Anxietatea în adolescență

Având în vedere că și eu mă confrunt cu această problemă a anxietății, acest subiect este

de interes pentru mine.

Adolescența este o perioadă dificilă pentru mulți oameni, deoarece petrec o mare parte a
timpului la școală, ceea ce poate fi o sursă majoră de anxietate pentru mulți dintre ei. În articolul
Anxiety in the Classroom: Only Girls’ Anxiety Is Related to Same‐Sex Peers’ Anxiety
(Charbonneau, Journault, Cernik, Longpré, Wan, Giguère & Lupien, 2022) se vorbește despre
acest lucru. Chestionarul de Anxietate de Stare-Trăsătură pentru Copii (State-Trait Anxiety
Inventory for Children) este cel mai frecvent utilizat pentru studierea anxietății și definește
anxietatea de mediu ca un răspuns fizic și psihologic temporar la stimulii din mediu. Studiile au
arătat că studenții cu niveluri ridicate de anxietate au tendința de a-si aminti mai puternic
situațiile stresante/ traumatice și tind să folosească gândirea repetitivă, care este asociată cu
efecte negative asupra sănătății mintale. Relațiile între semeni sunt deosebit de importante în
timpul adolescenței, iar studiile recente au sugerat că colegii de clasă pot juca un rol în anxietatea
de mediu trăită de elevi prin influențare subconștientă. Atunci când tinerii se afiliază cu colegii
de clasă care sunt asemănători și se angajează în aceleași comportamente de-a lungul timpului le
preiau stările. Literatura de specialitate care explorează efectul influențării subconștiente asupra
anxietății rămâne limitată și s-a concentrat în primul rând pe efectul prietenilor asupra anxietății.

Articolul descrie un studiu care a avut ca scop identificarea celor mai puternici predictori
ai anxietății trăite de elevii din școală. Studiul a colectat date de la elevii de liceu din Montreal,
Canada si s-a constatat că colegii de clasă au avut un efect asupra diferitelor forme de anxietate
în rândul elevilor și că nivelurile de anxietate ale elevilor au variat în funcție de stresul din
mediu. Eșantionul pentru acest studiu a fost format din 1044 de studenți din diverse medii
socioeconomice.

Nu este clar dacă studiul a găsit rezultate semnificative, dar descrie bine metodologia și
măsurile luate pentru a asigura acuratețea colectării datelor. S-a constatat că nivelul de anxietate
de mediu al unui elev este asociat cu anxietatea de mediu a colegilor săi, în special la fete.
Această asociere este mai frecventă la fete decât la băieți, dar este independentă de nivelul de
vârstă școlară. Acest studiu aduce o contribuție unică în literatură, deoarece examinează efectul
colegilor de clasă asupra stării de anxietate pe care o trăiesc adolescenții la școală, nu doar
efectul prietenilor. Rezultatele se aliniază cu literatura existentă, care sugerează că stresul
experimentat de colegii de clasă poate afecta bunăstarea emoțională a tinerilor. În ansamblu, este
se evidențiază importanța luării în considerare a rolului colegilor de clasă în anxietatea trăită de
elevi în școală și necesitatea cercetărilor ulterioare în acest domeniu.

În plus, studiul evidențiază și potențiala influențare subconștientă asupra nivelurilor de

anxietate în rândul elevilor. Tendința indivizilor de a se asocia cu alții care sunt similari cu ei,
este un fenomen bine stabilit în psihologia socială și s-a demonstrat că are o serie de efecte
asupra atitudinilor, comportamentelor și bunăstării indivizilor.

Concluziile acestui studiu au implicații importante pentru educatori, administratorii

școlilor și profesioniștii din domeniul sănătății mintale care lucrează cu adolescenți. Subliniază
necesitatea unor intervenții care să abordeze contextul social al anxietății în rândul elevilor, în
special în ceea ce privește rolul colegilor de clasă. De exemplu, programele din școală care
promovează relații pozitive între colegii de clasă și reduc agresiunea sau alte forme de stres
social pot fi eficiente în reducerea nivelului de anxietate în rândul elevilor. În plus, studiul
sugerează, că consilierii școlari și alți profesioniști din domeniul sănătății mintale , atunci când
lucrează cu elevii care se confruntă cu anxietatea, ar trebui să se concentreze nu doar asupra
elevului, ci să ia în considerare contextul social în care apare anxietatea. Înțelegând dinamica
colectivului, consilierii pot adapta mai bine intervențiile care abordează factorii de stres specifici
cu care se confruntă elevul. De asemenea, părinții joacă un rol crucial în susținerea sănătății
mintale a copiilor lor. Oferind acasă un mediu sigur și de susținere, părinții pot contribui la
reducerea stresului experimentat de elevi și pot crea un mediu pozitiv care poate promova
bunăstarea mentală. Părinții ar trebui să fie educați cu privire la impactul colectivului asupra
sănătății mintale și să fie încurajați să comunice cu copiii lor.

Articolul Common Anxiety Disorders of Adolescence: Identification and Management in

Primary Care (Keeton & Walkup, 2010) vorbește despre fobia socială (frica de a nu fi umilit in
public sau de a te face de ras în situații sociale), tulburări de anxietate și semnale de alarmă ale
anxietății.
 Temeri caracteristice ale fobiei sociale:

 Să fii ridiculizat pentru că ai dat un răspuns incorect în clasă.

 Să arăți urat sau să nu fii suficient de bun când joci un sport.
 Să nu știi ce să spui pentru a menține o conversație.
 Să fii respins de cineva.

