MASURAREA MARIMILOR ELECTRICE

CUPRINS

ARGUMENT...pag. 3
CAPITOLUL I...pag. 4
I. 1 Notiuni introductive in masurarea marimilor electrice...pag. 4

CAPITOLUL II...pag. 5

II.1. Metode electrice de masurare...pag. 5

II.2 Structuri tipice ale aparatelor de masurare...pag. 7

  II .3 Masurarea tensiunii si curentului continuu...pag. 8

II.4 Masurarea puterii...pag. 10
II.5 Masurarea energiei electrice...pag. 11 
CAPITOLUL III Sanatatea si securitatea muncii...pag. 11
III. 1 Protectia muncii...pag. 11 
III. 2 Mijloace de protectie in cazul prafurilor...pag. 12
III. 3 Cerinte sanitaro-igienice fata de sisteme de ventilare...pag. 13
BIBLIOGRAFIE...pag. 15
ANEXE...pag. 16
 ARGUMENT

Măsurarea este un proces experimental obiectiv, prin care se atribuie valori

numerice diferitelor proprietăţi ale materiei şi fenomenelor. Caracterul obiectiv exprimă
faptul că rezultatulmăsurării nu trebuie să depindă de operatorul care o efectuează.
Cunoştinţele ştiinţifice au fost dezvoltate pe două nivele:
1) analiză senzorială,
2) evaluare raţională (teoretică).
Analiza senzorială se bazează pe măsurare şi comparare pentru evidenţierea
proprietăţilor diferitelor categorii: obiecte, fenomene, procese. Trecerea la fundamentarea
teoretică a unor legi alelumii materiale a fost posibilă numai prin simbolizare şi prin definirea
unor seturi de proprietăţi şide parametri de stare specifici pentru fiecare categorie analizată.
Exprimarea obiectivă şi precisă a proprietăţilor realităţii prin valori numerice
este modulcurent de reprezentare a datelor ştiinţifice. Descoperiri ştiinţifice
recente stau la baza unor noitehnici de măsurare (cu achiziţie de date in
calculator, cu transmisia informaţiei la distanţă, cuultrasunete etc.).
Mărimea (sau proprietatea) exprimă calitatea, iar valoarea numerică
determinată exprimăcantitatea. O proprietate este o noţiune generală, abstractă,
care se aplică unei categorii largi decorpuri sau fenomene. Exprimarea
cantitativă se referă la o entitate particulară (temperatura unuifluid, lungimea unei
bare, masa specifică a unui material etc).
Perfecţionarea metodelor şi mijloacelor de măsurare este cerută nu doar in
ştiinţă ci,maiales, in domenii inginereşti: construcţii de maşini şi instalaţii,
construcţii civile şi industriale,transporturi, comerţ, biomecanică etc.
De regulă, valorile măsurate ale proprietăţilor şi parametrilor de stare se exprimă ca
mărimiscalare, vectoriale sau matriceale, cu care se operează conform procedurilor
matematice uzuale.
Este important de reţinut faptul că de precizia şi de numărul măsurărilor
efectuate depind performanţele unui model matematic elaborat pe baza lor.
In cadrul proiectului vor fi prezentate metode şi echipamente pentru
măsurarea diferitelor mărimi electrice.
Conform unei definiţii simpliste, măsurarea constă in raportarea unei mărimi
fizice devaloare necunoscută la alta de aceeaşi natură aleasă ca unitate. Această definiţie se
poate aplica lamăsurarea unor mărimi ca lungimea, masa sau forţa. Pentru alte
mărimi (deformaţie specifică,duritate, temperatură, densitate, vascozitate,
umiditate etc), procesul de măsurare trebuie să se bazeze pe cunoaşterea formei
de manifestare a proprietăţii care se evaluează.
Metrologia este ştiinţa care are ca obiect studiul procesului de măsurare, cu
următoareleelemente componente:
 -mărimea şi proprietăţile care o fac măsurabilă,
-scara de măsurare şi unitatea de măsură,
-metoda de măsurare (baza teoretică şi aparatura de măsurare),-metodele şi mijloacele
pentru prelucrarea datelor primare.
CAPITOLUL I
I. 1 Notiuni introductive in masurarea marimilor electrice
Importanta practica a masurarilor electrice in tehnica moderna nu mai necesita
sublinieri. Atat schimburile de energie, cat si schimburile de informatie se fac
cel mai frecvent pe suportul marimilor electromagnetice, a caror masurare
precisa conditioneaza desfasurarea normala a proceselor implicate. Prin
masurari electrice se intelege masurarea marimilor electromagnetice, prin orice
mijloace, electromecanice, electrotermice, electrooptice, electronice etc.
Procesul de masurare
Scopul masurarii este obtinerea experimentala a unei informatii cantitative asupra anumitor
proprietati ale unui obiect sau sistem si exprimarea ei sub o forma adecvata pentru utilizator.
Asamblul operatiilor experimentale care se executa in vederea obtinerii rezultatului masurarii
constituie procesul de masurare.

