CURS 7: PSIHOLOGIA

MEDICAMENTULUI SI EFECTUL
PLACEBO.
COMPLIANTA TERAPEUTICA

Definitie:

O definitie sintetica a acestui efect este cea data de Scheller (1980):

Placebo reprezinta o forma medicamentoasa identica cu cea a unui
medicament dar fara substanta activa a acesteia.
Placebo apare ca un mijloc de control, necesar cercetarii terapeutice,
fiind definit ca un medicament aparent- adica dotat cu infatisarea si gustul
unui adevarat medicament si care permite, in cazul unei prescrieri
corespunzatoare, deosebirea intre actiunea reala a medicamentului si cea
exercitata in planul psihic al bolnavului.`

Caracterele generale ale efectului Placebo:

- Substanta administrata este inerta din punct de vedere

farmacodinamic;
- Efectul este simptomatic ( atat simptome psihice cat si
somatice);
- Durata efectului este, de regula, scurta;
- Instalarea efectului este mai rapida decat cea necesitata de
ajungere in sange a unei substante farmacodinamice active;
- Actiune nespecifica ( indiferent de natura bolii).

Formele fenomenului Placebo:

Fenomenul Placebo apare in urmatoarele situatii:

1. Substante inactive farmacologic care sunt administrate
ca medicament si diminueaza simptomatologia.
Aceste substante intaresc convingerea pacientului de a se
insanatosi dupa ce ia acest medicament si, in ultimul
timp sunt utilizate pentru controlul comparativ al
eficacitatii diferitelor produse farmacologice adevarate.

ACESTE MEDICAMENTE NEUTRE DIN PUNCT DE

VEDERE FARMACODINAMIC SUNT PRESCRISE UNUI
BOLNAV IN SCOPUL DE A-I FACE PLACERE, MAI
DEGRABA;

2. Orice forma de terapie care e folosita pentru efectele ei

nespecifice psihologice si psihofiziologice ( carbunele si
apa pentru deochi cu scopul de a vindeca durerea de
cap si starea de rau, o imbaiere pentru calmarea cefaleei).

3. Sugestia armata: simularea unor interventii

chirurgicale ( ca de exemplu artroscopia, la bolnavii cu
leziuni obiectivate la nivelul genunchiului- in urma carora
simptomele dispar).

Efectul nocebo si efectul pseudoplacebo:

Efectul nocebo este cel invers celui asteptat. El

apare cand nu exista incredere in doctor, in
medicament, in caz de expectante negative
privind vindecarea, esecul tratamentelor
anterioare sau cand pacientul a fost avertizat ca
poate fi vorba de un placebo.

De asemenea, poate fi explicat prin citirea de

catre pacient a efectelor adverse din
prescriptiile medicamentelor.

Efectul pseudoplacebo se obtine cand se

administreaza un medicament activ farmacologic
si imediat pacientul incepe sa se simta mai bine,
se amelioreaza simptome asupra carora
medicamentul respectiv nu poate actiona. Deci,
efectul psihologic al medicamentului precede
efectul farmacodinamic.

Factorii de care depinde efectul Placebo si complianta

terapeutica:

A: Variabile psihologice ale pacientului:

1. Placebo-reactivii: Koronerberg (1982):
a. Indiferent de sex, varsta si inteligenta , pacientii pot fi
Placebo-reactivi;
b. Femeile sunt mai des reactive;
c. Pacientii cu boli mai usoare raspund mai frecvent prin
E.P.
d. Un pacient P.R. poate deveni P.N.R si invers;

e. Pacientii P.R.au ca numitor comun o mare sugestibilitate,

precum si doua elemente, referitoare la asteptarile lor fata
de tratament: necesitatea si inocuitatea acestuia.

2. Placebo non-reactivii: astfel de pacienti

actioneaza, practic, intr-o maniera potrivnica. Ei
sunt caracterizati ca fiind:
- Nemaleabili;
- Agresivi;
- Elibereaza anxietatea la exterior.

B: Variabile psihologice ale psihologului clinician: captarea

increderii bolnavului.

Calitati ale psihologului clinician:

- Prestigiul;
- Optimismul terapeutic;
- Calitati relationale: caldura umana;
- Autoritatea psihologului clinician.

C: Variabila medicament:

1. Noutate
2. Administrare
3. Design ( placut, sofisticat)
4. Gustul medicamentului;
5. Mirosul ( efectul intens asupra unor simptome psihice, exercitat de
extractul de valeriana, sau efectul clasicei sticlute cu saruri).
6. Culoarea:
- In starile anxioase: verdele, mai activ decat rosul;
- In starile depresive:galbenul;
- In starile de iritabilitate: ble-ul si verdele.

Complianta terapeutica-Definitie:

Complianta terapeutica desemneaza masura in

care un pacient urmeaza prescrierile si vine la
intalnirile medicale fixate, gradul de respectare a
recomandarilor referitoare la regimul alimentar,
exercitiul fizic, nonconsumului de alcool si tutun
(Spitz, 2009).

