Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
HRANA VIE
O SPERANŢĂ PENTRU FIECARE
Versiunea în limba română
DOINA BRINDU
si
MIRELA MATEI
CARTEA ÎNTÂI
HRANA VIE
O speranţă pentru fiecare
INTRODUCERE
l
dentară. Alte experienţe, cu alte grupe, au dat aceleaşi
rezultate.
Arnold de Viers, un cercetător american, consem-
nează în cartea sa, Elixirul vieţii, tot felul de experienţe
efectuate în Anglia şi America, unele în universităţi,
altele în spitale. Copiii cărora li s-a dat exclusiv lapte
pasteurizat s-au îmbolnăvit în scurt timp de scorbut (lip-
sa vitaminei C), rahitism (lipsă de calciu), tulburau di-
gestive şi alte boli.
Experienţele au demonstrat că laptele pasteurizat, în
loc să apere de tuberculoză, a favorizat-o.
Într-un cămin de copii din Anglia, 14 copii —
dintr-o grupă experimentală mai mare —, care au fost
alimentaţi un timp, regulat, numai cu lapte pasteurizat,
s-au îmbolnăvit de tuberculoză, în timp ce într-o altă
grupă experimentală, hrănită cu lapte crud, numai un
singur băiat s-a îmbolnăvit de această boală.
Arnold de Viers descrie cu lux de amănunte toate
experienţele, aşa încât nu poate fi vorba de nişte rezul-
tate inventate.
Toate aceste dovezi arată că atât laptele pasteu-
rizat cât şi fierberea sunt fără sens. Nu numai că sănă
tea oamenilor este prejudiciată, dar prin devalorizarea
alimentelor se pierd milioane.
Am locuit câţiva ani în Florida — SUA. Am fost
pus în situaţia, la un moment dat, să trebuiască să fac
rost de lapte crud pentru nişte copii bolnavi ai unor
vecini, dar oricât m-am zbătut, mi-a fost imposibil. Nici
ţăranii nu puteau să-mi vândă, pentru că legile inter-
ziceau comercializarea laptelui ca atare. Neştiinţa celor
lor mulţi a permis unor profitori să voteze o astfel
lege. Singurul avantaj al pasteurizării constă în faptul
că, în acest fel, laptele poate fi păstrat mai mult timp
50
»
i
şi transportat fără a se altera. Consumatorului nu-i adu-
ce nici un folos, ci doar pagube incalculabile. Să nu
uitam că laptele conţine mai mult calciu decât orice alt
aliment, iar 90% din oameni suferă de lipsă de calciu.
Multe boli, chiar şi artroza, afecţiunile coloanei verte-
brale ale articulaţiilor şi cele de cord, ca şi fracturile
sunt consecinţe ale lipsei de calciu. Pentru asigurarea
cantităţii de calciu necesară organismului trebuie să
bem zilnic puţin lapte crud.
În multe regiuni ale Germaniei nu se mai găseşte
deloc lapte crud. În Elveţia lucrurile stau ceva mai
bine, dar şi aici lăptarii „dispar" unul câte unul. Dacă
oamenilor nu li se spune adevărul curat, în curând
vom rămâne şi noi fără lapte crud. Chiar şi acum se
foloseşte mai mult lapte pasteurizat, deşi este mai
scump. Nu se ştie că prin pasteurizare calităţile lui sunt
depreciate, fapt ce constituie o cauză a bolilor. Nu se
ştie că o cură cu lapte crud poate vindeca boli grele;
chiar şi pentru potolirea setei este mult mai bun şi mai
ieftin decât orice altă băutură gazoasă îndulcită. Cine
vrea să se hrănească ieftin şi totuşi foarte sănătos, fo-
loseşte mult lapte crud.
Iaurtul îşi pierde şi el o parte din valoare prin fier-
bere (enzime, proteine, vitamine, calciu); în plus, aci-
dul puternic din iaurt răpeşte corpului calciul. Din
contră, laptele nefiert, cel mai bun furnizor de calciu,
are proprietăţi bazice în proporţie de 80% si neutra-
lizează, asemenea zarzavaturilor, toxinele acide
dăunătoare din organism. De aceea vindeca bolile. Nici
un duşman al laptelui nefiert nu poate tăgădui acest
adevăr. Laptele prins, cât nu s-a acrit şi este folosit
cu măsură, este inofensiv. Doar bolnavii de reumatism
trebuie sâ-1 evite.
Toate sunt bune, ar obiecta cineva, dacă nu ar exista
şi riscuri! Care risc? O dată cu exemplele prezentate
am văzut că pericolele sunt mai mari şi mai multe în
cazul laptelui pasteurizat decât la cel nefiert.
În Bulgaria şi în alte state răsăritene, laptele crud
şi cel prins constituie alimente de bază şi nimeni nu
se gândeşte la vreun risc. Dacă mulţi oameni din aceste
ţări trăiesc şi peste 100 de ani, doar laptelui crud ar
trebui să-i mulţumească! Frica de îmbolnăvire este atât
de mare, încât, cu toate avantajele laptelui crud, ea are
câştig de cauză. Iar cei ce alarmează împotriva aşa-zi-
selor riscuri ale utilizării laptelui nefiert, o fac pentru
beneficiul lor, inducând în eroare oamenii. Dacă se atra-
ge atenţia împotriva consumării laptelui nefiert, sau dacă
acesta este interzis, cu atât mai mult ar trebui să fie interzis
automobilul, care provoacă nu numai un număr mare de
accidente, schilozi şi invalizi, ci chiar şi mulţi morţi.
Laptele nefiert acţionează ca un purificator, de aceea
este foarte igienic. Bacteriile străine care s-ar putea dez-
volta sunt inofensive şi nu-i alterează calităţile, pentru
că laptele nu se strică, nici nu putrezeşte, ci numai se
acreşte. Aceasta se datorează fermentului lactic. Deci,
nu trebuie să vă temeţi să-l beţi dacă nu mai este proas-
păt, laptele acţionează totuşi ca purificator şi nu pierde
nimic din capacitatea sa de a întreţine sănătatea. Lap-
tele nefiert nu se menţine pur numai pe sine, ci el curăţă
intestinele de resturile florei bacteriene de putrefacţie şi
de alţi agenţi patogeni, în timp ce laptele fiert sau pas-
teurizat putrezeşte. El este mort şi nu mai are nici o
putere de curăţire şi de vindecare. Se mai spune că şisis-
temul de muls este neigienic. Cei care spun asta nu
ştiu că 2/3 din lapte este muls mecanic şi în curând
52
întreaga cantitate de lapte va fi mulsă astfel, metodă
ce se practică în America de mulţi ani.
Nu s-a observat, de pildă, că laptele neîmbuteliat
este filtrat în lăptării? Eu cred că afirmaţia că ar fi
neigienic este un pretext al adversarilor laptelui crud.
În plus, nici prin pasteurizare el nu devine „mai curat";
dimpotrivă, agenţii curăţeniei, enzimele si acidul lactic,
sunt distruşi, astfel că nu mai poate fi vorba de igienă.
Eu personal consum zilnic lapte crud. De ce ? Pentru
că este alimentul cel mai bun şi agreabil, cel mai bun
la gust, cel mai uşor de digerat, relativ cel mai ieftin
şi cel mai valoros, în familia noastră, desertul este,
adesea, o cană cu lapte nefiert. Fetiţa mea, care are
şapte ani, încă din primele săptămâni de viaţă a
mâncat lapte de vacă nefiert, diluat corespunzător.
Până în prezent nu a făcut nici una din bolile copilăriei
şi s-a dezvoltat minunat.
Dorim să protestăm energic împotriva unei afir-
maţii neîntemeiate apărută într-o lucrare a lui Holtzer
Sommers, anume că, din cauza consumării laptelui ne-
fiert, copiii ar face afte (aftoză), s-ar îmbolnăvi de
pojar, vărsat de vânt, scarlatină etc. Propriul meu copil
este un exemplu că toate acestea nu sunt decât născo-
ciri. Faptele dovedesc tocmai contrariul: laptele crud
vindecă, pentru că „imobilizează" acizii. În plus, pentru
convalescenţi este alimentul cel mai uşor digerabil.
Fără temei este şi teoria lui Sommers, conform
căreia omul adult nu ar mai putea digera laptele ne-
fiert (ci numai sugarii) sau că acesta, de îndată ce vine
în contact cu aerul, nu ar mai fi nici pur, nici crud!
Chiar numai faptul că, în ţările balcanice, oamenii —
a căror hrană de bază o constituie laptele crud —
ajung la vârste mult mai înaintate decât este media
de viaţă, face să cadă teoria lui Sommers. A respinge
laptele pe motive etice este cu totul altceva. Dar de
ce să-i conteşti calităţile ?
Este- de dorit să ne unim glasurile întru susţinerea
şi salvarea laptelui crud! Fără ajutorul acelora ai
căror „ochi s-au deschis" şi fără o propagandă serioasă
împotriva acţiunilor aproape imperceptibile, dar siste-
matice, pentru denigrarea alimentaţiei cu lapte crud,
în curând poporul nostru nu va mai putea cumpăra
lapte proaspăt. Ceea ce s-a întâmplat în Florida este
un semnal de alarmă. Acolo, unii ţărani au fost
urmăriţi de autorităţi, deoarece au existat medici
răuvoitori care i-au făcut pe nedrept răspunzători pen-
tru diversele boli contactate de copiii ai căror părinţi
cumpără de la ei lapte proaspăt. Tot astfel de greutăţi
vor avea de întâmpinat şi oamenii noştri (elveţienii)
peste câţiva ani, dacă nu se începe chiar de pe acum
o contraacţiune. De pildă, vânzarea de brânză proas-
pătă şi unt ţărănesc fiind deja interzisă, un ţăran din
cantonul Neuentorg a avut de suferit, asemenea fer-
mierilor americani, pentru că a vândut brânză dulce,
deoarece statutul confederaţiei privitor la lapte inter-
zice ţăranilor să-şi vândă laptele şi produsele lactate
persoanelor particulare; poliţia a făcut o descindere
la el acasă, cu mai multe maşini, şi i-a confiscat toate
proviziile. Acest ţăran îşi cultivă pământul fără
îngrăşăminte chimice şi fără pesticide (aceasta s-a
întâmplat în 1970).
DE CE, AZI, OAMENII TRĂIESC
MAI MULT?
Deşi părerea că strămoşii noştri s-ar fi hrănit mult
mai sănătos este destul de răspândită, dat fiind faptul
că de atunci şi până în zilele noastre media de vârstă
a crescut, se consideră că sistemul de nutriţie actual
este perfect echilibrat, iar arta culinară foarte sofisti
cată nu ar exercita nici o influenţă negativă asupra
sănătăţii. Cineva a fost chiar de părere că industria
chimică si cea farmaceutică ar contribui substanţial ca
oamenii să ajungă la o vârstă înaintată. Vrem să
urmărim până unde si în ce măsură cele de mai sus
corespund adevărului.
Este categoric că acum 50-100 de ani strămoşii noştri
fierbeau lotul, cu excepţia unor fructe care nici nu erau
considerate alimente.
Atunci fierberea era considerată o adevărată „pre-
digestie", că pregăteşte alimentele pentru absorbţia şi
asimilarea lor în organism, deci, cu cât se folosea mai
intens, cu atât era mai bine pentru om. Când, cu vreo
sută de ani în urmă, Louis Pasteur a inventat pasteu-
rizarea ca mijloc de protejare a sănătăţii împotriva
agenţilor patogeni, spaima faţă de microorganismele
generatoare de boli s-a răspândit în întreaga lume,
spaimă care mai persistă şi azi. Prin ziare, cărţi, ma-
nuale de gastronomie şi tratatele de dietetică a nume-
roşi medici, s-a trâmbiţat că totul trebuie să fie fiert
şi pasteurizat. Dar după ce Dr. Bircher a descoperit,
55
acum câteva decenii, asa-numitele cereale Bircher, şi a
dovedit valoarea ridicată a salatelor şi fructelor crude,
„înălţându-le" la rangul de hrană, precum măslinele, s-a
creat un nou curent de opinie care viza un alt mod de
viată, mai sănătos.
