Rolul triadei predare-invatare-evaluare Predarea- nvatarea-evaluarea Consideratii generale Caracteristicile generale ale procesului de nvatamnt(interactiunea subiectobiect, unitateaformativ-informativ,autoreglarea prin

circuite de conexiune inversa externa si interna)si dimensiunile acestuia (functionala, structurala, operationala) sunt reflectate la nivelul activitatii de predare- nvatare- evaluare. Evolutia gndirii didactice marcheaza modul de abordare a procesului de nvatamnt din perspectiva rolului acordat celor trei actiuni: predarea, nvatarea, evaluarea. Didactica traditionala- pe care o putem plasa conventional ntre secolele XVIIXIX- concepe procesul de nvatamnt, mai ales, ca activitate de predare. Rolul prioritar revine cadrului didactic, care este centrat asupra transmiterii cunostintelor n vederea memorarii si a reproducerii acestora de catre elevi si studenti. Didactica moderna pe care o putem plasa conventional ntre sfrsitul secolului XIX si prima jumatate a secolului XX concepe procesul de nvatamnt, n mod special, ca activitate de predare- nvatare. Rolul prioritar revine cadrului didactic, care e centrat asupra corelatiei dintre actiunea initiala de predare si actiunea- simultana sau ulterioara- de nvatare declansata (pre)scolarului/studentului. Didactica postmoderna pe care o putem plasa conventional n cea de-a doua jumatate a secolului XX- concepe procesul de nvatamnt, n mod special, ca activitate de predare-nvatareevaluare. Procesul de nvatamnt consta n producerea intentionata a unor schimbari progresive, constante si pe termen lung n planul cunoasterii, afectivitatii si actiunii, ca urmare a trairii active a unor experiente pedagogic organizate. Aceste schimbari se manifesta ca modificari ale unor comportamente specifice: psihomotorii,afective, cognitive. Modificarile au semnificatia unei dezvoltari generale a potentialului intelectual si fizic al elevului.Organizarea procesului de nvatamnt reprezinta un demers instructiv- educativ, creator, constructiv, generator de noi comportamente, ce confera institutiei scolare semnificatia unui grandios laborator viu; loc de ample si profunde metamorfoze umane- la nivel de individ si grup scolar. Ideea de schimbare implica o dualitate: existenta cu necesitate a unor forte ce declanseaza, impun schimbarea, a unui subiect al transformarii (profesorul)- pe de o parte si existenta unei

fiinte n dezvoltare care suporta schimbarea, devine obiect al transformarii (elevul)- pe de alta parte. Elevul se implica activ n actul transformarii, devenind si subiect al transformarii; este obiect si subiect n acelasi timp. Procesul de nvatamnt apare ca o situatie de parteneriat pentru nvatare, o situatie grevata pe interactiunea subiect-obiect (profesor-elev), a caror activitate se deruleaza ntr-o succesiune de alternante sau operatii simultane; adica alternanta constanta si dinamica dintre actiunea de predare (interventia profesorului) si reactia elevului (actiunea de nva tare). Aceste alternante sunt orientate spre atingerea unui scop comun: producerea nvatarii dorite. Prin actiunile sale partenerul 1 poate stimula/frna actiunile partenerului 2. Cu ct actiunile celor doi parteneri se vor afla mai n concordanta, cu att aceste actiuni se vor contopi ntr-un efort comun de realizare a uni proces unitar de predare- nvatare. Notiunea -prin care dezvaluim influenta educativa exercitata de profesor- este cea de predare, iar aceea- care oglindeste activitatea elevilor este- cea de nvatare. Procesul de nvatamnt este eficient numai atunci cnd aceste doua laturipredarea si nvatarea- constituie o unitate organica. Acest proces ni se nfatiseaza astfel ca un complex de interactiuni a celor doua susbsisteme amintite, dintre care unul comunica, emite informatia si celalalt selecteaza si asimileaza informatia. Legaturile complexe, care apar ntre cele doua susbsisteme sunt cele care dau identitate procesului de nvatamnt. Fata de didactica traditionala care separa actiunea de predare si nvatare