ASOCIAŢIUNEA TRANSILVANA.

POVESTI DIN POPOR

ADUNATE DE

IOAN POP RETEGANUL,

INVJŞIŢATOBIO Î N PENSITJNE,

sa©

P R E M I A T E ŞI P U B L I C A T E
6
DE ' ''

(
JIU ASOCIAŢIUNEA TRANSILVANĂ PENTRU LITERATURA
ROMÂNĂ SI CULTURA POPORULUI ROMÂN.

SIBIIU, 1895.
 .^socia-truLriea, tra,n.sil-va,nă_
7

POVESTI DIN POPOR,

adunate de

Ioan Pop R e t e g a n u l ,
învSţătoriu în pensiune.

Premiate şi publicate de „ A s o c i a ţ i u n e a transilvană

p e n t r u l i t e r a t u r a r o m â n ă şi c u l t u r a p o p o r u l u i român".

=>-^e>5SO-3-=—

SIBIIU,
Tipariul tipografiei archirtieccsane.
1895.
 Prefaţă.
„De prin lume adunate
Şi iarăşi la lume date".
Anton Pan.

L i t e r a t u r a p o p o r a l ă , acele p r o d u c t e ale s p i r i t u l u i
o m e n e s c , cari fără a fi scrise, fără a se sci a u t o r u l seu .au­
t o r i i lor, t r e c d i n g e n e r a ţ i u n e î n g e n e r a ţ i u n e , se p o t e \
n u m i c u d r e p t c u v â n t fotografia unui pojpor. î n ea se o g l i n -
d e z ă c u fidelitate, copia d e p e •natură,; î n t r e g ă v i e ţ a s p i ­
rituală a poporului: credinţele, închipuirile, judecăţile,
s p e r a n ţ e l e , c h i a r şi s u p e r s t i ţ i u n i l e şi a b e r a ţ i u n i l e lui, aşa
î n c â t cine a p ă t r u n s î n l i t e r a t u r a n e s c r i s ă a u n u i p o p o r ,
'1 p o t e c u n o s c e ca şi c â n d ar fi l o c u i t a n i d e a r â n d u l
î n m i j l o c u l lui. E a r cine v a scrie î n s p i r i t u l a c e s t u i p o p o r ,
î n felul lui d e a c u g e t a şi a s i m ţ i ; a c e l a î n c ă fiind î n
v i e ţ ă şi-a r ă d i c a t u n m o n u m e n t î n i n i m a p o p o r u l u i , care-1
n u m e s c e al seu. î n ce se c u p r i n d e f a r m e c u l p o e s i e i lui
V a s i l e A l e c s a n d r i ? I n s p i r i t u l p o e s i e i p o p o r a l e , în care
n i m e n i î n a i n t e a lui n ' a p ă t r u n s aşa a d â n c .
S p r e a d a l i t e r a ţ i l o r n o ş t r i î m p u l s a se o c u p a m a i
i n t e n s i v c u l i t e r a t u r a p o p o r a l ă r o m â n ă şi a a d u n a n e n u -
m e r a t e l e g r ă u n ţ e d e aur, cari se află î n t r ' â n s a şi cari d e a l t -
m i n t r e a s'ar s t r ă c u r â nefolosite p r i n riurile t i m p u l u i , A s o -
c i a ţ i u n e a t r a n s i l v a n ă p e n t r u l i t e r a t u r a r o m â n ă şi c u l t u r a
p o p o r u l u i r o m â n a p u b l i c a t la 1890 c o n c u r s p e n t r u cea
 m a i b u n ă c u l e g e r e . d e poesil, b a s m e (poveşti) şi datine
p o p o r a l e alese şi p a n ă a c u m n e p u b l i c a t e .
U n a d i n c o l e c ţ i u n i l e a c e s t e a e s t e şi cea d e faţă, p r e ­
m i a t ă d e C o m i t e t u l A s o c i a ţ i u n e i , care m i - a c o n c r e d u t e d a r e a
lor. C o l e c ţ i u n e a c u p r i n d e a p r e s t e t o t 4 3 p o v e ş t i , d i n cari
s c o ţ e n d u - s e cele d e j a p u b l i c a t e şi altele d e m a i p u ţ i n ă
valore, r e m a s e r ă cele p r e s e n t e 20, cari se d a u aici p u b l i ­
cităţii. G o l e c t a n t e l e lor este d o m n u l Ioan Pop Beteganul,
c u n o s c u t deja p u b l i c u l u i n o s t r u c e t i t o r i u d i n „Cărţile
•: satinului român" (1886), a p o i d i n „Poveştile ardeleneşti"
(Braşov, N . I. Ciurcu, 1888), din „Trandafiri" şi „Viorele"
( G h e r l a 1884 şi 1891), „Inimidra" (Sibiiu 1885), „Ţiganii"
(Blaj 1886), „Cartea poporului" ( B r a ş o v 1892), „Convorbiri
11
, pedagogice" (1886), „Chiuituri* (Gherla 1891), „Starostele
( G h e r l a 1891), „Leonat cel tiner" ( G h e r l a 1893), „Buchetul"
u
(Gherla 1894), „Prietinul săteanului român ( G h e r l a 1895)
şi d i v e r s e alte scrieri p u b l i c a t e p r i n foile n o s t r e c o t i d i a n e
şi p e r i o d i c e .
A m p e s t r a t şi în a c e s t a scriere p e c â t se p o t e l i m -
i b a g i u l p o p o r u l u i din ţ i n u t u l r e s p e c t i v , şi am a d a u s , d u p ă
î n s e m n a r e a a u t o r u l u i , chiar şi n u m e l e l o c u l u i şi ţ i n u t u l u i ,
. de u n d e provine povestea înşirată, precum şi n u m e l e
p e r ş o n e i , care o-a î m p ă r t ă ş i t , o r e d e n d , că t o t e a c e s t e d a t e
s u n t d e folos l i t e r a ţ i l o r noştri, cari se o c u p ă c u a c e s t
r a m al l i t e r a t u r e i p o p o r a l e .
Ş i fiindcă după aceste vederi întră în textul po­
v e s t i r i l o r şi o m u l ţ i m e de provincialismi, am învitat pre
d o m n u l a u t o r , a a d a u g e la finele scrierei şi o î n s e m n a r e
alfabetică a a c e s t o r p r o v i n c i a l i s m i , î m p r e u n ă c u o s c u r t ă
e s p l i c a r e a lor p r i n c u v i n t e c u n o s c u t e î n d e o b s t e .
R e m â n e a c u m la a p r e ţ i a r e a p u b l i c u l u i r o m â n , î n c â t
şi a c e s t a c o l e c ţ i u n e a m a i a d a u s o f r u n d ă la c u n u n a d e l a u r i ,
ce o p o r t ă p e f r u n t e p o p o r u l r o m â n , c a r e d u p ă m ă r t u r i ­
sirea p o e t u l u i seu p r e d i l e c t este „ n ă s c u t p o e t " . E a r c o -
l e c t a n t e l u i îi u r ă m din inimă, ca cu p r o b a t a s a d i l i g i n ţ ă
şi însufleţire se c o n t i n u e , a d e s g r o p a la t e s a u r u l . c e l
i m m e n s al l i t e r a t u r e i p o p o r u l u i n o s t r u şi a-i r e d a , p r e c u m
se face aici, „ale sale d i n t r u ale sale".

S i b i i u , D e c e m b r e . 1895.

Zacharia Boiu.
 Cuprinsul.
Pagina
I. Prefaţă.
II. Poveşti:
1. 1
2. 9
3. 16
4. 35
5. 48
6 57
7. 72
8. 80
9.
10. 105
11. 113
12. 131
13. 151
14. . . . . . 167
15. 175
16. 188
17. 192
18. . . . . . 194
19. 196
20. . . . . . 201
TT
T însemnarea provincialismelor, cari obvin în aceste poveşti 207

*-eJ)J?_?*-—-
 1. Man tălhariul.
. Fost-au în s e c r e t a astă de lume m a r e , de când s'a ze-
mislit ea şi până astădi, multe fellufi de omeni, cu nreT"**"^
b u n ă şi cu fire slabă, c a r e "precum, i-a fost ^urs'it'aV d a r
om ca Man tălhariul nu s'a mai pomenit "altul p e podul*""**
pământului. ţ)ice că el a fost cel mai mic din trei copii,
ce avu tatăl său. Odată, c â n d e r a u ei mărişori, i-a luat
tată-său cu sine şi s'a dus cu ei în p ă d u r e . Cum m e r g e a u
ei a ş a prin p ă d u r e , eacă cel mai m a r e din fraţi se opresge
şi d i c e : Tată, uite ce lemn teios, b u n ar m a i fi de bi£'"*"*
tuci de r o t ă ! .
— Rotariu harnic va fi din tine, dragul t a t i i ! îi răs­
p u n s e tată-său.
ţ.jj^tai m e r g â n d ei aşa prin p ă d u r e , n u m a i se opresce
feciorul cel m a l mijlociu, înaintea unui lemn şi d i c e :
— Uite, tată, ce mai grmdeiu de plug ai scote din
lemnul acesta.
— Plugariu b u n vei fi, dragul tatii! dise bătrânul.
Nu mai m e r g mult şi dau de u n câtur *).zd'rayân, gros o
ca m â n a şi cu o măciucă la p ă m â n t cât capul unui copil.
— _ G e - mai- măciucă, mămulica mea4 striga finţl-eel
mai mic, Man, cum o vădii, — cu a s t a cui ai da u n a ,
sciu că n a s ; a r i a i ^ c u l a !
/ n ^.A**
— Hoţu de codru vei fi tu, mişelule; piei din faţa m e a ,
strigă tată-său, t •
Cu aceste vorbe se d e s p ă r ţ i r ă ; b e t r â n u l cu, cei doi
feciori mai j n a r i m e r s e acasă, ear Man îşi t ă i a ' ' m ă c i u c a
şi se 'ătuiîaă în p ă d u r e . , /< „, .
Nu ^ merse mult şi zări fum gros înaintea lui şi
trase aţă într'aeoio. A'uec'ă într'o poieniţă era u n fac

••*) Provincialismii a se vede în registrul dela urmă. ^«*%"> ,

1
 — 2 —

z d r a v ^ ocolit de 12 hoţi, care de care mai lat la piept şi

m a l Încreţit la frunte. Şi M a n trase a p r o p e de e i : Bună
diua, omeni de o m e n i a !
— S e trăesci, melene, dar ce âmblii cu măciuc6ia a c e e a
m a r e ? întrebă vetavul hoţilor.
— Amblu şi eu cu ce am, respunse M a n : cătanele
ambla cu puşca, popii cu cădelniţa, ear v o i m c m . . . . veqi,
cum pot şi e i !
Mult plăcu vetavului j e s p u n s u l , lui Man, deci îl c h i ă m ă
mai aprope, ii omeni din c a r n e a ce se trigea 111 frigare,
şi-1 "îmbiâ se între în c e a t a fui.
Man, ca toţi voinicii de feliul lui, nu a s c e p t â se-1 maî
îmbie odată, ci întră în c e a t a voinicilor de codru, j u r ă frăţie
cu e i ; vetavul îl cinsti cu o lingură, o furcuţă şi un cuţit
de argint, după feliul ce aveau toţi ortacii şi se puseră la
A h
^ i r â i u voinicesc.
•r't, HA-,

. A doua di trimise vetavul pe unul din hoţi după me-

rinde. El merse şi îndată aduse u n berbece gras şi o de­
sagă de farină de coleşe. In altă di, m ă n ă j p e altul şi mai
în u r m ă pe Man. Dar Man n u ' p r e a era voîo^*d*e ortacii
ce-i are, vâdând că fiecare aduce, n u m a i câte o 6iă, un ber­
bece, ba altul n u m a i câte u n miel sugător. Sunt slăbulehi
ortacii mei, îşi gândia el, dar tăcu p â n ă se-i vină rândul.
Când îl trimise vetaful p e el, îşi luă măciuca şi uneltele
c
lui şi plecă pe drum înainte. , merse icale d e o p i p ă
ţ

h u n ă de tabac, şi zări pe un m l c e l a r i u gras c a l a t e , m â n â n d

un bou ca de d6ue sute b u n e . Esta ar fi de mine, gândi
M a j j j ^ aruncă cuţitul cel de argint în drum, ear el se t r a s e
îh tufe. Când fu măcelarjul pe acolo, zări cuţitul^ în drum,
dar gras cum era, îî fu silă* s6 fee'' mai cobore de pe cal,
T Q îşi £ăutşi de drum. Man luă cuţitul şi pe o c ă r a r e s e ' ?

fîşticâ i â f l a drum şi a r u n c ă furcuţa înaintea măcelariulul.,

Când ajunse măcelarjul, acolo, vfidii furcuţa, dar de lene
nu se coborî se" o ridice.
 — 3 -

O ridică însă Man şi iar d't'uTi p e 6 c ă r a r e lăturişe

până-i eşi înainte, şi acum a r u n c ă lingura c e a de argint
jos şi se tupilâ în tufe.
Când v6du măcelariul şi lingura în drum, îşi d i s e :
Uite, de luam eu cuţitul cela şi furculiţa ceea, a c u m a v e a m
trei unelte de a r g i n t ; o se me cobor se întorc după' ele.
Aşa şi făcu saşiii, că sas era măcelariul, se £oborl de„,
pe cal, legă calul de o tufă şi boul de alta, apoi b ă g ă lin­
gura în desagă şi î n t u r n â se afle şi cuţitul şi furcuţa c e a
de argint.
Dar Man, îndată ce se v8du numai singur, tăia coda .
boului, o afuhdă într o baltă din apropiare, se" sui călare şi
hai cu boul p e alt drum la ortaci. Aceia se m i r a r ă ve-
dendu-1 venind călare p e un cal scump şi a d u c â n d jpentru^
merinde un bou săsesc ca de 6 ani. După ce "ajunse, îî
c ă u t a r ă desagiL^şidecă acolo aflară p â n e albă, ploscă cu
vin, slănină afumată, ceapă săsescă şi sare dela Ocna, ear o
desagă e r a mai plină de bani.
După ce ajunse sasul la locul unde-şi lăsase calul şi
boul, se m i n u n ă v6dând că acolo nu-i nimic. S e uită deci
în t â t e părţi şi zări în baltă c6da boului. A h a ! dise sasul,
la bou i-a fost sete şi mergend Ia baltă se bee s'a jiămolit <>
acolo. Dă se-1 tragă, dar r ă m â n e numai cu c o d a în m â n ă .
A h a ! îşi dise sasul, i-am rupt c6da şi tot nu l'am p u ^
tut s c o t e !
Ortacii lui Man se grăbiau se belescă boul, se frigă
carne, că erau flămândi ca lupii, că vâtavul nu le dedu
nimic din merindea aflată în desaga s a s u l u i ; el se ospeta
singur şi se gândia, cum ş a r pute mântui" de Man, care o
se se p u n ă v6tav, după cât e d e harnic. D e c i dise lui
a

Man: Ei, prietine, merinde ai adus, du-te şi 4dă şi apă, că '

la noi aşa-i legea, cine te satură, se te şi a d e p e .
Hoţii se b u c u r a r ă la a c e a poruncă, căci credeau că
până se vină M a n cu a p a , vătaful va împărţi banii din
 desaga de p e calul sasului, Aşa s'ar fi şi întemplat d a c ă
Man n ' a r ,fi gâcit gândul lor. El plecă deci după a p ă cu
uri iole m a r e de tap, dar îşi luă şi măciuca cu sine.
După ce ajunse la fântână, î | j umplu folele cu a p ă ,
îl legă bine şi plecă cu et de ,a umăr. Dar venind aşa îl
r
s-jftp,,(*•>'«»"'. , ««<«. . ,
'plesţii*prin minte se facă o g l u m ă : jen se ved, cât sunt de
curăgioşi ortacii mei^ şi cu ce inimă sunt ei c ă t r ă m i n e ? !
A r u n c ă deci bVrdufuj jjbs şi prinde a-1 îmblăti cu b â t a , buf,
buf! şi strigă cal îl "ţine g u r ă f Nii mai da domnule, că te
duc la bou şi la cal, sunt n u m a i colea în poiană la ortaci.
Ortacii lui, audind bătaia şi ţipetele,, n u se gândiră
_ nici se inergă şă-1 scotă, nici se-şi aduneT'ee aveau, ci o
tuliră care ' n c ă t r ă u ca dmjanjtea Turcilor.
După ce se ol'teriî l î l a n de blănit la cel burduf, îl
luă, de a u m ă r şi p l e c a spre foc. Dar ortaci a f l ă , c â ţ i
peri în p a l m ă ; c a r n e a boului şe frigea, şi calul sta pri­
ponit cu desagii p e el.. Hei, se g â n d i Man, cu omeni de
aceştia nu-i de stat în c o d r u l Se-mi caut, e u alţi o r t a c i !
îşi s ă t u r a calul, se s ă t u r a p e sine, • apoi se sui călare şi
plecă spre oraş, c ă . a u d i s e dela. ortaci că în oraş a u ei o
gazdă bună, care b u c u r o s as'cun<|e şi pestreză ce agonisesc
ei. Ajurigend în oraş, t r a g e oblu laTeli după cum scia se-1
, c a u t e d i n spusa ortacilor lui. Mult se b u c u r ă orăşanul d e
Mari, vădendu-l voinic, colea făcut ca din fierul omului, bine
tăcut, înorăsneţ, t a r e şi viclean ca o vulpe, o e odpetara ei
aci jBât s e ' o s p e t a r ă , se făcură fraţi de cruce şi-şi spuseră
(

fiecare povestea lui, că dice că toţ omul a r e un joc, o horă

şi o poveste.
Într'o seră dice orăşanul c ă t r ă M a n : Măi frate, noi
b e m şi trăita bine, dar d e m u n c ă nu g â n d i m ; scii lu disa
a c e e a : d e uridg tot iei şi nu, m a l pui, -— se gaia. E lesne^
-•> de cheltuit, oâf "se mai vedem şi de agonisit.
"* — ' B i n e "dici tu fraţe^ r e s p u n s e Man, se vedem s e ^
. a d u n ă m c â t e ' ee,va, că s^âpropiâ şi ierna şi va fi reu fără
nimica c â ş t i g ; dar ce gandesci, ore încatro s o d a m ?
 — 5 —

Vom merge — dise orăşanul,. la curţile impăraţiihji şi

vom lua din banii ţerei adi o leaca, mâni o leacă, sciî, s ă
nu se c u n o s c ă ; de acolo, de vom fi,cu mintg, ş i d e y o m a v e
şi cevaşi noroc, în ţqţ anul d a c ă vom scote n u m a i odată,
putem ave cât n e t r e b u e n o u ă destul p e t 6 t ă vieţa.
Colo pe la miedul nopţii se l u a r ă amândoi şi hai la
cuţţile împăratului, că într'acel. oraş şedea şi împăratul, şi
ce făcură, cum făcură, destul că intrară cKiâr acolo, unde-şi
ţinea împăratul banii şi se î n c a r c a r ă c u m scîură ei mal bine
cu gălbuii de a u r şi cu taleri de argint, şi apoi se duseră la
odichnă.
A doua di dimineta împăratul a v e a se-şi plătescă că-
tanele, m e r s e deci în criifia cu banii se-şi iee b a n i . Dar
n u m a i d e c â t zapsi (observa, p a g a de sema) ca-i lipsesc din
bani. Hm, se gândi împăratul, d a c ' o d a t ă a u prins hoţii a
âmbia la banii mei, nu s'or lăsă p â n ă mi-i vorfl c ă r a . fru­
muşel şi eu voi u r e m â n e cu buzele umflate. , de nu c u m v a
vor intra şi in paluta mea,- o se cerc. a-i d e p ă r t a din
aretul curţii mele.
Avea împăratul la inchisore un hoţ vestit ca Ruja
Şandor, care de 10 ani era la r o b i e ; pe acel hoţ îl c h i ă m â
împăratul la sine şi-i d i s e : Măi, hoţii au,^prins a âtnbla la
comorile împărăţiei mele, şi a c e s t a nu-i senin b u n ; spune-mi
tu, ce s e fac, ca se scap de ei ?
„De scăpat de hoţi nu-i poveste," respunse hoţul, „câtă
vreme s c a p ă n u m a i unul cd (jilef se n e b a t e m deci c a p i i i
cum se-i prindem pe toţi câţi s u n t ? c ă mulţi n u sunt,,, c ă
la lucruri de a c e s t e a ,gingaşe c a m 2 mult 3 de se îns,o-v
ţese, c a se nu fie t ă r ă b o i u l . m a r e , dar unul singur încă n u
se p r e a leagă de un lucru ca a c e s t a ; deci hoţii, care,, a u
âmblat astă-nopte la bani, sunt 2 sau 3 . Ei nu se b a g ă
toţi în curţi după bani, ci n u m a i unul odată, ear ceilalţi
păzesc." Apoi aşi'! de i prinde pe cel ce î n t r | tot nu-i scii
f

pe soţii lui, şi aceia de b u n ă s e m â l'ar fura, ' d e nu cum-

 - 6 -
t . T'-~ -
r

va ai da poruncă se-1 o m 6 r ă numai d e c â t ; omorându-1, tot

îi r e m â n ortacii, care-şi mai cercă norocul b a r e m odată
în an. ,
Aşa învăţa Ruja Ş a n d o r pe împăratul, şi mai aşa se
întâmplă. A doua nopte hai iar după bani la curţile îm­
păratului : Man tălhariul străjuî la ferestră, er' hoţul de
o r ă ş a n întră pe ferestră înlăuntru. Dar când se sară de
p e ferestră în c ă m a r a cu banii, ţup într'o bute cu cleiu,
ce e r a ^ a h u m e pusă acolo u n d e era se cobâră. Acum mai eşi
drace, dacă p o ţ i ! Nu era chip de eşit. Deci dice cătră
o ortacul s ă u : Măi fărtate, de aci nu-i chip de scăpare, dar
ca se nu ajung viu în m â n a păzitorilor, cari-i aud venind
şi întorcând cheia în brosca uşei, taiă-mi capul cu paloşul
tău şi mi-1 du cu tine, apoi vedi la timpul seu, "doră-mi
vei pute fura şi trupul să mă îngropi omenesce. Dacă m e
vor afla fără căp, nu vor sci cel puţin cine am fost, şi nu va
cădea urgia şi pre casa mea?.
Aşa a şi făcut Man tâlhăria, i-a tăiat capul, l'a băgat
in traistă, şi tfeffa băiete, că audia păzitorii intrând în ca­
m e r a cu banii.
Păzitorii dimineţa fac raport la împăratul, că e a t ă uh
trup fără de cap este prins în butea cu cleiu. î m p ă r a t u l
mere la Ruja Şandor şi-i spune întâmplarea, ear acela,
ad«că Ruja Şandor, dice c ă t r ă împăratul a ş a : înălţate îm-
p e r a t e , hoţul care âmblă la bani e în vieţă, el şi-a omorît şi
ortacul, n u m a i se nu fiă descoperit şi se scii că şi trupul
1 1 v a f u r a
-
Vom vede, dise împăratul, şi porunci de s p â n z u r a r ă
trupul hoţului din bute între hotară, şi puse străji se pâ-
zescă, nu care c u m v a se-1 fure cineva.
Man tălhariul audi, că trupul ortacului lui este spân­
zurat pe o dâlmă între h o t a r ă , chiar lângă drumul ţ e r e i ;
deci se«puse şi-şi c u m p ă r ă o ^ ă r u c i â r ă eu un cal r ă u ^ n u ^
mai pielea p e el, apoi se imfirăcâ jidovesce, tot 'rupi, şi
, măre la prep'ânaţie de c u m p ă r ă o bute de şligoviţ şi o
 — 7

pune pe căruţă. Dacă însereză, plecă încet pe drumul ţerei,

cătră dâlma, unde era ortacul spânzurat. Când era sub
dâlmă, prinde a s t r i g a : haideţi omeni buni de-mi ajutaţi
s e ' s u i u h u l a că ve dau sligoviţ. Străjerii îl audiră şi mer-
seră de-i ajutară, împinseră de leuce^ p â n ă fură în verful
hulei (dâlmei). Acolo jidanul, adecă Man tâlhariu, care era
î m b r ă c a t în haine jidovesci, prinse a sc6te la sligoviţ şi a
d a la străji, p â n ă pre toţi mi-i culcă i a p ă m â n t , apoi mi-i
d e s b r a c ă de hainele lor cătunesci şi-i î m b r a c ă în haine
călugăresci şi aşa-i lăsă dormind în mijlocul câmpului, ear
el p u n e trupul ortacului seu p e căruţă şi hai cătră casă,
unde-1 îngropa cu cinste, ca p e un bun creştin ce fusese.
împăratul nu se putu destul mira, când vădii dimineţa
trupul hoţului furat, ear' străiile î m b r ă c a t e în haine călu-
. . . . . . . . * » M « r <••*»•« f-
g ă r e s c i ; deci trimise cărţi în tote părţi şi r ă v a ş e îh t o t e
oraşe, c ă cine a făcut lucrul acesta atât de cutezat, şi nime
nu-l'a prins, se vie la c u r t e a ^ m p e r a t u l u i că graţie capului
i-a da şi frumosă cinste va căpăta.
(, ^ ^ M a n tâlhariu audj^poruncji împăratului, dar' se gândi:
6re se mai fac o n e f a c u t ă ? Deci se duse din sus de oraş,
u n d e scia că m e r e fata împeratului în t o t ă diua la fântână
după apă, se făcu u n ghinărar* m a r e într'o căruţă cu 6 cai
şi se „preumbla p'acolo. Când mergea fata împeratului cu
u r o o r e l e cu apa, se fâeu că-i este sete şi ceru a p ă se
bee. F a t a se apropia de hinteu se dee ghinerariului apă,
dar acela, după ce beii, o t r a s e lângă sine în hinteu şi
hi să m e r g â !
Asceptară la curţile împăratului cu p r â n d u l p â n ă a
veni fata cu apa, dar dela o vreme nu mai p u t u r ă ascepta,
deci trimiseră p e cineva se vedă, de ce intârdiâ a t â t a ?
Acela nu află fata nicăiri, gândiai că s'a băgat in
pământ.
Cum audi împăratul u n a ca asta, îi peri gustul p r â n -
t

dului şi m e r s e şi el se-şi caute fata. (jâscjariul împăratului,

care era cu gâscele chiar în aretul (în apropierea, în giurul)
 — 8 —

fântânei, spuse împăratului, că etă domnişora d u c e a apa, şi

un domn m a r e dintr'un hinteu s'a rugat se-i dee apă, şi
ea i-a dat, dar' domnul acela a t r a s ' o la el în c ă r u ţ ă şi
o s'a c a m mai dus.
Audind împăratul şi u n a ca asta, îngălbinî ca c e a r a şi
d i s e : Cine s'a afla se-mi a d u c ă fata, de-i holteiu a lui se
fiă, cu j u m ă t a t e împărăţia mea, ear de-I i h s u r a t îl fac b a r o n
şi-i dau avere se fiă b u n bunilor în veci.
Vestea se* făţi lesne, că fata împăratului e f u r a t ă ; vor­
bele împăratului încă au m e r s din gură în gură, p â n ă au
ajuns la urechile luî Man tălhariul. Acum e bine, gândi el,
împăratul nu-şi pote t r a g e vorba, t r e b u e se împlinescă făgă-
daşul. El cu fata împăratului se a v e a u forte bine, că era
frumos tălhariul, şi din minutul c â n d a furat'o trăiau la
.-, olaltă ca bărbatul cu m u i e r e a ; deci i s p u n e mueriî, că a m u
, a ş a cat' se-i dicem — „Mă b o r e s ă , uite ce a m audit, c'a
dis tată-tău, că cine s'ar afla se te ducă la curţile lui, de-a
fi holteiu — îl c u n u n ă cu tine şi-i dă j u m ă t a t e împărăţia,
e a r de a fi însurat, îlu face b a r o n şi g a z d ă m a r e ; ce dici tu
c ă ar fi de f ă c u t ?
— Ce se dic, r e s p u n s e fata, hai se m e r g e m , du-me
la el, că el ca împărat nu-şi pote călca vorba.
Aşa şi făcură, se d u s e r ă la curţile împăratutui, şi Man-
tâlhariu d i s e : î n ă l ţ a t e împărate, ţi-am aflat fata, eată-o
aici e.
împăratul s'a b u c u r a t t a r e că-şi mai vede fata Ş^ă
i-o a d u c e un fecior a ş a zdraven şi voinic, care-i vrednic
.,şe-i fiă ginere, deci îl c u n u n a n u m a i decât, , cu atât mai
'"vertos, ca felei-i plăcea de fecior, ear după cununie a
u r m a t un ospeţ şi o veselie, cum n u m a i Ja imperaţi şe
pot vede. La ospeţ au fost chemaţi şi părinţii şi fraţii im-
reiui, rotariul şi plugariul. Când au vădut aceia,, .cine e
c ginere la imperatul, mai înlemniră tşj^se uiteu uimiţi unul
la altul, cum a d e c ă acela din tâlhariu — " p r e c u m îl sciau
— ajunge la cinste m a r e ? Dar tatăl lor le d i s e : Hoţia
incă-i un meşteşug, care te duce departe, numai rari-îs cari
îl înveţă cum se c a d e ; de n ' a fi p ă s c u t în planeta hoţiei, de
n'a bea mai întâia a p ă prin gâtîan de lup, şi de n!a ave
iarba fierelor, nu_.o j?ote scote la c a l e ; fratele vostru, Mah
tâlhariu, tote însuşirile hoţesci le-a avut, de a c e e a s'a şi
ridicat a ş a sus cum îi vedeţi. , . „,,^
t r J l t t

După n u n t ă şi-au spus Man tâlhariu ţote păţeniile lui,

şi toţi se mirau de ele, ear după ce sfârşi, împăratul cel
bătrân îi dise: Amu esci ginere de împerat, m â n e p o i m â n e
vei fi tu î m p e r a t ; deci lasă nebuniile la alţii, că ţie nu-ţi
mai stă bine a face n e b u n i i !
(Din Bârgău, T r a n s i l v a n i a . )

P2. Cuvântul ursitorelor.

Dicfer că a fost odată un împerat, pe c ă r e i c h i ă m a îm­
păratul vesde. El era m a r e vânător, cum sunt mai toţi îm­
păraţii. Oda\ă m e r g â n d la vânat, a dat d e u r m a unui cerb
şi s'a tot dus Y>rin cei codri tot după el, pană ce l'a a p u c a i
noptea. A c u n A c e se se sciă el f a c e ? ^ Sjngur era singur,
că se zărăsţise (perdut) de omenii lui, întunerec era de puteai
tăia cu brişcă 'n el. S e suiip/ deci într'un vârf de copaciii
şi se uită în tote părţile, dor' va zări u n d e v a o z a r e de
foc ori de lumină, să se tragă într'acolo. Şi a zărit el
undeva, departe, o leacâ de lumină, licărind slăbuţ, şi s'a
coborît, din copaciu şi s'a dus într'acolo. lutr'im târdiu a
nimerit la coliba unui om serac, unde pe v a t r ă licăria o
zăgnată de foc, ear în pat se trudiâ o muiere bolnăvită.
Afară p l o u a ca din cofă şi t u n a şi fulgera de gândiai că
(

atunci e sfârşitul lumii.

— Faceţi bine, o m e n i de omenia, şi mă lăsaţi de m a s
la voi, că uite ara rătăcit prin p ă d u r e , a(ară-i întunerec şi
vremesce, de pici cânele se nu-J scoţi afară,
 - 10 -

^ ,, La bieţii omeni le era silă se aibă om strein în casă

chiar când muierea era bolnavă, dar le era şi milă se
alunge un creştin în cap de n6pte şi pe o vreme ca a c e e a ;
J
deci l au lăsat se se culce pe o lăvici6ră, lângă ferestră. EI
nici nu 'şl a d u c e a u aminte, că acela se fiă chiar împeratul.
Nu mult după a c e e a muierea născu o fetiţă frumosă,
ear după a c e e a pe toţi îi cuprinse somnul. împeratul inso,
care era dedat a dormi în paturi moi împărătesei, nu putu
adormi pe laviţa cea t a r e de lemn, ci se totu întorcea de
pe o p a r t e pe alta, p a n ă colo ce c â n t ă cocoşul de miedul
nopţii. Atunci veniră ursitorile la ferestră bordeiului şi în­
cepură a u r s i ; una d i s e : fetiţa asta va fi cea mal frumosă şi
cuminte muiere din t6tă î m p ă r ă ţ i a ; a, d o u a 'ursitore u r s i :
fetiţa asta v a ' trece prin m a r i necasuri, dar tot va scăpa
odată la b i n e ; a treia ursitore u r s i : Când va fi d e doue-
deci de ani, s'a c u n u n a cu feciorul împăratul)» vjerde, ear
împăratul de s u p ă r a r e s'a s p â n z u r a chiar în ace*Vdi-
D u p ă ce şi-au g ă t a t vorbele, au sburat dela t l r e s t r ă şi
nu s'au mai întors. împăratul audise bine tote vorbele l o r ;
deci, ce nu putu dormi p a n ă 'mVaceea, de aici încolo nici
a t â t a nu putu. T6tă n o p t e a 'şi frământă mintea, ce se facă,
cum se dregă, ca cuvântul ursitorelor se r e m a n a de imn-
ciună. In diori de di se d e s c e p t a r ă şi omenii. Ei^ n u au­
r i s e r ă nimic din vorbele ursitorelor. După ce se scormoniră
din aşternuturi, împăratul le d i s e : Uitaţi-ve, omeni buni,
voi sunteţi săraci şi tineri, Dumnedeu vă mai pote da copil,
să-mi daţi voi mie copila acesta, că uite eu sunt bogat şi
nu a m nice u n copil, o cresc ca copilă de suflet şi voiu în-
zestra-o, cand va fi m a r e , d u p ă ^ c u m ş a cade.
Omenii la început nu se îhvoîră, dar* după ce le mai
dete şi o pungă de bani, primiră punga şi d e d u r ă copila.
împăratul o luă în braţe, a ş a înfâşiată cum era, şi
plecă cu ea prin pădure. Când ajunse între nesce tufe
d e s e : h u z d u p ! a r u n c a pe biata copilă acolo şi-şi g â n d i :
Acum se ved, cum vei fi t u nora m e a ? !
 - 11 -

Nu mult după a c e e a trecu prin acel loc doftorul îm­

părătesc, care căuta pre împăratul-, cum s'a fost zărăstit
de eri de cătră olaltă şi nu mai deduse unul de altul.
Când fu pre lângă acel tufiş, i se păru că a u d e glas de
copil m i c ; caută 'n drepta, caută 'n stânga, nu vede n i m i c ;
dă cu un picior nesce tufe de fragă în lături, a d e c ă un
copil mic înfăşiat. Doftorul se bucură forte de copil, de
oparte că era bogat şi nu avea nici u n copil, de altă p a r t e
că copilul era frumos şi d a s e m n e de s ă n ă t a t e . L'a dus
deci cu sine acasă, nici n ' a mai căutat pre împăratul,
c'a sciut că-'l c a u t ă destui. P e acele vremi împăratul avea
numai un c o p i l ^ u n fecioraş ca de trei ani.
Preste vfe-o şese ani doftorul face un p r â n d m a r e , la
care chiamă şi pe împăratul cu împărătesa şi cu p r u n c cu
tot, că numai cu un p r u n c i-a fost dăruit D u m n e d e u în
totă viaţa. Bătrânii se ospătară şi, m â n c a r ă şi beură, d u p ă
cum li agodul (obiceiul) lor, ear copiii se j u c a r ă la olaltă
totă d'ua, a d e c ă copilul împăratului cu fetiţa doftorului.
Când fu de cătră seră, când merse împăratul acasă, în­
trebă unde-i e copilul ? a d e c ă el se j u c a prin g r ă d i n ă cu fe­
tiţa doftorului. — „Ce fetiţă frumosă ai Doftore!", dise îm­
păratul cătră doftor, când veniau copiii din grădină, — „de
câţi ani va f i ? c ă ' i m a i cât şi copilul nostru de m ă r i ş o r ă ! "
L

— E chiar de şese ani,» înălţate împărate, am aflat-o în

pădure, sc-iî când s*n fast zârnslit înălţatul împerat, de *1
c ă u t a m în tote părţi.
— A ş a ? întrebă împăratul.
— Aşa, înălţate î m p ă r a t e ! răspunse doftorul. ^ ]
Cine s'ar fi uitat atunci la împăratul cu b ă g a r e de
semă, a r fi vădut, că a îngălbinit odată la audirea vorbelor
(

estora, dar curând şi-a venit în fire şi s'a dus a c a s ă po­

vestind cu împărătesa, ca şi cum nu s'ar fi întâmplat nimic.
Dar 'pre împăratul îl rodea un vierme la i n i m ă : cuvântul
ursitorelor! şi-i făcea multă supărare şi copilul, că de când
a vădut pe copila doftorului, în ţâţă diua trebuia şă niergâ
 — t2 -

b a r e m odată se o vadă. Vădend împăratul cum stă lucrul,

îşi făcu un plan în gândul lui şi c h i ă m â pe doftorul şi pe
doftoriţa la el şi le d i s e : „Sciţi ce, dumniavostrâ ? Copiii
aceştia t r ă e s c p r e a bine la olaltă, a r fi păcat de D u m n e d e u
să-i despărţim, hai să-i creştem la olaltă, apoi mai d e p a r t e
— ce s'a' îhtfurâ Dumnedeu, a c e e a va fi. Lăsaţi voi copila
se ş a d ă aici la curţile mele, vor mâi merge şi p e la voi
când vă fi v r e m e mai m â n d r ă , şi er vor veni împreună, ba­
r e m a c u m se aibă p a r t e de bine p a n ă nu cunosc binele
şi răul, că colo când l'or cunosce, nu li-a mai s c ă p a a-şi
face dile b u n e . "
Doftorul şi doftoriţa s'au învoit, şi din m i n u t a a c e e a
copilă fâ dusă îh curţile împeratului şi crescută, ca şi când
a r fi chiar de împărat. Şi o ţinu împăratul cât o ţinu, er
într'o dimineţă, când se sculă copilul, n u o mai află; deci
întrebă p e tată-şeu, unde-i este p r i e t i n a ? Şi el r ă s p u n s e ,
că ă trirhis'o la scolă în o r a l u l ^ vecin, şi copilul credu,
cu tote câ nu era adevărat, deore-ce chiar în a c e a nopte o
înfundase .împăratul într'o bute m a r e şi o lăsase p e Du-
n ă r e la vale, ca se se p r a p a d e s c a şi se nu se implinesca
vorba, ursitorelor. Dar u n a gândim noi, şi alta face cel
de s u s ; butea s'a tot dus pe apă 'n jos hai di hai, p a n ă
colo la m o r a împăratului, acolo hai pe jilipuri; şi m o ­
rarii cum v ă d u r ă butea o prinseră şi o d u s e r ă în m 6 r ă ,
apoi o desfundară se v a d ă ce-i în ea. După ee d ă d u r ă
de copilă, se b u c u r a r ă cu a t â t a mai yertos, că morăriţa nu
avea nici un copil. Dar scurtă li-a fost bucuria, căci preste
câte-va dile trimise împăratul la m 6 r ă cu grâu de t o m h ă
câteva care, ca se-i facă fârină pe iarnă şi cu carăle se
fîşticâ şi copilul împăratului, ca copiii pe verful sacilor; şi
când fii la m o r ă — cum îşi vădii prietina, îndată o c u -
noscu şi nu se; mai despărţi de ea, trebui se m e r g ă cu el
k
a c a s ă pe verful sacilor, după ce g ă t a r ă curtenii d e m a c i n a t .
Cânii ii vădii împăratul pre amândoi în verful carului,
încremeni odată, de ore-ce el credea, că de mult e înne-^
cată. Acum prinse a c r e d e , că totuşi de cuvântul ursito­
t

relor nu se pote feri, deci 's'a lăsa în m â n a sorţii. Aşa

mal statură copiii la olaltâ p a n ă era el ca de 13 şi ea ca
de 10 ani, atunci împeratul făcu. doua inele de a u r cu adi-
mante, le dete la fie-care câte unulu şi le d i s e : „De adj în­
colo sunteţi despărţiţi pe 10 ani de dile, in vremea asta
fie-care din voi are se înveţe cele de lipsă p e n t r u traiul
vieţei; tu copile vei merge în oraşul cutare la r e g e m e n t u l
cutare şi-'i învăţa bine trebile cătuniei, er tu copilă vei
merge în oraşul c u t a r e la soru-mea, acolo-i învăţa trebile,
care se ţinu de o b u n ă găzdoiă, c a r e a cu v r e m e a v r e a se
fiă împărătesă. Vedeţi însă se nu vă pierdeţi inelele, c ă de
aai in qece ani, care s a ivi înaintea m e a t a r a inel, v a
plăti cu capul cutezanţa lui şi necredinţa cătră celalalt."
Copilul a şi fost trimis d e p a r t e la un regement, e a r
fata în altă p a r t e , î n t r ' u n oraş, la o soră de ale împăratului
verde. E a r ă împăratul verde a scris la soru-sa carte,
cum-că în 10 ani de dile să ţină copila a c e e a şi se o
înveţe cum scie ea mai bine, că uite are să-i fiă noră,
ear preste dece a m nesmintit se fiă cu copila d e faţă nat
curtea impărătescă. Mai scrisu-i-au fost în carte se facă
cumva şi inelul de adimant al copilei se-1 fure şi se i-lu
trimeată lui, d a c ă n u m a i i-ar fi cu putinţă.
Copilul învăţa la r e g e m e n t tote lucrurile caţunesei,
adecă cum se omori mai iute şi mai cu spor c â t ' m a i
mulţi omeni b u n i de m u n c ă , cum se laşi m a m e fără copil!,
muieri veduye, fete fără drăguţi şi cppil^orfani, şi alte lu­
cruri de p ă n u r a asia, ear fata învăţa a t o r c e şi a cose, a
ţese şi a face de m â n c a r e şi alte lucruri, ce se ţin de o
bună găzdoiă. Când se mai împliniau ^ cel d e c e ani, într'o
dimineţă, p a n ă frământă o covată de pită, îşi puse inelul
pe un scaun lângă e a , ş i când dă a-1 căuta, după ce isprăvi
u

cu frământatul, nici se fii intrat în p ă m â n t nu s'ar fi putut

ascunde mai pogan. Căutatul'au în drepta, răscolit'au în.
stânga, colbuit-au tote, r ă s t u r n a t - a u paturile şi riu-i m a i
 - 14 -

dedură de u r m ă . Nu-i, şi p a c e ! F a t a era grozav de supă­

rată, sta se între în p ă m â n t de s u p ă r a r e după inel, dar mă-
tuşe-sa ,— că m ă t u ş e dic,ea la sora împăratului — mă-
tuşe-sa o m â n g â i a din gurş,, ear dela inima şi q i c e a : „Nu­
mai de u n a ca tine-i vrednic nepotul meu ? Se iee el o să-
r ă n t o c ă când pote lua o fată bogată de crâiu ori de îm­
p ă r a t ? şi pentru ea să se s p â n d u r e scumpul meu frate ?
Nici o d a t ă ! " Şi deci p a c h e t â inelul cel de adimant, pre
c a r e chiar ea Fa fost luat, p a n ă a frământat fata pita,
şi-'l trimise numai decât fratelui ei, împăratului verde, că
precum se vede, ei erau sfătuiţi într ascuns, n u m a i ei
amândoi, ce au de a face, şi c u m ? împăratul se b u c u r ă
forte la vederea inelului, îl căută cu b ă g a r e de semă şi după
ce vădii că-i chiar acela, care il'a daţ el îpainte cu 10 ani,
m e r s e la ţei'murile D u n ă r e i ^ s ^ g u r ^ % n g u r e l şi făcu z v e r r !
cu el în Dunăre. Acum era î m p ă c a t în gândul lui cel negru,
'scia n u m a i un lucru, că preste câteva săptămâni vin copii
^ a c i i s ă ş i că cel fără inel va fi j u d e c a t la morte, căci n ' a
păstrat inelul de credinţă. P e n t r u acel lucru a şi p o ­
runcit se se facă s p â n d u r ă t o r l lângă Dunăre, ca cel ne­
credincios se-şi iee o s m a a , după vrednicie.

T
La timpul hotărît veniră amândoi copiii a c a s ă ; el voios"""
înaintea unui r e g e m e n t de călăraşi, şi ea grozav de supărată,
, fără inel. P e diua sosi răi a fost hotărît împăratul ospăţ
m a r e , î m p r e u n a t cu veselie, cum nu s a mai pomenit, ca
, a r e să-şi însore feciorul.

După ^ce au ajuns amândoi la curtea împărătescă,

p ă n ' a nu se întâlni, se p u s e r ă fiă-care se dea probe despre
h ă r n i c i e ; el diregea şi învăţa călăraşii, e a J n t r â în bucă­
tărie (cuină), se facă ea cu m â n a ei bucatele de p r â n d .
într'o covată m a r e află fata o mulţime de pesci prospeţi
-l"-*-

prinşi din Dunăre, deci — p a n ă una alta — prinse, a curaţi

la ei. Adecă abia curaţi doi trei, şi încremeni de b u c u r i e ;
îp fotele unei ştiuce află inelul ei cel de miresă. î n d a t ă
 îl bagă în deget şi lucră b â r b ă t e s c e mai d e p a r t e , mulţe-
mind lui Dumnedeu în gândul ei, că nu o dă p i e r d ă r e i t '
I n t r ' a c e e a împeratul cu miniştrii ţinea sfat mare. P o t e
se fiă nuntă, pote se fiă morte, dicea împeratul, că uite,
amu-'s depe ani, când i-am trimis în lume la învăţătură, eu
i-am logodit şi le-am dat câte un inel de adimant la fie-care
unul ca şi altul, dar le-am spus, că acela, care-'mi vine fără
inel, plătesce cu capul c u t e z a r e a ; am şi poruncit de s'a făcut
spândurăţorile, ca de nu s'a ţinut c a r e v a de poruncă, se-şi
'. iee pedepsa, că un împărat nu se pote lăsa de minciună.
— Se trăescă înălţatul î m p ă r a t ! strigară miniştrii, că,
b u n ă hotărîre a adus, aşa se (ie după cum a chibsuit înăl­
ţimea sa.
Apoi au trimis după fecior la regement, şi a venit îm­
brăcat în haine de generar şi cu inelul cel de adimant în
degetul cel mic, că amii nu-i mai era bun în alt deget, că
în 10 ani se făcuse din copil ce fusese un voinic numai ca
el. După ce împeratul şi miniştrii 'i c ă u t a r ă inelul cu de-a-
măruntul şi-'l aflară că'i tot cel de amu-'s dece ani, se
b u c u r a r ă forte.
Acum veni rândul fetei. P e ea o află porunca în
bucătărie, făcând plăcinte pe lespâde. Atâta e r a ea de
i m â n d r ă cum s'a fost^fumeriif colo la foc cocând Ia plă­
cinte, de se mai fi avut doi ochi se te uiţi la ea. Cum întră
îl c ă u t a r ă şi ei inelul, şi~ aflând^ că-'i tot cel de amu-'s dece
ani, se b u c u r a r ă forte, cu deosebire feciorul. Era însă unul
c a r e sta mirat şi îngândurat cu inelul în m â n ă , şi acel
unul era împăratul. El nu putea cuprinde cu m i n t e a : cum
acel inel a putut se easă din fundul ' D u n ă r i i ! ? Ş'a făcut
însă că se b u c u r ă şi el, dar numai el îşi simţiâ p$tra cea
de m o r a l a inimă.
încă în a c e a di c h i ă m a r ă pe p o p a şi-'i c u n u n a d u p ă
legea creştinescă, apoj se puseră la ospăţ. împăratul „însă
colea când să striga cinstea,' p a n ă nu se""împrascîa* mesenii,
au dis cu g l a s H l î r î u ^ t T C i n s t i ţ i m e s e n i ! Să sciţi, că d e adj
în colo feciorul meu este împărat în locul meu, n o r a m e a
este împerătesă că-'i vrednică se fiă, de orece ursitorile
i-au ursit se fiă cea mai frumosă şi mai cuminte muiere în
împărăţia m e a ; eu mi-am trăit traiul, mi-am m â n c a t mălaiul.
Mesenii a u s t r i g a t ; Să t r ă e s c ă ! Ear el a eşit pană
5
afară, şi de mânios ce era c ă n ' a u putut î m p e d e c a ho-
tărîrea ursitorelor, s'au s p â n z u r a t chiar în spânzurătorile,
ce le făcuse p e n t r u noru-sa. Aşa s'au împlinit şi aci, ca
în tot locul, cuventul ursitorelor.
(Din Bârgâu, T r a n s i l v a n i a . )

3. Paserea cântă, domnii dorm.

A fost odată, ce-a fost, c ă de n ' a r fi fost, n u s'ar po­
vesti, că nu m ' a ş da a minţi, ca piirecile'ar p l e s n i ; sări
purecile pe păriete, mai minciqos cel ce nu crede, sări
purecije sus pe grindă, mai mincinos e cel din tindă. -
A fost odată un împărat forte bătrân, dar atât de
b ă t r â n , că de-abia mai putea âmbla de b ă t r â n e ţ e , şi de
murit nu putea se moră, că-i era ursit de ursitore, că el
nu va muri p â n ă când va audi glasul dela „Paserea cântă,
domnii dorm*. Şi ar fi voit bietul, împărat se moră, că
vedea el bine că-i n u m a i spre g r e u t a t e ' l a căseni şi lui-şi,
dar- î n z ă d a r , r ^ n o r t e a l a ei TIU ^ v T e a ^ ^ v m ^ ^ i r g i a ^ d e " el că"
dracul de tămâia.^ Dacă vădii împăratul că vorba ursito­
relor e vorbă sfântă, c h i ă m â pe cei doi feciori mai mari ai
săi şi le d i s e : „Dragii tatii,, eu nu mai pot de b ă t r â n e ţ e , nici
nu văd, nici n'aud, nici nu mai pot umbla fără n u m a i ca
o rîmâ, cu un c u v e n t : sunt om — neom, dar de m u r i t nu
pot p a n ă voiu audi glasul dela „Paserea cântă, domnii d o r m " .
Drept aceea, vă puneji şi ridicaţi o biserică cu 12 uşi, cu
12 altare, cu 12 zăbrele de cătră s f â n t u l s o r e , şi în bise­
rica a c e e a apoi-'mi aduceţi p a s ă r e a cea de aur din lumea
d e aur, care c â n d c â n t ă — domnii dorm, şi cum voiu
 - 17 -

audi-o cântând, voiu adormi şi eu, ear voi veţi r ă m â n e în

locul m e u şi veţi împărţi î m p e r ă ţ i a frăţesce. în două.
— Dar mie ce mi-a r ă m â n e , t a t ă ? î n t r e b ă Cenuşotca
din c e n u ş ă ; că trebue se sciţi, că împăratul a v e a trei feciori,
doi mai mari, statoşi şi tăloşi, ear unul mai mic, mai n e ­
băgat in semă, care m a i mult şedea p e v a t r a în cenuşă,
din care pricină îi^şi diceau Cenuşotca.
împăratul zimbi a rîde, când audi p e Cenuşotca în­
trebând, că lui ce-i va r ă m â n e , şi-i d i s e : Ţie, dragul tatii, ţi-oiu
lăsa v a t r a cu cenuşa.
, Bine, bine, gândi Cenuşotca, n u m a i mă tăm c'a fi
altmintrelea. , . . •
Feciorii cei doi mai mari se apucară' de lucru, adu­
seră meşteri m a r i şi le porunciră se facă o biserică, c u m
să nu mai fiă alta în totă lumea. Şi făcură meşterii după-
cum le fu porunca, dar acum unde-i p a s ă r e a ? Se p u n fe­
ciorii cei mai mari şi m e r g la stavă, îşi aleg fiăcare câţe u n
cal, îşi iau merinde, haine şi bani de cheltuelă, îşi iau r ă m a s
bun dela împăratul şi plecă în lume, după p a s ă r e a cea de
aur, c a r e când cântă, domnii dorm.
După ce r e m â n e împăratul n u m a i cu Cenuşotca acasă,
se ridică^Genu|Otca din cenuşă şi d i c e : T a t ă ! fără mine
puţină isprava vor face fraţii m e i ; mă duc şi eu se-i ajung
şi se m e r g e m împreuna.
— Ba t u te ogoie în c e n u ş a ta, dise împăratul, că
de n'or face ei ceva ispravă, tu de puţin folos le vei fi.
— Ba mă duc, t a t ă . Şi se sp^lâ~Cenuşotca, şi se îm­
brăcă o m e n e s c e ca un fecior de împărat, de mai nu-1 cu-*
nosceai, şi se duse la stavă şi se uită printre cai^ şi-şi p u s e
ochii pe o ă p X a l b ă , rea, n u m a i oseTe de ea şi încă de-a
feta; asta mi-oiu lua-o, dise Cenuşotca, că adi m â n e fată
şi-i omor manzul aci, ear cu ea pornesc la c a l e ; că şi de
vom rătăci, ea, va trage acasă la mânzul ei, şi aşa nu
ni oiu prăpădi. Aşa şi face, prinde epa şi o duce a c a s ă ,
şi cum o duce, cum fată un m â n z cu şese piciore. Şi mânzul
v
2
cum vine pe lume prinde a ' v o r b i : Drag domnul m e u , nu
mă omorî, că de b u n ajutor ţi-oiu fi, fără m ă îngropa în
gunoiu şi mg ţine îngropat trei dile. e a r în diua a treia mă
scote afară şi-mi dă o trOcuţă de ovăs şi trei trocuţe de
jar, apoi se plecăm la cale, că ce-om face noi doi, n ' o r
face fraţii tăi. Şi Genuşotca a ascultat de m â n z , Ta în­
gropat în gunoiu de n u m a i capul îi e r a afară, se nu se
î n n ă d u ş e , şi l'a ţinut acolo trei dile, e a r după a c e e a l'a
scos şi i-a dat o trocuţă d e . o v ă s şi trei de j a r . Şi s'a scu­
t u r a t odată mânzul şi a r â h c h e z a t odată de s'a resburiat,, şi
se făcu, frate, vădând cu ochii, din mânz. mic şi neputincios,
un cal cum n u m a i în poveste mai poţi afla, şi a dis cătră
C e n u ş o t c a : Acum urcare drag domnul m e u pe mine şi-mi
p o r u n c e s c e c u m se m e r g : ca vântul, ori ca gândul ?
E a r Cenuşotca, fecior cuminte, îşi luă, cele de lipsă
de d r u m : merinde, haine şi bani. apoi s ă r u t a triâna tătâ-
ne-sSu şi-i d i s e : R ă m a s bun, tată, se scil că fără ispravă nu
mă întorc.
— D u m n e d e u se-ţi ajute, fătul meu, fără eu tot gân-
diam. că m a i b u n loc aveai tu aici, în vatră, în cenuşă,
decât în lume la vitejii; pentru vitejii sunt fraţii tăi, că
sunt mai bătrâni şi mai firetici.—Bietul bătrân, nu-şi putea
vedă feciorul bine, că e r a m a i orb, că d e l'ar fi vădut
bine, de b u n ă seriiă n u v o r b i a ' a ş a , că a c u m Cenuşotca e r a
un voinic d e mai nu-1 c u n o s c e a i : se""gatfse şi se întinsese
ca struna.
Destul că Cenuşotca l u ă calul de doloji şi-1 duse pană
afară din oraş, e a r când fu afară din oraş, se a b u r c ă p e
cal şi d i s e : acum drag căluţul m e u , se m ă duci ca gândul,
că fraţii mei de mult au plecat de acasă, şi eu vreu să-i
a m n g , se m e r g e m împreună, Ear calul a r ă s p u n s : Ţine-te
s t ă p â n e bine şi Jasa in grija m e a ! Apoi se a r u n c a odată
în înaltul ceriului şi de acolq vădu pe cei doi fraţi ai lui
Cenuşotca, apoi se lăsa la largul pământului, şi merse, şi
m e r s e de r e n d u h e â u a că-i r â n d u n e a , d a r de el n u se p u t e a
 ţine,, mergea ca săgeata, şi într'o clipită au fost ajuns
înaintea fraţilor lui la o fântână m â n d r ă sub u n per m a r e ,
pe u n d e aveau se t r e c ă şi fraţii lui negreşit. Acolo se c o ­
bora de p e cal, îşi a d a p ă calul şi-1 lasă se pască, ear el
scote m e r i n d e a din traistă şi prinde a m â n c a . Intr'aceea
sosesc şi fraţii lui, şi cât de m a r e le fu m i r a r e a când
îl aflară aci, p r e c â n d credeau că el este p e vatră în cenuşă.
— Ei, da ai ajuns şi tu ? î n t r e b ă cel mai m a r e . — Da, a m
ajuns cam c u " ane^oiâ, d a r era se-mi ''spetesc calul, aşa
l'am alergat, t e m â n d u - m e că nu ve voiu ajunge. Acuma-mi
pare bine că ne îritilnirăm, că vom merge împreună. — Na,
hai dar cu noi, dise cel mai mijlociu; ce mai stai dară,
dacă vrei_ se viî cu noi ? — Trebue se m a i , stau o lecă, că e
"obosit câful preste măsură, dar poposiţi şi voi, ca se mer­
gem apoi î m p r e u n ă . — Da vedi bine că vom mai umbla
atâta poposind şi mocoşind ca tine, dic cei mai m a r i ; aci
nu-i vorba de umblat după popasuri şi după mopoşeli,, ci-i
de călcâiat la d r u m ; de vrei — vii, de n i î ' t r e b a , ta, c'ă noi
mergem, nu mai stăm la u m b r ă . — A n o i m e r g e ţ i dar, că
f

şi eu voiu ajunge, dice CenuşQtca, întlnijendu-se a ' l e n e i a

umbră, ear calu-i păscea la troscoţel de pe marginea dru­
mului, de-ţi era mai m a r e dragul se te uiţi la el.
Fraţii cei doi au mers tot într'un suflet p a n ă au dat că
drumul se împarte în d o u e : unul mergea spre drepta, altul
spre stânga. Acolo era un stâlp, şi pe stâlp sta doue table, pe
tabla din stânga sta s c r i s : drumul ăsta duce spre p e r d a r e ,
pe tabla din drepta sta scris : drumul esta duce spre noroc.
Ce se gândesc fraţii şi ce vorbesc, destul că schimbă ta­
blele, cea din stânga o p u n în drepta şi cea din drepta
în stânga. î n t r ' a c e e a n u m a i văd că şi Cenuşotca c i o p !
e aci.
Uite, frate, dic cei m a i mari, aci avem înainte d6uă
drumuri, drumul ăst din drepta-i scris pe tablă că duce
spre perire, noi suntem doi, nu te vom lăsa pre tine singur
se mergi spre el, ci vom merge noi, că ori cum dar doi îs'
2*
 — 20 -

mai mulţi decât unul, ear tu fiind singur se mergi pre

drumul est din stenga, care-i scris pre cum vedi că duce
spre noroc.
Aşa se fiă, dise Cenuşotca, şi a p u c a r ă : cei doi în
drepta, ear el în stenga.
Cei doi fraţi au tot m e r s pe drum înainte, p a n ă ajung
la curţile împăratului roşu. Acolo îi p r i m i r ă ca pe nesce
copil de împărat, cu m â n c a r e , cu beutură şi cu voia b u n ă ;
ear după ce se ospătară, le spuse împăratul roşu, că cine
vine la casa lui, t r e b u e se joce cu fiica lui u n joc, ear de
n'a p u t e a j u c a cât fata ^ui, .îl bagă în temniţă pe viaţă, şi
de va j u c a p a n ă să se obosescă fata, — atunci c a p ă t ă fata
de soţie şi j u m ă t a t e împărăţia zestre, ear după m o r t e a
lui — totă.
Fraţii ceşti doi se b u c u r a r ă , că aşa lesne p o t e unul
din ei^ ajunge la nevastă frumosă şi la a t â t a potop de z e s t r e ;
că ori .cum, dar o j u m ă t a t e de împărăţie nu-i lucru puţin.
Deci cel mai m a r e prinde a j u c a cu fata, bândile diceau de
gândiai că le câfcă, şi ei j u c a u ; şi j u c a r ă , si j u c a r ă , p a n ă
o d a t ă dice fata: stăi o l e a c ă , că me'stfîrige u n papuc.' El
prostul, o ] a ş ă . Ea merge în altă casă şi-şi trage alţi pa­
puci fermecaţi, cu c a r e nu se m a i p u t e a obosi. Şi vine
aşa, şi jocă, şi j o c ă cu feciorul cel mai m a r e al împăratului
celui b ă t r â n , p a n ă îl face pic de apă, în u r m ă el cade de
p e piciore c a mort. Apoi o ap'uc'ă la joc feciorul cel mij­
lociu al împăratului celui b ă t r â n , şi şi cu acela a t â t a j o c ă
p a n ă cade de obosit. După a c e e a împăratul roşu. îi b a g ă
într'o temniţă şi-i ţine robi legaţi pe veci.
Cenuşotca, după ce a r ă m a s de fraţii sei la crucile
acelea de drum, s'a luat pe drumul din stânga, şi s'a tot
dus, s'a tot dus, p a n ă a ajuns la o p ă d u r e i n a r e . ^.Când a
ajuns acolo, a dis calul: Acum drag stăpânul meu, ia-ţi
merinde pe trei dile, că prin p ă d u r e de-om, merge, n e m ă ­
n â n c ă lupii şi u r ş i i ; de-om m e r g e prin ^norî, n e m ă n â n c ă
balaurii^ deci trebue se m e r g e m prin văzduch pe de a s u p r a
 - 21 —

norilor. Şi a ş a a făcut. C e n u ş o t c a ; dela o crişmă, ce e r a

aprope de p ă d u r e , şi-a luat merinde, m â n c a r e şi beutură,
se-i ajungă trei dile, apoi s'a "urcat rie murguţul lui şi hi
la d r u m ! E a r calul s'a avântat cu el p e de-asupra norilor,
şi a tot m e r s prin văzduh pană au ajuns în ţ e r a de a r a m ă .
Acolo, la u n p o d de a r a m ă , se coborî C e n u ş o t c a ^ de pe
cal, e a r calul se dedu preste cap şi se făcu u n p a r de
a r a m ă . După ce m a i întâiu îşi scosese Cenuşotca din urechia
calului un r â n d de haine de a r a m ă şi se î m b r ă c a s e cu ele,
apoi l u ă parul de-a u m ă r şi m e r s e m a i d e p a r t e p e j o s ,
pană ajunse la o fântână. La fântână şedu şi poposi"şi
prinse a m â n c a ceva din merindea ce o avea. Dar n u
mult stătu acolea, că îndată veniră nesce zine d u p ă a p ă şi
vedându-1 fugiră înapoi şi spuseră stăpânei lor, că un voinic
frumos şede la fântână şi m â n â n c ă . î m p ă r ă t â s a de a r a m ă
numai decât se u r c ă într'o c ă r u ţ ă de a r a m ă c u , patru cai
de a r a m ă , şi porunci cocişului se o ducă la plimBare cătră
fântână. î n t r ' o minută a fost acolo, a luat pe Cenuşotca
lângă ea şi T a dus la curţile ei, u n d e l'a ospătat crăiesce,
cu m â n c ă r i şi beuturi scumpe. După ce se ospătară, dise
C e n u ş o t c a : Nu cumva e p e la domniavostră p a s e r e a , c a r e
când c â n t ă domnii dorm ?
— Nu voinice, dise împărătesa, n u e la mine, că n u m a i
mai eri alaltăeri a m cinstit'o la soru-mea, care-i î m p ă r ă t â s a
in ţ e r a de argint.
— Atunci, dise Cenuşotca, chiar acolo o se m e r g după ea.
— Acum se s u p ă r ă împărătesa, îi p ă r u r ă u că ,i-a
spus, şi prinse a-i dice: sciu bine că nu-i mai a b a t e altu
pe la noi, că soru-mea e m a i frum6să şi împărăţia-i e* mai
bogată. E a r Cenuşotca r ă s p u n s e : Nu t e supăra, eu t r e b u e
se merg pană u n d e voiu da de p a s e r e , d a r s e scil că de
b u n ă semă pe aici voiu veni când m'oiu î n t â r c e cătră casă.
Apoi îşi l u ă rămas-bun, şi cu parul cel de a r a m ă de-a
umăr m e r s e p a n ă n u m a i zări curtea î m p ă r ă t e s e i ; apoi
dădu parul de trei ori preste cap şi i-se făcu e a r cal şi
 - 22 -

merse mai departe călare. — Şi se tot duse, se tot duse,

p a n ă ajunse la un pod de argint. Aci întră in ţera de
argint. Aci ear a stat calul în loc şi a d i s : Drag domnul
meu, bagă-ţi m â n a în urechia m e a şi-ţi scote u n r e n d de
haine de argint şi eu m'oiu face e a r ă bâtă de argint şi mă
du de a u m ă r p a n ă mai încolo, u n d e este o fântână, acolo
apoi vom sta şi vom poposi. Şi aşa făcu Cenuşotca, scose
un rend de haine de argint din urechia calului, le îmbrăcă,
şi după ce calul se întorse preste cap şi se făcu bâtă, —
luă b â t a de-a u m e r şi m e r s e pănă. dejte de o fântână, acolo
(

se p u s e la u m b r ă şi prinse se amedeze. Nu mult stătii

acolea, şi n u m a i ce vădit că vin nesce dine se ducă apă, şi
cum îl vădurâ, o tuliră înapoi la curţile crăiesei, că ele erau
froiele (fete de casă) ei, şi-i spuseră, că uite la fântână p o p o -
sesce un voinic frumos tot în haine de argint. Cum audi crăiesa,
îndată porunci cocişului se prindă şese cai la u n hinteu şi
p o r n i la p r e u m b l a r e cătră fântână. Când vedu pe tiner
atât de frumos, îndată-i cădii drag la inimă şi-1 rugă se se
suie şi e l cu e a în hinteu. , El, din firea lui, bag-semă n ' a
fost tocmai gingaş de fete frumose, n ' a aşteptat se-1 c h e m e
de două ori, — vorba ă l u i a : dintr'o vorbă a b i a se-'ndoie,
îşi luă b â t a cea de argint şi se sui în. hinteu lângă crăiasa.
Şi s'au dus tot povestind p a n ă au ajuns la curţile ei, er
acolo a u intrat în lăuntru şi s'au ospătat crăiesce. După
ce s'au ospătat, a spus Cenuşotca crăiesei, că uite după ce
umblă şi de unde vine. Ear ea i-a spus, că b u c u r o s ă i-ar
dâ p a s ă r e a c a r e a când cântă, domnii dorm, dar e la soru-sa
:
c e a mai mică, c a r e i împărătesă în ,ţera de aur.

