Educația timpurie în România,

factor de facilitare a accesului la educație
pentru toți copiii

Prof. Georgeta Toma

Inspector pentru educație timpurie

Prof. Maria Magdalena Anghel

Prof. Corina Postelnicescu
Argument
 Copilăria timpurie reprezintă cea mai importantă perioadă din
viaţa copilului, întrucât este marcată de momente cruciale
pentru succesul său de mai târziu, la şcoală şi în viaţă.
 Intervenţia adultului asupra copilului în această perioadă este
fundamentală.
 Educaţia timpurie vizează intervalul de timp cuprins între
naştere - pentru că din momentul când se naşte copilul începe
să se dezvolte şi să înveţe, şi până la 5/6 ani - vârsta intrării la
şcoală.
 Educaţia timpurie se realizează în atât în mediul familial, cât
şi în cadrul serviciilor specializate, precum creşa sau grădiniţa.
 Cercetările din ultimii 30 de ani au evidenţiat corelaţii
semnificative între mediu şi dezvoltarea intelectuală, între
învăţarea timpurie şi învăţarea care are loc în alte etape ale
vieţii.
 Astfel, copiii crescuţi într-un mediu stimulativ au o dezvoltare
intelectuală accelerată în comparaţie cu cei crescuţi într-un
mediu restrictiv.
 De la naştere şi până când cresc, copiii sunt persoane care au o
dezvoltare afectivă şi o receptivitate specială faţă de diferitele
categorii de stimuli, aspect ce poate fi influenţat de
informaţiile care le primeşte copilul din mediu, precum şi de
calitatea procesării acestora.
Note distinctive ale educaţiei timpurii
 copilul este unic şi abordarea lui trebuie să fie holistă
(comprehensivă sub toate aspectele dezvoltării sale);
 vârstele mici recomandă o abordare integrată a serviciilor de
educaţie timpurie (îngrijire, nutriţie, educaţie);
 adultul/ educatorul, la nivelul relaţiei didactice, apare ca un
partener matur de joc, care cunoaşte toate detaliile şi regulile
care trebuie respectate;
 activităţile desfăşurate în cadrul procesului educaţional sunt
adevărate ocazii de învăţare situaţională;
 părintele este partenerul-cheie în educaţia copilului, iar relaţia
familie – grădiniţă – comunitate este hotărâtoare
Cercetările în domeniul educaţiei timpurii preşcolare au
evidenţiat corelaţii puternice între frecventarea grădiniţei şi
comportamente copiilor ca elevi.
 progresul semnificativ în plan intelectual pentru copii,
indiferent de mediul din care provin;
 efectele pozitive asupra viitoarei integrări sociale şi reducerea
comportamentelor deviante precum şi a eşecului şcolar;
 descoperirea de către fiecare copil a propriei identităţi, a
autonomiei şi dezvoltarea unei imagini de sine pozitive;
 dezvoltarea abilităţilor sociale prin interacţiunile generate de
mediul de învăţare;
 comportamente centrate pe sarcină;
 dezvoltare socio-emoţională;
 motivaţie şi atitudini pozitive faţă de învăţare.
Valori promovate de curriculum pentru
educaţia timpurie

 Drepturile fundamentale ale copilului (dreptul la viaţă şi

sănătate, dreptul la familie, dreptul la educaţie, dreptul de a fi
ascultat şi de a se exprima liber etc.);
 Dezvoltarea globală a copilului;
 Incluziunea, ca proces de promovare a diversităţii şi toleranţei;
 Non-discriminarea şi excluderea inechităţii sociale, culturale,
economice şi de gen (asigurarea de şanse egale tuturor
copiilor, indiferent de gen, etnie, religie printr-o abordare
educaţională echilibrată).
Principii şi cerinţe în educaţia timpurie
 Abordarea holistă a dezvoltării copilului, care presupune
considerarea şi acordarea în permanenţă a unei atenţii egale
tuturor domeniilor de dezvoltare: dezvoltarea fizică, sănătatea,
dezvoltarea limbajului şi a comunicării, dezvoltarea cognitivă
şi dezvoltarea socio-emoţională;

 Promovarea şi practicarea unei educaţii centrate pe copil şi pe

dezvoltarea globală a acestuia, în contextul interacţiunii cu
mediul natural şi social;
 Adecvarea întregului proces educaţional la
particularităţile de vârstă şi individuale.
Individualitatea fiecărui copil trebuie recunoscută şi,
de aceea, fiecare copil trebuie tratat în acord cu nevoile
sale.

