Referate:

1. Importanța, rolul și structura Întâlnirii de dimineață

2. Importanța, rolul și structura jocurilor liber alese
3. Importanța și specificitatea Rutinelor și tranzițiilor
4. Organizarea centrelor de interes
5. Modalități de integrare a resurselor digitale (relevate, adecvate cu
intenție pedagogică intrinsecă) în activitățile cu preșcolarii
6. Importanța adaptării pentru școlaritate
 Importanța, rolul și structura Întâlnirii de dimineață

Educaţia preşcolară este fundamentul in dezvoltarea copilului preşcolar, deoarece

această perioadă reprezintă baza formării ca adult. Intre 3 şi 6/7 ani copilul invaţă şi
asimilează informaţii şi cunoştinţe şi reuşeşte să facă rapid conexiuni ce vor dura intreg
parcursul vieţii.
Educaţia preşcolară urmăreşte nişte obiective principale care stau la baza formării
ca adult al copilului :
·          Formarea şi educarea personalităţii prin identificarea cu modele valoroase, dezvoltarea
sinelui, dezvoltarea conştiinei morale şi dezvoltarea conduitei civilizate ;
·          Dezvoltarea aptitudinilor de comunicare prin discuţii libere ;
·          Cunoaşterea şi inţelegerea lumii, mai intâi prin formarea primelor reprezentări despre
mediul familial, apoi lărgirea sferei de reprezentări la oraş şi ţară ;
·          Dezvoltarea creativităţii şi a simţului estetic ;
·          Dezvoltarea psihologică-jocul ca activitate de baza şi dezvoltarea relaţiilor
interpersonale ;
·          Pregătirea pentru şcoală, probabil cel mai important scop al invăţământului preşcolar.

În cadrul programului instructiv educativ din grădiniţă copilul este cooptat într-un proces
de construire sau elaborare a unui comportament care să-i permită afirmarea eului prin
descoperirea competenţelor sale ori prin constatarea dificultăţilor pe care le are de învins.
Noua orientare a educaţiei are ca ideal conturarea personalităţii omului de mâine care să fie
mai responsabil, căruia să-i pese de tot ceea ce se petrece în jurul său, de aceea, educatorii
trebuie să-i înveţe pe copii să-şi dezvolte competenţe sociale , emoţionale, atitudini şi valori,
o astfel de orientare aduce în viaţa şcolii româneşti alternativa educaţională Step by
Step.Alternativa educaţională Step by Step prsupune individualizarea actului didactic, lucurl
în grupuri mici de copii, încurajează copiii să facă alegeri, să-şi asume responsabilitatea
pentru propriile decizii, să-şi exprime ideile în mod creativ, să respecte stilurile şi priceperile
diferite ale colegilor de clasă, să utilizeze abilităţi de învăţare prin cooperare, să-şi dezvolte
gândirea critică şi să exerseze gândirea independentă.
Întâlnirea de dimineaţă este momentul când copiii imaginează şi planifică activitatea pe
care vor s-o desfăşoare în ziua respectivă. Educatoarele pun la dispoziţia copiilor anumite
materiale care le vor fi necesare pe parcursul zilei şi-i vor anunţa pe copii ce s-a planificat
pentru acea zi. Acum se verifică stadiul unor proiecte de lucru aflate în desfăşurare. Acest
moment al zilei este înţeles, conştientizat de către copiii de grupă mare şi mare-pregătitoare,
pe când cei de grupă mică , de trei ani, vor începe ziua fără o astfel de "întrunire" de
dimineaţă. La acest moment al zilei, cei mici pot spune pur şi simplu unde vor să-şi înceapă
activitatea , evident, cu sprijinul educatoarei care le aminteşte copiilor ce au de făcut sau
terminat şi, bineînţeles, printr- o verbalizare corectă.
Copiii de 4-5 ani pot revedea împreună orarul zilei, pentru a începe să discute despre ce vor
să facă în ziua respectivă. Cei de 5-6 ani sunt interesaţi de orarul afişat - fie că îl citesc, fie
că descifrează semnificaţia imaginilor care îl compun . Acest moment al zilei oferă o şansă
copiilor să împărtăşească şi celorlalţi veşti sau informaţii despre căminul şi familia lor,
despre experienţele lor în cadrul comunităţii în care trăiesc (o excursie, o vizită). Grupele de
copii de 5-6 ani pot începe programul cu o problemă de matematică, o ghicitoare sau o altfel
de activitate distractivă.
CONŢINUT – DESFĂŞURARE
Întâlnirea de dimineaţă are drept finalitate conturarea următoarelor calităţi ale
personalităţii copilului: grija pentru colegii lor, disponibilitate pentru ceilalţi, împărtăşirea
unor idei şi experienţe importante, care să pornească dintr-o încredere în forţele proprii bine
conturată. Această reuniune a întregii grupe de copii cu educatoarea lor, la începutul zilei, se
face în felul următor: pentru a se vedea bine unii pe ceilalţi, copiii se vor aşeza în formaţie de
cerc; mai întâi îşi salută colegii şi pe eventualii musafiri, vizitatori; în următorul moment,
unul din copii prezintă colegilor lor o experienţă personală, iar ceilalţi copii pot participa
prin diferite comentarii şi întrebări; după acest "ice breaking", tot colectivul de copii ia parte
la o activitate scurtă şi energică, cu scopul de a imprima un sentiment de unitate şi non
competitivitate în interiorul grupului şi de a consolida o competenţă intelectuală. Întâlnirea
de dimineaţă se 3 încheie cu noutăţile zilei, care constă , de fapt, în activitatea proiectată de
către educatoare, împreună copiii, la sfârşitul săptămânii anterioare. În programul zilnic al
claselor responsabile şi protectoare, întâlnirea de dimineaţă ocupă un loc foarte important
pentru crearea unei atmosfere pozitive în clasă, pe tot parcursul zilei. Această primă
activitate din programul unei zile, care durează 20 - 25 minute, cuprinde patru momente şi
este structurată în felul următor:
1.Salutul, prima componentă a întâlnirii de dimineaţă, este, de fapt, întâmpinarea tuturor
celor deja prezenţi în clasă - astfel, copiii simt rolul important pe care-l au în cadrul grupului
2. Împărtăşirea cu ceilalţi, al doilea moment al acestei activităţi, este prielnic pentru
schimbul de idei; astfel, copiii au posibilitatea să se cunoască unii pe alţii³, în acest schimb
de opinii copiii având prilejul de a-şi dezvolta competenţe de comunicare, dar şi de a deveni
buni ascultători.
3. Activitatea de grup, cea de-a treia componentă a întâlnirii de dimineaţă, generează
coeziunea grupului prin intermediul cântecelor, jocurilor şi activităţilor scurte, energice şi
plăcute. Cele mai potrivite sunt jocurile non - competitive, realizate prin cooperare şi care să
respecte nivelul individual de dezvoltare a capacităţilor fiecărui participant.
4. Noutăţile zilei constituie segmentul care încheie întâlnirea de dimineaţă şi în care copiii
sunt anunţaţi ce urmează să înveţe / lucreze în acea zi; aceste activităţi îi ajută pe copii să-şi
exerseze competenţele de studiu ce le sunt necesare pentru dezvoltarea cunoştinţelor de
matematică, alfabetizare, artă.
IMPORTANŢA ÎNTÂLNIRII DE DIMINEAŢĂ
Prin intermediul întâlnirii de dimineaţă, copiii îşi dezvoltă aptitudini sociale: îşi mută
centrul de interes de la propria persoană la alte persoane, astfel conturându-se empatia,
ascultarea activă în rândul colegilor, copiii fiind determinaţi să privească lucrurile şi din
perspectiva altei persoane: părtinirile sunt înlăturate şi se promovează tolerarea şi
acceptarea diferenţelor. Aceste calităţi sociale creează premisele unei comunicări eficiente şi
deschise între membrii societăţii Întâlnirea de dimineaţă favorizează dezvoltarea unor
competenţe academice: vorbirea, ascultarea, dezvoltarea vocabularului, formularea de
întrebări, analiza şi evaluarea unor materiale, construirea unor răspunsuri spontane la
întrebări, acceptarea solicitărilor celorlalţi. 6 De asemenea, întâlnirea de dimineaţă creează
o atmosferă pozitivă în clasă: copiii se apropie unii de alţii, învaţă să coopereze, învaţă să
evite criticile la adresa altora, învaţă să-i respecte pe ceilalţi ca persoane. Prin intermediul
întâlnirii de dimineaţă sunt încurajate atitudinile şi comportamentele democratice:
includerea (contribuţiile copiilor sunt analizate cu bunăvoinţă şi respect de către
educatoare), participarea activă (toţi copiii iau parte la întâlnire), gândirea critică (copiii
învaţă să pună întrebări, să provoace şi să evalueze, fără răutate, idei asemănătoare sau
diferite de cele proprii), toleranţa şi acceptarea (când copiii nu sunt de acord cu ideile
altora, aceştia se întrunesc, se ascultă ideile diferite şi sunt luate în considerare, pentru că
între colegi există încredere), gândirea independentă (copiii sunt încurajaţi să-şi
împărtăşească unii altora experienţele şi ideile), deschiderea (o serie de idei sunt prezentate
şi discutate), responsabilitatea personală şi socială (copiii stabilesc reguli referitoare la
propriul comportament şi la comportamentul grupului, ascultând atent, răspunzând
respectuos şi exersând amabilitatea pe tot parcursul zilei). Întâlnirea de dimineaţă
conturează personalitatea copilului prin următoarele calităţi: grija pentru ceilalţi, încredere
în forţele proprii, disponibilitate pentru ceilalţi.

