Siipola susţine că şocul la culoare are loc doar atunci când fo';ma 2. Oferirea unor stimuli mai puternici. Dacă stimulii prezintă o mai mare
şi culoarea nu se potrivesc şi că el constituie un răspuns Ia o sarcină mai dificilă .
forţă afectivă, eul va găsi mai dificil de realizat controlul afectului. În T.A.T.,
Aş me~~e n:ai de~~rte şi .aş ~pune că acest lucru este cel mai clar exprimat în acest lucru coincide cu nevoia de planşe "mai bune" -- în principal, o gamă mai
termenu pSlh?loglel eu~Ul, ŞI anume că eul normal este suficient de puternic largă de stimuli pentru a facilita studiul distorsiunilor aperceptive ale situaţiilor
pentru a realiza, a obţme o. integrare dificilă, eul nevroticului este prea slab neprevăzute în varianta actualmente existentă.
pentru a realiza acest lucru, Iar funcţiile de raţionare ale eului psihotic sunt atât
de afectate, încât el combină cu uşurinţă forma şi culoarea într-un mod inadecvat.
16 CAPITOLUL 1 FUNDil.Tv1ENTELE TEORETICE ;\LE TESTĂKiI PROIECTIVE 17

3. Orice altă fonnă de creştere a presiunii poate, de asen ,enca, să creasca este vizibilă în mod clar. Destul dc frecvent, problema poate fi exprimată într~o
productivitatea. Folosirea de către Stein (1949) a expunerii la tahitoscop este unul generalizare, cum ar fi, că dacă o persoană nu reuşeşte sa obţină date la nivelul
dintre modurile în care poate fi realizat acest lucru, o expunere mai scurtă semantic, testele care evidenţiază aria subsemantic pot produce infonnaţii. Este
generând mai multe tensiuni şi crescând ambiguitatea (vezi mai jos). Atât această un motiv bun, pe de altă parte, să nu se excludă sistematic testele semantice, de
abordare, cât şi cea a stimulilor mai puternici se pot dovedi o sabie cu doua vreme ce ele pot extrage o informaţie mult mai detaliată, mai subtilă decât cea
tăişuri : în timp ce poate scădea controlul eului la unii subiecţi, alţii pot deveni care poate fi dedusă din metodele organizaţionale subsemantice de evaluare a
chiar mai blocaţi. Eu sugerez pentru început abordarea standard şi, doar dacă personalităţii.
aceasta eşuează, şi dacă nu există nici o altă contraindicaţie (cum ar fi o anxietate
excesivă), va fi utilă creşterea presiunii. B. Distorsiunea aperceptivă: o teorie privind conţinutul răspunsurilor, aşa
4. Ambiguitatea crescută a fost testată de către Weisskopf (1950a) şi cum apar În special În T.A.T.
Wiesskopf şi Lynn (1953) cu T.A.T. şi Children's Apperception Test (Testul
Apercepţiei pentru Copii, T.A.C., n.t.). Prezentarea unor unne ale planşelor În secţiunea precedentă, am discutat cadrul general al teoriei psihologice a
obişnuite şi întreruperea contururilor pentru a genera Gestalturi mai puţin bune, eului pentru tehnicile proiective, şi variatele dimensiuni ale testelor subsumate
poate - până la un punct - să sporească productivitatea, într-o anumită măsură . acest~i tennen. Întrucât vreau să descriu în mod deosebit T.A.T., iar acesta este
Modificarea recentă realizată de Murray (1951 b), prin prezentarea planşelor caracterizat în primul rând ca un test de conţinut, ar trebui să ne referim acum
pentru doar 30 secunde şi apoi îndepărtarea lor creşte, de asemenea, ambiguitatea mai specific la teoria psihologică referitoare la spusele pacientului.
r şi previne agăţarea excesiv de descriptivă de stimuli. Sunt necesare unele teorii care se referă la comportamentul adaptati v şi
Alte studii indică faptul că planşele care prezintă o ambiguitate medie sunt expresiv fonnal din timpul testului. Va fi necesară utilizarea unor părţi speciale
cele mai bune pentru proiecţie. Murstein (1965) a sugerat că fotografiile cele mai ale teoriei psihologice generale a eului asupra p erson a lităţii (care să fie postulate
utile pentru producţia tematică sunt cele care sunt clar structurate în ceea ce şi verificate) pentru a detennina de ce mişcările în exterior de la testul Mira ar
priveşte personajele din fotografie, dar care sunt relativ ambigue în ceea ce trebui să fie asociate cu personalităţile extravertite, agresive, sau de ce mişcările
priveşte ce se întâmplă. Astfel de planşe sunt mediu ambigue. Multe studii au muşchiului extensor din Rorschach ar trebui să fie asociate cu o năzuinţă
indicat că planşele cu un nivel înalt de ambiguitate sunt mai puţin folositoare sănătoasă, activă . Motivul pentru care o preferinţă pentru Dd la Rorschach ar
pentru studierea personalităţii. Lazarus (1953) a arătat că, din cauza ambiguităţii trebui corelată cu tendinţele obsesiv-compulsive ar putea fi explicat în mod
înalte a stimulilor în testele proiective, absenţa exprimării unor anumite nevoi satisfăcător prin ipoteze psihanalitice. Înţelegerea motivului pentru care culoarea
(ex. agresivitatea) s-ar putea datora fie lipsei valorii stimulative a stimulilor, fie joacă un rol special ar putea să necesite ipoteze adiţionale celor ale lui Siipola
defenselor eului împotriva impulsuri lor aferente. (1950) şi ale altora. Oricum, proiecţia, în sensul său originar, şi anume, referindu-
5. Mijloacele fiziologice de slăbire a eului, cum ar fi barbituricele sau se la conţinutul percepţiei, este principala noastră preocupare.
alcoolul, s-au dovedit utile întotdeauna în experienţa mea. Tennenul de proiecţie a fost introdus pentru prima dată de către Freud
6. O anchetă stresantă, sub fonna unei cereri de asociaţii controlate la (1940a) în 1894, în lucrarea "Nevroza anxioasă", în care el spunea: "Psihicul
oricare dintre poveşti, şi mai ales la orice referinţe specifice concrete în cadrul de zvoltă nevroza anxioasă atunci când simte că nu poate realiza sarcina de a
acestora (după ce toate povestirile au fost spuse) poate constitui un mijloc controla excitaţia [sexuală] generată endogen. Cu alte cuvinte, el acţionează ca şi
eficient de a spori informaţiile unui protocol altfel steril. cum ar fi proiectat excitaţia în lumea exterioară".
7. în sfârşit, dacă un anumit test eşuează în furnizarea datelor necesare, În 1896, într-o lucrare, "Despre neuropsihozele defensive" (Freud, 1940a),
jolosiţiun alt test. Nu sunt foarte mult în favoarea folosirii rutiniere a baterii lor. elaborând în continuare conceptul de proiecţie, Freud afinnă mai explicit faptul
Este o reminiscenţă a prescripţiilor hazardate ale medicinei preştiinţifice. că proiecţia este un proces de atribuire a pulsiunilor, trăirilor şi sentimentelor
Medicul pune mai multe ingrediente în fiecare reţetă, în speranţa că, dacă una nu unei persoane unor alţi oameni sau lumii exterioare, ca un proces defensiv care-i
ajută, o alta ar putea să facă acest lucru. Cred că testul ar trebui să fie adaptat la permite persoanei să nu conştientizeze prezenţa acestor fenomene "indezirabile"
nevoi. Dacă cineva are nevoie de conţinutul psihodinamicilor, ar trebui să în sine. Freud continuă să elaboreze conceptul de proiecţie în lucrarea despre
folosească teste aperceptive; dacă doreşte o analiză a forţei eului şi, în general, cazul Schreber (Freud, 1943), în legătură cu paranoia. Pe scurt, paranoicul are
factori cantitativi, ar trebui să folosească teste expresive formale. Dar dacă, de anumite tendinţe homosexuale, pe care le transformă, sub presiunea supraeului,
exemplu, agresivitatea nu este exprimată într-un mod semnificativ în T.A.T., din "ÎI iubesc" în "ÎI urăsc", o formaţiune reacţională. EI proiectează apoi această
poate fi foarte util să studiezi desenul persoanei. Exprimarea verbală a ură sau o atribuie fostului obieet al iubirii, care devine acum persecutoru!.
agresivităţii poate fi controlată cu succes, în timp ce exprimarea sa mu s culară Atribuirea urii are loc, probabil, pcntru că cl11crg cnţa În conştiinţă şi realizarea
18 CAPITOLUL 1 FUNDAMENTELE TEORETICE ALE TESTĂRII PROIECTIVE 19

urii este interzisă de către supraeu şi p("Jltru că un pericol externalizal este mai
Aşa cum se Întâmplă adesea, la o lectură mai atentă a lui Freud (uilllând o
uşor de gestionat decât unul intern. Supraeul inhibă exprimarea urii, deoarece,
din punct de vedere moral, o dezaprobă.
Deşi proiecţia a fost identificată în felul acesta ca fiind În legatură cu
referinţă
actuală
a dr. Ernst Kris) s-a descoperit că acesta anticipase direcţia noastră
de gândire. EI spunea, în Totem şi tabu (1938), pag. 857: I i
psihozele şi cu nevrozele, conceptul a fost aplicat mai târziu de către Freud altor Dar proiecţia nu este special creată pentru apărare, ea ia fiinţă şi acolo unde
forme de comportament, de exemplu, ca principal mecanism în fonnarea nu există nici un conflict. Proiectarea În exterior a percepţii lor interne este
convingerii religioase, aşa cum apare în "Viitorul unei iluzii" (1940) şi în "Totem un mecanism la baza căruia se subsumează, de exemplu, şi percepţiile
I
şi tabu" (1938). Chiar şi în acest context cultural, proiecţia continuă să fie văzută noastre senzoriale care, în mod nornlal, deţin cea mai mare parte în
ca un proces defensiv împotriva anxietăţii. În timp ce Freud considera că configurarea lumii noastre externe. În condiţii care nu sunt încă bine
refularea este singurul mecanism de apărare, În prezent, În literatura precizate, şi percepţiile interne ale unor procese afective şi de gândire vor fi
psihanalitică, sunt menţionate cel puţin 10 mecanisme. Deşi proiecţia este În mod proiectate în exterior, la fel ca şi percepţiile senzoriale, şi vor fi folosite la
ferm afirmată, recunoscută ca unul dintre cele mai importante mecanisme configurarea lumii externe, în timp ce ele ar trebui să· rămână în lumea
interioară.
defensive, există doar puţină literatură de specialitate pe acest subiect. Sears
(1943) spune: "Probabil că termenul definit cel mai inadecvat din Întreaga teorie
şi (la pag.879):
psihanalitică este proiecţia". Există o listă lungă de lucrări despre proiecţie, mai
ales lucrări de clinică psihanalitică şi câteva lucrări academice.
Ceea ce noi, lalel ca primitivul, proiectăm În realitatea externă , nu poate fi
Definiţia proiecţiei ca mecanism defensiv a servit cu succes scopurilor
altceva decât recunoaşterea unei stări în care simţurilor şi conştiinţei le este
noastre, până la momentul în care a intervenit un aspect crucial, în legătură cu dat un lucru, alături de care, există o altă stare, în care acelaşi lucru este
tentativele de investigare experimentală a fenomenului, raportate în alte părţi latent, dar poate repărea, respectiv coexistenţa Între percepţie şi amintire
(Bellak, 1944). Primul experiment a constat în provocarea unui număr de sau, pentru a generaliza, despre existenţa proceselor psihice inconştiente
subiecţi, cărora li s-au aplicat planşele de la T.A.T. În condiţii controlate. În al alaturi de cele conştiente.
doilea experiment, subiecţilor le-a fost dată comanda posthipnotică de a simţi
agresivitate (fără a fi în mod direct conştienţi de aceasta) în timp ce relatau Cred că această idee a lui Freud, care nu a fost elaborată mai pe larg, nici
poveştile pe marginea planşelor. În ambele situaţii, subiecţii s-au comportat În exprimată sistematic În altă parte, şi care este exprimată clar, fără sofisticarea
conformitate cu ipoteza proiecţiei şi au manifestat o agresivitate semnificativ concepţiilor moderne, conţine tot ceea ce este necesar unei teorii consistente a
crescută, comparativ cu răspunsurile pe care le-au oferit atunci când nu au fost proiecţiei şi a percepţiei generale.
determinaţi iniţial să se simtă agresivi. În mod similar, atunci când subiecţii se Principala supoziţie a lui Freud este că amintirile obiectelor percepute
aflau sub influenţa comenzilor posthipnotice şi li se spusese că erau extrem de influenţează percepţia stimuli/or actuaU 8• Interpretarea T.A.T.-ului se bazează,
depresivi şi de nefericiţi, s-a constatat că au proiectat aceste sentimente În Într-adevăr, pe o asemenea presupunere. Cred că percepţia anterioară a
povestirile lor. Din acest moment, nu a mai fost necesară modificarea conceptului subiectului În raport cu propriul tată influenţează modul în care acesta percepe
de proiecţie, ca atribuire către lumea exterioară a sentimentelor care nu sunt figurile paterne din planşele T.A.T., şi că acest lucru constituie o probă validă şi r
acceptabile pentru eu. fidelă a percepţiei sale uzuale asupra figurilor pateme. Experienţa clinică, la fel I
Când experimentul a fost modificat, şi comanda posthipnotică dată ca şi investigaţia experimentală, au confinnat acest aspect. Propriile mele
subiectului a fost aceea de a se simţi foarte Încântat, s-a descoperit că încântarea experimente au arătat că comportamentul experimentatorului poate scoate la
a fost şi ea proiectată în povestirile oferite la planşele T.A.T. În acel moment, mi- iveală sentimente care, la origini, erau legate de figura paternă. Deşi aceste
a devenit clar că acest lucru nu ar putea fi subsumat conceptului de proiecţie ca sentimente au exercitat o influenţă demoIlstrabilă, dar limitată in timp, asupra
mecanism defensiv, de vreme ce nu exista, în mod evident, nici o nevoie perceperii stimulilor, diferenţele individuale s-au menţinut, în conformitate cu
particulară a eului de a se proteja împotriva efectelor "disruptive" ale bucuriei. O structura detenninată genetic a personalităţii.
astfel de situaţie ar putea fi presupusă, de exemplu, atunci când bucuria este Se pare, deci, că amintirile a ceea ce a fost perceput influenţează
neadecvată, ca în cazul morţii unei persoane faţă de care cineva trăieşte un perceperea stimulilor actuali şi nu doar în scopul defensiv abia definit, aşa cUm se
sentiment de ambivalenţă. În experiment, nu era însă vorba despre aşa ceva. postula în definiţia originală a proiecţiei . Suntem obligaţi să presupunem că
Deci, era necesar să examinăm mai departe conceptul de fenomen proiectiv şi să întreaga percepţie actuală este influenţată de percepţia anterioară şi că, -1
sugerăm o examinare a proceselor subiacente.
8 Herbart l-a anticipat pe Freud în ceea ce priveşte această idee (vezi p.16 din Runes,
1955)
FUNDi\MENTELE TEORETIC E ALE TESTĂRI! PROJECTIYE 21
20 CAPITOLUL 1

şi putem spune că orice persoană care, de exemplu, descrie această imagine ca Uil .
realmente, natura percepţiilor şi interacţiunea dintre acestea constituie domeniul
băiat care este pe un lac (aşa cum a făcut-o un pacient schizofrenic)
de studiu al psihologiei personaiităţii 9
distorsionează din punct de vcdere apcrceptiv situaţia stimul. Dacă îi lăsăm pe
Se impune necesitatea descrierii naturii acestor procese perceptive şi, apoi,
subiecţii noştri să persevereze în descrierea stimulilor, oricum, descoperim că
a Încercării de a formula o psihologie psihanalitică a personalităţii, ba za tă pe
aceste concepţii. Proiecţia, ca variantă a percepţiei , a devenit o parte integrantă a fiecare dintre ei interpretează stimulii În mod diferit, de exemplu, ca pe un băiat
psihologiei personalităţii (Vezi mai jos). fericit, un băiat trist, un băiat ambiţios sau un băiat suprasolicitat de părinţi. De
aceea, trebuie să afinnăm că percepţia pur cognitivă rămâne o ipoteză şi că
Apcrccpţic şi distorsiunc apcrccptivă fiecare persoană produce distorsiuni din punct de vedere aperceptiv, distorsiuni le

r Folosirea termenului proiecţie pentru a defini procesele perceptuale


generale descrise mai sus nu pare a fi foarte folositoare pentru conturarea unei
fiind diferite doar ca şi grad.
În utilizarea clinică a T.A.T.-ului, a deven it destul de clar că ne confruntăm
cu distorsiuni aperceptive În grade diferite. Subiectul ignoră adesea orice
istorii a conceptului şi a aplicaţii lor sale clinice. Pe de altă parte, "percepţia" a semnificaţie subiectivă în povestea pe care o spune. În practica clinică, s-a
fost atât de clar legată de un sistem al psihologiei care nu s-a preocupat de . descoperit că simplul fapt de a-i cere subiectului să recitească povestea sa pusă
întreaga personalitate, încât am ezitat să o folosesc mai departe în contextul pe hârtie îi poate oferi acestuia o suficientă distanţare de situaţie, În aşa fel Încât
psihologiei dinamice. Întrucât tenninologia nu este, cu certitudine, esenţială în să perceapă faptul că aspectele brute ale aceste ia se referă la el. Oricum, doar
acest caz, propun să folosim În continuare tennenul de apercepţie. Vorbesc după o perioadă considerabilă de psihoterapie, el devine capabil să identifice
despre apercepţie ca despre interpretarea cu sens a unei percepţii (din punct de pulsiunile sale mai latente şi este posibil să nu devină niciodată capabil să "vadă"
vedere dinamic) de către organism, ull11ând definiţia lui c.P. Herbart, În lucrarea cele mai puţin acceptabile dintre distorsiunile sale subiective, care sunt vizibile
sa Pjychologie als Wissenschaji (Partea a III-a, Secţiunea 1, Capitolul 5, p.15), pentru orice observator independent. Devine, atunci, acceptabilă introducerea
citată în Dagobert D. Runes, editor al Diclionary ofPhilosophy: "Apercepţia (lat. unui număr de termeni pentru distorsiunea aperceptivă de diverse grade, pentru a
ad plus percipere a percepe) În psihologie: Procesul prin care experienţa nouă permite identificarea şi comunicarea 1\ •
este asimilată şi transformată de către urmelelreziduurile experienţei anterioare a
unui individ, pentru a fonna un nou Întreg. Reziduurile experienţei anterioare
reprezintă masa aperceptivă".
Fomlclc distorsiunii apcrccptivc
Această definiţie şi folosirea termenului apercepţie ne permit să sugerăm,
doar cu titlul de ipoteză de lucru, că poate exista un proces ipotetic al percepţiei Proiecţia inversată. S-a sugerat ca termenul de proiecţie să fie rezervat

ne interpretate şi că orice interpretare sub i ectivă constituie o distorsiune pentru cel mai înalt nivel al distorsiunii aperceptive, cum ar fi În halucinaţiile
aperceptivă semnificativă din punct de vedere dinamic 10. Invers, putem să paranoide. Polul său opus ar ti, ipotetic, o percepţic complet obiectivă. Proiectia a
stabilim, de asemenea, din punct de vedere operaţional, o condiţie a unei fost descrisă iniţial În clinica psihanalitică ca ţinând de psihoze, în particula'r, şi
percepţii aproape pur "obiectivă" din punct de vedere cognitiv, În care o de anumite defense nevrotice, în genera l, ca şi de unele procese "nonnale" de
majoritate de subiecţi să cadă de acord asupra definiţiei exacte a unui stimul. De maturizare. Putem să afimlăm că, în cazul proiecţiei reale, adevărate, ne
exemplu, majoritatea subiecţilor sunt de acord că planşa 1 din T.A.T. arată un confruntăm nu doar cu o atribuire a unor trăiri şi sentimente care rămân
băiat cântând la vioară. În felul acesta, putem stabili această percepţie ca n0ll11ă inconştiente, În servic iul apărării , ci şi cu faptul că acestea sunt inacceptabile
pentru eu şi sunt, din acest motiv, atribuite obiectelor din lumea extemă. Mai
putem adăuga faptul că ele nu pot{t cOl1ştientizale decât cu ajutorul unor tehnici
9 Această teorie, în implicaţiile sale cele mai largi - ~i anume că percepţia este subiectivă terapeutice folosite timp îndelungat. Acest concept acoperă fenomenele observate
şi constituie informaţia primară În orice psihologie - nu îi, aparţine, desigur, lui Freud. la un paranoid, putând fi, în esenţă, considerate ca schimbarea inconştientului "Îl
Afirmaţia lui Hume, ,,Nihil est in inte/lectu quid non antea fi/eril in sensibus" este, la iubesc pe el" în conştientul "El mă urăşte". Proiecţia adevărată, în acest caz, este
modul virtual, o teorie perceptuală a personalităţii fărf\ a intenţiona acest lucru. În acelaşi de fapt un proces foarte complex, implicând probabil unnătorii patru paşi: (1) "Îl
fel, idealismul filosofic, aşa cum apare el In lucrarea lui Schopenhauer Die Well als Wille iubesc pe el" (un obiect homosexual) - o pulsiune inacceptabilă a sinelui; (2)
anei Vorstellung şi starea transcedentală, a lui Kant, reprezintă o poziţie similară.
10 Am putea adăuga că, atâta timp cât fonnarea unei noi configuraţii este acceptată larg ca
"apercepţie", putem să o numim astfel (ex. aperceptia unui anumite structuri lemnoase ca
II Trebu ie Înţeles că aceste forme variate de distorsiunc ape rceptivă nu există, neapărat, în
"tablă"). Dacă există vreo contradicţie asupra naturi lunei apercepţii, probabil că persoana
formă pură, ci coexistă adesea unele cu altele.
respectivă se află 11\ plină distorsiune aperceptiva.
22 CAPITOLUL 1 FUNDAMENTELE TEORETICE ALE TESTĂRI! PROIECTIVE 23

fonnaţiunea reacţională - "ÎI urăsc"; (3) agresivitate, este şi ea inacceptabil ă şi Joe diferă
de un paranoid nu doar prin gradul mai scăzut de rigiditate cu
este reprimată; (4) în cele din unnă, perceptul este schimbat în "Mă urăşte". De care aderăla proiecţiile sale, ci şi prin frecvenţa mai scăzută şi caracterul mai
regulă, doar ultimul pas atinge nivelul de conştientizare. puţin exclusiv, ca şi prin nivelul mai scăzut al pierderii conştienţei, altfel spus
Sugerez ca acest proces să fie numit proiecţie inversată, pentru a se inabilitatea de a deveni conştient de cât de subiectivă şi "absurdă" este
diferenţia de proiecţia simplă, discutată anterior. Primul pas din acest proces distorsiunea.
implică, de obicei, acţiunea unui alt mecanism defensiv,Jormaţiunea reacţională. Procesul unnător este, cu certitudine, destul de frecvent: Cineva soseşte cu
Este suficient să spunem aici că, În cazul paranoidului, "Il urăsc" este acceptat, în Întârziere la muncă într-o dimineaţă de luni şi crede, În mod eronat, că şeful său
timp ce "ÎI iubesc" (homosexual) este dezaprobat la nivel social, indiv.idul se uită urât la el toată ziua. Acest lucru vorbeşte despre o "conştiinţă vinovată",
învătând de timpuriu, în relaţia cu tatăl său, că aceasta este o puls JUne altfel spus, el acţionează ca şi cum şeful său ar şti că a ajuns târziu, când, în
peri~uloasă. Deci, în acest caz, "Îl urăsc" înăbuşă şi înlocuieşte sentimentul de realitate, şeful nu ştie nimic despre acest lucru. Asta Înseamnă că el Îl vede pe
iubire. Astfel, în proiecţia inversată, iniţial ne confruntăm realmente cu procesul şeful său atât de supărat pe cât se aşteaptă el să fie, în ..situaţia dată. Acest
fonnaţiunii reacţionale şi abia apoi cu o distorsiune aperceptivă, care constă în comportament poate fi înţeles, de asemenea, ca o simplă distorsiune (asociativă)
atribuirea sentimentului subiectiv lumii 'exterioare, ca o simplă proiecţie. 12 datorată transferului învăţării, sau, în situaţii mai complexe, ca influenţă. a
imaginilor anterioare asupra celor prezente.
Proiecţia simplă. Acest mecanism nu are neapărat semnificaţie clinică,
este un aspect cotidian şi a fost bine descris în gluma unnătoare: Senzitivizarea. Dacă modificăm cazul anterior, cel al unei persoane care r
vine târziu la muncă, în aşa fel încât să avem o situaţie în care şeful face dovada 1
Joe Smith vrea să împrumute de la Jim Jones o cositoare. Mergând pe pajiştea sa, unui nivel fOaJ1e scăzut de furie la adresa celui care întârzie, putem observa un
se gândeşte cum îi va cere acest lucru lui Jones. Dar apoi, se gândeşte: "Jones va spune nou fenomen. Unii subiecţi pot să nu observe deloc furia şi nu reacţionează la ea,
că, ultima dată când am împrumutat ceva de la el, i-am dat-o înapoi murdară". Şi Joe îşi
în timp ce alţii pot să o observe şi reacţionează la ea. În acest din unnă caz, vom
răspunde, în mintea lui, replicând că a înapoiat obiectul respectiv în aceeaşi stare în care
l-a primit. Apoi Jones replică, în mintea lui Joe, spunând că Joe îi va ~trica probabil descoperi că aceşti subiecţi sunt cei care tind să perceapă furia chiar şi când ea nu
gardul, atunci când va ridica cositoarea. Mai departe, Joc replIcă ... ŞI argumentaţIa există în realitate. Este o situaţie clinică bine cunoscută şi a fost discutată sub
fantasmatică continuă în felul acesta. Când ajunge, în srarşit, la casa lui Jim, Jim stă pe denumirea de "senzitivitatea" nevroticiloL În loc să avem de-a face cu crearea
verandă şi spune bine dispus, "Bună, Joe, ce pot să fac pentru tine?" la care Joe răspunde unui percept inexistent din punct de vedere obiectiv, ne confruntăm acum cu o
furios, "N-ai decât să-ţi ţii nenorocita de cositoare". percepţie mai senzitivă a unor stimuli existenţi. 1 3 Ipoteza senzitivizării se referă
doar la faptul că un obiect care se potriveşte unui pattern prefonnat este perceput
Descompusă, această povestire se poate traduce astfel: Joe doreşte ceva, mai uşor decât unul care nu corespunde patternului preformat. Acest lucru este
dar readuce în mintea lui un refuz anterior. A învăţat (de la părinţi, de la prieteni acceptat în mare măsură în problemele perceptive de citire, de exemplu, în care
etc.) că cererea poate să mi fie satisfăcută. Acest lucru îl înfurie . Pe unnă, el îl cuvintele învăţate anterior sunt mai uşor de perceput în ansamblu, după patternul
percepe pe Jim ca fiind furios pe el, şi răspunsul său la agresivitatea imaginată lor, decât după rostirea literă cu literă.
este: "ÎI urăsc pe Jim, pentru că Iim mă urăşte pe inine". Senzitivizarea, cred eu, este şi procesul implicat în experimentul realizat de
Mai pe larg, această povestire are următoarea semnificaţie: Joe doreşte Levine şi colegii săi (1943). În cadrul acestui experiment, experimentatorii au
ceva de la Jim. În acest momeTit îi revine în minte imaginea lui cerând ceva unui înfometat, iniţial, un număr de sub iecţi, arătându-le, ulterior, acestora, într-o
congener, de exemplu fratele său, care este văzut ca gelos şi care ar refuza furios expunere foarte scurtă, fotografi i În care, printre alte obiecte, apăreau şi elemente
cererea într-o astfel de situatie. În acest caz, procesul ar putea arăta cam aşa: legate de mâncare. Ei au descoperit două procese: (a) atunci când au fost
imaginea lui Jim este dist~rsionată aperceptiv de către imaginea percepută înfometaţi, subiecţii au văzut mâncare în fotografiile expuse foarte scurt în faţa
re amintită a fratelui, acest lucru constituind un caz de transfer neadecvat al lor, chiar şi atunci când în fotografii nu apărea aşa ceva; (b) subiecţii au perceput
Învătării. Va trebui să încerc să explic mai târziu care sunt motivele pentru care cu o frecvenţă mai mare şi în mod corect imaginile reale ale mâncării atunci când
Joe 'nu dobândeşte o nouă învăţare, de vreme ce realitatea Îi dovedeşte că erau înfometaţi. Se pare că, într-o asemenea stare de deprivare, are loc o creştere
concepţia sa originală este greşită. S-a stabilit empiric că un asemenea a eficienţei cognitive a eului În recunoaşterea obiectelor care ar putea rezolva
comportament nevrotic nu se modifică decât prin psihoterapie. deprivarea, şi de asemenea, apare o fantasmă compensatorie de satisfacere a
dorinţei, pe care autorii o numesc percepţie autistică. Astfel, organismul este

12
.
Vezi conceptele lui Murray, p. 25 J3 Un proces similar a fost descris de c ătre Eduardo Weiss ca obieetivare.
24 CAPITOLUL 1 FUNDAMENTELE TEORETICE ALE TESTĂRII PROIECTIVE 25

f echipat deopotrivă pentru adecvare a la realitate, dar şi pentru gratificare


I substitutivă, atunci când gratificarea reală nu există. Avem de-a face, realmente,
cu o creştere a eficienţei funcţiei eului ca răspuns la o stare de necesitate - o
Externalizarea. Proiecţia inversată, proiecţia simplă şi senzitivizarea sunt
procese de care subiectul nu este conştient în mod normal, stare care este
acurateţe mai mare a percepţiei mâncării în starea de înfometare. Cred că acest descrescătoare în ordinea menţionată. Este, în egală măsură, dificil să faci o
proces poate fi, de asemenea, subsumat conceptului de senzitivizare, de vreme ce persoană să conştientize z c procesele care care au loc în interiorul său. Pe de altă
imaginile mâncării sunt rechemate, reactualizate de starea de Înfometare şi parte, orice clinician a trăit experienţa unui pacient care-i spune o povestire la
stim ulii alimentari reali sunt mai uşor percepuţi. una dintre planşele T.A.T., similară cu următoarea povestire: "Este o mamă care
Un experiment realizat de către Bruner şi Postman (1954) este posibil să se uită în cameră ca să vadă dacă Johnny şi-a terminat temele, şi Îl dojeneşte că
urmeze acelaşi principiu. Autorii le cereau subiecţii lor să ajusteze o pată rotundă este atât de lent". La anchetă, uitându-se peste povestiri, subiectul poate spune în
variabilă de lumină pentru a se potrivi ca mărime unui disc circular ţinut În mod spontan: "Cred că, de fapt, aşa stăteau lucrurile cu mine şi cu mama mea,
palmă. Judecăţile perceptive s-au realizat sub impactul unor grade diferite de şoc deşi nu mi-am dat seama de acest lucru în timp ce vă spuneam povestirea".
şi pe parcursul revenirii din acesta. Rezultatele înregistrate în timpul stării de şoc În limbaj psihanalitic, s-ar putea spune că procesul de povestire ar fi fost
nu au variat În mod semnificativ. Pe parcursul perioadei post-şoc, deviaţiile preconştient; nu era conştient în momentul în care avea loc, dar putea deveni cu
mărimii percepute faţă de mărimea reală au devenit mai evidente. Autorii au uşurinţă conştient. Acest lucru implică faptul că avem deca face cu un pattern de
propus într-o doară o teorie a vigilenţei selective. În termenii acestei teorii, imagini refulat într-o manieră destul redusă, având un efect organizator foarte '
organismul realizează cele mai precise discriminări în condiţii de stres. Atunci uşor de reactivat. Pentru a denumi asemenea fenomene, a fost sugerat tennenul
când tensiunile sunt descărcate, triumfă expansivitatea şi apare posibilitatea de a de externalizare, care facilitează descrierea clinică a unui proces înregistrat
comite mai multe erori. Putem adăuga şi ipoteza suplimentară că tensiunea frecvent.
generează, imediat, o conştientizare mai crescută a imaginii În memorie, Murray (1951 a) a formulat o serie de ipoteze privind proiecţia, care se cer
realizându-se nişte judecăţi mai precise asupra egalităţii de mărime între menţionate aici. În primul rând, el alege să diferenţieze între proiecţia cognitivă
imaginea percepută şi memorată a discului şi pata de lumină. (credinţe eronate de un tip pe care l-am numi fieudian) şi proiecţia imaginativă,
Conceptul de mecanism al paiului din ochiul vecinului, al lui Ichheiser cu care ne confruntăm, în opinia sa, în tehnicile proiective. El consideră că,
(1947) poate fi şi el subsumat conceptului de senzitivizare. Tchheiser propune să atunci când Îi cerem pacientului să îşi imagineze ceva, procesul implicat merită o
se vorbească despre mecanismul paiului din ochiul vecinului în cazurile de diferenţiere de conceptul clinic de proi e cţie. Această diferenţiere poate fi utilă
distorsiune a percepţiei sociale, atunci când O persoană este exagerat de pentru a sesiza nivelul de severitate al perturbării, aşa cum apare ea În protocol,
conştientă de prezenţa unei anumite trăsături indezirabile la o populaţie dar nu merită, probabil, elaborarea unei diferenţieri la nivel teoretic. Există
minoritară, fără a conştientiza prezenţa aceleiaşi trăsături şi la propria pcrs oană. numeroşi pacienţi care, alunci dnd le este prezentat T.A.T., cred despre ei că
Cu alte cuvinte, putem spune că există o senzitivizare a conştiinţei (coexistentă funcţionează la nivel cognitiv şi că răspunsurile pe care le dau corespund
cu lipsa de conştientizare a procesului în sine şi a existenţei trăsăturii respective conţinutului real al planşeloL În cel lllai bun caz, s-ar putea spune că nivelul de
r la propria persoană, inerentă în orice mecanism defensiv), datorată selectivităţii participare a eului sau excluderea voluntară a funcţiilor sale de testare a realităţii
I care operează inconştient la persoana respectivă şi distorsiunii aperceptive. variază În cazul răspunsului la tehnicile proiective. Oricum, Murray a oferit o
diferenţiere foarte utilă între proiecţia suplimentară şi proiecţia complementară.
Percepţia autisţică. Faptul că perceperea unor obiecte alimentare râvnite în EI păstrează primul termen pentru proiecţia constituenţilor-sinelui, adică pentru
starea de Înfometare, printre stimuli care nu cuprind, în mod obiectiv, hrană, distorsiunea obiectelor interne sub impactul nevoilor, pulsiunilor, dorinţelor şi
constituie o formă de proiecţie simplă sau un proces care ar trebui descris ca o temeri lor unei persoane. Putem vorbi despre proiecţia complementară ca fiind o
fonnă distinctă, presupune o distinCţie foarte fină. Atât Sanford (1936) cât şi proiecţie a ceea ce el numeşte constituenţi- fIguri, pe care îi defineşte ca "tendinţe
Levine şi colegii (1943) au demonstrat În mod experimental acest proces. Putem şi calităţi care caracterizează fIgurile (obiectele imaginate) acelor oameni care se
vedea că nevoia crescută de mâncare conduce la o reactivare, reamintire a af1ă în centrul gândurilor subiectului şi cu care el interacţionează În fantasmă. În
obiectelor alimentare, şi că aceste amintiri ale unor obiecte percepute anterior mare parte, sunt imagini ale unor obiecte semnificative (tată, mamă, fraţi,
distorsionează aperceptiv orice obiect perceput în prezent. Singurul argument pe prieteni, inamici) cu care subiectul s-a alIat Într-o relaţie intimă ... Pe scurt,
care îl pot aduce în favoarea unei diferenţe în raport cu proiecţia simplă este subiecţii sunt capabili să atribuie constituenţii-sinelui unui personaj (să spunem,
faptul că aici avem de-a face mai degrabă cu pulsiuni bazale, care conduc la eroul) al povestirii şi constituenţii-figură altor personaje". Cu alte cuvinte,
simple distorsiuni gratificante', decât cu situaţii mai complexe, posibile în Murray era preocupat în principal de definirea subtipurilor proiecţiei, centrată pe
proiecţia simplă. cUI/rin1l11l1 specific al proiecţiei, pe când di sc uţia noastră de până acum a fost
FUNDAMENTELE TEORETICE ALE TESTARTI PROIECTIVE 27
26 .CAPITOLUL I

1. Gradul de comportament adaptativ variază invers proporţional cu gradul


centrată mai ales pe gradul de severitate sau complexitate, sau relativa lipsă de
de exactitate a definirii stimulului. Planşele T.A.T . şi testul Rorschach al petelor
conştientizare a distorsiunii. Combinarea celor două puncte de vedere ar putea fi
de cerneală sunt intentionat relativ nestructurate pentru a stârni cât mai multe
profitabilă.
răspunsuri distorsionat~ apreceptiv. Pe de altă parte, dacă este prezentată una
. Problema gradului distorsiunii a mai fost investigată şi de Weisskopf. Ea
dintre imaginile Testului Stanford Binet (aceea reprezentând o luptă între un alb
erll ,lt1t~re5ată . d:
măsura î~ ca~e ~l anşe le de, la T ,A.T, se pretează ele Însele la
şi indieni), situaţia este destul de bine definită încât să stârnească acelaşi răspuns
proiecţie (obţman.d/provocand mal mult decat simpla percepţie cognitivă). Ea a
pe care l-ar da majoritatea copiior cu vârstele între 10 şi 12 ani.
dezvoltat un "mdlce de transcendenţă", ca o măsură cantitativă a acestui factoL
2. Gradul exact de adaptare este, de asemenea, determinat de către
Subiecţii erau instruiţi să descrie fiecare dintre planşele T.A.T., în loc să spună o
pregătire sau A4gabe. Dacă i se cere subiectului să descrie imaginea, el va
poveste despre ele. Pentru a obţine indicele de transcendenţă al unei planşe, era
manifesta mai mult comportament adaptativ decât dacă i s-ar cere să spună o
contabilizat numărul de comentarii despre planşă care mergeau dincolo de
poveste despre ea. În cazul din urn1ă el tinde să desconsidere multe dintre
descrierea pură. Indicele de transcendenţă al planşei este reprezentat de media
as'pectele obiective ale stimulului. Dacă este declanşată o sirenă specifică unui
acestor comentarii per subiect. Planşele cu un indice de transcendentă ridicat
raid aerian, comportamentul subiectului va fi probabil semnificativ diferit în
îngreunează observarea impersonală şi îl deturnează pe subiect de l~ sarcina
cazul în care el ştie despre respectivele raiduri aeriene şi se aşteaptă să audă
obiectivă. prescrisă prin consemne, obligându-l să proiecteze. Weisskopf a
sirenele, ştiind ce să facă în astfel de situaţii. EI va apărea net diferit de subiectul
descopen~ că planşele care aveau indici înalţi de transcendenţă erau cele care se
care nu cunoaşte semn ificaţia sunetului respectiv ş i care poate interpreta găIăgia
pretau la mterpretare în termenii relaţiilor părinte-copil sau în termenii relatiilor
ca putând să fie orice, de la sunetul unei trompete din Ziua Judecăţii de Apoi
heterosexuale între persoane de aceeaşi vârstă . . '
până la anunţarea încetării muncii şi se poate comporta în funcţie de această
~ercepţia pur cognitivă şi alte aspecte ale relaţiei stimul-răspuns. interpretare.
3. Natura organismului care perecpe detcrm ină, de asemenea, rata
Percepţia pură este procesul ipotetic În raport cu care Iloi măsurăm distorsiullca
comportamentului adaptiv versus proiectiv, aşa cum am menţionat mai devreme.
aperceptivă de un tip subiectiv, sau reprezintă convenţia subiectivă, definită
Experimentul lui Levine şi al colegilor săi a demonstrat senzitivizarea şi am
operaţIOnal, asupra semnificaţiei unui stimul, cu care sunt comparate alte
descoperit că oamenii distorsionează aperceptiv în diverse grade. Chiar şi aceeaşi
l~terpretări. ::a ne fu~izează punctul terminus al unui continuum de-a lungul
persoană poate reacţiona în mod diferit la un stimul când este trezită din somn,
carUla vanaza toate raspunsunle. Deoarece comportamentul este considerat în
mod unanim, a fi raţional şi adecvat unei situaţii date, putem vorbi' de decât când este pe deplin trează .
Alte aspecte ale producţiilor subiecţilor - de exemplu, acelea pe care le-au
COmpO!famenf adaptafiv la stimuli "obiectivi", aşa cum s-a discutat anterior.
dat în timpul testării cu planşele T.A.T. - au fost mai simplist discutate într-o
. In experimentele mele timpurii, am descoperit că agresivitatea putea fi
lucrare mai veche (Bellak, 1944). M-am referit acolo la o ceea ce Allport numea
llldusă la subiecţi şi că această agresivitate era "proiectată" în povestirile lor
conform ipotezei proiecţiei. Mai târziu, am descoperit că unele planşe generează comportament expresiv.
Prin aspectele expresive ale comportamentului se înţelege că, de exemplu,
mal frecvent povestiri agresive, chiar în circumstanţe normale, experimentatorul
dacă o varietate de artişti sunt expuşi la aceleaşi condiţii, nu ne vom aştepta ca
r
n~făcând altceva decât s~ solicite o povestire despre planşe. Am mai descoperit
toţi să aibă aceleaşi producţii creative. Ar exista diferenţe interindividuale I
ca acele planşe care, prm natura lor, sugerau agresivitate, se pret au mai bine
exprimate în modul în care artiştii apasă cu pensulele lor sau cu daltele; ar exista
proiecţiei agresivităţii decât alte planşe, care nu sugerau agresivitatea prin
conţinutul lor.
diferenţe la nivelul culorilor pe care le-ar prefera cât şi diferenţe în aranjamentul
şi distribuţia spaţiului. Cu alte cuvinte, anumite caracteristicimioneurale, cum le
, "~e p~re. că primul aspect - acela că o planşă în care se poate vede o figură
numeşte Mira (1940), ar determina anumite trăsături particulare ale producţiilor
lllgramadita ŞI un pistol, de exemplu, generează mai multe povestiri cu continut
agresiv de,cât o planşă care prezintă o scenă liniştită. de la ţară - e o concluzi'e de lor.
Comportamentul expresiv este diferit ca natură de comportamentul
bun simţ. In limbaj psihologic, acest lucru înseamnă că majoritatea subiectilor au
adaptativ şi de distorsiunea aperceptivă. Dată fiind o anumită rată de adaptare şi
o aperce~ţie bazală simi~ară a stimulilor, acest acord la nivelul pe;cepţiei
distorsiune aperceptivă în răspunsul subiectului la oricare dintre planşele testului
reprezentand ceea ce defillim ca natura "obiect ivă" a stimuliloL Comportamentul
Stanford-Binet, indivizii pot fi diferiţi în funcţie de stilul lor şi de modul lor de
generat de aceste aspecte "obiective" ale realităţii stim ulilor a fost denumit de
organizare. Unul poate folosi propoziţii lungi cu numeroase adjective; altul poate
către Allport şi Vernon (1942), comportament adaptativ. În planşa 1 a test~lui
folosi propoziţii scurte cu fraze aflate într-o secvenţă logică strictă. Dacă indivizii
T.A.T., de exemplu, subiecţii se adaptează la faptul că planşa arată o vioară.
îşi scriu răspunsurile, ei pot să difere după gradul de spaţiere între rânduri. Dacă
Pot fi formulate câteva ipoteze:
28 CAPITOLUL I
FUNDAMENTELE TEORETICE ALE TESTĂRI! PROIECTIVE 29
vorbesc, ei pot fi diferiţi prin viteză, vitalitate şi volum. "Coate aceslea sunt
caracteristici personale de natură relativ stabilă pentru fiecare persoană. În mod
r similar, artistul poate cizela În detalii mici cu precizie sau poate să aleagă o
formulare mai puţin exactă. EI poate aranja lucrurile fie în mod simetric, fie
Problema "stilului", a cum face cineva ceea ce face, pare a fi relevantă pentru
testarea psihologică, creativitatea artistică şi multe alte forme de comportament.
Acest aspect al cogniţiei, numit stil cognitiv, a fost pus în evidenţă mai .ales pnn
decentrate. Şi încă o dată, ca răspuns la semnalul raidului aerian, o persoai1~ lucrările lui Holzman şi Klein (1954) cât şi ale altora, care au vorbIt despre
poate fugi, se poate ghemui, poate sări, merge, vorbi - şi poate face fiecare dintre "nivelatori" şi "ascuţitori"; acest lucru se leagă de gradul în care persoanele
aceste lucruri în modul său propriu şi particular. . . fuzionează noile experienţe cu amintirile unor experienţe mai timpurii. Aceste
Dacă apoi adaptarea şi distorsiunile aperceptive determină ce anume face amintiri pot fi fie conştiente, fie inconştiente, devenind fie din ce în ce mai
cineva, iar expresia detennină cum face, nu mai este nevoie să sub liniem că ne reliefate, fie mai nivelate. .
putem întreba cum fac subiecţii ceea ce fac. Comportamentele adaptative, Conceptul de nivelare este În special important pentru noi Într-o discuţie
aperceptive şi expresive coexistă întotdeauna. generală asupra procesului mecanismelor de apărare. Gardner şi L?hrenz (.1960)
În cazul producţiei artistice, de exemplu, raportul dintre comportamentul au lansat ipoteza că ar exista o relaţie între nivelarea extremă ŞI predmmanţa
adaptativ la materialul aperceptiv şi caracteristicile expresive poate varia, refulării în organizarea defensivă a unui individ. Evident, o extremă a nivelării se
desigur, de la art~st Ia artist şi, Într-o anumită măsură, de la o operă la alta ale relationează nu numai cu refularea, dar şi .c u distorsiunea aperceptivă a oricărei
aceluiaşi artist. Intr-un mod similar, comportamentul expresiv influenţează exp~rienţe de către masa aperceptivă anterior dobândită. Este po.sibil ca njvelarea
producţiile la T.A.T., evidenţiind diferenţele interumane din punct de vedere al să fie primar legată de funcţia eului prezentă în mod normal ŞI necesara pentru
stilului, structurii propoziţiilor, raportului verb/substantiv (Balken şi Masserman, sintetizare, care, când lipseşte parţial, detennină anumite fenomene disociative,
1940), şi altor caracteristici formale. Elementele expresive dezvă lui e, atunci, cum iar când este excesivă - detennină refularea patologică . O relaţie de nivelare şi
face cineva ceva; adaptarea şi distorsiunile aperceptive vor dezvălui ce anume ascutire la functia de sintetizare ar face mai rezonabi l ă presupunerea acestor
r face cineva. auto;i cum că ~ivelarea-ascuţire reprezintă un aspect rezistent al organizării
I eului. (Eu consider funcţiile sintetice ca fiind adesea determinate în primul rând
o reformulare a metapsihologiei proiecţiei (apercepţiei) ca variantă a percepţiei congenital.) Nive larea şi ascuţi rea variatelor componente ale unui stimul pot juca
un rol în formatiunea reactională unde elemente le acceptabile sunt ascuţite (sau
Elementele adaptative ale procesului aperceptiv au fost mult timp
intensificate, n.t.), în timp ~e elementele neacceptabile sunt nivelate (sau reduse,
subestimate nu doar de către clinicieni şi de către psihologi academicieni când ei
n.t.).
au descoperit efectul motivaţiei asupra percepţiei. C lini cienii sunt conştienţi de
O perspectivă cognitivă asupra proiecţiei, care este relevantă pentru
faptul că există un sâmbure de adevăr chiar ş i în delirurile paranoide, dar au fost
distorsiunea aperceptivă a fost înaintată de către Singer (1963), care îşi bazează
preocupaţi în primul rând de factorii distorsionaţi.
teoria pe teoria disonanţei cognitive enunţată de Festinger (1957). Singer
O varietate de propoziţii au fost înaintate pentru raportul dintre factorii
postulează că atunci când oamenii se află într-o stare de excitaţie emoţională
adaptativi şi nonadaptativi în apercepţie, cum ar fi spre exemplu studiul lui
particulară, ei pot trăi experienţa disonanţei cognitive. Un mod de-a reduce o
Weisskopf (1950a) asupra ambiguităţii, fon11ldărilor lui Bruner şi Goodman
astfel de disonantă ar fi ca individul să distorsioneze percepţia sa asupra altor
(1947), ale mele (Bellak, 1944) şi ale altora . Evident că motivaţia precum şi
oameni. Iar acest 'lucru poate fi efectuat în trei modalităţi. Când individul nu este
factorii valorii stimulului, cum ar fi claritatea definitiei în comparatie cu
conştient de propriile sale emoţii, are loc proiecţia asupra oamenilor care sunt
ambiguitatea. Aspectele fiziologice, altele decât motivaţia' Plllsională, intră' Într-o
diferiti din moment ce atribuirea emotiilor asupra unor indivizi similari ar trezI
distorsiune aperceptivă, între acestea numărându-se oboseala panica şi desigur
disco~fort, datorită statutului inconştient al emoţiilor respective. Acesta este
efectele medicamentelor. În ultimul timp s-a acordat m~t1tă atenţi~ rolului
exemplul proiecţiei analitice clasice, iar Singer o diferenţiază de un al doilea caz,
deprivării senzoriale asupra izolării perceptuale sau amestecului de percepţii în
acela al proiecţiei raţionalizate, în care afectul este recunoscut de către individ şi
fenomenele aperceptive (Bexton şi colab., 1954). Vigilenţa perceptivă, ca parte
proiectat asupra oamenilor asemănători cu el, di n moment ce în acest fel se poate
din distorsiunea aperceptivă cu rol defensiv şi ca fenomen aflat la polul opus
gândi că oamenii care sunt asemenea lui împărtăşesc aceeaşi emoţie. Cel de-al
acesteia, este de asemenea relevantă aici, mai ales ca percepţie deosebit de
treilea caz este acela al proiecţiei emoţiilor pozitive, care poate avea loc la
ascuţită a stimulilor datorită unei motivaţii speciale.
oamenii care, de obicei, nu sc concep pe sine ca simţind bucurie, de exelnplu.
Problema elementelor expresive în apercepţie a fost În general discutată
Implicaţiile perspectivei lui Singer sunt direct relevante pentru testarea de tip
iniţial de către AIIport şi Vernon (J 933) şi, ca un coro lar al comportamentului proiectiv, mai ales pentru teste de tipul T.A.T.
aperceptiv, de către mine însumi . La un moment dat am avut ocazia să încerc să
Aspectele structurale ale apercepţiei pot, probabil, să fie succint prezentate
relaţionez psihologia eului cu tehnica diagnosticului expresiva lui Mira (1940).
parafrazându-I pe Eissler (1954). EI a susţinut că percepţia devine structură. Se
FUNDAMENTELE TEORETICE ALE TEST ĂRII PROIECTIVE 31
30 CAPITOLUL 1
De altfel, Spitz (1955) cu conceptul să u de cavitate principală, şi Lewin (1946),
poate adăuga că, la rândul său, structura influenţea z{l percepţia. Când Eisslcr a
cu sânul ca "ecran" original, au propus o ipoteză percepluală specifică.
spus că experienţele perceptive repetitive devin structură a personalităţii, putem
Spitz (1955) a oferit ideea că primul loc al percepţiei este cavitatea bucală,
sublinia că masa aperceptivă trecută influenţea ză în continuu percepţiile actuale.
mai întâi pentru stimuli interni, apoi şi pentru stimuli externi:
Dincolo de alte date experimentale, aspectele structurale ale aparatului eului, care
s-ar putea să trebuiască a fi etichetate drept autonome, afectează la rândul lor
Cele mai timpurii experienţe senzoriale ale evenimentelor care au loc în cavitatea
percepţia;apercepţia este influenţată şi de inteligenţă, de funcţia sintetică a eului, j
primară sunt gestionate l~ nivel de proces primar, şi totuşi, ele duc la dezvoltarea
şi de variatele anlagen (sau seturi perceptive, n.t.) care constituie un presupus proceselor secundare. In non-diferenţierea sa, această lume este matncea
precursor biologic, constituţional şi ereditar al eului ulterior. introiecţiei şi proiecţiei, care apar de aceea în principal ca fenomene normale, deşI
În acest context, am defini proiecţia ca o extremă a distorsjunii devenim conştienţi de proliferarea lor abia în cadrul proceselor patologice.
aperceptive În care masa aperceptivă anterioară sau anumite aspecte ale masei
aperceptive anterioare, au atât de mult efecI de conlro! asupra percepţiei În aceeaşi lucrare, Spitz trece în revistă destul de mult din literatura de
actuale, Încât afectează sever aspectele adaptative ale cogniţiei. Procesul primar referinţă şi discută câteva di~tre antecedentele percepţiei mature. Ac~sta, ca ~i
"contaminează" procesul secundar. Predominanţa relativă a procesului primar şi Lewin consideră că traseele mnezice timpurii sunt "mai degrabă ca mşte emoţll
secundar poate fi gândită în tem1enii unui continuum în variate procese pure" 'şi sunt alcătuite din calităţi mai profunde, tactile şi vag protopatice. El
psihologice. Aşa cum am subliniat mai demult (Bellak, 1954), Într-un vis există o sugerează o integrare a conceptelor lui Lewin şi a fenomenului lui Isakower în
predominanţă a masei aperceptive şi un minim relativ al funcţionării eului; în teoria sa genetică generală asupra dezvoltării percepţiei.
fenomenele hipnotice, funcţiile de auto-observare şi alte forţe cognitive ale eului La modelele genetice cu care s-a încercat explicarea proiecţiei a fost
sunt scăzute, ca în procesul de adormire, dar în acelaşi timp sunt structurate de o utilizată ideea "scuipării" stimulilor vătămători sau neplăcuţi (Greenacre, 1952).
anumită forţă motivaţională. În mod similar, într-o fantezie inconştientă, masa Acest lucru denotă la rândul lui faptul că proiecţia are, după cum s-a spus, o
aperceptivă are o influenţă mai mare decât cogniţia adaptati vă; totuşi, din anumită bază orală. O notiun e nu foarte diferită de aceasta joacă un rol în
moment ce acest proces este preconştient, este uşor de inversat astfel încât fonnulările lui Melanie Kl~in privind proiecţiile "sânului bun" şi "sânului rău".
funcţiile adaptative, cognitive, să preia controlul. Fenomenele de deja-vu şi Aceste fOlmulări par a avea o anumită valoare exp li cativă a anumitor idei
depersonalizare, răspunsul la tehnicile proiective şi procesul asociaţiei libere infantile cum ar fi teama de otrăvi re, care se leagă probabil şi de concepte anale
trebuie plasate în acest continuum de relativă predominanţă a masei aperceptive (murdăria, materialul sexual ingerat este dăunător şi poate fi evacuat fie pe cale
asupra funcţionării adaptative, iar rolul refulării - pus în serviciul anumitor anală, fie pe cale bucală). Percepţia însă trebuie, de asemenea, să fie luată în
funcţii adaptative ale eului. Un pas interesant a fost făcut de către Holt (1956) considerare din perspectiva mai largă a individuali zării , deci a percepţiei
înspre extinderea predicţiilor de la stil cognitiv la dovezi de gândire "regresivă".
Hoit spune că probabil dispoziţiile către forme de procese primare ale gândirii, şi
diferenţiate de sine şi de ceilalţi. La acest nivel proiecţia şi depersonalizarea
trebuie considerate ca fiind concepte inter-conectate (Bellak, 1964). Conceptul
J
varietăţi le unor astfel de reversibilităţi vor fi dictate de condiţiile şi posibilităţile oral, genetic, necesită suplimentare vizuală, tennică, tactilă, proprioceptivă şi
pe care le poate permite stilul cognitiv. EI a dezvoltat un set de indicatori privind
cantitatea, tipul şi maniera de control a gândirii ca proces primar, În răspunsurile
la testul Rorschach. Descoperirile preliminare arată că "subiecţii cu stiluri
altele, legate de dezvoltarea conceptului de sine şi interacţiunilor ulterioare dintre
sine şi non-sine.
Calităţile proceselor de gândire inconşti entă pot, probabil, să fie cel mai
J
cognitive definibile ca fiind contrastante pot fi distinşi pe baza acestor indici. bine înţelese în tern1enii genezei aperceptive (Bellak, 1959). Când vorbim despre
Aspectul genetic al apercepţiei şi varianta sa extremă, procesul proiecţiei, fenomenul de transfer, mă gândesc la distorsiunea aperceptivă a figurii actuale a
sunt intim legate de nucleul întregii teorii psihologice. Consensul actual este că, analistului prin constituenţi ai sinelui sau ai figurii (dacă e să folosim termenii lui J
probabil, nu începem viaţa cu tabula rasa, ci mai degrabă cu un set de anlagen şi Murray) din trecut: Analistul devine obiectul oral, masochist, falic, sau al}e
precusori ai aparatului eului, precum şi cu caracteristici pulsionale. solicitări pot fi trăite ca şi când acesta ar fi tatăl, mama sau alţii asemenea. In
Ipoteza că toată apercepţia este structurată pe directivele apercepţiei distorsiunile din transfer şi În obţinerea de insight, cât şi în lucrul terapeutic cu
anterioare a părăsit la un moment dat problema primei apercepţii. Ştim acum distorsiunile aperceptive, încercăm în esenţă să izolăm diverse componente
desigur că în termeni de teorie Gestalt, la început există puţină diferenţiere între gentice ale apercepţiei actuale: Gestaltul prezent clinic sau configuraţia trebuie să
figură şi fond, şi că articularea perceptelor şi a variatelor relaţii ierarhice dintre fie "analizat(ă)" în părţi le sa le componente.
experienţe este stabilită lent. Conceptul procesului primar şi lenta apariţie a Întrucât apercepţia curentă este văzută printr-o perspectivă compozită
procesului secundar sunt procese analitice legate de această ramură a psihologiei. formată din numeroase date experimentale, considerăm că nici o apercep ţie
actuală mL are o Lelaţie directă cu o ex erienţă specifică a trecutului, dar este în
-"

