Neuronii oglinda traducerea neurologica a empatiei si evolutiei

umane?
Descoperiti de un grup de cercetatori italieni, de la Universitatea din Parma, neuronii - oglinda reprezinta o clasa speciala de celule
nervoase, cu un rol deosebit in cunoasterea directa, automata si inconstienta a mediului inconjurator.

Acesti neuroni corticali sunt activati nu doar atunci cand este indeplinita o actiune, ci si atunci cand observam cum
aceeasi actiune este realizata de altcineva, ei reprezentand mecanismul neural prin care actiunile, intentiile si emotiile
altora pot fi intelese in mod automat. In plus, se suspecteaza ca disfunctiile acestor celule pot fi implicate in diverse boli,
precum autismul, astfel incat intelegerea functionarii neuronilor oglinda poate deveni extrem de importanta in elaborarea
unor noi modalitati de tratament.

Neuronii - oglinda au fost initial descoperiti in cortexul frontal premotor al maimutelor (aria F5), iar in urma cercetarilor ulterioare, s-a
constatat prezenta acestora si in lobul parietal inferior. Caracteristica lor definitorie este data de stransa relatie dintre informatiile
motorii pe care le codifica si informatiile vizuale la care raspund, punand in legatura zonele creierului responsabile pentru
procesarea senzoriala si pentru cea motorie.
Conform ultimelor studii, si creierul uman prezinta neuroni - oglinda, fiind elaborate o serie de ipoteze pentru a explica rolul lor
functional, precum intelegerea actiunilor si intentiilor, imitatia si chiar empatia.

Prima ipoteza privind functia neuronilor - oglinda a fost aceea a

intelegerii actiunilor, desi poate suna aproape bizar ca pentru recunoasterea acestora, trebuie activat sistemul motor. De fapt, o
simpla perceptie vizuala, fara implicarea sistemului motor, ar oferi doar informatii despre aspectele vizibile ale miscarii, nefurnizand
insa si informatii despre componentele ei intrinseci sau despre sensul actiunii respective. Privind din aceasta perspectiva, neuronii oglinda ar putea fi mecanismul central, de la care pornesc nenumarate alte functii, una dintre ele fiind imitatia, definita ca abilitatea

de a reproduce sau de a invata noi actiuni.

In plus, exista dovezi clare din care reiese ca sistemul neuronilor - oglinda este implicat atat in repetarea imediata a actiunilor
realizate de alte persoane, cat si in invatarea comportamentelor prin imitare. Observarea unei actiuni furnizeaza insa doua tipuri de
informatii: ceea ce se desfasoara si de ce se desfasoara, neuronii - oglinda fiind capabili nu doar sa reactioneze la un simplu
stimul, ci si sa inteleaga sensul si scopul acelui stimul, astfel ei fiind responsabili si pentru intelegerea intentiilor.De asemenea, a
fost sugerat faptul ca exista o oarecare legatura intre autism si sistemul neuronilor - oglinda, inabilitatea copiilor autisti de a se
raporta la alti oameni si situatii de viata fiind cauzata si de o tulburare a functionarii acestor neuroni.
Capacitatea unui individ de a intelege starea emotionala a celuilalt, de a percepe ceea ce percepe celalalt sau, intr-un cuvant,
empatia, este legata si ea de neuronii - oglinda. Cercetarile de imagistica au aratat ca in timp ce observam starea emotionala a altor
persoane, sunt activate aceleasi structuri neuronale care sunt activate atunci cand traim noi insine emotiile respective.
Pe langa toate aceste functii, unii cercetatori pun acest sistem de neuroni in legatura cu dezvoltarea limbajului, deoarece se pare ca
neuronii - oglinda au fost localizati si in zona lobilor frontali, in apropierea ariei Brocca, regiune considerata responsabila cu
dezvoltarea vorbirii.
Reprezentand una dintre cele mai interesante descoperiri din domeniul neurostiintelor, neuronii - oglinda modifica radical vechea
conceptie despre functionarea creierului uman, conform careia acesta ar lucra secvential: perceptia semnalelor fiind urmata de o
faza de prelucrare cognitiva, apoi de o faza de decizie si de executie a comenzilor motorii, secretorii sau de alta natura.
In mod cert, posibilitatea individului de a reactiona la actiunile si emotiile celorlalti are o importanta foarte mare in reglarea
comportamentului, caci oamenii nu ar putea colabora eficient daca nu s-ar adapta la starea emotionala a celor din jur, iar neuronii oglinda au rolul de a acorda trairile proprii cu cele ale altor persoane.