în tinereţea mea, acum 50 de ani, la masa noastră
cea de toate zilele, se mânca numai mâncare gătită
sau coaptă, o hrană care, în mare măsură, era deva-
lorizată. Eram oprit să beau lapte crud, deşi aveam
propriile noastre vaci, care erau foarte sănătoase, în
schimb, laptele fiert, pâinea proaspătă şi zahărul rafi-
nat erau utilizate din belşug. Conform concepţiilor
acelor timpuri se pare că eram foarte bine hrănit. Şi
totuşi, când mă căutai eram răcit, aveam febră şi am
trecut prin toate bolile copilăriei, pe care le-am făcut
în forme destul de grave. Iar, în plus, încă de la vârsta
de şase ani am avut prima întâlnire cu dentistul. Mai
târziu, în ciuda deselor controale, măselele mi se ca-
riau mereu. La vârsta de 16 ani a trebuit să-mi pun
ochelari. La scoală eram foarte emotiv şi uituc, ambele
fiind semne vădite ale unor nervi slăbiţi.
Laptele si cerealele conţin foarte mult fosfor şi calciu,
care se ştie că sunt deosebit de importante pentru me-
tabolismul celulei nervoase. Raportat la cantităţile de
lapte şi pâine pe care le-am mâncat în copilărie, măse-
lele şi sistemul meu nervos ar fi trebuit să fie deosebit
de sănătoase şi rezistente. Dimpotrivă, atât dantura cât
si nervii mei se aflau într-o stare de slăbiciune avansată.
în ceea ce priveşte aspectul exterior eram mare şi pu-
ternic, totuşi desele mele îmbolnăviri dovedeau sub-
alimentaţia. Astăzi, după ce mi s-au deschis ochii,
susţin că dacă aş fi respectat o alimentaţie corectă, aş
fi fost scutit de toate necazurile şi bolile amintite, de
56
dinţii artificiali, de ochelari şi de multe alte neplăceri.
Sunt convins că aş fi fost un copil mai puţin plăpând
aş fi putut fi un elev mai bun. Ţin să menţionez că
fetiţa mea, care a fost hrănită de mică (din săptămâna
a treia) cu crudităţi, nu a plâns aproape deloc ca sugar.
Trista poveste a copilăriei mele s-a repetat în ca-
zurile a mii de copii şi se mai repetă şi azi. Tot atât
de mulţi sunt si copiii care au murit de timpuriu din
cauza greşelilor de alimentaţie. Se spune că acum 100
de ani fiecare al treilea copil murea până la vârsta de
sase ani. Pot spune că bolnavii care se sting încet, prin
ospicii sau prin instituţiile asemănătoare, nu ar fi ajuns
în această situaţie dacă ar fi primit suficientă hrană
vie. Ereditatea poate avea şi ea un rol, totuşi, în majo-
ritatea cazurilor, cauza bolii trebuie căutată în subali-
mentaţia sistemului nervos. Urmarea este că şi cel mai
uşor dezechilibru psihic poate genera catastrofe. Este de
dorit ca, în primul rând în astfel de institute, ospicii
şi spitale, să se recunoască neajunsurile alimentaţiei
fierte si să se urmărească îndreptarea ei. Trebuie să
se verifice practic faptul că bolnavii se înviorează de
îndată ce primesc hrană crudă. Obişnuitul regim cu car-
ne fiartă nu este în nici un caz cel adecvat unor astfel
de bolnavi: deseori, în majoritatea cazurilor, tocmai
această hrană a generat boala.
La ridicarea mediei de vârstă au contribuit multe.
Cu 50 de ani în urmă s-a ajuns la concluzia că sunt
absolut necesare un regim de viaţă şi o alimentaţie
mai sănătoase. S-au format asociaţii şi institute favo-
rabile unei atari reforme conceptuale. S-a publicat li-
teratură despre tratamentul naturist şi alimentaţia pe
bază de crudităţi. Foarte eficace au fost conferinţele
57
şi cursurile organizate de aceste societăţi. Chiar şi unii
medici şi-au schimbat opiniile.
Practicarea sporturilor, o igienă individuală mai
bună, generalizarea instalaţiilor de baie amenajate în
aproape fiecare casă şi multe altele au contribuit şi
ele la prelungirea mediei de viaţă.
Mulţumită chirurgiei moderne, a îngrijirii mai bune
a bolnavilor, unora dintre ei li s-a putut prelungi viaţa
cu câţiva ani. Izbitor este declinul mortalităţii copiilor,
pentru că astăzi multe boli specifice copilăriei sunt
tratate cum trebuie şi, în loc să li se dea sugarilor
lapte fiert, amestecat cu ceai de muşeţel alături de
făinuri fierte, li se dau mai ales lapte praf nefiert,
banane si alte fructe crude. Din păcate făinurile mai
joacă încă un rol de seamă în alimentaţia lor.
Industria farmaceutică a ajutat şi ea la prelungirea
vieţii omului, prin faptul că medicamentele ameliorează
bolile — dar nu le vindecă. Cum s-ar zice, bolnavul nu
moare, dar nici sănătos nu este. După cum s-a mai
spus, se încearcă, de fapt, doar vindecarea simptomelor
şi nu a organismului uman în totalitate, în plus, în cele
mai multe cazuri, medicamentele au, de cele mai mul-
te ori, efecte secundare nocive. Dacă o boală dispare
după tratament, ea fie apare mai târziu, fie după vin-
decarea ei aparentă se manifestă alte boli. Iniţial tre-
buie îndepărtată cauza maladiei, altfel nu are rost nici
un tratament. Indiferent dacă natura afecţiunii este de
ordin psihic sau de alt ordin, într-o atare situaţie s-a
ajuns printr-o alimentaţie greşită, căci datorită ei şi-au
găsit microbii un teren mai „uşor" de atacat.
Metodele de azi pentru vindecarea bolilor pot fi
ilustrate prin următoarea comparaţie: un om stă într-un
vas cu apă; apa poate pătrunde în vas printr-un orifi-
58
ciu; cel din apă, în loc să închidă orificiul prin care
pătrunde apa, se luptă să o scoată cu un făraş: o muncă
de Sisif; cu totul istovit de puteri, se mai poate
menţine deasupra apei un timp, dar până la urmă se
îneacă. Apa reprezintă toată „murdăria", deşeurile, rezi-
duurile cu care se încarcă, în permanenţă, organismul
bolnav, prin alimentaţia necorespunzătoare si medica-
mentele toxice, pentru ca, până la urmă, bolnavul să
"se înece" în ele. Făraşul este imaginea modului în care
poate ajuta medicina si chirurgia modernă.
Cu o sută de ani în urmă nu se dispunea nici măcar
de „făraş" ca să scoată apa, de aceea se murea mai
rapid. Astăzi boala este doar tărăgănată, pentru că nu
este înlăturată cauza; de aici, multe spitale şi... o me-
die de viaţă mai lungă !
Mulţi oameni nu pot să creadă că există o cură aşa-
zisă minune (regim-minune), fără ca ea să fie cunos-
cută şi să pătrundă în cele mai diverse medii sociale.
Regimul minune există, este verificat, dar nu poate să
pătrundă din două motive :
Primul — cei mai mulţi medici îl înlătură din capul
locului. „Ieftinătatea" hranei de crudităţi este prea
puţin „interesantă" pentru ei. Din acest motiv, nici-
odată nu vor putea ieşi biruitoare meritele acestei ali-
mentaţii.
Al doilea motiv este generat chiar de cel bolnav,
căci el, ţine mai mult la „plăcerile burţii" decât la
sănătatea sa, pentru că nu ştie că si alimentaţia de cru-
dităţi poate procura satisfacţii gustative. Nu se gândeşte
nimeni că o suferinţă ce trenează ani de zile poate,
ca urmare a unei alimentaţii greşite, precede de cele
mai multe ori moartea.
Am întrebat o dată un medic de ce nu-şi tratează
pacienţii în mod natural, pornind de la cauza bolii. El
59
mi-a răspuns că pacientul vrea să vadă o reacţie ra-
pidă, altfel aleargă la un alt medic. Nu am avut însă
impresia că era un neştiutor în ceea ce priveşte vin-
decarea prin terapie naturistă. In universităţile noastre
se predă în exclusivitate chimioterapia şi farmacotera-
pia, de aceea, astăzi, utilizarea medicamentelor este
mai mult decât una din practicile medicale, este sin-
gura aplicată, ceea ce este egal cu o crimă faţă de
om. Ce poate să însemne prelungirea vieţii fără sănătate ?
ZAHĂRUL ALB, RAFINAT
La orice aliment neatins de mâna omenească,
părţile lui componente alcătuiesc o structură perfect
armonizată, fapt deosebit de important, îndeosebi în
digestie, metabolizarea unui element fiind condiţionată
întotdeauna de prezenţa unuia sau a multor altor ele-
mente. Aşa este cazul, de exemplu, la grâu. Tărâţele
sunt indispensabile pentru transformarea amidonului ce
se găseşte în interiorul grâului (făina albă). Tărâţele
conţin, printre altele, complexul de vitamine B şi calciul,
de nelipsit în metabolismul amidonului şi zahărului.
Dacă aceste substanţe nu există în alimente, organismul
nostru este forţat să le dea din resursele proprii şi astfel
individul începe să slăbească; apare o „scurgere" prin
care echilibrul normal din „bugetul corpului" este dere-
glat. De aceea, legile naturii cer ca alimentele să fie
utilizate neapărat nemodificate nici de căldură, nici de
rafinare, nici de decojire, să fie lăsate aşa cum sunt ele,
în întregul lor. Toate aceste deziderate sunt încălcate
îndeosebi la prepararea zahărului rafinat. După rafi-
nare, zahărul nu mai are decât un singur element, car-
bonul. Cele 20-30 de elemente pe care le conţine
trestia sau sfecla de zahăr au fost distruse. Corpul este
nevoit să-şi procure toate aceste elemente din el, din
rezervele lui proprii, şi astfel, de fapt, le pierde pentru
că le consumă. De îndată ce zahărul ajunge în circuitul
sangvin, începe să provoace neorânduială. Deoarece,
61
fără să stea în intestin, trece repede în sânge, cantitatea
de zahăr creşte, pentru o perioadă scurtă de timp, anor-
mal, ceea ce generează un surplus de energie, aşa încât
dispare oboseala. Ar fi minunat dacă ar rămâne aşa,
dar în raport cu mărimea cantităţii de zahăr, urmează
îndată reacţia adversă, de recul: după fiecare meta-
bolizare a zahărului, consumul din rezervele organis-
mului generează o şi mai mare oboseală şi somnolenţă,
iar la o cantitate mare de zahăr, apare chiar ameţeala.
Natura însă nu lasă nesancţionată nici o biciuire
artificială nepermisă. La un examen al glicemiei, ime-
diat după ingerarea unei cantităţi mari de zahăr, ob-
servăm că glandele pancreatice, fiind intens stimulate,
secretă prea multă insulină, ceea ce duce, implicit, la
o reducere a zahărului din sânge sub nivelul mediu
admis, de unde şi instalarea stării de mare oboseală.
Ce este de făcut ? Puţină ciocolată sau o băutură dulce
este mereu la îndemână, aşa încât o luăm de la înce-
put. Cu o ţigară sau o ceaşcă de cafea se ajunge în
aceeaşi situaţie. Ficatul este stimulat şi trimite rezer-
vele de zahăr (glicogen) în sânge. Organismul uman
— respectiv fiecare sistem, aparat, ţesut în parte - su-
portă o vreme şi face faţă tuturor acestor „sâcâieli", mai
mult sau mai puţin grave dar; la un moment dat, natura
se răzbună crunt pentru tot ceea ce s-a făcut împotriva ei.