Procesul de masurare reprezinta ansamblul de operatii necesare privind solicitarea,

obtinerea, transmiterea, receptia si prelucrarea semnalului metrologic pentru a se obtine
valoarea marimii masurate. In procesul masurari intervin urmatoarele elemente:

Obiectul masurarii: marimea de masurat;

Metoda de masurare: modul de comparare a marimii de masurat cu unitatea de masura;

Mijloacele de masurare: totalitatea mijloacelor tehnice cu ajutorul carora se determina

cantitativ marimea de masurat. Principiile de masurare ale mijloacelor de masurare depind de
natura fenomenelor fizice pe care se bazeaza functionarea acestora, diferind de la un mijloc la
altul.

 Mijlocul de masurare poate fi reprezentat ca o retea de captare, transmitere si receptie a

informatiei, retea care poate fi denumita ca lant de masurare. Mijlocul de masurare constituie
un canal informational de-a lungul caruia vehiculeaza un semnal energetic purtator al
informatiei de masurare – semnal metrologic. Structura mijloacelor de masurare este in
continua modificare, in prezent, folosindu-se si elemente care au ca functie sa efectueze
operatii aritmetice (adunari, multiplicari etc), operatii analitice (derivari, integrari etc),
operatii logice (codificari, decodificari etc), iar introducerea microprocesoarelor conduce la
adaugarea de noi functii si performante.

Procesul de masurare contine urmatoarele elemente principale: masurandul (marimea de

masurat), metoda de masurare, aparatul de masurat si etalonul. In functie de natura, precizia si
scopul masurari, aceste elemente au o importanta relativa diferita.
1. Masurandul -nu toate proprietatile unui obiect sau ale unui sistem sunt masurabile. O
prima conditie de masurabilitate este ca marimea sa constituie o multime ordonabila, adica o
multime in care sa se poata defini relatiile de egal, mai mic si mai mare intre elementele ei.
2. Metoda de masurare –prezenta marimii de referinta (a etalonului), chiar daca unori
este mai putin evidenta, este indispensabila. Se pot deosebi masurari prin comparatie
simultana si masurari prin comparatie succesiva.
3. Aparatul de masurat –in general, marimea de iesire depinde nu numai de marimea de
intrare, ci si de alte marimi care influenteaza aparatul. Aceste marimi sunt numite marimi de
influenta. Cele mai obisnuite sunt marimile caracteristice mediului in care se face masurarea:
marimi perturbatoare electromagnetice si marimi proprii obiectului supus masurari.
4. Etalonul –unicitatea si conformitatea masurarilor, in orice loc si la orice moment,
reclama un sistem de etaloane care sa asigure: generarea principilor unitati de masura,
mentinere acestor unitati de masura si corelarea intre ele a unitatilor de masura. Aceste trei
operatii fundamentale in activitatea metrologica se efectueaza in mod corespunzator cu
urmatoarele trei categorii de etaloane: de definitie, de conservare si de transfer.

  

CAPITOLUL II

Metode electrice de masurare

Metoda de masurare reprezinta modul de aplicare a principiului de masurare pentru

obtinerea valorii numerice a marimii de masurat.