Existenta neuronilor oglinda a fost dovedita de un grup de cercetatori de la Universitatea

din Parma (Rizzolatti, Fadiga, Fogassi si Gallese).
Ei au descoperit faptul ca anumiti nervi din creierul maimutelor, nervi care controleaza miscarile
specifice ale animalului, transmit impulsuri atunci cand o maimuta umareste o alta maimuta care
face una din aceste miscari.
Cu alte cuvinte, exista activitate neuronala in exact aceeasi regiune a creierului responsabila
pentru producerea miscarii, chiar daca maimuta nu face miscarea in sine.
Miscarea este simulata la nivel mental atunci cand maimuta vede o alta maimuta facand aceeasi
miscare.
Acest lucru nu este valabil numai pentru observarea vizuala. A asculta si a vorbi despre un
anumit lucru sau o actiune poate sa declanseze un fenomen de rezonanta: celulele nervoase
speciale ale creierului incep sa fie stimulate.
Prin neuronii oglinda suntem astfel in contact continuu cu ceea ce se intampla in jurul nostru.
Oglindirea in noi insine a ceea ce se intampla cu ceilalti se intampla simultan, involuntar si fara
apel la gandire.
Neuronii oglinda par sa intre in joc si atunci cand empatizam cu sentimentele altor oameni.

Cu totii stim cum e sa fim invadati de frica altcuiva, stim ca facem grimase cand vedem pe
cineva ca mananca o lamaie, ca ne simtim rusinati cand altcineva se simte rusinat si ca radem
atunci cand altcineva rade langa noi sau chiar simtim durere atunci cand cineva sufera.
Neuronii oglinda nu doar stimuleaza miscarile altor oameni in noi, permitandu-ne sa fim in
contact cu ei; ei activeaza in noi insine senzatiile corporale si sentimentele altor oameni.
Acest lucru duce la o intelegere directa a perceptiilor si sentimentelor celor din jurul nostru. Ne
simtim bolnavi cand vedem pe cineva care este bolnav.
Descoperirea neuronilor oglinda ofera un fundament stiintific fenomenului de simpatie si
empatie. Acest sistem al neuronilor oglinda ne ofera fundamentul neurobiologic pentru
intelegerea emotionala reciproca.
Cand experimentam sentimentele altei persoane, reteaua celulelor nervoase incepe sa rezoneze,
sa vibreze si asta permite sentimentelor altor persoane sa dea o replica in propria noastra
experienta emotionala.
Este posibil ca acest sistem al neuronilor oglinda sa fie fundamentul pentru latura simbiotica a
existentei noastre omenesti, pentru dependenta noastra de atentie si recunoastere, pentru dorul
nostru de a apartine, pentru capacitatea de a empatiza si pentru dorinta de a face tot ce ne sta in
putere pentru a-i ajuta pe altii.

Faptul ca persoanele apropiate emotional sunt capabile sa se oglindeasca una pe cealalta intr-un
mod intens are o importanta mare in contextul teoriei atasamentului.

Psiholog Costin Jelea

16 martie 2013

Sistemul neuronilor oglinda.