 Fiecare copil trebuie să aibă oportunităţi egale de a se

juca, de a învăţa şi de a se dezvolta, în funcţie de
potenţialul său.
 Evitarea exprimărilor şi a prejudecăţilor de tip discriminator
de către cadrul didactic, personalul non-didactic, copii şi
părinţi. De asemenea, cadrul didactic nu trebuie să manifeste
prejudecăţi faţă de copii din cauza comportamentului
părinţilor.
 Promovarea şi aplicarea principiilor incluziunii sociale;
 Luarea în considerare a nevoilor educaţionale individuale
specifice ale copiilor. Toţi copiii trebuie să se simtă acceptaţi
şi valorizaţi.
 Nici un copil nu trebuie exclus sau dezavantajat datorită etniei,
culturii, religiei, limbii materne, mediului familial,
deficienţelor, sexului sau nivelului capacităţilor sale.

 Un sistem care separă unii de alţii copiii şi care consideră că

cei mai capabili sunt mai importanţi şi demni de apreciere nu
poate fi considerat un sistem incluziv.

 Celebrarea diversităţii: trăim într-o lume diversă şi, de aceea,

este important ca diversitatea să fie recunoscută, asumată şi
apreciată într-o manieră pozitivă. Nici o cultură nu este
superioară alteia.
 Plecând de la această premisă, se va pune accent pe
incluziune, recunoscând dreptul tuturor copiilor de a fi educaţi
împreună şi considerând că educaţia tuturor copiilor este la fel
de importantă. Valorizarea experienţei culturale şi
educaţionale cu care copilul vine din familie şi comunitate
este temelia dezvoltării şi evoluţiei lui ulterioare.

 Centrarea demersurilor educaţionale pe nevoile familiilor în

scopul creării unui parteneriat strâns cu acestea, incluzând
participarea părinţilor la organizarea şi desfăşurarea
activităţilor.
Dimensiuni actuale în educația incluzivă
 Paradigma educaţiei incluzive a fost lansată în lume în anii
’90 ai secolului trecut pentru a depăşi abordarea educaţiei
integrate(dominante pe plan mondial în perioada 1970-1990),
care s-a dovedit îngustă şi insuficientă în asigurarea dreptului
la educaţie pentru toţi.
 Un rol deosebit în fundamentarea acestei abordări şi
paradigme actuale - educaţia incluzivă l-a avut recunoaşterea
efectivă şi plenară, a tuturor drepturilor, pentru toţi copiii,
realizată în 1989, odată cu adoptarea de către Adunarea
Generală a Naţiunilor Unite a Convenţiei cu privire la
drepturile copilului (1989).
 Deşi nu este formulat explicit, spiritul incluziunii educaţionale
este implicit acestui document, ratificat şi de România încă
din anul 1990.

 La articolul 2, care se referă la nondiscriminare şi la

indivizibilitatea drepturilor, se afirma clar că toate drepturile
se aplică tuturor copiilor, fără nici un fel de discriminare, cu
enumerarea mai multor motive discriminatorii posibile,
inclusiv criteriul incapacităţii(dizabilităţii).
 Altfel spus, toţi copiii beneficiază de toate drepturile
enumerate în Convenţie, „indiferent de rasă, culoare, sex,
limbă, religie, opinie politică sau altă opinie a copilului ori a
părinţilor sau a reprezentanţilor săi legali, de originea lor
naţională, etnică sau socială, de situaţia lor materială, de
incapacitate, de naşterea lor sau de altă situaţie”.
 Afirmarea principiului nediscriminării într-o manieră
completă exprimă cu certitudine negarea discriminării, care
conduce cel mai adesea la marginalizare şi excludere. Deci
promovarea nondiscriminării conduce la incluziune, iar cele
două au aceeaşi esenţă.
 Definiţia educaţiei incluzive
(UNESCO, Conferinţa de la Salamanca, 1994):

 „Educaţia incluzivă caută să răspundă nevoilor de învăţare ale

tuturor copiilor, tinerilor şi adulţilor, cu un accent deosebit pe
cei vulnerabili din punctul de vedere al marginalizării şi
excluziunii sociale.”
 Definiţia educaţiei incluzive în România

- în elaborarea căreia, cu sprijinul UNICEF, s-a beneficiat şi

de asistenţa unui recunoscut expert UNESCO (Mel Ainscow)
este bazată în mare măsură şi dezvoltă aceasta primă şi
importantă viziune lansată de UNESCO.

