Sarcina de lucru 3- Situatii abuzive

Menționați 3 situații abuzive, de care, fie direct, fie indirect ați luat cunoștință în următoarele
contexte:
1. contextul educațional
O situatie abuziva intalnita in cadrul educational a fost aceea in care in scoala
gimnaziala, diriginta clasei mele(profesoara de matematica), in cursul orelor de matematica era
agresiva atat verbal cat si fizic. Aceasta ii domina pe elevi, inducandu-le o stare de frica
continua. Daca elevul trebuia sa iasa la tabla sa rezolve un exercitiu, in cazul in care acesta nu
reusea acest lucru sau intampina dificultati, profesoara incepea sa tipe, sa-l critice, sa il
agreseze fizic uneori(prin apucarea gatului si lovirea capului de tabla, prin tragerea de coada de
par a fetelor). Elevii nu marturiseau nimanui aceste intamplari deoarece, probabil credeau ca
acela era firescul lucrurilor, mai ales ca pe vremea aceea cel mai probabil bataia era aplicata si
acasa de catre parinti.  
Pentru dansa, atat timp cat elevul nu stia sa rezolve exercitiile matematice, nu
reprezenta absolut nimic, era tratat ca fiind un copil total nestiutor, fara alte resurse sau calitati
si fara sanse de reusita(prin toata atitudinea ei transmitea aceste lucruri elevilor sai). Astfel,
sentimentul de frica, teama sau de a nu gresi, era unul permanent, iar abuzul emotional era
insotit de abuz verbal si fizic.

2. contextul formării profesionale

In contextul formarii profesionale, am luat cunostinta indirect cu o situatie abuziva in care
formatorul unui grup facea avansuri femeilor din cadrul grupului. Totodata, le invita la cabinetul
sau privat in vizita. Acesta le facea propuneri indecente inclusiv cand se aflau la locul de
formare. Atitudinea lui era una imorala si inacceptabila.

3. context terapeutic

Un exemplu de situatie abuziva din cadrul unui context terapeutic cu care am luat
cunostinta in mod indirect, a fost acela in care un terapeut il provoca adesea pe unul din clientii
sai si in acelasi timp ii desconsidera trairile, fara a-i  recunoaste aceste trairi, emotii si
experiente ca fiind reale. Atunci cand acesta ii povestea despre amintirile lui din copilarie,
terapeutul nu tinea cont de trairea subiectiva si perceptia acestuia asupra evenimentelor prin
care a trecut, ci mai degraba ii spunea terapeutul cum ar fi trebuit sa se simta atunci si cum ar fi
trebuit sa actioneze. Aceasta atitudine este considerata a fi un abuz asupra clientului prin
incalcarea unor drepturi de baza ale clientilor. 
Atitudinea fata de clienti ar trebui sa fie una suportiva, bazata pe incredere si egalitate,
fara a-i face pe acestia sa se simta inferiori doar pentru faptul ca noi ca si terapeuti avem
anumite studii si un proces de formare de lunga durata in domeniul psihologiei si a
psihoterapiei. Fiecare individ traieste diferit aceleasi evenimente si are propria sa perceptie
asupra celor intamplate. Terapeutul nu trebuie sa ii induca sau sa ii spuna el sentimentele
aferente situatiilor. Este important ca clientul sa poata sa faca aceste marturisiri si sa le
introiecteze adecvat apoi.