Eseu Interventii terapeutice de modificare a stilului de viata si managementul

stresului

Stilul de viaţă se referă la decizii, acţiuni şi condiţii de viaţă. Elementele stilului de viaţă
pot fi sanogene(cele care promovează şi fortifica sănătatea) sau patogene(cele care reprezintă
factorii cauzali sau de risc pentru anumite îmbolnăviri. Stilul de viaţă sanogen se cultivă încă din
fragedă copilărie în cadrul familiei, ulterior în grădiniţe, şcoli, societate. Elementele patogene ale
stilului de viaţă pot include: fumatul, alcoolismul, narcomania, toxicomania, huliganismul,
alimentaţia excesivă, sedentarismul. Practicarea elementelor enumerate ale stilului de viaţă
determina un larg segment al patologiei umane, cum ar fi: bolile cardiovasculare, bolile
neoplazice, bolile psihice, traumatismele etc.

Consider că, schimbarea oricărui tip de comportament pe care nu ne mai dorim să apară
în viaţa noastră, presupune schimbarea stilului de viaţă. Acest lucru se întâmpla deoarece,
renunţarea la acel obicei presupune un angajament către schimbare, iar o schimbare în ceea ce
priveşte sănătatea noastră este o schimbare a stilului nostru de viaţă. Una din schimbările
importante pe care am reuşit să o fac în stilul meu de viaţă, a fost prioritizarea meselor(în special
a mesei de prânz). Mulţi ani la rând, munceam de dimineaţă până seara târziu fără a mânca pe
timpul zilei. Ulterior, am început să am dureri de stomac destul de puternice şi am fost la medic.
În urma consultului, am realizat că acest obicei al meu de a nu mânca, îmi va crea probleme
serioase de sănătate dacă nu schimb ceva. Astfel, am început să prioritizez programul meu de
masă, ba chiar să ţin cont, să am gustărici în geanta mereu pentru a le servi între mese. Totodată,
la muncă, mi-am alocat 40 min din timp pentru masa de prânz. A fost foarte greu la început
pentru mine să depun acest efort(efectiv să îmi cumpăr gustărici de la magazin pentru a avea
mereu în geantă, să stau pur şi simplu la prânz să mănânc liniştită). Îmi amintesc că, atunci când
am început să schimb acest aspect, mâncam foarte repede, eram cumva într-o grabă continua cu
scopul de a-mi termina şi lucrurile pe care le aveam de făcut în acea zi. Era ca şi cum,
consideram mâncatul un lucru inutil şi nesemnificativ pe care îmi doream să-l termin cat mai
repede de făcut, pentru a putea apoi, să fac de fapt lucrurile pe care le consideram eu importante
şi care contau in vizunea mea.
 În continuare, un aspect al vieţii mele pe care îl doresc să îl schimb şi la care am început
să implementez nişte schimbări, este petrecerea timpului liber. Relaxarea prin activităţi plăcute,
în aer liber nu trebuie neglijată. La fel ca şi somnul sau mesele sănătoase sau hobby-urile. Cu
ceva timp în urmă, mintea mea nu îşi explica lucrurile în maniera aceasta. Spre exemplu, dacă în
wekeend existau momente în care nu făceam mare lucru pe decursul a câtorva ore,ci pur şi
simplu mă relaxam în pat, stând de vorbă cu cineva sau admirând vreo privelişte, resimţeam apoi
multe sentimente de vinovăţie, apăreau gânduri care îmi spuneam că pierd timpul degeaba, că nu
sunt productivăetc.
În prezent, încerc să-mi implementez un program de petrecere a timpului liber(în special în
wekeend) cu diverse activităţi pe care le pot face atât singură cât şi cu prietenii, şi încerc să
includ şi astfel de activităţi într-un normal şi într-un firesc al vieţii.

O schimbare a stilului de viaţă la care mă gândesc în viitor, este aceea de a reuşi să spun
„Nu”. Mi s-a întâmplat de foarte multe ori să devin stresată, ca urmare a incapacităţii mele de a
refuza, ca urmare a ruşinii de a spune celuilalt că nu pot face în locul lui sarcină respectivă, astfel
ajungând la supraîncărcare, la stres cu toate efectele sale negative. Suprasolicitarea organismului
apare de multe ori şi ca urmare a conştiinciozităţii excesive, a grijii faţă de alţii sau din mândrie
şi contribuie la consumarea prematură şi ineficientă a energiei de adaptare. Acest lucru este
dăunător atât pentru mine, dar şi pentru cei din jur, creând situaţii neplăcute şi un climat de lucru
nefavorabil.
A învăţa să spun „Nu” este una dintre provocările mari pentru mine, este un subiect ultra
discutat în terapia personală. Însă ştiu că prin suport, cu multă determinare şi angajament voi
reuşi. Va fi greu, însă cu cât voi exersa mai mult, cu atât îmi va intra în deprindere şi îmi va fi
din ce în ce mai uşor să o fac. Important este să nu ne descurajam dacă nu ne iese din prima, şi să
continuăm să încercăm din nou şi din nou.