1.

Definiție- delimitări conceptuale

În sensul său obişnuit cuvântul „mulţime” înseamnă o adunare de indivizi, indiferent de
naţionalitate, profesie sau sex şi indiferent de întâmplările care i-au adus împreună. Din punct de
vedere psihologic expresia „mulţime” presupune o semnificaţie destul de diferită.

Mulțimile sociale sunt definite ca ansambluri reale sau virtuale de indivizi între care există
similitudini sau raporturi care le orientează relativ convergent sentimentele, credințele,
atitudinile, sau comportamentele, permanent, temporal sau conjunctural.

2. Clasificarea și caracterizarea generală a mulțimilor

Principalele tipuri de mulțimi întâlnite în viața socială sunt următoarele:

I) În funcție de participarea constientizată în timp și spațiu la desfășurarea unor evenimente:

A) Reale- fizic constituite pe o anumita perioada si intr-un anumit loc, datorita unor circumstante
determinate(este cazul intrunirilor publice, mitingurilor,participantilor la un spectacol sportive,
sau aglomeratiile urbane determinate spontan de o anumita cauza)

B) Virtuale- dispersate fizic în spațiu și timp, dar membriii sunt legați între ei prin anumite
caracteristici comune, care îi fac să dezvolte sentimente, atitudini sau comportamente similare, în
raport cu anumiți factori sociali.

- în cazul acesta, membriii nu-și conștientizează reciproc prezența decât în mod indirect, însă în
anumite împrejurări se pot constitui rapid ca mulțimi reale

- cei care compun o mulțime virtuală nu au conștiința apartenenței la o comunitate, însa factorii
de natură socială, culturală, profesională, le determina o anumita asemanare

II) În funcție de caracteristicile structurale și funcționale, mulțimile pot fi de patru tipuri:

gregare, psihologice, organizate si comunitare.
1.Gregare- sunt aglomerări umane spontane, a căror constituire este determinată de factori
absolut circumstanțiali

- fiind mulțimi nestructurate, neomogene, ele se pot dezintegra usor

-au o coezivitate scăzută

-nu au conștiința unui obiectiv comun

-extrem de susceptibile la panică

-prezența simultană a unui mare număr de persoane determină o stare psihologica aparte, ce
poate declanșa, conform lui Lebon, fenomene si acțiuni specifice mulțimilor psihologice

Această stare psihologica specială se caracterizeaza prin:

a) sensibiliate crescută față de stimuli puternici (neașteptați)

b) o diminuare a sentimentului de individualitate

c) sentimente de securitate, date de prezența mai multor persoane

-mulțimile gregare se pot transforma în mulțimi psihologice, dacă există stări emoționale
tensionate la nivelul comunităților din care participanții fac parte.

2.Mulțimile psihologice- presupun existența unui obiectiv comun ce determină o puternică

polarizare a sentimentelor, atitudinilor și comportamentelor

-în acest caz intervine un factor structurant, mult mai puternic, de natură psihologică, care
asigură o coeziune circumstanțială în timp și spațiu între membrii

Caracteristici :

1. Participarea empatică foarte intensă- dispar barierele interpersonale și apare comunicarea

liberă cu persoane absolute necunoscute

2. Creșterea considerabilă a gradului de susceptibilitate

3. Individul își pierde în mare parte discernământul din cauza fondului emoțional extrem de
intens

-coeziunea este sporită atât de pericolul real, dar și de unul imaginar

-foarte sugestibile, datorită gradului crescut de emoționalitate

-foarte credule,impulsive,necontrolate în manifestări

-imprevizibile în reacții

-foarte ușor de manipulat

-au un potențial agresiv extrem de ridicat, putând fi ușor antrenate în acțiuni violente, chiar
criminale→fapt datorat sentimentului de responsabilitate individuala diminuat, apărând un
sentiment de putere invincibilă căreia nimic nu îi poate sta în cale

Exemplu- galeriile cluburilor sportive

3. Mulțimile organizate- formate din persoane ce participă deliberat la un eveniment, în virtutea

statutului socio-cultural, religios, politic, etnic.

- există un factor structurant ce derivă din actul deliberat al organizarii prin care se induc legaturi
determinante intre membri

-situatia socială care fundamentează starea de mulțime are un caracter planificat și se desfașoară
pe anumite direcții cunoscute și acceptate de participanți

Deosebirea față de mulțimile psihologice:

a) trasăturile pulsional-emoționale specifice mulțimilor psihologice sunt mult atenuate în

favoarea unor conduite prepondrent raționale cu o susținere motivațională coerentă

b) dacă la nivelul mulțimilor psihologice,omogenitatea era dată preponderent de un

process empatic de sincronizare a emoțiilor și atitudinilor, în cadrul mulțimilor organizate,
omogenitatea este dată de criteriile de selecție ce au stat la baza constituirii ei

c) spre deosebire de cele psihologice, cele organizate pot fi și dispersate în spațiu, însă cu
o conștiință clară a existenței lor, cu o conștiință a apartenenței membrilor și cu mijloace
specifice

Exemplu: reuniunile profesionale, congresele politice

4. Mulțimile comunitare- sau comunitățile- sunt ansambluri umane relative omogene în raport
cu un anumit criteriu (cultural, etnic, religios), însă sunt consolidate în timp și pe baza
similitidinii naturale sau dobândite.

Mulțimi comunitare naturale: clanurile, triburile, popoarele, națiunile.

Mulțimi comunitare artificiale: sectele religioase.

Tradiția= principalalul factor coeziv în mulțimile comunitare.

Tradițiile reprezintă amintirile esențiale ale unei comunități, reprezentari, convingeri, norme,
modele consecrate în timp și asimilate ale fiecărui individ.