32 CAPITOLUL 1 FUNDAMENTELE TEORETICE ALE TESTĂRII PROIECTIVE 33

mod constant afectată de multidetenninarea fiecărei experienţe. mageria onirică, enuntată mal devreme. Reformularea sistematică a tuturor doctrinelor
desigur, oferă cea mai vie reprezentare a contaminării exper i enţei actuale de mai psiha'nalitice ş i vcrificarca cxperilll cntală trebuie să fie 15sate pc mai târziu. 14
multe straturi ale imaginilor trecute. Faptul că procesul de distorsiollare urmează Înv5ţarea pcrceptelor este, În cea lllai lllare parte, formulată În propoziţii
un anumit mecanism a fost ilustrat în lucrarea lui Fischer (1954). implici te în ipoteza privind teoria libidoului, care este în esenţă un set de teoreme
Aspectele topice ale apercepţiei au fost atinse pe scurt mai devreme; dacă genetice care se ocupă cu studiul personalităţii. Constelaţ ia complexă a
procesul se întinde de la comportament adaptati v la senzitivizare, extemali zare, triunghiului oed ipal (şi efectul său asupra apercepţiei ulterioare) constituie un
proiecţie simplă şi proiecţie inversată, evident că se întinde în sferele de activitate concept nuclear. Interacţiunea legiferată dintre percepte şi amintirile din acestea
conştientă, preconştientă şi inconştientă. este prezentă, deşi ascuns, în ceea ce Freud are de spus despre parapraxii şi
Aspectele strict economice ale apercepţiei sunt clar importante dacă este să despre fonnarea caracterului şi a simptomelor. Influenţa perceptelor trecute
ne amintim că investirea obiectului (object cathexis, în orig ., n.t.) se referă în asupra apercepţie i actuale este implicată în conceptul de mecanisme de apărare şi
mare la investirea obiectului intemalizat şi că, într-adevăr, creşterea sau în interpretarea genetică a comportamentului 3ctual.
descreştere a valorii stimulului este în mare măsură afectată de masa aperceptivă . Psihologi i de orientare Gestalt, În special Koffka, a enunţat încă de la
HoIt (1956) s-a dedicat problemei mai degrabă afiliate care se referă la aspectele Început că legile orgnnizării percepţiei SUllt <lp li cabile Învăţării. Conform
energetice ale schimbării de la proces primar la proces secundar. psihologiei (Testa lt PUleill s puile 61 apcreepţia subiectului asupra unei figuri
Problemele dinamicii apercepţiei sunt de interes limitat. Ele sunt legate de pateme în T.A.T. este adesea legată dc o engramă a propriului tată, de acord cu
întregul concept de mecanism de apărare. (Psihologii academici au abordat legea simi larit ăţ ii . A fost propus mai devreme în acest capitol că, de-a lungul
parţial problema, vorbind despre "defensa perceptivă") Acest aspect a l procesului dezvoltării individului, el percepe de exemplu figurile sale paterne în variate
aperceptiv este tratat în secţiunea unnătoare. moduri, fapt care explică existenţa unei întregi seri i de imagini şi amintiri
eidetice. Imaginea actuală a tatălui, în acord cu legea conciziei, este o "figură"
o încercare de a integra conceptele de distorsiune aperceptivă şi alte concepte alcătuită din toate "figurile" anterioare şi prezintă o "bună" organizare, şi totuşi
fundamentale din psihanaliză explică complexitatea toturor factorilor care o compun.
Apercepţia actuală a figurii paterne este, de aceea, un Gestalt care se
Psihologia apercepţiei şi instrumentele sale clinice sunt progeniturile formează din amintirea hgurii paterne şi imaginea actuală, conform cu principiul
psihanalizei, pe de-o parte, şi ale psihologiei clinice academice, pe de altă parte transpoziţiei. Psiholog ia Gestalt cste de acee:l c apabilă s ă exp li ce rigiditatea ş i
(mai ales tcoriile dinamice Gestalt privind învăţarea ş i percepţia). Totuşi există o complexitatea r[lspunsuri lor umalle . Ne perlllite si1 rcformulăm principiile lui
deplorabilă lipsă de integrare a celor două metode de abordare, şi o lipsă dc
Frcud priv ind llH:C<lllislll e le de apărare În gC!lL:ral, j11-in legea cOllciziei, dacă pur şi
înţelegere între exponenţii psihologiei psihanalitice ş i cei ai psihologiei non-
simplu substituim organizarea optimă şi echilibrul organislTl ului cu noţiunea de
r analitice. Aş dori să arăt că conceptele psihanalitice fundamentale pot fi enunţate
în fonnulări verificabile experimental ca probleme ale teoriei învăţării ş i în
defensă. Freud Însuşi privea conceptu l de menţinere a echil ibrului dintre forţe ca
fiind una dintre cons ideratiile fundamentale. În măsura în care amintirile percept
special ale distorsiunii aperceptive. tind să influenteze stilllu li'i actual i în lumin a experienţci anterioare, putem vorbi
Cred că o asemenea reformulare este importantă din moment ce psihologul despre învăţa;-e din partca organislllului. Învăţarea este concordantă cu
c1inician care foloseşte tehnici proiective găseşte adesea necesar să utilizeze funcţionarea optimă a organismului În proces de adaptare şi, În acest sens,
abordarea psihanalitică şi face asta cu insuficientă claritate şi cu îndoieli care nu mecanismele de apărare servcsc la apărarea organi smului împotriva perturbaţiilor
sunt necesare. În acelaşi timp, psihologul c1iniciân este frecvent sol icitat să
catastrofice care îi am e ninţă echilibrul. Aşadar toată probl ema mecanismelor de
trateze pacientul pe care l-a evaluat. Relaţia dintre testarea proiectivă ş i apărare poate fi refonnulată spunând că este inerent in organizarea personalităţii
planificarea pentru psihoterapie este una de apropiere şi acest lucru va fi descris a se construi un sistem de veri/lcâ,.i şi c6ntârir; care tinde .I'c/ absoarbă orice
mai pe larg în Capitolul 10. Cu acest gând în minte, vom trece la prezentarea stimul nou C1I lin minim de schi;lhare. În esenţă acest principiu a fost exprimat În
discuţiei um1ătoare: probleme ale psihoterapiei şi un număr de probleme
scrierile mai vechi ale lui Freud sub forma principiului constanţei. Karl
dinamice specifice, înţelese în termenii apercepţiei. Menninger a disclltat ( 1954) extensiv acest subi ect. Orice percepţie um1ează
Credem că se poate spune că psihanaliza este parţial o teorie a învăţării, acest principiu aşa cum o fotografic suplimentară Într-o serie de o mie de alte
referitoare mai ales la istoria de viaţă a dobândirii de percepte cu tonul lor emotiv fotografii n-ar schimba compoziţia decât în mică măsură. Câteva excepţii de la
specific, interacţiunea dintre ele şi influenţa lor asupra perceperii stimu lilor
ulteriori. Această fonnulare este o încercare rudimentară în prezent şi este creată
în principal pentru a stabili cadrul general de referinţă pentru teoria apercepţiei 14 Aceasta nu se dOI-eşle a fi o altft încercare de neo-fi'euuianisll1; mai degrabă este o
încercare de a dczvllita Îllv,lţăturiic lui Freud, el in punct ele vedere metodologie.
34 CAPITOLUL 1 FUNDAMENTELE TEORETICE ALE TESTĂRll PROlEqlvE 35

această. regulă sunt menţionate mai jos în discuţia asupra instalării ilevrczei. pedepsei fizice dureroase. Amintirea-percept a mamei devine imaginea care
Mecam~mele c!ti apărare propriu-zise se disting de celelalte procese perceptive ghidează, motivată de dorinta de a evita anhedonia, care exercită o influentă
doar pnn fapt~l că ele unheaz~ , un anumit tip~r, ca de exemplu în fonnaţiunea selectivă asupra comportame'ntului; devine o parte a stimei de sine a copilult;i,
reacţlOnală, ce va fi prezentată mai târziu. ' . sau un eu ideal, dacă este să folosim tennenii lui Freuc!. Desigur că nu t::.~istă un
.. Posţ.lrHii~!,l3f\.lMf şi MC;.9 innies (1984) ndoptă o pel'spectivă s imilară asupra singur percept de mamă, ci o întreagă serie de percepte, aşa cum a subll~iţlt Paul (
natufll defenslve a percepţii lor fără a avea o formulare chiar atât de inci uzi vă Schilder (1925). Există mama care oferă, mama care ia mama care curăt1l mama )
precum a noastră . Ei spun: "O;ientarea valorii nu contribuie doar la selecţia şi care se joacă, şi aşa mai departe . Perceptul de mamă ~ariază în functie d~ vârsta
accentuarea anumitor percep te preferate în raport cu altele ci de asemenea copilului şi fiecare percept devine supraimpus altuia. De aceea perceptul de
ridică. bariere împotriva perceptelor şi ipotezelor inco~gr~ente cu (sa~ mamă, să zicem, când copilul are 14 ani, este rezultatul final ~'l tuturor
amenmţătoare pentru) valorile individului." perceptelor de mamă ale copilului până în acel moment. Acest compozit,
. ~rocesul des~ris pentru funcţionarea factorilor de personalitate poate fi cu. conform conceptualizării psihologiei Gestalt, va constitui mai mult decât pur şi
uşunnţa legat de. sistemul tampon din sângele nostru; acesta pennite ajustarea simplu suma totală a perccptclor - va avea o configuraţie particulară.
pH-uiUl pnn schimbarea complexă a ioniloL Aciditatea unei lămâi ingerate în Psihanaliza s-a interesat în mod particular de destinul selectiv şi de
mod obişnUit ar fi altfel fatală pentru om. organizarea acestor engrame. Freud a descoperit că perceptele învăţate mai
Configuraţia autoreglatoare de imagini care constituie sistemul de devreme devin de nerecunoscut pentru individ şi pentru cel din exterior în
personalitate justifică faptele clinice de continuitate a structurii personalităţii, în i
procesul integrării perceptelor. El se referă la acest fenomen spunând că ele au
anumite ~Ircumstanţe,. după cum justifică şi rigiditatea ca protecţie împotriva devenit inconştien te. Tehnica ps ihanalitică a fost creată pentru a recunoaşte părţie ....!
pertL~r~aţlllor pSihologice. Nevrozele obsesiv-complusive cu repetitivitatea lor constituente ale întregului imediat observabil. Imaginile onirice şi analiza lor prin
pot fi mţelese ca o culme a apărării rigide împotriva unor astfel de dezorganizări intennediul asociaţiei libere sunt probabi l cele mai bune exemple. Visul manifest
complete cum sunt caracteristice în schizofrenie. constituie ultimul Gestalt. "Asociaţiile libere" dezvăluie părţile care au dus la
~elecţia unei amintiri-percept sau a unei engrame printr-o apercepţie fonnarea acelor imagini şi ne pel111it să ordonăm evenimentele din vis Într-o
c~renta, ŞI mfluenţa selectivă a engramei asupra apercepţiei actuale, şi apoi continuitate a fluxului procesului de gândire. Principiul supradeterminării
raspunsul, sunt În acord cu principiul retroaferentaţiei (feedback) înaintat de enunţat de Freud poate, aşadar , fi înţeles ca demonstraţie a principiului Gestalt I
Wlener (1948) în expunerile sale asupra ciberneticii. Comparaţiile sistematice conform căruia întregul este mai mult decât suma părţilor sale componente. 1 I
dmtre. proble~1ele. com~ut~~ului său şi acelea ale distorsiunii aperceptive pot Dacă personalitatea poate fi văzută ca un sistem complex alcătuit din
devenI, o sursa de mvestIgaţu expenmentale viitoare. percepte de diverse naturi, influenţând comportamentul în mod selectiv, nu mai
. . In această lumină, teoria Iibidoului poate fi văzută ca înglobând teoreme contează dacă organismul se naşte ca tabula rasa şi structurat în întregime prin
pnvmd Istona percepţiei stimulilor orali, anali şi genitali, şi reactiile adultilor tiparele învăţate ulterior, sau dacă se naşte cu un număr de factori detenninanţi ai
semnificativi (figurile parentale) la aceştia. Având în vedere că p;ihanaliza' s-a ontogenezei, de natură familială sau biologic-generală. Nu mai constituie un
dezvoltat ca o şt.iinţă clinică şi empirică, în care începuturile metodologiei doar element esenţial al teoriei noastre ce instinct biologic este postulat printr-o
acum devm mamfeste, ea nu distinge Între ipotezele subiacente privind învătarea anumită teorie, fie că vorbeşte despre pulsiunea sexuală, agresivitate, nevoia de
Ş.I rezultatele propriu zise. Psihanaliza descrie doar efectul frustrări lor ~rale siguranţă sau evitarea anhedoniei, oricare dintre acestea singură sau în orice
tImpurii ale unui individ fără a afirma că legea întâietătii ar fi concordantă cu număr combinate. Indiferent care pulsiune se prezintă, ea este modificată şi
presupoziţia importanţei experienţelor timpurii. Nu explorează sistematic, în conturată de către variate percepte învăţate. 1 5 Mai mult, fiecare percept este
termenI de recompensă şi pedeapsă, efectul reacţiei mamei asupra dobândirii modificat şi integrat în fiecare dintre celelalte percepte.
Iglenel , dar se ocupă Într-o formă care încă are nevoie să fie sustinută Psihanaliza a ales să vorbească despre totalitatea acelor percepte cu rol
experimental, ~u ~fectul. pe care imaginea mamei îl va avea asupra perc~pţiei detenninant În comportament, în concordanţă cu evitarea dificultăţilor pe care le
ult~n~are ale mdlvldulUl despre propriile-i funcţii corporale . Cu alte cuvinte,
ridică realitatea şi despre testarea enunţurilor logice, ca numindu-se "eul". A ales
ammtlrea perce~t despre mamă va avea o influenţă determinantă asupra în continuare să identifice acele percepte ale eului care sunt în mod mai specific
percepţII lor ulterIoare. "Copiiui se Identifică cu mama lui" se poate reformula
asociate cu idei-scop de mare acoperire sau mai strâns circumscrise, şi mai
astfel: "Cop~lul î~va!ă să asocieze p~ăcerea sau evitarea anhehoniei cu perceptul definit tipizate după o anumită persoană, şi le-a numit colectiv "eul ideal".
matern. El Invaţa sa se comporte In acord cu regulile mamei pentru a evita Totalitatea perceptelor care guvernează comportamentul moral se numeşte
anhe~onIa, care poate deriva ~intr-o realitate anorganică (copilul se poate arde)
sau dm lipsa de acord a mamei, care poate lua forma retragerii iubirii sau chiar a
1; In clnsiv-a lţj-factori , nn-doarperceple 6,1e~x\lmpjl:l h\l;tori autonomi, etc}.
FUNDAMENTELE TEORETICE ALE fESTĂRII PROJECTIVE 37
36 CAPITOLUL 1
Aşa CL'm am menţionat mai devreme, para'lO,dl;l, in fcr.rl , reacţionează la
"supraeul". La origine, imaginile parentale (sau acelea a le adu lţilor semnificativi '
obiectul iubirii Jlor,lOsexuale mai Întâi cu iubire, apoi cu ură - Cei În ambivalenţa
care şi-au asumat rolul parental) constituie reprezentarea societăţi i - care
tipică a băiatull;i faţă de tatăl său . EI posedă o imagine a tatălui iubit (ca marele
reprezentare, desigur, se lărgeş t e ulterior. . . .
protector) şi o imagine a tatălui agresiv-sadic (din scena originară) . Aceste
La început Freud şi-a dat seama de aceste percep te prin reconstrucţllle
imagini pot distruge aperceptiv orice altă percepţie privind bărbaţii. P'{in
adulţilor - altfel spus, a Împărţind perceptele ca întreg cu care vcnea pacientul (să
dicriminare aperceptivă, prin moravurile sociale şi teama de tată, răspunsul de
spunem perceptele care constituiau fIgura maternă), pe e lemente le sale
iubire este stins, iar răspunsul de ură rămâne a fi proiectat.
componente aşe za te istoric. Mai târziu, reconstrucţiile sa le au fost confirmate de
Teoria lui Freud privind nevrozele a fost întotdeauna enunţată sub forma
observatia directă a copiilor. Psihanaliza se ocupă , de asemenea, Cll legile
r schimbării percepte lor prin interacţ iunea dintre ele Întru crearea de noi
configuraţii. Cel mai bun exemplu de astfe l de proces este travaliul visului, în
unei formaţiuni de compromis, adică, este en unţarea celui mai bun Gestalt posibil
Într-un sistem de forte dat - alcătuit din sine, eu, supraeu şi realitate. Teoria lui
Freud asupra debutul~li nevrozei la adu lt poate fi enunţată după cum umlează: "O
care simbolizarea, condensarea şi deplasarea sunt procese care duc la
nevroză devine manifestă atunci când constelaţia actua lă de forţe coincide cu
configuratia finală a visului manifest.
tiparul unei situaţii traulllatice din copi lări e". În asemenea circumstanţe nevroza
Te~ria mecanismelor de apărare este de fapt o teorie care se ocupă cu
constitLiie o repetiţie a tiparului de reacţie stabi li t mai timpuriu. De exemplu, un
studiul influentei select ive a amintirilor-percept asupra percepţiei evenimente lor
pacient era căsătorit cu o fem e ie mu lt mai În varstă decât e l, care îl domina în
actuale. Fieca;e mecanism de apărare este o ipoteză privind l egităţil e de la
lJlultei'eluri. În trecut e l fu sese parţial ort~1I1 ;ii cresc ut doar de mama lui. Când
nivelul interactiunii imaginilor (şi a încărcăturii lor afective) în circums t anţe
soţia l-a părăsit, acest bărbat care altfel era bine adaptat a inceput să trăiască
specifice. Spr; exemplu, o mamă are sentim ente agresive faţă de copilu l ei
atacuri de panică intense. Cind, din Întâmplare, e l a vizitat oraşul din apropiere În
concomitent cu sentimente de afecţiune pentru acesta - unul dintre rezultate le
care s-a născut şi pe care îl vizitase frecvent În ultimii câţiva ani, el a Început să
posibile ale acestui conflict de sentimente poate fi ceea ce psihanali za descrie ca
umble fără ţintă printr-un magazin, a Început să se s imt ă inconfortabil şi tot mai
fiind formatiunea reactională: mama poate fi în întregime inconştientă de
anxios pe măsura ce se apropia de i eşire. În acest punct şi-a amintit spontan că,
sentimentel; ei agresiv~ şi poate . manifesta o afecţiune excesivă. În termenii
atunci când era mic copil, se pierduse Într-o zi de mama lui şi a rămas sin gur
teoriei condiţionării acest lucru poate fi reformulat spunând că Într-o astfel de
plângând în uşa ace luia ş i magazin. Instantaneu e l a trăit o experienţă de uşurare
situatie se manifestă următoarea legitate: când un stimu l tre z eşt e amintiri percept
decisivă. În timpul exp l orări i a apărut ideea că Llptul de-a II fost părăsit de soţia
care' stârnesc atât comportament agresiv cat şi atitudini de Îngrijire, iar
lui crease o teroare În e l simi l ară emoţiei s imţi te atunci când fus ese pierdut de
comportamentul agresiv se lov eşte de de zaprobare, atunci atitudinea de z aprobată
mama lui ; altfel spus, s itu aţ ia actua l ă se potrivea cu un tipar pre-existent.
este oprită în timp ce atitudinea aprobată este întărită. Această formulare face ca
Contr ibuţiil e originale ale lui Freud, care priveau amnezia isterică sau
fom1atiunea reactională să fie un concept verificabil experimental, cel puţin în
originea traumatică a nevrozei, cu acte ratate şi cu vise, au fost de fapt ipoteze
principiu. Desigu'r, ar trebui, poate, să fie dezvoltate şi alte ipoteze suplimentare
privind învăţarea, uitarea ş i metodele de amintire (hipnoza, persuasiunea şi
pentru a reflecta cu acurateţe complexităţile situaţiilor reale de Viaţă. Mal mult,
asociaţia liberă).
principiile Gestalt s-ar putea să fie mai capabile să se potrivească modelulul.
Poate fi demonstrat experimental că, atunci când o imagine "bună" şi o imagine
Câtcva fcnomene specialc dc dinamică Înţelesc ca şi cazuri dc distorsiunc
"rea" sunt prezentate simultan, rezultatul va fi o reîntărire a imaginii "bune", aperceptivă
modificată de anumite aspecte ale imaginii "rele" (Finn, 1951). Iubirea maternă
ca rezultat al fonnaţiunii reacţionale conţine anumite elemente restrictive de Hipnoza. Hipnoza este unul dintre procesele În care apercepţia subiectu lui
supraprotecţie, adică, o parte din agresiunea originală ex i st~ntă se 1:1anifes tă su~ poate fi temporar alterată şi în care pot fI introduse majoritatea distorsiuni lor sale
o nouă înfăţişare. Formaţiunea reacţională poate, de altfel, să he exprimata caracteristice. Deşi nu putem spera să rezolvăm problemele acestui fenomen
adecvat, de exemplu în principiul discriminării condiţionate, enunţat de Hilgard intens controversat, putem încerca să îl înţelegem cu ajutoru l conceptelor
r (1948) după cum unnează: "Dacă doi stimuli sunt destul de uşor de distins: avansate până acum (Bellak, 1955).
organismul poate fi învăţat să răspundă la unul dintre ci şi să înceteze să mal Procesul hipnotic începe cu o îngustare progresivă a funcţiilor aperceptive
răspundă la celălalt. Acest lucru estc realizat prin metoda contrastulu i. Adică, ale subiectului, ş i, în fInal , o limitare a acestor funcţii la apercepţia vocii
unul dintre stimuli este consolidat în mod regulat, în timp ce stimulul celă lalt este hipnotizatorului. (Este într-adevăr apercepţie, din moment ce diferiţi subiecţi
în continuu neconsolidat. Dispariţia selectivă care rezultă este cunoscută sub oferă adesea înţelesuri diferite instrucţiunilor hipnotizatorului). De altfel teoria
numele de discriminare-condiţionată, întrucât organismul a învăţat să reacţioneze lui Ferenczi privind hipnoza sugerează că hipnoti zato rul ar reprezenta imaginea
diferenţiat la cei doi stin1ldi . ."
, ~
I

38 CAPITOLUL 1 FUNDAMENTELE TEORETICE ALE TEST ĂRII PROIECTIVE 39

parentală care odată îi cânta CGpilului sau îl înde~n~ să. do~nnă. În ter~.en~i Transferul. Deşi tennenul de transfer este frecvent utilizat imprecis, aş
noştri, hipnotizatorul este distorsionat de către ammtmle eldetlce despre pannţl. dori să-i restrâng sensul la acea parte a relaţiei emoţionale dintre pacient şi
De aceea, dacă hipnotizatorul procedează bine, aceste imagini parentale vor avea psihanalistul său care poartă conotaţii ale unor sentimente mai vechi faţă de
prin hipnotizator o influenţă normativă asupra percepţiei oricăru.i alt stlll1ul.aşa figurile semnificative ale pacientului. Parte integrală a acestei relaţii este că
cum au avut părinţii în copilăria timpurie, în timpul căreia nu eXista diferenţiere analistul este cel puţin teoretic o figură care nu intră activ în relaţie emoţională şi
clară între gândire şi realitate. . _ se reţine de la a pedepsi, a lăuda sau a-şi manifesta vreo reacţie faţă de stările
Obedienta fată de comenzile posthipnotice demonstrează concluzlv ca emoţionale ale pacientului.
anumite imagi~i-am'intire de care subiectul nu este conştient şi de care acesta ~~ Transferul implică faptul că pacientul transferă analistului sentimente pe
este capabil să devină conştient manifestă o influenţă nonnativă asupra acţ\Unll. care le-a învăţat anterior. De aceea el se poate aştepta să audă critici, pedepse sau
Apercepţia subiectului faţă de hipnotizator distorsionează stim~l~! actual. Când laude din partea analistului şi frecvent poate distorsiona aperceptiv reacţiile
de exemplu hipnotizatorul întreabă pe subiect cât de confortabil II este, scaunul, acestuia din unnă. Este o parte a muncii psihanalitice ca analistul să arate
subiectul poate sări obedient cu impresia că-l arde respectiv~l ~caun. In ~adr~l pacientului la momentele oportune diferenţele dintre .fapte şi distorsiunile
unor . experimente, am comandat subiecţilor să se simtă .furIOŞI sa.u ~epnmaţl~ acestuia din unnă.
subiectul şi-a amintit o situaţie trecută de furie sau depreSie, Iar ammtlrea acelei Lipsa răspunsului din partea analistului are un efect unic care diferenţiază
situaţii a distorsionat aperţ:epţia planşelor T.A.T. în aşa măsură încât să sugereze situaţia transferenţială de cea a oricărei alte distorsiuni aperceptive generate de q
situaţii sociale implicând agresiune, doliu şi aşa mai departe. . _ figură parentală similară. Când un pacient descoperă că o anumită cale de a
Starea hipnotică poate, de asemenea, fi înţeleasă ca stare de parţIal a aut?- manipula relaţia nu are succes, va apela la un alt tipar de comportament. De
excludere a eului, asemenea procesului de adormire, dar nu identic acestuia. In exemplu, un pacient s-a lăudat mult în timpul unei părţi ale analizei sale, dându-
hipnoză auto-excluderea este menţinută şi, de altfel, anumite funcţii specifice se mare cu multitudinea sa de cunoştinţe şi a tot încercat să îl amuze pe analist.
eului de testare a realităţii sunt delegate hipnotizatorului. Când acest lucru i-a fost pus în evidenţă pacientului şi când a devenit clar faptul
Gradul de auto-excluziune a eului variază în funcţie de "stadiile" hipnozei. că psihanalistul nu a răspuns exhibiţiilor pacientului, acesta din unnă a re.flcţionat
Adică, în procesul de hipnotizare, are loc un proces de regresie topică de Ia agresiv şi ulterior cu simplă anxietate şi dependenţă. Putem spune că acest
percepţia conştientă la o funcţionare preconştientă şi, în continuare, spre ~ r~vene pacient a dezvoltat la origine un număr de tipare comportamentale cu care să facă
hipnagogică până Ia acel stadiu în care aproape toată testarea reahtaţll este faţă anxietăţii sale. Când tiparul său recent fonnat a eşuat, el a regresat la unul
încetată, cu excepţia contactului senzorial menţinut cu hipnotizatorul. . mai timpuriu, aşa cum a demonstrat şi Mowrer (1940) în alt context, şi apoi a
Toate fenomenele produse în hipnoză sunt sub controlul euluI. trecut la un tipar şi mai vechi. În cele din unnă relaţia sa cu analistul a devenit
Manifestarea actelor hetero- sau auto-agresive sub influenţa hipnotizatorului, de asemenea celei pe care o avea cu părinţii săi când era destul de mic. Apercepţia
exemplu, pot fi explicate prin teoria eului. La oamenii sănătoş~, ră~âne intactă sa asupra analistului fusese distorsionată de către diversele imagini ale propriilor J
suficientă funcţie a eului pentru a putea evita asemenea acţ\U11l daca aceste~ 1: părinţi de la diferite vârste. Când, de exemplu, teama lui oedipală faţă de tată a
sunt în mod nonnal străine de eu; indivizii cu un eu slab pot fi cu uşunnţa fost retrăită, el a fost făcut conştient de aşteptările lui temătoare. El a învăţat că
împinşi la comportamente dăunătoare sub influenţa oricărei forţe care slăbeşte aceste aşteptări sunt nefondate; adică, el a reînvăţat tiparele deranjante de mai
eul. demult prin insight şi condiţionare în situaţia de transfer, lucrând în lumea
externă.
Fenomene psihologice de masă. Fenomenele psihologice de masă pot fi Situaţia de transfer poate fi, aşadar, descrisă ca una în care pacientul
înţelese într-o fonnă foarte similară hipnozei. Aşa .c~m .a rel!efat Fr.eud (19~,0) în distorsionează apercepţia analistului cu imagini din ce în' ce mai vechi ale
Psihologia de grup şi analiza eului fiecare mdlVld mtrOlecte~za "m~sa.. sau părinţilor şi ale celorlalte figuri semnificative din copilărie.
grupul, ca factor tranzitoriu în eu şi supraeu. Putem ~?une c~ în timp ce"mdlVldul
este membru al grupului, el "vede lumea prIn OChll masei respective . Grup~l Psihozele. În delirurile şi halucinaţiilepsihotice putem spune că imaginile
este temporar privit ca o figură de autoritate şi, aşa c~ în hipno~ă, apercepţla timpurii s-au manifestat atât de puternic încât au dobândit o mai mare putere de
grupului câştigă influenţă nonnativă asupra celor mal multe. dmtre cel.elalte distorsiune asupra apercepţiei lumii actuale decât în orice altă condiţie.
imagini şi asupra pulsiunilor aflate în legătură cu e.le. Aşadar ~mşarea, acţ.I~~ll~ Dacă spunem că apercepţia noastră actuală este un Gestalt, o imagine
impusi ve sub influenţa grupului şi luptele în grupun se produc m unna faclhtam compusă din toate apercepţiile învăţate de către noi anterior, atunci putem spune,
unor impulsuri primitive. schematic vorbind, că anumite imagini timpurii de natură înfricoşătoare au fost

,'
40 CAPITOLUL 1 FUNDAMENTELE TEORETICE ALE TEST ĂRII PROIECTIVE 41

atât de puternice la un anumit pacient încât au avut puterea de a distorsiona pe


Nu în ultimul rând, diagnosticul în medicina organică nu este realizat prin
( toate cele ulterioare care, altfel, ar fi fost relativ nedăunătoare în sine.
De obicei di~torsiunea aperceptivă afectează mai întâi doar un grup
inspectarea unghiilor, ci prin examinarea fizică a întregului organism şi prin teste
care par a fi valide şi economice în raport cu problemele specifice pentru care
restrâns de stimuli. In eţapa paranoidă timpurie chiar implică un singur individ sunt indicate. Un diagnostic final nu poate fi obţinut rară a realiza o integrare a
sau câţiva. Câteodată distorsiunea originală nu este neapărat absurdă, ci este un
rezultatelor obţinute prin raze-X şi prin analize de laborator în cadrul unui tablou
proces care oferă timp pentru deliberare. Pe măsură ce progresează boala, clinic; diagnosticele bazate numai pe analizele de · laborator sunt uneori
distorsiunile pacientului devin, de obicei, mai marcante şi încep să cuprindă din
înşelătoare. În mod similar, în diagnosticul psihologic, rezultatele la teste nu pot
ce În ce mai mult. Forn1area sistemului paranoid devine tot mai ramificată până
spune povestea de unele singure. Ele trebuie integrate în imaginea de ansamblu
când ajunge să implice întreaga lume - Întregul său câmp aperceptiv. fie că cJinicianul este un psiholog, un psihiatru sau un asistent social. Nu est;
po.si~iI diagnos.ticul după formula tonomatului - nu poţi introduce o monedă şi
Terapia
pnml diagnosticul - I1lCI în medicină, nici în psihiatrie, nici în psihologie.
Teoria psihanalitică asupra terapiei poate la rândul ei să fie refonnulată în
Integrarea rezultatelor la teste cu alte faţete ale personalităţi este un principiu
esenţial. Aşadar, recomand întotdeauna ca rezultatele testelor .să fie raportate
termenii distorsiunii aperceptive şi în legătură cu T.A.T. (a se vedea Capitolul 7).
după cum unnează: "Rezultatele sunt În concordanţă cu un diagnostic de ... " .
C.Presupoziţiile de bază pentru inferenţcle diagnostice din T.A.T. şi din alte
Determinismul psihologic este o altă presupoziţie fundamentală care este
metode similare 16 .
absolut esenţială .pentru interpretarea producţiilor de la T.A.T. Ipoteza
detenmI1lsmulul pSihologiC este privită ca un caz special al legii cauzalităţii, 17 şi
anume, că tot ceea ce este spus sau scris ca răspuns la o situatie de stimulare ca
Un diagnostic reprezintă o ipoteză euristică referitoare la (1) o varietate de
orice altă producţie psihologică, are o cauză dinamică şi un' Înţeles. Princi;iul
relaţiicauzale (de exemplu între prezent şi trecut, între o serie de fenomene
multideterminării trebuie luat în considerare în acest context, din moment ce
discrete şi o bază comună); (2) psihodinamică; (3) s tructură (de exemplu sub
arată că fiecare parte a materialului proiectat poate avea mai multe înţelesuri,
forma funcţiilor eului şi adaptibilităţii generale). În accepţiunea sa mai largă,
corespunzătoare diferitelor nivele ale organizării de personalitate. Este util de
psihanalitic vorbind, conceptul de diagnostic implică o formulare
r metapsihologică a factorilor adaptativi, genetici, dinamici , structurali, economici
şi topici. O ipoteză diagnostică implică, aşadar, teoreme privind etiologia,
amintit, printr-un exemplu, că o poveste poate fi luată conştient dintr-un film
recent văzut, şi totuşi ea poate fi relatată pentru simplul motiv că reflectă un
conflict important al subiectului la un nivel preconştient, şi de asemenea pentru
tratamentul şi prognoza bolii în cauză. O teoremă temporală ar trebui, de aceea,
că, în acelaşi timp, are o semnificaţie simbolică la nivel inconştient. În mod
să pornească de la toate celelalte enunţuri diagnostice ţinând cont de faptul că
r atunci când avem de-a face cu constelaţii dinamice, avem de-a face cu
configuraţii cvasi-stabile.
similar un anumit comportament poate să aibă diverse întelesuri fiecare dintre
acestea fiind valide în relaţie cu personalitatea ca întreg.' ,
Deşi acest principiu poate să pară la început surprinzător pentru
Dacă cineva acceptă perspectiva organismică - că oricare parte constituie
behavlOflştl, trebUie subliniat că el conţine şi ştiinţă fizică. În fizică, spre
o funcţie a întregului - orice aspect al comportamentului uman poate fi folosit
exemplu, zborul unui obiect prin atmosferă este rezultatul unui număr de factori
pentru "testare"; un "test" poate fi considerat o situaţie-etichetă care permite
precum mărimea lui,. masa lui, fonna lui şi velocitatea vântului . În limbajul
inferenţe referitoare la personal itate ca întreg.
A

nostru actual, calea lUI este lllultidetenninată. Intr-un mod destul de asemănător
În principiu, a-i cere subiectului să stea în cap poate fi considerată situaţie
de test de pe urma căreia se pot face inferenţe privind personalitatea sa. În mod
un act psihologic este rezultatul unui număr de procese psihologice variate. A
s~une că un eveniment psihologic ar putea avea mai multe înţelesuri indică pur şi
similar, în medicina organică, din moment ce unghiile fac parte din organismul
Simplu că acesta poate fi privit ca relaţionat cauzal cu un număr de factori
uman, s-ar putea face un diagnostic bazându-ne pe inspectarea unghiilor, după
diferiţi.
cum au susţinut unii că au făcut. Se presupune că având suficientă experienţă şi
efectuând o analiză detaliată, multe condiţii pot fi recunoscute după modul în
o. altă
pre~upunere fundamentală este aceea a continuităţii personalităţii
(cel puţlI1
a celei de bază) persoanei. Pentru a folosi o analogie: Dacă se ia o
care ele se ref1ectă În schimbările metabolice din unghii.
mostră dintr-un râu în mai multe intervale relativ apropiate, analiza chimică a
conţinutului va fi foarte asemănătoare. Orice mostră va fi reprezentativă pentru

16 A se vedea, de asemenea, discuţia asupra conceptului de diagnostic din Prefaţă la ediţia


a II-a şi în acest capitol sub acest subtitlu, în special în ceea ce priveşte aspectele 17 În sen~ulunei mari probabilităţi. Cauzalitatea rămâne un concept util În ciuda aparentei
nomotetice şi idiografice. . excepţii 111 mecal1lca cuantică.

'---~-------------~ - - --
FUNDAMENTELE TEORETICE ALE TESTĂRlI PROIECTIVE 43
42 CAPITOLUL 1

exemplu o scenă de pe stradă, un filrn). Se presupune mai mult, c ă deşi


întregul din care provine. Acum, dacă un at1uent nou se uneşte cu râul I
subiectul nu a trăit el însuşi aceste evenimente, el le povesteşte aşa cum
(comparând asta cu apariţia unui nou factor situaţional sau developmental în
le-a văzut, iar faptul că el selectează aceste evenimente în loc să le
.J
momentul luării mostrei), acesta va adăuga, desigur, factori despre care
evaluatorul trebuie să ştie pentru a lua aminte de schimbările de conţinut. O selecteze pe altele este în sine un indiciu despre impulsurile şi
teorie fundamentată genetic a personalităţii, cum este psihanaliza, menţine ideea cont1ictele sale personale.
că principalele conţinuturi ale t1uxului vor rămâne matricea de bază pe care, 3. Poveştile pot reflecta, de asemenea, anumiţi detenninanţi socioculturali
dincolo de un anumit punct, at1uenţii o pot modifica doar într-o măsură mai mare sau aderenţa subiectului la un anumit grup, pe lângă determinanţii
sau mai mică personali.
4. Dispoziţiile şi conflictele care pot fi inferate din creaţia povestitorului
Câteva presupoziţii comune. Există câteva presupoziţii de bază pentru nu sunt întotdeauna reflectate direct ,în comportament deschis sau
interpretarea T.A.T., care sunt în mod obişnuit susţinute de majoritatea conştienţă.
practicieni lor care folosesc această metodă. Din perspectiva lui Lindzey (1952)
aceste presupozitii sunt următoarele: Toate aceste puncte sunt dicutate în diversele capitole ale acestei cărţi. J
În primui rând, presupunerea fimdamentală - în completarea sau O mare calitate a acestor presupoziţii, cum este cea anterioară, care are
structurarea unei situaţii incomplete, individul poate să dezvăluie propriile sale nevoie să fie recunoscută , este că stilul cognitiv ale subiectului determină adesea
aspiraţii, dispoziţii şi conflicte. Lindzey enumeră apoi cinci presupoziţii implicate dacă şi cum vor fi exprimate nevoile şi conflictele sale în conţinutul tematic.
în determinarea fragmentelor importante din poveşti: Klein (1954) a observat că controlul cognitiv funcţionează ca mecanism de J
întârziere şi trebuie luat în considerare în evaluarea comportamentului (de
1. La crearea unei poveşti, povestitorul obişnuieşte să se identifice cu cel exemplu în răspunsurile la testele proiective). Această abordare legată de
controlul cognitiv este consonantă cu actuala tendinţă în psihanaliză de a
puţin un personaj, iar dorinţele, aspiraţiile şi cont1ictele acestei
considera procesele eului ca determinanţi ai percepţiei, mai degrabă decât simple
J
persoane imaginare le reflectă pe cele ale povestitorului.
2. Dispoziţiile, aspiraţiile şi conflictele povestitorului sunt uneori afirmări ale nevoilor.
prezentate indirect sau simbolic. În rând cu ideile acestei teze, se numără şi comentariile lui Holzman şi
3. Nu toate poveştile au exact aceeaşi importanţă ca diagnostic al Klein (1969) privind importanţa controlului cognitiv în percepţie, în special în
impulsurilor şi conflictelor sale. Anumite poveşti sunt cruciale şi pot relaţie cu disfuncţiile perceptive în schizofrenie. Se dezvoltă o întreagă literatură
oferi o mare cantitate de material diagnostic valid, în timp ce altele pot de referinţă atât pe tema stilurilor cognitive cât şi asupra tulburărilor de feedback
oferi puţin sau deloc.
4. Temele care par să se fi născut direct din materialul-stimul sunt
proprioceptiv în sindromul schizofrenic. Holzman a afirmat că actul percepţiei ,
definit ca transformarea stimulării fizice în informaţie psihologică, poate fi
împărţit în fazele sale componente de recepţie, înregistrare (sau codificare),
J
probabil mai puţin semnificative decât cele care nu par să fi fost direct
determinate de către materialul-stimul. procesare şi feedback . Perceptorul, datorită organizării sale de personalitate, are o
5. Temele recurente sunt în mod special capabile să oglindească influenţă unică asupra organizării şi reorganizării perceptului la fiecare dintre
impulsurile şi conflictele trăite de povestitor. aceste etape succesive, precum şi în funcţia de feedback. Organizarea
personalităţii fiecărui indiviei se bazează pe un set unic de reglementări cognitive
Lindzey enumeră apoi patru presupoziţii legate de derivarea inferenţelor care sunt manifestate în orice proces de boală (de exemplu, prin nivelul
privind alte aspecte ale comportamentului, altele decât aceste revelatoare funcţionării perceptive), inclusiv în stările de dezorganizare. Aceste reglementări
fragmente de material de fantezie: determină natura organizării psihopatologice a individului .

1. Poveştile
ar putea să ret1ecte nu doar dispoziţiile şi conflictele durabile Procesele implicate în diagnoza realizată prin diverse tehnici proiective
ale subiectului, ci şi conflictele şi impulsurile care sunt trezite
momentan de forţe din prezentul imediat (spre exemplu situaţia de Procesele din cadrul diagnozei variază în mare măsură şi ele au fost deja
administrare a testului). (A se vedea Capitolul 5, sub titlul "Influenţa scoase în evidenţă într-o secţiune anterioară a acestui capitol (Secţiunea A). În
evenimentelor actuale asupra poveştilor T.A .T. ") orice tehnică proiectivă de obicei se găseşte un amestec de procese, deşi un
2. Poveştile pot reflecta evenimente din trecut pe care subiectul nu le-a anumit proces poate să ti e cel mai important.
trăit activei însuşi, dar la care a· asistat ca martor, observând (de
44 CAPITOLUL I FUNDAMENTELE TEORETICE ALE TESTĂRII PROIECTIVE 45

Deja am discutat distorsiunea aperceptivă ca opusă adaptării la un stimul Incapacitatea de a îndeplini această sarcină semnifică incapacitatea de-a forma un
de o anumită natură. Următorul este un studiu asupra conţinutului răspunsurilor şi Gestalt şi poate fi un indiciu de leziune organică la nivel cerebral. Aceea,şi
este în special aplicabil la T.A.T. Am menţionat de asemenea că putem studia nu abilitate de a forma Gestalt-uri este necesară şi în cazul testului Mozaic. In
doar ceea ce răspunde pacientul dar şi cum spune, modul în care o face T.A.T. aceastrt funcţie este rareori prezentă în situaţie, în anumite cazuri
r reprezentând aspectul structuralfimcţional.
Ceea ce este văzut este de importanţă esenţială în T.A.T. şi în testele
. neobişnuite, cum ar fi acela în care subictul este incapabil să vadă imaginea ca pe
1 un întreg, sau când desconsideră întregul stimul.
asemănătoare cum este M.A.P.S., F.P.T (Testul celor patru imagini), ş i aşa mai Proiecţia imaginii corporale sau ~ imaginii de sine este un alt proces
departe. Acest lucru se aplică şi în cazul testului de Completarea propoziţiilor. În implicat în numeroase tehnici proiective. In cea mai pură formă a sa, acest lucru
Rorschach, deşi alţi determinanţi sunt adesea de importanţă mai mare, conţinutu l
r poate fi foarte revelator. Dacă un om vede vrăjitoare care atacă o victimă ,
se poate vedea în desenul persoanei. Subiectul se poate vedea pe sine ca fiind
slăbit şi feminiti, desenânc! o figură în care aceste caracteristici se văd foarte clar.
inferenţa că vede femeile ca fiind nişte vrăjitoare agresive este, desigur, lina de El poate separa capul de restul corpului desenând un gât neobişnuit de lung, ceea
mare importanţă. Într-o tehnică atât de nestructurată cum este pictura cu degetul, ce indică teama de propriile-i pulsiuni instinctive. El poate desena o figură care
ceea ce este pictat este întotdeauna un indiciu important privind întreaga este fie foarte mare, fie foarte mică; linia corpului poate fi foarte subţire, slabă şi
personalitate. De aceea conţinutul aperceptiv, ceea ce este vă z ut este de tremurată, sau ascuţită, puternică şi asertivă. Conţinutul este semnificativ şi În
importanţă fundamentală nu nL\lnai în T.A.T., ci ş i în alte tehnici proiective. acest caz, ca atunci când figura desenată este îmbrăcată sau dezbrăcată, când apar
Aspectele expresive sunt factorii cei mai importanţi implicaţi în indicaţii de organe sexuale, şi aşa mai departe.
diagnosticare în tehnica lui M ira şi în grafologie. Aceste aspecte sunt de Proiecţia imaginii corporale poate, de asemenea, să fie destul de clară în
asemenea de bază în Rorschach, unde preocuparea principală este nu atât de mu lt testul Rorschach. O femeie Crlre vede un manechin al unui croitor în planşa 1, în
ce anume vede subiectul în petele de cerneală cât cum vede ace le figuri. Vede el care majoritatea oameni lor văd corpul unei femei, se consideră pe ea însăşi un fel
pata ca pe un întreg sau în părţile ei componente? Este el influenţat de c~ l oare de păpuşă îmbrăcată şi nu ca femcie reală. Se pot adesea afla multe despre
sau de umbre? Vede el o persoană, un animal sau un obiect în mişcare? Intr-o imaginea corporală din povestea 1 de la T.A.T. in comentariile despre vioară şi
anumită măsură , aceste aspecte sunt, de asemenea, implicate în diagnoza cu despre arcuş, adesea cu rcferinţe negat ivc (rcmarci despre cât este de stricată
T.A.T. Organizarea proceselor de gândire, structura propoziţiilor, verbalizăr i le vioara sau arcuşu l , etc). În figura din 3MB poate fi identificat un invalid, bărbatul
r bizare, şi aşa mai departe - toate acestea sunt indicii utile.
Oricum, aspectele expresive sunt întotdeauna importante în astfe l de
de pe frânghie în 17BM poate fi perceput ca mus cuI os şi aşa mai departe.
Preferinţele sunt fundamentele testului Szondi, în care subiectului Îi sunt
tehnici cum este testul Mozaic, în care apare material subsemantic de substrate arătate opt fotografii pe rând şi i se cere să aleagă două dintre ele pe care le place
nonverbale care sunt afectate de Iezi uni brute. 'cel mai mult şi două pe care le place cel mai puţin. Alegerile sunt Tacute pe o
Mişcările: expresive alcătuiesc aspectele formale ale diferitelor teste anumită bază de identificare sau investiţie libidinală. Cu alte cuvinte, imaginile
proiective, iar aceste aspecte se pretează formării de tipare care pot, într-o pe care le alege subiectul ca "preferate" sunt acele feţe care par să arate calităţi
anumită măsură, să fie identificate cu anumite entităţi nosologice. Totuş i , acest egosintonice, iar cele "neplăcute" pe baza calităţilor care sunt străine de eu.
lucru poate Tacut doar cu anumite limite, de exemplu, în testul Rorschach cu Preferintele de culori în pictura cu degetul sunt de asemenea revelatoare,
alegere multiplă, în care subiectului îi sunt prezentate cinci posibile răspunsuri la aşa cum sunt şi figurile din jocu l cu păpuşi l e . În testul M.A.P .S. elementul de
fiecare planşă şi îi este cerut să a l eagă cel care i se pare cel mai potrivit. Acest tip alegere este de asemenea concludent, din moment ce subiectul este cel care îşi
de test~Ţe în formă scurtă se pretează tipizărilor statistice, dar numai în sensu l alege figurile pentru povestea sa.
descoperirii tendinţelor. Ca statistici de longevitate, ele pot să rămână lipsite de
sens pentru oricare individ luat separat. Fundamente ale validităţii diagnosticului CII T .A.T şi alte teste Înrudite
În legătură strânsă cu aspectele structurale sau expresive se află capacitatea
de a percepe forme Gestalt. Aceasta este o funcţie mai specifică, ~are, dacă este Factori normativi, statistici ((actori interindividutlfi)
afectată, poate fi considerată un indice al unei patologii brute. In Rorschach, Tehnicile proiective au reprezentat o mare îngrijorare pentru psihologii
funcţia de a percepe relaţia corectă dintre figură şi fond poate fi afectată, şi poate academiei întrucât nu este uşor ca acestea să fie conformate metodelor obişnuite
să fie - pe deasupra - şi distorsionată aperceptiv. Un detaliu minor poate fi văzu t de stabilire a valid i tăţii şi fidelităţii.
transformat într-un întreg confabulatoriu, desconsiderând configuraţiilc reale alc Colecţ i a de norme în testele de inteligenţă sau de performanţă poate urma
restului petei de cerneală . De ş i mai mare importanţă este problema Gestalt, în un tipar clar: un eşantion reprezentativ este mai întâ i testat şi normele sunt apoi
Testul Bender-Gestalt, în care subiectului i se cere să copieze figuri geometrice. stabilite în funcţie de o curhăde distribuţie a rezultatelor. Oricare dintre indivizii

l
-.-. .,..; ..--,;

46 CAPITOLUL I FUNDAMENTELE TEORETICE ALE TESTĂRI! PROIECTIVE 47

testaţi ulterior pot fi apoi comparaţi cu populaţia eşantion şi pot primi apoi un ce procent de bărbaţi vede în figura 3BM un bărbat sau ce procentaj vede femeia
punct specific În graficul de distribuţie . din dreapta în figura 2 ca fiind Însărcinată. Dacă ar fi să descoperim de exemplu
Acest tip de procedu~ă este dificil de urmat În cazul tchnicilor proi ective. că doar 10% dintr-un larg eşantion testat vede respectiva femeie ca fiind
În primul rând este imposibil de' găsit un eşantion reprezentativ suficient de mare. însărcinată, atunci am ezita să inferăm că a nu o vedea însărcinată este un indice
Deşi acest lucl1.l :nu este chiar atât de dificil pentru Rorschach, este extrem de semnificativ; dacă 50% sau mai mulţi dintre bărbaţi consideră că figura 3BM este
dificil pentru teste cum sunt T.A.T.; conţinutul psihodinamicii este infinit mai feminină, am ezita să considerăm un asemenea răspuns ca fiind un indice al unei
afectat de către multitudinea de substructuri culturale din statele Unite ale îdentificări feminine. Nu În ultimul rând, chiar dacă ştim acest lucru, s-ar putea să
Americii decât, de exemplu, un test de inteligenţă. Newyorkezii de a doua trebuiască să decidem că poate Însemna identificare feminină pentru unii şi nu în
generaţie de provenienţă iriandeză, italiană, sau ebraică, vor fi semnificativ cazul altora, depinzând de cât de multă empatie cu figurile cu trăsături specific
diferiţi între ei, să nu mai vorbim despre sudici sau central-vestici, chiar dacă ei feminine este dezvăluită prin alegerea de către subiect de a face din acest I
J

sunt selectaţi după vârstă, sex şi nivel socioeconomic. 'personaj unul central în povestea sa. Chiar dacă 90% dintre toţi bărbaţii nu
Mai mult, chiar dacă această abordare normativă ar fi posibilă - sau în . menţionează femeia În 'planşa 2 ca fiind însărcinată, totuşi · ar trebui să
măsura în care este posibilă - ea rămâne totuşi inutilă. După cum au semnalat interpretăm acest lucru ca negare a gravidităţii. Cu alte cuvinte, deşi recomandăm
Rozenzweig şi Fleming (1949), în tehnicile proiective nu ne int e resea ză pur şi acumularea de asemenea informaţii , interpretarea finală trebuie să fie făcută
simplu valoarea definită a poziţiei subiectului în rapol1 cu tiparele printr-o abordare idiogralică. Fiecare răspuns trebuie să fie evaluat în relaţie cu
comportamentale ale unui grup de referinţă (ceea ce ei ar numi diferenţe alte răspunsuri în test, aşa cum va fi subliniat în cele ce urmează.
interindividuale), ci, în primul rând ne interesează răspunsurile particulare care îl
caracterizează pe un individ anume. O abordare statistică a tehnicilor proiective Analiza de conţinut

înseamnă necesitatea implicită de a le aborda în mod atomist, în timp ce valoarea


.~ . tehnicilor proiective rezidă tocmai în abordarea integrală a personalităţii. Aşadar, Metoda analizei de conţinut constă în numărarea frecvenţei anumitor
o standardizare a răspunsurilor le fură acestora foarte mult din semnificaţii şi cuvinte în cadrul unui context dat. Putem, de exemplu, să numărăm toate
înţeles . cuvintele care aparţin de agresiune şi iubire pe o pagină scrisă de Dickens sau pe
Sharkcy şi Ritzler (1985) revizuiesc statutul gencral al studiilor privind o pagină scrisă de I-Iemingway. Putem descoperi că acele cuvinte cu conotaţie
validitatea disgnostică a T.A.T. Ei citează pe Renaud ca descoperitorul agresivă sunt mai frecvente pe pagina lui Hemingway. Putem aplica aceeaşi

diferenţelor şi pe Davison ca găsind câteva diferenţe între nevrotici şi schi zofreni. tehnică numărând frecvenţa a variate cuvinte din transcrieri ale unor şedinţe de