Consumul de zahăr în cantităţi mari dă senzaţia de
saţietate dat fiind numărul mare de calorii pe care
acesta le conţine. Dar enzimele, fermenţii, mineralele?
Zahărul alb, rafinat, nu mai are nici una din sub-
stanţele enumerate, deci nu aduce în organism nici
măcar un singur „ajutor" pentru digestie, astfel încât
face mai mult rău decât bine sănătăţii. Corpul este
lipsit de unele din cele mai importante elemente, pe
care acum este obligat sa le sustragă din hrana nece
sară glandelor, nervilor şi sângelui. Iată ce suferinţe si
ce afecţiuni sunt favorizate de consumul de zahăr:
scăderea voinţei, a memoriei, impotenţa, afecţiunile den-
tare, artroza, nevrozele, nebunia şi chiar sinuciderea. În
sfârşit, zahărul poate genera orice boală.
Personal susţin că zahărul este chiar mai nociv decât
alcoolul în ceea ce priveşte sănătatea. Este de necon-
ceput faptul că guvernanţii îi acordă un regim prefe-
renţial şi îl tot ieftinesc în loc să-i ridice preţul. Primul
pas ar trebui să urmărească lămurirea oamenilor asu-
pra nocivităţii lui şi a daunelor ce le aduce sănătăţii.
De ce nu scot un cuvânt medicii despre o atare rea-
litate şi de ce spun atât de puţin dentiştii despre pe-
ricolul dulciurilor? Există cercetări care afirmă că
infarctul miocardic este rezultatul consumului îndelun-
gat al zahărului (zahăr în orice formă artificială),
pâinii albe (chiar şi intermediare) şi a cocăriilor, care
prin digestie se transformă în zahăr. Chiar şi fructele
fierte sunt nesănătoase.
PÂINEA ALBĂ ŞI PÂINEA NEAGRĂ
Alimentaţia soldaţilor romani consta din simple
grăunţe de grâu. Fiecare soldat primea raţia sa de
grăunţe, pe care o purta în buzunar. În timpul
marşurilor nesfârşite, acestea erau mestecate încet şi
temeinic. Dacă începea lupta, soldatul era în perma-
nenţă aprovizionat cu acest fel de „hrană", iar iscu-
sinţa şi rezistenta armatelor romane era considerată
95 A
l
nu au fost complet digerate. Slăbirea şi bolile necunos-
cute îşi au de multe ori originea în această cauză.
După un control radical, un post şi clisme, alimentaţia
se face în felul următor: în cazuri grave, pentru vinde-
care se recomandă o cură de câteva săptămâni cu sucuri
sau zeamă acidulată de zarzavat. După aceea, micul
dejun (dimineaţa) va fi alcătuit din 2 linguri seminţe
de in, o linguriţă chimen sau anason, 1-2 linguri tărâţe
uscate, puţin ulei şi miere. Ca desert, un măr şi o
băutură din plante medicinale. Masa de prânz — fulgi
de cartofi cruzi sau salată-amestec, fără oţet sau
lămâie, eventual amestecată cu măr, banane,
smântână, brânză proaspătă sau mirodenii. Pentru cei
fără dinţi sau cu proteză, un preparat la mixer. Masa
de seară — 6-7 smochine ce au fost înmuiate peste
zi. Apa în care s-a înmuiat se bea cu plante medici-
nale. Eventual, un măr.
Uleiul de Haarlem este foarte sănătos pentru or-
ganele digestive şi ficat (contra colicilor biliari) şi are
totodată efect laxativ. De aceea recomandăm dimi-
neaţa şi seara, înainte de masă, câte o capsulă şi 1-2
capsule de usturoi pe zi. După fiecare masă este bine
venit un ceai dintr-o singură lingură plante medicinale,
la care se adaugă l lingură substanţe minerale. Se-
minţele de in se iau numai dimineaţa, din cauza aci-
dului cianhidric care este toxic.
La mai mult de trei scaune pe zi se opresc smo-
chinele. Timp de două luni intestinul va fi obişnuit
doar cu acest regim, până se trece la alimentaţia nor-
mală cu crudităţi.
Laptele crud nu constipă, de aceea este recomandat,
la fel şi cel acru, înainte de a se îngroşa.
131
Amintim aici un ceai medicinal laxativ. Se prepară
din coajă de cruşin, dracilă. filimică, păpădie, porum-
be, ţintaură, muşeţel şi soc.
Se recomandă plimbări mai lungi dimineaţa, de mers
pe jos la serviciu, gimnastică, masaj.
Activitatea intestinală deficitară este adesea la origi-
nea unor boli de nervi şi insomnii. Aceste neplăceri,
dacă sunt cronice, nu se vindecă uşor, chiar prin ali
mentaţia naturală. Atunci bolnavul trebuie să-şi aleagă
mâncarea ce i se potriveşte cel mai bine. În caz de
balonări se va mânca mai puţin, în caz de tulburări
nervoase, cure de ceai de odolean. În caz de consti-
paţie rebelă, elixir şi mixtură de plante sub formă de
metalmucil; dacă după defecare apar hemoragii sau
un prolaps rectal, se fac clisme sau băi de şezut după
fiecare scaun, împotriva insomniei, două capsule de
ulei de Haarlem.
Boli de inimă, hiper- şi hipotensiune arterială,
prevenirea varicelor
Printre altele, sângele conţine două substanţe care
sunt necesare pentru sănătatea inimii şi anume, coles-
terolul şi lecitina. Colesterolul este o grăsime, cantita-
tea lui în sânge fiind reglată de lecitină, astfel încât
să nu depăşească un anume nivel peste care devine
nociv. De îndată ce hrana este fiartă, enzimele lecitinei
sunt distruse şi, o dată cu ele, şi capacitatea acesteia
de a mai ţine sub control nivelul colesterolului. Urma
re, respectiva grăsime se acumulează în sânge. De ase
menea şi dacă alimentaţia noastră conţine multe
? 5
CUVÂNT ÎNAINTE
Deşi cartea noastră despre crudităţi Hrana vie — o speranţă pentru fiecare
cuprinde mai mult de 100 de reţete pe bază de crudităţi, mereu şi mereu primim
scrisori în care ni se solicită mai multe reţete. Fiica mea, Ingeborg, fiind pre-
ocupată în mod deosebit de diversificarea alimentaţiei noastre sănătoase, a con-
ceput o scrie de noi reţete. În acest mod a apărut, în sfârşit, această nouă carte,
cu mai mult de 150 de reţete de-a dreptul delicioase, pentru ca bolnavii — dar
şi cei sănătoşi — să poată profita din plin de efectele terapeutice ale cru-
dităţilor, aşa cum s-a întâmplat şi cu prima noastră lucrare
De această dată am dedicat un capitol şi metodelor de însămânţare şi
aranjării unei mici grădini de cameră.
Hrana vie — o speranţă pentru fiecare a avut un succes neaşteptat la public, cu
ajutorul celor recomandate în paginile ei vindecându-se mii de oameni, din care o parte
grav bolnavi; lucru ce a fost posibil şi datorită tirajelor de peste 100.000 de exemplare.
Am primit multe scrisori de mulţumire şi sute de mărturii de la oameni care s-au
vindecat, pe care le-am tipărit într-o lucrare specială, Sănătate şi pentru tine!
Am strâns toate aceste mărturii într-o broşură, pentru a le face cunoscute
în special celor bolnavi. Nu putem să-i convingem pe oameni de puterea de
vindecare a crudităţilor cu nimic altceva decât cu dovezi ale altor bolnavi care
s-au vindecat. Sunt peste 110 mărturii care, suntem siguri, îşt vor atinge scopul.
Guvernul sacrifică anual milioane pentru bolnavi, în special pentru bolnavii de
reumatism şi cancer, dar este, din păcate, conservatorismul medicilor. Un bolnav
„nevindecabil" de reumatism, care este torturat de dureri, ar putea scăpa de ele în
şase săptămâni, dar cine să-i spună aceasta? Poate că, totuşi, guvernul va începe să
acorde atenţie acţiunii noastre. Depinde de noi să ducem aceste mărturii de vinde-
care la persoanele potrivite! Cine plăteşte aceste milioane inutile pentru bolnavi,
dacă nu noi, contribuabilii? Oare noi, populaţia, nu avem chiar nici un cuvânt de
spus?
Sprijiniţi, prin urmare, acţiunea noastră!
Thorigen, octombrie 1989
Crnst Gunter
Ernst Gunter a închis ochii pentru totdeauna în martie 1990, puţin după cea
de-a 80-a aniversare a sa. Mulţumită implicării sale profunde pentru o alimentaţie
sănătoasă, a putut fi de ajutor multor bolnavi. Pentru că aceasta este şi dorinţa
mea, voi conduce eu, mai departe, în spiritul său, editura şi voi practica acelaşi
mod de popularizare şi distribuire a informaţiilor.
Thurigen, aprilie 1990
Ingeborg Gunter
165
SĂNĂTATEA PENTRU TOŢI
Sănătatea este, cu siguranţă, ceva ce îşi doreşte fiecare.
Pentru a-i ajuta pe cei bolnavi şi pe cei sănătoşi
să-şi îndeplinească această dorinţă, a fost scrisă aceas-
tă carte de reţete. Ea este continuarea firească a
lucrării Hrana vie — o speranţă pentru fiecare de Ernst
Gunter, care cuprinde deja peste 100 de reţete ce ser-
vesc aceluiaşi scop. Fireşte că nu putem să reluăm aici
toate argumentele dezvoltate şi susţinute în paginile
primei noastre scrieri.
Pentru a cunoaşte, a stăpâni, a înţelege mai bine
totul, ar trebui să citim ambele cărţi. Omul — atunci
când a apărut el pe Pământ — s-a hrănit cu crudităţi.
Nu cunoştea focul, nu ştia să vâneze, nu ştia ce
înseamnă fiert, fript, prăjit, alimentele lui erau doar
roadele crude ale pământului.
Acest lucru trebuie să fie clar pentru oricine are
mintea limpede. Secretul sănătăţii este o alimentaţie
naturală de crudităţi. Îndată ce hrana este fiartă, se
schimbă şi se depreciază fundamental. Oamenii de
ştiinţă au descoperit că prin căldura utilizată la fier-
bere se pierd până la două treimi din valoarea totală
a substanţelor pe care le conţin alimentele şi care sunt
*Acesta este principalul motiv pentru care editura „Venus"
publică cele două lucrări într~un singur volum; capitolele în care, în
cea de-a doua carte sunt reluate informaţiile expuse pe larg în prima
fiind de la sine eliminate, (n. edit.).
166
indispensabile menţinerii sănătăţii. Sună incredibil, dar
se pare că este, totuşi, adevărat. Valoarea nutritivă a
hranei nu dispare total, fireşte, dar pentru că „viaţa"
din ea este distrusă, celulele corpului nu mai pot rea-
liza corect metabolismul, astfel încât nu vor mai putea
fi primite preţioasele substanţe nutritive. În loc să vă
„clădiţi" corpul, îl „ruinaţi". Cât de tragic! Organismul
duce lipsă de fier, de calciu, de magneziu, şi de multe
altele. De aici oboseala, surescitarea, şi toate celelalte
boli!
Chiar şi celui ce munceşte din greu îi este mult mai
bine cu crudităţi. Seminţele de floarea-soarelui, de do-
vleac şi, în general, nucile, de pildă, sunt purtătoare
de albumină şi sunt mai hrănitoare decât o carne
fiartă, care şi-a pierdut valoarea nutritivă. Datorită
componentelor metabolice esenţiale, carnea te poate
pune pe picioare pe moment, dar oboseala reapare
curând şi consumatorul de carne este înşelat.