 „Educaţia incluzivă presupune un proces permanent de

îmbunătăţire a instituţiei şcolare, având ca scop exploatarea
resurselor existente, mai ales a resurselor umane, pentru a
susţine participarea la procesul de învăţământ a tuturor
elevilor din cadrul unei comunităţi” (MEN&UNICEF, 1999 şi
HG nr.1251/2005).
 Viziunea educaţiei incluzive

 Şcolile obişnuite cu o orientare incluzivă sunt cele mai

eficiente mijloace de combatere a discriminării şi creează
comunităţi primitoare, dezvoltând o societate incluzivă şi
oferind tuturor accesul la educaţie” (UNESCO, Salamanca,
1994).

 Responsabilitatea educaţiei incluzive „Sistemele educaţionale

trebuie să fie incluzive şi să caute în mod activ să cuprindă
copiii care nu merg la şcoală şi să răspundă cu flexibilitate la
situaţiile şi nevoile tuturor elevilor”.
 România ţine cont de legislaţia creată de organismele
internaţionale cu privire la educaţia persoanelor cu CES
(cerinţe educaţionale speciale), legislaţie la care şi România a
aderat prin semnarea acestor documente:

 Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului;

 Declaraţia de la Salamanca;
 Regulile standard privind educaţia a specială;
 Declaraţia Mondială asupra educaţiei pentru toţi.
LEGISLAȚIE

Legea Educației Naționale 1/2011

ORDIN Nr. 1985/1305/5805/2016 din 4 octombrie 2016
privind aprobarea metodologiei pentru evaluarea şi intervenţia
integrată în vederea încadrării copiilor cu dizabilităţi în grad
de handicap, a orientării şcolare şi profesionale a copiilor cu
cerinţe educaţionale speciale, precum şi în vederea abilitării şi
reabilitării copiilor cu dizabilităţi şi/sau cerinţe educaţionale
speciale
ORDIN Nr. 5086/2016 din 31 august 2016 pentru aprobarea
Metodologiei-cadru privind şcolarizarea la domiciliu,
respectiv înfiinţarea de grupe/clase în spitale
Ordin Nr. 5573/07.10.2011 Regulamentul din 7 octombrie 2011
(Regulamentul din 2011) de organizare si functionare a
invatamantului special si special integrat

Ordin nr. 5575/07.10.2011 Metodologia din 7 octombrie 2011

(Metodologia din 2011)-cadru privind scolarizarea la domiciliu,
respectiv infiintarea de grupe/clase in spitale

HOTARARE GUVERN 1251/2005 Hotarare privind unele

masuri de imbunatatire a activitatii de invatare, instruire,
compensare, recuperare si protectie speciala a
copiilor/elevilor/tinerilor cu cerinte educative speciale din cadrul
sistemului de invatamant special si special integrat
Incluziunea
 cuprinde principiul ca şcolile să primească toţi copiii,
indiferent de condiţia lor fizică, intelectuală, socială,
emoţională, lingvistică sau alte condiţii şi, de asemenea, să se
adapteze şi să răspundă nevoilor acestora.

 Aceasta solicită acţiune concertată în tot sistemul educaţional

și anume:
 legislaţia;
 colaborarea interministerială;
 sisteme adecvate de finanţare;
 instruirea profesorilor de sprijin;
 metode de predare incluzivă;
 promovarea respectului pentru diversitate, nondiscriminarea în
şcoli;
 analiza şi adaptarea curriculară, a resurselor pentru predare în
clase;
 sprijin individualizat adecvat;
 respectul pentru copil, ca să înveţe în limbajul mimicogestual
şi prin toate formele adecvate de comunicare.
 Incluziunea presupune ca școlile și sistemul educaţional, în
general, să se schimbe şi să se adapteze nevoilor elevului (M.
Ainscow, 1998, Kisaji, 1999).

