Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti…

Antologie a povestitorilor români din Ungaria

 Colecþia Populaþii istorice româneºti
Coordonator: Otilia Hedeºan

Tehnoredactor: Marcela Radu

Dacã n-ar vu fi,

nu s-ar vu povesti…
Antologie a povestitorilor români din Ungaria
© 2007 Editura Paideia
str. Tudor Arghezi, nr. 15, sector 2
71216 Bucureºti, România
tel.: (021)316.82.10; (021)316.82.08
fax: (021)316.82.21 Ediþie de: Florentina Leucuþia ºi Mihaela Bucin
e-mail: office@paideia.ro
www.paideia.ro Cuvânt înainte: Otilia Hedeºan
Notã asupra ediþiei ºi glosar de: Florentina Leucuþia

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României

Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… : antologie a povestitorilor
români din Ungaria / coord : Hedeºan Otilia. - Bucureºti :
Paideia, 2007
ISBN 978-973-596-399-6

I. Hedeºan, Otilia (coord.)

821.135.1(439)-32 2=E@AE=
4 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 5

Acest volum apare în cadrul proiectului Populaþii istorice româneºti CUVÂNT ÎNAINTE
astãzi, proiect dezvoltat de Muzeul Þãranului Român din Bucureºti ºi
Fundaþia „Alexandru Tzigara Samuraº” ºi finanþat de Departamentul
pentru Relaþiile cu Românii de Pretutindeni din cadrul Ministerului Bibliografia ºi contextul sãu
Afacerilor Externe al României.
Pe parcursul a aproape douãzeci de ani, între 1963 ºi 1982, au apãrut
nu mai puþin de ºase colecþii de basme1 preluate de la câþiva povestitori
vorbitori de românã din satele din Ungaria. Scoase în condiþii modeste, în
mici oraºe de provincie din proximitatea localitãþilor de unde erau originari
povestitorii, sau, dimpotrivã, publicate la edituri maghiare dintre cele mai
prestigioase (cum ar fi Editura Academiei Maghiare – Akadémiai Kiadó,
ori Editura Didacticã, din Budapesta) aceste colecþii de texte configureazã,
prin acumulare ºi prin recurenþã, ceea ce poate fi considerat repertoriul
narativ de factur㠖 basm al unei comunitãþi.
Cãrþile în discuþie au reluat în paginã tipãritã o mare parte din poveºtile
lui Vasile Gurzãu din Micherechi (1898 – 1980), Teodor ªimonca din
Chitighaz (1899 – 1999) ºi Mihai Purdi din Otlaca – Pustã (1904 – 1978).
Mai exact, fiecare dintre povestitori beneficiazã de câte douã volume, în
cazul lui Vasile Gurzãu ºi Mihai Purdi fiind vorba ºi despre calupuri
consistente de traducere în maghiarã a basmelor2. Ceea ce atrage atenþia
1
Méhkeréki néphagyományok: Vasile Gurzau meséi, Budapest, Néprajzi
Múzeum, 1963; Vasile Gurzãu magyar és román nyelvû meséi, Budapest,
Akadémiai Kiadó, 1968; Poveºtile lui Mihai Purdi, Budapesta, Editura Didacticã,
1977, Florian – Poveºtile lui Teodor ªimonca – Simonka Tivadar népmeséi –,
Békéscsaba, 1981, Împãratu Roºu ºi Împãratu Alb, Budapesta, Editura Didacticã,
1982, respectiv Világ Szépe és Világ Gyönyörûje, Magyarországi román népmesék,
Purdi Mihály meséi, Budapest, Európa Könyvkiadó, 1982.
2
În discuþia purtatã cu una dintre fiicele lui Mihai Purdi, Florica Godja, în
27 august 2006, aceasta a relatat cã odatã cu acceptul pentru traducerea în
maghiarã a poveºtilor tatãlui sãu s-a negociat ºi traducerea într-o lungã serie de
limbi a acestor texte. Dintre aceste limbi, bãtrâna fiicã a povestitorului a pomenit
doar franceza ºi chineza, fãrã sã aibã, însã, ºtiinþã dacã asemenea traduceri s-au
6 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
de la bun început, mai ales unui cititor de limbã românã, format în tradiþia
cercetãrii etnologice româneºti, este faptul cã toate aceste volume respectã
acelaºi model ºi, implicit, aceeaºi logicã structuralã: o carte – un repertoriu
(sau selecþiuni reprezentative din repertoriu) – un povestitor. În majoritatea
cazurilor, titlul avertizeazã, deja, asupra acestui procedeu: Poveºtile lui
Mihai Purdi, sau Poveºtile lui Teodor ªimonca sunt doar echivalente
româneºti pentru titluri ca Vasile Gurzau meséi, Simonka Tivadar népmeséi,
respectiv Purdi Mihály meséi. Or, în contextul limbii maghiare ºi al
etnografiei maghiare, oricare din aceste titluri trebuie citit ca secvenþã
într-o foarte elocventã tradiþie ºi înþeles într-o extrem de ofertantã
intertextualitate.
În aceeaºi manierã au fost intitulate cãrþi care au tãiat direcþii în
cercetarea etnologicã maghiarã a secolului douãzeci. Exemplele cele
mai cunoscute sunt, desigur, cel al lui Ortutay Gyula, autorul lui Fedics
Mihály meséi (Budapest, 1940) ori, câþiva ani mai târziu, cel al Lindei
Dégh, cu Pandur Péter meséi (Budapest, 19-), însã tipul de colecþie de
texte care provin în exclusivitate de la un povestitor al cãrui repertoriu
este, practic, monografiat astfel, este extrem de rãspândit în lumea
maghiarã3.
Relaþia directã cu etnografia maghiarã este conºtientizatã ca atare ºi
evidenþiatã de cãtre Domokos Sámuel, culegãtorul basmelor lui Vasile
ºi realizat. Cum cataloagele bibliografice pe care le-am consultat nu au dezvãluit
nimic în aceastã privinþã ºi cum nici culegãtorul care s-a ocupat de textele lui
Mihai Purdi, Alexandru Hoþopan nu a menþionat o altã traducere decât cea în
maghiarã, sunt tentatã sã interpretez aceastã informaþie ca pe o componentã a
procesului asiduu de reconstruire ºi de revalorificare tardivã a personalitãþii de
odinioarã a lui Mihai Purdi.
3 Iatã, bunãoarã: Erdész Sándor, Ami Lajos meséi, Budapest, Akadémiai
Kiadó,1968; Bálint Sándor, Tombácz János meséi, Budapest, Akadémiai Kiadó,
1975; Nagy Olga, Cifra Janos meséi, Budapest, Akadémiai Kiadó, 1991. V., în
acelaºi sens, ºi textele târzii, publicate în englezã de Dégh Linda, Narratives in
society: a performer-centered study of narration, Chicago University Press, 1995,
respectiv Palkoì Zsuzsanna, Hungarian folktales: the art of Zsuzsanna Palkoì /
collected, transcribed, annotated, and introduced by Linda Deìgh, translated by
Vera Kalm, New York, Garland Publications, 1995.
7
Gurzãu, în foarte detaliatul studiu care însoþeºte textele4. În ceea ce îl
priveºte de Alexandru Hoþopan, culegãtorul basmelor lui Teodor ªimonca
ºi Mihai Purdi, acesta nu a formulat niciodatã, în textele sale scrise ori în
interviurile pe care le-a dat în ultimele luni, cu ocazia pregãtirii acestei
ediþii, cã miza sa ar fi fost aceea de a scrie o carte perfect mulatã pe
cadrele etnografiei maghiare. Jurnalist de profesie, Alexandru Hoþopan
pare sã fi acþionat mai degrabã în virtutea bunului simþ, iar faptul cã textele
sale au urmat aceeaºi logicã, a repertoriului de performer, se datoreazã
intenþiei sale discrete de a scrie cãrþi despre povestitori cel puþin la fel de
buni ºi interesanþi ca Vasile Gurzãu. Dealtfel, cred cã nu greºesc dacã
socotesc colecþia lui Domokos ca pe principalul model al cãrþilor lui
Hoþopan.
Dincolo de aceste filiaþii interne, însã, ceea ce mi se pare interesant
este cã, astfel concepute ºi publicate, cele ºase volume au stârnit, aproape
automat, interesul lumii ºtiinþifice maghiare. Nume de rãsunet ale
etnografiei ungare din epocã, dintre care se remarcã în mod special Kovács
Ágnes5 dar ºi Voight Vilmos6 au scris mãcar la modul descriptiv asupra
temei, astfel încât, graþie acestei receptãri, povestitorii de limbã românã
din Ungaria ºi repertoriile lor s-au configurat ca temã aparte de studiu.
4
Introduction, la Contes de langue roumaine, în Vasile Gurzãu magyar és
román nyelvû meséi, Budapest, Akadémiai Kiadó, 1968, p. 244: „Alcãtuirea
acestei culegeri a fost inspiratã de excelenta colecþie a lui Ortutay Gyula, Fedics
Mihály meséi (Fedics Mihály povesteºte, Budapesta, 1940), care, într-o anumitã
mãsurã ne-a servit ºi ca model” (trad. mea – O.H.).
5
Vasile Gurzãus Märchen in ungarischer und rumänischer Sprache, in Acta
Ethnographica Academiae Scientiarum Hungaricae, Budapest, Akadémiai Kiadó,
1969, p. 420 – 423; Introducere, la Poveºtile lui Mihai Purdi, Budapesta, Editura
Didacticã, 1977, p. 5 – 12; Tipologia basmelor lui Teodor ªimonca, în Împãratul
Alb ºi Împãratul Roºu, Budapesta, Editura Didacticã, 1982, p. 212 – 219; Modul
de gândire, cultura materialã ºi obiceiurile românilor din Ungaria, oglindite în
poveºtile lui Mihai Purdi, în Din tradiþiile românilor din Ungaria / A
Magyarországy Románok Néprajza, 1983, nr. 4, Budapesta, Editura Didacticã,
p. 66 – 108.
6
Domokos S (szerk.) Méhkeréki néphagyományok: Vasile Gurzau meséi,
Budapest, - Néprajz Múzeum, 1963, în A Magyar Népmesekatalógus füzetei,
p. 118-l20.
8 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
Recitind basmele
Volumele de basme culese de la Vasile Gurzãu, Teodor ªimonca ºi
Mihai Purdi publicate în limba românã conþin 45 de texte, repartizate
destul de uniform între cei trei povestitori: 16 aparþin lui Vasile Gurzãu,
17 sunt preluate de la Teodor ªimonca ºi 12 provin de la Mihai Purdi7.
Este destul de greu de estimat, din prezent, în ce mãsurã aceste liste
de titluri se suprapun cu mai multã sau mai puþinã rigoare peste repertoriile
efective ºi integrale ale celor trei povestitori. Este drept cã Domokos
Sámuel a lucrat cu Vasile Gurzãu o perioadã îndelungatã de timp8, iar
afirmaþia sa în ceea ce priveºte dimensiunile repertoriului publicat este
una tranºantã: „repertoriul întreg al basmelor lui Vasile Gurzãu, împreunã
cu variantele maghiare, a fost publicat în 1968”9. În acelaºi sens, despre
Mihai Purdi se ºtie cã nu era, practic vorbind, ceea ce se numeºte un
povestitor activ, iar textele pe care le-a produs sunt rezultatul unui fantas-
tic efort restitutiv al memoriei10. În ceea ce îl priveºte pe Teodor ªimonca,
aici situaþia este ceva mai nuanþatã, iar cazul acestui povestitor poate folosi
ca un fel de revelator pentru o situaþie mai generalã. Seria de casete audio
pe care se aflã înregistrarea culegerilor fãcute de Alexandru Hoþopan de
la Teodor ªimonca ºi care se gãseºte, în prezent, la Muzeul Erkel din
Gyula este una impresionantã. O privire rapidã asupra cataloagelor sale
7
Pe lângã aceste 45 de texte edite, mai dispunem de încã 7 basme inedite în
variantele lor româneºti. Aceste texte ne-au fost puse la dispoziþie de Alexandru
Hoþopan, în toamna anului 2006, cu ocazia discutãrii actualei ediþii ºi se regãsesc
în format pdf pe cd-rom-ul care însoþeºte acest volum. Totodatã, patru din basmele
din repertoriul lui Teodor ªimonca, reluate în format audio sunt, de asemenea,
inedite.
8 pentru Literaturã, 1966, p. 333 – 360, passim. Un repertoriu de dimensiuni
Introduction, în loc. cit., p. 211: „Am lucrat [la Micherechi] pentru prima
datã în iunie 1960, apoi în 1961, din 1963 în 1965 ºi în toamna lui 1966”.
9 Domokos Sámuel, Povestitorul Vasile Gurzãu, în Din tradiþiile românilor
din Ungaria, tom. 4, Budapesta, Editura Didacticã, 1984, p. 51.
10
V., de exemplu, Kovacs Ágnes, Modul de gândire, cultura materialã ºi
obiceiurile românilor din Ungaria, oglindite în poveºtile lui Mihai Purdi, în Din
tradiþiile românilor din Ungaria, tom. 4, Budapesta, Editura Didacticã, 1984, p.
67: „Mihai Purdi nu era un povestitor locvace. În timpul muncii, dacã ocazia era
prielnicã, povestea câte un basm”.
9
poate evidenþia cã alãturi de basmele prezente în cele douã volume „de
povestitor” în fondul de documente sonore mai pot fi identificate snoave,
glume, întâmplãri din viaþa personalã ori a satului, povestiri la limita
licenþiosului, ceea ce conduce la ideea cã deºi, în mod real, repertoriul
narativ al povestitorilor trebuie sã fi fost mult mai extins, în ceea ce priveºte
subiectele de tip basm, este destul de puþin probabil ca piese semnificative
ºi numeroase sã fi fost scãpate din vedere.
În aceste condiþii se impun, cred, douã idei – forþã. Mai întâi, în ceea
ce îi priveºte pe fiecare dintre cei trei povestitori, este de notat cã repertoriul
lor de subiecte fantastice nu este unul foarte extins11. În al doilea rând,
date fiind dimensiunile destul de apropiate ale textelor culese de la aceºtia,
devine destul de clar cã lipsa unui repertoriu ºi mai variat ºi, mai ales, mai
amplu nu este rezultatul unor amnezii personale ale povestitorilor, nu
provine din diverse fisuri de comunicare dintre cercetãtori ºi subiecþii lor,
nu este efect al superficialitãþii culegãtorilor ºi nici nu poate fi explicatã
printr-un complex de împrejurãri particulare ºi incerte, ci trebuie
interpretatã mai degrabã ca o caracteristicã regionalã.
Reflectând asupra corpusurilor naþionale de basme, Mihai Pop a
avansat, la un moment dat, ideea pertinenþei pe care ar putea-o cãpãta o
analizã a acestora pe straturi istorice ori/ºi repartiþii regionale12. Din pãcate,
în etnologia româneascã nu s-a efectuat, pânã în prezent, un asemenea tip
de comentariu, poate ºi datoritã apetenþei cu totul nesemnificative pentru
variaþia teritorialã a povestitului, în detrimentul interesului pentru studiul
subiectelor narative, al artei povestitului, ori al tipologiei genurilor ºi
speciilor.
11
Cf Ovidiu Bîrlea, Antologie de prozã popularã epicã, Bucureºti, Editura
asemãnãtoare este considerat de Bîrlea drept mijlociu. Lucrurile trebuie privite
cum grano salis, întrucât cercetarea lui Bîrlea are în vedere repartiþia regionalã a
subiectelor ºi tipurilor de basm, iar nu repertoriile povestitorilor. Indirect, aceasta
conduce la ideea cã dacã perspectiva lui Bîrlea ar fi fost centratã pe povestitor ºi
pe monografierea repertoriului sãu, liste de circa cincisprezece titluri ar fi fost
considerate repertorii mici.
12
Mihai Pop, Caractere naþionale ºi stratificãri istorice în stilul basmelor
populare, în „Revista de Etnografie ºi Folclor”, X, 1965, nr. 1, p. 6.
10 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
În acest context, cazul povestitorilor ºi, în mod mai general, al
fenomenului povestitului din satele româneºti din Ungaria meritã tot
interesul nu doar datoritã factologiei în sine, ci ºi pentru exemplaritatea
sa teoreticã, în mãsura în care el permite observarea elementelor care
participã la configurarea unui repertoriu ºi, implicit, a unui stil regional.
Revenind, acum, din aceastã perspectivã, asupra textelor noastre,
rescriu ideea cã pentru comunitãþile de români din aceastã zonã, repertoriul
narativ de tip basmic este, pe intervalul de timp care ar putea fi estimat ca
primele opt decenii ale secolului al douãzecilea13, unul care se dezvoltã
în limitele a zece – cincisprezece poveºti reprezentative pentru fiecare
sat. Prin cumulãri, repertoriul regional se mai extinde, fãrã ca, astfel,
bogãþia sã devinã una dintre trãsãturile sale specifice.
Relectura basmelor permite ºi identificarea elementelor de recurenþã,
a textelor care se reiau la cel puþin doi dintre povestitori, alcãtuind, astfel,
un gen de nucleu puternic al repertoriului regional. În aceastã situaþie
sunt urmãtoarele tipuri ºi subiecte: tipul eroului nãscut dintr-un grãunte
care porneºte în lume în cãutarea surorilor sale rãpite de zmeu, beneficiind
de tovarãºi nãzdrãvani (basmele: Cârlijie, de la Vasile Gurzãu, Demeleu
dã Fer, al lui Teodor ªimonca ºi Mãzãrean ºi ciielalþ, al lui Mihai Purdi –
Aa-Th. 301B); copilul sãrman ursit sã se cãsãtoreascã cu fata împãratului
reuºeºte acest lucru, în pofida încercãrilor disperate ale tatãlui fetei, care
a auzit glasul Ursitoarelor, de a-l ucide (basmele: Gãsâtu, din repertoriul
lui Vasile Gurzãu, respectiv Împãratu ºi cãrbunarãºu, povestit de Teodor
ªimonca – Aa-Th. 933); metamorfozele copiilor cu pãrul de aur (secvenþe
13 Am în vedere faptul cã Vasile Gurzãu ºi Teodor ªimonca, nãscuþi înainte
de 1900 trebuie sã fi învãþat o parte reprezentativã a repertoriilor lor în copilãrie,
din moment ce anii Primului Rãzboi Mondial i-au gãsit — aºa cum reiese din
mãrturisirile lor — ca pe niºte povestitori redutabili în cazãrmile austro-ungare.
În ceea ce priveºte termenul final al intervalului care mã intereseazã aici, el se
suprapune peste anii când Mihai Purdi, mai întâi, respectiv Vasile Gurzãu, în al
doilea rând, au încetat din viaþã. Longevitatea excepþionalã a lui Teodor ªimonca
prelungeºte, cumva, pânã în pragul anului 2000 epoca în care a funcþionat acest
repertoriu de basme, însã faptul cã bãtrânul rãmãsese singur pe acest teren, într-o
concurenþã atroce ºi neloaialã cu cele mai diverse mass media transformã ultimele
decenii ale secolului trecut într-o perioadã de stingere discretã a povestitului de
naraþiuni tradiþionale fantastice.
11
din basmele: Împãratu ºi omu sãrac, respectiv Împãratu Roºu ºi Împãratu
Alb, povestite de ªimonca, dar ºi din basmul lui Mihai Purdi, Împãratul
rãþoi ºi vrãjitoarea – Aa-Th. 707); un personaj umil îl înlocuieºte pe
stãpânul sãu într-o probã dificilã, rãspunzând corect unor întrebãri (textele:
Împãratu ºi popa dar, într-o oarecare mãsurã ºi Pavãl Pãcuraru, ale lui
Vasile Gurzãu ºi Grofu, baronu ºi scluga, al lui Teodor ªimonca). O
socotealã simplã, chiar dacã nu neapãrat foarte exactã este de naturã sã
indice cã miezul puternic, de rezistenþã al repertoriului de naraþiuni
fantastice regionale este alcãtuit din circa un sfert din povestiri.
În ceea ce priveºte relevanþa nucleului puternic identificat în cazul
repertoriului de basme din comunitãþile româneºti din Ungaria, ea poate
fi probatã printr-o lecturã comparativã cu câteva colecþii de basme care
provin din regiuni învecinate. Mã gândesc, în aceastã privinþã, în primul
rând la colecþia de basme a lui Ion Slavici14 ca ºi la cea a lui Petre Ugliº –
Delapecica15. Provenind din ªiria, Pecica ºi Bodrog, localitãþi aflate în
proximitatea satelor de unde sunt originari Vasile Gurzãu, Teodor ªimonca
ºi Mihai Purdi, mai mult chiar, distanþa dintre aceste sate ºi cele ale
povestitorilor ale cãror repertorii ne intereseazã aici este câteodatã chiar
mai micã decât între satele celor trei, basmele din aceste colecþii întãresc
prin repetitivitate existenþa acestui nucleu, în aceastã configuraþie.
În acelaºi sens, este relevantã ºi o a doua deschidere comparativã, cu
basmele culese în aproximativ aceeaºi perioadã ºi de la persoane de vârste
similare cu ale celor trei povestitori din Ungaria în satele din Banat (în
general din Banatul de Câmpie, destul de apropiat de regiunea care ne
intereseazã aici) ºi aflate în prezent în Arhiva de Folclor a Universitãþii de
Vest din Timiºoara16. Mulþi dintre povestitorii cu care s-a lucrat între anii
1965 – 1975 în aceastã regiune au traiecte biografice extrem de
asemãnãtoare cu cele ale lui Vasile Gurzãu sau Teodor ªimonca. Cu armata
regulatã fãcutã în cazãrmi austroungare, ori concentraþi la vârste extrem
de fragede pentru a completa contingentele decimate în primii ani ai celei
14
V. Ion Slavici, Poveºti, Bucureºti, Minerva, 1908, passim.
15 Petre Ugliº–Delapecica, Poezii ºi basme populare din Criºana ºi Banat,
Bucureºti, Editura pentru Literaturã, 1968, passim.
16
V. Basme din Banat, Antologie îngrijitã de Otilia Hedeºan, Timiºoara,
Tipografia Universitãþii de Vest, 1995.
12 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
dintâi conflagraþii mondiale, participanþi mai mult sau mai puþin implicaþi
pe fronturile din Italia ºi Galiþia, apoi reveniþi în satele lor ºi concentraþi
pentru a doua oarã, în armata noului stat instaurat, mulþi dintre povestitorii
bãnãþeni au comunicat basme asemãnãtoare cu cele antologate aici.
Asemãnãrile se regãsesc nu doar în structurã, ci ºi în imaginarea aceleiaºi
atmosfere, dar, adesea, ºi în recursul la aceleaºi situaþii sau fraze stereotipe
pentru marcarea diverselor segmente ale basmului. De fapt, similaritatea
pe asemenea detalii este într-atât de frapantã17 încât una dintre chestiunile
care se formuleazã implicit dar aproape automat este în ce mãsurã ea este
rezultatul unei tradiþii regionale a cãrei unitate trebuie socotitã un postulat,
sau provine din faptul cã povestitorii în discuþie au trãit, la un moment
dat, în aceleaºi medii ale cazãrmilor austroungare, poate – oricât de
ficþionalã pare situaþia! – ascultând aceiaºi povestitori sau chiar
ascultându-se unii pe alþii.
În timp ce comparaþia cu colecþiile Slavici ºi Ugliº – Delapecica
întãreºte importanþa subiectelor din tipurile voinicul nãscut din grãunte
porneºte în cãutarea surorilor sale (cunoscut ºi ca tipul Pipãruº Pãtru,
la Ugliº – Delapecica), ori al metamorfozelor copiilor cu pãrul de aur
(recunoscut, în general, în bibliografia româneascã, dupã varianta
publicatã de Ion Slavici ca Doi feþi logofeþi cu stea în frunte), relaþia cu
basmele culese de la povestitorii din Banat care þin de aceeaºi generaþie
cu Gurzãu, ªimonca ºi Purdi reliefeazã poziþiile puternice ale tipului
copilului ursit sã se cãsãtoreascã cu fata stãpânului ºi mai ales ale
nenumãratelor tipuri de basme dezvoltate pe seama rãspunsurilor
ingenioase la întrebãri dificile.
Implicit, aceste observaþii mã conduc la ideea cã o analizã a
repertoriului care mã intereseazã aici în primul rând pe dimensiunea sa
17
Mã gândesc în primul rând la basmele culese de la Vasile Gurzãu, din
Ungaria, respectiv de la Lazãr Hedeºan, din România. Originari din douã localitãþi
situate astãzi în þãri diferite, dar aflate la doar 50 de km distanþã ºi aparþinând de
aceeaºi administraþie la începutul secolului trecut, nãscuþi în acelaºi an ºi
concentraþi în aceleaºi circumstanþe, apoi trecând prin aceleaºi locaþii cu ocazia
fronturilor din Italia ºi Galiþia, cei doi povestesc în aceleaºi structuri, cu aceleaºi
fraze memorabil – stereotipe. De exemplu: frazele chemãrii la luptã, protocolul
întâlnirii dintre erou ºi zmeu ºi întrecerea prealabilã luptei, cea la mâncare,
formulele de adresare de care uzeazã personajele etc.
13
spaþialã, geograficã, privilegiazã douã mari subiecte de tip fantastic. În
mod complementar, o analizã a aceluiaºi repertoriu în primul rând pe
dimensiunea sincronicã, în contemporaneitatea sa cu un repertoriu dintr-o
regiune învecinatã, scoate la ivealã interesul pentru basme care se
construiesc în registru nuvelistic ºi care mizeazã pe rãsturnarea de situaþie
de tipul loviturii de teatru.
Simptomatic este, însã, faptul cã indiferent de registrul narativ în
care se dezvoltã, subiectele care fac parte din nucleul puternic al
repertoriului de basme din satele româneºti din Ungaria trateazã, în ecuaþii
diferite, o temã centralã: aceea a familiei ºi onoarei acesteia. Iatã: Voinicul
nãscut dintr-un grãunte, în condiþii la limita legitimitãþii sociale, aºadar,
are ca menire principalã descoperirea ºi eliberarea surorilor rãpite de zmei.
Copiii nãzdrãvani cu pãrul de aur, nãscuþi de soþia împãratului ºi îndepãrtaþi
de la curte de duºmanii acesteia dezvãluie, pânã în final, nedreptãþile cãrora
le cãzuse victimã mama lor ºi fac ca aceasta sã îºi recâºtige rangul social.
Copilul la care familia sa renunþã de bunã voie ºi din lãcomie reuºeºte,
pânã la urmã, în viaþã, graþie corectitudinii ºi credinþei de la care nu se
abate în nici un fel. În sfârºit, un funcþionar acoperit de prestigiu scapã de
dezonoare prin intervenþia salvatoare a unui apropiat al sãu (un subaltern
cu care întreþine relaþii aproape familiale) care i se substituie într-o situaþie
dificilã. Este ca ºi când o serie de relaþii familiale, cum ar fi relaþia mamã
– fiice, relaþia frate – sorã, relaþia fii – mamã, relaþia mam㠖 fiu sau
relaþia ºef al grupului familial – membru aparent neînsemnat al acestuia
funcþioneazã necontenit, pe un plan de adâncime care asigurã logica ºi
coerenþa lumii basmului, iar subestimarea, într-o formã sau alta, a acestor
relaþii determinã declanºarea evenimentelor poveºtii. Miza întâmplãrilor
o reprezintã reechilibrarea acestor relaþii, iar aceastã repunere a lor în
funcþiune este taxatã de personaje ca un element de onoare.
Dincolo de acest nucleu puternic, repertoriul regional care se
alcãtuieºte din înserierea basmelor lui Vasile Gurzãu, Teodor ªimonca ºi
Mihai Purdi intereseazã prin nenumãratele detalii care se constituie ca
glose ale subiectelor propriu-zise. Domokos Sámuel enumera, din seria
acestor amãnunte revelatoare din basmele lui Vasile Gurzãu, în primul
rând numeroasele ilustrãri ale cadrului ficþional prin referire la realitate,
mai cu seamã la geografia spaþiilor pe care povestitorul le-a strãbãtut cu
14 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
ocazia rãzboiului18. Astfel, bunãoarã, în Luntraºu: Iar el ajunse la o apã
la fel de mare ca Dunãrea ºi îºi fãcu o bãrcuþã dintr-un trunchi. Începu sã
îi treacã pe oameni apa, cãci pe vreme aceea nu erau încã poduri aºa de
mari ºi de cunoscute ca cele care sunt astãzi peste Criº, la Dobozi, sau
peste Dunãre, la Peºta. Cine ºtie, poate cã pe vremea când Budapesta
era, încã, la începuturile sale, mai treceau ºi acolo Dunãrea cu barca19.
La rândul sãu, Kovács Ágnes a tratat colecþia de basme ale lui Mihai
Purdi ca pe o foarte bunã sursã de studiu a practicilor tradiþionale
regionale20.
Relectura basmelor celor trei povestitori mã conduce ºi la decelarea
altor câteva elemente care participã la construirea unei atmosfere aparte
ºi care poate fi consideratã, dupã mine, componentã importantã a stilului
regional. Notez, în acest sens: inventarea unui cadru aproape permanent
de dezvoltare a acþiunii care aminteºte de lumea sãlaºelor aºezate în pustã,
un cadru în care nimeni nu poate fi luat prin surprindere de nimic, întrucât
vizibilitatea este una maximã, ea permiþând, de fiecare datã, reflectarea
la ºi, apoi, deîndatã, pregãtirea unei atitudini potrivite ºi demne; schimbul
de replici între personaje alterneazã echilibrat între protocolar (Bunã zâua,
bace Mantãlhar – îi spune, la un moment dat, eroul monstrului) ºi
familiaritatea care alunecã discret ºi comic spre înjurãturã (Ai, futu-te,
zâce, bace Marcule… – rosteºte un personaj straniu, Pruncu Furnicii
Mamii Câcânzãi); ca în toate basmele, trecerea eroului de la un statut la
altul se dezvoltã chiar în scenariul poveºtii, aici, însã, interesul pentru
transcenderea statutelor sociale, mai ales de la cel de slugã la cel de stãpân
de pustã copleºeºte, practic, repertoriul.
Alãturi de aceste aspecte care regizeazã cadrele cele mai generale
ale naraþiei, ar mai fi de notat ºi posibilitatea povestitorilor de a alege,
pentru basmele pe care le construiesc, între elementele pe care ei le
considerã cele mai interesante ºi ofertante fie din repertoriul românesc
18
Domokos Sámuel, op. cit., p. 221.
19 Textul ca atare se regãseºte doar în varianta maghiarã a poveºtii lui Gurzãu;
cf Domokos, ibidem.
20
V. Modul de gândire, cultura materialã ºi obiceiurile românilor din
Ungaria, oglindite în poveºtile lui Mihai Purdi, în loc. cit., p. 66–108.
15
fie din cel maghiar21. Alunecarea elegantã între repertorii, limbi ºi culturi
se poate petrece, însã, în multiple moduri. Vasile Gurzãu dã exemplul
memorãrii (probabil în condiþiile de cazarmã) unui rezumat al aventurilor
eroului legendar sârb Kraleviæ Marko ºi al construirii unei poveºti –
surogat intitulatã Cranovite Marc. Tot el i-a povestit profesorului
budapestan Domokos Sámuel o mare parte a basmelor sale în limba
maghiarã, producând, practic, prin acest experiment, un efect extrem de
interesant: textele în maghiarã nu traduceau variantele româneºti ci
recreau, efectiv, subiectul22. Jocul variantelor bilingve produse de Vasile
Gurzãu în vederea înregistrãrii evidenþiazã, în mod suplimentar, ºi o
variaþie a codurilor de comunicare: varianta maghiarã oficialã este una
‘politic corect㒠din punctul de vedere al anilor comunismului, în vreme
ce varianta româneascã, conservatã confortabil în graiul local este
dezinteresatã de jocul periculos al vorbelor în doi peri, care afirmã ºi
camufleazã în acelaºi timp23.
În sfârºit, dar nu în cele din urmã, ar mai fi de notat cã repertoriul
regional din satele româneºti din Ungaria este restituit din trei segmente
care provin de la trei personalitãþi aparte. Decanul de vârstã al
povestitorilor, Vasile Gurzãu practicã o naraþie fermã, pe care o
contrapuncteazã prin scurte scene în care se amuzã sã joace, rând pe rând,
rolurile personajelor. Totuºi, basmele sale rãmân sobre ºi se construiesc
21 V., în acest sens, comentariile foarte bune ale lui Kovács Ágnes în vederea
stabilirii tipurilor narative cãrora le aparþin basmele lui Teodor ªimonca ºi Mihai
Purdi în Tipologia basmelor lui Teodor ªimonca, postfaþã la Alexandru Hoþopan,
Împãratu Roºu ºi Împãratu Alb, ed. cit., p. 212 – 219, respectiv Modul de gândire,
cultura materialã ºi obiceiurile românilor din Ungaria, oglindite în poveºtile lui
Mihai Purdi, în loc. cit., p. 104.
22 Domokos Sámuel, op. cit., p. 228: „Compararea basmelor bilingve ale lui
Vasile Gurzãu dovedeºte cã el nu traduce; el recreeazã basmele, conservându-le
trãsãturile esenþiale. Putem observa, pornind de la mai multe basme ale lui Gurzãu,
cã varianta spusã într-o altã limbã nu reflectã decât trãsãturile esenþiale ale
basmului în chestiune; gãsim divergenþe în diferite episoade ºi în descrieri; uneori
suntem nevoiþi sã constatãm absenþa unor episoade din una din cele douã variante.”
23 Observaþiile îi aparþin lui Farkas Jenõ ºi au fost fãcute în cadrul
conferinþei De aproape ºi de departe: despre românii din Ungaria, Szeged –
Gyula, 12 mai 2007.
16 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
destul de alert, în urmãrirea nestrãmutatã a subiectului tradiþional. Cred
cã nu greºesc dacã vãd în textele culese de la el un adevãrat grad zero al
povestitului de basme în grupul care ne intereseazã.
În raport cu acest nivel, repertoriile celorlalþi doi povestitori reprezintã
diverse moduri de ‘lectur㒠a tradiþiei. Teodor ªimonca aduce un talent
excepþional, greu de estimat din simpla citire a paginii tipãrite. El are o
dicþie revelatoare, ºtie sã uzeze de modulãri semnificative ale vocii, are
distincþie ºi, evident, har 24 . Strategiile sale sunt, însã, mult mai
diversificate.
Povestitorul reciteºte multe din secvenþele basmelor în cheie miticã.
De exemplu, o bãtrân㠖 adjuvant, cu nimic mai complexã decât orice
alt personaj din categoria donatorilor din basm oferã prilejul unei mici
glose despre respectul pe care societatea îl datoreazã bãtrânilor: Eu am
avut noroc cu o maicã bãtrânã ºi sã nu dãspreþuiþ pã care-i bãtrân dã
amu nainte! În alt loc, abolirea pedepsei cu moartea este introdusã ºi
ea în basm odatã cu succesul tânãrului sãrac în cãsãtoria cu fata bogatã:
Dân dat-aceie o zâs cã: nu-i mai sclobod sã sã omoarã, cã dân acar
sãrac, acar bogat, acar mãcar dã ce, poate cã acela mai multã vitejie
are dâcât acel ce-i ficior dã-mpãrat. Tehát, aºe or ajuns ºi dân þâgani
d-o fost juneri la-mpãrat. Practic, basmele lui Teodor ªimonca se
deruleazã ca ºi când lumea lor ar fi o lume de dinainte de reguli, iar
întâmplãrile, mai neaºteptate sau mai simple, vin sã releveze
semnificaþiile gesturilor, despãrþind binele de rãu. Frazele somptuoase
ale povestitorului puncteazã definitiv funcþia miticã.
Pentru acesta plãcerea de a da sentinþe depãºeºte, însã, mitografia
clasicã, atingând chestiuni dintre cele mai neobiºnuite. Teodor ªimonca
nu pierde nici o ocazie de a analiza la rece orice tip de situaþie spre care îl
conduce basmul, inventând, deîndatã, un discurs care nu poate fi uºor
uitat. O tânãrã împãrãteasã prea asaltatã de un soþ iubitor ºtie sã facã
politicã mare, explicând cum ar proceda ea, dacã ar avea puterea: Aº con-
24
Pe cd-rom-ul anexat volumului, textele înregistrate de la Teodor ªimonca
stau mãrturie pentru aceste calitãþi. O adevãratã bijuterie, în acest sens, este
segmentul intitulat de noi Povestea vieþii, pasaj înregistrat de Adam Bauer, de la
redacþia în limba românã a Radiodifuziunii Maghiare în 1993, când povestitorul
împlinise, deja, 93 de ani.
17
duce þara, zâce, ºi aº vini acasã sara. În acelaºi basm, un personaj are un
nesperat ºi cu totul necanonic acces antialcoolic: Apa-i bunã când þ-o
treabã, numa bãutura îi uãtravã, zâce. Între sinceritate ºi ironie,
povestitorul rosteºte: În zãdar cã îi omu împãrat, uã cã macarce lucrãtor,
femeie-i întâi ºi iarã femeie.
La rândul sãu, Mihai Purdi oferã ºi el un tip de ‘lectur㒠a repertoriului
basmic, în sensul cã ceea ce a fost publicat sub titlul generic de poveºtile
lui Mihai Purdi este de fapt un text scris din memorie, în intenþia clar
exprimatã de a pune în paginã textele pe care le povestise odinioarã tatãl
sãu, Gavrilã. Caz clar de oralitate secundã, cum ar spune Zumthor25, textul
produs de Purdi semnificã intens nu doar fiindcã el restituie repertoriul
comunitar de basme – care, întâmplãtor, este ºi unul familial –, ci ºi pentru
cã aceastã restituire fãcutã de chiar unul dintre membrii comunitãþii
tradiþionale pledeazã, indirect, pentru semnificaþiile pe care basmografia
le dobândise, deja, în momentul în care Mihai Purdi s-a decis sã transcrie
textele tatãlui sãu. Este evident cã aici nu mai este vorba, în primul rând,
despre funcþiile clasice ale povestitului care catã sã socializeze, sã distreze
ºi sã educe, ci despre o conºtientizare a valorii de reprezentare a textelor.
Judecata implicitã a lui Purdi trebuie sã se fi þesut în jurul ideii cã acele
texte nu e bine sã fie uitate deoarece ele sunt valoroase ºi ca atare au
funcþii simbolice esenþiale pentru întreaga comunitate26.
Manuscrisele lui Mihai Purdi, arhivate în prezent la muzeul Erkel
din Gyula27 stau mãrturie pentru bãtãlia fantasticã de transpunere a fluxului
narativ pe pagina scrisã. Lucrurile trebuie sã fi decurs cu atât mai dra-
matic cu cât Mihai Purdi a fost, în ceea ce priveºte scrisul în româneºte,
un autodidact, reinventând, practic, scrierea pentru diverse nevoi
comunitare. Relativa dificultate a trecerii de la oralitate la scriiturã prin
filtrul memoriei, iar nu prin transpunere automatã, a generat, probabil,
dimensiunile ceva mai reduse ca ºi epicitatea ceva mai rudimentarã a
poveºtilor lui Purdi. Acestea alunecã, cel mai adesea, înspre cadrele
arhitextuale ale snoavelor, pildelor ºi glumelor. Când subiectul este unul
25 Paul Zumthor, La lettre et la voix, Paris, Seuil, 1987, p. 19.
26
Cf Jack Goody, Entre l’oralité et l’écriture, Paris, PUF, 1993, p. 91 – 121,
passim.
27 Câteva dintre acestea se aflã, scanate, pe cd-rom-ul anexat acestui volum.
18 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
captivant ºi puternic, greu de fracturat fãrã prejudicii serioase pe planul
semnificaþiilor, ceea ce face ca fluxul epic sã fie dificil de coordonat,
Purdi mizeazã pe fragmentarism. El conduce acþiunea pas cu pas, iar când
situaþia se agraveazã pânã la crizã, unul dintre personaje rosteºte ritos un
nu-i bai care puncteazã complicaþia maximã ºi declanºeazã instantaneu
rezolvarea prin soluþii diverse, toate de tipul deus ex machina.
Conchizând, e de notat ºi cã cei trei povestitori, Vasile Gurzãu, Teodor
ªimonca ºi Mihai Purdi reprezintã, fiecare, un anumit tip de subiect
‘informator’28. Definit prin „talent, acurateþe ºi respect pentru norma
consacratã”29, Vasile Gurzãu este un executant. În mãsura în care avea
„inventivitate, originalitate, geniu”30, Teodor ªimonca se apropie de tipul
creator. Interesat ca proiectul sãu „sã descrie, sã precizeze, sã dea lãmuriri
cu privire la desfãºurarea în timp ºi spaþiu a acþiunii x sau a structurii
acþiunii x; [caracterizându-se, totodatã] prin spirit de observaþie, rigoare,
precizie, exactitate, stricteþe”31, Mihai Purdi este tipul martor. Pe jocul
complementaritãþilor fericite, aºadar, basmele celor trei oferã tratãri
distincte ale unui repertoriu regional poate tocmai de aceea bine configurat.
Reînvestirea cu valoare
Primite cel puþin cu deferenþã dacã nu chiar cu cãldurã de etnologia
maghiarã în perioada imediat ulterioarã publicãrii lor, colecþiile de basme
ale lui Vasile Gurzãu, Teodor ªimonca ºi Mihai Purdi ºi-au ocupat,
începând cu anii ’80 ai secolului trecut, locul cuvenit în bibliografia
maghiarã privitoare la studiul basmului. Vreme de douãzeci de ani, câteva
numere ale principalului periodic de etnologie publicat în limba românã
în Ungaria, Din tradiþiile populare ale românilor din Ungaria32 au fost
28 Cf Sanda Golopenþia, Elemente praxiologice ºi pragmatice relevante
pentru o tipologie a informatorilor, în Intermemoria, Studii de pragmaticã ºi
antropologie, Cluj - Napoca, Dacia, 2001, p. 9 – 32, passim, dar ºi 43 – 46,
passim.
29
Ibidem, 18.
30
Ibidem.
31 Ibidem.
32
Publicaþia are girul ºtiinþific al Asociaþiei Maghiare de Etnografie / A
Magyar Néprajzi Társaság kiadványa.
19
singurele locuri în care s-a mai discutat despre cei trei povestitori, despre
repertoriile lor ºi despre procesul complex al culegerii basmelor lor de
cãtre Domokos Sámuel, respectiv de cãtre Alexandru Hoþopan, susþinut
ºtiinþific de Kovács Ágnes33.
În pofida acestei receptãri critice favorabile, era greu de prefigurat,
înainte de anii 2000, însemnãtatea pe care avea sã o dobândeascã acest
subiect în comunitatea româneascã din Ungaria. În timp ce cãrþile scoase
între 1963 ºi 1982 au devenit adevãrate raritãþi bibliografice ºi în condiþiile
în care, chiar puþinele volume disponibile se vãdea cã au pagini încã
nerãsfoite34, subiectul ‘povestitorilor’ s-a relansat angrenând gesturi ºi
acþiuni multiple ºi extrem de dense semantic.
Sub puterea exemplului sistemului cultural – educativ maghiar, care
privilegiazã actul povestitului în demersul didactic, imediat dupã anul
2000 la Micherechi, satul natal al lui Vasile Gurzãu a început sã se
desfãºoare, în fiecare primãvarã (perioada naºterii povestitorului care
mãrturisea despre sine cã s-a nãscut în mãrþiºor, ca puii cei dã ghinã) un
concurs de povestit numit, desigur, Vasile Gurzãu. Cu ocazia primului
asemenea concurs, pe clãdirea bibliotecii locale s-a inaugurat o placã
memorialã care aminteºte de existenþa povestitorului.
În anii imediat urmãtori, la Chitighaz ºi Oltaca – Pustã, comunitãþile
locale au mimat cu discreþie actul oficializãrii existenþei câte unui
povestitor în satul lor, inscripþionând ºi, apoi, inaugurând în condiþii fes-
tive, alte plãci memoriale. Programele tematice din sistemul învãþãmântului
în limba românã din Ungaria nu au omis, nici ele, tema. De la clasele
primare la lista de subiecte pentru bacalaureat, basmele lui Vasile Gurzãu,
Teodor ªimonca ºi Mihai Purdi figureazã ca referinþe literare obligatorii.
Pentru ca întreaga piramidã a sistemului de învãþãmânt sã fie strãpunsã,
33
Este vorba despre tomurile: 4 / 1984 (care conþine studii despre toþi cei
trei povestitori semnate de toþi cei trei cercetãtori ai lor), respectiv 11 / 1997 (un
volum omagial, prilejuit de a ºaizecea aniversare a lui Alexandru Hoþopan),
34
În aceastã situaþie este, în primul rând, secvenþa în limba românã a
volumului din 1968 al basmelor lui Vasile Gurzãu. Transcrierea foneticã a
basmelor a echivalat cu postularea unui cititor instruit în lingvisticã, apt sã o
descifreze. În condiþiile în care volumul a fost aproape necunoscut în România,
el s-a transformat într-o carte extrem de preþioasã sub aspect documentar, însã
care se adresa exclusiv celor câþiva specialiºti în românisticã din Ungaria.
20 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
în anul 2002 Mihaela Bucin, lector la Catedra de Limba ºi Literatura
Românã de la Universitatea din Szeged a susþinut doctoratul în etnologie
cu o tezã despre Fenomenul povestitului în cadrul comunitãþii româneºti
din Ungaria, dedicând pagini substanþiale celor trei povestitori.
Cazul cel mai interesant îl reprezintã, însã, dupã mine, înfiinþarea
unei asociaþii culturale „Mihai Purdi”, la iniþiativa uneia din nepoatele
povestitorului, Eva Bocsor. Asociaþia nu mizeazã, în primul rând, pe
restituirea memoriei povestitorului, ci are mai degrabã scopuri
administrativ – civice. În toamna lui 2006 ea a participat cu liste proprii
la alegerile locale din Ungaria ºi a câºtigat. Este drept cã doar la Otlaca –
Pustã, satul natal al povestitorului, dar faptul cã sub auspiciile unui subiect
‘informator’ de folclor a fost posibilã câºtigarea unor alegeri administrativ
– politice funcþioneazã ca un adevãrat revelator pentru metamorfozarea
profundã a funcþiilor pe care personalitãþile acestor povestitori le au în
prezent pentru comunitatea româneascã din Ungaria.
Amintirea oamenilor concreþi, cãrora le plãcea sã spunã adesea mai
mult decât sã facã ºi care, câteodatã, erau un adevãrat calvar pentru
propriile lor familii fiindcã întârziau de la obligaþiile casnice abando-
nându-se povestitului în cele mai neobiºnuite condiþii începe sã pãleascã,
ei substituindu-i-se imaginea unor adevãraþi eroi culturali.
Povestirile despre povestitori35 îi prezintã în ipostaze diverse însã
aproape întotdeauna exemplare. Maria Gurzãu – Czegledi, nepoata lui
Vasile Gurzãu vorbeºte despre bunicul sãu în termeni mereu elogioºi.
Dupã aceste relatãri rezultã cã, prin reacþiile sale, bãtrânul se dovedea
generos ºi indulgent, punctând, însã, de fiecare datã trãsãtura prin fraze
memorabile. Vasile Gurzãu-ul Mariei Gurzãu, doctorul în folcloristicã de
astãzi, este un construct care se muleazã perfect pe imaginea subiectului
‘informator’ de folclor din epoca romanticã: e bãtrân, e þãran, e sãrac, e
simplu, e inteligent, are replicã ºi memorie, practicã demnitatea ºi exprimã
monumental înþelepciunea tradiþionalã.
35
Nu ignor cã o bunã parte din travaliul de reinventare a memoriei privitoare
la cei trei povestitori s-a dezvoltat în paralel cu demersul meu de investigare a
acestui subiect ºi nici cã demersul meu a influenþat, câteodatã, procedeele
memoriale. Ca strãinã care studiam subiectul îi dãdeam, involuntar dar inevitabil,
gir ºi clasã.
21
Mai nuanþat, fiindcã este construit din mai multe perspective ºi prin
mai multe voci, dar ºi fiindcã îi mai trãiesc toate fiicele, nu doar
nepoatele, Mihai Purdi se configureazã ºi el ca un personaj extrem de
interesant. Grupul familial care povesteºte despre el a selectat o serie
de întâmplãri pe care le nareazã, le ºlefuieºte, le dã semnificaþie, pentru
a identifica, în cele din urmã, o trãsãturã tare a strãmoºului. Amintirea
difuza a epocii în care, cantor la bisericã fiind, tatãl a peregrinat pe la
sãlãºele aflate în proximitatea pe atunci periculoasã cu graniþa cu
România, permite realizarea unei povestiri exemplare, în care Purdi
joacã clar rolul eroului modest dar vrednic, care surclaseazã spaima
pentru a-ºi face datoria pioasã faþã de consãteni. La polul opus, amintirea
nepoatei care, vameºã fiind, a fost rugatã de ºeful ei sã facã o micã
traducere fiindcã un bãtrân nãstruºnic se prefãcea cã nu înþelege ce i se
spune în punctul de frontierã, ºi care nepoatã constatã cã tot spectacolul
era jucat cu aplomb de bunicul sãu, aduce în atenþie un Purdi nonºalant,
dispus sã ia în râs restricþiile stupide, chiar dacã pentru aceasta juca, o
vreme, un rol de clovn.
Dincolo de carnaþia efectivã a acestor povestiri, funcþiile lor
exemplare, menite sã participe la configurarea unui model uman ºi cul-
tural mi se par esenþiale. În vreme ce basmele lor au rãmas în cãrþile
citate de etnografii maghiari, iar culegãtorii acestor basme au devenit titluri
ale unor articole de dicþionare de etnologie, cei trei povestitori români
din Ungaria, Vasile Gurzãu, Teodor ªimonca ºi Mihai Purdi au început sã
numeascã spaþii mental – simbolice apte sã genereze adevãrate rituri pro-
fane cu funcþii cultural – identitare limpezi.
O nouã ediþie
Republicarea repertoriilor celor trei povestitori survine, mai întâi,
dintr-o nevoie practicã, deoarece, aºa cum notam mai sus, ediþiile originale
au devenit, în timp, adevãrate raritãþi bibliografice. Ea este, însã, ºi un act
restitutiv absolut necesar. Basmele lui Vasile Gurzãu, Teodor ªimonca ºi
Mihai Purdi nu se regãsesc în nici una din bibliotecile româneºti ºi au fost
consultate, pânã acum, absolut întâmplãtor, de cãtre foarte puþinii
specialiºti români care s-au ocupat, tangenþial, de tradiþiile ºi limba
populaþiei româneºti din Ungaria.
22 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 23

Nefiind filolog ci etnolog, mi-a fost imposibil sã nu constat, în anii o serie de documente din arhivele familiale. Adam Bauer, de la redacþia
2001 – 2006, în care am fãcut scurte dar repetate stagii de teren în în limba românã a Radiodifuziunii Maghiare ºi Eva Iova, de la redacþia
satele româneºti din estul Ungariei, cã reeditarea acestor basme ar fi Foii Româneºti mi-au permis accesul la documentele legate de cei trei
prejudiciatã profund dacã lor nu li s-ar asocia vocile povestitorilor, povestitori existente în arhivele lor. Nimic nu ar fi fost posibil, însã,
imaginile acestora, povestirile apropiaþilor lor despre ei ca ºi despre fãrã de munca de filolog ºi de benedictin a Florentinei Leucuþia, care
cercetãtorii care i-au propulsat acum aproape jumãtate de secol, ca ºi a dus greul finalizãrii acestui proiect. Ea a redactat împreunã cu Mihaela
despre realul ºoc cultural pe care l-a reprezentat în diversele sate Bucin poveºtile, pornind de la ediþiile lor anterioare, în condiþiile în
româneºti din Ungaria procesul culegerii folclorului cu mijloace tehnice care accesul la textele înregistrate nu a mai fost posibil. Tot Florentina
moderne. Leucuþia ºi Mihaela Bucin au glosat, pentru uzul cititorului român de
Povestitul românilor din Ungaria înseamnã, fãrã doar ºi poate, câteva la anul 2006, cuvintele regionale ºi maghiarismele din texte, pentru ca
cãrþi reprezentative, bine aºezate în rafturi de bibliotecã ºi care au dreptul frumosul grai românesc din Ungaria sã recapete relief ºi nuanþã
la o variantã nouã, pentru un public diferit. Dar aceste cãrþi sunt doar semanticã. Mulþumiri tuturor.
o parte a fenomenului. Dincolo de el se aflã o întreagã reþea de rumori
Otilia Hedeºan
prin care se þes semnificaþii, se configureazã ierarhii culturale ºi se
construiesc valori.
Cd-rom-ul care însoþeºte acest volum are menirea de a ilustra aceastã
parte ascunsã. El mizeazã, mai întâi, pe dezvãluirea unei adevãrate
‘bucãtãrii’ a cercetãrii temei. În al doilea rând, el reuneºte un proces la
limita periculoasã a investigaþiei de teren, în mãsura în care îºi propune
sã spargã pojghiþa convenþionalã a vechii cercetãri filologico –
folcloristice care se mulþumeºte sã identifice texte ºi sã le interpreteze
pentru ele însele, neglijând în mod deliberat contextul socio-cultural
din care ele provin, ca ºi povestea sinuoasã a producerii lor prin chiar
actul cercetãrii.
Realizarea acestei ediþii este rezultatul unei munci de echipã. Mihaela
Bucin, lector la Catedra de Limba ºi Literatura Românã din Szeged este
cea care mi-a atras atenþia asupra acestor colecþii, cea care a insistat sã
le citesc, cea care mi-a vorbit prima despre povestitori, cea care m-a
forþat, la început, sã merg în satele de unde ei provin; este, practic,
autorul moral al întregii întreprinderi. Emilia Martin, directoarea
muzeului Erkel, din Gyula a facilitat accesul la principalele fonduri cu
documente legate de cercetarea povestitului în Ungaria ºi m-a îndrumat
discret dar competent la oamenii cei mai potriviþi sã vorbeascã pe acest
subiect. Maria Gurzãu, Ana ºi Eva Boscor, Florica Godje au acceptat sã
îmi povesteascã despre pãrinþii lor povestitorii ºi mi-au pus la dispoziþie
24 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 25

NOTÃ ASUPRA EDIÞIEI

Prezenta ediþie reuneºte integral textele în limba românã ale poveºtilor

publicate în volumele: Domokos Sámuel, Vasile Gurzãu magyar és román
nyelvû meséi, Akadémiai Kiadó, Budapest, 1968, volum bilingv, maghiar
– român; Alexandru Hoþopan, Poveºtile lui Mihai Purdi, Editura Didacticã,
Budapesta, 1977; Alexandru Hoþopan, Împãratul Roºu ºi Împãratul Alb
(Poveºtile lui Teodor ªimonca), Editura Didacticã, Budapesta, 1982.
Am pãstrat opþiunea autorilor acestor volume în ceea ce priveºte
ordonarea textelor în cadrul fiecãreia din cele trei secþiuni ale antologiei
pe care o propunem: Poveºtile lui Vasile Gurzãu, Poveºtile lui Teodor
ªimonca, Poveºtile lui Mihai Purdi.
În privinþa transcrierii textelor înregistrate, cei doi editori au avut
opþiuni diferite. Domokos Sámuel prezintã textele în transcriere foneticã,
iar Alexandru Hoþopan redã în transcrierea sa numai acele particularitãþi
dialectale care pot fi evidenþiate prin semnele alfabetului standard al limbii
române, ca de exemplu:
– diftongarea vocalei o în poziþie iniþialã ºi în silabele accentuate:
uom (om);
– transformarea unor vocale în anumite condiþii, de exemplu e > ã:
mãrg (merg); u > o: on (un), jor (jur); i > î: pãþî (pãþi). (În prezenta
ediþie am folosit â, conform noilor norme ortografice: þân – þin.)
– redarea grupurilor ge, gi prin je, respectiv ji: ajunje (ajunge), ajunji
(ajungi).
Pentru a înlesni unui public cât mai larg lectura acestor texte, în ediþia
de faþã am optat pentru maniera de transcriere propusã de Alexandru
Hoþopan, fãcând modificãrile de rigoare în textul preluat din volumul lui
Domokos Sámuel. Cititorilor nefamiliarizaþi cu particularitãþile fonetice
ale variantei subdialectale vorbite de românii de dincolo de graniþa de
26 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
vest le vin în sprijin fragmentele de arhivã sonorã din cd-ul care însoþeºte
volumul. Facem totuºi urmãtoarele precizãri privind modul de pronunþare
în câteva situaþii în care fenomenele fonetice specifice acestei variante
subdialectale nu sunt evidenþiate de transcrierea simplificatã pentru care
am optat:
– e accentuat urmat de e în silaba urmãtoare se pronunþã ca vocalã
deschisã: peºte se pronunþã pêºte;
– o din interjecþia no se ponunþã ca o deschis;
– diftongul ea la final de cuvânt se pronunþã ca e deschis (ê): a me
(a mea) se pronunþã a mê; re (rea) se pronunþã rê; aceeaºi
transformare are loc la imperfect: trecem (treceam) se pronunþã
trecêm. (Atragem atenþia asupra omografiilor care apar prin
folosirea acestei variante de transcriere, ca de exemplu: trece –
indicativ prezent, persoana a III-a, singular, accentuat trece ºi trece
– indicativ imperfect, persoana a III-a, singular, accentuat trecê;
la fel, þâne – þâne, zâce – zâce etc. Acelaºi fenomen apare ºi la
substantivele terminate în e, unde forma nearticulatã e omografã
cu cea articulatã: vulpe – vulpe ºi vulpe – vulpea. La o lectura
atentã, contextul dezambiguizeazã valoarea acestor omografe.)
– t urmat de e, i sau de diftongul ea se pronunþã palatalitat: carte,
tine, teacã se pronunþã care, ine, respectiv eacã;
– d urmat de e, i sau de diftongul ea se pronunþã palatalizat: arde,
dinþ (dinþi), deal se pronunþã arïe, ïinþ, respectiv ïeal.
– n urmat de e, i se pronunþã muiat: mâne (mâine), ani se pronunþã
mâñe, respectiv añi.
– b urmat de diftongul ie devine bï: bdet (biet) se pronunþã bïet;
– m urmat de i sau de diftongul ie devine mñ: amnirosî, (mirosi)
mnel (miel) se pronunþã amñirosî, respectiv mñel;
– ch urmat de e, i se palatalizeazã: tem (chem); rotie (rochie) se
pronunþ㠝em, respectiv roie;
– gh urmat de e, i se palatalizeazã: deaþã (gheaþã); privedi (priveghi)
se pronunþã ïeaþã, priveïi.
– p urmat de diftongii ie ºi ia se palatalizeazã: tept (piept), teatrã
(piatrã) se pronunþ㠝ept, eatrã.
27
Glosarul cuprinde explicaþii privind regionalismele, variantele
dialectale ale unor cuvinte, expresiile ºi locuþiunile specifice graiului celor
trei povestitori, alãturi de traducerea cuvintelor ºi expresiilor din limba
maghiarã, redate în text prin cursive (în total peste 1000 de cuvinte, forme
ºi expresii). Am indicat prin asterisc (în general la prima lor apariþie în
textul fiecãrei poveºti, dar ºi de mai multe ori pe parcursul textului, când
am considerat cã e cazul, pentru a evita o lecturã greºitã) cuvintele, formele
ºi expresiile explicate în glosar. Am socotit necesarã prezenþa asteriscului
pentru a evita confuziile care ar putea sã aparã din cauza destul de deselor
omonimii între regionalismele din text ºi cuvintele românei literare
(a-ºi bãnui – a-i pãrea rãu, bogat – destul, bot – bulgãre, briºc㠖 briceag,
bucate – culturã, recoltã de cereale, a clãti – a clinti, corn – colþ, cost –
mâncare, ia – iatã, înfocat – febril, a învãlui – a amesteca, lutos – murdar,
mãºin㠖 chibrit, mereu – încet, pan㠖 floare, porumb – porumbel,
porumbel – arbust care face porumbe, a prânzî – a mânca micul dejun,
tare – vreun, zar – clanþã etc.); a omonimiilor care apar în interiorul
variantei subdialectale (ai – ai, ani; bat – bat, beat; cot – cot, caut; d㠖
de, dacã; pãrete – perete, pereche; a sfinþî – a sfinþi, a asfinþi; temi – temi,
chemi; tip – fel, fotografie etc.), a unor valori semantice diferite de cele
din româna literarã pe care le au unele cuvinte în graiul povestitorilor
(a se afla – a se simþi, band㠖 taraf; carte – hârtie; cârp㠖 batic, câºtiga
– procura; fierbe – a gãti, gazd㠖 stãpân, gospodar, înstãrit; hârb –
ceramicã; june – mire, ginere; lumin㠖 lumânare; a netezî – a mângâia,
pop㠖 snopul din vârful unei grãmezi de snopi de grâu, aºezat astfel ca
sã þinã grãmada; a petrece – a însoþi, a conduce; a se purta – a se grãbi;
regulat – normal; a rãmâne – a întârzia, a se þâne – a se lãuda, a se fuduli
etc.), a omografiilor dintre cuvintele dialectale ºi cele ale românei lite-
rate, rezultate din transcrierea folositã (biter pentru bier – golan,
bandit; ghete pentru ghee – sã termine; tip pentru ip – fel, fotografie
etc.).
Alte intervenþii în textele preluate din volumele menþionate sunt
corectãrile tacite ale greºelilor de literã.
Florentina Leucuþia
28 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 29

POVEªTILE
LUI VASILE GURZÃU
(culese de Domokos Sámuel)
30 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 31

