ALMANAHYL

LITERAR
A n u l I, N r . 9 A u g u st 19B0

CUPHINDE
23 A U G U S T

P o e z ii d e : V irg il fancu, T ib eriu U tan, S zâsz Jănos,

V ir g il S ânge reanu, M ajten yi E r it, A lexandru A ndriţoiit
Spre lib ertate (fragm e n t de rom an )
de N icoiae Jianu

F R O N T U L P Ă C II
P o e z i i d e : E m i l J s a c, M ir o n R a d u P a r a s c h i ves cu ,
J u r ii E f r e m o v , H o r v â t h I m r e , T i b e r i u U t a n , M a r t i
Z o l t a n , A l e x a n d r u A n d r iţ o iu , A u r e l R ă u , H a r a la m b ie
G r â m e a c u , S z a b e d i L â s z lu
Aur « « r d a r , n u v e lă d e V . C ă b u le a
C R O N IC A
A. A. Jdanov şi problem ele literaturii noastre de
G eorge B arb u . C onsfătuirea pe ţară t tin e rilor serii-
to r i, în v ă ţa * in te şi sarcini d e D u m itru M icu. Ioan
Slavici de Ion P ă n ă ze a a u
C A R N E T S O V IE T IC
Despre cântecul liric, Tem ele c ă r ţilo r pentru copil,
Despre literatura coreeană, C entenarul lui Maupas-
■ant de V . b elecan

N O T E şi anele realizări
C O M E N T A R II ale scriitorilor
din B r a $ o v (A .R .)
ian el Ho­ P resa ardeleană
ţii (V . F e ­ de 28 August
lea), iJtnnk ( B q- (i. R j , Despre
dor P ăi), „ C repertoriul ope­
n oapte furtu ­ relor de stat (I.
noasă ( Ia T eatral B o ia n ), etc.
Naţional (G eo
' “ Um B A R IC A D A

JT^C t,

dlsk
Drum ul năpârcii
de D um itru
M ircea.

Al UNIUNII SCRIITORILOR, DIN R.PR

fiiiaia rin.i
 y - ^ ^ . t-j l_ j

ALMANAHUL LITERAR
REVISTĂ LUNARĂ DE CULTURĂ ,
\

Anul I, Numărul 9 August 1950

CUPRINDE
23 A U G U S T

P R I M U L T A N C de V ir g il I a n c u ........................................................... ..................................... 3
. C Â N T E C D E L I B E R T A T E de V ir g il I a n c u .................................... ........................................ 7
M ’A U T R I M IS O R T A C I I M E I de T ib e r iu U ta n ............................ 10
P R I M A D I M I N E A Ţ Ă do Szasz Iâ n o s . . . . , ......................... 12
P E N T R U O R A Ş U L S T A L IN d o V ir g il S â n g e re a n u .......................... ....................................... 13
S T R Â N G E -M Ă 'N B R A Ţ E P A T R I E F R U M O A S Ă d o M a jto n y i E n k .. 16
C R O N IC Ă D E 23 A U G U S T de A le x a n d r u A n d n ţ o iu ............................ * .... 18
S P R E L I B E R T A T E Â 'rd g m o n t de r o m i i ) d o N ico la e J ia n u . . . . ...................... 13
F R O N T U L P Ă C I I

A S C U L T A Ţ I O A M E N IL O R d e E m il I s a c .............................. ................................. 51
A R M A T A P Ă C I I d e M iron R a d u P a ra sc h iv e s c u ............... .................. 64
A R H I T E C T U L P Ă C I I d e Iurii E fr e m o v ..................................... 66
P O E T U L Ş I P A C E A de H orv â t I m r e .... 61
S A T U L M E U Ş I S T A L I N d e T ib e riu U t a n .......................... 66
E R U M O A S Â E Ş T I J P A T R I A N O A S T R Ă de M arki Z o lta n 68
V I E T N A M do A le x a n d r u A n d n ţ o iu .............................................. ................................. 70
A U T O C R I T I C A P O E T U L U I do A u re l R ă u ............................ ................................. 72
C E A S D E S E A R Ă do H arala m b ie G r ă m q s c u ........................ ................................. 74
B A L A D Ă R E P U B L I C I I M E L E de H ara la m b ie G ră m escu ................................. 76
A U S P U S D E T O A T E de S za b o d i L â sz lo .......................... ................................. 78
A U R M U R D A R , n u v e lă de V. C ă b u l e a ................................... ................................. 79

C R O N I C A

A A J D A N O V Ş I P R O L E M E L E L I T E R A T U R I I N O A S T R E de G e o rge B a rb u .................... 104v

C O N S F Ă T U IR E A P E Ţ A R Ă A T I N E R I L O R S C R I I T O R I , Î N V Ă Ţ Ă M I N T E Ş I S A R C IN I,
d e D u m itru M i c u ............................ ................................................................................................. 115 V-'
J O A N S L A V I C I de Io n P ă o ă z e a n u ..................................................................................................................... 124

C A R N E T S O V I E T I C '

D E S P R E C Â N T E C U L L I R IC , T E M E L E C Ă R Ţ IL O R P E N T R U C O P II, DESPRE L IT E R A T U R A
C O R E E A N A , C E N T E N A R U L L U I M A U P A S S A N T d e V . F e lc c a n ,

N O T E ŞI C O M E N T A R I I - -

U N R O M A N A L I L E G A L I T Ă Ţ I I (V . F e le a ), U T U N K (B o d o r P ă i), , , 0 N O A P T E F U R T U N O A S Ă " L A
T E A T R U L N A Ţ I O N A L (G e o D u m itre s cu ), U N D IC Ţ I O N A R A L L I M B I I R O M Â N E (D . M ircea ),
D E S P R E U N E L E R E A L I Z Ă R I A L E S C R I I T O R I L O R D I N B R A Ş O V ( A .R .) P R E S A A R D E L E A N Ă
D E 23 A U G U S T (A .R ), D E S P R E R E P E R T O R I U L O P E R E L O R D E S T A T (I. B o ia n ), P R O B L E M E
D E 'L I T E R A T U R Ă Ş I A R T A N r. I I . (G . B .), R Ă S F O I N D R E V I S T E L E M A G H I A R E (B . B . A .) .

B A R I C A D A -
D R U M U L N Ă P Â R C I I de D u m itru M ircea ........................................................................ '. 155
 2 3 A u gu st

Virgil Iancu

PRIMUL TANC

Cincisprezece ani adolescenţi

Îşi urcau văpăde în mine.
Toamnă. Era’n August când grădina
Iţi, îmbie fructe mari şi pline.

Vântul amintirii răscoleşte,

Ca o mare, timpul ridicat:
Pârjoleau fasciştii ţara noastră —
Satul meu nu mal era în sat.

Oamenii ’ngroziţi, sub zarul morţii,

In convoaie lungi se ’ndepărtau.
Scâncetele pruncilor treziţi
Peste ’ntinsul nopţii străbăteau.

Zilele se îrmecau în praf.

Bombardate crunt şi risipite.
Parc aud Târnava cum gemea
In vâltori, cu apele sgârcite.

Şi armiile înfuriate
Bântuiau ca haitele nebune.
Câte vieţi-şi câte vetre arse,
Spune, amintire, spune!

In acest amurg cu suliţi grele,

Planşete şi orizont căzut,
Aşteptarea noastră ’nfierbântată, -
Soare mândru, iată, s’a făcut.
De departe, peste munţi şi ape.
Ajungeau cu vuiet larg şi plin,
Marile oştiri biruitoare
Ale neînvinsului Stalm.

îmi aduc aminte, era seară,

Mă aflam umblând pe drum, besmetic.
Pe când prinde luna să răsară,
Am văzut întâiul tanc sovietic

Ca un smeu de fier şi de putere,

II vedeam cum va zdrobi reptila
Peste capetele ei răpuse,
Să izbească ’n inimă >
senila.

Steaua roşie ce-o avea în frunte

Sta luceafăr peste satul meu. ,
Drumul ducea lung printre hotare
Şi iirca pieptiş pe deal, şi greu.

S’a oprit. Prin mine străbătură

Bucurii cu joc aprins, frenetic.
Prinsă’ n apa lunii, eu vâzut-am
Faţa primului soldat sovietic.

De sub carapacea oţelită,

Mi-a zâmbit senină, ’ncrezătoare. -
M ’a luat apoi drept călăuză
Peste deal .şi-adâncile ponoare.

Foc nestins m’a învelit atunci

Ca ’ntr’o pânză gingaşe şi vie.
Era primul meu urcuş spre viaţă,
Peste-amara mea copilărie.

Poate undeva departe duşi,

Fraţii mei îmi tânguiau pierzarea; —
Lângă braţul bravului tanchist
Eu purtam în sat eliberarea.

Ajunşi sus, m’a sărutat pe faţă

Ca şi tatăl' meu pierdut pe fronturi:
Stea nemuritoare-mi rămânea
Peste noi şi ’ntinse orizonturi.

Poate tancul a pierit în lupte,

Sfărâmând, jigodia hulpavă.
Focul lui însă-a rămas în mine;
Clocotind ca sprintena Tâmavă.

Şi-alte tancuri au venit în urmă,

Şi-alţi soldaţi venit-au şi-au trecut..
Ţara mea a fost eliberată,
Cuibul fiarei, ţăndări prefăcut

Satule, străbunul meu părinte,

Las’ salcâmii să-ţi adie lin.
In grădină saltă fruct fierbinte,
Cinste oştii marelui Stalinl

Anii s’au culcat ca o pădure

Peste care .cântece-au svâcnit.
Noi ne-am înălţat cu primul tanc,
Am izbit duşmani şi-am biruit.

Satule, ce-ai chinuit, iobag,

Astăzi creşti bogat în Colectivă.
Eu am învăţat să cânt şi ’n lupte
Să mă urc cu veacul deopotrivă.

Ori de câte ori şi-apleacă luna .

Apele p e zarea noastră clară,
Eu trăiesc în primul tanc sovietic
Care-a biruit fascista fiară.

Şi-ori de câte ori târăşte vântul

A er jilav, îmbâcsit cu moarte,
Alte fiare simt murind sub tancul
Ce-a venit şi a trecut departe:

Limbile ce şueră’n Coreea,

Arse ’n foc ca vasul de argilă,
De râvnesc la pacea noastră, iarăşi
Vor musti de sânge sub şenilă.
Parcă văd reptila furibundă
Svărcolită ’n a ţe ’nveninaSe.
Soare mândru să se urce ’n slavă
Peste ţâri ţ e veci eliberate!

Ori de câte ori muncesc sau cânt

Patriei cu svâcnet carpatin,
Simt cu mine primul tanc sovietic
Si
3
ostasul
3
marelui Stalin.

Şi-ori de 'câte ori văd faţa lunii

Când uşoare giulgiuri o ’nvelesc —
Simt cum creşte-o stea nemuritoare
Peste umbre ce se prăbuşesc.

Tancul uriaş3 mi-a dăruit

Steaud-aceasta — foc, avânt şi slavă —
Oameni liberi, cântec ridicaţi-i,
Svon bogat du-i sprintenă Târnavă!
 C Â N T E C D E L IB E R T A T E

~ i '
/ .

lat’ aici, Sinaia îşi desface

Trupul printre ape căutătoare.
Codri mari cu unduiri de pace
— Fără pajuri sumbre şi rapace —
T e ’nvelesc cu-ozon şi val de soare.

Chipul turnurilor crenelate,

Du-le, Prahovă, departe, du-le,
-Răsfăţând câmpiile bogate: .
Numai zac în ele-orgii, păcate,.
Regi-bancheri cu pungile sătule.

Cântă vânt, pâclure-adâncă saltă,

Cinste creştem marelui Partid! '
Muncitorii aprigi, laolaltă,
Sorb în piepturi clima asta’naltă,
Stâncă peste un trecut livid.

Patria mea liberă şi mare-,

Iatâ-ţi fii către piscuri, sus!
Lăudaţi, păduri fremătătoare,
Roşiile Oşti nemuritoare .. .
Care’n veacu-acesta ne-au adus\ -

VersuLe, tu vino mai aproape, ” .

Lângă brazi ce ţin pe umeri cerul..
Strada^ parcă-i un şuvoi de ape '1
Opintit din matca lui să scape. '
Liniştit apare doar şoferul.

7
Stă maşina, regăsită mamă
Şi aşteaptă pruncii să se urce.
Dorul casei, dor aprins îi cheamă,
S’au înşiruit ca ’n târg la vamă,
Ultimei plimbări să nu se ’ncurce.

Colonie, ţară fermecată,

Leagăn din poveşti pentru copii,
Ce te-ai întristat aşa deodată? ■
Ei îţi poartă chipu ’n ţara toată
Lângă ape, fabrici şi câmpii.

Nu se cunoşteau acum o lună,

Ca şi salcia cu jnepii mici: -
Au iubit cântările ’mpreună,
Jocuri multe, plâns sau voie bună,
Prietenie 'naltă să ridici!

Şi tu vii acum, tu vii plecare,

Să le duci iubirea ’n depărtări.
Cresc obrajii ’n lacrimi arzătoare,
Grija ta, Partid, să o măsoare
Şi s’o poarte peste mări şi ţări.

Stă şoferul, stă - mişcat şi-aşteaptă,

Să-şi audă iar pornit motorul.
Elancul a urcat pe prima treaptă. . .
Deodată, ca o muchie dreaptă,
Cântecele’n stol îşi urcă zborul.

Gândule, tu unde lirei să fugi?

Până în Coreea ’ndepârtată?
La Phyongyang vreo câte mii de prunci
— Libertăţii roade să-i arunci —
Au muşcat ţărâna ’nsângerată?

Şi cât aur au plătit vandalii,

Hienele atroce şi ’mbuibat v,
Să despice moartea, viaţa ’n falii,
Să îrtnece ’n sânge cald şacalii
Mugurii deschişi spre libertate?
Lacrimă fierbinte şi căutarea
Fiilor din ţara mea bogată
Au străpuns peste adâncuri marea,
Au căscat în două, largă, zarea,
Până în Coreea’ndepărtată. '

Cântă vânt, te ’nalţă Caraimane!

Sângele vărsat îl fac să crească,
Să înnece hoardele duşmane,
Prinţi, bancheri, scursori americane,
Pururea sub mări să odihnească!

Ape limpezi, ape călătoare,

Prindeţi melodii 'nepieritoare!
Mâine, iată mâine ’n zori de zi,
Toate neamurile s’or trezi,
Peste ţări şi mări, vuind departe — ■
Lupt’aceasta nu cunoaşte moarte!
 Tib eriu U ta n

M ’A U T R IM IS O R T A C II M E I... .

' In Vinerea-Hunedoara,
s’a înfiinţat Gospodăria
Agricolă Colectivă ,,23 August".

M ’au trimis ortacii mei '

Să iau scândură de tei <- '
Şi pe dânsa să încrust '
„23 August". ■

Coborii într o vâlcea ,

Şi’ntrebai teiul de vrea ’
Scândură din el să-mi dea.
De pe-un deal m’a auzit '
Nucul şi s’a amărît,
Frunzele şi le-a foşnit
Şi mi-a spus cu falea’n gât:
„ — Bade, bâdişorul meu -
Vreau să fiu scândură eu,
Am lemn tare şi lucios
Şi aduc la sat folos.
— „Nucule, nucuţule, "
Lasă-mă tăicuţide, ,
—■ Se jeleşte salcia —
Scândura eu o voi da,
Căci stau apei împotrivă ,
Peste’ntreaga colectivă".
Boabă vânătă de mure —
Pusei mâ?ia pe săcure.
Când în 'salcie să dau
Din munţi brazii cuvântau:
— „Vânturile le’nfruntâm,
Verzi în veacuri rămânem,
Cinstea nouă s’ar cădea
Dreaptă ca să ni se dea,
Scândură ne fă, să scrii
Numele cu bucurii
Şi arinul cel stufos,
Şi gorunul noduros,
Valea toată se ruga
Să iau scândura din ea
Să încrust pe casa mea
Numele eliberării '
Care a dat viata tării.
Pădure, dragă' pădure
Bine mi-a fost vara’n tine.
Poate spune ramura
Care mi-a ţinut umbra,
Poate să spună frunzarul
Care
-
mi-a >ştiut amarul.
l
Azi te paşte bucuria1 .
Că gonirăm sărăcia.
Nucule, nucuţule,
Vesel fii, drăguţule,
Masă mare o să fii
Cu strunguri ori cu.bufii*
Bradule cu ţepi ca iarba
Nici tu n o să stai degeaba,
Te-oiu lua din pădurea deasă
Şi te-om face lemn la case.
Fii pe pace, frate codru,
O să facem zeci de poduri,
Pe albia râurilor, ~
In ciuda chiaburilor,
Pe spinarea dealurilor
In ochii d u ş m a n i l o r -

Să tai scândură, mi-au zis,

Doar din tei, când ni’au trimis
Cei cen colectiv s’au scris,
Că-i mai bun să sap în CI
Hotărîrea
» de otel
>
C’om munci în colectivă
Toţi cei harnici, deopotrivă.

Luai scândură de tei

Şi-am săpat în albul ei
;,August douăzeci şi trei".
 - Jâ n o s

P R IM A D IM IN E A Ţ Ă

Era albit de praf. Vorbea.

II ascultam toţi nesătui
Şi soarele mai viu lucea
In steaua de pe şapca lui.

— Azi sunteţi liberi! Pentru voi

Eu poate voi cădea luptând. . .
Un tanc opri trosnind greoi, '
Motoarele treceau în rând.

Nu, n’a murit. E ’n viaţă, ştiu! . .

Lângă tractor mai falnic creşte,
In ţara mea e veşnic viii,
Casa şi viaţa mi-o păzeşte.

Trăeşte-aici şi ’n orice zare

Toţi asupriţii îi vorbesc,
Şi când gândesc la forţa lui cea mare
Ei ştiu că lanţurile putrezesc.

(în româneşte de Aurel Rău)

12
 Vi/gil Sângereanu

P E N T R U O R A Ş U L S T A L IN

Soarele străluce azi spre zarea’naltă

Mândru se ridică glas de muncitori,
Azi oraşul sburdâ, wneri-i tresaltă,
Alt nume-şi înalţă pe noi căpriori

Pe unde trecură chinuri şi dureri,

V\remuri negre', aspre, suflete cernite.
O, parcă uitate-s zilele de ieri •
Azi când bate viaţa, tare, şi fierbinte . . .

Pe sub poala Tâmpei se vor prinde’n joc,

Pruncii lui Gherendi, tropotind la poale . . .
Şi bujori să crească în obraji de foc
Linei Dumitrescu, tăind muncii cale!

Când tractoare astăzi înspre holde cresc.

Şi se 1duc în zări să răsfoiasc ogoare,
Când la ,,Steagul Roşu“ vile se clădesc
Pentru fiii dârji ai clasei muncitoare,

Când vajnic clădeşte Uyvarosy zidul,

Călcând peste norme cu mistria-i dragă,
Când brigada Linei 'ce-o’ndrumă Partidid,
Lucră’n zece zile norma lunii’ntreagă,

Când ne’ndearrină steaua roşie spre viaţă,

Şi ne creştem pruncii vrednici pioneri
Nu mai vrem oraşul cu-a Tâmpei verdeaţă
Să poarte porecla ce-a purtat-o ieriL
Vrem un nume mare, fluturând cu drag,
Ca o dimineaţa n inimile toate . . .
Să-l scriem pe cartea poştală ce’n prag
G-aşteaptă iubitul ce cu dalta bate!

Să-l scriem pe şcoală, să-l scriem pe Sfat,

Şi să-l spunem dârz cu inima fierbinte
Să-l cânte copacii’n leagăn fremătat, -
La străini copiii să-l spună cuminte ...

II numim „ ORAŞUL STALIN“ ! Cine oare

Ni-i mai scump ca omul din naltul Kremlin?
Cine bunătatea-i poate s’o măsoare,
Şi sufletul mare, oţelit, şi plin!
/ r '
Ştim, 'de-atunci trecut-au pe-aici şase ani. . .
Hohoteau sub Tâmpa case’n prăbuşire...
Flutura’n " zări vântul plânset de orfani
După taţii duşi să doarmă’n cimitire. . .

Ştim, pe-aici venise Vania şi Volodia

Poate, din Ucraina, poate de pe Don:
Cu Stalin în frunte au zdrobit jigodia,
Scoţând din cătuşe, pe Gbeorghe, pe Ion . . .

Şase ani. . . Cu sete pe-aici făurim

Era socialistă, viaţă'mbelşugată!
Şi cu fiecare normă ce o împlinim, - .
11 iubim mai mult pe Stalin, bunul tată. . .

N\u-s „ braşoave“ aste multe mii tractoare!

■Nici rulmenţii care azi îi meşterim ..
E belşugul care-l înălţăm în soare,
Si cu care zdravăn în duşmani
-•> ’ lovim!

'Şi cu fiecare victorie a noastră,

II vedem pe Stalin lâng-al nostru-obraz . . .
Iar pe coama Tâmpei sub bolta albastră.
Da! Veghiază Stalin . . . Luminos, şi treaz!

(Reprodus din ziarul »Drum N o u « O raşul Stalin)'

 /vlajtenyi Erik '

S T R Â N G E -M Ă ’N B R A Ţ E P A T R IE F R U M O A S Ă

Strânge-mâ ’n braţe -patrie frumoasă

cel mai frumos din cântece să-l cânt
se undueşte Dunărea spumoasă
si norul se ’ncreteste
3 3 3
tremurând;
, - 7

şi de vreun om in calea mea ieşi-va

să pot să-i spun: aici e patria,
unde lucrează orsicine
> -v
vrea;7
mai mandră şi mai fericită fi-va,
bogată ca un spic de grâu, aşa.
' ' * ,

Cât 'de frumos e câmpul nesfârşit

şi cât de-adânc e dealul liniştit.

Eu, munţii-aceştia îi cunosc prea bine

căci am cosit destul prin iarba lor,
şi pe un copilandru de păstor
îl trimiteam cândva s ’ aducă pâine;
ştiam, că dacă ’n vale mă cobor
jandarmi, cu lanţuri, tăbărâsc pe mine
şi voi fi prada închisorilor.

Mai mult de şase ani s’au scurs vârtej

şi-acum, din nou, .îmi vine ’n minte dragul
Sneu munte, unde n o să mai veghez
'din care parte mă pândeşte ştreangul.
Da, şase ani de muncă şi de spor
a milioanelor de muncitori.
Închis, din dosul sârmelor ghimpate,
primul soldat sovietic am zărit. _
D e, limba rusă n ’ avusesem -parte, —
dar el mi-a dat mâncare şi-a zâmbit.
Ştiam că ceasul mântuirii bate -
şi am privit zâmbind pe luptătorul"
ce-mi desrobise ţara, viitorul.
*

Sub stânca-aceasta ’naltă•şi. crăpată

stau jos şi mâna mea un băţ ciopleşte;
ca o 'năframă lungă, fluturată,
fumul de tren în vale şerpueşte. . .
Strânge-mă ’n braţe vale răcoroasă..
din vârf, pârae repezi se cobor ■—
aici e satul,... glasul gaterelor '
bârâe, 'dudueşte şi trosneşte, —
tovarăşul Kovacs' tot potriveşte :
răşina pe curele, şi prin case
pătrund arome tari şi răşinoase; ■
grămezi de scânduri se ridic pe cară;
s’anunţă joc de tea tru p e deseară. -

Şi secretarul de Partid socoate

pe scânduri. Este leoarcă de sudori, —■
pela Partid se spune că se poate
producţia să crească■de trei ori:

Scânduri se’ pitind, în soare, la uscat

pe ‘ vagonete, şi-aşteaptă tâmplarii..,
de-aici v a'fi o mobilă, —■ un clulap
în, care vor păstra pâinea plugarii,
ş f copilaşii în cămăşi spălate '
s’ or întinde după cănile de lapte,
' Dar nici Carpâţii n’au de-odibnă parte,
prin jghiaburi, lemnele căzând, troznesc,
păduri umbroase ’n cântece- vuiesc..
Ec'oid duce vorbele departe. •
*- " ’ ~ 9 1
Strânge-mă ’in ' braţe patrie frumoasă
cel mai frumos din cântece să ’nsţrun
şi despre luptă vorba să-mi rostească
şi cum cresc oamenii pe-aici să spun
In veselie cum se scot cărbunii, ,
 cum rodul e al celor ce muncesc,
cum e a noastră scândura pădurii '
şi cum cosaşii -pentru ei cosesc;
uzinele să mi le cânt — baladă,
Republica in carte să le vadă.

Strânge-mă ’n braţe patrie frumoasă,

trezeşte ’n noi puteri fără sfârşit, '
să pot vorbi cu vorbă ne’mloioasă
vre-unui cosas,
• j ;
vre-unui nedumerit.
Oraşele, vezi, cresc necontenit. ■
comuna se trezeşte luminoasă,
femeea poartă-acum Ordinul Muncii
şi port cravate roşii astăzi pruncii.

Strânge-mă ’n braţe patrie, frumoasă,

mai simt pe ’ncheietură lanţul urii;
să strâng puternic, astăzi, mă .mai lasă .
pumnii, aspriţi ,de muncile pădurii.
Dă-mi vorba cea mai limpede: lumină,
c aici, în tihnă', ne vom înţelege,
nu va măi fi de-acu fărădelege
degeaba cobesc corbii şi suspină.
Şi cine sapă groapa altuia ■
să cadă ’ntâia dată el în ea;.,
urechea la proverbe v aplecaţi
voi haite de bandiţi motorizaţi. '

Strânge-mă ’n braţe patrie frumoasă,

chiot e "’n fabrici, munţi şi pe pământ,
ca, zi de zi, pe buza-ţi luminoasă,
cel mai frumos din cântece să-l cânt..

(Traducere de Alexandru Andriţoiu)

Almanahul literar, 2 — 1950

17
 A lexandru Andriţoiu
r '
C R O N IC Ă D E 23 A U G U S T

Inimi,' băteti,
f y băteti
t încrezătoare!
« .
Cu voi va bate şi inima■mea
Şi, în bătăi, să împletim -— aşi vrea
Un cor de inimi, cald, de sărbătoare.
, *

Pe sub cerneala cerului senin

Sunt casele măestru pavoazate;
Sub flori, lozinci, rachete colorate,
Râde -pe-oraş tabloul lui Stalin. •

Şi oamenii ce, ieri, în istoveală,

N ’aveau nici timp să tragă două linii,
Au scos, acum, de sub căldura mâinii
Podoabe plăsmuite cu migală.

Iar dacă ’n ele mai e stângăcie,

Mâna le-a ’ncondeiat adânc, fierbinte;
Creionul, urmărit cu luare-aminte,
Le apăsa cu dragoste ’n hârtie.

Numai lumină şi numai culoare,

In parcuri, rondurile-au prins viaţă,
Vitrinele s’au luminat la faţă
Şi paşii cântă, Vz mers, pe trotuare.

E 23 August. E sărbătoare
Pe străzi, în suflete şi pe clădiri;
Pe rănile cernitei amintiri
Am strâns din viaţă, scăpărări de soare.
Tu, Napoca, bătrâna mea ce ta te...
Atâtea steaguri roşii bat spre zare
Pe frunţile clădirilor în care
Tânjea, ieri, foamea, ’n ceasuri blestemate

Pe străzi mulţimea-ţi trece: apă vie,

Găntând pe unde cotropeau Romanii. . ■
De când îţi fu g ' peste cetate anii,’
N’ai mai văzut atâta bucurie! . '

Romanii au venit să-ţi fure aur,

Să-ţi ducă sclavi şi să te cucerească; —
Soldatul roşu, —- să te desrobească,
Să-ţi schimbe spinii traiului în lauri.

Şi’n vreme ce, trecutid mă veghează t

Şi văd Romani, văd cnejii cu paftale,
Văd răsmeriţe lungi, medievale,
Oraşul, nou, prin faţă-mi, defilează.

Trec pionerii sprinteni la picior,

Cravate roşii \le’nvelesc grumajii,
Le ard de fericire, grei, obrajii
Si-si sună’n tobe tinereteă lor..
’ ’ \ ’ .

Copiii, ieri, stăteau la'mese goi,

Priveau năuci mălaiul pe gătate,
Vădeau cum îi privesc cu răutate
Vlăstarele. avuţilor ciocoi. _

Dar astăzi cântă şi. se’nveselesc

Şi bat în pas o sărbătoare nouă; -
„In loc de lacrimi, au sub plepape rouă
Şi buzele curate le zâmbesc

Trec, dela Herbăk Jănos, muncitorii

Şi Jozsa Bela se trezeşte ’n ei;
Din, anii închisorii reci şi grei
In vine li se ’ncolăcesc fiorii.

De-aceea bat şi mai puternic pasul

Şi strâng mai calde mâinile' pe steag,
Un cântec nou, tovărăşesc şi drag
Le înfrăţeşte ’n defilare glasul.

Lozincele dau cinste sărbătorii

Vorbesc de norme, de Partid, ogoare,
De-armata roşie,
» } de Stalin care
Ne poartă paşii tineri spre victorii. .

Si vin iţăranii dela Colectivă,'

y
In mâini cu spice rodnice şi coase, ■—■ .
Acestor grupuri dârze, nefricoase
Ce corbi le-ar. ţine calea împotrivă? '

In cronici vechi stă scris cum că de midt,

Când erau rupţi de clacă şi de plată,
Ţăranul Dofa i-a unit în ceată
Şi i-a adus spre Cluj vărtef, tumult.. .

Stau şi privesc cum trec prin faţa mea

Flăcăi voinici cu spic la pălărie,
Pete frumoase şi cu maci la iie,
Bătrâni plecaţi sub amintirea grea.

Şi trec ciobanii fluierând din flu ier. . .

Ei au venit din creasta munţilor
S’aducă doina fericirii lor
Şi când îi văd, îmi vine, zău, să fluier.

Căci fraţii de pe-a munţilor meleaguri

Venit-au de prin codrul lung şi plin
Să strige pentru marele Stalin
Purtând în braţe doniţe şi steaguri.

Şi trec feroviarii, trec şi ei ■

Sărbătorindu-si
> viata
} ’n ziua asta ,
Că a trecut din traiul lor năpasta
Şi sângele dela treizecişitrei.

Păşesc în pâlcuri vesele mereu

Oameni căliţi, cu setea muncii ’n vine;
Roaită îşi flueră sirena ’n mine — _ '
Şi ’n rândul lor lung mă strecor şi eu.
 Şi slovenind trecutul cu din carte,
Eu bucuria ’n suflet mi-o încrust-
Şi cu lumina zilei'lui August
. Mă -pierd cântând, printre mulţimi, ' departe .
' \_ . _
Şi mă salută fabrîciy oameni, pruncii,
Şi trec cântând şi cântecu-i fierbinte,
îmi fâlfâe steag roşu înainte,
Trece-un tovarăş cu Ordinul Muncii..,

Ce caldă-i viaţa dusă’n libertate!

' Zi de August, tu rn’ai întinerit. . .
- Dar pdate’n clipa ’n care am zâmbit
Un coreean căzut-a pe-o cetate.

. Si-asi
> y vrea _ ’n Fusanul Coreenilor,
Pe unde moartea a trecut curgând,
Să văd un 23 August curând, -
Şi-un Plan de Stat întins spre viitor. '

Oraşul meu e un ocean de viaţă, '

El poartă’n plete steaguri de victorii,
Arcuşuri fug pe strunele viorii
Şi cântă pentru-a ţării dimineaţă.

Iar seara, fug rachete către cer,

Privirile le urmăresc cu sete,
Şi se ’nfrăţesc în- foc flăcăi şi fete;
Dă.hohot viaţa ’n fiece unghern

Stalin, căruia ’n fabrici muncitorul '

Chipu-i săpa ’n oţelul dur, cu-ardoare,
Şi-l împleteau femeile ’n covoare
Şi-l mlădia prin spice lungi ogorul.

Stalin se ’nalţă falnic din panouri,

Pluteşte pe oraş ca o lumină,
Şi până ’n bolta caldă şi senină
. Numele lui se ’halţă în ecouri.

Dar dintre toate marile portrete

E unul uriaş, plin de viaţă,
Ce .poartă arcul zărilor în •faţă
Şi coama ’naltă-a munţilor în plete.
 El e tabloul nou care , trăeşte,
El e Braşovul de uzine plin,
Ce va purta numele lui Stalin
Pe-o hartă nouă, care 'nimereşte.

Şi-acolo, în Carpaţi, ca ’ntr’o poveste

Stalin va fi puterea călăuză
Ce scapără surâs pe orice buzi
Şi su'e paşii normelor spre , creste.

'Plec fericit şi inima-mi svâcneşte. -

O, căţigrum afi n’am mai cuprins în h o ră ...'
Părea rachetă fiecare oră '
Suind spre cer lumini, sărbătoreşte. .

Ea revedere, noapte - minunată! . . .

Stelele-ţi ard pe-a cerului paletă. ’
Arde-o stea roşă: ultima rachetă .
Şi care nu s’o-stinge, niciodată!

22
 ' Nicolae Jianu

— fragment de roman — , ,

M ai avea câţiva metri, până la capătul podului şi Onisie îşi făcu

socoteala că dacă scapă de aici & ea şi ajuns la Bacău. Sentinelele se
uitară eu indiferenţă la ţăranul jierpelit şi murdar. Dintr’o (baracă ieşi
un, plutuniejr în] ismene. 1Stătu o clipă, începu să tfluere dlar se opri'.
Făcu un semn ou mâna către Onisie.
— încotro (frăţie? '
■
— Ia niă duicj la târg să cumpăr mişte doftorii, c’iam muerea, 'bol­
navă de tifos, răspunse Onisie apropiindu-ise încet. II cerceta cu odhii
pe plutonier,! gata să-i înfigă mâinile în gât idlaică încearcă să-l caute în
traistă. ■ ' "
— De unde eşti? ' . . .■
- — Din Begihir. '
—■ Şi'zici că te duci după doctorii, spuise'bănluitor plutonierul1.
— Da, să trăiţi, poate o avea zile să scape, că 'marte-i dumnezeu,
facem şi noi- ce putem, că-i boală rea, a dracului. >
Ii venea să zâmbească dar inima îi .bătea şil-i simţea svâcniturile
până în gâtlej. '
•
—■Bine,, "dă-i drumul, rosti plictisit plutonierul,, trăgând de betelia
iismenelor. • ,
Un soldat care venise între timp întrebălîntr’o doară:.
— N’ai cumva un praf de tutun, bădie? -
— N’am, că nu fumez. >
Drumul se întindea cenuşiiui. Păsării miari' albe, se roteau deasupra
mlaştinilor. In marginea şoselei o placardă cu o inscripţie în nemţeşte.
Curând dădu în şoseaua Romanului, plină de căruţe şi ,camioane.
Trecu apoi podul peste Bistriţa. 'Apa se lovea furioasă de picioarele
dte piatră. Câţiva soldaţi isc scăldau. Un faţa lui Onisie mergea o căruţă
încărcată cu (boccele. Se apropie şi-ll întrebă pe ţăran:
■
—■încotro bade? '
— încolo, la vale, fugim Id'e urgie. . .
— De unde vii?
— De departe, din Baia. j
— Ruşii au ajuns acolo? - •

*) Fragment din romanul ,,Viforul" sub tipar la Editura Tineretului.

23
 —i Când iama plecat noi nu ajunseseră, dar spuneau oamenii că sunt
pe .aproape. Se auzeau şi tunurile. '
— Şi dece ai plecat de acasă,spuseOnisie rezemându-se cu mâna ,
de leuca dela căruţă. /
— 'Apăi ne-o/ scos jandarmii de prim case.. Nemţii ne>-o luat 'vitele.
Ne-am sfătuit,şi noi în sat. Unii au rămas, dar eu am eochii, sunt în
urmă, în căruţa uuui cumnat de al meu. Acu, nu ştiu încotro mă duc,
cristosul şi cădelniţa lui'de războiu.,
Ţăranul îşi dădu pălăria pe ceafă şi tăcu. Avea» chipul: seofâlcit
şi acoperit cu păr negru, rar. j »
Casele albe ale oraşului ' străluceau în lumina dimineţii. Onisie
simţi ujn fior străbătândiu-i tjrupul. U legau atâtea amintiri de oraşul
acesta. Pătrunse pe uliţele înguste şi murdare. Oameni puţini, mai mult
ostaşi. Onisie tresări. Trecea un detaşament nemţesc cântând. Strânse
fălcile şi-şi auzi măselele scrâşnind. Cişmele nemţilor loveau piatra
drumului într’un ronot scurt ravu'at. .Poate chiar unii dintre ăştia»,
l-au omorât pe Obuhov, pe Chel ara;-- pe Sori.cf, pe ceilalţi.” Privii feţele
nemţilor şi i se păru că toate seamănă Cântecul se pierdu după colţ.
Pe ziduri, afişe. ,.Cei care vor fi dovediţi că răspândesc svonu,ri alar­
miste, vor fi daţi în judecata curţii marţiale.” Deasupra ordonanţei, o
bucată pătrată de hârtie cu un desen năclăit din care abia se distingea
un chip de om. Sub el câteva cuvinte: „Cine limibă lungă are, cinci arii
va săna la sare.”
Lui Onisie i se păru că nu mai recunoaşte oraşul. întrebă pe tun
trecător încotro vine u’ ita Abatoru’ui. Omul îi arată plictisit în ce
parte s’o ia. După o jumătate de ceas găsi uliţa şi1începu să cerceteze
casă cu casă, neavând curajul să intre în niciuma. Un om între două
vârste trecu repede ne lansă el fă=ă <=3-1 nrivea.s'că.
— Nu ştii dumneata unid’e stă Harion Hobincu? îi strigă din urmă
Onisie.
Omul se înto’arse, îl.privi o clipă şi răspunse;.
— înapoi, lângă felinar, în easa ceea cu cerdacul r o ş u ... dar ce,
ai ceva de vânzare? Cumpăr şi eu,...
—1N'am nimic numai o lea.că de treaibă cu domnul Hobincu.
(O luă înapoi. Ii venea să strige de bucurie. Harion trăeste, va
aVea unde să stea, va putea face legătura cu comuniştii. Cei de aici
trebue să lucreze bine.
■ Se apropie de cerdac ,si (bătu în scânduri1e vechi, putrezite. Nu
răspunse nimeni. Mai bătu odată în'1uşă.' La fereastra unei case vecine
apăru un cap speriat de femee. . -
— Pe cine cauţi dumneata?
— Pe domnul Hobincu
— Nu-i acasă, [lucrează la fabrica de cherestea, vine tocmai di-
seară. _ .
Femeia dispăru după perdeaua murdară. Onisie îşi petrecu ziua pe
uliţă. Intră într’o1crâşmă şi ceru câţiva covrigi. Avea bani româneşti

24
încă dela Demo-vca. La celelalte mese oamenii vorbeau în şoaptă. Oni-
sie plăti şi ieşi repede.
Ceasurile trecură greu şi oboseala îl cuprindea pe nesimţite. Se
îndreptă încet)către casa lui Hobincu. Când începeau să se Înmâneze
slab ferestrele sărăcimei din. 'uliţa Abatorului,, Onisia se aşeză pe mar­
ginea, cerdacului. Văzduhul se răcorise. Nimic nu se schimbase în uliţa
asta. Mirosea a lături şi a gunoaie stătute. Recunoscu izul nedefinit
al târgurilor moldovene. ,,Parfumul -mizeriei” , îşi aminti' lOnisie de de­
finiţia pe care Ida, o dăduse mirosului care plutea peste cartierele
sărace ale oraşului. In seara aceea tot aşa era. Şedea cu Tudora şi cu
Ida, cu puţin înainte de isbuonirea războiului. Câte s’au întâmplat de
atunci! Tudora. . . iCe-o- -fi făcând acum? -Simţi o împunsătură în inimă.
Curând va veni şi ea aici. . .
Bătrânul Ilarion -se sperie. Se opri la câţiva paşi şi întrebă cu
voce răguşită: •
■— Cine-i acolo ? .
— Oameni buni, nu te teme, prieten vechi.
îşi strânseră mâinile dar -bătrânul tot nu pricepea. Intrară în casă
şi lla lumina slabă a lămpii se recunoscură.
— Aaa, tovarăşul1 Onisie, ce-i cu dumneata, de unde vii? Bată-te
norocul, cum tje-ai prefăcut. Stai-colea. Numai o leacă să pun pătura
înl fereastră.
Hobincu se sui cu greu pe un ;s|c!aun. îmbătrânise tare şi spatele
i se încovoiase. 'Parcă şi glasul i se schimbase
-— Mai târziu ţi-oiu spune oe-i -cu mine, viorbi Onisie repede, acum
vreau să ştiu unde-l Ida. 1
Bătrânul zâmbi.
•— Trăeşte, e sănătoasă, o văd uneori, dar mu ştiu undei se află
acum. Nu pot să ştiu unde este. 'Câteodată vine noaptea, dar stă puţin.
Nla mai fost de ei săptămână.
Tăcu o- clipă, parc’ar fi -ascultat, parcă se temoa să nu-1 audă ci­
neva .a.poi se -aplecă încetişor către urechea lui Onisie şi, vorbi în
şoaptă: ■ ’ . 1 ' - ! ' ! ]
— E pe undeva pe aproape. Cu un tovarăş, Voiosiu îi spune. . .
Onisie tresări. Voi-osu fusese arestat eu câteva zile înainte 'de
fuga lor peste graniţă. Văzu deodată .cibraizul tuciuriu, ochii negri şi
mici ca de viezure ai lui Ilie Voiosu.
— II cunosc, -spuse -cu voce tremurată uitându-se în ochii bătrâ­
nului. - ' i ! ’ !|| 1
Ilarion făcu un gest de adâncă mulţumire. iSe bucura că putea să-i
dea iveşti bune. Era tot ce putea oferi unui drumeţ prieten.
— Uneori vine şi el pei aici, când nu poate veni Ida. E un băiat
tare bun. Cât a mai suferit şi el! Aud c’a fost închis.
Onisie n-u-şi mai găsea astâmpăr. începu să se phmlbe cu paşi rari
prin casă, se opri 'şi-l întrebă pe bătrân, aproape ru-gându-se:
— Cum aşi putea să ajung -acolo-, spune mo-ş Larioane, nu te teme,
trebue să-i găsesc îndată, auzi, nu am vreme să aştept. •. .

25
 Bătrânul ridică umerii în seim de neputinţă. -
— Nu ştiu drăguţă, ţi-aş" spune, am încredere în tine, că doar
te cunosc de atâta aimar d'e vreme), Ai răbdare, s’ar putea să vie unul
din ei în noaptea asta, (sau mâine). •
- (Statură de 'vorbă până după miezul1nopţii. HobincU asculta ca un
copil. Se bucura, râdea. Uneori se făcea linişte şi pe faţa bătrânului
trecea o umbra de tristeţe. ■
— Au murit mulţi, mulţi de tot. Pe uliţa noastră nu mai este nici
un' tânăr. Acum se'apropie sfârşitul. Sunt fericit. Mâine, poimâine vom
fi Iiiberi-. ' '
Uarilon scoase o bucată de pâine uscată şi-l îmbie pe Onisie să
mănânce.
— Altceva nu am, spuse oftând.
Se culcară în acelaş pat. Ceasul deşteptător bătea tare şi rar,
eu un sunet de tablă. Cu toată oboseala,! Onisie nu putea adormi. La
fiecape sgomot tresărea. I se părea că aude paşi, că cineva umblă la
clanţa uşii. De câteva, ori se sculă, dădu la o parte pătura din fereastră
şi privi în uliţă. Nu era niimeni.
Se dhiniui astfel până în zori când bătrânulîncepu să tuşească
violent. Deabia îşi trăgea sufletul şi un nou acces de tuse îl năpădea.
Chipul lui uscat se congestiona,' ochii i se înroşeau şi” pluteau în
lacrimi. Se linişti cu greu şi începu să se îmbrace în grabă. ’

‘ C ' ' # ’

Onisie mai rămase o noapte peste vremea hlotărîtă şi într’adevăr-

veni Voiosu. Era pe la două din noapte. Se îmbrăţişară. Se maturizase,
obrazul limpede avea o înfăţişare aspră: Nu stătu decât o jumătate
de ceas. II sărută, pe Mariani pe frunte) şi plecară. Merseră pe jos .până
la marginea satului Călugăra. Acolo aşteptară un1 camion al societăţii
petrolifere „Moldoniatfta” cu şoferul căruia Voiosu avea înţelegere.
Maşina veni plurând. Lânigă şofer stătea un. om gras, cuşapcă de piele..
Şoferul se dădu jos şi se prefăcu a-i întreba: -
— încotro mergeţi? ^
— Până la cărarea, spre Momeşti, spuse Voiosu. '
Şoferul- închise încet dim ochiul stâng şi vorbi tare ca să-i audă
cel din cabină:
' — Hai, suiţi-vă, dar faceţi cinste. . . ■
Aşezaţi în fundul camionului], Onisie şi Ilie Voiosu abia- acum’
trăiau cu adevărat turburarea revederii. Trecuseră mai bine de trei
ani. Voiosu ieşise din închisoare la o lună după isbucnirea războiului.
O întâlnise pe Ida. O ibună bucată de vreme a activat la' Iaşi. Apoi
primiră sarcina să lucreze la Mcineştii. Ăisctanşi în. pivniţa unui mun­
citor petrolist ei organizau difuzarea manifestelor, propaganda din om
în om, pregătind distrugerea căilor ferate pel oare aveau să' s-e retragă
nemţii. Cu două zile înainte aruncaseră în aer rampa dela Lăloaia, unde

26
nemţii aglomeraseră mairi cantităţi de provizii. Acum.' pregăteau un
atac lia depozitul de benzină din Bacău.
Camionul opri în Valea Arinilor, de unde o cărare ajungea mai
deadreptul la Moir.eşti, prim pădure. Se uitau unul 'la altul şi mu le
venea să creadă că sunt .alături, că paşii oare răscolesc frunzişul uscat
suţntf ai oamenilor care se despărţisieră acum trei 'and.
—■Ce minune, .ce minune) să ne întâlnim,) spunea Voiosu ca pentru
sine. ■ - -
Onisie zâmbea.. Răcoarea pădurii îi amintea de Tudora, de toţi-cei­
lalţi împrăştiaţi ideaiiuingul drumului.’ Simţi împunsătura veche sub
initmă. Cu fiecare zi ce trecea îşi dădea seama în ce pericol se aflau
cele) două fete rămase în casa pădurarului'. Singura nădejde era ca ar­
matele sovietice să înainteze cu repeziciune şi să le surprindă acolo.
Altfel. . . Ninia nu ştia româneşte. Un indiciu sigur pentru câini. (Făcu
un- efort să .părăsească gândul acesta. Pădurea fremăta de viaţa
asciunsă în umbrarele ei. Soarele, străbatea frunzişul des şi Onisie simţi
că aici începe un nou drum în) viaţa lui. Privea chipul lui Voiosu. Nu
bănuise (niciodată că conul .acesta era capabil de o asemenea muncă.
II socotea inteligent ,şi vioiu, bun) la suflet, gata să-şi dea şi cămaşa
de(pel el. Dar trei ani:' trăiţi prin pădturi, în beciuri, pândit de moarte
la tot pasul, înfăţişau un alt Hie, necunoscut, răsărit" din vâlvătaia răz­
boiului. Purta Io bluză cenuşie făcută diiîtr’o salopetă. Părul mărunt
şi negru îi crescuse, până spre şira spinării. .
Ida rămase cu mâna la gură când îl văzu pe Onisie. Apoi se aşeză
lângă el şi-i' puse |întrebări multe. Aştepta răspunsurile cu'buzele tre­
murând. Voia să audă cât tmiai multe despre oamenii sovietici şi1Onisie
îi povesti ceasuri întregi despre Moscova, despre Sverdlovsc, apoi des­
pre Demcrvca, Ivatn Ivanovici, 'Nina, şi toţi ceilalţi oameni pe lângă
oara trecuse viaţa" lui. Idla îi lua mâinile şi i le mângâia.
' — Tu Onisie, tu ai fost pe acolo, oe lom fericit eşti. Dar şi noi am
muncit aiici, vei vedea, îţi; vom arăta tot ce am făcut. Ai să-i cunoşti
pe tovarăşii noştri. (Minunaţi oameni. Acum îmi dau seama dece parti­
dul nostru nu poate fi distrus. Tot ce e mai bun, Onisie auzi tiu,, e lânigă
noi. Mulţi ;au căzut. Au fost împuşcaţi sau spânzuraţi. Acuim, o 'săptă­
mână aiu căzut doi din cei malî buni.. . Au fost şi trădători!. Puţini. Ii
cunoaştem. ' ’_ '
Vorbele Idei curgeau repede, nestăvilite, ar fi vrut să-i spue -totul
dleodată, ’să-i ,ara,te că nu si’a stins - flacăra pe care ei au aprins-o
atunci, în seara dinaintea războiului. „
Ida se schimbase mai puţin. Păstra acelaş obraz limpede, ochii
imjgdâlaţi îi luceau; tot atât de tare, vădind) o văpaie interioairă, (o fră­
mântare neostenită. Onisie văzu o clipă pe- Ida e,ea de atunci, în uni­
formă de 'liceu. In 1939 împărţea manifeste în şcoală. Era bămiuită
că (face parte din, rândurile tineretului comunist, dar n’âu prins-o, mi-
ciicidată. M.ai târziu au schiiaguit-o la poliţie, dar chipul ei senin, vorba
ascuţită şi îndrăzneaţă, i-a dezarmat pe poliţişti. -

91
 Târziu ispre is|eară veni uiu sondor. Ii'chema Viullpe. Cu o zi înailr.te
adus,ese manifeste dela Bucureşti. .Se bucură când auzi că Onisie va
lucra cu ei.. Ilie expuse planul ide distrugere a depozitului de benzină
din Bacău. Onisie ceru să fie trimis el. Până la urmă se botărară să
plece încă doi oameni. Depozitul treibuia aprins din miai multe părţi.
— Onisie, tu-ţi dai seamia că se apropie viaţa? Viaţa noastră, Oni-
sie, ispuse .Ida privind în susi către abraizul împietrit al partizanului

Dimineaţa., Tudora şi 'Mina fură urcate în maşină şi transportate

la locul unde (fuseseră prinse. Ideea era a lui Stulpner. El era aproape
siigur că fetele făceau parte din grupul cu oare se bătuse. Pentru după
amiază plănuise să l,e ducă în faţa cadavrelor, celor ucişi în pădure.
De cu seară avusese prilejul unei noui bucurii. I s:e telefonase dela
Boteşti că ţăranii dăduseră de cadavrul unui militar român. O cerce­
tare iute stabili că este vorba tot de'.uin partizan ucis în luptă dar trupul
lui rămăsese ascuns în buruieni. Faptul acesta îi dădu, şi mai mult curaj
lui Stulpner. Se grăbea să încerce ancheta la. faţa locului, scontând desco­
periri senzaţionale.
Era o dimineaţă limpede şi (răcoroasă. Şoseaua iera plină de căruţe.
Femei ,copii, bătrâni, cu feţele obosite, mergeau sprijinind1 cu mâna
boccelele puse una peste alta. Bărbaţii mergeau abătuţi pe lângă caii
costelivi. Se fereau de cele două maşini împingând de gâtul cailor până
când căruţa intra au 'două roate în şanţ. '
Da'trei (kilometri del oraş Tudora tresări. Acesta era locul. Se uită
repede peste câmp. Traista nu mai era tacolo. O luase de bunăseamă
vireun ţăiran. Mu vorbiră .nici de astă dată. (Stulpner adusese un tâlma-
ciiu, un şvab de prin Ucraina, înrolat în 'armata germană la începutul
războiului. Nina continua să susţină că-i din Storoiineţ. Făcea lucrul
acesta cu silă. Ar fi vrut să le spună că-i djn Demovca, că îi ura, că
înnourând va veni tarmata roşie, dar Tudora o sfătuise.să se stăpânea­
scă. Trebuia câştigat cât mai mult timp pentru Onisie. Stulpner îşi
muşca buzele vinete. Punea întrebări fără prea mult curaj, se silea
să fie calm, dar i se vedeau fălcile miscându-s'e ritmic. Tudora repeta
aproape mecanic, cu, o voce egală, străină parcă de tot ce se întâmpla.
— Sunt din Paşcani. . . nu ştiu nimic. . . nu 'cunosc nici un parti­
zan . . . (
îşi dădea ®eaima că iniu.-i crezută. Ştia că va fi schingiuită pemtlru
a i se smulge mărturisiri. Nu se igânidea însă la asta. Onisie singur
era liber. E] trebuia ajutat să lucreze, cu orice preţ. Faptele vor curge
repede, suferinţa nu va dura prea mult, chiar moartea de va fi să vină,
va veni curând. -
Privea arar faţa palidă a Ninei. Fata zâmbea, un zâmbet senin şi
împăcat, parc’ar fi spus: „Nu te teme, nu voi vorbi niciodată, orice
s’ar întâmpla.” , '

28
 ;Se întoarseră la Bacău. Era frumoasă dimineaţa asta de vară, cu
soarele prelins pe acoperişurile încă umede şi aerul pătruns de miro­
sul ţarinei răcorite. Un copil mânia două vaci pe marginea' drumului
Intr’o ogradă un, om descărca un car cu lemne. Pe fereastra urnei case
se strecura o melodie nelămurită, un cântec de dimineaţă la radio.
Viaţa îşi depăna rosturile ei mărunte, aceleaşi1de zeci de ani. Liniştea
aradului îi dădu curaj Tiudorei. (Zâmibea trecătorilor «are se opreau
pe trotuare şi priveau spre cele (două maşini. Bănuiau, desigur, că ele
sunt arestate. Asemenea lucruri se puteau vedea în fiecare zi. Parcă
cineva a fluturat mâna într’un gest scurt, imăsulrat. Au întors amân-,
două capul. O femee tânără, ridică din nou mâna. Tudora îi răspunse
cu o mişcare asemănătoare. Trăiau în aceeaşi lume, respirau acelaş
aer, aşteptau aceleaşi veştii., Totul i jise păru, firesc. Aşa trebuia să se
întâmple.
De acum începe o altă cale, necunoscută,.şi întunecată. -Dar şi aici
se poate lupta, lOri unde, 'oricând, {până în cea din urmă clipă.
In pivniţă pătrundeau Slabe sgomote die afară. Parcă tremurau zi­
durile, se frângea ceva în măruntaiele acestei case negre. Lovituri
înfundate,, gemete prelungi, fluierături, toate se amestecau într’un ră­
suflet greu ou iz muced. '
Căitţre amiază o scoaseră pe Nina. Fata se ridică uşor de pe ciment,
îşi aşeză părul Ou 'un gest obişnuit, privi o clipă către plutonierul care
aştepta în uşă, apoi şe repezi la Tudora, o îmbrăţi'şă şi-î sărută frun­
tea1. Nu-şi spuseră nici o vorbă. '
După un ceas Tudora află dela sentinela care se schimbase că pe
Nina o luasieră nemţii la Gestapo. Era considerată prizonieră d'e răz­
boi. ■
. Câteva clipe în mintea Tudorei se făcu o1 linişte mare. Viaţa
Ninei pornea pe un alt drum. Un lagăr, o suferinţă înceată, îndelun­
gată, fără sfârşit. Dar dacă o vor chinui? Dacă Nina nu va rezista?
O socoteau prizonieră de război, dar o prinseseră pe un drum din spa­
tele frontului, în haine civile. (Nu, Nina nu va vorbi, orice s’ar întâmpla.
Poate o vor ucide, dar buzele colhoznicei din Demoivtca nu se vor des-i
dhidje, nimeni nud' va putea dtecieşta dinţii.
Se rostogoliră ou o iuţeală ameţitoare, sute) de întâmplări, oameni,
strigăte. Mâna fetei de pe trotuar era albă ca o năframă. Este, este
totuşi cineva oare ştie ce se petrece acum. Oamenii aceia mulţi, fără
nume, fără vârstă, din fabrici şi mine, Ida, Onisie, Armata roşie. Sunt
aproape, li-se audel pasul, vor veni c,urând.
Se aud paşii sentinelei. Un om, poate un, ţălran, un flăcău 1dela
munte sau, dela câmp, o> păzeşte să nu fugă. Oare ştie: el de ce o pă­
zeşte? Bocancii bat cimentul Coridorului, în sus, în jos, şi iar în sus1
şi iar în jos. JLa ce se gândeşte oare sentinela? Va fi având o iubită.
Poate se gândeşte acum la trupul ei tânăr, la ochii limpezi. O mamă
î! aşteaptă într’b văgăună de munte. Ce umedă-i piatra! Oare când
vor veni din nou? „Cine eşti, cine eşti. . . unde sunt partizanii?” Parti­
zanii. Onisie e'departe, e liber, pregăteşte oalea. El nu va şiti nici-

29
odată. 'Omul nu ise mai plimbă pe coridor, a obosit. Poate niu vor mai
veni niciodată, o vor uita aici. Trasare. Parcă se aude strigătul1Ninei.
Tudora, Tudora!
O fâşie subţire de soare se prelinge pa zid. A pătruns pirintr’o
gaură de cui. iSoarele întreg a pătruns printr'o gaiură de cui. Soarele...
el nu va miuri niciodată. ■' :’
Pleoapele cad încet peste odhii olbosiţi. ,

Invitura dela depozitul de benzină reuşise. Vulpe pătrunsese până

la temelia casei în care era, corpul de) gardă nemţesc.
—i Nu vtreau să scape şobolanii, spunea ţel încă d’e cu ziuă. Am
să le bag dinamită pe, gâtlej. '
După oe se înoptase bine, porniseră toţi trei pe uliţele scufundate
în întunenac. Trecură Iprin cimitirul avSr-eesc în partea cealaltă a ora­
şului. Vulpe studiase de cu ziuă posturile de gardă. Erau în totul şase,
în afară de baraca pompierilor. Trebuia ucisă-una dintre santinele -şi
prin această spărtură se putea pătrunde uşor în incinta depozitului.'
Isprava asta o făcu tot Vul(pa. (Se apropie tiptil de gard. Neamţul
se plimba cu paşi rari. Ii sări- 'în spatel în aşa fel încât mâinile. lui
Vulpe îi căzură în dreptul gurii. Sentinela. încercă 'să se smulgă, dar
Voiosu veni într'ajutor şi înfipse -'cuţitul prin tunica cenuşie. Sent'inela-
căzu, moale, într’o parte. Dinspre corpul de gardă se auzea o melodie.
Un aparat de radio sau un patefon. Onisie ol luă spre stânga printre
rezervoarele mici, înconjurate de grămezi da pământ. '
întâi se auzi explozia de-(a -corpul de gardă, apoi flăcări mari în-
văluiră rezervoarele. Benzina încinsă ieşi în trâmbe, la început (al­
băstrui, apoi din ce în ce miai roşii, mai înalte,sfârşindu-se cu suluri
mari de fum negru. In câteva minute întreg depozitul era în flăcări.
Rezemat de piatra unui mormâiit din cimitirul evreesc, Vulpe se
bucura ca un copil. -
— Ia uite ce frumos! Oa la cinematograf.
Onisie avea Obrazul împietrit. Se (uita către foc, urmărea jocul
înalt al flăcărilor, simţea lin nări' înţepătura fumului care se întindea
deasupra oraşului trezit din toropeala! sfârşitului de zi.
Era mulţumit, se simţea puternic'şi stăpân pe gândurile lud. Toată
ziua fusese abătut. Nu se îndoia că lucrurile vor merge bine. Aştepta
căderea serii eu acea nerăbdare plină -de teamă cu care un bolnav
aşteaptă pe masa dei operaţie, pândind mişcările chirurgului, ascultând1
şoaptele asistenţilor şi clinchetul instrumentelor. Se gândea că Tudora
va auzi explozia. Va fi un drum între ei dbi, în clipa aceea gândurile
lor se vor întâlni. Gând aprinse fitilul, în strălucirea speriată a flaoă-l
rei de chibrit i se păru că vede chipul plâns al iubitei lu.i. Apoi, târân-
du-şje pe pământul îmbibat cu gudron, avu senzaţia puternică a apro­
pierii ei, aştepta să o jâudă vorbind, să o vadă răsărind deodată din
întun-erec. 1 se părea abs-urdă ideea că Tudora e închisă, că e singură,

30
că nu poate 'veni spre el. Căuta, să şi-oi încihiipue mişcându-se, vorbind
cu jandarmi, răspunzând la întrebările lor. Alunga gândul acesta ne-i
putinicios: şi o'căuta în; alte înfăţişării. La Demovca, pe câmipuri şi în
păduri, ved'eja în ea im tovarăş de luptă, io preţuia şi o iubea pentru
judecata ei limpede, pentru .curajul şi1(hotărârea ei. Acum rămăsese
numai lata eu ochii adânci, puţin tulrlburi, eu părul răvăşit pe umeri.
O vedea când legănândlu-'se în ştreang, când şvâreolindu-se în ţărână
cu pântecele sfârtecat de gloanţe. •
Voiosu pândea această frământare a lui Onisie, cu ochii unui om
încercat. El ştia că Tudona e pierdută şi-şi dădea seama că vorba lui
n’ar fi putut linişti sufletul vechiului său tovarăş. In seara asta însă,
privind alături die el lumina incendiului, .găsi prilejul să-i vorbească.
— Nu te bucuri 'Onisie ? Aş vrea isă văd arzând întreg târgul ăsta,
să se întindă pârjolul, să nu mai! rămână nici urmă din . . . .
Onisie se opri. îşi frecă obrazul cu mâna, oftă şi spuse:
— Nu acesta e rostul vieţii noastre. Nu totul' trebuie distrus'.
Viaţa merge înainte dar noi Itrebue să-i deschidem drum nou şi ade­
vărat. '
Porniră încet pe marginea şanţului. Oamenii treziţi din somn ieşi­
seră din casele mărunte şi priveaiu cu- mâna lai' gură. incendiul. O com­
panie de soldaţi trecu în pas alergător. Se duceau, să ajute la stingerea
focului. Vulpe mergea eu câţiva' paşi înainte. Sie grăbea, in adeeaşi
noapte trebuia să ajungă la Moineşti. Onisie vorbi încet 'ca pentru sine:
— Niciodată mu; vom putea dă prea mult. Poate că Tud’ora va
scăpa, dar mii) de oameni iau murit ou zâmbetul pe buze. Au fost arşi
sau îngjropaţi de vin Şi în clipa din urmă 'au scuipat îu obrazul crimi­
nalilor. Nu se mai gândeau la ei) ei la cei1care rămân. -Poate că lupta
noastră adevărată deabia de acum începe. După ce vor trece la vale
armatele roşii, va începe războiul nostru pe viaţă şi pe moarte. Acolo
trebue să ne gândim. -
Ajunseră acasă. Ilariom Ie deschise uşa şi-i îmbrăţişă. Trupul l'ui
mărunţel se mişca îneoacei şi încolo- şi-şi 'vântura mâinile ca un copil.
•
—■“Acum, mai departe, să nu ne prindă ziua aici, spuse Voiosu.
Onisie îl privi câteva clipe apoi vorbi hotărât:
■
—■Eu' rămân. Voiu căuta să aifju dacă într’adevăr Tudora a fost
arestată. ’ I j (
■
— Ai grijă să nu te înlhaţe. ' -
Vulpe şi Voiosu pledară. îlobincul stinse'l’aimpa., Curând greerii în­
cepură să ţârâe în culcuşurile) lor ascunse.

