PARTENERIATUL CU FAMILIA IN EDUCATIA TIMPURIE:

CONDITII, BENEFICII, FACTORI

"Fiecare copil pe care il educam este un OM daruit societatii" (N. Iorga)

In primele etape ale vietii, responsabilitatea educarii copilului revine familiei. In mod firesc,
parintii sunt primii educatori ai copilului. Copiii sunt apoi inscrisi in gradinita, institutie care le asigura
conditiile necesare pentru dezvoltarea in concordanta cu nevoile individuale. Vine apoi randul
profesionistilor din gradinite si scoli sa se ocupe de educarea si formarea copiilor printr-o metodologie
si un curriculum specific varstei acestora. Familia educa cinstea, omenia, sinceritatea, demnitatea,
harnicia, spiritul adevarului si al dreptatii. Gradinita completeaza educatia copiilor primita in familie,
astfel sarcinile educatiei se impart intre cele doua.
Parteneriatul educational este forma de comunicare, cooperare si colaborare in sprijinul
copilului la nivelul procesului educational. In cadrul acestui parteneriat de educatie se identifica unele
nevoi, precum cea de cunoastere. Parintii, copiii, cadrele didactice si ceilalti participanti trebuie sa aiba
un minim de cunostinte unii despre altii. Fiecare copil este unic, acest fapt fiind determinat de
particularitatile individuale precum si de influentele socio-culturale ale comunitatii in care traieste si se
dezvolta copilul. Educatia copilului este realizata de toti adultii care il sustin in dezvoltare si cu care
copilul intra in contact. Parteneriatul educational propune un schimb de experienta, de opinii si de
valori intre adultii din preajma copilului. In general, parteneriatul cu familia este benefic atat pentru
copii, cat si pentru parinti si educatori si poate contribui la o experienta pozitiva de invatare pentru toti
cei implicati, la dezvoltarea lor sociala, emotionala si academica. Este important ca educatorii sa creeze
o relatie de incredere cu parintii si sa comunice deschis cu ei despre progresul copilului si nevoile
lui.De asemenea, este important ca parintii sa fie implicati in deciziile care privesc educatia copilului
lor si sa aiba o intelegere clara a obiectivelor de invatare ale copilului, iar gradinita sau scoala sa ia in
considerare nevoile si valorile familiei in procesul de educatie al copilului.
Exista cateva conditii esentiale care pot contribui la succesul parteneriatului cu familia in
educatia timpurie:
1. comunicarea -trebuie sa fie deschisa si clara pentru a putea colabora eficient
2. respectul - institutia si familia trebuie sa se respecte reciproc si sa ia in considerare nevoile si
valorile fiecaruia
3. responsabilitatea - gradinita, scoala si familia trebuie sa fie responsabile pentru educatia copilului si
sa lucreze impreuna pentru a asigura o experienta de invatare de calitate
4. colaborarea - asigura o experienta de invatare pozitiva si eficienta pentru copil
5. implicarea- atat institutia cat si familia trebuie sa fie implicate in procesul de invatare al copilului si
sa ofere suport si incurajare
6. flexibilitatea - gradinita, scoala si familia trebuie sa fie flexibile si dispuse sa lucreze impreuna
pentru a gasi solutii care sa functioneze pentru copil
De asemenea, exista mai multi factori care pot contribui la dezvoltarea si mentinerea unui
parteneriat de succes cu familia in educatia timpurie. In general, construirea unui parteneriat puternic cu
familia necesita o comunicare deschisa si clara, respect reciproc (familia trebuie sa respecte rolul si
responsabilitatea scolii in educatia copilului, in timp ce scoala trebuie sa ia in considerare nevoile si
valorile familiei), responsabilitate comuna, colaborarea, implicare, flexibilitate, o experienta de invatare
pozitiva, durabilitatea parteneriatului, consensul, participarea activa, intelegerea rolurilor si invatarea de
la unii la altii. Toate aceste lucruri pot ajuta la construirea unui parteneriat durabil si benefic pentru
copil.
Parteneriatul cu familia are si numeroase beneficii. O atmosfera destinsa intre agentii
educationali este facilitatoare invatarii. De asemenea, existenta unor reguli comune, cunoscute si fixate
