Ceaiul Si Ceremonia Lui de Mihai Albu

O LUME Șl
UN RITUAL
APARTE
Ceremonia Ceaiului este dificil de definit. Unii o definesc ca pe un
spectacol artistic, alții ca pe un mod de a admira arta, în timp ce găsim
multe persoane care o văd ca pe o cale pentru realizarea unor adevăruri
transcendentale.
Astăzi, Ceremonia Ceaiului este, printre alte lucruri, o arhivă a
gusturilor și a etichetei tradiționale a Japoniei, un mediu intim și
formal pentru cultivarea relațiilor sociale și o sursă continuă de
inspirație spirituală."
Daisosho Sen Genshitsu (Sen Sôshitsu XV)
ISBN 978-606-94187-9-6
meditative arts
wvvw.meditative.arts.ro
I
CEAIUL Șl CEREMONIA LUI
Interesat din adolescență de practicile orientale, în
special de metode de prevenire și tratament, practic
sistemul Reiki din 2001 și sunt Inițiat ca Maestru în
Usui Reiki Ryoho din 2006.
Parte a culturii și a spiritualității extremului Orient,
Ceaiul și Ceremonia lui m-au atras inevitabil.
Curiozitatea fiind un cuvânt ce mă caracterizează,
am dorit să aflu mai multe despre Ceai, astfel s-a
născut prima versiune a cărții.
La impulsul lui Vlad T. Popescu și a editurii
Meditative Arts, am decis să actualizez acest proiect și, onorat fiind de parti
ciparea și contribuția lui sensei Soga Căciulă, vede lumina tiparului o carte
nouă, complexă și completă, de ajutor tuturor celor ce doresc să facă primii
pași în Lumea Ceaiului.
Ivlo Anii Maria Zavelea
Gabriel Căciulă este președintele asociației

Chado Urasenke Tankôkai România - Luminiș.
(www.urasenke.ro). Asociația este reprezentantul în
România al școlii japoneze de Ceremonia Ceaiului
In liadițla Urasenke.
Gabriel Căciulă deține certificatul de
( hm kyoju) senior instructor de gradul 1 - nivelul
maxim de icrtificare pentru persoane care predau
loi ma și filozofia acestei tradiții în afara Japoniei.
Gabriel Căciulă a început studiul Ceremoniei
i » aiului iu Japonia In urină cu peste 35 de ani. (SôGa) este numele care
al< «ia apaibiiența oficială a domnului Căciulă în cadrul școlii Urasenke și
h pu Hula numele dedicat pe careopersoană angajată înaurma Calea Ceaiului
<au i liailii. 11 primește odată ce a atins un nivel adecvat de cunoștințe și

lup li i'.i u a acestei tradiții. Numele este format din două caractere: zn (Sô) - cu
a tisul di familie, grup, religie, si H (Ga) - cu sensul de afiliație, credință,
i iuti u. stâlp al casei, bucurie, longevitate.
CEAIUL
ȘI
CEREMONIA
LUI
MIHAI ALBU
GABRIEL CĂCIULĂ
editura n
Ilustrația copertei: Gabriel Căciulă
Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României
Albu, Mihai
Ceaiul și ceremonia lui / Mihai Albu, Gabriel Căciulă. - București :
Meditative Arts, 2017
Conține bibliografie
ISBN 978-606-94187-9-6
1. Căciulă, Gabriel
008
Editor: Vlad T. Popescu
Editura Meditative Arts

www.meditative.arts.ro
Pentru comenzi:
editura@meditative.arts.ro
CEAIUL ȘI CEREMONIA LUI

Mihai Albu, Gabriel Căciulă
© Editura Meditative Arts, 2017
Toate drepturile rezervate
2017
ISBN 978-606-94187-9-6
CUPRINS
CuvAnt-inainte.......................................................................... 7
Partea I: Ceaiul, de Mihai Albu
I. Ceaiul în lume..................................................................... 11
II. Tipuri și varietăți de ceai.................................................. 36
III. Metode de preparare șirețete.......................................... 55
IV. Ceaiul și sănătatea.............................................................94
V. Informații utile.................................................................104
Partea a 11-a: Ceremonia japoneză a ceaiului,

de Gabriel Căciulă
Introducere.............................................................................111
1. în căutarea ceremoniei japoneze a ceaiului.................... 113
2. O istorie abreviată a ceremoniei ceaiului....................... 126
3. Principii filozofice............................................................. 152
4. Concepte și principii de etică și estetică......................... 167
5. Chanoyu ca artă. Considerații estetice........................... 178
6. Ceremonia ceaiului ca ritual........................................... 198
Epilog......................................................................................223
Glosar.....................................................................................225
Note........................................................................................230
CUVÂNT-ÎNAINTE
Deși în discuțiile de zi cu zi termenul ceai este extins

și asupra amestecurilor de plante medicinale, trebuie să
precizăm că, în limbaj de specialitate, acestea din urmă
sunt numite infuzii de plante (teesanes); este impor
tant de știut că, după apă, ceaiul este cea mai consumată
băutură din lume.
Ideea acestei cărți mi-a venit în timp ce savuram o
ceașcă de ceai la ceainăria din Cotroceni, moment în care
im am dorit să aflu mai multe despre ceai, ce este el de
lapt, din ce plantă se prepară, cum se cultivă, ce tipuri
există, rețete, beneficii aduse sănătății și multe altele.
I )eși în local se găseau câteva cărți, acestea nu reușeau
să-mi răspundă la toate întrebările. Ulterior, am sesizat
că în limba română nu exista o lucrare care să adune la
un loc toate aceste informații. Și de aici ideea de a scrie un
volum care să sintetizeze, pe cât posibil, răspunsurile la
întrebările care aveau nevoie de lămuriri.
I )in cauza unor limitări de spațiu, a trebuit să renunț la
multe din informațiile pe care le-am strâns și să mă cen
trez pe aspectele practice ale „culturii ceaiului". Veți găsi
în această lucrare informații despre: ce este ceaiul și de
unde provine, cultura pe care a generat-o în diverse țări,
tipuri și varietăți de ceai, metode de pregătire, informații
utile privind prepararea, alegerea și condițiile de păstrare
a ceaiului, rețete, dar și efectele lui terapeutice etc.
8 M. ALBU
Sper ca această carte să vă fie de folos, să răspundă

(măcar) unora dintre întrebările dumneavoastră și să vă
determine să savurați un ceai.
I. CEAIUL ÎN LUME
ii. Introducere
Zona geografică din care provine ceaiul este oarecum
incertă, cercetătorii având opinii diferite asupra acestui
subiect. Astfel, potrivit mai multor surse, se consideră
că ceaiul este originar din Assam (provincie din India),
din China, din Japonia, din Myanmar (Birmania) sau
..din apropierea graniței chinezo-vietnameze în provincia
( hincză Yunnan". în concluzie, putem spune, fără teama
de a greși, că ceaiul este originar din sud-estul Asiei.
în natură, arborele de ceai (Camellia sinensis) poate
atinge 9 metri înălțime, ceea ce justifică „supranumele"
de „Monkey King" (regele-maimuță) dat ceaiului Taiping
I loukui și de „Monkey Picked" (cules de maimuțe) dat
ceaiului Ti Kuan Yin, obținute din frunzele de pe cele mai
înalte crengi ale arborelui de ceai (unde puteau ajunge
doai maimuțele dresate în acest scop). în cadrul fermelor,
ii liotele de ceai este menținut, prin tăiere, la o înălțime
confortabilă pentru cules (60-125 de centimetri). Printre
componenții chimici pe care îi conține și care îi conferă
puterea, aroma și chiar efectele psihologice sunt cofeina/
teina (alcaloid ce se găsește în ceai și este asemănător cu
cel ce se găsește în cafea, guarana, maté și nucile de kola;
iii cantități mari este toxic, dar în cantități mici este stimu
lant), faninul (substanță cu gust astringent și care dă tăria
ceaiului, dar care în cantități mari împiedică digestia;
12 MIHAI ALBU
infuzarea prelungită crește cantitatea de tanin pe care

o eliberează frunzele de ceai, dându-i băuturii un gust
amărui, astringent) și uleiurile esențiale (volatile). Astfel,
în urma analizei ceaiului negru, au rezultat următoarele
procente: cofeină - 3%, tanin - 10%, uleiuri esențiale -
0,75% . Ceaiul verde conține doar 5% tanin.
Provenind din frunzele aceleiași plante, prin diferite
metode de preparare, prelucrare, aromare și prin culti
varea în zone diferite, astăzi există peste 2 000 de tipuri
de ceai. Dacă inițial prelucrarea frunzelor de ceai se re
aliza în întregime manual, odată cu industrializarea și cu
nevoia de rentabilizare, mașinile au preluat mare parte
din operații. Astăzi, doar varietățile de ceai foarte fine și
delicate (și foarte scumpe) mai sunt prelucrate integral
manual.
Ceaiul alb
Acesta se produce din frunzele tinere, încă nedeschise,
care sunt acoperite cu un puf argintiu sau cu perișori
argintii. Prelucrarea acestora se realizează în doar doi
pași (permițând păstrarea calităților sale benefice pen
tru sănătate): tratarea cu aburi și apoi uscarea. Absența
etapelor de pre-uscare, rulare și fermentație lasă frunzele
intacte, astfel încât perișorii și puful argintiu sunt vizibili,
conferind ceaiului alb aspectul specific, argintiu.
Ceaiul verde
Ceaiul verde este prelucrat astfel încât să-și păstreze
proprietățile curative, conservând substanțele naturale și
active din frunzele proaspete, ce vor fi eliberate doar în
momentul infuzării.
Ceaiul și Ceremonia lui 13
După culegere, frunzele de ceai sunt supuse procesu

lui de stafidire. în etapa următoare, sunt rulate, această
liiză conferindu-le individualitate, frunzele devenind spi-
ialate, ondulate sau sferice. Rularea permite îmbibarea
întregii plante cu sucurile și uleiurile volatile conținute
de membrană, ajutând la eliberarea substanțelor naturale
ui timpul fazei de infuzare.
în unele variante de prelucrare, între etapa de stafidire
și cea de rulare, are loc un proces de aburire. în etapa
linală, frunzele sunt uscate cu ajutorul căldurii, fiind
împiedicată astfel fermentarea, păstrându-și parfumul,
aromele naturale și culoarea verde inițială.
( 'cuiul oolong
Este produs aproape exclusiv în China și Taiwan și se
situează între ceaiul verde și ceaiul negru. Este un ceai
tare, fiind obținut din frunzele mai mari și mai mature.
Imediat după culegere, frunzele sunt întinse la soare pen
tru a se usca, apoi sunt puse în coșuri de bambus și scu
turate bine pentru a li se strivi marginile. Sunt din nou
întinse la soare pentru a se usca. Aceste două etape, scu
turarea și uscarea, sunt repetate de mai multe ori, astfel
meat marginile strivite ale frunzelor încep să devină roșii
(datorită procesului de fermentație), în timp ce mijlocul
rămâne verde.
Cîradul de fermentație depinde de tipul de ceai oolong
și variază între 20% pentru un oolong „verde“ până la
60% pentru oolong-ul clasic de Formosa (numele dat de
portughezi Taiwanului - Insula Frumoasă). Unele vari
ante de oolong „tare“ pot ajunge la un grad de fermentație
de 80%. Odată ce s-a atins gradul dorit de fermentație,
14 MIHAI ALBU
procesul este oprit imediat prin coacerea în tăvi, ceea ce

permite creșterea timpului de depozitare și de conservare
a calităților ceaiului.
Ceaiul negru
în cazul ceaiului negru, procesul de fermentație este
lăsat să se desfășoare până la capăt, conferindu-i acestuia
culoarea și aroma caracteristice. După culegere, frunzele
sunt așezate în rafturi de lemn și lăsate să se usuce preț
de 12-18 ore. După această pre-uscare, pierd mult din
umezeala ințială, permițând astfel rularea. în timpul aces
tui proces, membrana frunzelor se rupe și astfel sucurile
și uleiurile esențiale din frunză îmbibă întreaga plantă.
După rulare, frunzele sunt întinse într-o încăpere rece,
umedă, pentru a fi supuse procesului de fermentație. în
această etapă frunzele capătă culoare neagră, iar sucul
plantei, amar inițial, devine mai moale, mai aromat. Pro
cesul de fermentație trebuie oprit la momentul oportun,
atunci când gustul și „buchetul" este pe deplin dezvoltat.
Sucul plin de arome ce apare în procesul de fermentație
rămâne pe suprafața frunzelor până în momentul în care
este „activat" de expunerea la apă fierbinte.
b. Ceylon (astăzi Sri Lanka)

în decursul timpului, atât sub autoritățile olandeze, cât
și sub cele britanice, au fost făcute încercări repetate de
a introduce cultura ceaiului în Ceylon, dar nu s-au obți
nut rezultate notabile. Primele semințe de ceai au fost
aduse de la Grădina botanică din Calcutta (India), în 1839.
James Taylor este considerat părintele industriei cea
iului în Ceylon; el a început cultivarea arborilor în scop
comercial încă din 1867, cu doi ani înainte de izbucnirea

epidemiei (provocate de ciuperca parazită Hemileia vas-
tatrix) ce avea să distrugă culturile de cafea. în perioada
1869 1876, când epidemia a distrus aproape în între
gime culturile de cafea (predominante în Ceylon) și alți
fermieri au fost forțați să ia în serios cultura ceaiului,
ca alternativă la, acum imposibila, cultivare a cafelei.
Primul transport de ceai a avut loc în 1872 și cântărea
aproximativ 12 kilograme. Principala producție de ceai a
Sri Lankăi este ceaiul negru. Astăzi, Ceylon exportă cel
puțin 300 000 de tone anual către toate colțurile lumii și
deține cea mai mare bursă de ceai din lume, operațională
din 1883. Cultura ceaiului este o parte vitală a econo
mici țării, peste un milion de oameni lucrând în acest sec
tor și aproximativ 200 000 de hectare fiind cultivate cu
ceai. Datorită climatului și reliefului variat, ce permite
obținerea de ceaiuri cu arome și gusturi foarte diferite,
ceaiul de Ceylon a ajuns să fie o marcă a calității. Cul
tura ceaiului se practică îndeosebi în zonele muntoase din
centrul insulei, precum și în partea ei sudică. în funcție
de înălțimea la care este cultivat, ceaiul din Ceylon se
împarte în trei grupe: „high growns“, cultivat la înălțimi
dc peste 1200 de metri, „medium growns“, ce se cultivă
mire 600-1200 de metri și „low growns“ ce se întinde de
la nivelul mării până la 600 de metri altitudine.
Ceaiurile din grupa „high growns“, considerate ca fi
ind de cea mai bună calitate, sunt bine cunoscute pentru
aroma, gustul și culoarea lor (aurie strălucitoare). Ceaiu
rile din categoria „medium growns“ au un gust bogat și
sunt frumos colorate; cele din categoria „low-growns“
sunt și ele de calitate, dau un ceai puternic și cu o culoare
16 MIHAI ALBI)
plăcută, dar au un gust și o aromă mai slabe, fiind folosite,

de obicei, în amestecuri de ceaiuri. în afară de diferențele
ce apar în funcție de altitudinea la care sunt cultivate,
și luna/anotimpul în care sunt recoltate frunzele de ceai
influențează calitatea acestuia. Cea mai bună calitate este
obținută la recoltarea din februarie-martie și august-sep-
tembrie. Deși mai bogată cantitativ, recolta din aprilie,
mai, iunie, octombrie-decembrie este mai slabă calitativ.
Alte surse indică perioada iunie-august pentru partea de
est și februarie-martie pentru zona de vest a insulei ca
fiind cele mai propice obținerii unui ceai de calitate.
Acestea sunt unele dintre motivele pentru care, în în
treaga lume, numele Ceylon a ajuns să fie sinonim cu
ceaiul, chiar dacă acum țara se numește Sri Lanka.
c. China
Conform cronicilor chinezești, calitățile ceaiului au fost

descoperite de cel de-al doilea împărat legendar Shen
Nung (semnificând „Vindecătorul Divin“), care a dom
nit între anii 2737-2697 î.H.; acestuia îi sunt atribuite și
dezvăluirea altor cunoștințe fundamentale de agricultură
și medicină (cultura meiului, folosirea plugului, între
buințarea plantelor medicinale). Primul împărat legendar,
Fu Xi, a dăruit oamenilor cunoștințe despre foc, despre
prepararea alimentelor și despre muzică, iar al treilea
împărat legendar a revelat oamenilor secretele culturii
vinului și ale astronomiei.
Cunoștințele despre cultivarea și prepararea ceaiului,
originare din China, au ajuns în India prin intermediul
călătorilor și negustorilor. Se spune că de aici ele s-au
întors în China (în jurul anului 519 d.H.) prin intermediul
adepților lui Bodhidharma - fondatorul mișcării spiritua

le numite ulterior budism (din care, mai târziu, au evo
luai alte forme de practică spirituală orientală: chan, zen
,.i chiar qiqong). O legendă despre originea ceaiului ne
pune că Bodhidharma, simțind că după șapte ani de me
ditație oboseala tinde să-l copleșească, și-a smuls pleoa
pele și le-a aruncat pentru a nu mai adormi; pe locul unde
au căzut, au apărut doi copaci ale căror frunze îi dădeau
puterea să rămână treaz și alert în timpul lungilor sale
meditații; acești arbori erau copacii de ceai.
Dincole de povești și legende, există informații certe
caic indică faptul că frunzele neprelucrate de ceai au fost
folosite din vechime. Cele mai timpurii mențiuni scrise
indică prepararea ceaiului de către servitorii nobililor
< hinezi în anul 50 î.H. Cu siguranță, ceaiul era cultivat
iii provincia Sichuan în secolul III d.H., prima descriere
detaliată a modului în care frunzele de ceai se prepară

și despre modul în care se servește și se bea ceaiul
găsindu-se într-o lucrare scrisă de învățatul chinez Kuo
P'o (apărută în anul 350 d.H.): frunzele verzi erau cu
lese, presate în calupuri (în formă de cărămizi sau turte),
apoi coapte, până ajungeau la o culoare roșiatică, astfel
p.istrându-se mai mult timp. în momentul folosirii, calu
purile erau mărunțite și fierte împreună cu ceapă, ghimbir
și portocale. Rezultatul, un fel de supă amăruie, era fo
losit în tratarea problemelor de stomac, de ochi (miopie)
și altele.
Lu Yu, care a trăit în perioada dinastiei Tang (618-906
d ll.), relatează că ceaiul era utilizat ca băutură în seco
lul al VI-lea, iar în secolul al VlII-lea devenise atât de
răspândit, încât au fost impuse taxe pe comercializarea
18 MIHAI ALBU
lui. Lucrarea sa, Cha Ching (Pravila Ceaiului), apărută

în 780 d.H., devine o operă clasică, sintetizând toate as
pectele cunoscute până atunci în domeniul cultivării și
preparării ceaiului. In acea perioadă, ceaiul era fiert fără
adaosuri, doar cu puțină sare, devenind o băutură folosită
pe scară largă de elitele din timpul dinastiei Tang. Mai
mult chiar, datorită preparării prin coacere și comprimării
în cantități mici, ceaiul se păstra mai mult și era mai ușor
de transportat, astfel utilizarea lui răspândindu-se în Tibet,
iar prin intermediul Drumului Mătăsii, și în Turcia, India
și Rusia. Pe la 850 d.H., au început să fie uscate frunzele
separat, și nu în formă de cărămizi, ca până atunci. Utiliza
rea ceaiului în China la mijlocul secolului al IX-lea este
cunoscută și din surse arabe.
Odată cu dinastia Sung (960-1279 d.H.), cultura chi
neză a atins noi forme de rafinament ce s-au răsfrânt și
asupra ceaiului. A început să fie servit în forme simil
are cu actuala Ceremonie a Ceaiului cunoscută în Ja
ponia (vezi Partea a Il-a), ceaiul comprimat în model
de cărămizi fiind înlocuit cu o formă mai rafinată, ceaiul
pulbere (mărunțit foarte fin - Matcha). Peste această pul
bere se turna apă fierbine direct în recipientul din care se
bea, după care era amestecat cu un pămătuf din bambus,
până la apariția spumei. Ceaiul de cea mai bună calitate
se producea pe plantațiile din Fukien, modelat în calupuri
marcate cu un dragon și trimis în capitală ca tribut. Era
tratat cu mare respect, învelit în mătase și în frunze de
bambus, apoi transportat în cutii cu închizători de aur. în
mod obișnuit, aceste blocuri de ceai erau parfumate cu
esențe de camfor, mosc sau alte condimente, deși cei care
îl cultivau îl beau simplu, tară arome sau condimente.
Cultura ceaiului a atins noi culmi de rafinament în vre

mea împăratului Hui-tsung(l 101-1126 d.H.), un căutător
de frumos și armonie care a descoperit noi varietăți de
ceai și diverse gusturi. Se spune că totuși el prefera ceaiul
alb, nearomat, foarte rar; tot din acea perioadă datează și
abandonarea amestecării ceaiului cu diverse arome.
Odată cu venirea mongolilor (Ginghis Han cucerea
Beijingul - atunci numit Nanjing-în 1215 d.H), dinastia
Song de Sud se prăbușește în 1279 d.H. și este eliminată
definitiv de Kubilai Han (nepotul lui Ginghis Han) care
a fondat dinastia Yuan ( 1279-1367 d.H). Rețeta mongolă
de preparare a ceaiului era mai puțin rafinată, răspunzând
mai mult unor necesități de hrănire, ei punând în ceai
smântână (uneori și faină) și-l tratau ca pe o supă în
cadrul unei mese. Deși Marco Polo a vizitat China chiar
in perioada lui Kubilai Han, la întoarcerea în Italia, când
a realizat prima descriere a Chinei de către un european,
nu a menționat nimic despre ceai. Ca mai înainte, ceaiul
sub formă de pulbere a continuat să fie utilizat pe scară
largă atât în timpul dinastiei Yuan, cât și în timpul dinas
tiei Ming (1368-1644 d.H.), dinastie de origine chineză,
care i-a înlocuit pe mongoli.
Mult timp după ce europenii au descoperit China și
ceaiul, secretele cultivării și prelucrării lui au fost păzite
cu îndârjire. Printre altele, europenilor li se spunea că cele
trei tipuri de ceai provin din plante diferite, cel verde fi
ind obținut prin combinarea cu oxizi de cupru etc. Astfel,
mult timp, Europa a consumat ceai fără a ști cu adevărat
ceva despre el.
20 MIHAI ALBU
d. Japonia
Ca multe alte cunoștințe, și cele referitoare la culti

varea și prepararea ceaiului au fost aduse în Japonia
din China; cultivarea ceaiului în insulele japoneze este
atestată în timpul secolului al IX-lea. Primele semințe au
fost aduse din China de preotul budist Miyoye și plan
tate inițial în insula de sud (Kyûshû), apoi culturile s-au
extins către nord până către latitudinea de 39° N. De alt
fel, în Japonia, ceaiul va fi întotdeauna strâns legat de
budism și de templele budiste, iar călugării budiști îl vor
folosi inclusiv ca mijloc de a-și transmite învățătura. Ast
fel, tradiția japoneză a Zenului ne prezintă un maestru,
care, primind oaspeți la mănăstire, trece de la unul la
altul însoțit de un discipol, întrebându-i: „Ați mai fost
pe aici?“ „Nu.“ „Atunci poftim o ceșcă de ceai. Dar
dumneavoastră ați mai fost pe aici?“ „Da.“ „Poftim o
ceașcă de ceai." Văzând acestea, discipolul care îl însoțea
îl întreabă nedumerit: „Dar, maestre, cum de le dai tuturor
câte o ceașcă de ceai, orice ți-ar răspunde?" Maestrul se
întoarce spre el și îi zice: „Poftim o ceașcă de ceai."
Ca și în China, la început, ceaiul a fost apreciat pentru
valoarea sa medicinală. Era popular la Curtea din Kyoto,
fiind considerat o băutură rafinată, asociată culturii chi
neze, pe care în acea perioadă întreaga nobilime japoneză
se străduia să o imite. Către sfârșitul secolului al IX-lea,
transferul de cunoștințe dinspre China spre Japonia a
încetat, consumul ceaiului cunoscând un regres conside
rabil. In următorii 300 de ani există foarte puține mărturii
scrise în istoria Japoniei care să facă referire la ceai. în a
doua jumătate a secolului al Xll-lea, Eisai (1141-1215),
călugăr japonez considerat unul dintre fondatorii școlii
Kin/ai a budismului Zen, a reintrodus ceaiul și consumul

Im in Japonia. El a scris două cărți importante: una despre
Zeu Kozen gokokuron {Răspândirea Zenului pentru
/ >< islrarea națiunii, 1198) și alta despre ceai - Kissayojoki
(( (’aiul și prelungirea vieții, 1214). El prezenta valoarea
medicinală a ceaiului și îl recomanda ca fiind util pentru
.1 alunga oboseala lungilor ore de mediație Zen.
A doua mare școală Zen, Soto, a fost introdusă în Ja
ponia de călugărul budist Dogen, în 1227. Sub influența
ambelor școli, japonezii au dus pe culmile cele mai înalte
ale rafinamentului arta Ceremoniei Ceaiului și au dezvol
tat o formă specifică de poezie, haiku.
Abia către sfârșitul secolului al XII-lea, ceaiul Matcha
(ceaiul verde pulbere folosit în Ceremonia Ceaiului) a in
trat în uzul japonezilor, iar în secolul al XIV-lea „întâl
nirile sociale" prilejuite de ceai se răspândiseră în rândul
claselor nobiliare. Au apărut chiar întreceri de degustare a
ceaiului, în care participanții trebuiau să-și dea seama ce
Ici de ceai beau, iar uneori chiar cine l-a pregătit. Odată
cu înmulțirea acestor reuniuni, s-au răspândit și dezvoltat
ceramica, pictura, aranjamentul floral, toate contribuind
la crearea unei atmosfere plăcute, relaxante.
Principiile fundamentale ale gândirii asiatice, Yin și
Yang, erau reprezentate în societatea nobililor samurai
(clasa conducătoare a Japoniei) de cele două căi, opuse,
dar și complementare: Bushido (Calea Samuraiului, o
cale a onoarei și a războiului, dar și a morții) și Chado
(Calea Ceaiului, o cale a vieții și a armoniei). Tocmai de
aceea cele două vor fi aproape inseparabile timp de sute
de ani, oferind armonie și putere celor ce le urmează.
22 MIHAI ALBU
Ca multe dintre artele japoneze, fie ele marțiale sau de

alt tip, Ceremonia Ceaiului este privită ca o metodă ce
poate conduce la iluminare; ea este partea centrală a Căii
Ceaiului (Cha-doi). O istorie și o prezentare complexă și
completă a Ceremoniei Ceaiului găsiți în partea a doua a
acestei lucrări. Sunt onorat să colaborez cu sensei Gabriel
Căciulă, care a realizat partea dedicată exclusiv acestei
Căi Spirituale.
Ceremonia Ceaiului presupune o atenție constantă și o
eliberare a minții de alte gânduri, participant trebuind să
fie, conform perceptelor Zen, „aici și acum".
lată o povestire ce ilustrează cele spuse: în Japonia
medievală, un maestru al ceaiului, mergând pe străzile
aglomerate din Kyoto, a atins sabia unui samurai. Pen
tru asemenea ofensă (pentru un samurai sabia însemna
sufletul lui, iar atingerea ei era echivalentul unei palme
peste față) a fost provocat la duel. Maestrul și-a cerut
scuze, dar, la insistențele samuraiului furios, a trebuit să
accepte, cu toate acestea, fiind impresionat de incident,
pentru că nu se prea pricepea la lupte. Ajungând la un
prieten, i-a povestit cele întâmplate și i-a cerut o sabie.
Uimit, acesta i-a spus: „Nu știi să lupți, ai fost maestru
al Ceremoniei Ceaiului toată viața. N-ai ce face cu o sa
bie!" „Atunci, ce-mi rămâne de făcut? Onoarea îmi cere
să-l întâlnesc pe samurai", răspunse maestrul. Prietenul
său l-a sfătuit: „Du-te! Nu poți să lupți, deci întâmpină-ți
sfârșitul cu onoare, iar ca ultim gest, săvârșește Cere
monia Ceaiului!" în zorii zilei, samuraiul își aștepta
oponentul la locul stabilit. „înainte de luptă, voi săvârși
Ceremonia Ceaiului", îi spuse maestrul. îngenunche,
scoțându-și apoi ustensilele și se pregăti să facă ceai.
Aprinse locul și fierse apa, după care presără, cu multă

atenție și concentrare, pulberea de ceai în apa ce clo-
< olea. Amestecă băutura, după care îl servi pe samurai.
Acestuia nu-i venea să creadă ce vedea. în niciun duel nu
mlâlnise un oponent atât de calm în fața morții. Profund
impresionat, samuraiul îngenunche în fața maestrului
punându-i: „Maestre, mulți dintre cei pe care i-am ucis
au cerut îndurare și milă înainte să-i ucid. Niciodată n-am
văzut un curaj ca al dumneavoastră. Vă așteaptă moartea
și, cu toate acestea, săvârșiți Ceremonia fără greșeală și
fără cea mai mică ezitare. Cu adevărat sunteți un Mare
Maestru al Ceaiului și un om care nu se teme de moarte.
Vă rog, uitați provocarea mea și acceptați-mă ca elev.“
Maestrul se uită la el, zâmbi și acceptă. O altă versiune
povestește că prietenul său l-a învățat doar poziția de
gardă cu sabia și l-a sfătuit să aibă atitudinea pe care o
are în timpul Ceremoniei Ceaiului. Oponentul său a fost
impresionat de atitudinea fermă, liniștită și netulburată
de prezența morții, încât, asemenea poveștii de mai sus,
I a rugat să-1 primească pe post de discipol.
e. Anglia
Mult timp comerțul Angliei cu Asia s-a realizat prin

intermediul celebrei John Company (mai cunoscută sub
numele de East India Company), fondată pe 31 decembrie
1600 de către regina Elisabeta I. Deși la început comer
cializa multe produse (piper, bumbac, mătase, textile,
porțelan), principalul obiect de activitate și sursa puterii
sale va deveni comercializarea ceaiului. Datorită privi
legiilor acordate de regele lacob 1 (în 1609), compania
a început să reprezinte un competitor important pentru
24 MIHAI ALBU
Olanda, Franța și Portugalia, primele țări ce dezvoltaseră

imperii comerciale în această parte a lumii.
Probabil cea mai veche menționare a ceaiului de către
un englez, 27 iunie 1615, se regăsește în scrisoarea unui
anumit domn Wickham, agent în Japonia al Companiei
India de Est (companie engleză ce a deținut mult timp
monopolul comerțului cu ceai în întreaga lume), către
Eaton, un alt agent al Companiei, rezident în Macao, în
care îi cerea să-i aducă o cutie din cel mai bun sortiment
de ceai, la care Eaton a mai adăugat trei cești de ceai din
argint. în 1650 și 1655, East India Company și-a absor
bit rivalii principali, iar în timpul domniei regelui Carol
al 11-lea, a căpătat puteri absolute în comerțul cu Asia,
în 1698, comercianții individuali au reușit să formeze o
companie rivală, New Company sau English Company,
în scurt timp, și acești competitori au fost absorbiți și, în
1702, Parlamentul englez consfințește apariția unei „noi“
companii sub denumirea de The United Company of
Merchants of England Trading to the East Indies (Com
pania Unită a Comercianților Englezi cu India de Est),
în timp, în schimbul unor beneficii economice acordate
Curții regale, aceasta a primit inclusiv dreptul de a gu
verna teritoriile pe care le exploatase anterior economic.
în 1788, Sir Joseph Banks, la cererea directorilor com
paniei, a întocmit un raport despre cultivarea ceaiului în
Bengal și în alte regiuni favorabile. Se dorea descoperi
rea unor noi zone de aprovizionare și cultivare, deoarece
dependența de China nu convenea Imperiului Britanic. în
anul 1820, David Scott, împuternicit al Companiei pen
tru Assam (India), a trimis la Calcutta din Kuch Behar,
Rangpur - districte indicate de Sir Joseph Banks ca fiind
propice cultivării ceaiului - primele dovezi ale existenței

unor arbori de ceai crescuți în mod spontan. Deși frun
zele au fost analizate de dr. Wallicli, botanist din Calcutta,
i are le-a identificat ca fiind o specie de Camellia, nicio
măsură suplimentară nu a fost luată. Frunzele au sfârșit în
ici barul Societății Linnean din Londra cu eticheta „plantă
de ceai originară din Assam“. Abia în 1834, la insistențele
( ăpilanului Francis Jenkins, dr. Wallich admite că planta
aceea este ceai; între timp, un comitet desemnat de gu
vernatorul general, Lordul William Bentinck, începe
pregătirile pentru cultivarea ceaiului în Assam, trimițând
oameni pentru a obține semințe din China și mână de lu
cru calificată.
în timp, Compania ce contribuise la dezvoltarea Im
periului Britanic devine un factor de blocaj și capătă o
putere ce îngrijorează Curtea regală. Urmează pierderea
unor privilegii și astfel diminuarea forței Companiei:
in 1813, aceasta pierde monopolul asupra comerțului
cu India, iar în 1833-1834 pierde și monopolul asupra
comerțului cu China; în 1874, este desființată printr-o
hotărâre a Parlamentului.
După introducerea ceaiului în Anglia (în 1657), aceas
ta devine prima țară europeană în care consumul de ceai
este mai mare decât consumul de cafea. La acest fapt a
contribuit și căsătoria regelui Carol al 11-lea (în 1662) cu
prințesa portugheză Catherine de Braganza. Amândoi
erau cunoscuți ca băutori de ceai și, atunci când monarhia
a fost reinstaurată, cei doi au adus acest obicei în Anglia.
Către mijlocul secolului al XVlI-lea, englezii începuseră
să utilizeze ceaiul destul de frecvent, iar sursa principală
era, până în 1686 când au fost înlăturați de olandezi,
26 MIHAI ALBU
insula Java. Thomas Garway, primul negustor englez de

ceai, scria într-o foaie volantă O descriere riguroasă a
cultivării și calităților ceaiului (1659-1660): „Având în
vedere resursele limitate și prețul ridicat, ceaiul trebuie
folosit doar ca medicament rar în cazul unor tratamente
de importanță majoră sau cu ocazia unor banchete deose
bite și oferit nobililor/4
Impactul ceaiului asupra societății britanice a fo&
unul major. Altfel au apărut modificări inclusiv în pro
cesul de hrănire. Inițial, englezii mâncau de câteva ori pe
zi cantități mari de alimente. Micul dejun era alcătuit din
bere blondă englezească, pâine și carne de vită, iar cina
consta într-o masă grea, conținând cantități mari de car
ne. Aceâ obicei a fost schimbat de ducesa Anna de
Bedford (1788-1861), una din „doamnele de onoare44 ale
reginei Victoria. Datorită faptului că după asemenea
mese, mai ales seara, avea o senzație de slăbiciune accen
tuată, ea a început să-și invite prietenii la o masă ușoară,
după-amiaza, la ora 17.00. Altfel, cantitatea de mâncare
consumată la masa de seară scădea sau, uneori, nu mai
era necesară. La această „masă de la ora cinci44 se serveau
prăjituri, sendvișuri cu unt, dulciuri, totul împreună cu
ceai. Această practică a devenit curând foarte populară în
întreaga societate londoneză, astfel luând ființă tradiția
englezească a Ceaiului de la ora 5 („five o’clock tea44).
Tradiția „doamnei ceaiului44 (Lady of Tea) a fost
introdusă în 1666 de doamna Harris, soția administrato
rului Companiei Indiilor de Est. Ea era cea care prepara
ceaiul la întâlnirile comitetului directorilor Companiei.
Astfel, ea a pus bazele unei tradiții de peste 300 de ani,
perpetuată în cadrul „Ceaiului de la ora 5“.
CEAIUL ȘI CEREMONIA LUI 27
Criticul social Marie de Rabutin-Cliantal, marchiză

de Sévigné (1626-1696), menționează pentru prima dată
adăugarea laptelui în ceai în 1680. în acea perioadă se
mai folosea și zahăr din trestie, adus de pe plantațiile din
Jamaica. Tot atunci Earl de Sandwich, un împătimit al
jocurilor de noroc care nu se desprindea de masa de joc
suficient timp pentru a lua o masă tradițională, a inventat
ceea ce mai târziu se va numi sandwich', valetul său era
pus să-i aducă o bucată de carne (sau altă mâncare) între
două felii de pâine, astfel încât Earl să poată mânca fără a
părăsi masa de joc. O altă versiune povestește că Earl de
Sandwich era foarte ocupat cu treburi în cadrul guvernu
lui și de aceea a „inventat*4 acest tip de mâncare.
Cum probabil mulți își amintesc, actualele petreceri
ale tinerilor (party) purtau numele de „ceaiuri dansante44,
unde tinerii se adunau pentru a se distra și a se cunoaște
mai bine. Și acest obicei a fost lansat în Anglia, inițial
dcsfașurându-se în așa-numitele „grădini ale ceaiului" -
7ea Garden (un fel de terase, unde se servea doar ceai
ca băutură). în timp, acest obicei a dispărut din peisajul
public, păstrându-se doar în cel privat.
în epoca de înflorire a comerțului cu ceai a apărut un
„limbaj" propriu comercianților din Orient. Cunoscut sub
numele de „Pidgin English", fusese creat ca să faciliteze
comunicarea între negustorii de diverse naționalități.
Acest limbaj era alcătuit din cuvinte englezești, portughe
ze, indiene, toate pronunțate ca în limba chineză. Chiar
și cuvântul „Pidgin" este o formă alterată a expresiei
chinezești pentru „a face afaceri". în timp, unele cuvinte
s-au impus în limba engleză și chiar în alte limbi (inclu
siv în limba română). Avem astfel:
28 MIHAI ALBU
• „Mandarin" - din portughezul „mandar" ce însemna

„a comanda", cuvânt ce-i desemna pe oficialii curții im
periale chinezești, împuterniciți să comercializeze ceai.
• „Cash" - din portughezul „caixa" însemnând „cutie
de bani", ce reprezenta etalonul monetar în tranzacțiile
cu ceai.
• „Caddy" - în engleză are sensul de cutie (de ceai),
sens derivat din cuvântul chinezesc pentru greutatea de
500 de grame, greutate standard a cutiilor folosite în
comerțul cu ceai.
• „Chow" - derivat din cuvântul indian ce însemna
„transport de hrană" și care, în argoul limbii engleze de
azi, are sensul de „mâncare".
Inițial, englezii foloseau porțelan adus din China, dar
cu timpul, aflând secretele obținerii lui, au început să-l
producă în Anglia. Cele mai bune și mai vechi porțelanuri
au fost realizate în Chelsea în 1745. Ulterior, fabricile de
porțelan s-au extins pe întreg cuprinsul Angliei: Suffolk
( 1757), Derby ( 1769), Staffordshire (secolul al XVlll-lea)
etc. Curând, și ceainicele de argint (cu mâner de lemn) au
intrat în uzul comun al iubitorilor de ceai.
Treptat, ceaiul a cucerit și alte continente, în America
de Nord fiind introdus de primii coloniști. Din cauza taxe
lor foarte mari pe care Anglia le impunea comerțului cu
ceai pentru colonii, în 1773 a avut loc o acțiune de pro
test, cunoscută în istorie sub numele de Boston Tea Party.
Acest protest a condus la escaladarea tensiunilor dintre
Imperiul Britanic și coloniile americane și la declanșarea
Războiului de Independență al coloniilor americane, fi
nalizat cu crearea Statelor Unite ale Americii.
Boston Tea Party este numele acțiunii ce a avut loc în

dimineața zilei de 16 decembrie 1773, fiind o măsură de
protest împotriva taxelor pe importul de ceai impu
se de Parlamentul englez coloniilor britanice. Un grup
<lc cetățeni din Boston, conduși de Samuel Adams și
John Hancock, deghizați în indieni, au aruncat în golful
Boston 342 de lăzi cu ceai (cu o valoare foarte mare) din
încărcătura vaselor englezești ancorate în port. Când gu-
\ ei nul coloniei din Boston a refuzat să plătească ceaiul,
britanicii au închis portul. începând din acest moment,
Parlamentul englez și coloniile americane „răsculate14 au
luat diferite măsuri și contra-măsuri, toate conducând la
Războiul de Independență din 1775-1783.
în Anglia există în continuare dispute referitoare la
două aspecte ale servirii ceaiului: ordinea în care se toarnă
ceaiul și laptele și ora la care se servește. Prima dispută,
cu argumente pro și contra de ambele părți, se axează pe
prioritatea între ceai și lapte: trebuie turnat ceaiul în lapte
sau laptele peste ceai? A doua controversă are loc între
cei care susțin că servirea ceaiului este indicată la ora 16
și cei care sunt de părere că ar fi mai oportună ora 17 sau
chiar 18. Această neînțelegere provine din diferența în
tre clasele sociale din Anglia: în timp ce clasa superioară
își savura ceaiul în jurul orei 16 („low/afternoon tea"),
insoțindu-l cu sendviș, biscuiți și prăjituri, clasele de
mijloc și chiar cea „de jos“ beau ceaiul la orele 17-18
(„high tea") ca parte a unei mese substanțiale compuse
din pâine, carne, prăjituri, biscuiți (din grâu sau orz). De
numirile de ,,/ow“ și „high tea" provin din tipul de masă
unde se servea ceaiul. Astfel „high tea" se servește la
o masă obișnuită, datorită faptului că este parte a unei
30 MIHAI ALBU
mese propriu-zise, în timp ce „low tea“ se lua la o măsuță

joasă, „de cafea“.
t. Rusia
Inițial, ca și în alte țări, ceaiul a fost considerat și tratat

ca medicament extrem de valoros. Treptat, datorită scă
derii prețului, consumul lui a devenit un obicei răspândit
pe scară largă. Tot la început, ceaiul a concurat cu o
băutură tradițională în Rusia acelei perioade; este vorba
de sbiten, o băutură obținută din apă fierbinte, plante me
dicinale și miere.
Doi conducători ai cazacilor, Ivan Petrov și Boornash
laliseev, au fost primii care au povestit în Rusia despre
ceai, după ce, în 1567, au tăcut o expediție în China. In
teresul Rusiei pentru ceai datează din 1618, când amba
sadorul Chinei la Moscova i-a oferit conducătorului Im
periului Rus, țarului Alexei, câteva cutii cu ceai. în 1638,
ambasadorul rus Vasili Starkov a adus o cantitate de ceai
ca dar din partea hanului mongol către țarul Mihail 1
Fiedorovici. Importul propriu-zis de ceai a început în
1689 (în timpul lui Petru cel Mare), odată cu semnarea
Tratatului comercial ruso-chinez de la Nercinsk, ce sta
bilea libera circulație a caravanelor între China și Rusia.
Trecerea frontierei era permisă doar într-un singur punct,
la Kyakhta, la mare distanță de capitalele celor două
state, Beijing și St. Petersburg.
Pe atunci, drumul lung de circa 16 000 de kilometri
era străbătut de caravane alcătuite din 200-300 de cămile
și dura aproape 16 luni (dus-întors). Acest traseu, cunos
cut în epocă drept „Marele Drum al Ceaiului“ făcea parte
din mai celebrul „Drum al Mătăsii“. începea în Kashgar,
un oraș aflat lângă Marele Zid Chinezesc ce separă Chi

na de deșertul Gobi. Ceaiul sosit din sudul Chinei era
procesat, ambalat și vândut doar aici. Pe durata iernii și
primăverii, caravanele străbăteau, prin deșertul Gobi,
drumul dintre Kalgan și Urga (în Mongolia). în Kyakhta,
cutiile de ceai erau verificate, asamblate în baloți numiți
tsybics care erau marcați. Baloții, conținând prețiosul
ceai, erau împachetați în hârtie și frunze, după care erau
introduși în cutii de bambus, încărcați în căruțe sau sănii
și trimiși spre Irkutsk, de unde erau expediați în partea
europeană a Rusiei, la târgurile de ceai. Din cauza tuturor
acestor circumstanțe, prețul ceaiului era prohibitiv, fiind
consumat doar de cei bogați. După moartea împărătesei
Ecaterina cea Mare (1796), prețul a mai scăzut și, astfel,
ceaiul s-a răspândit în societatea rusă, nemaifiind un apa
naj doar al celor foarte bogați.
Pentru a elimina monopolul Chinei și pentru a satis
face cererea din ce în ce mai mare de pe piața internă,
Rusia a început să îl cultive în coloniile sale. Astfel în
1814, N.A. Garvis a încercat să cultive ceai în Crimeea,
dar a dat greș. în 1847, în Ozurgeti însă (acum în sud-
vestul Georgiei), plantațiile de ceai au prosperat. Curând,
cultivarea ceaiului s-a extins și în alte zone ale Imperiu
lui Rus din zona Caucazului. După punerea în funcțiune
a Căii Ferate Transiberiene (1900-1905), caravanele au
dispărut, în timp ce prețul ceaiului a scăzut semnificativ,
răspândindu-se în toate păturile societății ruse.
Deși Revoluția bolșevică a zguduit Rusia la toate ni
velele (social, economic, cultural), tradiția ceaiului a ră
mas neschimbată.
32 MIHAI ALBU
Așa cum englezii au răspândit consumarea ceaiului cu

lapte, rușii au fost la originea popularizării - inclusiv în
Marea Britanie - a consumului de ceai cu lămâie. S-a
întâmplat după vizita reginei Victoria în Rusia, căreia i-a
plăcut combinația și a popularizat-o.
Deși se spune că doar ceaiul de Krasnoïarsk este pro
pice preparării în samovar, unul dintre cele mai populare
ceaiuri rusești este Rusian Caravan, un amestec de ceai
negru din India și China. Desigur, numele acestui ames
tec de ceaiuri amintește de vremurile când acesta era adus
cu mare greutate din China, cu ajutorul caravanelor. Deși
un ceai tare și care, în mod normal, ar fi recomandat doar
dimineața, cu toate acestea, în Rusia se bea la orice oră
din zi și din noapte.
în Rusia, metoda de preparare este una specifică, atât
prin ustensilele folosite, cât și prin modul de pregătire.
Instrumentul principal este samovarul care, deși înrudit
cu instrumente similare din Tibet și Mongolia (cunoscute
din secolul al Xll-lea), a devenit un simbol național al
Rusiei. Acesta apare în tradiția rusă a ceremoniei ceaiu
lui pe la mijlocul secolului al XVIII-lea. Primele samo
vare „imperiale4' au fost prezentate în cadrul expozițiilor
internaționale, din Rusia și din străinătate, în decursul
secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea. Au apărut firme
specializate în fabricarea lor, dând naștere unei elite a
maeștrilor, asemănătoare elitei maeștrilor care fabricau
săbiile samurailor în Japonia. Cei mai renumiți erau ori
ginari din orașul Tuia, dintr-o regiune bogată în minereu
de cupru și alte substanțe folosite la fabricarea samova
rului. Maeștrii din Tuia erau renumiți și ca armurieri, și
producători de arme și astfel, în timp de pace, gloanțele,
săbiile și armele erau topite și transformate în samova

re, iar în perioadele de război samovarele erau topite și
transformate în arme.
Dintr-o simplă ustensilă casnică, samovarul a devenit
un „obiect social", atât prin importanța dată de obiceiuri
făcând parte din tradiția gospodăriei rusești (și tronând
pe masa din sufragerie), cât și prin cantitatea mare de ceai
ce se obține - fiind folosit în cadrul familiei, a reuniunilor
cu prietenii. După masa de seară, conform unei vechi
tradiții rusești, întrega familie se strângea pentru a bea
ceai din samovar. Acesta era servit de către femei, de obi
cei de „stăpâna casei" sau de fiica mai mare, dacă mama
lipsea, fapt ce aduce aminte de tradiția englezească a do
amnei ceaiului {Lady of Tea). Samovarul era nelipsit din
gospodăria rusească tradițională, indiferent cât de săracă
sau prosperă era. Dincolo de utilitatea strict casnică,
multe samovare erau adevărate opere de artă, reflectând
imaginația și creativitatea făuritorilor lor. Cu timpul, au
apărut și samovare portabile, fiind astfel posibilă crearea
atmosferei de „acasă" oriunde te-ai fi aflat. Scriitori ruși
imortalizează în operele lor tradiția ceaiului și a samo
varului, F.M. Dostoïevski în Soțul etern, A.P. Cehov în
Unchiul Vania, L. Tolstoi în Anna Karennina, în timp ce
I’ușkin scria că extazul este „un pahar plin cu ceai și o
bucățică de zahăr în gură".
Samovarul este un recipient mare de metal (bronz sau
aramă), cu un sistem de încălzire (utilizând cărbuni sau
curent electric). Corpul principal folosește doar pentru a
încălzi și păstra apa caldă. Ceaiul propriu-zis se prepară
m partea superioară a samovarului (într-un corp secundar,
ce preia căldura de la sistemul de încălzire), fie într-un
34 MIHAI ALBU
ceainic separat așezat pe corpul principal. Ceaiul obținut

este foarte tare, închis la culoare și este numit „ztnwh'1.
Această infuzie concentrată se toarnă în recipiente de
sticlă cu suport de metal („stakan s podstakanni kom“)
apoi se diluează cu apă fierbinte din samovar până la
concentrația dorită.
Ceaiul se bea cât mai fierbinte (se soarbe precum unele
variante de ceai chinezesc), bine îndulcit (cu zahăr, miere
sau chiar gem adăugat direct în pahar) și cu multă lămâie.
Se mai poate bea ținând în gură un cub de zahăr (sau
o linguriță de gem), ce se dizolvă treptat, pe măsură ce
îl consumi. în Rusia, ceaiul se bea după-masă și pe du
rata primei jumătăți a după-amiezii, dar nu se consideră
adecvată consumarea lui în timpul mesei.
în zilele noastre, ceaiul și vodka sunt băuturile națio
nale ale Rusiei.
Prin calitățile sale: cald, energizant și sănătos, el este
potrivit pentru ritmul și viața din această țară.
lată cum se scrie ceai în 27 de limbi:

Franceză: thé
Japoneză: o cha
Swahili: chai
Olandeză: thee
Suedeză, daneză, norvegiană: te
Poloneză: herbata
Cehă, sârbă, croată, bosniacă: cay
Rusă: yau / chay
Maghiară: tea
Finlandeză: tee
Turcă: çay
Indoneziana, malaeză: teh

I speranto: teo
< ircacă: tsa ’i
Arabă: shaye.
I braică: teh
Idiș: tay
Spaniolă: té
Italiană: tè
Portugheză: châ
( iermană: tee
IL TIPURI ȘI VARIETĂȚI DE CEAI
a. Introducere
După cum am aflat în capitolul I, din frunzele aceluiași

arbust - Camellia sinensis - se obțin patru tipuri de ceai:
alb, verde, oolong și negru. Din aceste patru tipuri de ceai,
prin diverse metode de prelucrare, mărunțire, aromare,
combinare și chiar prin tehnici diferite de cultivare, se
obțin peste 2 000 de varietăți de ceai. Arome diferite ale
ceaiului rezultă și în funcție de solul în care este sădit ar
borele, de climă, de altitudine, de data când sunt recoltate
frunzele etc. Vom prezenta mai jos principalele varietăți
de ceai, precum și alte informații utile, ce vă pot îndruma
în achiziționarea și chiar prepararea unui ceai. Vom mai
prezenta și Maté, o plantă similară ceaiului, originară din
America Centrală și de Sud, precum și Rooibos, „ceaiul“
originar din Africa de Sud.
în afara diferențelor care provin din condițiile particu
lare enumerate mai sus, există o clasificare internațional
acceptată a ceaiului, care nu se referă la calitatea lui, ci
la dimensiunile frunzelor după ce acestea au fost pre
lucrate. Deoarece infiizarea se realizează mai încet sau
mai repede, în funcție de dimensiunea frunzei, după pre
lucrare, frunzele de ceai sunt sortate în loturi de mărimi
apropiate. Astfel au apărut categoriile de mai jos.
Pentru ceaiul negru există diverse grade de clasifi-

< ine a frunzelor, ce se referă la mărimea și „condiția fi
zică" a frunzei. Inițial, ele se aplicau doar ceaiului negru
<lc Ceylon, dar în timp această clasificare s-a extins, în
prezent fiind valabilă pentru toate ceaiurile negre.
Peakoe eSte derivat de la cuvântul chinezesc care de-
seinnează culoarea albă; la început, comercianții euro
peni îl foloseau referindu-se la frunzele ce dădeau un ceai
de foarte bună calitate (eSle vorba de primele 2-3 frunze
din capătul crenguțelor, care sunt acoperite cu un puf
alb). Originea cuvântului Orange este neclară, unele surse
indică faptul că provine de la familia regală olandeză „de
( )range“ (Orania), iar altele consideră că se referă la o
veche metodă chinezească de a ameSteca printre frunzele
de ceai și frunze de portocal, pentru aromare. Deși unii
consumatori consideră că recturile mărunțite ar fi de cali-
late inferioară, experții cred că, cu cât frunza eSte mărun-
țită mai bine, cu atât mai bine se infuzează ceaiul, altfel
cxtrăgându-se toate aromele și substanțele ce îi dau cali
tatea. în general, frunzele mărunțite sunt folosite la plicu
lețele de ceai, pentru că permit o infuzare mai rapidă.
- pentru frunze întregi:
Orange Pekoe (O.P.): în această categorie intră frun
ze lungi, subțiri și cu un aspect „sârmos“; pot conține și
Irunze tinere (muguri), nedesfăcute încă; ceaiul obținut
este puțin colorat, pal;
Pekoe (P): frunze mai scurte și mai puțin „sârmoase“,
dar care dau un ceai mai colorat;
Souchong (S.): frunzele mai mari, rotunde, culese de
la baza crenguțelor arborelui de ceai; prin infuzare dau un
lichid mai puțin colorat;
38 MIHAI ALBU
- pentru frunze mărunțite:

Broken Orange Pekoe (B.O.P): este cea mai căutată
dintre categoriile de frunze mărunțite; frunzele sunt fărâ
mițate în părți mici, ce permit obținerea unui ceai frumos
colorat și tare;
Broken Pekoe (B.P): un pic mai mari decât la catego
ria B.O.P., aceste frunze dau un lichid mai slab colorat; se
folosește în principal ca bază pentru diferite rețete;
Broken Pekoe Souchong (B.PS.): fragmentele de
frunză sunt mai mari decât cele de la categoria B.P.; cea
iul obținut este mai deschis la culoare și se poate folosi ca
bază în diverse rețete;
Broken Orange Pekoe Fannings (B.O.P.F): un ceai
foarte căutat și are un preț ridicat; este mai mărunt decât
ceaiul B.O.P. și principalele sale calități sunt infuzarea
rapidă și culoarea plăcută a infuziei;
Dust (D.): această categorie conține frunzele cele mai
mărunțite, ce permit obținerea rapidă a unui ceai tare;
sunt folosite în diverse amestecuri.
La categoriile de mai sus se mai folosesc termeni ca:
„Flowery“ sau „Tippy“ (Flowery/Tippy Orange Pekoe).
Acești termeni se aplică ceaiului de foarte bună calitate
(mai precis frunzelor tinere aflate la capătul crengilor) a
cărui sortare se face manual și deci este și foarte scump.
Este produs de obicei în Ceylon, regiune cu tradiție în
cultivarea ceaiului negru de bună calitate.
Pentru ceaiul produs în Darjeeling - India (altă regi
une foarte renumită pentru calitatea ceaiului negru) se
folosesc termeni ca „Tippy“, „Golden“ și „Flowery".
Acești termeni fac referire atât la dimensiunile frunzei,
cât și la calitatea ceaiului. De aici prin derivare avem:
I ( i F.O.P. - „Tippy Golden Flowery Orange Pekoe“;

I 1 ( i.F.O.P. - „Fancy (sau Fine) Tippy Golden Flowery
( (range Pekoe“;
• I I .G.F.O.P. - „Super-Fine (sau Fancy) Tippy Golden
Mowery Orange Pekoe".
Pentru ceaiul verde nu există o clasificare recunoscută

mici național, cele mai folosite categorii provenind din
(ai iIc mari consumatoare de ceai verde: China și Japonia.
Gunpowder: frunzele tinere, uneori și frunzele-mu-
i’iii i, sunt rulate foarte strâns, în formă de sfere. Termenul
chinezesc pentru acest ceai este Zhucha însemnând „Ceai
l>crlă“ (datorită formei);
Young Hyson: în această categorie intră frunzele ti
nere, rulate în formă de spirală;
Imperial: sfere formate din frunze mature de ceai;
Twankay: frunze nerulate, de calitate mai slabă.
Pentru ceaiul oolong există un sistem de clasificare

care se referă la calitatea acestuia, spre deosebire de siste
mele de clasificare de mai sus, care derivau din mărimea
li mizei sau din gradul de mărunțire a frunzei de ceai. Avem
nsllel, în ordinea scăderii calității, următoarele categorii:
Fanciest / Extra Fancy;
Extra Choice / Extra Fine;
Fancy / Fine;
Common.
I). Ceai simplu (fără adaosuri)

în continuare, vă vom prezenta principalele tipuri de
ceai simplu, uneori oferindu-vă și detalii suplimentare,
40 MIHAI ALBU
care vă vor ajuta în cunoașterea mai amănunțită a cea

iului, îndrumându-vă astfel atunci când doriți să îl achi
ziționați. Unele denumiri sunt poetice (caracteristică a
popoarelor asiatice care consideră că metafora descrie
mai bine decât un simplu cuvânt), altele fac referire la
zona sau provincia din care provin.
1. Ceai alb
Acest tip se obține din frunze de ceai nedeschise com

plet (frunze-muguri) care, după culegere, nu mai sunt su
puse decât uscării, fără alte prelucrări. Aceste operații se
realizează de obicei manual; frunzele nu sunt rulate, fiind
păstrate în forma originară. Frunzele sunt acoperite de
perișori albi, de unde provine și denumirea. Aroma lui
este foarte delicată și subtilă, ceaiul are o culoare foarte
pală, iar beneficiile pentru sănătate par să fie chiar mai
mari decât ale ceaiului verde (vezi capitolul IV - Ceai
și sănătate). Ca o anecdotă, trebuie amintit făptui că, în
casele oamenilor săraci din China antică, se servea un tip
special de ceai alb, ce consta din... apă fiartă.
Dintre tipurile de ceai alb amintim:
1. Pai Mu Tan: are și supranumele de White Peony
(Bujorul alb) și provine din provincia chineză Fujian.
Prin infuzare, se obține un lichid limpede, deschis la cu
loare, cu o aromă proaspătă și un gust ușor dulce.
2. Bi Luo Chun (Green Snail Spring): vechiul nume
era Xia Sha Ren Xiang (Astounding Fragrance - Aromă
surprinzătoare) și se datorează următoarei întâmplări.
Dorind să transporte mai mult ceai, un culegător și-a
îndesat prin haine cât mai multe frunze. Datorită căldurii
corpului, frunzele au început să emane o aromă minunată,
lucrătorul exclamând, fără să realizeze care era sursa mi

asmei: „Ce parfum uimitor!" Povestea numelui de acum
este următoarea: în timpul vizitei împăratul Kangxi în
provincia Zhejiang, guvernatorul l-a servit cu ceai. Uimit
de aroma și puritatea băuturii, împăratul a întrebat cum se
numește; „Aromă uimitoare" a fost răspunsul. împăratul
a considerat că acest nume descrie prea puțin calitățile
ceaiului și, după ce a cerut să vadă frunzele de ceai, i-a
dat un nume mai poetic Green Snail Spring (Melcul verde
de primăvară). Aroma sa deosebită se obține printr-un
procedeu la fel de neobișnuit: se plantează pe malul unui
lac arbuști de ceai împreună cu piersici, caiși și pruni;
în momentul în care pomii fructiferi înfloresc, datorită și
umezelii permanente din aer, frunzele ceaiului se îmbibă
cu mirosul degajat de copacii înfloriți. în timpul dinastiei
Qing, acest ceai era oferit ca dar împăratului de către gu
vernatorul local.
3. Yin Zhen Bai Hao (Silver Needles White Hair -
Ace de argint precum părul alb): este obținut numai pri
măvara, prin culegerea frunzelor-muguri de la două ti
puri de arbuști, cunoscute sub denumirea de Big White
(Dai Bai - Marele Alb) și Water Sprite (Sui Hsien - Zâna
Apei). Are o aromă mai pregnantă, dar totuși delicată,
precum celelalte tipuri de ceai alb.
4. White Monkey Paw (Mâna maimuței albe): se obți
ne în regiunea munților Wuyi (China) din plante atent
selecționate. Se folosesc primele două frunze și mugurii,
ceea ce îi conferă o aromă bogată și totodată delicată. Are
un gust apropiat de cel al ceaiului verde și este recoman
dat celor ce preferă ceaiul alb, dar care doresc și o aromă
mai puternică.
42 MIHAI ALBU
2. Ceai verde
După cum știți, acest tip se obține prin oprirea fermen

tării frunzelor de ceai. Este ceaiul cel mai consumat din
Asia, una din varietățile lui (Matchâ) fiind folosită în
cadrul Ceremoniei Ceaiului.
Baozhong (China): numit și Pouchong este un tip spe
cial de ceai. înainte de a fi uscat la foc, este lăsat să se
stafidească și să fermenteze foarte puțin, ajungând un
deva între ceaiul verde și cel oolong. Aroma sa amintește
de liliac. Baozhong este deseori folosit ca bază pentru
ceaiurile Jasmine (o combinație de ceai verde cu flori de
iasomie).
Chun Mee (Precious Eyebrows - Sprâncene prețioase).
Genmaicha (Japonia): numit și „ceaiul popcorn" Gen
maicha este ceai verde amestecat cu orez prăjit.
Gunpowder (China): este un ceai verde tare, cu gust
aspru. Denumirea sa provine de la forma în care sunt ru
late frunzele, formă care amintește de modul în care arăta
vechiul praf de pușcă (bobițe).
Gyokuro (Japonia): este considerat cel mai valoros
ceai japonez. Cunoscut și sub numele de Pearl Dew
(Picătură de Rouă), aroma sa este surprinzător de bogată,
cu un gust „ierbos".
Longjing (China): în traducere Fântâna Dragonului
(Dragon’s Well), acest ceai trebuia preparat cu apa dintr-o
anumită fântână, apă greu de obținut deoarece era păzită
de un dragon. Chiar și cu apă obișnuită, ceaiul obținut are
o aromă complexă, aproape dulce.
Matcha, Tencha (Japonia): este ceaiul măcinat pul

bere care se folosește în renumita Ceremonie a Ceaiului,
înainte de a fi măcinat, este denumit Tencha.
Sencha, Bancha, Hojicha (Japonia): Sencha este un
nume generic pentru ceaiul verde japonez de foarte bună
calitate, altul decât Gyokuro. Bancha este ceaiul verde
obținut din frunzele recoltate târziu, de obicei toamna.
Ceaiul copt (în cuptoare speciale) este numit Hojicha.
Spider Leg (Japonia): denumirea sa „periculoasă" -
Picioare de păianjen - nu trebuie să ne inducă în eroare.
Este un ceai de bună calitate, o variantă a ceaiului Gyoku
ro', după ce este uscat în coșuri de bambus, frunzele devin
lungi și subțiri, de unde și numele său.
Taiping Hon Kui (Monkey King - Regele Maimuță).
Youngxi Huo Qing (Firegreen - Focul Verde).
3. Ceai oolong
Ceaiul de tip oolong este supus fermentării, dar aceas

ta este oprită undeva între 20% și 80% pentru a nu de
veni ceai negru (100% fermentat). Multe varietăți de ceai
din cadrul acestui tip au o aromă florală sau de piersică.
Altele au un gust „ierbos11, caracteristic ceaiului verde.
Culoarea lichidului este variată, de la verde-pal la auriu-
închis. Este considerat „șampania ceaiurilor11. în limba
chineză oolong (sau wulong) înseamnă Dragon Negru.
Da Hong Pao (Great Red Robe - Marea Robă Roșie).
Formosa Oolong (Taiwan): introdus în 1860 în Taiwan
din China de comerciantul de ceai John Dodd, a devenit
curând o marcă de renume internațional. Ceaiul Oolong
Formosa este cunoscut ca fiind „regele11 ceaiurilor de
44 MIHAI ALBU
ace& tip. Are un gust de fructe, ceea ce face ca adaosurile

de zahăr, lapte sau lămâie să fie inutile.
Huan Jin Qui (Yellow Golden Flower - Floarea Gal-
ben-Aurie).
Loui Gui (Meat Flower - Floarea esențială).
Shu Xian (Water Fairy - Zâna Apei).
Ti Kwan Yin (China): acest ceai este de foarte bună
calitate, asemănător ceaiului oolong din Formosa, fapt
dovedit și de cele două supranume ale sale: Iron Godess
of Mercy (Zeița de Fier a Milei) și Monkey Picked (Ceai
Cules de Maimuțe). Cel de-al doilea supranume datează
din perioada în care maimuțele erau folosite pentru a re
colta frunzele de ceai de la capătul crengilor, în natură,
arborele de ceai atingând 9 metri. O legendă spune că
maimuțele le-au adus unor călugări frunze de ceai în
schimbul perelor cu care aceștia le-au hrănit în perioada
când nu se găsea nimic de mâncare în pădure. Culoarea
sa variază de la roz la auriu, iar aroma este puternică și
bogată, fiind descrisă ca „florală, cu un gust delicat de
alune și caramel“.
JE/j'/' Yan (Bohea Rock - Piatra Bobea).
4. Ceai negru
Ceaiul căruia noi îi spunem „negru“ este numit de

chinezi ceai roșu (,,Hongcha“). Acesta se obține prin
fermentarea totală a frunzelor. Se spune că răspândirea
actuală a ceaiului negru se datorează unei întâmplări:
pe corăbiile care aduceau din China ceai verde (cel mai
consumat în această țară) din cauza umezelii și a duratei
călătoriei, frunzele de ceai fermentau și astfel, în Europa,
era descărcat ceai negru; considerat o delicatesă și un
obicei exotic, era ținut la mare preț și consumat doar la

ocazii speciale. Prin urmare, sub numele de „ceai chinez
esc" se comercializa ceai negru, deși în China și alte țări
asiatice cel mai răspândit era ceaiul verde.
Assam (India): această varietate de ceai dă un lichid
portocaliu-roșiatic și are o aromă distinctivă de malț.
Este un ceai tare, cu o aromă puternică și complexă. Se
folosește și în amestecuri de ceaiuri, ca de exemplu Irish
Breakfast.
Ceylon (Sri Lanka): sunt mai multe varietăți de ceai
care se produc în Sri Lanka; cele mai multe sunt folosite
în diverse amestecuri; culoarea lichidului este maro-ro-
șiatică, cu un gust aspru, aromat.
Darjeeling (India): eSte una dintre cele mai apreciate
varietăți de ceai negru din lume. Lichidul eSte mai deschis
în comparație cu alte ceaiuri negre, culoarea variind de la
roșiatic la auriu. Are un gust astringent cu aromă de
migdale și flori sălbatice. Se bea de obicei după-amiaza,
tară adaosuri (lapte, lămâie, zahăr). Dacă ceaiul este de
foarte bună calitate, se poate pune un pic de lămâie, dar
niciodată nu se folosește lapte.
Keemun (China): cel mai cunoscut ceai negru din
China este un component de bază al amestecurilor de
tip „English Breakfast"; unele amestecuri de tipul acesta
sunt alcătuite în întregime din ceai Keemun. Există mai
multe varietăți de ceai Keemun. Cele mai multe produc
un lichid roșu, cu o aromă bogată, fructată; unele au un
gust ușor afumat (nu atât de tare precum cel al ceaiului
Lapsang Souchong). Este deseori comparat cu un echiva
lent din lumea vinului, vinul de Burgundia. Poate fi băut
46 MIHAI ALBU
atât simplu, cât și cu zahăr și/sau lapte. Nu se servește cu

lămâie, deoarece devine prea amar, chiar acru.
Lapsang Souchong (China): acest ceai este uscat
deasupra unor ace de pin fumegânde, ceea ce îi conferă
mirosul și aroma specifice, afumate. La cele mai bune
varietăți, mirosul și aroma de afumat sunt delicate și
însoțite și de alte arome. Este folosit ca ingredient în
amestecurile de tip „Russian Caravan“.
Nilgiri (India): Nilgiri, Darjeeling și Assam sunt trei
varietăți de ceai indian ce se recomandă a fi consumate,
de obicei, tară adaosuri și fără a fi amestecate cu alte ti
puri de ceai. Nilgiri nu este la fel de interesant și de dife
rit precum celelalte două și mare parte din recoltă este
folosită în amestec cu alte tipuri de ceai negru. Seamănă
destul de mult cu ceaiul de tip Ceylon și, asemenea aces
tuia, este folosit în alte amestecuri.
Pu-erh (China): acest ceai ar putea constitui o catego
rie aparte (a ceaiurilor suprafermentate), dar l-am inclus
în categoria ceaiurilor negre pentru că este 100% fermen
tat. De fapt, după ce fermentează complet, este stropit
cu apă și lăsat să fermenteze din nou. Numele său vine
de la un oraș cu tradiție în producerea și comercializarea
ceaiului, din provincia sudică Yunnan. Calitățile sale de
osebite, atât medicale, cât și gustative, se datorează atât
modului în care este produs, tipului de ceai folosit, cât
și condițiilor geografice și climatice în care este crescut.
Spre deosebire de celelalte ceaiuri, care, cu cât sunt mai
proaspete, cu atât sunt mai bune și mai scumpe, în ca
zul ceaiului Pu-erh cu cât este mai vechi, de la un an la
zeci de ani, cu atât este mai bun (și mai scump). De obi
cei, acest tip se vinde sub formă „comprimată", în tim
pul prelucrării frunzele fiind presate în diferite forme.

Aroma sa este aspră-amăruie, deosebită de a oricărui alt
tip de ceai. Lichidul este de un roșu-închis, iar gustul
poate aduce aminte de pământ (sau de mirosul de brazdă
proaspăt întoarsă). Datorită gustului său „ciudat", unele
persoane îl beau doar ca medicament. Pentru a-1 prepara,
folosiți apă fiartă (spre deosebire de celelalte tipuri de
ceai negru, unde apa se ia de pe foc înainte să înceapă să
fiarbă). Se poate adăuga lapte, acesta îi va mai atenua din
gust. Dacă doriți să cumpărați acest tip de ceai, vă sfă
tuim să începeți cu o cantitate mică, pentru a vedea dacă
gustul său „diferit" vă place.
Sikkim (India): această varietate de ceai provine dintr-o
arie învecinată cu cea în care se produce ceaiul Darjeeling.
Ea combină aroma delicată a ceaiului Darjeeling cu gus
tul de malț al ceaiului Assam. Deși este un ceai excelent,
nu este prea bine cunoscut pe plan internațional și astfel
prețul său este mai mic decât cel al ceaiului Darjeeling.
Yunnan (China): varietățile ieftine din acest ceai nu
sunt deosebite, dar cele de bună calitate sunt minunate;
lichidul are o culoare maronie cu o aromă subtilă, ușor
picantă. Este folosit și în amestecurile de tip „Russian
Caravan"; este recomandat să fie consumat cu lapte.
„Comprimat" (China): acesta este ceaiul numit „ne
gru" în China, datorită culorii pe care o are după ce a
fost prelucrat și presat. Practic, sunt frunze care în pro
cesul prelucrării sunt presate și uscate în diverse forme:
sfere (sunt numite în chineză - Tuancha), „cuib de pa
săre" (Tuocha - în limba chineză) sau chiar în formă de
cărămizi. Această comprimare permite o conservare mai
îndelungată și o rezistență crescută în timpul transportului.
48 MIHAI ALBU
Se produce în special în provinciile chineze Hubei, Hu

nan, Sichuan și Yunnan.
c. Amestecuri de ceaiuri
Ce este un amestec de ceai(uri)? în principal, constă în
combinarea, în diferite proporții (în funcție de producător)
a mai multor varietăți de ceai (de obicei, negru), fără ada
osuri de arome (pe acestea le vom descrie mai târziu). Vă
prezentăm cele mai cunoscute amestecuri de ceaiuri:
English Breakfast: acest amestec, foarte popular în
Anglia, este o combinație de ceai negru din India și din
Ceylon. Unele variante conțin și ceai Keemun (pe lângă
cele două varietăți), în timp ce altele sunt alcătuite în to
talitate din acesta. Se poate servi cu lapte sau cu lămâie.
Prototipul acestui ceai a fost dezvoltat acum 100 de ani
de către scoțianul Drysdale în Edinburgh. Inițial, era vân
dut ca Breakfast Tea. Magazinele de ceai din Londra i-au
schimbat numele și l-au vândut sub denumirea de Eng
lish Breakfast Tea.
Irish Breakfast: de obicei, conține diferite varietăți
(foarte tari) de ceai negru Assam. Acest ceai se potrivește
perfect obiceiului irlandez de a bea ceai foarte tare. Da
torită tăriei sale, ceaiul Irish Breakfast se recomandă să
fie consumat numai dimineața (deși irlandezii îl beau pe
tot parcursul zilei). Se servește bine îndulcit și cu lapte,
la temperatura camerei. Nu este potrivit pentru lce Tea.
Russian Caravan: este un amestec foarte răspândit în
întreaga lume, ce își datorează numele perioadei în care
ceaiul era adus în Rusia cu ajutorul cămilelor din cara
vane. Deseori, conține ceai „afumat" Lapsang Souchong
combinat cu o bază de ceai negru Keemun sau Yunnan.
Unele varietăți conțin și ceai oolong. Se servește bine în

dulcit cu zahăr, miere sau chiar gem. Se mai poate com
bina cu lămâie și cuișoare.
d. Ceai cu arome
Aceste varietăți se obțin prin adăugarea de flori par

fumate și/sau uleiuri volatile peste frunzele de ceai, în
timpul procesării acestora. Cele mai folosite flori sunt
cele de iasomie și de magnolie (printre multe altele). La
ceaiul negru se mai pot adăuga bucăți de fructe - coajă
de portocală, mere uscate sau chiar „condimente41 -
scorțișoară, ghimbir etc.
Ceai marocan: ceai verde, mentă (la origine se folosea
iarbă creață - Mentha spicata).
Earl Grey: este cea mai cunoscută varietate de ceai
negru aromat. La o bază de ceai negru se adaugă ulei
volatil de bergamotă, de obicei între 3-5%. Bergamota
este un fruct din familia citricelor, de forma unei pere.
După obținerea uleiului, acesta este pulverizat peste di
verse sortimente de ceai negru. Există și o plantă numită
„bergamotă11 care miroase ca uleiul de bergamotă, dar
aceasta nu este folosită în obținerea ceaiului Earl Grey.
Nu există un standard internațional pentru obținerea
acestui ceai și, de aceea, se pot găsi variante foarte bune
și variante de calitate mai slabă (în funcție de tipul de
ceai negru și de cantitatea de ulei de bergamotă folosite).
Una dintre poveștile despre originea acestui ceai este
următoarea: Earl Grey (1764-1845) a fost prim-ministru
al Angliei în timpul regelui William al IV-lea și supra
veghea comerțul ce avea loc între China și Anglia; un
înalt demnitar chinez, dorind să obțină anumite avantaje
50 MIHAI ALBU
în cadrul acestui comerț, i-a oferit rețeta acestui ceai aro

mat; portocala amăruie din China (Citrus aurantium),
care conferea acestui ceai aroma sa deosebită, a început
să fie cultivată în Spania și Italia; în Italia cele mai bune
rezultate au fost obținute pe plantațiile din jurul orașului
Bergamo, unde, treptat, s-a obținut o subspecie a fructu
lui orginar, de unde și-a luat și numele actual.
Jasmine: acest ceai este obținut din ceai verde peste
care se presară flori de iasomie, apoi iar un strat de ceai
și apoi iar flori de iasomie. Pentru a obține un ceai Jas
mine de bună calitate, se aștern șase straturi de ceai al
ternând cu straturi de iasomie, iar florile trebuie culese
în perioada de vârf a eliberării parfumului, astfel încât
acesta să impregneze frunzele de ceai. După ce frunzele
de ceai s-au impregnat cu mirosul de iasomie, florile sunt
îndepărtate, iar ceaiul este uscat din nou. Ceaiul cunoscut
sub numele de Perle de iasomie constă în frunze de ceai,
parfumate, care apoi sunt rulate în mici sfere, fiecare cu
„lumea sa aromată“.
Acest tip de ceai este preferat de locuitorii din nordul
Chinei și de tot mai mulți străini. Uneori se folosește ceai
de tip Baozhong, dar, de obicei, este folosit ceai verde,
complet nefermentat. Cea mai bună calitate a acestui ceai
este numită Yin Hao.
Pentru prepararea ceaiului Perle de iasomie (Jasmine
Pearls) se folosesc ceștile de tip gaywan constând într-o
farfurie cu adâncitură în care ceașca stă foarte stabil;
aceasta este acoperită cu un capac care permite infuza-
rea direct în ceașcă și îndepărtarea frunzelor în timp ce
degustăm ceaiul.
Magnolia: ceai negru, frunze de magnolie;
Orchid: ceai negru, flori de orhidee;

Osman thus: ceai negru sau oolong, flori de portocal;
Rose Congou: ceai negru, petale de trandafir.
e. Maté
Maté cunoscut și drept Yerba maté sau ceai din Para

guay este, pentru popoarele din America Centrală și
de Sud, echivalentul ceaiului asiatic; este supranumit
„băutura zeilor", datorită efectelor sale energizante. Se
obține din mugurii și frunzele uscate și măcinate ale plan
tei llexparaguariensis. Efectul său stimulant provine din
conținutul ridicat de teină (un echivalent pentru ceai al
cofeinei din cafea), dar care se pare că nu are efectele
dăunătoare ale acesteia.
Instrumentele tradiționale folosite la prepararea
acestei băuturi energizante sunt cuia (o tărtăcuță sco
bită și cu marginile întărite cu metal - Lagenaria vul
garis) și bombilla (un tub de metal astupat la un capăt
și care, la capătul prin care intră în lichid, are o parte
mai lată, cu găurele pentru filtrare).
Recipientul (cuia) se umple pe trei sferturi cu plantă,
peste care se adaugă apă fierbinte. După ce se lasă câteva
minute se mai adaugă apă; se îndulcește cu zahăr de tres
tie (preferabil). Se soarbe prin bombilla, adăugându-se
din când în când apă pentru a obține mai multe infuzii.
Există mai multe tipuri de Maté, în funcție de ingredien
tele cu care este amestecat. Menționăm aici doar:
Maté: simplu, verde;
Salidad del Sol: conține maté și lămâiță.
52 MIHAI ALBU
f. Lapacho
Este o plantă utilizată de incași timp de secole (având

numele latin de Tecoma curialis)', aceștia foloseau seva
și coaja copacului Lapacho pentru proprietățile sale
medicale deosebite. Este cunoscută și sub numele de
Pau D’Arco, Taheebo și „Copacul Vieții". Crește în mod
natural în Argentina, în munții Anzi și în Peru. Ceaiul de
Lapacho este bogat în minerale precum fier, calciu, mag
neziu etc. Aroma sa amintește de vanilie și anason, fiind
o băutură reconfortantă și energizantă.
g. Rooibos
Rooibos este echivalentul din Africa de Sud al cea

iului propriu-zis {Camellia sinensis). Numele său pro
vine din Afrikaans, un dialect olandez, și se traduce prin
„tufiș roșu", numele latin fiind Aspalathus linearis. EȘte
o plantă originară din munții Cederberg din Africa de
Sud. Culeasă în timpul lunilor de vară, este lăsată să fer
menteze (în diferite nivele) și apoi eâle uscată. Era folosită
de secole de băștinași (care îi atribuiau proprietăți vinde
cătoare) și a foit redescoperită de buri (olandezi ce au
ocupat și colonizat aceaită zonă).
Popularitatea ei a crescut începând cu anul 1968, când
Annique Theron a (re)descoperit efectele acestei plante și
a început să răspândească informațiile despre ea. Primul
lucru pe care l-a observat a fost că vindeca rapid diversele
dureri pe care copiii săi le acuzau, ba chiar îi liniștea, fără
a le lua din energia specifică vârstei. Astăzi mulți numesc
această băutură, tonică și relaxantă totodată, „ceaiul mi
raculos".
Printre multiplele calități ale acelei plante trebuie

menționat că, deși eăte o băutură tonică, nu conține co
feină și deci sunt evitate efectele negative ale aceăteia
(iritabilitate, hipertensiune, insomnie); de asemenea, are
un conținut scăzut de tanin. Culoarea lichidului e&e chih-
limbarie cu nuanțe roșietice, cu o aromă și un gu& ușor
dulce.
Și această plantă este uneori amestecată cu diverse in
grediente, fie pentru a-i spori calitățile benefice pentru
sănătate, fie pur și simplu pentru a o face mai atractivă
(gust, culoare, aromă etc.).
Rooibos African Spice Red: Rooibos, semințe de chi-
men dulce, Buchu;
Rooibos Chai Red Tea: Rooibos, ghimbir, scorțișoară,
cardamon;
Rooibos Honey Red Tea: Rooibos, miere;
Rooibos Honeybush Red Tea: Rooibos, Honeybush;
Rooibos Peppermint Red Tea: Rooibos, frunze de
mentă;
Rooibos Red Tea: Rooibos.
li. Combinații de condimente

în afara varietăților de ceai și de „ne-ceaiuri“ (Maté,
Rooibos, Lapacho, Guarana), există și diferite infuzii de
mirodenii și condimente. Ele provin, în marea lor majori
tate, din India și țările învecinate. De obicei, se servesc
cu lapte și îndulcite cu miere, dar se poate folosi și zahăr
sau se pot bea neîndulcite și fără lapte.
„Masala chai“, „Yogi Tea“ sau „ceai condimentat"
sunt câteva dintre tipurile de infuzii condimentate. Și aici
există diferite rețete (o parte le prezentăm în capitolul III,
54 MIHAI ALBU
Metode de preparare și rețete). Ingredientele de bază

sunt: scorțișoară, cardamon, piper negru (uneori piper
verde sau alb), cuișoare, nucșoară, ghimbir. Toate aces
tea, în diferite cantități și combinații (vezi capitolul III),
sunt infuzate un anumit timp și apoi sunt servite ca atare
sau cu diverse adaosuri.
i. Organic
Sunt numite ceaiuri organice, cele produse din frun

zele arbuștilor crescuți pe plantațiile unde se folosesc
doar îngrășăminte naturale, nu se utilizează pesticide,
fungicide, insecticide, iar zona este cât mai puțin poluată.
Sunt de foarte bună calitate, dar sunt mai scumpe.
j. „Decofeinizat“
Unele tipuri de ceai sunt supuse unui proces de

scoatere a cofeinei/teinei pentru a diminua eventualele
efecte adverse ale acesteia, permițând totuși consumul de
ceai. De obicei, sunt mai scumpe, iar efectele stimula
toare sunt, desigur, diminuate.
III. METODE DE PREPARARE ȘI REȚETE
a. Introducere
Esențiale pentru obținerea unui ceai de calitate sunt:

tipul și prospețimea frunzelor de ceai, temperatura apei și
calitatea acesteia, timpul de infuzare, instrumentele utili
zate, numărul de infuzii și ingredientele suplimentare fo
losite. Sfaturile oferite se referă la frunze de ceai întregi
sau mărunțite; acolo unde este vorba de ceai la plic, se
specifică în mod explicit acest lucru.
Nu se recomandă folosirea ceaiurilor instant,
care sunt foarte prelucrate și la care se adaugă
substanțe artificiale și care, pe lângă nocivitatea
lor, nu au nici gustul și aroma ceaiului adevărat și
nici celelalte calități ale acestuia.
în cadrul acestui capitol, veți găsi metode de preparare
și pentru alte plante, ce sunt folosite și au proprietăți simi
lare Camelliei sinensis din Asia de Sud-Est. Este vorba
despre Maté și Lapacho (din America Centrală și de Sud)
și despre Rooibos (din Africa de Sud). Spre sfârșitul sub
capitolului, am selectat câteva combinații de plante care
nu conțin neapărat ceai, dar care, prin exotismul și cali
tatea lor, vă pot oferi clipe minunate de relaxare și pot fi
surprize plăcute în cadrul unei întâlniri cu prietenii.
Informațile din acest capitol sunt orientative. Puteți
experimenta noi modalități de a prepara ceaiul sau puteți
56 MIHAI ALBU
concepe noi rețete și noi combinații. Trebuie doar să aveți

grijă să păstrați armonia între componentele rețetelor și
să vă amintiți că nu tot ce e mult e și bun.
Tipul de ceai
Desigur, în funcție de preferințele fiecăruia, veți folosi
una dintre varietățile descrise în această carte: alb, verde,
oolong, negru.
lată câteva instrucțiuni generale, valabile pentru toate
plantele ce se folosesc la pregătirea ceaiului, fie că este
vorba despre ceaiul propriu-zis sau Maté, Lapacho, Rooi
bos sau mirodenii.
• cu foarte mici excepții, ceaiul de calitate este cel
proaspăt, adică cel recoltat cât mai recent; spre deosebire
de vin, trecerea timpului duce la pierderea substanțelor
active și deci la scăderea calității (vezi și capitolul V);
• aceeași regulă se aplică și pentru infuzie, fiind reco
mandată consumarea ei cât mai repede după preparare;
• nu consumați cantități mari de ceai, indiferent de
tipul lui, 2-3 căni pe zi fiind suficiente (vezi capitolul IV).
Temperatura apei
Fiecare tip de ceai are o temperatură recomandată de
infuzare, deși uneori există diferențe de opinii. Și aici
există câteva reguli de bază:
• nu lăsați apa să fiarbă, pentru că oxigenul din apă
se pierde astfel, iar frunzele au nevoie de el pentru a-și
elibera substanțele în apă; apa pe care o folosiți la ceai
trebuie să aibă între 60° C și 95° - 100° C;
• cu cât un ceai este mai puțin fermentat sau de mai
bună calitate, temperatura apei trebuie să fie mai scăzută;
CEAIUL Șl CEREMONIA LUI 57
cu cât un ceai este mai fermentat sau de calitate mai

slabă, temperatura apei trebuie să fie mai mare; astfel,
pentru ceaiul verde temperatura apei trebuie să fie între
60" C - 75° C, în timp ce pentru ceaiurile de tip oolong și
negru temperatura urcă până la 95° - 100° C;
• pentru ca temperatura apei să nu scadă prea repede
în timpul infuzării, ceea ce depinde de materialul din
care este făcut ceainicul, acesta poate fi acoperit fie cu o
învelitoare specială, fie cu un prosop;
• dacă doriți să obțineți mai multe infuzii din aceeași
cantitate de plante, temperatura apei de la infuzia a doua
trebuie să fie mai mare decât la prima infuzie.
Pentru a detemina temperatura apei, în cazul în care
nu aveți un termometru, puteți folosi următoarea metodă
empirică:
• când apa fierbe, temperatura ei este de 100° C;
• se ia de pe foc, se pune într-un recipient cu capac
și se lasă la temperatura camerei timp de 1 minut, astfel
temperatura ajungând la aproximativ 95° C;
• dacă o lași să stea pentru 5 minute la temperatura
camerei (cu capacul de la recipient ridicat), temperatura
apei ajunge la 75" C - 85" C;
• timpii intermediari oferă temperaturi intermediare;
sau, ca metodă alternativă
• dacă la o cană de apă fierbinte (250 ml, 100" C) se
adaugă 50 ml de apă la temperatura camerei, temperatura
va scădea la aproximativ 90° C.
Pentru a nu pierde oxigenul din apă, aceasta se ia de
pe foc atunci când încep să se ridice bulele de aer, deci
înainte de fierberea propriu-zisă.
58 MIHAI ALBI)
Calitatea apei
Pentru că de calitatea apei depinde și calitatea cea
iului, se acordă o importanță deosebită acesteia:
• apa de cea mai bună calitate este considerată cea
de izvor, iar cea mai puțin recomandată este cea de la
robinet;
• de o calitate intermediară este apa filtrată (prin di
verse metode); din păcate, unele sisteme de filtrare, care
presupun păstrarea apei filtrate într-un rezervor, duc la
obținerea unei ape insipide, neoxigenate, ce va da un gust
neplăcut ceaiului;
• pentru a obține o apă de calitate fie o folosim ime
diat după filtrare, fie o „reoxigenăm“ turnând-o de 5-6 ori
dintr-un recipient în altul;
• nu se recomandă folosirea apei minerale carboga-
zoase sau plate.
Timpul de infuzare
Recomandări generale:
• durata medie generală de infuzare pentru diverse sor
timente de ceai este: 3-5 minute; pentru ceaiurile oolong
timpul crește la 4-6 minute, iar pentru ceaiul negru
Darjeeling de bună calitate sunt suficiente 2-3 minute;
• dacă frunzele sunt mărunțite sau sunt chiar sub formă
de praf, timpul de infuzare este mai mic, iar dacă avem
frunze mai mari, timpul de infuzare crește;
• pentru un ceai mai slab, timpul de infuzare este mai
mic, în timp ce persoanele care preferă ceaiul mai tare
pot crește durata de infuzare;
• nu lăsați prea mult planta să se infuzeze pentru că,
mai ales pentru ceaiul negru care conține mai mult tanin,
o suprainfuzare va avea ca rezultat un ceai cu un gust

amar și astringent; dacă însă acest gust vă atrage, evident
că puteți lăsa mai mult timp ceaiul la infuzat.
• dacă doriți să combinați ceaiul negru cu lapte și
zahăr în cantități mari, puteți crește timpul de infuzare la
8-10 minute.
Instrumentele folosite
începem tot cu câteva recomandări generale:
• evitați instrumentele din metal sau aluminiu; se pot
folosi doar cele argintate sau aurite, dar este preferabil să
se folosescă materiale mai „blânde" și care nu oxidează:
lemn, ceramică, sticlă, pânză, hârtie sau, ca ultimă va
riantă, plastic;
• se poate încălzi apa într-un recipient metalic (dar nu
de aluminiu) cu smalțul intact, dar trebuie evitat metalul
în cadrul infuzării și servirii;
• dacă folosiți pliculețe, este recomandabil să le folo
siți pe cele fără capsă metalică, sau să nu introduceți cap
sa metalică în apă;
• nu se recomandă folosirea instrumentelor metalice
de infuzat (chiar dacă sunt inoxidabile și mai ușor de
curățat) în care ceaiul este pus într-un recipient mic cu
găurele și apoi introdus în apă; acestea nu permit expan-
darea frunzelor de ceai (care cresc în volum sub acțiunea
apei) și nici să circule lichidul, multe rămânând practic
neinfuzate, fără a elibera toată aroma și substanțele.
în funcție de metoda pe care o adoptăm, de planta pe
care o folosim, de modul în care este prelucrată și amba
lată, dar și de posibilitățile noastre, instrumentele utili
zate pot fi foarte variate:
60 MIHAI ALBU
• dacă ceaiul este neambalat (nu este în plic), în mod

uzual, avem nevoie de un recipient pentru încălzit apa
(ibric metalic sau dintr-o ceramică specială, care poate fi
pusă direct pe foc), de un recipient pentru infuzare (ceai
nic, tot din ceramică sau porțelan), de o strecurătoare (din
bambus, pânză sau hârtie) și de recipiente pentru băut
(căni din porțelan, ceramică, sticlă);
• în cazul în care preparăm un ceai la plic, ne sunt
necesare doar recipientul pentru încălzit apa și un reci
pient care va fi folosit și pentru infuzare, și pentru băut
ceaiul (cană);
• dacă preparăm Mate, avem nevoie, conform meto
dei tradiționale, de un recipient de încălzit apa, de cuia
(o tărtăcuță scobită în care se prepară și se servește in
fuzia) și de bombilla (un tub metalic închis, prevăzut
cu găurele pentru filtrare, prin care se soarbe infuzia).
Desigur, putem folosi și „înlocuitori": ibric, ceainic, sită/
filtru, cană;
• pentru Ceremonia Ceaiului din Japonia se folosesc
mult mai multe instrumente, numărul acestora ajungând
la 24, în funcție de școala căreia îi aparține cel ce efectu
ează ceremonia.
Ingrediente suplimentare
De-a lungul istorie sale, ceaiul negru a fost combinat

cu tot felul de alte substanțe, unele mai exotice - grăsime
de iac, ghimbir, piper, altele mai obișnuite pentru noi -
lapte, lămâie, zahăr (vezi subcapitolul de rețete).
Ingredientele cele mai folosite astăzi sunt: lapte (cu
2-10% grăsime), lămâie, zahăr, miere. Pe lângă folosirea
.epurată, ele se pot combina astfel: lapte-zahăr, lămâie-

/ahăr, lămâie-miere.
Se mai poate folosi și frișcă. Este preferabil să folosiți
zahăr nerafinat, eventual de trestie de zahăr, care îi confe
ră ceaiului un gust deosebit.
Nu combinați lapte cu miere sau lapte cu lămâie (sucul
de lămâie va determina coagularea laptelui).
Nu se recomandă folosirea de ingrediente suplimen
tare pentru ceaiul alb, verde sau oolong. Dacă însă totuși
doriți, puteți încerca cu puțin zahăr și/sau lămâie.
b. Metode de preparare
Metode de preparare pentru ceai (frunze întregi sau

mărunțite):
Metoda asiatică
Instrumente necesare: un recipient pentru preparat din
argilă nesmălțuită/ceramică și recipiente de băut (ceșcuțe
de porțelan sau ceramică);
pasul 1: se clătește recipientul pentru ceai cu apă
fierbinte, încălzindu-1;
pasul 2: umpli 1/3 din recipient cu frunze de ceai (vezi
în continuare temperatura apei și cantitatea de ceai)',
pasul 3 (opțional): torni apă fiartă (sau fierbinte, în
funcție de ce tip de ceai prepari) în recipient, până ce frun
zele sunt acoperite, apoi imediat scurgi apa și o arunci;
pasid 4: umpli recipientul cu apă fiartă (sau fierbinte,
în funcție de ce tip de ceai prepari) și pui capacul. După
30-45 secunde, treci ceaiul în recipientele de băut;
62 MIHAI ALBU
pasul 5. repeți pasul 4 pentru a obține mai multe serii

de ceai. Pentru fiecare serie ulterioară, timpul de infuzare
crește cu aproximativ 30 secunde. Ceaiurile de calitate
permit obținerea a 3-5 serii de infuzii.
Temperatura apei și cantitatea de frunze, în funcție

de tipul de ceai (valabile pentru metoda asiatică descrisă
mai sus):
• ceai verde: 60° - 75° C, 1/3 din recipient;
• ceai Jasmine/aromat cu flori: 80° -85° C, 1/3 din re
cipient;
• ceai alb: 85° C, 70% din recipient;
• ceai oolong: 85° - 100° C, 70% din recipient;
• ceai oolong Ti Kwan Yin: 95° C, 40% din recipient;
• ceai negru: 90 - 100° C, 1/3 din recipient.
Pentru fiecare serie suplimentară de infuzare, timpul
crește cu aproximativ 30 secunde și/sau crește și tempe
ratura, fără a depăși 100° C. Cantitățile de mai sus per
mit obținerea a 3-5 serii de infuzii.
„Metoda“ guywan (gaiwan)