Importanța, rolul și structura jocurilor liber alese

Jocul, şi mai ales cel desfăşurat în grădiniţă, dezvoltă personalitatea copilului, pune în
valoare eul propriu al acestuia şi îl pregăteşte pentru viaţă. Prin joc, copilul înţelege ce
trebuie să facă şi cum trebuie să facă un anumit lucru, prin joc învaţă cu cine şi când să
pornească la drum şi tot prin joc copilul percepe ce trebuie să facă în anumite situaţii, ca
totul să fie favorabil lui.
În grădiniţa de copii, activitatea didactică zilnică  se desfăşoară pe trei mari segmente:
activităţi de dezvoltare personală, activităţile liber alese şi  activităţile  pe domenii
experienţiale. Toate aceste activităţi urmăresc cu precădere dezvoltarea intelectuală,
cognitivă, afectivă, emoţională şi de relaţionare a copilului. Pe toate cele trei paliere, copilul
preşcolar este implicat în actul didactic, participând efectiv la tot ceea ce se numeşte
activitate didactică.
După cum este prevăzut în curriculum pentru învăţământul preşcolar , aceste activităţi pot fi
desfăşurate după cum îşi planifică educatoarea, neexistând un timp anume pentru
desfăşurarea lor, de aceea sunt întâlnite cazuri în care activităţile liber alese se desfăşoară
atât în prima parte a zilei, cât şi în mijlocul activităţilor sau la finalul programului. Jocurile
liber alese se pot desfăşura atât individual cât şi în grupuri mici, trebuie avută în vedere tema
săptămânii, schimbate sectoarele în fiecare zi în funcţie de tema de studiu şi să fie mereu într-
un echilibru perfect cu domeniile experienţiale. Totuşi este cunoscut faptul că activităţile
liber alese sunt cele mai îndrăgite de copiii. Sunt acele momente ale zilei, în care preşcolarul
îşi poate desfăşura activitatea la două sau trei centre( sectoare) în funcţie de nivelul său de
dezvoltare, unde poate crea, poate interacţiona, unde-şi poate pune imaginaţia la lucru,
astfel încât să se simtă util şi să poată face faţă provocărilor, pur şi simplu aici se poate juca.
Activităţile liber alese pot fi desfăşurate pe sectoarele: Bibliotecă, Ştiinţă, Construcţii, Artă,
Joc de masă, Nisip şi Apă. La activităţile liber alese de la centrul Bibliotecă, copiii sunt
dirijaţi şi coordonaţi pentru a desfăşura activităţi de tipul: lecturi după imagini, vizionare de
poveşti, repetare de poezii, jocuri de rol, de creaţie, dramatizări.
La sectorul Construcţii, desfăşurăm jocuri de tipul : îmbinăm piese lego imitând clădiri din
mediul înconjurător: şcoala, biserica, casa, spitalul, grajdul animalelor, piaţa de legume.
La sectorul Ştiinţă, copii desfăşoară activităţi de tipul: experimentare, lectura după imagini,
poveşti, memorizări, jocuri senzoriale.
La sectorul Arte, desenează, colorează, pictează, modelează, lipesc, îşi pun în practică
cunoştinţele şi abilităţile deja formate, combină culorile, aplică corect culorile pe un spaţiu
dat.
La sectorul Joc de masă, copiii au la dispoziție jetoane, pioneze, puzzle, mosaic etc. Centrul
„Nisip şi apă” este gazda experienţelor care asigură dezvoltarea fizică a copiilor preşcolari.
În sala de grupă, copiilor trebuie să li se ofere posibilitatea de a explora senzaţia atingerii
nisipului şi apei şi fiecare sală ar trebui să fie dotată cu suporturi pentru nisip sub diverse
forme, cuve din plastic, ligheane, deoarece copiii se simt atraşi de nisip şi apă, indiferent de
vârstă. Masa cu nisip şi apă trebuie să fie înaltă, până la talia copilului, iar podeaua unde
aceasta este plasată trebuie acoperită deoarece se risipeşte nisip şi apă şi devine alunecoasă.
Jocul liber oferă educatoarei şansa de a cunoaşte cât mai bine copilul, fiind momentul în
care copilul utilizează cunoştinţele, deprinderile, experienţele dobândite anterior, în contexte
în care el se simte liber să se exprime. Un rol important in activitatile zilnice o au si
Activitatile de dezvoltare personala care includ rutinele, tranzitiile, cursurile optionale si
activitatile din perioada dupa-amiezii. Rutinele sunt activități care acoperă nevoile de baza
ale copilului si contribuie la dezvoltarea globala a acestuia. Ele înglobează activitățile de
tipul :sosirea copiilor la grădinița, întâlnirea de dimineața, micul dejun, igiena si toaleta,
masa de prânz, somnul /perioada de relaxare de dupa-amiaza, gustarea si plecarea copiilor
acasă Tranzitiile sunt activități de scurta durata , care fac trecerea de la momentele de rutina
la alte tipuri/categorii de activitati de invatare, de la o activitate de învățare la alta , in
diverse momente ale zilei.
Ambianța in care copilul isi traiește direct experiența de viată prin situațiile de viată
prilejuite in scopul invățării se referă și la climatul socio-afectiv. Atmosfera in care sunt
predate adevaratele valori trebuie sa promoveze autonomia si gândirea independentă, nu
simpla supunere. Pentru a-i ajuta pe copii sa dobândească experiența in luarea deciziilor si
pentru a-i determina să o facă ori de cate ori este nevoie, trebuie sa le dăm cat mai multe
ocazii in viata de zi cu zi, sa hotărască ei inșiși. Copiii trebuie sa invețe sa folosească
materialele in mod corespunzator pentru a asigura reușita. Activitățile de liniște si de audiere
trebuie urmate de activități interactive, de jocuri de mișcare si discuții.
Copiii trebuie incurajați să-ți planifice timpul. Cei care sunt educați in acest mediu vor putea
să rezolve in mod creativ probleme si vor ști să ia decizii eficiente.
 Importanța și specificitatea Rutinelor și tranzițiilor

Rutinele şi tranziţiile sunt activităţi de dezvoltare personală ce contribuie la menţinerea unui climat
sănătos, armonios în sala de grupă, a tonusului copiilor şi a eficienţei parcursului învăţării pe durata
întregii zile. În fiecare grupă este necesar să existe un program zilnic care să ilustreze activităţile
specifice domeniilor experienţiale, dar şi pe cele de dezvoltare personală. Familiarizarea cu
programul zilnic se face încă din primele zile de grădiniţă prin discuţii cu grupa, dar şi cu părinţii,
pentru a-i asigura că activitatea din gradiniţă este bine planificată, iar acesta trebuie respectat.
Conform noului Curriculum, tranziţiile sunt  „activităţi de scurtă durată care fac trecerea de la
momente de rutină la alte tipuri de activităţi de învăţare, de la o activitate de învăţare la alta, în
diverse momente ale zilei”. În cadrul activităţilor desfăşurate în grădiniţă, tranziţiile sunt activităţi de
scurtă durată, prin care se realizează trecerea de la o activitate la alta , de la momentele de rutină
(sosirea copilului, întâlnirea de dimineaţă, micul dejun, igiena, masa de prânz, somnul, plecarea) la
alte categorii de activităţi de învăţare. Programul zilnic al grădiniţei cuprinde jocurile şi activităţile
didactice alese (ALA), activităţi pe domenii experienţiale (ADE) şi activităţi de dezvoltare personală
(ADP). Activităţile de dezvoltare personală includ rutinele, tranziţiile, activităţile din perioada după-
amiezii şi activităţile opţionale.

Tranziţiile pot lua forma unor cântecele, poezii, numărători, jocuri cu text şi cânt, ghicitori,
povestioare etc. În acest fel se acoperă momentele libere şi se realizează legătură cu următoarea
activitate într-un mod plăcut copiilor.

Tranziţiile trebuie să ocupe un loc obligatoriu în cadrul procesului didactic şi au rolul de a stimula,
relaxa şi deconecta preşcolarul pregătindu-l, totodata, pentru activitatea ce va urma. Alegerea
tranziţiilor, momentul folosirii lor , tipul lor, depinde de mai mulţi factori. Pentru a folosi într-un mod
constructiv aceste tranziţii educatoarea trebuie să cunoască, în primul rând, dinamica grupului de
preşcolari, să adapteze tranziţiile la particularităţile de vârstă, la tema proiectului propus. Toate
acestea depind şi de creativitatea educatoarei şi, nu în ultimul rând, de măiestria pedagogică. În
momentul în care educatoarea proiectează scenariul unei activităţi instructiv-educative, tranziţiile vor
fi menţionate clar în proiectul didactic, însă de multe ori, situaţiile neprevăzute determină
educatoarea să improvizeze. În astfel de momente, tranziţiile vin în ajutorul profesorului, şi chiar
dacă activitatea următoare pare neatractivă pentru preşcolari, folosirea unei tranziţii la momentul
potrivit, reuşeşte să stimuleze curiozitatea acestora şi se realizează astfel legătura cu noua activitate
şi în acelaşi timp pregătirea grupei pentru aceasta.

