INTRODUCERE

Tema pe care am ales-o spre a fi tratată în lucrare arată preocuparea mea de a stabili în
ce situații apar tulburările de anxietate și depresia la copii, care sunt cauzele majore ce
determină acestea, dar și măsurile ce pot fi exercitate pentru a preveni sau a atenua aceste
manifestări. Această temă este denumită ca „Rolul depresiei și anxietății asupra performanței
școlare a copiilor” și constituie o consecință a curiozității mele, precum și a unei provocări.
De aceea, motivul alegerii acestei teme derivă din dorința de documentare în legătură cu acest
subiect.

Obiectivele pe care mi le-am propus vizează:

1. Stimularea interesului pentru combaterea anxietății și a depresiei apărute la copii;

2. Cunoașterea și respectarea normelor de comportare în societate, educarea abilității de

a intra în relație cu ceilalți;

3. Educarea trăsăturilor de voință și caracter și formarea unei atitudini pozitive față de

sine (curaj, autodepășire, disciplină, dragoste, demnitate, încredere, spirit autocritic,
orgoliu) și față de ceilalți (cinste, altruism, corectitudine, fermitate, dragoste, grijă,
sinceritate, încredere, simpatie, spirit critic, interes).
În acest studiu de cercetare mi-am propus să prezint influența pe care o exercită
depresia și anxietatea în dezvoltarea copiilor și cum afectează acestea performanța școlară.În
condițiile în care tulburările anxioase sunt întâlnite adesea la copii și adolescenți, acestea
afectează direct calitatea vieții copilului. Toate acestea au un impact deosebit asupra
dezvoltării abilităților sociale ale copilului, asupra performanței școlare și astfel crește riscul
de a prezenta anxietate la vârstă adultă. În cadrul grupei tulburărilor anxioase, cea mai
frecventă tulburare la copil este anxietatea de separare, urmată de anxietatea generalizată şi de
fobia socială (Rapee, Wignall, Hudson, Schniering, 2009).Un impact major asupra calității
vieții copilului, dar și a familiei sale și a comunității îl are prezența unor tulburări de anxietate
asociate cu depresia sau cu alte ulburări psihice.
Pichot (1987, apud Bloch şi colab., 2006, p. 97) defineşte anxietatea ca fiind „o stare
emoţională alcătuită în plan fenomenologic din trei elemente fundamentale: perceperea unui
pericol iminent, o atitudine de aşteptare în faţa pericolului şi un sentiment de dezorganizare
legat de conştiinţa unei neputinţe totale în faţa acestui pericol”. În timp ce frica este o emoţie
naturală, definită ca o emoţie negativă în legătură cu o situaţie obiectivă, anxietatea este o
stare de indispoziţie, de nelinişte, de îngrijorare care ia naştere în absenţa unui pericol real.
Anxietatea patologică influenţează comportamentul copilului și îl determină să evite acţiunea.
Prin componenta cognitivă prezentă, copilul îşi subestimează capacitatea de a face faţă
situaţiilor percepute ca fiind ameninţătoare, ceea ce duce adeseori la asociere cu dispoziţia
depresivă. (Bolohan, A., Preda, G., 2014)
 REVIEW-UL LITERATURII

