COMPETENŢE ALE EDUCATORULUI PUERICULTOR DIN CREŞE

ŞI DIN ALTE INSTITUŢII DE EDUCAŢIE ANTEPREŞCOLARĂ

Organizarea şi politicile educaţionale

privind organizarea serviciilor de educaţie antepreşcolară

 Educatorul puericultor şi rolul său în educaţia timpurie

Educatorul-puericultor este, aşa cum arată standardul ocupaţional COR, „persoana calificată a
cărei intervenție se regăsește în sectorul serviciilor de creștere, îngrijire și educație timpurie a
copilului și de susținere a părinților în consolidarea abilităților parentale”.
Conform acestei definiţii, educatorul puericultor are ca beneficiari copilul, începând de la
naştere şi până la vârsta de 3 ani, precum şi părinţii acestuia, viitori părinţi, dar şi alţi
profesionişti ce pot intra în relaţii tangenţiale cu copilul şi cu familia acestuia. Educatorul
puericultor este un angajat al serviciilor publice, precum şi al celor private.
Educatorul puericultor are un rol foarte important în educaţia timpurie a copilului. Acesta este
implicat într-o relaţie socio-educativă strânsa cu copilul şi cu părinţii acestuia. Printre
sarcinile sale se regăsesc: îngrijirea copiilor cu vârsta cuprinsă de la 0 la 3 ani, participarea la
educația, sprijinirea relației părinte-copil, consilierea părinților și a altor persoane implicate în
creșterea și educația copiilor, promovarea parteneriatelor sociale și educaționale
(creșă/grădiniță-familie-comunitate), oferirea unui model de conduită, dezvoltarea
profesională continuă. Educatorul puericultor poate fi atât membru al unei echipe
disciplinare, pluridisciplinare si interdisciplinare care deserveste functionarea unei institutii,
cât si membru al unei echipe pluridisciplinare care intervine pentru solutionarea problematicii
unei familii, numita echipa de caz. Rolul său nu este delimitat doat la nivelul serviciului, ci se
extinde şi în comunitate, la nivelul asigurării relaţiei cu diverse servicii specializate
(educative, medicale etc), precum şi la domiciliul copilului şi al familiei sale.
Aria de interventie specifică a educatorului puericultor este determinată de:
 dezvoltarea integrată a copilului, prin acoperirea nevoilor din punctul de vedere al
tuturor domeniilor de dezvoltare, sub trei axe principale: îngrijire, creştere şi educaţie
timpurie;
 informarea şi suţinerea părinţilor copilului pentru capacitarea funcţiilor parentale, în
deplin respect pentru rolul primordial al părintelui în îngrijirea, creşterea şi educaţia
propriului copil;
 prevenirea precoce a disfunctionalităţilor de dezvoltare ale copilului, a
disfunctionalităţilor din cadrul relaţiei părinte-copil, a potenţialului de inadaptare şi
excludere socială a copilului şi părinţilor săi.
În conformitate cu aceste aspecte, principalele activităţi desfăşurate de către educatorul
puericultor sunt cele de a realiza asistenţa familiei şi a copilului şi de a favoriza dezvoltarea
globală, integrată a copilului.

 Competenţele educatorului puericultor

Obiectivele educaţiei antepreşcolare, în virtutea noilor prevederi legislative şi a noilor politici

în domeniu, sunt:
 stimularea diferenţiată a copilului;
  realizarea unui demers educaţional bazat pe interacţiunea cu adultul şi ceilalţi copii,
pe organizarea mediului şi a activităţilor de învăţare;
 promovarea jocului ca formă şi metodă de educaţie;
 sprijinirea părinţilor în perioada educaţiei timpurii a copiilor.
Activităţile specifice asociate rolului de educator-puericultor vizează:
 realizarea asistenţei pedagogice/ didactice a familiei şi a copilului,
 favorizarea dezvoltării globale, integrate a copilului,
 monitorizarea dezvoltării copilului,
 planificarea activităţii,
 menţinerea integrităţii şi siguranţei copiilor, apartenenţilor acestora,
 gestionarea actelor şi documentelor
Pentru realizarea acestor obiective, educatorul-puericultor trebuie să deţină competenţe
referitoare la trei tipuri de strategii educaţionale individualizate:
 participarea activă a copiilor la procesul propriei învăţări;
 jocul – utilizat ca instrument de cunoaştere şi educare a copiilor;
 evaluarea/monitorizarea continuă a progreselor copilului în toate domeniile
dezvoltării sale.
În ceea ce priveşte competenţele profesionale ale educatorul puericultor, acestea sunt
structurate pe trei categorii, ce descriu un profil complex:
 Competenţe cheie:
o Comunicare în limba oficială
o Comunicare în limba străină
o Competenţe de bază în matematică, ştiinţă, tehnologie
o Competenţe informatice
o Competenţa de a învăţa
o Competenţe sociale şi civice
o Competenţe de exprimare culturală
 Competenţe generale
o Menţinerea integrităţii şi siguranţei beneficiarilor
o Planificarea activităţilor
o Comunicarea cu beneficiarii
o Gestionarea actelor şi documentelor beneficiarilor
o Respectarea normelor de securitate şi sănătate în muncă şi în situaţii de
urgenţă
 Competenţe specifice
o Realizarea asistenţei educative a părinţilor
o Susţinerea dezvoltării globale, integrate a copilului
o Monitorizarea dezvoltării copilului

