1.

Realizaţi un eseu structurat pornind de la următoarea afirmaţie a Mariei Montessori:

„Să nu faci niciodată pentru un copil ceea ce poate face şi singur”

În momentul în care, în calitate de părinte, faci lucrurile în locul lui, îi transmiți următoarele
mesaje: “Te iubesc, sunt aici și am grijă de tine mereu”, dar în același timp îi transmiți: “Nu
cred că poți să faci lucrul singur, nu am încredere în tine, nu cred că vei reusi”.

Ajungem să facem lucruri extreme de simple, pe care copiii reușesc să le facă oricum:

 “pierdem o grămadă de timp până se încalță el” – într-adevăr, copilul are nevoie de
mai mult timp să îndeplinească sarcina și este posibil să pierdeți timp, dar câștigați un
pas enorm către independența lui.
 “nu reușește să facă singur, nu am cum să nu-l ajut” – dacă sarcină este dificilă și
într-adevăr are nevoie de ajutorul unui adult, împărțiți sarcina în bucățele mici și
identificați ce poate să facă singur și de fiecare dată, oferiți-i ajutorul doar pentru ce nu
reușește să facă.
 “sigur se va frustra, mai bine îl îmbrac eu” – copilul se frustrează pentru că ați cedat
de prea multe ori. Are nevoie de rutină, este necesar să fixați câteva reguli care să fie
respectate de ambele părți. El nu mai înțelege de ce într-o zi “m-ai îmbrăcat tu și astăzi
insiști să mă îmbrac singur”?
 “îl îmbrac de data asta eu, pentru că ne grăbim” – trăim într-o societate în care
lucrurile se întâmplă cu o rapiditate ieșită din comun și, de cele mai multe ori, suntem
în grabă. Puteți să-l treziți mai devreme, pentru a avea timp să-și îndeplinească
sarcinile singur, sau să-l anunțați că vă grăbiți și acesta este motivul pentru care îl
ajutați să se îmbrace.

În momentul în care copiii reușesc să îndeplinească o sarcină singuri, devin mai siguri pe ei și
pe abilitățile lor. Nu este bine să facem lucrurile în locul lor sau să-i criticăm, pentru că își
pierd dorința de a încerca sau vor simți nesiguranța, sentimente care se vor accentua în timp.

În plus, făcând lucrurile în locul lor, există riscul să ne păcălim, făcând ceva ce copilul
poate să facă, dar nu vrea și atunci le întărim alte comportamente neadecvate, cum ar fi,
scăparea din sarcină. Copilul nu va mai face nimic singur și va cere mereu ajutorul
părintelui. Este o capcană în care cădem ușor ca părinți, pentru că nu avem mereu timp să îl
lăsăm pe copil să facă diverse lucruri singur și pentru că suntem convinși, mai mult sau mai
puțin conștient, că intră în responabilitatea noastră de părinți să facem lucruri pentru copiii
noștri.

Deseori, le-am recomandat părinților să-și pună afișe prin casă cu citatul Mariei Montessori,
cel cu care am început articolul, astfel încât să își aducă mereu aminte și să-i lase pe copii să
experimenteze singuri, să aibă răbdare să-i învețe să facă ceea ce trebuie să facă, să-i
obișnuiască să facă ceea ce pot să facă, să evolueze firesc și să se dezvolte corect.

Îmi amintesc de un părinte care și-a pus afișul în fiecare cameră: în dormitor (pentru a-și
aduce aminte să-l lase pe copil să se îmbrace singur), în baie (pentru a-și aduce aminte să-l
lase să se spele pe mâini singur, să se șteargă cu prosopul singur, să-și pună înălțătorul la
chiuvetă singur, etc.), în bucătărie (pentru a-și aduce aminte să-l lase să mănânce singur, să se
șteargă la gură, să-și ducă farfuria, etc.), pe dulapul cu încălțăminte, în camera de joacă, în
toate locurile în care era conștient ca făcea lucruri pe care copilul sau reușea să le facă
independent.

Chiar dacă pe termen scurt îl ajutați pe copil făcând lucruri simple în locul lui, pe
termen lung vă aduce numai dezavantaje. Lipsa de cunoștințe practice și inadaptarea la
mediul din jur, vor fi resimțite puternic la un moment dat. 

Nu trebuie, așadar, niciodată să facem noi ceea ce poate face copilul, ci doar să-l ajutăm să
facă singur. Altfel, îl descurajăm și, vrem nu vrem, înțelegem sau nu, dăm naștere unor
sentimente de nesiguranță. Să-l încurajăm pe copil să facă ceea ce poate.

2. Aduceți 2 argumente care să suțină afirmația: pedagogia Montessori este o pedagogie

a libertăţii.

O condiție fundamentală a pedagogiei Montessori este asigurarea dezvoltării libere a

copilului. Crezul acestui sistem pedagogic își are originea în deviza ”Ajuta-mă să mă descurc
singur”. Maria Montessori a considerat că libertatea se dezvoltă printr-o activitate
permanentă, pe care ea a denumit-o muncă. Independența și libertatea nu sunt concepte
abstracte sau statice. Ele se câștigă prin muncă. Independența este o primă fază în câștigarea
libertății, iar libertatea înseamnă a fi “propriul tău stăpân”. M. Montessori spunea că doar într-
o lume bazată pe alegerea liberă, copilul își poate dezvolta propria voință.

