INTRODUCERE

Încep prin a spune că te felicit pentru că vrei să aduci schimbarea în viața ta.

Probabil te-ai întrebat de multe ori cum îți poți îmbunătăți relația cu mâncarea.
Ba mai mult, cum ai putea îmblânzi mostruletul interior ce nu ține cont de
orele târzii, de calorii, restricții, dorințe și vise.
Desi știi teoria, practica “te omoară”.

Cum se face că, ori de câte ori vrei să te apuci de o dietă, apare acel sabotor
interior ce îți dă toate planurile peste cap și fără să conștientizezi, ajungi
înfulecând o grămadă de dulciuri, junk food sau cine știe ce patiserii din colțul
străzii. Ai vrea să ai o baghetă magică și să ajungi la echilibru fară atâta efort.
Cel mai rău e că un rău nu vine niciodată singur.

Vinovăția apare la scurt timp după episod și ajungi să te simți mai rău ca
înainte. Cu câteva kilograme în plus. Balonată. Tristă.
Intri într-un cerc vicios. Te superi că ai călcat strâmb și că ți-ai stricat dieta și
cauți ceva să te aline rapid. Așa că mai mergi o tura la frigider și bagi mai
multă mâncare în stomac.
Simți că îți pleznește abdomenul, fizic nu mai poți, dar golul interior e tot acolo.
Așa că încerci să mai îndeși un pic de mâncare, doar doar se umple golul.

E confortant, pare că te răcorești cu fiecare înghițitură luată, dar defapt e o

tortură pură. Ai intrat într-un roller coaster de emoții. Încet, începi să te trezești
din transă. Îți dai seama că iar ai mâncat peste măsură. Că ai depășit cu mult
porția. Te simți efectiv rău, balonată și plină de regret. Te superi că iar ai
calcat strâmb dar….o iei de la capăt.
 Așa arată o zi din viața unui om ce se luptă cu emoțiile sale. Așa arată
mâncatul emoțional, numit și mâncat compulsiv/ dependent de dulciuri etc

Mâncatul emoțional nu te iartă nici daca ești campion la fitness, antrenor,

nutriționist sau mai știu eu ce.

Așa m-am regăsit și eu în multe etape din viața mea. Mâncatul emoțional încă
mai bate la ușa mea, doar că azi, îi deschid rar.

Azi, am înțeles că se poate și altfel.

Și vreau să îți povestesc și tie cum să îți rescrii relația cu mâncarea.

Cum să ajungi într-o stare naturală de echilibru, în care poți manca cu

bucurie.

Îți zic de pe acum că nu va fi floare la ureche...dar va merita fiecare pas făcut

către o nouă tu.

Pentru că, draga mea, meriți să ai succes în toate planurile vieții tale!
Cauzele

Stressul de la job, nesiguranța financiară, provocările în relația de cuplu,

plictiseala sau anumite probleme de sănătate te pot face la un moment
dat (sau foarte des) să recurgi la mâncatul emoțional, ca formă de
eliberare.

Este ceva ce se întâmplă ambelor sexe, dar conform mai multor studii,
mâncatul emoțional este întâlnit mai des în rândul femeilor.

Ca să ai o relație echilibrată cu mâncarea, trebuie să înțelegi ce se întâmplă

în spatele alegerilor tale.
Problema nu este doar una de alimentație, ci poate ajunge la niveluri foarte
profunde în ființa ta.
De ce alegem mâncarea ca și confort?

În primul rând, vreau să încep prin a-ți spune că în mare, ​omul este o sumă de
programe și tipare pe care le repetă inconștient, pe multe dintre ele, încă din
copilărie.
Relația cu mâncarea se formează încă din burta mamei și continuă cu
experiența data de primele luni de viață.

Refugiul în mâncare este una din cele mai răspândite dependențe de pe

planetă, deoarece are rădăcini încă din primii ani de viață, atunci când
primeam afecțiune, căldură, iubire, îmbrățișări și...lapte matern.

Emoțiile noastre sunt strâns legate de mâncare și căutăm confort fix acolo,
pentru că atunci când eram neajutorați, când ne simțeam rău, când plângeam
- cât eram bebeluși - primeam mâncare, liniște și iubire de la mama.

