PSIHOPATOLOGIE

CURS NR 1
 Ce este psihopatologia?

PSYCHE PATHOS LOGOS

Ce este psihopatologia?

 PSIHOPATOLOGIA = Știința cu privire la suferința psihică

 Patologic implică patos = sentiment concret al suferinței și neputinței, al unei vieți nemulțumitoare
 Ce este boala/tulburarea psihică?
 De ce vorbim despre tulburări mai curând decât despre boli?
 Cum apare tulburarea psihică?
 Ce este un sindrom? Dar semnele și simptomele?
 Care sunt perspectivele pe care diversele școli de gândire le-au avansat spre a explica
tulburările psihice?
 Ce înseamnă NORMAL/ANORMAL?
 Cât de exact poate fi și ce importanță are diagnosticul tulburării?
 Psihologul pune diagnostic la fel ca medicul psihiatru?
Ce este psihopatologia?

 Definiția propus de dicționar (Larousse de Psihologie)

Psihopatologie = psihologie patologică =

disciplină având drept obiect de studiu
tulburările de comportament, conștiință și
comunicare.
Boală sau tulburare psihică?

 Diagnosticele sunt delimitări, construcții conceptuale ale tabloului clinic al bolii =

recunoașterea unei boli = suma cunoștințelor și experiențelor cu privire la boală
 Scopul diagnosticului – cunoașterea legităților tabloului clinic cu scopul de a:
 - cunoaște parcursul bolii
 - a avea o idee despre prognostic (eventuale recăderi, risc suicidar etc)
 - a alege abordarea terapeutică potrivită
 - a cunoaște teoria despre modul de apariție și autoîntreținere a bolii
 - a crea concepte spre a comunica mai bine despre boală
Boală sau tulburare psihică?

 Diagnosticul = sumar al simtpomelor individuale cărora le este atribuită o cauză

comună sau care au fost observate frecvent ca apărând împreună

 Gripă – S1........Sn
 Cauză – infecția cu virusul gripal
 Depresia – S1 .........Sn
 Cauză?? (există teorii diferite care explică apariția depresiei, există mecanisme
diferite implicate în apariția și evoluția tulburării)
Boală sau tulburare psihică?

 Vorbim despre boală atunci când corelațiile cauzale ale simptomelor sunt cunoscute
(cu mare probabilitate), la fel și mecanismul prin care boala se declanșează și
evluează.
 În privința suferinței psihice:
 - lucrurile nu sunt așa de evidente ca în cazul unei plăgi (vizibilă) sau al unor
dezechilibre care pot fi surprinse prin investigații paraclinice (analize de sânge, de ex,
RMN, EEG etc)
 - suferința psihică este obiectivabilă adesea doar în plan comportamental ori doar
subiectiv
 - aceleași simptome (chiar dacă apar împreună) pot avea substrat diferit (exemplu – pot
avea o depresie reactivă la un divorț, ori o predispoziție genetică la depresie sezonieră,
ori o depresie psihogenă ca răspuns la o traumă de abandon din copilărie etc etc)
Boală sau tulburare psihică?

În privința patologiei psihice:

 Adesea corelațiile cauzale sunt nesigure
 Mecanismul de apariție este incert sau plurideterminat
 Operăm adesea doar cu descrieri cărora le sunt asociate frecvențe statistice de
apariția (cel mai adesea, aceste simptome apar împreună) – TULBURĂRI (nu
BOLI)
 De aceea, noi, psihologii vom apela la ceea ce se numește diagnostic de sindrom
 Sindrom = un complex de simptome = apariția regulată, frecventă, concomitentă
a mai multor simptome individuale, fără să fi fost stabilită teoretic sau dovedită
empiric o cauză comună pentru un anumit tablou patologic sau legătura dintre
simptome.
Boală sau tulburare psihică?

 Când vorbim despre o tulburare psihică?