Un alt rol pe care tranziţiile reuşesc să-l exercite este cel de a linişti grupul de preşcolari. Sunt
momente pe parcursul desfăşurării programului din grădiniţă când copiii devin prea gălăgioşi şi îşi
pierd atenţia. Captarea atenţiei şi trezirea curiozităţii copiilor în astfel de situaţii devine o adevărată
provocare pentru cadrul didactic, iar utilizarea unor tranziţii sub formă de cântecele sau poezii
liniştitoare, la momentul oportun, vor  trezi din nou interesul pentru activitatea desfăşurată.

De asemenea, atunci când se trece la o rutină (ne spălăm pe mâini, mergem la baie, copiii ies în
curtea grădiniţei, se pregătesc pentru plecarea acasă etc.), tranziţiile sunt cele mai potrivite pentru a
pregăti desfăşurarea acestor rutine.

Modele de tranziţii:

PREGĂTIREA PENTRU MASĂ

1. Jucăriile adunăm,
Vasele le aranjăm,
Sala noi o pregătim,
Şi la masă noi pornim.

Mâinile ni le spălăm,
La masă ne aşezăm
Poftă bună, mulţumim,
Şi mâncarea o servim.
(versurile se cântă pe melodia  cântecului „Bate vântul frunzele”)

Rutinele sunt activităţi care se deruleaza pe parcursul întregii zile şi au un rol fundamental pentru
dezvoltarea personală a copilului. Fiecare moment trăit de copil este o ocazie de a învăţa ceva, iar
acestor activităţi de învăţare prin care îi sunt satisfăcute copilului nevoile primare, trebuie să le
acordăm aceeaşi atenţie pe care o acordăm activităţilor didactice, în organizare, planificare şi
desfăşurare. Formarea rutinelor şi respectarea lor menţin copilul implicat în acţiuni adecvate şi scad
frecvenţa situaţiilor în care copiii pot manifesta comportamente inadecvate.

Din punct de vedere psihologic, rutinele au scopul de a oferi sentimentul de control şi de

predictibilitate asupra evenimentelor.

Prin participarea la aceste activităţi desfăşurate ritmic, copiii învaţă despre momentele zilei,
succesiunea lor şi activităţile specifice acestora, li se formează sentimentul de apartenenţă la grup,
iar ei se simt în siguranţă.

Rutinele includ următoarele tipuri de activităţi: sosirea şi plecarea copilului din grădiniţă, salutul,
gimnastica de înviorare, întâlnirea de dimineaţă, gustările, micul dejun şi masa de prânz, igiena,
spălatul şi toaleta, somnul/ perioada de relaxare de după-amiază.

Chiar dacă sunt activităţi simple, rutinele sunt problematice pentru mulţi copii. De fapt, majoritatea
părinţilor care solicită consiliere spun că rutinele sunt unele din cele mai tensionate momente de
peste zi: copilul face crize de furie când trebuie să îşi aleagă îmbrăcămintea, refuză categoric să se
spele pe dinţi , protestează la plecarea de acasă sau de la locul de joacă etc.

Avantajele  şi  importanţa  rutinelor sunt: rutina  are  rolul  de  a  focaliza  atenţia  copilului, de  a-
l  linişti  şi  relaxa, este  foarte  benefică  pentru  preşcolari datorită  faptului  că  anticiparea  a 
ceea  ce  va  urma  conferă  un  sentiment  de încredere, copiii  mici  sunt  debusolaţi  de 
dezorganizarea  unei   zile, iar un  ritual, o  activitate  devenită  obişnuinţă, le  creează stabilitate,
atunci  când  un  copil  nu  depinde  de  un  program, comportamentul  lui  reflectă  lipsa  acestuia,
fiind  haotic. Rutinele  acoperă  nevoile  de  bază  ale  copilului  şi  contribuie  la  dezvoltarea 
globală  a  acestora.

Noul  curriculum  are  la  bază  realitatea  educaţională  a  vârstelor  mici. Se pune accentul pe
utilizarea rutinelor şi a tranziţiilor deoarece acestea stimulează în mod constant nevoia de învătare a
preşcolarului. În momentul de faţă, se  promovează flexibilitatea  programului  instructiv-educativ,
cu rolul  de  a spori calitatea  educaţiei  la  preşcolari.

Procesul instructiv-educativ  trebuie  să  fie  centrat  pe  copil, pornind  de  la  ideea  unei  învăţări 
cât  mai  naturale, în acord  cu nivelul experienţelor  traversate  de  acesta în viaţa cotidiană, dar
respectând particularităţile individuale ale copilului.

Rutinele sunt activităţi care se deruleaza pe parcursul întregii zile şi au un rol fundamental pentru
dezvoltarea personală a copilului. Fiecare moment trăit de copil este o ocazie de a învăţa ceva, iar
acestor activităţi de învăţare prin care îi sunt satisfăcute copilului nevoile primare, trebuie să le
acordăm aceeaşi atenţie pe care o acordăm activităţilor didactice, în organizare, planificare şi
desfăşurare. Formarea rutinelor şi respectarea lor menţin copilul implicat în acţiuni adecvate şi scad
frecvenţa situaţiilor în care copiii pot manifesta comportamente inadecvate.

Din punct de vedere psihologic, rutinele au scopul de a oferi sentimentul de control şi de

predictibilitate asupra evenimentelor.

Prin participarea la aceste activităţi desfăşurate ritmic, copiii învaţă despre momentele zilei,
succesiunea lor şi activităţile specifice acestora, li se formează sentimentul de apartenenţă la grup,
iar ei se simt în siguranţă.

Rutinele includ următoarele tipuri de activităţi: sosirea şi plecarea copilului din grădiniţă, salutul,
gimnastica de înviorare, întâlnirea de dimineaţă, gustările, micul dejun şi masa de prânz, igiena,
spălatul şi toaleta, somnul/ perioada de relaxare de după-amiază.