Sfârşitul, lui Iulie se întunecă., După zilele cu lumină fierbinte, cu

dogoarea pietrelor tremurând deasupra, uliţelor ca nişte- valuri stră-t
vezii, cerul se turbură şi iun vânt călduţ prinse să bată dinspre sud,
aducând stropi de ploaie. Dan odată ou nourii alburii, rostogoliţi dea-,
supra câmpurilor moldovene, vemi şi vestea turburătoare că frontul

31
începe să se mişte. Intr’o dimineaţă s’a aflat că prefectul; Nanu a ple­
cat. Sărăcimea Bacăului a ridicat din umeri.' Unii auzeau pentru prima
oară acest nume. Plecau bogătaşii! în fiecare zi şi nimeni nu se mira.
Vârtejul de evonuri pătrundea în case,, se rostogolea pe uliţi, oamenii
se aplecau unul la ureoliea altuia: „Pleci ? Unde să mă duc ? Am o rudă
la Bucureşti. Am să intru şi eu, în beci că n’am unde să mă duc.” Femeile
umb-iau cu copii în braţe dintr’o ogradă lîln alta. 'Pe uliţele dela mar­
ginea târgului colindau grupuri de oameni. Băteau tare în porţi şi stri­
gau cu glasul răguşit de’ tutun: ,„Ascultaţi bre oameni buni. Staţi'la
oasele voastre. Dacă' porniţi veţi muri pe drumuri de foame, au să vă
ucidă nemţii. Nu vă duceţi. 'Om sta de vorbă cu ofiţerii. Doar sunt tot
oameni. Şi apoi am auzit dela cei ca vin întruna de sus, că nu s’a po­
menit casă prădată. Oamenii fug pentru că-i scot jandarmii de prin
case!”
Până noaptea târziu vorbeau în şoaptă femeile, apoi se duceau să
se culce păstrând în monte vorba cea înţeleaptă a mulţimii: „mai bine
în bordeiul tău decât în palatul străinului.”
Treceau trupe proaspete pe front dar se auzea că pădurile sunt
pline de fugari. Erau şi colonei şi generali care-şi lăsaseră bărbile să
le creastă, schimbaseră vestoanele subţirele şi curate cu sumă:aşe cio­
băneşti şi umlblau pe marginile pădurilor, adulmecând poterele nem­
ţeşti şi visând sărutul caid' al cucoanelor 'de lacasă.
In gafa târgului veniseră vagoane goale pentru autorităţi. Nanu
îşi cără mobila în toiul nopţii. Nu anunţase pe nimeni, nici măcar pe
bunul lui prieten Lealhu. Aivea de gând ea dimineaţă, după ce va fi
încărcat lucrurile lui, să-i anunţe pe câţiva." l
Se plimba prin casă năucit. Aomalia suspina încet şi-şi1tot ştergea
opihii cui o batistă boţită şi 'umedă de lacrimi. Punea mâna pe câte un
lucru, îl lăsa., lua altceva. Prefectul era furioşi. îşi făcea socoteala.
Dacă sosiseră Vagoanele înseamnă că situaţia e gravă. E1 încă mai
nădăjduia. Se agăţa cu disperare 'de câte un fapt mărunt. Citea comu­
nicatele sarbăde. Crezuse până acum. Nu-i mai rămânea nimic.
Vagoanele sosiseră pentru aîihive şi 'pentru averea statului. Nunşi
mai punea astfel de probleme. Trebuia să ia cât mai mult din averea
lui. Cu câteva zile în urmă ,se certase cu Amalia.
— Nu luăm nimic, auzi itu, nimic, îi spunea soţiei siale, dând din
mâini fără rost. , ,
Dar femeia împadieta mereu mărunţişuri nefolositoare, neîndu-
rându-lse să renunţe; 1a, ceva. '
In noaptea plecării totul s)e năruise în mintea lui Nanu, Era- ihotă-
rît să ia tot, abso’ut tot. Era doar cea mai 'înaltă autoritate a jude­
ţului. Ceilalţi? Treaba l|or. -
Chemă camionul şi începu să care. Se pomeni în1 toiul nopţii cu
Leahu şi cu Ştefănesciu, secretarul prefecturii. Fţrocuroru'l avea părul
vâlvoi. îşi luase. doar un pardesiu peste pijamaua de mătase por­
tocalie. '
— A trebuit să aflu dela străini dă au sosit vagoanele. Bine Na-

32
nule, se poate?
— Domnule prefect, pot sărimi iau tot. bagajul?
Nanu se uită prostit 11a ei. Tăcu, .răscolind mai departe în nişte
hârtii. ISimţea dum îi năvăleşte sângele în cap. Ridică privirea spre
Leahu şi-i venii să râdă de înfăţişarea procurorului. Apoi răbufni:
— In definitiv ce vreţi dela mine? 'Sunt trei vagoane cu toate.
Cred ică; aim dreptul să iau eu lunull In celelalte voiu pune arhivele,
cLŞEt- ca,. . . '
Leahu îngălbeni. -
■— Bine Nanule, dar . . . .
— Nu ştiu nimic. . . cereţi socoteala guvernului, plecaţi cum
puteţi. - -
- Procurorul îşi frământa mâinile. Se întreba cum de' nu are putere
să urle, să se repeadă la Nainu, şi să-l sfâşie. O Clipă îl fulgeră gândul
să se ducă în gară şi \să ocupe unul din vagoane. Se linişti, se apropie
de prefect şi-i spuse cu ură:
— Vei da socoteală, asictultă-imă, ne vom vedea la Bucureşti. Ieşi
trântind uşa. Ştefănescu rămase năucit în mijlocul camerei.
— Eu ce fac, domnule prefect? . -
•— Ge ştii. . . lăsaţi-mă în pace, duceţi-vă dracului toţi. Ieşi afară,
ieşi că . . . -
Secretarul se rostogoli spre uşă, împiedecându-se de un covor fă­
cut sul. - ' 1
In zori, -pe rampa gării era o forfotă nemaipomenită. Aflând de
sosirea vagoanelor, o parte din funcţionari îşi şi aduseseră bagajele.
Preotul Bondar împingea pe uşa unui vagon saci burduhănoşi, baloturi
legate cu curele groase. Leahu ejra tot în pijama. Sculase din somn
câţiva birjari şi-i ameninţase cu pistolul, ’o'bligându-i să-i care bagajele.
Toţi trânteau fără socoteală lucrurile în vagoane. Câţiva ceferişti stă­
teau deoparte şi fumau liniştiţi privind vânzoleala mărimilor. •
Doamna Leahu începu să ţipe la preoteasa lui Bondar:
— Astari vagonul nostru, te rog, dumneata nici tniu eşti din Ba­
cău, dă-te- l]a o parte .. .
Preoteasa, o namilă de femee, trăită în urbea vulgară a Paşcanilor
nu se intimidă. La început tăcu şi continuă să înghesue lucrurile în
vagon. Doamna Leahu trăsei de un sac care se rostogoli până sub ro­
ţile vagonului. Preoteasa îşi dădu drumul.
— Ascultă fa cucoană, să nu te pui cu mine, că te apuc de păr
şi te târâi prin toată gara! Ge-i trenul mă-ti?
Indignată, soţia procurorului începu să plângă şi într’un acces de
isterie trăgea jos ludrurile preotesei). Aceasta lăsă din mână uh aba­
jur de porţelan ,desfăcu degetele şi le înfipse în părul nevestei lui
Leahu. Un ţipăt sfâşietor străbătu gara. Sări Şi Leahu şi popa Bon-
cu pulpanele antereui.uî flutulrând. La început trasară de cele dm’ă
femei pentru a le despărţi dar preoteasa îsi încleştase bine mâinile. în­
cepură să lovească şi ei în neştire, gemând şi urlând. - ■

A lm a n a h u l literar, 3 — 1950
33
 — Ce vrei mă boaită, strigă Leahu jCSontestiomat şi se repezi la
barba lui Bondar. Popa se aplecă şi puse mâna pe o bucată de scân­
dură. )Cu un gest repede Leahu scoase pistolul şi-l înălţă deasupra
capului. O singuhă clipă amuţiră. [Preoteasa îşi desfăcu mâinile din
părul „soţiei procurorului şi| cu un răget de vită înjunghiată se propti
în faţa 'papii. Lealhu tremura din tot corpul şi o şuviţă de salivă i se
scurgea prin colţul gurii.
—■Vă împuşc, vă împuşc, dumnezeii şi îiristoşii. . .
Năvastă-sa, cu părul răvăşit, vânătă, îl apucase cu 'amândouă
braţele încercând să-i tragă în jos mâna cu bare ţinea pistolul. Leahu
se smuci şi se îndreptă spre [Bondar. Popa o rupse de fugă, Se aplecă
vrând să 'treacă pe Bulbi vagoane, dlar se împiedică în rentie şi' Căzu cu
barlba într’o baltă unsuroasă. Leahu îl apucă de picioare şi-l Urase
înapoi. Abia acum, unul! din ceferiştii care priveau, îi prinse mâna lui
Leahu şi i-o, strânse până când, pistolul căzu la pământ. Soţia procu­
rorului se repezi şi-l luă.
—■ Ce, vrei să faci! moarte dle om, don’procuror, ce draou,..
— sp'use ceferistul palm, mutându-şi ciotul de ţigară dintr’un bolţ în
altul al .gurii. (­
Birjarii, camionagii, câţiva ţăţnani şi uin grup de femei din maha­
laua de (peste gară, râdeau de se prăpădeau, vâzândii'-l pe popa Bonid'ai
cu antereul [sfâşiat, cui baxlba năclăită de păcură.
■
—>Parcă-i scaraoschi, chicoti un copil. '
— Ce crezi, a intrat diavolul- în (boieri, rosti o femeie, ducâmdu-şi
mâna la! giufră, înmărmurită.
Când) răsărea soarele a venit şi| Nanu. Se opri şi cuprinse cu pri­
virea întregul peron. Oamenii îl salutară cu gesturi moi, dini obişnuinţă,
— Ce s|e întâmplă aici,, întrebă fără să ştie pe cine.
Vagoanelei erau aproape pline ou bagaje. Cei care .nu-şi putuseră
încărca lucrurile se adunară în jurul lui. Cucoanele plângeau încetişor
încercând sărşi [facă o figură cât mai (disperată pentru â-1 înduioşa,
Nanu rămase insă împietrit. Nu ştia ce măsuri să ia. Vorbi încetişor
cu şeful gării. Acesta dădu din umeri plictisit.
■
— Asta-i, ce se vede,, spuse într’krn târziu. Aşteptăm o locomotivă
dela Focşani. Se Vor ataşa câte trei vagoane în fiecare staţie. Nu pol
săi fac nimic.
— Dar cu astea ce este, spuse Nanu arătând cu mâna către hiştţ
vagoane de manfâ JUicălroate cu butoaie de ibenzjpă.
■
— Pentjru front, nu pot islă mă ating 'de ele.
'Prefectul se- înfurie.
— Ce front, ce' front, dumneata nu vezi ce ise întâmplă? Iţi tenai
arde.de front?) (Desbarcă-le! -
—* Nu se poate, domnule prefect. Ce, vreţi să mă împuşte?
— Pe răspunderea mea, spuse Nanu hotărît.
— Da, da„ (să le descarce, rostiră câţiva din mulţime.
Încurajat de propunerea prefectului^ secretarul prefecturii se re­
pezi la şeful gării.

34
 — Răspunzi dumneata de viaţa noastră, ‘de averea noastră? Asta-i
sabotaj. Descarcă vagoanele dacă nu vrei să ajungi la cuirtea marţială.
■
— Descărcaţii-lle -dumneavoasijră, eu nu) mă ating. Voi telefona
la Focşanh Nu primesc ordine decât' dela. calea ferată, spuse şeful, fă­
când; un pas înapoi. ‘
— Le descărcăm noi, da, da„ tfoarte bine, ţipă una dintre cucoane.
Ce, vreţi să, ne prindă ruşii ?
— Hă, ihă, hă, îşi temei cucoana,, bucăţica, rasei un ceferisit mărun­
ţel şi tuciuriu. ' -
Hohotul de râs trecu mai departe printre cei care priveau sfada.
Secretarul prefecturii se sui înrtr’unul din vagoane, desfăcu, oblo­
nul şi împinse un butoi. Scăpate din strânsoare, celelalte începură să
se legene. Avocatul Lipan se sui şi el. Două dintre cupoane făceau
efofrturi să se caţere pe vagon şi fustele lLs'e ridicau. (Hohote de râs
înfundate se\ 'auzeau (pe 'rampă. (Butoaiele 'cădeau între linii cu un sigo-
mot surd, câteva, se crăpară şi benzină! (începu să curgă, făcând să
lucească apele ei albăstrui în lumina (roşietică a soarelui ce abia ră­
sărise. , •
începură să arunce lucrurile în vagoanele golite. M.untcteau icnind
înijr’oi tăcere pătrunsă când şi când de strigăte neînţelese. Nanu supra­
veghea, încărcarea lucrurilor iui, -gândindu-se la Amalia oare era încă
acasă. ,.Sărmana, 'toată .noaptea a plâns. Inimă de femee, ce vrei!”
Scoase ceasul şi-l privi -lung, parcă n’iar pricepe. E încă turburat. Se
gândeşte la butoaiele de benzină. ,,Poate ;că nu t|rehuia. Diar de ce
dlracu le lasă să zacă prin igări d'acă( iau într’adeviăr nevoe? Şi lai urma
urmei, e mai Ibine să, salvăm câteva vieţi şi averile adu'nate cu atâta
trudă. -Frontul. . . ” II apucă o mâniei neputincioasă, pe guvern-, pei rege,
ne mareşal, pe întreaga armată. „Autzi,, să nu) poată ţine ei în loc pe
ruşi. . . Nemernici, trădători. ;Va veni ea vremea răfuelilor. Cu toardia
voi tăia, în dreapta şi în stânga, în toţi aîcieşti ofiţeraşi icu ifose po­
litice.” ^ ,■ 1 3
-Soarele arde din ce în -ce mai tare.Pe obrajii oamenilor curg şiroaie
de sudoare. Pela -zece intrară,p'e rampă d-ouă cotigi încărciate cu arhivă.
Nanu tresări. De astea uitase. Ii venea să-ţi strângă da gât pe căruţaşi.
Un funcţionar gr-as, qu, faţa umedă, (strălucind, veni întins la -preifect
şi icu un, gest ,dq mulţumire, s-puse:
— Lc-am -adus . . . dar am1/muncit, nu glumă .. .
Nanu sq înto-arse, strânse buzele, pus-e mâinile îu şold şi vorbi cu
dispreţ.
—•Ei, le-ai adu s... şi dacă le-ai adus, ce? O să le iau eu în spi­
nare? Tu nu vezi că nu e loc?
— Binq, dar e arhiva, documente, acte, se bâlbâi funcţionarul).
— Mă fac şi mă desfac pe arhivă. O dau dracului. Boule, nu vezi
că,nu e loc? _
Omul se pită năucit către vagoane. Căruţaşii începură să arunce
la pământ registrele, teancurile de dosare legate cu sfoară groasă, din
oare sburau bucăţi de (hârtie indigo.

9K
 — Atunci. . . ce facem» întrebă' cu teamă funcţionalul.
— IC.e ştii. . . slăbeşte-fmă. _ ’ '
lOmul se întoarse în loc şi începu săişi şteargă obrazul ou o ba­
tistă' vânătă. - ' i \
■
—- Ascultă, ţipă INIanu, ascultă amice, caută dosarele cu bugetul
şi actele justificative şi puno-le în'vagopul meu. Restul duci înapoi. Re­
pede, ce stai? '
Popa Bondar1 terminase de încărcat bagajele. Se; dusese la o fân­
tână ’şi-şi spălase obrazul mânjit de s-gură., iPireoteasa sta proţăpită îri
uşa 'vagonului. -Faţa îi era roşie şi- pieptul mătălhălos se-revărsa 'ca
nişte tăfâlgi. . , ,
N-apu îi privea din când în -când pe fiecare şi i se| făcea scârbă.
„[Bestiile. . . cot la cot cu mine.” Ar fî visat să plecej altfel', nu la un
loc c-u aceşti oameni care se pretindeau elita târgului.
Deasupra vagonului, peste nişte dulapuri lucitoare, secretarul
prefecturii, în'cămaşă, privea satisfăcut în jur. II -zări pe prefect şi-i
aruncă de acolo, de sus,; uni zâmbet de mulţumire. '
■—, Aţi văziuit ‘dac’am fost energici'? Acum;, de-iar veni locomotiva
miai repede. Ar trebui pres-at şeful. '
Prefectul nu Irăspunse- şi se întoarse. II jignea atitudinea secreta­
rului. Se voia -cât mai curând plecat de aici. II văzu, pe Leah-u stând de
vobbă cu nev-astă-isa între vagoane. I se făcu milă şi regretă ieşirea de
azi noapte. „Nu trebuia să fac asta. El e singurul mai răsărit'. M’am
purtat ca. un mojic. 'Ar trebui să-i- cer scuze.” -
Dar părăsi repede gândul acesta. - ‘
Amalia veni într'un târziu, ceva mai dispusă. -S'-e fardase şi, îmbră­
case . un costum -uşor, de excursie. Arăta foarte tânără, şi privind-o-, pe
Nanu, îl străbătu Iun fior de duioşie. -
Luară mia-sa in' restaurantul gării. într’un colţ -câţiva -soldaţi jer­
peliţi muşcau înlcet dintr’o bucată de pâine neagră. Lui Nan-u îi făcu
ră-u specta,colul acesta,-îl dhemă -pe restaurator şi-l mustră. Ostaşii
ieşiră cu paşi grei, (târându-şi bocancii pe mozaicul spart încă dela pri­
mul bombardament.
’ ' .S
•&
8|
?' ■ '■ ' - ~

Locomotiva sosi în am-urg. -S-ună prelung înică înainte de a intra

în gară, -şi! ţipătul1-ei Se imprăşti-e deasupra oraşului toropit. Pe peron
şi pe rampă se adunase Hume miultă, laflând că pleacă autorităţile;
Oamenii priveau nepăsăto|ri. Nan-u se gândea că ar trebui să ţie un
mic -discurs. Ar fi fost datoria primarului) dar acesta fugise'cu o săp­
tămână înainte, leu toate camio-ân-ele primăriei. Amalia încercă să-l
oprească, dar N-anu s-e înicăpăţână.;
— Hrefoue să-i încurajez puţin,, -dragă), nu s-e poate, ee dracu, sunt
şeful judeţului. Nu pot plec-a- aşa. . . ca Iun laş. Le voiu s-pune doar
câteva cuvinte. - .

36
 După o scurtă' manevră locomotiva culese cele cinci vagoane şi
mecanicul aştepta acum, fumând, foaia de circulaţie. ,
1 .— Şeful o face dinadinsi, se răzbună, şopti'secretarul prefecturii la
uredhea ljui Nanu. -Cred că ar trebui să-l sgâlţâim puţin.
In-aceeaşi clipă însă, şeful) staţiei ieşi şi se îndreptă spre me­
canic. ) 1' * ■I ’ 1 1I
— Amice, amice, îl strigă1Nanu, niuimai puţin, \reau să le vorbesc
cetăţenilor. ) --> i ' ,
. —■Poftiţi, rosti şeful indiferent, văzândukşi de drum.
" Nanu ceru un scaunj dlela restaurant, se ujrcă cu grijă pe el. Oa­
menii adunaţi |pe peron îl priveau curioşi. Nu înţelegeau ce-are de
gând prefectul. Se înghesuiră mai aproape. Erau' mai multe femei,
câţiva muncitori, negustori, birjarii şi căruţaşii bare ajutaseră la" căr'
râtul lucrurilor.
— Domnilor, stimaţi cetăţeni, începu prefectul. Ţara trece prin
clipe grele. Trebue să mă despart de dumneavoastră.. . pentru puţină
vreme. Ce să (fac, sunt la dispoziţia guvernului, ca orice ‘soldat. ’ Aşi
vrea să rămân cu dumneavoastră şi să înfruntăm împreună nenoroci­
rea. Dar sunt convins că inamicul nu va ajunge) până aici. Vă rog, vă
sfătuesc să fiţi liniştiţi,- armata 'este încăpuţetrinică. . . '
•
— Fuge bine, se auzi .un (glas din mulţime. "
Prefectul se prefăciu a nu auzi şi vorbi înainte.
■
—•Faceţi zid în jurul guvernului' şi al regelui. Noi ine vom în­
toarce-, vă asigur, cât de curând. - -
— Nu zău,? .rosti,aceeaşi1vocei şi râsete scurte-făcură să semişte
oamenii. . 1■ ~ '
Prefectul părea descumpănit. încerca să domine situaţia. ,
— Voi continua să lucrez pentru .binele dumneavoastră, v o i. . .
■—■Ce spui Franţ ? Ietete . . . , '
” Vocea necunoscută părea acum mai puternică şi oamenii se în­
toarseră căutând-o. ~ ^
—' Voi transmite guvernului bbtărîrea dumneavoastră de a apăra
naţiunea, se auzi din nou .glasul tremurat al prefectului. ' 1
—' -Valea; c ă ,vă prinde ploaia .. .
Un ihohot de râs se rostogpli dealungul peronului. Amalia îl1 tră­
gea pe Nanu de craoul pantalonului cu o nervozitate stăpânită.
—. Şi .acum, la revedere, cetăţeni.. . încheie prefectul," şi se dădu
repede jos de pe igdaun. ' - ' >
— Du-te învârti)ndu-te ..,. să vă -vie numlele. - '
, Omul care vorbea veni .mai în faţă. Era- un vlăjgan cu objrazui
brăzdat de cute adânci. Purta o şapcă de piele roasă. Ţinea mâinile
în buzunarele pantalonilor şi ochii i se roteau repede, sticlind’, '
Nanu 'se urcă în vagon şi; dispăru 'după un1 şifonier.
— Huo, lâ oa.se, răzbi din nou vecea vlăjganului.
Lumea râdea laeum fără să se mai stăpânească. ■
,■— IHuo, Ihuo, se auzi!' din toate părţile şi peronul începu să cloco­
tească. ' , , . -

37
 Locomotiva ţipă scuţrt şi trenul, se urni. Mulţimea se mişcă şi ea.
H'uiduelile acopereau toate sgomotele. Se auziră totuşi' răpăituri scuirte.
Popa* Bondar care ou degetele înmănunohiate, făcea rotocoale largi,
binecuvântând pe cei ce rămâneau,, se tinase speriat înapoi din uşa va­
gonului, Pietrele slburau, lovind cu sgomote seci în pereţii vagoanelor.
— Ce ne facem fraţilor, am rămas fărăJ prefect, ţiui o voce de
femee.
Dar oamenii nu mai aveau vreme să audă. Huiduiau de zior şi se
aplecau^după pietrele înegrite de pe terasament. '
Curând trenul dispăru şi nu se mai văzu decât un vălătuc de fum
negru, imişcându-se încet pe deasupra gării care se întuneca. Pe rampă
câţiva copii se joacă cu hârţoagele arhivei1. Despoaie registrele şi răs­
colesc cu picioarele în grămada de dosare. Miroase iute a benzină şi
a (sgură. ’

In noaptea aceea începu organizarea detaşamentelor de mUncitori.

Vestea că autorităţile din Bacău fugeau, că însuşi gestapoul plecase,
era semnul apropiatei! prăbuşiri.
După- ce se trezi, Onisie părea liniştit. Povesti toate cele întâm­
plate. II stăpânea un fel dc neastâmpăr, punea întrebării dese,1,se inte­
resa de manifeste, de stocul de dinamită, de arme. Ştirea că gestapoul
plecase din oraş nu-1 impresiona. îşi 'dădea seama că soarta Tudorei
şi a Ninei e hotărâtă.
In câteva ceasuri sufletul ,lui se sdhimibasie. Imaginea iubitei iui lua
iar înfăţişarea dle miai înainte: oi tovarăşe de luptă. Nu mai rămânea
nimic din păienjenişul gândurilor care o îmbrăcau, falsificându-i chi-
, pul. Tudora nu era tfemeea lui, Tudora nu trăia prin. carnea ei fierbinte,
prin oohii adânci, jprin vorba dctmoală şi înţeleaptă, ci prin faptele şi
curajul ei. 'Aceasta e Tudora adevărată, ca şi Nina, ca şi Qbuhov,
Ghelaru, Soric şi ceilalţi câţi căzuseră. Amintirea acestor oameni nu
trebuia udată eu lacrimi obişnuite. 'Onisie se simţi' ruşinat. îşi aducea
vag aminte de'.suferinţa,lui de eri. închidea odhii silindu-se să uite.
Simţea nevoia să alunge| tunbunarea ivită lirs sufletul lui şi se grălbea.
In amurg se primiseră indicaţii dela 'grupul ,oare acţiona la Iaşi şi
care coordona activitatea punctelor de luptă din întreaga Moldovă.
Omiul de ilegătură cu numele conspirativ de Şperlea venise ou unj auto­
camion al societăţii petrolifere. N’ia stat decât o jumătate de oeas.
Hotărîrea era cia în momentul în oare armatele roşii vor rupe frontul,
comu(niştii, sprijiniţi dtei muncitori să atace unităţile nemţeşti care Vor
trece munţii. Şperlea lera un tânăr de 24 de ani, cazangiu. Ha atelierele
Nicolina. Purta nişte ochelari cu ramlă subţire. Avea un grai subţirel şi
iute iar prezenţa lui în pivniţa del'a Moineşti adusese parcă semnul
apropiatei victorii. Sulb chipul şters al acestui flăcău, se ascundea
utecistul c(rescut în focul acţiunilor ;dela Iaşi, şi unul dintre elemen­
tele de seamă în activitatea comunistă din spatele frontului din
Moldova. '

38
 Şperlea ieşise |dm ascunzătoare 'odată cu venirea 'nopţii'. Pornea
înapoi spre Bacău şi ideacolo, spre alte necunoscute ţinte. Cej rămaşi
începură să discuţie playiul de luptă pentru zilele ce' urmau. Erau stă­
pâniţi de o înfrigurare nouă şi (adâncă. Se simţeau mai puternici şi
mai stăpâni pe faptele lor. Nu erau singuri. Din' ceaţa războiului se
desprindea luminoasă, fiinţa-partidului. El trăia iltegal', dar respira prin
toate inimile răzleţe, lovea cu pumnii ascunşi în nenumărate locuri,
pregătea drumul larg al Vieţii libere.

Trebuiau, organizate echipe înarmate care să aştepte în păduri,

deslănţuirea ofensivei. Trebuiau distruse porţiuni din idrumul de fier
către Gihimeş, care 'constituia o principală linie de retragere pentru
nemţi. ■ ,
Pe măsură ce vorbeau, gândiiudiuHse la amănuntele*' luptei ce va
urma, glasul li se înfierbânta. Vedeau convoaiele nemţeşti bulucindu-isie
pe toate drumurile, pe toate cărările, auzeau bubuitul' exploziilor şi în
urmă, oa un torent nestăvilit, tancurile, pedestrimea, artileria sovietică.
Nu aveau încă indicaţii precise asupra ceţor ee vor iurma, dar totul) se
desfăşura, în faţa ochilor lor ou o uimitoare precizie. Nimic nu mai putea
schimba soarta lucrurilor. - .
, Vulpe veni după miezul nopţii. 3hj sat ise arătaseră grupuri de
fugari, de pe front. Aveau arme dar nu şi muniţie. Voiosu fu de! părere
că trebuiau strânse cât mai mlulte din aceste arme şi ascunse undeva,.
Apropierea frontului va rezolva şi problema muniţiilor. Vulpe stătuse
de vorbă cu mai mult de treizeci de lucrători, petrolişti, dar numai
vreo treisprezece se învoiseră să ia, parte la o acţiune.
— Ce spun, lîntrelbă Ilie, buourându-se totuşi că Vulpe izbândise
să închege jceva. ,
— Cei bătrâni se tem, spun că trebue.să steai să-şi apere casele.
Dar ştii .că ţi-am mai vorbitodată de Toma lui Ion lai Balbii. El a.r vrea
să) plece cb'iar acum. Straşnic om. Miai sunt încă vreo cinci care s’au
înţeles să meargă cu el. A u făcut rost de două puşti mitraliere zebe
şi vreo cinci încărcătoare. Jandarmii s’au dat la fund, nu mai prinzi
unul noaptea prin sa't. ’ s ,
Vulpe vorbea repede, încâlciindu-se ca un copil care vrea să spuie
totul deodată. îşi frământa şapca (îm mâini. Părul nepieptălnat de'multă
vreme i se lăsa spre urechi îu şuviţe groasei, bătucite şi cânepii.
,— ITrebue să împrăştiem dealungUl liniei vestea ică;în curând vor
trece Iniemţii în retragere, spuse Ida, privind îu ochii lui Vulpe. Să ri­
dicăm oamenii. Ou Toma lui Ion iar triabuj să stăm de vorbă. Să lucrăm
«repede. Nemţi mai sunt în sat?
— Au rămas nişte Jgăgăiuţilcu telefoanelei, dar ori cu ei, ori fără
ei, tot una-i.
'— Ilie, vorbi deodată Onisie. Vreau să plec eu. Daţimni câţiva
oameni. ' ‘ -

39
 _ — Mergem 'cu toţii, spuse Ilie Voiosu \zâmlbind.
In moaptea aceea nu) dor-miră şi spre ziuă Vulpe îl aduse- pe Toma.
Iui Ion al Babii. Un om cât un -mu;n)te, îmlbrăoat întir’ol haină die d’imie-
mânjită de unsori de toate felurile. Când] iuţiră în cămăruţa, lor, păru
că nu se miră. 'Le întinse- o| mână jmare şi aspră.
— Noroc tovarăşi.
Se uita întir’una la Idaj. 'Chipul lui de copil îmbătrânit părea lumi­
nat de o adâncă şi tainică nerăbdare. Vorbea totuşi calm şi apăsiat, ca
toţi ţăranii 'din acele locuri. Tatăl lui fusese (tot lucrător petrolist şi
murise într’un accident. Toma avea pe atunci doisprezece ani. Mamă-sa
era servitoare _la unul din funcţionarii societăţii. In fiecare seară el 'afla
cum trăesc -cei ce negustoresc sângele -negru ial pământului. - Ura se
aduna în sufletul său cai ţiţeiul în Ibataluri şi acum venise vremea să
prevestească. N’a vrut să plece în valea Prahovei. Nu ştie anume pen­
tru ce, dar simţea că el trebue să rămână aici., Ajoum"ştia pentru ce
rămăsese.
— Eu zic s’o luăm peste Cărunta şi să ne lăsăm în Agăş. Acolo
să-i aşteptăm. Este anume un loc unde drumurile se încalecă. Dacă
răscolim pământ-ul bine 'numai au pe unde trece.1
Tom-a vorbea ca un încercat strateg. Dădea din mâinile mari, tră­
gând în aer linii, aşezând puşcaşii, înfăţişând Un plan de 'atac ce nu
trebuia să dea igreş.-Făcea totul atât dle firesicl de parcă i-latr fi cunos­
cut de când lumea pe aceşti oameni. -
— Pregâteşte-te Tornia, spuse Voiosu într’-uti târziu. Vom pleca
mâine în zorii zilei să recunoaştem locurile. Apoi ine-om întoarce/şi om
pune totul la cale c-u chibzuială. S’ar putea să zăbovim. I-aţi de-ale
gurii. . - '
— -Nici o grija. Cunosc stânite de -pe valea Uzului până în văgăunile
Sult-ei. Nu moare nimeni de foame cu] mine. .
Se urni "cu paşi mari şi faţa lui 'arăta o încordare puternică.
Toma lui Ion ,al Babii îşi aflase prieteni noui şi -acum mergea pe
uliţă cu pieptul înafară, cu -buzele puţin ţuguiate, privind’ cu coada
ochiului cătr-e po-st-ul de jandarmi. Mai încolo, în dreptul şcolii îl în­
tâlni pe unul din nemţii' caire păzeau telefoanele. Toma zâmbi cu o
strâmbătură exagerată Işi mormăi: . ' _
- — Ti-am întins' capcana, lupule!
-— Bitte, -făcu nemţul- încruntân-du,-se şi -mişcând uşor buzate spă­
lăcite. ■ (
— Am 'spu®, că ţi-am pregătit copca! Eşti cam surd!
—- A h a . . . jawoh-1, camferad . . . rânji, vioind (s'ă arate că a înţeles1
.

Noaptea fusesle agitată, -se puseseră la cale atâtea lucruri de

seamă, încât lui Onisie 1 se părea acum că vremea curge -prea încet.
Era conştient de faptul că riervii "Inii se sdruncinaseră, în ultimul timp,
însăşi nerăbdarea lui era semnul unei uşurinţe pe care nu şi-o ' cu­
noştea înainte. Se -plimba dinitr’un colţ al camerei în altul, fuma ţi-gare

40
după ţigare şi ochii ‘aveau q sticlire jfrece. Iu timp ce se pregătea de
plecare, Ida îi spuse: '
■ — Eşti prea turburat, Onisie, de ai? .
— Nu ştiu, aş vrea s’o ,pornesc dhiar acum. Dece oare aşteaptă
atâta sovieticii? Cred că Şperlea şitia) ceva. -
Ida zâmlbi.. îşi dădea seama că lupta îl schimbase mult pe Onisie
Sârbu, îl oţelisie dar In acelaşi timp îl împingea mereu spre acţiune,
spre ofensivă, .dhiar atunci cândl trebuiau aşteptate condiţii prielnice.
— îmi pare râu că plec de lângă voi, spuse fata' lagându-şi păjnul
cu igesturi încete. Dar ne vom vedea burând1. .
Se ducea la Bacău. Şperlea adusese şi acest ordiin. Ida trebuia
să 'desfăşoare în oraş o acţiune puternică pentru împiedicarea evacuări­
lor în masă. Bogătaşii şi .autoriităţiilie imprăştiaser.ă panica. Multă lume
se pregătea să plece şi lucru acesta trebuiia zădărnicit. Târgul rămas
fără autorităţi înlesnea .Contactul direct cu oamenii, cu mu'rcitorimtea
care refuzase să execute ordinele de evacuare, cu femeile care plân­
geau deasupra ochilor înspăimântaţi ai copiilor. îşi strânseră mâinile
în linişte. Chipul Idlei părea mai tânăr şi mai liniştit. Privindu-1 pe
Voiosu în ochi, rosti zâmbind: I
— Curând înfloreşte viaţa noastră. Noroc!
— Poate dai de urmele Tudorei. Mă voiu abate într’o noapte, ui
spuse Onisie.
—■O voi 'căuta. 'De n’ar fi dus-o odată cu ei în alltă parte.
IO scoaseră până în pădure. Cerul era mohorât şi copacii foşneau
încet, voind parcă să ascundă 'drumuli tainic al oamenilor ,eare-şi pără­
seau vizuina. Un sat clipea o luminiţă. Poate Toma lui Ion al Babii se
pregăteşte. ■'
- -Sfct

Poposiră lângă, ’o văgăună i pe apa Trotuşului, în dreptul satului

Prelucil Păcură o ascunzătoare din ceti.nă. .Hotărîră ca Onisie şi cu
Toma, să se apropie de linia ferată să dea de un cantonpentru aafla
Ceasurile la care aveau să treacă trenurile în sus.
» Porniră încet prin grohotişuri şi curând ajunseră la linie. ESna
pustiu. Priviră în stânga, în dreapta. Căldura tremura dealungul tera-
samentului. Intr’un târziu se auzi o talancă, apoi altele.Câteva vite
trecură peste linie încovoindu-şi spinările. Copilul care .păşteavacile
se sperie când îi văzu pe cei doi oameni. ' '
— încotro e cantonul, întrebă Onisie. - '
■
—■Gara Agăş e ca la un kilometru, cantonul e mai înapoi, mai
departe. -
, Copilul se ţinea deoparte, vânturând în mâini o trişcă.
■
— La gară sunt oameni mulţi?1 "‘ ,
• — Da dei unde, acarul şi unul oare bate clopotull
- Onisie chibzui repede. Aveau să se ducă la gară.N’arfi dat de
bănuit. Doi lucrători din alte locuri aşteptau un tren. O luară încet

41
pe linie. Toana îl căuta din. când în când pe pnisie cu coada ochiului.
Părea că n!u se satură pjritvinidlu-1. întrebă într’o doară:
— Cum facem? '
Onisie întârzie răspunsul. In mintea lui se dteslănţuiseră acum o
mie dtef.gânduri, se încâlceau, se loveau. Unul] singur se alegea şi prin­
dea înfăţişare. Dacă la gară erau doar doi oameni puteau fi uşor le­
gaţi şi siliţi să facă ce li se porunceşte. Cu puţin înaintea trecerii unui
tren nemţesc aveau să-i atace. Acarul va îp.druma trenul pe o ialtă
linie şi ei ivor lovi.
— Om v|edea ce găsim la garişi, rosti aimintindu-şi de întrebarea
lui Toma. , 1 ~ 1
— Ştii cum îmi ard palmele, frate Onisie 1
- Clădirea măruntă a gării se ivi între două creste. Lui Onisie în-
pepu) să-i toată inima tajre. ISIei auzi ţăcănitul' telegrafului, apoi ciocăna-
şul negru lovi de trei lori în clopotul prinisrî/a peretle. Un om eu cămaşa
murdară ieşi pe peronul îngust acoperit eu pietriş. .
■— Bună ziua, spuse; Onisie. ' '
Omul dădu dini cap. Era pirpiriu, parcă zăcuse.
—- Când avem tren către Miercurea Ciucului?
Omul sâsâi măsurând!u-i, cu privirea. '
— Pe aici nu mai umlblâ trenuri de călători. Numai militare, nem­
ţeşti. ‘ ‘
— Dar .cu unul de ăsţa nu ne-|am putea duce, întrebă Onisie
apropiind'u-ls'e şi mai mult. - _
— Nu vă ia nemţii şi| apoi nici nu mai opresc aici. Trec iute, se
grăbesc.
" — Multe treniu|ri?
Omul se eeobi într’o Hireelbe, păru că se gândeşte şi răspunse în
silă':
— Acurn s’au îndesit. înainte ,numai ia vale treceau.
Onisie privi iute către Toma, se scărpină la ceafă în semn de mare
supărare şi zise:
—i Apoi om sta şi noi pe aici, poate apucăm să ne urcăm în vre-
uniulj .
Omul nu spuse nimic şi o luă încet către cabina acelor.
Vreme de două ceasuri Onisie şi cu Toma pândiră toate mişcările -
celor doi ceferişti. Impiegatul era un bărbat spătos, între două vârste,
puţin la vorbă şi ou o faţă obosită (de nesomn. Onisile încercă să se
dea în vorbă cu el dar omul răspundea cu mormăeli scurte, plictisite.
Pe la patriu după amiază tpecui/Un tren. Era format din1vagoane de
clasă şi de (marfă, pline cu lăzi mari, tunuri de câmp, fuselaje de
avioane şi motoare. Altele 'erau acoperite ou'prelate murdare. La fe­
restrele unora se iţeau capete de nemţi. ’
Trenul nu opri şi şuerul locomotivei pluti multă vreme peste
pădurii.
Toma rămase în gară. Oamepiii de aici nu trebuiau scăpaţi din ochi
în vremea în care Onisie avea să-i aducă mai aproape pe ceilalţi. Voiosu

42
cumpăni o clipă, planul. Scopul drumuluii lor de aicuim fusese de
a( cerceta linia şi satele din jurul ei în vederea unor atacuri mai mari
când grosul armatelor nemţeşti se vor retrage. Ideea lui Onisie i se
păru totuşi isteaţă. Atacul de acum putea ridica satele. Stricăciunile
provocate pe linia ferată ar împiedeca transporturile de materiale şi
armanqnt pentru o tună bucată /de vreme.
— Dar dacă nemţii Întăresc paza pe tot traseul în urma acesltei
lovituri, spuse Vulpe gânditor.
■
— Nu au personal instruit şi sentinelele nu vor, însemna, o piedică.
Linia poate fi distrusă în 'orice punct.
Mergeau încet'prin pădure. Se bucurau în ascunzişul inimii lor că
încă în ,noaptea asta aveaiu să înceapă. Onisie trăia dîn plin, fiecare .
clipă. Vedea trenul, auzea scrâşnetul! roţilor, apoi prăbuşirea, detună­
tura armeior, explozia grenadelor. ’S'e gândea că vor muri şi oameni
nevinovaţi. Mecanicii, frânaţrii. Se încruntă. iNiu era fcu putinţă un alt
drum. Lupta cere- jertfe. Toate drumurile erau presărate cu 'asemenea -
jertfe. ’
Deasupra gării se |ridica o creastă împădurită. Printre' copaci 'se
putea zări clădirea. Voiosu şi Vuljpe aveau să stea ascunşi acolo şi votr
coborî la un semn anume. ~
Clopotul staţiei ibătea rar.* Pădurea şuşuia uşurel sub adierea vân- '
tului de amurg. Trecu o drezină de coritrol!. Opri, şi se dădu 'jos un om
înalt îmbrăcat întreb bluză de doc şi un ofiţer neamţ. Impiegatul le
ieşi în întâmpinare. Erau în dreptul fântânii. Onisie s'e apropie încet,
slobozi găleata şi întârzie să o siooatăl, ascultând. Oamenii vorbeau în­
cet. ICel înalt îşi apriţnse o ţilgară, apoi, stângaci întinse tabacberea
către me'amiţ. 'Acesta refuză cu mişcare uşoară din mână.
— Da noapte vo(r trece două garnituri. Una cu cisterne de benzină,
spuse civilul,. Ajveţi grijă,
— N’am dormit de patruzecişiopt de ore,, făcu1impiegatul săltând
din spate. Celălalt 'e bolnav. -
— Nu lave/m ce face. Toţi suntem obosiţi. Spală-te şi tu cu' apă
rece din ceas în ceaş, aşa,-)i războiul, 'spuse râzând omuli cel înalt şi
privi către neamţ cu nişte ochişori de căţel. -
Drezina plecă lăsând în urmă of dâră d'e fum. ,
Onisie îşi simţi bărbia tremurând. In gâtlej îl îpcerca un hohot de râs. Iar
benzină. Auzind vestea, Toma clipii de câteva ori 'şi spuse:
— Benzina (pe care o scoatem n o i. . . o duc dincolo. O f.. .
Onisie pricepu în oftatul 'scurt al sondorului toată ura care moc­
nea în adânc dar şi puterea oare sta gata1să se deslănţue.

Noaptea coborî dintre păduri. Se aprinse lumina dela, iac. [ Feresc

trele staţiei erau (camuflate cu carton guidlronat.
Pela ceasurile nouă Voiosu şi Vulpe veniră mai aproape. Onisie se
strecură către ei şi vorbii în şoaptă:
—1Voi îl veţi 'lega pe acar, eu cu Toma îl răfuesic pe impiegat. Să

43
îndreptaţi trenul ipe linia dinspre pădure, se înfundă în coastă. Ti
Vu,'(pe aruncă grenadele peste ace şi dealulgul'trenului. ‘
—■Voi, nu luaţi grenade? . .
— Luăm, aruncăm şi în gară. . . după oe 1-iom duce pe impiegat
în marginea pădurii. Aşa să faceţi şi voi cu acarul, să le cruţăm viaţa.
Onisie păru că se gândeşte. TOu, se vedeau, în întunerec.
— Veniţi, mai aproape, păşiţi cu băgare de seamă. Ne vedem după
atac la locul unde Ine-iam, op(rit azi dimineaţă. Când oi fluera vă duceţi
la acar. Noroc. - • '
îşi strânseră mâinile. Voiosu dădu să-l îmbrăţişeze dar Onisie
pusese piciorul pe coastă, trupul îi coborî şi isp pierdu în: întunerec.
Toma se plimba .cântând1încetişor. Clopotul bătu iar şi impiegatul ieşi
în uşă. '
— Degeaba, aşteptaţi măi fraţilor, zise scuipând în lături.
■— Poate tot o opri un tren în noaptea asita. N’ai putea să faci un
bine să-l laşi măcar mai încet?! Ne-am prindte ide tampoane, spuse
Onisie apropiindu-se. ,
— (M.ăi da^ prost mai ieşti! Mai foinjeHuâţL-oi pe jos* ieşiţi la şosea,
trec camioane.1 ,
Onisie nud slăbi. ’
— Mai aşteptăm unul şi omvedea. Darcând vine?
— Acuş, a intrat în Lăloaia. -
Se auzea răsufla,nea-Iui Toma. Dinspre pădure veneau pale de aer
rece. Cântecul greeri’or urplea văzduhul. Telegraful începu să ţăcăne,
impiegatul se întoarse şi începu să bată| şi el cu mişcări moi, obo-site.
Banda de hârtie pe încolăcea pe masă că o îciudată vietate. Spre ac se
văzu mişcându-ise un felinar. Onisie fiuelră-de câteva ori. Se auzi răs­
punsul de peste linii.
— Desfă-ţi cureaua, Toma.
■ Porniră cu paşi mici către uşa staţiei. Se auzea clinchetul Catara­
mei. Onisie' puse piciorul pe sioajra de| piatră, scoase pistolul şi se opri
în prag. Impiegatul moţăia. ' - '
-— Ridică mâinile şi nu vorbi, spuse' tare'IOnisie.
Toma trase uşa după el. Impiegatul căscă ochii, dădu să se ridice,
întinse mâna către telefon dar Onisie îl buşi cuf piciorul.
_ — Ridică imâiniie! . . . 1 '
Faţa impiegatului se umezi dintr’o dată şi ochii-i scăpărară.
— iSă nu mă împuşti, ce vrei, spuse răguşit. Onisie îl împinse pânj
în perete. ' 1 ' ,
— Nu te împuşc. Stai liniştit:,
Toma îi legă mâinile 'la spate, îi scoase cureaua dela pantaloni,
îi legă şi picioarele. >
Ascultă, spuse Onisie blând': Nu-ţi facem inimic. Dacă scoţi o vorbă
te' împuşc. , -•
— Ce aveţi cu mine, ce vreţi să faceţi, rosti impiegatul gemând,
Telegraful începu iar să ţăcăhe. Onisie tresări. Se igândi să-l deslege şi

44
,să-I puie să răspundă. 'Dar dacă dă de veste la staţie următoare ? Onisie
il trase pe impiegat'lângă maisă şi-ii pusei receptorul la ureche.
■— Răspunde. -
■
— ■Da, Agăş, liber linia întâi. . . 1 ' , -
Impiegatul tăcu. Sudoarea îi picurai de pe bărbie şi de pe vârful na)-
.sului. Tremura.. ■ ' -
—i Stai 'jos', spuse Onisie.
Omul se aşeză pe \scaun dar privirile speriate îi rămaseră fixate
pe mâna oare ţinea pistolul. De afară nu sie auzea nici un sgomot. Toma
părea că zâmbeşte privind banda .de hârtite; încolăcită pe masă.
—Vezi, oe-i pe afară, îi şopti Onisie.
După câteva clipe] Toma se întoarse.
—. Vine. .
Impiegatul înţelese, se ridică iute de pe scaun şi dăldu să deschidă
gura. Dar Toma îl apucă cu amândouă mâinile de spate, îl împinse
afară, apoi către pădurea] din spatele gării.
— Leagă-1 Ide un copac. ,
Se auzi un şuierat de locomotivă,^ plin şi lung ca o sirenă de vapor.
Pădurea huia, purtârdu-i prin văgăunile ei. Onisie flueră tare. Auzi
dinspre calbina acajrului răspunsul. .
Ochii roşii ai locomotivei se iviră, apoi o lumină sângerie deasupra
coşului. Toma veni gâfâind. , . - '
— Ţinie-te lângă mine, să nu te apropii de tren', s’ar putea să fie
cel vcu benzină.
(Gara era aşezată pe o pantă uşoară şi trenul venea ou. viteză mare.
“Locomotiva trecu fluqrând pe linia a doua a gării. O clipă se zări obra-
-zul mecanicului în lumina dela gura cuptorului. Apoi câteva ferestre
luminate slab. Nu 'erau]cisternele. Unul din vagoane era frânat şi roţile
scoteau scântei. , '
• Parcă toastle pădurile s’ar fi lăsat .'asupra gării. Câteva fulgerări
scurte,, apoi scrâşnet de fiare, o flacără şi o ţiuitură prelungă, sfâşie­
toare. Vagoanele se încâlecară, altele sie 'răsturnară descurmezişul. Se
auzea un răsuflet greu, iun. horcăit, ca de a.nimal înjunghiat. Apoi de­
tunară grenadele. Bucăţi de cărămidă şi ciosvârte din scheletul metalic
al vagoanelor’, sburau. . _
— Aşa, luminatul©, aşa, 'se auzi printre detunături.
Din geamătul înfierbântat al fierului ipăreau a se desprinde ţipete
de .oamenii, -dar exploziile frământau văzdulhul, îl dogoreau şi nu mai
lăsau loc pentru alte semjne venind din pântecul de fier strivit. Lumi­
niţa deia ac, mai pâlpâia încă. "

Căzură istoviţi pe pământul pietros. E linişte şi răcoare. Mâna lui

Ilie Voiosu, atinge pieptul lui Onisie. Toma îşi pipăe braţul, scrijelat
de O bucată de fier. •. ,
— Mi-a mai rămas Una,, şopteşte! Vulpe ca pentru sine.
— De sămânţă, adăogă Toma. -

45
 Onisie priveşte aerul. O stea, două, trei, toată bolta-i plină ci
stele, milioane, miliarde de stele. Unele cad şi se sting, altele răsa
şi strălucesc.
" Steaua/ roşie va răsări curând.
—■Cuposc o stână către Bnus+uroasa, rosteşte Toma lui Ion a
Babii. La miez de noapte mâncăm urdă dulce.
Zilele treceau pline dle spaimă. De afară veneau veşti despr<
mişcările frontului. Unii spuneau că stă pp loc, alţii că se ap)rapi<
mereu.
Autorităţile din Brăila încă nu se) evacuaseră. Se auzea că la Ren
s’ar fi'arătat cei dintâi soldaţi sovietici. Intre Brăila şi Gal,aţi se să
pau în grabă şanţuri (antitanc!. Jandarmiii scoteau eu forţa pe locui'
topii satelor, cu ’hârleţe,şi casmalie şi’-i pupeau] să, răşicoleacă pământul
Erau! folosiţi Ia aceste săpături şi deţinuţii de dreipt comun'. Când in.
trau noaptea, istoviţi, în curtea penitenciarului, începeau să poves­
tească în şoaptă cele văzute şi aflate) pfeste zi. Nu puteau vorbi cu ce:
politici, dar Tudora organizase un sistem; de comunicare printr’un gur'.
dian. Uneori deţinuţii vorbeau tare între ei. _
■—■Las’că ' vin 'ei ruşii, (sfârşim noi) -cu chimul. . . , .
—i Barcă au să dea drumul) la hoţi, ei mairău îi înfundă.
—■Boate că pe lângă; clsilalţi scăpăm. |şi noi. 1
■—■Spunea azi -un ţopârlan că i-a văzu,t la iReni. Au nişte căşt
mari, ca ceaunele. - I
■
w9
&I
— De î-ar aduce ăl dă suis mai repede, spunea oftând un ţigan
— Iaca na, că ei, n’or mai fi dbrmiirid de grija ta, baragladină.
— Auiliu, sărutu-ţi sufletul^ or mai fi pe lumea asta oameni cape
să-mi facă şi mie;dreptate. -
Umbrele ostăşeşti care se zăreau prin pâclele Dunării, purtau pen­
tru toţi semnele isbăvirii. Şi ascultau în fiecare clipă s-vonul îndepărtat
al Katiuşei. -
La douăzeci August pătrunseră în penitenciar câteva'ziare. Se citi
cu înfrigurare, în taină, comunicatul! oficial: „Cu începere dela 19 Au­
gust, inamicul atacă puternic pe tot frontul) românesc.”
In încăp/erea în care erau închise Tudora şi Nina vreo; şaizeci de
femei stăteau întinse pe jos. O duhoiare iute plutea.în aer. Un copil
plângea aproape tot timpul. Cele mai multe erau lipovence şi bulgă-
roaice de prin Cahul şi Ism-ail, de prin bălţile Dunării), -culese îm-preupă
cu bărbaţii lor sub motivul, că întreprinseseriă acţiuni de partizani. In
primele zile fuiseseţră bătute până la sânge. O bătrână se jeluia că-i fu­
raseră cerceii. O lipoveancă miare şi roşie, bolnavă de stomiac, se legăna
şi rostea într’nna:
— Leonca, Leonpa, siufleţefliuif meu, cum te-au o-morît tâlharii. . .
Fata ei fusese împuşcată într’o- barcă, pe când se întorcea dela
pescuit. 'Oamenii au găsit a douia zi barca legănândlu-se printre păpuriş
şi în- fundul ei, Leonca, plină de sânge, icu c-apuţ în grămada de peşte
argintiu.

