Teoria Centrată pe Client

(C. Rogers)

-Nondirectivitatea sau centrarea pe

-persoană
-
-- pe aspectele pozitive ale personalităţii;
-omul este bun de la natură, dispune de
-un potenţial psihic latent ce trebuie activat

- nondirectivitatea nu înseamnă pasivitate sau lipsa direcţiilor ci o anumită

viziune despre om şi relaţiile umane/centrare pe pers.

- atitudine empatica, de acceptare necondiţionată a clientului pentru a înţelege

lumea subiectivă a acestuia

- rolul nondirectiv al asistentului social nu înseamnă inactivitate ci absenţa de

activitate intervenţională
Credinta in capacitatea persoanei de a-şi rezolva singura
problemele

- fiinţa umană dispune de capacitatea latentă sau manifestă de a-şi

rezolva propriile probleme în mod eficient.

- individul dispune de resurse interioare necesare restabilirii

echilibrului psiho-social.
 
Tendinţa la actualizare a individului

- cuprinde latura fizică (organică) cât şi latura psihologică

(sufletească).

- avem în vedere pe de o parte, maturizarea şi funcţionarea

organică, fiziologică iar pe de altă parte tendinţa de actualizare, de
dezvoltare la nivel psihosocial/emotional/comportamental.

3
Eul: ansamblul percepţiilor referitoare la sine însuşi (caracteristici,
atribute, calităţi, defecte).

- se formează pe baza experienţelor

- are rolul de a direcţiona individul în viaţă

- este necesar un eu realist

- concordanţa între percepţie şi realitate
 
Libertatea experienţială

- individul este liber să experimenteze independent de normele sociale

şi morale care guvernează mediul exterior

- inhibarea sentimentelor/emoţiilor stagnează dezvoltarea individuală

şi socială

- daca individul se conformează normelor sociale în pofida a ceea ce

simte, va deveni confuz, dezorientat, dezamăgit, nevrotic

5
 Calităţi necesare unui asistent social

- capacitate empatică,

- autenticitate (acord intern, cunoaştere de sine),

- concepţie pozitivă despre natura umană,

- înţelegere de sine,

- maturitate emoţională,

- creativitate.
  
Tehnici de intervenţie

Clarificarea/exprimarea sentimentelor: se realizează prin dialog,

reflecţie şi meditaţie
 

Reformularea afirmaţiilor clientului: se folosesc alte cuvinte decât cele

folosite de către client pentru a revărsa mai multă lumină asupra
problemelor cu care acesta se confruntă, pentru a elimina confuziile.
 
Acceptarea necondiţionată: comunicare empatică, autentică, acceptare
pozitivă verbală şi nonverbală (mimică şi pantomimică de tip
comprehensiv).
 
Ascultarea activă: se încurajează verbal cat si non-verbal (prin postură,
privire, mimică, mişcări ale capului) ceea ce spune clientul.
 
Reformularea sinteză: reformularea în cuvinte cheie a ceea ce spune
clientul.