Pe de altă parte, citează pe Dana (1956, 1955, 1959) care a descoperit diferenţe psihoterapie, folosind metodc apcreeptive. În anumite limite de utilitate,
consistente între normali, nevrotici şi psihotici pe dim ensiunea organizării frecvenţa rclativă a anumitor cuvinte nc va spune ceva despre narator dacă vom

poveştii; răspunsuri populare. Ei sunt critici la adresa studiilor lui Eron şi


compara rezultatul cu frecvenţa aceloraşi cuvinte în răspunsurile altor oameni la
asociaţilor săi (1950; Garfield şi Eron, 1952) întrucât utilizaseră măsurări ale aceiaşi stimuli. De aceea tehnica se pretează analizei cantitative a răspunsurilor în

tonului emoţional, ale deznodământului poveştilor şi ale nivelului de activitate testele aperceptive.
pentru a diferenţia pe normali, de nevrotici şi de psihoticii. Ei consideră că
conţinuturile poveştilor la stimulii T.A.T. sunt excesiv detenninate de către
Tipare intratest
caracteristicile stimulului. Aceasta este o critică dificil de înţeles din moment ce T.A.T. se ocupă î~ esenţă cu o serie de situaţii sociale la care cerem
noi ceilalţi am tot găsit în ultimii zeci de ani diferenţe interindividuale majore subiectului să răspundă. In interpretarea rezultatelor, ceea ce ne interesează în
între răspunsurile la aceşti stimuli (Lundy, 1985). primul rând sunt tiparele repetitive de comportament în confruntarea cu aceste
situaţii variate. Un răspuns îşi C<Î ş tigă înţelesul şi valoarea pe de-o parte din
Comentariul lui Lundy privind studiile asupra fidelităţii T.A.T. este că
relaţia cu restul răspunsurilor şi pe de altă parte din relaţia cu alte răspunsuri
testul psihometric standard, coeficientul alfa, nu este un mij loc potrivit pentru a
determina fidelitatea T.A.T. în ciuda largii sale răspândiri ca test de fidelitate. similare la alte situaţii . De exemplu dacă toate poveştile se termină într-o notă
lipsită de speranţă, dacă toate femei le sunt văzute ca bune şi grijulii, sau dacă toţi
Imaginile T.A.T. sunt selectate dintr-un domeniu foarte eterogen şi coeficientul
bărbaţii sunt văzuţi ca protectivi, considerăm că este adecvat să inferăm că
alfa este unul al omogenităţii. În plus, concluziile test-retest cu T.A.T. pot fi
afectate negativ de instrucţiunile standard de a scrie o poveste "creati vă". repetitivitatea apei'cepţiilor este legată de anumite variabile ale personalităţii
Într-o anumită măsură, orice acumulare de date statistice privind T.A.T. subiectului. Astfel, repetitivitatea În sine şi orice tipizare în cadrul răspunsurilor
poate fi utilă ca şi cadru de referinţă, în special în ceea ce priveşte caracteristicile la test, devin un criteriu al fidelităţii (şi implic-it, al validităţii) răspunsurilor
pentru individul respectiv, indife rent de relaţia cu scorurile populaţiei din care
formale. De exemplu poate fi utilă acumularea a mii de eşantioane pentru stabili
48 CAPITOLUL 1
CAPITOLUL 2
acesta provine. Prin acest indice şi faptele mai jos menţionate, răspunsurile unui
individ la un stimul, pot fi considerate interpretabile ca psihologic semnificative.
Sugerăm ca această bază a validităţii să fie numită validitate intratest.
(Rozenzweig vorbeşte despre aceasta în tennenii de comparaţie intraindividualâ
dar preferăm să rezervăm acest termen pentru variabila care urmează.)
UTILIZAREA CLINICĂ A T.A.T.
Comparaţii intraindividllale: variabile comportamentale şi variabile de testare
ale "fanteziei"
Pe lângă cele două comparaţii menţionate de Rosenzweig şi Fleming, aş
dori să mai scot în evidenţă faptul că o comparaţie Între comportamentul manifest A. T.A.T. şi metodele Înrudite
şi comportamentul "din fantezie" în cadrul răspunsurilor la test este o bază Testul de Apercepţie Tematică este o tehnică de investigare a dinamicii
valoroasă pentru inferenţe. De exemplu, dacă aflăm că la nivel comportamental personalităţii, aşa cum se manifestă ea în relaţiile in~erpersonale şi în apercepţie
este un laş şi toate poveştile lui sunt pline de sânge şi fulgere, ne putem pennite (sau interpretarea cu sens a mediului înconjurător). In fonna sa prezentă, testul
să inferăm existenţa unei cantităţi considerabile de agresivitate refulată în acest constă într-o serie de 31 de imagini. Celor testaţi li se cere să spună poveşti
subiect. Sau dacă ne confruntăm cu un bărbat care în comportamentul său despre câteva dintre imagini, presupunându-se că prin aceasta ei vor dezvălui
manifest este gălăgios, turbulent şi întâmpinăm în răspunsurile sale o apercepţia lor personală, individuală, a unor stimuli intenţionat ambigui.
predominanţă a temelor de pasivitate, putem infera că comportamentul manifest T.A.T. a fost pentru prima dată descris de către Morgan şi Murray în 1935 .
se af1ă într-o relaţie de defensă cu variabilele latente . Acest factor subliniază încă Tomkins (1947) arată că au existat încercări anterioare similare, ale unor
o dată importanţa abordării globale a personalităţii; în practica clinică nu este loc psihologi şi psihiatri, de a solicita la imaginile testului răspunsuri care aveau un
de experimentare. Psihologul trebuie să fie infonnat cu privire la datele înţeles personal pentru subiecţi. Între aceştia, se află şi Brittain, care a publicat o
comportamentale, sau evaluarea finală ar trebui să fie realizată numai de un asemenea încercare în 1907, Libby, care a folosit o astfel de procedură (ca şi
,clinician care are acces atât la datele comportamentale şi la cele rezultate prin Brittain) cu copii în 1908, şi în sfârşit, Schwartz, care a dezvoltat îh 1932 aşa
test. numitul Test al Situatiilor Sociale". Nici unul dintre aceşti predecesori, însă, nu
a atins p~pularitatea T'.A.T-ului , care în prezent ocupă locul al doilea după testul
Rorschach. În numărul din august 1953 al Jurnalului redactat de Division of
Clinical and Abnormal Psychology s-a menţionat că testul Rorschach şi T.A.T.
sunt cele mai larg utilizate teste. Un raport al A.P.A.privind utilizarea testelor
r ("Raportul sondajului asupra practicii psihologice actuale", supliment la
Newsletter, Division of Clinical and Abnonnal Psychology, A.P .A., volumul 4,
r numărul 5) a indicat că Rorschach-ul şi T.A.T. sunt folosite aproximativ în
aceeaşi măsură, Rorschach-ul poate puţin mai mult. Raportul respectiv susţinea
I astfel: "În general T.A.T. este de aproape al doilea după Rorschach ca frecvenţă a
utilizării, dar nu este la fel de frecvent considerat "foarte important" (62% pentru
T.A.T. versus 85% pentru Rorschach)". Într-un studiu mai recent, Piotowski,
Sherry şi Keller (1985) au investigat utilizarea testului şi practicile membrilor
Societăţii pentru Evaluarea Personalităţii (SPA). Astfel, în 1984 a fost trimis un
chestionar la 400 de posibili subiecţi, dintre care 206 l-au completat şi returnat.
Rezultatele la nivelul membrilor SPA în ce priveşte frecvenţa utilizării diverselor
teste psihodiagnostice au arătat că din 35 de tehnici, scalele Wechsler au fost cele
mai frecvent utilizate, unnate de Rorschach, MMPI şi apoi de T.A.T. Pe locul al
nouălea se află T.A.c., unl1ând Bender-Gestalt-ul, Testul Persoanei, Completarea
propoziţiilor (toate variantele) şi Casă-Copac-Persoană. Dacă însă luăm în calcul
doar testele utilizate pentru copii, T.A.C . apare pe primul loc, din moment ce
~I
I

50 CAPITOLUL 2 LJTILIZAREA CqNICĂ A T.A.I. 51

testele precedente sunt utilizate atât pentru copii cât şi pentru aduiţi (Pietrowski, O altă modificare culturală a T.A.T.-ului a fost, de asemenea, realizată de
Sherry şi Keller, 1985). Boris Iflund de la Universitatea din California, pentru a se utiliza în expediţiile
Actualele imagini T.A.T. sunt al treilea set folosit începând cu 193$. universitătii în Africa de Sud. Aceleaşi principii au fost utilizate translatând
Dincolo de adăugirile şi omisiunile făcute de la primele serii, planşele din a doua personaje{e şi cadrul în Africa de Sud. Un alt set de imagini a fost creat pentru
şi a treia serie se disting prin aceea că sunt de două ori cât mărimea iniţială, fapt cultura Microneziană din Pacificul de Sud.
care, probabil, facilitează raportul persoanei testate cu imaginile. Concepţia de bază a unei metode proiective pentru diagnosticarea
Pe lângă utilizarea actualmente răspândită a T.A.T., au fost create teste însuşiri lor unui grup a fost dezvoltată la Centrul de Cercetare a Dinamicilor de
similare verbale şi pe bază de imagini, pentru a face faţă problemelor speciale Grup, de către Horwitz şi Cartwright (1951) . Tehnica, implicând un test de
prezentate de diferite culturi şi de anumite grupuri de vârstă . Între aceste teste, se imagini proiective cu instrucţiuni T .A.T. uşor modificate, a fost pentru prima
includ: M.A.P.S. (Make a Picture Story Test - "Creează o poveste pe marginea dată utilizată în Laboratorul Naţional de Forn1ări pentru Dezvoltarea Grupurilor,
imaginii") dezvoltat de Edwin S. Shneidman în 1947 . Diferă de T .A.T. în la Bethel, Maine, în 1947, Modul în care grupul care interacţionează creează
principal prin aceea că separă figurile şi fundalul, penniţând subiectului să aleagă propoziţii pe marginea unei configuraţii de stimuli relativ nestructurate, tipul de
şi să plaseze figurile pe un fundal nepopulat înainte de a spune povestea sa. relaţie pe care o observă şi stările afective pe care le suscită pot ofen revelaţl1
Astfel, subiectul răspunde la o situaţie stimul pe care în parte a creat-o singur, şi importante despre structura grupului şi despre procesele interne. Un set de C1l1CI
are astfel posibilitatea de a folosi acte motorii expresive în realizarea sarcinii imagini it fost dezvoltat de Henry şi Guetzkow (1951), pentru a ilustra diferite
testului. Materialele M.A.P.S. constau în 22 de imagini de fond care includ atât aspecte ale proceselor de grup. Acestea constau în (1) o conferinţă de grup -
situaţii structuratc, cât şi situaţii nestructurate (ambigue), şi 67 de figuri - adulţi, şapte bărbaţi în j uruI unei mese de conferinţă; (2) un bărbat care stă la intrare
copii, figuri de indivizi aparţinând unor grupuri minoritare, siluete şi alte figuri într-o casă; (3) doi bărbaţi care stau faţă în faţă; (4) o femeie mai În vârstă şi un
(cu feţele nedesenate). bărbat mai tânăr şi (5) o scenă infonnală cu patru bărbaţi Într-un loc care
Modificarea T.A.T. de către Thompson (1949) pentru subiecţi Afro-
Americani se ba z ează pe presupunerea că este mai uşor pentru aceştia să se
seamănă cu un club.
Mult timp, părea că T .A.T. nu ar fi o probă potrivită pentru copii mici, dar J
identifice cu figuri de persoane de rasă neagră decât cu figuri de persoane de rasă în 1949, Leopold Bellak şi Sonya SoreI Bellak au dezvoltat Testul de Apercepţie
albă. În consecinţă, mai multe dintre imaginile originale au fost adaptate, pentru Copii (T.A.C.) pentru evaiuarea copiilor între 3 şi la ani.
înlocuind figurile albe din testul original cu figuri negre. Şase dintre figurile Testul "Poveştii despre imagine" al lui Symonds fost realizat pentru
originale au fost păstrate nealterate şi una a fost omisă. Noile desene au fost studierea băieţilor şi fetelor adolescenţi . Testul constă în 20 de imagini împărţite
făcute de V .A. Winslow, directorul Departamentului de Arte de la Universitatea într-un set A şi un set B, ambele putând fi folosite în zile succesive sau setul B
Dillard, New Orleans, Louisiana.
În 1942, Oficiul Statelor Unite pentru Probleme Indiene şi Comitetul
poate fi utilizat singur. Aceste imagini sunt anume create ca să faciliteze proiecţia
problemelor tipice adolescenţei: plecarea de acasă, venirea acasă noaptea târziu,
rivalitatea socială şi sexuală privind întâlnirile romantice, îngrijorarea legată de
J
pentru Dezvoltare Umană al Universităţii din Chicago au inaugurat cercetările
privind educaţia amerindiană. Au fost studiaţi aproximativ 1000 de copii între 6- viitor (într-o imagine este arătat un t ânăr băiat şi o fată consultând o
18 ani din comunităţi le Papago, Zuni, Hopi, Navaho şi Sioux. T.A.T-ul utilizat a
constat dintr-o serie de 12 imagini desenate de un artist amerindian şi
clarvăzătoare), o fată care priveşte la noul său aspect în oglindă, un băiat care
pare să sufere de Weltschmertz l8 , imagini care privesc delincvenţa şi închisoarea,
J
reprezentând oameni şi situaţii sociale presupuse a fi reprezentative pentru viaţa şi alte situaţii.
de zi cu zi a copiilor amerindieni: o imagine reprezentând doi copii cu faţa la un O ulterioară variatie a tematicii T.A.T. (deşi a fost dezvoltată mai devreme
bărbat; doi adulţi , dintre care unul duce un cal; o femeie adultă cu un bebeluş în şi independent) este "Testul celor patru imagini", realizat de către DJ. van
braţe şi cu alţi doi copii aşezaţi în faţa ei; un grup de copii şi adulţi în jurul unei Lennep. Sarcina aici este nu de a spune patru poveşti separate, ci de a spune o
pietre; mai mulţi bărbaţi tineri în haine tradiţionale dansând la un ceremonial; un singură poveste în care toate cele patru imagini au o relevanţă. Prima imagine
peisaj cu câmpii, garduri, oase uscate de animale şi aşa mai departe. Oamenii din reprezintă două persoane împreună, a doua repre z intă o persoană singură, a treia
imagini erau cu toţii amerindieni. reprezintă singurătatea socială (o figură de persoană care se sprijină de un stâlp
O modificare a T.A.T.-ului a fost de asemenea realizată de Uma de iluminat pe o stradă întunecată), iar a patra reprezintă a fi împreună cu alţii
Chowdhury de la Departamentul de Antropologie, Muzeul Indian din Calcutta. într-un grup (scena constă din doi jucători de tenis, la care se uită alţii).
Imaginile au fost făcute din. modele reale şi scene imaginare pentru a se potrivi cu
modelele culturale indiene.
18 Echivalent în limba germană pentru stări indicate în franceză prin spleen, sau în
englez~rin blues. În limba română: nostalgie fără un obiect anume. (n.t.)
52 CAPITOLUL 2 UTILIZAREA CLIN ICĂ A T.A.T. 53

în prezent, arată dinamica actuală a relaţiilor interpersonale. Prin însăşi natura


B. Indicaţii pentru utilizarea T.A.T. 19 imâginilor, acesta oferă informaţii de bază privind rel aţ ia testatului cu figurile de
autoritate masculine sa u feminine, cu covârstnicii de ambele sexe şi adesea arată
T.A.T. e~le un lest complex, carc, chiar cladi sc aJlă În mâinile celor mai
geneza în termeni de relaţii familiale. Poate nu indică atât de clar intensitatea
experimentaţi practicieni, şi chiar când este folosit în forma sa abreviată, n ecesită
temerilor, aşa cum reuş eş te să facă Rorschach-lll, dar poate evidenţia natura
considerabil efort şi timp pentru administrare ş i interpretare. Deşi testul poate fi
acestora - teama de 1ip să de sprij in sau teama de a fi atacat de către bărbaţi în
administrat individual sau În grup, sau autoadministrat, orice interpretare
situaţii specifice - şi arată icrarhia nevoilor, cât ş i a compromisurilor dintre sine,
sistematică va necesita totuşi cel puţin o jumătate de oră pentru fiecare caz şi
adesea chiar ma i mul t. eu şi supraeu. T.A.T. este doar incidental şi nu în mod particular un instrument
diagnostic de succes, dacă diagnoza înseamnă identificarea tulburării unui anumit
Pe lângă aspectele economice, este în natura T.A.T să surprindă factori
pacient în cadrul unui grup nosologic specific. Acest lucru este mai bine realizat
subtili de din amică a personalităţii , care vor fi subiecte de investigaţie doar În
prin interviul clinic, prin Rorschach şi alte tehnici.
circumstanţe spec ifice. Este posibil să avem de câştigat din compa rarea
T.A.T. şi Rorschach-ul nu pot fi considerate a fi în concurenţă sau ca
examinării psihologice şi a celei fizice . Ex istă examinări fizice de rutină prin
excluzându-se reciproc. Testul Rorschach este n ep reţuit ca tehnică formală de
aspectare, auscultare şi percuţi e, posibil prin verificarea presiunii sangvine. O
analiză a perceptului; dezvăluie mai bine decât orice alt test disponibil natura
examinare mai complexă poate include testarea urinei , fluoroscopie şi analize de
formală ş i expres ivă a proceselor de gândire ş i a celor de organizare emoţională.
sânge. Razele X la nivelul toracelui au devenit o rutină, dar razele X la nivelul
Prin aceasta, dezvăluie pattern uri carc sunt mai mult sau mai puţin tipice pentru
altor părţi ale corpului, testele biochimice şi metaboliSlllul de baz[1 su nt cerutc
anumite sindroamc psihiatrice sa u anumite proccsc. Analiza de conţ inut a testului
doar În caz de necesitate stringentă a unui diagnostic diferenţial, sau În cazul
Rorschach, deşi are anumite limitări fireşti, nu a fost utilizată pe-atât pe cât
particular al un ei evaluări deosebit de strcsa ntc, ori Înainte ele o inte rv cnţ ie
merită în majoritatea metodelor actuale de interpretare.
chirurgicală majoră .
În mod si milar, pentTu scopuri comune, lestele cu hârti e şi creion de
C. Studiul caracterului şi al defenselor În T.A.T.
evaluare a aptitudinilor, inteli gc nţei ş i p erformanţe i pot fi suficiente pentru o
exam inare de rutină a studenţilor, angajaţilor şi aşa mai departe. Oricum, dacă ne Cuvântul caracter în limba engleză (ca şi în limba română, n.t.) poate fi în
este so licitat să realizăm o se lecţie specială pentru sa rcini foarte ex igente , cum ar mare m ăs ură echivalat cu trăsăturil e morale: vorb im despre a avea caracter sau
fi acelea ale piloţilor, personalului spec ial al guvernului sau liderilor, dacă este de a fi lipsit de caracter, şi de martor al caracterului (persoană chemată la un
indicat diagnosticul diferenţial sau dacă pacientul este pe cale să treacă printr-o proces în SUA pentru depunerea de mărturie privind caracterul moral al cuiva).
formă majoră de psihoterapie, atunci proceduri mai complex e cum ar fi T.A.T. Cuvântul caracter în Gennană nu este chiar identic, dar corespunde în mare
sunt in,dicate şi merită timp şi efort investit în in vest igaţ ie. măsură cu ceea ce americanii înţeleg prin personalitate.
Intrebarea rămâne, desigur, care dintre marile probe ar trebui folosite când Oricum, în psihanaliza, psihiatria şi psihologia Statelor Unite, tennenul
trebuie efectuatfl o sarcină complexă de psihodiagnostic. Un răspun s uzual la nevroză de caracter este general acceptat :;; i nu se asociază clar nici cu caracterul,
această problemă este de a folosi bateri i de teste proiective. Această abo rdare are, nici cu nevroza . O nevroză de caracter este o tulburare de care de obicei cel
f fără îndoială, câtcva merite. Pentru motive pe care doar în partc le înţclegem, un afectat nu-şi dă seama, deşi ea este evidentă celor din mediul său de viaţă. Constă
test poate revela probleme pe care alte teste nu le evidentiază chiar dacă tcoretic din tră să turi de caracter care sunt ego-sintonice persoanei cc le posedă. De obicei,
sunt folosite pentru a investiga acelaşi lucru. Oricum, pril~cipi~11 "cu cât mai mult, aceste trăsături nu îi produc îngrijorare sa u neplăc e ri , ci sunt adesea motive de
cu atât mai bine" nu ar trebui să se aplice . Utilizarea inutilă a bateriilor întregi a mândrie pentru persoana care le posedă. Însă, dacă este adusă în situaţie de
împiedi cat mai ll1ult decât era necesar progresul în testarea personalităţii. Un conflict sau în contact cu forţe neplăcute din mediu, persoana poate ajunge să
principiu de constituire a bateriilor de teste psihologice ar trebui să li e, desigur, trăiască dificultate şi disconfort. Probabil cea mai frecvent menţionată nevroză de
acela de a include teste care evaluează structura şi dinamica personalităţii pe caracter este tulburarea obsesiv-compulsivă în care persoana îşi izolează emoţiile
diferite căi (de exemplu: un test verba l, cum ar fi T.A.T. ar trebui combinat cu un foarte bine (chiar prea bine), încât pare a nu fi afectată de ceea ce se produce în
test expresiv,
.
ncu romuscular, cum ar li tcstul desenului J)ersoanei - FitTure ~
jurul să u , sa u reuşeşte să pară bine controlată ş i cal mă, ş i este văzută adesea ca o
[)rawlJlg Test) maşină în elicienţa, ordinea sa, lipsa sa de spontan eilat c şi de căldură umană , şi
Putem, oricum, să menţionăm indica ţiile pentru utilizarea T.A.T., chiar şi aşa mai departe.
mai spec ific: T.A.T. esll: un test de conţinut. Mai mult dceflt orice alt ll:st utili za t Comp lementul diagnostic al unei nevro /,e de caracter este psihonevroza, în
care persoana s uferă de simptome su biecti ve care apar mai mult sau mai puţin
1'1 A se vedea capitolu l 11 despre T.A.C. străine de eu. A devenit axiomatic faptul că cu gre u ar mai exista vreo
,
54 CAPITOLUL 2 UTILIZAREA CLINICĂ A T.A.T. 55

psihonevroză fără ceva nevroză de caracter, şi că greu mai găseşti vreo nevroză pentru care totul pare să meargă prost, deşi fără o vină proprie aparentă - destinul
de caracter care să nu prezinte şi e lemente de psihonevro ză, în situaţii de presiune întotdeauna pare a-i juca feste murdare. Tenllenul de nevroză de succes este, în
sau la o examinare de tip psihanalitic. Totuşi, distincţia este una foarte mod mai adecvat, rezervat pentru acele cazuri în care obţinerea succesului
folositoare, deşi poate că este doar de nivel cantitativ. produce anxietate, depresie şi alte simptome. Ambele tulburări au în comun o
A avea trăsături nevrotice de caracter este ceva ce poate fi cel mai simplu profundă tulburare masochistă.
conceptualizat ca simptom de defensă, care funcţionează suficient de bine încât Povestea mai sus citată poate, probabil datorită elementelor sale, să fie
să evite conflictul direct şi deschis între pulsiuni, cu costul sărăcirii celorlalte uşor analizată de orice cunoscător de psihopatologie: Karl încearcă să cânte la
funcţii ale eului. Funcţiile sărăcite ale eului pot fi spontaneitatea (de exemplu în vioară la fel de bine ca şi tatăl său. Când îşi permite însă această reuşită, chiar şi
cazul raţionalizărilor, implicând bias-uri (prejudecăţi, n .t.) sistematice de natură în vis, el moare pentru ea. Trebuie să vedem aceasta ca pe o tematică de I
politică, etnică sau ştiinţifică) sau în incapacitatea de a învăţa din experienţe
j
competiţie cu tatăl (probabil laun nivel oedipian) şi de pedeapsă pentru crima de
trecute, aşa cum se întâmplă în "nevroza de succes", pe care dorim să o discutăm a ·fi dorit să îşi înlocuiască tatăl.
mai profund în cele ce um1ează . Această poveste, din păcate , mi-a fost adusă de către studenţii m ei, aşa
Justificarea pentru această discuţie privind psihopatologia rezidă în faptul
că T .A.T. poate fi un mijloc excelent de analiză a acestui tip de probleme de
încât informatia clinică a fost limitată, din start, iar eu nu am reuşit s-o urmăresc
atât de bine p~ cât aş fi dorit. Argumentul esenţial în diagnosticul meu orb a fost
J
caracter. Nu mai puţin frecvent, o singură poveste poate scoate în evidenţă tema că persoana respectivă suferea de eşecuri nefireşti repetate în viaţa sa. Aş
centrală a vieţii unei anumite persoane - o temă adesea dăunătoare şi de care cel îndrăzni să presupun că principalul conţinut al nevrozei de caracter al acestei I
afectat s-ar putea să fie în întregime inconştient. persoane este în întregime susţinut de această poveste . J
Următoarea poveste, care este relatată pe marginea planşei 1, ilustrează Un caz în care simt că am o bază mai sigură este acela al unui fost pacient
clar o astfel de temă dăunătoare: de-al meu. Unnătoarea poveste a fost spusă de acesta pe marginea planşei Il:

La vârsta de nouă ani Karl a fost intrigat de minunatele tonuri ale viorii tatrdui s ău.
Ori de câte ori tatăl lui Karl cânta la vioară, Karl se uita şi asculta, şi visa. Odată, după ce
Doi bărbaţi
au venit să ucidă dragonul. Când dragonul apare, scuipând tlăc ări care
J
luminează împrejurimile, un om fug e în s păimântat , în timp ce celălalt, la fel de înfricoşat,
a cântat în acest fel, tatăl lui Karl l-a rugat pe acesta să îi pună vioara înal;oi în cutie . Karl se ascunde de animalu l îngrozitor înlordndu-i spatele, dar nefiind capabil să plece în
a pus vioara pe masă, apoi s-a aşezat şi a privit înd e lung instrumentul. In acel moment, fugă.
Karl ~i-a dat seama că doreşte 5[1 fic viulunist, la rei ca ~i tatăl lui. Uitându-sc la viuar[l, Acest dragon a ftlst n[lpasla unei ţ[lri, devast,Înd păm,Întul prin p,îrjol ire cu
Karl a închis deodată ochii şi a visat, aşa cum visează majoritatea copiilor, un vis despre respiraţia sa, de fiecare dată, mergând pretutindeni. Doi străini care vizitează acea s tă ţară
anii de mai târziu, când urma să stea pe un piedestal în Marele Palat al Vienei, la află despre acest pericol de la comunitate şi se oferă voluntari să ucidă această
premiera sa ca violonist, alături de o mare orchestră. Tremura, era emoţionat, îi era frică, ameninţare.
şi totuşi era concentrat. Concentrat pe îndeplinirea ambiţiei lui. GăIăgia spectatori lor Omul care a rămas în urmă descoperă în curând că lumina şi căldura dispar, şi,
nerăbdători, sunetul mâinilor de pe scenă în încercarea lor de a potrivi suporturile şi întorcându-se, ajunge hlţă în f~lţ[1 cu dragonul, care nu mai este înspăimântător. Dragonul
luminile, acordarea diverselor instrumente - toate îi creşteau nervozitatea. Apoi, niră
întârziere, cortina s-a deschis, spectatorii au făcut o linişte de mormânt, dirijorul şi-a lovit
bagheta de pupitru în mod repetat, a ridicat-o pentru ultima dată, iar când a coborât-o,
Karl a început să cânte la vioară. Un dulce vals vienez, combinat cu plăcerile sufletului şi
vorbeşte de singurătatea sa datorată faptului că toată lumea fuge de el. Acesta vrea să
poată avea contact cu oamenii, dar îşi dă seama că aceştia se sperie de el. Oragonul este
foarte bucuros că acest om a rămas şi ÎI întreabă ce anume îi face pe ceilalţi oameni să
J
fugă de el. Omul îi vorbeşte despre distrugerea pe care o lasă dragonul peste tot în um1a
inimii sale, curgea lin din vioara lui. Muzica a luat sfârşit, spectatorii s-au ridicat în sa. Atunci dragonul înţelege, dar în ac e l aşi timp, ştie că respiraţia cu flăcări face parte din
picioare şi l-au aclamat pe Karl ca pe un mare vio lonist, reprezentant al muzicii ţării sale . el însuşi şi nu ştie cum să se schimbe . Aşadar, el promite că pe viitor nu va mai hoinări
Muzica tatălui său. Făcând plecăciunea obişnuită pentru recunoaşterea aprecierii sale, prin ţară, aşa cum făcuse până atunci, ci va rămâne ascuns în munţi (printre pietre), unde
Karl a căzut dintr-o dată de pe piedestal. Nu s-a mai trezit niciodată din visul său, ştiţi ... nu va strica nimic . Omul se întoarce În sat pentru a le spune oamenilor ce s-a întâmplat.
Karl a murit. Şocul de a-şi fi imaginat un asemenea succes a fost prea greu de suportat de Oamenii îl alungă . Ei sunt împărţiţi în două: cei care nu îl cred şi cei care îl cred, dar îi
către inima sa îndurerată. Astfel, lumea muzicii a pierdut un muzician promiţător din
reproşează faptul că nu a profitat de op0!1unitate pentru a ucide dragonul, din moment ce
pricina unei viori, a unei ambiţii şi a unui vis. ei sunt convinşi că dragonul nu îşi va ţine promisiunea. Oricum, dragonul îşi respectă
cuvântul dat, şi, pe măsură ce cOJl1unitatea reuşeşte cu timpul să-şi refacă bunăstarea,
Freud a inventat un tennen, Schicksalsneurose, al cărui înţeles este sărăcit oamenii fac pelerinaje către munte, pentru a lăsa dragonului ofrande în semn de
prin traducerea de "nevroză de destin". Uneori , se vorbeşte despre aceasta ca mulţumire.
fiind o nevroză de succes, cu un înţeles şi mai limitat. Eu prefer să o numesc
"sindromul Schlemiehl"; o persoană care pre z intă acest sindrom, este o persoană
56 CAPITOLUL 2 UTILIZAREA CLINICĂ A TAT. 57

Este foarte regretabil faptul că Alfred Adler a trebuit să renUnte la toată dejun se relaxaseră de asemenea. După ce îşi încheie somnul de amiază, ei vor face ca de
psihanaliza,. pentru a simţi că contribuţia sa este garantată; este, în egaiămăsură, obicei: vor începe să îşi planifice cina, ca să se poată apoi din nou relaxa. Au acceptat
regreta~:~ ca pSlhan.alIza nu a adoptat câţiva dintre termenii să i (de exemp lu "stil plictiseala lor ca pe ceva ce au din plin şi deja au Îacut pace cu ea. Plictiseala este a
de viaţa ). C red ca multe nevroze de caracter pot fi cu uşurinţă descrise în multora dintre noi; ne distingem de ei doar prin aceea că noi nu ne-am împăcat cu ea.
Înăuntrul nostru cântăresc mult speranţa şi tânjirea după un final şi un scop.
tennel1l de st t! de viaţă defensiv, care alimentează scop uril e nevrotice, în mod orb
ŞI repetitiv. De exe mplu, în cazul poveştii mai s us citate, pacientul s·a identificat
clar cu presupusuI monstru, care în realitate doreşte doar să fie iubit şi aprec iat. Iar la figura 14:
PacIentul s-a snnţltmonstruos în interior datorită ostilităţii sale. Deprivat oral,
El a petrecut multe ore pline de durere şi Îară rezultat, întorcându-se pe toate
paCientul s-a deSCriS adesea ca s imţindu-sc precum un căţe lu ş - mult prea
părţile in patul să u, disccând În mintea sa cele două posibilităţi de alegere care-i stăteau în
pneten~s cu strămll , până la inadecvare, şi totuşi, în acelaşi timp, ţinându-se la faţă. Să ţină de siguranţa pe care i-o oferă slujba actuală, care are un viitor nesigur, sau să
distanţa de once Imphcare emoţională. Adesea, intra în conflict profund cu se arunce în incertitudinea prezentului cu speranţa de a obţine o mai mare siguranţă pe
oamenii, fără a fi conştient de acest lucru şi se lăsa descoperit ş i pasibil de rănire viitor? Ce dificil i se pare să renunţe! Se ridică din pat, se duce la fereastră şi se uită afară
pnn expectanţa sa de a fi iubit de toată lumea. În această poves te, e l nu cste doar printre punctuleţele care se aprind pe cerul care se luminează treptat şi la siluetele caselor
monstrul, ci ş i victima (care doreşte să fie) prietenă cu monstrul. Un asemenea de sub acesta - de parcă toate acestea i-ar oferi vreun fel de ajutor În rezolvarea dilemei
stil de viaţă a dus în cele din um1ă la repercusiuni suficient de perceptibile încât lui. Se va întoarce În patul său, alegerea nefiind Îacută, şi va găsi o soluţie În visul său.
să îl aducă la tratament.
? altă proble;nă este descrisă în poveştile unui tânăr savant ex cepţional, Aceste poveşti dezvăluie conflictul nerezolvat, conştienţa intrapsihică a
care trata conflicte mtre lOIalItatea sa faţă de drumul în v iaţă al părinţilor lui şi procesului de înăbuşire, de reprimare şi izolare emoţiona lă: obosit, plictisit, lipsit
nolle sale Idei (suprapuse pe conflictele mai timpurii). Iată povestea lui la planşa de inspiraţie. Doar iritabilitatea şi lipsa de răbdare rămân ca o urmă de emoţie, în
1: ceea ce, altfel, ar fi cel mai bine descris ca anhedonie, în tennenii lui Myerson.
Această anhedonie, această lip să a oricărei senzaţ ii plăcute, este adesea rezultatul
.. Un copil a fost chemat de la joacă de mama lui pentru a exersa la vioară. EI este unei sărăciri emoţionale brute sub impactul defenselor de tip obsesiv·compulsiv,
mtat de ~cest lu c~ şi este îmbufnat din cauza lui. Se gândeşte la ~ctivităţile pe care ar oarecum echivalent unei depresii u şoare . Procesul descris în T.A.T este
f prefer~ sa le desfaşoare. Dar el este un copil talentat ş i sensibil. In cu rând, va depăşi incomplet. Dacă ar fi fost dus până la capăt , persoana ar fi devenit oarecum
aceasta mtare ŞI va lua Instrumentul în mâini şi va exersa. Va începe să îi p l acă l ecţ ia. ciudată, cu maniere mai delicate, gent ilă şi trăind doar aproximativ o zecime din

r ':--~ea.stă poveste arată un conflict între autonomie şi supun ere, care se


rezolva 111 favoarea ce lei dm urmă. Ce l mai semnificativ aspect al accstei poveşti
este că supunerea sa devine ego-sintonică. El va începe să sc bucure de lectie .
~elelalte poveşti arată că acest p~oces de transformare a psihonevl:ozei în
potenţialul său.
Studiul caracterului implică, într-adevăr, studiul mecanismelor de apărare.
Studiul defenselor este atât de intim legat de problema personalităţii, încât
această temă a trebuit să fie discutată extensiv în elaborarea psihologiei eului din
tehnicile proiective, discutând din nou relaţia dintre manifest şi latent. Dacă acest
nevroza de caracter nu a prea reuş it. In continuare prezentăm povestea lui la subiect este din nou abordat aici, de dragul să u , este pentru că o discuţie strict
planşa 3BM:
clinică ar trebui prezentată în contextul său propriu: aspectul acesta al apercepţiei
este relativ cel mai nou, se cunosc puţine lucruri despre el şi este probabil cel mai
Unui copil de ţăran tocmai i-a spus tatăl său efi nu are voie să mteargă la oraş important.
pentru a studia sculptura Ş I clOpiJrea, întruc{lt tatăl are nevoie nevoie de tel la fermă.
După Fcnichcl (1945), mecanismele de apărare ale eului pot fi Împărţite în
Fanlllia este săracă şi nu îşi pennite să plătească muncitori. Băiatul s-a dus atunci În
defense eficiente, care asigură o Încetare a ceea ce este respins, şi defense
c.amera sa, şi, neputând să se mai controleze, s-a sprijinit de patul său şi a inceput să
lacnmeze. CuţJlul lUI de sculptură stă pe podea. Dar cu timpul, el va uita, şi se va neeficiente, care necesită o repetare sau o perpetuare a procesului de respingere,
acomoda cu limItările şi aspiraţiile ţăranului . Greutatea frustrării ÎI va face oarecum pentru a preveni erupţia pulsiunilor respinse. Sublimarea este o defensă eficientă,
r mtabJ!, nerăbdător, plictisit, Îară aspiraţii şi neinspirat. nu patogenă. Ea nu se caracterizează printr-un mecanism specific şi de aceea nu
se discerne cu uşurinţă în poveştile din T.A.T.
La plan şa 9BMei a spus următoarele: Negarea este un mecanism de apărare foarte comun. Tendinţa de a nega
senzaţiile şi evenimentele dureroase este tot atât de veche ca însăşi durerea.
Patru vagabonzi se relaxează. Tocmai şi-au tem1inat prânzul improv i7.a!, inainte de Abilitatea de a nega părţi neplăcute ale realităţii este frecventă atât la copii, cât şi
care se relaxaseră, iar mai Înainte de-a se relaxa luaseră micul dejun, iar inaintt: de micul
58 CAPITOLUL 2
lJTILfZAId~A CLINICĂ A T.A.T. 59
adulţi, iar în poveştile
la
mecanism de apărare.
din T.A.T pot fi găsite multe instmţe ale acestui
. . . cI', '\ decât la a se puri tiea de aeei;( păcat pe care îl
Acest om nu se putea gândI la l111mC d tel. v, , ta stătea acolo în fata lui ,.âzând, ŞI
Un pacient, ca răspuns la planşa 2, a descris o femeie, care părea clar comisese ŞI sase cure.e "e ait la atul ei şi a strangulat-o. Rldlcandu-se 1I1 pa
. - t d el SI cum femeIa aceas , .. ' ; cJ· t
gravidă, ca fiind "subţirică, slăbuţă şi bine proporţionată". Sarcina mamei, cu un d s·!l.nti.\ d i ficilă în care se afla. Nu
> ., : ' ,

si,mtindu-se plll1 de Vll1ovdlle, s-a lep, g


şi îmbrăcandu-se, şI-a datb seama
1·. a comis un păcat şi mal mare, uan U-I
frăţior vitreg mai mic, a jucat un rol important, iar fanteziile lega te de sarcină se " I d venit
e a e , ...
păcat moral ... , a c lIaI ,
el,,' . I ' d .
_ c i ' tinsă În nemlşcarea el e sta UIe, la
. - - - . ..d t·· r
aflau la baza anxietăţilor sale. EI neagă pur şi simplu existenţa acelei sarcini. numaI ca pacatUlse ... un '.' .
viata ... EI se uita În jos, în tIlll,P ce ea statcddaco ~I lin tre'c'ute cu câteva zile în urmă
Negarea impulsurilor agresive proprii este un alt mecanism de apărare ' A tmdu-şI e ZI e e . . . .
el se umplu de remuşcare. 111Jn , d 1" . ul din baie _ a alergat acolo ŞI a
foarte răspândit. Umlătoarea poveste a fost spusă pe baza planşei 18G):" de către o . 1- d . d care se at1a acum III u dplor J
femeie care încercase să îşi ucidă copiii: cumpărase o stJc a e 10 '. ' , . . .. t Acesta a fost sfârşitul ... Am spus c-a
înghiţit întreg conţinutul CI (r~de) ş~ ~pOl a ~Ull__ I ~ şi că acesta ar fi fost cel mai uşor
t angulat-o pentru că ea era llltmsa lJ1 pat ~nga e ,
ŞI s-o pnncIă
Seamănă cu o mamă care îşi ţine în braţe copilul, la baza unor trepte; probabil slucru
r de tăcut, să se întindă
.. , de g"lt
, .
copilul a căzut pe scări şi mama l-a ridicat să vadă dacă acesta s-a rănit; ea se uită la el cu
îngrijorare, dar nu cred că este lovit. Mama se va simţi mai uşurată. (?) S-a împiedicat. • I·v mai utin arhaică, o derivaţie a neg~rii.
. Rejii/area este o defensa re atI t'. p '·0 ÎiPS1 a conştientizării că eXistă

Această planşă este de obicei văzută ca reprezentând o femeie care


Constă II1tr-o
' . . nstlent lI1tentJOna a sau
uitare II1ca .. , . d obicei reprezintă Isplte sau
" . .

I zii la solicitări pulsJOnale


. , ·mente externe cale e .
încearcă să sufoce pe cineva. Persoana care a spus povestea de lllai sus s-a
tendil1\e mterne sau event '..
sau pur ŞI sllnp u a u ~
I
.
identificat cu figura cea mai în vârstă, figura maternă, dar s-a simţit datoare să
pedepse pentru ceva, ·d. t· · t' a acestor fapte are mentrea
~ . te ntionată 111 conş 1111 a ,
. d~lrerea de a le conştientlza.
I d ..
nege orice element de agresiune în respectiva situaţie. inacceptabile. Exc LI erea 1I1 , , .
de-a împiedica efectele lor real e, precum ŞI te ca atare dar legăturile lor,
Câteodată anumite . eventm . ente sunt rememora , 1 ,
Proiecţia este unul dintre cele mai arhaice mecanisme de apărare. EI 1 motională sunt retu ate.
semnificaţii l e lor, va oarea or e , .
' I
t încercări evidente de a nega sau
aparţine acelui stadiu timpuriu în care tot ce este plăcut este trăit ca aparţinând
Există multe atitud1l11 nevrotlce care sun
eului, în timp ce tot ce este dureros este trăit ca fiind non-eu.
a Împotriva unor pericole de
r te sau de a apăra persoan
are Împiedică exprimarea
. t
Într-un fel, desigur, T.A.T. funcţionează
în întregime pe de bază proiecţie, de a refula anl\ll1lte enc 111.,.
natură pulslona. 1- EI
.. . .. . I
t atltud1l11 fixlste IJglc e, c .
iar într-o anumită măsură, acest mecanism de apărare este vizibil în fiecare
a. e sun. ' .. , diverse fom1e alternatIve.
. 2, ., conştient iar aceste atltud1l11
neon Izb ucnesc OIlcum 1I1 . ..
poveste din T.A.T. Însă, în anumite poveşti, acest element este în mod deosebit
tendintelor contrare, care u
Atitudinile opuse originale încă eXista. In In l' ,
mai pronunţat. Atunci când sunt introduse figuri care, de fapt, nu apar în planşă, J
secundare, conşt.len e se I . · " . ' 1 initiale inconştiente sunt vizibIle 111
. t l u m esc !ormallUl1l reactIOna e. . ,
se poate spune că proiecţia este în funcţiune. Într-o poveste precum cea care Atât atitud1l1rle conştiente, cat ŞI ce e ." .
urmează (la planşa 13MF), conţinutul dinamic sugerează că subiectul foloseşte următoarea poveste r e lat ată pe marginea planşel 17BM.
proiecţia (aparent ucigând fata şi direcţionând agresiunea împotriva ei). (Faptul
că el pare parţial conştient de vina pe care o poartă nu înlătură utilizarea Bărbatul de aici este un aerobat de la clirc . ,. t a fost meseria lui de mulţi am.
ŞI ~s alOC
de trio-ul la trapez pe care îl
proiecţiei). Parcă ar spune: "Aşa este, e vina mea, dar a ei şi mai mult! ": Ambiţia lUI a fost ' mereu
., • ibă un speetaco so i o, ll1
sa a , .. . . '.t o
.
oportunitate de realIzare. n
'1
- ·llll blţI 'l lUI nu şI-a gaSI _
şi
Acesta este un tânăr care merge la universitatea locală ... un student. EI este foarte
moral. .. adică, e foarte virtuos ... având un foarte bine dezvoltat simţ des pre ce e bine şi
face de obicei. Pana acum,
sp
"
ectacolul de astă seara- ,IŞI. va sa
pentru
. Iva, colegul d I
_ . . _ e a" .un acci
.
·dent
, oferi ocazia să IŞI faca numalul slllgur.
... sa, I. se V'l
VitejIa
grav , ca recompensa
j
ce e rău. El este şi foarte religios ... A fost crescut în mod foaI1e strict şi consideră că unul
dintre cele mai mari păcate pe care oamenii le pot comite este de a întreţine relaţii sexuale A • , ite·ie care constă în salvarea colegului de la
. .

cu o femeie în afara căsniciei . .. Într-o seară, la o petrecere, dintr-un motiv neclar, după
In aceasta poveste, actul de v J. ' d h· zarea dorintelor agresive
f' . t·ll1ea reactlonala, sau eg 1 , , Id
ce-a băut prea mult şi s-a simţit puţin frivol, el a devenit foarte intim cu una dintre fetele Aceasta reprezintă un fe e
c

trapez, este OlJlld,I 1 , .' . ,

prezente. EL .. instinctele lui animalice au ieşit la iveală şi el a abandonat subit toate incanştiente 111 rep a 'e Im
' d t t ' potnva acesteI persoane."
'. • " d constant acordă prea Il1U ta
I•

idealurile lui de virtute, etc. A dus-o pe femeie sus la el în cameră şi s-a culcat cu ea. În

amintire despre mama SUpt, -
·'1 protect! va care 111 mo
d f . d
atentie copilului ei, pentru a ascun e aţa e ea ,
însăşi lipsa ei fundamentală ŞI.
următoarea dimineaţă, după ce s-a trezit şi şi-a recăpătat simţul virtuţii . .. sau cum vreţi
să-i spuneţi ... s-a uitat şi a văzut femeia lângă el în deplinătatea goliciunii ei. S-a simţit inco~ştientă de acceptare c~piluIUl. Iată
3. de formatiunea reacţională. În
plin de furie, şi sălbatic ... ia să vedem (îşi murmură sieşi) . .. şi un gust amar faţă de ceea 1nularea retro~ctlva ::~: iaego atitudine car~
o contrazice pe cea
ce făcuse. Pieptul i-a fost cuprins de o profundă furie faţă de această femeie de liîngă el. formatmnea reacţlOnala, pers , Jus şi anume persoana face
I-a poruncit. . . ea se trezise deja ... i-a poruncit să plece din cameră ... Ea, neÎnţelegâncJ ce ' , I troactivă se face un pas 111 p ,
originală;.111. ,anu area
,
re sau În mod magIc, . ca opus ,al unui comportament care,
determina această atitudine, a crezut că glumeşte şi, în mod jucăuş, a refLlzat să plece ... rtate
I
cevanou,
din POZlttV, 111 rea 1 , , ,
în realitate . a ~os t făcut înainte. Acest mecanism poate
sau 111 moci Jllag lc,
UTILIZAREA CLINICĂ A T.A.T. 61
r 60 CAPITOLUL 2
.. N " asă" este credo-ul
fi mai clar observat în anumite simptome compulsive, care sant alcătuit<:din Ultimele câteva cuvinte ale poveşt11 -" u prea ImI p - . l
. d' 't - se detaşeze de sentimente e
două acţiuni, dintre care a doua este reversul direct al primeia. Spre exemplu, un izolatului. Prin acest mecanism e aparare, a reuşI sa . . .
pacient trebuie mai Întâi să aprindă aragazul şi apoi să îl stingă din nou. sale. Această detaşare este, de asemenea, vizibilă în pnmele sale cU:l~te. "Foar~e
. t' . gl'ne l " l' ntrea<Ja poveste are o tonalItate afectIva detaşata,
Elaborarea obsesivă nu este rară în poveştile pacienţilor obsesiv- Interesan a l111a. b . , . I D1 t
compulsivi . Următoarea poveste a fost relatată la planşa 13MF: intelectualizată, rece, caracteristică poveştIlor In care suble~~., o oseş ,e
. II l' zol "11·'1 l' Izolarea si SUI)raintelectuallzarea apar de obIceI Impreuna .
mecanlsml . , . ." , , . .. . I I .
Un bărbat şi o femeie care ar putea fi Într-un dormitor sau Într-o sufragerie cu pat. De altfel, prototipul normal al izolării este procesul gaI~dlfl1 raţIOna e, ?gl~e,. ~a~~
Ea ar putea fi bolnavă şi pusă să stea În pat. EI ar putea fi cineva care o îngrijeşte sau ar C de fapt în eliminarea asocierilor afectIve m Interesul ?bleCt1':'ltaţ ll ..
putea fi doctorul care a stat cu ea mult timp, mai ales de-a lungul nopţii, iar acum este ~;:r~~icii comp~llsivi, în activităţile lor de izolare, se comportă ca nişte cancatun
foarte obosit. Femeia ar putea dormi sau poate se odihneşte, sau poate chiar a murit, iar
de gânditori obişnuiti. . - •
bărbatul, soţul sau doctorul ei, a trecut printr-o lungă încercare sau, dacă femeia este soţia Ori de câte o;'i o persoană întâlneşte frustrarea, există o tendmţa ca ea sa
lui care a murit, el arată îndurerat, sau dacă ea e bolnavă, el dă semne de teamă şi tân'ească după perioadele mai timpurii ale vieţii sale în care expe.nenţe~e I-a~ fos~
oboseală. Este posibil ca o crimă să fi fost comisă, iar bărbatul să arate semne de
l11~pIăcute, şi la mijloace mai vechide satIsfacţIe, care I".au ofer~t gratlficaţ11 ~al
remuşcare, realizând gravitatea gestului său. Sau poate locuiau împreună, femeia fiind
dezvelită în pat, iar bărbatul deja îmbrăcat. De asemenea, poate fi vorba de un soţ care s-a
. complete. Intensitatea acestei tendinţe creşte ~ dată. cu dOI fact~n care su~ ~tra~s
trezit devreme dimineaţa pentru a merge la serviciu, încă somnoros, În timp ce soţia lui interconectati: gradul ele ezitare cu care I11dlVlelul accepta nOI ~o e.e e
încă doarme. satisfacere şi gradul în care a rfU11as fixat la m.odele mal v~.chl. Oncut7~
dezamăgirile şi pericolele intensc ŞI subIte pot plOvoca regres11, chlaI ŞI
În acest caz avem cel puţin patru poveşti , care arată o progresie de la o indivizii fără fixaţii puternice. ..,.. t
apercepţie relativ inofensivă la o bruscă apariţie a gândurilor de omucidere. Nu Regresia este mult mai frecventă ,la. COp11 clecat la ad~lţ~t, care ~u .s~n
se poate spune cu claritate dacă acea coabitare este o continuare a unei crime şi psihotici, din momcnt ce condiţIa utIlIzarII re~reslcl ca mecanism de apa:a~~
mai grave din mintea subiectului, sau dacă ea constituie o dovadă de revigorare a reprezintă o slăbiciune a organIzăm eul~l. Urmatoarea poveste a fost relatata
defenselor care culminează cu o inofensivă scenă dom estică. un copil de 9 ani ca rftspuns la planşa 3 dIn T.A.C..
Un alt mecanism de apărare prevalent în nevroza compulsivă este izolarea.
• . EI'" ,", t 'colo şi nu ştie ce să facă în
Aici, pacientul nu a uitat trauma sa patogenă , dar a pierdut urma conexiunilor cu Păi acest leu este suparat de şoarecl. , sta a~eza a . " .
r ea şi cu emoţiile asociate acesteia. Cel mai important caz special pentru ilustrarea
acestui mecanism este izolarea unei idei de emoţiile care i-au fost asociate în
privinta s~arecilor. EI a Încercat totul , aşa că cheamă exterminatorul, Jar a:esta 11 :pune.
Sing{l11.:llucru de făcut este să le pui () explozie", dar leul răspunde "Am 1I1cer~a ŞI am
" , . . .. d soarccI?" Dar soareC11 au ceva
. d t t ci case" Dc cc nu 111ccrCI atuncI cu o CUIS;) C,' .. , , ' , .
situaţia originală. Pacientul rămâne calm în timp ce discută cele mai intense plcr u r , ." b' , lui" AtunCI de ce
cu care dcconectcazil curscle şi Întotdcauna reuşesc să 0_ ţma ~~şc~va ,".:' ," i
evenimente. , . t' "')" Dai' "sl'I c imposIbIl pentru ca ~oarccil ŞtIU ca este otravd Ş
Următoarea poveste, spusă pe marginea planşei 2, este un excelent
nu 1I1cerCI cu o r,lva. ." u' , .' _ " , ' FI .d
niciodat[1 nu vor ieşi s-() m[m[II1Ce". In cele dlll urma, leu! declde sa se mute 111 or~ a,
exemplu de izolare: 'd'
dar can colo el vede că de-acum e deranjat de ViermI care les PrIn po ea.
ajunge a , ' . .. . . ' _.,." . . I II"
Deci În final el spune: "Mă voi duce ÎnapoI ~I VOI tnll !Il Jl\l1gla, undc mi-e ocu .
Foarte interesantă imagine. O fi vreo pictură? Prima idee care Îmi vine în minte
este extrem de hollywoodiană (ideea, nu imaginea). Un bărbat şi o soţie care lucrează la Acest copilaş a fost deranjat de fratele său mai mic. Întâi, el a î~cercat
o fermă şi arată de parcă şi părinţii, şi strămoşii lor tot la ferma aceea au lucrat. Fata din agresiunea, apoi agresiunea cu ajutorul altcUIva (terapeutul), apoI retI ager~a
fundal este fiica lor, care nu vrea să muncească la fermă, ci doreşte să ducă o viaţă mai (mutarea la Florida), iar când nici asta nu a fost de folos, el a regresat a
intelectuală, departe de greutăţile de la fermă. Părinţii sunt nemu l ţumiţi de acest lucru. Ei
par a o ignora. Ea pare să îi părăsească, după ce tocmai s-a certat cu ei fără succes despre obişnuintele sale infantile (jungla) . . '- d
A~est mecanism de deplasare este utilizat când anxletatea trezlta e o
în ce măsură face ea ceea ce trebuie sau nu. N-am nici o îndoială că îi va părăsi. Partea
imaginii în care stă ea pare foarte pietroasă - în timp ce partea În care se află părinţii pare anumită situaţie, persoană sau pulsiune este depla~a~ă spre a~tceva .. P~ate fi VOr?a
foarte bătătorită. Se poate spune, de aceea, că ea are o cale ascendentă şi asta poate să fie de deplasări ale afectului , precum şi. de. deplasan ale oble~tulU1 ... Tn pov~ştlle
ceea ce determină dezacordul părinţilor ei . Ei bine, p flrinţii vor continua cu obişnuitul lor TA T această defensă se dezvăluie pr1l1 folOSIrea tllnpunlor ŞI sp~ţ1l10r departat~
stil de viaţă, în timp ce fata va continua cu drumul ei pietruit, şi, exact aşa cum se şi' p~i~ atribuirea de p'robl~m: .altor personaje decât eroul pnnclpal, precum Ş
întâmplă în filmele de la Hollywood, fata reuşeşte Întotdeauna să îşi facă o viaţă proprie. prin schimbarea naturII anxletaţll. 4'
(Cum se Întâmplă asta În afara Hollywood-ului?). Poate să se Întâmple oricum, iar asta Un subiect de origine evreu-american a început povestea sa la plan şa 111
pentm că nu prea Îmi pasă.
felul următor:
62 CAPITOLUL 2
UTILIZAREA CLINICĂ A TAI. 63