 II.1 Clasificarea masurarilor se face dupa urmatoarele criterii:

A) Dupa forma sub care aparatul de masurat prezinta rezultatul masurarii:

1. Metode de masurare analogice, la care rezultatul poate lua orice valoare din
domeniul de masurare, fiind deci o marime continua.

2. Metode de masurare digitale, la care rezultatul poate avea numai anumite valori din
domeniul de masurare, fiind deci o marime discontinua. Prin operatia de cuantificare,
domeniul este impartit intr-un numar de subdomenii egale (cuante sau unitati de cuantificare),
iar procesul de masurare consta in numararea cuantelor corespunzatoare masurandului,
codificarea rezultatului intr-un sistem de numeratie si afisarea lui pe un dispozitiv specializat,
sub forma unui numar.

Masurarea digitala este preferabila celei analogice, deoarece:

- Se elimina erorile subiective de citire;

- Aparatele digitale au, un general, o precizie superioara celor analogice;

- Exista posibilitatea prelucrarii, transmiterii la distanta si inregistrarii informatiilor rezultate
in procesul de masurare, prin mijloacele tehnicii de calcul.

B) Dupa caracterul masurarii in timp:

1. Metode de masurare statice, care se efectueaza asupra unor marimi de regim

permanent, de valoare constanta in intervalul de timp in care se face determinarea;

2. Metode de masurare dinamice, efectuate asupra unor marimi variabile rapid in timp
si necesita aparate cu un timp de raspuns mic, care dispun de elemente de memorare sub
forma continua sau discreta a valorilor determinate;

3. Metode de masurare statistice, care se efectueaza asupra unor marimi cu caracter

aleatoriu, cu variatie imprevizibila in timp, neputand fi descrise de relatii matematice care sa
stabileasca o lege de reproducere a anumitor valori, in anumite conditii experimentale.

 C) Dupa modul de obtinere a rezultatelor masurarii:

1. Metodele de masurare directe sunt metodele prin care valoarea unei marimi se obtine
direct, fara efectuarea de calcule suplimentare si sunt bazate pe compararea directa cu unitatea
de masura sau cu ajutorul unui aparat gradat in unitatile respective. In acest tip de masurare se
determina o singura marime.
Exemple: masurarea temperaturii cu termometrul; masurarea presiunii cu manometru etc.

2. Metode de masurare indirecta sunt metode prin care valoarea unei marimi se obtine
prin masurarea directa a altor marimi, de care marimea de masurat este legata printr-o relatie
cunoscuta. Aceste masurari sunt mai complexe si au o precizie mai scazuta, dar in multe
cazuri nu pot fi evitate. Exemple: masurarea rezistentelor electrice prin metoda ampermetrului
si voltmetrului folosind legea lui Ohm R=U/I; masurarea densitatii unui corp prin masurarea
masei sale M si a volumului V ® r=M/V.

3. Metode de masurare combinate constau in determinarea valorilor unui anumit

numar de marimi de masurat pe baza rezultatelor masurarii directe sau indirecte a diferitelor
combinatii ale acestor valori si a rezolvarii ecuatiilor in care sunt incluse rezultatele masurarii.

Exemple: masurarea masei fiecarei greutati in parte, cand masa uneia din ele este cunoscuta si
sunt cunoscute rezultatele compararii intre ele a diferitelor combinatii de greutati. Metodele
de masurare directe sunt cele mai numeroase, constituind baza masurari tuturor marimilor
fizice. Aceste metode se impart, la randul sau, in alte cinici metode:

4. Metoda de compensare (de zero) – in aceasta metoda efectul actiunii marimii de

masurat este redus la zero (compensat) de efectul actiunii unei masuri sau marimi cunoscute,
de acelasi fel.

5. Metoda diferentei – in aceasta metoda marimea de masurat se compara cu o masura

sau cu o marime cunoscuta, valoarea ei rezultand din diferenta dintre efectele simultane ale
celor doua marimi asupra aparatului de masurat.
6. Metoda de rezonanta – pentru aceasta metoda este specifica utilizarea unui circuit
oscilant care se regleaza pentru a se realiza rezonanta si in acest moment valoarea masurata a
marimii se determina printr-o relatie de calcul care implica valorile unor marimi ce se
masoara si valorile unor elemente conectate in schema.