In pedagogia Montessori alegerea liberă se referă la libertatea copilului de a alege:

 Activitatea
 Locul
 Timpul
 Forma socială

Alegerea liberă a activității (a materialului de lucru): copilul alege singur ce anume să

lucreze, în funcție de ceea ce îl interesează. Această alegere reprezintă și un indiciu important
asupra planului de dezvoltare și a fazei senzitive în care tocmai se găsește. Copilul nu este
niciodată obligat să facă o anumită activitate. De asemenea, atunci când lucrează și se
concentrează asupra unei activități, nu este deranjat, întrerupt sau corectat.

Alegerea liberă a formei sociale: copilul alege dacă lucrează singur, cu un prieten sau într-un
grup de prieteni.

Alegerea liberă a locului unde lucrează: în funcție de caracteristicile materialului de lucru și

de situația socială, copilul alege, de exemplu, dacă va lucra la masă sau pe jos.

Alegerea liberă a timpului: copiii aleg atunci când doresc să ia o pauză, cand să ia o gustare,
dar și cât de des vor repeta o activitate. Alegerea liberă a timpului se referă așadar atât la
momentul, cât și la durata implicării într-o activitate.

Este important de subliniat că alegerea liberă presupune niște limite clare și ferme. În timpul
unei activități, copilul își recunoaste posibilitățile, dar și propriile-i limite, cele ale ale
timpului și ale celor puse de educatori și părinți. Libertatea este o problemă importantă, greu
de câștigat. Mulți cred că a da libertate copiilor înseamnă a-i lasa să facă orice doresc. In
pedagogia Montessori copilului i se acordă maximum de libertate în funcție de stadiul său de
dezvoltare. Pentru a reuși acest lucru, copilul nu trebuie limitat, dar nici suprasolicitat prin
acordarea unui un spațiu prea mare de libertate. În fapt, libertatea autentică a copiilor are loc
întotdeauna în structuri foarte bine definite.

3. Reliefaţi motivele pentru care în pedagogia Montessori mediul educaţional este unul
noncompetitiv. Identificaţi avantajele, dar şi posibilele dezavantaje ale unui astfel de
mediu.

De ce este atât de diferit stilul Montessori?

Acest tip de educație se distinge de metodele de predare convenționale în special datorită
faptului că este individual, adaptat pentru caracteristicile și preferințele fiecărui copil în parte,
creându-se un conținut adecvat de învățare în funcție de abilitățile sau interesele sale.

Pedagogia Montessori se bazează pe munca liberă, predarea deschisă și pe învățarea prin

proiecte, folosindu-se materiale speciale, care susțin dezvoltarea independentă. În acest fel,
fiecare copil va ține cont de propriul ritm de învățare. Acest lucru se bazează pe faptul că Dr.
Maria Montessori, cea care a dezvoltat această metodă la începutul secolului al XX-lea, a
înțeles că micuții învață cel mai bine atunci când pot alege singuri ceea ce vor să studieze.

Stilul Montessori este diferit de modul în care cel mai probabil ești obișnuit, chiar și atunci
când vine vorba despre sala de clasă. Într-un spațiu Montessori, există stații cu diferite
activități, în care copiii se pot implica pe tot parcursul zilei, iar profesorul doar oferă asistență,
explicând lucrurile. Pe scurt, pedagogia Montessori este orientată holistic spre copil,
promovând dezvoltarea emoțională, intelectuală, socială și fizică a acestora.

Care sunt avantajele metodei Montessori?

Nu există atât de mulți părinți sau profesori care să susțină din toată inima pedagogia
Montessori, în mare parte pentru că în România nu există foarte multe grădinițe sau școli care
să accepte această metodă de predare.

Însă, cei care au avut o legătură cu acest stil de predare, au înțeles că aduce numeroase
avantaje și beneficii atât copiilor, cât și părinților.

Prin urmare, iată care sunt cele mai importante avantaje ale metodei Montessori:

 Învățarea independentă

Accentul se pune în mare parte pe învățarea independentă, ceea ce face ca o sală unde se
predă această metodă să fie cu totul diferită de cea obișnuită: se folosește multă lumină
naturală, există foarte mult spațiu disponibil și se dorește crearea unui mediu frumos și
accesibil pentru învățare. Copiii pot alege și folosi lucrurile care se potrivesc abilităților lor, în
acest fel progresând ca indivizi.

 Dezvoltarea abilităților sociale

Copiii sunt fascinați de ceea ce fac ceilalți colegi, iar gruparea pe diferite categorii de vârstă în
același mediu le permite acestora să învețe unii de la alții, dezvoltându-și abilități sociale,
precum integrarea sau acceptarea.

 Independența – o prioritate absolută

Educația Montessori este utilă pentru dezvoltarea unei game mari de abilități. Deoarece
învățarea se autodirecționează, copiii pot experimenta sentimentul de independență mult mai
repede, iar astfel își pot dezvolta încrederea în propriile abilități, ceea ce nu se întâmplă în
cazul metodei de predare tradiționale.

