Rutinele și tranzițiile ca activități de învățare

Rutinele

În grădinițe este foarte des întâlnit tipul copilului care nu are deprinderea de a face singur
anumite lucruri ce constituie elemente ale rutinei cotidiene: a mânca, a se spăla pe față, mâini și
dinți, a se îmbrăca sau dezbrăca, cu toate că au abilitatea de a butona telefonul și navighează
foarte ușor pe internet. Cauzele sunt multiple: părinți supra-afectivi, superficiali sau nerăbdători,
absența unui program și senzația de haos zilnic etc. pentru a nu se perpetua și la vârsta școlară,
educatorul trebuie să demareze un program rapid de educare a copilului în sensul deprinderii
acestor rutine, vârsta preșcolară fiind cea care permite mai ușor corectarea acestor
neconcordanțe, în sensul inițierii copilului în drumul spre a deveni independent.
Activitățile cu caracter rutinier se desfășoară pe parcursul unei întregi zile iar copiii
învață că, la anumite momente ale zilei, trebuie să facă o anumită activitate. Rutinele au rolul de
a pune ordine în viața copilului. În plus, ele oferă acestuia sentimentul de control asupra a ceea
ce face, sentimentul de siguranță dar și predictibilitatea asupra evenimentelor. Totodată, făcând
lucruri pe care le fac și ceilalți, copilul se înscrie comportamental în grupul din care face parte și
capătă conștiința apartenenței la acesta, care îndepărtează singurătatea și îi oferă siguranță.
Atunci când vorbim de rutine ne referim la sosirea și plecarea copilului din grădiniță, la
salut. Avem apoi gimnastica de înviorare. Foarte importantă este întâlnirea de dimineață.
Momentul gustărilor are un rol important copiii socializând. De altfel, în același registru se
încadrează și celelalte mese, micul dejun și masa de prânz, pe care copiii le iau împreună.
Regulile de igienă au și ele partea lor de rutină: spălatul și toaleta. Și tot în activități de rutină se
încadrează somnul sau perioada de relaxare de după-amiază.
Sosirea și plecarea copilului din grădiniță
Ambele momente, sosirea și plecarea au un rol determinant în atitudinea copilului față de
grădiniță. Educatorul trebuie să creeze o atmosfera plăcută, caldă și prietenoasă, în care copilul
să capete încredere. Cadrul didactic trebuie să aibă o prezență prietenoasă. O mângâiere sau un
zâmbet pot face miracole. Copilul reticent poate fi cucerit dacă îi este permis să intre în grădiniță
cu jucăria preferată. Un rol foarte important în despărțirea de părinți îl au partenerii de joc,
persoane cunoscute, cu care au avut experiențe plăcute sau proiecte care se așteaptă a fi
finalizate.
Igiena, spalatul si toaleta
Formarea deprinderilor igienice este la nivelul vârstei ante-preșcolare și preșcolare,
atunci când copilul capătă ușor si definitiv rutinele igienico-sanitare. Copilul înțelege acum că
anumite comportamente și conduite ale sale din perspectivă igienică și sanitară sunt obligatorii.
La început, copiii învață mișcările prin imitație neforțată, apoi prin imitație intenționată. 
De o deosebită importanță este ca elevul să înțeleagă de ce face anumite lucruri. Când copiii
aud ,,Acum trebuie să mergem să ne spălăm pe mâini, ca să ne putem pregăti pentru a merge le
masă!” copiii învață despre planificarea și organizarea corectă a sarcinilor. Spălarea mâinilor este
cea mai eficienta metodă de prevenire a bolilor infecțioase. Repetarea acestor activități oferă
copiilor posibilitatea de a învăța că spălatul mâinilor este obligatoriu înainte de masa și după
masă, după folosirea toaletei precum și ori de cate ori își murdăresc mâinile.
Progresele din domeniul igienei deschid noi perspective. Copiii învață, spre exemplu că
periuța electrică este mai eficientă decât cea manuală, iar săpunul lichid este mai performant