Deci asocierea dintre mâncare și iubirea/confort ne sunt undeva adânc

înrădăcinate încă din primele clipe de viață.
În plus, laptele matern este extrem de nutritiv și bogat în grăsimi și
carbohidrați.

Conform datelor Organizației Mondiale a

Sănătății, laptele matern conține toți nutrienții
de care un copil are nevoie în primele 6 luni
de viață, incluzând grăsimi, carbohidrați,
proteine, vitamine, minerale și apă. Ușor de
digerat, laptele matern conține apă în
proporție de 88,1%, 3,8% grăsimi, 0,9%
proteine, 7% lactoză (carbohidrați) și un
procent de 0,2% din alte minerale și vitamine.
Înțelegând aceste informații, ne este mult mai ușor să ne imaginam de ce
atunci când ne simțim triști, stresați și plini de emoții, primul lucru ce ne vine în
minte ca și confort emoțional este o porție de mâncare, în special, “ceva
dulce”. “Dulcele” de pe piață este plin de zahăr (carbohidrați) și grăsimi și imită
într-o oarecare măsură (cel puțin pentru mintea noastră), acea senzație de
energie combinată cu iubire și liniște, din brațele mamei.

Această asociere se întâmplă inconștient, de cele mai multe ori habar nu

avem de ce vrem să mâncam anumite alimente când suntem suparăți, pur și
simplu o facem și atât.

Este un prim tipar comportamental înscris în noi, ce probabil l-am reprodus de

multe ori în această viață.

Asta nu înseamnă că e nesănătos să ne hrănim copiii cu minunatul lapte

matern, sau să nu îi mai oferim afecțiune în timp ce hrănim bebelușul, ci
înseamnă că undeva pe parcursul copilăriei, nu am fost învățați să ne
gestionam emoțiile corect, astfel încât, atunci când suntem suparăți (sau
plictisiți!) să disociem emoțiile de mâncare, să le trăim, să le integrăm și să
acționăm sănătos.

Cauți să umpli un gol interior

Un alt motiv pentru care mâncăm

emoțional este acela de a umple un “gol”
interior.
Mâncarea dă senzația de plin, cel puțin
temporar, ca și cum am reușit în sfârșit să
umplem imensa gaură ce o simțim în noi.

Acel gol interior, însă, există acolo în

urma multor trădări de sine, în urma
compromisurilor, a nevoilor neîndeplinite, a dorințelor ce există încă în noi și
nu s-a acționat pentru ele, există pentru că amânăm ce știm că avem de făcut,
pentru că ne amorțim cererile sufletului, din frica de a lua niște decizii ce ne
sperie pe moment.

Alți factori ce pot duce la o relație disfunctionala cu

mâncarea

● retragerea din cercuri sociale, fix atunci când suntem în nevoie

emoțională mai mare

● nu practicăm activități ce, de altfel, ne-ar ajuta să eliberăm tensiunile,

stresul, tristețea

● nu înțelegem diferența dintre foamea emoțională și foamea

fiziologică/normală a corpului

● supraepuizare (burnout) la job

● intrăm în cercul vicios al învinovățirii ( furtuna de emoții - mâncat

compulsiv - simțit rău după - învinovățire - furtună de emoții - și de la
capăt)

● intrarea în starea de supraviețuire “lupta sau fugi”, în urma stresului

● lipsa de planificare/organizare
Ce poți să faci?

1. Recunoaște ce fel de foame simți și hrănește-o

corespunzător

În primul rand, trebuie să înveți să recunoști daca îți este foame cu adevărat
sau este o foame emoțională.

Foame fiziologică: Foame emoțională:

Se dezvolta încet, în timp. O resimți foarte abrupt, deodată.

Îți dorești o varietate de grupe de Poftești doar la anumite alimente

alimente

Când senzația de sațietate apare, te Chiar dacă te simți plin, nu te poți

oprești din mâncat opri

Nu ai sentimente negative după ce Te simți vinovată sau rușinată după

mănânci ce mănânci

Mănânci controlat și cu bucurie Intri că în transă, ai sentimentul că

nu te poți controla

Urmărește senzațiile din corp. Când a apărut foamea, cum a apărut, cum te
comporți în timp de mănânci, cât și după?

