CARACTERIZAREA PERSONAJULUI „CĂLĂTORUL”

(„BUBICO”, de I.L.Caragiale)
manual – pag. 90

Introducere – date despre autor

I.L. Caragiale a rămas în conștiința publicului prin comediile sale – „O scrisoare
pierdută”, „O noapte furtunoasă”, dar și prin inegalabilele „Momente și schițe”

-date despre creația autorului

Una dintre cele mai cunoscute creații ale autorului o reprezintă opera literară
„Bubico…”, operă literară în care este abordată tema călătoriei.

Cuprins – prezentarea personajului principal

Personajul principal din opera literară este un călător ce merge cu trenul la Ploiești.
Călătorul, aflat în postura de narator-personaj este un personaj principal, deoarece participă la
toate episoadele importante ale desfășurării acțiunii, fiind implicat în conflictul fundamental al
operei. Este, de asemenea, un personaj individual, pozitiv și fictiv.
Acesta este caracterizat amplu prin multiple mijloace de caracterizare – directe și indirecte.

Rezumatul
Personajul este surprins în timpul unei călătorii cu trenul la Ploiești. În compartimentul în
care se urcă el întâlnește o doamnă cu un cățel. Reacția animalului îl face pe călător să trăiască o
teribilă stare de frică. În final, călătorul se răzbună pe cățelul ce l-a terorizat aruncându-l pe fereastra
trenului.

Caracterizarea
Trăsăturile personajului sunt evidențiate atât în mod direct – prin autocaracterizare –
indicând atitudinea față de cățel „Lua-te-ar dracul de javră”, și spaima „ … eu sunt nevricos, și nu
știu ce-aș fi în stare … de frică …”, cât și în mod indirect – după felul cum gândește și simte – „Lovi-
te-ar jigodia, potaia dracului! zic în gândul meu …”, „Vede-te-aș la Babeș, jigăraie îndrăcită!,
gândesc eu și prin mintea mea încep să treacă fel de fel de idei care de care mai crudă și mai infamă
…”, - după felul în care vorbește – „Madam! Pentru Dumnezeu, țineți-l să nu se dea la mine! Eu sunt
nevricos…” sau cum acționează „Cucoană! Strig eu, ridicându-mi picioarele ….”, „ … iau un
bonbon și, întinzându-l în jos, cu multă blândețe …”
O altă trăsătură a personajului o reprezintă disimularea (atitudinea de a-și ascunde
adevăratele intenții) – „ … prin mintea mea încep să treacă fel de fel de idei, care de care mai crudă
și mai infamă …”, „Simt că mi se bate inima de teamă ca nu cumva, printr-o mișcare, ori privire, să
trădez un plan mare ce l-am croit în adâncul conștiinței mele.”
După ce a aruncat cățelul pe geam, ca răzbunarea pentru starea pe care a trăit-o pe parcursul
călătoriei, pasagerul demonstrează și cinism în finalul operei literare când îi spune cocoanii
„Cocoană, eiu l-am aruncat, mânca-i-ai coada!”

Rolul modurilor de expunere

Starea personajului este evidențiată prin intermediul dialogului pe care călătorul îl are cu
cocoana. – „Frumușel cățel aveți …, da rău!”
Prin intermediul narațiunii este accentuată starea pe care o trăiește personajul „ … am să-i
trag la cap când și l-o mai scoate din paner”, „ … scot un bonbon … cultiv cu stăruință această
prietenie.”

Încheiere

Prin acest personaj, autorul I.L. Caragiale a crea un personaj memorabil ca reprezentant al
persoanelor fricoase ce acționează, de cele mai multe ori sub impulsul spaimei pe care o trăiesc