Varianta B (potrivită pentru copii, adulţi cu un ni'lfl educaţional scăzut şi


:,Se pare că acţiunea se desfăşoară Într-un loc izolat. Poate Într-o insul'l a I'vIa-n'l' psihotici): "Acesta este un test de spus poveşti. Am aici câteva planşe cu imagini
SudulUI." , ,
pe care ţi le voi arăta, şi desprc fiecare dintre acestca aş dori ca tu să Îmi spui câte
o poveste. Să spui ce s-a întâmplat înainte şi ce se întâmplă acum în imagine . Să
Acelaşi subiect şi-a Început a doua poveste, la planşa 2, spunând: spui ce simt oamenii din imagine şi ce gândesc ei, şi cum se va sfârşi totul. Poţi
să inventezi orice fel de poveste îţi place. Înţelegi? Ei bine, atunci iată prima )
"Această fată, care are aproximativ i9 ani, s-ar numi probabil Oiga, liind de I

origine ucraineană, după părinţi." planşă. Ai cinci minute să creezi prima poveste. Să vedem cât de bine te J
descurci! "
Coping-ul Formularea exactă a acestor instrucţiuni poate fi modificată pentru a se
potrivi vârstei, inteligenţei, personalităţii şi circumstanţelor subiectului. Poate fi 1
• Un c~ncept mai. larg decâ~ cel de defensă este conceptul de coping, care mai indicat a nu spunc la Începutul instrucţiunilor "aceasta este o oportunitate de J
ofera
.
o •modalItate

utila de a pnvi evaluarea T.AT . (Ş'I' "1' 'AC
"
" Ţ'A
ŞI
(3) 'A "cel.e
. . " a-ţi' dezlănţui ii'naginaţia Iiberă ";-având' în vedere că o astfel de instrucţiune evocă
~lIJva s,: sp.una ~ pove~t~ pe marginea imaginilor de pe respectivele planşe uneori suspiciuni în mintea subiectului, cum că examinatorul va încerca să
mse~~;a a-I ofe!1 o sarcma. Cum reuşeşte subiectul să Iacă faţă (coping) acestei interpreteze conţinutul asociaţiilor salc libere (ca în psihanaliză). O astfel de
sarcml. Cum raspun~e . el comportamental? Este confuz, speriat, negativist? suspiciune poate afecta semnificativ spontaneitatea gândirii sale.
Pov~stea aceea .cons~ltllJe un bun efort de coping? Reuşeşte subiectul să o Instrucţiunile pe care eu le folosesc sunt, în esenţă identice, doar că omit
fi~ahz:ze? EXista mal multe forme în care această tinalizare este rea li zată? Este întotdeauna partea cu ,,Acesta este un test de imaginaţie, care este o formă a I
pntna m~ercare de poveste cea Illai de succcs, iar urm ătoarc l e două tot mai inteligenţ e i" , pcntru că mi se pare a fi nepotrivit ă pcntru un cadru clinic. De j
dez~rgamzate de pulsiuni incontrolabile? Sau invers, poveştile arată o tot m~i asemenca, adaug uncori "Dă -ţi drumul liber!" Apoi, ar putea fi necesar ca
bu~a mobilIzare a efortului de coping, sugerând potenţialul persoanei de a face exam inatorul să răspundă, într-un mod nondirectiv, la toate întrebările pe care le-
faţa problemelor care păreau ini~ial prea solicitante? Într-un sens mai larg, toate ar putea pune cel examinat. Este permis, şi adesea de folos, să facem câte o
I
comportamentele umane:, mclus.lv .visele, s!111ptome le nevrotice şi psihotice, şi remarcă Încurajatoare , la finalul primei poveşti. Dacă nu, este mai bine ca
:J
compoŢlamentul "normal , pot fI vazute ca lIlccrcăn de a Jace fată (sau Încercări examinatorul să nu spună nimic în restul timpului, decât dacă subiectul a devenit
~~~. '
prea implicat într-o poveste lungă şi întortocheată. În astfel de situaţii, i se poate
reaminti subiectului că ceea ce se doreşte de la el este crearea unei poveşti despre j
i
D. Variante ale procedurilor de administrare a T.A.T.
ceea ce se petrece în imagine, despre ceea ce a dus acolo şi care va fi rezultatul.
Administrarea individuală Dacă subicctul răm,Înc În întregimc la un nivel dcscriptiv sau spune doar poveşti
foarte scurte, cstc bine să îi fie reamintit că dorim o poveste despre ceea ce se
, Ca Î? orice situaţie de testare, subiectul ar trebui să fie calm şi relaxat şi
petrece în imagine, despre ce simt şi gândesc acei oameni, despre ce s-a
mtr-o ~elaţle de ~emf]uenţare. SubIectul este aşczat pe un sca un. De obicei este
Întâmplat înainte şi despre cum se va încheia până la urmă.
?e ?ont ca e:aml~atorul. să se aşeze în spate şi in lateral faţă de subiect, astfel
mcat acesta sa nu il va~a pe exammator, dar examinatorul să observe expresiile
facI.ale ale eXaJ~l~at.ulU1. Poate ~,necesară modificarea acestei poziţii în cazul
Auto-administrarea
J
pacienţilor SUS'pIC.lOŞI sau tulburaţi m altfel, cât şi cu copiii . Procedura standard a fost ca subiectul să Îşi spună povestea oral, iar
Ins.trucţlUmle pen:ru ad~inistrarea T.A.T.-ului, aşa cum sugerează Murray, examinatoruI să Înregistreze răspunsurile sale în scris sau prin intermediul unui
~unt. dup~ c~m urmeaza: Vananta A (potrivită pentru adolescenti şi adulti de aparat de înregistrare. Este economic în multe cazuri să-i fie oferite subiectului
mtehgenţa ŞI grad ~e so~sticare medii): "Acesta este un test de il~laginatie' una planşele selectate Împreună cu instrucţiunile orale sau scrise, subliniind că ar
dmtre form.ele mt.ehgenţeL Vă voi arăta câteva imagini , rând pe rând, iar 'sa;cina trebui să ia fiecare imagine pe rând, iar apoi poate fi lăsat să scrie poveşti pe o
dvs. v~ ~ sa creaţi pe margmea fi~căreia câte o poveste cât mai dramatică posibil. coală aIbă de hârtic în cabinet sau acasă. Este de bun augur să îi fie spus
PovestIţi ce anllm~ a dus !a eve111mentul din imagine, descrieţi ce St: întâmplă În subiectului că i se ccre să scrie aproximativ 300 de cuvinte per poveste şi cât de
momen!ul ,respectiv, ~e simt personajele şi ct: gândesc ele; iar apoi, oferiti un spontan posibil. Următoarele instrucţiuni pot fi scrise pe interiorul coperţii din
d~znodamant. Spuneţi chiar ceea ce gândiţi. Aţi înţeles? Pentru că aveti 5'0 de faţă a setului de planşe care îi sunt oferite subiectului pentru autoadministrare.
mfi l11~te. pentru .toat~ cele la planşe, puteţi să dedicaţi aproximativ cinci minutc
lecarel poveştl. Iata pnma planşă!" Instrucţiuni de alitoadlIIinistl'{{I'e:
i. Vă rog să scrieţi o poveste despre fiecare dintre imaginile acestui dosar;
64 CAPITOLUL 2 UTILIZAREA CLINICĂ A T.A.T. 65
2. Nu vă uitaţi la planşe înainte de a fi gata să scri:::ţi; dar relaţiile au fost mai intense atunci când formularul clinic a fost administrat
3. Priviţi doar câte o planşă pe rând, în ordinea in care v-au fost date şi scrieţi
prima dată. Clark a concluzionat că testele care evaluează proiecţia în grup ar
despre fiecare câte o poveste cât mai dramatică posibil. Menţionaţi ce
merita studii aprofundate, pentru a fi validate ca instrumente de monitorizare
anume a dus la evenimentul din imagine, descrieţi ce se întâmplă în
momentul actual, ce gândesc şi simt personajele, şi s pune ţ i cum se va utile atunci când administrarea obişnuită a testului nu este posibilă.
incheia povestea. Scrieţi-vă gânduri le aşa cum vă vin în minte; Eron şi Ritter (1951) au realizat o cercetare privind posibilele diferenţe
4. Nu ar trebui să fie necesar să petreceţi mai mult de aproximativ 7 minute la dintre T.A.T. administrat individual-oral şi rezultatele obţinute în unna
fiecare poveste, deşi puteţi investi şi mai mult timp dacă doriţi; administrării în grup, unde fiecare şi-a scris propriile poveşti. Folosind două
5. Scrieţi aproximativ 300 de cuvinte la fiecare poveste, care Îns ea mnă cam o grupuri de 30 de studenţi tiecare, ei au descoperit că poveştile orale erau mai
r
I
pagină de caiet studenţesc cu scris Illai mare. Dacă puteţi, copiaţi apoi
povestea scrisă într-un nou exemplar, fără a face nici o modificare, lăsând
lungi, dar cantitatea de conţinut tematic a fost egală. Poveştile scrise aveau o
tonalitate relativ mai fericită şi păreau să evoce mai multă frivolitate. Însă autorii
spaţiu dublu între rânduri. au simţit că, datorită similarităţii conţinutului tematic, poveştile scrise au suscitat
6. Vă rog să numerotaţi poveştile pe măsură ce înaintaţi, şi apoi scrieţi-vă
cam acelaşi material.
numele pe pagina iniţială.
. Ancheta
Avantajul evident al acestei proceduri (economisii'ea timpului) este
oarecum contrabalansat de dezavantajul posibilei pierderi a spontaneitătii de Este foarte utilă o anchetare a poveştilor după ce acestea au fost încheiate.
către subiect, incapacitatea acestuia de a controla lungimea poveştii şi' lipsa Ancheta este în mod special utilă după ce examinatorul a dobândit experienţă în
oportunităţilor de intervenţie a examinatorului în cazul în care subiectul începe să interpretare şi ştie ce să ceară. Ca rutină, ar trebui solicitate asociaţii libere şi
dea dovadă de lipsă de cooperare în a oferi răsp unsuril e. Totuşi, în practica de gânduri privitoare la locuri , date, nume proprii de persoane şi alte informaţii
cabinet psihologic şi psihiatric, metoda auto-administrării s-a dovedit a fi destul specifice sau n eob i ş nuit e pe care le poate oferi subiectul.
de satisfăcătoare. Contrar a fiml aţ iilor altor autori , Rapaport (I946) s usţine că este important
Din nou, din motive practice, a devenit un lucru tot mai obişnuit folosirea a ca ancheta să fie efectuată d1lpâ ce toate poveştile au fost spuse, şi nu după
doar IO până la 12 planşe (a se vedea Capitolul 3). Acestea ar trebui să fie de fiecare poveste în parte, altfel este posibil ca un anumit material preconştient să
preferinţă astfel selectate, încât să poată pune în lumină detaliile presupuselor devină conştient şi să interfereze cu restul răspunsurilor. Ancheta poate, de altfel,
probleme ale pacientului. (O discuţie asupra utilităţii p3liiculare a fiecărei planşe deveni un proces de asociaţie liberă şi parte a unui proces psihoterapeutic (a se
ŞI ce aspecte particulare ale personalităţii ar putea să stâmească, va fi oferită în vedea Capitolul 7).
cele ce umlează). Aceasta este adevărat mai ales când TA.T. este utili zat ca parte
din practica clinică, unde este probabil să c unoaştem câteva lucruri despre subiect Probleme psihologice ale administJ'ăl'ii testului
r înainte de testare, şi unde profesionistul îşi permite câtă flexibilitate este necesară
pentru obţinerea de material.
Admini strarea T.A.T este o procedură s implă ca mod de operare, dar,
intrinsec, ea este destul de complexă. Fără îndoială, relaţia dintre examinator şi
examinat este foalie importantă pentru bogăţia răspunsurilor. Stuclenţii începători
Administrarea testului În grup aproape întotcleauna se plâng că poveştile pe care le obţin sunt prea scurte.
Este, de asemenea, posibil ca TA.T să tie utilizat ca tehnică de testare a Dincolo de faptul că a avea poveşti atât de scurte nu trebuie să tie un impediment
unui grup. În acest sens, planşele sunt proiectate pe un ecran şi subiecţilor li se (Murray afirmă în manualul să u că el consideră 300 de cuvinte a fi un număr
dau aceleaşi instrucţiuni ca şi în caz de administrare individuală, dar le este cerut mediu de cuvinte pentru o poveste), pe măsură ce cursul continuă, protocoalele
I ca fiecare să îşi scrie poveştile pe o pagină separată. Clark (1944) a colectat 852 de răspuns pe care studenţii le primesc devin în mod miraculos tot mai lungi.
I de yoveşti de la un grup mare de subiecţi cu vârstele cuprinse între 16 şi 64 de Relaţia examinator-examinat se aseamănă într-o oarecare măsură, din
am, ŞI au fost selectate temele de bază pentru fiecare planşă. Planşele T.A.T. au punct de vedere al problemelor pe care le ridică, cu situaţia de transfer. Subiectul
fost prezentate unui grup de cinzeci de studenţi de colegiu prin proiectarea pe un vine să caute ajutor; el este speriat şi nu ştie la ce să se aştepte. Raportul este un
ecran. Acestora li s-a oferit apoi o listă cu temele principale ale fiecărei planşe şi cuvânt magic; în acest context, Înseamnă că examinatorul trebuie să pară
II s-a c~rut să marcheze povestea care reprezenta cel mai bine ideea lor asupra interesat, dar nu supra-entuziasmat, altfel examinatul poate avea impresia că se
ImaginII de pe planşă. Aceloraşi studenţi li s-a oferit şi o variantă modificată a afă acolo doar pentru interesul psihologului. Clinicianul ar trebui să fie prietenos,
planşelor TA.T., caz în care li s-a cerut să scrie poveşti originale. Clark a dar nu exagerat de prietenos, lucru care ar panica pacientul din punct de vedere
descoperit o relaţie semnificativă între rezultatele obţinute prin ambele metode, homosexual sau heterosexual. Cea mai bună atmosferă este una în care pacientul
.,
)

66 CAPITOLUL 2 UTILIZAREA CLINICĂ A TAT. 67'

simte că el şi clinicianul lucrează împreună în mod serios ia ceva foarte Anumiţi pacienţi vor spune poveşti scurte indiferent de modul în care este
important, care îl va ajuta, şi nu la ceva care stâllleşte pericole. administrat testul, iar acest fapt are tot atâta valoare diagnostic;j ca orice altă
Având oportunitatea de a cunoaşte pacienţi i mai îndeaproape de-a lungul formă de comportament. Din Întâmplare, am observat în experienţa mea că, în
unei importante perioade ele timp În psihanalil.;I, ani ajuns s;\ Îllvăţ destlll de mare măsură, istericii se îJlvaţă Illai repede cu T.A .T, iar obsesivii cu Rorsehach.
multe despre ce înseamnă administrarea de teste pentru oamenii care au fost Mi se pare, de asemenea, că acest lucru este valabil.;;llt numai în ceea ce priveşte
testaţi fie de către mine, fie de către a l ţii . O pacientă cu isterie clasică m-a pacienţii, dar şi În ceea ce priveşte metoda aleasă de către psihologi (de exemplu :
dezamăgit profund cu poveştile sale neaşteptat de scurte. După vreo două psihologii mai obsesivi preferă să lucreze cu Rorschach).
săptămâni, ea a avut un vis în care eu stăteam la biroul de recepţie al unei Există un anumit număr de paşi artificiali care pot fi urmaţi În încercarea
companii de publicitate, în calitate de funcţionar, iar ea şedea aşa cum şezuse în de a îmbogăţi răspunsurile . Murray22 a sugerat încercarea de a lăsa pacientul să
timpul administrării testului. Am văzut-o pe această femeie Într-o policlinică, iar vadă planşa pentru numai 10 secunde, după care acesta să spună povestea,
asociaţiile ei au scos la iveală faptul că ea a simţit că, din moment ce eu lucrez . în l ăturând astfel din tendinţele de a descrie. Presiunea t.impului a fost sugerată
într-o clinică, nu puteam fi nimic bun (decât un funcţionar) şi că ea se afla acolo' pentru Rorschach, iar aceasta ar putea fi cu siguranţă folosită şi la T.A.T.
mai mult ca un cobai, şi că eu aş fi spus (aş fi făcut reclam{t) despre ea stltdenţ ilor
de la medicină din acea clinică. Desigur că un astfel de cadru mintal, fie el E. T.A.T. în psihosomatică, În cultură şi diverse alte utilizări
conştient sau inconştient, nu pennite producerea dc răspunsuri bune.
O altă pacientă a avut un vis negativ şi mai marcant privind administrarea A avut loc o considerabilă dezvoltare a interesului pentru utilizarea I
testului: ea a visat că eu trăgeam cu och iul în baia ci, în timp ce ea defeca. tehnicilor aperceptivc pcntru explorarea naturi lor psihosomatice Ş I J
Poveşt il e ei pe marginea planşelor T.A.T. au fost foarte restrânse. ludecând după psihodinamice. Acesta ar putea fi un timp pentru conlucrarea fructuoasă a tuturor
ceea ce am învăţat în mod analitic, majoritatea pacienţilor nu răspund cu primul domeniilor care privesc psihod inamica şi ar putea fi datoria medicilor ş i
gând sau poveste sau impuls la nici una dintre tehnici. Când ei nu spun primul pediatri lor să se familiarizeze cu tratamentele specifice tehnicilor aperceptive,
lucru care le vine în minte, iar răspunsul este dat cu voce tarc, mecanismele de desigur, În modalităţi mai simple ~i mai accesibile decât Rorschach, pentru
apărare devin imediat evidente . Oricum, este foarte încurajator faptul că oricine poate face inferenţe dinamice . Am vă z ut că T.A.T. este, în special, util în
substitutul preferat este aproape tot atât de informativ ca şi r{tspunsul suprimat şi psihiatria clinică şi destul de transparent pentru ca oricine să îşi extindă
cunoaşterea. Noţiun il e distorsionate de boală şi proceduri medicale pot ti
chiar ne oferă defense suplimentare 2o .
Aceste procese sunt valabile pentru orice t e hnică proiectivă, nu doar pentru clarificate în tehnici proiective simp le, făcând pacientul mai accesibil ş i mai
T.A.T. De exemplu, Of. Molly Harrower 21 a cerut unui pacient să deseneze ceva cooperant. Acest lucru joacă un rol specific în psihiatria ambulatorie sau în
psihosomatică - unde sarcina este de a înteleue pacientul sau boala sa cât mai
ce i se pare cel mai neplăcut (ca parte a testului său numit "Ce l mai neplăcut
concept"), iar acesta a desenat un crab. În situaţia de tratament cu mine, în timpul curând, ajungând la insight-uri utile cu rap'idit~te. Terapi ile scurte s-ar putea să
asociaţiei libere, el a declarat că de fapt prima idee care Îi venise în minte a fost
fie legate de asta.
"vagin", pe care îl asociase cu crabul, ca fiind ceva periculos, un an im al capabil Într-un studiu realizat de Silva (1985), au fost comparate rezultatele
să taie, să castreze. Cu alte cuvinte, în loc de ob iectul ţintei pu lsiunii, pacientul a Rorschach ş i T.A.T. de la două grupuri diagnosticate cu ulcer duodenal. Scopul
iniţial al lucrării a fost de a verifica dacă Rorschach şi T.A.T. sunt capabile să
răspuns cu un concept care exprimă ideea sa de pedeapsit pentru dorinţă. Aşadar
răspunsul trebuie văzut ca rezultat al tendinţei iniţiale plus - sau mai degrabă diferenţ i eze între grupul celor cărora ulcerul le-a fost vindecat după o lună de

substituit de către - reprezentarea din supraeu. Oricum, când pacientul a făcut tratament şi grupu l celor cărora ulcerul nu li s-a vindecat sau le-a reapărut.
asociaţia în timpul situaţiei de testare, caracterul pufos al tentaculelor crabului i-a Ana li za factorială a rezultatelor a sugerat că Rorschach tinde să diferentieze Între
amintit de părul pubian, constituind aşadar mai mult o realizare a ideii originale. aceştia, iar T.A.T. nu. '
Dacă pacientul spune o poveste foarte scurtă, săracă, ar putea fi de folos să În aceeaşi lucrare, au fost studiate câteva răspunsuri caracteristice băietilor
îi indicaţi că ar putea spune o poveste mai lun gă, sau să îi sugeraţi să-şi dea şi fetelor la T.A.C._U 23 . Poveştile spuse la TAC.-U de către 50 de băieţi şi 50 de
drumul mai mult, adăugând câteva cuvinte de reasigurare a acestei afim1aţii. fete cu vârstele cuprinse între 6 şi 10 ani, au fost anal izate raportat la infonnaţiile
aperceptive şi tematice. Au fost identificate diferente semnificative la nivelul
acestor date Între băieţi şi fete la fiecare dintre cele '10 planşe şi adesea aceste

20 În situaţia de tratament, pacientul îmi spunea adesea care a "'st adcv:tnltul srlU răspulls
iniţial, cel pe care nu îl dăduse în situaţia de testare. " Dupil cum apare În T.A.T. Newsletter, loumal of' Projec/ive Techniques.
;-
--p~........"r-
, ...-.LI Comun icare persoflalitcălre-autor. ---..,.-...-- _J TeJlr~r:-'fpefcepţici pentru Copii, -mt~1fIea Cli pCI'so lwjc umane, (fir)
:: . ;~, !
~ i· · ~_'_· . ' j' .
r 68 CAPITOLUL 2 UTILIZAREA CLINICĂ A T.AT 69

răspunsuri erau consecvente la mai mult decât o planşă . A fost astfel pusă in varianta 1;;ngă), cum ar fi lista ei de defense variate de "rnte lectualizare" sau
( discuţie presupunerea că răspunsurile sun' spe(;ifice în funcţie de sex.
Seymour Hofti11an ş i Nei l Kuperman (1990) au utilizat planşele T.A.T.
"prOIecţIe, dar Shentoub nu pare să îşi organizeze li sta de-a lu ngu l lini ei gând ii"ii
pSlhan!ll!tlce contt:mporane, aşa t:UIll face Bellak în sistelllul să u de cotare .
într-un mod destul de original. Ei au tratat împreună un băiat de 13 an i, folosind . In abordarea sa privind catarea, Shentoub şi co legi i ei trec de la acest

r intervenţia terapeutică indirectă focalizată pe răspunsurile pacientului la planşele


T.A.T. Ei nu numai că au explorat conţinutu l poveştii băiatului (care era legat
direct de experienţa lui traumatică pe care şi-o suprimase indirect), ci au şi
II1ventar tIP chec~list de itemi la nivelul manifest, de conţinut al poveştilor
T.A.T., ŞI compara aceştI Iteml cu anumite conţinuturi tematice latente subiacente
con:un~: ca de exemplu a considera că planşa 2 a T.A.T. ar reprezenta "triunghiul
Încercat să Îi schimbe Într-un mod pozitiv percepţia asupra poveştii. Pentru oedlpal . DeşI asta duce la o dimensiune mai specu lativă a metodei sale de
început, fiecare dintre cei doi terapeuţi şi-a scris propria variant{\ de poveste pe analIză, mulţi dIntre item ii inventarului ei sunt utili . Mai mult, manualul ei de
r marginea aceloraşi planşe TA.T., fiecare dintr-o perspectivă contrastantă. cota.:e (Shentoub et al., 1990) şi cartea lui Brelet (1986) sunt remarcabile prin
Psihologul, Hoffman, a scris despre sine le personajului central ş i despre aspectele bogapa exemplelor lor clinice.
rigide ale supraeului, incluzând mecanismele sale de coping dezadaptative .
Asistentul social, Kuperman, a pus accent pe aspectele pozitive şi sănătoase ale
eulu i eroului din poveste. Au fost ţinute trei şedinţe consecutive pentru a di scuta·
8 din cele 12 poveşti cu băiatul. Terapcuţi i au citit mai întfli poveştile lui şi apo i
le-au prezentat pe fiecare dintre ale lor pe rând. Cei trei au avut apoi un dialog
deschis pentru a determina a cui versiune a poveştii părea cea mai potrivită . În
timpul acestei discuţii a fost prezentată o bună cantitate de material, iar punctul
de vedere al asistentull\i social a fost susţinut în mai mare m[lsură decât cel al
psihologului.
Metodele de cotare pentru TA.T s-au dezvoltat la un nivel ridicat în
Franţa, mai ales sub conducerea profesoarei Vica Shentoub de la Universitatea
Rene Descartes din Paris. De-a lungul ultimelor decenii , ea a publicat numeroase
lucrări despre TA.T. (Shentoub, 1972 - 1973, 1973, 1981; Shentoub & Debray,
1969) şi două cărţi (Shentoub, 1987, 1990) . Una dintre studentele ei, Franyoise
Brelet-Fou1ard (1986,1987,1990), a publicat la rândul ei o carte în care compara
pacienţii narcisici, borderline şi depresivi, în funcţie de abordarea Dr. Shentoub.
De asemenea, Dr. Di Mousi (1990) a publicat o carte excelentă despre uti lizarea
franceză şi algeriană a T.A.T., testul fiind actualmente utilizat în Algeria.
Dr. Shentoub a descoperit că abordarea tip "presiunea nevoii" a lui Murray
nu a fost folositoare din punct de vedere clinic, cum a fost cea a gândirii
psihodinamice contemporane. (Ea pare să nu-şi dea seama că schema lui Murray
nu a prins nici în Statele Unite l ) . De aceea, ea a dezvoltat un inventar
comprehensiv care stă la baza metodelor ei de cotare, precum şi ale studenţ ilor ei.
Acest checklist conţine peste 50 itemi de cotare, cum ar fi "prezenţa detaliilor
neobişnuite", "numere precise", "schimbăr i bruşte ale direcţiei poveştii",
" introducerea de personaje care nu apar în imagine", "fabulaţ ii care se
îndepărtează de imaginea de pe planşă", "calităţi teatrale", "digresiuni", "ezitare
la recunoaşterea sexului anumitor personaje din imagini", "tendinţa de a refuza
îngrijiri", "accente puse pe cotidian, factual , actual sau concret", "accent pus pe
calităţi senzuale", "agitaţie motorie", "comportament exigent faţă de
examinator", "confuzie de obiecte", "dezorgani zarea secvenţe i temporale",
"discurs vag, indeterminat" sau "asociaţ ii scurte". Câţiva dintre itemii
inventarului ei sunt asemănători cu cei din formularul Bellak (varianta scurtă şi


lMAGINILE T.h~ .T. CA STIMUL! 71

CAP1TOLUI,3 3BM, 4, 6GF',7GF, SlCiF, 11 ~i 13MI:. t'l·, '~a 10 poale 1"1 i.1ai revelatoare rjecât
!
Pl~nşa 1, atat pentru b.ii;,baţi, cât şi pentru femei, ,~;i adesea 8BM poate fi
adaugat~, pentru ~ "rotunJ I secvenţa de 10 planşe. Ace ~ie ~ecvenţe sper-ifice de
planşe cOIespund ~ndeaproape rezultatelor cercetării lui Hartman (1970), unde el
IMAGINILE T.A.T. CA a cerut umil numar de 90 de pSlh~logi să ierarhizeze în funcţie de preferinţele
pe~sonale setul standard de planşe r.A.T. A constatat o fo;;,rte mare simiiaritate

STIMULI pnvmd alege!de dm "top 1O" ale psihologi lor, şi care au fost ierarhizate de
mallle~aurmatoare: 13MF, 1, 6BM, 4, 7BM, 2, 3BM, 10, 12M şi 8BM. 24 Din
aceasta mvestlgaţle, Hartman a sugerat că un set de bază de planşe T.A.T.
conţm~ opt planşe: 1, 2, 3BM, 4, 6BM , 7BM, 8BM şi 13MF .
. In ultimII ~ O ani, am descoperit că e din ce în ce mai folositoare
admmls,trarea unnatoarel secvenţe de 10 planşe, atât pentru bărbati , cât şi pentru
A. Secvenţa standard de 10 planşe T.A.T.
Planul iniţial al lui Henry Munay (1943) privind administrarea T.A.T era
femel
13MF, I.n
)2
exact această ordine: 1, 2, 3BM " 4 GBM , 7GF . ,
8BM , 9GF , 10 ŞI" J
ca fiecărui subiect să i se prezinte 20 de planşe, iar femeilor să li se dea un set Neajunsul setului dc ba z ă al lui ]--jartman este Llptul că e în întreoime
uşor diferit faţă de al bărbaţilor. Primele zece planşc urmau S[l fi e date în prima
zi , um1ătoareic zece, a doua zi. Primele zece ima gini sunt scene de zi cu zi, în
timp ce ultimele 10 sunt mai bizare, stranii şi extraordinare. A trece de la primul
conceput pentru, bărbaţi , în timp ce secvenţa standard discutată aici este'" atât
pentru f~nlel: cat ŞI. pentru bărbaţi , ş i este echilibrată de câteva planşe strict
pentru barbaţl sau stnct pentru femei.
J
set de imagini , la al doilea, e ca şi cum s-ar trece de la universul lumesc al viselor Se reco.m~,ndă următoarea metodă de administrare: dacă c1inicianul are alte
cu ochii deschişi spre universul profund al viselor şi coşmaruri lor inconştiente . planşe "favo\lte Iar ac~stea nu sunt pe lista deja menţionată , sau doreşte să dea
Bogăţia acestor protocoale complete ale celor douăzeci de planşe T.A.T poate fi al1l11111te planşe care sa elucldeze probleme specifice, cum ar fi conflictele
văzută la Schaefer (1948). mantale sau SlllCldul, atunci aceste planşe pot fi date după prezentarea secventei
Dat fiind numărul din ce în ce mai mare de teste din bateriile de teste standard de 1.0 planşe. Importanţa acestei secvenţe standard este aceea că cele 10
contemporane, administrarea tuturor celor 20 de planşe T.A.T. este o activitate planşe p,ar, dm punctul meu de vedere, să aducă lumină asupra tuturor relatiilor
destul de cronofagă. De aceea, clinicienii manifestă o tendinţă accentuată de a da umane fundament~le, cât şi să facă. pO,sibil calculul pentru cel e 10 categorii de
numai câteva planşe, adesea arătând planşe diferite indivizilor, în funcţie de cotare ŞI cele ~ 2 funCţII al e eulUI dlll formularul 8ellak de analiză a T.A.T. De
trăsăturile lor de personalitate. Dacă un pacient vine cu o problemă maritală, de exemplu, numarul p.lanşelor care arată clefcnsa prin negare, din totalul celor 10
exemplu, sunt administrate toate planşel e carc e cel mai probabil să solicite planşe, poate ~ slIllIlar cu cel al erorilor de rotire a formei din Testul Gestalt-
reacţii privitor la relaţiile bărbat-femeie. Dacă vine un client cu depresie, sunt Bender (KOPPltz, 1964) sau cu răspunsuri Întregi la Rorschach (Exner, 1986;
incluse toate imaginile care au legătură cu teme ca agresiunea şi suicidul. Dacă Klopfer & Kellz, 1942; S~hafer, 1948). Cotarea cognitivă a formelor narative şi a
pare a fi o depresie reactivă, legată de decesul unei persoane apropiate, planşa 15 conţll1utulul tematIc pot fi denvate pentru T.A.T. similar sistemelor de analiză a
este foarte preţioasă; 12M poate şi ea să elucideze tema. Planşa 12M este foarte
valoroasă în a aduce la suprafaţă atitudinile pacientului privitor la terapeut şi
terapie, oferind astfel indicii pentru o prognoză a cvoluţiei terapiei. Dacă un 2;_Oe Ia uItInUl ed' . mi-am
_lţle, . n:vizuit e xperi e nţa l e gată de aceste planşe şi am descoperit
pacient bărbat pare să aibă în primul rând tcmeri homosexuale, 9BM, 10, 17BM ca 8BM (,,0 scena c1murglcaIă") este atât de des folo sitoare pentru a stârni nevoi sadice .
şi 18BM pot fi, de asemenea, incluse. Alte problem e pot fi gestionate într-o pen;ru ,1 eVlde~lţla modul în care paci entul tilce faţă acestor nevoi , încât merită inclusă î~
manieră similară, cu flexibilitate şi economicitate. Adiţional faţ[l de oferirea sena pllnclpala de 10 Imagllll pentru bărbaţi şi femei.
planşelor referitoare la problematica adusă, pot fi şi alte plan~e suplimentare, iar ~~;lce a s tfl scrie de ba ză se adau gă imaginil e GGF (p elltru ICte) ş i pentru femei adulte

câteva dintre preferatele mele sunt 6GF , 7BM , II şi 12M. Pe lângă această serie de bază , sunt utile şi imaginile 6GF (fete) si 7GF şi 9GF t
Deoarece consider că, de obicei, un optim de material poate fi obţinut din femel (ac1ulte). , p e n nt
10-12 planşe, prefer să dedic o singură şedinţă adI11i~istrării T.A.T, pentru a )r :ategori~ principală 15, 17BM şi 18BM sunt uneori folositoare.
economisi timp şi la administrare, şi la interpretare. In ediţiile anterioare ale ,II sunt IIldatorat col egului meu, David M. !\brams, Pil. O., pentru ajutorul său în
acestei cărţi , imaginile pe care le-am recomandat şi pc care le consider esenţiale ~ezv.(llt,~rea at::stu1 :.ct standard pornilld de la secv e nţa mea iniţială pel~tru bărbaţi şi
L.atft~~~M 4 6BM, 7BM Il , 12BM si 13MF. .temeI. El, r ~ .
I stUllentll lestu unui num ' ăr v
de p" ste 700 de persoane '
fiIi" au •adimm1:lt ŞI, au
e. Pentru fenle i, consider e senţiale 1, 2,
_. " '.
lIlceput sa I ea ilzeze statisti Cil e p<:ntru cotarea C li formularlll 13ellak--, fo rma s c urtiLsiJ u l1l!.ă
72 CAPITOLUL 3
IMAGINILE T.A.T. CA STIMUL! 73

( structurii şi conţinutului la Rorschach, şi tiparele de răspuns secvenţiale sau de


alte tipuri pot fi calculate matematic în maniera proporţiilor Rorschach .
după ce s-a desprins de ai săi. Prin urmare, această planşă este foarte folositoare
în cazul adolescenţiJor.
Fără îndoială că există multe domeni i ale vieţii pe care T.A .T . nu le
O al tă nevoie pc care această planşă o aduce adesea la suprafaţă este aceea
evidenţiază aşa cum ne-am dori. Din acest motiv au.apărut derivaţii ale2~estului în
de realizare . Este deosebit de important să vedem modul în care este obţinut
functie de grupe de vârstă, cum ar fi M.A.P.S. al lUI Symonds, T.A.C. ,T.A.C.- succesul, fie el la nivel de fantezie sau de realitate.
U . şi T.A.B. 27 ale mele. Murstein (1965) a discutat ariile generale ale În fine, putem observa că subiecţii oferă răspunsuri sexual simbolice la
modificărilor tematice, dintre care unele pot fi, de asemenea, adăugate după
vederea acestei planşe . Joaca cu corzile viorii, joaca cu vioara, devin adesea o
administrarea setului standard de 10 planşe. O slăbiciune majoră a T.A.T. este poveste despre masturbare, iar temerile de castrare devin adesea evidente atunci
aceea că, până în prezent, nu au putut fi stabilite nişte standarde de performanţă când subiectul insistă că au fost rupte corzi le viorii. Relaţia dintre arcuş şi vioară
pentru "oamenii normali" şi nici măcar pentru diferite grupe de dlagnos.tlc, deşI este frecvent văzută ca aceea dintre un bărbat şi o femeie. Stăpânirea viorii
s-a depus multă muncă în acest sens şi pentru a aduce doveZI pnvmd performanţa constituie o fuziune a tendinţe lor sexuale şi de reuşită; a putea să cânţi la vioară
medie a membrilor diferitelor grupuri. Se speră, prin urmare, că pnn folOSirea dm aşa cum făcea tatăl.
ce în ce mai frecventă a acestui set standard de planşe va deveni posibi l ă. Agresivitotea poaţe fi exprimată, cu sau fără conotaţii sexuale, în ruperea
stabilirea categorii lor de cotare din formularu l de cotare Be ll ak, simi lar ~u vorii sau a arcuşului. Anxietatea sujJracului se pOâte exprima prin poveşti în care
sistemul cuprinzător de analiză Rorschach al lui Exner (1986). AtunCI T.A.T. I ŞI băiatul este văzut ca orb; aceasta este probabil o expresie a fricii de castrare, în
va putea găsi locul potrivit sau o fundamentare ştiinţifică empirică mai riguroasă. legătură cu dorinţe voyeuriste.
Imaginea corpului sau, într-un sens mai larg, imaginea de sine este adesea
B. Temele tipice evocate semnificativ dezvăluită în această imagine. Vioara, şi câteodată arcuşul, servesc
Imaginea 1 pentru aceasta, deşi cel mai adesea imaginea băiatului este suficientă. Pot exista
r Un băieţel care contemplează o vioară aflată pe masa din faţa lui.
referinţe la faptul că vioara are o spărtură sau că este moartă pe dinăuntru şi
mută, revelând o funcţionare necorespunzătoare sau "a fi redus la tăcere".
Aceasta este cea mai valoroasă imagine din T.A.T., în măsura în care o Referinţe la "nloartea viorii" indică de obicei sentimente de sărăcire emoţională
asemenea afinnatie poate fi făcută. Dacă mi s-ar cere să aleg o singură imagine, severă, până la a considera schizofren ia ca diagnostic diferenţial. Imaginea
aceasta ar fi aleg~rea mea pentru încercarea de a face afirmaţii privitor la întreaga băiatului este uneori văzută ca infimlă, suge rând astfel o imagine de sine
distorsionată.
personalitate. Valoarea acestei imagini rezidă în aceea că reprezintă un bun
început pentru situaţia de testare. Nu este ameninţătoare şi mduce un sentiment Preocuparea obsesivă poate deveni vizibilă când subiectul este foarte
de reverie adulţilor şi adolescenţi lor. . . preocupat de carneţelul de notiţe, felul în care stă păru l , sau o mică pată neagră
În ceea ce priveşte temele, această imagine duce în general la o Identificare prezentă pe majoritatea reproduceri lor pe care le-am văzut. În aceste situaţii este
facilă a subiectului cu băiatul şi aduce la suprafaţă relaţia cu figurile parentale. privită ca mizerie. Adesea, vioara, stând dedesubt, este identificată cu femeia, iar
Astfel devine destul de vizibil felul în care părinţii erau percepuţi ca agresivi, arcuşu l , Cll bărbatul, şi întreaga poveste cu cântatul la vioară poate fi văzută ca
domi;atori, de ajutor, înţelegători sau protectori. În afară de a afla despre relaţia activitate sexuală. Neuropsihologic, imaginea 1 este extrem de folositoare. Ani la
subiectului cu părinţii, aflăm şi cu care din părinţi a existat un anume tIP de rând a fost o experienţă uimitoare să descoperim că există un număr mare de
relatie. În mod frecvent avem parte de teme precum conflictul între autonomie ŞI subiecţi ClI vedere adecvată, de inteligenţă medie şi non-psihotici, care nu
conformare fată de autoritate, în toată gama de variaţii şi tipare. De exemplu, un recunosc vioara, judecând după poveştile lor spontane. Întrebările îi vor
subiect poate 'încerca să scape de dispoziţiile părinţilor de-a exersa la vioară, direcţiona adesea spre a recunoaşte vioara. Nu am înţeles niciodată cum şi de ce
j ucându-se în stradă, însă în final simte că ar trebui să meargă înăuntru şi să cânte se întâmplă acest lucru. În nici unul dintre cazurile pe care le-am văzut nu a
la vioară; sau ar putea să fugă de acasă; sau erou l ar putea fi descns ca existat vreun motiv valid pentru a suspecta implicarea factorilor culturali. Ca
nesupunându-se părinţilor şi făcând ce vrea. Ulterior, exper!mentează eşecu l rezultat al interesului meu crescut în disfuncţia minimală a creierului (denumită
pentru că nu a ascultat de părinţi. Astfel, un subiect poat~ arata sentimente de în prezent tu/hurare de deficit de atenţie, A.D.D) (Bellak, 1979), am devenit
v ină în legătură cu autonomia sa, în timp ce în alte cazun s-ar putea descurca conştient de faptul că asemenea nerecunoaştere a viorii este patognomoriică
pentru tullburarea de deficit de atenţie (a se vedea şi aspecte neuropsihologice,
pagina 2(2)

26 Testul Apercepţiei pentru Copii, versiunea cu personaje animale (n.t.)


27 Testul Apercepţiei pentru Bătrâni (n .!. )
74 CAPITOLUL 3 IMAGINILE T.A .T. CA STIMUL! 75

Imaginea 2
latente, care poate fi confirmată dacă apar dovezi mai explicite la vizualizarea
Scenă de la ţară: în prim-plan este o femeie tânăra care ţine nişte carţ i În mână; În altor planşe. Felu l în care este perceput obiectul din stânga oferă adesea multe
fundal este un bărbat care lucrează câmpul şi o femeie mai În v,îrstă care priveşte Înspre informaţii legate de probleme care privesc agresivitatea. Oficial, acest obiect este
el. descris ca pistol. Unii subiecţi îl pot recunoaşte ca pistol; este interesant de
observat modul în care este gestionată agresivitatea - dacă este folosită ca
~ce~st~. imil~jn5 ~fhă de obicei indicii excele1lte despre re!a;,We de famllie agr~~iYitţ1te externi! (\:.10. nltcineva este Împuşcat de căt re eroll), sau dacă este
~le su.blectuIUl. Chiar ŞI bărbaţii se identifică de obicei cu imaginea centr~.Iă a folosită ca agresivitate intelllă (eroul este împuşcat sau se sinucide). Dacă duce la
tmerel fete deoarece ea este figura din prim-plan. Din nou, sunt foarte frecvente agresivitate externft, este interesant de aflat ce se întâmplă cu eroul. Fie că este
temele care variază de la autonomie faţă de familie, până la obedienţă faţă de pedepsit sever, fie că scapă, este un mod de desfăşurare a lucrurilor car.e ne oferă
eXistenţa conservatoare prezentată în fundal. Aceste teme arată tipul de date despre puterea supraeului subiectului. Pe de altă parte, vrem să obţmemlllşte
divergenţă dmtre subiect şi familia sa. Temele oedipale şi rivalitatea între fraţi
apar şi ele din plin.
indicii referitor la ce anume duce la tiparul depresiv care sfârşeşte prin suicid. J
Este evident că aceas;lă planşă e al;>solut necesară în. cazul pacienţilor depres ivi.
Foarte folositoare pentru scopurile noastre este gestionarea de către subiect Pistolul poate fi transfollllat într-un pistol de jucărie, şi astfel făcut inofensiv.
a femeii care se sprijină de copac, femeie care este adesea văzută ca însărcinată.
O mare cantitate de informaţii poate fi obţinută şi din felul în care subiectul
Acest lucru poate indica negarea, dar este important de aflat, verificând
similaritatea cu alte poveşti, dacă este o evadare din realitate intrând în poveste
j
~ratează percepţia sarcinii. Aceasta poate fi complet ignorată sau poate duce la sau acest lucru chiar corespunde realităţii că avem de-a face cu un subiect
mfonnaţll Importante despre aceasta, la oamenii de toate vârstele. sănătos, care nu are ni ci agresivitate intelllă, nici agresivitate extelllă excesivă.
Figura bărbatului poate aduce lumină asupra atitudinilor heterosexuale şi Din nou, un subiect care trebuie să îşi reprime agresivitatea latentă e posibil să
homosexuale: bărbaţii pot să îi admire exagerat de I1Iult musculatura, de nege în întregimc prczcnţa pistolului, omiţând să se refere la el, văzându-1 ca o
exemplu.
gaură în podea, ca o cutie de ţigări sau neobservându-l deloc. Uneori un mare
În această imagine, care conţine un număr relativ mare de obiecte subiectii conflict în jurul agresivităţii, mai ales când a dus la un tipar comportamental
obsesiv-compulsivi vor comenta detalii minore, precum lacul din f:mdal s~u compulsiv, se va manifesta în modul subiectului de a dezbate şi a se întreba J
fi.gura ~icuţă din ~ndal, printre altele, într-un mod care permite cu uşurinţă pentru o bună bucată de timp ce poate fi acel obiect.
dlagnostlcarea tendmţelor compulsive. Uneori majoritatea remarci lor privesc Aici, din nou, poate fi studiată imaginea corporală: figura poate fi văzută
calul, pOSibil ca ~enomen regresiv şi de evitare. La fel de defensivă poate fi
preocuparea obsesivă cu detalii minore sau plângeri că brazdele nu sunt drepte.
drept infirmă, foarte bolnavă, şi aşa mai departe.
Simplul fapt că povestea priveşte suicidul nu are, în sine, semnificaţie
J
Om .nou, poveştile legate de această imagine sunt adesea scoase din timp şi din prognostică. Doar dacă o asemenea poveste coincide cu multă autoagresivitate
spaţIU, ca formă de îndepărtare de propriile conflicte.
Felul în care este discutată relaţia dintre cele două femei ş i bărbat - fie ca o
fennă condusă de ~ femeie, sau bărbatul ca tată, soţ sau frate - poate aduce un
latentă , un supraeu sever ş i multă agresivitate, ar trebui luat în calcul suicidul ca
o posibilitate serioasă. J
plus de ll1fonnaţle m ceea ce pnveşte rolurile de gen.

Imaginea 3BM
Imaginea 3GF
O femeie tânără stă cu capul aplecat într-o atitudine de deprimare, faţa îi este
jI
acoperită cu mâna dreaptă. Mâna stângă este întinsă înainte, spre o uşă de lemn.
Pe podea, lângă o canapea, este forma chircită a unui băiat, care stă cu capul
I
aplecat pe braţul drepl. Lângă el, pe podea, este un revolver. Aceasta este încă o imagine care poate revela sentimente depresive. În mod
frecvent, totuşi, a fost mai folositoare pentru femei folosirea imaginii 3BM, cu J
Această ima?ine aparţine de asemenea grupului celor mai utile imagini. care ele se pot uşor identifica, după cum s-a spus şi mai sus.
Aşa cu~ s-a me~ţlOnat deja, ac.eastă planşă poate fi folosită şi pentru femei _
care se Identifica destul de rapid cu figura, fie văzând băiatul ca femeie sau Imaginea 4
identificându-se latent. Datele prescriptive privind procentajul de bărbati c~re îl
O femeie strânge umerii ullui b[trbat ale cărui faţă şi corp sunt întoarse, ca şi când
vă~ ca bărbat pot fi folositoare pentru cercetări ulterioare. Emp iric ~orbind, ar vrea să se îndepărte ze de ea.
maJontatea bărbaţilor văd figura chircită ca băiat; dacă este văzut de bărbati ca o
fi.gură f~min~nă, acest lucru poate fi luat în calcul - nu pentru a se fa'ce un Această imagine stârneşteo mare varietate de nevoi şi sentimente referitor
diagnostic, CI doar pentru a păstra în minte posibilitatea unei homosexualităţi la relaţia bărbat-femeie. Teme precum infidelitatea reies adesea, şi poate apărea
76 CAPITOLUL 3 IMAGINILE T.A.T. ;;,/- STIMULl 77

atitudinea bărbatului pnvltor la rolul femeii. Ea poate fi un pro!t~c tor raw bărbatul nu este în general văzut ca imagine paternă, cel puţin nu la modul
încearcă să îl ţină de la a intra în bucluc sau cea care se agaţă de el pentru scopuri manifest, ci mai degrabă ca un covârstnic, care poate fi prin unnare mvestlt ~u
meschine. Similar, poate deveni vizibilă atitudinea unei femei faţă de bărbaţi, ca orice calităti, de la aceea de agresor, seducător, până la un bărbat care cere ll1
persoane care au fost agresive faţă de ea. căsătorie. Adesea acest bărbat este transformat în unchi , care poate reprezenta
Deoarece femeia arată destul de neobişnuit, este adesea atribuită unui grup imaginea unui tată idealizat, aşa cum este reprezentat adesea în folclor - de
minoritar şi pot fi expuse sentimente privitor la asta. exemplu, Unchiul Sam sau Unchiul Vania . Un: pest~ a~ta~ ~mag111ea aceasta nu
. Un alt obiect de interes este semi-nudul din fundal, perceput de mai mult este cea mai bună, dar este tot ce avem pe aceasta tema pana 111 prezent.
de două treimi din subiecţi. Dacă nu este perceput sau discutat deloc, acest lucru
poate indica o problemă de natură sexuală. Pe de altă parte, poate fi perceput ca Imaginca 7BM
un tablou sau chiar ca o figură reală în fundal, aducând la suprafaţă tem e ca
Un bf\rbat grizonat se uit[\ la un tânăr care priveşte ÎlIlburnat În gol.
gelozia in relaţii triunghiulare. Nu este clar încă dacă diferenţa între a vedea
semi-nudul ca pe un poster în fundal, sau ca pe o persoană reală, este relevantă şi Această imagine a unui bărbat în vârstă şi a.unuia tânăr este indispensabilă
poate fi considerată criteriu de diferenţiere. Există posibilitatea ca vederea sem i- în a aduce la s uprafaţă relaria lolâ~/iu ş i toate derivatele ei (Ia bărbaţi) sub fom1a
nudului ca poster să fie un element defensiv. atitudinii faţă de autoritatea masculină.

Imaginea 5 Imaginea 7GF


O femeie de vârstă mijlocie stă în picioare pe pragul unei uşi pe jUIllălale deschise O femeie în vârstă st[\ pe o canapea, aproape de o fată, vorbindu-i sau citindu-i.
şi priveşte Într-o cameră.
Fata, care ţine o păpuşă în braţe, se uit[\ în altă parte.
Această imagine este adesea interpretată ca mama care priveghează Această imagine va aduce la suprafaţă relaţia dintre mamă şi copil l~
diverse activităţi. Uneori devine o poveste simbolică a fricii de a fi surprins femei. Pare să încurajeze atitudini negative faţă de mam~ din c~uza faptulUl ca
masturbându-se, sau mama apare ca interesându-se, binevoitoare, de copil, sau fata se uită mai degrabă în altă parte decât la mama el. Papuşa, ll1 schlm~, poate
poate fi văzută ca certând copilul pentru că s-a trezit târziu. Materialul voyeurisf reflecta atitudinea subiectului privitor la expec fanţa de a avea copii. In mod
este foarte frecvent şi poate duce adesea la poveşti deghizate despre scena frecvent această temă priveşte mama care spune o poveste, şi cele mai instruc!Ive
originară. Din nou, teama de ataşament, mai ales la subiecţii femei , este adesea
informaţii rezidă în această t emă din temă.
reflectată în poveşti despre spargeri, iar la bărbaţi poate duce la ,janfasme de
salvare" în sens psihanalitic. Imaginca 8BM
Un băiat adolescent priveşte în afară din desen. Ţeava unei puşti este vizibilă într-
Imaginea 6BM
o parte, şi în fundal este o scenf\ vagă a unei operaţii chirurgicale, ca o imagine de revene.
O femeie scundă, în vârstă, stă cu spatele la un tânăr înalt. Acesta se uită în jos, cu
o expresie perplexă. Aceasta este o imagine foarte utilă. Sub iecţii de sex masculin se identifică
de obicei cu băiatul din prim-plan. Temele esenţiale care pot ieşi la suprafaţă se
Aceasta este o imagine indispen sabi l ă pentru bărbaţi , reflectând toate centrează fie în jurul agresivifăţii - c ineva a fost împuşcat şi este acum operat în
problemele relaţiei mamă-jiu şi toate derivatele lor în relaţia cu soţia sau alte fundal -- (ie în jurul poveştilor despre ombiţie - de exemplul visul băi~tulUl de a
femei. Temele oedipale sunt frecvente. Poveştile atribuite acestei imagini acoperă deveni medic. Scena cu operaţia poate stârn i teama de a fi mutIlat ll1 tImp c~
o paletă atât de largă de probleme fundamentale, încât ar fi nevoie de o persoana e pasivă (nu poate acţiona). Dacă puşca din ?reapta este recunoscuta
monografie pentru a le acoperi. sau nu, şi ce anume se înţelege din ea, sunt problellle S1l11l lare cu cele l~gate de
pistolul din 3BM. Felul în care sunt descrise figurile - de exemplu, atltudl~ea
Imaginea 6GF fată de doctor, ca persoană mai în vârstă sau faţă de persoana care este operata. -
O femeie tânără stă pe marginea unei canapele şi priveşte peste umăr la un bărbat d;că este privită ca o figură parentală - oferă adesea indicii legate de relaţule
în care are în gură o pipă şi pare să i se adreseze.
vârstă oedipale. . . ,
Subiecţii în general fac faţă destul de greu acesteI Imag1111. ~cuza
Aceasta este făcută pentru a fi contra-partea lui 6BM şi a reflecta relaţia capacitatea integrativă sintetică. 'Cel mai adesea este transfonnată ~ntr-un ~I~ sau
femeilor cu tatăl. Probabil din cauza diferenţei de vârstă aparent destul de mică, o reverie - despre succes ca şi ch irurg, sau ca făptUltor al Impuşcanl. O
78 CAPITOLUL 3 IMAGINILE T.A.T. CA STIMUL! 79

modalitate, de a ~e distanţa pe sine de acestă imagine este să plaseze scena cu amândouă) ca fugind în întâmplinarea unui iubit de mult pierdut, dar care se
mult tImp In urma. De asemenea, evenimentul poate fi descris ca un accident _ al Întoarce cu o navă.
~ItCll1V~. La persoan~le. care îşi neagă agresivitatea, puşca este cel mai adesea
Ign~rata. Inferenţa ~1~mcă cum că evitarea menţionării arnl ei în această planşă Imaginea 10
sau In altele poate sa Insemne o ostIlItate latentă accentuată, a fost adesea atacată O femeie tânără, cu capul pe umărul unui bărbat.
drept "EŞtI condamnat dacă faci şi eşti condamnat şi dacă nu faci" de către
pSIhologII academicieni. Totuşi, acest fapt a fost verificat experimental de o imagine care va scoate multe la suprafaţă despre relaţiile dintre bărbaţi
Enkson (1951).
şi femei. Dacă este interpretată ca o îmbrăţişare între bărbaţi de către un subiect
de sex masculin, este un indiciu puternic de homosexualitate latentă sau chiar
Imaginea 8GF

O femeie tânără stă cu bărbia sprij inită în palmă şi priveşte în gol.


pentru probleme manifeste de această natură . Dacă personajele sunt descrise, fie
de bărbaţi, fie de femei, ca bărbat şi femeie, va fi interesant de observat dacă
j
povestea este una despre sosire sau plecare, reflectând, în cazul plecării, nevoi
_ Aproape Ol~ice temă poate fi provocată de această imagine, de obicei de o ostile latente.
natura superficIala, contemplativă . Rareori o găsesc folositoare .
Imaginea 11
Imaginea 9BM
Un drum care ocoleşte o prăpastie adâncă, pe marginea unor stânci abrupte. Pe
Patru bărbaţi în salopete stau întinşi în iarbă relaxaţi. drum, În depărtare, sunt câteva figuri obscure. I eş ind În afarfl dintr-o parte a peretelui de
stâncă sunt capul şi gâtui lung ale unui dragon.
J
Aceasta este 0_ altă im~gine importantă pentru dezvăluirea relaţiilor
contemporane de la barbat la barbat. Poate oferi indicii generale asupra relatiilor Imaginea 11 estc deosebit de folositoare deoarece operează la un nivel mai
socIale - ŞI anume, cu care dintre figuri se identifică s ubiectul. În cazuri extr~me profund şi îi surprinde pe mai mulţi oameni cu garda lăsată, în timp ce pe alţii îi
s~bl~ctul se poate identifica cu cineva din afara grupului care priveşte din afară: înspăimântă. Aici su nt evocate multe frici primitive, infantile, deoarece animalele
pIezIş, la grup, sau poate fi par:e dIn grup sau chiar în centru. Din nou, temerile şi permit proiecţia unor astfel de emoţii. Dacă un pacient are temeri de atac, aceasta
tendinţele homose::uale pot IeşI la suprafaţă în poveştile legate de această e o imagine foarte utilă deoarece expune tră săturile subtile ale fricilor legate de a
Imagme. PreJudecaţile sociale pot fi şi ele aduse la lumină aic i - de exemplu fi atacat - de exemplu, de către simbolul falic al dragonului. Sunt frecvente
poveştl despre vagabonzi. povestirile despre agresivitatea orală. Această imagine oferă bune indicii privitor
la starea pacientului, dacă scapă sau nu, şi dacă da, cum.
Imaginea 9GF Anxietatea, alături de alte simptome psihopatologice, este adesea
exprimată în conţinutul cu factori culturali . De exemplu, în Evul Mediu,
. ~ f~n::ie tâ~ără_ :u o revistă şi o poşetă în mână priveşte de după un copac o altă
femeIe tanara Imbracata mtr-o rochie de petrecere, care aleargă pe o plajă . halucinaţiile erau considerate ca inf1uenţa diavolului şi a altor forţe supranaturale.

. Este o. imagine nepreţuită pentru obţinerea de inform aţii privitor la relatiile


La începutul secolului douăzeci, electricitatea ş i , mai tîrziu, undele radio intrau în
conţinutul halucinaţiilor, ş i îmi pot aminti clar cum primul paranoic pe care l-am j
fe~ele-femele, mal ales pentru că aduce la suprafaţă rivalitatea între s urori 'sau întâlnit simţea că radarul este folosit pe el. În mod similar, teama de distrugere
ostllIta~ea fiIcă-mamă. Es.te. foarte importantă în cazurile în care este s uspectată este fţecvent evocată ele această imag ine În poveşti despre un holocaust atomic,
depres/a sau tendinţe sUlc/dare, deoarece nu rareori în aceste cazuri fata care ce las ă În urmă doar distrugere. Când asemenea poveşti spun că totul este mort,
fug~ este transformată î~ ci~eva ~ar.e, din panică, fuge spre/în mare. Din nou, cel acest lucru poate indica o stare psihică specifică unei sărăciri emoţionale severe.
puţm SUSpICIUnI pot IeşI la Iveala dIn aceea că poveştile aduc în discutie felul în
care una dmtre fete o priveşt~ pe cealaltă intr-un mod maliţios. Acest f~ctor poate Imaginea 12M
fi un~on sufiCIent de. puternl~ pentru a JustIfica bănuiala de paranoia. Bărbaţii Un bărbat tânăr stă întins pe canapea cu ochii Închişi. Aplecată peste el este forma
sun: m _mOd frecv:nt mtr.oduşl In poveste, cu conotaţii romantice sa u agresive în sfrijită a unui bărbat în vârstă, a cărui mână este Întinsă deasupra feţei tânărului .
legatura cu aceasta ,:magme. Un bă:bat este în mod frecvent introdus în poveste
ca atacator ~,sexual d.e care una dmtre femei fuge, iar cealaltă o ajută. Uneori Aceasta este o planşă esenţială pentru a surprinde calităţile relaţiei bărbat
mal sunt ŞI povestlfl despre una sau alta dintre femei (sau chiar despre tânăr - bărbat în vârstâ, mai ales în ceea ce priveşte temerile homosexuale
pasive şi teama de a se afla sub dominaţia unor figuri superioare.
80 CAPITOLUL 3 IMi\CilNILE TAT. CA STIMUL! 81

Istorioarele legate de această imag ine pot dezvălui dacă pasivitatea este Această imagine este adresată, aşa cum o arată şi iniţialele, atât băieţilor,
ego-sintonică sau foarte temută; uneori bărbatul în vârstă este văzut ca dând cât şi fetelor, dar din experienţa mea nu s-a dovedit extraordinar de folositoare.
ajutor, oferind confort şi nu este exprimată nici un pic de anxietate. A lte dăţi, este Faptul că nici una dintre imaginile T.A.T. nu s-a dovedit foarte folositoare în
văzut ca exercitând o inf1uenţă malefică (de exemplu prin hipnoză) sau ca lucrul cu copiii sub 10 ani m-a condus spre a dezvolta Testul Apercepţiei pentru
atacând o victimă neajutorată. Copii.
Rapaport (1946) susţinea că această imagine poate oferi un prognostic Imaginea aceasta s-a dovedit folositoare doar în cazul subiecţilor foarte
legat de succesul terapiei. Pasivitatea neameninţătoare poate face ca terapia să fie deprimaţi sau al celor cu tendinţe suicidare. Iar în acele cazuri va provoca poveşti
mai dificilă. Referitor la faptul că poveştile relevă sentimente pozitive sau despre persoane care au sărit sau au căzut din barcă.
negative faţă de terapeut, trebuie să ţinem cont de faptul că un transfer iniţial
pozitiv sau negativ nu are o foarte mare semnificaţie terapeutică . Imaginea 13MF
Povestirile legate de această imagine pot, într-adevăr, să refl ecte foarte Un bărbat tânăr stă În picioare, cu capul aplecat în j os, şi faţa acoperită de braţ. În
bine relaţia cu terapeutul, în măsura în care canapeaua şi poziţia de repaus -pot fi spatele lui este o femeie tânără, Întinsă pe pat.
legate subconştient de situaţia psihanalitică sau de atitudinea în genera l
dependentă a pacientului. Asemenea poveşti se pretează deosebit de bine la a fi Este o imagine excelentă
pentru dezvăluirea cun/Zic/elor sexuale, atâ/ la
folosite în mod direct în terapie, ca vehicule pentru insight-uri ş i intel-pretare. Mrbaţi, cât şi la femei. La sub iecţii
foarte inhibaţi, imaginea poate duce la Ull
Exemplul unnător ilustrează aceastăide e : adevărat "şoc sexual", care Îşi va găsi expresie în povestea lor. La femei, poate
ridica temeri de viol, atac sau orice fel de a lt abuz din partea bărbaţilor. La
Nu există prea multe variante. EI este fie mort, fi e hipnotizat. Dacft este mort, bărbaţi, adesea va aduce la suprafaţă sentimente de vină legate de activitatea
persoana cu mâna ridicată deasupra lui face ceva neobişnuit. Ca şi când practică ceva sexuală şi va dezvălui cu uşurinţă dezgustul homosex ua liloL Poate fi proiectat şi
formă de vrăjitorie. Celălalt om are genunchiul ridicat, deci nu pare a fi mort. Strt Întins felul în care relaţionea ză so ţii unul cu a ltul. Nu s unt n eob işnuite poveştile despre
pe ceva pat mai mic. Nu pare mort. Probabil că doar aşteaptă ca celălalt să facă ceva privaţiuni economice ca răspuns la aceastft imaginc, iar /endi(ele orale vor apărea
magie neagră. Dacă este bolnav, probabil că bft(rânul Încearcă să Îi vindece boala, oricare
în discuţiil e despre sân i. Din nou, deoarece această imagine este una destul de
ar fi aceea. Dacă este mort, bătrânul încearcă să săvârşească cele necesare pentru morţi ,
încărcată, obsesiv-compulsivii vor putea fi uşor recunoscuţi după atenţia şi grija
astfel încât să fie acceptat oriunde s-ar duce, dacă se duce undeva. Această imagine pare
cea mai anormală dintre toate. Este atât de anormală Încât nu văd cum ar putea cineva să pe care o dau detaliilor.
spună despre ea altceva decât o poveste cât se poate de anormală - nici măcar nu o
poveste, ci să vorbească şi probabil să nici nu tem1ine vreodată de spus despre ea . Sunt Imaginea 13B

r uimit de imaginea asta şi şocat. Hipnotizare, sau magie neagră.

Imaginea 12F
Portretul unei femei tinere. O femeie În vârstă, cu un şa l pe cap, face o grima să În
Un băieţel care stă pe pragul unei cabane făcute din buşteni .

Chiar dacă într-un grad destul de mic, totu şi, această im agine se aseamănă
cu imag inea cu v ioara, aducând la s upr afaţă /)(}veşli despre copilărie, şi acest
fundal. lucru poate fi folositor în lucrul cu băieţii, deşi nu în mod deosebit. Poate induce
reverie la adul\i, Într-un mod si Ilti 1;11· lllla g lllli cu Vlo;mt.
Imaginea aceasta poate aduce la sup rah1ţă concepţ ii despre figura II/{//emâ
dar, per ansamblu, nu o găsesc folositoare în mod deosebit. În mod frecvent, Imaginea 13G
figura maternă malefică este eroina unei poveşti în care este deghizată în soacră .
O fetiţă urcă o scar[t În sp i rală.
Pentru a evalua această tendinţă, trebuie să înţelegem că soacrele s unt adesea ccle,
care primesc sentimentele negative pe care le au norele faţă de propria mamă. Această imagine nu s-a dovedit în mod deosebit de folositoare, în
Subiectul poate fi conştient doar de sentimentele pozitive faţă de mamă şi experienţa mea.
proiectează cu uşurinţă toate sentimentele negative pe figura mai puţin sfântă a
soacrei. Acest lucru cred eu că este responsabil pentru locul care îi este atribuit Imaginea 14
soacrei în atâtea anecdote şi glume.
Silueta unui bărbat (sau femeie) În cadrul unei ferestre care este puternic luminată.
Restul imaginii este negru.
Imaginea 12BG
O barcă este trasă pe malul unui râu de munte. Nu sunt figuri umane În imagine.
82 CAPITOLUL 3
IMAGINILE T.A.T. CA STIMULI 83
Această siluetă se poate dovedi foarte folositoare. Este interesant de
observat identificarea sexuală a figurii de pe planşă. Va aduce adesea l~ mi-a arătat că nu îi ajută pe ing in eri şi nu este necesară pentru cei specializaţi în
engleză.
suprafaţă teme;i legate de întuneric din copilărie. Din nO:1 este absolut necesar s~
o administrăm atunci când suspectăm o tendmţă sUIcldara care poate fi e~pnmata
Imaginea 17BM
într-o poveste în care cineva sare pe geam. Frecvent induce tema unei simple
contemplări şi relevă cât de mult raţionalizează filosofic subIectul. Uneon poate Un bărbat dezbrăcat se ţine de o frânghie . Pare fie să coboare, fie să urce.
arăta interese estetice şi poate oferi poveştI cu donnţe de a,utoreahzare. ~ot
Există mai multe aspecte folositoare legate de această imagine. Pot apărea
j
rezulta şi poveşti despre sparg eri dacă bărbatul este văzut ca mtrand pe fereastra.
revelaţii legate de temeri, în poveştile despre evadări din situaţii de traumă fizică,
Imaginea 15 precum incendiu, sau a fugi de cineva. Această teamă (de cineva) duce adesea la
Un bărbat slăbănog care-şi strâge mâinile printre pietre de mormânt.
dezvăluirea unor frici oedipa/e, mai ales la copii, în cazurile în care personajul
din imagine este văzut ca fugind de "rege" sau de "prinţ". Din nou, sentimente
Această imagine cu o figură într-un cimitir este import antă n~ai ales dacă homosexuale apar cu uşurinţă la suprafaţă, prin detalii descriptive. Nu sunt
subiectul a avut un deces în familie şi clinicianul doreşte sa descopere neobişnuite poveştile de natură competitivă, în care personajul are atribuţii de
sentimentele sale cu privire la această moarte. Este, de asemenea, uti Iă prin aceea atlet sau similare. La bărbaţi va ex ista adesea un indiciu privitor la imaginea lor
că poate dezvălui ideile legate de moarte şi frica de mOaI1e la once subiect. corporală - dacă se simt sau nu su f'i cient de musculoşi, de exemplu.
Tendinţele depresive se vor manifesta clar. Ceea ce este dm punct d: S-a sugerat că persoanelc extravertite, active, spun poveşti despre urcare,
vedere clinic important, foarte interesant, şi poate apărea ca răspuns la aceas~a spre deosebire de ceilalţi. Acest lucru are sens şi după observaţiile pe care le-a
imagine sunt variatele concepţii asupra morţii. Psihopatoiogla ~oate dlfen 111 făcut Mira (1940) şi după infolll1aţiile fUlllizate de alte studii, dar eşantioanele
functie de felul în care este percepută moartea: pnn rămre VIolenta (castrare sau mele nu au permis să îmi fac o părere categorică.
rănir'e anală) sau devorare; sau dacă ideea se referă la "a fi mort" ca. a. fantezIe
acceptabilă ori inacceptabilă a pasivităţii de natură orală, aşa cum subhn!a ~ew111
Imaginea 17GF j
(1950). Cea mai specifică şi neobişnuită teamă de moarte pe c~e ,am ,mtaI01t-o Un pod peste o apă. O figură feminină se apleadl peste balustradă. În fundal sunt
apăruse la un pacient agorafobic care avea fa~tezla exh IblţIo~lstaca sta cOl:1plet clădiri înalte şi figuri micuţe de oamen i.
dezbrăcat pe masa ciociuiui - fantezlc care II provoca un nivel foarte 111 ai e de
stres. Fanteziile pasiv-agresive legate dc moarte sunt ccl mal probabJi Aceasta estc o plan~ă folo s itoarc atunci C<Înd ex i s tă suspiciuni legate de
reprezentate de dihotomia religioasă rai-iad. Toate aceste consl~craţll sunt tendinţe suicidarc la femci, deoarccc desch id e calca spre poveşti despre săritul de
deosebit de importante în cazul tuturor imaginilor care pnvesc posIbilItatea de pe pod. De altfel pot fi spusc o Illulţimc dc povqti pornind dc la această imagine,
suicid. pe care nu o consider foarte folositoare, exceptând scopul deja exprimat.

Imaginea 18BM

Imaginea 16 Un bărbat este prins pe la spate de trei mâini . Figurile celorlalţi nu sunt vizibile.

Această planşă goală este nepreţuită în cazul subiecy~or, cu abilităţi Este o imagine care pennite af1area de informatii sau verificarea anxietătii
verbale dezvoltate, care îşi pot da drumul ŞI prOIecta lIber. Daca msa ~ublectul ~ la bărbaţi. Teama de atac, mai ales de natură homose~uaIă, devine vizibilă. Da~ă
dat deja semne că are dificultăţi în exprimarea materialului fantasmatIc, aceasta subiectul este anxios într-o cât de mică măsură, anxietatea va reieşi ca răspuns la
planşă nu are o valoare deosebită. .. .. , această imagine. Pe de altă parte, poate fi transfom1ată în ceva inofensiv cum ar
Aici instructiunile sunt ca persoana să Imagmeze un desen ŞI apoI sa fi o poveste despre susţinere, de exemplu un bărbat băut care este adus ~casă de
spună o poveste d~spre el, producând ceva ca o sup.erproie~ţie. Una dintre prieteni. Felul în care este gestionat numărul de mâini poate prezenta un interes
experienţele mele T.A.T. iniţiale a fost cu stude~ţl la m~l11ene ŞI studen!1 ca~e se deosebit în măsura în care sunt luate în considerare procesele cognitive. Uneori
speciaJizau în limba engleză. Această expenenţa mi-a ramas. foarte vIe m mmte: povestea este făcută inofensivă în modul următor: un bărbat a ieşit în oraş la o
într-atât încât pot vorbi aproape categonc despre subiecţII care spun p~veştl petrecere a burlacilor, iar acum, băUI, este ajutat să meargă acasă de companionii
sărace În conţinut şi exprimare că sunt ingineri, iar cei care au o IInagmaţI~ săi care s-au aplecat în spatele lui pentru a-I ajuta să urce pe scări. Viribus uni/isi
elastică şi activă, că sunt specializaţi în engleză . Expenenţa mea cu planşa goala Adesea sunt relatate poveşti despre ghinion şi, bineînţeles, noi dorim să
_..&~~ _ _ aflăm dacă persoana este reocu aUi sau se teme dtEhinion
84 CAPITOLUL 3 CAPITOLUL 4

Imaginca 18GF
O femeie are mâinile înc1eştate pe gâtui altei femei, pe care pare să o împ i ngă cu
spatele spre balustrada unei scări.
INTERPRETAREA T.A.T.
r Această imagine oferă indicii excelente privindje!ul in c~re ges:ionează
femeile agresivitatea. Poate fi evitat pe de-a-ntregul pnn negare faptul ca aI e lo~
'vreun act agresiv. Uneori sunt spuse po~eştl despre cum, u~a dmtre femel o at~a
pe cealaltă să urce scările sau. o. ndlca de pe podea: m l~cercaI ea de a e u a Dacă acceptăm ipoteza detenninismului comportamentului psihologic, este

implicaţiile agresive. Pot fi subhmate conflictele mama-fitca. logic că deducţii le privind persona litatea indivielului pot să se bazeze pe orice fel
de performanţă. În mod similar, aproape orice test poate fi analizat în funcţie de
Imaginea 19 foarte multe aspecte ş i , deoarece fiecare dimensiune este prin necesitate o funcţie
O imagine ciudată a unor formaţiuni noroase care atârnă deasupra unei cabane de a personalităţii celui testat, nu putem să nu obţinem rezultate. D.esigur că miezul
problemei este ca testele să combine o maximă aplicabilitate cu un maxim de
la ţară.
validitate, fiabilitate şi economicitate. După acelaşi criteriu, avem nevoie de acele
Uneori este o planşă folositoare pentru copii, dar de altfel , nu este notabilă. variabile analitice sau categorii de SCOl'are care ne vor oferi cele mai multe
infonnatii cu minim de efort.
Imaginca 20 Î~1i place să mă gândesc la categoriile de cotare ca la nişte plase de prins
O figură slab luminată a unui bărbat (sau femeie) în toiul nopţii, sprijintă de un peştele. Dacă plasa respectivă are ochiuri largi, pot fi prinşi doar câţiva peşti
mari, pierzând Însă o mulţ im e de peşti mai mici. Pe de altă parte, dacă plasa are
felinar.
ochiuri mici, pot fi prinse atât de multe organisme mici, încât devine aproape
Figura poate fi văzută atât ca bărba.t, cât.ş.i ~afell1eie. Nu avem indicii clare imposibil de scos plasa din apă şi de adus În barcă o "recoltă" de peşte
legate de implicaţiile diferite ale acestor Iden:lflcan de sex. Femetle pot. p>rezent~ folositoare. Prin urmare, trebuie ales acel tip de năvod care este cel mai bine
poveşti legate de teama de bărbaţi sau de IIltunenc . De altfel, temei de pot t! adaptat sarcinii şi scopurilor urmări te. Având variabile puţine, sau chiar deloc,
aduse la suprafaţă de ambele sexe, în poveşttle despr~ g~ngsten. ~,ll1_nou, poate fi putem rămâne cu mâna goală. Setul ideal de variabile va fi acela prin care se
transfonnată Într-o temă inofensivă în povestea unei mtalnlll de sedl <1, obţine suficientă informaţie pentru scopurile clinice, fără ca activitatea de a o
obţine sa fie copleşitoare.
Înainte de a discuta diferitele metode care au fost aplicate interpretărilor
T.A.T., pare potrivit să enumerăm pe SCLui câteva din presupunerile de lucru ale
psihologi lor, În ceea ce priveşte natura testelor psihologice. Interpretarea
răspunsurilor T.A.T. ş i inferenţele de diagnostic bazate pe ele sunt cele mai
folositoare când cel care le interpretează vede aceste răspunsuri în lumina unui
cadru mai larg, oferit de următoarele presupuneri notate de Feifel (1959). În
primul rând, testele psihologice reprezintă un mod de a asigura probe de
comportament de la individ. În al doilea rând, răspunsurile individului la test sunt
rezultatul final al unor procese cognitive stimulate de item ii testului. Aceste
rezultate finale sunt legate cauzal de principiile de organizare a eului tipice
persoanei, adică de mijloacele folosite în selecţia şi organizarea stimulilor interni
şi externi. Răspunsuri l e la teste ar trebui să se diferenţieze prin scoruri. Scorurile
sunt "create pentru a facilita comparaţiile intra- şi interindividuale şi, ca atare,
sunt extrem de folositoare în testarea clinică, dar, a raţiona doar în tenneni de
scoruri, sau chiar şi de tipare de scoruri, înseamnă a fi violenţi cu materialul brut"
(Schafer, 1948). În al treilea rând, interpretarea e nevoie să ţinii cont de contextul
în care sunt date răspunsurile la test. De exemp lu, semnificaţiile unor tipare de
"1
I

86 CAPITOLUL 4
INTERPRETAREA T.A.T. 87
test similare pot diferi în contexte nesimilare. În al patrulea rând, este necesară o
baterie de teste pentru a obţine o imagine bună a multelor dimensiuni ale observarea identificării; identifi carea clişeelor' şi alegerea interprEtări lor alternative
(alegerea între două interpretări posibile). '
funcţionării eului; nici un test singur nu este capabil să at in gă toate nivelele, atât
3 : Al treilea pas conţine sugestii calitative pentru analiza tendinţelor de
de diferite, ale funcţionării psihice . persona 1Itate, ca pas final a l IJlterpretării.

A. Scurtă trecere în revistă a literaturii despre metodele interpretative

Tehnica folosită iniţial de MUITay şi colaboratorii să i a depins de o analiză Întregul protocol es~e citit pentru indicii sugestiv<! (stare de spiri t, intrigi
a povestirilor prin metoda nevoie-presiune. Pentru mai multe detalii despre neobIşnuIte: verbaiIzan ul11ce, metode de a rezolva 'probleme ş i frecventa unor
conceptul de "nevoie-presiune" merită consultată cartea lui Murray (Murray, teme speCIfIce) Ş I pentru a formula interpretări provizorii şi Întrebări 'pentru
1943), dar aici ajunge să spunem că fiecare propoziţie era analizată din punct de
1I1vestJgaţll
maI aprofundate.
2. Fiecare poves.te este analizată în căutarea ideilor de bază, a caracteristicilor
j
vedere al nevoilor eroului şi al forţelor din mediu (presiune) la care ac'esta era
~ s,tructural e, ŞI este comparată cu normele intrigii. .
expus. Pentru a alege un exemplu foarte simplu, el (eroul) o iubeşte pe ea, dar ea
J. hccare poveste este considerată ca o unitate, pentru a identifica persomuelc,
îl urăşte: nevoia de iubire este întâmp inată (presiune) de ură.
conflIctele ŞI relaţIIle; pentru a decide dacă materialul ţine de idealuri , este
Fiecare poveste era analizată astfel în funcţie de toate nevoile şi toate al utoblOgrafic, sau superfiCIal; Ş I pentru a selecta ipotezele pe baza consistentei
J
presiunile, fiecare dintre aceste nevoi şi presiuni primind o notă. În acest mod s-a or. '
obţinut o ierarhie a nevoilor şi a presiunilor. În acelaşi timp, relaţia ierarhică 4. Toate poveştile su ntcons iderate drept o unitate comb inată şi organizată.
dintre nevoi a fost investigată, Murray folosind concepte precum nevoie-conflict, 5. Ipotezel~ 1I1terpretatlve sunt I11tegrate Într-o evaluare finală sumară, sub cinci
nevoie-susţinere şi nevoie-fuziune. Aproape o duzină de astfel de scheme categorll. atltudlJ1l familiale; atitudini sociale şi sexuale' atl'tudl'n' I
(ed ţ' I " ...' Igenerae
posibile a fost dezvoltată de Murray şi Bellak în 1941, la C linica Psihologică . uca wna e, VocdţlOnale etc .); caractenstIcI ale personalităţii' impli catii
etJologlce. ' ,.
Harvard. Au fost elaborate un manual al testului şi un ghid de interpretare,
bazându-se pe unele Tacute anterior de White şi Sanford (1941). În afară de
. . _ .. lui . Rapaport (1947) ' după Wyatt
'Interpretarea ( , este preZlsa
. - pnntr-o
. J
pagina pentru înregistrarea datelor cantitative nevoie-presiune, exista şi o pagină
examll1ate a calItaţl1 clIşeelor răs~unsurilor, iar devierea subiectului de la clişee
pentru înregistrarea unor date de tip calitativ, nu foarte deosebite de categoriile
descrise în recomandările pentru interpretare indicate mai jos. dserv,eşte ca reper pentru onentare . In ceea ce priveşte cotarea, Rapaport sugerează
oua clase majore:
Schema de interpretare nevoie-presiune are încă multe avantaje când este
folosită pentru experimente în care detaliul este cel mai important, iar timpul nu
A. Caracterist ici formale ale structuri i poveştii, unde există trei aspecte:
este o problemă. Totuşi, metoda nu a devenit populată în mediul clinic, deoarece
1. ~upuner: la lI1slrucţiuni (omisiuni şi distorsiuni; plasare eronată a accentului'
nu este u şor de stăpânit conceptul de nevoi e, ş i interpretarea a douăzeci de
poveşti prin acest sistem durează în medie 4-5 ore. Prin urmare, s-a dezvoltat un
1I1,slster.lţ~ ~supra1l1~ag inii mai degrabă decât asupra s ituaţi ei; introducerea UI1OJ: J
pcrsond.l" S:I U ob'"cte care nu sunt desenate)
număr mare de încercări de interpretare a TA.T. Wyatt (1947), într-o excelentă 2. Consistenţa ~l7ternă_ a produc!iilor persoanei lestale (consecventă
revizuire a scorării şi analizării TA.T vorbeşte , pe l ângă metoda nevoie-presiune mtenndlvlduala, dupa cum II1dlCă devierile în ceea ce priveşte calitătil'e
şi de metodele lui Rapaport, ]-Ienry, Rotter, Tomkin şi de metoda sa proprie. expresIve ŞI agresIve: devlen de la semnificaţia obişnuită a unei imagini' ş i
Sugestiile lui Rotter (1947) pentru interpretarea T.A.T. sunt prezentate în devlen pnv1l1d hmb3Jul ŞI forma narativă; consecvenţă intraindividuală)
trei paşi, la care primul se referă ca II aspecte de răspunsuri care pot ti folosite 3. Caraclerzstici ale verbalizării
pentru interpretare . Ele sunt după cum urmează: B. Caracteristici formale ale conţinutului poveştii:
1. Tonul naratiunii
1. Calitatea autobiografică; coe renţa; starea de spirit predominantă; felul În care 2. Ide~tiflcar~a personajelor din imagine şi reprezentâri din memorie
se fac referiri le la sex; finalurile şi relaţia lor cu povestea; repetiţia temelor; cuvinte 3. SlradulI1!e ŞI atitudini
4. Obstacole
neobişnuite; atitudine faţă de lume; caracteristici ale figurii centrale; metode tipice de
rezolvare a problemelor; personaje care pot fi identificate cu mama, tatăl, fiul , şi aşa mai
departe. . Henry (J 947), în cea mai extensiv~ şi ~etaliată schemă de analiză, pe lângă
2. În al doilea pas, sunt propuse 5 principii de interpretare: frecvenţa apariţiei a h~1 Murray, dlstll1ge (A) caracterIstIcIle formei de (B) caracteristicile
unei idei; elementul neobi.şnuit (privind intriga, limbaju l, recunoaşteri eronate); conţll1utulUl.
iNTERPRETAREA T.A.T. 89
88 CAPITOLUL 4

A. Caracteristicile fonnei sunt împărţite în şase mari categorii, fiecare dintre în funcţie de cele patru categorii principale menţionate anterior: 10 vectori, 17
ele având câteva sub-clase: nivele, 12 condiţii şi 6 calităţi. Interpretarea utilizează trei mari abordări: canoane
1. Canlitate şi tip de producţii imaginare (lungimea poveştii, cantitatea şi tipul ?e de inferenţă, cum ar fi metodele lui MiII (de acord, diferenţă, variaţie
conţinut introdus, vioiciune, originalitate, ritm Ş I curslvltate, variaţII m concomitentă, etc.) şi metode ad iţionale (pentru studiul cauzei şi efectului, care
consistenta tuturor acestor factori) implică doi sau mai mulţi factori); analiza de nivel (grad de varianţă, frecvenţă
2. Calităţi ~rganizatorice (prezenţa sau absenţa antecedentelor poveştii şi relativă, relaţii cauză-efect, analiză secvenţială a nivelelor) pentru a studia relaţia
rezultatului, nivel de organizare, coerenţă şi logică, mamera de abordare a dintre nevoile ascunse şi nevoile vădite, gradu l în care subiectul este conştient de
conceptelor centrale, nivel de dctaliere ş i elaborare, variaţii În consistenţa propriile dorinţe şi comportamente şi natura conflictului dintre dorinţele
tuturor acestora) reprimate şi forţele represive; diagnoza personalităţii, care include importanţa
3. Acuitatea conceptelor, observaţiilor, şi integrarea lor . .
re l ativă a familiei, iubirii şi sexului, muncii, şi aşa mai departe.
4. Structura limbajului (mişcare, acţiune , calificative, cuvinte descriptive, etc.)
Wyatt (1947) foloseşte 15 variabile pentru analiza T.A.T.: (1) descrierea
5. Intracepţie-extracepţie 28 .
6. Re/aţia dintre povestea spusă şi Întreg conţinutul gândit (condensat, suprimat) poveştii, (2) percepţia stimulilor, (3) deviaţii de la răspunsurile tipice, (4) deviaţii
de la sine, (5) tendinţa tempora l ă, (6) nivel de interpretare, (7) tonul.istorisirii, (8)
B. Caracteristici de continut calitatea narării, (9) figurile centrale, (10) alte"figuri, (lI) relaţii personale, (12)
1. Tonul general (u~ ton al limbajului pozitiv sau negativ; pasiv.itate sau strădu inţ e, evitări, (13) presiuni, (14) rezultat final şi (15) tema.
aoresivitate în limbaj; conflict exprimat sau subînţe l es; acţlUl1l Ş I gandun de Metoda Magdei Ama/d (1951) de a interpreta T.A.T . pune accent pe
afiliere sau armonie interpersorlală exprimate sau subÎnţe l ese) conţinutul poveştilor. Situaţ iil e care implică relaţii interpersonale, ca cea părinte­
2. Conţinut pozitiv (personajele descrise În poveste; rela\ii intl.:rpcrsonak; miezul
cop il , heterosexuală, şi aşa mai departe sunt examinate în căutarea sentimentelor
dl.: aqiunl.: al povqtii) . şi aqi unilor descrise. În aCl.:sl Illlld se obţ in illf'()rlllaţii despre atitudinile
3. Conţinut negativ (ce eşuează subiectul În a spune; ce ar putea II ,iL: a~leJllat ca
subiectului, conflictele sale şi prob leme le dominante. Poveştile sunt, de
el să spună)
4. Structura dinamică {/ conţinutullli (simboluri, asocieri) asemenea, supuse unei scurte ana li ze "secvenţ ial e" pentru a vedea dacă există o
dezvoltare conseeventă a temei centra le . Cei cinci paşi ai acestei proceduri sunt:
În relatia dintre caracteristicile de formă şi cele de conţinut sunt luate în rezumatul ideilor principale, analiza situaţiona lă , analiza atitudinilor (derivată din
considerare 8
zone: abordarea intelectuală; creativitate ~i imaginaţie; abordare analiza situaţie i) , ana liza secvenţ ial ă şi integrarea finală.
comportamentală; dinamica familială; ajustări interioare; reactivitate emoţională; Betfy Aran (1951) lucrează la nivelul conţinutului manifest al poveştii,
ajustare sexuală; rezumat descriptiv şi interpretativ. lăsând în mod deliberat la o parte aspectele formale ale perfonnanţei. Ea
Tamkins (1947), într-o înc ercare sistematică de anal iză consecventă din foloseşte schema de variabile Murray-Sanford - nevoie şi presiune - cu
punct de vedere logic a fanteziilor, distinge patru mari categorII: numeroase schimbări intenţionate să aducă această schemă cât m.ai în annonie cu
abordăr il e clinice ş i cu teoria psihanalitică. Fiecare nevoie şi presiune este
1. Vectori, cuprinz<înd nevoi sau cali tatea de a se strădui "pentru", "Îlllpotriva", înregistrată împreună cu personajele care sunt subiectul şi obiectul
"sub'" "prin", "de la", " .. comportamentului, astfel încât o variab il ă dată poate fI examinată în relaţie cu
2. Nivele, cum ar fi cel al dorinţei, viselor cu ochII deschişI.
contextul în care este exprimată. De asemenea, sunt înregistrate defensele de la
3. Cond i ţii, care pot fi fie forţe externe (presiunea de care vorbea Murray), ~e
suprafaţă, cum ar fi conflictele, negarea, respingerea comportamentului, fantezia,
stări interne, precum anxietatea sau depresia. Condiţiile nu se referă la ţelUri, CI la stan
date, pe care individul le descoperă în afara sau Înăuntrul său. . . incertitudinea, etc.; intensitatea variabilelor, care este exprimată numeric, şi
4. Calităţi, precum: intensitatea, posibilitatea (certltudlllea), consideraţii rezultatele. Rezultatele sunt analizate În termeni de trăsături principale, în cotarea
temporale. variabilelor şi În secve nţ e l e de variabile.
Leonard Eran (1951 b) foloseşte o abordare statistică, nonnativă. Normele
Principiul care stă la baza acestui sistem de analiză este acela că fiecare se bazează pe administrarea în ordinea prescrisă a celor 20 de planşe T.A.T. unor
clasă poate fi pusă în relaţie cu orice altă clasă. Un vector poate fi obIectu l bărbaţi adulţi. Poveşti l e sunt notatc pentru tonul emoţional (de la foarte triste la
oricărui alt vector (de exemplu, dorinţa de a acţiona). _" . foarte vesele) şi pentru rezultat (de la eşec total la succes răsunător). Temele sunt
Metoda lui Tomkin, care este destinată în primul rând cercetam ŞI notate în funcţie de o listă în care au fost clasi Rcate, deja, peste o sută de teme, ca
trainingului, cuprinde atât cotarea cît şi interpretarea. Fiecare poveste este cotată interpersonale, intrapersonale şi impersonale; dezechilibru (tensiune) şi echilibru.
Sunt notate orice devieri de la sarcina de a crea o poveste şi orice distorsionări
2X Pereche de tipuri de percepţie caracterizatI.: În f"unC\ie dl.: orientarea subiectulu i spre ale proprietăţilor fizice ale im ag inii , rreCllll1 ~i ale a ltor caracteristici fonl1ale.
realitatea internă sau către cea externă (n.t.)
90 CAPITOLUL 4 INTERPRETAREA T.A.T. 91

Notele obţinute sunt apoi comparate cu norma. Datele de bază pentru acest asupra contlictelor principale ale pacientului şi sub liniază faptul că aceste
sistem sunt frecvenţa şi neobişnuitul unui anume conţinut al fanteziei. conflicte pot fi deghizate În procese de substituire simbolică. Procedura în sine
Interpretarea structurii personalităţii ş i a conţinutului depinde de orientarea constă În urnlătoarele: citirea înregistrării pentru a se forma impresii generale;
teoretică a interpretului şi de datele comportamentale obţ inut e din alte surse. sublinierea propoziţiilor care exprimă ideea principală sau aspecte importante ale
Metoda lui Reuben Fine (1951) evidenţiază în primul rând sentimentelE şi acesteia; rezllmarea fiecărei poveşti în tenneni de idee principală; găsirea
indiciilor, pentru a descoperi contlictele esenţiale; studierea anomaliilor În
\
relaţiile interpersonale. Foloseşte un catalog pentru a nota prezenţa sau absenţa,
termeni de idei sau de timpi de reacţie; luarea În considerare a "datelor de bază"
j
în fiecare poveste, a sentimentelor (afecţiune, anxietate, durere etc.); relaţiile
interpersonale (a se îndrepta spre, a se îndepărta de, etc.) Între tipuri specifice de despre pacient şi Împletirea tuturor acestor impresii într-o evaluare sumară.
Helen Sargent (1953) a separat două metode. Metoda de Cotare a Testului
persoane (mamă-copil, bărbat-femeie, etc.); şi rezultate (favorabile, nefavorabile
sau nedetenninate). Interpretarea este un fel de rezumat calitativ al rezultatelor. prin Insight (Sargent lnsight Test Scoring Method) a fost dezvoltată iniţial pentru j
A. Arthur Hartman (1951) foloseşte o abordare psihometrică care fusese cotarea răspunsurilor scrise la Testul de lnsight al autoarei, dar poate fi aplicată şi
iniţial concepută pentru cercetare şi ţinteşte spre stabilirea unor nonne la T.A.T. Afectele (A) sunt cotate pe 12 categorii (plăcere, agresivitate, etc.) şi
cantitative, ca bază a interpretării. Constă În paşii urnlători:

1. Fiecare poveste este cotată pe o scară de la 1 la 5, pentru 65 de categorii de


trei moduri de expresie (acţiune, manifest ş i expresia sentimentelor latente);
activităţile defensive (D) sunt cotate pe trei categori i (evaluări, elaborări şi
calificări). Sunt, de asemenea, obţinute cotele pentru neajustare (M), bazate pe
J
răspunsuri care acoperă elemente tematice, calităţi sentimentale, topici de referinţă şi folosirea pronumelui de persoana 1, expresia unor sentimente irelevante şi
caracteristici formale ale răspunsului. "subiectivism". Raportul A/D şi pattern-ul A-D-AID sunt evaluate şi interpretate
2. Notele obţinute pentru fiecare categorie sunt adunate şi totalizate, fiind notate şi În termeni de norme deja stabilite, Împreună cu interpretări calitative ale
consistenţa şi tendinţa de cotare. .
continutului.
3. Dintr-o listă cu peste 40 de variabile de personalitate, care s-au dovedit, din
, Metoda de Cotare Normativă T.A.T. Cox-Sargent a fost intenţionată ca
cercetări anterioare, a fi corelate semnificativ cu anumite răspunsuri la itemi, sunt
unealtă de cercetare pentru analizarea aspectelor nonnative ale răspunsurilor la
selectate acele variabile care sunt asociate şi fiecare categorie de răspuns care este
considerată importantă în protocoL fiecare imagine din T.A.T . Sunt folosite următoarele categorii principale:
4. Datele astfel obţinute sunt coroborate cu alte descoperiri, pentru a obţine un sentimente (frustrare, anxietate, etc.), eroi (bărbat, fată, etc.), nevoi (securitate,
tablou clinic cu semnificaţie, al personalităţii. conformitate, etc.), ameninţări (vină, moarte, etc), acţiuni de satisfacere a unei
nevoi sau de evitare a unei ameninţări (negative, evazive, etc.) şi rezultate
Metoda folosită de Robert HoIt (1951) este o abordare clinică în care (succes, eşec, etc.).
interpretul citeşte poveştile, Însemnează ipotezele preliminare pe măsură ce Metoda lui Perei val Symond utilizează impresiile provocate de citirea
parcurge textul şi integrează aceste note într-un rezumat final al personalităţii. Nu atentă a protocolului ca întreg, mai degrabă decât a poveştilor separate. Datele
există un sistem formal de cotare, iar metoda poate fi descrisă ca intuitivă . Bazele sunt extrase din povcşti carc sunt clas ifi cate în funcţie de temele majore
teoretice sunt acelea ale teoriei psihanalitice şi ale fonnulărilor nevoie-presiune (agresivitate, iubire, pedeapsă, anxietate, defense, standarde morale, conflicte,
ale lui Murray. vină, depresie, fonne de sublimare, etc.) şi relaţii (cu părinţii, fraţii şi surorile, I
Sistemul dezvoltat de Walther loel şi David Shapiro (1951) tratează în profesorii, etc.). Schiţa finală Încearcă o sintetizare a temelor de importanţă J
principal funcţionarea eului. Întâi sunt transfonnate În simboluri de cotare primară şi indică dinamica relaţiilor dintre ele.
căldura interpresonală, ostilitatea, fuga de aceste sentimente interpersonale. Apoi Ralph K. White (1951) a dezvoltat o metodă de "analiză a valorii", În care
este analizată secvenţa acestor interacţiuni, iar în final, interpretarea oferă o continutul manifest este rescris în termeni de 50 de cuvinte cu valoare, care
imagine a proceselor de coping cu mediul social. rep;ezintă forţele motivante. În plus, notaţiile indică al cui punct de vedere este
În cazul metodei lui Seymour Klebanoff (1951), care era concepută În luat în considerare, astfel încât să aducă lumină asupra identificărilor pe care le
principal pentru cercetare, se realizează o corespondenţă între conţinutul face povestitorul şi să se indice termenii în care sunt descrise personajele, pentru
poveştilor şi o listă de itemi, În funcţie de temele exprimate explicit şi grupate În a obţine "percepţia socială" a povestitorului. Datele sunt create cantitativ prin
categorii precum viaţă, agresivitate, stres intern, teme pozitive. Profilele unnărirea lor. Este obţinut un raport frustrare-satisfacţie, din frecvenţa valorilor
frecvenţelor procentuale şi absolute sunt apoi analizate, pentru fiecare temă şi pozitive şi negative. Interpretarea generală "depinde de insighturile clinice şi de
categorie, iar interpretarea se bazează pe această analiză. imaginaţia disciplinată a analistului " .
lose Lasaga (1951) foloseşte o metodă clinică prin care se intenţiona Piotrowski (1950) nu oferă nici o metodă fonnală, sistematizată de
descoperirea cauzelor psihodinamice ale tulburărilor nevrotice şi psihotice, şi abordare a T.A.T., dar dă nouă reguli de interpretare, după cum urmează:
~~""""""-::--"""'tT"''Tr'~ . >vcd - lItiltate - dre
~ .~~
~~~~~-------- ~~--------------~----~-
92 CAPITOLUL 4 INTERPRETAREA TAT. 93