Tot ceea ce urmează de aici înainte a fost redactat
şi completat de Ingeborg Gunther. '
ÎNDRUMĂRI PRACTICE PENTRU O
ALIMENTAŢIE DE CRUDITĂŢI
În cazul crudităţilor este important ca toate
mâncărurile să fie întotdeauna proaspăt pregătite.
Ideal este ca alimentele crude să provină din pro-
pria grădină sau dintr-o cultură biologică. Şi totuşi,
legumele din piaţă sau de la magazin sunt oricum va-
loroase dacă nu le fierbem. Ca alternativă, nu trebuie
niciodată uitate seminţele oleaginoase sau „grase".
Pentru conservarea boabelor şi a plantelor pe tim-
pul iernii, congelarea s-a dovedit cea mai bună me-
todă. Boabele sunt congelate întregi şi fără zahăr, în
cutia congelatorului, şi constituie, iarna, o sursă minu-
nată de fulgi, sau un desert delicios. Plantele se toacă
şi se congelează în pahare de iaurt sau în punguliţe
de plastic. Păstrarea legumelor s-a făcut şi prin îngro-
parea în nisip. Căpăţânile de zahăr împreună cu
rădăcinoasele se înfăşoară în hârtie de ziar şi se
păstrează pe balcon, în lădiţe.
Atenţie ca fructele să fie bine coapte, altfel ele se
transformă în organism în acizi.
Legumele şi fructele se spală bine înainte de pre-
parare. Dacă nu provin dintr-o cultură biologică, se
recomandă să le curăţăm de coajă.
După posibilităţi, pregătim întotdeauna mai întâi
sosul, şi apoi adăugăm ingredientele. Astfel, pierderea
de vitamine şi oxidarea sunt reduse total. Fireşte că
putem prepara legumele o dată cu sosul pe care ne-am
168
obişnuit să-1 mâncăm. Totuşi, combinaţiile aduc o variaţie
în meniu. Dacă ne grăbim, putem mânca legumele întregi
sau preparate doar cu puţin ulei, drojdie şi sare.
CÂTEVA SFATURI PENTRU MESELE
PRINCIPALE ALE ZILEI
Dacă folosim crudităţi în hrana noastră, atunci este
foarte important să alocăm fiecărei mese principale a
zilei timp suficient, astfel încât hrana să fie îndeajuns
mestecată şi îngurgitată, căci bine mestecat înseamnă
pe jumătate digerat.
Micul dejun
Micul dejun este cea mai importantă masă a zilei
şi, de aceea, ar trebui să fie consistentă şi hrănitoare.
Merită efortul să ne trezim câteva minute mai devre-
me şi să ne rezervăm timp pentru un mic dejun con-
sistent (de exemplu, Muesli din vlăstari de mei).
Cei care nu prestează o muncă grea şi care au
pauză la prânz se simt hrăniţi bine şi uşor doar cu
fructe. Pentru ca un consumator de crudităţi să nu se
mai simtă obosit, după un asemenea mic dejun, tre-
buie însă să renunţe la cafea boabe şi să mănânce un
măr în schimb. Când nu doreşte să renunţe la tradiţio-
nala „cafeluţă" poate încerca pâinea noastră cu unt,
marmeladă (p. 112) sau miere şi poate bea cafea de
cicoare sau melasă. Nu este de ocolit nici un suc de
legume sau de fructe, bogat în vitamine, înaintea mi-
cului dejun.
169
Prânzul
Un platou substanţial cu salate, ca şi un fel de
mâncare consistentă pot fi servite la fiecare masă de
prânz. Aperitivul poate fi urmat de o supă de crudităţi
şi completat de un desert. La prepararea salatei tre-
buie să fim atenţi să conţină cel puţin o legumă pentru
frunze, una rădăcinoasă, şi una folosită pentru fructul
ei, ca, de exemplu: ţelină — spanac — roşii sau sfeclă
roşie — salată de câmp — ciuperci.
La fel de importantă este şi „asortarea" culorilor.
Nimic nu arată mai puţin apetisant decât alăturarea, de
exemplu, pe o farfurie, a unei conopide, a unei ţeline,
şi a unei verze albe. Şi fiindcă preparăm salata mixtă
într-un singur castron, sau pe un singur platou, trebuie
întotdeauna să armonizăm atât culorile, cât şi gusturile.
„Amestecul verde" nu trebuie să lipsească niciodată
din meniul persoanelor mai în vârstă şi al celor cu
probleme de masticaţie, cărora mestecarea unei porţii
de salată care să-i sature le pricinuieşte necazuri. În
plus, amestecul verde este bazic şi conţine multă clo-
rofilă, iar pentru cei care mai au încă proprii lor dinţi,
devine hrănitor prin adăugarea unor seminţe oleagi-
noase, pisate sau întregi.
Cine doreşte să se îngraşe trebuie să prepare mai
des o salată cu ajutorul mixerului, din toate legumele
posibile, mâncând astfel mult mai mult (ca valoare
nutritivă, nu cantitativ).
În principiu trebuie ca, în timpul mesei, să nu bem,
ca să nu se dilueze sucurile gastrice necesare digestiei.
La nevoie putem bea ceva după 2-3 ore de la masă.
Setea o putem potoli cel mai bine cu ceai de plante,
zer, melasă neagră sau apă potabilă simplă. Dacă
170
avem poftă de ceva special sau dacă avem musafiri,
atunci pregătim un frappe sau un cocteil din fructe
proaspete sau din legume pentru aperitiv.
Cina
Pentru a avea un somn sănătos, masa de seară tre-
buie să fie simplă şi uşor digerabilă şi este bine să
mâncăm cu cel puţin trei ore înainte de culcare. Avem
de ales între diferite tipuri de fulgi, săraţi sau dulci
sau putem la fel de bine să mâncăm fructe şi nuci.
Gustările
Copiilor li se face întotdeauna foame între mese.
În acest caz, gustarea ideală o reprezintă fructele. Sunt
uşor digerabile, se transformă repede în zaharuri şi,
astfel, nu îngreuiază organismul.
Pentru alternare le putem da să bea şi sucuri de
fructe sau nuci. Persoanelor cu stomac sensibil le sunt
recomandate mai degrabă cinci mese mai mici decât
trei mai mari.
Alimentaţia în exterior
Mulţi oameni nu au posibilitatea să mănânce acasă
la prânz Aceştia au la dispoziţie două posibilităţi. Ori
merg la restaurant, ori îşi iau cu ei ceva de acasă. Eu,
personal, prefer să iau prânzul cu mine şi să mănânc
pe o băncuţă însorită sau, pe vreme urâtă, la locul de
muncă. Prânzul meu este alcătuit în acest caz din:
legume (morcovi, castraveţi, gulii, anason etc.), nuci
sau seminţe de floarea-soarelui sau de dovleac, un
171
•T
fruct, eventual fructe uscate sau pâine şi ceva de băut
(ceai, suc de fructe etc.). Ca să mai schimb, iau, din
când în când, fulgi într-un pahar, sau salată de rădăci-
noase gata preparată. Dacă nu pot să evit să mănânc
la restaurant, atunci prefer un local unde să mă pot
servi singur, de la un bufet, cu salate. Dacă nu există
un asemenea restaurant, atunci îmi comand un platou
cu salată cu sos separat, dacă se poate fără sare şi oţet.
La fel, putem organiza un picnic, chiar şi cu întrea-
ga familie; tot aşa ne putem pregăti, de-acasă, mânca-
rea, când plecăm în weekend.
Dar dacă suntem invitaţi la masă? Dacă suntem
sănătoşi fizic, atunci mâncăm cu măsură ce ni se oferă.
La carne putem renunţa, mulţumind. Dar dacă suntem
bolnavi şi vrem să ne vindecăm cu crudităţi, atunci
mai bine renunţăm pe moment la invitaţie, sau cerem
gazdei o farfurie cu salată. Cu următoarea ocazie in-
vităm prietenii respectivi la noi şi le pregătim o masă
naturistă delicioasă!
Avocado este un minunat fruct tropical. Deoarece
conţine 20% grăsime este deosebit de hrănitor şi nu-
tritiv. Are forme lunguieţe sau rotunde, asemănătoare
unor pere mari, cu sâmburi foarte mari, în mijloc. Pen-
tru mine este cea mai fină dintre crudităţi. Se mănâncă
fără alte ingrediente, iar pulpa delicată a fructului se
scoate cu o linguriţă din coaja tare. Unii presară dea
supra un praf de sare. Un singur fruct ajunge ca masa
pentru o persoană. Merge puţină salată înainte şi
după. Sunt bune şi câteva seminţe oleaginoase (ca
floarea-soarelui sau de dovleac). Din fructul de avo
cado făcut piureu, cu puţin ulei, rezultă un sos de
salată foarte bun.
172
LISTA DE PLANTE AROMATICE
Legumele utilizate Plantele aromatice şi condimcntate cu
care se pot combina
Conopidă Mărar, ardei roşu/curry, pulpe de
lămâie/tarhon
Mazăre Mentă
Anason Pulpă de lămâie
Castraveţi Boranţă, piper / mărar, ardei iute, pulpă
de lămâie, tarhon / cimbru
Morcovi Fenicul, cimbru/mărar/scminţe de
fenicul, coriandru / busuioc / mentă /
rozmarin
Gulii Ardei, mărar, coriandru/leuştean/
măghiran / tarhon
Varză Coriandru/tarhon/chimen
Varză albă Ardei / nucşoară, pătrunjel / măghiran /
leuştean
Varză roşie Enibahar / pulbere de alge
Varză acră Cimbru, chimcn, tarhon, ienupăr
Usturoi Mărar, ardei, piper, chimen/curry
Ardei capia roşii Borantă, busuioc de pădure
Ciuperci Ceapă, pătrunjel, nucşoară / rozmarin /
usturoi, ardei gras, cimbru, pătrunjel,
pulpă de lămâie
Sfeclă roşie Piper, coriandru, fenicul/leuştean
»- — '
Ridichi Tulpinile de fenicul verde, chimen, ardei /
leuştean
Tălineasă Mentă / tarhon
Ţelină Tarhon, busuioc
Spanac Coriandru
Roşii Ceapă, busuioc de pădure, cimbru / cea-
pă, ardei, busuioc / mărar, puţin
măghiran, tarhon
Dovlecei Enibahar/busuioc de pădure/rozmarin
Salată Busuioc (puţin), boranţă, brustur negru,
curry, mărar, tarhon, hazmaţuchi, ustu-
roi, busuioc de pădure, salvie, ceapă,
pulpă de lămâie, anason.
— Plantele aromatice se taie mărunt, mărunt, se
asortează bine pentru un fel de mâncare.
— Merită să creştem în grădină sau într-o lădiţă,
pe balcon, plante aromatice. Acolo unde nu este po-
sibil, folosim plante uscate pe care, pentru a le spori
puterea de condimentare, le zdrobim între degetul
mare şi cel arătător.
— Plantele uscate le păstrăm bine închise, pentru
a nu răspândi miros:
— Condimentaţi-vă mâncărurile fără grijă şi după
cum vă face plăcere. Cu siguranţă că, în curând, veţi
dori să aveţi aromele dumneavoastră preferate la fie-
care fel de mâncare.
EXPLICAŢII PRIVIND INGREDIENTELE,
APARATELE ŞI PRESCURTĂRI
UTILIZATE LA REŢETE
Ingrediente
Drojdie = drojdie pulbere alimentară, bogată în
vitamina B.
Mei = nedecojit, în mod normal fin măcinat.
Miere = miere netratată, lichidă.
Iaurt, brânză de vaci = iaurtul şi brânza de vaci le
putem face noi înşine (e posibil chiar şi cu lapte nefiert),
sau pot fi cumpărate, dacă se folosesc cantităţi mici.
Kelpamare = condimente lichide din alge marine.
Tărâţe = tărâţe speciale, mai grele decât cele normale.
Praf de plante = an amestec de 15 plante medici-
nale, existent şi în comerţ.
Maioneză = făcută de noi, dacă se poate.
