Pedagogia a aparut si a evoluat din necesitatea fundamentarii stiintifice a obiectului sau de studiu care este

educatia. Cuvantul „pedagogie” are etimologie greceasca „paidagogos” care inseamna conducator de
copii.Componenetele cuv sunt: pais, paidos care inseamna copil si agoge cu sens de a indruma, a conduce .
Originea cuvantului ne arata ca stiinta educatiei presupune intotdeauna o directie in dezv individului si ea s-a
nascut ca o interogatie asupra fenomenului educational.
Pedagogia este siinta fundamentala a educatiei care vizeaza formarea si transformarea generatiilor tinere,si,
in general, dezvoltarea individului uman de toate varstele. Pedagogia studiaza fenomenul educational din
perspectiva formarii si modelarii fiintei umane.
Legatura dintre pedagogie si educatie trebuie intrepretata din perspectiva a doua planuri, si anume:
- Raportul stiinta (pedagogia)- obiect de studiu (educatia)
- Relatia teorie (pedagogie) – practica (procesul educatiei)
Pedagogia, ca stiinta a educatiei vizeaza doua coordonate fundamentale, complementare si anume:
- Coordonate ale finalitatii actiunii educative = vizeaza transpunerea comenzii sociale intr-un sistem de
norme si principii pedagogice
- Coordonate ale tehnologiei realizarii sale = indica modalitatile concrete de transpunere in practica
Pedagogia are caracter socio-uman, teoretico-explicativ si practic-actional.
Unii autori caracterizeaza pedagogia nu numai ca pe o stiinta a educatiei, ci si ca pe o arta a desfasurarii
acesteia, deoarece educatorul trebuie sa dovedeasca maiestrie didactica si capacitatea de a adapta actul
educational la cele mai diverse situatii educative.
Nicola I. : „Pedagogia este stiinta care studiaza fenomenul educational cu toate implicatiile sale asupra
formarii personalitatii umane in vederea integrarii sale in viata sociala”.
Fenomenul educational este abordat si de alte stiinte (filsofie, sociologie,psihologie), dar nu in mod holistic.
Abordarea holistica a educatiei este realizata numai de pedagogie, intrucat nu se liiteaza doar ;la aspecte
constatative. Domeniul propriu/ de studiu al pedagogiei este educatia vazuta holistic.

Educatia are dubla etiologie:

- Din latinescu educo-educare si semnifica crestere, hranire, ingrijire (asigura dezvoltarea naturii
umane)
- Din latinescu educo-educere care are sensul de a scoate din..., a ridica, a modela intr-un sens
determinat, a dirija pe cineva de la o stare spre alta
Abordari ale educatiei:
a) Educatia ca proces/ansamblu de actiuni prin care se realizeaza transmiterea cunoasterii care va
produce schimbarea si modificarea. Educatia ca proces include procesul psihologic, de umanizare (fiinta
biologica este ajutatat sa se dezvolte corespunzator potentialului sau uman, transformand zestrea ereditare in
realitate), procesul social, de socializare (fiinta umana singura/individuala este ajutata sa devina fiinta sociala) si
procesul cultural, de enculturare (fiinta uana este introdusa in universul valorilor)
b) Educatia ca proces de comunicare sociala
c) Educatia ca actiune de conducere, adica educatia trebuie sa aiba caracter teleologic (orientata spre
finalitati bine conturate)
d) Educatia ca sistem de influenta – trebuie sa tina cont de multitudinea si diversitatea influentelor
care concura la formarea personalitatii umane
e) Educatia ca produs/rezultat trebuie vazuta din doua perspective – calitatea educatiei furnizate
-nivelul de instructie, de cultura la care
ajunge cineva in urma procesului educational
Educatia este un fenomen social, deci o actiune umana specifica, cu caracter istoric si social, adica isi
reformuleaza finalitatile, continuturile si functiile in raport cu schimbarile timpului si societatii. >>structura
Finalitatea educationala = se caracterizeaza prin faptul ca se coreleaza cu o valoare culturala
(cunostinta,capacitate,comportament) si in acelasi timp integreaza valori
(stiintifice,tehnologice,artistice,ideologice) si modele (de cunoastere, aptitudinale, comportamentale)
Continuturile = educatia se refera la ansamblul de fapte, situatii problematice, notiuni, principii si teorii
Functiile = specifice pentru subiectul educatiei :
- functii referitoare la proiectarea, implementarea si evaluarea activitatii didactice
 - functii referitoare la cunoasterea elevilor si consilierea lor scolara si profesionala
- functii referitoare la organizarea si conducerea sociala a clasei de elevi
- functii referitoare la cooperarea cu colegii, parintii elevilor
- functii referitoare la perfectionarea profesional-stiintifica si psihopedagogica a cadrelor didactice
Subiectul educatiei = poate fi orice persoana, individ, grup social care actioneaza din perspectiva unei
finalitati asupra obiectului educatiei
Obiectul educatiei = poate fi orice persoana sau orice grup care se gaseste intr-un camp de influenta sau
situatii educationale. Are o dubla ipostaza : de obiect al educatiei, adica se exercita influenta educativa asupra sa
si de subiect al educatiei, de fapt tinde sa devina subiect al educatiei.