" — Atunci t r e b u e dar se mă grăbesc p a n ă acolo, dar

dq voiu pute-o căpăta, că altcum bietul t a t a n u m a i se
tWfesCe, nici more, nici trăesce, că aşa i-au ursit ursitorele,
că el n ' a p u t e a murî p a n ă va audi glasul paserei celei de
aur, care când cântă, domnii dorm.
— 0 ! Atunci sciu, că nu ne mai vedem, dise crăiasa,
că s o r u - m e a e mai frumosă şi mai bogată decât mine.
 — 23 • -

— B a d e b u n ă semă pe aici voiu veni, dise Cenuşotca,

apoi îşi luă rămas-bun şi b â t a de-a u m ă r şi se duse tot p e
jos pană eşî din oraş. Acolo e a r dădu băţul de trei ori •
preste cap de se făcu cal, apoi se sui pe el şi se duse c a
gândul, p a n ă ajunse la un pod de aur. Aci întrăm în ţ e r a
de aur, s t ă p â n e , dice calul, dă-te deci j o s , scote-ţi din
urechia m e a un rend de haine de a u r , e a r eu m'oiu face
un b ă ţ de aur. şi m ă ia de a u m ă r şi se m e r g e m pană mai
încolo, u n d e este o fântână, acolo apoi v o m poposi şi va
fi ce-a da Dumnedeu. Aşa a făcut Cenuşotca. Dar puţin
se odichni, şi n u m a i vădii că se apropie nesce dine s e iee
apă, dar cum îl zăriră, o tuliră în r u p t u l ' capului c ă t r ă c a s ă
şi spuseră stăpânei lor, — care e r a chiar î m p ă r ă t e s a ţerei
de a u r , — că uite ce voinic frumos zăriră poposind la fân­
tână, din c a r e pricină nici n u se apfopiară se-şi ia a p ă , ci
se reîntorseră cu vasele gole. Î m p ă r ă t e s a n u m a i decât
porunci se-i prindă opt cai la hinteu se v a d ă ea^^pjne Şîf*'*
teză a î n t r ă . în împărăţia ei, fără sc,irea şi învoirea e i ?
Trebue s e seim, că p â n ă într'acelea făptură b ă r b ă t e s c ă în
ţerile acelea n u fusese. Dar nu doră de m ă n i o s ă că-i calcă
voinicul ţera. a plecat ea, ci eac'aşa, se vadă c u m îs voi­
nicii. Deci n u m a i decât plecă. Curtenii g â n d e a u că ce
o să facă cu străinul, care a cutezat a-i călca ţ e r a e c '
aşa fără seif ea,şi învoirea ei. Când colo, p r e s t e vr'un ceas,
ce e r a se le v a d ă ochii ? Voinicul cel frumos în haine de a u r
şi cu o b â t ă de a u r v e n i a î n hinteu lângă î m p ă r ă t e s a ! Şi c u m
ajunge acasă, încep la ospăţ şi la traiu bun, colea ca la îm­
păraţi, trei dile şi trei nopţi a u tot benchetuit, de e r a cât pe
aci se uite Cenuşotca, a ce venise a t â t a cale, de nu-i a d u c e a
aminte calul. Nici nu-i de altcum nici o minune, că lângă
împărătesa ţărei de a u r fiind, nu^stau. Imn că j m ţi-ai urta şi
numele. Apoi el încă e r a Hora voinic, nu sânge de b r o s c ă !
Dar după ce-i .aduse murgul aminte, n u m a i decât dise
cătră î m p ă r ă t e s a : î n ă l ţ a t ă împărătesa şi draga m e a , noi n e
ospătăm, d a r n u m ă m a i întrebi, de ce a m venit pe a i c i ?
 - 24 -

— Atunci î m p ă r ă t e s a se c a m supăra şi dise rîdend

cu gura j u m ă t a t e : Dar nu pentru mine ai v e n i t ? , f r u m o s
dela tine, a d e c ă t u mai ai p e c i n e v a ? ş l totuşi vii se mă
amagesci!
Acum vedu bietul Cenuşotca, că reu începuse vorba,
d a r îndâtă-şi trase s e m a şi-i răspunse : Nu te supăra^.lucrul
stă a ş a şi aşa, eu la tine a m venit se te peţesc se vii cu
mine în ţera nostră, dar se aduci apoi şi p a s ă r e a cea de
aur, care când cântă, domnii dorm, că uite cum stă lucrul
cu bietul tata.
— Acum ne mai înţelegem, dise împărătesa, a c u m .
venişi de acasă, dar mai înainte era cât p e aci se mă s u p ă r " -
p e tine.
^ v ( După acăea, cu p u t e r e a cea n e s d r a v ă n ă a calului să
a d u n ă tote^âvli^îife el într'un m ă r de aur, ea îl p u n e în
b u z u n a r şi plecă cu Cenuşotca şi cu p a s ă r e a c ă t r ă ţ e r a lui.
Dacă ajung în ţera de argint, duc şi p e crăiesa ţărei de
argint cu ei, după ce-i făcură şi avuţiile ei într'un m ă r de
argint şi-1 b ă g ă ea in buzunar. Tot aşa făcură şi în ţ e r a
d e a r a m ă , şi se l u a r ă la drum. Când a u ajuns la p ă d u r e a
aceea, câre-i despărţia de lumea asta, era greu se Q tracă,
că a e u m erau mai mulţi, erau patru, şi tpţi n u m a i cu un
cal, cu calul lui Cenuşotca p u t e a u trece, că prin p ă d u r ă
câte de căruţă n u era, se p6tă merge tot cu hinteele, c u m
veniră pană aci. Dar ce se g â n d e s c e Cenuşotea ? P a s ă r e a
otiase patrii ouă. Deci se p u n e şi a r u n c ă u n ou de acelea
j o s , şi din el, curii se*'" gparge., se face o furcă de aur, cu
caier de aur. cu 12 'fuse de a u r şi cu scaun de a u r şi
torcea singură fire de a u r ; dună a^eea a r u n c ă alt ou j o s ;
din acesta se făcu un^'r^sbolru [stative) de aur, cu fire d e
aur, cu tuscei, brâglă, iţe, spată, talpigi, s u b cu tote de aur,
care ţesea singur p â n z ă de aur. Apoi a r u n c ă al treilea ou
j o s , şi din el se făcu o mesă, dar m e s a lungă şi lată cât
vedeai cu doi ochi, b a d6ră chiar trei ochi se fi avut şi
şi nu o puteai odată cuprinde cu ei, atât era de posnită,
 - â5 -

şi încărcată cu feluri de mâncări şi b e u t u r i ; în u r m ă a r u n c ă

oul al patrulea, şi din acela eşi, o mulţime de c ă t a n e câtă
v
frundă şi ierbă, ba încă mai mult cu trei. Şi se p u s e r ă
cătanele la m e s a cea m a r e şi m â n c a r ă şi b e u r ă c ă t ă n e s c e
— şi cine scie bea şi m â n c a bine ca c ă t a n a ? n u m a i se
aibă de u n d e ! Şi după ce se saturară, îşi aprinseră ţigări
şi afumau cu ele ca turcii, apoi întrebară p e C e n u ş o t s a :
drag domnuţul nostru, ce p o r u n c ă ne d a i ? '
— Se-mi faceţi prin p ă d u r e a asta drum de ţeră, drum
bătut, se p u t e m trece omenesce cu căruţele prin ea.
Şi cătanele s e , p u n la lucru b ă r b ă t e s c e ; p ă d u r e a m a r e ,
dar şi c ă t a n e eraiî a t â t a spuză, de tot câte p a t r u — c i n c i
trebuiră se s^~ jbină la câte un lemn se-1 taie, că e r a u mai
multe cătanrialejât lepme în p ă d u r e , c ă d o r ă v'am spus c ă
erau câtă f ^ . ^ ă j j C ierbă, ba încă mai mult cu trei. Apoi
Cenuşotca^ preMcă cătanele într'un ou de aur, m e s a în alt
ou de auîVTSsboiul în alt ou de a u r şi furca în alt ou de
aur şi J.Qte le b a g ă în sin. după aceea se pun în cele trei
hinteAitv 'eNţn hinteul cel de a u r cu î m p ă r ă t e s a ţerei de aur,
şi cii?p«s«rgX cea de aur şi cu b â t a cea de aur, care era
calul lui; crispatei venia hinteul cel de argint, în el crăiasa
ţerei de argitrtXcj^ un m ă r de argint, în care-şi a v e a bună­
tăţile ei, şi cu froiele ei, er mai îndărăpt era hinteul cel
de a r a m ă , u n d e era crăiesa ţerei de a r a m ă , cu un m ă r de
a r a m ă , în care-i erau scumpeturile şi cu froiele ei. Când
ajung la crucile c d e ^ d e j f r u m , u n d e se despărţise Cenu­
şotca de fraţii luip o p r i r a n i n t e i e l e în loc, ear Cenuşotca j
le spuse fetelor se ascepte o leaca acolea cu trasuri
cu tot, că el are o leacâ de trebă in satul vecin. L u a
apoi b â t a cea de aur şi o înverti de trei ori preste cap
si se făcu un • cal ca mai înainte, se u r c ă apoi pe el
şi într'o clipă fu la împăratul roşu, u n d e erau fraţii lui în­
chişi. C â n d se între în oraşul împăratului roşu, dise calul
cătră C e n u ş o t c a D r a g domnul meu, eu mă fac aci sub
^ ' g a r d u f ' ă s t a o căpăţină de cal mort, ear ţu du^ţe la curţile.
 • — 26 -

împăratului şi te-a p u n e împeratul să-i joci fata, dar i-o

jocă se fiă jucată, şi se n'o laşi din m â n ă , d a c ă ai.apucat'O
odată la joc, p a n ă s'a obosi şi va c a d e jos d e ^ o b o s e l ă ; că
de p laşi, merge în altă ,casă şi-şi trage pe picior o
paree'he de papuci îndrăciţi, d e cari are trei părechi, şi
dacă-i îmbracă aceia, nu se m a i obosesce, ci te vei obosi
tu şi-i cade în prins6re, ca şi fraţii tei, că ei sunt acolo
închişi.
Aşa şi făcu Cenuşotca. Merse la curtea împăratului
roşu, după ce calu-i şe făcu o căpăţină de cal mort, şi
împeratul îl ospăta frumos, apoi-i spuse că cine vine la
casa lui trebue să j6ce cu fata lui un joc p a n ă s'a o b o s i ;
de s'a obosi fata mai întâiu, jucătorul o capătă de nevastă
şi j u m ă t a t e împărăţia de z e s t r e ; ear de s^ta imosi el mai
întâiu, r ă m â n e rob pe -viaţă. -H^
— Bine. 'dise Cenuşotca, şi prinde a ju<m ,cu fata
împăratului, dar j u c a colea de se clătinau ' p o d e l e sub pi-
. ciorele lor, d a r s ă se obosescă Cenuşotca nici v o ^ ^ ' Dar
s
nu p u t u r ă j u c a chiar mult, că fata împăratului roşiin c e p u
l
.. a slăbi din pici6re şi se r u g ă de Cenuşotca, se o "Mse o
ţiră, p a n ă şi-a trage alţi papuci, că aceştia o string de i-au
'^morţii; 'tote degetele. Dar Cenuşotca se făcu că n ' a u d e
cu a c e a ureche., ci tot j u c a p a n ă vădu n u m a i că fata face
spume la gură şi c a d e ca m6rtă. Atunci dise împeratul
r o ş u : Acum dragul meu, d a c ă vrei, o poţi lua de n e v a s t ă
şi-ţi dau j u m ă t a t e împărăţia zestre. ,Dar Cenuşotca răs- t

p u n s e : Eu ţi-oiu spune alta, cioplită cu d a l t a : se-mi dai

înălţate î m p ă r a t e fraţii se m e r g e m acasă, că ne a s c e p t ă t a t a .
— Şi cine-i tatăl tău, voinice ? întrebă împăratul roşu.
— împăratul verde e tatăl meu.
— Aşa? moşul c e l b ă t r â n ?
— Chiar el, înălţate împărate.
— Apoi d a r ţi-i las, că dar de cumva imi veţi-fi
careva g i n e r e !
 - 27 -

— Aceea nu o sciu, răspunse Cenuşotca, dar schi

atâta, că fără ei nu plec, ci ear-'ţi iau fata la j o c .
— Ba decât se o mai joci, se-i stea m o r t e a din a c e e a ,
mai bine-ţi d a u fraţii şi du-te în scirea Domnului.
Aşa dar şi-a scos fraţii din robie şi au plecat tustrei p a n ă
au eşit din oraş, acolo au dat cu piciorele în căpăţina cea
de cal şi odată a sărit u n parip de-ţi era mai m a r e dragul
de el. Apoi Cenuşotca scose din urechia calului un rend
dc haine de a r a m ă şi dădu fratelui celui mai m a r e , apoi
scose din ea u n rend de haine de argint şi le dădu fratelui
celui mijlociu, ear lui scose un r e n d de haine de a u r şi
se î m b r ă c a r ă tustrei şi plecară b ă r b ă t e s c e cătră crucile
drumului, unde-şi lăsase cătanele şi • averile şi cele trei
surori. P e >cale le spuse, ce aduce şi cum, şi că p a ­
serea cea d e a u r care o tot dorosce tată-s'o, încă e la. el.
;

După c e / j u n s ă r ă , la locul cu norocul, t r a s a r ă u n ospeţ

numai cp, ei, că numai a r u n c a un ou de cele de a u r jos
şi iridalfarse întinseră mesele acolo în c â m p cu m â n c ă r i şi
cu bjeuturi de s a t u r a r ă toţi cu c ă t a n e cu tot şi încă mai
remâse destulă m â n c a r e şi beutură. Apoi ridică Cenuşotca
un corn de m a s ă sus şi e a r ă se făcu ou de a u r şi-1 b ă g a
în sin. Acum se pun la cale, fratele cel mai mic cu îm­
părătesa ţerei de aur în hinteul dinainte, fratele cel mij­
lociu cu crăiesa ţerei de argint în hinteul cel de argint în
mijloc, fratele cel mai m a r e , c u î m p ă r ă t e s a ţerei de a r a m ă
în hinteul cel de a r a m ă în urmă, şi cătanele p e de a m â n ­
două laturile hinteielor, înglidă, (liniă) şi înapoia lor, de p a r ' c ă
nici o m u s c ă n ' a r fi lăsat se t r e c ă , pre hinteiă. Când
ajunseră la fântâna aceea,
fraţii când plecară de acasă, se opri hinteul cel dinainte în
loc şi se coborî din el Cenuşotca şi dise cătră fraţi: Nu,
ve coborîţi se beţi apă, că sciţi că aci ne întîlnirăm mai
întâiu, după ce p l e c a r ă m de a c a s ă ? Ceia gândiai că s'au
vorovit, un gând a v e a u , se a r u n c e pe fratele lor cel mai
mic în fântână şi ei să mergă acasă şi să se laude la
 - 28 -

tată-s'o, că ei sunt vitejii, cari a u făcut câte şi mai câte,

şi unul din ei, pe c a r e va cade sortea se fie împerat, se
iea p e nevasta frăţine-seu de muiere, că era mai frumosă
şi mai bogată, ear despre Cenuşotca se dică că nici nu-1
veclură. Deci când îi c h e m ă se bee apă, îndată săriră din
hinteauă şi diseră c ă t r ă cocişi se m â n e încet p a n ă în
verful deluţului ce nu era mai d e p a r t e ca de 2—3 p u ş c ă -
turi, ear acolo se-i ascepte că.,ei păn'acolo vor m e r g e pe
jos, de o r e c e a u amorţit s e d â n d atâta. Hinteauele şi că­
tanele m e r s e r ă deci înainte, ear cei trei fraţi se puseră o
leaca la u m b r a răehiţiî lângă fântână, că era o căîdiir^ de
stai se te topesci, vedeţi dvostră, cum e în dricul verei.
După ce se d e p ă r t a r ă de o p u ş c ă t u r ă b u n ă hinteauele şi
cătanele, dise cel m a i mic din fraţi: dar se b e m fraţilor şi
se m e r g e m se nu li se urescă mireselor a s c e p t â n d u - n e .
— Bine dici, răspunse cel mai m a r e , şi se plecă se
b e a a p ă din f â n t â n ă ; d u p ă el beii cel mijlociu. Dar când
se plecă cel mai mic, îşi făcură hoţii de fraţi s e m n e din
ochi, şi unul îl prinse de u n picior şi altul de alt picior şi
huzdup cu el în fundul fântânii cu capul în jos, apoi, după
ce v ă d u r ă că-i în'hecât se duseră încet la drum sfătuindu-se
ce se minţescă mireselor, că uite u n balaur au eşit din fân­
t â n ă şi l'au t r a s după el şi i-s'a p e r d u t u r m a in apă. Dacă
ajung la hinteauă colo în verful deluţului, întrebară mire-
s e l e : dar Alexandru u n d e e ? C ă aşa-1 c h e m a pe Cenu­
şotca. Ear fraţii eşti doi se a r i t ă r ă supăraţi de rnqrte şi
plângeau, cu lacremi de scrofâ, cum se dice. şi suspinând
spuneau că uite, când voiră se b e a apă, odată eşi un bă-J
laur cu 12 capuri din fântână şi pe Alexandru îl t r a s e
numai decât acplo şi i-se perdu urma, ji y o i se-i t r a g ă şi
(

pe ei, dar ei de groză a u 'fugit se nu pată şi ei ca dulcele lor

frate şi se r e m â n ă trei surpri văduve de odată. Apoi mai
(

diseră ceşti doi fraţi blăstămâţî, că se fiă ele b u n e se nu

spună nimic bătrânului lor t a t ă de întâmplare, fără se dică
mai bine că pici nu l'au vădut, că n u m a i va muri bietul
 — 29 -

moşneag de superare. Forte se întristară cătanele, când

audiră u n a ca aste, dar mai tare se întristară cele trei
surori şi le n ă p ă d i ' plânsul, ear miresa lui Alexandru le^
şină de s u p e r a r e . Nici nu plecară ei din loc pănă-şi mai
veni şi ea în fire,* de o mai m â n g ă i a r ă c ă : se nu se supere
din cale afară de reu, c ă , a ş a i-a fost scrisă, că şi ei
sunt supăraţi, dar totuşi se nu s p u n ă bătrânului t a t ă nimic
de î n t â m p l a r e a asta nenorocită, că va fi cum va vrea
Dumnedeu, şi câte şi mai câte îndrugară ei, n u m a i se
o m â n g ă e . Dar ea, p a r ' c ă îi s p u n e a cineva că nu-i după
cum dic ăştia, nu se p u t u ' m â n g ă i k , p a n ă nu b ă g ă de s e m ă
că şi calul mirelui lipsesce. Atunci îşi g â n d i : din cât îs'
amândoi, bun e Dumnedeu, t r e b u e se scape, chiar balaurul
de i-ar fi dus. Apoi plecară înceţi c ă t r ă oraşul lui Verde-
împărat. Cân,d ajunseră în ^capătul oraşului, fratele cel m a i
mare înşiră cătanele p e tote uliţele şi le s p u n e că pe nirhe
călare se nu lase a întră în o r a ş fără de scirea lor, că de
vor lăsa — m o r t e a îi asceptă.
Acum Intrară în oraş şi t r a s a r ă chiar la curţile îm­
păratului. El era a c u m şi mai slab şi mai neputincios.
De abia a s c e p t a se-şi v e d ă feciorii, doră l'a s t r i n ^ Dum-.
nedeu din lume, că nici vedea, n u m a i ca printr'o sită dâsă,
nici audia, nici p u t e a m â n c a , nici bea, nici dormi, fără era
mai mult mort decât viu. Bucuria lui când îşi vădu feciorii
şi miresele lor, d a r î n c ă i m c u r i a lui când îi s p u s e r ă că vin cu
pasere; c.u t o t ^ c ă p a s ă r e a era la miresa lui Alexandru.' Acum
se încinse o voie bună, de chiar uită bietul m o ş n e a g se
mai întrebe şi de feciorul cel mai mic, de Cenuşotca. A
doua di d u s ă r ă p a s ă r e a cea de aur în biserică şi de abia
asceptau se-i a u d ă g l a s u l ; dar p a c e ! e a t ă c e a s u p ă r a t ă .
Cercat'au fel şi formă se o facă se cânte, d a r ea sta n u m a i
supărată ca o porumbiţă ce şi-a perdut soţul. Acum ce-i
de făcut ? Ce se facă eu ea ca se cânte'? Moşneagul,
unperatul-verde viseza că p a s e r e a nu va cânta, p a n a la
cununia dinei, c a r e o aduse. A d o u a di spune visul la
 - 30 -

feciori şi la miresele lor. Feciorul cel mai .mare de loc,

se scolă vitejesce şi d i s e : Apoi dacă asta-i totă b u b a , eu
mă cunun cu Aurica, că a ş a c h e m a pe miresa lui Alexandru,
e a r pe cea mijlocie o c h e m a Argintica şi pe c e a mai m a r e
Arămica. Dar Aurica r ă s p u n s e : Atunci ne-om c u n u n a , când
mi-i face o furcă de aur, cu caier de a u r şi în caier 12
fuse de aur, care se t o r c ă singure fir de a u r şi lângă furcă
scaun de aur. — Asta-i altă , c.ăbiulă, se gândi moşneagul,
e a r feciorul cel m a i m a r e , fălos c u m era, n u m a i decât răs­
p u n d e : în scurtă v r e m e o se le ai, şi eşl se d e a p o r u n c ă
la meşterii din oraşul lui ca se i-le facă, dar toţi se codiau
şi diceau, c a u n a ca a c e e a nu se pote.
Dar se mai vedem o leacă ce s'a întâmplat cu Ale­
x a n d r u C e n u ş o t c a ? După ce l'au a r u n c a t fraţii în fântână,
el s'a tot dus cu capul în jos o d a t ă pană în fundul fân­
tânei, e a r după ce s'a umflat de apă, a p a e a r l'a a r u n c a t
de-asunra. Calul lui n u s'a mişcat de lângă fântână pană
i-s'a ivit stăpânul de a s u p r a apei, atunci l'a luat cu dinţii
de haine şi l'a scos afară. Apoi l'a p u s o leacă p e ierbă
pană a eşit a p a din el, şi ear l'a luat în dinţi şi s'a dus
cu el pană a ajuns într'o p ă d u r e m a r e , u n d e şedea fata pă-
durei. Cum îl vădu fata pădurei îndată-1 cunoscu, că d â r ă
a c e e a pe cine n u c u n o s e e ? Şi-1 î n t r e b ă : Dar t u ce cauţi
p e a i c i ? E a r calul îi r ă s p u n s e : De ai făcut cuiva vr'un
bine, fă a c u m a şi cu mine, uite dragul m e u de stăpân e
&

;
m o r t , învie-mi-l, că trăind în lume da de-i ave şi tu lipsă
c â n d v a de mine.
— Bucuros, dise faţa ,pădurei, şi îndată aduse nesc*
ol6ie şi-1 unse, apoi 1 a lovit cu trei nuele de s â n g e r şi tre>
d e âiîger, şi s'a ridicat CenuşQtcă m a i m â n d r u şi mai frumos
d e c u m fusese. Vai, cum adormisem, dise Alexandru fre-
cându-se la ochi şi ridicându-se de j o s . — Adormit, adormit
dise calul, că de nu e r a m eu cu domnia-ei (aretând pe fats
pădurei), dormiai pe vecie, că dragii de fraţii tei t e a r u n c ă r i
colo în fântână. Atunci îşi aduse Alexandru aminte ca prir
 - 31 -

vis de lucrul acela şi dise apoi c a l u l u i : Dar a c u m ce-i de

făcut? — Ce-i de f ă c u t ? Vom merge la curţile tatălui tău,
că uite frate-to cel mai m a r e vrea să se c u n u n e cu de-a
sila cu miresa ta, pu Aurica. Audind Alexandru vorbele
acestea, s a r i c a m u ş c a t de şerpe şi s t r i g ă : Adecă de a c e e a
m'au a r u n c a t ei în fântână, ca se-mi iee miresa ? Hai de
grabă acasă, ; 'T f,
— 0 , h o ! dise calul, înzădar ne-om grăbi cu u r d a în
Turda şi cu caşu 'n F ă g ă r a ş ! Tote şi-au timpul lor. Lasă
numai după mine, şi n'avea nici o t e m ă ! î n d a t ă vom fi
acolo. Acum ja-ţi haine slabe, vechi, cârpocite cum au •
ucenicii faurilor, dar vedi se nu perdi ouele cele de a u r ,
că fără ele nu facem cea ispravă. Apoi dac'om ajunge
aprope de oraş, eu m'oiu face b â t ă cum au vandralăiî, şi
tu mă ia în m â n ă şi te du du pănă-i ajunge lângă cur­
ţile vostre şi te bagă căită la faurul curţii, scil, c a r e este
în dereptul curţilor. Mai d e p a r t e tote vor fi bune, d a r nu
cumva se spui faurujui ori alt cuiva, că d6ră t u esei fecior
de î m p ă r a t ; înţelesum'ai ?
— Înţeles, căluţul m e u !
— Apoi d a c ă m'ai înţeles, încalecă p e mine, di d6nlne
1
ajută şi te ţine b i n e ! . • • •
Aşa şi făcură, şi cât ai bate în palmi, fura l â n g ă . oraş.
?
Acolo calul se dete preste cap .şi se făcu un b ă ţ riocfârosj
t

după cum vedem că po^rtă^'va'ndralăiî, e a r Alexandru Ce­

nuşotca se făcu un v a n d r a l ă u QU^ pinchălu în s p ă t e ' ş i m e r s e
aţă la făuriştea d i n ' d o s u l curţilor împărătesei, şi cum vădu
pe faur, cum îl cunoscu, dar faurul nu-I cunoscîi pe el. —
Alexandru ca om de omenia dete vedi bine bună vremea
şi spuse faurului că uite, el este calfă de faur şi a r vrea
se-şi capete, de lupru.
— Tocmai bine-ai venit, voinice, dise faurul, că a m
lipsă de o calfă harnică, că tocmai acum nu sciu ce m'oiu
tace, ca mi-a venit o p o r u n c a a s p r ă dela împărăţie se fac
o furcă de aur, cu caier de aur, cu scaun de aur şi cu 12
 — 32 -

fuse de aur, care se torcă singure toţ dp a u r ; eu nu pot face

u n lucru ca acela, dar d a c ă tu te legi că '1 vei face, b u n ă
plată capeţi dela mine, d a r mai b u n ă dela împăratul.
— 0 ! n u m a i a t â t a c e r e ? acesta nu-i cel lucru m a r e ,
răspunse Alexandru, las' pe mine că '1. voiu tace eu.
Bucuria faurului! nu scia cum se o m e n e s c ă mai bine
pe Alexandru, ca se-1 scotă din năcaz. Şi drept e, că în­
d a t ă ce se ospătar^ o leacă, m e r j p r ă în făurisce şi Ale­
x a n d r u prinse se pYlescă u n fier ruginit, er p a n ă m e r s e faurul
după ceva p a n ă afară, scose u n ou de aur din sin şi dădu
cu el de p ă m â n t , ear din ou eşl furca de aur, cu fuse,
cu caier şi cu scaun, şi fusele t o r c e a u "fir de a u r în­
tocmai după cum d ă d u s e feciorul împăratului p o r u n c a .
Când întră faurul în făurisce, tote erau gata ca din poveste,
şi i m _ ^ p u t ş a destul mira cum le-a putut face calfa a t â t
de minuriatfe'^şPîn aşa scurt timp, şi dintr'o b u c a t ă de fier
ruginit. Destul că le duse faurul la curtea împăratului, ear
î m p ă r a t u l ş i feciorii şi miresele se b u c u r a r ă forte, cu deo-
• ^ , ' s e b i r e feciorul cel mai m a r e şi A u r i c a ; el se b u c u r a fiind
că c r e d e a că Aurica va fi muierea lui, ear e a se b u c u r a
fiind-că vedea că mirele ei t r ă e s c e şi nu pote fi d e p a r t e de
ea. Acum feciorul cel m a i m a r e al împăratului d i s e : Vedi,
Aurică dragă, eu a m făcut ce mi-ai poruncit tu, a c u m hai
se n e c u n u n ă m . Dar Aurica r ă s p u n s e : î n c ă n u ! Ce se fac
eu cu* firul ăst de aur, d a c ă n ' a m şi u n răsboiu de aur, care
se ţesă singur p â n z ă de a u r ; p a n ă nu mi-1 aduci şi p e acela,
nu mă c u n u n cu tine.
Acum ear dete feciorul împăratului p o r u n c ă la toţi
1
meşterii din oraşul lor, c a se-i facă u n resboiu de aur. N ă
caşul meşterilor, dar cu deosebire al faurului din dosul curţei
împărătesei, că a c u m feciorul împeratului sta namâ p e el
că cum a făcut furca, t r e b u e că p6te face şi răsboiul, n u m a i
de va v o i ; ear de n u a r voi, îi taie Capul ca la un puiu de
"•"găină. Vădind Alexandru p e faur necăjit, îl î n t r e b ă : dar ce
n ă c a z ai s t ă p â n e ?
 - sa —
— D'apoi uite, dragul meu, n ' a m s c ă p a t .bine dintr'un
necaz, şi dau în altul. De abia am dus furca cea*,de aur,
şi mi-a şi dat în p o r u n c ă că se-i fac un resboiu de aur, cu
tot ce se ţine de el de aur, care şg ţesă s i n g u r . p â n ^ ă de
aur, ear lucrul a c e s t a om p ă m â n t e a n nu-i modru'sS-1 p6tă
face, şi de n u l'oiu face, mi-a spus oarzin că-mi taiă capul
ca la u n puiu de g ă i n ă !
— Nu te t e m e s t ă p â n e , că nu ţi-l'a tăia, p a n ă t r ă e s c
eu, dise Alexandru, şi întră n u m a i decât în făurisce şi prinse
ear a pili la u n fierj^init. Acum faurul se u i t a tot la el
s6 vedă ce face, c u m d r e g e ^ ' d e ' i es din mâni luerurt' a t â t
de m i n u n a t e . D a r odată trebui se între faurul în casă, te
miri după ce, şi p â n ă se întorse, resboiul fu gatay-îBtreg
întreguţ din aur, cu talpi, cu suli, cu. brâgle, cu îţe^- cu f

tălpigi, cu spată, cu thiară (firele gata) eu suveica," cu tindeică,

cu suâaJă de aur, şi ţesea singur p â n z ă d e aur. Cănd-vedu,
faurul lucrul acesta; înlemni de bucurie şi de mir-are: V6du
el, că calfa lui e un vitez m a r e . Deci îi mulţemî frumos şi
apoi luă rfesboiul s8 m e r g ă cu el la c u r t e a împSrătescă.
Dar singur nu putu, că resboiul era m a r e şi -grea^-deci
dise c ă t r ă calfă se-i "ajute se-1 ducă; Şi-i a j u t ă - A l e s a n d r u ,
faurul" p r i n s e ' de sulul d i n a i n t e , e a r Alexandru- de—sulul
dinapoi. € â n d ' î n t r a r ă î n - c u r t e , dise feciorul knpSnafeului:
Na vedi c ă l'ar făcut întocmai după cum ţi-am». d a t po­
r u n c ă ; de ce te codiai d a r ?
— Ear faurul r e s p u n s e : Nu m e eedianij "liuainate
"prinţule, d a r nici că-I făceam- de -nu-mi' trimitea Dum­
nedeu calfa a s t a b u n ă ; el a făcut şi furca şi -ffisboiul,
că eu de când sunt, nici n ' a m vedut de a c e s t e % n e c u m
se fi făcut.
Atunci Aurica se apropia d e calfă, şi c u , t o t e că
era tot cănit cu cărbuni ca faurii, cunoscu c ă elu>.este .
Alexandru; deci nu se- putu r ă b d a se nu-i s a r ă in. grumazi,
şi sărutându-1 îi dise plângând de b u c u r i e : Vai, tu esci
Alexandre ? !
 — 34 -

Eu, Aurică, dise Alexandru, sărutându-o şi elj

cu dulce.
Atunci fraţii lui Alexandru prinseră a t r e m u r a , dar]
Alexandru, suflet de o m bun, le dise." Nu aveţi nici o fricăJ
aşa a fost se se întâmple, că din veci e dicala a c e e a : fă]
bine şi asceptă r ă u ! Acum gătiţi-vă de nuntă, aveţi fie-T
care miresa, eu încă a m pe a m e a ; îndată vin şi eu gata;
de nuntă.
Apoi Alexandru se coborî cu faurul în făurişte, s e
spelâ frumos, apoi îşi l u ă b â t a cea nodurosă şi eşi afară!
şi o învârti de trei ori preste c a p şi i se făcu cal nezdravăn!
n u m a i c a el, apoi îşi b ă g ă m â n a în urechia calului şi scose'
de acolo hainele cele de a u r şi se a v â n t a p e cal. Atunci"
1
vedu faurul, ce calfă avusese şi prinse a se ruga de iertare.
Dar Alexandru d i s e : N ' a i se t e rogi de iertare, o m b u n şjl
de o m e n i e ; t u vei fi m a i m a r e preste bunurile mele. Apoij
se duse Alexandru la curte. Acolo toţi e r a u gata la n u n t ă jj
fratele cel mai m a r e cu miresa lui, amândoi în haine da
a r a m ă , cel mijlociu cu miresa lui, amândoi în haine de a r g i n t |
ear el, Alexandru Cenuşotca, cu Aurica lui în haine de aui
Când intrară toţi în biserică şi prinse popa a-i cununa, pa­
serea prinse a cânta, d a r a ş a cântă, de toţi domnii a d o r m i r i
ear împeratul verde, moşneagul, adormi somnul de veci]
D u p ă ce se sfârşi cununia, eşiră afară şi îngropară p
bătrânul, apoi întinse Alexandru m e s a lui cea minunat!
şi se ospătară toţi omenii câţi se aflau atunci în orai
cu răi cu buni, cu avuţi cu seraci, cu tineri cu bătrânij
că e r a ospăţ şi c o m a n d a r e tot odată. D u p ' a c e e a re
m a s e Alexandru Cenuşotca împărat în locul tătâne-se
ear pe fraţii lui îi făcu ghinărari preste armădi, —
de n ' a u murit — şi astădi trăesc. Ear eu m ' a m s
pe-o şea — şi v'o spusei a ş a ; şeaua fu c a m ruginosă,
povestea m i n c i n o s ă !

Colect. d. I u l i u Crainic, înv. în Urîsiul inter,!

 4. Tata florilor.
A fost ce a fost . . . A fost un împărat, — căci ce
vreţi, — poveste fără 'mpărat, p o m a n ă fără popă, tîrg fără
ţigani p o t e - s e ? . ,
Şi împăratul acela avea o grădină de p a r ' e ă nici r a i u l '
nu era mai raiu decât ea.. Plină de pomi, plină de flori,
plină de paseri şi de mândrenil, ear chiar în mijlocul gra­
dinei o fântână de lapte dulce. Nici că se mai afla pe
podul ,pămenţului fântână s c u m p ă ca a c e e a . Dar nime nu
era iertat se iee lapte dintr'ensa, nici chiar p e n t r u curtea
împerătescă, căci a ş a d e d e s e împăratul p o r u n c ă . Şi d e ce
poruncise el a ş a ? El v a fi sciut, destul c ă păzitori erau
acolo di şi nopte, c a nici p a s e r e m ă e s t r ă să nu se apropie
de ea.
într'o dimin^ţă vin păzitorii înaintea feţei luminatului
î m p ă r a t şi d i c :
^ n ă l ţ a t e î m p ă r a t e ! De când străjuim la fânj-ână^ încă
păţania ca' cea de astă nopte nu ne-a mai p ă s c u t ; colo
câtră miedul nopţii era l u n ă de se vedea ca diua, c â n d
n u m a i audim ceva lioceind în fântână. Mergem mai,aprope,a
— a d e c ă un om străin se scălda acolo şi se svergolia în
lapte de săriau stropii cât colo din fântână. Dacă a m dis
se easă, — el a rîs de n o i ; ear când a vădut că întindem
puscile cătră el se-1 puşeăm, — ştiuldic! în fundul fântânei,
şi nu l'am mai vgdut.
î m p ă r a t u l s'a supărat de vestea asta şi a pus păzitori
şi mai mulţi, d a r inzădar, că din o r a când s'a areiat m a i
întâiu, în t a t ă n o p t e a venia de se scălda, şi c â n d păzitorii
d a se-1 prindă ori se-1 pusce, se stiuldica (corliâ, "cufundă) în
fundul fântânei, şi atâta-1 v e d e a p a n ă în altă nopte. S e luase
împăratul p e g â n d u r i : ce a r fi de făcut ? Trimis'au cărţi în
tote părţi şi r ă v a ş e prin oraşe, că cine s'a afla se prindă şi
se scotă din fântâna cea de lapte dulce, viu sau mort, pe
cel ce cuteză a se scălda acolo, va c ă p ă t a m a r e cinste,
3*
 - 36 -

avere şi boierie. Şi cercatu-şi-au norocul sute şi miî de

voinici, dar după ce străjuiau două — trei nopţi şi v e d e a u
că n u pot, — se d u c e a u de unde au venit cu buzele umflate.
împăratul nu mai p u t e a de mânie, cum de nu se află
în totă împărăţia lui un singur voinic, care se-i împlinescă
p o r u n c a pe p o n t A m u şi-a fost şi luat mandatul şi sta
îngândurat şi crişnea în dinţi de măniă, cum de în f â n t â n a
lui se cuteze cineva a se scălda fără voia lui, şi ca î m p ă r a t
el se nu aibă putere a-1 opri ? ! Dar când era mai îngândurat,
e a t ă că-i vine înainte un opşitar b ă t r â n şi-i dice :„înălţate
împărate, patrudeci şi cinci de ani te-am slugit cu cre­
dinţă, in slujbă î m p ă r ă t e s c ă vreau se şi m o r ; lasă-mă se-mi
cerc norocul, d a de voiu p u t e a p u n e m â n a pe pârlitul ăla,
ce face a ţ â ţ a n e c a s Măriei Tale."
— Da du-te îii trebă-ţi, vîj n e b u n , îi dice î m p ă r a t u l ;
tu vei face ceva ispravă, când voinici ca smeii au luat
1
frunda în b u d ă dela fântână, de groza mişelului aceluia,
ce-mi cerriesce dilele cu neruşinatele lui c u t e z ă r i ! Mai bine
,îţi vedi de b ă t r â n e ţ e , nu mai încerca vitejii voipicesci! —
Dar opşitarul nu se dă dus, ci stâruesce că numai
se-1 lase şi se-1 lase se străjuescă şi el b a r ă m o nopte, se
vedă ce n ' a mai vădut.
— Bine, îi dice împăratul, dar se scii vîjule, că de
nu-mi faci ispravă, — cu capul plătesci nebunia.
— Aşa se fiă, înălţate î m p ă r a t e !
Şi întră moşneagul în grădină, şi cât ţinu diuiiţa se
înholbă la cele mândrenii, ce numai în grădini împărătesei
se pot v e d e ; de ici luă moşneagul o prună, de colea un,
strugure, de din colo o persecă, b a trecend printre flori nu
se putu r a b d ă se nu-şi p u n ă chiar o ruje în pălăria; ce
v r e ţ i ? se simţia chiar în r a i u ! Dar când se apropia sera,
'şi d i s e : Amu-i a m u ! Ear după ce însera bine, se puse pe>
gardinâ fântânei şi se uită tot în fântână p a n ă colo cătră
miedul nopţii, când audi numai vejeind laptele şi ivindu-se
bulbuci pe d e - a s u p r a lui, ear din bulbuci eşi un m o ş n e a g
 — 37 —

alb ca omătul. Atunci opşitarul ştiuldic! se a r u n c ă în fân­

tână şi prinde p e moşneagul de cap. Se încinse o luptă
între m o ş n e g i : unul vrea se se cufunde, altul se easă, dar
nici unul nu se lăsa de celalalt, de gândiai c ă ' s chiar le­
gaţi de olaltă. Se svergoliră ei cât se mai svergoliră, ear
dela o v r e m e moşneagului celui strein începură a-i slăbi
puterile, ear opşitariul îl ţinea cătunesce şi nu-1 slăbia din
"tuşi pe după cap, pană îl scose din fântână.
— Lasă-me, creştine, se te ţie D u m n e d e u , că-ţi dau
averi câte vrei, numai mă lasă, te fac bun bunilor.
— Vedi bine că te-oi lăsa ? ! n u m a i a t â t a mi-ar trebui
se calc p o r u n c a înălţatului împărat a c u m la b ă t r â n e ţ e ; hai
în sus la î m p ă r a t u l !
Se fii vădut svercolituri şi trăsături dela moşnegii a c e i a :
unul nu se da, altul nu se lăsa, pană în u r m ă opşitariul
mi-ţi trânti pe m o ş n e a ş u l cel strein, mi-ţi-1 î n h ă m a de
guler şi hai cu el pe trepte în sus la împeratul. î m p e ­
ratul dormia dus, că era ostenit, şi afară de a c e e a a m u
era târdiu după miedul nopţii. Opşitariul înse bătii cu
pumnul în uşă p a n ă se desceptâ.
— Da cine-mi b a t e în uşi pe v r e m e a a s t a ?
— Eu, înălţate împărate, îţi a d u c pe jupanul, care
cuteză a se scălda în fântâna cea cu lapte dulce.
î m p e r a t u l nu credea, dar totuşi fîind-că somnul i se
spăriase, se sculă şi deschise uşa. Adecă numai un şiroiu
de lapte era după moşnegi, şi u n d e stătuse la uşe gândiai
că un ciubăr de lapte ai vărsat pe jos.
— A h a ! Tu esci j u p â n e ? Cine esci t u ? şi c u m cutezi
a te scălda în fântâna m e a ?
— Eu, înălţate împerate, sunt „Tata florilor". F â n ­
tâna asta eu am făcut'o cu manile mele amii-s patru sute
de ani, şi am slăpânit'o p a n ă când moşul Măriei Tale făcu
în livadea' m e a curţile a s t e a şi-mi îngrădi livadea m e a do
făcu grădină d o m n e s c ă din ea. De atunci rar m ' a m arătat
că era om aprig şi moşul şi tatăl Măriei Tale. Dar după
 — 38 -

ce ai r ă m a s Dta împărat, a m gândit că esci mai milostiv

şi nu mă vei alunga cu. p u t e r e a din fântâna, c a r e eu cu
manile mele a m cîădit'o.
— T a n d a - m a n d a , dice împăratul, ce e al meu, e al
m e u ; ce e al altuia, încă se fiă al meu, aşa cer eu, şi a ş a
cere d r e p t a t e a ! Aruncaţi-1 colo în temniţă şi încuiaţi uşa bine.
Aşa s'a şi întemplat. Au încuiat pe T a t a florilor
într'o c a s ă mică cu păreţi groşi de p e t r ă şi cu g r ă t a r e l a »
ferestră, — că n u m a i o ferestră a v e a t e m n i ţ a a c e e a , şi şi
a c e e a forte mică. Acolo se chinui T a t a florilor multă v r e m e
pană se-i umble judecăţile, e a r din j u d e c a t ă cine scie ce
o i-a e ş i ; u n d e chiar împăratul e pârîtoriul şi tot el şi jude-
cătoriul, ceva bine scia că nu-l asceptă.
Opşitariul înse s'a îmbogăţit cumplit din darurile îm­
părătesei. •
Avea înse împăratul un pruncuţ, numai unul, ca de
5 — 6 ani, şi-1 ţinea ca p e a p ă puţină, c ă doră era de îm­
p ă r a t şi era se u r m e z e după tatăl său în domnie.
Odată jucându-se băiatul pe la ferestuica casei, u n d e
era închis T a t a florilor, vede pe moşneagul j u c â n d u - s e cu
două mer.e de aur. Şi i-se f ă c u l ă c o m i e băiatului se aibă
ţ

a şi el b a t ă r unul. Deci, c a m ruşinos şi cu glas rugător, dice

cătră T a t a florilor:
— Moşule, dă-mi mie u n m ă r de acelea m â n d r e să
mă joc cu el.
— Bucuros ţi-le dau, puiul moşului, şi a m e n d o u ă , şi
alte' j u c ă r e i şi bunătăţi îţi mai dau, de mă vei slobodi tu
afară din temniţă, că vai rău e aicia, p u i u c u l e !
— D'apoi c u m se te slobod, moşule, că d6r cheile-s
la m a m a Ia b r e u ?
—• 0 , fătul meu, jocă-te i u p e lângă mumă-ta, di
se te peptene, şi când n'a, b ă g a de s e m ă ia-i cheile dela
breu şi t e fîştică la mine, deschide uşa, şi capeţi m e r e l e
a m e n d o u ă şi încă alte jucărei şi b u n ă t ă ţ i .
 — 39 —

Copilul, ca copiii, ca se c a p e t e merele cele de a u r şi

incâ te miră ce j u c ă r e i frumose, făcu ce făcu şi pili cheile
dela breul" mumă-sa, se duse la uşa robului, o descuia,
slobodi pe moşneagul, ear acela-i dădu m e r e l e şi-i spuse,
că o r i ' când, ori ce lipsă va ave şi ori ce necaz, se-şi a d u c ă
mimai aminte de T a t a florilor. Apoi închise uşa frumos,
dădu cheile la p r u n c se le p u n ă de unde le-a luat, şi se
făcu nevădut.
Pruncul, nu-i vorbă, făcu ce făcu şi p u s e er cheile la
breul mumă-sa, apoi m e r s e în grădină se se j o c e cu m e ­
rele cele de aur.
Nu mult după a c e e a nimeri, a c a s ă şi împăratul, că
fusese dus în satul vecin, t e miri după ce, pote la moră,„
pote după b u c a t e împrumut. Şi cum veni, c e a dintâiu
vorbă-i fu: Ce face T a t a florilor?
— D'apoi cine-i mai are grija, acolo va fi, că sciu
că nu'l vor fi m â n c a t şorecii, răspunse împărătesa, uitân-
du-se la cheile dela breu.
Dar împeratul voia se scie a n u m e , ce-i face r o b u l ?
Deci merse p a n ă la grătarele ferestrei, se uită înlăuntru,
moşneag n u - i ! C ă u t ă uşa — a c e e a era încuiată ca de
frica tătarilor. H m ! îşi gândi, ore ce lucru p6te se fiă?
a
Sloboditu-l'a cineva ? Eşiţ'a el cumva, cu ceva n e s d r a v e n i e ,
orî că d o r m e într'un ungîiiu de nu-l pot v e d e ? Merge deci
n u
iute înlâpntru, aduce cheile, deschide, întră, să uită — ; \ k
şi p a c ş ! Acum îl îrifoiă mania, şi u n d e nu începe a suaiA *
,
şi a bîăstemaî ,,că era iute la fire de*"parâ focului. Toţi
curtenii se 'âttunară în l a r m a lui şi stau n u m a i spăriaţi, ore •>
ce are î m p ă r a t u l !
— Care a cutezat de a dat drumul la mişelul de rob ?
Numai de'cât se-mi spuneţi, că de nu, pe toţi vă s p â n d u r ! ,
Curtenii stau încremeniţi, .nu gremujda nici unui nici m a c ,
numai se uitau unul la altul spăriaţi.
— Nu-mi daţi nici u n r ă s p u n s ? Las' că aflu eu îndată î
 î n t r ' a c e e a , zări m e r e l e cele d e - a u r la p r u n c şi n u m a i
4
d e c â t îl s&getâ ca c u u n cuţit prin inimă, că n u m a i el a
făcut 'lucrul acela'. Apoi îl c h i ă m â mai • a p r o p e ' şi-i d i s e .
resfif? D e ' u n d e ai tu merele a c e l e a ?
Dela m o ş u l , c a r e e r a închis colea.
—- Şi unde-i el a m u ?
— D'apoi s'a d u s , d a c ă i-am deschis» uşa.
?
— Aşa ? adecă t u ai făcut mişelia asta ? Las că te
învăţ e u •omenia i Şi d ă se p r i n d ă p e copil de ureehey d a r
el tivii u n a ca un căţel, er î m p ă r ă t e s a — ca ^ m a m e l e —
se repedi iute, lua copuul şi-1 ascunse in pola,- d e n u d
putu p r i n d e împăratul. ,
Ei, d a r : şi împăratul într'o bobotă a d u n ă miniştrii şi
judecătorii, se j u d e c e , de ce-i vrednic copilul, căci a f ă c u t .
u n lucru ca ăsta ?
Sfetnicii j u d e c a r ă : unul se-1 pusce, altul se-1 s p â n d u r e ,
altul să robescă el în locul m o ş n e a g u l u i ; dar un sfetnic
mai b ă t r â n , opşitarul cela, ce scosese pe T a t a florilor din
fântână, dise ş a : a

Mâriâ Tâ, înălţate împărate, şi cinstiţi boieri de cinste

şi de o m e n i a ! N'u-1' putăm nici puşca, nici s p â n d u r a şi
nici închide, că-i sânge î m p ă r ă t e s c ; nepedepşit încă nu pote
r ă m â n e , ca aşa cere dreptatea. Dar eu socot; că n u m a i
cu voia şi scirea lui D u m n e d e u s'a întâmplat" ce s'a întâm­
plaţi D r e p t ' a c e e a de mă veţi asculta — bine, d ă ^ n d e ^ n u ,
— eră bine, eu aşi gândi în gândul m e u şi după p r i c e p e r e a
mea, că copilul se-1 suim în căruţă şi se-1 trimitem p a n ă
î n ' m i j l o c u l p ă d u r e i celei mari de stejar, acolo apoi se-1 dăm
jos şi căruţa* se vină g61ă acasă. De va fi rânduit de Dum­
n e d e u se t r â e s c ă şi să fiă îfnpărat, te miri p e ce cale l'a \
sddte' de acolo şi l'a sui la cinstea ce i se c a d e ; de unde '
n u " , — fiă voia Domnului.
— Bine g r a i e s c i ; diseră atunci ceialalţi sfetnic^ aşa să fiă!
— Aşa să rămâie ! dise împăratul, şi numai decât po­
runci' Unui' fecior se prindă, caii- Iii căruţă, se p u n ă bani,
 — 41 —

haine şi merinde pentru copil, ca se aibă p e m a i multă

vreme şi apoi se plece cu copilul la p ă d u r e a cutare, unde
se-1 lase cu hainele, cu banii şi cu merindea, er el cu că­
ruţa se întorne n u m a i decât acasă.
Aşa s'a şi întâmplat. Preste un ceas de v r e m e că-
ruta eşia, durăind din curtea împăratului, er î m p e r ă t e | a ^ r e .
L 7

mase bocindu-se morţesce şi Frecându-şi manile şi s m u î ^ °

gendu-şi părul de p e cap de j e î e 'şi cte' s u p ă r a r e după puiul
mamiî.
După ce ajunse feciorul în mijlocul pădurii, făcu d u p ă t

— cum i-a fost poruncit împăratul, e a r copilul r ă m a s e şi el

bocihdu-se de frică şi de s u p ă r a r e , când se vădii numai singur
om într'un codru întunecos. Dar dela o v r e m e îi întări
D u m n e j ă u firea, se puse şi m â n c a bine, se mai j u c a singur,
mai cerca puşca — că şi arme-i pusese tată-seu, destul
că-i peri urîtul. Dela o v r e m e ^se dedase de nici nu gândia
la omeni, totă diua âmbla şi hăulia prin cea săcretă de p ă - o
dure, er sera t r ă g e a la un copaciu m a r e scorburos, unde-şi
avea hainele, baniî şi merindea. De-i e r a frig — făcea
foc, că doră n u ducea lipsă de lemne. Şi crescea băiatul,
dar crescea ca din apă, într'o di ca altul într'un an, într'o
săptemână — ca altul în dece aiii.^ Cât va fi. stat el p'acolo,
--- cine mai scie, destul că s'a tredit melenaş, de nu-i m a i o
erau b u n e hainele, că-i e r a u p r e a mici. Se apropia şi erna.
Deci g â n d i : Ce pot, iau cu m i n e ; ce nu, las aci, şi plec
tot după n a s , şi trebue se ajung eu u n d e v a , că d6r n u m a i
nu va fi p ă d u r e a a s t a chiar p a n ă l a capătul lumii, se nu-i
mai dau de Ihargim; ce a fi — a fi,.de,stat ,nu mai stau, ,
ca m e a p u c a ierna. Haine n am, m â n c a r e a 1 p e ciuntate,
ba pote da, şi vr'un urs de mine, apoi ţine-te b ă i e t e ! Şi
dicend el aşa, într'o bună dimineţa mi se culese de pe aci,
t

şi dus a fost p a n ă în d m a de adi.

Gât s'a fi tot dus, cine mai scie, destul că odată se
vede scăpat din codru, er înainte, pe o câmpia lată, vede
strălucind, nisce turnuri de biserici, — Acolo-i vr'uţi gras
 - i§ -

— gândi el, acolo mă t r a g ! — Şi s'a tot dus p a n ' a ajuns in

Oralul a c e l a ! a d e c ă acolo ş e d e a împăratul verde. Şi merge
o el aţă la curţile împăratului şi se îmbiâ slugă. împeratul,
cum se nu-1 primâscă, vedendu-1 a ş a tinăr şi aşa frumos ?
> Dar fiind că era numai ca o c a n u r ă de gingaş şi de cruduţ,
porunci altor slugitori se nu-I pună la lucruri grele. Ţi-ai
a g ă s i t ' o ! Chiar slugile cele b ă t r â n e şi îhcânite se m i t e pe
unul m a i tinerel şi m a i n e p r i c e p u t ! Ba din potriva, tot la
J
lucrurile cele mai grele îl punea. Şi făcea"Bieijul* copilandru
ce putea şi împlinia slujba fără sminteală. Dar când a
fost pe la Boboteză, de umbla popa cu crucea, era un g e r
de crepau lemnele de i n g , şi ometul era de un stat de om
de mare. Şi ce fac slugile cele b ă t r â n e chiar a t u n c i ?
Fiindcă^ vedeau că împăratul şi împărătesa şi fata împăra­
tului părtiniâu p e sluguţă, se pun şi minţesc împăratului,
că şl uguţa s'ar fi lăudat că el e în stare se a d u c ă u n loitrar
ţ

de Itrifpiu verde p e ' s e m a , c a i l o r celor de p a r a d e . împăratul,

8
, c a m fuicaş cum era câje 'odată, crede, şi poruncesce că de
loc se mergă se a d u c ă un loitrar de trifoiu verde, că de
unde riu, — nu-i bine de el. î n z ă d a r dicea bietul cotâîigan,
că n u s'a lăudat, înzădar a?ăta,' că pământul e îngheţat şi
plin de omet, împăratul sta n a r n ă se plece. Ce se facă
d a r ă ? î n n a ^ i a ^ d o i cai la o sania m a r e cu şireglă ca de
adus nuîre'V^T'plecâ într'o dorâ, nici el nu scia unde. Caii
fugiau de gândiai că rod pământul, vântul fluera pe l a urechi
de g&ndiai că te-a lua de u n d e stai, er el sta fepări*ţinend
h e ţ u n l e în m â n ă . După ce eşi din oraş, îşi aduse aminte
de T a t a florilor şi se g â n d i : De n u făceam eu^nebunia se-1
slobod din temniţă, nu trebuia se sgriburesc buigăt de cap.,
prin gerul a c e s t a ; şi încă cine scie. ce m ă m a i a s c e p t ă ?

— Asceptăyte bjne, P^uiul^ nmoşului, dise atunci, Tata-

florilor, c a r e din"chiar senin*eraTângă el în sania. E a n lasă
hăţurile la m i n e !
Şi lasă feciorul hăţurile la moşneag, şi acela n u m a i
o d a t ă pişcă cu sbiciul, şi —• ce e r a u îndrăciţi caiî pană aci, de
 - 43 -

deabia-i putuse ţinea meleanul, amil sburau, nu altmintrelea,

şi într'o^cîipă erau cu sania pe sub nori, şi când se slobo-
diră jos, e r a u într'o grădină verde, cu pomi verdi, cu pa­
seri fel de fel, erau într'o grădină ca în dricul verei, care-i
mai frum6să. Tata-florilor poruncesce unui slugitor se iri- •
carce sania de trifoiu verde, er el p u r t a pâ nielâart prin
mândrenia gradinei. P e Utt pOm Veiju el_ i â , paseri^ dare
de care mai m â n d r ă , tote în pene deosebite, cât nil^sî^V
mena u n a cu alta. — ,,Ce păsări m â n d r e i",.4ise. fiă^ătf î.' •'
— „Acestea-s cele 12 fete ale m e l e ; ele sunt"4'ne, fătul meu"-
Atunci u n a se dâ preste cap din p o m şi cade j o s ca
fată "minunat de frum6sâ. Asta era Ileana Cosinzeana. Şi
întrebă linguşîndu-se pre lângă b ă t r â n u l ; Ce ne-ai adus
t ă t u c ă ? E a r bătrânul se uită acru la 6a şi-i 4 ' c e : Ogoi-te,
că vedi că a m lucru cu dumnialui. Iliana s'a ruşinat şi a
dat fuga de acolea de i-a câ4ut u n papuc. Feciorul iute
s'a plecat şi a luat papucul şi Ta băgat în sin.
ntr a c e e a trifoiul fu încărcat p e sania, şi feciorul se
sui sus, şi mulţămind moşneagului 4ise: Hi c a i ! Şi caii sbu-
r a r ă pe drumul sciut p â n ă la curţile împeratului verde.
c
Na vedi, înălţate împărate, că drept am avut, — 4>
slugile cele b ă t r â n e mirându-se de ceea ce le văd o c h i i ;
doră ţi-am fost,spus noi că se codesce''"dela lucru, d a r dacă-1
ia omul o ţiră la p o r u n c ă cătunescă, apoi face cânele. o
împăratul era voios* ca î-s a împlinit p o r u n c a , şi şi
porunci se d e a cailor celor de p a r a d e trifoiu verde. Adecă
aceia c u m prinseră a m â n c a , tot năpârliră şi c ă p e t a r ă p e r
galbin de aur. Toţi se m i n u n a r ă de ce le văd ochii.
Copilandrul, ducând un braţ de l e m n e în c a s a fetei
împăratului, scapă" papucul am sin ,şi c u m îl scapă, îl vede
fata împăratului şi s ă * r e p e t e ^ d l - , ridicat*/ Mult se miră de
m â n d r e n i a a c e e a de p a p u c , qă încă aşa p a p u c .nu-i vădurâ
ochii. Şi de loc * desculţa" imul de ai ei şi dă să tragă p e
picior ăst cădut dela slugă. Adecă sta ca scris pe pi­
cioruţul e i !
 Bucuria fetei că i-se Vîjesce, dar bucuria scurtă, că
n u m a î cu unul ce se f a c ă ?
Din minuta a c e e a începu fata a fi supărată, d a r grozav
d e ^supărată — se nu potă ea a v e a o p ă r e c h e de păpucî p e
plăcere, ea, fată de împerat, singură la părinţi, se aibă un
singur p a p u c după plăcere, er, părechiă să nu-i c a p e t e !
Era, sciţi dv6stră, ca fetele, sglobia şi irurectită, şi a m u căci
nu avea soţ l a papucul acela, gândiai că nu scie ce ar face
de supărare, p ă r i n ţ i i ei îi vedeau supărarea, o întrebau, ce
a r e de-i a ş a m â c h n i ţ ă ? Ea la început dicea să-i dea p a c e ,
er după ce o mai "nfcăjiră cu întrebările, le spuse tot
plângend, că uite ce p a p u c frumos a cădut dela sluguţă din
sin, când îl ducea lemne în casă, că i-se vîjesce minunat
de b i n e , d a r n ' a r e părechiă la el.
Slugile cele b ă t r â n e c u m audiră, se b u c u r a r ă că mai
pot face bucluee sluguţei, deci diseră f e t e i : Nu fi îngnjafâ,
s t ă p â n a nostră, că sluguţa s'a lăudat că el p6te se a d u c ă
şi celalalt p a p u c , n u m a i să-i p o r u n c e s c ă înălţatul î m p e r a t ;
că cum a a d u s el trifoiu verde în med de iernă, şi pa­
pucul l'a aduce.
î m p ă r a t u l n u m a i decât c h i ă m â pe sluguţă înainte şi-i
porunci a s p r u : Tu mîşelule şi strehgariule, numai decât se
mergi se aduci soţul papucului ăstuia, ori de ce T a i a d u s
şi pe a c e s t a ?
— Dracul m ' a pus — gândi sluguţa în gândul lui —
se ridic păpdcul acela de jos şi se-1 a s c u n d ! Dar tot T a t a -
fldrilor e de vină, că d e ' n u - 1 slobodiam din t e m n i ţ ă — eu
nu păţîam ce păţesc. Apoi se rugă de împăratul, să nu-1 asu-
p r e s c ă c u porunci aşa g r e l e ; dar împăratul scia una şi b u n ă ;
ori p a p u c , ori c a p u l !
' Ce se facă bietul fecior? Prinde er caii la sania şi
plecă pe drumul u n d e se îrMTnise cu Tata-florilor, tot gân-
d i n d u - s e ; Domne, Domne, 'scote-mi-l în cale. Şi în a d e v ă r
p u m a i se treqi cu moşneagul în sania lângă el.
^ — Dar ce ai păţit i a r ă ? P a r ' c ă iară te-a p l o u a t ?
 — 45 —

— Lasă-me moşule, că din pricina dumnitale uite

ce păţesc !
— Aşa-ţi trebue, dacă umbliî după papuci fetesci! Dar
nu te supera nimic, că aicea e şi celalalt. Du-te a c a s ă şi-1
dă stăpânei tale, se nu se mai scâricescă atâta. E cam între­
cută dumnia-ei, dar n'ai. ce face, e fată de împerat, şi p a c e !
Dacă te vei sci purta, fncă" are se fiă a ta, n u m a i bagă de
s e m ă : ea are patru semne, pe care nuţnai ea şi părinţii ei
le sciu: în genunchi are luceferii, în spate luna şi în p e p t
sorele. î m p e r a t u l n u m a i după acela va mărita-o, care i-a
sci spune semnele. — Amil vede-vei tu, ce mai ,ai de făcut.
De mine nu mai cred s6 ai lipsă; d a c ă înse totuşi vei ave,
— adu-ţi aminte de mine, barSm la n u n t a ta. — p i c â n d T a t a
florilor vorbele acestea, se făcii nevedut.
Feciorul se întorse de u n d e plecase şi pe seră fu la
curţije împeratului cu papucul. Bucuria fetei era a m u fără
margini, nu scia ce se t a c a de lalosa şi de voi6să.
Apoi cum e obiceiul în ^caşlegi, la fetele feciore le
âmblă peţitori, b a unele şe şi m ă r i t ă de le cade oreliaa ; V
aşa se întâmplă şi acolo. î n c e p u r ă a veni feciori d e craj t

şi de împeraţi din ţerile vecine, .care de c a r e mai sfat'os şi .**

mai nialcoş, d a r — după ce-i întreba împâratul de s e m n e l e
1
fetei, — toţi se duceau cu buzele d r â m b o i a t e . Mersese o
vestea şi povestea (|e- ceea-ce păţiau peţitorii fetei împe­
ratului. Postul Pascilor se apropia, p a n ă în s e p t e m â n a albă
mai erau numai doue septâmâni, adecă, cum n u m e r ă m noi,
din câşlegi erau n u m a i trei cu a brânziî, şi peţitori nu se mai
â r e t â u . Slugile cele b e t r â n e încă audiseră ce-i pricina de nu-şi
pote împăratul mărita fata, deci se gândesc : Hai se mai facem
un bucluc sluguţei âstuia, că p r e a e în dragul stăpânilor,
mai ales de, c â n d a a d u s şi ruptura a c e e a de p a p u c . Ear
c e a u :
alţii, mai frfcbşi d ' b a se ne ogoîm noi locului, că o
părdalnicul încă^pote se gâcescă şi se n e ajungă stăpân,
atunci vai de pelea nostră. Dar cei mai sfătoşi şi mai
cărpănoşi la inimă nu se ogoiară, ci m e r s e r ă aţă la împ6-
 — 46 -

râtul în c a s ă : înălţate împărate, uite sluguţa s'a lăudat, că

el scie ce semne are s t ă p â n a cea tinără, fiica înălţatului
împerat.
î m p ă r a t u l $se: H m ! nu dic b a ! că m i n u n a t e lucruri
a făcut, n u ca v o i !
Ear fata împăratului se g â n d i : Dă Domne se g â c e s c ă ;
ba par'că-i p ă r e a rău că n u i-a spus ea, d a r a m u e r a p r e a
târdiu, că împăratul si poriuici să-1 cheme înlăuntru.
•După ce se înfăţişă, îl întrebă î m p ă r a t u l D r e p t e, că
te-ai lăudat, că tu scil ce s e m n e a r e fata n o s t r ă ?
{ , E a r feciorul r ă s p u n s e : De lăudat n u m ' a m lăudat, că
rJ
necărie°*de gură n ' a m fost nici odată, că doră-s copil de
împărat gi eu, nu-s fie cine, pentru că m e vedeţi în s t a r e a
a s t a slabă de slugă; d a r dacă chiar voiţi să sciţi, e a t ă vă
s p u n : dumnia-ei a r e în genunchi luceferii, în spate l u n a şi
în p e p t s6rele.
— B r a v a ! r ă s p u n s e împăratul, e a r ă curtenii se uitau
n u m a i unii la alţii m i r â n d u - s e : de unde scie el tote, că-i
numai de eri de alaltăeri la curte, şi ei se rm, scie, deşi unii
e r a u la curte de c â n d fata e r a copilă în leagăn.
î m p ă r a t u l apoi porunci de d e s b r ă c a r ă p e slugă de hai­
nele cele slabe şi-1 î m b r ă c a r ă în h a i n e scumpe crăesci, apoi
să fii vedut fecior! F ă t frumos din poveste e r a p a r ' c ă n u m a i -i
ciuf p e lângă el. F a t a gândiai că l'a^so^bTcu'''ochii, er îm-
, paratul şi împărătâsa îl p u r t a u ca p e palmi, n u cumva să
se ducă la aceea, dela care adusese papucii. în dhia a c e e a
şi veni popa de-i lcjgodi, apoi trimise soh dupa cuscrul s ă u , t
după împăratul ^gaî^m, să vină la nuntă. Er acela veni cu
împărătesa, şi după ce-şi vădură feciorul a t â t de frumos şi
de voinic şi ajuns la a ş a m a r e cinste, plângeau de bucurie
ca doi copii. Apoi se făcu nunta, n u n t ă m a r e ca la îm­
păraţi. Mirele chiămâ la n u n t ă şi pe Tata-florilor. Er acela
veni, şi nime nu-1 cunoscu, cine e şi de unde e'? E a r mirele
vădend că toţi a r dori se scie cine-i moşneagul, îi închina u n
 — 47 —

p a h a r de vin şi d i s e : Să trăesci moşule, c ă de nu erai d t a ,

nu sciu (jeu de e r a şi n u n t a asta ori b a ? De adi încolo t e
poţi scârda c â t vei vrea în fântâna tatii cea de lapte dulce,
ca sciu c a nu te-a mai oprii
— Se fie într'un cias b u n şi cu noroc ! dise moşneagul,
dar din p a r t e a a c e e a fi hniscit, că a m grrjit eu c a otrf p ă - t

menten, se nu mă mai alunge din fântâna m e a / ^ d m â T ^ m s n ^

înainte a m dus'o la mine în g r ă d i n ă !
Când gătâ vorba, beii un p a h a r de vin., î n t u r n â pa­
harul cu fundu 'n sus şi — m a i ia-1 de ai de u n d e ! °
Doră n ' a fost acesta Tata-florilor ? întrebă socrul cel
mare.
— B a chiar el t a t ă ! r ă s p u n s e mirele.
= — Vai, ueigă-1 tocă, da frumos vîj !
— Sciam eu — dise fălos socrul mic, că de nu l'a
cun6sce ginere-meu, nime nu-1 c u n o s c e !
Apoi eu d a r mă pot linge pe b u z e de fântâna c e a cu
lapte dulce ? — dise socrul cel m a r e . — Dar să t r ă e s c ă tinerii,
nu-mi p a r e r e u după ea, că n u m a i grije şi supărări mi-a
făcut, c â t a m a v u t ' o ; vecuesc'o T a t a florilor sănătos, n u m a i _
tinerii nostril să t r ă e s c â !
Vivat să t r ă e s c ă ! strigară toţi mesenij^ şi curtenii, şi
cîocniau cu p ă h a r ă l e - d e curgea vinul "baltă din ele. Cât o
fi ţinut ospăţul nu sciu, cu t6te c ă şi eu a m fost p e acolo
dar — ori rulfîne ori ba, m a i mult a m fost trc^ncaimTa c a p
decât limpede, de, ca la o s p ă ţ ; a t â t a însă sciu bine, că cuscrii
amendoi s'au lăsat în pensie, şi împăratul cel tiner a stă­
pânit a m e n d o u ă împărăţii'e. El a fost împeratul alb, c ă
p a n ă a stăpânit, norodele lui numai tot dile d'albe a u avut.
Mai d e p a r t e spună-o cine-o s c i e ; d a r daţi-mi care-va o pipă
de t a b a c , şi apoi diceţi-mi e t a c !
S

Culesă delii George Efrâtean, înv. în Vama (Selagiu).

 — 48 —

5. Micu Grrămădicu.
Pice că a fost odată, ca nici odată, a fost odată u n
om şi avea trei copii. Odată într'o seră, după cină, dise
omul cătră copii: „Dragii tatii, culcaţi-vă şi durmiţi, d a r mai
întâiu vă rugaţi la Dumnedeu, şi se fiţi cu băgare de semă,
care ce veţi v i s a ? Şi dimineţă să-mi sciţi spune, c a r e ce
aţi visat". Şi s'au culcat copiii, d u p ă c u m îi î n d r u m a s e ta­
tăl lor, şi dimineţa s'au sculat şi au prins a-şi spune visu­
rile. Cel mai m a r e şi cel mijlociu spuseră ce v i s a r ă ; d a r
când ajunse la cel mai mic, la Micu Grâmâdicu, acela nu voi
să spună nici d e c â t ; dicea n u m a i a t â t a : Am visat eu, — d a r
rru^.vg spun ce. Tată-său atunci să m â n i a foc pe el, şi prinse
a-J suduit dar î n z a d a r ; el n u voia şi nu voia se spună visul
ele leacul locului. Atunci tată-seu prinse a-1 bate, şi îl b ă t e a
rău p e bietul băiat, d a r el totuşi nu voi să s p u n ă visul.
Chiar când il b ă t e a tată-seu m a i tare, trece p'acolo împă­
ratul, cu un hinteu cu şese cai, şi a u d e plânsul copilului.
P'atunci împăraţii n u erau a ş a fălpşi ca cei de adi, se m a i
o p n a u şi prin popor sS le v a d ă necazurile. Cum audi plân­
sul copilului, porunci cocişului să stee în loc se vadă, ce
este, d e ce plânge copilul acela în a ş a m ă s u r ă ? Şi au stat
coeişUl cu c ă r u ţ a în loc, er împeratul a î n t r e b a t pe om,
de ce-şi b â t e băiatul în a ş a m ă s u r ă , de se a d u n ă l u m e a ' î n -
grozită la plânsul l u i ? Er omul a spus d i n ' f i r în p ă r m-,
t e m p l a r e a , cum a d e c ă el nu vrea să-i s p u n ă visul. Numai
atâta-i totă s u p ă r a r e a ? întrebă î m p e r a t u l ; atunci nu-1 m a i
bate, dă-mi-1 tu mie. Şi s'a învoit omul bucuros, şi împă­
ratul l'a suit în hinteu şi l'a dus a c a s ă la el, a d e c ă la cur­
ţile lui. Acesta e r a împăratul-roşu. După-ce ajunse acasă,
îl întrebă şi î m p e r a t u l : Ei, spune-mi tu mie, ce ai v i s a t ?
Dar el nici împăratului n u voi să-i s p u n ă visul. Se c a m
m â n i a împăratul, d a r nu chiar atât de tare, ca se-1 b a t ă ;
deci îi dete b u n ă pace, îl îmbrăcă bine şi-1 dedu la învă­
ţătură. Şi învăţă bine hoţul de copil, şi e r a bun şi ascul-
 - 49 -

tător, numai un lucru nu voia de loc să facă, nu voia a d e c ă

să spună nimănui visul lui de acasă, p e n t r u c a r e m â n c a s e
bătaia cea sdravenâ. în câţiva ani gătâ tote şeolele şi se
făcu mai învăţat chiar şi decât împăratul, cu tote că atunci
împăraţii erau omenii cei mai învăţaţi. După ce gătâ şco­
lele, îl c h i a m ă împăratul la raport şi-i d i c e : „Fătul meu, te-am
scos dela bătaie, din manile tătâne-tău, te-am crescut, te-am
învăţat; a c u m cred, că-mi vei spune, ce vis ai visat atunci,
când te b ă t e a tată-tău ? Batar a t â t a să faci şi tu, p e n t r u
câte b u n e ţi-am făcut eu ţie." Dar el nici a c u m nu vru să
spună visul. Atunci împăratul s'a m â n i a t p e el a t â t de t a r e ,
de era să-1 o m o r a c h i a r ; dar, eră-şi yeni în fire: Ţera-i cu
judecători, cu legi, cu aşjedămirfte b u n e ' r ă m a s e din ' m o ş i
s t r ă m o ş i : nu-mi voiu niângi eu manile cu el, fără îl dau în
m â n a judecăţii. Şi aşa făcu împeratul, c h i ă m â la curte p e
toţi judecătorii cei mai înţelepţi ai împărăţiei şi le spuse să
aducă ei lege şi j u d e c a t ă , ce-i vrednic un ştfehgâriu c a
acela, care p e n t r u binele, ce l'a primit dela împăratul, el
nici u n vis. nu vrea să-i spună. Judecătorii îşi frământară
minţile multă vreme, în u r m ă ajunseră^ la hotărîrea, că să-1
închidă de viu într'un* zid, a d e c ă să-1 zîdescă în zid. Ho­
tărîrea se împlini. Chiar a d o u a di a d u s e r ă zidari şi le po­
runciră, ca în mijlocul ocolului să facă u n zid gros, ca
un turn, e r în mijlocul lui să zidescă pe ficiorul c e l î n -
dărătnic.
î m p ă r a t u l însă avea o drăguţă de fată, rtumai c a ea,
şi ei — spunându-vă cea dreptă — îi c a m plăcea de fecior,
crescuseră la olaltă şi se cunosceau unul p e altul de bun
şi de rău. Ea dar porunci zidarilor, că să facă ei cumva o
gaură în zid, ca să potă b a r e m răsufla tinerul şi în cas de lipsă
se-i p o t ă da câte ceva de m â n c a r e . Şi aşa făcură zidarii.
Er fata in t6tă diua-i ducea câte o lecă de m â n c a r e şi beu-
tură acolo şi-i mai s p u n e a ee-i în lume şi 'n ţâră. Odată
merse fata t a r e s u p ă r a t ă la feciorul din zid. „Da ce eşti a ş a
s u p ă r a t ă ? " o întrebă feciorul.
4
 — 50 —

— Dar cum n'oiu fi supărată, că uite, a venit feciorul

împeratului-verde la noi a peţi, ai mei vreau se mă dee cu
p u t e r e a după el, că se tem de tată-seu, dar eu nu b u c u r o s ă
aş m e r g e după el. Mi-am pus în gând, ori să fiu a ta, ori
a nimănui.
— O, atunci nu fi supărată, va fi cum va voi D-deu,
n u m a i nu te mărita, că b u n e D-deu, voiu scăpa şi eu c u m v a
de aici, şi atunci vei fi a mea.
Şi nu s'a măritat fata împeratului-roşu după feciorul
împăratului-verde, er împeratul-verde s'a m a n i a t foc p e cel
roşu pentru acesta şi trimise sol împărătesc cu semn de
bătaia. I-au trimis a d e c ă o bâtă. tăiată în sirug, care era
p e o formă de grosă la a m e n d o u ă capetele, şi i-au trimis
vorbă, că ori gâcesce c a r e capăt e dela verf şi care dela
r ă d ă c i n ă ? ori să e a s ă cu el la bătaia.
Adunat-a împăratul-roşu pe toţi învăţaţii terii şi au
o ţinut sfat a s u p r a bâtei, d a r toţi r ă m â n e a u bâtă l â n g ă ea ;
nici unul nu p u t e a tălmăci întrebarea. î m p ă r a t u l şi totă
curtea lui e r a u supăraţi, că nu pot scote c u m v a la cale răs­
punsul, ca să nu se încurce" în bătăi cu împeratul-verde, că
" gândesce omul, dar bătăile m â n c a sumedenie de bani şi de
voinici. Când m e r s e fata cu prândul la fecior în zid, îi spuse
în ce încurcătură m a r e e ţera din pricina ei. Dar feciorul
. îi r ă s p u n s e N u fi s u p ă r a t ă nimic ; du-te a c a s ă şi ţe culcă
' şi te fă că dormi, apoi te scolă r e p e d e şi di că ai visat, că să
b a g e b â t a într'o bute cu apă, că capătul dela trupină e mai
greu şi s'a a ş e d a o lecă spre fund, er cel dela verf e mai
uşor şi va r ă m â n e de-asupra. Şi a ş a a făcut fata şi a ^rfî-"
merit forte bine, că cu răspuns hotărît au plecat solii îm­
păratului verde, încât toţi s'au m i n u n a t de înţelepciunea
o celui ce i-au pus la cale se facă aşa. Acum erăşi era voia
b u n ă la curţile împăratului r o ş u ; dar nu mult ţinu, că într'o
di se* t r ă d e s c e eră cu soli dela împăratul verde, cari adu-
ceau trei inânzi, unul de 3 ani, unul de 2 ani şi unul de
un an, dar toţi într'un păr, şi pe o formă de mari. Acum a v e a
 — 51 -

împăratul roşu să gâcescă, care-i de un an, care-i de doi

şi care de trei a n i ? ori să easă la bătaia. E a r ă stringe îm-
păratul-roşu pe toţi înveţaţii împărăţiei să j u d e c e şi să dee
răspuns bun şi holărît. Dar, m i n u n e a minunilor! nu p u t e a u
nimeri de loc. Atunci fata împăratului ducând m â n c a r e la
cel din zid, îi s p u n e î n c u r c ă t u r a . Er el d i c e : Nu-i cel lucru
m a r e : culcă-te şi te fă că dormi, apoi te scolă şi di că ai
visat că să a d u c ă trei găfurele (covate, trocuţe) şi în unul se
p u n ă lapte dulce, în unul'jar din vatră şi în unul o v e s ; mân-
zul cel de un an va trage la mirosul laptelui, cel de doi ani
s'a apropia de jar, er cel de trei ani va da fuga spre ovăs.
Şi aşa făcură, şi er nimeriră ca de p e scrisore de bine. B u -
curia împăratului şi a curtenilor, că se s c a p ă atât de ieftin de
năcaz. Dar nu mult le ţinu bucuria, că împăratul verde iar îi
trimise vorbă, să-i săgete bumbul de pe vârful cetăţii; ori
dacă nu, să esă la bătaia. Ear se a d u n a r ă ghinărarii şi
domnii cei mari de sfat şi chibzuiră şi sfătuiră; dar nu aflară
om, c a r e să se lege ca va a r u n c a s ă g e t a p a n ^acolo. t a t a
de b u n ă s e m ă a spus feciorului celui din zid n ă p a s t e a , c a r e
a cădut iară p r e s t e capul tătâne-seu din pricina ei, e a r el îi
d i s e : Culcă-te şi dormi şi di că ai visat, că numai eu, dar
altul nu va pute face acel lucru. Şi a ş a făcii fata, se culcă
şi se făcu că dorine, dar iute sări ca friptă şi d i s e : Tată,
am visat că din totă împărăţia singur voinicul cel din zid
este în stare să săgete bumbul din vârful cetăţii împăra­
tului verde.
s e
— Dar, d r a g a tatii, d ' atunci împăratul, acela de
mult va fi putredit acolo.
— Dar de t r â e s c e , en să c ă u t ă m , tată, că D u m n e d e u
e bun.
Şi a pus împăratul pe servitori să strice zidul. JŞi l'au
stricat. Adecă din zid se ivi feciorul frumos şi spătos,' de
gândiai că^ a n u m e a fost pus spre îngrăşare. Şi se minu-
n a r ă toţi de el. Impăraţut=it=HiţFeâ^L i e simţi tu în stare,

/ ARBElf»» A
\ * [Rotiri
 - 52 —

voinice, să săgeţi bumbul cel din verful curţii împăratu-

lui-verde ?
— D'apoi, înălţate împărate, voiu cerca.
Şi âpticâ săgeta şi o înverti de trei ori p e lângă de­
getul cel mic şi s v e r r ! cu ea încotro slugiau curţile împăra­
tului verde, că de vedut nu le p u t e a vede. Atunci împă­
ratul verde, care era chiar la p r â n d , d i s e : Acum a m dat de
d r a c u l ! Că săgeta nimerise nu numai-bumbul din verf, ci-i
despicase casa în două, cum ai tăia o p â n e . Mult se m i r a
l u m e a de p u t e r e a feciorului şi mult îl mai lăudau toţi, er
împăratul roşu îl puse chiar cu el la o m a s ă şi-1 ospăta
cum se cade. Dar multă v r e m e nu trecu, şi veni sol dela
împăratul verde, se vină pană la el voinicul cel ce a arun­
cat săgeta, împăratul roşu era supărat, îi p ă r e a rău să
p e r d ă drag de vitez ca acela, eră fata împăratului roşu
era cea mai s u p ă r a t ă ^ că şe t e m e a că de merge, — nu mai
vine altul. Dar el îi m â n g â i a : Nu vă temeţi, er voiu veni,
n u m a i daţi-mi u n s p r e d e c e ortaci toţi unul ca unul şi pe-o
formă de m a r i şi de groşi, pe-o formă îmbrăcaţi şi pe-o
formă cai încălecaţi, dar toţi să s e m e n e cu mine, ca nime
să nu n e p 6 t ă deosebi p e unul din ceilalţi.
Şi a u trimis împăratul de i-au căutat u n s p r e d e c e soţi.
toţi unul ca unul şi i-au îmbrăcat p e toţi 12 într'un "*porl
şi le-a d a t cai pe-o formă şi i-au plecat la cale. P e cale
şi-a învăţat feciorul ortacii că, de-i va întreba î m p ă r a t u
v e r d e : care a a r u n c a t săgeta ? se r e s p u n d ă : noi. D u p ă - c e
ajunseră la împăratul^yerde, se coborîră de pe cai, slugile
le b ă g a r â caii în grajduri, er ei intrară la împăratul. Acela
cum îi vădii î n t r e b ă : Na, voinici, cari aţi a r u n c a t s ă g e t a ?
Er ei r ă s p u n s e r ă toţi cu un g l a s : Noi.
— Cum, v o i ? care din v o i ?
— Noi toţi, înălţate î m p ă r a t e !
. — E i . b i n e , dice împăratul, acum rămâneţi la mine
la gustare.
— Bucuroşi, înălţate împărate.
 — 53 -