Chiar dacă sunt activităţi simple, rutinele sunt problematice pentru mulţi copii. De fapt, majoritatea
părinţilor care solicită consiliere spun că rutinele sunt unele din cele mai tensionate momente de
peste zi: copilul face crize de furie când trebuie să îşi aleagă îmbrăcămintea, refuză categoric să se
spele pe dinţi , protestează la plecarea de acasă sau de la locul de joacă etc.

Avantajele  şi  importanţa  rutinelor sunt: rutina  are  rolul  de  a  focaliza  atenţia  copilului, de  a-
l  linişti  şi  relaxa, este  foarte  benefică  pentru  preşcolari datorită  faptului  că  anticiparea  a 
ceea  ce  va  urma  conferă  un  sentiment  de încredere, copiii  mici  sunt  debusolaţi  de 
dezorganizarea  unei   zile, iar un  ritual, o  activitate  devenită  obişnuinţă, le  creează stabilitate,
atunci  când  un  copil  nu  depinde  de  un  program, comportamentul  lui  reflectă  lipsa  acestuia,
fiind  haotic. Rutinele  acoperă  nevoile  de  bază  ale  copilului  şi  contribuie  la  dezvoltarea 
globală  a  acestora.

Noul  curriculum  are  la  bază  realitatea  educaţională  a  vârstelor  mici. Se pune accentul pe
utilizarea rutinelor şi a tranziţiilor deoarece acestea stimulează în mod constant nevoia de învătare a
preşcolarului. În momentul de faţă, se  promovează flexibilitatea  programului  instructiv-educativ,
cu rolul  de  a spori calitatea  educaţiei  la  preşcolari.

Procesul instructiv-educativ  trebuie  să  fie  centrat  pe  copil, pornind  de  la  ideea  unei  învăţări 
cât  mai  naturale, în acord  cu nivelul experienţelor  traversate  de  acesta în viaţa cotidiană, dar
respectând particularităţile individuale ale copilului.

