„MINTEA ABSORBANTĂ”

Maria Montessori

1.O educatoare cu experienţă nu are niciodată o dezordine

gravă în clasă, deoarece, înainte de a se retrage pentru a lăsa
copiii liberi, îi urmăreşte şi îi dirijează o perioadă, pregătindu-i
într-un sens negativ, adică, prin eliminarea mişcărilor
necontrolate. În acest scop există o serie de exerciţii pregătitoare
pe care educatoarea trebuie să le ţină minte, iar acei copii ale
căror minţi hoinăresc departe de realitate, vor ajunge să simtă cât
de puternic e ajutorul pe care li-l poate da educatoarea. Calmă,
fermă şi cu răbdare, vocea ei ajunge la inimile lor rugând sau
îndemnând. Unele exerciţii sunt deosebit de folositoare, cum ar fi
cel de a pune toate scaunele în rând şi a sta pe ele; de a alerga
de la un capăt la altul al clasei pe vârful picioarelor. Dacă
educatoarea e cu adevărat sigură pe sine, acest exerciţiu va fi de
ajuns, înainte de a putea spune: „Acum, copii, să păstrăm liniştea
cu toţii”, şi, ca prin farmec, va apărea calmul. Cele mai simple
exerciţii de viaţă practică vor conduce micile spirite hoinare înapoi
către terenul solid al muncii reale care îi caută şi îi cheamă.
Încetul cu încetul, educatoarea le va oferi aparatele, deşi nu le va
lăsa niciodată libere la dispoziţia lor până când nu le înţeleg
modul de utilizare.

REZOLVARE:

Un educator excelent nu este o fiinţă umană perfectă, ci o persoană care dispune

de suficientă pace lăuntrică pentru a se goli, ca şi de sensibilitate pentru a învăţa,
pentru a ajuta.

Educatoarea este acea persoană specială din viaţa copilului care poată să faca
viaţa frumoasă şi limpede acestuia, dar nu singură. Există o reciprocitate, iar
copiii, împreună cu educatoarea comunică, lucrează, se joacă formând împreună
un tot unitar.

Educatoarea este în primul rând prietena copiilor, cea care este omul faptelor, nu
vorbelor (nu porunceşte copiilor, ci face împreună cu ei, ajutându-i pe aceştia să
înveţe şi să se ajute singuri, încurajând în acest fel independenţa). Adevărata
educatoare , cea care îmbrăţişează harul vocaţiei, trebuie în primul rând să
reprezinte un model uman pentru copii, să fie calmă, rabdătoare şi iubitoare.
Educatoarea este cea care prin puterea exemplului, poate ajuta copiii să
construiască şi să aşeze câte o cărămidă în marea casă, formând o bază solidă,
pentru ceea ce va reprezenta mai târziu toleranţa, echitatea, empatia,
diversitatea, dragostea universală, încurajând astfel copiii să gândească şi să
observe lucrurile din punct de vedere holistic, încă de la vârstă fragedă.
Educatoarea este inventivă, cea care găseşte cele mai spectaculoase metode
pentru a reuşi să capteze atenţia copilului în momentele critice, fiind „omul
magician” care încearcă să scoată din tolba cunoaşterii cele mai fascinante
abordări pentru a reuşi să îndeplinească cu succes misiunea aparte pe care o are
– aceea de a forma copii pentru mâine, viitori adulţi conştienţi, crescuţi fără
prejudecăţi şi stereotipuri ori gânduri negative, autentici, grijulii şi atenţi la tot
ceea ce însumează universul, până cele cele mai mici şi aparent neînsemnate
vietăţi ale acestuia.