PAVÃL PÃCURARU

D-apoi, domnule, þ-oi spune c-am auzât dânt-on uom o datã dã mult…
O fost odatã Împãratu Roºu. ªi Împãratu Roºu aista* o avut doauãzeci dã
pãcurari. Turma iera tãt dân cinci sute la ii*! ª-apoi aista o fost pãcurar
dã multã vreme la iel. ªi acolo o vinit on prunc cã n-o avut nici tatã, nici
mamã º-o murit pãrinþii la iel. ªi dacã o murit pãrinþii la iel, iel s-o dus
aºe-n lume. Dacã s-o dus în lume, iel o ajuns acolo la pãcurarii acii*. Da
pãcurarii acolo, cã ierau acolo la stânã, ierau acolo. ªi tãt* acolo cu uãile,
unu dincoace, unu dâncolo, ierau în colibele lor acolo. ª-apoi zâce:
– Mãi, pruncule, da inde* meri? – zâce.
– D-apoi, zâce, mã duc pân lume!
– D-apoi d-înde* ieºti?
– Io nu ºtiu!
– D-apoi, ai tatã?
– N-am!
– Da’ mamã?
– Nici!
– Cum te teamã*?
– Io nu ºtiu! – zâce iel.
– Mã, zâce, da hai, bagã-te sclugã* la noi, zâce, cã þ-om da, zâce,
aice, caº, jintiþã, þ-om mai da carne ºi* mânci, zâce. ª-apoi, zâce, acela
lucru îi ave la noi, zâce, cã te-om mâna acolo-n sat, apoi ni-i aduce duhan*,
ni-i aduce maºine*, ni-i aduce sare. Când a mere câte unu acasã îi mai
griji dã turmã, aice cu noi, zâce, apoi te-om învãþa aci cu fluiera, cu
hidede*, zâce, nu ieste bine?
– Bine-a fi!
– D-apoi, zâce, tu dacã nu ºtii cum te teamã, zâce, dã astãzi-nainte a
fi numele tãu: Pavãl Pãcuraru!
32 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
E, d-apoi Pavãl Pãcuraru acolo iel creºte cã sã hãrãne* bine. ªi nu
lucra nimica, numa mere-n sat acolo la bolt*, aduce maºine, aduce sare ºi
aduce acolo ce ºtiu ce, ce le trebuie la pãcurari. Da sã mai juca cu puii cei
dã mãgari acolo ºi cu mnieli*. ªi trãie bine. D-apoi, Pavãl Pãcuraru creºte.
Da iera aspru, iera un voinic, iera tare! ª-apoi Pavãl Pãcuraru cum mere-n
sat, iel o crescut, amu, aºe o crescut, cã º-o prins* drãguþã. Pã drãguþã o
chema Savitã. E, d-apoi o fost vreme acolo cã amu o trebuit cã ii ºi
chereteascã* laolaltã. Ei, d-apoi o vinit Sfintile Paºti. Apoi fata, darã*, ie
sã aratã acolo, la fete, cã are drãguþ fainã*. Apoi mere cu iel la besericã.
– Apoi, Pavãle, la Paºti, zâce, îi vini la noi acasã, zâce, apoi ne-om
gãta* º-om mere* la besericã.
– Bine-a fi, Savitã, uom* mere! – zâce.
E, d-apoi ce-o ieºit? C-o ieºit altã pitã noauã! Cã pãcurarii amu
fieºtecare o fost dã doauãzeci dã ai* în sclujbã* ºi n-o fost la besericã! ªi
dacã n-o fost la besericã, ii s-o rugat dã Împãratu cã:
– Înãlþate împãrate! Noi dã doauãzeci dã ai stãm în servici, pã noi ºi
ni leºi tãt o datã ºi merem cu tãþi la besericã. Cã avem on aºe boitar*,
care-i în stare sã vighezascã* dã tãte turmele, zâce.
Noa, º-apoi Împãratu le-o dat voie. ª-apoi iel s-o dus în sat º-o spus
la Savitã cã iel nu poate mere la besericã, cã iel are altã poruncã. Noa, da
cum mere iel, d-apoi Savita tãt s-o amãrât*. D-apoi ie n-o mãrs la besericã
cã o mãrs acolo, la uãi, acolo la Pavãl Pãcuraru, la colibã. Apoi, i-o dus
colaci, apoi i-o dus uoauã roºii, apoi i-o dus aºe, criºtie. Apoi ce ºtiu io
ce, cum o mai fost acile! Apoi, o fost fainã; verzi, roºii, galbene, în tãt
tip* ierau uoaule acile. ª-apoi ii s-o bãgat în colibã, apoi ii s-o jucat acolo-n
colibã. Atâta s-o jucat iel acolo, c-o vinit lupii dân pãdure º-o mâncat
uoile, tãte le-o fãcut nimica!
Amu, dã la o vreme, s-o urât* iel, dacã s-o jucat.
D-apoi ce-i? Ieºe afarã: nu mai sunt uoi, c-o vinit lupii dân pãdure ºi
tãte le-o mâncat!
– Uã*, Savitã, zâce, du-te pã lume ºi du-te d-aice, cã viaþa me ieste
gata! Cã io am cãlcat porunca Împãratului, cã n-am grijit dã uoi! ª-apoi,
io-i muri!
Noa, d-apoi Savitã mere amãrâtã cã ce-a fi cu Pavãle? Da uãile numa
aciile o rãmas care o fost beteje*, ºtioape* ºi rele, cã n-o putut mere. ª-apoi,
aºe cã darã Pavãle o rãmas acolo amãrât. O vinit pãcurarii ºi n-o aflat turmele.
Dacã n-o aflat turmele, ii ce-o fãcut? O mãrs la-mpãratu Roºu:
33
– Iatã, înãlþate împãrate, câtã vreme noi am mãrs, noi am dat uãile,
zâce, altan*, la pãcuraru, la Pavãl, zâce. ª-apoi iel n-o-ngrijit dã uoi, zâce,
ºi tãte le-o fãcut nimica lupii! – zâce. Sunt acolo muºtraºe* ale sclabe*,
ºtioape, ce ºtiu io ce! Da ãºtea-s uoi? – zâce. Ce-a fi amu?
– Noa, apoi, zâce, aduceþi la mine pã prãpãditu acela! – zâce.
Ã, da Pavãl Pãcuraru când l-o dus acolo, iel o fost fainã ºi o fost
zdravãn. Împãratu Roºu ave o fatã dã mãritat. Când l-o vãzut pã Pavãl
Pãcuraru, dãloc i s-o bãgat la inimã. C-aista dac-ar fi uomu lui, iel n-ar
înºtimba* cu lumea asta! Ã, d-apoi haba*, n-o putut ºi zâcã nimica!
Da-mpãratu Roºu, când l-o vãzut pã Pavãl Pãcuraru acolo la iel în curþi,
o adus chimiveºi* acolo º-apoi o zâs cã ºi facã aºe on ariºtãu* dân
pãmânt, fãcut aºe, rotilat* sus, latura ii dãdãsubt aºe ºi fie ascuþit, acolo
ºi-l apuce aºe ºi puie on scauãn, acolo ºi ºadã Pavãl Pãcuraru. ª-apoi
aºe ºi-l îngrãdeascã pã iel acolo la ariºtãþâie*, cã iel pã vecie ºi rãmâie
acolo. ª-apoi chimiveºii aºe o ºi fãcut. D-apoi, când o apucat fundamentu,
o pus scauãnu, Pavãl Pãcuraru, ºide pã scaun. Fata tãt sã ruga cãtã
Pavãl, cã nu se pute sãtura dã dragul lui, cum iera dã fainã, ºi-º bãnuie*
dâpã iel.
Noa, d-apoi dac-o ºezut acolo, d-apoi fata amu tãt sã socote, cã ce-a
fi? Cã amu creºte temniþa º-îl astupã. Noa, d-apoi mere fatã acolo ºi
bãsãdeºte* cu cel mai mare maistor ºi zâce:
– Domnule, zâce, dacã sã poate, zâce, în partea dã cãtã* rãsãrit, zâce,
o teatrã*, zâce, ºi n-o prinzi. Acie ºi fie sclobodã* ºi margã ºi vie. Barem
cât a fi în viaþã, zâce, ºi vadã când ie zuã ºi uã* când ãi noapte.
– Sã poate, d-aºe, zâce, cã ºi nu fie aista mare!
ªi maistãru cel mare o fãcut dupã porunca fetii împãratului. ªi când
o fost gata, o fost gata!
Atunce o vinit împãratu º-apoi zâce:
– Noa, zâce, înãlþate împãrate, bine-i?
– Foarte bine! – zâce.
ªi o fãcut socotelile ºi s-o dus în traba* lor. Da fata dân haita* acie,
regulat dã prânz*, dã mniaz*, dã cinã, mere acolo º-împinje teatra, uã iel,
uã ie* ºi-i da dã mâncat. ªi-l þine sus cu viaþa. ªi aºe, tãt o mãrs traba,
pânã la o vreme o fost on bai mare. Cã dã la-mpãratu zmãiesc o vinit o
veste la Împãratu Roºu, cã i-o vinit on palþãu* bãtut în prime*. Aºe cã
Împãratu Roºu ºi spuie cã care capãtu-i mai greu. Apoi acela o fost
34 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
împãturat colo în prime, nu l-o ºtiut iel cã care, cã nu l-o vãzut. ªi dacã nu
l-o vãzut iel, n-o putut însãmna capãtu! ª-apoi, dacã nu l-a ºti spune:
akkor vége neki*, îi ie capu!
Noa, d-apoi Împãratu sã necheje, tema acolo pã tãþi învãþaþii, pã tãþi
domnii, acolo: Mã, d-apoi ce-om face cu palþãuu? N-o vãlãlit* nime* ºi
spuie cã asta-i aºe uã cum îi. Ã, d-apoi nu sã vãlãle nime. Apoi tãþi mereu,
tãþi sã fereu, nu dãde nime tolmaci* la-mpãratu. Da fata aºe o mãrs cu
mâncare. Dacã o mãrs cu mâncare, amu târzâie* cu mâncare pânã colo,
cãtã cinã vreme. Pavãl Pãcuraru colo-n zomoniþã*, sã fãcea cã-i nebun:
Cât amu º-amu dac-a vini, dau io ii! D-apoi, iel nu pute face nimica, cã
iera acolo iel. C-amu o gândit iel, dacã º-o prins alt drãguþ!
Noa, bine. Vine fata, da amãrâtã, fata! D-apoi Pavãl d-acolo, º-apoi
zâce:
– Uã, adã, uã, nu-m-aduce, zâce, ºi treci dân lume asta! – zâce.
– Mãi, Pavãle, nu te face cu fire*, zâce, cã þ-aduc, zâce, cât îs în
viaþã, zâce. Cã altu nu-m trabã! Numa, zâce, o vinit on bai mare pã curte
noastã, zâce. Dã la împãratu zmãiesc, zâce, o vinit on palþãu, zâce, bãtut
în prime, zâce. ª-apoi, zâce, trabã ºi-l însemne tata care-i capãtu mai
greu. ªi nu poate! O chemat pã tãþi domnii, nime nu sã vãlãleºte ºi nici nu
ºtie.
– Mã, zâce, asta-i nimica! – zâce. Voi aºe sunteþi dã învãþaþi? Io-s
prunc dã pãcurar, zâce, apoi, io ºtiu! Mã, zâce, te du, zâce, te culcã! Dã-i
durmi, dã nu-i durmi, te du la tata. Tatã, zâce, am durmit, ºi m-am visat,
zâce, cã ºi-l arunce sus. Cu care capãt a pica în jos, acela-i mai greu! ªi-l
însemne! – zâce.
– Bine zâci, Pavãle!
Încã la fatã tãt mai tare s-o bãgat la inimã. Mere fata ºi sã culcã, da
nu doarme, sã scoalã:
– Tatã, zâce, io m-am culcat o leacã, zâce, ºi iacã ce-am visat! Cã ºi
ieºim acolo în ocol* cu palþãuu acela bãtut în prime, zâce, ºi-l aruncãm în
sus, cã palþãuu trabã ºi pice cu greutatea-n jos! – zâce.
– Dirept* ai, fata-me! – zâce.
ªi mere ºi-l aruncã-n sus ºi-l însamnã ºi-l trimite. Ã, împãratu zmãilor:
– Mãi, zâce, cã nu-m aduc aminte, zâce, numa dã Pavãl Pãcuraru,
c-acel-a avut minte mare! – zâce. D-apoi acela o murit! – zâce. Noa,
nu-i bai!
35
O trimãs o ualã dã lapte, apoi spartã pã fund, cã ºi puie petecu pã dân
lontru*. E, d-apoi, aºe iera uala, domnule, dã lungã ºi dã strimtã, da n-a
mers* brânca*-n ualã! Nu pute pune nici on petec! E, d-apoi ce-a fi amu?
Dacã mere acolo, iarã teamã domnii, d-apoi cã cum îi uoala lui îi dã hârb*,
da cum a pune petecu? Pã ãla nu sã poate pune petec!
Amu acela aºe o fãcut darã, ºi nu poatã, cã darã, ºi steie cu iel în
vitejie dã ºi-l turteascã*, cã i-o fost sete dã-mpãrãþâie lui!
D-apoi, fãrã fatã rãmâne, iarã amãreºte* fata. Iarã acela cum ie:
– Ei, futu-z câte ºi mai câte, numa aºe mã porþi cu minciunã aci? –
zâce. Tu þ-ai prins drãguþ altu, zâce, domn, zâce, crai, zâce, dã mine n-ai
bai! – zâce. Uã-m adã, uã nu-m aduce, zâce.
– Mãi, Pavãle! Cã-i bai în curte noastã! – zâce.
– Da ce bai?
– Iacã, o vinit o uoalã dã lapte, zâce, apu* strâmtã, zâce, apu spartã
pã fund, ºi puie petecu-n ie, apu petecu pã dânlontru! Apoi, cine poate
pune, zâce, Pavãl?
– Mã, zâce, d-atâta sunteþi dã-nvãþaþi, cã sunteþi boi! – zâce. Pãi, voi
nu ºtiþi ce trabã? Te du, zâce, ºi te culc㠖 zâce. Dã-i durmi, dã nu-i durmi,
zâce. Apoi, zâce:
– Tatã, zâce, io m-am culcat oleacã, apoi iacã ce m-am visat: cã º-o
trimeþi-napoi º-o-ntoarcã împãratu zmãiesc pã dos, c-oi pune petecu pã
ie! – zâce.
– A, batã-te Dumnezãu! Cã nu-m aduc aminte, zâce, numa dã Pavãl
Pãcuraru, cã nici acela nu ºtiu sã-ntoarcã pã dos!
C-amu s-o spãriet: Hát nem tudja visszaküldeni*! Noa, d-apoi ce-o
fost? Noa, d-apoi cã i-o trimãs tri mânz: unu dã on an, unu dã doi, unu dã
tri! Da unu ca ºi altu! Apoi iel ºi însemne cã care-i dã unu, care dã doi ºi
care dã tri?
ªi vine mânzu în curte împãrãteascã. Pãi aduce câþi állatorvos*, mã!
Pã tãþi! Da nime nu pute ºi însemne pã ii. Cã nu ºtieu ii cã-i dã doi ai, care
dã doauã, care dã tri, acolo, amu. Noa º-apoi iarã rãmâne* fata cu mâncare.
Dacã rãmâne, Pavãl Pãcuraru iarã sã face cu fire:
– Ei, zâce, iarã þ-ai prins altu! ªi n-ai bai dã mine! – zâce. Numa ºtii
ce, zâce, nu-i bai, zâce.
– D-apoi, zâce, cã-i bai mare la casa tatii. D-apoi, zâce, o vinit iarã tri
mânz dã la împãratu zmãiesc, zâce. ª-apoi, zâce, tãþi doctorii s-o strâns
aci ºi nu poate sãmna! – zâce.
36 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
– Mã, zâce, hã, futã-te nimica! – zâce Pavãl Pãcuraru. Numa, zâce, te
du, zâce, dã-i durmi, dã nu-i durmi, zâce, spune cãtã tatã-to ce-ai visat,
zâce. Cã ºi margã în iºtalãu*, zâce, apoi ºi ducã acolo-n iesle în capãt dã
la lãture* ºi puie ovãs ºi la mijloc tenti*, în cie laturã ºi puie uãrz*. Care
o fi dã tri ai, a mere la ovãs, care o fi dã doi, a mere la tenti, care o fi dã on
an, a mere la uãrz.
ªi aºe cã o pus aºe acile, acolo la abrac º-apoi o lãsat mânzu înlontru.
Mânã tãþi o vrut mere la ovãz, da cel dã doi ai aºe sã-ntoarce, zvârlã, aºe
þ-îi bate acolo, º-o rãmas cela dã tri acolo. Iar o mãrs la tenti, iar sã-ntoarce
cel dã doi, iar îl azvârleºte pã cela. Aºe cã mânzu s-o aºezat fieºtecare la
locu lui! ª-o mãrs ºi i-o sãmnat! Noa, d-apoi, zâce, c-aista dã tri, ãla dã
doi, cela-i dã unu, ºi trimite la-mpãratu zmãiesc.
– Ai, zâce, nu-m aduc aminte dã nimeni, numa dã Pavãl Pãcuraru, da
iel încã alaltãieri iera-n zomãniþã. Acolo a murit iel amu, d-apoi d-înde
învãþãtura asta? – zâce. ªi trimete. Dacã-i trimete:
– Noa, d-apoi asta-i bine! Numa, zâce, nu-i nimica, zâce, trabã ºi
steie-n viteje! – zâce.
ª-apoi i-o trimãs Împãratu Zmãiesc la Împãratu Roºu on buzdugan
dã cinci mãji*. Apoi, acela în zâua dã Paºti, când s-a pune Zmãu la masã,
apu s-a pune ºi mânce. Apoi a lua lingura cie dã leveºe*, o aduce la gurã,
atunce ºi deie cu buzduganu cel dã cinci mãji ºi lovascã lingura dân brâncã.
Da ºi nu ajungã nici pãstã brâncã, da nici pãstã buzã! Atunce iel a fi domn
pãstã tãtã lume!
– Mãi, d-apoi amu ce-a fi, cum a fi?
D-apu, cã buzduganu o vinit, cel dã cinci mãji! Ã, d-apu împãratu
bate doba* în tãt oraºu, în tãt satu, cã care-s tare ºi mare ºi margã la curte
împãrãteascã cã ºi prãbãleascã* buzduganu! Cã cine l-a pute arunca ºi
cine a pute face deoacorloatu*, capãtã fata împãratului ºi împãrãþâia
jumãtate. Ãi, d-apoi s-o ales ficiori tari º-o mãrs acolo. Da aºe uoamini o
mãrs acolo cã nu-l puteu nici clãti*. Da o mãrs alþî care-l prinde, apu
l-arunca dã cole. Ei, d-apoi împãratu s-amãre cã nu sã aflã ficiori cine ºi
facã cu iel uarãce*. Nu pute nimica iel face!
Noa, d-apoi dacã nu s-o putut nime, d-apoi iarã sã duce fata cu
mâncare. ª-apoi, zâce cãtã ie:
– Uã m-aduci dã mâncat, uã mã lasã, zâce, cã aºe nu mere bine cã tãt
aºa faci cu mine: tãt cã-i bai, tãt cã-i bai! Nu-i nici on bai, zâce, numa
gãtãm! – zâce.
37
– Mãi, Pavãle! Iacã, zâce, o vinit on buzdugan dã cinci mãji, zâce,
º-apoi, zâce, o bãtut tata doba, zâce. O vinit aice mulþi uoamini, ficiori, da
nime nu-l poate nici clãti! – zâce.
– Apoi, zâce, aºe uoamini? – zâce. Scloboade* robii, zâce, c-acolo
sunt uoamini care-s inimoºi ºi-s tare, zâce, nu înt-acie, zâce. Ah, ãºtia
nu-s uoamini! Numa te du, zâce, dã te culcã. Dã-i durmi, dã nu-i durmi,
spune:
– Tatã, am visat ºi-i leºi tãþi robii, c-acolo sunt uoaminii cei tari!
– Bine zâci, fãtuþa-me! Fãcut-am meºteri, pã tãþi i-o lãsat.
Ã, d-apoi dã Pavãl Pãcuraru nu º-a dus aminte nime, cã o gândit c-o
murit! ª-apoi, dacã i-o sclobozât, da întrã robii o fost care îl pute arunca
pãnã uarinde*.
Ei, d-apoi iarã rãmâne fata acasã. Iar sã sfãdeºte cu Pavãl.
– D-apoi ce-a zâs cãtã tine?
– D-apoi i-o sclobozât!
– Apoi, futã-te amu-ncoace,-ncolo! D-apoi io nu-s rob?
– Apoi nu te ºti tata pã tine, cã ieºti în viaþã! – zâce.
– Apoi te du, zâce, te culcã. Dã-i durmi, dã nu, zâce... Tatã, zâce, io
am durmit, zâce, m-am visat c-avem on rob greu, da greu, cã mai greu nu
poate! P-acela dacã l-ai sclobozî!
Mere fata ºi sã culcã ºi iar mere la tata ºi spune:
– Iacã, tatã, zâce, io aºe m-am visat, zâce, c-avem on rob greu. D-acela
mai greu!
– D-apoi, fata-me, zâce, nu ºtiu, zâce, dã inde º-avem aºe, cã pã tãþi
i-am lãsat! – zâce. Rob greu, mai greu o fost Pavãl Pãcuraru. D-apoi acela
a fi mort, amu! Numa, zâce, dupã viza* aista, apoi l-om libera ºi pã iel!
O chemat chimiveºii acolo º-apoi aºe, ºi spargã acolo dã ºi nu pice
uarãce acolo dân maltãru*, or dân teatrã*. Or spart. Adicã ce iera acolo?
Pã scaun cu pãru pã cãlcâie, barba pãnã-n pãmânt: Pavãl Pãcuraru. ªi
iera-n viaþã. Noa, o datã o temat borbilu*, ãla l-o tuns, apu l-o ras. Apoi
ºti, domnule, cum iera dã fainã? Ca fata ce dã ºaisprãzece ai! Mândru la
obraz ca ãla nu l-o aflat ºi gras, c-o fost hãrãnit acolo, cã nu lucra nimica,
numa mânca. Noa, º-apoi, dacã o fost fainã iel acole, d-apoi, zâce:
– Pavãle, zâce, îi bai! – zâce. D-apoi, zâce, cã iacã, zâce, aice, zâce,
ieste on buzdugan dã cinci mãji ºi nu-l poate nime arunca, zâce. Aista
trabã ºi margã pãnã-n þara zmãiascã, la Împãratu Zmãiesc, zâce. Apoi
38 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
acela ºi-l arunce aºe, când a fi zâua dã Paºti ºi a vini dã la besericã º-a
pune la masã, zâce, ºi a lua lingura dã leveºe º-o baje-n gurã, ºi lovascã
lingura dân gurã, da ºi nu lovascã nici pãstã brâncã, nici pãstã buzã! –
zâce. C-atunce a dobândi, zâce, tãtã lume!
– Noa, d-apoi, zâce ºi mã duc darã ºi prãbãlesc. Apoi, zâce, cã o mãrs
acolo-n ocol*, apoi o luat buzduganu în brânci, apoi l-o întors dã tri uãri
roatã, apoi l-o aruncat în sus. Apoi, în tri zâle o vinit jos! Aºe l-o aruncat
dã sus Pavãl Pãcuraru! Tãt o aºteptat, da numai vine buzduganu dân cie*
lume. O acãþat* p-acolo pân negurã, pân aier. O avut dã lucru ºi vie jos!
Ei, da-mpãratu Roºu, îi pãre bine!
– Mã, cã aista poate arunca ºi în cie lume! Amu aista-i uom! Noa,
d-apoi Pavãle, l-ai aruncat, zâce, acile, fãtu-mneu!
– Ce zâci? ª-il arunc amu? – zâce. Dâr* zece, doauãzeci dã uoi râioase
ce-ai avut, zâce, m-ai bãgat în temniþã, zâce, io nu-l arunc!
– Mãi, Pavãle, zâce, cã-þ dau împãrãþâie me tãtã þâie, ºi fata dau dã
muiere, numa fã bine ºi aruncã!
– Noa, d-apoi dacã vrei, zâce, cã ºi-m fii socru, zâce, atunce, zâce,
mnie ºi-m faci aice un porumbar mare, un megfigyelõ*.
O spus iel, c-amu, io am uitat cã câþi meter* dã înaltã o zâs cã ºi fie
dã-nalt acela. Aºe o trebuit ºi fie înaltã acela sã ºi-l vadã pã-mpãratu
Zmãiesc, când a mere la besericã ºi când a vini dã la besericã ºi s-a pune
la masã! C-o trebuit ºi margã ºi Împãratu Roºu.
ª-apoi iel atunce s-o pus acolo. ªi dacã s-o pus acolo, în porumbar,
iel o avut acolo ºi telefon. Iel spune acolo cã asta ºi ceia trabã. ªi buzduganu
iera acolo. Iel s-o uitat acolo, când l-o vãzut pã-mpãratu Zmãiesc cã s-o
pus la masã º-o luat lingura cie dã leveºe, pac! Cu buzduganu o datã o
lovit lingura. Aºe cã iel o-nvins! ª-a lui ºi împãrãþâie Zmãului. ª-o luat
pã fata Împãratului Roºu, º-o fãcut o nuntã mare º-o petrecere. ªi astãzi
trãiesc, dacã n-o murit!
Cine ºti mai lungã, margã* º-ajungã!
39
ÎMPÃRATU VERDE
Io, Vasilie Gurzãu dân comuna Micherechi, vã spun o poveste dã
când am fost mic, o am auzât dã la baci* Iuane a Trifului. O fost ce-o fost,
dacã n-oi fi, nu s-o fi pominit.
C-o fost odatã on împãrat cu numele: Împãratu Verde. Aista o avut tri
ficiori. ªi femeie i-o murit. ªi dân ce i-o murit femeie, uãchiu* dã stângu
tãt o plâns. ªi prunci o avut tri. Aiºtie o datã s-au adunat laolaltã ºi or
vorbit cã uare ce poate fi cauza cã tatã-so c-on uãchi tãt plânje la iel.
Atunce ii o zâs cã a mere* cel mai bãtrân ºi-l întrebe. ªi-o mãrs cel mai
bãtrân dã l-o-ntrebat. ªi s-o bãgat în sobã* la iel º-o stat în faþa dã masã
trii paºi. ªi când s-o bãgat în sobã, atunce s-o rugat la tatã-so. O zâs:
– Tatã! Mã rog a binevoi cã sã-m spui cã uãchiu dã stângu dã ce
plânje, dã ce nu râde ca celãlalt? Atunce tatã-so o luat sabia º-o aruncat
dupã iel. Da atunce sabia o aruncat p-ângã* iel ºi iel o fujit. ª-atunce
dac-o fujit afarã iel, atunce tatã-so o luat sabia ºi o pus înapoi pã masã. ªi
ceialalþi doi fraþi l-o-ntrebat:
– Noa, da ce þ-o spus tata?
Atunce iel o zâs:
– Dacã vrei ºi ºtiþi cine-s, mereþi înlontru* ºi-l întrebaþi!
ª-atunce o zâs cel dân mijloc cã lui cade ºi margã. ª-acela mere ºi
bate pã uºe. Atunce tata o zâs cã ºi între. ª-acela o stat în faþã dã masã tri
paºi ºi s-o rugat:
– Tatã, zâce, mã rog a binevoi, zâce, ºi-m spui cã dã ce plânje uãchiu
dã stângu, dî ce nu râde ca celãlalt?
Atunce, tatã-so o luat sabia º-o dat dupã iel. ª-aista o fujit afarã.
ª-atunce tatã-so o luat sabia ºi-o pus pã masã înapoi. ª-atunce cel mai
mic s-o bãgat înlontru, º-o zâs:
– Mã rog a binevoi ºi-m spui, zâce, cã dã ce plânje uãchiu dã stângu,
dâ ce nu râde ca celãlalt?
40 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
Atunce tatã-so o luat sabia ºi o dat dupã iel. ª-atunce iel o mãrs º-o
luat sabia ºi o dat la tatã-so. ª-o zâs:
– Tatã, zâce, dacã ai, zâce, dî ce da, loveºte-mã! – zâce.
ª-atunce tatã-so o luat sabia ºi o pus pã masã. ªi nu i-o avut baiu*
mai mult. ª-atunce o zâs:
– Vãd cã ieºti uom! Nu þî fricã dã nimica! – zâce. Atunce, fãtu-mneu,
uãchiu mneu dã stângu, zâce, atunce a râde ca ºi celãlalt, când a vide
turturelele cu pene dã aur, care-s mai frumoase pã lume ºi le-o auzi cântând.
Atunce uãchii mnei a râde amândoi! – zâce. C-atunce m-oi afla bucuriia-n
voi! Da uãchiu dã stângu, zâce, plânje dupã, fie iertatã, mama voastã!
Pãn-atunce, io nu poci uita!
ª-atunce iel o ieºit afarã. Dac-o ieºit afarã, atunce cei doi l-o-ntrebat:
– Noa, da ce þ-o spus tata?
Atunce iel i-o povestit cã ce-o spus tatã-so. Atunce ceia doi sã bãteu
pã piept cã lor sã cade ºi margã dupã turturelele cu pene dã aur. ª-aºe cã
cel mai bãtrân s-o dus în lontru la tatã-so º-o zâs:
– Tatã! Cã mnie mi sã cade ºi mã duc º-aduc turturelele cu pene
dã aur!
– Fãtu-mneu! – zâce, nu mere nicãri*, zâce, cã nu ieºti vrednic! Cã
mulþi voinici s-or dus, zâce, da n-o vinit nici cu turturelele, da nici fãrã
turturele!
D-apoi iel n-avu bai* dã cuvintele tãtânu-so ºi s-o gãtat*, zâce, ºi s-o
fãcut on mozgoºitaº* cu zece rânduri dã uoamini, care-o fost mai vrenici*
a þãrii. ªi s-o dus iel în bãtaie, pãnã la graniþa Împãratului Roºu. Dacã s-o
dus iel în bãtaie, acolo o suflat, cã o fãcut on lagãr mare acolo ºi care o
ºtiut puºca mai bine, acie* or mãrs ºi or puºcat porci, o puºcat crape,
cerbi ºi or fãcut o tocanã bunã dã cinã ºi la Crãiºor i-o fãcut on cort mare
inde s-or strâns acolo cu ofiþerii lui. ªi o fãcut tervu* ca cum o fi rãzboiu.
ª-apoi atunce o fãcut cina ce mare. ªi dacã o fãcut cina ce mare acolo, la
Crãiºoru, atunce când o mãrs cina mai bine, atunci s-o bãgat on uom
bãtrân, º-o zâs:
– Domnu Crãiºorule, mã rog a binevoi dã dumnetale cã ºi-m dai ceva
dã mâncare, cã n-am mâncat dã tri zâle! ªi dupã mâncare aice ºi mã culc,
cu dumneavoastrã, zâce, cã io-s fãrã arme ºi mã tem* dã didicoane*.
Atunce Crãiºoru l-o luat ºi l-o ocãrit. O zâs:
– Mãi, bãtrânule, carã-te afarã dân turma me, zâce, dântre cãtanele*
mele, zâce, cã tu ieºti un ºpion. ªi tu mi-i vinde pã mine! – zâce.
41
ª-atunce bãtrânu s-o uitat în sus º-o fãcut sãmnu crucii. ª-atunce
Dumnezo i-o fãcut stan dã teatrã* pã tãþi. ª-atunce, dacã o fãcut Dumnezo
stan dã teatrã pã tãþi, atunce bãtrânu o rãmas sângur. ªi o trecut on an dã
zâle ºi dân rãzboi n-o mãrs nime* acasã, nici carte*, nici nimica. Tãtã
lume o fost amãrâtã. ªi la bãtrânu, la-mpãratu Verde, plânjeu amândoi
uãchii! ª-atunce cel dân mijloc o zâs:
– Tatã, zâce, mi sã cade mie ºi mã duc. C-o trecut on an dã zâle dã
când o mãrs frate-mneo cu zece rânduri dã uoamini ºi n-o vinit nici carte,
nici rãniþi, nici cã inde-s! Atunci io mã fac cu alte zece!
Atunce bãtrânu tãt mai tare s-o-amãrât, c-amu aduce uoamini mai
bãtrâni ºi cu prunci mai mulþi. ªi tãt i-o dus ºi s-or dus aiºte pãn-acolo
la Împãratu Roºu, inde o fost fraþi lui stan dã teatrã. ª-acolo o fãcut
º-aista lagãr. Dacã o fãcut acolo lagãr, or puºcat, ºi dac-or împuºcat
acolo dobitoacele, animalele, a fãcut o mâncare boierascã, acolo. ª-acolo,
când o mãrs cina mai bine, iarã la Crãiºoru a doilea, s-o bãgat bãtrânu
ºi s-o rugat:
– Crãiºorule, mã rog a binevoi dã dumnetale, zâce, cã ºi-m dai ºi
mnie uoarãce* ºi mânc, cã n-am mâncat dã tri zâle!
Atunce º-aista l-obdelat* pã bãtrânu, c-o zâs:
– Mãi, moºule, zâce, ieºi afarã dintre cãtanele mele, zâce, cã tu ieºti
on titan º-on ºpiion!
ª-atunci bãtrânu iar o fãcut sãmnu crucii. ª-atunce iar o fãcut
Dumnezo stan dã teatrã pã tãþi. Dac-o fãcut Dumnezo stan dã teatrã pã
tãþi, iar o trecut on an dã zâle, pãnã ce nici din ceilalþi nici dânt-aiºtea n-o
mãrs carte, nici rãniþi. N-o ºtiut nime cã ce-i baiu!
Atunce cel mai mic, acela s-o prezentat la tatã-so:
– Noa, tatã, zâce, mi-o vinit vreme cã ºi mã duc io dupã turturelele cu
pene dã aur!
– O, dragu-mneo, pruncu-mneo, zâce, nu mã lãsa aci, zâce, c-on picior
în groapã ºi cu unu lângã groapã! ªi iei altan* duce trenu mneu.
– Ba cã, tatã, nu-þ poci lua, zâce, cã io am, zâce, ºi-þ fac dumnetale
înc-o bucurie: cã trabã ºi-þ aduc turturelele cu pene dã aur, ca ºi-þ râdã
amândoi uãchii!
– Fãtu-mneo, nu te duce, zâce, cã mulþi voinici s-or dus ºi-l aducã, da
n-o vinit, nici cu iele, nici fãrã iele! Nici frate-tãu, nici uoaminii, nu mai
vine niciunu! – zâce.
42 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
– D-apoi, tatã, io dã tãt trabã ºi mã duc!
– D-apoi, zâce, cum îi mere?
– Tatã, zâce, io m-oi duce sângur! Cã dac-oi mere, zâce, ºi oi aduce
uoaminii care ºi ptiarã pentru þarã, zâce, atunce, zâce, n-oi aduce
turturelele, zâce, ci-oi aduce cãtanele! – zâce. Dac-oi mere io sângur,
zâce, io aduc singur, zâce iel.
ªi s-o dus singur ºi s-o-mbrãcat în hane cãtãneºti ºi s-o gãtat* cu ce-i
trabã lui: cu ceaicã* ºi cu culoaci* ºi cu puºcã ºi cu câni. ªi s-o luat* ºi
s-o dus pãnã ce o ajuns acolo inde o fost fratele lui stan dã teatrã. ª-acolo
ºi iel o puºcat on fãþan*. Dacã o puºcat fãþanu ºi iel l-o gãtat ºi l-o bãgat
în ceaicã la iel ºi l-o fiert. ªi când o cinat iel acolo, între tetrile acile,
atunce o ajuns bãtrânu la iel:
– Bunã sarã, Crãiºorule! – zâce. Mã rog a binevoi dã dumnetale,
zâce, cã ºi-m dai ºi mnie o leacã dã mâncare, cã n-am mâncat dã trei zâle!
– zâce. ªi dupã mâncare aci culcare, zâce, cã te vãd c-ai arme ºi mã tem
cã m-or mânca aice, didicoanele dân pãdure! Atunce Crãiºoru o gândit:
– Doamne, þâie-þ mulþãmãsc ºi-þ dau laudã, cã mi-ai dat pã uarãcine*
aice, în pustietatea asta, dã nu-s sângur!
ª-atunce a zâs Crãiºoru:
– Bucuros, moºule, dân cât a fi, placã* ºi mâncã!
ª-atunce o mâncat moºu. ªi dacã o mâncat moºu, atunce º-or strâns
frunzã ºi iarbã ºi º-or fãcut pat. ªi s-or culcat lângã olaltã* ºi tãt or vorbit.
ªi moºu l-o întrebat cã inde vre ºi margã. Iel i-o spus la moºu cã vre ºi
margã la Împãratu Galbãn. ªi dac-o zâs cã vre ºi margã la-mpãratu Galbãn,
o zâs cã tãte a fi cu putinþã, dacã l-a primi pã iel dã hortac*. Atunce o zâs:
– Bucuros, moºule, te primesc, numa vinã cu mine!
ªi dacã s-o dus cu iel dimineaþa ºi s-or dus, tãt o mãrs acolo pân þara
Împãratului Roºu, pãnã ce o ajuns la curte Împãratului Roºu. ª-acolo s-or
dat jos, acolo, dã pã drum, acolo-n ºanþ. ª-acolo o þânut bãtrânu iºcoalã*
cu Craiu. ªi o zâs:
– Bagã dã samã, zâce, ce þ-oi spune io! Aice uom ºide noi pãnã la
mniazã-noapte. Când a fi la mniazã-noapte, atunce io-i adormi tãte
posturile* ºi io oi dãºtide tãte uºile. ª-atunce tu te bagã acolo hodinit*,
zâce, pãnã-n soba cie dân capãt! ª-acolo, zâce, când oi ajunje acolo, pont*
la doauãsprãzece, atunce sã dãºtide gãlisca* dã aur. ª-atunce oi prinde
turturelele. Da îþ spun, zâce, sã nu-þ pui brânca* pã galiscã! Dacã-i pune
brânca pã galiscã, atunce-i gata!
43
Noa, d-apoi, bine! ª-apoi, aºe o fost, cum o zâs bãtrânu. Cã când o
fost la doauãsprãzece ceasuri, atunce bãtrânu o durmit posturile ºi apoi
iel o dãºtis uºile. ª-atunce Crãiºoru s-o bãgat dân sobã în sobã, pânã ce-a
ajuns la soba ce dân capãt. Când a ajuns iel acolo, atunce s-a dãºtis galiscã
ºi iel o prins turturelele, pã amândoauã! ªi s-o uitat la iele cã cât dã mân-
dre-s aºte! Apoi, zâce, tata când le-a vide, tãt i-a pãre bine dã iele! – zâce.
Numa, zâce, da dacã aº duce io ºi galiscã? – zâce. Atunci cum i-ar pãre la
tãþi dã bine, cã iel nici nu s-o gândit la galiscã! Cã io-i duce aieºtie acasã,
zâce, apoi oi bãga în galiscã dã tulheni*, zâce, oi bãga în galiscã dã drod*.
Asta nu! – zâce. Numa io pun brânca! Când o pune brânca pã galiscã,
atunce galisca apucã dã jdeaunã* aºe dã tare, dã tãte pãrþâle s-o sculat ºi
l-or prins pã Crãiºor. ªi l-o bãgat în temniþã, pãnã dimineaþa la opt ceasuri.
Când s-o sculat Împãratu Roºu, atunce o þânut raport eu iel. O zâs:
– Mãi, zâce, cine ieºti? D-înde ieºti? Ce-ai vrut ºi* faci?
– Înãlþate Împãrate, zâce, io-s on hoþ mare ºi jumãtate! Io-s în stare,
zâce, a fura viþãlu dân vacã ºi ouu dân ghinã*! Numa amu* o datã nu mi
s-o sfetit*! – zâce.
– D-apoi, moºule, ce vrei tu? – zâce.
– Io am vrut, zâce, cã ºi duc turturelele cu pene dã aur ºi galiscã
dã aur!
– D-apoi, mã, zâce, io, zâce, dãmult am cotat* dup-aista uom! – zâce.
Dacã-þ trabã turturelele cu pene dã aur ºi galiscã dã aur, þî le-oi da! –
zâce. Numa dã la mine dâncoace, zâce, ºede Împãratu Vânãt, zâce.
Împãratu Vânãt are sabiie dã aur, care la mniazãnoapte, la doauãsprãzece
ºi zâua, la doauãsprãzece, zâce, iese dân teacã, þâpã* foc ºi scântei ºi sã
bate-n vânãtare* cerului. C-aº þâne ºi n-am pã cine! Aº bate ºi n-am pã
cine! Acie* dacã mi aduce mie, zâce, atunce io þ-oi da, zâce, þâie turturelele
cu pene dã aur, cu galiscã dã aur!
Dac-o vrut ºi trãiascã, o trãbuit ºi sã vãlãleascã*! ª-atunce iel s-o
luat ºi s-o dus la-mpãratu Vânãt. Când mere pã drum, l-o ajuns bãtrânu.
ª-o zâs cãtrã iel bãtrânu:
– Inde meri?
– Da, iacã, zâce, mã duc la Împãratu Vânãt!
– Da dupã ce? – zâce.
– ª-aduc sabia dã aur ºi teaca dã aur! – zâce.
– Mã, zâce, nu þ-am spus cã ce ºi faci? – zâce. ªi nu m-ai ascultat! I,
da, ce-ai pãþât? – zâce.
44 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
– D-apoi, zâce, am gândit, zâce, cã tati i-a pãre mai bine, dac-oi duce
ºi galiscã. Amu, zâce, oi mere acolo! – zâce.
– Da fã º-acolo aºe, cã º-acolo-i pica, zâce, în temniþã! – zice. ªi
când or ajuns la Împãratu Vânãt º-acolo s-o dat jos dã pã drum ºi s-o
bãgat acolo-n ºanþ. ª-acolo o þânut bãtrânu iºcoalã cu iel. O zâs:
– Când a fi la doauãsprãzece, zâce, oi adurmi posturile, oi dãstide
tãte uºile! Când ajunji acolo, mai în capãt, zâce, pont-la doauãsprãzece,
atunce a ieºi sabia dân teacã º-atunce tu îi prinde! – zâce. Da brânca ºi
n-o pui pã teacã! – zâce. ª-ap-atunce, dac-ajuns iel acolo, o pus brânca pã
sabiie. Atunce iel s-o uitat cãtã sabiie º-o zâs:
– D-apoi, dacã io-i duce numa sabia goalã, atunce Împãratu Vânãt
crede cã nu a fi acie. ªi ce teacã ave asta? Atunce iel o pus brânca pã
teacã! ª-atunce teaca o strigat aºe dã tare, dã s-or trezit tãte posturile.
ªi-atunce l-or prins ºi l-or bãgat în temniþã pãnã în cie zî, la opt ceasuri.
În ceie zî la opt ceasuri, când s-o sculat Împãratu Vânãt, o þânut cu iel on
raport. Cã zâce:
– Mã, cine ieºti?
– Io-s on hoþ, înãlþate împãrate, io-s on hoþ mare, zâce, cã-s în stare,
zâce, a fura viþãlu dân vacã ºi uouu dân ghinã! Numa amu o datã nu mi
s-o sfetit!
– Mãi, zâce, dã mult cot* io dup-aista uom! ªi vãd c-o vinit la mine!
Da ce-þ trabã þâie?
– Mnie-m trabã sabia dã aur cu teaca dã aur!
– Noa, mãi, zâce, dacã-þ trabã þâie sabia dã aur cu teaca dã aur,
zâce, când oi ave io prunci, zâce, a umbla la iºcoalã, ua a umbla la
iºcoalã, zâce, cu Ileana Cosânteana Aleasa Crãiasa Mãrii Mãrilor, care-i
aºe-i dã frumoasã, dã la soare te poþi uita, da la ie*, nu, frumoasã ºi dã
strãlucioasã ce-i. Acie dac-oi aduce mnie dã muiere*, atunce þ-oi da
sabia cu teaca dã aur!
Dac-o vrut ºi trãiascã, o trãbuit ºi fãgãdeascã* cã iel a mere º-aduce
pã Ileana Cosânteana Aleasa Crãiasa Mãrii Mãrilor, care-i aºe dã frumoasã,
dã la soare te poþi uita, da la ie nu, dã frumoasã, ºi dã strãlucioasã ce-i!
ª-apoi s-o-ndãluit ºi s-o dus mult în lume. ªi bãtrânu l-o ajuns. ª-o zâs:
– Da, inde meri, Crãiºorule?
– Io mã duc, zâce, la marjine Mãrii Mãrilor, zâce, º-aduc pã Ileana
Cosânteana Aleasa Crãiasa Mãrii Mãrilor, care aºe-i dã frumoasã dã la
45
soare te poþi uita da la ie nu, dã frumoasã, dã strãlucioasã ce-i! ª-atunce,
bãtrânu o zâs cã primi-m-a dã hortac? O zâs cã-l primeºte. Noa, atunce a
fi cu putinþã!
ªi s-o dus cu moºu pãn-acolo, la marjine mãrilor, pãnã ce o ajuns la
curþile Ilenii Cosântenii, a Crãiesî. ªi dac-or ajuns acolo, acolo dã la curþi,
la Ilenii Cosântenii acolo o fost o fântânã mai dãparte. Acolo o fost bunã
apa dã bãut, numa*! ªi Crãiasa ave sclujnice* multe, care grijeu dã ie ºi
stãpâneu. ªi acile o mãrs dupã apã acolo, purta apa dã la fântâna acie.
ª-apoi, bãtrânu o-ajuns la fântânã. Acolo, bãtrânu s-o dat dã tri uãri pãstã
cap. ª-acolo s-a fãcut on bold* minunat. ªi Crãiºoru acolo s-o fãcut on
boldaº* frumos. ªi tumne* vineu fetele la iel, dupã apã. ªi stãteu acolo,
la bold, cã acolo iera ºi o iagã*, aºe iera acolo kirakat*. Nu ºtiu ce drãcie,
cã iera acolo! Da tãt sã uitau acolo, iera acolo inele, ierau acolo pãpuºi,
iera ceas dã mânã, iera acolo, io nu ºtiu ce o mai fost acolo! Cã multe
ierau, cã mã doare capu dã iele, acolo atâte o fost. D-apoi, Crãiºoru numa
stãte acolo periet* la chicã*, acolo la uºa boldului ºi, zâce, cã ºi pofteascã
înlontru ºi-º ieie! – zâce. O zâs cã n-au iele bani!
– Cã dau io ºi fãrã bani! – zâce.
ªi dacã s-o dus acolo iele înlontru, apoi cum luau, trãjeu inele tãt
mereu* pã jejet*, îº luau cãftani* ºi iera tãte-tãte pentru iele bune, nici nu
trebuie ºi ºtimbe*, aºe sã puneu pã picioare la iele ºi inde sã puneu hanile*.
ª-apoi s-or luat ºi s-or îmbrãcat fetele cum or vrut iele ºi s-o dus
la-mpãrãteasa, la Crãiasa. D-apoi, Crãiasa când o vãzut pã iele, o zâs:
– Tulai, Doamne, zâce, cã servitoarele mele-s crãiese, io-s servitoare!
D-apoi, zâce, dã inde aþi cumpãrat voi asta?
– A, Crãiasã, zâce, d-ai vide, zâce, aci întrã curte ºi întrã fântânã, ce
bold ieste! – zâce. Da-ncã boldaºu cum îi dã mândru! – zâce.
Aaa! D-apoi la Crãiasa iera ruºine dacã vorbeu fetele aºe, cã iera ºi ie
încã fatã crâncenã împãrãteasa.
– ª-apoi, acolo nu mã duc, zâce, numa mereþi ºi m-aduceþi voi mie,
asta o cer – nu ºtiu ce o cerut, inel o cerut, uo alt, c-am uitat io dã atunce
dã când o fost asta!
ª-ap-atunce o mãrs fetele, da n-o putut aduce nimica. Cã cela nu iera
aºe, cela aºa, acãrce* alejeu, tãt nu ierau bune, cã n-o lãsat Dumnezo! Cã
n-o mãrs ie dupã iele. ª-apoi când o vinit vreme dã mãrs-napoi, o luat iele
ce-o luat, da la-mpãrãteasã nu i-o plãcut, la Crãiasa. Ie s-o fãcut cu fire*,
46 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
º-o fost mânioasã! Da s-o dus ie º-apoi s-o bãgat în bold ie, c-amu ce-a
face ie? D-apoi când s-o bãgat ie-n bold, boldu s-o închis! Hai, cu ie s-o
dus! Atunce ie o picat în jerunþi* º-o zâs cã: cine ieºti? – cãtã* boldaº.
– Hãi, zâce, io-s mare hoþ, zâce, boldaºu cãtã ie – zâce. Cã io-s în
stare, zâce, a fura viþãlu dân vacã ºi uouu dân ghinã! D-amu o datã nu mi
s-o sfãtit! – zâce.
– D-apoi, zâce, spune, zâce, cã inde mã duci?
– Îþ spun cu nume ºi capãt, zâce, cã te duc, zâce, dã soþâie la-mpãratu
Vânãt!
– A, zâce, dã ºi mã duc la-mpãratu Vânãt dã femeie, mai bine, zâce,
îm ie viaþa! Numa dacã mi duce, zâce, mã duc pã sama ta, zâce, cã pã
tine-m place! – zâce.
D-apoi atunce Crãiºoru, da ºi lui o fost dragã pã Crãiasa, pã Ileana,
c-aºe iera dã mândrã, dã la soare sã pute uita, da la ie, nu! ª-apoi atunce
darã s-or fãcut o dobândã laolaltã ºi s-or spus darã iei cã vreu ºi trãiascã
unu pentru altu. ª-ap-atunce bãtrânu i-o binecuvântat. ª-apoi, zâce:
– Noa, moºule, zâce, amu-i bai!
– Da ce bai, zâce, Crãiºorule?
– D-apoi, zâce, amu, zâce, cum oi sãmãli* la-mpãratu Vânãt cu Ileana,
zâce, cã darã ãla o prinde dã soþâie amu? – zâce.
– Nu te cânta* nimica, cã bunu Dumnezo s-a-ngriji dã aceia! – zâce.
Când o fost în marjine satului, la casa dântâie, o bãgat pã Ileana acolo.
ª-o zâs:
– Noa, Ileana, tu stai aci pãnã ce-oi vini-napoi. ª-atunce o ieºit afarã
ºi bãtrânu s-o dat pastã cap dã tri uãri. Tocma aºa o crãiasã o fost, ca
Crãiasa! Dã frumoasã ºi dã strãlucioasã ºi iera tumna* potrivitã! ª-o ie pã
susuoarã* ºi mere la-mpãratu Vânãt:
– Înãlþate-mpãrate! Iacã aci Ileana Cosânteana! – zâce. Amu ai sã-m
dai sabia dã aur cu teaca dã aur!
ªi mere ºi ie sabia cu teaca dã aur ºi i-o dã. ªi Crãiasa rãmâne acole.
Iel încinje sabia pã la brâu ºi mere acolo, la casa acia, inde o fost Ileana
Cosânteana Crãiasa ºi o ie pã susuoarã ºi mere. Amu nu s-o dat iel pã
lume asta, cã-i ºi cu sabie ºi cu mnireasã! Numa, amu sã gânde, cã uare
încã dã turturele, ce-a fi? Noa, bine ºi ajunje cu sabia la-mpãratu Roºu. ªi
când ajunje, bãtrânu acolo:
47
– Noa, moºule, amu ce-a fi? Cã pãn-amu o fost bine, zâce, numa,
zâce, io aº vre, zâce, cã ºi rãmân ºi cu mnireasa ºi cu sabia dã aur! – zâce.
Numa cum oi dobândi, zâce, turturelele cu galisca dã aur?
– Îngriji-va Dumnezo dã ceia! – zâce.
ª-ap-atunce, iel ajunje acolo, la-mpãratu Roºu ºi la casa dântâi ºi sã
bagã-nlontru. ª-atunce ista, Crãiºoru, þâpã* sabia jos ºi o dã la Ileana, la
Crãiasa, º-o-ncinje ie pângã* ie, º-o lasã acolo, la casa acie ºi ii ies afarã
ºi sã duc la-mpãratu Roºu. Atunce bãtrânu sã dã dã tri uãri pãstã cap, ºi
iel sã face tumna aºe, o sabie cu teacã dã aur cum o fost acie. ª-atunce sã
duce la-mpãratu Roºu:
– Înãlþate împãrate, zâce, þ-am adus, zâce, sabia dã aur cu teaca dã
aur!
– Bine, zâce, dacã-ai adus! – zâce.
ª-apoi o fãcut proba la doauãsprãzece, cã o ieºit dân teacã º-o tâpat
foc ºi scântei. ª-atunce sã bãte în vânãtare ceriului:
– C-aº bate ºi n-am pã cine! ªi aº tãie ºi n-am pã cine!
– Bine, mãi! – zâce.
Mere ºi ie galisca, aduce galisca cu turturelele cu pene dã aur, care
cântã mai frumos. ª-o ie la iel, º-ap-atunce ie rãmas bun dã la Împãratu
Roºu ºi sã duce acolo, la casa acie, inde iera Ileana cu sabia dã aur º-apoi
o ie º-o duce cu ie. C-amu, iel o avut ºi mnireasa, o-avut ºi sabiie, o-avut
ºi turturele! ª-amu, iel, cã ce bucurie a face tãtâne-so!
ª-atunce, bãtrânu o mãrs tãt cu ii înapoi, pãn-acolo, d-înde
s-o-andãluit* ii laolaltã. Pãn-acolo inde o fãcut cina acie, în sara acie,
inde o fost fraþî lor stan dã pteatrã. ªi când ajung acolo ºi mnireasa ºi iel
tãt sã uitau acolo:
– Mã, da ce ptetrii îs? Colo, aºte, gândeºti cã-s cãtane, aºtea gândeºti
cã-s tunuri, mã, zâce, aiºtea gândeºti cã-s cai, m㠖 zâce. Aice, zâce, aºe
cort mare, zâce, aista-i crai, cã sã vide acolo la iel ºi pã pteatrã ce semne
ave acolo ºi tisturile* cile* mare.
– D-apoi, zâce, moºule, zâce, Crãiºoru, te-aº întreba ceva – zâce.
– Ce? – zâce.
– Aice ce-i? – zâce.
– D-apoi, zâce, aiºte, dacã vrei ºi ºtii, zâce, aiºtea-s fraþî tãi fãrã
credinþã!
– D-apoi, zâce, pute-s-ar aiºtea învie? – zâce.
48 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
– Pute! – zâce.
– D-apoi, zâce, aº vre, zâce, cã ºi-nvii, zâce, pã tãþi!
– Da îþ spun, zâce, cã dacã-i învie, zâce, þ-a pãrea rãu! ªi dacã nu-i
învie, þ-a pãrea rãu!
– Io n-am bai, zâce, numa dacã sã poate, zâce, ºi-i învii pã tãþi!
ª-atunce bãtrânu o fãcut sãmnu crucii ºi i-o înviet! Da bãtrânu o pierit!
ªi tãþi sã frecau la uãti acolo!
– Aaa, zâce, cã bine am durmit! – zâce. Mã, bine am durmit, zâce,
mãi, cã mult am durmit, tãt acolo cãtane ºi tisturi.
ª-apoi, dac-o durmit acolo, º-apoi zâce:
– Noa, d-apãi atunce, zâce, ce-ave amu? Amu, zâce, bãtaia-i gata!
Tãtã lume înapoi!
ªi le pare bine la ii! – zâce. ªi dacã pare bine la uoamini, cã o trecut
bãtaie, atunce s-o dat la horã banda* – zâce! ªi s-or dus înapoi.
Da iºte tri crai o rãmas înapoi. ªi la iºtea doi, mai bãtrâni, care o
durmit, nu i-o plãcut cã l-o vãzut pã cel mai mic cu mnireasã aºe frumoasã,
dã nu sã pute uita la ie! – zâce. ª-atunce iei se uitau unu catã altu ºi-l
pizmuieu pã cel mai mic. ªi cila* o mãrs înainte, tãt horind cãtã casã.
D-amu tãtã lume, zâce, cã tãþ vin cãtã casã, nu-i nici on bai ºi tãtã lume
iera viganã*. ªi dacã s-o dus, cã o rãmas mai înapoi, acolo la marjinea
drumului o fost o fântânã pãrãsitã. ª-apoi aiºte doi mai bãtrâni o fãcut
sãmnu unu cãtã altu, c-ar trebui ºi margã cã ºi beie acolo iei ºi-º baje-n
culoaci apã. ª-apoi aºe cã s-or dus acole, la fântânã ºi s-o ajuns acolo ºi
asta ºi ceia! ªi zâce:
– Ie, uitã-te, mã ºi tu, zâce, cãtã cel mai mic ºi s-o tras aºe, pã dânapoia
lui ºi l-o prins dã fund ºi l-o þâpat în fântânã ceia doi mai bãtrâni.
ª-apoi iei o rãmas, iºtea doi, cu mnireasã! ª-atunce o strântorit pã
mnireasã, c-amu dân doi s-aleje! Cã dacã nu, nu-i sta capu, inde stã… Ie
o zâs cã n-are altã rânduitã, numa p-acela care-i în fântânã.
– Noa, apoi cã acela o muri iel, zâce, cã nu-i cine*-l scoate, c-aice*
nu mai ieste uoameni! ª-apoi, zâce, tu trabã ºi te aºezi!
– Io, nu, pãnã-i lume*! – zâce.
ª-atunce, aiºtia doi n-o hotãrât cã ºi-o omoarã, ci o dus ºi o bãgat în
temniþã. Cã o datã ie s-o mai gândi, dacã s-a urî* în întisoare º-ap-atunce
ie s-a mãrita dupã care vre ie.
49
D-apoi dacã s-or dus ii, aista, Crãiºoru, aista-n fântânã, o stat tri zile!
N-o bãut, n-o mâncat! ªi la tri zâle o vinit moºu la ghizde*. ª-apoi, zâce,
acolo s-o uitat bãtrânu înlontru, în fântânã, º-apoi zâce:
– Ce þ-am spus? Cã þ-a pare rãu! I, dacã n-ai crezut! – zâce. Cã nu-s
fraþî tãi! – zâce. Tu, care ai fãcut bine cã i-ei înviet, zâce, amu, zâce, te-o
þâpat în fântânã ºi aci ãi muri! – zâce.
ª-ap-atunce bãtrânu aºe brâncã o întins acolo-n fântânã, dã l-o prins
aice-n guler, dã la lacriu* ºi io nu ºtiu ce-o-avut. Numa cã l-o tras afarã
d-acolo – zâce. Noa, d-apoi dacã l-o tras afarã d-acolo, zâce, i*, da, zâce,
amu, atunce bãtrânu o pierit! Nu l-o vãzut mai mult!
– Noa, iarã amu, zâce, io am rãmas singur aci! Da ce ºi fac, zâce, cã
iel nu mai pute aci dã foame ºi dã sete.
D-apoi iel amu gânde cã numa dacã ar pute mânca! E, da, d-apoi iel
inde ajunje amu? C-atât-o umblat încoace-ncolo, c-o ajuns în Câmpu
Foamii. Acolo nu mai iera nimica dã mâncat, nimica, cã nu ºide nime
p-acolo! ª-apoi, iel o gândit cã, darã, tãt a mere, c-o trebuit ºi margã. Nu
pute mere dã foame! ª-o-aflat on iepure beteag*. Ã, dacã-o aflat iepurele
aista, iel o gândit c-amu ar mânca! Da nu-l poate mânca, numa dacã l-ar
arde uarãcumva ºi-l frije uarãcumva. D-apoi, n-ave maºine*, n-ave nimica
la iel! Apoi s-o fãcut noapte pã iel. Dacã s-o fãcut noapte pã iel, da iel tãt
s-o uitat, tãt roatã* s-o uitat, pân lume. ª-înt-on* loc o vãzut on foc. Iel o
trebuit ºi margã acolo, la focu acela, c-acolo iera dã frijit* iepurele ºi-l
ardã. ª-apoi aºe cã ºi nu-º fie rãu ºi beteag, numa ºi fie dã bine.
Eee, d-apoi, când ajunje iel cãtã foc, focu creºte, da tãt mai tare, tãt
mai tare! E, d-apoi, ce foc o fost? C-o fost dã doauãzeci dã ºinguri* dã
lemne. Ap-acolo, pângã foc, ierau doisprãzece urieºi culcaþi, cu capu pã
cãlcâie unu la altu. Cã videu cãtã foc ºi dupã foc, în afarã, tãt roatã. ªi
iera aºe, cât-un lemn acolo care afuma. Îl luau d-acolo ºi-l aruncau afarã
d-acolo. ª-apoi ista, Crãiºoru, o mãrs acolo º-o luat un lemn d-acolo, cu
care o mere iel ºi º-a frije iepurele. Eee, d-apoi când o luat sama cã-i iel:
– Mã, mã, ia te uitã, zâce, cã ne furã uarãcine. Ie du-te dupã iel!
Sã scoalã. D-apoi ºtii cum o fost urieºii acii dã mare, domnule? Aºe-o
fost urieºu acie, dã numa aºe l-o luat în palmã, ca pã pureci, pã ista!
Haaa, d-apoi, urieºu o zâs:
– Mã, da nu mai vãzut aiºtea, aºe pepe*, urieºii aiºtea! E, d-apoi,
zâce, mã, zâce, þâne dã iel, zâce, cã om mere cu iel la tata!
50 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
Cã tatã-so o fost dã cinci sute dã ai, amu! ªi tatã-so aºe iera dã bãtrân,
ºide-n scaun. ªi nu-º putea juca jenele iel, bãtrânu. ª-apoi o zâs:
– Iatã, tatã, am prins on pepe! ªi io nu ºtiu ce-i asta! ª-apoi, zâce, io
n-am vãzut dã asta pepe!
– ª-apoi, zâce, fãtu-mneo aduceþi cârlijiele dã la clisã*!
ªtii cârlijiele acile, cu care acaþã* clisa? Apãi, acie arâtã aice, la
bãtrânu. Aºe i-o dãschis uãchii bãtrânului, c-o fost aºe dã lunji jenelele,
ca clisãle, c-o fost urieº, iel! Apoi, o vrut ºi-l ardã iel, da nu pute, cã iera
bãtrân. ª-apoi, l-o pus în palmã la iel, º-apoi zâce:
– Fãtu-mnieu, zâce, aiºte-s uoaminii pãmântului! Cã noi nu suntem
uoamini, o spus bãtrânu cãtã prunc, cã noi suntem urieºi! Aiºte-s uoaminii
pãmântului, care-s uoamini regulaþi*, zâce.
ª-apoi, dacã i-o spus, atunce, bãtrânu, zâce, cãtã iel.
– Mã, zâce, – da iel º-o cãpãtat dã la bãtrânu: cine ieºti, d-înde ieºti?
– Cã, zâce, îs on hoþ ºi jumãtate! – zâce. Cã-s în stare a fura viþãlu
dân vacã ºi uouu dân ghinã. Numa amu nu mi s-o sfetit! – zâce.
ª-apoi zâce colo, cãtã iel:
– Mã, zâce, dãmult tãt cot p-aista om, zâce, bãtrânu. Vezi aci p-aiºti
urieºi? – zâce cãtã Crãiºor.
– Vãd! – zâce.
– Aiºtie-s pruncii mniei, aiºtie-s fraþi! Aiºtie, zâce, dã ºapte ai dã zâle
stau tãt aºe, zâce, cã împãratu zmãiesc, împãratu urieºilor are fatã dã
mãrit*. ª-ar vre cã ºi o dobândeascã, aiºte! – zâce. ªi dacã ar vre cã ºi-o
dobândeascã, nu sã pot apropiie, zâce, dã curte împãratului urieºilor. Cã
d-asupra curþî, zâce, are, zâce, un pãun. Când îs aiºte, zâce, duºmanii dã
ºapte mile dã pãmânt, acila apucã dã corcãneºte. ª-atunce, zâce, varsã
foc pã iel. ªi dacã varsã foc pã iel, nu sã pot apropie dã iel. Dacã, zâce, tu
îi pute face asta, zâce, ap-atunce, zâce, te-oi lãsa cu viaþa!
– Hã, zâce, cã nu mã tem dã iel, dã-mpãratu! – zâce. Cã mnie mi-þ da
o puºcã, zâce, cã io aºe puºcaº îs, zâce, când îl vãd, zâce, pã pãun, împuºc!
ª-ap-atunce-i mere fãrã nici-o fricã! – zâce.
– Bine, mã! – zâce. Îl las!
Îi dã puºca, tãt sã duc, tãt sã duc. Când îi dã ºapte milã dã pãmânt,
atunce pãunu, acolo în vârfu curþî, stã acolo º-apucã ºi corcãneascã. Da
ista, o datã îl vede Crãiºoru ºi-l puºcã. ªi dacã-l puºcã, cela nu mai corcãne.
Atunce zâce Crãiºoru:
51
– Noa, haidiþi, zâce, dupã mine.
E, da-mpãratu urieºilor aºe garduri o avut acolo, dupã curþile lui, cât
beserica noastã dã-naltã. ª-acolo dã gardu acela înalt – dã care v-am spus
– ave uºi pã iel, aºe ca pãst-on turn nou. Acolo, când o fost la uºile acile,
iel, aºe cã urieºii o trebuit ºi puie în patru brânci. Aºe pute ºi sã baje-nlontru.
ªi crãiºoru s-o bãgat acolo pã uºã. Da iel o avut º-o sãcure la iel, o bardã!
ªi dacã o avut iel o bardã, când s-o bãgat iel înlontru, atunce o zâs cãtã ii:
– Puteþi ºi biruiþi!
Atunce iei sã puneu tãþi în patru brânci, ºi s-o bãgat tãt câte unu
acolo. Atunci când s-o bãgat ii, atunce Crãiºoru dã cu barda pã grumaz*
la ii ºi-i tãie capu! ª-apoi, când i-o tãiet la unu, atunce a zâs:
– Poate vini celãlalt!
ªi la acela i-o tãiet!
– ªi vie celãlalt!
ªi la acela... Tãt aºe, pãnã ce o omorât tãþi doisprãzece urieºi! Atunce
iel o-mblat acolo-n sobele* urieºilor. Tãt s-o dus p-acolo. ªi când o ajuns
acolo, la sobã, o vãzut acolo o videre mare. ªi sã bagã acolo-n sobã,
la-mpãratu urieºilor. Iel iera culcat acolo-n pat, cu barbã aºe dã mare,
pãnã la buric. ªi iera la iel, la cap ºi la picioare, ºapte lumini ca fruntarele*
dã groasã. Aºe sã vide, mai bine decât tãt viloanii* la iel.
ª-atunce iel ieºe-afarã ºi dã pace la-mpãrat, cã doarme. ªi sã duce ºi
sã bagã-n ceia sobã. ª-acolo iera on pat aºternut, acolo durme împãrãteasa.
ªi la acie, ºi la cap ºi la picioare, ºapte lumini ca fruntarele arde. ªi la acie
îi dã pace. ªi sã duce apoi în ceia sobã. Acolo iera fata-mpãratului urieºilor.
ªi aceia durme acolo. ªi ie iera astupatã pãnã aºe, pãstã sân ºi pã la
susuuãri. Pã poploni* iera brâncile la ie. Da acolo pãze ie, ave inel dã aur.
ª-atunce ãsta, Crãiºoru, o vrut º-o ieie jos inelu dã la ie. C-aºe iera inelu,
ca rafu* cel dã cocie* dã gros ºi mãroc*. Da o fost strâmtorât la jejet, la
fata-mpãratului. ªi dac-o fost strâmtorât, iel apoi, nu l-o putut traje jos ºi
fata s-o trezât. ªi fata dãloc* o pus brânca pã iel, aºe ca pã on purec.
ª-ap-atunce, fata s-o sculat º-o mãrs la tatã-so, în sobã, º-o zâs:
– Tatã, zâce, iacã, zâce, nu ºtiu aista ce pepe-i, cã nu-i purece aista!
Io nu ºtiu ce vre aista? – zâce.
ª-o dã la-mpãratu, cã acel împãrat o ºtiut în tãte limbile. ªi zâce:
– Fata me, zâce, aista nu-i purec, nici nu-i pepe! Aista-i uom! – zâce.
Aista-i omu pãmântului! –zâce.
52 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
ª-apoi atunce, împãratu acolo o þânut în palme, zâce, cãtã iel:
– Mã, zâce, cine ieºti? D-înde ieºti? Ce-ai vrut ºi faci? – zâce.
– D-apoi io, zâce, am vrut ºi fac, zâce, cã io-s on hoþ mare ºi jumãtate!
Cã-s în stare a fura viþãlu dân vacã ºi uouu dân ghinã! Numa amu o datã
nu mi s-o sfetit! – zâce.
– Mã, zâce, dãmult cot io dupã aista uom! – zâce. ªi vãd c-o vinit
acasã la mine! Mã, zâce, tu dacã m-ai scoate dân nãcaz, ce trag io dã
ºapte ai, atunce io pã tine, zâce, þ-aº da þâie jumãtate împãrãþâie ºi þ-aº da
pã fata me dã muiere! Cã iacã, zâce, aice, zâce, sunt doisprãzece urieºi,
zâce, care cu tãrâie vre ºi fure fata dã la mine! ªi nu mã pot hodini! Da tu,
cum ai putut vini aice? – zâce.
– Io am vinit bine, zâce, c-am vinit cu ii! – zâce. Am puºcat pãunu, tu
nu te-ai trezât! – zâce. ª-apoi amu, zâce, io am vinit aice la tine – zâce.
Numa, zâce, io am omorât pã tãte doauãsprãzece! – zâce.
ªi Împãratu uriaºilor nu crede. ª-apoi Împãratu urieºilor o mãrs acolo
la groapa acie, inde o fost omorâþi cei doisprãzece urieºi. ª-atunci, iel o
crezut, când i-o vãzut morþ. ª-atunce i-or dat lui fata dã muiere.
ª-atunce, Crãiºoru o zâs:
– Înãlþate Împãrate, zâce, a urieºilor! Tare frumos îþ mulþãmãsc, zâce,
dã fatã, zâce, cã nu pot sã primãsc – zâce. Cã io am, zâce, mnireasã, pã
Ileana Cosânteana, Crãiasa Mãrilor, care aºe-i dã frumoasã, dã la soare te
poþi uita, da la ie nu! – zâce. Acia-i mnireasa me! – zâce. Numa, zâce,
dacã, zâce, n-a fi în viaþã, º-o pãþât uoarãce, º-o cãpãtat moarte, zâce,
atunce, zâce, oi primi fata ta dã muiere – zâce. Numa, zâce, io mã duc,
zâce, da dã biruinþã mã þân*, dã-mpãrãþâie, dã jumãtate, adicãte!
– Noa, zâce, fãtu-mneo, dac-oi mere, zâce, iacã cârpuþa* fetii, zâce,
ºi iac-o nuiauã dã aur. Când þ-a fi dor dã fata me, zâce, atunce cârpuþa îi
pune pã faþa pãmântului. ª-atunce, zâce, dacã palþãuu* cel dã aur îl ie,
ºi-i zâce: Fata Împãratului, a urieºilor, inde ieºti? Hai, ca gându care acole!
– zâce.
Noa, º-apoi iel bagã cârpuþa-n jãb* ºi ie palþãuu la iel. ªi sã duce. Da
sã duce mult în lume, pãnã ce ajunje, amu dã aci, n-o fost dãparte tata lui.
ª-ajunje-n þara tãtâne-so, acasã. D-amu iel înt-aºe stare o fost, c-o fost ca
þiganii, ca colduºii*: iera dãsculþ, hanele dãrâmate pã iel, rupte. ªi dacã
sã duce acolo, cum îi videu uoaminii, zâceu cãtã iel:
– Mã, zâce, mai bine îi mere ºi tu la-mpãratu Verde, zâce, cã dânsu o
pãzeºte, zâce, te-a sãtura, zâce, ºi te-a îmbrãca! – zâce.
53
D-apoi iel atunce s-o luat* ºi s-o dus cãtã casã. Da când ajunje iel
acasã la iel, º-o pus brânca pã zar*, la uºa uliþî*, atunce o ieºit sabia din
teacã! Da pãn-atunce o rujinat, ºi n-o ieºit. ª-atunce o þâpat foc ºi scântei
ºi sã bãte în vânãtare cerului:
– Cã m-aº bate, zâce, ºi n-am cu cine! Aº tãie, ºi n-am pã cine!
Da ºi galisca o fost închisã, º-o fost rujinatã. Da nu s-o dãºtis pãnã ce
n-o mãrs iel. ª-atunce, când s-o dãºtis iel acolo, atunce or ieºit turturelele
º-o mãrs acolo, la uliþã. ªi dã pã umãr pã altu sã puneu la iel ºi cântau aºe,
dã n-o-uzât nime aºe frumos.
ª-atunce, dacã s-or pus ii acolo pã umãr la iel, atunce, ºi sabia ºi
turturelele cântau. Cei dân curte, câþi ierau acolo, tãþi sã mirau: turturelele
aºte, dã când îs aice, dã când aice, cã acele n-o cântat! ªi n-o ieºit dân
galiscã, n-o pute nime dãschide, galisca. Sabia asta ce face? ªi asta o fost
rujinitã!
ªi mereu ºi spuie la bãtrânu, la-mpãratu. Adicãte, ºi la-mpãratu râdeu
amândoi uãchii, zâce:
– Înãlþate Împãrate! Nu ºtiu, zâce, ce-o fi, ºi tãþi s-o bãgat la noi în
ocol*, zâce, cã turturelele dã pã on umãr pã altu sare la iel!
– Aduceþi-le la mine! – zâce.
ªi iel, Crãiºoru, o spus patimele astea, cum am spus io cãtã domnu,
amu. I-o spus acolo, cãtã tatã-so, când o ajuns la asta, cela* capãt, o zâs
bãtrânu:
– Tu ieºti pruncu mneu!
Da iel i-o spus cã:
– Tatã, zâce, io am adus, zâce, turturelele, io am adus sabia dã aur,
numa cã mnireasa me inde-i?
– Ce mnireasã?
Cã bãtrânu n-avut ºtire dã mnireasa. Cã nu i-o spus hoþî ºi biterii* cã
ieste ºi mnireasa!
ªi o spus colo, catã fraþi cã inde-i mnireasa? O zâs cã:
– Ce mnireasã? Ce-þ trabã? – zâce. Cã tu ieºti mincinos! – zâce. Da
inde-i fost? – zâce. N-ai fost nicãri*, zâce, cãtã iel.
Atunce, iel o pus jejetele în gurã º-o fluierat dã tri uãri. Când o fluierat
iel dã tri uãri, o sãrit zarele dã pã uºe dã la temniþã, inde o fost Crãiasa. ªi
Crãiasa o ieºit afarã ºi s-o dus la-mpãrat. ªi s-o pus acolo în jerunþi înainte
Împãratului:
54 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
– ªi trãieºti, tatã-mneo! Io-s nora ta! Aista-i soþu mneo*! – zâce.
Numa, zâce, ãiºtea, zâce, l-o prins, zâce, ºi l-o þâpat în fântânã. Io nu ºtiu
cã ce-o pãþât iel d-atunce? C-aiºtea, zâce, l-o omorât, zâce, ºi l-o þâpat în
fântân㠖 zâce. Numa, zâce, Dumnezo nu l-o lãsat! Cã mie mi rânduitã, ºi
io îs rânduitã lui!
Da bãtrânu, domnule, atât a fost bucurat, când o vãzut pã norã-sa,
acuº fainã! ªi l-o vãzut pã pruncu lui, batãr* c-o fost în hane rele.
– Asta, tatã, nu-i nimicã, zâce, numa-i vide dumneta dã mintenaº*! –
zâce.
Când o scos cârpuþa acie dã la-mpãratu urieºilor, o pus cole pã pãmânt.
Dac-o pus cole pã pãmânt, o dat cu palþãuu cel dã aur:
– Fata-mpãratului urieºâlor, inde ieºti? Hai, ca gându!
– Aci-s! – zâce. Bunã zâua! – zâce, înãlþate Împãrate, zâce, Crãiºorule!
Am vinit dã femeie!
– D-apoi, zâce, cã iacã, zâce, asta-i femeia me! – zâce. Numa te-am
adus, zâce, dã mãrturie, zâce, la tatã-mnieu, zâce, ºi la biterii iºtea ºi la
soþia me – zâce. Cã ce-am pãþât io, zâce, dã când am ieºit dân fântânã,
cum v-am scos io pã voi dân baiu cel mare în ºapte ai dã zâle, n-aþi putut
durmi – zâce. N-aþi avut hodinã* – zâce. Io, zâce, aºe puþânel, zâce, am
omorât cei doisprãzece urieºi cu care n-aþi biruit voi, cu armatã cu tãt! –
zâce. ªi v-am scos! – zâce. Dã asta te-am chemat, cã tu numa ºi fii mie dã
mãrturie, ºi spui cã ce-am fãcut cu voi – zâce. ªi tare îþ mulþãmãsc! –
zâce.
ªi fata Împãratului urieºilor o mãrs înapoi amãrâtã, cã nu uo primit
dã muiere. ªi apoi tatã-so i-o binecuvântat pã Crãiºor ºi pã Crãiasa Ileana
Cosânteana Aleasa, Crãiasa Mãrilor, care aºe-i dã frumoasã, cã la soare
te poþi uita, da la ie, nu! ª-atunce tatã-so i-o binecuvântat º-o fãcut o
nuntã mare º-o petrecere mare ºi i-o pus în locu lui Împãrat ºi pã ceielalþi
i-o þâpat în lume, cã dã ce-o fost aºe rãi la credinþã.
Cine ºtie mai lungã, margã, º-ajungã!
55
CÂRLIJIE
Io-s Vasilie Gurzãu, dân comuna Micherechi, m-am nãscut în anu
1898, în mãrþiºor ºasprãzece, primãvara, ca puii cei dã ghinã*!
O fost odatã on moº º-o babã. Moºu cu baba ave tri fete. Dac-a avut
tri fete, moºu trãje pã moarte. Moºu o lãsat cu limbã dã moarte la baba cã
fetele, când ar fi dã mãrit*, apoi ºi* deie, zâce, la acela care a cere la
ferasta afarã dân ocol. Noa, º-apãi când o fost fetele dã mãrit, o vinit unu
înt-o sarã acolo, la ferastã:
– Bunã sarã, babã, zâce, am vinit ºi-m dai fata ce* mai bãtrânã!
Atuncia baba, zâce:
– Noa, fata me, zâce, te gatã*, cã te duci dup*-aci, c-o vinit vreme!
ª-apoi sã duce fata cu pocu* susuarã*, cã n-o fos multe, numa puþâne.
Noa, dacã sã duce fata, baba sã scoalã dimineaþa. Dacã sã scoalã
dimineaþa, mere dupã apã, acolo, la vale. Dacã mere la vale, acolo mere
tãt satu, mere acolo; amu gânde, cã dac-a auzî cã care ficior o dus pã
fata ii*.
Tãt o mãrs on an dã zâle, da tãt n-o auzât cã cine o dus pã fatã! S-o
dus dãparte cu ie! Noa, când îi la anu, vine altu la ferastã:
– Bunã sarã, babã, zâce, am vinit ºi-m dai, zâce, fata ce dã mijloc!
– Noa, fata me, zâce, te gatã! – zâce.
ª-asta sã gatã cu hãinuþãle, cât o avut, cã o avut tare puþâne, c-o fost
sãracã! ª-apoi sã duce...
Iarã mere baba la vale, dupã apã, dimineaþa, c-o fos primãvarã. D-apoi,
nu mai ºti nime cã inde o mãrs fata ii! Trece on an, nu ºti nici dã cielaltã,
nici dã asta!
Când, în ceia sarã, iarã la anu*, vine iarã unu º-o cere la ferastã:
– Bunã sarã, babã, zâce, am vinit ºi-m dai fata ce mai micã! – zâce.
– Noa, fãtuþa-me, te gatã!
Da baba, tãt cu cela gând iera, dacã s-ar mãrita asta-n sat, dacã s-o
mãritat acile doauã dãparte.
56 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
Iarã mere dimineaþã dupã apã la vale, tãt nu mai aude, nici n-o auzât
baba niciodatã, c-acuma o murit fetele ii! Da baba iera amãrâtã! Da ie ave
o ogradã, bunã, mare ogradã, plinã dã pomi. O fost aceie primãvarã, iera
pomii înfloriþi. Aºe, pân pom o fost o floare mare, mai mare dãcât tãte
florile. Baba tãt sã uita cãtã* floare acie, cã dã ce acuº aºe mare, nu-i ca
cile* flori? Baba o gândit cã º-o mânce! ªi o mâncat! Dac-o mâncat baba
floare acie, dãloc* baba o-ndãluit* gre* mare! ª-apoi când o vinit vreme,
baba s-o sporit*, º-o avut on prunc!
Dac-avut on prunc baba, e, d-apoi baba o ºtiut cã nu s-a culcat cu
nime* ºi ie d-înde i-o crescut doba*? Hãi? Baba tãt sã amãre cã barem
dac-o ºti cã s-o culcat cu uarãcine*, ar spune cã Iuane, uã Petre, cum l-o
chemat. D-apoi, nu s-o culcat cu nime ºi ie, gre mare! Are prunc!
Ãi, o sãmãlit* cã d-atunce, dã când o mâncat la floare acia?... D-apoi
o mãrs acolo, pã ogradã, tãt s-o uitat cãtã pomu acela, tãt roatã* sã uita. ªi
acolo o fost creanga tãietã ºi dã la capãt, dã cãtã* capãt, acolo, o ieºit altã
zmiceauã* ºi pã acie o fost floare! Aºe cã o fost cârlig, aºe!... ª-apoi
zâce:
– Fie Cârlijie pruncu! C-aºe-i creanga, cârlig.
E, d-apoi Cârlijie creºte, domnule, când iera dã o zî, iera doauã, când
dã doauã, dã noauã! Când o sãptãmânã, dã doauã, dã noauã, dã lunã, tãt
aºe creºte pruncu, repede! Numa casa lor iera cu fundoaie* la uliþã. Da
pruncu amu aºe creºte dã tare, cã iel sã suie pã laviþã, acole la ferastã.
Pruncii vineu dã la iºcoalã* ºi mereau la iºcoalã. Pruncu zâce, cole*,
Cârlijie:
– Mamã, inde mãrg pruncii ãiºte?
– Mãrg la iºcoalã!
– Apoi, fã ºi mie straiþã*, c-oi mere la iºcoalã! – zâce.
– O, fãtu-mieu, tu ieºti micuþ încã! – zâce.
– Fã-mi straiþã, zâce, cã io mã duc!
D-apu bãtrâna o gândit cã i-a face straiþã, cã mere iel pãnã uareinde
ºi a vini înapoi ºi l-a þâpa* dascãlu. A, iel iera mare, ca pruncii, haba* o
fost tânãr, cã creºte ca cucuta!
Noa, d-apoi dacã mere Cârlijie acolo, nu ave bai* dascãlu! Iel ºide
acolo-n bancã cu cialalþi. Ai, d-apoi pã vreme acie pruncii aveu prijnel*.
ªi s-o aplecat în jos, îl fãce aºe, acole ºi sã-ntoarce, º-atunce îi bãte cu
zbicu* dã tãt sã-ntorce. E, da Cârlijie n-o avut nici prijnel, nici zbici. Iel
57
º-o cotat aþuþã* ºi º-o fãcut zbicaº* ºi º-o fãcut toporâº, ºi tãt bãte prijnelu.
E, d-apoi bãte la fete prijnelu ºi bãte la cie* prunci, bãte aºe prijnelu iel,
º-apoi fetile zâce:
– Ei, Cârlijie, zâce, mânce-te ºi pã tine cine o mâncat sorile tale! –
zâce.
Iarã bate la cile fete, iarã fetele:
– Ãi, Cârlijie, mânce-te ºi pã tine cine o mâncat pã sorile tale!
Fetele aste, tãt asta o hãznãlit* cã cine o mâncat pã sorile, aciia* ºi-l
mânce, sã nu fie nici iel darã*!
Hã, d-apoi Cârlijie suje* iel º-amu! Ah, d-apoi iel mere acasã ºi,
zâce:
– Maicã, zâce, d-avut-am io sorã?
– D-apoi, zâce, fãtu-mneo, n-ai avut! – zâce.
– Maicã, zâce, iacã ce zâc fetele cãtã* mine! Asta ºi-m spui, zâce,
avut-am, zâce, uã* n-am avut? Cã pã mine, zâce, mã doare!
– D-apoi, zâce, fãtu-mneo, n-ai avut!
Iar mere la fete, iarã bate prijnelu. Iarã tãt aºe þâpã fetele dupã iel. O,
iel vine cãtã casã, acile, zâce, c-aºe, mã-sa, zâce, cã nu! D-apoi Cârlijie
s-o smintit*! Zâce:
– Maicã, io, zâce, atunce aº suje þâþã dân sânu dumnetale, pã su talpa
cãsî!
– Ei, fãtu-mneu, zâce, talpa cãsî trabã ridicatã! – zâce.
– D-apoi, zâce, ridica-o io! D-apoi numa trabã ºi pui ºi io acolo!
Atunce Cârlijie mere ºi bagã acolo brânca* pã su talpa cãsî ºi o ridicã.
Atunce mã-sa sã culcã, pune sânu acole. Iel dân loc lasã talpa cãsî pã
sânu mâne-sa. Atunce, mã-sa, când o lãsat talpa cãsî pã sânu mâne-sî:
– Ã, Doamne, Cârlijie, zâce, fãtu-mneo, cã-m rupi, zâce, sânu – zâce.
Da ridicã, zâce, cã-þ spun, zâce, c-ai avut sore.
Atunce Cârlijie dãloc* o ridicat talpa cãsî º-atunce s-o sculat mã-sa
º-apoi o lãsat talpa cãsî º-apoi i-o spus: iacã ie cum o pãþit ºi cum o fost
cu iel. ª-apoi i-o spus cã darã cum o spus bãtrânu ºi cum s-o mãritat ºi cã
iel d-înde s-o arãduit* ºi dã ce-l teamã* pã iel Cârlijie.
– Noa, maicã, zâce, atunce-i bine! Numa, zâce, trabã, zâce, ºi-þ mulji
lapte dân þâþa dumnetale. Apu, laptele acela, zâce, trabã ºi moi fãrinã* cu
lapte dân sânu dumnetale, zâce ºi-m faci pogãciþã* ºi le coci în vatra
focului cã cu acele pleca-oi în lume, zâce.
58 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
ªi mã-sa o muls lapte ºi o moiet fãrina ºi o fãcut pogãciþã ºi le-o copt
în vatra focului. Noa, cã le-o copt în vatra focului... Dacã le-o copt în
vatra focului, atunce le-o pus în straiþã. Tãt s-o dus, tãt s-o dus, multã
lume ºi-mpãrãþâie, ca Dumnezãu sã ne þâie! Cine o ascultat, bine o-nvãþat!
Cine o durmit, bine s-o hodinit!
ª-apoi o luat straiþa ºi o bãgat pogãciþãle ºi s-o dus, tãt s-o dus, tãt s-o
dus, pãnã ce o ajuns pãnã la pãdure dã aramã. ªi s-o dus în pãdure acie,
tãt s-o dus pãnã ce o ajuns la o curte mare, care iera cu poarta dã aramã.
ª-acolo o bãtut la poartã ºi o vinit o nevastã ºi zâce:
– Bunã zâua, uom, zâce, în lume!
Atunce Cârlijie o zâs:
– Bunã zâua, sorã-me!
– Bine-i fi, dacã m-ai fi frate, zâce, cãci dân cie lume, nici pasãre nu
vine aice – zâce.
Atunce, Cârlijie o bãgat brânca-n straiþã ºi o luat o pogãciþã ºi o dat
la sorã-sa. ªi o mâncat. ªi dacã o mâncat, o zâs:
– Amu te cred cã-m ieºti frate, zâce, cã aista-i laptele maicii! – zâce.
ª-apoi, zâce, haida-n lontru*!
– D-apoi, zâce, inde*-i ºogoru*?
– D-apoi, zâce, ºogoru-tãu ie la vânat, pân pãdure.
– D-apoi ce fel dã uom îi ºogoru? – zâce.
– Lasã, nu întreba, cã pã tãtã lume o zâs Dumnezãu cu uom, numa pã
mine m-o bãtut.
– Da de ce, sorã? – zâce.
– A mneu cu ºase capuri, cã-i zmãu!
– D-apoi, zâce, ce nãrav are ºogoru?
– ªogoru-tãu are aºe nãrav, zâce, când îi dã ºapte mile dã pãmânt dã
curte, atunce aruncã buzduganu. ªi vine buzduganu ºi sã-ntoarce dã tri
uãri roatã* ºi sã pune-n cui, dupã uºe. ªi trabã ºi fac mâncare dân doauãzeci
dã suflete. Acar* ce ºi fie, tãt doauãzeci! Mâncare ºi nu fie nici caldã, nici
rece! Dacã-i rece, mã bate-n cap, dacã-i cald, mã bate-n tiept* – zâce.
ªi pânt-acile o vinit buzduganu cã numa pârâieu crãnjile-n pãdure!
ªi sã-ntoarce dã tri uãri roatã, sã pune-n cui, dupã uºe.
ª-atunce Cârlijie îl ie-n brâncã ºi ieºe-n ocol ºi întoarce dã tri uãri
roatã º-aruncã mai dãparte dãcât cum l-o aruncat ºogoru-sãu, zmãuu!
ª-atunce zmãuu când o auzât crenjile pârâiind, o zâs:
59
– Aiii, fie curvã mama lui, zâce, nu-m aduc aminte dã nimic, numa
dã Cârlijie, dã ºogoru! – zâce. D-apu Cârlijie ieri, alaltãieri sã juca, zâce,
cu puþa pân prav! Cum o putut ajunje acela aicie?
ª-apoi mere iel cu buzduganu susuarã, nu l-o mai aruncat. ªi bate la
poartã:
– Dacã sunteþi ºasã suflete, ieºiþi afarã! – zâce.
– D-apoi, zâce, cã nu suntem ºasã! Numa doauã! Io ºi sorã-me, zâce
Cârlijie.
– Noa, d-apoi, zâce ºogoru, cum d-ai vinit la noi?
– Da-m vinit ºi vã vãd, cã dã pã ceia lume, nici pasãre nu vine pã asta
lume!
Noa, d-apoi sã bagã-nlontru. ªi dacã sã bagã-nlontru, atunce iera gata
mâncare. Sã pun la masã. Dacã sã pun la masã, cum mâncau, pân ce
mânca Cârlijie una ºi doauã, zmãuu doauãzeci ºi noauã. ªi cu cioantele*
tãt în cap, tãt în frunte love!
– A, Doamne, ºogore, zâce, c-a ta ominie*-i cu coadã! – zâce.
– D-apoi, aºe ne-o-nvãþat tata nost, zâce, cã cine a vini la noi ºi-l
ominim!
– Cã bine v-o-nvãþat! – zâce.
– D-apoi, ºogore, zâce, bine dac-ai vinit! – zâce. D-apoi, zâce, spune
cã cum d-ai vinit aice?
– D-apoi, ºogore, þ-oi spune, zâce. Io cu acie am vinit la tine, zâce,
c-am auzât, zâce, pã Florea Florâtu, strâga la rãsãrit ºi s-o auzât la scãpãtat!
ªi io vreu ºi ºtiu dã ce-o strâgat la rãsãrit ºi s-o auzât la scãpãtat?
– Ei, ºogore, zâce, îs mai mare voinic ca ºi tine, zâce, ºi io nu pot
strãbate acolo! – zâce. Numa, zâce, dupã mâncare, zâce, ne-om mãsura
puterile!
ª-apoi, dacã o gãtat dã mâncat, s-o dat ii pã luptã! Tãt s-o dat pã
luptã. Cum s-o dat iei pã luptã, cum l-o prins ºogoru-so, zmãuu cel cu
ºasã capuri l-o izbit în pãmânt pãnã-n jerunþi*. D-abde* s-o smuls Cârlijie
dân pãmânt!
Atunce Cârlijie, încã iel nu s-o prins pã luptã cu nime* încã, c-o fost
prunc! Apoi o gândit iel cã cum o prins ºogoru, cum o prins iel pã ºogoru,
l-o izbit în pãmânt pãnã-n grumaz! Atunce o tãiet cinci capuri! Atunce
zmãuu s-o rugat:
60 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
– Ei, ºogore, zâce, dac-ai fãcut bine cu uarãcinie*, da fã ºi cu mine!
– zâce. Barem, zâce, ºi-m vãd cale pânde* mã duc, ºi lasã on cap! – zâce.
Sorã-ta, zâce, a fi uom*, io muiere! – zâce.
– Bine, ºogore, zâce, te lãs, zâce, numa, zâce, trabã ºi-m spui, zâce,
cile* la Flore Florâtu!
– D-apoi, zâce, io nu ºtiu! – zâce. Numa, zâce, cã io am on frate,
zâce, mai bãtrân, zâce, acela doarã ie mai vrenic* dãcât mine, acela o
putut strãbate acolo!
Da iel tãt cu acile o zâs asta, cã iel o fost cu ºase, da frate-so o fost tãt
mai ca ista*. O gândit cã ãsta dacã l-o pute omorî pã iel ºi nu margã acolo.
ª-apoi când o spus asta iel, atunce iel o tãiet ºi celalalt cap.
– Noa, sora-me, zâce, rãmâi în pace! – zâce.
ª-apoi s-o suit pã calu lui º-o mãrs pãnã-n pãdure dã arjint. Acolo a
ajuns la poarta, la curþile acile dã arjint. ªi acolo, la poartã, o bãtut pã uºe
ºi calu l-o lãsat ºi vie înapoi. ªi cum l-o lãsat, tãt o bãtut la poartã ºi o ieºit
o nevastã:
– Bunã zâua, soro-me!
– Bine-ar fi, dacã m-ai fi frate – zâce.
ª-atunce o bãgat brânca-n straiþã ºi i-o dat o pogãciþã.
– Noa, zâce, amu te cred, zâce, cã-m ieºti frate! – zâce. ª-apoi, zâce,
da inde-i ºogoru?
– D-apoi, sogoru-to-i la vânat, pân pãdure.
– Da ce fel dã uom?
– D-apoi ºogoru-to, zâce, nu-i ca lume! C-aista-i cu noauã capuri,
zâce, dã numa te-ngrozãºti când te uiþi cãtã iel. Cã-i zmãu! – zâce.
– Ce nãrav are?
– Are nãrav, zâce, când ie dã ºapte milã dã pãmânt, aruncã buzduganu
ºi vine ºi sã-ntoarce de tri uãri roatã ºi sã pune-n cui dupã uºe – zâce.
ª-apoi, zâce, trabã ºi fie mâncare gata – zâce. Da mâncare, zâce, nu-i
sclobod* ºi fie nici caldã, nici rece! Dacã-i rece, mã bate-n cap, dacã-i
caldã, mã bate-n ptept*!
ªi pânt-acile o vinit buzduganu! Atunce iel o ieºit afarã-n ocol ºi
l-o-ntors dã tri uãri, roatã ºi l-o aruncat. ªi pãnã acolo la iel o ajuns!
D-apoi iel gânde:
– Oã, Doamne! D-apoi cine l-o putut aista arunca? Nu-mi aduc aminte
dã nime, numa dã Cârlijie, dã ºogoru! D-apoi iel alaltãieri încã nu iera
încã nicãri*, sã juca pân prav – zâce.
61
Noa, º-apoi ie buzduganu susuarã ºi mere ºi bate la poartã. Cã:
– Dacã sunteþi noauã suflete, ieºiþi afarã!
Cârlijie, zâce:
– Nu suntem noauã, numa doauã!
– Noa, d-apoi, zâce, ºogore, zâce, da tu ieºti?
– Io-s – zâce.
– Da cum ai vinit aice?
– D-am vinit, zâce, ºi vã vãd! – zâce.
– Noa, haida-nlontru!
O mãrs º-apoi s-or pus º-or mâncat. Pãnã ce o mâncat Cârlijie una ºi
doauã, zmãu doauãzeci ºi noauã. ªi cu cioantele iel tãt în frunte-l love!
– Ai, Doamne, ºogore, zâce, cã bine mã omineºti!
– Aºe ne-o-nvãþat tata! – zâce ª-apoi o mâncat ºi s-o sãturat.
– D-apoi, zâce, cum d-ai vinit?
– D-apoi, zâce, iacã, zâce, io am vinit, zâce, c-am auzât, zâce, cã
Flore Floritu o strigat la rãsãrit ºi s-o auzât la scãpãtat. ªi io vreu ºi ºtiu cã
dã ce o strigat iel la rãsãrit ºi s-a auzât la scãpãtat.
– D-apoi, ºogore, zâce, io-s mai mare voinic ca ºi tine ºi nu pot strãbate
acolo.
– D-apoi, zâce, numa ne-om mãsura puterile!
– ª-apoi, zâce, cum?
– În luptã direaptã*, dã la Dumnezo lãsatã!
ª-apoi prinde zmãuu ºi-l izbeºte pãnã-n jerunþi. Iel sã smulje ºi-l
prinde pã jerunþi ºi-l izbeºte pãnã-n grumaz. ªi-i taie opt capuri! Unu-i
lasã. Atunce zmãuu sã roagã:
– O, Doamne, ºogore, zâce, dac-ai fãcut bine cu uarãcine, da fã ºi cu
mine! Lasã-m capu aista unu, cã ºi vãd cale pânde sã mã duc! – zâce.
ª-apoi, zâce, þ-oi spune, zâce, cã inde-i cale!
ª-apoi iel o lãsat ºi i-o spus c㠖 zâce:
– Am on cal în grajd, zâce, dã te sui pã iel, zâce, ºi mere, zâce,
pãn-înt-o pãdure dã aur. Acolo ºede frate-mneo cel mai bãtrân, acela þ-a
spune!
ª-apoi iel i-o tãiet ºi cela cap!
– Noa, sora-me, rãmâi în pace, cã io mã duc!
ªi s-o suit pã cal ºi s-o dus pãnã-n pãdurea dã aur ºi o ajuns la curþile
dã aur. ª-atunce, o lãsat calu-napoi ºi o bãtut pã la poartã. ªi dac-o bãtut
la poartã, atunce o vinit o nevastã:
62 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
– Bunã zâua, sorã-me!
– Bunã zâua, frate-mneu! Atunce te-oi crede, zâce, dacã, zâce, i-a da
uarice*.
ª-apoi i-o dat o pogãciþã ºi la acie. ªi o mâncat.
– Amu te cred, zâce, cã-m ieºti frate, zâce.
– D-apoi, zâce, ºogoru, zâce, p-înde?
– Pã la vânat, pân pãdure!
– Da ce fel dã om îi?
ªogoru-to, zâce, nu-i ca lume, zâce. Cã ca ºi iel nu mai ieste! Cã-i cu
doauãsprãzece capuri! ªi-i urât! – zâce.
– D-apoi, zâce, ce nãrav are?
– Când îi dã ºapte mile dã pãmânt, aruncã buzduganu, zâce,
sã-ntoarce dã tri uãri roatã ºi sã pune-n cui, dupã uºe! Mâncare trabã
ºi fie dân doauãzeci dã suflete, acar* dã ghinã, acar dã bivol. Iel tãte
le mâncã! – zâce.
ª-apoi aºe, cã o fost gata mâncare º-apoi sã pun la masã ºi mâncã.
Cum mâncã una ºi doauã, zmãuu mâncã doauãzeci ºi noauã ºi loveºte tãt
în frunte!
– Ei, zâce, ºogore, cã a ta ominie-i cu coadã!
– C-aºa ne-o învãþat tata nost! – zâce.
– Noa, d-amu, ºogore, zâce, cum d-ai vinit?
– D-apoi, zâce, io am vinit la tine, zâce, ºi-m spui, zâce, cã cum sã
poate mere la Flore Floritu?
– D-apoi, zâce, la Florea Floritu, zâce, io-s mai mare voinic ca ºi tine
ºi nu pot strãbate acolo, zâce. Numa, zâce, ce-a fi? Trabã ºi mãsurãm
puterile!
– D-apoi, zâce, ne putem!
– Cum îi vre? – zâce.
– În luptã direaptã!
Apoi s-o prins în luptã, înt-o zî dã varã, dã dimineaþã pãnã-n sarã! ªi
ista ºi cela! Tãt s-o-mburdat*! Amu s-o urât*. Atunci, zâce:
– D-apoi, ºogore, zâce, ce-a fi cu noi? Cã, zâce, aci ieste doauã dealuri
ºi la direapta ºi la stânga ºi o vale – zâce. ª-ar trebui, zâce, ºi ne facem ºi
merem tu pã cela deal, io pã ista deal, ºi ne facem doauã roþi, ca dã
cocie*. Apoi, zâce, io, zâce, m-oi face o roatã dã fier moale, tu te fã o
roatã dã oþãl!
63
– Apoi, zâce, ºogore, nu mã pot face roatã dã oþãl, zâce, cã io nu ºtiu,
zâce, numa roatã dã fer moale.
– Bine!
Cela mere acolo, ista-ncoace ºi sã fac doauã roþi. ªi sloboade*. Când
s-o sloboade colea-n vale, adicãte crapã roata aceia dã oþãl! Pogneºte*!
Atunce, zmãuu dãloc* o-ngãduit!
– Apoi, zâce, ºogore, asta nu-i bine! zâce. Numa, zâce, ar trebui ºi ne
facem parã dã foc, cã ºi merem pã vârvu dealului, zâce, pângã marjine
mãrii.
– D-apoi, zâce, tu, zâce, poþi ºi te faci parã mnerâie*, zâce, io m-oi
face parã roºie! – zâce. Io nu m-oi face mnerâie, numa roºiie!
Apoi mere-n direapta, apoi mere-n stânga, sã duce pã vârvu muntelui.
ª-apoi aºe s-o fãcut ii doauã pere dã foc! ª-apoi s-o dus pã vârvu dealului
ºi p-acole o zburat on corb. Atunce para cea mnerie o strigat:
– Hoi, corbule, zâce. Du-te-n mare ºi-þ umple gura dã apã ºi þâpã* pã
para cie roºie, cã þ-oi da carne cât îi mânca în tri zâle ºi sânje, cât îi be-n
tri zâle!
Atunce para cie roºie o strigat:
– Hoi, corbule, zâce, du-te-n mare, zâce, ºi-þ umplã guºe dã apã ºi-þ
udã aripele ºi þâpã pã para cie mnerie. Cã þ-oi da carne cât îi mânca-n tri
ai ºi sânje, cât îi be!
Atunce, corbu s-o þâpat* în mare ºi º-o umplut buza ºi º-o udat aripile
ºi o mãrs la parã, da numa oleacã o ajuns. Atunci, zmãuu o zâs:
– Nu-i bine aºe, numa, zâce, în luptã direaptã!
Cum îl prinde Cârlijie, pac în pãmânt! Pãnã-n grumaz! Îi taie
unsprãzece capuri! Atunce sã roagã zmãuu:
– Frate, zâce, dac-ai fãcut bine cu uarãcine, fã ºi cu mine! Lasã-m
capu aista unu, zâce, cã, zâce, ºi vãd cale pã inde sã mã duc! ªi sorã-ta ºi
fie uom, io ºi fiu muiere!
– Bine, ºogore, zâce, numa ºi-m spui, zâce, cum sã mere la Flore
Floritu?
– ªogore, zâce, am on cal în grajd, zâce, du-te, suie pã iel ºi-i mere
pãnã la graniþã. Calu mneu ºtie drumu acolo! ªi dac-ai mere cu iel acolo,
zâce, când îi fi la graniþã, zâce, trabã ºi baji dã samã, zâce, cã Flore Floritu
aºe câni are, cã ºi pasãre o prinde dân vânãtare* cerului, dacã-i strãinã! –
zâce. Numa, zâce, tu, zâce, trabã ºi baji dã samã cã ºi te faci porumb*. Cã
64 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
Flore Floritu are porumbi mulþi. ªi casa lui, zâce, cu faþa pã miazãz*,
înante cãsî are frãgar* mare. ª-acolo, zâce, sã pun porumbii. Numa cã
trabã ºi baji dã samã, cânii, zâce, înainte cãsî, zâce. Apoi, zâce, dacã te
sui acolo, zâce, a ºi te traji p-înde*-s frunzãle deasã, zâce, nu ºi te ieie
sama porumbii, c-or purui* pã tine, zâce. Apu te-or prinde cânele, zâce.
Noa, º-apoi-i taie ºi cela* cap!
– Rãmâi, sorã, cu pace!
ª-apoi sã suie pã cal, mere pãnã la graniþã º-acolo iel sã face porumb!
ª-apoi zboarã la Flore Floritu, înainte curþî, suie în frãgar, acolo porumbii
puruieu. Apoi, iel stã acolo inde ierau frunzãle deasã. Când o fost aºe
cald, cânii le-o fost cald, s-o tras d-acolo. N-o fost nici on câne! Iel atunce
s-o lãsat acole jos, în tindã. Da s-o fãcut un prunc bubos, c-un buhai* rãu.
ª-apu, Flore Floritu o avut o sorã º-apoi sorã-sa iera gãzdoaie*. Cie*
umbla p-acole ºi-l vede acole-n tindã:
– D-apoi, tu pruncule dã înde ai picat aci?
– D-apoi, zâce, am picat, zâce, cã sunt sãrac, zâce, º-am vinit ºi-m
cot* cã vreu ºi mã bag* sclughiþã*! – zâce.
– D-apoi tu, zâce, nu ieºti vrenic dã slughiþã! Ce-i pute tu face? –
zâce.
– D-apoi, zâce, oi griji dã gâscuþã, zâce iel.
– D-apoi, zâce, oi bãsãdi* cu bade, zâce.
ª-apoi iel, din tindã, sã bagã acole-n soba* cie dã cãtã uliþã*. ª-apoi,
dacã sã bagã acolo ºi bãsãdi cu bace ºi vine afarã:
– D-apoi, zâce, bine, zâce, cã te-ai bãgat la gâºte, zâce. Numa nu ºtiu
cã ºtii tu griji dã gâºte, or nu ºtii griji, zâce. Numa, zâce, astãzi îi fi, zâce,
ca dã probã, zâce, apoi, zâce, îi fi pã an.
Anu o fost dân tri zâle atunce... ª-apoi l-o bãgat pã Cârlijie. ª-apoi
mere cole la marjine satului, acolo, la fântânã, ºi aratã cã aice sunt gâºtele
ºi le puþãleascã* ºi le mâie la apã. ª-apoi i-a zâs cã-i aduce dã mâncat, dã
mniazã. Numa dã prânz* ºi-a pune în straiþã. ª-apoi, fata aºe cã-i pune
straiþã la prunc ºi mere cu gâºtele. ªi la mniazã îi face o mniazã* ce ºti ºi
facã ºi mere acolo. Da Cârlijie când o mãrs acolo la fântânã, iel ave acolo
în mânecã o fluierã. Tãt zâce* cu fluiera. Gâºtele jucau, tãte jucau, dãdeu
dân aripe. Acum o vãzut cã vine acie cu mniaza, o pus fluiera acolo-n
mânecã. Gâºtele s-o bãgat acolo-n apã, dãdeu dân aripe, sã jucau, beu la
apã, îº fãceu guºe mare! ªi când s-o apropiet ie, iel sã dã dã tri uãri pãstã
cap. Dã aºe ficior minunat o fost, dãcât acela n-o mai fost!
65
– Noa, d-apoi, Cârlijie, zâce, apoi tu ºtii griji dã gâºte! – zâce. Bine!
– zâce.
Ei, d-apoi ie sã uita tãt cãtã Cârlijie, nu cã ave bai* dã gâºte. Numa cã
iera fainã* gâscaru! Noa, º-apoi mere cãtã casã:
– Bade, zâce, cã ºti, zâce, griji Cârlijie, zâce, dã gâºte! Aista-i gâscar!
zâce.
– Apu-l bãgãm!
Îl bagã. Noa, dimineaþa, iarã d-amu începe anu, da nu ºtiu ce-o fost
plata la iel. C-am uitat amu! ª-apoi face straiþã acolo º-apoi bagã acolo la
merinde, da mai bine dãcât ieri. Amu-i face mniazã bunã! Iarã mere iel cu
gâºtile, colo iel fluierã la gâºte, gâºtele joacã. Când vine ie*, bagã fluiera
acolo-n buhai.
Acolo gâºtele beu, sã jucau. Da iel sã dã dã tri uãri pastã cap! O fost
tãt mai fainã ºi mai zdravãn. ª-apoi îi dã dã mâncat ºi mâncã. Da când
mânca Cârlijie, fata tãt cãtã iel sã uita. Dacã sã uita cãtã iel, îi pare cã-i
p’e mândru! P’e mândru Cârlijie! Noa, d-apoi, vine sara cãtã casã; dacã o
vinit sarã cãtã casã iel, atunce zâce:
– Noa, d-apoi mâne îi mere iarã cu gâºtele! – zâce. Numa ai grâje dã
iele!
– Cã grâjãsc io, zâce cela.
ª-apoi dacã grâjeºte dã iele, noa, apoi pune iar în straiþã merinde.
Mere ºi iar zâce cu fluiera la gâºte. Când s-o apropiet, iarã sã dã pãstã
cap, sã face tã mai mândru, tã mai zdravãn. D-amu, fata nu mai pute!
ª-apoi îi dã dã mâncare ºi mâncã. Da când Cârlijie mânca, fata tã cãtã iel
sã uita. Zâce:
– Cârlijie, zâce, ai ºi-m spui, zâce, dã ce sacã uãtii tãi inima me? –
zâce.
– D-apoi io nu ºtiu! – zâce.
– D-apoi, zâce, spune, zâce...
C-amu fata sã teme c-a-mplini anu ºi n-a lua. Noa º-apoi tãt nu i-o
spus. Amu anu sã gatã! Iarã-i face tãt mai bunã mâncare. ªi dacã-i face tãt
mai bun dã mâncare, zâce cãtã iel:
– D-apoi, Cârlijie, spune, zâce, cã dã ce sacã uãchii tãi inima me?
– D-apoi, io nu ºtiu! – zâce.
– Mãi, Cârlijie, spune! – zâce.
66 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
– D-apoi, zâce, atunce þ-oi spune, zâce, cã dã ce sacã uãchii mnei
inima ta, dacã mi-i spune cã dã ce-o strigat frate-to la rãsãrit ºi s-o auzât
la scãpãtat? Atunce þ-oi spune!
Fata mere cãtã casã ºi-ntrabã pã frate-so. Frate-so îi traje doauã
pãlmi...
– D-apoi, nu ºtii? – zâce.
– Nu! – zâce.
ª-apoi, dacã i-o dat doauã pãlmi, fata rãmâne amãrâtã, cã ce-a fi cu
Cârlijie, cã s-a-mplini vreme ºi iel a mere ºi n-a lua!
– Noa, º-apoi, zâce frate-so, dacã vre ºi ºtie iel, tu nu ºti, atunce
teamã*-l aci, în sobã la mine! Da cum îl teamã acolo la sobã la iel, cum o
dãschis fata uºe, iel o þâpat aºe uãchii-nlontru, adicãte o vãzut copârºãuu*
în mijlocu cãsî. Iel atunce s-o speriet:
– Tulai, Doamne! C-acolo-i moarte, mã! Apoi ce-i, cã copârºãuu
acolo ie!
S-o speriet! ª-apoi s-o bãgat iel acolo, înlontru. ªi dacã s-o bãgat,
adicate, Flore Floritu ºide-n copârºãu, în cur, cãtã jumãtate dã la brâu în
jos, iera mort! Dã la brâu în sus, iera viu! ªi zâce:
– Noa, haida-ncoace! Ce vrei tu? – zâce.
– D-apoi, zâce, þ-oi spune io, zâce, numa fii cu bãgare dã samã. Iacã,
io, zâce, când am fost io viu, n-am fost mort dã jumãtate, io-s crai dã la
rãsãrit: Flore Floritu! Apoi, umblam pã la vânat, pân pãdure. Da nu avem
didicoane* º-am mãrs pã graniþã, la Mama Ciumii. Cã Mama Ciumii ave
d-atâte didicoane, dã sã love una dã alta! ªi am trecut altan* graniþa ºi
mi-am puºcat on porumb. ªi io, odatã, mi-am fãcut foc acolo, su’ on copac.
ªi cum am fãcut acolo foc, frijem porumbu. Baba iera acolo, în copac.
Da’ Baba, d-acolo:
– Uã*, Doamne, cã frigu mi-i!
D-apoi, când iel o fost acolo ºi o fãcut foc sub copaci, cânii ierau
roatã pângã iel, tãþi stãteu acolo atenþâie. ª-apoi iel grije porumbu. Baba
strâga dân copac:
– Uã, Doamne, cã frigu mi-i! Uã, Doamne, cã frigu mi-i!
Zâce apoi Flore Florâtu:
– Da’ scobori d-acolo, babã! – zâce. Te-ncãlzãºte!
– D-apoi, zâce, mã tem dã câniºorii tãi! – zâce.
– Da’ ce te temi? – zâce. Nu te teme nimic, numa te scobori d-acolo!
– zâce.
67
Baba º-o smuls tri fire dã pãr. ªi cum le-o smuls, zâce:
– Noa, zâce, þâpã* pã câniºorii tãi!
–...ªi io, zâce, am fãcut rãu, zâce, c-am þâpat pã câni!
ªi baba s-o scoborât dân copac, dãloc o smuls on copac, care o fost
mai gros, dân pãmânt, cu rãdãcinã cu tãt*. ªi acolo o fost on broscoi. ªi ie
face frigare, traje broscoiu pã frigare ºi-l pune lângã Flore Floritu ºi frije
ºi ie broscoiu. Cela, porumbu...
ªi zâce baba:
– Cine frije broscoiu, a mânca porumbu! Cine frije porumbu, a mânca
broscoiu! Tãt aºe sã atinge cu Flore Floritu...
D-apoi, dã la o vreme zâce Flore Florâtu:
– D-apoi, Babã, zâce, mâncã tu pula dracului! – zâce.
– Ce, zâce atunce, acaþã baba!
... D-apoi baba iera Mama Ciumii, mai altfel dãcât Flore Florâtu,
haba c-o fost crai! Amu atunce Flore Florâtu nu pute face altfel, numa
o zâs:
– Prindeþi, câniºorii mnei! Prindeþi, câniºorii mnei!
Baba o zâs:
– Prindeþi, periºorii mnei! Prindeþi periºorii mnei!
Aºe cã pã cânele lui Flore Floritu s-o fãcut niºte lanþuri, dã cine a
crezut cã ie, ca la szántogép*! Cãpiþã, dã nu sã pute iel miºca! ª-aºe cã
l-o prins pã Flore Floritu ºi l-o spart ºi i-o tãiet inima-n doauã. ªi o scris
numele pã ie. ªi dân haita* cie, Flore Floritu o fost mort dã jumãtate ºi
inima i-o rupt! Atunce o strigat iel la rãsãrit ºi s-o auzât la scãpãtat, când
i-o tãiet inima-n doauã!
– Numa, ºogore, bagã dã samã, cã mi-i fi ºogor, zâce... Dacã, zâce,
când oi ajunje acolo, zâce, da sã nu þâpi, zâce, perii babii pã câni. Cã
cânii, zâce, or prinde pã ºogoru cel tânãr!
– Grije n-ave – zâce Cârlijie.
ª-apoi atunce Cârlijie dãloc* îº ie arme ºi ie cânele dupã iel ºi mere.
Nici numa umblã dupã vânat pãnã la graniþã. Colo trece altan* graniþa.
Dãloc îº puºcã fãþana* aci, o ciupeleºte* aci, ºi face foc aci. Iel d-abdie*
aºtepta dupã babã. Cânii roatã dupã iel. κi face foc aci. Dacã-º face foc,
baba dãloc în copac:
– Uã, Doamne, cã frigu m-i! Uã, Doamne, cã frigu m-i!
– Da’ scobori, babã, d-acolo! Te-ncãlzeºte!
68 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
– Cã mã tem de cânii tãi!
– Ce te temi? Hai, numa jos de-acolo!
– D-apoi, cã mã tem dã ii!
– Nu te teme, ca aci-s io, lângã ii! ªi nu muºcã aiºtea. Nu mâncã pã
nime*! – zâce.
– D-apoi, zâce, iacã, zâce, periºorii ãºte-a mnei, þâpã pã cânii tãi!
Cârlijie, cum i-o þâpat perii, i-o prins perii ºi i-o þâpat în foc. N-o
þâpat pã câni. Dãloc o ciupãlit pãru babii. Zâce baba:
– Mã! – zâce, tu ai þâpat perii mei în foc?
– Da-n dracu, zâce, o sucit dulãii acole, zâce, apoi o pârlit la coad㠖
zâce. Numa scobori, du-te-te dracului d-acolo!
ª-apoi s-a scoborî baba hodinitã*, c-ar lua bade ºi pã aista... Sã scoborî
baba dãloc, mere iar lângã copac, smulje ie broscoiu:
– Da aci, zâce, cã asta ºi cie, cã cine amu frije fãþana, a mânca
broscoiu! Cine frije broscoiu, a mânca fãþana!
– Mânca-u-ai tu pã pula dracului!
Tãt aºe sã-mbutuºãsc* aci lângã foc. Da’ zâce baba:
– Prindeþi, periºorii mnei!
Iarã Cârlijie:
– Prindeþi, câniºorii mnei!
Da’ sã-ncarcã cânii acolo ºi prinde pã baba! ªi cela puºcã pã baba!
Ã, d-apãi pã baba acuma, nici n-o-ajuns, pã baba... D-apoi zâce:
– Fã bine ºi-m lasã viaþa, zâce baba.
– Apoi, zâce, þ-oi lãsa viaþa, zâce, numa dacã m-i spune, zâce, cã
ce-ai fãcut cu Flore Florâtului?
– D-apoi, zâce, când o vinit aice, zâce, apoi, zâce, io l-am prins,
zâce, apoi i-am tãiet inima jumãtate, zâce, cã ºi nu mai fie iel uom cât a
trãi pã faþa pãmântului!
– D-apoi, zâce, inde-i inima?
– D-apoi, zâce, iacã, acolo ieste o fântânã, zâce, acolo-i mere, zâce,
apoi a vini acolo ºi-n crapã* s-ar bãga, zâce. Apoi acolo, zâce, în crapã
cie ºi sã baje, zâce, ieste doauãsprãzece inime dã voinici! ªi la tãt voinic
îi scrisã numile pã inimã. ªi a doauãsprãzecele îi a Flore Florâtului! –
zâce. ª-apoi, zâce, îi mere acolo ºi-i puºca crapa, º-apoi-i tãie ºi i-i lua
inima dân iele – zâce.
69
ª-apoi atunce, zâce, când o luat inima dân crapã ºi o dus cãtã casã
º-apoi o spãlat cu apã moartã ºi cu apã vie ºi o pus la Flore Floritu. ª-apoi
iel o înviet dã tãt º-apoi s-o sculat în picioare. ª-apoi o fãcut o nuntã mare
º-apoi s-o-mpãrþit pã-mpãrãþâie jumãtate.
ª-apoi lui i-o vinit dor dã mã-sa ca ºi margã acasã ºi vadã pã mã-sa.
ªi dacã s-o dus iel acasã, atunce n-o fost outãu*, nice n-o fost biþicli*,
nici nimica. ª-apoi, s-o suit pã on cal negru ºi cu coada pãnã-n pãmânt. ªi
s-o dus acasã. ªi când a ajuns acolo, în satu lui, iel n-o vãzut sat, nici o
casã, nici uoamini, p-acolo. ª-acolo inde o fost casa lor, înt-on gudurãu*,
acolo o vãzut o zomoniþã* înainte frãgarului. ª-apoi, iel o gândit cã ºi sã
scoboarã acolo ºi vadã cã darã, cã mã-sa-i în viaþã? ªi dacã s-o scoborât
iel, calu l-o legat dã frãgar. Dacã l-o legat dã frãgar, atunce s-o bãgat
acolo-n zomoniþã. Acolo iera o muiere bãtrânã, care acolo dãpãna tort ºi
pã vârtelniþã iera þângalãu*. ªi ie s-o dus în cie casã ºi i-aducã uarãce cã
ºi mântuie. Da o mãrs sã-º ascuþã dinþî, cã acolo ave o tocilã dã pute toci
ºi sãcuri. ª-acolo iera on ºoarece care o ieºit afarã dân groapã º-o zâs:
– Te suie pã calu tãu, zâce, ºi te du, zâce, c-a vini Mama Ciumii,
zâce, cã º-o ascuþât dinþî, ºi te-a mânca tã-tã-tãt. Te-ar rânji! – zâce. Io
pãnã atunce, oi da cu laba aci, pã þângalãu.
ªi ºoarecele tãt o dat cu laba pã þângalãu! Iel s-o suit pã cal ºi s-o
dus! ªi când s-o dus iel, Mama Ciumii când o vinit dân cie casã, l-o vãzut
cã nu-i acolo. O ieºit afarã ºi fuje dupã Cârlijie cu o falcã-n cer ºi-l
îndiþascã* cu cal cu tãt ºi sã-l zdrobascã ºi mere ca ºi un nor greu.
ªi ºogoru ºi muiere vãzând noru cel greu, o dãºchis cãputurile* ºi dã
lãture* stãte muierea ºi dã cialaltã ºogoru-so, cã vine Cârlijie cu calu alb
dã spume. ªi când s-o bãgat pã cãput, Mama Ciumii o prins calu dã coadã.
Muierea cu ºogoru o izbit cãputurile ºi s-o retezat coada la cal. Cât o fost
la Mama Ciumii, zâce, acie o rãmas la ii ºi calu o mãrs înlontru. ªi d-atuncie
sunt caii scurþi la coadã.
Cine ºti mai lungã, margã º-ajungã!
Cine ºti mai latã, margã º-o-ntreacã!
M-am suit pã raþã, ºi nu mã duc pã ghiaþã!
70 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
GÃSÂTU
Noa, d-apu, domnule ºi care tãþi sunteþi aci dã faþa locului, faceþi
bine ºi ascultaþi poveste Gãsâtu!
O fost odatã on domn mare, aista ave puste* multe. Da iera aºe treaba,
cã atunce nu ierau ghezuri* nici aotauã*, nici motorbiþicli*, ci merea ºi
iel aºe, ca þãranii, pã jos, dî la o pustã pânã la alta.
ªi dacã s-o dus iel acolo, la pustã, vara, când sã lucra la purtãturã*, ºi
vadã, s-o dus acolo la pustã. Dacã o fost la pusta acie a lui, acolo iera on
sat aproape dã pusta lui. ª-apu, iel o gândit cã pânã sarã ºi margã ºi la cie
pustã, domnu.
ª-apu s-o luat iel ºi s-o dus pã jos, d-amu ca când îi varã. S-o sculat
on nor mare º-apu o vinit o ploaie repede, dã tãt o ploiet º-o suflat vântu,
dacã iel trebuie ºi fugã cãtã sat, c-amu vreme îl prinde pã drum ºi o trebuit
ºi sã baje în casa ce dân marjine satului, c-amu ploaie îl prinde acolo. Da
nu ploaie numa ca dân cantã*, cum sã spune: felhõszakadás*, tãt apã o
fost pã tãt* locu atunce, aºe ploaie mare o fost. Noa, º-apu ce-o fost, cã
acolo la casa acie ºide* doi tânãri. Numa atunce or cheretit* laolaltã,
ierau sãraci. ª-apoi tânãru iera la lucru, la domnu acela, la boieru acela în
pustã. ªi dacã s-o-ntãrgãtit* vreme ºi o ploiet, uomenii tãþ fug acasã, þãranii,
dacã vine vreme ce gre, cã-s ude hanele* pã ii*.
Noa, º-apu vine ºi tânãru, da domnu ista*, care o fost gazda* pustii,
acela o stat în tãrnaþ*, tãt aºtepta ºi treacã vreme cã iel a mere la cie*
pustã, dincolo dã sat. Noa, d-apu vreme n-o stat, numa tãt mai tare, tãt
mai tare o ploiet º-o suflat vântu, º-o apucat dã o întunecat º-apu domnu
o rãmas acole. Uomu ista tânãr când îl vide, îl cunoaºte, darã, cã-i boieru.
ª-apu zâce:
– Noa, domnule, placã* ºi vinã înlontru*, c-amu îi noapte ºi nu poþi
mere nicãri*!
71
Da atunce n-ave butore*, ce ºtiu io, o avut on pat acole, º-o avut o
laviþã, o avut aºe, o laviþã acolo, dã scândurã. Dacã o avut laviþã dã
scândurã, aºe latã, o zâs cãtã domnu cã ºi sã culce acolo, pã laviþa lui! Da
iera scândurã dã goron*, latã, þapãnã* ºi-apu sã culcã domnu. D-apu* o
pus acolo niºte þoale, d-apu, o pus zdrenþe acolo, su iel ºi fie moale. Tãt
þapene o fost, cã domnii nu durmeu înt-aºe loc. Noa, d-apu, vreme trece...
Adecate, nevasta o fost înt-altã stare*. ª-apoi, pã ie vine strânsorile,
o dure pân foale*. Îl îmbutuºe* pã uom, cã-i iera ruºine dã domn. Da
domnu sã face cã horoieºte*, cã doarme, da nu horoie domnu, cã iera
þapãnã laviþa! ªi tãt clãteºte* pã uom cã ºi margã darã* dupã moaºe, c-amu
vine ciasu ºi aibã* uarice*...
Noa, º-apu la cela* îi iera groazã ºi* margã, cum a mere iel, mã, pã
asta vreme când ploaie, suflã vântu, tunã, trãzneºte!... D-apu iera musai*
ºi margã uomu cel tânãr, cã muiere ave nãcaz, durere! ª-apu o trebuit ºi
margã uomu ºi mere ºi dãloc* vine moaºe. Pont* la doauãsprãzãce s-o
sporit* femeie ce tânãrã. D-apu, cum spunem noi, românii aiºtie, cã când
sã naºte uaricine, ursorile* su pragu cãsî urseºte, adecate, ce are ºi petreacã
iel în viaþa lui, pã asta lume, atunce spune ursorile. ª-apu, domnu n-o
durmit ºi când s-o nãscut pruncu aista, atunce ursorile o ursit cã pruncu
aista, care sã naºte amu la muiere asta sãracã, zâce, are ºi moºteneascã
binele domnului care-i culcat pã laviþã! Ei, domnu când o auzât asta, nu
i-o picat bine:
– Mã, da cum poate asta ºi fie, zâce, cã io, domn mare ca mine ºi
atâta avere am, dã io nu ºtiu câtã am, pruncu aista la femeie asta sãracã
are ºi moºteneascã binele mneu?!
Hii, asta nu-i place!
Noa, d-apoi tãt sã gânde, cã cum ºi facã potopu* la bãiet. Da iel iera
cam credincios, domnu gândeºte iel la pãcat ºi la cie lume, cã ave voie* ºi
o dobândeascã ca asta lume. Noa, d-apu iel tãt sã gândeºte, tãt sã gândeºte,
noa, º-apu mintinaº* sã face zuã... Dacã sã face zuã, iel sã scoalã ºi sã
duce ºi-l petrece* uomu ista tânãr, º-apoi zâce:
– Tare frumos mulþãmãsc dã sãlaº. Numa ºtii ce-am gândit io, amu?
– zâce.
– Ce, domnule?
– Io-am gândit acuº, zâce, cã dumneta ieºti uom sãrac ºi þ-o dat
Dumnezo pruncaºu aista! – zâce. Io am atâta avere, dã nu ºtiu câtã am,
72 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
zâce. ª-apu ºi faci bine ºi mi-l vinzi mie. Cã vezi, zâce, cã pânã aici, în
marjine dã sat, ai hotaru la pusta me – zâce. Apu þ-oi da on dãrab* dã
pãmânt, cât ai vre! – zâce. Apu þ-oi da dân hodãile* mele ºi-þ faci tãniar*
aici, apu þ-oi da ce-þ trabã: cai, boi, scule, ce trabã la gãzdãºag*. ª-apu îi
fi uom dã frunte în sat! – zâce. ª-apu ãi fi ºi birãu* aice, în satu tãu! –
zâce.
Ãi, da la cela, la tânãru, aºe-i pare dã bine dã pruncaº, cã nu-l dã pã
tãtã* avere domnului.
– Ãi, domnule, zâce, nu dau pruncu mneu pã avere dumnetale! –
zâce. Cã la cela îi pãre bine...
Vede domnu cã nu poate face târgu cu uomu:
– Mã, zâce, mai bine ºi meri tu ºi voroveºti* cu muiere ºi vezi tu cã
ce-a zice muiere!
ª-apu mere uomu cela tânãr:
– Hei, zâce, iacã ce zâce domnu ista, a nost.
– Ce zâce?
O zâs cã ºi-i dãm pruncu ista, cã ne-a da on dãrab dân pustã, câtã om
vre ºi ne-a da dân hodãile lui ºi ne facem tãniar ºi ne-a da scule, zâce, ce
ne trabã la plugãrit ºi ne-a da cai, boi, bivoli, dã tãte! – zâce.
– A, ce-ai zâs?
– Am zâs cã nu dau pruncu!
– A, cã lud* ieºti, zâce, lud ieºti, lud, lud, lud! Oa, d-apu tu ieºti lud,
mã! D-apu cum nu dai tu pruncu, când ne dã noauã atâta bine, mã? Mãã,
cã noi iarã ne-om face! Da noi pustã n-om pute face! – zâce. Aa, cã tu
ieºti lud, prost! Noa, d-apu, du-te cheamã-l înlontru – zâce.
ªi mere.
– Domnule, ia vinã înapoi! – zâce.
ª-apoi vine domnu. Gândeºte domnu:
– Mã, cã-i noroc cã cu muierile pot târgui mai iute decât cu uoamenii*!
Noa, ºi vine înlontru, femeie darã iera în pat, cã iera beteagã º-apu,
zâce, cã:
– Ce-i dã nou?
– D-apu, domnule, zâce, io þ-oi da pruncu, zâce, numa ni da aice
atâta pãmânt când om vre noi ºi ni-i da ºi ne fãcem tãniar ºi ni-i da ce ne-a
trebui, vaci cu lapte ºi ni-i da uãi ºi ni-i da boi ºi cai ºi bivoli ºi avem noi
dã tãte acolo, în pusta noastã? – zâce.
73
– Cã v-oi da, amu! – zâce.
ªi pruncu iera înfãºiet colo, în perinuþa cie ce zdrãnþoasã ºi dãloc*
îl ie!
– Na, iacãtã-l-ai, du-te cu iel! – zâce.
Noa, d-apu domnu ie pruncuþu ºi-l bagã acolo, cã iel darã iera domn.
Iel ave chepeneag* lung ºi-l bagã acolo în chepeneag ºi nu-l vadã pã iel
cã ce-º duce iel. ªi mere încolo, dincolo dã sat ºi ajunje la cie pustã. ªi
dacã ajunje acolo la cie pustã, acolo iera on pãcurar. Iera legheleu* mare
acolo º-ave bãtrân㠖 încã-i trãie bãtrâna. Da bãtrânu n-o avut cilediu* ºi
dacã n-avut cilediu iel, io vinit aºe uarecumva lui, o zâs cãtã baba lui:
– Hei, zâce, ºtii ce, zâce, d-amu înante în tãtã searã trabã ºi ne rugãm
la Dumnezo alduitu*, cã ºi ne deie noauã prunc! ªi atunce baba, o fost
babã amu bãtrâna, ie o ºtiut cã nu mai poate ºi aibe prunci.
– O, zâce, bãtrânule, ieºti lud, zâce, cã cum voroveºti tu cã ne-a da
Dumnezo noauã prunc?
– Mã, io-am auzât cã dacã ne-om ruga, ne-a da Dumnezo! – zâce.
Apu tu nu crez! Ce crez, zâce, cã voie lui Dumnezo ãi mare! – zâce. Noi
dacã ne-om ruga, Dumnezo ne-a da! Numa tu nu crez! Numa hai, ºi te
roji aci, cu mine! – zâce.
Apu, baba n-ave încotro, sãmãle* cã ce-oi face cu ludu ista, s-a ruga
ºi ie*. D-apu, ie iera convinsã cã n-a fi prunc.
Noa, da domnu ista cu pruncu, s-o dus iel la pãdure, acolo. ª-o mãrs
pân pãdure, dar iel gânde cã cum ar trebui ºi nimiceascã pã prunc ºi nu
aibã pãcat. Noa, iel sã duce pân pãdure ºi vede aºe, cum le rupe vântu pã
lemne ºi aºe, la acie mulþi, acolo sã face bortã*. ª-apu iel o gândit cã ºi
arunce pã prunc acolo, în borta acie, c-apu atunci nu l-a omorî iel º-apu
atunce iel n-a ave pãcat. Noa, d-apu aºe o fãcut domnu. ª-apu iera mai
sus lemnu acela, borta º-apu iel o aruncat acolo cu perinã. ª-apu apoi
domnu o mãrs hodinit* cã nu l-o omorât pã prunc iel, n-ave pãcat amu!
E, d-apu cum o mãrs domnu, bãtrânu vine cu uãile dânt-acolo,
c-amu iel nu iera la turma aºe vestitã, colo, la uãile cile cu lapte ºi cu
mnei, tãt numa grije dã berbeci, iel iera berbecar amu, bãtrânu. Noa,
d-apu bãtrânu-o mãrs acolo cu berbecii pân pãdure, trece lângã bortã.
Acolo apucã micuþu cã: „cheau, cheau”. Bãtrânu sã gândeºte cã aista ãi
glas dã bãiet micuþ, dã liliac.
74 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
Noa, iel gândeºte:
– Mã, d-apu cum o putut aista ºi ajungã aice? Nu sã poate, acela trabã
ºi fie drac! Numa sã face iel aºe, ca liliecii, cã mneaunã...
A, d-apu bãtrânu nu iera hodinit, cã cela iera sclab*, numa când ºi
când mai mârâie acolo, în bortã. Apu, la bãtrânu tãt nu i-o tinit*. Apu, o
sãmãlit iel cã tãt atâta cã:
– Petrecut-am io lume asta, tânãreþele mele, io n-am multe! D-apu, io
tãt vreu ºi-l vãd, acar* îi drac, acar îi prunc mic! – zâce.
ªi aºe bãtrânu nu pute ºi ajungã acolo, sus la bortã, numa o pus crenji
ºi aºe face iel acolo bãtrânu grãdiciuri* dân jupii* cii dã crenji ºi apu aºe
s-o suit acolo. Adecã sã uitã acolo în bortã. ªi acolo vede, adecate, perinuþa.
ªi o prinde ºi o ie afarã, da cela mai mârâie acolo, micuþu. ªi îl ie dã acolo
ºi-l pune acolo jos, pã pãmânt ºi dãsface perina, d-apu amu spune cã l-o
cotat* darã, cã fãtuþã-i uã* prunc. ª-apu îl coatã º-apu îl vede adecate pã
pruncuþ cu puþã! Hei, la bãtrânu da-i pare bine, mã, cã iel s-o rugat lui
Dumnezo ºi-i deie prunc. Apu chiar cã i-o dat Dumnezo prunc!
Noa, º-apoi bãtrânu, e, d-apoi bãtrânu ave on sãmn, aºe, cu baba, cã
iel dacã iera uarinde la hotarã, afarã, da nu iera în pãdure, aºe cã pute vide
tãniaru ºi bãtrâna pânã la iel. Bãtrânu când vre uarice*, atunce bãtrânu
face cu campãuu* aºe, dã tri uãri roatã. Atunce bãtrâna trebuie ºi margã
acolo, cã bãtrânului îi trebuie uarice, uã º-o adus aminte, uã acarce o vrut,
adecate nu striga ºi-l audã lume, numai întoarce bota*, atunce baba ºtie
cã trabã ºi margã la porunci, la bãtrânu!
Noa, bãtrânu, hai cu berbecii colo, afarã din pãdure. Da baba aºe,
dacã ave sãmn cu bãtrânu, ºi ie sã întorce roatã dupã casã ºi cota cã
încãtrãu* ãi bãtrânu? Face uarice?
ª-apu adecate iese bãtrânu afarã dân pãdure cu berbecii ºi o vede pã
baba. Face cu campãuu dã tri uãri roatã. Dacã face dã tri uãri roatã, adecate
baba îl vede ºi vine.
– Noa, ce-i, bãtrânule? – zâce. Dî ce m-ai chemat?
– I-da*, hei, zâce, cum tãt te-ai râs tu dã mine cã ai zâs cã-s lud ºi
prost ºi nu ne rugãm lui Dumnezo – zâce. I-da, cã ne-o dat Dumnezo
prunc! – zâce.
– A, d-apu tu iarã voroveºti, tu tãt cu prunci ieºti! Inde þ-o dat þie aice,
în pãdure?
75
E, da la bãtrânu iera acolo în mâneca buhaiului*... Numa nu ºtiu,
domnule, cã ºtii dumnetale cã-o fost aºe, dã iera cosât acolo, îº pune iel
ce-i trebuie în mânecã. Acolo l-o bãgat ºi pã pruncaº, apu, zâce:
– Iacãtã-l-ai! – ºi cole îl pune jos bãtrânu ºi iarã îl dãsface pã prunc
ºi-l aratã la bãtrânã cã darã* are puþã pruncu! ª-apu, îi pare bine la bãtrâna.
– Mããã, cã io tãt m-am râs dã bãtrânu ºi tãt l-am fãcut în tãt tipu*,
zâce. Mã, da cum ne-o dat Dumnezo noauã prunc?
C-amu ii sã amãreu cã cine i-a îngriji pã ii la bãtrâneaþã. D-amu s-or
tinzui* pânã l-a creºte º-apu i-a fi tumna* gata, apoi i-a griji pruncu...
E, d-apu ii tãt s-o gândit:
– D-apu, bãtrânule, cum i-om pune nume la pruncu aista? – zâce.
– D-apu, cum ºi-i punem, hei? – zâce. L-am gãsit, apoi-i punem
Gãsâtu! – zâce.
ª-apu-apoi o rãmas pruncaºu Gãsâtu!
Noa, baba mere cu Gãsâtu, mere acasã, colo la sãlaº. Mere acolo,
iera sãmãdãiþã*, ave vacã cu lapte, iera uãi cu lapte ºi dãloc îi aduce ºi-i
face csúzli* ºi hãrãneºte pã prunc. Da ce, mã, cã creºte pruncu ca dân
apã! D-aºe prunc s-o fãcut dân Gãsâtu dã nu iera nici în þarã ca iel.
Nãzdrãvan, fainã* câtu-i o maºinã! Multã lume s-o dus la Gãsâtu, cã aºe
o fost dã fainã. Da ºi bãtrânii ce puteu agonisi tãt pã îmbrãcãminte fãce,
tãt primu cu îmbrãcãmintele pã Gãsâtu.
ªi bãtrânu tãt cu iel, îl purta cu berbecii ºi-l învãþa aºe, dupã agodu
lui ºi ce ºtiu io ce, dupã pasãre, dupã lemne. Ce ºtiinþã o avut bãtrânu, aºe
îl învãþa pã prunc.
Noa, d-apoi o datã bãtrânii – o vinit aºe, un praznic, o sãrbãtoare,
cum ºi spun, domnule? Aºe, la Paºti, când îi vreme bunã. Noa, d-apu ºi
bãtrânii sã þâneu* cu pruncu lor, cã cât dã fainã*-i ºi dã zdravãn.
Zâce:
– Hei, ce-ar trebui ºi fãcem, zâce, cã ºi îmbrãcãm pruncu aista tumna
bine! – zâce. Apu amu vine Paºtile, zâce, apoi ºi margã ºi iel la besericã!
E, d-apu besericã inde iera, cã nu iera ca ºi astãzi în tãt satu. Numa
acolo, la oraº, acolo la besericã o fost, inde o fost curþile domnului. În
oraºu acela o fost, cã iel o fãcut.
Noa, d-apu ºi bãtrânu, cã ºi le margã veste ºi lor cã ce prunc au. Noa
º-apu, zâce:
– Noa, fãtu meu, amu vine Paºtile, apoi þ-om lua hane* noauã, apoi ãi
mere cu tânãrii la besericã!
76 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
Amu, cum ãi spune, dã pildã, la Jula, inde ºide grofu, cum ºede aice
Almássy. Apu ºi la prunc îi pare bine cã iel n-o ieºit d-acolo, dân pustã
numa pân pãdure ºi pã nimaº* cu berbecii cu bãtrânu. Amu, pruncu – c-a
mere!
D-apu aºe o trebuit ºi margã dã dãparte, cã trebuie ºi-º puie pitã ºi
merinde, cã sã culca acolo, nu pute înt-o zî ºi margã ºi vie.
Noa, º-apoi aºe, o datã bãtrâna ºi-i face bune dã mâncat în straiþã, ºi-l
gatã* ºi mere pruncu! Dacã mere, cã mai mulþ s-o dus ii d-acolo, dã la
pustã ºi s-o întâlnit ii pã drum mai mulþ. ªi dacã sã duc, ajung ºi sã duc
acolo, la besericã, sã bagã în besericã, acolo.
E, d-apu Gãsâtu o mãrs acolo înainte altarului ºi iel. D-apu, io aº vre
ºi þî-l arãt, domnule, cã parcã-l vãd cum sã întoarce înainte altarului. Aºe
sã întoarce, sã uita acolo iel, pân besericã, cã iel n-o vãzut încã besericã!
Apu cum îi la noi, la români, nu ca la unguri, la noi, acolo, înapoi, ieste o
parte inde mãrg femeile ºi fetele.
...E, da la câþiva ai* ºi la domnu o nãscut doamna o fatã, o fãtuþã ºi
fata iera cam mãriºoarã amu ºi ie o mãrs la besericã. Dacã o mãrs la
besericã, dã acolo, dinapoi, tãt sã uita înainte. Adecate, îl vide pã Gãsâtu
cã sã-ntoarce acolo ºi aºe l-o vãzut dã fainã. Tãt sã bãga la inimã la ia!
– I, tulai Doamne, cã n-am vãzut aºe mândru! – fata tãt socoate.
E, d-apu ie nu sã mai gânde la rugãciuni, la nimica, numa tãt dacã
s-ar întoarce Gãsâtu acolo, cãtã ie, ºi-l vadã bine. Dacã ar fi aºe mai aproape
dã iel, ºi-l prinde dã mânã, cã ie iera fericitã dacã îl prinde dã mânã, dã
hane. Da iera dãparte dã iel!
Noa, º-apu, nu-i lãsa ºi vorovascã, domnule. Noa, º-apoi, noa, dacã o
trecut sclujba* sã duce fata cãtã casã, da mamã-sa o aºteaptã cu drag pã
fatã, cã vine dî la besericã.
– Noa, fata me, da ce sclujba o fost astãz? ªi cine o fost la besericã?
– Mamã, dã-m pace, zâce, c-am vãzut acolo on ficior fainã, zâce, da
acela, dacã n-a fi a mneu, zâce, io oi muri! – zâce.
D-apu atunce, doamna s-o spãriet! Mã, d-apu ce-i asta, cã fata asta
n-o mai vorovit dã asta, dã dragoste, da cine poate fi acela?
– D-a cui îi? zâce mã-sa. Cine-i, cum îl cheamã?
– Io, mamã, zâce, n-am auzât, numa cã-i Gãsâtu Berbecarului! – zâce.
Io nu ºtiu ce-i acie, zâce.
77
Apu ºi doamna o gândit cã ºi spuie dã altu boier, uã dã altu prunc dã
domn, da ie n-o spus numa dã Gãsâtu d-a Berbecarului, cã tãþi câþi ierau
acolo, cã tãþi zâce:
– Uããã, cã cine-i acela, da’ cine-i acela?
Zâce:
– Gãsâtu Berbecarului!
Apu, aºe o rãmas iel Gãsâtu.
Noa, d-apu doamna ce-o gândit? Cã a mere în vecini ºi vadã vecinele
cã care o fost la besericã ºi vadã cã ce-a spune iele? Noa, doamna dãloc
mere colo, în vecini:
– Noa, zâce, vecinã, fost-a-i la besericã? D-apu, ce-o fost la besericã?
– Auz, doamnã, o fost on ficior fainã acolo, zâce, dân tãtã beserica,
tãþi cãtã* iel s-o uitat! – zâce.
– D-apu cine?
– D-apu, zâce cãtã iel cã-i Gãsâtu Berbecarului, d-acolo dân pusta
dumnevoastã, zâce, ãi pãcurar tatã-so la berbeci!
Ei, da la doamna nu-i pre plãce cã rangu iera p-e* jos. Ce, berbecar o
fi cu ie crusc*? Aaa, ez már nem lehet*! Apu*, apu nu-i place. Apu, amu
atunce acar* cum iera iel dã fainã, tãt nu ajunje* nimica! D-apu ce-o
fost? E, da fata i-o perit mâncare, nu pute mânca, tãt sã gânde ºi tãt îº bãte
capu, cã cum ar trebui sã ºi facã ºi cum ar trebui ie ºi fie aproape dã ie ºi
aºe iel, cã nici foame n-ave ºi apuca dã ghelbene* fata! ªi mã-sa sã supãra.
Apu, zâce cãtã tatã-so, cãtã boier, cãtã domn:
– Hei, zâce, nu vezi fata noastã, zâce, cã cum scade, zâce ºi ptiere*
faþa dî la ie! Ce mândrã, veseloasã iera, zâce, ºi sã face nimica – zâce. Cã
nu pute ºi mânce, nici ºi beie, numa tãt sã gânde ie cã cum ar trebui ºi
vadã pã Gãsâtu.
– Noa, d-apu ce-a fi darã? – zâce.
– Mã, io zâc cãtã tine, spune muiere cãtã domn, cã noi, zâce, acãr
ce-om face, zâce, cã ºi dãm voie fetii, zâce, cã ie ºi fie fericitã în lume
asta... Apu dracu ºi batã-n lume asta, cã dâr*-ce n-are aºe mare avere...
Avere ãi acie, dacã-i place fetii! – zâce. Apu, atunce, zâce, amu repede ar
trebui ºi-l aducem aice, zâce, cã fata asta nu mâncã, scade, zâce, amu ºi
are faþã re! – zâce.
– Noa, d-apu ce-a fi!
78 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
– Noa, ºi te duci, zâce, acolo la pusta acie, zâce º-apu li-i vide ºi-i
face tocmala uarecum cu bãtrânu, zâce º-apu ºi fie pruncu aici. Cã, zâce,
dacã a fi iel aice, zâce, poate cã fata l-a urî º-apu apoi mai fi-u-a uarecumva!
Numa ºi fie aice; cã amu ie º-o pus gându în iel, zâce.
Noa, ºi mere domnu, c-amu cu traba bunã sã duce domnu, cã amu
darã l-a aduce acolo, la curte lor, cã ºi fie cu fata pã acole.
Noa, dacã mere domnu ºi nu sã mai gânde nimica, numa cã a fi bine
ºi dacã mere domnu adecate iel mere cu gându d-acasã cã ºi sã întãlneascã
cu berbecaru ºi vadã pruncu. Dacã mere, bãtrânu iera pân pãdure, cu
berbecii, colo cu pruncu cela fainã dupã iel ºi domnu când îl vede, sã uitã
cãtã iel:
– Mããã, zâce, tiar* cã-i fainã! Aista meritã cã ºi-l îndrãjascã fata me!
– zâce. Nu-i bai cã-i sãrac cã-i fainã! – zâce. Numa-i pãcat cã-i berbecar,
cã nu-i învãþat! – zâce. Aista, dacã ar ave, zâce, scrisoare ºi învãþãturã,
zâce, aista ar fi fainã, zâce, domn! – zâce. Noa, nu-i bai!
S-apoi mere colo ºi sã voroveºte cu bãtrânu:
– Bace, zâce, dã câþi ai ãi pruncu aista ºi cum îl teamã?
...ªi ce ºtiu io ce, îº face domnu dã voarbã cu bãtrânu.
– D-apu, domnule ºtie Dumnezo, zâce, cã pruncu aista l-am aflat.
– Inde?
– Acolo înt-o bortã.
Hop, domnu:
– Mããã, d-apu, cã io l-am þâpat* în bortã pã aista ºi ie uitã-te!
Numa asta-i, cã ursorile or zâs cã are ºi moºtineascã avere lui ºi iel
asta n-o vrut, asta n-o vrut, o stat în contrã pruncului!
Noa, d-apu ce-a fi? Noa, d-apu îi bine:
– D-apu ºtii dumnetale, pruncu aista, zâce, ãi pãcat ºi fie aici, cu
dumneta la berbeci, zâce ºi aºe prunc fainã, zâce, aista ºi fie aºe rãmas în
lume asta? – zâce. Numa ºtii ce, moºule? – zâce. Pruncu aista trabã ºi vie
acolo, la curte me, cã acela ºi fie aºe, ca ºi on paharnic, zâce, cã la mine
sã-ntorc domni, zâce, sã-ntorc doamne, zâce. Apu, aista aºe sã cade ºi
ducã acolo mâncãrile ºi bãuturile ºi sã-ntoarcã p-acolo cã tãtã lume ºi
coate* cãtã iel, zâce. ª-apoi, zâce, în tãtã zî ar mânca la mine! ª-apoi,
zâce, ar sta bine colo ºi l-a învãþa carte, zâce, iel ºi ar fi bine, zâce, cã ar
fi înþelept!
– D-apu, domnule, ºtii dumnetale cã io n-aº da pruncu dã lângã mine,
zâce, cã vezi-mã cã-s sclab! – zâce. Apu cine ºti, zâce, oi pica la
79
nãputincie*, dacã oi pica la nãputincie, cine m-a grâji pã mine? Apu iel a
grâji mai dãparte dã noi º-apu, ne-a amãsura Domnu ºi ne-a þâne iel, cã
amu, nu mult, om bãtrâni noi! – zâce.
– ªtii ce, moºule, zâce, dumnetale trabã ºi pui campãuu* jos.
Dumnetale numa ºez acolo în tãniar, faci ce vrei, zâce, dumneta nu mai
faci sclujbã nimica, c-aºe penzie capeþi dã la boier, dã la domn, zâce, ºi
sclujnicã darã, º-apu acolo n-a ave rãu loc! A vini ºi te vadã ºi-i pute ºi vii
ºi-l vezi! – zâce.
Apu, bãtrânu tãt n-ave voie* º-apoi cheamã colo iarã pã bãtrâna º-apoi
spune la bãtrâna. ª-apoi, bãtrâna iera cam îndoiã... Numa darã, domnule
ºi spun cã bãtrânii aiºte or fost bãtrâni, poate cã pãrinþî i-o avut ºi pã ii
acolo în pusta la domnu ãl bãtrân... ªi aºe cã ii nici nu ºtieu cã inde-i satu,
d-înde sã þân ii. ª-apoi, n-o ºtiut numa cã acolo în pustã! ª-apoi ce-o fost
darã? Cã o gândit cã dacã n-ave pruncu, s-o temut cã i-a þâpa* dân pustã
afarã. ª-apu, ii o trebuit ºi sã învoiascã cu domnu cã ºi scloboadã* pruncu
ºi margã* la ii.
ª-apu, aºe cã domnu, iel o ºtiut carte ºi o ºtiut scriie º-apu atunce
domnu o luat o þidulã* dân noteþu* lui ºi o scris cã darã bãietu aista,
Gãsâtu, când a mere acolo în curþile lui, atunce doamna ºi aducã cãuaciu*
cel mare, colo în sobã* dupã uºe cu clãpaciu* cel mare, cã ºi-i deie în cap
ºi omoare pã Gãsâtu.
Noa, darã dã þidula cã ºi margã colo ºi pã colo, º-apu pruncu mere.
D-apu iel i-o dat bãtrânu încã dã drum pitã, clisã*, caº ºi dã tãte, cã iel
mânca când iera apã dã bãut, aºe la vale, nu ierau fântâne atunci. ª-apu,
iel mere. Noa, ajunje aci la vale. Ei, cã aci îi apã bunã! Da atunce nu be
aºe, cã ºi aibe iel pahar ca ºi amu, dã nailon ºi nu ºtiu io ce, numa sã pune
pã dobã*, apu aºe be cã câtu-i trebuie cã abde* sã scula dã acolo, aºe îºi
umple burta dã apã.
Noa, º-apu pruncu º-o fãcut acolo foc ºi º-o fript clisã, apoi iel o fost
învãþat ca pãcurarii. Iel s-o culcat dacã o mâncat acolo su copaci, cole la
umbrã. Dacã s-o culcat, þidula dã la domnu o bãgat la clopu*, acolo la
primã*. Dacã bagã acole la clop – iel o vãzut pã uoamenii – ºi sã culca
aºe cu faþa-n sus.
ªi dacã sã culca aºe cu faþa-n..., iel pune clopu aºe pã faþã º-apu iel
doarme.
80 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
E, da atunce ce-o fost, cã Cristos cu Sântetru* umbla pã pãmânt ºi
dacã o umblat pã pãmânt, Cristos atunce o trecut aºe pã lângã iel. ª-apu,
zâce, lui Sântetru:
– Doamne, zâce, tânãru aista cum doarme dã bine, zâce, nu ºtiu ce
þidulã are acolo la clop!... Ce þidulã, zâce, ia, dã ºi o videm, zâce.
ª-apu aduce þidula dã cole* aºe, încetu cã ºi nu îº ie sama tânãru, ºtii,
ºi nu sã trezascã. ª-apu o citeºte:
– Ei, ce crez, zâce, asta nu-i bine, zâce, þidula asta, zâce, numa, zâce,
aice trabã ºi ºterjem, zâce, ºi scriem alta! – zâce. Cã, zâce, tânãru aista,
zâce, are ºi fie junerele* la domnu aista, zâce, ºi are ºi moºteneascã avere
lui! – zâce. Noi trabã ºi scriem, zâce, cã când a mere acasã, trabã ºi margã
ºi aducã popa, ºi-l cunune cu fata lui! – zâce.
Noa, ºi scrie Cristos þidula ºi Sântetru o pune iarã acolo la clop. ªi
dacã o pune acolo la clop, înapoi, atunce ii sã duc ºi iel sã trezºte ºi sã uitã
cã aci îi þidula? Aci!
– Noa, apu bine cã nu o luat nime* dã la mine, gândeºte iel. ªi sã
scoalã, sã duce mai dãparte. ªi cum mere iel, amu ajunje acolo, cãtã oraº.
Fata boierului l-o aºteptat cã ºi vadã dâncãtrãu* a vini, cã îi iera tare drag
dã iel. D-apu când l-o vãzut cã vine în curte, atunce iel o dat þidula la
mã-sa, la mama fetii. ª-apu mã-sa o citit pã þidulã cã o fost scris aºe, cã ºi
ducã acolo în curte, pã cãuaciu cel mare ºi cu clãpaciu cel mare cã ºi-i
deie în cap ºi-l omoare! ª-apoi o fost scris pã þidulã cã aci a mere ºi-l
cunune cu fata ii*!
ª-apoi, dacã s-o cununat ii*, s-or preumblat pã acolo ºi domnu, iel o
fãcut acolo, pã la pustele lui mai dãparte cã ºi treacã acie d-acolo, cã colo
o omorât pã Gãsâtu. ª-apu când o trecut vreme acie, domnu o vinit cãtã
casã, dacã o vinit cãtã casã, i-o vãzut pã tânãri cã sã preumblau p-acolo,
pân grãdinã. ªi domnu sã duce la femeie ºi spune cã cine-i tânãru acela
care sã ºitãleºte* cu fata lor.
– D-apu, zâce muiere, d-apu, hei, cum, zâce, cã-i Gãsâtu. Acela ºi-l
cununi cu fata noastã? Cã acela ºi fie junele* nost?
– D-apu, zâce, cã io am scris pã þidulã, zâce, cã am scris pã þidulã,
zâce, cã aci o vini cã ºi aduci cãuaciu cel mare, cu clãpaciu cel mare,
colo-n sobã º-apu iel pã dânapoi ºi deie cu clãpaciu în cap la iel, sã
moarã, cã aista are ºi moºteneascã binele mneu. Da io nu vreu ºi
moºteneascã! – zâce.
81
– D-apu, n-ai scris aºe, zâce, c-ai scris aºe cum am fãcut io, zâce, cã
ºi-l cunun cu fata noastã, cã are ºi fie junele nost.
Da cã iasta*, da cã cie* º-apu aºe domnu s-o amãrât ºi i-o fost greu
cã nu ºtie ce ºi facã dã nãcãjit. D-apu iel s-o fãcut beteag*, bolnav, cã i-i*
rãu ºi rãu, cã moare! ª-apu muiere, zâce, cã darã ce ºi facã cu iel, ce-i
asta, ce-i cie, ºi prãbãleascã*. O, d-apu cã iel nu iera beteag, bolnav, numa
sã face iel dã bunãvoie. ª-apu lui tãt rãu îi iera º-apu, zâce, cã ºi mânce,
da dacã i-a trece, cã-i flãmând. A, iel n-o fost flãmând, da o fost cu fire*.
ª-apoi aºe, dã cu sarã, domnu iel ave acolo o grãdinã mare cu pomi ºi
ave acolo vie mare. Ierau acolo noauã vinþeleri*. ª-apu iel ave aºe, acolo
la curte, o uºe pã care mere domnu. Acolo în vie, acolo ave aºe, o vilã
frumoasã, ca la vinþeleri. Acolo locuieu vinþelerii ºi ii aveu puste acolo.
ª-apu iel spune:
– Mã, voi sunteþi vinþelerii mei cei bãtrâni ºi sunteþi cu arme, zâce.
Dupã sfinþât* dã soare, zâce, care o vini pã uºe asta pã care vin io, zâce,
acar* care a fi, zâce, voi ºi-l puºcaþi, zâce, tãte noauã, zâce, cã dacã nu li-þ
puºca, zâce, atunce io vu-oi puºca pã tãþi! Aþi priceput?
– Am priceput, domnule!
– Noa, atunce aveþi ºi faceþi aºe cum am zâs io cãtã voi!
– Bine, domnule, cã om face!
Noa, d-apu domnu sã face tãt mai beteag, dacã o dat poruncile la
vinþeleri ºi iel tãt sã vãieta cã-l doare ºi nu ºtiu ce acolo. D-apoi muiere
zâce cã ºi mânce uarice. Iel zâce cã nu-i trabã. D-apu, zâce, dã la o vreme,
dacã o întunecat, cã ar mânca struguri. D-apu, zâce muiere cã:
– Avem noi aice, în ºpaiþ*. Hei, mã duc ºi-þ aduc...
– Cã mie nu-m trabã d-acolo! – zâce. Cã trabã ºi-m aduci, zâce,
d-acolo, zâce, d-îngã casã, zâce, d-acolo dân vie, zâce, care-s struguri
proaspãþi! – zâce. Mie nu-mi trabã d-aici! Noa, d-apu care uom mere?
– zâce.
Apu zâce Gãsâtu, junere-so:
– Cã mere-oi io!
Lui îi pãre bine amu cã mere junere-so cã iel trebuie ºi margã. ªi ie o
coºarã* colo ºi ie briºca* ºi taie strugurii. ªi când mere, dragu mneu,
acolo pã uºe, iel sã duce pânã la coliba acie, pânã la curte acie acolo,
adecate vinþãlerii tãþi durmeu, horoieu*. Iel sãmãle* cã ºi le deie pace
darã, cã-s ustãniþi cã tãtã noapte stau în servicii, cã furau pere, furau
82 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
struguri acolo. Iar tãt pânde ii pã colo ºi nu facã pagubã, cã domnu îi
purta* rãu. Noa, d-apoi atunce când sã duce Gãsâtu, iºte durmeu, iel tãt
taie ºi dã ice ºi dã colo ºi pune în coºarã strugurii. Pune dã tãþ acolo în ie
º-apoi umple coºara cu vârf, iel acolo.
Dacã umple cu vârf, mere acolo la socru-so care aºtepta când a suna
puºtile cã ºi-l omoarã pã Gãsâtu!... ªi iel vine cu coºarã:
– Noa, socrule, zâce, iacã cã þ-am adus, mâncã struguri!
D-apu iel aºe dã cu fire o fost cã a mere amu ºi-i potroceascã* pã
ciie. Iel când sã duce, deºchide uºe, tãþi vinþelerii o luat puºca o datã ºi
puºcã pã domn ºi moare! ªi domnu o murit ºi Gãsâtu o rãmas în locu lui
domn mai dãparte!
Cine o ºti mai lungã, margã ºi ajungã!
83
POHON
Io, Vasilie Gurzãu, dân comuna Micherechi, vã spun o poveste. M-am
nãscut în anu 1898.
O fost odatã on uom º-o muiere º-o-avut on prunc. Pã pruncu l-o
chemat Pohon. Mama lui Pohon o murit º-o rãmas iel cu bãtrânu. ª-avut
o casã re. ªi pruncu o fost mai mic. ª-apoi bãtrânu, iel o mãrs º-o lucrat ºi
aºe o crescut pruncu. Dac-o crescut pruncu, bãtrânu tãt o mãrs º-o lucrat
º-apoi o sclãbit. Dac-o sclãbit bãtrânu, atunce mai pã urmã o zâs:
– Mãi, Pohone, fãtu-mneo, o vinit vreme cã ºi* meri* ºi mai lucri tu,
zâce, cã io amu am sclãbit!
ª-atunce Pohon o crescut aºe dã mare, cã iel iera mai tare-n sat! Îl
chemau uoamini acolo inde fãceu cãºi, a ridica la lemne, la grinzele*, cã
numa Pohon aridica ºi le pute aridica. ª-apoi Pohon dac-o lucrat, lui-i da
uoaminii platã ºi iel, dân plata lui º-o luat on* pui dã mâþã. ª-apoi u-o dus
acasã. Dacã u-o dus acasã, u-o dat în primire la tatã-so:
– Noa, tatã, zâce, avem on iosag*, zâce, acum dumneta ai grij-dã
puiu ãst dã mâþã! – zâce. Dã ºi margã bine!
ª-apoi iarã o mãrs, o lucrat, iarã mai o cãpãtat bani º-o luat on cãþãl!
Iarã o dat în primire la tatã-so:
– Noa, tatã, ai grij-dã cãþãlu aista!
Iarã o mãrs º-o lucrat iel. Dac-o mãrs º-o lucrat, o vinit cãtã casã, º-o
stat acolo niºte prunci la marjine satului, sã bãteu acolo, cã-o aflat acolo
pruncii on pui dã ºerpe. ª-apoi pruncii o umblat ºi-l omoarã puiul cel dã
ºerpe. Iel o zâs cã ºi nu-l omoarã puiu cel dã ºerpe, cã lui îi trabã*! ªi iel
o mãrs º-o bãgat în jeb* ºi l-o dus acasã ºi l-o dat la tatã-so. ª-o zâs cãtã
tatã-so grijascã dã puiu cel dã ºerpe aºe, ca sã nu sã gate laptele dã la iel
ºi dã la mâþã ºi dã tãþi. ª-apoi tãt o luat bãtrânu pã lapte la animalele lor ºi
grije dã iele. D-apoi, ºerpele l-o bãgat înt-o-iagã* aºe mare, dã crastaveþ*,
pãnã ce o crescut dã n-o-ncheput acolo. Apoi iarã l-o pus înt-on ciubãr,
84 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
d-aco’ l-o pus înt-o covatã. În covatã n-o-ncheput. Atunce l-o pus iarã pã
afarã, pã on tãrnaþ*. Da’ aºe iera dã mare ºi dã gros ºerpele º-apoi, dã la o
vreme, înt-o zî aºe, dã sãrbãtoare, ºide* acolo ºi sã uita cãtã iosagu lui.
Cã ºi cânile iera mare ºi mâþa iera mare ºi puiu cel dã ºerpe. ª-atunce
puiu cel dã ºerpe apucã ºi vorbeºte:
– Dragu mneo, gazda* mneo, zâce, tare frumos îþ mulþãmãsc, zâce,
dã creºtere care mi-ai dat! – zâce. Da o vinit vreme, zâce, cã ºi mã duci
acasã, la tatã-mneo – zâce. Cã tata, zâce, o crezut cã io am murit! Da
tata-mneo, zâce, când m-a vide pã mine, doarã în lumea asta nu sunt aºe
ºerpi, aºe zdraveni cum îs io!
Aist-o fost pruncu, Vizoru, craiu ºerpilor. ª-apoi, o zâs c-or mere.
Dac-o zâs cã or mere, atunce o zâs puiu cel dã ºerpe:
– Noa, gazda mneo, hai sui pã mine!
ªi s-o suit Pohon pã ºerpe º-o-ncãlãrit*. Atuncia, mâþa ºi cânele o
zâs:
– Dragu mneo, gazda-mneo, ºi noi uom mere cu tine!
ªi i-o luat în braþã pã cãþãl ºi pã mâþã ºi s-or dus. Da’ când s-or dus
º-or ajuns, o trebuit ºi margã pânt*-o þarã a poþocilor*. Acolo o fost poþocii,
sã suieu pã iel. Atunce cânele tãt îi zdrobe pã poþoci. O mãrs, iar o ajuns
în þara ºoarecilor. Acolo sãre ºoarecii la iel. Pân buzunar ºi rodeau hanele*
dã pã iel. Atunce mâþa iar îi zdrobe. Acol-o ajuns apoi la graniþa ºerpilor.
Acolo ierau tãt balauri grãniþeri. Atunce Pohon s-o-ngrozât:
– O, dragu mneo, ºerpele mneo, da ce-a fi cu mine aice, cã balaurii
ãºtia m-ar mânca!
– Dragu mneo, gazda mneo, nu ti* teme, zâce, c-aice io-s gazda*!
Atunce puiu cel dã ºerpe când o fluierat tãþi o stat hoptac* înante*
lui! ªi i-o dat cale. ªi o mãrs pânã la tata lui, la coºteiu* tãtâne-so, care
iera-n pãmânt. Acolo iel s-o bãgat înlontru* ºi Pohon o stat afarã. Când
s-o bãgat înlontru, atunce Împãratu ªerpilor ºi cu împãrãteasa s-o speriet
cã ce pui dã ºerpe s-o bãgat la ii, încã ii aºe ºerpe n-o vãzut!
– Da cine ieºti?
– Io-s pruncu dumnevoastã! – zâce.
– Da, cã noi pã tine, fãtu-mneo, te-am þânut* c-ai murit! D-apoi,
zâce, cum te-ai putut tu ridica* aºe, apoi tu ai fost mort? – zâce.
– D-apoi, zâce, io am avut on gazdã aºe, zâce, cã pã mine, d-am
fi acasã, nu mã puteu þâne. Aºe cã cât am fost io la gazda mneo, dã
85
micuþ m-or prins, zâce, ºi tãt cu lapte m-am ascãldat pânã ce am plecat
acas㠖 zâce.
– Auzi, fãtu-mneo, dac-aº vide io pã gazda tãu, zâce, atunce io, zâce,
i-aº da, zâce, ce-ar cere! Da-i-aº turme dã oi, da-i-aº gule* dã boi, da-i-aº
vaci cu lapte, da-i-aº dã tãte! ªi sacu i-aº da, ºi bani cu sacu i-aº da! –
zâce.
Ei, da când o mãrs iel pã cale, pruncu cel dã ºerpe i-o spus:
– Auzi, dragu mneo gazdã, dac-om mere la tata acasã, te-a-mbia cu
tãte! – zâce. Da nu primi nimica, zâce, numa zî cãtã tata cã ºi-þ deie, zâce,
cã þ-a fãgãdi iel cã þ-a da, zâce ºi nu º-ar cãlca voarba!
Atunce-i spune:
– Dragu mneo, gazda mnieo, zâce, apu cere, zâce, mãrjaua* dã su
limbã, zâce. C-acolo-i putere tatii mnieu – zâce. ªi dacã acie þ-ar da,
atunce ieºti gata, zâce. Apoi, zâce, mãrjaua, zâce, are o sucã*, zâce, cã
mãrjaua, zâce, c-îi* lua în brânca* dã stânga, zâce, ºi acar* ce-i gândi pã
faþa pãmântului sã-mplineascã, zâce. Sara, dupã sfinþât* dã soare îi lua în
mânã, zâce, cu brânca dã direapta ºi faci cruce dã tri uãri, zâce, tãte
sã-mplineºte!
Noa, asta iel o cerut º-apoi l-o-mbiet Împãratu ªerpilor ºi iel o zâs
cã pentru creºtere pruncului acar ce cere i-ar da! D-apoi iel o zâs darã
ce-a cere:
– D-apoi, zâce, dacã vrei, zâce, ºi-m dãruieºti, zâce, pãntru ce þ-am
aridicat pruncu, zâce, aºe fainã*, zâce, ºi-m dai mãrjele* acele dã su
limbã, zâce.
Ei, atunce împãratu s-o scãrpãnat*, c-amu atunce iel o fost gata, cã
tãte i-o vrut* da iel, numa mãrjaua n-o vu* da, numa fiindcã pentru
pruncu, o dat ºi mãrjaua. Noa, ºi dacã i-o dat mãrjaua, atunce l-o scos
afarã. ªi dacã l-o scos afarã pã iel º-apoi s-o suit pã ºerpe ºi l-o petrecut*
pânã la graniþã.
Dacã l-o petrecut pãnã la graniþã, atunce iarã ºerpele s-o dus înapoi,
iel o mãrs ºi mâþa prinde ºoarecele, o trecut la poþoci. Cânele prinde,
iarã, poþocii.
Atunci a ajuns acasã, atunce tatã-so s-o sfãdit* cu iel:
– Mãi, Pohone, fãtu-mneo, ce tãt umbli tu încoace-încolo, zâce, cu
cânele ºi cu mâþa, zâce, ºi cu ºerpele? – zâce. Apoi, zâce, noi n-avem ce
mânca! – zâce. Numa, zâce, ºtii ce? – zâce. Te-nsoarã, zâce, apoi ne adã
gãzdoaie* la casã, zâce, º-avem cine ºi ne facã! – zâce.
86 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
– D-apoi, zâce, tatã, io pã cine-oi lua?
– D-apoi, zâce, fãtu-mneo, ieste aice o nevastã, cumu-i asta, cumu-i
cie, cumu-i cie, zâce. D-apoi acei-a fi dã noi, cã ºi ie-i sãracã!
– Tatã, zâce, aceia o trecut, ce-o fost, zâce. Amu, zâce, dacã vrei ºi
m-aºezi, zâce, trabã* ºi meri ºi ceri fata-mpãratului.
– Mããã, da nu vorovi* d-acile! – zâce. Cum uom mere noi la
fata-mpãratului, zâce, cã ni ie capu! – zâce.
– Dac-ai zâs cã vrei ºi mã-nsori, zâce, ie uitã, ºi ficior dã þigan poate
mere la fata-mpãratului!
– Asta-i numa zâcalã, mã! – zâce. Da nu sã poate! Noi, zâce, ce,
zâce, avem? Uºe, zâce, apu zar* dã lemn, coliba asta micã, zâce, n-avem
paturi, n-avem nici mobile! – zâce. Apoi ce-a face fata cie dã-mpãrat?
– Nu te cânta*! Cã dã tãte-or fi! – zâce.
ª-apoi bãtrânu n-o avut încãtrãu*, c-amu l-o sâlit Pohon cã ºi margã
la-mpãratu.
D-apoi bãtrânu o sãmãlit*, da cã tãt sã sfãde laolaltã, n-avu pristuialã*
bãtrânu amu, cã iel o zâs aºe: apoi colo ºi margã ºi sã cearã fata-mpãratului.
D-apoi bãtrânu o sãmãlit:
– O, trãit-am io bogãt*, dacã m-a omorî ºi aºa-i bine, dacã mã lasã ºi
aºa-i bine! Numa io mã duc ºi-mplinesc voaia pruncului amu, câte zâle
mai am!
ªi mere la-mpãratu:
– Bunã zâua, înãlþate împãrate!
– Graþie capului tãu, moºule! – zâce. Da-ocupã loc! – zâce. D-apoi,
zâce, cum d-ai vinit?
– D-apoi, zâce, io am on ficior dã-nsurat, zâce, ºi-o vinit ºi peþascã
fata dumnetale! ª-o peþãsc!
– Ei, zâce, moºule, tare bine, zâce, c-ai vinit, zâce. Numa, zâce, aº
vre ºi-l vãd io cã ce fel dã prunc ai? – zâce. Numa dacã n-o vinit iel, zâce,
amu þ-oi da, zâce, acie, zâce, ºi-l vãd cã ce omu-i iel? – zâce. Acie, zâce,
cã dac-o fi iel uom, zâce, ºi vre sã-nsoare, zâce, ºi dobândeascã
fata-mpãratului, vezi dealurile ãste, aici? Pãdurile astea, aici? Ãste, zâce,
pã dimineaþã, zâce tãte ºi fie ºinc*, aºe cum trabã-n pãdure, crãnjile la o
parte, lemnele crãpate, care-s rupte la o parte, zâce. Apu aici ciutujile*,
ap-acolo ºi fie, zâce ºes, apoi ºi fie acolo vin, ºi fie acolo suretiu* mâne la
opt ceasuri. Poamele tãte, tãte dã pã faþa pãmântului ºi fie coapte, zâce.
87
Ãi, bãtrânu atuncia ave o bechece* re, cu petecã* tãt. Ce-a face
bãtrânu? Scutura frigurile amu, c-amu iel îi gata! Aºte-s pe* mari! Noa,
d-apoi sãmãle:
– C-amu, nu mai am io mult! – zâce.
Sã duce cãtã casã, sã sfãdeºte cu Pohon:
– Noa, Pohone! Amu ce rãmâne la-mpãratu?
– Da dî ce, tatã?
– Iacã ce-o zâs!... Atunce-i fi tu vrednic dã fata-mpãratului, dacã le
faci tu ãºte tãte! – zâce.
– Tatã, zâce, aºte nu-s nimica! – zâce.
– A, batã-te focu tãu! – zâce. Nu haznã*, cã ieºti lud*! – zâce. D-apoi,
mã, zâce, da câþ îs în þarã, zâce, ºi cubicãleascã* ºi vie cu fireazurile*, nu
le poate face.
– Pã dimineaþã a fi gata, zâce, a fi suretiu, poamile a fi coapte, zâce,
pã când s-a scula împãratu! – zâce.
N-apu, pã bãtrânu îl scutura frigurile, amãrât a fi bãtrânu: Asta nu
sã poate!
Pohon ieºe-afarã, pune mãrjaua cole ºi face cruce dã tri uãri ºi spune
cãtã mãrjaua cã lemnele aste ºi sã crãmpãteascã*, cile la o parte crãnjile,
apu crepãturile, apu ciutujile, apu acolo ºi lucre cubicoºii* ºi vie vinþelerii*,
vie ºi puie pomii. Apoi pã mâne, pã opt ceasuri ºi fie suretiu, poamele ºi
fie coapte. Tãt cã duruie* acolo pãdure, dealurile. Tãþi lucrau acolo ºi
plântuieu* acolo.
Noa, d-apoi dimineaþa la opt ceasuri horeu* acolo ºi fãceu suretiu!
Când sã scoalã-mpãratu, adicãte, nimic: mãi, cã încã aºe uom* iel n-o
vãzut!
Noa, d-apoi ºi bãtrânu când se scoalã, aºe cam târzâu, ºi iel sã uitã.
Ah, cã n-o ºtiut, haba* o fost pruncu lui, cã ce viteºag* are pruncu lui.
– Noa, tatã, zâce, uitã-te, du-te ºi be, zâce, apu te du la-mpãrat, apu-i
spune, zâce, cã, noa, are ponos*?
Mere bãtrânu amu vigan* ºi spune cãtã împãratu:
– Noa, înãlþate împãrate! Ce zâci?
– Îi tare bine! – zâce. Numa, zâce, asta poate cã-i pãcalã pã mine,
zâce. Om mai vide, cã þ-oi mai da, zâce.
A, ap-atunce s-o spãriet bãtrânu, c-amu o gândit c-a fi gata tomneala*.
Cã nu-i gata, cã iarã i-o mai dat alta!
88 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
– D-apoi, zâce, atunce oi vide pã iel cã-i vrednic, zâce, ºtii ce? –
zâce. Amu, zâce, mare care-i mare ºi fie plinã dã pãmânt, aºe fie, cu
pãmântu, acolo ºi fie, zâce, iarbã dã mãtasã, împlãtitã-n tri ºi ºasã, apoi
acie cositã, apoi ºi sã uºte, apoi dimineaþa, la opt ceasuri ºi fie cãpiþãle
acolo, ca stelele pã cer! Atunce noi cunoaºtem cã-i vrednic!
Apoi iarã mere bãtrânu cãtã casã, tãt tremurã:
– Oa, Doamne, fãtu-mneo, iarã þ-am spus cã ce-þ faci trabã cu iel,
c-atâta ne-a tãt da pã d-aºte, zâce, pãnã ce ne-o lua capu!
– Nu te teme, tatã! – zâce. Dânsu þ-ar da pânã-i lume, cã tãte le-oi
face! – zâce.
Noa, º-apoi când îi sarã, iel iarã iesã afarã, pune mãrjaua în brâncã ºi
spune cãtã mãrjaua cã ce-are dã fãcut. Cubicoºii tãþi purtau la pãmânt ºi
lucrau acolo. Udau, creºte iarba, coseu acolo, suflau, uscau, fãceu cãpiþã
acolo, ca stelele pã cer! Da nu putei mere pântrã iele, domnule! Nimic!
Aºe ierau dã deasã acolo!
Noa, º-apoi mere bãtrânu dimineaþa. Mã! D-apu cã nu vide bãtrânu
numa tãt cãpiþã acolo, ca º-aici în gãzdãºag*!
Noa, dacã sã duce:
– Noa, da înãlþate împãrate, da ce zâci?
– D-apoi bine, zâce, numa asta-i nimica! Dacã vre ºi ieie fatã
dã-mpãrat, zâce, apoi, zâce, trabã ºi aibã vro curte, trabã ºi aibã mobile,
zâce, apoi trabã ºi aibã acolo servitoare, zâce, trabã ºi aib-acolo paharnici,
apoi mãsari*, apoi dã tãte, zâce.
Apoi, zâce, ºtii ce, zâce, moºule:
– D-aci, dã la mine, zâce, pãnã la dumneatale on pod dã aur, d-aci în
sus, pãnã-n vânãtare* cerului º-apoi în jos! Apu cum ºi aia!
Noa, iarã mere bãtrânu, d-apoi d-înde strânje atâta aur ºi facã pod
pãnã-n vânãtare cerului ºi fie? Bãtrânu socote c-asta-i fãrã putinþã! Noa,
º-apoi mere bãtrânu cãtã casã, spune cãtã Pohon:
– Noa, Pohone! I-da* cã þ-am spus?
– Asta nu-i nimica tata-mneo! Nu-i nimica! Numa, zâce, lasã, cã io
vigãzãsc*!
Iarã ieºe afarã, spune cãtã mãrjaua, da încã strajnic i-o spus ºi facã
mai potrivit. Aºe curte ºi sã facã pã coliba lor, cu niºte torumburi*, apoi
puteþi vide câtu-i dã mare, cu aur îi suflate acolo, aºe, dã nu se poate uita
fata-mpãratului cãtã ie! Nici împãratu!
89
ª-atunce o vinit outãuu*, domnule, în lume. Când s-o suit bãtrânu
dimineaþa ºi iel o avut bechece fainã ºi topanci*, da a-mpãratului nu
iera nimica p-ângã a bãtrânului! P-ângã cie, cum o fost. ª-apoi sã duce
cu outãuu: Fâc! ª-o fost la-mpãratu! Când îl vede colo-mpãratu cã sã
scoboarã:
– Tulai, Doamne, mã! D-apoi moºu trabã, da ista-i tânãr ºi ºtimbat*
ºi-i tras în rând, aista numa m-o pãcãli pã mine! D-apoi aista-i mare domn!
Da sã uita-ncolo aºe cum ne uitãm noi d-acolo, dupã hotar, cãtã besericã,
aºe vide torumburile acolo la Pohon. Piii, strãluceu acolo, mã! Dã nu sã
pute uita cãtã iele! Aista-i dã mine, s-o cãlit Împãratu, o sãmãlit.
– Noa, º-apoi amu tãte-s bine, zâce moºu. Dã astãzi înainte – o dat
brânc㠖 suntem cuscri!
Amu, numa ºi vie Pohon ºi-l vide. Da ºi Pohon o fost gata, numa
cã o fost ºi iel zdravãn, Pohon. Noa, º-apoi mere darã Pohon colo, cu
tatã-so ºi mãrg ºi fac credinþare*. Apoi fac o nuntã mare acolo. Dacã
fac o nuntã mare, da fata o fãcut o întrebare la june, cã ie aºe s-a duce
cã are on paharnic, acela dac-a mere cu ie. Da paharnicu aista o fost
harap, negru ca cãrbunele. ª-apoi o zâs cã nu-i bai, vie! E, da ista o
fost drãguþu fetii! ª-apoi l-o dus cu ie. Dacã l-o dus cu ie, acolo Pohon
dac-o fost domn aºe mare iel, umbla pã la vânat pân pãdure,
umbla-ncoace, umbla-ncolo. ªi dacã umbla-ncoace-ncolo, iel d-ap-amu
puiu aista dã harap, ficioru aista dã harap, tãt, zâce, cã darã, cã ºi zâcã
cãtã Pohon, cã ºi spuie cã înde stau puterile lui ºi d-înde are iel aºe
putere. ª-apoi atâta i-o vorovit dã l-o-nvãþat pã fecioru cel dã harap cã
ºi-l întrebe, cã ºi puie iel brânca pã mãrjaua. ª-apoi, zâce:
– Noi om face ce-om vre! D-apoi aºe nu putem face ce-om vre, cã
ne-a prinde, zâce, apoi noi suntem gata, zâce, cã iel ne turteºte*...
– Nu-i bai, zâce, nevastã, zâce, cã om face cu iel...
Dacã vine acasã dã la vînat, zâce:
– Hei, zâce, pã mine mã umple urâtu* aice, zâce, ºi mã umple urât,
zâce, io nu pot ºide dã urât acasã. Numa trabã ºi faci cu mine uarãce!
– Da ce ºi fac, zâce, tu ai putere, zâce, apoi mã fã ºi pã mine! – zâce.
Dac-asta, dac-acia...
– Noa, atunce, zâce, tu nu ieºti cu credinþã cãtã mine!
D-ap-atâta l-o strâmtorât femeia pã uom, pã Pohon, c-o trebuit ºi
spuie darã cã inde-i puterea lui. ª-apoi iel i-o spus cã iacã, mãrjaua asta-i
90 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 91