de actul evaluarii, didactica moderna opteaza pentru integrarea n procesul de nvatamnt si a evaluarii. Si aceasta pentru a ajuta la luarea deciziilor legate de buna organizare si desfasurare a procesului, pentru a facilita introducerea mbunatatirilor, ameliorarilor si ajustarilor cerute pe ntregul proces al desfasurarii predarii si nvatarii. n consecinta, n acceptia actuala, procesul de nvatamnt se defineste ca integrare organica a celor trei aspecte fundamentalepredare-nvatare- evaluare. Concomitent, didactica actuala ncearca o reconsiderare a raportului nsusi dintre predare si nvatare. Astfel, spre deosebire de didactica traditionala care, calauzita de postulatul dupa care rolul hotartor n obtinerea rezultatelor scolare revine predarii, accentul punndu- l, deci, pe predare- didactica noua proclama primatul nvatarii elevului n raport cu predarea profesorului. Ea porneste de la ideea ca rezultatele nvatarii reflecta mai nti munca de nvatare depusa de elevi, ca nvatarea are un rol hotartor n explicarea eficientei activitatii scolare. Aceasta deplasare de accent echivaleaza cu o trecere n mai mare masura a raspunderii nvatarii asupra elevului nsusi. Faptul ca profesorul va fi mai interesat de studiul elevului,de mbunatatirea muncii acestuia, i va conferi mult mai multe sanse sa ridice nivelul calitativ al ntregului proces de nvatamnt,dect atunci cnd se abordau problemele mai

mult din unghiul sau de vedere, adica al predarii. Problema principala a nvatamntului este problema nvatarii- subliniaza didactica moderna. Acesteia trebuie- prin urmare- sa i se acorde prioritate, fapt ce atrage dupa sine numeroase schimbari n modul de a concepe si organiza practic procesul predarii si nvatarii. Predarea Predarea a fost cunoscuta n didactica traditionala ca activitate de comunicare, de transmitere a informatiilor, de prezentare a materiei de nvatatde catre profesor. Desi termenul se pastreaza, n acceptiune moderna predarea are un continut mult mai bogat, nfatisndu-se ca un complex de functii. Ea include ntregul sistem de actiuni desfasurate de profesor n cadrul lectiei- cu influente si dincolo de lectie- prin care acesta asigura conditii optime de nvatare. De aceea, predarea si exercita atributele n optica ameliorarii nvatarii. Aceasta corespunde tezei privind elevul ca agent principal al procesului de nvatamnt, activitatea de nvatare avnd- asa cum s-a subliniat ponderea cea mai mare. Elevul nvata sub ndrumarea si cu sprijinul profesorului. Predarea implica, n esenta, procesul de formare a elevilor prin instruire. Profesorul nu este numai o sursa de informare pentru elevi; el este, n acelasi timp, specialistul care stie sa trateze aceasta informatie, s-o prelucreze astfel nct s-o adapteze la sistemul de gndire al celor ce nvata, s-o faca asimilabila. Mai mult, profesorul este cel care selectioneaza si ordoneaza informatiile n optica sporirii eficientei lor formative si educative. El asigura conditiile necesare pentru ca sursele de informatii si modalitatile de difuzare a lor sa functioneze la modul optim. Profesorul i ndruma si- i conduce pe elevi la diverse surse de informare, odata cu achizitionarea noilor cunostinte nvatndu-i si tehnicile de dobndire a acestora, de investigare si descoperire a lor. Educatorul elaboreaza strategii didactice, programe de actiune n care prefigureaza comportamenul la care urmeaza sa ajunga elevul n urma parcurgerii secventei de instruire prevazute. n conceperea programelor el are n vedere: clarificarea si precizarea performantelor, pe care le propune a fi atinse; gradarea progresiva a sarcinilor; stimularea intereselor de cunoastere ale elevilor; evaluarea rezultatelor pentru stabilirea eficientei programului realizat si pentru reglarea n continuare a actiunii de instruire. Astfel, functiile predarii se extind de la comunicarea sau transmiterea informatiilor, care-si pastreaza un rol important, la activitati de elaborare si conducere, organizare si dirijare a nvatarii, de control si inovare a procesului de nvatamnt, de

