Suport de curs

PLANIFICAREA ACTIVITĂȚILOR DE ÎNVĂȚARE A COPIILOR

Modulul 2
Tipuri de activități: rutine, tranziții, activități de învățare

După intervalul de timp:

- rutiniere (orele de somn, masă, igiena personală etc);

- de tranziţie de la o activitate la alta (odihna activă înainte de masă sau înainte de a ieşi la plimbare);

După scop:

- educative (activităţi propuse de copil sau adult, cu scop educativ: de înşirat mărgele, desen, teme, vizitare
muzee, sport);

- de îngrijire.

După locul de deşfăşurare:

- la domiciliul copilului/copiilor;

- în exterior (parcuri, cercuri vocaţionale, cluburi sportive etc).

Rutinele şi tranziţiile sunt ocazii în care copilul îşi dezvoltă anumite priceperi şi deprinderi,
dar şi prilejuri de a învăţa lucruri noi. Copilul poate ajuta acasă la aşezarea mesei. El poate fi solicitat să numere
câte persoane sunt la masă, să aşeze pe masă tot atâtea farfurii câte persoane sunt, să îndoaie şerveţele şi să
le aşeze în partea dreaptă a farfuriei etc. Activităţile de învăţare pentru copiii de 3-6/7 ani se realizează prin
intermediul jocului, experimentării, explorării, socializării.

Activităţile de învăţare sunt benefice pentru copil numai dacă:

-corespund nivelului şi nevoilor sale de dezvoltare;
- respectă individualitatea copilului;
- permit copilului să înveţe prin acțiune directă, să observe, să constate, să exploreze, să deducă anumite
consecinţe;
- se bazează pe experienţa personală a copilului;
- valorizează copilul, permiţându-i să participe la alegerea, planificarea şi organizarea activităţii;
- permit copilului să comunice, să socializeze cu adultul, dar şi cu alţi copii.
Activităţile de învăţare stimulează dezvoltarea copilului în toate domeniile specifice: motricitate,dezvoltare
cognitivă, limbaj şi comunicare, dezvoltare socio-emoţională.

RUTINELE ȘI TRANZIȚIILE

1
© Copyright – Oamenii cresc Oameni
 Copiii se dezvoltă într-un mediu ordonat si predictibil. Obiceiurile cotidiene, rutinele au o altă
importanţă decât pentru adulţi. Ora mesei, timpul în care se joacă, ora de somn din timpul zilei, momentele
în care pleacă şi vin de la grădiniţă sunt obiceiuri zilnice care le oferă copiilor stabilitatea de care au nevoie
pentru buna lor dezvoltare, dar şi sentimentul de căldură şi protecţie. Repetând mai multe zile sau mai multe
luni la rând aceleaşi lucruri, învaţă să se cunoască mai bine pe ei înşişi şi încep să perceapă mai clar lumea care
îi înconjoară. Beneficiile rutinei constau în faptul că repetiţia este modalitatea de bază prin care copiii pun
stăpânire pe orizontul apropiat.
Cum învaţă copilul să se spele pe mâini? Prin repetarea acestui obicei până când îl deprinde singur. De
ce preferă aceeaşi carte de poveşti? Pentru că îl atrage foarte mult şi, la un moment dat, în afară de faptul că
ştie povestea pe dinafară, oferă şi unele explicaţii conceptuale, învaţă noţiuni pe care nu ne-am aştepta să le
înţeleagă la vârsta lui.

RUTINELE
Rutinele sunt momente care se repetă zilnic, fie că sunt cam la aceleaşi ore, fie că au aceleaşi
conţinuturi (plecarea la grădiniţă, micul dejun, igiena, spălatul, prânzul, somnul de după-amiază etc).
Prin intermediul acestor activităţi copilul reuşeşte, prin repetiţie:
-să-și formeze deprinderi specifice de igienă, autoservire, ordine;

-să anticipeze la ce activitate urmează să participe;

-să înţeleagă noţiuni de timp şi spaţiu, să-şi creeze repere spaţiale şi temporale.
Rutinele includ următoarele tipuri de activităţi:
-plecarea copilului spre grădiniţă/ sosirea;
-salutul;
- gimnastica de înviorare;
- gustările;
- micul dejun, masa de prânz, cina;
-igiena, spălatul şi toaleta;
-somnul/ perioada de relaxare de după-amiază.

