Tipuri de comic: „O scrisoare pierdută”

de I. L. Caragiale
Intr-o comedie, comportamentul, atitudinea personajelor, limbajul, numele si
situatiile create de personaje provoaca rasul. Vorbim despre existenta a 6 tipuri de
comic:

1. comicul de moravuri
2. comicul de situatie
3. comicul de limbaj
4. comicul de nume
5. comicul de caracter
6. comical de intentie

Comicul de moravuri

Comicul de moravuri consta in infatisarea imoralitatii vietii de familie

(relatia extraconjugala a prefectului cu Zoe Trahanache), a coruptiei politicienilor
vremii, intrucat candidaturile sunt obtinute prin santaj, iar rezultatul alegerilor este
falsificat, a santajului practicat atat de Catavencu, dar si de Trahanache, ce se
pregateste sa-l ameninte pe primul cu polita falsificata sau de Agamemnon
Dandanache ce pastreaza scrisoarea becherului.

moravuri = obiceiuri, deprinderi

Comicul de situatie:

 pierderea si gasirea scrisorii de amor

 numararea steagurilor
 situatia ridicola a lui Catavencu care ajunge, din santajist, victima a
santajului
 incaierarea celor doua tabere electorale
 intrarile in scena ale personajului turmentat
  existenta triunghiului conjugal Zoe-Tipatescu-Trahanache
 existenta personajelor Farfuridi si Branzovenescu

Comicul de limbaj:

- este in dramaturgia lui Caragiale , principala modalitate de individualizare si

de caracterizare indirect a personajelor
- dovedeste incultura personajelor, automatismul exprimarii, statutul de
parvenit sau anumite trasaturi psihologice ale acestora.

 pronuntia gresita a unor cuvinte, indeosebi a neologismelor: „bampir”

(vampir), „cioclopedica” (enciclopedica), „catrindala” (catedrala),
„renumeratie” (remuneratie)
 ticuri verbale: „curat”, „ai putintica rabdare”,”neicusorule”, “puicusorule”
 confuzia sensurilor cuvintelor: „capitalisti”, cu sensul de locuitori ai
capitalei
 confuzie sau atractie paronimica: „scrofulos” in loc de scrupulos
 contradictiile de termeni: „douasprezece trecute fix”
 nonsensurile: „sa se revizuiasca… primesc, dar sa nu se schimbe nimica, sa
nu se revizuiasca…primesc, dar atunci sa se schimbe pe ici, pe colo, si
anume in punctele esentiale” -Farfuridi/ „Industria romana e sublima, e
admirabila, dar lipseste cu desavarsire”-Catavencu

“Dupa lupte secular ce-au durat 30 de ani”-Catavencu

 truismele ( truism-adevar evident): „o societate fara printipuri, va sa zica ca

nu le are”- Trahanache, “ Un popor care nu merge inainte sta pe loc, ba mai
da si inapoi”- Catavencu
 stalcirea cuvintelor: „birza”, „puicusorule”, etc.
 anacolutul (reprezinta o greseala de exprimare care consta in discontinuitatea
sintactica si logica a unui enunt): „eu, care familia mea, de la patuzsopt in
Camera, si eu ca ruman impartial, care va sa zica…cum am zite…in sfarsit,
sa traiasca! – Dandanache
 echivocul (expresie ambigua) ” Vreau ceea ce merit in orasul acesta de
gogomani unde sunt cel dintai…intre fruntasii politici”-Catavencu

 
Comicul de nume:

 numele lui Zaharia Trahanache sugereaza, pe de o parte, zahariseala,

usoara senilitate a personajului, iar pe de alta parte, viclenia acestuia,
capacitatea lui de a se modela in functie de interes (trahanaua fiind o coca
moale)
 numele lui Catavencu este derivat de la substantivul „cata”, pasare foarte
galagioasa, reliefandu-se astfel demagogia latratoare a personajului, dar si de
la “ cataveica”, o haina cu doua fete
 aluzia culinara a numelor lui Farfuridi si Branzovenescu sugereaza
vulgaritatea si inferioritatea celor doua personaje
 numele lui Agamemnon Dandanache, al carui ilustru prenume
( Agamemnon a condus razboiul impotriva Troiei) este deformat in
„Agamita”, sau chiar „Gagamita” dezvaluie ramolitia personajului, iar
„Dandanache”, derivat de la substantivul „dandana”, pune in lumina
incurcaturile pe care le creeaza personajul la aparitia sa
 numele lui Pristanda este derivat de la un joc popular moldovenesc in care
se bate pasul conform comenzilor unui conducator de joc, ceea ce ar sugera
agitatia fara rost a personajului, sau faptul ca e capabil sa joace asa cum i se
canta

Comicul de caracter

Comicul de caracter evidentiaza contrastul dintre aparenta si esenta, dintre ceea

ce vor sa para personajele si ceea ce sunt ele in realitate.

 Catavencu pretindea fi un mare patriot, care se sacrifica pentru binele tarii

sale, insa este, de fapt, un mic politician meschin care actioneaza doar in
propriul sau interes
 Pristanda ii declara lui Tipatescu ca ii va fi mereu o sluga credincioasa, ceea
ce nu-l impiedica sa-i recunoasca lui Catavencu, adversarul acestuia, ca-i
citeste gazeta „ca pe Evanghelie” si sa gandeasca despre el „strasnic prefect
ar fi asta”
 Dandanahe pare a fi doar un batran inofensiv si senil, insa viclenia lui
depaseste starea de degradare fizica in care se afla, fiind, asa cum declara
Caragiale insusi, „mai prost decat Farfuridi si mai canalie decat Catavencu”

Acesta reiese si din conturarea tipologiilor de personaje dominate de

trasaturi morale negative.
 -Trahanache reprezinta tipul incornoratului

-Catavencu, tipul demagogului si al arivistului

-Tipatescu, tipul amorezului

-Pristanda intruchipeaza tipul servilului

-Zoe, cocheta adulterina

- Farfuridi si Branzovenescu reprezinta tipul prostului

- Dandanache aduna toate defectele celorlalti “ mai prost decat Farfuridi si

mai canalie decat Catavencu”

Comicul de intentie

 mai putin vizibil la o prima lectura, subtil

 reiese din atitudinea autorului fata de personaje, fapte si intamplari
 Caragiale este considerat un autor obiectiv, care nu intervine in mod
direct in text, insa prin modul in care solutioneaza situatiile si creeaza
personajele, prin faptul ca le pune uneori in imprejurari stanjenitoare,
se dovedeste un autor sever, nemilos ( mai ales in cazul personajelor
cu pretentii de intelectuali)
 autorul are fata de personajele sale o atitudine duala, rade odata cu noi
de defectele lor, dar le salveaza, uneori din marasmul(decadere) moral
in care singur le-a aruncat.