I.

Caz fictiv

Date client: M. este în vârstă de 32 de ani, este căsătorită şi nu a avut până acum copii. A rămas de
curând însărcinată, deşi nu îşi dorea copii în momentul de faţă, spune ea. A apelat la ajutor psihologic
după ce în ultima perioadă a avut mai multe simptome: coşmaruri, insomnii şi o stare de agitaţie
continua. Multe dintre aceste simptome au apărut şi s-au accentuat după creşterea burticii şi după ce
bebeluşul a început să mişte. Încă de când a aflat că e însărcinată, a început să-i fie frică de momentul
naşterii. Soţul este unul foarte implicat, protectiv şi grijuliu cu ea, mai ales în perioada aceasta.

Obiective: -gestionarea anxietăţii în timpul sarcinii

-consolidarea încrederii în sine

-cresterea capacităţii de a face faţa emoţiilor

Plan de intervenţie:

v Mai întâi putem explora de unde vine această frică naştere, dacă este legată de alte temeri conexe
precum: complicaţiile ce ar putea apărea în timpul naşterii şi ar pune în pericol atât viaţa fătului,
cât şi a ei, teamă că bebeluşul nu va fi perfect sănătos la naştere, că s-ar naşte cu diferite
malformaţii, teama de durere insuportabilă sau de reacţiile incontrolabile sau stânjenitoare ale
corpului, teama de a nu ajunge la timp la spital sau de a se confrunta cu ruperea apei în timp ce
soţul este la munca şi nu este nimeni în preajma ei. Este important să ţinem cont şi de factorii
exteriori de tensiune: analize, examene medicale(presupunem că în acest caz aceşti factori au fost
eliminaţi).

v Exerciţiul Părţi vulnerabile-Parti resurse

O punem pe clienta noastră să deseneze într-un cerc atât părţile pe care le considera vulnerabile cât
şi părţile pe care le considera resurse cu privire la ea. Unele vor fi ilustrate mai mari, altele mai mici.
Apoi identificăm împreună cu clienta în desen, care este partea de care se teme ea. Şi încercam în
continuare, să abordăm această parte de care ea se teme, în sensul de a o ajuta pe clienta să-şi de-a
seama că teama despre care a vorbit este doar o parte şi nu reprezintă totul.

Având o reprezentare atât a temerilor cât şi a reurselor ei, clienta va conştientiza că frica nu este
cea care o defineşte şi nu se va mai simţi atât de dominată de ea. Ea va conştientiza că deţine şi multe
resurse personale care o vor ajuta să gestioneze situaţia prin care trece. În continuare, putem explora şi
discuta și despre alte părţi din desen, despre resursele ei şi cum ar ajuta-o acestea să gestioneze mai
bine situaţia actuală.

v Exerciţii de respiraţie şi relaxare

RESPIRAȚIA VALULUI(Marţine Texier - Aş̦teptarea sacră̆ a unui copil)

Instalează-te confortabil în postura de destindere pe care o doreşti. Aştepta să dispară încet încet
gândurile şi să se instaleze calmul. Leaganati corpul în interior, mişcând conştiinţa sau privirea
interioară de la cap către picioare la expiraţie şi de la picioare la cap la inspiraţie. Nu caută în
această mişcare precizie şi nu numinti mental diferitele părţile ale corpului. Lasă-te condusă de
respiraţie.

-Împinge copilul cu gândul

În practica respirației valului e necesar să se insiste asupra expiraţiei. La fiecare expiraţie, împinge
cu gândul bebeluşului în direcţia perineului. Astfel, energia vă este mobilizata către partea de jos şi se
adauga celei a contracţiilor. La inspiraţie, conştiinţa urca de la perineu până la cap.

La acest exerciţiu trebuie ţinut cont că aceste contracţii reprezintă o împingere a bebelușului către
viață. Această respirație este foarte puternică. De altfel, se poate că bebelușul să se manifeste în timpul
practicii, mișcându-se mult. De asemenea, această variantă nu trebuie să fie practicată de prea multe
ori în timpul sarcinii. Însă, se poate folosi dacă bebelușul este simţit prea sus și deranjează.