Tulburare de anxietate generalizată: îngrijorare incontrolabilă, excesivă și nerezonabilă

cu privire la o serie de probleme, cum ar fi eșecul, sănătatea, situațiile nesigure, vremea rea și
viitorul. Griji caracteristice:

 Ce se întâmplă dacă mâine nu știu la testul de trigonometrie și stric orice șansă pe care o
am de a intra într-o facultate bună?
 Sper să nu ne rătăcim în drum spre programarea de mâine.
 Mă întreb dacă clădirea este atât de veche încât tavanul se va prăbuși.
 Ce se întâmplă dacă vine furtuna de zăpadă și nu putem ajunge acasă de la școală?

Articolul evidențiază patru semnale de alarma pentru identificarea tulburărilor de

anxietate la adolescenți:

 Comportament evitant: atunci când un adolescent începe să evite activitățile de rutină

sau oportunitățile de creștere socială și personală din cauza anxietății. Exemplele includ
evitarea evenimentelor școlare, petrecerilor, întâlnirilor, vorbirea cu persoane
necunoscute, lucrul în grup sau vorbitul la telefon.
 Îngrijorare cronică și gândire anxioasă: atunci când un adolescent are griji excesive și
nerealiste sau își imaginează situații amenințătoare sau periculoase, ori rezultate proaste.
Adolescentul are nevoia constanta de aprobarea celorlalți, trage la concluzii pripite si nu
vede niciodată aspectele pozitive ale vieții.
 Simptome fizice: dureri de cap frecvente, dureri de stomac, diaree, bătăi rapide ale inimii.
Vizitele frecvente la asistenta medicala, sustragerea si plecarea de la ore sunt semne
importante. De asemenea, nu ar trebui trecuta cu vederea exprimarea „sunt stresat” atunci
când ceilalți adolescenți desfășoară activitățile într-un mod normal.
 Deficiența (comportamentul defectuos). Supranalizarea unei situații simple face ca
individul sa ia masuri de siguranța excesive, acesta evitând chiar si cele mai simple
 situații sociale, cum ar fi : acesta nu se înscrie in echipa de fotbal deoarece este sigur ca
va primi o minge in cap si va muri; verificarea excesiva a unei bucăți de carne pentru ca
aceasta sa fie bine făcută; „toate ciupercile sunt otrăvitoare” etc.

Un alt articol (Lusk & Mazurek Melnyk, 2013, COPE for Depressed and Anxious Teens: A
Brief Cognitive-Behavioral Skills Building Intervention to Increase Access to Timely, Evidence-
Based Treatment) vorbește despre un studiu în urma căruia s-a constatat că mulți adolescenți nu
beneficiază de serviciile de sănătate mintală de care au nevoie, în ciuda unei prevalențe mari a
tulburărilor mintale în rândul tinerilor. Studiul sugerează că prevenirea, intervenția timpurie și
tratamentul personalizat sunt esențiale.

Intervenția COPE a fost dezvoltată ca un program educațional și de promovare a sănătății

pentru a ajuta adolescenții să facă față stresului și să se angajeze în comportamente sănătoase. A
fost testat mai întâi ca un program de 15 sesiuni cu grupuri de adolescenți. Programul include
conținut educațional bazat pe CBT (Cognitive-Behavioral Therapy), precum și activități
concentrate pe nutriție, activitate fizică și schimbarea comportamentului pentru un stil de viață
sănătos. Rezultatele studiilor pilot arată că programul este eficient în reducerea simptomelor de
depresie și anxietate, creșterea stimei de sine, a convingerilor și a comportamentelor de viață
sănătoase, a activității fizice și în scăderea abandonului școlar. Programul este în prezent testat
pe 779 de adolescenți predominant hispanici în 11 licee din zona Phoenix. COPE a fost, de
asemenea, oferit ca parte a programelor de intervenție extra școlare și in terapia individuală pe
termen scurt. Adolescenții cu întârzieri de dezvoltare sau funcționare cognitivă scăzută și tinerii
cu psihoză activă sunt excluși din program. COPE este un program de terapie cognitivă pentru
adolescenții depresivi și anxioși care se bazează pe un pacient conștient care își poate exprima
problemele.

Programul implică o evaluare psihiatrică inițială, utilizarea instrumentelor de auto-raportare

și contribuții din partea pacientului și familiei la stabilirea unui plan de tratament. Programul își
propune să îmbunătățească rezultatele în materie de sănătate mintală pentru adolescenți prin
furnizarea de intervenții psihologice individualizate.

În concluzie, putem afirma ca această problemă a anxietății este mult mai răspândită decât se
crede, iar dacă problemele nu sunt adresate la timp si cu seriozitate, anxietatea poate reprezenta
un mare obstacol în viața unui adolescent, și ulterior, unui adult.
Bibliografie:
Charbonneau, Journault, Cernik, Longpré, Wan, Giguère & Lupien, 2022, Anxiety in the
Classroom: Only Girls’ Anxiety Is Related to Same‐Sex Peers’ Anxiety

file:///C:/Users/andac/Downloads/Anxiety_in_the_Classroom_Only_Girls_Anxiety_Is_Re.pdf

Keeton & Walkup, 2010, Anxiety Disorders of Adolescence: Identification and Management in
Primary Care

file:///C:/Users/andac/Downloads/KeetonWalkup2010FINAL.pdf

Lusk & Mazurek Melnyk, 2013, COPE for Depressed and Anxious Teens: A Brief Cognitive-
Behavioral Skills Building Intervention to Increase Access to Timely, Evidence-Based Treatment