1. Procedaţi pe baza presupunerii că poveştile T.A.T. reflectă cu o mult mai mare 1. Nevoia de realizare declarată (N) Cineva din poveste declară faptul că doreşte
libertate şi cu mult mai puţine distorsiuni activităţile şi atitudinile persoanei testate, decât să atingă o anume reuşită.
indivizii înşişi spre care sunt îndreptate aceste activităţi şi atitudini manifestate în T.A.T. 2. Activitate instrumentală. Prin unul sau mai multe personaje; este cotată 1+, I?,
2. Când interpretaţi povestirile T.A.T., procedaţi pe baza presupunerii că fiecare 1- pentru a indica dacă rezultatul activităţii instrumentale este de succes, îndoielnic sau de
personaj din ele exprimă un anume aspect al personalităţii celui testat. eşec.
3 . Cu cât este mai acceptabilă pentru conştienţa celui testat o acţiune intenţionată 3. Stări anticipatorii ale scapI/lui. (Ga+, Ga-) . Cineva din poveste prevede
(un impuls), cu atât este mai mare similaritatea dintre persoana te s tată şi persOl1<1jul atingerea obiectivelor, ţelurilor sau frustrarea şi eşecul.
T .A.T. căruia îi este atribuit acel impuls. 4. Obstacole sau blocaje. Poveştile sunt cotate în funcţie de obstacolele care apar
4. Reţineţi că gradu l de generalizare a concluziilor dumneavoastră le afectează pe parcursul desfăşurării acţiunii (care poate fi blocată sau împiedicată de un obstacol
validitatea. Cu cât sunt mai specifice concluziile, cu atât sunt mai dificil de confirmat şi personal (Bp) sau un obstacol din mediu (Bw)).
cu atât sunt mai uşor de invalidat de către fapte . Cu cât concluziile sunt mai generale şi 5. Presiunea creşterii/Îngrijirii (Nup). Forţe din poveste sau personaje care ajută
mai puţin restrânse, cu atât este mai probabil ca ele să fie valide. eroul, aflat în activit[lţi legate de reali zare/succes, sunt cotate ca grijulii, ajutătoare.
5. Luaţi în calcul posibilitatea ca poveştile să nu reflecte impulsuri autentice, ci 6. Stările afective (G +, G-). Stările afective asociate cu atingerea ţelului,
atitudini superficiale şi stereotipe, dezvo ltate de persoana testată pentru a-şi ascunde perfonnaţă activă, sau frustrare a activităţii direcţionate spre succes sunt cotate cu G.
trăsăturile de personalitate specifice . . 7 .. Tema realizării (Ach Th). Tema realizării este notată atunci când imageria
6. Procedaţi pe baza presupunerii că poveştile reflectă adesea ceea ce gândeşte şi mentală legată de realizare este elaborată astfel încât devine punctul central al poveştii.
simte subiectul despre personajele T.A.T. (exemplu: despre bătrâni sau despre tineri,
despre personajele masculine sau cele feminine). Desigur, T.A.T. va dezvă lui ideile celui Scorul n de realizare este calculat pentru Jiec,u'e individ, combinând
testat despre acele persoane tinere, bătrâne, bărbaţi, femei - care joacă un rol important în indecşii după cum urmează. Imageria fără legătură cu realizarea este cotată cu -1,
viaţa sa, mai degrabă decât ideile sale despre bătrâni, tineri, femei, bărbaţi în ge neral. imageria care este într-un mod îndoielnic legată de succes este cotată cu O, iar
7. Cu cât sunt mai variate şi mai incompatibile impulsurile din poveştile celui A .I. (imageria privind realizarea) este cotată cu + 1. Fiecare subcategorie este
testat, cu atât este mai mare posibilitatea ca personalitatea să fie slab integrată sau să cotată o singură dată în cazul fiecărei poveşti şi primeşte nota + 1. Un scor al
existe tensiuni interioare sau temeri că impulsuri inacceptabile vor submina auto controlul realizării pentru liecare poveste se obţine prin adunare algebrică a scorurilor pe
şi îl vor împinge pe subiect să acţioneze contrar propriului interes. Cu cât este mai mare
subcategorii pentru fiecare poveste. Scoru l n pentru realizare este totalul
diversitatea impulsurilor T.A.T., cu atât este mai mare indecizia şi anxietatea subiectului.
scorurilor obţinute la toate poveştile.
8. Şansele ca o temă T.A.T. să se manifeste în comportamentul vizibil al
subiectului corelează pozitiv cu frecvenţa apariţiei temei în cadrul T.A.T., cu consistenţa Fred Pine (1960) a elaborat un manual de cotare a conţinutului pulsional în
internă a poveştilor T.A.T. (absenţa temelor incompatibile) şi cu intensitatea emoţională poveştile TA.T. Semnificaţia duală este postulată în folosirea conţinutului
care însoţeşte exprimarea temei. pulsional în aceste teme; absenţa acestui conţinut implică un sistem de defense
9. Folosiţi toate reguli le formale care s-au dovedit valoroase în studiul puterii ale eului rigid, fragil şi disipat, în timp ce la cealaltă extremă există ' două
asociative creative. Aceste reguli nu sunt specifice pentru T.A.T. şi se referă la o varietate posibilităţi: (1) o slăbire a controlului eului asupra pulsiunilor într-atât încât
de aspecte formale ale rezultatelor la T.A.T.: un ritm inegal în povestire, pauze lungi şi rezultatele sunt dezadaptative sau (2) energiile pulsionale au fost neutralizate
variabile, diferenţe marcante în numărul şi elaborarea ideilor stârnite de anumite imagini, astfel încât să poată fi folosite într-o activitate mentală productivă. Manualul
În comparaţie cu altele, desconsiderarea anumitor detalii care, în mod normal, ar trebui să oferă o metodă de cotare a materialului (pulsiunii) libidinal şi agresivităţii din
provoace comentarii, idei bizare şi anormale, creştere sau scădere gradua l ă sau subită a
conţinutul manifest al poveştii şi, de asemenca, descrie o procedură de notare a
ideilor, şi aşa mai departe.
gradului în care fiecare conţinut pulsional este integrat în temă (eficienţa acestei
David McClelland (1953), consacrându-se exclusiv motivaţiei succesului integrări este considerată a fi un indicator al cOlltrolui eului). Sunt obţinute, de
f (realizării), a conceput o măsurătoare a acestui motiv, aşa cum este el exprimat în obicei, trei scoruri pentru integrarea conţinutu l ui pulsional, în funcţie de trei
povestirile imaginare, mai ales în TA.T. Mai întâi, cel care cotează trebuie să tipuri de conţinut al pulsiunii care au fost diferenţiate: tematic, incidental şi
detennine dacă povestea conţine sau nu orice referire la scopul de a reuşi, care să nepotrivit. Se notează şi în funcţie de cele trei nivele ale expresiei explicite a
justifice notarea subcategoriilor ca fiind legate de reuşită. Poveştile sunt notate pulsiunii, cu trei scoruri: direct-nesocializat, direct-socializat şi indirect-deghizat
pentru asemenea Imagini Menta le de Realizare (Achievement Imagery) doar sau slab. O metodă deosebit de folositoare pentru o analiză de conţinut
atunci când cel puţin unul din trei criterii este îndeplinit, criterii care toate au de-a modificată, cantitativă, a poveştilor TA.T. ale unor familii întregi de
face cu manifestarea de către poveste a unui caracter de "Competiţie cu un schizofreniei, delincvenţi şi oameni normali este descrisă de Stabenau şi colegii
standard de excelenţă". ( 1965), iar un maliual de notare a fost dezvoltat de Wemer şi colaboratorii săi.
Subcategoriile de cotare sunt: După cum este deja evident, răspunsurile T.A.T. au fost studiate într-o
varietate de moduri, mai mult sau mai puţin complexe. Cea mai simplă procedură
-t

INTERPRETAREA T.A.T. 95
94 CAPITOLUL 4
permită observarea celor mai importante informaţii ale unui T.A.T. de 10
este tehnica impectării. Adesea se dovedeşte foarte folositoare simpl~ lectură a
povestiri, în aproximativ jumătate de oră.
poveştilor, tratarea lor drept comunicări psiho logice cu sens; sublinierea oricăror
idei care par semnificative, specifice, unice. Când un examinator experimentat
1
reciteşte poveştile a do~a oară, poate, aproape fără nici ~m efort, să găsească J. Tema principală: (nivel diagnoii{ic: dacfi se doreşte un nivel descriptiv şi interpretativ. se \ltilizeaz3 o ciom:'! sau pagina 6)

tiparul repetitiv care le este cOlmin, sau poate descoperi faţete ale diferitor r
2. Eroul prinrip:11: vn rs'~ __ scx_ ÎTlclinn\ii _ __ ___ . ahilit:'lli _ _ _ _ _ _ _ _ __ •_ _ _ _ __ _ __
poveşti, care împreună alcătuiesc un întreg semnificativ. Această metodă devine J
din ce în ce mai uşoară pe măsură ce este aculllulat;l din ce în ce mai multă ~1~:;~S~~giIlC Jc s~;~~::'hlri _ _=-=~~:k~varc (;:T~~:l~C~o;;)_ra_k'-_ __
3. Jlrincip:llclc ",cvoi şi pulsiuni lIle eroului:
experienţă de folo~ire a acestui test, sau cu cât experienţa persoanei este mai a) nevoi comportamentale ale eroului (in poveste): _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __ _ __ _

clinică şi mai psihânalitică. implidnd: __ ~ _ _. ______ ._______.__


h) personaje, ohiccte S,lll sitlm)ii ilt/rodnl·j': ._ _ _ _ _ _ _ _
În psihoterapie (a se vedea Capito lul 7) se poate dovedi de un real ajutor ca
pacientul să aibă o copie a poveştilor T.A.T . iar tcrapeutul alta, iar apoi pacientul ~llplidIlJ:;\~~j~ -,~- ~-~=--=_ ~-- . -- _=__==_=_-----~===--~~--- _
~ ~_._-------~--- . . , - - - - - - - --
să asocieze liber cu poveştile şi să încerce el însuşi interpretări. c) personaje, ob iecte sau si tuatii (JIlli.l·t' :
implicând nevoia de I de a:
Deoarece consider că punctul forte al T.A.T. este abilitatea sa de a provoca
şi aduce Ia suprafaţă conţinutul şi dinamica re l aţiilor interpersonale şi a tiparelor 4. Conccpţi:, desprc med iu l (lume:!) din jur ca: _ _ _ _ _---,-_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __

psihodinamice, metoda mea de interpretare şi categoriile mele de cotare privesc 5. Relatii dc obiect intcrpcrsonale:
a) Personajele parentalc (m ____ f _ _ _.l sunt vi1zute ca _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ .. _ _ _ _ _ _ _ ._ __
în primul rând aceste dimensiuni, şi doar într-o mică măsură caracteristicile
şi reac\in subiectului la a) este
formale. b) Personajele co-vârstnice (m _ _ _ I ~s UIlI văzute ca _ _ _---'_ _ _ _ _ _ _ _ _ - -- -- -
şi reac lia sub iectului la h) este
Cel mai important lucru de reţinut în interpretarea T.A.T. este următorul : c) Person(ljek copii (m _ _ _ l~ sunt văzult:: ca
imaginile T.A.T. sunt din punct de vedere psihologic o serie de situaţii sociale şi şi lac)estc _ __ __ _ _ _ __ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __
rea cţ i asubieclului I
6. Conflicte semnificative: _ _ _ _ _ __ 1
relaţii interpersonale. În loc să răspundă unor persoane reale în situaţii reale,
I1
subiectul răspunde unor oameni din nişte imagini, cărora le atribuie anumite 7. Natura
de ri1nire
anxictălilor: (./)
fizică şi/s<l ud~pe depsire _ _ _ _ _ _ _ _ _ __ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __ _ _ _ _ __
contexte sociale. Deoarece subiectul este Într-o mică măsură constrâns de de del'..aprobare _ _ _---,---,_ _ _ _---:-:--::-._-,:-:_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __
de absenlă S<1U pi erdere a a lt:c)iunii _ __ sau de hoa l?l sau rOni re _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __
realitatea convenţională, este mult mai probabil ca răspunsurile lui să-i exprime de fi p?lr?ls il _ __
<l .____ sau dc Jepri va rc
sentimentele interioare. Asta înseamnă că avem acces Ia tiparele lui de dea fi copleşit ş i n,:pllti ncius de sillg urălalc _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __ _ _ _ _ _ _ __
de-a Jidevorat _ _ _ _----:c_ altele _ _ _--,-_ _ __ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __
comportament social şi că este posibil să. facem inferenţe legat de geneza acestor 8. l)rillciPlllclc dcfclISC ÎIII(lulriva eUllllictclor şi tcnU'rilnr: ( ./ )
refularea _ _ _ _ lomlapunea re,ICllonal<'i c1ivajul _ _ _ _ _ _ _ _ __ __ _ _ _ _ __
tipare. Intrepretarea este, de fapt, procesul de găsire a numitorului comun în regresia _ _ _ _ _ dellegarea _ _-:-_ _....,.- introieclia _ __ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _- - -
tiparele de comportament contemporan şi genetic ale persoanei (BeIlak, 1948). izolarea alllllmcardroactivâ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __ __ _ _ __
raţionalizarea allele _ _ _ _ __ _ _,--:-_ _ _ _ _ _ _ _ __ _ __ _ _ __
Printre altele, această definiţie a interpretării presupune şi ceea ce nu este 9. Adecvarea lIupraeului mallifest:!la prill "pedeapsă" pentru "crimă" fiind: (./)
suficient de accentuat, mai ales pentru începători: pe baza datelor revelate de o corespunzătoare n\!corespullzâloare _ _ _ _ _ _ _ _ __ __ _ _ _ _ _ _ _ __
prea severă (indicatO astfel prin iminenta pedepsirii) _ _ _ _ __ _ __ _ _ _ _ _ _ _ __ _ __ __
singură poveste nu se poate nici pe departe stabili un diagnostic. Impresiile insu/icicntă Întâr/.iată _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __

culese cu o singură ocazie pot fi considerate ca cel mult o tentativă de inferenţă, deast::mcnea:
pauze sau răspunsuri Înt5r/.ialc
pentru care trebuie găsite informaţii care să o susţină, în alte poveşti sau din alte halhisrn alte manifest:'!ri ale intnr/.illnii suprneu lui -c:-=---:c------ - - - - - - - - - -
10. Inle~nll·ca eului, manifest;!t;) Îu: (./,./../ . ../././) (a se \'eJ eii şi scala I ~ FI.:: la Pfţ· 6)
surse de infonnare, externe T.A.T.-ului. Un tipar repetitiv este cea mai bună Emul : adecvat _ _ __ _ _ _ inadecvat _ __ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __
asigurare că nu avem de-a face cu ceva simulat. Sf:lrşilul: fericit ______ ~._ _ _ neli.' rÎl:i t - -- _._-------.__._------ !
Pentru a oferi un cadru de referinţă mai bine stabilit legat de cotare şi o
rcalist _ _ __ _ _ _ _ _ lle rl'1I 1i sl __
Controlul pulsiunilor
-
- - -- - - -- - _.- -------
..,--_ __ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __ _ __
j
schemă de interpretare mai obiectivă, am elaborat ceea ce Corporaţia Procesele gândirii rele vate de intrigă liind : (./, ././ . ./././ )
stereotipe originale _ _ _ _ __ corespun711toare _ _ _ __ _ __ _ __ _ _
Psihologilor a publicat sub denumirea de Formularul şi foaia de analiză Bellak complete incomplde necorespunzătoare _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __ _ __

pentru T.A.T. 29 (Figura 4-1). Cred că este un sistem suficient de simplu încât să sintetice _ _ _ __ cOIlt.; rd e _ _ _ __ _ _ contaminate _ _ _ _ _ _ __ _ _ _ _ __
_ , - -_ __ _
Inteligellţă

poată fi stăpânit cu uşurinţă, să servească drept ghid şi cadru de referinţă şi să Nivel de maturitate _ _ _ _ _ _ _ _ _ __ _ _ _ __ _ _ _ _ _ _ _ __ _ _ _ _ __
Semne organice _ _ _ _ _ _ _ __ _ __ _ --,-_ _--:_-:-_:-::---::--:-:::-:-::-:-::-:-:::--- - -
Foaia de analiză pentru utilizarea cu formularul Bellak TAT (Revizuit)

Figura 4-1 Foaia de analiză pentru utilizarea cu formularul BeIlak TAT


29 Sunt îndatorat Corporaţiei Psih~logice din New York pentru că mi-a permis să (Revizuit)
reproduc aici materialul pe care ei l-au publicat iniţial ca Bellak T.A .T. Blank, Analysis
~------~,~~~f~~~~~------------ ______________ ----~~~~~~--~~~~~~~~~~~--~~~~~~~~~~~~JT~~~~rn
INTERPRETAREA T.A.T. 97
96 CAPITOLUL 4

B. Diagnosticul prin observare-de-aproape şi prin obsenare-la-distanţă Această poveste arată că băiatul care spune povestea are un co~flict cu
figurile materne, dar rezolvă acest conflict având succes în efortunle sale.
Psihanaliza, ca formă de psihoterapie a suferit uneori de pl'; unna faptului Povestea ne spune că acest băiat de 15 ani se revoltă împotnva mamei sale, dar
că un analist poate da o anume interpretare, în timp ce altul poate da cu totul alta că propia lui nevoie de reuşită îl ajută să aibă succes în ceea ce face (în sens larg,
sau chiar divergentă . Este foarte posibil ca ambii analişti să fi avut dreptate, dar să devină adult, să crească).
să se fi adresat unor aspecte diferite al e celor spuse de pacient. Este, prin urmare,
cel puţin necesar să specificăm nivelul de abstractizare la care lucrăm. "Paci entul Povestea Il r. 2
este furios" ar fi un diagnostic prin observaţie-apropiată. A spune că anumite
reprezentări ale obiectului sunt în conflict cu nişte reprezentări despre sine ar fi o
Sunt trei lucruri diferite legat de asta. Nu aratfl prea bine. Trei oameni cel mai
probabil nu se cunosc unii pe alţii. Fata aceasta merge la şcoală şi se gândeşt.e ~a ce a l~sa~
inferenţă prin observaţie-Ia-distanţă, implicând concepte structurale şi
acasă. Tipul ăsta e prea ocupat ca să ştie ceva legat de OrIce . Pentru ca mcearca sa
internalizări (de exemplu ale unor figuri parentale ale căror imagll1i
lovească acest cal. Doamna e plecată aiurea. Nici ea nu ştie că face asta. Pur Şi Simplu
interacţionează conflictual cu imaginea internalizată despre sine), care au produs
caută, nici ea nu ştie ce. Deci toţi pare că fac lucruri diferite.
furia. Şansele de eroare şi dezacord sunt mult mai mari în cazul acestor concluzii
prin observaţie-la-distanţă. . . Această planşă se consideră în mod obişnuit că reflectă relaţiile de familie .
Probleme similare apar şi în interpretările T.A.T. Se prea poate să se În cazul băiatului, nivelul descriptiv este acela că trei oameni fac lucruri diferite
dovedească adevărat că interpretarea este cu atât mai "neobişnuită" cu cât este şi nici mClcar nu se cunosc unii pe alţii. Fata e pos ibil Sfl fi lăsat ceva acasă.
mai neexperimentat c\inicianul. Bărbatul se foloseşte de afaccri pentru a rămâne neimpl icat. Figura feminină este
O Încercare majoră de evitare a acestor interpretări ncobişnuite este făcută "pe dinafarrl" şi nici ea nu ştie ce face, de asemenea .
prin Fişă (discutată mai sus). Acest lucru este adevărat mai ales pentru Împărţirea

r temei În versiuni descriptive, interpretati ve şi diagnostice. Tema descriptivă este


cea mai apropiată de observaţia directă, În timp ce nivelurile diagnostic şi
simbolic sunt destul de Îndepărtate de observaţia directă. Reţinerea acestor idei ar
Nivefllf inlcrprelativ. Dacă o fami lie compusă din trei persoane este
adunată, aceştia rămân totuşi complet neimplicaţi, deşi nu există vreun conflict.
Fata se gândeşte că a uitat ceva acasă . Bărbatul foloseşte hiperactivitatea pentru
trebui să se dovedească folositoare ulterior, În evitarea unor interpretări negare şi Îş i direcţionează till'ia spre cal. Figura maternă este pornită spre nicăieri.
nesăbuite.
Povestea următoare, a unui băiat de 15 ani, serveşte drept exemplu: Nivelul de dia~n().I'tic. O familie în care membrii nu au contact unul cu
altul, ceea ce narator~d regretă ("E posibil ca ea să fi lăsat ceva acasă"). Figura
Povestea nr. 1 maternă este descrisă ca "pornită spre nicăieri". Faptul că este Însărcinată e
ignorat. În mod evident, este un tânăr de 15 ani care se simte izolat în familie
EI nu vrea în mod evident să cânte la vioară. Este un pic supărat, pentru că mama (ceea ce îl face furios) şi Îşi doreşte ca lucrurile să nu fie aşa.
lui i-a spus să cânte la vioară, corect? Dar nu reuşeşte să cânte acea notă. Deci este un pic
furios şi frustrat. Aşa că vrea să renunţe. Dar eu cred că o să se ţină de asta. Care va}i Exemplul de mai sus demonstrează uşurinţa cu care se poate extrage o
rezultatul? o să se ţină de asta. (Îşi cântă sieşi "o să se ţină de asta".) cantitate semnificativă de informaţie, printr-o avansare progres ivă de la observare
directă la o "observare-la-di s tanţă", mai abstractă.
Nivelul descriptiv al poveştii ar putea fi acela că băiatul nu vrea să cânte la În afară de acest diagnostic descriptiv, este important să observăm că
vioară pentru că mama lui i-a spus să facă asta, dar se simte frustrat că nu poate aceste două poveşti in sine - precum şi celelalte poveşti, nem e nţionate aici,
să facă acest lucru. Ar vrea să renunţe, dar pe de altă parte şi să cânte, iar În final precum şi insight-urile - sunt un ghid preţios pentru planificarea psihoterapiei.
se ţine de cântat. Succesiunea rapidă de tablouri de revoltă şi slaba performanţă şcolară sunt
de ajutor terapeutului, eare vede că băiatul este frustrat, vrea să fie mai
Nivelul interpretativ. Dacă cuiva i se spune să facă ceva de către o figură perfonnant şi manifes tă perseverenţă.
maternă, acea persoană se Înfurie şi devine (i'ustrată şi nu mai poate realiza A doua imagine arată destul de clar oricui că subiectul simte o lipsă a
sarcina. Dar în cele din unnă, se ţine de ea. relatiilor de familie, şi că această lipsă de interrelaţionare în familie va trebui să
fie ;uplinită şi prin terapie de familie, în plus faţă de terapia individuală. .
Nivelul diagnostic. Reacţionează cu furie la figurile materne. Există un
Aceste povesti oare simple demonstrează din nou că până Şi un studiU
conflict Între nesupunere şi dorinţa de a putea să facă asta, iar În final băiatul se
superficial al lor .. observaţia directă a datelor - se poate dovedi extrem de
confornlează şi are succes.
'1
98 CAPITOLUL 4 lNTERPRETAREA T.A.T. 99

folositor pentru terapeut. Acest tân[lr a venit la consultalie pentru cii avea Aşa cum spuneam mai devreme, unii examinatori preferă _ca p~cienţii lor
dificultăţi de învăţare. Este atât de neastâmpărat încât a fost eliminat din mai să scrie ei înşişi poveştile. Deoarece pacienţii nu ar trebUI sa alba acces la }
multe şcoli şi a fost arestat de câteva ori pentru infracţiuni minore. Trăieşte cu infonnaţiile de pe foa ia de analiză, ar trebui să îşi scrie poveşttle pe fOi albe de
mama lui şi cu iubitul acesteia în confort, dar izolare emoţională. În acelaşi timp, format A4. Dacă povestirile sunt atât de scurte încât sunt scnse mal mu!te pe o
se prezintă ca prietenos, dinamic şi plin de iniţiativă. EI neagă că ar fi furios, dar foaie, ele pot fi tăiate şi apoi lipite pe spate le foilor separate de analiza, ~stfel
este dificil de trăit cu el. încât aranjal:ca fina l ă să fie ca în cazul în care cxamlllato~ul ar fi scns_ chIar el
Răspunsurile ulterioare la T.A.T. şi la teste neuropsihologice au dus la poveştile . Dacă pentru fiecare poveste este folo~ită o foaIe _dlstlllcta,. atunc~
diagnosticul de tulburare de deficit de atenţie. dosarul va fi ceva mai voluminos, în afară de cazul 111 care eXIsta cmeva dISpus sa
transcrie poveşti l e pe spatele foilor de analiză.. . . ..
C. Cum se utilizează versiunea lungă a formularului T.A.T. Jo .31 Pentru unii itcmi de pe foaia de analIză trebUIe notate mfonnaţltle
corespunzătoare, folosind propoziţii scurte sau cuvinte cheie care să facI:lteze
Formularul Bellak T.A.T constă într-un dosar de şase pagini, plus câteva procesul analitic. Pentru alţii po~te fi. util un slsten~ deblfe ('/) .. 0. smgura bIfă
foi separate, pentru înregistrare şi analiză, dintre care o foaie din dosar este
duplicat. Pe coperta dosarului sunt trecute datele personale ale clientului, iar când
(,/) poate fi folosită pentru a mdlca SImpla prezenţa a uneI atltudml date, a unUl
conflict sau altor informatii simil are. Două b ife (,/,/) sau treI blfe (,/,/,/) pot fi
J
analiza este finalizată, se scrie "Raportul final". folosite' pentru a indica I~ivclc mai mari de importanţă, atribuite iten~il~r care
Să presupunem că examinatorul doreşte să obţină 10 poveşti de la client şi
că el va nota poveştile, pe măsură cu clientul le narează. Prima poveste va fi
notată pe a doua pagină a formularului TA.T.; a doua poveste va fi notată pe
reies din rezumarea poveştii. Sperăm că această abordare a cuantl~Cafl1 v: ~
cercetată în continuare de studiile privind nivelul de în credere al.1l1terpreta.rIl
examinatorului, pentru creşterea flexibilităţii formularului de analIză. Spaţn1e
J
spatele unei foi de analiză. Povestea numărul 3 este notată pe spate le altei foi de goale sunt oferite pentru a adăuga categorii sau. idei care nu au fost deja
analiză şi tot aşa, până când sunt notate toate cele 10 povestiri. Examinatorul are precizate. În ciuda folosirii din ce în ce maI frecvente a. fom1: 1 scur: e a
acum 10 poveşti înregistrate, una pe coperta interioară a blank-ului (foii albe) şi fonnularului, forma lungă este încă deosebIt de folOSItoare, maI ales m tra1l11g ŞI
nouă pe spatele unor foi de anal i ză separate. Dacă acestea sunt puse în ordine,
cercetare.
examinatorul va vedea că atunci când fiecare pagină este întoarsă, are opusă ei o
foaie de analiză, corespunzătoare poveştii. Foaia de analiză pentru prima poveste D. Categorii de cotare (10 variabile)
este faţa foii pe care este notată povestea 2, Foaia de Analiză pentru povestea 2
este faţa foii pe care e notată povestea 3 şi aşa mai departe. Analiza poveştii 10 Unnătoarele sugestii pentru folosirea şi interpretarea scoruri lor indiv iduale
(sau a ultimei poveşti, în cazul în care e folosit un num ilr mai mare sau mai mic
de poveşti) va fi făcută pe Foaia de Analiză care este printată ca pagina 3 a
fom1Ularului de 6 pagini.
pe categorii din formu laru l TA .T. se pot dovedi folositoare.

