Pedagogia Montessori

Montessori Pedagogy

Libertate, limite si
disciplina

Freedom, Limits and

Discipline
Puncte cheie

LIBERTATE, LIMITE ŞI DISCIPLINĂ

Freedom, Limits and Discipline

De la început, oamenii au înţeles greşit pedagogia şi clasele Montessori. Fie se crede că cei mici
sunt lăsaţi să facă ce vor, fie se crede că suntem prea stricţi şi nu lăsăm copiii să se joace ci doar
să lucreze.
Copilul vine pe lume cu marele 3 + (mintea absorbantă, tendinţele umane, perioadele senzitive şi
100 miliarde de neuroni). Doar de asta are nevoie pentru a încarna mediul. Dar mai are nevoie în
plus şi de mediu deoarece trebuie să absoarbă informaţia din mediu.
Se înţelege greşit echilibrul dintre libertate şi disciplina ce este creată de noi.

În «Descoperirea copilului », cap. 3 Montessori vorbeşte despre normalul din şcolile tradiţionale.
Acest tip de disciplină este numit de ea « anihilare ». Nu este vorba doar despre daune ci despre
distrugere.

În Montessori există « disciplina activă ». Aceasta se realizează atunci când individul este
propriul lui stăpân, când se poate controla pentru a urma o regulă a societăţii.

Adaptarea înseamnă să poţi urma regulile vieţii. Pentru aceasta, copilul trebuie ca întâi să
cunoască regulile. ADULTUL DĂ ACESTE REGULI. Noi suntem responsabili de aceasta.

Această parte ţine de umanizare.

”Libertatea copilului trebuie să aibă ca limită interesul colectiv… De aceea suntem datori să-l
împiedicăm pe copil de la tot ce poate jigni sau vătăma pe alții sau poate însemna un act
necuviincios sau josnic. Orice altă manifestare care are un scop util, oricare ar fi ea și sub orice
formă s-ar desfășura, trebuie nu numai să-i fie permisă, dar trebuie să fie observată de
educator…” (Descoperirea copilului, cap. 3, pag. 93)

”Dacă…. există un copil care persistă în a-i irita pe ceilalţi, cel mai practic lucru de făcut este să-
l întrerupă.” (Mintea absorbantă, cap. 27, pag. 260)

1
Puncte cheie

Copilul se uită la noi pentru ghidare. Dacă nu îl observăm, nu vedem asta. Adultul pregătit ajută
prin stabilirea unor limite.

Nu trebuie să lăsăm copilul să deranjeze sau să îi întrerupă pe ceilalţi.

Ii arătăm comportamentul corect pentru grupul în care se află. Fiindcă avem cunoştiinţe
ştiinţifice ii dăm materialele corecte în etapele de dezvoltare corecte.

Facem legătura copilului cu materialul.

Ne retragem.

Observăm.

Grupa de 0-3 nu are materiale specifice ca la 3-6. Dar avem scopurile materialelor care sunt
special alese pentru a îndeplini aceste scopuri.

« Mintea absorbantă », cap. 26

Când un copil se concentrează, el e fericit, în primul rând. Apoi, e descoperită întreaga sa

individualitate. Când ne concentrăm suntem noi înşine. E o trezire, o bucurie de a trăi. Copilul
vede acum lucrurile şi oamenii în mod diferit. Dacă e mulţumit cu sine vede viaţa altfel. Copilul
trebuie să aleagă lucrul de care are nevoie şi să facă acel lucru.

Aceasta este LIBERTATEA de a folosi mediul în cel mai bun mod. Când mediul e pregătit
corect şi a fost prezentat copilului, acesta îşi poate dezvolta potenţialul în cel mai bun mod.

PRIMA LIBERTATE a copilului este aceea de a folosi mediul pe care îl are. Responsabilitatea
pentru aceasta o purtăm noi.

ALTĂ LIBERTATE este aceea de a repeta de nenumărate ori (aceasta rafinează mişcarea,
creeaza memoria pe termen lung şi internalizează un anumit lucru).

LIMITA acestei realităţi este faptul că nimeni nu poate întrerupe această repetiţie.