Vederea raului aprinde raul in suflet a spus C.G. Jung intr-un text referitor la Germania din Al Doilea Razboi Mondial. E doar un citat care imi
place si poate ca prin analogie mi-a adus aminte de sistemul neuronilor oglinda.
Importanta acestei descoperiri a fost fie contestata fie comparata cu descoperirea si intelegerea ADN-ului. Un motiv ar fi faptul ca acesti neuroni
au fost implicati in evolutia umana si au asigurat un salt brusc, in urma cu 40.000 de ani, in folosirea uneltelor, in dezvoltarea limbajului, in
dezvoltarea sociala si culturala.
Prima observatie a acestor neuroni a fost facuta de Giacomo Rizzolatti si echipa sa. Acestia au implantat electrozi in cortexul premotor din
creierul unor maimute (macaci). Neurologii au observat ca acesti neuroni declansau impulsuri electrice in momentul in care maimutele efectuau
miscari pentru a se hrani. Intelegerea importantei acestei descoperiri a venit odata cu observarea faptului ca aceiasi neuroni sunt activati nu doar
cand maimuta avea miscarile necesare pentru a se hrani, dar si cand ea doar privea miscarile facute de o alta maimuta, tot pentru a se hrani. De
aici si termenul oglinda, asociat cu denumirea lor.
In prezent, neuronii oglinda sunt in mijlocul discutiilor legate de autism, schizofrenie, empatie, theory of mind (despre care am scris in alt post) si
dezvoltarea limbajului.
Sunt neuroni oglinda care declanseaza impulsuri electrice in creierul nostru atunci cand privim pe cineva ca este atins, cand privim miscarile
altora, dar si neuroni care se activeaza in empatie (asa cum explica neurologul V.S. Ramachandran si testele efectuate de Christian Keysers). Daca
privesti o persoana care are o rana si sangereaza vei avea o anumita expresie faciala si unele emotii in acord cu aceasta situatie (nu si psihopatii al
caror creier functioneaza in unele zone putin altfel).
Cercetarile de imagistica au aratat ca in timp ce observam starea emotionala a altor persoane, sunt activate aceleasi structuri neuronale care sunt
activate atunci cand traim noi insine emotiile respective.
In materialele cu continut pornografic se pare ca pacaleste creierul, astfel incat acesta proceseaza informatia vizuala primita drept experienta
sexuala si nu doar ca perceptie vizuala.
Ne putem gandi la neuronii oglinda ca oferind oamenilor un fel de wireless, adica capacitatea de a se conecta cu altii (dar nu la un nivel
constient) incat sa invete (invatarea prin imitatie), sa inteleaga si sa ajute (prin empatie) si sa inteleaga intentia din spatele unor gesturi fizice.
Doar ca nu este o conexiune directa, ci una mediata de propria experienta. Neuronii oglinda fac posibila cunoasterea perspectivei celuilalt. Totusi,
dupa cum putem vedea in jurul nostru, acest sistem neuronal nu ne impiedica sa ignoram pe cineva care sufera sau mai rau, sa ii facem pe altii sa
sufere. Schimbarile mari vin greu si in pasi mici, dar acest mecanism pe care il avem in creierul nostru (deci si in psihologia noastra) nu a aparut
intamplator. Cred doar ca e una dintre achizitiile pe care le-am dobandit in timp si care ne va permite sa ajungem la niveluri din ce in ce mai
inalte de evolutie.
Dincolo de functia evolutiva a acestei arii neuronale, descoperirea si rolul sistemului neuronilor oglinda pot fi interpretate ca un indicator al
modului in care devenim din ce in ce mai conectati, fie ca este vorba de indivizi, grupari sau la o scara mai mare, organizatii si societati.
Descoperirea neuronilor oglinda a avut efecte insemnate si in disputa dintre darwinism si lamarckism.
Ceea ce unele orientari spirituale sustin de mii de ani, faptul ca suntem conectati, este demonstrat acum pe un anumit nivel, de neurostiinte.
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/m/pubmed/21028974/
http://www.descopera.ro//5131681-grant-de-1-milion-de-euro
http://www.lastampa.it//cmstp/tmplru/scienza/grubrica.asp

http://www.psychologicalscience.org/observer/getArticle.cfm