UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI

PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI PREȘCOLAR – ID - Anul II

Portofoliu Practică

Student:
Dincă (Neculae) L. Angela-Mirabela

București

Ianuarie 2023
 1) Dați exemple de rutine din timpul activității desfășurate pe parcursul unei zile în grădinița cu
program prelungit.

Rutinele și tranzițiile sunt activități de dezvoltare personală ce contribuie la menținerea unui

climat sănătos, armonios în sala de grupă, a tonusului copiilor și a eficienței parcursului învățării, pe
durata întregii zile. În programul zilnic este recomandabil și necesar să existe un program zilnic în
fiecare grupă, care să introducă activitățile specifice domeniilor experiențele, dar și pe cele de dezvoltare
personală. Familiarizarea cu programul zilnic se face încă din primele zile de grădiniță prin discuții cu
copiii, dar și cu părinții, pentru a-i asigura că activitatea din grădiniță este bine planificată și respectată.
Conform noului Curriculum, rutinele sunt „activitățile-reper după care se derulează întreaga
activitate a zilei. Ele acoperă nevoile de bază ale copilului și contribuie la dezvoltarea globală a
acestuia. Rutinele înglobează, de fapt, activități de tipul: sosirea copilului, întâlnirea de dimineață,
micul dejun, igiena – spălatul și toaleta, masa de prânz, somnul/perioada de relaxare de după-amiază,
gustările, plecarea acasă și se disting prin faptul că se repetă zilnic, la intervale aproximativ stabile,
cu aproape aceleași conținuturi.” (Ordinul ministrului, 2019)
Rutinele trebuie să primească aceeași atenție precum activitățile didactice, în organizare,
planificare și desfășurare, deoarece sunt activități de învățare prin care îi sunt satisfăcute copilului
nevoile primare și fiecare moment trăit de copil este o ocazie de a învăța ceva. Formarea rutinelor și
respectarea lor mențin copilul implicat în acțiuni adecvate și scad frecvența situațiilor în care copiii pot
manifesta comportamente inadecvate.
Ce este rutina zilnică? Rutina zilnică este un sistem de distribuire a perioadelor de somn și veghe,
mese, proceduri de igienă și sănătate, activități și activități independente ale copiilor. Dispoziția veselă,
veselă și, în același timp, echilibrată a copilului depinde în mare măsură de aplicarea strictă a regimului.
Încălcarea regimului afectează negativ sistemul nervos al copiilor: ei devin letargici sau, dimpotrivă,
excitați, încep să acționeze, își pierd pofta de mâncare, adorm prost și dorm neliniștit. Rutina zilnică este
alternanța stării de veghe și somn, precum și organizarea rațională a diferitelor activități. Regimul corect,
corespunzător capacităților de vârstă ale copilului, întărește sănătatea, asigură capacitatea de lucru și
implementarea cu succes a diferitelor activități.
Rutinele includ următoarele tipuri de activități: sosirea și plecarea copilului din grădiniță, salutul,
gimnastica de înviorare, întâlnirea de dimineață, gustările, micul dejun și masa de prânz, igiena, spălatul
și toaleta, somnul/ perioada de relaxare de după-amiază. Ținând cont de cele de mai sus putem creiona
următorul program de rutine din timpul activității desfășurate pe parcursul unei zile în grădinița cu
program prelungit, după cum urmează:

Pagină 2 din 12
Orele 8,00 – 9,00:
Rutină: Primirea copiilor (deprinderi specifice)/ Rutină: Micul dejun (deprinderi specifice)
La întâlnirea de dimineață, accentul va cădea, printre altele(...), în funcție de vârsta copilului, pe:
autocunoaștere, empatie, dezvoltarea abilităților de comunicare și de relaționare, luarea deciziilor,
încurajarea alegerilor și rezolvarea conflictelor. (Ordinul ministrului, 2019) Rutina folosită la
sosirea și întâmpinarea copiilor poate fi descrisă din perspectiva educatoarei după cum urmează:

Copiii vin la grădiniță între orele 8:00-8:30.