Când m â n c a u feciorii, a venit împeratul la ei şi a djs:

Acum c'o cale r ă m â n e ţ i şi de m a s la mine.
— Bucuroşi, răspund feciorii, c'aşa-i învăţase ortacul
lor cel mai de frunte, a d e c ă vitezul Grămădicu, că aşa-i
diceau ai lui a c a s ă când era m i c : Micu-Grămădicu. îm­
păratul verde a r fi voit se cunoscă pe vitezul de Grămădicu,
dar nu p u t e a nici decât. Deci a socotit în capul lui., că
doră dormind voinicii la el. va p u n e pe cineva se păZescă,
şi te miri cum va pute afla. Şi avea împăratul o bâbă-nîrca
m e ş t e r ă şi fermecătore m a r e . P e ea a p u s ' o se păzescă şi
dimineţa apoi să-i spună. Şi după-ce a u întrat feciorii în
casa, c a r e le-a fost d a t ă lor, b a b a s'a dat de trei ori preste
cap şi să făcii o m u s c ă şi întră pe g a u r a cheei în casă la
feciori. Feciorii după ce să d e s b r ă c a r ă , se p u s e r ă p e pa­
turi şi prinsără a povesti, p â n ' a d o r m i r ă . Hei, ce pită b u n ă
m a n c ă împăratul ^ acesta, cât fu de b u n ă şi asta, cu care
5
ne-a* o'meniî p e r l o i , 'dise u n u l .
— B u n ă şi nu prea, — dise Grămădicu — că-i cu
lapte de femeia.
— Aha, g â n d e s c e baba, esta-i feciorul cel vitez, p e n t r u
care nu vrea fata împăratului roşu se vină d u p ă feciorul
stăpânului meu. Şi după ce adormiră feciorii, se p u n e b a b a
. şi îhcrestă o lecă cu forfecile căpeneagul lui Grămădicu,
o care era în cuieriu la capul lui. Diminăţa s p u n e b a b a la
î m p ă r a t u l : î n ă l ţ a t e î m p e r a t e , acela e vitezul, care-i cu că­
peneagul încrestat. Dar feciorii cum se sculară şi să îm-
brăcară, voiră se esă afară, înse Grămădicu le s t r i g ă : Inde-
r ă p t ! îi puse p e toţi în glidă (liniă) şi se uită bine la fiecare,
la haine, la bumbi, la păr, la papuci, c a să fiă la toţi unul
ca unul. Apoi se uită şi la el şi vădii, că căpeneagul lui
este o lecă crestat din dărăpt cu forfeca. Atunci se p u n e
şi la toţi face în c ă p e n e a g câte o c r e s t ă t u r ă chiar ca a lui
1
şi aşa eşiră î m p r e u n ă afară. împăratul se uita cu lăcomie la
ei, că toţi e r a u sdraveni şi frumoşi, dar cu deosebire căuta
după semnul babei. Dar nu putu afla nimic, c ă toţi a v e a u
 — o4 —

unul şi acelaşi semn pe c ă p e n e a g . Apoi merse împeratul

la b a b ă şi d i s e : Dar tu ce mă porţi cu minciuni, că uite
toţi au căpenegele pe o formă.
— Apoi nu sciu, înălţate împărate, că io n u m a i pe
unul l'am însemnat, p e acela a d e c ă care a dis, că pita, cu
care i-ai omenit, e b u n ă şi nici prea, că-i cu lapte de m u i e r e ;
şi de b u n ă s e m ă n u m a i acela-i vitezul, er cei u n s p r e d e c e
sunt n u m a i ortacii lui.
î m p ă r a t u l eră a ospătat pe feciorii totă diua, şi sera
eră i-a îmbiat se r ă m â n ă la el. Şi s'au învoit feciorii. Când
fu sera, eră întră b a b a în formă de m u s c ă pe g a u r a cheei
înlăuntru la feciori, şi îi audi cum povestesc. — Măi, d a
bun vin mai are împăratul esta, di ce unul.
— B u n şi nu prea, r ă s p u n s e altul, că este cu sânge
de om.
— Aha, gândi baba, e s t a - i ! Şi cum adormiră, m e r s e
cu forfecile şi-i ciontă o lecă din mustaţa drepta, apoi di-
mineţa spuse î m p ă r a t u l u i : Insemnatul'am, înălţate împărate,
chiar în m u s t a ţ a cea drepta, că i-âm ciontat'o din verf cu
f6rfecile.
Dimineţa se scolă feciorii, să gată, se uită'n oglindă,
şi Grămădicu dă că-i e ciuntată o musteţă. Staţi în loc fe­
ciori ! dise el, en uitaţi-ve, pare-mi-se mie, ore nu e mai scurtă
o musteţă, ca ceealaltâ'? Se uitară feciorii şi vădură, că
dău a c e e a aşa e. Deci se puseră bărbâtesce, luară forfe­
cile şi toţi şi-Ie ciuntară p e o formă, apoi eşiră afară. îm­
păratul ăr se uită, — dar p a c e ! nu putu face nici o deose­
bire între ei, că era unul ca altul. Ear m e r s e la b a b ă şi o
mustră, dar inzădar, că ea se a p a r ă din tote puterile şi
spunea, că a ciuntat din musteţă la acela, care a dis că
vinul înălţatului împărat este a m e s t e c a t cu sânge de om,
şi n u m a i acela este vitezul.
Acum împăratul er i-a ospătat totă diua, er sera le-a
o făcut pat bun de hodină şi apoi le-a s p u s : Mai dormiţi q
 — 55 —

nopte la mine, că apoi m â n e vă las se mergeţi a c a s ă în

ţera vostră.
E i ! uitasem se vă spun, că totă dimineţa-i î n t r e b ă
o d a t ă : Care aţi a r u n c a t s ă g e a t a ? Şi ei toţi r ă s p u n d e a u tot­
d e a u n a : Noi! Destul că în astă a treia nopte iară întră
b a b a la ei pe g a u r a cheei şi-i ascultă c u m povestiau. —
Mă, dice unul, d a r bun om mai este împeratul a c e s t a !
— Bun şi nu prea, r ă s p u n s e Grămădicu, că-i a d u n a t
de p e uliţe cu furca şi cu grebla.
A c u m iar cunoscii b a b a , care-i vitezul, d a r nu scia ce
ar face, ca să-1 potă cunosce şi a d6ua di. ^ ^
Se puse deci, după ce adormiră, şi în căciula celui
ce dise, că împăratul e a d u n a t de pe uliţă cu furca şi cu
grebla, p u s e u n semn micuţei, apoi fugi şi spuse împă­
ratului.
Dimineţa, după ce se d e s c e p t a r ă feciorii, se îmbră­
cară, şi d a u să easă afară. Dar Grămădicul le d i s e : . Staţi
ortaci, de ve gătiţi căciulile. Şi le gătiră bine, şi el află
în căciula sa semnul cel mic, dar nu-1 a r u n c ă de acolo, ci
puse fiecăruia câte un s e m n chiar ca acela. ^Apoi eşiră
toţi în curte, unde-i a s c e p t ă împăratul cu n e r ă b d a r e , doră-
doră va pute p u n e m â n a pe vătavul. Dar de u n d e ? că
toţi erau unul ca altul. E a r ă să m ă n i ă foc împăratul p e
b a b ă şi dise : D'apoi ce foc să t e a r d ă , te legi că poţi isprăvi
una alta, când tu în trei dile şi-n trei nopţi nu fuşi în stare
se-mi poţi arăta din 12 unul, care-mi trebue,? — î n z ă d a r
te superi, înălţate împărate, că acela nici cu spirituş să fiă
şi n ' a r pute fi mai al dracului. Doră .auditul'am p â n ă a
dis, că d u m n e a t a ai fi om bun, n u m a i p a g u b ă că esti a d u n a t
cu furca şi cu grebla de prin sat, şi i-am pus s e m n în că­
ciulă. Cum vine asta de au toţi s e m n e într'o f o r m ă ? — eu
nu sciu. ,.
împăratul atunci mănios, cum era, se p u n e şi porun-
cesce slugilor, să le a d u c ă caii şi dise feciorilor, să se gate
de cale, c'amu-i lasă se mergă u n d e vrău ei. Dar d u p ă
 - 56 -

ce se urcară, pe cai, îi veni în minte, că în diua a c e e a nu

i-a întrebat, care din ei a a r u n c a t s ă g e t a ? Deci îi întrebă
acum, după ce e r a u c ă l ă r i : Care din voi a a r u n c a t săgeta ?
Atunci Grămădicu r e s p u n s e : Eu singur. — Tu ? Dar de
u n d e scil, că pita mea-i cu lapte de f e m e i a ?
— De nu credi, — î n t r e b ă !
Şi aduse împeratul pe femeia, c a r e cocea pită la curtea
împăratului şi o î n t r e b ă : Dreptu-i că pita mea-i cu lapte
de f e m e i a ?
— Drept, înălţate împerate, că o ţiţă tot într'una mi-a
curs în covată cu aluatul p ă n ' am frământat.
— Dar voinice, de u n d e scii tu, că în vinul m e u este
s â n g e de o m ? . .
— î n t r e b ă p e cel ce l'a s t o r s !
Şi c h i ă m â împăratul înainte p e cel ce i-a stors vinul
şi-1 întrebă, dreptu-i că în vin este sânge de o m ?
Er acela respunse, că-i drept, că chiar când storcea
vinul, i-au ţişnit sânge din n a s .
Şi a mai întrebat împăratul p e G r ă m ă d i c u l : Dar cum
poţi tu dice, că eu 's a d u n a t de prin sat cu furca şi c u
grebla ? Er Grămădicul r ă s p u n s e : î n t r â b â p e mumă-ta.
Şi a a d u s împăratul p e m u m ă - s a înainte şi i-a d i s :
Audi, m u m ă , ce dice feciorul acesta, că d u m n i a t a m'ai adu­
n a t p e mine de p e uliţă cu furca şi cu g r e b l a ; dreptu-i ?
— Drept, dragul mamiî, că lumea-i cu p ă c a t e , şi eu
în tinereţele mele a m fost ca lumea. Ddeu se mă ierte.
Audind împăratul vorbele acestea, sc6se paloşul se
taie capul lui Voinicu Grămădicu, ca să nu mai d u c ă vestea
în lume, că el îi a d u n a t din sat cu furca şi cu g r e b l a ; dar
Grămădicu prinse sabia cu m â n a şi o învârti de trei ori
pe lângă c a p , apoi tăia r e p e d e capul împăratului verde şi
al babei celei vrăjitâre. După a c e e a se duse a c a s ă la îm­
păratul roşu, se c u n u n ă cu fata lui şi la n u n t ă le s p u s e : Ei
vedeţi, visul acesta l'am visat io, când mă b ă t e a t a t a căce
 — 57 -

nu voiam să-1 s p u n ; a c u m îl spun, că n u mă mai tem, că

nu s'a împlini pănă-n'c'apef;.
— Şi care-i c a p ă t u l ? î n t r e b a r ă cei de faţă.
— D'apoi capătu-i a ş a : că eu voiu fi împerat preste îm­
părăţia împăratului verde, — pe c a r e l'am omorît, şi preste
împărăţia împăratului roşu, — care-mi este socru. Şi a ş a
a şi fost. Şi de n ' a murit, şi astădi mai trăesce, er lumea-i
d i c e : Voinicu Grămădicu.
Dela R o d n a vechia.

6. Mândra lumei.
î n vremile de demult dice că e r a u doi împăraţi v e c i n i :
împăratul verde şi împăratul roşu. împăratul roşu a făcut
odată u n ospăţ m a r e - m a r e , la care ospăţ a c h i ă m a t şi p e
împăratul verde şi p e toţi craii şi împăraţii din vecini. î m ­
păratul verde era m a r e iubitor de pesce. Aceea o scia îm­
păratul roşu, deci porunci pescariului să-i a d u c ă nici m a i
mult nici mai puţin de 99* c a r ă încărcate cu pesce şi t6te
să le gătescă p e n t r u acel ospăţ împărătesc. Lucru uşor n u
este de a prinde a t â t a ^ o t o p ' S e ^ p e s c e , d a r porunca-i p o ­
runcă, bietul pescariu trebui să plece cu mregile, şi fără
pesce să nu se întârcă, că de vine fără pesce, — plătesce
cu capul, că d6r p o r u n c a împărătescă nu-i numai e c ' a ş a !
Cercat-a bietul pescar nop|ea-'n|r egă şi nici un pesoe n'a
(

putut prinde. Când s e ^ z ^ m a ^ â e <Jiuă, atât_ era de necăjit,

de sta n u m a i să s e ^ a f c n c e 'n a p ă să se 1ffne*ce de supărat
ce era, că n u ^ p â t e prinde pesce. Atunci vădii venind pe
<i rt
apă un scaiu7 şi când e r a în drept cu el, scaiul se ridicâ'n
sus şi se face un omuleţ numai cât un deget de m a r e . E r a
o ucigă-1 crucea.

— Ce stai a ş a î n g â n d u r a t ? întrebă pe pescar.

— Dar cum n'oiu sta îngândurat, c ă împăratul mi-a po­
runcit să-i prind 99 cară de pesce că-i trebuesc la ospăţ şi
p â n ' a c u m încă nici un pesce n ' a m p r i n s ! îmi vine să m ă
 — 58 —

a r u n c 'n apă de supărat ce sunt, că se merg fără pesce e

şi mai rău, că împeratul sciu că m ' a omorî, el va gândi că
n ' a m vrut se-i împlinesc porunca.
— Nu te s u p ă r a aşa t a r e , că eu te pot s c ă p a ; de-mi
dai ce ai mai drag la casă, eu 'ţi ajut se prindi pesci câţi
voesci, — aşa dise omuţul cel mic.
Pescariul se gândi şi se resgândi, că ore ce are el m a i
drag la casă, dar nu-i veni în minte nici decât, deore-ce el
bine scia, că n u m a i o betă de m â ţ ă are la casa sa. Deci
dise o m u ţ u l u i : Bine, a ş a fie, cum dici tu, numai mă scapă.
t Tergul fu gata. Ucigă-l-toca se scufunda în a p ă şi
învrăjth a î â t a potop de pesce, încât pescariul nu mai juoia
a t r a g e mrejile, tot pline, de se mai r u m p e a u . In scurtă
v r e m e era plin pe ţ e r m u r e de pesce^ de^ci m e r s e pescariul
la curtea împărătescă după c a r ă s6-i încarce. Şi veni dela
curte cu 99 de cară câte cu patru boi, şi tote Ie î n c ă r c a r ă
de pesce ca de papiişoiu, apoi le duse la curtea împăra­
tului roşu. B u c u r i a pescariului că putu împlini p o r u n c a îm­
p ă r ă t e s c ă ; dar şi bucuria împăratului, că are pesce din greu,
se-şi potă omeni ospeţii. Trei săptămâni ţinu ospăţul îm­
părătesc, după c a r e se duse fiă-care la ale sale. Pescariul
a c ă p ă t a t dela împăratul o cinste f6rte frum6să pentru-ct
i-a împlinit aşa bine p o r u n c a , er muierea pescariului, de
voiosă ce era, n'avu ce lucra făr' făcu u n copilaş cu pă
de aur. Vestea se lăţi iute, că muierea pescariului are un
copilaş cu păr de aur, şi tot plină le era căsuţa de omeni
se-1 v a d ă şi fiă-care a d u c e a ceva cinste noroeosei,. m a m e .
Bucuria cea mai m a r e era a pescariului ,şi 'a nevestei sale,
că le era cel dintâiu copil, şi apoi ce odor de copil! In
o bucuria lor cea m a r e uitară dicala, că după bucurie m a r e
vine şi întristare şi mai m a r e . Când fu copilaşul de un an,
putea vorbi bine şi umbla în picioruşe ca altul de cinci ani,
că doră era năsdravăn, şi-şi făcea cruce şi dicea Tatăl n o ­
stru, de gândiai că tot la şcole a umblat. Dar într'o nopte
târdiu n u m a i a u d glas de om la f e r e s t r ă ; Pescariule, dă-mi
 — 59 —

fâgădaşul. Atunci se gândi pescariul la făgădaşul ce-1 fă­

cuse omului celui mic şi mai înlemni de s u p e r a r e ; dar se
fâcii totuşi uituc şi d i s e : Ce f ă g ă d a ş ?
— Dar nu-ţi aduci aminte, ce mi-ai făgăduit acumu-i
anul, când ţi-am prins pesci, ca se scapi de p e d e p s a îm-
perătescă ? %

— Ba aducu-mi, aduc, d'se bietul p e s c a r î n g ă i m ă c i t ; c

dar ore ce ţi-am făgăduit ?

— Scii tu ce, dise omuţul dela ferestră. . ,
Atunci pescariul luâ m â ţ a de după cuptor şi i-o în­
tinse pe ferestră, dar cum luâ m a m o n u l m â ţ a , a c e e a aşa-1
s g a n a , de o scăpa din mâni şi dise restit: Nu mâţa mi-ai "
făgăduit-o, ci copilul, că p e acela-1 ai mai drag la casă.
Prins-au pescariul cu muiere cu tot a plânge, că sS-i
fie milă de ei, se nu le ducă o d o r u l ; dar d r a c u l drac, şi
p a c e , de .qe-i audia plângând, de a c e e a era mai vesel şi nu
se mrşcâ dela ferestră p ă n â nu-i d ă d u r ă copilul. Acela nu
plângea, el era vesel şi dicea părinţilor: Dar nu vS supăraţi
în zadar, b a g semă aşa a fost să se întâmple, lăsaţi-me
se m e r g la el, că sciu, că nu m ' a m â n c a . Şi în u r m a ur­
melor, v i d â n d bieţii părinţi că n ' a u încătro, d ă d u r ă pruncul
mamonului p e ferestră. Dar când puse m a m o n u l m â n a pe
copil, copilul îşi făcu cruce, care lucru atâta l'a superat p e
m a m o n de l'a a r u n c a t peste noue h o t a r ă şi nu i-ă mai avut
svîfalf* Acum băiatul ar fi venit acasă, dar nu scia calea.
Deci merse tot înainte pe un drum părăsit, că doră va ajunge
el undeva.. A şi ajuns într'o p ă d u r e m a r e , dar nu se în-
spăimântâ, ci merse prin p ă d u r e tot înainte, pană nimeri
i n t r o poiana. Acolo se certau şi se p u m n i a u trei copil negri
de drac, dar se p u m n i a u chiar drâcesce, erau tot sânge.
Copilul pescariului nu se înfricâ de ce-i vSdură ochii, ci
merse aţă la copiiî cei de drac şi-i î n t r e b a : Dar ce faceţi
voi nebunii, nu puteţi fi 6meni de p a c e ?
r
Atunci copiii cei de d a c lasă pricina şi pripd a-i s p u n e
de ce se baţ şi-1 rogâ ş0-i împace. Uiţe, dise unul, ni-au.
 — 60 -

murit părinţii şi noi a m r ă m a s trei fraţi gemeni, şi de pă­

rinţi ne-au r ă m a s un c ă p e n e a g , o p ă r e c h e de papuci şi o
bâtă, şi nu le p u t e m împărţi. Fii bun şi ne fă dreptate.
— Bucuros, dise inul pescariului, dar să-mi spuneţi voi,
de ce sunt b u n e lucrurile a c e s t e a ?
— Sunt bune, dise un puiu de drac, că de te îmbraci
în c ă p e n e a g , nime nu te vede, er tu vedi din el tote celea,
ca şi fără el j .papucii sunt buni, că dacă-i îhcalţi şi dai
odată-'n Bâlcâie7îndată esti acolo, u n d e ţi-e g â n d u l ; âr băţul
s este bun, că p e cine-i a m e n i n ţ a cu e l , ' s t a n ele p â t r ă se face.
— Bine, dise inul pescariului, eu voiu împărţi pe
d r e p t a t e ; drept aceea, voi mergeţi colo în cele trei vârfuri
de m u n t e , fiă-care într'un vârf de m u n t e şi apoi eu voiu
face semn să plecaţi, şi c â n d veţi vedea semnul, să veniţi
b ă r b ă t e s c e ; Care va ajunge mai întâu la mine aci, a aceluia
vor fi tustrele lucrurile acestea. învoiţi s u n t e ţ i ?
— învoiţi.
— No mergeţi dar, şi într'o minută se-mi fiţi aci, c ă
nu pot sta totă diua p e n t r u voi, că a m şi eu lucrurile mele.
^w»--" Şi se p u s e r ă puii de drac la fugă, du-te băiete, de tot
"pehintei le eşiau din călcâie. Dar şi fiiul pescariului e r a
1
^ i s t e ţ ; cum se vădii singur, se puse şi îmbrăcă căpeneagul
şi-şi încălţâ papucii, apoi luâ b â t a în m â n ă şi a s c e p t â p e
puii de drac, cari veniau scoţând foc din gură. Gând e r a u
puii de drac a p r o p e de fecior, el îi a m e n i n ţ ă cu b â t a şi se
făcură stan de petră, trei stani de p e t r ă negră.
Acum o luâ Făt-frumos, că aşa-i era numele la fe­
ciorul pescariului, şi se tot duse prin p ă d u r e p a n ă nimeri
la nisce curţi mari c a cele împărătesei. Cum le vede, nu
mai stă p e gânduri, ci întră înlăuntru. Adecă acolo află
o fată a t â t de frumosă, cum nu mai era alta în lume, nu­
m i ţ i Mândra lumii. Mândra lumii îl cunoscu, cum îl vădii,
* < î e ş f i i u - l mai văduse p ă n atunci, dar ea era n e s d r a v â n ă ,
c u m era şi Făt-frumos.
 - 61 -

— B i n e ' te-am găsit, Mândra-lumei, dice Făt-fru-

mos Intrând.
— Bine ai venit, Făt-frumos, dice fata uitându-se cu
ochi mari la el. Hai şedi, că vei fi obosit de cale.
— Obosit şi nu prea, tare, că n ' a m mai venit eu in
ruptul capului, a m mai şi păşit, m â m m a i şi odichnit, c ' a m
sciut că tot ajung eu l a t i n e , d a r en spune-mi c u m t r ă e s c i ?
— Bine şi n u p r e a ; bine că-s sănătosă, d a r rău că-s
n u m a i singură ca c u c u l ; diua a r fi cum' a r fi, d a r n o p t e a
nu pot se a m odichnă în curţile acestea, că în tote nopţile
vin dracii şi ţin bal în ele pană d i m i n e ţ i , atunci apoi se
iept, şi mi-le lasă în b u n ă renduelă, d a r ce fo­
los, că n u mă pot odichni în ele, fără preste nopte t r e b u e
se m e r g într'o căsuţă colo din j o s , şi acolo t r e b u e ,să dorm.
— E ! dise F ă t frumos, şi 6re n ' a r fi a c de cojocul l o r ?
— Fire-ar, dice fata, d a c ă s'ar afla u n voinic să le
r e s c u m p e r e dela ei, ca n u m a i de folosirea preste di sunt •=>
r e s c u m p e r a t e şi de folosirea preste nopte t r e b u e s c de a c u m
rescumperate.
— D'apoi de i-aş face o r e stan de p e t r ă p e t o ţ i ?
a r
. . ^ 1* ^ e m c
' & tot n ' a m avă p a c e de
u n
f ° ' o s
i
c

r
n e m u r i l e I o r ; şi multe nemuri a u dracii, de e plin iadul şi
pământul d e ei. F ă r ă , cine v r e a s6 r ă s c u m p e r e curţile
a c e s t e a , trebue se d e a piept cu dracii în trei nopţi d e - a -
r â n t î u ^ ' ă p o i fiâ ce va fi de el.
— Ore se cerc eu, dise Făt-frumos.
— Cârcă, d r a g u l . m e u , că eu te iubesc, şi vreu apoi
cu tine se t r ă e s c î m p r e u n ă - i n aceste curţi, se fiu soţia t a ,
muierea t a , d a r m a i intâiu t r e b u e să r ă s c u m p ă r ă m curţile
de tot dela smei, se n u mai aibă nici un drept în ele. .
Ţot aşa să sfătuiră ei p ă n ă - n de sără, atunci cinară,
să s ă r u t a r ă u n a şi se d e s p ă r ţ i r ă ; Mândra lumei m e r s e
în căsuţa din grădinii d e se culca, 6r F ă t frumos r ă m a s e
fumând c a un t u r c şi unrpîând din c â n d în c â n d câte ilp
 — 62 —

i pahar, şi dându-i duşca pe grumadi la vale. Colo dumă

cina cea b u n ă prind j ^ s e a d u n a smeil şi dracii dela răsărit
şi dela'afnîs, dela medădi şi dela lne(jăh*6pte, câtă^frutidăr
şi erbă. Mult să mirară de Făt frumos, cum de cuteză el
a sta singur acolo şi a-i a s c e p t ă cu paharul plin şi cu pipa
ajJfm'Sa. După ce se a d u n a r ă toţi, p ă n ' a nu începe jocul,
l u a r ă pe Făt frumos la păruială, şi a t â t a îî-isbiră dlntr'un
p ă r e t e într'altul, pană r e m a s e mort sărmanul fecior. Atunci
îl a r u n c a r ă sub o- mesă, er ei îşi .începură jocurile lor cele
drăcesci, şi j u c a r ă pană se omiqi de diuă, atunci se făcură
neveduţi.
După ce se facu bine diuă, m e r s e Mândra lumii în-
lăuntru, şi-1 afla mort sub mesă. î n d a t ă c ă u t ă a p ă m o r t ă
şi a p ă vie, îl spăla cu a m e n d o u ă , apoi îî lovi încetfeer*cîr'
trei nuele de sânger şi cu trei de anger, şi de loc învia,
mai m â n d r u şi mai frumos de cum fusese.
— Vai că greu adormisem, dice el rădicendu-se, uite
că-i sorele la prândişor şi eu numai acum mă scol.
— Bine că te-ai sculat, şi a m u — dice Mândra lumei,
că de nu e r a m eu, cine scie de te mai sculai ori b a ?
Acum erâ î n c e p u r ă la traiu bun, la povesci şi la j o ­
curi, până-n de seră, când să d e s p ă r ţ i r ă ; fata m e r s e se
se culce în căsuţa din grădină, er feciorul r e m a s e p i p â n d
şi bând vin.
Colo pe la cina cea b u n ă âr veniră smeiî şi dracii şi
se m i n u n a r ă mult, cum de aflară p e Făt frumos viu şi să­
nătos, er ei îl lăsară mort. Iar s e ' p u n şi-1 a p u c ă în palmi
şi tot îl melestuesc, tot mii şi bucăţele mi-1 taie, apoi se
p u n la j o c pănă-ri dori de ai. "Atunci se despart dracii, er
d u p ă ce se făcii bine diuă, n i Mândra lumii înlăuntru şi
v e

c ă u t ă pe Făt f r u m o s ; dar nu dădu n i c ă i n de el. Atunci

se uită mai bine p e j o s ; a d e c ă tot osciore şi mi^i ^bucăţele
de c a r n e e r a u din el pe j o s . Dar fata nu se îngreţoşă d e -
ce vădu, adupă^ bucăţelele de c a r n e ş.i de ose, le frământă
laolaltă, le^stropî cu a p ă m d r t ă şi cu a p ă vie, apoi le lovi
 — 63 —

cu trei nuele de sânger şi cu trei de ânger, şi F ă t frumos

se rădică de j o s mai m â n d r u şi mai frumos de cum
fusese.
s e e
— Vai, d a r greu adormisem, d ' ^ redicându-se;
uite că-i sorele pe la prândul cel bun, şi eu numai a c u m
me ridic.
— Bine că te-ai sculat şi acum, d a r paremi-se că de <•
nu eram eu, dormiai somnul de veci.
Apoi îi povesti tot ce făcură dracii eu el şi în ce stare
îl aflase ea d i m i n e ţ a ; mai pe urmă-i d ' s e : Nu le t e m e , dra­
gul m e u , o nopte nu-i un c a p de lume, va trece şi e a o r e -
cumva, apoi vom fi noi domni şi stăpâni în curţi. T o t ă
diuliţa m â n c a r â , beură, se j u c a r ă ca copiii p ă n ă - ' n deseră,
atunci Mândra lumei m e r s e în căsuţa din grădină se dormă, er
F e l frumos r ă m a s e pipând şi bend vin la masă. Colo după cina
cea bună prind a veni roîuVi roiuri de draci şi smei, care de care
mai n e g r i ş i m a i cornurat, p a n ă u m p l u r ă casele, de g â n d e a i
că-s biitoieşe cu heringi a ş a erau de pline de draci. Şi după-ce
e r a u toţi adunaţi a u ţinut sfat în limba lor c e a drâcescă, că
ore ce-i de făcut cu F ă t frumos, că omorîtu-l'au, — er a înviat
tăiatu-l'au tot mii de bucăţele, — şi a c u m e m a i întreg şi
mai frumos de cum fusese? Eară din sfat a eşit se-1 a r d ă 'n
foc, er cenuşa să i-o sufle pe păreţi. A ş a şi făcură, îl ar-
seră, er cenuşa i-o suflară p e păreţi. Apoi se p u s e r ă la j o c ,
o r
şi j u c a r ă şi jucară, p ă n â ' n d i de di» atunci îşi luară ră­
m a s bun dela curţile acelea pentru totdeuna. Când se sculă
Mândra lumii, d â ' n drepta, d ă ' n stânga, fecior e a ' n palma,
nici u r m ă de el n u mai era. Se minuneză, că ore ce vor fi
făcut mamonii cu el, de nu-i dă de u r m ă nicăiri? Atunci
băga de semă, că păreţii nu-s albi ca p ă n ' atunci, ci's suri.
Deci ia o p e n ă de gâscă şi un gâf (trocuţă, covaţică),
şi prinde a matura cenuşa de pe păreţi bine în gâf, şi
umplu gâful de cenuşă de pe păreţi, ca de fărină de bine.
Apoi puse în gâf p e c e n u ş ă a p ă mortă şi a p ă viie, şi făcu
o frămentătură şi din frămentatură un trup de om, apoi ij
 - 64 -

lovi cu trei nuiele de s â n g e r şi cu trei de ânger şi se scula

făt-frumos mai voinic şi m a i frumos decum fusese.
— Bună dimineţa, drăguţă, te-ai sculat mai cu'rend •
decât m i n e !
— N a las, că de a c u m înainte ne vom scula totdeodată,
n u m a i să ţinem la olaltă şi să ascultăm unul de altul. Apoi
îi spuse totă î n t â m p l a r e a şi se p u s e r ă la traiu b u n şi la
bucurie. De aci încolo n u m a i veniră nici smeii nici dracii
p e la curţile lor şi trăiră multe dile bune, vre-o două-deci
de ani de-arândul. Odată-1 foVesce" p e F ă t frumos dor de
părinţi, deci dise cătră Mândra lumii: Tu nevastă, 6re să
m e r g e m o d a t ă ' n liuue, să văd ce mai fac bieţii părinţi, că
mi-e t a r e r î o r ' 'de ei. *
Du-te, dice Mândra lumii, d a r eu nu pot m e r g e ; d a r
d a c ă mergi, n u cumva să spui cuiva că eşti însurat,' că
atunci nu-i bine de tine. Ori^ce ţi s'ar^ întâmpla, ori peste
ce ai da, t u se dici că eşti noheitî.'
Şi a plecat feciorul la cale, a d e c ă şi-a îmbrăcat hainele
cele. luate dela puii cei de drac, a dat de trei-ori în călcâie
şi a d i s : Să fiu n u m a i decât la tata a c a s ă . Şi îndată a fost
a c a s ă la ei, colo în c ă s u ţ a pescariului cea s ă r ă c u ţ ă . Bu­
curia părinţilor că-1 m a i văd odată, d a r bucuria şi a lui că-i
mai vede. Se p u n la ospeţ, că el dusese părinţilor o "pfi-
r e c h e de desagi plină cu bani de a u r şi de argint. î n d a t ă
se lăţi vestea prin. vecini, că feciorul pescariului cel c u
perul de a u r a 'sc^ît acasă, voinic şi sănătos, şi u m p l u r ă
vecinii căsuţa pescariului, şi nu se p u t u r ă destul mira de
el, cât e r a de voinic şi de frumos. Vestea m e r s e pană în
curtea împăratului roşu, c a r e şedea acolo 'n sat, d e s p r e
m â n d r e n i e de fecior ce este feciorul pescariului. Deci tri­
mite împăratul un om încredut, ca să c h e m e pe fecior la
curte. Feciorul însă d i s e : Cine vrea să m ă vadă, vină în-
c â c e ; că eu n u pot m e r g e , obosit fiind de cale. Trimis-
împăratul şi a doua-oră şi a treia-6ră după el, d a r el ca el
ţ o t d e u n a a r ă s p u n s c ă : cine vrea să-1 vadă, vina la el aeas£
 — 65 —

că el nicăiri n ' a r e gust să mergă. Dacă vedu împăratul şi

vedu că nu-i gîum'aC că Făt-frumos nu m e r g e la el, îşi luâ
căciulă şi se duse el la căsuţa pescariului, u n d e e r a F ă t
frumos cu părinţii | i cu mulţime de vecini. La început îm­
păratul a vrut se^toiasca p e Făt frumos, cum de nu ascultă
poruncile să m e r g ă la el când îl c h i a m ă ; dar vădendu-1 atât
de zdravăn şi frumos şi încă cu părul de aur, n u m a i decât
se g â n d i : Ai, de n ' a r fi însurat, de loc l'aş face ginere şi
următoriu în împărăţie. Povesti împăratul ^puţin, a p o i ' s e duse,
er Făt-frumos, care scia la omenie, p e i r e e u pe împăratul
pană la portiţa de c ă t r â uliţă cu capul gol. Acolo la por­
tiţă se p ă j e a ^ i ^ m a i frumos feciorul decât în casă, deci nu
se putu r ă b d a împăratul să nu-1 î n t r e b e : „însurat eşti, fă­
tul m e u ? "
— Ba nu sunt însurat, înălţate împărate, sunt holteiu.
— Dar d e ce nu t e î n s o r i ? ,
— D'apoi, înălţate împărate, p a n ă 'mi vom agonisi câte
ceva, că vedi bine, t a t a n ' a r e făr' m r e g e a şi bordeiul
acest de casă, eu vreu se-mi agonisesc vre-o doi bănişori
de p e slugit şi seinii c u m p ă r moşioră şi car şi bouleni, să
nu fiu eu chiar coda satului.
— Bun gând, fătul meu, dar u n d e esti în s l u j b ă ?
— Sunt la o d o m n ă bogată, cale de trei s ă p t ă m â n i
de aci.
Acum îşi luâ împăratul r ă m a s bun dela Făt-frumos şi
aşa-i plăcu de t a r e de el, încât se hotărî, c a ori cu ce
preţ se-i dee fata de muiere şi j u m ă t a t e împărăţia "zestre,
er după m o r t e a lui totă, S p u n e deci, cum ajunge acasă,
N

împerătesiî şi fetii, ce odor de fecior are pescariul, fecior

m a r e cât un m u n t e , frumos ca o dină, şi — cu părul de aur.
Când rosti împăratul vorbele din urmă, î m p ă r ă t e s a se uită
lung la el, n u m a i cât nu d i s e : ăla a r fi bun de c a s a nostră
să ne fie g i n e r e ; er fetei îi lăsa gura a p ă după el, n u m a i
din spusa tătâne-seu, dar apoi^ dacjl Far mai şi vede. Deci
vădend împăratul c u m stau « l e pe la el p ' a c a s ă , trimise
5
 — 66 -

n u m a i decât după pescariul, se vină păn la el. Pescariul

şi veni numai decăt, după p o r u n c a împeratului, se v a d ă ce
porunci 'i d ă ? Adecă m i r a r e a lui, c â n d vădii că în loc se-i
dea porunci, — ca dif'aTta dată, îl a ş e d ă pe scaun dom-
nesce, îi dâ ţigare şi-1 îmbiâ cu vinars de cel bun. Nu
scia bietul pescariu, pe ce lume se află, ce cinste l'a a j u n s ?
Mai fusese el la împeratul — nu-i vorbă, că p e vremile
acelea nu mai erau nici împăraţii aşa făloşi ca în dilele
nostre, dar nici odată nu-i dăduse cinstea aceea, ce i-o da
acum. După ce b e u r ă câte un păhăruţ-două de vinars, li
se deslegară limbile şi începură a vorbi, mai de una, mai
d e alta, p a n ă • veni vorba şi despre feciorul pescariului,
despre Făt-frumos.
— Voinic fecior ai, b a d e pescariule, dice împeratul.
— Voinic şi bun, Măria Ta, răspunse pescariul, — voinic
şi b u n ; uite, n u m a i din slugit mi-a a d u s o p ă r e c h e de de­
sagi plini cu bani de a u r şi de argint, şi er merge să slu-
e gâscă, n u m a mi-a a d u s banii să-i cumpăr o lecă de rrio-
şiora şi nesce-vituţe, ca vai reu e, d a c a m u n c e s c e omul tot
în b r e z d ă s t r ă i n ă ; el vrea să aibă moşioră şi vituţe pe
c â n d s'a însura.
— Dar de ce nu-l însori ? — întrebă împăratul.
— Bucuros l'aş însura, dise pescariul, dar el nu vrea,
tot dice că mai are v r e m e , a c u m se gata se plece înapoi
la slugit.
r> — Scii ce, dice împăratul, vrere-ai se fii cuscru cu mine r
— Da cum se nu vrâu Măria T a ? cum se nu vreu
dar ore pote-se u n a ca a s t a ? v^^?
Bietul om gândia că împăratul ori glumesce, ori cî
î-s'a c a m suit vinarsul la cap, deci nu-şi credea urechilor.
Dar împăratul mai umplu odată păharăle şi după ce în­
chinară unul altuia, —• trimise pe pescariu acasă d i c â n d :
Du-te dragul m e u acasă, şi vedi să fim cuscrii, spune fe
clorului hotărirea n6stră şi nu-l mai lăsa să mergă în slugit:
mai bine să se facă ginere de împărat, a c u m capătă fata ş
 — 67 -

j u m ă t a t e împărăţia, er după m o r t e a m e a t o t ă ; el e vrednic

se fiă împărat, nu slugă te miri la cine. — Ce vremi b u n e °
erau acelea în lume, când era preţuită vrednicia omului,
nu ca astădi, — n u m a i bogăţia şi rangul şi s t a r e a !
Şi se duse pescariul a c a s ă voios şi spuse babei şi fe­
ciorului hotărîrea împăratului, dar Făt-frumos dorâ gândiţi
că voia să a u d ă ceva de povestea a c e e a ? Nici d e c â t ! El
se gătia de cale, că el plecă şi el plecă, că mai mult nu
pote r ă m â n e . î n z a d a r dicea tată-său şi m u m ă - s a : Dar ce să
mergi ? Nu ţi-a fi ţie mai bine aici, într'un sat cu noi, gi­
n e r e la împăratul roşu, m â n e p o i m â n e împărat ? El nici nu
vrea se a u d ă de u n a ca asta, el n u m a i cu o vorbă sta
î n a i n t e : că a d e c ă a făgăduit stăpânei, că atunci şi atunci
va fi îndărăpt, deci trebue să plece.
împăratul, î m p ă r ă t e s a şi fata lor sta ca pe spini, că
nu mai vine pescariul cu r e s p u n s u l ; nici prin minte nu le
trecea, că doră feciorul n ' a r voi să iee de nevastă pe o fată
de împerat, el un biet fecior de p e s c a r ! Ne mai p u t e n d aş­
tepta, ese împăratul la uliţă şi dă în aretul acela u n d e era
casa pescariului, să vadă singur ce-i şi c u m ? Adecă acolo
<
era plin de neamuri, cari t 6 t e ^ ă r u î a u ' ' d î i S ' t 8 ^ p u t e r i l e se
facă nunta, când a porunci înălţatul împărat, |i^ să mulţe-
m e s c ă lui D u m n e d e u pentru cinstea, la care l'a ur<fatT^W
el sta rece ca ghiaţa şi gata de plecare. Vădend şi audind
împăratul t6te acestea, atâta se înfuria şi se m â n i a de riî*-^
şine, încât porunci, c a înaintea casei pescariului să se ri­
dice spândurători şi să s p â n d u r e pe Făt-frumos, de ce nu
vrea să-i iee fata ? Tote se făcură, după-cum porunci îm­
păratul, părinţii şi n e a m u r i l e feciorului plângeau şi-1 rugau
să împlinescă pofta împăratului, că fata-i frumosă şi b u n ă . . .
dar el p a c e ! Nu vrea nici să aud.ă ,de însurat. Atunci îm­
păratul porunci se-1 s p â n d u r e g â d e a ; dar când îi p u n e a
laţuf în grumadi, striga t a r e : Dar ce vreţi cu mine ? Cum
pot să mă însor cu fata înălţatului împărat, când eu s u n t
de mult însurat, eu am muiere.
5*
 — 68 -

— Cine ţi-e m u i e r e a ? î n t r e b a împăratul.

— Mândra-lumii! răspunde feciorul.
Atunci împeratul l'a iertat, omenii s'au împrăştiat, er
el şi-a luat r ă m a s b u n dela părinţi şi s'a întors c ă t r ă cur­
ţile lui. Dupâ-ce a eşit din sat, şi-a îmbrăcat căpenegul,
şi-a încălţat papucii şi şi-a luat b â t a în m â n ă , apoi a bătut
în călcâie şi a d i s : Se fiu la curţile mele. Şi în m i n u t a
a c e e a a şi fost la curţile lui, d a r . . . le află gole g o l u ţ e :
Mândra-lumii ca-'n palmă. Acum de u n d e se iee el pe
Mândra-lumii, de al cărei dor s e ' t o p i a ? ^ ^ ,•>»*', ^
Se ia bietul F ă t frumos şi se tot duce, se tot duce
p e drum înainte, pană înnopteză bine, d a r el n u se opresce
fără tot m e r g e înainte pană zăresce^ o z a r e de lumină li-
curind dintr'o mică ferestuică. Grăbesce p a n ă ajunge acolo,
u n d e şi î n t r â M n l ă u n t r u şi dede bineţe la o b a b ă b ă t r â n ă ,
c e află acolo scărmana'rid lâlia. „Bună sera, m a m ă b ă t r â n ă " .
Er baba-i r e s p u n s e : Bine făcuşi că-mi diseşi m a m ă bă­
t r â n ă , că de nu-mi diceai a ş a , n u e r a b i n e ; dar de u n d e şi
pană u n d e ?
— Eu, m a m ă b ă t r â n ă , sunt Fet-frumos şi-mi caut m u ­
ierea, pe Mândra lumii, şi n u sciu u n d e aşi da de e a ; n u
m'ai sci îndrepta, u n d e se o c a u t ?
— Nu, fătul, m e u , fără stai o lecă, ţi-oi da ceva d e
cină şi apoi te-i pitula u n d e v a se n u t e afle p e aici fiiul m e u ,
S6rele. L'oiu întreba eu pe el, şi de scie ceva despre ea,
mi-a s p u n e de b u n ă s e m ă , de u n d e nu, te-a îndrepta Dum­
nedeu, că-i b u n şi milostiv.
Cină Făt-frumos o m e n e s c e , s ă r u t ă m â n a bătrânei, apoi
se puse într'un urig'heriu cu căpeneagul în cap, de nime
nu m a i scia că el e în casă, că nu-1 vedea. Nu mult d u p ă
•ţ/i"
a c e e a nimeri a c a s ă şi fiiul babei, sorele, şi cum veni, prinse
a mirosi prin casă.
— Dar ce ai, dragul mamiî, de umblil cu nasul în tote
părţile, p a r ' c ă nu-ţi vine ceva la s o c o t e l ă ?
 — 69 —

— P a r ' c ă mirosă a om p ă m â n t e a n , m a m ă , dice sorele

c ă u t â n d în tote părţile prin casă.
— Da, a fost aici Făt-frumos şi m ' a rugat să-i spun,
u n d e ar p u t e a afla p e n e v a s t a lui, pe Mândra-lumil, d a r
n u i-am sciut da nici un r ă s p u n s ; n u c u m v a seif t u de e a
u n d e să află ?
— Nu deu eu m a m ă , nici de n u m e n u i-am audit
pană acum.
— Audind Făt-frumos vorbele sorelui, se fîşticâ pe
uşă şi hai la drum, n u p u t e a s t a locului de dorul n e ­
vestei sale.
Şi ^a tot mers totă n o p t e a . a d 6 u a di încă s'a tot dus
pană pe înserare, şi n ' a dat nici de u n om, nici de o casă.
Atunci pe înserate zări o râfcă mică de lumină licurind din
ferestruţa unei căsciore. Să văd cine şede aici, îşi gândi
Făt-frumos, şi întră î n - l ă u n t r u : B u n ă sera, mamă, b ă t r â n ă ,
dise cătră o b a b ă b ă t r â n ă , c a r e a d'epăna u n ghem de lână.
— Bună să-ţi fie inima, răspunse b a b a ; d a r de u n d e
şi pană u n d e ? C u m de umbliî p e aceste locuri, p e u n d e
picior de om p ă m â n t e a n încă n ' a c ă l c a t ?
— Eu, m a m ă b ă t r â n ă , sunt Făt-frumos şi-mi caut p e
nevasta m e a , p e M â n d r a - l u m e i ; nu m ' a i sci îndrepta u n d e
s'o aflu ?
— Nu, dragul mamiî, nici de n u m e n u i-am audit,
fără voiu întreba pe feciorul m e u , pe Vântul, el c u m umblă
l u m e a şi ţera, diua şi noptea, pote că v a fi audit de ea, că
eu nu sciu. Dar tu-i fi flăni&nd, h a i la m a s ă şi cină ceva,
apoi-ţi caută de cale, n u cumva se t e afle feciorul m e u aci,
şi într'o iobkâ să-ţi facă ceva r ă u ; apoi m â n e după ce a
pleca feciorul m e u de acasă, se viî că ţi-voiu spune de «
Mândra-lumei, că o se-1 întreb îndată ce va sosi. '
Cină feciorul o m e n e s c e şi apoi-şi l u ă r ă m a s b u n dela
babă, ca şi când a r . m e r g e , d a r r e m a s e după uşă cu că-
peneagul cel vrăjit în c a p , de hime nu-1 v e d e a ! Ori cine
a r fi furat, că nu-i nime acolo.
 î n t r ' u n târdiu sosi şi Ventul acasă, tot fluei*ând, că fe­
ciorii când vin din şedătore.
— B u n ă sera m a m ă , dise încă dela ferestră.
— B u n ă se-ţi fiă inima, puiule, îi respunde b e t r â n a
r î d e n d voi6să că-i vine feciorul cu voia b u n ă a c a s ă ; apoi
c mai a d a u s e :
— Cam târdiu vii prăşcătile, ce mă laşi se te ascept
a t â t a cu cina'n m a s ă ; de s'a fi recit, — se scii că rece-i
mânca-o.
— Bună-i şi rece, m a m ă . dar nu sciu ce mirosă p e
aci, par'că a om p ă m e n t e n ?
— A fost, puiule, u n bet fecior necăjit p'aici, Fet-fru-
m o s , şi m ' a rugat, doră l'aşi sci îndrepta unde şi-ar afla
nevasta, p e Mândra-lumei ? Eu i-am spus că nu sciu —
p r e c u m nici nu sciu, — apoi i-am dat ceva de cină şi s'a
ca mai dus.
— Ducă-se învertindu-se, că Mândra-lumiî e miresa
m e a : adi n e - a m logodit şi m â n e n e c u n u n ă m , apoi pote
W
^ s t & p f e s r a r t e i ei.
Fet-frumos bine audia tote, d a r nu dicea nimic, fără
îşi g â n d i a : Vom vede m â n e : care pe care ?
A doua di Ventul prinse caii cei m a i frumoşi la hinteu,
puse cocişul cel de p a r a d e în capră, se sui în ziţ şi^f^ornî'
la nuntă, dar Fet-frumos de mult era în ziţ de când p u n e a
cocişul hamurile pe c a i ; şi c â n d plecară, de dise v e n t u l :
r e m a s bun m a m ă , pe seră viu c u m u i e r e , Mâpdra lumii
ţi-va fi n o r a ! atunci fcet-frumos pliosc! e u o palma Ja ventul
r preste ochi, de tot schintei verdi i-se nazăriau. Esta-i mtf-
răsin reu, îşi gândi el — n u m a i dracul m ' a putut palmui a t â t
0 de strajnic, — t a r a a l vede, p e semne-i mânios pe mine
că ce iau pe M â n d r a - l u m e i ; că şi mândră-i, bat'o norocul,
n ' a r e ce nu fi pisrîfos pe mine, cine scie că adi me c u n u n
4
cu ea. . ^J^ ^!*^
Caii s b u r a u ca ventul prin slava norilor, şi când fură
la porţile cetăţii se opriră, p a n ă va eşi Mândra-lumei, stâ-
 - 71 —

p a n a curţilor, se-i deschidă. Cum se opriră caii cu t r ă s u r a ,

Fet-frumos dedîi de trei ori în călcâie, şi d i s e : Se fiu în-
lăuntru la. Mândra m e a ! Şi în *cîif>i£a**aceea fu în palută
lângă Mândra lumei. — Bun găsitul — d r ă g u ţ ă !
— Bun ajunsul, scumpule, sosişi a b i a ?
— M'a adus ibovnicul teu, Ventul, în căruţa lui p ă n
la portă, nu-1 audi cum te strigă se-i d e s e h i d i ?
— Mai strige, că n ' a r e alt lucru. M'am logodit eri cu
el, ce-i drept, că, sta tot narnâ, da,r bine^ sciam că tu v i i ;
apoi o ţîi'cte lecţie *nicî fie nu-ţi "'strică* c â nu m'ai a s c u l t a t :
ai spus că eşti însurat şi că chiar eu ţi-s muiere.
— Mă duc acum se-1 trimit de unde a v e n i t ; hai ascultă
cât de bine n e î n ţ e l e g e m !
Şi se duse Mândra-lumiî p ă n la porta cea m a r e , c a r e
era de fier şi j n a l t ă P^nă 'n înaltul ceriului, de nici p a s e r e
(

nu p u t e a s t r a t â î e p r ' e s f e eăf Dacă fu la portă s t r i g ă : Cine

bate'n portă?
Er Ventul îi r ă s p u n d e : Eu, ibovnicul teu, dar ce in-
târdii a t â t a ?
— Se vedi — r ă s p u n s e Mândra lumii — mi-am per-
dut cheea porţii şi am fost la faurul de mi-a făcut a l t a ;
acum pe când sosesc a c a s ă cu cea nouă — aflu şi cea vechia
şi-s cu două c h e i ; ce dici t u : să folosesc cea vechia -— ori
cea n o u ă ?
— Ba tu se folosesci cea vechia, că o c u n o s c i . . . .
— Atunci dar du-te de unde-ai venit, că-i aici Făt-
frumos, bărbatul meu cel credincios, cel dintâiu, că tu ţi-ai
rupf*îegea.
Şi se m â n i a Ventul pentru ruşinea ce-1 m â n c a s e , şi
suflă ca turbat, dar nici un rău nu putea face celor din
curţi, la Mândra lumii şi la Făt frumos. Rupt-a copaci în
furia lui, surupat-a păduri întregi, er bet i n i m o s şi cu
Mândra lumii rîdeau cu hohot, ca de u n n e b u n , rîdeau şi
se jucau, şi — de n ' a u murit, şi astădi trăesc, şi rîd de
suflarea vântului. Vântul însă, de câte-ori îşi a d u c e a^minţe
 — 72 -

cum l'a păcălit Mândra-lumii, totdeuna face posne şi mi­

nuni în furia lui. Nici n ' a mai umblat a peţi de atunci, a
p r ă m a s holteiu t o m n a t i c ; de aceea-i şi totdeuna mănios şi
4
"îndtrgiî, c a o fată b ă t r â n ă .
Culesă de George P o p , inveţătoriu în Giumelciş, Selagiu.

7. Fata Pajurii.
Pice că a fost odată un împărat şi împăratul a c e l a
a v e a doi copil, u n fecior şi o fată. Când a fost feciorul
m a r e , colea cât omenii, l'a c h e m a t tată-seu de-oparte şi i-a
dis : „Dragul tatii, uite, eşti cât omenii, vedi de te însorâ, că
eu sunt b ă t r â n , nu sciu 6ra şi cesul, când m'oi duce cu
fecanduri, soru-ta s'a mărita, că-i umblă destui peţitori, atunci
ce-i scil tu face singur, că m a m ă n ' a i ? N ' a fi, pine se te
spele, se te cârpescă, să-ţi facă câte 6 ţîr de m â n c ă r u ş ă
b u n ă , cum, eşti dedat dragul t a t i i ; fă şi tu ce fac alţi fe­
ciori de versta ta, şi c u m a m făcut şi eu, c â n d e r a m c a t i n e " .
Aşa a dis împăratul, e a r feciorul l'a ascultat p ă n ă ' n
capăt, ca un fecior bun ce era, apoi s'a gândit şi resgândit
ce-i de f ă c u t ? Că — adevărul vorbind — el încă de mult
umbla cu gândul însuratului, d a r nu afla nici o „fată p e plă­
cere, că de, era fecior de împărat, gingaş ş\^nienat x cum
n u m a i feciorii de jmpărat sunt. Era ea o fată, care-i plăcea,
dar îi eră gfpză se se g â n d e s c ă că doră a r pute-o ave de
soţie, că a c e e a era soru-sa. Ear altă fată p e lume cât a
u m b l a t şi cât a vădut, ea soru-sa n ' a mai vădut, şi alta nu-i
trebuia, mumii ea, ori de s'ar afla u n d e v a u n a tocmai ca ea.
î n g â n d u r a t cum era, întră la soru-sa. Aceea, c u m îl
vădii a ş a pus pe gânduri, îl întrebă ca o b u n ă soră ce era,
că ce-i e ? E a r el se p u n e p ' u n s c ă u n a ş lângă ea şi începe
a-i spune, că uite tată-seu stă de el să se însore.
Ei bine. dice soru-sa, t a t a a r e n u m a i dreptate, când
dice că ţi-ar fi vremea să te aşedi şi tu odată, că uite,
tata-i bătrân, m â n e - p o i m â n e pote să moră, atunci r ă m â i t u
 73

împerat, şi gândurile împărăţiei nu ţi-or da timp se te mai

gândesci şi la î n s u r a t ; apoi î m p e r a t holteiu cum se fii ?
Vedi tu că toţi împăraţii-'s însuraţi.
— Aşa-i, soră dragă, dice feciorul, eu b u c u r o s m ' a ş
însura, că bine văd eu, că drept are tata, şi drept ai şi tu,
bine vorbiţi voi amândoi, d a r . . .
— Ce d a r ? vedi n u m a i şi te uită, că Iungă-i şi lată
împărăţia nostră, se află în ea fete câtă frundă şi erbă, poţi
cerca şi pe la împăraţii din ţerile vecine, c u m umblă feciorii
pe unde sciu că sunt fete, vedi tu cum vin şi pe la noi,
de când am a p u c a t eu fată m a r e .
— Aşa-i, soră dragă, u i t a t u - m ' a m eu printre fete. cât
a m umblat în lungul şi în latul împărăţiei n o s t r e ; dar fată
ca tine n ' a m aflat, mie n u m a i de tine mi-e drag, şi n u m a i
pe tine vreau să te a m de nevastă.
— 0 ! bată-te iştanţiile de frate, ce ai stat tu a gândi ?
Unde ai mai şi auditu u n a ca asta, să se iee soră cu frate ?
Nu-i largă lumea, nu sunt fete d e s t u l e ? Du-te'n lume şi
caută, că nu cred eu că nu-i afla şi mai a l t c u m decât mine !
Acum n ' a mai d's feciorul nimic, fără a eşit afară şi
s'a dus aţă la ţiganul din capul satului.. Ţiganul, cum îl
vădu, se ridică de lângă ileu, îşi luâ e ă n t a ş a ' n spate (că
era ţiganul m e ş t e r m a r e , lucra şi fără cărbuni, şi când lu­
cra, ca se aibă m a i bun spor, a r u n c a c ă m a ş a „câţ colo de
pe el, n u m a i traista o ţinea de-a grumadi şi ţ e v e a pipei în-
torsă'n gură), şi punându-şi manile pe piept dădu bineţe la
feciorul î m p ă r a t u l u i :
„Fiă-ţi faţa cinstită, domnişorule".
— „Să t r ă e s c i " ! dise feciorul împăratului, apoi se b ă g ă
la el în bordeiu şi porunci să-i facă o p ă r e c h e de opinci
de fier şi o b â t ă de oţel. , , '
Şi se apucă faraonul de lucru, el da din ciocan, fe-
ciorul imperatului din b a r o s , şi — cât a-i trage o pipă de
t a b a c , îi gătâ şi b â t a şi opincile. Apoi m e r s e cu feciorul
la împăratul a c a s ă , acela-i dete patru cupe de ^ ' a â n ţ e f m a i
 - 74 -

ceru un vojoiaş de curechiu şi o ţîr de râncedelă, şi p a n ă

nu i-le dedu, n u se vedu urnit din curtea împăratului.
Ear feciorul, chiar a d o u a di, dimineţa, îşi luă opin­
cile cele de fier în piciâre şi băţul cel de oţel în m â n ă , şi
hai la p e t i t ! Umblat-a Împărăţia lor lungiş şi curmeziş, d â r
fată ca soru-şa n ' a g ă s i t ; m e r s e şi prin împărăţiile vecine,
7
pană i-s'au spart opincile şi i-s'a * ros Băţul, d a r fată p e
plac, ca se fiă chiar ca soru-^a^n',a aflat; u n a e r a p r e a m-
ciorâ, alta i-se p ă r e a p r e a nălţată, u n a p r e a albă, alta p r e a
negră, şi nici u n a p e plac. Şi se întorse a c a s ă fără is?
pravă, şi iară m e r s e la faraonul din capul satului, şi-i mai
dedu o cupă de fărină şi j u n rjachet de t a b a c p ă n ce-i carpi
opincile „cele de fier ,şi-i nâdi bătui cel de oţel. C u m şi-le
vădu tocmite, porni iar la cale, şi u m b l ă pană tote ferferiţă
i-se făcură opincile, er băţul e r a m a i n u m a i de o p a l m ă de
lung, că un resteu mic. Atunci se întorse a c a s ă şi nu mai
voi să m e r g ă nicăiri, ci dise c ă t r ă s o r u - s a : Soră, făcutu-
mi-am opinci de fier şi b e t a de oţel, şi umblat-am pană
le-am odovâit, d a r fată ca tine n ' a m aflat. Deci, se vede,
că a ş a este scris, ca t u să-mi fii mie muiere, hai să n e
cununăm.
Nu se pote, frate dragă, (tise soru-sa, n u se p6te nici
d e c â t ; fără fii pe pace, o să merg eu a peţi în locul tău,
d a r de voiu fi m a i norocosă decât t i n e ? n . ..
Şi se luâ soru-sa la cale, lin şi chituin, d a r m e r s e tot t
înainte p a n ă a ajuns la Sfânta Miercuri.
— Bună diua. m a i c ă s f â n t ă !
— Să fii sănătosă d r ă g u ţ ă ; d a r ce vânturi te p o r t ă
p'aici, p e unde picior de om p ă m â n t e a n încă n ' a c ă l c a t ?
— D'apoi, uite, maică sfântă, eu sunt fată de împărat,
a m n u m a i un frate şi p e tata. Noi tot stăm ca frate-meu
să se însore, că-i e vremea, d a r el dice, că n u m a i a ş a s'a
însura, de va afla o fată chiar ca mine, ori de n u —•• să
mă mărit eu după el. Eu u n a ca a c e e a nu o pot face, deci
a m plecat în lume, dor voiu afla u n d e v a o faţă chiar ca
mine, s'o peţesc pentru frate-meu; fiî b u n ă şi m ă îndrumă,
unde aş da eu de o fată chiar ca m i n e ?
— Bucurosâ te-aş îndruma, draga mătuşiî, d a r nu sciu;
fără mergi, draga mătuşiî, la soru-mea, la Sfânta V i n e r i ; dor
ea te-a sci îndrepta. Ia p e n a asta cu tine, te miri de ce
ţi-a fi b u n ă în lunga t a călătoria!
Şi s'a luat fata iară la drum şi s'a tot dus, s'a tot d u s ,
pană a ajuns la c a s a sfintei Vineri. Sfânta Vineri e r a a c a s ă
şi c u m o vedu, o î n t r e b ă : Dar ce umbli! p'aicia, drăguţă,
pe u n d e picior de om p ă m â n t e a n încă n ' a c ă l c a t ?
„ — D'apoi, uite, maică sfântă, de c e ^ p o t c ă şi de ce
n ă p a s t e d a u cu frate-meu, că el n u vrea se se însore făr'
cu mine, ori cu u n a c a r e se fiă chiar ca m i n e ; eu —
m ' a r bate D u m n e d e u . se m e mărit după frate-meu — câtă
vreme sunt destui streini, dar el stă narnă de mine, că de
nu vreau se m e mărit după el, să-i caut o fată chiar ca mine.
De aceea a m venit se t e rog, să faci bine să m e î n d r e p ţ i :
unde aşi sci eu afla o fată chiar ca mine, se o duc fratelui
m e u muiere ?
Sfânta Vinere o asculta cu b ă g a r e de semă, apoi îi
r e s p u n s e : Draga mătuşii, eu bucuros te-aş îndrepta, d a r nu
sciu unde, fără mergi pană la soru-mea, la sfânta D u m i n e c ă ;
d a c ă nici ea nu te-a sci îndrepta, atunci nime nu t e mai
îndrepta, o e lai drăguţa cutea a s t a şi se ai grija a e ea, te
miri de ce ţi-a fi bună în lunga t a călătoria.
Pleca fata s u p ă r a t ă şi dela sfânta Vineri, după ce-i
s ă r u t ă m â n a , de b u n ă semă ca o b u n ă fată ce era, şi se
tot duse, se tot duse, multă lume şi ţeră, p a n ă nimeri la o
căsuţă mică şi frumuşică, p ă n ' la casa sfintei Dumineci,
î n t r ă înlăuntru, d a r nu află pe nime, că sfânta Duminecă
era la biserică. După-ce se. odichni puţin, se p u s e fata şi
făcu rând bun prin casă, mătură, şterse de praf, spălă va- o
sele, apoi se puse într'un colţ de casă şi .aştepta p a n ă v a
veni sfânta Duminecă a c a s ă . . Nu mult după a c e e a nimeri
şi sfânta Duminecă a c a s ă şi mult se bucură de rândul cel
 — 76 —

bun, ce-1 afla acasă, şi dise plină de b u c u r i e : Ore cine mi-a

făcut mie binele acesta să-i fac şi eu vre-un b i n e ? Atunci
fata c e a de împerat eşi din ungheriu, s ă r u t ă m â n a sfintei
Dumineci şi-i spuse, că e t ă ea a cutezat de a făcut rândul
prin casă.
Şi cine eşti tu, nepoţică ? de u n d e eşti ? şi cum d e te-ai
zărăstit p'aici, pe u n d e picior de om încă n ' a c ă l c a t ?
— D'apoi, maică sfântă, eu sunt fată de împărat şi
am venit şă te rog, doră m ' a i sci îndrepta u n d e v a la o fată
chiar ca mine, că a m un frate care nu vrea să se îns6re
p a n ă n u şi-a afla o fată chiar c a mine, ori apoi să mă mărit
eu după el. E a r eu m e t e m de Dumnedeu, se fac un lucru
c a acela, mai bine m ' a m p u s p e căutate, doră d6ră voiu
afla u n d e v a o fată chiar ca mine, că el a umblat, săracul,
pană tote şi-a odovâit o p ă r e c h e de opinci de fier, şi totă
i s'a ros o bâta de oţel, d a r fată p e plăcere, care se fiă
chiar ca mine, n ' a aflat.
0 , draga mătuşiî, eu sciu o fată, chiar ca tine, Fata
Pajurei, care şede colo în curţile cele de petră, ce se văd
în verful muntelui de aici spre medă-nopte. Aceea-i întru
tote ca tine. Du-te şi-ţi cercă norocul, dora o vei pute amăgi
să vină cu tine. Na, d r a g a mătuşiî, năframa asta, t e miri
la ce ţi-a prinde bine în călătoria ast^ lungă.
Acum plecă biata fată mai îngrozită, că audise ea multe
despre F ^ i n ^ ^ c u m ^ . a d e c ă m ă n â n c ă n u m a i omeni, şi cât
este de înfiorătore, că este cu două c a p e t e . Dar îşi făcu
cruce, îşi luă r ă m a s b u n dela sfânta Duminecă, îi sărută
m â n a şi plecă. Multă v r e m e a tot mers ea pană a ajuns la
m u n t e , er când a fost la curtea c e a de petră, de abia m a i
putea de ostenită. Nici nu mai umbla întrebând, fără întri?
înlăuntru. Adecă la o m ă s u ţ ă află o fată întru tote ca ea
de ai fi j u r a t că-s surori g e m e n e . Cum întrâ. îi sări în gru­
mazi, o săruta şi-i d i s e : Bună diua s o r o ! — Bună se-ţi ^iiă^
jnima, s o r o ! şi nu se p u t e a u , m i r a din destul, c u m de se­
m ă n a ele a ş a ţ a r e u n a cu alţa. F a ţ a c e a de împărat a fost
 — 77 -

c u l e s venind nisce flori atât de frumose, cum nu văduse

F a t a Pajurii nici când, şi se tot uita la ele, dar îi era ru^
şine să le ceră. F a t a cea de împSrat bine vedea, la ce se
uită ea, deci îi d i s e : Te miri soro de florile mele, hai cu
mine, că mai frumose ţi-voiu a r ă t a şi vei p u t e culege câte
ţi-or place.
— Bucurosă aş merge cu tine, dise F a t a P a j u r e i , d a r
mă t e m de m a m a , că acuşi 6* se sosescă, şi de nu m e află
a c a s ă , vai de capul m e u v a fi; fără stăi p a n ă a veni ea
acasă, apoi d u p ă ce va pleca ea d'acasă, p u t e m merge, că
trei dile n u mai vine, după ce plecă odată.
Atunci n u m a i audiră sunet m a r e , ca de o vijelia grozavă.
Vai, t u soră, ce vânt mare-i afară, dise fata cea de
împărat. P e la noi nici odată nu-i aşa vijelia m a r e . * -A-foi
— Hei, r e s p u n s e F a t a Pajurei, că nu-i vijelia, e mvî^
nica de m a m ă ; iară vine m â n i o s ă acasă, te miri ce i-s'a
mai î n t â m p l a t ! Hai iute colea sub^covată să nu t e vadă în
furia cea dintâiu, că te şi înghite. F a t a cea de împărat se
virî iute sub covată, şi F a t a Pajurei se puse pe covată.
Atunci întră m a m i t a de Pajură, roşia ca para" focului de
mânia, şi încă din uşă d i s e : pe cine ai ascuns sub covată ?
— N ' a m ascuns, m a m ă , p e nime.
J; |^ ŢN^ai^a|cims^^e nime ? Mie- cutezi tu a-mi minţi ?
ţ r

Carâ-te dara' de* p e covată, să caut eu.

— Mamă . . . m a m ă , fiă-ţi milă, e o fată seracă, a fugit
de lume şi a nimerit la noi, a ş a e de bună şi aşa s e m ă n a cu
mine, de gândesci că suntem dintr'un măr t ă i a t e : să nu o
m ă n â n c i , m a m ă dragă.
- Scote-o afară, — răcni Pajura.
— Că-i m â n c a o, m a m ă . . .
,r — t Sc6te-o afară, îţi p o r u n c e s c ! Şi atunci îi dedu u n a
cu aripile peste cap, de se r e s t u r n a de pe covată ca un
bostan. Apoi r e s t u r n a covată şi îndată înghiţi p e fata cea
de împărat, totă odată, a ş a cum era, cu haine cu tot.
 - 78 -

Atunci începu F a t a Pajurei a plânge şi a se dăol\

Mamă, m a m ă , de nu scoţi pe sora m e a cea dulce, me pră
p ă d e s c şi eu, me a r u n c colo în fântână, ori me spândur,
se nu m e ai nici p e mine, d a c ă nu lăsaşi în p a c e p e b i a t a
fată, c a r e nici u n reu nu ţi-a făcut. ,
Şi-i p ă r u reu Pajurei că a înghiţit fata, deci se opinti
odată şi o scose eră afară, vie şi frumosă, după c u m fusese.
A d o u a di, Pajura plecă de a c a s ă *o*es de dimineţă.
Deci se sfătuesc fetele, se m e r g ă după flori. Şi plecă, şi
găsiau tot din ce în ce flori mai frumose, pană se depăr-
<> tară hăt tare de curţile Pajurei. Atunci audiră în vezdueh
sunet m a r e , c a de vijelia groznică. — Vine m a m a după noi,
dise F a t a Pajurei, hai se fugim, că pe a m â n d o u ă n e m a n c ă
de mâniosă ce e. Şi prinseră fetele a fugi pe m u n t e la vale,
dar şi Pajura^fjyjia^ după ele, cât era p'aci se le ajungă.
J
Atunci*1fcăpâ fata cea de împerat peria din m â n ă de frică
şi se făcu din ea o p ă d u r e m a r e m a r e şi desă, dintr'un
capăt d e lume p ă n ă ' n celalalt, şi p ă n â ' n ceriu de înaltă,
şi desă, Domne, de nici degetul rtu-1 puteai b ă g a prin ea
Când vădii P a j u r a - u n a ca asta, gândiai că ple^nesce
de n e c a z ; c e r c ă să sbore pe d e a s u p r a pădurei, dar nime-
r e s c e cu capetele de ceriu şi nu m a i p o t e ; dă să mergă
p e la u n capăt de p ă d u r e , m e r g e p a n ă ia capătul lumii, şi
tot,la_p,apătul pădurii mi mai a j u n g e ; cercă doră va putea
J
' s t r ă b a t e pe la celalalt capăt — dar p a c e ! nu-i chip se-i
dee de c a p ă t ! Atunci Pajura, mâni6să cum era, se p u n e a
rode la p ă d u r e , şi rode la ea ca c a p r a la curechiu, şi-şi
face prin ea cale de p u t e a u merge ti'ei c a r ă "alăturea,"^şl
hai după fete! Dar ele e r a u acum hăt departe. Pajura inse
dă a fugi .şi^mai t a r e după ele. Dar când era cât p ' a c i se
p u n ă b r â n c a p e ele, s c ă p ă fata cea de împărat cutea din
m â n ă , şi se făcu, Domne, u n zid dintr'un capăt de lume
p a n â ' n celalalt de lung, p ă n ă ' n naltul ceriului de înalt şi
gros de puteau merge p e el 12 cară alăturea. Acum nu mai
c e r c ă Pajura se sbore peste el, nici se mergă p ă n la ca-
 — 79 —

petul lui, ci prinse numai decât a r o d e ; şi rose şi rose,

pănă-şi făcii p r i n . el cale de putii eşi, şi hai după fete.
Când erau fetele aprope de casa sfintei Dumineci, P a -
iura le m a i alungea. Atunci ese sfânta Duminecă din
casă, şi c u m vede primejdia fetelor, strigă fetei de î m p e r a t :
Aruncă drăguţă dela grumazi năframa ce ţi-am dat-o eu.
Şi cum o aruncă, se făcu Domne un t e u (lac) m a r e , m a r e ,
dela un cap de lume p ă n ă ' n celalalt, şi afund D o m n e ! şi
lat, de t e îngroziai uitându-te la valurile cele t u r b a t e ; şi
teul era de lapte dulce.
Acum sunteţi s c ă p a t e ! d'se sfânta Duminecă. Dar P a ­
j u r a nu s e ' se ogoie şi se m e r g ă de u n d e a venit, ci se p u n e
a b e a la lapte, şi b e a , şi bea se sece ea t6ul. Dar de u n d e ? fc

în loc se sece teul — plesni rîîîza în ea şi muri. De atunci

nu mai sunt Pajure cu 2 capete, că p a n ă atunci erau, p r e ­
cum se şi văd tipărite p e banii cei împărătesei.
Fetele a u mulţemit la sfânta Duminecă, apoi au ple­
cat cătră casă, pe la sfânta Vinere şi pe la sfânta Miercure.
Sfânta Duminecă a spus la F a t a Pajurei aşa, că o vedea în­
g â n d u r a t ă : Draga mătuşiî, n u fi tu îngândurată, mergi tu
cuTeVtâtâ-taTpănă la ei a c a s ă şi te mărită după fratele e i ;
căci nici tu nu eşti F a t a Pajurei, tu eşti fată de împărat,
numai cât te furase Pajura când erai mică, te-a fost scos
mumă-ta cu legan'ul Ja .sore, şi pană a intrat după ceva in
casă — Pajura s'a repeijfl $î te-a furat, d a r fiind frumuşică
nu te-a m â n c a t , ci te-a crescut pană ai fost cât eşti de m a r e .
Audind fetele u n a ca asta, se b u c u r a r ă şi m e r s e r ă a ţ ă
la împăratul acasă. Când fură acolo, nici împăratul, nici fe­
ciorul împăratului nu le p u t u r ă deosebi una din alta, nu
sciau care-i fata lor şi care-i F a t a Pajurei, p â n ă nu spuseră
ele. Atunci împăratul fu voios că-şi vede eră fata şi că
peste scurtă v r e m e şi-a însura' feciorul.
Nici nu trecu mult, şi numai ne chiamă la nuntă.
Nici n u n t ă ca a c e e a nu s'a mai făcut de mult; d a r nime,
nici chiar mirele n u scia, care-i miresa şi care-i soru-sa. Ca
 - 80 -

să le p o t ă eunjjsce.. a poruncit la aurari de a u făcut o pă-

r e c h e de cercei, pe care era tipărită P a j u r a cu 2 capete,
şi-i dedu împărătesei celei tinere se-i porte şi se se scie,
că ea-i Fata-Pajurii, — c a r e de n ' a murit şi astădi t r ă e s c e .
Cui. de George P o p a , şcolar în Brad.