MENȚINEREA MAI BUNĂ A COPILULUI PENTRU A SE MENȚINE MAI BINE PE

SINE(Marţine Texier - Aş̦teptarea sacră̆ a unui copil)

            Din poziția din picioare, cu picioarele depărtate pentru a te simți confortabil, încearcă să-ţi
menți copilul împingând talia în spate , pubisul orientat în sus. Nu îndoi genunchii, nu lăsa să ţi se
rotunjească spatele, nici cutia toracică să se prăbușească. Atunci    copilul se odihnește într-un spațiu
format de cuva bazinului.

Este interesant de observat foarte des bazinul în timpul zilei (așezat, în picioare, aplecat) pentru
că femeia să ducă mai bine sarcina și pe ea însăşi în același timp. Exercițiile și pozițiile propuse în
această zonă o pot ajuta pe clienta noastră să-şi stăpânească mai bine bazinul. Astfel, va fi o pregătire
încetul cu încetul pentru a aduce copilul într-un confort mai mare.

RESPIRAȚIA ABDOMINALĂ(Marţine Texier - Aş̦teptarea sacră̆ a unui copil)

Pune mâinile pe burtică, simte-i căldura, cât de relaxată este sau din contră, crispată. Acordă-
i atenție mișcării de du-te vino a burticii. Nu provoca nimic, doar  lasa să se instaleze  respirația
normală sub mâinile tale: respiraţia abdominală sau joasă. Burtica se ridică atunci când inspiri și
revine când expiri.
 Cu ajutorul acestei respiraţii vor dispărea toate tensiunile musculare și vor fi mai puțin intense
durerile ligamentare ale pântecelui. Această respirație joasă poate evolua în timpul sarcinii. Treptat,
copilul va ocupa din ce în ce mai mult din volumul interior al gravidei. Respirația se va deplasa atunci
pe coaste și în partea de jos a spatelui provocând de fiecare dată când inspira femeia o expansiune a
volumului abdominal în toate sensurile.
Acest exerciţiu este valoros şi pentru că în timpul nașterii gravida va trăi din nou această
respirație între orice contracție. Iar asta îi va permite să se relaxeze și să se concentreze din nou pe
pântece. Această respirație o va ajuta pe clientă să simtă cum se relaxează mușchii abdominali și
mușchiul uterin. Mai mult, copilul o să aibă și mai mult spațiu ca să poată să își revină după fiecare
contracție a uterului.
Este foarte important să facem practica relaxării cu clienta, şi nu doar să vorbim cu ea despre
relaxare. Metodele de relaxare o ajută pe gravidă să înţeleagă ce se întâmplă în corpul ei şi ce se va
întâmpla în timpul naşterii. Pentru a-şi invige teama de maternitate, de naştere, trebuie să înţeleagă şi
să fie atentă la ceea ce simte, să observe cum se modifica corpul şi senzaţiile în timpul acestor tip de
exerciţii. Totodată, abilitatea femeii de a se relaxa este cel mai important mod prin care aceasta poate
căpăta un sentiment de control asupra situației.

v Abordarea fricii/temerii

O putem întreba pe clienta: „Dacă i-ai da o vârstă acestei părţi temătoare, ce vârstă i s-ar potrivi?”

Iar răspunsul poate fi: „O fetiţă de 9 ani/O fetiţă de clasa a II-a.” În continuare facem referire la
vârsta reală a clientei, empatizand în acelaşi timp şi cu copilul interior al ei şi reflectând care sunt
sentimentele fetiţei(este speriată, îi este frică etc). Apoi putem să o punem în contact cu realitatea prin
a o ajuta să facă diferenţa între ea cea din prezent şi ea-fetita de 9 ani, accentuând că cea care naşte este
ea, femeia de 32 de ani, şi nu fetiţa.

Însă contactul cu copilul interior este totuşi foarte important, de aceea o putem întreba pe clienta
„ce simte ea cea de azi pentru fetiţă?” şi „ce îşi doreşte să facă pentru ea/care ar fi primul lucru pe care
l-ar face pentru ea?”. În funcţie de răspuns, ne putem imagina scena. Dacă clienta spune că ar vrea să o
îmbrăţişeze, facem acest exerciţiu de imaginaţie(„Imaginează-ţi că o ţii în braţe”). Ulterior, verificam
din nou sentimentele fetiţei după îmbrăţişare, respectiv introducem din nou contactul cu realitatea:
„Cum se simte fetiţă acum?”, „Deci, ce poţi să faci tu de acum înainte?”.

v Explorarea primei confruntări cu fenomenul naşterii (pentru a afla cauza temerii rezistente,
ce anume din interior declanşează aceste temeri).