Organizarea centrelor de interes

Grădiniţa trebuie să fie pentru copii un spaţiu dorit, cu activităţi care să-i implice, să le ofere
posibilitatea de a se dezvolta într-o atmosferă deschisă, stimulatoare. Prima impresie se
formează în primele 20 de secunde, aşa că, un copil care intră pentru prima dată într-o sală
de grupă, ar trebui să găsească sala în aşa fel încât să vină, în fiecare zi, cu plăcere, la
grădiniţă. Organizată pe zone, centre de interes, centre de activitate sau arii de stimulare
(aşa cum au fost denumite în timp şi în funcţie de specificul grupei), sala de grupă devine un
cadru adecvat situaţiilor de învăţare. Prin felul în care este amenajată, ea oferă copilului
ocazia să se simtă bine în intimitatea lui, stimulându-i interesul şi invitându-l la învăţare prin
descoperire şi explorare. Sala de grupă îi vorbeşte copilului prin ceea ce îi oferă ca
posibilitate de acţiune şi experienţă. Noul curriculum structurează experienţele copilului pe
domenii experienţiale. Astfel, având în vedere setul de interese şi aspiraţii ale copilului,
nevoile acestuia, sala de grupă poate fi delimitată în mai multe centre de activitate/interes:
Bibliotecă, Ştiinţă, Arte, Construcţii, Joc de rol, Nisip şi apă. Centrul „Bibliotecă” este
spaţiul în care copiii îşi exersează limbajul sub toate aspectele sale (vocabular, gramatică,
sintaxă, înţelegerea mesajului), în timp ce comunică (verbal sau nonverbal) sau asimilează
limbajul scris. Deşi se adresează preponderent domeniului „Limbă şi comunicare”,
contribuţiile asupra dezvoltării globale sunt multiple şi pot include: dezvoltare motricităţi
fine, dezvoltarea abilităţilor de interacţiune cu copiii de vârstă apropiată, curiozitatea şi
interesul, iniţiativa şi creativitatea. Acest centru trebuie să fie de dimensiuni medii, dotat cu
scaune, covoraşe, perne, o masă de scris şi desenat unde copiii pot scrie felicitări. Aşezate
ordonat pe rafturi, cărţile trebuie expuse astfel încât, copiii să le găsească cu uşurinţă, să
aibă acces la ele şi să-şi poată alege una la care să privească în linişte, aşezaţi pe covor.
Pentru a-i stimula pentru citit şi scris, centrul poate fi decorat cu diverse forme ale
cuvântului scris sau tipărit, căci imaginile şi cuvintele ajută copilul de toate vârstele să
înţeleagă importanţa scrisului şi cititului. Alături de cărţi, educatoarea poate îmbogăţi centru
cu alte materiale: litere din autocolant, litere decupate din ziare, reviste, ambalaje, pe care
copiii le decupează şi formează silabe sau cuvinte. De asemenea copilul are la îndemână, în
acest centru, o mulţime de creioane, carioca, hârtie liniată şi neliniată.
Centrul „Ştiinţe” subsumează elementele care aparţin de ”Domeniul Ştiinţe”, respectiv,
dezvoltarea gândirii logice, înţelegerea relaţiilor dintre obiecte şi fenomene, exersarea
capacităţii de a rezolva probleme, familiarizarea şi aplicarea cunoştinţelor şi deprinderilor
elementare matematice sau a celor care privesc cunoaşterea şi înţelegerea lumii vii. În acest
centru este util să existe un spaţiu pentru expunerea permanentă a materialelor din natură
(ghinde, pietre, scoici, seminţe, fructe, legume, cereale, colecţii de insecte, ierbare ş.a.), un
loc pentru animale vii (acvariu cu peşti sau cu broscuţe ţestoase), dar şi mulaje din plastic,
reprezentând animale sau păsări. De asemenea, nu trebuie să lipsească diverse pliante,
imagini, planşe, atlase de anatomie, botanică, zoologie, enciclopedii, hărţi ş.a
Centrul „Arte” are influenţe asupra dezvoltării copiilor în toate domeniile, deoarece acestea
se întrepătrund în sarcinile şi tipurile de activităţi de aici şi pot asigura dezvoltarea globală a
copilului. Gama de materiale din acest centru poate cuprinde: blocuri de desen, hârtie de
toate dimensiunile şi culorile, creioane colorate, acuarele, foarfece, pastă de lipit, planşete,
plastilină, cocă, coloranţi alimentari, autocolant, sfoară, sârmă, gheme de lână divers
colorate, casetofon, radio, casete sau CD-uri cu muzică, muzicuţe, fluiere, tamburine. În
acest centru li se oferă copiilor posibilitatea să exerseze pictura cu degetele, cu buretele, cu
dopuri sau rulouri de carton, imprimă materiale textile, pictează cu ceară, modelează,
confecţionează colaje.
Centrul „Joc de rol” este spaţiul în care dezvoltarea socio-emoţională se regăseşte din plin.
Aici, copilul se regăseşte într-un mediu ideal şi poate să înveţe cu plăcere. Prin jocul în acest
centru, copiii refac locuri, evenimente, imită comportamentul părinţilor sau joacă roluri ale
unor persoane cunoscute; reproduc lumea aşa cum o înţeleg ei, repetă, reinterpretează,
reproduc şi retrăiesc experienţe. Jocul de rol îi ajută pe copii să-şi exprime şi să-şi