7. Metoda substitutiei – implica doua masurari succesive, marimea de masurat fiind

inlocuita cu o marime, de aceeasi natura, cunoscuta cu o exactitate superioara, reglabila astfel
incat in cele doua masurari sa se obtina aceeasi deviatie, adica efectele asupra aparatului sa fie
aceleasi.

8. Metoda de punte – utilizeaza un patrulater complet avand 4 laturi formate din

impedante, o diagonala de alimentare si o diagonala de marimea se apreciaza prin citirea
indicatiei data de elementul indicator care se deplaseaza in dreptul unei scari gradate .
Exactitatea cu care se efectueaza masurarea unei marimi depinde de metoda electrica de
masurare folosita, in acest context pot fi evidentiate urmatoarele observatii:

9. Metoda electrica de masurare indirecta si metoda de rezonanta

Folosesc cel putin doua aparate de masurare de aceea exactitatea este mai redusa.

10. Metoda indirecta si metoda directa  cu substitutie sunt utilizate pentru masurari de

exactitate medie cu aparatele analogice obtinandu-se incertitudini de masurare de 0,2¸1%, iar
cu aparatele digitale incertitudine de masurare se reduce la 0,05¸0,5%.

11. Metoda de punte si metoda de compensare sunt masurari de exactitate ridicata

intalnindu-se incertitudinea de masurare de 0,02¸0,5% (depinde, in principal, de exactitatea cu
care sunt cunoscute marimile etalon care intervin in schema).

12. Metoda de punte cu substitutie si metoda de compensare  cu substitutie nu

necesita decat indicatoare de nul fidele, iar incertitudinea de masurare depinde numai de
exactitatea cu care este cunoscuta marimea etalon care se substituie marimii de masurat. De
aceea, aceste metode sunt indicate pentru masurarile de foarte mare exactitate atingandu-se, in
conditii de laborator, incertitudini de masurare de 0,001¸0,005%.

II.2 Structuri tipice ale aparatelor de masurare

Mijlocul electric de masurare constituie un lant de masurare si de aceea poate fi reprezentat

printr-o schema functionala, ale carei elemente principale pot fi denumite convertoare de
masurare. Sub forma generala, mijloacele de masurare pot fi considerate ca fiind alcatuite din
trei tipuri de convertoare de masurare:

1. Convertoare de intrare (traductoare) care transforma marimea de masurat intr-un

semnal electric: curent, tensiune, numar de impulsuri etc;

2. Convertoare de prelucrare (amplificatoare, circuite de mediere, circuite de

comparare, circuite de formare a impulsurilor etc) care transforma semnalul electric astfel
incat acesta sa poata actiona convertorul de iesire;
3. Convertoare de iesire – dau posibilitatea citirii sau inregistrarii valorii masurate.
Schemele functionale pot fi clasificate dupa natura marimii de masurat: activa sau pasiva si
dupa modul de obtinere a valorii masurate: analogic sau digital. Schema functionala a unui
aparat analogic pentru masurarea unei marimi active prezinta convertorul de intrare
(traductorul) ce converteste marimea de masurat. Semnalul metrologic electric este prelucrat
de catre convertorul de prelucrare pentru a putea fi aplicat la intrarea convertorului de iesire
care este un instrument electric de masurare.Pentru realizarea unui aparat electric digital se
inlocuieste instrumentul magnetoelectric, prezentat in figura 2.5, cu un voltmetru digital. In
cazul masurarii marimilor pasive acestea nu pot furniza energia formarii semnalului
metrologic si de aceea se face apel la o marime exterioara fenomenului supus masurarii
(numita marime de activare) care este modulata de catre marimea de masurat si aceasta este
aplicata la intrarea convertorului de intrare care converteste marimea de activare intr-o
marime electrica si lantul de masurare se pastreaza 

Fig. 3. Schema functionala a unui aparat analogic pentru masurarea unei marimi active.