Putem explora împreună cu clienta să vedem dacă au existat experienţe traumatizante: abuz
sexual, avort, pierderea unei alte naşteri, dacă au existat povesti înfricoşătoare despre cât de dificil
poate fi momentul naşterii sau povesti negative auzite de la alte gravide(de la mame sau bunici) etc.
 Presupunem în ca M. ne-a dezvăluit o experienţă din adolescenţa prin care a trecut. Vorbele ei
au sunat aşa: „Îmi aduc limpede aminte cum a fost prima dată când m-am confruntat din plin cu
fenomenul nașterii. Aveam 13 ani și abia-mi venise primul ciclu. Eram super curioasă de capacitățile
corpului meu, așa că am început să răsfoiesc una dintre cărțile maică-mii despre sarcină și naștere,
până când am ajuns, în cele din urmă, la o poză cu o femeie întinsă pe spate, cu picioarele desfăcute
și capul însângerat al unui copil care i se întrezărea în vagin. Pentru mulți, poate că imaginea asta ar
fi părut frumoasă sau cel puţin scârboasă. Pentru mine a fost traumatizantă. După ce am văzut cartea
aia despre naștere în copilărie, am ajuns să fiu intens scârbită de procesul de inseminare și de ideea
de a împinge un copil însângerat afară din vaginul meu. Şi acum, când privesc imagini cu naştere mă
încearcă emoţii negative, de anxietate. Nu pot rezista sa vad scene, chiar din filme, care ştiu că sunt
regizate, am o reactive viscerala.”

Aşa cum putem vedea, M. a trecut printr-o experienţă la vârsta de 13 ani care i-a creat o
anumită imagine despre tot acest proces al naşterii, care în prezent se manifesta prin frica de a da
naştere fătului. O imagine înfiorătoare, cu mult sânge şi multă durere. Referitor la această amintire
putem explora care este momentul şi sentimentul pregnant din amintire, făcând apoi tranziţia spre
schimbarea amintirii, unde o încurajăm pe clienta să schimbe inclusiv momentul şi sentimentul
pregnant din amintire într-unul pozitiv.

II.Autoanaliza

Motivul alegerii temei

Am ales această temă deoarece, am rezonat într-o anumită măsură cu titlul ei. Am ales-o pentru
de multe ori mi s-a întâmplat să mă gândesc la cum o să fie când o să rămân însărcinată(îmi doresc
copii), iar concomitent, în mintea mea apărea şi frica aceasta de a da naştere. A fost o plăcere să lucrez
la prezentare, am fost foarte interesată să explorez, să mă documentez şi să aflu mai multe.

Ce impact a avut tema pentru noi?

În urma prezentării şi a tuturor infomatiilor pe care le-am descoperit, am reuşit să îmi dau
seama mai bine de ce anume îmi este frică. Am descoperit că această frică este legată de frica de
durere. Cauza acestei temeri se afla în copilărie, întrucât am o amintire legată de asta şi anumite
povestiri de-ale bunicii mele despre cum este când naşti. Tematica aceasta m-a ajutat să mă analizez
mai bine, să-mi pun anumite întrebări, dar și mai important, să le caut răspunsurile în interiorul meu. A
fost pentru prima dată când am rămas în contact cu acele gânduri referitoare la naştere şi am avut
curajul să le explorez mai mult, să îmi dau voie să conştientizez cum mă simt.

Ce impact a avut cursul pentru noi?

 Acest curs a fost unul foarte valoros pentru mine, am acumulat multe informaţii în acest
domeniu. A fost interesantă această metodă de desfăşurare a cursurilor(cu prezentări). Deşi eu sunt o
persoană care învaţa foarte structurat şi organizat, au fost utile atât prezentările cât şi discuţiile aferente
din timpul cursurilor. Totodata, pe decursul acestui semestru am descoperit o paleta atat de larga de
problematici psihologice care pot aparea in timpul, inainte sau dupa sarcina.