Instrumente necesare: un recipient guywan (un
„castronaș" prevăzut cu un capac cu mâner și o farfu
rioară) pentru infuzat, care va fi și recipientul din care se
va bea;
pasul 1: puneți un strat de Jasmine Tea (ceai verde
rulat în forma unor mici sfere, aromat cu flori de iasomie)
în recipient;
pasul 2: încălziți apa până la 75°- 85° C; când bulele
de oxigen încep să se ridice la suprafață, turnați apa în
recipientul guywan;
pasul 3: acoperiți și așteptați un minut până ce „per

lele" încep să se desfacă și să se depună; în 1-2 minute
se poate bea (cu sorbituri scurte); se pot face până la trei
infuzii.
Metoda „europeană"
Instrumente necesare: un recipient pentru infuzat, re
cipiente pentru băut;
pasul 1: în recipientul pentru infuzat se pune 1 linguriță
de ceai pentru fiecare ceașcă de apă;
pasul 2: se toarnă apă fiartă sau fierbinte (în funcție de
ce tip de ceai prepari), măsurată conform indicațiilor
de la pasul 1 ;
pasul 3: se lasă la infuzat 3-5 minute (în funcție de
tipul de ceai și/sau în funcție de cât de tare îl bei), după
care se strecoară și se pune în cești.
Această metodă nu permite mai multe infuzii: nu lăsați
ceaiul mai mult timp în apă deoarece devine amar!
Metoda englezească
Instrumente necesare: un recipient pentru infuzat
(ceainic), recipiente pentru băut (ceșcuțe de porțelan);
pasid 1: se încălzește ceainicul clătindu-1 cu apă
fierbinte, care ulterior se aruncă;
pasid 2: se pun în ceainic un număr de lingurițe de
ceai negru, egal cu numărul ceștilor de apă, la care se mai
adaugă încă o linguriță - „pentru ceainic";
pasul 3: în timpul infuzării, se poate mișca circular
ceainicul pentru a se amesteca bine conținutul;
pasul 4: se toarnă în cești (ce pot fi preîncălzite ca mai
sus), după care se adaugă zahăr, lămâie sau lapte.
64 MIHAI ALBU
Metoda rusească
Instrumente necesare: un recipient pentru infuzat
(samovarul), recipiente pentru băut (pahare de sticlă în
suporturi metalice);
pasul 1: se realizează o infuzie concentrată de ceai ne
gru, în partea superioară a samovarului sau într-un ceainic;
pasul 2: se toarnă în pahare și se diluează cu apă fierbin
te din samovar până la concentrația dorită; se îndulcește
cu zahăr, miere sau gem și se poate adăuga lămâie.
Metoda de preparare pentru ceai în plic

ESte cea mai simplă, mai puțin pretențioasă și mai
rapidă metodă, exceptând prepararea ceaiului infant (pe
care nu îl recomandăm pentru consumi). Ceaiul în plic,
asemenea multor invenții, a foSt „descoperit" din întâm
plare: în 1908, Thomas Sullivan, un comerciant de ceai
din New York, a trimis unor clienți niște mostre de ceai
învelite în mătase; aceștia au infuzat respectivele moStre
direct în ambalajul de mătase, neștiind exact cum se pro
cedează, iar negustorul, la aflarea veștii, a sesizat poten
țialul ideii și a fructificat-o.
Recipientul pe care îl folosiți pentru infuzare este și
cel din care veți bea ceaiul. Se pune un plic de ceai într-o
ceașcă peste care se toarnă apă fierbinte. Se lasă la infu
zat conform indicaților de pe plic.
Ice Tea
Povestea „Ice Tea“ începe în 1904, în St. Louis, la
Târgul Internațional de Comerț. Negustorii încercau să
popularizeze ceaiul negru din India, pentru a concura
ceaiul verde din China, mult mai răspândit și mai utilizat.
I >» <»;irccc temperatura crescuse foarte mult, americanii

pu lcrau în locul ceaiului fierbinte, băuturile reci.
In disperare de cauză, comerciantul englez Richard
Blvchynden a turnat ceai în pahare umplute cu gheață.
Ingeniozitatea sa a fost răsplătită, clienții începând
.1 se așeze la coadă pentru a cumpăra această băutură
răcoritoare.
Este un mod de a prepara ceaiul specific sudului SUA
și care s-a răspândit dincolo de granițele țării. Este atât
de popular, încât poate fi găsit și gata preparat, ambalat
in bidoane și sticle de plastic, precum și în cutii de alu
miniu.
Obținerea unui lee Tea de calitate presupune folosirea
unui sortiment de ceai negru, de o calitate medie, din care
se prepară o infuzie mai tare - fie prin dublarea cantității
de ceai la aceeași cantitate de apă, fie lăsând mai mult
timp ceaiul în apă.
Este apoi răcit, fie în frigider, fie prin adăugarea de
gheață. Se servește neîndulcit sau se poate adăuga zahăr.
Unele persoane (precum și unele firme) preferă să adauge
și lămâie produsului final.
Metode de preparare pentru Rooibos

• Pliculețe: se pune 1 plic (2-3 g) de ceai într-un re
cipient peste care se toarnă 150 ml de apă fierbinte. Se
lasă la infuzat 3-5 minute (în funcție de tipul de ceai și/
sau în funcție de cât de tare îl preferați);
• Ice Tea: se pun 3 pliculețe (6-9 g) de ceai într-un
recipient peste care se toarnă 300 ml apă fiartă. Se lasă la
infuzat 5-8 minute, după care adăugați 300 ml apă rece.
Se mai pot pune cuburi de gheață și/sau felii de portocală.
66 MIHAI ALBU
Metode de preparare pentru Maté

Instrumente necesare: un recipient pentru preparat și
băut simultan, confecționat dintr-o tărtăcuță (Lagenaria
vulgaris) numnit cuia și bombilla;
pasul 1: se umple 1/3 din recipient cu Maté (se poate
adăuga zahăr opțional);
pasul 2: se umple recipientul cu apă fiartă;
pasul 3: după ce amestecul s-a înmuiat și s-a depus, se
bea prin bombilla.
Metode de preparare pentru Lapaeho

Se infuzează 2 g de plantă cu 150 ml apă fierbinte timp
de 1 minut. Se adaugă o linguriță de miere. Se servește
cald.
c. Rețete
Veți găsi în continuare diverse rețete, cu ceai și/sau

mirodenii, clasificate pentru o orientare mai bună, în: cu
ceai cald, cu ceai rece, cu Rooibos, infuzii condimentate
și cu ceai și alcool. Uneori, o rețetă cu ceai (cald sau rece)
poate cuprinde și ingrediente condimentate, așa cum
unele rețete cu Rooibos pot fi reci sau calde, sau chiar
condimentate. Așadar, clasificarea este doar orientativă,
dumneavoastră având posibilitatea să inventați noi com
binații ce țin doar de limitele imaginației și ale gustului
fiecăruia. Vom oferi rețete care se pot prepara din frunze
de ceai, dar și cu ajutorul pliculețelor cu ceai.
De obicei, pentru rețetele care conțin pe lângă ceai și
alte ingrediente, se utilizează ceai negru. Unde este cazul,
unii specifica tipul de ceai ce trebuie folosit. Unele rețete

nu au specificate cantitățile precise din fiecare ingredi-
cnl, tocmai pentru a lăsa fiecăruia libertatea de a le com
bina. Nu am dat decât câteva rețete de preparare a unor
alimente cu ceai (rețeta cu prune, fasole cu ceai negru),
iii general, rezumându-ne la rețete de ceai. Ceaiul, verde
sau negru, se folosește și în prepararea unor dulciuri, de
serturi sau chiar mâncăruri.
Ceaiurile calde se servesc, de obicei, în cești, în timp
ce pentru Ice Tea se folosesc pahare înalte de sticlă.
Marea majoritate a mirodeniilor se găsesc în maga
zinele mai mari sau în magazinele specializate în comer
cializarea cafelei (în special, semințele de cardamon).
Acolo unde se menționează sucul de fructe, ne referim
la cel obținut proaspăt, prin stoarcere. Dacă nu avem, se
poate înlocui cu suc pasteurizat, din comerț.
De obicei, o ceașcă conține 200-250 ml lichid (ceai,
lapte, suc etc.), iar o linguriță are 3-4 grame (ceai, pi
per, zahăr, mirodenii măcinate etc.). Pentru a putea face
echivalările, atunci când nu aveți ceai la plic sau invers,
trebuie să știți că un plic de ceai conține 2-3 grame de
frunze de ceai mărunțit.
Cu ceai cald
rețetă clasică pentru ceai negru'.

• ingrediente: ceai negru (diverse sortimente);
• mod de preparare: peste o linguriță de ceai negru se
toarnă 200-250 ml de apă fierbinte (95° - 100°C); se lasă
la infuzat 3-5 minute (vezi înainte timpul de infuzare),
după care se strecoară.
68 MIHAI ALBU
rejetă clasică pentru ceai verde'.

• ingrediente: ceai verde (diverse sortimente);
• mod de preparare: peste o linguriță de ceai verde se
toarnă 200-250 ml de apă fierbinte (75° - 90° C); se lasă
la infuzat 3-5 minute (vezi înainte timpul de infuzare),
după care se strecoară.
rejeta japoneză:
• ingrediente: ceai verde pulbere (Matcha), 500 ml
apă;
• mod de preparare: ceaiul măcinat pulbere se pune în-
tr-un recipient preîncălzit; se adaugă 500 ml apă fierbinte
(60° - 70° C) peste 2 lingurițe de ceai; se lasă câteva mi
nute, se amestecă bine cu un pămătuf de bambus, până
când apare o spumă și apoi se toarnă în recipiente mici,
de unde este sorbit; se poate pune zahăr.
rețetă mongolă:
• ingrediente: ceai verde pulbere, 1 litru apă, 500 ml lapte,
o linguriță de unt, 100 g taină, 100 g cereale, sare, piper;
• mod de preparare: se amestecă 2-3 lingurițe de ceai
verde măcinat pulbere cu un litru de apă rece; se pune
la foc și când începe să fiarbă se adaugă 500 ml lapte, o
linguriță de unt, 100 g faină (diverse sortimente) prăjită
în unt și 1/4 dintr-un pahar cu cereale; amestecul este
adus din nou la fierbere și apoi luat de pe foc;
• după preferință, se poate adăuga sare și/sau piper.
rețetă turkmenă:
• ingrediente: ceai negru, 400 ml apă, 2-2,5 1 lapte
gras, smântână sau frișcă;
• mod de preparare: într-un recipient preîncălzit de 2-3 I,

> pun 30-50 g de ceai negru peste care se adaugă 300-400
iul apă fiartă; se lasă la fiert până „se umflă“, după care se
adaugă laptele; după 10-15 minute se adaugă smântână sau
li iscă și se amestecă foarte bine până se omogenizează.
rețetă tibetană:
• ingrediente: ceai negru, 1 litru apă, 250 g unt, sare;
• preparare: 20-40 g ceai negru se combină cu 250 g
unt, sare și 1 litru de apă și se pun pe foc; se ia de pe foc
înainte să fiarbă și se amestecă până la omogenizare.
rețetă rusească cu fructe:

• ingrediente (pentru 8 cești): 2 cești apă, 3 porto
cale de mărime medie decojite, o lămâie mare decojită,
I băț de scorțișoară de 7 cm (se poate înlocui cu echiva
lentul în scorțișoară măcinată), o linguriță de cuișoare
(opțional), 2 cești de suc de ananas, o jumătate de ceașcă
cu zahăr, 4 cești de ceai negru gata preparat;
• mod de preparare: se pun într-un recipient (care nu
trebuie să fie de aluminiu) apa, fructele și mirodeniile și,
după ce încep să fiarbă, se mai lasă timp de 5 minute; se
ia de pe foc, se strecoară și se presează fructe pentru a
se stoarce tot sucul; îndepărtați resturile de fructe și de
mirodenii; adăugați sucul de ananas, zahărul și amestecați
bine; adăugați ceaiul negru gata infuzat și amestecați din
nou; se servește fierbinte.
rețetă cu amaretto:
• ingrediente: 200 ml ceai negru fierbinte, 50 ml ama-
retto, frișcă;
70 MIHAI ALBII
• mod de preparare: într-un recipient rezistent la căldură

se toarnă ceaiul fierbinte, peste care se adaugă amaretto;
nu amestecați! Se pune frișca deasupra și se servește.
punch aromat (în vogă la petrecerile din

sec. al XlX-lea):
• ingrediente (pentru 35 de cești): o linguriță de
cuișoare, 2 bețe de scorțișoară (se poate înlocui cu echi
valentul în scorțișoară măcinată), 5 1 de apă rece, 5-10
lingurițe de ceai negru (sau 5-10 pliculețe), sucul de la 6
portocale, sucul de la 3 lămâi, 2 cești de suc de ananas, 3
cești de zahăr;
• mod de preparare: se pun într-un recipient mirodeniile
și ceaiul și, după ce încep să fiarbă, se mai lasă timp de 5
minute; strecurați lichidul și amestecați-l bine cu sucul de
fructe; îndulciți-1 după gust; se poarte servi cald sau rece.
rețetă aromată 1 :
• ingrediente: 4 pliculețe de ceai, 1/2 lingură coajă de
lămâie, 1/2 ceașcă de zahăr, 2 linguri suc de lămâie, o lingu
riță esență de migdale, 1/4 linguriță vanilie, 4 cești de apă;
• mod de preparare: într-un vas (în care fierbe apa) se
pun ceaiul și coaja de lămâie și se fierb timp de 4 minute;
luați de pe foc, strecurați și adăugați zahărul, sucul de
lămâie, esența de migdale și vanilie pe care le amestecați
bine; se servește fierbinte.
rețetă aromată 2:
• ingrediente: 1 plic de ceai (sau o linguriță de ceai),
1/2 g de ghimbir măcinat/ras, 1/2 g de piper negru
măcinat, 1/2 g de cardamom măcinat, 50 ml lapte, zahăr;
• mod de preparare: se pun la fiert 175 ml apă, iar când

fierbe, adăugați ceaiul și fierbeți la foc mic 1-2 minute;
adăugați laptele și lăsați să fiarbă pentru 15 secunde; între
limp combinați separat mirodeniile; adăugați mirodeni-
ile și lăsați să mai fiarbă 15 secunde; strecurați, adăugați
zahăr după gust și serviți-l fierbinte.
rețetă aromată 3:
• ingrediente: ceai negru, scorțișoară, lămâie, miere;
• mod de preparare: se fierb 9 cești de apă cu scorți
șoară timp de 10 minute, se toarnă peste 3 lingurițe de
ceai negru; după infuzare se strecoară și se adaugă 3 lin
guri suc de lămâie și miere.
rețetă marocană:
• ingrediente: un mănunchi de mentă proaspătă (se
poate substitui la nevoie cu mentă uscată), 3 lingurițe ceai
verde chinezesc, floare de portocal (opțional), 2 lingurițe
de zahăr;
• mod de preparare: se fierbe apa, după care se toarnă
puțină în ceainic pentru a-1 preîncălzi; adăugați ceaiul
verde, turnați un pic de apă, amestecați și aruncați apa;
adăugați menta verde (păstrați o parte pentru garnitură)
și zahăr, acoperiți cu apă fierbinte și lăsați să fiarbă la foc
mic pentru 1 minut; luați de pe foc și amestecați frunzele
o dată sau de două ori pentru a omogeniza infuzia; lăsați
să se infuzeze pentru cel puțin 5 minute; amestecați și
turnați în pahare în care ați introdus câteva frunze din
menta rămasă; se poate adăuga și apă de flori de portocal;
se servește fierbinte.
72 MIHAI ALBU
rețetă din Kashmir.

• ingrediente: 1 linguriță de ceai, 4 păstăi de cardamon
măcinate, 1 băț scorțișoară de 4 cm mărunțit (sau echiva
lentul măcinat), 1 g șofran, 4 cești de apă, 4 lingurițe de
migdale fin măcinate, miere;
• mod de preparare: adăugați toate componentele de
mai sus (în afară de miere și de migdale) într-un recipi
ent și le puneți la fiert; când începe să fiarbă lăsați la foc
mic pentru 5 minute; puneți o linguriță de migdale rase
în fiecare ceașcă și turnați ceaiul fierbinte peste; îndulciți
cu miere după gust.
rețetă energizantă:
• ingrediente: 1/2 linguriță de ceai verde, o linguriță
rozmarin, 1/2 g de nucșoară, o ceașcă apă;
• mod de preparare: fierbeți apa și adăugați ingredi
entele; lăsați să se infuzeze pentru 5-7 minute; se poate
adăuga miere.
rețetă ceai Masala'.

• ingrediente: 1 Vi ceașcă de apă, 150 ml lapte inte
gral, 6 lingurițe de zahăr (sau după gust), 3 lingurițe sau
4 pliculețe de ceai negru (nearomat), 2 cm de ghimbir
crud tocat (rădăcină), 2 g de cardamon măcinat;
• mod de preparare: se aduce apa la fierbere și apoi
se pun toate mirodeniile; se fierbe la foc mic 1 minut;
adăugați laptele și zahărul și mai lăsați la fiert 1 minut;
luați de pe foc și adăugați ceaiul (plicuțele sau frunze);
după ce se infuzează timp de 2 minute, se poate strecura
și consuma.
Ceaiul și ceremonia lui 73
relefă ceai Masala 2:

• ingrediente (pentru 4 porții): 4 lingurițe de ceai ne-
ri'ii, 2 cești de apă, o rădăcină de 3 cm de ghimbir, 3 g de
uudamon măcinat, 3 cuișoare, 1 bețișor de scorțișoară,
lapte și zahăr după gust;
• mod de preparare: aduceți apa la fierbere și adăugați
ceaiul și mirodeniile; fierbeți pentru 30 secunde și apoi
luați de pe foc; lăsați să se infuzeze pentru 1 minut; stre-
c urați și adăugați lapte și zahăr după gust.
refetà picantă cu ceai și cacao:

• ingrediente (pentru 4 porții): 1 ceașcă infuzie proas
pătă de ceai negru tare, 6 linguri de zahăr (sau după guSt),
4 linguri de cacao de bună calitate, 4 cești de lapte de soia
sau migdale (se poate înlocui cu lapte de vacă), 2 lingurițe
esență de vanilie, o linguriță de scorțișoară măcinată, o
linguriță de nucșoară măcinată;
• mod de preparare: aduceți ceaiul la o temperatură
medie; adăugați zahăr și cacao amestecând până la dizol
varea completă a ingredientelor și până ce ameStecul
ajunge la temperatura de fierbere; luați de pe foc și
ameStecați cu laptele, vanilia și mirodeniile; lăsați tot
ameStecul în recipientul fierbinte până se încălzește și
laptele (fără a-1 mai pune la foc); turnați în cești și serviți.
rețetă cu sirop de fructe:

• ingrediente (pentru 14 porții): 3 litri de apă, 1 ceașcă
de zahăr, 10-15 pliculețe de ceai, 300 ml sirop natural
concentrat de fructe (merișor, afine, vișine etc.);
• mod de preparare: într-un vas aduceți apa la tempe
ratura de fierbere și adăugați zahărul pe care îl amestecați
74 MIHAI ALBU
până se dizolvă; adăugați pliculețele de ceai și lăsați-le

să se infuzeze (durata este în funcție de cât de tare doriți să
iasă infuzia); adăugați sucul concentrat și lăsați să se ră
cească; turnați în cești.
rețetă indiană aromată'.

• ingrediente (pentru 4 porții): 2 cești de lapte, 2
cești de apă, 1 linguriță frișcă (opțional), 5 lingurițe de
zahăr, 3/4 linguriță de semințe de cardamon 3/4 linguriță
scorțișoară măcinată, 6 semințe de cuișoare, 1/4 linguriță
ghimbir măcinat, mai puțin de 1/8 linguriță de piper ne
gru măcinat, 4-5 plicuri de ceai negru (2 linguri de frunze
de ceai);
• mod de preparare: amestecați într-un vas toate cele
de mai sus, în afară de ceai; aduceți la temperatura de fier
bere; când laptele începe să se umfle, reduceți focul la
minimum și lăsați să se infuzeze totul timp de 5 minute,
amestecând frecvent; luați de pe foc, adăugați ceaiul, lăsați
să se infuzeze pentru 2-5 minute, strecurați și serviți.
rețetă indiană aromată 2\

• ingrediente: 1 ceașcă de lapte, 7 cești de apă, 6 lin
guri de zahăr brun sau de miere, 1 lingură de chimen sau
de anason, 6 păstăi de cardamon verde, 12 semințe de
cuișoare, 1 bețișor de scorțișoară, 1 cm rădăcină de ghim
bir tăiată felii subțiri, 1/4 linguriță de piper negru boabe,
2 frunze de dafin, 4-5 plicuri de ceai negru (2 linguri de
ceai Darjeeling frunze);
• mod de preparare: amestecați într-un recipient toate
cele de mai sus, în afară de ceai, lapte și zahăr; fierbeți 5
minute apoi lăsați la infuzat încă 10 minute; aduceți din
n< >n Li icmperatura de fierbere, adăugați ceaiul și lăsați să

n infuzeze pentru 5 minute; luați de pe foc, strecurați,
adăugați laptele, zahărul sau mierea și serviți.
rețetă indiană aromată 3:

• ingrediente (pentru 4 porții): 1 ceașcă de lapte, 4
cești de apă, zahăr sau miere după gust, 1/2 linguriță car
damon, 16 linguriță de cuișoare, 1 bețișor (7 cm) de scor
țișoară, 3 cm rădăcină de ghimbir tăiată felii subțiri, 10
boabe de piper negru, o linguriță de coriandru, 4 plicuri
de ceai negru.
• mod de preparare: amestecați într-un vas apa și
mirodeniile, aduceți la temperatura de fierbere, lăsați fo
cul la minimum, acoperiți și lăsați la infuzat pentru 20
minute; adăugați ceaiul și laptele și mai lăsați la infuzat
încă 5 minute (nu fierbeți lichidul odată ce ați adăugat
laptele); luați de pe foc, strecurați, adăugați zahărul sau
mierea și îl puteți savura.
rețetă indiană aromată 4:

• ingrediente: (pentru 4 porții reci sau 6 porții calde):
3 cești de lapte (de soia sau de vacă), 3 cești de apă,
1/3 ceașcă cu zahăr, 2 linguri de ceai negru (Assam sau
English Breakfast), 1 bețișor (7 cm) de scorțișoară, 8
boabe de piper negru, 4 semințe de cardamon, 1/2 lingu
riță de cuișoare, 1/4 linguriță de chimion, 1/8 linguriță de
nucșoară măcinată;
• mod de preparare: amestecați într-un vas laptele,
zahărul și ceaiul și aduceți totul la temperatura de fier
bere; imediat ce începe să fiarbă, închideți focul și adău
gați mirodeniile; acoperiți recipientul și lăsați la infuzat
76 MIHAI ALBU
pentru 15 minute; luați capacul și aduceți din nou la

punctul de fierbere, după care închideți focul; strecurați
și serviți; poate fi păstrat într-un recipient etanș până la 2
zile și se poate consuma rece sau reîncălzit.
rețetă ceai-cacao-mentă:
• ingrediente: 1 ceașcă infuzie de ceai, negru sau verde,
cu mentă, 1 linguriță de cacao, zahăr și lapte după gust;
• mod de preparare: turnați ceaiul fierbinte peste ca
cao și omogenizați; adăugați zahăr și lapte după gust.
rețetă cu sirop:
• ingrediente: o infuzie de ceai negru tare (4 pliculețe
la 2 cești de apă), 50 ml de sirop de ciocolată sau alu
ne, zahăr, lapte cald, frișcă, scorțișoară sau nucșoară
măcinată, după gust;
• mod de preparare: amestecați ceaiul și laptele cald
(sau fierbinte) și siropul; în funcție de gust mai puteți
adăuga și zahăr; turnați în cești, ornați cu frișcă peste care
puteți presăra scorțișoară sau nucșoară.
Cu ceai rece
rețetă clasică de „Ice Tea":
• ingrediente: ceai negru, apă, cuburi de gheață; opțional:
zahăr, felii de lămâie, portocale, frunze de tei sau mentă;
• mod de preparare: realizați o infuzie tare de ceai (de
obicei, se pune de două ori mai mult ceai la aceeași can
titate de apă; de exemplu, 2 plicuri/2 lingurițe de ceai la
o ceașcă de apă); umpleți 2/3 dintr-un recipient (rezistent
la căldură până vă deprindeți cu prepararea) cu gheață;
turnați peste cuburile de gheață ceaiul fierbinte;
,v<* pot adăuga zahăr, felii de fructe și/sau frunze de

nu nta sau tei;
se poate prepara și cu ceai verde!
infuzie la rece („Sun Tea“):

• ingrediente: I plic ceai negru (1 linguriță ceai frun
ze), o ceașcă de apă;
• mod de preparare: plicul (sau frunzele) de ceai se
pun în apă, într-un recipient de sticlă acoperit; se lasă la
infuzat în bătaia soarelui timp de câteva ore; se strecoară
și se servește cu gheață.
- se recomandă folosirea apei filtrate și a unui recipi
ent cât mai etanș, deoarece apa lăsată la soare este un
mediu propice dezvoltării bacteriilor!
rețetă suedeză:
• ingrediente: ceai negru, 1 litru lapte;
• mod de preparare: o lingură rasă de ceai negru se
adaugă la I litru de lapte fierbinte; se lasă 5-6 minute să
se infuzeze, după care se răcește; se servește rece.
rețetă cu lapte și înghețată:

• ingrediente: ceai negru, 1 litru lapte, 500 g înghețată;
• mod de preparare: se toarnă 1 litru lapte fierbinte
peste 2 lingurițe de ceai negru; după 5 minute se strecoară,
se răcește și se amestecă cu 500 g înghețată.
rețetă cu fructe (ceai Sangria):

• ingrediente: 1 litru ceai negru tare, o cutie compot
ananas, o cutie compot piersici fără pieliță, 2 portocale,
1 grepfrut, o lămâie;
78 MIHAI ALBU
• mod de preparare: se face un amestec dintr-o cutie

de ananas, felii de portocală, grepfrut, piersici și sucul de
la o lămâie (toate acestea se pun într-un vas unde sunt
lăsate la rece pentru 12 ore), peste care se toarnă ceaiul
negru rece.
rețetă cu fructe 2 (ceai Sangria 2):

• ingrediente (pentru 24 de porții): 16 cești de apă
fierbinte, 20 plicuri de ceai negru, 8 cești de fructe feliate
(combinați: ananas, portocale, mere, căpșune), 8 linguri
de zahăr, 8 cești de suc de grepfrut;
• mod de preparare: amestecați apa fierbinte cu ceaiul ne
gru și lăsați la infuzat pentru 5 minute; îndepărtați pliculețele
și răciți; într-un vas separat amestecați fructele și zahărul;
adăugați ceaiul peste fructe, apoi adăugați și sucul, ames
tecând; se servește în pahare, cu cuburi de gheață.
rețetă Sangria cu sifon:

• ingrediente (pentru 8 porții): 500 ml de ceai negru
tare, 30 ml suc de lămâie, 2 lingurițe de zahăr (sau după
gust), 150 ml apă rece, 250 ml suc de grepfrut, o lămâie
feliată, o piersică mare (sau 2 mai mici) fără pieliță și
tăiată în cuburi, 500 ml sifon sau apă minerală rece;
• mod de preparare: amestecați ceaiul, zahărul și sucul
de lămâie; adăugați apa, sucul de grepfrut și fructele;
răciți și înainte de a servi adăugați sifonul rece.
ceai rece cu suc de mere:

• ingrediente: 2 pliculețe de ceai negru Darjeeling,
o ceașcă de apă, o lingură de miere, gheață (cuburi sau
pisată), o ceașcă suc de mere, o lămâie feliată;
• mod de preparare: infuzați pentru 5 minute 1/2

i cușcă de apă cu pliculețele de ceai; adăugați mierea și
amestecați bine; adăugați gheața și restul de apă; combi
nați cu sucul de mere și cu feliile de lămâie; la nevoie,
mai puteți adăuga gheață.
refetă cu lămâie:
• ingrediente (pentru 16 porții): 6 pliculețe de ceai
negru, 1/2 ceașcă de zahăr, 3 litri de apă fierbinte,
300-400 ml suc de lămâie, rece;
• mod de preparare: într-un recipient încăpător se
pun pliculețele de ceai și zahărul peste care se toarnă apa
fierbinte; se lasă 2 ore la temperatura camerei; scoateți pli
curile de ceai, adăugați sucul de lămâie și puneți la frigider.
„ Ice Tea Punch “:

• ingrediente (pentru 30-40 porții): 20 pliculețe de ceai
negru, 20 cești de apă, 6 cești de zahăr, o ceașcă de suc de
lămâie, 1 litru „bere de ghimbir“ (vezi Infuzii condimentate),
350 ml suc de ananas și 350 ml suc de portocale, reci;
• mod de preparare: într-un vas încăpător se pun plicu
lețele de ceai și zahărul, peste care se toarnă apa fierbinte;
după infuzare, se lasă să se răcească și se adaugă sucul
de lămâie, portocale, ananas și „berea de ghimbir"; se
servește rece; se poate păstra până la o săptămână în re
cipiente etanșe, la frigider.
„Ice Tea" cu miere și suc de mere:

negru, 3 cești de apă fierbinte, 1/3 ceașcă cu miere, 3 cești
cu suc de mere;
80 MIHAI ALBU
• mod de preparare: într-un recipient încăpător

se pun pliculețele de ceai, peste care se toarnă apa
fierbinte și se lasă la infuzat 5 minute; după infuzare
se adaugă sucul de mere și lămâia; se amestecă până la
dizolvarea completă a mierii; se răcește și se servește
cu gheață.
„ Ice Tea “ aromat:

negru (English Breakfast), 1/2 portocală feliată, sucul
de la 1/2 lămâie, 4 cești de apă, 12 frunze de mentă,
2 linguri de zahăr, gheață, 275 ml suc de portocale
proaspăt, rece;
• woJ de preparare: într-un recipient încăpător se pun
pliculețele de ceai, peste care se toarnă apa fierbinte și se
lasă la infuzat 5 minute; după infuzare se adaugă zahărul,
sucul de lămâie, sucul de portocală, menta și feliile de
portocală; se mai lasă 5 minute, se răcește și se servește
cu gheață.
„Ice Tea" verde cu mentă:

• ingrediente (pentru 8 porții): 4 pliculețe de ceai verde,
4 cești de apă, 1/2 ceașcă cu frunze de mentă, 350 ml suc
de portocale proaspăt, felii de lămâi pentru decor, zahăr
după gust, gheață;
• mod de preparare: într-un vas încăpător se pun
pliculețele de ceai, peste care se toarnă apa fierbinte și se
lasă la infuzat 5 minute; după infuzare se adaugă zahărul,
sucul de portocale și menta; se lasă la răcit pentru 2 ore și
se servește cu gheață, ornat cu feliuțe de lămâie.
.. /ce Tea" thailandez:

• ingrediente: 8 pliculețe de ceai thailandez (sau orice
i < ii negru de tip Orange Pekoe), 6 cești de apă, 12 frunze
<lc mentă, 4 lingurițe de scorțișoară, 2 lingurițe de car-
iLunon, 4 linguri de zahăr, o ceașcă lapte praf, gheață
■dărâmată;
• mod de preparare: într-un recipient încăpător se pun
pliculețele de ceai și cardamom, peste care se toarnă apa
fierbinte și se lasă la infuzat 5 minute; după infuzare, se
scoate ceaiul și se lasă să se răcească până devine călduț;
se toarnă în pahare umplute pe jumătate cu gheață; pen-
Iru fiecare pahar se adaugă o linguriță de zahăr, o linguriță
de scorțișoară și 1/4 din ceașca de lapte praf; se amestecă
foarte bine, după care se ornează cu câte 3 frunze de mentă.
„Ice Tea" thailandez 2:

• ingrediente (pentru 6 porții): o ceșcuță de ceai thai
landez (sau orice ceai negru de tip Orange Pekoe), 6 cești
de apă, 6 semințe de anason (sau după gust), o ceașcă de
zahăr, 400 g lapte praf, gheață sfărâmată;
• mod de preparare: aduceți apa la temperatura de
fierbere; luați de pe foc și adăugați ceaiul și anasonul;
amestecați bine și lăsați să se infuzeze pentru 5 minute;
strecurați și adăugați zahărul amestecând bine; lăsați să
se răcească până la temperatura camerei; în pahare înalte,
de sticlă, se pune 1/3 gheață, se adaugă ceaiul, peste care
se presară 3-4 lingurițe de lapte praf; amestecați bine.
„Ice Tea" marocan:

• ingrediente (pentru 6-8 porții): 3 linguri de ceai
verde, 8 cești de apă, 2 cești cu frunze verzi de mentă (se
82 MIHAI ALBU
poate înlocui și cu mentă uscată), 1/4 ceașcă cu zahăr,

gheață.
• mod de preparare: tocați mărunt frunzele de mentă
dintr-o ceașcă; într-un vas încăpător puneți ceaiul, menta
mărunțită și zahărul; turnați apa fierbinte, amestecând,
pentru a se dizolva zahărul; lăsați să se infuzeze pentru 5
minute; strecurați în alt vas, adăugați restul de mentă (în
afară de câteva frunze pe care le vom păstra pentru or-
nare), acoperiți și lăsați să se răcească; se poate servi răcit
la frigider sau cu gheață, decorând paharele cu frunzele
de mentă păstrate.
„Ice Tea" cu ciocolată:

• ingrediente: 2 lingurițe de ceai verde Gunpowder,
o ceașcă de apă, o linguriță de cacao de bună calitate,
2 lingurițe de zahăr, gheață;
• mod de preparare: într-un vas puneți ceaiul și apa
fierbinte; lăsați să se infuzeze pentru 3-5 minute; între
timp, amestecați în alt vas o linguriță (cu vârf) de ca
cao împreună cu zahărul și puțină apă; strecurați ceaiul,
turnați împreună cu pasta de cacao și 1/2 ceașcă de apă
rece într-un pahar înalt de sticlă; amestecați din nou și
adăugați câteva cuburi de gheață.
„Ice Tea“ cu mentă:

• ingrediente: 4 cești cu apă, o ceașcă cu frunze proas
pete de mentă tocate mărunt, sucul de la o portocală și
de la o lămâie, o linguriță de rădăcină de ghimbir rasă,
2 linguri de miere, gheață;
• mod de preparare: într-un vas puneți frunzele de
mentă și ghimbirul ras, peste care turnați apa fierbinte;
lăsați să se infuzeze pentru 10 minute; strecurați, adăugați

mierea și amestecați bine; la infuzia obținută se adaugă
sucul de fructe și se pune în frigider; se ornează cu frunze
de mentă, felii de portocale sau lămâie și se adaugă cu
buri de gheață.
punch (fără alcool):

• ingrediente (pentru 60 de porții): 1 litru de ceai negru,
tare, la temperatura camerei, 2 litri de apă rece, 2 cești
cu suc de lămâie, I litru suc de portocale, 6 cești de suc
de merișor (la nevoie, se poate înlocui cu alt suc dulce-
acrișor), 2 cești sirop de zahăr (se obține prin fierberea a
2 cești de apă cu 4 cești de zahăr), 1 litru „bere de ghim-
bir“ (vezi capitolul Infuzii condimentate), felii de porto
cale și/sau de lămâie (opțional), gheață (opțional);
• mod de preparare: într-un vas mare puneți laolaltă
toate ingredientele (fără „berea de ghimbir“) și amestecați
bine; chiar înainte de a se servi se amestecă și „berea de
ghimbir“; se ornează cu felii de portocală sau lămâie și se
pot adăuga cuburi de gheață.
punch (fără alcool) cu fructe:

• ingrediente (pentru 30 de porții): 1 litru de sifon sau
apă minerală, o ceașcă cu apă, o ceașcă cu zahăr, o ceașcă
cu suc de lămâie, o ceașcă cu suc de ananas, 3 cești cu
suc de portocale, o ceașcă sirop de zmeură, 2 cești infuzie
tare de ceai negru, cuburi de gheață - preferabil obținute
din suc sau ceai (vezi Alte idei pentru ceai și Ice Tea);
• mod de preparare: fierbeți apa și zahărul timp de
5 minute pentru a obține un sirop; între timp amestecați
împreună ceaiul, sucurile și siropul de zmeură, după care
84 MIHAI ALBU
adăugați și siropul de zahăr; puneți la frigider pentru

câteva ore (într-un vas bine închis); înainte de a servi se
adaugă sifonul/apa minerală și cuburile de gheață.
„ Green Ice Tea":

• ingrediente (pentru 2 porții): o ceașcă cu infuzie
de ceai verde, 2 fructe de kiwi, tară pieliță și feliate, o
banană bine coaptă, feliată, o ceașcă de pepene galben
bine copt, tăiat cubulețe, o lingură de zahăr, 6 cuburi de
gheață;
• mod de preparare: puneți toate ingredientele într-un
blender/shaker/mixer; amestecați până se omogenizează
și serviți în pahare înalte.
,,Ice Tea" cu mirodenii:

• ingrediente (pentru 2 porții): ceai negru tare, 1/2
ceașcă de apă, 3/4 ceașcă cu zahăr, 1/4 ceașcă cu suc de
portocale, 1/4 ceașcă cu suc de lămâie, un bețișor de 3 cm
de scorțișoară, cuișoare, cuburi de gheață;
• mod de preparare: puneți toate ingredientele (în
afară de ceai și gheață) într-un vas și aduceți la tempera
tura de fierbere; luați de pe foc și lăsați să se infuzeze
pentru 5 minute; combinați o parte din siropul obținut cu
6 părți de ceai negru tare; se adaugă cuburi de gheață în
fiecare pahar.
Cu Rooibos
punch (fără alcool) pentru petreceri:
• ingrediente (pentru 12 porții): 4 cești de ceai Rooi
bos tare, 2 cești cu suc de mere, 2 cești cu suc de grepfrut
roz, 2 mere feliate, o lămâie feliată, o ceașcă de struguri
Imn semințe, 350 ml de cidru (sau suc de mere cu apă

mliH-iulă; se poate utiliza sifon sau apă minerală simplă),
i illevn frunze de mentă pentru ornat, cuburi de gheață
(opțional);
iilmă de feliile de fructe, cidru/sifon și gheață) într-un re-
« ipient, amestecați bine și răciți; chiar înainte de a se ser-
\ i se adaugă cidrul/sifonul; se ornează cu feliile de fructe
și frunzele de mentă; se pot adăuga cuburi de gheață în
fiecare pahar.
refetă răcoritoare (de vară):

• ingrediente (pentru 12 porții): 4 cești de ceai Rooi
bos tare, 4 cești cu suc de portocale, 4 cești cu „bere
de ghimbir“ (vezi capitolul Infuzii condimentate), 500 ml
de sifon/apă minerală, câteva frunze de mentă și/sau fe
lii de lămâie - pentru ornat, gheață sfărâmată;
• mod de preparare: amestecați într-un vas ceaiul și
sucul de portocale, apoi puneți-1 la frigider; chiar înainte
de a se servi se adaugă „berea de ghimbir“ și sifonul; se
adaugă gheața sfărâmată și se ornează cu feliile de lămâie
și frunzele de mentă.
punch (fără alcool) aromat:

• ingrediente (pentru 35 de porții): o linguriță de
cuișoare, 2 bețișoare de scorțișoară, 24 cești cu apă rece,
5 lingurițe (cu vârf) de ceai Rooibos (sau 8-10 pliculețe),
sucul de la 6 portocale, sucul de la 3 lămâi, 2 cești cu suc
de ananas, 2 cești cu zahăr, gheață (opțional);
afară de sucurile de fructe și zahăr) într-un vas și aduceți
86 MIHAI ALBU
la punctul de fierbere; lăsați la infuzat pentru 5 minute;

strecurați, adăugați sucurile, zahărul și amestecați bine;
se poate servi cald sau cu gheață.
rețetă aromată:
• ingrediente (pentru 4 porții): 3 cești cu apă, 2 linguri
de ceai Rooibos (sau 4 pliculețe), 1 linguriță de ghimbir
măcinat, 1/8 linguriță de piper negru măcinat, o ceașcă de
ceai, 2 linguri de zahăr, 1 bețișor de scorțișoară, 2 păstăi
de cardamon, cuișoare;
• mod de preparare: puneți toate ingredientele, în afară
de lapte, ceai și zahăr, într-un vas și aduceți la punctul de
fierbere; luați de pe foc, acoperiți și lăsați la infuzat pen
tru 5 minute; adăugați zahărul, laptele și puneți din nou
pe foc până ajunge din nou la punctul de fierbere; luați
de pe foc, adăugați ceaiul, acoperiți și lăsați la infuzat
pentru 7 minute; amestecați, strecurați și serviți.
shake de Rooibos:
• ingrediente (pentru 8 porții): 2 cești de ceai Rooibos
concentrat, 2 cești de înghețată de vanilie (sau alterna
tive), 4 lingurițe de suc de lămâie, 350 ml de sifon/apă
minerală;
• mod de preparare: amestecați foarte bine ceaiul cu
înghețata; adăugați sucul de lămâie; turnați în mod egal
în pahare și completați cu sifon sau apă minerală.
Infuzii condimentate
„ bere de ghimbir
• ingrediente (pentru o porție): 250 ml apă, 8 g de
ghimbir crud ras (sau 4 g de ghimbir uscat și măcinat), o
linguriță de miere, opțional se pot folosi: suc de lămâie,

■afon, gheață;
• ffwrf de preparare: puneți într-un vas apa și ghim-
blrul; aduceți la temperatura de fierbere, fierbeți pentru
minute și apoi lăsați la infuzat 5-10 minute (sau mai
mult în funcție de concentrația dorită; strecurați și adău
gați mierea; se mai pot adăuga suc de lămâie, sifon și/sau
gheață.
„ ceai Moon “:
• ingrediente: 6 cești cu apă, 10 g de ghimbir crud
ras (sau 5 g de ghimbir uscat și măcinat), 4 bețișoare de
scorțișoară, 2 lingurițe de piper negru, o linguriță de car
damon, o linguriță de cuișoare, 1/2 linguriță de chimen
dulce, 3 linguri de miere, lapte (după gust);
• mod de preparare: puneți într-un vas toate ingredien
tele (în afară de lapte și miere), acoperiți-1 și lăsați-1 la foc
mic timp de 35 de minute; luați-l de pe foc și mai lăsați la
infuzat pentru 25 de minute; strecurați și adăugați mierea
(și laptele dacă doriți).
„ ceai Finjan Erfeh “:

• ingrediente (pentru 4 porții): 4 cești cu apă, o linguriță
semințe de anason, 2 cm rădăcină ghimbir măcinată,
cuișoare, 2 bețișoare de scorțișoară, 4 lingurițe de zahăr,
4 migdale;
• mod de preparare: fierbeți toate ingredientele, în
afară de migdale și zahăr, până ce apa devine foarte
închisă la culoare; strecurați și serviți în cești în care ați
pus în prealabil o linguriță de zahăr și o migdală.
88 MIHAI ALBU
„ceai Chandra":
• ingrediente: 6 cești cu apă, 4 cm rădăcină ghimbir
măcinată, o linguriță cuișoare, 1/2 linguriță semințe de
cardamon, 4 bețișoare de scorțișoară, 1/4 linguriță piper
negru, 1/2 linguriță chimen dulce, 3 linguri de miere,
lapte de soia sau de vacă;
• mod de preparare: fierbeți la foc mic, într-un vas
acoperit, toate ingredientele, în afară de lapte și miere,
timp de 30 minute; luați de pe foc și mai lăsați la infu
zat pentru încă 40 minute; strecurați, adăugați mierea și
laptele și serviți.
„ ceoz de mere “:
• ingrediente: 2 cești cu apă, 1/2 ceașcă felii uscate
(în cuptor sau la temperatura camerei) de măr, 3 cm
bețișor de scorțișoară, 2-3 cuișoare, 2-3 petale de tran
dafir (opțional), miere sau zahăr;
• mod de preparare: puneți feliile de măr, petalele de
trandafir, scorțișoara și cuișoarele într-un vas; acoperiți
cu apă și aduceți la temperatura de fierbere; lăsați la foc
mic pentru 15-20 minute; strecurați și îndulciți după gust
cu miere sau zahăr.
Cu ceai și alcool
rețetă pariziană:
• ingrediente: 150 ml ceai negru, 150 ml suc porto
cale, 1/2 lămâie, coniac;
• mod de preparare: 150 ml ceai negru (gata infuzat)
se amestecă cu 150 ml suc de portocale, sucul de la 1/2
lămâie și coajă de lămâie; se pun pe foc și se iau înainte
ii li.it hù; se toarnă într-un recipient preîncălzit, unde se

ndiiiipă 4 lingurițe de coniac.
rețetă cu mentă și rom:

• ingrediente: 100 ml ceai negru rusesc, 100 ml lapte,
l.imâie, zahăr, mentă, rom (după gust);
• mod de preparare: se amestecă 100 ml ceai rusesc cu
100 ml lapte, la care se adaugă o felie de lămâie, zahăr și
frunze de mentă; se adăugă rom (după gust).
rețetă aromată, cu rom:

• ingrediente (pentru 2 porții): 2 pliculețe de ceai negru,
2 cești cu apă, feliuțe de lămâie și portocală, 2 bețișoare
de scorțișoară, zahăr și rom sau brandy (după gust).
• mod de preparare: într-un vas se pun feliuțele
de lămâie, portocală, pliculețele de ceai și se toarnă
apa fierbinte; se lasă la infuzat timp de 3-5 minute; se
strecoară, se îndulcește și se toarnă în cești în care am
pus bețișoarele de scorțișoară; se adăugă rom sau brandy
(după gust).
rețetă aromată, cu vin roșu:

• ingrediente: 300 ml apă, 6 pliculețe de ceai negru,
1 bețișor de scorțișoară mărunțit, 1/3 ceașcă cu zahăr,
300 ml suc de merișor (sau echivalente), o ceașcă cu vin
roșu, feliuțe de portocale, pere sau mere, cuișoare;
• mod de preparare: într-un vas acoperit se pun apa,
pliculețele de ceai, mirodeniile și se aduc la temperatura
de fierbere; se lasă la infuzat timp de 5 minute, după care
se scot pliculețele de ceai; se adaugă zahărul, sucul de
merișor și vinul, amestecându-se până se dizolvă zahărul;
90 MII1A1 ALBII
se strecoară și se servește cu o garnitură din feliuțe de

fructe.
„ Ice Tea Tropical Punch “:

• ingrediente (pentru 25 de porții): 1 litru de ceai negru
tare, o ceașcă de zahăr, 2 cești de coniac, 1/2 ceașcă de
rom, o cutie ananas în suc, 2 sticle de vin spumos sec/șampa-
nie, felii de fructe (fără coajă) și de pepene galben, gheață;
• mod de preparare: când ceaiul a ajuns la temperatura
camerei, se toarnă zahărul amestecând până se dizolvă
complet; se adaugă rom, coniac și cutia de ananas și se
pune totul la frigider pentru a se răci bine; într-un vas
încăpător se toarnă lichidul obținut, se adaugă șampania,
gheața și se ornează cu feliile de fructe și pepene galben.
rețetă de „ ceai Naya

• ingrediente (pentru 2 porții): 2 cești cu vodcă de
bună calitate, 5-6 lingurițe de ceai negru cu arome natu
rale sau cu bucățele de fructe (Earl Grey, caise, piersici,
coacăze, mure);
• mod de preparare: se amestecă vodca și cu ceaiul
într-un vas ce se lasă la infuzat, fără a fi încălzit și ferit de
razele soarelui, pentru 24 ore; strecurați și serviți.
„Bucătărie cu ceai“
supă de fasole cu ceai negru

• ingrediente (pentru 4 porții): ulei, 2 cești ceai (negru,
tare, gata preparat), o ceapă (tăiată), 2 căpățâni de usturoi
(curățate și tăiate), 3 căni de apă, 500 g fasole (prefiartă),
■100 g roșii (tăiate felii), 100 g orez, sare și piper (după

gust);
• mod de preparare: căliți ușor ceapa și usturoiul în
ulei timp de un minut; adăugați apa, fasolea, roșiile, ore
zul și lăsați la foc mic pentru 30 minute; apoi puneți sare
și piper după gust și adăugați ceaiul; se servește cu pâine
prăjită; opțional, se poate pune supa rezultată într-un
mixer și se amestecă până la omogenizare.
cafea condimentată
• ingrediente: 400 ml apă, nucșoară, 1 băț de scorțișoară
(4 cm), 2-3 cuișoare, 2 cești de cafea (tare și proaspătă), o
ceașcă de lapte, 2 linguri de zahăr sau miere;
• mod de preparare: puneți apa într-un vas și în mo
mentul în care fierbe turnați condimentele, acoperiți și
lăsați să fiarbă pentru 5-10 minute, după care turnați ca
feaua gata preparată; între timp, în alt vas, aduceți laptele
la temperatura de fierbere și adăugați conținutul celuilalt
vas; amestecați, strecurați și îndulciți.
pere cu cremă Sabayon (cu ceai Earl Grey)

• ingrediente: 5 plicuri de ceai Earl Grey, 5 cești de
apă, 3 gălbenușuri, o cană de zahăr, o linguriță sare de lă
mâie, o linguriță suc de lămâie, o linguriță de faină, 4 pere
(decojite), frunze de mentă (pentru ornat);
• mod de preparare: într-un vas infuzați un plic de ceai
în 4 cești de apă fierbinte pentru 2 minute; scoateți plicul,
adăugați sarea de lămâie, zahărul și sucul de lămâie,
amestecând până la dizolvarea completă; în lichidul re
zultat adăugați perele, acoperiți vasul și lăsați la foc mic
pentru 20-30 minute, amestecând când e cazul; scoateți
92 MIHAI ALBU
perele și puneți-le într-un suport potrivit (pahar, cupă);

infuzați 4 plicuri de ceai Earl Grey într-o ceașcă de apă
fierbinte pentru 5 minute; scoateți plicurile și puneți de
oparte lichidul; într-un alt vas amestecați cu ajutorul unui
mixer 3 gălbenușuri cu 3 linguri de zahăr pentru 3 min
ute; adăugați ceaiul tare pregătit mai devreme; așezați
acest vas într-unul mai încăpător cu apă fierbinte ce se
află pe foc (bain marin)', amestecați în continuare pen
tru 3 minute; luați vasul de pe foc, adăugați faina și
amestecați până la omogenizare; turnați crema rezultată
peste pere și ornați cu frunze de mentă.
rețetă de ceai cu prune'.