Educaţia Montessori se bazează pe ideea de libertate şi linişte. La fel ca orice în viaţă. Regulile
menţin viaţa, stabilesc ordinea. Acestea ne ajută să ne dezvoltăm. Nu ne putem dezvolta dacă
permanent suntem în căutarea lucrurilor.

2
Puncte cheie

Disciplinarea activă se produce atunci când copilul cunoaşte regulile şi are capacitatea să se
concentreze. Când urmează regulile şi limitele mediului în care trăieşte, când se concentrează în
mod voluntar. Când copilul e învăţat cum să se comporte în mediu, e liber să facă ce vrea în
acest mediu. Libertatea şi disciplina în Montessori combină câteva lucruri.

PRINCIPIILE DEZVOLTĂRII DISCIPLINEI ACTIVE

I. 1. Arătăm copilului cum să facă lucrurile. Noi suntem legătura (dintre el si mediu)
2. Să nu-l lăsăm să-i întrerupă pe alţii sau să fie întrerupt.
3. Să-i arătăm comportamentul social acceptabil.

II. 1. Să oferim materiale bine gândite pentru etapa de dezvoltare în care se află copilul.

2. Mediul pregătit dar cu un adult pregătit.

3. Libertatea de a alege materialele cu care să lucreze şi să continue atât cât au nevoie.

Mai mult ca la orice vârstă, grupa de 0-3 ani are nevoie de multă REPETIŢIE.

„Mintea absorbantă”, cap. 26

”Să ne amintim totdeauna că disciplina internă este ceea ce urmează să vină, nu e ceva deja
prezent. Sarcina noastră este să arătăm drumul către disciplină. Disciplina se naşte atunci când
copilul îşi concentrează atenţia asupra unui obiect care-l atrage…” (Mintea absorbantă, cap. 26,
pag. 245)

Rolul adultului începe cu OBSERVAREA şi sa încercăm să înţelegem . Odată ce copilul se

concentrează, chiar dacă nu înţelegem NU INTERVENIM. Acesta este cel mai greu lucru.

Este nevoie de multă încredere în copil.

În cele din urmă, aduce înţelegerea faptului că nimeni nu trebuie să deranjeze copilul şi nici el, la
rândul lui, nu –i poate deranja pe ceilalţi. Copiilor le place foarte mult să înveţe. În clasa
Montessori există posibilitatea ca ei să se mişte fără a deranja şi concentrare fără grija că
eşti deranjat.

3
Puncte cheie

Ceea ce se vede este doar CONCENTRAREA ŞI MIŞCAREA.

La sfârşitul activităţii, copilul are o mare satisfacţie. A realizat ceea ce trebuia să realizeze.

Când copilul înţelege limitele apare o afecţiune, o placere pentru studiu, pentru a învăţa. Adultul
e cel ce transmite copilului aceasta.

Următorul lucru este PACE. Când lucrăm în pace şi îi lăsăm şi pe ceilalţi în pace se creează
ARMONIE.

Condiţiile pentru pace sunt: RESPECT, ORDINE ŞI PUTEREA DE A LUCRA ÎMPREUNĂ!

MEDIUL PREGĂTIT ŞI ADULTUL PREGĂTIT creează un mediu în care copilul are libertatea
de a face munca pe care o doreşte şi de care are nevoie prin mişcare.

CELE TREI NIVELE ALE ASCULTĂRII

Mintea absorbantă, cap. 25.

1. Nivelul hormic (horme- forţă, impuls, energie a copilului ce nu pot fi oprite) al ascultării
Acest impuls vital controlează copilul.
Ascultarea copilului este faţă de horme şi nu faţă de lumea exterioară. Încet, voinţa se
dezvoltă. Pentru voinţă este nevoie de cunoştinţe.
Cu cât deţii mai multe cunoştinţe cu atât eşti mai aproape de a-ţi exercita cu
adevărat voinţa.
Montessori spune că primul nivel de ascultare este momentul desfăşurării acestei voinţe
şi conştiinţe.
Acum, ascultarea copilului e conectată cu horme şi cu etapa de dezvoltare în care se află.
La vârsta de 0-3 ani copilul poate să asculte doar dacă cerinţa corespunde cu unul din
impulsurile sale vitale. Copilul e controlat de horme dar adultul oferă informaţia.
ATENŢIE LA ATITUDINEA CU CARE OFERI INFORMAŢIA.
2. Nivelul la care copilul e capabil să ducă la capăt o cerinţă. Aici părintele face o greşeală –
lipsa de consecvenţă acesta îl face pe copil confuz şi schimbă totul. La acest nivel copilul
deţine abilitatea de a se controla când i se cere.

