Doamna Doctor, iertaţi-mi deranjul!

Lucrez de ceva vreme la o surpriză pentru

Dumneavoastră. Aş avea nevoie pentru aceasta şi de unele informaţii pe care
doar Dumneavoastră mi le puteţi da, bineânţeles dacă aveţi timp şi mai cu seamă
dacă nu Vă supăraţi.
1) Cum a decurs prima consultatie cu pacientul copil, tanar, adult, varstnic?
2) Care a fost cel mai greu caz?
3) Care au fost cazurile care V-au marcat?

Mai multe nu voi spune despre surpriză, dar sper să nu Vă supăraţi pe mine
pentru aceasta.
Mădălina Vesa are aproape 41 de ani și de nouă ani este învingătoare a cele mai
cumplite boli: cancerul. Și poate cel mai mare noroc a fost cel de a învinge
cancerul.

Acasă am doi copii, doi băieți, unul în clasa a șasea și unul în clasa a treia.

În urmă cu nouă ani am trecut printr-o boală mai urâtă și atunci a trebuit să schimb
foarte multe în alimentația mea și în modul meu de viață. De atunci am avut
întotdeauna grijă ce mănânc, am ales numai produse de calitate, fără conservanți,
coloranți și alte chimicale și fără semipreparate. Mi-am schimbat aproape total
modul de alimentație. De fapt mi s-a schimbat viața.

Din cauza bolii respective știam că postul negru ajută foarte mult pe termen lung.

Am avut un cancer, dar iată că l-am depășit cu bine. Însă, un an de zile cât am stat
acasă am avut timp la dispoziție să citesc, să cercetez mai bine ce se întâmpla cu
mine și am constatat că nu e de glumă. Fiind tânără, cu doi copii mici, mi-am spus
că viața mea e importantă și că nu pot să o las să se năruie așa, trebuie să fac niște
schimbări. În primele luni de chimioterapie am respectat întocmai recomandările
medicului meu, n-am luat nimic de capul meu, nici măcar un ceai. Am avut o
încredere completa în el, am fost pacientul perfect 😀 . Inițial am refuzat să citesc
pe net despre această boală. Informațiile sunt mult prea multe și majoritatea
neștiințifice. Am realizat că pot cădea foarte ușor în capcanele internetului și să fiu
influențată de păreri neavizate. Dacă aveam întrebări punctuale îmi întrebam
medicul curant. Scopul meu în acele luni era să fiu liniștită, să am un tonus pozitiv,
să mă odihnesc și să mă hrănesc cât mai sănătos și diversificat.  După ce am
terminat cu tratamentul am început să caut informații despre boala mea. Greutatea a
fost să discern ce site-uri sunt de încredere, ce anume să citesc. Am citit din
„scoarță în scoarță” câteva site-uri ale unor centre universitare oncologice de top;
acestea aveau pagini dedicate pacienților oncologici (dar și pentru medici) în
funcție de tipul de cancer și am găsit acolo foarte multe informații utile. Am căutat
doar informații oficiale și m-am ținut deoparte de site-urile obscure.

Singurul lucru ce-l puteam face în viitor pentru sănătatea mea a fost să am grijă de
alimentație. Să elimin alimentele nocive. Să am o alimentație diversificată, corectă.
Am realizat că este foarte benefic dacă am putea să postim. În unele zile să
eliminăm carnea și lactatele din meniu și o zi să nu mâncăm nimic, doar apa să
consumam. Am aflat că perioadele de post negru sunt foarte importante pentru
organism, pentru regenerare celulară. Eu nu am avut un metabolism foarte bun așa
că trebuia să am mare grijă la alimentație, iar în plus, având o activitate foarte
intensă, nu respectam programul meselor. Însă respect cu sfințenie principiile
alimentare, țin să mă alimentez corect, chiar dacă orarul este  haotic.

Cu haosul vieții, fiind tot timpul pe fugă, nu-mi permiteam să țin acel post negru.
Eu fiind o gurmandă, nu mă rețin, mănânc orice, dar corect și atunci nu găseam
anumite zile în care să fiu relaxată și să pot duce la bun sfârșit acest post negru
pentru că întotdeauna mi se făcea foame și nu rezistam tentației. În momentul în
care am văzut această dietă, mi-a atras atenția.

