PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI

OBIECTUL DE STUDIU AL PSIHOLOGIEI EDUCAȚIEI

IMPORTANȚA STUDIERII PSIHOLOGIEI EDUCATIEI DE CĂTRE
CADRELE DIDACTICE

STATUTUL EPISTEMOLOGIC AL PSIHOLOGIEIE EDUCATIEI

PSIHOLOGIA (din grecescul psyche = suflet şi logos = ştiinţă) se afirmă ca

ştiinţa centrală despre om şi relaţiile interumane, studiind fenomenele psihice şi
urmărind descrierea şi explicarea lor prin intermediul unui ansamblu de legi şi
modalităţi determinative.
Psihologia se ocupă cu descrierea şi clasificarea proceselor, stărilor, trăsăturilor şi
caracteristicilor psihice, cu studiul dezvoltării specifice ce le caracterizează în diferite
condiţii, cu extragerea legilor activităţii psihice şi ale psihismului, în vederea înţelegerii
şi folosirii lor în practica oricăror activităţi umane.
Psihologia este știința care se ocupă cu descrierea și explicarea
fenomenelor psiho-comportamentale.
EDUCATIA (din latinescul educatio - creştere, hrănire, cultivare) este o
activitate complexă, ce se realizează printr-un lanţ nesfârşit de acţiuni interpersonale şi
sociale, în vederea transformării individului într-o personalitate activă, creatoare,liberă
şi autonomă.

DEFINIREA EDUCATIEI

Emile Durkheim consideră că educaţia are ca funcţie esenţială “socializarea

metodică” a individului uman care se naşte ca fiinţă biologică asocial. “Ea are ca obiect
provocarea şi dezvoltarea la copil a unui număr oarecare de stări fizice, intelectuale şi
morale, pe care le reclamă de la el societatea politică în ansamblul ei, cât şi mediul
special căruia îi este cu deosebire destinat”.

Facultatea de Psihologie și Științele Educației

Departamentul de Formare a Profesorilor
Lector Univ. Dr. Irina MOȚĂȚĂIANU
 PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI

Montaigne spunea că prin educaţie “conştiinţa şi virtutea ajung să strălucească,

raţiunea devine singurul conducător al comportamentului, iar curiozitatea îl orientează
pe om pe drumul cunoaşterii”.
Profesorul Sorin Cristea prezintă educaţia ca fiind “activitatea psihosocială de
formare-dezvoltare a personalităţii realizată pe baza corelaţiei educator-educat
valorificată în vederea integrării sociale, proiectată prin finalităţi de sistem şi de proces
implicând conţinuturi şi forme generale angajate într-un context pedagogic deschis.”

Educaţia ca proces desemnează transformarea în sens pozitiv, treptată,

profundă, continuă a fiinţei umane în conformitate cu finalităţi explicit formulate.
Această definiţie evidenţiază:
- caracterul complex, organizat şi progresiv al educaţiei,
- rolul finalităţilor ei,
- caracterul activ al obiectului modelat prin educaţie.
Educaţia reuneşte influenţe intenţionate şi neintenţionate, organizate şi
neorganizate, sistematice şi sporadice, directe şi indirecte, toate contribuind la
modelarea şi dezvoltarea personalităţii omului.
Educaţia ca acţiune socială de durată şi planificată:
- se desfăşoară în condiţii sociale, politice, economice, culturale date;
- este orientată către finalităţi determinate social;
- utilizează mijloace (informaţionale, tehnologice, materiale, financiare, umane)
puse la dispoziţie de societatea pe care o serveşte şi care îi evaluează aporturile.

Educaţia ca interrelaţie umană şi socială se stabileşte între educator (persoană

care dispune de o personalitate formată, maturizată, relativ constantă, instrumentată cu
competenţe şi resonsabilităţi pentru a-l ajuta pe educat să se autocunoască, să cunoască,
să acţioneze, să pătrundă în tainele cunoaşterii şi creaţiei) şi educat (persoană în formare
care are nevoie de sprijin, îndrumare, consiliere).
Educaţia ca act de transmitere a valorilor culturale presupune selectarea şi
organizarea valorilor pe baza unor criterii riguroase, prelucrarea lor într-o formă
Facultatea de Psihologie și Științele Educației
Departamentul de Formare a Profesorilor
Lector Univ. Dr. Irina MOȚĂȚĂIANU
 PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI

accesibilă şi atractivă în vederea asimilării, interiorizării, transformării lor în achiziţii

personale de către cei aflaţi în dezvoltare. Rosturile acestei transmiteri sunt dezvoltarea
personalităţii, păstrarea şi îmbogăţirea patrimoniului cultural

Stiintele educatiei
Socialogie Psihologie
sociala PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI
Pedagogie
Psihologie

Anatomie
Neurostiinte

Biologie

Fig. Relațiile Psihologieie cu psihologia educației

OBIECTUL DE STUDIU AL PSIHOLOGIEI EDUCAȚIEI

• personalitatea elevului şi a profesorului,
• grupurile de elevi,
• structurile şi procesele psihologice care intervin într-o situaţie de

Facultatea de Psihologie și Științele Educației

Departamentul de Formare a Profesorilor
Lector Univ. Dr. Irina MOȚĂȚĂIANU
 PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI

învăţare

Psihologia educației studiază dezvoltarea personalităţii umane prin

învăţare în situaţii educaţionale, a eficienţei educaţiei şi instruirii, a
organizaţiilor şi grupurilor educaţionale
Psihologia educaţiei este un rezervor de cunoaştere alimentat de toate ramurile
psihologiei.
Cunostintele de psihologie il ajuta pe profesor sa inteleaga mai bine:
- complexitatea vietii scolare,
- mecanismele psihice implicate in invatare,
- dimensiunea emotional-afectiva, comunicarea eficienta elev – profesor,
- studiul relatiilor interumane,
- dezvoltarea sociala, morala si cognitive a elevului in functie de particularitatile
individuale si de varsta.

Facultatea de Psihologie și Științele Educației

Departamentul de Formare a Profesorilor
Lector Univ. Dr. Irina MOȚĂȚĂIANU