puterea lui! ª-ap-atunce, dacã mãrjaua, o spus iarã cãtã drãguþ, cãtã harap, sã jucau la masã... Unu dincoace, unu dincolo, cu mãrjaua... ªi nu ºtiu
cã iacã inde-i putere lui. ª-ap-atunce o luat mãrjaua ºi i-o dat la negru. cum s-o jucat aºe, cã o lovit unu dã la altu mãrjaua din brâncã. ªi mãrjaua
Atunce negru o luat mãrjaua ºi o fãcut cruce ºi o zâs cã curþile aiºte a lui o sãrit jos! Mâþa atunce o pus laba pã ie º-o luat în gurã. ª-atunce o vinit
Pohon, aºa cum stã, ºi fie dincolo dã mare, în Þara Hãrãpascã. ª-atunce o cu ie la Pohon:
dat mãrjaua la harapu. ªi dac-o dat mãrjaua la iel, atunce o luat în brânca – Noa, dragu mneo, gazda mdeo! Amu-i aci mãrjaua!
stânga ºi cu brânca dã direapta o fãcut cruce. ª-o zâs: Atunce lui Pohon i-o pãrut bine. ª-atunce s-o suit pã cânele, o-notat
– Curte lui Pohon cum stã aci ºi treacã altan* mare, dincolo! mare, altan. ª-atunce, dac-o-notat mare altan, o vinit acasã.
ªi atunce curþile lui Pohon s-o dus altan în mare! ª-atunce o rãmas Tatã-so iarã tãt sã nãcãje:
casa lui Pohon cea dân bãtrân ºi bãtrânu acolo, cum o fost cu hainele cile – I, da, Pohone, zâce, ce þ-am spus ºi n-ai ascultat dã mine! – zâce. I,
rele! da inde-am ajuns? Dac-ai lua una sãracã, amu am fi cu ie! – zâce. Amu nu
S-atunce când o vinit Pohon acasã, o vãzut cã-i numa bãtrânu cu suntem nici în car, nici în cãruþã!
coliba. Atunce s-o vãzut înºelat. ªi dacã s-o vãzut înºelat, atunce o fost Atunce Pohon o luat mãrjaua º-o pus în brânca dân stânga ºi cu brânca
nãcãjit ºi amãrât. Cã uare, Doamne, ce-i cu iel? ª-atunce, zâce, da ce-i dã direapta º-o fãcut cruce. ª-o zâs:
arãtatã? – Noa, zâce, curþâle mele, d-înde sunteþi, dãloc* ºi vã vãd aci!
– Iacã, þ-am spus, fãtu-mneo, zâce, cã asta n-are bai* dã noi! – zâce. Curþile dãloc o vinit ºi s-o pus acolo, inde-o fost! ª-atunce s-or apucat
ª-apoi, dacã o vãzut acole cânele ºi mâþa ºi iel o mãrs amãrât. Atunce dã s-o bãgat în soba lui ºi-n curtea lui ºi acolo º-atunce harapu cu muiere
o zâs cânele ºi mâþa: lui cotã* dupã mãrjaua. Când l-o vãzut pã Pohon, atunce s-o speriet.
– Dragu mneo, gazda mneo! Nu te amãrî nimica, cã noi suntem în ª-ap-atunce i-o luat amândoi ºi i-o vigãzât*. ª-apoi s-o-nsurat dân nou ºi
viaþã! ªi noi þ-om sta într-ajutor. º-o luat una sãracã, care i-o plãcut ºi s-o cununat cu ie. ªi astãzi îi cu ie,
ª-apoi ii, apoi mâþa ºi cânele o zâs cã: dacã n-o murit!
– Dragu nost, gazda nost! Trabã ºi merem dupã curþile tale! Cine ºtie mai lungã, margã º-ajungã!
ª-apoi ii s-o luat* ºi s-o dus pãnã acolo, la mãrjine mãrii. Acolo cã
videu torâmburile dã la curþile lui Pohon. ª-acolo dac-or ajuns ii, o
vãzut mare.
– Noa, darã, zâce, amu ce-a fi aci, zâce, cã mai dãparte nu putem
mere.
Atunce o zâs cânele:
– Dragu mneo, gazda mneo! Aci io-s gazda! Numa, zâce, hai sui pã
mine, zâce, cã io-i anota mare pãnã acolo, la curþile tale.
ª-atunce pã mâþã o luat în braþã ºi s-o suit pã câne. ªi cânele o-notat
altan mare. ªi când or ajuns acolo, lângã curþile lui, ierau tumna* la marjine
mãrii. Atunce cânele s-o tras acole cu Pohon. ª-atunce mâþa o zâs:
– C-amu io-s gazda!
Mâþ-o apucat dã umbla p-acolo, încoace ºi-ncolo º-o ajuns pãnã acolo,
la soba* acie, inde-o fost harapu cu muierea lui Pohon. ªi ii ierau cu
ferasta dãºtisã sã ºi margã aier bun acolo, la ii. ª-acolo cum sã jucau, da
92 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
BOLDAªU*
O fost odatã on tânãr ºi aista º-o fãcut bold*, cã o avut iel tare voie ºi
fie boldaº. ª-apu dacã iel o avut voie, iel s-o ºi cãsãtorit. ª-o adus iel
darã*, cum o lãsat Dumnezo, o fatã tânãrã º-apoi aºe cã o fãcut nunta ºi
or cheretit* laolaltã. Dacã or cheretit laolaltã, apoi o fãcut ii traba cum sã
face, s-or culcat laolaltã! ª-apu dacã s-or culcat laolaltã, nevasta o rãmas
înt-altã stare*! Da iel trebuie ºi aducã negoþ la bold, cã aduce dã dãparte,
cã atunce nu iera ghez*, nu iera outauã*, nu ºtiu ce, numa cu cocie*
mere. ªi trãbuie mult timp ºi margã pân-acolo d-înde aduce iel negoþu.
Trebuie în tri ai dã zâle ºi margã dã acasã ºi aºe iel o fost sâlit ºi sã
cãsãtoreascã ºi rãmâie muiere în bold. ªi dacã s-o dus iel cu cocie un an
ºi jumãtate, o trebuit ºi margã pânã colo ºi on an ºi jumãtate ºi vinã înapoi.
ª-apoi când o vinit d-acolo înapoi, d-înde o adus negoþu, apoi când o fost
în apropiere cãtã casã, acolo, pã toltiº*, s-o acãþat* cocie la iel. Da n-o
fost aºe mare hârtoapã ºi cine vine pã drum sã ruga cã ºi-i ajute ºi facã
uarice ºi clãteascã* cocie dân la loc. Da acãrcine* acãþa caii ºi împinjeu
ºi orice fãceu drumarii*, îl ajutau, da nu puteu ºi o scoatã cocie dân
hârtoapã, nici ºi o clãteascã! Da iel sã nãcãje tare cã amu n-ar fi dãparte ºi
ajungã acasã cã darã ºi vadã femeia ºi-º vadã boldu lui, cã cum stã amu:
are negoþ, uã* n-are? Noa º-apu ce-o fost? O vinit on uom ºtiop* acolo,
pã drum. ª-apu, zâce:
– Bunã zâua! Ce fãceþi aice?
– Dã-ne pace, zâce, cã ne nãcãjim aci ºi nu putem ºi ne scãpãm dân
hârtoapã asta!
– Oa, d-apu, zâce, nu puteþi, zâce. Nu poate nime* ajuta? – zâce.
– Cã io, zâce, singur dac-o-mping, ie mere! – zâce.
– D-apu, fã bine ºi ne scapã darã!
– Apu, zâce, numa aºe, în cinste*, zâce, io nu v-oi ajuta, zâce, numa
dacã mi-þ da, zâce, ce-oi cere!
93
– Noa, d-apu ce-a fi plata?
– D-apu plata, zâce, a fi, zâce, cã mi da, zâce, ce n-ai lãsat acasã
ºi-i acasã!
Ei, d-apu boldaºu sã gândeºte:
– Mã, ce n-am lãsat io acasã ºi acasã-i?
Iel nu-º aduce aminte cã muiere lui s-o sporit* º-o avut prunc!
D-apu iel l-o întrebat pã ªtiopu cã: muiere, boldu, banii, negoþu, marfa,
iasta... Cã acie o fost avere lui!
– Nu, nu, numa ce, zâce, ce n-ai lãsat acasã ºi acasã-i! Mie acela
îm trabã*!
Noa, d-apu iel:
– Bine!
Atunce dracu o luat on tetroc*... Cã ªtiopu o fost drac! ª-apu o luat
on tetroc º-o fãcut contratu cu iel cã iel înainte dã zece va aduce negoþu
pã care o fãcut contratu! Noa, d-apu cela pune brânca* ºi dãloc* îl împinje
ºi cela grãieºte cãtã cai. Noa, dãloc-o mers!
– Noa, d-apu coatã* tu, cã nici n-o-mpins ªtiopu ºi noi merem amu!
ªi caii nu puteu ºi hãþascã* dã acolo, mã! ªi nepuntinciosu aista,
ªtiopu ista, dracu, iel o putut clãti! D-apu n-o ºtiut cã cine-i!
Noa, º-apoi mere cela cãtã casã ºi-i pare bine cã vede muiere ºi tãte
în regulã acolo la iel, cu boldu. ª-amu, bãietu mere, cã iera dã doi ai*
trecut!
– D-apu, zâce, hei, da cine-i aista, a cui îi copilu-aista?
– D-apu încã mã-ntrebi, zâce, d-apu aista ãi a nost! – zâce.
– Aaa, doarã nu-i a nost? – zâce.
Atunce îi pare bine la boldaº, c-amu pruncu apuca dã vorbe ºi mere
ºi-i iera drag la tatã-so pruncu ºi la femeie!
ªi o datã iel sã gândeºte cã:
– Mã, io am fãcut, zâce, contrat cu ªtiopu, aista nu l-am lãsat acasã
ºi-i acasã! Mã, io ºi dau pruncu mneu la uomu cela ºtiop?
Vai, ce s-o amãrât; da iel nu mai ave voie* la nimica, dã fel! Muiere
vide pã uom tãt nãcãjit ºi nu ave voie ca tânãrii ºi nu ºtie cã dã ce-i aºe dã
amãrât? Muierii îi pare oleacã cã darã, iel p-înde o fost pã acolo, în tri ai
dã zâle º-o prins* altã femeie! ª-amu, gândi femeia cã n-o mai iubeºte ºi
ie-i boldãºâþã ºi iera prima-n sat! Tãte o întrebau ºi o câºtigau* ºi gândeu
94 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
ºi tãte, darã ie, muiere, iera înainte întâie acolo, în comunã! ª-apu, zâce,
ista aºe amãrât! ªi muiere apucã dã îl întreabã ºi îl cearcã. Da iel tãt nu
ave voie ºi spuie cã când sã uitã cãtã pruncu lui, s-o gãtat cu bucuria lui!
– Noa, d-apu ce-a fi, mã? Da spune-m, zâce, cã dî ce ieºti aºe dã
amãrât?
– Da dã-m pace! – zâce.
Muiere tãt l-o-ntrebat, tãt l-o-ntrebat atâta, cã iel o fost sâlit ºi spuie!
– Da dã-mi pace, hei, zâce, cum n-oi fi amãrât, cã iacã ce-am pãþât:
am acãþat acolo înt-o hârtoapã, zâce º-apoi mã rugam dã drumari care o
avut cai buni ºi uoamenii ºi vineu aºe cu popoarele acolo, zâce, mai mulþi
într-o bandã*, cã ºi facã bine cã ºi-mpingã ºi sã clãteascã ºi scapã d-acole,
zâce, cã tri ai ãi o vreme lungã dã când m-am dus d-acasã, zâce. Da vrem
s-ajung acasã! Noa, d-apoi tãt nu puteu face nimica!
– ª-apu, ce-o fost?
– Un uom ºtiop o zâs cã dî ce stãm acolo? D-apu noi am zâs cã nu
putem ºi merem! „Apu dî ce nu puteþi ºi mereþi? Cã io singur pun mâna
pã ie, apu sã duce!” – zice. Apu, io am zâs cã dar ºi facã bine! D-apu iel o
zâs cã iel în cinste nu ne-a ajuta, numa pãntru platã! D-apu io zâc cãtã iel
cã ce-a fi plata?
...Ãi fãgãde* iasta marfã, ãi fãgãde bani, îi da iasta, îi da cie! Nu-i
trãbuie nimica!
– Numa iel, zâce, acuº îi trabã dã la mine ce n-am lãsat acasã ºi-i
acasã! Da io nu m-am adus aminte, zâce, cã tu darã îi ave prunc, cã nu
fãcem tomneala* pãntru tãtã marfã! – zâce. Numa io gândem cã muiere,
cã boldu, cã banii, cã avere, cã iasta, cie! Iel o zâs cã nu, numa ce n-am
lãsat acasã. ªi dragu mneu, iacã pruncu-i, zâce ºi asta, zâce, mã sacã la
inimã!
Daa, o apucat ºi pã muiere cã ista-i mare bai! Ei, d-apu o gândit cã
zece ai-i vreme lungã! Cine ºti, poate ca sã nimiceascã contratu! Ei, d-apu
acela nu s-o nimicit! – zâce. Numa cã pruncu când o fost dã noauã ai dã
zâle, zâce, aºe ca la noi dã obicei când sã sfinþãsc cãsâle, umblã cu Iordanu.
Apoi, umblau acolo prunci ºi cântau Iordanu ºi sfânþeu cãsâle cu busuioc
ºi aveu cofã, aºe cu apã sfinþâtã. ªi pruncu, zâce, la noauã ai, zâce, cã
atunce umblau aºe ciubãrarii cu caii, ierau acolo ciubere ºi cofe la ii pã
spate, la cai pã spinare. ª-apu, zâce:
– Maicã, zâce, aº dori ºi-m ieu o cofiþã, zâce, ºi mie!
95
– Nu-i bai, pruncu mamii, cã þ-oi lua! – zâce.
ªi dãloc sã face tomneala cu pãdureanu ºi-i ie o cofiþã.
– D-apu, zâce, maicã, zâce, mie mi-ar trebui º-o titã* dã busuioc,
zâce, îm trabã! – zâce.
– Nu-i bai, fãtu-mneu!
Vine acolo, la bold, muierile ºi nevestele. Ie dãloc câºtiga muierile!
– D-apu, zâce, cã n-aþi ave busuioc?
Una zâce cã:
– Am io busuioc! – zâce.
– Dacã-i face bine ºi-m aduci olecuþã, cât îi trabã la pruncu aista ºi sã
joace cu Iordanu! – zâce.
ªi dãloc i-o aduce o titã dã busuioc.
– Noa, cã ia pruncu mamii, iacã busuioc!
– Noa, maica me, zâce, amu, zâce, a vinit vreme cã trabã ºi mã duc,
zâce, ºi strâc contratu care l-o fãcut tata cu dracu!
Cã iel n-o ºtiut pân-atunce cã cine-i, numa uomu cel ºtiop º-apu pruncu
o spus cã acela-i dracu!
– Cã, zâce, trabã ºi mã duc amu cã ºi nu împlineascã cei zece ai, cã
atunce nu mai avem putere, zâce, ºi strâcãm contratu! D-apu, zâce, io
încã amu, zâce, io le-oi face tãte, numa mie-m trabã, zâce, cofiþa asta ºi
busuiocu aista, zâce, cã trabã, zâce, cã trabã ºi mã duc la apa Iordanului!
ªi ieu, zâce, apã dân Iordan, în cofiþã º-apu aºe oi mere io la iad! Acolo ºi
bãsãdãsc* io cu împãratu dracilor!
ª-apu, iel mere ºi strâce contratu. Ei, da iel când s-o dus acolo, amu
la iad, acolo pân pustietãþi, pântrã dealuri ºi ºti Dumnezo, cã multã lume
s-o dus. ª-apu dacã s-o dus iel, o ajuns acolo în pustietate, acolo, la curþâle
lui Mantãlhar acela o fost un biter* mare! Noa, biter mare o fost iel, c-o
avut acolo curte mare, acolo, la spate, ave o ogradã. Mare biter o fost,
batã-l focu lui! ªi iel ave gard dã spini, gardu o avut pari, o fãcut pari tare
la gardu cel dã spini. ªi aºa iel cum omore uoamenii, le tãie capu ºi îl
pune-n pari ªi ierea acolo o sutã dã pari în gard ºi amu iera fãrã cap cât ºi
fie o sutã dã capuri! Ei, pruncu când vede paru cela fãrã cap:
– Mã, amu capu mneu a fi acolo, c-aice-i rãu loc, c-aice cine vine, îi
ie capu Mantãlhar! Noa, d-apu vine Mantãlhar, bãtrânu, cãtã mine... Ei,
da ce iera? Dracu cum trãje aburu* ºi da apã pã mine, aºe mã purta... Nu
sã pute apropie dã mine, cã io-am fost fiiinþã curatã, zâce, nu sã pute
aproprie dã mine!...
96 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
ª-apu, zâce:
– Fiinþa curatã, zâce, cã nu te poci ºi-þ fac vigu*! – zâce. Da inde
meri?
– D-apu io, zâce, bace* Mantãlhar, mã duc la iad, ºi io vreu ºi bãsãdesc
cu Mamona dracilor!
– Ei, fiinþã curatã, da încã tu vrei ºi meri? – zâce.
– Numa aci ieste doauã drumuri, bace, zâce, una mere în direapta,
una în stânga! – zâce. Pã care cale ar trebui ºi mã duc io la iad?
– D-apu, zâce, ai mere la stânga, cã acie mere la iad!
– Noa, º-amu, bace ºi mulþam, zâce, c-oi mere!
– Da stai cã, zâce, am dã vorbit cu tine! Cã dacã-i mere la iad ºi-i
bãsãdi cu Mamona dracilor ºi-l întrebi pã iel cã io, ca Mantãlhar, cã cu
botã* am omorât noauãzeci ºi noauã dã uoameni, cã ce pãcat am io? Acolo,
zâce, ce mã aºteaptã pã mine în iad? Ce m-a fi plata? Pedeapsa?
– Nu-i bai bace, c-oi mere! – zâce.
– Numa, zâce, cã ar trebui ºi meri, zâce, ºi la rai cã ºi-ntrebi acolo, la
rai dã cel mai mare a raiului, zâce, cã ce canon aº ave io dî la bunu
Dumnezo, zâce, cã io ºi fiu iertat înante lui Dumnezo cã ºi mãrg în rai?
– Nu-i bai, bace-mneu, c-oi mere! – zâce.
ª-apu aºe pruncu sã ie ºi sã duce pã drumu dã stânga ºi ajunje pânã la
iad. Dacã ajunje la iad, d-apu acolo darã spune ºi dân poveste ºi cum
aieve cã colo iera, zâce, õrség*, iera acolo on drac mai mare dãcât tãþi
dracii ºi-narmat cã ºi nu sã baje nime acolo, la draci!
– Hei, zâce, colo cãtã iel, tu fiinþã curatã, inde vrei ºi meri?
– Vreu ºi bãsãdesc, zâce, cu-mpãratu dracilor, cu Mamona!
– Mã, zâce, c-aice n-ai loc! Ei, dacã tu ieºti fiinþã curatã, tu trabã ºi
meri la rai!
– Cã nu vreu la rai, zâce, io vreu ºi bãsãdesc cu Mamona!
– Nu sã poate! – zâce. Înapoi!
Atunce iel o luat brânca* ºi o prins dã busuioc, o bãgat acolo în apã,
în cofiþã º-apu o stropit aºe sãmnu crucii pã drac. Da când pica câte on
strop, îl frije ca jaru*!
– Oo, zâce, nu mã arde, nu mã frije, zâce, cã-þ dau drumu! ªi dãloc
dãºtide* poarta la bãiet ºi sã bagã acolo-n colþ! Da când sã bagã darã*
acolo-n colþ, trebuie ºi margã acolo-n curte, acolo dã pãstã altu post.
– Ce vrei, cum ai ajuns aice? – zâce.
97
– D-apu, zâce, vreu ºi vorovãsc cu Mamona!
– Nu sã poate! Înapoi!
Atunce iarã o luat tita ce dã busuioc ºi o bãgat acolo, în cofiþã º-apu
iarã îl stropeºte ºi pã aista.
– Numa nu mã arde, nu mã frije, zâce, cã te las înlontru*! Haida!
Îl lasã ºi iel sã bagã acolo înlontru, în iad. Dacã sã bagã acolo –
domnule – acolo sã jucau dracii d-a cãrþile, afumau, îº petreceu dracii!
Când îl vedeu, tãþi stau!
– Mã, fiinþã curatã, cum te-ai bãgat aici? N-ai tu loc în iad! – zâce.
Aice numa pãntru cei rãi ãi locu!
– Haba*, zâce, cã vreu ºi bãsãdãsc cu Mamona, zâce.
Noa, º-apoi o bãsãdit iel cu Împãratu dracilor cã darã a vigãzî* cu
capu, nu cu curu, cu ista, o cu cela, cã aºe trabã cu Împãratu, nu cu acar
cine! Noa, ºi ce-o fost? Cã dracu nu l-o lãsat! Atunce o bãgat iel iarã tita
acolo în cofã, apucã dã-l stropeºte. Da pã tãþi draci îi frije!
– Nu ne arde, nu ne frije, cã þ-om da drumu! – zâce. Noa, haida aice!
D-apu colo împãratu dracilor ºide acolo, pã tron, colo, dupã masã.
Tãþi sã uitau tãt cãtã iel ºi aºteptau ºi deie poruncile la ii. Noa, d-apãi
mere acolo, la împãratu ºi-l roagã:
– Noa, înãlþate împãrate a dracilor, zâce, am vinit la dumnetale cã
iacã, zâce, când am fost io dã doi ani, tata mneu ãi boldaº º-apoi iel o
mãrs dupã porticã* ºi inde o trebuit ºi margã dupã porticã, în tri ai o
trebuit ºi margã. ª-apu, zâce, înt-on an ºi jumãtate o mãrs ºi înt-on an ºi
jumãtate o vinit înapoi. Când o ajuns cam cãtã casã, atunce o acãþat într-o
hârtoapã. ª-apu n-o putut nime* ºi o scoatã d-acolo ºi apoi o vinit on drac
ºtiop, da o fost uom. Tata n-o ºtiut cine-i ºi tata n-o avut ºtire dã mine cã-s
în lume! – zâce. Cã când s-o cãsãtorit tata, iel s-o dus º-apu io m-am ivit
în lume asta apoi. ª-apoi o vinit vreme dã m-o avut* maica, zâce. ª-apu
cela o fãcut pã tata ºi-i deie ce n-o lãsat acasã ºi-i acasã! Tata nu s-o
gândit c-o ave prunc º-apu o fãcut contratu cu iel. ª-apu io, înãlþate
împãrate a dracilor, io am vinit, zâce, cã ºi strâc contratu cã mai ieste on
an º-apu a fi târzâu ºi strâc contratu, zâce.
Ã, zâce, cela, împãratu:
– Mã, nu sã poate, ce-i fãcut, zâce, asta nu linje câinile! Asta nu sã
poate face!
– Nu sã poate?
98 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 99