Stabilește dacă în acel moment te confrunți cu un episod emoțional sau este,

pur și simplu, vremea să iei masa.
 2. Conștientizează

Ce se afla în spatele poftei bruște de moment? A apărut foamea brusca după

un eveniment emoționant cu cineva drag, după o furtună emoțională? Sunt
plictisit? Ce simt chiar acum în corp? Scrie chiar atunci în moment ce simți.
Sau gândește-le, daca nu ai cum să scrii.

3. Rupe lanțul - ieși din cerc

Ca să ieși din cercul acesta vicios, trebuie să întrerupi lanțul de câteva ori.
Daca ai stabilit că treci printr-un episod emoțional, trebuie să conștientizezi
chiar atunci, în moment, că prin asta treci, și să îți aduci aminte că emoțiile nu
se tratează cu mâncare! Daca mănânci în acel moment, problemele pentru
care te-ai supărat nu vor trece, doar vei acumula o frustrare în plus.

Trebuie să înțelegi că ți-ai format un obicei în a-ți lega furtunile interioare de

mâncare. E timpul să ieși din cerc. Este necesar să legi un alt obicei (ce nu
are legătură cu gura - nu bei ceai, nu bei apă în loc de mâncare) de aceste
emoții.

Să respiri adânc și să te întrebi dacă chiar ai nevoie de zahăr în momentul ăla,

sau e doar o formă rapidă de relaxare?
​

În majoritatea cazurilor, asta este. Și atunci trebuie să iți găseșți altă metodă
rapidă de relaxare sau de distragere: o plimbare pe jos (mersul te ajută să pui
sângele în mișcare și îți da timp să îți observi corpul și ce simte), să citești
ceva, să dansezi, să faci 10 genuflexiuni (asta chiar am făcut o dată , m-a
bufnit râsul și am uitat de mâncare).
​
Și faci asta de câteva ori până creierul tău înțelege că se poate relaxa și altfel.
Ține minte că puterea e la tine!
 4. Fă mișcare

Mișcarea este o nevoie de bază a corpului, dacă nu te miști suficient, este

normal să simți tensiune în corp și chiar o cantitate de energie mare ce
stagnează și e gata să pocnească.
Mergi, fă gimnastică ușoară, stretching, aleargă. Fă-ți o rutină în a te mișcă
zilnic, macar 10 minute. Te va ajuta să descarci tensiuni, să reglezi hormonii
din corp și să eliberezi din stresul acumulat în țesuturi.

5. Stai în liniște

Studiile arată că cei ce practică meditația sau rugăciunea, sunt mai fericiți.
Faptul că îți dai câteva minute zilnic de conectare la Dumnezeu, te readuce cu
picioarele pe pământ, te face să fii în contact cu nevoile tale reale și să te
asculți mai bine

6. Hrănește celulele

Asigura-te că mănânci ca să trăiești. ​Hrana și lichidele ce le înghiți, îți

reconstruiesc celulele, țesuturile, oasele, determină buna funcționare a
hormonilor. Îți asigură claritate în gândire și o bună funcționare a sistemelor.
Mănâncă hrana cât mai apropiată de natură, neprocesata​, ca să te asiguri
că îți hrănești cu adevărat celulele.
Corpul tău nu are nevoie de junk food, zahăr, făina, patiserii, doar mintea are
nevoie. Amintește-ți să îți hrănești corpul, nu dorințele de moment ale minții!
Asta va determina o stabilitate în glicemie peste zi, și fluctuațiile tale
emoționale vor fi din ce în ce mai mici.

Mestecă mâncarea mai mult (cel puțin de 30 de ori), mănâncă conștient,

atentă la tine, fară distrageri! Numai regula asta dacă o aplici, rezolvi 50% din
problemă.

7. Trăiește-ți emoțiile

Nu în ultimul rând, ​învață

să te asculți. Învață să nu
mai fugi.
Stai cu emoțiile tale.
Încearcă să denumești ce
simți în moment, ce
emoție îți trece prin corp?
Denumește tot ce simți în
acea furtună: anxietate,
nesiguranță, frica, tristețe,
etc și simte-le. Amintește-ți
că ele vor trece, dar e
necesar să le trăiești, ca să
nu revină altă dată și mai
puternice.