Pentru realizarea aparatului digital se procedeaza ca in cazul marimilor active

inlocuindu-se, in schema prezentata in figura 2.6, convertorul de iesire – cu un voltmetru
digital.
 Fig. 4. Schema functionala a unui aparat analogic pentru masurarea unei marimi pasive.

  II .3 Masurarea tensiunii si curentului continuu

Tensiunea continua si curentul continuu sunt marimi a caror masurare este necesara
atat in sisteme de transmitere a energiei electrice cat si in cele de transmitere a informatiei pe
suport electric. In cadrul masurarilor electrice, masurarea tensiunii are cea mai mare pondere,
datorita faptului ca in acest caz nu se modifica structura cons tructiva a circuitului electric.
Masurarea tensiunii electrice se face cu metode directe, insa sunt posibile si metode indirecte
de masurare. In toate masurarile de tensiune se urmareste ca prin introducerea mijlocului de
masurare - in paralel intre doua puncte din circuit - sa nu se perturbe functionarea acestuia.
1. Generatoare de tensiune de referinta –in cazurile simple in care generatorul de
tensiune de referinta trebuie sa debiteze un curent neglijabil se pot folosi elemente normale
sau circuite cu diode Zener, care furnizeaza o tensiune de referinta fixa. In cazurile in care
este necesar ca generatorul de tensiune de referinta sa debiteze un curent apreciabil fara sa-si
modifice tensiunea de iesire se recurge la stabilitoare de tensiune calibrate speciale.
2. Metoda compensarii complete –consta in masurarea tensiunii continue printr-un
procedeu de zero, echilibrand tensiunea de masurat Ux cu o tensiune cunoscuta Ue egala cu
Ux, obtinuta prin trecerea fie a unui curent constant printr-un resistor variabil, fie a unui
curent variabil printr-un resistor constant.
3. Metoda compensarii incomplete. Voltmetre diferentiale –metoda compensarii
incomplete pentru masurarea tensiunii continue este o metoda diferentiala, constand in
masurarea cu un voltmetru indicator a diferentei dintre tensiunea necunoscuta si o tensiune de
compensare reglabila, cunoscuta rezulta ca tensiunea de masurat este egala cu tensiunea de
compensare + tensiunea masurata cu voltmetrul indicator.
4. Masurarea curentului continuu –masurarea directa a curentului continuu se face cu
ajutorul ampermetrelor magnetoelectrice si electrodinamice. Masurarea indirecta se face fie
cu ajutorul sunturilor fie prin intermediul convertoarelor magnetice de c.c.
Masurarea tensiunii si curentului alternativ
Tensiunea si curentul alternativ se masoara cu precizie mare la frecvente intre 10 Hz si 10
1. Notiuni generale –din punct de vedere al comportarii globale, un semnal alternativ in
regim stationar poate fi caracterizat prin valoare efectiva, valoare medie si valoare de varf.
Valoarea efectiva a unei tensiuni alternative este egala cu valoarea unei tensiuni continue care
ar dezvolta o putere medie egala in aceeasi rezistenta.
Valoarea medie a unei tensiuni alternative este valoarea medie in timp a modulului tensiunii.
Valoarea de varf a unei tensiuni alternative este valoarea instantanee de modul maxim a
tensiunii.
2. Masurarea tensiunii si curentului alternativ prin comparare –cea mai precisa
masurare a tensiunii alternative si a curentului alternativ se poate face prin comparare cu
marimea continua corespunzatoare observand egalitatea efectelor termice, electrodinamice
sau altele asupra unui element sensibil la aceste efecte. Metoda se numeste comparare c.a. -
c.C., elementul sensibil se numeste element de transfer c. a-c.C., iar aparatul bazat pe aceasta
metoda este un comparator c. a-c.C.
3. Masurarea tensiunii alternative prin conversiune c.a. -c.C. – In practica
masurarea prin comparare c.a. -c.C. se foloseste numai la calibrarea aparatelor si in masurari
speciale, de mare precizie. Masurarea tensiunii alternative se face prin conversiune c. a-c.C.
cu ajutorul unui convertor c.a. -c.C. care furnizeaza la iesire o tensiune continua egala sau
proportionala cu valoarea efectiva, valoarea medie sau valoarea de varf a tensiunii alternative
de intrare.
4. Metode de raport aplicate la masurarile in c.a. –metodele de raport pot atinge
precizii mai bune decat ale masurarilor similare in c.c. datorita dispozitivelor inductive de
raport (DIR). Transformatorul este unul din dispozitivele inductive fundamentale; el poate fi
folosit ca transformator de tensiune sau ca transformator de curent. Divizorul inductiv este un
alt dispozitiv fundamental utilizabil pentru a genera sau a compara doua tensiuni sau doi
curenti intr-un raport dat.
II.4 Masurarea puterii
Masurarea puterii constituie una din putinele masurari electrice care poate fi efectuata in
intregul spectru de frecventa al marimilor electromagnetice din curent continuu pana la
frecventele de racordare cu spectrul radiatiilor inflarosii. Puterea masurata este fie puterea
absorvita de aparatul de masurat de la un generator fie puterea transmisa pe un circuit de la un
generator la o sarcina, ambele exterioare aparatului. In primul caz masurarea se face cu un
wattmetru de absortie iar in al doilea caz cu un wattmetru de trecere.