Atunce o luat busuiocu ºi-l strope pã împãratu dracilor cu apa dân
râuu Iordanului. Atunce face împãratu:
– Oa, Doamne, zâce, nu mã arde, nu mã frije, zâce, cã þ-oi cota dã
bai*!
Noa, º-apu atunce i-o dat pace ºi atunce împãratu dracilor, Mamona,
o chemat pã trâmbiþaºu cel mare, i-o dat poruncã ºi iasã afarã, în lume ºi
sufle în cile patru cornuri*, colþuri dã lume ºi sã adunã tãþ dracii în iad la
porunca împãratului. D-apu, vineau dracii, Doamne, dã cura* apa dâpã ii
ºi abde* suflau, numa gâfâieu acolo, dracii!
Noa, d-apu, ce-o fost? Cã tãþ o vinit da ºi micuþu sã uita, d-apu pã
ºtiopu nu l-o vãzut nime. Noa, d-apu acolo întrabã cã care a fãcut contratu
cu dracu, cu ºtiopu:
– Cã nu ºtiu... Cã io nu ºtiu...
Da nu sã vãlãleu* acolo, da nici împãratu… suruclu clocote. Acolo iera pã brice tãt cu tãiºurile ºi o zâs acela, dracu
– Ei, d-apu, gândeºte iel, mã, d-apu cã aiºtie iarã mã prosteºte pã
mine.
D-apu, atunci o luat iel busuiocu. O întins cole-n cofã, iarã-i stropeºte,
face sãmnu crucii. Da dracii sã cãieu acolo, cã:
– Nu ne arde, nu ne frije, cã þ-om cota dã bai! – zice cãtã prunc.
Atunce împãratu dracilor iarã cheamã pã trâmbiþaºu cel mai mare. Îl
mânã afarã cu trâmbiþã cea mare ºi sufle în cile patru cornuri d-ale lumii,
cã câþi draci o mai rãmas ºi vie acie, în iad… ºi noauã dã uoameni, cã darã iel dã la Dumnezo ce canon ar ave ºi fie
ªi vine ºi ºtiopu dã colo, dã sã sâle* cã cura apa dâpã iel.
– Mã, zâce, da inde-ai fost?
– Oa, zâce, da dã-m pace, înãlþate împãrate, zâce, cã ieream acolo, la
apã, zâce, acolo la o sorã ºi la on frate, zâce, acolo sã ascãldau ºi fãceau
ºi facã pãcatele!
– Ehei, zâce, inde-i contratu care l-ai fãcut cu tata bãiatului?
– Io nu ºtiu!
– Nu ºtii???
Îl stropeºte ºi pã cela.
– Nu mã arde, nu mã frije, cã mã duc dâpã iel, zâce ºtiopu.
Apu mere tãt înt-o fugã ºtiopu pân-acolo, la toltiº*, înde o fãcut
contratu. ªi dacã sã duce, ie tetrocu ºi, hai cu iel… Haida, colo, la iad ºi-l
dã la împãratu. ªi apu coatã cole, ºterje ºi sfarmã tetrocu cela bine ºi aºe
pruncu o scãpat dã draci… la rai ºi l-o întrebat pã cel mai mare cã darã ce canon are iel ºi facã pã faþa
– Hei, zâce, înãlþate împãrate, trabã ºi mã duc cãtã casã, cã când am
vinit io p-aice, zâce, am vinit pã la curþâle lu Mantãlhar, care, zâce, c-o
botã dã pãdureþ o omorât noauãzãci ºi noauã de uoameni. Iel s-o rugat dã
mine ºi-ntreb* dã dumnetale, înãlþate împãrate a dracilor, cã iel, dacã o
omorât c-o bâtã dã pãdureþ noauãzãci ºi noauã dã uoameni, cã ce pãcat
are iel aice, în iad ºi sã mi-l arãþi.
– O, cã n-ai tu trabã acolo, fiinþã curatã! Nu sã þân aºte dã tine!
– zâce.
Atunce cela iarã bagã busuiocu colo în cofiþã ºi udã, face sãmnu crucii.
– Hei, zâce, nu ne arde, nu ne frije cã þ-om cota dã bai, zâce.
Noa º-apoi ce-o fãcut cã dacã l-o lãsat, atunce o vinit acolo on drac
mai mare ºi l-o chemat pã-colo, în fundu iadului. Acolo în fundu iadului,
acolo iera on pat aºternut. Iera aºternut acolo cu suruclu*. ªi focu arde,
acela:
– Aista-i patu lui Mantãlhar? – zâce. Aºteaptã-l pã iel cã aici are ºi sã
chinuiascã pânã a fi lume! – zâce.
D-apu apoi iarã l-o întrebat. ª-apoi o zâs cã ºi margã cãtã casã.
ª-apu iel o vinit cãtã casã º-apu pruncu o ieºit dân iad º-apu o mãrs la
rai. Acolo la rai o întrebat dã cel mai mare a raiului cã darã pã iel l-o
mânat Mantãlhar aici, zâce, cã iel c-o botã dã pãdureþ o omorât noauãzeci
iertat în faþa lui Dumnezo?
Atunce acel mai mare i-o spus cã Mantãlhar inde ºede iel, inde-i
curþile lui, îi aºe, pã on vârf dã deal. Pã dinainte curþî ieste o vale ºi altan*
vale ieste iarã on vârf dã deal. ª-apu iel ºi sã andãluie* ºi margã altan vale
pã cela vârf dã deal ºi sepe o groapã acolo ºi ºi puie bota cu mãciuca în
jos, în pãmânt ca ºi sã prindã bota. Iel a pune bota în pãmânt, sã puie în
coate ºi în jerunþi* cã ºi margã dã la cela deal la vale ºi-º umple gura.
Apoi pãnã-i lume* tãt în coate ºi în jerunþi ºi umble ºi poarte apã cu gura
la botã, la mãciuca care-i în pãmânt ºi sã prindã ºi ºi facã acie pãdureþe ºi
când s-a face pãdureþele ºi s-a coace ºi a mânca Mantãlhar, atunci o fi
iertat înainte lui Dumnezo.
ª-apu atunce pruncu mere cãtã casã ºi mere pã la curþile lui Mantãlhar
º-apu spune darã cã ce pãcat are în iad, inde are ºi sã chinuiascã. ªi o fost
100 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 101