Pe măsură ce intră în clasă sunt întâmpinați de doamna educatoare și de colegi (se poate folosi un
set de activități planificate pe hol sau la intrarea în sălile de grupă, pentru a-i invita și a-i încuraja pe
copii să pășească cu încredere și bucurie în interior – poate o îmbrățișare, un salut specific cunoscut
doar de membrii clasei, un cuvânt secret, etc.).
Urmează pregătirea pentru micul dejun, cu întreruperea altor activități și spălatul pe mâini, toate
acestea sub atenta supraveghere a educatoarei.
Copiii servesc micul dejun. E momentul în care educatoarea îi însoțește pe copii la masă, le acordă
sprijin și îi încurajează.

Orele 9,00 – 11,00:

Rutină: Întâlnirea de dimineață (5-15/30 min, in funcție de vârstă.) (deprinderi de igienă individuală
și colectivă, deprinderi de ordine și disciplină, deprinderi de autoservire etc.)/ Rutină: Gustarea
(deprinderi specifice)

Activitatea poate fi desfășurată într-o formă și așezare cât mai relaxată și informală, de exemplu
formă de semicerc. După sosirea de la micul dejun în grupă, copiii sunt așezați într-un semicerc în
care se dă startul zilei, în mod oficial! Întâlnirea de dimineață este împărțită în mai multe secvențe.
Scopul fiecărei secvențe este de a permite copiilor să-și împărtășească liber gândurile, cu colegii lor
și să învețe diverse lucruri interesante, într-un mod cât mai distractiv. Aici copiii află despre ziua
săptămânii, despre vreme, despre tema săptămânală, cum ar fi “Familia mea”. De asemenea, își
îmbunătățesc deprinderile de socializare, dezvoltă atenția și limbajul.
Urmează perioada în care se desfășoară jocurile și activitățile liber alese, activitățile de dezvoltare
personală și activități pe domenii experiențiale. Fiecare copil se poate juca unde dorește și cu ce
dorește, având incluse aici centrele deschise în acea zi.
La finalul acestei perioade sunt invitați să meargă către baie grupați și să se spele pe mânuțe pentru
a veni apoi în sala de clasă și să servească pe rând gustarea de fructe, alegându-și singuri un fruct
dintr-un coș ce se află la doamne educatoare.

Pagină 3 din 12
Orele 11,00 – 13,00:
Rutine care să vizeze pregătirea copiilor pentru activitățile liber-alese și, implicit, derularea jocurilor
și a activităților recreative, în aer liber (deprinderi igienă individuală și colectivă, deprinderi de
ordine şi disciplină, deprinderi de autoservire, deprinderi motrice, deprinderi de comunicare și
cooperare etc.)/ Rutină: Masa de prânz (deprinderi specifice)

După gustare copii pot ieși afară dacă vremea o permite sau pot participa la jocuri/activități stabilite
împreună cu educatoarea.
Urmează ora prânzului deoarece pentru a-i face pe copiii mai puternici și mai sănătoși, o dietă
echilibrată este o necesitate. Copiii sunt din nou invitați să meargă către baie grupați și să se spele
pe mânuțe, pentru a merge apoi în sala unde vor servi masa.

Orele 13,00 – 15,30:

Rutină: pregătirea copiilor pentru perioada de somn/relaxare (deprinderi de igienă individuală și
colectivă, deprinderi de ordine și disciplină, deprinderi de autoservire, deprinderi de lucru
independent etc.)

Activitatea de servire a mesei de prânz, continuă cu activitatea de pregătire a copiilor pentru perioada
de relaxare și odihnă. Copiii sunt încurajați, învățați să se dezbrace/îmbrace singuri, cei mai mici
sunt ajutați și sprijiniți. Este momentul activităților de dezvoltare personală, dar și al rutinelor.

Orele 15,30 - 16,00:

Rutină: Gustarea (deprinderi specifice)

După somn, copiii se așază la măsuțe pentru a servi gustarea de după-amiază, urmând apoi să se
grupează în funcție de activitățile propuse de educatoare: unii vor desena, alții vor colora, alții vor
construi sau vor modela.