8. Isteţa din semă afară.

Dice că a fost ce-a fost, că de n ' a r fi fost, mi ş'ar
povesti, au fost odată doi fraţi, unul ,mai m a r e • şi p u t r e d
de bogat, celalalt mai mic şi serac lipit pământului. Cel
mai m a r e a d e c ă luase cu haboca tot ce r e m a s e ' de p ă r i n ţ i :
:
mdşia, vite, casă . . . tot tot, de nu lăsase fratelui seu nimic,
dar chiar nimic odată. Cel m a i m a r e era însurat, luase o
fată b o g a t ă , şi astfel din b o g a t ce fusese, a c u m era ca un
b o e n u de cei mari. Cel mai mic slugi prin sat p a n ă se
făcu cât 6menii, apoi se însura şi el şi luă o fată i a r ă să­
r a c ă ca şi el şi se a ş e d a r ă într'un bordeiaş în capătul sa­
tului. Acolo ş e d e a u ei şi totă s ă p t ă m â n a lucrau p e la cei
omeni pe plată, er sera t r ă g e a u la bordeiul lor. La vr'un
a n după ce s'au luat, le dărui D u m n e d e u o fetiţă atât de
m â n d r ă şi de frumosă, cum nu mai era în şepte sate. E a r
•i c â n d o b o t e z a r ă , nănaşii o cinstiră cu o viţea mică. Bucuria
lor că au şi ei ceva. Dar şi aveau d e ce se bucura, că să­
nătoşi erau amândoi, fetiţa le era frumosă şi s ă n ă t o s ă şi ,
crescea ca din a p ă . ş i se făcea din di în di tot,jnai,,sprin­
t e n ă şi mai f r u m o s ă ; âr viţica în câţiva ani, grijită'bine, se
făcu vacă m a r e , cum nu mai eră alta în sat. Numai câte
odată e r a u îngânduraţi, când îşi a d u c e a u aminte, că nu au
p ă m â n t , ci t r e b u e se lucre tot în brazdă streină, şi când îşi
a d u c e a u aminte, că după dreptate ar trebuj s ă j e dee frate-şeu
şi lor din moşia părintcscă." Dar iar se întăriau în fire şi
d i c e a u : De ce vom fi vrednici, ni-a da şi nouă D u m n e d e u .
Dar copila crescea ca din a p ă ; când era de 2 ani, era ca
altele de 8, când era de 5 ani, ai fi j u r a t că-i de 15, şi ei
 — 81 —

nu se puteau destul mira, de u n d e vine a c e s t a ? L a s ' , că

rău n u le cădea, că le era de ajutorinţă, lucra tot lucrul
într'o brazdă cu ei, şi din lucrul manilor îşi î n s e m a u cele
trebuinciose lor şi nutreţ vacei, care a c u m e r a cu viţel şi
da lapte mult şi gros, ca grosciorul.
B o c o t a n u l n u avea nici u n copil.
Într'o p r i m ă v a r ă se sfătuesce săracul cu m u i e r e a şi
cu fetiţa, ore se v e n d ă vaca şi se-şi cumpere şi ei o
holdă, că vai r ă u e când n'ai tu locşorul t ă u , u n d e se se­
meni ce vreai şi se culegi cât dă D u m n e d e u ?
Când vorbiau ei aşa, etă nimeresce la ei frate-seu,
bocotanul, care de cându e nu le t r e c u s e ' p r a g u l . Ore ce-a
mai fi şi a s t a ? se gândiră ei, dându-i scaun de odichnă, c a
la un bocotan ce era.
— Sciţi de ce ani venit"? întrebă bocotanul, după ce
se puse p e u n scaun, fălos, c a bocotaniî.
— D'apoi seim, dacă n e vei spune, reşpunse seracul.
— Apoi, uite, începe bocotanul, voi fenâţe n ' a v e ţ i ; s e
ţineţi vaca cu n u t r e ţ de c u m p ă r a t nu se plătesce, că-i destul
că cumpăraţi b u c a t e pentru v o i ; dar am. venit să facem .noi
un tărg. Uite vă dau ^ î o i n a ' c e a de pi* r e z o r e ' v o u ă de veci,,
şi să-mi daţi mie vaca, că ale mele vaci tote a u r ă m a s sterpe
şi mi-e ruşine de l u m e , să n ' a m eu lapte'n casă. Ce (Jiceţi?
Seracul s e ^ g â n d i e u m n ' a r fi bine să a v e m şi noi o
moină, dar c e a de pe rezore cu care n e îmbiiă frate-meu,
tot par'că-i p r e a plină de spini şi înţelenită* din veci, că
nici t a t a n'o p r e a lucra, n u m a i rar, la 5—6 ani odată
Dar, fiind că-i din moşia părintescă, aş vrea s'o a m ; apoi gră
Bine, frate, fiă cum vrei dumniata, dar fii b u n şi-mi dă plv
gul se o ar după ce voiu lăzui-o de spini şi de mărăcini.
— Bucuros, respunse bocotanul.
— Şi dumineca, când n u suntem la lucru pe la omeni,
fi b u n şi n e d ă câte o cupşoră de lapte dela S t e l u c a (că
Steluca eră numele vacii, fiindcă era galbină, cu o stea albă
în frunte), dise fetiţa.
 82 -

— Bucuros, cespunse iară bocotanul.

Târgul fiind gata, bocotanul duce v a c a la el, ear fra-
te-seu se pune şi m e r g e aţă la moină cu muiere şi cu fată
cu tot şi prind a l ă z u i : scoteau spinii şi mărăcinii din pă­
m â n t cu r ă d ă c i n ă cu tot, cu ajutoriul toporului şi a sapelor,
î n vre-o două săptămâni totă m o i n a era curăţită ca palma,
n u m a i a r ă t ă trebuia. Deci m e r s e săracul la frate-seu se-i
dee plugul se o a r e ; dar acela, c a toţi sgârciţii, nu voi în
cinste, ear b a n i încă-i era ruşine se căra, — ca dela un frate,
p a r t e că scia că n ' a r e şi p a r t e că se simţia dator de când
cu târgul cu v a c a ; deci nu voi, şi p a c e .
Lapte încă nu le d e d e a nici când dela Steluca. Dar
săracul tot nu se s u p ă r ă r ă u ; m e r s e la nănaşu-seu, îi fă­
gădui câteva dile de lucru, şi acela-i dete plugul cu cei
p a t r u boi şi în două dile 'şi a r a moina şi o s e m e n â cu g r â u
de p r i m ă v a r ă .
Acum era voios sărmanul, că are şi el o holdă de
g r â u curat, holda lui, u n d e va secera el cu m u i e r e a şi cu
copila lui, grâu] lui, care l'a face stog înaintea căsuţii l u i ;
acolo l'a îmblăti el cu m u i e r e a şi cu copila lui şi l'a p u n e
tot colo in h a m b a r e în podul casei lui, şi n ' a mai t r e b u i s e
c u m p e r e cu mierţa şi cu cupa. P u t e a i prinde iepuri cu el,
de voios ce era. Şi m e r g e a el mai în t6tă diua pană la
holdă, cu muiere şi cu copilă cu tot -şi stau şi se uitau
c e a s u r i întregi, şi p a r ' c ă v e d e a u c u m cresce holda înaintea
ochilor lor, şi nici a gremujda n u cutezau, nu cumva holda
să se spărie şi să nu m a i crescă. Şi drept e că holdă ea
a c e e a nu era în tot hotarul, că pământul fusese odichnit,
ear a c u m săracul îl lucrase c u m n u m a i a sciut el m a i bine.
Când e r a colo a p r 6 p e de secere, îţi rîdea inima uitându-te
la ea. Nici nu mai t r e c e a a c u m nici o di să nu mergă bietul
om se o vadă, b a mai totdeuna m e r g e a cu muiere şi cu
copilă cu tot. Dar când era a p r o p e se între cu secerile în
ea, îi opresce boeotan^ul cu primăriul satului, ca să nu în­
t r e în holdă, că strică târgul, că vaca-i rea, că nu dă lapte.
 — 83 -

că-i tecă, că-i pungă, des|ul că-1 opresce şi le duce v a c a

acasă, slabă, n u m a i pielea pe ose, şi viţelul n u m a i ca u n
căţel, că bocotanul nu griiise de ele cum a r fi trebuit, de
sgârcit nu se îndura să le dee c h r a n ă de ajuns. Atunci dice
fetiţa: Tată, p a n ă la împăratul nu-i cel lucru m a r e de m e r s ,
că-i numai în satul vecin, du-te d u m n i a t a chiar la el şi-i
spune, ce păţesci cu unchiul.
— Duce-m'oiu, draga tatii, dar bine sciu că şi împă­
ratul, ca şi primăriul nostru, va ţină cu el, că-i bogat, nu
cu nesce nemernici de săraci ca noi. . - . * ,
Ba du-te, tată, şi să vedi că nu ţi-a p ă r e reu.
— Duce-m'oiu, dar voi mergeţi la holdă şi tăiaţi ceva
m â n c a r e p e n t r u b i a t a v a c ă şi p e n t r u viţel de p e ^ e ^ l e ^ r e -
?
zore, că vedeţi că-s mai m6rte de f6me, dela rlarmcul ă s t
de frate.
a a
< j ' - . Ş i Ş făcură. Ele merseră a m e n d 6 u ă la holdă şi cât
clîpesci a d u s e r ă câte o legătură de e r b ă ' n cap, er el m e r s e
p e la frate-seu şi-1 c h i ă m â la împăratul.
— - B u c u r o s , dise bocotanul, m e r g şi la şepte împăraţi, '
n u m a i ca să n u dici că-ţi fac n e d r e p t a t e , că tot aşa a m
audit c&-ţi umblă gura, că t e m ă n â n c cu nedreptul.
Şi s e luară la drum, şi miriteni fură în satul împă­
ratului, î m p e r a t u l era un fecior holteiu, c a m fuicaş, cum
diceau unii, d a r t a r e drept, cum diceau alţii,
-— Noa, dar ce veste-mi aduceţi, dragii m e i ? îi î n t r e b ă •
împăratul, după-ce se apropiară cu pălăriile în m â n ă , cum
se cade înaintea unui împărat.
— Am venit, Măria Ta, începe bocotanul, că n e m e r ­
nicul ăst de'^caffc'^îc'e că-i fac n e d r e p t a t e ; să n e judeci şi
Măria Ta, c ă primăriul nostru ni-a făcut d r e p t a t e , dar ca­
licul nu v r e a se stee p e j u d e c a t a primăriului.
— Ei, şi ce pricină aveţi ?
— D'apoi lucrul stă aşa, începe bocotanul, că astă-
primăvară i-am dat o drăguţă de moină, pe care acum a r e
o holdă de-i vrednică trei sute b u n e , şi el mi-a dat o cio- o
 - 84 -

logă de văcuţă de nu-i vrednică nici treideci de florinţi; a c u m .

aş strica târgul, că me rîde lumea, Măria Ta, dar el ducu-*
citul nu vrea. Eu i-am şi dus v a c a a c a s ă cu primăriul,
dar el stă n a r n ă . c ' a secera holda, şi u n a ca asta nu-i cu
drept, scie tot satul.
•— Destul! dice împeratul. Apoi întorcându-se c ă t r ă
sărac îl î n t r e b ă : Dar tu de ce <Jici că nu-i dreptă j u d e ­
?

c a t a primăriului?
— Apoi, Măria Ta, să-ţi spun lucrul din fir în p e r
cum stă. Eu cu dumnealui sunt frate. Când ni-au murit
părinţii, dumnealui era fecior holteiu, ear eu copil ca de
opt ani. Dumnealui s'a însurat, a l u a t o fată bogată, a l u a t
în stăpânire fot ce n e r ă m ă s e s e dela părinţi, ear p e mine
m ' a alungat pe uliţele 6menilor. Vădând l u c r u l ^ u m ^ stă,
m ' a m băgat sluguţă, mai întâiu la gâsce, apoi la m i e i , i l u p ă
aceea la vaci şi boi, p a n ă am crescut cât sunt de m a r e .
Atunci m ' a m însurat. M u i e r e a m e a a avut o căsuţă, ear
fratele meu din moşia şi din a v e r e a părinţescă n u mi-a dat
nici câtu-i negru sub unghia. La anul după ce m ' a m în­
surat, ne-a dăruit D u m n e d e u cu o fetiţă. E a r la botezul el
ne-a cinstit n ă n a ş u l , cu o viţea mică. Am erescut'o m a r e .
Astprimăvară a fătat. Frate-meu a venit se i-o d a u lui
că-mî dă o moină. Moina era plină de spini şi de mă­
răcini, dar fiind din moşia părinţescă a m primit'o şi i-am
Q dat vacă,, g r a s ă şi f r u m o s ^ c a un bujor, cu viţel sub ea ca
un b u m b u ţ . îpţelesui a fost se-mi dea plugul se-mi ar
V
moina, • şi ^ m m e c i î e ' s ă n e dea câte o cupş6ră de lapte
dela v a c a ce i-o d e d u r ă m noi. Eu cu muierea şi cu co­
pila m e a lăzuirăm câteva săptămâni la moină, p a n ă o fă­
c u r ă m ca p a l m a , , apoi mă rugai la fratele se-mi d e a plu­
gul, dar nu voi. Lapte dela vacă încă nu ni-a dat. Am
lucrat Măria Ta în sat, de mi-am căpătat plug să-mi a r
moina, şi am s ă m ă n a t ' o cu grâu de primăvară. Drept că
D u m n e d e u s'a milostivit, de grâul s'a făcut t a r e frumos.
Acum, când grâul e de secere, după a t â t a m u n c ă , dupâ
 .— 85 —

ce m â n c a şi lăptişorul vagei,. (Jupă ce o hămisi cu fomea

şi pe ea şi, viţelul, m i - o ţipă pe cap se-i d a u eu holda lu­
crată şi griji Mi, n u m a i se bagi secerea-n e a ; c u dreptate-i
u n a ca asta. Măria T a ?
împăratul bine vedea j d , cui. e dreptul, d a r vă spusei
că era tiner şi. sburdat, încât lumea dicea că-i fuicaş, deci
îşi g â n d i : Să fac o glumă. Apoi le r e s p u n s e :
Veţi m e r g e a c a s ă , şi m â n e veţi veni eară, şi care-mi
va sci s p u n e : ce-i m a i i u t e ? ce-i mai d u l e e ? şi ce-i m a i
m o l e ? a aceluia, va fi şi v a c a cu viţelul şi holda p e veci.
Acum îşi luară fraţii r ă m a s - b u n dela împăratul şi
merseră c ă t r ă c a s ă : bocotanul fălos, e a r săracul supărat.
După ce ajunse bocotanul acasă, îl întrebă muierea, ce
dreptate lj-afUcut î m p ă r a t u l ? Dar acela respunse, c ă m â n e
s'a rupe legea.,% aceluia va fi şi v a c a cu viţelul şi holda
pe veci, care i-a sci s p u n e : ce-i mai i u t e ? ce-i mai d u l c e ?
şi ce-i mai mole ?
— O h ! dragul meu bărbat, dise boeotana, tu vei spune, ,
că mai i u t e e a r m ă l a r î u l nostru, mai dulce m i e r e a n o s t r ă
cea de doi ani, şi m a i m^h3drjcala n6stră cea de lână- Cu o
acesta, bogatul s e . simţi îna^sîunt, deci se culca şi dormi li­
niştit p ă n ' a d6uâ di.
Dar d u p ă ce ajunse sermanul aGasă s u p ă r a t , îl între­
b a r ă şi pe el muierea şi c o p i l a : Da ce j u d e c a t ă v ' a făcut
împăratul ? E a r el răspunse c u m şi ce, şi să p u s e îngân­
durat pe o laviţă.
— Nu t e s u p ă r a nimica, tată, dise fetiţa, culcă-te şi
te odiehnesee, c'a fi cum va rendui Dumnedeu. D6ră noi
suntem trei, mai mult vom p u t e gândi decât unchiul, că
ei 'ş n u m a i doi, el cu m ă t u ş a . •.«.••..
Dar u n d e şe p 6 t ă bietul o m aţipi ? Cât fu noptiţa de
lungă,, se tot î n t u r n a de p e o lăture pe a l t a ; şi gândindu-s»
la întrebările împăraţydui, somnul fugia de el ca dracul di
tămâia". Când s ă ^ f e e d T ^ î e ^ u ă se sculă să-şi c h r ă n e s c ă
vaca şi să m e r g ă la împăratul,, d a r nici u n r ă s o u n s n u hi-
 — 86 —

merise. Copila însă era în tălpi şi dise : Tată, nu fi s u p ă r a t ;

d u m n i â t a lasă p e unchiul se r ă s p u n d ă întâiu, ear când ţi-a
veni rândul dtale, dta se dici a ş a : Măria Ta, m a l iute-i
sorele, că într'o ,di ocolesce totă lumea-; maî dulce-i pă­
7
mântul, că el înduicesce pe totă iaptura , şi mai mole-i
palma, că p e ea o pui sub cap când vrei se te odich-
nesci bine.
Acum începu a se înveseli o leacă bietul om. Deci
m e r s e pe la frate-seu şi plecară spre satul împăratului. După
ce ajunsără acolo, împăratul îî î n t r e b ă : Ei, dar gânditu-
vaţi b i n e ?
— Gândit, Măria Ta, răspunse bocotanul că mai ?

r
iute-i a r m ă s a r u l meu, mai dulce-i mierea de 'stup ce o a m
eu de doi ani, şi mai mole-i o dricală de lănă, ce o făcu
muierea m e a numai în astă vară.
— Dar tu cum te-ai g â n d i t ? dise împeratul, întor-
cându-se spre s e r a c ; ear săracul r ă s p u n s e :
— Eu aş gândi, Măria Ta, că m a i iute-i sorele, că
într'o di ocolesce totă l u m e a ; mai dulce-i pământul, că el
înduicesce p e tote făpturile, şi mai mole-i m â n a , că p e e a
o p u n e m sub cap, când voim a ne o d ^ j m i mai bine.
— Tu ai d r e p t ! dise împăratul zînmihd, a t a e holda
de veci şi vapa cu viţelul, dar acum se-mi spui, cine te-a
învăţat?
— Băiata mea, înălţate împărate.
Când audi bocotanul răspunsurile frăţine-seu şi j u d e ­
cata împăratului, era se-1 a p u c e frigurile de năcaz, deci
se şi grăbi cătră c a s ă , cât doră nici remas-bun nu-i
dise. Ear împăratul, după ce audi, că băiata a învăţat p e
săracul ce se răspundă, ,îi dise se .stea o leacă, că-i d ă
ceva, şi îndată veni cu un fuior de c â n e p a in m a n ă şi-i d i s e :
^BM^fuiorul acesta la b ă i a t a t a şi-i spune se-1 t o r c ă şi să-1
ţesă, ear m â n e se-mi viî cu pâVzâ (le o c ă m a ş ă din el,
p e n t r u j u d e c a t a ce ţi-am făcut. După ce a j u n s e ' omul
a c a s ă şi spuse muierei şi fetei j u d e c a t a împăratului, ele se
 - 87 -

b u c u r a r ă , ear după ce scose de după curea fuiorul şi Ie

spuse p o r u n c a împerătescă, b ă t r â n a se întrista, d a r fata
rîse cu hohot şi d i s e : Bată-1 cucul împărat, dar mult îi
pjace^a ş e g u i ! — Apoi se duse afară şi aduse o n u i a de
•alun ca degetul de grosă şi d i s e : Tată, fi b u n du-te la îm-
paratul şi-i spune,, că m ' a m rugat se-mi, facă dip n u i a u a
asta furcă, fusţ, răscitor, vârtelniţa, resboiu şi sucală, că noi
nu avem, apoi i voiu împlini p o r u n c a .
— 0 ! bată-te norocul băiată, ce-ţi cade ţie prin m i n t e ;
dar de s'a m a n i a î m p e r a t u l ?
— Nu te t e m e , tată, du-te n u m a i şi-i spune a ş a cum
a m dis eu.
Şi se duse omul nostru şi spuse împăratului întocmai,
ear împăratul sta să se o m 6 r e de rîs şi d i s e : Z d r a v ă n ă
ţ
băiată ai omule, se vede că e a ta. Fiind că forte ' p o -
tnvit r ă s p u n s mi-a trimis, şi fiind că-i mai ave să vii p e
la mine, ia-ţi u n cal din stava mea, care vrei, se mai <>
ambii şi calare, apoi hai incoce.
Şi a ş a făcu omul, merse la stavă, îşi alese un cal,
s e c u r e a pe el, apoi veni înaintea împăratului şi d i s e : Ce
poruncă-mi d a i ? •,
— Dar împăratul îi dedu o 6 1 | L s p a r t ă şi-i d i s e : —
Du-o băietei tale şi-i spune să o (îârpescă, se văd cum
scie cose, că de" tors şi de ţesut ved ca-i meşteră, apoi se
mi-o aduci n u m a i decât.
Şi se duse omul drept acasă, călare, dar nu întră
bine în curte şi se întâlni cu fata, c a r e chiar eşia din casă.
Da ce-mi aduci t a t ă ? — îţi aduc, draga tatii, o olă dela
împăratul, să i-o cârpesci.
— Atunci nici nu te coborî de pe cal, du-te^iute şi-i
spune se facă bine se mi-o întorcâ pe dos, că petecele nu
se pun pe faţă. — Aşa făcii omul, ear împăratului atâta-i
plăcu răspunsul, cât îi dedu omului un p u m n de galbini
se ducă la fată, şi-i mai dedu o p e t r ă dicându-i; Du acâstă
 — 88 —

petră la băiată-ta se o beîescă şi se o frigă de cină, că

vin şi eu la voi la cină.
Acum iar m e r s e omul tot în galog cu calul p ă n ' a c a s ă .
d e t e galbinii la fată şi-i spuse că-s plată dela împeratul
că ce i-a cârpit 61a, apoi-i spuse că pe seră-i i a ei la cină.
n u m a i se belăscă petra şi se o frigă.
— Atunci nu-i de stat, tată, t r e b u e se mergi n u m a i
fty ^ £ B f J i - .

decât îndărăpt, se facă bine se o junghie, că ţî-a dat'o n e ­

j u n g h i a t ă , şi eu nu sciu junghia.
Acum nu mai p u t e a u toţi trei de rîs, e a r omul, ca
o mai cuminte, (lise: Vă vijiţi doi nebuni, sunteţi buni se m e
purtaţi "călea mânzului, dar de dragul vostru âmblu bucuros.
Dicend acestea, i-ar a p u c ă drumul cătră împeratul. î m p e ­
ratul era dinaintea porţii şi cum îl vede venind aşa r e p e d e
îl î n t r e b ă : Dar ce-i, omule, e şi g a t a c i n a ?
— Nu e gata, Măria Ta, că copila m e a nu scie junghia,
te rogă frumos se-i junghii dta pietra, apoi se vii la cină.
înîFa'fata-i plăcu împăratului răspunsul, încât rîse cu
hohot' şi d i s e : Omule, ai fost om sărac, dar eu vreu se te
fac g a z d ă ; du-tc la măieriştea m e a şi-ţi ia u n car cu doi
boi care ţi-or place, şi-ţi ia de acolo plug şi gfapă, se- nu
mai âmbli cerşind prin sat.
Omul mulţămi, cum sciu el mai frumos, apoi m e r s e la
măieriştea împăratului şi-şi alese o p ă r e c h e de boi, un car,
plug şi grapă, apoi plecă cătră casă, m â n â n d boii de că-
' lare. Când întră în sat la ei şi-1 vădu frate-seu, m â F ' l i e - ,
b u n i de năcaz, cum de împăratul îl îmbogaţesce eu de-a
' l â n a , dar ceialalţi 6meni din sat d i c e a u : B i n e că a dat
Dumnedeu de a scăpat d e - a s u p r a necazului, că destul a
fost neîndreptăţit şi batjocorit de frate-seu.
A doua di m e r s e şi el la secere ca gazdele. Prinse boii
la car, m u i e r e a şi-o sui în car, ear fata m a n a vaca dinderăpt
şi calul îl ducea de cajfăstru. Toţi erau cu voia bună. Mai întâiu
t ă i a r â de pe răzor un b r a ţ de erbă la vite, apoi se p u s e r ă la
secere. Muierile secerau, el lega Snopi şi-i p u n e a şireag la
 sore se âmble razele prin spice şi se le usce, că^le era dor de
p â n e din grâul lor, că p ă n ' a t u n c i tot n u m a i cu b u c a t e de cum­
p ă r a t trăiseră. După ce secerară o p o s t a t e , b u n ă , adunară,;
snopii la un loc şi slobodiră vitele p e mlrl^ună, că doră
era a lor şi vitele şi locul, nu se t e m e a u de nime. Şi tot
secerau şi p u n e a u ctâJ, p â n ă în câteva dile g ă t a r ă totă:
holda, apoi a d u s e r ă grâul în carul lor şi cu boii lor colo
înaintea căsuţii lor şi făcură u n stog chiar mai m a r e decât
căsuţa. Toţi omenii din sat se b u c u r a u de darul lui Dum­
nedeu, ce ajunsese preste bietul sărac, n u m a i unul era su­
părat de morte pentru a c e e a ; şi acel unul era bocotanul
satului, frate-seu.
Nu mult după a c e e a se întemplă că-i jplesnesce l a :
împăratul prin minte, că lui i-ar fi^jrremea să se însore, şi
vremea-i şi era, că începură a-i miji musteţele. Dar p e cine
se i e a ? Un sfetnic b ă t r â n şi înţelept, ce a v e a la curte, îi
d i s e : Măria Ta, nu umbla după fete, las se âmble ele după
d t a ; nu mere a peţi — ;peţescă ele d a c ă vreu să se facă
împărătese,' dta nici nu p*as nu face de acasă, fără las' s e
vină ele şi-ţi alege p e care-i gândi c'ar fi de Măria Ta-
— D'apoi cum se sciu, c a r e a r fi mai b u n ă de m i n e ? •
că de b u n e — DumnedeU le scie, de frumose — le mâi
vede omul. >
—- Aşa-i, Măria T a dar noi dicem, că dor c a r e ar' fi
z

mai cuminte, a c e e a a r fi mai b u n ă de Măria Ta.

— Şi de unde aşi sci eu, care-i m a i c u m i n t e ?
— De u n d e ? Vei porunci, că cine: v r e a se fiă împără­
tesa, se vie la c u r t e a Măriei Tale şi călare şi pe jos, şi pe',
drum şi fără drum, şi î m b r ă c a t ă şi desbrăcată, şi cu cinste
şi fără cinste.
— D'apoi pote-se u n a ca a s t a ?
Cine vrea se fie împărătesa, şi-a b a t e c a p u l !
Şi aşa făcu împăratul, cum îl învăţară miniştrii, tri­
mise cărţi în tote părţi, răvaşe-n tote oraşe, că el s'ar în­
sura şi că va lua p e a c e a faţă, care în diua cutare va
 - 90 —

veni la e l : şi călare, şi pe jos, şi î m b r ă c a t ă şi d e s b r ă c a t ă ,

şi pe drum şi fără drum, şi cu cinste şi fără cinste.
Mult îşi b ă t u r ă capul cele fete de crai şi de împă­
raţi, de grofi şi de baroni, să potă m e r g e după gustul îm­
păratului, dar p a c e ! nu nimeri ni cj.una^_ Vestea ajunsese
f

0 şi p e sate printre omenii ceşti de rend, că o spusese pope

în biserică şi primăriul la p a r a d e , dar nici din ei nu se
afla fată, c a r e se-şi ia inima 'n dinţi să m e r g ă la împăratul
în peţite, că aflată s'ar fi, dar alta era 'buba, ca nu sciau
c u m ? Ajuns'a vestea şi la omul nostru din poveste şi a
spus a c a s ă în glumă, că uite fuicaşul de împărat nici nu
v r e a să se însore ca alţi omeni, fără tot după feliul l u i ;
apoi a d a u s e : tu băiată te-ai vîji (potrivi) cu el, că voi sunteţi
într'o m i n t e ! Ear fata d i s e : A d e c ă ai voi se fi socru de îm­
p ă r a t ! Bine, aşa să fie, d a c ă te sburdă mintea într'acolo, —
vom cerca, că nu-i cel lucru m a r e .
—• B a tu băiată te og6ie locului, nu-ţi aprinde paie-'n
1
c a p , că ăsta nu-i lucru a ş a uşor cum gândesci t u ! — Aşa
o învăţa tată-seu şi m u m ă - s a , dar e a tot ca ea, de abia
u a u s a l
a s c e p t a se sosescă d i P Ş d e s de dimineţă se îm­
b r ă c ă într'o ,mrege de pesci, prinse o p a s e r e şi o p u s e
între două blide şi încăleca pe u n iepure, apoi hai la d r u m
o tot p e ogaşul unei roţi. Când ajunse la împăratul, toţi se
m i n u n a r ă d e fată, că şi e r a frumosă, bată-o cucul se o
bată, şi era drăcosă n u m a i ca ea. î m p ă r a t u l când o vădu
în curte, d i s e : Ţineţi minte, că asta-i fata ceea ce mi-a tri­
mis vorbă se-i întorc 61a pe dos ! —- Bun ajunsul la dvostră!
dise fata apropiindu-se de împăratul şi de curtenii lui, cari
erau toţi adunaţi î n curte la sfat. — Bună se-ţi fie i n i m a !
r e s p u n s e î m p ă r a t u l ; dar c u m vii tu la noi ?
— Cum mă vedi, cu ochii v e r d i ! r e s p u n s e fata.
— Şi de u n d e esci t u ? o mai întrebă împăratul.
— Dintr'un 'sat cu omenii, înălţate împărate, drumul
t r e c e p e lângă noi şi casa vecinului e lâng'a nostră.
n
— Ai venit î p e ţ i t e ? o mai întrebă împăratul..
 — 91 —

— Ba eu venii în c ă m a ş a mea.
Şi se uită împeratul cu b ă g a r e de semă la ea şi vădft
că-i frumosă, că-i cuminte şi că întru tote a venit după
cum deduse p o r u n c a ; numai între blide nu scia ce e ? Deci
dise fetei: Mi-ai adus cinste r en se o v ă d ! Şi fata-i întinse
blidele; el ridică cel de asupra, atunci un vrăbioiu s b r r ! la
împeratul în f a ţ ă ! Acela se sparie ş i ^ e l s & r e f a t u n c i blidele
cad de p ă m e n t şi se fac tote h î m u r f Acum se fi vădut
r î s ! Gândiai că n'o se mai încIffeT împăratului îi plăcu
tare de tata, deci o p u s e într o t r ă s u r ă cu p a t r u cai, şi o
trimise la părinţi acasă, spunendu-i să se gate dă n u n t ă ,
dar se bage de semă, aşa să se mărite după el, d a c ă în
judecăţile lui nu s'a m e s t e c a în v e c i ; că în m i n u t a când
s'a mesteca, atunci o şi trimite a c a s ă la tată-seu.
— B i n e , a ş a se fie, respunsă fata, n u m a i d e m ' a ş
scăpa c u m v a se mă mestec în judecăţile Măriei Tale, şi
de a fi se mă trimiţi la părinţi, se mă laşi se duc cu mine
ce-oiu pute prinde-n b r a ţ e .
— B u c u r o s , dise împăratul, şi uneaîa fu făcută. Apoi
merse fata a c a s ă în căruţa împăratului şi se gătâ d e n u n t ă .
Bucuria părinţilor ei, că fata li se face împărătesă, bucuria
sătenilor c ă î n ă l ţ a t u l . î m p ă r a t ia fată dela ei şi le-a face
un ospăţ, cum nu mai vădusără, dar Supărarea bocotanului
pentru binele şi fericirea., -ce_cadfi-asupra-irăţine^seu-!
Şi se făcu-o n u n t ă m a r e şi vestită de se duse vestea
şi povestea p â n ă ' n t r ' a l şeptelea sat, şi după n u n t ă trăi îm­
păratul cu împărătâsa multe dile bune. Dar o d a t ă veniră
la împăratul doi omeni se le facă j u d e c a t ă , u n Sas cu u n
Român. Şi c u m veniră, îi întrebă î m p ă r a t u l :
— Ce rend aveţi, o m e n i buni ? .
, Atunci Sasul î n c e p u : Uite, Măria Ta, ăm p l e c a t . l a
moră, cu carul cu doi boi, Româpul ăsta încă veni la m o r ă
cu mărţina, cu un sac de mălaiu pe ea. r r e s t e nopte
carul m e u a fătat u n mânz, l'am aflat dimineţa eukşat^juh
carul meu, ear R o m â n u l dice, că mânzu-i al lui, pecânâ?
 — 92 -

eu bine sciu că el a venit n u m a i c u mărţina fără m â n z ,

şi mănzul, dacă Tam aflat sub carul meu, n u m a i al m e u
pâte.fi, că numai carul m e u l'a putut f ă t a ; dar Românul
e prost, nu se înţelege.
— Şi tu c e ai de respuns ? întrebă împăratul pe
Român.
. — D'apoi, înălţate î m p ă r a t e , ce se s p u n ? Numai c u m
a fost. Am m e r s la moră cu u n sac de mălaiu desăgit p e
mărţina.. Sasul era la m o r ă cu carul cu doi boi mari ca
el. Eu. a m legat m ă r ţ i n a de carul Sasului p â n ă să maciriV
Când preste nopte, m ă r ţ i n a m e a a fătat, şi mânzul s'a t r a s
sub carul lui. Amu Sasul tjice câ-i al. l u i ; pote-se u n a
ca a s t a ?
Jmp^Xesa încă era acolea când îşi. deducă omenii
j a l b a Ţ u e u m nu să tacă, ci — când gătă Românul vorba,
ea-i r e s p u n s e : .
— Dar cum să n u se p6tă se fete carul S a s u l u i ? Dar
u n u l . cum a păţit r ca m e r g e a pipând pre langa a p a şi
i-a cădut cărbunele din pipă în apă, şi a p a luă foc, e a r
peseii fugiau cu focul în spate. La acestea Sasul, c r e d â n d
că împărătesa-i prinde parte, şi nechibzuind că ea-1 batjo-
coresce, r e s p u n s e : E drept Măria Ta, c ă şi eu încă a m
vSdut!
Atuoej .tbţi.'cej .de J a t ă prinseră', a cide, e a r împăratul
rupse legea a ş a ; Mergeţi a m â n d o i în d6uă .părţi; tu Sasule
cu carul tău într'o p a r t e , e a r tu R o m â n u l e cu m ă r ţ i n a t a
în altă p a r t e ; după care va t r a g e m â n z u l , al aceluia va fi.
A-cum sciţi dumniavostră după c a r e s'a luat m â n z u l :
după carul Sasului, ori ^ u g ă mărţina R o m â n u l u i ? !
Dar e rău preste păr£u cu î m p ă r ă t â s a ; că împăratul
a d u n ă sfat se j u d e c e pe împărăteşa, de ce s'a m e s t e c a t în
judecăţile lui. Şi sfatul a hotârît, că p e împărăteşa se o
trimită la părinţii ei a c a s ă . Ei gândiau că cât va fi ea de
supăTâtă. Dar nu fu aşa. Ea era tot voiosă, ca şi păn'atunci.
Atunci împăratul m e r s e la î m p ă r ă t e ş a şi-i d i s e :
 - !M -

Draga m e a , ai călcat legătura ce o făcusem când

ne-am l u a t ; te-ai mestecat în judecăţile mele, deci t r e b u e
se mergi la ai tăi acasă.
— BuCurosă, r e s p u n s e fmperătăsa; d a r a m făcut le-
găture c ă se i a u cu mine, c e voiu p u t e duce în b r a ţ e .
Aşâ e, dise împeratul, ce poţi duce'n braţe e a i t ă u ;
ia ce gândesci şi t u u r c ă ' n trăsură, şi cale b u n ă !
Atunci î m p ă r ă t e s a se sijfulcâ şi prinse p e . împăratul
în b r a ţ e , şi hai cu el în trăsură, apoi se, u r c ă r e p e d e şi e a
şi hi c a i i ! •
Curtenii se prăpădiau de rîs, e a r împăratul d i s e : S a p a
şi lopata n e d e s p a r t ! Au făcut apoi o p r e u m b l a r e cu că­
ruţa p â n ă lâ socrii şi s'au întors îndată şi a u trăit în pace,
nedespărţiţi, p â n ă i-au despărţit s a p a şi lopata. D a r nici,'
judecăţi drepte ca pe v r e m e a lor n u s'au m a i pomenit de
când lumea şi p ă m â n t u l , e a r supuşii lor diceau de multe
o r i : î m p ă r ă t e s a nosţră-i isteţă din s â m ă a f a r ă !
Gul. de I e r o r t i m Slâvocâ. preot' în llva mare (Ardeal)..

9. Ţiganul păscălitor.
Pice c ă o d a t ă u n î m p e r a t şi-a pierdut inelul de cre­
dinţă şi-i p ă r e a a t â t d e r ă u după el, încât a r fi dat şi j u ­
m ă t a t e din averile lui, numaj se-1 m a i afle, c ă înipărătesa
în totă diua îl m u s t r ă : 'Aşa, c ă nu m ă m a i ai d r a g ă , c ă
de m'ai ave dragă, ai fi grijit m a i bine inelul m e u d e c r e ­
dinţă. Trimis'au drept aceea împăratul cărţi în tote pă,rţi
şi răvaşe în tote oraşe, se b a t ă dobâ şi se strige din'"cosft
preste sat, c ă : cine s'a afla se aducă inelul înălţatului îm­
părat, m a r e cinste v a căpăta. B ă t e a u dobele de gândiai
că biibue, şi vestiau p o r u n c a împărătescă. .
. Jnţr'o căsuţă mică, în capul, unui oraş, şedea un cio-
foiu cărpăciu de ciobote, cu m u i e r e a şi cu cinci danci h ă -
misiţi de fome. Când a u d e ţiganul dobele şi strigătul p â r -
 - n -

garjului, strigă copiilor, cari se bociau de f o m e : Tăceţi la

nalba, că vreu s'aud mai bine, ce zarvă-i prin o r a ş ?
— Se dă p o r u n c ă dela înălţatul împărat, dise ţiganca,
că s'a pierdut un inel de m a r e preţ, şi cine l'a afla, bună
J
cinste a căpăta )
— Auleo — d a d o ! strigă ţiganul în gura m a r e , eu
l'am aflat.
Cum îl audiră pârgariul şi juraţii, îl iau cu muiere şi
cu cioroi cu tot şi-1 duc la împăratul. Muierea plângea,
că tocma când era mai gata cu p'etecitul unei ciobote,
p e n t r u care era să capete două cupe de fărină, din c a r e
p u t e a face omenescă o mămăligă m a r e , ori două mai mici,
t o c m a atuncia a d u s e naiba p e hăla cu doba, din a cărui
p o r u n c ă trebuiră se plece la drum flămândi şi sdrăn'ţOşî.
Dar ţiganca mai avea o frică.; p e n t r u care plângea, că ser-
njana bine scia, că ţiganul scie despre inel cât boul la
'sîbvă, din care pricină împăratul — de nu alta — i-a.tăia
capul ăl h ă b ă u c .şi e a a r ă m â n ă cu atâta^ Spuză'de danci
şi mai năcăjită de c u m este. — Lăsaţi-1, pentru Dumnedeu,
nu-1 duceţi, dicea ea pârgarilor, nu vedeţi câ-i n e b u n ? el
nu scie nimic de inel. Dar ţiganul m e r g e a ţanţoş c a ' n'e-
mişil când aleg deputat, şi n u m a i din când în când îşi în­
torcea capul preste u m ă r de-şi m u s t r a m u i e r e a : taci muiere
nu te boci, că de nu sciu. p â n ' a e u m nimic de inel, voiu
gâci, că dor de aceea-s păscălitor!
Cum ajung la împăratul, îl duc înainte la report, er
împăratul cum îl vede, îl î n t r ă b ă : — Da ce-i ţigane ? unde-mi
e inelul?
— Auleo! înălţate împărate, eu în minuta asta n u
sciu unde este, dar voiu gâci, că sunt m a r e păscălitor,
n u m a i să-mf dai soroc de 40 de d i l e ; şi d a c ă în acest timp
n u ţi-l'oiu gâci, atunci se-mi tai capul, şi pace bună.

') Cinstea, ce o eapetă cineva, că ce. dă un lucru aflat adeve-

ratului posesor, se dice pe la Năseud „colac", ear prin Reteag şi jur
oleeag. —
 — 95 —

— B i n e ! dise împăratul.
—• Adecă t o c m a bine nu-i, înălţate împărate, că io
voiu sta în slujba Măriei Tale, dar copiii meî şi m u i e r e a
m e a ce a fi cu ei ? că am muiere şi cinci copii, e a r de
feliul meu d'acasă sunt meşter vestit de ciobote, cu meşte-
şugu-i ţin popesce, dar p ă n ' de adi în patru-deci de dile ce
se facă e i ? En di Măria T a !
— N'ave grijă, ţigane, pe toţi vă aduc la c u r t e a m e a ,
ve dau cele trebuinciose; dar la patru-deci de dile de nu-mi
vei găci inelul, se sciî că vă tăiu capul la toţi.
— Aşa se fie, Măria Ta, numai se ne înţelegem, uite
înaintea domnilor hăstora (că erau mulţi domni de faţă),
că de m â n c a r e ce ni da ? şi de câte ori pe di ? Gă ecă,
înainte ţi-o spun, Măria Ta, dacă la fiecare a m e d ă voiu că- •
p ă t a ' o pită albă, d a r de he|e' mari, o g â s c ă g r a s ă friptă, c

o vardă colea cu ^nce<}aia''dă porc şi o cupă dă vin roşu,

N
apoi mă leg se gâcesc inelul, altcum — n o r o c bun, Măria
Ta, că târgu n ' a r e s u p ă r a r e .
— Aşa se fiă cum dici tu, respunse împăratul, d a r
de mă vei purta cu minciuna — u i t e ! (îi a r ă t ă sabia acâ-
ţată într'un c'uiu în părete).
— Aşa se fiă Măria Ţa. •
Şi duc p e j o t ă î a i â ' ţ i g a n u l u i şi o p u n într'o casă deo­
sebită şi sub 'pază bună, nu cumva se scape v r ' u n daneiu,
că p r e s t e patru-deci de dile trăbuiau se p l ă t e s c ă - c u capul
gâscele cele grase şi găluscele cele bune. Ţiganul era pus
pe gânduri, că el bine scia că în capul lui nu-i duch de
păscâlitor nici cât negru sub unghe, dar n u se da răului,
făcea gură, împăratul era mângâiat b a r e m în câtva, îşi p u ­
sese în ţigan n ă d e j d e a m a i bine de j u m ă t a t e ; ţiganca înse
şi copiii plângeau, că preste patrudeci de dile le taie capul.
Dar odată sare ţiganul*6blu4n piciore, ca fript de pe scaun, şi
prinde a-şi do^gern_hada: dar tăceţi odată, mânce-vă a m a r u l
vostru, că decât 40 de ani hămisiţi, mai bine 40 de dile
sătui de gâscă cu vardă şi de pită. cu v i n ; e a c ă vă spun,
 care s'a cuteza a mai grămujda n u m a i mîr, cu mine o dă
de p o p a Grigore, lua-y'ar sarsailă se vă i e e !
împeratul, îndată d u p ă ce făcîi legătura eu ţiganul,
chiămâ înainte pe omul cel mai încredut al seu şi-i porunci
ce se dea ţiganilor de m â n c a r e , ca se nu hămisescă, şi
din c a r e bute se le dea vin, vinars şi celelalte.
Dar era lucru dracului la casa n ă n a ş u l u i ! Inelul îm­
păratului era chiar la încrezutul ă s t a ; îl găsise din. în­
t â m p l a r e o slujnică d e ale curţii, care-1 a r ă t ă unuia şi al­
tuia din slugi, destul că patrudeci în capăt erau, cari sciau de
inel, şi toţi patru-deci hotărîseră, că omul cel mai încredut
al împăratului, acela să d u c ă inelul. Dar inelul e r a scump
şi i ă c o m o s , încredutul nu b u c u r o s l'ar da dela el avendu-I
chiar pe deget, deci dice slugitorilor, preste care şi pus
era de înălţatul î m p ă r a t : Mă, tăceţi voi, faceţi-vă c a şi cum
nimic n'aţi sci de inel, şi uite, vă dau câte u n b u n a l d ă m a ş
la fiecare. Ceia să învoiră bucuros, că doră el le era mai-
m a r e l e , el le m ă s u r a porţiile de m â n c a r e , dar el le n u m ă r a
Şi cu m ă c ă u l cel de alun, p â n ă se mai coşiau de spate.
Drept .aceea slugile tote erau învoite, ca lui se-i r ă m â n ă inelul,
c ă ei nimic n'or. grămujda împotrivă lui.. Şi a ş a f ă c u r ă ;
inelul r e m a s e la el, er împăratul îşi sfarmă capul, u n d e
se-1 potă afla'? Cine se-i potă gâci, u n d e e ? Pân'acum
încredutul împăratului l i ă b a r n ' a v e a să se gândescă la i n e l :
d a r de c â n d vădii că împăratul aduse p e strajnicul păscă-
litor la curte, de atunci nu sciu cum, p a r ' c ă nu-i tigniâu
mâncările şi beuturile cele bune, era h ă b ă u c , cu gândul
tot la inel. în dimineţa cea dintâi,, când trimise încredutul
mai tntâiu gâscă şi cuVechiul la ţigan, dise c ă t r ă s l u g ă :
P u n e bine s e m ă câtă vreme-i sta în casă la gâcitorul, şi
vedi ce d i c e ? ce s e m n e de gâcit a r e ? că eu mă tem
c ă ţiganul acela-i al dracului, prost cum se vede, acela
încă n e pote face o p o s n ă ; apoi h a i ! luaţi l u m e a ' n cap
vre-o patru-deci de omeni, cu ruşine, de nu n e va înfunda
încă prin cele temniţe împăratul, b a la cei mai vinovaţi
 - 97 -

pote se le taie şi capul. Eu îmi a d u c de multe aminte.

Aşa dice încredutul, ear sluga plecă la ţigan cu mâncările
legându-se, că nici o vorbă nu-i va s c ă p a nechibzuită.
Ţiganul, hamisit de fome c u m era, gândia că i-s'a
s p â n z u r a t gura, ore de ce nu mai prinde a r u m e g a ceva,
şi de inel nici h a b a r n ' a v e a . Atunci întră sluga cu bucatele
î n l ă u n t r u : „Noroc bun j u p â n e gâcitor, ţi-a trimes înălţatul
nostru î m p ă r a t de m â n c a r e şi beutură, poftim la mesă. Şi
era cu m a r e b ă g a r e de s e m ă : ce va dice ţiganul ?
Atunci ţiganul se uită odată, lung la muiere, apoi d i s e :
„Numărul u n u ! 0 venit la noi în c a s ă cu cinste şi cu omenia.
Dar tu adă-ţi aminte, că patrudeci e n u m ă r u l b ă t r â n , deci
39 încă mai r ă m â n " . El a d e c ă făcea soc6ta gâscelor. Dar
sluga luâ vorbele lui cu totul a l t c u m : el c r e d e a că ţiganul
vorbesce de cei 40 ce sciau despre i n e l ; deci t r e m u r a c a
varga înaintea ţiganului, t e m e n d u - s e nu c u m v a se-1 dee
de gol, de abia a ş t e p t a să se v a d ă dus şi se s p u n ă is­
pravnicului, că ţiganul scie tot chiripirul lor. Ispravnicul
încă se îngrozî când îi spuse servitoriul vorbele ţiganului,
că a d e c ă n u m ă r u l u n u a venit cu cinste şi cu omenie. î n
diua a d o u a trimite ispravnicul altă slugă cu d e - m â n c a r e a
la ţ i g a n ; acela c u m îl v e d e întrând, dise c ă t r ă ţ i g a n ă :
„Muiere, cesta-i n u m ă r u l doi, treideci şi opt îs înapoi."
Ţigana scia că despre gâsce e vorba, d a r sluga c r e d e a că
despre cei vinovaţi cu inelul împăratului, deci era cât p'aci
se-1 prindă frigurile de frică. Cum m e r s e la ispravnicul, îi
spuse verde 'n buze, că el mai mult la ţigan nu merge, că de
departe, cum l'a vădut, a spus la ţ i g a n c ă : acesta-i nunjărul
doi, şi 38 îs înapoi. Ispravnicul clăti n u m a i din cap şi fluert
una lung a pagubă, "apoi d i s e : nu-i lucru b u n cu gâcitorul
ăst î n d r ă c i t ; o se m e r g eu se cerc a face p a c e cu el, c ă
de ne spune la înălţatul împărat, e vai şi a m a r de dilele
nostre. Voi inse se nu grămujdaţi mic cuvânt despre lu­
crul a c e s t a !
7
 - 98 —

î n altă di colo p e la p r â n d u l cel bun se duse is­

pravnicul, cu o gâscă g r a s ă friptă, cu o 6lă m a r e de cu-
rechiu cu gălusce, cu o pită m a r e albă ca s p u m a şi cu o
u a
c u p ă de vin. Cum întră în casă, d ă b i n e ţ e : B u n ă d '
j u p â n e g â c i t o r ! Dar ţiganul mai întâiu se întorce c ă t r ă
ţigancă, şi dice :. Esta-i n u m a i n u m ă r u l trei, încă treideci şi
şepte mai sunt din e i ! După a c e e a se întorce c ă t r ă isprav­
nicul împăratului şi-i m u l ţ e m e s c e : Se trăesci cu bine ju­
p â n e ispravnice, dar cam târdiu îţi aduseşi aminte de n o i !

Acum ispravnicul îngălbini odată, el c r e d e a că ţiganul

îi dă a pricepe, că trebuia se vină mai de v r e m e la u n e l ă ;
deci d i s e : se nu fiă lucru cu s u p ă r a r e , j u p â n e gâcitor, a m
tot gândit că doră-doră nu-i scii lucrul din fir în p ă r cum
stă, şi de a c e e a a m întârdiat, dar a c u m văd că esti chiar
gftcea. Drept a c e e a hai se c e r c ă m a face noi o- unelă, se
n u m a i scie l u m e a şi ţ â r a de noi. B i n e scii că inelul e
la m i n e , b i n e scii şi a c e e a , că toţi slugitoriî împăratului,
patru-deci la n u m ă r , s u n t e m pângăriţi îa^aflarea lui, drept
a c e e a fiă-ţi milă de muierile nostre şi de copiii noştri, nu
n e d a de gol, că şi d u m n i a t a ai copil, şi ce mai scii ^câte
pot se ajungă p e om, trăind în a s t ă lume ^ clină de ispite.
F ă ce credi că a r fi de făcut, şi n e m a h t u ă s c e , ca să ră­
m â n e m tot în slujba înălţatului împărat.
No vedi asta a m a s c e p t a t ' o , dice cioroiul, apoi
a d ă u g a : J u p â n e ispravnic, sciu eu că lumea-i cu g r e ş e l e ;
d a c ă aşi descoperi io tot cât sciu, ai vede m6rte de om,
j u p â n e ispravnice, a u d i ? m o r t e de om ai vede. Dar eu
nu-s atât de negru pre cum mă văd. Adă inelul încdce,
apoi mai gândesce-te şi la suflet. U i t e : suntem şese su­
flete şi cu al muierii cu tot cinci, a d e c ă nu . . . cu al ei
şepte . . . Pricep, j u p â n e gâcitor, D u m n e d e u se te ţie, placă
numai şi te ospăta, că minteni sunt aci.
Şi se duse ispravnicul, ear cioroil r ă m a s e r ă m â n c â n d
şi lingendu-şi degetele, de bunele bucături ce le a v e a u
 - 99 —

dinainte. E a r ţigana începu a se m i r a de înţelepciunea

bărbatului ei.
In scurtă v r e m e fu ispravnicul înderăpt cu inelul şi
cu o p u n g ă de galbini.
— No vedi a ş a , acuma^^i^de acasă, a ş a suntem prie­
tini! dice ţiganul. Lasă^ffumai ^>e omenia m e a . D a r se
sciî, j u p â n e i s p r a v n i c ^ m c i o grijej s e ^ n u m a i ai, nici d u m -
niata, nici cei 39 ai diaje, e u / i n s e ^ i a i stau trei-deci şi
şepte de $i\e a c i ; /pâHa a t u n e ^ sş-mi v i n \ porţia m e a o m e -
nesce, e a r a t u n e l V c â n d s'a/îm^lini vrerhea, se vil chiar
dta eu capul dymitale la mine, se p u n e m lucrul la cale
cât se p6te de Aţine; p r i c e p u ţ i , / j u p â n e ispravnic ?
Prio4put, j u p â n e gâcitor.
Acu la cur,iar î m p e r a t u l u i ; glugile îmbiau
tot fluerâ: *jl tot j^umind, ţiganii m â n c a şi b e a
boieresce(/eaij a nădejde. C â r M ^ e ^ împlini
sorocul,Mes îr^ti^. ispravnicul la in c a s a :
B u n ă d i m i n e ţ i pjupâne t
S e ' C . sănătos, ţ u p i h e i s p r a v n i c ; da ce-i, împli-
nitu-sliu s o ţ i c u l ?
— ImpŞnit, jupăiy/1 | /
r
— N o ţineai; a/mmS Ie- mi spui, ce g/aliţe a r e î m p ă -
râtul m a i d r | g i la~-ţmrteailjri ' /
— A r e | v r e - o şase sute d e lebede, a^elea-i sunt m a i
dragi. — Vaf mâncu-le, ga nd: ţiganul, a.pdi d i s e :
— No f>ine, acum* rialiiielul cel împărătesc şi se bagi
de semă, c â â d oi merge e i p e t r e p t e - ' n / sus se-mi d a u ra­
portul, dumnjata se bagi inelul la o / e b ă d a p e grumadi,
şi se stai pe;lângă ele, — de l'ar lepăda din grumadi, se
nu p u n ă cineva m â n a p e i l ; b a ele ai p u t e , se-mi chiar
însemni lebeda.
Colo cătră prândişor trimise împăratul p e ispravnic se
cheme p e gâcitorul în sus. Ţiganul sui treptele, e a r is­
pravnicul m e r s e d e vîrî inelul la o lebedă p r e grumadi.
— N o d a ce-i gâcitorule ? î n t r e b a împăratul.
7*
 — 100 —

— Bine, luminate împăratul, e bine cum se c a d e .

Că uite — dise cioroiul uitându-se în p a l m a stengă, c a r e
e r a n e g r ă ' n mijloc de scrumul din pipă, uite cum stă scris
la p ă s c ă l i e : inelul înălţatului î m p ă r a t Fa înghiţit o lebedă
c â n d l'a scăpat înălţatul î m p ă r a t de pe deget.
Toţi curtenii se m i r a r ă şi clătiră din c a p , ear împă­
ratul d i s e : Pote că-i aşa, că-mi era c a m larg, şi eşia lesne
de pe deget. Dar apoi se-mi spui tu gâcitoriule, la c a r e
lebedă-i inelul în guŞa ?
— Apoi înălţate î m p ă r a t e , nici io nu-s chiar Dum­
n e d e u se sciu a n u m e la care, destul că la u n a e s t e !
— Bine, ţigane, dise împăratul, tu m$ faci se taiu o
g r ă m a d ă de lebede, dar de va fi să le fo ' ;hiar tote, eu m Q

tot n u las inelul n e c e r c a t ; dar de o fiarşda,, g ă s e s c inelul,

atunci se scii că şi capul t ă u ţi-f^«>v**~. a la u n puiu
, •iv./.v, v a face-
de c i o r a ! > . i
Mine t
l
— Că nici n ' a ş fi vrednic de alta, . ^ ^ate î m p ă r a t e !
* . Atunci şi sfetnicii împăratului se A ^ ^ t de h o -
tărît s p u n e ţiganul că se-i taie capul de rîT. n inelul la
careva din l e b e d e ; ear împăratul porunci def'tâiară c a p
d u p ă c a p de lebedă, pană în u r m ă găsiră la u n a în g u ş ă
inelul cel scump al împăratului. Bucuria şi m i r a r e a tuturor
celor de faţă nu se p6te s p u n e , dar mai p r e sus de tote
â şi sfătoşia ţ i g a n u l u i . — S p u s u - v ' ^ m , " - d i e a - e l , „ ^ c ă - c a p u L -
n

mi-1 dau, dacă minţesce păscălia m e a ? ! "

î m p ă r a t u l de bucurie că-şi vede i a r ă inelul cel de
credinţă în deget, era cât p e aci se sară se sărute p e
cioroiu, dar b ă g â n d de samă, cât e de negru, se t r a s e e r ă
înapoi, porunci înse de i-se făcură haine nemeşesci şi ciobote
cu pinteni şi-i dădu o c a s ă p e vecie şi p r e m â n d ă p e viaţă.
Câtă-va v r e m e se afla bine ţiganul cu parpangeil lui
lângă c u r t e a împărătescă, a v e a u ce le trebuia şi de lucru
nu aveau nimic, dar ţigana din c â n d în c â n d ofta şi prindea
a plânge. Dacă o întreba ţiganul, de ce plânge ? ea sus­
pina n u m a i şi-i s p u n e a cu f r u m o s u l : Du-te, Dănciucule,
 — 101 —

dragul m e u , la înălţatul împărat, şi t e rogă p e iertare şi-i

spune se n e lese se mergem de u n d e a m venit, spune-i că
ni-a ajuns dor de neamuri, că io m e t e m că e a r ă te-a mai
p u n e se gâcesci — t e miri ce — şi nu-i putea, apoi a fi
vai şi a m a r de dilele nostre.
— Că bine dici tu, răspunse ţiganul, şi d ă se m e r g ă
la împăratul. Dar în prag se întâlni cu ispravnicul, c a r e
tocma venia d u p ă gâcitorul, că sosise c a r t e dela împăratul
vecin, să mergă gâcitoriul acolo că i-s'a pierdut împărătesiî
nesce mărgele s c u m p e de a u r şi n u le află nicăiri, se
m e r g ă n u m a i decât se le caute. Şi c ă r u ţ ă trimisese d u p ă
el. Când audi cioroiul vestea asta, îngălbini odată, d a r
iară îşi veni în fire n u m a i decât şi-şi d i s e : t e miri de n'oi
gâVi! C u \ c ă r u ţ a , şi trimisese împăratul chiar pe ispravnicul
seu\ care te miri c u m pilise mărgelele şi n u b u c u r o s le-ar
fi dat. Şi era grozav de supărat ispravnicul, că t o c m a i el
t r e b u i s e ducă p e gâcitoriul, caje k a j ş u n e capul.
Plecă deci a m â n d o i mâchniţf^ ţiganul căci n u scia se
gâcescăX e a r ispravnicul căci îşi ducea m o r t e a in căruţă
lângă el. Nici un mic cuvânt n u scose nici unul din gură.
Caiî sburau, n u mergeau, c u m trag tote vitele c ă t r ă casă,
ear cei doi j u p a n i steteau ca opăriţi unul lângă altul. Când
era pe la miedul nopţii, retăcira calea, şi h u z d u p ! într'o
mocirlă. Bucuria ţiganului, că doră n ' o r pute m e r g e m a i
d e p a r t e ; d a r bucuria ispravnicului că doră ţiganul şi-a rupe
capul şe nu maj p6tă gâci pe hoţul mărgelelor. Dar a m â n -
doi s'au înşelat, că audind omenii din j u r că carul împă­
ratului s'a r ă s t u r n a t în'*glqcTcu ispravnicul î m p ă r ă t e s c şi
cu gâcitoriul cel vestit, au alergat mari şi mici şi i-au scos
din mocirlă. E r a încă mult p â n ă ' n diuă, când ajunseră la
curtea împăratului, d a r socotiţi c ă s'a culcat careva ? Nici
o minută r e a n'au stat locului, ci s'au tot p r e u m b l a t prin
grădină, puşi p e gânduri, d a r n u la olaltă, ci ţiganul pe o
cărare şi (Jîacşir p e alta, că a ş a să c h e m a ispravnicul îm­
păratului. C6lea c â n d se o m i l i a de diuă, b ă t e a u n ven-
 tuleţ subţire d e făcea p e cioroiij se zgriburescă, cu deose­
bire căce era tot uu" şi înglod'aiŢ e a r afară de a c e e a a v e a
n e s c e pantaloni subţirei şi Igrguţi de întră ventul prin ei şi
mi-i înfoia ea p e nesce T o i de suflat Simţind ţiganul ră-
cela p e la pulpele picic-relor, dise î n c e t i ş o r : hei ciacşir,
ciacşir! că aşa se n u m e s c pantalonii aceia în limba ţigă-
nescă. E a r ispravnicul împăratului, c a r e încă se n u m i a
Ciacşir, audindu-şi numele, se gândi n u m a i decât, că ţi­
ganul p e el îl "vaieraT deci se apropia b i h i ş d r ^ a e ' cioroiu
şi-i d i c e :
Cunosc j u p â n e gâcitoriu, c ă scil t o t e ; fu b u n nu mă
d a de gol, că eată-ţi dau mărgelele se le dai la înălţata
împărătesa, şi-ţi mai dau şi o p u n g ă de bani, n u m a i se nu
spui că la mine le-ai aflat.
— H m ! dice ţiganul, d'apoi nu vedeai tu cât sunt eu
de î n g â n d u r a t şi cât îmi p ă r e a de r ă u p e n t r u c e e a ce ţi
, se g a t a t Noroc că vii de te pocăesci, că altcum e r a m
**~^sflî£*se t e fac de ruşine înaintea glâfelor şi se-ţi pierdi
cinstea cu cap cu t o t !
Ispravnicul se mai încăidî o leacă, vădend că ţiganul
se dă tîrgului, m e r s e deci în casă şi-i a d u c e o p u n g ă cu
bani şi mărgelele împărătesei,
j . fi — ^ c u m — dise ţiganul — se-mi spui dumniata, ce
dobitoc a r e împărătesa mai d r a g ?
— Are u n căţeluş, r e s p u n s e ispravnicul, care tot cu
.ea îl p o r t ă . J.:,«,^I<.
— No b i n e ; mărgelele te dă şi le vîresce pe gură la
căţăluş se le înghită, şi se stai tot în apropierea lui, c a se
nu Ie a r u n c e afară. Acesta se o faci c â n d voiu fi eu chiă-
m a t înlăuntru să gâcesc.
După ce se sculă împăratul, îi spuse ispravnicul, că
gâcitorul e aci. •
— Se vină î n l ă u n t r u ! dise împăratul.
Ispravnicul c h i ă m â p e ţigan înlăuntru, âr el vădii se
b a g e mărgelele p e g u r ă la căţeluş.
 — 103 —

— Se-mi spui, gâcitoriule, dise împeratul, u n d e ai

gândi se fie mărgelele cele scumpe ale înălţatei împărătese ?
— Atunci ţiganul se uită în p a l m a lui cea negră şi
d i s e : în păscălia m e a stă scris, că le-a înghiţit u n căţeluş,
s'a tot j u c a t cu ele şi le-a s c ă p a t p e grumadi.
— S e tăieţi căţelul, strigă împăratul, dar vai de capul
teu gâcitoriule, de mă faci se omor căţelul înălţatei îm­
părătese î n z ă d a r !
Şi, m i n u n e ! mărgelele cele s c u m p e le aflară în căţel.
Bucuria împăratului şi a împărătesei, că ei ţineau că cu-
tare .curtean Je-a furat şi se t e m e a u că-şi îngreuna sufletul
cu p e c a t e , napastind p e cei nevinovaţi, p r e c u m a ş a şi era.
Plătiră deci ţiganului o m e n e s c e şi p o r u n c i r ă se-1 d u c ă iară
cu căruţa în ţ e r a lui. Ispravnicul înse c r e d e a şi nu c r e d e a
în cele v ă d u t e ; era la îndbelă, că ore de nu-i s p u n e a el,
gâcia ţiganul ori b a ? Deci b ă g ă o vulpe î n t r ' u n s a c şi #

legă sacul la gură, apoi — p â n ă nu se sui ţiganul în t r ă ­

sură, dise c ă t r ă î m p ă r a t u l : î n ă l ţ a t e î m p ă r a t e , fi b u n p u n e
pe ţigan se gâcescă ce-i în s a c ? Deci împăratul, ca se
facă o l e a c ă de glumă, dise c ă t r ă ţ i g a n : J u p â n e gâcitoriu,
de mi-i gâci ce-i în sacul ăst legat, îţi mai d a u o p u n g ă
de bani. Ţiganul se uită lung la sac, îşi p u s e degetul p e
frunte şi-şi g â n d i : Acum văd că-s al d r a c u l u i ! îi veni deci
în minte dicăt6rea R o m â n u l u i : Păn'acUm a fost ce a~ fost^
ai umblat tu vulpe cât ai umblat, dar a c u m ţ i - s ' a ' i n m u d a t .
Dar sciţi că ţiganii nu gândesc tăcând, ca alţi botezaţi, ci ei
ce gândesc, a c e e a şi dic atunci. Aşa făcu şi ţiganul nostru
est gâcitoriu, când îşi gândi dicala Românului, atunci o şi
dise. E a r împăratul şi cei din jur, audind că d i c e : P â n ă
acum a fost ce-a fost, ai umblat tu vulpe cât ai umblat,
dar a c u m ţi-s'a ' n f u n d a t ! îndată strigară B r a v o ! gâcit'ai, că
vulpe este'n sac.
— Sciut'am eu, dice ţiganul, c ă de nu sciam, nu
diceam.
 — 104 —

Pentru a s t ă gâcitură mai c ă p ă t a o p u n g ă de bani,

apoi se sui în căruţă şi hai c ă t r ă casă. P e drum c ă t r ă
c a s a avii ţiganul destulă v r e m e să se g â n d e s c ă , c u m s'ar
scăpa de gâcit, că vedea el bine că trebue se se înfunde
odată, că cu minciuna mergi câj. me/gi, d a r dela o v r e m e
n'ai încotro, t r e b u e se te ^poticnestfi. Când era mai acasă,
strigă b r a v o ! apoi iar tăcîi^ dar era veselos de g â n d e a i
că o c u m p ă r a t un parip sur.^
— Mă muiere, dice colo n o p t e a ' ntr'o vreme, me, de
noi îi bine acum, dar scii dicala R o m â n u l u i : Aşa lăsă
Dumnedeu, după bine s'asQepţi r ă u ! Rău mă tem, că min­
ciunile mele n'or a v e a ^MrşrTTKin. Hai s e scotem băeţil
afară, c u m dorm, şi io mă p u n şi 'aprilict casa. — V a i ! se
nu faci un lucru ca acela, dise ţigana, că n e s p â n d u r ă îm­
păratul. — Ba fac, muiere, fac, şi se scii, că a s t a ne-a
duce la bine.
Şi atunci în p u t e r e a nopţii scoseră copii afară şi d ă - ,
dură foc casei d e tote părţile. L u m e a prinse a se a â u n a
la foc, dor vor pute scăpa câte ceva, şi aflară pe ţigan
b o c i n d u - s e : Vai dă eu, şi dă eu, lăsaţi-mă să mă a r u n c şi
eu acolo, se ard acolo u n d e a r d e şi norocul m e u ! —
împăratul^ încă venise la foc şi audi vaietele ţiganului,
se a p r o p i a deci de el şi-i d i s ă : Nu te mai văieta în aşa
m ă s u r ă , că face-vom altă casă, sciu că n ' a mai fost cel
lucru m a r e !
Dar ţiganul îşi smulgea părul şi b l ă s t ă m a cesul, în
c a r e a venit la curtea împărătescă.
— Dar ce te blastemi a ş a ? î n t r e b ă împăratul.
— Dar c u m se nu m ă blastăm, că acolo în casă'mi
a r d e c a r t e a cea de păscălit. şi nu mă lăsaţi se mă a r u n c
se ard şi eu cu ea, că tot fără ea n'oiu mai avă eu nici
u n câştig şi nici o omenia nicăin.
împăratul, a credut minciuna ţiganului şi i-a fost milă
de el. Drept a c e e a a d i s : Nu te supăra nimic, casă ţi-vqiu
 — 105 —

da eu a l t a , şi c a se ai cele de lipsa încă voiu griji în totă

viaţa ta, c ă m a r e bucurie mi-ai făcut când mi-ai aflat inelul.
Şi a ş a ţiganul cu h a d a lui a r ă m a s şi de aci încolo .-
tot în curtea împăratului, şi de n ' a murit — şi astăţji t r ă -
i e s c e ; d a r la gâcit nu I'a mai p u s nime, că şi de-1 p u n e a
cineva, el r e s p u n d e a oftând: doră sciţi c ă mi-a a r s zodiacul.
Comunicată de I o a n J ă n t e a , şcolar în. Brad.

10. Stan păţitul.

Se vă spun, dragii uncheşului, povestea lui Stan pă­
ţitul. E r a a d e c ă odată un copil sărac, cu numele Stan, şi
fiind s e r a c şi fără părinţi, el u m b l a a cere, vedeţi, c u m
umblă şi adi multă lume s e r a c ă a cere. Şi c u m umbla el a
cere, înnopteză odată la un făgădău (ospătăriă) şi se rogă
se-1 lese de m a s . Făgădariul înse n u se învoia nici d e c â t
se-1 lese, dicend c ă e strimt^ ca' sunt omeni mul|,i şi pote
vor mai veni î n c ă ; adecă sciţi voi, îndrugă multe de tote,'
ca omul c a r e n u v r ă s e prindă * î n d e m â u ă ' se^acului. Dar
Stan, fiind în c a p de nopte, nesciind nici unde s ă mergă, c ă
era întunerec de nu-ţi vedea-i nici m â n a , nu eşî din os-
petărie, ci se a ş e d â după u ş ă , în locul maturii.
Nu mult d u p ă a c e e a sosi la făgădău u n Neamţ, şi
spuse făgădariului, că în n6ptea a c e e a i a r va dormi la fă­
gădău, c ă e lună nouă, şi se t e m e se d 6 r m ă a c a s ă ; n e ­
vasta şi copiii şi i-a trimis de a c a s ă încă de diua.
S t a n asculta de d u p ă uşă povestea Neamţului, şi a r
fi voit şă scie, c ă o r e d e c e n u dorme Neamţul a c a s ă când
e lună n6uă, Bucuria lui Stan când audi, c ă u n om strein
ce e r a la o m e s ă şi b e a vin r o ş u c a .sângele, î n t r e b ă
pe Neamţ de pricina, din care îşi p ă r ă s e s c e c a s a lui la
lună nouă. '
Şi Neamţul spuse streinului ec'aşa, d u p ă c u m vă spun
şi eu v6uă, i
 - 106 —

Totdeuna, dise Neamţul, în sera când se ivesce l u n ă

nouă, umblă un duch necurat prin curţile mele, şi n u m a i
atunci are putere, de a c e e a noi şedem în ele, dar în toi
anul douespredece nopţi dormim p e la vecini, atunci adecă
1
când e lună nouă, şi duchului celui n e c u r a t lăsăm m e s a î n
tinsă cu mâncări şi beuturi, şi patul aşternut, apoi o lună
avem p a c e de el.
Bietul Stan asculta de după u ş ă t6te vorbele Neam­
ţului şi g â n d i a : h m , bine mi-ar mai prinde mie bucatele
cele b u n e , ce le-a pus Neamţul pe s e m a duchului celui ne­
c u r a t ; ele stau acolo întinse, şi e u stau aci flămând de
p r o p t e s c m ă t u r a . Deci dise cătră N e a m ţ :
Domnule, du-m<5 de m a s in curţile dtale ; de a veni
duchul la mine, — nu e nici o pagubă, sunt băiat ' sSrac,
un biet cerşitor, care t r ă e s c din mila celor creştini, ba ade-
seori sunt huiduit din curţile bogaţilor şi a m u ţ a t cu cânii.
Du-me, Domnule, că cel puţin, p a n ă a c a m veni duchul,
m'oi sătura bine din mâncările, cari i-Ie-ai pus.
Lâ început domnul nu se învoia sS d u c ă p e S t a n la
el a c a s ă , dar după ce se rugă atâta, d i s e : Bine, se vedem
ce s'a mai alege şi din u n a ca asta, cel puţin, de n u
te-a omorî, n e vei s p u n e m â n e dimineţă ce ai v 8 d u t ?
Şi a dus pe Stan p â n ă în curte, apoi l'a lăsat singur,
e a r el, a d e c ă Neamţul, s'a dus la ospătărie.
După ce întră S t a n înlăuntru, v8du mesele î n c ă r c a t e
de m â n c ă r i şi beuturi alese, vSdu patul aşternut d o m n e s c e ,
ear pe păriete de-asupra patului vedu o puşcă î n c ă r c a t ă
şi o sabie ascuţită, ca cele turcesci. Se puse Stan la mesă,
:
îşi făcu o sfântă cruce şi d i s e : t r ă e s c o ţîra şi bine,
apoi vie tote duchurile. Şi m â n c a S t a n la plăcintă cu
c a r n e friptă, şi beu la vin roşu, de gândiai că n'o sg se
mai sature. După ce nu mai p u t e a m â n c a , e a r de beu-
(

t u r ă se cam şumenise, îşi p u n e un g â n d : ' D o m n e a j u t ă !

