Lect. drd.

Narcisa NADOLU
Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic

CURS 1
Psihologia educaţiei – parte integrantă a fenomenului educaţional

Parte integrantă a dezvoltării sociale şi personale, educaţia poate fi întâlnite în

multiple ipostaze: ca fenomen, proces, relaţie, ansamblu de influenţe, intervenţii şi
interacţiuni etc. Esenţa educaţiei ne este dezvăluită chiar de sensurile pe care le au
„rădăcinile” latine ale cuvântului : educo, educare= a creşte, a hrăni (din punct de vedere
cultural, moral, social).
Ca fenomen - educaţia apare ca element determinant al devenirii noastre ca fiinţe
umane, atât în ceea ce priveşte formarea personalităţii, cât şi în ceea ce priveşte evoluţia
societăţii. Astfel, educaţia apare şi ca important agent al socializării (procesul de
integrare a fiecărui individ în structurile sociale), prin intermediul dezvoltarea fiecărei
persoane beneficiind şi de aportul aspectelor culturale.
Ca proces – educaţia vizează transformarea , în sens pozitiv, a fiinţei umane, într-
o succesiune de etape, achiziţii şi restructurări care au drept scop atât integrarea
individului uman în societate, cât şi afirmarea maximă a potenţialului său individual.
Ca relaţie - educaţia se referă la interacţiunile şi comunicarea specifică ce se
stabilesc între principalii actori ai sferei educaţionale: educatorul (învăţătorul/
profesorul) şi educabilul (elevul /studentul). Se regăseşte în calitatea şi tipul de raporturi
pe care le stabilesc persoanele ce modelează fiinţa umană cu cei care sunt formaţi şi
instruiţi, adică susţinuţi în dezvoltarea lor psihosocială.
În esenţă educaţia se referă la „orice act uman prin intermediul căruia se
realizează o anumită influenţă asupra unui individ, influenţă capabilă să determine o
anumită reacţie a individului, o anumită modificare a personalităţii sale. Aceste
modificări pot afecta toate dimensiunile personalităţii : intelectivă, afectivă, atitudinală,
comportamentală, acţională” (Dumitru, 2001, p16, apud. Sălăvăstru, 1994).

În literatura de specialitate se vorbeşte despre o triplă ipostază a fenomenului

educaţional:

1
 Lect. drd. Narcisa NADOLU
Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic
1. educaţia formală –ansamblul influenţelor şi intervenţiilor intenţionate şi
organizate ce se realizează în cadrul instituţiilor specializate (grădiniţe,
şcoli, universităţi);
2. educaţia nonformală – totalitatea influenţelor educative derulate în alte
instituţii decât cele de învăţământ (activităţi extraşcolare realizate în
cluburi pentru copii/ adolescenţi, teatre etc), prin intermediu unor activităţi
opţionale sau facultative , având acelaşi efecte formative asupra formării
personalităţii elevului;
3. educaţie informală - influenţe exercitate de diverse „medii educaţionale”
şi care sunt mai degrabă nesistematice, întâmplătoare, neselectate şi
neorganizate din punct de vedere pedagogic. Multe din aceste influenţe îşi
lasă amprenta asupra dezvoltării noastre datorită numeroaselor împrejurări
şi contexte ale vieţii cotidiene pe care le trăim.
La nivel practic cele trei forme ale educaţiei reuşesc să se completeze, oferind atât
o viziune integratoare a fenomenului educaţional, cât şi o susţinere multiplă a devenirii
umane (pe mai multe dimensiuni şi arii de influenţă şi manifestare).
În literatura de specialitate educaţia este privită sub 2 aspecte de bază (Dumitru,
2001,p.16):
1. În sens larg, educaţia se referă la ansamblul tuturor influenţelor,
intervenţiilor şi acţiunilor exercitate asupra indivizilor umani (de regulă
copii şi tineri) de către alţi indivizi umani (de regulă adulţi) având drept
scop formarea personalităţi, a omului ca fiinţă socio-culturală şi ca
entitate psihoindividuală.
2. În sens restrâns, educaţia reprezintă ansamblul de acţiuni specializate,
realizate în mod explicit, sistematic şi intenţionat, orientate valoric şi
finalist de către persoane specializate şi pregătite corespunzător
(educatorii) asupra altor persoane (elevi, studenţi), într-un cadrul
organizat, instituţionalizat, cu scopul formării personalităţii lor, al
pregătirii acestora pentru a face faţă solicitărilor vieţii profesionale,
personale şi sociale.

2
 Lect. drd. Narcisa NADOLU
Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic

Majoritatea autorilor din domeniul ştiinţelor educaţiei pledează pentru abordarea

fenomenului educaţional din mai multe perspective, care prin complementaritatea lor pot
oferi o imagine mai adecvată asupra acestei realităţi complexe. Astfel, printre abordările
consacrate ale fenomenului educaţional se numără: perspectiva antropologică,
perspectiva sociologică, perspectiva praxiologică, perspectiva axiologică şi perspectiva
psihologică.
Psihologia educaţiei abordează fenomenul educaţional conform criteriilor
psihologice de cunoaştere, înţelegere şi interpretare a realităţii.
Astfel, conform lui Hoz (1968, apud.Dumitru, 2001, p.35) domeniul psihologiei
educaţiei trebuie să includă 3 subdomenii:
1. psihologia educabilului (elevului, studentului, a oricărei persoane
implicate în activităţi şi procese educaţional-formative);
Când vorbim de educabil, din punct de vedere psihologic, ne referim la
personalitatea educabilului, activitatea de învăţare (ca formă principală de activitate a
acestuia), statutul şi rolul de elev /studentului, devierile de comportament şi prevenirea
acestora etc.
2. psihologia educatorului ( profesor, formator, instructor, mentor, tutore
etc);
Pe această dimensiune interesul fiind centrat asupra personalităţii profesorului,
aptitudinii psihopedagogice, stilului de activitate al profesorului, pregătirii iniţiale şi
continue a educatorilor .
3. psihologia relaţiei educaţionale, ce implică aspectele psihologice pe care
le presupune relaţionarea şi comunicarea dintre educator şi educabil, în
contextul specific al instruirii şi formării personalităţii în cadrul
demersului instructiv-educativ.
La nivel relaţional psihologia educaţiei se preocupă de modul optim de
relaţionare a educatorului cu educabilii, eficienţa acţiunilor educaţionale, influenţa
educativă exercitată asupra individului /grupului de către mediile şi contextele
educaţionale.

3
 Lect. drd. Narcisa NADOLU
Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic

Perspectiva psihologică asupra educaţiei se concentrează asupra următoarelor 3

ipostaze ale fenomenului educaţional:
- educaţia ca proces (psihoindividual şi psihosocial) - de formare a
personalităţii individului şi a sintalităţii grupului (personalitatea
unui grup);
- educaţia ca activitate specifică de influenţare în sens valoric şi
finalist a individului sau grupului în sensul afirmării potenţialului
său personal în raport cu normele şi valorile dorite de societate;
- educaţia ca şi produs/rezultat pe dimensiunea dezvoltării
psihoindividuale, a construirii fiinţei personale şi sociale a omului.

Bibliografie
Dumitru, I, Al., (2001) – Educaţie şi învăţare, Eurostampa, Timişoara;
Jurcă, N., (coord.), (2001) - Psihologia educaţiei, U.T.Pres, Cluj- Napoca;