2. O educatoare lipsită de experienţă, plină de entuziasm şi

încrezătoare că această aşteptată disciplină internă va apărea în
mica noastră comunitate, se află în faţa unor probleme deloc
uşoare.
Ea înţelege şi crede în libertatea copiilor de a-şi alege
propriile ocupaţii, ca şi în faptul că niciodată nu trebuie întrerupţi
din activităţile lor spontane. Nici o muncă nu poate fi impusă –
fără ameninţări, fără răsplată, fără pedepse. Educatoarea trebuie
să fie liniştită şi pasivă, aşteptând răbdătoare, aproape
retrăgându-se de pe scenă, ca şi când personalitatea ei ar păli,
lăsând loc deplin expansiunii spiritului copilului. A aranjat o mare
cantitate de aparate, aproape toate materialele, dar aceasta, în loc de a
diminua dezordinea, o sporeşte în mod alarmant.

REZOLVARE:

Să lucrezi cu cei mici este, în egală măsură, o provocare de care ai parte zi de zi,
o sursă de energie, cât și o responsabilitate uriașă, pe care trebuie să ți-o asumi
cu multă siguranță. Ca educatoare te vei ocupa de educația și de pregătirea
copiilor de vârstă preșcolară, astfel încât ei să dobândească noțiunile de bază
despre lume și societatea în care trăiesc, dar și să își dezvolte limbajul și
abilitățile cognitive și psihomotorii.

Meseria de educatoare înseamnă o formare continuă, care cuprinde dezvoltarea

profesională și evoluția în carieră. Aceasta din urmă se realizează prin obținerea
gradelor didactice II și I, precum și prin examenele de certificare a diferitelor
niveluri de competență.
3. Copilul, a cărui atenţie a fost, odată, captată de un obiect
ales de el însuşi, în timp ce-şi concentrează întregul sine pe
repetarea exerciţiului, e un suflet câştigat, în sensul siguranţei
spirituale despre care vorbim. Din acest moment nu mai e nevoie
să ne îngrijorăm în legătură cu el – ci să-i pregătim un mediu care
să-i satisfacă nevoile şi să înlăturăm obstacolele care i-ar putea
bara drumul spre perfecţiune. Educatoarea trebuie să înveţe să se
controleze pe sine înainte ca această atenţie şi concentrare să fie
atinsă, astfel încât spiritul copilului să fie liber să se extindă şi săşi
arate forţele; esenţa datoriei ei e să nu întrerupă eforturile
copilului. Acesta este momentul în care intră în joc delicateţea
sensibilităţii morale a educatoarei, însuşită în timpul instruirii. Ea
trebuie să înveţe că nu este aşa uşor să ajute, probabil nici chiar
să stea liniştită şi să privească. Chiar când ajută şi sprijină copiii,
ea trebuie să nu înceteze să-i observe, deoarece naşterea
concentrării la un copil e un fenomen la fel de delicat ca explozia
unui boboc într-o floare. Dar ea nu va urmări acest proces cu
scopul de a-şi face prezenţa simţită, ori de ajuta pe cel slab prin
puterea ei. Ea observă în scopul de a recunoaşte copilul care a
ajuns la capacitatea de concentrare şi de a admira renaşterea
glorioasă a spiritului său.

REZOLVARE:

O data ce i-am captat atentia, copilul este mai linistit, curios, constinciios,
asteapta cu entuziasm sa descopere noi jocuri ale copilariei, sa se descopere, sa
descopere lumea magica creata de educatoare in sprijinul lui.

Incurajeaza-l pe copil sa isi stabileasca standarde inalte pentru cele mai

importante lucruri din viata lui.. Este important ca atunci cand incurajezi
adoptarea unor standarde inalte sa nu incurajezi si perfectionismul. Explica-i
copilului tau ca este important sa faca tot ce ii sta in putinta pentru a obtine
rezultate bune in domeniile care il intereseaza, pentru propria lui multumire si
satisfactie, nu pentru a se compara cu alti copii sau pentru a primi aprecierea sau
lauda celor din jur. Invata-l pe copil despre autocompasiune si incurajeaza-i
motivatia intrinseca, lasandu-l sa descopere si sa aleaga singur domeniile in care
vrea sa obtina performanta.