-există o conștiință clară a apartenenței la comunitate și la anumite valori.

III) Un al treilea criteriu de clasificare a mulțimilor se referă la omogenitatea acestora. Asfel,

vom avea:

1.Mulțimi eterogene- formate din persoane având caracteristici psihoindividuale și psihosociale

foarte diferite.

-acestea pot fi la rândul lor anonime(mulțimea dintr-o piață, de exemplu) sau nominale(adunările
parlamentare, juriile).

2. Mulțimi omogene- formate din persoane cu unele caracteristici comune, cu valoare

determinantă pentru apartenența sau includerea în respectivul grup social (sectele religioase,
partidele politice și clasele sociale).

IV)Din perspectiva duratei de existență, multimile pot fi temporare sau permanente.

Cele temporare -au o existentă limitată, care poate fi scurtă, medie sau lungă.

Cele permanente – cele ale căror existență au o dimensiune istorică și care prin natura lor nu pot
fi dizolvate: comunitățile familiale, triburile, popoarele și națiunile.

3. Dinamica mulțimilor
Ca orice sisteme vii, mulțimile au o evoluție în care putem distinge mai multe etape: formarea,
evoluția spre o stare cvasi-staționară, atingerea obiectivelor prin acțiuni specifice și dezintegrarea
sau transformarea. Această succesiune are numai o valoare de referință generală, în practică
constatându-se o mare varietate de momente intermediare, fluctuații, inconsecvențe și evoluții
neașteptate, care dau adevăratul profil specific al unei mulțimi.

Cu valoare de exemplu, constituirea unei mulțimi psihologice presupune următoarele faze:

a) concentrarea unui număr mare de persoane într-un spațiu limitat (poate fi o simplă aglomerare
conjuncturală, sau o „convocare“ sau mobilizare mai mult sau mai puțin formale);

b) activarea unui anumit fond afectiv și atitudinal -pozitiv sau negativ- comun majorității
participanților;

c) producerea unui eveniment cu un mare impact emoțional, care polarizează brusc atenția
participanților și declanșează o stare psihologică specială, specifică fenomenului de mulțime
(caracterizată prin sugestibilitate, contagiune, dispariția spiritului critic și de conservare etc.);
d) structurarea mulțimii în jurul unor „centre de influență“ (persoane sau grupuri);

e) prefigurarea unor obiective comune, concordante cu starea emoțională și contextul social în

care se desfașoară evenimentele;

f) desfașurarea unor acțiuni dirijate de centrele de influență, în sensul real sau aparent de
realizare a obiectivelor adoptate spontan;

g) apariția unor stări de inconsecvență și derută (uneori foarte accentuată) în momentul când
obiectivele au fost aparent atinse;

h) dispersarea progresivă a mulțimii, paralel cu posibila organizare a unor parți ale acesteia, de
regulă cele din imediata apropiere a centrelor de influență;

i) „starea remanentă“, când participanții –dispersați fiind- păstrează un sentiment puternic al

trăirii unui eveniment deosebit, ceea ce le conferă calitatea de mulțime virtuală, care poate fi
iarăși mobilizată în anumite conditii;

j) starea finală, în care dispar toate elementele psihologice și psihosociale care au apărut și s-au
manifestat de-a lungul tuturor acestor etape.

Această succesiune este foarte relativă, pe parcurs putând interveni factori sau evenimente care
pot modifica dramatic comportamentul mulțimii, cu schimbări neașteptate de direcție, treceri
bruște de la o stare emoțională la alta, inconsecvențe în acțiuni, rupturi în corpul mulțimii,
dispersare prematură în urma producerii unei panici puternice și generalizate etc.

Însa, în toate cazurile, există patru factorii esențiali care au un rol covârșitor în apariția,
desfașurarea și structurarea fenomenului de mulțime psihologică:

(1) Montajul psihologic: constă din modul specific de configurare a elementelor cognitive,
afective, motivaționale și atitudinale în raport cu o situație socială care constituie fondul pe care
se desfașoară acțiunea mulțimii.

(2) Sistemul de informare și influențare a participanților: cu referința directă la tipul de

informație transmisă, suportul material folosit, promptitudinea și acuratețea informării, folosirea
unor tehnici de dezinformare, intoxicare sau manipulare informațională, spațiul de distribuție a
informației.

(3) Sistemul de influență, conducere și coordonare a acțiunilor mulțimii: se referă la calitatea

psihosocială a liderilor sau grupurilor care și-au asumat rolul de conducere a mulțimilor
(carismă, forță de convingere, tehnicile de influențare folosite, prestigiul și susținerea de care se
bucura etc.)
(4) Situația socială pe fondul căreia se desfășoară acțiunile mulțimii: se are în vedere climatul
psihosocial general, starea economică, gradul de consolidare a instituțiilor sociale, existența unor
tulburări sociale anterioare sau concomitente, natura acțiunilor întreprinse de autorități etc.

Comportamentul mulțimilor se particularizează în funcție de ponderea și modul de configurare a

acestor factori principali, corelativ cu modul de acțiune a factorilor secundari și conjuncturali.
Cunoașterea mecanismelor psihologice care stau la baza acestui sistem de condiționări permite o
anticipare corectă a evoluțiilor din cadrul mulțimilor, însă și o posibilă manipulare a acestora.

Într-un alt plan de analiză, se constată și o dinamică referitoare la procesul trecerii de la o formă
de mulțime la alta.

Sociologii consideră mulțimile, sau grupurile terțiare - cum le numim noi, ca elementele
fundamentale ale sistemelor sociale, prin ale căror mecanisme psihosociale putem explica multe
dintre procesele și fenomenele care au loc în societatea contemporană.