Orele 16,00 – 17,30:

Rutine care să vizeze pregătirea copiilor pentru activitățile liber-alese și, implicit, derularea jocurilor
de dezvoltare a aptitudinilor individuale (deprinderi de igienă individuală și colectivă, deprinderi de
ordine și disciplină, deprinderi de autoservire, deprinderi de comunicare și cooperare, deprinderi de
lucru independent etc.)

Orele 17,30 – 18,00:

Rutină: Plecarea copiilor acasă (deprinderi specifice)

Pagină 4 din 12
 Din punct de vedere psihologic, rutinele au scopul de a oferi sentimentul de control și de
predictibilitate asupra evenimentelor. Prin participarea la aceste activități desfășurate ritmic, copiii
învață despre momentele zilei, succesiunea lor și activitățile specifice acestora, li se formează
sentimentul de apartenență la grup, iar ei se simt în siguranță.
Chiar dacă sunt activități simple, rutinele sunt problematice pentru mulți copii. De fapt,
majoritatea părinților care solicită consiliere spun că rutinele sunt unele din cele mai tensionate momente
de peste zi: copilul face crize de furie când trebuie să își aleagă îmbrăcămintea, refuză categoric să se
spele pe dinți, protestează la plecarea de acasă sau de la locul de joacă etc.
Avantajele și importanța rutinelor sunt:

rutina are rolul de a focaliza atenția copilului, de a-l liniști și relaxa, este foarte benefică pentru
preșcolari datorită faptului că anticiparea a ceea ce va urma conferă un sentiment de încredere,
copiii mici sunt debusolați de dezorganizarea unei zile, iar un ritual, o activitate devenită
obișnuință, le creează stabilitate, atunci când un copil nu depinde de un program,
comportamentul lui reflectă lipsa acestuia, fiind haotic.
rutinele acoperă nevoile de bază ale copilului și contribuie la dezvoltarea globală a acestora.
Noul curriculum are la bază realitatea educațională a vârstelor mici. Se pune accentul pe
utilizarea rutinelor și a tranzițiilor deoarece acestea stimulează în mod constant nevoia de
învățare a preșcolarului.
Rutina zilnică este de mare importanță pentru sănătatea și dezvoltarea fizică a copiilor. Orele
regulate pentru mâncare, dormit, plimbare, joacă și lucru sunt o condiție prealabilă pentru
creșterea corectă a unui copil.

2) Care sunt rolurile profesorului pentru învățământul preșcolar?

Noțiunea de profesor este asociată în minte, pentru fiecare dintre noi, cu portretul unei anumite
persoane care întruchipează tot ceea ce credem că reprezintă modelul de dascăl, sau cu o serie de
trăsături, selectată din mulțimea de exemple oferită pe timpul anilor de școală. Activitatea didactică a
profesorului modern, depășește evidențierea unor calități personale ale acestuia, apreciate prin terminii
de: vocație, talent, măiestrie, prin faptul că presupune însușirea unui sistem complex de cunoștințe
teoretice, formarea unor deprinderi, abilități, competențe, calități și asumarea unor roluri, într-o manieră
riguroasă și controlată, ceea ce reprezintă profesionalismul său.
De-a lungul timpului, specialiștii au încercat să contureze modelul ,,profesorului ideal”, prin care
să prezinte într-o manieră sintetică totalitatea trăsăturilor și a calităților personale, necesare unui bun

Pagină 5 din 12
specialist. A fost subliniat faptul că, pe lângă caracterul înnăscut și dobândit al cadrului didactic, este
necesară și însușirea unui sistem complex de competențe, care să facă posibilă obținerea de plus valoare
în activitatea sa de predare-învățare.
Noțiunea de rol vizează comportamentul individului aflat în dubla ipostază: de subiect și de
obiect al expectanțelor, emițător și receptor al acestora. Modul în care o persoană își îndeplinește rolul,
poate contribui la validarea statutului său social, având de suferit dacă rolul este defectuos realizat sau
ignorat; un status social înalt presupune un repertoriu mai vast de calități, în timp ce un status mai scăzut
antrenează un număr mai limitat de comportamente obligatorii, respectiv o libertate mai mare
individului.
Profesorul pentru învățământul preșcolar trebuie să aibă o înțelegere clară a atributelor,
atitudinilor și abilităților de eficacitate în profesia aleasă. Educatorii trebuie să înțeleagă numeroasele
fațete ale rolurilor lor complexe și interconectate. În plus, educatorii trebuie să dezvolte abilități de
evaluare și judecată și să ia decizii eficiente în situațiile de la clasă.
În funcție de perspectiva din care se analizează, profesorul pentru învățământ preșcolar
îndeplinește o varietate de roluri, cum ar fi cele de bază enumerate mai jos:

1) Elaborează programe și aplică rutine – Copiii mici trebuie să urmeze un program strict care
include rutine zilnice, cum ar fi mersul la toaletă, spălarea mâinilor, mâncarea de prânz și
gustările și participarea la activități de lectură, matematică, știință și muzică. Rutinele și
activitățile zilnice îi mențin pe copii ocupați și productivi și îi ajută să învețe să funcționeze într-
un mediu structurat. În plus, un profesor de educație timpurie trebuie să dezvolte un program
care să permită, de asemenea, timp de odihnă și joacă nestructurată în exterior.
2) Menține un mediu sigur și confortabil – Cadrul didactic inspectează mediul copiilor pentru a
asigura siguranța echipamentelor și materialelor, îndepărtează sau repară orice obiecte care
reprezintă o amenințare pentru copii. De asemenea, promovează un mediu sigur și confortabil
prin cuvinte și acțiuni clare, pozitive și încurajatoare pentru a-i ajuta pe copii să se simtă
confortabil și încrezători în mediul înconjurător.
3) Asigură supraveghere și disciplină adecvate vârstei – Supravegherea cu sârguință a elevilor în
clasă, în timpul gustărilor și al prânzului, pe terenul de joacă și în timpul excursiilor, este o altă
îndatorire a unui profesor pentru învățământul preșcolar. Când copiii se comportă urât sau
încalcă regulile, are rolul de a-i disciplina într-un mod ferm, dar corect. Profesorul nu recurge
niciodată la nicio formă de abuz fizic, verbal sau emoțional ca metodă de disciplină.
4) Planifică și implementează lecțiile – Educatorul recunoaște că învățarea copilului de 3 până la
6 ani are loc atât prin joc, cât și prin experiențe structurate care ajută la dezvoltarea abilităților
lingvistice, motorii și sociale ale copiilor. Plănuiește lecții ce permit explorarea inițiată de
profesor și inițiată de copil. Profesorul lucrează cu grupuri de copii sau unu-la-unu, în funcție de

Pagină 6 din 12
 tipul de lecție și de nevoile cursanților – este imperativ ca profesorii preșcolari să elaboreze un
curriculum de înaltă calitate și amănunțit pentru a ajuta copiii să obțină o bază solidă pentru
viitoarea lor educație.
5) Observă și comunică – Observarea comportamentului copiilor și luarea de notițe este
importantă, astfel încât un cadru didactic să poată evalua progresul dezvoltării elevilor săi.
Observațiile sunt comunicate părinților copiilor la intervale regulate.
6) Adresează nevoile culturale sau speciale – Profesorii din învățământul preșcolar trebuie să se
străduiască să răspundă nevoilor culturale sau speciale – emoționale, fizice sau educaționale –
ale copiilor pe care îi predau. De exemplu, dacă un copil are o alergie alimentară, profesorul
trebuie să fie conștient de conținutul hranei care i se oferă copilului. În plus, dacă un copil
aparține unei culturi sau religii care nu îi permite să sărbătorească anumite sărbători, profesorul
trebuie să respecte acest lucru și să organizeze o activitate alternativă pentru copil.