Si pacienților mei  le recomand un stil de viață sănătos pe termen lung în

detrimentul oricărei diete. Eu nu aveam încredere în diete de slăbire, diete pe
termen scurt sau mediu, pe motiv că după ce slăbești, pui totul la loc, poate chiar
mai mult. Din ce am citit, nici o dietă nu mi-a inspirat încredere până acum. 
Trebuie să avem un stil de viață sănătos, nu o dietă pe termen scurt. Este ironic că
mie nu îmi place să folosesc conceptul de „dieta”, dar urmez dieta ProLon®.

Dieta ProLon® era exact ce citeam eu în urmă cu nouă ani și îmi doream să urmez.
Așa că mi s-a potrivit foarte bine principiilor mele și a ceea ce consider eu că este
corect.

Pe de altă parte, alte diete nu știu ce conțin, nu știu calitatea lor. Cunoscând-o pe
doamna doctor, știam că nu face rabat de la calitate.

Ținând cont ca  eu mănânc corect de atâția ani, nu consum multă sare sau alte
adaosuri artificiale, simt imediat când sunt adăugate chimicale în mâncare. Dacă
merg la restaurant, imediat simt diferența dintre mâncarea servită acolo și cea de
acasă. Când am ținut dieta ProLon® nu am simțit deloc acele adaosuri, a fost un
gust cât se poate de natural și alimentele sunt cât se poate de calitative.

Eu am un principiu: caută profesionistul și ai încredere în el. Chiar daca sunt medic,

nu le știu pe toate. Nu pot fi informată în absolut orice. Și atunci îmi caut colegi în
care să am încredere. Odată ce am găsit profesionistul, nu îl mai terorizez cu
întrebări, nu îl pun să-și dea doctoratul în fața mea pentru că nu îmi poate transfera
toate cunoștințele lui acumulate de-a lungul timpului în câteva minute. Așa am
făcut când am avut  o problemă de sănătate, așa am făcut și în acest caz  cu doamna
doctor. Îi cunoșteam competențele, studiile și am avut încredere că iau decizia cea
mai bună pentru mine urmând recomandarea ei.

Am avut un limfom. A fost mai dificil că s-a suprapus peste o sarcină, dar am trecut
cu bine.

Le-am recomandat și o voi recomanda celor care au nevoie și chiar își doresc o
schimbare. Degeaba le spun eu să-și schimbe stilul de viață. Dacă această dorință
nu vine de la sine, nu o să se întâmple doar pentru ca le spun eu.
La tine există riscul de revenire a bolii?

Întotdeauna există riscul. Pe tipul de cancer pe care l-am făcut eu riscul este scăzut,
dar pot să fac alte tipuri de cancer, sunt predispusă la diferite tipuri de cancer și de
aceea nu doar eu, ci întreaga familie avem grijă la alimentație, facem sport și
încercăm să avem un stil de viață sănătos. Ieșim cât putem de mult în natură, ne
plimbăm în aer liber, mâncăm cât mai natural și alegem alimente de cât mai bună
calitate, iar aceste principii le insuflu și copiilor mei. Și nu trăim pentru a mânca, ci 
mâncăm pentru a trai.

Soțul tău e tot medic?

Nu, el este inginer topograf și pentru că pasiunea lui este muntele, ne duce pe toți în
cât mai multe excursii.

Cele care m-au impresionat și care m-au scuturat puțin mai tare – ca să spun așa –
bineînțeles că sunt cele legate de cancer. Ca medic de familie am pacienți de la nou
născuți până la 100 de ani.  Văd foarte multe patologii. În 10 ani deja am stabilit cu
ei o legătură. Le cunosc problemele familiale , bucuriile dar și tristețile. Când apare
o patologie oncologica, observ  boala cum avansează și suferința lor este din ce în
ce  mai mare, lucru care mă sensibilizează de fiecare dată. Aceste cazuri sunt mai
deosebite pentru mine.