 Şcoala incluzivă - unitate de învăţământ în care se asigură o

educaţie pentru toţi copiii şi reprezintă mijlocul cel mai
eficient de combatere a atitudinilor de discriminare. Copiii din
aceste unităţi de învăţământ beneficiază de toate drepturile şi
serviciile sociale şi educaţionale conform principiului „resursa
urmează copilul”
Integrarea

 este procesul de asimilare a elevului în cadrul învăţământului

normal, proces prin care elevul se adaptează școlii în timp ce
aceasta rămâne, în cea mai mare parte, neschimbată.
Educaţia incluzivă se defineste prin următoarele particularităţi

 susţine și confirmă că toți copiii pot învăţa si au nevoie de o

formă de sprijin pentru învăţare;

 urmărește să identifice si să minimizeze barierele învăţării;

 este mai cuprinzătoare decât educaţia formală obișnuită ;

 cuprinzând: educaţia pentru familie, pentru comunitate, alte

oportunităţi de educaţie în afara școlii;
 presupune schimbare de atitudini, comportamente, curriculum,
care să satisfacă diversitatea copiilor, inclusiv a celor cu
C.E.S.

 este un proces dinamic, care se dezvoltă continuu în funcţie de

cultură și context;

 este parte a strategiei de dezvoltare a unei societăţi incluzive;

Conceptul de CES(cerințe educative speciale)

 această sintagmă se referă la cerinţele în plan educativ ale

unor categorii de persoane, cerinţe consecutive unor disfuncţii
sau deficienţe de natură intelectuală, senzorială, psihomotrică,
fiziologică etc. sau ca urmare a unor condiţii psiho-afective,
socio-economice sau de altă natură (cum ar fi absenţa
mediului familial, condiţii de viaţă precare, anumite
particularităţi ale personalităţii copilului etc.) care plasează
preșcolarul într-o stare de dificultate în raport cu cei din jur.
 Cerinţele educative speciale solicită abordarea actului
educaţional de pe poziţia capacităţii copilului deficient sau
aflat în dificultate de a înţelege şi valorifica conţinutul
învăţării şi nu de pe poziţia cadrului didactic care desfăşoară
activitatea instructiv-educativă în condiţiile unei grupe
omogene sau pseudo-omogene de preșcolari.
 Întâlnim peste tot în jurul nostru oameni cu deficienţe. Ei sunt
percepuţi diferit, perceperea lor socială nefiind întotdeauna
constantă, ea variază de la societate la societate, furnizând
semnificaţii diferite, în funcţie de cultura şi de valorile
promovate. Mulţi oameni au reticenţe faţă de persoanele cu
deficienţe, deoarece au o concepţie greşită despre ele.

 Trebuie însă să înţelegem că sunt nişte oameni la fel ca ceilaţi,

fiind produsul unic al eredităţii lor şi al mediului.

 Persoanele deficiente, la rândul lor au două păreri în ceea ce

priveşte impedimentul lor: unele îl consideră un dezastru, iar
altele un simplu inconvenient.
Perspective de abordare

 Modelul medical defineşte handicapul ca o boala cronică;

 Modelul limitării funcţionale defineşte handicapul ca o
deficienţa severă, cronică, proprie persoanei care
îndeplineşte următoarele condiţii: manifestă o deficienţă
mentală sau fizică se manifestă înaintea vârstei de 22 de
ani, se continuă fără a preciza o limită, reflectă nevoia
persoanei de îngrijire, tratament sau alte forme de servicii
pentru o perioadă îndelungată sau pentru toata viaţa,
concepute şi aplicate în mod individual;
 Modelul economic consideră că persoanele cu handicap sunt
incapabile de a munci sau de a se deplasa, deci sunt neproductive
sau mai puţin productive, fiind deci o boală economică;

 Modelul psiho-social raportează handicapul de societate plasând

problema handicapului la interacţiunea dintre persoane şi
diferitele segmente ale sistemului social, astfel că societatea este
cea care trebuie sa se adapteze la persoanele care o compun, nu
numai persoana să se adapteze societăţii.
Clasificare