Luâ de p e p ă r e t e puşca, şi şi-o puse de-a um6r,^. cum ve-
d u s e că fac c ă t a n e l e ; luă sabia şi o'* încinse la şofâ, apoi
 - 107 -

luâ de p e m e s ă o ţigară, o aprinse, începu a colbuî cu e a

prin curte, p r e u m b l â n d u - s e ca domnii, şi — de câte ori
ajungea p e lângă mesă, t o t d e a u n a îşi urnplă câte u n p a h a r
de vin şi-1 da de-a duşca. Se cam anieţise S t a n de a t â t a
b e u t u r ă şi de fumul de ţigară, dar era cu curaj, se simţia
mult mai t a r e decât c r e d e a el a fi. '.
Colo c ă t r ă miedul nopţii a u d e h u r d u c ă t u r ă p e horn,, j
se uită într'acolo, a d e c ă două piciore de om c ă d u s e r ă sin­
gure şi se încăMiau la foc.
H m ! dise Stan, asta-i a s t a ! dar nu se spăriâ. Mai
umblă cât umblă prin odaie, asa sârbed cum era, mai beu °
un p a h a r de vin, şi ear audî duduind ceva p e horn. Adecă
a m u cădii un trup de om, dar fără cap, n u m a i cât e dgla^
grumadi în jos p a n ă la piciore; şi cum cădii, cum se lipi
de piciorele cele d6ue dela foc, de gândiai că la olaltă
au fost de c â n d e lumea.
Se îngroşă gluma, dise S t a n ; să mai beu un p a h a r de
vin, că dracul pote aduce încă şi cap la trupul acesta, apoi
ce mai scii ce o fi ?
Mai umplu Stan un p a h a r de vin, şi când dă se-1
p u n ă la gură, dub^hub, pe horn în j o s : era capul. Cură
cădii, cum s e i m m â de-asupra trupului, şi era dracu-n tălpi.
Stan îşi beii paharul de vin uitându-se la e f . ^ - ^
Ce cauţi aici, S t a n e ? întrebă Ucigă-1 toca.
— Mâncare, beutură, ţigări şi hddină preste nopte, °
dise Stan.
— Dar nu scii tu, că acelea a u fost p u s e p e n t r u
mine ? întrebă j n a m o n u l .
— Colacul nu-i al cui se n u m e s c e , ci al cui îl do-
bândesce, r e s p u n s e S t a n ; apoi eu venii mai întâiu decât
tine şi venii pe uşă ca omenii, nu pe h o r n ca mâţele.
Din j g r b ă ^ n vorbă pricina-i gata. Când era cât p e
aci să se încaiere, vede Stan pe pâriete, de-asupra patului,o
a r m e de ale g a z d i î : pusei, pistole, sabil, paloşe şi altele.
Deci s e ^ ^ p e â e ' ş i ia o sabie şi taiă capul m a m o n u l u i şi
 — 108 —

făcâ din trupul lui tot ferferiţă prin odaie, apoi se p u n e

şi mai b e a un p a h a r două de vin, şi apoi se culcă şi d o r m e
liniscit, ca omul după ce a făcut o t r e b ă b u n ă .
A doua de dimineţâ vine Neamţul şi dă se
între în Odaia, a d e c ă tot un hoit vede pe a c o l o ; deci se
supără forte, tare, că din pricina lui a omorît ucigă-1 t o c a
un suflet de creştin. Şi a ş a a început a să văieta după copil.
Dar copilul se deseeptă dju^somn, de colo din patul Neam­
ţului, şi s t r i g ă t Cine face toiu p'aici de nu pot dormi ? şi se
ridicSTMr^tîn col; dintre 'perîniie i^eamţului. Vedend Neam­
ţul c ă copilul nu-i mort, n u mai p u t e a de bucurie, începu
a-1 întreba, cum a scăpat de m a m o n u l ? nu i-a fost frică ?
putut'a dormi?
E a r băiatul începu a-i spune din fir în per, c u m a
cinat, cum a beut vin, c u m a pipat din ţigare, cum a venit
mamonul, şi c u m — pricinindu-se — l'a omorît.
Neamţul n u mai p u t e a de bucurie, că a scăpat de m a ­
monul, deci îmbiâ p e băiat se r e m â n ă la el, se nu mai
umble prin cea secretă de lume, că peste câţiva ani l'a
însura cu fata lui. Dar S t a n n u voi să r e m â n ă la N e a m ţ ;
el dise, că t r e b u e se m e r g ă în lume, că a r e lucru.
Imbiatu-l'a d a r ă Neamţul cu bani pentru că i-a scăpat
c a s a de necuratul, d a r el nici bani n'a vrut să p r i m ă s c ă
n u m a i t a r e puţinei, dicend că n ' a r e ce face cu ei. î n u r m a
urmelor a primit vre-o doi bănişori şi s'a rugat la N e a m ţ ,
se-i d e a o puşcă, u n paloş, o sabie şi u n pistol, şi apoi s'a
dus dorului, după ce şi-a luat r e m a s b u n dela Neamţ.
Mergând Stan a ş a p e drum, se întelnesce^cu u n om,
care. ducea doi căţei se-i a r u n c e în apă, că-i fătase c ă ţ e u a
p r e a mulţi. B a d e , îi dise Stan, ce se-ţi dau se-mi dai mie
căţeluşii a c e i a ?
Omul îi d i s e : Nu-mi d a nimic, na-i dacă ai lipsă de
ei, că eu tot îi d u c e a m se-i îmîecT
Dar Stan n u voi o d a t ă cu capul se-i primescă în cinste,
dicend că nu s'or face răi, de n'a primi nimic p e ei. Deci
 — 109 —

trebui se primescă omul bani p e n t r u cei doi c ă ţ e i ; apoi

omul m e r s e cu banii înde>ept c ă t r ă casă, e a r Stan s8 duse
în drumul s6u, cu căţeii după el, chiămându-i t o t : cuciu,
cuciu, c u c i u !
Şi s'a dus el aşa, cu căţeii după el, multă lume^'mpS-
răţie, p a n ă a ajuns într'un oraş m a r e . Acolo era jele gro­
zavă, toţi omenii p l â n g e a u şi se văîetau. — S e m i r ă mult
Stan, ce lucru pOte se fie, de toţi, chiar toţi 6menii din
oraşul acela plâng, dar plâng c a copil cei mici c â n d li se
duc mamele undeva, şi-i lasă singuri. în u r m ă întrebă de
un o m : J u p â n e (că orăşenii se măniă, d a c ă le dici bade), ce
jele m a r e v'a cuprins de plângeţi toţi, cu muieri, cu bărbaţi,
cu prunci cu t o t ?
0 , dragul meu, dise orăşanul, dar cum se nu plângem,
că uite tu, noi, tot oraşul, d u c e m a p ă de colo din tâul cel
ce-i din sus de oraş, că altă a p ă nu avem, d a r — o plătim
s c u m p ; în tot anul t r e b u e s8 d ă m u n om la balaurul cel
cu şepte capete, care-i în teu, p e n t r u c ă ne lasă, apoi avem
pace un a n de d i l e ; . dacji nu, — n u avem ce cerca nici
unul, nici om, nici dobitoc a n e apropia de teu. Amu-i
rândul chiar la înălţatul împârat se dea o m din casă, şi
(

adecă pe fata lui cea b u n ă şi frurnosă; m i n t e n â ş i ' vei ve-

de-o cum o va duce un ţigan în rdfiâ, legată la ochi.
Aha, îşi g â n d e s c e S t a n , eu pot face adi o trebă bună,
me duc la tSu.
Şi m e r s e Stan la teu şi se puse acolo după un zid —
că teul e r a ocolit cu zid de p e t r ă — se v a d ă ce s'a în­
tâmpla. Nu trebui sg aştepte mult, şi veni un ţigan cu' o
rObă, ear în r6bă o fată legată la jDchi. Şi c u m ajunse
lângă teu, lăsă roba cu fata şi o tuli la sănelOsa, c ă e r a
curajos ca toţi ţiganii, încât bucuros sS făcea chiar iepure,
numai balaurul se nu-1 vadă.
După ce vedu Stan că fata r e m â n e singură plângând,
să apropia de ea şi-i dise se a r u n c e legătorea dela ochi.
F a t a mai întâiu nu voia, dicând că-i e groză se-şi v a d ă
 - 110 -

m o r t e a cu o c h i i ; d a r în u r m a , după ce Stan ii s p u s e că el
aje^nadejde se o scape, nu se mai împotrivi, ci a r u n c a în-
vălitorea cât colo, gândindu-şi ce o ii, o fi! Şi se m i r a r ă
mult unul de altul, când li-se întâlniră ochii cei m â n d r i i :
e a era albă c a omătul, cu nisce ochi ea ceriul când e^jnai
senin, er el roşu negricios, cu doi ochi ca doue bobe de
« m ă t r ă g u n ă , după c a r e n e b u n e s c e ori ce fată. El, n u sciu
cum, cum nu, că cădii în braţele ei şi prinse a o săruta,
uitase bag-semă că el nu-i fecior de î m p e r a t ca e a ; şi fata,
ce sciu eu, de drag, ori doră de frică, ori doră că-i veni
lucrul pe n e a s c e p t a t e , n u dise nimic. Apoi dise S t a n :
Nu t e t e m e , draga m e a domnişoră, o se te m â n t u e s c eu
de balaur. Şi fata prinse a aye o leacă de nădejde, u n d e
vădu armele lui S t a n , şi unde-i vădii curagiul.
Cum stau ei şi povestiau, n u m a i vădură că se înv61bă
a p ă şi u n j i o t ^ d e balaur îji ridică cele şepte c a p e t e din
a p ă şi se întinde se îrnEuce fata. Dar Stan îi d i c e : Oho,
voinice, ce v r e i ?
— Ce-ţi p a s ă ţ i e ? dise balaurul, ori doră vrei se t e
m â n â n c şi p r e t i n e ?

— A d e c ă — dise Stan, — d a c ă chiar credi c ă m ' a i

p u t ă m â n c a , cârcă-ţi norocul, d a r etă-ţi spun, m a i întâiu
m ă m a n c ă p e m i n e şi n u m a i d u p ' a e e e a p e fata împăratului.-

Şi balaurul mânios îşi r e p e d e un cap c ă t r ă S t a n , d a r

Stan îl şi reteză cu p a l o ş u l ; balaurul îşi înureptâ spre S t a n
alt c a p , dar Stan nu glumesce, îl reteză şi pe acela, şi aşa--
pană i-le reteză p e t6te, apoi îl bucătălesce pe el tot ca;
de t o c a n ă şi face o b u n ă m â n c a r e la c o r b i ; e a r limbile
le tăia şi le puse in traistă.
După aceea, se p u n e Stan obosit de lupta cu b a l a u r u l ^
1
şi se culcă cu capul în poTS la fata împăratului şi prindâ
o a vorovi cu voia b u n ă că sunt mântuiţi de balaur. Fatali
scose din degetul ei un inel micuţ de a u r şi-1 p u s e im
 — 111 -

degetul cel mic al lui S t a n ; e a r el obosit, adormi ca dus

din lume.
Ţiganul, de departe, dintr'o tufă văduse tot ce se în­
tâmplase, d a r de curagios ce era, nu c u t e z a s e a se apropia.
Acum înse, după ce simţi c ă S t a n dorme, se apropia chi-o
tinel şi-i luă paloşul de jos şi-i tăia capul, apoi dise cătră
fata î m p e r a t u l u i : Vedi, eu-s vitez, nu hesta, că io şi pe el °
Fam o m o r î t ; d i l u a r ă , că eu a m omorît şi balaurul şi te voiu
lua de nujiefe, că o m vitez ca mine nu este în împărăţia
tatălui ' f i u j ^ d a f a e vei cuteza se spui că altcineva a omorît
b ă l a A ^ ^ ş f T î u eu, atunci şi cu tine fac ca şi cu Ssta.
şa înfricâ şi învăţă ţiganul pe fata î m p ă r a t u l u i ; e a r
edP ifncfosă (ca tote fetele, făgădui că a ş a va d>ce cum a
î i ( \ J N el, ^ m e r s e r ă amendoi a c a s ă la împăratujj ba
încă el .capetele balaurului în robă şi m e r s e a fală cu
ele prin \ a ş , ' p a p a l a curtea împăratului.
S t a n W t f t u l - r e m a s e lângă t e u mort, căţeii lui încă
dormiau, şi c a ^ d s j a a ' a e s c e p t a t ei şi a u vădut că stăpânul
lor este mort, a ^ î n c e j n i t a se căuăia şi a se scăiina de °
gândiai că se p r Ş p ă â e s c d e năcaz. . Ţ o t văetându-se bieţii
1
căţei a u d a t i m ^ c o T T n a r e în grul'uf'ciomnului lor. î n ^ f n -
bietul lor cel fără rost au dat de o brOscă, ce d u c e a un fir
de ierbă în gură. — Da ce ai în g u r ă , tu b r o s c ă ? — 9 în­
trebară căţeii.
— Am ierba fierelor, dise br6sca.
— Şi ce-i face cu e a ?
— D'apoi, se vedeţi d-vostră, am dat de p a g u b ă ; au
venit o r6tă repede şi mi-au călcat toţi puii, şi toţi a u mu­
r i t ; acum voiu se-i înviu.
— Şi-i vei pute învia ?
— Pute, că ierba asta a c e a putere o a r e , de , dacă
o pui la r a n ă , vimlecă, chiar de-i la un o m ori la o
găină mortă.
 - 112 -

— D'apoi să n e dai şi nouă o lecuţă de ierbă de

a c e e a , că uite, stăpânul nostru z a c e mort, cu capul de­
parte d e t r u p .
— Vă d a u bucuros, dragii mei, şi c u m veţi merge,
puneţi capul la trup, c u m a fost, şi în tăietura grumadilor
puneţi firuţul est de ierbă, şi veţi vede că stăpânul vi
s'a scula.
— Amu nici nu-ţi mulţămim, j u p â n e s ă br6scă.
— Nu-mi mulţumiţi, dragii mei, că apoi nu-i de leac.
Aşa s'au dus căţeii şi au p u s capul stăpânu-seu la
f
trunchiu, apoi a pus firuţul cel de ierbă în t ă i e t u r ă ; şi S t a n
s'a sculat ca din somn. î! v <

— Domne, că greu m a i dormisem! dise Stan.

— Greu, stăpâne, că de nu eram aci de a 'ndern^ \
dormiai p e v e c i e ! *<.W.
6
— Dar c u m a ş a ? . y " '
>
Şi cânil-i spuseră tot ce sciură, c ă " s k î i i ^ ^ w a t cu el.
m

Apoi o luară spre oraş, şi m ^ r s e r ă \ a ţ § c u r ţ i l e îm­

păratului. Acolo era m a r e dinum-dantnn; osp^V m a r e , n u n t ă
împărătescă. Stan î n t r e b a p e un o m : " i a u ce ospăţ este
a c i ? E a r omul îi spuse, că e n u n t ă m a r e , împăratul îşi
m ă r i t ă fata după ţiganul, care a scăpat'o de balaur. Au-
dind S t a n de u n a c a asta, nu-i chiar plăcu, d a r n u p e r d u
curagiul; merse m a i a p r â p e , şi trimise apoi p e un c â n e
înlăuntru se vedă ce e s t e ? Adecă ţiganul şedea în fruntea
mesei, p e 12 perini, d a r cum î n t r ă cânele înlăuntru, c u m
t
* sălTră''îrei perini de sub el. Toţi 6speţiî se m i r a r ă de u n a
c a asta, d a r numai un om era, c a r e pricepea ce va se în­
s e m n e z e ; şi acel o m e r a miresa.
Cânele spuse lui S t a n cele v ă d u t e ; Stan trimise şi p e
ăstalalt câne se vedă ce este ? Şi plecă cânele, şi întră în
palutâ, şi când se înholbâ spre mire, svrr! m a i săriră trei
perini de sub ţigan. — Acum nu se mai putu r ă b d a fata
împăratului, şi spuse tote la meseni, apoi eşi afară, lăsând
pe ţigan singur în fruntea mesei, numai p e şese perine.
Adecă la trepte sta Stan, şi asculta ceterile din l ă u n t r u ; şi
îl cunoscu fata, şi-1 chiămâ în lăuntru. Ear împăratul cel
bătrân se miră forte t a r e , când vădu pe degetul lui S t a n
inelul cel de a u r al fetei. E a r m i r a r e a lui şi mai crescu,
când vădii că Stan scote şi a r a t ă limbile balaurului, căci
atunci tote perinile de sub ţigan sburarâ.
Şi se începu a m u o veselie n o u ă : toţi e r a u voioşi. P e
Stan îl î m b r ă c a r ă în haine împărătesei şi-1 p u s e r ă cu fata
împăratului în fruntea mesei, e a r p e ţigan voiră se-1 J^eşg.,
de codele a două iepe sirepe se-1 facă tot prav şi b u c ă -
ţele< d a r Stan n ' a lăsat, ci a d i s : Daţi-i p a c e , bugătă-i este
rvjşmea! Şi l'au scos din^curţi afară strigând toţi după e l :
Gţi c i o r ă ! E a r S t a n moşteni împărăţia dela socru-seu, şi
de n ' a murit, — şi astădi trăiesce.
Rodna (Ardeal).

Ion Năzdrăvanul din liit.

A fc*st odată u n m o ş şi o babă.. Şi e r a u bătrâni
ca v r e m e a , \ s i albi ca ometul de cărunţi ce erau. Nici
avere n u a v e a u m a i murt decât o căsuţă, d a r nici vre-o
m â n g â i e r e ' hu aveau, ' c ă m â n g â i e r e a omului la b ă t r â n e ţ e
sunt copiii, e a r Vi copii n u avură nici când. Şi cu cât
trecea din v r e m e A cu, a t â t erau mai bătrâni, şi cu atâta
slabiau măi t a r e , că slăbiau cu bătrâneţele, au umblat la
olaltă de cându-i l u m e a ; şi cu cât slăbiau m a i t a r e , cu
atâta erau m a i nemângăiaţi, că n ' a u nici un ajutor, nici cine
se le a d u c ă un v a s de a p ă dela fântână ori un b r a ţ de l e m n e
de afară. De multe qji stau^ ei pe gânduri ceasuri huVrggi
şi nu s c o | e a u nici un legănat cuvânt din gura c e a ştirbă,
numai "oftate şi suspinuri. Diua mai trecea, c u m a m a r u l
trecea, că-şi m a i căutau de l u c r u ; el mai m e r g e a în pă­
dure câte după. o m â n ă de vreascuri, e a r ea m a i mocoşia,
ce biată putea, pe lângă c e a casă, mai făcea câte o lin­
gură de mămăligă, pe când socotia că i-a nimeri moşnea-
 — 114 -

gul din p ă d u r e ; d a r sera, cu deosebire în serile cele lungi

de iernă, apoi duminecile şi sărbătorile, gândiai că s'or
v prăpădi de urît, că a m u nici ce povesti nu mai a v e a u ; şi
v poveştile le gătaseră, de b ă t r â n i ce erau.
într'o di de p r i m ă v e r ă iară merge moşneagul in p ă d u r e
se a d u c ă vr'o doue crengi şi se se şi resbune o leacă, că
de astă t o m n a tot pe tăciuni clocise, cât fu iernita de m a r e ,
nu se î n c u m e t a s e se m e r g a la p ă d u r e prin vent şi, ger, d a r
a m u era l u m e a lui, că sorele" pripiâ Binişor^ cum place la
moşnegi. Ş i ' t î a c ă ajunse în p ă d u r e , prinse a rupe la crengi
şi a-şi face^'sarcină, că de tăiat cu s e c u r e a mi mai era în
stare. Cum mocoşia el aşa printre cele vreascuri, i a r îi
veni în minte necazul lui cel vechiu, şi-şi g â n d i : Tu d 6 m n e
încă nu esti cu d r e p t a t e ; la câte un om dai p r e a mulţi
copil, ear la altul de loc ; nu mi-ai putut da şi mie b a t ă r
unuţul ? Uite c o l e a ! eu m o ş bătrân se umblu după v r e a ­
scuri ! un lucru ca esta şi un băiat cât de slab Far p u t e a
f a c e ! Dar îi t r e c u t ă ! Cine n'are noroc p a n ă la a m e a d i , acela
d u p ' a m e a d i pote p u n e de mămăligă de dorul n o r o c u l u i !
Amu, pănă-i vâră, mai gâlăim cu biata babă, c u m gălăim,
dar la iernă — ca şi astă iernă, de nu s'or milostivi cre­
ştinii se n e aducă un vas de a p ă ori 'o sburăturiţâ dis lemn,
acolo ne m ă n â n c ă amarul. Mai bine ne-ar lua D u m n e d e u din
lume pănă-i vară şi bine, se nu mai întrăm în iarnă de nă-
caz la bieţii creştini, că şi ei s'au urît de n o i !
Aşa gânduri m â n c a u p e m o ş n e a g , fâcendu-şi sarcina
de g ă t e g e , apoi o puse încetişor p e u m ă r şi c â t r t â r î ş '
cât grăpiş o duse p a n ă acasă. Baba era în casă. De-
astădată. nu j - a eşit înainte se-i iea sarcina din spate. —
Va fi învăluită cu mămăliga, — gândi moşneagul, a r u n c â n d
vreascurile de p e umăr, apoi întră înlăuntru. Da ce faci
s e
babă? d ' el t r e c â n d pragul, gata-i m ă m ă l i g a ? — Gata
moşnege, respunse baba, îi gata şi bună, .dar stai o leacă
u n d e esti, pan oiu a p r i n d e h p p a i ţ u l , se nu-mi calci in co-
(

vâţică se-mi faci o^posnă. — Ce posnă se-ţi f a c ? Ce ai ti

 — 115 —

în covaţică ? Că sciu că n'ai copil a d o r m i t ! — Vei vedea

dumniata îndată, ce. am, numai stai locului pân'oiu aprinde
v
hopaiţul. Şi se porni b a b a se aprindă hopaiţul, că se ' i n e - '
steca d'ua cu noptea, ear pentru ochii lor cei bătrâni de
mult era nopte. Moşneagul sta ca pe spini lângă uşă, de
abia ascepta să se facă zare de lumină în casă se v a d ă el
ce-i în covaţică ? Adecă acolo dormia un copil sugendu-şi
degeţelul, ear moşneagul mai înlemni când îi zări faţa. Al
cui e, b a b ă ? întrebă el după ce se mai descebăli de cap ?
— Al nostru, m o ş n e g e , tot e al nostru, după D u m n e d e u
Sfântul. — D'apoi c u m ? ean spune-mi se te î n ţ e l e g ? —
Aşa, moşule, c ă d u p ă ce ai m e r s d u m n i a t a la p ă d u r e , n ' a m
avut ce lucra, mi-a fost urît în casă şi a m eşit afară. Acolo
la sore mă prăjii câf. mă prăjii, apoi îmi veni în minte să
(

mă joc ca băiaţil, că b a g - s e m ă omul d a c ă î m b ă t r â n e s c e ,

ajunge în mintea copiilor, şi a m făcut din lut un copilaş
şi l'am pus- colea în covaţică şi am prins a-1 legăna, b a încă
i-am şi cântat. Deodată n u m a i simt că copilul m e u . se
m i ş c a ; eu mă s p a n a i , dar el mă întări in fire c ă prinse a
vorbi şi-mi d i s e : Nu te t e m e m a m ă , că nu-s nici o^nalucâ'
eu sunt copilul dtale. Şi din m i n u t a a c e e a , moşnege, noi
suntem cu ,copil, şi ce copil! adi l'am făcut din lut şi adi
• a şi înviat şi a prins -a v o r o v i ; e isteţ de D o m n e a p ă r a !
'_ e nezdraven moşule. A$a vorbi baba, ear moşneagul oftă
odată chiar din baîerile i n i m e i : Mulţam D o m n e ! Apoi în­
cepură a se sfătui, cum să-i p u n ă numele, că ori c u m nu
se putea, trebuiră mult să se gândescă, mult să se sfâtuescă,
ba se chiar cio'ndrăniră p a n ă ajunsără la a d e c ă se-i p u n ă
numele Ion Năzdrăvanul de lut. Acest n u m e plăcu a m e n -
dorora, deci aşa p u s e r ă numele. — Şi c r e s c e a Ion şi se
întăria şi se încuminţia ca din poveste. P r e s t e câteva dile
prinse a fi de ajutor la moşnegi, le a d u c e a a p ă dela fân­
tână, lemne dela tăietor, făcea foc, m ă t u r a în casă, şi le
era mai m a r e dragul de el şi erau şi făloşi că doră era
copilul lor. Când fu de u n an, m e r g e a cu moşneagul în
8*
 — 116 —

p ă d u r e , şi a d u c e a sarcini de lemne mai mari şi mai grele

decât m o ş n e a g u l ; ear când fu de 7 ani, era ca un voinic
care-i mai zdraven, de 20 de ani. Acum erau moşnegii -
n u sciu cum v'aş spune, de puteai prinde iepuri cu ei, de voios
ce erau, că au un aşa drăguţ de fecior. Şi nici nu era m'odr
se nu le fie drag de e l : m a r e era, frumos şi voinic ere
apoi b u n D o m n e ! ca pita cea b u n ă la omul flămând. E
lucra şi însema tot ce trebuia p e n t r u moşnegi, ear ei t r ă i a i
acum n u m a i de-a gata şi se gândiau cum se-1 însore, p e
cine se-i peţescă, ca se se b u c u r e şi mai mult vădân-
du-1 fericit.
Dar nu aşa era scris In cartea sorţii.
S e întâmplă a d e c ă , că smeii vin într'o nopte şi fură
pe cele trei fete ale împeratului din satul lor — că p'acele
vremi mai tot satul îşi a v e a împăratul. Acum împăratul
era supărat d e m6rte, î m p ă r ă t e ş a n u m a i nu s e p r a p ă & a
de fete, e a r curtenii erau întristaţi şi ei vădând jelea stă­
pânilor lor. Şi trimis'a împăratul cărţi în tote părţi şi ră­
vaşe în tOte oraşele, d6ră doră s'ar afla vr'un voinic se-i
a d u c ă fetele dela smei. că-i dă p e ori care fată de soţia
şi j u m ă t a t e împărăţia^ zestre, ear după morte totă. Dar
rogu-vă, cine să se încumete" a-şi p u n e mintea cu ^ s m e j î j
cui nu-i e dragă v i e ţ a ? Cine se-şi p u n ă capul în^pt'imejdia
a ş a de m a r e ? Nime nu s'a aflat aşa vitez. Dar vestea a
ajuns din gură în gură p a n ă la moşnegi, şi ei într'o seră
n ' a u ce vorbi, — spun lui Ion Năzdrăvanul din lut că uite
ce svon e prin sat. Numai a t â t a i-a trebuit lui Ion şi nu
mai mult, că îndată a d o u a di se şi duse la împăratul
şi-i spuse, că el vrea se-şi cerce norocul, se-i aducă fetele
dela smei.
— De-i fi voinic se le aduci, — respunse împăratul —
îţi dau pe care fată-i v r e a de nevastă, şi j u m ă t a t e împă­
răţia zestre, ear după m o r t e t o t ă ; dar acum la plecare de
ce ai lipsă? Hai se-ţi dau bani, a r m e , ortaci de cale şi cai
s:
de călărit, hăineturi şi m e r i n d e . E a r Ion a c j i Înălţate
 - 117 -

împărate, bani nu-mi trebue, că cu bani ori ce n ă u c pote

călători, ortaci n'ai de unde-mi da ca mine, eu sunt singur
în felul m e u , cai de călărit şi hăineturi încă nu-mi sunt
b u n e de nimic, că m e duc în vitejie, nu la n u n t ă ; dar de
un paloş b u n a m lipsă, ear merinde mi-a p u n e m a m a .
Numai fi bun, înălţate împărate, p a n ă m'oiu întorce eu, vedi
se nu ducă bieţii moşnegi ceva lipsă, că-s slabi şi neputin­
cioşi, de abia se mfşca, cîe b ă t r â n i , e a r de lucru şi de câş­
tigat de mult le-a trecut v r e m e a .
— Nu te t e m e , dragul meu, dise împăratul, că m'oiu
îngriji eu ca să nu aibă nici o lipsă, ear paloş dacă-ţi
trebe, hai şi-ţi alege care vrei tu. Şi s'au dus a m â n d o i în
casa cu a r m e l e şi şi-a ales Ion un paloş numai c a el, nici
prea m a r e , nici p r e a mic, ca o tangeala sdravenă, apoi şi-a
luat remas-buu dela împăratul şi s'a dus aţă la ei acasă. —
Dar tu u n d e ai stat atâta, neprânzit, dragul niamil, îl în­
t r e b ă b a b a . Ear el r e s p u n s ă : Am fost la împăratul şi i-am
spus că plec să-i a d u c fetele; p â n ă vin îndărăpt, m ' a m , î n ­
ţeles eu cu împăratul ca nici o lipsă se nu duceţi, uite
mi-am adus şi u n paloş se nu plec chiar cu m â n a golă.
Audind b a b a de asta, începu a plânge şi a se v ă i e t a :
Vai de mine şi de mine, d a r cum te înduri se n e laşi tu
pe noi singuri, doi bieţi de moşnegi neputinsioşi, fără tine
aci vom peri cu d i l e ; de a c e e a te-am avut şi te-am crescut,
ca a c u m a la slâbie se n e părâsesci şi se te sichăstresci ?
Rămâi tu locului, însoră-te, lasă în locuri pustii vitejiile, că
numai ţi-i p u n e capul, apoi ce folos vei a v e a tu că nu
ne-ai ascultat, şi noi că te-am c r e s c u t ?

Cercat'a şi moşneagul se-1 d e s m â n t e , doră-doră I'ar

putea face să stee locului; d a r p a c e ! Nici vorbă nu e r a
se-1 pQtă face se aibă s t a r e ; el scia n u m a i u n a : daţi-mi
pace să merg unde mi-am pus gândul, gătaţi-mi merinde
şi nu aveţi nici o grijă, ve va ţinea împeratul ca b a n u ' n
ladă p a n ă voiu veni eu, că mult sciu că nu o se z ă b o v e s c .
 - 118 -

N'avură d a r ce-i face, se mai stee locului, îi făcu

b a b a m e r i n d e , e a r el îşi luă traista d e - a u m ă r şi paloşu'n
m â n ă şi hai la d r u m !
S'a tot dus el singur pană a dat de o p ă d u r e m a r e ,
dar nu i-se-părea, că el mai fusese prin păduri, m a i vă-
duse el şi lemne strembe şi drepte, d a r ca aci b a ! N'ai fi
aflat un lemn cum l'a lăsat D u m n e d e u sfântul, se fi dat
bunul şi p â m e n t u l . Ore ce se fie asta, gândi el, de n u
vedi t u un lemn de dai Domne, fără unul mai incârjobat
decât altul ? ! T r e b u e că aci este ce e s t e ! Şi se duse el
gândindu-se prin p ă d u r e p a n ă dete de un ometeu cât un
deal, şi numai cu un ochiu în frunte, şi omul acela a p u c a
copacii de verf, tot câte doi odată şi-i făcea gânj la pă-
m e n t şi apoi îi lăsa şi a p u c a alţii şi iar alţii, fără a
se obosi.
— Mei omule, ce nu laşi t u lemnele c u m le-a lăsat
D u m n e d e u ? dise Ion apropiindu-se de uriaş.
— Ce ai se mă întrebi ? respunse uriaşul, aşa-i firea
m e a , că eu sunt S t r â m b ă - l e m n e , d a r se-mi spui tu, ce cauţi
p e aici prin moşia m e a ?
— Eu, respunse Ion, merg în lume la vitejii, se mă
lupt cu smeil şi se scot fetele împăratului nostru dela ei,
dar nu se stremb lemnele, ca t i n e ; de ai fi tu vr'un vitez
de dai-d6mne, n ' a i face nici tu bazaconii de acestea, ci
te-ai p u n e la o m u n c ă m a i cinstită !
— H m ! respunse uriaşul rîngindu-şi nesce dinţi, m a r i
ca de măgari, h m ! că prin moşia m e a nu-i t r e c e !
— Nu?
— Nu!
— En se vedem, dise Ion, hai se v e d e m care p e care ?
Şi se luară la t r â n t ă ca doi urşi, şi se svercoliră, pană puse
Ion pe uriaş în genunchi, atunci trase paloşul şi-i d i s e : Ce
diei S t r â m b ă - l e m n e , cum ţi-ar tigni de te-aş trimite a c u m
p e ceea lume ? Mai bine a r fi acolo, ori mai bine a r fi
se n e prindem noi fraţi de cruce ?
 — 119 —

— Ba mai bine se ne prindem fraţi de cruce, c ă m e r g

şi eu cu tine, în bine şi-n reu, di şi nopte, pe a p ă şi
pe uscat.
— Ei, vedi aşa ne mai înţelegem, dise Ion, şi ju­
r a r ă amândoi credinţă p e ascuţitul paloşelor şi apoi ple­
cară amândoi prin p ă d u r e la deal.
Dar c u m se svârcoliră a t â t a la t r â n t ă , a m â n d o i erau
osteniţi şi asudaţi şi mai muriau de sete. Deci plecară
cătră un p ă r â u se bee apă. Şi găsiră a p ă n u m a i de­
cât, dar t u r b u r e , Domne, negră gălbuia, de nu era chip
se o bee. — Ore de ce-i aşa turbure a p a asta, plouat'a mai
la deal ori surupatu-s'a vr'un munte ? întrebă S t r â m b ă -
lemne. Ear Ion îi r e s p u n s e : Aci este, ce este, dar hai p e
p â r ă u în sus că vom d a noi u n d e v a de a p ă limpede. Şi
se luară tot pe isvor în sus, dute-dute, p a n ă într'un loc
d ă d u r ă de un ometeu cât un m u n t e , sta- cu piciorele crăcite
preste p ă r â u , şi tot lua bolovani în p a l m e şi-i sdrumica
cum desfaci cucuruzii, şi sfărimăturile tote c ă d e a u în a p ă
de t u r b u r a u a p a .
— Dar p e tine ce te-a a p u c a t de sfărmi bolovanii şi
turburi apa, de nu p u t e m b e a ? întrebă Ion apropiihdu-se
de uriaş.
Ear el, tot sfărmând b ă r b ă t e s c e la bolovani, de gân-
diai că i-a luat cu ruptul, r e s p u n s e rîngindu-se:
— Mai încet, nepote, că şi pe tine te sfărm, că eu
sunt Sfârmă-petră.
— Aşa?
— Aşa!
— Că mi-ar plăcea se ved, dise Ion.
Şi se apucară, şi se luptară, er în u r m a urmelor făcu
ca şi cu S t r â m b ă - l e m n e şi apoi se prinseră fraţi de cruce
şi se duseră toţi trei. Când erau într'un loc, ce că li se
clătesce p ă m â n t u l p e sub p i c i o r e ? Se uită în drepta, c a u t ă
 — 120 —

în stânga, n i m i c ! Se uitară apoi în jos, adecă în vale era

un uriaş grozav şi se j u c a cu doi munţi ca şi cu doue mere.
Ore acela cine e ? întrebă Ion. Ear Sfârmă-petră res-
p u n d e : Ela-i frate-meu Scutură-munţii, hai păn la el, de
nu ţi-a fi frică.
— Ţi-ai g ă s i t ' o ! se-mi fiă frică? dise Ion ridând, şi
se apropiară de Scutură-munţii. Şi când erau lângă el, îl
întrebă I o n : Dar tu n"ai p u t e a face un lucru mai bun,
numai se scuturi cei munţi, nu i-ai putea tu lăsa in pace,
cum i-a lăsat D u m n e d e u sfântul?
— Taci din gură, dise uriaşul mânios, aşa-i firea mea,
că eu sunt Scutură-munţii, dar voi ce căutaţi p'aci, prin
moşia m e a ? Hai se ne răfuim! şi dicând aşa se r e p e d e se
apuce pe Ion de grumadi, d a r ăla încă nu era tufă, îi prinde
manile ţapen ca in clesce, apoi şi-1 apropia de b r â u şi mi-
ţi-1 stringe preste mijloc de-i părâiesc osele ca gătejele. Şi
se svârgolesc, şi se trântesc, dar în urmă îl dovedesce Ion,
apoi se prind fraţi de cruce şi plecă toţi patru în lume la
vitejii. î n t r ' o poiană frumosă îşi fac ei o colibă şi se h o -
t ă r e s c se stea acolo o leacă de vreme, p a n ă s'or gândi în-
cătrău se mai apuce ? Căt au stat acolo s'au hotărît că în
fiecare di, unul se r e m â n â . a c a s ă se facă de m â n c a r e , e a r
cei trei se iesă la largul se ispitescă ţinutul, ear s e r a toţi
trei se se întelnescă la bordeiu. în diua dintâiu a r e m a s
a c a s ă S t r â m b ă - l e m n e . După ce plecară ceialalţi, îşi lua
arcul şi minteni aduse un porc gras selbatic, îl beli şi îl p u s e
se se frigă pe când vor veni ortacii. Dar când era m â n c a r e a
mai gata, veni ac'olea un omuţ n u m a i cât un prunc, cu o
b a r b ă lungă de t ă r ă i a d u p ă el de lungă ce era. Esta era
omuţul cât sciopul cu b a r b a cât cotul. Cum veni ceru se-i
d e a ceva de m â n c a r e . Dar Strâmbă-lemne-i d i s e : O leacă
b u c u r o s îţi dau, n u m a i nu mult, că-mi ascept ortacii, cari
vor veni flămendi ca lupii, apoi cu ce se-i satur ? Şi dă se
taie o leacă de friptură la om'uţ. Dar el fistic! îşi b a g ă
m â n a în căldare, şi scote totă friptura şi-o îndopă cât ai
 — 121 —

b a t e ' n palmi. Strâmbă-lemne numai se'ncrucesce când

vede m i n u n e a ne mai pomenită, şi dă se pună m â n a pe el,
dar el atunci era d u s ; acum ia-1 drace de ai de u n d e !
Esta fu chiar ucigă-1 toca, îşi gândi S t r â m b ă - l e m n e , mer­
gând fuga se vâneze ceva pentru ortaci. Şi ţelul el numai
decât alt porc, dar p a n ă se-1 belescă, pană se-1 frigă, se
tredi cu n o p t e a ' n cap, şi ortacii încă-i erau aci. şi care c u m
întră, î n t r e b a : Noa, d a gata-i c i n a ? — Gata şi nu prea.
r e s p u n d e a ; că m ' a u pus păcatele de am dormit pană mai
la a m e d i ; dar îndată-i friptă, numai o undă se mai dee.
A d o u a d' r e m a s e a c a s ă Sfârmă-petră, a treia di Scu-
tură-munţii, şi fiecare aşa o păţi cu nimurigul de omuţ. In
diua a p a t r a veni rândul la Ion. După ce se d e p ă r t a r ă cei
trei ortaci, prinseră a-şi spune fiecare p ă ţ a n i a cu nimurigul
şi rîdeau cu hohot şi diceau, ă nici Ion n'o s'o p ă ţ e s c ă
c

mai bine. Ei, d a r Ion era Năzdrăvanul din lut! El îndată

ce r e m a s e singur, aduse lemne, făcu foc bun şi aduse apă,
apoi hai cu arcul la vânat. Şi n u m a i decât a d u s e un că­
prior cât un t a u r de cinci ani, gras şi frumos, de se tot
mânci din c a r n e a lui. Apoi îl beli şi-1 puse în căldare se
facă din el m â n c a r e . Ear când fu p e la ojină, cine-i ni-
m e r e s c e ? Nimurigul întră în casă n e c h e m a t şi cere de
m â n c a r e . Ţi-oiu da din despicături, respunse Ion şi înhaţă
pe nimurig de barbă, luă paloşul şi c r e p ă un copa.ciu, apoi
îi băgă b a r b a în c r e p ă t u r ă şi slobod'i despicăturile la olaltă,
lăsând pe nimurig se fluere a pagubă, ear el întră în colibă
şi-şi vedu de trebă. Şi se ruga bietul nimurig din copaciu
se facă Ion bine se-i dea drumul, dar Ion se făcea surd de
acea u r e c h e .
Colo'n de seră veniră ortacii dela vânat. Ei credeau
că nici Ion nu o păţjse mai bine decât ei. Dar se înşe­
lară şi mai î n m ă r m u r i r ă , când vedură pre nimurig cu b a r b a
în copaciu şi îi audiră plângerile şi tânguirile. E a r intrând
în colibă, aliară m â n c a r e a ciimu-i mai bună, nici fierbinte,
nici rece, n u m a i călduţă cumu-i- mai b u n ă de m â n c a t .
 — 122 —

După cină se culcară, ca dimineţă sS se p6tă scula

cât de timpuriu s6 facă lege la omul cât şchiopul cu b a r b a
cât cotul. Dar c â n d se trediră şi m e r s e r ă afară se-1 v a d ă
mort e ori viu, nu aflară nici copaciu, n e c u m n i m u r i g ! —
Asta-i alta, cioplită cu d a l t a ! dise Ion r i d â n d ; se-mi spuneţi
voi fârtaţi, a c u m a ce-i de făcut? — D'apoi l'om lăsa în m a m a
huciului, dic cei trei, d a r Ion era Năzdrăvanul din lut, el
nu scia lăsa lucrul numai început, deci le r e s p u n s e : Vedeţi
voi u r m a , p e u n d e a tîrît nimurigul copaciul ? Vom m e r g e
tot pe ea p a n ă la capătul el, acolo vom vede ce va mai fi,
dar aci nu-i de stat, b â t a ' n m â n ă şi la d r u m ! Ear cei trei
îl ascultară şi se tot duseră pe u r m a copaciului p a n ă la bu-
ricul pământului, pe u n d e intrii în ceea lume. Aci statură
locului şi se gândiră ce-i de făcut ? Din sfatul lor a eşit,
că din piei de d o b i t o c e , , c e ţeluiau ei cu săgeţile, s6 facă
curele lungi şi tari, şi se împletescă o corfă, ear în. corfă
se între Ion slobodit în curele p a n ă pe cea lume, ear c â n d
va scutura e h curelele, se-1 t r a g ă în sus.
Aşa făcură, şi Ion s'a slobodit în jos p a n ă a ajuns p e c e e a
lume, ear ortacii i-au r e m a s afară la buricul pământului. După
ce a ajuns el pe cea l u m e , a prins a m e r g e tot după n a s p a n ă
s'a obosit, dar n ' a d a t nici de ceva sat, nici de ceva oraş, nici
chiar de o colibă m ă c a r n ' a dat, nici de vr'un om ori do­
bitoc. Acum ce e r a se facă, pe cine se scie el întreba în
cotro se apuce ? Atunci dă de un cal păscând, d a r calul
era orb de amândoi ochii. Ce s6 se scie f a c e ? B a t ă r de
n ' a r fi dobitocul a c e s t a orb, m'aşi sui călare pe el şi a ş
nimeri u n d e v a la stăpânul l u i ; d a r aşa ? . . . Atunci calul
dă glas o m e n e s c şi d i c e : Du-te n u m a i tot înainte, voinice,
că-i d a de nescari curţi, sunt ale unui smeu cu trei capuri,
vei afla tu acolo c e - c a u ţ i . Bucuria lui I o n ! Nici nu m a i
stă pe gânduri, ci m u l ţ ă m e s c e calului frumos şi o călcâiază
p a n ă dă de c u r t e a smeului, care sta n u m a i pe u n picior de g ă i n a
şi era t6tă de a r a m ă . Cum întră'n casă, dă de o d o m n ă ,
ţinfiră şi frumpsă de gândiai că-i o d i n ă ; Bună diua, d o m n ă '
 - 123 -

— Să trăesci cu bine voinice! Dar cum ai ajuns aci,

unde încă om p ă m â n t e a n n ' a călcat, numai eu cu cele două
surori ale mele. ' •
— Că doră nu eşti fata împăratului dela n o i ? '
— Ba da, eu sunt fata cea mai m a r e a împăratului
verde din l u m e a verde.
— D'apoi după fetele împăratului verde am plecat şi
eu s e le scot dela smei, că mai mor părinţii lor de supă- (
v

rare după ele.

— Ei, voinice, că în grea cale ai pornit. Smeil sunt
primejdioşi. Mare p o m a n ă ţi-ai face se ne poţi d u c e de
unde ne-au adus smeil, dar rău mă tem că-ţi vei p u n e ca­
pul şi nimic nu-i folosi.
— Nu te t e m e , numai spune-mi unde-i smeul ăstor
curţi şi ce s e m n e a r e când vine a c a s ă ?
— O h ! El îndată vine. Când e cale de trei cjile de
aci, a r u n c ă buzduganul în uşă şi uşa i-se deschide şi buz­
duganul s a r e p e m e s ă şi de p e mesă-n cuiu, acela e s e m n
că se pun m â n c a r e a pe masă, că p a n ă ese o ţiră aborul,
şi smeu-i aci. '
Atunci n u m a i audiră z u p ! în uşa cea de a r a m ă şi vă-
dură buzduganul p u n â n d u - s e pe mesă şi de pe m e s ă ' î n cuiu.
Dar Ion nu-1 lăsă în cuiu, ci-1 luâ şi s v â r r ! cu el îndărăpt
de m e r s e sbârnăind pre lângă urechile s m e u l u i ; de-1 ni-
meria în frunte, s'ar fi şi lăţit ca o broscă la p ă m â n t , d a r
norocul p e el că nu l'a nimerit. Dacă vădii smeul c u m îi
rândul, merge după buzdugan şi şi-1 duse subsuoră p ă n '
a c a s ă . Şi era m a r e buzduganul ca o bute de 50 de vedre
şi era de oţel c u r a t de sclipia ca argintul. Mergând p e
cale se tot gândia, că doră careva din fraţi a făcut batjo­
cura asta cu el, că de Ion Năzdrăvanul de lut nu-i t r e c e a
prin minte că a r piilea fi, de orece abia era de 8 ani de
bătrân, era deci după socoteala smeului — băiat in c ă m a ş ă •
lungă încă. Când intră inse în lăuntru şi-1 vădu ca un
domn după mesă, fără frică, mai înlemni smeul, d a r iar
 — 124 —

prinse curagiu şi-şi g â n d i : Dar de c u m v a . . . Apoi întreba

pe Ion : Dar ce vânturi te portă prin ţera nostrâ, nu-ţi e
destul de m a r e a v o s t r ă ?
— Adecă mare-i şi frumosă ţera nostră, — respunse
Ion, — şi de n'aţi fi voi, smeii, a r fi şi mai frum6să, ear
fiind voi în vieţă, cam faceţi câte o nâsăringn, şi deci am
venit se ne refuim! Ori eu ori voi, toţi nu putem fi, că vedi
tu bine cum ne stau lucrurile : vouă ve place ce-mi place
şi mie, eu m'aşi ţine în dreptul meu, voi veniţi la noi
când vă place, gândind de b u n ă semă, că n ' a r e cine ce vă
face, că ţera-i fără domni. Dar se sciţi, că de nu veniaţi
voi la noi, eu nu rîvneam în veci se vă calc ţ e r ă ; acum
a l e g e ţ i : în luptă să ne luptăm, in paloşe să ne t ă i e m ?
— Ba se n e luptăm în luptă drâptă voinicescă! Şi se
luptară, şi făcu ce făcu smeul şi trânti pe Ion de întră în
p ă m â n t p ă n ă ' n genunchi, d a r se împulpâ Ion şi se smâncî
din p ă m â n t , şi a r u n c ă pe smeu în p ă m â n t p ă n ă ' n g r u m a d i
şi-i tăia tote trei capurile. Apoi dedu cu paloşul în cele
tref cornuri ale cetăţii, şi odată se făcu cetatea un m ă r de
a r a m ă şi-1 dedu fetei se-1 b a g e în sin, ear ea-şi scose înelul
cel de a u r de p e deget şi-1 dedu d e şi-1 puse Ion în deget,
dar lui numai în degetul cel mic îi era bun şi şi acolo îl
stringea. Dup'aceea se luă cu fata şi merse aţă la curţile
cele de argint, care stau numai pe un picior de gâscă, u n d e
era fata cea mijlocia a împăratului, ţinută de smeul cel cu
n o u e capuri, Ce se mai întindem vorbă ? Aci făcu Ion ca şi
la smeul cel dintâiu şi plecă cu a m â n d o u ă fetele la cur­
ţile cele de aur, care sta numai pe un picior de curcă, ş'
unde era fata cea mai mică a împăratului, ţinută de smeu.
cel mai puternic, care era cu d o u ă s p r ă d e c e capuri. Şi cu acesta
făcii aşa ca şi c u c e i doi şi plecă cu tustrele fetele spre bu-,
ricul p ă m â n t u l u i ; fiecare fată avea câte un măr în s i n : u n a
de a r a m ă , una de argint şi una de aur. ear el avea pe de- ;
getul cel mic trei inele de aur. După ce ajunse la buricul
pământului, sui pe fata cea mai m a r e în corfă şi scutură
 — 125 -

de curele şi uriaşii de afară îndată o scoseră în lumea

n6stră. Apoi slobodiră corfa şi scoseră pe fata cea mijlocia,
în u r m ă pe cea mai mică. După aceea iar slobodiră corfa
se scotă pe Ion. Dar ce-şi g â n d i r ă : Noi tustrei ne putem
numai bine însura cu fetele ceste trei, ore se-1 lăsăm pe
Ion în h a n t ă t a r ? Ion p a r ' c ă le pricepu g â n d u l ; că în loc
se se suie el în corfă, puse o petră, c a r e a chibsuî că ar fi
cam ca el de grea. Şi o scoseră uriaşii p a n ă cam calea
j u m ă t a t e , apoi huzdup ! o, făcură scăpată, lăsând curelele din
mâni, de cum câdu, totă mii de bucăţele se făcu. — 0 ,
dragii mei de fărtaţi! gândi Ion, mult bine-mi mai vreţi voi m i e !
Acum vădend că nu-i modru de s c ă p a r e se luă iar
îndărăpt prin ceea l u m e , p a n ă dedu de o casă. Bucuria
lui când o .vedti! Şi întră el inlăuntru şi dă de un om fră­
m â n t â n d oţel, cum frământă muierile p â n e a în covată.
Acela era F r â m â n t ă - o ţ e l , văr bun cu omul cât şchiopul cu
b a r b a cât cotul, dar trăiau reu laolaltă, ca neamurile, că
Frământâ-oţel era de o fire domolă, blândă, p r e c â n d nimu-
rigul de văru-seu era pricina'n tălpi. Cum vădu F r â m â n t ă -
oţel pe Ion, îl î n t r e b ă : Dar ce vânturi te p o r t ă pe aici, voi­
nice, pre u n d e picior de om încă n'a c ă l c a t ? —
— Am venit — dise Ion — că a m avut o ţir de ră­
fuială cu smeil, pe ei i-am omorît, fetele împăratului nostru
le-am scos p e ceea l u m e , acum aş mai ave ceva de îm­
părţit cu omul cât şchiopul cu b a r b a cât cotul, şi apoi vă
las ţ a r a în b u n ă p a c e ; nu m'ai sci îndrepta u n d e şede ?
— Da cum se nu, că doră suntem veri, fire-ar fi fost
se nu-1 fiu cunoscut de nimurig, că-i mai numai cât o nucă
şi face mai mult buclug în lume decât dece uriaşi, aşa-i de
îndrăcit. Numai mai încolo şede, hai că-ţi a r ă t eu c a s a .
Şi eşi Frământă-oţel şi duse pe Ion p a n ă p e o d â l m ă de
unde se vedea casa lui Omul-cât-schiopul cu b a r b a cât
cotul. Acolo statură o leucă p e loc şi dise F r ă m â n t ă - o ţ e l :
Bagă de semă, că casa nu*'are uşi nici ferestri, pe h o r n
întră şi ese din casă. De-i în casă cu mumă-sa, n'ai ce-i
 - 126 -

face, că amândoi te om6ră, dar celuesce cumva pe h ă r a n c a

de b a b ă afară şi o o m 6 r ă pe ea întăiu, apoi poţi intra la el.
— Mulţam de învăţătură, d'se Ion. şi m e r s e singur
c â t r ă casa nimurigului. Acolo în curte era o mulţime
de galiţe. El se făcu o vulpe şi d ă fugă printre ele. Ga­
licele făceau o larmă de gândiai că se p r ă p â d e s c e lumea
Baba a u d e . Vede cocoşul cel mare roşu în gura vulpei.
cob6râ iute se-şi sc6tă cocoşul, atunci vulpea se dă preste
cap, se face Ion în tălpi şi a p u c ă paloşul şi c i o r s ! capul
babei. Apoi întră în lâuntru pe horn. Adecă Omul-cât
şchiopul cu barba cât cotul era lungit pe vatră, dormia, ear
copaciul era pe foc, l'a fost pus se ardă, doră şi-a p u t e a
smulge b a r b a din el. Ion cum întră, îndatâ-i tăia capul, apoi
eşi şi aprinse c a s a . p e el. Din acel minut nimurigul n'a
mai călcat ierbă verde.
Dar acum ce se facă I o n ? P e u n d e ce mergă el
a c a s ă ? Cine se-1 scotă p e el prin buricul pământului la
d e a l ? Sta cât p'aci se-i p a r ă râu că a venit. Dar mer­
gând el aşa îngândurat, dă de o casă şi întră înlăuntru.
Acolo erau doi moşnegi orbi, u n vij şi o b a b ă . Baba toc­
s e
mai făcea coleşe. Bucuria lui Ion. Dar nu d ' nimic.
După ce scote baba coleşa din c ă l d a r e pe un curpător, p u n e
p e un tănier de lemn b r â n z ă şi prind moşnegii a m â n c a . Dar
Ion le ia mai mult de j u m ă t a t e coleşa dinainte şi o m a n c ă
el cu brânză. Acum r ă m â n moşnegii flămendi. Se tot gân­
desc şi se vorbesc, că ore ce pote se fie? în u r m ă d'c, că
d a r de au fost mai flămândi decât de altă dată, deci se
pun şi mai fac o coleşe. Ion şi pe a c e e a li-o m ă n â n c ă , că
doră era flămând, că de când nu m â n c a s e nimic! Aci
nu-i lucru bun, tu babă, d'se vîjul; hai se căutăm, n u c u m v a
este cineva, care n e batjocuresce a ş a ? Şi se dau moşnegii
a căuta aşa pe orbecate. Ion se putea lesne feri se nu-1.
prindă, dar nu voi, ci se lăsă prins, se vadă ce-i vor face*
Daeă-1 grind vîjii, îl î n t r e b ă : Dar cine esci tu, de cutezi a
ne m â n c a m â n c a r e a n e î n t r e b a t ? Ion le spune din fir in păf
 — 127 —

3ine-i şi a ce a fost prin ţera lor, şi că a c u m a era mai

mort de fome, de a c e e a a indrăsnit de a m â n c a t neintre-
bat; ar m e r g e de unde a venit, dar nu pote eşi prin bu­
ricul pămentului la deal. — Nu merge nicăiri, d'c moşnegii,
rămâi aci, că noi n ' a v e m pe nime, avere avem destulă, dar
n'avem nici un copil. Tu vei u m b l a i a oi şi le vei mulge, a t â t a
ţi-a fi totă slujba, ear acasă vom griji noi. — Bucuros,-dise
Ion, şi din minuta aceea era păcurar la oile moşnegilor. Când
se iesă cu oile inse, ti spun moşnegii, că de capul lui să nu
între pe hotarele dinelor, că l'or fermeca şi-a muri. El le
fâgăduesce că nu va merge, dar de abia a ş t e p t a să se v e d ă
acolo, că tot audise el că sunt Dine, şi sunt Iele, şi sunt
Frumuşele, dar de vădut nu le văduse încă. Dar nici nu
avii noroc se le vedă, că m e r g ă n d el aşa gândind tot la
dine, a u d e nisce glasuri plângătore într'un verf de copaciu.
Se uită acolo, a d e c ă nesce bieţi de pui de pajura ţipotiau
cât ii lua gura, că un hoţ de balaur era încolăcit p e lângă
copaciu şi era mai la cuib, vrea se m ă n â n c e puii. Ion nu
stă p e gânduri, scote paloşul şi începe a dumica la b a l a u r
ca la curecbiu, şi cât clipesci era o g r ă m a d a de hoit din el
cât o jiredă de fen de m a r e . Apoi se urcă In verful co-
paciului se mângăie puii. Adecă aceia erau n u m a i doi, d a r
mari cât doi berbeci şi nu sciau încă sbura, n u m a i atunci
le da penele cele b u n e şi erau c â t e cu două capuri şi sciau
grăi ca omenii. Bucuria lor că i-au scăpat de balaur, că
diceau ei că de nu-i scăpa, acum îi m â n c a balaurul, că
îu tot anul pe asta vreme le mânca fraţii încât de-i m â n c a
şi pre ei, se stingea n ă m u l pajurilor, că mâsa-i bă­
trână, ear pe tată-seu l'au omorit smeii. Acum se-mi spu­
neţi voi mie, cum se ajung eu p e lumea albă de a i c i ? în­
trebă Ion.
— E, că-i ajunge lesne, că te-a sc6le m a m a , dar ne e
frică că de bucurie că ni-ai scăpat, te-a şi înghiţi, d a r nu-ţi
fie frică, că iar te-a ţipa 6a a f a r ă ; acum bagă-te sub ari­
pile nostre, că uite vine m a m a .
 — 128 —

— Adecă n u m a i v6diî apropriindu-se o n ă m a l ă de pa­

sere cât un bivol, cu dou8 capuri. Ea venia tot ţipotind
de s u p e r a r e , credend că balaurul i-au m â n c a t puii; de groza
lui fugise dela pui, ca se nu vedă p â n ă i-a m â n c a , că scia
că se-i apere nu pote. Când vedu înse g r ă m a d a cea m a r e
de hoit din balaur, n u m a i decât îşi gândi că cineva a mân-
tuit'o de el, deci se a ş e d â pe cuib şi-şi întrebă puii: Dar
cine v'a scăpat, puii mamil de spurcatul de b a l a u r ?
— Ţi-am spune, m a m ă , dar ne t e m e m că li m â n c a .
— Ba nu, dragii mamil, arătaţi-mi pe mântuitoriul vostru.
Puii ridicară aripile, şi pajura — cum v6du pe Ion — îl
înghiţi de bucurie. Dar puii a t â t a plânseră, p a n ă e a r îl
ţipă, m â n d r u şi frumos precum fusese. Apoi îl î n t r e b ă :
Se-mi spui om pe omenia, ce-ţi sunt datore pentru binele
ce mi-ai făcut ?
— Se m6 scoţi pe c e e a lume, dise Ion.
Bucuros, dar tu trebue mai întâiu se încarci pe mine
nouă piei de bivol pline cu apă şi pe a t â t e a pline cu c a r n e ,
că calea-i lungă, eu flâmendesc iute, şi de nu am h r a n s
destulă, suind slăbesc şi pot se cad se ne prăbuşim amendoi.
Ţi-oi câştiga, dise Ion, şi n u m a i decât se coborî jos
m e r s e cu oile la moşnegi şi le spuse, că uite a căpătai
cărăuş, care se-1 sc6tă la lumea lor, dar uite ce trebut
se-i dee. Moşnegii se s u p e r a r ă că Ion îi părăsesce, dar îr,
u r m ă ii şi di s e r ă : Tot omul trage la casa lui, deci se învoiră
se-1 slobodă, b a încă-1 lasă s e facă carne din 30 de berbeci
şi-i dedură şi 18 bivoli, c a r n e a se o p u n ă p e pajură de
merinde, e a r în piei se p u n ă apă şi ce scie că-i lipsesce.
Aşa făcu Ion. î n c ă r c a pajura de gândia că nici de jos
n u s'a p u t e a mişca, dar era tare, se ridica şi sburâ oblu'n
sus cu el, şi când îi era fome înturna capul de a drepta, şi
Ion îi p u n e a în gură câte un picior de berbece ori de bi­
vol, şi când îi era sete înturna capul cel stâng şi-i t u r n a a p ă
în gură. Tot a ş a au „suit p a n ă li se vedea afară, dar c a r n e a *
era gata şi pajura înturna capul se-i dea. Atunci Ion, c a ;
 — 129 -

se nu slăbâscâ pajura şi se c a d ă amândoi în a d â n c i m e ,

scote iute paloşul şi-şi taie din pulpele piciorelor câte o
bună bucătură, şi o dă pajurei. Cu a c e e a l'a scos pană
afară. Când a u fost afară, a dis p a j u r a : ce c a r n e a fost,
care mi-ai dat'o mai în u r m ă ? Ear Ion îi s p u n e : din pulpa
piciorului meu. Ei, de sciam de u n a ca asta, c ă ţi-e c a r n e a
aşa dulce, tot te m â n e a m ; dar aşa, fiind-că mi-ai scăpat
puii, te iert. Dar totuşi de atunci suntem cu pulpa din jos
a piciorului tăiată, p r e c u m se vede pană în diua de adi.
Pajura se slobodi apoi p e buricul pământului în c e e a lume
şi de atunci nu s'a mai aretat p'aici, numai tipul ei i-l'a
tipărit Ion Năzdrăvanul de lut pe bani, după ce a ajuns
împârat, şi tipărit e pană in dilele nostre, spre s e m n că pa­
j u r a l'a scos pe buricul pământului Ia deal, din ceea lume
în asta. Ear Ion a plecat cu paloşul în m â n ă prin p ă d u r e
spre satul lui.
Mergând el aşa, - te miri pe unde s'a zârăstit, p e ce
drum, destul că a ajuns la o casă, u n d e o muiere era în­
văluită cu văruitul. Da ce eşti aşa învăluită, lele ? întrebă
Ion. — Da cum n'oiu fi, că d o r ă sciî tu, c e se gată p'aici,
ori doră tu eşti de p e ceea l u m e ? — Ce se gată lele, că
eu nu sciu chiar nimic.
— Se vede că eşti un meteleu săhăstrit, respunse, mu­
ierea fălosă,. — doră trei uriaşi a u scos pe fetele tropăra-
tului dela smei, şi acum preste câteva dile ' o r c u n u n a cu
s

ele, Duminecă li e n u n t a , noi toţi ne gătim de nuntă. —

A ş a ? (lise Ion, mirându-se şi aducându-şi aminte de dragii
lui fârtaţi. A ş a ! fătul meu, dise muierea, vedi ţu şi te gată
o ţiră, că tot norodul e c h e m a t la nuntă.
— Şi ce di-I astădi, l e l e ? că bietul Ion şi dilele şi-le
uitase.
— Ear muierea credendu-1 atât de prost, b ă t u în palmi
şi ridând cu hohot d i s e : Vai bată-te 'ntunerecul nopţii se
te bată, da tâhuî mai e ş t i ! să nu scii tu nici dilele! E
Marţi — mă, c'aşa a fost şi adi e s ă p t ă m â n a .
9
 - 130 -

— Mulţam dumitale, dise Ion, plecând mai departe. —

N'ai de c e ! d'se femeia, uitându-se după el şi g â n d i n d : cât
e de voinic, de ar fi şi scuturat, ar plăti un s a t !
Ion Năzdrăvanul de lut se duse p â n ă în satul lui,
a d e c ă acela acum era oraş m a r e . Nu mai află căsuţa moş­
negilor sei, nu mai c u n o s c e a pre nime, nu-1 mai cunoscea
nime. Deci ce-şi gândi, ce nu-şi gândi, că întră la un
croitoriu: B u n ă $iua,, j u p â n e . S ă n ă t a t e bună, voinice, dar
ce cauţi p e la n o i ! — Am venit, j u p â n e , n'ai avea lipsă de
un sodal, că şi eu sunt croitor.
— 0 ! bine că te-a adus Dumnedeu, respunse croitorul,
că nu-mi văd capul de lucru, cu nunţile estea dela împă­
răţia, hai de m a n c ă ceva şi apoi ne-om a p u c a de lucru.
Aşa şi făcură. Mâncară şi se a p u c a r ă de cusut. Ion era
năzdrăvan, ce nu scia el? Cosia de gândiai că cu a c u ' n
m â n ă s'a născut. Când fu de cătră seră, dice croitorul bă­
trânul cătră calfă: „Peria h a i n a asta că o duc la fata cea
mică a împăratului se o cerce bună-i va fi?" 0 peria Ion
şi în buzunariul hainei puse inelul ei cel de aur. Croitoriu!
să duse cu haina, şi a c e e a plăcii fetei împăratului, că sta ca
scrisa p e ea.
Când dă se o d e s b r a c e , cercă se vadă, nu cumva bu­
zunarele sunt p r e a largi ori p r e a strimte ? Adecă acolo dă
de inelul ei. Atunci d e loc făcu altă faţă, că p ă n ă ' n t r ' a c e e a
e r a voiosă şi nici prea, voiosă că-i la părinţi, ear s u p ă r a t ă
că nu-i cu cel ce o scose dela s m e i . ' D e c i merse la tată-seu
şi-i spuse, că tinerul c a r e le-a scăpat pre ele dela smei,
trebue că nu-i departe, că uite i-a trimis inelul ei în bu
zunariul dela haină. Şi vădu şi împăratul inelul şi-1 cu
noscii. că doră era cu numele ei şi intrebâ pe c r o i t o r : ju
p â n e , cine a pus inelul acesta în b u z u n a r i u ? Ear croito
riul r e s p u n s e : Nu sciu, de n u i va fi pus un melean, ce-
ţin drept calfă de croitoria. — En chiamă-1 în c6ce, —
dice împăratul. -Şi fuga merse croitoriul păn' acasă şi ven
îndată cu Ion cu tot. Când veni el, uriaşii e r a u la c i n ă ,
dar când îl vădură, odată s c ă p a r ă furcuţele din mâni. F e ­
tele îl c u n o s c u r ă şi ele, şi deodată săriră dela m a s ă şi
prinseră a-1 săruta. E a r împăratul încă-1 cunoscu şi-1 pofti
la cină. Dar Ion dise: V o m cina îndată, n u m a i s e mă ră-
fuiesc cu dumnialor, apoi se întorse c ă t r ă uriaşi şi d i s e :
En haideţi o leacă afară, jupanilor, se n e t r a g e m răfuiala
nostră c e a veche, apoi — c e a da Dumnedeu, a c e e a va fi.
Şi a u eşit tuspatru afară, şi Ion a a r u n c a t paloşul in sus,
dar a ş a l'a aruncat, de stelele-i făcură loc, se n u le taie,
şi paloşul s'a dus tot în sus un scopot bun, apoi s'a îndrep­
tat în j o s ca fulgerul de iute şi când fu j o s — c i o r s ! odată
tăia trei capete de u r i a ş ! Apoi îl l u â Ion în m â n ă şi d i s e :
Noa hai fratele m e u se te p u n şi la hodină, că de când
am plecat de acasă, mult a m suferit noi doi. Şi şi-a p u s
paloşul în cuiu. apoi s'a pus la cină şi cinând li-a s p u s
t6te întâmplările lui, — după cum vi le spuseiu şi eu, şi
când gătâ, a d a u s e : Acum puteţi dormi în p a c e , că n u m a i
sunt nici smei, nici uriaşi, nici balauri, nici Omul-cât-schio-
pul cu b a r b a cât cotul n u mai t r ă e s c e , p e toţi i-am p r ă p ă ­
dit eu cu paloşul m e u şi cu ajutoriul lui D u m n e d e u .
A doua di făcură nunta, că l u â p e fata c e a m a i mică,
apoi a r u n c a mărul cel de a u r j o s şi s e făcu o c e t a t e de
aur, şi acolo petrecu multe dile şi bune cu n e v a s t a lui.
Ear socru-seu l'a lăsat împărat in locul s e u , şi — de n ' a
murit, şi astădi t r ă e s c e .
Ear eu v ' a m spus o minciună şt a m u vă dic n6pte b u n ă !
Cui. de G e o r g e B r â t e a n , înv. în Vama, Ţera Oaşului.

12. Ion Porc-împerat.

A fost ce a fost, că de n ' a r fi fost, n u s'ar p o v e s t i ;
a fost o d a t ă un împărat, şi împăratul acela a v e a împără­
tesa şi o fetiţă, şi avea slugi multe şi slujnice, ca gazdele
colea, nu c a sărăntocii, şi o slujnică avea un copil ca de
4—5 ani. Şi odată, colea iu postul cel m a r e , când îs scumpe
9*
 — 132 —

merele tare, i-a dat împeratul poruncă se-i curăţescă doue

m e r e se m a n c e cu pită, că-s b u n e de post, că p'atunci
postiau şi împăraţii, nu ca acum, că nici mojicii nu ţin p o ­
sturile. Dar n u m a i doue m e r e i-a dat chiar împeratul cu
m â n a lui, bag-semă n ' a fi nici avut mai multe. Destul,
că slujnica prinse a le curaţi, er copilul ei — ca copiii —
de n ' a r e măr, m â n â n c ă şi coji, şi tot bine-i, n u m a i să ciofo-
tescă ceva ca purceii. Cum m â n c a el aşa coji de m e r dela
m u m ă - s a din polă, ciofotind ca un purcelaş, mă-sa-1 n e t e -
desce cu dragoste pe cap şi dice desmierdându-1: 0 pur-
celaşul mamii, p u r c e l a ş ! Şi — m i n u n e ! în minuta a c e e a
copilul se făcu porc ca toţi porcii, cu patru piciore, cu co­
diţa cârligată, cu peri ţepoşi, cu urechile ciofiicate, şi gro-
hotind a d u n a cojiţe de m e r de jos, cum picaseră din şur-
ţul mâme-sa, care sări ţipotind, când îl vedu că s'a făcut
porc. Acum ce să se sciă e a f a c e ? Ionuţul ei, din copil,
se făcuse p u r c e l ! Apoi bine-i se glumescă m a m e l e ? Feri
D o m n e ! Aşa, porc fiind copilul, nu l'a mai putut ţine în cu-
lină şi prin casă c a p â n ă într'aceea, ci a fost nevoită a-1
trimite la c â m p cu ciurda satului. Dar a t â t a l'a şi mai
v ă d u t ! Că purcelul, cum s'a vădut la largul, în c â m p , n ' a
stat în porci, ci s'a tot dus grohotind şi coviţălind, p ă n '
a ajuns în p ă d u r e . Acolo, într"o poiană frumosă,' era o
căsuţă mică, îa care trăia un biet de moşneag, singur sin­
gurel, ca c u c u l ; n ' a v e a nici babă, nici copil, nici ceva gă-
liciore, nici m â ţ ă ' n vatră nu avea. La moşneagul acela a
t r a s purcelaşul. Bucuria moşneagului, că are şi el acum
la bătrâneţe, ce nu avuse nici când. Şi u n d e nu prinse a
îmbucături pe purcelaş, cu ce avea mai bun, cu ce m â n c a
şi el, şi-1 culca în casă cu el, ca nu cumva se vină vre-o
dihane de lup se-1 lase fără purcel.- Diua îl p u r t a tot cu el,
colea-i scutura dintr'un stejar ghinde, dincolo-i scutura din­
t r ' u n fag jir, p e lângă p ă r â u din aluniş îi a d u n a alune, şi
purcelaşul tot ciofotia cât era diuliţa de m a r e . şi se făcuse
m a r e şi frumos şi blând ca oia. Aşa trăiră ei multă v r e m e .
 - 133 —

Moşneagul nici nu-i rlicea altcum decât copile. Odată n u m a i

aude moşneagul ce nu audise nici c â n d : porcul lui prinse
a da glas de om şi dice m o ş n e a g u l u i : tată. Bucuria moş­
neagului a c u m era şi mai m a r e . L'ar fi băgat în sîn de
u a
drag ce-i era. Totă d i povestiau. Odată n ' a r e m o ş ­
î n
neagul ce mai vorbi, ci gugulindu-şi băiatul îi disc
g l u m ă : Acum eşti m a r e , fătul meu, acuşi te-a însura t a t a .
Porcul se uită la m o ş şi r e s p u n s e : Bine d'ci tată, mi-a ve­
nit v r e m e a se m e însor, du-te la împăratul şi-i peţesce fata
pe s e m a mea.
Moşneagul încremeni, când audi u n a ca a s t a ; el n u m a i
glumise, şi copilul ia gluma de bani b u n i ; deci se g â n d i : se-1
însor, dar cum se însor eu u n p o r c ? Că bine că vorovesce
ca omenii, dar p e n t r u a c e e a el tot porc r ă m â n e ; apoi —
se dicem că-i chiar om, chiar copilul meu, cum aşi cuteza
eu se-i cer chiar fata împeratului, eu care nici m â ţ ă ' n
vatră nu am, n e c u m o găină ori alt c e v a ? Şi când se
găta se i-le spună a c e s t e a limpede şi lămurit, porcul îi tăia
graiul: Sciu ce gândesci, tată, dar nu-ţi face d u m n i a t a ca­
pul călindar şi m i n t e a sfredel cu gânduri de acestea, mergi
numai şi-mi peţesce fata împeratului, că alta nu-mi t r e b u e ,
ear n e î n s u r a t nu-ţi mai r ă m â n , şi p a c e şi s ă n ă t a t e !
Ce să se scie face bietul m o ş n e a g ? Ar' m e r g e — se
t e m e că împăratul ori l'a lua de n e b u n şi l'a închide în
casa smintiţilor, ori va crede că-i batjocoresce curtea şi l'a
închide într'o temniţă, de acolo i-vor putredi ciolanele, de
nu cumva l'a chiar s p â n d u r a ! N'ar merge, — se t e m e că
copilul lui cel scump va lua l u m e a ' n cap de s u p ă r a r e şi
iar va r ă m â n e a singur ca cucul. Aşa să frământa bietul
m o ş n e a g în mintea lui, dar porcul nu-i dedu mult răgaz,
de gândit, ci-i mai d i s e :
Nu sta a t â t a pe gânduri, hotăresce-te odată şi-mi spune
ori că mergi, ori că nu mergi.
— D'apoi, ducu-mă, duc, dragul tatii, m ă c a r că bine
văd că nu fac bine,
 - 134 -

— B a bine, tată, vede-vei dta că va fi bine.