 Contextul românesc al educaţiei timpurii

Un studiu comparativ privind formarea educatorului puericultor în ţări din spaţiul european,
realizat la nivelul anului 2011, a arătat faptul că, la momentul respectiv, doar 2% dintre copii
cu vârste între 0-3 ani erau cuprinși în creșele din România, majoritatea covârșitoare a
copiilor de până în 3 ani beneficiind de îngrijire și educare în familie sau în unități de
învățământ preșcolar. În anul 2011, din totalul creșelor din România, 99,1% funcționau în
sistem public și doar 0,9% în sistem privat. Peste 99% dintre creșe sunt situate în orașe, iar în
mediul rural funcționează un număr de doar 27 de creșe. Aceste rate foarte scăzute de
cuprindere a copiilor cu vârste între 0-3 ani se explicau printr-o complexitate de factori care
țin de istoria acestui tip de educație în contextul socio-cultural și educațional din România
acelor ani. Rezultatele studiului au scos în evidenţă faptul că era nevoie de găsirea celei mai
potrivite formule de formare a viitorilor specialişti în educaţia timpurie. De asemenea, a
apărut necesitatea găsirii unor politici care să noi, centrate mai mult pe funcţia educaţională
decât pe cea de îngrijire a copilului.
Astfel, Prin HG 1252/2012 s-a aprobat metodologia de organizare și funcționare a creșelor, în
care se subliniau noile atribuții ale personalului. Pentru că funcţia de supraveghere a copilului
nu se mai afla pe primul plan şi se punea accent pe învăţarea prin joc şi pe stimularea
interacţiunii cu adulţii, a apărut şi obligativitatea calificării personalului.
Noul cadru legislativ a necesitat importante investiții nu doar în infrastructură, ci şi în
pregătirea personalului didactic adecvat acestui tip de educație. În anul 2014, Comisia
Europeană a recomandat României creșterea accesului la educația timpurie și reformarea
acestui sistem pentru corelarea României la agenda europeană în domeniul educației ET2020
- un nou cadru strategic pentru cooperarea europeană în domeniul educaţiei şi formării
profesionale.

 Organizarea şi politicile educaţionale privind organizarea

serviciilor de educaţie antepreşcolară

Legea nr. 1/2011 a Educaţiei naţionale, cu modificările şi completările ulterioare, prevede, la