Mesele în familie
Mesele în familie înseamnă un orar alimentar mai strict şi, dacă mâncarea este gătită în casă, o alimentaţie
sănătoasă, echilibrată şi diversificată. Această activitate permite copilului:
- să-şi dezvolte motricitatea (prin utilizarea tacâmurilor, folosirea paharului, a şerveţelului );
- să-şi însuşească reguli social acceptate (felul în care se stă la masă, cum se folosesc tacâmurile, cum se
mestecă mâncarea etc.);
-să-şi dezvolte limbajul (prin implicarea în conversaţiile de la masă);
-să-şi dezvolte autonomia.
Ideal ar fi ca întreaga familie să ia împreună zilnic cel puţin una din mesele de bază: micul
dejun, prânzul sau cina. Servirea mesei în familie este importantă, deoarece arată cât de preţios este timpul
petrecut împreună. De aceea, este bine ca cel mic să nu mănânce singur, ci ca toţi membrii familiei să i se
alăture.

Pentru ca masa să fie un moment plăcut pentru toată lumea, este important să avem în vedere câteva
aspecte:
-să existe reguli simple, formulate pe înţelesul copilului şi introduse progresiv şi care să fie
respectate de toţi cei prezenți: Înainte de masă ne spălăm pe mâini. La masă nu stăm cu
coatele pe masă şi nu balansăm picioarele. Se va sta la masă până termină toată lumea de
mâncat. Dacă cineva doreşte să părăsească masa, cere permisiunea. Mulţumim pentru masă! etc.;

2
© Copyright – Oamenii cresc Oameni
 -adulţii trebuie să fie exemple pentru copii, nu să-i cicălească. Masa trebuie să fie un prilej de bună dispoziţie.
Dacă certăm copilul la masă, dispare pofta de mâncare şi plăcerea de a fi alături de noi. În plus, nu trebuie să
uităm ca cei mici învaţă mai uşor prin imitaţie. Exemplul nostru face mai mult decât cicăleala;
- copiii trebuie corectaţi, nu „etichetaţi“: Copilul se întinde după pâine şi varsă solniţa. În loc să-l etichetăm ca
„neatent“ am putea să-i explicăm că e mult mai bine să cerem coşuleţul de pâine cuiva care este mai aproape,
decât să se întindă peste masă);
-masa este prilej de comunicare. În timpul mesei copilul trebuie să fie inclus în discuţie. Copiilor nu le place
când adulții vorbesc doar între ei şi s-ar putea să aibă un comportament neadecvat, doar pentru a le atrage
atenţia. Fiecare poate povesti ce s-a întâmplat în ziua respectivă, comunică impresii, bucurii, probleme pe care
le-a avut;
-copiii nu trebuie forţaţi să mănânce. Dacă este vorba despre un aliment nou trebuie să ne gândim că poate
copilului îi trebuie timp să se acomodeze cu acesta. Putem să-l rugăm doar să guste, urmând să mai încercăm
acest aliment după un timp. În situaţia în care copilul nu poate termina tot din farfurie, este posibil ca el să se
fi săturat. Gândiţi-vă ce aţi simţi dumneavoastră dacă cineva v-ar forţa să mai mâncaţi o porţie de mâncare
când sunteţi deja sătul!
Un alt aspect important pe care trebuie să-l avem în vedere este acela că cei mici mănâncă ce găsesc în casă.
De aceea este foarte important ca rezervele de mâncare să conţină produse alimentare sănătoase. Fructele şi
legumele trebuie introduse în hrana zilnică. Ele trebuie spălate şi lăsate la îndemâna copiilor. Gustările şi
băuturile nesănătoase ca chipsurile, bomboanele, sucurile carbogazoase cu zahăr adăugat trebuie să fie
limitate, consumate ocazional. Să nu uităm că deprinderile alimentare se formează în familie, de la cele mai
mici vârste.
Pentru a le forma o atitudine pozitivă faţă de hrană putem adresa întrebări care să le stimuleze
curiozitatea şi care să-i determine să încerce atunci când refuză anumite alimente. În acest context,
consolidăm concepte învăţate, îi invităm pe copii să facă estimări, predicţii, să identifice forme, mărimi,
structuri, texturi. Aceste explicaţii trebuie corelate cu exemple:
„Ce legume găseşti în ciorbă?”
,,Cât ai mâncat din farfurie, puţin, jumătate, tot?”
,,Ce formă are mazărea?”
,,Câţi sâmburi are mărul tău? ”
,,De ce crezi că are salata trei culori (roşu, portocaliu şi alb)?”