Emoțiile nu sunt ceva de care să fugi.​ Ele nu trec cu mâncare. Emoțiile nu

sunt negative, chiar dacă unele efecte ale lor pot părea așa. Emoțiile doar
sunt, și exista ca să ne facă conștienți de lumea interioară.
 8. Înconjoară-te de oameni

Înconjoară-te de oameni ce s-au confruntat și ei cu provocări asemănătoare. ​E

important să vezi că se poate trece peste și e important să vezi că nu ești
singura care simte asta.

Poți adera la grupuri pe facebook, să te înscrii la cursuri ce susțin eforturile

tale de a-ți îmbunătăți viața, citește articole sau cărți ce te inspiră și îți arată
atât normalitatea, cât și ce poți face să ieși din cerc.
Cere ajutor când nu mai poți. Vorbește cu o prietena, spune-i prin ce treci.

9. Ține un jurnal

Ține un jurnal în care să notezi tot ce mănânci, bei, cât dormi, cât de
relaxezi într-o zi.
Scrie după fiecare masă ce emoții ai avut la acea masă, sau înaintea ei.
Această introspecție te poate duce către concluzii interesante despre tiparele
tale de mâncat, despre ce comportamente ai atașat mâncatului sau emoțiilor.
 10. Evită tentațiile din casă
Donează alimentele ce știi că îți fac probleme și le ai încă acasă (dulciuri,
zahar alb, patiserii, covrigei, junk food) și ​nu mai cumpăra, așa “să fie”​.
Daca nu ai în casă, e mult mai ușor să te ții de un plan corect.

11. Fară distrageri

Evită să mai consumi alimente când te uiți la Tv, calculator, televizor. ​Trebuie
să îți construiești o relație conștientă cu mâncarea​, iar pentru asta este
necesar să te conectezi cu momentul în care mănânci.

12. Cere ajutor specializat

Daca simți că tot nu poți ieși din această buclă, oricâte eforturi faci singură,
cere ajutor specializat. Lucrează cu un profesionist care să te ajute să îți pui
acțiunile în ordine și să identificați ce pași concreți ai de făcut.

Cu cât treci mai repede la acțiuni simple și concrete, cu atât îți va fi mai
ușor când vine momentul să faci schimbări mai mari în stilul de viață.
Are și un rol psihologic: Îți obișnuiești creierul să nu mai amâne lucruri, și ai
deja prima senzație de bine a unui lucru îndeplinit.
Nu uita, toate aceste exerciții reprezintă deja primii pași pe care îi faci
spre un corp sănătos.​ Așa că, FELICITĂRI! Ești tare!

În altă ordine de idei, am reflectat mult zilele astea dacă să îți povestesc
episodul prin care am trecut la începutul anului 2019, în care era cât pe ce să
renunț la toată călătoria mea de 14 ani în domeniul fitness-ului.

Mă simțeam nefericită în propriul corp, îmi pierdusem forma atletică și

mă simțeam ca o impostoare​. Știam multă teorie, experimentasem mult, dar
îmi pierdusem orice dorință de a o pune în practică.

A fost o perioadă delicată pentru mine, pe care nu multă lume o știe, și pe care
am decis să ți-o împărtășesc pentru că are mare legătură cu subiectul
călătoriei noastre.
Sigur vei găsi cel puțin un lucru care să îți dea încrederea că și tu poți face
pace cu corpul tău.

În adolescență am avut două visuri: unul să mă ajut pe mine și pe ceilalți să

găsim soluții potrivite pentru sănătatea noastră și unul și mai lăuntric, de a
urma calea artistului.

Ei bine, ianuarie 2019 avea să fie anul în care îmi vedeam împlinite pe bune
ambele visuri: aveam gata atelierul meu și urmam cursurile primului an al
Facultății de Artă Sacră de la Teologie, la secția de Pictură; și în paralel
antrenam clienții în sala de fitness și îi ajutam să aibe o postură mai bună și să
arate cum își doresc.

Și totuși, eu eram mai nefericită ca niciodată. Corpul îmi urla de o durere

lăuntrică și tot ce îmi venea era să mă închid în căsuța ce tocmai o
terminasem de renovat și să stau în mijlocul patului, dormind sau nefacand
nimic notabil.