1. Tema centrală
J
După ce poveştile au fost analizate În acest mod, examinatorul poate scrie
un rezumat al fiecărei poveşti, în spaţiul oferit de pagina 4. (Dacă sunt folosite Tema centrală poate fi cel mai bine înţel easă ca o încercare de a reda
mai mult de 10 poveşti, mai multe rezumate pot fi scrise pe spatele paginii 4.) esenţa povestirii. (Trebuie să se ţină însă cont ~e fap!ul c.ă,O poveste TA.T. ~oate
Cel mai bine ar fi ca aceste rezumate să fie făcute după ce deja au fost analizate avea mai mult de o temă centrală.) Deoarece 1l1cepatorIl m folOSIrea acestlll test
poveştile, deoarece rezumarea este unul dintre stadiile de integrare formală a se înflăcărează când descoperă tangente ale temei centrale, mai deg~abă decât
conţinutu lui analizei fiecărei categorii separate. Când foaia de rezumat a fost tema în sine, se recomandă împărţirea ideii centrale pe cinci nivele.'~ Aceas:ă
completată pe pagina 4, examinatorul se poate pregăti să scrie Raportul final. De împărţire a temei principale este un intrument de învăţare esenţ I al. In esenţa,
notat că îndoind formularul, spaţiul pentru raportul tinal şi pagina de rezumat pot
fi expuse faţă în faţă.
32Pentru începători se va dovedi foarte important să treacă prin toate aceste cinci nivele.
După Îndeplinirea acestei sarcini, foile libere pot fi capsate în dosar pentru
Cu toate astea, e posibil să nu fie nevoie să le noteze pe hârtie. Mai ales, l11velul deSCrIptIv
a le păstra în siguranţă, iar raportul final va apărea pe copertă, pentru o utilizare
este un sprijin; poate fi suficientă statuarea temeI la acest l11vel,. In mInte. NIvelul
rapidă şi facilă.
interpretati v poate fi înregistrat pe fiecare fişă de analiză, iar nivelul dIagnostIc, ~au altele
mai înalte, pot fi baza pentru afirmaţia care rezumă esenţa. Aceste l11vele sun~ In prImul
rând un instrument de învăţare . Odată ce persoana deVIne experImentata, l11velele
30 Publicat de Corporaţia Psihologică, 555 Academic Court, San Antonio, TX 78204 interpretativ şi diagnostic ar trebui să fie suficiente, fo losind spaţiile goale doar pentru
100 CAPITOLUL 4 INTERPRETAREA T.A.T. 101

învăţăcelul este ghidat spre a face inferenţe temeinice În tranzitia de la datefe În pacient asociaţiile libere şi elaborările lui pentru date specifice, ca de exemplu
f form~ brută, spre formularea diagnosticlllui. În acest proces s~ trece automat de "Indiile de Est" , "inginer", pentru a obţine nume sau date sau orice alte asocieri
la .1I1fe:enţe ce (111 de o~servaţia nemijlocită spre concluzii, mai ambiţioase şi pe care le poate oferi.
c~Iar ŞI mal nscante, ce ţ1l1 de observaţia-la-distanţă. Această procedură ar trebui
sa protejeze persoana de interpretări nesăbuite. Cele cinci nivele sunt: 2. Eroul principal 34

a. Nivelul descriptiv: la. acest nivel, tema ar trebui să fie o simplă Eroul principal al poveştii este acela despre care se vorbeşte cel mai mult,
restatuare a semnIficaţIeI rezumate a poveştii, o identificare a tendintei ale cărui sentimente şi idei subiective sunt cel mai discutate şi, în general, figura
generale, exprimată într-o f0l111ă abreviată şi cu cuvinte simple. ' cu care naratorul pare Sil se identifice. În caz de îndoială, personajul care îi
b. N/velullf1terpretativ seamănă cel mai mult pacientului, în termeni de vârstă, sex sau alte caracteristici
c. Nivelul diagnostic ar trebui să fie considerat eroul principal. Uneori e posibil ca un bărbat să se
d. Nivelul simbolic identifice cu o femeie "erou principal"; dacă acest lucru se întâmplă în mod
e. Nivelul elaborativ. repetat, acest lucru poate ti considerat un indiciu de homosexualitate latentă
(depinzând de imaginea de ansamblu). Deşi, practic; toţi bărbaţii se identifică în
Exemplul poveştii următoare (6BM) se poate dovedi util: imaginea 2 cu fata tânără din prim-plan, doar câţiva (nu s-a ajuns la un acord în
privinţa procentaj ului) consideră că personajul din imaginea 3BM este o femeie .
. Acesta este lin tânăr inginer de succes. Este singurul copil al fami liei; tatăl său este Vocaţia, interesul, trăsăturile, abilităţile ~i adecvarea, precum şi imaginea
mort Iar :namasa este foarte apropiată de el. Este în industria petrolieră şi i s-a oferit un
corporală a eroului principal înfăţişează calităţi (sau calităţi dorite) ale
contract 1Il IndII le de Est. A semnat contactul şi este pe punctul de a pleca. îşi ia rămas­
?un de la ea ŞI s,e despart înd~reray. După o vreme, ea se simte foarte singurii şi decide să pacientului.
IŞI ~rmeze fiul, 1Il IndIlle de Est. Este în tImp de război şi, cumva, ea obţine bilet pentru o Prin adecvare a erou lui se înţelege abilitatea lui de a duce la îndeplinire
nava care merge spre. lIlsula unde lucrează fiu l ei. Un submarin inamic s cufundă vasul pe sarcinile într-o manieră acceptabilă din punct de vedere social, moral, intelectual
care era_ e,a, Iar ea pIere. FIul el nu aflase despre intenţiile ei, dar a planificat de unul şi emoţional, în ciuda presiunilor interne şi externe.
smgur sa 11 facă o VIzită surpriză. EI decide să se întoarcă acasă fără să () anunte. Vasul Ar trebui, de asemenea, menţionat aici că uneori poate exista mai mult de
pentru, care şi-a luat el bilet unnează aceeaşi rută ca cel pe care se îmbarcase I~ama sa. un erou într-o poveste. Pacientul poate folosi o a doua figură cu care să se
Exact 111 acelaşi loc în care a pierit mama sa, un alt submarin inamic îi atacă şi el piere, de identifice, în afară de eroul uşor de recunoscut. Acest lucru se întâmplă destul de
asemenea.
rar şi, de obicei, implică introducerea unui personaj care însă nu este şi ilustrat în
imaginea de pe planşă -- acest lucru are legătură cu impulsuri şi sentimente care
Temele, la un nivel descriptiv, ar putea fi pc scurt notate ca fiind
sunt şi mai gn.:u de gestionat decât cele atribuite eroului pril1cipal.(alte
u1'111ătoar.ele: un .fiu tră~eşte singur, doar cu mama sa preaiubită, şi o părăseşte _
mecanisme pentru încercarea emfatică de a se disocia de poveste sunt plasarea ei
atuncI cand amandol mcearcă să se regăsească, mor în acelaşi loc. La nivel
într-un loc îndepărtat din punct de vedere geografic şi/sau temporal, ex. Plasarea
tnterpr~tat/v, putem merge un pas mai departe şi să punem sensul într-o fo1'111ă
poveştii în Rusia sau în Evul Mediu).
generalIzată, presupunând o semnificaţie în spatele poveşt ii: pacientul crede că
Conceptul de imagine a corpului a fost creat iniţial de Schilder (1925),
dacă cineva 33 î~i permite fantezii (incestuoase), cum ar fi locuitul cu mama,
care spunea: "Imaginea corpului uman este imaginea despre propriul corp, pe
atuncI ambele parţI moI'. La nivel diagnostic, aceslc impresii sunt transfomate în
care ne-o fo1'111ăm în minte... felu l în care corpul nostru ne apare nouă înşine."
afin?1aţll definItIve : acest bărbat are probleme legate de incest şi conflicte
Acest concept se dezvăluie deosebit de clar în imaginea c u vioara (planşa 1), dar
oedlpa.le, care îl provoacă sentimente acute de vină. La nivel simbolic, se poate
şi în 3BM şi în planşa cu frânghia (17BM). Din imaginea l putem afla despre
alege mterpretarea slll1bol unl or în funcţie de ipoteze psihanalitice; dar trebuie
avută foarte multă grijă şi intrepretarea simbolurilor la acest nivel trebuie Tacută
~u multă zgârcenie, pentru că aici ne îndepărtăm cel mai mult de dovezile solide. 34 Am folosit câteva dintre variabilele următoare într-un formular mimeografiat
In exemplul dat s-ar putea, de exemplu, interpreta că torpilele sunt simboluri (litografiat cu cerneală, n.t.) pe care l-am elaborat între 1940-1942, cât am fost la Harvard
?aterne fahce,. care_ pun în pericol şi distrug atât mama, cât şi fiul, pentru Psychological Clin ic. Astfel, o cantitate mare şi destul de nespec ifică de infonnaţie şi de
IIlcercarea lor I1lclta de a se reunI. La nivel elaborativ, trebuie obţinute de la stimuli, l egată cle aceste variabile a fost primită de la [)r. H.i\. Murray, Dr. R.W. White şi
[ indirect de la Dr. R.N. Sanford, care, împreună cu Dr. Whitc , a scris un ghid mimeografic
al T.A.T., ce serveşte ca principal stimul pentru încercările sistematice de interpretare.
33 Nive~ul interpr:tativ poate fi aproape întotdeauna văzut ca o propozi ţie condiţională Doresc să îmi exprim recunoştinţa faţă de aceştia şi faţă de alţi membri ai personalului de

II generala, mtrodus::t pnn "Dacă cll1cva ... " la Clinica Psihologică Harvard.
102 CAPITOLUL 4
INTERPRETAREA T.A.T. 10S
c~ncepţ~a pe care o are subiectul despre propriul corp, atât din discutia despre
fantasmă şi o puternică expresie comportamentală, datorită cerinţelor realităţii -
baiat, c.at ŞI dm cea despre vioară. Acest instrument pare să fie ide~tiflcat cu
de exemplu, nevoia de ordine, de evitare a o oprobiului public, de învăţare . În
~roul, ŞI po.ate fi descris ca rupt sau gol, sau mort, sau în descompunere. Mai ales
plus, mai există o clasă de nevoi care pot fi la nivel crescut atât în fantasmă, cât şi
m acest ~Itlm caz,. refennţa transcende imaginea corpului şi devine cu adevărat o
în comportament, ceea ce indică faptul că, deşi aceste nevoi sunt permise şi
problema de lI~ag~ne de sine - incluzând tonul emoţional şi concepţia subiectului
încurajate social, ele sunt suficient de frustrate încât să ceară gratificări la nivel
despre rol~l sal~ m lume~ (Uneori vioara este identificată cu corpul feminin,
fantasmatic (mai ales nevoia de realizare, prietenie şi dominare).
arcuşul . fimd barbatul.) .In mod similar, 3BM şi 17BM se pretea ză la o
Inferenţa dinamică. Dacă un subiect (erou) este foarte grijuliu şi suportiv
caractenzare a conceptulUI de corp, sine şi rol social.
faţă de celelalte persoane (personaje), avem motive să suspectăm că aceste

3. Principalele nevoi şi pulsiuni ale eroului personaje sunt figuri de identificare secundare sau terţiare pentru subiect, şi că
grija manifestată indică o atitudine de îngrijire, din partea eroului , atitudine pe
E~perienţa în predarea T.A .T. arată că investigaţiile privind nevoile eroului care acesta o evită în acest mod. Sau putem avea indicii că acei subiecţi care evită
aduc trei. tipUri de date, care sunt adesea confundate, în detrimentul acuratetei orice referire la agresivitate fac acest lucru din cauza unei mari doze de
ob s ervaţl1lor. ' agresivitate din ei înşişi, pe care simt că trebuie să o ţină sub control, negând-o în
Nevoi comportamentale. Nevoile comportmi1entale ale eroului constituie întregime (această inferenţă poate fi acceptată numai dacă există dovezi care s ă o
date esenţ~ale: _dacă eroul este !oarte agresiv în povestire, atacând şi rănind pe susţină).
alţl1, pe m~sura ce s~ ~esfăşoara povestea, acest lucru merită notat. Este desigur Introducerea de figuri, obiecte, circumstanţe. Un subiect care introduce
folositor sa ne reammtl1TI .că nevoile comportamentale ale eroului pot fi nevoile anne de un tip sau altul în mai multe poveşti (chiar dacă nu le foloseşte în J
com~ortamentale . ale subiectulUI, dar, până la proba contrarie, ele sunt doar context) sau care are mâncarea ca parte integrantă (chiar dacă nu o mănâncă) se
neVOIle fanstamatlce ale subiectului. poate crede, judecând pe baza acestor dovezi, că simte nevoia să fie agresiv sau
Problema relaţiei nevoilor latente cu comportamentul explicit în T.A.T.
este una Importanta. Interpretul povestirilor T.A.T . trebuie să decidă adesea dacă
o nevoie expnmată aparţine strict nivelului fantasmei sau realităţii; de exemplu,
să aibă parte de gratificări orale. În mod similar, introducerea unor figuri ca:
persoane care pedepsesc, urmăresc, fac bine sau altele de acest gen, sau
circum s tanţe ca injustiţic, privare/ picrdere şi aşa mai departe, pot ti interpretate
J
nevOIa de .agreslvltate sau de realJzare . Psd1010gui ar trebui să aibă la îndemână o cu atenţia cuvenită.
mare cantitate de date clinice şi biografice despre pacient. Situatia clinică nu este Figuri, obiecte sau c ircumstanţe omise. Dacă un subiect omite să facă vreo
una preocupat~ cu testarea validităţii intrumentului. Problema ~aliditătii T.A.T.- referire la pistolul din 3BM sau la puşca din 8BM, sau nu vede că femeia din
ulUI .est: gestlOn~tă prin experimente şi trebuie decisă acolo. D~că avem 18GF o sufocă pe cealaltă, se poate bănui că există o nevoie de a reprima
suficienta mfom1aţle despre pacient, atunci povestirile T .A.T. trebuie văzute ca şi agresivitatea - sau o nevoie de a reprima stimuli sexuali, dacă semi-nudul din
co~plementare. ~atelor comportamentale deja obţinute. De exemplu, dacă fundalul imaginii 4 este ignorat, sau dacă 13MF este văzută ca în întregime golită
subl~c:ul este tnmd ŞI retras, iar poveştile sunt pline de agresivitate şi sentimente de orice referinţe sexuale. Inferenţa poate fi doar provizorie, până în momentul în
de vIna. lega~.e ~e perso~a~e, implicaţiile sunt evidente. Pe de altă parte, ex istă care avem un eşantion suficient de mare de date, pentru a putea ajunge la o bază
anume mdlc~l dm SituaţII Intra-test care ne pennit să facem presupuneri despre statistică privind aştepăril e, atunci când un anume obi ect este introdus sau omis,
neVOIle mamfeste sau latente exprimate prin T.A.T. De exemplu, în poveştile astfel încât să fim suficient de e xacţi în a discerne când anume un subiect deviază
despre. succes,. este extrem de important să observăm dacă ele urmează de la normă .
mecamsme d: tiP deus ex machina (s impla îndeplinire a dorinţelor) sau dacă ele
sunt de fapt mdeph~lte pas cu pas şi sugerează în foarte mare măsură că ele 4. Concepţia despre mediu (lullle)
corespund unei nevoLcomportamentale de realizare.
Acest concept este un amestec complex de autopercepţie inconştientă şi
. . R.N. San:ord (194~) a fost cel care a semnalat nişte reguli importante
percepţie distorsionată a stimulilor, prin imagini din memorie ale trecutului . Cu
p:lvl~d :elaţla ?mtre n~vo!le dm fantasmă şi cele comportamentale. El a sugerat
cât apare mai consecventă o imagine despre lume în poveştile subiectului, cu atât
~a eXista anumite nevOI care sunt la nivel ridicat în fantasmă, dar adesea scăzute
mai mult avem motive să considerăm că este o componentă importantă a
m ~ompo~ament - şi anume, acele nevoi care sunt în general interzise de
personalit~ţii subiectului şi un indiciu folositor referitor la reacţiile lui în viaţa de
socIetate ŞI a :ăror .ma.nifestare explicită este inhibată prin presiuni culturale.
zi cu zi. In general, termenii descriptivi precum protector, ostil, exploatator,
Acestea sunt 11~ pnn.clpal nevoia de acumulare, agresivitate, autonomie şi
prietenos, periculos şi aşa mai departe, vor fi de ajuns.
act!vltate sexuala, donnţa de a fi îngrij it de către cineva şi nevoia de a evita
sufermţa. Cu toate ac~tea, anumite nevoi îşi pot găsi o slabă exprimare În
104 CAPITOLUL 4
INTERPRETAREA T.A.T. 105
5. Personaje văzute ca ...
aspectele fundamentale, unitare ale povestirilor. De exemplu, unii subiecţi aleg
defense obsesive Împotriva unor imagini cu conţinut tulburător; el pot produce
T.A.T. este În primul rând un instrumeJJt care permite studiul dislorsiunilor
perceptive ale relaţiilor sociale şi factorii dinamici care se află la baza lor. Prin patru-cinci teme, fiecare foarte scurtă şi descriptivă, diferite din punct de vedere
manifest, dar identice din punct de vedere dinamic. Uneori o sucCeSlllne de teme
urmare, studiul exhaustiv al atitudinii eroului faţă de figuri parentale, sau de
legate de una şi aceeaşi imagine arată încercările subiectului de a face faţă unUl
aceeaşi vârstă, sau mai tinere sau inferioare, este o parte esenţială a planului
conflict perturbator; poveştile succesive pot deveni din ce în ce mai inofensive,
nostru. Această metodă pemlite Înregistrarea acestor apercepţii şi a reacţiilor
arătând o creştere a defenselor. · Pe de altă parte,· fiecare temă succesivă poate
subiectului faţă de aceste percepţii, adică fiecare imagine Îi permite subiectului să
permite o mai mare expresie a unei pulsiuni interzise.
creeze o situaţie care poate fi cel mai bine înţeleasă ca o problemă ("Spune-mi-ce
se petrece") pe care el trebuie apoi să o rezolve ("Şi spune-mi care va fi
'9. Adecvarea supraeului, manifestată ca "pedeapsă" pentru "crimă"
rezultatul"), dezvăluindu-şi astfel abilitatea de a ajunge la un compromis cu
propriile nevoi; cu alte cuvinte, să ne arate defensele lui. De exemplu, dacă un Relatia dintre natura pedepsei şi severitatea delictului ne oferă o excelentă
subiect alege să perceapă figurile feminine din T.A.T. ca agresive, atunci merită imagine a ;everităţii supraeului; eroul unui psihopat poate sănu primească nici o
să încercăm să determinăm cum anume va reacţiona el la aceste personaje: prin pedeapsă În povestiri despre crime, sau să existe cel mult ·o sugestie că e pOSibIl
retragere, contra-agresiune, intelectualizare sau alte tipuri de comportament. să fi Învătat o lecţie care să-i servească mai târziu În viaţă, în timp ce În poveştile
unui nev~otic, eroul este în mod accidental sau intenţionat ucis, ciopârţit sau
6. Conflicte semnificative
moare în unna unei boli, pentru cea mai mică abatere sau exprimare agresivă. Pe
de altă parte, un supra eu neintegrat, uneori prea sever şi alteori prea indulgent,
Când studiem conflictele semnificative ale unui individ, nu vrem să
poate fi Întâlnit adesea la nevrotici.
cunoaştem doar natura acelui conflict, ci şi defensele pe care subiectul le
foloseşte împotriva lui. Este important, În desemnarea acelui impuls sau forţă
10. Integrarea eului
care este în conflict cu supraeul, să specificăm Într-un cuvânt sau două ce
comportament rezultă: de exemplu, dacă conflictul este între supraeu şi Aceasta este, desigur, o variabilă importantă despre care avem de aflat: ne
agresivitate, este posibil ca subiectul să reacţioneze cu timiditate. Aici avem o
r
1
excelentă oportunitate de a studia structura caracterului şi de a face o prognoză
spune cât este de capabil subiectul să funcţione ze. Ne spune în ce măsură este
capabil de compromis între impulsurile sale şi cerinţele realităţii, pe de o parte:
legată de pacient. Uneori conflictul se poate să nu fie între supraeu şi tendinţe iar propria lui percepţie despre asta, pe de altă parte, ne spune ceea ce vrem sa
precum agresivitatea, dorinţa de acumulare sau dorinţele sexuale, ci între două ştim în această privinţă. .
tendinţe, cum ar fi dorinţa ele realizare şi plăcere, sau între autonomie şi Aici suntem interesati de câteva caracteristici formale: este subiectul
supunere.
capabil să spună poveştile 'potrivite, care să constituie o anume cantitate de
cunoaştere a aspectelor adaptative ale stimul ului, sau Iasă. deoparte complet
7. Natura anxietăţilo/-
stimulul şi spune o poveste în care nu există o legătură manifestă cu imaginea,
pentru că nu este suficient de sănătos încât să perceapă realitatea sau este prea
Importanţa determinării principalelor temeri nu prea are nevoie să fie
preocupat de a ţine deoparte problemele sale, fie acest lucru pertinent sau nu?
subliniată. Din nou, se va dovedi important să notăm defensele în acest context,
Găseşte salvarea de anxietăţile inerente situaţiei de testare oferind răspunsun
fie că iau forma pasivităţii, fugii, agresivităţii, oralităţii sau altor lucruri
menţionate mai jos. stereotipe, sau este suficient de sănătos şi de inteligent încât să fie creativ şi să
ofere povestiri, mai mult sau mai puţin, originale? După ce a creat o intrigă,
8. Principalele defcnse împotriva conflictelor şi temerilor poate subiectul să obţină o soluţie adecvată, completă şi realistă la conflict~le din
poveste şi din el însuşi, sau procesele lui cognitive devin nestructurate ŞI chiar
T.A.T. trebuie studiat nu doar exclusiv pentru conţinutul pulsiunilor, ci ar bizare sub impactul acelei probleme?
trebui, în plus, să fie examinate defensele împotriva acestor pulsiuni. Un Aceste observaţii pennit o evaluare a ceea ce constituie Într-adevăr puterea
asemenea studiu al defenselor va oferi adesea mai multă informaţie, prin aceea că eului contribuind adesea în mare măsură la facilitarea unei posibile clasificări a
pulsiuni le pot părea mai greu vizibile decât defensele împotriva lor; pe de altă pacie'ntului În una dintre categoriile nosologice, în plus faţă de diagnosticul
parte, structura deferisivă poate fi mai Îndeaproape legată de comportamentul dinamic pe care ÎI oferă ca principală contribuţie a T.A.T., variabilele de
manifest. Studiind pulsiuni le şi defensele, T.A.T. permite adesea o evaluare clară conţinut.
a structurii caracterului subiectului. Este de asemenea important s ă studiem
106 CAPITOLUL 4
INTERPRETAREA T.A.T. 107

îşi găsesc locul şi consideraţii care ţin de distanţa subiectului laţLi


Tot aici
de povestea sa; de exemplu, dacă locul În care este plasată acţiunea e Îndepărtat
geografic şi temporal, sau dacă eroul este doar spectator, sau dacă totul este
povestit ca o scenă dintr-un film, sau dacă situaţii emoţionante sunt spuse pe un x x
- ~
ton sarcastic şi înfrumuseţate cu remarci sotto voce, toţi aceşti factori presupun o " >
" " " ><

încercare a subiectului de a se izola de conţinutul emoţional al poveştii, ca :2


il
mecanism de apărare. Pe de altă parte, dacă un subiect se implică imediat şi ~2
puternic În poveste şi spune "Asta e exact ceea ce mi s-a Întâmplat mie ... ", poate ·1
,i g
."g î
să Însemne o pierdere a distanţei şi să semnifice o preocupare foarte narci sistă de
E
g ·e
t ~
1 ~
sine. ~
~
e,
:.5-
.;:!
~
. 8
~
~ !. -g
~
~ i ..
~ ~
~

~
~
,
u
e
Dintr-un punct de vedere fornlal, este folositor să considerăm că a spune
~

"j ~ .~ ~

!" j ]- !
~
~ 1
poveşti despre diverse imagini este o sarcină pe care subiectul trebuie să o ~
~.
u; ~ ! j ! ;)l

îndeplinească. Noi putem să Îi judecăm adecvarea, puterea eului şi alte variabile, 13

din punctul de vedere al abilităţii şi al modului de Îndeplinire a sarcinii. 12

Interesul clinic în jimcţiile eului a crescut încet şi s igur. Prin urmare, o


scală specifică de evaluare a funcţiilor eului este oferită pe pagina 6 a
11

formularului T .A.T. Această scală are definiţii detaliate şi studii în altă parte 10

(Arnold, 1951). Când funcţiile eului au fost studiate prin interviuri, teste j~
psihologice şi metode de laborator, s-a observat În mod surprinzător că scorurile /' 1\.... 1) 1\\ & -
derivate din T.A.T. au corelat În mult mai mare măsură decât cele de la V
8 / i
1\ \'" /1
Rorschach, WAIS, desenele persoanei şi Testul Bender-Gestalt (Arnold, 1951, P
331). Funcţiile eului pot fi evaluate prin intermediul povestirilor T.A.T. şi notate
pe scala de cotare. Dacă se doreşte, cele mai Înalte puncte pot tI unite Între ele cu l.\.. V
V
,r --,
1\
'\ 1 ,.1\ \

o linie (a se vedea figura de la pagina următoare) . Se poate dori ş i evaluarea


v
1\/
funcţiilor eului de la un test comportamental. Sugerăm ca acesta să fie înregistrat ,, ,
, ,,
şi raportat separat în spaţiul de sub scala de la pagina 6 a formularului. \ ,
Cele 12 funqii ale eului pot fi definite pe scurt după cum urmează:
I.Testarea realităţii
Abilitatea de a diferenţia între stimulii interni şi externi implică o scanare
continuă şi selectivă precum. şi o potrivire a percepţii lor, conceptelor şi ideilor Func\iile eului
J
prezente cu cele din trecut. Contextele soc ial e ş i normcl e vor fI întotdeauna Nivele de func\lonare

relevante în evaluarea testării realităţii. Pe această sca lă l:stl: inclu să şi testarea


CaracteristiC: - - -
Cel mai Inalt: ...

realităţii interne. Ea este reflectată aici în măsura în care persoana este în contact
Cel mal scăzul: -- - - - -

cu sine însăşi . Altfel spus, acest lucru implică "auto-examinare" (PM _


psychological mindedness) sau "conştientizare reflexivă" (e.g. a implicaţiilor !II Simtul realitătii IUlllii şi al propriului sine . . . ' 1'
povestirilor TAT.). . 'Această scală evaluează tulburările în percepţJa sl~elUl, a~at 111 re aţJe cu J
ILJudecata
lumea exterioară, precum şi simţul realităţii sau Ireaht~ţll lumll. ~e exemplu,
anuml'te pove stl'rl' TA. .T. includ referiri la creatun fantastice sau lumi lreale.
Cotarea judecăţii se bazează pe datele care indică înţelegerea şi evaluările
situaţiilor
reale sau ipotetice şi pe evaluările consecinţelor acţiunilor sau altor IV Realarea şi controlul pulsiunilor, a[ectelor şi tendinţelor . d l
comportamente legate de aceste situaţii, pe măsură ce subiectul le crează acolo. . b Această functie se referă la măsura în care mecanIsmele e contr? . sau
amânare permit de~ivatelor pulsiunilor să se exprime într-un mod flexibil ŞI
adaptativ, în mod ideal , necaracterizat de sub- sau supracontrol.
108 CAPITOLUL 4
percepţia memoria limbajul
V.Relaţiile de obiect auzul productivitatea
intenţionalitatea
r Relaţiile optime sunt relativ lipsite de elemente dezadaptative, care să vederea dezvoltarea motorie
concentrare a
sugereze tIpare de interacţiune care ar fi mai de grabă potrivite situatiilor din vorbirea expresia.
\ atenţia
copilărie decât celor din prezent. La o extremă a patologi ei ar fi absent; oricăror
Xl.Funeţ;olltl reti si IItetie-i ilie:: /'li li 1'1/
rel aţii cu semcnii, .apoi ar fi relaţii prczcnlc bazalc pc Ilxaţii timpurii~ conllicle Această funcţie îndeplineşte una dintre sarcinile majore ale eului, după
nerezolvate ŞI rel~ţll.sado-masochiste, foarte ostile. Relaţiile optime ar fi cele mai cum le definea Freud, în termeni de reconciliere a cererilor adesea conflictuale
mature, relatIv lIpsIte de distorsiuni şi gratificante pentru nevoile libidinale
ale sinelui, supraeului şi lumii exterioare, precum şi incongruenţele din cadrul
agresive şi ale eului. Pentru planşa 1 a T.A.T., o poveste în care un violonis~
eului. Ne axăm pe reconcilierea zonelor aflate în conflict şi, de asemenea, pe
cântă cu plăcere în faţa unei săli goale de la Carnegie Hall ar sugera foarte mult
măsura în care există o interrelaţie între zonele care nu se află în conflict.
narcisism. .
Xll.Sttipâni re-competenţti
Vl.Procesele de gândire Evaluatorii trebuie să noteze competenţa şi simţul competenţei separat,
. Este necesa.r să fie cotate modificările caracteristicilor forn1ale ale gândirii deoarece Între acestea sunt posibile câteva relaţii diferite: (1) ele pot fi
logice, precum ŞI mterferenţele materialului proceselor primare. . congruente; (2) performanţa în sine poate depăşi simţul 'competenţei; şi (3) simţul
VIl.RASE (Regresia Adaptivă în Serviciul Eului) competenţei poate depăşi competenţa propriu-zisă.
Se referă la. abilitatea eului de a iniţia o reducere controlată, parţială şi
temporară a funcţlllor sale (reţineţi aici factorii cOJllponcnli ai cclor 1 I functii ale E. Rezumatul şi raportul final
eului). dacă interesul îi dictează astfel (i.e. promovarea' adaptării). Asel~enea
După ce toate poveştile au fost analizate, datele principale obţinute de la
re~resll rezultă dintr-un joc relativ liber, dar totuşi controlat, al proceselor
fiecare ar trebui să fie notate în spaţiul corespunzător, pe pagina 4. Când pagina
pnmare. Această funcţie a eului poate fi bine observată în modul în care subiectul
de rezumat este studiată după ce analiza tuturor poveştilor a fost încheiată, un
este capabil să gestioneze T.A.T. ca sarcină creativă .
tipar repetitiv în răspunsurile subiectului ar trebui să devină destul de clar. 35
VIIl.Funcţionarea defensivă
Raportul final poate fi scris pe pagina de rezumate. Este recomandat ca
. Defensele protejează organizările conştiente şi preconştiente de forma raportului final s ă urmeze secvenţa celor 10 categorii de pe fişa de analiză.
mte~unenle derivatelor sinelui , eului inconştient şi tendinţelor supraeului. Ele Temele principale, variabilele secundare şi terţiare , pennit o descriere a structurii
aJut~ adaptarea pnn. controlarea emergenţei unui conţinut psihic care stârneşte şi nevoi/or inconştiente ale subiectului, în timp ce variabile le de gradul patru şi
anXIetatea sau dlsfona, cum ar fi dorinţele şi afectele instinctuale oarecum străine cinci ne arată concepţia despre lume şi a personajelor semnificative din jurul lui.
de eu (inclusiv depresia), care sunt în confl ict cu cerintele realitătii. O Categoriile şase, şapte, opt, nouă şi zece pot fi folosite ca introduceri pentru
f defensivitate excesivă este de asemenea dezadaptativă. O notă ~ fie excesi~ă sau afirmaţii privind respectivele dimensiuni ale personalităţii.
Fonna raportului final va depinde, desigur, în mare măsură de persoana
defectuoasă - este folositoare.
pentru care este întocmit. Este, cu toate acestea, putemi c recomandat ca frazele
IX.Bariera contra stimuli/or goale şi in ferenţele eronate să fie evitate prin procedura unnătoare: prima
Atât pragurile c~t şi răspunsurile la stimuli contribuie la adaptare prin jumătate a raportului poate consta În afirmaţii generale abstracte despre subiect,
potenţIalul orgamsmulm de a răspunde la input senzorial înalt, mediu sau scăzut unnărind schema de mai sus; a doua jumătate a raportului ar trebui să constea
astfel încât homeostaza optimă (precum şi adaptarea) să fie mentinută. Barier~ într-o documentare specifică şi concretă, cu citate din povestiri şi CLI referenţe
contra stimulilor determină, parţial, cât de rezistentă şi flexibilă e ~ persoană sau exacte la poveştil e din care au fost derivate principalele afirmaţii.
cum se readaptează după ce stresul şi influenţele externe nu mai sunt prezente. Acest aranjament este deosebit de folo sitor în s itua ţiile În care psihologul
Povestea unei mame care nu poate suporta plânsul propriului ei copil este foarte raportează unei echipe de psihiatri sau lucrătorilor sociali, care poate nu au
tlustratlvă.

X.Funcţionarea autonomă
. . In~ziunea co~flictelor, .ideaţiei, afectelor şi / sau impulsurilor asupra
funcţIOnarIIeste un cntenu esenţIal în detenninarea primejduirii fie a autonomiei 3;Persoanele cu experienţă in folosirea T.A.T., devenind familiarizate cu metoda noastră,
pot alege să folos ească doar formularul scurt T.Â.T., folosind pagina din mijloc ca ghid
pnmare, fie a celei secundare.
de înregistrare a> datelor relevante de pe foaia de rezumate, mai degrabă decât să
Principalele aparate şi funcţii ale autonomiei primare sunt:
completeze detaliile pe cele 10 fişe de analiză.

L
INTERPRETAREA T.A.T. III
IlO CAPITOLUL 4
Testarea realităţii. Factorii majori sunt (a) distincţia Între ~timul!i inte~i şi
timpul sau experienţa necesară să citească ei mşlşl poveştile, şi pentru care o cei externi; (b) acurateţea percepţiei (include orientarea În ..tlmp ş! .spaţIU ŞI
afirmaţie pur abstractă nu va fi suficient de semnificativă . 36 interpretarea evenimentelor exterioare); (c) acurateţea testăm reahtaţll interne
Dacă trebuie să fie oferit un diagnostic, sau dacă se doreşte exprimarea
(conştiinţa de sine, introspecţia, auto-obsevarea stărilor interne).
unuia, sugerez folosirea unnătoarei formule: "Datele reprezentate în T.A.T. sunt
În concordanţă cu diagnosticul de ..." . Aceasta exprimă părerea mea că T.A .T. nu Judecata. (a) Conştientizarea posibilelor consecinţe ale comportamentului
este un test diagnostic (diagnostic în sensul etichetărilor nosologice - desigur că intentionat (anticiparea posibilelor pericole, culpabilităţi legale, cenzură socială,
este diagnostic În privinţa variabilelor dinamice şi structurale) şi , de asemenea, că dezaprobare sau nepotrivire În context); (b) măsura în care comportamentul
este preferabil să nu se facă diagnosticări pe baza unui singur test, sau, şi mai manifest ref1ectă conştientizarea acestor consecinţe probabile.
sigur, să nu se facă diagnostic doar pe baza probelor pe care le aduce un test, ci şi
pe informaţii adiţionale oferite printr-un interviu clinic . Sentimentul realităţii lumii· şi a sinelui. Factorii componenţi sunt (a)
măsura în care evenimentel e exteme. suntexperimentate ca reale şi ca învăluite
F. Forma scurtă a formularului Bellak pentru T.A.T. şi T.A.CY într-un context familiar (gradul de derealizare, deja vu, stări similare transei); (b)
măsura în care corpul (sau părţi din el), funcţionarea lui şi comportamentul
Fonna scurtă a fonnularului original a fost publicată în principal pentru a persoanei sunt percepute ca familiare, neobservate sau aparţinâncl/emanând de la J
face mai uşoară munca clinică . Foloseşte practic aceleaşi variabil e ca formu larul individ ; (c) gradul în C<lre persoana ş i -a dezvolt<lt mdlvldua htatea, UI1lCltatea, un
anterior, dar co nstă doar dintr-un formular de tre i pagini , care se pli ază pentru a simt al sinelui şi stima de sin e; (d) gradul în care auto-reprezentărIle persoanei
forma o foaie tip A4, cu faptel e rezumate pe prima paginfl. Atunci C<Înd sunt separate de repre zentările obiectuale.
fom1Ularul este desfăcut, fiecare dintre variabile poate fi înre g istrată în căsuţa
corespunzătoare pentru toate cele 10 pov e şti, şi rezumată, prin urm are, în partea Reglarea şi controlul pulsiunilor, afectelor şi tendinţelor. (a) Cât de direct
dreaptă. Scrierea raportului final poate fi simplificată prin desfacerea foii de sunt exprimate tendinţele (paleta fiind de la acţionare primit.ivă până ~a fonne
rezumate. Să se reţină că cele 10 variabile sau categorii majore sunt folosite În relativ indirecte de expresie comportamentală) ; (b) eficaCitatea amanam ŞI
principal ca şi cadre de referinţă ; nu toate aspectele vor fi relevante la fiecare controlului, gradul de toleranţă la frustrare şi măsura în care derivatele
poveste şi, ocazional, vor apărea detalii care nu au fost incluse în formular dar pulsiuni lor sunt canalizate prin gândire, expresie afectivă şi comportament
sunt relevante şi trebuie Înregistrate. manifest.
Principala funcţie a formularului este de a facilita tra nziţia de la datele
primare la rezumatul inferenţial şi la diagnoza finală, având toate aceste trei Relatia de obiect (sau interpersonaIă). Componentele sunt (a) gradul şi
pagini desfăşurate pe una singură . De asemenea, fomla scurtă este mai uşor de tipul de rel'aţionare cu ceilalţi şi investiţia în aceştia (ţinând cont de tendinţele de
gestionat. În versiunea revizuită, arată o mutare a centrului de interes spre retragere, grija de sine narci s istă, alegerea de obiect narcisică sau anaclItlcă); (b)
psihologia eului În sensul că aceasta listează 12 funcţii ale eului. Acestea măsura în care relatiile prezente sunt inf1uenţate adaptativ sau de zadaptativ, sau
urmează să fie măsurate - cât mai multe dintre ele şi cât mai bine posibil - ca tipizate în funcţie de unele mai vechi şi care servesc unor scopuri prezente şi
indicatori ai capacităţii adaptive. O descriere detaliată a acestor funcţii ale eului mature, mai degrabă decât unor scopuri trecute şi imature; (c) m,ăsura în . care
poate fi găsită În Sindromul Schizofrenie (Bellak & Loeb, 1969), În Funcţiile persoana îi percepe pe ceilalţi ca entităţi separate, mai degrabă decat e~tensn ale J
Eului la Schizofreniei, Nevrotici şi Normali precum şi Într-o lucrare denumită sinelui; (d) măsura în care persoana are constanţa obiectulUi (e.g. susţme re!aţn
"Un studiu sistematic al funcţiilor eului" (Bellak, Hurvich & Gediman, 1973). pe perioade lungi de timp şi poate tolera atât absenţa fizică a obiectulUi cat ŞI
Pe scurt, ele pot fi descrise după cum urmează: 38 frustrarea, an xi etatea şi ostilitatea, legate de obiect).

Procesele de gândire. Componentele sunt: (a) adaptarea procese lor care


J
ghidează adaptativ şi susţin gândirea (atenţia, concentrarea, anticiparea, fonnarea
conceptelor, memoria, limbajul); (b) inf1uenţa proceselor pnmare-secundare
36 Sunt îndatorat către Sonya Sorei Bellak pentru sugestile şi critica con structivă la asupra gândirii (măsura în care gândirea este nerealistă, ilogică şi/sau dez lânată).
revizuirea formul arului şi manualului T.A.T.
37 Publicat de C.P.S . Inc., P.O. Box 83, Larchmont, New York. Pentru exemple de Regresia adaptativă în serviciul eului. (a) Prima fază a unui proces
folosire a formei scurte, vezi Cazul 3, analiza povestirilor scurte ale lui Somerset oscilatoriu: relaxarea acuităţii perceptuale şi conceptuale (şi a altor controale ale
Maugham (Capitolul 8) şi Capitolul I I eului) cu o creştere concomitentă a conştientizării conţinuturi lor care fuseseră
38 Materialul de aici până la Secţiunea G este copiat după Bellak, Harvich şi Gediman
112 CAPITOLUL 4 lNTERPRETt\REA TA.T. 113

anterior preconştiente
sau inconştiente; (b) a doua fază a procesului oscilatoriu: analiză din formul arul TAT Deoarece formatul acestei cărţi este mai mic decât
inducţia unor noi configurări care sporesc potenţialele adaptative, ca rezultat al mărimea reală a foilor, următoarele pagini vor fi, din necesitate, destul de
integrărilor creative. înghesuite. O altă limitare este aceea că notele clinice se pres upune că trebuie să
înlocuiască remarcile din clasă - amplificarea unui aspect sau a altuia ar putea cu
Funcţionareadefensivă. (a) Gradul în care componentele defensive
uşurinţă să apară ca arbitrară. De exemplu, în povestea nr. I a lui John Doe,
afectează adaptativ sau dezadaptativ ideaţia şi comportamentul; (b) măsura în orbirea este cotată atât ca defensă (adică o fOlină de negare a voyeurismului care
care aceste defense au avut succes sau au eşuat (gradul de emergenţă a anxietăţii, este, de asemenea, exprimat în poveste prin eşecul subiectului de a recunoaşte
depresiei şi/sau altor afecte disforice, indicând slăbiciunea operaţiunilor vioara), şi din nou, ca formă de pedeapsă. Actele psihologice sunt determinate de
defensive ). mai mulţi factori . Teama de orbire, mai ales la copii, trebuie privită clinic atât ca
dorinţă de a nu trebui să vadă (de exemplu, scene sexuale), cât şi ca teamă să nu
Bariera contra stimulilor, Factorii componenţi sunt: (a) pragul pentru
fie pedep s iţi pentru că au vrut să vadă. A vedea este câteodată experimentat ca
sensibilitatea la, sau conştientizarea stimulilor care vin în contact cu diversele
ceva activ (de exemplu privirea unui hipnotizator), iar alteori. ca ceva pasiv, de
modalităţi senzoriale (în primul rând externe, dar incluzând şi durerea); (b) natura
către persoana în ai cărei ochi cineva priveşte cu in s i s t e ~ţă. Ochiul poate deci
răspunsului, la diferite nivele de stimulare se nzorială , în t~rmeni de
. servi ca simbol sexual atât masculin, cât şi feminin .. Adesea în timpul şedinţelor
dezorganizare, evitare, retragere sau m ecani sme de coping activ utili zate pentru a
psihanalitice legate de tema m ast urb ări i, pacienţii se vor freca la ochi , ceea ce nu
se ocupa de acestea.
este un lucru n eobiş nuit. Acest gest este în general un echi va lent a lma s turbării .
Funcţionarea autonomă, Componentele sunt: (a) gradul de libertate faţă de Note le clinice care însoţesc fiecare poveste sunt menţinute la un nivel
defectarea aparatelor autonomiei primare (tulburări funcţionale ale vederi i, minim şi, acolo und e este posibil, printate pe ac eeaşi pag in ă cu povestea, ca ş i
auzului, intenţionalităţii, limbajului, memori ei, învăţării sau funcţiilor motorii); convenţie ed itorială. Ele nu sunt o parle esenţială a înregistrării clinice. dar apar
(b) gradul de libertate faţă de defectarea apa ratelor autonomiei secundare aici pentru scopuri didactice. În mod si milar, în condiţii clini ce, tema descriptivă
(tulburări ale obiceiurilor, tabieturilor, abilităţi complexe învăţate , rutina de nu e nevoie să tie sc ri să deloc; in s trucţiunil e sunt să ti e scrise temele
lucru, hobby-uri şi interese) . interpretati ve sub "Tema principală" pe foaia de analiză iar nive lul diagnostic al
temei să fie scri s pe pagina de rezumate. Cu toate acestea, pentru scopuri
Funcţionarea sintetic-integativă, (a) Gradul de reconcili ere sau integrare a didactice, vom reproduce aici temele descriptive, interprelafive şi diagnostice
atitudinilor, valorilor, afectelor, comportamentelor Ş I auto-reprezentărilor sub fiecare povestire, aşa cum este ea oferită de subi ect. Apoi, doar ca să
discrepante sau potenţial contradictorii; (b) gradul de re laţionar e activă şi menţinem dosarul intact, vom reproduce şi tema interpretativă din formularul de
integrare a evenimentelor psihice şi comportamentale, fie ele contrad ictori i sau analiză ş i temele de la niv elul diagnostic pe pagina de re zumate, acolo unde le şi
nu, este locul, în înregi strarea clinică .
Astfel, schemel e aşa cum sunt folosite aici, vor fi adesea rep etitive, cu
Stăpânire-competenţă .
(a) Competenţa, performanţa persoanei în re l a ţi e cu scopul unei mai mari clarităţi.
capacitatea lui existentă
de a interacţiona cu şi de: a stăpâni mediul; (b) simţul
competenţei, expectaţia persoanei de a avea succes sau latura s ubi ec tivă a Cazul 1
performanţei actuale (cât de bine con s ideră persoana că se descurcă).
Primul caz pe care o să îl prezint este acela de diagnoză "oa rbă" - adică
G. Prezentări de caz 39 TA.T. a fost administrat de către altcineva, într-un sp ital rieuro-psihiatric, şi
trimis mie ca şi protocol pentru "John Doe, bărbat, 25 de ani, sin gur". Poveştile
În continuare sunt câteva cazuri de protocoale T,AT analizate. 4o S-a sunt, per total, destul de sărace, tematic vorbind, şi destul de nepotri vite pentru
încercat prezentarea lor cât mai aproape posibil de folosirea efectivă a foilor de tipul meu de analiză, după cum se va putea observa; le in c lud pentru a arăta cât
de mult se poate deriva din sc h e m ă, chiar şi în condiţii precare , să rac e.
39 În primele două cazuri este folosită forma lungă a formul arului, în al treilea caz, forma Deşi la momentul analizei acestui material nu ştiam nimic despre acest
scurtă, bărbat , exceptând vârsta ş i sex ul, includ acum o versiune conde n sată CI eva luării
40 Aceste protocoale nu sunt în nici un caz analizate ex haustiv, aşa după cum poate sumare a lui 10hll Doc, făc ută de un psihoterapeut în i g i enă m e ntal ă
oricine observa. A face asta nu ar fi practic aici. Într-ad evăr, despre fiecare înregistrare
T.A.T. s-ar putea scrie o întreagă monografie. Pentru a ilustra varietatea posibilităţilor Pacientul este un bărbat tânflr, de 25 de ani, înalt, s ubţire, care Ia să impresia de
sunt folosite modalităţi diferite de a scrie raportul fin al. adolescent. Pare suspicios, indecis ş i incapabil să se relaxeze. În comportamentul lui par a
114 CAPITOLUL4 INTERPRETAREA TAT. 115

fi foarte multe manierisme efeminate. Nu a fost niciodată capabil să creeze relaţii de


obiect securizante. A fost foarte temător şi retras încă din copilărie. O parte din vinovăţia
lui e legată de impulsurile sexuale, masturbare, şi, posibil, de sentimente incestuoase FORMULAR
BELLAK T.A.T. şi T.A.C.
legate de o m amă seducătoare. Pare să existe foarte multă vină ş i în relaţie cu propria I'entrll ÎnrCl~islr:lrl'a şi llllali"I.:1 Testului de Apt'n'l'plic TClIIntil';'1 ş i li Tc .~ tlliui tic Apl'rt'l'Jllic pentru Copii
ostilitate. Şi-a creat nişte defense împotriva acestui lucru prin obsesii, dar defensele lui Nume 10hl1 Doe Sex M Age _~D"ta, _ _ _ _ _ _ __
încep să cedeze. Pacientul pare să fie obsedat de gânduri legate. de moarte, crim_ă şi Educaţie ___ __ _ _ _ __ __ _ _ Ocupaţie _ _ _ ________ - m s_ w_ d _
suicid. Au existat depersonalizări, multe idei de referinţă ŞI o cantitate considerabila de Trimis de A nali ză de
fantezii ostile. Considerăm că acest pacient este un schizofren paranoid care este capabil RAPORT FINAL
încă să menţină controlul asupra impulsurilor distmctive ş i ostile, d eş i acest control t;:ste
foarte slab. Atâta timp cât poate trăi o viaţă n:trasă ş i liniştitlt, c posibil să poată să Acesta este un hihhnt f()iJrt(~ tulhurat: se consid er" bo ln av, incapabil, mutilat, se simte deprimat, temiHor şi
mort pe din<'\untru.
funcţioneze în afara unui spital; cu toate acestea, în faţa frustrării el poate să devină activ Este foarte ambivalent atât fală de fi gur i paterne, cât şi faţă de figuri nfaterne; problemele lui oedipiene
psihotic, cu impulsuri ucigaşe şi suicidare. sunt În întregime nerezolvate: are un ataşament foarte puternic faţa. de mamă, pe care o vede în acelaşi timp ca
:. periculoa sa.. îşi percepe tatăl ca rece, ostil şi inadecva t. .
.Pacientul are puternice sentimente d e vină privind atât impulsurile sex ual e, cât şi pe cele agresive (care
În continuare este un caz reprodus exact ca în formularul T.A.T., ceea ce apar fUZIOnate). Se identifică adesea cu figuri feminine. Are de asemenea confli cte privind tendinţ e l e exhibiţi oniste
înseamnă că raportul final apare pe ceea ce ar fi prima pagină a formularului, şi voyeuriste, .posibillegate de dificultăp ure trale.

astfel încât persoana căreia îi este destinat raportul să poată citi esenţialul dintr-o Procesele lui cognitive apar tulburate, tin zând spre biz<1r. Exist:\. date care in d i că amagiri, ilu zi i şi
halu c in aţ ii cosmiceo
privire. Cititorul este sfătuit să parcurgă întâi pov eşt ile şi abia apoi raportul final. Imaginea de ansamblu indică . o tulburare sc hi zo freni c~, cu posibil~ colo ratură paranoidă şi hebefrenic<'i.
Mai departe în carte, acest caz va fi analizat în term enii rel aţie i de obiect. Riscul suicidar este' considerabil. Ar trebui luat în calcul şi riscul de omucidere. Criminalitatea sexual", incluzând
homosexualitate exp licită, es te o posibilitate.