Analizând dintr-o perspectivă diferită, a relației profesor-elev, rolurile pe care un cadru didactic
ar trebui să le îndeplinească adiacent celor de bază pot fi descrise după cum urmează:

Profesorul pentru învățământul preșcolar în calitate de Lider de Instruire

Rolul cadrului didactic în instruire nu a fost niciodată atât de important și vital ca în prezent. Un
lider de instruire planifică, ghidează, predă și evaluează învățarea. Standardele de învățare formalizate
care sunt mandatate la nivel instituțional oferă cadrul pentru curriculum și evaluare. Asumarea rolului
de lider educațional îl obligă pe educator să fie intenționat în ciclul planificare-predare-evaluare. A fi
intenționat înseamnă a avea clar în vedere ceea ce trebuie predat, a preda astfel încât copiii să învețe și
să obțină cunoștințe și abilități specifice și să evalueze cu atenție îndeplinirea obiectivelor de învățare.
Liderul de instruire îi implică pe copii în activități de învățare interesante și petrece mult timp în
planificarea învățării. În peisajul în schimbare al educației timpurii, clasele incluzive devin din ce în ce
mai răspândite. Domeniile învățământului general timpuriu și educația specială timpurie se contopesc,
creând nevoia de educatori care să aibă abilitățile și cunoștințele necesare pentru a preda tuturor copiilor.
Liderul de instruire construiește relații de colaborare pentru a sprijini învățarea populațiilor incluzive de
copii.

Profesorul pentru învățământul preșcolar în calitate de Cultivator al Sufletului

Educatorii sunt încurajați ”să hrănească” copiii cu atingere și afecțiune fizică. Îmbrățișarea,
ținutul în brațe și încurajarea cu adevărat a unui copil sunt toate necesare pentru creșterea psihologică și
cognitivă a copiilor. Profesorii care fac schimb de strângeri de mână, îmbrățișări și atingere afectuoasă
modelează caractere empatice.

Pagină 7 din 12
 Construirea de atașamente puternice este o altă modalitate de a facilita îngrijirea. Conceptul lui
Bowlby despre atașament în dezvoltarea timpurie include atât un sistem explorator, cât și un sistem de
atașament. Sistemul explorator propulsează scopul copilului de a învăța despre lume. Sistemul de atașare
îndeamnă pe copil să stea aproape de un adult, astfel încât copilul să simtă un sentiment de siguranță și
securitate. Aceste două sisteme funcționează ca un echilibru unul față de celălalt, oferind copiilor mici
o bază sigură din care să exploreze și să învețe. Copiii care dezvoltă un atașament emoțional față de
profesorii lor sunt elevi mai competenți, deoarece se simt mai încrezători în răspunsul la materiale și
activități noi.
Profesorii din învățământul preșcolar care hrănesc spiritual copiii, îi ajută să stabilească relații
afectuoase și pline de grijă. Formarea de atașamente puternice și de susținere stabilește scena pentru
multitudinea de relații viitoare, pe măsură ce copiii explorează și interacționează cu lumea la scară mai
largă, dincolo de familia lor imediată. Educatorii îi ajută pe copii să învețe că oamenii prezenți în viața
lor contează cel mai mult.

Profesorul pentru învățământul preșcolar în calitate de model de comunicare și consiliere

Profesorii receptivi folosesc atât interacțiuni verbale, cât și nonverbale, care arată în mod clar
respect și afecțiune pentru copii. Interacțiunile verbale inițiate de profesor includ adresarea de întrebări
deschise, oferirea de instrucțiuni, instrucțiuni directe și conversații. Interacțiunea nonverbală este
esențială pentru dezvoltarea abilităților de comunicare cu copiii mici. Zâmbetul, îmbrățișarea, ținerea în
brațe, folosirea contactului vizual și îngenuncherea la nivelul copilului sunt toate modele de interacțiuni
nonverbale respectuoase și calde. Ascultând cu atenție preocupările și conversațiile copiilor, precum și
mângâierea și liniștirea acestora, stabilește relații de încredere. Angajarea în acest tip zilnic de
reasigurare promovează încrederea copiilor în profesor. Asigurarea de sine care este construită se
extinde în activitățile semnificative în care se angajează profesorii și copiii. Inițierea conversației cu
copiii mici ar trebui să înceapă cu contact vizual direct și rostirea numelui copilului. Comunicarea clară
pe care copiii o pot înțelege pe baza nivelului lor de dezvoltare și intelectual reduce percepțiile greșite.
Interacțiunile de susținere sunt caracterizate prin laude, încurajare și cuvinte de bun venit sincere și
specifice. Toate acestea întăresc relațiile profesor-copii și îi motivează pe copii să învețe.