 Dezvoltarea unei relații pozitive cu învățarea

Această metodă promovează dragostea de a învăța, iar acest beneficiu se extinde de-a lungul
întregii vieți, devenind un aliat al fiecărei etape a educației, inclusiv formarea sau viața
profesională.

 Perfectă pentru copiii cu nevoi speciale

La început, Maria Montessori a folosit metoda pentru copiii cu nevoi speciale și cu dizabilități
intelectuale. Aceștia au fost integrați într-un grup de prichindei de vârste diferite, ceea ce nu a
pus presiune asupra lor că nu pot ține pasul cu colegii. Mai mult, în sala de clasă s-a creat un
mediu de învățare sigur și stabil, care permite educația personalizată.

Dezavantajele metodei Montessori

Chiar dacă educația Montessori are numeroase avantaje, totuși ea nu este lipsită de
dezavantaje, iar printre acestea se pot enumera:

 Costurile mult mai mari, datorită materialelor de învățare mult mai scumpe. Părinții
care vor să includă acest stil de educație în viața copiilor lor pot totuși să cumpere
diverse cărți de cultură generală și despre educația Montessori, pentru a afla cum pot
folosi diverse materiale și idei în viața de zi cu zi.
 Independența nu este totul, iar această mentalitate extrem de valoroasă poate îngreuna
lucrul în echipă sau sub o autoritate strictă.
 Structura unei clase Montessori poate fi intimidantă, unii copii preferând un mediu de
clasă cu mese și scaune aliniate, care le oferă senzația unui spațiu ordonat, sigur și cu
o oarecare rutină.

Dacă vei alege să-ți duci copilul la o grădiniță sau la o școală care se axează pe metoda de
educație Montessori, trebuie să știi că această decizie necesită un angajament puternic din
partea ta, ca părinte, din toate punctele de vedere.

4. Realizaţi o analiză comparativă între pedagogia Montessori şi sistemul tradiţional de

învăţământ, evidenţiind principalele asemănări şi principalele deosebiri.
O prezentare comparată între Învățământul tradițional și
cel alternativ
In studiul “Alternativele Educaționale din România”, elaborat de Ministerul Educației și
Cercetării în anul 2003, sunt descrise foarte explicit, din mai multe puncte de vedere,
diferențele de abordare dintre învățământul tradițional și cel alternativ:

1. Din punct de vedere a atitudinii cadrelor didactice

2. Din punct de vedere al conținuturilor predate

3. Din punct de vedere al strategiilor de învățare

4. Din punct de vedere al evaluării

5. Din punct de vedere al participarii familiei

Alternativele la învățământul tradițional din Romania sunt: Freinet, Montessori, Planul Jena, Step by
Step, Waldorf și Pedagogia Curativă Waldorf.

Invătămantul traditional - principii

 -  Disciplina este impusa de prezenta profesorului.
 - Profesorul  preda acelasi lucru intregii clase.
 - Profesorul este in centrul atentiei, activitatea din ora organizanduse in functie de modul sau
de a vedea desfasurarea ei.
 - Cunostintele noi sunt predate, in general, de catre educator.
 - Clasa este alcatuita din copii de aceeasi varsta.
 - Copilul urmeaza un orar strict, impus de catre scoala.
 - Timpul in care copilul trebuie sa indeplineasca anumite sarcini este impus de profesor.
 - Greselile sunt corectate prin repetarea materiei, prin pedepse si recompense.
 - Materialele de lucru sunt adesea reduse la instrumentele strict necesare scrisului, cititului si
uneori experimentelor.
 - Copilul are locul sau fix, trebuie sa fie linistit in timpul orei si sa participe la lectie
impreuna cu toata clasa.
 - Implicarea parintilor este destul de redusa si voluntara.

Invătămantul Montessori - principii

  - Accentul este pus pe autodisciplina, inpusa de mediul in care copilul lucreaza.
  - Profesorul preda individual si diferentiat.
  - Profesorul nu intervine decat daca este necesar si atunci fara a fi in centrul atentiei.
 - Cunostintele noi sunt adesea asimilate in urma lucrului in grup. Copiii invata unii de la altii.
  - Clasa este alcatuita din copii cu varste diferite, cu diferente intre 0 si 3 ani.
 - Copilul isi alege singur orarul si activitatile la care participa.
 - Copilul lucreaza atat cat doreste la un proiect, nefiindui impuse limite temporale.
 - Greselile sunt corectate de la sine, cu ajutorul materialului de studiu, copilul reusind sa
invete prin cultivarea unor stari pozitive.
 - Materialele folosite in procesul de invatamant se adreseaza tuturor simturilor, ajutand
copilul la o cunoastere totala.
 - Copilul se poate deplasa prin clasa unde doreste si poate vorbi cu cine doreste, atata timp
cat nu ii deranjeaza pe ceilalti.
 - Parintii participa frecvent la programe Montessori care le sunt special dedicate, in vederea
participarii la procesul de invatare.