Specific:
.. nOliA ş i ~lUtilare apar în poveştile "1 şi 7BM; de asemenea in 12M, '14 ş i 16 (nereproduse aici). Depresia, frica
Ş I Vllla
apar In fiecare poveste, mai a les legat de sex, cum a r fi prostituţia in 7BM, adulterul în 4, sex ul ş i crima În
6~~; sexu l şi dt.'z~u s tul apar de ase menea in 13Mf, (rima ş i furtul, în 14 (u ltimele două poveşti nu su nt reprod use
aICI). Homosexuahtatea este sugerată de id enti fi carea cu (emeia.
. Orbirea are loc în povestea 1, mare notorietate În 3BM, actoria in 6BM; a nu privi, În 13MF şi fotografia in
14 (ultll1leli.! douel nu sunt reproduse aici). ACt!ste teme su nt În conco rdanţ" cu voyeurislllui ş i cxhibiţionismul.
Apa apare în povestea 1, focul apare în povestea 4, s ugerând discret probleme uretrale.
Conflictu l cu figurile parentale apare În povestea l, figura feminină es te văzută ca periculoa să şi
se du cătoare În povestea 4, mama văzută ca p eric u loasă în 6B M, tatăl ca rece şi inadecvat în 7BM (era de asemenea
bolnav), 13BM (nereproJusă aici), se lu ptă in mod simbolic cu tatăl în 14 (de asemenea nereprodusă aici).
Procesele cogn iti ve apar cel mai clar a fi perturba te şi bizare in povestiri! p O
I, 6BM şi 16 (nereprod u să aici).
---r;;p)1"i~Iii"f1f~"' _-----------------

1.<,,,,,'I ,llIdl. ,~ MA . MI)


J
Notă: Aceasta este una din modalităţile de-a redacta raportul final, aspectele generale
fiind separate de cele specifice, concrete, pe care se bazează . Rapoartele pentru cazurile 2
şi 3 arată alte modalităţi posibile.
J
.j
116 CAPITOLUL 4 INTERPRETAREA T.A.T. 117

1: Acest copil este bolnav în pat. 1 s-au dat partituri de studiat, dar în loc de
acestea, el a dat peste un roman care îl interesează mai mult decât muzica. Probabil este
un roman de aventuri. Este destul de evident că el nu se teme că părinţii îl vor găsi având
această ocupaţie , pentru că el pare relaxat. Pare a fi tipul studios şi probabil că îi pare rău
că lipseşte de la şcoală, dar pare destul de preocupat de acest roman. Aventurile au ceva
de-a face cu oceanul sau cu apa. Nu este prea fericit, dar nici prea trist. Ochii îi sunt
oarecum goi - coincidenţa de a citi cartea fără să aibă ochi sau ştiind ce este în carte fără
să o citească. Nu ţine seama de muzică ş i adoarme citind cartea.

descriptivă Tema interpre lalivă Nivel diagnoslic


r Tema
Unui copil bolnav (Dacă cineva) e un copil Se s imte un copil,
bolnav bolnav, imagine
corporală săracă.
i se spune să studieze cănlla Ise sp une să Se s imte constrâns.

==
muzica (ignoră vioara) şi lucreze (ignoră vioara), Mecanism de nega re -
referitor la m3sturbare?
el preferă să citească un preferă plăcerea cititului Rezistă în faţa autorităţii ~ c..~..,. da>" . . . ", (I.m .. , dl •••, ' " .. <& f!J:!_,6x_}.[yn~!LL. __.__.___ =~~: ·.::·=:
roman de aventuri, (privitor la apă) st udiului, prin retragere în S. Ilcn.,n.t~ rwmt~ (m..:'r..~ Rm! \'A1lI'k c-. __~l~ CJ.. 'r;, _ h_~!Jl!l-rc;!'i!::f.:!S ~ rt'>OI..1ia I1IlblCCfUhd eoII~ (" ~ 'g, ,,{;' /'r ,} ')

fantezie; interese :::u:~ ::I~~~I~~ ~I; ~!:IV~:~ :I~::_ .__ ' .__ ~~_~~ ~ :::: ::::::~:;I ::: ~.~~~ _~.". ~'- "'" 1.. ~.'~.'~===~"
uretrale, exhibiţionism?
fără
• (".. O... uM.ln"" .. .rt~'.'!~=c(~llt(':/':!.: 'r;.!:.(?f2:tILtl..f!J..tL/ __'~~h.~!'i_/c.. -/?<;.f,'~ :!;X.
f nu se simte nici fericit,
nici trist,
afect, Anhedonie?
Depersonalizare?
7. ~... hlf"' In\;"U,Iikw: 1"-.
Je ranile fllk:G ~v)OO LI<: fl(·,J..,.~r(
Jc Jc/11C,,\>b:are _ _ _ _ ._ _ __ _

___ JC'I'oLl4l'\»IUI!\IUlf
-.---- .

t-/
I

nu se teme de pedeapsă, fără a se tem e de Teama de pedeapsă), ck4b..aI(tL:<r1ol.l picrt!(:(\· ,,:llL-.:! ..... i;
_ _ __ _______ ._ Ir:ILUdederw,v~ _ _ "_ .~ ___ .•
_____ •.•. _ __ _ _ . ,I.,.a ti Je>onl' ____ ._. __ .. _
____ _ .._

<klfipltlUil ___________ _
pedeapsă , supraeu sever; negare. .__ .. _ tk ,. ti ooplq!l ~u Hp~h IW:f'Ulin(JM

citeşte fără ochi sau ştie poate vedea fără och i sau Idei magice bizare;
ce este în carte fără să este omniscient, supraeu sever, castrare,
citească, omnipotenţă.

f adoarme. adoanne.
Observaţii clinice
Retragere, pasivitate.

Reiese aiCI o imagine corporală de bolnav şi de copil, suplimentată de ___ •. _. __________ I>C(crk .. .. _ _ .~_ ._. __

ideea de a fi orb, mai târziu în povestire, indicând probabil că pacientul are o l(I!utiC ; ..k(vu./;i
• _ _ o ~ n-..h.~ __ ~. _ __•• _ _ _ _ _
...

In .. Ior(:,"1Il~
J>roc~":)C:k ~if";i td.-y:o.Jedc irllri~.l fiil,J : (,/ .... .... ~. ,/~ .)
imagine proastă despre sine şi indi câ nd în ace l aş i timp o oarecare conştientizare
intra-psihică a bolii lui (mintale), pe care o putem Întâlni la pacienţii eare în mod :;:I:~k___ bi~ _~·:_~:~~k::r.:~=-~_)~Ywn~k:L::-=-=_~.;;~;:~,::::wc
conşient par să nu îşi dea seama că sunt psihotici.
Ignoră vioara complet: lucru rar la adulţi, semnificând În gene ral tulburări, Flluje de Arlllli"~l pcntrulilili"Hrctl!.:u furmuluml TAT flclla~
căci a cânta la vioară este un s imbo l sexua l, mai ales masturbator.
În loc să studieze, preferă fante zia: opune re z iste nţă părinţilor; incapabil să
studieze, sau nu doreşte să facă asta.
Fantezia are legătură cu apa, oceanul: posibil l egată de enurezis, complex
uretral şi ejaculare precoce, ca tulburare sex uală, În afară de tulburări urinare
propriu-zise.
Nu se teme de pedeapsă: neg'aţia probabil Înseamnă "Aş vrea să nu îmi fi
fost frică" (de fapt, se cam teme), aşa cum sub linia Freud (negare).
Nu e fericit, nu e trist: anhedonie, având ca substrat depresia - mecanism
de negare.
1
118 CAPITOLUL 4
INTERPRETAREA TAT. 119
Cititul fără ochi: afirmaţie bizară; a fi orb este adesea o pedeapsă pentru
voyeurism (legat de exhibi ţioni sm) ş i adesea în l egă tură cu o vină foarte mare
l ega tă de masturbare.
Ştie ce e în carte fără să o citească: afinnaţie bizară; implic ă noţiuni
telepatice, puteri supra-omeneşti, posibil legate de deliruri cosmice.
Somnul: rezolvă situaţia conflictuală (nesupun erea faţă de părinţi) pnn
retragere.
Povestea este foarte îndepărtată de stimuli, slab structurată, bizară,
J
indicând tulburări de gândire severe; stare afectivă plată, tipică schizofreniei.

3BM: Aceasta este o fată aflată într-o celulă, iar ea a fost băgată la închisoare .J
I
pentru că a fost găsită vinovată de prostituţie. Es te în aceastfl poz iţie, În imagine, pentru '
că îi este foarte ru ş ine , nu din cauză că a fost ar es tată, pentru că este destul de
familiarizată cu poliţia, ci din cauză că poza ei ş i un articol de ziar despre ea au fo st
răspândite în toată ţara. Ştia că sora ei, care este călugăriţă, va sufer i din aceas tă cauză, J
iar acest lucru o face să se simtă foarte prost, pentru că la un moment dat, a avut şansa şi
oportunitatea s ă urmeze exemplul surorii ei mai mari, dar acum este prea târziu. Apucă
un cuţit care fusese ascuns sub bluză şi se Înjunghie.

Tema descriptivă Tema interpretativă Nivel diagnostic


< CO'''PI" dQp" mod;. 1(I'MU' .,.
~ J'tnoo.jck: ~UI.Jc: Im_ CJ .wnl " bUle u
j" ,~ ,!~jL/j/!r'!!. =.L~"t.. ,â",/ T«;b i,,' - )r'l!}.{ltt:fc _. J
O fată este închisă pentru (Dacă o fată) se face Vină putcrnică în /'~"fwfl~cle , ........ :lO'lI1 kl· (In ._ r 6 ",,11 .1.tl/k ~1
"cn.'>najt!c- copii (m_ .. ( .. _) ,"1"" . 'flul,- (~ .
prostituţie; vinovată de prostituţie, ea legătură cu sexul;
este b ăgată la închisoare; identificare feminină .
îi este ruşine nu pentru este ruşinat ă de Supraeu sever privind
arest (deoarece este publicitate ş i de suferinţa exhibiţionimul ş i I
destul de familiarizată cu surori i pe care ar fi putut ambivalenţă faţă de cei
poliţia), ci pentru să o imite în a fi de-o seamă, văzuţi ca
J
publicitatea din ziar care călugăriţă, puri.
îi va face sora, o
călugăriţă, să sufere.
Odată ea ar fi putut urma
J
exemplul surorii ei, dar
acum este prea târziu .
wJ llji.:": I"icn-.tlI
Se sinucide cu un cuţit. şi se sinucide. Autoagresivitate. I-~r~lcpttdirilrdc ... nreu.: lutria;.l niM'; (" ••' ./, ././.1')

~!:~~~ ----'-h:;~·:(~,__.,_ ,__ l'(~';I.~;~~~~~


Observaţii clinice
Subiectul pare să considere sex ul ca murdar, vorbind despre prostituţie
Fn,lic uc ArUlli,..:l pcmnllltilil JW':ll cu hmnuJaruJ T;\ T Bcllnk
aici. Aparent se simte ca un criminal de rând, din mom ent ce spune că este destul
de obişnuit cu închisoarea. Teama sa l egată de publicitate este o contraparte
exhibiţionistă a voyeurismului din povestea nr. 1. Eroul se identifică cu femeia I
din poveste. Acest lucru este atât de frecvent, încât poate fi considerat în sine o
informaţie ca dovadă. Oricum, este o identificare atât de clară ş i s ună atât de
- --~--.~ -----_._-
...
J
convingător încât pare să ilustreze ceva semnificativ.
120 CAPITOLUL 4
INTERPRETAREA T.A.T. 121

4: Fata din această imagine este illlpură. ESle îndrăgostită de un bărbat care o va
părăsi şi se va întoarce la soţia lui. Ei au petrecut ceva timp în intimitate. I':a pledează ca
el să rămână cu ea sau să o ajute să planifice legat de copilul pe care ea o s ă-I aibfl. Ea are
circumstanţe financiare precare şi el îi spune că ar trebui să aranjeze un avort pentru că
astfel totul se va aplana, deoarece el este categoric decis să plece pentru că în mintea sa
aventura s-a terminat. Ea este foarte îndurerată de asta. Ea îl imploră să mai stea doar o
noapte, ceea ce el acceptă, iar în toiul nopţii ea dă foc la casă, rezolvând astfel problemele
tuturor celor implicaţi.

Tema descriptivă ,Tema interpretativă Nivel diagnostic

o fată impură a avut o (Dacă cineva) comite Vină sexuală;


aventură cu un bărbat adulter, acea persoană prejudecată socială,
care a lăsat-o însărcinată, este "impură" pcelca[lsa .este
iar acum plănuieşte să o (inferioară}; va fi respingel'ea, sărăcirea.
părăsească şi să se respinsă , îndepărtată,
întoarcă la soţie.

În ultima lor noapte şi-şi va da foc ei şi Manifestă auto- şi


împreună, ea incendiază iubitului. hClcroagrcs i vitate;
casa şi mor amândoi. complcx uretral (se
identifică elin nou cu
fata); elar poate spune şi:
fcmcilc sunt rcle, fac
genul acesta de lucruri; .k llriplll1bl,
allcle - .• - - - -
pune în pericol pe ,(. t'rin<'p.awk .!..k ..... i,.~ri". no.n;c;~IO,.ti le."'''": (-') . . --.-- - -- ---- - - - -

r
celălalt (în identificare r..""'~ ___ 1.-"'" (onlU&l'uroea rcto..1kwl.''' _ _ _ __ _ "'ljOflJloIl ~r.:. . ' I.,..,.UQ
rq:ra.i'll _ _ irrttok.:li. ____ drDcp.l'eI__ _ lIrUIbtcImlW:,i:".,-- - <':-
h',,-:-','-
, ----
secundară). itlauHkrvQlprnk~:th'6 _. _ __ AJtck h rtiertr-e - - --
'}, Sn"rlt.'flllllpn... IItI ••• ''''''''U priil: f/) ŢJ - . - - -- - -
~pmtlU...aUnt" promptA ~ ~ ţRIISC'VCr1I ....;v '--_ __
Observaţii clinice mllib!.1 ~/'JiU ---_ ~ _ __. __ ~1n~uillRR _ _ _ __
! -- - - - - -_ _ _ btJbanl __ _ _ _ _ J*U~-' rlkIpILl'r.lurt Intb'rlek
Referinţa la "impur" este în moei intenţionat reformulată, "dacă cineva Iti. 1"'l'1!ra," '1I1ul, ••,.Ira.t.IJ 1.: (,I. ,,1/. ,1,,1 .... )

~VIW't. mlUlul ___ Q...l_, ____ :t~I! rm~iI ,.__.__ .. .. " •." _ •.._____ DC(cricil _ .__ ~~/"
comite adulter, este impur", realizând o legătură cauzală acolo unele existase doar I'CII~ _ _ __ . ___ _ _ lW:rC'4lli:lr v'V'/
' - ; ; - - - --
juxtapunere. Acest lucru este în concordanţă cu practica psihanalitică (de I'Toc('SC1c: p,witiJ ro:-1C'nl.c de hM~ fiind;~~~~-:) ___ ._ . _ __ l~t ,.&:- ..
exemplu în interpretarea viselor privind modelele inconştiente de gândire). Tema ~nlot"tllntc __~_ ttClCINI."1un1fC1 _ _ _ _ !ltc:m"ltIJle ._ _ ._.. _ orifÎMIc _ _ , (O)f~
rlllionlllc _ __ bi/Ml:! _ _ _ orWl1pku _~IJlI,.~pktc __ ~owe _~
este un triunghi oedipal tipic; subiectul se identifică aici din nou cu o femeie,
Inrcl il>'C'"tJl! ( .... ) ,..1fl'I.'rio....... .. _" .. ___ •. _._. __ .. pcllţmo•.Hc ~ ___ _ _.__ . m.."dlG _ _ _ _ ,___ :!!Un m«Ik ._ _ _ "",,,,,,,. _ _ _
într-un mod şi mai semnificativ, din moment ce anterior s-a putut identifica cu
Foaie de ArUlJiZll' pentru u'tili....area cu Formularul TAr IJ.clluk
uşurinţă cu o figură masculină.
Introducerea focului din nou are legătură cu aspectele uretrale ale folosirii
apei, în prima povestire, în afară de faptul că are ca şi conotaţii, emoţiile
necontrolate. Apariţia acestui final bizar şi nerealist, în prezenţa unei intrigi şi a
unor procese de gândire structurate este probabil un indicator diagnostic de
psihotic latent, care încă poate să se ocupe de o sarcină în mod obişnuit, deşi
patologia de sub acest aspect aparent nonnal este extremă.

INTERPRETAREA T.A.T. 123


122 CAPITOLUL 4

6BM: Aceasta este o scenă dintr-o piesă. Cele două personaje sunt pe scenă; una
este o actriţă faimoasă, mai în vârstă, care are un fiu cam de vârsta bărbatului tânăr care
apare în partea opusă ei. Dialogul din piesă a căpătat brusc sensuri noi pentru ea. Ea
observă acum că piesa, care a fost scrisă de fiul ei, are cu totul alte înţelesuri în această
scenă din imagine, Băiatul îi' spune mamei că tocmai a comis o crimă. Ea înţe lege acum
că acesta este 1!10dul fiului ei de a-i transmite informaţia îngrozitoare că asta este ceea ce
s-a întâmplat. In piesă, după cum a scris-o fiul ei, punctul culminant este momentul în
care mama cheamă poliţia. Dar faimoasa actriţă decide să pună în acţiune propriul punct
culminant, după ce se termină piesa. Îl sună pe fiul ei şi îi spune "Punctul culminant al
piesei tale va trebui să fie schimbat." Ea spune "Cred că publicul îl va prefera pe acesta",
iar aici scoate un revolver şi îl Împuşcă. (Ce fel de crimă era?) ah, o fată. Motivele sunt,
J
în principiu, de natură sexuală. Ea nu i-a fost credincioasă.

Tema descriptivă Tema interpretativă Nivel diagnostic


J
Într-o piesă scrisă de fiul Dacă un bărbat ucide o Agresivitate fuzionată cu
ei, o actriţă mai în vârstă fată pentru că aceasta nu sex. Exhibiţionism şi inlp!kAlldl'K'\'r.r1.a6c / j kl.: ._. _ _ _____._ _ _ _ _ _ __ _ _ _ _ _ _ _ __ _ _ __ _ I

înţelege brusc că fiul ei a


ucis o fată
i-a fost credincioasă, simbolism.
J
pentru că aceea i-a fost şi mama află de aceasta Situaţie oedipală
necredincioasă. într-o piesă de teatru, triunghiulară - se simte
respins de fată.
6. c~nkt ......,"adh,,: ._
-- -_.-
_ •___.. _. __ _ . .... ___ __ _ _ . __ _.
-,,-- -_. -- --._----------_._-- - -
J
7. ;o;.t.n .".k(llikl<f! ~ .. )
Jcr.au~fiLicl,lIJ&1Ik~~ ~ _ _ _ IkN\IU~unJrV1irc: ..--"l/ =--_ _ _ __
d<d,, _ _ _ _ __ . V- ""''''''''''''''' _ _________
Prin urmare, ea îl ucide. în mod simbolic mama îl Mama văzută ca falică, Ik abJenţiMU p~a..r«iiunli i/ de-II fi dc-,.oor~ _ __ _ _ __ __ _ _ __
de. npMWt ... ___ _ _
va ucide. agresivă, periculoasă. :>.itC'k __ ___ _ _ ••_ _ _ _ _____ •.
>.le /Iii (uplqit~1J lil7"it ncpuLhlC~ _ _ _ _ __
_ _ _ _ _ _ _ __ · _

~
,
il Prhtdp.. lr~ dt"_ '.potriv. 1I: • • nidc ..,- P1.. _rilM": (,1)
"'(v.I:trelI _ _ __ fvn:MijillfJal l-rolM:lioPAIl . _ _ _ _ _ n.ţiorl.slirMt"ll . ____. _.. __ . __ .... ___ ." LNlllolU ... _ _ _ _ _ _ __
Observaţii clinice r..:grdi. _ _ _ lnttttl«t\l _ _ _ dc:",cg.urm _ _ __ ..,ulill':11 I\"ro..:th~ . _._. ______ .___ dh'.jul _ _ _ __

Valoarea construcţiei temei este deosebit de evidentă în această poveste, i&,:l1tifl\llNl pI"\)I"'-iivG. . ..hck: _ _ _ __ _____ , .. . __ _ __ __ ___ _

9. SC"t-,.ril.ln 1.'lAuh,1 .... lkIt. l.. pri.: ( ....') V


deşi încărcată de detalii descriptive buimăcitoare. Dorinţele sexuale agresive ale podot~pc-ulnl .. ~-rijili~ _____ .__ "."'_,,_.. _ .. _. ~ _._ .. __ ..... ..
lnL6rnil1Jl _ _
dtc""," " ... ,._ . . .. .. 1'fC1&_c' .._ .•_.• __ .. _ ..•.• "...... _ ..• __
_ _ nQ!rmpI,, ___ _ __ .______ I'IRIo l11gJdulk»f"c: _ _ __
subiectului faţă de figura maternă şi teama de o contra-agresiunc din partea illhlbÎlli ____ ._ __ __ ., • balbbln _. _______ . ~...uc )IW 1~"JI.m!IUn IIlWm.:.:

figurii materne devin clare ca lumina zilei. "Înţelegerea bruscă" este o experienţă 10-11I1C'V ... ',. •• I.. l .... U('t.t .." hI.: Col-o ,1/. ,1~/)
~.m'eltdOlllt11--fL..'l--._._ Ali.. ralch _ _ _ __
tipică a schizofrenilor cu tendinţe paran oi de, după cum foarte bin e descrie
n:-JllhI ___ ._________ .
JUlulk:~vtIIl ____ inaJc:,,;w ... .. _ _ __ _ _ __

Sullivan (1940) acest lucru. Pacientul intră în panică din cauza atâtol' impulsuri 1"r\)(C-"i.:14P~lril rcil:Y1I1cckilltrigA liind: (,;". "'''' • ./.;'01')
StJU,;w/1ll:II: _j{~ _.~InI&C _ _ _ ,;owti~ _ _ _ _ oriJ_lnak _ _ __ " " . " - ' _ __
diferite şi distorsiuni perceptive; găseşte o nouă configuraţie care îi oferă """""' ___ -...JLL-""""""'------......""' -----.-.. ''''''''''''''''--- -
stabilitate şi o canalizare a temerilor şi agresivităţii lui - constelaţia paranoidă.
Faptul că informaţia este transmisă într-un mod simbolic sugerează un proces Foaie de ArutlizA pentru utili:f.nt\."D cu Fonnularul TAT Ikllnk
schizofrenic.
Actorul este probabil o altă figură de identificare pentru subiect, care
încearcă iniţial să menţină o distanţă între el şi mama, punând pe altcineva să
joace în opoziţie cu ea. .. -- .._--..._------
124 CAPITOLUL 4 INTERPRETAREA T.A.T. 125

7BM: În această imagine aş spune că sunt un bărbat şi fiul său. Fiul este !()arle
deprimat din cauza sănătăţii sale. Tatăl îi spune că atunci când era tânăr, şi el a avut
aceeaşi boală şi că poate fi vindecată, dacă el are voinţa să se însănătoşească. Tatăl îi
spune tânărului băiat că doar el însuşi poate să vindece boala. f<' iul crede că nu există
speranţă, dar spune că va pleca departe pentru o vreme şi se va gând i la asIa. Tatăl
replică: "Nu Îmi faci .0 favoare spunând asta. Mă gândesc la însănătoşirea ta pentru
simplul fapt că ai o soţie şi copii de întreţinut, iar în cazu l în care pici la pat,
respon:sabilitatea pentru familia ta va cădea În întregime pe umerii mamei tale şi ai mei."
Tânărul ajunge la concluzia că îşi va lua soţia .şi fam ilia cu el şi va încerca S[I l~lCă să
meargă lucrurile mai bine, Într-un climat mai sănătos. (Ce fel de boal[1 avea?) T.B. (S-a
însănătoşit?) Nu, nu cred că s-a însănătoşit. După câţiva ani moare şi copiii sunt suficient
de mari ca să o susţină pe mama lor sau poate el a lăsat o as igurare . Nu şi-a mai contactat
tatăl vreodată. Nu a corespondat. După ce nu au mai auzit unul de altul mult timp,
bătrânul moare şi le lasă copiilor o mare moştenire. Acesta este modul său de a se cfli.

Tema descriptivă Tema interpretativă Nivel diagnostic ilL'lJllk.lnlJ


..
II~';'
_-_._--_ _- ..
\le l .loC" .• _
-- ,-- - ---
_,___ ___ " ._ __,
....._.._... __._--_._------
Un bărbat tânăr suferă de Dacă cineva este bolnav Sc simte bolnav. ... CIKM"PlI. d"pt. tnn!I.1 ('umUj di. Ju n: .. ,.1 :(fL ,;. ":":t~fl(.~,. .-, . I.': -rţiI(}.Ârz!r.-----.-,--. . ---.,. . ____ .__,__._ . __.
T.B. (tuberculoză), de tuberculoză T ubercul oza este :\. f'(1"ro(lM,jek pM«!lllIe (m'::
/ .
r. ,_ J ~Ut'lf "lI/u'" ~~ Iy,:.( / 1"'t'i'~ I.{"..," i . ~ ,- .1
)1 1\,..,-,1. :wbko.:tullil (~e fX'f"!:'tt'?:frr...,1_I:~,D_(_._._,_, __
J! •
castrare. i'~r:.o.>l l ,.jck~oo;o-,,1t)ljI .....,(n. _ r ) ,.,,,1 ~IJ"'c " " , . .' . l' 'CIIoC\~ .uhi(~t"!";('\1" . _ 1..__ ~.... ,_o • _ _ _ _ . ". ~ .. _ ••

1'....h(>f111ojc]e c~ii (m..__ C.J SI/Il! "iv\"~ ~a ... __ ,.i ((>...:1 10 'IlJI>,~";f!lI\j; (';1,: • ___ ._ . _ •.••• __ ........". _____ .___ .. _

{'" , ,' In ' f ( - . " f,-t, . ?)./ ,. ,,( i


şi tatăl îi zice că şi el şi tatăl are aceeaşi boală, Tatăl văzut şiel ca ~i';nÂ't;.;~'~"fhrj ,ilJ·-~·rQ~I;,ţ~ t'1~ j~ " j..~, J 'f .::;':'.!.~~"::!!;/J..l:./., ~ L/.<!.~:.. _..'(, .J;."._,. ~ ,. o;o>...•.•___.tC!'.?_/,t{ _.~'L'?fL (
__-",_..,(~.=iU.~t"_~_ .11'/-lt/f~ /. ., 'Î: " J.{._ H... .. ..-.......-._...__
.._,", --.-- -
1. N.hu.inlkUIAof':(/) ,
fusese bolnav de asta, bolnav Înainte, castrat. ok ~liJX ril.idl fi.'!;nll Ik '''':I''~in:, ,_ ,.. _ _. <.le hxd!i r>an rşu;l'(' _". " _•.. ~~"._,_"._...•.__.._.
ok tJc:"l-'Pl\IbIIt, ._ _ _ " •___ ••_________.~ .... ___ .,._. ___ , ___ ..•• _ .. ' IIOI.i.:- dC,,""an: _~_ ._.,__ ..• _....,
f.k·II~"I'll1 $:1111 f'i~'I',hTt ~ .r,~, ; ul1ij _ ,___ .k::'___ _._ .._ ck._ 11 de.'",....
fiul va trebui să se tatălîl va respinge în mod Se simte respins de tată.
::kIÎ ~~:.<.4. . :lj.;;{R;~li~:~.:~~~:. ~.... ,k l tl CO"k~it ~ Ii~il m~'''C~ _. _ __ '''''_'___'_ '_'
vindece singur astfel egoist. Tatăl văzut ca rece,
încât soţia şi copiii lui să narcisist. tduli\m'l • (omv>{!UI1CiI m""IÎ<'w: ...1J l":I~it«ţ.Qti.nu'l'./I i.mhwro

nu fie o povară tatălui. :::;,~:;;;;~i~,~'~1b


'1. !Kudtalu 11lpr..,dul W.UirHI""tJ pt'la: ( / )
---===: :;:~_~~ /;1-1-Jy~i/'!~:~~.7~;ţ;;~~__ _._._...~~:I.I.=~=~=--==
/ " /
~Je"...'11 f"'\11'II ~cn.ll11- • _ ••~" ,_ ._ .__ ,_ l"I',mplJ\ dt~'nţ\u. _. ____ preA )C~tf" ._ . . .~~_
Fiul se îndepărtează, Acelava fi furios pe tată. Agresivitate îndreptată !'11,\o"~ll l>Q.!re./lptJ _•. _ _ •_ __ p".a b.pJull.oort - - - r.'_
furios pe tată. Amândoi Acela va muri, şi tatăl va spre tată. Dorinţe orale 10. 1a:::: i
:: -;;~~~·~:~~~;';·I~; ·(·;.-;:~- ~ .t ~';h.t :': I~ y,;, ~l >t:/~~:;/~;;3,~~3.15'Wl;·l~'-,~/Îţ-G1tT?T1-ţ;'h~>ZI;__
~cufn C'lvulu1 , __ [L.?_._. _. _ !-1'1.)II : (crlel! •_ _ _._ ._ nd~n';ll _.~,.~~.C::::_. ______ ._. ___ . __ _
mor, tatăl lăsând bani
_. _ _ __ .
muri de asemenea, legate de tat ă. ,,-ulo-: (l('I\.,~ist

copiilor. căindu-se prea târziu. l't • ..:c:.ck rv'IloJifii f\':l.: n,w ..1o: inlrj.~ I;' nd ; ( ~. / "-.'-" I

Vrea ca tatăl să regrete că Sl/'Ullur:~( .k/ 'I~'<:u( ' l < .,n~,,~llc ._ 4-'-:. . (,:QfC>oplllI.l1l.~( _ _ _ .__

'-" '''I'kf~ ,u ..,,,,,,>l(h: ._.• _______ ... n''''~1\J\..ml:lotl,....- __ ~_ _ _


nu s-a purtat mai bine cu
el.
Foaie de AmiIi/li pCTltnl utili/;lrl~a l'll Formularul T;\T Hcllak

Observaţii clinice
În cei câţiva ani de lucru clinic cu tuberculoşi, am descoperit că fanteziile
de a avea tuberculoză sunt cel mai frecvente ca invadare (falică) de germeni de
tuberculoză, mai ales Într-o fantezie de impregnare, în care se fac găuri În ei (de
._---._----------_ .. - .-_ .. _ ---
exemplu, a fi castraţi, mai ales în conexiune cu hemoragii (Bellak, 1952c). Faptul
că şi tatăl a avut boala sugerează că pacientul tinde să Îşi vadă tatăl ca slab şi
castrat. Din moment ce tatăl a fost o figură cu care să se identifice, acest lucru se
prea poate să fi influenţat creşterea emoţională a subiectului. Tuberculoza mal
poate semnifica şi boală venerică aici.
.,.
i

126 CAPITOLUL 4 INTERPRETAREA T.A.T. 127

Rezumat Evaluarea funcţiilor eului din datele T.A.T.:


Înregistrează temele şi sumarizează alte date semnificative p entru fi ecare
poveste. 5
1. Se simte copil, bolnav, imagine a corpului săracă . Se simte constrâns de
părinţi . Mecanism de negare: masturbare? Opune rezistenţă autorităţii
o
prin retragere în fantezie; interese uretrale, exhibiţionism (?), anhedonie §
(?). .,l". .,g
2. Culpabilitate puternică legată de sex; identificare feminină. Supraeu ~ ~
8
sever privind exhibiţionismul şi ambivalenţă faţă de cei de aceeaşi i
" 8
vârstă (sau mamă), văzuţi ca puri. Autoagresivitate. Imagine de sine:
proscris, criminal.
13
I ~
%
j
3. Vină sexuală; prejudecată socială; pedeapsa este respingerea, saracIa.
Auto şi heteroagresivitate. Complex uretral. Se identifică din nou cu o 12

fată, dar poate spune şi că: femeile sunt rele, fac genul acesta de lucruri, 11

îl pun pe celălalt în pericol (în identificarea secundară). Posibilitatea


10
impulsurilor suicidare şi criminale. Teamă inconştientă de s arcină.
4. Agresivitate fuzionată cu sexualitatea. Situaţi e oedipală triunghiulară _
se simte respins de fată . Mama văzută ca fali că, agresivă, periculoasă.
"Înţelegerea bruscă", În concordanţă cu procese schizofrenice
~-l---I---I-+--l-+--I--I-+-+-I--t-----~
o
:;;

~
J
paranoice.
5. Se simte bolnav şi neajutorat, cu tuberculoză - plin de găuri? Sau )
sifilis? Tatăl, de asemenea, văzut ca bolnav anterior (castrat). Se simte
respins de tată. Tatăl văzut ca rece, narcisist. Agresivitate îndreptată
spre tată. Dorinţe orale îndreptate spre tată. Se vede pe sine ca bolnav

6.
incurabil; imaginea corpului tulburată. J
7.
Func\iile eului

8.
(Din !ldlak, Hurvich & Gediman, El!(JjimclI lIl1.I in .fchi:o{'hrcnicr. n<!urolic~. anJ normu/l. Copyright O 1973 , by c.P.S .Jnc. Rcprod u~ cu permisiunea John
Wi1c y & SOIl~. Ine.)
9.
Funcţiile eului observate pe timpul administrării testului:
10.
128 CAPITOLUL 4 INTERPRETAREA T.A.T. 129

Cazul 2
FORMULAR
BELLAK T.A.T. şi T.A.C.
În continuare sunt poveştile unui bărbat în jur de 25 de ani 41 Am al es I'cl1lru Înn' ;.:i.~ t r:lI·C;1 şi anali",.:! TţsluluÎ d(' Apcrccrlic Tcmal id şi li Testului dc Apert'cp!ic pentru Cop ii
câteva pentm ilustrare. La momentul administrării T.A.T.-ului era în spitalul unei Nume _ _ . .• _ _ _ •___ __ ______ _ _ _Scx ___ M..___ _ _ Age ~.Da ta _ _ _ _ _ _ _ __
Educaţie liceu ___ ._ _ _ Ocupaţ ie_ _ _ _Solda t În armată ; m. s. w. d.
închisori . Plecase din forţele armate pentru că găsea că îi e imposibil să urineze Trimis de _ _ _______ .. ____ Anali ză de~_ ~ _ _____ _ _ __ .______ __
în prezenţa altor persoane, iar alţii erau mereu pre zenţ i la latrină. Când a fost
preluat de poliţia militară, a făcut un gest neadecvat de agresiune şi prin urmare a
fost împuşcat în abdomen. Aceste câteva informaţii sunt suficiente pentru a RAPORT FINAL
ilustra materialul dinamic revelat, cu privire la problemele homosexuale, de
Alegând dOM câteva din tre povestirile sub iectului, se poate observa in i1 proape toate lemele sentime ntul să u pervaziv de inadecva re il
voyeurism şi exhibiţionism, şi gestionarea problemei agresiv it ăţii; subi ectul a fost temeri; de il fi cop l eşi t. Se vede fie ca o feme ie (112, 3BM), sau ca fii nd prea mic (14). Atunci când res imte dorinţe agres ive sau sexuale, sa gandeşte
suficient de agresiv pentru a atrage asupra sa contraatac ul aproape sinucigaş din la sine ca fiind r ău , nepo trivit (1113 MF ~i 188M) .
Nevo il e sale ap a r , uh forma nevoi i de autonom ie (2, 713 M, 14) , realizare , şi un tip oedip i;m UP. compe titivitJ te, asocia t cu com ponente
partea forţe l or poliţiei militare. Era inte lige nt, si li to r şi descendent al unor sex u ale pa rţ iale de voyeurism şi e~ l1iu ilioni s lll .

imigranţi . Concepţia sa ilsuprillumii este una de deprivilre (2, 3BM, 14, 18 BM). de a fi copleş it ş i r;'i nit (2, 7BM), rep reze ntilnd, ;n fapt, o imagin e a
parinţilor săi cărora incearca În van să le fa că faţ5.
T.A.T. nu a fost administrat de autor şi din păcat e povestea 1, băiatul cu Principale le sa le conflicte se cen treaza În jurul. autonomiei vs. supune re, a ctivitate-pasivitate şi realizare -in<ldecva re, şi el dă- dovaP.ă de
v ioara, nu a fost inclusă. o anxietate int ensa de a fi cop l eşit şi vă t ămat. Principa le le sa le defense su n t iwlarea emol i onillă, proiecţia ş i i n ce rcă ril e de sublimare prin
intelectuali zare .
Supraeu l său es te ex trem d e sever, cond ucând la a ut o-agres ivit ate, mai ales În raport cu dorin ţe l e sex uale incestuoase.
Integrarea eulu i e ste irMdecvill:l, lucru eviden ţiat prin faptul că eroul se bucură de succes doar ara reori, este de ob ice i ne feri cit, ~i

adesea suicidar. Subie ctu l pare il prezenta o i rl!eli Benţ;i peste med ie.
Impu lsul de control ,, 1 pul ~ lull ilor ,1!JIcsive ~i au to -ilgresive pilre aUit ti t! slau, ÎnCiÎl sub iectu l po;l le fi considerat su icid ar şi criminal, ma i
ales În s i tuaţii
de pa n ică hOrno \exu ,d .i . Pro to col ul este cc l al unu i sc hizo fr e n uorderl in e, cu tr ăs ,'11ur i par il l1 0lde.

-- --_._'---- - - - - - - - - - - - - -- - _. __ . _ y,;~

I .""p"r ,) Iklbk ~I ,\ ~r 1>

Notă: În acest raport final , concluziile sunt intercalate cu scurte referiri la


poveştile relevante. Această procedură poate fi ext in să În mod util, oferind tema
condensată sau părţi din poveşti, ca ilu strări pentru concl uziil e abs tracte.

41 Îi sunt Îndatorat pentru acest material doctorului l3lai se l'asl[ uarclli .


130 CAPITOLUL 4
INTERPRETAREA TAT. 131
2: Ce naiba s-o ti putut întâmpla înainte în această imagine? Nu ~,'1iL .. ,
(rezistenţă), .. Aşzice că această fată tocmai a venit de la şcoa lă şi că o frământă ceva ce
vrea să îşi întrebe părinţiL .. În fundal sunt tatăl şi mama ei - tată l ei e cu plugul, şi mama
se spIjină de copac. A fost crescută într-un mod foarte strict ş i părinţii ei probabil sunt de
provenienţă europeană .. , sunt imigranţi. Este ţinută strict ş i nu duce viaţa normală pe care
ar duce-o o fată obişnuită. Este foarte inteligentă şi o e l evă bună, Probabil că tocmai a
absolvit şi vrea să îşi întrebe părinţii ... sau mai degrabă vrea să discute, .. vrea să meargă
la facultate şi nu crede că părinţii ei vor fi de acord. Oricum, ea presupune că, atunci când
a tern1inat liceul, doar până aici poate merge cu studiul, şi acum se gândeşte că, probabil,
ar trebui să se căsătorească şi să se stabilească la o fern1ă, aşa cum au făcut părinţii ei.
Tatăl ei este un fermier de succes, care îşi poate permite să o trimită la facultate, .. dar va
refuza să facă asta, Fata este foarte pasionaIă ... emotivă ... şi dacă nu o să i se dea voie să
meargă la facultat e, o să dezvolte vreo boală (mustăceşte) ... dar faptul că tatăl ei refuză în
final să o trimită la facultate ... ne izbeşte ca ... Ei îi găsesc un ... un pretendent care este
potrivit pentru ea şi planifică să o mărite, .. Este prea lun gă povestea? .. , Tatăl este dispus
să cedeze o bucată de pământ şi banii şi materialele necesare pentru ca ei sft îşi poată
construi o casă acolo ... (Pauză lungă) Ea este foarte nefericită, sau mai degrabă să ".co-nu'ptlAdr1.pnt...dlll'tl ....UldjIlJ"rc.: _ ~.<Lf{.A/.;/ .~~~Lifilliv--.---­
( ...
spunem că ea se căsătoreşte şi devine foart e nefericitL. ea refuză să a ibă copii ... pentru
~. !'~ .... ..,r.j... ~ [' :-«'t>I,"" ~"'l.~>~~i-:'l"l ...nuc rt__. __ t·fil!..:t~iJ.!.~'- __ rI.,. .... !'- ",!hk""" ul"~e ,I.Clrrl/ f'"f ~ " (tftpa~cfti(,(, ",
că nu vrea să îi crească în această atmosferă înapoiată, ştiind că p[lrinţii ei vor încerca să
îi crească copiii aşa cum au crescut-o şi pe ea. So\ul ei seamănă cu tată l ei ca atitudine ;:::::: ~;:;:~:~~~~~:= :~:~.:=~~'-~=::~=.=~~ ~~ :::i~ ::~::~ ~:: -~,=~~~_~~~r1~f!!~~
faţă de educaţie şi de creşterea copiilor... EI insistă ca ea să îi facă un copil şi în timp ~~:~n~:~~:_.;r"",,,, /v.fU1ft!<l\'"',·~-l:!:!t~~'t7~~~~·:~~~.'!~'/~C7':iD:/.1'y~~f~ -:=~
încearcă să folosească forţa fizică pentru a băga spaima în ea, astfel Încât ea să facă ceea 7.N.lura .. dtti~:(/)
t11ni~ ~~':wJ de ~~,./
ce îi cere el. Ea devine isterică şi sfârşeşte tot prin sinucidere, .. Asta e toti .;le: tWd 11( t......... !'ItI. r!lt1lrr
JeJC"LlIJ~ _ _ _ _ __-==-===_-===QUdc:.kpri\'M: ._~=~-===-
-===,
de- ~li:!OO rkr.k,,\: u 1(~"liuHii . ~~ fi 1io-o"JI"JI1
Tema descriptivă Tema interpretativă Nivel diagnostic ~~: ~~;;~:v;~·=-
&;~~·~:z=-·
iQt~rhl
~~ir_~ ~~~~ ~_:~:~. :~~~.:~~~~=--_ .~~- ._~=,~~~
li ~'lIo,:
O fată crescută foarte strict (Dacă cineva) este o fată Se simte crescut într-un II. Ptiltdp.lt"lt" \kfc-uc- N"mckkor (<1")

vrea să meargă la facultate, tânără, crescută strict ş i ea


vrea să devină autonomă,
mod foarte cons trân gător;
nevo ie ue dobfllluire a
:~~~.=~::~:;;~ __~.~:i:=~-;~~h~~~·_~I::;Ii:".;-:.r/
odt.!ll fi'-""\·,,~\)KI,":1h·' _ .."__ _ ___ •. llu:k _ !f.l'I'r..((tl' I /c.(/<~~/~ .:.. (/ .b{~e ~.. __..____._,_._. __. __ ,
,.. ~.=-
9. Ml'"it.lt1l.lIpral'lIhd ",... I1e.t.CI Jlri.: j ..... ) )
autonomiei, r-.*"~pc.-,U'\j ..Ctil1)l\- _ __ .~. _ _ f'1M'pc..l ~_ . • . tlfaiplll _ .... _ ~_ • . _. pmI.~m V
dar îi este teamă că părinţii părinţii sunt împotriva Părinţii văzuţi ca lnt.\r:d..l.1 •• 1I.:.J .t"~ _ ._. . Pl~ lniAd uiwnte _ _ _ __

vor fi împotriva acestei idei acestui lucru restrict ivi, coercitivi. 10. I.::~:~~. e.I~L ...."'".-. ..'""-','-«-J-:-<-'J-:-,~:blsm - - - - p:aun ~ ~<uri Irnflnlllt<' - - - - - -
şi o vor mărita împotriva şi o forţează să intre Într-o Se simte nefericit, bolnav ...kn·~ tlwl\li _ _ ~_ ,_._ ,Oi'Jit tc rkit ._... _.._._ .......... ' •.... ,., . _ .... r.c:rNicil •. _ L. _. __________ _
... ,. _ _ -k~ _ _ _ lICIQlli'Ol
voinţei ei, ceea ce o face să situaţie submisivft, la care mintal , temător de $Ol\llic::ki«v~" iMdocnll-'
l'nll.:,-"'Ide ~"ldirii ~"JIIC de ln(1'ip nind: ('. ~.', ........ "') - - - - - - .__ ._ ...- - -
fie nefericită şi bolnavă. acea persoană răspunde cu agresiuni sexuale.

Când soţul ei, care se


nefericire, boală (mintală) ,
Când este ameninţată cu Teama de sa rcină, de
=~( -Y- -==.:..=~~~~w:~V
IfllCli~-n~; \ ,,)~ _ _ •__ . . • ~InCdIc~_ _ rnodlc _ _ _ ._~. submcdle
I~~:;~na~~=.=-~.= ~~~
_ tkf\cimtl _ _ __
j
aseamănă cu tatăl, foloseşte agresivitatea sexua l ă de agresiuni sex uale din Foaie de AnlllizA pentru ulili:t.llrcu cu FormuJurul TAT Bellul:.
forţa fizică pentru a o lăsa către un bărbat (figură partea unui bărbat
însărcinată, paternă), Id e ntifică prea mult
bărbaţii cu tatăl.
ea devine isterică şi se comite suicid. Tendinţe suicidare.
sinucide.
Observaţii clinice
Tatăl şi bărbaţii
din prezent (soţ) sunt echivalaţi în această poveste, în care
subiectul se identifică cu figura femină atât de intens , Există o oarecare
conştientizare a tulburării mintale.
132 CAPITOLUL 4 INTERPRETAREA T.A.T. 133

3BM: Păi, aş zice că aceasta este o fată tânără care ... este îndrăgostită de un
tânăr... Şi ei au avut ceva neînţelegeri, iar în această imagine ea s-a sinucis ... deci este
moartă (mustăceşte) . Aş zice că bărbatul nu avea încredere în ea, sau considera că ea nu Îi
este fidelă ... Oh, da ... ai putea adăuga acolo şi ce s-a întâmplat cu logodn icul ei . Că după
ce ea s-a sinucis, el a fost atât de lovit de durere Încât ş i el, la rându l lui, s-a sinucis ... es te
un pistol acolo pe podea .. . aş zice că ea s-a împuşcat În cap ... Asta e tot... Poziţia ei
ciudată ar indica faptul că ... ea nu doar stă acolo întinsă aşa .. Aş spun e că logodnicu l ei
s-a sinuc is În acelaşi fel. Nu mă pot gândi să mai zic altceva ... Aş zice că e 11 femeie
pentru că arată feminină ... puţin mai lată în şo lduri ... părul lung .. . bustul mare ... picioarele
r lungi ... Asta e tot.

Tema descriptivâ Tema interpretativă Nivel diagnostic


el JX"r'S(HI~e.. vNC('t.c:
-:--
(,..,,,<: _____
~ ~jlwllÎ
_ ------_ -
_ . .. _ _ _ ;..._••~~ _ _ ~ ___.._ _ _ . ~ _ - ------ - -
_ ._..:._ .•,_ . _ .____ ."~. _ ____ _
Doi oameni sunt Dacă cineva are o poveste Nevoi sexuale; temă
irllplkAnJ 1M:'''i.I do: I ..ti:.: _ _ _ _ •__ ,,_. _ _ __ _
îndrăgostiţi, au o de dragoste, acea triunghiulară oedipală
neînţelegere din cauză că persoană nu poate avea distinctă; ge lo zie.
.... ("OOI","Pl i, ,It'~pr," IIIf'dJIII(hlln"lI) dJ.Jllf u: __ .!~d.{ J~"'~~ ::'ti:l;t::~"'!;-)G-'IC-'___________
e l nu are încredere În încredere în fidelitatea ~ I)~ull<lr J'III't'm.Jk (m. ( J-!!U1.1 "*lJItc OII ~ 'joi f'l:It.:lio :o.u hi«\.ului C>llt

fidelitatea c i. celui iubit. ::~,:::~~ ::~:7~:~~( ~ ~~~t:~;~~~ :,~II:~~~~-(-;;~i~.~! -,~. ~:~.~ . ~ ::::'i:'~::::~:II~: :~~,:,-Z?-(j:~~~~~~~~:J~ '.
Ea se sinucide şi apoi se Acest lucru duce la Auto- şi '(;r.::&;:;;;~t·, !<I~-!.~~=rr~~L~.ii!.'tt~.~'M._d 7t.r:f:iY.;t.-:~::~:6j!y~-,-{~
sinucide şi e l. neînţelegeri şi la au to- şi heteroagresi vitate. 1.,~atuh .... ~ittJljkH':l .... )
.1.: n\lllH' O,kA ~V~1lI de ('I<.~C1~,ir( _ _ _ __ _ ~ _ _ _ _ _ .Jt: oo.ul ~u rllltrtl: ~_ .•
heteroagresivitate. .Ie ,kbP""Nu'C _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ "'... , dcdqln .. vc _._---.V"~ ____~_
.,J..:"t>,.o,ţ1).'\o'f1kt,jcrc.;;t{c'qHlIlI~ v~ Jc~ii.kv"nt_,-_ _ _ __ _ _ _ __
dC' ~ Il f1<\t1\~1l __......._. .._ oJc ~ il c..lf'IC~II ,,'au lir\11tl(ruuoelo. . .___ .'_ . _ .~ _ _ __ _
Observaţii clinice
Il f·rltldl."I~LC" ,k(~.", 1.'fM."r;"," f*"Ili(td.., ..., .. "ih.r: (0'1"
Probabil că amândouă personajele sunt figuri cu care se identifică erou l, rdulllru • ._ fU<TIOOj\iun.·.a rt'fK1'on.U _ _ •_ _ r.1C"""lIi,:.r..,,, • _______ ,•• ___ i.l1.1u1l:ll __ • •.•. ~,, _. __ •. _ ..._
inwiC'\'U" __ _ .____ dw..;\lI .. _ _ _ __
din moment ce în ultimele rânduri subiectul simte nevoia să ofere motive pentru t'('j;rl~':1 _ _ _ \kucgJU'el _ _ • _ _ _ . Allul.uţ" f1:It IJ.;J.". lj\l .. __ . __ ._ . _

identificarea feminină cu imaginea descrisă. p<:JC-:'f':>II ('alLN _.:rimj~ . _ •• _ ______ __ ţI(IIH'I-'di __,-.,::",_._. J.....:apu _ _ _ _ _ . 111'eII K\C r. _ ---'- _ _ ._ _
Imilr/.ÎlolJ. _ __ ._ _ _ n..-.JrcJlţlta _ _ _ _ _ _ p""3lnskllJi\.(,>llre _ _ _ _ _ _
ir.hihit ii .•. __ ... _____ _ ._ ....... _ _ . hoaJbbm •• _ . . _ _ _ _ p!MI'/(,"'uril'fli.a~ri lnUnl"'lt _ .... ~ _ _ _ _ _ ._ _
10, I"r'tran. uluI. 1.,.111'"11,'11_: (/, //, /./ /)
i!Je':"Alt'tI Ct\Xllul ___ .• ~ir : fericil _ _ _ __ _ _ _ .__ •. _ _ ___ lICttJK-I' I!.J.:::.!:::._/______
rc-"Usr o.:n:albl
:ol)I\llie:udo."'t\~
--------- inu,J"'fU4·~=~~~~·-~_~···-··-
Pnw,'l"'\C'1.: ~,'u,Jiril ,do-* o.k jlltril(Ji tllllti:(/, / / , / .... /)
Stru' !\II.ttc" ~ )tc,~"ip.:
ncMruch)l'JljC: . . _
. .!::;~~~__ ._ •. _ ""'l(ln"l< .. ... __ ... _ .. •_ t.on:'ipUfl/~~ _ _ _ __
,,,,I,,,,,,'c ' .--.-. ~i:nu'e -~=~:_- ~":;,.:k' il".t:\""1'1'1r. _ .. • _ Ik:CUrc"plltuJlI' ''"c _ • .. _...

FOllit= ue AoulizA pentru ulililJ.U'C<) cu formuJurul TAT Tkll<lk

- -----_._--_._--

1- l ____ ~~ _____ _
...,
(1

134 CAPITOLUL 4 INTERPRETAREA T.A.T. 135

7I3M : În această imagine aş zice că personajul mai Wnăr este un student care ...
care are nişte teorii politice în care crede cu fanatism ... ş i că persoana ceala ltă, mai în
vârstă, aş zice că e tatăl lui, sau un profesor sau învăţător, sau cum vreţi voi să îi spuneţi ...
eu aş zice că e tatăl lui ... Tatăl lui îi spune să lase deoparte aceste idei nesăbuite despre
guvern, dar el re fuză să cedeze .... Studentul acesta este pentru schimbări radicale în
societate, datorită unor idei de care ţin e ... fiul probabil va ... ei, aici ... din cauza orientflrii
lui politice va sfârşi în închisoare sau ucis ... în ceva forum public, unde el încearcă să
stâmească masele, mai mult sau mai puţin .. . (Pauz ă lun gă . ) Dar oricum, în fina l o să vadă
că era mai bine dacă îl asculta pe tatăl său ... Asta e tot... Aş spune că el este doar un
reformator. .. asta e tot... aş zice că este împotriva capitalului ... Nu ştiu, cred că e prostuţ,
din punctul meu de vedere ... (mustăceşte).

Tema descriptivă Tema int erpretativă Nivel diagnostic

Un tânăr student are idei Dacă cineva are idei Agresivitate împotriva
radicale agresive împotriva autorităţii , mai ales
autorităţii , împotriva figurilor
masculine.

şi va sfârşi în închisoare acea persoană este Supraeu sever. Nevoia


sau ucis din cauza lor, pedepsită sever şi se va de supunere faţă de .. c•• n.", Nm."''''' ..' .i:J!JLtM<.~. M. kJILţ.b.bJJdi:..._Ck.. a.>ct...fi.r!M..fL.., j; , ....i~h}'!<!.'!:,._..... _
căindu-se că nu a ascultat căi . Ar trebui să se bărbaţi. Raţionalizare, ____.. .-______________ ______ L. __________...__. .1___.._____ _ o'

7, Natura an,WUIUor: ( ,,)


sfatul tatălui său de a supună figurii paterne. izolare. ik I!ll;tc l i /.k:.tW~ tkpc:'lkpo:in: _ ___ .___ ~_ _ ._ _ _ _

Încearcă să ia totul în
dc&-nI/"f'O~ •____ 0"0 5I.I\JOc !kpo"MC _ _ _ _ _ _ __ _
renunţa la asemenea ide i.
••••• •

\It Sb'loCfl ll U"'luc:nkr~ :lllO(cs:liunii _ ____ J,: •• Il 1k-v0Dl _ __ _ _ _-,-.,.-_ __


,k . n~·IIf' k."Il 'WIllltrnllnq'lll<l J1'II.'it... V ·
Este totul prostesc. derâdere. ik ll /lf"llrlJ,11
lllldc
_. "_ _ _ _ _ _ _ , ...