pãmântului când a muri ºi moarã ºi iel ºi fie iertat înante lui Dumnezo.
ª-apu i-o spus acolo cã, darã, Mantãlhar acolo, nante curþî ieste o vale ºi
ieste on deal ºi margã ºi puie bota cu mãciuca în pãmânt. Apu ºi sã puie în
coate ºi în jerunþi ºi poarte apã cu gura pânã ce s-a prinde bota, a face
pãdureþe ºi s-a coace ºi a mânca Mantãlhar. Atunce a muri iertat înante lui
Dumnezo.
CRANOVITE MARC
ª-apu atunce d-acolo pruncu o mãrs cãtã casã º-apu iel o învãþat* dã
popã. Dacã o gãtat cu învãþãtura, iel º-o adus aminte cã ce o fãcut iel cu
Mantãlhar. D-apu dacã iel ar trãi ºi n-o murit iel o învãþat cã cum îi leje O fost odatã on crai cu numele Cranovite Marc. Cranovite Marc când
noastã, cã-l cuminecã colo cãtã bãtrâneaþã, cã darã ºi-l ierte Dumnezo ºi s-o-nceput la vitejie, o fost dã doauãzeci ºi unu dã ai. ªi iel s-o dus la
fie ºi iel iertat înante lui Dumnezo ºi margã în rai. Apu ºi iel o gândit cã ºi turci, cu turcii s-o bãtut. Da iel ave o sucã*, cã ave on cal ºergaci*. Pã cal
margã ºi-l cuminece pã Mantãlhar. D-apu când o mãrs popa la iel, la îl tema* ªarga. Cranovite Marc când sã suie pã ªarga, pune cujma* înt-o
Mantãlhar, iera roasã coatele la iel dã sânje, jerunþî la iel. Apu pãdureþii urete ºi o ajuns acolo, la graniþã. Acolo la graniþã iera apã, graniþa. Pã
ierau cu crenjile cãtã pãmânt, îndoite, încãrcat dã pãdureaþã mândre, graniþã u-o chemat Bardoºe. ªi acolo o fost vãlmaº* ºi dân parte turcilor
coapte, galbene, numa atâta, cã nu picau jos. Da Mantãlhar nu sã pute ºi dân parte lui Cranovite Marc. ªi dacã o trecut iel podu, o chemat Bardoºe.
întinde dupã iel amu! ª-apu popa l-o cuminecat ºi o dat cu picioru în pom Vãlmaºii stãteu acolo ºi Cranovite Marc cu cujma înt-o ureche tãt
dã o picat pãdureþe ºi o mâncat Mantãlhar ºi o murit. ªi o murit iertat fiºcurând*, trece altan* vama. ªi vãlmaºu cel mai mare strâgã:
înante lui Dumnezo! – Hoi, Cranovite Marc,
Cine ºti mai lungã, margã º-ajungã! Podu trecuº,
Am auzât-o dã la bace Mihai a Nachii, d-aice dân sat. Vama nu-m dãduº!
– Hoi, vãlmaº cel mai mare,
Când m-oi înturna,
Vama þ-oi da!
Când-oi vini,
Vama þ-oi plãti!
Atunce o luat paloºu-n direapta
ªi l-o culcat ca iarba.
ªi Cranovite Marc p-ânde mere,
Doamne, mare cale-º fãce.
Cã lua paloºu-n direapta,
ªi i-o culcat ca iarba.
Luua-n stânga,
Îi culca ca frunza,
Pã tãþi!
ªi sã duce, tãt sã duce ºi ajunje acolo la crâºmãriþa d-andiliþã*, cu
ferestele pã rãsãrit, sorã dã-n strãin. ªi sã bagã-n birt* ºi zâce:
102 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
– Hoi, birtãºiþã! Adã-m doauã bocane dã vin ºi doauã la ªarga, zâce,
ºi beie!
ªi iel acolo o lãcuit ºapte ai dã zâle. ªi dacã o lãcuit ºapte ai dã zâle,
atunce în þarã o mãrs veste cã iel o fi murit, cã l-o omorât turcii. ªi iel o
avut o femeie dã atunce, dusã. ªi dacã o avut o femeie, în vecin la iel dî la
direapta, iera un crai. Îl chema Iovu. ªi acela, îi plãce tare pã femeie lui
Cranovite Marc. ªi iel, dacã o auzât cã Cranovite Marc o picat în rãzboi
la turci, o mãrs ºi i-o furat muiere. ªi pã mama lui Cranovite Marc o lovit
dân potcoava calului, dã nu s-o putut arãta la sfântu soare. ª-apoi Cranovite
Marc, la ºapte ai dã zâle iel o vinit-napoi. Când o vinit napoi în þarã,
atunce când ajunje cãtã sat, iel atunce, în marjine satului ierea o fântânã,
inde iera apã bunã dã bãut. ªi nevestele mereau acolo dupã apã ºi duceu
apã. ªi iele sã uitau cãtã* Cranovite Marc cã vine cu cujma înt-o ureche ºi
tãt fiºcurând. Atunce nevestele sã vorove* cã Cranovite Marc nici nu ºti
ce s-o-ntâmplat acasã-n curþile lui – zâce. C-o vinit Iovu Bogatu ºi i-o dus
femeia ºi pã mã-sa u-o lovit dân potcoava calului, cã nu sã poate arãta la
sfântu soare.
Da vântu acolo, cãtã iel o suflat voarbele acile ºi iel o auzât.
– Ei, o zâs atunce, voi, nevestele, da ce-aþi vorovit?
Atunce nevestele s-o cam spãriet. Una dântã* iele o zâs:
– D-apu, zâce, n-am zâs nimica, zâce, numa dumnetale, zâce, n-ai
niciun gând, nici nu ºtii, darã cã ce s-o-ntâmplat la dumnetale? Cã Iovu
Bogatu o vinit ºi o dus femeia, zâce, ºi pã mama dumnetale u-o cãlcat dân
potcoava calului, dã nu sã poate arãta la sfântu soare!
Atunce Cranovite Marc:
– A, cã voarbe muiereºti, pipã dã fum! Asta nu-i nimic!
Sã duce acasã ºi scloboade* calu. Iel sã prãumbla* pân tãrnaþ*, cu
cujma ’nt-o ureche, tãt fiºcurând. ª-o trecut aºe pã lângã ferasta mâne-sa*.
ªi mã-sa d-acolo l-o auzât. Atunce o zâs:
– Hoi, Marcule, zâce, haida-nlontru*, fãtu-mneu!
ªi atunce Marcu o mãrs.
– D-apoi, zâce, tu n-ai nici un gând, zâce, cã dã mult nu te-am vãzut!
– zâce. Cã iacã, Iovu Bogatu o vinit ºi þ-o dus femeie! – zâce. ªi pã mine
m-o lovit dân potcoava calului, dã nu mai poci* sta la soare.
– D-apoi, zâce, maicã, zâce, dacã, zâce, femeia me când s-o dus, ce
voarbã o lãsat?
103
– D-apoi, fãtu-mneu, zâce, io nu ºtiu ce voarbã o lãsat, numa atât am
auzât cã ie* cu Iovu Bogatu nu s-o cununa, pãnã ce nu i-a cununa popã
cãlugãrãsc. Încã atunce popã cãlugãrãsc n-o fost ºi ie cu aceia o zâs, cã ie
nu s-a cununa cu Iovu!
ªi Cranovite Marc dân haita* cie n-o mai o ras barbã, pânã ce o fost
ca la popi. Când o fost barba dãstul dã frumoasã la iel, atunce o trimis
carte* la Iovu Bogatu cã, iacã, în curþile la Cranovite Marc sã aflã on
popa cãlugãrãsc ºi acela a mere ºi i-a cununa. ªi cela dãloc Iovu i-o dat
rãspuns sã ºi margã ºi-l aºteaptã ºi-l primeºte cu mare bucurie.
ªi iel s-o suit pã cal ºi s-o dus pãnã la Iovu. ª-atunce-ncã nu iera
ghez*, nici outauã*, nici motorbiþicli*, numa cu calu cãlãtoreu. ª-apoi
s-o dus, zo, acolo Cranovite Marc! D-atunce iera datina cã iera aºe on
stâlp la uliþã ºi iera o verigã ºi acolo legau drumarii* calu pãnã ce aveu dã
fãcut inde mereu. ª-apoi ºi iel o mãrs acolo, la Iovu, ºi o legat pã ªarga
lui. ªi s-o bãgat acolo la Iovu Bogatu º-apoi o dat bunã zâua ºi iacã iel
cine-i!... Cã popa cãlugãrãsc! ª-apoi o vinit ºi-l cunune cu femeia lui!
– Ãi, cã-i bine, cãlugãr bãtrân, c-ai vinit! – zâce.
ªi dãloc i-o dus acolo bocane dã vin ºi beie, ºi-l cinsteascã pã cãlugãr.
Noa, ºi dacã l-o-nvitat, o zâs ºi sã prindã dã lucru darã ºi-l cunune, cã
iel n-are vreme ºi steie mult, cã calu lui ie legat la stâlp afarã, zâce.
– D-apu, zâce, cum ai vinit la mine, calu tãu ºi fie la stâlp, afarã,
legat? – zâce. Cã am aice grajd, c-am aice lovas*, cã am aice nevastã ºi
am dã tãt, zâce, care sã grijascã. ªi la mine poate ºi steie cã ieste dã
mâncat ºi dã bãut. Numa nu-i nimica, numai merem º-apoi aºezãm calu ºi
iercãzâm* apoi aci sã bem ºi mâncãm.
ªi mere acolo la stâlp afarã ºi vede pã ªarga. Da Iovu când îl vede,
dãloc* îl vede cã aista-i calu lui Cranovite Marc. ªi zâce cãtã cãlugãr:
– Mãi, cãlugãr! D-apoi asta-i ªarga Marcului!
– D-apoi, cã a lui!
– D-apu, zâce, vinde-mi-o mie!
– O, zâce, nu pot vinde þâie, zâce, asta, cã mi-o lãsat Cranovite Marc
cu limbã dã moarte, zâce, cã io ºi mã rog dâr* iel. Cã când a murit iel º-o
murit iel, amu zice º-îi ierte Dumnezo pãcatile! – zâce. Apoi, io ce cãlugãr
îs, dac-oi vinde calu? – zâce. Nu-s cãlugãr atunce!
– Apoi, zâce, cã o murit iel, nu ºtii? – zâce. Numa ce ceri pã iel? Îþ
dau bani pã iel!
104 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
– Cã nu-m trabã! – zâce.
Noa º-apoi atunce nicicum nu pute face târg cu cãlugãru! S-o dus
înlontru º-apoi o mãrs dupã vin, cã ºi tomneascã* vinu, cum ºi-mbete
popa, cã ºi poatã lua pã ªarga dã la iel. ªi când o mãrs Iovu dupã vin,
atunce Cranovite Marc, cãlugãru, o zâs cãtã femeie:
– Tu, femeie! Dacã o fi Cranovite Marc în viaþã, cununa-te-ai cu
Iovu?
– Apu, io, zâce, nu ºtiu, zâce, ce ar fi atunce, zâce.
– D-apoi te gândeºte, cã io-s Cranovite Marc!
Atunci femeia s-o supãrat cã Cranovite Marc când o mãrs, o fost dã
doauãzeci ºi unu dã ai º-o fost tânãr, d-amu ista-i cu barbã ºi cu musteþe!
D-apoi sã poate cã ista mã-nºela ºi nu s-a-ncununa! Atunce Iovu îi
omoarã pã amândoi! Da poate ºi fie aista Cranovite Marc, atunce iel îi
omoarã pã amândoi!...
ªi pânã acile, o vinit Iovu! ªi dacã o vinit Iovu:
– Noa, zâce, haidaþi, pãrinte ºi beþi, zâce cãlugãru.
– D-apoi, zâce, cã n-oi bea, cã trabã ºi las! – zâce.
ªi o bãut on bocan dã vin º-apoi o zâs:
– Nu-i nimica, io trabã ºi mã duc, cã io am lucru dã fãcut! – zâce.
Noa º-atunce o vãzut cã n-are încãtrãu, o stat acole, lângã olaltã cã
ºi-i cunune. Atunce cãlugãru o ridicat ºi o þâpat* dupã iel reverenda ceia
popascã º-o fost armele la iel ºi pistoale ºi pãloºe ºi tãte!
ª-atunce s-o speriet Iovu. Apoi atunce zâce Cranovite Marc:
– Mãi, Iovule, zâce, cum ai cutezat d-ai întrat în curte cetãþî mele ºi
mi-ai adus femeia º-ai cãlcat pã mama dân potcoava calului? – zâce. Ce
moarte voieºti?
– D-apoi, zâce, nu-mi voiesc nimica! – zâce, numa m-oi da rob legat
la tine!
– Da ce ºi fac io cu tine? Cã mie nu-m trebuieºti!
– Mã, zâce, du-mã p-acolo, zâce, ºi mã duci acasã la voi – zâce.
Apoi, zâce, oi face unsori, aºe unsori, cã dacã-i unje pã mã-ta lã rane,
pastã tri zâle s-a tãmãdi* ºi a ieºi la soare!
– O, bine! – zâce.
ª-apoi atunce dãloc o scos calu lui, adicã a lui Cranovite Marc ºi a
Iovului. ªi Cranovite Marc s-o suit pã ªarga lui, ºi pã a Iovului s-o suit
femeia. ªi pã Iovu o legat dã cole, dã grumaz* dã lângã scãriþã ºi-l bãte cu
105
corbaciu*. Aºe l-o dus pãnã la Cranovite Marc acasã. ªi iel dãloc, când o
ajuns acasã, o vinit haiducii º-apu l-o prins ºi caii i-o adus în grajd. Muiere
s-o dus înlontru. Iel tãt stãte cu cujma înt-o ureche tãt fiºcurând.
– Mãi, Marcu, mãi, Marcu!
ª-apoi atunce Marcu mere:
– Da ce-i, maicã? – zâce.
– D-apu cã naiba, i-apu’ cã ce ºi ce!
– Maicã, zâce, aci-i Iovu, zâce, ie, aci femeia, zâce, ºi Iovu þ-a face
unsoare, zâce, ºi te-a unje ºi pãstã tri zâle ti* tãmãdi, zâce, ºi-i ieºi afarã
la soare – zâce.
– Ãi, cã bine-ar fi, zâce, cã dã mult ºed în patu aista.
ªi face acela ºi sã unje ºi sã tãmãdeºte ºi baba iese afarã. ªi femeia
p-acolo. ª-ap-atunce bãtrâna tãt l-o cam ocãrât pã Cranovite Marc:
– Mãi, zâce, cã tu nu ºtii ce face? – zâce. Cã tu numa tãt te baþi!
Acum te-ai bãtut cu Iovu, te-ai bãtut cu turcii... Uoaminii din þarã fac dã
capul lor ºi cormanzãii* ãºtie, zâce, ºi miniºterii*... Ar trebui ºi meri în
þarã ºi þâi regulã, faci lejile pãntru cei sãraci! Da tu n-ai bai*! – zâce.
– Apu, maicã, dã-m pace, nu-m bate-m capu! Ieste acolo cine sã
gândeascã, zâce.
Noa, d-apoi n-a avut scãpare dã mã-sa, iel s-o suit pã ªarga. Apoi lui
o vinit în minte cã ce þarã mare are iel amu. Iel apoi trebuie ºi fie pã
ªarga, cã atunce nu iera ghez, nici outauã, nici biciclete. Iel cu ªarga
mere, o gândit ºi iasã dirept la graniþã. ª-ap-atunci iel ºi fuje în þara lui tãt
roatã. ª-apoi aºe-o ºi fãcut iel, cã o ieºit acolo, la graniþã. ªi dacã o ieºit
iel la graniþã, acolo iel o mãrs tãt pã graniþã. ªi dacã sã duce tãt pã graniþã...
Da ce, o fost mare, cã tri ai dã zâle trabã ºi margã, atunce o fost
þara-nconjuratã pã spatele calului. ª-apu o fost mirare la iel, cã în tri ai dã
zâle cât o mãrs iel, apoi în þara lui n-o fost on lemn*. Când o fost aºe cald,
iel a vre ºi ºadã acolo la umbrã ºi doarmã ºi hodineascã* ºi sã astâmpere.
Da cum o mãrs pã graniþã, zâce cã acolo altan* o fost on vecin cu iel,
Împãratu Hãrãpãsc. Acela o avut pãdure acolo, pãdure mare. Apoi iera
niºte iarbã pânã-n brâu, dã mãtasã, împletitã în tri ºi ºasã. Iel sãmãle*:
– Ci, mãi, zâce, când aº mere io aci altan graniþa, zâce, apu ªarga me,
zâce, n-o mâncat dã tri ai iarbã! Apu io aº dãscãleca, aº lua dupã ie ºaua,
frânele, apu ar paºte, apu s-ar durgãli*, zâce, apu io aº mere acolo, apu
m-aº acãþa* armele acolo º-apoi acolo m-aº culca în iarbã, aºe cu faþa-n
106 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
sus, apu m-aº hodini, zâce. Aºe-o ºi fãcu iel, c-o trecut graniþa altan ºi o
dãscãlecat pã ªarga. Da ªarga tãt durgãle ºi mânca acolo. ªi Cranovite
Marc s-o culcat.
Da ce-o fost? C-o vinit opt grãniceri, când o fost în somnu cel mare
ºi l-o legat ºi l-o dus la Împãratu Hãrãpãsc, ca bandit ce-o trecut graniþa
altan. Noa, da la Împãratu Hãrãpãsc iera leje* gre, iel ave o pivniþã ºi în
pivniþa acie iera o harcã*. Acolo, acar* ce face, ºi dârt*-o prunã o þâpa la
harcã ºi iera gata leje, nu-l mai pãcãle nime! ªi când vede pã Cranovite
Marc, zâce:
– Noa, Marcule, zâce, amu ai umblat bine!
– Da dî ce? – zâce.
– Harca me dã tri ai dã zâle n-o mâncat pã nime. Amu s-a sãtura cu
tine! D-apoi amu voinic ca tine, zâce, nu-þi ie ruºâne, zâce, ºi vii aice? Cã
te-au adus grãniþãrii legat bot*! – zâce.
– Nu mi-i ruºine, cã, zâce, am agãþat armele ºi am durmit º-am fost
hodinit. Pân somn m-o legat ºi când m-am trezit, am fost legat, zâce,
n-am putut face nimic.
– D-apu amu, zâce, te-a mânca harca!
– D-apoi, amu n-am ce face, zâce, cã trabã ºi mor io o datã, zâce.
ªi ap-aºe, zâce, cã o mãrs º-o dãºtis* uºa la pivniþã ºi harca iera o
falcã, una jos ºi cu una sus, ºi l-o aºteptat numa ºi-l îndiþascã*. ªi atunce
Cranovite Marc o trebuit sã scoboare* acolo pã scãrâþã jos, pã scarã. Cum
s-o scoborât iel acolo, da iel nu s-o scoborât, ci numa s-o lãsat acolo, pã
scãrâþã, iel ºi o lãsat uºile pã iel. Da harca stãte acolo cã ºi-l îndiþascã!
Dar Cranovite Marc zâce:
– Tu, harcã, zâce, darã o rãmas þâie on sfat dã uarecine, zâce.
– Ce sfat? – zâce harca.
– Cum m-ai pute tu înghiþi pã mine, cã ºi nu pice on strop dã sânje?
Cã-i sânje dã voinic ºi-i pãcat, zâce.
– Ah, cã nu-i pãcat, cã io ling ºi d-acolo! – zâce.
– D-apoi, zâce, mã, zâce, dî ce ºi mã linji tu dã pã pãmânt, cu pãmânt?
Numa pune falca dã jos la pãmânt, zâce ºi uo ridicã sus, zâce, io m-oi
pune ciubulind* ºi tu mi-i îndiþî o datã.
– Bine-a fi! – zâce.
ªi pune harca falca dã jos pã pãmânt ºi mere Cranovite Marc ºi
sã-ntoarce cu curu-n lontru* ºi sã razimã acolo-n falcã, în dinþ ºi capu
107
pune în ceru gurii ºi sã-ncoardã. D-amu, aºe s-o-ncordat, dã harca nu-l
pute-nghiþi! Harca zâce ºi facã mai jos, c-atunce l-a pute-nghiþi! Da iel
dãcât sã facã loc, încã s-o repejit dã s-o-ndireptat º-atunce la harcã i-o
pomnit* fãlcile. ª-apu, harca o murit º-o fost pevniþa plinã dã verin*...
ª-apoi, acolo zâce cã-mpãratu Hãrãpãsc ave o fatã frumoasã ca
moarte, bunã ca noapte. Acie tãt nâ-nã, nâ-nã nâ-nã p-acolea, cã darã,
lua-va Cranovite Marc pã ie! El o zâs cã u-a lua. Da apuca dã hore: nâ-nã,
nâ-nã, nâ-nã, Cranovite Marc m-a lua pã mine!
– D-apu, zâce, io-i mere ºi chem pã popa.
– Du-te, zâce, cheamã-l ºi ne cunune.
ªi fata nu spune cãtã tatã-so nimica, ci mere la popa:
– Bunã zâua, domnule!
– Bunã zâua, zâce, fata-mpãratului, da ce-i dã nou?
– Da ºi vii, zâce, la noi, zâce, cã io m-oi mãrita dupã Cranovite Marc,
zâce, trabã ºi ne cununi!
Popa, pã voarba fetii, o datã sare la fata-mpãratului ºi mere ºi-i cununã!
ªi dac-ajunje la-mpãratu, colo, zâce:
– Bunã zâua, înãlþate împãrate! Am vinit ºi cunun ficuþa me ºi ficuþa
dumnetale, zâce, cu Cranovite Marc!
– Mãi, popã, zâce, cã tu ai bolunzât*?! D-apu cum ºi cununi, zâce, cu
Cranovite Marc, cã pã Cranovite Marc l-o mâncat harca ºi l-o ºi câcat
d-atunce – zâce. Noa, nu-i bai, cã te-a mânca harca pã tine!
Mere ºi dãºtide uºa ºi-l þâpa pã Cranovite... pã ista, pã popã acolo!
Cranovite Marc:
– Ce faci cu iel, nu-l þâpa aci, cã mie nu-m trabã! – zâce.
– D-apu, zâce, nu te-o mâncat harca?
– Nu darã, zâce, cã beteaga* ta o murit, cã-i beteag㠖 zâce.
– Oi, zâce, d-apu, tare bine cã nu te-o mâncat harca, zâce. Cã, zâce,
îm pare bine, zâce, cã nu te-o mâncat harca. Numa, zâce, haida afarã
d-acolo, zâce.
ª-apoi aºe nu l-o mâncat nici pã popa, nici pã Cranovite Marc.
ª-apoi-zâce:
– Iacã, zâce, am on bai mare, zâce, cã mi-o vinit, zâce, veste dã la
Pruncu Furnicii Mamii Câcânzãii cel dã ºasprãzece dã ai, zâce, cã trabã ºi
stau în vitejie cu iel! – zâce. Cã dacã nu, zâce, mã prãpãdeºte, zâce. ªi
dacã-i sta tu-n locu mneu, zâce, atunce þ-aº da þâie împãrãþâia me jumãtate,
zâce, ºi fata me þâie dã muiere!
108 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
Ei, da i-o fost sete dupã-mpãraþâie, nu dupã fata Împãratului Hãrãpãsc,
dupã cie* urâtã, c-avut-o iel femeie frumoasã, numa cã s-o fãgãdit* ºi
dacã s-o fãgãdit iel, d-apu, cã ce-o fost? Cã hanele* lui care le-o avut le-o
luat biterii* acie, a Hãrapãscului ºi s-o nelcoºit* cu iele. ªi pã ªarga lui
i-o dat acolo, la cubicoºi*, care purta cu tileaga* hãmoaca* dân Criº.
Apu, ªarga n-o fost în ham, dãdeu pã ie, nu mere: poac! Noa, pãn-ce tãt o
cojeu pã ªarga. D-amu o fost greu, d-apoi s-o dat ie apoi, dac-o fost bãtutã:
trãje tileaga. ª-ap-atunce o zâs darã Cranovite Marc:
– Cã io n-am arme, zâce, apu-ªarga me inde-i? – zâce.
Cã iel nu ºti inde-i armele, inde-i ªarga. Noa º-apoi o ieºit iel în
ocol* º-o bãgat jejetele* cele mai mici º-o fluierat. D-amu ªarga face dân
ureti. ª-apu ºi le-o bãgat jejetele cile mare ºi o fluierat. Atunce ªarga o
cunoscut cã-i fluieratu lui Cranovite Marc, a gazdã*-so. Atunce o fujit,
tãt o-mproºcat* tileaga! Nu s-o oprit pânã la Cranovite Marc!
– Ei, ªarga me, zâce, cã-n re stare ieºti! Noa, zâce, cu asta stau io în
vitejie? – zâce. Numa trabã, zâce, ºi faci o groapã acie, zâce, dã ºapte
stânjini dã lungã, dã latã, d-afundã*. Când oi pute io cu ªarga me zbura
p-alungu*, p-alatu* în groapã, dân groapã afarã, zâce, atunce, zâce, oi fi
vrednic d-a sta-n vitejie cu Pruncu Furnicii Mamii Câcânzãii cel dã
ºasprãzãce ai.
ª-apoi i-o fãcut armele la Ianoº fãraru. D-aºe arme i-o fãcut, când le
prinde Cranovite Marc fãce urme ca-n tinã*.
– Aste nu-s arme! – zâce.
ª-o strâns fiarele, câte oþele mãnunþele* ºi le-o dus la Ianoº fãraru ºi
i-o fãcut arme, buzdugan ºi i-o fãcut paloº. Da ºi-nt-acile fãce urmã, zâce:
– Ai, zâce, nu faci bune arme! – zâce.
– Da, zâce, c-am fãcut io bace mneu, zâce, la Pruncu Furnicii Mamii
Câcânzãii cel dã ºasprãzãce ai.
– D-apu, zâce, cu acela trabã ºi mã bat io – zâce. Noa, d-apoi, acela
are arme bune! – zâce.
ª-atunce, Cranovite Marc º-o luat armele, º-o mãrs ºi iel s-o andãluit*
înt-o duminecã dimineaþa. Dacã s-o andãluit duminecã dimineaþa º-o mãrs
cãtã graniþã, atunci iel sã uita dupã cal c-amu amãrât ºi d-a direapta ºi d-a
stânga º-o vãzut o custurã*. ªi dac-o vãzut iel o custurã, o sãmãlit*: asta-i
o armã! ªi s-o scoborât dupã cal ºi o bãgat custura turceascã ºi s-o dus. ªi
nu pãstã multã vreme o vãzut cã vine on prunc tânãr în spatele calului. ªi
ista-l întreabã:
109
– Da-nde meri? zâce.
– Da mã duc sã mã-ntâlnesc cu Cranovite Marc, zâce, cã mâine trabã
ºi stau-n vitejie, zâce, cu iel.
– Mã, zâce, ista mã coatã* pã mine! ª-apoi, ce viteaz îs io dacã nu
m-oi prezenta, zâce. C-aista mã coatã ºi dacã nu m-oi prezenta, asta face
þara me nimica! – zâce.
Numa cela o mãrs vreo doauãzeci dã paºi... Zâce:
– Pruncule, zâce, cã io-s Cranovite Marc!
– O, futu-te Marcule...! Da nu mã purta cale mânzului! – zâce. C-am
mãrs acole, am fost dã faþã, zâce ºi nu te-ai prezentat! – zâce.
– D-apoi am gândit: da dacã mã cunoaºte!
– D-înde ºi te cunosc io, bace*? – zâce. Noa, d-ap-atunce-i bine,
zâce, cã suntem amândoi aci, dã faþ㠖 zâce. Ap-atunce, zâce, în luptã
lupta-ne-om, în buzdugan bate-ne-om, în paloº tãie-ne-om?
– D-apoi, zâce, fãtu-mneu, în luptã direaptã, dã la Dumnezo lãsatã!
– zâce.
...În buzdugan o zâs cã s-or bate, nu în luptã!!!
ª-ap-atunce când o sãre-n vitejie, o trebuit ºi steie aºe p-ângã* olaltã*
cu caii, tãt d-a direaptã unu cu altu. ª-ap-atunce o zâs pruncu:
– Noa, bace Marcule, dã aice!
– D-apoi tu ai trebui ºi dai!
Cranovite Marc o luat buzduganu ºi l-o-ntors dã tri uoãri în roatã ºi o
dat în piept la cela. Dacã o dat în ptiept, o sãrit buzduganu jos dupã ptiept
dã la iel. Nici nu s-o miºcat cela.
– Noa, zâce, bace Marcule, staþi bine! – zâce. C-amu dau io, zâce.
Atuncia când o luat buzduganu, o dat una la Cranovite Marc în ptiept,
o picat cu ªarga cu tãt!
– Ei, bade Marcule, da ce-i cu dumnetale? – zâce.
– Da dracu ºtie, zâce, cã calu aista tãtdauna sã ameþeºte, când stau-n
vitejie! – zâce.
– Ba, zâce, c-ameþeºti ºi dumnetale, zâce, nu numa calu! – zâce.
– Noa, da! – zâce.
– Amu n-oi da! – zâce. Numa ºtii ce? Zâce: în luptã direaptã, zâce, cã
dã la Dumnezo-i lãsatã, acie îi bunã!
ª-ap-atunce sã scoboarã dã pã cal, sã dau în luptã!
– Noa, d-apoi, zâce, bade Marcule, mã prinde bine! – zâce.
110 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
– Io te-am prins! – zâce. Atunce prinde ºi tu pã mine!
– D-apoi, zâce, nu te-oi prinde! Io n-am ce prinde!
Numa aºe cã Pruncu Furnicii Mamii Câcânzãii s-o lãsat aºe pã iel ºi
l-o-ndoiet pã Cranovite Marc aºe, pã spate, cã-i rupe spinare. ª-atunce
apuca dã striga:
– Doamne, Maicã Sfântã Duminicã, ajutã! C-amu-s gata!
– O, zâce, Cranovite Marc, nu te pot ajutora, zâce, cã nu te-ai putut
rãbda sã nu stai în vitejie, zâce, pân-ce fac popii leturghiile în besericã! –
zâce. Numa s-ajute, zâce, fratele tãu cel dupã picior!
Atunce iel º-o dus aminte dã custurã! ªi cum o fost aºe, îndoiet, o
luat custura ºi o þâpat* în foale* la pruncu. ª-aºe cã l-o spart º-aºe s-o
scãpat cu viaþa!...ª-o fost în iel ºasã inimi! ªi le-o dus la Împãratu
Hãrãpãsc, sãmn dã-nvinjere. Cã o-nvins! ª-apoi dac-o dus inimele, atuncie
iel o cãpãtat biruinþa la-mpãratu Hãrãpãsc. ªi fata o rãmas. Dar iel o rãmas
domnitor mai dãparte!
ª-apoi aºe-o ajuns iel acasã. ª-apoi spune inde-o mãrs, ce-o pãþât.
Atuncia mã-sa l-o ocãrât ºi l-o batjocorit:
– O, Doamne, fãtu-mneu, cã tu tãt în vitejie trabã ºi stai? Nu þ-am
spus cã ce ºi faci? – zâce. Amu ai atâte þãri, dã nu ºtii ce ºi faci cu iele! –
zâce. D-amu, dac-ai atâte þãri, ar trebui ºi fãcem o comândare* tãtâne-tãu!
– zâce. Fã pomanã! – zâce.
– Apoi ce comândare, cum ºi fie acie? – zâce.
– Aºa a fi, fãtu-mneu, zâce, cã dân tãtã naþia, zâce, trabã ºi fie o sutã
dã familii. Dacã o fi o sutã dã familii ºi trabã ºi o sutã dã popi. O sutã dã
popi ºi fie acolo, care ºi facã sclujbã!
ªi o þânut o comândare ºi când o fost gata comândare, atunci o zâs
cã:
– Cã amu, cine are ponosu* ºi cine, ce dore?
Tãþi s-o sãturat ºi o fost bine, numa popii o rãmas flãmânzi cã ii
º-aºã-s flãmânzi, nu sã pot sãtura, batãr* ce mâncã la pomanã ºi mâncã
la nuntã!
Atunce o zâs cã dorãsc c-ar mânca o tocanã dã peºti costruji*.
E, da ce-o fost baiu? Cã peºtii s-o aflat în biruinþa Împãratului
Hãrãpãsc, º-acolo o fost o cale dãparte ºi margã dupã ii. ª-atunce iel,
dacã n-o vrut ºi rãmâie dã ruºine, iel s-o gãtat* iarã ºi margã s-aducã
peºti. D-apoi iel s-o gãtat cu arme ºi acele tãt zurgãle* ºi mã-sa l-o auzât:
111
– Mãi, Cranovite, fãtu-mneo, da ce faci?
– Da, maicã, zâce, mã duc, zâce, dupã peºti costruji!
– D-apu, fãtu-mneo, zâce, la comândare, zâce, îi lua tu arme? – zâce.
Asta nu sã poate!
– D-apu, maicã, zâce, trabã ºi mã duc cale dãparte. ªi ce voinic îs io,
dacã m-oi întâlni cu cineva ºi n-am arme la mine, ºi nu mã poci apãra!
– Ã, Doamne, fãtu-mneo, da nu sta-n vitejie, zâce, numa trabã ºi
meri aºe, zâce, fãrã armã!
ª-atâta i-o vorovit mã-sa, c-o pus armele jos ºi º-o pus on palþãu* la
iel. Numa ºi deie la cal câte-odatã.
ªi cum mere iel, când-o ajuns acolo la biruinþa Împãratului Hãrãpãsc,
colo cãtã tãuu acela, inde iera peºtii cei costruji, adâcate o vinit on tânãr
vrednic în spatele calului. ªi sã-ntãlneºte cu iel. ªi dã:
– Bunã zâua, bace!
– Bunã zâua, fãtu-mneo!
– Da, zâce, inde meri?
– Apoi, zâce, bace, zâce, io mã duc, zâce, ºi mã-ntãlnesc cu Cranovite
Marc, zâce, ºi vãd io pã iel cã ce fel dã voinicu-i? Cã-º pune minte cu
pruncii! C-am avut on frate, zâce, care o fost dã ºasprãzece ai ºi l-o omorât!
– zâce.
D-apu iel atunce o sãmãlit*:
– Mã, zâce, d-apu-aista mã coatã pã mine! – zâce. Da ce voinic îs io
atunce când iel vorbeºte cu mine ºi l-oi lãsa ºi margã ºi sã prãbuºascã
þãrile mele pântru mine? – zâce. Numa trabã ºi mã prezentãsc la iel!...
– Stai, fiuþã, zâce, cã io-s Cranovite Marc! – zâce.
– Ai, futu-te..., zâce, bace Marcule, zâce, d-apu, dâ ce nu mi-ai spus
amu-nainte c-ai fost acolo, lângã mine, dã mã porþi cale mânzului, zâce,
dã l-ai omorât?
– D-apoi, zâce, am stat în vitejie.
– D-apoi, dî ce te-ai dat cu pruncii? Dã-te cu mine, zâce, io-s vrednic
dã stare-n vitejie! D-apoi, zâce, bace Marcule, zâce, ce zâci: dã loptã*,
lopta-ne-om, în buzdugan, bate-ne-om, în paloº, tãie-ne-om? Aleje-þ una
dântrã iele!
– D-apu, fiuþã, zâce, nu pot sta-n vitejie, zâce, cã n-am arme la mine!
– zâce. Cã io, zâce, numa aºe am vinit, ca dã o îºpaþâre*, zâce, aice!
– D-ap-atunce, ce-a fi cu dumnetale?
112 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
– D-apoi, zâce, aºe, zâce, cã io nu-s vrednic d-a sta-n vitejie! Numa
io, zâce, m-oi da rob legat la tine!
– D-apu, ce ºi fac io cu dumnetale?
– D-apoi aºe, fãtu-mneo, zâce, cã m-oi scoborî* dã pã calu mneo,
zâce, ºi-i lega pã ªarga dã direapta, pã mine d-a stânga! ª-ap-aºe-i mere
cu mine dân þarã-n þarã! – zâce. Mi-i face dã râs ºi dã dilaz* ºi sã mnirã*
lume pã mine! – zâce. Atunce, zâce, când oi gãta cu þãrile tale, zâce, mi-i
purta pân þãrile mele, zâce. ª-acolo inde-a fi gata, zâce, acolo, zâce, mi-i
face vigu* mie!
– Noa, darã bine-a fi, bace Marcule! Lasã, zâce, cã te port io pã
dumnitale!
Cum mereu Pruncu Furnicii Mamii Câcânzãii cel dã doauãzeci ºi
unu dã ai, mai dã ºi lui o datã cu palþãuu ºi la ªarga, cã ierau la birt ºi
stãteu acolo ºi be la vin Pruncu Furnicii Mamii Câcânzãii cel dã doauãzeci
ºi unu dã ai!
– D-apoi, zâce, bace Marcule, inde-i vinu bun?
– D-apoi, zâce, io nu ºtiu, pân þãrile tale, cã inde-i bun, zâce, numa
când om fi noi în þãrile noastrã, zâce, io ºtiu inde-i vinu bun!
– Nu-i bai, c-ajunjem noi º-acolo! zâce.
ª-apoi aºa l-o purtat pân þãrile lui, dân þarã-n-þarã. ª-apoi, o mãrs pã
la þara lui. E, da iel o gândit ºi ducã º-acolo, în Þara Turceascã, înde o
avut iel o femeie, când o stat acolo ºapte ai. ª-o avut ºi copii cu acie!
C-acie i-a sta lui înt-ajutor cã ºi-l poatã omorî pã Pruncu Furnicii Mamii
Câcânzãii cel dã doauãzeci ºi unu dã ai! ª-ap-aºe cã s-or dus în þarã-sa.
Noa, apoi acolo:
– Cã inde-i vinu bun?
Noa, cã º-aci-i bun! ªi aice, zâce. Numa acolo-i bun, zâce, în Þara
Turceascã! – zâce.
Cã femeia acie o fost o femeie vrednicã, care s-o-nþãles la vitejie!
ª-amu pruncii aciie a femeii ierau mãriºori. ªi cum o mãrs p-acolo,
pã drumu cela mare, pã toltiº* adicã, cã doarã atunce s-o-nceput toltiºu
mai-nainte... ª-ap-atunce pruncii, cã iera crâºma lângã drum, când sã jucau
p-acolo, pã drum, pã uliþã, º-acolo dacã s-or jucat pruncii, o vãzut ii cã
vine unu acolo, cu multe picioare! Da’ s-auze cã Cranovite Marc îi rob
legat la Pruncu Furnicii Mamii Câcânzãii cel dã doauãzeci ºi unu dã ai.
Noa, º-apoi, zâce pruncii:
113
– Maicã, zâce, nu ºtiu ce, vine unu cu multe picioare!
ª-ap-atunce iesã crâºmãriþa afarã ºi vede cã darã cã-i Cranovite Marc!
– Noa, zâce, da inde-i vinu cela bun?
– Aci, zâce, la birtu aista! – zâce.
– Noa, zâce, nu-i bai, zâce, cãci om be pã urmã, zâce.
Pruncu Furnicii Mamii Câcânzãi cel dã doauãzeci ºi unu dã ai sã
scoborî dã pã cal ºi sã bagã aci-n birt.
– Bunã zâua, crâºmãriþa! – zâce. Da, zâce, dã-ni-i doauã bocane dã
vin, zâce, da doauã! Apoi, zâce doauã la calu mneu, zâce, le du afarã ºi le
beie – zâce.
ªi când mere crâºmãriþa cu cile doauã bocane la calu pruncului cel
dã doauãzeci ºi unu dã ai, zâce:
– Ei, Marcule, da ce-i cu tine?
– D-apoi, zâce, amu, zâce, tu ai grijã dã mine! – zâce. Numa ºtii ce?
Dã-i vinu dulceag ºi mnierac*, cumu-i mai bun dã bãut!
ªi crâºmãriþa aºe face, cã-i dã vinu dulceag ca miere. Cela be pânã ce
sã-mboardã*-ncoace, sã-mboardã-ncolo, picã colo pã laviþã, dupã laviþã,
colo su-masã. Amu, nu mai ºtie iel dã lume asta, cã inde-i, Pruncu Furnicii
Mamii Câcânzãii cel dã doauãzeci ºi unu dã ai!
Atunce mere acolo la cal, afarã, ºi-l dezleagã pã Cranovite Marc ºi
pã calu lui. Atunce iel sã bagã-n birt:
– Hei, crâºmãriþã, dã mult nu ne-am întâlnit! – zâce. D-amu, zâce,
dã-m doauã bocane dã vin! Nici apã n-am bãut dã câþiva ai dã zâle!
ªi-i dã crâºmãriþa vin la Cranovite Marc.
– Da dã-i ºi la ªarga me, zâce, cã nici ie n-o bãut dã mult, zâce.
ªi le be. Mai cere doauã, ºi lui, ºi la calu lui.
– Mãi, Marcule, zâce, io nu-m bãnuiesc* dupã vinu aista, zâce,
numa ºtii tu cã cine-i aista? Aista, dacã sã trãzeºte, zâce, atunce noi am
gãtat cu viaþa!
– Nu te gândi tu acolo, zâce, numa mai dã doauã! – zâce.
ª-atunce-i dã ºi be Cranovite Marc. ª-atunce scoate paloºu dã la
Pruncu Furnicii Mamii Câcânzãii cel dã doauãzeci ºi unu dã ai ºi-l pune
colo, pã masã. Apoi îl face ºtii, tãt aºe, bucãþele mãrunþele, cum face
colo-n tocanã. Tã-tã-tãt l-o tãiet, º-o murit acolo!
ªi iel o mãrs º-o dus peºtii cãtã casã, apoi. ª-acolo i-o sãturat pã
popi. ªi d-atunce, popii tãt îs flãmânzi ºi astãzi!
Cine ºti mai lungã, margã º-ajungã! Gata!
114 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
SUMNÃ* MURGÃ*, SUMNÃ MNERÂIE*
O fost odatã on împãrat. Acie o fost mnirare* la iel, cã o fost tãt
întunerec. O dat poruncã în þara lui cã ºi margã cãtanele în patrolã ºi baje
dã samã cã ºi audã uarice* dã lunã ºi dã soare ºi dã stele. ªi dacã o mãrs
în þarã, s-o fãcut sarã pã ii ºi înt-on loc ºi-or cerut sãlaº. Da inde o fost
sãlaºu? O fost la o muiere vãduvã cu doi prunci. ªi pruncii ierau culcaþi
laolaltã înt-on pat. D-apu pã prunci îi tema*, pã unu îl tema Sumnã Murgã,
pã cel mai mare, pã celãlalt îl tema Sumnã Mierâie. ª-apu noapte când or
durmit, zâce Sumnã Mneriie:
– Ei, frate, zâce, când om mere ºi aducem soarele ºi luna ºi stelele? –
zâce. Cã nu-i bine cã-i aºe întunerec!
Da cãtanele n-or durmit ºi l-o butuºit* pã cela cãtanã cã:
– Auz ce zâc pruncii aiºtie? – zâce.
– Io nu i-am auzât, zâce, c-am durmit!
– Cã aiºtie o bãsãdit* dã lunã ºi dã soare ºi dã stele, zâce.
– D-apu, atunce nu-i bai*, zâce, om mere ºi om da ielentiºu*
la-mpãratu. Cã darã, i-am auzât ce-or vorovit*.
ª-apu atunce când cãtanele s-or dus la-mpãratu º-or zâs cã aice, inde
or durmit ii, la o muiere vãduvã, are doi prunci ºi noapte i-o auzât zâcând
unu cãtã altu, cã când or mere dupã lunã, dupã soare ºi dupã stele? Atunce
împãratu dãloc* o gãtat* hinteu* ºi o gãtat cocie* ºi o mãrs dã i-o pus pã
muiere ºi pã prunci în cocie ºi i-o dus la curte împãrãteascã. Dacã i-o dus
acolo la curte împãrãteascã, atunce i-o þânut acolo pã muiere ºi pruncii,
ca dã muiere. ª-apoi pruncii creºteu acolo, la curte împãrãteascã º-apoi
pruncii ieºeu p-afarã ºi sã jucau. ªi o datã o mãrs p-acolo, pã uliþã,
pî-nante* curþî împãratului on uom sãrac. Da cu niºte cai rãi, cu cocie
re... Cu doi mânzi rãi... ª-apoi zâce iel apoi:
– Împãrate, ar trebui ºi iei mânzî aiºtie!
– Ce vreþi cu ii?
115
– D-apu, aiºtie ne trabã*! – zâce.
– D-apu ce-þ face cu ii, cã-s sclabi*, zâce, cã nu ºtiu nici mere dã
sclabi – zâce. Numa, zâce, am io stavã*, zâce, ºi am io iepe, zâce, mânz,
zâce. Apu vã alejeþi, cã acie-s mândri, zâce, d-apu aiºtie-s sclabi!
– Haba*, zâce, ca dumnetale n-ai ca ºi aiºtie, zâce.
ª-apoi, zâce cãtã iel cãtã omu cel sãrac:
– Rãmâne*, zâce, da nu-i vinde caii aiºtie, zâce, cu mânzî aiºtie?
D-apu, zâce iel:
– Înãlþate împãrate, nu-þ face batjocurã dã mine, zâce, cã-s, zâce,
sãrac! Cã io nu pot ºi mã port aºe, cã io-s sãrac! D-apu, zâce, cã dumnetale
ai lua caii aiºtie rãi? C-ai dumnetale stavã, zâce, ai dã fiecare, zâce. D-apu,
ne pare bine ºi d-aiºtie.
– D-apu io nu vorovãsc cu tine, cã vãd cã nu biruieºti* cu pruncii
aiºtie! – zâce. Numa, zâce, cã ºi dai caii, cã dã-le pruncilor º-apu, zâce, ãi
vini, zâce, la mine, zâce, acolo inde-i vre, zâce, la stavã, uã la iºtalãu*,
º-apu îþi aleje, zâce, iapã cu mânz care-i vre – zâce. Numa ºi-m dai iepele
aste doauã!
D-apu pãn-atâta, cã crede, darã, românu cã nu-º face batjocorã dã
iel. Da românu cã n-o avut încãtrãu, când o zâs împãratu. S-o dus apoi
acolo la iel, în iºtalãu. Iera acolo cai, iera acolo mânzi, dã te putei culca
pã spatele la ii dã graºi ºi dã fainã* ºi cai ºi iepe! ª-apu, iel o gândit cã:
– Împãratu aista-i prost, cã dã iepele cile fainã pã zdranþãle* aºte
a mele!
ª-apu, n-are încãtrãu. Mere, mere º-apu îi dezleagã ºi-i dã împãratu.
ª-apu iel i-o dus în loc dã a lui. Numa cã rupe cocie ºi sculele, mãã, tãte
le face prav! Face nãcaz la uomu cel sãrac!...
ª-apu atunce o dus iepele cile rele acolo, în iºtalãu. ª-apu, zâce cãtã
împãratu c-ar trebui, zâce, ºi aducã patruzeci dã ºincuri* dã lemne ºi le
deie foc. ª-apu le-o dat foc acolo. ªi dacã le-o dat foc, atunce, dacã le-o
dat foc, or ars lemnele acile, pãnã ce or ars tãte lemnele ºi s-o fãcut jar*
dân iele. ª-apu când s-o stâns, dã s-o fãcut aºe, cenuºe, atunce cãrbunii
s-o fãcut aºe cenuºe. Atunce cãrbunii acie i-o dat la mânzî-acie, dã i-o
mâncat, cã i-o mâncat cãrbunii acie în loc dã abrac. Da ºtii ce mânz s-o
fãcut? Uã, Doamne, cã nu mai pute împãratu ºi creadã! ª-apu i-o gãtat*
pã cie º-o pus ºaua ºi o pus frâne*. Apu fãceu caii colo, cãtã ii*:
– Dragu mneu gazdã! Dragu mneu gazdã! Da cum ºi mãrg, ca gându,
uã* ca vântu? – zâce.
116 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
– Aºe, ca gându, zâce Sumnã Murgã.
ª-apu s-o suit pã ii, tãt s-o dus. S-o dus pânã acolo, cãtã þara zmeiascã.
Acolo pã la graniþã cura* apã mare. Acolo ierau poduri mari. ª-apu iel,
când o fost acolo, la pod, iel s-o dus acolo, dã la pod încoace încã, o fost
º-on cãuaci* acolo. ª-apu s-o bãgat* la cãuaci º-apu o zâs cã ºi-º facã
casa ºi ocolu* aºe, cu bãdice* d-acile groasã ca ºi cum spune pã ungureºte,
cu páncél*. Aºa cã tãt ocolu ºi tãt numa ºi aibã aºe, on cãput*, ºi dãºtidã
ºi întidã* când o fi rãu rându ºi sã baje ii acolo. ª-apu, pã frate-so l-o lãsat
acole ºi i-o dat on pahar cu apã aºe, dã jumãtate acolo, cã apa acie când
s-o lupta Sumnã Murgã iel ºi vadã! ªi dacã n-a fi apã în pahar, atunce
Sumnã Murgã ãi gata*! Da dacã a fi apã în pahar ºi când a sãri în sus,
atunce ºi ºtie cã iel îi în luptã cu zmeii!
ª-apu cãuaciu face pã casã, face pã ocol, traje acolo pã fiarã acolo ºi
face hãizaº* ºi face pãreþi dã la ocol la tãte º-o lãsat cãputu la iel. ª-apu
atunce l-o pus paharu pã masã ºi tãt sã uitã acolo, cã s-o dus darã Sumnã
Murgã pãnã acolo, la pod ºi s-o bãgat su pod, iel. ªi calu ºi l-o lãsat acolo,
la frate-so. Dacã l-o lãsat acolo calu, iel s-o bãgat su pod, calu apucã
acolo dã proznoie ºi sãpa, numa-nante nu merea!
– Hei, face* zmãuu cãtã iel, ei! Cânii carne-þ mânce, da cã
adãpatu-te-am, abracãlitu*-te-am, da ce vrei dã nu meri? – zâce. Ce-þ
amiroasã? Cã nu-m aduc aminte dã nime, zâce, numa dã Sumnã Murgã.
Da ieri, alaltãieri încã Sumnã Murgã iera pân prav*. Amu nu cred cum ºi
fie iel aice?
ª-apu atâta o dat cela la cal cu palþãuu, zmãuu cu pintenii... N-o avut
calu încãtrãu* a mere. Mere pã pod, când ajunje în cela capãt dã pod, iese
Sumnã Murgã, cu paloºu lui dã colo, dã su pod.
– Mã, zmãule, da inde* meri*?
– D-apu, zâce, mã, da p-aice ieºti tu, mã, cã i-o am gândit cã º-amu
ieºti pân prav.
– Da tumna*-n prav oi fi amu, zâce, c-am trecut io d-acolo! – zâce.
Amu-s voinic, zâce. Da ce-s io?
Sumnã Murgã zâce:
– Na, d-apu haida, în luptã direaptã ºi ne luptãm!
– Haida! – zâce.
D-apu, zâce, cã Sumnã Murgã încã nu s-o dat pã luptã.
– D-apu, apoi ºi luptãm!
117
Aci ista, aci cela! D-apu colo Sumnã Mnerâie tãt sã uita: tãt sã urcã
apa-n sus ºi-n jos. Ei, d-apu sã teme frate-so cã:
– Uarice o fi cu frate-mneu amu!
Apu, tremura sãracu!
D-apoi o datã îl izbeºte Sumnã Murgã pã zmãu cu umerii în pãmânt.
Dacã-l izbeºte acolo, în pãmânt:
– Hei, zâce, dac-ai fãcut bine cu uaricine, d-apu fã ºi cu mine, lasã-m
cale ºi vãd, zâce.
Cã i-o tãiet cile cinci capuri, numa unu i-o lãsat!
– D-apu, þ-oi lãsa, zâce, numa trabã ºi-m spui, zâce, mie, cã inde-i
luna ºi soarele ºi stelele? – zâce.
– D-apu io nu ºtiu cã inde-s! – zâce.
– Nu ºtii? – zice.
I-o tãiet capu! Jos cu iel! L-o þâpat* su pod ºi pã iel, ºi pã cal! Dacã
l-o þâpat su pod, iarã o vinit celãlalt zmãu.
Da n-o jucat bine apa! O fost aºezatã. Îi pãre bine la frate-so cã n-o
murit, numa zmãuu!
Iarã o vinit cela zmãu cu noauã capuri. Iarã calu tãt sãpa ºi nu
vine-nante ºi proznãie:
– Hei calule, calule, zâce, cânii carne-þ mânce, zâce, dacã
adãpatu-te-am, abracãlitu*-te-am, dã ce nu vrei ºi meri? – zâce. Ei, zâce,
þ-amiroasã* uarice*? – zâce.
– D-apu, zâce, nu m-aduc aminte dã nime, zâce, numa dã Sumnã
Murgã, da încã Sumnã Murgã alaltãieri iera în prav!
Il strâmtore* cu pintenii, dã numa cura* sânje* dân dobã* dã la iel.
O dat cu palþãuu* în cap. N-ave încãtrãu, calu o trebuit ºi margã! Când
ajunje colo, cãtã cela capãt, adecate sare Sumnã Murgã dã su pod!
– Hei, câne dã zmãu, zâce, da inde meri?
– D-apu, zâce, cã mã duc în þarã! – zâce. P-aici, pântrã uoameni,
zâce, mã duc, ºi vãd cã ce face, ºi vãd pã frate-meu!
– D-apu, zâce, aºe-i mere p-aci, te-oi lãsa, zâce, dacã mi-i spune cã
inde-i luna, soarele ºi stelele?
– D-apu, zâce, cã io nu ºtiu! – zâce.
– Nu ºtii? – zâce.
Atunce o luat paloºu ºi dacã ie paloºu, îi taie cile* opt capuri! Le
taie! ªi dacã le taie cile opt capuri la iel:
118 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
– D-apu, zâce zmãuu, dacã ai fãcut bine cu uaricine, da fã ºi cu mine,
zâce, lasã capu aista unu ºi-m vãd cale – zâce.
– D-apu spusu-þ-am cã te-oi lãsa, zâce, numai dacã mi-i spune, zâce,
cã inde-i luna, soarele ºi stelele?
– D-apu, zâce, cã io nu ºtiu!
– Nu ºtii? – zâce.
ªi poc! Dãloc îi taie ºi cela cap! Îl þâpã acolo, su pod! Dacã-l þâpã
cole su pod ºi pã cal ºi pã iel, d-apu vine apoi frate-so, cela cu
doauãsprãzece capuri. D-apu acela vine, Doamne, c-o falcã-n cer ºi cu
una în pãmânt! Amu, ce-a face iel? ªi dacã vine, iarã sã opreºte ºi calu
lui, dacã ajunje acolo, la pod. Cela zâce:
– Ei, cânii carne-þ mânce, d-apu, zâce, dî ce nu meri? Ce-þ amiroasã?
– zâce.
– A, d-apu, zâce, cã m-amiroasã, zâce, aici îi bai! – zâce.
– Nu-i nimica, zâce, trabã ºi meri!
Îl împinje colo cu pintenu ºi-i dã cu palþãuu. Calu dãloc* mere, cã
n-are încãtrãu. ªi dacã mere calu, atunce când îi la capãtu podului, sare
Sumnã Murgã dã su pod:
– Hei, câne dã zmãu! – zâce. Da inde meri?
– Da, zâce, mã duc în astã þar㠖 zâce.
– Noa, d-apu, zâce, stai! Trabã ºi-m spui cã inde-i luna, soarele ºi
stelele? – zâce. Cã nu vezi cã-i tãt întunerec?
– Ce vrei tu ºi ºtii? – zâce. Nu sã þân acile dã tine! – zâce. Acie ãi
traba me acolo, zâce.
– D-apu, zâce, dacã nu mi-i spune, atunce nu-i mere!
– D-apu atunce, zâce, ce-a fi?
– Apu, ne-om lupta, zâce, în luptã direaptã!
D-apu, sã prind acie pã luptã! Dacã sã prind pã luptã, aci-l izbeºte pã
acela, aci pã cela. Da fierbe apa în pahar la frate-so! D-apu amu ºi frate-so
sã teme cã amu nu ºti ce-a fi?
ª-apu atâta îl prinserã, îl izbeºte º-apu tãt nu sã pot ii acolo! Înt-o zî
dã varã tãt s-o luptat! O zâs cã nu sã poate face parã mnerâie, uã* roºiie!
– No, zâce, io pot face cum oi vre! – zâce. Numa, zâce, io m-oi face
parã roºiie! – zâce. Tu te fã parã mnerâie!
ª-apu strigã colo para ce mnerâie:
– Mã, corbule, adã apã, zâce, în guºe ºi þâpã pã para ce roºiie, cã þ-oi
da carne cât îi pute mânca, zâce, ºi sânge ºi bei!
119
Atunce zâce Sumnã Murgã:
– Mãi, corbule, zâce, du-te-n mare, zâce, udã-þ aripile, zâce, ºi-þ umple
guºe dã apã ºi þâpã pã para ce mneriie, cã þ-oi da carne cât îi mânca în tri
ai* ºi sânje cât îi pute be! – zâce.
Apu corbu o lãcomit la carne ce multã! Atunce corbu mere colo-n
mare, sã udã pã aripe ºi-º umple guºe bine ºi þâpã pã para ce mneriie,
numa o leacã cã nu s-o stâns, cã aºe º-o dus cela apa în guºe. ª-apu o zâs
cela cã nu-i bine aºe! Da nu o fost sclãbit zmãuu, numa sta pã loc. ªi când
sã dau pã luptã, atunce Sumnã Murgã când îl prinde pã zmãuu cel cu
doauãsprãzece capuri îl loveºte pânã în umere în pãmânt ºi-i taie jos
unsprãzece capuri!
Atunce zmãuu sã roagã:
– Hei, Sumnã Murgã, zâce, dac-ai fãcut bine cu uarecine, da fã ºi cu
mine, zâce, ºi-m lasã on cap, zâce, barem ºi-m vãd cale p-înde ºi mã duc!
– zâce.
– Cã i-o-þ las, spusu-þ-am, zâce, numa ºi-m spui cã inde-i luna, soarele
ºi stelele!
– D-apu, zâce, luna, soarele ºi stelele, zâce, îs înt-o troacã*, zâce,
acolo acasã la noi, zâce, colo dupã cocotoare*-s pusã, zâce.
– Hei, d-apu cum aº ajunje io acolo?
– D-apu, zâce, numa aºe poþi ajunje cã noi n-avem mâþã, zâce, apoi
ne-ar trebui o mâþã, zâce, cã ne mâncã ºoarecii pã tãt locu, zâce. Nu ne
putem apãra dã ii, cã ºi hanele* ni le gãureºte, zâce, ºi le sparje, zâce.
Ei, d-apu cã-i bine cã Sumnã Murgã sã poate face mâþã! ª-apu Sumnã
Murgã îi taie capu la zmãu, ºi pã aista îl þâpã su pod:
– Na, corbule, mâncã, cã ai ce mânca amu! – zâce. ªi be la sânje!
Noa, d-apu apoi ce-o fãcut Sumnã Murgã, cã sã duce acolo la ii, la
curte zmeieascã ºi sã face mâþã mândrã, aºe, cam tãrcatã, aºe, cam galbenã.
Încã-m pare c-o vãd, cã aºe iera dã mândrã mâþa!
D-apu, zmeii ierau însuraþi, aveu muieri, da trãie ºi mama lor.
D-apu, la nevestele le pare bine dã mâþã, numitã Þiþiºcam, Þiþicam,
Þiþucam... Da tãt netezeu* aci pã mâþã ºi o duce colo ºi-i dã ºi mânce
la mâþã ºi tãte. Noa, d-apu o duceu acolo în sobã cu ii, inde sã culcau.
Dacã o duce acolo în sobã inde s-o culcat ii, no, apu s-o fãcut noapte.
Tãt noapte o fost! Cã o fost întunerec. D-apu iel apoi sã duce colo când
îi noapte, dacã o durmit cie, colo la cocotoare ºi dã dã troacã ºi ie
120 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
troaca. ªi dacã ie troaca cole-n gurã, apu ie nu pute face, tãt: mneu,
aou, mneuna urât mâþa, cã vre ºi iasã afarã amu, cã iera troaca la ie cu
luna, soarele ºi stelele ierau acolo în troacã.
Noa, d-apu cã amu:
– Hei, bat-o Dumnezo mâþa asta, cã asta tãt mneaun㠖 zâce. Nu ºtiu
ce bai are? – zâce. Da dãºtideþi* uºa, cã s-o urât* aice! – zâce.
D-apu atunce dãºtide uºe colo, la mâþã, da tãte strigau: ºiþ! ºiþ! No-apu,
sã duce mâþa! D-apu, haida, Sumnã Murgã! Bine cã-i troaca la iel amu!
D-apu, sã duce...
ª-apu sã scoalã iele dã la o vreme ºi umblã pã acolo, cã iasta-i ºi cie,
zâce. D-apu coatã* acolo la cocotoare:
– D-apu, zâce, cã nu-i aci troaca! Zãu, zâce, c-amu am umblat*
rãu! C-o dus uarecine troaca cu luna, cu soarele ºi cu stelele! Asta-i
pãcala pã noi!
– Numa, zâce, nu-i bai, zâce, nevasta ce tânãrã, c-oi mere io, zâce,
dupã iel! – zâce nevasta ce tânãrã.
E, da iel o ajuns la frate-so amu! Acolo! ªi dacã o ajuns acolo la iel:
– D-apu, zâce, ce-i frate? – zâce.
– D-apu, zâce, bine cã-i la mine troaca! – zâce.
ªi ii vreu ºi opreascã colo, la cãuaci*, acolo or rãmas caii. D-apu
dacã o rãmas acolo, d-apu ii când mereu ºi le pare bine. Noa, d-apoi
nevasta vine aºe-nante lor ºi nevasta s-o fãcut acolo, lângã drum, fântânã.
ªi dacã sã face o fântânã, nevasta ce tânãrã acolo, c-amu îs sãtoºi, or be
apã º-apoi ii or muri cã s-or umple dã venin! ª-apu sã pune acolo nevasta,
la o fântânã fainã* colo ºi cum vede frate-so, Sumnã Mnerâie, zâce:
– Mãi, frate, zâce, mi-i sete, zâce, hai ºi bem apã!
– Nu be, zâce, c-oi mere io mai-nante ºi vãd cã ce apã-i acolo, zâce
Sumnã Murgã. Sumnã Murgã ie paloºu, dãloc face colo pã fântânã cruce.
Dãloc iese veninu afarã d-acolo, dân fântânã:
– I-da*, frate! Ce-ai vrut ºi bei tu, dacã ai fi bãut dân asta! – zâce.
C-asta-i dã la zmei! – zâce. Aiºte ne-o potrocit* pã noi, zâce.
Apu-i pare bine la Sumnã Mnerâie cã n-o bãut apã. Ãi, da colo, acasã:
– Mãi, cã nu vine cie nevastã, da hãi, vine ce dân mijloc!
Mere ºi aciie pângã ii. Sã face on lemn*! D-apu niºte pere mare,
coapte!
– Ei, zâce, hai ºi mâncã dân perele acile, zâce, cã aºe mi-i dã sete cã
apã n-am putut be!
121
– Stai ºi la pere c-oi mere ºi vãd io cã ce pere-s, zâce, Sumnã Murgã.
D-apu mere Sumnã Murgã, ie paloºu, dã colo pã lemn, face sãmnu
crucii, tãte picã perele! Tãte sã face venin acolo!
– Ei, zâce, ce-ai fãcut?
– Aiºtie-s zmeii! – zâce. Nevestele, zâce, Sumnã Murgã.
– Noa, bine cã n-am mâncat! – zâce.
Iarã mere mai încolo, vine ce bãtrânã. Dacã vine ce bãtrânã, sã face
on mãr mare, niºte mere mândre, dã cile aºe roºii, coapte acolo. Apu aista
abde* aºtepta, cã iera sãtos ºi flãmând Sumnã Mnerâie. Da Sumnã Murgã
ºi iel iera, numa cã iel ºtie cã ce-i acolo! ª-apu:
– Lasã cã mere-i io la mãr, zâce.
Vede mãru, dã cu sabie pã iel, face sãmnu crucii, tãte picã merele! Sã
face acolo veninu.
– Noa, i-da! – zâce.
– Apu, bine cã am scãpat! – zâce aista.
Apoi Sumnã Murgã numai sã uitã înapoi. Da vine o întunecare dã nu
videi nimica!
– Ã, cã amu-i bai! – zâce.
Ajunje la cai, sã suie pã cai ºi hai, hai, hai! C-amu vine colo vântu ºi
vreme gre, dã numai sã-ngroze uomu dã ie!
ª-apu cãuaciu vede cã vin iºtie, dãºtide cãputu. Hop! Sã bagã ºi întide
pã ie cãputu! E, da colo o fost zmeoaica, vreme ce gre! C-amu numai ºi-i
mânce ºi-i zdrobascã cu dinþoii ii!
ªi dacã o scãpat, le pare bine. D-apu zmeoaica bãtrânã umbla tãt
roatã*, nu ºtie ce ºi facã, le roade fierele, da nu le pute! Apu tãt, zâce,
acolo, c-amu pã cii doi prunci i-o omorât, pã cile tri nevestele le-o omorât
ºi ie numa singurã amu! Da ce-a face? Barem ºi omoarã ºi pã Sumnã
Murgã dacã o murit pruncii ºi nevestele! Noa, bine-i! D-apu ie tãt umbla
pã acolo roatã. Tãt sã roagã dã cãuaci cã dacã i-ar face, zâce, aºe, o groapã
cã numai ºi-l vadã pã Sumnã Murgã cã ce fel dã uom îi, dã-i aºe puternic.
D-apu sã roagã aci dã cãuaci:
– Domnu, cãuaci, domnu fãrar*, ar fi bine, zâce, ºi-m faci oleacã ºi
vãd acolo înlontru, ºi-l vãd pã Sumnã Murgã.
Zâce, cãuaciu cãtã ista cã:
– Ce zâci Sumnã Murgã, cã face-i-oi?
– Fã-i! – zâce.
122 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
Face acolo o groapã, sã uitã cie:
– Ãi, zâce, cã nu vãd bine! – zâce. Numa ºi o faci mai mare!
– Ãi, zâce, mai mare? Ce? – zâce.
– Da, fã!
D-apu bãtrâna, zmeoaica cã ie nu vede bine, tãt atâta, tãt atâta cã
nu vede, o zâs darã cã ar trebui ºi facã aºe, o groapã pã feru acela cã
ºi-º baje capu!
– Ce zâci, zâce, cãuaciu cãtã Sumnã Murgã.
– Fã! Fut-o dracu! Baje-º capu aice! – zâce.
ª-apu îi face o groapã colo cãuaciu, tãt taie dân feru acela ºi-º bagã
capu acolo. Dacã-º bagã capu acolo, cela ie sabia: taie grumazî, jos capu!
– Noa, batã-te dracu! amu ieºti gata!
ª-apu aºe cã i-o omorât pã tãþi zmeii ºi pã zmeoaica. ª-apoi or mãrs
ii apoi, amândoi laolaltã, dar, zâce, cãuaciu cãtã ii:
– Auzi, Sumnã Murgã, zâce, ãþ mere amu cãtã casã, zâce, numa
bãgaþi dã samã, acar* ce-þ vide numai nu glumiþi, cã dacã glumiþi, a fi
bai! – zâce.
– Ei, Sumnã Murgã, sãmãleºte* cã nu mã tem io, cã am omorât zmeii,
pã tãþi! Ce ºi-m fie altceva, altu nãcaz?
ª-apu dacã sã duce aci ii, dacã sã duce ii, dãºtide troaca. Dacã dãºtide
troaca, iarã mere soarele la loc, ºi luna, ºi stelele! Dacã sã pune acolo,
noa, adecãte-i zuã, sã vede! ªi iarã când îi noapte, sã face luna ºi sã face
stele ºi apoi ii cum or rãmas pã drum ºi o vinit Taticot-cu-Barba-dã-on-Cot
înante* lor pã-on iepure. Da iepurele fuje ºi-ncoace ºi-ncolo înante lor.
D-apu, zâce, Sumnã Murgã:
– Taticot-cu-Barba-dã-on-Cot, n-ai înºtimba*? – zâce.
– D-apu, zâce, cã înºtimba-oi io! – zâce.
ª-apu cum, zâce, cã n-a-nºtimba, adecate Sumnã Murgã picã pã
iepure. Dacã picã pã iepure, nu poate iel mere, iepurele. D-apu
Taticot-cu-Barba-dã-on-Cot sã suie pã cal. Sã duce Taticot cu calu lui
Sumnã Murgã. Rãmâne Sumnã Mnerâie cu calu:
– Noa, frate! Tu te du, zâce, în pace cãtã casã.
– D-apu, cum oi mere io fãrã calu mieu cela aspru? – zâce.
Aa, d-apu iel s-o legat sã ºi ducã dupã cal, acolo la
Taticot-cu-Barba-dã-on-Cot. D-apu mere, tãt mere, ºi dacã mere aflã acolo
123
doauãzãci dã boi. Apu tãt* plugu cu ºasã fiarã, ºasã boi la plug! Arau.
Acolo tãte brazdele le mânca! D-apu cã tãt striga cã n-are ce mânca, n-are
ce mânca. Mere acolo Sumnã Murgã:
– Mãã, ce mori aci dã foame, hai tu cu mine cã te-oi sãtura io pã tine!
– A! Bine zâci, zâce, cã tãt n-am io ce ºi mânc aci!
Lasã colo pã biriºii* cie ºi mere cu Sumnã Murgã. Iarã sã duce cu iel.
Dacã sã duce, a mere acolo înt-on loc, acolo inde cura apa ºi dincolo ºi
d-încoace, sã-mprãunau cu Criºurile. Iel stãte acolo, în mijlocu Criºului,
tãtã apa o be! D-apu iel tãt striga cã:
– N-am ce be! Mor dã sete! – zâce. N-am ce be! Mor dã sete!
– Mã, zâce, nu muri dã sete, hai cu mine, zâce, cã io þ-oi da þâie
dã bãut!
– Noa, bine! – zâce.
Lasã ºi iel acolo Criºurile. Mere cu ista, cu Sumnã Murgã. Dacã sã
duce cu Sumnã Murgã, tãt sã duce. Iarã aflã on uom acolo, tânãru. Apoi
are doauã tetri* mare legate dã picioare. D-abde le clãte*!
– Mã, zâce, d-apu tu ce faci? – zâce. Da, zâce, þ-ai luat tetri?
– D-apu, zâce, cã-i musai ºi le leg, cã io aºe poci*, cã io oi fuji dân
lume afarã!
– Mã, zâce, d-apu dãzleagã-le, vinã cu mine, cã þ-oi da io acolo on
loc inde ºi fuji!
– Bine, zâce, cã amu mã doare picioarele dã tetrocii aiºtie – zâce.
Le dãzleagã ºi mere cu cele:
– Noa, zâce, mã duc!
Dacã sã duc, iarã sã duc, iarã sã mai întâlnesc acolo cu unu, acela tãt
înt-o pãdure iera ºi zâcea cã nu putem ieºi dân pãdure, zâce, cã io aº
puºca* pãnã-n marjine lumii numa ºi vãd, apoi dãloc îi gata! – zâce.
– O, haida numa cu mine, cã da-þ-oi io ºi puºti! – zâce.
Noa, mere ºi cela cu iel. Iarã sã duce ºi dacã sã duce iarã, sã-ntâlesc
cu on uom acolo. D-apu iera acolo, dragu mneu, doauã focuri mare ºi
doauãzãci dã ºincuri* înt-on loc, ºi dincolo. Ardeu focurile acile, aºe ardeu,
pãnã la cer mere lângã iele. Aºe foc mare iera! D-apu iel acolo încãrcat cu
cojoace pã iel, acolo întrã focuri. Cum îi uoamenii nu sã puteu apropie dã
iel nici dã o sutã dã paºi. Iel acolo, întrã focuri iera cu cojoace pã iel cã iel
îngheþa dã frig!
– Mã, zâce, hai cu mine, zâce, cã þ-oi da io acolo inde ºi te încãlzãºti!
124 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
– Bine! – zâce.
Mere ºi cela cu iel. Noa, dacã sã duc, adecate ajung la
Taticot-cu-barba-d-on-cot. D-apu calu lui Sumnã Murgã o cere dã la
Taticot-cu-barba-d-on-cot, lui dã muiere!
– D-apu, zâce, nu-i bai, zâce, cã nu þ-oi da, zâce, numa dacã faci
proba, þ-oi da! – zâce. Dacã-i fi vrednic dã probã, atunce îi dobândi,
dacã nu-i mirui*, atunce nu-i fi vrednic, nu îi cãpãta! – zâce. Noa, bine,
d-apu, zâce, amu o vinit proba acie, zâce, cã voi face dã mâncat, zâce,
ºi dã bãut! – zâce. Numai dacã nu îþ pute mânca mâncare care voi face
io, zâce, ºi nu-þ pute be bãuturile câte le-oi face, zâce, apu atunce
sunteþi gata! – zâce.
– O, d-apoi nu-i bai, zâce, Sumnã Murgã, cã noi ºi suntem flãmânzi
ºi sãtoºi. Atunce ºi scoþi dã mâncat cât dã mult ºi bun, apu ne adã bãuturã
cât dã multã! – zâce. În tãt tipu* îmbatã-ne! – zâce.
Noa, d-apu apoi ce face apoi Taticot-cu-barba-d-on-cot, da omoarã
acolo la boi, la bivoli, tãt aduce cu gulele* acolo. Tãt ferbeau* acolo, apu
aduceu acolo cu carele hurdoaie* dã vin ºi dã palincã. Hei, gândeu ii cã
dacã or be doauã-tri pahare ºi a mânca câte on blid*, a fi gata ºi n-or pute!
Apu atunce iel îi potroceºte pã ii!
Noa, d-apu când îs gata mâncãrile ºi bãuturile:
– Noa, haida ºi mâncaþi!
– Hei, du-te colo cela a mneu, care mânca brezdele!
– Hei, zâce, da adã-m, cã mor dã foame! – zâce.
Atunce sã sperie Taticot-cu-barba-d-un-cot:
– Tulai, Doamne, cã aista tãte le mâncã!
D-apu cela apoi, care o bãut apa ce multã, mere apoi, sã pune colo,
tãte le be!
– D-apu adã-m ºi beu, cã n-am ºi beu! – zâce.
Noa, sãmãlesc, amu-s gata! Calu a dobândi fata dã la iel!
– Numa, zâce, n-oi mai da altã probã, zâce, cã dã azi, zâce, io ºi
Dumnezo ºi câtã milã dã pãmânt ieste pânã la apa dã bãut ºi ieste aci o
babã, zâce, acie poartã apã! – zâce. Apu, zâce, ºi mereþi cu ie, zâce, dâpã
apã, zâce, ºi care o vini mai-nante, zâce, acela a dobândi! – zâce. Care n-a
pute vini, n-a pute!
– Noa, zâce, cela care o fost legat cu ptetri dã picioare, lasã cã mere-oi
io cu baba urâtã ca dracu!
125
Mere acolo, dãparte dupã apã cu baba. Da baba nu pute mere:
– Hei, fãtu-mneu, ce te sâleºti* aºa tare, cã io nu mã ºtiu sâli! – zâce.
Numa haida mereuaº* ºi mai vorovim* ºi aºe…
Tãt sã cela* care fuje cu ptetrile cile dã moarã! ªi dacã ajunje colo, la
fântânã, la izvoru acela, apu, zâce:
– Fãtu-mneu, ia hai ºi ºez, zâce, cã m-am urât, apu þ-oi mai cota*-n
cap! – zâce.
ª-apu aºe cã baba o fost zmeoaicã º-apu îi coatã-n cap. Mâþa tãt mai
pigãleºte* ºi nu ºtiu cu ce-l mai freacã pã la nare* pã cela cu tetrile adecate
sã uitã* a dormire. Baba umple cãnþile* ºi vine. D-apu ista nu-i nicãri*.
D-apu iºte tãt sã uitã:
– Mã, cã baba vine! Tulai, Doamne! Cã tare ne-o bãtut Dumnezo!
D-apu o pus on cap dã cal la iel su cap, la cela acolo, aºe o cotat la
cap, ca pã perinã l-o pus. ªi dacã l-o pus acolo, noa bine-i, acela, puºcaºu
dãloc vine acolo ºi puºcã! ªi puºcã capu cela dã cal dã sub cap dã la iel.
Capu cade jos, îl loveºte, sã trãzeºte!
– Mã, o datã ie cofile, hai!
O datã trece p-ângã baba º-o loveºte pã baba pãstã picioare ºi picã
baba!
– Noa, zâce, aci-i apa!
Apu le pare bine la iºte c-or dobândit amu. Noa, d-apu amu bine-i! A,
d-apu zâce cela cã:
– Asta nu-i nimica! – zâce. Stai, c-om mai face o probã! – zâce. Dacã
acie îi mirui, zâce, ºi-i pute primi, zâce, atunce v-oi da! – zâce.
E, d-apu Taticot-cu-barba-d-un-cot ave on cuptor dã fer. Apu acolo
ave fütõ*. Apu trebuie ºi facã foc acolo, aºe foc dã ºi ºtii cã aºe iera
dã roºu, dã nu te putei apropie dã iel! Tã-tã-tãt te arde, aºe iera dã cald
feru acela! Cã tãt bãga acolo pã cãrbuni, pã cox cu care-i mai tare focu.
Cuptoru numa pârâie, aºe dã mneriu ºi dã roºu! Noa, d-apoi tãt o ars,
pânã dã cu sarã o ars cuptoru, nu ºtiu în câte zile. D-apu zice sara, darã,
cã îi trabã ºi sã culce-n cuptoru acela Sumnã Murgã cu uoamenii lui,
cu hortacii. C-ave cinci hortaci. Iel ave pã cela care o mâncat brezdele,
l-o avut pã cela care o bãut apa, l-o avut pã care o fujit, apu l-o avut
pã Jerilã, a cincile. Noa, d-apu zice:
– Nu-i bai, c-om mere ºi ne-om culca, zâce gazda lor, Jerilã. Numa
aºteptaþi, hortacii mnei, cã oi mere io înante, zâce, dã v-oi face boarã*.
126 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
Mere Jerilã acolo, la cuptor, numa suflã pã iel, adecate numa suflã
burã pã iel:
– Noa, haidaþi aice, amu vã puteþi bãga!
ª-apu s-or culcat acolo-n cuptor. Noa, d-apu când îi dimineaþã,
Taticot-cu-barba-d-on-cot îi pare bine c-amu or ars ºi n-a duce fata! Noa,
d-apu dacã mere dimineaþã ºi coate. Au, cã dragu mneu, cã durmeu,
horoieu*! Mere cela, scluga* ºi spune:
– D-apu, zâce, gazdã Taticot-cu-barba-d-on-cot, zâce, cã uoamenii
acie dorm ºi nici voarbã, zâce. D-apu îi rece cuptoru, zâce, burã pã iel!
– O, Doamne, sã spãrie Taticot-cu-barba-d-on-cot. Uare ce fel dã
uoameni îs aiºtie? Pã iºtie nu-i pot pãcãli nicicum! Mã, d-apu i-os pãcala
ce mare ºi nu pot! – zâce.
Noa, bine-i, dacã nu poate, n-are încãtrãu, cã cie, când îi dimineaþã,
sã scoalã colo, la opt ceasuri ca domnii ºi sã duc colo, la
Taticot-cu-barba-d-on-cot, sã ielentesc* cã darã or durmit bine – zâce.
Numa cã o fost frig, n-o putut face foc ºi încãlzascã la ii – zâce.
– A, Doamne – cela sã sperie. Mã, da ce uoameni îs aiºitie cã câte
zâle arde acolo cãrbunii ºi coxu acela ºi ii încã zâc c-o fost frig!
Apu n-avut încotro, o trebuit ºi deie fata! D-apu vine cela, o loveºte
pã fatã-n frunte dã tri uãri. Dãloc sã face iapã, calu lui cel fainã! Sã suie
pã iel:
– Ei, dragu mneu, gazda mneu, zâce, cum te-oi duce, ca gându, uã ca
vântu? – zâce.
– Apu, zâce, numa aºe, mereuaº* om mere amu – zâce.
ª-apu i-o pus pã tãþi, pã hortacii, pã tãþi roatã i-o pus acolo. Pã puºcaº
în pãdure, pã cela l-o dus colo la Criº, pã Jerilã l-o dus la foc, apu aºe s-or
dãspãrþât ºi o mãrs. Încã pã frate-so, pã Sumnã Mnerâie l-o ajuns pã drum.
ªi aºe or mãrs amândoi acasã. ª-apu s-o alegãdit* acolo la mãºtihoi* ºi
le-o pãrut bine cã amu darã s-o fãcut zuuã ºi o fost noapte, lunã ºi stele, ºi
cum îi acuma.
Cine-o ºti mai lungã, margã º-ajungã!
Am auzât-o dã la bace Mihai a lu Nachi, d-aice dân sat.
127
LUNTRAªU
Noa, draji ascultãtori, ºi* vã spun o poveste, care o fost dã dãmult!
O fost odatã tri fraþi. Aiºtie* tri fraþi o fost sãraci, ii n-aveu nimica!
Numa ii* tãt sã gândeu cã ce ar trebui ºi fie ºi cum ar trebui ºi s-andãluie*
la viaþã! D-apu, zâce cel mai bãtrân:
– Mã, zâce, când aº fi io ca domnu aista d-aice dã la Tisa ºi am aºe
pustã, zâce, apu io, zâce, aº da la uoamenii cei sãraci când ar vini ºi cearã
dã la mine. Le-aº da lemne, le-aº da grâu, le-aº da câte-on purcel uo*
câte-o uaie, uo pã sãrbãtori, uo încoace-ncolo. Aº face bine cu ii nu ca
cânele aista dã domn! – zâce.
– Noa, d-apu tu ce-ai fi? – zâce.
Cel dã mijloc, zâce:
– Mã, zâce, io dacã aº fi pãcurar, apu aº ave turmã dã mame, zâce, ºi
am mnei, apu ºi am lapte ºi-m fac caº, brânzã, urdã! Apu cine ar vini
acolo la stânã, zâce, io le-aº da! – zâce. ªi numa* aºe! – zâce.
– Mã, zâce cãtã cela, ce vrei ºi fii?
– Io, zâce, aº vre ºi fiu luntraº! Acolo la apa ce mare, ca cum îi la
Dunãre!
Cã atunce, uarecând, nu ierau poduri, numai fãceu aºe, câte-o luntre.
Cela trãie domneºte, cã cãpãta acolo, cã tãt* purta pã popor dâncoace,
apoi iarã dâncolo, cã nu stãteu cât îi zâua ºi noapte, cã cu luntre acie nu
mereu mulþi uoameni: patru, cinci uã* ºasã. Apu aºe pute iel tãt purta pã
ii! Noa, º-apu aºe dupã cum o dorit ii, Dumnezo le-o dãruit la tãþi! ªi la
cela i-o dãruit Dumnezo pustã mare. ªi la cela i-o dãruit Dumnezo turmã.
Aista, cel mai mic, colo, la Dunãre iera luntraº. Noa, d-apu, domnu, o,
bate-l Doamne, bine-i zâce cã nu lãsa dân sãrac gazdã*, cã acela-i mai
rãu, cã nu te cunoaºte! ª-aista, când iera domn, apu acolo ierau,
dragu-mneu, bucate*, iera iosag*, iera dã tãte! Iera aºe vreme purtãturii*,
128 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
cãrau acolo sclujile la bucate ºi ca când mereu biriºii*, nu bagã samã, mai
picã câte-on snop pã drum, mai dâncolo, mai dâncoace. Apu sã sâleu*,
n-aveu bai* ºi ieie snopii, treceu carele pãstã ii.
ª-apu aºe darã* cã Cristos cu Sântetru* o umblat pã pãmânt. ªi
i-o-ncercat pã fieºtecare ºi vadã darã cã ce-o fãgãduit, cã ii darã dau uoare
dân iele la cei sãrãci ºi la cei nãputincioºi? ª-apu sã duce Sântetru acolo
la pusta acie, la boieru cela. ª-apu dacã sã duce ii, mãrgând p-aice, pân
sate, pã drum or aflat ºi aice dã la þãrani snopi. Zâce Cristos:
– Mãi, Petre! Mai bine ai lua snopii aiºtie, da dacã ne-a trebui noauã?
– zâce. ªi apu om mere ºi aice la boieru aista ºi-om mai cere dã la iel,
zâce, º-apu apoi, zâce, i-om îmblãti ºi apu ne-om face dã o leacã dã lipii*,
ºi avem.
– Bine-i, Doamne, zâce Sântetru.
Ie snopii în spate, ºi-i leagã, ºi sã duce. D-apu acolo cãlcau máºinele,
cãrau ijele* bucatele. Domnu numa stãte cu hinteuu* acolo! Mere Sântetru
acolo… ªi apu mere Sântetru acolo, cu Cristos, la domnu ºi sã-nchinã, cã
cum o fost dã mult ºi-º luau clopu* ºi zâceu:
– Domnule! Fii aºe dã bun ºi ne mai dã doi-tri snopi, cã tãt cu snopii
aiºtie, cã ne-am face ºi noi uarice ºi ne facem o leacã dã grâu dã pitã*,
zâce, cã suntem uoameni sãraci, zâce.
– Mãã, uoameni ca voi? Uoameni întreji, puternici, voi umblaþi la
cerºit? – zâce. Nu vi-i ruºine? – zâce. Încã vã mai trabã*? Puneþi jos
snopii acie! – zâce. Ce gândiþi voi? – zâce. Aºe trãiþi voi pã vremea
lucrului?
Noa, d-apu zâce Cristos cãtã Sântetru cã ºi puie acole snopii, cu spicele
laolaltã º-apu ºi deie foc la ii. ª-apu dã cole moaºina* la ii, da snopii nu
cã ºi ardã, ci snopii sã pregheteu aºe cum face máºina: paiele la o parte,
pleava la o parte, bucatele cole, curate!
Vide domnu:
– Mã, ce-o fãcut vandrocii* aiºte, d-apu zâce cã-i bine cã o fãcut aci
– zâce. Cã ºi io dãcât ºi dau atâte bucate la uoameni, zâce, ºi ºi le plãtesc,
zâce, lasã cã fac io treaba!
Dãloc* îi þâpã* domnu, opreºte máºinile, cã nu mai ieste dã lucru.
ª-apu fug oamenii care încãtrãu, s-amãrãsc darã cã n-au ce câºtiga pãntru
iarnã la ii, ºi aibã ce mânca. ª-apu domnu îº ie acolo ºcãtula* ºi aprinde
colo la stog, cã iel o gândit cã º-a cãlca ºi stogu lui ºi nu a da vama la
129
uoameni. D-apu s-o-ntins on foc! O dat Dumnezo on vânt, o furtunã cã-o
ars tãtã pusta la iel, tãte o ars, ºi pã hotarã, ºi josagu* ºi tãte o ars ºi o
rãmas calic domnu! Dânt-asta o fost sãrac domnu!
Noa, bine! Iarã sã duce Sântetru cu Cristos, mere pã la pãcurar,
p-a-colo pã la stânã ºi-l încearcã ºi p-aista ºi vadã buneaþa* lui. Zâce
cãtã iel:
– Domnu pãcurar! Dacã ai fi aºe dã bun ºi-m dai oleacã dã caº, cã
suntem flãmânzi ºi oleacã dã urdã...
– Mã, uoameni ca voi, cã vã dau io cu campãuu*! – zâce. Cã nu viniþi
voi ºi mânaþi uoile la strungã când le mulg, zâce. Numa io mã tinziuiesc*
cu iele, ºi mereþ dãparte! – zâce.
…Cã o luat campãuu la ii! Sã duce Sântetru. Apu Dumnezo în cie*
dimineaþã, colo pã rauã* dã gãlbeneaþã... Adecate mãrg uãile ºi paºte ºi
mâncã. Tãte mor dã gãlbeneaþã! Aºe cã o rãmas pãcuraru fãrã uãi ºi aºe o
pãþât. O trebuit ºi margã ºi iel în lume cu cela frate. Noa, ºi dacã sã duc...
Ei, da luntraºu, când o cerut asta dã la Dumnezo ca iel ºi fie luntraº, iel nu
o zâs cã pãntru platã i-a duce, numa iel o zâs:
– Cine cât vre, mi-a da, io aºe l-oi trece! Io nu cer dã la nime* nimica,
zâce luntraºu.
Noa, º-apu mere Cristos cu Sântetru ºi-l încerce ºi pã luntraº! D-apu
luntraºu s-o aºezat amu ºi o avut acolo, pã marjine apii, acolo la Dunãre,
o avut colibã, aºe cãsuþã micuþã, darã, dã ºide iel cu femeie acolo ºi-º face
iel acolo ce-i trebuie, acolo. ª-apu când o mãrs Sântetru cu Cristos la iel,
o mãrs îndãrãt, cã luntraºu o ºezut la cie lãture*. Cristos cu Sântetru o
fost dã iasta* lãture ºi nu pute ºi treacã apa. ªi o dat Dumnezo o vreme
gre, ploie, tuna, trãsne, cura ca dân cantã*! Cristos cu Sântetru iera dã cie
parte. Tãt striga acolo Sântetru:
– Mãi, luntraº! Mãi, luntraº! Da hai dupã noi cã vine ploaie ºi-i
vreme gre!
Da luntraºu iera culcat cu muiere-n pat! Iel sã face cã aude uarice
acolo. ªi zâce:
– Hei, au, au!
– Oa, Doamne, ce tãt „au” aci, zâce femeia. Lasã-i dracului, zâce, ce
bolhãnesc* ii amu, noapte? – zâce. Tu îi mere cu luntre pã apa ce mare ºi
te-ntoarcã vremea? – zâce.
130 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
– Ei, hei, zâce, nu ºtii tu! – zâce. Îi bine dã tine ºi dã mine cã suntem
în pat, zâce. Numa dac-am fi noi în drum, zâce, în vreme asta gre? – zâce.
Apu ce-ai face acolo? – zâce. Þ-ar pãre bine, dacã te-ar ajutora uarecine!
– zâce.
– Ba cã asta, ba cã cie, ba cã ti-i uda pã haine! – zâce femeie.
– Hei, zâce, io m-oi uda º-apoi oi vini ºi m-oi înºtimba ºi m-oi hodini
mai dãparte!
Ba cã muiere îl strânje cãtã ie cã ºi nu margã ºi nu margã! D-apu
luntraºu, tãt îl dure la inimã c-o vrut ºi facã ajutor la uoamenii care ierau
lipsiþi dã ajutor. ª-apu tãt ieºe iel dân pat ºi sã-mbracã ºi mere cu luntre
ºi-i aduce pã uoamenii drumari*. ªi-i bagã-n lontru*.
Da muiere sã uita aºe, urât cãtã ii, cã nu-i place cã darã s-o udat
uomu pã haine. Uomu dãloc îº face cole foc º-apu zâce:
– Noa, dãzbrãcaþi-vã dumneavoastrã, zâce, ºi vã uscaþi hanele ºi
mai luaþi ºi câte-on þol*, câte-on lacriu* darã, ºi vã-ncãlzeascã ºi cile
ude ºi sã uºte.
ª-apu aºe darã cã o vinit dimineaþa º-apu Cristos cu Sântetru s-o
vorovit:
– Noa, vezi, mãi, zâce, care-i bun la credinþã, face! – zâce. ªi aista nu
cere dã la noi nimica! Numa nu-i bai, zâce, cã i-a dãrui Dumnezo lui mai
mare vinit! – zâce.
ª-apu aºe i-o dãruit Dumnezo lui, l-o fãcut cu minte mai mare, dã º-o
fãcut komp*. Apu aºe º-o fãcut luntre dã cie mare, dã mere aºe pã drod*
acolo. Apu vineu cu cociile*, apu mereu uoamenii, cã amu nu numa cu
luntre ºi cu maldãrele, numa mereu cu cociile*.
Noa, º-apu ºi la uoameni pãrere dã bine cã ce maºinãrie are aista, ce
komp are luntraºu, cã amu poate mere cu cãruþa ºi-º aducã cu mãjile*, cã
atunci nu ierau outauã* ºi teherauto* ºi d-aºte, cu teher* dã cincizãci, o
sutã dã mãji. Îi pare bine cã patru-cinci mãji mereu la moarã, mereu la
moarã, mereu dupã otavã. ª-apu aºe, cã luntraºu nu cere.
– D-apu ce-om plãti, domnu luntraº? – întrebau uoamenii.
– D-apu bace, mi-i da ce-i vre!
Da uoamenii îi plãte. Care nu iera mai scump, îi dãde mai bine, care
iera mai scump, numa câte oleacã. D-apu luntraºu iera mulþãmit ºi ave
ce-i trebuie ºi trãie-n lume bogat ºi iera fericit!
– Noa, vezi-1-ai, aista-i bun, aista meritã, zâce, Cristos. Da la
blãstãmaþî acie pãcat ºi le dai, zâce, cã-s niºte prãpãdiþi! – zâce.
131
Noa, d-apu cie dacã o rãmas aºe sãraci ii, ca ºi gazde, cum o fost
domnu, cela iera pãcurar. Nu-i vine lui ºi margã ºi sã baje sclugã ºi margã
la lucru. Îi iera ruºine. Numa ii gândeu cã domnu cela mare, cã a mere la
frate-so, la luntraº. Ei, d-apu luntraºu o ºtiut dã frate-so, fraþî lui, cã amu-s
sãraci ºi n-au nimica!
D-apu, zâce, acolo, cã mere domnu cel mare, da omu aºe o mãrs iel,
i-o fost ruºine ºi cearã, numa o gândit iel cã i-a da uarice dã mâncat ºi a
mai da niºte griþari* aci ºi ajutore, da dacã s-a pute apuca la uarice meserie.
ª-apu ce face frate-so, cã ave bai cu troaca* luntraºu! ª-apu iel când l-o
vãzut aºe dã dãparte cã vine frate-so ºi mere iel ºi gatã troaca. Da iera
troaca ca magnetu ista, plin dã bani! ªi mere ºi pune pã cale, c-amu nu ºi
deie iel banii, numa iel ºi-i afle. D-apu cela, când vine domnu cela buctat,
colo pã cale, iel sã juca pã cale. D-apu iel sã juca cã iel strânje dân uãchi
cã iel cum o pute mere pã cale ºi nu margã pã lângã cale. Cã iel nu cã ºi
vadã, numa cu uãchii închiºi ºi margã pã cale. ª-apu ista tãt sã uita cã ce
a face cela când a afla troaca ce cu bani. D-apu cum mere cela, sã uita
luntraºu, cela strânje dân uãchi ºi p-ângã troacã trece! ª-apu iarã vine pã
cale, d-apu iel nu sã uitã-napoi.
– A, da ºtiu io, zâce cela. Apu io ºtiu mere ºi cu uãchii închiºi pã cale!
Cela face dân cap îndãrãt:
– O batã-l focu lui! Iel trece p-ângã troaca cea dã bani ºi iel n-o ie!
Nu o luat cã nu o vãzut, cã s-o jucat! ª-apu vine acolo ºi-l întreabã:
– Frate, zâce, n-ai aflat uarice?
– Nu, zâce, cã aºe am vinit dã bine, tãt cu uãtii întiºi pã cale.
Cum i-o rânduit Dumnezo ºi aibã, cã l-o bãtut Dumnezo pã iel! Noa,
bine! D-apu dã ºi la ista ce-i dã. ª-apu iarã, vine celalalt. Noa, dacã vine
cela, o gândit darã cã nu i-a pune aºe-n troacã ºi-i puie pã cale, ci darã are
iel fãrinã* bogatã* ºi a face o straiþã aºe, dã fãrinã, cã ºi aibã ce coace
muiere acasã, pitã la prunci. ª-apu iel o gãtat on zãcicãu* dã bani. ª-apu
i-o bãgat acolo-n zãcicãuu cel dã fãrinã, pã la mijloc, cã dacã a mere
acasã, i-a afla muiere, cât dã bine i-a pare cã o aflat zacicãuu cel dã bani
în fãrinã! Noa, º-apu-l dã la iel. D-apu ista când mere cãtã casã, mere pã
colo pã la birt. ªi dacã mere pã colo, pã la birt, iel gândeºte cã ºi vândã
fãrinã ceia ºi mai beie la palincã, la vin ºi ce ºtiu io ce ºi mânce uarice.
Mere pã colo, pã la criºmã ºi zâce:
– Domnu birtaº*! Iacã o straiþã dã fãrinã, nu îi lua dã la mine ºi-m
dai, nu-m trabã bani, mi-i da palincã, mi-i da vin, mi-i da ºi mânc uarice!
132 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
– D-apu, ad-o încoace, zâce boldaºu.
Boldaºu cum ie fãrinã dã la cela, sãmãleºte* cã:
– A fi bunã când oi mere io dupã marfã, cã oi mere pã la luntraº, apu
i-oi da la luntraº ºi i-a pãre bine dã fãrina asta. ª-apu aºe cã sã duce cela
cã o vândut fãrinã ºi dacã sã duce ºi o vândut fãrinã, o ie boldaºu. Când
mere colo, dupã marfã, mere cu fãrina, zâce:
– Noa, domnu luntraº, iacã, þ-am adus o straiþã dã fãrinã.
D-apu luntraºu cum vede straiþa, ºti cã-i straiþa lui:
– Mã, iacã ºi cela vîndurã ºi banii! Au, ce minte mai are! – zâce.
ª-apu aºe cã o fost la luntraº. ª-apu aºe darã cã Dumnezo i-o globit*
pã cie din rãutate lor ºi pã ista bun iarã dân bunãtate lui l-o alduit* Dumnezo
ºi l-o dãruit.
ªi astãzi trãieºte luntraºu cã cel ce face bine, poate aºtepta bine!
Cine face rãu, poate aºtepta platã re!
133
ÎMPÃRATU ªI POPA
O fost odatã on* împãrat, on Împãrat aºe dã mare ºi o avut o împãrãþâie
aºe dã mare ca Rusie. ªi iel iera aºe dã sclab*, cã gândei cã n-are ce
mânca. ªi mergând iel aºe pã uliþã, s-o-ntâlnit c-on popã aºe dã mândru,
gras ºi vesel la faþã. ªi împãratu când îl vede, stã ºi sã gândeºte:
– O, Doamne, d-apãi ista-i numai popã ºi ãsta-i aºe popã frumos
ºi veselos la faþã, io-s împãrat cu aºe dã mare biruinþã ºi io-s aºe dã
sclab. Da uoare ce poate fi cauza asta cã sunt aºe dã sclab ºi popa îi
aºe în stare bunã?
ªi îl oprãºte pã popã ºi zâce:
– Popã, zâce, cum dã ieºti aºa dã vesel la faþã, zâce, doarã ai ºi mânci
mai bine dãcât io? – zâce.
– Ba cã nu, zâce, numai, zâce, înãlþate împãrate, io n-am atâte
gânduri ca dumnetale, cã io, zâce, am învãþat când am umblat la iºcoalã*,
zâce, cã ce trabã ºi fac º-am pus vijga* º-amu nu mai trabã ºi* învãþ,
zâce, numa am cãpãtat on sat ºi acolo fac sclujba în besericã, zâce, ºi
fac la nuntã ºi la pomanã, beu ºi mânc, zâce, ºi n-am nici o hãbarã*,
zâce, dar dumnetale cu biruinþa mare ai multe gânduri ºi nãcazuri, ºi
aºe nu poþi ºi fii în stare bunã.
– Noa, d-apoi, zâce, pãrinte, zâce, îþ dau, zâce, gânduri ºi þâie cã dã
astãzi o sãptãmânã, zâce, cã dacã nu mi-i ºti spune, zâce, atunce graþâie
cu capu tãu! – zâce. Oi vide cã pã tine, zâce, mânca-ua gândurile ori nu
te-ar mânca! – zâce. D-apoi, zâce, cã dã astãzi o sãptãmânã ºi-m spui cã
câtã vreme þâne cale dã la rai pânã la iad ºi, zâce, on împãrat ca ºi io,
zâce, câþi bani ajunje* ºi cã inde-i mijlocu lumii, zâce, ºi cã luna câtã-i dã
gre ºi cu tine când vorovãsc* io ce gândesc? Aste sã mi le ºtii spune pã dã
astãzi o sãptãmânã! Dacã nu mi le ºtii spune, zâce, atunci îþ ieu capu!
Noa, atunce popa mere cãtã* casã, da iera ca mort. ª-apu atunce iel
sã duce cãtã casã ºi popa zâce:
– Aºterne-m patu, zâce, cã mai am o sãptãmânã.
134 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
– ª-apoi ce-a fi?
– Io-i muri! – zâce.
– Da dã ce? – zâce.
– Cã m-am întâlnit cu împãratu ºi iacã, zâce, ce-o zâs. ª-apoi, zâce,
cã m-o dat ºi-i dau rãspuns, zâce, ºi aºte, zâce, astãzi nu le poci* ºi-i
spun. ª-apoi atunce tãt oi muri pã dã astãzi o sãptãmânã!
– A, Doamne, zâce, da ce þ-ai fãcut treabã cu împãratu? D-apu, zâce,
cum nu l-ai încunjurat*?
– Dacã n-am putut! – zâce. N-am gândit cã ce-a ieºi dânt-asta! –
zâce.
Noa, d-apu asta o putut fi ca la jumãtate dã sãptãmânã, joie. ª-apu iel
o fost în pat, amu iera dã tãtului* beteag, cã s-o spãriet rãu...
ª-atunce o avut iel on vãr, acolo, iera dascãl. ªi iel o mãrs la bisericã
ºi iel o þânut sclujba. ª-o sunat clopotu o datã, dã doauã, dã tri ca la
besericã, ºi vie popa. Popa n-o mãrs la besericã cã iera în pat ca mort
beteag*. Noa, ºi trece sclujba ºi dascãlu apoi când mere acasã, sã duce la
popã, la vãru-so.
– Bunã zâua, preuteasã. Da-nde-i popa?
– D-apu, dã-i pace, zâce, cã-i în pat, zâce, îi beteag, cã mai are tri
zâle º-a muri!
– Da cum a muri iel? D-înde* ºtiþi c-a muri?
– Iacã ce-o pãþât cu-mpãratu, zâce, ºi i-o dat, zâce, niºte întrebãri ºi
le poate ºi le spuie la-mpãratu ºi i-a tãia capu!
– D-apu inde-i popa?
– În pat!
Mere la iel:
– Bunã zâua, vere, zâce, da ce-i cu tine?
– D-apu, zâce, cã io nu mai am numa tri zâle! D-apu, zâce, iacã ce ºi
ce-am pãþât cu împãratu… C-o zâs cã trabã ºi-i spun pã d-amu în tri zâle
cã cât þâne cale dã la rai pân-la iad ºi cã inde-i mijlocu pãmântului ºi cã
iel, ca-mpãrat, câþi bani ajunje ºi cã luna câtã-i dã gre, cã iel când cu mine
voroveºte cã ce gândeºte?
– Mã, d-apu dânt-ace ieºti tu beteag, zâce, cã aºte nu-s nimica, mã,
cã mere-oi io la iel º-oi spune io lui! – zâce.
– A, dã-m pace, zâce, nu-þ face râs dã mine! Îi vide-tu, zâce, când ai
fi-n iele! N-ai râde tu!
135
– Ce, zâce, mere-oi io la iel! – zâce.
– D-apoi, zâce, nu ºtiu ce-a fi! – zâce.
Noa, trece vreme ºi sã prezentarã dascãlu la popã cã iel a mere. ª-apu
sã ie* dascãlu ºi sã duce la-mpãratu. ªi dacã sã duce la-mpãratu:
– Bunã zâua, înãlþate împãrate. D-apu am vinit, zâce ºi-þ dau rãspuns
pã ce m-ai întrebat – zâce.
A, da-mpãratu sã uita cãtã iel:
– Mã, d-apu cã pã ista nu tare l-o mâncat gândurile!
Numa-olecuþã sã gânde, cã trãje în altã parte, cã nu sãmãna tumna
pont*, numa aºe, trãje cãtã popã.
– Noa, d-apu, zâce, pãrinte, zâce, ce-a fi? – zâce. Da, zâce, ºtii
dumnetale ce þ-am spus?
– ªtiu, înãlþate împãrate!
– D-apu atunce cale dã la iad pânã la rai câtã vreme þâne?
– D-apu, zâce, înãlþate împãrate, tri ceasuri dã vreme!
– Mã, cã pre puþine îs acuº! – zâce.
– Dacã, înãlþate împãrate, nu te-ncrezi, coatã* în scripturã!
ªi coatã:
– Ai dirept, zâce, popã.
– D-apu, zâce, io, ca-mpãrat, io câþi bani ajung?
– D-apu dumnetale, ca-mpãrat, cã dumnetale io am gândit dân minte
me: doauãzeci ºi cinci dã zgloþi!
– Mã, d-apu aºe mã prãþuieºti tu pã mine, ca pã o ghinã*, ca p-o
ghinã, doauãzãci ºi cinci dã zgloþi?
D-apu, înãlþate împãrate, pã Isus Cristos, Împãratu lumii, Iuda l-o
vîndut cu trizãci dã zgloþi º-apu ista ºi celãlalt º-apu dumnetale acole pici
la preþu cu doauãzãci ºi cinci dã zgloþi! ªi mijlocu pãmântului ãi aci, inde
stãm noi!
– D-apu, atunce spune împãratu, cã d-inde ºtii tu?
– D-apu io ºtiu cã aci-i mijlocu inde stãm noi! Dacã nu te-ncrezi,
coatã ºi-ncoace ºi-n colo!
ª-apu aºe împãratu o trebuit ºi creadã.
– Noa, d-apu spune-m, popã, cã luna câtã-i dã gre?
– D-apu io, înãlþate împãrate, io ºtiu cã-i doauãzãci ºi cinci dã mii!
Dumnetale dacã nu te-ncrezi, placã* ºi o amãsurã cum îi vre, mãcar cu
maje*, mãcar cu chila*.
136 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
ªi aºe împãratu n-o putut s-o amãsure, o trebuit ºi creadã!
– D-apoi io când cu tine vorovãsc, io ce gândesc?
– Dumnetale, înãlþate împãrate când cu mine voroveºti, gândeºti cã
voroveºti cu popa. Da io nu-s popã, cã-s dascãl! Cã popa m-o trimãs ºi-þ
dau rãspuns pã-ntrebãrile aºte pentru cã iel n-o putut vini c-o trebuit
ºi-ngroape on mort mare în satu vecin ºi aºe am vinit io!
Cã cu ce ºi-l cinsteascã pã popa cã dacã o pus bine pã-ntrãbãri?
– Mã rog, înãlþate împãrate, cã popa nost îi clasa a triie ºi faci bine
ºi-l faci pãtrupop*.
ª-apoi împãratu o fãcut o þidulã* ºi o scris cã dã astãzi înainte îi
pãtrupop º-apoi o pus pecetu pã þidulã, cã aºe-i érvényes º-apu atunce
mere colo ºi dacã-a mers colo, noa, c-amu ce mai tremura popa-n pat!
– Mã, d-apu, zâce, io, zâce, dacã aud uºe, vãd cã vine împãratu ºi
m-a lua capu!
Nu vine, adecate vine vãru-so, dascãlu:
– Noa, zâce, scoalã d-acolo, domnu pãtrupop!
– Mã, zâce, da nu-þ face râs dã mine, zâce, da nu vine împãratu ºi-mi
ieie capu?
– Ce ºi-þ ieie, zâce, c-am spus io la împãratu, zâce, pã ce m-o-ntrebat,
cã nu s-o putut miºca! – zâce. Apu am zâs cã darã ºi te facã pãtrupop în
sat la noi! Iacã þidulã!
ª-apu citeºte colo cã darã iel ãi pãtrupop, apu iel iera pã moarte!
ª-apu aºe i-o pãrut dã bine dã vãru-so ºi º-or petrecut laolaltã.
ª-apoi, o fost gata apoi poveste.
Asta, domnu Domokos, am auzât io când am fost prunc p-acolo, pã
la domnie, pã la plevit*. Am auzât dã la bace Toader a lui Zagoni ºi o fost
acolo alþî, bãtrâni: bace Toader a lui Negri ºi o fost Bimbo ºi tãþi, tãþi
povesteu, cã atunce nu iera culturã ºi politicã, numa povesteu.
137
TIRICÃ ªI STAN
D-apoi o fost ce-o fost, dacã n-ar fi fost, nu s-ar pomini. O fost odatã
un uom º-o muiere º-o avut on prunc. Da ii* ierau bogaþi, aveau loc dã
pãmânt ºi aveau iosag*, aveau vaci ºi au avut aºe car ºi ce-o trebuit ca la
uom plugar. ª-apoi o murit bãtrâna º-apoi o rãmas pruncu. Pã pruncu îl
tema* Stan. Stan o apucat mai tare, dac-o fost singur ºi o lucrat.
Da iel, odatã, s-o gãtat lemnele º-o mãrs acolo, la pãdure º-aducã
lemne cu caru. D-apoi iel o pus ºi oleacã dã prânz* ºi º-o pus acolo niºte
mãlai ºi º-o pus acolo ceapã. Apoi o ajuns acolo, la pãdure dã strâns
lemnele. ª-apoi o fost acolo on lemn retezat º-apoi o pus iel mãmãliguþa
º-apoi o pus ceapa acole º-apoi o apucat dã o prânzât*. ªi dac-o prânzât,
iel s-o pus ºi* încarce caru. D-apoi iel n-o pocolit* mãmãliga ºi ceapa, o
rãmas acolo pã lemn. Dac-o rãmas acole, iel dac-o încãrcat, s-o dus cu
caru lui. Dacã s-o dus cu caru lui, dracii s-o vorovit* sã ºi-l mâie ºi p-on
pui dã drac în lume ºi facã pã uoamini ºi pãcãtuiascã ºi suduie*, ºi blastãme.
ª-apoi o mãrs puiu cel dã drac p-acolo, pân pãdure º-apoi o vãzut
acolo pã lemn mãmãliga ºi ceapa. ª-apoi iel sãmãle*:
– Mã! Da aice o fost uarãcine*, dã dimineaþã o vinit la pãdure ºi s-o
ºi dus!
ª-apoi iel sã duce înapoi acolo la iad º-apoi zâce cãtã draci cã darã
iel n-o-ntãlnit pã nime, cã acolo inde-o fost, unu s-o dus º-o rãmas acolo
mãmãliga ºi ceapa. O zâs dracii cãtã iel cã dacã nu mere darã dupã iel,
dupã uom pân-acasã ºi-l vadã?
ª-apoi aºa cã ista, puiul cel dã drac, s-o dus pã urma carului dân
pãdure pânã acolo la Stan acasã, în sat. ª-apoi acolo iel la uºe uliþî o stat
º-o bãtut la uºã. ª-apoi o vinit Stan cã ºi teme puiu cel dã drac ºi baje*
acolo dã câni. ª-apoi, zâce, cole Stan:
– Ce vrei tu? – zâce.
– D-apoi, zâce, îs prunc sãrac, n-am pã nime, zâce, ºi m-aº bãga dã
sclugã*.
138 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
– D-apãi, zâce, fãtu-mneu, tu ºi te baji sclugã, ieºti pe* micuþ, zâce,
cã mie mi-ar trebui sclughiþã, cã-s singur, d-apu tu nu pute-i face nimica!
Ba cã iel poate, zâce micuþu.
– Da cum te teamã pã tine?
E, apoi iel nu i-o spus cã-i drac, iel o zis cã pã iel îl teamã Tiricã.
Noa, d-apoi dacã-i Tiricã, ºi fie Tiricã!
Noa, d-apoi zâce:
– Mãi, Tiricã, zâce, ie du-te dã leagã boii ceia dã la lemne.
ªî mere ºi-i dãsleagã, scoate afarã ºi bagã înapoi ºi leagã iarãºi, tumna*
aºe lega ºi iel ca ºi Stan.
Noa, sãmãle ãsta, Stan:
– Ãista-i bun mie dã sclughiþã ºi mai deie la boi, ºi mai deie la porci.
ª-apoi aºe cã tãt ave pã uarãcine. ª-apoi aºe cã-o fost la iel, s-o bãgat
dã sclugã. E, d-apoi Tiricã ºtie ºi gãzdãleascã*, cã ºtie cã ce an a vini.
Amu, zâce, cãtã Stan:
– Amu, zâce, gazdã, zâce, trabã ºi sãmãnãm la deal, zâce, c-a fi ploi,
zâce. Apoi, dacã sãmãnãm aºe pã locuri jos, ar veni apa ºi apoi nu mai
avem bucate* – zâce.
Apoi tãt aºe. Da îi mere bine cu scluga, cã asculta dã sclugã ºi aºe
sãmãna cum zâce iel ºi face aºe. Noa, bine, cã mere bine traba aºe!
ª-apoi zâce cã o datã o vinit on an aºe, cã nu s-o fãcut bucatele. Dacã
nu s-o fãcut bucatele, d-apoi iel ave gând ºi sã cãsãtoreascã. Hi, iel sã
nãcãje:
– Amu, zâce, Tiricã, am gândit cã m-oi însura, zâce, apoi amu oi
aduce gãzdoaie*, apoi n-avem grâu, zâce, ºi fãcem pitã, zâce, aci. Apoi,
zâce, atunce nu m-oi însura!
– Nu, zâce, nimica, zâce, numa om mere aice, zâce, la domn, apoi ºi
ne bãgãm* tacarãi*, zâce, cã om cãra noi grâu, zâce, noapte!
Noa, º-apoi mere acolo, apoi zâce cãtã iel:
– Cât grâu are, tãt îl vãlãleºte*!
Apoi, acolo, la domnu cu miile dã holde ierau acolo sãmãnãturi! ª-apoi
mere Stan acolo:
– Bunã zâua!
Bãsãdeºte* acolo, cum îi zâce amu, cu fõagronómus*-u, cã darã iel a
vãlãlui* toatã secera cu sclughiþa lui.
– Mã, zâce, ce vrei, zâce, cã sunt aci, zâce, sute dã tacarãi, zâce,
ce-mi-i face tu acolo, zâce, tu cu sclughiþa ta? – zâce.
139
Noa, cã iel a tãie, zâce, încã a ºi purta, zâce ºi oi face stog!
– A, d-apoi tãt cã nu l-oi da, cã trabã acolo uoamini.
Da tãt vorbe iel acolo, cã nu biruieºte domnu cela, fõagronómus-u cu
iel, numa darã face tomneala* aºe cum vre darã, Stan. ª-apoi zâce:
– Mâne viniþi afarã, zâce, º-apoi v-iþ prinde dã secerã!
Noa, º-apoi vine iel cu sclughiþã, cu Tiricã. Apoi domnu vede pã
Tiricã aºe, un pruncuþ micuþ:
– Hãi, sãmãle*, aista a tãie grâu mneu? Cã aista nici nu sã vede cã
ce-a face?
O tãiet ii* zâua cât o tãiet, d-apoi numa aºe o tãiet, numa aºe, olecuþã
cã darã ce poate face un uom acolo, mãrunt, cu un pruncuþ? A, nu poate
face nimica! Apoi, sãmãleºte domnu.
Noa, d-apoi când îi noapte, zâce, Tiricã dã acolo, la iad, poruncã ca ºi
vie tãþi* dracii ºi taie tãte bucatele dã la domn, apoi ºi le puie în cruce.
ª-apoi vin dracii ca frunza, ca iarba! Tãt grâu l-o secerat în noapte acie ºi
pune acolo în cruce!
ª-apoi domnu când sã scoalã dimineaþa, agronomuºu coatã acolo la
pustã, mere p-acolo ºi vede cã tãtã-i tãietã! D-apoi, cine o tãiet?
– Noi am tãiet astã-noapte!
– D-apoi, zâce, tãtã zâua aþi tãiet ºi n-aþi tãiet nimica!
– Haba*, zâce, c-o fost cald! Amu-i rãcoare, amu am putut da dupã
iel!
N-o zâs cã o vinit tãþi dracii!
Apoi n-o avut bai, c-o gândit cã uarice. D-apoi, n-o avut bai domnu
cã cine o tãiet. Bine cã-i bine!
– Noa, d-apoi acuma, zâce, ºi purtaþi*! – zâce.
– Nu-i bai, zâce, cã ne hodinim oleacã, apoi om purta noi la noapte!
– zâce.
Apoi, zâce, iarã o mãrs Tiricã la iad, o temat* dracii. Vineu dracii ca
frunza, ca iarba! ª-apoi tãt o purtat! ª-apoi Tiricã o poruncit la draci cã ºi
facã on stog mare. Tot, tãte bucatele aºa înt-on stog mare, aºe mare ºi cu
unu micuþ!
Cã darã ii s-o tomnit, Stan cu domnu, cu agronomuºu, cã ii numa
atâta bucate dã, cât a pute duce! O, d-apoi domnu o gândit cã-o fi bine, cã
ce-a pute duce cu pruncu? Nimica! Ce-a putea duce ii? N-a pute duce
aiºtie nimica!
140 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
D-apoi atunce, zâce Stan cãtã domnu:
– No, am vinit dupã bucate ºi le ducem!
– Noa, d-apoi, zâce, bine darã!
Domnu o gândit cã or lega câteva aþã, or lua pã spate ºi s-or duce.
E, d-apoi Stan cu Tiricã o strâns aþãle º-apoi tãt l-o legat laolaltã ca
cumu-s amu firele cile dã drot*. Apoi o conjurat* stogu roatã* cu aþã.
D-apoi gânde domnu:
– D-apoi ce vre aiºtie cu aþa?
Adicate când trãje dã aþã ºi mere! Apoi aºe c-o tras stogu pânã acasã!
Da nu-nchepe în ogradã la cela, la Stan. Da o avut o ogradã mare, nu ca ºi
amu, micuþã. Ierau mare ogrãzile la uoamini, cu holdurile*. Apoi, duce
acolo stogu. Tulai, Doamne, ce-a fi? ªi Stan sã amãre cã cum a cãra grâu
aista?
– Nu ti teme, zâce Tiricã, c-o fi gata asta pãnã dimineaþa! – zâce.
Când o fost noapte, mere Tiricã ºi teamã dracii ºi vin dracii
ºi-mblãteºte* tãt grâuu, pune paiele la o parte, plevele*, bucatele. D-apoi
amu grâu ave, dã nu pute inde ºi-l puie, Stan!
E, apoi zâce Stan:
– Noa, Tiricã, zâce, amu avem bucate! – zâce.
Avem zâce, bogãte*, zâce, pã ai* om ave bucate! Amu te poþi însura
gazda mneo, zâce, c-amu ai pitã ºi dai la muiere!
– D-apoi, zâce, nu-i bai, zâce, cã om mere ºi ne cotãm* mnireasã! –
zâce.
– Numa aici, în sat, nu-m aflu io, cã-s gazdã* amu! – zâce Stan.
Mie-m trabã amu dã gazdã ºi fainã*, zâce, cela.
Bine! Sã duc în satu vecin. Atunce nu ierau baluri, numa iera aºe,
strânsurã dã zâce* dân hidede*, jucau. Când am fost io tânãr, apoi merem
la joc, cum zâce ungureºte: táncház*, nu bal. Apoi, acolo mereu tânãrii
dã dimineaþã ºi jucau acolo ºi s-alejeu unu pã altu, pã care-i plãce.
ª-apoi o mãrs în satu vecin. D-apoi Stan sã uitã la o fatã fainã, care
iera mai fainã. Numa cã fata iera olecuþã*... Da ºi Tiricã iera acolo º-apoi
iel tãt mai vorove* cu Tiricã. Zâce Stan:
– Noa, vezi fata asta fainã? Dã asta mi-ar place, zâce, pã asta aº duce
io gãzdoaie! – zâce.
Noa, d-apoi mãrg ii cãtã casã, sã voroveau ii. Da, zâce:
– Ce zâci, Tiricã, dã luat dã mnireasã?
141
– O, zâce, gazda-mneo! Asta nu-i dã tine! Dân aia muiere nebunã a
fi! – zâce. Nu-þ trabã þâie dã acie! – zâce. Acie pã câþi uoamini a vide, pã
tãþi îi îndrãjeºte! Numa, zâce, alta om alege! În cie duminicã om mere
înt-altu sat! – zâce.
Noa, d-apoi sã duc înt-altu sat, iarã Stan cu Tiricã. D-apoi dacã sã
duce acolo, iarã alege iel care-i mai fainã:
– Noa, zâce cãtã iel, da ce zâci dã asta?
– D-apoi ºi asta-i ca ºi cealaltã! – zâce. ªi aista, zâce, câþi îs cu
cioareci*, zâce, pã tãþi îi place! Numa, zâce, alta! – zâce.
Iarã sã duc într-altu sat. Noa, acolo vede pã una fainã:
– Noa, ce zâci?
– D-apoi, zâce, asta încã poate fi, zâce, numa tãt ieste oleac dã drac
în ie, zâce. Numa, ºtii ce? – zâce. Oi opera io, zâce Tiricã cãtã Stan. Cã-i
aduce, zâce, apoi, zâce, când oi durmi, zâce, oi lua coaste dân ie, zâce,
º-apoi o fi ie muiere bunã! Da tãt a fi în ie uarice, zâce, uarice rãu.
Noa, apoi ie Stan pã mnireasa acie, apoi o duce ºi apoi doarme ºi
Tiricã scoate dân ie o coastã. ª-apoi aºe cã darã au ce lega laolaltã.
E, d-apoi frate-so ºide* într-altu sat º-apoi acolo ºi o dus iel mnireasa.
ªi dacã ºi o dus mnireasa, ii o fost chemaþi la nontã* ºi margã în satu
vecin la nontã, acolo la mnireasã frate-so. D-apoi iel ave vaci, ave porci,
n-o putut ºi margã la nontã, trebuie ºi vigãzascã* ce trabã p-aci. ª-apoi iel
o rãmas acasã, Stan. Ie s-o dus, muiere, cu pruncu. ªi dacã s-o dus, Tiricã
º-o gãtat iel dã lucru, ar mere iel la nontã, colo pã la cinã.
Noa, dacã mere acolo nevasta, dac-o fost fainã, la nontã ierau uoamini
faini ºi ficiori acolo, º-apoi ie cu pruncaºu. Apoi iel tãt s-o vorovit cã asta
ºi cie, cã ce ºtiu io ce. D-apoi aºe cã îndrãjeu uoaminii pã nevasta...
– Cã dacã ai pute tu face cã ºi te culci cu mine? – zâce.
– D-apoi, zâce, io nu ºtiu, zâce, cã nu sã poate, zâce, cã am un uom ºi
am pruncaºu! – zâce.
Apoi ãºtia tãt nu s-o lãsat! Pruncaºu darã nu durme ºi tãt plânje. ª-apoi
o zâs cã pã pruncaº ar trebui ºi-l ducã ºi sã hodineascã la altã casã, în
vecini. ªi l-o dus aºe cu belciu* pã pruncaºu acolo º-apoi o zâs cã mã-sa
a griji dã pruncaº acolo ºi ie ºi-º petreacã* la nontã.
E, d-apoi când o mãrs ii cu belciu, atunci Tiricã cu Stan o vinit. ª-apoi
o zâs cole apoi Tiricã, cã darã ie nu cunoaºe pã Stan, cã aºe l-o fãcut
Tiricã pã Stan c-o fost frumos ºi iera mai tânãr º-apoi i-o zâs cã darã ºi
142 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
zâcã cãtã muiere cã ºi sã culce cu iel! Bate-o, Doamne, pã muiere, cã i-o
plãcut ºi s-o culcat cu iel! Acolo s-o culcat ii ºi nu ºtiu ce-o fãcut acolo, cã
s-o aprins apoi înapoia cãsî ºi o ars casa!
D-apoi ãsta, plânje muiere ºi sã nãcãje, cã dragu ii pruncaºu, cã dragu
ii pruncaºu! Cã darã ie o fost în andãrete*, cã ie nu îngrije dã pruncaº, cã
o fost cu uomu cela fainã! ª-apoi plânje cie, apoi! Tãt s-amãreºte cã ce a
zâce amu cãtã ie Stan ºi cã nu îngriji dã prunc. Noa, d-apoi ce-i asta? Tãt
sã amãreºte ie, acolo!
E, d-apoi cela, Stan, o furat pruncaºu cole, când o fost ºi l-o dus
pruncaºu acasã! ª-apoi vine muiere apoi cãtã casã º-apoi s-o amãrât ie cã
o ars casa. C-o gândit ie cã o ars pruncu! ª-apoi zice:
– Ei, bãrbate, zâce, rãu am umblat, zâce, cã iacã, zâce, o ars casa la
vecini unde-o fost pruncaºu! – zâce.
– Apoi, zâce, tu n-ai grijit dã prunc! zâce.
– Nu, zâce, c-am lãsat io, zâce, bãtrâna ºi grijascã dã prunc! – zâce.
– Noa, zâce, dac-ai lãsat, zâce, bine o-ngrijit dã iel! D-apoi iacã
pruncaºu! – zâce.
Ei, atunce nevasta, mã, tãt sãmãleºte:
– Tare m-o bãtut Dumnezo cã aista m-o pãcãlit pã mine! Io am gândit
cã mã culc cu altu uom mai fainã ºi m-am culcat cu uomu mieu iarã! Ha,
amu-i bai!
– Noa, ce-a fi atunce, zâce amu Stan cãtã Tirica.
– Da ce ºi fie? – zâce. Amu, zâce, þâne dã ie cum îi, aºe-i bine, zâce,
numa, zâce, pã bãtrâna uoi duce în fundu iadului, zâce, cã ºi fie acolo,
zâce, talpa la iad!
ª-apoi o dus pã bãtrâna apoi în talpa iadului ºi bãtrâna tãt acole!
Dântr-ace sã-nvaþã ºi facã relele, cã-i acolo bãtrâna, talpa iadului!
Cine ºti mai lungã, margã ºi ajungã!
Am auzât dã dãmult, numai ºtiu dã la cine.
143
ÎMPÃRATU ªI MUIERE CE* SÃRACÃ
O fost odatã on împãrat ºi iel º-o luat o muiere dã sãrac ºi iera
frumoasã fata! ª-apu ii aºe o trãit laolaltã. D-apu împãratu s-o aflat
învinuit cã iel împãrat º-apu º-o luat fatã dã sãrac ca muiere ºi încã o
fost ºi sclujnicã*. A, a, împãratu sã nãcãje mult ºi tãt o nãcãje ºi pã ista,
pã muiere:
– Ai tu noroc cu mine! – zâce, cã ieºti fatã dã culduºi*, zâce, dã
sãrac, sclujnicã! Te fãcui împãrãteasã, dã-þ þucã* mâna! – zâce.
Apu aºe ºi aºe. D-apu tãt atâta, zâce, cãtã ie împãratu, cã muiere sã
necãje ºi plânje ºi gânde cã mai bine ºi nu sã fi mãritat dupã iel, cã tãt o
aruncã ºi o face dã ºi s-amãreascã.
Noa, d-apu ii o avut º-o fãtuþã* aºe, da creºte fãtuþa, darã atâta creºte
fata cã ºi fata când o vide pã mã-sa cã-i supãratã ºi plânje, sã amare!
– O, mamã, zâce, dacã oi ajunje io o datã ºi mã mãrit, zâce, io nu mã
mãrit dupã uom aºe mare ºi aibã bogãþâie, numa io, mamã, m-oi mãrita
dupã care a fi mai sãrac, zâce. ªi le arãt io cã io oi face uom dân iel!
Noa, bine-i. Asta aºe o fost darã cã fata o ajuns la vârsta acie, numa
cã fata mai þâne parte mâne-sa. Da împãratului nu-i place cã o pãrtãle*
fata pã mã-sa.
Da o ºi zâs cãtã împãratu cã:
– Tatã, zâce, io când oi ajunje ºi mã mãrit, io m-oi mãrita cu care a fi
în urma ficiorilor!
Împãratu sã nãcãje cã fata lui cum ºi margã* dupã care-i mai sãrac,
mai utolsó* în lume. Asta n-a fi bine! D-apu împãratu sã nãcãje.
D-apu o datã mere la vãdãsleti* împãratu cu hortacii* lui p-acole,
pân pãdure. ªi cum mere, o trecut aºe pângã-o vale împãratu. ªi acolo
vide pã on uom aºe, cu o barbã, acolo tãt sã-ndoie dupã apa cie. ªi mere
împãratu acolo la iel ºi zâce:
– Ce faci acolo, moºule? – zâce.
144 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
– Ei, zâce, io cot* norocu la uoameni ºi la muieri!
– Ce noroc coþi? – zâce.
– D-apu aice pã tetruþã*, zâce, îs scrisã! – zâce.
– Ei, mã moºule, zâce, ie coatã tu la fata me norocu, zâce, dacã ºtii tu
dã noroc, zâce.
Atunce bagã acolo brânca*-n apã ºi ie d-acolo tãt aºe o brâncã dã
tetruþã. Tãt sã uitã ºi le þâpa* ºi iarã bagã mâna ºi tãt aºe. ªi odatã:
– Ei, înãlþate împãrate, ai o fatã dã mãrit zâce. Numa ºi ºtii dumnetale
cã fata dumnetale inde are rânduitã! – zâce. Are rânduitã în þarã strãinã! –
zâce. Da Dumnezo ºti, cã dãparte! Da ºtii dupã cine îi rânduitã? – zâce.
Dupã on pãcurar!
Haa, atunce când aude împãratu cã fata lui… ºi aºe ºi aºe. D-apu iel
o sãmãlit* cã u-a potroci* pã fatã. Cã nu u-a lãsa! Da cum a lãsa darã ºi
margã dupã-on pãcurar? Aa!
Noa º-apu ce face împãratu, cã dãloc* u-o bãgat pã fatã în temniþã!
ªi u-o bagã în temniþã ºi împãratu dã porunca darã* la comandantu acela,
nu ºtiu cum ºi spun, cã care iera pãstã temniþã, cã ºi aibã grijã dã fatã cã ºi
nu scape uarecum d-acolo, dân temniþã!
E, apu fata sã nãcãje, cã ie darã fatã dã-mpãrat ºi tatã-so cum s-o
mãniet pã ie ºi u-o bãgat în temniþã ºi trabã* ºi ºadã aice nu ºtiu pânã
când! ª-apu nu ºtie ce-a fi capãtu dân asta cã ie darã u-a pustie*.
Noa, da acolo o ºi vinit vreme cã darã trabã ºi pustieze pã fatã
uarecumva ºi moarã. E, d-apu comandantu cel dã temniþã, la cela darã i
s-o fãcut mnilã dã fatã. O sãmãlit*:
– O, d-apu cã-i prost tatã-so, împãratu aista!
O dãºtis uºa:
– Noa, fatã, te du cu Dumnezo dupã* aci!
ªi mere fata ºi dacã mere, sã duce fata. Noa, d-apu dacã sã duce, tãt
mere, tãt mere, d-apu aºe cum îi aice la noi în vecini, Românie, o trecut
înt-altã þarã fata. Noa, d-apu dacã o mãrs, ei, da fata o fost dã tãt* fainã*!
Noa ºi dacã trece acolo altan* pã graniþã, apu ºi ista o mãrs acolo, fata.
Noa, d-apu dãloc cã ie îi fatã strãinã ºi cã-i fainã. Noa, d-apu dacã o fost
fainã, tãt o bãgat dã samã cã d-inde-i ºi cine-i ºi asta ºi cie. D-apu ie nu
s-o arãtat cã cine-i, numa cã-i fatã sãracã.
Noa º-apoi o mãrs veste la-mpãratu. Da-mpãratu cela o fost ficior!
Noa ºi aduce acolo pã fatã la-mpãratu. Da-mpãratu cum o vede, îi place
pã fatã! Dãloc* îi face acolo, darã, curte ºi-i spune cã:
145
– Ia, uitã-te, dragã, zâce, ar trebui ºi fii femeie me, cã io fac dân tine
împãrãteasã ºi þ-a fi bine cã-i ave sclujnicã ºi îi ave dã tãte!
– Doamne, nu mã lãsa! – zâce. Io nu mã mãrit dupã-mpãrat! Io mã
mãrit dupã sclugã! – zâce.
– D-apu, fatã, tu ieºti ludã*, tu ieºti proastã! D-apu, aºe vrei tu? –
zâce. Þ-oi da io þâie, zâce împãratu cela tânãr, ficioru.
Noa, ce-a face cu ie? Noa, da o bagã ºi ista acolo în curte. O bagã
acolo, pune acolo patruzãci dã sclujniþã pastã ie cã ºi o pândeascã. Aºe cã
darã, încãtrãu* a mere, nu ºi fugã, dacã fuje ºi-i facã dã ºtire.
E, d-apu acolo, p-ângã* curte împãratului cura* o apã. Amu aºe dã
pildã ca cum îi Dunãre pân Peºt. Noa, d-apu curã apa acie p-acolo. Apu
iera o vreme bunã, aºe caldã, iera varã. ª-apoi zâce fata c-ar mere ºi sã
ascalde* acolo. D-apu cile mereu tãt dupã ie. ªi dacã-o mers acolo, apu
zâce ºi ne ascãldãm ºi tãte. D-apu pã ie tãt o bate gându cã cum ar trebui
ºi sã elibereze d-acolo ºi scape d-acolo, dã la împãratu acela. N-o vrut ºi
sã mãrite dupã iel ºi cela s-o purtat rãu. Noa, apu aºe cã darã cum o mãrs
acela, fata acolo, d-apu ie cã ºi s-ascalde. ª-apu nu ºtiu cum s-ascãlda ie,
cã o vinit on peºte mare ºi u-o îndiþât* pã fatã!
Noa, dupã ce o duce pã fatã, mãrg sclujnicele odatã:
– D-apu, zâce, crãiºorule, iacã, zâce, cã pã doamna noastã o înghiþât
on peºte! – zâce.
Noa, d-apu cela hai, dincoace, colo la cie, cã darã cã ºi o prindã! Aa,
o mãrs peºtele cu fata! E, da o trecut acolo amu în altã þarã, ca cum ar fi la
Bulgaria. Mãrg acolo, dacã ajunje acolo, pãcurarii aiºtie ierau pã marjine
apii cu uãile. E, da ista ave on tatã bãtrân. Dacã ave tatã bãtrân, bãtrânu
iera bãtrân amu. Numa cã ierau sãraci ºi iera cam beteag* bãtrânu. Noa,
d-apu apoi zâce acolo cã:
– Mã, pruncu mneu! Tu n-ai bai* dã mine cã-s flãmând, zâce, cã-s
sclab* ºi beteag ºi n-am ce ºi mânc!
– Nu-i bai, tatã, cã oi face io dã rând! – zâce. Face-oi io, zâce, tatã!
Ei, d-apu ii ierau vecini acolo ºi cu niºte pescari. Noa, d-apu dacã
ierau vecini acolo cu pescarii, ii acolo pãscãreu*.
– Bace, zâce, ar trebui ºi-m prinzi peºte ºi mi-l dai, zâce, ºi fac tatii
dã mâncat!
– Nu-i bai, fãtu-mneu, zâce, cã merem ºi prindem peºte!
146 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
Noa, apu sã duc aiºtie acolo ºi, dragu mneu, acaþã* peºtele cel mare
colo, în halãu*. Da nu-l pot traje afarã! ª-apu tãt s-o nãcãjit ºi l-o tras
afarã. Noa, d-apu ce ºi fie darã, cã ii o fãgãdit* peºtele aista care l-a
prinde, i-a da la pãcurar cã cela le mai dã miel, le mai dã carne dã miel, le
mai dã caº, le mai dã jintiþã. D-apu amu iel s-o gândit:
– Doamne, om da noi peºtele aista mare?
ª-apu îi dã peºtele. ª-apu sã pune colo ficioru cela ºi taie acolo la
peºte. Odatã dã dã fatã acolo, în pântece la peºte! Noa, d-apu amu îl taie
bine: Ei, ce fainã, mândrã!
Noa, d-apu tãt nu zâc ii nimica. Apu cela trebuie ºi margã la uãi ºi
fata a rãmâne colo ºi a bãsãdi* cu bãtrânu ºi fata face dã mâncat acole ºi
ce ºtiu io ce. ª-apu ºi vorovascã:
– D-apu, zâce, bace, zâce, aista cine-i, pãcuraru aista? – zâce.
– Apu, aista-i pruncu mneu! – zâce.
– D-apu, zâce, n-are muiere?
– Nu!
– D-apu, zâce, uare nu m-ar lua pã mine?
– Ba poate cã te-a lua, dacã-i mere dupã iel!
Spune bãtrânu cãtã ficior ºi cela dãloc o ie pã fatã! Noa, bine-i, ºi fac
nunta ºi sã cununã. D-apu sã pune fata acolo apoi ca nevastã ºi tãgãºeºte*
tigaie, tãgãºeºte p-ângã* colibã, face o leacã dã regulã acolo. Mintinaº*
sã vede cã ieste gãzdoaie* la colibã!
Noa, bine-i! E, da ce-o fost acolo, în þara acie, cã iera împãratu dã tãt
rãu. Îi strâmtore pã uoameni pân lucru, apu nu le plãte. Apu sã nãcãjeu
uoamenii cã nu puteu câºtiga ºi n-ajunjeu la mâncare.
Noa, d-apoi ºede fata cât ºede acolo. ª-apoi fata ave doauã inele da
dã tãt fainã, cã-o fost fatã dã-mpãrat! Noa, º-apu dacã ºede acolo la coliba
cie fata, º-aºe º-aºe, noa zâce:
– D-apu tatã, zâce, dumnetale ce faci? Da, tatã, nu trabã* ºi m-ajuþi
dumitale mie numai, zâce, când îi piaþ aice, zâce. Aice în apropiere satului,
zâce, la oraº.
– D-apoi nu ºtiu în care zî îi piaþ, zâce.
– Dacã vrei dumnetale ºi meri la piaþ? – zâce.
– Da dupã ce? – zâce.
– D-apu ºi dai inelu aista, zâce, º-apu îi mere acolo, zâce, îi vinde
inelu aista, zâce.
Noa, d-apu mere bãtrânu acolo. D-apu, zâce:
147
– Cu cât ºi-l dau?
– Nu trabã ºi ceri dumnetale pã iel nimica! – zâce. Nu cere pã iel
nimica! Numa aºe-l dai! – zâce.
Noa, d-apu mere bãtrânu cu inelu la piaþ. Dacã mere acolo la piaþ,
ei, d-apu inelele ierau pã o formã*. Asta aºe iera, zâcem, ca ºi cum
spun ungureºte jegygyûrû*, ca ºi ista ºi cela, tãt una ierau inelele. ªi
ierau cu tetri* dã dimant ºi dã aur. D-apu aste dã tãt scumpe, cã nu pre
ierau atunce inele.
Noa, dacã mere bãtrânu colo la piaþ ºi stã colo cu inelu, cole aºe, pã
piporoº*. E, d-apu ierau chereºchedei* atunci! Nu ca ºi amu cã merem
cole. Apoi chereºchedeii mereu la oraºe. Mere încoace, mere încolo, sã
uitã ºi-l vede pã bãtrânu acolo, cu inelu. Ei, mã! Sãmãleºte: cine-i asta?
Cela iera chereºchedeu mare. Noa, d-apu cine-i asta? L-o cunoscut cã-i
inel mare ºi scump. Noa, bine cã ºi iel iera tânãr chereºchedeu ºi lui i-o
fost dã folosinþã aºe inel, cã o gândit cã ºi sã-nsoare.
Noa, d-apu ce-o fãcut apoi, cã zâce:
– Moºule, zâce, a cui îi inelu?
– Nu-i a meu!
– D-apu, zâce, dã vândut îi?
– Dã vândut!
– Cã ce ceri pã iel?
– D-apu, nu cer nimica! Ce-m dai dumnetale pã iel!
– Þ-oi da atâta!
– D-apu io nu ºtiu, cã-i pre puþân atâta!
D-apu aºe cã atâta s-or tomnit* cie, cã i-o dat on sac dã bani pã inel!
Noa, d-apu bine-i! Darã banii n-or fost dã piporoº, cã dã aur!
Noa, d-apu cã-i bine cã mere cela. D-apu bãtrânu i-o dus dã doauã uãri
banii acasã, nu-i pute duce! Noa, d-apu mere bãtrânu ºi duce acasã banii:
– Noa, ce zâci, fata me? Da bine-i asta?
– Bine-i! – zâce. Bine-i!
Noa, d-apu ie ce-o gândit? Cã acolo, zâcem, pã parte acie inde o fost
ii cu uãile, ie o dat poruncã în þarã cã ºi vie acolo maistãri* dã lemne ºi
zidari dã pãreþi cã or face acolo iacã câte cãs ºi nu ºtiu ce, ca ºi cum sã
face astãzi curþile. ª-apu mãrg dã doauãzãci dã meºteri acolo ºi mãrg
uoameni acolo, ca dã segédmunkás*.
Noa, d-apu spune ie cã aici ie vre ºi facã on oraº mare! ª-apu aici
trabã uoameni la lucru. D-apu nu doauãzãci, zâce, cã-a vini cu miile!
ª-apu ie1 face ca pã sama ii, da ie o plãti, cã ie o avut mulþi bani!
148 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
Noa, bine-i, cã vin cie, tãt vin, ca cum merem noi amu pã lume*. Tãt
vin, d-apu sã strâng în oraºu acela, ca ºi cum o zâs o datã: Sztálinváros*.
Vineu, apu tãt faceu acolo pã curte, faceu pã dearuri*. Noa, d-apu când
iera dã sã gãta banii, iarã o dat cela inel. Cela, chereºchedeu tãt cota:
– Mã, dacã aº afla pãrete* la inelu! – zâce. Cã aº ave ºi io ºi mnireasa
me! D-apu aºe nu ieste nici în lume asta!
Apu mere bãtrânu iarã cole, cu inelu ºi iarã cela mere pã cole, zâce,
darã:
– A cui îi inelu?
– A mneu!
– D-apu dã-mi-l în mânã!
Apu ºi-l pune pã mânã:
– D-apu aista ar fi hortacu* inelului mneu! Noa, bine-i! ª-apu cu cât
îi da?
– D-apu, zâce, cât îm dai pã iel?
D-apu asta, d-apu cie, pãnã cã-i dã doi saci dã bani! Îi dã doi saci dã
bani pã inel, amu! C-amu cela i-ar fi dat acar* cât, numa ºi aibã hortac
inelu lui.
Noa, bine-i, dacã o luat inelu celãlalt, bãtrânu amu ave ce ºi poarte pã
bani acasã, la nevastã!
Noa, º-apoi uoamenii tãt vineu acolo dân þarã ºi zâceu cã acolo-i bine
ºi aºe. D-apu, zâce, cã împãratu nost n-are bani, n-are ce ni da ºi mânci.
Aºe rãndãleti* cã afli dã mâncat ºi bãut acolo. Iarã acolo, ca-n oraº, iera
acolo dã bãut ºi dã mâncat ºi tãþi sã trãieu acolo.
– Noa, spuneu, asta o fost muiere pãcurarului, asta-i ce bogatã!
Noa, bine-i! Muiere pãcurarului d-apu ie º-o fãcut tip* º-o zâs catã
zidari cã ºi facã acolo ca-n cetate, gard roatã* dupã oraº ºi-º facã aºe-n
patru locuri ºi facã cãputuri* vár* dã ºi sã baje-n oraº. ªi acolo o fost tipu ii!
Da-mpãratu o auzât asta:
– Mã, cã nu ºtiu ce muiere dã pãcurar ieste aice, ce o fãcut aici, ce
oraº mare ºi ie cum þâne uoamenii acolo cu bãut, cu mâncare, cu hane*.
ªi cum poate ºi fie o muiere aºe mai mare domn dãcât mine! – zâce. Ei,
lasã, cã-i dau io ii!
Noa, º-apu mere împãratu acolo. ª-apoi acolo ierau aºe, ca posturi
acolo, cã s-o dat ºi armata cãtã ii! Þâneu acolo sclujbã.
Noa, d-apu, zâce cela, când mere împãratu acolo, cã:
– Cine-i gazda* în oraºu aista?
149
C-amu aºe iera curte în ie ca la oraº, ca cum, zâcem amu dã Eger, uã*
Gyulai vár*. Ia iera comandantu acolo, muiere pãcurarului!
Noa, º-apu ce-o fãcut acolo apoi cã împãratu o temat acolo afarã, la
cãput º-apoi cã ie cine-i ºi ce-i?
– Cine-s? Numa o fatã dã pãcurar!
– D-apu, d-inde ai tu bani?
– D-inde? – zâce. Am avut dauoã inele – zâce.
– D-apu tu ai atâþi bani?
– D-apu am, zâce, ºi am mai mulþi dãcât dumnetale!
Noa, º-apoi ce-or fãcut apoi? La împãrat nu i-o plãcut ºi asta, cã s-o
dat ºi armatã cãtã muiere. ªi aºe cã o cerut bãtaie, aºe ca revoluþâie. Aºe
cã l-o nimicit pã împãrat! ªi dacã l-o nimicit pã-mpãrat, aºe cã poporu ºi
armata o pus pã ie dã-mpãrãteasã! Noa, dacã o pus pã ie dã-mpãrãteasã ºi
pãcuraru o fost împãratu!
D-apu, nu sã da* fata pã lume asta cã ea o ajuns acolo la gândurile ii!
Numa ie o gândit cã-ar trebui ºi margã o datã acasã la tat-so ºi sã
arete* cã cine-i ie! Noa, dacã o ajuns acolo cã ºi margã, da ie o trimis aºe
veste uarecumva, aºe, ce ºtiu io cum o trimis veste, cã poate cã darã ie a
mere acolo.
E, da aici o vinit veste darã, ca cum când îi revoluþâie cã:
– Mã, d-apu ºi la mine a vini?
Tata ii zâce cã nu sã teme. Numa când o auzât dã asta, iel s-o-ngrozât!
Noa, d-apu când o ajuns, o ajuns aºe, la graniþã, atunce dãloc o trimis
acolo la iel cã iacã cine ºi cine o vinit, darã, cã împãratu dã acolo
ºi-mpãrãteasa! E, d-apu la-mpãrat nu-i place, atunci! E, d-apu o trimãs pã
ista. Aista o ajuns atunce comandant mare acolo, la împãratu aista,
comandant dã temniþã! Aista iera comandantu atunce, aºe ca ºi hírvivõ* o
mãrs înante cu veste. Noa, ºi dacã mere cela, da iera îmbrãcat aºe ca
tiszt*, comandantu ista. ª-apoi aºe ca când s-o ielentit* acolo la
împãrãteasa cie, gânde cã-l cunoaºte pã glas. ª-apu aºe cã ii s-o cunoscut,
º-apu darã o zâs cã amu aºe o mãrs iel cu voarba d-aice, dã la-mpãrat cã
ii s-or da, cã n-or þâne rãzboi cu ie, cã s-o temut dã ie.
ª-apu aºe cã împãratu apoi pân asta cã s-o prãdat, tata fetii, iel s-o
potrocit ºi n-o aºteptat ºi vie cie la iel. ª-o fãcut vigu*!
ª-aºe o vinit fata apoi acasã º-aºe nu l-o aflat º-apu ie o fost aice
gazdã! ªi asta o adus cã darã ie o fost ca ºi împãrat apoi. Ie ca dân nimica
ºi s-o mãritat dupã on þãran pãcurar. ªi o ºezut* cu pãcuraru.
ªi cine o ºti mai lungã, margã º-ajungã!
150 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
BABA CLOANÞA
O fost odatã o muiere ºi acie o avut o fatã. O fatã, da iera fainã* fata
ºi o tema* Ileana. Ie* iera cam lenioasã*, cã nu fãce nimica p-ângã* casã.
D-apu mã-sa sã nãcãje pãntru fata ii cã îi aºe frumoasã, da-i lenioasã.
ª-apoi a vinit vreme ºi sã mãrite º-o trebuit ca gãzdoaie* ºi facã uarice*
la casã, ºi fiarbã* ºi tãgãºascã* ºi spele, da la ie nu-i plãce ºi facã nimica.
ªi dã asta uo luat la o bãtaie ºi o bate ºi tumn*-atunce o vinit pruncu
împãratului pã uliþã cu cocie* cu patru cai, cu hinteu*. ªi atunce o auzât
acolo vãietura* ace mare, cum sã vãieta fata, cum o bãte mã-sa ºi spune
cãtã* cociº* ºi steie. Cociºu stã ºi împãratu sare dân hinteu ºi mere acolo,
în ocol*.
– O, ce faci, nanã? – zâce.
– O, înãlþate împãrate, zâce, lasã-mã, zâce, cã nu biruiesc* cu fata
asta, zâce, cã atâta lucrã, dã nu mai poate, zâce.
ª-apu zâce:
– Tãt* toarce ºi þese ºi tãt face iasta ºi cie – zâce.
– D-apu, zâce, dânt-asta baþi dumnetale fata? – zâce. Lasã, zâce, n-o
bate, c-o duc io cu mine! – zâce. Dacã-o duc cu mine, zâce, acolo, acolo-i
dau io dã lucru ii, zâce, cã mie îm trabã, zâce, ºi tãt toarcã ºi facã dã tãte*
– zâce.
Cã uarecândva, pã vremele acile, la armatã apu* trebuie hane*, apu
nu iera dearuri* ca ºi amu ºi facã, numa fãceu aºe, cã torceu muierile ºi
torceu ºi aºe îmbrãca ºi împãratu armata. ªi iera lipsã* dã iele, dã femeile
la asta.
Apu o-a dat acolo, la împãratu. Apu mã-sa sã nãcãje amu:
– Tulai Doamne, fata me care-i ce lenioasã, ce-a face la curte
împãrãteascã!
Noa, d-apu n-o-avut încãtrãu*, cã la bãtrâna i-o fost ruºine ºi spuie
cã fata-i lenioasã. Numa ie o lãudat cã ºi fie uarice cu fata ii ºi aibã cinste!
151
E, da haba*, cã ie o fost lenioasã! ª-apu împãratu o dus cã ºi toarcã!
ª-apu o duce împãratu acolo, acasã º-o vede tatã-so ºi mã-sa.
– Da, zâce, ce-i cu fata asta?
– D-apu tatã, am adus cã asta ºti toarce mult. Asta nu sã ureºte*,
zâce.
– Cã-i bine cã ai adus, cã aice are ce toarce, zâce, la mine.
ª-apu, aºe cã o adus înt-on magazin mare acolo, plin dã fuioare ºi dã
cânepã. ªi zâce:
– Noa, apu haida, zâce, apu ai ce toarce! – zâce. Numa aºe toarce,
zâce, cã pã dimineaþa ºi fie aste gata!
D-apoi atunce când o bãgat în mãgãzâia acie mare, când vede ie acolo
atâta cânepã ºi fuior, uã*, ce s-o spãriet ie, apoi! Da sã dã la plâns, da sã
vãieta, cã ce-a fi cu ie amu aice, cã ie doarã nu ºti toarce, nu ºti face
nimica. Tãt plânje ie acolo, pã cânepã ºi o datã vine o muiere bãtrânã, cu
niºte dinþoci* ºi cu niºte jejete* strâmbe iera.
– Bunã sarã fata me, zâce, da dî ce plânji?
– O, Doamne, maica me, cum n-oi plânje, cã ie uitã ce-i aice! – zâce.
Apu aºte trabã ºi* torc io pã dimineaþã! – zâce. D-apu ce-a fi dã mine?
– Fata me, zâce, numa* te culcã! – zâce.
D-apu la Ileana îi iera ºi groazã dã bãtrâna cã aºe iera dã urâtã, dã
gândei cã-i Marþ Sara*. Apu s-o bãgat ie acolo, subt cânepã. ª-apoi, zâce,
cã toarce acolo baba dã roade acolo câlcii* ºi fuioarele, trãje ºi o datã le
gatã baba, le face acolo firele ºi le pune acolo ºtolþ*. ª-apu baba sã duce,
cã ie o fost drãcoaie.
ª-apu atunce dacã fata o vãzut colo ºi s-o dus baba, ie o durmit
hodinitã* apoi. ª-apu o durmit. ª-apu pânã târzâu, pânã colo cãtã* opt
ceasuri. Da vine dã la curte împãrãteascã tânãru, împãratu cel tânãr, ºi
vine ºi mama, împãrãteasa ºi s-o uitat, tãte s-o spãriet:
– Tulai, Doamne, cã asta-i fabricã, asta nu numa aºe, c-on fuior sã
joacã aci.
Noa, amu s-o bucurat, cã o fi dã hane la cãtane! Noa, ºi scoalã ie apoi
ºi-i dau dã mâncat ºi dã tãte. ªi le pare bine dã ie, cã darã* ãi aºe harnicã
ºi cã n-o mai fost aºe harnicã ca ºi asta. No-apu în cie sarã i-o dat altã
cânepã, tãt mai mare.
Noa, dacã i-o dat cile, tulai Doamne, fata cã o întinde acolo ºi o lasã
acolo ºi lucre. ªi lucre hodinitã ie acolo. Da ie s-o dat la plâns:
152 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
– Tulai Doamne, ce-a fi cu mine?
Noa, numa vede cã sã dãºtide* uºa, vine baba:
– Noa, nu plânje, fata me nimica! – zâce. Da ii îi iera groazã dã baba
cã iera urâtã.
ª-apu sã pune baba, da toarce, da toarce, da dãloc* îi gata. Iarã
ºtoþãleºte* acolo firele cie. Noa, d-apu când îi dimineaþã, iarã vin cie ºi
vadã ºi acie. Încã ie dorme. Noa, d-apu o lãsat în pat ºi sã hodineascã cã
sãmãleºte* cât o tãt lucrat, amu îi ustãnitã*. Apu ie n-o sucit* nici on fir.
Numa o plâns ie acolo º-apu o durmit. Noa, când îi în cielaltã sarã, a
triele, atunce iarã i-o dat altã cânepã, tãt mai mare. Fata tãt plânje:
– Tulai Doamne, ce-a fi cu mine? Cã ie sã teme amu cã nu mai vine
baba º-o scoatã dân ruºine.
E, da baba o vinit!
– Nu te amãrî, fãtu-meu, zâce, cã io iarã fac treaba!
Dãloc baba le suceºte ºi le pune în ºtolþ, sã duce.
Noa, d-apu atunce, la altele, a triele, amu atunce aºe s-o bãgat pã
treabã cela, ficioru împãratului, cã zâce cãtã tatã-so, cãtã mã-sa, cã
s-a-nsura amu. Da iel n-o ie dã muiere numa pã Ileana. Cã asta-i muiere
harnicã ºi frumoasã!
Noa, d-apu pãrinþii nu i-o rupt voie*, dacã ãi aºe harnicã ºi dacã-i
sãracã, nu-i bai, numai bine cã-i harnicã.
Noa, d-apu o luat cu tãte º-apu colo când torce º-apu o zâs cãtã Baba
Cloanþã cã:
– Cu ce þ-oi fi dator, zâce, maica me? – zâce.
– D-apu, fata me, zâce, nu mi-i fi dator cu nimica! – zâce. Numa
când a fi nunta ta, zâce, îi vini ºi mi-i tema* la nontã!
– Da, zâce, da-nde* ºezi, cum ºi te tem io la nonta me? – zâce.
– D-apu, zâce, nu trabã ºi vii nicãri*, numa sarã, când a fi nonta ºi a
fi acolo tãþi domnii, apu ieºi afarã, zâce, apu îi, zâce, acolo în întunerec:
„Baba Cloanþa, inde ieºti? Hai la mine la nontã cã amu îi nonta me!”
– Io oi fi acolo, fãtu-mneu!
Noa, º-apoi sã þâne nonta ca ºi aci, în vecini amu, acolo beu ºi mâncau
domnii, da tãt sã uitau cãtã Ileana. Iera frumoasa ºi dã ce o fost lenoasã,
cã tãt cam aºe o sucuit* ºi fie asta, domnule, cã tãt cei lenioºi îs frumoºi!
ªi Ileana iera aºe.
153
Noa, d-apu apoi, cole, cã mnireasa* iera dupã masã:
– Mã, d-apu ca n-am temat pã mãtuºe la nonta me!
– Da ce vrei mnireasã, zâce colo, unu.
– Da io mã duc afarã, zâce, cã io am o mãtuºe, zâce, numa îþ face
bine ºi-þ ierta cã-i cam urâtã, cã darã ãi bãtrânã!
– Nu-i bai, zâce, team-o!
Mere ie afarã, zâce:
– Baba Cloanþã inde ieºti? Hai la nonta me, cã amu îi nonta me!
– Aci-s fãtu-mneu, zâce, baba.
ª-apu mere înlontru*. D-apu când o vãd domnii, tãþi sã sperie dã ie,
cã iera ca o drãcoaie, cã o fost ºi drãcoaie, cã o fost zdravãnã ie, cã torce
atâta. Ei, d-apu tãþi sã îngroze dã ie, cã ave niºte dinþ mai mare dãcât la
cai! Cã cum o fãcut ie acolo pã câlþî ciie, creºte dinþî la ie, ºi brâncile* ºi
jejetele sã strâmbau la ie. Ãi, d-apu, zâce:
– Nanã*, zâce, dumnetale ieºti neam cu mnireasa noastã?
– Da! – zâce.
– D-apu, cã nu poate fi, zâce, cã nu samãnã pã dumnetale! – zâce.
– D-apu nu poate sãmãna, zâce, cã io îs bãtrânã! Numa când am fost
io tânãrã, zâce, apu am fost mai fainã* dãcât Ileana! Numa, zâce, cât am
tors io, zâce, apu uitã, cum m-o mâncât*, cum m-o urât prafu acela dã
cânepã, zâce, ºi dã piºet dã mâþã ºi dã praf, zâce. Apu, amu îs urâtã! –
zâce.
Noa, atunce domnu o datã o hotãrât cã dã la curte împãrãteascã ºi
ptiarã* furca. Împãrãteasa trabã numa ºi ºadã. ª-apu aºe cã Ileana s-o
mântuit, amu Ileana o fost împãrãteasã! ªi dacã n-o murit, ºi astãzi trãieºte!
Cine o ºti mai lungã, margã º-ajungã!
Am auzât dã la Ioan a Bacii Trifului, la domnie.
154 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
UOMU SÃRAC
O fost odatã on uom sãrac ºi dac-o fost on uom sãrac, iel aºe º-o
cotat* pâne, cã-o mers în tãtã* zî la lucru. ªi mere la domnie, mai dãparte.
ªi iel o fost sãrac ºi n-o avut ceas. ªi iel sã teme cã ºi rãmâie*. Iel când
s-o sculat, o mers. ª-odatã iel s-o sculat ºi s-o dus. Da iel n-o ºtiut amu cã
d-înante* dã mniazã-noapte uã* dimineaþa îi. Numa cã o fost noapte. ªi
s-o dus iel ºi o trecut pãstã on* câmp. ª-acolo iel, când o ajuns acolo, o
vãzut niºte fete, jucau aºe, înt-o roatã. Da iel n-o ºtiut cã cum sã-i deie
mniazã*, bunã sarã, uori bunã dimineaþa. D-apoi iel o zâs cã:
– Dumnezo sã vã sporeascã jocu!
Fetele o zâs cãtã bãtrânu:
– Dumnezo sporeascã fãrina-n sac pânã ce-a sta vorba*-n tine!
Da bãtrâna acasã mai o avut o fãcãturã dã fãrina. ª-aºe cã bãtrâna o
copt fãrina. ªi dacã o copt, atunce o zâs cãtã bãtrânu cã s-o gãtat fãrina!
ªi ce-a fi? Cum a fi?
ª-apoi iarã mere-n cãmarã ºi iarã vede fãrina-n sac. ª-apoi bãtrâna,
noa cã coace, coace. ª-apoi dacã coace, iarã scuturã sacu, iarã þâpã* sacu
acolo-n cãmarã.
– Noa, zâce, s-o gãtat fãrina!
C-amu o gândit bãtrâna cã da dacã ie s-o smintit*! Noa, º-apu iarã
mere-n cãmarã, iarã aflã fãrina-n sac. Atunce s-acaþã* dã pãr:
– Mãi, omule, zâce, dã inde o duci tu, fãrina asta?
– D-apoi babã, zâce, tace ºi coace!
– Ba nu, zâce, tu nu ºtii dã inde ai adus fãrina asta! Ai furat, uã* nu
ºtiu ce-ai fãcut, zâce, ºi io mã tem! – zâce.
– Nu ti* teme nimica, numa coace! – zâce.
D-apoi atunce, zâce, iarã coace muiere, iarã scuturã sacu, iarã þâpã,
iarã aflã acolo fãrina-n sac!
– Mãi, omule! Da spune-m! – zâce.
155
– Da ce ºi spun, zâce, cã io nu ºtiu! – zâce.
– Ba cã tu ºtii! – zâce.
– ª-apoi atunce, zâce, ce uom ieºti tu cu credinþã, dacã nu spui cã dã
inde ai adus fãrina, zâce, cã nu te-oi spune cãtã* nime*! – zâce.
– Hei, taci ºi coace! – zâce.
– Ba, cã n-oi tãce! – zâce.
ªi iarã coace muiere, iarã scuturã sacu, iarã þâpã sacu-n cãmarã. Iarã
mere-n cãmarã, iarã fãrina-n sac!
– Dã inde-i fãrina?
ª-apoi tãt nu-i dã pace la uom, cã tãt sfãdeºte* cu bãtrânu. D-apoi
atunce bãtrânu dã la o vreme i-o spus la bãtrâna cã când o mãrs iel atunce
º-atunce la domnie la lucru, zâce, apoi iel nu ºtie cã cum o fost, numa,
zâce, bag samã dupã traba asta, cã iera mniazã-noapte. ª-acolo o jucat
milostivele*. ª-apoi n-o ºtiut cum ºi deie bineaþã! Iel o dat bineaþã:
– Dumnezo vã sporeascã jocu!
Iele o dat rãspuns cã:
– Sporeascã Dumnezo fãrina-n sac, pãnã a sta voarba-n tine!
A, da bãtrânu n-o vrut ºi spuie cãtã nime, numa cã baba nu i-o dat
pace, º-o fost musai ºi spuie! ª-apoi cã baba o copt fãrina ºi n-o mai fost
fãrinã-n sac! Atunce iarã tãt s-o sfãdit cu bãtrânu cã dî ce i-o spus?
– D-apoi-zâce cã nu m-ai dat pace!
Amu n-o fost fãrina! ªi dacã nu spune bãtrânu, fãrina ºi astãzi ar fi în
sac!
Amu, gata!
156 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
ÞÂGANA
Io, Vasilie Gurzãu, dân comuna Micherechi, am nãscut în anu 1898.
Vã spun, ascultãtori, o poveste dã o þâganã, ce-o pãþât.
A fost odatã o þâganã ºi acie s-o sporit* ºi o avut doi copii. Ie* o
gândit cã ºi margã la împãrãteasã, cã s-a face milã dã ie ºi i-a da uarece
ajutor pãntru copii, uarece hane*, uarece bani ºi-i deie. ªi apoi ie când
s-o dus, împãrãteasa o stat la fereastã c-o fost dãºtisã* ºi ie s-o uitat cãtã*
þâganã ºi ie o gândit rãu la þâganã. Dacã o gândit rãu cã ie ie sclabã, cã ie
are doi, nu are ca femeile, unu. ªi tãt s-o uitat împãrãteasa, pânã ce s-o
bãgat la ie în ocol. Atunce împãrãteasa o mânat sclujnica* cã ºi mâie
afarã dân ocol, cã acie nu-i ca femeile, cã ie are mai mulþi copii.
ª-ap-atunce þigana ie o ieºit afarã dân oraº ºi s-o dus la câmp. Dacã s-o
dus la câmp ºi o pus copiii unu la direapta, unu dã stânga ºi s-o rugat lui
Dumnezo cã pã ie o robit Dumnezãu cu doi, da pã împãrãteasa nu cu doi,
ci cu ºapte! ª-apoi atunce Dumnezo o ascultat rugãciunea þâganî. ªi
împãrãteasa o andãluit* gre* mare.
ªi o vinit vremea când o nãscut. Atunce o fost moaºele lângã ie.
ª-apoi atunce þâgana, doamna împãrãteasa, o avut ºapte prunci! ªi la
împãrãteasa i-o fost ruºine cã avut ºapte prunci. Ie o strâns pã moaºe ºi o
zâs cã darã ºasã prunci ºi-i aºeze înt-o lãcruþã* ºi le puie acolo hane, ºi le
puie bani, cã cine i-a afla ca ºi aibã dân ce-i þâne ºi griji.
ªi acolo on pescar, mai dãparte, ºi iel o avut ºapte copii! ªi iel sara
mere ºi prinde peºti. ªi când o mãrs ºi prinde peºti, o fost vreme bunã ºi
apoi o zâs:
– Muiere! Io mã duc ºi prind peºti! – zâce. Voi vã culcaþi ºi vã
hodiniþi*, zâce, cã io, zâce, oi mere º-oi aduce!
ªi apoi, s-o dus bãtrânu.
ªi dacã o fost vreme bunã, iel o vãzut o lãduþã, acie, acolo, pã apã. Iel
tãt s-o fãcut cã amu cãtã iel, ºi tragã troaca* acia cãtã* iel. ªi s-o tras.
ª-apoi o prins bãtrânu º-o atras afarã, da o fost dã tãt* gre. ª-apu iel o
luat uarecumva la spate ºi s-o dus cãtã casã. ªi bate la uºã:
157
– Hei! Dãºtide uºa!
– Da ce-i cu tine, zâce, bãtrânule?
– Da am vinit, zâce, cã þ-aduc o mare bucurie! – zâce.
– A, Doamne, zâce, ce bucurie mi-i aduce? – zâce. C-am io ºapte
prunci aci, da mi-i mai aduce? – zâce.
ª-aduce troaca-n lontru*, acolo la bãtrâna º-o spargã aci. Noa, dacã
spargã aci, aflã acolo ºapte prunci acolo, tãt ca tentiu*.
– Noa, bãtrânã, asta-i mare bucurie, c-avem ºapte cu ºapte,
patrusprãzece! – zâce.
Hai, d-apoi o aflat acolo ºi bani º-o fost bine amu! ª-apoi numa cã
ce-a fi cu pruncii, darã* cã s-o temut ºi omoarã-i, cã darã poate cã i-a
câºtiga* uarecine!
ª-apoi iel o mãrs acolo la oraº, la polgármester*. ª-apoi iel o mãrs
acolo ºi dacã i-o prezentat, dãloc* o cãpãtat ºasã femei tânãre, care o avut
lapte ºi lãptãiascã* pruncii mai dãparte. ª-apoi bãtrânu o fost în serviciu
lui, cã iel merea numa la prunci ºi câºtiga cã cum îs pruncii. ªi cãpãta
plata ce bunã bãtrânu. ª-apoi tãt scrie foaia* dã ii, cã cum cresc ºi cã cum
îs, unu ca ºi altu, cã nu se pute cunoaºte, cã tãþi iera unu ca ºi altu. ªi-i
purta atunce în oraº, îi purta la iºcoalele* ci1e mai mare. Când iereu ii
aºe, dã ºaisprãzºce-ºaptesprãzece ai*, aºe diaconi, atunce º-a-mpãratului
º-acela, a ºaptele frate º-acela a fost acolo, tãt diacon. ª-acela tãt câte dân
foaie ºi iel tãt vorove* cu mã-sa cã:
– Maicã, zâce, io aº dori, zâce, cã º-aducem la curte noastã pã cei
ºasã fraþi! – zâce. D-apoi ce zâci dumnetale pã asta?
– D-apoi, fãtu-mneo, ºi io aº vre! – zâce.
ª-apoi atunce acolo o trimãs carte* la oraºu acela, la domnii acie ºi
i-or îmbrãcat în hane*, aºe pã unu ca ºi pã altu. ªi dacã i-o-mbrãcat,
atunce i-o trimãs la curte împãrãteascã. ªi i-o dat veste cã iatã când s-or
andãluit* ºi pã când or ajunje acolo. ª-atunce pã crãiºoru cela tânãr ºi i-o
aºteptat la garã. ªi dacã i-aºteptat, iel s-o dus acasã ºi i-o dus acolo-n
soba* lui, da iel nu-i pute cunoaºte cã care, cã tãþi iera unu ca ºi altu! Da
º-a-mpãratului iera ca ºi ii*, numa pã veºtminte, numai pã hane sã cunoaºte
cã-i pruncu împãratului! ª-apoi iel la o vreme s-o dus la mã-sa ºi o zâs:
– Maicã! – zâce. O sosât cei ºasã fraþi. Ave-oi voie* ºi-i vezi?
– D-apoi, zice, ave-aº, fãtu-mneu! – zâce.
Apoi atunce o mãrs ºi i-o chemat ºi o mãrs înlontru. ª-atunce
împãrãteasa dãloc o vinit boala pã ie ºi nu u-o lãsat, pân-ce-o omorât.
ª-apoi amu gata!
158 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 159