4
Puncte cheie

3. Nivelul la care copilul ascultă din dorinţa de a fi ascultător. Atunci când înţelegi de ce
trebuie să fii ascultător, asculţi pentru că îţi doreşti să o faci.

LILI E. PELLER, protejata Mariei Montessori şi a Anei Freud a scris despre

disciplină şi despre cele trei niveluri ale ascultării. Ea spune că disciplina este mai mult decât
doar menţinerea ordinii. Este o realizare graduală a copilului către autocontrol.

NIVELUL TREI ŞI AUTOCONTROLUL CONDUC CĂTRE DISCIPLINA ACTIVĂ.

LILI. E PELLER oferă o procedură a ceea ce trebuie făcut.

PROCEDURĂ

CÂND COMPORTAMENTUL COPILULUI ESTE PERICULOS SAU INADECVAT

1. Analizează situaţia (nu reacţiona imediat).

Ce vrei să facă copilul în loc de ceea ce face acum?

Ce o să faci dacă copilul refuză să te asculte, dacă te ignoră?(Exemplu: părintele care îşi
corectează copilul în timp ce vorbeşte la telefon)

Niciodată să nu faci o ameninţare dacă nu eşti dispus să respecţi ceea ce spui(ex: Vii sau
te las aici).

Spui numai ce poţi realiza.

2. Stabileşte limita ( ex. e timpul să mergem acasă acum)

Spui mesajul într-un mod plăcut dar ferm. Lăsăm copilul să proceseze mesajul( ex: Puneţi, te
rog, pantofii că mergem afară)

3. Explică opţiunile.

Ex: Vii acum sau te iau pe sus şi te duc la maşină.

5
Puncte cheie

Fie îţi pui pantofii acum fie ţi-i pun eu.

Foloseşte limbajul pozitiv dar ferm.

Nu uita să păstrezi contactul vizual.

4. Ajută copilul să se conformeze să facă ceea ce ăi cerem.

Ex: Copilul se urcă pe masă.
1. Analizezi situaţia
2. Îi spun: Nu stăm pe masă. Te rog să te dai jos.
3. Dacă acest comportament continuă îi spun: Te dai tu jos sau te dau eu jos de pe
masă.
4. Mă duc şi îl dau eu jos ( Chiar dacă copilul începe să asculte ceea ce l-am
rugat tot mă îndrept către el – fac asta pentru CREDIBILITATE.

În clasa copiii privesc situaţiile problematice şi învaţă şi ceilalţi.

CONTACTUL VIZUAL ESTE FOARTE IMPORTANT

E imposibil să realizăm acestea de la început deoarece avem un bagaj personal prea

încărcat. E nevoie se ÎNCREDERE ŞI RESPECT:

NU ÎNCERCA SĂ SCHIMBI TOTUL DEODATĂ.

Poate fii confuz pentru copil. Lucrează la fiecare etapă pe rând.

Întâi lucrăm la partea cu contactul vizual, apoi la tonul vocii, apoi la cuvintele folosite. Trebuie
să ne relaxăm. Dacă vrem să fim o persoană diferită deodată, nu va funcţiona.

DACĂ DUPĂ TOATE REGULILE ACESTEA COPILUL PLÂNGE ŞI TOT ESTE ÎN CRIZĂ
FĂ CEEA CE AI VREA SĂ ŢI SE FACĂ TIE (fie distras – recanalizarea energiei şi oferirea
unui model de comportament, fie îmbrăţişat, fie altă variantă).

Există mai multe moduri de a face un lucru.

6
Puncte cheie