2018 fusese un an greu, cu multe schimbări, cu implementarea unui proiect

de finanțare pentru atelier, cu renovarea spațiului casei (atelierul și casa
coincid), cu recuperarea după un început de hernie lombară. Hernia am
căpătat-o după ce un an de zile nu am mai purtat branțul de 2 cm în încălțări.

Toate schimbările astea, viața antreprenorială, recuperarea herniei, și chiar

timpul ce trebuia să îl aloc tatălui meu paralizat, m-au făcut să obosesc foarte
tare, să nu mai am energie pentru nimic, iar gândul de a merge la sală să mi
se pară o corvoadă, nu aveam energie să pictez și aveam episoade din ce în
ce mai dese de mâncat compulsiv.

Trăiam un ​conflict puternic interior,​ între versiunea mea veche, ce era

dedicată corpului ei și avea grijă de ea, și această versiune nouă, ce nu mai
avea putere și tot ce își dorea era să se ascundă sub un morman de rușine, că
“un antrenor nu arată și nu se comportă așa”.
Așa că înțeleg perfect prin ce treci și cum este să te împarți între multe
responsabilități și să nu mai ai putere de tine.

Și totuși...​salvarea a venit exact când mi-am acceptat punctul zero​ în care

mă aflam. Cu greu am acceptat că nu le pot face pe toate deodată și că
punctul zero de acum, nu coincide cu cine eram acum un an sau doi sau
zece.

Așadar, am început să mă uit în viața mea și să o analizez la rece. Să îmi scriu

în carnețel toate ariile de care nu eram mulțumită: ce obiceiuri am legate de
bani, de alimentație, de somn, de relaxare. Mi-am monitorizat chiar și emoțiile
prin care treceam, mi-am scris toate frustrările, am vrut să văd tot tot despre
mine cea de acum. Înțelegi acum de ce te pun cu agenda în mână? E unul din
cele mai puternice instrumente pe care le ai la îndemână - gratis!

Și ​apoi mi-am dat blândețe și acceptare​. Am înțeles că sunt o versiune a

mea foarte obosită și mental și fizic.
Și am căutat cei mai mici pași pe care îi pot face în situația de acum. Cum pot
face să mă reconectez cu bucuria de a trăi sănătos?
Așadar, am decis ca zilnic să fac cele mai mici acțiuni pe care le pot face. Am
început să mă mișc 5 min pe zi, de acasă. Apoi, 10, apoi 15. Am renunțat la
sală pentru o perioadă și la o bună parte din clienți.

Făceam doar exerciții care să mă facă să mă simt mai bine fizic, uitând
de orice obiectiv de slăbire​. Scopul era să mă simt bine și să mă bucur - să
recreez o relație cu mine. Ușor ușor, energia a crescut și am început să umblu
și la alimentație, introducând elemente din modelul de mai sus.

După câteva săptămâni am început să simt cum energia mea interioară a

crescut și că se naște dorința de mai mult. Așadar am început să ies la
plimbări lungi, și în timp să adaug câte o sesiune de alergat în parc. Am
început să modific alimentația și să încep să mănânc combinațiile corecte în
80% din timp.

Ultima piesă din puzzle s-a pus când ​am realizat că o parte din mine asocia
traiul sănătos și disciplina învățate în perioada competițională cu o
durere ce am trăit-o acum câțiva ani pe partea relaționară.
Am conștientizat că durerea nu venea din disciplina sănătoasă, ci că avea altă
rădăcină și așa mi-am putut asuma noul drum.

Tu ai vreo durere pe care o asociezi cu mâncatul emoțional? Puneți

întrebarea asta des, până îți apare un răspuns din subconștientul tău.
Întotdeauna apare ceva, dacă te întrebi suficient de des, și te lași
deschisă la răspunsuri.

Draga mea...nu ești defectă pentru că mănânci emoțional.

Te rog...​nu te mai judeca​. Nu iți mai face procese de conștiință (și eu mi-am
făcut de zeci de ori)...​ci doar realizează acum ca adult că
relaxarea/protecția/siguranță vine din rezolvarea sau tratarea cauzelor ce
le-au determinat...​nu prin zahăr și făina!
Multumesc!