 - atunci când un simptom (ori mai multe) sunt f frecvente, foarte intense și
perturbă funcționarea (pe unul sau mai multe paliere) a insului.
 - se adaugă un sentiment de nemulțumire față de propria viață, nefericire adeseori
și/sau nefericire adusă celorlalți (în special apropiaților)
Perspective asupra psihopatologiei

 Există 2 direcții importante ale psihopatologiei:

 A. Explicativă – de ce? = construcții teoretice

Încercând să-și explice normalitatea/tulburarea mai multe școli de gândire
psihologică au avansat modele explicative

 B. Descriptivă = descrie și clasifică experiențele anormale relatate de pacient sau

observate în comportamentul său.
Perspective asupra psihopatologiei

 1. Modelul ATEORETIC
 - abordare creată în S.U.A. odată cu elaborarea DSM (Manualul de Diagnostic și
statistică a tulburărilor mintale, ajuns în 2013 la Ediția a V-a) – în Europa îi
corespunde ICD
 - depășirea limitelor cunoștințelor actuale privind etiologia bolilor psihice
 - facilitarea comunicării între clinicieni cu orientări teoretice diferite
 - nu își pune problema originii sau mecanismelor tulburării, ci DESCRIE și
CLASIFICĂ tulburările psihice.
Perspective asupra psihopatologiei

 Prima editie a DSM apare in 1952 ca un soi de Nomenclator al bolilor psihice

pentru uzul Fortelor Armate.
 In anii 60 insasi notiunea de boala psihica sufera modificari, astfel în 1968 apare a
II-a ediție DSM, revizuirea primei ediții
 In 1974 se ia decizia de a se crea o nouă revizuire a DSM, psihiatrul si psihologul de
la Universitatea Columbia, Robert Spitzer fiind ales în calitate de președinte al
grupului de lucru.
 In cele din urmă, publicat în 1980, DSM-III numara 494 de pagini și lista 265 de
categorii de diagnostic. Manualul a intrat rapid în utilizarea internationala și a fost
numit o revoluție în psihiatrie.
 Urmatoarele actualizari au fost facute in 1994 (DSM IV), 2000 (DSM IV – TR) si
2013 (DSM V).
Perspective asupra psihopatologiei

 DSM adoptă un sistem multiaxial de diagnostic:

 Axa I și II – tulburările mintale
 Axa III - tulburările/afecțiunile fizice prezente la persoana evaluată și având
importanță în înțelegerea și tratamentul cazului.
 Axa IV – probleme psihosociale și de mediu care ar putea influența
diagnosticul,tratamentul sau prognosticul.
 Axa V – funcționarea psihologică, socială și profesională a persoanei în cauză.
Perspective asupra psihopatologiei

 Ex Diagnostic pe axe
 Axa I – Tulburare depresivă – episod depresiv major
 Axa II – Personalitate obsesiv compulsivă
 Axa III – Fără probleme medicale
 Axa III – Supraîncărcare cu sarcini la locl de muncă, climat relațional tensionat
 Axa IV – scor GAF = 65
Perspective asupra psihopatologiei

 Perspectiva psihodinamică – metoda folosită: PSIHANALIZA

 una dintre cele mai cunoscute școli, cu accent pe evenimentele din copilărie, și
explicând patologia prin conflicte care se nasc între instanțele intrapsihice
 - importanța trecutului personal
 copilul este tatăl omului
 - importanța sexualității
 - concepția funcțională asupra bolii mintale ca o tentativă de ajustare, de
rezolvare a unor probleme care nu au putut fi rezolvate într-o manieră mai
satisfăcătoare.
 orice fenomen patologic are o functie in viata psihica a subiectului, adica o
valoare de aparare.
Perspective asupra psihopatologiei

 Perspectiva comportamentalistă – important este mediul, orice comportament

(deci și cele patologice) se învață
 – prin imitație
 Ori
 - prin întărire
 Behavioriștii resping orice cauză internă ca o cauză ultimă a comportamentului,
legând apariția oricărui comportament de mediul înconjurător al subiectului.
 Astfel, clinicienii încearcă să precizeze condițiile specifice de mediu care preced,
acompaniază sau urmează comportamentelor studiate.
Perspective asupra psihopatologiei

 Un comportamentalist va nota reactii ale insului, nu va eticheta/diagnostica, ci va

cauta patternuri de comportament. Schema dupa care judeca faptele este
A(antecedent), B (behavior),C (consequences).
 Iti va interzice sa spui copilul este frustrat, implicand cunoasterea naturii
comportamentului copilului, si va cere sa te limitezi la a descrie comportamentul
(de exemplu: copilul musca).
 Va observa toate contextele (in termeni de antecedent si consecinta) in care
comportamentul s-a manifestat si va stabili patternuri de manifestare pentru
individul in cauza
Perspective asupra psihopatologiei