Ce ţi-i mintea sglobivă de copil! se gândi moşneagul
luându-şi toiagul, apoi îşi luă pălăria de pe c a p , făcu trei
cruci lungi, dise u n D6mne-ajută şi porni încetişor, după
ce b ă g ă copilului minte în cap se grijescă de casă, se nu le
fure cineva ceva, — ca şi când, Domne apără, a r fi şi avut
dela cine ce f u r a !
Cât ţinu drumul din p ă d u r e şi p â n ă la satul împăra­
tului, se tot gândia şi să resgândia cum se începă, ce se
dică, ca se nu supere faţa luminată a măritului împărat.
Ear când fu a c o l o : b â t ă ! r ă m a s e mut când vădu ce nu-i
mai vădură ochii de când e ; mândrenil şi scumpeturi,
cum n u m a i la împăraţi se pot vede. Nu-i vorbă, c a m cu
greu străbătu p a n ă înaintea feţei împăratului, că sciut
lucru este, că căţeii cei mici de p e de laturi sunt m a i
fuduli decât s t ă p â n i i l o r ; d a r în u r m a urmelor, d u p ă ce
le spuse că are o leacă de vorbă n u m a i cu luminatul
împărat, îl lăsară în palută. împăratul era u n om înţelept
şi drept, d a r se vedea a fi om straşnic în mânia, aşa-1
a r ă t a u ochii. Cum vădii p e moşneagul zăpăcit, îi dise
lin şi liniscit: Ce veste n e aduci m o ş u l e ? Ear m o ş n e a ­
gul n u m a i decât prinse inimă şi suflet şi începu a-şi da
solia, c ă : Se ierte înălţatul şi luminatul împărat, am şi eu
un c o t â n g a n de fecior, se a p u c ă holteieş, şi nu-mi dă
două cu d6uă se vin şi se vin p â n ă Ia înălţatul împărat
se-i cer coconita de m u i e r e ; în z ă d a r i-am d i s : Mă băiate,
fi cu minte, că noi nu s u n t e m n e a m de împărat, el mi-a
r e s p u n s c ă : de nu suntem, putem fi. Acum se nu se su­
p e r e înălţatul împărat d a c ă a m venit se împlinesc pofta
copilului meu, că mi drag pârlitul, că numai pe el îl am,
apoi scie înălţatul împărat, că un părinte ce n ' a r face pentru
copilul seu ?
— Nu mă supăr, moşule, nici decât, că de când e
lumea a fost a ş a ; fetele s'ar mărita, ear măritatul a ş t e p t ă
luat, şi luatul aşteptă petit, ear a peţi n u m a i feciorii a u
 — 135 -

drept, fetele t r e b u e se primescă eu cinste şi cu omenie ori

ce peţitori, d a c ă cumva nu-i p r e a departe de la hal p â n la
pal. Dar uite, moşule, că ai venit astădi nici u n rău n u
ai făcut, n u m a i cât mai mult se nu cutezi a face lucrul
acesta, d a c ă feciorul dtale nu s'a lega că mi-a face trei
lucruri, c a r e le voiu pofti eu dela e l ; 99 de peţitori a avut
fata mea, că n u m a i p e ea o am, şi nici unul nu mi-a făcut
lucrurile care i le-am cerut, şi la toţi le-am pus capetele
în pari, uite colo şi n u m ă r ă , 99 de pari cu capete de o m !
Dacă feciorul dtale nu mi-a p u t e a face lucrurile, care i-le
voiu cere, atunci mai bine dee-ţi pace, nu te trimită pe aci,
că precât sunt de drept, pe a t â t a sunt şi de nemilostiv, cu
cei îndrâsneţi şi cutezători. De scire a m dat în t6tă ţ e r a ,
că eu nu m ă uit cine e petitoriul fetei mele, fie bogat ori
serac, de n e a m m a r e ori de n e a m de jos, n u m a i se-mi îm-
plinescâ lucrurile care i-le cer, că-1 iau ginere şi-i dau j u ­
m ă t a t e împărăţia, ear după m o r t e a m e a t o t ă ; dar apoi bine
se-şi bage m i n t e a ' n cap feciorii, să se uite şi ei ce pot şi
ce nu. Acum poţi merge moşule, şi m â n e , de vrei se fim
cuscrii şi se lăgă copilul dumnitale că mi-a împlini cele
trei lucruri, vei veni î n c 6 c e ; de u n d e nu, — nu-i nici o su­
p ă r a r e . Numai eată-ţi s p u n ! Nu te b ă g a în joc, de nu scii
juca, că te-i r e s t u r n a !
Moşneagul şi-a luat remas-bun şi a plecat cu inima
liniscită, că doră va p u t e a face pe copil să se ogoie, se
nu-i mai sburde mintea pe la fete de împărat. Tot gân-
dindu-se, cum se-şi d e s m â n t e copilul, eată se tredesce a c a s ă .
— Da c u m ai umblat, t a t ă ? întreba porcul, a ş a că
nu te-a tăiat împăratul în c a p ?
— Nu, dragul tatii, nu m ' a chiar tăiat, d a r mi-a spus
rafta, că se ne lăsăm de astfel de gânduri.
— Cum aşa, t a t ă ?
— D'apoi, aşa, că nouădeci şi n o u ă de peţitori a u
avut fata şi la toţi li-a pus împăratul capul în par, că nu
i-a putut face nici unul cele trei lucruri, care le cere îm-
 — 136 —

paratul, şi mi-a spus a ş a : Du-te moşnege acasă, şi nu-ţi

sburde mintea la stele, că fata nu-mi voiu da-o făr la acela,
c a r e mi-a face trei lucruri m a r i ; de-i mai cuteza se vii
se-mi ceri fata, te pun se-mi faci acele trei lucruri, şi de
nu le vei pute face — jos cu capul, pentru cutezare !
— Şi ce vor fi acele trei lucruri, t a t ă ?
— D'apoi nu l'am întrebat, dar lucru curat nu pote
fi, după ce din 99 de peţitori, tot unul ca unul, nici unul
nu i le putu isprăvi.
— Du-te t a t ă şi-i spune, că eu i le voiu face, fiă
acelea ori ce lucruri a r fi, n u m a i apoi se-şi ţină vorba,
se-mi dee fata, că de u n d e nu, cu mine nu sciu cum va
scote-o la cale.
— Vai, dragul tatii, dar nu ţi-ar fi milă se scii, că
p e n t r u sburdălniciile tale mi-am pus c a p u l ?
— Nu te t e m e , tată, nu-i dracul aşa negru cum îl
fac o m e n i i ; afla-vom noi a c şi de cojocul împăratului, du-te
d u m n i a t a n u m a i şi-i spune că eu sunt gata a-i face cele
trei lucruri, n u m a i se-ţi spună, care's ? Dar apoi se nu facă
cumva se nu-mi dee fata, că atunci nici în gaură de şerpe
nu se pote a s c u n d e dinaintea mea.
Mai cercat'a bietul m o ş n e a g se-1 desmente, dar cu cei
sglobii cine s'o potă scote la cale ? Ei pe ce întuncă, ţin
morţiş, disa ă l u i a : ori îşi p u n capul, ori îşi umplu sacul.
N'avu încotro, ci a d6ua di trebui se plece bătrânul iar in
peţite. După ce ajunse în satul împăratului, începu a se
căi c'a plecat de acasă, dar aci fiind odată, îşi d i s e : Acu
tot atâta-i, tot c'o morte-s' detor, cine scie ce s'a mai alege
şi din una ca asta, eu voiu s p u n e împăratului din fir în
păr cum mi-a cjis feciorul, apoi — fia Domne voia t a !
Când îl vădii împăratul suind treptele, începu a rîde
cu hohot, şi — nici nu a s c e p t â până-i va da bătrânul bi­
neţe, — ci-i dise în chip batjocoritoriu : Ţi-ai urît ddele moş­
n e g e , ori ce m a i umblii p e la curţile m e l e ?
 — 137 —

— Ba — respunse moşneagul, — se ierte înălţatul î m ­

părat, eu am venit cu gândul, se ne i n c u s c r i m ; p o r u n c e s c e ,
ce se facă feciorul meu, şi de nu va împlini, aci e capul
meu şi al l u i : dar de va împlini poruncile, atunci nu c u m v a
se-ţi calci vorba şi se nu-i dai fata, că grozav s'ar supăra
bietul melean, apoi scii Măria Ta, omul într'o s u p ă r a r e
multe prostii p6te face.
— H m ! dise împăratul zimbind, dar cu aspru mă mai
iai moşule, puţină încredere ai tu în vorbele unui împărat,
se vede că n'ai mai avut de lucru cu împăraţi pană a c u m ;
se scii, moşule, că un î m p ă r a t ce dice, e dis, apoi fie bine
fie rău, tot atâta-i. Eu vorba nu-mi voiu călca-o ; de mi-a
împlini poruncile, ginere mi-a fi, ear tu c u s c r u ; de u n d e
nu, — capul în ţ e p ă !
— Şi c a r e ar fi poruncile, luminate şi înălţate îm­
părate ?
— D'apoi, moşule, cea dintâiu p o r u n c ă este, că pană
m â n e dimineţa curtea asta, ce o vedi, unde s u n t e m noi
acum, se fiă t o t ă într'aurită, şi pe din lăuntru şi pe din
a f a r ă ; dacă asta p o r u n c ă mi-a împlini-o, vino se-ţi dau şi
celelalte ; d a c ă nu, — şi din gaură de şerpe vă scot şi vă
ucid, priceputu-m'ai ?
— Priceput, Măria Ta, dise moşneagul, şi apoi îşi luă
remas-bun şi porni încetişor cătră casă, gândindu-sc : Mi-am
făcut de lucru cu dracul. Ce am avut eu, om bătrân şi
nebun, se umblu după gura nebunaticului de copil ? N ' a m
putut muri liniscit în bordeiul m e u ! mai bine a fi cu c a p u ' n
p a r ? Numai dracul mi-a trimis purcelul acela la casă, ori
că el însu-şi a fi ucigă-1 toca. Dar fiă ce a d a Dumnedeu,
m'am băgat în h o r ă — şi t r e b u e să joc, de o fi se mor
din asta, — tot c'o morte-s' detor.
Gândindu-se el aşa şi resgândindu-se, n u m a i se tredi
acasă. Porcul era afară şi încă de departe-I î n t r e b ă : d a
ce veste aduci, t a t ă ?
 — 138 -

Veste b u n ă şi nu prea, dragul tatii, că cu împeratul

n u sciu d e u eu cine va pute-o scote la cale, că ce cere el,
dracul că-i d r a c şi p a r ' c ă s'ar speti de s'ar î n c u m e t a a-i face.
— Şi c e cere, t a t ă ?
— D'apoi dice, că p a n ă m â n e dimineţă curtea lui se
fiă şi înlăuntru şi pe din afară într'aurită, dar suflet de om
se nu vedă în aretul acela l u c r â n d ; a c u m ce dici, pote-se
una ca a s t a ?
— Numai a t â t a cere ? 0 ! culcă-te liniscit şi te hodi-
n e s c e , că va fi ce-a vrea Dumnedeu.
Bietul m o ş n e a g , cum era şi bătrân şi obosit de cale,
c u m puse capul pe aşternut, cum adormi ca dus din l u m e ;
e a r porcul, ce făcu, ce nu făcu, destul că dimineţa, c â n d
se sculă moşneagul, îi dise r î d e n d :
— Da ce-ai visat t a t ă ? N'ai visat cumva cu împăratul ?
Acuşi veţi fi cuscrii!
— Ba chiar tot cu el a m visat, dragul tatii, şi tot reu
şi nimic b u n ; rău mă tem, că noi n e vom p u n e capul cu
peţitul p e la fete de î m p ă r a t !
— Nu te t e m e , tată, du-te numai şi vedi, adi ce-a
mai dice împăratul ?
— Iară se mă d u c ? 0 sărac de dilele m e l e ! D'apoi
întrauritu-i-ai casa p e din lăuntru şi pe din a f a r ă ?
— Du-te numai, că-i vedea dumniata.
— D'apoi ori mă voiu duce, ori mă vor duce, dar
mai bine mă voiu duce eu, şi de voiu vede că nu-i sunt
caprele acasă, mă voiu ruga d e i e r t a r e ; e a r d e i voiu vede
în voia cea bună, iar i voiu cere fata.
— Bine dici tată, a ş a se faci.
Şi se luă moşneagul la cale, dar d'abia eşi din pă­
dure şi-i strălucia înainte mai avam decât sorele, colo
c ă t r ă satul împăratului. După ce mai călcâiă o postată de ;
loc, i se ivi ochilor curtea împăratului, dar nu altmintrea
făr ai fi j u r a t că-i alt sore, de lucitore şi de întraurită ce
e r a . Acum moşneagul prinse curagiu, e r a fălos de p u t e r e a
 — 139 —

feciorului şi păşia m â n d r u şi întins p e drum ca un junişan,

ar fi vrut să se întelnâscă cu cineva se-i potă spune, că
uite feciorul lui a făcut m â n d r e n i a a c e e a la c u r t e a împă­
ratului şi că acuşi vor fi n e a m cu împăratul, dar nu în­
tâlni p e nime. Şi cum, rogu-te, putea întâlni pe cineva,
când totă l u m e a era a d u n a t ă în satul împăratului şi se
uita la curţi ca la lună n o u ă ; nu se p u t e a u destul mira de
ceea ce le vedeau ochii. De abia p u t u s t r ă b a t e m o ş n e a ­
gul prin mulţime, ear când fu a p r o p e de împăratul, strigă
fălos: Place-ţi, înălţate împărate, cum ţi-a împlinit copilul
meu p o r u n c a ?
— Place moşule, forte-mi place, şi — de va împlini
şi celelalte două porunci aşa, atunci ne încuscrim, d a c ă
înse nu, — sciţi ce vă aşteptă.
— B u n e cel de sus, înălţate î m p ă r a t e , milostiv şi
puternic este Domnul, sciu că doră nici celelalte porunci
nu vor fi mai grele decât asta.
—• Nu, moşule, pentru un voinic ca feciorul teu şi eu
chibzuesc că n ' o r fi p r e a grele ; a m u mergi acasă, şi vedi
tu valea asta ce curge p e dinaintea curţilor m e l e ? Pană
dimineţă se fie totă de argint, în ea se înnote pesci de ar­
gint, ear pe ţermuri se fie pomi de argint şi în ei se c â n t e
paseri de argint, paseri de tot feliul moşnege, pomi de tot
feliul, dar tote tot de a r g i n t ; a m u poţi merge.
Şi iar plecă moşneagul cătră casă supărat, dar tot
nu aşa tare c a în celelalte r â n d u r i ; el îşi g â n d i a : cum a
făcut feciorul m e u mirodănia cea de a u r i t u r ă multă, cum
se nu potă face şi argintăria ce i se c e r e ? Dar iarăşi se
g â n d i a : dar de n ' a p u t e a face ? Atunci-i a t u n c i !
După ce ajunse acasă, spuse feciorului tot ce avea de
spus, e a r feciorul îl m â n g ă i â şi-1 î m b ă r b ă t a se nu aibă
nici o frică.
Şi drept că preste nopte, ce făcu, ce nu făcu porcul,
destul că dimineţă când m e r s e moşneagul la împăratul,
valea, ce curgea pe dinaintea curţilor împărătesei, era
 — 140 —

n u m a i de argint, cu ţărmuri de argint, cu bolovani de ar­

gint, în a p ă pesci şi brosce de argint, ear pe ţermuri pomi şi
rechiţi şi plopi şi arini de argint şi în ei c â n t a u paseri de
argint, ear în năsipul cel de argint de pe ţ ă r m u r e furnicau
viermuleţi şi furnici, şi ţinţari şi mii şi milione de musce, tot
de argint. S e b u c u r ă moşneagul, c â n d vedu că copilul lui
împlinise p o r u n c a mai pe pont de cum îi fusese dată, şi când
audî lauda mulţimei de omeni, ce se a d u n a s e să se mire
de ce le văd ochiî. î m p ă r a t u l încă era la vale şi să mira
şi el de ce-i v e d e a u ochiî. Cum zări p e m o ş n e a g făcen-
du-şi loc prin mulţime, îndată-i eşi înainte, şi dându-i m â n a
d i s e : Fii sănătos, c u s c r e ! îmi place lucrul Aiului tău, a c u m
n u m a i o probă, — şi apoi facem un ospăţ cum n ' a mai
fost de când e lumea lume, cât toţi se n e p o m e n e s c ă că
n e - a m încuscrit.
— D'apoi bine a fi Măria Ta, că deu şi noi de mult
tot colindăm p e la curţile Măriei Tale.
— H m ! De mult şi nici p r e a ! Gândesce-te la cei 99
ce şi-au lăsat capetele z ă l o g !
— Apoi, dOră pe noi ne-a feri D u m n e d e u de u n a c a
asta, dar rogu-te, ce p o r u n c ă n e mai dai, ca se mă gră­
besc cătră casă, se spun feciorului să se apuce de lucru,
de va fi cu p u t i n ţ ă ; de u n d e nu, — fie Domne voia t a !
— Vei m e r g e m o ş n e g e acasă şi vei spune, feciorului
tău, că pană m â n e dimineţă poftesc se fiă dela curţile mele
pană la voi a c a s ă un pod oblu ca lumina făcut tot de aur,
pe lângă el tot feliul de pomi de aur, ear în ei se c â n t e tot
n e a m u l de pasări de aur. Dacă acesta va fi gata, atunci m â n e
dimineţă să şi plecaţi a m e n d o i gătiţi de nuntă, ca la noi tote
vor fi gata. Dacă nu va fi g a t a podul, după cum dau poruncă.
— ce se mai întindem vorba — sciţi voi ce vă a ş t e p t ă ! în-
ţeles'ai, moşnege ?
— înţeles, Măria T a !
— Acuma-i a c u m ! se gândi moşneagul, plecând înce­
tişor c ă t r ă casă. După ce-ajunge acasă, vedi bine, spuse
 — 141 -

feciorului p o r u n c a împăratului, ear acela se b u c u r ă mult şi

r e s p u n s e : Aşa d a r ă gată-te de nuntă. Adecă mai întâiu
te odichnesce u n a bună, că apoi m â n e seră ai se joci pe
cuscra şi p e miresa.
— Vai, dar n e b u n eşti, dragul t a t i i ! Unde-ţi s b u r d ă
ţie m i n t e a ! Me, eu nici a c u m nu cred că-ţi va d a împe­
ratul fata, după ce vei face şi podul, că tu fetul meu, vedi
bine că n'ai formă de om, ci formă de p o r c ! Numai în
zădar ni-a fi totă t r u d a !
— Nu te t e m e , t a t ă ; d u m n i a t a m â n e te încuscresci
cu împeratul, şi p a c e şi s ă n ă t a t e , acum pune-te la hodină.
A d o u a di in diori de dimineţa se tredi moşneagul
din somn, dar nu-şi credu ochilor ce vădu, şi gândia că
numai buiguiesce în v i s ; şi Cum n u ? că se vedeţi dvostră,
nu-i lucru mic a te culca sera într'o căsuţă s ă r ă c u ţ ă şi a
te tredi într'o palută mai p o m p o s ă decât a î m p ă r a t u l u i ! Şi
aşa era casa, în care se tredi moşneagul, era într'adevăr
mai pomposă şi mai bogată decât a împăratului, încât p a r ' că
se t e m e a bietul moşneag a se şi uita giur împregiur de- sine,
nu cumva se c a d ă cutare iconă ori oglindă s c u m p ă de p e
păreţi şi să se strice. Cum sta el aşa îmbuimăcit, eată că
se deschide uşa şi porcul întră rîdend şi d i c e n d : Bună di­
mineţa, tată, d a r cum te-ai o d i c h n i t ? Ce ai v i s a t ? P a r ' că
nu-ţi vine se te mai cobori din p e r i n i ? Aşa că-i mai b u n
patul ăsta decât laviţa golă, pe care dormiai p a n ă a c u m ?
Vedi că-i bine se fii cuscru cu î m p ă r a t u l ?
— Dar nu mă nebuni a t â t a cu cuscrenia, că eu unul
nu o cred, p e lângă t6tă hărnicia ta. Mă, împăraţii cu îm­
păraţii se încuscresc, apoi se fi tu chiar cu stea de a u r în
frunte şi el nu-ţi va da f a t a ; n e c u m că eşti în formă
de porc.
— Bine tată, b i n e ! Eu n u m a i atâta-ţi dic, c ă adi vei
fi cuscru cu împăratul.
După ce se sculă moşneagul din p a t şi u m b l ă din
chilia în chilia prin palutele cele multe, d â n d cu ochii de o
 — 142 _

oglindă mare-şi vedu faţa şi se minună vedendu-se îmbră­

cat colea domnesce şi gătit ca de nuntă, şi nu sciuse ni­
mic cine şi când l'a gătit a ş a f r u m o s ? Apoi după ce eşi
afară şi vădii grădina, ca şi a împeratului, ear un drum
d u c â n d oblu c a lumina pană la c u r t e a împăratului şi de
asupra lui un pod de a u r şi pe lângă el pomi de a u r şi în
pomi paseri de aur, d a c ă le vădii tote aceste, apoi dise
c ă t r ă fecior: Acu par'că-mi vine a c r e d e , - c ă va fi ceva din
lucru, p a g u b ă n u m a i că eşti p o r c !
— Bun e Dumnedeu, r e s p u n s e feciorul, hai să m e r g e m
la împăratul, d u m n i a t a înainte pe podul ăst nou şi eu după
dumniata, că aşa se c a d e ; şi cine te-a întreba că eu cine
s u n t ? r ă s p u n d e numai, că eu sunt copilul dtale.
Aşa şi făcură, se l u a r ă p e podul cel de aur, c a r e
ducea din p ă d u r e dela casa lor — care a c u m a încă se fă­
cuse frumosă ca şi a împăratului — şi m e r s e r â aţă la cur­
ţile împăratului. Paserile cele de a u r cântau frumos, din
pomii cei de aur, c a r e slobodiau o u m b r ă lină pe podul
cel de aur, e a r lumea sta uimită şi se mira la m â n d r e n i a
ce-i v e d e a ochii, d a r mai t a r e se mirau cum cuteză m o ş ­
neagul se m e r g ă pe acel pod scump cu u n porc d u p ă el.
Când ajunseră la c u r t e a împăratului, acolo aflară iară lume
multă, mâi vârtos crai şi împăraţi din satele vecine, că p e
atunci în tot satul era câte un împărat. împăratul cu îm-
p ă r ă t â s a şi cu fata împăratului şi cu t6tă curtea î n c ă a ş ­
t e p t a se vedă cât mai c u r â n d pe Fătul-frumos, c a r e făcuse
a t â t e a năzdrăvenil. Moşneagul c u m sosi, îşi luă frumos pă­
lăria de p e c a p şi dete bineţe, c a un om de o m e n i a ; ear
împăratul, cum îl vădii apropiindu-se, îi dise prietinesce
Voinic eşti, cuscre, d a r cum vil ?
— Cum mă vedi, cu ochii verdi, cuscre, respunse
moşneagul v o i o s ; doră nu-ţi place podul ce ţi l'a făcut co
pilul m e u ?
— Ba-mi place, dar unde-ţi este feciorul?
— Aci-i, cuscre, eată-1 cât e de m a r e şi de frumos
 — 143 —

— Vrei se-ţi baţi joc de noi, m o ş n e g e ? ori ce-mi vil

tu cu porci î n a i n t e ?
— Nu-mi bat joc, Măria Ta, a c e s t a e copilul meu,
acesta ţi-a împlinit tote poruncile, pentru acesta am umblat
a p'eţi; de n u credi, întrebă-1 se-ţi s p u n ă .
— Tu eşti feciorul m o ş n e a g u l u i ? întrebă împăratul
pe porc.
— Eu, luminate şi înălţate î m p e r a t e !
Audind aceste vorbe din g u r a porcului, toţi cei de
faţă se m i n u n a r ă şi-şi g â n d i r ă : Acesta-i un n ă z d r ă v a n .
Împeratul n u m a i decât se t r a s e cu sfetnicii şi cu că-
senii într'o chilie şi sfătuiră, ce-i de f ă c u t ?
Unii diceau u n a , alţii alta, ear u n sfetnic mai bă­
trân d i s e :
înălţate împărate, ţi-ai dat vorba, că acela ţi-a fi gi­
nere, care ţi-a face cele trei lucruri, care i le-i c e r e ; nouă-
deci şi n 6 u ă de voinici unul c ă altul şi-au pus capul şi nu
ţi-au putut împlini pofta; acesta ţi-a î m p l i n i t ' o ; de nu te-i
ţină de vorbă, — el ţi-a p u n e şi capul. Ţineţi minte ce
vă spun eu, ăsta-i u n năzdrăvan, şi — ori că s'a prefăcut
porc ca se n e a m ă g e s c ă , ori că-i sub ceva biăstem, te miri
p a n ă când, pote p a n ă s'a însura, şi atunci iar se face om.
Dar fiă cum va fi, ca se nu vină rele preste ţ â r ă şi preste
Măria Ta, m a i bine ia-1 ginere.
Aşa dicem şi noi — r e s p u n s e r ă ceialalţi sfetnici.
— Apoi, d a c ă asta-i p ă r e r e a v6stră, a ş a se fiă! r e s ­
punse împăratul. Apoi c h i ă m a r ă p e moşneagul cu fecio-
ru-seu înlăuntru, pană se vor face pregătirile de n u n t ă , şi
toţi se mirau de înţelepciunea porcului, d a r nime nu cu­
teza se-1 î n t r e b e : cum de-i el în formă de p o r c ? "Colea
mai de c ă t r ă seră se şi c u n u n a r ă , ea c â n d să se p u n ă la
c i n ă ; colea d u p ă ce însărâ bine, porcul ce făcu, ce nu
făcu, se duse p a n ă afară, şi când veni — era un voinic
m â n d r u şl frumos de se mai ai doi ochi se te uiţi la el.
Bucuria fetei, bucuria împăratului şi a împărătesei, d a r bu-
 — 144 -

curia m o ş n e a g u l u i ! El, săracul, de bucuria a şi murit, l'a

lovit guta. D u m n e d e u se-1 ierte şi se-1 odihnească, e a r ceia-
lalţi a u repedit un ospăţ n u m a i ca ei, p a n ă mai în alba
dimineţă, când v ă d u r ă c a mirele ce făcu, ce nu făcu, eşi
p â n ă afară şi când întră iară, era porc ca toţi porciî, n u m a i
cât scia vorbi. Nime înse nu mai era supărat pentru aceea,
sciind că la v r e m e de m a r e trebuinţă el se face om ca toţi
omenii, încă mai voinic.
După nuntă, cei tineri s'au t r a s la casa cea din pă­
dure a mirelui, e a r cei bătrâni r ă m a s e r ă tot în sat ca şi
p a n ă într'aceea. Ginerele împăratului diua era porc şi dormia
într'un unghiu al casei, e a r s e r a eşia din pelea c e a de porc
o p u n e a sub pat, şi r ă m â n e a voinic numai ca el. Atunci
apoi se lua şi m e r g e a cu soţia p e podul cel de a u r la cină
la socrii, după cină veniau î m p r e u n ă a c a s ă şi se culcau şi
dormiau pănă'-n d'alba dimineţă, c â n d el iar lua pielea cea
de porc pe el şi dormia tOtâ diua, ori că şi de n u dormia,
povestia cu n e v a s t a lui, dar tot din pielea cea de porc.
Multă v r e m e t r ă i r ă ei aşa, şi nevestei nu-i era urît de el,
d a r drăguţa de socră ca sOcrele, se p u n e şi învaţă p e fa-
tă-sa, ca odată, când va vede că-i d o r m e bărbatul, să se
scobore din pat şi se-i a r u n c e pielea cea de porc în cup-
toriul cel de copt şi se-i dee foc. Ceea, minte brudiâ,
gândi că aşa va fi mai bine^ că atunci bărbatu-seu- tot om
va fi di şi nOpte, nu s'a m a i pute face porc, deci făcu cum
o învăţa mumă-sa. Dar vai reu se p ă c ă l i ! Că dimineţă,
c â n d i-se tredî bărbatul şi simţi mirosul şi sfara de peri
de porc, se supără de morte şi elice c ă t r ă n e v a s t ă - s a : De
ai făcut din capul tău — reu cap ai a v u t ; de te a învăţat
cine-va se faci lucrul acesta, rău te-a învăţat şi binele nu
ţi-a voit, căci fiind c ă t u ai cutezat se faci lucrul ce ai
făcut, mă voiu duce şi dus voiu fi. p a n ă la capătul lumii,
la locaşul Ciumil, d a r nici tu nu vei ave copil p a n ă nu
voiu mai p u n e odată m â n a preste tine, se te cuprind în
braţele mele. p i c â n d acestea, el a plecat din c a s ă supă-
 — 146 —

rat şi n u m a i d e c â t şi-a perdut u r m a , ear m u i e r e a lui r e ­

m a s e de tot necăjită, şi c â n d se desmeteci o ţiră din în­
tristarea, ce căduse preste ea, şi eşi afară se vedă încotro
i-a plecat bărbatul, se-1 chieme, se-1 roge de iertare, atunci
numai vădu, că c u r t e a cea m i n u n a t ă a lor piere şi în locui
ei r ă m â n e o căsuţă serăcăciosă, ear podul cel de aur, ce
ducea p a n ă la curţile împăratului, încă piere şi în locul
lui r e m â n e n u m a i o c ă r ă r u ş ă bătucită, cât mai nu p u t e a u
merge pe ea doi omeni alăturea. Acum se p u n e n e v a s t a
m e a p e plâns şi pe dăolit, dar î n z ă d a r ; ceea ce omul îşi
face, nime nu-i p o t e desface. Apoi, vedend că aci în codru
nu are nici cu ce trăi, nici cu ce se mângâia, se puse la
cale şi m e r s e aţă la curţile tătâne-seu, la ale împăratului,
tot plângând şi văetându-se, de gândiai că nu alta, fără o
se leşine de s u p ă r a r e .
Dacă ajunse acasă, începu încă dela p o r t ă tot intr'un
suflet: Bine mă învăţaşi m a m ă ! M'au pus păcatele şi t e - a m
ascultat, şi a c u m Ion al meu s'a dus în lume şi m ' a blă-
stămat se nu am copil p a n ă nu m ' a cuprinde în braţele l u i ;
a c u m ce se mă sciu f a c e ?
î m p ă r a t u l încă era năcăjit, el presimţise de dimineţa
că ceva reu s'a întâmplat la cei tineri, când vădu perite
tote frumseţile şi scumpeturile, ce i-le făcuse ginere-seu,
p ă n ' a nu-i lua fata.
Dar a c u m ce era de f ă c u t ?
F a t a îşi luă şepte rânduri de haine şi şepte părechi
de încălţîi şi bani câţi putii redica de jos şi se duse duse,
tot întrebând, că unde-i capătul lumei şi locaşul ciumei, d a r
nime nu-i scia spune, în care p a r t e se află. Şi s'a tot dus
p a n ă şi-a cheltuit toţi banii şi şi-a stricat tote rândurile de
haine, de nu mai avea n u m a i care erau pe ea, şi acelea-i
erau stricate de nu o mai cuprindeau. Şi m e r g â n d aşa,
eşise din lumea cu omenii şi ea m e r s e tot înainte pănă>
vădu o căsuţă. Bucuria ei, că va afla pe cineva se m a i
întrebe. După ce întră înlăuntru, află o b a b ă mică sprin-
10
 — 146 —

t e n ă : era Mama Vântului, care cum o vSdu, bătu în palmi

şi flueră u n a cu m i r a r e , clătind din c a p , apoi o î n t r e b ă :
Vai, draga mătuşiî, d a r tu cum de-ai ajuns aci, u n d e om
p ă m â n t e a n de când l u m e a şi p ă m â n t u l n ' a mai fost?
— D'apoi aşa şi aşa a m umblat, mătuşă, şi a c u m
m e r g pană la capătul lumii, la locaşul Ciumei, doră voiu
d a de bărbatul m e u cel bun, se p u n ă m â n a p e mine, se
mă cuprindă şi se m ă uşurez.
— 0 , draga mătuşii, nici de n u m e nu i-am audit, fără
stăi o leacă şi te odichnesce, că îndată va veni a c a s ă fe­
ciorul meu, Vântul, doră el va sci se t e îndrepte.
Şi nu mult trebui se aştepte, şi numai vedu venind u n
făt frumos într'o căruţa de a u r ; era Vântul. Mumă-sa l'a
întrebat, d a c ă nu scie el cumva, unde-i Locaşul Ciumei din
capătul l u m e i ? Dar el a r ă s p u n s că nu scie, fără fiindu-i
milă de biata femee, i-a dat carul lui cel de a u r se m â r g ă
cu el pană la sfânta lună, doră ea-i va sci a r ă t a calea.
Ear Mama Vântului i-a dat un şorecuţ şi i-a d i s : Du-1 cu
tine, draga mătuşii, că te miri de ce-ţi va fi b u n pe calea
cea lungă.
De aci şi-a luat n e v a s t a s ă n ă t a t e b u n ă şi s'a dus cu
carul Vântului p a n ă la sfânta lună. Dar nici sfânta Lună
n'a sciut'o îndrepta la Locaşurile Ciumei din capătul lumei,
fără i-a dat o n u c ă de a r g i n t şi carul e i - c e i 4 e argint, se
m e r g ă pană la sfântul Sore. La sfântul Sore a ajuns chiar
când acela era spre a p u n e r e . Şi i-a ascultat j a l b a şi i-a
fost milă de biata muiere, dar i-a respuns că el nu scie,
fără de pote se aştepte p a n ă dimineţă, că atunci o ia
cu el în căruţa cea de a u r şi i-a ajuta se caute. Dar biata
m u i e r e a d i s : Rogu-te, sfinte Sore luminat, cum se pot eu
zăbovi a t â t a ?
Dacă nu poţi aştepta, dise sf. sore, atunci du-te pană
la luceafăr, doră el te-a sci î n d r e p t a ; eată-ţi dau căruţa
m e a cea de a u r şi o n u c u ţ ă de aur, te miri la ce-ţi va fi
b u n ă în calea cea lungă.
 - 147 —

î n scurtă v r e m e ajunse biata muiere p a n ă la casa

Luceafărului. Luceafărul chiar se gătia să se culce, când a
vădut intrând la el în ogradă carul cel de aur, dar văcjend
că-i nimeresc ospeţi, iute s'a dus afară se vedă cine-i?
Cum eşi afară, fata din căruţă îl şi î n t r e b ă : Sfinte Lucefere,
nu cumva scii unde-s locaşurile Ciumei din capătul lumei,
că mor de n'ajung curând p a n ' acolo.
— Sciu a ce umblii, dise Luceafărul, capătul lumei e
dincolo de m a r e , n a n u m a i decât o corabie şi treci, şi
şi n u c a a s t a pistriţă, te miri, de ce-ţi v a fi. b u n ă în calea
ce-ai pornit.
Şi s'a luat biata m u i e r e cu corabia, şi s b u r â preste
mare ca gândul, şi pe dimineţă era la capătul lumei la
Cetatea Ciumei, dar hainele-i erau rupte, prin ciobote-i
eşiau degetele şi părul prin năframa din cap, deabia se
mai mişca de obosită ce era, şi n u m a i din c â n d în când
mai p u t e a resufla de osteneală şi de greutate. Când întră
în cetate, împăratul cu împărătesa chiar m e r g e a la bise­
rică. Ea a cunoscut pre împăratul, că era chiar băr­
batul ei, dar el n ' a cunoscut'o. Un slugoiu a alungat'o
din drum ca p e o ţigană, se nu-i fiă grâţă împărătesei de
ea. Acum se g â n d i : cum se dau eu faţă cu împăratul şi
se-1 fac se p u n ă m â n a pe mine, ruptă şi sfârticată cum
s u n t ? Gândind ea aşa, îi cădu n u c a cea de argint din sin
cum îi era c ă m e ş a numai ciur, şi desfăcendu-se n u c a în
două, din ea eşi un rend de haine de argint, n u m a i ca ele.
Ea nu stete mult pe gânduri, î m b r ă c ă hainele cele de ar­
gint preste ale ei cele sfârticate şi întrâ şi ea în biserică.
De unde se-şi mai potă î m p ă r ă t e s a lua ochii de p e e a !
De abia aştepta se gate p o p a cu slujba, se dee'n t â r g cu
străina. Cum eşi din biserică, cel dintâiu lucru îi şi fu se«
cheme străina la curte, se o omenescă şi se-i vândă ei hai­
nele cele de argint. î m p e r a t u l nu scia nimic. Străina
spune împărătesei, că b u c u r o s i-a da hainele cele de argint,
dacă o va lăsa preste nopte singură în casa, u n d e dorme
10*
 - 148 —

înălţatul împărat. î m p ă r ă t â s a s'a învoit. Acum biata mu­

iere de abia aştepta se vină sâra, doră doră va p u t e a face
pe bărbatul ei deodată, se p u n ă m â n a pe ea, se o cuprindă
în braţele lui. S e r a veni. î m p ă r a t u l se culcă, dar adormi
c a dus din lume, că împărătesa-i b ă g a s e somn în vin, şi-1
a d o r m i s e să nu se trezescă pănă-i vor ajunge radele so-
relui p e cap. Biata muiere, ce-i drept, fu b ă g a t ă apoi în
casa u n d e dormia î m p ă r a t u l ; d a r ce folos, că el n u o audi,
ori cât îl ruga e a se-şi facă milă şi p o m a n ă se o cuprindă
cu m â n a preste mijloc. Plâns'a biata muiere, văietatu-s'a,
d a r înzădar, el dormia ca mort. Colo în diori de di a m e r s
î m p ă r ă t e s a la ea şi a scos'o de acolo. Atunci apoi a că-
dut s ă r a c a de obosită şi a adormit şi ea pană c ă t r ă p r â n d u ,
c â n d audi clopotele trăgând la biserică. Atunci iute sări
în piciore, dar din sinu-i se turdulicâ n u c a c e a de a u r şi
se desfăcu oblu în d6uă. Adecă din ea eşiră n e s c e haine
de ftur, cum altele nici că mai p u t e a u fi. Cum străluciau,
îşi ridică ochii de p e ele se nu o orbescă, a d e c ă la uşa
bisericii vedea p e î m p ă r ă t e s a intrând în biserică cu împă­
ratul d e subsuori, î m b r ă c a t ă în hainele cele de argint. Ea
iute să dă, nu mai stă p e gânduri, ci se p u n e şi se î m b r a c ă
în hainele cele de a u r şi m e r g e şi ea la biserică. î m p ă r ă t e s a
gândia, că haine ca ea nime nu mai pote avea în lume,
dar când vădu. pe străina întrând în hainele ei cele de aur,
îi periră tote puterile, mai leşină de năcaz că străina o în­
t r e c e ; dar iar îşi vine în ori şi c u g e t ă : ale mele vor fi
hainele acele, ori c u buna, ori cu reua.
D'abia aştepta împărătâsa se e a s ă p o p a din slujbă,
se vadă se c u m p e r e dela străină hainele cele de aur, să
se împupuţeze ea cu ele.
Aşa şi făcu. Cum ajunse acasă, trimise după străina
şi-i d i s e : Audi d u m n i a t a , ce se-ţi dau p e hainele cele de
aur, c u care ai fost adi diminâţă la b i s e r i c ă ? E a r străina-i
r e s p u n s e : Ce mi-ai dat şi p e cele de argint. Şi târgul fu
gata. î m p ă r ă t â s a luă hainele, ear sera — după-ce adormi
 — 149 -

împeratul, — slobodi pe străina în chilia lui. Iar î n g e n u n c h i â

biata nevastă lângă patul lui, iar plânse şi se văietă şi-1
rugă se-şi întindă manile preste ea, se o cuprindă, dar p a c e :
el d o r m i a ca mort, că-i d e d u s e împărătesa beuturi se
d o r m ă pană i-or sosi radele sârelui p e faţă se-1 tredescă.
Necazul bietei muieri, când vădii că se z ă r e s c e de diuă şi
împărătesa o sc6te din chilia împăratului, şi el tot d6rrne,
ear ea r ă m â n e n e m â n g ă i a t ă .
De obosâlă şi de chin aţîpi şi e a o leacă într'o şură
pe fen p a n ă colo la p r â n d i ş o r ; atunci se tredi în glasul
clopotelor, ce le t r ă g e a u la tote bisericile, şi sări oblu în
sus de se uită spăriată preste sat. Şi ce-i v ă d u r ă ochii
mai î n t â i u ? împăratul mergea la biserică cu împărătesa,
care era î m b r ă c a t ă în hainele cele de aur, şi-i ş e d e a a ş a
de bine, de gândiai că p e ea sunt croite. Cum se uita ea
cu jale după ei, eacă-i cade micuţa cea pistriţă din sin şi
să crepă oblu în două, ear din ea es un rend de haine de
m ă t a s e împodobite cu stele şi cu luceferi de pietrii s c u m p e ,
cât alta ca a c e e a nu mai p u t e a se fie în lume. Nici c ă
mai stetu pe gânduri, ci n u m a i decât se î m b r ă c ă în hainele
cele s c u m p e şi m e r s e şi e a la biserică, dar n u m a i ea scia
cum merge de dureri, d a r m e r s e să se roge la D u m n e d e u ,
doră — doră s'a milostivi şi de ea şi o va uşura de sar­
cina cea m a r e .
î m p ă r ă t e s a sta făldsă în biserică şi se uita pe sub
gene se vedă, minuneză-se poporul de m â n d r e n i a hainelor
ei ? Ear când întră străina, în hainele ei cele de m ă t a s e
cu stele şi cu luceferi de pietrii scumpe, î m m ă r m u r i împără­
tesa de năcaz, că iară ve dice poporul că a fost o străină
în biserică î m b r ă c a t ă mai frumos decât împărătesa. Dar
iară-şi g â n d i : Hai drace hai, ia-te tu n u m a i p e puşeicate (în­
trecute) cu mine, că-i v e d e a tu unde-i a j u n g e ; se v e d e m d a c ă
ţi-voiu lua şi h a i n a asta, — cu ce naiba te vei mai a r ă t a ? !
Cum eşi din biserică, cel dintâiu lucru-i fu, că c u m ­
pără dela străină h a i n a cea d e m ă t a s e , cu stele şi cu lu-
 — 150 -

ceferi de petrii s c u m p e ; şi ce i-a dat pre e a ? sciţi dumnia-

vostră, că streina nu c e r e a nimic, decât se stee o nopte
în chilia, u n d e dorme împăratul, ear împerătâsa, p e n t r u
câte o haină s c u m p ă o lasă bucurosă, n u m a i se se potă
împupuţa, cât nime se nu mai fie ca ea.
Dar numai p a n ă odată merge urciorul la fântână, că
nu-s în tote dilele pasci. în n o p t e a u r m ă t o r e iară dedu
1
î m p ă r ă t e ş a ceva beuturi ameţitore împeratului, dar acela
beu n u m a i ca j u m ă t a t e din ele. Şi după ce adormi, slo-
bodî împerătesa pre străină în chilia împeratului, şi se culcă
şi ea, ca în alte nopţi, în chilia ei. Şi străina striga p e
împăratul pe n u m e , şi plângea, şi se văieta, şi — "vădend
că el nu se mai deşteptă — se puse cu capul p e faţa lui,
şi se bocia în urechile lui — doră-doră o va audi, şi o va
slobodi de greutatea ce o a p a s ă . Dar el dormia c a mort.
Putut'o se fie cătră miedul nopţii, când şorecelul ce il de­
duse m a m ă vântului, fîştic ! din sin pe perina împăratului
şi prinse a pişcă cu dinţişorii lui pe împăratul de u r e c h e .
E a r împăratul, şi de durere, şi sătul de somn, şi că nu-şi
beuse tote leacurile adormitore, se tredesce şi dând cu
ochii de nevasta lui cea dintâiu, o întrebă, buigat de somn,
cum e r a : Dar tu ce cauţi aici ? Ear ea, mai leşinând de
bucurie că-i mai a u d e graiul, clise: Scumpul m e u şi dragul
m e u de bărbat, n u m a i unul D u m n e d e u mă scie câte a m
r ă b d a t şi cât am suferit de când ai plecat tu dela mine.
Dar fă-ţi milă şi p o m a n ă şi mă cuprinde odată cu manile
tale preste mijloc să mă uşurez de greutatea, care me a p a s ă
de şepte ani de tjile. Şi lui Ion-Porcul i-a fost milă de
ea, şi şi-a întins manile şi a * cuprins'o în braţele sale, şi
îndată s'a u ş u r a t : că în minutul acela i s'a născut u n p r u n c u ţ
frumos cu părul de aur. Acuma, uşurată fiind e a de du­
reri, şi mai fiind mult p ă n ă ' n dină, se p u s e r ă la poveste,
şi-i spuse ea totă întâmplarea, dela plecarea lui p â n ă în
acel minut, p r e c u m v'o spusei şi eu dumniavostră. E a r el
mult s e ^ m i n u n â d e , dragostea muierei cătră el şi de răb-
 - 151 —

darea ei, şi deci se hotărî, ca iar se-şi iee pe muierea lui

cea dintâiu, dela care m e r s e înainte cu şepte a n i . Drept
aceea, cum se făcu diuă, întrebă pe î m p ă r ă t e s a : C u m de
ai cutezat t u se laşi om strein în chilia, unde dorm e u ?
Nu sciai tu, că dacă muierea asta e r a un suflet r e u , îmi
putea tăia grumadiî cu u n briciu şi tu r ă m â n e a i cu rufele
de h a i n e ? ! Fiindcă tu ţii m a i mult la haine şi la împu-
puţări decât la bărbatul teu, rămâi cu hainele tale, ear eu
mă duc cu m u i e r e a asta, de unde a m venit.
Acum se fi audit plâns şi dăolit din gura împără­
tesei, care e r a fata Ciumei din capătul l u m e i ! D a r n u avu
ce face, b ă r b a t u l se întorse înapoi în l u m e a nostră cu
muierea lui cea dintâiu şi cu copilaşul; când au ajuns la
m a r e , s'au suit în corabia luceafărului şi s'au dus cu e a
p a n ă la l u c e a f ă r ; de acolo, — după ce i-au sărutat m â n a
şi i-au mulţemit, s'au d u s pană la sore cu carul cel de
aur al sorelui, c a r e r ă m ă s e s e la luceafăr; d u p ă ce a u să­
rutat şi m â n a sorelui şi i-au mulţămit, apoi a mers cu că­
ruţa cea de argint a lunei pană la l u n ă ; apoi i-au mulţă­
mit şi ei şi i-au lăsat căruţa şi s'au urcat în c ă r u ţ a vântului
şi au m e r s pană la c a s a lui, unde mulţemiră la Mama Vân­
tului şi de u n d e m e r s ă r ă apoi pe j o s pană la împăratul a c a s ă ,
unde făcură alt ospăţ mai m a r e şi m a i frumos decât întâia-şi
dată. Şi d u p ă ospăţ, . împăratul a l ă s a t pe ginere-seu în
împărăţie, şi el a stăpânit cu dreptate şi s'au numit Ion-
Porc-impărat. Şi de n ' a u murit, şi astădi t r ă e s c e ; e a r eu
mă suii p'o şea, şi v'o spusei a ş a : şeaua a fost c a m ru-
ginosă şi povestea mincinosă.
Comunicată de I o a n H u r u b e a n , st. gimn. în Blaj.

13. Vasilică flore-frumosă.

A fost ce-a fost, că de n ' a r fi fost, n u s'ar povesti,
a fost odată u n î m p ă r a t şi a avut trei feciori. î n t r ' o di­
mineţă, când se scOlâ din paţ^£iilea__cam p e la prând, c a
 — 152 —

domnii, i-se face raport că a dat de o pagubă m a r e : u n

tălhariu de s m e u i furase sorele, luna şi stelele. Ce se
se scie bietul împerat face p e b e s n ă ? Dă'n drepta, c a u t ă ' n
stânga, d6r s'ar afla cineva se-i a d u c ă lucrurile furate în-
dărăpt. Dar rogu-vă, cine să se p u n ă în p 6 r ă cu s m e i i ?
Viaţa-i mai dragă omului decât tot binele, ce i-l'ar fi dat
împăratul. Dacă v e d e împăratul şi vede, că om strein n u
s e află se-i facă astă slujbă, se înt6rce cătră feciorii sei
şi d i c e : Nu c u m v a vă chibsuiţi voi în stare se-mi adu­
ceţi lucrurile furate dela smei, că fără ele cum a m a r u l
vom trăi c a ' n i a d ?
Feciorul cel mai m a r e d i s e : T a t ă dragă, lasă-mă se-mi
cerc norocul eu mai întâiu, că eu-s mai m a r e , dă-mi u n
r e g e m e n t de c ă t a n e şi bani de cheltuelă.
— B i n e , dragul tatii, acolo-s', du-te şi ie tot ce socoti
că ţi-ar trebui, numai se-mi aduci sorele, luna şi stelele.
Şi se duse feciorul cel mai m a r e şi-şi alese un r e ­
g e m e n t de călăraşi, toţi înarmaţi şi îmbrăcaţi bine, toţi cu
m e r i n d e şi bani destui, c a de cale lungă, toţi călări p e cai
ca balaurii, în fruntea lor se p u s e fălos feciorul împăra­
tului şi plecară, după ce mai întâiu-'şi luă r e m a s - b u n dela
părinţi şi fraţi. Şi s'au dus ei totă diua, şi când a fost de
c ă t r ă sără a u ajuns într'o p o i a n ă frumosă, în mijlocul unui
codru de stejar. Aci vom poposi p a n ă m â n e ! — dise fe­
ciorul împăratului.
— Bine-i, Măria ta, r e s p u n s e r ă călăraşii şi se deteră j o s
de p e cai, şi făcură focuri, apoi-şi făcură de cină, m â n c a r ă ,
beură, îşi a d ă p a r ă caii şi se p u s e r ă pe o dungă. Feciorul
împăratului a pus drag-domne străji, se păzescă, nu cumva
se li-se întâmple ceva. Dar străjile dormiră dor mai bine
decât ceialalţi feciori, şi când se trediră dimineţa înlemniră
odată de ce le vedură ochii: codele, comele şi urechile
cailor tote erau t ă i a t e ! Acum cum se mergă ei aşa, atâta
l u m e , cu caii batjocoriţi? S e r e ' n t â r s ă r ă de u n d e ăd YŞnit,
şi mai mult n ' a u plecat să se lupte c u smeii,
 — 153 —

Dar nu trecu mult, şi vine la împeratul feciorul cel

mijlociu şi-i d i c e : Tată, se fii bun se mă laşi pe mine se-mi
cerc norocul cu smeii.
— Bucuros, dragul tatii, tu de ce ai l i p s ă ? — Mie se-mi
dai, t a t ă , n u m a i o companie de cătane, pedestraşi, bani de
cheltuială şi merinde de cale, se ne luăm noi pe jos, domol,
ispitind şi întrebând.
— Bine, fătul meu, fă cum sciî că a r fi mai bine,
numai se nu-mi vii şi tu p e m â n e seră ca frate-teu, cu u r e ­
chile tăiate.
— Nu te t e m e , t a t ă !
— Eu n u m e tem, n u m a i se nu te temi t u !
Şi a plecat feciorul cel mijlociu, d a r n ' a â m b l a t mai
bine decât frate-seu, nici că s'a dus mai d e p a r t e decât el.
Acum era îngândurat împăratul, doi feciori, cei mai
voinici, â m b l a r ă calea mânzului şi se întorsără ruşinaţi şi
fără pic de ispravă. Alt om încă nu i se îmbia se-şi cerce
norocul, se mârgă în ţera smeilor şi se-i a d u c ă lucrurile
furate. Dar într'o dimineţă se p o m e n e s c e cu feciorul cel
mai mic, care p a n ă atunci nici nu p r e a fu băgat în sâmă,
că era tiner.
Da ce ai, dragul tatii, de te-ai sculat aşa de d i m i n e ţ ă ?
— Am venit, tată, la o r u g a r e ; se fiii bun se mă laşi
pe mine se merg in ţâra smeilor se aduc sorCle, luna
şi stelele.
— O, dragul tatii, ce şi cutezi tu a dice ? Vei p u t e t u
face lucrul, care nici fraţii tei nu l'au putut f a c e ? Du-te
şi te culcă şi mai dormi o leacă, că-i dimineţă încă.
— Dar fii bun, tată, lasă-me se-mi cerc norocul.
— Bucuros te-aşi lăsa, d a c ă ai fi un voinic, dar bine
vedi că eşti n u m a i băieţan încă, n u m a i mi-i face a r m a t e l e
de r u ş i n e ; mai bine ogoi-te şi stai locului.
— Dar fi bun tată, lasă-mă se merg, nu-mi t r e b u e
regimente nici companii de c ă t a n e , n u m a i un singur fecior
dă-mi şi doi Câi, se P U m e r g e m pe jos a t â t a amar de cale.
 — 154 —

— Apoi bine, dragul tatii, du-te, se nu dici că d a c ă

eşti mai mic, ţie nu-ţi împlinesc voia; veni-vei tu pe m â n e
sără a c a s ă cum veniră şi fraţiî tei.
Se gătâ feciorul de cale şi plecă numai cu un ortac,
călări amândoi, şi m e r s e r ă în diua a c e e a pană în p ă d u r e a ,
u n d e m e r s e s e r ă şi fraţii lui, şi r e m a s e chiar în acel loc.
După ce cinară şi-şi grijiră caii cum se cade, feciorul
împăratului, pe care-1 c h e m a Vasilică Flore-frumosă, se
puse la hodină, ear ortacului porunci se nu dormă, ci
se păzescă, nu cumva se-i baţjocorescă cineva şi pre ei,
ca pre fraţii lui. Dar -Vasilica n ' a dormit, ci n u m a i s'a
făcut că d o r m e , şi după ce a băgat de semă că ortacul
lui adormise, se sculă frumuşel şi străjui totă noptiţa. Când
fu de cătră diuă, veni la el o vulpe şi-i d i s e : Voinic eşti,
Vasilică! De multe ori a m venit eu ast' nopte p'aci, şi tot­
d e a u n a te-am aflat treaz ; a n u m e te-am cercat, să văd vrednic
eşti de lucrul c a r e l'ai început, dar văd că eşti vrednic.
Am şi eu un fecior ca tine, hai p a n ă la el şi d ă în cu­
n o ş t i n ţ a cu el, şi ve prindeţi fraţi de cruce, că sciu că nu
ţi-a pără r ă u ; el e faur vestit.
Şi s'au dus toţi pană la locuinţa faurului, şi au aflat
că faurul este un om t a r e cum se cade şi fecior voinic.
Aci şi-au petrecut Vasilica trei cjile şi trei nopţi, apoi s'au
făcut fraţi de cruce, e a r când au plecat a d ' s :
Măi fărtate faure ! Pană voiu mai veni eu p e la tine, tu
se-ţi îngrădeşti curtea tota cu fier, din p ă m â n t pănă-'nal-
tul ceriului, şi din fierul ce ţi-a mai r ă m â n e , se faci un
b u z d u g a n şi se-1 ţii tot roşu în foc, că mi-a trebui p r e când
voiu sosi la tine.
Apoi s'a dus el cu ortacul lui multă lume 'mpărăţie,
pană a u dat în ţ e r a smeilor şi acolo încă nu s'au oprit
pană la un pod, de u n d e se zăriau curţile smeilor. Acolo
au stat locului, a dat caii în grija ortacului, ear el, a d e c ă
Vasilica s'a dat de trei ori preste cap şi s'a făcut u n p o ­
r u m b şi a sburat pană la curţile smeilor şi acolo s'a pus
 — 155

într'un copâciu de sub ferestră. în curte erau n u m a i sme-

oicele, şi cum îl vedură — dise cea mai m a r e : Ce pagubă
că nu ni-s a c a s ă bărbaţii, că îndată ar puşca porumbul cela
şi am face t o c a n ă din el.
— Dar' a ş a ! dise altă s m e o i c ă ; dar când îţi vine băr­
batul acasă'?
!
— Al m e u nu vine p ă n ă ' n de s e r ă ; dar al t e u ?
— Al mieu mi-a spus că p a n ă la miedul nopţii n ' a m
ce-1 a ş t e p t a ; dar al t e u ? diseră cătră cea mai mică.
1
— Al meu mi-a spus, că nu pote veni p a n ă m â n e »
diori de di.
După ce audi Vasilică povestea smeoicelor, se duse
de unde a venit, se dete de trei ori preste cap şi se făcu
iar om şi se b ă g ă sub pod, cu paloşul scos.
Când fu colea p e ' n s e r a t e , un călăreţ dă se t r e c ă p o ­
d u l ; dar calul nu vre, n u m a i forâia p e n a s şi se da tot
înderept.
Dar ce câni ai, de nu t r e c i ? Că bine scii tu că d e
nime'n lume nu me tem numai de Vasilică flore-frumdsă;
dar sciu că nu-i p o r t ă corbii ochii şi ciorele piciorele pe .aci:
— Ba sunt chiar aci, câne de smeu, dice Vasilică
eşind de sub p o d ; am venit se n e răfuim. Acum c u m
v r e i : în luptă se ne luptăm ori în paloşe se ne tăiam ?
••— Ba în luptă, că-i mai dreptă.
Şi se apucară la luptă, şi trânti Vasilică pe smeu şi-i
b ă g ă în p ă m â n t p ă n ă ' n g e n u n c h i ; dar se împulpâ smeul
şi se ridică şi trânti pe Vasilică pănă-n b r â u în p ă m â n t ;
atunci se m ă n i â Vasilică, s6 smânci r e p e d e şi a r u n c a p e
smeu în p ă m â n t p ă n ă ' n grumadi. Atunci t r a s e iute paloşul
şi-î sburâ capul ca la un puiu de vrabie. Apoi c ă u t ă în
desagii de pe calul smeului, pe care înCă-1 ţinuse ortacul-
lui Vasilică p a n ă s'au l u p t a t ; adecă acolo erau îndesate
stele u n a preste alta, ca nesce alune.
Mulţam D o m n e ! dise Vasilică, stelele-s la noi, a c u m
numai luna şi sorele, apoi hai ortace a c a s ă ! Acum tu v e d i
 - 156 —

de grijesce se" nu ne fure cineva desagii şi caii, că io mai

a m o ţir de lucru. Şi iară s'a băgat Vasilica sub pod şi
a pândit pană colo cătră miedul nopţii. Atunci audi paşi
de cal. Era un smeu călare, dar când ajunse la pod, ba
se vree calul a c ă l c a !
:— Dar ţu h ă r a m ! dise smeul din spatele calului, că
d o r ă sciu, că nu-i p'aci Vasilică flore-frumosă, că n u m a i
de el mâ tem, şi nici de el nu t a r e .
— Adecă mai încet cu lauda, c â n e de smeu, că şi
io-s p'aci, dise Vasilică eşirid de sub p o d ; apoi îl î n t r e b ă ;
a c u m cum v r e i : în luptă se ne luptăm, în paloş se n e tăiam ?
— Ba în luptă, că-i m a i d r e p t ă !
Şi s e a p u c a r ă la luptă, şi se trântiră, şi se vânzoliră,
p a n ă e r a u toţi apă, d a r în u r m ă Vasilică făcii cu el ca
şi cu cel de mai nainte, ear în desaga de pe cal află luna
învăluită într'o b ă n d u r ă ca un caş. — Mulţam Domne,
dise Vasilică, că şi luna-i a c i ; a c u m n u m a i sorele se-1 m a i
p u t e m sc6te. Tu grijesce bine caii şi desagii, nu c u m v a
se n e fure cineva — ceva, că eu mai a m o ţîr de lucru,
că minteni-i diuă.
Dar nu a p u c ă Vasilica a întră bine sub pod şi audi
tropot de cal, care înse se opri lângă pod. E a r călăreţul
din spatele lui s t r i g ă : ţu h ă r a m , că sciu că nu-i sub pod
Vasilică fl6re-frumose, că n u m a i de el me tem, dar nici
de el t a r e !
— Ba-s chiar eu, dise Vasilică, eşind de sub pod cu
paloşul în m â n ă , a m venit se ne t r a g e m socotela amândoi.
Acum alegeţi: în luptă se ne luptăm, ori în paloş se ne tăiam?
— Ba în luptă se n e luptăm, că lupta-i mai dreptă.
Şi se a p u c a r ă la luptă, şi l u p t a r ă pană mai c ă d e a u
de pre peciore de osteniţi ce erau, dar nu era chip sâ se
învingă. Atunci dise s m e u l : Hai se mai dăm şi din paloşe.
Şi a p u c a r ă paloşele şi se sgăriarâ, şi se ciungărirâ, de
curgea din ei sângele ca din doi boi j u n g h i a ţ i : d a r p a c e
§p se p o ţ ă învinge unul p e altul. Atunci dfşe şmeul, după
 - 157 -

ce vSdu că pierdend a t â t a sânge îl slăbesc p u t e r i l e : Hai

Vasilică se cercăm a l t m i n t r e l e a ; fă-te tu o rotă de fier şi
te sui în dealul ela, eu m'oiu face o rotă de oţel şi m'oiu
sui în celalalt deal, şi ne-om duriga la v a l e : c a r e s'a s p a r g e
— acela-i învins.
Şi aşa făcură, d a r nici vorbă se se p6tă învinge.
Atunci dise s m e u l : Vasilică, n u m a i un lucru nu l'am cercat,
fă-te tu o p a r ă albastră, că eu m e fac o p ă r ă roşia, şi se
ne b a t e m în v e z d u c h ; d a c ă nici atunci nu ne p u t e m birui
unul pe altul, apoi iar începem luptă la piept.
— Bucuros, dise Vasilică, şi se făcu o p a r ă albastră,
ear smeul se făcu o p a r ă roşia, şi a t â t a se luptară în vezduch,
de gândiai că tot ferferiţă s'or face, dar de învins nici p o ­
veste. Atunci se ivi un corb croncănind, că-i mirosia sân­
gele celor doi smei omorîţi şi neîngropaţi. Şi cum îl
vedu smeul, dise : F r a t e corbule, du-te cu aripile în a p ă şi
ţi-le moiă, şi n u m a i odată adia cu ele p a r a asta albastră,
câ-ţi dau un t r u p de voinic, cum n'ai m â n c a t de când eşti.
E a r Vasilica-i d i s e : F r a t e corbule, moiâ-ţi tu aripile şi
adia o leacă p a r a a s t a roşia şi ţi-voiu da 3 g r ă m e d i de c a r n e
de smeu, d6u6 ţi-leam făcut astă nopte şi a treia — de-mi
ajută D u m n e d e u — îndată-i gata.
Cum audi smeul, că p e cei 2 fraţi i-a omorît Vasilică
în a c e a n6pte, se cătrăni de gândiai că l'a sorbi dintr'o
resuflare; d a r şi corbul, cum audi ce p r â n d m i n u n a t i g a t ă
Vasilică, se slobodi în vale şi-şi muia aripile, apoi adia cu
ele de trei ori p e smeu, e a r smeul cădii în mici b u c ă ţ e l e
de se sătura corbul din ele cu pui cu tot. în desagii de
pre calul acestuia a găsit Vasilică sorele îmbordrojit în
patru p â n z ă t u r i şi tot îi eşiau radele afară, ca ghimpii ari­
ciului. — Mulţam Domne, că a c u m t6te le avem, dise Va­
silică, e a r ortacul lui se m i n u n ă de vitejia lui. Apoi a u
pus şi sorele pe calul lui şi au plecat la d r u m . Dar d e
odată stetu în loc şi d i s e : Ortace, mai ţine o l e a c ă caii,
se m e duc se văd ce-i p e la curţile smeilor.
 — 158 -

Şi s'a dat Vasilica preste cap şi s'a făcut p o r u m b şi

hai cătră curţile smeilor. Acolo se pitula pe o crenguţă
lângă ferestră, ca se nu-1 vadă nime, şi ascultă cum po-
vestiau smeoicile.
— Tu muieri, dise cea mai m a r e , se sciţi că cu băr­
baţii nostril nu-i bine, de nu mai vin. Uite, e pe la p r â n -
dul cel bun, şi ei nu mai sosesc. Al m e u disese, că a veni
c u m o fost asără.
s e c e a m a
— Dar' aşa, d ' i mijlocie, şi al meu nici
merinde n u are.
— Numai de u n a mă tem, dise cea mai mică, se nu
se fi întâlnit cu Vasilică Flore-frumosă, că ăla-i omul n a i b i i !
— Că de o fi u n a c a a c e e a , d'se cea mai m a r e , me
duc în calea lui, şi me fac o fântână lină cu apă ca ghăţa
de rece, cât c u m a b e a din mine, cum se crepe în mii de
bucăţele.
— Ba eu mă duc în calea lui şi me fac un p e r cu
p e r e întraurite, pe din lăuntru otrăvite, cum va îmbuca din
u n a , se-i crepe inima din el.
Ear smeoica cea mai mică d i s e s e : De c u m v a ar s c ă p a
de voi, eu m'oi face u n scorpion, cu o falcă-n cer şi cu
alta'n pământ, şi 1-oiu sorbi dintr'o resuflare.
Vasilica tote le-a audit şi şi-a g â n d i t : hai drace h a i !
faceţi voi socotela fără crişmariu, că vede-veţi ce v a fi'n
sfârşit!
Şi s'a dus la ortacul lui, a căutat desagii, se v e d ă
bine-s legaţi c a i i ? — bine-s potcoviţi? şi dacă a vădut că
tote-s în stare bună, s'au suit pe cai şi h i ! la inima dru­
mului, că te ocară ţereanul cu b â t a — vorba moţilor.
Era o di caldă aceea, cum sunt pe la noi p e v r e m e a
seceratului. Călăreţii noştri m e r g e a u voinicesce, cu tote
că era greu pe cai, că ce gândesci, pe lângă că era câte
un voinic pe cal, mai era şi câte o p ă r e c h e de d e s a g i ; pe
u n cal desagii cu luna şi j u m ă t a t e stelele, ear pe celalalt
cal sorele cu ceealaltă j u m ă t a t e de stele. Când era colea
 — 159 -

pe la p r â n d , când mai c ă d e a u de pe cai de căldură şi de

ostenelă, d a u de o fântână limpede ca lacrima şi rece, —
Domne că şi împrejurimea o răcoria cu r e c e a l a ei. Orta­
cul lui Vasilică, cum o vede, de departe se aiaptă într'a-
colo se se cobdre şi se-şi s t â m p e r e setea cât de îngrabă.
Dar Vasilica-1 opri d i e â n d u - i stăi o leacă se cerc eu a p a ,
:

că p e când am trecut p'aici, p a r ' c ă nu era nici o fântână.