creatie didactica. Cu fiecare secventa de instruire, profesorul parcurge cele trei etape ale unei actiuni eficiente: proiectare desfasurarea procesului- evaluare. El concepe, proiecteaza programul concret al activitatii instructiv- educative, organizeaza si dirijeaza (ndruma) activitatea de nvatare a elevilor, controleaza si evalueaza rezultatele, proiecteaza noua etapa, facnd ameliorarile de rigoare. Toate aceste actiuni contribuie la ridicarea continua a calitatii nvatamntului. Profesorul confera predarii valente formative si le potenteaza, facnd ca actul nvatarii sa devina tot mai mult un act de autoinstruire, autoformare. Profesorul are rolul conducator, n sensul ca el concepe organizeaza si dirijeaza punerea n functiune si optimizarea tuturor componentelor procesului de nvatamnt, n conformitate cu legitatile interne ale acestuia, pe care le valorifica n mod diferentiat si creator n contextul psihosocial si pedagogic, n care se desfasoara acesta. Predarea reprezinta actiunea cadrului didactic de transmitere a cunostintelor la nivelul unui model de comunicare unidirectional, dar aflat n concordanta cu anumite cerinte metodologice, care conditioneaza nvatarea - n general, nvatarea scolara- n mod special. n calitatea sa de actiune initiala, proiectata de cadrul didactic n contextul procesului de nvatamnt, predarea vizeaza transmiterea cunostintelor necesare pentru declansarea activitatii de nvatare a prescolarilor, elevilor, studentilor. Ea angajeaza un tip de comunicare pedagogica speciala care implica: a) definirea conceptelor fundamentale si operationale incluse n programele (pre)scolare/universitare; b) expunerea continutului (informatiideprinderi-strategii) n mod articulat si coerent, n cadrul unei teorii stiintifice; c) explicarea continutului prin diferite corelatii si aplicatii. Predarea eficienta respecta logica discursului pedagogic care ia forma unei comunicari ntre cadrul didactic si clasa/grupa de (pre)scolari/studenti. Realizarea sa anjajeaza trei operatii complementare: a) operatia de definire, care asigura introducerea conceptelor n actul predarii, cu concretizarea acestora prin descrierea unor episoade, pesoane, situatii si identificarea lor la nivelul unor cuvinte, semne, simboluri, miscari; b) operatia de expunere, care asigura sustinerea actului predarii prin asertiunea conceptelor definite, compararea si clasificarea acestora prin demonstratii, compuneri, substituiri, care angajeaza (si) opiniile celor educati (elevi, studenti); c)operatia de explicare, care asigura sustinerea actului predarii. Asamblarea operatiilor de definire-expunere- explicare la nivelul actiunii de predare solicita cadrului didactic nu numai sa transmita cunostintele ntr-un mod logic, dar sa-l si ndrume pe elev, astfel nct acesta sa-si mnuiasca singur cunostintele n mod logic. nvatarea

nvatarea ne apare ca schimbare, modificare stabila n comportamentul individual atribuita experientei traite activ de subiect, ca raspuns la influentele mediului. Enciclopedia britanica defineste nvatarea astfel: o modificare continua, relativa a comportamentului, fundamentata pe experienta anterioara. Vgotski afirma ca nvatarea reprezinta toate schimbarile comportamentului interior sau exterior, rezultate din experienta. Skiner considera ca nvatarea nseamna formarea comportamentului nou. Gagne defineste nvatarea astfel: modificare a dispozitiei sau capacitatii umane, ce poate fi mentinuta si care nu poate fi atribuita procesului de crestere; modificarea denumita nvatare se manifesta ca o modificare a comportamentului. Altii definesc nvatarea ca fiind o schimbare n comportamentul individual ca urmare a unei experiente proprii. nvatarea de tip scolar este organizata, structurata,planificata, sistema tica. Ea se produce ntr-un anumit context. nvatarea scolara e privita : a) ca proces b) ca produs c) functie de diversi factori/conditii a) nvatarea ca proces reprezinta o succesiune de operatii,de actiuni, activitati, de