46
 Din primele zile Tudora începu să se apropie de aceste fiinţe dies-
nădăjdiiiţe, aflând în asta o bucurie pentru ceasurile ei din urmă.
Femeile o priviră la început cu ochii împăienjeniţi .de teamă şi nediu-
■merire, aseultiau vorbele ei cu o indiferenţă de animal 'înjunghiat şi
fără apărare. - "
— Vor veni în curând ostaşii roşii, aşteptaţi. . . sunt aproape, nu
vă lăsaţi înfrânte . . .
— Ne vor ucide până atunci, spunea câte una cu glasul gâtuit de
plâns. , ,
— Nu ne vor putea ucide pe toate, bărbaţii voştri vor veni, gân- -
diţirvă la ei. -
Tudora le ridică trupurile vlăguite^ le| ştergea lacrimile, le netezea
părul bătucit. Apoi începură singure să facă rânduială în încăpere,
măturau cu mâinile cimentul umed, ‘clăteau căldările cu apă mâloasă.
Cele mai bătrâne făceau cruci mari, se aplecau şi-şi lipeau fruntea' d’e
pământ, închideau ochii şi ibuzele le tremurau, rostind cine ştie ce
tainică rugă. i
Uneori cântau. începea . câte una cu voce subţire, un cântec lipo­
venesc, tărăgănat şi trist. Se) alătur(au altele şi îndată melodia se urnir
plea, creştea ,se lovea de ziduri,, străbătându-le şi ajungând până la
urechile gărzilor. Uşile se idesohideau atunci şi paznicii loveau cu pi­
cioarele în trupurile sleite. Inltr’o noapte una din Ifemei muri.
Celelalte veghiară până în zori, legănându-ise într’o tăcută durere.
Tudora interogată încă lodată.
— Ştii de ce eşti acuzată, întrebă procurorul.
— Da. (Pantrucă îi urăsc pe nemţi, pentrucă am luptat împo­
triva lor- .
— Eşti trădătoare de neam, ai acţionat din ordinul inamicului.
Procurorul avea un obraz măsliniu,, eu nişte ochi mici şi rotunzi ca
de şobolan. Vorbea calm, "răsfoind hârtiile dosarului. Nu ridica ochii
spre Tudora. Vorbele îi curgeau lla Ifel, fără nici o intonaţie deosebită.
Arar, căsca işi ofta uşor.
Deschise un isertar şi scoase o tiuşieră-ruginită. Apucă degetele
Tudorei, le apăsă pe Ipân-za îmbibată ou cerneală şi le puse pe o hârtie
de alături. ■ ' , 1 i ’
— Acum e gata, rosti cu o figură plictisită. Te-or mai judeca '
alţii, "noi am terminat.
Tudora nu înţelese atunci tâlcul acestor vorbe, 'dar află dela una
din femeile arestate că cei cărora li se luau amprentele erau pregătiţi
.. pentru executare. O clipă totul -se turbură. Privea pereţii murdari,
auzea frământarea .domoală a fiinţeldr băgate una în alta ca nişte oi
pe timp de ploaie. . .
tO cuprinse un tremur uşor, sie apropie de Nina, îi înlănţui umerii
cu braţele, şi vorbi încet privind-o în ochi: - ^
— Pe mine mă Ivor ucide. Acum se grăbesc, mă socotesc trădă­
toare de -neam. Tu poate vei scăpa, ’vor verii într’o' noapte şi-i vei
vedea, fraţii tăi din Demovca te vor ©coate de aici. Poate îl vei) întâlni

4-7
 pe Onisie. Spune-i 'că am murit ou gândul la el, 1a, 'toţi cei care vor
duce mai departe-viaţa mea. i '' ,
Se apropiară şi «alte femei, susipinau1acoperindu-şi cu mâinile aspre
şi murdare buzele umflate. Una dintre ele îi mângâie fruntea. Ocîiii
masri ai 'Tudorei priveau în jur. 'Se bucura că îşi petrece cele din urmă
ceasuri între aceşti oiam|eni curaţi, în 'sufletul cărora începea să cli-f
pească lumina unui înţeles târziu. Se gândea cum va fi. O vor aşeza
lângă zidj. V,a vedea umbrele celor care-şi încarcă -armele, va auzi ţă­
cănitul închizătoarelor. Totul se va petrece repede şi simplu, ea atunci,
în pădure. Ivan Ivanovici, Ghe’lalru, Soric, nu avuseseră vreme să so­
cotească. Inchiseseră ochii cu liniştea pe care ţi-o dă conştiinţa misiunii
împlinite. Aşa' Iva muri şi ea,.. Ca unul dintre sutele d,e mii de oameni
care au căzut pentru victoria libertăţii., '
O ciudată nerăbdare îi încercă sufletul. Acolo, în faţa tâlharilor,
va fi liniştită şi senină. Va râde, ei vor vedea cum ştie să moară un
comunist şi mâna le via tremura pe arma rece. Ar vrea să fie ziuă, să
vadă soarele şi iarba, să simtă adierea vântului, să audă plutind în
. văzduh cântecul victoriei (care se apropie. - - -

•SC.)
■JS* ‘

De cu nioaipte se auziră împuşcături rare. Femeile începură să se

m'şte, să foiască încet în aştemuturpe de paie, mucegăite. îşi ridicau
trupurile mari, învineţite şi umflate de bătaie, lipeau urechile de ziduri
şi ascultau aşa, vreme îndelungată. Odhii le- sticleau, mâinile se mişcau
-neihotărîte voind să dea glas sbuciumului din piepturi. Ascultau. Ce se
, putea întâmpla 1a, sfârşitul acesta,de noapte?
iCmpuşcăturile se auzeau departe, către Dunăre.- Uneori păreau că
se apropie dar se pierdeau iară în măruntaiele 'zidurilor şi ale pământului.
Din ogradă străbătură strigăte ascuţite ca de om înjunghiat. Ascultau.
Nici uina nu îndrăznea să vorbească. (Suspinau uşor, căutândui-şi pri­
virile.
— Leonoa, sufleţelul ,meu, se -auzeai din când în când abia şoptit.
- De cu seară se aflase că Antonesou a fost arestat, că în ţară e un
alt guvern. Dar nimeni nu credea,. Mii de svonuri pluteau prin duhoa­
rea puşcăriei. De câteva zile veniseră gărzi nemţeşti şi mici un ziar nu
mai pătrunse în încăperile umede.
■ Ascultând împuşcăturile, Tudora îşi aduna gândurile. Le rânduia
frumos. Era sigură că începuseră execuţiile. Voia. ca moartea să o gă­
sească ,cu sufletul' limpede. Totul să fie aşezat şi curat. Dar dacă vor
năvăli aici şi Jie vor: împuşcai pe toate laolaltă? Gân-dul acesta o făcu
sâ se cutremure. Apucă mâinile, Ninei. De ea îi era milă. Fata lui Ser-
gliei Dimitrievici trebuia să trăiască. Plecase de acasă, nădăjduind
că va întâlni armata sovietică, va merge miai departe, mai departe,
până în vizuina fascilstă. Şi acum, iată, totul se sfârşea! într’o puşcărie
întunecată. .

48
 Tudora sărută mâinile ou degetele IbOamte, pline die sânge închegat
şi de coji stacojii, degete fără unghii.
Nina părea 'că ,nu înţelege. Bănuia apropierea morţii dar sufletul
i se bătucise de suferinţă. Nimic n’o mai înspăimânta, ar fi vrut să
rămâie eu, Tudora. Chipul l/ui Chelaru, al< lui -Serghei Pavlov,. chipurile
colhoznicilor din1Demovca, se perindau încet prin pâcla minţii, dar :nu
mai străluceau. Totul rămăsese departe.^ ;
Mângâia obrazul Tudorei, îi trecea mâna când1pe frunte, când pe
umeri, îi lula palmele şi dl le mângâia, ca pe ale unui copil. Ştia că vor­
bele nu mai pot da glas sibuciumuM dinlăuntru. .
Pe feţreastră (începu să pătrundă lumina /vânătă a zorilor. ChipuJ
rile femeilor începură să se arate rotundei, ca nişte pâinicele negre.
Doiar ochii se roteau fără încetare,, părând/1globuleţe de sticlă rece.
— Leonca, sufleţelul meu. . .
împuşcăturile nu pe (mai auz/sau dar (un alt freamăt, nedesluşit,
ascuns-, venind parcă din fundul pământului, sţrăbătea zidurile. Gea­
murile zomăiau încet, toâzâind ca inişte bondari. Sgomotul crescu re­
pede, cuprinzând totul şi pe obrajii femeilor apărulră semnele spaimei.
Lipoveanca cu obrazul mare şi]roşu nu se, mai văita. Asculta şi ea ou
mâinile încrucişate, pe burtă. Bătrâna fără cercei începu să bată mă­
tănii dese. Dintfr’un ungher una' (începu să cânte cu glasul subţirel.
Cântecul se amestecă încet eu freamătul care se sehim/basie acum în­
tr’un huruit înspăimântător pe venea (în valuri pe sub pământ. Cântau
acum mai multe, din ce în ce mai'tare, voind parcă să acopere geamă­
tul de sub temeliile puşcăriei. -
Isbucnirâ lovituri înfundate în uşă. Cântând), femeile începură să
sie tragă către ferestre, ferimdu-se uina după altă, călcâpdu-se în pi-
dioare. 7 .
Uşile, se desffăcură şi în pervazul lor apărură doi oameni cu chi­
purile prăfuite.
— Văhadite. . . Şvab oda . . . — strigă răguşit unul idintre ei vân­
turând puşcla pe deasupra capului.
Nina sări în picioare, se îmbulzi către uşă, printre celelalte femei.
Ridică mâinile Ischiloade către gâtul soldatului şi-i sărută obrazul mur­
dar. Femeile ţipau, plângeau, se împingeau una în alta către uşă. Tu­
dora rămase locului cu mâna dreaptă deasupra capului tuns. Se mişcă
încet, abia târându-şi picioarele. Cei doi ostaşi sovietici erau împinşi
'de valul trupurilor de femei, dealiungul coridorului1 întunecat.' Tudora
mergea în urma lor şi parcă nu mai simţea pământul sub picioare.
Privea înainte şi nu vedea decât o învălmăşeală de umbre fără contur,
amestecându-se şi urlând. ' .
In ogradă aceeaşi învălmăşeală. Unii se îmbrăţişau, alţii cântau,
cu lacrimile curgând îp şiroaie pe obrajii pământii.
, Lângă poartă, cadavrul unui soldat ineamţ, ieu mâinile -lăbărţate.
Obrazul palid pare pă se miră şi ocfhii privesc) nedumeriţi către cerul
oare se luminează.. ■

A lm a n a h u l literar, 4 — 1950
49
 Nina are bluza sfâşiată şi umărul alb, cu vânătăi mici <ca nişte bă­
nuţi, îi tremură încetrO ia pe Tudiora de mână şi pornesc cu valul de
oameni către oraş. . ■
Huruitul tancurilor se 'aude mereu şi aerul călduţ miroase a ben­
zină. Uşile şi ferestrele caselor sunt deschise şi oamenii aleargă, se
strigă unii pe alţii, ies de (pţrin ogrăzi cu părul vâlvoi, se pierd in
mulţime.
Iu centru, parcul s’a umplut de lume. In faţa unei cafenele cu
obloanele trase, un tramvai cu geamurile sparte, un cal cu mărun­
taiele afară. Deasupra tancurilor, oameni tineri, cu feţele Obosite, zâm­
besc. Căştile negre, ca nişte căciuli mari căzăceşti, îi fac să sumane
unor copii. Prind din sibcr câte o floare sau un măi* aruncat din mul­
ţime. Oamenii "flutură mâinile, se înalţă în vârful picioarelor. Dintr’O
parte se aude un început de cântec, care creşte şi cuprinde întreaga
piaţă. „Sculaţi voi oropsiţi ai vieţii.'..”
Tancurile trec mereu şi şenilele muşcă din piatra caldarâmului cu
-un scrâşnet înfiorător. “Două ţaivioane mici'plutesc pe deasupra caselor
acoperind icU geamătul Ibr cântecul' mulţimii. ' ‘ ‘
Lâ balcoane apar steaguri milei1,' roşii. Tudora şi Nina îşi fac loc
printre oameni, vor să ajungă lângă tancuri, dâjr mulţimea e "ca un zid
moale, se leagănă şi nu cade. Apoi' începe să" se destrame, împrăştiin-
du-se pe uliţi odată cu cântecul. Uin- muncitor în cămaşă, cu pieptul
desgoliţ, cu o puşcă nemţească în mână, strigă cât îl ţin".puterile: ‘
. — Fraţilor, tovarăşi, faceţi loc, vine infanteria roşie, faceţi, loc,
uite-i, uite-i, mânca-d-ar tata!”
Un om tânăr, -cu părul vâlvoi, cocoţat pe gardul de fier al grădinii,
se munceşte să prindă ide crengile unui copac o bucată mare de carton
pe care a scris ou cărbune: „SIPRiE BERLIN” .
Pedestrimea trece în pas (uşor, legănat. Cişmele uşoare, parcă
mângâe piatra muşcată de tancuri. Cântecul se aude mereu. Cete de
tinetri au pornit pe străzi, fluturând steaguri. '
Tudora şi Nina se ţin mereu de mână, oa nişte| copii. Privesc chipu­
rile ostaşilor. Panc’iar |dăuba între ei pe cei din Demovca. Uni/ofiţer în
vârs'tă seamătnă cu capitaniul Olbulhov. Iva-n Ivafcovici n’a murit. Ivan
Lianovici păşeşte pe (piatra acestui oraş, mai departe, pentru a-şii îm­
plini misiunea. - • ■- • • .
Târziu, clocotul, mulţimii se trage către case. înspre apus se aud
iară tunurile. Nina priveşte"obrazul palid al Tudorei.
— încotro, întreibă colhoznica din Demovoat .
— Spre viaţă,, şoptesc buzelle larse.

50
 T ca n h u t p ă ţii

~ bmil Isac

A S C U L T A Ţ I O A M E N IL O R ...

(O fetiţă de 3 ani din Coreea,

care-şi căuta plângând părinţii, a fost
împuşcată de un ofiţer american râzând.
. Z iarele.)

Ce se întâmplă acolo în Coreea?

Cum sfarmă bombele clădirile şi creerul
Cum sfârtică în bucăţi carne, oase, mii şi mii de trupuri .
Gloanţele pe care le plouă din cer ucigaşii,
Cum ard şi fumegă oraşele pe care le-,au clădit braţe de muncă,
Cum curg râuri de sânge fierbinte. '
Ascultaţi
1 >
oamenilor. -

Puteţi voi fi liniştiţi când milioanele de fraţi

Oameni şi dânşii,' fug spăimăntaţi şi nu găsesc scut.
Pretutindeni: foc şi moarte, strigăt îngrozitor de durere
Puteţi voi să tăceţi? .
Ascidtaţi oamenilor!'

Dar alături de cei ce plâng şi mor,

TJn popor mic în vitejie s’a făcut mare _
Eroi cum nu sunt decât cei ce luptă pentru libertate,
îşi mătură ţara de duşmani cu oţel fierbinte
C oreea :.epopee, Coreea: slavă poporului tău!
' Oamenilor, slavă să înălţăm Coreei!

Cine a 4dus iar pe pământ iadul cu care ameninţau

Pe cei flămânzi vlădicii dolofani '
Şi prietenii lor: regii, cămătarii, bogaţii putrezi,
Cei ce şi-au făcut un zeu rânjitor: dolarul? <
0 ame<nilor auziţi? -

51
Ce-a greşit -poporul din Coreea că a vrut
Să fie stăpân 'pe ţara lui, -
Că a vrut să crească la libertate sufletul lui,
Că a vrut să nu mai fie întunecime pe ochii lui, -
Că a vrut să nu mai fie sclavul bastonului de trestie,
Cu care îl dresau tiranii streini?
înţelegeţi oamenilor?
_ 0 ‘
Patru mii de ani a fost năpăstuit poporul coreean ' '
Şi aproape o sută de ani l-a călcat în picioare Dai Nypon
Mîkadoul şi Samuraii lui, ca acum să-l ferece în lanţuri Uncie Sam
Să-i stoarcă măduva Wall-Streetul
Bancherii, generalii, pleava trântorilor
Care în Coreea nu vedeau decât: animalul cu ochi galbeni?
Auziţi
j oamenilor? -

Şi furtuna de sânge, lacrimi şi strigăte de om înfughiat

Acoperă mările de orez pe care le stăpânea
Vaporul ce ducea în burta yankeului Ball ■
Recolta milioanelor de sclavi.
Dar cine poate tăcea acum, cine poate tăcea,
Nu, cu toţi trebue să strigăm: Jos cu mâinile de pe Coreea! .
Nu, cu toţii, care suntem oameni
Trebue cu braţul, cu mima, cu gândul,
Să-i apărăm pe cei ce se apără acum în depărtare?
' Oamenilor, să fim oameni!

Spun cei ce sunt mişei şi vor să bea sânge

Ca fiarele sălbatice, ' '
Spun cei ce săracilor .le dădeau pe pământ iadul
Iar dânşii în lume şi-au făcut „ paradisul" ~
Spun cei ce au îmbătat mii de ani oamenii '
Cu rugăciuni şi cărora lanţul şi călăul le-a fost tăria
Spun, cei ce văd cum se înneacă lumea veche
In tiriaşul cântec al muncii,
Aceştia spun: război, război, război.
Ce spunem noi oamenilor?

Noi: milioanele şi sutele de milioane spunem: nu,

Nu vrem război, a fost destul! Vrem pace!
Vrem pace, căci pacea este tăria noastră.
Pacea: va clădi mii de oraşe mari, va îmbogăţi ogoarele,
Z.eci de mii de uzine, milioanele de roţi ■

i9.
Vor învârti o nouă orânduire a vieţii '
Metalul nu-l vrem: glonte, îl vrem maşină, secere, ciocan,
Vrem să ne ferească trupul de oboseala de animal,,
Vrem: pace. Pace. Grâu. Carte: Cântec. Lumină.
Asa,
* 7 oamenilor,
, 7 că acestea le vrem?
Sa nu creadă insă cei ce aruncă foc şi seamănă moarte
Că suntem slabi şi cerşim pacea.
O, nu. Suntem milioane şi miliodne de oameni
Care în toate continentele vorbim cu gura lui Stalin
Milioane şi milioane ele oameni
Ştiu că drapelul care s’a înroşit de atâtea veacuri
De sânge, va flutura învingător şi în Coreea
Şi pretutindeni, mai târziu ori mai curând, -
Popoarele ' se vor îmbrăţişa.

Voi fraţi din Coreea nu vă luptaţi singuri

Cu voi luptăm cu toţii. •
Braţul m'dionelor de oameni ■
Este lângă al vostru.
Cu luptă grea vom clădi pacea veacului
Lumea veche care a făcut atâtea mişelii -
Şi-a încercat să facă din om fiară,
Ca să poată străluci coroanele regilor şi să se cufunde
In aur lăzile ucigaşilor din Wall-Street şi aiurea —
Veacul acesta se cutremură, ,să se năruie
Lumea veche.
Oamenilor, o nouă lege învăţăm:
Socialismul, comunismul. . .
Muncă. . . Pace. ' '
Vom lupta dârz pentru muncă, pentru pace. ■ -

58
 M iron Radu Paraschivescu

A R M A T A P Ă C II

Pământurile astea ce se'ntind

Sub vineţi munţi şi ape de cleştar,
Noi le muncim cu patimă şi jind
Din zorii limpezi până când şi-aprind
Luceferii, tăcutul felin'ar.

Ne-am strâns avut şi visuri împreună

Pe câmpul negru ce-şi deschide n soare
Şuvoiul crud şi proaspăt de ţărână,
Prin care fierul plugului cunună
Grăunţele de pâine şi sudoare.

Aici vor şuiera în miez de vâră

Batozele, ca mari locomotive,
Iar munca, preschimbată din povară,
Va da recolta-ei, întâia oară,
Gospodăriei noastre colective.

Când tăbărîm cu toţii, strânşi în ceată,

Ca să pornim obşteştile întreceri,
Parcă vedem cum peste ţara toată,
Dă bătălie paşnica armată
A muncii, — cu ciocane şi cu seceri.

Soldat e fiecare dintre noi

Dela bunic şi până la fecior,
Ce-şi apără căminul de nevoi,
De jafuri, de ruină şi ciocoi,
Păzind avutul drept al tuturor. '
Ci’n piept ne bate râvna şi mai tare,
Când glas tovărăşesc ne dă de ştire
Că’n apusene ţări de peste mare,
Duşmanii vor a morţii sărbătoare,
Ca să ne crească’n brazde cimitire.

Ştim de lăcuste, grindine,şi ciori,

Viscole iuţi şi seceta fierbinte,
De bătălii, învinşi, învingători,

Şi spunem tuturor, să ia aminte:

Plugul croie'şte'n câmpii roditori .
Bucatele, scurmâînd prin oseminte.
 Iurii Efremov

A R H I T E C T U L P Ă C II

1Mult, au vorbit la ceasxâ serii

în baterii, soldaţi, eroi ‘
cum -prim. păduri sub vânt şi ploi
zăceau imense infanterii.
Şi despre-acela au vorbii
care în rândul dinainte ,
sta ’ntotdeauna neclintit.

Umbla cu pasul rar, tăcut,

ca un infanterist de rând
şi discuta cu toţi, trecând,
ca un prieten, despre toate:

Au trimis scrisori de-acasă,

Ce le scriu despre copii? —
Şi ’ntreba pe mulţi adesea
de-i frumos ostaş să fii.

Şi fuma din pipa sa —

îl vedeai din ceas în ceas —
lăuda pe cei viteji
şi la toţi le'poruncea
să nu dea la Nemţi un pas.

Si stătura neclintiţi .
— Nici un pas! — Leningrădenii,
Şi priveau înspre Apus,
Spre Berlin, Stalingrâdenii. '

Cu toate s’au derprins apoi

să doarmă subt bătăi de tun
 şi subt căldări de foc nebun —
aşa-i in vreme de război.

Şi să nu doarmă zile ’ntregi

în şir, de-o fi de datorie,
să treacă vii din 'post în post,
din bătălie ’n bătălie.

. . . Dela fluviul Ducesa .

şi dela Liţa de Apus ,
pană la graniţele noastre .
trudite drumuri ne-au tot dus.

Şi-a curs torentul săptămâni

si
> hmi în 3sir a alunecat. y
Şi dela Kursk şi din Briansk
sfărşi’n Berlinul dărâmat.

Ca ,o furtună peste mări

vuiră arme ’n lung şi ’n lat
şi oamenii din zeci de ţări '
din toţi plămânii-au răsuflat.

. . . Vorbeau apoi că s’a ’ndreptat

către Apus cu-ostaşi viteji
şi că sub ochii-i veşnic treji
pe Reichstag steagul l-au purtat.
Atâtea cântece s’au scris
si-atâtea se vor scrie încăl. . .
3

Şi pentru orice om cinstit

bătrân, copil, bărbat în floare,
,la ceasul bun, la ceasul greu,
nu este prieten mai iubit
decât acel ce ne salută
de sus, de pe Mausoleu,
în zilele de sărbătoare.

Dintre zăpezile de sus,

din regiunea Turuhan,
un drum s’a ’ntins pân’la Kremlin,
ce peste Smolnîi drept a -dus .
la Kronstadt şi la Ţariţin. . .
Cu noi, la fel se vor mândri
de-acest 'măreţ şi trainic drum
acei ce vor avea norocul
şi se vor naşte de acum.

La Spaski ceasul bate rar

şi teorii prind să se ivească,
dar el în cabinetul său
mai sade încă la fereastră.

Să ’mpartă drept-, cu chibzuinţă,

ca să ajungă ori şi cui
acele griji care-l frământă
şi-s numai în puterea lui.

. . . Dacă la cântecele nalte

care-l slăvesc pe cel ne ’nfrânt
aş mai putea şi eu încalţe
s’alătur măcar un cuvânt!

Acela că pe holde’n vânturi

nu fum şi flăcări vânzolesc,
ci ba o .aripă de ceaţă,
ba fulgere prelungi ţâşnesc.

Şi se îndreaptă către sat

nu infanteria, din lunci —-
ci ’n rânduri dese viii colhoznici
mânaţi de seară, dela munci.

Prin taigă geologi se-aţin

şi roci, tot felul, desgolesc.
Lângă cuptoarele Martin
stau oţelarii şi topesc.

Clădesc zidarii ceas de ceas

atenţi, să iasă zidul bun,
şi fără laudă în glas
„în- veci va sta exact!“ îşi spun.

Ţi-arunci privirea ’n orice parte:

compatrioţi! Şi simţi cum creşti.'
Statul se pierde ’n zări departe
pe fostele moşii ruseşti.
Şi din hotar la alt hotar
de treci, de toţi eşti cunoscut.
Şi te mândreşti că dintr’odată
din toţi buni prieteni ţi-ai făcut

In sat, la casa din brădet;

în casele orăsănesti;
y y 7
■
te ’ntâmpină ba un portret;
ba chiar cu Stalin te întâlneşti.

.. .Ca avantgărzile în luptă,

ca bariere la hotar
în calea secetei — duşmana;
perdele groase de stejar.

Pe frontul nesfârşit; de muncă;

după sfatu-i priceput
şi după dreapta lui porun'că
larg ofensiva a ’nteput. •

La Spâ'shi ceasul bate rar­

şi zorii prvhd să se ivească
dar el în cabinetul său
mai stă de veghe la fereastră.

El —• învăţatul, arlntectul, .
si
y comandantul de armii,
> 7
cu Lenbt parc’a stat la vorbă
ca altădată ’h nopţi târzii.

.. .T u citeşti ziarele
şi’ncepi cu pagina, din urmă:
ce veşti prin restul ţarilor
şi cum mai stau hotarele? '

Fiindcă ’n celelalte pagini

e ordine de nedistrus —
scăpată ţara de paragini
şi orice lucru bine pus.

Dar ce s’arată după zare.

în dosid liniei ce-a stat
hotar duşman, şi niciodată
drumeţ> să treacă n a lăsat?
i
Ce se petrece-acolo, iată:
zorii despică noaptea ’n două!
S’a ’ntins — şi va trăi deapururi -—
deasupra Chinei ziua nouă..

Peste Varşovia şi Praga •

şi pe o parte din Berlin
adie vântul moscovit
,de pace, fericire, plin. ■

Dar tu citeşte cu încordare

ultima pagină ’n ziar:
prin albul zilei trece iar
moartea cu coasa în spinare.

Şi oamenii adorm târziii, •

şi nopţile-s neliniştite.
Pe care drum sub vânt pustiu
ea-şi poartă oasele cernite?

Ca s’ o alungi de pe pământ,
S’ o fugăreşti din orice loc,
Să-ţi aperi casa de prăpăd
Şi pruncii să-i fereşti de foc.

Apleacă semnătura ta
pe-apel, cinstit italian,
şi tu francez nu pregeta
şi tu danez şi tu german.

— Noi suntem pentru pace ’n veci!

spun milioane — glasuri vii —
din tot întinsul omenesc -
din depărtate seminţii

şi cu speranţe ne privesc,
la lumea noastră ochii-şi ţin,
la ţara unde zorii cresc
şi lucră ne’ncetat Stalin.

- (în româneşte de Aurel Rău)

 . HorvâtPi Imre

P O E T U L Ş I PACEA

Infern de oameni şi de cai

învălmăşiţi în colb şi fumuri,
mânaţi de-o spaimă fără grai
prin bezna groasă de pe drumuri.
„ — Ce sunt aceste umbre ’n vânt?"
înspăimântat întreb pe mama.
Ea îmi mângâie părul blând '
şi-mi ia cu degetele teama.
,, — De cine fug aceşti drumeţi?"
scâncesc abia simţit, în şoapte.
„ — Se bat", mi-a spus. Şi călăreţi
piereau cu cai cu tot în noapte.

Se b a t. . . - Război! Cumplit război. . .

Flăcăii parcă se’mbătară.
Şi orbi de ochii amândoi
şi schilavi mi se ’nfăţişară — •
o praştie mi-aş fi dorit
în ucigaşi să trag cu piatra.
Duşmanul ci-c’ar fi fugit
dar iată-l cum îmi calcă vatra.
Treceau compănii. (Bocăneau '
doar ofiţerii din călcâie.) ■
„ Luptaţil" — preoţii ne’ndrumau
prin fumul acru de tămâie.
O veste: ’n toamnă-i punem cap,
dar anii tropăie ’namte,
„deştepţii"-adună la ciorap
şi câmpul geme de morminte.
Şi dezertări încep, duium.
„Destuii e vremea să se g a te. . . "
Răsemeritele-si
* * taie drum: .
 ' Papp căpitanul degradat e,' —■
şi ţanţoş ce se mai -plimba
pe piept cu „ordinul coroanei'1
Bătrânii prind a murmura:.
— Ah, câte rele n aduc anii! . . .

Şi „pace11-aud apoi, o, vis!

■dar frig mi-a fost ca niciodată.
. Un dascăl, de prea mult plictis '
îmi tunse chica ’nvolburată.
Şcoala-o uram, mă iritau
şi cei tăcuţi, şi fanfaronii;
iubeam pe Heine şi-mi umpleau
capul cu versuri epigonii.

Versificam doar, nu trăiam, —

— şi ’n coadă rămăsei deabine —
’ pe cel sărac îl fericeam
şi-un dor creştea de moarte ’n mine.
Şi-odată când gheata-mi scâncea,
um derputat i-observâ plânsul:
—■ A, cum se poate, dumneata?
şi mă pofti ’n birou la dânsul
Acolo cartea-mi cumpără,
^ cu rânduri trei autografe
şi peste mine-o aruncă p
unei dudui dactilografe.
Spunea că nu-i e de folos
dar ţine ’n ajutor să-mi vină
căci este foarte generos. . . ' '
L-aş■fi strivit ca pe-o jivină.
Au fost apoi şi-alţi domnişori
' 'ce m’au privit cu dulce milă, •
ca să mă ’ndrume visători:
—■ Scrii versuri? Treabă inutilă.

Vedeam eu râul tot, dar vai! -

. doar prinţr’-o prismă singulară •
şi scârba nu mi-o semănai
, ca să ’ncolţească şi răsară.
Dar iată timpul luminat
şi oameni dârzi ca să ne ’nveţe,
destinul meu multiplicat

62
 îl recunosc pe mii de feţe, —
pricep că ziua a sosit
când toată' ura creatoare
a prins în mine şi-a ’ncolţit, —■
că cei cu lanţuri la picioare,
cei urmăriţi neîncetat '
şi ’nchişi, cu mine sunt de-o soartă,
că glasul lor e — adevărat, —
şi-a prins revolta mea să ardă.
Asemeni coasei de metalp
în armă peana-mi se preface
şi cântă timpul ideal '
când grâu ’n profunzimi s’ o coace . ..

In acest timp în Răsărit

clădeau — şi-Apusul da să sfarme
şi se ’ntâmplă ce m a'ngrozit —
explozii, vaiete şi larme.

Un nou război! Alţi nouri g r e i. : .

Izbii în radio cu piciorul —
pe chipul prietenilor mei
scrutam neliniştea, fiond.
— La fotografi Ne ’nţelegeam
doar dintr’o singură privire.
Şi de pe-atuncea presimţeam
că era ultima ’ntâlnire.
Desigur, nu toţi am bătut
acelaş drum de-atunci încoace,
dar împreună-am petrecut
visând la viitoarea pace.

Trec luni — Parisu-i prăbuşit.

(Dar muncitorii — o să reziste!) .
şi ’n sânge-adânc s’au năclăit
carâmbii cizmei bitleriste.
Şi Transilvania apoi
în două părţi a fost tăiată,
de nişte diplomaţi de soi.
Jandarmii fug, vin csendori,* iată,

* Jandarmi de front.

63
dar tot asa sunt de misei.
Popii vorbesc aceeaş limbă. '
Se schimbă domnii între' ei,
povestea însă .nu se schimbă.

Ci hoardei brune nu-i fu dat

spre Moscova să mai răzbească.
Şi adevăru-adevărat
n a mai fost chip sâ-l tăinuiascâ:
la Stalingrad au fost striviţi, —
şi cei ce lumea o sfidară
fugeau pe drumuri hăituiţi, ..—
da ’n furia lor mai deportară! —
şi iată ’n fine fremătând
văzduhul la Oradea-mare:
văzurăm Pacea ’naintănd
cu > ostile
>
liberatoare.

Acestea-au fost în rezumat

războaiele-mi întâi o ceaţă
şi-o ’nvălmăşeală grea de iad,
apoi o scârbă şi o greaţă
şi sânge, ’ncrâncenare, fum!
.. . Dar nu svărli, cu piatra ’n ' mine
de m’ abătui cândva din drum —
căci nu puteam vedea mai bine
izvoru — acestor grozăvii.
In sânge-aş înota în lege ’
ca să te fac să vezi, să ştii
cât m am zbătut pentru-a ’nţelege.
Dar astăzi văd! Cu ochii mei
văd bine fiara cea rapace
ştiu ce-au făcut acei mişei
imperialişti, şi ce-ar mai face
din noi, de n ar sta ca un zid
tfigărul nostru, bărbăteşte:
ci noi luptăm necontenit
şi creşte-armata păcii, creşte!

Şi pacea nu-i o vorbă ’n vânt;

e viaţa noastră — adevărată!
S’apleacă ramuri la pământ,.
ne ’mbie holda legănată, ■—
 mai sus, mereu mai sus (deşi
pe unii-i sperie suişul!) —
noi liberi semănăm aci:
faimos se-anunţă secerişull

Din beznă, patrie-ai crescut!

O înălţai şi eu cun deget?
Luptai! dar nu cât aş fi vrut —
sus, sus la muncă fără preget!
Poete, rândul ţi-a venit,
trăind, să dai viaţă vie;
e şi-al tău veacul răsărit.. ,
Trecutul mort e pe vecie,
când la bagajul câmpenesc
îti redusesesi universul;
acuma cei care trudesc
in inimă iţi poartă versul.
Tu cânţi acest măreţ prezent
şi te aprinzi cu tot popond,
căci in efortu-i de moment
se desluşeşte viitorul,
prefigurat în spic, in strung
şi intuit cu ■— amănunţime, —
cum două linii simple — ajung
pe-artist întocmai să-l , exprime.

Prin luptă recunoscător

să fii, cam îngropat amarul, —■
Partidului, Sovietelor,
lui Stalin, marele, stegarul
spre care căutam de jos,
din lanţuri grele, iar acuma
milioanele îi duc prinos .
precum furnicile fărâma.

(Traducere de Ioanicfiie O lteanu)

A lm a n a h u l literar, 5 — 1950
65
 Tibertu U t&n

S Ă T U L M E U , Sj I S T A■L I N

Despre cătunul meu, nu e nici semn

pe hărţi sau în ătlasuri erudite,
căci prea e mic, şi casele-i de lemn
■mi s’au învrednicit să fie pomenite.

Bărbaţii
* cresc aici înalţi si iuti,
* > f }
femeile frumoase, viaţa-iureş.
Sunt îndeobşte molcomi şi tăcuţi
— as3 a ’s 3ţăranii toii
3
în Maramureş3

In doine ei vorbesc de haiducie,

de grofi ucişi, primari câinoşi şigraşi,
pe care îi urăsc de-o veşnicie .
în satul meu, o mie de pălmaşi.

Dar i-a ’nvăţat neîncetat Partidul

ce le rămâne încă să mai facă,
să aibă pruncilor cu ce le umple blidul,
şi ceasurile vieţii mai cu rost oleacă.

Erau analfabeţi. Acum citesc.

N’aveau pământ. Au astăzi şes şi deal.
Erau tăcuţi şi trişti. De-acum zâmbesc.
Au radio ’n Căminul cultural.

De Lenin au citit şi-auauziţ . ■

— şi numele i-l spun adânc -Şilin
Şi plini de ■sete s’au împărtăşit
din gândul luminos al lui Stalin .

Pe uliţă, spre seară, trec doinind

azi despre Stalin, pâlcuri de feciori. ,
Şi chipul lui, femeile-l cuprind
m măestrite ţesături, cu,flori.

In gând cu el, cu fiecare zi

Satul meu drag se ‘nalţă ca un iureş.
Şi despre el, începe a vorbi
Pârâul Iza, cu susuru-i gureş.

Ii poartă faima gândului senin

cu fapte vii, în Tisa, mai departe.
Dm sfatul - înţelept al lui Stalin
să crească roade şi întraltă parte.

Iar dacă despre satul meu nu-i semn

pe harta vremii altădată tristă, '
va creste,
y ' din căsuţele
y de lemn
în viitoarea eră socialistă.
 A^lârki 2JoltAn

F R U M O 'A S Ă E J
S T I , 'P A T R IA l N O A S T R Ă

Râuri dealungul ţârii saltă ’n jocuri,

marea loveşte ’n ţărmuri argintii,
vor ţi pe lume mai frumoase locuri,
dar noi suntem de-aici, trăim aci.
înalţii noştri munţi sclipesc la soare,
zăpezi albind pe coama lor zăreşti,
vor fi privelişti mai ameţitoare, •
da’-aici cu orice stâncă, ţe’nrudeşti.

Loc mai frumos ca ţara fermecată

de cântecul cel aspru de tractor?
Aceasta-i vatra noastră, legănată■ ,
de-al mării val sărat şi foşnitor.
El leagănă pe-acei ce ridicară ' .
normele ’n fabrici, învingând poveri,
îi mângăe albastrul cer de vară,
nisipul le dă proaspete puteri. -

Un plai mai minunat poate să fie

decât acela unde îşi petrec
minerii ce-au săpat în galerie
cărbunele din strat un an întreg?
Cei ce tâiară piatra şi trudiră
îşi odihnesc elanu ’nflăcărat,,
plămânii lor nesăţioşi respiră ’n
brădetul verde, aerul curat.
’ , , 1 ■ ’ 1’ ■
Frumoasă eşti, o ţara noastră, bună!
Frăţeşte-aci, români, maghiari, trăim.
Partidul ne conduce împreună, '
Ogoare, munţi şi râuri să-ţi păzim.
Să înfloreşti Republică în .pace,
Inima noastră toată e a fia:
de-or cuteza duşmanii să te-atace
fi noi, cu-al nostru braţ te-om apăra!

(traducere de Ioanichie Ofteanu)

 A lexandru Andritoiu

VIETNAM

Căzuse seara. Printre palmieri,

Pe urmele de sgomot şi rafale
Tăcerea şi-a deschis tihnita-i cale,
Prin ceasuri reci şi grele de veghieri.

O fată se opreşte la izvor

Cu cana’n măna tânără, bronzată,
Când, vede printre iarba’mprăştiatâ
Culcat în sânge stând un luptător.

Aruncă’n grabă vasul de ţărână,

S’apropie de cel căzut, încet. •
Sânge prelins avea pe-obraz, pe piept
Şi răni avea, în coaste şi la mână.
f t
In ochii lui ardeau puteri adânci.
Şi setea strălucea: scânteie . . .
Pe undeva prin şanţuri de tranşeie,
Rănit, amurgul se târa pe brânci. '

Fata închise'n ea gânduri de-o clipă:

Vedea copii orfani, rămaşi pe drum,
Vedea nădejdea răzbunării cum, , ■
Prin gândul ei, cărarea şi-o despică.

II mângâie pe-obrazul slab şi plin

De cute-adânci, chinuitor brăzdate,
Şi se gândea: „Din acest ceas va bate
Cu-o inimă în luptă mai puţin.“ '

Sete-i era să ia o armă’n mâini,

Să intre’n rânduri dârze de stegari
Să tragă, să lovească In tâlhari,
Să sfâşie mânia lor de câini.

Şi,, sârutândiu-i faţa arsă, suptă,

Frelinsă’n lung de sânge închegat,
Simţi, în el, cum cald a sărutat
întregul Vietnam-erou ce luptă. -

71
 Aurel Rău

A U T O C R IT IC A P O E T U L U I

Noapte
Ca ori care noapte de rând,
Şi-un vânt pe oraş şi prin pomi prinde aripi.
Ziarele scriu că’n Coreea
Sub bombe-un oraş se topise curând.

Noaptea albastră poate să poarte

Stele la fel de străine şi Veci
Şi peste casele noastre tăcute
Cum şi peste ţărmuri şi aspre poteci
In care trec oameni cu miile ’n moarte.

Dar eu mă frământ, mă acuz cu ’nfocare —■

E vina şi-a 'mea că şi astăzi mai curg
Şiroaie de sânge; şi haite barbare
Mai flutură steaguri de jaf în amurg.

Că n’am pus în cântec destulă tărie

Şi fo c şi tăişuri şi ţinte n’am pus
Şi n’am îndemnat cu destulă mânie
In contra acelor ce.moarte-au adus.

Ca oamenii toţi să pornească de-avcdma

Şi-am „N u“ să răsune puternic şi greu.
In numele vieţii, de dragul vieţii
Grămada de arme s’o treacă ’n muzeu.

Şi n’am pus în cântec destule acorduri

Şi-ades l-am lăsat să răsune dogit
Deaceea ades nu ţintea drept în inimi.
Şi nu înălţa, şi stătea necitit.

72
Şi n’am desmorţit melodii minunate
Şi fapte măreţe în strune n’am prins —
Atâtea de multe şi-atât de bogate
Cwn fiece zi de a noastră mi-a ’ntins. •

In noapte şi zi nu găsesc împăcare

In noapte şi zi mă consider ostaş
Înving cu armata Coreei, şi-s tare,
Şi pier bombardat cu copiii ’n oraş.

Şi strig împreună cu lumea întreagă,

Îmi pun semnătura cu mame şi taţi
Înving cu ţăranii săraci, cu zidarii, -
Şi ’nvin'g cu minerii cărbunii ’n Carpaţi.

1M ’aş vrea un ocean fără haturi pe zare

Şi ’n braţ cu furtuna prin spaţii să trec,
Şi focul să-l mistui, ce-ameninţă viaţa
Şi crainicii morţii vuind să-i înnec.

Mă ’ncinge o mare dorinţă acum:

Viorile mele să fie ca vântid
Prin munţi şi păduri când îşi spintecă drum
Şi umple de cutremurare pământul.

Poporul meu bun şi puterea ta mare

De dragul victoriei tale mă lupt..
Şi-alături de tine, şi fără ’ncetare
Din creşterea ta melodia mi-o ’nfrupt.
i ’

Că nu e nimic mai de seamă pe lume

Decât să îndrepţi, să învingi, să clădeşti
Temei pentru-o viaţă cu ţeluri comune
In care renaşti şi mereu te ’mplineşti.

Mai dornic, mai trainic voi prinde viori

Şi ţara-mi bogată prin ele-o să treacă.
De-aceia mă ţin printre oameni din zori
Şi nu-i părăsesc nici când seara se pleacă.
 H aralam bie Grămescu

C EA S D E SEA R Ă

hi seara ce coboară, frumoasă şi stăpână

Pe toată legănarea de ierburi dm zăvoi, '
N.e afundăm, iubito, ţmându-ne de mână,
Cu fericirea care svâcneşte caldă ’n noi.

In urma noastră .arde cu mii de ochi oraşul

Şi stele proletare lucesc sus pe■clădiri.
Să stăm' aici in iarbă şi să urmăm făgaşul
Trecutului, prin anii închişi in amintiri.

Mai ştii iubito, noaptea de iarnă când, copii,

Am ascultat armate trecârid în marş pe stradă?
De urletul războinic al cruntei isterii,
Părea iubirea, noastră ucisă sub zăpadă.

Priveam cum,, nesfârşite, coloanele de fier

Treceau sunând sinistru spre ţara din poveste,
Acolo unde omul urca senin sub cer ' •
Tot visul omenirii, biruitor, pe creste.

De-atunci, atâta vreme s’a scurs şi-atâta luptă!

T e uită: vezi oraşul iluminat, în noapte?
l-am preschimbat şi firea şi ’nfăţişarea ruptă,.
Şi omul muncii ’mparte belşugul holdei coapte.

Ci tot mai trec armate de pradă blestemate;

Coreea, sângerează sub bombe-americane!
Mitraliera latră şi tunul aspru bate,
Sub cer, se duc cu moarte, greoaie avioane.

Dar creşte, —■ val oceanic nestăvilit şi larg —

Midţimea muncitoare în lupte pentru pace. ■
Şi ziduri şi oprelişti şi beznele se sparg,
Şi mândru, steagul roşu in vânturi se desface.

Nimic nu ne opreşte în drumul spre mai •bine

Şi nu ne înspăimântă, oricât de grea, furtuna.
. . . Iubito, sus pe ceruri albastre şi senine,
Priveşte■.cum se duce neturburată luna.

75
 B A L A D Ă R E P U B L IC II M E L E
r

îndrăgostit de chipul ţării mele

Şi de poporul muncitor ce urcă
In cântece, sub purpurii drapele,
O eră de dreptate şi de muncă,

Am străbătut Republica întreagă

Din şesurile negre şi întinse,
Până la munţii care urcă'n slavă
'Înaltele lor creste pururi ninse.

. . . Am rotunjit metalele la strung,

La Reşiţa, când veştejeau arţarii.
Şi ’n legănarea apelor ce curg,
Am pescuit în' deltă cu pescarii.

Cu braţul meu săpai pe şantier

Drum nou de ape ’n Dobrogea bătrână
Şi prin Carpaţi cu frunţi proptite ’n cer.
Am păstorit mioarcele la stână.

Mai port şi-acum bătătorite semne

Şi în ureche vuet de securi,
Din vremea când, cu tăetori de lemne,
Am doborît copacii prin păduri. .

Era o zi albastră, însorită

Când am purtat tractorul pe ogoare.
Un moş cărunt, cu ţaţa încreţită
De vânturi şi de arşiţa de soare,

„Nepoate-mi spuse’ ncet, abia şoptit —

„De-acurh înfrângem foamea şi pustiul/“
Şi glasu-i tremura de fericit,
ŞValături, printre sălcii, rădea Jiul. . .

Şi sus pe cer lucea bătrânul soare,

Pe când spărgându-şi largul său ecou
Trecea tractorul greu peste ogoare,
Semn de’nceput al •veacului cel nou.

Chiaburii şi tâlharii mai aşteaptă

Americană veste de războiu,
Noi înălţăm aici treaptă cu treaptă
înfăţişarea vremurilor noui.

Nu ne ’nspăimântă bomba şi atomul

Râsboiului îi vom opri scânteea,
înalt va creşte ’n soare omul
In Vietnam, la New-York şi ’n Coreea.

O, Patria mea ■scumpă, o minune,

Iţi port în suflet chipul tău iubit
Alături de măreaţa Uniune '
Şi ’nvăţătura mândrului Partid!
 Sz&bedi L,âsd.o

A U S P U S D E T O A T E ..

Au spus de toate’n rânduri repetate

De ,,pace“ au vorbit, de „ libertate“
Şi, cum cuvintele-au rămas . deşarte,
Cu bombe duc discursul mai departe.

Draci! Libertatea lor e doar prădare,

Pacea: lanţuri de fier şi 'închisoare,
Sufletid: bani îngrămădiţi in claie, 1
Mesagud: crime, bombe şi văpaie. •

Priviţi in nopţi Coreea! (Strângeţi ural)

Apusul cum îşi scânteie cidtura!
Ce mârşavă ispravă! De' prin spuză
Case cu ochi de jar privesc şi-acuză. •

Nici nu se stinse lăcrima în geană

Şi nu' prinsese coajă vechea rană
Când ei porniră focul care stânge
Deschide răni, aprinde, fură sânge.

Acasă au <cuvinte’mbătătoare
Iar în Coreea numai colţi şi ghiare.
Cuvinte mari, înfăptuiri meschine;
Nu oameni sunt, ci -josnice jivine.

Dar împotriva noilor ,barbari

Coreea şi-a trimis bărbaţii tari.
Tu omenirii-i aperi conştiinţa
Popor erou, a 'ta e biruinţa. s

. (în româneşte de- Anton V lasu)

78
 V . C ăb u lea

A m m w d a c
Prezentăm azi un nou prozator tânăr, a cărui primă lucrare,
nuvela de faţă, dă semnele unui talent promiţător. Tovarăşul Vasile
Căbulea, fiu de ţăran sărac din judeţul Turda, e elev în clasa X l-a
la liceul rmxt din Baia de Arieş.
Nuvela „Aur murdar“ încearcă să prindă tocmai elemente din
viaţa minerilor dm această regiune. Se poate spune că, în ciuda tutu­
ror deficienţelor, de care vom vorbi mai la vale, tânărul scriitor isbu-
teşte să n e , dea într’o oarecare măsură, o imagine parţială a acestei
vieţi. Posibilităţi1e prozatorului s unt vizibile deşi orientarea lui în
mijlocul realităţii e încă defectu oasă. El trebuie să-şi îmbunătă­
ţească această orientare printr’o muncă intensă, prmtr’o temeinică
pregătire ideologică şi artistică. N uvela de faţă suferă încă în .acest
sens. Ea nu adânceşte într’o persp ectivă dialectică realitatea complexă
a vieţii minerilor au/rari, pe care o schematizează adesea sau îi redă
aspecte neesenţiale, periferice. Nuvela are încă părţi naturaliste sau
episoade de psihologism obositor, greoi, care falsifică personagiile, le
dă nuanţe livreşti, artificiale, nerealiste. O lipsă o constitue, desigur
şi caracterul expeditiv, sumar şi schematic al finalului, care nu
rezolvă toate firele epice şi toate problemele nuvelei.
O grijă nu mai puţin serioasă trebuie să dea tânărul scriitor şi
expresiei sale artistice, limbii care, în prezent, e încă zgrunţuroasă,
plină de mtelectUalisme, de preţiozităţi, adesea incompatibilă cu iden­
titatea eroilor, cu graiul lor firesc. .
' Cu aceste preocupări, cu hotărîrea de a-şi adânci neîncetat cunoş­
tinţele, de a-şi perfecţiona continuu mijloacele, tov Căbulea va putea
să-şi pună î.n valoare din ce în ce mai fericit bunele sale posibilităţi
de scriitor.

■ • -I -

Ş e d in ţa s’a terminat destul de târziu. A fara, înserarea de vară îşi stre­

curase um brele dealungul străzilor, peste case T u rm ele satului, liniştite, se
întorceau alene dela păscut. Plutea încă în aer, în transparenţa luminoasă
a cerului, ceva din oboseala grea a zilei. V;ara era în toi, muncile svâcneau
pe arii, întrecerea la care participa întreaga comună, încordase , toate braţele,'
toate forţele. ■
Sabin H arda se alătură la ieşire siluetei svelte şi vii a Ilenei Iancu.
Premeditase >acest gest ‘ în tot timpul şedinţei. I-a plăcut fo a r t e . mult felul-

70
în care tânăra secretară a organizaţiei U . T . M . desbătuse ro lul campaniei,
rolul pe care urma să-l aibă tineretul organizat din comună în lupta ce se
da pentru pâine, pentru lum inarea ţăranilor, în problem ele legate de munca
şi bună starea lo r. I i ascultase apoi glasul lim pede şi hotărît în timp ce se
cânta internaţionala. In situaţia grea în care era nu avea ce să-i spună Ilenei
însă simţea ca o poruncă dorinţa de a-şi deschide încărcata sa inim ă acestei
fete, a cărei prezenţă, limpede şi hotărîtă, îi comunica un inexplicabil senti­
ment de încredere şi siguranţă. A veau acelaş drum spre casă. C a şi în alte
dăţi i se alătură fără cuvânt, ca în virtutea unei lungi şi d ragi obişnuinţe.
Ea m e rse . câtva timp alături de el, absentă şi severă, cu un aer ce păres
a fi o prelu ngire a încordării dela şedinţă. încet, încet, însă, ca sub năvala
frum useţii şi farm ecului acestei seri de vară, zâmbetul ei frum os şi ştrengăresc
îi reveni în privire. Sabin, care o cunoştea atât de bine, aştepta tocm ai aceasti
clipă.
' — „ A i vorbit frumos azi, Ilean o! M i-ai plăcut."
— „H m !? —■ avea ceva de provocare şi luptă în acest „h m ". —■ Mic
m i-ar plăcea să te aud odată şi pe tine."
Vechea poveste.
— „Ţ i-a m m ai spus Ilean o , nu pot vorbi şi pace. T oate cuvintele rh
se îngrăm ădesc în gât şi m ă înnec înainte de a scoate vreo vo rb ă."
—■ „ L a s ă asta Sabine. Sunt sigură că tu azi nu ai auzit nici o frazî
din tot ce am vorbit eu acolo."
E l s e . întunecă. Se simţi descoperit şi rana care-l chinuia de câtva timp
deveni vie şi prezentă.
— „D e unde a i mai scos-o şi pe asta, Ile a n ă !"
Ea, fă ră vorbă îşi strecură în palm ele lu i grele, asprite de munca în mină
m âna ei caldă şi firav ă. E ra acesta un semn al lo r mai vechi. Tăcuţi, o luări
în spre digul Am brului. O ri de câte ori, în viaţă, le apărea vreo umbră sai
vreo greutate, ca spre un loc de încredere şi odihnă se duceau la acest dig 1:
care în anul trecut, în cadrul unei brigăzi de voluntari au muncit şi e
amândoi. A colo s ’au cunoscut. S ’au îndrăgit. Acolo au petrecut multe ori
frum oase, spunându-şi lucruri mărunte, dragi, amănunte care leagă aşa de mul
inim ile sim ple şi simţitoare. Aveau locul lo r rezervat. Sub salcie, sus pe dig
cu picioarele spânzurate peste valea prin care şerpuia argintiu şi molcon
pârâul Am brului.
Se aşezară fă ră vorbă. Sabin îşi simţea inim a — se sbuciumase aşa d
mult în ultim ul timp —• cuprinsă de spaim ă. Simţea că Ilean a îi ghiceşt
starea în care se găsea şi că doreşte să a fle cu orice preţ izvorul relelo r sale
E a îl pândea serioasă şi tăcută. Sabin nu putu suporta această încordare ş
izbucni:
— „N u mă chinui Ileano, nu pot să-ţi spu n ."1 ,
E a nu păru deloc surprinsă de această ieşire.

80
 ' — „A scultă-m ă şi m ă înţelege, Sabine. T u ştii cine sunt şi cât ţin la
tine. Inim a mea o poţi ceti uşor. Eu nu am ascunzişuri şi nici nu vreai*
vreodată să ajung să am vreun secret faţă de tine. D acă te întreb o fac
num ai pentrucă pentrucă mă doare că de o vrem e încoace nu-ţi m ai
găseşti liniştea, şi te chinuieşti şi s u fe r i. . . după câte văd.
O asculta cu privirea întunecată şi- grea U rm ărea pierdut valu rile lum i­
noase ale apei. E a îi cuprinse umerii, îl obligă să-i suporte p rivirea.
— „Vezi" cum eşti tu. De câte ori aduc vo rb a de supărarea asta a ta,
te zăvoreşti şi taci. Şi crede-m ă Sabine, nu e bine. Eu ştiu, eu sim,t că tu
eşti un om cinstit şi bun şi că eşti cu toată m im a alături' de noi. Ştiu
că n’ ai fi în stare sa' fac i vreun rău cuiva. T ocm ai de aceea cred că e bine
să-m i spui şi mie ce ţi s’a ^întâm plat."
E l nu putu să-i m ai suporte insistenţa cu care îl rugau ochii ei. îş i
ascunse desnădăjduit capul în um ărul ei.
— „Ilean o, o să-mi treacă. Vei vedea că într’o zi voi fi ia r la loc,
a ş a cum mă ştii. -
Ea sim ţi din trem urul voc.ii lui că insistă în zadar. T ăcu o clipă apoi
reluă pe alt ton. 1
—■ „B in e, Sabine D acă nu poţi să-mi spui, să nu-mi spui. U n lucru
vreau însă să ştii şi să nu uiţi . '
V ezi,( la digul acesta am lucrat pentru prim a’ dată îm preună. Poate că
acum stăm pe pietrele pe care noi înşine le-am aşezat, cu mâinile noastre*
A m b ru l poate să vină oricât de umflat, pot să^ Se topeasc'ă toate zăpezile
din munţi deodată, aici nu va mai' fi niciodată vreo inundaţie. Să nu i rrip
înţelegi greşit! A m şi în inima mea un dig- niciodată rău l sau minciuna,,
oricât de grele vor fi, nu-mi vo r întuneca viaţa. Şi doresc ca acest lucru să
se întâmple şi cu tine.“ "
II simţea cuibărit la pieptul ei, aproape de tot, slab şi chinuit ca un copil.
, . —, .„ îm i eşti dragă, Ileano . . . D acă nu te-aş avea, pe tine nu aş m ai
ave a nici un rost în lum ea' asta. .
E a îşi trecu protector mâna prin păru l lui răvăşit.
— „ T a c i! Nu vorbi a ş a . . . Sus capul, dragule; nu mai vorbi aşa! M ai
sunt şi alte rosturi pe lumea asta!
In ju r se făcuse întunerec deabinelea. Pe deal apăru ră licuricii lăm pilor
aprinse prin case. Un vânt uşor ,ca un fream ăt trecu peste coamele grele a le
copacilor. Stelele sclipeau, tainice şi îndepărtate, câţiva câini lătrau som noroşi,
cineva trecSa fluerând pe uliţa cea mare.
Sabin înţelese 4ece se liniştise aşa ca o ap ă peste care s’a turnat undelemn.
E ata dealături, fiinţa aceasta frum oasă canei i se odihnea în 1 braţd şi satul din'
faţă, satul în care 1 crescuse, satul pentru care suferise şi visase atât de mult —■
erau una cu el. ' „
— „Ilean o, nu peste mult am să-ţi pot spune totul. Până atunci însă a i
toată încrederea. N ici tu, nici ceilalţi nu trebuie să- vă îndoiţi de mine. N ici-

-Alm anahul literar, 6 — 1950

81
 odată — orioe s ’ar întâm pla —i eu nu vă voi face de ruşine."

