Anxietatea la copii și adolescenți

Argumentarea alegerii temei !

Conform unui studiu calitativ, realizat in 8 locuri din Romania de catre Organizatia
“Salvati Copiii” si lansat in octombrie 2010, 20% dintre copii sufera de o afectiune
psihica, 3,5% au fost diagnosticati cu  depresie clinica si 13% cu tulburari de
anxietate (anxietate generalizata, anxietate sociala, fobii, anxietate de separare, atacuri
de panica). La nivelul Romaniei, exista astfel 880.709 copii cu probleme si tulburari de
sanatate mintala, dintre care 154.124 copii cu depresie si 572.461 copii cu tulburari de
anxietate.
În plus, anxietatea reprezintă tulburarea cea mai frecventă în copilărie și adolescență (31.9% din
adolescenți). Din spectrul anxietății, tinerii sunt afectați diferit: cei de vârste mai mici, de diferite
tipuri de fobie și de anxietatea separării, în timp ce cei de vârste mai mari, de diferite tipuri de
anxietate socială.
Diferențierea pe sexe este și ea un factor important. Anxietatea și atacurile de panică care, până
la pubertate, apar în mod egal la fete și băieți, ajung să se dubleze, în cazul fetelor. Tot fetele
sunt cele care riscă de 2 ori mai mult să experimenteze depresia față de băieți.
Pe de altă parte, se constată că anxietatea și depresia la adolescenți sunt în creștere. Printre
cauze se numără cele de mediu, sociale și politice care au dus la creșterea numărului de
adolescenți care au avut un episod depresiv (cu 37% între 2005 și 2014).
Ce sunt tulburările anxioase?

Tulburările anxioase se caracterizează prin frică excesivă, anxietate și perturbări

comportamentale asociate. Frica excesivă reprezintă răspunsul emoțional exagerat la un
pericol real, în timp ce anxietatea reprezintă teama de un pericol imaginat, presupus că
va urma. De exemplu pot să simt anxietate atunci când anticipez că nu mă voi descurca
la următorul test de matematică și pot să simt frică într-o situațiie în care mă aflu în
interiorul unui grup social și începe o discuție în contradictoriu.

De cele mai multe ori, frica excesivă și anxietatea se suprapun.

Cele mai întâlnite tulburări anxioase întâlnite la copii sunt anxietatea de separare,
anxietatea generalizată și anxietatea/fobia socială. DSM V definește încă un tip de
tulburare anxioasă și anume mutismul selectiv.

Tulburările anxioase diferă unele de altele prin tipul de stimul/pericol care induce teama
sau anxietatea.

Cum se manifestă anxietatea la copii si adolescenți?

În general, copiii anxioși se concentrează excesiv pe rezultatele negative, prezintă

modificări la nivelul funcționării corpului și evită situațiile care par a fi amenințătoare.

Anxietatea de separare: copiii cu anxietate de separare manifestă o frică excesivă față

de separarea de părinți și prevăd un pericol pentru aceștia care va conduce la o separare
pe termen lung. De exemplu, un copil cu anxietate de separare, poate gândi că dacă
mama va pleca la o întâlnire, aceasta va suferi un accident. Se observă aici așteptarea la
un pericol pentru mamă și frica de separare de aceasta având în vedere previzunea
pericolului.

Anxietatea de separare este firească de exemplu la un copil de un an care plânge atunci

când este separat de mama sa și se află în prezența străinilor.

Anxietatea generalizată: copiii sau adolescenții cu anxietate generalizată prezintă în

majoritatea timpului îngrijorare cu privire la mai multe domenii ale vieții: școala, familia,
prietenii etc. Acești copii se așteaptă să se întâmple tot ce este mai rău. De exemplu, un
copil cu anxietate generalizată poate manifesta îngrijorare față de performanța școlară,
crezând că un eșec îi va distruge viitorul profesional. În astfel de situații, capacitatea de
concentrare scade, intervine evitarea situațiilor provocatoare de anxietate și astfel scade
performanța școlară. Îngrijorarea se poate manifesta și în legătură cu alte aspecte ale
vieții. Important de reținut este faptul că în anxietatea generalizată este prezentă
îngrijorarea permanentă și excesivă și previzunile negative cu privire la situații din viitor.