Studiul tulburărilor de anxietate patologică a evidențiat interacţiunea dintre

vulnerabilitatea biologică, genetică, vulnerabilitatea psihologică şi experienţele de viaţă ca
fiind determinante în apariţia anxietăţii. Prin urmare, ceea ce se moşteneşte genetic este
nivelul de neuroticism, adică gradul în care o persoană răspunde emoţional la diverse situaţii
de viaţă (Andrews et al, 2007). Astfel, copiii care prezintă un nivel ridicat de neuroticism
reacţionează mult mai intens la stimulii negativi, comparativ cu alţi copii. Ei prezintă un nivel
scăzut de control voluntar, ceea ce-i predispune şi mai mult la apariţia tulburărilor anxioase.
Inhibiţia comportamentală, emoţionalitatea negativă, alături de controlul voluntar
scăzut determină copiii să adopte anumite comportamente care pot conduce la respingerea lor
de către grupul de adulți, ceea ce atrage apariţia anxietăţii şi a depresiei (Baker, Milich,
Manolis, 1996).
În ultimii ani, un interes deosebit a prezentat studiul efectelor stilurilor educative
parentale în dezvoltarea psihologică a copilului. Astfel, Chorpita, Albano & Barlow (1996),
Low Nolte & Harris (2001) arată că stilul parental disfuncţional reprezintă un factor de risc în
dezvoltarea anxietăţii la copil. Autorii demonstrează că practicile educative nepotrivite
determină inhibiţia comportamentală a copilului, prin manifestarea unui tipar comportamental
de evitare a experimentării situaţiilor noi. Prin urmare, învăţarea de către copil a abilităţilor de
a face faţă situaţiilor de viaţă este afectată negativ. (Bolohan, A., Preda, G., 2014 )
Tulburările de anxietate și tulburările de consum de substanțe (Tomasi și alții,2019),
pot să coincidă adesea, astfel că persoanele cu această comorbiditate prezintă o deteriorare
masivă și rezultate mai slabe ale tratamentului în comparație cu persoanele cu doar una dintre
tulburări. Se are în vedere influența impulsivității. Persoanele cu tulburări de anxietate, ce
prezintă o impulsivitate ridicată sunt predispuse să manifeste comportamrnte riscante pentru a
face față simptomelor de anxietate, fiind inclus aici consumul de substanțe halucinogene.
Tulburările anxioase reprezintă cea mai frecventă problemă de sănătate mentală la
copii şi adolescenţi, cu o prevalenţă de 10–15%. Studiul calitativ, are ca obiectiv analiza
direcţiilor de cercetare care abordează marea problematică a anxietăţii, în corelaţie cu stilurile
parentale disfuncţionale. Au fost identificate următoarele direcţii de cercetare: vulnerabilitatea
psihologică şi biologică pentru anxietate, relaţia dintre tulburările anxioase şi stilul parental şi
direcţiile de acţiune terapeutică. Studiile au marcat existenţa mai multor factori de rezilienţă
în problematica anxietăţii la copil şi adolescent. Cel mai important este încurajarea
independenţei copilului de către familia sa, astfel încât cel mic să experimenteze şi să
gestioneze adecvat diferitele situaţii de viaţă cu care se confruntă. Stilul parental
hiperprotector sau intruziv reprezintă, pe de altă parte, un factor favorizant de dezvoltare a
anxietăţii.
Depresia și anxietatea sunt suferințe psihice asociate, de cele mai multe ori coexistând,
cu aceeași intensitate sau nu. Anxietatea este cel mai bine descrisă ca o stare care se dezvoltă
în urma unei credințe că lucrurile se pot înrăutați și că viața se va îngreuna, iar depresia dintr-
o credință că nimic nu poate să meargă bine ca viața să fie mai bună, mai plină de sens, mai
tolerabilă.
 Anxietatea este un semn al unei suferințe personale reale și poate intefera
serios cu viața copiilor, reducându-le performanțele școlare, afectându-le
prieteniile și relațiile cu întreaga familie. Nu se cunoaște exact ce anume
generează anxietatea la copii, dar printre factorii de risc se numară cei genetici,
reacția părinților la comportamentul anxios al copilului, imitarea
comportamentului anxios al părintelui, precum și factorii de stres cum ar fi
separarea părinților, violența familială, decesul cuiva drag, intimidarea la școală,
performanțele școlare slabe, bolile și anumite accidente.
Chiar dacă majoritatea studiilor au pus accentul
pe depistarea depresiei mascate, caracterizată mai ales prin acțiuni și
comportament agresive, și copiii pot manifesta tristețe sau un nivel redus al
energiei, la fel ca adulții care suferă de depresie. Semne ale depresiei la copii pot
fi unul sau mai multe din următoarele simptome, observabile în mod persistent,
(prezente pentru cea mai mare parte a zilei, pentru o perioadă de cel puțin două
săptămâni), pervaziv (influențează starea copilului în mai multe contexte și în
mai multe activități și relații), cauzează suferința și disconfort copilului,
împiedicând funcționarea sau dezvoltarea normale și nu sunt cauzate de o
condiție medicală: iritabilitate sau manifestări de furie, probleme de
comportament evidente, sentimente continue de tristețe, retragerea din mediul
social, sensibilitate crescută la respingere, reducerea sau creșterea apetitului,
insomnii sau somn excesiv, izbucniri în plâns sau accese de furie verbală,
dificultăți de concentrare , plângeri somatice (dureri de stomac, dureri de cap,
probleme legate de controlul sfincterian),t, reducerea abilității de a funcționa în
timpul evenimentelor și activităților de acasă sau cu prietenii, la școală, în
activitățile extrașcolare, sentimente de vină sau lipsă de valoare, incapacitatea de
a gândi clar, gânduri despre moarte sau suicid. Nu
în toate situațiile pot apărea toate aceste semne și nu toți copiii se vor comporta,
gândi sau simți în acest fel. Majoritatea prezintă diferite simptome în diferite
momente și contexte ale vieții. Deși unii copii funcționează satisfacător în medii
structurate, sub impactul unei depresii semnificative și la aceștia pot apărea
modificări marcate la nivelul activităților sociale, a interesului pentru școală,
performanțelor școlare, a aspectului fizic. Nu există un marker
biologic care să indice depresia, singura modalitate de măsurare a intensității
depresiei fiind cu ajutorul unei scale de evaluare. Scala de evaluare nu este
singurul mod de a stabili un diagnostic. Scalele de evaluare disponibile reprezintă
modul de măsurare a eficienței tratamentului.
Pentru a măsura rezultatele în studiile de eficiență
antidepresivă (Zimmerman et al., 2004), în ultimii 10 ani, Scala de Evaluare a
Depresiei Montgomery – Asberg (MADRS) a fost utilizată cu frecvență mare. O
altă scală este Scala de Evaluare Hamilton pentru Depresie pentru a defini
remisia. Conform unui
studiu aparţinând lui Wagner (2005), aproape jumătate din elevii diagnosticaţi cu
tulburări de anxietate manifestă dificultăţi semnificative în ceea ce priveşte
performanţa şcolară. Încetineala, absenteismul şi perfecţionismul, împreună cu
nivele serioase de anxietate, pot duce la activitate incompletă, eşecuri la teste,
posibile repetări ale clasei. Elevii cu tulburări anxioase sunt adeseori neînţeleşi.
Părinţii, profesorii și alte persoane din jur, cred frecvent despre ei că sunt în mod
deliberat enervanţi, caută ostentativ să atragă atenţia, sunt manipulativi. ( Săucan
et al., iulie 2015) Într-un alt studiu (Fröjd et
al. , 2008), sunt analizate asocierile dintre diferite niveluri ale depresiei cu unele
aspecte ale performanței școlare. Populația țintă a cuprins 2516 elevi ai clasei a
VII-a (între 13-17 ani) dintre care 90% au completat chestionarul în mod anonim
în clasă. Dintre fete 18,4% și dintre băieți 11,1% au fost clasificați ca fiind
deprimați (R-Beck Depresion Inventory(BDI), versiunea finlandeză a BDI cu 13
piese). Cu cât era mai scăzută media punctului auto-raportat, cu atât adolescenții
erau mai deprimați. Depresia a fost asociată cu dificultăți de concentrare, relații
sociale, performanță școlară cu încredere în sine, precum și perceperea activității
școlare ca fiind foarte apăsătoare. Variabilele de performanță școlară au avut
asocieri similare cu depresia la ambele sexe atunci când a fost studiată depresia
la scară largă. Studiul a indicat faptul că elevii care raportează dificultăți în ceea
ce privește performanțele școlare ar trebui să fie examinați pentru depresie.
Unii autori (Chen et al., 2020) au demonstrat că adesea există
o legătură între depresia parentală și depresia adolescentului. Depresia
adolescentului a fost considerată un potențial mecanism psihosocial care stă la
baza legăturii dintre depresia părinților și victimizarea în școală a
adolescenților. Rezultatele susțin importanța includerii abordărilor bazate pe
familie pentru depresie care vizează părinții și adolescenții în programele viitoare
de intervenție / prevenire a victimelor.
Într-un studiu mai vechi (Leon et al, 1980), s-a
constatat că între copiii deprimați și cei nedeprimați exisță o diferență în ceea ce
privește tipurile de probleme de comportament manifestate acasă și la
școală. Astfel, copiii etichetați ca deprimați de părinții lor în inventarul
personalității pentru copii au evidențiat în mod semnificativ mai multe probleme
de conduită, anxietate, hiperactivitate impulsivă, probleme de învățare, probleme
psihosomatice, perfecționism și tensiune decât copiii considerați ca
nedeprimați. Copiii deprimați au fost apreciați de profesorii lor ca prezentând
mai multă neatenție decât cei fără depresie. O relație semnificativă a fost găsită
între raportul părinților și autoraportul depresiei copilului. Cu alte cuvinte,copiii
depresivi au atribuit evenimente pozitive cauzelor externe și evenimente negative
cauzelor interne semnificativ mai mult decât copiii nedeprimați.
Brady și Kendall (1992) au ajuns la concluzia că, deși anxietatea și
depresia la tineri sunt legate în mod semnificativ, există distincții importante și
este nevoie de cercetări suplimentare. Studiile asupra comorbidității anxioase -
depresive la tineri au crescut exponențial. Se analizează modelele conceptuale
existente și se propune un model de căi multiple către comorbiditatea anxietății-
depresie. Calea 1 descrie tinerii cu înclinație pentru anxietate, cu depresie
comorbidă ulterioară care rezultă din tulburări legate de anxietate. Calea 2 se
referă la tinerii cu înclinație pentru anxietate și depresie, care pot prezenta
 ambele tulburări simultan. Calea 3 descrie tinerii cu înclinație pentru depresie, cu
anxietatea comorbidă ulterioară care rezultă din tulburări legate de depresie. În
plus, factorii de risc împărtășiți și stratificați contribuie la dezvoltarea tulburării
comorbide, fie prin interacțiunea cu tulburările legate de tulburare, fie prin
prezicerea dezvoltării simultane a tulburărilor. Analiza abordează factorii
descriptivi și de dezvoltare, diferențele de gen, suicidul, evaluările și cercetarea
rezultatelor tratamentului, în ceea ce privește anxietatea comorbidă și depresia și
căile propuse. Cercetările din 1992 indică faptul că comorbiditatea variază în
funcție de tulburarea de anxietate specifică. Calea 1 descriind tinerii cu fobie
socială sau tulburare de anxietate de separare și depresie ulterioară, Calea 2
aplicându-se tinerilor cu tulburări de anxietate și depresie generalizate și Calea 3
descriind tinerii depresivi cu fobie socială ulterioară. Este necesară testarea
modelului de căi multiple și de a examina schimbarea dezvoltării și tulburările
specifice de anxietate. (Cummings et al., 2014)