 Modelul Cognitivist
 Cognitivismul a devenit forta dominanta in psihologie la sfârșitul secolului al-20,
înlocuind behaviorismul ca cea mai populara paradigma pentru intelegerea
functionarii mentale.
 Explicarea tulburărilor mintale se face ținând cont de procesele prin intermediul
cărora o persoană dobândește informații despre sine și mediu, asimilându-le
pentru a-și regla comportamentul.
 Omul este, deci, inteles ca un sistem de tratare a infomatiei.
 Aaron Beck – teorie cognitivistă asupra depresiei

- cauze contributive distale ----- schemă depresogenă + stress generat de

evenimente de viață negative

- cauze contributive proximale ------ distorsiuni cognitive (ex. suprageneralizare)

Perspective asupra - cauza proximală (suficientă) = triada:

psihopatologiei
- o imagine de sine negativă

- judecăți pesimiste privind lumea

- un pdv negativ referitor la viitor

Perspective asupra psihopatologiei

 Modelul biologic
 Abordare în care accentul este pus în principal pe influența modificărilor
morfologice sau funcționale ale SN asupra genezei tulburărilor mintale.
 În prezent devine alarmantă dimensiunea la care tulburările psihice tind să fie
explicate din perspectivă neurobiologică și neurochimică.
 Continuarea abordării tulb. psihice din această perspectivă ar conduce la
îndepărtarea psihologului de psihopatologie și medicalizarea excesivă a acesteia.
Perspective asupra psihopatologiei

 MODELUL ETNOPSIHOPATOLOGIC
 Se referă la raportul dintre tulburările psihopatologice și cultura pacientului.
 de multe ori, normal este considerat ceea ce face majoritatea, conformarea la
norma, media.
 Orice tip de comportament - deci si patternurile comportamentale din cadrul
diverselor tulburari psihice- sunt judecate prin prisma a ceea ce o societate
considera a fi normal, a ceea ce valorizeaza ea.
 Daca egocentrismul e considerat valoare, narcisicul va fi aplaudat, considerat
perfect normal si adaptat, iar cel care se sacrifica pentru binele colectivitatii – un
dezadaptat.
Perspective asupra psihopatologiei

 Mai mult decat atat, date de cercetare etnopsihopatologica arata ca exista

sindroame cu specificitate culturala (cf. Ionescu, S., 2006). Acestea reprezinta
entitati clinice care nu apar decat in zone geografice bine definite.
 De ex -
 Amok-ul, sindrom de tip psihotic, apare la indivizi fara nici o tulburare mintala
care, dupa o frustrare minora, insotita de un soi de tristete, pentru cateva zile,
incep brusc sa atace alte persoane.
 (vezi și sindromul Italia)
Perspective asupra psihopatologiei

 Modelul existențial – rădăcini în filosofia existențialistă (JP Sartre, de ex), în psihiatrie

Școala Existențială a fost întemeiată de Victor Frankl
 (de citit Omul în căutarea sensului vieții)
 Patologia este expresia unei vieți trăite ca re-acție și nu ca decizie, din care se pierd
orizontul valoric și sensul.
 Cum alunecăm în patologie?
 Prin mecanisme de coping (reacții de apărare) fixate
 - evitarea, fuga
 - activismul
 - agresivitatea
 - încremenirea (freeze)/paralizie psihică
Perspective asupra psihopatologiei

 Pentru școala existențială

 Este prezentă o tulburare psihică atunci când cineva este împiedicat în mod repetat,
într-o manieră similară, să recunoască, să facă sau să trăiască ceea ce el însuși
consideră ca fiind necesar, important, corect sau plin de (dătător de) sens.
 Sunt importante, de aceea
 - autocunoașterea
 - decizia
 - libertatea
 - responsabilitatea
 Viața să fie suma alegerilor noastre conștiente și nu o repetiție de re-acții
automatizate.
Nivele psihopatologice

 Cu ce vă puteți întâlni în clinică?

 - simptome (care nu conturează un tablou clinic specific)
 - reacții (de exemplu, la stress, la traumă)
 - tulburări psihice
 - structuri de personalitate
 (clasic, împărțirea în NEVROZE; PSIHOZE; PSIHOPATII)
Nivele psihopatologice

 Tulburările psihice și Nivelele Psihopatologice

 - Reacţii
 - Nevroze
 - Psihoze
 - Psihopatii
Nivele psihopatologice

 REACȚIE PSIHICĂ sau EPISOD REACTIV

 Domeniul problematic central – EVENIMENTUL
 Sunt reacții psihice intense care durează o perioadă și care debutează în sau
imediat după situații dificile ori traumatizante
 De ex – o reacție acută la stress
 Sunt reversibile
 Se sting, de obicei, de la sine
 Spectrul se întinde de la reacții psihice normale până la tulburări psihice pasagere
Nivele psihopatologice