• ingrediente (pentru 6-8 porții): 400 g prune uscate,
2 linguri de zahăr, 2 lingurițe de suc de lămâie, o lingură
coajă de lămâie, o ceașcă de apă, 3-4 pliculețe de ceai
(verde sau negru);
• mod de preparare: se pun într-un recipient apa,
prunele, zahărul, coaja și sucul de lămâie; se iau de pe foc
când încep să fiarbă și se adaugă pliculețele de ceai (sau
infuzie gata preparată din 3-4 lingurițe de ceai); se lasă la
infuzat 3-5 minute, după care prunele se servesc calde și
simple sau cu o cremă de vanilie sau iaurt.
Alte idei pentru ceai și „Ice Tea“:
• Infuzați o combinație de ceai Formosa oolong și ceai

Ti Kuan Yin oolong în proporție de 50%-50%. Se poate
servi cald sau rece („fee Tea“), neîndulcit sau doar cu
puțin zahăr.
• Combinați „Ice Tea“ cu nectar de fructe în proporție

de 50%-50%. îndulciți după gust;
• Pregătiți cuburi de gheață din ceai, dintr-o infuzie
tare de ceai (de preferat aromat cu substanțe naturale), pe
care o turnați în forme și o puneți la congelator. Se pot
folosi la „Ice Tea“ sau la alte băuturi pentru a le aroma.
Combinație de ceai și mirodenii, pe care o puteți

realiza singuri
• 250 g ceai orange Pekoe Darjeeling (sau alt ceai ne
gru de calitate);
• 4 lingurițe de coajă (rasă și uscată) de portocală;
• 2 lingurițe de coajă (rasă și uscată) de lămâie;
• 2 lingurițe de scorțișoară;
• 1/4 ceașcă cuișoare;
• o linguriță de nucșoară.
Amestecați bine și păstrați într-un recipient etanș.
IV. CEAIUL >SI SĂNĂTATEA
Informațiile prezentate în acest capitol sunt de in

teres general și NU recomandări medicale. Nimeni
nu este încurajat să renunțe ia tratamentul pe care îl
urmează, indiferent de afecțiunea de care suferă sau de
stadiul ei.
Dar efectele benefice ale consumului de ceai sunt evi

dente și, de aceea, ne alăturăm și noi proverbului asiatic
care spune că „o ceașcă de ceai este o ceașcă de sănătate".
a. Beneficii
în China antică, dar și în Europa (în perioda de început
a descoperirii ceaiului), acesta era folosit ca medicament
de mare preț. Uneori, era recomandat ca „remediu ultim“
atunci când altceva nu mai avea efect.
Studii științifice recente, alături de mențiunile din
vechime, susțin ideea că ceaiul este una dintre băuturile
cu un mare potențial terapeutic. Cercetări recente au arătat
că ceaiul este un potențial tonic al inimii, arde grăsimile,
este imunostimulant, calmează durerile în cazul artritei,
combate virușii și contribuie la eliminarea toxinelor din
organism. Compușii chimici din ceai protejează orga
nismul împotriva cancerului de stomac, de sân, colon și
al pielii, au atât calitatea de a reduce tensiunea, nivelul
colesterolului, al trigliceridelor, cât și de a normaliza
glicemia. Ceaiul poate avea beneficii asemănătoare unei

cmc de legume sau fructe. Cercetătorii din cadrul U. S.
I k-partment of Agriculture au descoperit că ceaiul verde
și cel negru au un efect antioxidant mai puternic decât al
iilor legume, cum ar fi morcovi, broccoli sau fructe ca
mere, portocale, struguri, kiwi și grepfrut. Desigur, ceaiul
nu poate constitui substitutul unei diete echilibrate, bo
gate în fructe și vegetale, dar poate juca un rol important
intr-un stil de viață sănătos și echilibrat.
Principalele beneficii provin din procentul mare de
antioxidanți naturali conținuți în ceai, care contribuie
la protejarea organismului în fața pericolelor cauzate de
radicalii liberi (aceștia sunt produși normali ai metabo
lismului, dar se pot forma în organism și ca efect al fu
matului, poluării și expunerii la soare) care pot duce la
formarea de tumori (maligne sau nu), afecțiuni ale ini
mii etc. Alte efecte ale consumului de ceai sunt stimu
larea eliminăriii toxinelor din corp (sunt cunoscute curele
de slăbire cu plante ce conțin ceai verde), stimularea și
susținerea sistemului imunitar.
Un alt fapt interesant este acela că ceaiul este una
din puținele surse naturale de fluoruri. Fluorurile sunt
cel mai important remediu împotriva căderii dinților
care, din momentul descoperirii, a schimbat conceptul
de medicină dentară modernă. S-a demonstrat că ceaiul
are un efect pozitiv în prevenirea degradării dinților și
infecțiilor la nivelul gingiei, prevenind apariția plăcii
bacteriene. Două clase de substanțe ce se găsesc în ceai,
numiteflavonide și polifenoli, sunt la originea multora din
efectele benefice ale consumului de ceai. Printre acestea
enumerăm: prevenirea formării și combaterea radicalilor
liberi (responsabili inclusiv de apariția cancerului), re
ducerea inflamațiilor articulațiilor și a celorlalte simp-
tome în cazul artritelor, reducerea riscului de infarct și
de atac cerebral, stimularea digestiei (după o masă grea,
cu multe grăsimi, se recomandă consumarea unui pahar
de ceai negru), reducerea colesterolului (prin limitarea
absorbției acestuia la nivelul intestinelor), stimulează
și echilibrează sistemul cardiovascular (atenție totuși la
cantitatea consumată).
S-a mai dovedit că simpla acțiune a sorbitului cu
înghițituri mici are efecte relaxante.
Aceste efecte sunt valabile în cazul consumului mode
rat de ceai; utilizat în exces poate să nu aibă aceste benefi
cii din cauza cofeinei/teinei care, în cantități mari, devine
nocivă. In cantități mici și moderate, ea acționează ca un
stimulant, crescând nivelul atenției și viteza de reacție;
este și un diuretic de putere medie. în cantități mari, poate
genera nervozitate, anxietate și insomnie. Ca în cazul
oricărui alt stimulant, după o perioadă de îmbunătățire
a stării generale și de creștere a capacității de răspuns,
urmează o perioadă de scădere (uneori drastică) a bunei
dispoziții și a reactivității. Cofeina este o substanță care
poate genera dependență, dacă este consumată cu regu
laritate. Dependența de cofeină este probabil pe locul
întâi în lume fiind, în același timp mai puțin „deranjantă";
puțini își dau seama de acest lucru, din cauza răspândirii
pe scară largă a băuturilor energizante (acceptate social)
și care, de obicei, conțin cofeină sau derivați ai acesteia;
dependența de nicotină (fumatul) se află pe locul doi în
lume, dar este mai „vizibilă" din cauza disconfortului
imediat pe care îl generează celor care nu sunt fumători.
Numeroase studii științifice au demonstrat importante

beneficii pentru sănătate la cei care consumă patru sau
mni multe cești de ceai pe zi, în vreme ce alte cercetări
iii domeniu au notat beneficii în cazul persoanelor care
< onsumăcel puțin trei cești de ceai pe zi. Totuși, consumul
iii exces (peste cantitățile indicate) nu mărește efectele
terapeutice, ci poate conduce chiar la efecte neplăcute
(vezi subcapitolul „Precauții"). Trebuie menționat că
ceaiul instant și cel „decofeinizat", procesat industrial
(conservat, sterilizat, uscat la temperaturi prea mari)
sau gata preparat (îmbuteliat) nu au efectele pozitive ale
unui ceai proaspăt preparat din frunze.
Desigur, există opinii pro și contra rezultatelor di
verselor studii științifice și medicale efectuate asupra
consumatorilor de ceai. Totuși, efectele pozitive rezultate
în urma consumului echilibrat și de o calitate bună a cea
iului sunt evidente.
în continuare indicăm, pe diferite tipuri de ceai, posi

bilele efecte:
1. Ceaiul verde:
„Ceaiul verde crește viteza metabolismului și arde

grăsimile" acestea sunt efectele indicate de un studiu
științific elvețian ce arată că o doză zilnică de 3 cești de
ceai verde duce la arderea cu 4% în plus a caloriilor su
plimentare; ceaiul verde nu crește numărul bătăilor inimii
deoarece conține o substanță cu efecte asemănătoare co-
feinei din cafea, numită teină, dar fără efectele secundare
ale acesteia (tahicardie, hipertensiune).
98 MIHAI ALBU
„Ceaiul verde reduce inflamațiile și dezvoltarea ar

tritei"; în cadrul cercetărilor realizate de Case Western
Reserve University s-a demonstrat că un consum zilnic
de patru cești de ceai verde reduce dezvoltarea artritei cu
50%.
Un studiu realizat de UCLA a obținut informații con
form cărora consumul de ceai verde reduce riscul de can
cer la stomac.
2. Ceaiul negru
„Ceaiul negru poate reduce dezvoltarea tumorilor"; un

studiu realizat în cadrul Universității Rutgers a demon
strat că un component al ceaiului negru numit „TF-2"
determină distrugerea celulelor cancerului de colon și
rect, contribuind la reducerea tumorii.
„Ceaiul negru poate reduce riscul de arteroscleroză,
comoție cerebrală și infarct"; studii realizate în Olanda
și la Boston University School of Medicine au demon
strat că, în urma consumului a patru cești de ceai negru
zilnic, riscul populației studiate de a face infarct a scăzut
cu 50%.
„Ceaiul poate reduce riscul de infecții virale, prin
creșterea imunității", deoarece substanțele prezente în
ceaiul negru stimulează celulele de tip T și pe cele de tip
B, ceea ce conduce la o imunitate crescută față de bacterii
și viruși.
Efectele medicinale ale consumării ceaiului din vari-
tatea Pu-erh sunt cunoscute din vechime; el ajută la elimi
narea toxinelor din organism, combate „căldura în corp"
(concept din medicina tradițională chineză) și alungă
oboseala. Studii moderne au demonstrat contribuția lui la
» mierea colesterolului și la stimularea digestiei (în spe

cial după mesele cu multe grăsimi).
3. Ceaiul alb
A fost tipul de ceai cel mai puțin studiat, pentru că este

mai greu de găsit și pentru că este mai puțin „spectacu-
los“ din punct de vedere al gustului și al aromei. Studii
recente indică un potențial deosebit în prevenirea și com
baterea tumorilor maligne (cancer).
Se pare că acest tip de ceai are cel mai mare conținut
de polifenoli dintre toate tipurile (verde, oolong și ne
gru). în cazul celorlalte tipuri de ceai, conținutul de poli
fenoli se diminuează din cauza numeroaselor procese de
prelucrare la care sunt supuse. în cazul ceaiului alb, după
culegere, frunzele, nedesfacute încă, sunt supuse unui
proces de aburire, după care sunt uscate.
4. Ceaiul oolong
Datorită conținutului mare de polifenoli, conform

unor studii, de trei ori mai mare decât al ceaiului verde
și cu 25% mai mare decât ceaiul negru, ceaiul oolong
are aceleași calități ca și celelalte tipuri de ceai, dar am
plificate. Prin îmbunătățirea funcției de metabolizare a
grăsimilor, este de un mare ajutor în controlul greutății
corporale. S-a demonstrat utilitatea lui și în afecțiuni sto
matologice (în special cu rol de prevenție) și în afecțiuni
dermatologice ușoare.
100 MIHAI ALBU
5. Rooibos
Ceaiul de tip Rooibos ajută la încetinirea procesu

lui de îmbătrânire datorită conținutului său bogat în
antioxidanți. Cercetătorii japonezi au descoperit în ceaiul
Rooibos substanțe similare cu o enzimă Super Oxide
Dismutase (S.O.D.), enzimă ce s-a dovedit a fi un puter
nic antioxidant care atacă radicalii liberi și le limitează
efectele negative.
Rooibos s-a dovedit de folos și în calmarea ulcerelor
și arsurilor de stomac, a grețurilor și a constipației.
Dacă doriți un somn liniștit, se recomandă consuma
rea unei cești de Rooibos înainte de culcare, acesta având
efecte sedative ușoare.
S-a dovedit a avea efecte pozitive în cazul durerilor
de cap, a tulburărilor de somn, având un efect relaxant
asupra sistemului nervos central.
Datorită conținutului ridicat de calciu, magneziu și
fluoruri, Rooibos contribuie la obținerea și/sau păstrarea
unor dinți și oase puternice. De asemenea, stimulează și
absorbția de fier în organism.
în cazul copiilor, ceaiul Rooibos diminuează, până la
dispariție, colicile și crampele de stomac.
Datorită unor substanțe, printre care și zincul, Rooi
bos contribuie la obținerea unei pieli mai fine; se poate
aplica pe acnee, eczeme sau zone de piele iritată.
Deoarece nu conține acid oxalic (oxalați), poate fi
consumat și de persoanele cu probleme la rinichi (nisip,
pietre).
Datorită conținutului ridicat de minerale, ca fier, po
tasiu, zinc, magneziu și sodiu, contribuie la refacerea
echilibrului mineral în cazul eforturilor intense, atât

li/ice, cât și intelectuale.
6. Maté (Yerba Maté)
Printre efectele benefice atribuite consumului de Yerba

Maté'.
• crește energia, ajutând în momentele de efort intelec
tual sau fizic;
• prin conținutul mare de antioxidanți, contribuie la
neutralizarea radicalilor liberi, prevenind astfel o mulțime
de boli datorate acestora (cancer, probleme ale aparatului
circulator etc.);
• stimulează digestia;
• crește capacitatea de răspuns a sistemului imunitar;
• datorită efectului său tonifiant contribuie la înlătu
rarea depresiei.
7. Lapacho
Utilizată timp de generații de incași, această plantă are
foarte multe calității, fiind numită și „Copacul Vieții“.
Printre calitățile sale deosebite amintim:
• stimulează regenerarea celulelor și a sângelui, con
tribuind la curățarea organismului;
• stimulează mecanismele de apărare naturale și
revitalizeză organismul;
• este sedativ, analgezic și diuretic;
• are calități antibiotice și antivirale.
102 MIHAI ALBU
b. Precauții
Consumarea de cantități mari de ceai pe termen lung

poate duce la un anumit grad de dependență. Deși mai
rară, datorită conținutului mai mic de cofeină/teină, și cu
simptome mai puțin intense, această dependență se poate
totuși instala. Cel mai sigur semn de dependență este dat
de apariția (constantă) a durerilor de cap, fără o cauză
aparentă, și care dispar după consumul de ceai (sau altă
băutură care conține cofeină).
în această fază, cel mai bine ar fi să reduceți treptat
cantitatea de cofeină pe care o ingerați. Avem în vedere
cofeina provenită atât din ceai, cât și din cafea, băuturi tip
cola ele. al căror efect se cumulează. Nu trebuie pierdută
din vedere nici folosirea pastilelor care conțin cofeină
sau derivați ai acesteia. Deci nu este recomandat să
consumați în aceeași zi ceai, cafea și băuturi tip cola (mai
ales dacă luați și pastile care conțin cofeină sau derivați).
Pentru a îndepărta dependența de cofeină (sau de alți
stimulenți), nu trebuie să așteptați momentul potrivit. Cel
mai nimerit moment este cel următor clipei în care ați
citit această frază (dacă sunteți dependenți de ceva). Tre
buie să vă găsiți ceva de făcut care vă pasionează și vă
relaxează; fiți pregătiți pentru o perioadă între 48 și 72
de ore în care e posibil să aveți dureri de cap, o lipsă de
energie accentuată, combinate cu o stare de iritabilitate.
Nu consumați nimic care să conțină cofeină (doar dacă
este recomandarea medicului). Perioada menționată mai
sus este cea mai sensibilă și cea în care simptomele de
sevrcij (durei de cap, greață, stare de slăbiciune, iritabili-
tate, chiar constipație) sunt cel mai probabil să apară. Pot
să mai urmeze una, două săptămâni de relativ disconfort,
dar dacă nu cedați ispitei (de a consuma cofeină) ați în

vins.
Dacă totuși această metodă nu funcționează în cazul
dumneavoastră (încercați-o înainte, nu vă auto-păcăliți!),
puteți să reduceți treptat cantitatea de cofeină pe care o
consumați. Pentru anumite persoane reducerea treptată
dă rezultate mai bune. Cofeina (de fapt teina, după cum
v-am prezentat mai sus) este o substanță prezentă în ceai
(ca și în alte produse: cacao, cafea, nucă și frunzele de
cola etc.), care stimulează atât sistemul nervos central,
cât și digestia și peristaltismul intestinal.
Toate tipurile de ceai conțin teină, în diferite cantități.
Astfel ceaiul verde conține (pentru o ceașcă de 200 ml)
teină echivalentă cu 8 mg de cofeină, o ceașcă de ceai
oolong conține teină echivalentă cu 12,5 mg de cofeină,
iar una de ceai negru de la 25 mg la 110 mg, în funcție de
sortimentul pe care îl folosiți. Aceeași cantitate de cafea
conține între 60 mg și 120 mg de cofeină (tot în funcție
de tipul de cafea utilizat).
Teina din ceai se metabolizează diferit față de cea din
cafea. Cofeina din cafea este absorbită repede, producând
un răspuns cardiovascular imediat, în timp ce teina din
ceai este metabolizată mai lent. Acest lucru se întâmplă,
cel mai probabil, datorită celorlalți compuși ai celor două
băuturi, care determină viteze diferite de metabolizare a
cofeinei în corp.
V. INFORMAȚII UTILE
Cum trebuie păstrat ceaiul?
Condițiile ideale de păstrare a ceaiului sunt într-un

recipient etanș și opac, depozitat într-un loc rece, uscat.
Se pot folosi recipiente metalice, cu precizarea că ceaiul
ar trebui introdus în prealabil într-o pungă de hârtie. Și
recipientele de sticlă transparentă sunt optime, dacă sunt
păstrate la loc întunecos.
Dacă folosiți consecutiv același recipient pentru mai
multe tipuri de ceai (sau mirodenii), asigurați-vă că l-ați
clătit bine, astfel încât să nu rămână arome de la ceaiul
(mirodenia) anterioară. Din același motiv, este recoman
dabil să nu păstrați ceaiul alături de alte substanțe puter
nic mirositoare, chiar dacă sunt de uz alimentar (condi
mente, pește, carne afumată, usturoi etc.).
Pentru a scoate ceaiul, folosiți o linguriță uscată și
închideți recipientul imediat după aceea.
Păstrarea la frigider nu este recomandată, deoarece
temperatura scăzută poate duce la condensarea umezelii,
ceea ce ar distruge ceaiul. Dacă totuși aceasta este unica
alternativă, vă recomandăm să folosiți containere etanșe,
acoperite la rândul lor în plastic. Când scoateți recipien
tul din frigider, lăsați-1 să se încălzeazcă treptat, până la
temperatura camerei, pentru a evita condensul.
Nu cumpărați cantități mari de ceai, pentru că, în timp,

iu esta își pierde din calități. O cantitate care să vă ajungă
pentru maxim șase luni este suficientă.
Cum alegem ceaiul?
Spre deosebire de vinuri, care sunt mai valoroase și mai

căutate cu cât sunt mai vechi, în cazul ceaiurilor situația
este inversă. Așadar, este recomandabil să achiziționați
ceai dintr-o recoltă cât mai recentă. De obicei, acestea
sunt și ceva mai scumpe. O excepție o constituie ceaiul
Pu-erh, care este cu atât mai valoros și mai căutat, cu cât
este mai vechi.
O altă regulă este să nu cumpărăm ceaiuri în ambalaje
improprii, adică metalice sau de plastic și în care frun
zele vin în contact direct cu pereții ambalajului. Dacă
achiziționăm astfel de recipiente, recomandabil este ca să
fie introdus întâi în pungi de hârtie și apoi în recipientul
mare. Cea mai bună metodă de a păstra ceaiul este în
recipiente etanșe (sticlă, lemn), într-un ambalaj de hârtie.
Ideal este ca totul să fie sigilat și cu data producerii clar
inscripționată.
Calitatea ceaiului poate fi apreciată și în funcție de
modul în care arată frunzele. De obicei, cele mai mici
sunt de calitate mai bună, deoarece au fost recoltate când
erau „tinere". Frunzele mari indică o recoltare „la ma
turitate" care pot da un ceai tare, dar mai brut, fără arome
complexe. Frunzele trebuie să fie separate, să nu fie adu
nate în „guguloaie" amorfe. Evitați ceaiurile inodore, de
obicei acesta este un semn că frunzele sunt vechi. Chiar
și ceaiul alb (cel mai delicat dintre toate) are un miros
106 MIHAI ALBU
delicat și subtil. Ceaiurile care miros puternic, artificial,

trebuie și ele evitate.
Și în final evitați ceaiurile instant!
Cum eliminăm o parte din teina din ceai?
Pentru cei ce doresc ca să conțină mai puțină teină

și nu au de unde să achiziționeze ceai „decofeinizat“
(sau nu vor), vă oferim o modalitate de „decofeinizare"
pe care o puteți efectua singuri (se realizează mai ușor cu
ceai la plic):
- puneți plicul în ceașcă și turnați apa fierbinte;
- după 30 de secunde, scoateți plicul și aruncați lichi
dul din cană;
- puneți din nou plicul în cană și adăugați iar apă
fierbinte. Lăsați să se infuzeze pentru 3-5 minute și serviți.
Acest lucru este posibil deoarece teina este prima care
se elimină când turnăm apa fierbinte peste ceai. Urmează
apoi culoarea, gustul și taninul. Astfel putem savura o
cană de ceai cu o culoare și un gust corespunzător, cu
mai puțină teină.
Câteva sugestii de folosire a ceaiului în domeniul

cosmeticii
Balsam pentru păr: preparați o infuzie slabă de ceai

pe care o strecurați și răciți; clătiți-vă pe cap cu această
infuzie; lăsați să se usuce; clătiți apoi din nou cu apă.
Revitalizant pentru piele: cu un plic de ceai umed
(călduț) tamponați zonele de piele cărora doriți să le
acordați o atenție deosebită; lăsați să se usuce pentru ca
substanțele active să intre în piele; se poate folosi un plic

din care tocmai ați preparat ceaiul, dar care trebuie să nu
fie fierbinte.
Soluție împotriva cearcănelor', puneți zilnic timp de
30-60 de secunde, pe fiecare ochi, câte un plic de ceai
umed (folosit și neapărat răcit); după câteva săptămâni
efectele vor fi evidente; se poate apela și la pliculețe (fo
losite) de ceai Rooibos; poate fi urmat de o mască dintr-un
gălbenuș de ou și o lingură de ulei de măsline care se lasă
10 minute pe piele.
Soluție pentru ten iritat', se realizează o infuzie din o
linguriță de ceai verde Matcha (vezi rețeta japoneză) și
din 100-150 ml de apă (preferabil de izvor sau filtrată);
după ce ceaiul s-a răcit aplicați-1 pe față cu ajutorul unui ti
fon sau pânze de bumbac; nu vă clătiți, lăsând substanțele
din infuzie să acționeze asupra tenului.
Loțiunepentru „păstrat bronzul": puneți 3 linguri de
ceai în 500 ml apă caldă și lăsați la infuzat pentru 20 mi
nute; strecurați și adăugați sucul de la o jumătate de lă
mâie (filtrată); amestecați bine înainte de folosire; se
utilizează ca orice loțiune „de după plajă" echivalentă.
Doresc să dedic acest mic eseu despre Ceremonia
Ceaiului profesorului meu Sensei Duane Sôsei
Feasel, care mi-a deschis ușa spre Calea Ceaiului.
Mihai Albu, Cristina Comanac, Alina Cherata,
Johanna Frunză, Andreea Stanca și bineînțeles
Editura Meditative Arts sunt doar câțiva dintre
cei cărora le sunt profund recunoscător pentru
ajutorul care a făcut posibilă apariția acestor
câteva rânduri.
Sper ca acest eseu să îi ajute pe cititorii din Româ

nia să facă un pas înainte în înțelegerea Ceremo
niei Ceaiului, tradiție complet japoneză, dar care,
în mod ciudat, transcende granițele Japoniei prin
caracterul său umanist și universal.
INTRODUCERE
Lumina care cade în depărtare peste pâlcul de culmi

împădurite, prin burnița liniștită, nu lasă nicio îndoială:
este toamnă. Nu o zi de început, când nu îți dai seama de
sosirea ei, dar îi simți prezența în căldura încă sufocantă
a verii și în lumina diferită a soarelui, dar nici de sfârșit,
când instinctul de hibernare al naturii învinge și orice
iluzie de a opri timpul dispare odată cu primii fulgi de
z.apadă. O zi de toamnă veritabilă, de parcă toamna este
singurul anotimp care poate exista pe fața pământului.
Plouă mărunt peste un noiembrie oarecare, undeva în Ja
ponia, la poalele muntelui Hiei [tbtXlJLl Hiei-zan].
în sala de meditație a unui mic templu budist, con
tinui să respir rar și constant. înjur, un frig umed, omni
prezent, indiferent, proaspăt. Gândurile îmi controlează
ritmul respirației, mișcarea abdomenului, tensiunea din
mușchii spatelui, poziția capului, umerii, privirea, totul.
Vreau să scap de ele și, evident, dorința de a le înlătura
le face să persiste. Mă salvează propriul meu corp, care,
după scurtă vreme, nu mai are nevoie de ajutorul lor:
funcționează singur. Respirația știe ce face. Inteligente,
sau poate doar jignite, gândurile se retrag undeva, de
parte. Treptat, descopăr liniștea din jurul meu - ciudat,
fusese aici dintotdeauna, fără să o pot atinge, ca un vid
difuz, conturat doar de țipătul demonic al corbilor și de
scârțâitul intermitent al podelelor de lemn sub lipăitul
112 GABRIEL CÀC1ULÀ
tălpilor goale ale vreunui călugăr. Totul dispare ca iden

titate, devenind însă mai prezent, mai coerent și mai real
ca oricând. Domină un fel de bun-simț al firii. Timpul s-a
oprit. Există doar Meditația.
Din neant, se aude sunetul gongului, anunțând sfârși
tul ședinței de meditație. Timpul nu s-a oprit, doar a
funcționat altfel. A sosit momentul pentru un bol de ceai
verde. Un călugăr budist mi-1 oferă solemn, cu un gest pe
care-1 simt amical și atent, plin de respect, dar care are și
ceva din indiferența naturală cu care o muscă se așază pe
pervazul ferestrei. Mă așteptasem ca totul să arate altfel
decât în cărți, decât în închipuirea mea hrănită de tradu
ceri și poze despre poze. Ca realitatea să anuleze tabloul
fals pe care mi-1 construisem în minte. Dar este un templu
budist și arată exact ca un templu budist.
Palmele cuprind bolul, îl simt cald și prietenos, mă
simt acasă. în obscuritatea camerei, prezența luminii este
timidă. Ciudat, pare îmbibată în obiecte. Paravanele de
hârtie japoneză i-au furat neliniștea și asprimea. Ce a
rămas este doar blândețea. Privesc în bolul de ceai și în
clar-obscurul camerei intuiesc - mai mult decât văd - o
licoare de un verde-intens, vie, o textură efemeră, o spu
mă a vieții. Pare să se simtă bine înlăuntrul bolului care
o protejează. Bolul și ceaiul sunt una. Primul bol de ceai
verde. Sorb fără ezitare.
1. ÎN CĂUTAREA CEREMONIEI
JAPONEZE A CEAIULUI
Mă așteptasem ca totul să arate altfel decât în cărți, să

nu mă las furat de mirajul informației tipărite, să descopăr
singur adevărul. Dar lucrurile mi se înfățișau întocmai ca
în paginile pe care le citisem. Se spune că despre ceea ce
nu este imediat palpabil și verificabil, despre experiențele
ce depășesc rutina zilnică se pot scrie tomuri întregi, fără
ca între realitatea experienței și perceperea ei de către
cititor să existe o echivalență rezonabilă. Ceea ce ră
mâne la sfârșit este, de cele mai multe ori, un remar
cabil exercițiu academic și o invitație de a da frâu liber
imaginației. Sfârșim prin a inventa o realitate personală
despre această experiență citită, și nu trăită.
Acestea fiind spuse, am tot respectul pentru puterea de
abstracție și imaginație a omului și pentru abilitatea lui de
a-și face adesea o imagine rezonabilă despre ceea ce nu a
experimentat personal. Am recitit fraza anterioară... cred
că am exagerat: aș vrea să am tot respectul, dar de multe
ori simt că mă forțez. Așadar, realitatea se afla acum în
fața mea, iar eu continuam să o percep exact așa cum era
descrisă în cărți, ca și cum între mine și ea s-ar fi aflat un
perete de sticlă. O vedeam, dar nu eram parte din ea.
Cu aceste gânduri haihui, aidoma unui grup de școlari
care se întorc zgomotoși, veseli și imprevizibili de la
cursuri, îmi recunosc teama de a scrie despre ceea ce in
stinctiv simt că nu trebuie scris, despre ceea ce poate că
nu ar trebui pus pe hârtie pentru că ar falsifica realitatea.
îmi dau seama însă că, fără acest tip de compromis, nu

pot provoca ispita de a cunoaște. Așa că mă hotărăsc:
vom urmări împreună povestea fascinantă a Ceremoniei
Japoneze a Ceaiului. Vom călători împreună ca să o
descoperim.
A oferi un bol de ceai unui prieten sau necunoscut
care îți trece pragul este un gest spontan, un act simplu,
de omenie, înfăptuit cu modestie și sinceritate. Sen no
Rikyü, considerat o figură centrală printre maeștrii de
ceai care au consolidat și rafinat această tradiție, a fost
întrebat de unul dintre discipolii săi: „ Maestre, care sunt
secretele acestei ceremonii?'' Rikyü a răspuns: „Așază
cărbunii în vatră astfel încât focul să fie bun și apa să
fiarbă sănătos, pune florile în altar, ca și cum s-ar afla
încă pe câmp, vara creează o ambianță de răcoare, iar
iarna una de căldură, fă ca totul să fie gata din timp, fii
pregătit în caz de ploaie, arată respect și considerație
pentru oaspeți și oferă un bol delicios de ceai". „Cum?
Doar atât? Păi oricine poate face acest lucru " — a ri
postat elevul, vădit dezamăgit. Rikyü a zâmbit liniștit:
„Dacă tu poți face acest lucru, atunci îți cer cu respect
permisiunea de a deveni discipolul tău 1
Cum se face că tocmai acest act, la prima vedere sim
plu și banal, care pare firesc și nicidecum dificil, aproape
nedemn de atenția antropologului, a istoricului, socio
logului și a cercetătorului cultural, se dovedește, de fapt,
aproape imposibil de realizat? Ce se ascunde în spatele
zâmbetului liniștit al lui Rikyü? Servitul și băutul unui bol
de ceai s-au transformat de-a lungul secolelor în Ceremo
nia Japoneză a Ceaiului - un asamblaj cultural extrem
de complex de credințe, obiceiuri, ritualuri, proceduri,
convenții, practici, obiecte, meșteșuguri, arte - o sinteză

socio-culturală care, în final, definește tară echivoc Ja
ponia și ceea ce înseamnă să fii japonez.
Care este locul bolului meu de ceai verde, primit și
oferit cu respect cu mulți ani în urmă în acel templu
budist pierdut în liniștea pădurii, în spațiul acestui com
plex ansamblu socio-cultural?
Pentru a-1 regăsi, pentru a ne forma o percepție adecvată
despre ceea ce este Ceremonia Japoneză a Ceaiului, vom
face împreună, așa cum am propus, o călătorie de inițiere,
deschizând una câte una porți ce ascund secrete dezvăluite
numai celui ales, celui gata să le primească.
J
1.1 Definiții și dileme despre sensul și semnificația

ceremoniei
Pentru că nu suntem obișnuiți să avem în față „necu-
noscutul“, încercăm să găsim o modalitate rapidă de a
explica și clasifica tot ceea ce vedem, auzim, mirosim,
gustăm sau atingem și, în final, ceea ce conștientizăm,
într-un proces cognitiv care ne aduce alinarea de a ști
cu ce avem de-a face. Tradiția cunoscută ca fiind Cere
monia Ceaiului devine inevitabil obiectul acestui act
de cunoaștere. Ea reprezintă un spațiu cultural multidi
mensional ce conține artă, religie, filozofie, arhitectură,
decorațiuni, caligrafie, pictură, ceramică, prelucrarea
bambusului, metalurgie, interacțiune socială, aranjament
floral, grădinărit etc. Percepțiile și interesele noastre
diverse se vor intersecta cu labirintul elementelor care
alcătuiesc Ceremonia Ceaiului și fiecare dintre noi își va
forma o impresie personală despre ce ar putea însemna
această ceremonie. în realitate, într-un proces mai puțin
democratic, dar absolut rezonabil și natural, dreptul de a

hotărî ce este Ceremonia Ceaiului aparține numai și nu
mai conducătorilor spirituali ai familiilor care au contin
uat această tradiție de la formarea ei în Japonia secolelor
X1V-XV1 și până astăzi.
Sistemul care susține Ceremonia Ceaiului în Japonia
este cunoscut ca O-Iemoto. Daisosho SEN Genshitsu,
care, sub numele de Sen Sôshitsu XV, a condus tradiția
Urasenke a Ceremoniei Ceaiului cu un mare rafinament
etic și estetic, dar și cu o intuiție politică, ne propune
următoarea posibilă interpretare: „... pentru că implică
acest complex de elemente, Ceremonia Ceaiului este difi
cil de definit. Unii o definesc ca pe un spectacol artistic,
alții ca pe un mod de a admira arta, în timp ce găsim
multe persoane care o văd ca pe o cale pentru realiza
rea unor adevăruri transcendentale. Astăzi, Ceremonia
Ceaiului este, printre altele, o arhivă a gusturilor și a
etichetei tradiționale a Japoniei, un mediu intim șiformal
pentru cultivarea relațiilor sociale și o sursă continuă de
inspirație spirituală"2.
lată deci o variantă oficială a definiției Ceremoniei
Ceaiului. In procesul de a descoperi Ceremonia Japoneză
a Ceaiului, vom avea de-a face cu o mulțime de termeni și
concepte necunoscute pentru mulți dintre noi. De la bun
început, va trebui să admitem că numele de Ceremonia
Japoneză a Ceaiului poate crea confuzii sau neînțelegeri.
Termenii folosiți astăzi pentru a denumi această cere
monie sunt Chanoyii, Chadă sau Sadă. Termenul corect
este Chanoyii. Chadă sau Sadă înseamnă „Calea Cea
iului". Chanoyii înseamnă „apă fierbinte pentru ceai".
Pentru a înțelege termenul Chadă [MÜ], Calea Cea

iului, pronunțat „chadou“, o să ne reamintim conceptul
de grup instituționalizat de oameni formând o unitate
distinctă în cadrul unui alt grup, mai cuprinzător. Membrii
acestui grup distinct urmează o „cale“. Cu alte cuvinte, se
dedică unor principii și precepte spirituale care necesită
muncă, rafinament și activități ce depășesc sau sunt dife
rite de normele laice și comune ale grupului mai larg care
îl include. Principiile nu sunt în mod necesar religioase
(vezi monasticism sau viață monastică). Chadă este deci
„Calea Ceaiului", un mod de viață practicat de persoane
care renunță parțial sau total pentru restul zilelor la ru
tina activităților cotidiene, pentru a se dedica conceptelor
spirituale, estetice și sociale care definesc Chadă.
Chadă are trei componente: Dă - filozofia, Gaku -
conținutul academic și Jitsu - practica. Vizavi și distinct
de Chadă, Chanoyü reprezintă manifestarea
interacțiunii, a jocului dinamic și creator dintre conținutul
academic [GoD/] și practică [Jitsu], urmând zi de zi filo
zofia [Do], Studiul [Gaku] și practica [Jzïsi/J, aplicate
sistematic formează deci Chanoyii. Practicând Chanoyü
și urmând zi de zi filozofia [Dô], urmezi Chadă - Calea
Ceaiului. Unii dintre antropologii care studiază Chanoyü
îi atribuie acestui fenomen cultural și social un caracter
ritualic. Chanoyü este probabil termenul corect pentru
definirea Ceremoniei Japoneze a Ceaiului.
în continuare, vom folosi termenii Chadă și Chanoyü
în contextul definit de semnificația lor. Așadar, să rezu
măm: în principiu, există o comunitate care astăzi a
depășit granițele Japoniei, comunitate care practică și
studiază Chanoyü, fidelă unor principii și norme morale,
118 GABR.1 EL CÀC1ULÀ
spirituale, estetice și sociale ce definesc Chadă - Calea