Conform lui David, complianta terapeutica se refera la un raport

explicit ntre comportamentul bolnavului i instruciunile clinice, cu
trei situatii posibile:
Hipercomplianta, care implica adugarea de catre pacient unor
mijloace terapeutice neindicate;
Complianta normala, situatie in care pacientul respecta prescriptiile
terapeutice. care se nscrie n cadrul prescripiilor terapeutice;
Hipocomplianta, situatie care poate include slaba cooperare pana la
noncomplian i refuzarea prescripiilor terapeutice.

Factorii determinanti ai compliantei terapeutice (Spitz, 2009)

Determinanti legati de boala si tratament: severitatea simptomelor,
durata tratamentului, complexitatea tratamentului ( numarul de prize
medicamentoase), efectele tratamentului.
Determinanti legati de relatia medic-pacient, rezultati in timpul
desfasurarii consultatiei, al anuntarii diagnosticului si al informarii
pacientului si implicit, calitatea relatiei umane dintre medic si
pacient. Anumite calitati ale medicului ( prestigiu, empatie,
amabilitate, interes) determina o complianta crescuta la prescriptiile
terapeutice.

Mijloace de evaluare a compliantei terapeutice:

Exista posibilitatea evaluarii abaterilor bolnavului de la indicatiile

terapeutului si a factorilor care le genereaza folosind urmatoarele
mijloace de evaluare:
1. Chestionarele:- bazate pe autoevaluare de catre pacienti, avand o
slaba concordanta cu evaluarile obiective;
2. Interviurile: bazate pe o tematica ce poate aduce noi informatii
despre teama bolnavului de efectele secundare ale medicamentelor
sau despre atitudinea lui fata de tratament;
3. Metode obiective:

Mijloace de evaluare a compliantei terapeutice:

3. Metode obiective:
a. Agenda pacientului care consta in notarea momentului cand isi
ia medicamentele si efectele secundare aparute;
b. Controlul medicatiei- numararea pastilelor, inclusive dozari ale
medicamentelor ( in sange sau urina).

Metode si tehnici de optimizare a compliantei terapeutice:

1. Strategii centrate pe boala si tratament:

- Cunoasterea atitudinilor constiente ale pacientului cu privire la
medicamente si boala;
- Sublinierea legaturii dintre oprirea medicamentului si recadere;
- Simplificarea regimului de tratament;
- Cutii de medicamente cu compartimente diferentiate pe zile/ore;

2. Strategii centrate pe pacient:

- Cresterea motivatiei in directia administrarii terapiei prin
evidentierea pericolelor pe care le implica non-complianta;
- Consiliere psihologica
- Incurajarea pacientului sa participe la grupuri de suport sau sa
intre in diferite asociatii ale bolnavilor cu o anumita maladie ( diabet
zaharat, astm bronsic, psoriasis).
- Auto-monitorizarea, de catre pacient, a compliantei prin tinerea
unor jurnale sau evidente ale ingestiei de medicamente.

3. Strategii care se adreseaza anturajului

bolnavului;

4. Strategii centrate pe relatia psiholog-pacient.

Intrebare:

Care sunt factorii de care depinde complianta

terapeutica?

Prezentari de caz:

1. Bolnavei R.A., in varsta de 24 ani, dependent de tranchilizante,

care urmeaza sa fie operata a doua zi, i se administreaza o fiola de
Algocalmin in prima seara a internarii, in cea de-a doua seara
administrandu-i-se Diazepam. In ambele cazuri s-a produs rapid
linistirea pacientei ( inducerea somnului).

2. Bolnavul M.P., in varsta de 74 ani, purtator al unui astm vechi de

peste 10 ani, vine la specialistul alergolog la recomandarea unui
vecin care i-a spus ca s-a vindecat la acest doctor. Pacientul ii
raporteaza medicului ca in trecut a avut numeroase esecuri
terapeutice, desi erau de ultima ora si foarte scumpe. Alergologul l-a
primit cu o fata zambitoare, l-a ascultat cu atentie si i-a prescris unul
dintre medicamentele pe care pacientul le mai primise anterior, insa
i-a explicat pe larg modul de tratament si l-a prevenit in legatura cu
posibilele efecte adverse ale terapiei. De asemenea, i-a comunicat ca
acesta ii va permite sa duce o viata aproape de normal.

3. Pacientul C.T. 32 ani, lucrator necalificat in constructii, a fost dg

intamplator cu TBC, in cursul spitalizarii pentru o pneumonie care sa vindecat destul de repede. Tratamentul prescris pentru boala sa
nou-evidentiata- implica o schema riguroasa tuberculostatice.
Pacientul nu se conformeaza decat timp de cateva saptamani de la
controalele de rutina, dar se descurca, pacalind medicul cu scuze
partial justificate, legate de specificul muncii sale si de neintelegerile
sale cu sotia.

Curiozitatea saptamanala:

Anosognozie: incapacitatea de a recunoaste

un defect somatic propriu ( pacientul neaga
paralizia unui membru).

Apatie: ton emotional tocit, asociat cu

detasarea sau indiferenta. Se intalneste in
unele forme de schizofrenie si depresie.

 Va multumesc!