Spuse_ toate acestea cu o voce sigu ră de sine: cu vocea bărbatului care

şi-a recăpătat toată siguranţa. _ '
Se ^ridicară nu peste mult (şi tăcuţi, după ce -trecură podeţul ce duce spre
‘ sat, se despărţiră' îm păcaţi şi fericiţi. '

Sabin nu se mişcă din loc până nu auzi trântindu-se poarta dela casa
Ilenei. A b ia atunci porni şi el în sus către deal. Stătea departe, afa ră din sat,,
dincolo de mină. Până acasă avea de mers aproape două ore şi apoi, acum ,
>în situaţia în care e r a ' îi făcea chiar plăcere această plim bare peste dealuri,
prin pădure. , ,
Sabin H arda avea 23 de ani. L u cra de aproape trei ani în mină la aur.
. Se angajase im ediat după ce term inase cele patru clase de gim naziu pe care
cu multe um ilinţi şi greutăţi a reuşit să le parcurgă în anii războiului. înainte:
de a m erge la arm ată, a lucrat aproape uri an într’o cancelarie la uzină,
dar — ascultându-şi o înclinare a fir ii şale — a preferat- condeiului şi re­
gistrelor de birou, munca grea a săpătorilor de aur. Sabin era fiu de m iner
şi iubea această meserie nu din vreo convingere sau sportivă - pasiune, ci pur
şi simplu pentrucă trăise toată viaţa sa alături de mină, pentrucă avea în
sânge dragostea pentru munca grea, pentru lupta cu piatra şi cu întune-
recul. Se adăugase la această înclinare a sa şi faptul că se simţea muncitor,
îş i iubea ortacii şi se simţea bine numai între ei. D upă eliberare m ai ale s,
munca sa a câştigat tot m ai mult farm ec în ochii lui. Scăpase de p rivirea seacă
'şi rea a directorului general care odată la an venea în inspecţie la proprie-»
tatea sa pe care cei trei sute de sclavi m ineri o lucrau pe un ^salariu de-
m izerie. Se sim ţea m ândru că dintr’o generaţie veche de mineri, este prim ul
vlăstar care lucrează într’o mină de aur naţionalizată. Avea încredere în
m âinile şi inima, sa, în tovarăşii de muncă. Puţina şcoală pe care a făcut-o
l-a lăm urit, i-a uşurat munca şi înţelegerea, însă din sufletul lui de - ţăran
miner, de moţ aurar; nu a schimbat absolut nimic. - Prim ise totul, vrem urile,
- schinjbarea ca ceva necesar, ca ceva ce trebuia să se întâmple. A vea bucurii ş i
mulţum iri de copil, când în , momentele lu i de linişte, de sus dela casa lui
cocoţată în v â rfu l dealului, privea în jos la mină, la satu l' din care făcea,
parte. Cele citite şi visate, lum ina electrică, topitoria de aram ă, uzina de apă,
parcurile, cluburile — toate aceste prorriisiuni al'e, viitorului^ le vedea aievea
răsărind din pământ şi crescând peste realitatea prezentului. °U ita atunci
pentru o clipă ' măcar, colibele m oţilor, m izeria neamului său legat de
piatră- şi de foam'ete ca de un blestem, uita de întunericul şi bolile din că­
tunele îndepărtate ale văilor, uita întreaga această istorie de o mie de a n l'
de robie neagră care apăsa peste um erii acestor nenorociţi. U ita — d ar
numai pentru o clipă. Când îşi revenea ş i vedea cât de puţin s ’a făcut şi c â t
de mult a m ai răm as, îşi simţea puterea îurnicându-i prin braţe şi în căp ă-

82
ţânarea întărindu-i inim a. „C ât oi trăi nu mă las“ — aceasta îi era vorba
şi pentru vorba aceasta îl iubea şi Ileana. ' '
O, povestea cu Ileanla' a adus în viaţa lu i o lumină, pe care nici o vorbă
omenească nu o poate cuprinde. D e când a , întâlnit-o şi m ai ales din ziua
când a a fla t că şi ea ţine la el, viaţa lui a devenit ca o qântare frum oasă
şi puternică, un chiot de forţă şi veselie. Ilean a era frum oasă şi deşteaptă —
parcă gândea cu inima şi m intea lu i — şi pe deasupra aVea un fe l cald
de a-i vorbi şi de a-1 stăpâni. în treaga sa fiin ţă, rostul anilor lui tineri,'
viitorul întreg se înscriâ în dragostea' aceasta m are pe care abia aştepta să o
transform e în fam ilie, pâine pe masă, copii sănătoşi. .
Din toate lucrurile acestea în autobiografia pe care a dat-o la cadre,
nu stătea aproape nimic. „T ata, a fost' miner ca şi mine. Bunicul la fe l. A m încă
doi fraţi care, sper, să ajungă şi ei buni lucrători. Su rorile mele, cresc să
ajungă soţii de muncitori. — A m trăit în sărăcie. A m urât întotdeauna pe
proprietarul minei. M -am bucurat mult când aceasta a intrat în piâinile
noastre . . . etc.“ ,
Intre aceste rânduri însă era cuprinsă o viaţă. O viaţă măruntă, o fă ­
râm ă de suflet, un sentiment de puternică năzuinţă. Sabin, în momentele sale;
drăgăstoase îi spunea Ilen ei: „v e zi, acolo sus, sunt m iliarde de stele. A ici jos
m iliarde de oameni. D e aproape însă, fiecare îşi are fe lu l său propriu, viaţa sa.
Şi eu aici în lo,cul acesta şi în aceste vrem uri am rostul şi viaţa m ea.“ Ileana
nu întârzia să-i complecteze aceste gân d u ri: „ro stu l - vieţii noastre este lupta.“
T oate aceste am intiri reînviară în urm a convorbirii pe care o avuse cu
Ileana. Sabin, deşi în clipa despărţirii s’a . simţit foarte liniştit' şi împăcat,
odată răm as singur, simţi din nou cum g rijile îi năpădesc sufletul. Ceeace i -se
întâm plase era ceva cu totul nou, ceva pentru care nu eră deloc pregătit.
Faptul că se simţea slab' şi desarmat, faptul că nu vedea nimic sigur, nim ic
clar în ju ru l lui — pentru el, care avea o fire atât ■de obişnuită cu situaţiile
sim ple şi precise — însem na o întreagă nenorocire.
Ce uşor ar. fi fost totul dacă faţă de Ilean a ar f i putut să-şi deschidă
inim a. E a precis a r fi găsit im ediat drumul cel drept şi soluţia cea m ai uşoară.
N u putuse însă să o fa c ă pentrucă jurase să păstreze taina, şi m ai ales pentrucă
ju rase faţă de tatăl său. A ici era toată nenorocirea. T a t a . . . -
Sabin îşi iubea părintele cu o inimă şi un respect de c o p il., B ătrânul1
H arda, în pchii lui răm ăsese dumnezeul copilăriei sale, fiin ţa aceea puternică,
dreaptă, ocrotitoare. Cum să se îm potrivească lu i? Poate el- şă greşească? A re
el, fiu l lu i, dreptul de a-i critica faptele, de a-i pune beţe ,în roate, de a -1
trăda ? Şi to tu ş i. . . Acum două săptămâni, când m aică-sa l-a chemat deoparte
şi l-a întreb'at ca pe un om ma,re, ca pe un b ărb at: „Şabjn e, de >unde ara
tatăl tău ban i?“ — încă nu ştia nim ic. De-|atunci însă câte s’au întâm plat.
De-atunci a aflat şi "de uhde sunt banii şi cine îi dă şi cum şi pe ce ii
cheltuieşte tatăl său. S’a amestecat aproape fă r ă să-şi dea seama în afacerea
aceea, şi azi este poate un complice a l tatălui săli. D ar oare greşeşte într’adevăr'

83
 bătrânul? Nu cumva toate scrupulele sale erau izvorîtc, din frica lui, din lipsa
sa de experienţă în viaţă? T a tă l său e doar vechi şi cinstit m iner. Ştie e l ce
face, . . . în orice caz cu cei 60 de ani ai luş e indicat să ştie totul luai bine
decât fiu l său. '
Toate aceste socoteli —• făcute atât cu inima cât şi cu creerul —• se
înnecau însă în im aginea Ilenei şi în tot ce această fată reprezenta pentru
Sabin. A ici începea chinul şi îndoiala. D acă judeca întreaga afacere din
punctul de vedere al tovarăşilor '— 1 şi Ileafaa se găsea deplin p e , această
poziţie — toată situaţia apărea ca o m işelie. Lăsând însă la o parte acestj
1 punct de vedere, „în definitiv, asta nu are nimic de aface cu producţia" şt
situându-se1 în m iezul argumentelor -bătrânului, întreaga poveste părea oarecum
scuzabilă. ' ,
Cufundat în gândurile sale, Sabin • nici nu observă umbra care, cu o
lam pă de carbid în mână îl ajunse' dm urm ă. - 1
— „N o ro c bun, tovarăşe H arda. încotro aşa de târziu ?“ ‘ ^
Sabin tresări .c a surprins asupra unei greşeli Recunoscu imediat vocea
şi omul. ' ■ ■
— „B u n ă seara, tovarăşe B o lo g." T o v arăşu l Bolog era preşedintele comi­
tetului provizoriu al comunei. Sabin îl cunoştea .ca pe un om sevier şj -tăcut.
Nu-i scăpa nim ic — îşi cunoştea comuna ca propria sa palm ă — şi nu cruţa
nici o oboseală pentru a putea face ca lucrurile să m eargă ca, pe roate.
— „B in e că te văd, Sabine — continuă preşedmtele, chiar vreau să-ţi spun
ceva . . . " ',
Sabin îşi simţi mima bătând C eva ca o frică, ca o răbufnire a conştiinţei
sale încărcate îl făcu să aştepte cuvintele omului , acestuia cu inima strânsă
. d ea temeri. ‘ . '
— „ T a tă l tău, începu tovarăşul Bolog, tatăl tău bea cam mult în ultimul
timp. Bănuiesc că-şi bea salariul — pentrucă alţi bani nu are de unde avea —
bea cam mult, nh-i bine” ce fa c e!"
Sabin îşi puse capul în pământ Nu răspunse decât un .singur' cuvânt:
— „Ş tiu ." , ■ . ' - _ . i
>— „Ş tiu că ştii, reluă omul nostru, dar asta nu e destul Ceva nu-mi
place la el. U m blă cu oameni suspecţi, îşi ocoleşte vechii tovarăşi. Asta, cred
eu, to t , din cauza băuturii. Vezi, de-i vorbeşte. Nu e bine ce face. Păcat do
el pentrucă e miner bătrân şi abia m ai are un an până la pensie."
Sabin se pregătea să-l spună ceva. V oia să ia apărarea tatălui său. Şâ
amintească că bea pentrucă a a v u t' un necaz, p en tru că. . . , dar nu apucă să
înceapă. Cele auzite dela preşedinte îl um plură -din nou de spaim ă. - >
—■ „ . . . ştii, astăzi a băut la Codrescu până pe acum. Ce caută el în
fam ilia Codrescu?, A ieşit d e ’ acolo beat mort. A bia se- ţinea pe' picioare şi în­
ju ra pe toată lumea. ■
Sabin, ştia foarte bine ce însemnă pentru tatăl său o beţie cu Codrescu.
Acesta era cel m ai suspect om ,din comună.' Fost şef de exploatare, inginer,

81Î. ‘'
actualmente pensionat, era autorul principal în „a fa ce re a " lor. în că puternic,
Codrescu avea în el o fo rţă d e 'ş e f, de om c a r e 'ş tia să-şi impună .voinţa unor
oameni obişnuiţi de veacuri să asculte fă ră să crâcnească. A stfe l acum, a .pus
stăpânire 'ş i peste tatăl său, un om dealtfel destul de tare ,ş i de, independent!.
C u m ' l-a putut duce cu vorba, cum l-a putut convinge să înceapă lu cru l acela,
nu putea înţelâge. Destul că, ori de câte ori auzea de Codrescu, de vreo beţie _
la el acasă, ştia că aceasta este în legătură cu tatăl său şi cu casa lo r,, vechcţ
din Pruni — şi inima! 1 se strângea ca sub o presim ţire rea.
Bolog, parcă ghicea ce se petrece în sufletul flăcăulu i. I i plăcea mult Sabin
H arda- era frumos, puternic şi avea în ochii lu i albaştri ceva din liniştea "
aceea adâncă şi grea, a m unţilor. I i prinse deci braţul şi schimbând vorba
încercă parcă să şteargă urm ele rele ale celor spuse m ai înainte. ’
. — „L a să , Sabine; ppate nu-i nim ic rău în toată povestea asta. Nu-ţi fă
tu inim ă rea numai ' dm a t â t . . .“
' A junseseră la răscrucea de unde se despărţeau drum urile, unul cibo’ra
spre valea minei — la exploatare, celălalt urca spre creastă şi. de acolo,
prin păduri, ducea la Pruni, a c a s ă -la Sabin., "
— „N o ro c Sabine şi noapte bună . . .“ B olog se oprise dm drum ca şi când,
brusc şi-ar fi adus aminte de ceva. „A oleo, ce era mai important am uitat să-ţi
spun. Ştii că ai fost propus pentru şcoala de conductori m m erî. Ş ă te pregă­
teşti. L a toamnă te duci la B rad, la cursuri . . .
Surprins, Sabin, nu avu timp să-i răspundă. Bolog dispăru între brazi.
D oar lam pa lu i, ca o insectă luminoasă mai trem ură câtva timp printre arbori,
apoi se stinse după cotitură Răm as singur nu ştia ce să fa c ă : să se bucurei
pentru vestea prim ită sau să-şi. gândească şi' mai adânc nenorocirea. D orise
aşa de mult să fie trimis la şcoală. O voia asta, atât pentrucă îşi iubea meseria)
şi ar fi făcut orice pentrucă' să se poată perfecţiona în ea cât şi pentru Ilean a,
T o tu l apărea frum os. Id eal. Vedea Viaţa ca un drum drept, luminos, un drum
de muncă cinstită şi respectată alături de această femeie plină de cura] şi dd
înţelepciune. T otu l în visul acesta părea a fi realizabil. T otul, dacă nu ar f i
apăsat peste gândurile sale lu cru l acela negru, „a face re a" în care, împreună
cu tatăl său se amestecase- pierzându-şi astfel liniştea şi bucuria vieţii sale de
până acum. In prada acestor sentimente opuse, chinuit de speranţe şi îndoieli,
înoepu să urce pe poteca prunilor, -în sus către casă, cu un mers în -c a re se
putea citi atât ciuda cât şi ş o v ă ia la .' ,

II . ' '

, „ L a P ru n i" este un cătun situat la aproape două ore de mers de B aia

R o ş ie .1 în treaga aşezare e fornaată din vreo trei gospodării cocoţate în creasta
muntelui şi locuite de fam ilii sărace de m ineri. Aceştia, de m ai bine de o sută
de ani, îşi urcară aici sărăcia vieţii lo r de ocnaşi ai aurului, cu' sparanjţa de
a-şi mai alina m izeria cu o fărâm ă de gospodărie în care, păşunea pentru
\ ' '■ ‘ •
,'85
cele trei capre şi vreo două oi, constituia o m are înLesnire. Pădurea .de fag i
coboară de sus dela munte şi abia în dreptul caselor se deschide pentru a per­
mite ,un luminiş în care g ra jd u l de vite, casa de locuit şi o cocină de porci,
p ar a fi spânzurate de stâncă, gata să se prăvale pe pantă Natura pare aici
singura stăpână. Omul pare a trăi în um bra ei. Frumuseţea acestor aşezări
înecate în verdeaţă şi pitite sub imensitatea deosebit de albastră a cqrului —
dispare îndată ce te apropii de ele
Inlăuntru, urm ele sărăciei; m iroase a oaie), a brânză veche, a lemn putred
Fum acru peste tot: trei blide spânzurate deasupra unui geam m ititel cu gratii
şi fă ră perdele. Laviţi' (ce servesc ca paturi în tim pul nopţii), o m asă hârbuită
şi câteva velinţi prin colţuri. Vreo două lin gu ri de metal şi un cuţit ruginit
înfipte sus în crăpătura grinzii şi o lam pă afum ată de petrol, sunt singurul
semn al existenţa unei civilizaţii undeva în lume. încolo spaţiul scund şi mo­
horât al camerei se um ple cu viaţa pe care o aduce prezenţa oam enilor: copii
ce plâng de foam e, sau scâncesc în tr’un leagăn atârnat de tavan, bătrâni ce■
robotesc alene prin curte, tineri care pleacă sau care vin obosiţi dela mină.

Aceasta e toată viaţa: prim ăvara cu zăpezi grele, cu ploi, cu soare re­
pezit; vara grăbită, încărcată de munci şi de tem eri, toamna ceţoasă şi umedă,
cu nesfârşite ploi şt iarna, lungă, cum plită, viforoasă, cu haite de lupi adu­
nate în coastă la acele concerte de urlete, care te um plu de spaim ă. Şi asta
timp de zeci de ani de zile, timp de generaţii, timp de secole şi milenii.
F ă ră nici o schimbare. ,
Sabin H arda, deşi foarte tânăr şi puţin umblat în lume era totuşi con­
ştient de întreaga situaţie.
Ştiţi cum îm i închipui eu, a spus e l odată, situaţia noastră a M oţilor
faţă de revoluţie? Ia tă : lumraa e ca o bandă rulantă, pui piatra pe bandă îşi
ea merge, intră în fab rică şi se transform ă încet, încet în m etal sau în maşini
N oi suntem în afară d.‘ e bandă. E a mergle înainte fă ră noi. N oi stăm pfc loc
de câteva mii de ani. Pentru mine revoluţia, înseamnă să facem acel m are efort,
acea m are minune de a pune şi pe bieţii noştri M oţi pe banda revoluţiei.
T rebuie sm ulşi din întunerec, scuturaţi, treziţi din somnul în care i-âu ţinut
vechile regim uri şi puşi pe banda asta a vrem urilor noi. Odată intraţi în re­
voluţie sunt sigur că toate celelalte vo r veni mai uşor.
Erau aproape orele 1 1 când Sabin ajunse acasă. Foarte obosit şi trudit
Nu se gândea decât la odihnă V ru să se strecoare fă ră să fie simţit la cuh
cuşul lui. Lam pa, cu fitilu l tras, ardea în că: se Vede că era aşteptat M aică-sa
îl simţi îndată ce intră. Se ridică pe jum ătate de pe laviţa unde dormea
şi-i şopti :
— „V ezi de mănâncă ceva, Sabine. Ţ i-am pregătit blidul pe m asă.“
„C ât de îm bătrânită e m am a" se gândi înduioşat, apoi întrebă tare.
— „T a ta s’a în tors?"
Fem eia suspină, ca şi când întrebarea aceasta ar fi durut-o. ,

JSfi
 — „N u de mult. Beat şi furios. N ’am putut să aflu unde a băut. S A
«dus de s ’a culcat în podul grajd u lu i.1'
Sabin m ânca încet. Se gândeă încontinuu la cble' auzite si întâmplate în
decursul zilei.' A bia auzi rugăm intea m aică-si. ■ -
■ — „Sabine dragă, du-te de te culcă, şi tu lângă el. M i-e fric ă să nu
facă vreo nebunie. Du-te pu iu le!" 1
E ra „p u iu l" mamei. N ’ar fi fost în stare niciodată s ’o supere pe fem eia
.asta mică, tăcută, uscată de g riji şi m izerii. O iubea ca un fiu şi' ca, un
protector în acelaş 'timp.
D ădu din cap şi luându-şi ţolul, ieşi în curte. Lu na răsărise de după,
■creastă şi lum ina ei revărsată peste ,valurile îm pădurite ale dealurilor până
:în depărtare, adăuga locului un fe l de tristeţe şi singurătate. Ca în multe âlte
■dăţi, de aici de sus, lum pa i se părea pustie, fă ră 'oameni, iar el se credea
singur şi slab în m ijlocul acestei imensităţi. „U n d e sunt acum oamenii ?“ Se
gând i o clipă, duios de tot la ochii frum oşi a i Ilenei, dar ‘ imediat îşi dădu
seama că nu-şi poate uita spinul • care -1 doare în inim ă. T recu alene .'spre '
■ g rajd f ă se culoe alături de o m u l, care reprezenta p e n tru -e l totul acuim şi
dragostea ‘ şi u ra şi încrederea şi ■îndoiala şi trecutul şi viitorul. T a tă l său
dorm ea somn sgomotos de om ameţit. Sabin nu putu dormi decât târziu de tot.

M in a de aur a B ă ii-R o şii, nu este o m ină m are. Lucrează ’ cu abia 300 de ,

lu crăto ri. Este însă una din cele m ai vechi g alerii deschise în m unţii’ Apuseni.
Peste tot se pot întâlni în ea urm e ale sclavilor pe 'ca re Rom anii îi munceau
pentru a obţine astfel o parte din' aurul cu care au clădit strălucirea Rom ei
şi a im periului lo r. Oâjte o ţeastă de om, câte u n .v a s de lut uitat într’un fund
de galerie şi m ai ales o m ulţim e de găuri, scunde, prim itive, făcute parcă
de o rasă de Pigmei, nu de oameni cu înălţim e norm ală. C onfiguraţia zăcă­
m intelor este destul de . ciudată. M in a începe în vale şi în loc să coboare spre
adâncime, ea înaintează urcând. U rcă pentrucă, cu ,cit te apropii de vârfu l
■dealului, straturile sunt şi mai .variate şi m ai bogate. O exploatare „d e
sus" nu e posibilă din cauza greutăţilor de transport. A stfel, cei trei sute de
m ineri, găuresc în susmuntele, evacuând p rin vale m inereurile extrase.
L u crează bine acum, au numiai opt ore de muncă, sunt în întrecere cu alte
mine şi pe cale de a-şi extinde exploatarea în viitorul plan cincinal la mun­
tele din faţă, unde, spun geologii, sunt bogate zăcăminte de aram ă şi plumb.
■Sabin şi cu tatăl său lu c re a z ă ‘ 1a o galerie de fo r a j şi câştigă destul de
bine. T o tu l ar fi mers cât, se poate de norm al, dacă în viaţa lo r sim plă şi
cinstită nu ar 'fi intervenit de vreo trei săptămâni, un fapt care le-a răsturnat!
com plect şi viaţa şi liniştea. . •
Ce s’a întâm plat ? '
Casă din Pruni a bătrânului H arda, se găseşte aproape d e v ârfu l dealu­
lu i m inei. Este complect izolată/ Cel m ai apro piat vecin locuieşte la cel 'puţin-
'u n kilom etru. O cută de teren o ascunde şi de vânturi şi de văzu l oam enilor.

87
A ici, într’o vâlcea,' lângă casă se întinde un petec de grădină, semănată cu
porumb, ceva legume, şi nişte pruni în fund, chiar sub stâncile crestei. Poato-
dela aceşti pruni, cocoţaţi până la .această îţiălţime îşi trage aşezarea num ele.
G rădin a aceasta, altfel asemănătoare cu toate grădinile din Apuseni, are
însă ceva deosebit. In fundul ei, acolo u n d e, se term ină prunii şi începe gro­
hotişul muntelui, se cască în peretele aproape oblic a l stâncii, o deschizătură.
L a prim a vedere pare o mică peşteră, o vizuină sau aşa ceva. Cei dm p artea
locului cunosc însă originea acestor găuri în piatră. Ele sunt răm ăşiţe a le
vechilor galerii săpate de sclavii m ineri ai Rom anilor. Sabin H arda îşi aduce
aminte de ea încă din fragedă copilărie. U neori caprele speriate de lupi sau
de furtună se ascundeau în această grotă şi atunci, el, .paznicul lor m ărunt,
trebuia să le scoată. N iciodată nu a iost până în fundul e i: O anume super­
stiţie în c a r e 1 întunerecul şi peşterile se asociau cu sentimentul de pericol ş i
moarte, l-au reţinut. ■
A stfel, vechea galerie Rom ană răm ase un sim plu amănunt în peisa­
giu ! grădinii. Cei mici, fraţii şi surorile lu i Sabin continuau şi acum să se
m ai joace la gura ei, fă ră însă să îndrăznească a înam ta 'în întunerecul ca
se căsca în munte. Venea de acolo, din adâncime, un m iros de mhcegai, de
aer stătut, atât de' puternic încât, cu rajul copiilor nu depăşea cinci sau şa se
m etri dela intrare. _ ' . -
A sta până acum trei săptămâni.
In tr’o z i au poposit la casa din Pruni doi turişti. U nul din e i era dom­
nul Codrescu fostul şef de exploatare ă l minei, iar celălalt un tip uscăţiv
cu" nas mare, necunoscut pe m eleagurile acelea. Păreau a fi fost înţeleşi cu
bătrânul H arda, pentrucă acesta ştia dinainte de această vizită şi-i aştepta.
Nu spusese însă nimănui_ cu ce scop se făceau toate acestea. •
• Sabin nu fusese acasă atunci când s’a întâmplat asta. A flase numai d e la
m aică-sa câteva amănunte. „D om n ii", au stat, au băut, — apoi, împreună cu '
bătrânul au intrat în galerie. A veau în raniţe lămpi- dinainte pregătite. C e
au făcut acolo înăuntru, nu se ştie. După aproape un ceas de vrem e au ieşit,
foarte veseli şi mulţumiţi. A u răm as până târziu în grădină sub pruni discu­
tând şi bând cu bătrânul. , , ,
. D ispăru ră odată cu întunerecul. D in toată această m isterioasă întâm plare,
m ama lui Sabin în grijorată şi plină de tem eri s’a ales doar cu această,
explicaţie dată de b ă trâ n u l. H arda, peste m ăsură de vesel -şi băut
,' „B ab o, ’ ne-a pus Dumnezeu m âna ’n ■cap." -
A doua zi, după serviciu, în _timp oe veneau dela mină amjândoi, Sabin
a flă dela tatăl său taina întâm plării din Pruni. Stratul de aur, se ştie, devine:
tot m ai bogat cu cât te apropii de v â rf. C elor de jos le -a r trebui însă celţ-
puţin un an până să ajungă la înălţim ea la care înaintează în munte ga le ria
rom ană din grădin a 'lor. Aceasta dă direct în filon u l gras. Cu puţină treabă, cu
m ultă discreţie, s’ar putea scoate de aici m ult aur.
— ;,A scultă Sabine, — bătrânul îi vo rb ea' ca ■îmbătat de gândul îm bogă-

88
ţirii apropiate — tu nu eşti un copil. Am răbdat 'destulă m izerie până acum .
Codrescu e: vulpe bătrână, pi ştie ce spune. Noi doi suntem cei mai -buni m i­
neri din vale. H uda e în grădina noastră, pe pământul nostru. Cine ne poate
opri să facem ce vrem cu ea? Chiar dacă lu crăm ! num ai câteva ore pe zi şi
tot scoatem destul pentru ca din partea noastră să facem câţi bani vom vrea “
Prim ise dela Codrescu un avans de, vreo zece mii de lei -pentru începerea
lu crărilor. Fostul şef de exploatare ştia ce vrea. Când a intrat prim a dată'
în hudă Sabin nu-şi făcea încă nici un "scrupul E ra m ai mult curios să vad ă
şi e l comoara, pe care o ascundea grădina lor. Şi apoi o uşoară ispită a aven­
turii îi aţâţa dorinţa de a explora adâncimile întunecate ,ale galeriei Se p ri­
cepea la aur. Cunoştea toate capriciile, toate semnele în piatră ale acestui
m etal. Lu pta pentru ,au(r e ca o luptă cu un animal viu, A re în e a ' ceva de
vânătoare. Surprizele sunt totdeauna posibile. Ba apare filonul, ba se ascunde,
ba se transform ă în minereu. . Cu vremea, 'după ani lungi petrecuţi în m ină,
fiecare săpător cunoaşte aceste toane ' ale - metalului.
- G ale ria romană din Pruni, nu avea mai mult de cincizecimetri. Cobora
în uşoară pantă. T rebuia, să te strecori încovoiat delaungul ei pentrucă ni­
căieri înălţim ea ei nu depăşea 1,2 0 m etri. Nu era o galerie seacă. Lucrul î n ’
ea, pe vrem uri s’a întrerupt nu, din cauza epuizării minereului, ci din alto
m otive necunoscute. Filonul era în faţă. Ca să-l descopere m ai bine au trebuit
să înlăture sfărm ăturile îngrăm ădite în drum. Nu era prea gros, obişnuit.
A v ea însă filonu l acesta semnele sigure ale îngroşării. In privinţa aceasta nu
exista nici o îndoială. M in erii b ă trâ n i. au o credinţă veche a lior ae pare a
avea multă justificare ştiinţifică. Şi chiar dacă nu se verifică ştiinţific, cre-
dinţa^ aceasta rămâne totuşi un principiu în m orala lor. Se crede că oricer
galerie duce la au r: asta înseam nă că orice muncă dusă cu consecvenţă trebuie
ca odată şi odată să ajungă la sucoes. G aleriile rom ane nefim d adânci, nu
puteau să pătrundă peste o anumită lim ită din cauză că neîntrebuinţând arm a­
turi pentru întărirea pereţilor, ele rezistau numai până la o anume presiuna
a solului. Dincolo de o anumită adâncime riscul prăbuşirii — evpntual chiar
o prăbuşire întâm plată — îi obliga să părăsească galeria începută, poate chiar
în clipa când ajunseseră la grosul minereului. ,
Sabin şi cu tatăl său ştiaiş acest lucru. G ale ria lor nu era prăbuşită, d ar
fă ră îndoială, pericolul unei asemenea întâm plări era mereu prezent, mai ales
din clipa în care stânca ar f i fost supusă la noi lovituri, -
— „U ite auiv Sabine Uite aur cum nu găseşti în, toată Baia Roşie. D oi-trei
m e tri'd e înaintare şi dăm de .gros. T avan u l, dacă a ţinut o mie de ani m ai ţine
el cât vom lucra noi.“ ”
Cu o daltă şi un ciocan începu să desprindă din stâncă o fărâm ă galbenă
m ai evidentă. In tot timpul lucrului vorbea feb ril cu o enervare ciudată în voce.
— „ M ’am înţeles aşa cu Codrescu. E l plăteşte toate cheltuelile." N oi scoa­
tem numai minereul gras, restul aruncăm. Ce putem să cioplim noi, aurul brut,1
e a l nostru. Restul m inereului îl strângem aici în grăm ezi. Se îngrijeşte el de
-cai şi de coşuri de transport. A re el undeva pe V alea Hărm ănesei un şteamp
-ascuns la un joagăr. Acolo îl priveşte ce face cu el. ,
Ju ca în m ână o fărâm ă din aurul scos. Firu l părea poros, aspru.
- — „ I a îficearcă -1 în dinţi — şi după ce Sabin lu ă fărâm ă în gură, mulţumit
adăugă: ce zici? M inunat, nu? Num ai zece fărâm e de astea pe o zi, ce spun,
_p e o săptăm ână şi facem m ai m ulţi bani decât le a fa noastră a am ându rora!1
Sabin ju ca în palm e gram ul acela de aur şi pentru o clipă simţi şi el
ispita. Pentru o clipă numai. Im ediat răsăriră rem uşcările.
’ — „T a tă , nu e cinstit ceeace faci. E . îm potriva legii.“ , . .
' Bătrânul se aştepta la asta. II ştia pe Sabin cinstit şi sfios. A vea însă
asupra acestui copil o m are putere de stăpânire. Autoritatea aceasta a bătrânului
consta nu numai în faptul că era tatăl lui. Bătrânul era puternic şi avea una din
acele personalităţi, care îşi impuneau fo rţa din prim a clipă, neadmiţânţd nici o
•contrazicere. Şi pe deasupra m ai era şi un bătrân miner. O ri, în această p ro fe­
siu n e mai bine ca o ri unde, respectul pentru cei cu experienţă, pentru cei
bătrâni, e ceva sfânt.
— „Băiete, stai jos şi ascultă-mă. U ite, ţine o ţigară. A şa.‘‘
M ăi mânzule, eu am şaize.ci de ani. Şi de când sunt eu, aur s ’a fura,!
'Întotdeauna, şi după câte cunosc eu lumeia, se v a fu ra şi de acum înainte.
Sabin încercă să-l întrerupă. V oia să-i spună că lumea, ei ■ da, că lumea
s ’a schimbat, că acum există altfel de oameni, a ltfel de . . nu reuşi. Bătrânul
vorbea înainte, netulburat. . -
. -
— „N e -a căzut o pleaşcă în braţe. Codrescu, care 'se pricepe, spune că
'filonul de aici e grosul filonului pe care -1 urm ărim noi din mină, din jos. Până
aju n g e exploatarea la înălţimea aceasta noi, de mult am lu a t smântână. Şi ce,
suntem noi ‘de vină? Rom anii, dragă, Rom anii puteau foarte bine să culeagă
•ceeace, culegem noi azi. '
Ascultă-m ă pe mine, Sabine, nu-i nimic necinstit in chestiunea aceasta. Ne-
■cmstit e că am stat o viaţă întreagă în bordeie ca într’un grajd , în timp, ceţ
alătu ri de noi, în grădina noastră zăcea aur. A trebuit să vină Codrescu (deştept
om) ca şă ne deschidă ochii.- Efe unde ştie? Apoi, nu-i .e l in g in e r ? ... Parcă
statul nu ştie? Şi statul are ingineri. îm i spunea Codrescu că s’a luat în plan
să se scoată aur din galeria asta. A u să sape în filon şi de jo s, 'şi de sus.
D a r'c u m îţi spuneam ; până vin ei, noi demult le-am luat s m â n tâ n ă ... V orba
lui Codrescu: „M ân a lu i Dumnezeu, bâci H arda, mâna lui Dumnezeu. Şi ar fi
păcat să-ţi baţi joc de norocul dumitale.“
Sabin trecu bucata de aur în palm a 'aspră şi puternică a bătrânului. '
— „E i, m ă băiete, vezi' tu, eu am muncut o viaţă întreagă. A m scos, cred,
sute - de kilogram e de aur din pământul acesta. Cu ce m’ am ales eu ? Unde-i
aurul acela, întrebu-te, unde-i? Cine -1 poartă, pe cine fe rice şte 5 Pe mine ştiu
•că nu. A şa o să păţeşti şi tu. V e i ajunge de şaizeci de ani, şi după o vjiaţă
d e' muncă nu vei avea nici m ăcar un pat cumsecade în care să-ţi hodineşti
■oasele îm bătrânite." -

so \
 — „ D a r nu-i chiar aşa, tată."
— „C u m nu-i chiar aşa? -Nu fi prost, Sabine! T u vrei să te însori. Bine.
' C u . cfc o să te însori? O să cumperi şi tu, ca şi ceilalţi o pereche de inelet
•de aram ă' şi cu acelea o s ’o logodeşti pe Ileana ? Inele de aram ă, în timp ce aici,
în grădina ta, la câţiva paşi de tine, suilt kilogram e de aur. D in oe bani vrei
să faci nuntă? Salarul tău cam greu va ajunge şi pentru aşa ceva. Niu maj
vorbesc de celelalte.' Casă n’ai, haine n’ai destule, n’ai nici uri pat cumsecade',
în care să te culci. T u crezi că eu mă sbat numai pentru mine? Ce-mi lipseşte
■ m ie acum la bătrâneţe: un p ac, de tabac şi un pol pentru o răchie. Atât. Restul
pentru voi trudesc. Pentru tine, pentru copiii ăştia mărunţi, care nu au Tiaine,
nu au papuci, n’au ce le trebue la şcoală,." ' '
Bătrânul cunoştea inim a fiu lu i său. Ştia că Sabin are două mari slăbi­
- ciuni: Ileana şi fraţii săi mai mici , ' '

— „F iu le , tu ştii cât de greu e pentru copii să m eargă şi să vină dela

şcoală' pe un drum de şapte kilom etri. Mlai ales iarna. Ziceau că a r fi bine
s ă -i dăm la o gazdă în B a la Roşie. Avem noi Sâni pentru o gazdă la"
patru copii ? ’ -
Acum vom avea. Şi nici dracul şi nici Dumnezeu nu poate să ne bage vină
că facem vreun păcat." • , '

Lăm pile ameninţau să se stingă. In galerie se făcuse frig . Um brele lo r

trem urau uriaşe pe colţurile aspre ale pietrelor. D e. afa ră se auzea vag strigătul
unui copil. Unde-s caprele, Ioane ? E ra M ih a i,' prâslea al casei. <
■ Sabin, obosit, ameţit de logica tatălui, nu m ai schiţa de cât o vagă rezistenţă.
Nu putea gândi faptele în toată gravitatea lor, până la ultim a lo r consecinţă. ’
Isp ita ‘ unui rost în scurt tim p alături de Ileana, gândul copiilor aran jaţi
pentru timpul şcolii undeva la o gazdă, jos în comună, speranţa unui ajutor dat
truditei sale mame, — toate acestea adăugate la autoritatea tatălui său, îl frânseră.
A b ia mai ridică o obiecţiune, tim idă, copilărească. , ■
— „ D a r dacă se a flă , tată?, ■ 1
Bătrânul simţi că a învins. Se ridică solemn, şi-şi puse amândouă mâinile
p e umerii băiatului. ‘ . ‘ .
\' ' — „N im eni nu v a putea afla. Ju ră-m i Sabine, jură-m i pe viaţa bătrânilor
tă i părinţi că nu vei scăpa nici o vorbă faţă. de nimeni, oricine ar fi.Ju ră -m i.“
Şi acolo în fundul acelei galerii romane, acum trei săptăm âni, în faţa
tatălu i său, Sabin H arda, ju ră să păstreze secretul ş i' să ajute ca âîacerea să
reuşească. - 1

, B ă trâ n u l' H arda prim ise dela Codrescu la început numai zece m ii de lei.
D in cinci m ii cumpără la Abrud uneltele necesare (nişte răngi, câteva sfredele,
ciocane, lopeţi, etc.), ia r restul banilor ba i-a băut, ba i-a cheltuit pe mărunţişuri,
de ale casei. Acum trebuia să se grăbească cu săpatul, p en tru că. Codrescu np
m ai voia să-i dea alţi bani până în ziua când prim ul transport de piatră grasă

91
n u 'v a fi fost luat şi dus din Pruni paste deal în V alea Hărm ănesei la şteam-
purile ascunse la joagăru l lui Onea T o d o r ,
' Se aşternu deci la muncă. D upă prim a săptămână dealungul galeriei se
ridicau câteva grăm ezi de piatră bună, iar în punga bătrânului luceau aproape
zece gram e de aur brut. In aceste zile Sabin, care făcea greul lucrului, fu aproape
complet absorbit de munca sa. Nu vedea decât piatra din faţă. M uncea ca în vis.
1‘ încetul cu încetul însă viaţa îi complică situaţia. Coborî în. sat — după
ţreburi, la şedinţe — de câteva ori. Contactul cu oamenii, cu ordinea, ridicară
o serie întreagă de temeri, de probleme Sabin, începu să-şi judece fapta m ai
desprins de ea, mai la rece. îş i dădu seama că „afacerea*1 nu era chiar afât
de sim plă ,cum i-o prezentase tatăl său. Codrescu era un om periculos, un reac­
ţionar, avid 1 de câştig şi lipsit de scrupi/le. Nu putea, avea încredere în e l
decât până în ziua în care acesta avea nevoie de el şi de tatăl său. T o a te
riscurile şi toată oboseala o aveau ei doi Codrescu în schimb lu a apnoapef
tot aurul. N u putea îrisă să dea îndărăt. Ju rase tatălui şi apoi prim u bani
fuseseră cheltuiţi în întregime. * '
S’a întâm plat — asta acum o săptămână — ca V asile Bondric, un flăcău
chefliu şi uşuratec, să fie prins şi judecat pentrucă s ’au găsit la el câteva gram e
de aur. Sabin profitase de această ocazie (tremurând puţin în tot timpul când
s’a desbătut acest caz ) — pentrucă s’o iscodească pe Ile a n i în ceeace priveşte
furtul de aur. -
— „ In definitiv ce-i dacă a luat şi el câteva fire. I-o fi trebuit băiatului
pentru cine ştie ce. Poate voia să comande inele pentru' iubita lu i. Că doar
n’o să se însoare omul cu inele de aram ă.
Ileana nu bănuia nimic. Ii răspunse sinceră cu toată seriozitatea.
— „C u m poţi 'v o r b i aşa', Sabme. - AJcfi nu e vorba numai de aurul furat.
E vorba de .un furt pur şi simplu Oamenii trebuie să' înţeleagă că dapă în'
vechiul regim a fu ra aur, însemna a-ţi fu ra exploatatorii, azi a fu ra înseamnă,
a-ţi fu ra tovarăşii, a-ţi fu ra fraţii de luptă, şi de suferinţă .. .
Prefer oricând un inel de aram ă, unui inel al cărui aur e capătat dintr’o
mişelie.** - . ■
C am . aşa s’a întâmplat. Sabm deşi sim ţea că Ileana are dreptate,totuşi îl
durea nespus 'cruzim ea ei, m ai ales că se .îndrepta direct îm potriva lui
M ai încercă, cu disperare:" , - ' -
— „Ilean o , eu dacă n’aş putea să te fac ' altfel fericită aş fi în stare, ca
să-ţi ,pot da tot ce-ţi trebuie, să fu r chiar mai mult decât a fu rat Bondric. Ce
ai spune atunci, ai mâi vorbi ca acum ?“ _
, Ileana îi cuprinse gâtul, drăgăstoasă şi zâmbitoare. E a înţelese din toată
fra z a lui, numai semnul dragostei: , '
—-„S ab in e dragă, vorbeşti ca un ameţit. T u ştii că puterea noastră, viitorul,
casa, fericirea, totul, e în m âinile noastre. Dieoe să -fu ri? Oare nu avem noi
şi ceilalţi ca noi, toată forţa, toate drepturile de a ne construi fericirea ? N ’aş
putea să am ‘o casă ă mea, frum oasă, bună, înaintea celorlalţi tovarăşi de luptă.
 V a veni, crede-mă, o zi, când aici, în ju r peste tot, vo r £1 case 'şi în e l®
oamenii vor trăi fericiţi. C lipa aceea, m ulţum irea aceea ,va fi m ult mai m are-
şi m ai dreaptă decât mulţumirea m urdară pe care ţi-o da o bucatăi de aur furat.
S’a m ai întâmplat ca l a ' abia două zile după această 'discuţie, să participe
1 la o şedinţă, în care, în legătură cu .fu rtu l comis, un tovarăş dela T u rd a le
spusese între altele şi cele ce urm ează. ' '
— „N o i, clasa muncitoare, nu avem nevoie de aur. N oi niciodată nu ne
vom împopoţona braţele, urechile, nasul cu podoabe. D acă ţinem totuşi la p ro­
ducţia de aur, este pentrucă dorim p rin 'aceasta să întărim lagărul p ă c ii,'la g ă ru l
lu ptei pentru socialism . A u ru l nostru este munca şi conştiinţa noastră de clasă.
A u ru l pe care îl produceţi se va întoarce la voi sub altă fo rm ă; transform at în ’ '
m aşini, hrană şi îmbrăcăminte; -
Epoca aurului, tovarăşi, e pe ducă. D acă încă rezistă ca valoare este numai ■
' pentrucă în tr’o parte a lum ii, ea încă reprezintă bogăţia. îm potriva „aurului
capitaliştilor, împotriva, puterii lo r bazată pe fo rţa banului, nu ajunge să lu p tă iri.
numai cu mâinile, cu fieru l, cu petrolul nostru. ‘ Luptăm şi pu aurul nostru.
Deaceea', orice fărâm ă de aur fu rată dela noi, este o bucată ,de aur vărsată în
punga duşmanilor noştri, este o arm ă fabricată îm potriva noastră, este un soldat
îm brăcat în vederea unui război ce vrea nim icirea noastră definitivă. Hoţii
■ de aur sunt aliaţii duşm anilor noştri. E i nu au ce căuta între noi. E i supt
trădătorii luptei noastre, sunt unelte ale duşmanului în m ijlocul nostru.11 '
D ar vreo două ori' Ileana în timpul şedinţei i-a făcut semne „V ezi, ce ţi-ani
spus? A i văzut că aşa este cum ţi-am spus şi e u ?11
Sabin însă nu m ai avea nevoie de aceste sublinieri. înţelese şi singur.
M intea lui sănătoasă, cinstită, se ridicase deodată luminată peste ceaţa în care- ‘
se sbătuse. A, înţeles şi poft^ sa pentru- aur, a înţeles şi dreptatea tatălui său
şi a priceput, şi rostul lu i Codrescu în toată afacerea lor. Şi-a dat seama'
deodată care e ro lu l lui-.m ărunt, poziţia sa în lupta ce se dă acuqi în 'lum e.
E l, Sabin H arda, muncitor cinstit în mina de aur. d in 'B a ia Roşie, fiu l a sute
de moţi ucişi de foam ea pentru aur şi m ărire a foştilor -exploatatori — el,
în loc să rupă cu trecutul ş i- a ' pus de bună voie gâtul 'c a o vită, din nou
în slujb a duşmanilor de veacuri. E l, lucrează ca să scoată aur pentru Codrescu
şi pentru cei ce stau în spatele acestuia. „T ră d ă to r11 acesta e numele lui.
D e trei ori trădător e el Sabin H arda. -T rădător, pentru că stă între tovarăşii
lu i şi se face ca şi când ar fi alătu ri' de ei întru totul, în 'timp oe el le
fu ră aurul cauzei lor, aurul luptei pentru dreptatea .şi -victoria lor. T răd ăto r,
pentrucă ajută să tră ia s c ă . puterea de ucidere a duşmanilor clasei muncitoare.
E l, muncitor minier, e aliatu l, e soldatul lui Codrescu. T răd ător, faţă de Ileana,
faţă de fraţii lui, faţă de toţi prietenii şi -tovarăşii lui. Niciodată în viaţa lui
nu încercase o criză sufletească atât de cumplită. Ii venea să-şi strige desnădejdea,’
să-şi acopere faţa "de ruşine, - să ocolească oamenii şi să fugă în lume 'i ’otul se
prăbuşise, visul lui m are, dreptul lui de a sta cinstit în lume alături de ceilalţi,
dreptul de a-şi îm părţi viaţa cus Ileana — fiin ţa aceasta curată şi neîntinata ca

93
o floare — dreptul de a mânca dm pâinea trudită pentru el de alţi muncitori-
In zilele care urm ară, Sabin a cunoscut toate suferinţele prin care trece
sufletul unui om ce, din greşală, din laşitate sau slăbiciune, a comis o crim ă
încă nedescoperită. Num ai intră deloc în galerie. Se scuză faţă de tatăl său prim
fel şi fel de pretexte. Acesta nu putea înţelege ce se petrece în sufletul fiuliii
său. E ra preocupat cu pregătirea prim ului transport de minereu, cu băutura ş l
cu g rijile celelalte şi nu prea avea timp să se ocupe de necazurile băiatului. In
săptămâna care a trecut în felu l acesta, până la seara care a început istorisirea
noastră, Sabin a fost aproape \ incontinuu singur. Apele la început tulburi, se
lăm uriseră. Criza, cumplită la început, în liniştea acestei săptămâni se rezolvă
încetul cu încetul şi în sufletul său cinstit, cauza Ilenei, cauza clasei sale, câştigară'
această mocnită bătălie din el. Ştia că a greşit, că a greşit cumplit, ştia că
nu mai vrea, că nu m ai poate să continue această aventură care ar fi fă c u t
până la urm ă o cârpă, o ruină din el, ştia că trebuie să ia .o atitudine
energică, hotărîtoare. D ar cum să procedeze? Se ridica aici o altă întrebare'
grea. Să-şi trădeze acum tatăl după ce îşi trădase tovarăşii şi conştiinţa?,'
T a tă l care l-a hrănit, tatăl care a intrat in afacerea aceasta pentru că nu era,
lămurit, pentrucă trăise o viaţă întreagă exploatat până la sânge, pentrucă îşi.
iubea copiii şi .nu vo ia să, scape din mână norocul acesta atât de, apropiat şi.
de unic. EL nu p'oate înţelege cum stau lu cru rile în m are; e prea bătrân ca să
priceapă lumea aceasta nouă, cinstea aceasta cu care se duce lupta de acum.
Bătrânul procedează în virtutea unei logici vechi de' m ii de an i: cum să opui
acestei inerţii, o ideie tânără ale cărei roade abia se văd. D ar mai ales cum.
să v ii tu cu cei 23 ' ani ai tăi, să criticii, să condamni propriul tău tată.
Totuşi, ceva trebuie făcut. Din' iadul acesta de frăm ântări trebuie' gă­
sită o " ieşire. E în joc totu l: viaţa, conştiinţa^ cinstea, fericirea. Deoparte a
inim ii atârnă totul: viitorul, lumina, lu pta; de cealaltă p a r te ' atârnă copilăria,
fam ilia, dragostea de tată. N u te rupe inim ă; trebuie să se găsească o soluţie,,
trebuie să existe undeva o salvare. 1

In dimineaţa aceea care urm ă după noaptea în care Sabin se culcase

lângă bătrânul său am eţit de băutură —■ dorm i m ai m ult ca de 'obicei. E ra
Duminică şi zi de repaos; A v ea în faţă' o zi grea, cea m ai grea din viaţa lu i
Se sculă liniştit, cu o seninătate în suflet, ca de ’ rouă. Se hotărîse să vor­
bească deschis bătrânului. Se spălă şi se bărbieri în casă. .M aică-sa, părea
foarte în grijorată.
— , „Sabine, tare mi-e frică pentru voi. Nu-m i place deloc povestea aceasta
în care v ’aţi amestecat Eu nu ştiu ce faceţi, cum staţi cu aurul acela, dar1)
simt că nu-i b in e . . .“ ' , • .■
Nu putea suporta s’o vadă pe m aică-sa îngrijorată. Ştia acum ce înseamnă,
să fii chinuit de îndoeli, de • dragoste. ,

94
 — „L a să mamă pe noi. Ştim doar ce facem ."
— „N u -i chiar aşa, maică, nu-i chiar aşa. Băgaţi bine de seamă. Oamenii-?,
răi şi câinoşi. Ce ne trebuie acum aur ? Am copii m ici, numai cinstea le-o pot_
lăsa' de zestre!" ■ . ' ' '
T ă c u îngândurată. Sabin copleşit de propriile sale temeri, nu răspundea.
E a reluă vo rb a singură în tr’un târziu : , . ,
— „Sabine, tu eşti cel mai aproape de inima mea, T a tă l tău şi-a pierdut
capul. Uite, pe tine te rog să nu faci, să -nu faceţi ceva ce ar putea să ne-
strice viaţa, să ne m urdărească n u m ele. . “
N u mai putu suporta. I i venea să plângă, să cadă în braţele m aică-si ca
un copil slab şi să caute acolo m ântuire. 1 -
Ie şi afară, furios şi hotărît în acelaşi timp. N u era acum loc pentru îndu-
ioşeri. Trebuia să treacă1 direct l a . fapte. •
In tră în grădină şi se duse fără nici o ezitare până la galerie. Bătrânul
încă nu venise. Robotea pe' undeva la ţarcul oilor. Se aşeză pe o piatră ■
ca să-l aştepte. T rebuia, odată pentru totdeauna, să dea cărţile pe faţă. Ii.
era fric ă de această ciocnire cu b ătrânu l: copilul din el trem ura la gândul că
pentru prim a dată va trebui să se îm potrivească stăpânului vieţii lui, tatălui său.
N u peste m ult bătrânul se 'apropie şi' el. P ărea morocănos, mahmur. A bia.
răspunse la salutul fiulu i său. ■
. — „U n d e m i-ai fo st' toată săptămâna aceasta, domnişorule? M ’ai lăsat,
singur chiar acum când aş fi avut mai m ultă nevoie de tine. Ştii că la noapte,
vine Codrescu cu caii după piatră. H ai la lucru ,frate, că mai avem să scoatem
' pentru cel puţin două coşuri." - ,
Sabin se sc u lă ' în picioare şi-i răspunse c a ld : . ,
1— „T a t ă vreau să vorbesc cu dumneata." ,
— „C e să-mi spui? N ’avem timp de pierdut." \
— „V reau să-ţi spun tată, că- eu nu vreau să m ai lucrez în afacerea
asta şi că doresc să te conving şi pe dumneata să laşi totul baltă."
Bătrânul păru înlemnit de surpriză şi ciudă.
—■ „C e, ai înebunit? Acum când e totul gata? T u ' vrei să mă laşi acum
să m ă înnec la m al, m işelu le?1" '
—. „T a tă , nu te necăji Stai jos şi ascultă-m ă.' E foarte, fo arte serios
ceeace vreu să-ţi spun." -
’ V orbea calm şi sigur de sine. Acest fapt încurcă puţin fu ria bătrânului.
Se aşeză mormăind şi-şi răsuci nervos o ţigară,
i — ,,A m gândit, m ult tot ceeace vreau să-ţi spun acum, tată. N u mi-a:
fost uşor, crede-mă, să ajung aci. Am cumpănit însă toată afacerea aceasta
pe toate feţele ei, mi-am cercetat inim a şi am ajuns la concluzia, că ceeace:.
facem nai e o trădaire şi o m işelie. Nu mă întrerupe, lasă-m ă să spun tot.
v D a, o trădare şi o m işelie. V reau să-ţi explic de ce cred asta... .
Sabin ridică’ ochii şi în pauza care se scurse astfel, cuprinse cu p ri­
virea toată valea Roşie, toţi munţii albăstriţi în ceaţa frum oasă a. dimineţii.

95.
 I _
— „ . . A ici tată, de m ii de ant părinţii noştri şi-au trăit viaţa alături
'd e ceilalţi moţi. A u tot scos la aur, au tot îmbogăţit lumea, au tot munciţi pen­
tru alţii. Ei, cu ce s’au ales? Iată, ş i tu după o viaţă întrpagă, ce ai? Stai
tot în colibă, mănânci tot m ăm ăligă şi um bli tot în straie proaslle. Ga şi ei,
ca şi acum o mie de am. 1'
Iată, eu nu vreau să fiu ca tine. Vreau să încep o altă viaţă/"
— ,’,Prost mai e şti!" * , v

— „P oate. 'D ar nu sunt singur. T a tă , lumea s’a schimbat S ’’a spus

undeva un m are cuvânt şi s’a făcut u n 1 început. înţelege, că noi, că nouă
v ie rm ilo r,' nouă sclavilor aurului, nouă oropsiţilor de totdeauna, ne-a sunat
ceasul. Plorea a fost tras pe roată, Iancu a murit nebun; străbunii noştrii au
tot doinit a . ja le şi au tot suportat jugu l fă ră să ajungă la un limbn — dar
noi, cu puterea pe care o avemţ putem să schimbăm totul, putem sa răsturnăro
toată lum ea şi s’o clădim în binele şi pentru fericirea noastră.

— „V orbe . . .“ ' ' -

— „N u tată, nu vorbele, faptele vorbesc. Când te-ar fi căutat şi ar fi
băut la rând cu ţine, tenfutul Codrescu, în vechiul regim ? N u te-ar' fi ţinut
vred n ic’ atunci nici de un scuipat. Acum ,te caută el, îţi dă bani, te consideră
egalu l lui. înţelege tată, nu el a ajuns egal cu tine: nu. T u , şi toţi cei ca
tine, noi, noi am ajuns deasupra, peste el, mai puternici 'c a e l . . . A fbşt
călcat în picioare. V rem ea a trecut peste - puterea lui. E l nu m ai e decât c
stafie care vine să ne ispitească Iată, un fapt d a to r itp u te r ii noastre; iată
un fapt pe care nu-1 poţi tăgădu i." .
' ■— „C e m ă interesează Codrescu? Eu urmăresc interesele mele. A le mele
ş i ale fam iliei." ' . ■
— „V re i să faci tu singur ceeace m ii de străm oşi ai tăi nu au reu şit:
V re i tu singur să-ţi faci dreptate, să îndrepţi greşelile trecutului? Nu vei putea
Singu r nu vei putea şi nu vei piţtea prin furt, căci vei fu ra' pe ai tăi, pe
fr a ţii tăi care,m uncesc uniţi în ju ru l tău ca să gonească mizeria,, ca să îndreptd
greşelile trecutului. Căci numai lo r le datorăm faptul că actim lucrăm cu
Codrescu, numai lo r trebuie să le mulţumim că am ajuns acţolo ca să ni se
ceară, pe ascuns aur. T ată, ştii ce este aurul acesta?, Fiecare gram din el ajuns
în mâinile .străinilor este un ju g pentru unul dm ai noştri, , un glonte pentru
un frate d rag." ,

— „C in e ţi-a, băgat prostiile astea în cap?"

— „N im eni. Şi nu cred că sunt prostii. Gândeşte-te bine Adu-ţi aminte
de ziua de alaltăeri când au trecut pe aici cei. doi m iliţieni. A i trem urat şi am
trem urat - am ândoi de , frică: D ece? N o i tată, neamul nostru nu a tremurai

136
^niciodată până acum de frică. O are nu-i o ruşine să te ascunzi acum, să um bli
-,pe căi strâmbe, azi când ai toate 'd ru m u rile1 drepte la rg deschise? .
T ată, — ştu cât. ţin la tine. Ştii cât îţi' seamăn de mult. Am fo st, şi sunt
•mândru că-mi eşti tată,’ că-ţi , port numele. D ar nu pot uita noaptea când
te-am adus . beat dela birt, ' şi ' când, deşi erai bine am eţit,, m i-ai spuji totuşi
.că ar fi bine să. ocolim drum ill pe care vin m inerii dela şut. V ezi unde am
.■ajuns: să' ne fie fric ă /de ă ne întâlni cu tovarăşii noştri, să tremurăm ca nu
.cumva unul din. ei să ne pună lapipa în ochi şi să ne spună m işeilor,
.trăd ătorilor!" ' ' '
— „ T a c i!" _ ,
• — „D ece să tac? A m tăcut destul E .tim pul acum să spun ■ tot. ce am
p e su flet." , ‘ ,
— „D ece n’ai vorbit aşa în prim a zi ?“ , '
— „Pentrucă , am .fo st copil. Pentrucă nu înţelegeam nimic. Pentrucă.
credeam în tine, taţă —■ şi pentru asta am, uitat tot ce am învăţat acolo jo s
■şi am călcat în picioare t o t,c e ,e s te frum os şi -vrednic în viaţa m ea."
— „ E prea târziu acum. N u mai pot da îndărăt! . . . " -
— „N iciodată n u e prea târziu. Codrescu până, acum nu a luat nici un
istrop de minereii. , E l e duşmanul. Crezi tată că acest om, când ne 'v a şti în
m âna lui, nu ne va şantaja? î l cunosc. E fia ră - 'ar fi în stare de orice crim ă,
a r fi în stare să ne 'omoare ca. pe nişte muşte după, ce 's ’a servit de noi.
Codrescu nu trebuie să ajungă la au r." ' • ,
“ — „ D ar am luat bani, băiatule. Bani m u lţi!" 1 '
— „ I i vom da înapoi. V oi merge chiar azi la Partid şi voi spune totul.",
— „ A a , va să zică • de aici ne suflă vântul. A i fi' în sta re ,, copil nem ernic
-să-ţi pârăşti tatăl. Unde am ajuns Doamne, unde am ,ajuns ?!“ .
— „O fac pentru tine tată, 1 pentru noi, pentru copii. Nu t e , voi p ârî.
V o i spune- că eu am făcut totul, că eu sunt singurul vinovat."
“ 1 U rm ă o tlip ă încordată. Bătrânul era vădit încurcat de această ultimă
ie şire a l u i . Sabin. D eşi se' clătina în sinea lu i — argumentele ^tânărului cădeau
p e viuj deschideu răn i mai vechi — făcu totuşi un efo rt să se ridice deasupra.
. — „ E i asta-i bună. Să., dea sfaturi oul la găină. Ia • ascultă, de când
-comandă la mine acasă muco^ii. A i, ? Sabine, I bagă-ţi minţile în cap şi vezi-ţî
de treabă. N u vpei să lucrezi, eu nu te oblig D a r .Jn calea mea să nu stai,"
.nuzi? Că-i ja le !" - , , - ■ '
— „S ă -ţi răspund ş i. eu cu aceleaşi vorbe ca şi tine, tată.. Unde am
n ju n s Doamne, unde am aju n s: eşti în .s ta re tu, tatăl meu, să mă ucizi acum
pentru o bucată de aur. T u zici că eu vreau să te trădez. Chiar daqă air avea
dreptate eu o fac pentru o id e ie ,, pentru o ideie. m are şi, cinstită, în care cred
■şi căreia vreu să-mi t, închin viaţa. In schimb, tu mă ameninţi pentru o bucată
-de aur. Cine e m ai m işel, sp'une drept?" , . ■' „ , '
— „E u nu ţin la aur, m ă. Eu nu -1 caut pe|ntru mine^ pentru plăcerea
anea. Ce crezi tu că, eu sunt' nebun, că eu n’api inim ă, că mi-am pierdut firea.

-A lm anahul literar, 7 — 1150

97
 pentru câteva picături deaur ? N a-ţi- 1 . . . I a -1 de tot. M ie nu-mi trebuie.
Părea scos din fire . Căută nervos în chim ir şi scoase hârtia în care cra-
aurul. II aruncă furios la picioarele lu i Sabin. . . . ţ i n e aurul. Du-te şi.v in d e -l,
cum pără-ţi ce vrei, ţie,Ilenei, însoară-te, nu-m i pasă. M ie nu-mi trebuie,
aurul, prostule . . . !“
' •— „N ic i mie, tată. A u rul acesta e m urdar. E atât de m urdar că dacă
l-aş purta sau m ’aş folosi cumiva de el, aş m irosi toată viaţa a hoit. Şi eu
şi fam ilia mea.“
— „ A i căpiat? A urul, m urdar? D ar tu pe ce lume trăieşti, fiule?!
— „ A i să înţelegi odată tată, pe ce lum e trăim noi cu^, toţii. Până atunci
însă ţin să-ţi spun că aurul nu v a f i dus de aici. Atâta timp ‘ cât trăesc eu
Codrescu nu va prim i nici o fărâm ă de p iatră din muntele acesta.
— „ T a c i nem ernicule1 Ce, tu porunceşti aici? Să piei din ochii mei până
nu văd roşu. Să piei şi să nu-ţi văd nici u m b ra . . .“
Sabin se ridică încet.P riv i lung pe tatăl său alunecat în blesteme şi fu rie.
E ra tare nenorocit, simţea cum clocoteşte în el m ila şi tot odată părerea de
rău, că a trebuit să ajungă până aici. ,
- —• „T a tă , credeam că ţii la mine, la noi, mai mult decât la Codrescu.
M ’am înşelat. Iartă-m ă!“
Bătrânul răm ase aiurit. Se şterse pe frunte — asudase — şi se trân ti
pe jos plin de ciudă şi de scârbă. Sabin se pierdu ^între pruni', pe poteca ce
cobora spre sat aşa că deşi acum ar fi vru i, nu-1 mai ptitu striga înapoi,
îngândurat, aproape gârbov intră în gura galeriei şi-şi aprinse lam pa. A poi
cu paşi moi şi grei se pierdu în intunerec.