Exercițiu individual

Consideraţi eficient îndemnul „Mănâncă tot, repede şi frumos!” adresat copiilor în timpul mesei?

Sugestie de activitate cu copilul

Organizaţi într-o seară o cină festivă. Puteţi propune să vă jucaţi „De-a restaurantul“. Toţi participanţii
vor fi îmbrăcaţi elegant, iar masa va fi aşezată pe măsură: un aranjament din flori, coşuleţ de pâine, șerveţele
colorate, platouri frumos decorate, mâncare specială etc. Copilul va fi implicat în aranjarea mesei, i se vor da
sarcini în funcţie de vârstă.
În timpul mesei, iniţiaţi o conversaţie în care să-l trataţi pe copil ca pe o persoană adultă. Folosiţi când
vă adresaţi pronumele de politeţe şi încurajaţi-l să-l folosească la rândul său când vi se adresează. În acest fel
activitatea de rutină poate deveni şi joc, şi activitate de învăţare. Strângerea mesei trebuie să fie o activitate
pe care o desfăşuraţi împreună. În acest timp, puteţi schimba impresii asupra jocului.

3
© Copyright – Oamenii cresc Oameni
 Sfaturi utile adulților pentru copiii fără poftă de mâncare

• Lăsaţi-l mai des pe copil să vă ajute la pregătirea mâncării.

• Întrebaţi-l ce ar mânca cu plăcere şi ţineţi seamă de părerea sa, măcar o dată pe
săptămână.
• Mâncaţi împreună şi creaţi o atmosferă relaxantă şi plăcută.
• Copiii „mănâncă cu ochii”, de aceea, pregătiţi mâncarea în mod estetic şi apetisant.
• Nu vă faceţi un obicei din a transforma mesele în lecţii de bune maniere. Copilul
refuză mâncarea dacă „e bătut prea mult la cap”.
• Acceptaţi faptul că mulţi copii preferă cîteva zile la rând aceeaşi mâncare. În timp,
vor solicita o hrană variată.
• Nu insistaţi să mănânce tot din farfurie, chiar dacă nu s-a săturat.

Somnul dulce de acasă

Între principiile creşterii şi dezvoltării copilului se numără şi cel conform căruia trebuie să existe un
echilibru raţional între activitatea zilnică depusă de copil şi perioadele de somn şi odihnă. Nevoile de somn
sunt diferite, aşa cum volumul şi intensitatea activităţilor zilnice variază în funcţie de vârsta copiilor şi de
preocupările şi caracteristicile lor.
Este important să cunoaştem nevoile de somn ale copiilor pentru a fi evita greşeala de a-i culca atunci
când nu le e somn şi de a-i trezi atunci când ei ar mai dormi. Acest lucru nu este tocmai uşor, cu atât mai mult
cu cât pentru majoritatea copiilor, ora de somn (în special cel de după-amiază) este o pierdere din timpul de
joacă. Ei vor să se mişte, să exploreze, să descopere lucruri noi şi să adoarmă doar când oboseala îi doboară.
Copilul are nevoie de somn, căci slăbiciunea şi problemele create de lipsa somnului influenţează negativ
dezvoltarea copilului: provoacă agitaţie, iritabilitate, deficit de atenţie, tulburări de memorie, lipsa apetitului
alimentar etc. De aceea, rutina somnului sau a odihnei active (în care copilul poate sta într-un spaţiu liniştit,
uitându-se pe o carte sau ascultând o poveste) este obligatorie.