Zer (praf) = produs secundar al brânzei, bogat în
minerale.
. Molkosan = sana/zer (concentrat), se foloseşte în
loc de oţet.
Ulei = ulei de floarea-soarelui sau de măsline, pre-
sat la rece.
Boia = pastă condimentată pentru sandvişuri şi sosuri.
Ardei iuti (roşii) (capia) = denumiţi „Paprika" în
Germania.
Sare = sare din plante (cu sare marină).
Lapte bătut = se lasă laptele nefiert la temperatura
camerei până se acreşte.
Sucanat = zahăr nedăunător, din trestie de zahăr.
Ţelină = denumită şi „albitură" (ţelină albă).
175
SUPE
Supă de morcovi
(2-3 persoane)
1/4 l suc de morcovi
l lg. plante (mărar, pătrun-
jel, boranţă, brustur
negru) tocate
l lg. brânză de vaci
3 lg. migdale fin măcinate
2 căţei de usturoi pisaţi
l lg. ulei
Câte un praf de sare, curry
şi zahăr
Se dau toate ingredientele
prin mixer
1/2 ceapă tocată
6 lg. fulgi de ovăz
Se dă ceapa puţin prin mi-
xer, supa se încălzeşte even-
tual (40 °C). Se pregăteşte
şi se presară fulgi de ovăz.
Supă rece
Roşii, ardei, dovlecei,
usturoi, sare, piper,
lămâie, puţină smântână,
sau ulei de măsline.
Se amestecă totul şi se
serveşte rece. Se adaugă
şi ardei tăiaţi în cuburi
(în 3 culori) şi roşii.
Minestrone
6-8 dl apă sau lapte
l ceapă tocată
l căţel usturoi pisat
4 lg. boabe de soia
încolţite
l roşie în cubuleţe
50 g ţelină rasă mărunt!
30 g usturoi tăiat mărunt
l frunză de varză tocată
l lg. drojdie
sare, plante aromatice
(busuioc de pădure, bu-
suioc, baraboi, arpagic, sal
vie) eventual un ou.
Se amestecă toate ingre
dientele şi se face piure
din jumătate din ele. Se
amestecă cu cealaltă par-
te, se gustă şi se încăl-
zeşte după dorinţă.
178
SOSURI
Reţeta de bază pentru maioneză
Gălbenuşurile, zeama
de lămâie, praful de
muştar şi sarea marină
se amestecă foarte bine.
Uleiul se adaugă în
picături bătând continuu.
2 gălbenuşuri de ou
l lg. lămâie
l praf de muştar
sare marină
cca 2 dl. ulei
Sos de năut cu
usturoi
1/2 cană de năut, încolţit
de două zile
3 lg. apă
4 lg. migdale rase
l lg. zeamă de lămâie
l lg. iaurt
3 lg. hrean tocat
4 căţei de usturoi pisaţi
150 g brânză de vaci, sare,
kelpamare, piper.
Se face un piureu din toa-
te ingredientele şi se
adaugă mirodenii după gust.
Se prepară fără apă sau se
face o pastă la care se
adaugă apă.
Maioneză din
migdale
2 lg. piureu de migdale
3-4 lg. apă
puţină lămâie, sare, piper,
curry, praf de muştar
Se amestecă bine toate in-
gredientele.
Sos chinezesc
1 1/2 dl maioneză (reţeta
de bază)
l dl smântână bătută
1/3 banane, făcute piureu
2 lg. nucă de cocos rasă
l lgţ. praf de curry
Se amestecă toate ingre-
dientele şi se ornează cu
frunze de salată.
179
Sos de salată special
l lgţ. lămâie
l lgţ. boia
l lgţ. drojdie
l lgţ. zer
l lg. iaurt
3 lg. lapte
l lg. ulei
l lg. seminţe de floarea-
soarelui
l lg. tărâţe
l lg. germeni de grâu
1/2 de ceapă tocată
kelpamare, sare
usturoi după gust
Se amestecă bine ingre-
dientele şi se adaugă
plante aromatice după
gust.
Maioneză verde
3/4 dl maioneză (reţeta de bază)
60 g brânză de vaci
l legătură pătrunjel tocat
l legătură arpagic, tăiat în rondele
l lg. zeamă de lămâie
l albuş de ou, bătut bine
puţină sare
Se amestecă toate ingredientele.
Sos de avocado
l avocado desfăcut în
bucăţele
4 lg. lapte
2 lg. zeamă de portocală
3-4 lg. iaurt
l lgţ. lămâie
l lg. maioneză
Curry, piper, sare, plante
aromatice din grădină
sau uscate (de ex. , măghi-
ran, chimen, arpagic etc.
Se face un piureu fin
din toate ingredientele.
Acest sos merge foarte
bine ca adaos la o farfu-
rie de salată.
180
LEGUME FOLOSITE PENTRU
FRUNZE
SALATA
Cu cât salata este mai verde, cu atât este mai hrăni-
toare !
Frunzele de salată se amestecă cu sosul întotdeauna
numai înainte de a fi servită, altfel se depreciază.
După ce o spălăm, o lăsăm să se scurgă bine sau o
stoarcem pentru ca să nu subţiem prea mult sosul.
Salată de câmp
200 g salată
100 g lăstari de floarea-
soarelui (8 cm lungime)
50 g sâmburi de nucă,
tăiaţi în patru
50 g brânză tăiată în
bucăţele
Sosul:
4 lg. ulei
l lg. lămâie
l lgţ. zer
1/2 ceapă tocată
sare.
Salată din sfeclă de zahăr „pestriţă"
l sfeclă de zahăr tăiată în felii
l banană, tăiată în rondele
l măr tăiat în felii subţiri
l portocală, în felii subţiri
3 lg. seminţe de floarca-soarelui
' Sosul :
3 lg. nuci tăiate mărunt
4 lg. ulei
2 lg. sana
Câte un praf de piper, de muştar, sare.
181
Salată de cicoare cu lăstari de secară
2 tulpini de cicoare tăiate
în fâşii
l portocală tăiată în felii
subţiri
l ceaşcă lăstari de secară
4 prunc uscate tăiate în
bucăţele
Sosul:
2 lg. smântână
l lg. ulei de măsline
câte un praf de curry. pi-
per şi sare
Salată verde
130 g salată
250 g spanac tăiat în făşii
2-3 cepe verzi tăiate în
rondele
l morcov ras mare
l avocado decojit, tăiat
în patru, apoi în felii
3 lg. seminţe de dovleac
Sosul
4 lg. ulei
2 lg. sana
l căţel de usturoi pisat
3 lg. smântână
sare
Salată de andive
îmbrăcate în
brânză de vaci
l căpăţână de andivă
tăiată în feliuţe foarte
subţiri
Sosul:
3 lg. brânză de vaci
1 lgţ ceapă tocată
l gălbenuş de ou
1 pahar iaurt (180 g)
2 lg. lămâie
l praf zahăr
sare.
Salată de andive cu lăstari de soia
l andivă curăţată
100 g lăstari de soia
2 morcovi raşi mărunt
1/2 de pulpă de lămâie
tocată
Sosul:
3 lg. lămâie
4 lg. ulei de măsline
sare
coriandru.
182
Salată de vară acrişoară
8 frunze de salată, crocan-
te, tăiate după gust, în
bucăţi
l roşie tăiată felii
1/2 ardei iute tăiat în
cubuleţe
150 g castraveţi tăiaţi în felii
1/2 ceaşcă orez încolţit
3 lg. lăstari de linte
Sosul:
l lg. sana
3 lg. ulei de măsline
l căţel de usturoi pisat
l legătură pătrunjel
4 frunze busuioc
1/2 ceapă, totul tocat mărunt
l praf de muştar
kelpamare, sare.
Salată italienească
l salată
l ridiche rasă după gust
l ceapă roşie tăiată în ron-
dele subţiri
l fenicul ras mărunt
4 Ig. seminţe de dovleac
l Ig. sana
6 Ig. ulei de măsline
l căţel de usturoi pisat
1/4 Igţ. seminţe de anason
pisate
1/2 Igţ. busuioc de pădure
l legătură de busuioc
proaspăt tocat.
Salată de păpădie
200 g frunze de
păpădie tăiate mărunt
200g morcovi raşi
5 lg. seminţe de floa-
rea-soarelui
Sosul:
2 lg. brânză de vaci
2 lg. lapte sau
smântână
3 lg. iaurt
2 lg. zeamă de lămâie
ardei iute, sare.
183
Varză de China
în sos de curry
300 g varză de China
tăiată în fâşii
3 roşii tăiate în felii
2 mandarine tăiate în
jumătate de felii
40 g nuci tocate mare
Sosul:
2 lg. iaurt
2 lg. lămâie
1/2 lgţ. curry
l căţel de usturoi pisat
2 lg. pătrunjel
l ceapă tocată mărunt
l praf de piper, sare
Sosul se amestecă cu
ingredientele de mai
sus, şi se lasă puţin să
se pătrundă.
Salată creaţă
1/4 căpăţană de salată
creaţă, tăiată fin sau
rasă
2 gulii tăiate în felii
subţiri
Sosul:
3 lg. maioneză
l lg. iaurt
l lg. pastă de tomate
(din roşii congelate)
sare
Salată de spanac
şi de lăptuci
30 g spanac tăiat în fâşii
subţiri
câteva frunze de lăptucă
curăţate
1/4 ardei capia roşu,
tăiat în felii
Sosul:
2 lg. pătrunjel tocat
2 lg. usturoi tăiat în ron-
dele mici
2 lg. iaurt
l lg. smântână
câte un praf de
nucşoară, chimen, sare
184
FENICUL
Feniculul este foarte bine suportat şi este un calmant
pentru dureri de stomac şi pentru balonări. Dacă este
verde, încă fraged şi proaspăt, atunci putem să-1 pu-
nem tocat în salată.
Salată de fenicul cu
lăstari de linte
1 bulb de fenicul ras
2 morcovi raşi
1-2 ceşti de lăstari de linte
4 lg. seminţe de floarea-soa-
relui
2 lg. pătrunjel tocat
1 roşie pentru ornat
Se face un sos din piureu
din următoarele ingrediente:
2 lg. lăstari de soia
l lg. lămâie
l avocado curăţat de coajă
sare, kelpamare, un lichid
(lapte) - după nevoie
Se amestecă şi o ceapă
mică, tăiată mărunt.
Se amestecă într-un castron
legumele cu seminţe de floa-
rea-soarelui şi se decorează
cu roşia. Se prepară sosul
într-un castronel, se garni-
seşte cu pătrunjel şi se ser-
veşte separat.
Salată de fenicul
„Chiquita"
l fenicul tăiat în fâşii
subţiri
l banană tăiată în
bucăţi
Sosul:
4 lg. smântână
1-2 lg. ulei
1-2 lg. molkosan, sare
1/3 lgţ. suc gros de pere
Se amestecă totul şi se
presară alune tăiate în
bucăţele.
185
Salată de fenicul pestriţă
3 bulbi de fenicul, raşi fin
l ardei verde tăiat în
rondele
4 roşii tăiate în cubuleţe
l portocală desfăcută
în felii
Sos marinat:
2 lg. ulei
l lg. lămâie
1/8 l smântână
câteva picături de miere
sare, piper
ardei gras.
Salată de fenicul
2 bucăţi fenicul tăiate mărunt
1/2 ceapă tocată
Sosul:
3 lg. ulei
l lg. Pikant dizolvat în ulei
l lg. lămâie
sare, kelpamare
Se amestecă totul şi se lasă
câteva minute să se pătrundă.
Fenicul cu ridichi
l fenicul mic tăiat în
fâşii subţiri
5 ridichi
rase fin
Sosul:
l lg. ulei
l lg. lămâie
l lg. smântână de vaci
kelpamare
puţin piper şi sare.