Cele mai relevante caracteristici ale educatiei sunt:

-caracterul intentionat, ceea ce inseamna ca educatia se desfasoara in mod constient, deliberat dar si
teleologic
-caracterul sistematic, organizat/structurat

Factorii fundamentali ai devenirii fiintei umane sunt: ereditatea, mediul si educatia.

Ereditatea = este o premisa naturala a dezvoltarii psiho-individuale, este proprietatea organismelor vii de a
transmite urmasilor un „mesaj” specificat prin intermediul genelor. Erediatatea este o „mostenire” de la parinti
(zestrea ereditara), dar nu o transcriere pur si simplu a insusirilor parintilor, ci a genelor acestora, ce contin
informatia genetica. Fiecare om este purtatorul atat al trasaturilor generale ale speciei umane :pozitia bipeda,
structura anatomo-fiziologica, tipuri de reflexe, cat si a caracterelor ereditare care ii sunt transmise pe linie
directa de la proprii sai ascendenti :culoarea pielii, a ochilor, conformatia fetei,anumite particularitati ale grupei
sanguine etc.
Ereditatea generala si cea particulara alcatuiesc substratul material al ereditatii. Preocuparea cercetatorilor
care au avut ca obiect de studiu factorii devenirii umane, s-a centrat pe stabilirea semnificatiei si ponderii
mostenirii ereditare in formarea personalitatii. Intrebarea care si-au pus-o a fost daca ereditatea poate fi
socotita un factor cu rol determinat in acest sens sau dimpotriva. In concluzie, putem spune ca, ereditatea nu
reda in mod necesar tipurile de comportament, ci numai ppredispozitii.

Mediul = trebuie vazut ca un cadru socio-uman al dezvoltarii psiho-individuale unde potentialitatile ereditare
interactioneaza, acesta devenind un modelator permanent al vietii.Fiecare fațetă a individualitatii cere
participarea la mediu.
Zestrea ereditara reprezinta premisa acestei dezvoltari, baza asupra careia actioneaza mediul si prin care
construieste psihicul si personalitatea. In absenta acesteia, mediul nu poate produce psihicul si personalitatea.
Ca atare, individul devine om nu doar pentru ca traieste intr-un mediu specific, ci si pentru ca se naste fiinta
umana. Structurile psihice se dezvolta numaila fiinta umana pentru ca s-a nascut cu aceste dispozitii spre o
asemenea dezvoltare . Deficientele care apar la fiinta umana din nastere, ne atrag atentia ca perturbarile zestrei
ereditare diminueaza, limiteaza sau fac insuficienta actiunea mediului.
Totalitatea influentelor externe care se exercita asupra omului de-a lungul timpului reprezinta mediul extern,
in cadrul caruia se opereaza o distinctie intre mediul fizic si influentele mediului social.
- Mediul fizic este cadrul natural in care omul isi desfasoara viata si cuprinde ansamblul conditiilor
bioclimatice (relief,clima,fauna) ce ii influenteaza dezvoltarea si maturizarea biologica . Influentele
sale asupra dezvoltarii psihice a omului sunt apreciate de specialisti ca nerelevante. Mediul fizic nu
actioneaza si nu influenteaza dezvoltarea psihica a omului.
- Mediul social – omul este supus si determinarilor de ordin social care au un impact mult mai puternic
asupradezvoltarii psihoindividuale. El reprezinta ansamblul influentelor ce decurg din interactiunea
omului cu totalitatea conditiilor economice, politice si culturale.
Influentele exercitate de mediul social asupra omului sunt : directe, prin schemele de conduita oferite de
ceilalti membri ai colectivitatii careia ii apartine si prin limbaj, ca mijloc de comunicare si transmitere a
capitalului de cultura si a intregii cunoasteri acumulate prin experienta grupului Si indirecte prin membrii ai
familiei care joaca rolul de factor de mediu intre acesta si realitatea sociala.
Educatia = este factorul determinant/funadamental al formarii si dezvoltarii personalitatii . Ea sistematizeaza
si organizeaza influentele mediului. Are o functie sociala,fiind intermediarul intre om si conditiile de mediu.
Copilul dobandeste prin educatie norme, valori, modele care se manifesta apoi ca optiuni personale in
comportamentul sau.
Formarea si dezvoltarea personalitatii umane este deci, un proces orientat, organizat si constientizat prin
educatie.