– O, Doamne, zâce cãtanele, cã asta ãi smintit, cã n-are chimeºe!

Noa, ºi mãrg cãtanele:
– Noa, înãlþate împãrate, noi am aflat un uom fericit, zâce, numa
n-are chimeºe!
– Ce, zâce, împãratu, ãi fericit ºi n-are chimeºe? A, zâce, iel n-are
DÃ FERICIRE chimeºe ºi-i fericit? O, câte chimeºi am ºi nu-s fericit!
ªi aºe cã ºi împãratu o mai mulþãmit ºi iel, s-o vindecat ºi o fost
fericit ºi iel apoi, cã o gândit la cela, cã n-are chimeºe ºi-i fericit. Asta-i
A fost odatã on Împãrat mare ºi ave biruinþã mare ºi iel. ªi acarcât* boala lui cã-i nãmulþãmit! ª-apu aºe s-o gândit împãratu!
ave, tãt nu iera mulþãmit, cã tãt mai trebuie ºi nu sã simþe bine, tãt* ºi* Am auzât dã mult, dã la bace Flore a lui Bimbo.
simþe bolnav ºi tãt chema doctorii ºi-l vijgãleascã* cã ce boalã are. ªi
doctoru îl vijgãle, da nu i-o aflat nici on bai*, numa o aflat iel cã nu iera
liniºtit. Tãt lãcomos iera ºi iera aºe scump iel. ª-apu, zâce doctoru:
– Înãlþate împãrate, nu ieºti bolnav, zâce, numa dumnetale nu ieºti
mulþãmit cu cât ai, ai vre ºi mai ai atâta, zâce, ºi ai pãmânturi mare, zâce,
ºi pânã ce capeþi aºe nãrav-acie, zâce, dã nu ieºti liniºtit! – zâce.
– D-apu, cum aº pute ºi mã tãmãdesc*?
– D-apu dumnetale numa aºe te-ai pute tãmãdi, dacã ai afla un uom
care-i fericit ºi-þ deie chimeºe* lui dupã iel, dumnetale te-ai tãmãdi –
zâce.
Apu împãratu o gândit cã nu-i nimica asta, cã chimeºe îº capãtã iel,
numa cã-i trabã chimeºe dã la uomu cela fericit. Noa, d-apoi împãratu dã
porunca la cãtanele ºi margã pân þarã ºi dacã mere pân þarã ºi-ntrebe pã
oamenii care-s fericiþi ºi-i deie chimeºe la ii!
Noa, sã duc cãtanele, tãt întreabã cã:
– Fericitu-ieºti, fericitu-ieºti, fericitu-ieºti?
Noa, tãt sã duce, d-apu o datã sã bãgau ºi pân* cãs. Dacã sã duce
acolo, la o marjine dã sat, la o casã, un uom sã ruga lui Dumnezo, acolo.
Da uomu iera dã la brâu în sus, n-ave chimeºe, în ptiele* goalã ºi sã ruga
lui Dumnezo! Atunci zice cãtanele:
– Ce faci dumnetale? – zâce.
– Da mã rog lui Dumnezo.
– D-apu fericit ieºti?
– Fericit! – zâce.
– D-apu, zâce, împãratu o zâs cã ºi-m dai chimeºe! – zâce.
– D-apu, zâce, cã io n-am chimeºe! – zâce.
160 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 161

– Hoi, Anuþã Crâºmãriþã, dã vinu cu vadra*,

Cã-þ dau banii cu grãmada!
Dã vinu nãmãsurat,
Cã-þ dau banii nãnumãraþi!
Aniþa Crâºmãriþã îi aduce ºi iel zâce:
GRUIA LUI NOVAC – Cum te teamã*?
– Pã mine mã teamã, zâce, Floare dupã Mare,
Bag voinicii la prinsoare!
Frunzã verde dã cicoarã, – Ei, culca-m-aº cu tine, pânã mâne-n prânzu mare,
Înt-o zî dã sãrbãtoare, Nu m-aº teme dã prinsoare!
La o masã dã ciont* dã peºte ªi atunce Aniþã Crâºmãriþã, cu poale d-albe sufulca,
ªede Gruie ºi grãieºte, Cisme roºii dã-ncãlþa,
Nãbãut, nãmâncat, Ie la împãratu alerga.
Cu clopu* pã uãti* lãsat. Când împãratu o vide, în grai grãie:
Tatã-sãu în grai grãieºte: – Hoi, Aniþã Crâºmãriþã ce þî s-a-ntâmplat? Cã dã ºasã ai* nu te-am
– O, Gruie, fãtu mneu, vãzut? – zâce.
Ce ºezi aºe supãrat, Ce þî-s-a întâmplat?
Cu clopu pã uãti lãsat? Doarã vinu þî s-a gãtat?
Ori þî dor dã-nsurat? Uã* vasale þî s-au spart?
– Hãi, taicã, zâce, cã nici nu mi-i dor dã-nsurat, – Vinu nu mi s-a gãtat!
Cã fetele mã bat ºi mã þâpã* jos dân pat, Numa dã sarã ce greu salãu* m-o picat!
Ci m-i dor dã intrat în Þirigrad! – O, Aniþã Crâºmãriþã nu mi-i ºti spune faþa voinicului?
– Mãi, Gruie, fãtu mneu, lasã Þirigradu, cã-i mare – Faþa Voinicului, ca spuma laptelui,
ªi-i cu turci încunjurat ºi vinã acasã, În postu Sântetrului*!
Cã noi doi boi mai avem, Uãtii-s ca douã mure coapte la rãcoare,
ª-om mai da paloºu pã doi, Nu-s ajunsã dã soare,
ªi om ave on car cu patru boi! ªi sã uitã pã su jene,
– Ahãi, sã mânce cânii boii tãi! – zâce, Dã ºi uomu sã teme!
Meri acasã ºi gatã* calu mneu! ªi musteþele îs aºe cã le duce la ceafã ºi le face on bot*, dã þî groazã
Novac mere, calu-l gatã, dã dânsu.
Cu picuri îl picura, cu lacrãmi îl moie. Dã tri pãlmi lat în frunte,
Gruia mere, picioru-n scarã-l pune, ªi nu vorbeºte multe!
Cu brânca* dã stânga dã frâu þâne, – O, lasã-l dracului, zâce, nu mai spune, cã cela-i Gruie lui Novac!
ªi tumna* în Þirigrad o mãrs! Dã când dracu l-o câcat,
ªi mere acolo, întrã turci, ºi ajunje acolo, la Anuþa Crâºmãriþã, inde-i Nimica n-o lucrat,
vinu mai bun....cu fereºtile pã rãsãrit! Numa þara dã tri uãri mi-o prãdat! – zâce.
162 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 163

Numa te du, zâce, ºi-i da vinu cum îi mai bun, Cã m-a trimis tatã-tãu,
Îndulcit ºi mnierat* ºi fie bun dã-mbãtat! ªi umblu dupã baiu* tãu!
Ana Crâºmãriþã mere º-îndulcea vinu ºi-l mniera ºi fie mai bun – Noa, dacã-i aºe, du-te la boldãrie ºi-mi adã on cãlãmar* cu tintã* ºi
dã-mbãtat. o panã dã scris, cã ºi scriu o carte* tatii mneu! – zâce.
ªi be Gruie ºi sã-mbãta ºi ieº-afarã ºi mere acolo, pã marjine Dunãrii, ª-apu i-o scris carte ºi o dat acolo. Corbu o luat în gurã ºi o dus la
subt on mãr ºi sã culcã acolo, la umbra mãrului. Novac ºi o pus pã fereastã. Novac la masã ºide ºi mânca. Corbu în grai
ªi pruncu sultanului o ales o sutã cincizãci dã turci dã mare, dã grãie:
pogani*. – Mã, Novace, lasã mâncare Domnului,
Da când turcii la Gruie ajunje, Cuþâtu focului,
Dumnezo on vânt trimite! Cã þ-am adus veste dã la Gruiþa dân Þirigrad!
Pãru Gruii sã clãte*, ªi tatã-so mere ºi carte o citeºte ºi dãloc sã-mbracã-n hane* ºi ie
Turcii tãt în Dunãre sãre! arme la iel ca voinicii ºi ie pã arme d-asupra o hainã albã, dã popã
Hei, aci on turc bãtrân în grai grãia: cãlugãresc. ªi când sã suie pã calu lui ºi mere în Þirigrad, îl vede turcii:
– Voi, turcilor, vitejilor, ce mi-þ da, – Hei, cãlugãr bãtrân, zâce, ce vrei aice?
Cã io pã Gruie l-oi lega? – D-apu, zâce, am auzât, zâce, c-aveþi, zâce, on rob, vreþi ºi-l
– Þirigrad îi mare ºi mult bine are, spânzuraþi. Ar trebui cuminicat! – zâce. Da, zâce, dacã nu vreþi, zâce ºi
Tãt þî-l-om da þâie! mi-l daþi mie, zâce, cã mi l-oi învãþa pã iel dã diac ºi þ-oi da bani mãrunþi
– Noa, dacã-i aºe, pã iel! – zâce.
Mereþi la boldãrie*, – Cã nu ne trabã* nouã, zâce, noi trabã ºi-l aspânzurãm!
ªi m-aduceþi o fune* dã mãtasã Atunce Gruie aude pã tatã sãu ºi zâce:
Ca brânca pân* cot dã groasã, – Ei, taicã! Adã-m o cadã* dã apã!
Ca sã-l strâng pã Gruie pânã-n oasã! ªi Novac îi aduce o cadã dã apã ºi Gruie tãt o be o datã!
Noa, º-apoi îl duce acolo, în Þirigrad ºi-l pune acolo, subt on gros, cu ªi aºe s-o umplut, dã tãte o pognit* ºi groºii o sãrit dupã iel. Iel
faþa-n jos. ªi pune o teatrã* pã iel dã ºapte stânjeni dã lungã ºi dã latã ca atunce iese d-acolo ºi sã suie pã calu lui. D-apu Novac atunce scoate
ºi-l apese pã Gruie cât dã bine. paloºu ºi îl lua în brânca dã direapta:
ªi acolo sã suieu turcii, ºideu* la masã, fãceu poveºti acolo, cum Doamne p-ânde* merea,
fãcem noi amu. ªi apoi tatã-sãu, Novac, iera crai, dar iel iera vânãtor. Iel Mare cale fãcea!
o mers pân pãdure, þâne puºca aci ºi puºte on corb ºi zâce: Cã turcii picaþi ca iarba!
– Mãi, corbule, zâce, tu nu ieºti bun dã mâncat, ieºti bun dã zburat! Când lua în stânga,
Mai bine ai zbura pânã-n Þirigrad ºi aduci veste dã la Gruiþa mneu! Picau ca frunza!
Corbu dãloc* o zburat pânã-n Þirigrad ºi sã pune acolo, înt-on lemn* Gruia lui Novac numa pã dinapoi, iel numa love pã ºtiopu*, pã aiºte
ºi apuca dã cânta. ªi Gruie îl aude, zâce: care nu puteu mere. Da iel, zâce câtã tatã-so:
– Mãi, corbule! Nu-þ ajute Dumnezo – Taicã, bagã samã bine ºi nu te tai ºi pã tine! – zâce.
ªi bei sânjele mneu, – O, fãtu mneu, zâce, cã-i tãie pã amaru tãu, zâce. Cã dã când în
ªi mânci carnea mea! temniþã te-o bãgat, nici apã nu þ-o dat! – zâce. Numa mai bine ºi ieºi afarã
– Nu m-ajute Dumnezãu, la uliþã ºi vezi cã cine ce face!
164 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 165

ªi ieºe afarã la uliþã Gruie ºi Gruie stã colo-n cale. Ca cum ai sta aci
pã iarbã, la noi. Da dâncolo vine o cãtanã* cu ºapcã înt-o ureche, adecate
pã cãtanã îl tema cãtana Iuãn, acela o fost husar. Husarii aiºtie îs uoameni
hiriºi*, nealcoºi*. Apoi, zâce, cãtã iel:
– Mã! Ocoleºte drumu uomineºte, cã dacã nu, aºe palmã þ-oi da,
Cã dãloc* la pãmânt îi pica! – zâce.
Gruie zâce:
– Mã, fereºte drumu uomineºte,
Nu þâne drumu lupeºte,
Cã aºe palmã þ-oi repezi,
Dã dãloc la pãmânt îi durmi!
POVEªTILE
Atunce cãtana Iuãn îi traje o palmã la Gruie, dãloc picã ºi moare! Iel
mere mai dãparte tãt fiºcurând*. Noa, º-apoi dacã mere iel fiºcurând, LUI TEODOR ªIMONCA
adecate lui Novac îi pãre cã ºede iel, Gruia pre mult. Ei, d-apu iel ieºe
afarã, ºi vadã dã ce ºede aista aºe mult? Noa, º-apu iese afarã, dãºchide (culese de Alexandru Hoþopan)
uºe, dãloc îl vede acolo picat, cã-i mort! Noa, amu l-am scos dã la perire
ºi amu-i gata!
Da iel darã gânde cã cãtana acela l-o lovit, cã nu o vãzut pã nime* pã
uliþã. ªi strigã dupã iel:
– Mã! Ie vino aici!
D-apu zâce:
– Fie-þ curvã mamã-ta! – zâce. D-apu dân ce viþã te-ai ridicat tu, mã?
– zâce.
– Io, zâce, maica me dân sat
Cu furca m-o cãpãtat
ª-anume dã la Novac!
– D-apu, zâce, mã, tu ai omorât pã frate-to! Cã io-s Novac! – zâce.
Noa, d-apu dacã-i aºe, zâce, cu tri nuiele dã salcie l-o lovit ºi l-o-nviet
mai frumos dãcât o fost ºi mai tare. S-or bãgat înlontru º-or fãcut o
petrecere cole, doi fraþi cu tatã-sãu.
Da º-or petrecut aºe, pã on fund dã cofã, cât on cãcat dã cloºcã.
ªi cine ºti mai lungã, margã s-o ajungã!
Am auzât dân uoameni bãtrâni, dã bunã samã am auzât dã la Pipoº,
iel poveste mult p-acolo, la noi în sat.
166 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 167

FICIORU DÃ-MPÃRAT ªI MORTU

(Amu aºe, poveºtile aste aºe-s frumoasã, dacã uomu le spune

nyugodt*, cum zâce, pã pian, rãmãneºte*.)
O fost odatã ca ºi niciodatã on împãrat, ave o femeie tare frumoasã.
Lui nu tare-i iera dâpã-mpãrãþâie lui, sã-º facã lucru lui ºi dãtorinþa lui, cã
tã’* lângã ie vre* fi. Dar uomu nu poate sã fie t㒠lângã femeie, are sã
margã sã-ºi trebuiascã treaba.
Ce ºtiu io cum, cum nu, cã muiere o zâs odatã cãtã* împãrat:
– Împãrate, zâce, soþul mneu, vãd cã tu t㒠lângã mine stai ºi nu tare
te-ntãrisãz* dã þara ta, batãr* þara e frumoas㠖 tumna* ca ºi asta a noastã.
ª-apu iel o zâs cãtã muiere:
– Bine, bine, femeie me. Ce zmântã* ai vide tu sã fii împãrat? Doarã
alcum* ai conduce þara?
– Aº conduce þara, zâce, ºi aº vini acasã sara.
Aºe iel s-o luat* ºi s-o dus pân uãraºuri, ca ºi bunãuoarã ca ºi când o
fost Ferenc Joska, apu dac-o auzât cã ceva s-o-ntâmplat în Horvátország*,
uã* andirete*, atunce iel s-o dus acolo º-o trebuit treaba º-o vinit acasã. ªi
dac-o mãrs on sãrac pã ponoslu* la iel, l-o ascultat. N-o fost împãratu
tumn-aºe acupat cum îs astãz conducãtorii þãrii. Astãz îi musai sã fie,
pântru cã ar vre sã trãiascã poporu mai asemene*. Nu ca pã vreme ceie*
când umblau sãracii cu opinci ºi dãsculþ.
Aºe-mpãratu aiesta, în dragoste femeii, o stat lângã ie, ca tânãr ºi iel.
În zãdar cã îi omu împãrat, uã cã macarce* lucrãtor, femeie-i întâi ºi iarã
femeie. ªi iacã c-o-nceput femeie a însãrcina*, s-o-nsãrcinat adecate*.
Când o trecut dân vreme, o luat iel samã cã ie* îi însãrcinatã. Atunce o
zâs cãtã-mpãrat:
– Împãrate, zâce, soþul mneu, am fãcut io rãu cã te-am hotãrât* dî la
multe, num-amu stai, zâce, mai dãparte lângã mine, cã io ia* cum stau.
– Bine, zâce, darã*, oi sta.
168 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
– D-apu mai dãmult, pânã vrãjitori, pânã nu ºtiu ce, sã fãceu lucruri
care ierau lucruri întristate. Astãz nu ºtiu d-aºe lucruri, poate cã nici nu
credem, numa pã vreme ceie cân’ fãceu lucrurile cele care s-o fãcut cu
împãrãteasa, cã când o fost dã tri luni, atunci o grãit pruncu dân foale*:
– Mamã, zâce, oi mere* ºi io pã lume*. Numa, zâce, îs tare-ngândurat.
Atunce-mpãrãteasa i-o spus la-mpãratu:
– Mãi, numa gândeºte, ce nu s-o mai pomenit, nici nu s-o mai auzât,
pruncu dã tri luni, da’ nu vorbeºte cu mine dân foale?!
– Ah! zâce împãratum, nu sã poate.
– Þâne sama dã spate lângã mine!
O stat astãz, o stat mâne, când o fost pruncu înt-a ºasãle luni în foale
la mama lui, o grãit:
– Mamã, zâce, þ-aº spune gându cel greu, c-amu-s în stare sã spun
toate, zâce, câte am pân-amu sã-þ spun.
Atunce ie o grãit:
– Ce-i, mamii?
– Spune-i la tata cã pã când oi fi dã-nsurat, sã-m caute Mândra Mândrii
Lumii dâncolo dã marjine mãrii!
Zâce:
– Mai vorbeºti o datã? Tem* pã tata tãu sã te-asculte.
– Nu-l tema*, spune-i cu gura ta.
Atunci ie s-o ºi dus:
– No-apu, soþu mneu împãrat, iaca ce! Gândeºte numa, a doua uarã
iaca ce o vorbit pruncu, cã sã te gândeºti pã când a fi dã-nsurat sã-i câºtiji*
pã Mândra Mândrii Lumii ºi dacã-i dincolo dã marjine mãrii! Asta-i mare,
zâce, asta nu-i dî la vrãjitoare, numa-i dî la Dumnezãu. Cred, zâce, cã
ieºti cu credinþã cãtã mine, cã Dumneazãu vorbeºte, zâce, pântru iel, nu
iel vorbeºte.
Atunce ie º-o þâpat* capu-n jos ºi o zâs cãtã împãrat, nãuitându-sã
la iel:
– Uare, zâce, nu îi sarcinã asta pã capul tãu? Cã, zâce, sã poate, zâce,
ºi pântru ca-m fost io cu credinþã cãtã tine, numa sã poate ºi pântru cã tu
n-ai fost aºe credincios cãtã mine.
– Cum n-am fost, zâce-mpãratu, când, zâce, tu cu gura ta ai spus sã
mã-ngrijesc ºi dã þarã, nu tã’* dã tine?
– Dirept* ai.
169
O trecut dân vreme – poveste aºe sã spune pã cum s-o-ntâmplat –
când odatã o vinit vreme ºi s-o nãscut fiuu. Tare s-o-mbucurat
ºi-mpãrãteasa cã îi fiu. Numa dânce* s-o nãscut, dãloc* o gândit împãratu
l-aceie c㠄bine, bine, iel o cerut ceva dî la mine, num-amu sã vãd cã ce-a
fi pã când a fi iel dã-nsurat: cã mai pomini-u-a, uã* ba.”
O trecut dân vreme, iarã mai dãparte, când mai bine, când mai rãu,
cum o vrut Dumnezãu. Aºe cã când o fost pruncu dã doauãzãci dã ani,
atunci o apucat dã s-o gândit pruncu: „Uitã, amu îs dã doauzãci dã ani ºi
tata mneu, pãrintile mneu, împãratu, nu s-o andãluit* sã margã sã-m caute
dã femeie pã Mândra Mândrii Lumii.” N-o zâs nimica, num-o stat aºe
îngândurat. Dî l-o vreme l-o vãzul mama lui c㠄uitã, pruncu zî pã zî îi
mai îngândurat. Da’ ce-i aºe îngândurat? Uare-i stã gându la-nsurat?”
L-o ºi-ntrebat.
– Da, zâce, mamã. Nu cã-m stã gându la-nsurat, numa a vini vreme ºi
dã nevastã, zâce, dã femeie nu s-o gândit pãrintele mneu. Când, d-amu
nainte s-a gândi? Îi târzâu. Cã iel ieste mai dã vrâstã, iel o trebuit pânã nu
am ajuns io la vrâsta asta. Amu, zâce, dacã nu s-o dus, nu m-o câºtigat, io
am sã mãrg dî la casã ºi sã-m câºtig nevastã.
Atunce îpãrãteasa o stat pã gânduri. Ce bucurie mare o fost cân’ s-o
nãscut ºi ce supãrare mare a fi dacã s-andãluie fiuu dî la casa ii! Cã pã
vreme ceie când cãlãtoreu, ba n-or fost aºe înarmaþ cum îs astãz. D-apu
pã jos mereu sau cu calu, da’ bisztos – dã sigur, adecate, în rãmâneºte sã
spun – cã cu calu o mãrs ca ficior dã-mpãrat.
Când o vinit tata lui sara acasã, o spus împãrãteasa cã iaca pruncu ce
o vorbit.
– Ejnye*, zâce, ºi pânã o fost în foale o vorbit Dumnezãu pântru iel ºi
tãt cu tine. ª-amu, zâce, îi în viaþã, în trup dã om ºi pântru ce nu vorbeºte
iel cu mine?
– Nu ºtiu sã spun, numa asta m-o spus, cã iel are sã margã sã-º
câºtije Mândra Lumii dã nevastã. Cã tu ieºti mai dã vrâstã ºi inde*,
d-amu nainte, sã meri sã coþ* ºi sã vii tu napoi, ºi p-atunce... iel mai
iute a sfârºi lucru lui.
Atunce-mpãratu o trimãs on serv dâpã fiul lui sã margã
nainte-mpãratului sã vorbascã cu iel. S-o dus servu, l-o cerut pã ficioru
dã-mpãrat cã-l pofteºte pãrintele, împãratu, pãrintele lui, împãratu. ªi iel
dãloc* s-o sculat, s-o dus nainte la pãrintele lui, i-o sãrutat mâna la tatã-so.
170 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
– Pã porunca dumnetale, te-am ascultat, am ºi vinit.
– Apui*, zâce, fiul mneu, te-aº întreba ceva. Ce i-ai spus la mã-ta?
Adevãr i-ai spus, uã numa ai pominit*?
– Pãrintile mneu, aºe gândesc, cã când îi ficioru dã-mpãrat dã doauzãci
dã ani, îi dã-nsurat. Io, zâce, nu poftesc dî la dumneta sã meri amu, dacã
n-ai mãrs pân-amu. Numa sã-m dai mie avere cât gândeºti dumneta cã
amerit, cã io, dã vin napoi, dã nu vin napoi, avere ce sã cade pã mine s-o
duc cu mine.
Zâce-mpãratu:
– Ce avere ai pute sã ceri?
– Mie nu-m treabã, zâce, numa doi boi º-on car ºi on cal legat dã car.
ªi în car sã fie barem tri vici* dã aur.
D-apu biztos* cã auru bani or fost, cum spunem noi cã ban. Aºe cã la
iesta* nu i-o fost mult cerire*, numa i-o fost greu andãluire*. Cã cum sã
margã fiuu lui, a-mpãratului, dî la casa lui?! Dar nu d-aceie i-o fost greu
ºi amar cã doarã o avut scârbã cu pruncu, numa o ºtiut împãratu cã pânã-i
lume* nu-l mai vede. Cã a mere dâpã o frumoasã nevastã pã lume ºi pã
hotarã, îi greu... O fost greu.
O zâs cãtã ficior împãratu:
– Bine, fiul tatii. Fiincã io nu te-am ascultat pã vreme ceie ºi nici nu
m-am gândit la vreme ceie, lasã-mã sã mãrg io! Cã io cunosc cãile, dar tu,
zâce, nu le cunoºti cum le cunosc io. ªi-i mere, zâce, ºi nu-i ºti-ncãtrãu*.
– Pãrintile mneu, rãmâi tu lângã mama me ºi, zâce, n-am pterdut
nimica dacã mi-i da avere me ce u-am cerut.
Împãratu s-o-nvoit, da’ o zâs cã mere la-mpãrãteasã, la mama lui º-a
vorbi cu ie cã, iaca, sã-i ghete* ºi dã mâncat.
D-apu mâncare – cum þ-am spus ºi la ceie poveste – ca nucile ºi ca
nunelile* nu mai ieste! Aºte nu sã stricã cu ani dã zâle. O pus tri saci dã
nuci, ce ºtiu io câþ saci dã nunele pã car pã aur ºi s-o dus dî la-mpãrat, dî
la-mpãrãteasã, i-o sãrutat ºi s-o andãluit.
S-o t㒠dus multã lume-mpãrãþâie,
Dumnezo sã ne þâie;
multã lume albã,
Dumnezo sã ne aibe
cu sãnãtate ºi cu pace.
171
S-o dus. O trecut pân sate mai multe, pân uãraºe, iarã dân sat în sat,
ce sã vadã înt-on sat, pont* dumineca iera, cã merjeu la besericã oaminii.
Iera on copârºeu* arâdicat abunãuarã cum aº arâdica (aratã) ºezlonu*
aiesta cãtã pãrete, iera arâdicat cãtã uºe besericii, º-on uom mort acolo-n
copârºeu. Care sã bãga-n besericã-l scopeu*, care ieºe dân besericã-l
scopeu. Iel tãt o stat ºi s-o uitat.
– Ce mnirare mare, zâce, uiti-te, uiti-te! Uom mort în copârºeu ºi dã
ciuf* ºi dã râs l-or pus ºi-l scopãsc în copârºeu. Ce sã fie aci?
S-o-apropiet mai aproape iel, o lãsat boii cu caru-n drum ºi s-o tã’
uitat. Dî l-o vreme o vinit on om care o fost mai învãþat. O gândit cã
„d-aiesta întreb* io, c-aiesta m-a ºti spune cã ce-i baiu aci? C-aci treabã*
sã fie ceva!”
– Mã rog dumnetale, vii la besericã?
– Vin.
– D-apu, zâce, spune dumneta, dî ce îi mortu aiesta pus aci ºi îl
scopeºte care sã bagã-n besericã, care iese iarã-l scopeºte?
– Hãi, vrei, zâce, sã ºtii?
– Da, vreu.
– ªi io aº vre sã ºtiu cã cine ieºti.
– Io, zâce, sunt, a lu’ on împãrat ficior. Împãratu, tata mneu, zâce,
m-o fãgãdit* o fãgãduinþã ºi n-o împlinit ºi io amu m-am andãluit sã-m
fac treaba me.
– No, aºe nu º-o fãcut aista dãtorinþa lui! Cã la tãt satu îi dator! ªi
amu n-o plãtit la nime datorie, amu, zâce, care... la care i-i dator vine ºi-l
scopeºte ºi care mere iarã-l scopeºte.
– Care câtã datorie o avut?
– Amu asta, zâce, io nu ºtiu... la care câtã datorie o avut.
– Atunce zî cãtã popã, spune-i la popã, cã tãt satu sã viie ºi, zâce, la
care o fost dator. Numa la care n-o fost dator acela sã nu vie, sã nu sã
ivascã. Cã, zâce, io vreu sã întorc datorie la omu aiesta ºi sã nu sã mai
scopascã mai dãparte!
Da’ dãloc* o mãrs cela º-o spus la popã. Popa dãloc o ieºit afarã,
acol’ o lãsat sclujba*, batãr* n-ar fi foastã gata, numa o lãsat sclujba º-o
vinit º-o vorbit cu ficioru-mpãratului cã:
– Ce vrei, zâce, ficior dã crai, dã-mpãrat? Vrei sã plãteºti? Uare ai
atâta avere? zâce.
172 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
– Aºe gândesc cã am. Numa ie uiti-te, dumneta ieºti popa?
– Da.
– No, iaca, care-o scopit pã mortu aiesta acela nu capãtã nici on filer*
pânã nu traje dã doauã uãri cu cârpa* ce dã jeb pã obraz la iel! ªi care n-o
scopit, nu-i dator, acela sã nu viie la caru mneu! Numa care are la iel
datorie, o capãtã dî la mine ºi viie la caru mneu.
No, dãloc sã bagã popa în besericã ºi spune acolo-n beseric㠖 amu
tãtã sclujba s-o gãtat, amu pot mere cãtã casã, cum îi zicala –, no, le
spune:
– Aveþ grije, cã, zâce, iaca, ieste on ficior dã-mpãrat, dumnealui m-o
spus cã m-aºteaptã afarã ºi sã vorbãsc cu iel! ª-apu iel v-a spune ce-i dã
fãcut. Da’, care-þ mere acasã ºi care n-or vinit la besericã º-aciie sã viie,
da’ numa aciie care o avut la iel bani uã* ce-o-avut la mort.
Atunce s-or dus uoaminii, or ieºit afarã dân besericã. D-apu mai nainte
popa s-o dus, cã ºi lui i-o fost dator ce ºtiu io cu cât.
– No, zâce, dumnetale cu cât þ-o fost dator?
– D-apu, zâce, mie m-o fost cu cinci zloþ.
– Cinci zloþ? Du-te ºi-l ºterje, zâce, dã doauã uãri cu cârpa. O mãrs
popa, l-o ºters.
Ajuns-o aceie la on popã, cinci zloþ, sã margã sã ºteargã dâpã
obrazu mortului cel ce-o fãcut... Nu. Numa în zãdar, cã pã vreme ceie
aºe-o fost. Aºe cã t㒠rând pã rând îi mâna ºi ºterje, cãpãtau care ce.
Pânã dî l-o vreme, d-apu nu-i dãstul, vine birãuu*. D-apu º-acela cã
darã* ºi lui i-i dator.
Bine, dacã...
– Dumneta ieºti birãuu satului?
– Da.
No-apu, du-te ºi ºterje, zâce ºi vinã ºi ne-om sãmãli*.
– No-apu, zâce, vine birãuu, zâce, io ºi cumpãr boii aieºte cu car cu
tãt dî la (...) ficioru lu’ înãlþat împãrat.
– Da?Ai atâþa bani?
– Am.
– Du-te acasã ºi adã ºi-i...
Mere birãuu acasã ºi vine ºi plãteºte caru ºi boii. Sacii cu nucile le
pune jos. Vine altu, on gazdã mare, cã ºi lui i-i dator.
173
– Cu cât îi dãtor?
– D-apu, zâce, mie, cu mult.
– D-apu cu cât?
– Cu mult. No-apu, zâce, preþu la-on cal.
– Calu nu-l dau! Calu nu-i dã dat! Numa, zâce, vine birãuu ºi-þ plãtesc
io. Cã iaca birãuu m-o spus cã boii atâta ºi cam atât-ajunje*.
No, vine birãuu, apu-i plãteºte ºi la cela care o cerut calu, da’ calu
nu-l dã.
No, bine, stã lângã cal iel. Aºe pânã când tãþ-tãþ-tãþ banii ºi dâpã car
ºi dâpã boi s-or dus. D-apu mai vine o babã bãtrânã.
– D-apu ce-i, babã?
– D-apu, zâce, iaca, zâce, ºi mie m-o fost dator cu doauãzãci dã
griþari.
– Doauzãci dã griþari, babã? Atunci scoate cârpa din jeb, zâce. Ie
uiti-te, ajunje asta dumitale atâþa bani?
– Ajunje, fãtu-mneu, cã mai ales iarna, zâce, când, zâce, îi mai frig,
mã mai ºterg cu ie, º-aºe.
– Bine-i, babã, na!
Da’ pã baba nu u-o mânat sã ºteargã, c-amu ºters o fost dãstul. Dî l-o
vreme vine-on moº.
– No-apu ce-i, moºule?
– D-apu, fãtu-mneu, ºi mie m-o fost dator.
– Cu cât?
D-apu spune cã c-o coroanã.
– No, ie uiti-te, moºule, bâta asta mai mult ajunje c-o* coroanã. Da’
dacã n-ar ajunje, dumnetale þ-ajunje, cã ieºti bãtrân ºi mai uºor meri cu ie.
Bine moºule?
– Bine.
Nici pã bãtrânu nu-l mânã sã ºteargã mortu, îi dã bâta. No-apu vin
pruncii, cã la tata lui, la mama lui...
– No, zâce, nu-i nimica. Iaca, zâce, doi saci dã nuci ºi nunele,
acele tãte-tãte le goliþ jos! ªi care vã umpleþ jeburile*, apu mereþ cu
Dumnezo!
Aºe or fãcut pruncii, º-or strâns nucile ºi nunelile... (ªtii ce-s acele?
Mogyoró…)
174 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
Aºe, bugãt* ºi dãstul, cã acela sac dã nuci º-o lãsat – cã tri saci am
spus – ºi l-o pus pã cal ºi iel apoi pã jos o mãrs. O dus calu p-ângã* iel,
s-o dus. Tã s-o dus:
multã lume-mpãrãþâie,
Dumnezo iera sã ne mai þâie,
pân-o-ajuns lâng-o pãdure. Când o ajuns la pãdure, s-o-ntunecat
treaba. Hop (!), amu ce-a fi? Pã vremurile cele, sã crezi, cã o fost
sãlbãticiuni în pãduri. Aºe cã iel o stat întristat. Odatã numa o vãzut nainte
lui cã ieste on om. Da’ mare om ºi tare, c-on clop* mare!
– Sara bunã! zâce ficioru dã-mpãrat cãtã om.
– Sara bunã! zâce omu.
– Bine cã m-am întâlnit cu dumneta, cã amu, zâce, m-am bãgat în
pãdure, da’ nu ºtiu încãtrãu* sã mãrg. ªi nici nu ºtiu cãile p-aice.
– Da’ inde vrei sã meri?
– D-apu nici io nu ºtiu. Io vreu sã mãrg sã caut Mândra Mândrii
Lumii, sã m-o ieu dã femeie
– O-o-ou, zâce,-i dãparte. ªi pân’ acolo ieste tare grele lucruri. Numa,
ºtii ce? zâce. Vii cu mine ºi io, zâce, te duc la cortilu* mneu, ºi dimneaþã
ne-om andãlui.
Pânã dâmneaþã o rãmas la cortilu... Cortilu ce iera? O colibã fãcutã,
dã cine, dã cine nu, poate cã dã uomu acela dân þara ceie. Omu cine iera?
Omu care o fost la besericã în copârºeu, dã-l scopeu ºi pântru iel o plãtit,
o dãruit. Numa iel, împãratu, n-o ºtiut, ficioru cel dã-mpãrat, cã cine-i.
Nici nu s-o spus acela pânã s-o fãcut zâuã în ceie zî.
– No, zâce, ficior dã împãrat, amu, zâce, ne andãluim, zâce, ºi mãrg
cu tine.
– D-apu, zâce, amu care... uã amândoi om mere pã jos?
– Amândoi, zâce. Tu, zâce, þâi d-o lãture dã cal ºi io dã alta. ªi-ncãtrãu
oi duce io calu, înt-acolo ti-i abate ºi tu.
Aºe cã t㒠s-or dus iarã. Nu ºtiu cât s-or dus, pânã când or ajuns la on
deal nalt. Când s-or suit pã deal, cu greu s-o suit, mai ales ficioru dã-mpãrat,
cã n-o fost la drum învãþat. Omu hãþe* calu ºi calu hãþe pã ficioru dã-mpãrat
amu. ªi când or ajuns sus, ustãniþi* care-o fost? Calu ustãnit, împãratu...
ficioru dã-mpãrat, ustãnit, da’ Mortu nu! Cã pã Mort l-o purta’ Dumnezo.
175
– No-apu, zâce Mortu cãtã ficioru-mpãratului, iaca, zâce, sîntem pã
vârvu dealului. Vez, zâce, ia în parte ceie, focu acela?
– Vãd.
– Vezî-l cum strãluceºte?
– Vãd.
– Hâm. Ce gândeºti tu, ce foc îi acela?
– D-apu, zâce, nu ºtiu ce foc mare poate sã fie, cã încã aºe foc n-am
vãzut.
– D-apu io ºi cred, zâce, cã nu. Nici io n-am vãzut pân’ amu. Num-amu
þ-oi spune cine mi-s ºi cu cine mi-s. Io-s cu Dumnezãu ºi Dumnezãu te-o
pus lângã mine, tu ieºti lângã mine. Tehát*, întrã noi, întrã tine ºi Dumnezãu
eu mi-s: io sclujesc* lu’ Dumneazãu, tu-m sclujeºti mie! Aceie-i curte lu’
Mândra Mândrii Lumii. ªi acolo, fãrã dã mine, tu n-ai pute sã gheþ*. Cã
acolo a fi mare lucru ºi greu lucru. Iaca, pânã nu ajunjem acolo, c-acolo
n-om mai vorbi laolaltã, dân ce om trece, zâce, dã hotaru ii, tu mi-i vide ºi
îi vide cã ce fac, numa amu ascultã: astãz, dac-ajunjem la ie, poþ mânca,
numa apã sã nu bei! Cã astãz apa-i otrãvitã, bãutura îi uãtrãvitã. Nimic, o
datã udele* sã nu bei! Mâne a fi mâncare uãtrãvâtã, ºi apa a fi bunã.
Tehát, numa o datã mâncãm, o datã bem. Da’ dã astãz încolo sã ºtii cã ce-i
dã fãcut. Clopu aiesta, zâce, când îl pun io pã capu tãu ºi a tãu pã capu
mneu, pã tine nu te vede, numa pã mine mã vede. Când a fi pã capu mneu
clopu mneu, atunci numa pã tine te-a vide cu clopul tãu.
– Cum sã-nþãleg asta?
– Aºe cã lucru aiesta-i dî la Dumnezãu.
Aºe sã ieu* ºi sã duc pânã la curte. Darã ficioru cel dã-mpãrat o fost
bizuit* cã iel sã deie bineþe ºi sã fie ca grãitor* pântru mnirasã*. Aºe
ficioru împãratului, iel o dat bineþe, Mortu iera napoie* lui.
– Bunã zuua, Mândra Mândrii Lumii!
– Fii sãnãtos, tânãrule! Dã inde-ai vinit, cine ieºti?
– Io-s on ficior a l-on-mpãrat ºi iaca cum s-o-ntâmplat. Tata m-o
fãgãdit, zâce, cã m-a câºtiga nevastã pã Mândra Mândrii Lumii ºi iel o
bãtrânit ºi nu m-o câºtigat ºi io-am vinit ca sã vorbãsc gurã cu gurã, dacã
sã poate.
– Sã poate. Numa, zâce, pânã una ºi alta, haida ºi-i mânca. No-apu
pune mâncare acoale ºi mâncã ºi vorbeºte:
– Ieste on lucru, zâce, greu. Lucru acela, zâce, la noapte treabã sã-l
împlineºti. ªi dacã acela nu l-i pute-mplini, mai am ºapte, zâce, pari roatã*
176 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
dâpã grãdina me, zâce, care-s fãrã cap dã împãrat. Înt-aceie mai ieste loc,
zâce, ºi l-a tãu cap.
„Hâm, gândeºte iel, aci a fi greu!” Da’ t㒠s-o bizuit la Mortu.
No-apu vorbeºte cât vorbeºte, ºi ie mere s-aducã bãutura. Atunce
Mortu s-apropie ºi-nºtimbã* clopu, sã pune ºi mâncã, ºi mâncã, ºi mâncã,
ºi cela sã duce, darã iel nu mâncã. Cela sã duce dâpã cuptor ºi sã pune
acolo ºi ºede. D-apu ie nu vide dãosãbire întrã Mort ºi-ntrã... cã Dumnezãu
aºe o vrut cã-nt-on tip* sã fie ºi la faþã ºi-n mãrime ºi la voarbã.
– Cha-a-a(!), zâce, frumoasã faþã ai, tânãrule, nu ºtiu mâne-poimâne
cum þ-a fi faþa.
Zâce Mortu:
– Cum a vre Dumnezãu!
– No, no, zâce, Dumnezãu, Dumnezãu, numa io-þ dau lucru greu!
– Nu-i bai, zâce.
– No, zâce, darã dacã aºe vorbeºti... Te-ai sãturat? Na ºi be!
– N-am sucuit*, mândra me! Dâpã ce mânânc, mã hodinesc.
– D-apu, zâce, io-am sucuit sã beu ºi udele – zâce.
– Nu mi le treabã, cã, zâce, udelele nu-s aºe bune pântru om. Apa-i
bunã când þ-o treabã, numa bãutura îi uãtravã, zâce.
„Hâm o gândit ie, bine m-o spus!”
– No, bine-i ficior dã-mpãrat, fie darã aºe.
În zâua ceie n-or mai cãpãtat dã mâncat, da’ nici dã bãut. Când îi
sarã, îl duce-nt-o sobã* pã ficioru împãratului, darã ºi Mortu mere-n
urma lui.
– No, zâce, ia, aice þ-î lãcaºu, numa iaca, zâce, inelu aiesta îi aci,
zâce, pã taljer pã masã! Inelu mneu, zâce, multe capuri dã-mpãrat
o-ndiþât*! Sã nu-þ îndiþascã º-a tãu! Numa grijeºte dã iel!
– C-oi griji, zâce ficioru dã-mpãrat.
– No-apu ie sã duce, d-apu iel sã uitã. Zâce Mortu cãtã iel:
– Adã clopu tãu, zâce, adã clopu tãu!
I-l dã.
– Ascultã, zâce, ai grije, zâce, io dorm amu, apu tu stai pânã la
mneazãnoapte, cã pânã la mneazãnoapte nu-i nimic! Numa, zâce, dâpã
mneazãnoapte io-i strãjui, c-atunce-i greu!
Aºe or înºtimbat clopu, Mortu o durmit, iesta o stat º-o strãjuit,
împãratu. Când o fost cãtã* mneazãnoapte, s-o sculat... darã l-o sculat
177
pã iesta... pã Mortu. Mortu s-o sculat º-o luat clopu lui ºi... s-o culcat
ficioru cel dã-mpãrat ºi dâpã mneazãnoapte or vinit, la on fãrtai* l-on
ceas, or vinit doauãsprãzece sclujnice*, care ierau a lu’ Mândra Lumii,
la-mpãrãþâie ii.
E-e-ei, odatã ie inelu. Iel nu zâce nimica, cã iele-l videu cã doarme.
Mortu vide cã ce fac! Când or dãºtis* uºe, ºi iel o ieºit afarã ºi haida în
urma lor! O vãzut cã fug cãtã mare, trag acolo cãtã mare ºi iel o mãrs.
Când or ajuns acolo:
– He-e-e, amu... amu iar-avem on cap! Iel iute s-o þâpat* º-o prins...
Când o þâpat inelu iele-n mare, iel l-o apucat. Iele n-or vãzut Mortu. A
fujit napoi t㒠râzând ºi cu voie bunã dãnþãlând* cã iarã au on cap dã
ficior dã-mpãrat. O gândit Mortu: „Lasã numa, lasã!”
Când îi dimneaþa, pânã ce nu s-o sculat Mândra Mândrii Lumii, iesta
l-o sculat pã ficioru cel dã-mpãrat.
– Na! zâce. Ai grije, zâce, amu iarã-om face... Numa astãz numa-om
be apã! Da’ inelu-i acoale.
No-apu, dâpã ce sã scoalã Mândra Mândrii Lumii, mere acolo-n sobã,
vede inelu pã taljer.
– D-apu, zâce, n-ai durmit tãtã noapte?
Nu, am strãjuit, zâce, c-aºe m-ai poroncit sã strãjuiesc.
– Aºe-i, da, zâce.
– Doarã, zâce, n-am fãcut lucru bun?
– Darã* nu, zâce, cã-ncã pân’ amu, zâce, nu s-o-ntâmplat cã inelu sã
fie pã masã, pânã când amu tu ai strãjuit! Numa te-oi vide-n noapte viitoare!
O gândit ie cã-n noapte viitoare mai somn i-a fi ºi t㒠l-a fura somnu.
O temat sclujnicile, o pus o ocarã, o pus o iesta*... pã iele:
– D-apu n-am z⒠io?...
– D-apu cã fãcut-am, cã l-am dus în mare...
– Cum l-aþ dus în mare, cã ia aci-i inelu, iacã-l ni*, pã jejet*!?
– Ho-o-ou!
– D-apu lasã numa, zâce, ºtiu io ce face. Îl ducem noi la noapte. Da’
dã ceva vrãjitoare o fi cu iel?!
– Nu-i nime, zâce, cu iel! – Mândra Lumii. Nu-i nime cu iel! Numa,
zâce, o strãjuit.
– Noi nu l-am vãzut, c-o durmit când noi ne-am dus.
– Apu cum sã poate?
178 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
– Aºe sã poate, zâce, inelu-i dã faþã! Gândeºte Mândra Lumii: „Lasã
numa. La noapte s-a urî* iel!”
Când îi... dã-i duce darã dã mâncat, nu mâncã.
– Cum? zâce. Nu mânci?
– Nu, zâce, cã io dacã mânc o datã, ieste cã mânc ºi dã doauã uãri, da’
ieste dã mânc num-o datã-n sãptãmânã.
– Hâm! ª-apu udele...
– Nu, zâce, udelele-s uãtravã, zâce. Apa îi bunã.
– N-ai folosit nicicând udele?
– Nu!
Îi dã apã, be. Vorbeºte cât vorbeºte, mere ºi ie ºi vorbeºte cu
sclujnicile ii.
– Aveþ grije! Voi mâne, zâce, înt-aºe loc sã duceþ inelu...
Pânã când iele o iesta, º-or înºtimbat clopu, o bãut apã ºi cu Mortu
vorbe.
„Hei, gândeºte ie, lasã numa! Mâne, dacã nu sã rãuºeºte, poimâne te
omor io!” – o gândit. Zâce cãtã Mort:
– Ficior dã-mpãrat, pântru ce ieºti tu dã-nsurat?
– D-apu, zâce, ca toþ uoaminii! La vrâsta asta sã-nsoarã!
– ªi cum dã nu te-ai însurat în þara ta, dã ai vinit aice în þara me?
– Io, zâce, am spus cã pã Mândra Lumii o ieu dã femeie ºi iaca, zâce,
am vinit aice, dacã þî-s dã plãcut, bine, dacã nu, nu.
– Bine, zâce, îm ieºti dã plãcut, numa încã on lucru greu mai ieste. ªi
dacã-n noapte asta, zâce, îi împlini, apoi poate ca a ta oi fi.
Când vine sara, iarã i-o pus inelu cum l-o pus în sara dintiie. Aºe,
bogat* ºi dãstul, cã pân’ la mneazãnoapte o durmit Mortu ºi dâpã
mneazãnoapte o durmit împãratu... ficioru dã-mpãrat.
E-e-ei, d-apu când îi dâpã mneazãnoapte ºi mai ferbinte vin sclujnicile,
sfãdindu-sã.
– Sã nu cãpãtãm ocarã, îl ducem la a ºaptile hotarã inelu. Gândeºte
Mortu: „No, no, duceþî-l numa! Pã inde mereþ voi ºi io mãrg!” Sã andãluie...
Amu îl clãteºte* pã ficioru cel dã împãrat, doarme.
– No, videþ cã doarme? Amu dac-am mere dâpã doamna noastã, sã-l
vadã cum cã doarme, apu, zâce, ar crede cã l-am dus inelu. Num-aºe
dacã-l ducem, iarã nu ne-a crede ºi numa ne-a bãjocori ºi ne-a ºi bate.
179
Da’, zâce, ie prãbãleºte*, zâce, ºi te du º-o scoalã ºi vez ce palmã-þ traje!
Cã, zâce, o dat-am prãbãlit ºi m-o cârpit o palmã dã mai* nu am murit.
No-apu, zâce, nu, haidam merem, ducem.
Înde l-or dus? L-or dus pânã la o pãdure dãparte tare, pânã la ºapte
hotarã. ª-acolo întrã nãºte spini, porumbei*, o þâpat inelu.
– No, d-aice, zâce, nu..., nu-l mai duce nici vrãjitoare vrãjitorilor.
Aºe iele s-or dus cu voie bunã cãtã casã, râzând, dãscântând. Mortu
iarã sã duce cu voie bunã, cu inelu!
Când o ajuns iele acasã, s-or dãzbrãcat, s-or culcat. ªi Mortu s-o pus
ºi o pus inelu ºi când o fost dimineaþa, l-o sculat pã ficioru dã-mpãrat ºi
o-nºtimbat treaba: iel o grijit dã inel, ficioru cel dã-mpãrat.
ª-apu când o vinit Mândra Mândrii Lumii înlontru, iar-o vãzut inelu!
– A-a-ai, bunã sclujbã* ai avut º-astã noapte!
– Tare bunã, zâce. Dumnetale nici nu poþ gândi cã dã inde o trebuit
s-aduc io inelu aiesta. Da, l-or furat! Numa l-am adus io napoi!
– Aºe?
– Da! C-ai zâs sã fiu om pântru însurat, cã io numa aºe mã poci
însura dacã lucru l-oi gata.
– Aºe!
– No, apu, zâce, astãz doarã oi cãpãta dã mâncat?
– D-apu da, dã mâncat, dã mâncat îi cãpãta.
ª-apoi când o fost la vreme mâncãrii, i-o dat. Numa n-o fost uãtrãvit
mâncare, c-o grijit Dumnezo d-ace*. E-e-ei, d-apu mâncã ficioru cel
dã-mpãrat, apu zâce amu:
– ªtii ce? Aº vre sã mai vãd soba* ceielaltã, zâce, inde, dacã ne-om
cãsãtori laolaltã...
– Ha-a-ai, zâce, haida º-o vez.
ª-ap-or înºtimbat clopu, cela s-o pus º-o mâncat. Ie pânã ce-o fost
p-acolo o vinit ºi l-o temat* pã ficioru dã împãrat, s-o dus o arâtat soba.
No-apu când i-o arâtat:
– Amu, zâce, poþ mere, zâce, dacã-þ treabã, zâce, apã ºi udele.
S-o dus iel napoi, o-nºtimbat iarã clopu. Zâce Mortu:
– Amu tu te du! Amu îi vide, zâce, amu io-i fi junerile*, zâce, io!
zâce. Numa-i vide cã ce s-a-ntâmpla!
ª-apu bine. Mere cela, darã ascultã ficioru cel dã-mpãrat, sã duce iel
dâpã cuptor º-ascultã. Vine ie dî l-o vreme gata, aºe ca mnirasã*, darã.
180 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
ª-apu sã pune cela ºi o iubeºte... s-o iubascã, darã, ie s-azmuceºte* o
datã, s-azmuceºte dã doauã uãri, s-azmuceºte a triie uarã, sã dã pãstã cap,
sã face o scroafã cât mai mare! Numa ºi Mortu s-o da’ pãstã cap, s-o fãcut
on ver* aºe cât on derm* (ºtii ce-i dermu? Dî la fântînã!) dã nalt! Eh, apu
dã-te l-o bãtaie, apu sã bat, apu sã bat, apu dî l-o vreme veru o joieºte* pã
scroafã, apu îi taie cu colþî foalile ºi ce sã iasã d-acolo? ªapte draci, unu
ca altu dã tari!
– No, zâce dracii, scãparãm dân burduhu femeii! Haida sã merjem!
Fug care-ncãtrãu* c-or scãpat dân foalile femeii. Iesta stã-ntristat
colo napoie cuptorului, ficioru dã-mpãrat, cã încã aºe n-o mai vãzut.
Zâce:
– Amu ieºi d-acolo dã inde ieºti, haida! Adã clopu-ncoace, haida,
zâce, io ºi cu clopu mneu ºi cu a tãu, da’ tu, zâce, la lucru aiesta nu poþ cu
clopu mneu.
Iel când îº lua clopu în cap atunce tã’-tã’-tãte vide nainte lui ºi pã
Dumnezo ºi înjerii ºi dâpã porunca lu’ Dumnezo lucra. Atunce u-o dus pã
Mândra Mândrii Lumii aºe tãietã-nt-o covatã pânã la marjine mãrii ºi u-o
spãlat bine ºi u-o udat cu apã viietoare. ªi atunci o-nviiet. D-apu ie pã
ficioru dã-mpãrat l-o vãzut. Amu, e-e-ei-ha!
– D-apu, zâce, bine-am durmit.
– Bine, da, zâce ficioru cel dã-mpãrat, dacã nu ieram io, durmei pã
veac.
– Cum aºe?
– D-apu, zâce, aºe, zâce, cã nu ºtiu cu ce te-ai luptat, numa te-o omorât.
Te-am adus aice ºi te-am spãlat ºi te-am udat cu apã viietoare º-ai înviiet.
– M-o spus mie, zâce, o bãtrânã, numa, zâce, bãtrâna ceie nu ºtiu
inde locuieºte amu în hotaru mneu, cã aceie tare – tare mult ºti face ºi
dãsface.
Adecate ie ave vrãjitoare care-i vrãje, care-i face ºi sã fie bine ºi sã
fie rãu.
– No, apu d-aci încolo, zâce, tu îi fi soþu mneu! Cã m-ai miruit*.
M-ai adus, zâce, la o viaþã frumoasã, care n-am mai avut.
Aºe, când o auzât bãtrâna d-acolo dã inde-o fost, cã Mândra Mândrii
Lumii îi mãritatã dâp-on ficior dã-mpãrat, mai murit-o bãtrâna ca sã nu
facã bai. Batãr* cã Mortu i-o spus la ficioru dã-mpãrat cã sã grâjascã!
Tãte lucrurile îs bune, numa vrãjitorile nu-s bune! Iele lucrã cu dracu ºi
iele pã dracu bagã-n om.
181
Aºe, bugãt ºi dãstul, cã cu asta Mortu s-o ca-mai-dus! ª-o rãmas
ficioru cel dã crai cu Mândra Mândrii Lumii. ªi când o fost la vreme ceie
cã bãtrâna o ajuns acolo la-mpãrãteasa – cãþauã bãtrâna! –, o iesta* cã
sã-i deie mnilã*, cã îi bãtrânã, ºi persze*, Mândra Mândrii Lumii dãloc o
mãrs ºi i-o tãiet on dãrab* dã pitã ºi la bãtrâna nu i-o fost dãstul. O zâs sã
facã bine sã-i deie ºi o jumarã!
– Cã, zâce, baba, zâce, multe hotarã o umblat ºi dãsculþã ºi fãrã hane*
ºi slabã ºi cum... Numa, zâce, mult þ-am ajutat i-odatã! ªi º-amu vre baba
sã-þ ajute. Aºe babã slabã cum mi-s.
– Ce-m poþ dumneta ajuta?
– D-apu, zâce, io-þ poci ajuta sã fii cu mul’ mai frumoasã ºi sã nu mai
îmbãtrâneºti!
– Da? zâce. Apu cum, babã?
– Ie uiti-te, zâce, ai þucur*?
– No, du-te adã tri coþche* dã þucur!
Pã tãtã* coþca o pus tri picuri dã leacuri dânt-o ieguþã*.
– No, zâce când o picurat pã coþca-ntiie, ast-o gustã!
O luat, u-o mâncat. No, o picurat pã ceie* coþcã... Aºe dã tri uãri tri
îs noauã. Darã ºapte diavoli o fost în femeie, º-amu noauã s-o bãgat în ie.
Când o gãtat coþca a trie uarã, s-o dus... baba s-o ca-mai-dus! Dãloc
s-o-ncordat, dãloc o fost înfurioasã, nu i-o trãbuit nimica, nu i-o trãbuit
nici om p-îngã ie, nici nimic odatã! Dãloc l-o-azvârlit pã om ºi sã margã
cu porcii! Purcari* numa, nu-i mai treabã om*! Ap-amu iel dac-aºe o-ajuns,
s-o rugat dã ie cât s-o rugat, da’ ie i-o tras o palmã la ficioru dã-mpãrat dã
s-o-mbãtat! Nu i-o mai trãbuit, nu io mai vinit voie dâpã femeie. Ap-o
mãrs cu porcii. Mãrgând astãz, mãrgând mâne, ce sã sã-ntâlneascã în
pãdure c-on uom iarã.
– D-apu ce-i, zâce, ficior dã împãrat?
– D-apu cine ieºti dumneta dã mã cunoºti?
– D-apu, zâce, tu nu mã cunoºti?
– Nu.
– Hâm. Nu-i dãmult dã când ne-am dãpãrtat dã olaltã*, ne-am
dãspãrþât. ª-amu, zâce, io te cunosc pã tine ºi te-aº cunoaºte pânã-i lume*,
cã Dumnezãu îi cu mine. Da’ Dumnezãu a fi ºi cu tine! Numa s-asculþ
iarã dã mine, zâce. Io-s Mortu!
– Da?
182 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
– ª-apu cum d-ai ajuns purcar?
– D-apu, iaca cum.
– Da, da, numa no-aºe! Numa, zâce,-i pãcat c-am lãsat noi pã baba
ceie care o dus diavolii-n femei! Numa nu-i bai, zâce, pã mine nu m-a
omorî ie!
– Aºe, no, haida! Haida, zâce, cu porcii amu, zâce.
– Da’ nu mã duc, cã mã bate dacã mã duc mai iute.
– Haida numa, zâce, cã io-i mâna porcii. Amu, zâce, îi lua tu clopu în
capu tãu.
No, mânã cela porcii, mânã ºi dãloc sã-ncarcã ie dã iesta.
– Bine, bine, zâce, am vinit, am vinit mai iute, numa amu m-i foame,
zâce.
– No, zâce, lasã cã-þ dau io þâie dã mâncat!
Iesta apoi îº ie clopu, sã duce acolo, apu sã iesta... luptã cu ie. Apu dã
sã margã*, iarã o-nvinje, numa atunce no-aºe, numa dãloc o iesta… u-o
trântit la pãmânt ºi o luat sabie dân mâna lu’ înjeru lu’ Dumnezo ºi i-o
tãiet foalile. Atunci s-o-ntristat, c-o vãzut ºi ficioru cel dã-mpãrat cã îi
adevãr, cã aiesta-i dî la Dumnezo mânat.
No, haidam! Iarã pune în covatã ºi hai cu ie pânã la mare, º-o spalã.
Zâce amu pânã n-o-nviie:
– Doauã lucruri grele þ-am ajutat, a triile – dântâie o fost, zâce, drumu,
cã ºi l-acela þ-am ajutat, zâce, a doauâle îs aste ºi acele doauã cu inelu,
zâce. Amu plata ce u-ai plãtit pântru mine þî s-o întors, numa dã astãz
nainte baba n-a mai vini. Cã io amu, zâce, cu înjeru lu’ Dumnezo mã duc
º-o ºterg dâpã faþa pãmântului ºi tu îi râmâne în pace ºi cu sãnãtate cu
Mândra Mândrii Lumii. ªi dacã trãiesc, º-astãz laolaltã petrec! Mortu s-o
dus º-o sfârºit, pã baba u-o ºters dâpã faþa pãmântului. ªi dacã Dumnezãu
o vrut aºe sã fie cu Mândra Mândrii Lumii, s-o cãsãtorit ficioru dã-mpãrat
i s-o sfârºit, da’ numa pân aceie cã o fost cu mnilã cãtã Mort. D-aceie-i
bine cã omu nu rãu sã facã, ce bine, cã binele aduce bine, da’ rãuu rãu
aduce.
Îþ mulþãmãsc.
183
UOMU CU CULCUªU
Aºe o fost înt-on sat on ficior º-o fatã dã sãrac. Numa fata tare o fost
frumoasã. Ficioru tãt* îi fãgãde* cã dacã u-a* lua º-a mere* dâpã iel, ie*
n-a trebui sã lucre, cã iel are atâta avere dã ºi dacã or fi zece prunci pângã*
ie, º-atunce a ave ce mânca ºi ce be.
Fata zâce cã:
– Nu, zâce, cã, o datã, zâce, pãrinþii tãi nu or ave voie* sã mã iei, cã
n-am avere. A doaua uarã, zâce, sã poate vuji* dã t-i urî* dã mine º-apu
arunce-i sta sã mã þâpi* în lume.
– Nu! Ascultã, tu dragã, numa m-ascultã, cã nici o zmântã* nu-i ave
dacã-i fi cu mine, zâce. Io, zâce, am avere, cã avere cât-o am, zâce, la
ºapte înº, la ºapte gazde* sã sã-mpãrþeascã º-atunci ar fi frumoasã avere
la fieºtecare.
– Nu-i voarbã, zâce, cã pont* d-aceie. Mai bine-ai fi sãrac, cã mai cu
drag aº mere* dâpã tine dãcât aºe. Nu cã, zâce, nu-m place dã tine! îm
place. Cã vãd cã mã iubeºti tare.
D-apu atât-atâta, pânã când sã-nvoieºte fata ºi sã mãritã dâpã iel.
D-apu cum o zâs fata? Pãrinþii lui nu tare-o vrut. Numa tata ficiorului o
zâs cãtã mama ficiorului:
– Tu muiere, atâta avere are pruncu nost cât în sat ºapte gazde. Apu
dacã n-a pute iel þâne o muiere, zâce, cu cilediu* ii* cu tãt – sã nu aibe ie
avere dar㠖, ap-atunce n-a pute ºi dacã a ave ie dã ºapte uãri atâta cât are
pruncu nost.
– No bine, no, zâce gãzdoaie, iei-o darã.
Uo ºi luat. E, numa c-o trecut dân vreme, apu ºtii cã când îi sâta
noauã º-aceie t㒠pân cui sã pune, d-apui dacã sã veteºte*, mai ajunje ºi
pã jos. Aºe ºi s-o-ntâmplat. Când odatã t㒠sã gândeºte iel cã uare dî ce
u-o luat. Cã frumoºaþa trece ºi iel cu sãrãcie-n spate îi cu ie. Haba* are iel
avere, cã îl mustrau ceielalþ:
184 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 185