186
VARZA
Varza este o legumă sănătoasă, bogată în vitaminele
C şi B, calciu, magneziu şi fier. Varza roşie nu balo-
nează, mai ales atunci când o amestecăm, pentru a o
suporta mai bine, cu coriandru, chimen sau seminţe
de anason.
VARZA ROŞIE
Varză roşie cu
prune
(3 persoane)
300 g varză roşie tocată
foarte, mărunt
150 g prune proaspete
(sau prunc uscate,
înmuiate cu 50 g apă).
cu sâmburii scoşi şi
tăiate în patru
5 lg. ulei
2 lg. sana
3 lg. zeamă de portocale
Câte un praf de
scorţişoară, sare şi piper
1-2 lgţ. de miere
Se amestecă totul, se
lasă o oră să se
pătrundă şi se condi-
mentează.
Varză roşie cu
maioneză
Varza roşie se toacă
mărunt; se amestecă cu
puţină maioneză.
Se aromatizează cu miro
denii.
187
Varză roşie
„nordică"
3 lg. zeamă de lămâie şi
l lg. miere bine amestecate
50 g stafide (o mână
plină), se adaugă şi se
lasă să se pătrundă
l lgţ. sucanat
2 mere rase
l banană tăiată în cubuleţe
l ceapă mică tocată
l lg. ulei
1/4 varză roşie rasă sau to-
cată în mixer cu apă (apa
se toarnă în ploaie) cu
l lgţ. enibahar sau praf de
nucşoară pentru aromatizare
Se garniseşte cu nuci.
Salată de varză roşie
400 g varză roşie, rasă mau
l măr acru ras mare
Sosul:
muştar, sare, piper
3 lg. zeamă de lămâie
4 lg. ulei
3 lg. zeamă de portocală
l praf zahăr
VARZA ALBĂ
Salată de varză
2 ceşti cu varză tăiată
mare
1/2 ceaşcă de ceapă to-
cată
l roşie zdrobită
3 lg. smântână acră,
puţină miere, frişca şi
făină de nuci, sare şi
plante aromatice
Varză albă cu ananas
100 g varză albă tăiată în
felii subţiri
50 g ananas, tăiat în
cubuleţe
50 g măr, ras mare
l lg. smântână bătută
2 lg. maioneză
condimente
188
Varză albă cu lăstare de linte
(4 persoane)
200 g varză albă tăiată mare
100 g lăstari de linte
l ceapă mijlocie tăiată în
jumătăţi de rondele subţiri
1/2 ardei roşu tăiat
în felii mari
1 morcov mic ras mare
50 g fulgi de cocos
3 lg. ulei
2 lg. piureu de migdale
2 lg. sana
3-5 Ig. lapte sau apă
l Ig. drojdie
Se amestecă într-un castron
legumele şi fulgii de cocos.
Se face un sos gros din ce-
lelalte ingrediente, se aro-
matizează cu kelpamare şi
se toarnă peste salată.
Salată de varză albă
200 g varză albă tăiată mărunt, cu
l lgţ. chimen şi
puţină sare cu care se freacă varza şi
se lasă să se pătrundă.
Sosul:
2-3 lg. ulei sau smântână
l lg. lămâie
2 lg. plante aromatice proaspete
(pătrunjel, maghiran)
l lgţ. muştar sau
l praf de muştar praf
Se ornează cu roşii.
189
VARZA ACRĂ
Varză acră cu nuci
(4 persoane)
500 g varză acră crudă
3 pere, puţină lămâie
50 g nuci mari tocate mare
50 g stafide înmuiate
rozmarin, busuioc, ardei gras, ulei,
sare, zahăr.
Se lasă varza acră să se scurgă.
Se rad perele, se amestecă cu stafi-
dele, plantele aromatice, uleiul,
lămâia şi cu puţin zahăr.
Se lasă să stea cam o oră, apoi se
presară nucile.
Salată de varză acră cu carote
(sau cu morcovi)
250 g varză acră tocată mărunt
300 g carote sau morcovi raşi mărunt
l măr mare ras mare
l ceapă mare tocată
4 lg. pătrunjel tocat mărunt
8 lg. lapte
2 lg. ulei
Se condimentează şi se garniseşte cu nuci.
190
Varză acră cu ananas
500 g varză acră tocată mărunt
3 mere rase mare
l ceapă tocată
l căţel de usturoi pisat
cam 5 felii de ananas
tăiate în bucăţele
Ingredientele se amestecă cu maio-
neză şi cu sucul de ananas.
Se condimentează cu ardei.
Salată de varză acră
500 g varză acră tăiată
l ceapă tocată mărunt
1/4 tulpină de praz tăiată în fâşii mici
1-2 lg. seminţe de chimen
l lg. ridiche rasă
4 lg. ulei
Se amestecă toate ingredientele şi se
lasă să se pătrundă.
Salată asortată de varză acră
150 g varză acră ruptă cu mâna sau tocată
1/2 portocală tăiată în cubuleţe
100 g struguri, tăiaţi pe din două
l lg. lămâie
l praf zahăr
2 lg. alune tăiate
Varza acră se amestecă bine cu toate celelalte
ingrediente.
191
PRAZ
Praz cu cereale
l ceaşcă cu cereale
încolţite (cam de 2 zile)
2 ceşti cu praz tăiat
mărunt
Sosul:
5 lg. ulei
1-2 lg. drojdie
sare, kelpamare, curry
Praz natur
2-3 bucăţi de praz tăiate
în felii subţiri
Sosul:
3 părţi ulei
l parte lămâie
l praf zahăr
puţină ceapă rasă
. Se amestecă totul şi se
aromatizează cu suc de
portocale.
Praz cu ţelină
2 bucăţi praz tăiate în
rondele subţiri
2 mere rase mare
1/2 ţelină rasă mărunt
2-3 felii ananas tăiate în
bucăţi mici
Se amestecă cu maioneză
şi se aromatizează cu
zeamă de ananas.
(Se menţine foarte bine o zi)
Salată de praz
1/2 praz tăiat mărunt
2-3 carote rase
puţină ridiche rasă
eventual nuci tăiate
Sosul:
2 lg. smântână
l gălbenuş de ou
2 lg. ulei de floarea-soarelui
Se adaugă puţin lapte
praf, se amestecă cu sare,
şi se condimentează.
Praz „a la francaise"
250 g ciuperci tăiate în Sosul:
cubuleţe 3 lg. piureu de migdale
100 g praz tăiat în fâşii 5 lg. apă
subţiri ' 2 lgţ. drojdie
sare, ardei.
ŢELINA (tulpini şi frunze)
Tulpina de ţelină este bogată în fosfor, care întăreşte sis-
mul nervos, fiind în afară de aceasta apetisantă şi răco-
ritoare. Putem folosi şi frunzuliţele fragede, galbene-verzui.
Ţelină „a la anglaise"
2 ceşti cu tulpină de ţelină
' 1/2 salată mică
l ceaşcă castraveţi
l roşie
maioneză
Se taie ţelina, salata si cas-
traveţii, în fideluţe, se ames-
tecă totul cu maioneza şi
se garniseşte cu roşie.
Ţelină cu lăstari
de linte
l tulpină de ţelină tăiată bucăţi
2 roşii mici tăiate cubuleţe
l 1/2 ceaşcă cu lăstari
de linte
1 1/2 ceaşcă cu cubuleţe
de brânză
Sosul:
4 lg. smântână
3 lg. ulei
2 lg. sana
2 căţei de usturoi pisaţi
l ceapă tocată mărunt
piper şi sare
Salată de ţelină cu
ciuperci
1/2 tulpină de ţelină tăiată fin
l ceapă mică tăiată în rondele
200 g ciuperci de cultură
tăiate în opt
l ardei verde tăiat în
cubuleţe mici
3 lg. seminţe de floarea-
soarelui
Sosul:
2 lg. lămâie
5 lg. ulei
l căţel usturoi pisat,
piper, nucşoară, sare,
pătrunjel tocat.
Salată de felină
l tulpină de ţelină tăiată
în fideluţe
3 roşii tăiate cubuleţe
Sosul:
l gălbenuş de ou
4 lg. iaurt
2 lg. ulei, sare
l lg. amestec franţuzesc
de plante aromatice
193
LEGUME FOLOSITE PENTRU
RĂDĂCINI ŞI PENTRU BULBI
(CĂPĂŢÂNĂ) — TUBERCULI
MORCOVII
Morcovii sunt foarte bine suportaţi, şi de aceea pot fi
daţi chiar şi sugarilor sub formă de suc şi de piureu.
Carotinul conţinut de aceştia, un subelement al vita-
minei A este folositor în special pentru ochi.
Morcovi cu lăstari
de susan
4 morcovi rasi
l fenicul tăiat în cubuleţe
mici
1/2 ceaşcă cu lăstari
de susan
Sosul:
5 lg. iaurt
l lg. ulei
l lg. lămâie
l lgţ. miere
l praf piper, sare
Se amestecă bine, se lasă
să se pătrundă şi se
ornează cu hrean.
Salată de morcovi
„exotic"
3 morcovi raşi
l măr ras mare
1/2 banană tăiată în cubu-
leţe
1/2 portocală tăiată felii
1/4 avocado tăiat în cubu-
leţe
3 lg. tărâţe
l lg, germeni de grâu
l lg brânză de vaci
3 lg smântână
Se amestecă totul şi se de-
corează cu felii de avocado.
Morcovi asortaţi
l lg. alune măcinate
1 lg. zeamă de lămâie
l lgţ. iaurt
2 morcovi mijlocii raşi
1/4 măr ras
l lg. stafide
1/4 portocală tăiată în bucăţele
puţină sare
Se face un sos din
alune, zeamă de
lămâie, miere şi
iaurt, şi se adaugă
crudităţile.
Morcovi cu brânză
de vaci
3-4 morcovi raşi fin
3 lg. brânză de vaci
l lg. frunză de mărar
l lg. ulei
l şgţ. lămâie
3 lg. ceapă tocată
sare, kelpamare,
puţină miere
Se ornează cu felii de
morcovi.
Salată de morcovi şi dovlecei
100
2 morcovi raşi
g dovlecei raşi mare
Sosul:
1-2 lg. ulei
l lg. lămâie
lgţ. maioneză
2 lg. lapte
puţin muştar, sare
l
Se amestecă morcovii cu
sosul, se lasă să se
pătrundă.
Dovleceii se adaugă
chiar înainte de a fi con-
sumată salata.
Se condimentează.
195
GULIILE
Se folosesc pe cât posibil gulii proaspete. Frunzele au
un conţinut bogat în substanţe minerale şi în vitamine.
De aceea trebuie să tăiem mărunt părţile fragede, să
le amestecăm cu rădăcina (căpăţâna) şi restul să-1
preparăm cu mixerul
Salată de gulii
Mâncare de gulii
1 gulie rasă mare
200 g gulii rase Sosul : 20 frunze spanac,
50 g castraveţi 3 lg. ulei tăiate fidelute
tăiaţi în felii 1 lgţ. drojdie 1/2 ardei roşii sau
100 g morcovi 1 lg. praf de 1 roşie tăiată
raşi molken cubuleţe
1 legătură ri- 1 lg. piureu de Sosul
dichi de lună, migdale 2 lg. brânză de vaci
tăiate în feliuţe 1 lgţ. lămâie 5 lg. lapte
1 legătură sare, condimente 1 lgţ, maioneză
hrean tocat Se amestecă câteva picături de
1/4 ceapă şi se ornează lămâie
tocată cu o parte din piper, sare, kelpamare
hrean.
Gulii umplute
Gulii cu crudităţi 5 gulii proaspete
9
8 ridichi de lună
4 gulii proaspete rase 5 lg. smântână bătută
Sosul : câte o legătură pătrunjel tocat şi
3 părţi ulei arpagic, puţină sare
1 parte zeama de Se îndepărtează părţile tari ale guliei.
lămâie Se taie gulia pe din două şi se go-
1 praf de zahăr leşte până rămâne doar un perete
putină ceapă rasă subţire. Resturile scoase şi gulia
pulpă de lămâie to- rămasă se rad şi se amestecă cu
cată smântână ; se umplu jumătăţile de
pătrunjel gulii. Se ornează cu ridichi.