gestioneze emoţiile, să comunice cu ceilalţi, să accepte diversitatea. În acest centru se pot
desfăşura activităţi de gătit şi de cunoaşterea hranei. Este necesar un spaţiu în care să nu se
joace în mod frecvent copiii, să fie un loc sigur şi uşor de supravegheat
Centrul „Construcţii” mijloceşte dezvoltarea cognitivă, socio-emoţională, fizică, dar şi
iniţiativa, creativitatea şi perseverenţa, prin activităţile individuale sau de grup. Spaţiul
alocat acestui centru trebuie să fie destul de mare pentru ca un grup de copii să poată lucra
aici împreună sau fiecare separat, fără ca şantierele lor să se intersecteze. E de preferat să
existe un covor care să acopere podeaua, pentru a reduce zgomotul făcut de blocurile de
lemn sau cele de plastic în cădere, iar copiii şi adulţii vor putea sta mai comod.
Centrul „Nisip şi apă” este gazda experienţelor care asigură dezvoltarea fizică a copiilor
preşcolari. În sala de grupă, copiilor trebuie să li se ofere posibilitatea de a explora senzaţia
atingerii nisipului şi apei şi fiecare sală ar trebui să fie dotată cu suporturi pentru nisip sub
diverse forme, cuve din plastic, ligheane, deoarece copiii se simt atraşi de nisip şi apă,
indiferent de vârstă. Masa cu nisip şi apă trebuie să fie înaltă, până la talia copilului, iar
podeaua unde aceasta este plasată trebuie acoperită deoarece se risipeşte nisip şi apă şi
devine alunecoasă. La dispoziţia copiilor trebuie puse prosoape, mături şi făraşe pentru a
strânge nisipul şi apa, ori de câte ori este nevoie.
Ambianţa în care copilul îşi trăieşte direct experienţa de viaţă trebuie să pregătească un
climat socio-afectiv, punând preşcolarul în faţa mai multor posibilităţi dintre care el trebuie
să aleagă, să decidă ceea ce i se potriveşte.
Nu trebuie omisă nici poziţionarea centrelor în sala de grupă, respectiv separarea centrelor
zgomotoase de cele mai liniştite, dar şi asigurarea suficientă de lumină naturală. Mijlocul
sălii trebuie să fie permanent liber pentru fluidizarea circulaţiei copiilor şi pentru a putea
desfăşura întâlnirea de dimineaţă sau alte activităţi de grup. Este totodată necesar ca
mobilierul, mesele, scaunele, covoraşele, perniţele existente la fiecare centru de activitate, să
fie dimensionate potrivit vârstei copiilor şi poziţionate astfel încât să se poată lucra în grup,
dar să nu se creeze conflicte între membrii grupului.
Aşadar, se poate concluziona faptul că amenajarea corespunzătoare a sălii de grupă
reprezintă o condiţie necesară pentru ca un preşcolar să aibă curaj să păşească pentru prima
dată într-o sală de grupă, iar cadrul didactic are obligaţia de a respecta particularităţile de
vârstă şi individuale ale copiilor, tocmai pentru ca educaţia timpurie să se poată desfăşura în
condiţii optime şi pentru ca personalitatea copiilor să se poată forma încă de la cea mai
fragedă vârstă. Deci, se poate afirma că, dintre dimensiunile managementului clasei de elevi,
dimensiunea ergonomică nu este lipsită de importanţă, ci ocupă un loc frontal pentru
succesul profesional al cadrului didactic.
Modalități de integrare a resurselor digitale în activitățile cu preșcolarii
Folosirea calculatorului în grădiniţă constituie o modalitate de creştere a calităţii predării şi învăţării.
Operarea pe calculator reprezintă o nouă strategie de lucru a educatoarei cu copiii, prezintă importante
valenţe formative şi informative, este un nou mod de instruire. Prin intermediul computerului se oferă
copiilor justificări şi ilustrări ale proceselor şi conceptelor abstracte, ale fenomenelor neobservate sau
greu observabile. Alături de mijloacele didactice clasice, calculatorul este un instrument didactic ce
poate fi folosit în scopul eficientizării tuturor activităţilor din grădiniţă. Interesului copiilor se menţine
pe tot parcursul activităţilor, folosind acest mijloc didactic.

În învăţământul preşcolar, jocul este principala formă de organizare a procesului instructiv-educativ,

iar calculatorul, este pentru copil, un alt mod de a învăţa jucându-se, este parte din spaţiul socio-
cultural al lui, care îl pun în situaţia de a găsi rapid soluţii, de a se adapta la o lume în care informaţia
circulă, îi influenţează limbajul şi comunicarea non-verbală şi totul cu paşi repezi.

Învăţarea asistată de calculator reprezintă o cale de instruire eficientă. Experienţele cognitive şi de

exprimare care îi introduc pe copii în lumea oferită de programele multimedia trebuie să fie în
concordanţă cu mediul educaţional din care provin ei. Prin aceste activităţi, oferim copiilor şanse egale
la educaţie, indiferent de mediul în care cresc şi se dezvoltă.