Autori și an Obiectivele Variabilele Eșantion Rezultate Discuții

studiului investigate

Andrews et Studiul tulburărilor de Vulnerabilitatea Ce se moşteneşte

al.,2007 anxietate patologică biologică, genetică, genetic este nivelul
vulnerabilitatea de neuroticism,
psihologică şi adică gradul în care
experienţele de o persoană
viaţă. răspunde emoţional
la diverse situaţii de
viaţă.

Bolohan, A., Studiul efectelor Stilul parental și Un nivel scăzut de

Preda, G., 2014 stilurilor educative tulburările control voluntar, îi
parentale în dezvoltarea anxioase predispune şi mai
psihologică a copilului. mult la apariţia
tulburărilor
anxioase.

Chen et al., Efectul direct al depresiei Depresia parentală 2.419 elevi Depresia parentală
2019 parentale asupra și depresia (clasele 7-12) nu a avut o asociere
victimizării adolescenților și părinții lor directă
adolescenților de către semnificativă cu
colegii și profesorii din niciun tip de
școală, precum și efectul victimizare școlară.
indirect prin depresia
adolescenților.

Cummings et Studiul asupra Anxietate de Comorbiditatea

al., 2014 comorbidității anxioase - separare, tulburări variază în funcție
depresive la tineri. de anxietate, fobie de tulburarea de
socială. anxietate specifică.

Fröjd et al., La fete tendinţele Nivelul depresiei și 2516 elevi ai Dintre fete 18,4% și
2008 depresive sunt clasei a VII-a dintre băieți 11,1%
 semnificativ mai
pregnante decât la băieţi,
iar fetele înregistrează o
satisfacţie şcolară
semnificativ mai mare
decât cea a băieţilor.
performanța școlară (a 13-17 ani) au fost clasificați ca
fiind
deprimați.Datele
cercetării scot în
evidenţă o corelaţie
semnificativă
negativă între
tendinţele spre
depresie şi nivelul
satisfacţiei şcolare.

Leon et al., Studiul tipurilor de Copiii depresivi și 2145 copii( 7- O relație

1980 probleme de copiii nedepresivi. 14 ani) semnificativă a fost
comportament găsită între raportul
manifestate acasă și la părinților și
școală. autoraportul
depresiei copilului.

Săucan et al., Analiza copilului cu Tendinţa spre Există o corelaţie

2015 personalitatea în formare. instabilitate şi semnificativă
depresie, tendinţa negativă între
antisocială și aceste tendinţe
satisfacția școlară. psihoneurotice şi
satisfacţia şcolară.

Tomasi et al., Tulburările de Tulburările de 804 pacienți Persoanele cu

2019 anxietate și tulburările anxietate și tulburări de
de consum de substanțe tulburările anxietate care
și influența impulsivității de consum de prezintă o
substanțe impulsivitate
crescută manifestă
consum de
substanțe.

Zimmerman et Măsurarea rezultatelor în Scala de evaluare a 303 Ecuația de regresie

al., 2004 studiile de eficiență depresiei ambulatori referitoare la
antidepresive. Montgomery – psihiatrici scorurile HRSD și
Asberg și pe Scala MADRS depinde,
de Evaluare în parte, de
Hamilton pentru intervalul și
Depresie severitatea
scorurilor din
eșantion.
 DESIGNUL CERCETĂRII

Scopul cercetării

Această cercetare a fost realizată cu scopul de a identifica relațiile existente între

anxietate, depresie și performanța școlară în rândul copiilor.

Ipotezele cercetării sunt următoarele:

Ip.1: Frecvența apariției depresiei este mai ridicată în cazul copiilor de sex feminin decât în
cazul copiilor de sex masculin.

