TEORIA RELAŢIEI DE OBIECT

I
Sinele şi obiectele sale

Ce este teoria relaţiei de obiect?

Teoria relaţiei de obiect britanică este o teorie a personalităţii ce

are ca punct de plecare studierea relaţiei terapeut-pacient din punctual
de vedere al diadei mamă-copil. Teoria susţine că experienţa copilului
în relaţie cu mama este principalul factor determinant în formarea
personalităţii şi nevoia copilului de a se ataşa de mamă reprezintă
factorul motivant în dezvoltarea sinelui copilului. Este un amestec de
muncă a analiştilor britanici dintr-un grup independent (R. Fairbairn,
D. Winnicott, H. Guntrip şi M. Balint), muncă ce a fost disputată de
grupul Kleinian. Deşi teoriile celor două grupuri diferă în ceea ce
priveşte abordarea teoriei lui Freud ele sunt similare în ceeea ce
priveşte importanţa experienţei copilului în relaţie cu mama. Grupul
independent a folosit stadiile psihosexuale de dezvoltare ale lui Freud
darn u au fost de accord cu faptul că progresul inevitabil al acestor
stadii se bazează pe instincte, în schimb au considerat nevoia de
relaţionare ca fiind o forţă fundamentală. Grupul Kleinian a rămas fidel
viziunii freudiene – şi-au descries ideiile în legătură cu modul în care
copilul foloseşte fantezia inconştientă pentru scăderea tensiunii
provocate de instincte şi modul în care procesarea fanteziei crează
structura psihică.
Ce sunt relaţiile de obiect?
Relaţia de obiect este un termen tehnic general cer traversează
dimensiunea intrapsihică şi interpersonală şi se referă la părţiile
“construite” ale personalităţii. Aceste părţi sunt exprimate în cadrul
relaţiilor curente în care reprezentarea intrapsihică originală a relaţiilor
de obiect este modificată. Obiectele (intrinseci) şi altze părţi ale sinelui
sunt în relaţii de reciprocoitate cu obiectele (extrinseci) astfel încât în
orice relaţie personalităţiile implicate se influenţează una pe celalată.
Relaţiile exterioare sunt în interacţiune cu structurile psihice interne.
Ce este un obiect intrinsec? – este o parte a structurii psihice care
s-a format din experienţele individului legate de persoana catre l-a
îngrijit în copilăria timpurie, acesteexperienţe fiind captate în
personalitatea individului ca “urme” ale acelei relaţii timpurii. Nu este o
amintire, nu este o reprezentare ci o parte a sinelui.

1
 Care sunt factorii ce fac din obiectul intrinsec mai mult decât o
simplă înregistrare a legăturii cu obiectul extrinsec?
În timpul relaţiei trimpurii cu mama bebelusul are o capacitate limitată
de a înţelege ceea ce simte, ceea ce exprimă mama sau de ale separa
de ceea ce simte bebeluşul. Capacitatea cognitivă limitată a
bebeluşului deformează imaginea mamei de aceea obiectul intrinsec nu
reflectă cu acurateţe obiectul extrinsec. Mai târziu, pe măsură ce
bebeluşul ce bebeluşul creşte şi se dezvoltă, se schimbă modul de
percepere a obiectului extrinsec.
Ex_ când copilul este la un punct la care autnomia şi controlul
guvernează dezvoltarea capacitatea de a păstra sau nu obiectul
intrinsec poate remodela organizarea obiectului intrinsec.
Este personalitatea o sumă de obiecte?
Nu. Obiectele sunt doar o parte a personalităţii; copii se nasc cu
propriul potenţial de personalitate. La naştere există un sine pregătit
să raţionalizeze cu obiectele externe pe care copilul le va găsi în
mediu. În relaţia cu aceste obiecte externe sinele se dezvoltă pe baza
experienţelor cu obiectele pentru a creea structura psihică.
Ce este sinele?
Portivit cercetătorului D. Stern copilul este organizat de la început
pentru a acumula experienţa ce stă la bază formării personalităţii şi a
sentimentului de sine. Sinele se compune din:
1. Conceptul de ego – mecanism executiv ce modulează auto-
controlul
2. Obiectele extinseci
3. Obiecte şi părţi ale egoului legate prin afecte
Care este relaţia dintre sine şi obiecte?
Sinele reprezintă organizarea psihică unică ce crează isdentitatea unei
persoane. Obiectul intrinsec reprezintă acea parte cu care relaţionează
sinele atunci când interacţionează cu o altă persoană. Obiwectul
inrinsec reprezintă o substructură a sinelui. Deasemenea în interiorul
sinelui există o serie de alte obiecte intrinseci şi părţi ale egoului ce
corespund acestora. Egoul şi părţile sale moderează activităţiile şi
sentimentele care sunt identificate cu sinele şi organizate în
subcategorii ale eului. Aceste subcategorii relaţionează cu obiectele
intrinseci ce le corespund. Aceste categorii ale sinelului şi obiectele
sunt legate între ele de afectele ce caracterizează relaţia de obiect.

2
3