Perspectiva narativă – unghiul din care sunt văzute situațiile și evenimentele narate; punct

de vedere, viziune
Trăsături
- Se referă la cine povestește și din ce unghi o face, în ce fel interpretează faptele povestite
- Tipuri:
1. „din spate”: naratorul cunoaște mai mult decât personajul (naratorul este omniscient –
cunoaște viitorul, trecutul, gândurile personajelor, desfășurarea acțiunii; Dumnezeu;
pers. a III-a a relatării)
2. „împreună cu”: naratorul cunoaște tot atât cât personajul (narator limitat, care poate
povesti doar ceea ce vede, aude; Omul: narator-personaj; pers. I)
3. „din afară”: naratorul cunoaște mult mai puțin decât personajul (naratorul povestește
doar ceea ce a auzit de la altcineva, ceea ce cunoaște în mod indirect; narator-martor,
care nu înțelege efectiv ceea ce se întâmplă, doar vede și poate să spună acest lucru; nu
cunoaște sentimentele, stările personajelor; pers. I)

Interpretarea Hanului lui Mânjoală

- Protagonistul cade pradă farmecelor Marghioalei, care, prin vrăjile sale, îl aduce îndărăt la
han: povestire fantastică
„aicea ești de-abia în Hăculești” (personajul s-a învârtit în cerc, în jurul hanului); iedul pe care
îl găsește pe drum va fi reîntâlnit la han; animalul doarme sub patul lui Fănică

- Protagonistul se rătăcește din cauza vremii, a întunericului, a moleșelii și, fiind un om

superstițios, crede că i se întâmplă lucruri supranaturale: povestire realistă
„viforul creștea scuturându-mă de pe șa”; „vârtejul norilor mă amețea”; Fănică își face cruce
în anumite momente: la masă; când pleacă de la han (la drum); atunci când se rătăcește (pe
drum)

- Presupunerea că a fost vrăjit este inventată ulterior de către povestitor, pentru a se justifica
în special față de socrul său, polcovnicul Iordache: farsă
Socrul are anumite interpretări: „iedul și cotoiul erau totuna”; Fănică povestește „pentru a
nu știu câta oară” această istorie

Comparație La hanul lui Mânjoală cu La conac și Kir Ianulea

- Prezența elementelor supranaturale

La hanul Mânjoală La conac Kir Ianulea

Prezența elementelor Puterile vrăjitorești ale Nu există Dracul vine pe pământ
supranaturale gazdei
Ezitare, incertitudine Da (Fănică) Da (personajul- Da (dracul verifică
narator) ceea ce a auzit în iad
despre
comportamentul
femeilor)
Motivul hanului, al Da (hanul lui Mânjoală Da (loc de popas) Nu
locului izolat / al Marghioalei)
Motivul deochiului (al Da („strașnici ochi ai, Negustorul („e sașiu și Acrivița se uită cruciș
ochilor sașii) coană Marghioală”) când se uită drept în
ochii tânărului îi face
așa, ca o amețeală”)

Fantasticul – o categorie estetică se înrudește cu miraculosul și cu fabulosul (elemente care

se întâlnesc în legende, în basme, povești, mituri); se deosebește prin elementele de
incertitudine: nu se poate spune cu exactitate care este cauza evenimentelor
E.A. Poe, E.T.A. Hoffmann// Mihai Eminescu, Mircea Eliade, Vasile Voiculescu

Stranie (evenimentele par să nu aibă o explicație logică, dar aceasta există)

Fantastică (nu există o explicație certă, nici logică, nici nelogică)