Ip2: Absența părinților (plecarea lor în străinătate) corelează pozitiv cu anxietatea și depresia
la copii.

Ip.3: Tulburările de anxietate și starea de depresie corelează negativ cu performanța școlară a

copiilor.

Ip.4: Fetele sunt mai depresive decât băieții.

Variabilele cercetării sunt următoarele:

-variabile independente: sex, mediul de proveniență, vârsta;

-variabile dependente: tulburări de anxietate, depresie, lipsa afectivității părinților,

performanța școlară.

Tipul cercetării

Studiul de față este cantitativ și folosește chestionarul ca instrument de culegere a datelor.

Chestionarele vor fi aplicate părinților cu elevi în clasele 0-VIII, dar și elevilor cu vârste între
11-17 ani.

Voi folosi analiza de corelație Pearson în SPSS pentru a realiza relația între afectivitatea
părinților și depresia copiilor.

De asemenea voi realiza testul T pentru eșantioane independente pentru a verifica ipoteza :
Fetele sunt mai depresive decât băieții.

Prezentarea procedurii

Participanții la cercetare vor fi părinții elevilor din localitate și elevii cu vârste între 11 și 17
ani. Ei vor primi un set de chestionare acasă. Aceștia vor semna o fișă în care își exprimă
acordul pentru participarea la studiu. Informațiile obținute vor fi utilizate doar în scopul
cercetării.

Principalele instrumente utilizate în evaluarea tulburărilor de anxietate sunt: interviuri

structurate și semi-structurate (de exemplu K-SADS-PL), chestionare de autoevaluare pentru
copii sau adolescenți (de exemplu SCARED versiunea pentru copii și adolescenți), proceduri
de automonitorizare, instrumente de evaluare fiziologică și cognitivă, testele de evaluare
comportamentală, strategii de evaluare funcțională, scale. Etapele scrierii lucrării de cercetare

Secțiunea privind metodologia de cercetare îmi permite să motivez alegerea temei de

cercetare, să vă prezint sursele bibliografice principale pe care se bazează aceasta, și nu în
ultimul rând, să descriu pașii pe care îi voi urma în scrierea lucrării de cercetare care vor vor
reprezenta un ghid pentru o cercetare de calitate. Cel care cercetează o temă trebuie să dețină
anumite informații despre acel subiect de cercetare și trebuie să reușească să îmbine teoria cu
practica, iar pentru ca studiul meu de caz sa fie unul reușit și din punct de vedere practic, voi
aduna informațiile din revistele și articolele de psihologie, publicate la nivel internațional în
ultimii 5 ani, dar și studii mai vechi, dar semnificative.
Consider că cea mai importantă etapă este cea a documentării, cea care urmează
imediat după alegerea temei, prin care cercetătorul se informează temeinic asupra subiectului
și totodată este momentul în care își stabilește direcțiile în care vrea să ducă lucrarea de
cercetare. Este momentul în care stabilește exact ceea ce vrea să obțină la sfârșitul cercetării.
În această etapă de documentare sunt cercetate anumite lucrări de specialitate, articole,
cărți, site-uri oficiale web fiind luate o serie de notițe. Doar după ce această etapă este
terminată poate fi vorba de o structurare a lucrării și alegerea bibliografiei finale pe care se va
baza aceasta. Etapa structurării cercetării stabilește exact capitolele care vor fi conținute,
subcapitolele, studiul de caz, direcțiile de cercetare, scopul cercetării și obiectivele urmărite.
Următoarea etapă privește revizuirea literaturii de specialitate și alegerea exactă a
metodologiei de cercetare.
Prin metoda de cercetare se înțelege alegerea unui modul de cercetare, a unui sistem de
reguli, stabilind dacă este vorba de o metodă cantitativă, calitativă, statistică, inductivă sau
deductivă. Cele mai des alese sunt metoda cantitativă în care facem o ancheta sau un interviu
structurat sau cea calitativă în care ne axăm pe un studiu de caz sau un interviu nestructurat.
Ceea ce urmează este elaborarea lucrării de cercetare, etapa în care scriem lucrarea, împărțită
pe capitole, urmând finalizarea și editarea lucrării. Pentru ca rezultatele cercetării să fie
satisfăcătoare și veridice este important să ne stabilim de la început obiectivele, iar la final să
stabilim în ce măsură acestea au fost îndeplinite, fiind respectați cu strictețe pașii care trebuie
să îi urmăm.

BIBLIOGRAFIE

Andrews, G., Creamer, M., Crino, R., Hunt, C., Lampe, L., Page, A. (2007). Psihoterapia
tulburărilor anxioase, Ghid practic pentru terapeuţi şi pacienţi, Iaşi, Editura Polirom.
Bolohan, A., Preda, G. (2014). Stilul parental-factor de risc al tulburărilor anxioase la copil
și adolescent, Rev. Psih., vol. 60, nr. 3, Bucureşti, 277–283.

Chen, J.-K., Wu, C., Chang, C.-W, Wei, H.-S. (februarie 2019). Indirect effect of parental
depression on school victimization through adolescent depression, Journal of Affective
Disorders, vol. 263, 396-404. Disponibil la : https://doi.org/10.1016/j.jad.2019.11.126.
Consultat/accesat la 28.01.2020.

Chorpita, B.F., Barlow, D.H. (1998). The development of anxiety: The role of control in the
early environment, Psychological Bulletin, 124, 3–21. Disponibil la:
https://doi.org/10.1037/0033-2909.124.1.3. Consultat/accesat la: 28.01.2020.
Cummings, C.M., Caporino, N. E., Kendall, P. C. (mai 2014). Comorbidity of anxiety and
depression in children and adolescents: 20 years after. Buletin psihologic, 140 (3), 816-845.
Disponibil la : https://doi.org/10.1037/a0034733 . Consultat/accesat la: 25.01.2020.
Fröjd,S.A., Nissinen, E.S., Pelkonen, M.U.I., Marttunen, M.J., Koivisto, A.-M., Kaltiala-
Heino, R. (august 2008). Depression and school performance in middle adolescent boys and
girls, Journal of Adolescence, 485-498. Disponibil la:
https://doi.org/10.1016/j.adolescence.2007.08.006. Consultat/accesat la: 28.01.2020.