stari, de evenimente constient finalizate n transformari. Implica schimbari n sfera structurilor cognitive, operationale, la nivelul posibilitatilor intelectuale ale elevului, la nivelul formelor de conduita si actiune. Astfel avem urmatoarele tipuri de schimbari: de la informatie la cunostinte, de la imagine la notiuni, de la actiuni la constructia de cunostinte, de la actiune la gndire si invers, de la contemplarea concret senzoriala la gndirea abstracta, de la empiric la stiintific, de la simple impresii la stari afective complexe, de la forme vechi de comportare la forme noi,de la un mod de functionare intelectuala la un alt modconditii. Privita, n aceasta perspectiva, nvatarea capata sensul unui process complex de munca creatoare, constructiva, de elaborare si reelaborare continua a structurilor cognitive si operatorii, de transformare intentionata a modului de reflectare a realitatii, de schimbare a formelor vechi de comportare si prefigurare de noi forme, de transformare a trasaturilor personale. n concluzie, daca nvatarea de tip scolar nseamna schimbare n comportamentul elevilor, atunci: a planifica nvatarea nseamna a prevedea producerea acestor schimbari; a defini obiectivele nvatarii- a preciza natura schimbarilor dorite; a determina continutul nvatarii- a determina continutul (valorile) acestor schimbari; a organiza nvatarea- a organiza conditiile care favorizeaza producerea acestor schimbari.

b) nvatarea ca produs. nteleasa ca produs, nvatarea ne apare ca un ansamblu de rezultate(calitative si cantitative) exprimate n termeni de noi cunostinte, notiuni, idei, norme, priceperi, deprinderi, obisnuinte,modalitati de gndire, de expresie si de actiune, atitudini,comportamente, (suma de achizitii, o productie specifica). Se nvata nu numai cunostinte si deprinderi intelectuale sau practice, ci si dorinte, interese, sentimente s.a. Rezultatele (efectele) nregistrate sunt o materializare a schimbarilor relativ permanente si stabile de natura cognitiva,afectiva si actionala produse; ele corespund transformarilor intervenite n raport cu stadiul precedent al interventiei pedagogice c) nvatarea conditionata de diversi factori. Exista cauze,conditii ce influenteaza procesele si rezultatele nvatarii. Unele faciliteaza nvatarea, altele o fac dificila. Unele tin de particularitatile, disponibilitatile individului care nvata (din interior) si se numesc conditii interne, altele provin din exteriorul individului, sunt independente de acesta; provin din specificul situatiei de instruire si sunt denumite conditii externe. Reusita/nereusita nvatarii se datoreaza influentei combinate a ambelor categorii de conditii. Conditiile interne sunt de 2 tipuri: 1. biologice : ereditate, vrsta, sex, maturizare, dezvoltare fizica generala, stare de sanatate 2. psihologice: potentialul genetic intelectual, nivelul dezvoltarii intelectuale atins la un moment dat . Conditiile externe se refera la: 1. organizarea scolara: sistemul de cerinte scolare (obiective, continuturi), calitatea instruirii, caracteristicile clasei de elevi, ambianta psihosociala,personalitatea si competenta profesorului, tipul de relatii profesor- elev, mediul fizic scolar, timpul scolar,dotarea tehnico- materiala a scolii 2. influentele extrascolare: mediul familial (statutul socioeconomic,cultural al familiei), mediul local (urban/rural), nivelul cultural al societatii n ansamblul sau, regimul alimentar impus de societate Tipuri de nvatare. Preocuparea de a determina ct mai precis mecanismele intelectuale (afective, volitionale) angrenate n actul nvatarii a condus la stabilirea unui registru al tipurilor de nvatare. Interesul pentru tipologia nvatarii a fost stimulat de relatia dintre obiectivele nvatamntului si tipurile de nvatare, stiut fiind faptul ca orice taxonomie a obiectivelor sugereaza natura situatiilor de nvatare, pe care trebuie sa le creeze, procesele intelectuale ce urmeaza sa fie declansate si stimulate n strnsa legatura cu continuturile predate.