Puterea electrica este una dintre marimile relativ frecvent masurata in circuitele de curent
continuu, de curent alternativ de joasa si inalta frecventa sau in circuite in impuls, intr-un
domeniu de valori de la 10-16 la 109 W.

In curent continuu puterea care se dezvolta in rezistenta de sarcina R se determina prin

produsul dintre curentul I stabilit prin rezistenta de sarcina si caderea de tensiune U de la
bornele acesteia:

P =U × I = I 2 R = U2/R

In curent alternativ se defineste o putere momentana p (t) =u×i, ca produs dintre valorile

momentane ale tensiunii si curentului.

Metodele utilizate la masurarea puterii, directe sau indirecte, depind de circuit, de

valoarea puterii masurate si de frecventa semnalelor.

In circuitele de c.c. sau c.a. monofazat, cu sarcina pur rezistiva, pentru masurarea puterii se
poate utiliza metoda voltampermetrica cu aceleasi scheme ce se aplica la masurarea
rezistentelor. Daca se neglijeaza consumul propriu al aparatelor, puterea ce se dezvolta in
rezistenta de sarcina este evident egala cu produsul indicatiilor voltmetrului si
ampermetrului; P=UI. In caz ca acest consum propriu nu poate fi neglijat apare o eroare
sistema tica de metoda a carei valoare absoluta este egala cu aceea ce se dezvolta in aparatul
care masoara corect. Prin urmare, pentru a avea erori sistematice de metoda mici, schema
'amonte' se va utliza la masurarea puterilor mult mai mari decat cele ce se consuma in
ampermetru, iar schema 'aval', in cazul in care puterea consumata de voltmetru este
neglijabila. Aceasta duce de fapt la aceleasi conditii ca la masurarea volt-ampermetrica a
rezistentelor.
Masurarea directa a puterilor atat in c.a. cat si in c.c. se face cu wattmetrul. Pentru
constructia de wattmetre se utilizeaza dispozitive indicatoare de produs ca cel electrodinamic
si ferodinamic si mai rar, cel de inductie.

1. Masurarea puterii absorbite –masurarea puterii absorbite se executa in cazurile in care

este necesar sa se determine puterea pe care o poate debita un generator, sau un alt sistem de
generare si/sau de transmitere a puterii, pe o sarcina specificata. Masurarea puterii absorbite in
audiofrecventa se efectueaza cu aparatele specializate numite wattmeter de iesire.
2. Masurarea puterii transmise –pentru masurarea puterii transmise este necesara
multiplicarea tensiunii si a curentului urmata de medierea produsului obtinut.
II.5 Masurarea energiei electrice –oricare din aparatele de masurat puterea activa poate fi
utilizat pentru masurarea energiei (active), daca se integreaza in timp marimea de iesire a
aparatului. Contoarele electromecanice utilizate in prezent sunt bazate pe multiplicatorul cu
inductie. Contoarele electronice s-au oprit la multiplicatorul cu modulatie in amplitudine si
durata care le asigura o precizie superioara tuturor contoarelor electromecanice cunoscute.