Leon, G.R., Kendall, P.C., Garber, J. (iunie 1980). Depression in children: Parent, teacher,
and child perspectives, Journal Abnorm Child Psychol., 221-235. Disponibil la:
https://doi.org/10.1007/BF00919066. Consultat/accesat la: 27.01.2020.
Săucan, D.Ș., Micle, M.I., Bolohan, A.B., Preda, G.(iulie 2015). Tulburări de anxietate în
mica şcolaritate. Cercetare preliminară pe un lot românesc, Rev. Psih., vol. 61, nr. 3,
Bucureşti, 171–186.
Tomasi, J.,Zack, M., Kennedy, J.I. (iulie 2019). Outside the Typical Anxiety Disorder Definition:
Characterizing the Role of Impulsivity in Comorbid Substance Use Disorder, Personalized
Medicine in Psychiatry, Elsevier, 13-21. Disponibil la :
https://doi.org/10.1016/j.pmip.2019.04.001. Consultat/accesat la: 27.01.2020.
Zimmerman, M. A., Posternak, M. A., Chelminski, I.(noiembrie 2004). Derivation of a
definition of remission on the Montgomery–Asberg depression rating scale corresponding to
the definition of remission on the Hamilton rating scale for depression, Journal of Psychiatric
Research, Elsevier. Disponibil la: https://doi.org/10.1016/j.jpsychires.2004.03.007.
Consultat/accesat la: 25.01.2020.

CONCLUZII

Copiii cu elemente de anxietate socială manifestă o teamă persistentă față de

interacțiunea cu persoanele străine, manifestând comportamente de plâns intens, crize sau
blocaje. Anxietatea socială adesea este asociată cu atacuri de panică și puternice reacții
somatice. Este mai frecventă în copilăria târzie și adolescență timpurie.
Problemele cu care se confruntă elevii şi dascălii în şcoală se referă la tendinţa spre
instabilitate și depresie şi anume: instabilitatea, manifestată prin incapacitatea copilului de a
desfăşura mai multă vreme aceeaşi activitate, în inconstanţa conduitei şi în nestatornicia
atitudinilor şi trăirilor sale, pe de-o parte și tendinţele spre stări depresive, manifestate prin
tristeţe, deprimare, apetit redus sau mâncat excesiv, insomnie sau hipersomnie, energie
scăzută sau oboseală, concentrare redusă, stimă de sine scăzută, pe de altă parte.
Concentrarea pe pregătirea copilului pentru şcoală continuă să eclipseze importanţa
dezvoltării emoţionale şi sociale pentru intrarea la şcoală (Raver şi Zigler, 1997). Totuşi,
cercetarea indică faptul că adaptarea emoţională a copiilor pentru copiii care sunt
corespunzător dezvoltaţi emoţional au o şansă mai mare de a se bucura de succes şcolar încă
din primii ani de şcoală, în timp ce copiii care prezintă dificultăţi emoţionale se confruntă şi
cu dificultăţi în mediul școlar. De peste două decenii, cercetarea în domeniu a demonstrat că
abilităţile emoţionale şi sociale ale copiilor, eventualele tulburări emoţional-comportamentale
preexistente sunt corespunzător legate de performanţa şcolară (Wentzel şi Asher, 1995). Frica
şi anxietatea sunt destul de des întâlnite în copilărie, chiar şi în cea mică, dar, în cele mai
multe cazuri, sunt de scurtă durată, risipindu-se după o perioadă de timp (Craske, 1997). Este
complet greşită concluzia că frica şi anxietatea în copilărie nu ar trebui luate în serios şi astfel
aceste fenomene au primit puţină atenţie în cercetare (CartwrightHatton, McNicol,
Doubleday, 2006).
Pentru a preveni tulburările psihiatrice de mai târziu ale copilului, acesta are nevoie de
independenţa de a experimenta anxietatea şi frustrarea, bineînţeles în doze moderate, şi de a
rezolva unele situaţii dificile. În acest fel, copilul îşi dezvoltă sentimentul de a avea control şi
încredere în propria persoană.
În zilele noastre, în prevenirea şi terapia tulburărilor de anxietate se pune accentul pe
însuşirea şi dezvoltarea abilităţilor parentale necesare dezvoltării sănătoase, fizice şi mentale,
a copiilor.

ANEXE

CHESTIONAR PENTRU EVALUAREA ANXIETĂȚII

(ANXIETY SYMPTOM QUESTIONNAIRE – ASQ)
(CHESTIONAR PENTRU ELEVI)
Scop si dezvoltare
ASQ surprinde dimensiunile cognitive, somatice și comportamentale ale anxietății. Cei 36 de
itemi ai scalei au fost construiți și validați de Lehrer și Woolfolk (1982).

Administrare și scorare
Răspunsurile se dau pe o scala cu 8 trepte, 0 indicând performanța minimă și 8 maximă.
Se calculează un scor pentru fiecare dimensiune (cotivă, somatică și comportamentală) și
un scor global pentru anxietate prin sumarea scorurilor parțiale.

Grila de corecție
Dimensiunea somatică: Itemii 1, 2, 4, 7, 10, 13, 14, 18, 20, 23, 29, 30, 31, 33, 34, 35.
(Maxim 128 puncte ; intervale : 1 – 50 anxietate scăzută ; 51 – 70 anxietate medie ; 71 – 128
anxietate mare).
Dimensiunea comportamentală. Itemii: 3, 6, 9, 12, 17, 22, 25, 26, 28. (Maxim 72 puncte ;
intervale : 1 – 25 anxietate scazută ; 26 – 47 anxietate medie ; 48 – 72 anxietate mare)
Dimensiunea cognitivă. Itemii: 5, 8, 11, 15, 16, 19, 21, 24, 27, 32, 36. (Maxim 88 puncte ;
intervale : 1 – 30 anxietate scazută ; 31 – 58 anxietate medie ; 58 – 88 anxietate mare)

Atât pentru fiecare scală în parte cât și per total chestionar cu cât un scor este mai ridicat
cu atât este mai indicativ pentru un nivel crescut de anxietate.
 Chestionar

Vă rugăm să încercuiți numărul care indică ceea ce simtiți față de fiecare din
următoarele
afirmaâii. De exemplu, daca vă simțiți fericit deseori, dar nu întotdeauna, încercuiți numărul 6
de mai jos.