Pentru a putea crea acestă rutină trebuie:

-să stabilim ora de culcare şi să nu acceptăm abateri de la aceasta (în cazul somnului de noapte).Ora de culcare
va fi stabilită şi în funcţie de ora la care copilul trebuie să se trezească dimineaţa. Recomandat, pentru copiii
de 3-6/7 ani este intervalul 2000-2100. Când ora de culcare se apropie, copilul trebuie avertizat, astfel încât să i
se acorde timp să termine o activitate începută, un joc, să-şi facă baia sau duşul, să se spele pe dinţi;
- să amenajăm locul de somn astfel încât copilul să doarmă cu plăcere. Camera copilului trebuie să fie bine
aerisită, lumina din camera lui sa fie slabă sau deloc etc. Putem alege împreună cu cei mici lenjeria, o pernă,
pijamaua sau jucăria preferată alături de care să doarmă. Aceste lucruri vor permite să-i creăm copilului
impresia că el deţine controlul asupra programului;
-să ţinem seama de ritualurile copilului dinaintea somnului. Modul în care copilul adoarme şi
durata perioadei de adormire sunt mai dificile decât pentru adult. Copilul de 3-6/7 ani se confruntă cu anumite
temeri: animale, fiinţe periculoase care stau ascunse sub pat, fantome şi creaturi ciudate care se ascund după
colţuri etc. El simte nevoia să stea cu cineva, să asculte o poveste, să privească imaginile unei cărţi, să
urmărească jocuri cu umbre ale degetelor pe perete etc. Aceste ritualuri nu sunt „mofturi“. Ele provin din
nevoia de securitate a copilului şi vor înceta cu trecerea timpului;
-să ne asigurăm că cei mici nu vor găsi pretexte pentru a coborî din pat. Se întâmplă ca, abia ce s-au aşezat în
pat, copiilor să li se facă foame, sete sau că au nevoie la toaletă. Pentru a evita acest lucru este nevoie să ne

4
© Copyright – Oamenii cresc Oameni
 asigurăm că înainte de a merge la culcare copilul şi-a satisfăcut toate aceste nevoi şi că nu poate invoca niciun
motiv pentru a se ridica din pat.
În general, necesarul orelor de somn la copilul de 3 până 6/7 ani este de 10 până 13 ore pe zi, dintre care una,
două ore pot fi somnul de după-amiază. Aceste date sunt însă orientative, fiecare având „ceasul interior“: sunt
copii care devin morocănoşi dacă nu dorm la prânz, alţii care, dimpotrivă, nu dorm deloc peste zi. Pentru
aceştia din urmă, odihna activă poate aduce beneficii mai mari decât un somn forţat. În programul zilnic de
acasă, somnul de la amiază va fi înlocuit cu activităţi relaxante, care să nu implice consum energetic mare:
ascultarea unei poveşti, pictatul, modelatul etc. Privitul la televizor şi jocurile pe calculator trebuie folosite cu
măsură, de preferat, în prezenţa părintelui, pentru a putea comenta cu acesta pe marginea emisiunii urmărite
etc.

ACTIVITATE DE GRUP
Întocmiţi o listă cu activităţi care permit odihna activă a copiilor, ca alternativă la programul de somn
de la prânz. Pentru fiecare activitate, notaţi şi necesarul de materiale pe care trebuie să la aibă la dispoziţie
copilul.

Momentele de igienă corporală

Aceste momente se repetă zilnic şi conduc la formarea deprinderilor igienice ale copilului şi,
implicit, la păstrarea sănătăţii. În timp, copilul trebuie să-şi formeze o rutină solidă, astfel încât să se îngrijească
pentru că aşa simte că trebuie, nu pentru că i se spune, ci pentru că altfel nu s-ar simţi bine.
Comportamentul adulţilor, felul în care comunică, exemplul oferit, temperatura apei, calitatea
săpunului, condiţiile de confort pentru spălare (temperatura din cameră, curăţenia şi ordinea din baie etc.)
sunt elemente care trebuie luate în seamă pentru a stimula copilul în deprinderea igienei corporale.
Până la vârsta de 3 ani, cea mai mare parte dintre activităţile de îngrijire sunt efectuate de adult, chiar
dacă îşi dau concursul şi copiii. Ei ştiu că trebuie să se spele pe mâini înaintea mesei, să se spele pe dinţi după
ce mănâncă, să-şi facă baie înainte de a se culca şi că întotdeauna înainte de somn se îmbracă în pijama.
În jurul vârstei de 3 ani, cu mult tact, copilul poate fi învăţat să-şi câştige autonomie în efectuarea
acţiunilor de igienă. Pentru aceasta este bine:
-să stabilim reguli stricte de igienă adaptate vârstei şi individualităţii copilului. Ne spălăm pe mâini înainte de
fiecare masă, când venim de afară. După masă ne spălăm pe dinţi. În fiecare dimineață ne spălăm până la
mijloc etc.;
-să oferim exemple pozitive. O parte din activităţile de igienă personală le putem desfăşura
împreună cu cel mic. Spălatul pe dinţi, pieptănatul pot fi unele dintre acestea. În plus, nu ne vom abate nici
noi de la regulile stabilite în familie.