 În categoria copiilor cu C.E.S (cerinţe educative

speciale) fac parte atât copiii cu deficienţe propriu
zise, cât şi copiii fără deficienţe, dar care prezintă
manifestări stabile de inadaptare la exigenţele şcolii.
 copiii cu deficienţe senzoriale şi fizice (tulburări vizuale,
tulburări de auz, dizabilităţi mintale, paralizia cerebrală);

 copiii cu deficienţe mintale, comportamentale (tulburări de

conduită, hiperactivitate cu deficit de atenţie-ADHD, tulburări
de opoziţie şi rezistenţă);

 copiii cu tulburări afective, emoţionale (anxietatea, depresia,

mutism electiv, atacul de panică, tulburări de stres
posttraumatic, tulburări de alimentaţie: anorexia nervoasă,
bulimia nervoasă, supra-alimentarea);
 copiii cu handicap asociat;

 copiii cu dificultăţi de cunoaştere şi învăţare (dificultăţi de

învăţare, sindromul Down, dislexia, discalculia, dispraxia);

 copiii cu deficienţe de comunicare şi interacţiune (tulburări

din spectrul autistic, sindromul Asperger, întârzieri în
dezvoltarea limbajului).
Formele de integrare a copiilor cu C.E.S.

 clase diferenţiate, integrate în structurile şcolii obişnuite,

 grupuri de câte doi-trei copii deficienţi incluşi în clasele

obişnuite,

 integrarea individuală a acestor copii în aceleaşi clase

obişnuite.
 Preșcolarii cu C.E.S. au nevoie de un curriculum planificat
diferenţiat, de programe de terapie lingvistică, de tratament
logopedic specializat, de programe specifice de predare-
învăţare şi evaluare specializate, adaptate abilităţilor lor de
citire, scriere, calcul, de programe terapeutice pentru tulburări
motorii.
 De asemenea vor beneficia de consiliere şcolară personală şi a
familiei.
 Stilul de predare trebuie să fie cât mai apropiat de stilul de învăţare
pentru ca un volum mai mare de informaţii să fie acumulat în
aceeaşi perioadă de timp.
 Acest lucru este posibil dacă este cunoscut stilul de învăţare al
copilului, dacă este facută o evaluare eficientă care ne permite să
ştim cum învaţă copilul, dar şi ce si cum este necesar să fie învăţat.
 Unii preșcolari au nevoie de o terapie a tulburărilor de vorbire şi de
limbaj şi de psihoterapie individuală şi de grup pentru sprijinirea
integrării pe plan social.
 De asemenea copiii au nevoie de ajutor suplimentar din partea
profesorilor şi colegilor, fiind nevoie să primească în activitatea de
la grupă conţinuturi şi sarcini simplificate.
 Copiii cu tulburări vizuale, tulburări de auz, cu
dizabilităţi fizice, necesită programe şi modalităţi de
predare adaptate cerinţelor lor educative, programe de
terapie, rampe de acces pentru deplasare, asistenţă
medicală specializată, asistenţă psihoterapeutică.
 Copiii ce prezintă tulburări emoţionale trebuie să fie din
timp identificaţi astfel încât consultarea psihologului, a
medicului neuropsihiatru şi terapia să fie facute cât mai
precoce, cu implicarea tuturor factorilor educaţionali
(familie, cadre didactice).
 Consilierul şcolar este şi el de un real ajutor, el oferind
consilierea elevului şi a familiei.
Aplicaţie practică nr.1
Exerciţiu: BLAZON

Obiectiv: să identifice elementele reprezentative ale unei grădiniţe/ şcoli

incluzive.
Timp: 45 min
Se prezinta tema de lucru și împart participanții în 5-7 echipe de lucru. (5 min)
Fiecare echipă va primi o foaie de lucru și carioci/ markere.
Sarcina: Pornind de la premisa Educația timpurie în România, factor de
facilitare a accesului la educație pentru toți copiii, realizati un ansamblu de
elemente care să constituie emblema unei școli, raportandu-vă la
multiculturalitate, interculturalitate, incluziune, integrare. (25 min)
Se prezintă răspunsurile echipelor de către raportorii aleși în cadrul echipelor de

lucru. (10 min)

La final se realizează o scurtă sesiune de procesare a informațiilor și stabilire a

concluziilor. (5 min)
Planuri de intervenţie – RENINCO, 2000.