art. 27, alin. 1, că „Educaţia antepreşcolară se organizează în creşe şi, după caz, în grădiniţe şi
în centre de zi”.
Prin acelaşi document, legiuitorul a stabilit că „Asigurarea personalului didactic necesar
desfăşurării educaţiei antepreşcolare se face de către autorităţile administraţiei publice locale,
împreună cu inspectoratele şcolare, cu respectarea standardelor de calitate şi a legislaţiei în
vigoare”.
Pe de altă parte, prin Hotărârea de Guvern emisă în baza Legii nr. 17/2022 de aprobare a
Ordonanţei de urgenţă nr. 100/2021, începând cu anul şcolar 2021 - 2022, creşele au devenit
parte a sistemului de educaţie.
Potrivit Metodologiei de organizare şi funcţionare a creşelor şi a altor unităţi de educaţie
timpurie antepreşcolară, din 28.04.2022, parte integrantă din Hotărârea de Guvern nr.
566/2022, serviciile de educaţie timpurie antepreşcolară desemnează servicii integrate de
educaţie, îngrijire şi supraveghere oferite copiilor antepreşcolari, pe timpul zilei, în 4 tipuri de
unităţi/instituţii de educaţie timpurie antepreşcolară:
 creşe arondate unei unităţi de învăţământ preşcolar cu personalitate juridică, cu
program prelungit (creşa este un serviciu public sau privat cu misiunea de a oferi, pe
timpul zilei, servicii integrate de educaţie, îngrijire şi supraveghere copiilor cu vârste
cuprinse între 0 şi 3 ani).
 creşe arondate unei unităţi de învăţământ preuniversitar cu personalitate juridică care
are în componenţă nivel preşcolar, inclusiv creşele confesionale care solicită
arondarea prin decizie a inspectoratelor şcolare judeţene/al municipiului Bucureşti;
  creşe nearondate unei unităţi de învăţământ pentru care autorităţile administraţiei
publice locale au calitatea de persoană juridică fondatoare şi care devin unităţi de
învăţământ cu personalitate juridică şi sunt coordonate metodologic de inspectoratele
şcolare judeţene/Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti;
 centre de zi cu grupe de antepreşcolari (centrele de zi nu au statut de unităţi de
învăţământ, ci fac parte din categoria serviciilor sociale fără cazare oferite de
furnizorii de servicii sociale acreditaţi, publici şi privaţi, cu misiunea de a asigura
menţinerea, refacerea şi dezvoltarea capacităţilor copilului şi ale părinţilor săi).

În conformitate cu politicile actuale în domeniu, Curriculumul de formare iniţială a

educatorului trebuie să se coreleze cu:
 Reperele fundamentale în învăţarea şi dezvoltarea timpurie (mai ales cu principiile
orientative referitoare la conţinutul şi implementarea acestor repere);
 Standardele de calitate (referinţă) pentru nivelul antepreşcolar; curriculumul pentru
antepreşcolari;
 HG 566/2022 privind organizarea şi funcţionarea creşelor;
 Modele şi practici internaţionale de formare iniţială în domeniul educaţiei timpurii ş.a
În cadrul noilor politici educaţionale în educaţia timpurie, au fost făcuţi paşi importanţi în
ultima perioadă.
În anul 2019, a fost aprobat Curriculumul specific pentru educația timpurie, prin Ordinul
Ministrului Educației Naționale (OMEN) nr. 4694/02.08.2019, fiind prima revizuire a
curriculei pentru acest nivel de învățământ din anul 2008 până în prezent.
În martie 2020, a fost înființat Comitetul Național de Sprijin pentru Educație Timpurie
(CNSET). CNSET a definitivat și aprobat documentul Diagnoză și prognoză privind
organizarea și funcționarea unor servicii de calitate în domeniul educației timpurii în
România și de sprijinire a implementării acestora.
Tot în anul 2020, a fost elaborat de către Ministrul Educaţiei Naţionale, cu sprijinul UNICEF
și cu contribuția Centrului pentru Educație și Dezvoltare Personalã Step by Step, Proiectul de
Strategie pentru educație timpurie.
De remarcat este şi proiectul Educație timpurie incluzivă și de calitate (ETIC), în cadrul
căruia, în perioada 2019-2022, au fost formaţi:
 223 de mentori pentru educație timpurie
 94 de experți în dezvoltare curriculară (instruiți de către cele universitățile partenere
din cadrul proiectului)
 2.283 de cadre didactice din învățământul preșcolar - nivelul educație timpurie
(formaţi în cascadă, câte 50/județ), care urmează să lucreze cu copii cu vârste între 2
și 3 ani cuprinși în grădinițe.

Bibliografie

Stan, L., Profilul de competenţe al educatorului-puericultor, Revista Didactica Pro, nr. 4-5, p.
18-22
INSTITUTUL DE ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI, STUDIU COMPARATIV PRIVIND
FORMAREA EDUCATORULUI-PUERICULTOR ÎN ŢĂRI DIN SPAŢIUL EUROPEAN,
Coordonator: Dan Badea
Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011
Hotărârea de Guvern nr. 566/2022 privind aprobarea Metodologiei de organizare şi
funcţionare a creşelor şi a altor unităţi de educaţie
Ordinul MEN nr. 5453/2013 - aprobarea Programei valabile pt. concursul de ocupare a
posturilor didactice/catedrelor declarate vacante/rezervate în învăţământul preuniversitar,
specialitatea postului educator-puericultor
Standard ocupaţional. Educator-puericultor. În sectorul: Sănătate, Igienă, Asistenţă Socială.
2010. Pe: www.anc.edu.ro/uploads/SO/
Educator%20puericultor_00.pdf