Profesorul pentru învățământul preșcolar în calitate de facilitator

Copiii mici învață prin multiple oportunități de auto-exprimare, de a formula și rezolva probleme,
de explorare, de joc imaginativ, de testare a ipotezelor și de inventare. Profesorii sprijină învățarea
copilului oferind medii antrenante și motivante care dețin resurse bogate și o abundență de activități
intenționate, blocuri mari de timp de explorat și un echilibru între învățarea inițiată de profesor și inițiată
de copil. Exprimarea de sine este stimulată prin explorarea individuală și consolidarea învățării.
Oportunitățile pentru fantezie, povestiri și jocuri de rol învăluite în jocul imaginativ promovează, de

Pagină 8 din 12
asemenea, auto-exprimarea. Curiozitatea, asumarea riscurilor și gândirea divergentă înfloresc într-un
mediu în care profesorii îi încurajează pe copii să rezolve probleme, să exploreze o gamă largă de
posibilități și să-și selecteze propriile activități. Riscul este o componentă vitală a jocului. Le permite
copiilor să fie provocați, să rezolve probleme și să gândească în afara ariei de confort. Profesorii
facilitează cu cea mai mare pricepere gândirea creativă a copiilor în medii bine planificate și organizate,
folosind lecții create intenționat, bazate pe ideile curriculumului profesorului și elevilor. Creativitatea,
nu haosul, este semnul distinctiv al mediului creat de profesorul facilitator.

Profesorul pentru învățământul preșcolar în calitate de planificator

Nevoile copiilor includ motivația pentru învățare, activitate, atenție și succes. Profesorii planifică
aceste nevoi prin activități curriculare într-un format de instruire echilibrat și integrat. Pentru a evita
haosul, comportamentul inadecvat și frustrarea atât pentru copii, cât și pentru adulți, trebuie planificate
rutinele zilnice și tranzițiile. Numeroasele rutine și tranziții, cu o planificare adecvată, pot deveni
oportunități valoroase de învățare. Flexibilitatea profesorului este primordială, deoarece planurile sunt
întotdeauna supuse modificărilor în cazul schimbărilor de program, evenimente meteorologice
neprevăzute și constituția fizică a copiilor, posibilitatea lor de a ține pasul unii cu alții.
Un alt aspect al rolului profesorului ca planificator este de a îmbunătăți mediul de învățare cu
oportunități de instruire adecvate pentru etapa de dezvoltare a grupului lor de copii. Cercetarea indică
faptul că cele mai puternice influențe asupra procesului de învățare la copii apar în urma interacțiunilor
zilnice ale profesorului cu ei; strategiile de predare adecvate pentru dezvoltarea acestei relații s-ar putea
baza pe următoarele linii directorii:

o Profesorii creează o comunitate de cursanți care îi sprijină pe toți copiii să se dezvolte și

să învețe.
o Profesorii învață să îmbunătățească dezvoltarea și învățarea tuturor copiilor, oferind un
echilibru între experiențe ghidate de adulți și experiențe ghidate de copii.
o Profesorii planifică curriculum pentru a atinge obiective importante de învățare prin
experiențe de învățare care includ joc, grup mic, grup mare, centre de interese și rutine.
o Profesorii evaluează dezvoltarea și învățarea copiilor pentru a planifica, implementa și
evalua eficiența activităților de la clasă, precum și progresul și performanța copiilor.
o Profesorii stabilesc relații reciproce cu familiile care întruchipează respectul reciproc,
cooperarea, responsabilitatea comună și negocierea conflictelor în vederea atingerii
obiectivelor comune.
Profesorul pentru învățământul preșcolar implicat în procesul de învățare continuă

Toți copiii merită profesori care se angajează în învățarea continuă și dezvoltarea profesională,
devenind educatori eficienți pentru copilărie. De-a lungul carierei lor, profesorii, ca și copiii,