1. Mi se usucă gâtul.

012345678

Niciodată Foarte des

2. Am dificultăți când înghit.

012345678

Niciodată Foarte des

3. Încerc să evit să încep o conversație.

012345678

Niciodată Foarte des

4. Îmi simt inima grea.

012345678
Niciodată Foarte des

5. Îmi închipui nenorociri viitoare.

012345678

Niciodată Foarte des

6. Evit să le vorbesc oamenilor investiți cu autoritate (șefului, polițistului, etc.).

012345678

Niciodată Foarte des

7. Îmi tremură mâinile și picioarele.

012345678

Niciodată Foarte des

8. Nu pot să-mi scot din minte anumite gânduri.

012345678

Niciodată Foarte des

9. Evit să intru singur într-o cameră unde oamenii s-au adunat și vorbesc deja.

012345678
Niciodată Foarte des

10. Mă doare stomacul.

012345678

Niciodată Foarte des

11. Învăț din greșeli.

012345678

Niciodată Foarte des

12. Evit situațiile noi sau cele nefamiliare.

012345678

Niciodată Foarte des

13. Simt un nod în gât.

012345678

Niciodată Foarte des

14. Am amețeli.

012345678

Niciodată Foarte des

15. Mă gândesc la posibile necazuri ale celor dragi.

012345678

Niciodată Foarte des

16. Nu pot să mă concentrez asupra unei activități, fără să-mi vina în minte alte gânduri.

012345678

Niciodată Foarte des

17. Când mă întâlnesc cu colegi sau cu prieteni pe care nu i-am văzut de mult, dacă nu mă
opresc ei să stăm de vorbă, eu trec mai departe.

012345678

Niciodată Foarte des

18. Respir într-un ritm rapid

012345678

Niciodată Foarte des

19. Îmi ocup timpul pentru a evita gândurile negre

012345678

Niciodată Foarte des

20. Îmi pierd respiraţia.

012345678

Niciodată Foarte des

21. Nu pot să-mi scot unele poze sau imagini din minte.
012345678

Niciodată Foarte des

22. Încerc să evit reuniunile.

012345678

Niciodată Foarte des

23. Îmi simt mâinile sau picioarele înțepenite.

012345678

Niciodată Foarte des

24. Îmi imaginez că par naiv în fața unei persoane a cărei părere despre mine o consider
importantă.
012345678

Niciodată Foarte des

25. Mai degrabă stau acasă decât să mă implic în activități afară din casă.

012345678

Niciodată Foarte des

26. Prefer să evit să-mi fac planuri de viitor referitoare la autoperfecţionarea mea.

012345678

Niciodată Foarte des

27. Sunt preocupat ca alții să gândească bine despre mine.

012345678

Niciodată Foarte des

28. Încerc să evit activitățile solicitante.

012345678

Niciodată Foarte des

29. Am mișcări necontrolate ale mușchilor.

012345678
Niciodată Foarte des

30. Simt furnicături în corp.

012345678

Niciodată Foarte des

31. Îmi simt mâinile sau picioarele fără putere.

012345678

Niciodată Foarte des

32. Trebuie să fiu atent să nu-mi arăt adevăratele sentimente.

012345678

Niciodată Foarte des

33. Am dureri și (crampe) musculare.

012345678

Niciodată Foarte des

34. Îmi simt fața, mâinile, picioarele sau limba amorțite.

012345678

Niciodată Foarte des

35. Am dureri în zona pieptului.

012345678

Niciodată Foarte des

36. Am un sentiment de neliniște.

012345678

Niciodată Foarte des

 CHESTIONARUL H. SCHMIESCHEK
(Chestionar pentru părinți)

INSTRUCŢIUNI :

Citiţi cu multă atenţie, fiecare întrebare şi răspundeţi bifând cu un „X” pe DA sau pe NU în

foaia de răspuns pe care aţi primit-o.

1. În general, sunteţi un om voios şi fără griji?

Da □
Nu □
2. Sunteţi sensibil(ă) la jigniri?
Da □
Nu □
3. Vă dau, uneori, repede lacrimile?
Da □
Nu □
4. După ce aţi terminat cu bine o treabă oarecare, vi se întâmplă, câteodată, să vă îndoiţi,
totuşi, că aţi făcut bine şi nu aveţi linişte până când nu vă convingeţi încă o dată?
Da □
Nu □
5. În copilărie, aţi fost atât de îndrăzneţ (îndrăzneaţă) ca şi ceilalţi (celelalte) de o vârstă cu
dv.?
Da □
Nu □
6. Dispoziţia dv. este schimbătoare – de la mare voioşie la mare deprimare?
Da □
Nu □
7. De obicei, într-o reuniune amicală, sunteţi în centrul atenţiei celorlalţi?
Da □
Nu □
8. sunt zile în care, fără motiv aparent, sunteţi îmbufnat (ă) şi iritat (ă), încât este mai bine să
nu vi se adreseze nimeni?
Da □
Nu □
9. Credeţi că sunteţi o persoană serioasă?
Da □
Nu □
10. Sunteţi în stare să vă entuziasmaţi puternic?
Da □
Nu □
11. Sunteţi foarte întreprinzător (întreprinzătoare)?
Da □
Nu □
12. Uitaţi uşor când cineva v-a jignit?
Da □
Nu □