– No, tu cu muiere ce mândrã n-ai adãugat cãtã* avere ta nimica. – Inde m-ai fãcut, acolo m-ai fãcut, numa merem sã ne culcãm. Numa
Noi, zâce, ºi dacã u-am luat, cum îi aºe-i, da’ trãieºte dânt-a ii! Da’ tu o þâi ºi tu vii cu mine.
dânt-a tãu! – Bine, zâce, cã mãrg.
Neacã astãz, neacã mâne, dî l-o vreme sã gândeºte: „No, lasã numa Mere dirept la jireada ce dã fân, iera acolo scara, o fãcut acolo pã fân
cã fac io sã mã lese!” D-aºe ºi iel iera corhei*, nu-i voarbã c-o ºi avut dân culcuºu. No, sã culcã. T㒠sã gândeºte iel cã ce vinã sã afle. Sã uitã: iera
ce be. (ªi io am avut gazdã care o fost corhei.) Hhe! mândru, stele, sã uitã la stele, dî l-o vreme zâce:
Zâce-nt-o sarã cãtã ie: – Ce-i aceie acolo, zâce, stelile acele?
– Tu, zâce, pân-amu tãte-or fost cum or fost. ªi tu ai fost mai tânãr㠖 Acele, zâce, îs Fuºteii.
ºi io mai tânãr. Amu aºe culcuº îm fã care nici o zmântã sã nu aibe!! Iarã sã mai uitã:
– No, no, zâce ie, faceþ-oi, faceþ-oi. – D-ap-aceie acolo, zâce, acele?
D-apu, ca ºi-nante* d-aceie, ie i-o scuturat sãlmãjacu* sã fie puhab* – D-ap-aceie-i Coasa.
ºi când îi... Vine dî la birt* sara, zâce: – D-apu, zâce, acolo, zâce, acele stele?
– Aci m-ai fãcut culcuºu? – Aceie-i Cãruþa.
– D-apu inde þî l-oi face? – D-apu, zâce, acele, ia* acolo?
– Hei, mama-ncoace, mama-ncolo a ta!! – Dã sã margã*! O bate. – Acela-i Ursu.
– No, zâce, d-apu inde sã-þ fi fãcut? În colnã*? – D-ap-acele multe laolaltã?
– Acolo, zâce, m-ar fi plãcut sã dorm. – Aceie-i Gãinuþa!
– În colnã? No, nu-i bai, zâce, cã mâne sarã acolo þî l-oi face. – Ai, f... tã-te dracu, zâce, aici m-ai fãcut aºternutu, inde sã sã cace
– Acolo, darã! Gãinuþa pã obraz la mine?! – D-apu dã sã margã!! O bate.
Când îi în ceie sarã, iarã vine bat acasã. Mâncã dã mâncat, cineazã Zâce:
darã cât cineazã. – Ai grije, mã, cã sã uitã Ursu la tine, ºi sã ºtii cã vine ºi mã scoate pã
– Inde m-i culcuºu? mine ºi te omoarã pã tine.
– Apu haida, zâce, cã ai zâs cã-n colnã. E-ei-ha! Dãloc u-o lãsat ºi nu u-o mai bãtut. Aºe cu asta poveste-i
Mere-n colnã: gata. Dacã trãiesc, º-astãz îº veselesc. Dacã nu, or murit, s-or hodini.
– Ap-aice sã dorm io?! Apu iarã dã sã margã.
– D-apu inde sã þî-l fi fãcutã? Amu-n casã n-o fost bine, aice nu-i
bine. Pã t㒠locu*, inde zâci þî-l fac, numa sã fie bine.
O bate iarã.
– Mie, zâce, pã jireada* ce dã fân sã-m faci mâne sarã.
No, gândeºte ie cã darã amu pã jireada ce dã fân sã-i facã. Când îi
ceie sarã, iarã vine bat, iarã ce ºtiu io ce.
– Amu, zâce ie, amu ºtii ce? Dacã m-i ºti spune cã inde ai zâs ieri
sarã, numa aºe îi ºti cã inde þ-î culcuºu!
T㒠sã gândeºte, amu vede iel cã-i prins. Amu nu-i ca-n cele sãri cã
„hop! ap-aice m-ai fãcut?!” T㒠sã gândeºte, t㒠sã gândeºte... Dî l-o vreme
i-i somn. Zâce:
186 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
ÞÂGANU CA FISCARê
Aºe o fost odatã
ca ºi niciodatã,
din poveste multe ieste,
mândre ºi frumoasã,
s-ascultaþ dumnevoastã!
O fost on domn mare. La domnu acela tare i-o plãcut sã umble cu
hinteuu* încoace-ncolo, pã cum aºe s-o ºi-ntâmplat odatã. Zâce cãtã*
cociº*:
– Mãi cociºule, amu, zâce, m-am gândit cã ia*-i vreme bunã, varã,
avem vreme, merem, zâce, dân uãraº în uãraº sã videm lume cu uãtii*. Cã
poate cã tu, zâce, dacã io-i muri, nu-i mai fi cociº la nime*, zâce, aºe cum
ieºti la mine ºi nu-i vide lume cu uãtii. Io u-am mai vãzut, numa tãt mai
iesta*... s-o vãd odatã ºi io.
– ª-apu bine, domnule, zâce, dacã gândeºti dumneta, prind* caii la
hinteu ºi merem.
Aºe s-o ºi-ntâmplat. O prins caii la hinteu. Când o fost gata prinºi, o
stat nainte curþî, o vinit domnu, s-o suit în hinteu. D-apu pã vreme ceie
n-o fost ca º-amu, amu mere cu repülõgép*, mere cu ce vre iel, cu... auto,
cu ce iel mere. Da’ îi sigurat* cã oriinde mere iel nu treabã sã-º puie bani,
ca cân’ merem noi la bold* cu budilarãºu*-n jeb*, iel º-acolo are atâta
ominie*, cã numa pã poºtã pune banii ºi, bogat* ºi dãstul, aºe-o fost ºi în
trecut la domni.
ª-aºe mãrgând, ce ºtiu io-n ce uãraº or ajuns, în ce nu, numa dãstul
dã dãparte-or mãrs. Zâce domnu cãtã uom, cãtã cociº:
– No, cociºiule, aici am sucuit* io sã mânc, zâce, uã la mneazãzã*,
uã când ajung. Traje înlontru aice la birtu aiesta, la cãfana* asta, ºi aice-om
mnezãza*.
187
No-apu bine-i. Traje înlontru* cociºu, dãsprinde*. Domnu mere în
cãfanã ºi rendeleºte* mâncare ºi ce ºtiu io ce. ª-apu trimete ºi la cociº
sã-i ducã. Ce i-o dus la cociº? I-o dus tri uoauã ferte. Ugyan* ºi domnu
atâte o mâncat: tri uoauã ferte.
Când o fost mâncat, zâce cãtã cãfãnarãº*:
– Iaca ni*, adresa m-i asta, dã-m adresa ta, s-o ºtiu ºi io p-a ta. Numa,
zâce, oi trimete io banii.
Aºe, bugãt* ºi dãstul, cã, ha-a-a, îi pare bine la cãfãnarãº. Cã dacã i-a
trimete banii, nu i-a trimete pont* cât o ajuns acele! Apu tãt aºteaptã
cãfãnarãºu cã sã-i trimatã banii, domnu nu mai trimete.
Când îi odatã, vine cãfãnarãºu la domn. Cum o vinit, cu maºina o
vinit, uã* cu ce-o vinit, zâce cãtã domn:
– Apu, domnule, zâce, apu tu te-ai uitat* dã mine?
– Dî ce?
– D-apu, zâce, iaca, atunci º-atunce, ani dã zâle d-atunce o trecut ºi
n-ai plãtit mneazãza!
Teamã cociºu acoale dã faþã, º-o-ntrebat cociºu:
– Cunoºti uomu aiesta?
– Cunosc. Iaca d-acolo ºi d-acolo îl cunosc. ªtii cã am mâncat la
dumnelui, am mnezãzat.
– Aha! Bine-i. Num-aceie-i, zâce. No, zâce, te du cãtã casã ºi þ-oi
trimete, zâce, banii.
– D-apu dã-mi-i amu.
– No-apu haida cã þî-i dau º-amu.
E, numa domnu ceva numa pãstã acele... preþu la ºasã uoauã o vrut sã
iesta*... E, d-apu cãfãnarãºu o zâs:
– H-apui, domnule, stai! Asta nu-i dãstul!
– Apu cum aºe?
– D-apui, zâce, asta aºe mere, cã, zâce, dumneta ai mâncat atunce cu
cociºu la mine ºasã uoauã. ªi dacã vrei sã-m plãteºti iac-atâta º-atâta!
Aºe sumã o cerut cãfãnarãºu cã la grof i-o pãrut pre mult.
– Bine, zâce, dacã nu te-nvoieºti atâta, ne dãm la leje*, numa sã nu te
superi cã a fi mai mult dãc⒠cât io am cerut!
– N-a fi mai mult! Du-te numa ºi mã dã la leje. ªtiu io cât ajung* ºasã
uoauã!
188 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
Mere cela napoi, îl dã la leje pã grofu. D-ap-amu, ºtii, fiscarãºii* cu
notarãºii* îs una. No, d-apu-i trimete la grofu sã margã sã steie la leje.
No-apu mere grofu. Ce? Poronceºte la cociº, prinde cociºu caii la cocie...
uã, cum oi zâce, la hinteu*, haida cu hinteuu pân’ acolo.
Când ajunje acolo, ce ºtiu io la birãime*, no, dã bineþe.
– Dumneta ieºti acela º-acela, cutare ºi tare nume, grof?
– Io.
– Apu, zâce, cunoºti cã la uomu aiesta ai mnezãzat cu cociº cu tãt?
– Da.
– Apoi, cunoºti aceie cã iaca cu atâte uoauã ieºti dator?
– Cunosc.
– Eh, numa stai! D-atunci o trecut o vreme lungã ºi dân uoauãle acele
ºasã ar fi scoasã cloºca ºasã pui, dî l-aciie ºasã pui în cela an ar fi foastã
uoauã, sã nu spunem mai mult dãc⒠tã câte ºasã: dânt-on uou on pui, dî la
puiu acela ºasã uoauã, apu-i aºe, ap-aºe! ap-aºe! Pânã cã ajunje la o sumã
tare mare.
– Apu, zâce, dumevoastã uºor sãmãliþ*. Numa, zâce, cum sã dau io,
zâce, amu pã ºasã uoauã tãtã avere me?!
– Dacã n-ai plãtit atunce, îi face aºe cã-i plãti amu dacã s-ajunje,
dacã nu, îi face ce-i pute, numa asta trabã s-o dai.
– Bine, zâce, mai daþî-m vo câteva zâle sã mã gândesc.
– Capeþ, zâce, cã tãdauna* capeþ... capãtã fieºtecare zâle sã sã
gândeascã cã sã plãteascã, uã sã nu plãteascã. Numa, zâce, dacã nu, s-a
litãþî* avere ºi asta trabã s-o plãteºti dã îi vre, dã nu-i vre!
– Bine.
– No, zâce cãtã cociº, merem.
Nãcãjit grofu.
– Mã, zâce, nu m-ai putut aduce aminte? zâce.
– D-apu, zâce, o vinit cãfãnarãºu la dumneta ºi te-o-mbiet nu cu atâta,
numa dumneta n-ai vrut! Amu cum îi vre dâpã spusu mneu?!
– D-apu, zâce, n-am vrut, nu. Rãu am fãcut.
No, trece o zî, trece doauã, mere-on þâgan, care mai mere ºi-i tãie
lemne ºi mai mãtura p â n . . . Nu-l vede pã grofu… Zâce cãtã cociº:
– Inde-i domnu?
– Îi beteag*.
– Ce-i cu iel?
189
– Îi nãcãjit tare rãu.
– Da?
– Da. Îi nãcãjit rãu.
– Dî ce?
– Gândeºte numa, zâce, iac-atunce º-atunce am fost cu domnu, zâce,
pânã iac-acolo º-acolo. ªi domnu, zâce, o zâs cã sã merem acolo-nlontru*,
c-acol-om mnezãza. ªi ne-am bãgat acolo-nlontru, am mnezãzat. La
domnu i-o dat tri uoauã, pã cum spune iel ºi mie iarã tri, io asta ºtiu, cã io
le-am mâncat... cã tri uoauã. ª-ap-amu, zâce, o vinit cãfãnarãºu nainte
d-asta cu câtãva vreme ºi sã-mpece cu iel, n-o vrut. Amu, zâce, i-o vinit
sã margã sã steie la leje ºi ºi io am mãrs cu iel darã ºi iaca cum i-o ieºit,
zâce, cã tãtã avere n-ajunje cu cât îi dator.
– Cum ai spus? Ie mai spune o datã!
– D-apu aºe, zâce, c-amu cu atâta i-i dator cã tãtã avere nu ajunje cât
o ajuns* acele ºasã uoauã.
– Hha! vez, zâce, þâganu-i þâgan, numa, zâce, io n-aº sta pã leje ceie.
– Cã n-o stat! Numa i-o spus cum cã vine ºi-l litãþeºte.
– Pânã nu vine ºi litãþeºte, du-te ºi spune la domnu cã io mãrg dã
fiscar㺠lui.
– Mãi, zâce, tu-i mere dã fiscarãº... (râde)
– Da, da, da, da!
– Mere cociºu la grofu, zâce:
– Mã rog, domnule, îi aici þâganu. Apu, zâce, o zâs cã dac-ai face
bine, zâce, sã-l asculþ pã iei. Cã iel zâce, iel þ-a fi fiscar㺠ºi nu-i bucta
avere.
– Ugyan mán*, zâce, d-apu cum gândeºte iel deptu*. On þâgan a face
pãstã leje împãrãteascã?! D-apu cã leje împãratului îi leje tare!
– Nu-i bai, zâce. (...) (Scurtã pauzã.)
– No, aºe, bugãt* ºi dãstul cã... he-e-ei, d-apu sã duce þâganu... mere
cociºu ºi îl mânã acolo la domnu.
– D-apu, bunã zuua!
– Bunã zuua!
– D-apu ce-i, domnule?
– D-apu, ia ni, ºi beteag, ºi nãcãjit, ºi vai º-amar!
– Dã astãz nainte nu fii nãcãjit, mã rog domnule, cã, zâce, dacã þâganu,
zâce, nu lucrã cu mânile, cu putere, lucrã cu minte! Capu ºi minte!
190 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 191

– Da? ª-apu ce ai pute... am drept?! Nu þâneþ nici cãtã* aiesta, nici cãtã aiesta, cã io nu þân nici
– Când treabã, zâce, sã mai meri*, uã* dacã nu te-or tema, te cãtã unu. Iel o mâncat tri uoauã cu cociºu cu tãt, ºasã. Iel o fert ºasã uoauã
ielenteºte* cã meri ºi duci fiscaraº. Numa cred cã, domnule, nu m-i lãsa ºi le-o dat sã mânce l-amândoi. Aºe-i?
cu hanile* aºte sã mãrg?! – Aºe.
– Nu, cã te-mbrãc io!! zâce. No, mã rog, cinstitã leje, dumneta le-ai fert, uã dumnelor le-o fert?
Apu când vine vreme ceie, amu aºteaptã domnu cã amu uã l-or grãi, – Io le-am fert! zâce.
uã... E!! trimete domnu cã iel vre ºi mai steie o datã la leje! ªi iel îº duce – No-amu, zâce, dacã vreþ dumnevoastã sã faceþ o leje curatã ºi
fiscarãº. Bine-i. No, haida! dreaptã, spuneþ dumnelui sã fiarbã ºasã boabe dã cucuruz ºi sã-l semine
Aºe, bugãt ºi dãstul cã mãrg acolo, îl duce darã cociºu ºi pã iesta... º-apu sã vadã cã ieºi-u-a cucuruzu? S-or aflat ruºinaþ birãime* º-o zâs cã:
lângã grof ºede (râde) fiscarãºu, þâganu. – Drept are domnu fiscaraº! Nu mai tãrgyãlim*! Dacã vrei, stai pã
– Când ajung acolo, mere-nlontru domnu: preþu uoauãlor, dacã nu, nu, numa leje tu o plãteºti.
– Bunã zuua! Aºe þâganu tã sus s-o arâdicat* dã pãrere dã bine, cã hát igaza volt*,
– Bunã zuua! drept o avut. Aºe darã d-acoale încolo þâganu º-o luat cizme galbine,
– No, d-apu ce-i? miþãlã* dã ptele*, º-apu iel o fost domn d-acoale-ncolo. D-atunce au þâganii
– D-apui m-am gândit, zâce, m-am adus on fiscaraº. Num-amu io cizme bürgere csizma* ºi miþãlã dã ptele.
l-am adus, zâce. Apu dac-oi bucta, oi bucta, dacã nu, nu, zâce. No, poveste-i gata.
– Da? D-apu-i, zâce, bine darã! ª-apu nu ieºti hajlandó* sã plãteºti?
– Nu, zâce, pânã iese ºi leje asta. Ap-apoi, zâce, dacã...
– No, teamã*-þ fiscarãºu-nlontru*!
Îl teamã. Îl vede ciie* cã-i bãrnaci*, da’-i îmbrãcat! Ap-amu nu ºtiu
cã-n ce ferbe lume, numa cã:
– No, d-apu, zâce, iaca... Dumneta ieºti fiscarãºu lu’ domnu?
– Da, io-s – zâce.
– ª-apu, zâce, ºtii dumneta dã treaba domnului?
– Apu, zâce, încâtva ºtiu. Numa faceþ bine dumnevoastã spuneþ cã
ce-m spune... ce m-o spus domnu, nu ºtiu io biztos* cã aºe stã uã nu stã.
Numa dacã dumnevoastã-þ spune, atunci oi ºti sigur c-aºe stã. Cã
dumneavoastã sînteþ uoaminii a lejii, leje-i a-mpãratului ºi dumneavoastã
nu minþâþ.
– Aºe-i, zâce, tare ne place cum vorbeºti.
– No, ºi... cum o fost?
– Apu iac-aºe o fost. Atunce º-atunce º-atunce o fost aice ºi o mâncat
ºasã uoauã º-apu ºi sãmãleºte*!
Zâce:
– Pânã când nu-þ sãmãli, ºi nu vã zdrobit capu, vã spun io-n scurt
dumnevoastã. Numa, zâce, judecaþ apoi cum oi spune! Cã drept am, uã nu
192 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
ÎMPÃRATU CU CÃRBUNARêU
Poveste care sã spun amu îi on Împãrat cu Cãrbunarãºu. Împãratu
acela mere a vâna pân* pãdure ºi no-aºe dese uãri, sã-învârte ºi p-acolo
pî la Cãrbunarãº. Da’ niciodatã nu i-o dat nici bineþe, nici nu l-o-ntrebat
pã Cãrbunar㺠c㠄tu cum trãieºti”? Bãsamã* acolo la Rusie uã* inde* –
numa-nt-a parte ceie* o putu’ sã fie – aºe-o fost traiu: care o fost în pãdure,
arde cãrbuni ºi le vinde ºi d-acoale trãie.
Aºe, înt-o zî frumoasã, s-o dus împãratu pân pãdure ºi ce-o vãzut
acolo? O vãzut on cerb cu nãºte coarne fainã* ºi o gândit cã ,,ai, bine-ar
fi sã poci* io prinde cerbu acela înt-atare desime.” O auzât împãratu cã,
hop, cerbu sã-ncâlceºte în crenji ºi atunce îl poate ajunje sã-l prindã. Da’
iarã iel n-o ºtiut cã, hop, on uom nu biruie cu cerbu. Da’ nici nu s-o-ncâlcit
cerbu, cã o fost tare, dãcât* atâta cã s-o andãluit* împãratu a prostu*. S-o
dus dâpã iel, tã’* s-o dus, atâta s-o dus pân pãdure pânã s-o-ncâlcit, apoi
la urmã n-o ºtiut sã iasã.
Când o fost odatã, d-apu c-amu-i sarã, d-apu c-amu numai ºti iel cã
încãtrãu* sã ieie dân pãdure sã margã cãtã* casã. Fiincã n-o mai fos’
foastã* aºe afund* în pãdure ºi pãstã dealurile pãstã care o fost trecut, n-o
cunoscut, t㒠s-o-nvârtit p-acolo. Pã când o-ajuns iel, tãt o iesta*... cã cam
aice trebuie sã fie sãlaºu lu’ Cãrbunarãºu – coliba uã sãlaº, uã ce-o avut –
ºi o tras înt-acolo ºi iacã c-o dat pãstã sãlaºu Cãrbunarãºului. Când o
ajuns acolo, o zâs cãtã Cãrbunarãº:
– Bunã sara! i-o dat bineþe la Cãrbunarãº, bunã sarã!
– Bunã sara!
Zâce:
– Te-aº ruga pã ceva, cã ºtii cã cine mi-s, io-s împãratu ºi...
– ªtiu, zâce, cã te cunosc, c-ai mai fost º-ai mai vorbit cu mine,
dumneta ieºti împãratu dî la Rãsãrit.
– Acela!
193
– Ce pofteºti?
– D-ap-aceie poftesc dî la tine zâce, sã vii cu mine sã-m arâþ* cãlile*,
c-amu io înt-atâta mi-s dã buiguit*, dã nu ºtiu sã mãrg cãtã casã.
– Înãlþate-mpãrate, tare bucuros aº mere, numa io, zâce, spun aºe pã*
cum ãi, femeie me-i... aºteaptã sã aibe micuþ. ª-amu n-o poci* s-o lãs,
zâce, cã poate cã pã minuta asta s-apucã, uã poate cã pã când vin, sã nu
cumva sã fie ceva bai, cã io nainte nu ºtiu ce sã poate-ntâmpla, dãcât dacã
io te-aº ruga pã dumneta sã vii sã sãluieºti* în noapte asta aice. Îþ dau on
pat curat, acar*, zâce, dacã tumna* nu vrei sã fii în cortilu* cu femeie, cã
s-a naºte fiuu, atunce în pod, zâce, pã fân.
– Apu, zâce, tãt dreptu-l ai ºi dac-aºe stã, atunce rãmân pânã dâmneaþã,
ºi da’ dã* pã dâmneaþã atunce oi pute sã mãrg io ºi sângur acasã.
Aºe împãratu o luat dân straiþa lui ce-o avut dã mâncat, c-o avut dã
mâncat, ca împãrat. ªi cât o rãmas o dat la omu cel sãrman. Da’ omu cel
sãrman nu ave prunci, dâcât atunce o-aºteptat întii pruncu.
Pã cum aºe-o ºi fost. Dacã s-o suit împãratu, s-o pus acolo pã fân,
d-apui, ca-mpãrat, lui nu tare i-o vinit somnu sã doarmã în pod pã fân, cã
n-o fost învãþat, num-o stat aºe ºi dî l-o vreme tãt cã l-o furat somnu º-o
durmit. Pân’ aceie s-o nãscut fiuþu, dar ºi uomu s-o ustãnit, s-o uitat a
durmi*. Dacã s-o uitat a durmi, muiere încã s-o uitat a durmi, încât n-ar fi
trebuitã sã doarmã. Cã muiere când naºte, trebuie sã steie barem vo tri
ceasuri dã vreme pânã când trece durerile cele ºi s-andãluie sânjile, cum sã
zâce ungureste: rendes vágányra a vérkeringés*. No, asta o trãbuit sã fie
aºe, numa cã muiere nu s-o mai trezit, o murit.
Dac-o murit muiere, uomu s-o trezit, pruncu plânje, amu ce sã facã,
cã pruncu plânje, da’ mama-i moartã. Atunce s-o dus uomu º-o muls o
lea’ dã lapte dî l-o caprã, c-ave cãpri, ºi o pus înt-o ºoalã* mai micã º-o
adãpat pruncuþu. ª-aºe pânã dâmneaþa pruncuþu s-o-ntãrit înt-atâta ca ºi
cum dî la mama lui ar fi supt lapte. ªi d-atunci îi aceie cã ºi doctorii
rãndãleºte* la prunci mici lapte dã caprã c-acela-i mai sãnãtos ºi mai bun
pântru prunci.
Aºe împãratu dimneaþa s-o sculat ºi s-o dus cãtã casã. Da’ pânã când
n-o mãrs acasã, noapte, or vinit tri femei acolo cã, bãsama, acela le-o fost
lucru la femeile acele tri sã viie sã vadã dã femeie care a naºte. Da’ femeie
o nãscut ºi o ºi murit. Atunce o zâs una cãtã alta:
– Vez, zâce, noi tri femei sîntem supusã la asta ºi rãspunzãtoare pântru
lucrurile aºte: când s-a naºte o femeie, sã grijim dã ie sã nu moarã. Amu
194 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
o murit mama la pruncu aiesta. No-amu, zâce, tu ca o muiere dî la Dumnezo
lãsatã ce-i rânduieºti la pruncu aiesta?
– D-apu io, zâce, ce sã-i rânduiesc zâce, dãc⒠ani mulþ ºi cu sãnãtate
ºi cu pace sã trãiascã.
– Da’, zâce ceielaltã, io îi rânduiesc, zâce, fiincã iel o rãmas dã mamã,
îi dãruiesc sã ieie pã fata lu’-mpãratu a Rãsãritului, cã fata împãratului dî
la Rãsãrit amu, odatã cu pruncu aiesta s-o nãscut, zâce ºi pruncu aiesta a
lua dã femeie fata-mpãratului...
Împãratu o-auzât dân pod. Aºe darã la-mpãrat i-o iesta... cã cum
„pruncu aiesta a fi junere* lui ? Pont* a Cãrbunariului?” D-apu iel cu
gândurile cele, da’ babile mai dãparte:
– No, zâce, d-apu tu a triile?
– Io, zâce, l-oi feri dã tãte baiurile*, cã multe baiuri poate sã viie
asupra lui, zâce, numa zâce, cât oi pute face, i-oi þâne viaþa-n sus.
O gândit împãratu: „Þine-i-i tu-pã truda* ta, cã face-oi io ceva, dã
n-a mai trãi iel!”
He-e-ei! d-apu când o fost dimnea... Muierile s-o ca-mai-dus.
Când o fost dimneaþa, s-o sculat împãratu ºi s-o scoborât jos ºi uomu-º
jele muiere cã-i moartã.
– D-apu ce-i aice?
– D-apu, zâce, iacã, zâce, ar fi trebuitã, zâce, sã stau lângã ie ºi m-am
uitat* a durmi. Cã zâce, când naºte-o femeie nu-i sclobod* sã doarmã tri
ceasuri dã vreme, pânã nu i sã-ntoarce sânjele, cum zâce unguru: a
vérkeringés megindul helyes vágányra, akkor lehet neki pihenni. Amu,
zâce, nu ºtiu ce sã fac.
– Nu-i bai, zâce, tu ieºti uom sãrac, io îs împãrat. Împãratu are, zâce,
bani, are ºi cu ce-l þâne, io l-oi creºte pruncu aiesta. ªi pântru pruncu
aiesta, zâce, îþ dau o coºarã* dã bani dã aur. – Coºarã aºe pã brâncã* cum
iera mai dãmult, o coºarã pã brâncã. (Noi ºi amu avem aici în cãmarã.)
Gândeºte uomu: „D-apu io nu-l poci arãdica*, îi dirept cã l-am adãpat
cu lapte dã caprã dã... ce s-o nãscut. ªi doarã mai dãparte... cã laptele dã
caprã îi bun la prunci. Num-atunci nu poci lucra, nu poci câºtiga, nu poci
sã mã þân în sus.”
– H-apui, zâce, nãlþate-mpãrate, dacã dumneta voieºti aºe, voie nu
þ-o strâc. Încã îm pare bine cã a fi la dumneta în loc bun ºi, cum ai zâs
dumneta, zâce, dumneta ai cu ce-l þâne ºi cine umbla* dâpã iel. L-i duce
º-a fi a dumnetale!
195
– No, asta da! Numa amu, zâce, haida, zâce, ºi barem aceie-m arâtã
cã-ncãtrãu* sã m-andãlui*, dã cumva dã n-oi ºti cã încãtrãu.
Iese uomu cu-mpãratu ºi cum iese afarã, sã uitã la soare.
– No, zâce cãtã-mpãratu... amu iel cunoaºte ºi pã coaje pomilor ºi pã
tãte. ªtie cã dacã încoace s-andãluie, acolo a fi la... acolo ajunje inde
treabã* – no, ia*, p-aci þâne, zâce, numa nici p-o cale* nu te da, nici cãtã*
stânga, nici cãtã dreapta. Te uitã la coaje pomului, dã lãture* asta-i verde,
cu verdeaþã, cã n-ajunje soarile, asta-i iarna-vara verde pã pom. ªi
dincoace, zâce, dã lãture asta dã cãtã Soare, (amu aºe-oi arâta) îi uscat ºi
roºu pomu.
– Mulþãmãsc!
Aºe s-o luat* împãratu ºi s-o dus. S-o gândit, pânã când o-ajuns
acasã, cã uare ie ce are? Dirept cã sã fie fatã? Când ajunje acasã cu
mare bucurie c-o nãscut ºi ie ºi are fãtuþã. „Ni*!! D-ap-acele tri muieri
c-or vorbit acolo, no... astã-noapte, le-am auzât. D-ap-acele d-înde-o
ºtiut cã io... acasã la mine s-a naºte fatã ºi pruncu acela sã-m fie mie...”
Da’ n-o zâs cãtã-mpãrãteasã nimic odatã*! Numa în gându lui o þânut
ºi în iel o þânut d-asta.
Când o fost... dâpã ce s-o mai hodinit oleacã, zâce cãtã inaºu* lui:
– Mãi, zâce, fã bine ºi te du, zâce, ºi adã aice on om care mere cu
poºtã! (C-aºe-o fost mai dãmult, ave-mpãratu on uom, ap-acela mere cu
poºta.)
No, vine poºtaºu, cum zâcem noi, vine-nlontru, sã comãnãceºte*
nainte-mpãratului ºi grãtulazã, cum îi data:
– Sã trãiascã nãlþatu-mpãrat, mulþ ani cu pace ºi cu sãnãtate! Pã
porunca-mpãratului am vinit nainte dumnetale. Ce pofteºti,
nãlþate-mparate? Toate le-mplinesc.
– Nu altã nimica dãc⒠tu ieºti poºtaºu care... Numa acuma nu meri
cu calu, pã jos meri pânã iac-acolo º-acolo înt-o pãdure zâce, ieste-on
cãrbunarãº. Acasã nu vii pânã nu l-i afla! Dãcât îi duce o coºarã dã aur ºi
în coºara, zâce,-n care duci auru-i pune on prunc! – D-apu numa-mpãratu
ºi iel iera, nime* nu auze. Da’ asta, zâce, numa tu ºi io ºtiu ce vorbim!
Mã-nþãlej?
– Înþãleg!
– Cãtã nime sã nu te lauz cã inde meri, dî ce meri! Numa când îi
ajunje acolo îi spune cã înãlþatu-mpãrat dî la Rãsãrit te-au trimãs, cu auru
196 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
ce þ-am fãgãdit* ºi ai sã-i dai pruncu. ªi cu pruncu, zâce, îi vini pânã la
balta ceie, pânã la criºu* acela inde-i balta ce latã, dar, zâce, acolo, zâce,
în baltã sã-l pui pruncu sã sã nece.
„Hâm!”
– M-ai înþãles?
– Da, înãlþate-mpãrate!
– Ce faci?
– Mã duc pânã la uomu acela cu coºara cu bani dã aur, zâce, ºi-i dau
auru altan* ºi cer pruncu, cã împãratu dî la Rãsãrit m-au mânat sã-i deie
pruncu. ªi oi pune pruncu-n coºarã º-oi vini pânã la baltã ºi la baltã l-oi
pune-n apã sã sã nece.
– No-apu aºe sã fie, darã*!
– Aºe-a fi, nãlþate-mpãrate!
E, numa când o mãrs pânã acolo la Cãrbunarãº, t㒠s-o... c㠄uare ce
prunc sã fie dã trãbuie sã-l pun io sã sã nece?!” T㒠cu gându acolo o fost.
Când o-ajuns acolo o dat bunã dâmineaþa, uã zuua, uã sarã, uã ce-o
fost:
– Iaca, zâce, m-au trimãs înãlþatu-mpãrat dî la Rãsãrit cu banii aieºte,
zâce, cu coºara asta plinã dã aur, ca sã þî-i dau altan ºi dumneta sã-m dai
pruncu care s-o nãscut când o fost iel aice.
– Þâ-l dau, cã nici nu am altu.
Atunci o golit coºara, o pus pruncuþu acolo, o pus su’ iel ce ºtiu io ce,
l-o-nvãlit c-o zdreanþã, apui haida! Cela s-o ca-mai-dus. ª-o luat rãmas
bun dî la Cãrbunarãº. Cãrbunãrãºu, darã, º-o sãrutat pruncuþu – muiere
amu iera-ngropat㠖, o gândit Cãrbunãrãºu: „Dap-amu dac-asta aºe-i, aºe
o trebuit sã fie, aºe îi. Ce sã fac?”
Iesta* când o vinit, pã* ce s-o-apropiet cãtã baltã, pã ce mai tare
l-o-ngreunat gându. Când îº þâpã* odat㠖 t㒠cu capu-n jos mere –, când
îº þâpã odatã uãtii* cã n-o-ajuns încã la baltã, iac-o babã.
– Bunã zuua, babã!
– Fii sãnãtos, fãtu mneu! Da’ ce-ai în coºarã?
– Da’ am on prunc.
– D-apu inde-l duci?
– D-apu-l duc, zâce, pânã la balta ceie, cã-n balta ceie trabã sã-l pun
sã sã nece pruncu.
197
– Nu pune tu, fãtu mneu, pruncu în balta ceie. Dacã vrei, zâce, sã
asculþ dã baba ºi vrei sã ai zâle bune ºi multe a trãi-n lume, ascultã dã
baba! Cã baba nu te-nvaþã pã rãu. Nu vreu sã-þ mânc capu tãu, viaþa ta sã
þ-o stâng, dãcât pune tu, zâce, pã criº coºara aºe cum stã. ªi zâce, îi vide,
zâce, cã criºu u-a duce º-a peri ie*.
– D-apu zâce, în balta asta ieste didigoane* multe ºi cine ºti ce-or
face cu pruncu.
Gândeºte iel: „Bine zâce baba! Neca-sa pruncu!” Da’ fiincã o fost su’
prunc ce ºtiu io ce forgaciuri* d-acele ºi coaje dã pom, apu pruncuþu n-o
fost aºe greu, coºara o fost dãstul dã mare, l-o dus apa. L-o dus, ce ºtiu io
cât l-o dus. Da’ baba, când o trecut uomu, ie s-o ca-mai-dus la treaba ii.
Acolo, ce ºtiu io inde, mai dãdãparte iera on criºeri – aºe sã zâce
râmâneºte –,,criºeriu”, cu ace d-acele ce prinde peºti, iera în marjine
criºului ºi prinde câte-on peºte. Vede dã dãparte cã vine ceva: „Da’ ce
poate fi?” N-o putut cunoaºte pânã când o fost mai aproape, vede cã-i o
coºarã. Sã traje pânã acolo inde sã cote criºu, ºtie cã apa îl duce acolo
cãtã marjine ceie. ªi când o-ajuns acolo, d-apu vede cã-i on pruncuþ
º-arâdicã º-amu pruncuþu iera ºi iesta... dã rãcealã. No, îl ie iute ºi-l duce.
Criºeriu n-ave prunci cu femeie lui.
– Uiti-te, uiti-te, zâce, numa gândeºte, bãsamã*, zâce, Dumnezo uã*
cine, zâce, m-o rânduit sã aflu pruncuþu-aista... Ui’ c⒠dã mândru-i! zâce.
– Nu-i nimica, zâce bãtrâna. Du-te iute, zâce, ºi adã olea’ dã lapte dã
caprã! – c-atunce aºe o fost. Poate cã º-astãz pân pãdure aºe-i.
No-apu mere bãtrânu, darã n-o fost aºe bãtrân criºeriu ºi aduce lapte
ºi-l dã la muiere ºi muiere-l hãrãneºte ºi zî pã zî grâjeºte dã prunc. D-apu
pruncu o crescut, ca cum îi spus în poveste. D-apu pã ce creºte, pã ce mai
fainã iera ºi mai frumos ºi dãstul dã bine cota* afarã pruncu ºi dã stãtãturã*.
Zâce criºeriu cãtã bãtrâna, cãtã muiere lui:
– Tu muiere, îi vide numa ce noroc om ave noi cu pruncu aiesta! Nu
c-om ave, zâce, ajutor, numa om ave ºi trai bun! C-aiesta poate s-ajungã,
zâce, dã junere* la împãrat. C-aiesta aºe prunc fainã, dã nu mai ieste
c-aiesta.
– Da, sã poate, zâce.
– No-apu dân ce dân ce, t㒠grijeu º-amu pruncu iera mare, ap-amu
cine-i ca ii cu pruncu lor.
198 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
– D-ap-o trecut dân vreme, câtã vreme o trecut, câtã nu, nu ºtiu, numa
tare multã vreme o trecut pânã când odatã împãratu o trebuit sã margã la
bãtaie. Acela care o da’ poruncã la omu care sã-l þâpe-n apã. Da... când o
iesta... cã sã steie la bãtaie, zâce cãtã-mpãrãteasa:
– Tu, zâce, ai grije pânã când vin io acasã, dacã, zâce, va vini atare*
ficior fainã, frumos, apu ai sã mãriþ fata! Cã bãtaie cât a þâne, nu ºtiu.
– Bine, zâce-mpãrãteasa, mulþãmesc. Dac-a vini atare ficior frumos,
u-oi mãrita anélkül* cã ieºti tu acasã.
– No, aºe!
ª-apu s-o andãluit* împãratu, o mãrs
multã lume-mpãrãþâie,
ca Dumnezo sã ne mai þâie;
multã lume albã,
ca Dumnezo sã ne aibe.
O mãrs în parte ceie inde-o trebuit sã margã la bãtaie. D-apu nu iel
sângur, cã iel o da’ poruncã la cãtonoºag* ºi cãtonoºagu-s-o strâns, da’
iel sângur dî la curte lui s-o andãluit. Nu cu cãtonoºag, cã cãtonoºagu
o trebuit sã margã acolo, ce ºtiu io, cum ar da porunca sã margã doarã
la... Miskolc, uã la... Szombathely, uã inde º-apu iel s-ajungã apoi acolo.
Da’ cum o fost pã vreme ceie, n-or fost trenuri, n-or fost pã vreme ceie,
n-or fost nu ºtiu ce, pã jos mereu. Iel atâta umbla p-acolo, ce ºtiu io pã
inde, cã i s-o-ncurcat cale dã n-o mai ºtiut... ºi pânã cã o-ajuns la
criºeri. Dãstul dã dãparte o fost dî la curte lui. Când o-ajuns acolo dã
bineþe, mulþãmeºte criºeriu.
Ice*:
– Ia, aice-ascultã, uomule! Nu ºtiu în bun loc mi-s io, uã nu-s în bun
loc, cã io iaca cine mi-s, împãratu dî la Rãsãrit ºi trebuie sã mãrg la bãtaie.
ª-amu mi s-o-ncurcat cãile, cã nu ºtiu aºe cãile ca alþ uoamini care-s
drumari*.
– D-apu inde* vrei sã meri? Spune cã în ce parte? Bine-ai vinit pânã
aci. ªi d-aci iarã-i mere bine.
– Da’ pân’ acele, vine ºi ficioru ºi ºi femeie. Împãratu sã uitã la
ficior, vede aºe frumos. Bãtrânu darã nu-i aºe frumos, bãtrâna nu-i aºe
frumoasã, zâce:
199
– A dumevoastã-i ficioru aiesta?
– A nost.
– Ãi fainã, zâce, ficior! Zâce, dacã, zâce, n-ai fi criºeri, barem ceva
avere dac-ai ave, aº zâce cã m-aº mãrita fata dâpã iel.
– Hî! înãlþate-mpãrate, nu avere treabã, minte treabã ºi frumoºeaþã.
– Dirept* ai! Numa cum dã-i aºe frumos?
– D-apu zâce, aºe, zâce, cã aiesta nu-i a nost.
– Da?
– Aiesta zâce, aºe-l ºi team㠄Criºu”, „Criº” îl teamã!!
– Cum? Dî ce?
– D-inde înt-o coºarã atâta – º-amu þâneu coºara –, zâce, în care o
fost pruncuþu aiesta micuþel. ªi iaca, zâce, l-am crescut. L-o adus apa,
apa l-o mânat, d-aceie i-am pus nume „Criº”.
E-ei-ha!! Împãratu dãloc s-o trezit: „Ni, ni, ni, d-apu io nu l-am cercat
pã uomu acela care-am trimãs cu banii cã ce-o mai fãcut? Da’ nici acela
n-o mai spus nimica. D-apu atunce acela a lu’ Cãrbunarãºu... D-apu cum
m-oi da io fata... – da’ la bãtrânu nu-i spune, numa gânde. Nici la bãtrâna,
numa sã uita cã frumos, frumos –, numa cum cã-i a lu’ Cãrbunarãºu?”
Hâ-hâm. Nu i-o plãcut.
– Apu, zâce, ºtii ce – dî l-o vreme-mpãratu –, ºtii ce? Io-þ spun. Io
iaca mãrg la bãtaie, cã dã n-aº mere la bãtaie, l-aº duce acasã la mine. Da’
fiincã mãrg la bãtaie, io scriu o carte* ºi dau la prunc în mânã ºi dumneta
zâce, spune-i, cã dumneta ºtii cãile, zâce, pã inde sã margã, doarã mai
bine ca mine, c-amu io nu ºtiu spune d-aice cã inde mi-s. ªtiu cã la dumneta
mi-s, la criºeriu, numa pã inde am ajuns io aice, nu mai ºtiu.
Bine. O fost înscris în carte cã când a ajunje iacã cutare – cutare cu
carte asta, pecetluitã cu inelu lui, dãloc* sã-l deie lui hoher* sã-l omoarã!
Bãtrânu n-o ºtiut citi, pruncu n-o ºtiut citi, nime* n-o ºtiut citi, dãcât
numa-mpãrãteasa o ºtiut citi. D-apu... ªi pânã atunce, atunce o scos bucºa*
dân jeb* ºi i-o dat cinci bani dã aur la prunc ºi zece la bãtrânu. Pruncu i-o
dat ciie cinci la mã-sa:
– Na, mamã, zâce, cã dumneta m-ai crescut. Io, zâce, mãrg ºi cu tri
pogãci* sãrate pân’ acolo. Apã ieste, zâce, mãrg.
– Bine-i, zâce. Numa sã nu te uiþ*, mamii, zâce, cã banii aieºte nu
mult ajung*, numa tu tare mult m-ai ajuns mie, cã te-am crescut, numa io
ºi mai mult þâie, cã te-am arâdicat*.
200 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 201