Relatia dintre factorii dezvoltarii psihice

Ereditatea, mediul si educatia alcatuiesc un sistem iar interactiunile lor sunt adesea mai semnificative decat
valoarea lor intrinseca. Fiecare factor fundamental reprezinta doar o conditie necesara dar nu si suficienta
pentru dezvoltarea psihica.
-zestrea ereditara nu se transforma de la sine in structura, respectiv , psihic uman, in absenta mediului si a
educatiei
-mediul nu poate „construi” psihicul uman in afara zestrei ereditare si a punerii lui in valoare prin educatie
-educatia nu poate fi conceputa in afara mediului, ea devenind un organizator si nu un inlocuitor al mediului
Rezulta>>>>ca cei trei factori de baza ai dezvoltarii psihice si ai dezvoltarii personalitatii se presupun si se
conditioneaza reciproc , intrand intr-un fel de „circuit”. Ereditatea este mai mult o premisa a dezvoltarii
psihice, mediul –conditie, iar educatia – factor determinant al acestei dezvoltari.

Rolul educatiei in dezvoltarea personalitatii ( Educabilitatea, Teoriile )

Caracteristica esentiala a fiintei umane si categorie pedagogica distincta, educabilitatea s-a bucurat de
atentia majoritatii cerrcetatorilor din domeniul stiintelor educatiei, fiind definita ca proprietatea fiintei
umane de a fi formabila, capacitatea omului de a fi educat.
Pe terenul educabilitatii fiintei umane s-au confruntat diferite pozitii de gandire pedagogica, avand drept
criteriu de departajare accentuarea pana la absolutizare a rolului unui factor in detrimentul altuia in
formarea personalitatii omului.
In functie de orientarea lor, pot fi grupate in: Teoria ereditarista sau ineista , Teoria ambientalista si
Teoria dublei/triplei determinari.

Teoria ineista – neaga ,nu accepta educabilitatea, sustinand ca intreaga dezv psihica si formarea
pesonalitatii tin de zestrea genetica, adica factorl ereditar fiind cel care hotaraste Ce, Cat si Cum se va
dezvolta fiecare individ. Din perspectiva acestei teorii , facultatile psihice ar fi un dar al naturii, individul la
nastere fiind considerat un adult in miniatura, perioada de la nastere si pana la moarte nefacand altceva
decat sa implineasca ceea ce a harazit nasterea (erediitatea)
Principala limita a aacestei teorii este desconsiderarea factorilor de mediu si educatie in devenirea fiintei
umane. Conceptiile ereditariste au inspirat teoriile extremiste care afirmau superioritatea unor rase fata de
altele. Ereditatea trebuie vazuta peranent ca premisa naturala , iar teoria este reductionista.

Teoria ambientalista – spre deosebire de ereditaristi, reprezentantii acestei teorii afisau o incredere absoluta
in puterea si valoarea factorilor socio-educationali: mediul si educatia. Ei neaga rolul ereditatii. Argumentele
in favoarea teoriei incep cu cele ce tin de cazurile asa-zisilor „copii-salbatici” , a caror dezv psihica specific
umana a fost stopata sau intrerupta in absenta mediului social.
Aceasta teorie s-a impus in epoca iluminismului, intrucat circulau ideile privind emanciparea si asigurarea
dreptului la educatie si cultura al tuturor oamenilor, negandu-se rolul ereditatii, si promovandu-se ideea ca
oamenii sunt egali de la natura. Adeptii teoriei absolutizeaza rolul mediului in educabilitate, considerand ca
doar el construieste psihicul si personalitatea. Aceasta teorie, ca si cea ereditarista este reductionista.