Pagină 9 din 12
progresează prin etapele de dezvoltare, având nevoie de oportunități de dezvoltare profesională, creare
de rețele, sprijin și formare pentru a-și perfecționa abilitățile de predare, evitând epuizarea și maturizarea
în profesioniști. Lilian Katz a identificat patru etape ale creșterii și dezvoltării profesionale la educatori:
supraviețuire, consolidare, reînnoire și maturitate. Prima etapă de dezvoltare, supraviețuirea este
evidențiată de conștientizarea de către educatori a realităților predării. Katz îi distinge pe profesorii din
această etapă ca având nevoie de sprijin, îndrumare și formare pentru a dezvolta un punct de referință al
cunoștințelor și aptitudinilor profesorilor. În a doua etapă, consolidarea, cunoștințele și abilitățile
profesorilor se unesc și încep să se concentreze asupra nevoilor individuale, punctelor forte și așa mai
departe. Dezvoltarea profesională include lărgirea bazei de cunoștințe ale profesorilor și conștientizarea
resurselor. În a treia etapă, reînnoirea, profesorii experimentează adesea un nivel de entuziasm,
angajament și creativitate în scădere. Reînnoirea include experiențe noi, cum ar fi informarea despre alte
programe, citirea unui sortiment de materiale profesionale, participarea la conferințe și crearea de rețele
cu alți profesioniști. Ultima etapă de dezvoltare, maturitatea, oferă ocazia profesorilor care și-au integrat
cunoștințele și abilitățile în filosofia lor personală de a experimenta o perspectivă mai profundă în
profesia lor. Profesorii din această etapă scriu și publică articole, se angajează în consultare cu alți
profesioniști și sunt prezenți la ateliere și conferințe.

Profesorul pentru învățământul preșcolar în calitate de profesor reflexiv

Profesorul ca practician reflexiv este un rol care ar trebui dezvoltat din prima până în ultima zi a
carierei didactice. Practica reflexivă „este să-ți iei timp pentru a regândi și a re-elabora planurile de
predare, strategiile, cuvintele și acțiunile – și să le examinezi prin prisma luării deciziilor etice, ținând
cont în același timp de efectele comportamentului tău asupra sinelui și asupra altora” (Jalongo &
Isenburg, 2012). Reflexivitatea perspicace crește percepția de sine, abilitățile de predare și o sensibilitate
mai mare pentru copiii mici. Reflexivitatea ridică adesea conștiința unui profesor la un angajament mai
mare pentru îmbunătățirea vieții copiilor mici și a familiilor lor. Arta de a deveni un profesor reflexiv
este rafinată de-a lungul unei vieți de dedicare profesiei de educator. Cercetările sugerează că reflecțiile
unui profesionist încep adesea „cu un accent pe el însuși, apoi se deplasează către un accent pe sarcina
de a preda și, în cele din urmă, se concentrează pe impactul predării proprii asupra elevilor săi”
(Taggart & Wilson, 2005). Caracteristicile profesorilor reflexivi ar putea fi următoarele:

o sunt activi – caută informații care îmbunătățesc calitatea predării și a curriculum-ului

lor, le îmbogățește mediul de clasă și le permite să răspundă mai bine nevoilor tuturor
copiilor lor.
o sunt persistenți – se gândesc la probleme dificile, indiferent de timpul și energia care ar
putea fi consumate pentru acest lucru.

Pagină 10 din 12
 o sunt grijulii – au grija sinceră pentru alți oameni, își respectă elevii ca indivizi și se
străduiesc să creeze săli de clasă încurajatoare, incluzive.
o sunt sceptici – sunt gânditori critici care realizează că există puține adevăruri fără
echivoc, fiecare precept trebuie investigat și analizat.
o sunt raționali – nu urmăresc cel mai recent mod educațional, ci, în schimb, adună date
pentru a lua o decizie bine informată.
o sunt proactivi – anticipează întrebările și abordează probleme înainte ca problemele să
apară, iau în considerare preocupările academice, eficacitatea predării și nevoile
cursanților înainte, în timpul și după predare.