 Planul de servicii personalizat(PSP)

 Programul de intervenție personalizat(PIP)

 Planul educational individualizat(PEI)

Strategii şi intervenţii utile utilizate în procesul de
predare – învăţare - evaluare

 Crearea unui climat afectiv-pozitiv;

 Stimularea încrederii în sine şi a motivaţiei pentru învăţare;
 Încurajarea sprijinului şi cooperării din partea colegilor,
formarea unei atitudini pozitive a colegilor;
 Încurajarea independenţei, creşterea autonomiei personale;
 Încurajarea eforturilor;
 Sprijin, încurajare şi apreciere pozitivă în realizarea sarcinilor
şcolare, fără a crea dependenţă;
 Folosirea frecventă a sistemului de recompense, laude,
încurajări, întărirea pozitivă, astfel încât să fie încurajat şi
evidenţiat cel mai mic progres;
 Centrarea învăţarii pe activitatea practică;
 Sarcini împărţite în etape mai mici, realizabile;
 Folosirea învăţării afective;
 Adaptarea metodelor şi mijloacelor de învăţare, evaluare;
Sprijinirea prescolarului să devină membru al unui grup;
Organizarea unor activităţi de grup care să stimuleze comunicarea

şi relaţionarea interpersonală (jocuri, excursii, activităţi

extraşcolare, activităţi sportive, de echipă);
Sprijin emoţional;
Folosirea unui limbaj simplu, accesibil elevului şi nivelului lui de

înţelegere;
Instrucţiuni clare privind sarcinile şi elaborarea unor programe

individuale de lucru;
Aşezarea corecta la măsuțe a copiilor cu deficienţe de vedere,

îmbunătaţirea calităţii iluminării, adecvarea materialelor didactice;

 Poziţia cadrului didactic să fie astfel ca fiecare copil să-l
poată vedea, iar în dialogul profesor-prescolar, profesorul
să vorbească numai stând numai cu faţa spre copii;
 Stabilirea foarte clară a regulilor şi consecinţelor
nerespectării lor în clasă şi aplicarea lor constantă;
 Aşezarea copiilor cu hiperactivitate şi deficit de atenţie în
primele banci, astfel încât să nu le distragă atenţia restul
colectivului şi să fie aşezat în apropierea elevilor care sunt
acceptaţi de colectiv ca modele pozitive;
 Încurajarea oricărei tentative de comunicare, indiferent de
natura ei;
 Cadrul didactic să fie ferm, consecvent, să folosească
înţelegerea şi calmul ca modalitate de stingere a manifestării
agresive a prescolarului;
 Să fie comentată acţiunea copilului şi nu personalitatea lui;
 Cadrul didactic să aprecieze limita de suportabilitate a
prescolarului(să nu-l jignească sau umilească);
 Cadrul didactic să folosească o mimică binevoitoare şi o
atitudine deschisă (să nu încrucişeze braţele şi să nu încrunte
privirea);
 Orice activitate să fie bine planificată, organizată şi
structurată;
 Cadrul didactic să dea dovadă de consecvenţă şi corectitudine
în evaluare;
Ce nu este educația incluzivă?

 Plasarea copiilor într-un mediu obişnuit fără sprijin;

 Integrarea unor copii fără a pune în mişcare toată

grădiniţa/şcoala şi fără a realiza condiţii egale;

 Mişcarea unor copii către grădiniţă/şcoala obişnuită de la cea

specială pentru cîteva ore pe săptămână
Grădiniţa incluzivă presupune:

 Asigurarea accesului fiecărui elev la cunoaştere, informare şi

formare de deprinderi;
 Asigurarea învăţării individualizate;
 Distribuirea resurselor în aşa fel încît să asigure sprijin tuturor;
 Perceperea diversităţii ca realitate;
 Realizarea adaptărilor la diverse nivele: arhitectural,
educaţional;
 Colaborarea cu familia, organizaţiile externe şi alţi membri ai
comunităţii;
Incluziunea copiilor în grădiniță presupune o serie de factori
atât facilitatori cât şi frenatori:
Factorii facilitatori Factori frenatori

politica educaţională a guvernului mentalităţile și prejudecățile

activitatea organizaţiilor unele unităţi școlare și cadrele didactice din

nonguvernamentale învățământul public

formarea continua a cadrelor didactice părinții elevilor fără cerinţe educaționale

formarea continua a părinţilor, copiilor posibilităţi materiale și financiare reduse care

cu deficiențe împiedică școlile să-și dezvolte servicii de
sprijin sau să trimită cât mai mulți profesori la
formare, precum și curriculum și sistemul de
evaluare existent.
Aplicaţie practică nr.2
Exerciţiu: Abordare incluzivă în activitatea cotidiană
Obiectiv:
Să identifice abordările incluzive în activitatea cotidiană a școlii.
Descrierea activității:
Participanții se împart în 5 grupe. Fiecare grupă primeşte câte o coală de hârtie
A4, pe care vor enunţa 3 Activităţi prioritare, în ordinea importantei, care
influenţează abordarea incluzivă şi interculturală în activitatea cotidiană a
grădiniţei. Participanţii vor justifica alegerea şi ordinea stabilită. (20 min)
După ce termină listarea celor 3 activităţi , câte un reprezentant din fiecare
grupă va prezenta concluziile în grupul mare (3 min/grupa = 15 min)
Notă: La sfârşit se va discuta (10 minute) cu participanţii în grupul mare
folosind următoarele întrebări:
1. Ce activităţi aţi identificat? Justificaţi
2. Care este impactul acestor activităţi asupra elevilor?
3. Ce aţi învăţat?
4. Ce veţi aplica în activitatea voastră?
 Abordarea pozitivă a persoanelor cu CES joacă un rol esenţial
în prevenirea, terapia, educarea, recuperarea şi integrarea lor
şcolară, socială şi profesională.
 O gândire pozitivă în educaţia specială nu înseamnă însă
superficialitate şi optimism exagerat!
 O asemenea viziune ne-ar îndreptăţi să credem că, printr-o
atitudine pozitivă, orice dezabilitate ar putea fi integral
corectată, iar persoana ar putea deveni normală din punct de
vedere fizic şi psihic.
În abordarea educaţiei pentru toţi sunt cunoscute şi acceptate următoarele principii de bază:

 Viitorul societăţii depinde de modul în care creştem şi educăm azi

toţi copiii.

 Pentru dezvoltarea viitoare a societăţii este nevoie să valorizăm şi

să sprijinim fiecare copil.

 Fiecare copil este unic.

 Diversitatea copiilor, determinată de particularităţile fiecăruia de

dezvoltare şi de partenenţă la medii socioculturale variate, nu este
o piedică în educaţie, ci o resursă de învăţare şi dezvoltare pentru
toţi.
 Fiecare copil este important pentru familia lui, dar şi pentru
întreaga societate.

 Fiecare copil poate învăţa.

 Fiecare copil are dreptul la educaţie şi la sprijin adecvat pentru

a participa la procesul educativ.

 Pentru procesul educaţional este esenţială identificarea și

folosirea adecvată a resurselor materiale, umane, metodologice
şi spirituale.

 O noua deschidere a şcolii moderne - şcoala pentru diversitate.