I!I. PrlMil""tl, d .. k n .. f.p04r..... f • • nio\",n.r ,1 tr_n-lIort C.... J

Observaţii clinice
Povestea ilustrează că nu doar i maginaţia psihanalitică consideră guvernul
ca figură parentală sau, în acest caz, una paternă, din moment ce s ubiectul le
rd uh",:"
f~Q. . ,
idc;n,j rk";'; I'f'OI(\:-;j~4
(lN'lI1U\;un,.. ~i"I\a11 _ _ _ _ rllllj,.. i.:.aIi/JVI:oI _ _ ._
IntNfe\.1i;a

,.~:~:~:;;:;~.~;:;.ftlr"~~:_~··: {/~_ Vf~'~


- - - Iala.:le
Jo..""nI.~.
/d.f,;i {Gc(
__~~_ ~I1" ___
. .luI;UO::lI l ("lf~""lh ..
CII ey'tvj;zyy- -
,
In .lll«:4l
..,U' lIoi w.l

jlrn) loO.o'\ '("I"d _


-====
_.~::::..., __ _ ._ _

!::-::_._.._
f)!ti" lilll..l _ _ _ •__ _ rt<U ~·.ajltJ _ . _._ pc-e:I l:np.h, l.u"rc _ _ •_____ _
echivalează cu atâta uşurinţă, sugerând că sursa ideilor lui politice are de bhibillt ._ . __ .• __ __ __ _ _ _ balbi,," _ _ _ _ _ _ r"!U/E sau rtiJ" ul..url In.ir/ i ..c _. _ _ _ .• _ _ _ _ __ ,_
IU. 'n.~r.'H .u.ul, IfI,"dru '.U 1. : ( / , / / , ././,1")
asemenea o origine parentală. Din nou, mustăcitul este probabil fo losit cu scopul ....kt-'1Io1\:" ("'I\..,rui _ _. ţ.~~~_. __ ,_ .. ,.ti.tllil: fmcd

defensiv de a risipi tensiunea.

___ dctlcicntl _~ .

Foai~ de: An.Ll il.A pentru uliliz.nn:n cu FomlUl urul TAT Ucllak
136 CAPITOLUL 4 INTERPRETAREA T.A.T. 137

13Mf: Acesta este un tânăr care merge la universitatea locală ... un student. EI
J este foarte moral. .. adică, e foarte virtuos ... având un foarte bine dezvoltat simţ despre ce
I e bine şi ce e rău. EI este şi foarte religios ... A fost crescut în mod foarte strict şi
consideră că unul dintre cele mai mari păcate pe care oamenii le pot comite este de a
întreţine relaţii sexuale cu o femeie în afara căsniciei ... Într-o seară, la o petrecere, dintr-
un motiv neclar, după ce-a băut prea mult şi s-a simţit puţin frivol, el a devenit foarte
intim cu una dintre fetele prezente. EI. .. instinctel e lui animalice au ieşit la ivealil şi el a
abandonat subit toate idealurile lui de virtute, etc. A dus-o pe femeie sus la el în cameră şi
s-a culcat cu ea. În următoarea dimineaţă, după ce s-a trezit şi şi-a recăpătat simţul

r virtuţii ... sau cum vreţi să-i spuneţi ... s-a uitat şi a văzut femeia lângă el în deplinătatea
goliciunii ei. S-a simţit plin de furie, şi sălbatic ... ia să vedem (îşi murmură s ieşi) ... şi un
gust amar faţă de ceea ce făcuse. Pieptul i-a fost cuprins de o profundă furie faţa de
această femeie de lângă el. l-a ponll1cit. ea se trezise deja... i-a poruncit să plece din
cameră ... Ea, neînţelegând ce determina această atitudine, a crezut că glumeşte şi, în mod
jucăuş, a refuzat să plece ... Acest om nu se putea gândi la nimic altceva decât la a se
purifica de acest păcat pe care îl comisese şi să se cureţe de el. Şi cum femeia aceasta
stătea acolo în faţa lui râzând, şi simţindu-se plin de vinovăţie, s-a repezit la g,ltul ei şi a
strangulat-o. Ridicându-se din pat şi îmbrăcându- se, el a deve nit. .. ş i-a dat seama de
situaţia dificilă în care se afla. Nu numai că păcfltuise ... un păcat moral. .. , ba chiar a
comis un păcat şi mai mare, luându-i viaţa. EI se uita în jos, în timp ce ea stătea acolo
întinsă, în nemişcarea ei de statuie, iar el se umplu de remuşcare. Amintindu-şi de zilele
trecute ... cu câteva zile în um1ă cumpărase o sticlă de iod, care se afla acum în dulăpiorul
din baie - a alergat acolo şi a înghiţit întreg conţinutul ei (râde) şi apoi a murit. Acesta a
fost sfârşitul. .. Am spus c-a strangulat-o pentru că ea era întinsă în pat lângă el, şi că
acesta ar fi fost cel mai uşor lucru de făcut, să se întindrl şi s-o prindă de gât.

Tema descriptivă Tema in/erpre/ativă Nivel diagnostic


Un student virtuos, Dacă cineva este foarte Se simte extrem de moral.
moralist, religios, crescut moralist, acea persoană Supraeu sever. Puternice
într-o manieră strictă, consideră sexul un mare sentimente de vină, legate
consideră actul sexual un păcat, care poate fi com is de sex. Nevoie de alcool.
păcat, dar o dată bea mult şi doar sub influ e nţa Puternice nevoi orale.
devine intim cu o fată. alcoolului. Raţionalizează.
Mai târziu este foarte furios Prin urmare, acea persoană Proiectează (furia) pe
pe ea, îi spune să plece iar este furioasă pe femeie, o femeie. Stăpânit de
când ea refuză, o ucide impulsuri (era cel mai uşor
_ ,.k:t,.. le1~ _ __ _ •
strangulează: lucru pe care îl putea face).
Plin de remuşcări, se şi se sinucide, datorită Auto-agresivitate Fonie de An,u1i7.â pentru ulili7.area cu Formularul TAT Odlak

sinucide bând otravă. remuşcării, înghiţind otravă. puternică. Nevoi orale.


Observaţii clinice
Povestea repetă atât oralitatea şi teama de degenerare, cât şi un supraeu
strict. Când tendinţele apar de câteva ori Într-o poveste, cum ar ti nevoile orale În
relaţie cu a bea alcool şi, din nou, În metoda aleasă pentru sinucidere, acest lucru
indică de obicei intensitatea problemei.
Cea mai ameninţătoare tră săt ură a acestei poveşti este gândul ulterior, că el
a strangulat-o pentru că "era cel mai uşor lucru pe care Îl putea face". Împreună
cu detaliile realiste şi cu obsesia, se poate eleduce că impulsurile criminale la
acest om nu sunt prea depart e ele suprafaţă.

L
~
I

INTERPRETAREA T.A.T. 139


138 CAPITOLUL 4

14: Păi , aş zice că asta are loc la Paris, aşa, de dragul discuţiei ... pentru că ziarele
"u anunţat că va fi o .. . aş zice că vor fi ... se pot vedea meteoriţi pe cer la data aceasta.
Persoana de aici este un bărbat. .. priveşte ... să zicem aşa, etal ări celeste ... Camera în care
se află este dormitorul său, iar el a stins lumina, ca să îi fie mai uşor să vadă ce se petrece
afară ... Priveşte pentru vreo 15 minute, închide fereastra, aprinde lumina şi se dezbracă
pentru a se băga în pat... Şi ăsta e sfărşitul poveştii! ... (rezistenţă) ... După felu l în care se
deschide fereastra, mereu mi-am imaginat că astfel de ferestre pot fi văzute la Paris ... aş
zice că înainte să meargă la fereastră, el a stat întins în pat, citind o carte, până când s-a
făcut ora la care scria în ziar că se pot vedea meteoriţii, căzând pe cer. .. Aş spune că el e,
mai mult sau mai puţin, un astronom amator şi că are un mare interes legat de univers şi ..
să zicem ... poate putem să-i dă un sens până la urmă. .. că el are ceva s lujbă insignifiantă
j
şi fără nici un viitor.. . că el a fost dintotdeauna interesat de astronomie, dar din cauza
faptului că părinţii lui nu au avut resurse ca să îl trimită la şcoa l ă, el nu şi-a putut
desăvârşi educaţia în acel domeniu ... (rezi stenţă) ... Are ceva cun oştinţe despre stele, iar
acest spectacol ceresc îl fascinează şi îl face să tânjească după educaţia pe care ar fi putut
să o aibă .. . Asta e tot!

Tema descriptivă Tema interpretativă Nivel diagnostic

Un bărbat tânăr, noaptea


în donnitorul lui din
Paris priveşte meteoriţii
Dacă cineva priveşte
lucruri mari apărând
noaptea, după cum era
Pacientul a fo st martor la
scena ori g inară în mod
fi"ecvent şi s-a simţit
J
care apar după cum zice programat, acela se simte insignifiant în
şi anunţul din ziar şi se mic, În comparaţie comparaţie cu tatăl său,

simte mic În comparaţie.

şi îş i învinovăţe ş te
Acest lucru îl face să
tânjească după educaţia
pe care părinţii au fost
şi simte că părinţii ar fi
trebuit să Îi ofere mai
mult (educaţie).
părinţii pentru că nu l-au
echipat mai bine genital.
J
prea săraci ca să i-o Informării şi e ducaţiei li

ofere. se atribuie o semnificaţie


fali că, de instrumente
puternice. u-.c,... Uc: __.___ ..... _____ . :tUb mc:dioe _ _ _ _ ••. ddldCll'r. _ _

Foaie de Anali:d pentru uLili7.lltCa cu Formul:lrul TAT Ikllnk


Observaţii clinice
Parisul cel mai probabil semnifică sex , la fel ca în minţile multora. J
Meteoriţii e posibil să reprezinte un falus mare . Referinţa la stingerea luminii
pentru a vedea mai bine este posibil legată de faptul că pacientul e posibil să fi
privit ceea ce se petrecea între părinţii lui atunci când se făcea întuneric.
Fereastra este probabil o referintă la organul sexual feminin şi exprimă ideea
pacientului că asemenea lucru (se~ul) s-ar 'petrece doar în locuri promiscue, nu şi
În casa părintească. El deja ştie ce se va întâmpla, din experienţa anterioară
(ziarul) şi se simte doar un amator, cu o slujbă insignifiantă (penis) şi crede că
este vina părinţilor că nu l-au echipat mai bine.
140 CAPITOLUL 4 INTERPRETAREi\ T.A.T. 141

f 18BM: Acesta este un bărbat tânăr şi c:are, În trecut, a fost un avocat de succes .
Apoi datorită proastelor sale obiceiuri ... cum ar fi femeile şi băutura ... a Început să ... ia să
vedem .. . talentele sale au Început să ... degenereze. Uh ... Este însurat şi soţ ia lui începe să
se Întoarcă Împotrivalui., În această noapte el a... este Într-un bar şi este băut. Este timpul
ca ... barul să se închidă, iar barmanul îl ajută să îşi îmbrace haina. Bărbatul este năucit şi
nu ştie ce se întâmplă. Barmanul, nepăsându-i ce se întâmplă cu el, îl escortează până la
uşă, iar apoi îl îndrumă spre stradă ... unde el merge beat, neştiind încotro, iar în final
sfârşeşete răsfirat pe trotuar, de unde este adunat de către poliţie şi îşi petrece noaptea în

r arest... (mustăceşte) Soţia lui, ştiind că e în arest... adică, fiind informată că el este în
arest, refuză să îi plătească amenda pentru el sau să îl ajute în orice fel posibil. .. (râde) el
devine melancolic şi când iese în sfârşit de Ia închisoare ... ştiind că este ... unde suntem?
Lăsat liber din arest? Ştiind că a fost învins de condiţia lui mizeră, decide să plece ... să îşi
părăsească soţia şi oraşul în care locuieşte, şi decide să se mute într-un alt oraş unde să o
ia de la început... Şi ăsta e finalul poveştii!

Tema descriptivă Tema interpretativă Nivel diagnostic

Un fost avocat de succes, Dacă cineva se lasă să Se simte un degenerat


încă tânăr, degenerează pice stib influ enţa unor din cauza interesului
din cauza unor obiceiuri obiceiuri rele, pentru femei şi alcoo l.
proaste (femeile şi degenerează ;
băutura),

iar soţia se Întoarce este respins de soţie şi de Se simte respins de


împotriva lui. Este băut, ceilalţi, figuri feminine şi
într-un bar, iar un masculinc.
barman nepăsător Îl
scoate afară

şi avocatul ajunge În pedepsit, Supraeu sever.


arest.

Soţia refuză să îl ajute, se deprimă, se retrage, Depresie, retragere,


iar el părăseşte oraşul dar începe viaţa din nou. contracarare. Nevoi
pentru a lua viaţa de la orale.
capăt. Foaie de An!lliz~ pentru uliJiwrca cu Formularul TA"'"lklluk

Observaţii clinice
"Obiceiurile rele" se referă în mod frecvent la masturbare şi la vina care
rezultă din această activitate. Această poveste arată cel puţin o sămânţă de
sănătate, în aceea că eroul încearcă să ia viaţa de la capăt, deşi acest lucru nu este
spus prea în detaliu.

~~~_.--~--------------------------------------~-------------------------------------------------
I
INTERPRETAREA TAT. 143
142 CAPITOLUL 4 J
Evaluarea funcţiilor eului din datele T.A.T.:
Rezumat
Înregistrează temele şi sumarizează alte date semnificative, pentru fiecare
poveste. " >
5 5' x X X

1. Se simte crescut cu stricteţe; nevoie de autonomie, realizare. Identificări


feminine - se simte neajutorat. Teama de sarcină. Tendinţe sui ci dare. Puternice
temeri homosexuale. Hetero- şi auto-agresivitate. Părinţii văzuţi ca restrictivi,
coercitivi . Se simte nefericit, bolnav fizic . .
2. Nevoi sexuale; temă oedipală triunghiul ară distinctă; gelozie . Auto- şi
hetero-agresivitate. Interese homosexuale. Supraeu sever.
3. Agresivitate împotriva autorităţii, mai ales împotriva figurilor
masculine. Supraeu sever. 13
I
...
4. Este foarte moralist. Supraeu sever. Sentimente puternice de vină legate 12 r--+-+-t--+---+--i-----+---+---I---+--1f.---1
de sex. Nevoia de băutură. Puternice nevoi orale. Raţiona lizează. Proiectează
(furia) asupra femeii. Mânat de impuls (era cel mai uşor lucru pe care îl putea I
llr---t---t--t--+--+--i-----+---+---I---+--1'----1 j
face). Autoagresivitate puternică. Nevoi orale. lor-T-t-t-T---i-+--+-If-+-+-f-+------
5. Pacientul a fost martor adesea la scene sexuale şi s-a s imţit insignifiant
pe lângă tatăl său, şi îşi învinovăţeşte părinţii pentru că nu are o mai bună
"echipare" genitală. Informarea şi educarea primesc o semnificaţie falică, de f--- '

instrumente puternice. Voyeurism. Conflict între nevoia de realizare şi


sentimente de inadecvare.
6. Se percepe ca degenerat din cauza interesului pentru femei şi băutură.
Se simte respins de figuri masculine şi feminine. Supraeu sever. Depresie,
J
retragere, contracarare. Nevoi orale.
u
7.
r--t--t-t--+---+-+--+---+-~-+--1f---1 i
r--t--t-t--+---+-+--+---+-~-+--1---1 ~
8.

Fun cţiil e eului J


9.
Funcţiile eului observate pe timpul administrării testului :

10.
144 CAPITOLUL 4 INTERPRETAREA T.A.T. 145

Cazul 3
FORMULAR
BELLAK T.A.T. şi T.A.C.
'E.O. este un bărbat însurat, de 25 de ani, care a venit cu dificultăţi Pentru inregistrarea şi analiza Testului de Arcrccpţic TCIJl:ltÎc:i şi a Testului de Apcrccpţlc pentru Copii
maritate, ca principală problemă . El şi soţia lui erau de religii diferite, dar acest Nume_ ._ _____ E'O. _ _ _ _ _ _ _Sex _ _ ~ _ _ Age __fi-Data _ _ _ _ _ __
Educaţie liceu Ocupaţie _ _ _ Atlet profesionist_ . _ __ ~; m. s. w. d .
lucru nu constituia în sine o problemă, exceptând unele dificultăţi cu socrii din Trimis de_ _ _ Analiiă de _ ___ _ _ _
ambele părţi. Ambele familii erau însă la câteva mii de mile depărtare una de După obţinerea poveştilor, se analizează tieeare, folosind variabilele .din stânga paginii 2. Nu orice
alta. Subiectul a suferit de episoade depresive, de natură borderline şi de poveste va furniza informatii referitoare la liecare variabilă: variabilele sunt prezentate ca un cadru de referinţă
asemenea de ejaculare precoce. Nu avea plângeri specifice împotriva soţiei sale, pentru a evita să scăpaţi din vedere vreuna din dimensiuni.
exceptând faptul că ea mi era o parteneră sexuală foarte bună, dar nu avea nici După ee toate cele zece poveşti au fost analizate, este simp lu să veriticaţi de la stânga spre dreapta

probleme serioase legate de o posibilă preferinţă pentru altă fată. A devenit clar, fiecare variabilă pentru toate poveştile şi să notaţi un sumar integrativ pe pagina 4, în rubrica corespunzatoare.
Astfel se obţine O imagine tinală aproape imediat.
dinamic vorbind, că această "altă fată" era cel mai probabil o reprezentare a sorei Apoi, ţinând pagina 4 desfăşurată, poate ti scris Raportul final: Concluzii diagnostice şi recomandări,
care era cu doi ani mai mare şi, pe tem1en lung, o imagine a mamei sale. În pe pagina 1, în concordanţă cu cele notate la pagina 4. Pagina 6 oferă spatiu pentru orice adnotare suplimentară.
tandem cu ambivalenţa faţă de soţie exista şi multă gelozie (aparent nefondată) Poveştile pot fi capsatI.! în interiorul fOfmularului, la pagina 5. Pentru instrucpuni suplimentare a se vedea
Manualul. pentru Interpretarea T.A.T., Psychological Corporation, de Leopold Bellak sau Manualul pentru
legat de sentimentele ei faţă de alţi bărbaţi, în general mai în vârstă . Uneori C.A~ r, C .P.S Inc, sau TA. T şi C A. T. pentru u= dinic. cdithl a 2-(1, (-1-rul1c & Stratton, 1971, N.Y .C. de Leopold
relaţia cu soţia era În mod clar una competitivă, el echipând-o în fantezia lui cu llellak;
atribute masculine. Ambii lucrau în domeniul divertismentului.
Pacientul a răspuns favorabil celor 6 luni de psihoterapie. Diagnosticul RAPORT FINAL: Impresii Diagnostice şi Recomandări
final a fost: personalitate ciclotimică, cu tendinţe spre sindromul mal1laco- Princip<ll<l problem,) il pacientului este () stim,) de sine 5(;)/.l1t.) şi sp vedl" pe sine ca pe un obiect al
depresiv borderline. deprivării şi agresiunii, aşa cum se vede in povestirile 2, l.3MF, şi 18BM. EI arc nevoi e să-şi exprime agresivitatea,
Pentru Cazul 3 folosim forma scurtă a fonnularului (a se vedea şi dar există un conflict puternic În ac eastă privinţi'\ şi, frecvent, el Întoarce agresivitatea împotriva sa (ca in 18BM).
Nevoile sale orale sunt foarte pronunţate, manifestânuu-se în nevoia de bani şi de faimă (1, 2, 13MF).
Capitolele 8 şi 11). Fonna scurtă, după cum am menţionat, este deosebit de Figura paternti este văzută ca agresivă şi frustrantă. Figurile masculine de aceeaşi vârstă sunt văzute ca fiind
folositoare pentru clinicieni. Este foarte probabil ca ei să îşi ia notiţe, folosind competitive şi există un putemic interes homosexual legat de aceasta. Figura maternă este văzută cu o ambivalenţă
considerabilă şi vină pentru sentimentele agresive faţă de ea, şi, de asemenea, cu pu ternice revendicări orale faţă de
abrevieri şi prescurtări proprii, pentru care spaţiul oferit va fi suficient. La aceasta.
tipărire, pentru publicul larg, este imposibil să punem toate observaţiile necesare Conflictele sale principale se centrează în jurul activităţii-pasiviti\tii , a exprimării agresivităţii, şi nevoilor
sale orale. El manifestă tearnă distinctă faţă de durerea fi z ică şi pierderea iubirii.
în căsuţe. Prin unnare, tema diagnosticului apare sub fiecare poveste şi doar Principalele sale defense sunt formaţiunea reacţională (poves tirile 2, 6BM, '13MF, 17BM, şi 18BM) ş i
referinţele-indiciu vor fi notate în căsuţele fonnularului. negarea (1, 6BM, şi 18BM). EI are un supraeu extrem de sever.
Narcisismul exagerat al ac estui bărbat se vede În povestirile] şi "l7BM. Singura sa nevoie de oameni pare a
Aceleaşi limitări privind tipărirea versus notiţe personale mărginesc
fi legată de capacitatea lor de a conl'ititui o audienţă. Nevoil e sale e xhibiţionist e deoc amdată par mai putemice decât
utilizarea celorlalte spaţii ale fonnularului. cele heterosexuale (apar cu claritate În special în J7BM, und e el afirm ă că interesul s ău nu es te pentru fete per se cât
Pentru scopurile didactice ale acestei cărţi, reproducem şi paginile mai ales pentru admiraţia lor pentru dibăcia sa). În mod cert, ataşamentul său o edipian puternic pune în pericol
adaptarea sa heterosexualrl destul de serios.
individuale ale fonnei lungi, care oferă spaţiul necesar pentru tipărirea unor Forţa Eului este de aşa natură încât pove!'itirile lui sunt structurate, raţionale in intregimc, şi cu soluţii

comentarii, care altfel ar trebui să fie abrevieri personale. Mai mult de atât, tot adeCVi.lte. El Sl~ descurc:" dt'stul J(' bine cu prohlcrnel c r e aliti'\ţii, dar folos eşte multe mecanisme defensive patogene
din dorinţa de a dobândi echilibrul, in s pecial negarea. El pare a fi, de asem enea, de peste inteligenţa medie, şi cu
pentru motive didactice, am ales câteva pov e şti care prin bogăţia lor permit mai bune capacităţi verbale (aproape vorbăreţ), inspirat şi cu considerabile emoţii s uperficiale.
mult decât observaţiile banale, obişnuite. Dinamica şi imaginea p~i hologid\ a eului este în acord cu o tulburMe afl' c tivă fără manifestări psihotice.
Combinaţia de oralitatc, stirnă de sine s căzut.:i, :;;i agresivitate îndn'ptatj impotriva lui însuşi sug erează
Pentru cei al căror stil personal găseşte insuficient spaţiul pus la dispoziţie unele sentimente de depersonali zare, dar ele nu apar suficient de accentuate astfel încât să constituie serioase
de fonna scurtă, există mereu opţiunea de a lua notiţe în fom1a lungă. probleme (tendinţe) suicîdarl'.
Psihotera pia dinamiG1 centraU pe problemele evidenţiat e mai sus ofen) şans e foarte bune pentTu
îmbun ătăţirea situaţiei şi pentru câteva schimbări structurale.
Notă: Toate cele trei raporturi finale au fost menţinute scurte, în interesul
conştiinciozităţii şideoarece experienţa a arătat că rapoartele lungi lasă loc ( "P~ "~hl 19<!î
t""f~'I, l fldl"k M" , ~f 1)
pentru obiecţii, din partea psihiatrilor şi a altora. Unii din utilizatorii T .A.T.pot
prefera o organizare mai rigidă a raportului final, sub titluri specifice de tipul
structură inconştientă şi nevoi ale subiectului, concepţie despre lume şi despre
figuri semnificative, conflicte semnificative, natura anxietăţilor, principalele
defense împotriva conflictelor şi temeri lor, severitate (şi integrare) a supraeului,
integrarea eului, impresii de diagnosticare (acest protocol corespunde cu ...)
.,
i

146 CAPITOLUL 4 INTSRPRETAREA T.A.T. 147

=============-------_._.._._--_.. ~-------

J
J
I
. ·1 ·

. ·. ··1 J
J
J.- ril.it(' !lxicJ ,i/UII da l ~icr"L((', _ _ . __ .__ _ ._ _ _ _ ... _ __ • _ _",.
l1edc.l;lfUobcwt ... . __ ._ _ _ _ .. ___ ._.,' __ .". ___ ._
o.k Ar\e"l" UII l'itrckK. deqillni! .,_." .. .... " ~IJ ,Se ~u 'UII rll\lft _ ._":"." _ • _ _ ._ _
tico It fi ".rhil __ ______ ._.. _... .-u ded\,"';\·o.r~ _~._. " ._. ______ _ __ _

u __ ~,-: ~ ~~~~:_ ~u lip'il nq1UljJld~ ·-~~'k ' = .ctL .. iitL~~'1l;):~:.:~~:::~::· ~ ;; _ ,_o.

lt. t'rlllclr"'Ic-!~<krţ'.M'1..p.. rh.c(jQnkulor~ Itnli'rU.r;l1 ) t:~J' t"N k CJ(h-<t.ol- ,~ i'! ,", . ~ ..1,' :"J ."'-ţ.</-r.q,. nY1i;r;::14. .~

i5:~~- ~::~::~r;~~~0~~;~;:~~&~~~ ~~:t~:::JA~~I;~:~ .


•. Ad«".noa Aupr.,ul.'lldl'IlrntIl1 }lrlu ..pntlfaP/':·V\'fl1ru ..ffhlllil~ fiu"l: t 1
"!)"'-"'iof'JUn:tJlOIIt'C _ _' ._. ___ ,___ ~ ___ . h(\l,''''f«punlllt~l(' _
l·f~.. U·..'\'!tf.OMdnI.t~\zniMnll~lnll _. ___ _ __ w'." _ ____ _ __ _ .~ ". ' . _ ._ . _

1I'CU1'I.IWlU _ _ _ , r-'I.'"~~u.h;\ _ __ ."


Ik'hernetl('J.!
p.l"LlU' "\I~urilndrn'k: _ _ _ _ " .. __ " . ._ __ .
bfllbISll'l _ •.• _ _ .•• .. ltre rU1l'IÎfnlArî . k i:unuiul.il ~\lrt:lt\rlui . _ ___ ___ "_.,
IO,lntt'\tr.rt~f~llll.~>L. ~ _t ,.

~~~.,~~~-~~.c~~~;:~· ·, . ~~·1.~i/~~~~·, · ._~~. ~. :~.-.=


Controlul PUbllIRtJQr __ '____ ._ _ _ ••.. " _ _ __ _ __

!
J
148 CAPITOLUL 4 INTERPRETAREA T.A.T. 149

il
'
.8'
cr-~:;~'vT ~-~~~ 10

l'
I

.
---. ,~ f,lA{
I'J

«, lU,
----------·S1..N;\R-----~------r

;sntl<1'Url.IJlI,l.It4lll\llht.O"'tkll.lt,~It~Ubl«IUllfiq)(b":lUrlal>lklll'r , • .11.- --- -'1.


..
(iliJ.l'nt ~)-,, ~ i1c".:;,lt<:i..q: tlll~I<;-rm f c" /((,,,
fli?<"~ ,'1-, ~'r;~:::. ,'-,~:Q ,~'N I'<,,,:t-~"'I.h-, i
@«.f..iJ', (.":- ii!i<,' f-jUCW':': , h %"~fr<'I.,f.;U ! Nl.tf
Evaluarea funcţi il or eulu i din datele T .A.T. :

:; :>
:gj
il
:i!

r . (tJ..j."9'f'''''' I'JHr;;J,<:,; C" &J:Il'iro ,~,l.,,- CW IUru: I i .~


'"1'''' ''''''' ' ' ' ' l~'~-);i' f .rţ,, ' <ii ~llqr,f . i i
'S
~
~ '91
F
~
~
1 ~ .~
~
.. 1
~ ,~ E
ii 13,
i Ji
." i.
~. 8
~ ~
~
~ ~
• ! i ~ ~ ~ ~

~
~
t
<ii .1! ~ j 1• 1 1i ~
1;1
13
, 1 -~--- ._-- $.~~;;;~iiÎ--k-;:J't;-r14J.(t.t.:'..Li.it,L7_-· -...~ -'-, '
1 -Vc"'1" lI; r1x.If< ~:· a ... c[,'hC~ C>l<.O 1""1 12
- ;,; A cIf.CtW '&d" (",1( ·,),tltl l'. '
~ _ I" c<~,:"",'1.: . ,~,iC;-,{.w " ,f,li J(Jr, C( (la,r 11

I (ll ('.L~l ~ ti i:"~ .


~_'-----_-1 . I 10
. . !
•, I ·-r"C.~iik;';-~7';;;;in;';'i;;:;7;;rJ-". 'a.'.Ir<.-...1[
- -- .... '::' .(,-,-q.-,.!ilt.-:-;J;:~Yi.lt.
...... .'." ii>.-1.'
:t:r
.
o
:b
- -- -AS1.~:"ll.~.t«,llli'a. 1pYb3.!~i"It..::./:., ., \';4',( .. i
,.ly.trtll"ll.ll'ifi.lililt>r7 Ai Ar) ' ~' :r. l ~ ' ,~ I l . "':/
fj( iJ.. / I,(U'/{f;' (/ lI..l 'i,l'.v..JLl N/t 'ţ,..{ .J t1.l
I
~'1C('"
~-+--+---~-+--4---~~--~--4---~-+---+---------.1
. e<:, J.r 1dlI <!,/. ,-i(!~,~/" !\.' J"',{'~(;',V
!-j !' . if.'llt.....J» L"ii.4- "o''J..t l il.1,{ . , ~

~" l·rl"ripl~('k'·d«tn~ ullI~.\Ij~ i?'fl(-v:J lrt,.~.c'f ~~ .t!t"'~-w.--t;"'.~ ..t.~ţ,,,,",,« -


)(,~.t,lltLa(,:rr./~I(';I ., 1:. 'l\ " ~~~~ ~~I ;,y.vl
_. . T ·"..;,o~.,."'..
....t.
/
I!'vJ l) (

;;zt,,,,
~~'jllv l~l.ţ (t.I4t.J ?; j6~.I . t,/\~
1_.__
!',n
___ .:-~ !l.Il"):'i>1'-Ch'~
~-+--r--+--'~~r-~--+--+--~--r-~--~ ~

~-+--+---~-+--4---~~~~--4---~-+--~ 1
,:g

~
~-+--+---~-+--4---~~--~--4---~-+--~Z

f. , Funcţi i le eu lui

-1
(Din Bellak, Hurvich & Gcdim31l, J::.jlojimc;/ioflJ in sr:hi~oflhre"ic:.r, fleuru/ie.l, UflJ nornwls. Cop)righl O 1973 , by C.r.s.lnc. Reprodus cu permisiunea John
Wilcy&Sons, lnc.) .

-------- ""
r F uncţii l e eului observate pe timpul administrării testului:

L
150 CAPITOLUL 4
INTERPRETAREA TA.T. ISI

Rezumat
Înregistrează temele şi sumarizează a/te date semnificative, pentru fiecare Povestea 1
poveste.
1. Se simte ca un băieţel de 10 ani. Nemulţumit de propria viaţă. Îşi simte 1: Acest băieţel
de 10-11 ani nu ştie că este un geniu al lumii muzicii ,care stă s ă
superficialitatea propriului afect (slabă perforn1anţă sexuală? Uşoară iasă la suprafaţă - prin intermediul viorii lui. Exersa o bucată muzicală . Insă, exact
depersonalizare?). Neagă faptul că ar fi temperamental. Comută de la activitate la această bucată muzicală nu îl mulţumeşte. Nu este temperamental - dar pune vioara jos şi

fantezii de grandiozitate Într-un mod narcisist. Neagă interesele legate de bani. se holbează la muzică - la cât este de goală - doar o melodioară drăguţă - fără sentimente
Defense: regresie, negare. - fără căldură - fără entuziasm - doar o melodie goală. Iar el stă acolo - începe În mintea
lui - să o repare, În felul În care simte că ar fi trebuit scrisă - iar melodia i se derulează În
2. Nevoie de autonomie, de autoperfecţionare . Vrea să se descurce mai minte. Felul în care şi-o imaginează este unul trist, dar în acelaşi timp şi foarte frumos ...
bine decât familia de provenienţă. Familia văzută ca restrictivă, abia mai târziu Aşa· că el continuă ... i se adaugă diverse intrumente ... iar În curând are o întreag ă
mândră de succesul lui. Nevoie de succes, inclusiv financiar. Fantezii de orchestră În fundal, În timp ce vioara Îşi pl,înge melodia tristă şi frumoasă - băiatul nici
îndeplinire a dorinţelor. Fantasme de salvare - legat de mamă . Nevoie de măcar · nu este conştient că nu există . oameni În spatele intrumentelor - ci doar muzică şi
îngrijire, nevoi orale. Defense: formaţiune reacţională. intrumente! Pe măsură ce creşte - Îşi face un nume În domeniul muzicii - iar mai târziu,
3. Ataşament faţă de mamă, în conflict cu ajustarea maritală. Proiectează oboseşte de cântat - şi Începe să compună muzica pe care o aude constant în mintea lui -
agresivitatea proprie faţă de mamă asupra soţiei, raţionalizând . Mama văzută ca devine faimos, dar acest lucru nu îl mişcă, nU îl atinge în mod deosebit - nici măcar nu
cicălitoare, săracă. Se identifică cu copilul. Vină din cauza furiei legate de mamă . realizează că e bogat - muzica este viaţa lui, iar el este fericit, pentu că face ceea ce îşi
doreşte şi Îi place.
Fantezii pline de teamă legate de agresiune (felaţie). Mama văzută ca I
omnipotentă. Se poate simţi liniştit doar dacă conflictul dintre ataşamentul pentru J
Tema descriptivă Tema interpretativă Nivel diagnostic
mamă şi cel pentru soţie (şi ambivalenţa faţă de ele) este rezolvat. Defense:
fonnaţiunea reacţională, negarea.
Un băieţel
de 10 ani este Dacă un băiat
este Se simte băieţel, de 10
4 . Se simte deprivat oral. Agresivitate împotriva soţiei. Proiecţie. nesatisfăcut de o bucată nesatisfăcut de statutul lui ani . Nemultumit de
Sentimente inconştiente de vină . Nevoia de achiziţii (bani) pentru securitate. mu z icală, pe care o simte pentru că viaţa este goală, propria viaţă. Îşi J
Vină. Defense: formaţiunea reacţională, raţionalizarea, proiecţia. ca goală, rece. Se opreşte rece, lipsită de entuziasm, intuieşte superficialitatea
5. Un mare narcisism corporal; exhibiţionism. Interes homosexual minor. (deşi nu este afectului (slabă
Competitivitate homosexuală. Stres puternic legat de faptul că este considerat temperamental). performanţă sexuală?).
distractiv. Sentimente de inadecvare. Defense: fonnatiunea reactională. Neagă faptul că ar fi
6. Nevoia de agresivitate este negată. Vede figura feminină (mama?) ca temperamentaL
fiind împotriva agresivităţii faţă de autoritate. Autoritatea este văzută ca
restrictivă (invită agresivitatea - masochism). Sentimente puternice de vma.
Agresivitatea exprimată la modul acceptabil social este pennisă (după auto-
Fantazează
unei bucăţi
compunerea
mai bune
fantazează la efecte
răsunătoare (fără
Comută de la activitate
la fantezii grandomane
J
pedepsire). Defense: formaţiunea reacţională. (tristă şi frumoasă); i se participare socială) . de faimă, Într-un mod
7. alătură intrumente (nu narcisit.
oameni).

8. Devine faimos, fericit că


face muzică, neinteresat
Obţine faimă şi
să îi pese de
bani, fără
aceştiadin
Neagă
bani
interesul pentru
şi recunoaştere
,
de bani. urmă. socială.
J
9. Observaţii clinice
Este îndoielnic dacă e justificată presupunerea că el se identifică cu un
băiat, în lumina faptului că imaginea chiar înfăţişează un băiat. Cu toate acestea,
subiecţii spun adesea poveşti prin prisma gândirii adulte despre copilărie, prin
10. urn1are gândindu-se în mod clar la ei înşişi ca la nişte persoane adulte, şi făcând
posibilă doar la modul teoretic consideraţia că e vorba de o imagine de sine a J
băiatului care au fost cândva.
r 152 CAPITOLUL 4 INTERPRETAREA T.A.T. 153

Referinţa repetată la gol, lipsă , sugerează sentimentele de vid interior ale mândrie reuşind. sUCCEsul e:i. membru al ei.
subiectului, poate chiar depersonalizare. "Instrumentele" diferite se pot referi la
Fata vede greutăţile Fetei îi pare rău pentru Nevoie de succes,
proximitatea altor oameni, sentiment de care el încearcă să scape, dar în acelaşi
familiei, visează să îi familie, visează să îi ajute inclusiv financiar.
timp şi relaţia superficială, narcisică , pe care o are cu ei (ei există doar ca obiecte
ajute şi chiar o şi chiar o ajută pe mamă. Fanteziide îndeplinire a
pentru îndeplinirea unor nevoi de-ale lui) - sugerată de faptul că intrumentele nu
dorinţelor, fantezii de
r au nevoie de oameni care să le mânuiască , pentru a cânta. despovărează pe mamă
de muncă. salvare a mamei. Nevoie
de îngrijire. Nevoi orale.
Povestea 2
[ I
2: Fata aceasta de 19 ani se numeşte probabil Olga şi este de origine ucrainiană . Mama este fericită şi
Timp de generaţi i , familia ei a lucrat această bucată de pământ. .. abia reuşind să îşi mulţumită de ea şi merge
asigure traiul din acest pământ supraexploatat şi obosit. Dar mâncare era destu l ă, pură , şi să pregătească cina.
hrănitoare, şi erau toţi mulţumiţi, până cfll1u Olga li crescut. A fost prima din [illllilie care
a făcut toate clasele, la şcoală. La început, familia a considerat că e inutil SilO trimită pe Observatii clinice
Olga la şcoală, an după an - era atâta muncă de făcut, iar la 13 ani era deja aproape adultă Este frecvent ca bărbatii să se i'dentifice au figura feminină din ace stă
- dar Olga voia să studieze şi mai mult. Întinal ei au acceptat, şi după p~tru ani au privit- imagine, aşa că doar acest ll;cru nu pe;'mite vreo inferenţă a~ume. Ne~oi~ de
o cu mândrie pe Olga terminând liceul! A fost diticil, Într-ad evă r, să îi permită S[l meargfl succes şi bani se tot repetă aici, de data aceasta fără ca nevOIa de bam sa fie
la şcoală în toţi aceşti ani! Desigur că ea îi ajuta după orele de şcoală, dar aCest lucru nu negată. Dar negarea apare în contradicţia dintre "se zbat sa supravieţuiască" şi
era suficient. Iar acum ... acum Olga voia să meargă la Şcoala Normală ca să devină "mâncare din belşug" . Nevoia de nutriţie (Bellak, 1950) poate fi doar un
învăţătoare! Asta era ridicol - dar - în final, după ce Olga le-a arătat cum, după încă doi
ani, va absolvi şi va obţine un loc de muncă la care va câştiga o sută de dolari pe lună, ei înlocuitor al nevoii de îngrijire.
Este o povestire vie şi detaliată, Într-o dispoziţie veselă, probabil tipică
al.l cedat din nou. O putem vedea pe Olga venind din oraş - Şcoala Normală! Este
aproape seară - şi vine de-a lungul câmpului, îl vede pe fratele ei, dezbrăcat până la brâu, unui pacient atlat într-o stare hipomaniacală (spre deosebire de povestir~le. sărace,
condensate, scurte şi adesea doar descriptive ale obseslv-compulslvllor, de

r
lucrând pământul, şi pe mama ei, obosită şi cu o durere de spate, din cauza semănatului -
odihnindu-se un moment - Olga vede acest lucm şi se întoarce pentru un moment - exemplu). Această poveste este, până la un punct, autobio~rafică - p.e~t:u ~ă
detestă să îi vadă muncind din greu, doar ca să mănânce şi să doarmă ... În curfll1d, se pacientul provine dintr-o familie de imigranţi şi a ajutat la susţmerea famlhel lUi.
gândeşte ea pentm sine, voi avea bani şi vom putea cumpăra un tractor - care va face şi
însămânţare ... şi sunt o mulţime de utilaje care pot uşura şi face mai rapidă munca; poate Povestea 6BM
vom mai cumpăra o bucată de pământ şi să începem să ducem o altă viaţă, nu să tim tot la
limita supravieţuirii. Merge spre mama ei, îi ia seminţele din mână şi începe ea să 6BM: Asta e locuinţa unor oameni în vârstă, iar tânăml o vizitează pe mamă. Ea
semene ... Mama ei, ţinându-i cărţile în mână, îşi priveşte fiica şcolitfl, care este aplecată şi avea de stat doar puţin. Până când el se muta cu ltunilia într-o casă nouă .. . Apoi, cân? s-~
acoperă seminţele cu pământ, iar în ochi îi străluceşte o lumină, în timp ce se gândeşte gândit să o aducă pe mamă la noua locuinţă ... soţia lui a început să vorbească ... :,Bu~~c~ î~

r pentm sine: "E bine că fiica mea nu este răsfăţată, din cauza cărţi lor ei - în curând va
termina şi totul va fi bine" - şi se întoarce spre casă, unde pregăteşte cina.

Tema descriplivă Tema interpretalivă Nivel diagnostic


răsfaţă pe copii ... Ne-a ţinut pe toţi treji cu tusea ei enervantă ŞI a fost foarte nemgnJlta ŞI
a exagerat cu făcutul curăţeniei peste tot prin casă" ... La început, tânăml a fost şocat să o
audă pe soţia sa vorbind astfel despre mama lui ... nici nu se gândea să o lase să trăiască în
vechea ei casă .. . în timp ce el avea o locu i nţă cu o mulţime de camere ... dar... după câteva
săptămâni .. . s-a obişnuit să o audă pe soţia lui vorbind astfeL şi nu a fo~t şocat cân~
o fată de origini Dacă o fată vrea să se Nevoie de autonomie, asculta cuvintele, dar încă era supărat la gândul că mama lUi lOCUieşte m acea casa
europene modeste vrea' descurce mai bine decât autodezvoltare. Vrea să veche ... Soţia lui era încăpăţânată şi insistentă ... nimic din ce zicea el nu o putea face să
să Înveţe şi să se familia ei, prin educaţie reuşească mai bine decât se răzgândească şi ... nici nu prea mai era ceva ce să zică ... el era deja obosit. .. ea continua
perfecţioneze. Mâncarea (deşi au destulă familia. Nevoi orale. să strige şi să facă scene ... Aşa că în final el a mers să îşi vadă mama ... să îi spună ... în cel
este importantă. mâncare?), mai fmmos mod posibil, că nu le convenea ... ca ea să l ocuiască cu ei. .. După multe
ezitări ... el şi-a pledat în final cazul... Mama a fost foarte rănită de aceasta, dar văzând cât
La Început familia familia mai întâi Familia văzută
ca de dificil îi este fiului ei, şi de dragul lui, a încercat să transfomle totul în ceva trivial...
obiectează dar apoi obiectează, apoi cedează restrictivă,
iar mai apoi spunând că ei chiar îi place acasă la eal ... Dar bărbatul poate vedea ce e dincol.~. de
cedează şi o urmăreşte cu şi este mândră de mândră de succesul unui
cuvintele ei blânde. Şi în final începe mama să vorbească ... despre cum se aduc COp111 pe
lume ... şi că oricât te-ar iubi ei ... şi orice ar încerca să facă pentm tine, totuşi te simţi
nedorit. .. şi totuşi .. . ce poate face o femeie bătrână, care nu are nici un venit? Bărbatul se
.' li
INTERPRETAREA T.A.T. 155
154 CAPITOLUL 4

simte foarte prost ... mama lui bătrână să trebuiască să treacă prin toată suferinţa asta, doar
Observotii ::;:nir.q
pentru că soţia lui nu vrea să facă curăţenie în încă o cameră! Este dezgustat de sine, Această poveste este cel mai edificato~ legată âe 1'1 ilicipala plângere a
pentru că nu a fost suficient de bărbat încât să o convingă pe soţie să o accepte pe mama subiectului: problemele maritale. El este în mod evident ambivalent atât faţă de
lui în casa lor ... şi în acelaşi timp e furios pe mamă, pentru că îi îngreunează situaţia. soţie cât şi fată de mamă şi neagă acest lucru În ambele cazuri. Relaţia cu mama
Ei bine, timpul a trecut. Bunica venea duminicile la ei ... se juca cu copiii ... se interferează c~ relatia cu sotia. În fanteziile lui oedipiene, tatăl lipseşte din peisaj.
bucura de râsul lor şi se lacrimile lor. Rămânea duminica la cină, iar seara pe la ora opt... Probabil ca o ped~apsă atit pentru dorinţele sale oedipiene cât şi pentru că îşi
fiul ei o ducea acasă la ea cu maşina. vede mama ca pe o femeie oarecum falică, falusul îi rămâne blocat în gât. Faptul
La vreo şase luni după incidentul despre care am vorbit... Într-o duminică ... la cină că face ca acest lucru să i se întâmple propriului copil îndepărtează impactul din
aveau peşte ... când dintr-o dată, unul dintre copii a Început să tuşească şi să Încerce să
scuipe ... toată lumea a săritsă îl bată pe spate ... tânăra mamă a devenit isterică... şi tatăl plin asupra lui. . • . .
Povestea osului nu este prea diferită de cea apocnfă legata de ongmea
ţipa într-una ... "Are un os înţepenit în gât." ... Copilul s-a racut albastru la faţă ... bunica a
fugit în bucătărie ... la cutia pentru pâine ... a luat o bucată de pâine mai veche şi i-a pus o mărului lui Adam - fructul (sexual) oprit, care s-a blocat (Bellak, 1942). Implică
bucată bună în gură .. . spunându-i să o mestece de câteva ori şi apoi să îngită ... oricât i-ar e ecuatie sân-falus. Scoala Kleiniană ar vorbi despre "sânul cel rău". Copilul este
fi de greu ... Copilul era aproape inconştient, dar auzind vocea calmă a bunicii, a făcut aşa o a do'ua figură de identificare. Soluţia la conflictul dintre cele două femei este
cum i-a spus ea ... iar pâinea a forţat osul să ajungă în stomac ... iar copilul şi-a revenit, incidentul cu osul, iar soluţia cu pâinea e o soluţie de tip deus ex machina.
doar că mai era încă puţin speriat ... Tânăra mamă s-a uitat la bărbat... care era soţul ei ... şi
i-a spus .. "Dacă n-ar fi fost leacul băbesc al mamei tale ... ne-am fi putut pierde copilul. Povestea 13MF
Am putut simţi cum ar fi asta. Ştiu cum trebuie să se fi simţit... trăind departe de tine ... de
noi.. . acum! Cred că pot face curat în încă o cameră ... !" Aşa că bunica s-a mutat iar la ei ... 13MF: această scenă are loc într-o cămăruţă dintr-o clădire sărăcăcioasă. Oameni
foarte săraci ... tineri - studenţi. Cultivarea minţii înseamnă foarte mult pentru ei. Au
Tema descriptivă Tema interpretativă Nivel diagnostic răbdat foamea ca să meargă la universitate ... uneori muncind nopţile .. . astfel încât ... să
îşi poată permite să meargă la şcoală în timpul zilei . Se cunosc unul pe altul încă din
Există un conflict între Dacă există un conflict Are un ataşament faţă de copilărie, şi crescând, s-au căsătorit, iar pentru că aveau multe în comun, au trăit fericiţi
mama eroului şi soţia sa. între loialităţile cuiva faţă mamă, care e în conflict deşi în condiţii precare, majoritatea timpului neavând destulă mâncare şi fiind îmbrăcaţi
Eroul îi cedează soţiei, de mamă şi faţă de soţie, cu aranjamentul marital. sărăcăcios. Această iarnă este una foarte friguroasă ... paltonul fetei era foarte subţire ... şi
iar mama trebuie să se acela va ceda, fără Proiectează agresivitatea cumva, ea a răcit. Băiatul, tânărul ei soţ, o găseşte stând în pat şi tremurând ... "Ce s-a
mute în vechea ei casă. plăcere, în faţa soţiei faţă de mamă asupra întâmplat ?", întreabă el. "Cred că am răcit", răspunde ea. Îi pune mâna pe frunte şi vede
soţiei, raţionalizând .
că arde. Se alarmează şi spune "Chem doctorul!" ... ,,0 să fiu în regulă, nu te deranja" ...
EI îi stă alături, vorbeşte cu ea, îi ţine companie ... în plus, el nu are bani pentru doctor!
Mama consideră că fiul e şi îşi va respinge mama, Mama văzută ca După o vreme el observă că ea n-a spus nimic de ceva timp ... o scutură, dar ea e
inconştientă .. . el devine disperat, fuge să caute un doctor, dar doctorul de pe strada lor nu
nerecunoscător. El nu care se va plânge de asta cicălitoare, săracă.
Se
e la cabinet ... şi el fuge înapoi acasă. Fata împinge păturile la o palie, din cauza febrei, şi
îndrăzneşte să îşi identifică
cu copilul.
se văd sânii ei plini şi rotunzi ... el se apleacă să vorbească cu ea ... vede .. . că ea nu
Vină legată de furia
înfrunte soţia şi este
furios pe mamă. împotriva mamei.
respiră ... ! Viaţa i se scurge atât de repede ... nu ştie de cât timp stă lângă pat... se
ridică . .. sună la poliţie ... ! Cu inima ruptă ... el este hotărât. .. "La naiba cu educaţia!
Banii sunt cei care contează! Dacă am fi avut bani ... ea n-ar fi murit!" .. . El renunţă la
J
Când mama salvează Dacă sunt probleme cu Fantezii pline de teamă şcoală ... merge în lume şi adună o avere după un timp ... dar, tot nu are linişte ... banii nu
viaţanepotului, care se copilul (care are un obiect legate de agresivitate pot cumpăra asta!
înecase cu un os, soţia şi blocat în gât), mama (felaţie). Mama văzută
mama ajung la pace. ajută. Dacă mama şi soţia ca omnipotentă. Se poate Tema descriptivă Tema interpretativă Nivel diagnostic
se împacă, totul este bine. simţi liniştit doar dacă
O fată săracă moare din Dacă cineva este sărac, Privaţiuniorale.
conflictul dintre mamă şi
soţie (şi ambivalenţa faţă cauză că soţul nU îşi acela trebuie să îşi lase Agresivitate împotriva
poate pennite un doctor. soţia să moară, soţiei . Proiecţie.
de ele) este rezolvat.

El cheamă poliţia . să cheme poliţia, Sentimente in conştiente


de vină.
r 156 CAPITOLUL 4
[NTERPRETAREA T.A.T. 157
Cu inima ruptă, face să facă mulţi bani, este N'evoie de achiziţie
poveşti revelează şi ele această dori?ţă. de a .fi c~nsiderat ş~oli.t, educat.
mulţibani, dar fără să tulburat. (bani), de securitate. Infătişarea lui actuală este aceea a umil barbat mic ŞI mofenslv, m timp ce pe
aibă linişte. Vină.
plan'ul profesional, este un atlet. Această temă se leagă de competiţia cu un frat~
Observaţii clinice cu trei ani mai mare şi are mult de-a face cu competitivitatea homosexuală cu alţi
bărbati, mai degrabă decât un interes homosexual autentic. Acest bărbat îi vede
Din nou apar nevoile legate de achiziţie, negate În prima poveste, dar
reieşind puternic de aici; adesea, sentimentele de privaţiune materială 'le pe ceilalţi În primul rând ca pe un public. Singurul lui obiect de. investire est~
Înlocuiesc pe cele de privaţiune afectivă. În această poveste, referirea la unul anacJitic. Râsul pe care îl stârneşte a doua figură este una dmtre cele mal
Înfometare indică În mod clar privaţiunile orale. importante nevoi conştiente ale pacientului (de a obţine râsete).
Sentimentele inconştiente de vină legate de agresivitatea subconştientă
Povestea 18BM
sunt demonstrate prin chemarea poliţiei .

Povestea 17BM 18BM: Soţia lui spunea întotdeauna: "Nu poţi să calci oamenii pe bătături. .. şi să
nu te aştepţi în cazul acela să te rănească!" iar el răspundea, "Dacă spui adevărul ... dacă '
sinceritatea înseamnă să calci oamenii pe bătături, atunci să fiu al naibii dacă nu o să calc
17BM: Băiatul sau tânărul agăţat de frânghie este un gimnast. . care se mândreşte
pe o mulţime de bătături!" · . .
cu muşchii şi abilitatea sa... Astăzi au venit câteva fete, să îl privească făcând
În această după-amiază ... în timpul orei de masă ... el avea un grup de munclton ·
antrenamente ... iar acest băiat face tot posibilul să apară ca erou şi bărbat puternic în
adunaţi în jurul lui ... şi le explica ... modul de funcţionare al sistemului economi~. Felu~
r ochii lor. .. nu că îi păsa în mod deosebit să le întâlnească pe fete ... ci doar că voia ca ele
să vadă că este cel mai bun din jur. În timp ce el se tot "dă mare" .. . li se adaugă fetelor
în care ei .. . muncitorii erau intimidaţi ... cum oamenii cu bam ... făceau ŞI mal mulţi
bani .. . făcând-i pe ei să lucreze ca sclavii ... pentru un pic mai mult decât le-ar fi dat
un individ mic de statură şi cu ochelari ... şi cu toţii îl privesc pe tânărul musculos. El
sclavilor. Iar atunci muncitorul nu mai are nici o şansă s[t Îşi asigure bătrâneţea ...
zâmbeşte în sinea lui şi sare din fugă pe fTânghia care atârnă, ca Tarzan, şi face tot felul
condiţiile de lucru nici măcar nu erau bune .. . Să privească la felul în care li se Întâmplă
de manevre dificile, se ţine doar cu o mână, dizlocări şi aşa mai departe, vreo cinci
accidente, din cauză că nu există protecţie pentru aparatură ... iluminatul era pr0s.t, etc . ..
minute, apoi se uită la grupul care îl privea şi vede că fetele râd de omuleţ, care încearcă
Unul dintre maiştri a auzit aceste lucruri şi a mers În biroul şefului ... şi a spus ceea ce a
să ridice o greutate ... şi face acest lucru într-un mod foarte amuzant. Băiatul musculos
auzit.
coboară de pe fTânghie, privind pe măsură ce coboară. "De ce ar alege să se uite şi să râdă
În acea noapte, mergând spre casă pe strada întunecoasă ... a observat că o maşină
cu slăbănogul şcolit, când eu eram pur şi simplu senzaţional!!"
merge în paralel cu el, maşină din care au sărit câţiva bărbaţi ... ceva l-a lovit la cap ... a
fost ameţit de lovitură ... apoi dus repede la maşină ... dus în afara localităţii şi bătut. Se
Tema descriptivă Tema interpretativă Nivel diagnostic făcuse deja patru dimineaţa când a ,~jllns acasă .. . având dureri în tot corpul. .. Ştia de ce a

Un tânăr foarte mândru fost bătut. ..


Dacă cineva se dă mare Narcisism corporal
Ziua umătoare, deşi a fost un efort pentru el să meargă la serviciu ... s-a dus . .. faţa
de muşchii şi de pentru că e foarte mândru crescut; exhibiţionism. îi era toată umflată ... corpul chircit de durere ... Colegii au Început să îi pună întrebări .. .
abilităţile lui se dă mare de corpul lui, este mai Interes heterosexual jar el a zis ... "Voi toţi mă cunoaşteţi. Nu am duşmani. Cred că sunt plăcut de cei~lţi .. .
în faţa unor fete peI).tru a mult narcisic decât scăzut. cu toate astea ieri seară, venind de la muncă .. . am fost unnănt de nIşte mdlvlzl. .. batut. ..
le convinge că este cel . heterosexual. şi lăsat aproape mort. Nu puteau fi hoţi .. . pentru că nu au încercat să Îmi ia nimic ... şi
mai bun. strigau Întruna, În timp ce mă loveau ... "Asta ar trebui să îţi fie lecţie, să îţi ţii gura,
comunist prost!" ... Vedeţi voi, pentru ceea ce v-am spus ieri am fost bătut' ... Trebuie că
În acelaşi timp, un Fetele ar putea să prefere Competitivitate am spus nişte lucruri foarte adevărate, dacă ei au încercat astfel să mă reduc~ la
individ slăbănog şi şcolit un tip şcolit amuzant. homosexuală. Multă tăcere ... !" Muncitorii au întrebat: "Ce o să facem?" ... şi el a răspuns ... "Ceea ce mi-au
le face să râdă, iar tipul importanţă acordată făcut MIE nu e cel mai important ... dar DE CE au fiicut asta, e! deci, trebuie să ne
musculos se simte ca şi organizăm ... un sindicat. .. şi să îi obligăm să ne ia În seamă cererile!"
gândului de a fi
când celălalt îi fură . Muncitorii s-au organizat ... şi la început au avut cereri mărunte ... până când i-au
antrenant, amuzant.
forţat pe şefi să le facă magazinul mai curat. .. mai sigur. .. şi să le dea salarii mai bune.
spectacolul.