13. Sunteţi foarte milos (miloasă)?

Da □
Nu □
14. Atunci când puneţi o scrisoare la cutie, obişnuiţi să controlaţi, cu mâna, dacă scrisoarea a
intrat cu adevărat?
Da □
Nu □
15. Aveţi ambiţia ca, la locul de muncă, să faceţi parte din cei mai buni?
Da □
Nu □
16.Vă este frică (sau v-a fost, când eraţi copil) de furtună şi de câini?
Da □
Nu □
17. Cred despre dv., unii oameni, că sunteţi puţin pedant (ă)?
Da □
Nu □
18. Dispoziţia dv. depinde, ea, de întâmplările prin care treceţi?
Da □
Nu □
19. Sunteţi totdeauna agreat (ă), simpatizat (ă) de către toţi cunoscuţii dv.?
Da □
Nu □
20. Aveţi, uneori, stări de nelinişte şi de tensiune (încordare) puternice?
Da □
Nu □
21. De obicei, vă simţiţi apăsat (ă) de ceva, deprimat (ă)?
Da □
Nu □
22. Aţi avut, până acum, crize de plâns, sau crize nervoase (şoc nervos)?
Da □
Nu □
 23. Vă vine greu să staţi pe scaun timp mai îndelungat?
Da □
Nu □
24. Când cineva v-a făcut o nedreptate, luptaţi energic pentru interesele dv.?
Da □
Nu □
25. Sunteţi în stare să tăiaţi un animal?
Da □
Nu □
26. Vă supără faptul că, acasă, perdeaua sau faţa de masă sunt puţin cam strâmbe şi le
îndreptaţi imediat?
Da □
Nu □
27. Când eraţi copil, vă era frică să rămâneţi seara singur (ă) acasă?
Da □
Nu □
28. Vi se schimbă des dispoziţia fără motiv?
Da □
Nu
29. În activitatea dv. profesională, sunteţi totdeauna printre cei mai capabili?
Da □
Nu □
30. Vă înfuriaţi repede?
Da □
Nu □
31. Puteţi fi, câteodată, cu adevărat exuberant (ă), voios (voioasă)
Da □
Nu □
32. Puteţi uneori să trăiţi un sentiment de fericire deplină?
Da □
Nu □
33. Aţi fi de acord să fiţi invitat (ă) la o reuniune veselă?
Da □
Nu □
34. De obicei, spuneţi oamenilor în mod deschis părerea dv.?
Da □
Nu □
35. Vă impresionează cumva dacă vedeţi sânge?
Da □
Nu □
36. Vă place o activitate cu mare răspundere personală?
Da □
Nu □
37. Sunteţi înclinat (ă) să interveniţi pentru oameni cărora li s-a făcut o nedreptate?
Da □
Nu □
38. Vă simţiţi prost când vă duceţi în pivniţa (cămara) întunecoasă?
Da □
Nu □
39. Vă plac mult activităţile care trebuie făcute încet şi foarte exact – în locul celor care pot fi
făcute repede şi fără migală?
Da □
Nu □
40. Sunteţi o persoană sociabilă?
Da □
Nu □
41. La şcoală, vă plăcea să spuneţi (să recitaţi) poezii?
Da □
Nu □
42. Aţi fugit vreodată de acasă, când eraţi copil?
Da □
Nu □
43. Vi se pare grea viaţa?
Da □
Nu □
44. Vi s-a întâmplat să fiţi tulburat (ă) de conflicte sau de supărări, încât v-a fost imposibil să
vă mai duceţi la lucru?
Da □
Nu □

45. S-ar putea spune despre dv. că, în general, nu vă pierdeţi prea repede buna dispoziţie
atunci când aveţi un insucces (când nu vă reuşeşte ceva)?
Da □
Nu □
46. Dacă v-a jignit cineva, faceţi dv. primul pas spre împăcare?
Da □
Nu □
47. Vă plac mult animalele?
Da □
Nu □
48. Vă întoarceţi, uneori, din drum ca să vă convingeţi că, acasă sau la locul de muncă, totul
este în regulă şi că nimic nu se poate întâmpla?
Da □
Nu □
49. Sunteţi câteodată chinuit (ă) de o frică nelămurită că dv. sau rudelor dv., li s-ar putea
întâmpla ceva rău?
Da □
Nu □
50. Credeţi că dispoziţia dv. depinde destarea vremii?
Da □
Nu □
51. V-ar displăcea cumva să vă urcaţi pe o scenă şi să vorbiţi în faţa publicului?
Da □
Nu □
52. Când cineva vă necăjeşte rău de tot şi cu intenţie, aţi fi în stare să vă ieşiţi din fire şi să vă
încăieraţi?
Da □
Nu □
53. Vă plac mult petrecerile?
Da □
Nu □
54. Vă simţiţi adânc descurajat (ă) când aveţi decepţii?
Da □
Nu □
55. Vă place o muncă unde dv. trebuie să organizaţi mult?
Da □
Nu □
56. În mod obişnuit, urmăriţi cu tărie scopul pe care vi l-aţi propus, chiar dacă întâmpinaşi
multă rezistenţă?
Da □
Nu □
57. Poate să vă influenţeze într-atât un film tragic, încât să vă dea lacrimile?
Da □
Nu □
58. Vi se întâmplă să adormiţi cu greutate, pentru că vă gândiţi la problemele zilei sau ale
viitorului?
Da □
Nu □