In tehnica predomina masurarea puterii electrice active, care in circuitele de joasa

frecventa se face cu ajutorul wattmetrului, iar in circuitele de frecventa ridicata, cu ajutorul
unor metode indirecte, de obicei, folosind o sarcina artificiala.

Masurarea marimilor electromagnetice de camp

Majoritatea metodelor de masurare a marimilor electromagnetice de camp sunt bazate pe o
conversiune din marime de camp in marime de circuit. Masurarea ideala a unei marimi de
camp trebuie sa indeplineasca doua conditii: sa fie practic punctuala (sa redea valoarea
marimii de camp intr-o regiune restransa din spatiu) si sa fie neperturbatoare (sa redea
valoarea marimii de camp inainte de introducerea traductorului in regiunea explorata).
1. Masurarea intensitatii campului electric -masurarea campului electric continuu
intereseaza in special in legatura cu problemele ganerarii de campuri electrostatice intense.
Masurarea intensitatii campului electric alternativ este intalnita relativ rar.
2. Masurarea intensitatii campului magnetic –aparatele destinate acestui scop se
numesc teslametre. Masurarea se intinde asupra unui interval larg de valori ale inductiei, de la
10 –12 T pana la 10 T, precizia de masurare curenta este intre 0,01 si 5%. Pentru masurarea
inductiei magnetice continue se folosesc teslametre cu bobina detectoare.
3. Masurarea intensitatii campului radioelectric –metoda generala de masurare a
intensitatii campului radioelectric consta in utilizarea unei antene standard orientata
corespunzator la bornele careia se obtine tensiunea. La frecvente relativ joase (ex: 25 MHz) se
utilizeaza antene-cadru sau antene monofilate cu lungime de aproximativ 1 m. In cazul
campurilor slabe se utilizeaza volmetre selective.

CAPITOLUL III
Sanatate si securitatea muncii

III. 1 Protectia muncii este un sistem de masuri si mijloace social-economice,

organizatorice, tehnice, profilactic-curative, care actioneaza in baza actelor
legislative si normative si care asigura securitatea angajatului, pastrarea sanatatii
si a capacitatii de munca a acestuia in procesul de munca.

 Scopul protectiei muncii este de a reduce la minimum, probabilitatea afectarii

sau imbolnavirii angajatului cu crearea concomitenta a conditiilor confortabile
de munca la o productivitate maximala a acesteia.

 Securitatea muncii in activitatea de productie se asigura pe urmatoarele cai:

Instruirea in materie de protectia muncii a tuturor angajatilor si a altor persoane

la toate nivelurile de educatie si pregatire profesionala; Instructarea prealabila si
periodica a tuturor angajatilor; Pregatirea speciala angajatilor care deservesc
masini, mecanisme si utilaje fata de care sunt inaintate cerinte sporite de
securitate; Verificarea periodica a cunostintelor personalului tehnic ingineresc a
materiei in protectia muncii (nu mai rar decat o data in trei luni).

Directii principale ale politicii de stat in domeniul protectiei muncii:

Asigurarea prioritatii ale politicii de stat in domeniul protectiei muncii. Emiterea

si aplicarea actelor normative privind protectia muncii; Coordonarea activitatilor
in domeniul protectiei muncii si al mediului; Supravegherea si controlul de stat
asupra respectarii actelor normative in domeniul protectiei muncii; Cercetarea si
evidenta accidentelor de munca si a bolilor profesionale; Apararea intereselor
legitime ale salariatilor care au avut de suferit in urma accidentelor de munca si
a bolilor profesionale;Stabilirea compensatiilor pentru munca in conditii grele,
vatamatoare sau periculoase ce nu pot fi inlaturate in conditiile nivelului tehnic
actual; Participarea autoritatilor publice la realizarea masurilor de protectie si al
organizarii muncii;

Pregatirea si reciclarea specialistilor in domeniul protectiei muncii

-  organizarea evidentei statistice de stat privind conditiile de munca,

accidentele de munca, bolile profesionale si consecintele materiale ale acestora;

-  colaborarea internationala in domeniul protectiei muncii;