impreuna usureaza mult efortul invatarii. Studiile au aratat ca parintii generalizeaza implicarea lor si la
ceilalti copii ai familiei.Daca vom sti sa implicam parintii in activitatile noastre educative, ei vor
sprijini si vor intari fiecare component al programului.
Activitatea cu parintii ca parteneri poate deveni un start bun pentru a crea parintilor respect de
sine si incredere in competentele lor parentale.
Prin activitatea in parteneriat cu parintii, educatoarea isi asigura un sprijin in propria ei
activitate, prin informatii primite,prin discutii si decizii comune, prin voluntariat si cooperare. Copiii
invata si ei din acest parteneriat faptul ca parintii sunt o parte importanta a educatiei lor. Ajutand
parintii sa fie mai implicati in dezvoltarea copiilor lor, mai tarziu, parintii devin tot mai obiectivi si
stimulativi, iar cadrul didactic poate intari interactiunile si relatiile dintre parinti si copii. Activitatile cu
parintii duc la rezolvarea situatiilor problema, a conflictelor posibile si evidentiaza spre rezolvare
situatiile de risc in dezvoltarea copiilor.
Contactele cu parintii pot imbraca forma unor intalniri colective desfasurate in cadrul formal al
reuniunilor de informare a parintilor cu privire la continuturile si metodele didactice, programul
grupelor, al activitatilor deschise pentru parinti, al atelierelor de lucrari practice cu parintii.
In cadrul informal, parintii pot colabora cu prilejul excursiilor, serbarilor, vizitelor, aniversarilor
etc.
La aceste forme de colaborare trebuie adaugate: Centrele de Resurse pentru Parinti, scoala
parintilor, consilierea psiho-pedagogica, in rezolvarea unor situatii problema cu copiii lor, dar si
activitati preventive si orientarea familiei, in functie de nevoile individuale sau de grup, intr-o maniera
profesionala.
 Parintii pot fi parteneri in educatie pentru ca detin cele mai multe informatii despre copiii lor.
De aceea, este esential ca parintii sa fie priviti ca participanti activi, sa fie parte reala si valoroasa la
educarea copiilor lor.
Majoritatea parintilor sunt capabili sa contribuie la formarea copiilor lor, asfel: sa-si ajute copiii
la unele activitati acasa, sa ajute la continuarea programului educativ acasa, sa participe la vizite si
excursii, sa faca parte din comitetele de parinti, sa organizeze activitati de colectare de materiale etc.
In privinta formelor concrete de colaborare dintre gradinita si familie, trebuie spus ca ele se
deosebesc in functie de scopul urmarit si modul concret de realizare. Un exemplu ar fi referatele
prezentate in fata parintilor cu anumite prilejuri.
De asemenea, organizarea unor expozitii cu lucrari realizate de copii, prin care parintii au
posibilitatea sa-si cunoasca copilul prin prisma muncii sale, activitati comune parinte-copil, pe anumite
teme ("Master chef in gradinita", "Vine, vine Mos Craciun!", "Nimeni nu e singur pe pamant", "
Prietenul la nevoie se cunoaste"),activitati ce aduc bucurie atat in randul copiilor, cat si al parintilor.
SFATURI PENTRU O COMUNICARE INTERPERSONALA EFICIENTA:
 Incercati sa cunoasteti parintii, ceea ce ii intereseaza, munca lor, familia lor!
 Intampinati intotdeauna parintii cu blandete, ca sa se simta bine veniti!
 Incercati sa folositi sugestiile pe care parintii le-ar putea da!
 Ganditi-va la partile bune ale copilului si amintiti parintilor acele lucruri pe care el le-a facut
bine!
 Fiti interesate si pregatite sa ascultati!
 Ascultati cu atentie si interes!
 Pastrati-va mintea deschisa!
 Ascultati critic!
 Nu trageti concluzii pripite!
 Ajutati vorbitorul prin mimica!
 Tineti lectii deschise pentru parinti si, in general, dati-le voie sa participe la anumite activitati!
 Programarea intalnirilor cu parintii sa fie un moment de colaborare si de relaxare!
 Nu etichetati copiii in fata grupului si nu emiteti judecati de valoare care sa-i stanjeneasca pe
unii parinti!
Dezvoltarea psihica si fizica a copilului la aceasta varsta depinde in mare masura si de cadrele
didactice, dar si de parinti si de aceea e nevoie stringenta de un parteneriat educational in favoarea
cresterii adecvate a copiilor.