59. Ca şcolar, aţi suflat colegilor, sau i-aţi lăsat să copieze după dv.?
Da □
Nu □
60. V-ar displăcea să treceţi prin cimitir, în întuneric?
Da □
Nu □
61. Sunteţi peste măsură de grijuliu (grijulie)ca, acasă la dv., fiecare lucru să aibă un loc al
lui?
Da □
Nu □
62. Vi se întâmplă, câteodată, să mergeţi seara la culcare şi dimineaţa să vă sculaţi prost
dispus (ă) şi apăsat (ă), stare care să dureze câteva ore?
Da □
Nu □
63. Puteţi să vă adaptaţi uşor la situaţiile noi?
Da □
Nu □
64. Aveţi uneori dureri de cap? 65. Râdeţi des?
Da □
Nu □
66. Faţă de oamenii pentru care nu aveţi consideraţie, vă puteţi purta foarte prietenos, încât ei
să nu observe adevărata dv. părere despre ei?
Da □
Nu □
67. Sunteţi o persoană vioaie, plină de viaţă?
Da □
Nu □
68. Suferiţi mult din pricina nedreptăţii?
Da □
Nu □
69. Sunteţi un categoric prieten al naturii?
Da □
Nu □
70. Întrucât nu sunteţi chiar atât de sigur (ă) – aveţi obiceiul ca, atunci când plecaţi de acasă,
sau mergeţi la culcare, să controlaţi totdeauna încă o dată starea unor lucruri (de pildă: dacă
gazul este închis, dacă aparatele electrice sunt scoase din priză, dacă uşile sunt încuiate etc.)?
Da □
Nu □
71. Sunteţi sperios (sperioasă)?
Da □
Nu □
72. Vi se poate schimba dispoziţia în urma consumării alcoolului?
Da □
Nu □
73. Colaboraţi, sau aţi colaborat, cu plăcere, în tinereţea dv., la cercuri teatrale de amatori?
Da □
Nu □
74. Vă este câteodată foarte dor de depărtări?
Da □
Nu □
75. În mod obişnuit, priviţi viitorul cu pesimism?
Da □
Nu □
76. Vi se poate schimba atât de puternic dispoziţia, încât să aveţi, uneori, un mare sentiment
de bucurie, pentru ca, apoi, să cădeţi într- o stare grea de amărăciune?
Da □
Nu □
77. Vă vine uşor să creaţi bună dispoziţie înt-ro societate, într-o reuniune?
Da □
Nu □
78. De obicei, rămâneţi multă vreme supărat (ă)?
Da □
Nu □
79. Sunteţi foarte puternic impresionat ( ă) de suferinţa altor oameni?
Da □
Nu □
80. În mod obişnuit, în caietele de şcoală, scrieţi încă o dată o pagină dacă se întâmplă să
faceţi o pată de cerneală?
Da □
Nu □
81. Se poate spune că, în general, vă arătaţi faţă de oameni, mai mult prudent (ă) şi bănuitor
(bănuitoare), decât încrezător (încrezătoare)?
Da □
Nu □
82. Aveţi des vise cu spaime?
Da □
Nu □
83. Sunteţi, câteodată, terorizat (ă) de gândul că, fiind pe peronul unei gări, să vă aruncaţi
înaintea trenului împotriva voinţei dv.? Sau, când priviţi la o fereastră, la etaj, să vă aruncaţi
în gol?
Da □
Nu □
84. În mod obişnuit, deveniţi vesel (ă) într-un loc plăcut?
Da □
Nu □
85. În general, vă debarasaţi (vă scăpaţi) uşor de problemele apăsătoare şi nu vă mai gândiţi
la ele?
Da □
Nu □
86. Când consumaţi alcool, deveniţi, de obicei, impulsiv (ă)?
Da □
Nu □
87. În discuţii, sunteţi mai degrabă zgârcit (ă) la vorbă, decât vorbăreţ/vorbăreaţă?
Da □
Nu □
88. Atunci când trebuie să colaboraţi la o reprezentaţie teatrală, aţi putea să vă însuşiţi atât de
bine şi cu atâta dăruire rolul, încât pe scenă să uitaţi complet că sunteţi un altul?
Da □
Nu □

INTERPRETARE FACTORI

I. FIREA DEMONSTRATIVĂ
 capacitate normală de refulare;
 laudă de sine;
 activitate practică cu scop de a se impune;
 autocompătimire;
 hotărâri pripite;
 mare adaptabilitate la oameni;
 fantezie.
În copilărie – citesc cu plăcere pentru alţii, egoişti, refulează cu uşurinţă, mincinoşi,
amabilitate cu cei mari, pripeală.

II. FIREA HIPEREXACTĂ

III. FIREA HIPERPERSEVERENTĂ

 perseverare anormală a afectului;
 susceptibilitate;
 se simte uşor jignit;
 nu acceptă critica;
 procentul subestimat al propriei valori;
 gelozie;
 ipohondrie;
 îndărătnic;
 dezvoltare paranoică în urma alternanţei succes – eşec.

IV. FIREA NESTĂPÂNITĂ

 reacţionează impulsiv;
 conformaţie atletică – preferă activitatea fizică;
 schimbări dese de serviciu;
 nu le plac investigaţiile medicale;
 nu au scrupule morale;
 mănâncă şi bea orice le place (alcoolici cronici şi prostituate);
 la adolescenţă fug de acasă;
 gândire lentă, greoaie;
 povestesc detalii;
 pedanţi;
 pot trece de la indispoziţie la depresie şi de aici la suicid.

V. FIREA HIPERTIMICĂ
 veselie continuă;
 nevoie de acţiune (de aceea sunt împrăştiaţi);
 digresiuni î n gândire (fugă de idei);
 stabilesc uşor relaţii;
 înclinaţie spre alcool (în combinaţie cu trăsătura demonstrativă).

VI. FIREA DISTIMICĂ (TEMPERAMENT DEPRESIV)

 serios;
 conştiincios;
 meditativ;
 afectat de evenimentele triste ale vieţii;
 imbold spre acţiune diminuat;
 gândire lentă.

VII. FIREA CICLOTIMICĂ

 alternanță a stărilor hipotimice;
 calomniază;
 falsifică;
 înşeală.

VIII. FIREA EXALTATĂ

 se entuziasmează şi disperă uşor;
 dragoste pentru muzică,natură, religie, filozofie;
 un eşec îi face nefericiţi;
 grijă excesivă pentru propria persoană;
 sentimente nobile.

IX. FIREA ANXIOASĂ

A. La copii:
 frică de: întuneric, furtună, câini şi injecţii.
B. La adulţi:
 nu se pot apăra (afirma) în cadrul unei dispute;
 docili, uneori apare o supracompensaţie;Â
 tendinţe la spaime;
 tendinţe la ipohondrie.

I. Demonstrativ DA: 7, 19, 22, 29, 41, 44, 63, 66, 73, 85, 88.
 NU: 51
II. Hiperexact DA: 4,14, 17, 26, 39, 48, 58, 61, 70, 80, 83.

NU: 36

III. Hiperperseverent DA: 2,15, 24, 34, 37, 56, 68, 78,

NU: 12, 46, 59.

IV. Nestăpânit DA: 8, 20, 30, 42, 52, 64, 74, 86.
NU. –

V. Hipertimic DA: 1, 11, 23, 33, 45, 55, 67, 77

NU. –
VI.Distimic DA: 9, 21, 43, 75, 87.
NU: 31, 53, 65
VII. Ciclotimic DA: 6, 18, 28, 40, 50, 62, 72, 84.
NU: -
VIII. Exaltat DA: 10, 32, 54, 76.
NU: -
IX. Anxios DA: 16, 27, 38, 49, 60, 71, 82.
NU: 5.
X. Emotiv DA: 3, 13, 35, 47, 57, 69, 79.
NU: 25

Timpul de lucru este nelimitat, fără presiuni, fără constrângeri. În linii mari, timpul de
lucru variază între 30 – 60 min. (exclusiv pe subiect). Ca perioadă a zilei, chestionarul poate fi
aplicat oricând, numai dacă subiectul nu se află într-o stare de oboseală, tensiune sau grabă;
acestea falsifică răspunsurile.