n aceasta optica, literature psiho-pedagogica ofera mai multe clasificari ale tipurilor de nvatare: B. Bloom, R.Gagne,R.Titone, D.Ausubel s.a. Si n tara noastra s-au facut cercetari n legatura cu acest important aspect al activitatii de nvatare (E. Noveanu, N.Oprescu, I.T. Radu s.a.) Astfel, pornind de la tipurile de comportament pe care le vizeaza taxonomia lui Bloom n domeniul cognitiv, David Ausubel deduce, din procesele ce se presupune ca stau la baza nsusirii cunostintelor si a dezvoltarii capacitatilor mentale urmatoarele categorii de efecte comportamentale: nvatarea reprezentationala sau nvatarea prin reprezentare, echivalenta cu nvatarea denumirii obiectelor si fenomenelor . nvatarea notiunilor, unde Ausubel face distinctie ntre formarea notiunilor si asimilarea lor; nvatarea propozitiilor, unde se ocupa de relatiile ce se pot stabili ntre notiunile noi si cele anterior fixate n structura cognitiva a celui ce nvata: relatii de subordonare, de supraordonare si combinatorii; Rezolvarea de probleme, ca tip de nvatare, care cuprinde procese mai complexe dect cele implicate n aplicarea propozitiilor nvatate n mod constient Evaluarea Evaluarea rezultatelor scolare este o etapa importanta a activitatii instructiveducative, care rezulta din caracteristica procesului de nvatamnt de a fi un proces cu autoreglare. Evaluarea este activitatea comuna a profesorului si a elevului (autoevaluare) n cadrul careia se nchide circuitul predare-nvatare. Profesorul obtine pe calea feed-back-ului informatii privitoare la rezultatele activitatii de nvatare (cunostinte stocate,capacitati formate) si regleaza activitatea urmatoare n raport cu aceste informatii. Cunoasterea performantelor obtinute, a lipsurilor nregistrate, a cauzelor acestora constituie cadrul de referinta pentru aprecierea profesorului.n ceea ce-i priveste pe elevi, cu ct profesorul are posibilitatea sa cunoasca mai exact succesele (insuccesele) pe care le nregistreaza acestia n fiecare secventa a procesului de nvatamnt (pe parcursul lectiei, dupa realizarea fiecarui obiectiv propus) cu att el va putea sa regleze n mod mai adecvat activitatea viitoare, sa constientizeze cauzele care provoaca anumite neajunsuri, sa mearga cu pasi siguri pe calea succesului. De aceea, evaluarea- strategiile evaluative- constituie o componenta importanta a procesului de nvatamnt, fiind implicata n fiecare moment n activitatea de predare- nvatare Didactica postmoderna, de inspiratie si respiratie curriculara, pune accent, n mod special, pe ntelegerea procesului de nvatamnt ca relatie de interdependenta permanenta ntre activitatea de predare- nvatare- evaluare.

Didactica traditionala separaProcesul de nvatamnt vazut ca relatie predarenvatare-evaluare implica o descriere de tip general a acestor interactiuni,urmata de prezentarea separata a conceptelor. Un cadru didactic trebuie sa priveasca predareanvatarea- evaluarea ca un ansamblu