decât cel solid, că prosopul de hârtie este mai facil decât cel ce pluș. Totuși, folosirea săpunului
lichid presupune o anumită rutină și obișnuință, aceea de a face mâna căuș pentru a nu permite
pierderea săpunului. Uscătorul de mâini este o nouă provocare. Zgomotul provoacă panică și
derută. La acest moment nu trebuie să forțăm ci să explicăm ceea ce se întâmplă.
Micul dejun si masa de prânz ocupă un rol important în rutinele cotidiene. Servirea mesei
oferă copiilor posibilitatea de a socializa, de a-și exersa simțurile: văz, miros, auz, simț tactil. Ei
recunosc gustul mâncării și identifică alimentele ce le-au fost gătite. La acest moment copiii pot
fi implicați în așezarea mesei, a tacâmurilor, cănii și șervețelului. Doar acum copilul învață să
folosească lingura și furculița în mod independent, să mănânce fără zgomot și fără murdărie.
Copiii pot fi implicați chiar în procesul de gătire: pregătesc salate, pun murături, fac pizza,
îmbogățindu-și meniul prin eforturi proprii. Treptat ei sunt familiarizați cu alimentele necesare
dezvoltării. Pentru a le forma o atitudine pozitivă față de hrană putem adresa întrebări care sa le
stimuleze curiozitatea și care să-i determine să încerce atunci când refuză anumite alimente. In
acest context, consolidam concepte învățate, îi invităm pe copii să facă estimări, predicții, să
identifice forme, mărimi, structuri, texturi. Aceste explicații trebuie corelate cu exemple:
„Ce legume găsești în ciorbă?”
,,Cât ai mâncat din farfurie, puțin, jumătate, tot?”
,,Ce forma are mazărea?”
,,Câți sâmburi are mărul tău? ”
,,De ce crezi ca are salata trei culori (rosu, portocaliu și alb)?”
Tranzițiile sunt acele momente fac saltul de la un set de activități la altul, pauze între
activități. Spre exemplu, când copiii au încheiat activitățile pe Centre urmează pregătirea pentru
masă, care are întotdeauna momente tensionate, căci unii copii nu au terminat de îndeplinit
sarcinile, și accelerate, deoarece trebuie respectat programul zilnic. Reușita momentului depinde
de cum gândește educatorul gestionarea celor două situații cu care se confruntă
Este foarte important ca educatorul să nu uite ca tranziția nu trebuie să fie una brutală,
neașteptată, ci trebuie anunțată din timp, cu câteva minute înainte: „În 5 minute trebuie să luăm
masa”. Instrumentele sonore, gen clopoțel, toba, muzicuța, pot fi de mare ajutor pentru a anunța
sfârșitul lucrului pe centre și trecerea la o altă activitate, cum este curățenia, de pildă, activitate la
care educatorul participă alături de copii, oferindu-se ca model. Pentru ca situația să fie lipsită de
tensiune, copiii care nu terminat de lucru la ateliere trebuie lăsați să își continue activitatea, iar
copiii care au terminat pot fi cooptați la curățenie.
Etapele de tranziție pot fi marcate de cântece, jocuri cu text și cânt, recitative ritmice sau
prin alte mijloace atractive care, desfășurate zilnic, îi atenționează și-i pregătesc pe copii pentru
un alt moment. Înainte de curățenie, spre exemplu, poate fi folosit cântecelul „Hărnicuța”, pe
care să îl adapteze și pentru cei pe care îi dorește „hărnicuți”.
Mijloacele de realizare pot fi:
• jocuri cu text și cânt („Cercul de trandafiri”– pentru a-i strânge în cerc la Întâlnirea de
dimineață, sau la Evaluarea zilei);
• recitative ritmice („Melcul”- se executa mersul în poziția ghemuit cu mâinile pe genunchi, în
cerc.)
Încet, încet și mai încet,
Iese melcul din căsuță.
Încet, încet și mai încet,
De la pat, până la măsuță.
Încet, încet și mai încet,
Lunecă prin iarba deasă,
Dacă aș fi și eu un melc,
Repede aș ajunge acasă. (Copiii se ridică și își aleg repede locurile de joacă.)
• jocuri de degete (Se pot executa înainte și după activități care solicită musculatura fină.)