Prin utilizarea calculatorului, procesul de predare-învăţare-evaluare capătă noi dimensiuni şi

caracteristici, permite transmiterea de noi cunoştinţe şi sugerează semnificaţiile acestora. Strategiile de
predare-învăţare folosite pot sprijini şi stimula procesele învăţării active. Cunoaşterea este un drum ce
se deschide pe măsură ce înaintăm. Procesul de învăţare devine mai interesant şi mai plăcut prin
intermediul calculatorului. Imaginile viu colorate, însoţite de texte sugestive, permit dezvoltarea
limbajului şi a vocabularului celor mici. Bagajul de cunoştinţe generale creşte, pornind de la noţiuni
simple, cum ar fi culorile şi ajungând până la cunoaşterea de poezii, cântece, precum şi a unor
proverbe şi zicători. Noţiunile elementare, cum ar fi animale domestice şi sălbatice, anotimpuri, etc.,
încep să aibă înţeles de la vârste fragede, dându-le astfel posibilitatea să le înveţe mult mai uşor.

Soft-urile sunt bine structurate, copilul poate alege orice etapă din cele prezentate cu ajutorul mouse-
ului, sau poate repeta anumite secvenţe, pentru a ajunge să cunoască şi să înţeleagă toate noţiunile
cuprinse în jocul respectiv.

Soft-ul educaţional realizat pentru copii poate fi educativ, distractiv şi interactiv. De exemplu, folosind
dorinţa copilului de a citi, este invitat într-o „Călătorie misterioasă la bibliotecă”, unde are mai multe
variante de joc. Preşcolarii îşi pot consolida cunoştinţele, rezolvând sarcinile primite. Personajul îi cere
copilului să analizeze imaginea de pe ecran, să compare forma şi mărimea cărţilor prin alăturare
vizuală şi apoi să le aşeze pe rând în rafturile bibliotecii. Imaginile individuale se prezintă pe rând şi
copilul trebuie să facă apel, fie la imaginea de ansamblu care i se prezintă când greşeşte, fie la
cunoştinţele dobândite anterior. Jocul se desfăşoară interactiv, calculatorul îl sfătuieşte pe cel ce se
joacă, să se gândească bine şi îl încurajează să încerce din nou, dacă a greşit. Răspunsurile corecte sunt
răsplătite cu strigăte de bucurie, aplauze şi laude, pentru că a aşezat corect cărţile în rafturi. Programul
are mai multe variante de joc: repară jucăria (trebuie asamblate piesele lipsă şi apoi colorate după
dorinţa copilului), matematică cu personaje din poveşti cunoscute, ghicitori, labirint, construcţii
(căsuţa greieraşului), ghiceşte indicii (Personajul este ascuns şi trebuie găsit dând clic pe fiecare cifră.
După ce rezolvă toate sarcinile, copilul este lăudat, aplaudat şi primeşte recompensă o medalie). În alte
jocuri interactive, este recompensat cu o diplomă pe care îşi scrie numele sau cu lucrarea pe care a
avut de asamblat o jucărie, un mijloc de transport, o colorează  şi are opţiunea de a le imprima.

Unul dintre obiectivele importante ale învăţământului preşcolar este pregătirea pentru şcoală, cu
multele aspecte pe care le îmbracă: motivaţional, intelectual, afectiv, fizic, completate şi prin activităţi
comune, complementare, individuale, în care este utilizat calculatorul, ca mijloc de învăţământ integrat
în acestea. Folosind tastele, copiii se familiarizează cu literele, încep să scrie cuvinte simple, numele şi
prenumele, învaţă mult mai uşor cifrele şi rezolvă probleme simple de adunare şi scădere cu 1-2
unităţi, într-un mod foarte plăcut de ei.

Putem desfăşura o activitate de educare a limbajului: „Iedul cu trei capre” de Octav Pancu Iaşi,
repovestire, cu copiii din grupa mijlocie, în mod tradiţional sau, sub forma activităţii integrate. După
activitatea de repovestire, cu ajutorul imaginilor, copiii sunt împărţiţi în două grupe. Prima, va rezolva
o fişă matematică, unde educatoarea le citeşte copiilor o poezie care conţine sarcina de lucru: „În
căsuţa fermecată / Vrăjitoarea blestemată / Ţine cifrele ascunse, / Tu să le afli de-ndată! / Cinci sunt.
Cum le găseşti, / Tu să le încercuieşti! / Colorează pătrăţele, / Câte cifra de jos cere!” şi în timp ce
copiii rezolvă fişa, ceilalţi, la calculator, vor răspunde unor întrebări, pentru a verifica în ce măsură s-
au familiarizat cu ideile şi personajele din poveste. Lucrând astfel, activitatea este mai plăcută pentru
copii, iar pentru educatoare, mult mai uşor de verificat rezultatele. După rezolvarea testului, copiii de
la calculator vor rezolva fişa matematică, iar ceilalţi, testul de la calculator.

Metoda instruirii asistate de calculator oferă accesul comod şi eficient la informaţiile şi cunoştinţele
cele mai noi, este o metodă nouă şi eficientă de predare-învăţare-evaluare a cunoştinţelor şi de formare
permanentă.

Unele reprezentări pot fi reproduse doar prin intermediul calculatorului, care oferă metode şi tehnici
privind grafica, animaţia, sunetul. De exemplu, evoluţia unor fenomene fizice, chimice, biologice, etc.,
care se desfăşoară dinamic, nu pot fi reprezentate sau studiate, decât folosind calculatorul.

Jocurile de orientare de tip labirint îl ajută pe copil să folosească tastele de deplasare stânga-dreapta,
sus-jos, să-şi dezvolte viteza de reacţie, coordonarea oculo-motorie, dar şi spiritul de competiţie,
capacitatea de a acţiona individual. Am observat o îmbunătăţire a capacităţii de concentrare a atenţiei,
creşterea stabilităţii în acţiune, chiar şi la unii copii, care, în alte activităţi, au o slabă concentrare a
atenţiei.