Ceaiului.
în cercurile exclusive/secrete ale cunoscătorilor se
vehiculează ideea că Chadă și implicit Chanoyii nu se
pot înțelege în realitatea lor decât prin practică. Aborda
rea intelectuală, în calitate de observator, reprezentând
un domeniu de studiu precum antropologia, etnogra
fia, sociologia, istoria culturii, filozofia, arta, este fără
îndoială utilă și inevitabilă, dar rezultatul ei se poate
manifesta doar în două forme bine definite: curiozitatea
este trezită și observatorul începe să practice Chanoyii
(practic o convertire), sau observatorul se oprește la pro
cesarea intelectuală a informațiilor aflate despre Chanoyii
și își dezvoltă o imagine și înțelegere a fenomenului per
sonală și intuitiv suficientă, înțelegere care este nu atât
incompletă, cât denaturată. Se descoperă forma, dar nu
și esența. Practic se inventează un „ChanoyîC care poate
fi atrăgător din punct de vedere intelectual, dar nu este
Chanoyii descoperit și trăit de persoanele care progre
sează în această practică.
Recunoaștem aici un fenomen similar cu alte mișcări
și practici vizând ezotericul, religia, filozofia etc. Primul
exemplu la îndemână: Zen. Cu orice cuvânt pronunțat de
spre Zen, te îndepărtezi tot mai mult de Zen. Este imposi
bil să nu ne aducem aici aminte de locurile numeroase din
documentele istorice despre ceai unde se menționează că
„ Ceaiul și Zen au amândouă același gust“.
1.2 Chaji -întâlnirea secretă
Obiectivul pragmatic al celor care studiază și practică

astfel cu rigurozitate Chanoyii este Chaji. încununarea
eforturilor, recunoașterea meritelor studiului și practicii

de ani de zile, dar și momentul de scrutin neiertător și
apreciere imparțială a rezultatelor studiului și practicii,
examenul examenelor, Chaji este reunirea unui grup
select de „inițiați", pentru a desfășura o ceremonie reală
a ceaiului.
Retrăgându-se din cotidian și din realitatea imediată,
acest grup restrâns se întâlnește undeva într-o colibă de lut
și paie în mijlocul naturii. O grădină proaspăt udată, plină
de elemente și simboluri purificatoare, o înconjoară. în
coliba de lut, este liniște. Totul este perfect. Fiecare gest
își are locul lui. Fiecare secvență face parte din eticheta
strictă a ceremoniei. O stare de profundă liniște interioară
pătrunde spiritele participanților. Domnește o senzație
de respect și de recunoștință profundă. Fiecare obiect
este ales cu mintea calmă și concentrată, pentru a crea o
ambianță armonioasă, ce definește specificul momentu
lui care a fost sursa acestei întâlniri. Fiecare participant
își pierde abilitatea de a se deghiza, de a ascunde și a se
ascunde. Orice încercare de a nu fi tu este sortită eșecului.
Ești tu așa cum ești. La fel și ceilalți invitați. Totul este
vizibil. Intensitatea unică și rolul fundamental al acestui
moment nu sunt întâmplătoare.
în cadrul acestui tip de întâlnire, samuraii, a căror
educație includea studiul și practica ceremoniei, se întâl
neau pentru a se observa între ei, pentru a-și descoperi
slăbiciunile, înclinațiile, forța fiecăruia înaintea bătăliei
de a doua zi. în liniștea colibei de lut, în susurul apei care
fierbe, în lumina discretă și difuză, samuraiul, privind cu
ochii întredeschiși mișcările, reacțiile, alegerile, ezitările,
neatențiile, certitudinile, emoțiile partenerilor, își dă seama
120 GABRIEL CÀCIULÀ
dacă va pierde sau va câștiga a doua zi bătălia cu omul de

lângă el, care pare că-și soarbe concentrat ceaiul verde.
1.3 Complexitatea și multiplele dimensiuni ale

acestei tradiții
Chanoyü este un amalgam de contradicții. Tot spațiul

alocat acestei ceremonii este intersectat de afirmații care
par că nu pot fi adevărate în același timp. Istoria cere
moniei nu a avut șansa de a fi susținută de o documentație
adecvată. Există, tară îndoială, nenumărate înregistrări
despre întrunirile numite Chaji, scrisori, note ale unor
maeștri de ceai, manuale și prescripții, dar un studiu aca
demic serios și sistematic al acestei tradiții nu a început
decât mult mai târziu și a fost efectuat atât de cercetători
japonezi, cât și de numeroși cercetători din Occident.
Namporôku [jW?3 ÊI] sau [înregistrări din Sud] este o

culegere de texte despre învățăturile, discursurile și filo
zofia lui Sen no Rikyü (1522-1591), o figură istorică cu
o influență profundă în formarea și consolidarea Cere
moniei Ceaiului. Autorul și originea acestei lucrări sunt
încă subiectul discuțiilor specialiștilor. Se presupune că
a fost scrisă de un călugăr Zen, discipol al lui Rikyü,
Nambô Sôkei, cu dorința de a transmite învățăturile se
crete ale Maestrului. Namporôku este alcătuită din șapte
secțiuni și se pare că a fost publicată la 100 de ani de
la moartea lui Rikyü de către Tachibana Jitsuzan, mem
bru al clasei samurailor. în această culegere de texte este
de remarcat o frază: „Chanoyü este, înainte de orice, o
chestiune de practică pentru a descoperi Calea, în con
formitate cu învățăturile lui Buddha^ Iată deci prima și
po.ite cea mai importantă și mai simplă definiție a Cere

moniei Ceaiului, definiție care ne arată legătura directă
și puternică dintre Chanoyü și budismul Zen. Ceremonia
( 'coiului - o practică pentru a descoperi Calea, pentru a
atinge Satori, starea de Iluminare.
Este important să nu pierdem prea mult timp pe piedes
talul plăcerii intelectuale de a savura simplitatea aparentă
a acestui mesaj. Evident că Occidentul capitulează în
fața unei astfel de afirmații și, cu foarte puține excepții,
o clasează drept anecdotică. în spatele ei se ascunde însă
un alt strat de abordare cognitivă, mult mai subtil. Instan
taneu apar următoarele întrebări, întrebări care constituie
o dezbatere permanentă între practicanții Zen:
a) Se află Satori la sfârșitul drumului definit de practică?
b) Sunt Satori și Practica unul și același lucru?
și, în final,
c) Este posibil ca Practica adevărată să nu poată avea
loc decât după ce ai atins Satori?
Analiza detaliată a acestor întrebări face obiectul altor
lucrări. Pentru noi, este timpul să ne continuăm drumul,
pentru a descoperi alte dimensiuni ale Ceremoniei.
Chanoyü pare să aibă abilitatea misterioasă de a-și
schimba înfățișarea, în funcție de ceea ce dorește călătorul
care îi bate la ușă. Istoria Ceremoniei Ceaiului poate fi
rezumată brutal de concis în următoarea frază: de la
sobrietatea linei ceremonii menite să susțină practica
de meditație în templele Zen, la o distracție estetică și
amuzament dionisiac al aristocrației decadente, la un
instrument politic în mâna samurailor și a nobilimii mili
tare, la o activitate de salon pentru elitele de business
și, în final, în secolul al XXl-lea, în general un hobby al
femeilor casnice din pătura mijlocie a societății". Aceas

ta este concluzia antropologului Kristin Surak4,care apoi
continuă: „ ... astăzi, Chanoyü este o activitate de agre
ment, ca sportul, dar fără spectatori. Este un hobby, în
capsulat însă într-o ierarhie organizațională rigidă. Este
un ritual, dar și un business. Este o artă, dar și o rutină".
De la unitatea de neseparat dintre Zen și Chanoyü,
de la liniștea din templu la o activitate de agrement pre
cum sportul? Ce se întâmplă? Greșeală? Neînțelegere?
Adaptare? Transformare? Diluare? Protejare? Există un
răspuns la această aparentă aberație, dar nu trebuie căutat
cu intenția ascunsă de a ne identifica întru totul cu una
dintre opțiunile menționate anterior. Să nu uităm că Cere
monia Ceaiului este, ca orice alt lucru, într-o continuă
transformare și adaptare.
Răspunsul apare clar atunci când înțelegem natu
ra filozofiei Ceremoniei Ceaiului, mesajul său moral,
toleranța și acceptarea ideii că ceremonia nu poate decât
să se adapteze diversității și, în acest fel, în timp ce fie
care vede în Chanoyü ceea ce vrea să vadă, cei care cu
nosc Calea știu cum să-i rămână credincioși, cum să nu
altereze sau să murdărească puritatea, armonia, respectul
și liniștea spiritului, care sunt esența ceremoniei și emană
din tot ceea ce însoțește Chanoyü în călătoria sa în timp.
Dacă vrem să înțelegem starea mentală a unui prac
ticant avansat al acestei ciudate și misterioase ceremo
nii, este extrem de important să ne schimbăm atitudinea
brusc - un salt calitativ instantaneu - și să admitem în
sistemul nostru de analiză posibilitatea faptului că „omul
ceaiului" nu mai gândește în termeni de „alb“ sau „ne
gru", de „bun" sau „rău", pe post de concluzii clare și
evidente ale unui sistem rațional sănătos. Regulile Cere

moniei Ceaiului nu sunt, în final, marcate de identificarea
clară a unor termeni precis definiți, a unor principii clar
conturate, a unui sens de „așa da“ și „așa nu“.
Pentru un cercetător superficial, concluzia va fi exact
opusul a ceea ce am descris anterior. Toate evidențele
palpabile, toată eticheta ceaiului, toate regulile compor
tamentale, toată cultura acestei ceremonii par să susțină
exact opusul: existența unor sisteme clare și perfect defi
nite, fără posibilitatea unui spațiu interstițial de nuanțe.
Dar Calea există dincolo de intenția noastră de a o reduce
la „alb“ și „negru“.
Ceremonia Ceaiului este un rai al emoțiilor artistice,
al valorilor și simbolismului estetic. Bineînțeles, tocmai
în acest rai găsim unul dintre principiile care definesc
adevărata stare mentală a maestrului de ceai: „Byojăshin,
kore Do“ - singura Cale este Calea unui Act Natural,
fără conștiință artistică. Cum fără conștiință artistică? Ce
este un act fără conștiință artistică? Nu suntem tocmai în
raiul extazului estetic și al aprecierii artistice? Aparentele
contradicții continuă să ne urmeze.
Aș citi astfel de anecdote despre Chanoyü pe vecie,
m-aș lăsa purtat de imaginație în această lume plină de
aparente învățături facile care fac bine ego-ului, de pilde
și vorbe simple ce par să limpezească mintea, dar și de
imposibilități și contradicții succesive. M-aș lăsa dus pe
calea facilului și a convenabilului, în dorința de a-mi sa
tisface senzația de cunoaștere împlinită și de a-mi valida
sensul existenței proprii. Dar nu vrem facilul, nu vrem
gratitudinea imediată, dar falsă, vrem să înțelegem ce se
124 GABRIEL CĂCIULA
întâmplă în realitate cu Ceremonia Ceaiului, așa că ne

continuăm conștiincioși călătoria.
Când vom reuși să înțelegem, vom vedea că Chanoyii
poate fi privită schimbând repede ochelarii pe nas și de
venind preț de câteva momente colecționar de artă, so
ciolog, etnograf, antropolog, artist sau, pur și simplu, un
curios. De fiecare dată, Chanoyii se va dezvălui în toată
splendoarea sa, ca un amalgam ale cărui elemente sunt
foarte coerente, complete și într-o continuă transformare.
Chanoyii reprezintă legătura subtilă și aparent antagonistă
dintre omul ca individ căutător de spiritualitate și omul
în calitatea lui de consumator de plăcere estetică și
socială. Singurul fel de a aborda Chadô și Chanoyii fără
a produce o injustiție procesului de înțelegere a aces
tor concepte complexe este printr-un studiu metodic și
multidimensional.
întrebarea pe care trebuie să ne-o adresăm acum este:
ce înseamnă Ceremonia Japoneză a Ceaiului pentru un
non-japonez? Astăzi, majoritatea japonezilor nu practică
această ceremonie. Sunt prea preocupați de adoptarea for
mulelor occidentale de existență socio-economică. însă
pentru orice japonez, oricât de neinteresat, sensul Cere
moniei Japoneze a Ceaiului se rezolvă instinctiv, limba
jul genetico-cultural se manifestă și ceremonia își capătă
automat sensul, fără să trebuiască să fie explicată. Pen
tru un non-japonez lucrurile se complică, și se complică
rău. Primul lucru care trebuie făcut este descoperirea și
înțelegerea spațiului multidimensional definit de spiritu
alitate, cultură și relații socio-economice în evoluția lor
istorică. Ceremonia Japoneză a Ceaiului nu s-a născut și
nu a evoluat în vid, ci este organic legată de acest spațiu
ni existenței Japoniei și al evoluției sale istorice. Pare

evident în acest punct, că trebuie să începem cu istoria
ceremoniei. Iată că acum este momentul cel mai bun să
privim Ceremonia Ceaiului într-un mod structurat și or
ganizat, să o luăm pe îndelete și să descoperim cum a
apărut și s-a dezvoltat această tradiție, această plută de
bambus alunecând pe undele fluviului plin de întâmplări
ciudate al istoriei Japoniei, defmindu-1 și dându-i sens în
același timp.
2. O ISTORIE ABREVIATĂ
A CEREMONIEI CEAIULUI
2.1 Perioada timpurie
Istoria Ceremoniei Ceaiului - Chanoyü - este inse

parabil legată de istoria a trei culturi majore: chineză,
coreeană și japoneză. Dacă tot vorbim despre istorie, o
listă a principalelor perioade istorice din China și Japonia
nu poate decât să ne ajute:
China - perioade istorice Japonia - perioade istorice
Tang 618-907 Nara 710-794

Perioada celor 907 - 960 Heian 794- 1185
Cinci Dinastii
Song 960-1280 Kamakura 1185 - 1333
Yuan 1280-1368 Muromachi 1338- 1573
(Ashikaga)
Ming 1368-1661 Azuchi- 1573 -1614
Momoyama
Quing 1622- 1911 Edo 1615-1867
(Tokugawa)
Meiji 1868-1912
(Restaurație)
Republica 1911 - 1949 Taisho 1912-1926
Chineză
Republica 1949- Showa 1926-1989

Populară
( hineză
Heisei 1989 - prezent
2.2 Nara
Ceaiul folosit în Chanoyü se numește Matcha. Este

obținut prin opărirea frunzelor tinere, abia crescute, de
( 'amellia sinensis, imediat după ce au fost culese. Odată
redusă activitatea bacteriană și enzimatică prin opărire,
frunzele se usucă și apoi se macină foarte fin. Rezultatul:
o pudră de un verde proaspăt și inimitabil.
Obiceiul băutului ceaiului a început însă cu un ceai cu
totul diferit și fără nicio ceremonie. Medicina chineză in
cludea tot felul de activități legate de folosirea plantelor,
printre care fierberea, macerarea și infuzia. Chinezii
păreau să fie obișnuiți dintotdeauna cu ceaiul, o băutură
originară din munții Asiei de Sud. Aceasta era folosită
pentru efectele sale terapeutice sau, pur și simplu, pentru a
delecta cu aroma și gustul său. Cu timpul, băutul ceaiului
devine suficient de răspândit și căutat pentru a garanta,
în timpul dinastiei Tang, apariția primei lucrări despre
importanța ceaiului verde. în 760 e.n., Lu Yii, un cărturar
erudit, obsedat de efectele acestei băuturi, scrie ChaJing,
primul tratat clasic despre ceai și totodată prima formă
organizată de studiu al ceaiului. Lucrarea cuprindea trei
volume, în care erau descrise originea și modalitățile de
cultivare a ceaiului, metodele și obiectele necesare pentru
prepararea lui, felul cum era băut, efectele consumului de
ceai, precum și alte detalii legate de aceeași temă.
Prin schimburile dintre trimișii Curților regale din

China și Japonia și prin pelerinajul călugărilor japonezi
către centrele budiste din China, ceaiul și informațiile
despre el ajung și în Japonia. în perioada Nara, ceaiul (o
cărămidă neagră de frunze de ceai fermentate și presate,
cunoscut sub numele de dancha) este băut în Japonia
atât la Curte, cât și în templele budiste. De la început, se
observă deci două locuri unde ceaiul este servit și folosit
într-o formă relativ rudimentară: Curtea regală și tem
plul budist. Ceaiul este importat din China și conside
rat o marfa specială. Japonia - și prin Japonia înțelegem
în mod particular aristocrația de la Curte și comunitatea
religioasă din jurul templelor - era fascinată de cultura și
gândirea chineză.
2.3 Heian
Ceaiul este importat, într-adevăr, dar încă nu cultivat,

în 805, după ani de studiu în China, Saichô și Eichû, doi
călugări și cărturari, aduc cu ei la întoarcerea în Japonia
semințe de ceai și le plantează la poalele Muntelui Hiei.
Astfel ia naștere prima plantație de ceai din Japonia. Băutul
ceaiului continuă să se dezvolte în rândurile aristocrației
de la Curte și ale clerului din templele budiste, însă nu
pentru mult timp. La sfârșitul secolului al IX-lea, relațiile
dintre Japonia și China se înrăutățesc, iar importul de
ceai este interzis. în China, ceaiul, care începuse prin a fi
folosit doar ca plantă medicinală, devine tot mai popular
și este băut din ce în ce mai mult în momentele de relaxa
re și amuzament.
Izolată de China, Japonia procesează frunzele de ceai
utilizând o tehnologie locală primitivă și insuficientă.
V<l lei, băutul ceaiului cade încet în dizgrație. în ultima

puric a perioadei Nara și în perioada Heian, japonezii se
\ Ad obligați să-și dezvolte singuri metodele de cultivare,
icpulile și eticheta de folosire a acestei băuturi rare, mult
i .miale și apreciate. Dacă ceaiul ar fi fost mai accesibil,
poate că Ceremonia Ceaiului din Japonia nu s-ar fi dez
voltat în această formă profundă și complexă, rămânând
un act simplu, axat pe savurarea gustului unei cești de
ceai, ca în multe alte ceremonii unde ceaiul ocupă locul
principal.
Timpul însă rezolvă totul. Conducerea politică se
schimbă, interesele economice și culturale există și sunt
in mod evident forța care mișcă totul și, nu după multă
vreme, către sfârșitul perioadei Heian, relațiile cu China
se reiau.
2.4 Kamakura
Japonia nu este încă formată ca națiune-stat. Nu are o

identitate și o conștiință națională: japonezii încă nu știu
că sunt japonezi. Istoria Japoniei până în această perioadă
poate fi simplificată - brutal ce-i drept - și văzută ca o
luptă pentru putere între diversele clanuri militare ce
populează insula, printre care Taira, Fujiwara și Minamo-
to. Bătălia pentru puterea militară și economică se dă între
clanuri, iar istoria luptelor și intrigilor este spectaculoasă.
Minamoto Yorimoto, un om ambițios, cu sânge imperial,
provenind din familiile Minamoto și Fujiwara, stabilește
cartierul general pentru guvernul său militar la Kamaku
ra și astfel, pentru Japonia începe shogunatul Kamakura.
Aceasta este perioada în care se definesc bazele feudalis
mului în Japonia.
130 GABRIEL CÂC1ULÀ
Shogunul, conducătorul guvernului militar, este cel

care deține de fapt puterea politică. Și nu este ușor. Con
duce prin intermediul vasalilor săi, daimyô [X %], nobili
feudali care se află, previzibil, într-o continuă concurență
și luptă pentru putere. Shogunul simte instantaneu că
pentru a-și consolida puterea trebuie să unifice aceste do
menii feudale și pe conducătorii lor, care însă nu au nicio
intenție de a se unifica, fiind în permanență implicați
într-o serie de dispute și intrigi. Iată Japonia feudală în
câteva cuvinte.
Cultura Kamakura este perioada în care se conso
lidează clasa socială a samurailor. Forța militară necesară
pentru menținerea puterii și ordinii duce în mod natu
ral la apariția acestei grupe de războinici, care în timp
se afiliază unui cod special de comportament și etică.
Sute de ani mai târziu, în perioada Edo, principiile aces
tui cod sunt reformulate și formează Bushido - codul
de etică militară. Principiile reprezintă o regrupare și
adaptare a unei părți dintre ideile vehiculate de neocon-
fiicianism. Exponentul neoconfucianismului în China
era Chu Hsi (1130 - 1200). Despre el vom discuta mai
târziu. Deocamdată, este suficient să menționăm că ideile
neoconfucianismului apelau direct la sufletul mentalității
japoneze și drept urmare a fost ușor să pătrundă în siste
mul de administrare și organizare a societății. Acest cod
de moralitate, etică și de comportament este bazat pe cul
tul datoriei, onoarei, loialității și bravurii împinse la ex
trem. Tehnica militară impecabilă îl acompaniază și este
o cerință de bază pentru a putea fi samurai.
Familia imperială, cu descendență divină, beneficiază
de respect și devoțiune absolută, dar în realitate este
lip iLi de orice putere politică. Este condusă de împărat,

mir provine fie din familia imperială imediată, fie din
iidhili \daimyo\ cu legături ereditare cu familia regală
'uni unele familii aristocratice cu influență. Treburile sunt
nr.A conduse la nivelul feudelor și al clanurilor și ma
nipulate de marile familii aristocratice. îndatoririle im
pel iale fiind în mare parte de natură ceremonială, viața
de la Curte își menține culoarea și vitalitatea, adâncită în
■Judiul și atitudinea admirativă față de cultura chineză,
dar și în petreceri și bacanale, serate de poezie, teatru,
muzică, concursuri de băut ceai, ospețe urmate de băi și
masaje, totul într-o atmosferă de extaz atingând de multe
ori depravarea. Aici, în această ambianță, observăm cum
dimensiunile estetice ale Ceremoniei Ceaiului încep să se
contureze, lipsite de orice formă de spiritualitate.
în paralel cu viața socială de la Curte, pe dome
niile shogunale sau ale aristocrației vasale, o altă formă
socială se află în plină dezvoltare în perioada Kamakura:
viața din interiorul și din jurul templelor budiste, unde
forma religioasă practicată este în special budismul
Zen. Conceptele de disciplină, concentrare, meditație,
acțiune directă erau, cu siguranță, pe gustul samurailor.
Budismul se răspândește vertiginos nu numai în pătura
socială formată de samurai, ci și în mijlocul populației
rurale, unde se combină ciudat de armonios cu ritualuri
le șintoiste. Un exemplu amuzant: ritualul de căsătorie
este șintoist, iar ritualul de înmormântare - budist, totul
desfășurându-se cu o normalitate liniștitoare.
Spre sfârșitul perioadei Heian, în timpul dinastiei
Song, călugărul budist Myôan Eisai (1141-1215) se
întoarce din China, unde studiase filozofia și religia, și
introduce în Japonia învățăturile sectei Rizai a budis

mului Zen.
In China, tehnologia și pregătirea ceaiului progresaseră
imens în această perioadă a dinastiei Song. Frunzele de
ceai erau deja opărite, uscate și măcinate până se obținea
o pudră verde. Eisai aduce cu el atât ceai de calitate și
semințe, cât și ustensile pentru pregătirea lui. Semințele
sunt plantate în regiunea Togano, lângă Kyoto, care are
un sol adecvat pentru cultivarea ceaiului. Apare pentru
prima dată diferența între „ceaiul adevărat" [honcha]
și „ceaiul de mâna a doua" [hicha], Eisai este uimit de
efectele medicale ale ceaiului verde și, în mod miracu
los, reușește să restabilească sănătatea shogunului de
Kamakura, Minamoto Sanetomo. Eisai scrie un tratat:
Menținerea sănătății prin băutul ceaiului [Kissa Yôjô
Ki] și introduce tehnica de preparare a ceaiului așa cum
o văzuse în China: apa fiartă la o temperatură controlată
se adaugă peste ceaiul pudră și amestecul se agită cu un
pămătuf din bambus. Totodată, începe cultivarea ceaiului
în scopuri pur religioase.
Dôgen, discipolul lui Eisai, patriarh Zen și fondatorul
sectei Soto, aduce din China obiecte folosite în practica
preparării ceaiului și pune bazele regulilor pentru ce
remoniile din cadrul templului Eiheiji, ceremonii care
implicau băutul ceaiului verde. Ceremonia Ceaiului
începe să se contureze, de data aceasta ca ajutor pentru
ritualurile religioase din temple, încărcată de semnificație
spirituală. Băutul ceaiului este reluat astfel în Japonia și
se răspândește. Printre cei care îl adoptă se află clasa
militară, samuraii, în special cei care au legături directe
cu templele budiste.
( eremonia Ceaiului este încă departe de a fi conso

lidată; se practică în trei sfere principale, așa cum am
\.i/ut mai sus: Curtea imperială, templul budist și do
meniul feudal, teritoriul forțelor reale: Ja/wyô-ul și
..iinuraiul, de multe ori însemnând același lucru. Trei
comunități și mentalități diferite și totuși o mulțime de
elemente comune.
Populația începe să bea ceai, iar numărul plantațiilor
crește. Băutul ceaiului devine o tradiție în sărbătorile se
zoniere și petrecerile populare, alături de alte elemente
sociale de amuzament și relaxare, precum consumul de
băuturi alcoolice, concursurile de poezie, jocurile de
noroc, baia publică, expunerea de obiecte de lux care
subliniază statutul social sau experiența posesorilor.
Ritualul băutului ceaiului în public e&e influențat într-un
fel sau altul de întâlnirea cu celelalte elemente culturale.
Arta poetică devine una dintre influențele principale în
formarea Ceremoniei Ceaiului.
Timpurile însă nu sunt ușoare pentru Japonia. Mon
golii încearcă să invadeze țara în 1274 și 1281. Sunt
învinși de fiecare dată, dar costul acestor războaie este
semnificativ. Shogunatul este slăbit și sensibil la revolte.
Luptele interne și, în final, revolta împăratului Go-Daigo
duc, în 1333, la căderea shogunatului Kamakura. Haosul
economic și social generat de războaiele civile care au
urmat duce la formarea unei noi clase sociale, gekokujă
- parveniții. Aceștia proveneau din aristocrație și duceau
vieți extravagante, cu petreceri unde băutul ceaiului era
una dintre îndeletnicirile favorite. Concursurile pentru
recunoașterea tipului de ceai erau frecvente și o persoană
ajungea să bea peste o sută de căni de ceai. Pentru
samuraii cu puternice legături de clan devenise o tradiție

ca șeful clanului să bea prima înghițitură de sake sau de
ceai și să dea în continuare cana supușilor din clan. Actul
de a împărtăși aceeași cană era un simbol de loialitate și
unitate a clanului. Acest proces de a împărtăși băutura
există și astăzi în Ceremonia Ceaiului.
2.5 Muromachi - Momoyama
Muromachi este numele unui cartier din Kyoto, unde

primul shogun din clanul Ashikaga își stabilește centrul
administrativ. După multe eforturi, clanul reușește să
aducă o perioadă de liniște și stabilitate care durează însă
puțin, doar câteva decenii. Sub influența budismului Zen,
Japonia cunoaște o puternică înflorire culturală. Ceremo
nia Ceaiului, arta aranjării florale, teatrul Nô, stilul Song
de pictură cu tuș se numără printre artele care beneficiază
cel mai mult de această dezvoltare a vieții culturale. Arhi
tectura suferă mari transformări, aducând stilul formal și
somptuos al palatelor din perioada Heian (deja transfor
mat și redus sub influența preceptelor estetice și prag
matice ale clasei samurailor) la o dimensiune mult mai
sobră, mai simplă și mai austeră, ce împrumută elemente
din construcția templelor budiste.
Spațiul unde se desfășoară Ceremonia Ceaiului suferă
la rândul său transformări și noul stil Shoin se contu
rează din ce în ce mai clar. Altarul [tokonoma], raftu
rile fixe din alcov [chigaidana], folosirea suportului
pentru pregătirea ceaiului [daisn], prezența tatami-urilor
care acoperă podeaua, pregătirea ceaiului într-o cameră
separată de spațiul unde sunt serviți oaspeții - toate aces
tea sunt elemente noi, caracteristice stilului Shoin.
Sfârșitul perioadei Muromachi și începutul perioa

dei următoare, Momoyama, sunt extrem de importante
pentru dezvoltarea și definitivarea principiilor filozofice,
estetice și sociale care vor defini Ceremonia Ceaiului în
secolele următoare.
Rafinamentul procedurilor folosite în Ceremonia Cea
iului este rezultatul unei interacțiuni complexe între cere
monia din temple, extravaganța petrecerilor aristocratice,
cultura samurailor și în special dezvoltarea unei noi clase
cu multă influență în viața economică a Japoniei: clasa
negustorilor, a comercianților și a oamenilor de afaceri
- „orășenii11.
întâmplarea sau destinul aduc pe scena evoluției Cere
moniei Ceaiului trei personalități marcante care o
influențează și o aduc la forma sa definitivă, prezentă și
în practica de astăzi. Acești trei mari oameni sunt: Murata
Shukô, Takeno Jôô și Sen no Rikyü.
Murata Shukô (1422-1503), născut în Nara, Shukô

urmează de tânăr calea călugăriei, studiind budismul Zen
la diverse temple. Mai târziu, îl găsim însă în Kyoto,
negustor bogat, petrecându-și timpul studiind și predând
Ceremonia Ceaiului. Viața lui Murata Shukô este mult
mai complexă și interesantă decât această înșiruire super
ficială de fapte. Rolul lui în Ceremonia Ceaiului este fun
damental.
Așa cum am menționat la început, îl găsim pe Shukô la
templul Daitokuji, unde practică budismul sub îndruma
rea lui Ikkyu Sôjun (1394-1481). Ikkyu, un personaj cu
adevărat special despre care vom discuta mai târziu, este
el însuși cunoscător al practicilor de pregătire a ceaiului
din China și Coreea, transmițându-i cunoștințele sale lui

Shukô. Murata Shukô își dă seama pentru prima dată că,
de fapt, conceptele care definesc Ceremonia Ceaiului se
află dincolo de suma componentelor culturale implicate în
formarea ei: aspectul de amuzament și distracție socială,
aspectul medicinal și ceremonia religioasă din temple,
înțelege că pregătirea ceaiului ar putea fi expresia directă
a unui principiu Zen, care afirmă că fiecare act din viața
de toate zilele poate duce la iluminare, iar Chanoyü este
o cale care duce la dezvoltarea spirituală a ființei umane.
înțelegând unitatea conceptuală dintre Zen și Ceremo
nia Ceaiului, Shukô își petrece timpul aprofundând prin
cipiile și regulile ce guvernează aceast ritual. Dezvoltă
o nouă estetică a ceaiului: wabi-cha, „ceaiul gustu
lui discret14, o estetică bazată pe căutarea frumuseții în
imperfecțiune și în simplitatea și normalitatea lucrurilor,
așa cum sunt ele în viața de zi cu zi. Depărtându-se de
stilul formal Shoin, Shukô crează un spațiu redus, pen
tru servitul ceaiului, cu numai 4,5 tatami, simplu, mod
est, și introduce practica în care gazda însăși le servește
ceai oaspeților. în celebra sa scrisoare Kokoro no fumi,
Shukô își exprimă dorința de a unifica folosirea obiecte
lor de origine chinezească cu cele autohtone. „Fără să fie
brăzdată de nori, Luna e pur și simplu neinteresantă ",
spune Shukô. Se naște astfel wabi-cha, dar ce înseamnă
acest lucru vom afla puțin mai târziu.
Shukô vine în contact cu Noami, consilierul artistic
[doboshu] al shogunului Ashikaga Yoshimitsu. Noami
cunoaște procedurile de prezentare a ceaiului folosite în
ceremoniile din Kyoto. Yoshimitsu este interesat de ceai.
Ceremonia îl captivează și Shukô beneficiază de acest in

teres pentru a-și promova ideile.
Takeno Jôô [1502-1555] aparține clasei de negus

tori bogați din Sakai. Jôô devine discipolul lui Murata
Shukô, practică budismul, fiind, ca și Shukô, un adept
al stilului wabi-cha. Jôô dezvoltă și rafinează ceremo
nia începută de maestrul său în spațiul de 4,5 tatami și,
depărtându-se de stilul Shoin, creează stilul Soan - cea
iul în căsuța de lut și paie retrasă pe munte sau la malul
mării, în care cel ce a înțeles condiția umană o acceptă cu
un zâmbet și cu inima deschisă. Jôô devine unul dintre
cei mai renumiți maeștri de ceai din Sakai și va fi pro
fesorul de ceai al lui Sen Rikyü. Jôô este colecționar și
are toate posibilitățile financiare să-și satisfacă dragostea
pentru artă. Adoră poezia, fiind expert în renga, un tip de
poezie recitată în grup folosind tehnica versurilor lega
te și continuate de fiecare membru al grupului. Studiază
stilul de poezie waka cu maestrul Sanjônishi Sanetaka.
Sanetaka și grupul de artiști aristocrați care practicau
renga devin „suporterii41 lui Jôô în încercarea de a apro
funda stilul wabi-cha și de a-1 adapta practicanților din
Sakai. Conceptele de wabisabi, care în poezie aveau o
conotație elegiacă, nefavorabilă, își modifică sensul și
devin elemente esențiale în estetica pe care o întâlnim în
Chanoyü. Takeno Jôô înțelege foarte bine această schim
bare fundamentală și dezvoltă noile dimensiuni artistice
ale Ceremoniei Ceaiului.
Sen no Rikyü [1522-1591], personajul care urmează

să aibă un impact definitiv în formarea Ceremoniei
Ceaiului se cheamă Tanaka Yoshirô și face parte dintr-o

familie de comercianți din Sakai, specializați în comerțul
cu pește. Tanaka Yoshirô este un om educat, cu un simț
estetic rafinat. Simplitatea elegantă, rusticul, efemerul
din Ceremonia Ceaiului îl atrag. Yoshirô, ca și Shukô și
Jôô, își face ucenicia în budism la templul Daitokuji din
Kyoto. în 1585, primește numele budist Sôeki.
Tanaka ia numele bunicului său, Sen, și devine
cunoscut ca Sen no Rikyü. Inovațiile lui în practica ceaiu
lui încorporează experiența sa în Zen. Concepte dificile
legate de unitatea dintre acțiune și calm, eliminarea
discriminării dintre om și natură, aristocrat și om simplu,
religios și laic sunt introduse în Chanoyü. Ceaiul și Zen
sunt același lucru.
Rikyü este un perfecționist și perfecționismul este
uneori greu de tolerat: discipolii îl venerează, dar poate
avea ușor și dușmani. Convingerea lui, ca și a lui Shukô
și Jôô, este că Chadô este un drum continuator și trans
formator care, practicat cu o atitudine adecvată, duce la
dezvoltarea spirituală a ființei umane. Un personaj cu o
intuiție și un simț estetic de un rafinament extrem, Rikyü
impune un nivel foarte ridicat de standarde morale și ar
tistice pentru discipolii săi.
Rikyü este omul potrivit la timpul potrivit și la locul
potrivit. Chanoyü atinge apogeul și Sen no Rikyü este
personajul-cheie al acestei evoluții. Contactul său cu
personalitățile politice îl plasează în mijlocul evenimen
telor. Este maestrul cu care studiază daimyô Oda Nobu-
naga. Daimyô Toyotomi Hideoshi servește ceai pentru
Rikyü. După moartea lui Oda Nobunaga, Hideoshi preia
conducerea politică și îl numește pe Rikyü profesorul său
personal. Hideoshi este un caracter complex, instabil. La

un moment dat, dorește să servească ceai într-o încăpere
de aur cu ustensile de aur. O face în 1585 la un eveniment
din Kyoto, unde Rikyü este asistentul său principal. Zen
transcende lipsa de sens a acestei situații, realitatea nu.
Ceva se întâmplă.
Rikyü primește titlul laic budist de koji. Sen no Rikyü
koji. Evenimentele se precipită. Istoria nu are date su
ficiente pentru a elucida motivele a ceea ce urmează.
Hideoshi îi ordonă lui Sen no Rikyü să comită seppuku.
Sen no Rikyü înțelege. Se retrage condus de un grup re
strâns de prieteni pentru a oficia ritualul sinuciderii. în ul
timul moment, Hideoshi își schimbă decizia și îl grațiază.
Dar mintea și spiritul lui Rikyü sunt unite în actul care
trebuie să aibă loc. Sen no Rikyü comite seppuku în 1591.
De ce? O întrebare rămasă tară răspuns, poate o întrebare
care nici nu are nevoie de răspuns. Chanoyü, așa cum a
fost definit de Sen no Rikyü, se practică și în ziua de azi.
După moartea lui Rikyü, familia sa se retrage, așteptând
ca momentul nefavorabil care stârnise mânia lui Hideoshi
să devină un fapt al trecutului. Acest lucru se întâmplă:
Hideoshi iartă familia și clanul Sen reapare în viața so
cială și își reintră în drepturi.
2.6 Edo-Tokugawa Shogunate
Perioada Azuchi-Momoyama a fost marcată de o se

rie de încercări de a unifica domeniile feudale sub con
ducerea unui shogun. Fără să fie pe deplin conștientă,
Japonia își căuta identitatea ca națiune.
Bătălia de la Sekigahara din octombrie 1600 aduce o
victorie strălucită clanului Tokugawa și Tokugawa Ieyasu
140 GABRIEL CÀCIULÂ
învinge grupările rebele de daimyô din vestul insulei,

preluând practic controlul întregului teritoriu și înființând
shogunatul Tokugawa.
Capitala este la Edo (actualul Tokyo), iar perioada este,
de asemenea, cunoscută sub numele de Edo. împăratul și
Curtea imperială au un rol ceremonial. Afacerile și tre
burile statului sunt conduse de shogun prin intermediul
guvernului său administrativ militar cunoscut ca bakufu.
Pentru Japonia, perioada Tokugawa reprezintă aproxi
mativ 250 de ani de pace relativă și stabilitate economică.
Pentru a asigura stabilitatea internă, Japonia se autosu-
pune unei izolări drastice față de orice influență externă.
Nimeni și nimic din afară nu trebuie să influențeze fe
lul de a fi și a gândi al japonezului. Exteriorul nu poate
înțelege spiritul japonez și, ca atare, trebuie ținut la
distanță. Privită dintr-un anumit unghi, decizia are sens:
dezordinea socială, provocările și revoltele interne își
au de nenumărate ori sursa în comunitățile de misionari
sau comercianți din afara Japoniei, care își urmăresc,
bineînțeles, propriile interese împotriva încercărilor
Shogunului de a crea stabilitate.
Constituția Tokugawa stabilește până în cele mai mici
detalii felul în care japonezii trebuie să se comporte și
să trăiască. Arta armelor și educația sunt considerate
obligații de onoare. Neoconfucianismul, introdus cu sute
de ani în urmă de Chu Hsi, devine tot mai popular și
pătrunde în instituțiile administrative care dictează eveni
mentele de zi cu zi din Japonia. Călugării budiști au capul
ras; ostentativ, reprezentanții neoconfucianismului poartă
părul lung. Budismul continuă să fie practica preferată
a claselor superioare, în timp ce neoconfuciansmul, cu
aspectele lui raționale și materialiste, și, influențat de el,

șintoismul, se răspândesc rapid și tind să devină religia
oficială.
Perioadele de foamete și molimele nu lipsesc; Japonia
este izolată, dar, în ciuda greutăților continue, există un
spirit de maturizare, de unitate, de progres și de dorință
de cultură. Este o epocă în care teatrul, muzica, artele și
distracția, refugiul în lumea frumosului, în general, sunt
căutate. Apar noi industrii care promovează înclinația
spre extravaganță, lux, rafinament și eleganță. Cartierul
Yoshiwara din Edo este locul unde se pot satisface aceste
dorințe. Clasele sociale se rearanjează, clasa negustorilor
și a „orășenilor11 devine tot mai bogată și cu o influență
tot mai mare.
Un număr de personalități educate, mai toate reprezen
tante ale diverselor nuanțe de neoconfucianism, ajung
la conducerea societății. Amamori Hoshu promovează
ideea că budismul, taoismul și confucianismul sunt doar
expresii diferite ale aceluiași adevăr etern. Un anume
Arai Hakuseki, „filozoful - om de stat11, studiază posibili
tatea ca guvernarea țării să aibă loc prin muzică și ritua
luri. O epocă de căutări și schimbări, în ciuda faptului că,
privind în urmă, pare stagnantă și plată. Puterea schimbă
mâinile și către sfârșitul shogunatului rolul samurailor
devine mai degrabă simbolic și, cu siguranță, secundar.
Inabilitatea shogunului de a colabora cu bakufu este unul
dintre factorii care, în cele din urmă, duc la încheierea
acestei perioade. în 1868, ultimul shogun, Tokugawa
Yoshinobu, demisionează și împăratul Meiji urcă pe tron
cu puteri absolute și atribute divine. Perioada Meiji este
instaurată.
Ce se întâmplă cu Chadô în această epocă? Toată

elita conducerii shogunatului practică Ceremonia Cea
iului într-un fel sau altul. Este aproape de neconceput ca
practica aceasta să nu facă parte din educația elitei poli
tice, economice și artistice. Ceaiul se adaptează noilor
condiții, redefinindu-și forma somptuoasă și ascunzând
sau pretinzând că ascunde wabi-cha - ceaiul colibei de
lut și paie, atât de apreciat în timpul lui Rikyü.
Membrii familiei Sen sunt implicați ca maeștri de
ceai și sfătuitori în domeniul artelor fine și etichetei în
serviciul marilor figuri aristocratice și politice. La înce
putul perioadei Tokugawa, Shoan, ginerele lui Rikyü,
moștenește proprietățile și casele din Kyoto ale familiei.
Când Shoan se retrage, Sotan, fiul lui Shoan și nepotul lui
Rikyü, preia conducerea familiei Sen. Familia are datoria
și responsabilitatea de a transmite mai departe Chanoyii.
Sen Sotan este foarte activ. La bătrânețe, Sotan își împarte
averea între fiii săi. Partea din față a proprietății îi revine
lui Koshin Sôsa, în timp ce Sen Sôshitsu moștenește
partea din spate. O casă de pe strada Mushakoji îi este
dată lui Ichio Sôshu. Chanoyii practicat de acești trei
urmași duce, în timp, la formarea a trei tradiții în practica
de Chanoyii-. Omotesenke, Urasenke și Mushakojisenke
[San-Senke - cele trei familii Senke].
Un număr de discipoli ai lui Sen no Rikyü își înființea
ză propriile școli, în care practică și transmit mai departe
Chanoyii, așa cum îl învățaseră de la maestrul lor. Din
Omotesenke și Urasenke iau naștere, de asemenea, o se
rie de școli, fiecare dintre ele încercând să rămână devo
tată practicii Chanoyii, așa cum simțea că fusese ea
definită de Rikyü. Școlile [m] sunt nenumărate, subliniind
Ceaiul și ceremonia lui 143
<lni ința fiecărui discipol de a fi fidel, de a transmite exact

t alea adevărată. Cât de ciudat, „Calea adevărată11 este
• l< »;ii una, în rest, totul este formă și interpretare...
Dar societatea funcționează în felul ei ascuns. Isto-
l ia este o progresie bizară de forme și interpretări. Prin
de școlile importante care au supraviețuit până astăzi și
sunt active în studiul Ceremoniei Ceaiului se numără:
san-Senke, Edosenke-ryü, Enshü-ryü, Sekishü-ryü,
I Jedasôko-ryü, Yabunouchi-ryü și Yôken-ryû.
înainte de a ne continua călătoria în perioada mo
dernă, o să ne oprim puțin să vedem cum funcționau
aceste școli. Sistemul pe care îl foloseau este cunoscut ca
lemoto. Ie poate fi tradus ca „gospodărie", în sensul an
samblului membrilor unei familii și al bunurilor pe care
aceștia le posedă, iar moto înseamnă „sursă" sau „origi
ne". Conceptul de lemoto are, probabil, la origine clanul
ca formațiune socială, combinat cu obsesia japonezilor
pentru cultivarea și respectarea genealogiei. Termenul
îl desemnează pe de o parte pe conducătorul unei școli,
tradiții sau stil, în legătură cu o anumită activitate estetică
sau spirituală, și pe de altă parte familia din care acesta
provine și care a transmis din generație în generație prac
tica respectivă, având autoritatea de a o defini.
Originea sistemului lemoto se află undeva în perioada
Momoyama. în Tokugawa îl găsim deja bine conturat,
lemoto ca persoană este înconjurat cu deplină venerație
și respect de discipoli, având dreptul și datoria de a defini
valorile estetice ale stilului practicat. Multe meșteșuguri
sau arte ca aranjamentul florilor, prelucrarea obiectelor
de bambus sau a celor lăcuite, ceramica, tâmplăria, ca
ligrafia, tehnica metalurgică folosită la turnarea corpului
ceainicelor funcționează pe principiul Iemoto. Acesta

este acceptat ca făcând parte din elita culturală a Japoniei
și o anumită sacralitate îi însoțește alegerile în privința
stilului, gustului estetic și valorii obiectelor. în perioa
da modernă, sistemele Iemoto funcționează ca niște
adevărate corporații cu strategii de marketing, sisteme de
educație și modele economice necesare pentru a asigura
prosperitatea școlii.
2.7 De la perioada de restaurare Meiji până în

zilele noastre
Perioada Meiji (1868-1911) reprezintă restaurarea pe

tron a conducerii imperiale și prăbușirea sistemului feu
dal. Domeniile feudale sunt confiscate. Japonia își des
chide granițele și legătura cu Occidentul este restabilită,
începe, într-adevăr, o nouă perioadă. Din acest moment,
putem vorbi despre Japonia în epoca sa modernă.
Mecanismul bazat pe moștenirea pe linie familială
nu mai funcționează. Familiile care fac parte din siste
mul Iemoto, printre care și cele care practicau Chadô,
trec printr-o situație financiară dificilă, căci pierd veni
tul pe care îl aveau în slujba vechilor familii aristocrate
de daimyô, posesorii domeniilor feudale. Noi patroni și
binefăcători, noi modele de existență economică și iden
titate socială trebuie găsite.
Schimbările se produc succesiv - economice, sociale,
administrative, politice, culturale. Decizia de a trece de
la calendarul lunar la cel solar nu afectează prea mult
Chadô ca mișcare națională, dar când, în 1872, Minis
terul Educației, nou înființat, propune ca Chadô să fie
clasificat simplu ca o manifestare artistică și o formă de
amuzament, Gengensai Sen Sôshitsu XI, O-Iemoto al