Pic, pic, pic
Plouă într-una, plouă (mișcări ritmice ale degetelor pe podea)
Pic, pic, pic
Cum ne place nouă
Pic, pic, pic,
Plouă cu bulboace
Pic, pic, pic,
Și se fac băltoace. Pleosc! (imită săritura în băltoacă)
Pic, pic, pic,
Ploaia se-ntețește (mișcări repezi și zgomotoase)
Pic, pic, pic,
Și furtuna crește
Vaj, vaj, vaj,  (mișcări ale brațelor ridicate stânga-dreapta)
Bate vântul, bate
Bum, bum, bum (bătăi ale pumnilor pe podea)
Tunetul răzbate.
• numărători (Se pot folosi pentru a alege copiii care vor face anumite activități de auto
gospodărire, așezarea încălțămintei de interior înainte de a merge la masă, curățenie și ordine în
Centre)
Cu-cu-ri-gu! Cu-cu-rig!
Baba dârdâie de frig
Și tot roade un covrig,
Nu aude, oricât strig
Șade cu covrigu-n tolbă,
Și nu poate scoate-o vorbă!
Baba-ngheață lângă foc,
Iar cireșele se coc.
Moșu-ngheață în cojoc,
Treci mai iute la mijloc!
(Constantin Dragomir)
• frământări de limbă se folosesc în funcție de tulburările de vorbire întâlnite la copiii din
grupă. Pentru corectarea pronunției e necesar să se repete zilnic câte un exercițiu.
Car, car, car,
Car, car, car,
strigă sus pe horn
o cioară
brr, brr, brr,
brr, brr, brr!
Tare-i frig
Si vânt afară!
(Passionaria Stoicescu)
Aceste texte și mișcări pot fi învățate dacă sunt repetate frecvent în același context.
Modele de tranziţii:
PREGĂTIREA PENTRU MASĂ
1. Jucăriile adunăm,
Vasele le aranjăm,
Sala noi o pregătim,
Şi la masă noi pornim.
Mâinile ni le spălăm,
La masă ne aşezăm
Poftă bună, mulţumim,
Şi mâncarea o servim.
(versurile se cântă pe melodia  cântecului „Bate vântul frunzele”)
2.  Haideţi cu toţii, de grabă ne-adunăm,
Sala de grupă frumos o aranjăm.
Fetele fac ordine, la bucătărie,
Iar baieţii strâng de zori
Masa ne-aşteaptă doar cu bunătăţi,
Mâncarea-i gustoasă, miroase şi-o pofteşti,
Fetele se aşează-n rând, una după alta,
Iar baieţii vin în grabă chiar acum.
(versurile se intonează pe melodia cântecului „Toamna ne-mbie”)
3.   1, 2, 3, 4,
Toţi de grabă ne-adunăm,
5, 6, 7, 8,
În perechi noi ne grupăm.
9, 10, 11, 12,
Către baie ne-ndreptăm,
13, 14, 15, 16,
Mâinile ni le spălăm.
PREGĂTIREA PENTRU SOMN
1. Ora 1 a sosit, noi ne punem la dormit,
Pijamaua o – mbrăcăm,
Hainele le ordonăm,
Capul pe perna – l culcăm,
Pe Moş Ene îl chemăm.
TREZIRE
1. Ne-mbrăcăm, ne-mbrăcăm,
Hainele de grabă pe noi le luăm,
Pijamaua jos o dăm,
Plapuma o aranjăm.
Ne-mbrăcăm, ne-mbrăcăm,
Hainele de grabă pe noi le luăm,
(versurile se intonează pe melodia cântecului „Ne jucăm cu degetele”)
PREGĂTIREA PENTRU  ACTIVITĂȚI
1.  Astăzi noi vom număra,
Şi mulţimi noi vom forma.
Cu jetoanele lucrăm,
În perechi le aşezăm.
În caiete completăm
Cu creionul desenăm.
2. Cel mai mult, aici la grădi,
Noi am vrea să ne jucăm,
Dar trebuie să şi lucrăm.
La măsuțe ne-aşezăm,
3.    1, 2, 1, 2,
Câte doi în pas vioi.
Braţele le ridicăm,
Mâinile le fluturăm.
Stânga, dreapta 1, 2,
Faceţi şi voi ca şi noi.

Încheiem demersul nostru prin a spune că rutinele și tranzițiile sunt indispensabile

armoniei din sala de curs, menționând un mediu sănătos și armonios ce nu permite starea
anarhică în demersul instructiv educativ. Fiecare sală trebuie să aibă programul afișat, realizat
într-un mod atractiv. Iar pentru reușita implementării rutinelor și tranzițiilor părinții nu trebuie să
uite că sunt obligați să se implice activ.

1. Cucoş, Constantin, Pedagogie, Iaşi, Editura Polirom, 2000.

2. Glava, Adina, Pocol, Maria , Tătaru, Lolica-Lenuta , Educaţia timpurie: ghid metodic pentru
aplicarea curriculumului preşcolar, Editura Paralela 45,  2009.
3. Romiţă, B. Iucu, Instruirea şcolară, Iaşi,  2001.
4. Păun, E., Iucu, R., (coord), Educaţia preşcolară în România, Iaşi, Editura Polirom, 2002.