Jocurile pe calculator îl pun pe copil în situaţia de a rezolva sarcini, care altfel ar părea inaccesibile,
dar atmosfera plăcută de lucru, caracterul ludic al acţiunii, posibilitatea îndreptării greşelilor,
„stimulentele” primite: încurajări, aplauze, imagini cadou, diplome de învingător, medalii, situarea în
fruntea clasamentului, melodii, îi creează copilului emoţii pozitive, bucuria că a rezolvat singur o
sarcină şi îl responsabilizează, trecând de la învăţarea pasivă la cea activă, în care îşi însuşeşte
cunoştinţe, acţionând într-o strânsă relaţie de comunicare interactivă calculator-copil. Mişcarea
imaginilor, culorile diferite, dialogul, spiritul de glumă şi de joc, fac ca factorii stresanţi, inhibatori să
dispară, iar copilul să acţioneze fără constrângeri.

Prezentarea şi organizarea conţinuturilor, în situaţii de învăţare asistate de calculator, trebuie să se facă

în funcţie de cerinţe instructive, care facilitează şi optimizează învăţarea. În învăţământul tradiţional,
profesorul dispune de posibilităţi multiple pentru a verifica şi stimula învăţarea. Rostul unui program
de învăţare, este de a formula sarcini, de a oferi scheme de abordare a informaţiei, de a realiza feed-
back-ul, dar şi de a motiva copilul pentru continuarea instruirii. Materialele audio-vizuale pun la
dispoziţie resurse valoroase pentru sistemul de învăţare. Instruirea asistată de calculator este
folositoare, dacă copilul este activ şi motivat, el învaţă fiind implicat şi provocat să se gândească la
ceea ce i se prezintă.

Calitatea interacţiunii cu copilul este o caracteristică de primă importanţă a unui soft educaţional; de
ea depinde măsura în care se produce învăţarea.

Pedagogia modernă pune în prim plan copilul, cu trebuinţele şi nevoile lui de dezvoltare. Copiii vor să
se descurce singuri şi vor în acelaşi timp ca persoanele în care au încredere să-i orienteze şi să-i
ocrotească. Educatoarea dovedeşte competenţă dar şi dragoste pentru copii, atunci când le oferă
posibilitatea de a avea iniţiativă.

BIBLIOGRAFIE:

1.      Marin Manolescu, „Curriculum pentru învăţământul primar şi preşcolar. Teorie şi

practică”, Ed. Credis, 2004.

2.      Revista de pedagogie, nr. 1-2, „Informatizarea învăţământului”, Institutul de Stiinte ale
Educatiei, 1994.

3.      S.M. Cioflica, B. Iliescu, „Prietenul meu, calculatorul”, (Ghid de utilizare pentru
preşcolari), Ed. Tehno-Art, Petroşani, 2003.

4.      http://www.unibuc.ro/eBooks/informatica.htm, U.B., site-ul oficial.

Importanța adaptării pentru școlaritate

Integrarea copilului în mediul şcolar presupune o  bună acomodare a elevului la sarcinile pe
care i le impune şcoala şi activitatea de învăţare. Ea se evidenţiază prin capacitatea elevului
de integrare în activitate şi în viaţa şcolii, exprimată prin :reuşita şcolară, acomodarea la
cerinţele şcolii (colectiv didactic, clasa de elevi,microgrupuri formate), orientarea şcolară
adecvată resurselor interne şi externe(cerinţele familiei si ale mediului social).Un copil care
e bine adaptat se  simteintegrat în grup, percepe pozitiv grupul şcolar (clasa), e perceput
pozitiv de către grup, îi face plăcere să fie la şcoală, reuşeşte să facă faţă cerinţelor
diferitelor discipline de învăţamânt. Inadaptarea şcolară a copilului poate cunoaşte diverse
forme de manifestare: de la rezultate şcolare slabe la apatie, lipsa interesului pentru şcoală,
tulburări de comportament până la refuzul frecventării orelor. Acest refuz poate fi manifestat
în mod direct sau indirect prin invocarea unor dureri de cap, stomac sau de gât, dureri
manifestate cu puţin timp înainte de plecarea la şcoală dureri care, de regulă, încetează
imediat ce micuţului îi este permis să rămână acasă. Inadaptarea se datorează şi tensiunilor,
eşecurilor, dramelor sentimentale, sentimentelor de abandon sau celor de ofense şi
devalorizare în ochii altor copii de vârsta lor sau a unor persoane apreciate de ei de care
depinde succesul lor ..Un rol semnificativ în adaptarea şcoalară îl are familia.. Atitudinea
faţă de scoală,felul relaţionării cu ceilalţi, depind de experienţa de viaţă acumulată în
familie.Atunci când părinţii reuşesc să menţină în familie o atmosferă caldă, securizantă
şi îşi manifestă autoritatea într-un mod firesc, echilibrat, se creează premise favorabile unei
bune adaptări şcolare (copilul are o stimă de sine înaltă,  e  încrezător în sine,
responsabil).Excesele în exercitarea autorităţii, determină dificultăţi în adaptarea copilului,
măreşte dependenţa acestuia de părinte, copilul nu se mai simte liber, este mai puţin
prietenos şi spontan, va avea mari dificultăţi înprocesul de maturizare.Dacă părintele este
ostil şi autoritar, va creea copilului o supunere forţată, pasiv-agresivă. Copilul care trăieşte
în tensiune, se simte respins, nefericit, inferior şi va dezvolta teama de adulţi, suspiciunea în
legatură cu motivele şi comportamentele altora, va avea tendinţa să se autopedepsească şi să
aibă dificultăţi de relaţionare. La cealaltă extremă, copiii ai căror părinţi exercită un control
insuficient asupra lor, fiind astfel forţaţi să fie  prematur autonomi, sunt dezordonaţi,
mediocri, inadaptaţi la cerintele şcolare. Dacă părintele este şi ostil, încurajează la copil
impulsivitatea şi conduitele dezordonate ceea ce l împiedică înprocesul de adaptare.Orice
suferinţă emoţională a copilului se reflecta în conduita şcolară, determinand apatie,
dezinteres faţă de învăţătură,  chiar respingere faţă de şcoală sau ostilitate. Modul de a fi
al  părinţilor, felul lor de a gândi, de a-şi exprima trăirile, va servi drept prim model pentru
copil. Dacă părinţii sunt capabili să-si păstreze calmul şi încrederea în situaţii problematice,
şi copilul va fi capabil de autocontrol. Părintele comunicativ, afectuos, deschis îl va stimula
pe copil să se deschidă şi să comunice la rândul său