UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA PERSONALULUI DIDACTIC

EDUCAŢIA FORMALĂ
ŞI NONFORMALĂ

Lector univ. dr.

Student,
 Educaţia formala şi nonformala

Educaţia este un fenomen care a apărut odată cu societatea umană şi care a

suferit pe parcursul dezvoltării societăţii o serie de modificări. De la acţiunea
empirică de pregătire a tinerei generaţii pentru viaţa socială şi pănă la acţiunea
fundamentată din epoca modernă, educaţia a parcurs un drum lung devenind o ştiinţă
autentică, cu legitaţi şi statut propriu.
Educaţia cuprinde ansamblul influenţelor, acţiunilor, activităţilor desfăsurate
pentru formarea, dezvoltarea, modelarea personalităţii umane, pentru integrarea sa
optimă în societate. Educaţia reprezintă activitatea socială complexă constituită din
ansamblul acţiunilor constiente, sistematice şi organizate, desfăşurate cu scopul
formării şi dezvoltării personalităţii umane în concordanţă cu nivelul de dezvoltare al
societaţii.
Influenţele educative acţionează permanent asupra fiecărei persoane. În funcţie
de caracterul acestora: sistematizat, organizat, spontan, putem clasifica formele
educaţiei în: educaţie formala, nonformală şi informală. Formele educaţiei reprezintă
modalităţile în care se realizează acţiunea educaţională.
Educaţia formală cuprinde totalitatea influenţelor şi acţiunilor organizate şi
sistematice, gradate cronologic şi elaborate în cadrul unor instituţii specializate, în
vederea formării personalităţii umane; este educaţia intentionată, sistematică şi
evaluată, încredinţată unor educatori cu o pregătire specială.
Trăsături caracteristice:
- este institutionalizată, realizându-se în institutţi destinate acestei activităţi în
cadrul sistemului de învăţământ (grădiniţe, şcoli, universităţi, centre de perfecţionare
etc.);
- este proiectată riguros sub aspectul finalităţilor, conţinutului şi temporal sub
forma documentelor şcolare cu caracter oficial;
 - este organizată sub forma activitaţilor instructiv-educative concrete în cadrul
procesului de învăţamânt;
- este dirijată de un corp profesional specializat, specialişti pe domenii de studiu
şi persoane investite special cu facilitarea învăţării pentru o categorie de beneficiari
cu un statut complementar - elevi, studenti;
- este reziliată într-un cadru pedagogic determinat, cu metode şi mijloace de
predare, învăţare şi evaluare cu funcţii pedagogice precise;
- este întotdeauna evaluată social, potrivit unor criterii sociopedagogice
riguroase şi vizează cunoaşterea atât a rezultatelor activităţii instructiv-educative, cât
şi a procesului educaţional;
- este generalizată, permitând accesul tuturor indivizilor la valorile şi experienţa
umanităţii;
- este prioritară din perspectiva politicilor naţionale privind dezvoltarea
resurselor umane, fiind principala ţinta a politicilor educaţionale.

Educaţia nonformală cuprinde totalitatea acţiunilor organizate în mod

sistematic, dar în afara sistemului formal al educaţiei (extraşcolare, paraşcolare,
perişcolare). Tradiţional, aceasta forma de educaţie a fost considerată în raport de
complementaritate cu educaţia formală sub raportul finalităţilor, conţinutului, şi
modalităţilor concrete de realizare.
Trăsături caracteristice:
- marea varietate şi flexibilitate a acestor situaţii educaţionale;
- caracter optional, facultativ;
- diferenţierea conţinuturilor şi a modalităţilor de lucru în funcţie de
interesele şi capacităţile participanţilor;
- valorifică întreaga experienţă de învăţare a participanţilor;
Aceste tipuri de activităţi se realizează în mediul socio-cultural ca mijloace de
divertisment sau de odihnă active, sub îndrumarea cadrelor didactice; unele dintre ele
vizează educaţia adulţilor (acţiunile paraşcolare, acţiuni de reciclare, de reorientare
profesională).
Cele două forme ale educaţiei contribuie la dezvoltarea personalităţii tinerilor şi
pot contribui la dezvoltarea durabilă a societăţii numai prin intercondiţionare şi
interdependenţa în contextual educări permanente.
Acest lucru i-a condus pe unii teoreticieni contemporani ai educaţiei să adopte o
concepţie holistică în abordarea problematicii educaţiei.
Potrivit holisticii, intre cele două tipuri de educatie există relaţii de
interdependenţă şi întrepătrundere. Astfel educaţia formală are de caştigat dacă
reuseşte să integreze multe din influenţele specifice educaţiei nonformale.
Pe de alta parte, acumulările educaţiei formale pot contribui la dezvoltarea şi
eficacitatea educaţiei nonformala.
Din punctul meu de vedere, educaţia formală este rigidă, adică eşti supus unei
scheme, spre exemplu programa şcolară, din care nu ai voie să ieşi. Educaţia formală
nu este pliată pentru fiecare elev/student, ci este o educaţie în masă, care nu
pregăteşte pentru rigorile societăţii actuale. Pe de altă parte, educaţia nonformală este
voluntară pentru fiecare individ, se desfăşoară înafara curricumului oficial.
Dacă educaţia formală este susţinută de învăţători sau profesori, educaţia
nonformală este organizată de persoane sau ONG-uri din afara şcolii sau facultaţii,
după un program stabilit de comun acord.
La şcoală sau facultate, elevii sau studenţii sunt obligaţi să înveţe anumite
lucruri care de multe ori nu sunt pe placul lor, conform educaţiei formale, însă
educaţia nonformală îi asigură elevului sau studentului posibilitatea de a alege să
înveţe cum vrea, ce vrea şi când vrea, la ce nivel consideră că este capabil să ia
decizii bune cu privire la viaţa personală şi profesională.