. ' IV

1 Sabin coborî încet spre sat. Simţea nevoia unui ajutor. A bia acum, după
ce ciocnirea cu tatăl său se întâm plase îşi dădea seama cât de m ult l-a costat
toată scena petrecută. Simţea în suflet alături de o m are uşurare, alături de
acel sentiment înaripat pe care ţi-1 dă victoria asupra ta însă-ţi, — şi uit
gând greu ca un plumb care îl apăsa. „L -a m lovit pe tata, l-am lovit în
inim ă“ . Im ediat însă îşi dădu seanţa că nu putuse proceda a ltfe l: ar f i în­
semnat să se piardă definitiv de astădată, şi să piardă şi pe cei a căror viaţă
atârna acum de el. In tumultul acesta greu, amestec egal de bucurie şi de
otravă, de soare şi de întunerec, ziua care-1 aştepta, apărea sub form e tot
m ai schimbătoare. Ce trebuie să fac? O are ce voi face?
Obosit parcă, se aşeză sub fag u l cel m are din v â rfu l M ăgulicei. D in
acest loc, toată B aia R oşie se vedea ca o( panoram ă. Panglica argintie a Arieşului
şerpuia până departe în zarea înegurată. Caselje m ai m ari — şcoala, Partidul,
Cooperativa — se vedeau aproape clar. In faţă ca un uriaş întins spre veşnică
odihnă zăcea M untele M are cu petele sale de holde şi păduri. „Ia tă lumea mea,
îşi zise Iată ţara m ea.“ ' '

98
 înduioşat, ca şi când ar fi îm brăţişat ceva drag, îşi aduse aminte de co­
p ilărie. De zilele grele, de 'm ăm ăliga mucegăită din traista cu tăbliţă şi
abecedar, de iernile aspre şi lungi de acolo de sus din casa părintească
aşezată la răscrucea viforniţelor şi a haitelor de lupi. Nu avusese nici o plă-
. cere în , aceşti anT ai co p ilăriei: nimic din acele mărunte bucurii care fac am in­
tirile ca să devie duioase şi dragi mai târziu. T o v ă ră şie i-au îo st caprele pe
care le păzea, cerul la rg şi ,muntele. M untele acela rău şi crud: muntele plin
de com ori care totuşi pe e i îi ţinea pe pielea Iuţi ca p'e nişte pei!e m u rd are
de pecingină. O, cât a suferit in ziu a în care, încă crud, a^trebuit să-şi im­
pună, să se convingă de fatalitatea soârtei sale: „m izerie, ) mizerie. Copiii
tăi vo r fi la fel. Nimeni şi nim ic nu te va putea scăpa de 'soarta aceasta.
A şa e lumea şi aşa trebuie să fie şi să răm ână în 'v e c i“ . D eceî Dece|? D e
m ii de ori, cu pumnii strânşi şi-a pus această întrebare. Dece să nu se poată
schimba lumea aceasta? .
Ce a urm at după aceea,' a fost ca o .ilum inare. Să ai libertatea de a
visa, de a-ţi realiza visele, de a te realiza ca om. N u vo ia să ajungă altceval
decât era. V oia să fie altfel, dorea să fie preţuit altcum, nu ca un anim al .d e .
muncă sau ca o m aşină fă r ă viaţă şi suflet. ■ ■
E i da, — tatăl său, e răscrucea. Prin el m oare, trebuie să m oară trecutul.
T o t trecutul acela care ca o ceaţă otrăvită pluteşte încă deasupra sufletului lor.
Stătu ore întregi acol’o sus în v ârfu l dealului, cântărindu-se, visând, ’ fău - '
rind planuri. Soarele trecuse dp mult de am iazi şi el tot nu se putu hotărî
să se urnească. Se simţea bine singur cu toată soarta sa strânsă în palm ele
sale. Instinctiv simţea că, ajuns la acest punct al vieţii, trebuie să-şi lepedia
haina copilăriei şi să devină bărbat. M aică-sa are încredere în el, Ileana
dela e l speră fericirea în anii ce vin. T o v a ră şii lu i pe e l îl trim it la şcoală.
Se însera când în sfârşit coborî în sat. Ii era foame. Ş t ia 1 lim pede ce are
de făcut.
Se duse drept la casa Ilenei. O strigă. E a (orfană, locuia Ia o mătuşă)
"veni îndată. I I aşteptase.
I i ceru de mâncare. Fata, simţind ceva neobişnuit în această rugăminte,
îi deschise poarta grădinii. E l in tră şi nu d u p ă. m ult timp apăru şi ea cu o
farfu rie în care adunase în grabă de ale gurii. M âncă cu poftă, fă ră vorbă. E a
tăcea, încordată dar fără nici un semn vădit de curiozitate sau alarm ă.
- — „Ilean o, a venit vrem ea să-ţi spun totul . . . “ ,
Şi-i povesti toată, afacerea din fir în păr. Nu am inti însă nim ic de
faptul că la noapte urma ca prim ul transport de minereu să fie dus. Pentru
asta e l îşi avea planul său. 1
E a îl ascultă şi-l înţelese. N u se m iră de loc. In sufletul ei, frem ăta de
bucurie; simţise lupta din m im a lu i Sabjin în toată m ăreţia ei, şi acum, de­
venită părtaşă la această luptă, ştia că totul se v a schimba, că totul’ v a rd-
intra în ordine. • 1 'i ,
Stătură până târziu sub nuc. Şuşotind, plănuind, visând.

. Qft
 L a despărţire,, ea nu se putu stăpâni să nu-i spună între două îm brăţi­
şări:. „Sabine sunt m ândră de tine. Acum eşti într’adevăr bărbat, bărbatul
m e u . .. să treacă furtuna asta şi ne căsătorim im ediat!" - ,
— „C u inele de aram ă, Ile an o !" '
— „C u inele de aram ă dacă nu vom găsi aur curat, cumpărat în mod
cinstit. Nu contează ce porţi pe degete: totul e ce ai în inim ă."
A bia la m iezul nopţii ajunse acasă. Lam pa nu ardea nicăeri. Luna încă
nu răsărise.’ O coli curtea — ca să nu -1 sim jă -camele — şi se îndreptă di­
rect spre galerie. Intră. Nu făcu nici doi paşi şi se împiedecă de ceva.
Aprinse un chibrit şi înţelese. Peste ziuă se aduseseră coşurile pentru transport.
Erau coşuri din acelea pe care, sub form ă de desagi, moţii le întrebuinţează
pentru căratul b ălegaru lui la holdele de pe munte. Ii ven i să zâm bească:
aur în coşuri de gunoi. L e n u m ără:-erau 12 . Pentru şase cai.
_Se întoarse la ieşire. Se puse jos şi aşteptă. E ra hotărît ca orice s’ar
întâmpla să nu lase, pe nimeni să intre în galerie. ’
N u era frig . V ara era în miezul ei şi deşi cerul sclipea senin şi'în ste la t,
o, boare caldă urca - dm vale. Se vedeau lum inile Băii, lum inile acelea mici,
palide ale felin arelor de pe străzi. Pe poteca minei, dintre brazi, uneori sclipeiţ
iegănatul • vreunei lăm pi purtate de vreun băieş în drum întârziat spre casă.
Pe la două auzi flueratul trenului ce pleca din gară în spre Câmpeni. N u-i
era somn, nu se gândea la nirmc, însă trăia cu toate sim ţurile deschise acea
caldă contopire cu ' păm ântul acesta drag, cu cerul acela prieten, cu oamenii,
miile de oameni adorm iţi acolo jos, fă ră gânduri, fă ră g r iji. I se părea că
veghează pentru ei,- că în noaptea aceasta lu i îi venise rândul ca să păzeasqă
cu orice preţ liniştea şi pacea somnului lor.
Trebuie să fi fost ora 3 când din spre culme auzi sgomot ra r de copite.
Nu peste mult, în grădină apărură câteva umbre de oameni şi cai. Erau cmci.
C ind se apropiară, Sabin , nu putu recunoaşte decât silueta îndesată a lui
Codrescu şi talia înaltă, puţin încovoiată, a tatălui său M ai erau cu ei doi
ţărani (nu-i întâlnise niciodată până atunci) şi un om uscăţiv, slab, cu o
figură de pasăre rea. In -fruntea lo r venea însă bătrânul. Se vede că e l i-a
călăuzit până aici. . -
.C ând grupul fu aproape de tot, Sabin se ridică în picioare. E ra înalt;
şi spătos- ştia asta. Acoperise cu corpul său toată intrarea în galerie.
Când îl zări, bătrânul avu o ‘ tresărire, ca şi când l-a r fi lovit cineva.
— „ T u ce cauţi aic i?" ^
Sabin nu-i răspunse. Se întoarse (mim a îi bătea năvalnică în piept)
spre Codrescu şi -1 privi î n 1 ochi. - ' 1
—■ „D om nule Codrescu te sfătuiesc să te întorci acasă. A u rul de aicj
nu e al dumitale . .
- V ru să, continuie dar bătrânul îl prinsă puternic de cămaşă." A bia îşi
stăpânea fu ria. - , . •
— „Sabine, îi scăpărau ochii, du-te şi te culcă. Eşti nebun " '

100 • ' '

 — „T a tă , nu cu dumneata vorbesc. Dumneata nu ai nici un amestec în
afacerea asta; ţi-am mai spus-o. Cu dumnealor vorbesc . . .“
’ Codrescu nu-şi pierdu cumpătul. M ai mic de statură ca Sabin dar în­
desat, avea o barbă aspră, ochi negri şi un gât de taur. • ,
;— „M ă băiete, în c e rc ă 'e l cu blândeţe, eu nu te înţeleg. Ce te-a apucat?" .
' , — „ M ’am răsgândit N u vă dau coşurile."
— „D a r ,sunt ale mele. Le-ăm plătit d o a r ", ;
— „M untele e al nostru, munca e a noastră, banii, dacă ' l-aţi “avut
tot de undeva dela noi «unt furaţi Nu aveţi nici un drept la aur!
Cel care semăna cu o pasăre şi care avea aerul de şef, îşi pierdu '
răbdarea. ' ’ '
— „Codrescule, nu am timp de pierdut. Suntem deja în 'întârziere. Trebue
să plecăm — se mită nervos la ceas — cât mai repede."
Codrescu măsură din' ochi pe bătrân. ,
— „Spune-i să se care din drumul nostru că altfel îl ucid ca pe o muscă ..
— „L -au zj,j tată? Nu se dă îndărăt dela nimic. Am eninţă! E în stare
poate să ne omoare pentru aur . . . "
' Codrescu se apropie şi cu o voce în care se putea observa că abia îşi
stăpâneşte' fu ria, încercă să schimbe vorba.
. — „F lăcău le, nu teamestec i. V rei bani ? Spune-mi şi-ţi dau. Nu trebuie
pentr^i asta s ă 1 faci circ chiar acum când ne grăbim . “Ka'i, spune, cât v;rei,?“
. ' — „N u ai bani destui ca să mă cumperi, domnule Codrescu. Dumneata
uiţi că vrem ea când oamenii se cumpărau- cu bani, a trecut pentru totdeauna."
— „Sabin, începu blând bătrânul, nu-mi fă necazuri Dă-te la o parte.
M âine vom vorbi noi şi aranjăm totul." • . '
- — / „ T a t ă ,1 nu pot. Cere-mi viaţa, ,ţi-o dau cu plăcere, dar aurul de aici 1
nu v a intra niciodată în m âinile ace sto r, bandiţi. Eu de aici nu m ă mişq,
n ic i. . . " ’ ■ ■
In clipa aceasta bătrânul se simţi împins cu brutalitate dela spate. Bastonul
noduros al lu i Codrescu căzu ca o secure în capul lui Sabin. Acosta nu avu
timp să se ferească. Lem nul, cu un sunet sec nim eri m arginea frun ţii şi um ărul.
U rletul lui se înnecă în în jurătu rile celorlalţi. Cu .faţa inundată de sânge, căzu
ca un lemn tăiat la rădăcină.
B ătrânul înlemnise. Cu ochii m ăriţi de groază, ca paralizat, se uita fix
la corpul care se aşternu m oale la picioarele lui. A u zi clar, deosebit de clar
„T a tă , tată . . .“ A poi totul se stinse. Sabin leşină. ,
C eilalţi în acest timp n ăvăliră înăuntru. Se auzeau de acolo vorbe repezite,
înjurături. Lum inile se agitau repezi.
Bătrânul se plecă şi cuprinse corpul căzut. R espira încă. P rivi lung,
încremenit faţa plină cu sânge, ochii morţi, cămaşa năclăită. In fărâm a aceasta
de clipă, 'în sufletul bătrânului se petrecu o răsturnare. Ceva se ru pse, ceva
care parcă mult timp _îl' ţin use'puternic legat. Se ridică fulgerător, ca un alt om.
Scoase un ţipăt aproape ca de anim al. E ra în acest' urlet o sfâşiere cumplită de

101
ură şi durere totodată Cei dinăuntru se repeziră afa ră nu ştiau ce se în­
tâmplase.
Bătrânul apucă în mâini un bolovan şi cu dinţii strânşi, cu ochii injectaţi
de ură şi de' sete de răzbunare, se îndreptă spre ei.
— „C ăraţi-vă, auziţi, căraţi-vă1 —■ Piatra sbură ca o ghiulea, şi trecu
alături de capul lui Codrescu. Căraţi-vă nem ernicilor, ucigaşilor. O altă piatră
se sparse cu sgomot la picioarele lor. G rupul îngrozit de această nouă şi neaş­
teptată întorsătură a lu cru rilor, o luă la fu gă printre pruni. în jurătu ri, ţipete
se înnecau în urletul bătrânului. Ca scos din mmţi, arunca bolovan după bolo­
van, urm ărindu-i
O îm puşcătură se auzi în noapte. Bătrânul îşi simţi genunchii înmuindu-se
şi căzu. Ii veni să plângă, să se sfâşie, dar abia m ai putea mişca. „Iartă-m ă,
Sabine", şopţi cu greu Se prăbuşi într’o parte ca un bolovan şi-şi pierdu
cunoştinţa. In noapte se auziră lătrături de câini şi voci omeneşti.

în că în aceiaşi noapte, vecinii, chemaţi de mama lu i Sabin, l-au cules

pe cei doi răniţi. U nul dintre mineri'' s ’a repfezit în vale să anunţe m iliţia şi
un doctor.
Bătrânul H arda nu vorbea cu nimeni. Gemea şi se svârcolea în neştire.
Pe chipul său aspru şi bţăzdat, ca cioplit, se prelingea din .când în când
câte o lacrim ă. Sabin dormea. M am ă-sa îşi frângea mâinile, căuta să-şi lin iş­
tească bărbatul şi privea la cei doi m ineri cu nişte ochi blânzi, de ciută
nevinovată. U nul o mângâe pe um ăr şi-i zâmbi.
Dim ineaţa n ăvăli de după munte, odată cu Ileana, cu Bolog şi cu doctorul.
Sabin, deşteptat, gem u.
— Unde-i Codrescu . . .
— F ii liniştit, Sabine. E la post, în beciu.
— N ’a dus aurul . . . dair e un aur m urdar . . . de furat. Eu . . .
— T a c i Sabin! II linişti Ileana, ştergându-i lacrim a de pe obraz.
Sabin dogorea de ruşine i. . I. I se p ărea că toată lumea îi priveşte ca pe nişte
crim inali, atentatori la viaţa altora. , ■
—■ Ce-au să spună m inerii, t o v a r ă ş ii? ... Ce-au să spună? Oh, tată, tată,
slab am fost. Prost am fost! Se sbuciuma Sabin pe laviţă, pradă desam ăgirii.
— T aci, Sabine.
' Pe ferestruică prim ele raze de soare jucau vioi, brăzdând întunerecul
casei. Sirena minei sună hăulind printre munţi, peste pădure. Bătrânul, bandajat,
se ridică în capul oaselor şi se lăsa greu, zdrobit, pe laviţă.

- * ’

Peste o lună, bătrânul H arda însănătoşit, —• Sabin lu cra de m ult în mină,

— îşi retrase cererea de pensionare. Pocăit, declarase la sindicat că vre a să
ispăşească. S’a lăsat ademenit, şi-a pătat numele, copilul, pentru aur. I s’a

102
interzis să între în mină două luni, drept pedeapsă, iar lu i, Sabin i s’a făcut
o severă admonestare publică. T o t atunci, Comitetul uzinei hotărîse deschiderea
g a le rie i din Pruni care urm a în viitor să-şi verse aurul printr’un funicular,
la uzina de Baia.
Ileana, tânăra secretară a U T M -u lui, luptase pentrucă lucrările să
se înceapă curând, cât m ai curând. Ii zâmbise lu i Sabin, m ângâindu-i mâna'.
In deget, inelul de aur curat, strălucea sglobiu, ca un zâmbet.
— A i să pleci totuşi la Brad, S a b in e . . . Şi să v ii de acolo m ai bun
m uncitor. Să-ţi cunoşti m ai bine prietenii şi duşmanii, m ai ales duşm anii. D a?
îm i prom iţi? • . ,
Sabin îi cuprinse um erii şi simţi cum creşte în el o pu tere nouă, nelămu­
rită, de nestăvilit. '
— Da, Ileano . . . Şi am să lucrez în galeria cea nouă, să scot a u r . . .
<dar aur curat . . . '

103
 /
C ia-teicz

' G e o r s ? Barbu ' '

,\ ' • >1 '
A. A. JDANOV ŞI PROBLEM ELE.ACTUALE,
ALE LITERATURII NOASTRE '' '

Se împlinesc zilele acestea d’oi ani' dela moartea eminentului fruntaş- •

comunist Andrei Alexandro viei Jdanov. Crescut de tânăr la minunata
şcoală a Bolşevicilor călit în focul luptelor revoluţionare duse-de muncito­
rimea rusă pentru scuturarea jugului burghezo-moşieresc şi pentru construi­
rea socialismului, Jdanov a devenit unul dintre acei conducători de tip.riou„
ilemnist-stalinist, cu care se mândreşte astăzi proletariatul mondial. Şi Jda­
nov ,a putut să devină un astfel de conducător pentrucă a ştiut vreme de o
vieaţă întreagă să îmbine consecvent gândul luminos despre o vieaţă mai
bună pentru obidiţii din-toată lumea-cu capacitatea de a-1 înfăptui practic. ,
Bogată a fost-în înfăptuiri vieaţa lui Andrei Alexandrovici Jdanov tşi
de aceea memoria lui se păstrează atât de vie în inimile muncitorilor de 1
pretutindeni. înzestrat cu o pătrundere ageră a lucrurilor, Jdanov a sesizat
irică diri tinereţe care este. orientarea contemporană1a istoriei, cară sunt
actualele forţe motrice ale desvoltariî ei, de partea cărei clase este viitorul.
De aceea s’a încadrat el atât de timpuriu in rândurile neînfricaţilor luptă­
tori din Partidul Comunist al Bolşevicilor, punându-şi definitiv întreaga sa '
putere de muncă şi de. luptă în slujba marilor idealuri ale proletariatului,
impletmdu-şi (vieaţa şi activitatea cu vieaţa şi activitatea eroicei munci­
torimi ruse şi a Partidului care-i diriguia cu fermitate lupta. Ajută neobo­
sit, sfătuieşte, conduce detaşamentele înaintate de luptători ai Revoluţiei-
Este bme cunoscută priceperea cu care oigamzează în Urali acţiunile de
luptă ale proletariatului local, în-anii Marii Revoluţii Socialiste din'Octom--
brie: Duce, după terminarea victorioasă a Revoluţiei şi a Războiului civil,,
o intensă activitate practic-organizatorică pentru consolidarea continuă a
Partidului Bolşevic şi pentru clădirea Statului multinaţional Sovietic. Dove- ,
.deşte man calităţi de conducător politic, şi de strateg militar în timpuli Ma­
relui Război de Apărarea Patriei, când, din însărcinarea Partidului Comu­
nist (bolşe'vic) şi a Guvernuiliui Sovietic, conduce operaţiunile de apărare a
Leningradului. Datorită pr.egătiru militare superioare şi eroismului fără
seamăn al Armatei Roşii şi mulţumită conducerii magistraie a iui A. A.
Jdanov, atacurile furibunde- ale hoardelor naziste au fost sfărâmate succe­
siv la porţile oraşului Revoluţiei. '
Dar nu numai necurmata ’ şi strălucita activitate practică îl ‘aracteri-
zează pe A. A. Jdanpv. Cuceriri de1o covârşitoare însemnătate a înregistrat
el şi pe tărâmul activităţii, teoretice. Discipol, colaborator apropiat şi- prie­
ten al tovarăşului Stalin, Jcîanov rămâne un corifeu al ştiinţei marxist-leni-
niste,'unul dintre acei bărbaţi iluştri care au desvoltaf şi îmbogăţit tezau-

104
 X kAl , XIX v C ty ctl/IA A AJ. WXbVCV—L U i W U iV * . x -, -.-.x ^ .v x .»»~ — x^. O—* * - — - „ ( _________ _ _______

■'şi Stalin despre posibilitatea şi modalităţile concrete da construire a socia­

lismului într’o singură ţară, dirijând el însuşi ,în diferite’ sectoare de acti­
vitate uriaşul efort colectiv al oamenilor sovietici pentru atingerea acestui
măreţ ţel, Jd'şnov a oferit o strălucită generalizare teoretică a unora dintre
_ rezultatele acestei experienţe umane fără precedent, indicând totodată solu­
ţii în vederea desvoltării ei viitoare. . 1 <
Jdanov a sesizat cuprinzător uriaşa ^importanţă pe care o are mai ales
astăzi învăţătura , stalinistă despre rolul ideilor înaintate- în desvoltarea,
societăţii. In „Rapoartele sale el a formulat sarcinile-mari care le revin
luptătorilor de pe frontul ideologic în perioada actuală de ascuţire la maxi­
mum a,luptei dintre cele două sisteme"social-politice -existente. '
Rezultate dintr’o studiere atentă, profund ştiinţifică, a realităţilor con- ,
temporane, multe din previziunile lui A. A. Jdanov au fost deja confirmate
de mersul istoriei Pe la sfârşitul lunii Septembrie' 1947, la prima -Consfă-
' tuire informativă a reprezentanţilor unor Partide Comuniste, Jdaii-ov şi-a!
expus tezele cunoscutului său RapoTt „Despre Situaţia Internaţională".
Subliniind modificarea raportului de forţe care a survenit după cel dc al
doilea război mondial în favoarea lagărului socialismului şi al păcii, condus
de' U. R. S. S., Jdanov a demascat noua' orientare de după războiu, făţiş
cotropitoare şi expansionistă, a U. Ş. A , principalul reazim ’al reacţiumi
. mondiale. Previziunea Iui A. A.'-Jdanov privitoare la intenţiile agresive -ale
imperialiştilor -s’a adeverit întru totul. Recurgând necontenit la acte gro­
solane de provocare la adresa ţărilor democratice şi iubitoare de pace, for-
vnând diferite uniuni militaro-agresive, gâtuind treptat libertăţile democra­
tice elefnentare şi fascizând aparatul de "stat din ţările supuse dominaţiei
1-or, imperialiştii americani au sfârşit prjn a deslănţui un nou război 'bar­
bar împotriva paşnicului popor coreean. învăţăturile cuprinse în Raportul
„.Despre Situaţia Internaţională" al lm Jdanov au prevenit însă din vreme
toate popoarele democrate în privinţa intenţiilor .cotropitoare ale imperia­
liştilor. Bravul popor al Coreei nu/ şi-a pierdut cumpătul în urma atacului
mişelesc îndreptat împotriva lui ci, trecând hoţărît la ofensivă, a_ reuşit
până acum să elibereze mai bine de 90% din teritoriul patriei şale. "
In Raportul său „Despre situaţia internaţională", Jdanov atrăgea aten-
/ ţia şi asupra primejdiei pe care o reprezintă ideologia cosmopolitismului
apatrid, lansată de imperialişti. El arată că „ . tendinţa U. S. A. spre do­
minaţia mondială şi spre orientare antidemocratică, cuprinde şi lupta ideo­
logică".' Obiectivele ofensivei ideologice imperialiste sunt multiple (şi în
vederea atingerii lor ea'îmbracă'cele mai diferite şi mai deghizate forme.
Deoarece în and celui! de al doilea război mondial popularitatea Uniunii
Sovietice a crescut enorm în lumea întreagă,‘ ofensiva ideologică imperialistă
ţinteşte la discreditarea U. R. S. S„ a instituţiilor sale profund democratice
şi a culturii' ei înaintate. Jdanov a demascat fără cruţare în Raportul său
atacul perfid al wallstreetmemlor „împotriva principiului suveranităţii, na­
ţionale, îndemnul de a renunţa la drepturile suverane ale popoarelor şi con-
trapunerea ideii unui „guvern mondial" acestor drepturi". Sub masca.fă­
ţarnică a cosmopolitismului, imperialiştii anglo-americani pregăteau cu>
■febrihtate, încă, de pe atunci terenul pentru dominaţia lor mondială. Aver­
tismentele lui jdanov au găsit însă un larg ecou în rândul popoarelor iubi­
toare de pace şi de libertate. Rezistenţa opusă împenalişitlor a crescut mult
de atunci încoace, modalităţile de a-i combate s’au înmulţit, variind, dela
actul de 'eroism-individual al tinerei Raymonde Dyen — până ia uriaşa
/luptă a marelui,'front mondial al,partizanilor păcii. ’

105
 Celelalte discursuri şi rapoarte ale lui Jdanov care ne sunt la înde­
mână: „Discurs la primul Congres al scriitorilor sovietici", „Raport asupra
revistelor „Zvezda" şi „Leningrad", „In jurul lucrării lui G. F. Alexandrov:
Istoria filosofiei occidentale" şi „Asupra muzicii" constitue analize temeini­
ce ale desfăşurării şi rezultatelor muncii din diferitele sectore ale ideolo­
giei, fiind contribuţii de seamă la desvoltarea sănătoasă a culturii socialiste
sovietice din anii ce au urmat celui de al doilea război mondial.
Lucrările amintite maa sus sunt doar o mică parte din opera iui A. A.
Jdanov, privitoare la problemele nou culturi socialiste. Abia atunci când
vor fi strânse şi puse la dispoziţia cititorilor într’o ediţie de opere complete
toate stenogramele discursurilor şi conferinţelor sale, nenumăratele scri­
sori pe care le-a adresat scriitorilor şi artiştilor care-i solicitau sfatul,
amintirile celor care l-au cunoscut îndeaproape, se va putea aprecia mai
bine partinitatea, conscevenţa şi torţa cugetăm acestui mare bolşevic.

/ . 38»

Constituind o desvoltare şi o îmbogăţire a unora dintre tezele teoretice

fundamentale ale marxism-lenmismului, prin aplicarea creatoare a aces­
tora în domeniul diferitelor arte, moştenirea ideologică a lui A. A . Jdanov
îşi află astăzi o mare actualitate şi în ţara noastră, unde, concoi.nitent cu
transformarea revoluţionară a bazei economico-sociale şi determinată în
ultimă instanţă de aceasta, are loc şi o profundă revoluţie culturală.
In eforturile făcute pentru a impruna o direcţie sănătoasă de desvol­
tare literaturii noastre noi, Partidul Muncitoresc Român şi respectivele
foruri diriguitoare ale vieţii noastre culturale s’au referit adesea la linele
dintre principiile fundamentale ale esteticii marxism-lemniste, reluate şi
desvoltate în mod strălucit de Jdanov. Urmând aceeaşi cale, o încercare de
examen critic, fie şi sumară, a problematicei literaturii noastre noi, ni se
pare utilă acum, ia cea de a doua aniversare a morţii eminnetului gândi­
tor proletar.

„Literatura este cauza proprie a poporului1, spunea Jdanov, cu prilejul

expunerii Raportului asupra revistelor „Zvezda" şi „Leningrad". Această
definiţie reedita într’o formă întrucâtva diferită, adaptată la realităţile
Ţării Socialismului' victorios, principiul fundamental, formulat de Lenin
încă în 1905, al apartenenţei de partid a literaturii.
Străbătând un drum înrudit cu cel parcurs de literatura sovietică dela
Marea Revoluţie Socialistă încoace, literatura noastră nouă a început să se
desvolte în anii de după 23 August 1944 întrun ritm furtunos, ducând o
luptă necurmată pentru însuşirea spiritului de partid, pentru a deveni
„cauza proprie a poporului" muncitor. Şi, întrucât „ . ■. realismul socialist
este metoda fundamentală a literaturii şi a criticii literare (socialiste)", aşa
cum se exprima Jdanov în discursul ţinut la primul Congres al scriitorilor
sovietici, în lupta scriitorilor noştri! se include şi străduinţa permanentă de
a-şi însuşi cât mai bine această metodă revoluţionară de creare a unei
literaturi pătrunsă de spirit de partid»şi a unei critici literare înitr’adevăr
ştiinţifice.
Aceasta înseamnă că literatura noastră tinde să devină o literatură creată
de pe poziţii materialiste. Scriitorii noştri se străduiesc înainte de toate

106
 . -să cunoască vieaţa, spre a o putea reprezenta veridic în operele de
artă, spre a o reda nu într’o manieră scolastică, moartă, nu ca o simplă
„realitate obiectivă", a a o zugrăvi în desfăşurarea ei revoluţionară" —
în spiritul în care definea atunci Jdanov esenţa metodei realismului socia­
list. Dar aceasta înseamnă că, potrivit observaţiei cuprinse în discursul lui
Jdanov, după care „In ţara noastră (In U. R. S. S. n. n.) principalii eroi
ai operelor literare sunt ziditorii activi ai noii vieţi: muncitori şi munci­
toare, colhoznici şi colhoznice, membri de Partid, funcţionari, ingineri, com-
somolişti, pionieri", — şi la noi, lupta pentru o literatură nouă este lupta
pentru zugrăvirea veridică a noului tip de om, a eroului pozitiv, a construc­
torului socialismului. Aceasta înseamnă că literatura noastră actuală este
•creată de pe poziţiile luptei pentru noua orânduire socială, de pe poziţiile
luptei necruţătoare duse împotnva rămăşiţelor claselor exploatatoare dm
înteritoirul ţărn şi a luptei duse în afara graniţelor împotnva canibalilor im­
perialişti, pentru apărarea păcii.
Literatura noastră de astăzi nu a luat însă fiinţă pe un sol pustiu, dm
nimic. Ea a apărut şi creşte în virtutea acelui pnncipiu leninist, desvoltat
de Jdanov în Raportul său „Asupra muzicii", potrivit căruia „Noi bolşe­
vicii, nu aruncăm moştenirea culturală. Dimpotrivă, noi însuşim în şpint
critic moştenirea culturală a tuturor popoarelor, a tuturor timpurilor, sco-
, ţând din ea tot ceea ce poate inspira constructorilor socialismului acţiuni
măreţe în domeniul muncii, al ştiinţei şi al culturii". Dela 23 August 1944
încoace, lupta pentru o literatură nouă a însemnat la noi dm ce în ce mai
mult şi lupta pentru însuşirea în spirit critic şi desvoltarea creatoare a
tradiţiilor progresiste ale literaturii noastre clasice, ale clasicilor literaturii
universale, dar mai ales ale literaturii clasice ruse.
In sfârşit, în practica creatoare de zi cu zi a scriitorilor noştri, lupta
pentru o literatură nouă înseamnă şi lupta pentru o zugrăvire realistă tot
mai măiestrită a transformărilor revoluţionare care au cuprins baza econo-
mico-socială a ţăni noastre dela 23 August 1944 încoace, lupta pentru o
redare tot mai artistică a noilor trăsături morale, a noului conţinut sufle­
tesc ce începe să definească personalitatea măreaţă a omului nou. Referin-
du-se la meşteşugul artei literare, în Discursul ţinut Ia primul Congres
■al scriitorilor sovietici, A. A. Jdanov sublinia faptul că „Nu poţi fi ingi­
ner al sufletelor dacă nu cunoşti tehnica artei literare .. .". In continuare,
Jdanov semnala bogatele resurse expresive de care dispun scriitorii în ve­
derea atingerii acestui ţel înalt: „Armele voastre sunt numeroase. Litera­
tura sovietică are toate posibilităţile de a utiliza aceste arme de toate soiu­
rile (genuri, stiluri, forme şi procedee ale creaţiei literare) în varietatea
şi totalitatea lor, alegând dintre ,ele ce-a fost creat mai bun în icest dome­
niu de toate epocile precedente.. Pe acest drum merge majoritatea scrii­
torilor noştri tineri' şi mai vârstnici, studiind cu grijă moştenirea clasicilor
şi experimentând necontenit. Roadele strădanei lor au şi început să se
arate. In momentul de faţă semnele unei îmbunătăţiri artistice a produc­
ţiilor literare sunt atât de vizibile şi de multiple, încât vestesc pe această
latură începutul unei cotituri.
In cadrul schiţat mai sus se situiază întreaga problematică a literaturii
noastre noi, cu nenumăratele ei implicaţii. Prin faptul că lupta dusă astăzi
pentru o literatură nouă este totodată o luptă împotriva vechei literaturi
din vremea dominaţiei de clasă a burghezo-moşierimii, caracterul ei devine
tot mai acerb pe zi ce trece şi îmbracă forme tot mai variate. Atât scrii­
torii mai vârstnici, formaţi în vremea dominaţiei burghezo-moşierimii, cât
ţi elementele tinere ce se ivesc abia acum pe frontul creaţiei literare, au

107
de luptat — fie cu vechile maniere în materie de creaţie, fie cu influenţele
nocive ale duşmanului de clasă din ţaţă şi de peste hotare — care mai în­
cearcă să infiltreze în literatură'' ideologia sa cosmopolită, ascunzând-o sub
masca obiectivismului, formalismului, naturalismului, etc. ,
' A
Tabloul concret al literaturii noastre noi arată o înflorire la care nu a
ajuns'şi nici nu ar fi putut'să ajungă vreodată literatura înstrăinată de
popor a burghezo-moşierimii. Trăsătura ei fundamentală o constitue carac­
terul combativ de clasă, faptul că •,răspunde la lovituri prin lovituri", cum
se, exprima Jdanov, grăbind nimicirea definitivă a putregaiurilor burgheze
din cultura noastră. *
Aducând o infinitate de teme noi, familiare şi dragi poporului- munci­
tor — între care tema muncii libere şi tema luptei pentru pace deţin locul
de frunte — utilizând cele mai variate forme şi procedee ale creaţiei lite­
rare, în năzuinţa lor de a ajunge la o modalitate personală de exprimare,
scriitorii ţârii noastre luptă să facă din literatura 'nouă o „parte integrantă
a cauzei generale proletare". ' . ‘
Vârstnici şi tineri, scriitorii noştri şi-au făcut simţită prezenţa în pri­
mele rânduri ale acelor oameni simpli care, cu milioanele, poartă tot mai
strălucit bătălia pentru sociahsm. In anul acesta â fost dată publicităţii
o culegere din opera marelui poet si luptător A. Toma, după ce în anii tre­
cuţi apăruseră asemenea culegeri şi 'din versurile lui M. Beniuc şi ale
Măriei Banuş. Valoroase creaţii au dat la iveală poeţii tineri şi - dintre
acestea este destul1 să amintim spre exemplificare poeme ca „Reşiţa cântă
slavă lui Stalin" şi „Lazăr dela Rusca" — ale lui Dân Deşhu, „Balada
despre Barta Iosif şi ortacii săi" — a’ lui A. E. Baconsky 1— ori „Tovarăşul
'Matei a primit 'Ordinul Muncda" — al Veronieăi Porumbacu.
Principalul merit al unor asemenea producţii poetice .este că năzuiesc
să fie.la înălţimea sarcinilor politice grandioase care ne stau în faţă, ''că-
au1 rupt-o radical cu tradiţiile „turnului de fildeş", împlântându-şi toate
rădăcinile în solul fertilizat de Revoluţia 'Socialistă, al Patriei, că zugrăvesc
cu mult realism şi cu patos revoluţionar’ pe oamenii noştri de astăzi şi de
mâme, preocupările, lupta lor încununată uneori pnn jertfă, înfăptuirile
lor epocale. ' >. '
Este important însă să vedem concret şi cum, cu ce fel de unelte reu-
şese poeţii noştri să redea conţinutul vieţii noi In acest sens ru se pare
ilustrativă evoluţia meşteşugului artistic al lui A. E Baconsky. .
In poemele sale de dată mai veche, mijirea conţinutului nou nu-şi '
găsea totdeauna o 'expresie corespunzătoare, suficient de' îngrijită. întâm­
pinând ziua de 7 Noemvrie printr’un poem de respiraţie amplă, evocator al
măreţiei ’ vremurilor Marii Revoluţii din Octombrie, poem întitulat Bat
tunurile de pe „Aurora" şi publicat în Nr. 986 al ziarului „Lupta Ardealu­
lui, Baconsky aducea pe lângă multe yersuri măiestrite, si altele plate, pe­
destre, trădând -absenţa unui, conţinut real care să le înaripeze, ca -n această
strofă': ’ '

„Glasul lor ne îndeamnă să luptăm pentru p a ce,' ,

Să ne iubim copiii, să iubim tinereţea, să ne, iubim ogoarele unite —
- Să punem interesul colectiv înaintea interesului nostru
, Şi să ne strigăm bucuria în cântece puternice şi meşteşugite".
- - (Sublinierile sunt ale noastre. G. B.).1

108
 Sau în altă strofă, unde mergând pe linia minimului efort, strecoară
în cadrul strofei, se pare că din necesităţi' de rimă, un vers ’are sună cu
totul discordant în polifonia întregului: - ^ .

■„Glasul lor ■ne îndeamnă planul să-l depăşim, ■

, Glasul lor ne îndeamnă să ’nvingem normele — , ■
Glasul lor ne cheamă l)a muncă din zori '
. şi până când noaptea albastră ne mângâie f o r m e l e ■
1 (Sublinierea noastră. G. B.)- .
Nimic din asemenea^ deficienţe, care trădează în ultimă instanţă de­
vierea formalistă, nu mai găsim în „Balada despre Barta Iosif şi- ortacii'
săi“, publicată în Nr. 1781 al „Scânteii11. Caracterizându-se printr’o clari­
tate şi o simplitate cuceritoare conţinând numeroase imagini proaspete şi
de o rară frumuseţe, fiind susţinut dela un. capăt la altul de un lirism
avântat, ppemul redă isprăvile baladeşti ale minerului fruntaş Barta Iosif.
In ce rezidă secretul acestei repezi evoluţii artistice a ' lui A. E. B a- 1
consky? In faptul că poetul a învăţat să-şi curme individualismul de altă­
dată, a învăţat să îmbrăţişeze cu pătrundere şi cu dragoste lumea nouă, că
şi-a extras substanţa poemului său de-a-dreptul din vieaţă. Baconsky a în­
văţat fără îndoială să prcţuiască bogata experienţă artistică .a clasicilor
poeziei şi a poeziei populare, îrusuşindu-şi deprinderea de a aprecia la justa
ei valoare munca răbdătoare dia îmbunătăţire artistică a versului, până în
punctul în care acesta exprimă cu rigoarea unei definiţii ştiinţifice, dar
şi cu căldura proprie poeziei — totodată, un fapt aparţinând vieţii trăite.
Poetul a redat de pe o justă poziţie ideologică vieaţa minerului Barta,
prezentându- 1 nu izolat în munca sa, ci cot la cot cu tovarăşii săi de
echipă. In stilul fluid al vechilor balade populare se desfăşoară înaintea
ochilor cititorului, vrăjit de poem, vieaţa frământată a acestui muncitor de ,
frunte,, începând din anii când era încă cizmar şi până astăzi, când Parti­
dul l-a învăţat să se ia la întrecere cu vremea. ■
' Cu alt prilej ne vom referi amănunţit la amplul poem al lui Baconsky.
Acum încercăm doar un sumar comentar pe marginea fragmentului al ’
IX-lea, în care se celebrează victoria liui Barta şi a tovarăşilor săi.
Strofa întâia a fragmentului, în care bătăile de vânt sugerează fuga
neostenită a timpului, schiţează cadrul luminos £p care-şi face apariţia vie- ■
torioasă echipa lui Barta,, ieşind din-fundurile întunecate ale minei, după
terminarea celiui din urmă schimb în contul anului 1950: ,

„Bate vântpl, ■schimbul se termină .

Bate vânt pe munţi şi bate ’n văi — ‘
Trei mineri se învăluie’nTumină-
Barta Iosif şi ortacii săi11.

' Iată, în redarea poetului, pnimilrea de care se bucură astăzi în ţara noas­
tră cei întorşi biruitori din marea bătălie â muncii: ' '
, „Colo sus mulţimea se adună
Lume multă, cântece şi flori,
Peste valea Jiului răsună
1 Glasul minunatei sărbători11 ■
,,Iată Barta cu ortacii iese .
Dus pe braţe şi ’necat în flori. '

109
 Versurile următoare sugerează faptul că mânerul Barta este un expo­
nent' strălucit al altor mii de inşi, al unei întregi armate de truditori, care-i
seamănă în privinţa vredniciei în muncă:

„ . . . Parcă vezi cum vin în rânduri dese

După dânsul mii de muncitori“.
\
Natura megieşă nici nu poate să nu participe la un asemenea triumf,
când poetul pătruns de spirit de partid îşi propune s’o transforme şi pe ea
într’o administrare a victoriilor omului nou:
„Parc’ar vrea si muntele să sboare
Şi să sune’n stânci-şi bolovani,
Parc’ auzi pădurea cum tresare
Scuturându-şi sutele de ani“
Privind un asemenea pioner măreţ al lumii socialiste, rememorezi fără
voie mijloacele superioare cu care realizează el lucruri nemaicrestate în
răbojul istoriei şi pe oel care întreţine nestinsă în oamenii muncii torţa în-
flăcăratului avânt creator, minunatul Partid al clasei muncitoare-

,,Parcă vezi întrecerea cum creşte,

Luminoase dtumurî se deschid —
Percă vezi în oameni cum rodeşte
Flacăra aprinsă de Partid11
Şi înţelegi că asemenea realizări nu vor fi în stare să le nimicească
bandiţii atomului, că fapte ca ale lui Barta deschid calea eliberării întnegii
omenin.
,,Parcă auzi în ţări îndepărtate,
Lanţ cu lanţ se prăbuşeşte frânt
Parcă vezi şi pacea cum străbate ■
Fluturându-şi steagurile n vânt11. '

Iată o modalitate artistică simplă, firească, de a reda întâmplările, care ne

bucură şi ne umplu de mândrie! Tot aşa au procedat cea mai buni 'clasici
ai noştri şi înaintea lor poeţii anonimi ai poporului. Asemenea realizări
luminoase reduc la neant toate bâlbâielile demente ale unor „inovatori11 în
ale poeziei, cum se credeau până nu de mult un Ion Barbu ori Simion Stol-
nicu. înfăptuiri asemănătoare înscriu şi poeţii naţionalităţilor conlocuitoare,
— un Horvathi Imre, Horvath Istvan, Szabedi Laszlo, Werner Bossert, etc-
Pe acest drum sănătos păşesc astăzi sutele şi miile de începători în ale poe­
ziei din toate cenaclurile ţării.
In sectorul prozei şl al teatrului, înfăptuirile sunt la fel de îmbucură­
toare. Au apărut romane ca „Mitrea Cocor11 al lui Mihaii Sadoveanu, „Ne­
gura lui Eusebiu Camilar, ,,Desculţ11 al lui Zaharia Stancu, oii viguroasa
creaţiune a lui Asztalos Istvan „Vântul nu se stârneşte din senin11. Drama­
turgia nouă a fost îmbogăţită cu lucrări ca „Minerii11 şi „Cetatea de foc11
ale^lui Mihaii Davidoglu ori „Ziua cea Mare11 a Manei Banuş. Nuvela negli­
jată aproape cu totul de scriitorii burghezi, a fost reintegrată în drepturile
ei de un_ Petre Dumitriu, Petre Dragoş, V. Sm.'Galan, Dumitru Miroea, etc."
„ Particularitatea esenţială a unor asemenea producţii constă în faptul
că ele descriu realităţile noastre de ieri sau de azi d'e pe poziţiile de luptă

110
ale clasei muncitoare, vizând statornic viitorul luminos ai marnei. iorn&
acestor opere se prezintă tot mai îngrijită, tinzând să corespundă exigenţe­
lor în continuă creştere al9 poporului muncitor faţă de creaţia artistică,
aceleaşi exigenţe care-şi găseau o formulare lapidară în îndemnul pe care
Jdanov îi adresa scriitorilor sovietici acum 16 ani „Faceţi opere de o măies­
trie perfectă şi cu un conţinut ideologic şi artistic ridicat11. Se conturează în
aoeste opere tot mai lămurit imaginea eroului pozitiv, a omului nou, ca ne­
uitatul muncitor şi om de Partid, Tudor Bocşa, din piesa „Ziua cea Mare" a
Măriei Banuş.
In Raportul său asupra revistelor „Zvezda" şi „Leningrad", Jdanov a
stigmatizat fără cruţare formalismul şi naturalismul, aceste morburi pri­
mejdioase ale decadenţei literare burgheze, care ameninţau să îmbolnă­
vească organismul viguros al literaturii sovietice Urmărind originile mai
îndepărtate al formalismului .Ahmatovei, Jdanov le stabilea sursa în doc­
trina şi practica literară a „acmeiştilor", unul dintre nenumăratele grupu­
leţe în care se pulverizase simbolismul decadent.1 Cât îi priveşte pe acmeişti,
Jdanov arată că ei „au reprezentat un curent extrem de individualist în
artă. Au propovăduit teoria „artei pentru artă", „frumosul pentru frumos",
n’aiu vrut să ştie nimic de popor, de interesele lui, de viaţa socială". Aceeaşi
orientare o caracteriza şi pe Ahmatova. Tematica poeziei acesteia era de un
individualism extrem. Ea se mărginea la „motivele de dragoste, împletite
cu motive de tristeţe, melancolie, moarte, mistică resemnare — sentimentuL
resemnării fund foarte explicabil pentru conştiinţa socială a unui grup pe
cale de dispariţie". închisă în „mărginită ei vieaţă personală, cu impresiile
ei mărunte, cu erotica) ei religioasă şi mistică", Ahmatova prezenta o poezie
cu totul îndepărtată de popor. ' .
Străină şi ostilă poporului a fost întotdeauna poezia formalistă. Ignorat de
oamenii muncii, neavând o bază largă de mase, formalismul a fost lichidat
la noi ca mişcare poetică relativ uşor, pe măsură ce se desvolta lirica revo­
luţionară. Rămăşiţe de formalism, manifestări deghizate ale formalismului
mai răbufnesc însă şi astăzi pe alocuri în sectorul poeziei noastre. Răpin-
du-i-se posibilitatea de a se manifesta deschis, formalismul ia uneori înfă­
ţişarea unui imagism exagerat şi steril, oferind prin mijlocirea versurilor
viziuni de coşmar, terifiante, asupra lumii. Se poate spune că orice vers în
canavaua căruia sunt brodate imagini ce includ o reprezentare falsă, ne­
veridică, a realităţii este infectat de formalism. Alteori, şi acesta este cazul
cel mai frecvent,- formalismul înseamnă pur şi simplu demagogie verbală
versificată, maniera lozincardă, absenţa totală a unui conţinut de idei şi de
sentimente gândite şi trăite aievea, înşirarea de „cuvinte goale ce din coadă
au să sune" — cum se exprima Eminescu El este determinat în ultimă in­
stanţă de necunoaşterea realităţii la care poetul s’a referit. In desvoltarea
poeziei noastre noi a existat o perioadă în care formalismul de această
nuanţă era propriu multor poeţi Odată însă cu pătrunderea mai profundă a
realităţilor noi, majoritatea poeţilor au reuşit să se elibereze de eL De aceea
nu vom mai stărui asupră-i. -
Mai primejdioasă este însă tendinţa formalistă, la care ne-am referit întâiaşi
dată. Ea constă în siluirea normelor fireşti ale poeziei, în torturarea' limbii
pentru a o face să intre în tiparele unor versuri alambicate, de o originali­
tate suspectă, rezultată din împănariea lor cu imagini ininteligibile, stranii,
voit interesante.
Această specie de formalism este ilustrată, de pildă, de poemul lui
Aurel Baranga „Vocea America" editat de E. P. L. A. în 1949. Poetul îşi
propune să întreprindă o imaginară călătorie în acea Americă din care tra-

111
rdiţiile democratice ale lui Lincoln şi Whitman au fost măturate de mult, dev-
mascând cu acest prilej faţa adevărată a America imperialiste de astăzi.
Intenţia este lăudabilă, însă ieiul în care o traduce în fapt Aurel Baranga
Jaoe pe cititor să se îndoiască' serios în cele dm urmă, nu numai asupra va­
lorii realizării ei, ci şi asupra adevăratului sens al însăşi intenţiei.
. Cât de preţios sună acest prea „poetic" preambul:

„Scriu poemul meu la o oră înaltă 'de noapte

Proiectat ca o umbră deasupra oraşului
, Corabie cu toate pânzeie întinse
Pentru o mare şi neînduplecată călătorie . .

Dm cele vreo ireisute de versuri ale poemului, cititorul mai poate afla
că există in această lume a tuturor minunăţiilor şi „plante de fosfor", „su­
curi de stele", „şancrun parfumate", etc
Iată mostrele celui mai evident formalism, iată unde duce goana după
originalitate, ambiţia de „a inova"! . ..
In Raportul său „Asupra muzicii", A. A. Jdanov a semnalat primejdiile
care-i pândesc pe inovatorii cu orice pieţ: „Dar inovaţia nu esre un scop în
sine — spunea Jdanov; ceea ce-este nou trebue să fie mai bun decât ceea ce
e vechiu, altfel n’are raţiunea de a ,exista Mie mi se pare că adepţii curen­
tului formalist întrebuinţează acest cuvânt mai ales'cu scopul de a propaga
muzica de calitate proastă. Căci nu se poate numi inovaţie orice încercare
de a face pe originalul, orice strâmbătură şi schimonosire în muzică. Dacă
nu vor să-şi arunce numai cuvinte mari trebue să-şi dea bine seama ce tre­
bue să părăsească din ceea ce’este vechiu şi unde trebue să ajungă în ceea
ce este nou Dacă acesta nu se face, atunci fraza despre inovaţie înseamnă
numai un lucru' revizuirea bâzelor muzicii. Aceasta poate însemna numai
ruperea de acele legi şi norme ale muzicii, pe care nu e posibil să le pără­
seşti. Faptul că nu e voie să le părăseşti nu înseamnă conservatism, iar fap­
tul că se părăsesc nu înseamnă inovaţie. Inovaţia nu este întotdeauna iden­
tică cu progresul". 1 -
Fragmentul acesta este perfect concludent şi în ce priveşte rolul inova­
ţiei în materie d'e creaţie poetică, nu numai în muzică. Studiindu-1 atent,
Aurel1 Baranga ar fi căpătat posibilitatea de a delibera conştient, în spirit
critic, asupra disponibilităţilor pe care le posedă în materie de inovaţie. Şi
ar fi elaborat întregul poem într’o ţinută artistică similară celeia a acestei
frumoase strofe din partea finală:
„Termin poemul meu la un ceas al dimineţii clare 1
Sub o lumină albastră odihnitoare 1
1 ■ Ocrotit de o stea în care am să cred până la moarte
Steaua mulţimilor muncitoare".
Aceeaşi individualistă goană după o ieftină originalitate a determinat
devieri formaliste şi în creaţiile altor poeţi. Lui Victor Tulbure, de pildă,
, îi este propriu formalismul în ipostaza hiperbolizărilor facile, în multe din
poemele pe care le-a strâns.îri placheta întitulată „Holde":
„Râzi bucurie cu obrajii oopţi. '
. Cresc bărăgane de porumb şi pace .
Am străbătut pădurile' de nopţi , ■
Să prăvălim, cu fruntea’n şanţ conace" '
(Se uită unii strâmb .. . )

,112
 Sau în poemul intitulat „Republica

„REPUBLICA: hectare de nădejdi, .

' nambare largi de pâine şi ae viaţă . . .“
^uuiiuieiue ne aparţin.. G. B.).
In poemele lui Victor Felea, formalismul se strecoară uneori deghizat
în hama comparaţiilor plate, de un gust maoiemic, împrumutate dm recu­
zita poeziei aecauente a burgheziei, iată o ilustrare a raptului m poezia sa
„Lnindvaia", apaiuia m JNr. 4 al „Almanahului Literar".
,,Ca o femee" m ’a întâmpmat la colţ primăvara
Şi am pornit să hoinărim prin oraş. .. "
(cmunimerea noastră. G. B.).
Dmtr’o grijă exagerată pentru forma „izbitoare", acordată acesteia în
dauna conţmuruiui, aecurge şi utilizarea metaioreior mimmalizante pentru
a aesemna lucrurile mari. Cazul este .lustrat de poezia „Cântec despre Bă- 1
îăgan" pe care Ion Zâgan o publică în Nr. 17 (1 2 i) ai „Fiacăm". Stroia ul­
tima-a poeziei conţine o astfel de perlă, prin mijlocirea ei scontându-se un
imai ae erect:
,,Ţi-ji spicul plin — desfă- 1 în faşe,
Căci orice bob care se coace,
E glonţ in mima vrăjmaşe,
In flinta luptei pentru pace".
'1 (Sublinierea e a noastră. G. B.).

învăţămintele care se desprind din acest sumar examen critic al

câtorva dintre poeziile infectate de molima formalismului arată că poeţii
trebue să dea o mult mai mare atenţie expresiei în haiha căreia îşi îm ­
bracă operele, însă nu de pe poziţiile formalismului, ci de pe acelea aie rea­
lismului socialist. Ei trebue să purcedă cu mai multă prudenţă la acţiunea
de a inova, 'neuitând observaţia iui Jdanov privitoare la faptul că „Inova­
ţia nu este totdeauna identică cu progresul". Studierea atentă a meşteşu­
gului artistic al clasicilor poeziei româneşti şi universale îi va ajuta să
evite formalismul , această formă deghizată de manifestare a putredului
cosmopolitism burghez.
In activitatea sa ideologică, Jdanov s’a referit nu odată la primejdia pe
care o reprezintă devierea1 naturalistă pentru toate artele. Luând cuvântul
la Consfătuirea muzicienilor sovietici, marele teoretician s’a slujit în com­
baterea devierii naturaliste în muzică de cuvintele marelui critic muzical
rus Serov, care făcea atenţi pe compozitorii vremii sale că nu onee sgomot,
şuierătură, foşnet natural intră în compoziţia limbajului muzical, conchi-
zând că „Materia proprie muzicii o cohstitue un sunet cu însuşiri particu­
lare".
Naturaliştii de toate categoriile şi nuanţele ignoră acest adevăr de
bază, atunci când, asemene acelui Zoşcenko pe care La înfierat atât de
necruţător Jdanov, aleg „drept temă permanentă scormonirea aspectelor
celor mai josnice şi mai mărunte ale vieţii". Gorki spunea despre natura-
lişti, pe bună dreptate, că ei nu au ochi de vâzut decât pentru funinginea
dm bucătărie şi din baie. Intr’adevăr, în zelul lor de a face inventarul'ni­
micurilor vieţii, naturaliştii calomniază însăşi realitatea^ care, pe lângă
aspectele oe-i repugnă omului, şi care se.încadrează în categoria vechiului
pe cale de dispariţie, întruneşte infinit mai multe frumuseţi şi lucrun atră­

A lin a n a h u l lit e r a r , 8 — lfloO

113
 gătoare pentru om, care constitue elementul ei nou, în plmă diesvoltare.
Neobservându-le însă, naturaliştii îşi desvăluie propria lor miopie.
Proza artistică nouă a Patnei noastre s’a desvoltat în lupta înverşu­
nată dusă împotriva tuturor influenţelor literaturii decadente burgheze,
inclusiv naturalismul. Şi întrucât mai există urme de naturalism în ope­
rele unora dintre prozatorii noştri, ele nu denotă altceva decât o cunoaş­
tere superficială a realităţii şi o insuficientă aprofundare a esteticii mar­
' xist-leniniste, precum şi o ignorare a celor mai bune opere de proză ale
clasicilor noşUi şi ale literatuimi sovietice.
Datorită lipsei de principialitate şi de vigilenţă a criticei, la noi- s’a
întâmplat ca una dintre cele mai flagrante alunecări în naturalism, cea
din nuvela ,,Ana Roşcuieţ“ a lui Marin Preda, să ne semnalată de o citi­
toare din rândul muncitoarelor textiliste, neimţiată în problemele teoriei
literaturii, tovarăşa Pagu. Experienţa vieţii şi conştiinţa ei ridicată de cla­
să au făcut-o pe tovarăşa Pagu să respingă portretul neveridic pe care au­
torul îl face Anei Roşculeţ, având pretenţia să întruchipeze în tipul mun­
citoarei textiliste înaintate. -
Criticii au remarcat nu de mult şi numeroasele- momente naturaliste
din volumul' II. al romanului „Negura“ al lui Eusebiu Camilar (Scena vio­
lării Marincăi de către Darie cel1 tânăr, scena executării prizonierilor so­
vietici la Odesa, etc.)> datorite poziţiei obiectiviste de pe care a zugrăvit
Camilar aceste întâmplări. Un caracter de falsificare a realităţii de pone­
grire a eroicei noastre muncitorimi îl au portretele naturaliste pe care le
iace neînfricaţilor luptători antifascişti dela Gnviţa Roşie Alexandru Jar,
în romanul său „Sfârşitul jalbelor". Tot influenţa vătămătoare a natura­
lismului o trădează numeroasele expresii obscene pe care Petre Dumitriu
le atribuie ţăranilor muncitori în nuvela „Nopţile din Iunie", în zelul de
a-i zugrăvi cât mai exact cu putinţă. De lipsuri asemănătoare suferă şi
romanul ,,Pe văile Argeşului" al Sandei Movilă. Apoi, pe lângă numeroa­
sele episoade ce oferă o imagine puternică a exploatării rurale din Munte­
nia anilor ce au premers primului războiu mondial, romanul cuprinde în
fmal părţi care trădează o viziune de-a-dreptul obiectivistă a evenimen­
telor acestui războiu. Autoarea acordă cu uşurinţă atitudini generoase,
demne, deşi nu era cazul, unui general neamţ, din armata sălbatecă a Kad-
serului Wilhelm al II-lea. /
Imbogăţindu-se treptat cu producţii tot mai .valoroase, literatura noas­
tră noiuă îşi sporeşte însă necontenit capacitatea de a liipta împotriva tutu­
ror influenţelor duşmănoase şi se orientează cu tot mai multă fermitate
spre realismul socialist. Scriitorii noştri îi îmbogăţesc tezaurul cu opere
din ce în ce mai viguroase, mai pătrunse de spiritul de Partid, mai măies­
trite ca formă, — dm ce în ce mai demne de măreaţa epocă staiinistă în
care trăim. Nici nu se poate ca, până ,1a urmă rămăşiţele vechiului să-nu
facă loc noului. Scriitorii ştiu că-i aşteaptă tot mai mari sarcini politice şi
profesionale în anii primului nostru plan cincinal. Ei ştiu că trebue să lichi­
deze pe de-a’ntregul cu influenţele vătămătoare burgheze, cu rămânerea
în urma evenimentelor, că trebue să traducă în faptă principiul leninist
după care scriitorul trebue să meargă, „puţin înaintea cititorului", luminân-
du-i calea.
Şi o garanţie sigură a orientării sănătoase a literaturii noastre noi a
constituit-o şi o constituie, în cadrul desăvârşirii pregătirii ideologice a scrii­
torilor, studierea atentă a preţioasei moşteniri ideologice pe care, stingân-
du-Se din vieaţă acum doi ani, Andrei Alexandrovici Jdanov ne-a lăsat-o
spre a ne lumina necontenit drumul înainte.