Fobia/Anxietatea socială: În cazul copiilor cu anxietate socială principalele situații care

conduc la anxietate sunt legăturile sociale și performanța. Cu alte cuvinte, copiii își pot
dori să evite să vorbească în public, să cunoască persoane noi, să se adreseze
profesorilor/educatorilor/părinților și orice situație care presupune evaluare. Principalele
temeri sunt legate de posibilitatea de a fi umiliți sau evaluați negativ. Atunci când totuși
se confruntă cu astfel de situații, prezintă modificări corporale ca: transpirație, înroșire la
nivelul feței, tremur, amețeli, dureri de stomac, accelerarea bătăilor inimii (palpitații).
Experimentarea anxietății poate conduce la o performanță scăzută. Acest lucru validează
îngrijorarea și previziunea negativă a copilului care va evita în continuare aceste situații
observând că se poate întâmpla tot ce este mai rău.

Mutismul selectiv: incapacitatea de a vorbi în situații sociale specifice (mediul școlar,

profesional), deși copilul/ adolescentul poate să vorbească în alte contexte. Incapacitatea
de a vorbi poate scădea performanța școlară sau profesională

Comportamente asociate tulburărilor anxioase: evitarea situațiilor generatoare de

anxietate, „calmarea” anxietății prin intermediul alcoolului sau drogurilor, performanțe
școlare variate spre scăzute, prieteni mai puțini, dificultăți familiale, obișnuința de a trăi
într-o stare de stres dăunător (distres).

Diminuarea anxietății:

Anxietatea merită atenția părinților și îngrijitorilor copilului. Deși există situații în care
distresul resimțit de copil este considerat normal pentru vârsta lui sau se crede că va
trece o dată cu înaintarea în vârsta, acest lucru nu este obligatoriu. Este important ca
anxietatea să fie luată în considerare și tratată într-un mod potrivit.

O metodă de reducere a anxietății este psihoterapia. În timpul ședinței, psihoterapeutul

explorează împreună cu tânărul gândurile, emoțiile și situațiile care conduc la stările de
anxietate. Mai apoi caută alternative, reconstruiesc gândurile și încep procesul de
pregătire pentru a pune în aplicare comportamente de expunere, adică de confruntare a
situațiilor considerate amenințătoare, acum având instrumentele necesare pentru a face
față.

Implicarea familiei este importantă deoarece mare parte dintre exercițiile

comportamentale pe care copilul le va pune în aplicare, vor fi realizate în relație cu
membrii familiei, deci va avea nevoie de sprijin și încurajare.

Dezvoltarea abilităților sociale conduc de asemenea la diminuarea anxietății. Învățarea

comportamentului non-verbal, exersarea mai multor forme de socializare și de răspuns,
exersarea răspunsurilor asertive, lipsite de agresivitate, sunt tehinci pe care copilul le
poate învăța și folosi în avantajul lui, reducând semnificativ stările de anxietate.

Important de reținut este faptul că trebuie să existe un obiectiv comun al copilului și

părintelui. Părintele încurajează, motivează și susține copilul în vederea
comportamentelor ajutătoare chiar și atunci când copilul se confruntă cu un eșec.
Alternativa este să ignore, să protejeze sau să minimizeze dificultățile copilului.

Factori de risc pentru dezvoltarea unei tulburări de anxietate:

1. factori genetici – nivelul general de emoționalitate, modul de răspuns emoțional la

stimuli și situații este moștenit genetic. Cu cât gradul de emoționalitate este mai crescut
cu atât cresc șansele pentru dezvoltarea unei tulburări de anxietate;

2. stilul parental – copiii ai căror părinți sunt hiperprotectivi și care manifestă un grad de
control ridicat sunt mai predispuși la tulburarea de anxietate. Stă în natura fiecărui
părinte să-și proteje copilul de pericole, însă este important ca părintele să încurajeze
independența și să ajute copilul să dezvolte factori de protecție emoționali, cognitivi și
comportamentali în fața situațiilor stresante. Cu alte cuvinte, ca părinte mai degrabă
însoțesc copilul prin situațiile dificile pentru el, în defavoarea evitării acestora;

3. factori cognitivi – mai multe gânduri referitoare la pericole și amenințări;

4. factori comportamentali – comportamente caracterizate de evitare.