Bibliografie
 Alois Ghergut. Psihopedagogia persoanelor cu cerinte speciale. Strategii diferentiate si incluzive in
educatie (editia a II-a), editura Polirom, 2006;
 Beauvoir Simone de, Al doilea sex, Ed. Univers, Vol I-III, 2006;
 Beleiu Ghe., Drept civil roman, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2001;
 Boroi G., Drept civil. Editura Allback, Bucuresti, 1999;
 Bolboceanu A. ș.a. Inclusiv EU. Studiul eficienței experiențelor de incluziune a copiilor cu CES,
dezvoltate în instituțiile de învățământ general din Republica Moldova. Chișinău: Centrul de zi
„Speranța”, Centrul de resurse pentru promovarea educației incluzive „Inclusiv EU”, Institutul de
Științe ale Educației, 2010;
 Bonchiş, E. (coord.), Învăţarea şcolară, Editura Universităţii Emanuel, Oradea, 2002;
 Cook R., E, Tessiwer, A., Armbruster, V., B, Adapting Early Childhood Curricula for chilgren with
Special Needs, Merril, Columbus, Toronto, London, Melboorne, 1987;
 Curriculum diferenţiat şi personalizat, Ed. Polirom, Iaşi. Crişan, A., 1998;
 Curriculum şi dezvoltare curriculară: un posibil parcurs strategic, Revista de Pedagogie, nr.3, 1999;
 Declaraţia de la Salamanca şi direcţiile de acţiune în domeniul educaţiei speciale: Acces şi calitate,
Salamanca, Spania,UNESCO şi Ministerul Educaţiei şi Ştiinţei- Spania, editată în limba română  cu
sprijinul Reprezentanţei Speciale a UNICEF în România, 7-10 iunie 1994;
 Design universal pentru învăţare. Un ghid pentru profesori şi specialişti în educaţie.Ed. Mirton,
Timişoara 2008;
 Dobeli, Rolf, Arta de a gandi limpede, Baraque Books&Arts, 2014
 Educaţia timpurie şi specificul dezvoltării copilului: modul general pentru personalul grădiniţei /
Cristiana Boca (coord.), Mihaela Bucinschi, Aniţa Dulman, ... -Bucureşti: Educaţia 2000+, 2009
 Ghid pentru cadre didactice de sprijin (CDS), Asociatia RENINCO Romania, Minsterul Educației şi
Cercetării, UNICEF, Editura Vanemonde, 2005;
 Integrarea şcolară a copilului în dificultate/ cu nevoi speciale – ghid pentru directorul    de şcoală,
Colecţia CRIPS - resurse pentru formare, 2000;
 ORDIN Nr. 1985/1305/5805/2016 din 4 octombrie 2016 privind aprobarea metodologiei pentru
evaluarea şi intervenţia integrată în vederea încadrării copiilor cu dizabilităţi în grad de handicap, a
orientării şcolare şi profesionale a copiilor cu cerinţe educaţionale speciale, precum şi în vederea
abilitării şi reabilitării copiilor cu dizabilităţi şi/sau cerinţe educaţionale speciale
 Mel Ainscow (coord.) – Pachet de resurse pentru instruirea profesorilor – cerinţe educative în clasă,
Editat UNICEF- România, 1995;
 Mel Ainscow (coord.) – Dezvoltarea practicilor incluzive în şcoli - Ghid managerial –UNICEF, 
Bucureşti, 1999;
 Voicu B., Voicu M. (Coord), Valori ale romanilor: 1993-2006. O perspectiva sociologica, Institutul
European, Iasi, 2007;
 Vrăşmaş T., - Învăţământul integrat şi/sau incluziv, Editura S.C. Aramis Print S.R.L., Bucureşti,
2001;
 Vrăşmaş T., - Şcoala şi educaţia pentru toţi, Editura Miniped, Bucureşti, 2004;
Vrăşmaş, T., Daunt, P., Muşu, I., - “Integrarea în comunitate a copiilor cu cerinţe educative
speciale”- editată cu sprijinul Reprezentanţei Speciale UNICEF în România, 1996;
 * * * Cartea Albă RENINCO. Integrarea/includerea copiilor cu dizabilităţi – studii şi documente,
Anexe:
 ORDIN Nr. 1985/1305/5805/2016 din 4 octombrie 2016 privind aprobarea
metodologiei pentru evaluarea şi intervenţia integrată în vederea încadrării copiilor
cu dizabilităţi în grad de handicap, a orientării şcolare şi profesionale a copiilor cu
cerinţe educaţionale speciale, precum şi în vederea abilitării şi reabilitării copiilor
cu dizabilităţi şi/sau cerinţe educaţionale speciale;
 Acte necesare pentru dosarul de eliberare a certificatului de orientare şcolară şi
profesională pentru elevii cu cerinţe educaţionale speciale;
 Fisa psihopedagogica pentru prescolarul/elevul cu dizabilitati si/sau cerinte
educationale speciale
 Plan de Servicii Individualizat pentru copiii cu Cerințe Educaționale Speciale
 Planul educational individual (PEI) – Ghid CDS, RENINCO & UNICEF, 2005