114
 Dumitru A4icu

C O N S F Ă T U IR E A P E Ţ A R Ă A T IN E R IL O R S C R IIT O R I,
ÎN V Ă Ţ Ă M IN T E Ş l S A R C IN I

Prima consfătuire pe ţară a tinerilor scriitori din cenacluri şi filiale,

ţmută în zilele de 3— 6 August la Bucureşti, a Însemnat un eveniment
nemaiîntâlnit în câmpul literaturii noastre, o - sărbătoare caldă şi un feri-
^ cit prilej de muncă.
Pentru prima dată se întâlneau acum sutele de scriitori tmen, majo--
ntatea ridicaţi dm rândurile maselor muncitoare, cu scriitorii noştri mai
vechi încercaţi şi verificaţi de timp*în bogata lor activitate artistică. Aceşti
tineri aduceau cu ei tocmai elanul creator .al maselor ridicate, după învâţâ-
lura Partidului' nostru, l'ă lumina culturii, aduceau experienţa proaspătă
a vieţii de construire a socialismului, imaginile ei bogate, frământările ed
edificatoare. Consfătuirea le-a prilejuit discutarea celor mai arzătoare pro­
bleme ale sensului lor, deschizându-le astfel o perspectivă largă asupra
acestui şantier imens şi de mare importanţă care este literatura.
învăţăminte bogate' â oferit Consfătuirea nu numai acestor talente
tinere, ci şi scriitorilor noştri formaţi. Aceste învăţăminte se cer adâncite,
îmbogăţite necontenit in mijlocul faptelor via, ele fund un spnjin direct
pentru mersul înainte al literaturii noastre noui. •
Rapoartele ţinute şi discuţiile care le-au urmat pun -în lumină impor­
tanţa acestor probleme desbătute la Conferinţă.
După caldul cuvânt de deschidere al academicianului Barbu Lăzăreanu,
tov. Traian Şelmaru şi-a desvoltat raportul său întitulat „Lup la pentru o
literatură nouă în R. P. R.“. Insistând la început asupra măreţiei epocii
staliiniste a zilelor noastre, tov. Şelmaru a arătat că nu poate exista pen­
tru scriitori o sarcină mai de cinste ca aceea de a zugrăvi această lume
nouă cu erou săi puternici, cu lupta sa nobilă pentru pace şi comunism.
Aoeastă sarcină măreaţă a scriitorului din zilele noastre, o întruchipează
literatura sovietică, devenită astăzi un tezaur comun al întregii omeniri
iubitoare de libertate şi progres, un făgaş călăuzitor pentru cei mai bunt
scriitori ai lumii.
Trecând la analiza literaturii noastre noui, tov. Şelmaru a subliniat că
,,In ţara noastră lupta pentru o literatură nouă se confundă cu lupta dusă
de scriitorii noştri sub conducerea Partidului, pentru spiritul de partid în
literatură, pentru realismul socialist, împotriva concepţiilor burgheze despre
artă". In această luptă, scriitorii noştri şi-au lichidat cu succes multe din
rămăşiţele lor decadente. Un sprijin deosebit le-a fost experienţa Uniunii
Sovietice, revalorificarea critică a clasicilor noştri, scoaterea la lumină 3
operelor poeţilor muncitori, ascunşi de critica burgheză, ca Th. Neculuţă,
Păun-Pincio ş. a In continuare, raportul tov. Şelmaru- cuprinde o analiză

115
a celor mai reuşite opere ale scriitorilor noştri fruntaşi, cum ar fi cea a
,,poetului, dascălului şi luptătorului înflăcărat" A. Toma, a Măriei Banuş,
a lui Mihai Beniuc, Dan Deşliu, Veronica Porumbacu, apoi proza maes­
trului Mihaii Sadoveanu, a lui Eusebiu Camilar, Zaharia Stancu, Asztalos
Istvan, Al. Jar, Ion Călugăru şi a lucrărilor dramatice ale lui M. Davi-
doglu, A Baranga, Laurenţiu Fulga etc.
Alături de creaţiile preţioase ale scriitorilor amintiţi, care au deschis
drumuri noui în literatura noastră," se ridică, luminoase, operele elemente­
lor proaspăt afirmate, cum ar fi A. Radu, Eugen Frunză, Maria Găetan,
Constanţa Tudorache, Petra Duţu, C. Hâncu, şi alţn.
Acest aflux mereu crescând al elementului nou în literatura noastră,
nu este altceva decât „tinereţea socialismului“, care înlătură antagonismul
fals dintre generaţii, este o luptă comună împotriva vechiului, ,,un feno­
men tipic al societăţii în care masele cele mai largi sunt chemate să con­
struiască viaţa, să-şi însuşiască cultura, literatura şi artele — şi să le des-
volte".
Problema cea mai de seamă pe care raportorul o reliefează în acest punct
este grija deosebită pe care o poartă Partidul nostru pentru educarea ele­
mentelor ieşite dm popor, însufleţirii şi cultivării lor, ca ele să poată de­
veni forţe active, creatoare, în desvoltarea culturii noastre. Căci, spune
tov. Şelmaru, „cine mai bine decât înşişi creatorii vieţii noui pot da litera­
turii noastre acel avânt revoluţionar, marele adevăr al artei, care este
adevărul vieţii însăşi!" Tot Partidul ne învaţă că lipsa de dragoste pentru
aceste mlădiţe, iubite mult de popor şi urâte de duşmanii lui, însemnează
„lipsa de dragoste pentru patria noastră socialistă în devenire'*. In urma
acestei învăţături a Partidului, operele scriitorilor tineri s’au îmbogăţit toc­
mai în sensul reflectării mai adâncite şi mai veridice a realităţii. „La
frasnn dela răscruce" şi „Balada despre Barta" ale tânărului scriitor clu­
jean A. E. Baconsky sunt exemple de seamă în acest sens. Dar „Frasinii"
rămân şi un exemplu de atitudine neprincipială, dăunătoare pe care a
avut-o „Viaţa Românească" şi Uniunea Scriitorilor faţă de această poezie.
Astfel de greşeli trebuesc demascate şi combătute, pentrucă ele frânează
desvoltarea literaturii noastre noui.
Trecerea sub tăcere însă a lipsurilor este deasemenea o greşeală tot
aşa de mare. Ea favorizează în literatură schematismul, lipsa de viaţă şi de
măestrie artistică. ■
Viaţa nouă, cu marile ei probleme de transformare a omului şi a socie­
tăţii, nu poate încăpea în opere cu astfel de beteşuguri. Oamenii muncii
devm tot mai exigenţi faţă 'de operele de artă. Scriitorii noştri, pentru a
a putea înlătura astfel de neajunsuri, trebuie să-şi însuşească temeinic me­
toda realismului socialist. Adică, să înveţe, spune tov. Şelmaru, „că pentru
a oglindi realitatea trebue să vedem în viaţă esenţialul în desfăşurarea
lui revoluţionară, -să vedem adică în fiecare fenomen al vieţii c'eea ce e
nou şi se desvoltă în luptă cu ceea ce e vechi şi piere, şi stând hotărît de
partea1 noului, să contribuim prin scrisul nostru la victoria lui asupra
vechiului".
Acest principiu nu trebuie însuşit numai teoretic, trebuie concretizat
prin viaţă. •
Ocolirea aspectelor celor mai variate ale luptei de clasă, deci înfăţişarea
realităţii "în „culori trandafirii", oglindirea neatentă şi insuficient adân­
cită a Partidului, care trăieşte prin oameni vii, prin comunişti, ce repre­
zintă noul în gradul cel mai înalt, îi duce pe scriitorii noştri la acte lite­
rare gratuite, neconvingătoare, lipsite de forţă artistică şi conţinut educativ.

116
 Discutând în continuare problema schematismului, a facilităţii şi a
simplismului de care scrisul nostru nou mai suferă, raportul arată falsita­
tea aşaf numitelor „reţete literare' 1 asupra temelor ce pot fi prezentate în
artă. Subiecte interzise, smulse dm terenul fertil, al vieţii ce se transformă,
există numai pentru scriitorii cu orizont politic limitat, asupra cărora se
mai exercită influenţa duşmanului de clasă.
Cunoaşterea viaţii şi ridicarea nivelului ideologic sunt sarcini perma­
nente ale scriitorilor. Ele apără de alunecarea în naturalism şi formalism.
La fel, grija pentru măestria artistică, pentru imaginea şi expresia aleasa,
nu trebuie nicicând uitată.
Fiecare scrntor trebuie să devină deasemeni un purtător al culturii şi
experienţei sovietice, uriaşă şi neîntrecută în întreaga • lume.
După expunerea amplă a acestor probleme de mare importanţă, tov
Şelmaru şi-a încheiat raportul său cu un apel cald adresat tinerilor scrii­
tori, spunându-le: „voi sunteţi viitorul literaturn noastre! Arta scrisului
este poate cea mai frumoasă meserie. Dar pentrucă ea să fie într’adevăr
artă, trebuie să învăţaţi. Să învăţaţi viaţa, cum spune tovarăşul Stahn.
Numai atunci veţi putea învăţa pe oameni să trăiască-'. '
In cea de a doua zi a Consfătuirii şi-a desvoltat raportul său tov.
Mihai Novicov, secretar general al Uniuni: Scriitorilor, arătând cum Uniu­
nea a ajutat pe tinerii scriitori dm cenacluri. ’
Constatând aceiaşi afluenţă bogată de tinere talente în literatura
noastră, ca o urmare a revoluţiei culturale ce se desfăşoară în R. P. R., tov.
Novicov a sublimat în spirit critic şi autocritic activitatea Uniunii Scrii­
torilor în munca de stimulare şi îngrijire a acestor talente. Astfel, avântul
deosebit pe care l-au luat cenaclurile, apariţia unor periodice literare în
care nouile cadre scriitoriceşti îşi pot publica lucrările, abundenţa de ma­
terial literar trimis la redacţiile revistelor bterare şi alte asemenea succe­
se se datoresc tocmai sprijinului dat de Uniune.
Cu coate acestea, raportul constată o seamă de lipsuri ale Uniunii, cum
ar fi activitatea slabă a Comisiei de îndrumare, unele lipsuri de princi­
pialitate, de combativitate, sau de planificare a muncii. In mijlocul acestor
neajunsuri principiale ale Uniunii Scriitori!or stă însă „absenţa ,dela dato­
ria ei de bază de a identifica poziţiile duşmanului şi de a concentra îm­
potriva lui focul criticii" lăsând astfel literatura noastră expusă anumitor
lovituri directe sau piezişe ale culturii burgheze în descompunere.
Desvăluind fără cruţare aceste greşeli, tov. Novicov mai arată şi lip­
surile anumitor organe dependente ds Uniune, cum ar fi Fondul Literar,
Editura pentru Literatură şi Artă sau revistele „Viaţa Românească" şi
„Flacăra", care. nici ele n’au ajutat întotdeauna aşa cum se cuvenea pe
tinerii scriitori.
După ce expune rezultatqjle frumoase ale unor cenacluri din ţară, ca cenac­
lul „Ion Păun-Pmcio" din Bucureşti, „Flamura Prahovei" din Ploeşti şi
altele, raportul aduce propunerea ca, pentru atragerea în cenaclu a cât
mai multe elemente muncitoreşti, să se ţină o legătură apropiată cu cer­
curile literare dm întreprinderi, cât şi cu consiliile sindicale judeţene, cu
Comitetele provizorii şi Comitetele judeţene ale U. T. M.-ului. îndruma­
rea rămâne însă în sarcina Uniunii Scriitorilor, care va trebui s’o exercite
în mod efectiv. -
Pentru combaterea anumitor manifestări duşmănoase în cenacluri şi
mai ales pentru ridicarea nivelului lor ideologic, Uniunea îşi propune să
elaboreze un program de orientare unic, cu problema asupra tezelor mar-
xism-leninismuiui, cu probleme de istorie, teorie şi critică literară, cu pre-

117
lucrări ale operelor literaturii sovietice şi ale literaturii noastre clasice şi
cintemporane. Deasemenea, tot pentru a veni în ajutorul talentelor tinere,
Uniunea organizează o şcoală de literatură şi critică literară. Filialele tna-
bue să muncească activ să găsească formele cele mai variate de răspândire
a literaturii şi de atragere continuă a noua şi noui talente spre literatură,
să le crească în dragoste pentru socialism şi pentru pace.
Tot in cea de a doua zi a Consfătuirii, tânărul poet Dan DeşMu a evo­
cat cu emoţie câteva impresii în vizita făcută recent printre „inginerii
sovietici ai sufletelor omeneşti". Modestia, dragostea de oameni şi stăruinţe,
neobosită în munca de creaţie artistică a acestor scriitori, ca şi alte însu­
şiri neîntrecute, pot fi un exemplu viu şi demn de urmat pentru scriitorii
noştri în general, pentru cei tineri în special '
In cea de a treia zi a Consfătuirii şi-au ţinut rapoartele ior tovarăşi* .
Mihai Beniuc şi -Zaharia Stancu.
Vorbind despre câteva dm problemele poeziei noastre, tov. Beniuc a
arătat cum, după eliberarea României de către Armatele Sovietice, poezia ‘
noastră a câştigat perspective noui de desvoitare Ba avea să continue şi
să îmbogăţească succesele cucerite de către poezia progresistă anterioară,
dar şi să lupte cu influenţele nelasie ale ideologiei burgheze, întreţinute
încă de către duşmanul de clasă. Lupta a fost câştigată în bună mă­
sură. Poezia maestrului Toma, realizările Manei Banuş. ale lui D. Corbea,
dinţi e cei mai vechi, lucrările lui Dan Deşliu, ale Veronicâi Porumbacu,
E. Frunză şi alţii dintre oei ridicaţi după 23 August 1944 sunt exemple pre­
ţioase ale acestei bătălii câştigate. Totodată, i aportul aminteşte numele ‘
celor mai talentaţi poeţi tinen, care s’au afirmat recent în literatură.
Acelstă poezie nouă se caracterizează prm faptul" că ,,îşi extrage sub­
stanţa direct din vraţă, dm realitatea laptelor, a măreţelor realizări ale
oamenilor muncii din ţara noastră, sau Om problemele frământate pe plan
internaţional pentru apărarea pâcu“. In continuare, raportul tov. Beniuc
discută, cu exemple concrete, unele lipsuri care mai persistă în scrisul
poeţilor noştri, cum ar fi cea a formalismului care micşorează valoarea
combativă a poemelor. Pentru a întări combativitatea versurilor noastre,
raportul arată că „nu trebuie să pierdem din vedere ceea ce este esenţial,
adică exprimarea într’o imagine artistică fără echivoc, a unui conţinut viu,
a unei teme luate din realitate şi văzută din punct de vedere al clasei în
atac —■cum spune Maiacovski — al clasei muncitoare11. '
Lipsurile semnalate în poezia noastră de azi se datoresc anei insufi­
ciente informaţii, neadâncirii marxism-letiinismului, a operelor literaturii
clasice naţionale şi străine, în spscial a celor ruse a folclorului şi limo.i
populare. Traducerile din poeţii sovietici-sunt o şcoală preţioasă pentru
toţi poeţii noştri.
Tovarăşul Beruuc îndeamnă, în concluzie, pe tinerii scriitori la desăvâr- '
şirea atentă a operelor lor, îi îndeamnă să lichideze lipsurile amintite,
pentru a putea crea astfel o poezie combativă şi mobilizatoare în lupta
pentru socialism şi pace.
In raportul său asupra problemelor prozei, tov. Zaharia Stancu a făcut
la început consideraţii asupra succeselor câştigate de literatura noastră
nouă şi în acest sector al ei. Cotitura făcută spre oglindirea temelor des­
prinse din realitatea revoluţionară a Patriei noastre este bine reprezentată
în operele unor prozatori ca maestrul Mihail Sadoveanu, în scrierile lui
Eusebiu Camilar, Ion Călugăru, Asztalos Istvân, Al. Jar, A. G. Vaida, Petru
Dumitriu, etc. Ele sunt un rezultat al luptei continui pentru însuşirea spi­
ritului de Partid. ~ - ,

118
 Apariţia eroului pozitiv, omul muncii ca erou central al literaturii,
problemele variate ale temei muncii, au venit toate prin însuşirea acestui
principiu al spiritului de hârtia. El a iost iructincat cu indrăsneală şi în
operete fruntaşe ale scriitorilor celor mai tineri.
Problema oglindim juste a reaiitaţu, a comitetului, sau cea a comba­
tem naturalismului, iormansmuiui, treoue sa pieocupe în mod permanent
pe toţi prozatorii. Raportul s’a incneiat eu cuvintele. „Poiosindu-ne ue arta
literară a clasicilor, iolosindu-ne de cunoaşterea vieţii, de cunoaşterea
marxism-leninismului, de experienţa scriitorilor sovietici oare au în urma
lor un. trecut de măieţe reaiizan in câmpul literar, foiosmdu-ne de limba
bogată şi frumoasă a poporuiui nostru, vom îsbuti ca atat noi cei mai în
vârstă, cât şi voi, sâ dăm poporului nostru acea literatură a realismului
socialist, oglindind realitatea ue azi prin ocnn vutoruiui, pe care Partidul,
ciasa muncnoare, mtregui nostru popor muncitor o aşieapta deLa s C iin o r i“ .
învăţămintele .-generate ale Uonciătuim pe ţara a tinerilor scriitori au
îost tiase de câne tov. Şeimaru, in cuvântul său ue încheiere.

in lumina problemelor desbătute în rapoartele şi discuţiile dela Con­

sfătuire, tmern scriitori clujeni au putut să-şi analizeze in spirit autocritic
munca, să-şi vadă atât succesele cât şi slăbiciunile şi mai ales să vadă sar­
cinile de viitor care le stau în faţă. -
Aşa cum s’a remarcat adeseori la Consfătuire, scriitorii clujeni, în ma­
joritatea lor tineri proaspăt intraţi în literatură, au realizat multe lucrări
frumoase. Nume ca A. E. Baconsky şi Dumitru Mircea — dintre scriitorii
de limba romană — au iost citate ca nume truntaşe ale tinerii noastre lite­
raturi. Tineri scriitori ca Mircea-Zaciu, Aurel Rău, Liviu Suciu, etc., sunt
autori ai unor lucrări ce dovedesc posibilităţi deosebite. Ei sunt în plină
creştere, realizând noui progrese cu fiecare lucrare pe care a scriu. Pe
lângă aceştia, în cadrul cenaclului literar din Cluj s’au manifestat zeci de
tineri din întreprinderi, şcoli şi instituţii, dintre care unii iau acum pentru
întâia oară condeiul în mână. '
In privinţa conţinutului operei se poate spune câ tinerii scriitori clu­
jeni au dai până acum lucrări ce tratează temele noui ale muncii şi luptei
din ţara noastră. S’ar putea cita astfel poeziile din „Almanahul Literar"
închinate celei de a şaptezecea aniversări a tovarăşului Stalin, zilei de 1
Mai, luptei pentru pace; poeziile, nuvelele şi studiile din numărul 8 al
„Almanahului Literar" legate dle campania seceriş'ilui şi colectărilor şi
altele. Meritul autorilor acestor lucrări ,e de a fi ştiut să privească teme de
atana natură nu ca pe nişte teme ocazionale festive, 01 legate de viaţa .con­
cretă a celor ce muncesc. In felul acesta, ei n’au versificat câteva lozinci,
n’au compus câteva discursuri, ci au redat în imagini vii elanul poporului
muncitor, prilejuit de anumite sărbători sau manifestări în cadrul anu­
mitor campanii. .
Un alt merit al scriitorilor dela Cluj, desprins şi el din rapoartele pre­
zentate la Consfătuire, este de a fi abordat cu îndrăzneală teme diverse,
dintre care unele .erau considerate de către mulţi ca „interzise". O ase­
menea temă este dragostea, care a fost- tratată cu succes în poezii ca Tâ­
năra savantă de Aurel Gurghianu, Poemul înfrăţirii tinereşti, sau Primă­
vara, publicate în „Almanahul Literar".
Faptul de a-şi înfăţişa ideile într’o formă aleasă constitue un alt merit
de seamă al scriitorilor dela Cluj. Preocuparea lor pentru calitatea artistică

119
- a- lucrărilor a fost subliniată în rapoartele desvoltate la Consfătuire. Poeţii
clujeni vor trebui să ducă lupta pentru măestria expresiei cu şi mai multă
perseverenţă, ferindu-se însă de primejdia formalismului care pândeşte pe
unii dintre ei. ' -
Dacă cele spuse până acum marchează un aport pozitiv al scriitorilor
clujeni la tezaurul literaturii noastre, nu e mai puţin adevărat că o serie
de slăbiciuni îi împiedică să se avânte cu toată puterea înainte.- Balastul
unor influenţe nefaste le retează în bună măsură elanul sincer de care sunt
însufleţiţi. E vorba de anumite reminiscenţe formaliste -în poezie, de devieri
naturaliste în proză, de obiectivism şi formalism în critică. In multe din
poemele apărute în „Almanahul Literar”1 se poate vedea o anumită goană
după expresia în sine, în dauna conţinutului de idei; în proză şi-au făcut
loc unele elemente naturaliste. In general, poeziei dela Cluj îi lipseşte ade­
seori o poziţie hotărît combativă. Temele luate din actualitate nu sunt întot-
•deauna prezentate cu îndrăsneală şi elan revoluţionar. Astfel se alunecă
spre poziţii de contemplativitate şi obiectivism. .
Proza publicată până acum, atât nuvelele lui Dumitru Mircea şi Liviu
Suciu, cât şi fragmentele de roman ale lui Mircea Zaciu; se remarcă prin
aceea că redau cu vigoare figurile hidoase ale duşmanilor clasei muncitoare,
ale burghezilor, chiaburilor, ale reacţionarilor, în timp ce figurile eroilor
. pozitivi, ale comuniştilor, nu sânt conturate cu aceeaşi forţă. Ele rămân
mai palide, uneori abia schiţate, nesatisfăcând deci principiul realist-socia-
list de promovare a ' elementului nou, viguros şi în dsevoltare, contra ele­
mentului vechiu şi înv descompunere.
. Cauzele unor astfel de lipsuri în scrisul tinerilor dela Cluj provin din
anumite rămăşiţe ale ideologiei burgheze care mai persistă încă în conştiin­
ţa lor. Deşi principial, teoretic, sunt cu toţii duşmani ai decadentismului,
deşi doresc sincer să-şi însuşească metoda de creaţie artistică-a realismu­
lui socialist, deşi se declară adversari ai formalismului şi naturalismului,
ei — alunecă totuşi adesea, practic, tocmai în greşelile pe care teoretic le
combat. 1
Pricina persistenţei acestor confuzii se datoreşte întâi lipsei unui nivel
politic şi ideologic ridicat, neadâncirn spiritului de partid în operele de
artă, apoi lipsei de legătură a scriitorilor cu masele muncitoare. Aceste lip­
suri sunt o consecinţă a faptului că Uniunea' Scriitorilor din R. P. R. în
general, deci nici filiala din Cluj, nu s’a preocupat în mod,sistematic de
îndrumarea tinerilor scriitori, iar Fondul Literar nu i-a ajutat în deajuns
să se documenteze, să ţină un contact strâns cu masele oamenilor muncii.
. Dacă Uniunea Scriitorilor şi filialele sale au neglijat îndrumarea ideo­
logică a scriitorilor tineri, în chip firesc, duşmanul de clasă a căutat şi a
reuşit pe alocuri să-şi strecoare printre ei ideologia sa otrăvită.
Faţă de greşelile sale, Uniunea Scriitorilor s’a situat pe o poziţie auto­
critică. Pe lângă sarcinile generale pe care ea şi-a propus să le rezolve cu
şucces, filialei din Cluj îi stau în faţă sarcini speciale şi deosebit de im­
portante. *■
Până acum, singura secţie în cadrul căreia s’a pus serios problema
educării tinerelor talente a fost aceea de tineret. In cenaclul literar al filia­
lei clujene au crescut într’adevăr poeţi şi prozatori cu posibilităţi, ultima
promoţie fiind Alexandru Andriţoiu,' Gh. Ungur, Liviu Suciu, Virgil Ştef,
V- Nicolovici. etc. Alte zeci de tineri suntr-imţiaţi cu răbdare, şedinţă de
şedinţă în tainele meşteşugului scriitoricesc. Dar cenaclul mai are încă mul­
te deficienţe în'munca sa. Datorită lipsei unei bune scheme organizatorice,
depistarea elementelor talentate, se face mai mult la întâmplare. Biroul

120
cenaclului nu are legătură cu organele sindicale din întreprinderi, cu cele
din şcoli şi instituţii, cu organizaţiile de masă, din care cauză nu poate
urmări viaţa culturală dm aceste locuri de muncă. Lipsit de sprijinul Con­
siliului Sindical Judeţean, care, — cum s’a arătat în repetate rânduri —■nu
dă suficientă atenţie creaţiei literare a oamenilor muncii, cenaclul nu-şi
poate lărgi baza de masă. De asemenea, cenaclul nu a desfăşurat până la
Consfătuirea tinerilor scriitori, nici un schimb de experienţă cu alte cenac­
luri dm ţară.
O lipsă mare a cenaclului e aceea că nu se preocupă în mod individual
de membrii săi. Domneşte o anumită birocraţie aici care face ca după ce o
lucrare a fost citită şi discutată în cenaclu să nu mai preocupe pe nimeni.
Nu se caută să se afle ce efect a avut critica asupra cutărui membru, dacă
acesta a reluat pe urmă lucrarea, dacă a îmbunătăţit-o. De aci repetarea
continuă a aceloraşi greşeli în compoziţiile tinerilor începători. îndruma­
rea individuală a membrilor este prin urinare una din sarcinile de viitor
ale cenaclului.
Trebue criticată aci cu toată asprimea' o situaţie nesănătoasă în sânul fiiliai-
lei noastre. Anume că scriitorii care au ajuns la oarecare stadiu în desvol-
tarea lor neglijează ajutorul ce sunt datori să-l dea acelor care se sflă la
primele începuturi Mare parte din scrntorii clujeni cu experienţă consideră
nepotrivit să participe la şedinţele cenaclului, ajutând pe confraţii lor mai
puţin pregătiţi. La Consfătuire, unde au fost de faţă alături de începători
şi scriitori cu experienţă ca M. Beniuc, M. Banuş, D. Deşliu, E. Camilar,
Z. Stancu, P. Dumitriu, Veronica Porumbacu, Nma Cassian şi alţii, s’a pus
un accent special pe colaborarea dintre scriitorii maturi şi începători. Tre­
bue organizat şi la Cluj un ajutor efectiv pe care scriitorii cu experienţă
să-l dea celor ce uoenicesc pe tărâmul scrisului.
îndrumarea tinerilor nu trebue dusă numai în cadrul cenaclului. Ea
trebue să fie preocuparea centrală a filialei. însăşi îndrumarea individuală
şi ajutorul scriitorilor cu experienţă depăşesc de fapt cadrele şedinţelor de
cenaclu. Secţia de creaţie trebue să fie aceea care să aibă grijă de ridica­
rea neîncetată a nivelului ideologic şi artistic al tinerilor scriitori. Ea tre­
bue să discute lucrările tipărite ale membrilor filialei, ca şi proectele lor.
La şedinţele de lucru e bine să fie invitaţi şi membrii cenaclului. Tot sec­
ţiei de creaţie îi revine rolul de a înlesni documentarea scriitorilor şi ea
trebue să părăsească poziţia sa de'neglijare a începătorilor, propunându-i
cu curaj pentru documentare cu ajutorul Fondului Literar.
De urgenţă trebue să ia măsuri filiala noastră în vederea ridicării nive­
lului politic si ideologic al membrilor săi. Ea trebue să se străduiască a
creşte nu numai poeţi şi prozatori ci şi critici. In recenziile făcute în presă
revistei „Almanahul Literar" s’au subliniat îndeosebi deficienţele sectorului
de critică. Intr’adevăr, trebue să accentuăm aci că problema criticii e pri­
vită destul de superficial la noi. Dacă filiala a avut grijă să ridice proza­
tori şi poeţi, ea a neglijat complet ridicarea cadrelor critice. Critica a fost
concepută ca o ocupaţie de diletant, inferioară ,,creaţiei". Ceeace e profund
greşit. Criticul e şi el un literat, un creator, un cititor evoluat, cu o ascu­
ţită sensibilitate estetică, el ştie să privească profund realitatea, să sesi­
zeze reflectarea ei în opera literară, să îndrumeze conştiinţa maselor spre
operele mai realizate şi să indice scriitorilor mijloace prin care opera lor
să pătrundă în minţile şi inimile maselor muncitoare. La Cluj, lipseşte
colectivul de critici care de pe poziţia partidului clasei muncitoare, să
îndrume creaţia literară spre realismul socialist, zdrobind rămăşiţele for­
maliste şi naturaliste, răbufniri ale veninului ideologiei burgheze. Intre

121
 studenţii universitari, între elevii din şcok, se află însă nenumăraţi tineri
cu dragoste de literatură care, educaţi, ar putea deveni buni critici şi
istorici literari. ,
Toate aceste acţiuni trebuesc duse în spiritul unei strânse colaborări
intre scriitorii români şi cei maghiari dm filială. Până acum, această cola­
borare a avut nenumărate lacune. In cadrul aceloraşi secţii, scriitorii de
iimbă română şi maghiară au lucrat de multe ori separat. Să amintim de
pildă, cenaclul, unde două birouri lucrează cu două metode diferite. Un
birou umc al cenaclului sau o strânsă colaborare a celor două birouri exis­
tente ar fi dus desigur la mai bune rezultate, la1 o mai hotărită acţiune die
atragere în muncă a elementelor talentate dm rândul celor ce muncesc.

Pentru ridicarea la o nouă treaptă a creaţiei literare, se cere, pe lângă

muncă iilialei, efortul' scriitorilor înşişi de a se desbăra de influenţele de­
cadentismului şi a-şi însuşi metodele artei noi. Fiecare va trebui să depună
eforturi personale pentru a-şi însuşi marxism-leninismul nu ca hteră
moartă, ci ca o călăuză vie în acţiune, ca luminător de fiecare moment în
viaţa şi creaţia lui. Cu ajutorul acestui minunat călăuzitor scriitorul va
şti să vadă faţa adevărată a realităţii, să vadă viaţa în desfăşurarea-i revo­
luţionară în piiiirmers înainte. Asttel el va fi tent de naturalismul desgus-
tător, de obiectivismul olog, de formalism.
Fără preget trebue să muncească fiecare scriitor în parte pentru desă­
vârşirea formei lui artistice, pentru a reuşi să creeze imagini cât mai noi,
mai neaşteptate, care să răscolească profund conştiinţele. Grija, pentru o
formă artistică frumoasă, expresivă, nu înseamnă formalism" — a spus
Maria Banuş la Conferinţa tinerilor scriitori. Dacă scriitorul a învăţat să
trăiască puternic în realitate, el n’are să se teamă de formalism. Viaţa ce
clocoteşte în jurul său îi oferă un material aşa de bogat şi minunat încât
cuvintele, imaginile sale, cu greu vor putea să-l tălmăcească. Omul de par­
tid, de pildă, comunistul adevărat, e.mult mai măreţ, mult mai frumos
decât tot ce s’a scris până acum la noi despre el. Aşa încât măestria artis­
tică, departe de a dăuna conţinutului revoluţionar, este cerută de acesta.
Cum va ajunge scriitorul tânăr la măestria artistică? Marele Gorki
spune: ,,Elementul primordial al literaturii este limba — unealta ei de bază
care, împreună cu faptele şi fenomenele vieţii constitue materialul litera-
turn“. Iată de ce, însuşirea unei limbi corecte este condiţia de bază pen­
tru dobândirea măestnei artistice. De unde să învăţăm această limbă? Evi­
dent, dela poporul muncitor. Limba e un instrument de cunoaştere şi trans­
formare a lumii, o armă de luptă, — ne învaţă clasicii marxism-leninismu-
lui. Ea e creaţia milenară a poporului şi oglindeşte transformările petre-
‘ cute în decurs de mii de ani în viaţa lui. Iată pentruce, pătrunderea limbii
poporului înseamnă pătrunderea întregii lui comori de gândire şi simţire,
pătrunderea vieţii lui. Nu trebue însă să înţelegem, prin însuşirea limbii
" populare, introducerea ei fără nici un discernământ în scrierile noastre.
Aşa cum, din viaţă, scriitorul selecţionează ceeace este tipic, tot aşa trebue
să procedeze el şi cu limba.
Intr’o astfel de limbă au scris marii noştri clasici, în frunte cu Eminescu.
In schimb, poeţii burgheziei în agonie stâlceau limba minunată a poporu­
lui nostru, se preocupau de argoturile şil idiomele celor mai putrede straturi
ale societăţii, practicând un naturalism al expresiei
Pentru a ajunge să scrie în limba lui Eminescu, Creangă, Coşbuc, scrii­
torii noştri tineri vor studia minunatul nostru folclor, textele noastre vechi,

122
cronicarii, ca şi pe marii noştri clasici şi de asemenea pe scriitorii contem­
porani care ocupă poziţii de frunte în literatura noastră.
Pentru a-şi însuşi o înaltă măestrie artistică,. scriitorul tânăr este aju­
tat din plin de marea literatură sovietică. Nu numai modul de a cântă, de
a alege temele, de a privi oamenii, ni- 1 arată literatura sovietică; ea ne
dă şi exemplul desăvârşitei măestni. Pentru a putea gusta tot farmecul
acestei literaturi minunate, se cere citirea ei în original: unul din motivele
pentru învăţarea limbii ruse de către scriitor. -
Literatura .clasică de peste hotare trebue de asemenea cunoscută de­
ţinerii scriitori. Un Shakespeare, un Balzâc, un Stendhal, un Flaubert, un -
Dickens, etc., dar mai ales un Tolstoi, Gogol, Turgheniev, Cehov; Gorki şi
ceilalţi titani ai litearturii ruse, sunt în permanenţă izvoare nesecate de
învăţătură, modele de măestrie. -
Cultura tinerilor scriitori e o problemă acută astăzi. Dacă printre scrii- -
toni decadenţi, jalnici căţeluşi ai burgheziei, predomina concepţia că scrii­
torul e menit să sene şi nu să citească, marele Lenin a pus tineretului sovie- *
tic, inclusiv scriitorilor, sarcina: „învăţaţi, învăţaţi; învăţaţi!" Acest
îndemn; repetat mereu de Lenin al vremurilor ■noastre, de tovarăşul .
Stalin, este aplicat azi în viaţa de zi cu zi de către zecile de milioane ale.
-oamenilor sovietici.
Pentru-tinerii scriitori, a învăţa este sarema de bază. Călăuziţi de par­
tidul clasei muncitoare, ei trebue să înveţe necontenit. Să înveţe dela viaţă,
aşa cum le-a indicat Stalin, să’ înveţe dela' popor şi să înveţe din cărţi. A
învăţa din viaţă şi din carte, aceasta este sarcina permanentă' şi a tinerilor
scriitori clujeni care se străduesc să dea clasei muncitoare şi poporului
opere de înalt nivel artistic şi pline de elan mobilizator.

123 .
 Ion Pănă^eanu

IO A N S L A V IC I

La 17 August 1925 moartea întâlnea aruncat la marginea vieţii, sub

pedeapsa rătăcirii sale politice care apăsa din greu, pe scriitorul Ioan
Slavici ,
Cei douăzeci şi cinci de ani pe care timpul i-a depăşit cu salturi
uriaşe pline de luptele şi jertfa clasei a cărei menire scriitorul nu a
pulut-o înţelege deplin, ne permit astăzi o întoarcere cinstită înapoi la
om şi la opera sa. Considerăm acesta un prilej potrivit de subliniere a
trăsăturilor celor mai caracteristice din viaţa şi activitatea lui Ioan Sla­
vici, pentrucă scrierile sale, puse astăzi sub augurii sănătoşi ai adevăru­
lui social şi istoric, să se poată bucura de o circulaţie cât maii intensă şi
de o preţuire justă. ,
Opera lui Slavici poate şi trebue să fie judecată sub optica folosită
de marele Lenin în aprecierea lui Lew Tolstoi, adică nu „prin pnzma ac­
tualei mişcări muncitoreşti şi a socialismului actual — ci din punct de
vedere al protestului împotriva capitalismului".
Prozatorul Slavici venea dintr’o regiune fertilă, propice unei prosperi­
tăţi economice, şi creştea într’un moment istoric în care pătura socială
căreia îi aparţinea el se afla în plină ascensiune. El se născuse la 18 Ia­
nuarie 1848, în Şiria, lângă Arad. Faptul trebue reţinut pentru semnifi­
caţia sa deosebită Şiria era un sat bine consolidat, puternic, aproape un
orăşel. El mai era apoi un punct de confluenţă a mai multor naţionalităţi
— trăiau aici pe lângă Komâni şi Unguri şi Şvabi — şi a mai multor con­
fesiuni. Amestecul era specific şi opera scriitorului îl va reflecta în mod
just, cu o lărgime de vederi care-i fac© cinste.
Este notoriu apoi faptul că după afirmarea vijelioasă a maselor în
revoluţia dm 48, nobilimea autocrată a monarhiei austro-ungare s’a spe­
riat şi, cu tot regimul totalitarist al lui Bach, a fost nevoită să acorde anu­
mite „favoruri" şi Românilor, naţiunea „tolerată" pe atunci. In urma
acestor destul de reduse refoime mai ales în regiuni mănoase ca aceea a
Aradului, a început o relativă prosperitate economică, pentru unele
dm păturile ţărănimii, care acum încep să se rădice, să prindă chiag, uneori
să treacă chiar spre închiaburire. - -
Fiul acestor categorii sociale robace, optimiste şi încrezătoare în for­
ţele lor, cu un pronunţat apetit de câştig, înaintând încet dar sigur, a fost
Ioan Slavici. Vigoarea şi perseverenţa acestei lumi îl vor însoţi pe scriitor
de-a-lungul întregei sale vieţi, deodată cu orizontul ei de clasă, îngrădit
de limite fatale. Opera sa va oglind' tocmai acest proces de ridicare a
păturilor ţărăneşti la începutul celei de a doua jumătăţi a veacului al
XlX-lea, procesul de trecere spre închiaburire. '

124
 Opera lui Slavici este astfel un material viu pentru ■ochii cititorilor
•de azi, care, înzestraţi cu arsenalul bogat al ştiinţei marxist-leniniste,
pot descifra până în resorturile ei celle mai adânci panarama aceasta pri­
menită de timpul petrecut, apreciind optimismul şi luminile care o stră­
bat şi condamnând laturile _ei retrograde, mioape. '
Tendinţele de încătuşare 'ale cercului social politic din oare Ioan
Slavici n’a putut evada — se fac uşor sesizabile în atitudinea pe care a
avut-o el în general faţă de viaţă, faţă de clasele sociale, cât şi faţă de
regimurile politice sub care şi-a purtat activitatea lui perseverentă şi
fructuoasă, faţă de problemele culturii.
Fiul cojocarului din Şiria nu reuşeşte într'adevăr să vadă clar lupta de
clasă, motorul social al mersului înainte, nu reuşeşte să descopere că relele
sociale, care bântuiau din plin atunci, sunt determinate tocmai de exploa­
tarea de clasă, de spolierea atroce şi nemiloasă a claselor de jos de către
cele de sus. Această optică stăpâneşte mai ales prezentarea neînţelegeri­
lor ivite între chiaburii Mihu şi ciobanul sărac Miron, în nuvela de înce­
put a scriitorului, „Gura satului", precum şi a oelor dintre chiaburul Mitrea
şi flăcăul Bujor din „La crucea din sat“, conflicte rezolvate printr’o dra­
goste cuminte, în care părinţii ajung la bună înţelegere, în ciuda faptelor
din aceste nuvele, care demonstrează tocmai prezenţa luptei de clasă între
aceste personagii ireductibil duşmane.
Sunt, in schimb, multe merite care se leagă de viaţa şi opera lui Sla­
vici. Punctul de plecare şi multe dintre jaloanele unor asemenea manifes­
tări juste şi fructuoase erau moştenite încă dela generaţia scriitorilor pro­
gresişti dm 1848. Este vorba de întoarcerea spre literatura populară, spre
izvoarele folclorice, care atrag atenţia şi se pun în evidenţă tocmai acum,
odată cu intrarea pe scena istoriei a maselor populare, afirmate prin acte
sguduitoare. Această întoarcere se mai efectua apoi în Ardeal şi în sensul
revendicărilor naţionale, confirmând existenţa unei naţiuni cu posibilităţi
-de viaţă independentă. 1 _
Cunoscutele ,,Foi“ dela Braşov ale lui Gh. Bariţiu, apoi „Familia" lui
Iosif Vulcan, cu suplimentul său „Şezătoarea" — o adevărată arhivă de
iolclor, — erau realizări preţioase şi vii în acest câmp de activitate, în
care va intra cu multă râvnă şi Slavici. '
Fiind îndemnat în mod serios în anii studiilor dela Viena de către
marele său prieten Mihai Emmescu la strângerea şi prelucrarea hteraturii
populare, în special a basmului, Slavici — atunci când va scoate,'în 1884,
ziarul „Tribuna" la Sibiu, va face din „Foiţa" acestuia o bună revistă lite­
rară, în care literatura populară predomină.
Scriitorul îşi formulase părerile sale despre această literatură încă dm
1872, într'o scrisoare cu care însoţea primul său basm „Zâna zorilor", tri-
-mis „Convorbirilor Literare".
El cere aici ca publicarea literaturii populare, a basmului mai ales,
să nu fie confundată cu simpla colectare de material folcloric, transcris
după vorba povestitorului. El pretindea o muncă de extracţie artistică, de
sintetizare şi combinaţie. Cere ca faptele şi ideile să rămână totuşi „o re-
cepţiune dm popor", cu „sucul etic" neatins. Adică să fie păstrat spiritul
popular, colectiv, odată cu stilul său.
Basmele sale, publioate în reviste şi culese în cele două volume dm
1908, demonstrează viu felul acesta de a cultiva literatura populară. „Foiţa"
'Tribuna era acum un fel de şcoală dela care concepţiile acestea avansate
se răspândeau şi erau concretizate, fructificate. Literatura cultă, pe atunci
«cu forme destul de imprecise şi în bună măsură de un romantism depăşit

125
 de viaţă, este călăuzită pe făgaşul ei popular, spne un realism.' popular. Lo­
zinca era:, „Să se termine odată cu romantica ciobăniei1". Intr’adevăr, ape­
lul nu răsună în pustiu. „Foiţa11 a ajuns să publice, multe şi'serioase lucrări
realiste, adeseori chiar realist-cntice. Aici îşi publică o seamă din cele mai
bune poezii ale sale Gh. Coşbuc, aici îşi publică schiţele din viaţa mese-
riaşiior 1. Popovici-Bănăţeanu, lucrările lor 'V. Omţiu, I. Panţu, şi alţii. Se
lac apoi traduceri dm literatura realistă a altor popoare, din scriitori ca
•Ueorge Sand, Brett Hartte, Gogol, Turgheniev, Dostoiewski, Tolstoi şi alţu.
. Acest cumat realist in care Slavici era angajat cu torţe laborioase l-a aju­
tat muit pe scriitor ia alcătuirea lucrărilor sale de o mai mare întindere
epică, lo t aici la „Tribuna-1 se ducea deasemeni o luptă consecventă pen­
tru promovarea unei hmbi literare şi pentru o ortografie fonetică. Acţiunea
era oportuna şi determinantă in lupta geneială ce se ducea împotriva lati­
nismului ardelean, care ajunsese la iorme cu totul monstruoase, constituind
o frână serioasă în desvoltarea firească a limbii noastre. Meritul lui Slavici
a fost considerabil în această luptă. ~ '
Dar cultivarea literaturii populare într'un ,mod atât de intens a consti-
.tuit totodată o emulaţie şi un sprijin pentru creaţia originală a prozatoru­
lui. Fondul operelor sale în care lu'mca satului trăeşte din plin cât şi mij­
loacele artistice, stilul şi limba, o dovedesc. '
' „Gura satului1-, „La crucea din sat11 şi altele — nuvele în care chipul
ţăranilor e conturat cu o forţă deosebită, ca-oameni întregi, capabili de
sentimente nobile, de o iubire autentică, redată de autor pnntriun amestec
. de realism şi idilă rămân palme neşterse pe obrazul burghezo-moşierimu,
care’ vedea în ţăran un soiu de animal înapoiat, brutal şi bun numai de
jugul robotei.
' Iubirea de viaţă exprimată printr’o muncă perseverentă, şi simţul des­
. voltat al realităţii ce însoţesc pe neuitatul Huţu din „Budulea taichn“, ca
. şi dragostea de luminare, admiraţia pentru ştiinţa cărţii ce- 1 cuprind în
pragul bătrâneţii pe Budulea, „cimpo'.eşul dela Cocorăşti11, constituiesc dea-
semenea note specifice ale oamenilor care nu cunosc sbucium' sufletesc, urcă
încăpăţânat şi sunt hotărîţi să ajungă departe. Mai ales în- această nuvela,
peisagiul uman este însufleţit de Slavici prin căldura prin care eroii trăiesc
şi se desvoltă, prin tonul de amintire uşor duioasă, ce năvăleşte peste logica
atentă care leagă episoadele între ele.' '
La acest capitol al operei lui Ioan Slavici, se poate spune că el reali­
zează un tablou obiectiv, bine studiat, al transformărilor sociale ce se petre­
ceau în- Ardeal, odată cu înaintarea capitalismului.
Tabloul acesta — o adevărată frescă prin întinderea sa — culminează
în lucrarea de largi proporţii M ari. Realizarea acestui roman rămâne o
dată importantă (1894) în desvoltarea genului. El aduce viaţa aceleeaşi mici­
' burghezii, evoluată însă, mai consolidată şi mai ajunsă. De aceea şi .acţiu­
nea este vie, amplă şi dramatică, expresie a unor personagii robuste, puter­
nice, care izbucnesc cu o forţă elementară, reţinute adeseori de complica­
ţii psihologice, de pasiuni violente. Bine realizat este personagiul Mara,
. modelul mamei văduve care-şi iubeşte pasionat copiii, dar şi al precupeţei
neobosite şi întreprinzătoare. In momentul când este cuprinsă de pasiunea
afacerilor, dragostea pentru copii slăbeşte. Ea va fi înlocuită cu dragostea
înrobitoare pentru săculeţii -ghiftuiţi de „creiţari11 şi „săraca11 văduvă
ajunge până acolo că-şi negustoreşte cinstea băiatului Trică şi este capa­
bilă să părăsească pe fiica sa Persida în chinurile naşterii pentru a-şi putea
controla siguranţa casei de bani. . .- ‘ ' '

126
 Această pasiune-devorantă, de proporţii balzaciene, întâlnită însă numai
când oamenii depăşesc hotarele câştigului prin muncă cinstită, o ştie sur­
prinde Slavici la eroii săi. Cu ea -ne vom întâlni şi la Persida, oare din
candida copilă crescută într’un pension călugăresc, va ajunge o fiinţă bine
asimilată mentalităţii clasei sale, o altă Mara. ceva mai rafinată. Cu această
pasiune — chiar dacă nu de aceeaşi intensitate — trăiesc şi măcelarul
Hubăr şi feciorul său Naţl, soţul Persidei, cât şi ceilalţi meşteri din Lipova, -.
bine închiaburiţi şi cu serioase puteri de parvenire. ' . -
Siguranţa liniei de. zugrăvire, surprinderea obiectivă şi în evoluţie a
acestei vieţi, caracterizează realismul lui Slavici. însuşi mediul amalgamat,
specific regiunii, cu ţărani, negustori, meseriaşi-breslaşi, târgoveţi, - de
diferite neamuri şi religii, stârneşte un interes deosebit în opera lui Sla­
vici. Ca şi în „Budulea Taichii" — ce cuib ocrotitor era casa sârboaicei •
Seca Lenea pentru şcolarii' de diferite naţionalităţi! — , Slavici prezintă -
această viaţă în mod firesc fără discriminări naţionaliste sau rasiale.^
El ironizează chiar naţionalismul şovin, pledând prin aceasta în mod
călduros la înfrăţirea popoarelor conlocuitoare din Transilvania'. ‘
Dela acest realism obiectiv, logic, de factură clasică, sub presiunea
vieţii sociale, Slavici trece la lucrări în care realismul primeşte o perspec­
tivă critică. Omul acesta „mai mult sau mai puţin nesuferit pentru cei sub­
ţiaţi de civilizaţie" — cum smgur scria despre site — avea un ochiu neîmblân­
zit când era vorba de vicii, de huzur şi de decadenţă morală. A ştiut să le
urască deşi nu le-a ştiut lovi sistematic şi continuu. .
Cel care scria că „în România marile masse ale poporului degenerează
în urma mizeriei în care se sbat, iar pătura suprapusă e istovită de des- '
frau ‘ şi că. „săteanul munoeşte în sec, iar boierii storc şi pământul şi pe
muncitorii lui şi întreaga ţară e o paragină" a mutat mult clin indignarea
acestui început de aspru rechizitoriu, po care nu l-a; terminat niciodată,
şi in operele sale artistice Realismul dur şi întunecat din puternicele sale
nuvele „Moara cu noroc" şi „Comoara1 izbeşte nemilos în anumite urmări
nefaste aie sistemului capitalist.
Aceste nuvele nu sunt altceva decât un protest vehement, — care se
adresează direct şi convinge prin viaţă, — împotriva lumii de corupţie-şi
jaf pe care o aducea capitalismul.'Protestul însă e realizat artistic, cu cete
mai ascuţite forţe ale lui Ioan Slavici. _
Prin Ghiţă, personajul principal din Moara cu noroc, scriitorul veşte­
jeşte, arde şi spulberă apoi în vânt cucuta otrăvitoare a pasiunii feroce pen­
tru acumularea banuor-— specifică numai lumii capitaliste care o aducea. -
Ispita diavolului gaioen, ai cărui joc devine liber,' de sine stătător în
capitalism, tace din cismarui sarac Ghiţă un om necinstit, un bandit, iar _
din Duţu, ţăranul sărac din nuvela Comoara, o fiinţă chinuită şi -răvăşită
de patimă, gata să omoare pentru strălucirea arginţi lor. Rezultatul? Ghiţă
devine părtaşul crimelor odioase ale temutului Lică Sămădău, familia i se
destramă în mod tragic, odată cu averea, iar Duţu, jefuit de către şnapani
de felul lui Panaiot, Şvarţ şi dubioasa artistă Lina, scârbit de cloaca morală
a oraşului, se retrage la bordeiul) "părăsit.
Acesta este sfârşitul jalnic cu car.e se soldează viciile sistemului capi- _
talist, păcatele lui inerente, împotriva cărora putem spune că - Slavici,
demascându-le cu ură şi condamnare, a protestat din plin. Constructorii
socialismului din- patria noastră trebue să-şi apropie acest protest, să-l
ducă mai departe, să-l transforme în luptă contra sistemului pe care l-au
sdrobiţ dar care, încearcă prin toate mijloacele să se restabilească, să zădăr­
nicească munca lor* paşnică pentru lumină şi fericire. ' ' '

127
 Iată, graficul, destul de succint schiţat, al vieţii şi activităţii literare
a lui loan Slavici. Un dirum care deşi cu unele contradicţii şi neputinţe de
depăşilre a tost frământat şi istovit în mijlocul unei vieţi artistice ■ —
pgnnctmd'-puternice transformări sociale ■—, pună de acţiune dinamică, ce
se sbate să-şi găsească matca ei adevărată.
Opera lui loan Slavici- ne-a rămas ca o moştneire literară preţioasă.
Pnn optimismul său viguros, prin puternicul realism epic, prin limba sa,
care cu toate asperităţile ei a contribuit la desvoltarea stilului oral în lite­
ratura noastră, această operă a însemnat un factor activ în evoluţia nuvelei
şi a romanului pe o linie populară, sănătoasă. '
Adversitatea sa faţă de., naţionalismul şovin, ura deplină împotriva
vicnlor societăţii şi moralei burgheze, a celor care nu muncesc şi exploa­
tează, dragostea fierbinte de muncă — sunt tot atâtea însuşiri luminoase
şi pline de actualitate ale operei sale. Deşi scriitorul nu l-a putut distinge
precis, din opera sa noi învăţăm să cunoaştem ca să-l putem înfrânge pe
duşmanul de clasă, chiaburul în special, cu toate negrele şi odioasele lui
trăsături.
Critica noastră literară, sub îndrumarea Partidului Muncitoresc Român,
încă înaintea împlinirii celor 25 de ani dela moartea lui loan Slavici şi-a
îndeplinit cu cinste datoria sa patriotică prin reconsiderarea şi editarea
primului volum din inegala şi vasta operă a scriitorului. '
Serbările comemorative care au avut loc la Bucureşti şi Arad sunt şi
ele o mărturie caldă a dragostei pe care poporul muncitor din R. P. R. o
poartă operei scriitorului1 Slavici.

128
 Catwei souUHc

D espre cântecul liric

Sub semnătura lui A. Bociarov, unul din cei mai tinen critici sovietici,
revista „Novâi Mir“ pe lima Iulie (nr. 7, 1950) publică un interesant şi
instructiv articol „Despre cântecul liric sovietic*'. > '
Dintru început autorul subliniază caracterul cu totul nou şi deosebit al
cântecului bric sovietic — cântec de masă — faţă de ceeace se înţelegea
înainte în literatură prin cântec liric. Produs al unei realităţi noi, cântecul
sovietic este un nou gen literar, apărut în condiţiile existenţei unităţii
morale ,şi politice a poporului sovietic, după desinnţarea claselor antago­
niste. Prin însăşi natura sa, societatea cu clase antagoniste nu poate da
haş'tere ia producţii nterare ale' întregului popor. învăţătură genială a lui
V. 1 . i_,emn ca „hxistă două culturi naţionale în fiecare cultură naţională**
se referă, fără îndoială şi la cântec. Nu întâmplător in societatea burgheză
se voroeşte despre cântecul popular şi despre cântecul ,,cult“. Burghezia îşi
are „canieceie" ,ei; romanţe languroase şi adesea triviale, înşirăn de iraze
ramate, cântece de „petrecere**, ctc. După cum oamenii 'muncii îşi au dea-
semenea cântecele lor. cântecul vieţii lor trudite, cântec de luptă şi spe­
ranţa, cântecul ţărănesc şi muncitoresc. Societatea sovietică, terminând
pentru totdeauna cu clasele exploatatoare şi fiind astfel o societate a oame­
nilor muncn a putut să dea o creaţie nouă, a întregii societăţi; cântecul de
masă sovieuc, cântec bazat pe creaţiile populare, în acelaş timp îmbogă­
ţeşte, desvoltă mai departe producţia populară.
' Cântecul sovietic, cuprinzând cântecul-marş şi cântecul liric de masă,
s’a născut pe baza a trei tradiţii de cântece, care s’au aflat în strânsă legă­
tură: cântecul liric ţărănesc, folclorul muncitoresc (cântecul orăşănesc) şi
cântecul politic de masă — cântecul revoluţionar. Poeţii sovietici care au
creat în acest domemu, — ca, de pildă: M. Isakovslu, V. Bebedev-Kunaci,
A. Surkov, L. Oşamn etc. — au valorificat din plin aceste tradiţii. Nu în
tâmplător cântecele lor — cum e, de exemplu, „Katiuşa** lui M. Isakov-
ski, — au primit numeroase variante în circulaţia lor prin masa poporului.
Dar secretul succesului obţinut de poeţii sovietiti nu se datoreşte numai
cunoaşterii şi utilizării folclorului. Şi aceasta pentru simplul motiv că poe­
zia trebue să pornească dela viaţă: noul conţinut istoric al vieţii cere şi
noi mijloace de înfăţişare a lui. Poetul nu numai că învaţă din folclor ci
şi îmbogăţeşte folclorul; el trebue să educe simţul estetic al poporului.
Actualitatea şi trăinicia cântecului liric sovietic se bazează pe legătura
strânsă cu viaţa poporului, pe studierea profundă a realităţii.
Cu. totul altfel este conţinutul vieţii omului sovietic faţă de al ţăranu­
lui şi muncitorului asuprit din Rusia ţaristă. Aşa de piildă, motivul des-

A lm a n j liul lilerar, 1) — 1910

129
părţini tragice a fetei de flăcăul drag, sau a părinţilor de fiul iubit, ia
plecarea acestuia la armată, îşi avea temeiul său adânc odinioară. Tână­
rul oslaş devenea came de tun pentru exploatatori, biciu în mâna autocia-
ţiei hidoase împotriva a lor săi. .Cu lotul aitlel stau lucrurile astăzi, când
llăcăii pleacă în armata populară, scutul cuceririlor celor ce muncesc. Măr­
turia acestui fapt sunt atât cântecele populare, cât şi cântecele lui Isa-
kovsxi, Surkov, A. Prokofiev, etc. Astfel, M. Isakovski pe motivul popu­
lar al „despărţirii fără lacrimi" scrie „Liubuşka", in care fata, petrecan-
du-şi alesul inimii ce pleacă la armată, „despărţindu-se, lacrimi n’a văr­
sat". Şi de ce n’a vărsat lacrimi o putem desprinde şi diin „Despărţire fără
lacrimi" al1 lui Surkov:

„Merg cântând tinerii cazaci

La Armata Roşie republica să slujească".'

Nu mai puţin ilustrativă în această privinţă este şi poema „Rusia" a

lui Prokofiev, în care un tată a nouă feciori spune-

,.Şi iată el ţine discursul său — '

Şapte cuvinte, demult chibzuite:
„ — Eu astăzi dau lui Stalin '
O jumătate de companie de fraţi Suniov".