școlii și stilului Urasenke, reacționează cu fermitate și
trimite guvernului Meiji petiția „Obiectivul fundamental
in Chadô“. Petiția subliniază și demonstrează clar fap
tul că Chadô este o cale de dezvoltare spirituală și o ex
presie a identității Japoniei ca națiune. Este o intervenție
salvatoare, căci guvernul reacționează pozitiv și Chadô
continuă să fie identificat cu un act cultural și social prin
care Japonia se definește ca națiune.
Ennosai (1872-1924), Sen Sôshitsu XIII în linia
Urasenke, reușește să coopereze cu un grup de oameni
de afaceri din noua elită economică, care sprijină dez
voltarea școlii Urasenke.
Succesorul său, Tantansai (1893-1964), Sen Sôshitsu
XIV, formează o organizație națională pentru adepții
școlii Urasenke și se gândește la răspândirea acestei prac
tici în afara Japoniei. Chanoyü este introdus ca studiu
în sistemul școlar în 1924. Se încetățenește obiceiul ca
O-Iemoto să prezinte ceremonii de oferirea ceaiului în
temple cu ocazia diverselor festivaluri folclorice și reli
gioase. în 1950, Hôunsai, Sen Sôshitsu XV, este primit în
Statele Unite ca parte dintr-o misiune culturală de a intro
duce Chadô în America și în alte zone ale lumii. Hôunsai,
care în timpul celui de-al Doilea Război Mondial făcuse
parte din brigada specială kamikaze, înțelege că pacea
este de neprețuit, că actul simplu de a oferi o cană de ceai
poate crea unitate acolo unde viața de zi cu zi produce
dezbinare.
Motto-ul său „Pace printr-un bol de ceai“ este și în
ziua de astăzi un model pentru practicanții de Chadô din
întreaga lume. Chadô, o tradiție în totalitate japoneză,
146 GABRI EL CĂCIULĂ
este praticat din ce în ce mai mult dincolo de granițele

locului său de origine.
Lupta pentru putere și influență, motivată de interese
religioase, politice sau estetice, chiar dacă nerecunoscută
de cei care vor ca Chadô să aibă aspectul imaculat pe
care principiile sale îl proiectează, a fost mereu prezentă
în evoluția Ceremoniei Ceaiului. Situația nu se schimbă,
lupta continuă, doar jucătorii sunt alții.
în trecerea de la feudalism la perioada modernă, rolu

rile celor implicați în Chadô s-au schimbat și adaptat cu
naturalețe. Wabi-cha, eroul perioadei Momoyama, a con
tinuat să fie practicat și se practică și astăzi de o minoritate,
dar a permis revenirea la Daimyô-Cha în timpul shogu-
natului Tokugawa. în trecerea spre epoca modernă, pute
rea și influența își schimbă reprezentanții și Daimyô, prin
cipii feudali de altădată, se transformă în elita economică,
culturală și politică a Japoniei moderne: industriași, ban
cheri, posesori de canale media, de instituții comerciale
și financiare. Aici se află binefăcătorii și susținătorii fi
nanciari și spirituali care transformă Chadô într-un in
strument de identitate națională în Japonia modernă.
Kristin Surak, în studiul său Making Tea, Making
Japan, observă, cu flerul sociologului profesionist, trei
fenomene majore care modelează Chadô în perioada
modernă: consolidarea așa-zisei clase de experți, sukisha,
prezența tot mai numeroasă și noul rol al femeilor în prac
tica ceremoniei, precum și dezvoltarea intelectualității și
influența ei majoră în transformarea și răspândirea Cere
moniei Ceaiului.
Sukisha - experții în estetică și gust rafinat [furyu]
în Muromachi, termenul sukisha se referea la cei care

admiră și sunt experți în poezia waka și renga. în Mo-
moyama, termenul îl desemnează pe practicantul de
Chanoyü, iar în perioada modernă, cuvântul este resusci
tat, în special în rândul claselor care își permit să plătească
prețuri exorbitante pentru obiectele de ceai considerate
patrimoniu național sau având o genealogie specială și
aparținând unor personalități marcante. Semnificația este
acum cea de expert, cunoscător al gustului rafinat \fuitz7],
al calității estetice sofisticate, al comportamentului și
etichetei subtile și insinuante. Pentru a-și asigura presti
giul în societate, noua elită trebuie să continue același
model care îi definea și justifica existența și statutul în
perioadele precedente: experiența în Chanoyii. O combi
nație izbutită, căci acești oameni sunt cei care au și
mijloacele de a-și procura multitudinea de obiecte sofisti
cate, de cea mai bună calitate necesare, asigurând în
același timp o piață pentru vânzarea și cumpărarea lor și
încurajând comerțul între colecționari.
Rolul femeilor în Chanoyü \n perioada Japoniei

moderne
începând cu perioada Meiji, Japonia se află într-un

proces de căutare și definire a identității sale ca națiune,
ca stat național, ca entitate națională. Japonezul nu este
doar japonez, ci face parte din Japonia și drept urmare
trebuie să se identifice cu simbolurile care o definesc.
Guvernul promovează așadar măsuri pentru transfor

marea populației într-o comunitate conștientă de sensul ei
ca națiune. Educația este considerată metoda de bază în
realizarea acestui obiectiv, iar școala devine obligatorie
atât pentru băieți, cât și pentru fete. La sfârșitul secolu
lui al XlX-lea, o directivă a Ministerului Educației cere
ca în școlile elementare să se explice clar că „loialitatea
față de împărat, iubirea de țară, pietateafilială, respectul
pentru superiori, încrederea în prieteni, caritatea față de
cei inferiori și respectul pentru tine însuți constituie Ca
lea către moralitatea umană".
Valorile tradiționale sunt imediat refolosite în pro
cesul de educare a populației și nimeni nu este surprins
atunci când morala confucianistă oferă din nou soluția:
baza pentru bogăția și resursele unei națiuni o constituie
educația și familia, iar cea care asigură menținerea fami
liei este femeia. Ca „stăpână a casei“, aceasta are așadar
o responsabilitate față de stat, față de națiune: aceea de a
promova stabilitatea și educația. Dintotdeauna iubitoare
de frumos, Japonia își imaginează artele ca fiind produsul
unei societăți feminine și, totodată, ca unul dintre pilonii
educației. în consecință, femeile trebuie să studieze cât
mai mult cu putință muzica, Ceremonia Ceaiului, aranja
mentul florilor, caligrafia, poezia.
Familia este baza societății, iar destabilizarea ei
ar fi echivalentă cu subminarea societății. Confucius
zâmbește fericit, sunt sigur. Pentru educație este ne
voie de informație, de manuale și astfel un întreg sistem
este pus în mișcare în scopul dezvoltării școlilor și al
publicării de manuale, dar și al introducerii de cursuri
specializate, emisiuni de radio și de televiziune. în fruntea
listei temelor de studiu se află Ceremonia Ceaiului, con-

siderându-se că însușirea etichetei comportamentale pre
date ajută femeile în îndeplinirea celorlalte roluri pe care
le au în viața cotidiană. Ele devin astfel inseparabile de
procesul de educație și de studiul și predarea Ceremoniei
Ceaiului.
Rolul intelectualității în transformarea și

răspândirea Ceremoniei Ceaiului
Cu toate acestea, nici momentul și importanța noului

rol al femeilor, nici sistemul de educație, nici manualele
despre Ceremonia Ceaiului, nici activitatea experților în
stil, etică și bune maniere nu au reprezentat un stimulent
atât de dominant și nu au avut un impact atât de decisiv în
reconfigurarea ideologică a ceremoniei în epoca modernă
ca noua pătură socială a intelectualilor (scriitori, oameni
de artă, gânditori și filozofi), care practic au transformat
ceremonia într-un simbol al naționalismului japonez.
Intelectualitatea și lumea academică pun Chanoyü sub
microscop, pentru a studia și înțelege fenomenul. Fel de
fel de opinii se întâlnesc și intră în dezbatere în spațiul
public. Situația este polarizată, căci pe lângă cei care au
convingerea că Chanoyü este un fenomen social cataliza
tor în formarea moralității, demnității și educației este
tice a japonezului modern, apar și voci care-l consideră
o simplă retragere din viața cotidiană în scopul relaxării.
Un joc social, cu reguli extrase dintr-un anticariat de idei
confucianiste, care nu mai sunt de actualitate în lumea
modernă.
Ideea că Maestrul de Ceai este posesorul secretului

pentru rezolvarea oricăror probleme de rafinament es
tetic, etichetă și comportament li se pare absurdă aces
tor intelectuali. în opinia lor, Chanoyü reprezintă doar
o extravaganță scumpă în rândurile noii elite a Japoniei
moderne.
Majoritatea intelectualității vede însă în Chanoyü
emblema identității naționale a Japoniei și nu are niciun
dubiu în legătură cu valoarea spirituală, morală și educa
țională a acestei tradiții. Este adevărat că în zilele noastre
„arta ceaiului44 nu mai transmite poate exact același spirit
care-i animase pe vechii maeștri de ceai și că nuanțele de
Zen care dominau sensul ceremoniei în trecut sunt mult
mai greu de recunoscut acum. Este, probabil, un fenomen
inevitabil. Dar să nu uităm: cine caută găsește.
Tanaka Senshô (1875-1960) încearcă să se despartă

de sistemul Iemoto și înființează asociația Dainihon
Sado Gakkai. în documentul care definește rolul acestei
asociații se subliniază că „... în țara noastră, Ceremonia
Ceaiului a început cu Murata Shukô, a fost restaurată
de Takeno Jôô, adusă la perfecțiune de Sen no Rikyü
și, în final, a ajuns o formă de educație de importanță
națională. Sensid profund al ceremoniei vine din Zen,
duce la dezvoltarea gândirii și înțelepciunii și definește
comportamentul corect... este baza pentru controlul trupului,
conducereafamiliei, conducerea statului, conducerea lu-
miC. Greu de exprimat mai concis valoarea inestimabilă
pe care o are, în acest moment, Ceremonia Ceaiului în
sufletul japonezilor.
Articole, cărți, prelegeri, media, toate canalele de

informație sunt folosite pentru a conecta masele la rezul-
latul activității grupurilor de intelectuali. în 1906, Okaku-
ra (Tenshin) Kakuzô publică la New York Cartea Ceaiului
și, astfel, printr-o lucrare de o poezie și o sinceritate ine
galabile, Vestul vine în contact cu semnificația și valorile
spirituale ale ceremoniei. Occidentul descoperă Chanoyü.
Oameni de artă, scriitori, antropologi, sociologi din Veăi
devin interesați să înțeleagă ceremonia, iar lucrările lor
contribuie și mai mult la introducerea acestui fenomen
exclusiv japonez până atunci în limbajul și gândirea
cotidiană vestice.
Școala și stilul Urasenke sunt printre cele mai răspân
dite în afara Japoniei. în 22 decembrie 2002, Zabosai Sen
Sôshitsu XVI preia de la tatăl său conducerea familiei
Urasenke, continuând fără întrerupere tradiția Urasenke
în linie directă de la Sen no Rikyü.
Reconstruirea relațiilor umane, slăbite în secolul de
conveniență și eficiență în care trăim, empatia față
de semenii noștri, respectul pentru considerația pe care
o primim de la alți oameni sunt elemente ce fac parte
din credința care anima spiritul Marelui Maestru de Ceai
Zabosai Sen Sôshitsu XVI, aflat astăzi la conducerea
școlii Urasenke.
3. PRINCIPII FILOZOFICE
Viața, dincolo de miracolul existenței sale, poate fi

văzută ca un fenomen de coerență, structură, organizare
și aparentă sfidare a entropiei (o caracteristică a siste
melor termodinamice, care poate fi înțeleasă ca o măsură
a degradării materiei și energiei în univers până la o
ultimă stare inertă și uniformă: sfârșitul).
în mijlocul acestui peisaj bizar, omul, înzestrat cu o
caracteristică ciudată numită conștiință, tinde instinc
tiv să supraviețuiască, să se separe de haos, să aibă un
sens. Căutarea acestui sens a dus la întrebări poate întot
deauna imposibile despre viață și moarte, despre ființă și
neființă, moralitate, natura timpului, ideea de divinitate,
de existență, inexistență și non-existență etc. A fi sau a
nu fi? „Nici una, nici altait, filozofează Emil Cioran. îl
ador pe Emil Cioran și nu am introdus întâmplător aici
acest citat.
Toate curentele de gândire, fie ele religioase sau laice,
s-au format pentru că, neputând să existăm fără un sens,
a trebuit să-1 căutăm. Procesul generat de încercările
omului de a găsi un sens de-a lungul existenței sale a
avut un efect secundar: formarea dimensiunii spirituale
a omenirii.
Spiritualitatea ca abstracțiune este un termen dificil de
controlat; sensurile lui au evoluat în timp și sunt mul
tiple. Este nevoie așadar de mare atenție și claritate în
integrarea lui în contextul unei idei. Inițial, termenul a

fost folosit pentru a defini ceva legat de „spirit", de „su
flet" și de relația acestuia cu „supranaturalul" în căutarea
originii sale. La acest nivel, spiritualitatea are o conotație
religioasă.
Să ne întoarcem acum privirea către umanism, un alt
termen supus și el calvarului multiplelor interpretări.
Umanismul poate fi văzut ca o atitudine etică și filozofică
în care accentul se pune pe capacitatea ființei umane,
la nivel individual și colectiv, de a-și dezvolta calitatea
vieții prin rațiune și compasiune. în timp, termenul a acu
mulat o conotație seculară, asociat fiind cu imaginea spi
ritului liber, intolerant la dogmă, care cercetează folosind
metode științifice.
în perioada modernă, spiritualitatea este asociată mai
mult cu experiența subiectivă și se desparte treptat de sen
sul religios. Este acceptată ideea că rațiunea și credințele
spirituale pot coexista în individ. în discuția ce urmează,
înțelegem spiritualitatea ca fiind abilitatea individului de
a aprecia, aprofunda și extinde valorile etice și estetice
fundamentale ale vieții umane, urmându-și cu încredere
și curaj instinctul umanist.
De ce am petrecut atât de mult timp discutând despre
spiritualitate? Pentru că ceea ce deosebește Chadâ de
toate celelalte practici, tradiții și tabieturi dezvoltate în
jurul aprecierii unei cești de ceai este profunzimea cu care
dimensiunea artistică s-a combinat cu cea filozofică și
cea spirituală. Acestea din urmă sunt rezultatul impactu
lui a patru curente de gândire sau practici care au definit
mentalitatea și modul de a fi al japonezilor și implicit
( 'hâdă'. budismul, taoismul, confucianismul și șintoismul.
154 GABRIEL CÀC1ULÂ
Toate patru au un punct comun: încearcă să propună o

armonie a vieții ca formă integrată în natură. Vom începe
cu șintoismul, pentru că este în general acceptat ca fiind
religia etnică tradițională a Japoniei.
3.1 Șintoism
Șintoismul își trage numele din caracterele chinezești

pentru Shen - „ființă divină" și Tao - „cale“ și înseamnă
„calea spiritelor", - în japoneză [kami-no-michi]. Șinto
ismul este o religie etnică, animistică, primitivă, puternic
ritualistă, puțin interesată să ia o poziție vizavi de temele
filozofice preferate ale altor religii sau filozofii.
Zeitatea supremă este Amaterasu, Zeița Soarelui.
Șintoismul este o religie ancorată puternic în natură și
fiecare element are un spirit sau zeu protector. Esența
acestei religii o constituie, în principiu, devoțiunea față
de spirite invizibile [kami] care coexistă cu noi și au pu
teri speciale. Pentru a obține protecția și ajutorul acestor
spirite în diferite probleme personale, se execută o se
rie de ritualuri. Ființa umană este văzută ca fiind esențial
bună, neexistând conceptul de păcat originar sau de
umanitate care eșuează și are nevoie de Dumnezeu. în
loc, șintoismul propune o colaborare și cooperare între
oameni și kami.
3.2 Taoism
Tao este Calea. Provocarea pe care existența noastră

ne-o oferă este să înțelegem că singurul lucru care există
este Calea și să încercăm să fim una cu ea. Acesta este
Taoismul în esență. Taoiștii sunt inclinați să contemple
mai mult momentul „aici“ și „acum“ și nu au niciun in

teres pentru aspecte existențialiste, viață după moarte etc.
Taoismul se formează ca școală de gândire undeva
in jurul anului 550 î.e.n. Nu este o apariție neașteptată,
singulară. Ia naștere la timpul potrivit, într-o perioadă
când negocierea cu necunoscutul folosea intens proce
sele de divinație, geomanție și ritualuri pentru a stabili
contactul cu Zeii și a le interpreta mesajul. Taoismul este
originar din China. Lao Tzu, presupus a fi părintele spi
ritual al acestei doctrine, spunea: „Cel care încearcă să
învețe cu mintea adaugă în traistă în fiecare zi, cel care
urmează Tao scoate din traistă în fiecare zi“. Cum să
interpretăm acest lucru? învățând, adăugăm informații;
cantitatea acestora este imensă, iar relațiile dintre ele im
posibil de înțeles și controlat. Știm multe și totuși suntem
copleșiți de anxietate, nefiind capabili să controlăm ceea
ce știm. Cine înțelege acest lucru începe să scoată din
traistă. în cele din urmă, anxietatea dispare și regăsim
echilibrul liniștitor dintre noi și natură. Tao nu este pen
tru oricine. Este pentru curioși. Pentru cei care sfidează
evidentul, care încearcă să gândească dincolo de bariere.
în esență, este posibil ca tot ceea ce învățăm să ne
îndepărteze de contacul direct cu natura. Taoismul este
o filozofie bazată pe natură și pe rolul omului ca parte
integrantă din natură. Știința caută să observe natura în
mod teoretic obiectiv. Taoismul caută să-l integreze pe
cel care observă cu ceea ce este observat. Unitatea este
unul dintre principiile taoiste.
Totul se află într-o continuă transformare guvernată,
potrivit taoismului, de un echilibru dinamic. Dinamica
transformărilor este menținută în echilibru în mod natural
de Tao. Din sursa primordială, Tao, se formează două

forțe, două principii, Yin și Yang. Toată lumea cunoaște,
probabil, aceste noțiuni, interpretate adesea în mod
greșit ca fiind concepte sau forțe opuse: soarele și luna,
pământul și raiul, lumina și întunericul, haosul și ordinea.
Yin și Yang sunt, mai degrabă, momente de potențial di
vers, care tind în mod firesc să se transforme unul în altul,
să se găsească, să se unească. Ceaiul este Yang și este
conținut de bolul de ceai care este Yin, cenușa din vatra
în care se face focul are desenată trigrama pentru apă -
Yin. Peste ea se va face focul care este Yang.
Taoismul introduce un alt principiu fundamental:
creșterea ciclică. Transformările care au loc ca rezultat
al jocului dintre Yin și Yang urmează o progresie ciclică.
Aceste principii care provin din Tao, sursa primordială,
se completează unul pe celălalt într-un proces ciclic de
creștere și transformare. Lumina este înlocuită de în
tuneric, care la rândul său este înlocuit de lumină, vara
se transformă în iarnă pentru ca să renască din nou ca
vară, soarele este înlocuit de lună, apa de aburi care se
transformă în ploaie etc.
In procesul de transformare ciclică, aceste principii
polarizate și doar aparent opuse sunt implicate într-un joc
natural armonios. Slăbiciunea poate reprezenta în cele din
urmă tărie, iar tăria se dovedește câteodată a fi slăbiciune.
Bambusul se îndoaie în fața vântului și asta îi dă tăria
de a rezista cel mai bine. Creștinismul a preluat astfel de
concepte. Precepte ca „dacă vrei să primești, dăruiește",
„cel din urmă va fi cel dintâi" sunt folosite adesea în ar
gumentele etice creștine. Acțiunea armonioasă reprezintă
și ea un principiu fundamental în Tao.
Cele patru principii naturale fundamentale acceptate

in taoism - unitatea, echilibrul dinamic, creșterea ciclică
și acțiunea armonioasă - sunt susținute de un sistem etic
bine definit ce conține reguli de comportament bazate pe
altruism, moderație, modestie, înfrânare, respect, obiecti
vitate sau detașare. Taoismul insistă în menținerea unui
echilibru sănătos între curiozitate și frică și recomandă
evitarea propovăduirii, deoarece privește natura ca fiind
superioară rigidității dogmelor și moralei.
înțelegerea lumii prin prisma conceptelor taoiste este
adânc „implantată" în felul de a simți și reacționa la exte
rior, la schimbări și la necunoscut al japonezilor. Lumea
din jur nu urmează preceptele taoiste atât de consecvent
cum ne-am aștepta și, cumva deziluzionat, chajin-u\ se
retrage singur undeva, departe și își construiește micul
univers unde toate funcționează după regulile stabilite de
vechii înțelepți.
Astfel apare Chashitsu, coliba de paie și lut, minima-
lismul în esența lui, totul gândit după reguli și principii
care trebuie urmate cu cea mai mare strictețe, pentru ca
echilibrul să fie menținut și totul să fie așa cum trebuie să
fie. în poziția, ordinea și mișcările obiectelor și oamenilor
în Chashitsu nu există neglijență. Totul a fost minuțios
definit. Trenul merge pe șine, și nu pe lângă.
3.3 Confucianism
Confucianismul, în mod firesc, este construit pe struc

tura multor concepte taoiste. Pe unele le acceptă, pe al
tele le transformă, dar important este că pune în discuție
un aspect care nu fusese abordat de taoism și care cerea
o soluție imediată pentru menținerea ordinii: relațiile
sociale, rolurile și regulile ce definesc un comportament

social care asigură stabilitate și prosperitate.
Confucianismul este un sistem etic și filozofic dezvol
tat în China din învățăturile filozofului Kong Qiu, Con
fucius (551 -479 î.e.n.). Inițial, un sistem socio-politic și
etic, confucianismul a suferit modificări, dezvoltând laturi
cosmologice și metafizice și devenind, în cele din urmă,
ideologie de stat în perioada Han. în termeni generali,
confucianismul nu se axează pe o explorare și exaltare a
divinului, ci pe ideea că ființa umană, în conjunctura ei
socială, este capabilă de a învăța prin efort propriu și co
lectiv și prin aplicarea corectă a unui număr de principii
și relații, și astfel poate crește și progresa spiritual. Con
fucianismul este un sistem umanist, o filozofie socială, în
care secularul este văzut ca sacru.
Este de așteptat ca individul să aibă mereu bunăvoință
[jin], un comportament corect [gi], să fie întotdeauna
pătruns de un sentiment de respect și considerație [rei], să
dea dovadă de înțelepciune și de capacitatea de a distinge
între bine și rău și să manifeste fără încetare în relația cu
alții loialitate, onestitate și sinceritate în intenții [shin].
Doctrinele învățăturii confucianiSte subliniază rolul
familiei în societate și impun venerarea strămoșilor.
Subiectul eSle așteptat să arate întotdeauna respect supe
riorului său. Și o surpriză: femeile sunt social inferioare
bărbaților. Aici confucianismul se desparte de taoism, în
care aceaStă diferențiere nu es'te prezentă. ESte o atitudine
care se va menține multă vreme în societatea japoneză.
Textele confîicianiste subliniază în principiu rolul
virtuții; un lucru este extrem de interesant: în timp ce în
civilizația occidentală pivotul este rațiunea, în Japonia

acest rol este dat virtuții.
Față în față cu budismul, confucianismul cedează teren
pentru un timp, dar se adaptează, iar în perioada Edo neo-
confucianismul, rezultatul adaptării la întâlnirea cu taois-
inul, șintoismul și budismul, devine religia de stat.
Ceremonia Ceaiului, care revendică norme sofisticate
de comportament, este evident un teren fertil pentru cul
tivarea principiilor învățăturii lui Confucius. în Chashit-
su, a cărui arhitectură și principii de ordine și motilitate
sunt definite de concepte taoiste, regulile de etichetă și
comportament reprezintă fără niciun dubiu reflexia doc
trinelor confucianiste. în acest mic univers izolat, taois-
mul și confucianismul coexistă în armonie.
3.4 Budism Zen

în capitolele introductive, am menționat la un moment
dat că „ceaiul și Zen au același gust“. Nu am îndrăznit
să mergem mai departe, hotărând că Zen este imposibil
de explicat și, ca atare, comparația, provocatoare sau nu,
nu are rost. Zen va rămâne, bineînțeles, de neexplicat și
după introducerea din acest capitol.
Acum vom încerca pur și simplu să percepem reali
tatea acestei dificultăți. Scrisul despre Zen poate duce la
trezirea curiozității, printre multe altele. Iar curiozitatea
are viața ei, cine știe unde poate duce?
Zen face parte din nenumăratele fețe pe care budismul
le-a avut în Asia. Cu 2500 de ani în urmă, Buddha, născut
ca prințul Siddhartha, caută să înțeleagă cauza suferinței
umane. După ani de zile, la umbra copacului bodhi, are
o revelație.
Conștient de realizarea lui, începe să propovăduiască

Dharma, legea și calea ce pot duce la eliminarea suferinței
și întreruperea ciclului de naștere-renaștere prin urmarea
Căii celor Opt Nobile Principii și atingerea „Iluminării",
Samadhi sau Nirvana. Realizarea lui Siddhartha, la care
în continuare ne vom referi cu reverență ca Buddha, a dus
la crearea unui sistem de învățături extrem de bogat și
variat, sistem ce a depășit rapid granițele Indiei, locul său
de origine, și s-a răspândit în tot sud-estul Asiei.
In China a întâlnit taoismul și s-a transformat în budismul
Chan, în Coreea îl întâlnim sub forma budismului Son. în
Japonia, budismul a pătruns venind din China și Coreea
prin intermediul călugărilor care călătoreau pentru a stu
dia la diferite temple budiste. Zen este rezultatul inter
acțiunii dintre Dharma, propovăduită de patriarhii care
aduseseră această învățătură din India, și pragmatismul
culturii chineze. Japonezii erau născuți pentru Zen și
există păreri poetice, dar și teoretice, bine articulate, care
afirmă că Zen definește foarte bine natura poporului
japonez. Evident că, odată ajuns în Japonia, budismul a
fost expus și aici, ca și în China sau Coreea, interpretării
și adaptării locale. Idei și interpretări diferite, legate în
special de obiective, principii și modalitățile de practică,
au dus la crearea unui număr mare de secte. Unele dintre
ele, deja formate în China sau Coreea, pătrunseseră în
Japonia prin efortul misionarilor aflați în căutare de adepți.
Multe sunt încă prezente în practica budistă de astăzi.
Printre sectele Zen active se numără: Rinzai, Sôtô,
Ôbaku, Fuke, Nichiren.
Când se vorbește despre Zen, de multe ori se face
aluzie la koan - o anecdotă sau ghicitoare fără soluție
logică imediată, dată călugărilor aspiranți pentru a desco

peri imposibilitatea gândirii logice și a provoca astfel
acel salt calitativ brusc în conștiință care duce la reali
zarea lucrurilor „așa cum sunt", la iluminare. Aoow-ul
este un mod elegant de a scăpa de chinul inutil de a căuta
sensul încercând să explici Zen.
Zen nu a apărut nici el ca o singularitate, ca o ruptură.
I 'xistă o cărare care a dus la apariția firească a aces
tei practici. Dacă am spune că Zen are o problemă cu
rațiunea, cu modul rațional, logic de a reacționa la sen
zorial și de a procesa abstracțiuni și analiza legături în
tre fenomene, am face de la bun început o greșeală. Zen
nu are nimic de negociat cu rațiunea, dar cu siguranță
investigația rațională nu face casă bună cu Zen.
Masao Abe, un practicant budist convins și profesor de
religie comparativă, abordează dificultatea de a opera cu
noțiunile prezente în învățătura Zen în mai multe lucrări
printre care cartea Zen and Western Thought5. Vom folosi
câteva din conceptele prezente în această splendidă lu
crare de religie comparativă, pentru a ne facilita căutările.
Primul concept pe care o să îl abordăm este „Nihilum “.
Nihilum este un termen latin care definește „nimicul",
„lipsa de orice", „vidul", „golul", acel ceva despre care
nu se poate spune nimic, pur și simplu pentru că, dacă
am spune ceva, am crea un atribut, or, de la bun început,
acest lucru nu este posibil, pentru că nimic nu poate defini
nimicul. Nimicul definit încetează să mai fie nimic. Are
o calitate - definiția dată de noi. Putem să ne imaginăm
că Universul, în sensul simbolic a „totul", s-a manifestat
din Nihilum. Un astfel de act este intuitiv inimaginabil.
dar neputând lua o atitudine clară, trebuie să acceptăm că

nu și imposibil.
Al doilea concept care ne va ajuta este relația subi-
ect-obiect și actul de obiectivizare, prin care subiectul
conștientizează obiectul perceput ca fiind „ceva“ în afara
sa, îl „obiectivizează". Dintr-o serie de motive, această
obiectivizare nu-i permite subiectului accesul la identi
tatea adevărată a obiectului, „așa cum este“ el, dincolo de
locul pe care conștiința subiectului i-1 alocă. Torturat de
inabilitatea de a avea o referință, subiectul percepe ceea
ce vrea să perceapă, ceea ce are nevoie să perceapă, fără
să poată vedea obiectul în „sinea lui adevărată". Nu este
nimic de făcut, acestea sunt limitările actului de percepție.
Sinea Adevărată este al treilea concept de care avem
nevoie pentru a vedea felul în care Zen a apărut în cadrul
conceptelor budiste. Aceasta poate fi privită ca natura
ultimă a lucrurilor așa cum sunt, în existența lor completă,
dincolo de percepția noastră. Dualismul relației subiect-
obiect și actul inevitabil de obiectivizare nu permit perce
perea lucrurilor, a vieții în „Sinea lor Adevărată".
Intenția budismului Zen este realizarea completă și
existențială a lucrurilor „în Sinea lor Adevărată", într-un
salt calitativ abrupt și instantaneu. în acest moment, nu
mai există, de fapt, nicio „realizare": Nihilum și manifesta
rea lucrurilor „în Sinea lor Adevărată" sunt, pur și simplu,
o singură entitate, sunt „una". Bineînțeles că rațiunea are
tot dreptul să nu accepte afirmația făcută mai sus.
Pentru a depăși ariditatea ideilor expuse aici, vom
căuta scăparea, așa cum face orice practicant interesat
de Zen, în explorarea unui koan. Ch’ing-yiian Wei-hsin,
maestru Zen în timpul dinastiei Tang, are un discurs
similar cu următoarea descriere: „... acum 30 de ani.

înainte să studiez Zen, spuneam că muntele este munte,
iar apa este apă. Prin studiu îndelungat cu un maestru
hun, am înțeles că muntele nu este munte și apa nu este
apă. Acum, odată ce am atins Nirvana, spun că muntele
este într-adevăr munte și apa într-adevăr apă“. Ros
tind aceste lucruri, maestrul își întreabă discipolul: „Ce
crezi, aceste trei înțelegeri sunt același lucru sau sunt
diferite? “
într-adevăr, muntele este munte atâta vreme cât ne
uităm la el ca la un obiect, din punctul nostru subiectiv
de vedere. Recunoaștem în această înțelegere dualitatea
subiect-obiect. Eu sunt eu și muntele este munte. Să dăm
un nume acestui eu-să îl numim „Ego-Sine“. Ego-Sinele
se recunoaște ca fiind diferit de un alt Ego-Sine, de o altă
persoană, și diferit de obiect, de munte. Ego-Sinele nu va
rezista mult timp înainte de a pune o întrebare: „Dar cine
sunt Eu?“. O va face pentru că singurul fel de a percepe
și de a se percepe este prin obiectivizare. Ego-Sinele va
răspunde: „Eu sunt cel care întreabă: Cine sunt Eu?“.
Avem, inevitabil, o situație dificilă: Ego-Sinele are două
apariții: un Eu care întreabă și un Eu care este obiectul
întrebării. Bine, spunem atunci, eu întreb despre Mine
însumi, unde este problema? „Mine însumi" este atunci
obiectul pe care Eu îl percep ca fiind diferit. Acest Eu
care îl percepe pe „Mine însumi" este deci adevăratul
Sine. Din păcate doar pentru puțin timp, căci o voce
vine de undeva și întreabă mai departe: „Dar cine este
acest Sine pe care tocmai l-am numit Adevăratul Sine?“.
Și povestea se reia la nesfârșit. Cuprinși de o puternică
anxietate, trebuie să recunoaștem că acel „Sine Ultim",
164 GABRIEL CĂCIULĂ
acel „Sine Adevărat“ fie nu există, fie nu poate fi cunos

cut dacă pornim pe această cale rațională.
Când avem realizarea completă și existențială a aces
tei imposibilități (completă și existențială, nu parțială și
conceptuală), Ego-Sinele de la care a pornit toată aven
tura se prăbușește și, odată cu el, și relația subiect-obi-
ect pe care acesta o construise. Obiectivizarea pe care se
baza întreaga percepție a lumii, a lucrurilor, a orice, se
prăbușește, nemaiavând nicio bază. Nu mai există nicio
diferență între „subiect" și „obiect". Nimic nu mai are sens;
nici sensul însuși nu mai are sens. Totul pare de neatins,
vid, dureros, confuz, imposibil. Este o stare negativă și,
dacă rămânem în acest punct, suntem pierduți: ne paște
depresia. Muntele nu este munte, apa nu este apă.
în acest moment, ne dăm seama că am spus că nu există
nicio diferență între „subiect" și „obiect". înseamnă că
am realizat noțiunea de „diferență ca fiind manifestată,
prezentă", față de opusul ei, „diferența ca fiind nemani
festată, inexistentă". Ego-Sinele, care a devenit irele-
vant ca subiect, a fost înlocuit de un alt fel de Sine, care
transcende diferența dintre subiect și obiect, dintre Sine
și restul, dar în același timp realizează diferența dintre
diferență și lipsa ei. Trebuie să depășim acest nivel ne
fast. Trebuie să negăm negația pe care am creat-o ante
rior. O să numim acest nou sine „Ne-Sine“.
Pentru a ajunge la starea în care să putem vedea afir
mația „muntele este într-adevăr munte și apa într-adevăr
apă" ca pe ceva eliberator, care ne rupe de cercul regresii-
lor infinite, este nevoie încă o dată de o realizare completă
și existențială: Șinele Adevărat se manifestă prin negarea
completă a Ne-Sinelui, care la rândul său este negarea
totală a Ego-Sinelui. Mișcarea de la realizarea că Șinele

Adevărat este de neatins la realizarea că Șinele Adevărat
este „Neatinsul" este un punct crucial.
Practicantul Zen exersează prin experiență imediată și
reacție directă. Orice formă de intelectualizare a expe
rienței imediate este brutal eliminată. Evident, nici căuta
rea însăși nu este bună, dar practica este continuată.
Muntele este într-adevăr munte și apa într-adevăr
apă. Nihilum și manifestarea lucrurilor „în sinea lor ade
vărată" nu sunt diferite. în actul de realizare spontană
a acestui lucru, se manifestă spontan și liber jaku [^|,
liniștea interioară pe care o caută atât practicantul Zen
în meditația zazen, cât și chajin-u\ așezat în seiza pe
tatami, pregătind un bol de ceai. Liniștea pe care fiecare
dintre noi o căutăm. Pare prea simplu, sau poate absurd?
Poate este pur și simplu imposibil? Sau poate nici unul
din aceste lucruri? întrebări, întrebări... răspunsul potrivit
este fără îndoială: „Nu întreba, continuă să practici!"
în secolul al XV-lea, a trăit un personaj interesant,
controversat și ciudat: un călugăr Zen, poet rafinat, cu
o iscusință în caligrafie ieșită din comun, un romantic
rebel, toate la un loc: Ikkyu Sôjun. Murata Shukô prac
ticase budismul pentru o perioadă la templul Daitokuji
sub îndrumarea lui Ikkyu. Ikkyu făcea parte din secta
budistă Rinzai. Atitudinea lui a șocat consensul religios
al timpului în care a trăit. „ Adierea de toamnă a unei sin
gure nopți de dragoste este mai bună ca mii de ani de stat
în meditație", spune Ikkyu. Sacrul nu este nimic altceva
decât viața normală trăită cu înțelepciune. Ikkyu râde la
ideea că stând în meditație și inspirând rășini mirositoare
se poate ajunge undeva. îl găsim în meditație intensă,
ajutându-i pe oamenii săraci, dar și în case de prostituție,

petrecând timpul cu femei, intoxicat de băutură. Pentru
Ikkyu, autoritatea religioasă este o aberație. Mascarada
clerului îl dezgustă. El cere onestitate și spontaneitate.
Nu este niciodată timpul pierdut să căutăm să absorbim
prezența acestui personaj bizar, aparent absurd și totuși
emanând un bun-simț imediat.
Putem încheia aici mica noastră digresiune în misterele
practicii budismului Zen, cu câteva momente de meditație
pe o temă întâlnită în lumea Ceremoniei Ceaiului.
Un maestru de ceai spunea:
„ Ceaiul meu nu este ceai. Dar asta nu înseamnă că
este altceva. “
4. CONCEPTE ȘI PRINCIPII
DE ETICĂ ȘI ESTETICĂ
Așa cum am văzut, Ceremonia sau Arta Ceaiului,

Chanoyü, este puternic și intim legată de Zen. în contex
tul încercării de a defini spațiul spiritual al Artei Ceaiului,
această afirmație aduce însă mai degrabă o problemă
decât o explicație. Astfel, se pune în mod firesc între
barea: și Zen? Nu este onest să încercăm să definim un
concept făcând referință la un altul, mult mai puțin clar
definit și tangibil. Și dacă există ceva greu de definit și
departe de a fi tangibil, acel „ceva“ este, cu siguranță, așa
cum am văzut, Zen. De reținut este faptul că spiritul care
însuflețește Ceremonia Ceaiului este același cu cel care
domină învățătura Zen. Chanoyü și Zen sunt așadar două
concepte practic imposibil de definit, care împărtășesc
același spirit. în Ceremonia Ceaiului, acest spirit este
definit de patru elemente: Wa [W] - armonie; Kei [§£] -
respect; Sei [)#] - puritate; Jaku - liniște interioară.
Toate cele patru elemente sunt vitale pentru a duce la bun
sfârșit ceremonia. Aceasta din urmă nu este altceva decât
estetica simplității primitive în sensul ei spiritual și prag
matic.
Wa |W| - Armonia
Caracterul pentru Armonie [îfh] poate fi tradus și ca
blândețe a spiritului sau inimă bună. DôgenZenji, faimosul
călugăr budist de la începutul secolului al XllI-lea și crea

torul sectei Soto Zen în Japonia, ar fi fost cu siguranță
de acord cu această definiție. Armonia este un concept
recunoscut, înțeles și folosit în învățăturile taoiste, unde
se subliniază necesitatea menținerii unei relații cu Na
tura, cu Universul, care să nu fie nocivă, ci, dimpotrivă,
să susțină sensul vieții. O astfel de legătură este o relație
„armonioasă". Spaima în fața necunoscutului și dorința
de a trăi în pace cu el și de a-1 îmbuna stau la baza tuturor
mișcărilor spirituale și religioase și a înclinației compor
tamentale spre armonie. Să pășim în ritm cu Universul
- asta ne dorim conștient și subconștient.
Armonia nu se referă numai la relația semnificativă
și mitologică dintre obiectele din camera de ceai,
reprezentând simbolic elementele primordiale ale cos
mosului în jocul lor, ci și la sentimentele participanților
la ceremonie, la blândețea spiritului. Blândețea este
omniprezentă în camera de ceai, în atingeri, în lumină, în
miresme, în sunete. Să poți să simți pe buze gustul apei
proaspete, să auzi șuierul vântului printre frunzele co
pacilor, să miroși prospețimea pământului și să te bucuri
de căldura focului, să simți cu recunoștință împletirea
firească a elementelor naturii, așa cum există ele - acesta
este sentimentul de armonie. Posesorul unei minți care
poate să perceapă lucrurile în acest fel este, cu siguranță,
un om bun și sincer.
Mare atenție însă să nu cădem în capcana pregătită
pentru cei care vor totul tară să plătească: armonia
este asociată intuitiv cu lipsa de tensiune. Aceasta este
echivalentă în final cu moartea. Pentru ca viața să existe,
în fiecare secundă este nevoie de ruperea armoniei, de
tensiune. Tensiunea duce la schimbare, la evoluție. Ar

monia este, de fapt, percepția creată în timpul încercării
de a reface armonia imediat ce tensiunea, vital necesară,
a distrus-o. Spiritul Ceremoniei Ceaiului este un spirit
al solitudinii. Camera de ceai este rezervată maestrului,
singur în meditație, formând o unitate cu încăperea, o
singură entitate. Când o a doua persoană intră, iar Cere
monia Ceaiului începe, această unitate este distrusă în
mod inevitabil. Dualismul se instalează. Camera de ceai,
Chashitsu, este înconjurată de reguli și norme care cer ca
pacea și liniștea inițială, armonia originară să fie restau
rate. Acesta este rolul important al gazdei și al oaspeților
în interacțiunea lor.
Kei - Respectul sau Reverența

Reverența este la origine un sentiment religios: o
emoție interioară, un sentiment dirijat către o entitate
reală sau imaginară, intuită ca superioară nouă. O intuiție,
o convingere, nu contează. Emoția este primară și se
manifestă necondiționat și spontan. Noi, ființele umane,
copleșite de nedumerire, de incertitudine, de sentimente
de culpabilitate sau revoltă, de neliniște, avem instinctiv
nevoie de un astfel de reper, față de care manifestăm
necondiționat o formă de respect. Acest sentiment este
transferat către semenii noștri, către dimensiunea socială
și foarte repede poate degenera în formalism și într-un
model comportamental golit de natura directă și completă
a sentimentului religios. Nu este tocmai ceea ce ne-am
dori, dar instinctul nostru de supraviețuire, însoțit de re
flectare, de suspiciune, de îndoială, de pregătire pentru
eventualul rău posibil, ne face să diluăm emoția de
reverență și să o transferăm într-un spațiu rațional, pre-

schimbând-o într-un act comportamental de rutină,
așteptat de comunitate ca formă, dar lipsit de sinceritate
din punct de vedere al conținutului. Atmosfera de ar
monie a camerei de ceai obligă la regăsirea sentimentului
originar de respect.
In liniștea camerei de ceai, când ajungem aproape de
noi înșine, descoperim originea acestui sentiment: înțe
legerea faptului că suntem ființe trecătoare, că - într-un
sens poetic - „nu suntem buni de nimic" vis-à-vis de
noblețea visurilor noastre. Ne dăm seama de limitările
noastre fizice, intelectuale, morale și spirituale. Lângă
noi mai este cineva, încă o ființă umană, cuprinsă de
aceleași sentimente. Două emoții fundamentale: empatia
și rezultatul ei, compasiunea - cele mai dificile și pro
funde emoții pentru ființa socială. Momentul în care de
venim una cu aceste emoții, ce ajung să se manifeste în
mod real, neconștientizat și necontrolat, este momentul
când putem manifesta adevăratul respect pentru tot ceea
ce ne înconjoară.
Sei [>W] - Puritatea

Să adăugăm încă o ciudățenie la istoria și semnificația
Ceremoniei Ceaiului: cultul comportamentului ceremo
nial legat de băutul ceaiului este un import. A fost adus
din China. Cultura japoneză și cea chineză, care în multe
aspecte sunt fundamental deosebite, au totuși un imens
număr de elemente și valori comune. Japonia a adorat
cultura chineză, a absorbit-o și modificat-o simultan pen
tru a o adapta la felul de a fi și de a gândi al japonezilor.
A făcut acest lucru fără intenție sau fără conștiința unei

intenții, pur și simplu pentru că așa au progresat lucrurile.
Cu mult înainte de începuturile Ceremoniei Ceaiului
ca sistem organizat de credințe și practici, cultura chineză
reprezenta deja un punct de atracție, de curiozitate și, mai
presus de orice, de reverență pentru aristocrația în for
mare din Japonia. O mare parte din influența imensă a
culturii chineze se datorează existenței unui număr im
presionant de culegeri de texte. Un rol central printre
acestea îl joacă cele patru renumite culegeri de texte cla
sice [E3 W; Sishu] care stau la baza formării sistemului de
credințe și valori al învățăturilor confucianiste, și nu în
mai mică măsură alte cinci celebre compilări clasice de
texte [5^1; Wü JTng], care, în final, au format canonul
învățăturilor confucianiste.
Printre principiile și valorile preluate din învățăturile
chineze, japonezii au recunoscut și adoptat imediat un
element care le era deja propriu: puritatea. De ce? în pro
cesul de căutare a unei soluții în negocierea existențialistă
cu haosul și încercările de a găsi metode de a controla și
de a fi într-o bună relație cu necunoscutul, triburile care
populau insulele ce făceau parte din ceea ce înțelegem
noi astăzi prin Japonia au dezvoltat un sistem de prac
tici rituale care, în final, s-a formalizat sub numele de
șintoism, despre care am discutat într-un capitol anterior.
Aici, în șintoism, descoperim procedurile rituale pentru
menținerea unei legături cu strămoșii, cu sufletele lor
care continuă să trăiască, cu sufletele animalelor care
sunt prezente și ne joacă tot felul de feste. Purificarea este
elementul-cheie al acestor proceduri.
Nu este deloc surprinzător că purificarea se regăsește

ca element central în Ceremonia Ceaiului, constituind
într-un fel „spiritul artei ceaiului”. Purificăm exteriorul,
mediul care ne înconjoară, și purificăm interiorul - ne
purificăm pe noi înșine. Chashitsu - coliba de paie și lut
în care are loc ceremonia - este un spațiu sacru, purifi
cat spiritual și fizic printr-o curățenie absolută. El este
înconjurat de centuri de purificare, astfel încât cineva
care sosește trebuie să treacă printr-o serie de purificări
înainte de a putea să deschidă ușa și să intre în Chashitsu.
Purificăm așadar mediul în care ne aflăm și în același timp
ne purificăm mintea, interiorul de gândurile și tentațiile
care o pângăresc. Obiectele folosite la prepararea ceaiului
sunt, la rândul lor, purificate în fața oaspeților. Ele sunt
deja perfect curate, dar, așa cum spunea Hisashi Yamada,
un respectat maestru al ceaiului, „ștergem praful care nu
există, ștergem praful care ne acoperă inimile". Spiritul
cu care practicăm Chanoyü, intenția Artei Ceaiului este
purificarea.
Nakano Kazuma, un alt maestru al ceaiului, conchide
că, în timpul ceremoniei, toate simțurile ne sunt puri
ficate: privind caligrafia din altar și florile din vază, ne
purificăm vederea; ascultând sunetul apei care fierbe, su
surul apei care curge la șipotul de afară sau răpăitul stro
pilor de ploaie pe acoperiș, ne purificăm auzul; atingând
obiectele pentru pregătitul ceaiului, ne purificăm atin
gerea; inspirând miresmele rășinilor mirositoare ni se
purifică mirosul; sorbind ceaiul verde, ne purificăm gus
tul. Când simțurile sunt purificate, mintea, abilitățile cog
nitive, percepția se purifică și ele. în timp ce purificarea
simțurilor provine din șintoism și este o contribuție a
Japoniei, purificarea minții este, fără îndoială, rezultatul

influenței budiste.
Jaku |^| - Liniștea interioară

Călătoria noastră inițiatică în lumea Ceremoniei Cea
iului, presărată din când în când cu surprize, ne-a adus
acum la un nivel care nu mai este atât de ușor de intuit:
liniștea interioară. Poate greșesc, poate că, de fapt, este
foarte simplu, am auzit doar vorbindu-se de atâtea ori de
spre „liniștea interioară14. Să vedem.
Pentru a aborda acest concept, va trebui să ne folosim
de alte noțiuni ajutătoare, noțiuni care definesc percepția
estetică și etică a japonezului. Așa cum am arătat anterior,
Ceremonia Ceaiului este întruchiparea disciplinei esteti
ce și comportamentale, a formalismului și etichetei. Este
un ritual. Cine a participat sau a observat o astfel de cere
monie nu poate decât să fie de acord cu această afirmație,
în același timp, Ceremonia Ceaiului este o disciplină
spirituală care cere detașarea de „lumesc11 și niciun prac
ticant serios nu poate să devieze de la această disciplină,
căci la prima cedare toate eforturile se spulberă în vânt.
în spiritul învățăturilor budiste, Ceremonia Ceaiului
este simplitatea absolută: faci focul, fierbi apa, faci ceaiul
și îl oferi în numele lui Buddha. Nimic mai mult. Niciun
fel de alte considerații lumești nu trebuie și, de fapt, nu
pot să existe. Căci ceea ce urmărește călugărul budist este
manifestarea minții și inimii pure, dincolo de dilema du
alismului subiect - obiect. Când fenomene ca ideea de
ceremonie, eticheta, formalismul, considerația artistică,
plăcerea socială, obiectivul politic se strecoară în camera
de ceai, ceea ce rezultă este un grup de oameni nefericiți,
care dau vina unii pe alții, cuprinși de invidie, frică,

nesiguranță, plictiseală, oboseală, oameni ca toți oame
nii. Adio liniște interioară - Ceremonia Ceaiului eșuează.
Avem de-a face cu o contradicție evidentă, o dihotomie
aparent imposibil de reconciliat. Pentru moment, o vom
accepta ca imposibil de reconciliat - nu putem admira
fără să admirăm, să urmăm eticheta și regulile fără să fim
conștienți de existența lor și așa mai departe.
în acest moment, ne vom aventura în descoperirea câ
torva dintre noțiunile ajutătoare deja menționate și care
sperăm că ne vor deschide drumul spre înțelegerea sen
sului liniștii interioare. Aceste noțiuni sunt conceptele
morale etice și estetice de Wabi și Sabi. Wabi și Sabi fac
parte din rândul acelor expresii care nu pot fi traduse.
Amândouă (dar în special Sabi) provin din stilul renga
de poezie. în „ceai“ au căpătat, în timp, semnificații oare
cum noi. Există mii de încercări de interpretare, dar Wabi
și Sabi sunt ca păstrăvul în apă - imposibil de prins cu
mâna (citește cu mintea) în condiția noastră cotidiană.
Date fiind aceste restricții, să încercăm totuși să ne
amuzăm în încercarea de a găsi o echivalență.
Termenul Jaku - liniștea interioară-poate fi tradus și ca
Sabi, dar Sabi înseamnă mult mai mult decât Jaku. Poate
conota pace, serenitate, sărăcie, simplitate, singurătate,
resemnare și chiar moarte. Singurătatea, minimalismul,
simplitatea, sărăcia aduc în Sabi un sens de Wabi. Există
spații în care amândoi termenii pot fi folosiți. Unii experți
sugerează că Wabi ca atribut se aplică unei vieți trăite cu
conștiința minimului necesar, în sărăcie, în insuficiență.
Imperfecțiunea, care este o consecință firească a modu
lui în care schimbările se produc în natură, devine
frumusețea acestui fel de viață. O atitudine Wabi în viață

este inerent oglindită în estetica manifestată în obiectele
care ne înconjoară. Spre deosebire de Wabi, Sabi este fo
losit mai mult ca atribut estetic aplicat direct obiectelor
și mediului înconjurător, un atribut obiectiv, în timp ce
Wabi are un caracter mai mult subiectiv, personal.
Wabi înseamnă a fi sincer cu tine însuți. în singurătatea
cabanei de ceai, maestrul își vede liniștit de treburile
zilnice. Un prieten bate la ușă, focul este aprins, florile
așezate în vază, apa fierbe, ceaiul este pregătit cu sereni-
tate și prietenie, oaspetele și gazda împărtășesc o cană
de ceai, totul se readuce la starea originară și maestrul de
ceai își privește cu melancolie oaspetele care se retrage
mulțumind pentru acest moment ce poate nu se va mai
repeta niciodată. Cea mai mică urmă de nesinceritate
ar distruge totul. Odată oaspetele plecat, maestrul de
ceai rămâne singur într-o stare profundă de singurătate
contemplativă [dokuza kannen]. Copleșit de liniștea din
jurul și din interiorul lui, maestrul își pregătește o cană
de ceai, pe care o soarbe savurând memoria momentului
unic ce a avut loc.
Ceremonia Ceaiului este, fără îndoială, o apreciere
estetică a simplității naive, primitive, nefiind în niciun
caz construită, artificială. în spațiul cultural contempo
ran sau modern, imaginea descrisă este foarte greu - deși
nu imposibil - de realizat. Wabi înseamnă identificarea
morală cu imperfecțiunea și restricțiile naturale, cu fap
tul că nu toate dorințele pot fi realizate, acceptarea cu
împăcare, și nu cu resemnare a acestei realități implaca
bile și, în acest sens, unică și minunată. Lucrurile sunt așa
cum sunt. Nu se poate altfel. Persoanele care descoperă
Wabi, care simt Wabi în sângele ce aduce viața în venele

spațiului lor moral, se eliberează de frică, de lăcomie, de
ură, de furie, de neliniște. Când această stare este atinsă,
maestrul de ceai poate fi artist tară să aibă conștiința că
face un act artistic, poate să absoarbă frumusețea sau să
o creeze tară să aibă conștiința că participă la un act es
tetic în care există interacțiune între subiect și obiect. în
aceste momente, fiecare acțiune, fiecare gest sunt purifi
cate de deformările create fie de neglijență, fie de lipsa de
naturalețe, provenită din încercarea de a crea un act tea
tral, un act frumos. Subiectul și Obiectul devin una, tară
conștiința acestei uniuni, lată că acum putem înțelege că
„liniștea interioară" este starea în care se poate realiza
o contemplare estetică a bucuriei generate atunci când
„strictul necesar" nu mai reprezintă o restricție, ci un
minimalism firesc al Naturii. Această stare este realizată
indirect în momentul în care toate barierele ego-ului cad
și sinceritatea permite realizarea a ceva în Natură, ceva
pe care îl numim Wabi sau Sabi.
Când mâinile sunt spălate și gura este clătită cu apă
curată, teishu - gazda care prepară ceaiul - este consi
derat purificat și poate intra în camera de ceai. Dar acest
gen de purificare nu aduce neapărat liniștea interioară.
Căci liniștea interioară, așa cum îi este numele, vine din
interior. Când toată grădina este udată și purificată, când
toate obiectele sunt curățate și așezate după reguli sta
bilite în poziții care încurajează și subliniază legătura cu
ordinea pre-existentă în natură, când rășinile mirositoare
binecuvântează Chashitsu - camera de ceai, care devine
un microcosmos echilibrat și plin de pace -, când toate
aceste lucruri se manifestă, spiritul maestrului de ceai
încă mai poate călători neliniștit sau neatent undeva, de

parte. Când cea mai importantă calitate spirituală lipsește,
când liniștea interioară nu se manifestă, arta ceaiului se
transformă într-o farsă.
Băutul ceaiului nu este doar „băutul ceaiului", ci un
act care ne transportă până în adâncurile cele mai pro
funde ale existenței noastre.
Dacă acceptăm scenariul în care armonia, respectul,
puritatea și liniștea interioară sunt într-adevăr stâlpii de
bază ai edificiului spiritual care definește Ceremonia
Ceaiului, atunci când acești stâlpi își pierd vigoarea și nu
mai au energia și stabilitatea necesare pentru ancorarea
în realitate a acestei sfere miraculoase de spiritualitate,
ceremonia își pierde puterea ei magică. Băutul ceaiului
încetează a mai fi un act care ne transportă până în adân
curile cele mai profunde ale existenței noastre. Armonia,
respectul, puritatea și liniștea interioară rămân la nive
lul de epitete interesante pentru conversații de salon,
Ceremonia Ceaiului se „schimbă la față", alunecând cu
candoare într-un alt spațiu, mai agreabil și mai ușor de
înțeles, prezentând la alegere unul sau mai multe dintre
elementele sale spectaculoase, pentru a satisface necesi
tatea estetică, culturală, socială a fiecărui curios fascinat
de această tradiție. Este loc pentru toată lumea: pentru
anticarul care colecționează obiecte, pentru iubitorii de
caligrafie, de aranjament floral, de liniște, pentru doam
nele care admiră kimonouri, pentru persoanele dornice de
o masă specială, pentru oricine este interesat de frumos și
inedit. Dar „secretul", esența spirituală pe care au intuit-o
Shukô, Jôô and Sen no Rikyü, rămâne nedezvăluit, de
neatins.
5. CHANOYÜ CA ARTĂ
CONSIDERAȚII ESTETICE
5.1 Atracție, respingere, interdependență
Este inevitabil să nu ne întâlnim, mai devreme sau mai

târziu, cu un aspect care pare inventat special pentru a
accentua misterul care înconjoară Ceremonia Ceaiului:
prezența contradicțiilor flagrante și a similarităților salu
tare în intenția și în scopul elementelor și activităților
care formează Ceremonia Ceaiului.
Chanoyü include patru elemente sau factori care se
împletesc și între care există forțe de atracție și respin
gere care se manifestă simultan: elementul artistic, ele
mentul social, practica ascetică și decorul formal - setul
de reguli de comportament, de maniere, de norme for
male. Cu toate că sunt elemente definite ca fiind de sine
stătătoare, ele „permează“ unul în altul, se susțin, dar se
și resping formând un tot care se vrea cât mai aproape de
echilibru, neatingându-1 niciodată. Este crucială contem
plarea și realizarea acestui lucru.
Când aceste elemente nu sunt într-o relație echilibrată,
Chanoyü tinde să-și piardă esența și să se transforme
într-un act care suportă unul din factori în detrimentul
celorlalți.
Fără o înțelegere a aspectelor artistice, spirituale și
de decor formal, Chaji se poate transforma într-o simplă
petrecere, într-o adunare cu momente ofensive sau de
prost gust. Frumusețea obiectelor folosite în ceremonie

este nesfârșită, valoarea lor - misterioasă în exorbitanța
sumelor folosite pentru a achiziționa un obiect. în trecut,
„doboshu" - experți în evaluarea valorii, a provenienței
și a calității artistice a obiectelor utilizate în ceremonie
- erau folosiți de către nobilii care aveau posibilitatea
de a achiziționa astfel de lucruri, pentru a recomanda ce
obiecte pot fi folosite împreună, în ce ocazie și în fața
căror invitați. Chaji devenea într-o clipă o ocazie pentru
a te lăuda cu achizițiile tale și a stârni invidia invitaților.
înțelepciunea, disciplina și respectul, folosite cu tact,
sunt cele care, ca peste tot, rezolvă posibilele aspecte an
tagoniste între elementele care definesc Chanoyü.
Conștient de dificultățile imense generate în proce
sul de consolidare a diverselor forme de practică, cu
prinse într-un spațiu triunghiular, definit pe de o parte
de distracție și desfrâu social, pe de altă parte de cultul
colecționarului și al admiratorului de artă și, în final, de
disciplina și practica religioasă, în încercarea practican
tului de a cunoaște Șinele și relația lui cu Universul, Sen
no Rikyü își exprimă îngrijorarea și aparent tristețea,
contemplând posibilul viitor al acestei ceremonii. în
capitolul Metsugo din Namporôku găsim următoarea
lamentare: „...în mai puțin de zece ani după moartea
mea, principiile care definesc Calea Ceaiului vor intra
în declin. Când adevărata semnificație a ceaiului va fi
uitată, Chanoyü va deveni foarte popular. Va deveni un
mod de distracție fi amuzament social în lumea mondenă.
Pot să văd sfârșitul rușinos al acestei ceremonii". Sunt
acestea adevăratele cuvinte ale lui Sen no Rikyü sau doar
o compilație ulterioară, reprezintă ele o lamentare a unui
om care nu poate continua drumul împreună cu minunea

pe care a creat-o, sau pur și simplu viziunea clară a unui
om excepțional? Nu o să știm niciodată. Și misterul va
continua.
5.2 „A£4“- Codul secret al esteticii japoneze