196
SFECLA
Sfecla ne ajută pe timp de iarnă. Ea ne protejează de
gripă şi de răceală, iar sucul său roşu este bun împo-
triva palorii, a anemiei şi a cancerului.
l sfeclă fragedă tăiată
în cubuleţe sau
se taie în patru şi
se rade fin
l portocală mică
tăiată în cubuleţe
Salată de sfeclă cu portocale
Sosul:
l lg. brânză de vaci
l lg. iaurt
l lgţ. ulei
l v.c. coriandru, sare
puţină coajă de
portocală rasă
sare
Sosul se amestecă cu celelalte in-
grediente şi se ornează cu plante
aromatice uscate sau verzi.
Sfeclă cu banane
1/2 sfeclă rasă fin
1/2 banană zdrobită
Sosul:
1-2 lg. ulei
l lg. sana
sare, kelpamarc
în loc de sfeclă se pot folosi şi
morcovi.
197
Sfeclă cu mere
200 g sfeclă rasă fin
l măr ras mare
(sau jumătate de ceapă)
Sosul:
3 lg. ulei
l lgţ. drojdie
l lgţ. molke
l lg. piureu de migdale
puţin hrean
Se condimentează cu sana
sau cu soia.
Se decorează cu alune.
Desert de sfeclă
(l persoană)
100 g sfeclă rasă fin
100 g mere rase mare
l lg. smântână
l lg. nuci rase
l lgţ. zeamă de lămâie
3 lg. lapte bătut
l lg. stafide
Se adaugă după dorinţă
banane sau mandarine.
Se amestecă totul şi se
serveşte imediat.
Salată de sfeclă cu stafide
3 stafide înmuiate, tăiate în bucăţele
l sfeclă rasă
l gălbenuş de ou de adăugat
l lg. zeamă de lămâie de aromatizat
198
RIDICHEA
Datorită conţinutului său de ulei de muştar, ridichea,
în special cea de iarnă, acţionează tămăduitor asupra
ficatului şi a bilei şi stimulează metabolismul.
Salată de ridichi cu roşii
l ridiche rasă
2 roşii tăiate felii
l ceapă tocată
Sosul:
2 lg. iaurt
l lg. ulei
câte l lg. pătrunjel, mărar,
arpagic, tocate
puţină sare
Ingredientele se amestecă
cu sosul chiar înainte de
masă şi se decorează cu
pătrunjel.
Mâncare de ridichi
300 g ridichi rase fin
l ceapă (100 g) tocată
mărunt
Sosul:
3 lg. ulei
l lg. piureu de migdale
l lgţ. drojdie
l lg. zahăr
Se condimentează cu sare
şi sana. Se amestecă ridi-
chile şi ceapa cu sosul
şi se presară alune rase.
Salată de ridichi
„Pomodor"
l ridiche tăiată şi rasă fin
2 mere tăiate şi rase fin
20 nuci mari tocate mare
Se amestecă totul şi se de-
corează cu năsturel sau cu
lăstari de lucerna
Sosul:
2 lg. ulei
2 lg. smântână acră
l lg. iaurt
l lg. lămâie, l lgţ. drojdie
câte l v.c. piper, sare, praf
de muştar
Se condimentează cu kelpamare.
Salată de ridichi „Sweet"
l ridiche:
1/3 rasă fin
2/3 rasă mare
Boabele unui ştiulete de
porumb dulce
Sosul:
3 lg. brânză de vaci
l lg. maioneză
1/2-1 lg. miere
_____sare, ardei gras____
199
ŢELINA (rădăcină)
Ţelina este bună pentru rinichi şi este bogată în vita-
mina E.
Ţelină cu piureu de prune
l ţelină rasă fin
2 lg. zeamă de lămâie
l măr tăiat în felii mici, hrean
Se amestecă ţelina cu mărul şi se adaugă zeama de lămâie;
se împarte în castronaşe şi se decorează cu hrean.
Sosul:
12 prune cu sâmburii scoşi si înmuiate în apă
l căţel de usturoi tocat
câte l praf de scorţişoară si paf de cuisoare
2'lg. ulei'
1/2 de ceapă tocată foarte mărunt
Se face cu mixerul un piureu din tot, în afară de ceapă,
se amestecă piureul cu ceapa tocată şi se adaugă
peste salata de ţelină.
Ţelină cu lăstari de linte
l ţelină rasă
2 mere mici tăiate cubuleţe
1 banană tăiată cubuleţe
l ceapă mică tocată
2 ceşti cu lăstari de linte
Sosul:
l pahar iaurt (180 g)
3 lg. smântână
l lg. lămâie
l lg. ulei
l căţel de usturoi pisat
câte un praf de sare, piper, zahăr
200
Salată de ţelină
„Exotic"
100 g ţelină rasă fin
l lg. zeamă de lămâie
3 lg. zeamă de portocală
l felie ananas tăiată
bucăţele mici
1/2 portocală mică tăiată
bucăţele
1/2 banană tăiată rondele
1/2 kiwi tăiat în patru,
apoi în felii
5 sâmburi de nuci mari pi-
sate
4 lg. smântână subţire
care se bate
3 lg. germeni de grâu
după dorinţă, 3 lg. stafide
Se amestecă toate ingre-
dientele şi se ornează
cu kiwi.
Salată de ţelină cu
dovleac
150 g ţelină rasă fin
150 g dovleac,
1/2 ras mare
1/2 tăiat în
cubuleţe mici
Sosul:
2 Sg. ulei
l lgţ. boia
l lg. lămâie
3 lg. smântână, eventual
l lg. iaurt
sare
l lgţ. busuioc
Dacă nu găsim dovleac,
se pot folosi şi dovlecei.
Roşii umplute cu
ţelină
2 roşii
80 g ţelină
Sosul:
2 lg. smântână
l lg. iaurt
l lg. brân/ă de vaci
1 lgţ. lămâie
2 lg. arpagic
sare
Se amestecă ţelina cu
sosul şi se umplu roşiile
golite de miez.
201
LEGUME FOLOSITE PENTRU
FRUCTUL LOR
CONOPIDA
Conopida este uşor digerabilă şi conţine multă vita-
mină B şi C.
Conopidă cu lăstari de soia
1 conopidă desfăcută în 2 lg. ulei
bucăţele 2 lg. smântână acră
1 1/2 ceaşcă de lăstari de l căţel de usturoi pisat
' soia l lg. lămâie
câteva frunze de salată l v.c. chimen
l ceapă verde tăiată puţină sare marină
foarte fin Bucăţelele de conopidă se
Sosul: aşază pe frunzele de salată
Se face cu mixerul un şi se adaugă lăstari de soia
piureu din următoarele: Sosul (pus 1/2 oră la rece
restul de conopidă înainte) îl turnăm deasupra
(cotorul) ras fin şi presărăm ceapa.
Salată picantă
250 g conopidă în felii mici
câte l lg. sana, apă şi ulei
sare, piper, măcinate mare
l ardei iute roşu (mic) tocat mărunt sau piper
l lg. mărar uscat sau 2 legături mărar verde
l căţel de usturoi pisat
Se amestecă toate ingredientele şi se lasă să se pătrundă
mai multe ore sau peste noapte.
202
Conopidă cu gulii
100 g conopidă tocată
l gulie mijlocie
(cam 60 g) rasă
1 lg. smântână acră
l lgţ. lămâie
l lg. ulei
l lg. ceapă tocată mărunt
câte un praf de
paprika şi sare
2 lg. hazmaţuchi şi
boranţă tocate
Se amestecă toate ingre-
dientele şi se servesc.
Sos de salată
pentru conopidă
100 g brânză de vaci
degresală
1/2 lgţ. miere
l lg. smântână
l gălbenuş de ou
curry, puţină sare
2 lg. ulei
l lg. lămâie
kelpamare
4 frunze de brustur negru
tocate
Se face un sos cu mixerul
din toate ingredientele.
Conopidă
„Art nouveau"
1 conopidă mijlocie
l ceaşcă lăstari de lucernă
2 lg. seminţe verzi
de dovleac
24 jumătăţi de caise uscate
(lăsate 12 ore la înmuiat)
2 lg. ulei de nucă sau
3 lg. smântână
piper măcinat mare
Se face un piureu din caise
şi ulei. Se rade conopida,
se împarte în castronaşe şi
se presară deasupra lucer-
na. Se ornează sosul cu se-
minţele de dovleac şi se
serveşte separat.
Salată de conopidă
250 g conopidă rasă fin
2 mere mici rase mare
70 g alune rase sau
cocos ras
Sosul:
2 lg. brânză de vaci
l lgţ. miere
3 lg. smântână
2 lg. smântână acră
sare
Se amestecă şi se ornează.
203
CASTRAVEŢII
Castravetele este cunoscut ca slujitor al frumuseţii. El
este şi diuretic şi purificator şi este recomandat pentru
gută şi reumatism. Conţine aproape numai 10 calorii
la 100 g şi este foarte bazic !
Salată de castraveţi orientală
Sosul
1/2 conopidă mică tăiată în
bucăţele mici
1/2 tulpină de ţelină tăiată
în fideluţe
l măr tăiat în cubuleţe mici
2 felii ananas tăiat în
bucăţele
l castravete tăiat pe lung în
două, apoi ras
Castravetele se rade chiar înainte de masă şi se amestecă
cu celelalte ingrediente. Se presară salata cu nuci tocate.
1/2 lgţ. curry slab
2 lg. zeamă de ananas
2 lg. iaurt
2 lg. ulei
2 lg. smântână
puţină sare şi pulpă de
lămâie
Mâncare de
castraveţi cu
banane
l castravete tăiat
în cubuleţe
1 banană mare
tăiată în cubuleţe
Sosul:
3 lg. brânză de vaci
2 lg. smântână
l lg. ulei
1/3 banană zdrobită
2 lg. iaurt sare, pa-
prika, kelpamare
Salată de castraveţi
l castravete tăiat mărunt
Sosul:
3 lg. smântână, 2-3 lg. iaurt
câte l lg. hazmaţuchi, cimbru,
mărar sau 2 lg. ulei, 1-2 lg. droj-
die şi plante aromatice după gust
Ambele moduri de preparare se
condimentează chiar înainte de
masă cu puţină sare.
204
Castraveţi umpluţi
l castravete, l roşie, cea 200 g smântână cu brânză de vaci,
l lgţ. ceapă rasă, putină sare şi boia, frunze de salată
Se bale spumă brânza de vaci, roşiile se taie în cubuleţe şi
se amestecă cu celelalte ingrediente. Castraveţii se taie în
felii de 2 cm, se scoate miezul cu o lingură şi se aranjează
pe frunzele de salată. Apoi se umplu castraveţii cu brânza
de vaci, sau se taie castraveţii pe lung, în două şi se
umplu ambele jumătăţi.
ARDEII
Ardeiul este o „bombă" de vitamina C, care se găseşte
la cei roşii, galbeni si verzi.
Ardei
2 ardei tăiaţi în fâşii
l legătură de ridichi de
lună, rase
1/2 ceapă lăiată mărunt
6 lg. fulgi de cocos
Sosul:
l gălbenuş de ou
l lg. zeamă de ponocală
l lg. ulei
l lgţ. smântână
sare, busuioc de pădure
Se amestecă bine ingre-
dientele pentru sos,
apoi se amestecă sosul
cu ridichile de lună şi
de ceapă.
Se lasă să se pătrundă
şi se adaugă, după gust
cea 6 lg. fulgi de cocos.