Altă temă, care, în noils condiţiuni istorice, a primit un conţinut cu

totul nou este, de exemplu, dragostea neîmpârtăşită. Cu totul opuse roman­
ţelor pseudo-romantice- cu „dragostea nebună", cu „prăbuşim", etc., cân­
tecele lince sovietice cu această temă au un conţinut optimist Natural,
dragostea neîmpărtăşită e un mare necaz, dar nu înseamnă prăbuşirea între­
gii vieţi. Omului îi rămân prieteni, colectivul, munca iubită. Insuccesul în
dragoste nu determină, întreaga soartă a omului. Ilustrativă esteîn a
privinţă, de pildă, poezia,„Cărarea" a lui Isakovski. unde nefericireaîn
dragoste nu este nici motiv de disperare şi nici justificare pentru uşurinţă
morală în relaţiile sociale; optimismul cântecului este îndreptăţit de fru­
museţea vieţii creatoare a omului liber, de bogăţia lumii spirituale a omu­
lui sovietic.
Dar cântecul liric sovietic nu prezintă numai temele tradiţionale ale
cântecului popular rus. El se îmbogăţeşte, după cum realitatea sovietică
se îmbogăţeşte cu fiecare nouă cucerire a sa. Poeţii sovietici oglindesc pe
larg noile sentimente şi gânduri ale omului sovietic. Cele mai puternice
şi cu rădăcinii mai adânci în masele largi sunt legate de lupta pentru pace
şi comunism. ’ .
Lărgirea orizontului sovietic, internaţionalismul proletar, conştiinţa
rolului de avantgardă a Uniunii Sovietice, le-a permis poeţilor sovietici să
creeze cântece care au devenit o armă de luptă a tuturor partizanilor păcii.
Aşa, de pildă, este „Imnul tineretului democratic" al lui L. Oşanin. Intr’o
limbă simplă şi melodioasă, poetul vorbeşte direct maselor de milioane de
oamem simpli: •
„Ori cme, care e cinstit,
să se ridice cu noi împreună
împotriva focului războiului!". ' ,
Poetul nu exprimă numai protestul împotriva războiului, ci şi cre­
dinţa în justeţea istorică a cauzei păcii:
 , „Ferucirea popoarelor,
Mame luminos
în mâinile noastre, prieteni!".
. Tema muncii caracterizează deasemenea o serie de splendide cântece
ale poeţilor sovietici. Aşa, ae pildă, in poezia „La câmp" a iui 1VL. Isakovski,
hcdiaa nataiâ a devenit mai aragă şi mai mtimă, „pentrucă eroul a arai Ş1
a semanai ■ împreună cu iubita sa. Relaţn noi între oameni, sentimente noi
— şi cântece noi.
Cântecul liric sovietic este un cântec cu subiect, cu conţinut adânc. A.
Bociaxov arată că străduinţa de a da lincii subiect este trăsătura caracte­
ristică a poeticii realismului socianoL Cixica noua, sovietică are dte obicei
subiect. Reproducând relaţiile simple din viaţă, poezia realismului socialist
arată cum se schimbă vechea structură a sentimentelor şi .se creaza una
noua, profund umană. Eroul liric ai poeziei sovietice este totdeauna activ,
âpare ca un creator în acţiunile'şi gesturile sale. A. Bociarov subliniază că
„Noua înfăţişare a lumii şi caracterul nou al eroului cere subiect pentru
lirică, o desvoltare continuă a temei sale. Fie că îşi desvăluie „eul" său,
fie că prezintă un erou „obiectiv", .el întotdeauna înfăţişează caracterul în
desvoltare, in mişcare". , ,
Natural, caracterul liricii trebue înţeles nu ca o desfăşurare de eveni­
mente, ci ca o desvoltare neîntreruptă a impresiei vii, ca o creştere a sen­
timentului liric, a conţinutului emoţional. .
Iată ce spune Bociarov în această prvinţă: „Baza compoziţiei o consti-
tue nu evenimentul, ci impresia vie. Creşterea emoţională continuă a ei
constitue farmecul aproape al tuturor cântecelor lui M. Isakovslu, şi, îndeo­
sebi, al „Katiuşei". . -
Cântecul liric este cântat de milioane de oameni. De aceea cântecul de
masă cere mai mult decât oricare alt gen poetic împletirea imaginii con­
crete cu caracterul tipic al sentimentului. Sentimentul exprimat în cântec,
arată A. Bociarov, nu treoue să fie prea individualizat. Cântecul nu treoue
să nareze sentnnentul, ci să-I numească şi să-l exprime cu ajutorul unei
singure trăsături importante.
„Forţa eroului liric — scrie A. Bociarov — a celor mai reuşite cântece
ale noastre constă mai înainte de toate în caracterul său liric.
„Eroul acestor cântece este popular. Prin toată mişcarea caracterului
său el exprimă caracterul poporului sovietic; in toate manifestările sale se
vede nobleţea sufletească a omului simplu sovietic.
„Caracterul tipic al eroului constă în faptul1 că el poartă în sine acel
ceva nou, care deja a fost obţinut de puterea sovietică şi care, astfel, apar­
ţine viitorului. Cele mai caracteristice trăsături ale eroului nu sunt acelea
care îl leagă cu trecutul, ci acele care sunt îndreptate spre viitor, care pri­
mesc cea mai deplină desvoltare în condiţiile vieţii noastre.
Caracterul tipic al său constă şi în faptul că în imaginea lui noi vedem
limpede trăsătynle general ruseşti, general populare". .
Crearea -sentimentului tipic prm păstrarea imaginii concrete îl face
pe scriitor să se adreseze nu unui grup de esteţi, ci poporului. Limba poe­
tului este o limbă simplă, ştiind că: „Frumoase nu simt cuvintele în sine
— frumos este sentimentul exprimat de către ele, şi acest sentiment înobi-
lează, poetizează cuvintele".
„Tot ceeace reţine atenţia la cuvântul însuşi, al cântecului, tot ceeace
constitue nu numai decât o lipsâ 'de claritate a sa, ci e chiar nuimai ceva
neobişnuit pentru e l,‘sustrage atenţia delia, conţinut. Numai transparenţa
limbii oferă conţinutului posibilitatea să acţioneze uşor, puternic şi artistic.

131
 ,,Căutarea de cuvinte simple, care să exprime cât mai exact sentimen­
tul, defineşte cântecul lui M. Isakovski. Adesea în versurile lui M„ Isa-
kovski epitetul este aproape-de nediierenţiat de simpla determinare („faţa
de fecioară11, „ochii tăi mari“). Sunt şi cântece în general fără determinări:
„De recoltă", „Ziua şi noaptea bântue viscolele"; etc.).'

Departe de a putea cuprinde în câteva rânduri, bogăţia de idei dm arti­

colul j.u i Bociarov putem totuşi desprinde dm cele de mai sus caracterul cu
totul nou al cantecunui liric sovietic, caracterul sau proruna popuiar^ bogă­
ţia şi spiritul sau de lupta pentru pace, progres, pentru o viaţă.fericită, cu
aaevarat umana, şi, ca atare putem semnala poeţilor noştri preţioase învă­
ţăminte pentru munca lor. •
•

Temele cărţilor pentru copii

.„Despre temele cărţilor pentru copii", se întitulează editorialul dm nr.

66 (8 August îyou;, al revistei sovietice’ „Literaturnaia Gazeta '; organ al
conoucem unaunn Scriitorilor din U. R. S. S. Un articol, deosebit de in­
structiv pentru noi, uată fund însemnătatea literaturii pentru copii şi efor­
turi]© care se Îndreaptă spre înjg'neoarfea unei asemenea literaturi. 1
■Grija deosebită pentru educarea comunistă a tinerelor ■generaţia, a
„vutoruor siapani ai ţarii socialismului'1, capătă în Uniunea-Sovietică mul-
upie aspecte. Re langa asiguiarea condiţinor materiale optime pentru in­
struirea copiilor, pe ranga sprijinirea şi călăuzirea permanentă a organi­
zaţiilor de tineret, Partidul Bolşevic şi Statul Sovietic acordă o atenţie
deosebită promovam literaturii pentru copii. In timp ce copiii din ţările
împeniaDiste şi in primul rand copuj din U. S. A. sunt sistematic .'otrăviţi
cu educaţia crimei ş pornografei prin fannoasele „comix"-uri, literatura
pentru1 copii în U. R. S. S. constitue o chestiune de onoare pentru scrntorii
sovietici. Copiii sovietici, ' cei mai fericiţi copii dm lume, viitori cetă­
ţeni ai societăţii comuniste, au La îndemâna lor literatura cea mai înaintată,
care îi ajută să-şi aesvolte calităţile superioare ale omului liber. Cu toate
acestea, oamenii sovietici-nu se mulţumesc cu succesele obţinute. Ei luptă
pentru noi realizări, pentru opere dm ce în ce mai valoroase. De altfel,
arucoiul de fond amintit se ocupă tocmai de munca începută de scriitorii
soyietici după plenara a VUI-a a .Conducerii Scriitorilor dm U. R. S. S., care
constatase că: „în literatura pentru copii temele actuale sunt insuficient
oglindite. Sau creiat încă puţine cărţi despre activişti de seamă ai Parti­
dului Bolşevic şi ai poporului sovietic, despre munca eroică a oamenilor
noştri, despre ’ bogăţiile patriei sovLeuce, despre succesele ştiinţei şi tehm-
cei sovietice". Problema creării nouii Literaturi pentru copu nu-i preocupă
însă numai pe scriitori ci pe copii înşişi. Micuţii cititori îşi arată, "dorinţele
lor, indică ce vor să citească ei. Astfel in editorial se arată-că scriitorii, edi­
turile şi redacţiile primesc zilnic scrisorii dela copii de toate vârstele în
Legătură cu- literatura ce li se adresează. In aceste scrisori ei cer stăruitor
cărţi noi. Nu numai că cer cărţi, dar dau şi sfaturi ■scriitorilor, sugerân-
du-le tenie, eroi pentru viitoarele opere. Casa cărţu copilului a şi întocmit
după aceste scrisori o listă tematică, listă care poate servi ca un’ bun plan
de perspectivă 'pentru editurile de literatură pentru copii. Iată cam despre
ce vor să citească ei: „In primul rând, ei cer cărţi despre viaţa şi activi­
tatea lui Lemn şi Stalin". „Vă rog să scrieţi o carte despre, viaţa scum-

132
 pului şi iubitului conducător şi învăţător I. V. Stalin", scrie ,un copil de 12
ani. Stăruitor ’ roagă copiii să se scrie despre colaboratorii tov. Stalin.
Intr’o mulţim'e ,de scrisori elevii îşi arată dorinţa de a citi noi opere
despre patria lor, despre faptele eroice ale poporului sovietic, despre con­
struirea noilor oraşe, despre marinari, despre grăniceri, aviatori, etc. Copiii
sovietici vor să cunoască trecutul ţării. Despre campaniile lui - Suvorov,
despre războiul cţi Suedezii,, despre Ivan cel Groaznic, şi despre felul cum
,au trăit copiii pe timpul ţarismului. Ei vor să ştie mai multe şi despre
viitor. „Cum va arăta ţara noastră după câteva planuri cincinale staliniste"
—■propune ca temă un tânăr cititor. Altul roagă să se scrie o carte „despre
cum va fi viaţa, când'va fi comunism în lumea întreagă". Copii vor să
citească nuvele şi povestiri despre viaţa- elevilor dela noi şi din străinătate,
vor să existe cărţi despre învăţători, despre pioneri şi comsomolişti,' dlespre
prietenie, despre tovărăşie, despre cumi „să-ţi căleşti voinţa".
De necuprms sunt cerinţele care se referă la literatura ştiinţifico-artis-
tică şi ştiinţifico-fantastică. Despre tot vor să ştie copiii noştri, interesele
lor sunt neobişnuit de largi şi de variate". . _
Editorialul arată apoi înviorarea produsă în rândurile scriitorilor după
plenara XH -a. O armată întreagă ,de scriitori lucrează actualmente la
nuvele şi povestiri despre şcoală, pioneri şi comsomolişti delâ oraşe şi sate,
despre munca lor. Astfel, pe aceste teme scriu: A. Musatov, I. Vasilenko,
M. Prilej aeva, E. Ilina, L. Voronkova V. Gse'eva, S. Gheorghievskaia, I.
Dik, I. Sotnik, E. Katerli, S. Ulug-Zade, G. Stepanian, etc Dacă în această
privinţă, constată editorialul, sau înregistrat o serie de lucrări, în ce pri- -
veşte crearea de nuvele şi povestiri biografice asupra activiştilor partidului
bolşevic şi statului sovietic, a căror viaţă consUtu9 un exemplu măreţ pen­
tru multe generaţii, nu s’a făcut deajuns Numărul cărţilor cu- aceste subiecte
este relativ mic faţă de cele dinainte. -
Natural, obiecţiunea nu se ridică' împotriva faptului că scriitorii scriu
mai mult despre viaţa copiilor. Dimpotrivă, acest lucru este demn de toată
lauda. Dar, obiecţiunea, ce-se ridică este cu totul de altă natură. Copiii
vor să citească nu numai despre viaţa lor; ei vreau să citească şi despre
părinţii lor, despre aceia care constitue pentru ei un model demn de' imitat.
Ei vor să ştie cum vor putea fi ei mai târziu. Ori acest lucru nu-1 pot vedea
decât din prezentarea de eroi maturi. De altfel, subliniază editorialul, pro­
blema constă nu in alege numai teme din viaţa copiilor, ci de a prezenta
pentru nivelul de înţelegere al copiilor 'şi temele dm viaţa celor vârstnici. ■
Deasemenea editorialul subliniază necesitatea de a se scrie despre suc­
cesele ştiinţei, de a face accesbil pentru copii ceeace se, petrece în lume.
Editorialul se încheie reamintind cuvintele lui M. Gorchi:. „Problema
temelor cărţilor pentru copii este, se înţelege; o problemă a liniei de educa­
ţie socială a copiilor". • 1 ' ' ■ "

’ D espre literatura coreeană

„Literatura care a ieşit din ilegalitate" ,— se întitulează notele cu
privire la literatura Coreei democrate, publicate sub semnătura lui R. Kim
în „Literaturnaia Gazeta" (Nr. 57 din 15 Iulie' 1950.). Un articol deosebit
/Ie actual şi interesant, care pune în lumină un nou aspect al luptei'perna.»,
libertatea şi independenţa naţională a eroicului popor coreean.
Drumul parcurs de literatura progresistă coreeană în desvpltarea sa
a fost deosebit de anevoios. Cnutul sălbatec al imperialismului japonez, ca

133
şi cel de mai târziu al piraţilor yankei în Coreea de Sud, a fost simţit
din plin şi de oamenii scrisului.
In urma formării Federaţiei coreene a uniunilor de muncitori şi ţărani
şi a unirii grupurilor de comunişti într’un singur partid — Partidul Comu­
nist — în Iulie 1925, grupul scriitorilor de stânga — Li Gi En, Hau, Ser Ia,
Lim Hva, To Men Hi, etc. — a întemeiat Asociaţia coreeană de literatură
şi artă proletară.
înainte, în literatura coreeană dominau partizanii aşazisei „arte pure“,
colaboraţionişti ai imperialismului japonez. Scriitorii care se înregimen­
tează în Asociaţie, subliniind legătura lor ideologică strânsă cu literatura
rusă, încep o luptă neîmpăcată Împotriva aderenţilor .,artei pure-, în nu­
mele realismului adevărat. Literatura devine o armă în lupta de eliberare
a poporului. Ei arată robia în care se găseşte poporul coreean, Jipsa lui de
drepturi, maturizarea ideilor de luptă împotriva ocupanţilor japonezi în
conştnnţa muncitorilor, ţăranilor şi intelectualilor înaintaţi dm Coreea.
Tocmai de aceea literatura nouă coreeană începe din momentul apariţiei
Asociaţiei de literatură şi artă proletară — organizaţie de luptă a scrii­
torilor rezistenţei coreene. -
Imperialismul japonez îşi dă seama de acest fapt şi cenzura şi repre­
saliile poliţieneşti ale ocupanţilor se năpustesc cu sălbăticie asupra Aso­
ciaţiei. Texte întregi sunt tăiate de cenzură. Revistele şi cărţile scriitorilor
progresişti sunt masacrate sau desfiinţate. Cuvântul lor luminos pătrunde
msa şi rodeşte în masele largi asuprite. Se iac ccpii de pe manuscrise.
Imperialiştii japonezi, turbând de furie, încearcă să lichideze dintr’o lovi­
tură cu „literatura periculoasă". In 1934'întreg activul asociaţiei — 80 de
scriitori — este asvârht în închisoare, iar Asociaţia este dizolvată. Bote­
zul de luptă al scriitorilor coreeni coincidea în limp cu unirea tuturor deta­
şamentelor de partizani coreeni în prima diviziie ae-partizani sub comanda
lui Kim Ir Sen.
In acest timp literatura progresistă coreeană se putea mândri cu pri­
mele succese. Romanul „Patria", povestirile „Oamenii săraci" şi „Focurile
de sărbătoare" ale lm Li GiEn,,din viaţa sărăcimii satelor asuprite de jugul
dublu al moşierilor japonezi şi coreeni, precum şi povestirile lui Hau ser
Ia, „Noaptea acestei zile", „Foamea", „Lupta"; „Perioada de tranziţie"
etc. arată creşterea conştiinţei revoluţionare a intelectualilor cinstiţi, apro­
pierea dintre muncitori şi ţărani pe terenul luptei comune împotriva colo­
nizatorilor japonezi. Iar romanul „Amurgul" al lui Hau Ser 'Ia desvălue
maşinaţiile industriaşilor japonezi şi ale lacheilor lor coreeni, care aruncă
în stradă muncitorii sub pretextul1 raţionalizării producţiei.
In aceşti ani apar în literatura coreeană scriitori tineri ca Li Buk Men,
Kim Nanu Cen, Pak Cei En, etc. Una din preocupările Asociaţiei era popu­
larizarea operelor clasicilor ruşi şi ale scriitorilor sovietici.
Dar teroarea fascistă japoneză se intensifică. In 1940 guvernul japonez
interzice folosirea limbii coreene; Coreea este numită „Peninsula", iar
coreenii sunt numiţi „locuitorii Peninsulei".
Literatura coreeană este împinsă astfel în adâncă ilegalitate până în
1945, când Armata Roşie eliberatoare pune capăt stăpânirii japoneze.
_In curând după eliberarea Coreei de Nord apare Asociaţia de litera­
tură şi artă, continuând vechea Asociaţie, în frunte cu Li Gi En, Hau Ser
Ia, Li Buk Men, etc. — gruparea vechilor scriitori-luptători, încercaţi în
anii de temniţe şi luptă neînfricată împotriva ocupanţilor japonezi.
Literatura mişcării de eliberare naţională devine literatura construcţiei
democratice a Coreei. O nouă sarcină de răspundere s’a ridicat în faţa

134.
 scriitorilor: de a oglindi în operele lor marea cotitură în viaţa poporului
coreean, vitejiile sale patriotice, de a întări, unitatea sa morală şi politică.
Scrutorii au devenit participanţi activi în lupta dle reconstruire a ţării.
Ei sunt prezenţi în toate domeniile construcţiei democratice: în comitetele
populare, în comisiile de reformă agrară, în organizaţiile de lichidare a
analfabetismului, agitatori în uzine, în cartierele pescăreşti, în cele mai
îndepărtate unghiun ale ţării.
Participarea activă, la opera de reconstruire a maselor populare i-a aju­
tat pe scriitorii coreeni să creeze noi opere, care să înfăţişeze noile realităţi
şi oamenii noi. Romanul „Pământul" al lui Li Gi En, dedicat reformei
agrare din Coreea de Nord, arată schimbarea la faţă a satului. Cu aceeaşi
temă este şi romanul „Pământul ţărănesc" al lui Li Tai Dun. Dintre operele
care înfăţişează schimbările produse în viaţa muncitorilor — noua atitu­
dine faţă de muncă, eroismul în muncă — R. Kim subliniază povestirile:
„Orăşelul minier" şi „Fratele şi sora" ale lui Hau Ser Ia; „Patriotul" şi
„Glasul patriei renăscute" ale lui Li Buk Men: „Maşinile 1 lui Toi Men Ik
şi „Conveerul de cărbuni" a tânărului scriitor Hvan Gon.
O temă deosebit de iubită de scriitorii coreeni este prietenia popoare­
lor sovietic şi coreean.
In 1949 au fost puplicate două culegeri: una de proză — „Marele servi
ciu“ şi una de versuri „Marea prietenie", la care au participat prozatori
şi poeţi, tineri şi în vârstă, care vorbesc în operele lor despre rolul elibe­
rator al Armatei Sovietice, despre recunoştinţă poporului coreean faţă de
tovarăşul Stalin. etc. Amândouă culegerile s’au bucurat de un deosebit
succes. -
Literatura rusă şi sovietică pătrunde adânc în masele largi. Au fost
traduse în limba coreeană operele lui M. Gorki, V. Maiacovski, A. Fadeev,
N. Ostrovski, etc. Deosebit de populară printre coreeni este piesa lui A.
Korneiciuk „Plalon Krecet". '
Rândurile Asociaţiei cresc mereu, atât dm punct de vedere cantitativ,
cât şi calitativ. Noi .talente sunt ridicate din rândurile tineretului munci­
tor şi ţărănesc. Un mare roi au în această privinţă filialele — care au
at'.ns anul trecut uh număr de 8.000 de membrii — de provincii, orăşeneşti'
şi judeţene.
- înviorarea literaturii coreene este legată de avântul general al poporu­
lui coreean, pornit să-şi creeze o viaţă fericită. Scriitorii ştiu însă că au
încă multe de făcut; să apropie şi mai mult arta lor de popor, să facă
dm ea o armă tot mai puternică şi mai ascuţită în lupta eroică pentru liber­
tate şi progres.a poporului lor. - ■
După cum arată R. Kim, toate realizările amintite mai sus, se referă
la Coreea de Nord In Coreea de Sud, guvernul marionetă al imperialiştilor
americani a menţinut mai departe regimul de ocupaţie, moştenit dela
japonezi. Cenzorii lacheului Li Sân Man .au interzis piesa: „Grâu de
vară" a lui Hanu Sei Dok, în care se vorbeşte despre" felul cum japonezii,
în anii ocupaţiei, au răpit pământul ţăranilor coreeni.
Aceeaşi închisoare pentru oamenii liberi ca şi în timpul ocupanţilor '
japonezi.
In războiul drept, la care s’a ridicat întreg poporul coreean împotriva
agresorilor americani şi a bandelor lui Li Sân Man, din nou, ca şi în'zilele
ocupaţiei japoneze, răsună glasul mânios al scri’toriior progresişti, care
demască pe criminalii de război ce ucid fem ;' copii şi bătrâni fără de
apărare.

135
 împreună cu'întreg poporul coreean, scriitorii coreeni' apară libertatea
şi independenţa patriei lor. In această luptă ei se bucură de sprijinul şi
simpatia tuturor popoarelor iubitoare de libertate, al intelectualităţii pro­
gresiste din lumea întreagă.

Centenarul lui M aupassan t

Numărul 65 (5 August 1.950) din „Literatumaia Gazeta"' consacră două

articole centenarului naşterii cunoscutului scriitor francez Guy de Mau­
passant, în care este arătată adevărata valoare a prozatorului francez, pre­
cum şi .relaţiile sale -cu literatura rusă. \ , ■
Astfei, criticul sovietic, S. Lvov face o amplă ş. documentată expunere
a operei lui Guy de Maupassant, definind locul pe care îl ocupă acest cri­
tic necruţător al burgheziei în literatura franceză şi în general în litera­
tura universală. ' ’ ‘
In ce priveşte relaţiile cu literatura rusă, S. Lvov scrie: ,Dela primii
paşi ai .carierei sale literare, Maupassant şi-a îndreptat atenţia spre .expe­
rienţa celei mai înaintate literaturi dm timpul său — spre experienţa lite­
raturii ruse. In articolul „Inventatorul cuvântului „nihilism", Maupassant
caracterizează' pe Puşchin, Lermontov, Gogol, Tolstoi şi Turgheniev, drept
clasici şi părinţi ai literaturii ruse. Cu o admiraţie nemărginită vorbeşte el
despre Delmsln: .Autoritatea lui a fost mai considerabilă şi mai înaltă
decât a oricărui alt critic, oricând şi oriunde"
. Vorbind despre atitudinea scriitorilor ruşi faţă ,de Maupassant, tot­
deauna sunt pomenite aprecierile înalte, făcute de. Tolstoi, Cehov, Gorki.
Dar'nu trebue uitat şi altceva. Marii scriitori ruşi au ştiut că irumul lite­
rar al lui Maupassant n’a fost deloc un drum de evoluţie armonioasă şi
limpede. Tolstoi a scris: „Tragismul vieţii, operelor, şi pieirii lui Mau­
passant constă în faptul că, găsindu-se în mediul cel mai groaznic în ce
priveşte monstruozitatea şi imoralitatea, cu-puterea talentului său, a celei
lumini neobişnuite care a fost în el, s’a smuls din concepţia despre lume
a acestui mediu, a fost aproape chiar de eliberare, a respirat chiar dm
aerul libertăţii.' dar' pierzând în această luptă ultimele puteri, nefiind în
stare să facă un ultim efort, a pierit fără a reuşi să se elibereze’ .
Ocupându-se de încercările criticilor burghezi de a falsifică opera lui
Maupassant, S. Lvov sorie: .
„Criticii burghezi se străduesc să falsifice moştenirea lui Maupassant.
Utilizând contradicţia ideologică din opera sa, consideraţiile sale .teoretice
greşite, ei înfăţişează pe scriitor ba ca pe un partizan al societăţii burgheze,
ba ca pe un apologet al aristocraţiei. Dar zestrea pe care vor să.i-o acorde,
nu-i aparţine1*.
In încheiere, S. Lvov sintetizează ceeace constitue-’ într’adevăr meri­
tul lui Maupassant: „ '...G u y de Maupassant care a demascat în romanele
sale mecanismul parlamentarismului burgez, venalitatea presei burgheze*
în sfârşit, Guy de Maupassant, care a spus „de 1 ce n’ar fi date în judecată,
guvernele pentru fiecare declaraţie de război? — aparţine poporului Fran­
ţei, aparţine omenirii progresiste". . V. Achim

136
 Plate şi lamentaţii

Un roman al ilegalităţii *

Romanul lui A. G. Vaida este prima carte scrisă’ după 23 August care
încearcă — prin mijloacele tehnice’ ale acestui gen — să ne dea o imagine
veridică şi pătrunzătoare' a luptei din ilegalitate dusă de Partidul Comu­
nist Român. ‘ . '
Această perioadă' de activitate a Partidului a fost mai puţin folosită, in
general, de scriitori îri operele lor, de aceea romanul lui A. G Vaida vine
să împlinească o lacună care trebuia cu orice preţ înlăturată. Lupta din
ilegalitate a Partidului în atmosfera de teroare şi de cruntă persecuţie exer­
citată de guvernele burghezo-moşiereşti, înseamnă azi pentru noi nu numai
un izvor nesecat de învăţătură, dar şi un îndemn viu în lupta pe care o
ducem pentru construirea socialismului în ţara noastră, împotriva duşma­
nului de clasă, burghezia. Nicăeri, ca în pilda vie a acelor tovarăşi care
s’au jertfit pentru clasa muncitoare, nu este un imbold mai puter­
nic şi mai trainic pentru munca noastră de azi, pentru întărirea conştiinţei
de clasă. Cartea lui Vaida ne înfăţişează un trecut pe care burghezia1 a
căutat să-l ascundă cu grijă pentru a nu se putea vedea adevărul. Putem
vedea limpede că lupta aceasta nu este de azi, de ieri. ci îşi are rădăcinile
adânc înfipte în trupurile, în suferinţa eroilor nenumăraţi ai clasei mun­
citoare. In acest sentiment concret al legăturii cu trecutul de luptă al1 cla­
sei muncitoare pe care ni- 1 dă canea de faţă, constă — credem — meritul
ei de seamă. Şi deşi perioada prezentată în carte,- anii 1926— 29, este de
scurtă durată, putem vedea aici fizionomia unei, întregi epoci istorice,
năzuinţa spre o viaţă mai bună a clasei muncitoare şi neasămuita teroare
burgheză. In acea vreme societatea burgheză era frământată de crize şi
lupte politice, care erau departe de a fi inofensive. ■
Acţiunea cărţii se petrece în închisorile .Doftana şi Văcăreşti, deoarece
viaţa comuniştilor de atunci era -într’o continuă legătură cu închisoarea,
datorită paznicilor vigilenţi ai burgheziei căreia comunismul îi inspira cea
mai cumplită teamă. Personajul principal al cărţii este un muncitor tânăr,
Mihai Tudose, strungar la Atelierele Griviţa-Bucureşti. Acuzat de răspân­
direa unor manifeste, este trimis la închisoare. Cu acest episod, se începe,
de fapt,’ desfăşurarea acţiunii din carte. In cele peste două sute de pagini,
se povestesc faptele eroice ale comuniştilor închişi la Doftana, suferinţele
lor şi nestrămutata încredere în Partid. Muncitorul Tudose, care este numai
unul din nenumăraţii comunişti din închisoare, se conturează tot mai mult,

A. G. Vaida : Scântei în beznă (E. P. L. A., 1950).

137
 cu fiecaire pagină a romanului. Figura lui creşte, alături de a tovarăşilor săi;
se încheagă tot mai mult portretul lui de luptător neînfricat, gata. de orice
jertfă. Tudose nu e un om care să iasă dm comun, dar căldura şi entu­
ziasmul cu care se dărueşte cauzei clasei muncitoare. îl fac să fie prezent
Totdeauna în fruntea evenimentelor. Portretul său de luptător nu este însă
schematizat, sărăcit; dimpotrivă, autorul ni- 1 redă cu toată bogăţia vieţii
sale, cu slăbiciunile, cu naivitatea şi stângăciile lui; pe care ştie să le depă­
şească la vreme. Tudose reprezintă tipul luptătorului comunist din epoca
descrisă, omul integru, capabil de jertfa cea mai deplină, într’o continuă
evoluţie sufletească, datorită acelei nesecate dorinţi de a învăţa, de a se
perfecţiona, pentru a putea sluji şi mai bine cauza pentru caro iuptă. Ală­
turi de Tudose, sunt mereu prezente figurile altor luptători comunişti
ca Bârlădeanu, Covaci, Rainer, laşa, fruntaşi în munca politică, oameni
care au trecut probele cele mai grele în închisorile burgheziei. In mijlocul
lor se formează Tudose, dela ei învaţă şi mai adânc dragostea şi încrede­
rea faţă de Partid: Aici învaţă importanţa vigilenţei şi a autocriticii şi
importanţa demascării la vreme ,a duşmanului de clasă strecurat in-rându­
rile membrilor de Partid. ~ ,
In primele zile e greu; apoi face cunoştinţă cu comuniştii din închi­
soare, e verificat, e pus la încercare. Fiindu-i confirmată primirea în or­
ganizaţia de Partid, -el începe, alături de ceilalţi, să ducă o muncă asiduă.
Cu toate provocările administraţiei închisorii, ai cărei reprezentanţi sunt
descrişi ca nişte adevărate brute fără conştiinţă, comuniştii' reuşesc să-şi
organizeze viaţa din închisoare, să ţină şedinţe, seminarii, să, ţină o per­
manentă legătură cu Partidul. Cu tot traiul infernal din închisoare, comu­
niştii nu se lasă abătuţi dela munca lor concretă. O mare însufleţire dom­
neşte, care alină durerea şi dă vieţii im ritm eroic. Seminariile, în oare
se citeşte şi se discută ideologia marxist-leninistă, constitue o adevărată
universitate de Partid, Aici se pregătesc tovarăşii în' vederea luptei pe care
o vor avea de dus înafara zidurilor închisorii. Suferinţa- şi moartea sunt
mereu prezenete în închisoare, dar ele nu fac decât să întărească şi mai
mult voinţa de a învinge a acestor oameni care iubesc viaţa şi se strâduesc
să o facă mai bună. -
Cartea se termină cu ieşirea din închisoare a lui Tudose şi altor tova­
răşi, care vor pdrni la o altă luptă, mai largă şi mai aspră, în oraşele şi în
fabricile ţăiii. " .
Romanul lui A. G. Vaida este un important document al luptei eroice
din ilegalitate, a Partidului Comunist. Ea întăreşte conştiinţa da clasă a
oamenilor muncii, încrederea în forţa de neînvins a Partidului şi ne pune
în faţă un exemplu măreţ de jertfă şi de forţă de luptă.
Scrisă cu multă căldură, cartea trezeşte cel mai viu interes, aruncând
o puternică lumină asupra întunecatei perioade istorice pe care o descrie.
V. Felea

»U tim k « nr. 16.

Nu din întâm plare poartă revista bilunară m aghiară U T U N K (Drum ul
Nostru) trei cuvinte în frun te: „literatu ră — cultură — v ia ţă ". In a l cincilea:
an de apariţie, prin cele 106 numere apărute până în prezent, ea îndeplineşte
în tr’adevăr multe sarcini. Ceeace pentru cititorul român e „V ia ţa Rom ânească",

138
„C ontem poranul", „F la c ă ra ", „A lm anahul L ite ra r ",. etc. — pentru cititorul
m aghiar, e Întruchipat în -revista U T U N K . Şi alături de cele trei cuvinte,
redacţia ar putea tipări şi altele: arte plastice, muzică,' psihologie, filosofic,
pedagogie, politică externă, publicistică, etc. etc. „A lm anahul literar m aghiar"
apare deocamdată doar. sem estrial; in asemenea condiţium, munca redacţională
trebuie, să fie cât sp poate de m ultilaterală, pentru a satisface atât cerinţele
m uncitorilor ridicaţi, cât şi pe ale • intelectualilor m aghiari din diferitele
tărâm uri ale artei şi ştiinţelor. Revista U T U N K trebuie să fie un iscusit
îndrumător al vieţii culturale m aghiare; în sarcina ei cade nu numai conducerea
şi oglindirea activităţii literare, plastice, muzicale,' e t c , dar şi sprijinirea
revoluţiei culturale la ţară şi în oraşe. In asemenea condiţiuni, revista U T U N K
cu un colectiv form at în mare m ajoritate din scriitori tineri, ■ îşi îndeplineşte
ro lu l mulţumitor.
In centrul ultim ului număr, stau două evenimente importanţte: a 6-a ani­
versare a elib erării noastre de către Arm atele Sovietice şi consfătuirea tinerilor
sriitori din 3 — 6 August a. c.
Potrivit rosturilor mai sus arătate, revista glăsuieşte despre m area zi de
23 August, prin m aterial publicistic (A szody Jân os), poezie (Bârdos B . Arthur,
D an Deşliu, Horvâth Im re, Ma’jten vi E rik, Szâsz Jânos), proză (Beke G yo rgy,
Szâsz M ârton) cât şi prin m aterial de artă plastică, reproduceri fotografice'
ale statuelor lu i: Boris C aragea: „în tâ ln ire a ", Lovith Egon : „A p ărăto ru l p ăcii"
şi tânărul Puskăs Sândor: „G re viştii dela G n v iţa ". Poezia lui Bârdos B. Arthur
izvoreşte din am intirile poetului, amintiri întunecoase ale 'lagărului morţu, în
care aduce fâşie de lum ină' spada eliberatoare a Arm atei Sovietice. A sprele
critici prim ite l-au p u s .p e tânărul poet pe calea bună, spre realism ul-socialist,
poezia sa nu mai abundă în im agini abstracte — se vede deja intenţia poetului
de a se exprim a simplu, lim pede, pe înţelesul tuturora T o t Bârdos B . Arthur
a tradus şi poezia lui D an D eşliu, „Cântec în A u gust", dându-i. 9 form ă ma­
gh iară plastică. In poezia lui Horvâth Im re „L e p est tart az id ovel" (Ţ in e pas
cu vremea) mai găsim încă urm ele concepţiei naive a poetului despre viaţă.
Cu toate că poezia' trece în revistă zile m ari de revoluţie sau dle doli(u ala
poporului nostru, 1907, apoi războiul mondial, revoluţia dm Octombrie, ai
doilea războiu mondial şi ziua eliberării noastre, fo rm a poeziei ■'e domoală,
liniştită, fă ră puterea pasiunii revoluţionare. Poetul înşiră aceste evenimente
pe tonul unui naiv povestitor. M ajten yi E rik în frum oasa să" poezie „O leij
magadhoz szep hazâm " (Im brăţişează-m ă, frum oasa mea patrie) cade în gre­
şeala zu grăvirii idilice a realităţii noastre, problem ă viu desbătută la recenta
consfătuire a tinerilor scriitori. Szâsz Jânos pune deja în practică, învăţă­
mintele consfătuirii tinerilor scriitori, p - ticând o poezie despre tineret, pentru
.tineret. Szâsz M ârton şi tânărul Beke- G y o rg y descriu reuşit clipele eliberării
noastre, clipele întâlnirii poporului nostru cu prim ii ostaşi sovietici. "
N u aşa de bine oglindeşte ultimul număr a l revistei U T U N K consfătuirea
tinerilor scriitori. In afa ră de articolul de fond a l Scânteii „S p re noui suc-

,139
 cese în creaţia literară“ , revista publică articolul lui Szâsz Jan o s intitulat;
• „V rem să învăţăm -', „A m in tirea" lui Bonczos Istvân şi un Ju rn a l al Consfătuirii.
Szâsz Janos tratează1 problem a metodei de educaţie şi creştere, a tinerelor
cadre - scriitoriceşti, arătând în baza învăţăm intelor consfătuirii şi ale artico­
lului de fond din Scânteia, greşelile comise de Uniunea Scriitorilor în . acest
domeniu, referindu-se la exemple din viaţa filialelo r, şi trasează drumul pe
care trebuie să-l urm ărească în acest sens filialele, scriitorii form aţi şi cei
tineri. Acest număr al revistei nu publică pînsă nimic despre problem ele de
creaţie, probleme desbătute şi lăm urite la Consfătuire, după cum nu a putut rezerva
spaţiu pentru rapoartele tov. M . N ovicov, Z aharia Stancu, M ihail Beniuc şi
T raian Şelm aru. Urm ează ca revista să se ocupe de'acestea în num ărul viitor.
’ D ouă articole merită o atenţie, deosebită. M ecanicul Foszto Sândor, de
vârstă înaintată, dar „condeiu nou", ia cuvântul cu 'privire la unele probleme
ridicate de frun taşii în muncă ai uzinelor H erbâk Jân os. Foszto Sândor cere
„nuvele mobilizatoare, pline de viaţă" şi nu „nuvele şablon " •
„ . . . în nuvelele noastre apărute în ultim a vreme, stăruie mult şablon ul:
în aceste nuvele chiaburul bandit, ţăranul muncitor cinstit, inginerul sabotor,
muncitorul conştient sunt fenomene ce se repetă deseori, la care se adaugă figu ra'
secretarului de partid sau a m uncitorului comunist, plus un mic adaus liric şi
acţiune — şi g a ta . e niivela-şablon." , - ' ,
Prin exem ple concrete, Foszto Sândor arată tematica îngustată a unor
scriitori şi rezolvările deseori ireale, cât şi lipsurile în zugrăvirea evoluţiei
eroului. Foszto Sandor prin acest articol se încadrează în lupta dusă pentru
calitate, pentru m ăestrie literară. „
• C elălalt articol âe seamă este: „C ritica şi autocritica, fo rţa motrice a
progresului ştiinţei" de G a l Erno Studiul} -bine documentat, arată pâşu uriaşi
făcuţi de ştiinţa şi literatura sovietică cu ajutorul criticii principiale şi a auto­
criticii, arătând că articolele tovarăşului Stalin în domeniul lingvisticii au ma­
rele merit de a demasca sistemul aracceievist ce a dominat în lingvistica so­
vietică, au m arele m erit de a .atrage din nou atenţia, asupra faptului' că ade­
vărata ştiinţă nu se poate desvolta fără lupta părerilor, fă ră critica liberă.
A rticolul are însă slăbiciunea de a nu aplica aceste învăţăminte în practica
noastră; lipseşte discutarea concretă <a cazurilor asemănătoare dela noi, atât
în domeniul literaturii cât şi a ştiinţei. T o v arăşu l G â l Ernd se referă doar
la anumite cazuri scoase de]a la iveală de către presa centrală de Partid,
fă ră a adăuga la acestea tratarea' critică, a cazurilor asemănătoare din viaţa! •
culturală dela noi, îndeosebi în viaţa culturală m aghiară -Totuşi, articolul
este o arm ă deosebit de bună în lu pta dusă îm potriva oricăror abateri dela
libertatea criticii, în lupta pentru întărirea spiritului autocritic. -
’ . In afa ră de m aterialul arătat m ai sus, revista p'ublică un deosebit de ,
interesant reportaj . al studentului bursier în Uniunea Sovietică, K ovacs Albert,
despre felu l în care se pregătesc studenţii facultăţii literare dm Şverdlovsc.
R evista .m âi publică poezii sovietice, coreenb, recenzii şi critici ale cărţilor

140
 noui apărute, nuvela nouei şi talentatei scriitoare N ag y Ilona, un reportaj
despre fruntaşul miner Hoţea A lexandru, un articol de popularizare a Insti­
tutului de artă m aghiar, ,un articol asupra funcţionării bibliotecilor din uzinele
„H erb âk Ja n o s " şi „E caterin a 'V a rg a “ (fost H elios). In pagm a a doua, citim
„ un puternic protest îm potriva piraţilo r omenirii, m onştrii aţâţători la un nou
răsboi, scris de academ icianul G a a l Gâbor.
' O- slăbiciune a acestui num ăr este lipsa prom ovării tinerilor scriitori.
A ceasta însă nu este un fapt caracteristic .pentru -U T U N K ,' care se ocupă în­
deaproape de cei tineri şi ,care-şi cunoaşte foarte ,bine greşelile ce mai persistă,'
după cum s’a văzut în articolul autocritic, publicat în ajunul Consfătuirii /tinerilor
scriitori. R evista U T U N K îşi' v a în tări de acum înainte şi mai mult lupta
dusă pentru1 o literatură partinică, realist-socialistă, îm potriva oricăror m ani­
festări , duşmănoase în literatură, îm potriva falsu lui şi mincinosului optimism,
îm potriva zu grăvirii idilice a realităţii, pentru ridicarea .curajoasă a tinerelor
elemente talentate, provenite dm frontul muncii. R evista U T U N K esfle o arm ă
preţioasă în această luptă, vrednică popularizatoare a înaltei culturi sovietice,
transm iţătoare a succeselor literare româneşti către oamenii m uncii m aghiari.
Bodor , Păi

» 0 noapte furtunoasă « la T eatrul N aţional

E sta, fă r ă îndoială, o realizare .demnă de toată lauda grădjna de vară pe

eare T eatrul N aţional .a în auguratlio, recent. F e ricită ieste şi alegerea spec­
tacolului de deschidere, comedia lu i C aragiale, „O noapte fu rtu noasă". Dease-
mem, o interesantă! 'm anifestare m s ’a păru t şi fa p tu l că T eatru l N aţion al A
g ăsit necesar să prezintei publicului, în cuvântul inaugural, un soi de dare Ide
seamă, cuprinzând date asupra activităţii din stagiunea expirată, indicaţii asupra
activităţii viitoare, cuprinzând deasemeini o' apreciere asu p ra 1 'm uncii de până
aclum a colectivului artistic şi un solemn -angajam ent privind viitoarele sale
.eforturi. ^ .
N e-a bucurat astfel, în calitatea noastră de nou spectator a l Teatrului cluj an,
ş ă aflăm, din această dare de seamă sen a de succese care se despnnd din acti­
vitatea stagiu n ii trecute, fe ric ita întoemirei a unui repertoriu actual şi combativ
— el însuşi constituind un' succes de seamă al Teatrului, —, ne-am bucurat mai
ales s ă aflăm că a rtiştii scenei dela Cluj au desfăşurat în interpretarea d ife ri­
telor rolun, — după1 cum s ’a, spus în acest cuvânt de deschidere — o muncă p ă­
trunsă de sp irit de partid, că ei se a f l ă în mod deschis pe poziţiile unei arta
reahst-socialiste. ţ ‘ .
Tocmai în lumina acestor date ale dării de seamă, în lumina a fir ­
m aţiilor şi apreciemlor ei —1 ala cărei latu ri autocritice, fie ispus, nu le-am
prea sesizat , , am vrea să discutăm aoesţ spectacol de inaugurare a grădin ii de
vară .- , '
D upă cum se ştie, comedia lu i C a rag iale ' demască şi biciuieşte burghezia dela
sfâ rşitu l veacului trecut. N e apare din piesă, în lumina necruţătoarei satire a
m arelui dram aturg, întreaga putreziciune a regimului politic-şocial a l „onorabili­
lo r” , odioasa lor goană după câştig şi căpătuială, lipsa de scrupule a politicianist
mului demagogic liberal, urâciunea degradantă a vieţii de fam ilie a acestor

141
cr.tăţem eu „am b iţ” , parad a găunoasă a presei şi „intelectu alităţii” liberale -
do tipul lui E ie ă Venturiano — care drapează sălbateca sete (le chiverniseai
a burglieziei liberale în lozincile şi form ulele — compromise deja, terfelite î
noroiul exploatator al m onstruoasei, coaliţii — ■ ale tinerei burghezii revoluţionar
dela 1848.
S atira puternică a lui C aragialo a demonstrat, cu un cuvânt, maselor ce s
ascunde sub flam urile „piogresiste” ale demagogiei burgheze, a (arătat foat;
putreziciunea şi înşalătoria ce sc ascunde în dosul peroraţiilor despre „sudoare;
poporului suveran’ ’, despre „rep u b lişă", despre „su fra g iu l universal” , etc. Satir;
lui Oaragiale a în văţat daci poporul să-şi identifice duşmanii, să-i recunoasci
în dosul cocardelor şi drapelelor uzurpate, să reziste tentaţiilor înşelătoare a l
frazeologiei lor „patriotice.” . A punei în valoare aceste sem nificaţii ale piesei
a promova cu vigoare! sensurile ei restauraite şi revalorificate de critica noastri
în lum ina ştiinţei m aixist-leniniste, în perspectiva drumului revoluţionar pi
a ire -1 parcurge poporul nostru astăzi, a stim ula pe cât posibil aeesţt drum sub
liniind urîciunen şi putregaiul de care, pn n luptă necruţătoare 'şi prin munci
neobosită, masele ţmnlneitoare pot şi trebue să se îndepărteze) şi, în fap t, se ş:
îndepărtează' tot m ai mult, a sublinia, în, fin e, chipul odios a l exploatatorului, a
înlemni deci id en tificarea lui acolo, unde el se m ai a f l ă înciă în m ijlocul nostru
—■ ia tă problemele de bază po care le r id ic ă 'în mod direct realizarea unui s p e a
taeol eu1 „N oaptea fu rtu noasă” . E le sânt, în fond, însăşi problemele unei in ­
terpretări. artistice pătrunsă de sp irit de partid, situată deci pe poziţiile re alis­
mului socialist, ale ,urnei in terpretări în perspectiva intereselor clasei muncitoare,
în perspectiva adevărului istoric şi a realităţii noastre în devenire.
Spectacolul' prezentat la grădina T eatru lu i N aţional nu reuşeşte însă s ă idea
cel m ai bun răspuns acestor probleme. Se "pare chiar eă aceste probleme n’au stat
îu chip clar la baza) pregătirilor spectacolului de care ne ocupăm.
D irecţia de scenă (Y-intilfi. Răduleseu) s’a lăsat sedusă de elementele de
fa r s ă ale piesei, vie elementele de 'culoare ş i de comic de su p rafaţă, po caro
L"-a fru c tific a t cu insistenţă, lăsând p i planul al doilea tocmai valorile ei
esenţialei.
' A tenţia acordata de regie acestui plan de su p rafaţă al textului a antrenat
în mod fireŞo colectivul) de mtejrpreţi) în tr’o ş a r jă violenta, în exploatarea efeote^
lor facile, în caricaturizarea inadm isibilă a personagiilor. P e linia aceasta, s’a
ajuns, dff pildă, la desmembranea rolului E ie ă Ventunano, care a căpătat pe scenă
în făţişarea unei lantoşe, a unei canoaturi, dm care omenescul a dispărut, în bună
măsură. Interpretul, V ictor Moldovan, a ignorat aproape cu totul sem nificaţiile
rolului, sensul acestui/ tip do '„intelectual” liberal, sem nificaţia adâncă a rolului
socfaJUpolitie al acestui tipic demagog. Eică.- şi-a pierdut eu totul, în interpre­
tare, „dem nitatea” şi înţelesul funcţiilor lu i m ultiple: de „arh iv ar la o judecă­
torie de ocol, de student, în drept şi publicist” , şi-a pierdut substratul de clasă,
dte tip social, am prenta monstruoasei orânduiri pei care o reprezintă şi o serveşte,
lucruri care -1 fac, în textul lui Oaragiale, nu num ai ridicol, dar ş i antipatie,
demn de (dispreţ, odios. Tov. V ictor Moldovan, determinat în bună măsură
de viziunea regisorală a spectacolului, s’a lăsat solicitat de efectele simple şi
superficiale ale rolului, de culorile lu i violente, d® circumstanţele lu i de farsă,
elemente pe care le-a exploatat în 'mod separat, dar' din cărei n’a reuşit, m ăcar
pe această linie de su prafaţă, să reconstitui© un pereunaj viabil, luman, semnu
ficativ. Căci E ic ă nu rămâne, în interpretarea tov. Moldovan, nici m ăcar un
îndrăgostit caraghios, ca tip unitar, omogen. Ş a r ja situ aţiilor ridicole, apariţia
dm butoiul cu ciment, monologul obositor! c,u multe .şi inutile gesturi comice
care uneori se apropie de cloivn eirie — aceste momente icare a r putea defini rolul

r
142
 acestui îndrăgostit caraghios,' sânt regulat întrerupte şi risipite de retorica şi
demagogia „inteleetual“-pohtaca a „junelui care oombate bine”. Acestea sunt
adevăratele elemente specificei ale racului, -pe care le impune textul şi care în­
curcă şi derutează -neîncetat întruchiparea de suprafaţă pe care o încearcă in­
terpretul. Aceste replici îl deranjează vădit pe tov. Moldovan, care în zadar (în­
cearcă} săj le trlagă fn şarja, lui eomico-amoroasă. Ele par 'ineoherenţe, în linia
rolului aşa cum e prezentat pe scenă, şi dau acea imprlelsie de caricatură pestriţă,
de înjghebare din. bucăţi, care duce fa denaturarea tipului, la ■desumanizarea
lui. Tov. Moldovan rosteşte aceste replici; care ar trebui să dea greutatea, speci­
ficata; rolului, eu preocuparea de a scoate efecte comic» imediate, nu de a le
sjublinia retorica găunoasă, pompă, nivelul intelectual, adică de a le integra în
cadrele tipului, de^a le face să ,eontribue la caracterizarea lui.’ Interpretul spune
aceste replici nu cu firescul îngâmfării bombastice a junelui ziarist, ei, schimbând
tonul, le ridică pe un plan comic artificial, solicitând] hazul imediat, .desintegrând
du-le din text, punându-le parcă într’un soi de paranteză cu orice preţ comică,-co-
mentânduţle şi ridieulizându-le neîncetat şi nu reprezentându-le cu realism. (De
pildă, ‘expresia „silenţiu lugubru” pe care interpretul o scoate din contextul repli­
cai şi o,rosteşte pe alţ.ton, Ridicând mâna, parcă arăhând-o înadins eu degetul
spectatorului: atenţiune!, aici se râde!). '
Am disbutat mai (pe larg realizarea rolului lui Rieă Venturiano, pentrucă în
cazul lui ni s’a părut mai îsbitoare neadâncirea semnificaţiilor textului, rămânerea
în suprafaţă, şarja aspectelor secundare. Această orientare însă'nu în proporţii atât
dis evidente, caracterizează aproape întreaga interpretare, pentrucă, după cum
spuneam, ea caracterizează însăşi viziunea regizorală a spectacolului, lucru pe care
îl, considerăm în bună , măsură determinant, cauza principală a neajunsurilor
acestui spectacol. 1 i - ,
Şi Titireă Immă-rea (Nae Voicu) ne-a apăruţi deseori prea mult ramolitul în­
cornorat, imbecilul pitoresc, şi prea puţm negustorul eare-şi stâlceşte în bătaie
slugile sau căpitanul în garda civilă ciana-hi aduce eu forţa lâ „izirciţ” pe adver­
sarii politici. (InjterpTetul'a fost jenat fără îndoială şi de colaborarea prea activă
ou sufleurul). . >
Şi Nae Ipmgescu (Hristea Cristea) şi-a arătat mai mult hazul analfabet -de­
cât capacităţile samavolnidiei administrative şi calitatea de „amic politic” al lui
Jupân Dumitraehe şi a alor lui.
Şi Spiridon (Ionel Banu) ar fi putut să continue jocul decent ,din primele
scene şi să ne redea mai mult-şi cu mai puţină bună (dispoziţiei din soarta neno­
rocită a slugii 'bătute şi dacă doarme şi dacă nu doarme.
• Restul distribuţiei a fost în general mai aproape de sensurile rolurilor deşi,
în unele momente, caracterul .spectacolului a antrenat în şarja superifieială în­
treg colectivul actorilor. Ni s’a părut d»mnă 'de llaudă realizarea Ziţei (Liana
Simioneseu) care ne-a comunicat cu fidelitate şi eu efortul de a păstra omenescul,
întreaga uşurătate, desinvoltura imorală, ridicolul siropos al „amoarei" burgheze
de mahala, veleităţile de „gâscă” răsfăţată şi scâlciat franţuzită, ale rolului.
Merituos a jucat şi tov. Dominie Stanca în rolul lui Chiriae, ,pe care l-a însu­
şit. eu multă siguranţă şi peicare s’a străduit să-l redea în "mod realist. Bine rea­
lizate au fost mai ialesvscenele de „amor"’ în care partenera sa, tov. Sili ;Munteanu
(Veta) a dat,un concurs .apreciabil în alcătuirea acestui ,cadru specific păstrând
nota imoralităţii triviale a burgheziei, dar ferit de implicaţiile naturalismului,
care reprezentau un risc uşor pentru asemenea scene. ‘ ,
Eforturile pline de merit ale acestor trei interpreţi, seriozitatea cu caro ei
s’au străduit sâ.şi .apropie rolurile, n’au isbutdt din. nefericire să imprime între­
gului spectacol această linie sănătoasă. El rămâne, prin cele arătata mai sus, o

143
reprezentare în general ncisbutită a comediei lui C aragiale, o realizare m ai prejoE
de posibilităţile colectivului artistic n i Teatrului N aţional din Cluj. E l demon­
strează în prim ul rând; o insuficientă m u n că, de analiză a 'textului dm partea
regnea, o . insuficient®, (adâncire a lu i în lumina rezultatelor pe care le-a obţinut
critica noastră ştiin ţific ă în reconsiderarea operei lu i C aragiale. Cum am văzut,
o atare eoneluzie e'tvalabilă deasemeni şi pentru o parte dm, interpreţi.
' Cu fo rţele de eare dispune însă, ţinând seama de unele realizări' din. stagpuj
nile tnecute, colectivul Teatrului N aţional dm 'Cluj poate depăşi aceste neajun­
su ri şi' se poate apropia tot m ai m ult de nivelu l superior al unei arte pattim ce,
realistjsoeialiste, cătie care în mod eu totul lăudabil, dar p aică nu cu destulă
stăruinţă^ aspiră. ' i '
P ie g ă tm le atente, temeimae, care se fa c în prezent- pentru stagiunea viitoare
ne îndreptăţesc să aşteptăm, eu speranţă roadele tot m ai valabile ale acestui
teatru fruntaş. ' ■ Geo Dumitrescu

, Un dicţionar al limbii române

La Institutul de Lingvistica din Cluj s'a terminat în cursul lunii Iulie,
redactarea >a cca. 10.00 0 cuvinte, pentru un dicţionar al limbii române,,co­
mandat de către Editura de Stat. S’au lucrat şi expediat la Bucureşti lite­
rele C, J, L, M, o parte dm. N, O, P, Q şi'U. Restul se redactează la Insti­
tutul de Lingvistică din Bucureşti. -
Dicţionarul va cupnnde cca. 30.000 cuvinte dm toate domeniile, în spe­
cial termenii ideologici, împământeniţi şi de mare circulaţie în limbă. Ve­
chile dicţionare (Şăineanu, Candrea-Adamescu) sunt azi şi foarte rare şi
foarte scumpe, — deci cu greu intră la îndemâna marelui public — dar
mai ales incomplete şi pline de greşeli. Astfel în dicţionarul lui Candrea-
Adamescu la cuvântul comunism se sene: ,,doctorină politică care cere să
se înlocuiască proprietatea individuală prin proprietatea colectivă”. .
Se poate vedea cât de necesar este un dicţionar care, însumând, terme­
nii ideologici pe lângă alţi termeni noui, absolut necesari, să dea definiţii
juste şi practice.' Editura de Stat are sarcina de a grăbi lucrările pentru
publicarea acestui dicţionar atât de necesar — apariţia lui fusese progra­
mată pentru 1, Mai 1951, care la un preţ accesibil maselor largi să poată
ti procurat de oricine şi să umple astiel această mare lipsă în câmpul tine­
rei noastre culturi. , ■ - ' Dumitru Mircea

D espre unele realizări ale scriitorilor din Braşov

Ziarul „Drum Nou” 'din oraşul StaMn publică în numărul său din 20
August o pagină de literatura demnă de remarcat. ’
Dintr’o coloană atrage mai intâi atenţia o notă întitulată ,,Ştiri literare”.
Membrii cercului literar dela „Sovromtractor”, în,şedinţa celei de a 6-a „seri
literare” au sărbătorit în faţa unui mare număr de participanţi împlinirea
unui an de existenţă în muncă a cercului. Nota mai relatează chemarea la
întrecere în cinstea zilei de 23 August şi în cinstea zilei de 21 Decembrie
adresată cercului literar dela /uzinele „Steagul Roşu” de către .tovarăşul
Popa Marin în numele cercului dela „Sovromtractor”. „Chemarea la între­
cere ajre ca scop îmbunătăţirea calităţii, lucrărilor literare”. , 1 ,

144
 Situaţia prezentată aici corespunde întru totuL hotărînlor luate la
Consfătuirea pe ţară a tinerilor scriitori şi oonstitue un punct pozitiv . în
.activitatea filialei din Oraşul Stalin.
înfiinţarea — de către Uniune — a unui număr cât meii mare de cer­
curi literare în întreprinderi instituţii şi şcoli, înseamnă un hotărît pas
înainte în campania de descoperire şi îndrumare a numeroaselor talente
•existente în sânul maselor munoitoare din ţara noastră. Filiala din Oraşul
Stalin are datoria să treacă la- înmulţirea numărului de cercuri literare. în­
făptuirea acestei sarcini este, de o imediată necesitate şi lai CIu], unde lucru­
rile până acum au mers şi mai greu.
Serile literare, de care vorbea nota amintită, au rostul de a trezi în
poporul 'muncitor, dragoste şi interes pentru problemele literaturii.
După cum reiese din notă, nu este neglijată nici legătura dintre ce­
naclu (cu numele „Mihail Eminescu") şi cercuri: câte 3 reprezentanţi din
fiecare cerc vor participa la şedinţele cenaclului. , ,
In aceeaşi pagmă sunt publicate două poezii semnate de Virgil Sânge-
reanu şi A. Cemescu, o dare de seamă asupra consfătuirii pe ţară a scrii­
torilor tineri şi articolul lui R. Kim (reprodus), despre ,,Literatura progre-,
sistă coreeană". '
Tânărul poet Virgil Sângiereanu în poezia cu titlul „In Coreea" reuşeşte
să dea o imagine sugestivă a războiului coreean, conturând gândurile jos­
nice şi ura care însufleţesc pe cei doi călăi Mac Arthur şi Li Sân Man, pe
deoparte, forţa de neînvins' a poporului şi încrederea lui în victoria finală,
pe de altă parte. "
Socotind eă dând un articol cât se poate de rezumativ şi limitat .la gene­
ralităţi, despre Consfătuirea pe ţară a tinerilor scriitori, filiala din Oraşul
•Stalin nu şi-a făcut datoria. Pe lângă faptul că au fost omise o serie de pro­
bleme acute pentru literatura noastră în stadiul actual, în articol nu se
-vorbeşte nimic despre cele învăţate de scriitorii din Oraşul Stalin la
Consfătuire, despre sarcinile precise care le revin şi despre lipsurile care
s’au strecurat şi trebuesc înlăturate din munca lor.
In numărul din 23 August al aceluiaş ziar, scriitorii sunt din nou pre­
zenţi: un fragment de nuvelă al tânărului prozator1 Petre Sălcudean, în
care simt prinse câteva aspecte din viaţa şi lupta ţăranilor muncitori din
'Gospodăria Colectivă „Tudor Vladimirescu", o poezie a lui Radu Tecu-
lescu „Cântec pentru Oraşul Stalin" şi una a tânărului Sângereanu „Pen­
tru Oraşul Stalin". ' ,
Poezia, lui 'Radu Teculescu se axează pe un subiect minunat: bucuria
'p e care i-o trezeşte gândul că oraşul său se va numi de acum Oraşul Stalin, ‘
dar — ca şi alte poezii ale sale — se menţine pe un plan de generalitate.
Poetul se referă la etapele mai de seamă prin care a trecut Patria' noastră
în drum spre socialism intenţionând să sugereze cititorului pe această cale
transformările fundamentale petrecute în viaţa oraşului său. Firesc ar fi.
fost ca el să fi.procedat tocmai invers, ilustrând prin imaginea concretă
a înfloririi oraşului său desfăşurarea revoluţiei socialiste în întreaga ţară,
pentrucă arta adevărată oglindeşte,'totdeauna generalul prin mijlocirea par­
ticularului. , ^ -
El enunţă câteva stări generale, oare sunt exact aceleaşi în orice loc al
ţării fără să le arate' învelişul1 lor concret, specific locului:

' „La atac cu normele se-avântă ' -

, Braţul dârz şi ochiul mult atent" ; '

Alm anahul literar, 10 — 1960

sau:

„Muncitorii poairtă’n ochi zări noi

Şi nimic voinţa nu le-o’ndoaie“. ■ .