Anxietatea nu are nimic de-a face cu tăria, personalitatea sau curajul.
   Cei care fac anxietate pot fi printre cei mai puternici sau curajoși oameni pe care îi
cunoaștem. Anxietatea și curajul există mereu împreună. Curajul nu înseamnă că nu-ți este
niciodată teamă. Dacă nu ai temeri, nu ai de ce să fii curajos. Curajul înseamnă să îți invingi
temerile sau să-ți depășești limitele, indiferent dacă aceastea sunt înfricoșătoare. Nu contează
care sunt acestea. Ele diferă de la persoană la persoană. Scopul este să conștientizezi lucrurile
de care te temi și să mergi mai departe până treci de ele.

Efectele anxietatii
Sus

Anxietatea poate avea efecte negative asupra sistemului imunitar, metabolic si

cardiovascular si poate conduce la atrofia hipocampului – o structura a creierului
implicata in memoria de lunga durata si in orientarea spatiala.
Pe langa hipocamp, si alte structuri ale creierului pot avea de suferit dupa expunerea
prelungita la anxietate.

Este vorba despre structuri ale creierului care sunt direct implicate in trairea emotiilor de
frica si anxietate, precum amigdala si cortextul prefrontal, care pot suferi dereglari
importante in activitatea neuronala, precum supraactivare sau subactivare.

De asemenea, tulburarile de anxietate elibereaza hormoni de stres precum cortizolul sau

adrenalina in exces, iar expunerea pe termen lung la aceasta secretie crescuta de
hormoni de stres poate fi daunatoare, atat asupra creierului, cat si asupra altor organe
sau sisteme (cresterea in greutate, probleme digestive, dureri de cap, boli
cardiovasculare, probleme de somn si multe altele).

Potrivit Harvard Medical School, poate exista o legatura intre tulburarile de anxietate si
dezvoltarea sindromului intestinului iritabil, dupa o infectie intestinala. Tulburarile de
anxietate pot provoca probleme digestive precum varsaturi, diaree sau constipatie.
De asemenea, anxietatea poate duce si la pierderea poftei de mancare, dar si la lipsa de
interes pentru sex.

Asupra sistemului cardiovascular, tulburarile de anxietate pot cauza cresterea ritmului

cardiac, palpitatii si dureri toracice. Poate totodata sa creasca riscul de dezvoltare a unor
boli cardiovasculare precum hipertensiunea arteriala si a evenimentelor coronariene.

Din cauza efectelor ei asupra sistemului respirator, anxietatea poate creste riscul
spitalizarilor in cazul in care suferiti de BPOC (boala pulmonara obstructiva cronica) sau
sa inrautateasca simptomele astmului.

Studiile clinice au aratat faptul ca aceste efecte nu sunt complet ireversibile. Pot fi tinute
sub control cu exercitii fizice si cu medicatie anti-depresiva si/sau anxiolitica.
Preventia joaca un rol la fel de important. Tratamentul anxietatii duce la ameliorarea
acestor simptome si la o scadere a riscului de a dezvolta tulburari comorbide.

Complicatiile pe termen lung ale anxietatii includ:

- Tulburarea Depresiva Majora;

- diverse tulburari digestive;
- insomnie;
- durere cronica;
- dificultati in functionarea zilnica in mai multe domenii: sociale, munca, scoala sau
familie;
- abuz de substante;
- ganduri suicidare.

Bibliografie:

1. Rutter’s Child and Adolescent Psychiatry, 6th Edition

2. Ronald M. Rapee& Ann Wignall – Tratamentul anxietății la copii și adolescenți

3.
4. Child Mind Institute, date despre tulburarea de anxietate
generalizată https://childmind.org/guide/guide-to-generalized-anxiety-
disorder/
5. Mituri și realități legate de anxietate, https://adaa.org/understanding-
anxiety/myth-conceptions