 NEVROZELE, tulburările nevrotice

 Domeniul cel mai întins al psihopatologiei
 Etiologie dominant psihogenă
 Psihogenii = grup polimorf de afecțiuni psihice de intensitate și coloratură
psihopatologică variabilă, cu etiologie în principal reprezentată de traume psihice
care interferează cu istoria individului, brutal sau trenant, depășindu-i capacitățile
de adaptare și răspuns, a căror apariție și evoluție depind de durata și intensitatea
psihotraumei ca și de particularitățile psihologice și somatice ale subiectului.
Nivele psihopatologice

 Simptome din sfera nevrozelor pot fi considerate

 depresia,
 anxietatea, atacurile de panică, diferitele forme de fobie,
 patologia somatoformă sau conversivă,
 într-un cuvânt - cele asupra cărora pacientul este conştient că reprezintă o
schimbare faţă de starea de bine pe care anterior o trăia! (egodistonice)
Nivele psihopatologice

 În tratatul de psihiatrie Oxford ediția a II-a, definiția nevrozelor este formulată

prin sublinierea caracteristicilor acestora și anume:
 sunt tulburări funcționale, adică nu sunt însoțite de o boală cerebrală organică,
 nu sunt psihoze, adică pacientul nu pierde contactul cu realitatea exterioară oricât
de severă este starea sa,
 ele diferă de tulburările de personalitate, având un debut distinct și nu o
dezvoltare continuă din primii ani ai vârstei adulte
Nivele psihopatologice

 Cea mai bună definire se face prin diferențierea nevrozei de psihoză:

 1. Nevrozele sunt anomalii sufletești care vizează persoana într-un anumit

domeniu (profesional, familial) sau interes personal.
 Psihozele lezează omul în întregime, global.
 2. Esența nevrozei stă în situație și conflict, nevroticul utilizând mecanisme
specifice care modifică trăirile într-un sens care survine, uneori și la individul
normal.
 Psihoza are în special o etiologie endogenă și foarte rar, una exogenă,
circumstanțială.
Nivele psihopatologice

 3. Credem,spre deosebire de Freud,ca nici fenomenul nevrotic, nici fenomenul

psihotic nu pot fi considerate ca modificări exclusiv cantitative sau calitative.
 Ele se deosebesc de normal din ambele puncte de vedere, dar cu predominanțe
diferite.
 Cf. K. Jaspers
 4. Nevroticul pierde simțul realității numai parțial.
 Psihoticul neagă întreaga realitate, îi întoarce spatele și construiește o lume nouă
(ruminație versus delir).
Nivele psihopatologice

 5. Limbajul nevrotic rămâne intact (e comprehensibil)

 Limbajul psihoticului se dezorganizează în mod obligatoriu. Cu timpul, psihoticul
devine incapabil să comunice, iar atunci când o face, informațiile frunizate nu pot
fi înțelese și folosite de către ceilalți.
 În cazul nevrozelor, comunicarea poate fi îngreunată de anumite inhibiții, dar nu
este niciodată întreruptă total, iar modificările sunt în special cantitative.
Nivele psihopatologice

 6. O altă diferență majoră dintre nevroze și psihoze ține de critica pe care individul o are
asupra problemelor sale
 De regulă, nevroticul își cunoaște problemele, fiind capabil să le conștientizeze și să
ceară ajutorul.
 Pacientul psihotic nu recunoaște caracterul patologic al ideilor și percepțiilor sale,
considerându-se sănătos
 7. Un alt criteriu este cel al gravității
 De obicei, nevrozele au intensitată mică sau medie și nu rup legăturile profesionale,
familiale, sociale etc.
 Spitalizările sunt rare și de scurtă durată.
 Tulburările produse de psihoze sunt grave, spitalizarea fiind de cele mai multe ori
necesară și uneori, îndelungată.
Nivele psihopatologice

 8. O caracteristică proprie psihozelor este stranietatea, bizarul tulburărilor.

 Disfuncționalitate în relaționarea cu pacientul psihotic, chiar angoasă.
 Există o doză de incomprehensibil, limbajul abundă în neologisme, simboluri a
căror semnificație nu ne este cunoscută, imagini și interpretări idiosincratice.