Salată asortată
de ardei
câte l ardei roşu, verde şi
galben tăiaţi în felii
1/2 ridiche tăiată în cubuleţe
l ceapă tăiată în rondele
l legătură pătrunjel tocat
hrean pentru ornare
Sosul:
2 lg. ulei
1-2 lg. sana (sau zer gros)
l lg. boia
1/2 lgţ. drojdie
l căţel de usturoi
plante aromalice
(măghiran, salvic, busuioc de
pădure, rozmarin), piper,
puţină apă si sare
205
Salată de ardei cu roşii
250 g roşii tăiate în felii subţiri
2 ardei tăiaţi în feliuţe
2 lg. ceapă tocată mărunt
3 lg. lămâie
2 lg. ulei
plante aromatice, puţină sare şi sucanat
Se amestecă totul şi se serveşte pe frunze
de salată verde.
Ardei umpluţi sau roşii
Umplutură:
3 lg. uruială înmuiată
l lg. germeni de grâu
l,lg. tarate
l lg. ulei sau smântână, drojdie, sare
l lg. ardei verzi sau ceapă tăiate fin
Se golesc ardeii si se umplu cu amestecul.
Este un aliment întăritor !
Salată de ardei „Banana"
3 ardei (verde, roşu, galben) tăiaţi în fâşii subţiri
1-2 banane curăţate chiar înainte de a fi servite, se taie pe
lung în două şi se taie în rondele.
Sosul:
1 lgţ. boia, l lgţ. sucanat
1-2 lg. sana, 1/2 lgţ. kelpamare
2 lg. ulei, 1/2 pahar iaurt
l căţel de usturoi
se condimentează cu sare
Se amestecă ardeii cu sosul, se lasă să se pătrundă 1/2 de
oră în frigider şi se adaugă bananele.
206
CIUPERCILE
Pentru consumul de crudităţi sunt bune toate felurile
de ciuperci.
În orice caz, toate ciupercile pe care le adunăm singuri
trebuie încercate să nu fie otrăvitoare.
La ciupercile proaspete trebuie ca, după ce le spălăm
bine, să le îndepărtăm pieliţa sau lamelele.
Mâncare de ciuperci cu ţelină
150 g ţelină rasă fin
200 g ciuperci tăiate în feliuţe subţiri
50 g spanac tăiat în fideluţe
l ceapă tocată
Sosul:
4 lg. ulei de măsline
l căţel de usturoi
1-2 lg. sana
piper, sare, kelpamare
Ciuperci natur
250 g ciuperci tăiate în lamele
4 lg. ulei pentru adaos
3 lgţ. drojdie şi
1/2 lgţ. sare, se amestecă cu celelalte
1/2 ceapă tăiată mărunt, care se adaugă
se condimentează cu puţin kelpamare.
Salată de ciuperci
„Paris"
300 g ciuperci tăiate în
lamele şi amestecate ime-
diat cu sosul
2 morcovi raşi mare
100 g păpădie tăiată fin
Sosul:
l lgţ. muştar
piper, sare
3 lg. lămâie
4 lg. ulei de măsline
Salată de ciuperci
cu roşii
250 g ciuperci tăiate în
bucăţi subţiri
4 roşii tăiaţe în cubuleţe
l ceapă dulce, tăiată
mărunt
Sosul:
l lg. ulei
l lg. lămâie
l pahar iaurt
l lgţ. miere
piper, sare
Garnitură:
lăstari de hrean sau de
lucerna
Salată de ciuperci
30 g ciuperci
l lg. zeamă de lămâie
6 lg. lapte
60 g brânză de vaci, plante aromatice şi condimente
l foaie gelatină (se înmoaie în apă rece)
Se bat spumă brânza, laptele şi lămâia. Ciupercile se spală
şi se taie în bucăţi sau în cubuleţe mici şi se amestecă cu
brânza. Gelatina se dizolvă în 2 lg. de apă fiartă şi se
amestecă încet cu brânza. Se bate bine şi se toarnă în
forme clătite cu apă rece. Se ţine la rece.
208
ROŞII
Roşia este bogată în vitamine şi minerale, dar dacă
este consumată necoaptă, atunci este dăunătoare pen-
tru că duce la superaciditate. Roşiile se mai coc şi
după ce sunt culese.
Salată de roşii „Israel"
3 roşii tăiate în felii
2 cepe dulci tăiate în cubuleţe
Sosul:
100 g avocado
l lg. muştar
l lg. smântână acră
câte un praf de piper şi sare
Ingredientele pentru sos se dau
prin mixer şi se amestecă cu
roşiile şi cu ceapa.
Salată de roşii cu castraveţi
l cană de roşii tăiate în felii sau în bucăţele
l cană castraveţi raşi sau tăiaţi în cubuleţe
Sosul:
l lgţ. ulei
l lgţ. lămâie
1/2 ceapă tăiată mărunt
l lg. pătrunjel tocat
puţin cimbru
Salata se condimentează cu sare chiar înainte
de masă. Se adaugă o ceaşcă de seminţe,
înmuiate după dorinţă.
209
Salată de roşii cu
banane
2 ceşti cu roşii tăiate în
cubuleţe
2 ceşti cu banane tăiate
în cubuleţe mici
Se pregăteşte un sos
gros din următorelc ingre-
diente :
1/4 banană zdrobită
l lgţ. boia
l lg. ulei
câte l lgţ, zer şi drojdie
sare, kelpamare
3 lg. seminţe de floarea-
soarelui, eventual,
l lgţ. piureu de migdale.
Salată „Forte"
l ceaşcă soia încolţită
l ceaşcă roşii tăiate în
cubuleţe
1/2 ceaşcă mere rase mare
Sosul :
l căţel mare de usturoi
pisat
l lgţ. muştar
3 lg. avocado zdrobit
2 lg. ulei
1/2 ceapă sau arpagic
Se condimentează cu boia,
sare şi aromă de soia.
Sosul condimentat se
amestecă cu celelalte in-
grediente şi se iasă să se
pătrundă.
Roşii cu fulgi de ovăz
6 lg. fulgi de ovăz
apă
l roşie
pătrunjel, ceapă, sare
maioneză sau smântână bătută.
Fulgii se înmoaie 3-4 ore în atâta apă cât
absorb ei. Compoziţia se împarte în castroane
sau castronaşe, punându-se un strat cam de l cm,
se sărează, se aşază feliile de roşie şi se presară
ceapă tocată sau pătrunjel tocat.
Se toarnă deasupra maioneză sau smântână.
DOVLECEI
În loc de dovlecei se pot folosi şi dovleci.
Salată de dovlecei
250 g dovlecei raşi mare
10 sâmburi de nucă mărunţiţi
l lg. seminţe de floarea-soarelui
1/2 ceapă tocată
Sosul:
l căţel de usturoi pisat
' l lg. lămâie
l lg. ulei
câte un praf de piper şi sare
chimen după dorinţă
Dovlecei cu
sfeclă
200 g dovlecei raşi
mare
100 g sfeclă rasă
fin
100 g mere rase
mare
50 g nuci tocate
cca 4 lg. smântână
acră
Salată de dovlecei
cu portocale
200 g dovlecei raşi mare
l portocală tăiată în
bucăţele mici
20 sâmburi de orice fel
tocaţi mare
Sosul:
2 lg. ulei
2 lg. zeamă de lămâie
câte un praf de sare şi
zahăr
Salată de dovlecei cu fructe
l dovlecel mic
2 piersici
2 caise sau prune
2 mere
1/2 banană
Sosul:
4 lg. brânză de vaci
l lg. zeamă de lămâie
3 lg. ulei
3 lg. smântână
2 lg. seminţe de floarea-soarelui
Se amestecă totul bine şi se condi-
mentează cu sare, zahăr (miere)
sau cu arome. Este foarte gus-
toasă şi cu câţiva germeni de grâu.
211
REŢETE CU
DIVERSE LEGUME
Salată de mazăre
250 g mazăre verde
proaspătă
l lg. ulei
l lg. lămâie
l lg. smântână
l praf zahăr
l căţel de usturoi pisat
3 lg. pătrunjel tocat
Se amestecă totul bine
si se condimentează
cu puţin piper şi sare.
Broccoli
4 Broccoli tăiate în felii
subţiri sau tocate
1 roşie tăiată în cubuleţe
Sosul:
2 lg. smântână sau lapte
l lg. smântână acră
l lg. maioneză
sare
Partea tare a tulpinei poa-
te fi îndepărtată, dată
prin mixer şi folosită.
Salată de varză de
Bruxelles
12 verze mici tăiate mărunt
2 lg. alune tocate
l lg. chimen
Sosul:
l măr ras
l ou
100 g brânză de vaci
l lg. lămâie
l dl lapte
3 lg. ulei
l praf de sare, puţin zahăr
Sosul se amestecă cu var-
za şi se presară cu alune
şi cu chimen.
Salată de tătăneasă
500 g de tătăneasă deco-
jită şi rasă imediat în sos
Sosul:
2 lg. smântână acră
l lg. lămâie
2 lg. ulei
5 lg. lapte
2 lg. nuci măcinate
coriandru
puţină sare
112
Varză de Bruxelles în sos de roşii
500 g varză de Bruxelles tăiată în fideluţe
2 roşii tăiate în bucăţele
5 lg. susan
3 lg. seminţe de floarea-soarelui
Se face un piureu în mixer din următoarele ingrediente:
3 roşii mari
3 Ig. iaurt
1/2 lgţ. lămâie
1/2 ceapă
câte un praf de zahăr şi sare
puţin cimbru.
Sparanghel cu roşii
2 sparangheli subţiri
curăţaţi de coajă şi tăiaţi
în bucăţi subţiri
l lg. maioneză
2 roşii
2 lg. pătrunjel tocat
Roşiile se taie în felii şi
se aranjează pe farfurie.
Se amestecă maioneza cu
sparanghelul şi se pune
peste feliile de roşii.
Se presară pătrunjel din
belşug.
Salată de ceapă
4 cepe dulci, curăţate de
foi şi tăiate în rondele
subţiri
10 ridichi mici de lună
rase fin
2 lg. arpagic tăiat în
rondele
Sosul:
3 lg. ulei de măsline
l lg. sana
l lg. drojdie
puţină sare şi piper
Cepele, ridichile şi arpagi-
cul se amestecă cu sosul
şi se lasă 1/2 de oră să se
pătrundă.
213
Salată picantă de
pepene
100 g pepene galben
50 g castraveţi de salată
l lgţ. cubuleţe de ceapă
l lg. ulei
l lg. lapte bătut
l lgţ. zeamă de lămâie
sare, piper, zahăr, praf de
enibahar, curry
Se curăţă de coajă pepene-
le şi castraveţii şi se taie
în cubuleţe. Se pregăteşte
un sos din ceapă, ulei,
lapte bătut şi zeamă de
lămâie, se condimentează
şi se toarnă peste salată.
Salată mixtă de
lăstari
l ceaşcă lăstari (linte,
soia, seminţe de floarea
soarelui, năut)
Sosul:
l lg. smântână
l lgţ. boia
l lg. ulei
l lgţ. brânză de vaci
l căţel de usturoi pisat
kelpamare, sare
l lg. pătrunjel tocat
Se amestecă totul şi se
lasă să se pătrundă.
Amestec verde
250 g verdeaţă în funcţie de anotimp (hazmaţuchi, bo-
ranţă, păpădie, coada-şoricelului, scânteioare, urzici, varză
sălbatică, pătlagină, pătrunjel)
3 lg. ulei
l lg. drojdie
1/4 lgţ. sare
plante aromatice de grădină, eventual usturoi
Se face un piureu din toate ingredientele şi se adaugă
următoarele:
2-3 lg. germeni de grâu
1/2 ceapă tocată
3 lg. seminţe (de floarea-soarelui, de dovleac, hrişcă, susan,
in); pentru cei cu probleme de mestecat se macină seminţele
puţin lapte
Verdeţurile mai amare pot fi îndulcite cu banane, mere,
zer sau miere. Roşiile tăiate fac amestecul mai zemos.
214
FULGII
DULCI
o speranţă pentru
fiecare