Ce este MA? Ce reprezintă acest concept, etern prezent
în natură și în societate, pe care japonezii au avut șansa de
a-1 intui, a-1 înțelege și a-1 folosi mai bine ca oricine, dând
naștere unei estetici atât de specifice acestei părți a lumii?
Ce este MA și ce legătură are el cu Ceremonia Ceaiului?
Ei bine, Ceremonia Ceaiului trăiește și se exprimă prin
MA. Ceremonia este una dintre formele cele mai rafi
nate și mai complete de exprimare și savurare estetică și
spirituală a conceptului de MA.
MA este ceea ce nu se vede, dar face ca tot ceea ce se
vede să ne poată sugera vizual bun-simț, echilibru sau,
din contră, tensiune, neliniște și lipsă de confort. MA este
ceea ce nu se aude, dar face ca tot ceea ce se aude să aibă
prezență, autenticitate, individualitate, melodie, ritm sau,
din contră, zgomot, haos, oboseală sonoră. MA este ceea
ce nu se miroase, dar ne face să recunoaștem mirosul pri
măverii, verii, toamnei și iernii. Și totuși ce este MA din
colo de aceste divagații poetice? Dacă reușim să ne for
măm o intuiție despre acest concept evaziv, vom obține
cheia pentru înțelegerea corectă a multor dimensiuni ale
culturii japoneze și, implicit, a Ceremoniei Ceaiului.
MA poate fi asociat, de exemplu, cu spațiul dintre
note, cu „lipsa de note“ dintre note. Este pauza care le
conferă notelor din jur sensul, puterea, autenticitatea.
Fără această pauză, armonia, ritmul, aluzia, suspensia,
surpriza nu s-ar putea manifesta. Un poet recitând o

poezie simte când și cum trebuie să-și moduleze vocea,
să ridice tonul, să prelungească vorbele, să exagereze cu
o pauză, astfel încât emoția să se accentueze și tensiunea
necesară să se formeze. La sfârșit, publicul simte când,
în liniștea de după ultimele cuvinte, este momentul să
înceapă să aplaude. Este o intuiție a necesității sunetu
lui și a necesității lipsei lui. Viața are nevoie de prezență
și absență și descoperim cu stupoare că absența este cea
care înconjoară un obiect, punând în valoare prezența și
sensul acestuia. Când simțim că spațiul este prea aglo
merat, nu se întâmplă pentru că există prea multe obi
ecte, ci pentru că avem prea puțin MA. MA este ceea ce
a facilitat apariția minimalismului, iar Chashitsu, camera
de ceai, este întruchiparea minimalismului. MA se află la
baza intuiției de a exista într-un spațiu definit de mini
mum sau de strictul necesar. Dar despre strictul necesar
am mai auzit deja. Wabi și MA sunt ca firele transparente
care se întrepătrund și creează țesătura sensibilității artis
tice specifice culturii japoneze.
Ce urmează este, într-adevăr, remarcabil. MA este
ceva viu, dinamic, dincolo de o geometrie și o relație
statică: obiect/lipsa obiectului, activitate/lipsa activității,
prezență/absență. MA este ca o curbă asimptotică înspre
o perfecțiune pe care o dorim, dar pe care este interzis
să o atingem - cultura imperfectului. Dar nu a imper
fectului vulgar, creat din cauza lipsei de abilitate, de
educație, de bun-simț, a lipsei de mijloace sau, și mai
josnic, a imperfectului creat conștient în procesul unui
act artistic. Nu. într-un moment sublim, maestrul de ceai
realizează că manifestarea perfecțiunii, pe care acum o
posedă, ar fi un act pretențios, teatral, un act care ar aduce

totul într-un punct terminus, un act ce ar putea implica
îngâmfare sau aroganță în fața oaspeților, un act lipsit
de respect. Perfecțiunea manifestată este inutilă. Ceea
ce ia naștere în locul ei este un imn adus frumuseții și
vieții. Subconștient, maestrul de ceai introduce ceea ce
din perspectiva unui neinițiat ar putea fi considerat drept
o greșeală sau lipsă de atenție. Nici gând de așa ceva.
Maestrul introduce un joc al decenței înțelese, se joacă în
jurul perfecțiunii. Subliniază plăcerea nuanțelor, a posi
bilului și imposibilului în natura firească a lucrurilor.
Un exemplu bun este Gagaku, o fuziune de muzică,
poezie recitativă și dans, dezvoltată și practicată din tim
puri străvechi la Curtea imperială. în forma specifică de
Gagaku numită Bukaku, dansatorul se mișcă în ritmul
instrumentelor de percuție. Mișcarea în ritmul percuției
este extrem de dificilă. Mișcarea corectă presupune o
sincronizare completă cu ritmul. Perfecțiunea. Cu toate
acestea, tehnica cea mai apreciată este aceea în care dan
satorul se mișcă uneori în ritm și alteori în afara ritmu
lui, ca și cum ar întârzia sau ar fi prea grăbit. Un joc în
jurul perfecțiunii, o tehnică de a sugera emoția estetică
provenită din intuiția asimptoticului, a bucuriei vitalității
în joc cu permanența posibil plictisitoare a perfecțiunii.
Spațiul camerei în care are loc Ceremonia Ceaiului
este marcat de linii și sectoare invizibile, în conformi
tate cu regulile și prescripțiile provenite din cărțile sacre
chinezești, unde divinația și geomanția aveau un rol prin
cipal. Plasarea obiectelor folosite în ceremonie se face
după reguli stricte în cadrul acestor sectoare invizibile.
Un obiect prețios ca origine trebuie să ocupe centrul unui
sector și, de regulă, este plasat pe un piedestal, la înălțime

lață de alte obiecte. Comunicarea nu este necesară -
oaspeții înțeleg mesajul odată ce observă un obiect plasat
in centru-de exemplu, în axul unui tatami. Paradoxal din
nou, expectația estetică și etică cere ca obiectul să fie pla
sat cumva puțin deplasat față de centru. Plasarea obiectu
lui cere o tehnică ezoterică transmisă oral - nimic nu se
transmite în scris la acest nivel. Nu se știe exact unde, dar
nu în centrul absolut. Sursa acestei deviații intenționate
- evitarea imaginii care poate fi asociată cu aroganța de a
pretinde că perfecțiunea a fost atinsă. Necesitatea jocului
în jurul perfecțiunii, accentuarea senzației de spontanei
tate, de incident, de modestie.
In aceste exemple, maestrul este conștient de MA
și modifică MA pentru a aduce unicitate și respect, un
echilibru momentan, instabil, real, unic, așa cum este
fiecare secundă din viață.
Am făcut cunoștință cu MA - elementul invizibil, dar
real care definește sensul estetic al spațiului și timpului
în ceremonie. Ce se întâmplă la nivel social? Există MA
în cadrul spațiului social? Da, există. Și înțelegerea
acestei subtilități ne va deschide încă o poartă spre reali
zarea spiritului estetic al culturii japoneze, concentrată
și reflectată în microcosmosul estetic al Ceremoniei
Ceaiului.
Felul de a fi și de a simți al japonezului este, fără
niciun dubiu, afectat într-un fel sau altul de influența di
verselor forme de confucianism, sau, mai corect, neocon-
fucianism, care au săpat încet și meticulos de-a lungul
timpului riduri de neînlăturat în felul de a percepe viața
și rolul japonezului în viață și societate. Am menționat
184 GABR1 EL CÀCIULÀ Ceaiul și Ceremonia lui 185
neoconfucianismul, căci întâlnirea învățăturilor confu- este greu, dar practicat cu răbdare devine un obicei și,
cianiste (definite cu aproape 2000 de ani înainte de conso in curând, un obicei confortabil. Comportamentul corect,
lidarea Ceremoniei Ceaiului) cu învățăturile taoiste și cu bun, devine lucrul cel mai confortabil. Individualism?
budismul au dus, așa cum ne așteptam, la transformări, la Zero. în practicarea comportamentului decent și corect în
apariția neoconfucianismului și la supunerea involuntară relațiile sociale, distanța fizică și psihologică dintre per
a Japoniei la o influență formidabilă, influență care a soane, în funcție de rolul fiecărui individ în societate, este
marcat-o cu siguranță din punct de vedere cultural. definită, calibrată și cere imperativ să fie respectată. Un
Confucianismul susține că subiectul social - individul comportament care denotă un atașament excesiv nu este
- trebuie să se comporte bine și corect, adică în conformi bun, un comportament care denotă o răceală și distanță
tate cu regulile prescriptive de comportament, indiferent excesive nu este bun. Un punct între aceste extreme, un
dacă se află în prezența altor semeni și este observat de punct dinamic, schimbător, definit de fiecare situație, lată
aceștia sau dacă este singur în casa lui. Această respon răspunsul. Iată MA. în esența matricei sociale, MA. acest
sabilitate, legată strâns de conceptul de virtute, reprezintă element evaziv, invizibil, această pulbere simbolică, unind
unul dintre pilonii învățăturilor confucianiste. Japone elementele discrete într-un tot unitar de bun-simț, este
zii recunosc că în dezvoltarea virtuții procesul de auto prezent, este inevitabil și, atunci când este conștientizat
analiză, de cultivare sistematică a principiilor de înaltă și folosit în mod just, duce la relaxarea tensiunilor so
moralitate joacă un rol fundamental. Pentru cuvântul ciale, la plăcerea practicării și recunoașterii respectului,
„virtute", provenit din rădăcina latină „ v/r“ - „bărbat" și a empatiei și a compasiunii. Care este distanța fizică sau
însemnând inițial „bărbăție", propunem, în scopul aces psihologică dintre participant» la Ceremonia Ceaiului
tui demers definiția de „comportament bazat pe standarde vara sau iarna? Cum trebuie comunicat acest lucru? I rin
înalte de moralitate". Dar japonezii mai urmează și o semne evidente sau prin insinuări subtile? Iată întrebările
altă cale de dezvoltare a virtuții: relația socială optimă, cu care cei care practică Ceremonia Ceaiului se confruntă
comportamentul adecvat, abilitatea de a te abține de la în fiecare zi. Vulgarul este respins, dar eleganța singură
lucruri care pot să te facă de râs în societate. Este o obse nu este suficientă.
sie cultivată și hrănită de confucianism. Să nu te faci de
rușine implică admiterea faptului că individul recunoaște 5.3 Conștiința estetică
și se supune regulilor sociale. Atitudine complet opusă
modelului de individualism care domină culturile moder Să petrecem acum puțin timp privind Chanoyü ca pe
ne. învățăturile confucianiste spun clar: „Abține-te de un act artistic, definit de principii estetice rafinate, un act
la a face rău", atât din considerație pentru semenii tăi, ce necesită o înțelegere serioasă și o negociere abilă a
cât și pentru a nu trezi oprobriul societății. La început, legilor antagoniste care-i stau la bază.
în Vest, Chanoyü nu poate fi considerat intuitiv o

„artă", în sensul de sumă a unor activități executate de
persoane cu abilități speciale, recunoscute ca „artiști", cu
intenția de a influența percepțiile senzoriale și de a crea
„frumusețe" și „emoție spirituală". Dacă îl acceptăm
totuși ca pe o artă, atunci se va afla fără îndoială în cate
goria artelor care presupun prezența directă a unui public,
de exemplu, muzica, dansul sau teatrul. într-adevăr,
Chanoyü, ca practică meditativă bazată pe mișcări, are
multe similarități cu teatrul Nôh și cu estetica acestuia.
Mișcările au un sens bine definit și exploatează intuiția,
provocând emoție în virtutea unor principii ca MA, despre
care am discutat mai înainte.
Chanoyii este un balet de împăcare cu legile Cerului
și ale Pământului, cu natura și semenii, un balet executat
după reguli de o precizie și atenție la detaliu cu adevărat
impresionante, repetate până când încetează să mai fie
reguli și devin adevărata natură a corpului și minții. Ast
fel, actul executat de chajin devine un act natural, căruia
se poate spune că îi lipsește conștiința artistică. Un cha
jin produce actul artistic, frumosul, așa cum natura pro
duce frumosul, fără conștiința de a-1 produce. Dar din
nou, atenție! Fraza anterioară este evident o provocare,
din moment ce descrie o intenție, o emoție „intenționat
asimptotică". Un chajin este, bineînțeles, conștient de
frumusețea creată în jurul său. O concepe, o observă,
o analizează, o relatează, o acceptă. Dar aceste procese
cognitive și emoționale se produc într-un spațiu mental
complet diferit de realitatea imediată a unei persoane
neinițiate în arta ceaiului.
Regula fundamentală care permite crearea unui ast

fel de spațiu este pur și simplu „bunul-simț“. Acesta
face posibilă analiza și interpretarea elementelor etice și
estetice, al sensului de „adecvat“ al frumosului, în con
text; permite relativizarea percepțiilor, dă viață și putere
abilității de a decide „ce?“, „când?“, „unde?“, „cum?“.
Am lăsat deoparte intenționat întrebarea „de ce?“, care
nu-și află răspunsul direct printr-un proces mental, ci în
mod natural, prin instinctul educat de-a lungul anilor.
Punctul principal de referință, care permite regu
lii fundamentale - bunul-simț - să se manifeste corect,
este principiul de „Ichi-go ichi-e" (— Ml — ê )
- conștientizarea completă, profundă că o întâlnire este
unică, irepetabilă, că are loc o singură dată în viață.
Fiecare secundă este diferită de următoarea. Avem o
singură clipă, o singură șansă. Putem să ne bucurăm din
plin de ea sau să o ratăm. Când această conștientizare se
manifestă cu adevărat, chajin-u\ înțelege că singurul lu
cru esențial este ceremonia ca un întreg. Toate elementele
componente trebuie să fie modelate și adaptate pentru a
se supune unui singur scop: ceremonia. în acest moment,
bunul-simț poate deveni activ, se poate manifesta natural,
lipsit de falsitatea intențiilor Sinelui. Teishu și Kyaku -
gazda și oaspeții - devin cu adevărat creatorii unui mo
ment unic.
Conceptul-cheie în acest discurs este așadar bunul-
simț. Am acceptat implicit că ne este clar ce înseamnă
bun-simț, cu o superficialitate care vizează impertinen
tul. Conceptul este imposibil de definit. Cu toate aces
tea, instinctiv - un instinct format în încercarea de a
supraviețui în interiorul grupului social - ni se pare firesc
să presupunem, de exemplu, că bunul-simț este legat de

abilitatea de a percepe, de a înțelege și evalua diverse
situații, lucruri și concepte într-o manieră împărtășită și
de ceilalți membri ai grupului. în concluzie, ne așteptăm
ca și aceștia să-l manifeste în mod asemănător, fără să
simțim nevoia de a argumenta. Descartes susținea că
bunul-simț reprezintă abilitatea de a judeca și de a distinge
ceea ce este bine de ceea ce este rău. Instinctiv, acceptăm
acest lucru ca plauzibil, cu toate că ne dăm seama, atunci
când auzim vorbindu-se despre bine și rău ca despre niște
concepte absolute, de necesitatea relativizării culturale,
la nivel de națiune și individ a conceptului atât de evaziv
de bun-simț.
Cultivarea și dezvoltarea acestuia în relația dintre in
divid și natura înconjurătoare, dintre individ și societate,
urmând reguli și prescripții normative de comportament
și bune maniere, fac parte din practica de zi cu zi a celor
care-și dedică energia și interesul descoperirii Cere
moniei Ceaiului. în concluzie, bunul-simț și conștienti
zarea unicității fiecărei ceremonii duc la hotărârea intimă
de a face totul pentru reușita ceremoniei. Un mugure de
floare se deschide, un copac se îndoaie sub tăria vântului,
picăturile de ploaie alunecă de-a lungul streșinii, un bol
de ceai verde aburind este oferit cu bucurie și liniște.
5.4 Creativitatea
Un chajin trebuie să aibă cunoștințe, tehnică și crea

tivitate. Dintre aceste trei calități, creativitatea este cea
care transformă ceremonia într-un act artistic. Când totul
se reduce la simplul act de a imita, a copia, a reproduce,
la manifestarea formei fără fond, valoarea artistică în
( hanoyü pălește. între creativitate și educație, respectiv

experiența artistică, există o strânsă legătură. în Chanoyü
domnește regula. Creativitatea tinde de multe ori să se
manifeste antagonist față de formalismul ceremoniei,
caută să scape de îngrădire. Regula blochează creativi
tatea. încă o dată, drumul pe care încercăm să-l urmăm
ajunge în fața unui zid de netrecut. Acest paradox este
abordat printr-o întorsătură sublimă în înțelegerea relației
dintre creativitate și formalism: Shu-ha-ri-hon.
Shu-ha-ri-hon este un principiu care stă la baza
oricărei activități creatoare manifestate în spațiul definit
de maniere, reguli de comportament, decor. înainte de
a căuta să înțelegem intenția acestui principiu, este im
perios necesar să ne dăm seama că Shu-ha-ri-hon are loc
în timp, în procesul de evoluție spirituală prin practică
și studiu continue, și trebuie privit prin prisma legăturii
sale cu acest proces de creștere. Shu-ha-ri-hon propune
trecerea prin patru nivele sau stagii în procesul de creație:
- ,,Shu - urmează regulile până la epuizare41. Nu te
gândi, urmează regulile tară niciun argument. Practică
urmând regulile impuse.
- „Ha- încalcă regulile11. La un moment dat, senzația
că poți să le încâlci se va manifesta. Continuă să respecți
regulile. Este posibil ca la un alt moment, care nu este
obligatoriu să se manifeste, maestrul va sugera să le în
câlci: este clipa când ai înțeles regulile. Când regulile
sunt în fine înțelese, continuă calea: explorează, caută,
dezvoltă, creează. Acum o vei face cu bun-simț.
- „Ri—părăsește regulile11. Există un nivel la care regu
lile pot fi chiar abandonate. Ai curajul să o faci. Tu ești
acela care știe acum ce trebuie și ce nu trebuie abandonat.
S-ar putea să fii surprins când îți vei da seama că nu tre

buie să abandonezi nimic sau, din contră, vei renunța la
regulile pe care le credeai cunoscute. Ești un artist, ești
un creator. Ai curajul să te manifești.
- „Hon - nu uita niciodată principiile fundamentale".
Indiferent ce cale alegi, nu uita niciodată principiile fun
damentale care au creat regulile.
5.5 Hataraki 1® cÉ] - intervenții și improvizații

creative
Să ne închipuim Ceremonia Ceaiului ca pe un eveni

ment major, unic, un grandios spectacol de operă, care
are loc însă într-o colibă de lut și paie, izolată undeva pe
malul mării sau pierdută undeva, în liniștea munților.
Atâtea lucruri de pregătit: alegerea temei ceremoniei și
plasarea ei într-un moment specific: dimineața, ziua,
seara, noaptea, într-o anumită lună, într-un anotimp, an;
selectarea invitaților astfel încât să se simtă bine împreu
nă; alegerea caligrafiei pentru a fi expusă în altar; pre
gătirea unui aranjament floral discret, specific anotimpu
lui și regiunii; alegerea meniului, adunarea ingredientelor
și pregătirea cinei; purificarea locului, curățenia impeca
bilă a tot ceea ce te înconjoară; selectarea obiectelor și a
combinației de obiecte folosite la prepararea ceaiului,
pentru a sugera atmosfera dorită; pregătirea focului; ser
virea cinei; conversațiile elocvente cu oaspeții; plani
ficarea momentelor de repaos; prepararea și servirea
ceaiului; crearea unei atmosfere care să inspire în inimile
participanților o deschidere spirituală către armonie, res
pect, puritate și, în final, liniște sufletească.
Când toate aceste lucruri sunt făcute cu cea mai mare

atenție, când fiecare contribuie la crearea atmosferei, în
interiorul interiorului nostru se naște senzația de trăire și
împlinire a momentului unic. Ceremonia a reușit.
Pentru a ajunge în acest punct, este nevoie nici mai
mult, nici mai puțin decât de un miracol. Iar când acest
miracol riscă să nu se manifeste, când are loc o întâm
plare nefericită sau intervine o greșeală, când un com
portament neadecvat din partea oaspeților sau a gazdei
duce la tensiune sau confuzie, hataraki este prietenul
care întinde o mână de ajutor.
Hataraki este un act bazat pe resurse, experiență, ma
turitate și, în special, pe talent, care face ca greșeala să fie
integrată firesc într-o variație naturală de bun-simț, ca o
tensiune să fie elegant rezolvată printr-o acțiune spontană
ce denotă înțelegere și destinde, astfel încât prietenii care
participă la ceremonie se regăsesc din nou, fără efort, în
armonie. Hataraki este, evident, un act creativ. Probabil
ușor de înțeles din punct de vedere conceptual, însă greu
de definit și de pus în practică. într-un fel, poate fi imagi
nat ca porțiunea numită cadență într-un concert de vioară,
partea unde interpretul poate dezvolta tema introducând
propria interpretare și improvizație. Uneori, „greșeala41
poate fi inserată special, pentru a delecta publicul cu abili
tatea de a o integra și de a crea ceva nou, inedit. Este însă
riscant: dacă acest lucru nu este făcut în spiritul firesc și
natural al momentului, totul se poate transforma în tea-
tralitate, iar asta se simte și afectează negativ atmosfera.
5.6 Chanoyü și poezia
Se spune că cine nu are suflet de poet nu poate înțelege

poezia, iar cine este blagoslovit cu acest atribut ciudat al
spiritului uman îi este subjugat pe vecie.
Yügen [ £ ] este un termen, care, ca majoritatea
ideogramelor japoneze, evită o traducere directă. Este un
termen-cheie în înțelegerea atitudinii estetice a japonezu
lui și subliniază legătura ombilicală între estetică și etică
în sensibilitatea poporului japonez. Asociat cu un senti
ment de taină, de subtil și profund, yügen este o tradu
cere a stării de perplexitate estetică în fața a ceva pe care
îl percepem în natură ca fiind de nedescris în cuvinte,
ceva ce poate fi doar sugerat, simplu, prin două trăsături
de pensulă, poate un cuvânt, nu mai mult. Un apus de
soare printre ramurile copacilor și sentimentul înserării,
o vrăbiuță neliniștită pe o crenguță uscată și acoperită de
ninsoare proaspătă, o frunză care cade și produce unde
concentrice în lacul liniștit. Poezia a fost refugiul japo
nezului pentru sugerarea acestei frumuseți. Chanoyü este
o artă a trezirii sentimentului de yügen prin aluzie, in
sinuare, sugestie. A aprecia Chanoyü ca artă tară a avea
o afinitate pentru sentimente ca yügen este un lucru doar
pe jumătate făcut.
Chanoyü este în sine un fenomen poetic. Chanoyü
hrănește frumusețea spirituală. Dar nu toți oamenii au ca
pacitatea de a-și umple sufletul cu această frumusețe. Sun
tem fără să vrem atașați de imaginea și memoria imaginii
a ceea ce simțim, menținând aspectul dualist al existenței
noastre, al subiectului care observă și reacționează la obi
ect. Frumusețea nu trebuie să fie atașată de formă, ci trăită
în mod direct. în Japonia, în loc de cuvântul „frumusețe14,
de multe ori se folosesc termeni ca: [myo] - minunat

sau excelent, [gen] - profund, [rei] - spiritual, [zetsu] -
transcendent, [shin] - divin. Chanoyü sugerează discret
și permite contemplarea directă a frumuseții spirituale.
Acest lucru este poezie.
Poezia ca artă literară pare să fie acceptată ca o formă
de expresie ce folosește calitățile estetice de stil, sunet
și ritm ale limbii, pentru a produce, sugera sau insinua
emoții, sau a înlocui aspectele prozaice ale sensului.
Poezia și felul în care ea a influențat emoția artistică
și natura spiritualității poporului japonez reprezintă un
univers relativ închis pentru restul lumii. Dacă se poate
aplica undeva conceptul de „pierdut în traducere", atunci
cu siguranță că acesta este unul dintre contextele cele
mai potrivite. Convins intim de unitatea omului cu na
tura, japonezul manifestă o formă de respect și venerație
față de natură, de schimbările și evenimentele naturale;
șuierul vântului, susurul apei, căderea unei frunze, stro
pii de ploaie, răsăritul soarelui, zborul păsărilor. Toate
aceste amănunte îl fascinează, îi hrănesc imaginația și-i
stimulează melancolia poetică.
în secolul al Vl-lea, Japonia adoptă ideogramele sau
logogramele care formează sistemul de scriere chinezesc.
Kanji, ideogramele japoneze, au o trăsătură specifică:
reprezintă unități de sens, spre deosebire de unitățile de
sunet din alte limbi. Pentru a le scrie, se folosesc pensula
și tușul, și astfel emoția poate fi produsă și prin interme
diul grafic al caligrafiei.
Limba scrisă adoptată de la chinezi oferă un spațiu
imens pentru exprimarea emoțiilor aluzive, subtile, insi
nuante, alegorice, sonore, imaginative și poezia devine o
primadonă la banchetele de la curțile nobilimii japoneze.

Aici o găsim la început sub forma unui exercițiu creativ
de grup, a unui joc de colaborare, dezvoltată fiind, ca
multe dintre formele artistice de la curte, în jurul elemen
tului ludic.
Forma de poezie care se dezvoltă la începutul perioa
dei Muromachi este renga. La curte, în timpul recepțiilor
și balurilor, invitații se adunau în grupuri, stând jos și
distrându-se cu diverse jocuri ce conțineau elemente ar
tistice, totul în cadrul unei etichete de comportament care
marca strict ce este și ce nu este permis, ce este și ce nu
este bun, ce rol și ce drepturi are fiecare. Printre aceste
jocuri se alia și renga, versul legat. Ne aflăm în perioada
Muromachi, secolul al XI V-lea, când tatami - saltele rigi
de din paie de orez - sunt introduse pentru a acoperi po
delele de lemn. Așezați pe tatami, invitații caută să creeze
un moment unic, irepetabil - [ichiza] - care să amuze și
să surprindă prin creativitatea și spontaneitatea lui. Un
joc de societate.
Prima persoană creează ad-hoc trei versuri de 5-7-5
silabe, structură care mai târziu va da naștere haiku-ului.
Al doilea artist adaugă alte două versuri de câte 7 silabe
(noua structură 5-7-5-7-7 va deveni în timp forma pentru
poezia waka). Următorul artist continuă, adăugând o
nouă structură silabică de 5-7-5. Atenția participanților se
concentrează asupra faptului că a doua structură este
legată de prima și derivată din aceasta, iar a treia este
legată de și derivată din cea de-a doua. Cu toate acestea,
a treia parte descrie o emoție și un sentiment complet
diferite de cele transmise în prima structură. A doua
persoană are așadar un rol important în facilitarea
surprizei estetice și a schimbării sentimentului între pri

ma și ultima structură de versuri. Dacă primele două
structuri sunt prea apropiate, libertatea celei de-a treia
persoane de a crea o surpriză estetică și spirituală prin
diversitate este limitată. Pe de altă parte, dacă primele
două structuri sunt prea diferite, unitatea poeziei suferă.
Părțile poeziei nu trebuie deci să fie nici prea legate una
de alta, nici prea separate. Recunoaștem aici un concept
descris atunci când ne-am întâlnit cu principiul MA - o
atitudine care denotă un atașament excesiv nu este bună,
așa cum nici o atitudine ce denotă o răceală și distanță
excesive nu este bună. Trebuie căutat un punct între
aceste extreme, un punct dinamic, schimbător, definit de
fiecare situație. Iată jocul, iată răspunsul.
Astfel de adunări organizate în scopul admirării iscu
sinței participanților și a efectului poetic al inspirației co
lective erau însoțite de servitul ceaiului. Chanoyü adoptă
în dezvoltarea sa importanța unicității și irepetabilității
momentului specifică acestor jocuri - ichi-go ichi-e. Cei
care contribuie la crearea Ceremoniei Ceaiului înțeleg
bine rolul fundamental al relației efemere, invizibile, dar
prezente, care sugerează discret, dar ferm raportul dintre
atașament și distanță în întâlnirea dintre oameni și obi
ecte, dintre oameni și oameni, dintre oameni și natură.
Chanoyü adoptă și transformă un element esențial pe
care-1 recunoaște în renga: expresia purității și adevărului
ce transcende viața lumească, pământească, cotidiană;
călugărul care se retrage din lumesc pentru a trăi în
solitudine și austeritate, cuprins de melancolia depășirii
imediatului cu tentațiile lui. în poezie, acest sentiment
apare ca „rece, înghețat, distant, uscat“, un copac solitar,
izolat, în bătaia continuă a vântului de iarnă. Este o

emoție preluată și adaptată de Chanoyîî. Wabi. Percepția
că lumea posedă această calitate - Wabi, dorința de a trăi
emoția descoperirii ei, de a crea și trăi în spiritul ei, este
prezentă în poezia japoneză și este evident că a migrat și
în Chanoyü.
Elementul previzibil pe care și poezia, și Chcmoyii îl
împărtășesc este, fără îndoială, spiritul Zen. Să ne uităm
la două exemple de haiku și vom înțelege fascinația pe
care spiritul Zen, prezent în acest gen de poezie, l-a avut
pentru practicanții Ceremoniei Ceaiului.
Matsuo Basho, 1644-1694

Fum ikeya! Ah, bătrânul lac
Kawazu tobikomu, O broscuță sare
Mizu no oto Sunetul apei
O imagine a solitudinii de o simplitate și de o frumusețe

rară. Da, așa pare, și totuși, dacă avem sentimentul că
acest haiku este despre liniște și solitudine, probabil că ne
înșelăm. Haiku nu exprimă idei, ci un salt calitativ brusc al
experienței cognitive, al intuiției. Intuiția fiind mult prea
intimă, prea imediată și personală, nu poate fi comunicată
ca atare. Pentru a comunica ceea ce practic nu se poate
comunica, poetul folosește imaginea. Imaginea provoacă
gândul. Cititorul fie a avut o experiență similară, fie este
pe cale să aibă una. Orice încercare de a înțelege un haiku
doar prin imagine distruge spontaneitatea frumuseții lui
și devine o experiență superficială. Basho sugerează aici
trezirea inconștientului într-o experiență totală Zen: sa
tori -înțelegerea universului în complexitatea sa așa cum
este. Ceremonia Ceaiului este o practică menită să gene

reze aceeași experiență totală.
Chiyo-Jo, 1703-1775
Asagao ya! Ah! Volbura!
Tsurube torarete Găleata prizonieră!!
Kikasetai Am cerșit apă...
Pentru un om prozaic, totul este prozaic și prac

tic. Pentru un artist, cel mai mic lucru poate incita la
meditație și la trezirea unui sentiment profund spiritual.
Pusă în fața unui lucru simplu - găleata cu care scotea
apa este acoperită de volbură, Chiyo trăiește momentul,
volbura ocupă tot spațiul și timpul. Absorbită de admira
rea frumuseții și unicității momentului dis-de-dimineață,
Chiyo suspină: „Ah! Volbura!41 Pentru mintea pură, totul
este pur.
6. CEREMONIA CEAIULUI CA RITUAL
6.1 Câteva cuvinte despre ritual

De-a lungul călătoriei noastre, în dorința de a înțelege
semnificația și sensul Ceremoniei Ceaiului și de a desco
peri misterul și ocultul, pe care de multe ori le simțim
prezente, am menționat asocierea dintre ceremonie și ri
tual, dar nu am avut curiozitatea să ne întrebăm: „Ce este,
de fapt, un ritual?". Acum a sosit momentul.
Conceptul de ritual poate fi definit în nenumărate fe
luri, în funcție de scopul, locul, timpul și conjunctura când
are loc actul respectiv. Generic, poate fi înțeles ca un mod
formal de comportament, cu un sens simbolic intenționat,
executat cu un scop anume în cadrul unei culturi de grup.
Ritualul este prezent în majoritatea grupurilor sociale și
poate folosi sau invoca gesturi, cuvinte, obiecte, simbo
luri în cadrul unei ordini prescrise, de regulă într-un loc
special și într-un moment bine ales. Ritualul este un
proces de tranziție, de transfer sau trecere de la o stare
la alta. Ca exemplu simbolic, ne putem imagina că „ne-
cunoscutul“ produce „frică". Dorința de supraviețuire,
de echilibru și securitate cere o transformare în relația
cu „necunoscutul" pentru a elimina „frica", altfel spus,
o tranzacție care propune pace contra cost. Când pacea
este acceptată și prețul plătit (ritualul executat), „necu
noscutul" încetează să mai reprezinte un pericol. Această
tranzacție se produce prin intermediul unui ritual.
Ceremonia Ceaiului ca ritual reprezintă un punct de

interes și de studiu pentru o serie de cercetători din do
meniul antropologic și social. Acest capitol include, în
partea sa introductivă, compilarea unor interpretări pro
puse de către Jennifer L. Anderson în lucrarea sa An In
troduction to the Japanese Tea Ritual6 de Kristin Surak
în studiul Making Tea, Making Japan - cultural nationa
lism in practice și de Daniel R. Kane, în lucrarea sa Tea
Ceremony as the Mythological Journey of the Hero1.
Pentru a putea conceptualiza și vizualiza Ceremonia
Ceaiului în semnificația și structura ei ca ritual, vom în
cerca să introducem o serie de atribute ale ritualului și
să urmărim cum se aplică acestea în cadrul ceremoniei,
întrebările care se pun sunt: în primul rând, de ce oamenii
se angajează în activități ca ritualul și, în al doilea rând,
cum reușesc să obțină în final ceea ce doresc?
Clifford Geertz8 în 1965 și Norman Girardot9 în 1983
introduc ideea că ritualul poate fi privit ca un compor
tament fizic, înzestrat cu intenția de a reconcilia mo
delele cognitive elevate ale unei societăți (de exemplu,
credința religioasă) cu viața de toate zilele a membrilor
ei. Partea spirituală și partea pragmatică a existenței unui
grup social trebuie astfel armonizate sistematic. Girardot
observă în termeni generali că ritualul și comportamentul
religios au ca obiectiv recuperarea periodică, în această
viață, a unei condiții de „integritate, întregime, unitate și
sanctitate originară". Actualul Daisosho Sen Genshitsu10
spunea cu ani în urmă, referindu-se în mod specific la
Ceremonia Ceaiului, că scopul practicării Chadô este
„realizarea liniștii sufletești în contact cu semenul tău, în
viața reală imediată".
în 1987, Evan Zuesse11 propune două concepte: cel de

„confirmare" și cel de „transformare", pentru a facilita
găsirea unor răspunsuri la cele două întrebări de mai sus.
Zuesse vede acțiunile menite să reconcilieze relația din
tre partea spirituală (transcendentalul) și partea pragma
tică (lumescul), asigurând în același timp integritatea
fiecărui domeniu, ca pe un ritual confirmator - un proces
al cărui rezultat este confirmarea și verificarea relațiilor
dintre cele două domenii. Ritualul transformator, pe de
altă parte, se ocupă cu modificarea și reintegrarea părților
componente ale Structurilor cognitive elevate, atunci
când integritatea lor eSte pusă în pericol de schimbări in
terne sau externe.
Ceremonia Ceaiului este un ritual complex și include
atât procese confirmatorii, cât și procese transformatorii,
într-o dinamică dictată de scopul fundamental al cere
moniei și de interesele individuale ale participanților.
Unii participanți pot căuta pur și simplu confirmarea sau
verificarea relațiilor lor cu marile întrebări existențiale.
Alții, din contră, doresc o creștere, o depășire a condiției
actuale, o transformare.
Deși codurile de îmbrăcăminte, de maniere și compor
tament, aranjamentele estetice, fundalul și decorul sunt
fundamental diferite de cele întâlnite în viața obișnuită,
majoritatea participanților la ceremonie pleacă din came
ra de ceai având convingerea fermă că, într-un fel, ordi
nea „corectă" a lucrurilor a fost confirmată. în cadrul unui
act de cooperare și colaborare sinceră, printr-un compor
tament adecvat în camera de ceai, gazda și oaspeții au
senzația că participă la întreținerea rituală a ordinii natu
rale a lumii.
Expresia „ Chanoyü este o comunicare fără cuvinte “ a

devenit deja un clișeu în conversațiile despre Ceremonia
Ceaiului. Conversația, în sensul limbajului comun, coti
dian, este într-adevăr redusă la minimum. întrebarea este:
de ce? Și aici putem să menționăm o observație propusă
de Raymond Firth în 1973, în lucrarea Symbols: Public
andPrivaten. Firth definește ritualul ca fiind „... Un mod
simbolic de comunicare, pentru a «spune ceva» într-o
manieră formală, ceva ce nu poate fi spus folosind trivi
alitatea limbajului comun, informai".
Ritualul (iar Ceremonia Ceaiului este un exemplu per
fect de ritual) dispune simbolic de o „gramatică sacră“,
care permite exprimarea unor lucruri imposibil de articu
lat în limbajul cotidian. Pentru aceasta nu este nevoie de
limbajul de zi cu zi. Trivialul conversației cotidiene este
eliminat.
6.2 Chaji - Ritualul de inițiere
Daniel R. Kane direcționează obiectivul studiului

antropologic al Ceremoniei Ceaiului către o posibilitate
de o cursivitate și coerență surprinzătoare: relația dintre
mitologie și practica acestei ceremonii.
Mitologia conservă și transmite adevăruri culturale
istorice fundamentale prin crearea unui univers fictiv,
receptat de către omul contemporan prin intermediul
imaginilor și al simbolurilor. Zei, eroi, spirite acționează
și reproduc o lume cu un impact puternic în conștiința
noastră, o lume ascunsă undeva, în noi, pe care o intuim.
Avem nevoie de mit pentru a ne valida propria existență.
Toate credințele au un mit central, din care își dezvoltă
ritualurile și doctrinele. în timp ce forma unui mit este
legată de cultura din care acesta provine, conținutul lui

poate fi comun mai multor culturi. Astăzi, deși mitul, per
se, are o influență mai redusă, putem să ne surprindem
îndeplinind ritualuri, de multe ori în mod inconștient.
După această scurtă introducere, putem participa
împreună la un Chaji, probabil cea mai importantă funcție
socială din practica Ceremoniei Ceaiului. Ani de zile
petrecuți cu studiul procedurilor, cu asimilarea etichetei
comportamentale, cu dezvoltarea percepției și aprecierii
dimensiunilor estetice - sunt încununați, în cele din urmă,
de onoarea de a prezenta sau a participa la Chaji. Obiec
tivul direct pentru Chaji este manifestarea armoniei, res
pectului, purității și, în final, a liniștii sufletești în cadrul
unei întâlniri sociale.
Luând parte la acest Chaji, vom căuta să vedem ce
elemente ale evenimentului pot confirma prezența unui
ritual de inițiere. Ceremonia Ceaiului, participarea la un
Chaji, constituie o manifestare complexă a unei lumi
de simboluri și reguli acceptate ca predefinite cosmic și
intuite de elementele cognitive elevate ale unei culturi.
Simbolurile apar din subconștient - fie din cel personal,
empiric, fie din cel colectiv, plin de arhetipuri formate și
acumulate în timp.
Este intuitiv posibil să presupunem că mișcările ritu-
alizate din cadrul ceremoniei, ordinea predefinită a pro
cedurilor, manierele și comportamentul codificat, natura
simbolică a locului și obiectelor aduc psihicul participan
tului în spațiul arhetipurilor mitice, iar gazda și oaspeții
retrăiesc călătoria sacră a eroului mitic. Să vedem.
Călătoria Mitică
Structura călătoriei mitice poate fi redusă, asumân-
du-ne greșeala inerentă oricărei simplificări, la o serie de
evenimente clasice în conținutul și secvențialitatea lor.
Viața, așa cum o știm, este în pericol să se schimbe. Eroul
este provocat de zei să primească și să execute o anumită
sarcină, drept pentru care se pregătește, și aventura în
cepe. La fiecare pas, sunt primejdii și încercări; înfruntân-
du-le și purificându-se la întâlnirea cu obstacolele, eroul
își pierde trăsăturile din viața cotidiană și dobândește
noi calități. Natura, în diverse forme de manifestare, îl
ajută să facă față fiecărei primejdii. Ajuns la apogeul
călătoriei, este pus în fața celor mai dificile încercări și
ispite. Se luptă din greu și le învinge sau le îmblânzește.
Adversarul pierde, oracolul dezvăluie secretul. Are loc
o transformare, o extindere a conștiinței, o iluminare.
Eroul își transcende condiția. A trecut de cealaltă parte,
într-o provocare unică. A obținut cunoașterea, inițierea.
Elixirul sau mesajul magic este în mâna lui. între timp,
toți cei de acasă l-au uitat sau îl consideră mort. Cu toate
acestea, el se întoarce victorios și aduce elixirul care va
restaura ordinea, iar viața va putea continua ca întotdeau
na. Există însă un preț. Puterile obținute, misterul înțeles
rămân pentru totdeauna în spațiul magic. O altă călătorie
mitologică este necesară pentru a le redescoperi.
Provocarea
Cu săptămâni sau chiar luni înainte de data ceremoniei,
gazda trimite oaspeților invitații formale, cerând favoa
rea de a-i avea oaspeți la Chaji. în fiecare zi, gândurile
gazdei au fost absorbite de alegerea temei ceremoniei și a
204 GABRIEL CÂCIULÀ
asortimentului de obiecte ce vor fi folosite și, totodată, de

considerații privind preocupările și priceperea oaspeților.
Astfel, ore întregi s-au scurs în reverie, selectând felurile
de mâncare potrivite cu anotimpul, tema și persoanele
invitate. Convinsă că toate deciziile au fost luate cu
atenția și grija necesare acestui moment special, odată
ce invitațiile au fost trimise, gazda începe pregătirea
elaborată a detaliilor care vor juca un rol decisiv în suc
cesul acestui eveniment. Dar să nu anticipăm.
Oaspeții fac poate plimbări scurte de-a lungul apei sau
pe o potecă pierdută printre pajiști, până la locul unde se
vor întâlni, pentru a fi siguri că știu adresa și au timpul
necesar pentru a ajunge tară întârziere.
Pregătirea pentru Călătorie