Teoria dublei determinari – adeptii celor doua teorii, ereditarista si ambientalista, au fost atacati stiintific de
multi specialisti care au adoptat o pozitie de mijloc.
Si in randul specialistilor sustinatori ai acestei teorii se intalnesc puncte de vedere diferite: unii considerau
ereditatea si mediul ca factori relativ autonomi, cu actiune paralela , altii ajungand sa surprinda interactiunea
celor doi factori si relatia lor de complementaritate.
Formele educatiei – Pentru a asigura o formare completa si permanenta a personalitatii umane, cadrul scolar
este insuficient. Din perspectiva gradului de intentionaliate privind formarea personalitatii umane :
- Educatia formala sau scolara = termenul formal provine din latinescul „formalis” care inseamna
organizat/oficial
-este intentionata, organizata, sistematica si evaluata, incredintata unor cadre didactice cu o pregatire
speciala si realizata in institutii specializate (gradinita, scoala, universitate,centru de formare)
-este institutionalizata = se realizeaza in institutii destinate acestei activitati
-este proiectat riguros = sub aspectul finalitatilor, continutului si temporal (pe cicluri, niveluri si ani de studiu)
sub forma documentelor scolare cu caracter oficial
-este organizata sub forma activitatilor instructiv-educative in cadrul procesului de invatamant
-se realizeaza de personal special numit personal didactic
-este supusa permanent unei evaluari sociale/nationale
Limite : - organizare pe baza de programe scolare conduce la faramitarea continutului educatiei, deci
abordare monodisciplinara in locul interdisciplinaritatii
-fiind obligatorie scoala, ca atare educatia formala, motivatia invatarii se diminueaza
-apar rutina si monotonia in locul imaginatiei si creativitatii
Educatia formala este forma fundamentala a educatiei, permite asigurarea cunostintelor ca sistem si este
un instrument al integrarii soociale eficiente a generatiilor de absolventi. De asemenea, ea este evaluata
social, incheindu-se prin obtinerea de catre absolventi a unor acte, diplome.

- Educatia nonformala = este organizata in scoala (in afara orelor de curs cuu caracter obligatoriu) ,in
alte institutii precum: case de cultura, teatre, palate/cluburi ale copiilor, cinematografe – din aceasta
perspective eduucatia nonformala apare ca o educatie extrascolara
-presupune un ansamblu de influente intentionate, organizate, sistematice realizate de institutii
-este un proces de adancire , completare, extindere a unor achizitii venite din cadrul formal
-asigura realizarea unor nevoi specifice ale multor categorii de beneficiari (caracter optional,facultativ)
-este realizata de catre specialisti cu rol mai discret
-pune accent pe creativitate,motivatie intrinseca , dezvoltarea predispozitiilor
-evaluarea nu este national-sociala, ea tine de fiecare educator sau institutie
-asigura o buna relationare dintre scoala si celelalte institutii educationale

- Educatia informala = cuvantul „informal” vine de la latinescul „informis, informalis” -

spontan,neasteptat.
Aceasta educatie nu este realizata intentionat si nici prelucrata din punct de vedere pedagogic.Invatarea
informala apare inainte de cea formala si o depaseste ca durata de timp. Ea este
incidentala,spontana,ocazionala.
-cuprinde totalitatea influentelor care se situeaza in afara unui cadru organizat, institutionalizat
-varietatea continutului informational acopera toate domeniile de cunoastere
-absenta restrictiilor sau a standardelor care stimuleaza nevoia de cunoastere autonoma
Intre educatia formala (scolara), nonformala (extrascolara) si informala (ambientala/incidentala) este o
relationare in termeni de independenta daca aceste raporturi vin din perspectiva unei conceptii holiste.

Laturile educatiei – Educatia intelectuala/ prin si pentru stiinta - Educatia estetica/prin si pentru
frumos
-Educatia morala - Educatia tehnologica /profesionala
- Educatia fizica/psihomotricitatii - Educatia religioasa
-Noile educatii

Educatia intelectuala – reprezinta activitatea de formare-dezvoltare a personalitatii prin stiinta si pentru

stiinta
-realizeaza pregatirea omului astfel incat sa poata intelege, aplica si crea stiinta in activitatea sa
-are ca obiectiv general formarea-dezv constiintei stiintifice care inseamna stimularea inteligentei si a
spiritului de investigatie
 Obiective specifice: - inzestrarea tinerilor cu un system multilateral de cunostinte
-dezv capacitatilor cognitive care favorizeaza o performanta superioara
-formarea si dezv motivatiei pt activitatile intelectuale
 Metodologia educatiei intelectuale valorifica toate metodele didactice, indeosebi pe cele bazate pe
investigatie : observarea, experimentul, modelarea,problematizarea, documentarea, exercitiul
algoritmic si euristica