-  contribuirea la crearea conditiilor nepericuloase de munca, la elaborarea si

utilizarea tehnicii si tehnologiilor nepericuloase, la producerea mijloacelor de
protectie individuala si colectiva a salariatilor;
Reglementarea asigurarii salariatilor cu echipament de protectie individuala si
colectiva cu incaperi si instalatii sanitar-social, cu mijloace curativ profilactice
din contul angajatului

III. 2 Mijloace de protectie in cazul prafurilor.

Un sir de productie tehnologica in constructia, industria materialelor de

constructie si in alte domenii ale industriei sunt insotite de formarea si
raspandirea in mediul de productie a prafului, care influenteaza negativ asupra
organismului uman si in indeosebit asupra organelor respiratorii. Praful de
productie influenteaza negativ nu numai asupra organismului uman, adesea el
inrautateste mediul de productie in limitele zonei de lucru, duce la uzarea rapida
a pieselor si agregarea supuse frecarii. Afara de aceasta, praful poate fi sursa de
electricitate statica. Praful se formeaza in timpul maruntirii, macinarii,
fractionarii diferitor materiale, la transportarea, incarcarea si descarcarea
materialelor pulverulente; la pregatirea suprafetelor constructiilor pentru izolare
si finisare; in timpul executarii lucrarilor de terasamente; la demolarea
constrcutiilor si instalatiilor etc.Gradul de influenta a prafului asupra
organismuli uman depinde de proprietatile lui fizico – chimice, toxicitate,
dispersitate si concentratie.

In cazul, cand metodele de desprafuire a aerului zonei de munca nu asigura

micsorarea concentratiei prafului pana la valoarea admisibila sau curatarea
mediului aerian este imposibila sau neefectiva pentru protectia vremelnica a
organelor omului sunt folosite haine speciale si mijloace individuale de
protectie.

Echipamentul de protectie antipraf se alege in conformitate cu normele existente

„imbracaminte, incaltaminte speciala si echipament de protectie” elaborat de
Institutul Central de Cercetare in Domeniul Protectia Muncii.

Pentru protectia organelor de respiratie, de prafurile de var, de ciment, ipsos,

azbest sunt folosite respiratoare de tipul RN-19.

Pentru protectia ochilor se folosesc ochelarii speciali antipraf.

 Pentru protectia corpului sunt folosite costume si combinizoane contra prafului

confectionate dintr-o tesatura speciala, care se curata usor prin scuturare.

III. 3 Cerinte sanitaro-igienice fata de sisteme de ventilare.

1. Sisteme de ventilatie trebuie sa fie calculate corect. Volumul de aer trebuie sa
fie suficient pentru eliminarea surplusurilor de caldura, umezeala si a
substantelor nocive;
2. Volumul de aer aspirat La in incapere trebuie sa corespunda volumului de aer
eliminat Lel.
3. Sisteme de ventilare trebuie sa fie plasate in asa mod ca eliminare sa fie
executata din locuri cu degajari sporite, iar aspirarea aerului curat - in locuri cu
concentratii minime. Daca aceasta se refera la surplusuri de caldura, atunci
aspirare sa se execute la podea, iar eliminarea de sub tavanul incaperii.
4. Sisteme de ventilare nu trebuie sa provoace supraracirea sau supraincalzirea
angajatilor;

5. Sisteme de ventilatie trebuie sa asigure electrosecuritatea de incendiu si de

explozie
BIBLIOGRAFIE

1. Chivu, M., Masurari electrice si electronice, Universitatea Tehnica Timisoara,

1995

2. Ignea, A., Chivu, M., Borza, T., Masurari electrice si electronice, Culegere de
probleme,

Editura Politehnica Timisoara, 2003

3. Pop, E., Masurarea marimilor electrice si neelectrice, curs partea I si a II-a,

Institutul

Politehnic Traian Vuia Timisoara 1985

ANEXE
Fig.1

Fig. 2 Circuit oscilant pentru masurarea rezonantei

   Fig.5 Schema de masurare a tensiunii

Tester tensiune
Capacimetru digital

Detector cabluri sub tensiune

Frecventmetru digital