-să organizăm spaţiul astfel încât copilul să se poată descurca singur. Pentru a ajunge la chiuvetă putem aşeza
în faţa acesteia un scăunel stabil. Obiectele personale de toaletă trebuie puse la îndemâna celui mic. De
asemenea, oglinda este bine să fie plasată astfel încât să-i permită să se privească cum se spală pe dinţi sau
cum se piaptănă, să se bucure de aspectul îngrijit şi, în acelaşi timp, să-şi desăvârşească cunoaşterea schemei
corporale;
-să transformăm aceste activităţi în ceva amuzant. Putem folosi jucării, spumant de baie, o
clepsidră care să măsoare timpul necesar perierii dinţilor, o casetă cu melodii preferate pe care o ascultă în
timpul băii etc. În acelaşi timp, trebuie să avem grijă să folosim un şampon care nu irită ochii, o pastă de dinţi
cu aromă de fructe şi alte produse care să nu creeze senzaţii neplăcute copiilor;
-să oferim copilului informaţii accesibile despre importanţa igienei. Le putem povesti despre
microbi, despre carii, folosindu-ne de reprezentări familiare copiilor;

5
© Copyright – Oamenii cresc Oameni
 -să apreciem rezultatele respectării rutinelor de igienă. După baie sau duş, putem să le spunem ce bine miros,
ce dinţi strălucitori sau ce păr mătăsos au. Acest aspect este important fiind o întărire pozitivă a
comportamentului dorit.
Cum fiecare copil este unic, la fel, fiecare familie este unică. Astfel, rutinele fiecărei familii diferă. Spre
exemplu, în anumite familii pot exista momente bine stabilite în care toţi membrii familiei fac exerciţii fizice,
plimbări, altele în care o oră din zi este pentru comunicarea evenimentelor din cursul zilei sau pentru
vizionarea unor programe TV. Important este ca în cadrul acestor activităţi de rutină copilul să-şi exerseze
deprinderile de autoservire, de ordine, de igienă, să-şi câştige autonomie şi să-şi modeleze ritmul de viaţă.
Exemple de poezii care pot însoţi exerciţiile practice în scopul antrenării copiilor:

ACTIVITATE DE GRUP
Explicaţi tehnica spălării mâinilor şi motivaţi de ce este necesară respectarea fiecărui moment.
Identificaţi şi alte modalităţi prin care să faceţi acest moment atractiv şi interesant.

Exercițiu individual
Folosindu-vă de abilităţile literare, creați scurte povestiri/versuri pentru copii pe teme de igienă.
(Povestea dinţişorului cariat, Măseluța fericită, Cearta pieptenului şi periuţei de dinţi etc.)

Salutul
Prin salut copiii învaţă despre politeţe, însuşindu-şi expresiile specifice momentelor zilei, învaţă să
comunice cu adulţii. Deşi pare simplu, trebuie exersat mult timp până când un copil să simtă ritmul zilei şi să
înţeleagă că expresia ,,Bună dimineaţa!” nu se foloseşte şi seara, la plecare.