Profesorul pentru învățământul preșcolar în calitate de apărător

În domeniul educației timpurii, grija pentru copii este definită ca luarea de măsuri pentru
bunăstarea și îmbunătățirea calității vieții, sprijinirea copiilor. A deveni un avocat al copiilor și al
profesiei este esențial pentru rolul de profesor al copiilor mici. Asistența are loc pe mai multe niveluri
diferite – de la familii care se adresează profesorului copilului lor pentru a cere un program de artă, până
la profesori care se adresează consiliului școlar pentru a solicita fonduri suplimentare pentru cărți pentru
a-și ajuta elevii să îndeplinească standarde academice riguroase, până la grupuri de lideri de afaceri care
formează coaliții cu educatorii, până la asociații profesionale care creează oportunități de a educa factorii
de decizie cu privire la o anumită problemă cu care se confruntă copiii mici. Pentru a face o diferență
tangibilă în viața copiilor și a familiilor, educatorii au obligația de a deveni avocați cunoscători ai
copiilor și a profesiei. Profesorii pledează pentru cel mai bun mediu posibil și resurse pentru fiecare
copil din programele lor. Toți copiii merită și înfloresc în medii bogate de învățare, care sunt pline cu
resurse adecvate pentru a-i implica în învățare. Cu toate acestea, copiii din mediile sărace și din medii
etnice diverse sunt expuși în special riscul de a rămâne în urmă în urma colegilor lor, necesitând medii
îmbogățite și predare receptivă.

Pagină 11 din 12
Bibliografie:

• ”Curriculum pentru Educație Timpurie”, Ministerul Educației Naționale, Anexa la ordinul ministrului
Educației Naționale nr. 4.694/2.08.2019;
• Cucoș, Constantin – “Pedagogie”, Editura Polirom, Iași, 2002;
• Cucoș, Constantin – “Psihopedagogie pentru examenele de definitivare și grade didactice, Ediția a II-a
revăzută și adăugită”, Editura Polirom, Iași, 2008;
• Cucoș, Constantin – “Psihopedagogie pentru examenele de definitivare și grade didactice, Ediția a III-a
revăzută și adăugită”, Editura Polirom, Iași, 2009;
• Glava, Adina, Pocol, Maria , Tătaru, Lolica-Lenuta – “Educația timpurie: ghid metodic pentru aplicarea
curriculumului preșcolar”, Editura Paralela 45, 2009;
• Manolescu, Marin; Pânișoara, Ion-Ovidiu – „Pedagogia învățământului primar și preșcolar. Vol. I si II”,
Editura Polirom, Anul 2019;
• Marzano, Robert – “Arta și știința predării – un cadru cuprinzător pentru o instruire eficientă”, Editura
Trei, București, 2015;
• Mitrofan, Nicolae – “Aptitudinea pedagogică”, Editura Academiei, București, 1988;
• Păun, Emil – “Sociopedagogia școlară”, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1982;
• Păun, Emil – “Școala − abordare psihopedagogică”, Editura Polirom, Iași, 1999;
• Păun, Emil; Romiță, Iucu – “Educația preșcolară în România”, Editura Polirom, Iași, 2002;
• Pânișoara, Ion-Ovidiu – “Enciclopedia metodelor de învățământ”, Editura Polirom, Iași, 2022;
• Pânișoara, Ion-Ovidiu; Pânișoară Georgeta – “Motivarea pentru cariera didactică”, Editura Universității
din București, București, 2010;
• Popovici, D. – ”Didactica. Soluții noi la problem controversate”, Editura Aramis, București, 2000;
• Romiţă, Iucu – “Instruirea școlară”, Editura Polirom, Iași, 2001;
• Sălăvăstru, Dorina – “Psihologia Educației”, Note de Curs PIPP, 2005;
• Senge, Peter – “Școli care învață – a cincea disciplină aplicată în educație”, Editura Trei, București, 2016;
• Szentagotai-Tătar Aurora, David Daniel – “Tratat de psihologie pozitivă”, Editura Polirom, Iași, 2017;
• Zlate, Mielu – “Fundamentele psihologiei”, Editura Polirom, Iași, 2009.
• Articol: Katz, L. – “Talks with teachers”, Washington, DC: National Association for the Education of
Young Children;
• Articol: Jalongo, M. R. & Isenberg, J. P. – “Exploring your role in early childhood education”, Upper
Saddle River, NJ;
• Articol: Bowlby, J. – “Attachment and loss. Vol. 1: Attachment (2nd Ed.)”, New York.

Pagină 12 din 12