Educatia morala – reprezinta activitatea de formare-dezv a constiintei morale a personalitatii care se

realizeaza prin intermediul valorilor etice referitoare la dimensiunile binelui moral.
-asigurarea concordantei dintre constiinta morala teoretica si practica
-valorificarea trasaturilor pozitive ale personalitatii
-respectarea particularitatilor de varsta si individuale
Obiectivele specifice: -obiective care urmaresc formarea-dezvoltarea constiintei morale teoretice:
reprezentari,notiuni,judecati, rationamente morale sustinute prin afectivitate si vointa morala in vederea
cultivarii unor convingeri morale
-obiective care urmaresc formarea-dezvoltarea conduitei morale : deprinderisau
obisnuinte morale, atitudini morale (affective, motivationale, caracteriale) integrate treptat in structura
personalitatii
 Continuturile morale specific sunt de ordin civic, politic, juridic, religios, filosofic, economic
 Metodologia specifica educatiei morale: povestirea, conversatia morala (invatamantul secundar
inferior), dezbaterea morala (invatamantul secundar superior), explicatia, exercitiul, analiza de caz

Educatia tehnologica - reprezinta activitatea de formare-dezv a personalitatii umane prin intermediul

valorilor stiintei aplicate (utilitate, productivitate, eficienta)
-angajeaza capacitatea personalitatii umane de aplicare a stiintei in toate domeniile vietii sociale, in general,
in productie in mod special ,cu implicatii directe in procesul de orientare scolara, profesionala si sociala
-vizeaza formarea constiintei tehnologice, realizabila in planul teoretic si practic
 Metodologia educatiei tehnologice valorifica indeosebi metodele didactice bazate pe actiuni
practice: exercitiul (algoritmizat sau euristic), lucrarile practice, studiul de caz, instruirea programata.

Educatia estetica - reprezinta activitatea de formare-dezv a personalitatii umane prin intermediul valorilor
generale ale frumosului existent in natura, societate, arta
-nu se reduce la educatia artistica. Raportul dintre acestea este unul comparabil cu cel existent intre intreg si
parte, intre general si particulat
-obiectivul general al educatiei estetice vizeaza formarea constiintei estetice, realizabila in plan teoretic si in
plan practic

Educatia fizica - reprezinta activitatea de formare-dezv a personalitatii umane prin intermediul valorilor
sanatatii umane
-constituie o componenta necesara a educatiei integrale
-asigura dezvoltarea fizica echilibrata
-consolideaza sanatatea corporala si psihica
-stimularea capacitatii de rezistenta fizica si psihica a organismului
-cultiva trasaturile moral-volitive
-are ca obiectiv general formarea constiintei fizice
 Metodologia educatiei fizice valorifica metode aplicabile la nivel general si special :exercitiul,
activitatile practice,jocul didactic, jocul de roluri,jocul de creatie, demonstatia, studiul de
caz,observatia
 Noile educatii – problemele lumii contemporane au impus constituirea unor noi tipuri de educatie :
-educatia permanenta sau educatia adultilor
-educatie pentru democratie si drepturile omului
-educatie pentru sanatate
-educatie pentru pace
-educatie ecologica
-educatie pentru timpul liber
-educatie nutritional etc
 Modalitatile practice prin care aceste noi educatii ar putea fi implementate in programele
educationale nationale sunt:
-introducerea lor ca discipline distinct, aceasta forma putand duce la supraincarcarea programelor
scolare
-crearea de module specific tematicii noilor educatii cu abordare interdisciplinara, dar in cadrul
disciplinelor traditionale
-introducerea de mesaje ce tin de continuturi noi in cadrul disciplinelor clasice (cea mai eficienta, dar si
greu de realizat strategie)
 Continuturile, finalitatile si obiectivele noilor educatii propun un demers prin care educatia incearca
sa raspunda exigentelor lumii contemporane sis a produca o schimbare a actului educativ in favoarea
educatiei bazata pe invatare inovatoare, societal si adaptabila.

COMUNICAREA DIDACTICA
-este o comunicare instrumentala realizata prin mijloace verbale si nonverbal. Caracteristici:
-se defasoara plurimodal (frontal, pe grupe, individual)
-caracter bilateral,adica exista emitator si receptor din perspective cunoasterii
-are component semantic (cunostinte), ectosemantica (nonverbal)
-mesajul este selectat , structurat si transmis prin metode pedagogice
-apar reglarea,autoreglarea folosind feedback si feed-forward (retroactiune anticipata)
In cadrul comunicarii didactice apar surse de distorsiune, adica factori care genereaza neintelegeri,
confuzii,,erori,lacune. Sursele la nivelul emitatorului pot fi inlaturate folosind remedii precum:regula
adecvarii,regula ireflexivitatii,regula asimetriei si regula afirmativa. La nivelul receptorului este posibil sa
apara neatentia, oboseala si chiar interferenta.