In loc să vorbească de viaţa dinainte a Braşovului, — de pericolul boâ-

lei fasciste care bântuia în această parte a ţării, vânturând ura de oameni
— lucru ce l-ar fi ajutat să scoată cu mai multă tărie noul, ceeace a creat
clasa muncitoare şi partidul ei pentru oamenii din acest oraş. Dar, bine'
înţeles prin imagini care ar trebui să fie mai particulare şi mai sugestive
decât cele de genul acesta: , /
’ 1 ' . ' ’
' „Şi-astfel omul preţuindu-şi clipa
. Creşte faptă nouă şi ’nţeleaptă". -

Luând trăsăturile cele mai generale, secătuite de miezul viu, înzestrat

cu determinări proprii dela. obiect la obiect, şi întroducându-le în poezie,
ca simple enunţuri însoţite de un sentiment, ■deasemenea enunţat, ex.:

/ „Se’mplaneşte viitoru’n fapte“ - . '

poezia rămâne declarativă, mai puţin convingătoare decât unfapt ales din
viaţă şi cititorii îi reproşează .de drept cuvânt că „este generală", ştearsă.
Desigur, concluzia de aici nu acopere în întregime poezia tovarăşului
Teculescu. O calitate de netăgăduit, este .sentimentul intens de bucurie sus­
ţinut de ritmul dinamic ca în strofa aceasta: ' < ,

„Vrem ca glasuri numele să-i cânte

Şi’n ecou să-l' poarte marii brazi,
Vrem ca roţi şi strunguri să se-avânte,
Cântând cel mai drag hume de azi".

Am insistat în această analiză pentru motivul că menţinerea la generalităţi

tinde să devină o manieră la tovarăşul Teculescu. •
Poezia tovarăşului Virgil Sângereanu, cu acelaş caracter decântec,' pe
care o reproducem în numărul nostru de faţă,' 'este ţinută totuşi mai
aproape de realităţile pe care le cântă, dragostea pentru poporul sovietic
şi pentru marele Stalin este întemeiată pe fapte, este determinată de con­
ştiinţa că el şi poporul său ne-âu eliberat: ' -

„II nurtiim „Oraşul Stalin"! Cine oare

Ni-i mai scump ca omul din 'naltul Cremlin?
Cine bunătatea-i poate s’o măsoare '
Şi sufletul mare, oţelit şi plin!

Ştiu, pe-adci venise Vania şi Volodia ■

Poate din Ucraina, poate de pe Don,
Cu Stalin în frunte au zdrobit jigodia
Scoţând din cătuşe pe Gheorghe, pe Ion“. ,

Ţinând seama că tovarăşul Virgil Sângereanu este la începutul activităţii

lui poetice, -poezia aceasta ne îndreptăţeşte să credem că va putea da
lucrări frumoase în viitor. , ' -

146
 In concluzie, gândîndu-ne la cele două pagini, culturale, socotim că tova­
răşii din Oraşul Stalin sunt pe un drum bun şi că vor realiza lucrări ridi­
cate din punctul de vedere al conţinutului şi din punctul de vedere al cali­
tăţii, aşa cum partidul şi clasa muncitoare le-o cere, pentru a se face demni
de numele pe care de curând îl poartă oraşul lor. O oglindă a zilnicei lor
1 activităţi va fi tocmai pagina culturală a ziarului „Drum nou“.
A . R.

P resa ardeleană de 23 A ugust

Răsfoind ziarele din oraşele Ardealului, in pragul zilei de 23 August* nu poţi
să nu-ţi exprimi buauria întâlnirii directe' eu roadele revoluţiei culturale, revoluţia
care străbate viaţa poporului nostru muncitor, ca o consecinţă a eliberării patriei
noastre de către glorioasa armată sovietică. Poezii semnate ide’ nume necunoscute
până acum, vibrând de prospeţimea faptelor şi visurilor poporului adus la o viaţă
luminoasă, reportagii vii aducând imagini din toate aspectele vieţii ţăranilor
colectivişti şi minerilor,, dări de seamă asupra activităţii! de culturalizare) a sate­
lor, etc., 'îţi atrag puternic atenţia. Problemele pe care le ridică sunt valabile
oriunde în ţara noastră, însă poartă un specific local, determinat de împrejurări
concrete; ele au fost rezolvate într’o măsură mai mare sau mai mică, după cum
cadrele destinate pentru acţeste munci au fost mai ,mult sau mai puţin active.
Clubul (muncitoresc din Petroşani, după cum ne informează ziarul „Steagul
roşu“ are 'o, activitate rodnică Munca susţinută, pentru o cât mai largă difuzare
a cărţilor în rândurile oamenilor muncii, dusă de comitetul de conducere al clu­
bului, sprijinit de Partid, a dat următoarele rezultate: 1
,-,In Ianuarie a. e. totalul cititorilor sa ridică la 336, tovarăşi eu 1354 cărţi
citite. In intervalul 1 Iulie— 31 Iulie numărul cititorilor s’a ridicat la 819 cu un
total de 2013 cărţi citite . . . Dintre cei 613 cititori din luna Aprilie 1950, numai
91 erau mineri. In Iulie, numărul lor ajunge la 128 cititori permanenţi.11 '
Nu întâmplător am putea extrage date de acest fel din pagina fiecărui ziar
ardelean care neja sosit la redacţie, cum este „Lupta Ardealului” (din Cluj);
„Graiul Sălajului”, „Lupta Noastră” (din /Satu-Mare), „Ardealul Nou’’ (din ■
Târ^ul-Mureş) şi „Lupta Sibiului”. , ' '
Procesul de înflorire culturală se adânceşte peste tot. Numărul cărţilor ci­
tite' de ţărani şi muncitori creşte necontenit. „Graiul Sălajului” poate vorbi die
aceeaşi revoluţie, de aceleaşi biruinţi, bineînţeles eu datele sale: ,^Reţeaua da
biblioteci s'a extins, iar planul anual în ceeace priveşte aprovizionarea eu cărţi
a fost întrecut până la 23 August a. e; cu mai mult de 15%. Numai din
Ianuarie a/ c. căminele, culturale din judeţ au primit aproape! 70.000 volume noi.“
Acelaş' articol relatează despre 1502 conferinţe ţinute în judeţ în ultima lună
eu scopul răspândirii pe scară largă a ştiinţei, despre căminele culturale înzestrate
eu aparate de radio, despre deplasările caravanelor cinematografice, despre
funcţionarea a 68 de cercuri agrotehnice în judeţ, despre sprijinul simţitor dat de
organizaţiile de partid tuturor manifestărilor culturale.
Din. pagina culturală a „Luptei Sibiului” se'desprind date la fel de grăitoare:
„In cadrul celor 462 sari culturale din anul acesta, la care au participat
până acum 7481 ţărani muncitori, s’a conferenţiat despre sprijinirea
campaniei agricole şi despre susţinerea luptei pentru pace a oamenilor mun­
cii dela sate, conferinţe care au fost urmate de discuţii şi angajamente.”
La întrebarea cum au ştiut să participa tinerii scriitori la Sărbătoarea Eli-s
berării, nu toate ziarele pot da un răspuns mulţumitor. \Aşa este cazul „Luptei

147
Sibiului" la care scriitori nu participă eu nimic, deşi au o filială şi au dat ade­
seori -lucrări frumoase. Această absenţă a scriitorilor .sibieni îşi are rădăcinile
într’o delăsare în muncă a filialei, înjtr’o desconsiderare —i de către redacţie şi
Filială,'.—,a locului pe care îl ocupă scriitorii în campania, de] educare a maselor ■
şi în frontul luptei pentru apărarea păcfii. , ,
In .ziarul „Drum Nou" din Oraşul Stalin,, situaţia este alta. Scriitorii sunt ■
prezenţi, şi calitatea lucrărilor lor este îmbucurătoare. învinuirea pe care le-o
putem aduce este aceea că le lipsesc elejnentele noi; începătorii, în ciuda faptul
lui 'că la,ei funcţionează cercuri literare încă din >anul) treclut. In numărul de 23 _
August semnează poezii ;despre Oraşul Stalin, Radu Teculescu şi-Virgil -Sânge— •
reanu. De acestea ne ocupăm într’o notă vecină.
■ Scriitorilor sibieni leLoi i-a înainte tânărul Pop Simion din SaturMare, un '
nume puţin cunoscut, ’.cu o potezie destul- de ’ reuşită, publicată' în pagina c,uL
rurală a ziarului' „Lupta Noastră". , " ; - (
Subiectul poeziei-este bine ales: O muncitoare idin Satu-Mar© scrie ostaşului
sovietic Serghiei: ' * , 1 ■ ' - ■

„Tovarăşe Serghei îţi scriu, răvaş

cu.mâna mea de muncitoare,
din micul şi îndepărtatul med oraş;
din iSatu-Mare."

în care îşi exprimă bucuria revenirii la viaţă ce i-o trezise întjâlnirea cu el în Au-
gusftul de lâcUm şase ani: ■

Toamna 'ndulcea boiul de strugur.

Era August. Noi ne vedeam de prima dată,
ostaş sovietic, tânăr :ca un mugur. . . '
Vântul iătea. Pe 'drum zăceau î/ngălbenite foi.
’ Cerul vărsa. lacrimi, de bucurie ,
' şi parcă m'am trezit ■din somn greoi,
) când tu mi-ai spus „o nouă viaţă o săi fie".

Poetul vorbeşte despre Partid'în cuvinte simple, convingătoare:

' „el ® făcut cuvântul „VREAU" maipătimaş,

atunci când reclădeam [a ţării vatră"

de eforturile■construirii socialismului în judeţ: ‘ ,

" „am~ridicat vreo ' optsprezece, colective

iar sus la Baia-Mare, un Combinat"

de contribuţia pe care 'eroina! lui muncitoare |o aduce în liupta pentru pace:

' „cuvântul păcii eu l-am 'înţeles

' când,pătimaşe am semnat Apelul
şi ţeâ măi 'Serghei, pânză alb'ft ţes,’'­
, , ■ 1 v

şi de îmbunătăţirea vieţii în general:

148
 „Ni-travul minunat şi plin i
ca boiul grâului în spic ,
ca polobocul nou şi plin de vin .
' aşa ni-'traiul de voinic."

Bineînţeles că poezia, are şi stângăcii, cum este în partea de sfârşit, ideea

nu are aceeaşi forţă, unde versurile rimează monoton, artificial şi unde pot fi
întâlnite expresii umflate ca „odăile inimii”, „bucuria _ereşte-6tivă” sau inver­
siuni supărătoare ca „înstănita piatră11 v .
Tot în partea finală a poemului poezia devine mai săracă în imagini, fapt
cane dăunează sentimentului de indignare faţă ,de mârşăviile războiului. Ou toate
aceste lipsuri, frumuseţea unor imagini şi sentimentul autentic care se face sim­
ţit, ne îndreptăţeşte să afirmăm că poezia tânărului Pop Simion este, pentru în­
ceput, o promiţătoare realizare. ' •
Ziarul „Turda Nouă" reproduce poeziile 1„Cântec în August'' de Dan Deşliu
şi „23 August" de Mana Zăgan. Faptul că nu apaie nieio lucrare literară apar­
ţinând unui turdeam este o consecinţă firească a lipsei unui cenaclu şi, dată
fiind această situaţie, a lipsei unei legături între resortul cultural al ziarului şi
tinerii începători în munca literară.
In şantierul său Cultural, ziarul „Steagul roşu” ne atrage atenţia cu poezia
semnată die Toma Ioneseu, în care topitorul Gavrilă Andrei însufleţit de vestea,
vietoriei lui Barta Iosif îşi da angajamentul săjşi îndeplinească plănui anual până
la .23 August. Intenţia poetului este frumoasă. Faptul arătat mai sus pqate con­
stitui foarte bine, subiectul unei poezii, dar în felul cum poetul îl prezintă, ră­
mâne numai intenţie. / - ■ -
E vorba aici ide un om, pe nume GavnlăAndrei, topitor. In poezie ar trebui
să-l vedem trăind, mişeându-se, să-i cunoaştem specificul de viaţă, să-i vedem
frământarea sufletească pa care i-o trezeşte succesul fruntaşului Barta şi care
naşte jn mod firesc puterea ee-1 cucereşte şi-l'poartă-spre întrece'-:, spre înde­
pliniră grabnică a Planului.
Dar poetul ne pune în faţă un om care are o singură particularitate:
numele. >
Neadâncirea subiectului, a faptului de viaţă din care este desprins, face ca
în poezie să abunde cuvinte care nu spun nimic, cum sunt: „belşug de lumină”,
„lan de cuvinte”, „bucuriei-munte”, sau versuri care trădează aceeaşi lipsă de
conţinut, cum sunt: ’ , •

„August 23: în glas de motoare, sub flanvu/ri de >pară, '

creşteau sorii vieţii peste oua ţară." ,

Totuşi tov. Toma Ioneseu dovedeşte talent; realizează unele versuri pătrunse
de uu mişcător suflu Tirie," cum sunt acestea: '

•, „August 23 : se schimbau vânturile, cădeau cătuşele,

răzbea viaţa ega nouă, eântani catiuşele.” ,

El trebue să-şi pună serios problema cunoaşterii şi oglindirii în spirit partinic ,

a, realităţii, a ifaptelor măreţe săvârşite de oamenii muncii din ţara noastră, tre­
bue să studieze literatura clasică, realizările poeţilor noştri mai experimentaţi,
dar mai ales poezia eovietică- Numai pel aqeastăj cale poate ajunge la o poezie
îmbunătăţită calitativ. •

149
 Nu putem încheia observaţiile, pe marginea poeziilor publicate în presa arde-­
, ' , leană cu ocazia lui 23 August, fără să ne spunem părerea despre pagma de poe­
zie a „Luptei Ardealului”. Semnează poezii cu această temă tinerii poeţi Victor
Felea, Alex. Andriţoiu, Aurel Rău, Gheorghe Ungur şi Tiberiu Utan. Ceeace
remarcăm la poeţii amintiţi, este grija pentru o exprimare personală, poemele
lor prinzând aspeeteidiferite ale aceleiaşi teme'. Ei nu reuşesc totuşi să-şi ducă
hotărînea până la capăt. ,
Poezia lui Victor Felea întitulată „A noastră imensă dimineaţă’’ este pă­
trunsă de sentimentul unei puternice treteiri la viaţă, cum, se poate, vedea şi din
versiunile acestea: .

Şi imul după altul s'm prăbuşit pereţii

şi stâlpii acelei lumi cuprinse de sminteală;
în umbra umor ziduri mai predicau profeţii, '
spumând mei eu: — desigur, e undeva greşală.

Dar valul cel puternic erescut.a pas cu pas '

şt văi au fost cuprinse şi piscurile svelte,
iar idolii cei putrezi ce'n umbră au - mai rămas
s'a/u prăbuşit sub mâna crescută pe unelte.

• Darevocând din primele versuri Partidul, arăltând ieşirea lui!din ilegalitate,

poetul ar fi trebuit să-JJ prezinte cţa fiind în centrul înfăptuirilor revoluţionare
(reforma agrară, lichidarea monarhiei) de care vorbeşte. Atunci când arată rolul
Partidului îl izolează într’o strofă şi utilizează imagini neîndeajuns de puternice:

Şi neîncetat Partidul veghează şi primeşte

şt până'n depărtare lumina lui străbate,
iar fiarele din besnă pe rând el le strwâşte -
■ şi drumul cel mai sigur el ştie 'să-l arate.

Aurel Rău în poieziâ întitulată „Cânta” 'îşi alege într’un fel interesant Su­
biectul, însă nuJ adânceşte: ■ciobanul pe care el La întlâlnit cântând, despre 23
. ,August nu este individualizat şi încadrat în mediul său; gândurile lui sunt doar
câteva crâmpeie. Alex. Andriţoiu vorbind dra un sudor care merge să pună steagul
pe uzină pentru sărbătoarea zilei de '23 August, îl prezintă schematic. Pe alocturi
unde elementul descriptiv prevalează, (versurile sunt mai îngrijite, însă acolo
unde se vorbeşte de sudor, de lupta pe care, aoesta o duce în munca lui de fiecare
zi, poetul este grăbit şi rezolvă totul printr’o simplă trăsătură de creion făcând
caipoezia să primească un caracter de suprafaţă Exemplele, sunt grăitoare:

La miăură, aplecat pe mancă

A .stat cu mâna 'niinsă şi dibace ‘
Şi-a'nscris în Plan cu normele poruncă
- In lupta necurmată pentrm pace.

Gheorghe Ungur enunţă -o serie de adevăruri arhicunoscute tuturor încă din

anii trecuţi. Nimic dela 23 August încoace, nimici din înfăptuirile clasei munci­
toare nu 1se oblindeşte 'în poezia sa. Ac.astă lipsă se datoreşte faptului că
poetul nui avea un conţinut limpede atunci când a conceput.o. Caracterul foarte
general şi foarte plat al subiectului, graba cu care poetul a, scria a făcut să se
strecoare îh poezie greşeli .foarte evidmte. Astfel ieste tautologia din versul:

150
„im tumultul fabricilor şi pe ogoare, clocot şi freamăt" şi definiţia prolixă a vieţii
exprimată îitf versuri ca acestea: ■ • .

„Viaţa e vultur căţărat pe baricade

jrv/rlână Va ari/pi tăişwri hidoase de spade,“ etc:

In concluzie amintim că redacţia „Luptei Ardealului” ar fi trebuit să ob­

serve aceste serioase lipsuri care s’au strecurat în poeziile publicate şi să con­
lucreze, pentru îmbunătăţire, cu [autorii. Lupta pentru o poezie de calitate pe
care a semnalat-o Consfătuirea pe ţară a tinerilor scriitori trebue să fie şi o pre­
ocupare a resoartelor culturale din redacţiile ziarelor. In literatura noastră nouă
s’au înregistrat în ultimul timp o serie de frumoase realizări, s'au semnalat 'o
serie de talente proaspăt apărute şi aoeasta dovedeşte că lupta pentru ridicarea
poeziei noastre la un nivel superior^ dacă jeste susţinută conştiincios poate fi
câştigată. A . R.
/

D espre repertoriul operelor de Stat

Repertoriul constitue şi în domeniul teatrului muzical, în aceeaşi măsură
ca în teatral de proză, una din problemele cele mai importante în procesul
de transformare a artei' scenice într’o artă realistă, adânc pătrunsă de tematica,
socială, participând activ la transformarea revoluţionară a societăţii. In teatrul)
muzical, unde repertoriul de actualitate este încă sărac, locul cel mai important
îl ocupă operele clasice ruseşti, bogata moştenire a şcolii muzicale ruse, care
alături de operele clasice universale, oferă mari posibilităţi de desvoltare unei
arte scenice realiste. ' '
In stagiunea 19 5 0 — 1 9 5 1 scenele lirice clujene vor programa o serie de
opere noui, printre care un loc de frunte îl ocupă operele marilor clasici ruşi.
Opera clasică rusă, apărând pela jumătatea secolului al XlX-lea şi reflectând
influenţa crescândă a forţelor democratice în toate domeniile vieţii sociale,
coboară muzica din sferele nebuloase idealiste şi romantice, pe pământul vieţii
obişnuite, cu toate contradicţiile şi aspectele ei negatiye, şi îi dă un accent
şi un conţinut puternic social, şi adânc realist. Marii clasici ruşi; Glinka,
Dargomâjschi, Ceaicovschi şi Grupul celor cinci, urmăresc în arta lor adevărul
adânc al vieţii şi îi dau astfel un puternic caracter social protestatar. De aceea
opere ca „Ivan Susamn“ de Glinka, „Rusalca“ sau „Oaspetele de Piatră" de
Dargomâjschi, „Dama de Pică" sau „Evghenii Oneghin" de Ceaicovschi, „Boris
Gudunov" sau „Hovanscina" de Musorgschi, etc. constituesc pentru ansamblele
noastre de operă nu numai un prilej de afirmare artistică, ci şi o adevărată
şcoală a realismului. 1
Repertoriul actual al celor două opere cluţene a reuşit să se îmbogăţească
în ultimele două stagiuni cu spectacole ca „Dama de Pică" de Ceaicovschi,
„Cneazul Igor" de Borodin, „Târgul din Sorocinsk" de Musorgschi.
In stagiunea care va începe toamna 'aceasta, repertoriul scenelor clujena
se va îmbogăţi cu noui opere ruse care în trecut au fost interzise de cenzura

151
burghezo-moşierească sau „evitate" de conducerile teatrelor pentru tematica lor-
socială de demascare. Astfel Opera română de Stat va pune în scenă „Boris
Gudunov" de Musorgschi, „Evghenii Oneghin" de de Ceaicovschi, „Rusalca" de:
Dargomâjschi. In acelaş timp vor fi prezentate înmontărinoui, cu o' adâncă
reconsiderare a tematicei sociale, camuflată în trecut . de teatrul burghez,
opere din repertoriul universal de o reală valoare realistă, ca „Tosca" de:
Puccini la Opera Română de Stat, „Carmen" de Bizet şi „Flautul fermecat"
de Mozart la Opera Maghiară de Stat. Stagiunea 19 5 0 — 1 9 5 1 va încrie în reper­
toriul clujean şi două mari balete ruseşti şi anume „Lacul lebedelor" de Ceai-»
covschi la Opera Română de Stat, şi „Casse-Noisette" de Ceaicovschi şi un mare
balet sovietic, la Opera Maghiară de Stat.
O lipsă serioasă în repertoriul' scenelor clujene şi cudeosebire fn acela,
al Operei Române de Stat este aceea a. operetei şi în această privinţă condu­
cerea instituţiei ar trebui să se îndrepte cu curaj spre opereta nouă .sovietică
prin care s’ar aduce pe scena noastră nu numai spectacole de un înalt nivell
artistic dar şi o tematică nouă, socialistă, prin care aportul scenei lirice clujene
în lupta pentru construirea socialismului în ţara noastră ar creşte, s’ar îmbogăţi
i. b .

Problem e de literatură şi artă nr. 11

■ f \ ' (
Numărul 11 al revistei „Probleme de literatură şi artă" cuprinde un
bogat şi variatr material de informaţie literară şi artistică, extras dm revis­
tele sovietice de specialitate. ’---------------------- ----------
In fruntea recentului număr al revistei se situiază studiul de istorie
literară al lui S. Castorschi, întitulat I. V. Stalin şi A. M . Gorchi. Refe-
rmdu-se la grija pe care Lenin şi. Stalin au avut-o totdeauna faţă de mae­
ştrii ştiinţei şi ai literaturii sovietice, autorul 'subliniază apoi atenţia exoep-
ţonală ş dragostea cu care ce doi mari dascăli ai proletariatului 1-âu încon­
jurat pe marele scriitor. Pe baza unei documentări temeinice, Castorschi
citează nenumăratele şi înaltele aprecieri cu care Lenin şi Stalin au cinstit
activitatea politică şi literară'a lin Gorchi. Autorul urmăreşte cu grijă evo­
luţia ideologică a lui Gorchi, relevând ajutorul, imens pe care tovarăşul
Stalin i lua dat cu dragoste, atunci când marele scriitor avea nevoia de
sprijinul său preţios. Bazându-se pe o ‘temeinică analiză a textelor lui
Gorchi şi pe numeroase mărturii de altă natură. în scopul stabilirii rolului
pe care l-a avut tovarăşul Stalin în formarea scriitorului, studiul lui Cas­
torschi este deosebit de util atât specialiştilor în marxism-lteninism şi
istorie literară, cât şi publicului cititor larg. , '
De o deosebită însemnătate pentru scriitorii şi criticii noştri, în eluci­
darea multor probleme de practică artistică şi' de teorie literară, este arti­
colul lin C. Slmonov Pentru spiritul partinic bolşevic şi pentru o înaltă
măiestrie artistică a literaturii ~sovietice. Simonov subliniază în aoest arti­
col bazele ideologice de neclătinat ale literaturii sovietice, referindu-sa apoi
la unele probleme teoretice şi practice de fundamentală importanţă ale
literaturii popoarelor U. R. S. S. în faza ei actuală de desvoltare, insistând
' cu deosebire asupra necesităţii de a ridica la un înalt nivel măiestria ei
artistică. -

152
 „Toate hotărîrile Partidului cu privire la problemele de literatură şi
artă, — scrie Simonov — , cerana aruştrior sa ne credincioşi principiului
spiritului partinic şi metodei realismului sociansx, au pus mereu şi fără
excepţie in .faţa acestora sarcina de a-şî perfecţiona măestria artistică,
forma artistică. (Sublinierea noastra. G. B ) Simonov arată în continuare
că nu se poate ajunge ia adevărata măiestrie iără o cunoaştere profundă a
realităţii, tără o înţelegere adâncă a tendinţelor ei înaintate sau retrograde.
Când scriitorul încetează să mai’ studieze şi să analizeze conştiincios vieaţa.
el pierde- şi măiestria, înfăţişează superticial ori de-a-dreptul eronat reali­
tatea, scăzând ca artist in taţa cititorilor săi. In lumina acestor consiae-
raţn principiale, Samonov trece apoi la analizarea unora dintre operele lite­
rare şi artistice ale maeştrilor sovietici, indicând ca principală sursă a lip­
surilor existente absenţa unei apropiem active de realitate, de vieaţă. '
Este nevoie oare să mai spunem că aceste judicioase observaţii privesc
îndeaproape şi pe scriitorii noştri?
' Simonov trece in continuare la examinarea unora dintre problemele
criticu. Studiul profund şi multilateral al realităţii — spune cunoscutul
scriitor — este tot atât de necesar şi criticilor sovietici. „Fără un studiu
profund multilaterali al realităţii noastre, fără a simţi in ea acel element
nou, critica nu poate fi partinică, nu poate aprecia operele dkn punct de
vedere al veracităţii artistice şi dm punct de vedere al luptei noastre pen­
tru construirea comunismului". Trecând apoi la analizarea mai multor
lucrăm cu caracter critic şi subliniind lipsurile d'e care suferă, Simonov se
opreşte cu deosebiră la acelea care trădează devieri formaliste, manifestate
sub fonma separării arbitrare a formei de conţinut în cursul examenului -
critic. In fapt, nu se poate examina separat forma, rupând-o de lonţinutul
operei, de realitatea zugrăvită de autor, de poziţiile ideologicei de pe care
zugrăveşte el realitatea. Dăunătoare este şi deprinderea unor critici de a
examina numai Lipsurile artistice, nu şi meritele artistului în această direc­
ţie, răpindu-i astfel posibilitatea de a se orienta just în creaţia sa uite- '
rioară. Un alt neajuns îl constitue ruptura dintre criticii care se speciali­
zează în problemele istoriei literare şi literatură actuală. In' continuare, ,
Simonov desvăluie şi alte lipsuri ale criticii literare, cum sunt de pildă rela­
ţiile neprincipiale dintre diferitele grupe de critici şi îngânfarea de care
suferă unii dintre ei, aducând prin aceste atitudini nesănătoase serioase
prejudicii cauzei pentru care luptă. Studiul reaminteşte în încheiere sarci­
nile man care revin criticilor în sprijinirea de zi cu zi a desvoltării într’un
spirit sănătos a literaturii sovietice. , .
In numărul actual al Problemelor de literatură ş i artă mai sunt publi­
cate şi notele despre literatura marshailizată a Franţei pe care le-a strâns
Iuri Jucov în recenta sa vizită făcută în această ţară, întitulându-le Otrava
cosmopolitismului. Notele acestea reuşesc să surprindă multe dintre aspec­
tele semnificative al jalnicei situaţii culturale din Franţa actuală, supusă
dominaţiei aproape totale a imperialiştilor americani.
N. Onufriev semnează în acest număr un scurt dar documentat articol
despre Literatura sovietică — luptătoare v entru pace, în care scoate între
altele în relief faptul că, după tema muncuTTupta pentru apărarea' Patriei
Socialiste constitue a doua temă importantă a literaturii sovietice. In restul
articolului N. Onufriev se referă la unele dintre operele care ilustrează mâi
bine aceste măreţe teme. '
Partea referitoare la informaţiile de imediată actualitate este deosebit
de bogat ilustrată în acest număr al revistei Probleme de literatură şi artă.
Ca oferă cititorilor noştri cronica: muzicală, plastică şi literară, un număr

153
 de note culturale sovietice extrem de instructive, înserate la rubrica Actua­
lităţi şi numeroase informaţii scurte, încheindu-se cu o bibliografie a noi­
lor cărţi sovietice. , G. B.

Răsfoind revistele maghiare

In numărul pe Mai al revistei budapestane „Forum", Darvas Iosif se

ocupă de problemele actuale ale vieţii literare din Ungaria. Intre altele, el
discută chestiunea „tovarăşilor de drum" şi, în altă ordine de, idei, problema
criticei şi a autocriticei. , '
, încă nu se poate vorbi ‘ de o'literatură deplin aşezată pe poziţiile prole­
tariatului, în Ungaria; cert e,, în schimb că, prin ajutorul şi după îndrumările;
partidului, s’a format un lagăr al. scriitorilor care are un rol covârşitor în
desvoltarea literaturii. Marea majoritate a celor din afară de partid, se
îndreaptă din ce în ce mai hotărîţi spre o literatură realist socialistă. Autorul
aminteşte două exemple, ‘ pe Veres Peter şi Szabo Pal, deşi ■,aceştia nu sunt
singurii^ Darvas aminteşte apoi problema mult desbătută a literaturii partinice.
Citează din Rdvai Iosif: „Conducerea Partidului, în ultimă analiză, însemnează
transmiterea „comenzilor", a necesităţilor şi a criticii poporului , către scrii­
tori şi întoarcerea literaturii în complexul vieţii sănătoase a poporului din
care a fost ruptă în cursul veacurilor. . Aceasta priveşte desigur şi pe
'■scriitorii „tovarăşi de drum". Darvas dă dreptate lu: Revai, care spune că
„trebue să luptăm împotriva stângismului care vrea să folosească ■literatura .,
partinică drept măciucă împotriva „tovarăşilor de drum“j pretinzându-le deodată
întreaga măsură partinică leninistă. In acelaş timp însă, trebue să ţinem seama
v şi de observaţia lui Revai făcută scriitorilor .din afară de partid, a „tovarăşilor
de drum", că situaţia lor de „tovarăşi de drum" nu este decât o stare trecă­
toare, iar ataşarea lor deplină la literatura nouă, partinică, poate fi realizată
numai prin adâncirea şi trăirea,-adevărurilor marxist-leniniste. '

’ ' # • ,
Numărul din 30 Mai, al revistei „Csillag" publică sub semnătura lui
Gyori Gyorgy o critică pe marginea romanului „Desculţ" de Zaharia Stancu,
tradus în limba .maghiară. Criticul, relevă căldura şi pasiunea cu care Stancu ,
povesteşte soarta ţăranului sărac de altădată. Când descrie asuprirea şi sufe- .
rinţele lor fără de margini, glasul lui este încălzit de o amărăciune sălbatecă.
Când vorbeşte despre bucuriile lor, despre viaţa lor de toate zilele,' tonul lui
împrumută o mare simplicitate artistică. Criticul e convins că romanul lui
Stancu a îmbogăţit ţara autorului cu o nouă' culoare, care constă ■în însăşi
procedeul său de a reprezenta oamenii şi situaţiile. In această privinţă —
scrie Gyori — Zaharia Stancu, merge pe urmele lui Gorchi: ■
B. B. A.

154
 Baricada-

Dumitru A4ircea

D R U M U L N Ă P Â R C II

Există .cineva ca/re mărşâlueşte încăpăţânat pe un drum propriu. E-a zămislit

.svigur, luând pildă vie dela alţU, proaspăt defuncţi. Pe acel drum, propriu se
xtrăduie dm toate puterile să ducă, să mâie cu turma, un, întreg popor. II apucă
turbarea şi spumegă epileptic: poporul se împotriveşte, ie încăpăţânat. Penţrucă
pe asemenea drumuri numai indivizi şm'guratici, o anumită specie de indivizi, „
merg. Popoarele au eu totul şi icu totul alt, drum şi alte1idealuri.
N w demult Nitler, gel, mai sângeros crimmal >cunoscut de istorie, a terminat
■un drum, foarte propriu, într'un mod foarte puţin onorabil. .J. Se ■jiie) cum,. . .
Tot aşa Benito Mussolim. Poporul (italian, sătul de „drumuri proprii'' l-a atârnat
de-o grindă au picioarele în sus . . . .Pe un drum, asemănător s'a avântat vitejeşte
amicul Truman, aplaudat frenetic de dulăii săi. Se ştie din experienţă cum va
sfârşi acest voiaj. Epilogul nu este scris în „Mehn Kcmpf”, dar se cunoaşte.
Omenirea are o memorie supărătoare pentru drumeţii aceştia, năbădăioşi.
Există însă un drum ' propriu deosebit. . . E drumul năpârcii. Pe el numai
1năpârca, poate să meargă. Năpârca şi puii săi: 'Ram,coma, Kardelj, Djilas, Moşe
Pjade şi .alţU . . „ Nu mulţi. Destui însă ca să transformej o ţară liberă în tem­
niţă şi un popor viteaz în sclavi. Năpârca are slugi şi are '-putere. In tocul
pistolului şi în camerele speciale moştenite, pS, lângă alte. bunurij, direct dela
răposaţii Adolf şi Bemto. Vrea deci -.să, facă dm supuşii săi, preasupuşi roboţi.*
Dar rvumai până la o . vreme . . . „Drmwrile proprii” nu sunt veşnice ca drumurile
popoarelor, ele am u/n) implacabil fin is. . . Aşa dovedeşte istoria. Şi „historia est
magistra vitae'’ . . . Se vede însă că nwmai popoarele cunosc maxima şi o înţe'-,
leg . . . pentrucă istoria este f ăcută de popoare. Indivizii îşi întjhipuie mimai e'o
ja c . . , ' , ,
' Totuşi Iosip Broz Tiţo, năpârca, şi-a propus să facă. istorie cu orice preţ.
Strigă în gura mare şi se bate cu pumnml în piept, bate 'cm pumnul, în masă,
■dă cu pumnul în inima poporulv jugoslav: „vrem să mergem pe un dnwiril pro­
priu”, „vrem fericirea poporului) jugoslav!” ,
Glăsueştc frurrlos,. . . E o melodie arhicunoscută. Cântecul e vechim, textul
'a fost creiat dc herr Adolfrăposatul, şi dictat în\ refrenuri actualizate de vier-
suitorul Truman, de trompetistul dela Casa Alb'ă. Şi el' declară ci vrea să feri-,
ceaşcă omenirea. De aceea construeşte bombe. Cu ele „ fericeşte.azi poporul co­
reean. Cu „cântecul’' lor, cântecul lui Ţrumam. . . Dar Tito s’a dovedit un vir­
tuos interpret al acestui cântec. „Pentru fericirea poporului jugoslav!” Tito e
ucenic vechim în această/artă deosebită. A încăput,'demult, dm timpul lăzboiului,
.când s'a făcut alegere <între‘_el şi Draja) Mihailovid, câlălalt „binefăcător” crimi­
nal al poporului iugoslav . . . Acesta nu s'a dovedit îmdea/juns- de ■talentat, pri/n

155
 urmare i s'a luat, vioara. Şi piuitul. . . Tito Ilosip Broz l-a înlocuit cu mai mult
succes, cu mai multă dexteritate, spre mareei, bucurie a gangsterilor dintrto casă
vârtos spoită ou catran p& dinlăuntru. . . ci4 var pd,)dvnafara , . ., care, şi ei vreau
sgomotos totul pentru „ fericirea“ poporului jugoslav. /
„Eroul" losip Broz s'a aşternut sârgumcios la lucru. . . Osteneşte să facă
într’adevăr totul. Arso Iovanivici, filosovietic şi deci inoportun, Slavko Sodici,
Fetar Drapin şi alţii, mor subit. . . Li s'au terminat ziUşparele. A purtat' losip
Broz de grijă să li se termine, la timp . . . Fentru încăpăţînaţii mai mărunţi se
deschid lagăre spaţioase şi închisori speciale, se 1transformă în temniţe 150 piv­
niţe din Belgrad. închisorile existente nu ajunai căci poporul şi patrioţii\jugoslavi
sunt numeroşi. . . Şantierele ' de muncă, „voluntară'' apar ca ciupercile . . . ‘Fiecare
cetăţean ard cazier \şi dosar special la U. D. B. . . . „ Nevinovaţii“ nazişti sunt
puşi în libertate şi în funcţm deosebite unde s'au dovedit foarte pricepuţi încă
dinainte, sub, fuhrer. Fac şi ei totuT „pentru fericire! poporului jugoslav . . .“ Şi
pontrj, „socialismul',' lui Tito . . .
E un „socialism“ foarte interesant. . .Curios. Tito face confesiuni sincere şi
surprinzătoare: „la noi mu există luptă de clasă". Tot aşa cei doi ideologi în­
cercaţi şi răsîncdrcaţi, Nescovici şi Djilas Milovan:- „wuHrebue să exagerăm cu
lupta de clasă; la noi nu există". Farcă, Iugoslavia's’ar afla undeva iîn Vwnăr
ori în altă•planetă, mu pe pământ. Iar \Kardelj \se simte\ autorizat 5,ă declare
ex-catedra: ,,Capitalismul n'are nevoie de război, s'a întărit.". In urmă, gudura-
tul Djilas Milovan,■ conti/mă fidel refrenul scris şi dictat de Truman: !„Numai
' Uniunea Sovietică are nevoie de război," Ca şi cum lumea n’ar şti |unde sunt
, linşaţi negri, ziua ’n amiaza mare, unde grevele însumează sute de mii de mun.
citori, unde flămânzesc milioane şi milioane de şomeri, unde, cu toată mizeria
milioanelor dă „măriunţi” câţiva ' „mari" aruncă grăne şi mărfuri în m ă r e ... în
Ocean!. . . Ca şi cum lumea n’ar şti unde se aprobă miliarde pentru armament,
mu s'ar ,şt% cme-finanţează pe Ciang-'Kai-SheTc, cine radeţ d e ’pe pământ, 'în sgo-
moţul supcrfortăreţelor, ,satele' şi oraşeld, Coreei . . . Farcă lumea n’ar şti cine
desfăşoară steagul cu stele nenumărate şi cu dolari, ■umbrind jumătate de glob
1 transformat în colonie . . . _ '
Farcă lumea n'ar ş ti,că demult exclamaţia Iun George Washington „America
a Americanilor!’ s’a u itat,... S'a învechit,! . . . A fost înlocuită cu\alta, în gea­
măt şi sânge de muncitori, cu un sângeros adevăr: „America\a bjusinessmomilor"!
Cu alte cuvinte, a războvulm! . . . '
Dar Djilas Milovan, ecoul lui Trumam, spune altfel. Trebue să spună altfel.
Fiindcă ,el nu e decât o’ slugă şi sluga trebue să asculte de jstăpâmul tuturor, min­
ciunilor şi fărădelegilor din Wall-Street. -
Djilas .Milovan, ucenic vrednic de patronul specializat, în îngheţarea apelor!...
Şi sluguţă'vrednică de Iamus-Tito, cel pornit avameş să construiască, suib binecu­
vântarea papei dela lioma şi dela Washington,, în valurile de sânge ale popoarelor
jugoslave, aşa-zisul Im ,,socialism“ . ••
— Mărite Truman, am şi eti nevoie de ceva dolari. Mapshallizaţi.
— E i !! • ' ‘ '
■*— Să construesc în Iugoslavia un socialism; serios . . .
Zurr . . . dolarii începi rostogolul de oţel sprd Aăriatica, împânzindu-i portu­
rile cu nave. Dm nave, descind nevinovate tancuri, tunuri, bombe, imuniţU;, dm
trenuri „prisosuri" ale armatelor dm Germania. . . 'Utilaj de nevinovat >război. Em^
bargoul pentru punctele ,A şt B s'a ridicat. . . armamentul e liber să circule spre
Iugoslavia. Marfă garantată, madd în U. ,S. A. Avioane. Se cere şi se acordă sbor
nelimitat prin văzduhul' jugoslav, aerodromuri, mari;şi moderne, instalaţii pentru
reactive. 51% din buget pentru ministerul de război . . . Aşa! Totul] pentru „socia-

\ ' /
156
iism"! Gen Tito, se'nţelegei. Şoseaua strategică TriesU—Zagreb— Belgrad' e alu­
niţă d e,nevroză, se întinde} până 1 la Saloniâ sub biciul'fără luptă de clasă al lui
Iiancovici. Trebue să iieacă tancuri, transporturi ide proecAile „V-2". Aceeaşi
sursă: U. S. A . . . . Totul pentru „socialism"! Porturile sunt , mici, prea mici
pentru uriaşele bastimente americane. Se construiesc porturi mari, încăpătoarei!
Nici aşa •nu ajung. „Amice Plastiras, tane, te rog, un mititel cordon spre Salo-
mc." — Cum rvu, poftim, Mister' Sâni’ . . . La ordin. Bagheta dm Casa pe din­
afară Albă face semn. Lacheii dm AtenaI şi \Bdfgrad fac temenea. Execută irej
pioşabil. . . Totul pentru ,,fericirea poporului jugoslav!"
Cine , se miră? ,
Cine cutează (în Jugoslama) .să spună mu?
Nu se face 1„socialism?" Până şi la sate se facă-1 Agricultura se „sociali­
zează", a' apucat-o boala socializării. . . „Iubiţi chiaburi, vă vmplor faceţi coope­
rative“ — Facem, stăpâne Iosip Broz". Se fac . . . Chiaburii se îmbulzesc lăpre ^
cooperative. Cooperative de producţie agricolă. Chiaburii aduc utilaj, fac comi­
tet, conduc; împart profituri. După utilaj şi după suprafaţa de teren. Gaio Istvan
dm Rusca Selo ia un milion de dinari pe an; aă/usese avere evaluată 'la un mi\
liard de dinari. Afacere rentabilă, mănoasă! Cine' munceşte? Aceiaşi ţărani murn-
aitom ai Jugos ,-laviei, exploataţi de veacuri sub toate satrapiile, ' exploataţi la
sânge şi azi sub cea mai nouă, cea mai mârşavă satrapie a lui Tito. !
Cine nu vrea să intre în cooperativă? \Cei fără pământ, fără} utilaj1 De ce
să nu intie? Ei dâpun muncă, dacă altceva n'a>u. Cine nui vrea Să se socializeze?
„A, voi ţărani fără .pământ voi mijlocaşi? Reacţionari şi trădători! Nu vreţi?
Dublăm cota. Nici aşa? Lai închisoare. Tot nu vreţi? Poftim în camera specială...
Nici cum? Confiscăm pământul, casele, ' totul. împuşcăm! Sunt trădători ai „so­
cialismului!" -„Ţăran/ii dm plasa Alibunar, din Mileticevo, Vrobocernat, Raiţa, Vo-
ban, Scopha, Bela Ţîreva, dm toată Jugoslavia, sunt \nurmţi trădători. . Pen­
trucă fug din cooperativele conduse de chiaburi, îndură, cruzimile legii. De aceea
sunt trădători şi devm clienţi la ospitalierul iO. D. B. . . . De imde rm mai este
întoarcere. . . -
Poporul jugoslav e un popor, foarte încăpăţânai. Nu vrea cu niciun chip „să
se fericească". 'Şi Iosip Broz li garantează fericirea. cu\ o mie de guri, Ii garan­
tează totul, până şi aprovizionarea estd garantată. O asem.enea aprovizonare âsi- i
gură muncitorilor raţia de foame zilnică, trimestrială şi anuală, garantată precis'...
Asigură in vitrinele magazinelor portretul eroului Iosip B roz. . . înlâuntru spa-
ţ i u . , . Asigură regiunilor muntoase cu mme, fabrici, şantiere şi .— 'ar putea
lipsi? —, lagăre de muncă „voluntarălipsa pâinii patru\ zile pe săptămână. In
celelalte trei wu este. Raportul între preţuri‘‘şi salarii? Faţă de 1945 preţurile•
au crescut cu 750%, ia.r salariile cu 10%. Se vede că erau enorme salariilel în
1945 J . . . De aceea sunt greve la Zagreb, la Kragnovăţ, -pretutindeni. :Nici aceş­
tia nu vreau „socialism". . . Al dracului „reacţionai"’ poporul jugoslav, dă cu
piciorul în fericire ca într'un hârb puturos! . . . In „fericirea1' construită ou
atâta trudă, cu sudoare, cu împrumuturi de dolari. : . ■
Tito e însă mulţumit de rezultat. In Currtea Albă, copie a altei 'Albe locuinţe,
primeşte vizite simandicoase. George Allan îi frângă mâna felicitănd.\.\Oferă
dolari . . . Tito se simte stânjenit, copleşit de mărinimia americană. . . Nu vrea
să primească nimica gratuit. Of eră îm> schimb . . . E încântat că are de oferi . . .
Oferă generos. Pe măsuia generozităţii yarikee? . . .'• El e superior, e supraom.
El poate oferi mai mult. . . Oferta lui trebue să rămână, necţgalată. De aceea
oferă minereurile de zind '.şi pVwmb din Slovenia, trustului \ ANACONDA COO-
PER MINING CO . . . Oferă petrol >•*— ce să facă .Iugoslavii cu petrolul? —
amicilor, îndatoraţilor •dela CONTINENTAL SUPPLT INCORPORATED . . .

157
FOSTER WHELER CORPORATION se obligă cu rafinarea. Tito e încântat.
Surâde triumfător. E atât de plăcut să ostenească alţii pentru tin e !.,., acele
minunate Incorporatei, Corporation . . . acei serviabili •busmessmani care au de
toate. . . Dai minereuri de cupru, sine, antimoniu, bauxită, molibden. Primeşti
dolari. Şi, arme . . . Şi )felicităiri. . . Şi decoraţii. . . Tito zâmbeşte candid . : -
Totul pentru poporul jugoslav ţ Totul pentru „ socialism" ! Zâmbeşte şi gazetarul
Also; când declară: Iugoslavia (I un ' mwunat business; dă la) fiecare dolar,, încă
u/nul! •
Un proverb jugoslav spune: „cine taie un copac şi nu ,săde'şte zece, face1 o
crimă". Sărman proverb şi mai sărmani codri iugoslavi!. . . Munţii dmesc de
lovituri, sute 1dă mii de arbori îşi închină coroana,] o sfărâmă de stânci, iau
drumul Adriaticei, înghiţiţi de alte atâtea Incorporatei, Corporation, ca maca.
roanele. Rămân munţii golaşi, ospitalierii munţi jugoslavi dvn vremea ocupaţiei...
Poporul cu proverbul îşi frânge mâinile. E nepufmcios. Are cătuşe şi lanţwri. . .
Spumegă îndoreţându-se să le rupăţ.,. . Se face crimă, cum spume proverbul? Nu,
Tito nu face crimă. El e mai presus de]crimă . . .-şi de proverb.. El 0 Tito, âupra-/
omul, zeul, suprazeul careSşi comandă statui. . . El nu face crime. dacă taie
codri...,cu m n’a făcut nici când l-a retezat pe Vlado ’Deticovici, pe Arso Iova
novici, ,pe Slavlco Rodiei. . . şi 'pe câţi ‘alţii, sumedenie! . . . El aonstrueşte „social
lism/ “ . . . A ' pomit-o spre dânsul însă studiind atent, cu diligentă, ca u/n şco­
lar eminent, opera lui Hitler, capitol de capitol, şi a 'sfârşit universitatea cu doc♦
trina Truman. Totul pentru „socialism” şi pentru „fericirea“ poporului jugoslav f
Dar „socialismuldon'strwit ou) dolari nu e tot una eu nazismul construit' ca
mărci. E cu ceva mai rnupt, c deosebit. . . Nazismul nu se ascundea după deget,
îşi spunea nazism şi eră nazism, iîfJ spunea Hitler' şi era Hitler . . . „Socialismul”
cu dola/ri este fiul lui Ianus şi al lui Iuda . . .Tito îşi spume Tito dar nu-i Tito.
E ,Truman, e Hitldr, e Iuda, d orice. . . Toate scursorile la un locfacTito. Dar
e mai cu seamă Hitler. II copiază sârguvneios. Foarte sârguimeios. . . Are şi
camere speciale pentru comuniştii, neînchmaţi dolarului!, Asemenea ; comunişti
n’au ce căuta în Iugoslavia. . . numai în temniţe, îm carcere, în camerele de tor­
tură sunt admişi. Şi (totuşi Tito îşi zice ,ţcomumst” . . . E um meşter în arta
mitologicului Ianus şi al biblicului Iuda. E maestru î/n a întoarce talerul pe ceea
parte . . . ‘ ' ■ , ’’
Dar ce fel de socialism vrea să facă Tito? Doar socialismul ştie toată lumea,
a înflorit în,' Uniunea Sovietică, îndată după, revoluţie,. . . El porneşte dela Mdş-
cova şi străbate ca un uragan\ toate conştiinţele umane de pe glob . . . duşmane
sa/u prieten e... le obligă la o atitudine, directă şi nemijlocită... „Eşti cu noi
sau împotriva noastră, cale de mijloc nu există“ . . . Acela e socialismul, despre
acel socialism ai vorbit şi vorbeşte lumea întreagă, spre dânsul se îndreaptă ochii
milioanelor de asupriţi ai pământului . . . Mai este şi alt socialism? Al lui Tito?
Ce fel de socialism) Cu caroere, cu închişi, cu mii de studenţimaltrataţi la,
U. D. B., cu- asasinate, cu arme până ’n dinţi, generos acordate de Americani!,
cu pretenţii teritoriale •spre Albania,. Italia, Austria, România... Ce socialism e
acela care brutalizează diplomaţii, sovietici, diplomaţii statelor socialiste? Ce
socialism e acela care scuipă cu turbare împotriva Unvnniît Sovietice, Ţara Socia­
lismului? Socialism e oare acela care sapă tranşee, şanţuri antiztanc şi cazemate,
ţine un milion de oameni sub arme, provoacă zilnic la toate frontierele? Socia­
lism e acela care aplaudă frenezia lansării bombei atomice, care aprobă agresiu­
nea americană din Coreea, bombardamentele criminale din Coreea! Ce fel de
sodjalism face Tito când interzice semnarea apelului pentru pace, ce fel de socia­
lism e acela? Cu chiaburi, cu nazişti, cu cri/minaliţ ■ -

158
 ' E construit cu dolari. . . împotriva adevăratului socialism. K arma imperia­
liştilor anglo.americani, flămânzi de sânge, Purtaţi împotriva popoarelor dornici?
de pace, de libertate, împotriva Uniunii' Sovietice . . . Pentru treaba aceasta scâr­
boasă, de trădător, s'a angajat Tito . . . Bl se strecoară, peste graniţe, îşi face
aliat în Kostov, trădător al harnicul/ui popor bulgar . '. . Kostov e demascat. . .
îndărătul lui, ,rânjetul. lui Tito, scrâşnetul lui Tito-. . . ■ ‘
’ Altul la rând . . . Bajlc. Poporiul maghiar îşi vede liniştit de treabă. . . La
sânul să/u se -cuibăreşte năpârca. . . E dibuită, poporul o strâmge de g â t . . . în­
dărătul ei, acelaşi rânjet sângeros al lui Tito . . .
I In Bomânta . . . Banatul. Se observă tulburări, unii Sârbi se agită. . . Cer-
alipirea Banatului la Iugoslavia . . . Care Sârbi!. . . Ia, să vedem . . . Besultat,
procesul dela Bucureşti . . . E implicată Ambasada jugoslavă, asociaţii culturale,
instituţii, un’ fost deputat. lată-i doisprezece acuzaţi, grav aouzaţi de spionaj, de
înaltă trădare, mârşave unelte titoiste, care cerea/u alipirea Banat/uJ/ui . . . \Stau în
boxă, neputincioşi, jivine scârboase ca maştera dela Belgrad a poporului jug oi
slav. . . Vigilenţa..masselor le-a arătaf adevăratul obraz . . . le-a desvălvit meseria
de talere cu două feţe, duplicitatea învăţată pe de rost dela mai marele,"dela
„supraomul'' din Belgrad. : . Se face ţăndări mcţica de ve obraz; iese la iveală
adevărata înfăţişare. . . In dos se profilează acelaşi Tito murdar în' intenţii, mur­
dar în fapte, ‘ ou mâinile mânjite de sângele poporului jugoslav . . . cu sângele
„fericitului“ popor jugoslav . . . Şi ’n spate, mai în spate, figura ţhidoasă a impe­
rialismul/ui muribund . . . Ţiie scârbă . . . întorci privirea şi te cutremuri ..'. De
ură şi de scârbă. . . de ură te «cutremuri. • ' ' -
„Socialism“ \constfuit cu dolari! . . .

Sub „socialismul" construit astfel, poporul "jugoslav se răstigneşte mai cum­

plit ca sub dsma nazistă . . . Poporul jugoslav sângerează, muşcănău-şi cătuşele,
sub greutatea îmbuibaţilor dela New-Norh, veniţi să cânte ■osanele ‘supraomului
dela Belgrad . ... închisorile gem — cutii de sardele .— de gemetele celor mai
buni fii ai poporului jugoslav '. . . Patrioţii cad 'în 'faţa ’ plutoanelor de execuţie
comandate de Washington. Populaţia albaneză, bulgară, română suferă cele mal
sălbatece discriminări rasiale, un feroce! naţionalism este îndreptat împotriva lor...
Triestul primeşte zilnic câteva grenade' pe străzii, salve de arme. . . şi dă în
schimb arestaţi . . . Tara întreagă e un imens lagăr la dispoziţia stimabilului
Truman, diabolicului Truman. Iată „socialismul" pentru care Tito se bate avan
pâete pieptul încărcat cu decoraţii, aduse cu avioanele — rachetă dm Texas. Se
dă 'n vânt ca totul să "meargă strună'. . . • ,
Şi totuşi. . 1 struna cântă fals . . . Poporul jugo.IJ.av este afon în această pri­
vinţă. Nu iubeşte cântecul auzit .cu ani în urmă, cadenţat de icizmele naziste, pe­
cetluit cu svastioă. . . Nu iubeşte nici variaţiile noui ale Im Tito, .'pe aceeaşi melo­
die, cu acelaşi conţinut... interpretate cu predilecţie la Londia, la Washington,
mai cu seamă la Washington, în sala de concerte .dela Casa A l b ă . . . Acolo se
cântă marşul împotriva lumii Socialiste. . . cu orchestră dă explozii atomice, de
tunuri, de „ V-S", de tancuri . . . Acolo s'a intonat cântecul atrocităţilor dm, China,
din Coreea. . . De acolo i s'a expediat a placă nouă-nouţă fiihrerului Tito . . . să
delecteze poporul jugoslav! . ..
‘ Dar poporul adesta are cântecul său propriu . . . cu refrene speciale: „Tito,
ai s'o păţi ca Benito, Tito, vrem pâine şi libertate, Tito, josţ jos Tiio*—Banco-
vici!” Sunt •cântece impetuoase carq sguăme osatura scârboasă a regimului titoist.
Poporul se revoltă, face greve la Zagreb, la Scoplje, la Belgrad. Părăseşte fabri-
oile în massă.' Din şase sute de mii mobilizaţi pentru -muncă, patru sute .de mii
a/u fugit în mvmţi sau nu s'au-prezentat. Au pus mâna pe arme . . . Băsună munţii

159
ca pe vremea ocupaţiei, răsună, de cântecele libertăţii . . . Poporul jugoslav, pa
orice popor de pe lumea aceasta are -cântecele . şi drumurile sale proprii. . . TJn
popor ,nu poate fi ţinut nici în cătuşe, nici, în camerele speciale, mici în frica
pistolului descărcat. . . mici sub biciul lui Bancdvioi. . . • ■ ,
Popoarele vubetto libertatea şi şuo cuceresc . ' •
Indivizii cu fumuri la capvşi cu crime la activ, se strădue degeaba . . . ^ r u ­
murile 'lor, sunt potrivnice popoarelor . i . Şi implacabil, ca o - avalanşă din munţi,
nimicitoare, voinţa populară mătură din cale pe cei ce stau împotrivă . . . sfărâmă,,
tercvuieşte. . . Pentru libertate poporul rm precupeţeşte nimic . . . dovadă China,
dovadă Vietnam, dovadă Coreea. Dovadă-întreagă lumea muncitoare.! .
Iată'de cely:Tito şi clica lui, sprijinite pe ascuţiş de sabie, pe baionete' şi pe
bombe, au sfârşitul sens,în cartea veşnică a istoriei. . . Ca oricare sângeros /satrap
al popoarlor . . . ca oricare Bitler, 'Mussolirii, Ciang-Kai-Sheh,' Li-Sân-Man . . .
Popoarele sunt aeplea care, în ciuda impostorilor, criminalilor, genocizilor,
făuresc istoria. . . . Poporul jugoslav îşi face, istoria vitejeşte, ca totdeauna, pre­
tutindeni . . . Fiii lui, comuniştii, .aceia' care nici când!mu se vor închina dolarului,
luptă . . Şi victoria poate fi mwma/b într'o singură direcţie . . . pentrucă voinţa
unui popor, voinţa popoarelor, este |voinţa formidabilă a istoriei . . .<
Indivizii' gen Tito, sunt cârpe. .. Odioase... Resturi ale istoriei negre' a
trecutului. . . Popoarele reprezintă însă viitorul. . . In spulber de bombe şi de
dolari făcuţi fărâme, omenirea îşi va, continua drumul impetuos, fără dolari şi_
fără (bombe, terciuind în |ă/rum şi Tito şi Achcson şi Truman . . . desfăşurând
larg, stindardul roşu, biruitor, ăl, adevăratului socialism/al adevăratului comuj
nismţ. . . •' \ 1 1 ,