Şi şi-a scos Vasilica paloşul, şi din spatele murgului
a dat cruciş şi curmedişi cu vârful paloşului în fântână, şi
îndată a r e m a s în loc de fântână o g r ă m a d ă de c a r n e îm­
puţită într'o baltă de sânge şi mai împuţit, încât voinicii
fură siliţi a fugi de acolo, ţinându-se cu manile de n a s . —
Nu ţi-am spus — dise Vasilică — că aci nu fusese fântână,
când t r e c u r ă m p'aci ? ! De b e a m a c u m apă, ce se în­
tâmpla cu n o i ?
Mergând mai departe prin căldura ace.ea procletă, li-se
mai lipia limba de ceriul gurei de sete şi oboselă, şi o
lingură de a p ă nu gâsiau. Dar uite, u i t e ! — dise odată
ortacul lui Vasilica c ă t r ă Vasilica, uite uite, p a r ' c ă ved un
copaciu colo-colo; un c o p a c i u ! b a nu-i copaciu, e u n p e r
m a r e frumos cu pere galbine ca c e a r a şi mari ca p u m n u l !
Crengile-i mai ajungeau la p ă m â n t de încărcat ce era. De
departe se repedi ortacul lui Vasilica se-şi iee o p â r ă se-şi
stâmpere setea, d a r Vasilica îl opri, d i c â n d u - i :
Stai se ved eu ce pere-s acestea, că când a m trecut
pe aici, nu era nici u n per. Şi îndată scote Vasilica pa­
loşul şi tăia cruciş curmediş cu vârful paloşului în p8r şi
. . . . grozăvie! în loc de pâr r â m â n e mâglă de hoit îm­
puţit (o g r ă m a d ă de c a r n e d a t ă ' n putrejune), cât n u e r a
m o d r u se stai şi se te uiţi la ea.
Spusu-ţi-am! dise Vasilica cătră ortac, că perele a s t e a
sâmenă a d r a c ! ?
De aci nu mai e r a chiar d e p a r t e pană la c a s a faurului,
deci grăbesc într'acolo, sg se recorâscă şi ospeteze, că mai
cădeau de p e cai de flămândi, însetaţi şi o s t e n i ţ i . c e e r a u ,
 — 160 —

eă m e r i n d e a de mult li-se gătase, e a r ploscele erau gole de

când Intrară în ţ e r a s m e i l o r ; apoi de acolo nu cutezară
se-şi iee nici de m â n c a t nici de beut, că cine a r şi cuteza
a m â n c a ori a b e a dela spurcaţii "de s m e i ? !
Dar când erau mai se între în curtea cea ocolită cu
gard de fier a faurului, simţiră că a r d e ceva în spate. En
s e
uite î n d ă r ă p t — d i Vasilică, — vedi ce ne a r d e aşa t a r e
în s p a t e ? !
Şi se uită ortacul îndărăpt, dar nu vădii decât o n e ­
gură d e a s ă apropiindu-se de ei, şi-i spuse stăpânu-seu :
Numai o negură-i s t ă p â n e , nu-i cel lucru m a r e .
— Numai o n e g u r ă ? întrebă Vasilică, h m ! a dracului
n e g u r ă e a s t a ; dă pinteni calului! Şi dedură pinteni cailor
şi într'o clipă fuseră în c u r t e a faurului şi p u s ă r ă zăvorăle
pe porţi. — F a u r u l îşi a s c e p t a ortacul cu braţele deschise
şi cu buzduganul roşu în foc. Smeoica cercă la p o r t ă —
vede c ă n ' a r e ce-i f a c e ; dedu un ocol j u r împrejurul gra­
dinei, — doră va afla ceva strungă undeva, ceva spărtură, —
d a r p a c e ! tot gardul era nou, din ceriu p ă n ă ' n p ă m â n t tot
din pari de fier şi îngrădit cu gradele de fier şi acoperit cu
spini de fier şi proptit cu proptele d e fier.
Dacă vădii h ă r a n c a şi vădu că preste gard nu-i
modru d e trecut, nici prin el de străbătut, îşi puse, în gând
d6ră b a r e m prin înşelăciune a r putâ ajunge înlăuntru. Deci
se r u g ă de faur a ş a : scumpul m e u faure, fi tu b u n şi fă
o g a u r ă cu sfredelul în p â r t ă să m ă pot uita se văd n u m a i
faţa lui Vasilică flore-frumosă, care mi-a omorit 2 surori şi
2 cumnaţi şi pe scump bărbatul meu, care era c ă p e t e n i a
smeilor.
Vasilică audind r u g a r e a smeoicei, dise cătră faurul:
fă-i p e voia!
Şi făcii faurul o g a u r ă cu spiţelnicul *) şi se uită prin
ea, dar se făcu că nu vede nimic, deci dise s m e 6 i c a : fi
*) Spiţelnic = sfredelul, cu care găuresce obada rotei, unde
întră spiţa în obadă.
 — 161 —

bun faure, fă-mi o g a u r ă cu cepurariul*) că p'aci nu văd

mai nimic. Şi faurul, î n d e m n a t de Vasilică — a făcut o
gaură şi cu cepurariul, d a r tot a dis smeoica că n u v e d e
şi se facă bine se-i facă o g a u r ă cu obedariul **). Şi i-a
făcut o g a u r ă cu obedariul, dar prin e a a v r u t s m e o i c a a
se fîştica înlăuntru. . Când a vădut Vasilică gândul s m e o i c e i :
a p u c ă buzduganul, şi când aceea-şi vîri capul prin gaură,
acesta p o c ! n u m a i una-i lipi în frunte de n ' a mai m â n c a t
altul coleşe.
Acum smei şi sme6ice scia bine că n ' a u de unde-i
veni în cale, d a r de alte bidigănii tot se mai p u t e a t e m e ,
că a ş a erau vremile pe atunci. Dar în locul u n d e a murit
smeoica a r e m a s un m u n t e de fier şi altul de oţel. După
a c e e a s'a ospătat la faurul trei dile şi trei nopţi, apoi a
plecat mai departe, cătră casă. Faurul înse la plecare i-a
dat alt cal şi i-a spus că în tote căile lui să n u se împo-
trivescă la n i m e ; ori cu cine s'a întâlni, de nu i-ar d a loc —
deie-i el. A d e c ă l'a învăţat faurul, cum un frate b u n în­
văţă pe frate-seu, cum un t a t ă înveţâ pe copilul l u i ; d a r
Vasilică tot Vasilică r ă m â n e , el vrâ se v a d ă ce a r fi d a c ă
nu s'a lăsa p o v ă ţ u i t ? Cum m e r s e p e cale n u m a i cu or­
tacul său, âtă că dau de două bălţi mari, printre care
trecea "drumul. Când sunt chiar printre ele, e a t ă li-se
ivesce ca din p ă m â n t o_ j u m ă t a t e de om, c a r e a d e c ă a v e a
capul de j u m ă t a t e cu un ochiu şi o u r e c h e , apoi a v e a ju­
m ă t a t e trupul cu o m â n ă şi un picior. Şi j u m ă t a t e a de
om strigă de d e p a r t e : Vasilică, fă-mi d r u m ! A c u m ce se
facă Vasilică? Ar da drum, îi e chiar ruşine să se dea
el în lături de o j u m ă t a t e de o m ; n ' a r da drum — îşi a d u c e
aminte de vorbele faurului; ear a trece unul pe lângă al-

*) Cepurar = sfredel" mai mărişor decât spiţelnicul, cu care se

găuresc obedele în capete, unde se prind de olaltă prin nisce cuie de
lemn numite cepuri.
**) Obedariu — este un sfredel mai grosuţ, cu care se fac gău­
rile în obede, unde se bagă spiţa.
11
 — 162 —

tul nu se pote, că drumul era forte strimt. Deci, m a i şt;

umflându-se rînza în el, strigă t a r e : eu se fac loc la o j u ­
m ă t a t e de o m ? Şi se r e p e z i la j u m ă t a t e a de om ca se-1
1
a r u n c e ' n baltă. Dar j u m ă t a t e a de om s'a aieptat n u m a i ,
c a ' n glumă şi i-a şi luat desagii cu sorele, luna şi stelele,'
şi s'a c ă r a t de-acolo ridând cu hohot. C e . s e facă a c u m
Vasilică? S'a luptat cu smeil şi a omorît smeOicele, e a r :
a c u m se-1 batjocorescă o j u m ă t a t e de o m ! Se p u n e deci
cu frumosul p e lângă j u m ă t a t e a de om, ba-i dice şi j u p â n e ,
n u m a i doră-doră i-a da desagii. Dar j u m ă t a t e a de om încă
a v e a poftele lui, lui nu-i era de desagii lui Vasilică, nici de
ce era în desagi, ci-i era de fata împăratului, pe care el n ' o
p u t e a dobândi, dar un voinic ca Vasilică vedea bine că-i în
s t a r e s'o c â ş t i g e ; deci dise iui Vasilică: b u c u r o s facem
t â r g ; îţi dau desagii cu tot ce ai în ei, dacă vei m e r g e
şi-mi vei a d u c e p e fata împăratului verde de nevastă.
— Bine, dise Vasilică, n u m a i stăi a c i ! Şi plecă Vasilică,
ear p e slugă, a d e c ă pe ortac îl lăsă aci se aibă grijă, n u
c u m v a se fugă j u m ă t a t e a de om. Mergând p e drum, dă -
de un om, c a r e m â n c a brazdele după cinci pluguri şi lot
se văieta că nu mai pOte de fome. — Da cum poţi tu dice .
că nu m a i poţi de fome, când înfundi în tine tot p ă m â n t u l
ee-1 s c o r m o n e s c cinci p l u g u r i ?
7
— Eu sunt F o m e t e a p ă m â n t u l u i , R e s p u n s e omul, aşă-V
firea m e a , să n u mă satur în veci.
:
— Na hai cu mine, că t r e b u e se te satur eu o d a t ă ! :
Dimpreună cu F o m e t e a p ă m â n t u l u i s'a tot dus pană unde
se v a r s ă D u n ă r e a ; acolo, la gura Dunărei, a u dat de alt :
om, care sprijinia D u n ă r e a cu gura şi totă b e a a p a şi tot
striga: vai că m o r de s e t e ! ^
Cine esci tu, strigă Vasilică, de beai totă a p a Du­
nărei şi tot te vaieţi de s e t e ? >
— E frate-meu, — disc F o m e t e a pământului,-— el este '
Setea pământului. •
 — 163 -

Di-i se vină cu noi, că l'oiu s ă t u r a eu de vin, nu de

apă ca pe brosee.
Bucuria fraţilor, că se întâlnesc şi o se se s a t u r e fie­
care în feliul seu, a d e c ă unul de m â n c a r e şi altul de b e u t u r ă !
Nu mult au m e r s tustrei şi a u dat de un j u m ă t a t e d e
om şi avea la picior legată o piatră m a r e de m o r ă şi totuşi
aşa fugia de t a r e încât un iepure nu se putea feri de el,
aci aci e r a se-1 c a l c e ; ear j u m ă t a t e a de om striga cât p u t e a :
Hi vită leneşe, şi bietul iepure fugia cu limba scosă.
Aci s u n t e m în ţ a r a bazaconiilor, dise Vasilică, şi în­
t r e b ă pe ortaci, cine se fie schidola a c e e a , ce fuge atât de
tare ? — Este Strepedele pământului, dise F o m e t e a ; hai
se-1 l u ă m cu n o i !
— Hai, dise Vasilică, pote că ni-a face vre-o ispravă
în calea nostră.
Acum erau patru, că Strepedele dintr'o vorbă abia
s'a îndoit se plece, şi era tot înaintea lor.
Mergând ei a ş a dau de un foc m a r e , c a r e a r d e a d e
nouă părţi, în totâ p a r t e a câte nouă stângini de l e m n e şi
chiar între focuri sgriburia un om î m b r ă c a t în n 6 u ă cojoce
şi striga cât îl lua g u r a : Vai, că frigumi-e! Acesta era
Gerul pământului. Vasilică îl luă şi pe acesta cu el- şi
m e r s e r ă mai d e p a r t e . Dar nu mult după a c e e a d ă d u r ă de
alt om, c a r e stânginea p ă m â n t u l şi striga vai că n u mai —
am ce stengini. Acesta era Stenginul pământului. P e ăsta
încă-1 luară cu ei şi m e r s e r ă mai d e p a r t e . Şi cum au m e r s
a u dat de alt om, care se uita în tote părţi şi striga că
m6re de n ă c a z că nu mai are ce vede. Acesta era Vede-
tot. P e acesta încă-1 l u a r ă cu ei şi m e r s e r ă aţă la împă­
ratul verde. î m p ă r a t u l i-a primit t a r e cinstit, aflând că
Vasilică e fecior de împărat şi că vine la el se-i p e ţ e s c ă
fata. Dar a vrut se facă cu ei o leacă de glumă, ca se le
cerce p u t e r i l e ; deci au poruncit la slugitori se frigă n u m a i
decât o sută de boi, o sută de vaci, o sută de viţei, o sută
de berbeci, o sută de oi, o sută de miei, o sută de porci.
11*
 — 164 —

o sută de purcei, o sută de găini, o sută de gâsce şi o

sută de raţe, apoi o sută de pesci şi o sută de cuptore de
pită şi se le p u n ă înainte dimpreună cu o sută de buţi de
vin roşu, şi o sută de buţi de vin galbin. După ce fură tote
p u s e p e mesă, pofti împeratul pe Vasilică cu ortaci cu tot-
la gustare, şi prinseră a m â n c a , dar la ceialalţi de abia s'a
ajuns câte un picioruţ de puiu, că F o m e t e a tote le indopâ,
e a r din vin d6ra de a u b e u t estia câte un p ă h ă r a ş , că
S e t e a tote buţile le goli. Drept că şi disără eşti doi fraţi:
Mulţam D6mne că n e vedem şi noi odată sătui.
î m p ă r a t u l încremeni când vădu m i n u n e a asta, deci
stete pe gânduri, că se-şi dee ore fata după Vasilică ori
se-I p r ă p ă d e s c ă cu soţi cu t o t ? Nu i-o dau, îşi gândi,
mai sunt feciori în l u m e i
Apoi porunci slugitorilor se încăldâscă casa de p e r d a r e .
Aceea era o casă de fier, c a r e o umplea de l e m n e şi apoi
le d a foc, şi după ce a r d e a u tote lemnele de erau părieţil
roşiî, b ă g a pre cei vinovaţi Ia p e r d a r e înlăuntru şi acolo
se făceau scrum, n u m a i c e n u ş a li-o scotea afară şi li-o
spulbera în vânt.
După ce a fost casa perdărei bine roşită de foc, spuse
slugitorilor se ducă p e streini acolo se-i culce preste n 6 p t e .
Şi i-au dus slugitoriî, dar la uşă ăştia au stat până-i dice
un „tatăl nost", e a r Gerul pământului întră înlăuntru şi_
n u m a i de câte-va ori suflă şi î n t r ' a t â t a se recori c a s a de
tare, încât c e r u r ă învălitori dela slugitoriî împărătesei, ca
se n u le fie frig p r e s t e n â p t e .
Aceştia-s chiar d r a c u l ! diseră slugitoriî, dar dimineţă,
c â n d audi împăratul că încă cerură ţole se nu le fie frig,
i-se sui odată părul m ă c i u c ă în vârful capului şi-şi g â n d i ;
„M'am însâmbrat cu d r a c u l " !
1
Golea c a m p e la p r â n d i ş o r es ortacii din c a s a p e r -
dărei voioşi şi sănătoşi şi d a u faţă cu împeratul. „Bună di­
mineţă, înălţate î m p ă r a t e ! " — „Să trăiţi cu bine, feciori, d a r
cum v'aţi hodinit, nu v'au m â n c a t p u r e c i i ? "
 - 165 —

— M â n c a t ' a u p e d r a c u l ! Nici că se pot ţine în locuita

cea de c a s ă frigurosă pureci. Uite la ortacul c u m zgribu-
r e s c e ? ! Şi în adevăr Gerul eşia zgriburind din casa, u n d e
dormise.
Mai povestiră ei u n a alta, ca omenii, apoi dise Va­
silică: î n ă l ţ a t e î m p e r a t e , noi n ' a m venit să facem mulţi
pureci p e a i c i ; a m venit, se-mi dai fata de n e v a s t ă şi se
m e r g e m de u n d e a m venit.
— Bine fătul meu, eu b u c u r o s t e c u n u n cu ea, d a r
haina de mirâsa îi este la o cusutore în oraşul cutare din
ţera împăratului roşu, d a c ă în două ceasuri v a fi aci, —
vă b a g în cununie, d a c ă n u — flueră a p a g u b ă .
— Dar trimis'ai pe cineva d u p ă e l e ?
— Vei trimite tu, dacă-ţi t r e b u e nevastă.
Vasilică c h e m ă îndată p e Strepedele p ă m â n t u l u i şi-i
d i s e : ai audit ce dise î m p ă r a t u l ?
— Audit.
— Şi mi-ai pute face isprava a s t a ?
— Putea.
— Na calea şi v a l e a !
Şi a plecat Strepedele pământului şi într'o m i n u t ă
nu-1 mai vedeai, aşa se d e p ă r t a s e . în c a l e a lui întâlni o
b a b ă vrăgitore, c a r e fusese trimisă tot după h a i n a fetei
împăratului cu un an mai înainte, şi încă nu sosise acolo.
— Dar u n d e mergi, b a b ă ? — E a c ă u n d e şi e a c ă unde", d a r
tu u n d e m e r g i ? — Dacă şi eu merg acolo.
— Aşa?
— Aşa!
— Atunci hai se m e r g e m î m p r e u n ă !
Au şi m e r s ei o leacă de loc împreună, ear la o fântâniţă,
intre h o t a r ă se plecă se b e a apă Strepedele, şi se pleacă şi
baba, şi după ce b e a u a p ă dise b a b a : Hai se n e hodinim pu­
ţin. Şi se hodiniră. Şi apoi dise b a b a : Hai se-ţi c a u t în c a p .
Şi Strepedele se lăsă. Şi cum îi c ă u t ă în cap b a b a mi-1
adormi şi a p u c ă drumul după haină, că-şi g â n d i : Eu călă-
 — 166 —

toresc de un an şi m a i bine, şi n ' a m ajuns încă la cusu-

torea. De duce feciorul ăsta haina, el va căpăta plate
pentru ea, ear mie mi-a fi de puf un an şi mai bine de
muncă.
Să apropiau două ceasuri, şi Strepedele nu se mai
vede înturnănd. Vasilică s t a c a pe spini, că de t r e c e tim­
pul şi nu-i vine cu haina, nu c a p ă t ă fata. Deci strimtorit
cum era, c h e m ă înainte pe Vede-tot şi-i d i s e : En uite tu,
ce face Strepedele, de nu mai v i n e ?
Esta şi uită şi cum îl vede dormind dice cătră Sten-
ginul p ă m â n t u l u i : En vedi de tredesce p e s o m n e a de Stre-
pede, că ui cum dorine dus ca un boier. Şi Stânginul în­
dată l'a stenginit de câteva ori de a sărit ca un p u r e c e de
sdraven, şi raita b ă i e t e ! Cât ai b a t e în palmi, fu Ia cusu-
torea, u n d e b a b a chiar suia t r e p t e l e ; dar las pe Stre­
pedele de nu i-a dat u n a , cât tot de-a dura s'a dat b i a t a
b a b ă de pe trepte, apoi întră înlăuntru, luâ haina şi cât
ai clipi cu ochii fu îndărăpt la împeratul verde. Nu e r a u
chiar două c e s u r i împlinite dela plecarea Strepedelui şi
h a i n a e r a î m b r ă c a t ă p e fata împăratului şi m e r s e cu Va­
silică la cununie. După cununie u r m ă o leacă de ospăţ,
şi hai de u n d e am plecat. Când fură pe la cele două
bălţi aflară p e ortacul cel vechiu al lui Vasilică, a d e c ă pe
c ă t a n a lui de acasă, s t â n d şi a ş t e p t â n d după stăpânul seu.
J u m e t a t e a ~ d e om era în baltă cu desagii lui Vasilică cu tot,
dar de tot în baltă, ca u n broscoiu în fundul mocirlei.
Cum îi spuse sluga ce-i şi cum, dedu Vasilică p o r u n c ă la
Setea pământului se stirpescă bălţile. Cela le şi sbici dintr'o
sorbire. Adecă chiar în fund z ă c e a j u m ă t a t e a de om că­
lare p e desagi, d a r cum vădii pe fata împăratului aci, sări
ca fript de p e ei şi se apropia de ea. Atunci sluga lui
Vasilică luâ desagii şi-i p u s e pe cal, ortacii lui Vasilică
alungară pe j u m ă t a t e a de om în pustii locuri, ear Vasilică
cu sluga —• după ce-şi l u a r ă r ă m a s b u n dela ceialalţi or­
taci, — s'au dus acasă, u n d e e r a tot întunerec încă. Acolo
 — 167 —

a dat la tată-seu Sorele, Luna şi Stelele, şi cum le-a p u s

pe ceriu în cuierul lor, se făcu diuă şi lumină, e a r Vasi­
lică flore-frumosă au serbat şi aci nuntă c r ă e s c ă şi î m p e -
rătescă, la care au c h e m a t ş i ' p e ortacii lui, cu care fuse'n
peţite, şi p e frate-seu de cruce faurul. Eu încă am fost la
nunta aceea, am tăiat lemne cu s a p a şi-am c ă r a t cu ciurul
apa, pentru c a r e slujbă am fost omenit, cum nici n'aşi fi
gândit.
Audită în S â n c e l lângă Blaju.

14. Omeni isteţi.

Dice că a u fost odată doi omeni, un b ă r b a t şi o m u ­
iere. Muierea asta nu era ca celelalte muieri, pentru că
era de tot deosebită, a d e c ă asculta de b ă r b a t u l sâu întru
t6te şi făcea cum o t r ă g e a capul.
Odată din întâmplare, ca nici odată, a dis bărbatul
cătră m u i e r e : . M e i muiere h e i ! mâi se mergi tu la târg c u
un car de grâu, c ă eu am alte lucruri, nu pot m e r g e . Uite,
sacii i-am pus în car, sluga a înjuga boii, tu ia-ţi s u m a n u l
cel nou şi te p u n e pe saci, şi după ce-i ajunge'ii târg, vei
vede' tu c u m u m b l ă grâul, l'i d a şi tu d u p ă c u m vei v e d e a
că-1 dau alţii.'
Şi s'a dus muierea. E a r după ce ajunse în târg, sluga
a t r a s unde mai vedea care cu bucate, a desjugat boii şi
s'a t r a s de o p a r t e , ear drăguţa de muiere deslegâ un sac
— după cum veduse că făcuse şi alţi omeni, şi a ş t e p t ă
cumpărători. Şi nu trebui se stee mult, că î n d a t ă n i m e r i
un cumpărător:
— Cum dai grâul, n e v a s t ă ?
— Cum îl dau şi alţii.
— H m ! d'apoi c u m îl dau a l ţ i i ?
— D'apoi uitaţi-vă şi vedeţi, sciu că n'oi scumpi
eu târgul,
 - 168 —

Cumpărătoiul acesta se mai uita o leacă la g r â u şi

părendu-i-se c a m săcăreţ, b a şi c a m tăciunos, m e r s e la
alte cară.
Dar vorbele muierei le audise 'un jidan şi-şi gândi :
P a r ' că dela m u i e r e a asta poţi c u m p ă r a grâu şi fără b a n i ;
en se cerc, că o c e r c a r e n ' a r e s u p ă r a r e ; de nu poţi — nu
poţi, nu t e căesci că n'ai c e r c a t ; de poţi — cu a t â t a mai
bine. Gândind astfel, jidanul se apropia de carul muierei,
ia o m â n ă de g r â u din sac, îl frâcă între degete, sucesce
din cap şi d i c e : H m ! ţi-e tăciunos grâul, n e v a s t ă !
— D'apoi, c u m îl vedi, nici mai bun, nici mai rău,
n u m a i cum l'a dat D u m n e d e u .
— Şi cum îl dai, n e v a s t ă ?
— Cum se-1 d a u ? d'apoi c u m îl d a u şi alţii!
' — Aşa, aşa, disc j i d a n u l ; d'apoi că uni-1 dau în cre­
dinţă, e a r alţii pe a ş t e p t a r e .
— D'apoi a ş a l'oiu da şi eu.
— Bine, atunci hai cu carul la mine se d e s c ă r c ă m .
— Hai, nu-mi b ă n u e s c , că de a c e e a a m venit, să-1
d a u , sciu că n u l'am a d u s se-1 duc ear acasă, c ă a c a s ă
mai a v e m dela Dumnedeu.
Sluga bine vedea, că târgul s t ă p â n ă - s a n u m a i t â r g nu
se pote numi, deci nu se putu r ă b d a se nu d i c ă : d a ce
faci s t ă p â n ă ?
— Ce fac — fac, tu n'ai a c e a grije, că p a r ' că eu
sunt s t ă p â n ă : vedi de înjugă boii şi hai cu j u p a n u l se-i
d e s c ă r c ă m bucatele. -
Aşa făcură.
Când colo, jidanul dice că n ' a r e saci goli, d a r se-i
lase grâul cu saci cu tot pană p e s ă p t ă m â n a viitore, c â n d
îi v a d a şi preţul grâului.
— Bucuros, dice nevasta, d a r ore c u m te-oiu cu-
nosce atunci ?
—- T a r e lesne, dice j i d a n u l dracului, uite, îmi dai su­
m a n u l dtale, şi eu de adi într'o s ă p t ă m â n ă l'oiu lua p e
 — 169 —

mâneci, şi a ş a voiu eşi Ia p i a ţ ă ; dumniata-ţi cunosci su­

manul, şi cum 'lu vei vedea, vei sci că eu-s cumpărătoriul
grâului.
— Că bine dici, dice n e v a s t a şi dedu şi s u m a n u l ,
apoi îşi luă r e m a s bun şi plecă cătră casă voiâsă, ca omul,
care făcu o ispravă m a r e şi bună.
După ce ajunse a c a s ă , colea c a m pe înserate, o în­
t r e b ă b ă r b a t u l : Ei, dat'ai grâul ?
— Dat b ă r b a t e , l'am dat t a r e bine, la un jidov, d a r
se vede om de omenia.
— H m ! jidov şi om de o m e n i a ! şi rogu-te, cum l'ai
dat, nu te-a înşelat c u m v a ?
— Nu b ă r b a t e dragă, nu m ' a înşelat, că l'am dat ca
şi alţii, nu m ' a m slobodit tergului dintr'o yorbă din două,
că d o r ă - i / c h e l m aici — a r ă t â n d fruntea cu degetul.
D'apoi bine-i, draga mea, dar c u m l'ai d a t ? unde-s
banii?
— Că nu l'am dat pe bani, l'am dat pe a ş t e p t a r e
pânâ-n ceea s ă p t ă m â n ă , că aşa a dis jidanul că umblă adi
tergul.
Bietul om se scărpina n u m a i după urechi, apoi m a i
dise: Dar cum c h i a m ă pe jidov, u n d e şede, cum vom sci
noi, dela cine se cerem preţul g r â u l u i ?
— O ! nu ii supărat, b ă r b a t e , a m .grjj.it eu de u n a ca
asta, că am lăsat grâul cu saci cu tot, şi la jidan i-am dat
sumanul meu cel n o u ţ e i a r e se-1 iee p e el pe s ă p t ă m â n a
viitore şi cum îl văd — îl cunosc, că doră-mi cunosc eu
halubele, ori ce p ă c a t e !
Bietul b ă r b a t nu mai p u t u dice nimic de n ă c a s , vă-
dend a t â t a prostie într'un cap de om. Merse deci afară
la grajd şi întrebă pe slugă, c u m e jidovul acela, u n d e ş e d e ?
în care uliţă, c a m cum îi e casa, a r e c e v a ? Sluga-i spuse
din fir în p ă r că-i un meteleu de jidov m a r e , cu o b a r b ă
roşia ce prinde o ţiră a cărunţi, cu nesce părşuni lungi şi
nu era rău î m b r ă c a t , şede în uliţa c u t a r e , într'o casă lungă
 — 170 —

cu uşă de c ă t r ă uliţă, j u p â n e s ă lui e o jidovancă grosă —

g r a s ă de p a r ' că-i putredă, băieţi n ' a vedut la ei.
Acum se mai încăldi o l e a c ă omul, m e r s e în casă,
cină — n e c i n â şi se culca, e a r deodată cu d i u a : Ia tălpi
b ă i e t e ! îşi luă merinde în traistă, o furcă de fier în m â n ă
în loc de bâtă, făcu trei cruci, dise un Domne-ajutâ! şi
calea şi v a l e a !
Colo pe la prândul cel bun era la jidov a c a s ă . Ji­
danul era dus de a c a s ă t e miri unde, ear j u p â n ă s a îndopa
o gâscă.
— Bună diua j u p â n e s ă .
— Se trăesci cu bine, b a d e , hai şi şedi la noi.
— Dacădi, şadă binele şi s ă n ă t a t e a , că mult n'oiu şedea,
n u m a i a m intrat se beu o feliţâ de vin şi se-mi caut de
drum, că-s drumariu, j u p â n e s ă , am cale l u n g ă ; fără o leacă,
p a n ă îndopi d u m n i a t a gâscă, tot oiu şedea, că ved că n'ai
cine se-mi a d u c ă vinul.
— N'am, că j u p a n u l nu-i acasă, nu vine p a n ă m a i
c ă t r ă amiadi, că-i dus la o licitare în satul vecin. Dar gat
eu îndată de îndopat gâscă şi-ţi a d u c vinul. Dumniata d e
u n d e eşti'?
•— 0 , j u p â n e s ă , şi d a c ă ţi-oiu spune, tot nu scii, că eu
sunt chiar de pe c e e a lume.
De pe c e e a lume ? ! Nu cunosei c u m v a p e Mois' a
nost, că şi el e pe c e e a lume, seracul, de 15 ani nu Fam ve­
dut, a murit holteiu, însuratu-s'o ? cum o d u c e ? Şi i-se
u m p l u r ă jidovoicei ochii de lacrămi când îşi aduse a m i n t e
de Moisa ei.
Omul nostru g â n d i : a h a ! asta-i soră cu odorul m e u
de a c a s ă ; nici se fie g e m e n e , n ' a r fi mai p'o formă de cu­
minte : deci îi r e s p u n s e :
— D'apoi cum se nu cunosc p e j u p a n u l Moise, c ă ,
d 6 r ă el m ' a şi î n d r e p t a t la dumniavostră, că altcum nu
sciam v e n i ; v'a trimis voia b u n ă şi s ă n ă t a t e .
 - 171 —

— Seracul, şi-a adus aminte de n o i ! Ce face r o g u - t e !

— F a c e bine, că-i s ă n ă t o s . T o c m a stă în terg cu un
iosag dar nu i-se ajung banii, de a c e e a a dis, să m e sver
p a n ă la dumniata, doră ca m a m ă li-i p u t e a ajuta cu ceva.
— A ş a ! F r u m o s i o s a g ? a fi dela ceva grof de b u n ă
semă, că de mic — seracul - tot la iosaguri grofesci îi
sta capul.
— Da, dela u n grof vrea se iee un iosag cu 5 mii de
argint, p a t r u le a r e , dar u n a nu mai a r e de u n d e o 'nciripa
ori cât îşi sparge capul, seracul. Şi domne, bine i-ar m a i
veni, ce mai mori la iosagul acela, ce mai făgădău de
p e t r ă ! Şi rendueli, j u p â n e s ă . scii colea, rendueli grofesci!
— Apoi scii c e ? bade, bea-ţi vinuţul, n a o l e a c ă de
merinde şi aici ai 12 sute bune, du-i, seracul, se se aju­
tore, că doră n u m a i pe el îl avem, fetele le-am măritat
tuscinci, ear noi cu moşneagul avem cu ce t r ă i ; dar ro-
gute se nu înterdii, se nu p u n ă alţii m â n a pe iosag.
u e _ s
— N'ai grije, j u p â n e s ă , în câte-va d a c a s ă la
dumnialui!
Apoi îşi luâ r e m a s - b u n , după ce puse bine bănişorii
tocmai în fundul curelei, şi hai la drum cu furca de a umăr.
Colo c ă t r ă amedi veni şi h ă r h ă u n u l de jidan a c a s ă ,
scârbit că luase alţii ceva vămi în licitare, n u m a i fiindcă
dăduseră cu doi zloţi mai mult. Dar pe j u p â n e s ă o află
voiosă, de puteai prinde iepuri cu ea de voiosă ce era.
Cum întră în c a s ă se a r u n c ă p e un scaun necăjit cum e r a
şi se tot gândia la câştigul, ce-1 p u t e a a v e a din vamă, d a c ă
hoţul de a r m a n n ' a r fi suit'o aşa sus. Dar vădend p e Ru-
s e
hăla aşa voiosă, c u m n u m a i r a r o vedea, d ' r ă s t i t : Dar
pe tine ce te-au a p u c a t de eşti aşa s b u r d a t ă adi, tu, c a r e
p â n ' a c u m erai ca p u t r e d ă ? şi chiar a m u când mă vedi
năcăjit?
— Oh! J a n c ă l ă dragă, nu fi supărat, fii şi tu voios ca
mine, că Mois' al nostru c u m p ă r ă un iosag grofesc cu 5
mii de argint, va avea m£ră,~ făgădău, iosag şi curte c a
 — 172 —

grofii; acela-i domn odată, acuşi va ajunge se umble cu

hinteu cu 4 cai ca b a r o n i i !
— Ce vorbesci t u b a b ă ? n e b u n ă eşti, ori ce-i cu t i n e ?
— Ce se f i e ? Nu-i nimica, dar a fost aici u n om
de pe c e e a lume, trimis a n u m e de Mois' a nost şi mi-a spus
că Moisă-i g a z d ă b u n ă . stă în târg cu un iosag grofesc la
care este m o r ă şi fâgădău de p e t r ă şi curte g r o f e s c ă ; mi-a
mai spus, că p a t r u mii are bani g a t a şi d 6 u ă s p r e d e c e sute
b u n e i-am m a i trimis eu, că . . . . . .
W u ă s ? ! strigă jidanul sărind de p e scaun de gândiai
că i-a luat pârjol b a r b a cea roşia ce p r i n d e a a cărunţi,
w u ă s ? ai dat bani la vr'un tălhăroiu de R o m â n , c a r e ţi-a
minţit că-i de p e ceea lume ? Firea-i a dracului cu Moisă
şi cu toţi 6menil tăi de pe ceea l u m e ! Dai tu fără scirea
m e a a t â t a h a r a m de b a n o d a t ă ! De nu aflu pe tălhă-
roiul acela cui i-ai dat, se scil că-ţi taiu capul fără ş e c h t e r ! —
Şi dicend acestea, iute se r e p e d e la grajd, uită v a m a , uită
că de eri n ' a m â n c a t nimic, se a r u n c ă p e un cal bun ce
avea, şi h a i ! în u r m a hoţului, în cotro-i a r ă t a s e j i d a n c a
c'ă plecat.
Omul nostru era d e p a r t e , d a r cum mergea cu furca
de-a u m ă r se m a i uita din când în când şi'ndărăpt gân-
d i n d u - s e : „Cine-o furat se mai fure, p e p ă g u b a ş se-1 spân-
z u r e , că hoţul, s ă r a c u l , . m u l t ă grije m a n c ă p a n ă se vede
scăpat".
Odată, când" era într'un câmp m a r e cosit, uitându-se
îndărăpt vede de d e p a r t e pe cineva viind în fuga m a r e că­
lare. „ 0 fi t a r t a n u l ! " cugetă el, hai se-mi caut de l u c r u !
ese din drum şi î n t r ă ' n fenaţ, îşi a r u n c ă sumanul şi traista,
pe o b r a z d ă şi cu furca prinde a scutura la b r a z d e grose
de iarbă. Nu s c u t u r ă el ca 2—3 b r a z d e şi jidanul e aci,
tot gâfâind şi calul plin de s p u m e , de gândiai că-i s ă p u ­
nit. Cum îl vede, îl cunosce din spusa slugei, şi-1 şi î n t r e b ă :
Da încotro, j u p â n e , a ş a p o g a n ? ai grije că-i omorî calul,
fugind aşa straşnic într'o căldură ca asta.
 - 173 —

— Me duc, om bun, dise jidanul d â n d cu ochii d e

om — că de n e c a z nici nu-l vedea de nu-i grăia el întâiu •—
me duc că uite un hoţ ce a făcut şi uite cum a înceluit
dela j u p â n e s a 12 sute b u n e , doră l'oiu afla undeva. Nu
cumva l'ai vedut, lucrând aici la f â n ?
— D'apoi — j u p â n e — 6meni sciî dta că mulţi trec
pe drum, d a r se nu minţesc, de când sunt aci, adi chiar
numai un om a trecut în colo, în cotro mergi dumniata,
încă i-am dat foc în pipă. Era cu o traistă plină'n s p a t e
şi cu s u m a n u l în bâtă, ca drumaril.
— Acela a fi! in cotro s'a d u s ?
— E a t ă p e dealul asta la deal, j u p â n e !
Se uită j u p a n u l la deal, dar vedu că nu-i chip se-1
potă sui călare, că era ţăpiş de te mirai, că n e s c e c a p r e
ce se v e d e a u prin tufiş, cum de nu se p r ă b u ş e s c . Cărări
erau, ce-i drept, multe, dar cărări strimbe cu cotituri, p e
care numai caprele şi câte un copil sglobiu după ele pu­
tea umbla.
Dealul nu l'oiu p u t e a trece călare, dise j i d a n u l ; n'ai
face bine se-mi laşi calul se p a s c ă colea p e ş a n ţ şi se
ai grije de el se nu fugă p â n ă mS 'ntorc cu h o ţ u l ?
— Ba bucuros, dacă-mi dai o pipă de d u h a n , dice omul.
Jidanul îi dedu b u c u r o s jaşcăul tot, de bucurie că a
dat de u r m a hoţului, şi d â n d calul în m â n a omului se p u s e
a sui la deal, hai-di hai-di prin tufe, j i d a n e , de gândia-i că a
rode dealul a ş a o c â l c ă i a ; la totă tufa lăsa câte ceva s e m n
din hainele lui cele lungi, e a r mişeii de spini nu-i dau
omenia de-un b a n , a ş a tare-1 jefuiau de h a i n e , b a şi sgă-
rieturi în piele-i făceau, de ţişnea sângele cel coşer ca din
gânsac când îl taie şechterul. Curând se pierdu prin tufe
de nu-l mai putea-i deosebi din ţapi, şi când se mai zăria
din c â n d în când, m e r g e a ca după h o ţ i !
Omul nostru inse, îndată ce se resuflâ calul bine, îşi
luâ traista'n spate, p u s e s u m a n u l pe tarniţa calului, luă
furca de a u m ă r şi suindu-se pe c a l : hi la d r u m ! Pe sera
era a c a s ă mulţămind lui Dumnedeu, că şi-a putut scote
preţul grâului, de saci şi de sumanul muierei puţin îi p ă s a ,
că ştia el, că ea şi le-a face iară, d a c ă i-or trebui.
— Da u n d e ai fost b ă r b a t e ? îl întrebă muierea ve-
dindu-1 întrând.
— U n d e ? După baniî pentru g r â u !
— Şi i-ai c ă p e t a t ?
— Căpetat da, d a r avui noroc cu soru-ta şi cu frate-
teu, că altcum mS p u t e a m linge p e buze după e i !
— S c i u t ' a m eu cui dau grâul . . . .
— Sciut, sciut, dise bărbatul, d a r altul la târg nu-i
m e r g e tu de banii t e i !
Şi bărbatul şi-a ţinut vorba şi n'au mai avut nici o
s u p e r a r e din pricina târgului, ce i-l'ar fi făcut nevasta.
Dar se vedem, ce-i cu jidovul ?
El a tot mers, cât târîşi cât grâpişi p â n ă ' n vârful d e a ­
lului, acolo nimeri în codrii mari, şi d r u m — ca peri în
palmă. î n c o t r o se o scie a p u c a ? Se uită înderept, la vale
vede fânaţele, vede brazdele de iarbă, dar nici tu cal, nici
t u o m ! Amu hai î n a p o i ! Când colo — n u m a i locul, om şi
cal n u - s ! Ia-te a m u j u p â n e pe jos, flămând, prin căldură,
supfirat, ostenit, de curgeau sudorile vale pe bietul j i d a n .
P e însSrate fu acasă. J u p â n e s ă îl î n t r e b ă : Na dar a j u n s u l ' a i ?
— Ajuns, se te fiă luat dracul, că umblând după hoţ,
mi-am prăpădit şi calul . . .
— Scii ce b ă r b a t e , se t ă c e m mulcom, a s t a a fi b ă ­
taia dela D u m n e d e u p e n t r u grâul nevestei cei bolunde.
— Tac, t a c , d a r grâul tot nu i l'oiu plăti, şi chiar de
m ' a r cun6sce aş d i c e : Ce ai cu m i n e ? Te duc la lege . . .
VSdut'aţi d a r ă trei omeni isteţi? Apoi se mai dicâ
l u m e a că este d r a c ! Omu-i drac, că s'ar m â n c a unul pe
altul se p 6 t ă !
Culesa de G. Brătean, înv. în Vama.
 - 175 —

15. Crislăscan vitez voinic de babă săracă.

A fost odată ce a fost, a fost o b a b ă săracă, dar t a r e
seracă, de nici casă nu avea ca omenii, numai hulubă în
p ă m â n t ca ţiganii. Şi avea biata b a b ă trei feciori, hăr-
nicuţi şi frumuşei, nu-i vorbă, dar calici, lipiţi pământului.
Şi nu erau însuraţi nici unul din ei. Decă dicea b i a t a
b a b ă : Me feciori, dar vedeţi de vă însuraţi b a r e m unul din
voi, că uite eu-s bătrână, nu ve mai pot spăla şi cârpi c u m
se cade, atunci ei r ă s p u n d e a u : Da cu ce a m a r u l n e vom
ţine muierile şi copiii de ne-a da Dumnedeu, când n ' a v e m
nici noi nimic, de cât lucrul manilor nostre ? ! Odată dice
însă cel mai mic, pe care-1 chiăma Crislăscan: Mamă, eu
m e î n s o r ; du-te la împăratul şi peţesce-i fata p e sama m e a .
— Vai dragul mamei, dice baba, d'apoi pană la a
împăratului nu mai sunt fete ? Gândesce-te tu la u n a din
omeni de sema n6stră, că — de nu alta — împăratul m ' a
p u n e la robie pe vieţă, de voiu cuteza să m e r g î n a i n t e a
feţei lui cu a ş a vorbe.
— Du-te n u m a i m a m ă , şi-i spune, se-mi dee fata, a p o i
ce va fi, a c e e a va fi.
N'a avut î n c ă t r ă u biata babă, s'a dus la c u r t e a îm­
păratului şi a întrat înlăuntru, că p'atunci nu mai scia
l u m e a de a t â t e ceremonii, nici la împăraţi, nu m a i ciocănia
nime. în uşă, ca a c u m , când nici la un plotdgariu nu poţi
întră pană nu i t e comânăci de o sută de ori. După ce
întră b a b a înlăuntru, dedu bineţe cum sciu mai f r u m o s :
Să dee D u m n e d ă u bine şi sănătate la înălţatul î m p ă r a t !
Ear împăratul îi r ă s p u n s e b l â n d : Se trăesci, b a b ă : dar ce
venturi t e p o r t ă p e la n o i ?
— D'apoi, fiă faţa Măriei Sale cinstită, a m u n mele-
naş şi m ' a trimes să-mi dai fata după el.
î m p ă r a t u l zimbi a rîde, dar nu se s u p ă r ă p e babă, ci
gândind că nu-i cu totă firea, îi dise, să-şi trimită feciorul.
 — 176 -

Dacă a audit b a b a vorbe a ş a b u n e dela împăratul,

prinse o leacă de c u r a g i u ; deci mulţemi înălţatului î m p ă r a t
de vorbele cele b u n e , apoi îşi luă s ă n ă t a t e b u n e : „Mai ră­
mâi cu Dumnedău, înălţate î m p ă r a t e ! " şi se grăbi c ă t r ă
c a s ă se spună lui Crislăscan ce a isprăvit. Acela c u m o
vădu, îi eşi înainte şi o î n t r e b ă cum a î m b i a t ? Ea-i spuse
pe rând, cum a mers, cu cine s'a întâlnit pe cale, ce a u
povestit, cum a dat bineţe la împăratul, el cum i-a mul-
ţemit, ce au vorbit a m â n d o i şi — ce veste aduce, că a d e c ă
împăratul l'a poftit p e el la curte.
A doua di des de dimineţă se p u n e Crislăscan la d r u m
şi colo cătră amedi fu la curtea împăratului. După ce
întră înlăuntru; dedu şi el bineţe, dar bineţe ca peţitorii,
ca se scie împăratul cu cine are de a vorbi. Deci • d i s e :

Aflăm p e D u m n e d e u cu D-v6stră! Cum audi împăratul

vorba, îndată vădu, că b a b a c e a de eri n'a glumit, deci ii
mulţemi şi împăratul, apoi îi d i s e : Tu voinice vrei se-mi
fi g i n e r e ?
— Eu, Măria Ta.
— Atunci dragul meu, b a g ă de seină, fata m e a n 6 u ă - *
deci şi n o u ă de peţitori a avut şi la toţi le-am pus capul
în p a r ; tu eşti al sutălea, şi de nu-mi vei a d u c e luceferii,
luna şi sorele, c a r e mi-le furară smeii, şi al teu cap va
ajunge în p a r ; dar de mi-le vei aduce, — a ta va fi fata
m e a şi împărăţia j u m ă t a t e , e a r d u p ă m o r t e a m e a totă.
— Vom cerca înălţate împărate, dise feciorul, d â r se
fii bun se-mi cauţi mai întâiu şi să-mi dai calul şi a r m e l e
dumnitale din holteia şi mai doi cai şi d6uă rânduri de
a r m e pentru doi fraţi ai mei.
— 0 voinice, dise împăratul, că a c u m pricepu, că
are lucru cu un vitâz, „armele mi le-a m â n c a t rugina",
ear din cal n u m a i osele doră mai t r ă e s c într'un corn de
grajd undeva.
— Apoi fără aceste lucruri nu plec, că î n z â d a r mi-a
fi umbletul, că scil dicala c â n t e c u l u i :
 — 177 —

Că voinicul n e a r m a t
E ca ştiuca pe uscat
Şi voinicul fără cal
E ca pescele pe mal.
Decă vădu împeratul şi vădii cu cine a r e de lucru, îi
căută calul şi armele lui cele din holteia şi-i mai dedu doi
cai şi doue rânduri de a r m e p e n t r u fraţii lui, ş'apoi b a n i
de cheltuială, a d e c ă cum dice c â n t e c u l :
îi da b a n i de cheltuială
Şi h a i n e de premenelă,
Apoi cai de călărie
Şi a r m e de vitejie.
Şi a ş a Crislăscan m e r s e a ţ ă a c a s ă , de ujide p l e c a r ă
toţi trei în lume la vitejii. Şi s'au dus ei multă l u m e îm­
părăţie, ca Dumnedeu se n e ţie, p a n ă a u ajuns l a hotarul
dintre ţ e r a lor şi ţ e r a smeilor. Acolo e r a o p r ă p a s t i a m a r e ,
eară p r e s t e p r ă p a s t i a un pod m a r e tot de stani şi bolovani.
Când fu acolo, dise cătră fraţi: Voi vă trageţi de o p a r t e
în p ă d u r e şi lăsaţi caii se p a s c ă prin poieni şi p e drumuri,
că eu a m o ţîr de lucru sub podul esta, că smeil c â n d
•trec cătră c a s ă t r e b u e să vie p'aci, se văd ce voiu pută
f a c e ; d a r de voiu avă lipsă de voi, voi să n u dormiţi, să-mi
puteţi sări într'ajutor. Aşa fraţii lui Intrară în p ă d u r e cu
tustrei caii, e a r el r ă m a s e n u m a i singur sub pod cu palo­
ş u l J r i - j r i â n ă ^ - Colo c ă t r ă miedul nopţii audi de sub pod
glas la capătul p o d u l u i : Hi cal de strige, (cal de strige,
a d e c ă cal strigoesc, cal ca al strigoilor, cari se n u m e s c şi
strigi), lupii c a r n e a ţi- o m ă n â n c e , sciu că nu-i Crislăscan
p'aici, că numai de el mă tem.
— Ba-s chiar eu, dice voinicul, eşind de sub pod,
am venit se n e t r a g e m o leacă de răfuială, de ce ne-ai
lăsat în î n t u n e r e c şi ne-ai luat luceferele; ori mi le d ă cu
t r e b ă b u n ă , ori le voiu lua în luptă dreptă.
— Nici ţi le-voiu da cu trebă bună, nici n u mi frică
că mi le vei lua în luptă dreptă, că mai am doi fraţi, cari
îndată vor fi aci şi mi-vor ajuta, dice smeul.
12
 - 178 —

— Bine, bine, dice voinicul, cobori numai jos, se v6d

ce poţi tu singur d e o c a m d a t ă , că nici eu nu-mi aştept fraţii.
Şi se încăierară ca doi zăvodi, dar ce făcu voinicul,
ce nu făcu cu smeul, h u s d u p de păment, de-i crepâ r â n z a
şi peri p e vecia. Apoj c ă u t ă voinicul în desagi pe calul
smeului, acolo luceferele tustrele, într'o desagă cel de seră,
î n t r ' u n a cel de dimineţa, ear cel de m e d de n â p t e era le­
gat de hoblânc ca u n bostan. — „De unul m ' a m mântuit,
gândi voinicul băgându-se sub pod şi scăpărându-şi o leacă
de foc se-şi aprindă pipa. Dar nu avu v r e m e se t r a g ă
douâ-trei colburi, când e a r audî glas la capStul p o d u l u i :
Tu cal de strige, lupii c a r n e a ţi-o m ă n â n c e , că sciu că nu-i
p'aici Crislăscan vitezul, că n u m a i de el m e tem, dar nici
de el t a r e . Acesta era smeul, care furase luna.
— Ba-s chiar eu, j u p â n e s m e u l e ! — dice voinicul
eşind de sub pod, d a r nu mai da la laude, fără hai de-mi
dă semă, cum de ai cutezat se n e furi t u l u n a ?
— C u t e z a t ' a m dice smeul, cum voiu cuteza se-ţi iau
şi inima din tine îndată.
Şi se coborî smeul, şi se p u s e r ă la luptă dreptă, luptă
voinicescă, şi se trântiră şi se p u m n i r ă , de g â n d e a i că doi
munţi îşi dau în c a p e t e : bubuia pământul cale de o poştt
în giurul lor, d a r b a sS se p o t ă învinge. Atunci t r â n t i fe
ciorul pe s m e u p a n ă în g r u m a d i şi-i tăia capul. Apoi c ă u t ă
ce a r e în dăsagil de p e c a l ? Adecă acolo era î n d e s a t ă
l u n a de nici n u grămujda. Mulţam Domne, dise feciorul,
n u m a i de mi-ar u m b l a tot a ş a de bine şi cu smeul cel m a i
m a r e , c a r e t r e b u e se sosescă î n d a t ă eu s o r e l e ; dar nu sciu
cum va fi, că-s c a m obosit, cum m ' a m venzolit cu 6şti doi.
Şi nu t r e c u mult, după ce se b ă g ă sub pod, şi n u m a i audi
ear u n glas la capetul p o d u l u i : Tu cal de strige, lupii
c a r n e a ţi-o m ă n â n c e , că sciu că nu-i p'aci Crislăscan, c ă
n u m a i de el mi groză, dar nici de el nu t a r e ! Acesta e r a
smeul cel mai m a r e , care a d u c e a s6rele. Cum îl audi voi­
nicul de sub pod, îi d i s e :
 — 179 -

— Mai încet, j u p â n e , că şi eu-s p'aci.

— Şi ce cauţi tu p ' a c i ? întreba s m e u l .
— Dar tu de ce ni-ai furat sorele şi ne-ai lăsat în
î n t u n e r e c ? î n t r e b a feciorul.
— Adecă t u viî să mă iei la î n t r e b ă r i ?
— Cam aşa, hai să n e răfuim !
Şi se prinseră la luptă drâptă, şi se l u p t a r ă p a n ă cur­
g e a u sudorile vale p e ei, şi nu era chip se se învingă unul
p e altul.
Atunci smeul d i s e ! scil ce v o i n i c e ? Hai fâ-te tu o
p a r ă roşia şi eu alta albastră, se n e m a i l u p t ă m şi în vez-
duch, că văd că aci jos nu-i chip să n e dovedim.
Şi se făcu feciorul p a r ă roşia, ear smeul p a r a a l b a s t r ă
şi începură a se lupta în văzduch. Când era lupta m a i
c r â n c e n ă , s b u r â un corb pe d e a s u p r a lor, şi dise smeul
c ă t r ă c o r b : Corbuleţ m â n d r u , slobodi-te în p ă r ă u şi-ţi m6ie
aripile şi d ă numai odată cu ele în p a r a asta roşia, că-ţi
dau o g r ă m a d ă de c a r n e de cal şi alta de c a r n e de voinic.
Dar voinicul d i s e : Corbuleţ m â n d r u , dute iute colea în p o ­
iană la fraţii mei şi le s p u n e să-şi umple pălăriile de a p ă
şi să vină 'n c6ce şi se t o r n e din ele p e p a r a a s t a albastră,
că-ţi voiu da ş e p t e grămedi de c a r n e de smeu şi şepte de
c a r n e de cal. Şi a ascultat corbul de fecior, şi s'a dus la
fraţii lui şi le-au spus se vină cu pălăriile pline de a p ă la
capătul podului şi se a r u n c e apă p e p a r a cea albastră. Şi
fraţii aşa făcură, şi când îi vădu fratele lor venind cu p ă ­
lăriile pline de apă, se slobodi în jos bătându-se cu smeul,
ear când fură lângă p ă m â n t odată a r u n c a r ă fraţii a p a din
pălării pe flacăra cea albastră. Atunci smeul se făcu mii
de bucăţele, e a r ei scoseră din desagii lui s6rele, ce sta
ghemuit de nici nu grămujda. Acum tote le avea câştigate,
dar îl lovi dor se v a d ă el, cum e ţera smeilor, p ă n ' a nu
merge acasă. Deci îşi lăsa fraţii acplea, se făcu un m â ţ
m â n d r u şi hai p r e s t e pod în ţâra smeilor. Şi m e r s e , şi
merse, p a n ă dedu de nisce curţi mari, a c e l e a e r a u curţile
12*
 — 180 —

smeilor. Şi sme6icele p l â n g e a u şi se d ă s l e a u : Vai de noi

şi de noi, că hoţul de Crislăscan ni-a omorît b ă r b a ţ i i ! E a r
o b a b ă b ă t r â n ă , m a m a smeilor, îşi despletia părul cel că­
r u n t şi tot şi-1 smulgea de s u p ă r a r e şi a m e n i n ţ a cu pumnii
şi crişca în dinţi de n ă c a s . Mâţul vedea tot ce fac ele.
Odată n u m a i audi p e u n a d i c e n d : Dar nici el n ' a s c ă p a
din manile mele. că mă duc în drumul lui şi mă fac u n
per cu p e r e frumose şi cum va gusta din ele, să-i crepe
inima şi se moră. Alta d i s e : Ba eu mă fac în calea lui o
. fântână cu a p ă limpede, şi cum va b e a din mine, să şi
plesnescă. Alta (lise: Ba eu mă fac trei b r â n e de aur, şi
mă a r u n c în calea lor, şi cum m'or p u n e p e t r u p , tot îi
a r d de vii. Ear b a b a cea b ă t r â n ă d i s e : De scapă de voi,
— de mine n ' a scăpa !
Audind mâţul a c e s t e a , dete fuga p ă n â la pod, unde-1
asceptau fraţii, şi le d i s e : Haideţi fraţilor, se n e gătim
de cale.
Şi se p u s e r ă la drum, toţi trei călări, ear la Crislăs­
can în dăsagi era sorele, luna şi luceferii, şi mergeau de
r u p e a u locul. Dar era o d> caldă, caii erau înspumaţi de
sudori, e a r ei mai m u r i a u de sete şi nu nimeriau în cale
nici un isvor, nici o fântână, nici u n p ă r ă u , b a nici vre-un
copaciu u n d e să se r e c o r e s c ă nu era. Cum m e r g e a u -ei
aşa înferbentaţi şi însetaţi, e a t ă lângă drum u n p ă r m a r e
încărcat cu p e r e frumose. Cei doi fraţi dau să n ă v ă l e s c ă
la pere, dar Crislăscan îi o p r i : Staţi se gust eu mai întâiu
din ele. Şi cum era călare, dă cu paloşul odată în păr,
şi ese din el şiroiu de sânge. — Ei vedeţi, ce aţi fi m â n ­
cat voi, de nu e r a m eu a c i ?
Apoi au mai m e r s ei cât au mai mers.şi a u dat de o
fântână, nu mai limpede ca jiora, de g â n d e a i că şi flămând
să bei din ea. Cum o văd, fraţii cei doi dau năvală la ea,
d a r Crislăscan îi opresce.
— Me, lăsaţi se bău eu î n t â i u ! Şi-1 lăsară fraţii, ear
el îşi scose paloşul şi t ă i a a p a cruciş şi curmediş, şi se

\
 — 181 -

făcu un- hoit plin de sânge închegat. — Ei, vedeţi ce aţi

fi beut, de nu e r a m eu a c i ?
După a c e e a nu mult au mai avut de m e r s şi a u dat
de un p e r ă u cu apă b u n ă , de u n d e b e u r ă şi ei şi caii, şi
se l u a r ă mai d e p a r t e . Dar nu mult m e r g şi dau în mij­
locul drumului preste 3 b r â n e de m ă t a s e , tote cu fluturi
de aur. Cum le ved, fraţii de loc vor se s a r ă se le rădice.
Dar Crislăscan mi-i opresce şi dă odată cu paloşul preste
ele şi de loc înnotă şi ele în sânge. — Ei, vedeţi, dice
apoi c ă t r ă fraţi, ce aţi fi încins pre lângă voi, de n u
eram e u ?
Şi tot m e r g e a u feciorii noştri, ca din poveste, d a r n u
se mai vedea nici sat, nici oraş, nici nimic, n u m a i negră
p u s t i e t a t e ; e a r dindărept îi a r d e a ceva ca o p a r ă îndepăr­
tată. Şi se uită Crislăscan îndărăpt, a d e c ă era h ă r a n c a de
babă, m a m a smeilor; venia după ei c'o falcă în cer, cu
alta-'n pământ, cu u n a bruşi m ă t u r â n d , cu alta stele cule­
gând. Când era m a i se-i ajungă, d ă D u m n e d e u că ajung
la curţile lui Petre-făt-frumos.
P e t r e a era a c a s ă p e un vârf de j i r e a d ă de paie, şi se
uită cum vin voinicii c ă t r ă el şi b a b a d u p ă ei. Cum îi
vădii că se apropia, sări de acolo şi le descuia porţile şi-i
slobodi în lăuntru. într'o clipă a fost şi h ă r a n c a de b a b ă
a c o l o : Slobodi-me, P e t r e , se ved cine m ' a făcut fără copil
şi fără norori ? Dar P e t r e a n u o slobodi. Atunci dise Cris­
l ă s c a n : Fă-i p e voia, deschide-i o lecă portiţa, dar n u m a i
cât se-şi b a g e capul se ine vadă. Şi-i deschise P e t r e a o
lecă portiţa şi-şi vîrî ea capul înlăuntru, dar când vru se
între totă în curte, P e t r e a o strinse cu portiţa aşa de t a r e ,
de îndată se făcu iepă cu 12 p i e i o r e ; apoi sc6se r e p e d e
paloşul şi-i ciuntă capul.
Na, frate Grislăscane, dice Petrea, a c u m puteţi m e r g e
în p a c e , că smei şi smeoice nu vă vor mai ţinâ calea,
decât că drăguţul smeoicei ceiî b ă t r â n e nu dic că n u
s'ar c e r c a se te năcăjâscă, fără el n u se l â g â ' de n i m e ,
 — 182 —

decă omul nu-şi face de lucru cu el. Pole că îl veţi tîlni

unde-va culcat în mijlocul drumului în pielea g o l ă ; ocoliţi-1
şi tăceţi, dar e a t ă vS s p u n : tăceţi şi-1 ocoliţi, că d a c ă i dă
omul p a c e , nu-i arţăgos, d a r de nu-i dă p a c e , cu greu poţi
scăpa de el, că el e Pricina.
După a c e e a plecară dela P e t r e a , de b u n ă samă că
m a i întâiu mulţămiră frumos p e n t r u ajutorinţă, apoi calea
şi v a l e a ! Şi se tot duc ei, sS tot duc, p a n ă mai întră în
ţ e r a lor. Adecă n u m a i ved de d e p a r t e un ometeu cât un
urs întins de a lungul la s6re în mijlocul drumului, c a un
şerpe, şi cu pielea golă. Caiî-şi fac spaimă şi p r i n d a forai
c â n d îl ved.
— M8 ticălosule, dise Crislăscan, feri-ne din drum,
că ni-se spariă c a i i
— Dar Pricina dice a l e n e : Ba eu. Atunci se înfu-
rieză Crislăscan şi se cobora r e p e d e de pe cal cu paloşul
scos, gândind că Pricina va c e r c a se se a p e r e în luptă
dreptă ca voinicii, ori va tuli-o la fugă ca fricoşii. Dar
Pricina făcii atât de bine că se ridică odată oblu 'n piciore,
şi când fu în piciore, atunci fu şi pe cal, şi o trecu cu
calul în sus în slava ceriului p a n ă în vezduch. Acum p u t e a
fluera a p a g u b ă Crislăscan d u p ă cal şi după desagii cu
scumpeturile, p e n t r u care muncise atâta, că în desagi p e
calul lui e r a u luceferii, luna şi sorele. Acum îi picară în
minte vorbele lui Petrea-f8t-frumos, că cu Pricina se nu-şi
facă de lucru, dar era p r e a tftrdiu. Deci dice c ă t r ă fraţi:
Fraţii mei, voi mergeţi a c a s ă şi aveţi grije de m a m a , că
eu n u pot merge, după ce în loc se duc, după cum m ' a m
legat, sorele, l u n a şi luceferii, a m mai prăpădit şi calul cel
scump al imperatului, acela-mi p u n e c a p u ' n par, de m ă
întorc fără i s p r a v ă ; bun e Dumnedeu, pote se ne v e d e m
acuşi. Aci se despărţiră fraţii; cei doi m e r s e r ă cătră c a s ă
— că nu mai era mult p ă n ă - n ţera lor, —• ear Crislăscan
şe duse pe altă cale, p e u n d e încă nu umblase, pre u n
şes lat şi m a r e . Şi c u m m e r g e a el aşa, dă de u n om
 — 183 —

a r â n d cu plugul cu 12 boi, şi brezdele t6te m â n c â n d u - l e ,

şi tot s t r i g a : vai f6me-mi-e! H m ! dice Crislăscan, esta va
fi Flâmenq]ilă, de c a r e audisem mai an hăt în ş e d ă t 6 r e ,
ore se mă prind cu el frate de c r u c e ?
— Bună diua, v e r e !
— Se fii sănătos, v e r e ; dar de u n d e şi p a n ă u n d e ?
— Vin din lume şi m e r g în lume, d a r nu mă pot
destul mira, cum î n c a p e în tine b r ă z d a întregă întreguţă,
şi tot strigi că ţi-ar fi f o m e !
— Nu te m i r a tu de mine, că eu-s Flămândilă, şi
aşa-i firea m e a ; dar te m i r ă de Crislăscan vitezul, voinic
de babă săracă, că omora smei şi smeoice, ear in u r m ă
se lasă batjocorit de urgia lumii, de P r i c i n ă !
— Dacă eu-s Crislăscan!
— T u ? Atunci hai se ne prindem fraţi de cruce, d o r ă
mă vei s ă t u r a şi p r e mine odată, să sciu c'am fost şi eu
odată sătul în vieţa m e a !
— H a i ! dise C r i s l ă s c a n ; şi j u r a r ă p e vârfurile palo­
şelor şi apoi plecară î m p r e u n ă .
Cum tot m e r g ei aşa povestind pre cel drum, mai fu­
m e g â n d din cele p i p e , e a t ă dau de o a p ă m a r e , c a r e m â n a
o m 6 r ă cu 12 petri, din jos de m o r ă sta u n om cu g u r a
căscată, şi câtă a p ă cădea de p e jilipuri, t o t ă o bea, şi tot
s t r i g a : Vai că m o r de „sete !
Eşti doi se a b ă t u r ă p e la el.
— Dar ce dici, tălălâu, că mori de sete, când tu tot
m e r e u b e i ? î n t r e b ă Crislăscan.
— Nu te mira de m i n e , că aşa-i firea m e a , că eu-s
Setilâ, d a r te miră de Crislăscan vitezul, voinic de b a b ă
săracă, că o m o r a smei şi smeoice, ear în u r m ă se lasă
batjocorit de n ă p a s t e a lumii, de Pricină.
— Dacă eu-s a c e l a !
— Tu ? Apoi hai se n e prindem fraţi de cruce, b a r e m
mă vei s ă t u r a măcar odată de beutură, se nu m o r seteos.
 — 184 —

— H a i ! dise Crislăscan, şi se prinseră fraţi de cruce

şi j u r a r ă p e vârfurile p a l o ş e l o r ; apoi p l e c a r ă mai d e p a r t e .
Acum e r a u trei inşi. S'au tot dus ei povestind p ă n â
au dat de o p ă d u r e . î n mijlocul pădurii era un foc ca de 99
c a r ă de lemne şi lângă foc era u n om cu cojocul p e mâneci şi
încins cu c u n u n ă de cepei p r e s t e mijloc. Asta e r a v a r a în
postul Sân-Petrului şi el totuşi s t r i g a : Vai, că mor de frig.
— Cum poţi t u striga că mori de frig, p e n ă b u h a l a
asta, î m b r ă c a t cu cojocul p e mâneci şi lâng'un foc aşa
p o g a n ? întrebă Crislăscan.
— Nu te mira de mine, că eu-s Zgriburilă, şi aşa-i
firea m e a ; dar miră-te tu de Crislăscan vitezul, voinic de
b a b ă s e r a c ă , c a r e a omorît smei şi smeoice, ear în u r m ă
s'a lăsat de l'a păcălit urgisitul de P r i c i n ă !
— Dacă eu-s C r i s l ă s c a n !
— T u ? Apoi hai se n e prindem fraţi de c r u c e !
— Hai d a r ă ! Şi se j u r a r ă pe c r u c e a paloşului şi ple­
c a r ă mai d e p a r t e . Acum e r a u p a t r u inşi. Şi s'au dus ei
tuspatru cât s'au dus, ear d a c ă au eşit din p ă d u r e la largul,
a u dat de un om m a r e n u m a i cu un ochiu în frunte şi c'o
puşcă de umer. Mult se miră Crislăscan de acest om uriaş
şi nu se putu stăpâni se nu-i d i c ă : Ce baţi tu câmpii cu
rugina a c e e a în spate, nu te poţi ogoia locului ?
Nu te m i r a de mine, dise urieşul, eu sunt Ţintilă, şi
aşa-i firea m e a ; d a r te miră de Crislăscan vitezul, voinic de
b a b ă săracă, că el a omorît smei şi smeoice, ear in u r m a
urmelor l'a păcălit o t â n d a l ă de Pricină. De el te miră tu.
— Dacă eu-s Crislăscan!
— T u ? Apoi hai se ne prindem fraţi de cruce, d o r ă
m e voiu duce unde-va se m e satur de vânat, că mor de
dorul vânatului, şi aici în ţera m e a nu mai am după ce ţelui.
— Hai, d a c ă voesci, şi apoi vom fi cinci ortaci,
şi j u r a r ă credinţă şi frăţie, apoi se l u a r ă la drum mai de­
p a r t e toţi cinci: Crislăscan, Flămândilă, Setilă, Zgriburilă
şi Ţintilă.
 — 185 —

Acum se apropiau de ţera Capcânilor, u n d e omenii

sunt cu cap ea cânii, altcum sunt omeni ca şi noi. Ei şi
m ă n â n c ă bucuros c a r n e de omeni de ceştialalţi. — „Aci
nu-i de a întră", dice Ţintilă, că capcâniî n u m a i eu văd
ce fac. — Ba se chiar intrăm în ţera lui, dise Crislăscan,
şi vom merge t o c m a la împeratul lor, se ve ţin eu ţîră şi
bine, ca se n u diceţi, că aţi umblat î n z a d a r cu mine
prin lume.
Aşa a u şi făcut. S'au dus chiar la împăratul cap­
cânilor, şi Crislăscan au început vorbă c a m aşa, ca omenii
cei cuminte.
î n ă l ţ a t e împărate, noi tuscinci s u n t e m feciorii împă­
ratului verde şi am venit la Măria Ta, că am audit că ai
fată de măritat, se mi-o dai mie nevastă.
— Se trăiţi dragii mei, dise împăratul capcânilor, se
trăiţi! De omeni de omenia nu ne ferim nici noi, d a r da­
tină este în ţ e r a mea, c a peţitorii se stee o di şi o nopte,
în care v r e m e să se mai g â n d e s c ă şi fata şi eu, ear ei să
se ospeteze boeresce, apoi a 2-a di capătă răspunsul. T r e b u e
însă se mai sciţi un l u c r u ; aveţi de a' m â n c a şi de a b e a
tot ce vă voiu p u n e înainte şi la nopte aveţi a durmi u n d e
vă voiu culca e u ; e a r d a c ă nu, vă r ă m â n osele aici la noi.
Priceput'aţi ?
— Priceput, înălţate împărate.
Şi se p u s e împăratul şi porunci de le tăia 99 de boi
graşi şi c 6 p s e r ă 99 cuptore de pită albă ca s p u m a , şi după
ce le p u s e r ă în mijlocul curţii, le puse de a ' n d e m â n ă 99
de buţi cu vin roşu, apoi le d i s e : P â n ă în seră se fiă gata.
Şi se p u s e r ă feciorii mei la m â n c a t şi la beut, şi c â n d
fu colo cătră ojină, F i ă m â n d i l ă sbiera ca din gură de ş e r p e :
Vai de mine flămendu-îs
Că n ' a m m â n c a t de c â n d î s ;
ear Setilă se bocia, că nu mai p u t e a de sete.
Audind împăratul capcânilor chiar cu ale lui urechi
vaietele celora, că mor de fome şi de sete, după ce el îi
 — 186 —

osp&tase cu 99 boi graşi fripţi, cu 99 cuptore de p â n e şi

cu 99 buţi de vin şi după ce ei numai 5 inşi î n d o p a s e
a t â t a potop de m â n c a r e şi beutură, — se înfricâ. P o r u n c i
deci slugilor, c a sâ a r d ă cuptoriul cum sciu ei mai pogan.
Şi era cuptoriul cel m a r e , în care coc prefunţiî cei ostă­
şesc!, că p u t e a u îmblăti în el p a t r u inşi în voia cea b u n ă ,
de micuţ ce era. Dar apoi l'au şi încăldit cu 99 c a r ă de
lemne, ear colo deodată cu sera a u scos slugile n u m a i ja­
rul din e l ; împăratul capcânilor pofti p e voinicii nostril la
culcate. Ţintilă vâduse, ce veduse, deci dise lui Zgriburilă:
mergi tu frate înainte. Şi întră Zgriburilă înainte şi n u m a i
o d a t ă resuflâ în lăuntru, şi a t â t se domoli cuptoriul de t a r e ,
cât prinse a dârdăi în dinţi Zgriburilă, ear ortacilor li se
p ă r e a că dorm afară în postul Sân-Petrului. î m p â r a t u l cap­
cânilor de abia a ş t e p t a sâ se facă diuă, că ar fi m â n c a t
b u c u r o s o lecă de friptură de om. Trimise deci pană în
diuă p e un slugă la cuptoriu se vedă nu i s'au ars c u m v a
p r e a t a r e friptura? E a r sluga un sosi bine la cuptor şi şi
veni r e p e d e înderept, tot gâfâind.
— Da ce-ţi e ? întrebă împgratul.
— O c h ! înălţate î m p e r a t e , aceia-s draci, nu-s omeni.
— Da c u m a ş a ? s'au p r e a ars d o r ă ?
— Dar de u n d e ? Unul strigă că m o r e de fome, altul
se v a e t ă că-i e sete, altul dârdâie în dinţi de frig, ear altul
suduie cât me t e m e a m c'a c ă d e a cuptoriul pe el, şi tot
dice că ce se mai ţintească? e a r unul m â i de omenia b a g -
sema, îi tot m u l c ă m e s c e ca se aştepte pană s'a face diuă
bine c'apoi pe toţi îi îndestulesce.
Audind împeratul capcânilor de ima ca asta, prinse
şi el a sgriburi, dar n u de frig, ci de frică. Aceia vor
se-mi p u n ă capul, dise e l ! E a r sluga, audind de frica stă­
pânului, se făcu frate cu drumul, după ce spuse î n t â m ­
p l a r e a celorlalte slugi a d e c ă ortacilor lui. Când se s c u l a r ă
voinicii noştri, împâratul era n u m a i singur în curte, că toţi
slugitorii îl părăsiră. Deci era hotărît ca se dee străinilor
 — 187 —

ce vor cere, n u m a i se-1 lase în pace. — Ei, ce poftiţi dela

mine, întrebă pe eştia vedendu-i că se apropia de el. D'apoi
— dise Crislăscan — d e o c a m d a t ă se n e areţi fata, că eu
dor la petit a m venit.
Cam greu veni împăratului se le a r e t e fata, că nici
nu era acasă. Ea era Pricina, c a r e fugise cu calul lui
Crislăscan şi cu comorile lui, şi ea p u n e a la cale voinicii
cei mai zdraveni se vină la curţile tatălui ei, e a r acela îi
frigea şi-i m â n c a pre ţoti. Acum nu era acasă, era în fun­
dul i a d u l u i ; că b u c u r o s ă n ' a r fi dat faţă cu Crislăscan,
despre c a r e audise că-i m a r e drac. Dar împăratul t e m e n -
du-se, că aceia te miri ce rău îi vor face, o c h i ă m â n u m a i
decât, că el nu scia nimic despre cele ce avusa ea, a d e c ă
Pricina cu Crislăscan. Şi placa ea se vină, d a r c â n d fu
d e a s u p r a norilor şi zări pe Crislăscan la ei în cui 'e, dă se
întorcă în iad, de u n d e venia. Dar Ţintilă o vede, î n c 6 r d ă
şi paff! Atunci c a d e jos mortă, ear Crislăscan se a r u n c ă
iute p e calul lui, cu care fugise Pricina ş i cu c a r e c ă d u s e
a c u m p u ş c a t ă de Ţintila. Apoi dise cătră o r t a c i : Nu de
fată, ci de cal mi-a fost, că pe elu-s desagii cei luaţi dela
smei, cu sorele, luna şi luceferele. Acum ospătaţi-ve aci
cu c e veţi căpeta, ear preste 3 dile se fiţi la mine la n u n t ă ,
să vă 6spăt c u m sciu eu. Dicend acestea, şi-a luat r e m a s
bun dela ortaci, şi hi murguţ cătră casă. Cum au intrat
î n ţera lor, de loc au prins a se lumina, ear împăratul şi
fata lui, ca şi tot poporul se bucură. După ce ajunse acasă,
se c u n u n ă cu fata împăratului şi făcură o n u n t ă n u m a i c a
ea. Acolo au fost şi m a m a şi fraţii mirelui; eu mă u i t a m
p e ferestră la nuntaşi. P a r ' c ă acum văd p e Crislăscan,
cum iuia şi c u m dicea c ă t r ă m ă ' - s a : Spusu-ţi-am că-s vred­
nic să fiu ginere la împăratul ? Mai multe n ' a m audit,
c'apoi m ' a u alungat dela ferăstră, s'au t e m u t b a g s e m a , c a
se nu le fur miresa. —
R o d n a , în Iuniu 1889. .
Colectată de I. F. Reteganul.
 — 188

16. Binele si Reul.

î n t r ' u n sat trăia o d a t ă un om sărac, şi i-a dat Dum­
n e d e u o droiă de fete, e a r mai în u r m a doi feciori ge­
meni, p e cari i-a b o t e z a t : p e unul Binele şi p e unul Reul.
e c e a m a u
Când e r a u ei ca de d > dis cătră p ă r i n ţ i : P ă n '
a c u m ne-aţi crescut şi v'aţi ostenit destul pentru noi, de
a c u m înainte mai p u t e m noi trăi şi fără ajutoriul vostru.
Aveţi voi destule năcasuri, faceţi-ne o lecă de m e r i n d e şi
n e lăsaţi să m e r g e m în lume, se n e c ă u t ă m norocul.
— Bine, dragii tatii, dise omul, vădend că a r e a ş a
copii îndemnoşi la lucru, n u m a i daţi din când în când şi
p'aici, barem odată în an, ca se mai seim şi noi despre
s t a r e a şi aflarea vostră.
Apoi le făcu m u m ă - s a câte o turtă m a r e în foc, şi
după ce-şi făcură fiă-care câte o bâticuţă, plecară la cale.
Au m e r s ei cât a u m e r s p a n ă colo c ă t r ă a m e d i ; e a r c â n d
a u fost la amedi, au dat de o fântână lângă drum, subt o ră-~
chită m a r e . Acolo au stat să poposescă. Binele fiind fla­
m a n d , scote turta din traistă şi dă să m ă n â n c e ; Răul c u m
îl vede, se apropia şi m a n c ă î m p r e u n ă cu el p a n ă ce-i g a t ă
totă turta. Când se plece, d'se Răul cătră B i n e l e : F r a t e ,
c â n d ne-a lovi fomea, vom m â n c a t u r t a m e a ; a c u m să
plecăm, d a r uite două 'drumuri, a m e n d o u e eş colo în deal
la cruce, hai se vedem c a r e ajungem mai iute, eu m e r g
pe drumul din stânga, tu du-te p e cel din drepta. Aşa şi
f ă c u r ă ; că Binele era b u n bucuros la tote ce-i s p u n e a
frate-seu Răul, că el g â n d e a , că totă l u m e a e b u n ă la inimă
ca el. Merse deci Binele p e poteca din drepta, d a r p a c e
să se mai întâlnescă cu frate-seu R ă u l ; au ajuns însă într'o
p ă d u r e m a r e , din care nu mai scia cum să easă. Merinde
-nu avea de loc şi trăia n u m a i cu c â t e o alună, ce biată
găsia prin p ă d u r e , cu ceva s m e u r â ori m u r e , b a şi ghinde
şi jir m â n c a de fome, dar puţin afla şi de acelea. Dela o
v r e m e prinse a nu afla mai nimic, şi din p ă d u r e tot nu
 •- 189 -

mai p u t e a eşi. Odată dă de u n furnicariu m a r e , în mijlo­

cul unei poieni, şi se îndreptă oblu într'acolo, cu g â n d se-1
m ă n â n c e , că nu mai p u t e a de fome. Dar furnicariul îi scia
gândul, deci i d i s e : Nu me mânca, dragul meu, mai r a b d ă
şi est puţin cât ai r ă b d a t cel mult, că la v r e m e de n ă c a s
bine ţi-voiu prinde.
Şi-i fu milă la băiat şi nu m â n c a furnicariul, ci m e r s e
mai d e p a r t e , d a r flămend, de-i coroiau maţele de fome.
Mergend el aşa, vede într'un copaciu scorburos un stup
şi-şi îndreptă paşii într'acolo, cu gândul sS-1 m ă n â n c e . Dar
stupul îi gâci gândul şi-i dise după ce fu a p r o p e : Hei voi­
nice, puţin folos vei ave şi de mă vei m â n c a , d a r r a b d ă
şi est puţin c u m ai r ă b d a t cel mult, că bine ţi-voiu p r i n d e
la v r e m e de n e c a s .
Şi Binele a lăsat stupul în p a c e ' şi s'a dus mai de­
p a r t e , mai leşinat de fome. Mai m e r g e n d o lecă, vede u n
lac şi lângă lac doi cocostârci u m b l â n d după brosce. — P e
unul din estia trebue se-1 m ă n â n c ! îşi gândi Binele, şi
c ă u t a un steop de lemn se lovescă un cocostârc şi sâ-1
frigă pe cărbuni, că n u mai p u t e a de fome.
Dar cocostârcii, par'că-i sciură gândul, că de departe-i
s t r i g a r ă : Cruţă-ne, voinice, că bine 'ţi vom prinde l a v r e m e
de n e c a s ; c u m ai r ă b d a t cel mult, mai r a b d ă şi cest puţin ;
du-te pe calea a s t a înainte şi vei nimeri într'o luncă fru-
mosă, acolo vei da de curţile unui boieriu bogat, u n d e vei
afla tot ce-ţi t r e b u e s c e .
Binele cruţă şi pe cocostârci şi m e r g e m a i d e p a r t e
p e calea ce i-o a r e t a r ă aceia. Şi într'adever, nu trebui se
m â r g ă nici cât ai t r a g e o pipă de t a b a c , şi fu în luncă.
Adecă pe cine v6du m a i î n t â i u ? P e frate-seu pe Răul,
care p ă s c e a o t u r m ă m a r e de oi boieresci. Cum îl veiju,
de d e p a r t e grăbi spre el s t r i g â n d : Bine că te aflu frate, hai
iute dâ-mi u n strop de p â n e , că mor de fome. Dar R6ul,
în loc s&-i dea ceva m e r i n d e , fugi de frate-seu c a dracul
de tămâia. - .
 S u p ă r a t şi împletecindu-i-se piciârele de fome, se t r a s e
n u m a i ca şerpele p a n ă la curţile boieriului, ce se vedeau
p e luncă în jos, şi se rugă la boieriu se-i dee ceva de
lucru, ca se-şi capete m â n c a r e , că uite m6re de fome. Bo-
ieriul n u m a i de cât a poruncit de i-au adus de m â n c a r e
din curte şi i-a spus, că tote slujbele-s cuprinse, fără —
de voiesce — gâscariu, adecă păcurariu la gâsce p6te
întră din a c e a minută chiar. — Binele se învoi bucuros,
m a n c ă de se sătura, mulţemi lui Dumnedeu şi boieriului,
şi m e r s e se se culce, ca dimineţa pană 'n diuă se primescă
gâscele în sămă. Q
A d o u a di m e r s e la gâsce, a a ţ frate-seu Răul era la
oi. Când fu sera, întră Răul o b l u l î n curte la boieriul şi-i
d i s e : Uite boieriu dumniata, gâscâriul s'a lăudat, că în
timp de o di şi o nopte ţi-a s c â t e I tot grâul din stoguri,
fir de fir, şi stogurile vor r ă m â n e întregi de paie gole.
Boieriul c a m c r e d e a vorbele Rujului, c ă p a n ă î n t r ' a c e e a
nu-1 prinsese nici când cu minciuna. Deci c h i ă m â p e gâs­
cariu înainte şi-i dise : Se vedi, băiete, se faci ce te-ai lăudat
pe c â m p , că de nu, te prind de urechi; b a g s e m a dise m a i
mult în glumă de cât în adins.
Dar ce se fac domnule ? întrebă Binele ; ce m ' a m lăudat ?
Scii tu b i n e ; ai dis, că vei sc6te tot grâul din stog.
fir de fir, şi paiele vor r ă m â n e stog cum s u n t ; a c u m să te
v ă d , harnicule, că de nu, vai de urechile t a l e !
Da u n d e nu se s u p ă r ă băiatul, da u n d e nu prinde
a plânge şi a s e tângui, de gândiai că lumea p i e r e ; nici
d e cină nu-i trebui, n u m a i se închise în căsuţa lui, lângă
coteţul gâscelor, şi plânse p a n ă c ă t r ă miedul nopţii. Atunci
b ă t u cineva la uşă. — „ G i n e - i ? " întrebă băiatul. — „Eu,
furnicariul" r ă s p u n s e cineva dela uşă, „lasă-me înlăuntru".
Şi-1 lăsă înlăuntru. E a r furnicariul îi d i s e : ' Nu te supăra,
nu te dăoli, fătul meu, sciu eu năcasul t ă u ; că eu sunt
craiul furnicarelor şi al furnicilor, dar culcă-te şi dormi
fără frică, că mâni în dori de di grâul va fi ca ales p e
 — 191 —

mesă. Apoi se duse craiul furnicilor la stog şi se sui în

verful lui, e a r furnicile tote din lume e r a u prin stog şi a ş a
e r a u de multe, cât abia la 3—4 se ajungea câte un g r ă u n ţ
de grâu. i n câte-va ceasuri grâul era ca ales p e m e s ă .
Binele s'a uitat la ele în tot timpul acela şi se m i n u n a de
hărnicia lor şi-i p ă r e a bine, că mai ieri alaltâ ieri nu l'a
m â n c a t într'o b o b o t ă de fome.
P ă n ă - ' n diuă se sculă boieriul se vadă m i n u n e a , şi în
adevăr se m i n u n ă de ce vădu şi lăuda p r e b ă i e ţ a n ; b a nu
se putea destul mira, f^m u n biet băiat dela gâşce se facă
lucruri, cari n ' a r fi înlTstare se le facă nici cei m a i pro­
copsiţi curteni. ţ
A doua sără iar^vine Răul cu o m i n c i u n ă la boieriul,
c a r e minciună i-o şi arede cela mai înainte de a i-o s p u n e ,
îi spună adecă, că urţe gâscariul s'a lăudat, că pană di-
minâţă din paluta boiărescă — n u m a i de a r voi el — a r
pute face o m ă n ă s t i r e ' ^ e ceră. Lucru m a r e acesta, şi c u m
îl audi boieriul, îi ş i - i e n i gustul să-1 aibă. Ce gândiţi
d v o s t r ă : m ă n ă s t i r e de (jeară! Deci c h i ă m â băiatul înainte
şi-i d i s e P â n ă dimineţă să-mi faci din p a l u t a c e a m a r e o
:

m ă n ă s t i r e de c e r ă !
S u p ă r a r e a băiatului nu se pote spune, şi plânsul lui
şi neeasul lui. Dar colo c ă t r ă miedul nopţii cine-i b a t e în
_ uşă ?_ Crăiesa stupilor, p e - c a r e mai ieri alaltăeri4fl f o m e a — -
lui era cât p e aci se o m ă n â n c e . Ea-i spuse, să nu se
supere, că va fi cum va voi D u m n e d e u . Şi porunci t u t u r o r
albinelor din lume şi din ţ e r ă să se a d u n e , şi toţi p ă r e ţ i !
palulei să-i î m b r a c e în ceră şi pe păreţi să facă icone din
ceră, ear în m ă n ă s t i r e se facă altariu de ceră, şi p a n ă di­
mineţă să fiă gata.
Şi aşa se făcu. Şi se b u c u r ă boieriul când vădii a c e a
m â n d r e n i a de m ă n ă s t i r e , cum nu mai era alta în t o t ă lumea,
şi lăudă p e copil, care a m u era cotângan.
P r e s t e vre-o câte-va tjile, după-ce Răul gândi şi r e s -
gândi fel de fel de bazaconii, m a i veni cu o minciună la
boierul. El scia adecă, că boieriul nu a r e copil, d e c â t o
fată, ce se a p u c a fecioriţă, dar feciori n u avea nici unul.
Deci Răul dice cătră boier, că uite Binele s'a lăudat, că
p r e s t e nopte-i pote a d u c e dela dine u n copil cu părul de
aur. — Boieriul, dorind forte se aibă un fecioraş, şi vă­
d e n d câte lucruri frumose a făcut Binele, crede, că de b u n ă
semă el aşa s'a lăudat, p r e c u m îi spurte Răul. Deci c h i a m ă
pe băiat înainte şi-i s p u n e . P a n ă mâni diminâţă lângă b o ­
ierită în pat să aflu un copil, nu-mi p a s ă : adu-1 dela dine,
fă ce sciî, n u m a i se aibă fecioraş!
Acum încremeni Binele la al, ă p o r a n c ă şi întră în
casă plângând. Dar colo la mieduPfeioo'fii-i bătu numai la
uşă împăratul cocostârcilor şi-i dise^ H U m a i plânge, n u te
dăoli, că p o r u n c a boieriului este împlinită; noieriţa a r e la
sin un copilaş cu părul de aur, a m u i l ' a m a i u s dela dine.
Bucuria băiatului, d a r bucuriar boieriului! 1 N u m a i d e c â t
c h i ă m â preotul şi făcu 2 lucruri [ e n botez hi o logodnă.
Logodi a d e c ă pe Binele cu fata şi-i d e d i i / j u m ă t a t e b o ­
ieria şi moşiile şi binele, ear R ă u k s ă l ă u d ă / — c r e d e n d că
a ş a m e r g lucrurile n u m a i cum g â n d i a el —-să lăudă, că în
diua nunţii v a sta în vârful unei clăi de fân p a n ă c â n d
aceea, dându-i-se foc — va a r d e p ă n ă - ' n p ă m â n t . Toţi se
m i n u n a u cum va fi lucrul acela, dar când colo, — Răul
arse cu claia împreună, d e n u se alese n u m a i c e n u ş ă din
el. Dar c e n u ş a a c e e a o suflă vântul în tote părţile, şi u n d e
cădu, acolo răsări. De a c e e a în l u m e a a s t a este mai mult
rău, de cât bine.
(Din Bonţariul inf. în Bănat) Colectată de I. Pop Reteganul.