Gimnastica de înviorare

Se desfăşoară zilnic până la micul dejun, timp de 10-15 minute, în aer liber sau în încăpere, în funcţie
de condiţiile atmosferice şi contribuie la ridicarea tonusului emoţional şi muscular al copiilor. Efectuarea zilnică
a exerciţiilor fizice contribuie la manifestarea anumitor eforturi voluntare pentru a le forma copiilor
deprinderea de a face zilnic gimnastică. Gimnastica de dimineaţă trebuie să aibă un caracter distractiv, se
poate face pe muzică deoarece acompaniamentul muzical creează o ambianţă plăcută, de bucurie sau poate
cuprinde exerciţii distractive cu caracter imitativ. Ansamblul de exerciţii trebuie repetat pe parcursul a două
săptămâni, apoi se pot introduce treptat şi alte exerciţii.

Tranziţiile

6
© Copyright – Oamenii cresc Oameni
 Tranziţiile sunt activităţi de scurtă durată care fac trecerea de la un set de activităţi la altul, sunt pauze
între activităţi care se realizează de cele mai multe ori prin joc.Etapele de tranziţie pot fi marcate pe parcursul
zilei de cântece, jocuri cu text şi cânt, recitative ritmice sau prin alte mijloace atractive care desfăşurate zilnic,
îl atenţionează şi-l pegătesc pe copil pentru o altă activitate.

Recitative ritmice-se execută mersul în poziţia ghemuit cu mâinile pe genunchi

Melcul
Încet, încet şi mai încet, Lunecă prin iarba deasă,
Iese melcul din căsuţă. Dacă aş fi şi eu un melc,
Încet, încet şi mai încet, Repede aş ajunge acasă.
De la pat, până la măsuţă.
Încet, încet şi mai încet,

Jocuri de degete -se pot executa înainte şi după activităţi care solicită
musculatura fină
Pic, pic, pic Pic, pic, pic,

Plouă într-una, plouă Ploaia se-nteţeşte

(mişcări ritmice ale degetelor pe podea) (mişcări repezi şi zgomotoase)

Pic, pic, pic Pic, pic, pic,

Cum ne place nouă Şi furtuna creşte

Pic, pic, pic, Vâj, vâj, vâj,

Plouă cu bulboace (mişcări ale braţelor stânga-dreapta)

Pic, pic, pic, Bate vântul, bate

Şi se fac băltoace. Pleosc! Bum, bum, bum

-frământări de limbă se folosesc în funcţie de tulburările de vorbire întâlnite. Pentru
corectarea pronunţiei
(imită săritura e necesar să se repete
în băltoacă) (bătăizilnic câte un exerciţiu.
ale pumnilor pe podea)
Câr, câr, câr, Brr, brr, brr,
Câr, câr, câr, Brr, brr, brr, răzbate.
Tunetul
strigă sus pe horn Tare-i frig
o cioară . Şi vânt afară!
(Passionaria Stoicescu)

7
© Copyright – Oamenii cresc Oameni
 Numărători
Cu-cu-ri-gu! Cu-cu-rig! Şi nu poate scoate-o vorbă!
Baba dârdâie de frig Baba-ngheaţă lângă foc,
Şi tot roade un covrig, Iar cireşele se coc.
Nu aude, oricât strig Moşu-ngheaţă în cojoc,
Şade cu covrigu-n tolbă, Treci mai iute la mijloc!
(Constantin Dragomir)

Aceste texte şi mişcări pot fi învăţate dacă sunt repetate frecvent în acelaşi context.

Rutinele şi tranziţiile, printr-o gestionare zilnică atentă şi eficientă din partea adultului, contribuie la
menţinerea unui climat sănătos, armonios, a tonusului copilului şi a eficienţei parcursului învăţării pe durata
întregii zile.

Activităţile de învăţare

Activităţile de învăţare pe care le propuneți copiilor ţin mult şi de imaginaţia, inspiraţia şi

priceperea fiecăruia, precum şi de interesele şi particularităţile copiilor. Trebuie să îi puneți să exploreze, să
descopere, să se joace în diferite spaţii, să interacţioneze cu adulţi şi copii şi, nu în ultimul rând, să oferiți, prin
propriul comportament, modele de urmat.
Câteva exemple de activităţi pe care le puteți propune copiilor şi care nu necesită o pregătire
minuţioasă:

În natură:
-Să alergăm, să ne jucăm cu mingea, „De-a v-aţi ascunsesela“, „De-a Baba oarba“ etc.
- Să-l lăsăm să se plimbe desculţ (în condiţii de siguranţă pentru sănatatea lui), să simtă iarba, pământul,
nisipul, apa etc.
- Să-l încurajăm să asculte foşnetul frunzelor, ciripitul păsărelelor, şuieratul vântului, susurul
apelor etc; să-l implicăm în culesul fructelor, al legumelor, al florilor şi să vorbim despre cum se folosesc,
despre gustul lor.
- Să-l incităm să desfăşoare acţiuni care dezvoltă abilităţile matematice (numărare, împărţire
echitabilă, realizarea de grupe cu acelaşi număr de elemente).
- Să-i stimulăm imaginaţia antrenându-l în confecţionarea unor obiecte simple cu obiecte din natură (buchete
de flori, mărgele din scoici, medalioane din pietricele, pictură pe pietre, colaje din seminţe, frunze etc.)

În gospodărie:
- Să sorteze încăţăminte şi îmbrăcăminte după criterii diferite: anotimpurile în care le folosim, mărime, culoare,
formă etc.;
- Să caracterizăm obiecte familiare, referindu-ne la: utilitate, aspect, gust, miros,
- Să ne jucăm în funcţie de activitatea pe care o desfăşuraţi „De-a bucătarul“, „De-a vânzătorul“, „De-a
musafirii“, „De-a petrecerea“ etc.

În drum spre (dinspre) grădiniţă:

- Să numere maşinile de o anumită culoare;

8
© Copyright – Oamenii cresc Oameni
 - Să privească cu atenţie maşinile şi să semnaleze printr-un cuvânt dacă a observat o anumită literă în numărul
de înmatriculare al acesteia. (Hai să spunem „crocodil“ când vedem un C la numerele de pe tăbliţele maşinilor);
- Să ne jucăm, atribuindu-ne diferite roluri: (Să zicem că eu eram Ana, colega ta, şi ne întâlneam pe drum)

Ce putem face? Ce învaţă copilul, ce exersează copilul?

Mergem împreună cu cel mic să cumpărăm Recunoaşte fructele, exersează număratul,

fructe. Îi spunem să ceară vânzătorului un exersează comunicarea cu adultul, salutul,
anume număr de fructe (3 mere, 4 pere, 2 gutui folosirea pronumelui personal de politeţe, a
etc). formulelor de solicitare etc

Pregătim împreună compot sau salată de Exersarea deprinderilor igienico-sanitare;

fructe. Copilului îi putem atribui sarcini pe exersarea manualităţii, stimulare senzorială,
măsura puterilor sale: să spele fructele, să exersarea deprinderilor de receptare a
scoată sâmburii prunelor, să taie fructele în mesajelor orale, îmbogăţirea şi exersarea
bucăţele (folosind un cuţit din plastic) etc. vocabularului, exersarea memoriei, a auzului
muzical etc.
În timpul acestei activităţi putem să-l rugăm pe
copil să ne înveţe cântecul pe care-l ştie de la
grădiniţă şi să-l fredonăm împreună sau să-l
învăţăm o poezie scurtă pe aceeaşi temă.

Planificare

zilnică săptămânală lunară

Instrumente de
planificare

plan de activități plan de activități plan de activități

zilnice săptămânale lunare

Lucrați în perechi!

9
© Copyright – Oamenii cresc Oameni
 Alegeți un tip de planificare (zilnică/săptămânală/ lunară) și întocmiți o listă cu activitățile pe care urmează să
le desfășurați. Nu uitați să consultați copilul și părinții acestuia!

Fiecare moment poate fi un prilej din care copilul poate să înveţe, de aceea
exemplele pe care le-am putea oferi ar fi numeroase, dar nu neapărat cele mai
potrivite pentru copilul cu care interacționați.
Timpul petrecut în sala de aşteptare a cabinetului doctorului, lucrul în grădină,
călătoria cu maşina, trenul sau cu tramvaiul, plimbarea din parc ori joaca de zi
cu zi, sunt tot atâtea ocazii de a-i implica pe cei mici în activităţile de învăţare.
Trebuie doar să fim atenţi la „semnalele“ pe care le trimit copiii şi să profităm
de vârsta „copilăriei de aur“ când cei mici sunt curioşi, dornici să înveţe, să
descopere lumea.

10
© Copyright – Oamenii cresc Oameni