Probabil și pentru că te forțează să te întorci în timp?

Cu siguranță. Dar așa îmi amintesc ce dar prețios este viața (de multe ori uităm că
trebuie să facem un efort ca să o păstrăm sănătoasă) și mă încarc cu optimism că
am reușit să înving o boală urâtă. Le povestesc prin ce am trecut și eu, îi tonific și îi
determin să capete încredere că lucrurile se pot rezolva. Nu le pot da sfaturi
pacienților mei (fiecare trăiește altfel o astfel de tragedie), dar le spun ce am făcut
eu, cum m-am mobilizat eu, cum mi-am găsit resurse pentru a rămâne optimistă.
Gândirea pozitivă contează foarte mult. Nu întotdeauna învingem această boală.
Dar contează foarte mult cum trăim până la finalul vieții.

Mi-ai zis la un moment dat că pe lângă titulatura de medic primar în medicină

de familie ai și competență în Medicina de Călătorie. Ce este specializarea
asta?

Aceasta este o noutate, fac parte din prima generație cu competentă în Medicina de
Călătorie. Cei care călătoresc în tari exotice , dar nu numai, au nevoie de anumite
vaccinuri împotriva anumitor boli pe care le pot contacta acolo. Dar nu se limitează
competența doar la  recomandarea de vaccinare pentru fiecare zonă în parte, ci este
vorba și de sfatul specializat pentru fiecare experiență în parte. În funcție de
patologia omului, de tipul de excursie (recreațional, business), de continent, locație,
mediul în care va locui, perioada sejurului și așa mai departe, noi facem
recomandări personalizate. În primul rând le recomandăm ce vaccinuri ar trebui să
facă (mai ales că unele țari verifică la vama daca este făcut vaccinul x și nu permit
călătorului intrarea în țara respectivă fără). Apoi îi sfătuim să fie atenți la
alimentație și la băuturi, le recomandam ce tip de repelant să folosească, ce haine să
își ia la ei, trusa de medicamente (fiecare medicament când și cum să îl ia), daca au
anumite patologii le spunem dacă vor fi în siguranță în acea excursie dorită de ei și
multe alte sfaturi utile pentru a avea un sejur fără probleme medicale.

Nu chiar 😀 De fapt eu promovez foarte mult vaccinarea. Având și mulți copii

printre pacienți, evident că fac foarte multă prevenție. Și una dintre prevențiile cât
se poate de concrete și dovedite științific este vaccinarea. Pacienții, dar nu doar ei,
auzind că știu mai multe despre vaccinuri, au apelat pentru sfaturi în vaccinare, dar
și să îi vaccinez înainte de a pleca într-o călătorie pe alt continent. Însă, pentru
febra galbenă, de exemplu, eu nu puteam face vaccinul, această sarcină revenindu-i
epidemiologului sau infecționistului și doar în cadrul unui cabinet de vaccinare
internațională. În Alba Iulia nu avem un astfel de cabinet și trebuia să îmi trimit
pacienții la Cluj sau București pentru anumite vaccinuri. Atunci când am aflat că
această competență îmi oferă acest drept, m-am înscris și acum pot vaccina cu orice
tip de vaccin. Dar legislația încă nu îmi permite să îmi deschid cabinet de vaccinare
internațională ….nu se armonizează legile între ele … dar asta este alta poveste 😀

Ultima întrebare: te urăsc copiii?

(Râde). Nu. Sunt, într-adevăr, unii mai sensibili care plâng și nu vor să mai vină la
cabinet după ce sunt vaccinați, dar uită repede. Majoritatea vin cu drag la cabinet. 
Chiar astăzi am avut două surioare în cabinet, cea mare dintre ele venise doar să mă
vadă, ea nefiind bolnavă. Avem la cabinet diplome, baloane, buline roșii, o
grămadă de jucării ca să uite repede disconfortul. Am dorit să le ofer un mediu
plăcut și sigur, să vină cu drag la cabinet. 😀

https://www.efamilia.ro/cariera/perseverenta-drumul-catre-reusita/