17. Cum s'a făcut pământul?

Chiar la început e r a n u m a i î n t u n e r e c şi apă, şi Dum­
n e d e u u m b l a cu o luntrită p e de-asupra apei, e a r în altă
luntrită, cât pe colo, umbla S a t a n a , a d e c ă diavolul, fiă'n
stani şi-'n bolovani. Şi diavolul n u m a i un gând avea, cum
 — 193 -

a r pute el r e s t u r n a luntrită, în care era D u m n e d e u S f â n t u l ;

dar D u m n e d e u — drăguţul de El — îi c u n o s c e a planul eel
mişelesc, drept a c e e a nu-i da răgaz să se apropie de Sfinţia
Sa. Odată dice D u m n e d e u c ă t r ă Diavolul: Mă S c h a r o s c h i !
cufundă-te n u m a i decât în fundul apei şi ce-i p u t ă prinde
în m â n ă , scote afară. Şi ascultă diavolul — că de n ' a r fi
ascultat, era vai şi a m a r de corniţele lui — şi se cufundă
în a p ă şi prinse cu m â n a mol şi năsip din fundul apei şi
dă se-1 scotă afară, d a r p ă n ' a f a r ă tot i-1 spălă a p a din m â n ă
şi ajunse afară cu m â n a g61ă.
— Dar ce ai s c o s ? î n t r e b ă D u m n e d e u , e a r m a m o n u l
sciind că prinsese ceva şi v ă d â n d că a c u m nu a r e nimic,
se şi ruşina, d a r mai t a r e se m ă n i â şi se cufundă a d 6 u a
oră. Acum îşi î m p l â n t ă ghiarăle cele lungi şi n e g r e în mol,
şi — ca se n u i-se mai întâmple se âsă fără ispravă îşi
umplu şi g u r a de mol, sciind bine că de acolo nimic nu
m a i p 6 t e pierde, ce prinde odată. Dar c â n d fu afară,
molul ce-1 luase în p a l m e iar era spălat de apă, n u m a i
de-i r ă m ă s e s e puţin p e sub unghiile cele lungi. Din acel
mol făcu D u m n e d e u pământul, dar mic, n u m a i cât î n c ă p e a
ei a m â n d o i : D u m n e d e u şi Diavolul. — Odată fiind Dum­
n e d e u ostenit, se culcă să dormă, d a r diavolul hai se-1 res-
t o r n e de p e ţ e r m u r e în apă. Ei, dar când da se-1 r e s t 6 r n e
tot se m u t a p ă m â n t u l de c ă t r ă apa, şi nu-1 pute. V â d ă n d
D u m n e d e u mişelia lui, se ridică şi-i porunci se scuipă molul
ce-1 a r e în gură. Şi l'a scuipat S a t a n a , şi s'au î m p r e u n a t
cu turta cea de p ă m â n t , ce o făcuse D u m n e d e u mai înainte,
şi au prins a cresce, şi crescu, şi crescu şi cuprinse pe
S a t a n a de tote părţile, şi p e d e - a s u p r a şi pe de-desubt, ca
şi cum l'ai închide într'o bute, aşa-1 închise D u m n e d e u în
folele pământului, în iad, de u n d e n u m a i câte o ghiară
scdte şi face gâlceava în lume. E a r p e suprafaţa pământului
a făcut D u m n e d e u tot ce se vede şi ce nu se vede, că a c u m
nu mai era cine se-i încâlcâscă iţele şi se-i fac bazaconii.
Culesă de Iuliana IaneQvieiu, din Bănat.
13
 — 194 —

18. Zapisul lui Adam.

După ce a făcut D u m n e d e u lumea, atât s'a tot scâncit
S a t a n a , p a n ă l'a lăsat se esă din iad, d a r n u m a i odată-'n
s ă p t ă m â n ă , Marţi sera. No bine, eşi el odată, eşi de două
ori şi se p u r t ă bine, apoi v o r b a ăluia — dă-i degetul, că-ţi
cere p a l m a întregă. Odată iară se rugă de D u m n e d e u ca se-i
d e a slobodenie să u m b l e el în lume ori când şi ori u n d e , că
nimic stricăciune nu va face. Lui Dumnedeu, bun şi milostiv
c u m este, îi fu milă şi de rugăciunea lui, şi i-o ascultă.
Acum u m b l a S a t a n a în d r a g ă voia lui, p e u n d e n u m a i
voia, şi făcea şi câte o n ă s ă r â n g â de cele drăcesci. Aşa
o d a t ă î n d e m n a pre Eva se m a n c e din pomul cel oprit şi
se dee şi lui Adam. Ei m â n c a r ă , şi din pricina a c e e a fură
scoşi din raiu, spre b u c u r i a m a m o n u l u i şi spre întristarea
lor. După ce era A d a m şi Eva scoşi din raiu, de p r i n s e r ă
a-şi a r a o p a l m ă de p ă m â n t se-şi s e m e n e b u c a t e pentru
traiu, m a m o n u l iar m e r s e la e i ; se vede că de ei, a d e c ă
de â m e n i , îi era mai drag decât de tot ce era în lume.
— Bun lucru, A d a m e !
— Dee D u m n e d e u bine, j u p â n e ! dise A d a m , c a r e vă­
d â n d pe. m a m o n u l cu pipă lungă, cu m u s t e ţ e sucite, cu
pinteni zurăitori, gândia că-i vr'un executor, şi-i t r e m u r a
c ă m e ş a în spate, fiind omul blândoc.
— Ce faci A d a m e ? întreba S a t a n a mai d e p a r t e , col-
buind din pipă ca u n turc.
— D'apoi, j u p â n e , dise Adam, ţinând pălăria în stânga
şi biciul cu care m â n a boii în drepta, mi-aş a r a o l e a c ă de
loc, se-mi sâmăn câte ceva b u c a t e de rândul traiului.
— B i n e , Adame, dar locul ăsta, ce l'ai b r ă z d a t tu, este
al meu, şi eu nu te las se mi-1 strici cu plugul.
— Dacă-i al tău, al tău se r ă m â n ă ; eu cu h a b o c a nu
v r e a u se a r în e l ! dise A d a m şi vrea se-şi sc6tă plugul din
b r a z d ă şi-1 şi sc6se şi m e r s e se a r e în alt loc. Dar S a t a n a
îl scose şi de acolo, apoi după ce s'a m u t a t Adam în al
 — 195 —

treilea loc, S a t a n a şi de acolo l'a scos şi i-a spus v e r d e :

P ă m â n t u l tot este al meu, c ă , eu l'am scos în g u r ă din
fundul apei şi deci eu sunt s t ă p â n p r e s t e el.
Se năcăji Adam, când audi că nici a lucra nu-i este
iertat, ca se-şi potă a d u n a bucatele de lipsă, deci prinse
a plânge şi a se d ă o l i : Cum a m a r u l m e u voiu sci trăi ? Din
raiu — m'a scos D u m n e d e u ; în p ă m â n t n u mă lasă se
scrum jupanul, la dracul se m ă d u c ?
— Ba nu m e r g e nici la u n d r a c , că lângă tine-i e l !
dise dracul, dându-şi p e cefă pălăriuţa c e a mică ca o ciu­
percă, şi l ă s â n d se i-se v a d ă corniţele cât la u n viţel de
bivol de u n a n de m a r e ; nu m e r g e nicăiri, bai facem con­
tract, că tu cu m u i e r e a t a şi cu toţi următorii tei veţi fi ai
mei, şi eu vă d a u slobodeniă se munciţi cât veţi voi, şi se
agonisiţi tot ce n u m a i veţi pute.
De b u n ă semă că la început nu s'a fi învoit m o ş
A d a m să se dee diavolului, d a r în u r m ă , ce era se f a c ă ?
De vrea se trăâscă, trebuie se m u n e a s c ă ; ei d a r j u p a n u l era
s t ă p â n p ă m â n t u l u i , deci cu el t r e b u i a să se u n e s c ă . In cele din
u r m ă dise A d a m : B i n e , b u c u r o s ţi-aş d a contract, d a r eu n u
sciu scrisore, că în copilăria m e a nu e r a u s c o l e ş i dascăli, nici
românesci, n e c u m unguresei, după cum se cer contractele.
— Las p e mine, dise S a t a n a , şi îndată făcu o c ă r ă ­
midă m a r e , apoi dise lui Adam se a p e s e p a l m a în c ă r ă m i d a
a c e e a m61e, şi c u m o a p ă s ă , zapisul fu gata. Apoi suflă
m a m o n u l p r e s t e el pană se u s c a bine, şi raita băiete p ă n ă ' n
fundul iadului, unde-1 p u s e chiar sub temelia.
Din minutul acela, ori ce om muria, t r e b u i a se m â r g ă
mai întâiu î n ' i a d , se vadă zăpisul lui A d a m , şi c a r e întră
odată, — i n t r a t era. Şi a c e s t lucru a ţinut p a n ă la învierea
Domnului Christos, care a s u r p a t iadul, zăvârăle cele de fier
le-a sdrobit, e a r încuietorile cele de a r a m ă le-a sfârmat
şi zapisul l'a rupt, şi rupt e p ă n ă ' n diua de astădi.
Din Iclod lângă Blaj.

13*
 - 196 -

19. Omul cu trei sfaturi.

A fost odată, u n om sărac, dar nu altmintrea sărac,
fără n ' a v e a nimic, nici chiar m â ţ ă ' n vatră, din care pricină
a luat lumea-n cap, şi-a lăsat muierea singură, cu copil mic
în b r a ţ e , şi s'a tot dus p ă n ' a ajuns într'un sat, • cale
de n 6 u ă cjile dela satul lui. Acolo s'a băgat slugă la u n
domn m a r e , bogat şi bun. Şi a slugit el cu credinţă la
domnul acela u n an, şi a slugit doi, p a n ă s'au împlinit opt
ani. Atunci s'a dus în curte la stăpânu-seu şi a tjis: Dom­
nule, opt ani ţi-am fost slugă b u n ă , rea, cum mi-a ajutat
Ddeu sfântul; a c u m m ' a prins dor de casă, fă bine şi-mi
plătesee cât sciî că mi se cade, şi rămâi cu Ddeu. E a r la
stăpânu-seu i p ă r e a rău după el, că fusese slugă cu credinţă.
Deci iî d i c e : Mă, fătul meu, mai stai tu la mine b a r e m
opt ani, atunci te voiu cunOsce cu o s u m ă frumosă de bani, şi
după ce-i m e r g e a c a s ă nu-i mai fi silit se slugesci p e alţii,
ci vei fi tu gazdă de rândul tău. Şi s'a învoit omul, şi a mai
slugit opt ani. Altu însă n ' a m a i vrut se slugească. S'a
rugat deci de stăpânul seu se-1 slobodă. Şi l'a slobodit,
şi i-a dat s t ă p â n ă - s a trei pite mari, d6uă se-i fie de m e ­
rinde, e a r în u n a i-a pus b a n i uscaţi câţi-i se c ă d e a pen­
tru slugit de şesespredece ani. Dar p a n ă nu plecă, i-a (Jis
stăpânul s e u : Mă, fătul meu, la mine te-ai p u r t a t cu cinste
şi cu o m e n i e ; drept a c e e a , p r e lângă simbriă'ţi m a i dau trei
sfaturi, care, de le vei u r m a , mi mulţemi t o t ă viaţa ta.
î n t â i u : nu lăsa în veci drumul p e n t r u p o t e c !
A d o u a : nu trage de m a s la crişmă, u n d e m u i e r e a
va fi mai tinără decât b ă r b a t u l !
Şi a t r e i a : mânia de sera lasâ-o pe d i m i n e ţ ă !
s
Dacă i-a dat domnul aceste trei sfaturi, i-a d '
1
„cale bună ?, ear omul a s ă r u t a t m â n a stăpânilor şi s'a
dus dorului.
Şi cum m e r g e a el p e d r u m , s'au întâlnit cu nisce negu­
ţători, cari m e r g e a u la târg.
 — 197 —

„Bun ajuns la dumniavostră".

— S e fi sănătos, om de o m e n i a ; dar de u n d e şi
pană u n d e ?
— E a t ă u n d e am fost, şi u n d e m6 duc.
— Da se vii cu noi în căruţă, că n u mai avem nu
sciu ce greutate.
Şi s'a suit cu neguţătorii în căruţă, e a r c â n d era la
poalele unui deal, s'au coborît toţi din căruţă s6 m e r g ă p e
jos p ă n ă ' n vârf. Dar fiind drumul cu multe cotituri, c u m e
pe dealuri, de abia ajungeai în câteva ceasuri p ă n ă ' n vâr­
ful lui. Deci au dis n e g u ţ ă t o r i i : Haideţi p e potecul 8sta,
e mult mai drept şi mai scurt, p u t e m sosi în vârf cu
mult mai iute decât m e r g â n d p e drum în dSrgptul căruţii.
Cu c ă r u ţ a s'a sui cocierul încet. Dar omul nostru n u m a i d e ­
cât s8 gândi la sfatul s t ă p â n u - s e u : nu lăsa d r u m u l p e n ­
tru p o t e c ! şi dise negustorilor: Omeni buni, s8 m e r g e m
noi p e drumul est bătut, că sciţi d i c a l a : cine ocolesce, nu
se poticnesce. Negustorii îns8 nu l'au ascultat, o-au luat p e
potec, ear omul nostru au m e r s singur îndărâptul căruţii,
povestind cu cocierul. î n t r ' u n târdiu n u m a i aud ceva l a r m ă
şi ţipet în d e p ă r t a r e , între tufe u n d e v a d e p a r t e . Iute ia
omul nostru u n t o p o r şi cocierul alt t o p o r dela loitra căru­
ţii şi hai într'acolo. C ă r u ţ a o lasă singură în drum. î n t r ' o
m i n u t ă au fost aeolo. Adecă ce l a r m ă e r a ? Nisee hoţi ţi­
nuse calea la negustori şi a c u m îl despoia de bani. D a r
omul cu cocierul au sărit cu topârele, a u alungat p e hoţii
şi au scos p e n e g u ţ ă t o r i din manile lor. — Nu v ' a m spus
(lise omul, că nu-i de a lăsa drumul p e n t r u p o t e c ? Acuma-i
mulţămiră negustorii frumos, ba '1 şi mai dăruiră câte cu
ceva, şi m e r s e r ă î m p r e u n ă p a n ă la oraş. Acolo Intrară cu
c ă r u ţ a la 0 crişmă. Omul nostru b a g ă de sâmă, că crişmă-
riţa-i cu mult mai tinSră decât crişmariul. Deci venindu-i
în minte vorbele stăpânu-seu, dise ortacilor: Audiţi, o m e n i
buni, 6re nu ni-am p u t e a căpSta alt c o n a c mai potrivit,
că eu unul nu a ş a v e a plăcere se r e m â n aci preste n6pte ? !
 - 198 -

— Ba, dic negustorii, noi a m mai fost aci, este forte

bine, ş'âci r e m â n e m .
— Apoi nopte b u n ă d a r ă , că eu nu r e m â n aci.
— Nopte b u n ă .
Şi s'a dus omul nostru în vecini de acolo şi s'a ru­
gat de gazdele casei se-1 lase de m a s , că e obosit de cale.
— Te lăsăm bucuros, vei dormi pe cea prismă afară,
că-i cald şi bine.
— Dormi-voiu ori u n d e , bogdaproste.
- Şi s'a culcat p e prismă chiar într'un drept cu ferestră
erişmei, şi şi-a pus toporul de a î n d e m â n ă .
Negustorii s'au ospetat bine, a u beut bine şi s'au
culcat ca domnii, în paturi moi. Ear când fu colo c ă t r ă
miedul nopţii, cineva b ă t u la fereastră încet, de n u m a i de
abia se audia. Era drăguţul crişmăriţei. — Tu esti P a v e l e ?
— Eu Măriuţă; d a r este i s p r a v ă ?
— Este şi încă bună. Sunt aci nisce neguţători, d o r m ;
cu un cuţit ii t ă i a m capul, apoi b ă g ă m cuţitul p e turecul
ciobotei la un neguţător, şi dimineţă t 6 t â l u m e a v a p u n e
vina p e cela, în a cui t u r e c s'a afla cuţitul.
— Bine Măriuţă! — Ei a d e c ă făceau planul cum se o m o r e
p e crişmariul. Apoi se a b u r c ă (se sui, se ridică) Pavel fru­
mos p e ferestră şi î n d a t ă fu acolo. Nu stătu însă mult şi
isprăvi şi dă se tracă f e r e s t r ă ; şi o şi t r e c e , d a r când d ă se
o iee la fugă, cineva puf! cu toporul în piciorul cel stâng,
de-i taiă d â u e eăleâie odată, al ciobotei cu al piciorului.
Adecă omul nostru audise tot ce se petrecu, el îl pândi
şi-i tăia piciorul, luâ călcâiele şi le p u s e bine, apoi aţîpi
o leacă, că vara-s nopţile m i c i : când e miedul nopţii, min-
teni-i şi diuă.
Dimineţă eră m a r e l a r m ă prin oraş. T6tă l u m e a dicea,
că nisce neguţători au omorît pe crişmariul cutare, că
cuţitul s'a aflat la unul pe turecul cismei şi că p e negu­
ţătorii aceia i vor s p â n z u r a . Vestea o dusese slujnicile, cari
fusâră după a p ă ori după c a r n e . Judecătorii eşiră desde-
diminâţă la faţa locului, j u d e c a r ă p e negustori la furci şi
şi vrură a se depărta. Atunci întră înaintea lor un om
străin şi scOtş de sub s u m a n u n câlcâiu de cipbptă şi î "
 — 199 —

el altul de om, tăiat prospet. Eră omul nostru. Cinstiţi

judecători, dise el, nu dic se slobodiţi pe negustori p a n ă
s'a adeveri d r e p t a t e a , dar ve pot spune, că ei vinovaţi la
m o r t e a crişmariului nu sunt. Acela a omorît pe crişmariul,
a cui sunt călcâiele a c e s t e a .
— Şi a cui s u n t ? î n t r e b a r ă judecătorii.
— Să r e s p u n d ă j u p ă n e s ă crişmăriţă, că ea scie mai
bine decât toţi, stringeţi-o n u m a i bine în curele, că va spune ea.
Şi se p u n judecătorii şi legă p e j u p ă n e s a cu lanţuri
preste mâni, e a r gendarmii prind a o îmbia din patul p u s -
cilor, şi î n d a t ă le spuse că sunt ale lui Pavel, juratului
celui m a r e , c a r e vre s'o iee n e v a s t ă .
— A ş a ! dic, judecătorii, gendarmi, haideţi curând se
aduceţi pe juratul cel m a r e de u n d e a fi.
Şi s'au dus gendarmii aţă la el a c a s ă şi l'au aflat în
p a t schilav.
— Da bună-i dragostea, P a v e l e ?
— Ce d r a g o s t e ?
•— Hai n u m a i cu noi, că-i vedea.
Şi l'au luat p e sus, că un picior nu-1 p u t e a p u n e în
p ă m â n t şi l'au dus înaintea judecătorilor. Acolo a u m ă r t u ­
risit tot cum a u fost. Judecătorii apoi pe el cu crişmă­
riţă i-au s p â n d u r a t , pe neguţătorii i-au slobodit, e a r p e omul
nostru l'au cinstit cu o frumosă s u m ă de bani p e n t r u b ă ­
g a r e a lui de s a m ă . Neguţătorii încă l'au cinstit şi a c u m .
î n satul rai au ajuns omul nostru n o p t e a tânjiu p e la
cina cea b u n ă . î n c a s a lui eră lumină, şi n e v a s t a lui cina
dintr'un blid plăcintă şi puiu fript cu u n j u n i ş a n frumos,
n u m a i ei amândoi. B a şi o glajă cu vin a v e a u dinainte,
că eră chiar la lăsatul de postul Sântă-Măriei. Vădând
omul nostru u n a ca asta, i-se suie sângele în cap de m â n i e
şi-şi g â n d e s c e : Eu slujesc a t â t a a m a r de v r e m e ca se avem
şi noi ca altă lume, şi e a u i t e ! cu ficiorii la plăcinte şi la
v i n ! 0 p u ş c ca p e o c i o r ă ! Şi t r a s e cocoşul dela p u ş c ă
şi puse b u z a puscei pe ferestră, d a r iar să g â n d i : Mania de
sera las'o p e d i m i n â ţ a ! Aşa m ' a învăţat stăpânul, şi luă
puşca de p e ferâstră.
 — 200 —

Atunci audi glasul m u i e r e i : Seracul tată-teu, cum a r mai

cina şi el de bine cu noi, se fie aici, dar Ddeu scie p e u n d e
s e
a li el a c u m ! Şi prinse a plânge muierea, când d ' vor­
bele astea. Ear flăcăul o m â n g ă i â : Nu plânge m a m ă , că
bun e Ddeu, n u m a i ne-om tredi odată cu t a t a între noi.
Audind omul nostru vorbele astea, bătu cu degetul
în ferâstră şi d'se plângând şi el de b u c u r i a : Aci sunt dragii
mei, lăsaţi-me înlăuntru. Şi-1 lăsară în lăuntru, şi se să­
r u t a r ă şi se strinseră, şi plânseră, şi cinară şi se ospetară, şi
nici unul n u închise ochii în a c e a nOpte, ci tot povestiră
şi rîseră şi p l â n s e r ă de bucurie. Omul le povesti tote p ă ­
ţaniile lui, er' în u r m ă dise cătră copilul lui: Dragul tatii,
bine am trăit p e u n d e a m u m b l a t ; că am fost om cu cre­
dinţă cătră Ddeu şi cu dreptate cătră s t ă p â n i ; buni stăpâni
mi-a şi dat Ddeu, frumosă simbria mi-au dat la plecare,
dar mai mult bine mi-au prins trei sfaturi care mi-le a u
dat domnul înainte de plecare, şi fără care sfaturi noi nu
ne v e d e a m în veci.
— Ce sfaturi, t a t ă ? întrebă fecioraşul.
— Chiar voiam se ţi le s p u n :
1. Nu lăsa drumul pentru p o t e c ;
2. Unde-i bărbatul cu mult mâi bătrân decât muierea,
nu d o r m i ;
3. Mania de s e r a lasă-o pe diminâţa.
Ascultă, fiiule, sfaturile mele, c u m le-âm ascultat eu
ale stăpânului meu, şi bine-ţi va merge. Aci le povesti în­
tâmplările călătoriei, e a r c â n d le g ă t â eră d'uă albă. Atunci
au eşit afară, s'au pus cu faţa cătră sore şi a u mulţâmit
lui Ddeu, că i-a întâlnit în p a c e . Din simbria a d u n a t ă şi-a
c u m p ă r a t c a r şi boi, vaci şi oi, şi în scurtă vreme să făcu
bocotanul satului, d a r tot om de omenia, nu c u m sunt
mulţi din bocotanil de adi. Şi de n ' a u murit, şi astădi tră-
e s c e ; şi de nu mai trăiesce, totuşi vestea îi v e c u i e s c e !
Audită în Sâncel dela Maca vei Anuşcă la 1886 şi scrisă la 1889
în 1 1 Octobre. I. P. R.
 — 201 —

20. Porumbeii.
(Legendă.)
Dice c ă erau o d a t ă doi omeni, u n b ă r b a t şi o m u i e r e ,
şi a v e a u doi copii, un fecioraş şi o fetiţă, şi copiii e r a u
gemeni. T a r e d r ă g ă l a ş era fecioraşul, d a r fetiţa p a r ' c ă sta
se-1 întrecă, a t â t era de cu minte, de b l â n d ă şi de ascultă-
t o r e ; era c a r e de c a r e mai plăcut. Părinţii erau forte fericiţi
de darul, cu care-i înzestrase D u m n e d e u Sfântul, şi copiii
îneă e r a u fericiţi avend nisce părinţi atât de b u n i ; copi­
laşii nu s'ar fi deslipit unul de altul pentru cât bine-i în lume.
Dar nu mult se p u t u r ă b u c u r a băieţii de fericirea l o r : ne-
milosa morte duse pe m a m a lor, când ei erau n u m a i de
cinci ani. Durerea şi jalea bărbatului era m a r e , dar a co­
piilor nu avea margini, căci n u m a i o m a m ă a dat Dum­
n e d e u la copil. Ei tot timpul erau n e d e s p ă r ţ i ţ i : dintr'un
blidişel m â n c a u , dintr'o ulcică b e a u a p ă , u n d e m e r g e a unul,
acolo m e r g e a şi celalalt. Dimineţă p a r e că d e o d a t ă se t r e -
ziau, d e o d a t ă ridicau m â n u ţ e l e şi se r u g a u lui Dumnedeu,
şi scurt d i s : p e unul fără altul nu-l puteai vede nicăiri.
Tatăl se b u c u r a vedend a t â t a iubire între copiii l u i ; dar cu
cât se b u c u r a mai t a r e de ei, cu a t â t se întrista mai t a r e ,
vSdendu-i fără m a m ă , c a r e se-i grijască colea ca p e copii,
c$, tata, se fie cât de bun, dar locul m a m e i nu-l p o t e îm­
plini. Dar mult timp nu putu r e m â n e aşa, veduv. Avea
lipsă de m u i e r e ' n casă, care se facă d e m â n c a r e , se gri-
jescă casa, se spele rufele şi sciţi dvâstrâ omeni de omenie
— c a s ă fără m u i e r e şi g a r d fără proptele rgu se ţ i n e ; deci
hotărî se se însore a d o u a oră. Şi se î n s u r a bietul om.
El gândi, că nimeresce cât se pote de bine, dar nimeri
cât de reu. Că m u i e r e a a s t a de a doua, p r e lângă ce n u
era cea găzdâiă, mai e r a p a r ă de foc de v o l b u r a t ă : briciul
că-i briciu, şi p a r ' c ă nu taiă pogan c u m tăia limba ei. Ear
copiii îi erau urîţi de morte. Şi dîcea ea adese ori, la câ­
t e v a septemâni după ce se m ă r i t a : P e dracul vreau sS-1
vSd, d a r copiii b a ! V8 puteţi închipui a m u s6rtea bieţilor
 — 203 —

copiî! Dar ei râbdau, b a încă mulţămiau lui D u m n e d e u că

m a m a a s t ă de scorţă este şi cum este, că ori cum, cât de
silă cât de milă câte o l e a c ă de m â n c ă r u ş ă le da, b a r e m
ce r ă m â n e a după ce m â n c a ea, şi câte o rufă în spate le
p u n e a , cât spălată cât mai mult nespălată. Bietul om înse
era supărat de morte p e n t r u n ă p a s t a de muiere, cu care-1
bătuse Dumnedeu, după ce p r e cea dintâiu, c a r e era b u n ă ca
p â n e a cea bună, i-o luase. R ă b d a înse şi el şi g â n d i a :
B u n e Dumnedeu, mi-vor cresce copilaşii, şi apoi — d a c ă
p â n ă a t u n c i nu s'a mai îndrepta, voiu ţipa-o în m a m a hu-
ciului, nici de n u m e se nu-i aud, d a r a m u ce se f a c ? Eşi
rău din p ă r ă u , că-i mai rău fără d e r ă u ! Nu t r e c u multă
vreme şi odată-i spuse m u i e r e a rafta, verde'n buze, cum
se d i c e : Bărbate, fă ce-i face, şi hămisiţiî eşti de copiî
se nu-i mai văd prin aretul căsiî, că dor n u mi-voiu m â n c a eu
dilele nici nu mi-voiu frânge osele cu h ă r a m u r i l e de foi ai
t ă i ; ori ei, ori eu, din d6uă u n a !
Bărbatul înlemni, când audi aşa vorbe din g u r a unei
muieri, şi a d e c ă din gura muierei lui, şi într'un târdiu, după
ce se mai desmeteci, dise cu glasul seu domol şi liniscit:
Dar nu te temi tu de D u m n e d e u se şi grăesci aşa c e v a ?
F ă p t u r i nevinovate şi n e p r i c e p u t e ce sunt ei, se fie străini,
se nu fie ai mei, şi totuşi m ' a ş t e m e de D u m n e d e u se-i du-
duese dela căsciGra m e a ; d a r încă fiind ai mei, sângele meu,
bucuria mea, nedejdea mea, lumina ochilor m e i ? ! D a r n i c i
m u i e r e a n u se lăsa d o v e d i t ă ; e a ţinea u n a : R6bă la foii nime-
nui nu vreu se fiu! Ori ei, ori eu, toţi la un loc nu p u t e m fi!
Audind b ă r b a t u l vorbele a c e s t e a păgânesci din pân­
găritele ei buze, se gândi şi se r e s g â n d i : ce a r fi de făcut ?
Se-i alung dela c a s a m e a — îşi dicea bietul om — mă
d â r e sufletul, m ' a b a t e Dumnedeu, nu voiu a v e a hodină nici
în g r o p ă ; se-i ţin, după cât văd că-i de îndrăcită smeoica
a s t a de muiere, mă tem că te miri ce rău li-a f a c e ! I-a opări,
i-a a r d e , ori Domne apără, câte nu le p6te face un suflet
rău ca e s ţ a ? ! Se o alung p e ea, mă tem de alţ năcaz. En
 - 203 —

mai mult sunt dus la câmp de cât stau p e acasă. Copiii

tot cu mine nu-i pot lua, smeoica de ea, vădându-se alun­
gată din pricina lor, te miri în ce fel şi formă şi-a r e s -
b u n a împotriva bieţilor â n g e r a ş i ! Deci: ce a da Dumnedeu,
a c e e a va fi! De va sta ea n a r n ă ca se-i m â n , nu voiu
ave în cotro, va trebui se m e despart de ei, cu tote că
mi se rupe inima când gândesc la u n a c a asta. Dar în
sfârşit, D u m n e d e u grijesce şi de viermii cei micuţi, cari
nici a se feri din. cale nu pot, dar încă de d6uS suflete
nevinovate nu s'a îngriji? în altă diminâţă m u i e r e a iar
începe la e l : Da ce-i j u p â n e ? Plec eu ori pleci tu cu ei ?
De mergi, aşa te du, ca cu ei se nu-mi m a i v i i ; e a r de
nu, — plec eu, d a r apoi se nu te c ă i e s c i !
— Ba plec eu, dise bietul om, plec eu, şi pe s e r ă - s '
î n a p o i ; — ce a da D u m n e d e u !
Şi luă omul merinde şi-şi luă copii de m â n ă şi-i p u s e ' n
car, şi porniră la p ă d u r e : cu numele, se a d u c ă l e m n e . Bieţii
copil nu sciau, că ei m e r g ca se nu m a i vină. După ce
ajunseră în p ă d u r e , omul îi p u s e jos îutr'o p o i a n ă mică, le
dedu m e r i n d e a şi el m e r s e mai încolo cu carul, s p u n â n d
copiilor, că d a c ă va î n c ă r c a carul cu lemne, iar se va în-
t o r c e la ei şi-i v a p u n e ' n car.
Copiii se j u c a r ă prin c e a poiană, cât se j u c a r ă , d a r
dela o vreme-i lovi fornea; deci se pun se guste ceva din
m e r i n d e ; după ce-şi potoliră fomea, p r i n s e a-i coce setea,
dar asta era mai rea, căci a p ă nu aveau, se c a u t e prin
p ă d u r e vr'un pariu ori u n isvor se t e m e a u , că nici nu sciau
unde, şi le era şi frică nu c u m v a tată-seu se-i c a u t e şi se
nu-i găsescă. Deci a ş a fripţi de sete s'au pus la u m b r ă
şi au adormit şi nu s'au t r e d i t p ă n â p e ' n s e r a t e . V&dendu-se
singuri, î n c e p u r ă a plânge şi a striga după tată-seu, d a r
t a t ă ca'n palmă. Ar merge, — nu sciau în c o t r o ; a r m â n c a ,
nu m a i a v e a u ce, a r be o leacă de a p ă — d a r d e u n d e ?
Stau n u m a i şi se uitau unul la altul t r e m u r â n d cămeşile
p e ei de frică şi de s u p ă r a r e , de f6me şi de sete. A ţipoti
 — 204 —

încă se t e m e a u , ca se nu vină vr'o gadină preste ei. Deci,

iar se p u s e r ă strîns lipiţi unul de altul şi adormiră. Di­
minâţa umblară-'n drepta, u m b l a r ă - ' n stânga, doră doră vor
pute eşi din p ă d u r e , d a r de ce umblau mai mult, de a c e e a
se'nfundau mai t a r e . Umblând aşa, d ă d u r ă de u n p ă r ă u ,
unde-şi s t â m p e r a r ă setea, ear pe ţ ă r m u r e l e pariului găsiră
o vatră de c ă p ş u n e roşii şi dulci, de se tot m â n c i din ele.
Cu a c e s t e a se ospetară copil bine, apoi plecară, doră d6ră
vor da de drum se potă eşi la largul. Odată zăresc de­
p a r t e ceva, lor li-se năzări că ar fi om, şi fuga p â n ' a c o l o .
Adecă era o p e t r ă m a r e în formă de dobitoc lor n e c u n o ­
scut. Ajungând acolo, de şi supăraţi şi necăjiţi, d a r ei c a
copiii, hai se-şi r ă s b u n e de pietră, de ce i-a amăgit. Se
suie deci a m â n d o i pe ea c ă l ă r i ; fecioraşul se ţinea "de
grumazii dobitocului, ear fetiţa de grumazii frate-seu. Dar
m i n u n e , dobitocul cel de p e t r ă se ridică încet şi fuga cu
copiii'n spate prin p ă d u r e la vale. Amu ei s'ar fi coborît
dar n u p u t e a u , deci se l ă s a r ă în voia sorţii u n d e i-a d u c e
dobitocul acela. Şi bine i-a dus, că i-a scos din p ă d u r e , şi
nu s'a oprit cu ei p a n ă la o holdă de cucuruz, c a r e e r a
chiar a tatălui lor. Aci stătu dobitocul în loc, copiii se lă­
s a r ă j o s şi se uitară după dobitoc c u m întorce în p ă d u r e .
Acum v e d u r ă şi c u n o s c u r ă , că dobitocul avea u n cap chiar
ca m a m a lor cea b u n ă : a d e c ă m a m a lor se făcuse că-
pri6ră, c a se-şi sc6tă copiii din p ă d u r e .
Holda de cucuruz o c u n o s c u r ă copiii. P e la capătul
ei era u n drum, care d u c e a chiar în sat, deci o iau pe
drum la vale c a din puşcă. Bucuria lor când zăriră s a t u l ;
că se a p r o p i a sera, şi le e r a groză se mai m â i e o nopte
în păduri şi pe câmpuri, flămândi şi setoşi. Ei, săracii,
c r e d e a u că ei sunt vinovaţi, că tată-seu n ' a dat de ei,
fiind-că a d o r m i s e r ă , şi nu sciau c u m să se î m b u n e s c ă p e
lângă el, d a c ă vor ajunge odată a c a s ă . Dela o v r e m e se
obosiră şi mai î n c e t a r ă cu fuga, prinseră a m e r g e mai încet,
c u tote că s â r a era aci, dar şi ei e r a u în capul satului şi
nu mai aveau mult p a n ă la ei a c a s ă . Când ajunseră în
sat, era nopte cum e data, lumini e r a u aprinse pe la t 6 t e
casele, şi la ei în c a s ă încă era lumină. Cum ajunsSră
acasă, se p u s e r ă sub terestra se vedă, ce fac ai lor ? A d e c ă
tată-seu şi cu m a ş t e r a lor c i n a u ; tată-seu e r a negru ca pă­
mântul de supărat, ear m a ş t e r a gândiai că sboră de voiâsă
ce e r a ; făcuse feliuri de m â n c ă r i b u n e şi-şi îmbia băr­
batul se m a n c e , e a r acela d i s e : Mâne, m â n e , d a r mai
bine mi-ar c ă d e a se fie şi bieţii copil aici, se m a n c e cu
mine. Atunci copiii dela ferâstră diseră cu u n glas ca de
a r g i n t : Aci s u n t e m t ă t u c ă ! Maştera făcu s p u m e la gură,
c â n d audi glasul copiilor, ear tată-seu sări r e p e d e la u ş ă
s â - ş i ' a d u c ă copiii înlăuntru. Bucuria copiilor şi a tatălui
lor, dar necasul m a ş t e r i i ! Numai decât c ă p e t a r ă copiii m â n ­
c a r e b u n ă din blidişelul lor şi a p ă rece din ulcicuţa lor,
apoi, după ce s p u s e r ă tatălui lor câte au păţit în a c e s t e
dou8 dile, şi c u m u n dobitoc cu cap ca al m a m e i lor i-au
scos la largul, — adormiră. Tatăl lor încă se culcă lângă
ei, ear m a ş t e r a crişca n u m a i în dinţi şi făcea planuri preste
planuri, cum s6 se m â n t u â s c ă de ei. î n t r ' u n târdiu dise :

Aşa, a ş a ! apoi se culcă şi smeoica de e a şi adormi dusă.

A doua di se sculară toţi în p a c e . Băieţii e r a u voioşi
că ajunseră iar a c a s ă , tată-seu era voios c ă i-a trimis
D u m n e d e u copiii, ear cu deosebire era voios căci v e d e a că
nici m u i e r e a nu mai dice cuvânt reu a s u p r a lor. Numai
de i-ar ţine D u m n e d e u n ă r a v u l ! — dicea el în gândul seu,
d a r nu scia ce coce ea în inima ei cea vicleană. Diua era
frumosă. Bărbatul se duse la c â m p la lucru, e a r copiii cu
m a ş t e r a r e m a s ă r ă a c a s ă . Fiind v r e m e frumosă, copiii se
dusâră se se j o c e p e afară, p e la şură, u n d e e r a u jiredi de
paie şi stoguri d e fân. Când se j u c a u mai bine, n u m a i
vSd că m a ş t e r a întră pe p o r t a surei şi se a p r o p i a de ei c u
o fune în m â n a stângă, ear în cea dreptă cu un cuţit m a r e .
Atunci ei e r a u în vârful unei jiredi de paie. Cum îi vede
acolo, le s t r i g ă : Haideţi j o s se ve dau de m â n c a r e ! Şi
 - 206 -

copiiî, ea copiii, se durdulică preste cap pană ajung chia.

lângă densa, că ei — săracii — nu sciau de gândul ei cei
reu, şi nu-şi a d u c e a u nici a m i n t e , că ea v r e a se-i lege cu
funea şi apoi se-i j u n g h i e , se nu-i mai vedă în aretul ca­
sei ei. Dar când ajunsără jos, când chiar vrea m a ş t e -
roia se p u n ă m â n a pe ei ca se-i prindă şi lege, s b r r r !
s b u r a r ă în verful s u r e i ! Din copil îi prefăcuse D u m n e d e u
în doi porumbei mândri, albi ca omătul. Vădend m a ş t e r a
m i n u n e a asta, înlemni cu funea într'o m â n ă , ear cu cu­
ţitul în ceealaltă şi î n m ă r m u r i cu ochiî înholbaţi în sus
la porumbeii, cari se j u c a u frumos p e verful s u r e i ;
acolo nu-i putea ajunge urgia ei, d a r nici ea nu se p u t e a
clăti din loc, nici a gremujda nu putea. De p e şură sbu­
r a r ă porumbeii pe casă, de acolo se lăsară jos în curte şi
i n t r a r ă în tindă şi'n casă, şi se suiră p e măsă şi p e pat
şi p e ferăstră, şi iar s b u r a r ă pe casă şi pe şură. Când
veni bărbatul acasă, nu află nici copii nici m u i e r e : c a u t ă
în c a s ă , strigă p e afară — nu-s, şi p a c e . In u r m ă se d u s e ;
dar de c u m v a sunt p e la fen, ori prin g r ă d i n ă ? Adecă,
dincolo de şură, lângă jirâda de paie era muierea ţ ă p â n ă ,
in m â n a stângă cu o fune şi în m ă n a dreptă cu un cuţit
m a r e , e a r cu ochii holbaţi spre verful surei. Se uită şi el
p e şură, — vede două paserele, de cari pană atunci nu mai
v ă d u s e : doi p o r u m b e i . Cum le v e d e , îndată le c u n 6 s c e de
p e privirea cea^ b l â n d ă c ă s u n t copiii lui^-deci-prinde a plânge^
d e mişcat ce era p e n t r u m i n u n e a , ce o făcuse D u m n e d e u
cu copiii nevrednicului de el şi a d i c e :
Dragii mei de porumbei,
Alte paseri nu-s ca e i ! —
E a t ă de ce porumbii s u n t a t â t de cuminte, că d 6 r ă
sunt prefăcuţi din copii n e v i n o v a ţ i ! E a t ă de ce ei nu se
lasă unul de altul, — că doră sunt fraţi gemeni. Şi e a t ă
de ce porumbiţa scote n u m a i câte doi p u i ! Din popor.

•MM<3<=-
 însemnarea provincialismelor,
adecă a cuvintelor folosite numai pe alocurea, care se
găsesc întru acesta carte.
A amiedăda (22) a mânca de amiadi, se mai dice şi a g u s t a , dar nu
aprândi; că sub prând se înţelege dejunul, ear sub g u s t a r e înţeleg
prânzul, adecă mâncarea dela amiadi (pe Someş).
aburcă, se aburcă pe căi (pag. 18), se sue, se ridică, se urcă, d. e.
ajută-mi se me aburc = se me suiu, se me ridic. — Se aude pe Someş.
agodul (pag. 11), îi scie agodul = firea, obiceiul, nSravul d. e. De
nu scii la cal agodul, astupă cu tine glodul. (De pe Someş).
aldămaş (96) beutura, ce se bea la încheiarea unui târg, unei afaceri,
înţelegeri, d. e. când vinde cineva ceva, atunci târgul se sigileză cu
beutura ce o bea vindătorul cu cumpărătorul şi cu martorii din am­
bele părţi; acea beutura se (Jice pe Someş a l d ă m a ş şi valoreză
mai cât un contract, bănăţeniî-i dic a r v ă l u c S .
aretul (pag. 5, 67, 138), în aretul acela = în prejma aceea, pe acolo,
prin apropiare, d. e. de când am bătut cânele, nu se mai a b a t e
(pag. 29) prin a r « t u l casei. Aretul se esprimâ cu tonul pe silaba
primă. Se aude pe valea Someşului.
aşi'! (pag. 5, rând. 2), prescurtat din: aşa.
aţipi (85) a aţîpi = a adormi cât de puţîn, d. e. dar de unde se dorm,
nici n'am aţipit, nici n'am închis ochii!
avam = grozav, teribil, proclet, tare, aspru, nărăvîş,nărăvos (138) d. e.
vai, că- avam mai e în beţie, în mânie etc. (se aude pe Someş).

Bobotă (69) mânie, furie, a <Jis într'o bobotă = într'o mânie mare, s'a
bobotit = s'a înfuriat; focul s'a bobotit = a crescut mai mare de cum
se cade, buba i s'a bobotit = s'a înfocat, a dat iar în creseere. —
(De pe Someş).
bocindu-se (41) plângând cu lacremi şi cu voce ca după mort, plângând
amar. •— Vai, cum se boccsce, de gândesci că i-a murit mă'sa!
Da cum foc nu m'oiu boci:
Ce-am pierdut nu pot găsi,
Cam perdut un mare bine
Şi-am remas ca vai de mine. (Reteag).
bocotanul (81), bogătanul, om avut, om cu stare, om ce se încrede în
avere. (Someş).
 - 208 — '

brudiă (144), bănăţenii dic l u d ă = tineră, prostă, neespertă d. e.

Bate Ddmne mintea 1 u d ă
Caia te duce la trudă!
şi
Las c'aşa-mi trebue mie,
Că mi-a fost mintea brudie! (Someş),
bucluc (44), bucluce = necaz, neajuns, poteă. — Se aude prin liodna.
bugătă — destulă, de ajuns (pag. 113), pe unele locuri dic bogată, dar
pe Someş dic bugătă, d. e.
Dorule, doruţule
Du-te tu cu apele;
Că-i b u g ă t de nou<5 ai
De când la inimă-mi stai.
buigat (42), se zgriburesc buigat de cap = se âmblu ca nebun zgriburind
de frig. A fi buigat ^= a şi mai pierde mintea. (Someş).
Cacioră şi bălţată (74), şi una şi alta ar însemna pistriţă, dar aci-i luat
în mod figurat: una-i prea cacioră, alta-i prea bălţată = nu-i pe gustul
lui. Cuvântul cacior, cacioră se esprimă cu tonul pe silaba primă (Reteag).
călcâia, a călcâia (19), a păşi voinicesce, a merge bărbătesce d. e.
Cum am vedut că ce-i şi cum, am călcăiat pană la turmă. Me Ione,
drept e c'au intr'at lupii în staur? (Reteag).
canură (42) e lâna ce remâne după-ce scotem perul din ea; perul se
folosesce de urdelă şi canură de bătătură. Caerul de canuri e pospoiat,
afânat, elastic, de aci se ia în sens figurat şi se dice despre omul
care-i crescut repede, delicat şi pospoiat, că-i g i n g a ş c a o c a n u r ă ,
va se dică nu-i îndesat, tare, răbduriu.
cătanele (106) ostaşii, soldaţii.
cătur, (pag. 1) un arboret mai gros de cât nuiaua, dar mai subţire de­
cât se-i potă dice lemn. Altcum căturii sunt de regulă în pădurile
tinere şi păscute de vite, sunt nesce tufe (buhaşi) crengose, nodurose
şi la rădăcină cu măciucă. — (prin Reteag).
căuia şi scăunâ (111), scâuăia, glasul jelnic, ce-1 dau cânii când 's
flămândi ori superaţi, ori bolnavi, se dice căuiare, căunare, scăunare,
scăuire. Vai urît se câuiă cânele ela! Se schiaună ca un câne, la
care i-ai tăiat coda.
ciofotescă, a ciofoti = a mânca ca porcii făcând sgomot cu fălcile.
Mai mult se dice despre purcei că ciofotesc, când prind a mânca
câte ceva mai întâiu (pag. 132).
cio!6gă (84) = vită slabă d. e. o ciologă de vacă, de cal = o vacă
slabă, cal slab, grijit rfiu. *
ciondrăniră, a se ciondrăni = a schimba vorbe de superare, a ş i face
imputări. Ciondr&nirea e primul pas spre certă, sfadă. (pag. 116.)'
 . — 209 --

ciop! (19) Când vine cineva pe nesciute, nesimţite se dice:

Nici prin minte nu-mi vcnia că el e p'aici 'si el: Ciop in casă!
o esclamare. (Reteag).
coleşe, mămăligă (2, 126). în unele părţi ale Ungariei îi dic tocană, ear
la ceea-ce alţii dic tocană, adecă la carnea tăiată merunt şi friptă cu
unsore, cepă, baraboiu, ci îi dic topală. Am mâncat tocană (-=•.- mămăligă)
cu topală (tocană),
cotângan (42 şi 134), junişan, melenaş, holteieş, fecior, care se apucă
holteiu, când prinde a juca în joc, dar pană a nu întră la miliţie,
că atunci e fecior holteiu seu cum dic moţii h o l t e r i u .
cutea (75), o petră în 4 dungi cam cât un cucuruz de mare, cu care se
ascut cosele. î n unele locuri la cutie dic grese.
chilipirul (97), afacerea, trebşora, lucrul, secretul, taina,
chitilin (74) încet, frumuşel, încetinel, lin şi chitinel (111) — încet, mereu,
D. e. Chitinel cu frumuşaua
Pană ce-iî pune şaua,
şi
Frumuşel cu frumuşaua etc.

Dinele sunt nisce fete frumdse, ncsdravene, cari âmblă desbrăcate, dar
perul le este aşa de mare, că le acopere preste tot. Se numesc şi
J e l e şi F r u m u ş e l e , (pag. 127). Ele, unde află pe un fecior adormit,
îl duc cu ele şi atâta-1 jocă, pană ameţesce, apoi îl duc de unde l'au
luat. Când se deşteptă, e bolnav d i n t r u i e l e ; boia d i n t r u i e l e nu-i
i alt ceva decât reumatismul. (Din Rodna).
—
i ' dinum-danum (102) veselie, ospeţ, voie bună.
a se dăoli (78), a plânge tare, a se boci ca după morţi:
Ce plângi, ce te dăolesci ?
Dar cum n'oi plânge, cum nu m'oiu daolî,
Că num' un fiuţ sfânt am avut,
Şi Jidovii l'au restignit. (Legenda Maicii Dlui).
dologi (18), capetele frânelor, ce sunt încătărâmate la căpuţanul calului,
se dic dologi. Prindend calul bine de dologi, fie cât de tare, trebue
1
se stee, că stringend dologii, îi string şi falca din jos cu tabelele freului.
drâmboiat (45), cu buzele drămboiete şi cu buzele pantaler = superat,
opărit, descurăgiat, desperat, necăjit, (din Reteag).
dricală (85) — pilotă, sac mare, plin de pene ori de per, care se folosesce
de aşternut si ajunge cât e patul de mare, dricale au omeniî cei avuţi.

Făgădariul (105) = crişmăriul, ospetariul, cel ce vinde beuturi în crişmă.

îerieriţe (74, 108) -= tot ţiră, tot bue*ăţcle, zdrenţe, nimic; l'a bătut de
l'a făcut tot ferferiţă = l'a făcut tot ţîră, l'a melestuit, l'a flecit.
14
 - 210 -

firetic (18) — cu presenţiă de spirit, îndrăsneţ, curagios.

fîstică (38) te fiştică = te fură, vină fără a fi observat de cineva. Se
fiştică (69) se furişă, eşi neobservat.
Slecărie (46) dela flec, flecărie, flecăros, care vorbesce nimicuri, a c i :
flecărie de gură n'am fost nici odată = n'am vorbit nimicuri, n'am
.destăinuit, nu m'am lăudat,
fuicaş (42,83,85, 90) — întrecut, resfeţat, sburdat, uşor de minte, copilăreţ.

Gâdea (67) — omul pus se omore pe alţi omeni la porunca stăpânirii, ho-
heriul îi dic pe Someş, dela ung. hoher,
gâf, gâlurel (51, 63) = gâfuri, gâfurele = covată, covăţică, coveţi, cove-
ţele, trocuţe.
gâlăim, a g â l ă i = a duce cu chin cu vai, a trăi ca vai de loc, a nu
chiar muri, dar nici a trăi cum se cade (pag. 114).
gardina (36) marginea; gardină are fântâna, blidul, 61a şi alte lucruri
scufundose; partea de asupra a unui lucru s c u f u n d o s .
gremujdâ (39, 82, 96) nu gremujda = nu dice nimic, nu da glas.
gustare (52) prând, mâncarea ce o mănâncă omul la amedi, se dice
g u s t a r e , cea de sera — c i n ă , er cea de dimineţa — p r â n d , pre-
când cea dintre gustare şi cină e numită oj i n ă.

Haboca (80) pe unele locuri dic hăbăuca = cu puterea, eu tăria, fără

drept; d. e. cu baboca-i lesne de luat, dar e pecat; ..cu haboca" s'ar
putea numi şi dreptul celui mai tare.
hal şi pal, d e l a h a l p a n ă l a p a l = de ici pană colo, dela mine
păn la tine, dela unul pană la altul (pag. 135.)
hămisit, (97) de fome = rupt de fome, = flămând în gradul suprem.
hăt (78) hăt tare = forte tare, hăt mult = forte mult, tare mult, —
h ă t e particulă comparativă şi se pune înaintea adiectivelor; se folo-
sesce cu deosebire la dealuri, dela Keteag spre nordul Ardealului.
het (pag. 183) e destul; hCt mare, het frumos^ In părţile nordice ale
Transilvaniei.
hoit = carne împuţită (pag. 127), dar ho-it, dela a hoi, a se hoi dră-
gostit, a drăgosti, a se drăgosti, seu mai bine a face frumosul, în
modul cum scie face poporul frumosul, trăgendu-se, împingendu-se,
cotindu-se, gâdilindu-so, ctc.
holteiu (65) = j u n e , fecior neînsurat, în munţii apuseni ii dic h o l t e r i u .
hopaiţul = o lumină slabă, primitivă. Hopaiţul se face punend într'un
vas (blid) ceva unsore şi în ea o sucituriţă de aţe, ori o petea de pânză,
care se fie cu un eapet afară din unsore. Capetul aeela se aprinde
şi ardend suge câte o lecă de unsore şi dă o lumină slabă. (114).
horă (pag. 4), e erore, trebue se fie hore = cântec, că hora e joc.
hulubă (175) = hurubă şi hrubă la un bordeiu în pământ; d. e. huru-
bele ţiganilor. Decă huruba eşţe folosită ca celar, îi dic burdă. (Reteag).
 - 211 -

Iarba fierelor (111) plantă mitologică, numită şi ierbă rea. De ea se

umflă vitele şi cvepă, dar e bună de farmece: Cine o află se şi-o ol-
toiască în palmă, că*rupe ori-ce lăcat, ori ce fier, cu mâna în care
are iarba fierelor. Eată cum crede poporul că se pote afla : Umbli!
cu o lăcată încuiată preste ierburile fânaţelor atingând cu ea erburile.
Unde se deschide lăcata singură, — e semn că a dat de erba fierelor;
ori: prindi un puiu de ariciu şi'l bagi într'un ciubăr nou, acolo în
câmp unde l'ai prins. El face larmă, dă se esă, dar nu pote. îl aude
înse m ă - s a şi alergă la el cu un fir de ierba fierelor, se atingă firuţul
de ciuber, că atunci acela s'a strica şi şi-a putea scote puiul. Atunci
luăm firul de iarbă din gura aricioiî, er puiului i-dăm drumul.
ileu (73) = nicovală, butucul cel de fier pe care pune faurul fierul ce vre
al bătuci cu ciocanul. E şi un proverb: E între ileu şi baros, ori:
e între baros şi nicovală, ori: între ciocan si ileu.
impulpâ, a se împulpa = a se reculege, a şi aduna tote puterile, (p. 124).
întuncă, a întucâ, = a-şi pune carul în pietriî, a-şi propune, a face
plan, a-şi pune în gând (136), a insista, d. e. pe ce întuncă odată,
ţine morţiş, cum se ţine orbul de gard.
întinat (72) = desmierdat, mândru, măreţ, sumeţ.
insemau (81, 116) îşi însemau, a însema = a câştiga, a aduna, a agonisi,
a stringe; mi-am însemat vr'o doi bani; şi-o însemat hăiniţele pe slu­
git, şi el i le bea; şi-o însemat frumosă moşie, vedi bine cu haboca,
sta-i-ar în gât se-i stee!
istanţiile (73), rugările. Dar în munţii apuseni se folosesce în mod fi­
gurat, în loc de bată-te norocul, bată-te cucul...

* Joia, nu mai j o i a (68) = nu mai putea, nu mai erâ capabil, nu mai

-
avea putere seu "vreme se "faeU asta şi asta. d. e. Atâta fasole verde
mi s'a făcut, de nu mai joesc a o culege, totă betrftnesce. Nu joesc
cu lucrul, cum amarul m'oiu duce la biserică? Deci a joi seu a j u o i =
a fi în stare, a putea, a învinge.

"*~ Laia (95) şi h a d a = turma de ţigani, mulţimea de ţigani, familia ţi­

ganului: d. e. Ciucaran cu hada lui, Pilaton cu laia lui.
lăzuirăm (84) a lăztfi = a curaţi un loc de tufe, scoţând şi rădăcinile.
Laz — loc curăţit de tufe. d. e.
Me dusei, cu cosa 'n laz
Cosii erbă, nu necaz,
o lecuţă (112) — o ţîră, puţin, niţel, o lecă.
lioceind (35) a liocei = a face sunet în apă, a âmbla prin apă.
14*
loitrar (42) —- carul încărcat cu ceva numai alăturea cu l o i t r e l e , se
dice loitrar; d. e. am adus un loitrar de bostani, gunoiu, mere etc.
Car încărcat cât stă pe el, după ce am pus %i l o i t r i ţ e l e , nu este
altul loitrar, ci e c a r î n c ă r c a t . Loitrar, dela loitră, er loitra e
scara aceea, de care arc carul 2 pe margini. Prin Monor dic si la
scară — loitră dela ung. lajtor, s'au mai bine dela nemţescul: Leiter.

Măcâul (96) varga, bâta cea ca degetul de grosă, de regulă de alun ori
corn. A remas în memoria foştilor iobagi m ă c ă u l domnilor, cu care
le plătiau dilele de robotă preste spinare, pană le plesnia cămaşa în spate.
mandatul (36) = nădejdea; d. e. îşi pote lua Ion mandatul, că Irina n'a
mere după el. — 4 dile nu mi-a venit eapa cea cu mânz nici d e m a s ,
îmi şi luasem mandatul de a o mai vede, când fu aseră — eiop! Cine
întră ? E a ! (Reteag).
mărţina (91) = eapa.
mas (106) de mas = de odichnit preste nopte, de dormit; lasâ-me de
mas ; unde ai mas ? cum ai mas ?
Fecioru care-i fecior
Nu mai m â n e noptea 'n ţol,
F ă r ă pe pămentul gol!
melenaş (41) feciorandru, junişan, holteieş; —melean (43) j u n e ; melene
(2) holteiule!
melestuesc (62) îl melestuesc, îl fac fleci, îl fac nimica, îl fac reu de
tot, îl vineţesc, îl fac zdrenţe, îl fac puzderî.
meteleu săhăstrit == om mare dar prost, neespert, neîmbiat în lume;
(129) d. e. . Decât dup' un m e t e l e u
Se mâne pită cu c o m l ă u ,
Mai bine dup' un om drag,
Fie ori cât de serac!
meseni (112) = ospeţii ce stau la mesă, fie la ospeţ, fie la comandare,
miji (89) a-i miji = a-i da, a-i eşi, a prinde, a se vede d. e se mijesce
de diuă, îi mijesc musteţele, nu i s'a mijit nici un fir alb în cap.
mocoşia = f ă c e a c e v a cam cum putea, slăbuţ, nu făcea ca cel ce pote.
(pag. 113>; mocoşind (19) şi mocojeli (19), tot dela a mocoşi. Ce mai
mocoselă eşti tu Pavele! Nu mai mocoşi atâta; ori fă, ori te lasă!
mintenaş (109) = îndată, de loc, în grabă, numai de cât.
miriştină (89) = mirişte, resturile holdei după secere.
Nâdi (74) îi nădi — îi adause, îi mări, îi lungi, mai puse ceva pe ceea
ce fii, d. e, mi-a nădit o secure, o daltă etc,
 — 213 -

nămală si m a m i t ă , ceva mare preste mesură (pag. 128). Numai despre

fiinţele vieţuitorc se dice nămală şi mamită, d. e. Ce mamită de om!
Ce nămală de cal!
năpăstind (103) dela năpaste, a năpăstui, a neîndreptăţi, a pune vina,
a băga în pricină.
narnă (32, 42, 71, 75, 84) a sta narnă — a sta morţiş, a insista d. e.
Atâta a tot stat narnă pe casa mea, pană i-am dat tata, mimai se
me scap de el. Nu-mi sta namă pe cap, de te mai du şi dra . . .
că m'am chrănit de tine! (Reteag).
năsărîngă = lucru neplăcut, superăcios, daună, pagubă, năzdrăvenie,
nefăcntă (pag. 124). Multe n ă s ă r a n g u r i îmi faci tu Ioane-!
nemeşesci (100) haine nemeşesci — vestminte cum portă nobilii. Sciut
lucru este, că pană la 1848 iobagilor nu le era ertat a purta decât vest­
minte proste, ear nobilii (nemeşii), si de erau ţerani simpli ca iobagii,
purtau haine deosebite de ale iobagilor, cu şinore, cu bumbi, mai
strimtuţe şi mai potrivite pe corp. Aşa e pană adi în valea Haţegului.
a nimeri (51) — a gâci. Na mai di, că dor îi nimeri. N'ai gâcit, şi vai
uşor e de nimerit!
nimurig = om ne-om, o nimica de om, o tândală, om slab fisicesce.
(pag. 125. 126) = contrariul dela n ă m a l ă .
nialcoş (45) fudul, sumeţ, măreţ, se esprimă ca în ung. nyalkos, de
unde a şi intrat în limba nostră.

Oarzin, (33) verde, limpede, acurat; mi-a spus oarzin în buze se-mi
iau mandatul, că nu mi-oiu vedea banii pănă-i lumea.
odovăit (74, 76) a odovăî = a nimici, a ruina, a strica ceva de tot.
og6iă (17, 43, 90) = te ogoiă, se ogoiă, me ogoiu, ne ogoiăm, ve-ogoiăţi,
se ogoie, stai = stau, stă, stăm, staţi, stau locului, a s e ogoia = a nu
cerca, a nu proba, a nu face, a sta frumos fără a face ceva, el nu
se mai ogoiă, ogoi-te!
a se omidi (62) a se zări de diua, a se crepa de diuă, a eşi diorile.
opşitar (36) soldat, care şi-a împlinit aniî serviciului.
orenda (45) ursita, sortea:
Dac'am fost maică nătângă.
Vai şi-amar de a mea orendă! (Reteag).
Parade (90). î n fostul district al Năseudului se dau poruncile mai în­
semnate Dumineca şi în sBrbători publice, după eşirea din biserică,
când tot poporul e adunat. Ceea-ce se vestesce astfel publice, se dice,
că s'a dat la parade.
pardalnicul (45) lăpedatul, nimenea, nimica, se dice în bătaie de joc
despre cineva: pardalnicul acela, adecă acela care ţe miri de n'a face,
asta şi asta. (Someş).
 _ 214 -

pârlitul (36) - - i păcală, fârobrazul, cel ce face năsărânguri. î n Bănat

se aude dicendu-se: pârlitule-ugrisitule = reule!
pilise, 39, 101) a pili = a fura, şi s t e r s e = furase, d. e.
A p i l i t d a r 1-a găsit; şi
Iordane, Iordane,
Ş t e r g e dalta Filipane!
— O s t e r s e i u , dar me fripseiu,
O pusei în traistă
Şi s'o proslăvit sub laiţă!
pinchel (31) sacul cu cele necesarii ale căletorilor, cu deosebire ale
celor streini, a v ă n d r ă l e i l o r . (Wanderbursche).
pont (36, 140), a face ceva pe pont — întocmai, cum se cade, cum se
duculesce, cum trebue, cum e porunca; dar cu multe ponturi şi al-
camuri mai umblă = sau: cu multe formalităţi. (Reteag).
posna (96) pricină, gâlcevă, reu, neajuns, necaz; dar atât era de p o s n i t ,
(25) de mare, de grozav, şi dice vai posnit mai e! = glumeţ, opşegos,
care scie multe, l'am putea dice cu spirit. (Reteag).
potcă şi n ă p a s t e (75) = necas, reu, neajuns; a dat în potcă = necaz,
reu; i-a cădut năpastea pe cap = reul, necazul, neajunsul; de ce
potcă şi de ce năpaste dau! = ce necaz îmî face, câte neajunsuri
îmî face! (Reteag).
prăşcăule (70) prăşeau se aude mai des în fostul district al Năseudului
şi însemnă june, holteiu, dar june reu, ulicariţ. Se dice şi în glumă:
p r ă ş c ă u l e , în formă de desmierdare, ci mai rar, mai mult se dice
în formă de dojana: Eşti un prăşeau prăpădit! (Rodna).
premândă (100) = bucatele ce le dau domnii slugitorilor lor pentru
întreţinere; d. e. Ion are dela groful pe an 50 fl. s i m b r i a , 52 mierţe
de bucate p r e m â n d ă , 10 fonti de slănină, 10 fonti de brânză, 2 mierţe
de fasole şi un g o d i n de un an pentru p ă z i t u r ă , adecă pentru
fiertură, că nu mănâncă în c u r t e , ci-i cară muerea mâncarea, unde
e la lucru.' (Reteag).
prinţule (33) prinţ = fecior de împerat, crăişor. — Dar acela ce mai alege
atâta, că sciu că nu-i prinţ! (Reteag).

Raita, a spune rafta = a spune tot ce are de spus, a spune oarzin,

spune verde, a spune lămurit; apoi: suntem rafta = suntem quitaţi!
(pag. 135).
robă (109, 111), numită prin Reteag t e r b o n ţ ă , o earucioră cu o iotă,
care se mână din apoi, mergând rota înainte.

Se striga din costă (93) Poruncile satului şi veştile mai însemnate adi
şe vestesc în cele mai multe locuri de dobaşul, care merge de-a lungul
 - 215 -

stradei bătând doba, şi din distanţă în distanţă stă şi spune cu gura

ce are de spus. Mai de mult lucrul acesta se făcea strigând din costă
preste sat; începutul se făcea aşa: Tot omul se înţelegă... în fostul
district al Năseudului spun la p a r a d e ,
şegui (87) a şegui = a glumi; şagă = glumă;
Şaga-i şagă
Cui e dragă! 1-a dat de i-a trecut de şagă! (Keteag).
sfară (144) miros greu, tare; mirosul fumului ce ese când arde ceva unsuros.
Sfară în sens figurat se mai dice şi la faimă, scire, veste, d. e.
Ce sfară-i prin ţară?
— E reu preste păreu!
şi
Ce cale-i pe vale?
şireglă (42), tare; din derept a carului ori a căruţiî, în care duc cărăuşii
nutreţul.
ştiuldic! (35), a se stiuldica, (35) a se corii, a se cufunda; aei-1 vedi
în. apă şi odată: stiuldic! = se cufundă, dispare cu sunet. (Reteag).
a sudul (48), a înjura, sudalmă = înjurătură d. e. sudue de stă sorele,
sudue de me mir că nu-1 tună din s e r i n .
Despre Unguri şi Italieni se dice că sudue mai proclet, mai ayam,
mai teribil, grozav,
sumedenie (50), sumă mare, mulţime mare de ceva: avea sumedenie
de bani . . . (Reteag).
şumenise (106), a se şumeni = a bea mai mult decât trebue, dar nu
chiar pănă-i beat tun; e ş u m e n , dar nu-i beat se nu scie el ee face,
Păn' ce-s şumen, eu nu-s beat,
C'aşa-i omul superat! (Reteag).

"~ Tăhui — prost, nccioplit, (pag. 129):

Daca ti treime cap tăhui -
Caută-1 numai la SScui! (prov. pop.) •
ţanţoş (94), şi n i a l c o ş = fălos, sumeţ, fudul, întrecut, mândru,şi ţan­
ţoşă = fudulă, sumeţă, vanitosă. (Reteag). •
; tăul (109) lacul, balta.'
thiară (33) - tortul întins pe resboiu (stative, Născud), gata dc a se ţese.
Am o thiară de 80 de coţi. (Reteag). ,
o ţîră (26, 43, 72, 106, 125, 129) o lecă, puţin, niţel.
Aşa-mi vine câte-o ţ î r ă , '
Se-mi fac pipa totă ţ î r ă (s'o sparg).
1
Aşa-mi vine câte o l e a c ă
Se-mi sfărîm pipa de vatră:
Dar eră me socotesc
Că prea bine duhănesc! (Reteag).
 — 216 —

ţipotind, a ţîpoti = a striga, a ţipa (132).

ţîvli (40) a ţivlf — a se scheuna ca căţăiî, a da glas ţi viitor, ascuţit,
(Reteag).
toiescă (65) a toi, a sfădi, a certă, a-şi aretâ neîndestulirea. S'a su-
perat s e l e a c u l că l'a toit pentr'o secretă de capră, că a ros pomii!
(Reteag).
troscoţel (19) i o ierbă ce se face pe drumurile părăsite, din familia
labiatelor.

Urnit (74) nu se vede urnit — nu se dă dus, nu plecă, Urnesce-1 odată =

fă-1 se plece. Nu se mai urnesce — nu merge, nu plecă, nu se
dă dus. (Reteag).

Văndrălăiî (31) sing. vandralău, dela germ. Wanderbub, căletor, ven-

tură-ţera.
vîj (47,126) moşneg, om betrân. Se mai dice, şi vîjdorog. Dar: a v i j i ^
a potrivi, (90) d. e. bine-s vîjiţî omenii aceia; nu se vijesc în horbe:
Nici aceea nu-i vijită
Numai gura ta-i renjită!
Nici aceea nu-i pe cale
Numai gura ta cea mare!
vojoiu v o j oi aş (74) căpăţina de verdă, dacă nu-i îndesată, ci-i afenată,
se dice vojoiu decureehiu; dacă-i şi mică şi pospăiată (afenată), atunci
e numai v o j o i a ş . Ţiganii când se apropriă Crăciunul, ori şi după
Crăciun, de regulă cer de pomană ori pentru muncă: un vojoieş de
curecbiu şi o ţir de r â n c e d a l ă , adecă carne râncedă de porc.

Zâgnată (9) de foc, zare de foc, foc mic. Fă o ţir de zăgnată se se

prindă mălaiele; mi-am făcut o ţir de zăgnată, că nici lumină n'am, şi
nici nu-i prea cald în casă.
zglobivă sburdalnică, nenerată, întrecută, desmierdată, întinată(p. 134.)
zărăstit (9, 11, 76, 129) = retăcit, cum te al zărăstit p'aici? = cum ai
ajuns? cum te-ai retăcit? cum ai venit p'aici? şi a se perde, a rătăci.
Te miri, pe unde s'a zărăstit. (Reteag).
ziţ (70) şi jiţ, loc de şedut în căruţă, dela germ. Sitz. Ziţurile se fac
din o legătură de pae, ori din o scândură pusă pe loitre, ori ca
la căruţele cele scumpe — sunt z i ţ u r i de fier blănite cu piele ori
trase cu pânză frumosă, er în lăuntru arcuri, de te legănă.

ERD^LYI WlOZEUM
71 • 1906. MÂBCfc&>,($Lp-

K6NYVTÂRA.