Chashitsu, coliba de lut și paie, stă tăcută, înconjurată
de roji [poteca de rouă], o grădină simplă, mai degrabă
sărăcăcioasă, cu un aer simbolic emanat din fiecare ele
ment: un tufiș, un mic arbore, un felinar de piatră. Ușa
este întredeschisă, iar gazda și ajutoarele ei se foiesc pre
ocupate, în liniște, ba înăuntru, ba afară, pregătind cele
necesare. Cu o săptămână înainte de eveniment, gazda
a selectat instrumentele și obiectele ce vor fi folosite și
s-a asigurat că imaginea, numele, povestea și originea
fiecărui lucru vor sugera oaspeților emoția dorită. Colin
datul piețelor dis-de-dimineață pentru a procura toate ali
mentele proaspete pentru Chaji aproape s-a încheiat.
Ceea ce trebuie înlocuit se înlocuiește, ceea ce tre
buie reparat se repară, în grădină se fac ultimele ajustări.
Se verifică dacă felinarele funcționează, dacă chumon -
poarta care întrerupe gardul de bambus ce separă spațiul
interior al grădinii, în mijlocul căruia Chashitsu continuă

să dormiteze, de spațiul exterior- se închide și se deschide
ușor. Gazda calcă atentă pe tobiishii- [pietre zburătoare],
pietrele asimetrice ale unor poteci, care cu siguranță au o
poveste secretă. Pietrele trebuie să fie stabile și suficient
de ieșite în afară din solul acoperit de mușchi proaspăt.
în ziua când are loc Chaji, bucătăria este ca un stup de
albine: bucatele se spală, se taie, tacâmurile se curăță și
se aranjează în ordinea cuvenită. Aerul este îmbălsămat
de mirosurile proaspete.
Lumina care cade pieziș peste pâlcul de culmi împă
durite în depărtare nu lasă nicio îndoială: este o zi de
toamnă. O zi de toamnă veritabilă și liniștită, de parcă
toamna ar fi singurul anotimp care poate exista pe supra
fața pământului. Aerul proaspăt tresare uneori la lătratul
unui câine în depărtare. Totul este gata și așteaptă. O zi
pe care o recunosc.
La ora convenită apar oaspeții, unul câte unul. Se
schimbă saluturile de rigoare și hanto, ajutorul gazdei,
îi conduce la locul unde se pot schimba în kimonouri și
aștepta. Machiai, camera unde oaspeții se relaxează puțin
așteptând începutul ceremoniei, are probabil o caligrafie
pe perete. Dacă este frig, cărbunii aprinși în vatră te invită
să te așezi și să te liniștești. Ultimul invitat care sosește,
după ce se asigură că toți ceilalți oaspeți sunt prezenți,
închide poarta. Legătura cu lumea exterioară a fost tăiată.
Ne aflăm în drum spre un alt spațiu, spre un alt timp,
timpul mitic.
Hanto oferă boluri cu apă caldă sau poate ceai, cu
rugămintea ca, atunci când toți vor termina de băut, să
poftească afară pe bancă, unde vor aștepta întâlnirea
cu gazda. Conduși de oaspetele principal, cel care îi va

reprezenta în conversațiile cu gazda, unul câte unul,
invitații pășesc în grădină și iau loc în tăcere pe bancă,
în aer persistă doar liniștea molcomă de toamnă și, poate,
croncănitul îndepărtat al unui corb singuratic. Roji,
pietrele, pârleazul de bambus, totul a fost stropit cu apă și
emană un aer de o umiditate purificatoare.
Gazda, care a terminat de aranjat ultimele detalii, iese
din colibă și, cu o căldare de bambus se îndreaptă spre
tsukubai, bazinul săpat în piatră din grădina interioară,
înconjurat de pietre și mușchi și folosit pentru purifi
care. Ajuns la tsukubai gazda stropește din abundență,
simbolic, plantele din jur, își spală mâinile și își clătește
gura, în semn de autopurificare. Când termină, toarnă apă
proaspătă în bazin pentru purificarea celorlalți.
Liniștită, gazda pășește pe pietrele umede, deschide
chumon și iese în întâmpinarea oaspeților. Toată lumea
se înclină lung și respectuos, într-un salut formal de bun
venit - aisatsu. Este mult mai mult decât un simplu sa
lut. Este momentul când toată lumea, în plecăciune, își
exprimă intenția sinceră de a ajuta și încrederea în spriji
nul celorlalți. O comuniune spirituală. Odată salutul ter
minat, gazda se întoarce în colibă, lăsând poarta puțin
deschisă, semn că drumul este liber și reintră în Chashit-
su prin nighiri-guci, o intrare scundă, care te face să în-
genunchezi aplecându-te în semn de respect și acceptare
a condițiilor precare, dar suficiente. Gazda așază în vatră
cărbunii încinși, pune în cenușa fierbinte rășini mirosi
toare, iar ceainicul este și el pus pe foc. Florile din altar
sunt stropite cu apă. Odată încheiate aceste acțiuni, gazda
deschide parțial nighiri-guci. Intrarea în spațiul mitic este

acum permisă.
Zborul prin Pădurea Primordială

în mituri, eroul zboară prin pădurea primordială,
depărtându-se de lumea din care a plecat. Zborul este
echivalentul simbolic al inteligenței, al acumulării pute
rii de a înțelege lucruri secrete și adevăruri metafizice.
Pădurea primordială, umedă și fertilă, îi dă energia de a
se pregăti pentru despărțirea de universul experienței tri
viale, cotidiene, de suferința eternă și de a obține o stare
de libertate spirituală înțelegându-și adevărata natură
interioară.
Unul câte unul, oaspeții se ridică și, după ce fiecare se
scuză că merge înaintea celuilalt, pornesc unul după altul,
pășind calm și meditativ către tsukubai pentru a se puri
fica. Ultimul oaspete închide chumon. O altă despărțire
de realitatea imediată s-a produs, toți sunt acum într-un
spațiu de tranziție, transformator. Fiecare este surprins de
existența imediată a naturii, a cărei prezență pare deodată
covârșitoare: susurul apei care curge, adierea frunzelor,
singurătatea și bucuria de a exista a fiecărui tufiș, arbore,
a fiecărei pietre. Prospețimea umedă și liniștea, atât de
intense, că le poți atinge, îi acaparează. Roji îi absoarbe
în puterea sa magică. Spațiul de unde vin li se șterge din
memorie. Traversarea grădinii îi purifică. Are loc o ele-
vare spirituală, iar mintea devine calmă și concentrată.
Ajunși la tsukubai, oaspetele principal, shokyaku, înge
nunchează, umple polonicul de lemn cu apă proaspătă
din bazin și și-o toarnă peste mâini, apoi își clătește
gura. Ceilalți musafiri îl urmează și fiecare îndeplinește
ritualul de purificare cu apă, proces prezent în majoritatea

religiilor. Apa, elementul pur, dăruit de zei, tară de care
viața nu ar putea exista, spală simbolic tot ceea ce este
pângărit. Urmat de ceilalți invitați, shokyaku se îndreaptă
spre Chashitsu, îngenunchează, deschide complet nighi-
ri-guci și, lăsându-și afară sandalele, se strecoară cu agi
litate înăuntru.
Templul gol sau Buricul Pământului

Orice construcție, sacră sau seculară, poate fi înțeleasă
ca o proiecție a subconștientului uman în lumea exterioară.
Creăm ceva și, în timp ce o facem, nu ne putem da seama
de ce am creat acest „ceva“ așa cum l-am creat. Readucem
în realitatea imediată proiecția aranjamentelor și imagini
le arhetipurilor rituale prezente în subconștient. în acest
fel, re-producem decorul în care putem să îndeplinim
din nou, în mod real, actul ritual, având sentimentul că
evocăm ordinea ce dă sens existenței noastre. Chashitsu
este o astfel de proiecție.
în mituri, eroul trebuie să ajungă la Cauza Cauzelor,
deoarece numai astfel poate obține puterile misterioase
necesare pentru a reactiva și a menține sensul lumii. Cau
za Cauzelor se află aici, în Chashitsu, spațiul fizic al ritu
alului ce urmează să aibă loc: Ceremonia Ceaiului.
Zori, sandalele japoneze, sunt lăsate în ordine afară
și ultima legătură cu lumea, așa cum o știm, este brusc
tăiată. Perplexitatea intrării într-o altă lume - acesta
este sentimentul pe care cineva îl încearcă atunci când,
întorcându-se pe genunchi, ridică ochii și privește înjur.
O cameră ale cărei contururi se deslușesc vag și ai cărei
pereți definesc un spațiu gol.
Un joc subtil de miresme umple încăperea: tămâie

purificatoare, un aer de mănăstire uitată în mijlocul mun
ților, mirosul de cărbune încins, vaporii emanând din
podelele de paie de orez proaspăt spălate. Nu ai niciun
dubiu: fără să știi de ce, simți că te afli în locul cel mai
prietenos și mai liniștit din lume. Lumina pătrunde pieziș
prin hârtia aproape transparentă a paravanelor japoneze,
definind o lume de umbre care au consistența pereților de
lut. în mijloc, o vatră conSlruită în podea, înconjurată de
tatami, iar în vatră, peSte cărbunii încinși cu jocul lor de
lumini și umbre, kama, ceainicul mare de fontă. Se aude
sunetul apei - un murmur ușor, ca foșnetul de ace de pin
într-o pădure mângâiată de adierile vântului de toamnă-,
în timp ce aburul se înalță cu răsuciri efemere și se pierde,
purtând cu el jocul miresmelor. O decupare în suprafața
pereților, a cărei prezență calmează teama de o simetrie
excesivă, un alcov, tokonoma. în alcov, câteva flori cu
urme de rouă, într-o vază simplă, încă se mai cred unde
va, pe câmp. Pe peretele altarului, agățată cu iscusință, se
află caligrafia unui călugăr, marcând cu trăsături ample,
puternice o contemplare de moment a melancoliei marilor
întrebări. Tot ceea ce eSte cu adevărat puternic este în
același timp delicat.
Fiecare oaspete, așezat în seiza în fața altarului,
admiră pentru câteva clipe caligrafia și, alături de ea,
mănunchiul de flori din vaza simplă, un mesaj al jocului
simbolic și confuz dintre eternitate și efemeritate. Este un
salut plin de un respect profund, în care fiecare încearcă
să-și umple ființa cu această emoție vie, fără răspuns.
Oaspetele se ridică să observe aranjamentul de obiecte ce
vor fi folosite la pregătirea ceaiului și, bineînțeles, ochii
i se opresc și asupra ceainicului de fontă care, indiferent,

continuă să susure, împăcat cu rolul lui. Oaspeții se așază
în seiza la locurile lor prestabilite. Toți așteaptă în tăcere
sosirea gazdei, absorbind liniștea, pacea și unicitatea mo
mentului.
Taoismul, confucianismul, budismul și șintoismul,
sisteme de gândire care au influențat imens cultura japo
neză, se întâlnesc în acest loc sacru într-o împreunare
miraculoasă. Simbolic, Chashitsu este o micro-scară a
Cosmosului și a forțelor care îl formează, totul adunat
între patru pereți de lut. Această colibă modestă este un
sanctuar, un templu. Podeaua de lemn este acoperită cu
patru tatami și jumătate (4,5), în total nouă (9) jumătăți.
China a creat un sistem astrologie extrem de ordonat și
analitic, un calendar, un sistem de divinație și geomanție
bazate pe conceptele de Yin și Yang, așa cum am văzut
într-un capitol anterior. Se căuta evident o formulă pentru
a putea coabita în armonie cu necunoscutul.
La originea lucrurilor, Universul era văzut ca fiind
ceva nediferențiat, de nenumit, o unitate tară contrarii,
fără atribute. Universul ca abstracție, reprezentând Totul
și Nimic, este o forță unică. Această forță, în necesitatea
de a se manifesta, se separă în două energii distincte:
Yin și Yang, cumva complementare, transformându-se
sau difuzând una în alta. Yin este spațiu, întuneric, slab,
moale, relaxat, un unghi deschis, o direcție către pământ.
Yang este timp, lumină, putere, tensiune, un cerc închis,
o direcție către cer. Create din aceeași forță primară, Yin
și Yang tind să fie în fiecare clipă în armonie, în echilibru.
In secunda următoare, o altă armonie apare, căci noua
relație dintre Yin și Yang este acum diferită. Yin și Yang
creează apoi în jocul lor restul lumii. Din combinația lor

se formează cele cinci elemente primordiale: lemnul,
focul, pământul, metalul și apa. Intre ele există relații
complementare bine definite. Yin - reprezentat grafic ca
o linie întreruptă și Yang - reprezentat ca o linie continuă
- se grupează în trigrame (unități în care proporția de
Yin și Yang variază). Apar astfel cele opt trigrame care
dau structura elementelor și fac parte din sistemele de
divinație: pământ, munte, apă, vânt, tunet, foc, lac sau
mlaștină, cer sau rai.
l-Ching - Cartea schimbărilor -, unul dintre volumele
care formează „cele cinci cronici clasice" ce stau la baza
canonului de învățături atribuit lui Confucius, un text de
divinație conținând comentarii și interpretări, folosește
64 de hexagrame rezultate din combinații ale trigramelor
prezentate pentru a explica sensul schimbărilor din ciclul
vieții. O idee fundamentală în I-Ching'. „... cel ce înțelege
sensul schimbărilor transcende aspectul tranzitoriu și
are mintea fixată în legea care funcționează în spatele
tuturor schimbărilor
Fiecare jumătate de tatami reprezintă una dintre cele
opt trigrame. Poziția lor definește relația dintre simbo
luri. Evident, o jumătate de tatami rămâne liberă: cea
din centru. Centrul reprezintă golul absolut, vidul fără
nume, Cosmosul în starea nediferențiată, esența minții
lui Buddha. Este locul sacru, buricul pământului. Exact
în acest loc teishu [gazda] oferă bolul cu ceai proaspăt
pregătit pentu kyaku [oaspetele].
Conceptul de „cuarternar" - patru anotimpuri, pa
tru puncte cardinale, cele patru adevăruri nobile ale lui
Buddha (definind atașamentul ca rădăcină a suferinței și
modul de a te elibera de suferință), cele patru virtuți ale

Ceremoniei Ceaiului etc. - este bine marcat în prezența
fizică a obiectelor din Chashitsu și în mișcările executate
în timpul ceremoniei.
Tokonoma este plasată la nord, pentru că de acolo,
privind spre sud, se poate urmări cursul soarelui. Totul
este plin de simbolism, numerologie aplicată - un spațiu
sacru. Conștienți de poziția și rolul lor în acest spațiu,
oaspeții așteaptă în tăcere.
Aprinderea Focului Sacru

Gazda deschide ușa și shokyaku o invită să intre.
Gazda se strecoară în genunchi înăuntru și urează bun
venit oaspeților. Are loc o conversație deschisă despre
caligrafia din altar, despre aranjamentul floral și poate
despre aranjamentul din camera de așteptare. Gazda
anunță că va pregăti focul și imediat va servi ceva ce a
„încropit" de mâncare. Astfel începe prima parte a cere
moniei, „shoiri“.
Gazda revine, aducând coșul în care cărbunii [Sumi]
sunt aranjați într-un mod bine definit. Apoi îndepărtează
kama din vatră, purifică locul și adaugă cărbuni proaspeți,
pentru a fi sigură că focul va fi sănătos și de lungă durată.
Nu este ușor să pui cărbuni, iar naturalețea și calmul cu
care gazda reușește să ducă la bun sfârșit acțiunea și să
repoziționeze kama în vatră contribuie la sporirea stării
de confort, cooperare și armonie între cei prezenți în
Chashitsu. Sunt cu toții părtași la acest eveniment unic.
Vatra este din nou purificată și gazda mai pune câteva
bucățele de tămâie. Chashitsu se încălzește, iar senzația
de intimitate, de bine, de unic și special se apropie de

apogeu. Focul sacru a fost aprins.
Ritualul de inițiere - hrană pentru trup și suflet

Urmează servitul mesei. în templele budiste, călugării
își amăgeau foamea purtând o piatră încălzită la piept,
sub haine. Numele cinei vine de aici: kaiseki, „piatră în
buzunarul de la piept“. Sen no Rikyü a folosit acest nume
pentru a defini cina frugală, simplă, care făcea parte din
Chanoyii de tip Wabi. Cha-kaiseki reprezintă fuziunea
a două maniere de a găti în secolul al XVl-lea: Honzen
ryori, bucătăria aristocratică, și Shăjin ryori, bucătăria
vegetariană din templele Zen. Cina, dincolo de rolul de a
întări și pregăti oaspeții pentru ce urmează, reprezintă și
un mod de a arăta dorința de a dărui a gazdei, măiestria
sa în arta culinară și creativitatea în contextul temei
ceremoniei. Mai mult decât atât, kaiseki este o inițiere
spirituală. Ca preludiu la primirea secretelor și cunoașterii
sacre, eroul este invitat să guste dintr-o substanță sacră
care îl va întări și-l va ajuta să-și modifice starea psihică
într-o manieră ce-i va permite perceperea și controlul se
cretului.
Astăzi, cina conține un număr impresionant de feluri.
Instrumentele și obiectele folosite la servirea mesei, din
ceramică, lemn lăcuit, bambus sau metal, au semnificație
simbolică și sunt alese pentru a crea un spectacol este
tic, unic în felul lui. Ingredientele sunt toate de sezon,
proaspete și de o calitate impecabilă. Gazda, cu un com
portament care denotă respect deplin, își servește perso
nal oaspeții și nu participă la cină, gustând eventual doar
214 GABRIEL CÂCIULÀ
puțin din rămășițele din mizuya - „bucătăria", fără însă

a fi văzută de invitați.
La pregătirea meniului un rol important joacă atât
combinația de culori, cât și îmbinarea celor cinci arome:
dulce, sărat, acru, amar, picant și stilul de preparare: crud,
prăjit în ulei, grătar, fiert, la abur, fript, înăbușit, uscat.
Cina este servită în următoarea ordine generală:
- Gohan și Shiru, orez și supă;
- Mukozuke, asortiment de sashimi, și sake, servit să
acompanieze mukozuke;
- Wanmori, o prezentare elegantă a unei combinații de
legume, pește, tofu, într-o supă cu gust discret;
- Un al doilea rând de sake;
- Yakimono, o combinație de pește, carne sau legume
la grătar;
- Azukebachi și Shiizakana - o extensie a meniului
din categoria yakimono;
- Hanki, supliment de orez;
- Sake;
- Hashiarai, o supă lejeră pentru diluarea gusturi
lor care încă persistă și reîntoarcerea la normalitatea
senzorială;
- Hassun și Kanabe, bucățele de hrană provenind de
la munte și de la mare, în combinație cu sake;
- Gazda și oaspeții execută o procedură surprinzător
de dificilă, Chidori Sakazuke'. se bea din nou sake; gazda
oferă și servește oaspeților bucățele din hrana de la munte
și de la mare, urmate de sake. La rândul lor, oaspeții oferă
sake gazdei. Toți beau din cupa de sake a oaspetelui prin
cipal.
- Yută și Tsukemono - apa fiartă cu ultimele resturi

din orezul care a rămas prins de fundul oalei de gătit și
legume murate folosite atât pentru gust, cât și la curățatul
final al boturilor pentru a nu le zgâria.
Un eveniment estetic și culinar impecabil, cina este
acompaniată de o alergătură vie, dar liniștită între bu
cătărie și camera de ceai. Se spune că ceaiul este aristo
cratic, iar sake este democratic. în acest sens, cha-kaiseki
este un serios moment democratic. Oaspeții au mâncat
și au băut cu plăcere, apreciind efortul gazdei, calitatea și
prezentarea felurilor. Este toamnă și totul în alcătuirea
cinei a sugerat discret acest lucru.
Când cina se încheie, oaspeții șterg cu meticulozitate
holurile și le repun în pozițiile originare. Gazda deschide
ușa și scoate din cameră tăvile în care a fost servită cina,
apoi se întoarce cu un vas de ceramică elegant, care
conține namagashi. Namagashi fac parte din categoria
generală de dulciuri japoneze (wagashi). Namagashi
sunt dulciuri cu o consistență moale și relativ umedă și
subliniază elegant aspectul sezonier al ceremoniei, cu un
design fin, care reflectă teme specifice anotimpului. De la
ușă, în seiza, gazda îi invită ca, după ce termină de degus
tat dulciurile, să se retragă în grădină, să se bucure de
natură și să se relaxeze, în timp ce camera este pregătită
pentru momentul culminant: servitul ceaiului.
O clipă de liniște
Cu o închinare plină de respect la altar, oaspeții se re
trag în grădină. Gazda a avut grijă ca ro/z să fie stropită
din nou din abundență și totul este proaspăt. Oaspeții își
întind picioarele, iau loc pe bancă și meditează în liniște

la momentele care au avut loc.
între timp, gazda aerisește camera, înlocuiește caligra
fia din altar cu un vas de bambus cu flori de câmp. Tatami
sunt șterse și obiectele care formează aranjamentul pen
tru serviciul ceaiului sunt aduse și așezate în poziții bine
definite: un stativ de lemn care adăpostește un vas de
ceramică cu apă proaspătă, mizusashi, și în fața lui un
recipient mic de ceramică, ascuns într-un săculeț de ma
terial textil, cu o decorație discretă care te face curios să
o vezi de aproape, să o atingi - chaire. In interior: ceai
verde pudră, numit generic Matcha. A fost aleasă cea mai
bună calitate, căci va fi folosit la pregătirea ceaiului dens,
Koicha. Totul a fost curățat și arată impecabil. în vatra
fierbinte este presărată tămâie. Când totul este gata, gaz
da lovește un gong. Un sunet profund, solemn trezește
oaspeții din reverie; ceremonia poate continua, urmează
goiri - a doua parte. Oaspeții îngenunchează pentru câte
va momente cu privirea înspre Chashitsu și apoi reintră,
iar ultimul dintre ei închide nighiri-guci. Timpul mitic a
fost repornit. Afară, gazda ridică jaluzelele de bambus,
întunericul dispare și o lumină caldă scaldă camera. Yin
a fost înlocuit cu Yang.
Misterul
în Chashitsu, oaspeții așteaptă în seiza în meditație.
Cărbunii trosnesc din când în când. Apa cântă încetișor.
De cealaltă parte a ușii, gazda stă în genunchi, cu bolul
în care va pregăti ceaiul în față. Așteaptă. Momentul a
sosit. Cu un gest precis, ușa este deschisă și gazda aduce
bolul unde se află instrumentele de pregătit ceai. Se ridică
în liniște, iese și se reîntoarce cu vasul în care va aduna

apa folosită la curățarea bolului de ceai. Ușa de la intrare
este închisă și gazda se așază în poziția finală în care va
pregăti ceaiul. Așteaptă câteva clipe pentru a atinge con
centrarea necesară. Este gata să ofere totul; oaspeții sunt
gata să primească totul. Ceea ce urmează este un balet de
liniște, o comunicare completă Iară cuvinte.
Analitic vorbind, în Chaji putem identifica trei ele
mente: pregătirea și oferirea ceaiului, care se desfășoară
într-un spațiu special, Chashitsu, și pentru îndeplinirea
căruia se folosesc ustensile speciale, Dogu. Pregătirea
în sine constă și ea în alte trei elemente: poziție, acțiune
și ordine. Așa cum am văzut, Chashitsu este un spațiu
magic, traversat de meridiane și paralele sacre. Fiecare
punct are o poziție și un rol bine definit în stabilirea jocu
lui forțelor divine.
Pregătirea ceaiului este un dans executat de doi prota
goniști: Yin și Yang. Mișcările care au loc în timpul cere
moniei au o frumusețe magnetică, meditativă, transcen
dentală. Este un moment bun să ne amintim de cuvintele
lui Sen Sôshitsu XV: „ ... frumusețea mișcării este o ex
presie a sufletului; trebuie să exprime naturalețe,
considerație, reținere și lipsă de exagerare1''.
Așa cum există o ordine în curgerea orelor, în trecerea
zilelor și a anotimpurilor, tot așa există o ordine în toate
mișcările care au loc în Chashitsu. Când corpul se mișcă
în ritmul acestei ordini, când mintea este în meditație și
spiritul de respect și considerație este prezent, ceremo
nia devine vie, reală. Ceea ce percepem este o modulare
naturală a mișcărilor, fără nicio intenție artistică, ca și
cum cineva ar urma ritmul unei poezii invizibile.
218 GABRI EL CÀC1ULÀ
Teishii aduce în fața sa bolul și micul recipient ascuns

în săculețul său pentru a le purifica. Ciudat, doar sunt
deja absolut curate - parte din activitatea de zi cu zi este
menținerea obiectelor într-o stare de perfectă curățenie
și funcționare. Ceea ce se întâmplă acum este o purifi
care spirituală: ștergerea prafului care nu există, ștergerea
prafului din sufletele noastre. Acesta este sensul actului.
Capacul de la kcima este ridicat și pus pe un mic suport
de ceramică. Aburul se ridică puternic, triumfător spre
tavanul scund. Sunetul apei se schimbă. Kama nu mai
este indiferent, ci participă acum la ceremonie împreună
cu toți ceilalți. Bolul de ceai se încălzește, pămătuful de
bambus se înmoaie în apa fierbinte. Odată ce bolul este
șters cu un mic șervet de bumbac de un alb strălucitor
și imaculat, teishn ia lingurița delicată și zveltă de bam
bus și micul recipient. Cu mișcări precise, adaugă pudra
fină de un verde intens, parcă singurul verde cu adevărat
verde; o dată, încă o dată, încă o dată. Ca o prelungire
naturală a mâinii gazdei, căușul de bambus pătrunde în
apa fierbinte, se umple și iese afară din kama înconjurat
de aburi. Picături de apă se preling peste pudra verde. Pu
dra și apa se îmbrățișează sub mișcările regulate și calme
ale pămătufului de bambus și în scurt timp devin una, un
lichid catifelat de consistența mierii.
Ceaiul pudră [Yang] și apa [Yin] devin una, un „ceva“
nediferențiat, poate vidul budist, poate sursa primordială,
poate doar un ceai verde dens. Eroul nu vrea împreuna
rea cu zeii, nu le vrea înțelepciunea, vrea doar ceaiul lor.
într-un fel bizar, nimeni nu face ceai, nimeni nu bea ceai,
toată lumea este ceai.
Oaspetele principal alunecă pe tatami pentru a lua bo

lul cu ceai, în tăcerea în care se aude doar frecatul kimo-
noului. Reîntors la locul său, pune bolul înspre ceilalți
oaspeți și toată lumea se apleacă într-un salut formal.
Este salutul pentru primirea licorii sacre, momentul cul
minant. Bolul este masiv, dar ușor. Cald și plăcut în exte
rior, menține temperatura ridicată în interior, iar vaporii
ce se ridică stârnesc simțurile în anticiparea a ceea ce va
urma. Așezat pe palma stângă, bolul este rotit de două ori;
plin de respect, oaspetele nu atinge fața bolului, alegând
să o lase pură în continuare: va bea din partea opusă. O
privire la lichidul care începe să se prelingă leneș spre
buza bolului și apoi prima sorbitură. în acest moment,
cuvintele nu mai au puterea de a urmări experiența. Ceea
ce se întâmplă rămâne un secret păstrat în interiorul ca
merei de ceai. Eroul îl știe, îl trăiește și nu îl va putea
niciodată comunica profanului.
După trei sorbituri, oaspetele curăță cu un șervet umed
de bumbac urmele locului de unde a băut, rotește bo
lul la loc și îl oferă celui de-al doilea oaspete față către
față. Oaspeții beau pe rând în tăcere din același bol. O
împărtășanie. La sfârșit, toată lumea admiră frumusețea
bolului și rafinamentul gazdei în alegerea lui. Primul oas
pete se îndreaptă spre locul unde teishu a oferit ceaiul, ia
bolul, pe care ultimul oaspete a avut grijă să-l aducă, și,
rotindu-l astfel încât fața lui să fie către teishu, îl pune la
locul de unde a fost primit - jumătatea de tatami din cen
tru, vidul. Toată lumea din Chashitsu se apleacă, mulțu
mind din inimă pentru oportunitatea extraordinară de a
gusta împreună din licoarea primordială.
Teishu clătește bolul cu apă caldă, curăță toate in

strumentele folosite și le reașază în locurile inițiale,
restabilind echilibrul Yin-Yang. Totul a revenit la forma
originară. Oaspeții cer să admire obiectele folosite și Tei
shu nu întârzie să le purifice încă o dată și să le ofere.
Efectul ceaiului începe să se manifeste. Toată lumea
trăiește o stare de calm profund. Toți simt un fel de ex
pansiune a simțurilor, a percepției, totul pare mai real,
mai bogat în detalii, aceeași lume și totuși parcă o lume
nouă, inedită. Aceeași realitate imediată le vorbește tară
cuvinte, însă totul este limpede. Posibilitatea armoniei, a
liniștii sufletești nu este un vis, se întâmplă chiar aici, sub
ochii lor. Trebuie doar să fie gata să o primească. După
încercările călătoriei, după purificarea la bazinul din
grădină, întregul ritual al inițierii și moartea, și renașterea
sorbind ceaiul verde, eroul și-a îndeplinit misiunea de a
întâlni și absorbi misterul. Actul s-a produs, lumea și-a
regăsit echilibrul. Este timpul întoarcerii.
Reîntoarcerea
Revenind încet din starea de meditație care le dizol
vase ego-ul în „ceva“ mai mare, ceva mai întreg, ceva
atoatecuprinzător, tară nume, ceva care este, fără să poți
ști vreodată ce, oaspeții simt nevoia să mai petreacă timp
împreună. Nimic mai potrivit. Gazda reintră, aducând
coșulețul în care se află cărbunii. Rearanjează focul, apoi
adaugă tămâie și cărbuni. Camera și sufletele oaspeților
se umplu din nou de senzația de puritate. Cu un șervet de
bumbac umed, gazda purifică simbolic părțile sacre ale
ceainicului. Aburul produs la atingerea șervetului îmbibat
cu apă de pereții fierbinți ai ceainicului țâșnește printre
degete. Imposibil să nu ai senzația că se regenerează

lumea. Kania odată pus la loc în vatră, gazda anunță că
va oferi în continuare usucha, adica matcha, pregătit de
data aceasta într-o altă manieră: o spumă verde lejeră ce
va însoți oaspeții în călătoria lor spre timpul real.
Gazda aduce pernuțe pentru confortul oaspeților, care
au stat timp atât de îndelungat în genunchi. O trusă de
fumat tabac acompaniază obiectele aduse. Oaspeții sunt
invitați să servească un alt fel de prăjituri, cu un conținut
mult mai redus de umiditate, higashi. Gazda readuce obi
ectele pentru pregătirea ceaiului. Sunt altele acum, iar so
lemnitatea cedează locul unui act cotidian împlinit cu o
estetică definită de precizie, minimalism și firesc.
Bolul de ceai e parcă mai ușor, mai vesel, recipientul
din lemn lăcuit, o capodoperă de formă și culoare, este de
o simplitate pe care nu o credeai posibilă. Cu aceleași
mișcări firești, gazda pregătește ceaiul. Mișcările sunt
complete, precise, fără intenția de a sublinia ceva; sunt
pur și simplu mișcările necesare și nimic mai mult. Au un
aer firesc, neoficial, un neoficial perfect. Atmosfera se
destinde, oaspeții sunt binedispuși și discuții ancorate în
realitatea imediată din interiorul camerei pot apărea
spontan.
De data aceasta, după ce fiecare ia o prăjitură, oaspeții
sorb zgomotos spuma fierbinte, cu gust ușor amar. Gustul
se așază perfect peste rămășițele senzației de dulce de la
prăjituri. Din nou Yin și Yang se întâlnesc pentru o clipă.
Gazda, fericită că lucrurile au decurs bine, continuă să
pregătească ceai, până când oaspetele principal sugerează
că este momentul ca serviciul să fie adus la bun sfârșit.
Obiectele sunt curățate, admirate și gazda părăsește
camera. Peste puțin timp, ușa se deschide încet și gazda,

care între timp s-a asigurat că grădina este din nou proaspăt
stropită, înaintează în cameră, în genunchi, ajutându-se
de mâini. Este momentul despărțirii. De ambele părți se
schimbă amabilități. Un ultim salut și oaspeții, după ce
salută încă o dată tokonoma, se retrag în roji, unde inspiră
adânc aerul proaspăt, plin de aromele înserării. Toți sunt
tăcuți, copleșiți de experiența inimitabilă pe care tocmai
au trăit-o. Nu departe de Chashitsu, se întorc în semn de
respect către căsuța de lut care se mai vede încă în spate.
In ușa deschisă, se deslușește silueta gazdei petrecându-i
melancolic cu privirea. Ce moment de neuitat! Un ultim
salut, cu același sentiment ca prima oară. Realitatea și
tumultul cotidianului reabsorb oaspeții ca valurile mării
care cer înapoi nisipul.
Rămas singur, teishu se întoarce încet către vatră.
Jăraticul mai este încă fierbinte. Ceea ce trebuia împ
linit s-a împlinit. Această întâlnire nu se va mai repeta
niciodată. Dar va fi o alta. Liniștit și cumva absent, într-o
stare de reverie [yojă zanshin], teishu își pregătește sin
gur o cană de ceai.
EPILOG
Și uite așa, călătoria noastră pentru a descoperi ce

este Chadô a ajuns la final. Mitologia, ca și arta, este
o proiecție exterioară a unei lumi personale, interioare.
Chashitsu, coliba simplă de lut și paie, devine „centrul
lumii", proiecția în exterior a interiorului nostru plin de
cunoscut și necunoscut.
Undeva, în subconștient, avem istoria încercării noastre
eterne de a cunoaște, de a ne satisface curiozitatea, de a
face pace cu necunoscutul și de a fi liniștiți că efortul
nostru este răsplătit și că viața poate continua dincolo de
efemeritatea noastră. Repetarea cu fiecare generație a
acestei scurte zvâcniri, în care căutăm să ne asigurăm că
totul are sens, că înțelegem mesajul, că nu am trăit de
geaba, ne face să simțim că există o formulă, un model,
un fel de a face lucrurile astfel încât totul să continue, iar
ordinea să poată fi mereu restabilită. Fără să fi activat
subconștient acest model, viața ar deveni de o tristețe
înfiorătoare.
Societatea contemporană cu ritmul ei aliénant, tehno
logia electronică de comunicare, globalizarea, pierderea
sentimentului identității în fuzionarea și transformarea
sau deformarea prea rapidă a culturilor tradiționale nu
par să ofere contexte propice pentru vindecarea ego-urilor
noastre, a căror stabilitate și sănătate sunt din ce în ce mai
224 GABR1 EL CÀCIULÀ
greu de simțit. Locul unde putem afla vindecarea este nu

mai în noi înșine. Ușor de spus, greu de făcut.
Să ne amintim cuvintele lui Daisosho Sen Genshitsu
(Sen Sôshitsu XV): .... Ceremonia Ceaiului este dificil
de definit. Unii o definesc ca pe un spectacol artistic, alții
ca pe un mod de a admira arta, în timp ce găsim multe
persoane care o văd ca pe o cale pentru realizarea unor
adevăruri transcendentale... Astăzi, Ceremonia Ceaiului
este, printre alte lucruri, o arhivă a gusturilor și etichetei
tradiționale a Japoniei, un mediu intim și formal pen
tru cultivarea relațiilor sociale și o sursă continuă de
inspirație spirituală".
Mintea nu trebuie lăsată să definească noțiuni, să
structureze concepte și să creeze sensuri într-o căutare
instinctivă, dar inutilă de a ajunge la concluzii raționale.
Chadă este experiență pură, având o frumusețe care nu
se poate absorbi doar intelectual. O frumusețe ce poate
fi cunoscută doar prin experiență directă, iar aceasta se
dobândește numai prin practică. O practică menită să
dezvolte spiritualitatea condiției umane.
GLOSAR
Romaji Japoneză Semnificație
A isatsu Salutul
ceremonial care
are loc între
gazdă și oaspeți
Chaire ■ëWti(MÀti) Recipientul de
ceramică în care
se află koicha
Chaji (MM) Reuniunea în
cadrul căreia are
loc Ceremonia
Ceaiului
Chajin CAZMA) O persoană
dedicată studiului
și practicii de
Chanoyü
Chakin Șervețelul alb
imaculat de
bumbac, folosit la
curățirea bolului
de ceai
Chasen Pămătuful de
bambus despicat
în 80-100 de
fire, folosit la
amestecarea
apei fierbinți și a
ceaiului
Chashaku Lingurița specială
de bambus,
folosită pentru a
adăuga ceai
Chashitsu Coliba de lut și
paie unde are
loc Ceremonia
Ceaiului
Chawan (W) Bolul de

ceramică în
care se prepară
Matcha - ceaiul
verde pudră
Chumon Poarta din
împletitură de
bambus care
separă partea
exterioară
(soto), de partea
interioară (ucï) a
grădinii
Dogu Setul de obiecte

și instrumente
folosite la
pregătirea
ceaiului
Goiri ZVU (&ÀU) A doua parte

a Ceremoniei
Ceaiului
Hanto li/vchd (¥^) Persoană care

ajută gazda
în timpul
Ceremoniei
Ceaiului
Kama Recipientul de
metal utilizat
pentru fierberea
apei folosite la
la prepararea
ceaiului
Koicha Ceai „gros“ - are
o consistență
de smântână.
Prepararea lui are
loc la apogeul
Ceremoniei
Ceaiului
Kyaku £v>< (§) Oaspete
Makyaku Ultimul oaspete
Mizusashi (zkfë) Un recipient

din ceramică,
metal sau lemn
folosit pentru apa
proaspătă
Natsume % O#) Un recipient

din lemn, hârtie
lăcuită sau
ceramică, care
conține Matcha
- ceai verde
pudră folosit
la prepararea
ceaiului lejer
(usucha)
Roji d U (Site) Grădina care
înconjoară coliba
de lut și paie
Shoiri L«fcl'U ŒJAU) Prima parte a
Ceremoniei
Ceaiului
Shokyaku (Œ Primul oaspete
Su mi (^) Cărbuni -
cuvântul se
referă la cărbunii
folosiți la
pregătirea focului
Tatami fcfc* (») Saltele rigide din

paie de orez care
acoperă podeaua
în Chashitsu
Teishu Gazda
Tobi Ishii Pietre care

marchează
drumul prin
grădină
Tsukubai o<k£V «) Un bazin săpat

în piatră în
care se află apa
proaspătă folosită
la purificare prin
spălarea mâinilor
și clătirea gurii
Usucha gsm) Ceai lejer - ceai

verde pudră care
combinat cu apă,
are o consistență
de spumă
NOTE
1 Daisetz T. Suzuki, Zen and Japanese Culture, Princeston

University Press, N.J.
2 Sen Sôshitsu XV, The Japanese Way of Tea -from its origins in
China to Sen Rikyii, University of Hawaii Press
3 Genshitsu Sen, Sôshitsu Sen, Urasenke Chado Textbook,
Tankosha
4 Kristin Surak, Making Tea, Making Japan Cultural nationalism
in practice, Standford University Press
5 Masao Abe, Zen and western Thought, University of Hawaii
Press, Honolulu
6 Jennifer L. Anderson, An Introduction to Japanese Tea Ritual,
State University of New York Press
7 Daniel R. Kane, The Epic of Tea - Tea Ceremony as the
Mythological Journey of the Hero, Kyoto Journal
8 Clifford Geertz, Religion as a Cultural System (published in
Reader in Comparative Religion: An Anthropological Approach),
Harper and Row, New York
9 Norman Girardot, Making Tea, Making Japan - Cultural
nationalism in practice, University of California Press, Berkeley
10 Sen Sôshitsu XV, Chanoyü - The Urasenke Tradition of Tea,
Weatherhill, New York, Tokyo
11 Evan Zuesse, Ritual - published in The Encyclopedia ofreligion,
edited by Mircea Eliade, MacMillan, New York
12 Raymond Firth, Symbols: Public and Private, 1973

Au apărut:
Ramon del Valle-Inclan

Lampa fermecată. Exerciții spirituale
Traducere de Floriana Ungureanu
Format 13x20, 108 pag.
Vlad T. Popescu
Mandale în irealitatea imediată
Format 20x20, 38 pag a/n și color, legat tip caiet cu spirală
Iulia Cruț, Valentina Stănescu
Mandale vindecătoare
Format 20x20, 32 pag, legat tip caiet cu spirală
Iulia Cruț
Cum să nu ucizi joaca
Antologie de Mihai Albu

Reiki. O energie a echilibrului
Vlad T. Popescu
Meditații. Mudre și mantre. Tehnici de respirat
Vlad T. Popescu
Calea evoluției spirituale. O analiză a sistemelor reiki
non-tradiționale
Vlad T. Popescu
Terapia PSI
Dan Perșa
înapoi pe Solaris
mA
editura O
meditative arts
Pentru toți cei care acceptă că poți evolua spiritual

practicând toate cele șapte arte și cultivând frumosul,
Editura Meditative Arts își propune două direcții prin
cipale în alcătuirea planului editorial.
O direcție este reprezentată de lucrări de ficțiune
care explorează momente deosebite în evoluția noastră
ca oameni, care caută adevărul.
O altă direcție este reprezentată de lucrări de non-
ficțiune din categoria celor care, vorbind despre calea
evoluției spirituale, încearcă să-ți arate drumul, nu să
ți-1 ascundă.
Edităm atât lucrările contemporanilor noștri, cât și
lucrările predecesorilor. Suntem interesați atât de au
torii români, cât și de traducerea autorilor străini care se
potrivesc proiectului descris mai sus.
Autorii care doresc să ne propună manuscrise ne pot
contacta prin email: editura@meditative.arts.ro

Ceaiul Si Ceremonia Lui de Mihai Albu

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ceaiul Si Ceremonia Lui de Mihai Albu

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

O LUME Șl

Gabriel Căciulă este președintele asociației

<au i liailii. 11 primește odată ce a atins un nivel adecvat de cunoștințe și

Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României

Editor: Vlad T. Popescu

Editura Meditative Arts

CEAIUL ȘI CEREMONIA LUI

Partea I: Ceaiul, de Mihai Albu

Partea a 11-a: Ceremonia japoneză a ceaiului,

Deși în discuțiile de zi cu zi termenul ceai este extins

Sper ca această carte să vă fie de folos, să răspundă

infuzarea prelungită crește cantitatea de tanin pe care

După culegere, frunzele de ceai sunt supuse procesu­

procesul este oprit imediat prin coacerea în tăvi, ceea ce

b. Ceylon (astăzi Sri Lanka)

comercial încă din 1867, cu doi ani înainte de izbucnirea

plăcută, dar au un gust și o aromă mai slabe, fiind folosite,

Conform cronicilor chinezești, calitățile ceaiului au fost

adepților lui Bodhidharma - fondatorul mișcării spiritua­

detaliată a modului în care frunzele de ceai se prepară

lui. Lucrarea sa, Cha Ching (Pravila Ceaiului), apărută

Cultura ceaiului a atins noi culmi de rafinament în vre­

Ca multe alte cunoștințe, și cele referitoare la culti­

Kin/ai a budismului Zen, a reintrodus ceaiul și consumul

Ca multe dintre artele japoneze, fie ele marțiale sau de

Aprinse locul și fierse apa, după care presără, cu multă

Mult timp comerțul Angliei cu Asia s-a realizat prin

Olanda, Franța și Portugalia, primele țări ce dezvoltaseră

propice cultivării ceaiului - primele dovezi ale existenței

insula Java. Thomas Garway, primul negustor englez de

Criticul social Marie de Rabutin-Cliantal, marchiză

• „Mandarin" - din portughezul „mandar" ce însemna

Boston Tea Party este numele acțiunii ce a avut loc în

mese propriu-zise, în timp ce „low tea“ se lua la o măsuță

Inițial, ca și în alte țări, ceaiul a fost considerat și tratat

un oraș aflat lângă Marele Zid Chinezesc ce separă Chi­

Așa cum englezii au răspândit consumarea ceaiului cu

săbiile și armele erau topite și transformate în samova­

ceainic separat așezat pe corpul principal. Ceaiul obținut

lată cum se scrie ceai în 27 de limbi:

Indoneziana, malaeză: teh

După cum am aflat în capitolul I, din frunzele aceluiași

Pentru ceaiul negru există diverse grade de clasifi-

- pentru frunze mărunțite:

I ( i F.O.P. - „Tippy Golden Flowery Orange Pekoe“;

Pentru ceaiul verde nu există o clasificare recunoscută

Pentru ceaiul oolong există un sistem de clasificare

I). Ceai simplu (fără adaosuri)

care vă vor ajuta în cunoașterea mai amănunțită a cea­

Acest tip se obține din frunze de ceai nedeschise com­

lucrătorul exclamând, fără să realizeze care era sursa mi­

După cum știți, acest tip se obține prin oprirea fermen­

Matcha, Tencha (Japonia): este ceaiul măcinat pul­

Ceaiul de tip oolong este supus fermentării, dar aceas­

ace& tip. Are un gust de fructe, ceea ce face ca adaosurile

Ceaiul căruia noi îi spunem „negru“ este numit de

obicei exotic, era ținut la mare preț și consumat doar la

atât simplu, cât și cu zahăr și/sau lapte. Nu se servește cu

pul prelucrării frunzele fiind presate în diferite forme.

Se produce în special în provinciile chineze Hubei, Hu­

Unele varietăți conțin și ceai oolong. Se servește bine în­

Aceste varietăți se obțin prin adăugarea de flori par­

în cadrul acestui comerț, i-a oferit rețeta acestui ceai aro­

După culegere, frunzele de ceai sunt supuse procesu

adepților lui Bodhidharma - fondatorul mișcării spiritua

Cultura ceaiului a atins noi culmi de rafinament în vre

Ca multe alte cunoștințe, și cele referitoare la culti

un oraș aflat lângă Marele Zid Chinezesc ce separă Chi

săbiile și armele erau topite și transformate în samova

care vă vor ajuta în cunoașterea mai amănunțită a cea

Acest tip se obține din frunze de ceai nedeschise com

lucrătorul exclamând, fără să realizeze care era sursa mi

După cum știți, acest tip se obține prin oprirea fermen

Matcha, Tencha (Japonia): este ceaiul măcinat pul

Ceaiul de tip oolong este supus fermentării, dar aceas

Se produce în special în provinciile chineze Hubei, Hu

Unele varietăți conțin și ceai oolong. Se servește bine în

Aceste varietăți se obțin prin adăugarea de flori par

în cadrul acestui comerț, i-a oferit rețeta acestui ceai aro

Maté cunoscut și drept Yerba maté sau ceai din Para

Rooibos este echivalentul din Africa de Sud al cea

Sunt numite ceaiuri organice, cele produse din frun

pasul 3: acoperiți și așteptați un minut până ce „per