– Aºe-i, aºe-i, mamã. Nu m-oi uita!
C-o-aceie pruncu, c-o-aceie iesta... ºi mama ºi tata – mãºtihoiu* darã*
oi zâce – cã amu dacã s-a-nsura c⒠dã bine a umbla* pruncu, cã ie
fata-mpãratului.
E!! Numa cã baba ceie care-o zâs cã l-a feri dã tãte baiurile, iar-o
ieºit nainte pruncului.
– Bunã zuua, maicã bãtrânã!
– Fii sãnãtos, mãicuþã! Da’ inde te-ai andãluit*?
– D-apu, maicã bãtrânã, m-am andãluit nici io nu ºtiu inde. La
împãratu dî la Rãsãrit, la-nãlþatu-mpãratu dî la Rãsãrit. L-am auzât pã
mãºtihoiu inde m-o arâdicat, c-o-acela o vorbit, º-acela m-o-ndireptat*,
cã la împãratu dî la Rãsãrit mãrg ºi acolo m-oi însura. Iaca carte, zâce,
care u-o scris.
Ie bãtrâna, sã uitã la carte, anélkül* cã sã sã fi uitat o ºtiut bãtrâna cã
inde s-o andãluit, ce vre.
– Nu-i bai, fãtu mneu. Io am citit dân carte asta º-aºe a fi. Numa pânã
una ºi alta, vinã, zâce, cã am aici o colibuþã ºi t-i hodini* ºi apoi, dâpã ce
t-i hodini, t-i andãlui ºi-i mere.
Încât ficioru s-o dus ºi s-o culcat, bãtrâna o luat carte ºi o ºters tãte
dâpã ie mândru le-o spãlat slovile º-o scris acolo: „Dragã femeia me,
iaca, în drum am aflat tânãru aiesta, cu numile Criº. Criº aiesta, zâce,
sã-m fie mie dã mâne-ncolo junere ºi þâie. Pã când oi vini io dî la bãtaie,
sã fie mãritatã dâp-aiesta.” (Aratã cum a îndoit scrisoarea.) U-o pus. Pecetu
o fost.
Când îi dimneaþa... Când s-o sculat dimneaþa, baba i-o dat apã sã sã
spele. Ce apã i-o dat? Încã din ce-o fost frumos, ºi mai frumos o cotat*.
Aºe apã i-o dat. (Tehát*, aºe sã zâce c㠄apa viii”. Dî la viie sã strânje apã
ºi c-o-aceie, zâce, cã dacã sã spalã-i ºi mai frumos omu.) Când s-o spãlat,
cum am spus ºi spun, o fost ce-o fost frumos, numa d-acoale-ncolo o fost
ºi mai frumos.
Atunce l-o sãrutat baba dã tri uãri, da’ iel dã noauã uãri u-o sãrutat pã
baba, c-o vãzut cã baba îi ceie ce-o fost atunci, uarecânva, iel s-o visat cu
ie, dân dat-aceie ce l-o-ndireptat pã iesta, pã apã. Iel s-o visat cu ie ºi pân
vis tãt o þânut pânã amu.
– No, maicã bãtrânã, zâce, dacã a fi sã mã-nsor, sã ieu pã
fata-mpãratului cum iel o fâgãdit ºi m-a da împãrãteasa fata, atunce ºi pã
dumneta te-oi tema* acolo.
– Nu, mãicuþî, io n-oi mere la nunta ta, cã io treabã sã grijesc dã
viaþa ta.
Tehát* pruncu nu o-nþãles voarba asta, dãcâ* º-o luat rãmas bun, s-o
dus pânã la-mpãrãteasa. Pân’ acolo o mãrs:
multã lume-mpãrãþâie,
Dumnezo sã ne mai þâie;
multã lume albã,
Dumnezo sã ne mai aibe.
Aºe cã pã când o ajuns acolo, ficioru o fost ustãnit, s-o aflat obosit.
Când o bãtut la uºe-mpãratului, o mãrs portaºu*:
– Cine ieºti?
– Io, zâce, mi-s on voinic, dã dãparte-am vinit cu o scrisoare care
trebuie s-o dau la împãrãteasa-n mânã.
– Adã, cã o duc io.
– Nu, zâce, nu-i dã primit, zâce. Nu, nu sã poate zâce, sã dau io
scrisoare, cã-mpãratu o zâs cã io cu mâna me s-o dau.
Împãratu o gândit cã dacã iel a da, atunce iel nu mai poate fuji!
– Îhâm! Bine-i darã atunce.
Mere portaºu, spune la-mpãrãteasã:
– O vinit on voinic c-o scrisoare. Cã ce-i scris, nu m-o dat scrisoare-n
brânci*.
– Du-te ºi-l teamã*.
Mere. ªi când îl vede-mpãrãteasa, sã uitã la ficior: „A-a-ha! Uiti-te,
uiti-te!” Iel sã cuminecã*-nainte lu’-mpãrãteasã ºi sãrutã mâna ºi-i dã
scrisoare-n mânã.
Când citeºte-mpãrãteasa scrisoare, odatã sere* la iel ºi-l sãrutã ºi-l
pune... zâce:
– Haida, ºez aci. ªi ieºti obosât, ieºti flãmând uã sãtos, ce ieºti? Dãloc
tãte le-mplinesc.
Zâce:
– Mã rog la-nãlþata-mpãratã, zâce, sunt obosât, zâce, cã dã dãparte
vin. Dacã m-i da sã mânc, oi mânca, dacã m-i da sã beu, oi be ºi dã
hodinit iarã m-oi hodini. Tãte le-mplinesc.
202 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
Dãloc* o poroncit împãrãteasa sã-i aducã dã mâncat, bãuturã ºi o
poroncit cã inde sã-i aºtearnã patu. ª-apu s-o dus ficioru acolo dâpã ce-o
mâncat º-o bãut ºi s-o pus ºi s-o hodinit.
Când omu îi culcat ºi dacã-i frumos, îi ºi mai frumos când doarme!
O temat împãrãteasa fata ºi i l-o arâtat mereuaº*, da’ tare mereu* ºi
iel durme. Fata cân’ l-o vãzut, n-o putut sã rebde sã nu margã sã-l sãrute.
Cân’ l-o sãrutat, s-o dãºteptat. ªi fata o fost frumoasã! Atunce o sãrit dâpã
pat ºi u-o sãrutat ºi iel ºi i-o spus darã* cã iel îi Criº.
– Criº mã teamã*, cã pã criº am fost.
Ieste* n-o ºtiut. N-o ºtiut dã treaba ce-o fãcut împãratu, numa cã Criº
îl teamã.
– Bine, zâce, dacã Criº, Criº te teamã. Numa d-aci-ncolo zâce, îi fi
soþu mneu, zâce fata.
– Da, zâce-mpãrãteasa, ºi junerile mneu!
Apu iel mulþãmeºte ºi d-acoale-ncolo dãloc* sã pregãteºte-mpãrãteasa,
poronceºte cã mâncare, ce* mai fainã mâncare ce ºtiu socacii* sã facã! ªi
trimete pân þarã. ªi dacã-mpãratu-i acolo-n bãtaie, fie iel acolo, numa ie
face nuntã ºi mãritã fata dâpã iel.
Trece dân vreme, d-ap-amu-mpãrãteasa iera plin-amu darã dã bucurie,
c㠄uiti-te, pã cum o zâs împãratu, aºe s-o ºi-mplinit. Cã dacã iel o ºi
trimãs carte cu inelu pecetluit, iel o-aflat ficioru º-apu-i gata. Tãte-s
împlinite!”
Trecând dân vreme, ce ºtiu io câtã vreme, d-apu bãtaie s-o gãtat. Aºe
s-o fãcut învinjere, cã iel o dobândit, împãratu!
No-amu o vinit cu mare bucurie acasã-mpãratu dân bãtaie. Când ajunje
acasã, bucuros, voios cã...
– No, zâce împãrãteasa când o-ajuns acasã, ce bucurie ai adus?
– Mare, zâce. Io-am învins, zâce, io mi-s, zâce, împãrat ºi pã parte
ceie dã lume.
– Ha-a-a! zâce, num-acasã-i ºi mai mare bucurie!
– Ce?
– Ficioru care l-ai mânat* aice zâce, cu scrisoare zâce, sã mãrit fata
dâpã iel, u-am mãritat. Tare-i fainã.
– Mai nu picã-mpãratu – cum îi zicala – în cur (râde).
– D-apu cum? zâce, cã nu-aceie o fost scris pã scrisoare.
– Nu? zâce. Ho-o-ou! mere-mpãrãteasa... O þânut dã scrisoare!
203
– Cum? Þ-î întoarce tu voarba? zâce. Iacãtã-1, ni!
Sã uitã.
– Hâm! Scrisoare me-i.
D-apu zâce ºi pecetu nu-i a tãu?
– Hei, femeie, zâce, bat* am fost când am mãrs d-acasã? Poate c-am
fost bat. Cã m-am terdut* cale! N-am ºtiut sã mãrg! D-apu, zâce, numa
bat am putut fi dã am scris io asta. ªtii a cui îi pruncu aiesta?
– Io nu ºtiu.
– Aista-i a l-on cãrbunarãº.
– ª-apui dacã-i cãrbunarãº?! Io nu-l cot* pã tatã-so cine-i, uã pã mã-sa.
– Cã n-are mamã.
– D-apu cum?
– O murit.
– D-apu, zâce, d-asta nici iel nu m-o spus. Dã inde ºtii tu?
– D-apu iaca cum...
Atunce spune-mpãratu cã iaca „când am fost la vânat...” º-aºe º-aºe
ºi-i spune mai dãparte.
– Acolo s-o-ntâmplat aºe º-aºe ºi... (Amu nu ºtiu sã spun aºe cum o
fost, îi pre mult.) Numa noapte, zâce, când s-o nãscut pruncu, o vinit tri
femei acolo ºi acele tri femei i-or, zâce, ursât cã care... i-or dãruit cã care
ce poate sã-i dãruiascã. ªi una, zâce, o dãruit, zâce, cã fata me,
fata-mpãratului dî la Rãsãrit, sã-i fie femeie. ªi io dãloc m-am adus aminte
cã muiere me amu a naºte ºi, uare, fatã? ª-aºe o ºi fost. Fatã s-o nãscut.
No-ap-atunce, zâce, mai dãparte stai, zâce. Una o zâs cã dã tãte baiurile
l-a feri. Amu, zâce, io nu ºtiu, biztos* aceie l-o ferit. Cã io când am trimãs
uomu, zâce, cu coºara ce dã aur, i-am dat în poruncã sã-l puie-n balta ce
cu didigoane spurcate, zâce, sã-l mânce acolo. ªi nu l-o pus. Numa,
bãsamã*, l-o pus pã criº ºi iaca d-aceie-l teamã Criº.
– Aºe ºi-l teamã! zâce.
– Amu ce sã fac? Lãsa-1-oi în viaþã?
– Ai sã-l leºi, zâce. Dacã nu-l leºi în viaþã, io mãrg* dî la tine! Da’ cu
fatã cu tãt!
– Haba*, cã ºi iel s-o iesta... cã ºi femeie lui, împãrãteasa, iera
frumoasã. Cum nu.
– Nu-i bai, zâce, îl lãs în viaþã, numa tri ponturi* are sã-m facã. ªi
dac-acele tri ponturi le-a face, zâce, atunce-i uom ca uoaminii.
D-acoale-ncolo, zâce, nu mã mai tem dã nime-n lume.
204 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
Persze* bãtrâna ceie tãdauna – o fãgãdit cã dî la tãte greuãmânturile
l-a scoate –, tãdauna o stat lângã iel.
No-apu l-o temat împãratu pã tânãr, pã junere-so, nainte lui. O vinit
tânãru, o da’ brâncã, l-o sãrutat împãratu, da ca cu gura altuie. Ca cu gurã
amarã (râde) cã nu i-o tiposât* cã... º-o-adus aminte cã iel sã fie cuscru
cu Cãrbunarãºu. Amu tãt în zãdar, c-amu fata nu-i mai fatã. Gata.
– No, zâce, iaca, zâce, cã cum ai ajuns tu aice, cum n-ai ajuns...
– Dumneta m-ai mânat! Cu scrisoare care mi u-ai dat am vinit, zâce.
– Îi dirept, zâce. Num-amu, zâce, pânã una ºi alta, iaca te duci pân tri
þãri crestul*. Dacã-i ajunje pân þãrile acele ºi-i vini napoi, atunce m-i pute
fi junere.
Pont* aºe-o fost ºi mai dãmult cum îi astãz. Dacã vez on uom strãin,
te uiþ la iel: uare dân Ungarie-i, uare dân satu nost îi? Nu-i dânt-a nost. Uã
poate fi dân Ungarie, numa cine îi? Dãloc, d-apu cine-i, cine-i? Aºe, dacã
trece pân þarã on uom nãcunoscut îl iesta... cã-i iºpiuãn*.
Când o ajuns dân þara dântiie, l-or prins „cã ieste on iºpiuãn”. Iel nu
sã ºtie alcum* spune, numa cu aceie cã pã iel l-o mânat împãratu pân tri
þãri ºi dac-a pute sã schepe* napoi, atunce poate fi junere.
– Da?
Dãloc s-or iesta ii „ap-atunce-i ºpiuãn”.
– No, zâce, ascultã. On lucru mare ieste dã fãcut, dacã-i pute face
aceie, atunce, zâce, îi scãpa napoi. Numa dacã nu poþ face aceie, îþ
luãm viaþa.
Zâce:
– Ce-i dã fãcut?
– Ieste o fântânã care, zâce, o sãcat apa dân ie. În fântâna aceie iera
aºe apã cã care moº iera dã ºazãci d-ani sã spãla, iarã iera dã trizãci d-ani.
Tã la jumãta’ dã vrâstã-l face napoi, jumãta’ dã vrâstã-l întânãre apa. ªi
iac-amu, zâce, dã când o sãcat, împãratu bãtrâneºte ºi n-am vre sã moarã,
dacã ar fi cine iesta... apa s-o-andãluie, sã fie iarã cum o fost.
Zâce iel:
– Pânã mâne dimineaþã mã lãsaþ sã mã gândesc, ºi mâne dimineaþã,
zâce, pã mâne dimineaþã v-oi ºti ce sã vã spun.
– Atâta te lãsãm.
L-or întis inde l-or întis, inde nu, i-or dat dã mâncat, dã bãut ºi
dimneaþa dacã s-o trezit, iaca baba acolo la iel.
205
– Ce-i, dragu babii?
– D-inde-ai vinit dumneta?
– Am auzât, zâce, cã te-or prins ºi am vinit. Ce-i dã fãcut, ce treabã
sã faci?
– D-apu, zâce, iaca ce. C-or zâs cã dacã n-oi face, mã omoarã ºi
dac-oi face atunci nu m-or omorî.
– Ah, zâce, fii hodinit*. Numa, zâce, mai cere-þ tri zâle. Cã p-atunce,
zâce, te-oi scãpa io, zâce.
– Da? zâce.
– Da.
– D-apu tare frumos mulþãmesc, maicã bãtrânã, dacã dumneta poþ face.
– Fac io, maichii bãtrânã. Baba º-o luat rãmas bun.
– Numa pãstã tri zâle te cere ºi vinã la fântânã ºi le-arâtã cum cã
apa-i în fântânã. Numa aºe zî cã noapte-ai lucrat. Numa sã nu te-ncuie!
Cã dacã te-ncuie, nu mai crede.
No, bine. Când dâp-aceie, baba s-o dus. Vine:
– No, zâce, ce-i?
– D-apu zâce, vã cer, am lucru greu, pã tri zâle – adicate-i dirept cã
noapte treabã sã lucru, tri nopþ treabã sã lucru ºi-nt-aºte tri nopþ cer cã sã
nu fiu încuiet. Dã fujit n-oi fuji dinainte voastã, cã n-am sã fug, cã io
ce-aþi cerut le fac.
Bine. Aciie dãloc trimete la-mpãratu cã:
– Iaca, ieste on tânãr, cã dã inde-i, dã inde nu-i, nu ºtim, iel spune
aºe, da’ noi zâce, nu-i credem pânã când om vide.
Aºe-mpãratu o zâs cã sã-l puie pã hinteu* când a fi gata fântâna ºi
sã-l ducã acolo la iel ºi dacã a fi fântâna aºe cum... atunce iel i-a dãrui
multã avere.
ª-apu aºe-o ºi fost. Iel n-o mãrs nicãri*, cã baba o fãcut tãte. Iel
numa o ºezut înlontru, numa n-o fost încuietã uºe. Când o fost la tri zâle,
înt-a triile dimneþ:
– No, zâce, amu mã duc sã vãd cã ce lucru am lucrat înt-aºte tri nopþ.
D-apu tãþ mãrg.
– No, zâce, aduceþ o babã bãtrânã aice!
Traje iel apã dân fântânã (râde) ºi baba sã spalã, cum s-ar spãla
bunãuarã coale-n lãvor* ºi pã* ce sã spalã, pã ce-i mai frumoasã baba. O
fost dã vo ºazãci – ºaptezãci d-ani, apu numa dã trizãci cota* afarã. Tãþ sã
mnirau.
206 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
– Uitã, uitã, zâce, ce-o fost apa bunã, asta ºi mai iute face. O trebuit
dã tri uãri sã ne spãlãm pânã cân’ ieram tânãr cum treabã*.
Hâââm! d-apu-i bucurie!! Hããu! prinde* la hinteu ºi-l suie pã hinteu,
hai pânã la-mpãratu! No-apu spun acolo 1a-mpãratu:
– Înãlþate-mpãrate, zâce, ai sã vii dãloc la noi, zâce, acolo la fântâna
ceie care întânãreºte omu! Ce-o fost bunã, amu-i ºi mai bunã!
– Da? zâce-mpãratu.
Dãloc, zâce cãtã sclujii* lui:
– Daþî-i dã mâncat ºi dã bãut. Numa sã nu meri, fãtu mneu, zâce,
d-aice, pânã cân’ vin napoi!
Mere-mpãratu cu barba cãruntã, cu pãru cãrunt – ca uomu bãtrân.
Mere colo, îl duce pânã la fântânã, când sã spalã-mpãratu, dãloc
întânãreºte. D-apu pãru mândru la iel, negru, apu musteþele mândru
negreu*, pfu-u! barba º-o rade cã îi neagrã amu!
– Aha, apu, zâce, îi tare frumos! No-amu, zâce, ºi satu aiesta, zâce,
cã-i sat, îl fac oraº ºi io aici m-oi muta, zâce, ºi mai mult nu m-oi lãsa sã
bãtrânesc (râde).
S-o dus acasã împãratu. I-o pus în tri strãiþ* bani dã aur ºi tri cai, da’
mândri tri cai, suri. ªi la Horthy Miklos i-o plãcut surii (râde), apu ºi la
cela!
– N-apui, zâce, înãlþate-mpãrate, dacã gândeºti dumneta, le primãsc
tare cu mare bucurie ºi cu drag, numa sã m-aºtepþ, zâce, cã io mai am pân
doauã þãri sã mãrg. ªi dacã º-acolo-i pute împlini aste ce-am împlinit
aice, oi vini p-aice ºi atunci mi l-i da.
– Bine, fãtu mneu! Du-te, zâce. Dacã nu-i pute face, vinã p-aci.
– Viu nu poci* mai vini, dacã nu poci face (râde).
Mere. Când ajunje acolo la... împãratu-l scloboade* ºi-i fãgãdeºte cã
surile, iepile cele tri ºi strãiþâle le aflã macarcând* a vini.
No! D-apu când ajunje înt-a doaua þarã, îl prinde iarã cã numa iºpiuãn
poate fi. Acolo pont la curte-mpãratului l-or dus. Nainte curþî iera on pom
uscat. Pomu acela aºe mere mândre face, dã în lume asta mândre n-o mai
fãcut, da’ nici mai bune nici on pom, da’ doarã nici aºe! ªi-mpãratu tare
rãu º-o bãnuit*. O zâs cã dacã s-afla cineva cã pomu acela sã-l
poatã-nºtimba*, ugyan* aºe pom sã puie, sã creascã, sã rodeascã ca acela,
atunce cu mare blagã* l-a dãrui.
207
No-amu când l-o dus p-aiesta, l-o vãzut cã-i uom strãin ºi-mpãratu.
Zâce împãratu:
– Dã inde ai vinit?
– Înãlþate-mpãrate, asta-i a doua þarã, dî la þara împãratului dî la
Rãsãrit. Dî la þara asta înt-a triile þarã mi-s. C-asta-i una, doauã º-a triile.
Împãratu dî la Rãsãrit, zâce, îs junerile lui.
– Atunce, zâce, tu numa iºpiuãn...
– Nu, zâce, nu mi-s iºpiuãn. Nu mi-s. Numa m-o dat afarã sã vin...
– D-apu zâce, d-aceie þ-o dat, sã te omorâm. D-aceie te-o trimãs. Cã
numa iºpiuãnii umblã aºe. Numa nu te-om omorî, dacã pomu acela ce-i
nainte curþî mele l-i înºtimba pã altu pom, da ugyan aºe mere sã facã cum
o fãcut aiesta!
Dãloc º-o adus aminte dã baba.
– Înãlþate-mpãrate, on pom astãz îl pui, îi treabã o vreme sã prindã
rãdãcinile. Noi nu sîntem ca Dumnezo, numa, zâce, noi punem pomu ºi
Dumnezo, dacã a vre, s-a prinde pomu ºi dacã n-a vre, s-a usca º-acela.
Cã ce pãcat ai fãcut dumneta, uã cine-o fãcut pãcat dã s-o uscat.
Zâce:
– Fãcut-am, fãtu mneu, mult pãcat. C-am fãcut bãtãi º-or murit mulþ
taþ dî la prunci!
– No, înãlþate-mpãrate, zâce, asta-i dãtorinþa dumnevoastã dã
aci-ncolo, mã lasã sclobod*. Io, zâce, în tri zâle oi câºtiga* on pom ca ºi
aiesta ºi dacã în tri zâle nu a-nverzî uã nu s-arâta*..., t㒠s-arâta iel pã
când oi vini, cã io mai treabã sã mãrg înt-o þarã. ªi pã când oi vini d-acolo,
trebuie sã s-arâte cã s-o prins pomu uã* nu.
– Bine-i, te ascult. Tu meri, numa ai sã vii p-aici cã... dacã nu-i peri
p-acolo, zâce, º-acolo, zâce, pã tine te-or prinde ºi te poate omorî.
– Atunce, zâce, ºi dacã m-or omorî, pomu a fi pus. Bine?
– Bine.
Iel o câºtigat în tri zâle pomu, l-o pus. O vãzut împãratu cã-i pus
pomu, l-o sclobozât.
– Da’, zâce, dacã vii napoi, îþ dau doauã iepe sure ºi doauã strãiþ
cu aur.
Apleacã cu capu:
– Mulþãmãsc nainte, oi vini, numa dacã m-i aºtepta.
– Te-aºteptãm.
208 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
S-o luat, s-o dus:
multã lume-mpãrãþâie,
ca Dumnezo sã ne tâie;
multã lume albã,
ca Dumnezo sã ne aibe.
Mai mult o mãrs dã acoale ca ºi cât o vinit dî la împãratu dî la Rãsãrit
pân’ aice. Mai mult o mãrs! Mai o datã aºe cale o fãcut pânã când o ajuns
la þara ceie, la-mpãratu acela inde o-ajuns. Iac-acolo l-or prins darã ºi cu
ce l-or iesta... cã iel îi Împãratu Mãrii, o zâs cã iel nu-i Împãratu Mãrii.
Numa dacã ii* vreu iesta...
I-oi scluji*, zâce, v-oi împlini ceie ce...
– No-apu, zâce, aceie sã faci, cã uoaminii care s-o dus îs morþ, dar,
zâce, vapoarele cele scumpe, barem acele sã le faci sã s-arãdice pã apã.
Zâce:
– Toate sã pot face. Numa zâle multe-m mai treabã. Atunce zâce, îm
daþ zâle sã mã mai gândesc cã cum sã fac, ce sã fac º-ap-atunce când oi fi
cu lucru gata, v-oi spune.
Când o fost noapte, iaca c-o vinit baba la iel:
– Ce-i, drag fiuu mneu?
– Mare greu lucru ieste. Napoi am lãsat, zâce, on pom care l-am
rãsãdit, nu ºtiu, dumneta nici nu te-ai arâtat pânã amu.
– Nu m-am arâtat, cã pomu l-ai putut tu face ºi fãrã mine, numa sã
rodeascã l-oi face, zâce. ªi pã când îi mere napoi, pomu a fi-nflorit. ªi
la-mpãratu d-acolo i-a fi dãstul c-a vide pomu-nflorit frumos. Numai,
zâce, aici îi greu lucru. Mai greu ca fântâna cu apa ce viie... ce-ntânãreºte
omu.
Aºe, bugãt* ºi dãstul cã bãtrâna o zâs „fii pã pace, cã oi face!” Aºe
bãtrâna s-o dus dî la tânãr, i-o spus cã p-atunce ºi p-atunce a fi gata.
O-andãluit on vânt mare, aºe dã mare vânt, dã tãtã apa u-o aruncat pãstã
dealuri care-o fost mai nalte. ªi atunce s-o fãcut õzönvizu*. Aºe darã cã
bãrcile cele câte or fost, darã haiauãle* acele, or sta’ pã uscat. Persze* cã
iel sângur nu le-o putut, (râde) num-o mãrs la-mpãratu:
– Înãlþate-mpãrate, zâce, dacã vrei, zâce, sã trimeþ acolo uoamini,
zâce, cãtonoºag, uã ce ai, zâce, bãrcile stau uscate acolo pã fundu mãrii,
cã-i uscãtã mare.
209
Atunci la-mpãrat ce i-o pãrut bine dã bãrci, mai tare i-o pãrut bine
d-aceie c-amu nu i-a mai bate... nu i-a mai iesta... apa. Iel n-o sãmãlit*
l-aceie: „Ni, ni, ni, d-apu câþ uoamini or muri p-acolo” ºi iel n-a mai ave
aºe inde sã prindã peºti ºi sã margã cu vapoarã. O trimãs uoamini acolo sã
vadã cum c-aºe-i? Aºe-o fost. Or vinit uoaminii napoi º-or zâs cã îi uscãtã
mare. Atunce zâce:
– Cine ieºti tu?
– Io mi-s junerile la-mpãratu dî la Rãsãrit.
– He-ei, zâce, pân-acolo darã mere apa (râde) sã vã nece pã tãþ, zâce,
numa zâce, pântr-aceie, zâce, mie mult aur m-o stat vapoarele cele, nu
am bai. Numa ce ceri dî la mine?
– Nimic, odatã.
– Na-a! cu brânca goalã nu-i mere dî la curte-mpãratului! Stã* rãu!
ªi ºtii ce? zâce, îþ dau on cal sur º-o straiþã dã bani dã aur ºi-i mere cu
calu, nu-i mere pã jos.
– Tare frumos mulþãmãsc!
Da’ la baba i-o mulþãmit. ªi o zâs baba:
– Dã astãz nainte, numa când îi ave ceva lucru greu m-oi arâta. Da’
poate cã d-amu nainte n-a mai fi asta.
U-o sãrutat pã baba, baba l-o sãrutat pã iel º-apoi s-o-nþãles
cu-mpãratu ºi împãratu l-o onorat cu iapa ce... – minþãsc* –, hãrmãsar sur
i-o dat! ª-apu s-o suit pã hãrmãsar ºi i-o dat o straiþã dã aur º-o mãrs la
cela-mpãrat cu pomu. Când o-ajuns acolo, d-apu pomu iera mândru-nflorit.
– D-apu, zâce, mã rog la-nãlþatu-mpãrat, are pom mândru-nflorit?
– Am, zâce, numa ºi tu ieºti frumos. Cum þ-ai spus numile?
– Criº.
– Criº? Nu, zâce, d-amu nainte îi fi „Împãratu Merilor”. Tehát*,
i-o-nºtimbat numile: „Împãratu Merilor”.
– Sã-þ fie faþa, zâce, ca mãru cel roºu ºi obrazu tãu ca floare
pomului. Tare frumos mulþãmãsc, voinic. Îþ dau, iaca, doauã strãiþ ºi
doauã iepe sure.
O lega’ iepile dã iesta... strãiþâle le-o acãþat* la cui în grumaz* cu
auru º-or mãrs mândru pânã când or ajuns la-mpãratu. Când o-ajuns
la-mpãratu cela cu fântâna, cela iarã s-o-ntristat: „Uitã, uitã, d-apu voinicu
aiesta ºi d-acolo o scãpat? ªi dã colo o scãpat? D-apu tumna* aºe dân
dãparte?”
210 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
– D-apu cum ai putut? zâce.
– Nu ºtiu, zâce, sã-þ spun, zâce, numa ºtiu cã cu fricã m-am andãluit
ºi cu bucurie-am vinit.
Tare frumos zâce, dî la tine, cã-ncã aºe uom nu s-o aflat ca tine.
Uiti-te, zâce, dã cân’ tu ai iesta... ºi mai multã apã avem în fântâna ºi, care
cum sã spalã-ntânãreºte. Uare, zâce, dacã ºi tu te-ai spãla...
– Nu, nãlþate-mpãrate, zâce, m-oi spãla io când oi vini pã uominie*
cu muiere me.
– Tare bucuros te-oi aºtepta, zâce.
– ªi pân’ atunci sã trãieºti cu pace ºi cu sãnãtate...
– No, no, stai, zâce, cã þ-am fãgãdit tri iepe, zâce, sure ºi tri strãiþ
cu aur.
– Mulþãmãsc, dacã mi le dai, le primãsc.
Le-o legat iarã. [No-amu, câte-s? Doauã cu tri îs cinci (...) Cinci iepe
º-on hãrmãsar.] ªi tãtã* iapa ave câte-o straiþã dã aur ºi hãrmãsaru ºi pã
inde mere, gânde cã nu ºtiu cine mere, înjeri dî la cer!
Aºe cã iar-o mãrs:
multã lume-mpãrãþâie,
Dumnezo sã ne mai þâie;
multã lume albã,
Dumnezo sã ne mai aibe,
pânã ce-o trecut în þara lu’ socru-so. Când o-ajuns acolo-n þara
socru-so, mai nainte-o mãrs în uãraºu dântii. Acolo înde cân’ s-o-arâtat
cã iel îi împãratu, ficioru-mpãra... uã cum oi zâce, junerile-mpãratului
ºi iaca dã inde vine ºi iaca cum. Or apucat d-or tras clopotile, apu dã*
sã margã! Apu dâpã trasu acela în tãt uãraºu trãje, pã când o ajuns acolo
cãtã uãraºu acela inde-o ºezut socru-so, darã la curte-mpãratului, acolo
amu doarã ºi cu bâtele le bãteu, numa sã sune c⒠dã tare, dã bucurie
(râde) cã vine cu atâta aur. ªi cân’ l-o vãzut socru-so, s-o pus înainte
lui în jenunþ* ºi s-o rugat dã iel cã aºe ominie sã aibe ca ºi cum tata
lui ar fi.
– Numa dân ceasu aiesta, zâce, te du, adã pã tatã-to, adã, zâce, p-aciie
care te-or arâdicat pã tine. Nu lãsa pã tata tãu acolo!
211
Zâce:
– Înãlþate-mpãrate, io, zâce, ca junerile dumnetale, oi mere, am aur,
am dân ce face, în pãdure m-oi face o curte care sã nu mai fie în lume
asta. Numai, zâce, dumneta ieºti amu mai dã vrâstã, uspãþu l-ai petrecut
pî la bãtaie, n-ai fost la uspãþu mneu. Amu oi aduce odatã tata mneu, pã
care m-o arâdicat ºi n-i face-on uspãþ, cã ieste dân ce.
– Ieste! zâce.
– Apu dâpã uspãþ apoi oi face, zâce, numa mai nainte te-oi duce ºi pã
dumneta ºi pã muiere dumnetale, haba* ieºti împãrat ºi ai fost cu gând
rãu cãtã mine, uã ai fost cu gând bun cãtã mine, nu ºtiu, zâce, numa io dâr
aceie-þ mulþãmãsc pânã amu. Te-oi duce-acolo, zâce, inde-am lucrat io
lucru mneu cel frumos ºi-i ºti cã cine-am fost.
Aºe-mpãratu s-o ºi temut, c-o gândit cã dac-a mere p-acolo (râde) iel
ca duºman a fi acolo. Nu?
Când o fost uspãþu mai iesta... atunce s-o suit pã masã, nainte lu’ tãþ,
pã masa lui ce lungã, o zâs:
– Drajii mnei creºtini, voi care sînteþ aice n-aþ petrecut atâta
greuãmânturi pân câte-am trecut eu. Eu am avut noroc cu o maicã bãtrânã
ºi sã nu dãspreþuiþ pã care-i bãtrân dã amu nainte! Cã mai multã ajutori
puteþ aºtepta... ajutoare puteþ aºtepta dî la on bãtrân dâc⒠dî la on tânãr.
Atunce-or stat tãþ încremeniþ cã uare dî ce? Zâce:
– Carte care mi u-o dat, zâce, socru, împãratu, în mânã, o babã bãtrânã
u-o luat dî la mine. Cã ce-o fãcut, ce n-o fãcut, numa ie o scris cã sã nu
mã omoarã (râde) împãrãteasa.
Atunci o spus iel cã darã ce s-o-ntâmplat ºi tãþ s-or întristat. Dân
dat-aceie o zâs cã: nu-i mai sclobod sã sã omoarã, cã dân acar* sãrac,
acar bogat, acar mãcar dã ce, poate cã acela mai multã vitejie are dâcât
acel ce-i ficior dã-mpãrat. Tehát, aºe or ajuns ºi dân þâgani d-o fost juneri
la-mpãrat.
Aºe cã când o fost gata uspãþu, le-o mulþãmit la tãþ care-or luat parte
la uspãþ. ªi dâp-aceie o mãrs cu-mpãratu, cu socru-so ºi cu-mpãrãteasa
pânã la fântâna ceie ce-ntânãre. S-o rugat dã-mpãratu-acela care o fost
acolo iel cã iaca:
– Dacã-i face bine sã mã leºi... Am adus pã socru ºi pã soacra aice la
fântâna care u-am umplut dã apã viie sã sã spele ii sã-ntânãreascã.
212 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 213

Zâce-mpãratu-acela:
– Da, da, numa n-ar amerita! Cã, zâce, mulþ uoamini sãraci m-o omorât
care m-ar lucra.
– Apu fã bine ºi iartã (râde) ºi io þ-am lucrat pântru fântânã.
– No, du-te, zâce, cu ii! Numa p-aice nu-i mai aduce. Numa, zâce, îi
du napoi.
LA MOARÃ
Tehát împãraþî ºi dacã sã iartã uarecumva, tã nu uitã (râde). Cum n-o
uitat, zâcem, Ferenc Ferdinánd... uã Ferenc Jóska cã pã ficioru lui l-or
împuºcat în Saraiova. Aºe o fost odatã,
Cu asta poveste u-am gãtat. Cine ºti mai lungã, margã º-o ajungã, cã ca ºi niciodatã,
junerile-mpãratului o împlinit aceie cã s-o dus ºi i-o fãcut curte º-acolo o din poveste multe ieste
sãluit* ºi astãz. mândre ºi frumoasã,
s-ascultaþ dumnevoastã,

o fost acolo pã pãduri, o trãit on om, o femeie, numa nu aveu ciledi*.

Da’ doarã femeie aºe-o ºi vrut, cã îl þâne pã om oleacã mai sclab dân
minte. Pã cum aºe o ºi fost.
No-apui, când o fost odatã, zâce cãtã* om:
– Mãi omule, te duci la moarã. Da’ dacã meri la moarã, nainte nimãnui
sã nu baj* grâuu nost, nici napoie nimãnui sã nu-l baj: tu atunci îl macini
când, zâce, n-a fi nainte ta, nici napoie ta nime*.
Mere uomu la moarã c-on sac dã grâu. Când ajunje-acolo:
– Bunã zâua! Hei, cã mulþ sînteþ. No-apu atunce io am ce ºide pânã-þ
gata voi tãþ.
Aceie n-or luat voarba aºe komolyan*, i-or gândit cã iel glumeºte.
D-apu iel dâpã porunca muierii vorbe acolo. Când îi... trece dã mneazãz*,
d-apoi trece ºi dã ujinã*, d-apu vine sarã, d-apu-amu tãtã* lume sã duce
cãtã* casã. Iel stã aºe ºi sã gândeºte cã ce sã facã ºi iel. Ice* moraru:
– D-apu dumneta, uomule, ce stai? Când ai vinit?
– Az dâmneaþã.
– ª-apu dã az dâmneaþã, zâce, dumneta n-ai putut sã macini?
– Apu zâce, io ascult dã muiere, nu ca altu uom. Altu om n-ascultã dã
muiere, numa nici nu umblã* bine. Io, zâce, muiere me m-o dat în poruncã,
io ascult dã porunca ii*, nu bag în coº nici nainte nimãnui, nici napoie
nimãnui.
– D-ap’-atunce cum a fi? zâce moraru.
214 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
– Aºe a fi: când n-a fi nime, ap-atunci oi bãga io-n coº.
– Ap-atunci când n-a fi nime, nu umblã moara, nu macinã!
– Ap-atunci mã duc acasã, oi vini io mâne.
– Bine.
Când îi în ceie* zî, tãt aºe. Iarã nu vre, cã ierau uoamini acolo, mulþ,
nu vre sã baje. Tãt îl biztãte* ºi iesta*:
Mã, d-apu tu ºi ieri ai fost aici!
– Ha-ha-a! n-ai tu nici o treabã cu mine, cã io, zâce, ascult dã muiere
me! – ºi mai dãparte sã laudã cã iel ascultã dã muiere.
Zâce moraru dî l-o vreme:
– Lãsaþî-l – cã Vãsãlica l-o temat –, Vãsãlica ºti cã ce face. Vãsãlica,
zâce, nu vre ºi baje nainte nimãnui, nici napoie nimãnui. Iel atunce a bãga
când n-a fi nime.
Aºe ºi face. No-amu-i sarã, iarã n-o bãgat. Moraru t㒠sã gânde, cã
„amu dac-ar fi aista uom cuminte, apu alcum* ar dãzlega lucru.”
– No, Vãsãlica, ce zâci?
– D-ap-amu iar-oi mere acasã!
– Te du acasã, mâne dâmneaþã vinã iar-aºe pã vreme când ai vinit.
ª-apu aºe-o ºi fãcut. No, moraru, dimneaþa ceielaltã, mere mai iute
darã ca tãþ uoaminii, bagã grâuu lu’ Vãsãlica în coº. D-ap-amu tãþ
uoaminii... Da’ no-andãluit moara pânã când o mãrs Vãsãlica. Tãþ uoaminii
sã uitau cã p-asta vreme iera mãcinat uarecât ºi amu ce dã nu iesta...
Moraru-º face lucru lui ºi ce ºtiu io ce.
– No, Vãsãlica, vinit-ai?
– Vinit.
– Astãz, zâce, tu macini. Nime nu-i sclobod* nainte, nici napoie ta!
– Asta-m place! zâce Vãsãlica.
– No vez!
ª-apui macinã grâuu, i-l leagã, îl trimete, º-apu s-andãluie* ºi macinã
rendszeresen*.
Când o fost la doauã, la tri zâle, sã-ntãlneºte cu muiere lu’ Vãsãlica
moraru:
– Tu, zâce, d-apu cã tu poþ... ai fi putut þâne pã Vâsãlica tãu zâce, la
moarã on an dã zâle. Tare-ascultã dã tine.
– D-apu cã-i lud*.
215
Atunce aista o cunoscut cum cã, hop, nu dã* pã iel nimica muiere.
– Tu, zâce, d-apu dacã-i aºe treaba, amu fiincã am fãcut bine, þ-am
mãcinat grâuu, zâce, fãrã dã iel...
– D-apu, zâce, vinã-nt-atare* sarã, numai, zâce, ai grije, zâce, fii la
minte!
– No, no, zâce, ºti moraru ce treabã.
Când îi sarã, duce-on ºomoiog dã fãrinã* moraru, înt-o straiþã, no
bine. Mere. D-amu pã Vãsãlica l-o mânat* ce ºtiu io pânã inde ºi:
– Acolo º-acolo, Vãsãlicã, numa nu fuji sã te-ncãlzeºti! Numa te du
mereu* ºi vinã mereu. Ca sã teardã* Vãsãlica vreme p-acolo ce ºtiu io
pânã când.
E, d-apu vine Vãsãlica, moraru încã iera acolo, în pat. D-amu ie* o
ascuns maºinile*, o ascuns ºi sterþu*. Zâce ie cãtã Vãsãlica:
– Vãsãlicã, d-apu ce-ai ºezut atâta? Dã când tãt te-aºtept.
– D-apu, zâce, ce-am ºezut? Ai zâs sã nu mãrg tare ºi sã nu vin tare.
Apu, zâce, nici n-am asudat.
– No bine atunce, bine, þucu-te ºi gura ta, dãzbracã-te.
– D-apu stai º-aprind sterþu.
– Cã l-am spart! Nu-i sterþ.
– D-apu maºinile?
– Nu le aflu, nu ºtiu ce-am fãcut. Dãzbracã-te numa!
Sã dãzbracã Vãsãlica pî-ntuneric. Când sã sã suie, pã la picioare, sã
sã suie, coatã* acolo „Hâm!”
– D-apui, zâce, tu muiere, câte picioare-s aice?
– D-apu anumãrã!
– Unu picior, doi picior, tri picior, patru picior!
– D-înde anumeri tu patru? Iarã anumãrã dî la marjine:
– On picior, doauã, tri, patru picioare (râde). T㒠patru aflu!
– O, lud ieºti! Mã, zâce, vez nu m-am adus aminte, vai dã tine: tu-ai
fi cãlcat în urmã re, º-amu nu ieºti la minte. Du-te iute-n cãmarã, adã
cãldare, bãltagu ºi ciocanu – ciocanu ºtii, clãpaciu*.
No-apu aduce iel, ascultã, mere-n cãmarã, pipãieºte p-acolo dâpã
cãldare, pune cãldare pã dân grindã.
– No, zâce, puni-te-n patru brânci* aice cu capu-n cãldare. Apu ie
bãltagu ºi ciocanu, apucã ºi bate:
216 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 217

Toa-ca, toa-ca, to-ca-lãu,

scoa-lã dra-gu-le Da-neu
ºi ieºi iu-te a-fa-rã,
mâ-ne sa-rã poþ vi-ni ia-rã!
Toaca, toaca, tocalãu,
scoalã iute, dragul mneu, ÎMPÃRATU ªI UOMU SÃRAC
ieºi iute afarã,
vinã mâne sarã iarã!
Ase, o fost odatã ca ºi niciodatã, o fost înt-o þarã on uom sãrac cu o
Mai o datã, Vãsãlicã: muiere sãracã. D-apoi, sãracu mere la lucru-ncoace-ncolo, muiere sãracã
rãmâne acasã. ªi ie mai torce în sat, mai spãla ºi când odatã, iaca cã
Toaca, toaca, tocalãu, muiere o avut o fãtuþã. Fãtuþa o fost tare mândrã. O vinit uomu acasã:
scoalã iute, dragul mneu, – D-apu ce-i, muiere?
ieºi iute afarã, – D-apu ia, avem o fãtuþã.
ºi vinã mâne sarã iarã! – O-o, zâce, ºtii ce? ªi mai mult trabã sã lucru, cã doauã dãraburi* dã
pitã am câºtigat pânã amu, numa d-amu nante* trabã tri.
– No, Vãsãlica, amu om vide. – Cela, persze*, s-o ca-mai-dus! – – D-apu, zâce, ºi io am câºtigat p-îngã* tine ºi ºi io m-oi supune*,
Amu-om vide, Vãsãlicã! zâce, numa tãt ar fi bine când am ave ºi on pruncuþ.
Sã pune ie în pat. D-apu aºe s-o ºi-ntâmplat. La câtã vreme la câtã nu, numa cam
– No, anumãrã amu! rendszeresen* – cum zâce unguru – la doi ani sã întâmplã cã iarã mai
– On picior, doi picior, nu mai aflu altu picior. ieste unu. Când o fost la doi ani, da, o avut on pruncuþ. Ah, dã pãrere dã
– No, Vãsãlica, i darã* c-o ajuns* mult... bine, l-or temat* pã-mpãratu, cã-mpãratu sã îl boteze.
– Tare mult, dragã muieruþa me! Asta io n-aº fi crezutã. No-apu la-mpãrat iarã i-o pãrut bine cã-ncã nu l-o fost tematã nici-on
No, aºe Vãsãlica o fost hodinit*, o avut ºi fãrinã mãcinatã ºi cãpãtatã. sãrac sã boteze.
ª-apu aºe cã d-acoale-ncolo s-o cunoscut Mãrioara – uã cum u-o temat – – No, zâce, aista, zâce, a fi cãtanã* º-a fi tistu* care a sta lângã mine,
cu moraru, n-o mai trebuit sã margã Vãsãlica la moarã, cã vine moraru o zâs împãratu.
º-aduce fãrinã. ª-apu o trecut ani, pruncii-or crescut, da’ ce s-o-ntâmplat: o-murit
Asta-i gata. mama pruncilor. No-apu, sã duce la-mpãratu uomu sãrac, îi spune c-o
murit mama pruncilor.
– Da? zâce, no-apu, zâce, iaca ni*, îþ dau o caprã ºi o duci, zâce,
º-apu îi ave lapte la prunci. – Uarecând nu dâpã vaci s-or iesta* uoaminii,
numa dâpã capre ºi uãi.
Aºe uomu sãrac o dus capra acasã ºi fãtuþa s-o-nvãþat amu dã mulje
capra ºi mâncau când mãmãligã, când pisat, când mãlai, da’ când iera
mãlai ºi mãmãligã mâncau cu lapte dã caprã. Da’ uomu o vãzut cã fata
nu-i încã în stare sã facã pitã*, uã* sã spele, uã sã nu ºtiu ce, s-o gândit sã
218 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
sã-nsoare. Tumna aºe muiere º-o luat care ave ºi ie* o fatã. ª-apu, vide cã
fata uomului iera mai mândrã ºi pruncu iera mai mândru, da’ fata iera
tumna* mândrã a uomului. I-o pãrut rãu pã fatã. T㒠dâp-aceie s-o supus
cã cum, darã, cã cum sã facã pã fata uomului sã nu fie aºe mândrã: ce iera
bun ºi ce iera cu gust mai bun îi dãde la fata ii* ºi la prunci le dãde. Aºe cã
ºi dî la caprã, când mulje, lãsa laptele sã steie, sã sã tragã zmântâna mai
sus, º-atunci când gole în taljere, t㒠la fata ii gole mai nante*, sã margã
cel gros. Uomu n-o luat samã, dâcât o luat samã pã fatã ºi pã prunc, cã
fata muierii sã mândreºte* ºi a lui t㒠mai sclabi* îs. Întreabã pruncii
odatã, pã fatã ºi pã prunc, uomu:
– Dã-vã mãºtihoaie* asta dã mâncat?
– Dã.
– Atâta cât la fata ii?
– Atâta.
N-o ºtiut uomu. O gândit cã bãsamã*, no, i s-o-nºtimbat termiºu* ii*
ºi d-aceie-i mai mândrã.
Mãrgând la pãdure, iaca sã-ntãlneºte c-o muiere sãrmanã. ª-aceie
aºe umbla cum pute... îº câstiga cu cãrþile pitã ºi zâce:
– Uomule, zâce, inde* merji dumneta?
– La pãdure.
– N-ai, zâce, la dumneta vo doi fileri*?
– Da, zâce, cã n-am fileri la mine, cã d-abde* m-ajung acasã cu banii.
– D-apu, zâce, barem* d-o pipã dã duhan*, – cã þiganele cu pipã
duhãneu*, ca ºi uaminii* mai dãmult.
– Apu, zâce uomu, cã numa olea’ dã duhan...
– Nu-i bai, zâce, cât ai. Îþ cot* cu cãrþile dã noroc ºi dã baiurile*
ce le ai.
Gândeºte uomu,,hop, io am luat samã* pã prunci, da’ dã muiere asta
a ºti spune cã ce-i baiu acasã la mine!”
– D-apu, zâce, dacã spui, tãt* duhanu þî-l dau, dacã aºe-i spune pã
cum am bai acasã.
Zâce:
– Cãrþile spun, nu io spun, zâce muiere.
No-apu odatã sã pune jos ºi uomu. Pune þîganca cârpa, uã lipideuu*,
ce-o avut, jos º-apucã ºi dã cu cãrþâle:
– Ei-ha! zâce, mare nãcaz ai dumneta la casã! Muiere dântiie þ-o
murit.
219
– Da, zâce,
– Apu ai o mãºtihoaie la doi prunci ºi ie are o fatã.
– Da.
– ªi, zâce, cu mâncare, zâce, face cã t㒠la a ii îi dã, zâce, mai întâi,
º-apu apoi la...
– Apu, zâce, t㒠la a ii, zâce, numa tãt atâta le dã, cã am vãzut ºi io
pruncii mnei cã, zâce, sclãbãsc aºe la faþã, sã strâcã, nu-s cum o fost ca
când o trãit mama lor. ªi fata lu’ muiere a douãle sã mândreºte la faþã, cã-i
mai mândrã astãz-mâne ca a me. Batãr* o fost tare mândrã a me.
– Ha, zâce, da. Numai, zâce, asta n-arâtã cãrþile cã ce face, numa
aceie arâtã cã are ºi ie o fatã. Da’, zâce, io una-þ spun: împãratu, zâce,
te-o ajutat cu ceva, zâce, ºi tare bine-þ prinde.
– Da, zâce, m-o dat o caprã.
No, d-acole s-o luat uomu ºi mai tare o crezut la þâganã.
– Nu-i bai, zâce, cã la capãtu capãtului lucrului, zâce, s-a vide tãt
hãmiºagu* dân ie, dân mãºtihoaie pruncilor.
Cu asta, o-ntis cãrþâle, uomu i-o dat tãt duhanu ºi-n zâua ceie n-o
duhãnit º-apu când o fost în ceie zî n-o duhãnit, cã o n-o-avut bani ºi-nt-a
triile zî iarã n-o duhãnit ºi când o fost înt-a patrâle zî când o cãpãtat niºte
bãniþ, atunci i-o trãbuit pã altãce* º-aºe uomu s-o dãzvãþat dî la duhan.
Co-aceie numa norocu l-o bãtut. (Aºe, dacã-i vini ºi dumneta la mine, t-i
dãzvãþa. Râde.)
H-apui mere uomu acasã, t㒠sã gândeºte ce sã facã. E! sã duce
la-mpãratu. Mere la-nãlþatu-mpãrat – zâce:
– Bunã zuua, nãlþate-mpãrate!
– Fire-ai sãnãtos, uomule! Da’ ce-i dã nou?
– D-apu numa aceie-º vre, zâce, cã io, zâce, dacã m-o murit muiere,
m-am însurat. ªi dã când m-am însurat cu muiere asta ºi ie are o fatã, fata
ii, zâce, sã mândreºte ºi pruncii mnei sclãbeºte.
– Da? zâce. Adã pruncu la mine, zâce, ºi cã... l-oi învãþa ºi a fi tist,
cum þ-am fãgãdit*, tist cãtãnesc. Da’ lângã mine!
No-ap-amu duce pruncu la iel. E, d-apu pã fatã n-o duce, cã nu u-o
cerut împãratu. Pânã cã ce sã-ntâmplã: dac-o dus pruncu – împãratu darã,
ca la-mpãrãþâie, o avut ce-i da ºi ce mânca ºi dã tãte. ªi l-o-mbrãcat.
Pruncu dâr aceie t㒠trãje acasã sã... îl love doru dã sorã-sa. Zâce-mpãratu:
220 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
– Mai rar co-aceie, zâce, îþ rupe gându d-acolo, zâce, þ-î sorã, numa
când t-i însura-i ave sorã lângã tine ºi tu trãbuie sã stai lângã mine. Cã
când te-am botezat dã mic, am fãgãdit la pãrinþii tãi ºi dac-o murit mã-ta,
l-am ajutat pã tatã-to c-o caprã. ªi pântru voi, zâce, mai tare pântru tine-s
aºte.
No, aºe cã împãratu i-o spus, pruncu o-nþãles. Acasã t㒠mai greu o
fost baiu. Zâce odatã fata, care o fost a ii fatã, a muierii:
– Mamã, zâce, io nu ºtiu, zâce, dî ce, dî ce nu, zâce, numa dã când
s-o dus fratile lu’ sora – cã t㒠sorã o zâs – t㒠nãcâjitã-i sora.
– Nu-i bai, cã nu mult s-a nãcãji ie, zâce. Face-om noi ceva cu ie.
Ce s-o întâmplat? Mai dãmult sã-ngropa-n ogradã mortu, nu la
morminte*, nu iera morminte, asta ºi scriptura adevereºte. Acolo inde
s-o-ngropat mama, o ieºit on pom nalt, d-aºe c㠖 n-oi zâce cã nu s-o
vãzut vârfu, cã ºi ceru sã vide – numa tare nalt. ªi pã pomu acela, în
fieºtecare sarã, sã scobore* on porumb* ºi cânta. Dâpã cântatu porumbului
fata omului mere º-asculta ºi-i pare cã mã-sa cântã. Zâce odatã mãºtihoaie
cãtã fatã:
– Tu fatã, ce t㒠meri afarã ºi asculþ sara? Tu nu dâpã lucru bun umbli,
dâpã lucru rãu! Nu gândeºti tu cã tu ai sã pãþeºti rãu?
Nu zâce fata nimica, tace. Când-îi sarã, în ceie sarã darã, iarã ieºe
fata afarã, c-aude porumbu cântând.
– D-apu, zâce dî l-o vreme fata, cântã, cântã, cã nu mult mi-i cânta.
Cã mãºtihoaie vre sã mã potroceascã* – dî la casã.
Porumbu tãt o cântat, o cântat ºi co-aceie fata s-o bãgat înlontru*.
– Iar-ai fost afarã?
– D-apu, mamã, zâce, nu poci* face sã nu mãrg, cã-m pare cã pã
mama me o aud cântând.
„Ho-hou – atunce gândeºte – da’ dã* ceva întâmplare s-arâtã.? No,
nu-i bai, dacã vine tata ii acasã dî la pãdure, ap-oi vorbi io cu iel.” Fata...
fetile darã durmeu dãtilin*... laolaltã darã, numa andirete*, amu bunãuarã
cum ar durmi acolo, în tinda ceie. Uomu, dâpã ce-o vinit dî la lucru, vine
târzâu, cã s-andãluie* când sfinþe soarele dî la pãdure ºi-l þâne o cale
lungã. Zâce cãtã iel:
– Ustãnit* ieºti?
– D-apu dãstul dã ustãnit, amu, zâce, d-astã-toamnã dã când umblu
la pãdure, a fi vreme sã mã mai ºi hodinesc*.
221
– Nu-i bai, zâce, mâne-i ºide acasã ºi pomu acel mare 1i-i tãie, cã
n-avem dã foc.
– Da’ cum n-ai dã foc, cã-n tãtã sarã aduc cãte-o aºtiþã*-doauã.
– Ce-s acele?
No-apu uomu rãmâne acasã ºi taie pomu. Tãt îl face... dãrãbureºte*
crenjile, cum îi data ºi...
No-apu nu mai cântã porumbu pã pom, numa sã suie pã casã ºi dâpã
casã cânta porumbu. Iacã fata mere afarã, cã-i întrece cã nu... ª-apu când
îi sarã, în ceie sarã, vine uomu iarã.
– Amu, zâce, ºtii ce? Ieste-on porumb, zâce, care vine ºi... amu nu
cântã pã pom, numa cântã pã casã ºi fata ta, zâce, tãt’ acolo-i ºi mã tem cã
a pãþî ceva rãu.
– Da’ ce-a pãþî c-ascultã ie porumbu?
Atunce s-o gândit uomu c㠄uitã, pomu acela mândru pântru porumb
l-o... trebuit sã-l taie”.
– Ie* spune, zâce, þ-î în cale fata me? Dacã þ-î în cale fata me, zâce,
atunce iaca ni*... io am loc la ie! ªi tu þ-î câºtiga pitã ºi io m-oi câºtiga
mie. Numa dân casã-i ieºi mândru afarã.
– Oh, zâce cãtã iel, parã-þ bine, zâce, cã stau lânga tine, cã dã mult ai
pute fi mort ºi casa rãmâne mie.
Atunce sã-ntristeazã uomu ºi – pã cum aºe-o ºi fost – cã mai dãmult
credeu la multe, da’ sã ºi-mplineu, dacã nu ºe*, ºe. Cã doarã cã mure,
º-apu zâce cã d-acei-o murit, c-o fãcut*.
N-o fost nimic, numa mere la-mpãratu iarã. Ice* uomu cãtã-mpãrat:
– Înãlþate-mpãrate, îs în mare bai. Dã când o vinit ficioru aice, fata
nu mai are stare.
– D-apu dacã-i aºe, zâce, o primãsc ºi pã ie ºi, zâce, a fi p-îngã
socãciþã* º-aºe.
ª-apu aºe u-o ºi primit împãratu, c-a fi p-îngã* socãciþã. Da’ dân
uoara ce-o fost p-îngã socãciþã s-o-apucat iarã fata ºi s-o mândrit. Da’
omu nu s-o mai dus la casã, cã s-o temut cã... cu vrãjitori l-a omorî. Dâcât
mere la pãdure, lucra ºi mere la altu ºi durme. Pânã când odatã zâce ficioru,
care o fost a bãtrânului, cãtã-mpãrat:
– Amu io, zâce, aº vre sã vãd pã tata cã cum trãieºte cu mãºtihoaie?
– D-apu, zâce, dacã vrei, zâce, iaca ni, zâce, îþ dau o zî... uã* cât îþ
treabã?
222 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
– Nu-m treabã mie numa pân’ acolo ºi napoi. ªi dacã nu m-oi întâlni
cu tata, zâce, io oi rãmâne acolo pânã m-oi întâlni ºi iarã vin cu iel cu tãt
dac-a fi bai.
Zâce:
– Mai bine, zâce, te du ºi vii. ªi merem, zâce, pân’ la pãdure ºi l-om
aduce cu hinteuu*!
Înt-atâta l-o iubit împãratu, doarã mai mult ca tata lui. Da’ ca
mãºtihoaie-sa, biztos* cã mai tare l-o iubit pã fiu. Numa dâr* ce l-o dus,
la mãºtihoaie i-o pãrut* rãu cã inde-o ajuns. No-amu când o mãrs fata ºi
mai rãu i-o pãrut cã inde-o ajuns fata, cã la-mpãratu. O umblat mãºtihoaie
lor sã facã îngâljalã cu vrãjitoare, da’ vrãjitoare nu s-o fãgãdit*, cã s-o
temut dã-mpãratu sã umble p-acolo ºi sã facã bai. Dâcât o zâs cã:
– Dacã nu altã, zâce, oi face aºe cã l-oi omorî pã tatã-so.
Da’ n-o ajuns, c-o-avut noroc cã... ficioru, dac-o ajuns acolo, o vãzut
cã mãºtihoaie-sa cum vorbeºte. O-ntrebat cã pomu dî ce s-o tãiet?
– Da, zâce, s-o tãiet cã n-am avut dã foc º-on porumb tãt o cântat
acolo.
– E, da, zâce, o cântat. ªi dac-o cântat pã casã porumbu, iar-o fost
bai. Nu-i bai, zâce.
No-apu mere napoi, îi spune la-mpãrat:
– Înãlþate-mpãrate, acolo nu-i mai d-a mere* tata mneu, numa, zâce,
dacã þî-l treabã, þî-l treabã, dacã nu þî-l treabã, io am sã mãrg d-îngã... dî
la curte dumnetale ºi oi trãi ºi io cu tata mneu ºi duc ºi pã sora.
– Nu, zâce, haida. Prind... – dã poruncã împãratu la cociºi* sã prindã*
ºi mere dâpã bãtrânu ºi-l aflã acolo la pãdure ºi-l teamã*. Sã suie bãtrânu-n
hinteu*, îl duce la curte.
– No, zâce, dã astãz nainte, dumneta, zâce, îi mãtura pân* ocol ºi-i fi
cu pruncii laolaltã.
E-e-ei-ha! D-apu o ajuns ficioru d-acum o fost tist mare ºi amu sã
sã-nsoare. Zâce împãratu:
– Nu t-i însura d-a-inderete*! D-aci t-i-nsura, îi lua fata me! ªi sorã-ta
a fi nora me, la ficioru mneu.
Ce bucurie o avut bãtrânu când s-o vãzut... Mai mare bucurie ca când
s-or nãscut pruncii. ªi asta nime n-ar fi crezutã. De hát* ista adevereºte
poveste asta, cã nu numa dântrã ieºte* uoameni ieste uoameni cu credinþã,
or fost ºi-ntrã-mpãraþ, numa o fost ºi blãstãmaþ* (râde).
Cu asta am gãtat poveste. Na!
223
CERBU
Poveste are on nume: „Fata cu cerbu”. Aºe sã andãluie* cã o fost
înt-on sat on om, cu femeie trãie tare bine, ca om sãrac ºi cu femeie iarã
dâpã iel. Umbla la pãdure ºi d-acolo dî la pãdure – cum îi zicala
rãmânului*: „la pãdure cu sãcure, vara strânje mure”. Trãind nãmurind,
iaca cã îi beteagã muiere lui. Nu s-o mânat* mult, o ºi murit. O rãmas o
fãtuþã dã ºasã ani, înt-a ºaptile º-on pruncuþ dã cinci ani. ªi aiºte doi
n-o-avut mamã. Iel ce-o gândit, la mai multã vreme – cum îi data* sã þâi
dâpã ce moare femeie, on uan dã zâle, uã* care cum – ºi s-o-nsurat. Aºe
s-o-nsurat cã ºi muiere ceie o avut on fiu.
Darã, dân ce uarã* s-o însurat, iel aºe o iubit ºi fiuu femeii ca ºi –
pruncu darã* femeii – ca ºi p-a lui prunci. Dar mãºtihoaie* nu º-o iubit
aºe pruncii lui ca p-a ii*. Tã’* cu ponoslu* iera, cân’ mere iel sarã acasã
dî la pãdure, cã pruncu aºe, cã fata aºe, numa a ii iera bun. Zâce iel dî l-o
vreme:
– Tu muiere, nu ºtiu, zâce, poate cã mama pruncilor nu m-o ponoslit
pântru cã o fost a ii pruncii. Amu tu, zâce, d-on dãrab* dã vreme, nu ieste
sarã sã nu-m ponosleºti.
– D-apu, zâce, uitã, dacã nu-þ place, îþ râmâi aci cu pruncii ºi io cu
pruncu mneu mã duc.
Iel o gândit: „Hâm, rãu o fost dã mine pânã nu o fost aci. Ugyan* iarã
rãu treabã sã fie, cã pânã când or creºte pruncii, ce-a fi dã mine?”
– Apu, zâce, tu muiere, nu te du tu dî la casa me, cã dacã ieºti
îndãstulatã cu mine, poþ sã râmâi. Numa facem aºe cã pruncii uarecumva,
zâce, or creºte º-ap-apoi nu t-i mânca* tu cu ii, cã i-oi da dã scluj ºi...
– D-apu dacã vrei ºi-i dai dã scluji º-amu, zâce, îi poþ duce sã-i dai
indeva.
Pã vreme ceie n-o fost lelenþ* árvaház*, inde i-a duce? La gazdã* nu
i-o trebuit pruncii sãracilor, pânã când o putut sã lucre. Amu doarã fãtuþa
u-ar mai fi pututã pune lângã nãºte gâscuþã, d-apu cu pruncu ce-a face?
224 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 225

T㒠s-o gândit uomu, dî la o vreme, aºe s-o luat pã gânduri, dã doarã întrebat cã dã inde-s, dã inde nu-s, num-am zâs cã inde vre sã... Ap-or zâs
ºi dân minte-o terdut*, cã º-o bãnuit* dâpã prunci. „cã-ncoace”, zâce, apu am zâs cã sã m-aºtepte. ªi le-om da dã mâncat
Când o fost înt-o dâmneaþã, o luat pruncii cu iel. ceva ºi uarecumva om fi noi cu ii.
– No, zâce, sãrutaþ pã mã-ta, cã iaca... – Nu, zâce bãtrâna, mie nu-m treabã. Le dãm dã mâncat ºi margã mai
Zâce fãtuþa: dãparte!
– Io, tatã, nu u-oi sãruta. Cã inde* ne duci dumneta, nu ºtiu. Aºe, când or mâncat pruncuþii, fãtuþa cuminte, o mulþãmit dã mâncare
Frate-mneu îi micuþ, inde, ce-i face cu noi? Vrei sã ne omori? ºi s-o gãtat dã drum darã, cã o vãzut cã la bãtrâna nu trebuieºte.
– Nu, tatii, nu vã omor. V-a duce tata indeva ºi v-a da la tare* om Zâce bãtrâna cãtã bãtrânu:
º-atare muiere bãtrânã, º-a griji dã voi. – Mã, zâce, petreci* pruncii aiºte! Numa le spune cã dân urmã dã cal
Atunce o zâs fata: sã nu beie apã, nici dân urmã dã porc uã dã vacã, cã dân ce urmã or be,
– Bine, tatã, zâce, dac-aºe faci, aºe merem. S-o dus cu pruncii, pânã dãloc d-aceie s-or face.
inde s-o dus, i-o dus în pãdure, înt-o parte, inde-o fost deasã tare pãdure. Bãtrâna iera o vrãjitoare mare. Ie o iesta... cã dacã or be, – cum or
– No, zâce, tatii, ia p-aci mereþ dirept*... – i-o-ndireptat* inde, inde mâncat –, or fi sãtoºi, or be pruncii, º-apu atunce s-or face, care dân ce
sã nu-i mai vadã iel. Mereþ p-aice º-acolo-þ afla o muiere bãtrânã ºi on urmã a be aceie a fi! ªi nu s-or mai înþãleje laolaltã.
uom bãtrân! E! Spune bãtrânu la fatã, ºi fata primeºte ºi mulþãmeºte cã n-or be. E,
d-apu pruncuþu o mãrs cât o mãrs, zâce:
ªi când or ajuns afarã dân pãdure, aºe-o ºi fost: on uom bãtrân mere
– Io aº be apã.
dâpã crenji la pãdure cu ºtreangu pã umãr, uã cum o fost. Cine-o fost
– Nu be, lasã pânã când om ajunje la o vale, zâce, la o tare* apã
uomu bãtrân? Nu mai ºti nime. Numa iel cu ºtreangu mere dâpã crenji.
curgãtoare, º-om be.
Dã fata bineþe:
Apu tãt or mãrs, or mãrs, iarã:
– Bunã zuua, taicã bãtrân! – Io aº be apã!
– Fii sãnãtoasã, fiuþã! – Ejnye*, frãtiuþu mneu, nu be, c-auzât-ai ce-o zâs moºu acela, cã
Pruncuþu numa sã uita, cã iel mai micuþ... zâce fata: dacã-i be, ti-i face animalã. ªi ce-a fi dã mine?
– Dã ºi tu bineþe la taica bãtrân! Aºe pruncu, o mai mãrs cât o mãrs ºi s-o lãsat napoi ºi pã d-ascunsu
Atunci i-o fost mnilã la bãtrânu ºi o zâs cãtã fatã cã: o bãut dânt-o urmã dã cerb. Dãloc s-o fãcut cerb! Plâns-o fata cã ce ºtiu io
– Uiti-te, taichii bãtrân, staþ aci, cã mere taica bãtrân º-aduce lemne ce... Zâce pruncu cãtã ie:
ºi v-a duce taica bãtrân cu iel. – Dî ce plânji, sora me?
Aºe s-o dus bãtrânu, o strâns o doauã crenji ºi o mãrs afarã º-o luat – D-ap-amu, zâce, ºtii vorbi?
pruncii dâpã iel: – ªtiu.
– No, haidaþ, taichii bãtrân! – D-apu cum coþ* afarã? Amu ca cerbii ieºti, cu coarne. No-ap-amu
Când o ajuns acasã bãtrânu la cãsuþa lui, baba bãtrânã sã uita amu haida cu mine!
„cã ce-i, cu cine vine bãtrânu?” D-ap-amu strânje pã tãrâþã, cã dã mâncat S-o dus fata:
abde aveu ºi ii. „Ce aduce pruncii aciie?”
ª-apu bãtrânu þâpã* crenjile jos. multã lume-mpãrãþâie,
– D-apu tu, zâce, ce goºti* aduci? ca Dumnezo sã ne þâie;
– D-apu, zâce, iaca, doi pruncuþ, sãracii, i-am aflat acolo în marjine multã lume albã,
pãdurii, vineu încoace ºi m-o da’ bineþe ºi sãracii... dirept cã nu i-am ca Dumnezo sã ne mai aibe,
226 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
cu cerbu dâpã ie, cu frãtiuþu ii. Pã ie t㒠u-o durut, cã tãt aºe-o sânþât
cã-i fratile ii. Pânã inde o ajuns? La împãratu d-acolo dân parte ceie dã
inde-o mãrs. Când o ajuns acolo, o ieºit – cum sã spune rãmâneºte* –
care îi la poartã, portaºu! ªi s-o uitat c㠄uiti-te, uiti-te, o fatã cu cerb în
urma ii!” Zâce câtã fatã:
– Haida-nlontru*, fatã! Cerbu aiesta dî ce vine-n urma ta?
– Aºe-i învãþat.
N-o spus fata cã-i fratile ii!
– Da?
– Da, zâce, dã micuþ s-o arãdicat* cu mine ºi iel aºe ºti. Cã sã-m fie
frate d-o sutã dã uãri, nu m-ar fi mai drag! – zâce.
No-apu mere portaºu-nlontru, la-mpãrat ºi spune la-mpãrat:
– Nãlþate-mpãrate, dã mniraz*, zâce, o fatã frumoasã, micuþã, zâce,
nu ºtiu dã câþ ani poate sã fie, cu on cerb, iarã mândru cã n-am mai vãzut...
am vãzut cerb, numa aºe frumos, zâce, ºi mândru n-am mai vãzut. Are
niºte corniþã sclipitoare ºi tare-tare-i mândru cerbu.
Ieºe-mpãratu. Cân’ iese afarã, sã uitã la fatã, dã bineþe fata. Când l-o
vãzut pã-mpãrat, s-o-aplecat cu cãpuþu la pãmânt ºi i-o da’ bineþe la-mpãrat
ºi la-mpãrat i-o fost mnilã dã ie, c㠄fatã micuþã ºi cum ºti sã deie onoare”.
Zâce cãtã portaº:
– Vãzut-ai? Tu, zâce, eºti uom dã vrâstã ºi aci te-ai crescut la mine
mainu* ºi tu nu ºtii da aºe onoare, zâce, numa tu stai ca on bou nainte me
ºi aºe vorbeºti.
– Da, da nãlþate-mpãrate, d-aci-ncolo, zâce ºi io am luat samã, cã ºi
cãtã mine s-o-aplecat fata º-o dat frumos bineþe, zâce, am învãþat io dân*
fata asta, cã d-aci-ncolo sã te onorez ca p-o-mpãrat.
– No, asta-m place!
Atunce împãratu ºi mai cu bucurie o fost cã, hou, ni*, „d-apu ºi portaºu
mneu o-nvãþat dân fãtuþã”.
– No-apu, zâce, fãtuþã dragã, cerbu aiesta, zâce, ce îi? Cum dã vi...
– D-apu, zâce, înãlþate-mpãrate, zâce, dacã dumneta ieºti împãrat, îi
cunoaºte, zâce, cã aiesta s-o-arãdicat d-odat... cu mine, zâce, dã micuþ,
zâce, s-o-arãdicat la casa pãrinþilor mnei ºi, zâce, t㒠cu mine îi. Zâua,
noapte t㒠cu mine-o fost:
– Da? zâce. Nu s-o dãzbãtut* împãratu.
– D-apu, zâce, ascultã, amu n-a fi noapte cu tine, zâce. Numa i-om
pune, zâce, on culcuº, zâce, pântru aceie, în loc bun.
227
– Dacã, zâce, oriinde i-i pune, lasã-mã sã dorm cu iel, zâce, cã, zâce,
aºe-i învãþat, nu poate durmi. No-apu, zâce, dacã nu poate sã sã hodineascã,
nici io nu poci fãrã dã iel.
– Atunce, zâce, îi durmi, zâce, numa n-a fi bai, zâce, cã a face putoare?
– Nu, zâce, cã nu face! Fata o ºtiut…
No, bine. Aºe înt-o sobiþã* i-o dat la fatã on pat ºi ce ºtiu io ce.
Ap-amu pântru cerb nu iera pat, numa aºe pã jos. Fãtuþa tãdauna-º pune
perina dî la cap su’ cerb. Ie-º pune hãniþâle la cap º-aºe durme. Darã
sclujnica*, care-o fost sclujnica la-mpãratu, dâmneaþa mere ºi vide dã
fãtuþã ºi vide cã perina dî la cap îi su’ cerb. La ceie nu-i plãce. Mere
la-mpãratu-n tãtã dimneaþa ºi spune:
– Înãlþate-mpãrate, zâce, nu ºtiu fata asta c⒠dã proastã-i, zâce, dã
perina dî la cap º-o pune su’ cerb, ºi cerbu pã perinã doarme.
– Ha-a, zâce, cum sã poate? No, ie du-te ºi teamã fata! Mere º-o
teamã pã fãtuþã nainte-mpãratului. Când sã bagã, s-apleacã iarã fata cu
capu la pãmânt ºi-i dã bineþe, zâce:
– Sã trãiascã nãlþatu-mpãrat mulþ ai* cu pace ºi cu sãnãtate!
– Fii sãnãtoasã, fãtu-mneu!
– Pofteºte, zâce, dacã m-ai... ce doreºti dî la mine?
– D-apu, zâce, nu doresc, fatã, nimica alta, numa dî ce, zâce, þâie þ-o
pus perinã la cap ºi pui, zâce, perina su’ cerb, sã doarmã iel pã ie. Tu ce ai
la cap?
– Înãlþate-mpãrate, zâce, sã nu cumva sã mã vatemi cu nimic o datã,
cã io, zâce, cât oi pute face dî la mine, nu te-oi vãtãma, dâcâ’* tãdauna*
te-oi onora.
– Bine, fãtuþã, nu te-oi vãtãma, numa perina nu þ-o pune tu su’ cerb!
– Lasã-nãlþate-mpãrate, c-acasã, zâce, cu duna* sã astupa*.
Atunce o iesta-mpãratu c㠄cum sã poate”? Oh! E, numa dân data-ceie
împãratu ºi mai... nu cã s-o gândit, numa o dat iesta... aºe cãtã care s-o
bizuit* iel, cã dacã a creºte fata, îi tare-nþãleaptã ºi iel u-a lua dã femeie,
cã-ncã împãratu nu iera-nsurat. Dâcât* ave o drãguþã p-acoale p-ângã iel,
numa iera dã þâganã. Da’ iera tare frumoasã. Da’ pã cum i-o fost numile
cã Þâganã, aºe-o fost ºi dã þâganã dã gurã. S-o sãturat dã ie împãratu,
dâr* voarbile ii cele rele.
Uarecumva i-o mãrs în ureti la þâgana cã împãratu sãmãleºte* – dac-a
creºte fãtuþa – s-o ieie dã femeie. Aºe ie o gândit c㠄lasã numa, cã nu i-i
228 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
lua tu dã femeie!” O-apucat º-o vorbit mai cu iesta, mai cu cela, Þigana,
pânã când o iesta... c-o ºtiut cã fata are legãturã mare cu cerbu. Numa cã
ce, nu ºtie! Pânã cã ie o-ntrebat, Þigana, dã iesta... dã uoamini „cã nu ºtiþ
atare* vrãjitoare care sã vrãjeascã, sã spuie darã cã ce i-i fata la cerbu?”
– Darã nu, zâce. Iac-acolo º-acolo, cãtã* pãdure ce mare, ieste-on
moº º-o babã ºi baba ceie-i vrãjitoare.
Nu-i nimica. Þâganca sã cere dî la-mpãratu cã s-o-ngãduie sã margã,
cã ie vre sã margã sã vadã pãdure. (N-o zâs cã vrãjitoare.) O zâs împãratu:
– Cum sã nu! Poþ sã meri, ai drept! Aºe o da’ poruncã împãratu la
cociº* sã prindã* caii la hinteu* ºi sã ducã pã Þâganca s-o preumble*
p-acolo.
Þâganca s-o dus, o tras acolo p-ângã* pãdure o datã, dã doauã uãri ºi
s-o uitat. ª-apu o vinit p-acolo – ca sã nu ºtie nici cociºu cã ie ce vre.
– Ce, ºede aice cineva?
– Treabã sã ºadã.
– No-apu, zâce, stai sã mã duc sã vãd cã cine-s aice!
Sã duce acolo, dã bineþe. Ciie vede cã-i îmbrãcãtã aci...
– D-apu dumneta cine ieºti?
– D-apu, zâce, femeie-mpãratului, zâce ie.
– Da? – zâce.
– Da. Numa, zâce, am vinit la dumneta, maicã bãtrânã, cã am auzât
cã dumneta ºtii vrãji ºi ºtii sã spui la om dacã are ceva durere, uã ce ºtiu io
ce lucru, care vre sã ºtie.
– D-apu ce-ai vre?
– Num-aceie-º vre cã împãratu, zâce, cu credinþã-i cãtã* mine, cã io
mi-s femeie-mpãratului. ªi, zâce, nu ºtiu, zâce, ca ºi cum aº lua samã cã
iel nu-i cu credinþã cãtã mine.
– Bine, dragu maichii, zâce, stai oleacã! Ie bãtrâna lucrurile ii º-apucã
ºi coatã*, zâce:
– Hã-hei, nu ieºti femeie-mpãratului! Ieºti numa drãguþa-mpãratului!
– No-apu, zâce, darã ce, drãguþa-mpãratului.
– Ce vrei sã ºtii? Ca ast-o ºtii tu, zâce, cã tu nu ieºti cununatã cu iel
ºi iel poate s-a urî* odatã dã tine.
– Num-aceie vreu sã ºtiu, cã amu, zâce, în zilele aste, nu dãmult,
zâce, o vinit o fatã acoale ºi c-on cerb, zâce, ºi, zâce, aº vre, zâce, sã ºtiu
cã dî ce fata aceie perina dî la cap º-o pune su’ cerb, ºi aºe doarme cerbu.
229
Bãtrâna o ºtiut dãloc* cã hop...
– D-apu, zâce, ascultã, aºe-i, zâce. Numa dacã nu-i spune cãtã-mpãrat,
îþ spun. Da’ dacã gândeºti cã spui cãtã-mpãrat, numa pânã i-i spune-i trãi!
Amu-þ aleje d-aci!
– Apu, zâce, n-oi spune.
– No-apu, zâce, cerbu acela-i frate cu fata. Da’ cãtã nime* sã nu spui!
Cã când ai spus cãtã oricine, ieºti moartã!
– N-oi spune.
S-o luat pã fricã þâgana ºi n-o spus. O mãrs acasã, d-amu nãcãjitã.
„Ho-hou! cã ce-a fi? E ce-a fi aceie-a fi! ªtiu io cã ce face!” Sã face
beteagã* ie. D-apu mere, care-i duce mâncare, face cu brânca* cã sã ducã
mâncare napoi.
– D-apu dâr ce?
– Mi-s beteagã.
Mere la-mpãratu. Zâce:
– Doamna-i beteagã, zâce, nu vre sã mânce.
– No! Mânca-u-a ie mâne.
Amu-mpãratu dân* ce s-o bãgat fãtuþa acoale, nu mult o da’* pã
þâganã.
Când îi în ceie zî, iar-aºe. Împãratu, iarã când spune ceie:
– Nu, nu vre sã mânce!
Ugyan* aºe o fost cã nu mâncã doamna.
– D-apu, zâce, dacã nu mâncã, ptiarã*! o zâs împãratu.
Asta o fost tare întristatã, fata, care l-o auzât, c㠄uiti-te, d-apu cã
uºor o lasã!”
No, bine. Când îi înt-a triie zî, iarã-i duce mâncare, atunci mâncã
oleacã.
– Amu, zâce, numa d-aceie mânc, cã ºtiu cã nu mul’ mai am. ªi, zâce,
nu vine împãratu la mine sã mã vadã. Du-te zî cãtã iel sã viie.
No-apu doauã-tri bucãturi mâncã ºi pune napoi. ªi mere-mpãratu:
– D-apu ce-i?
– D-apu, zâce, tare rãu m-am visat astã-noapte. M-am visat, zâce,
cã dacã aº mânca carne dã cerb, io m-aº tãmãdi*. ªi dacã n-oi mânca,
io-i muri.
– Apu, zâce, inde-oi mere io, zâce, sã cot* amu cerb, zâce, p-asta
vreme?
230 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
– D-apu, zâce, nu ºtiu, zâce, tu ºtii cã inde sã meri!
Sã ie iel pã gânduri, „ap-amu pânã a creºte fata mare, lui îi treabã
femeie!” Ãh, ce sã gândeºte, o mânã pã fatã ce ºtiu io inde-o mânã, sã nu
fie acoale ºi a omorî cerbu.
Da’ cerbu, când o mãrs fata, când ºi iel sã margã cu fata. Atât-atâta cã
fata scapã afarã ºi sã duce – doarã la bold uã* inde – ºi cerbu fuje-n ocol
ºi p-acolo ºi iel teamã* on cãtanã* sã puºte cerbu º-a zâce cãtã fatã c-o
izidit* º-apu l-a iesta...
Atunce mere cãtana ºi ie puºca. Când vede cerbu, sã pune jos pã
jenunþî* dinainte º-apucã:
Sorã, sorioarã,
ieºi ºi mã jeleºti,
cã al tãu bãrbãtaº
cu on cãtanãº,
cu puºca sã mã-mpuºte,
carnea sã m-o mânce,
nãbuna þâganã,
sorã, sorioarã!
Asta dã tri uãri u-o zâs. Apui pã când o zâs a triie uarã, þop fãtuþa. O
pus brâncile* laolaltã:
– Înãlþate-mpãrate, fie-þ mnilã! Cã cerbu îi fratile mneu, nu-l puºca,
cã dacã-l puºti ºi io mor dâpã iel.
Atunce împãratu leintett*, cum zâce unguru, o fãcu’ cu brânca cã sã
nu-l puºte. Atunci u-o temat pã fãtuþã-nlontru º-o-ntrebat cã cum, dã inde
s-o-andãluit* dã fratile ii-i cerb?
– D-acolo, zâce, când am vinit dî la pãrinþ, iaca cum... O spus apoi cã
cum i-o... tatã-so. – Când am ieºit dân pãdure on uom bãtrân o mãrs în
pãdure dâpã crenji uscate ºi i-am da’ bineþe ºi uomu acel bãtrân, zâce,
s-o-mbucurat dã noi cã i-am da’ bineþe. O zâs cã sã stãm pân-a vini cu
crenjile, cã ne-a duce cu iel. ªi uomu acel bãtrân o vinit cu crenjile dân
pãdure ºi ne-o luat în urma lui ºi ne-o dus pânã la cortilu* lui. Numa
acol-o fost o babã, bãsamã*, muiere bãtrânului, numa tare blãstãmat*-o
putut sã fie, cã iaca, zâce, cân’ ne-o vãzut, o zâs cã d-abde* au ii dã
mâncat, nu sã ne mai hãrãneascã pã noi. Da’ bãtrânu t㒠dâr* aceie o dat
231
olea’ dã mâncare. ªi bãtrâna o zâs cã sã nu bem apã, cã nu ne-o dat apã,
zâce, sã bem. Numa o zâs cã sã nu bem apã nici dân urmã dã cal, nici dã
vacã, nici dã nimic o datã, cã, zâce, care dân ce urmã a be apã s-a face cal,
uã vacã, uã ce... ªi dã tri uãri, zâce, s-o cerut frate-mneu sã beie, ºi nu
l-am îngãduit. Am zâs cã pânã când ajunjem l-o apã curgãtoare, ºi n-am
mai ajuns, ºi iel o bãut pã d-ascunsu ºi, iaca, s-o fãcut în urma me cerb. ªi
d-atunci îi cerb.
– ªti-u-ai, zâce, cã inde-i baba ceie?
– ªti.
– No, haida, zâce.
Odatã o pus cerbu napoi în hinteu cu fata, ºi ºi iel, o poroncit darã la
cociº sã prindã ºi i-o dus pân’ acolo la bãtrâni.
– No-apu, zâce cãtã bãtrâna, bãtrânã, tu-ai fãcut sã fie pruncu acela
cerb ºi p-aiesta sã-l faci napoi* prunc.
Zâce:
– Nãlþate-mparate, mai nainte, zâce, oi face, zâce, sã-þ moarã þâgana,
cã, iaca, þâgana, zâce, o fost aice ºi ie m-o dãscosut cã ce-i, ºi aºe-i ºtiut.
– Nu, zâce. ª-aceie poþ s-o faci, cã mie þâgana nu m-o mai trabã.
Pã când o mãrs împãratu acasã, þâgana o fost moartã ºi cerbu l-o
dãsfãcut º-o fost prunc. Când o vãzut împãratu ce prunc frumos, cã iel o
crescut º-aºe cerb, dã dupã anii lui o fost dãstul... num-o fost ca cerb.
ª-apu dacã s-o fãcut prunc o vãzut cã, hop, asamãnã pã fatã ºi-s fraþ.
Pã bãtrâna o zâs cã dacã mai iesta... mai vrãciuieºte*, aºe ceva –
atunci o-acaþã* la pomu care-i mai nalt în pãdure.
– Da’, zâce, dân parte altora ce-i face-i face. C-aºe poþ sã trãieºti
bãsamã. Numa zâce, în curte me n-ai sã vrãciuieºti nimica!
P-atunci pã când o ajuns împãratu, o fost moartã þâgana, ºi u-or
îngropat, ºi d-acoale-ncolo împãratu o-aºteptat pân-o crescut fata
mãriºoarã ºi pruncu o crescut ºi iel. ªi pã prunc l-o pus cãpitan pãstã
cãtãnoºag*. Cel mai întii om, tist* i-o fost la-mpãratu pruncu, ºi fata i-o
fost femeie, ºi dacã trãiesc, º-astãz sã veselesc.
232 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 233

FATA DÎ LA OTLACA
Aºe o fost odatã
ca ºi niciodatã,
din poveste multe ieste,
mândre ºi frumoasã,
s-ascultaþ dumnevoastã.
Cel ce-asculta a-nvãþa.
Io-am ascultat
º-am ºi-nvãþat.
Nu ºtiu cã la noi uã* inde, numa io aºe-oi spune poveste, cã mai
dã-nþãles a fi, cã dî la noi… On ficior s-o-nsurat º-o luat o fatã dî la
Otlaca. Da’ fata n-o vrut sã sã mãrite aici la Titihaz*, la noi, cã doarã
acolo º-o aflat on drãguþ* mai frumos, numa n-o fost aºe bogat ca º-aiesta.
ª-apu pãrinþi fetii ar... tare-or sta’* dã fatã c-aici sã sã mãrite, cã tânãreaþa
pã vreme ceie nu ºtie cã ce-i avere ºi ce-i traiu, numa pãrinþî. Ca ºi astãz,
mai bine ºtiu bãtrânii ca tânãrii cã ce-i viaþa ºi cum sã poate trãi mai bine.
Aºe cã fata s-o mãritat, darã fãr’ dã voie. D-apu dupã ce o trecut
uspãþu*, nu la multã vreme, fata o zâs cãtã uomu tânãr cã:
– No-apui, bãrbate, amu da*, pânã uit pã mama, fã bine ºi mã lasã sã
mãrg s-o vãd barem* o datã înt-o lunã.
– Cum sã nu, dragã, te lãs!
H-apui u-o lãsat o datã. Apui dacã o vãzut cã u-o lãsat o datã înt-o
lunã, apu s-o cerut.
Zâce:
– Nu poci uita pã mama nici p-o cale*. Îm pare cã, dacã nu-s lângã
mama, nici nu-s în lume.
– No, d-apu dî ce? zâce. Nu ai tu dragoste-n mine?
– Ba am io dragoste-n tine, numa t㒠mai multã am în mama.
Ie* nu-n mã-sa ave dragoste, numa-n drãguþu care l-o-avut nainte
d-aceie.
Hei, d-apu ce s-o-ntâmplat, cã apoi în tãtã sãptãmâna sã cere o datã
sã margã la mã-sa: ori cã iera dã lucru, ori cã nu iera. D-apu iel, dã dragã
ce i-o fost, u-ã lãsat. No, bine.
Odatã zâce mama ficiorului:
– Mamii, zâce, tu, zâce, n-ai bai* cã mere nevasta aºe des la mã-sa?
Ce coatã* ie acolo?
– Ejnye*, mamã, ºi-n asta afli ceva? D-apu ce coatã? Mere ca la mã-sa!
Dumneta numa soacrã ieºti, mama i-i mamã!
– Aºe-i, dirept ai, mamii. Io numa soacrã i-s ºi mã-sa i-i mamã. Numa
nu suje ie þâþã dî la mã-sa amu!
– Nu, nu, mamã, da’ cum vii cu voarbe d-aºte?
– D-apu, zâce, aºe vin, mamii, cã tu ieºti tânãr ºi nu ºtii bolondeaþa*
tânãrilor. Tânãrile, mai ales dac-o avut pã cineva drãguþ, nu-l poate uita
cu perire*! Nu gândeºti tu aceie?
– Asta-ncã nici n-aº fi visat, mamã, ca dumneta, ca muiere bãtrânã,
dã aºte s-aduci nainte.
– Bine-i, mamii, io aduc nainte sã-þ aduci aminte.
No-apu sã gândeºte uomu tânãr: „Uare nu are mama drept, uare? Are
mama drept? No-apu-i lasã, c-oi face io întrebare!” Când îi vine nevasta
acasã:
– No, zâce, vinit-ai?
– Vinit.
– Datu-þ-o mã-ta þâþã?
– No, ce, hâm?! (râde) uiti-te, zâce, pân’ amu nici n-ai zâs d-aºte.
– N-am zâs d-aºte, num-amu fi-þ-a vreme, zâce, astãz-mâne-i ave tu
prunc º-apu-i, zâce, tu meri la mã-ta? Mai des dãcât cum treabã?
– O, cã mama me d-abde m-aºteaptã!
Da’ iel n-o fost tumna aºe rãmas* dân minte. ª-o cuprins* uom d-acolo
dî la Otlaca care sã baje dã samã dã muiere lui, dacã mere la Otlaca, cã
tãdauna mere la mã-sa? Iel o-nsãmnat zâua, cã ie t㒠cam joie mere la
iesta... lã Uãtlaca, la mã-sa. ªi uomu acela d-aproape dã mã-sa o bãgat dã
samã º-astãz ºi mâne ºi-n tatã sãptãmâna. ªi cân’ dân când sã vuje* dã
mere la mã-sa, da’ mai des nu mere. Aºe uomu, dân spusu uomului aceluie,
s-o nãdãit* cã mã-sa ceva ºti.
234 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
Întreabã uomu tânãr pã mã-sa:
– Mamã, zâce, dumneta m-ai pominit ceva. Cum sã poate ºti lucrurile
aste, dânt-on sat în altu sã cunoºti cã ce-i ºi cum.
– Mamaii, nu dânt-on sat înt-altu, numa ce sã-ntâmplã la noi în sat
sã-ntâmplã ºi la altu sat.
Atunce uarecumva mai cu gânduri o-apucat uomu sã trãiascã. Mai
grele gânduri nu ieste ca ºi când îº teme* omu muiere sau muiere uomu.
No, aºe cã, când iarã iesta... muiere sã margã, o fost esedékes*, cum
zâce ungureºte:
– H-apui, zâce uomu, aice ascultã! Nu ºtiu când o fi capãtu la aºte?
D-ai dirept c-amu io aºe mã sânþãsc dã beteag cã nu-i biztos* cã m-i mai
afla-n viaþã.
Hop! ªi:
– Batãr* tumn*-amu am gândit cã nu vin pânã mâne.
– Nu-i bai, zâce, du-te pânã mâne. Dac-a fi sã mor, dac-a fi sã trãiesc,
m-i afla viu.
Sã duce, nici cã-i pasã cã uomu i-i beteag uã nu-i beteag, sã ie* ºi sã
duce. No-apu dãloc* zâce cãtã mã-sa uomu tânãr:
– Mamã, zâce, iaca, zâce, cum am vorbit cu muiere me. Ce sã ºtim
face sã-i facem olea’ dã spaimã?
– O, mamii, zâce, nu spaimã i-i face! Dâpã ce ameritã ie, apu i-i face
aºe cã t-i dãspãrþî dã ie!
– Apu, mamã, zâce, º-apoi cum a fi? Cum, aºe mere numa dãspãrþâtu?
– Bizuie*-1, mamii, pã mine!
Tata lui o fost muritã când o fost iel prunc. Numa bãtrâna... No, dãloc
bãtrâna mere p-acoale pân vecini:
– Muieri, drajile mele, haidaþ ºi-m ajutat la on lucru. Luat-aþ voi samã,
uã* n-aþ luat samã, numa io-am luat samã cã pruncu mneu s-o-nsurat,
numa numa dã jumãtate-i însurat. Dragoste n-are nevasta-n iel. Poate,
zâce, cã aºe-i c㠄Nu te-nsura cu avere sã-þ iei frumoasã muiere!” Ap-aºe
ºi-i asta. Cã ie o fost da tãtului* frumoasã nevastã.
Ha-a-ai, d-apu vecinile care dã care îi spuneu „c-aºe faceþ, aºe faceþ”.
Una-i spune aºe, alt-aºe ºi ie o aflat ceva, bine.
– No, zâce cãtã ficior, fiincã ai zâs cãtã ie sã nu margã, cã ieºti beteag,
amu iaca cã ne-om gãta aºe cã tu îi fi mort pã când vine. Uare vine ie
astãz?
235
– Nu vine, zâce, cã m-o spus cã pânã mâne.
– Bine-i atunce!
No-apui teamã vecinile iarã, cu care o vorbit bãtrâna. Zâce cãtã iele:
– No-ap-amu, zâce, facem aºe treaba cum ar fi ficioru mneu mort ºi
pã când sã viie, sã fie acoperit aºe ca mort.
Vin vecinile. Darã tãte s-or vorbit laolaltã cã cum sã fie, ce sã zâcã,
care... cum... No, sã duc. Vo ºasã, uã ºapte vecine s-or strâns, ie a optâle.
ª-apu pã ceie zî dâmneaþa i-or darã...
– No, ai grije, îþ gatã lucru ºi te rade, te spalã, te-n-ºtimbãm*, zâce, ºi
tu te gheþ* ca mort. Numa îþ ie, zâce, putere, ca sã nu te rãsufli dã fel când
s-apropie dã tine.
ª-apoi bine, iel îº face lucru lui, muierile a lor. Când o gândit ii*
dar㠖 cã ºi noi ºtim cã când vine maºina dî la Ciaba, uã când vine dî la
Leucuºhaz, aºe pã când vine maºina dî la Uãtlaca, pî la Alete roatã* – aºe
cã uomu-i gata pus… uomu tânãr pã laviþã ºi-i acoperit, aºe ca mort gata:
lumina* la cap, muierile acolo strânsã, firhangurile* darã date-n lãturi, sã
vadã nevasta d-afarã, dî la uliþã, ºi apoi mã-sa o apucat dã s-o cântat*
roatã dâpã iel:
Dragu mneu, Gheorghiþa mneu,
O, dragu mneu, Gheorghiþa mneu,
Ei, rãu noroc o avut iel! (Imitând plânsetul.)
Când o vinit, i-o auzât. D-apu muierile când or auzât uºe la ogreadã,
or ieºit mândru afarã, º-apu:
– Dumnezo sã-l ierte, d-ap-amu dac-o murit, ce sã faci darã… Ce sã
faci, dragã vecinã! Bai* dãstul, uom tânãr! º-aºe.
– D-apu ce-i, mamã?
– D-apu o murit uomu tãu! (Plângând.) Gheorghiþa mneu, o-o-ou,
drag Gheorghe mneu!
Ie mere acolo, sã uitã, mã-sa afar㠖 darã soacrã-sa –, o petrecut*
muierile. Eh, vine napoi. D-ap-amu ie sã dãzbrãca:
– Mamã, în ce hane* sã mã-mbrãc?
– D-apu, zâce, mamii, ai tu hane, îmbracã-te-n care vrei, cã io mã
duc sã mai vãd dã iosag*.
No, sã-mbracã... în hane dã jele, în hane negre. Mere acolo la mã-sa:
– Mamã, cân’ l-om îngropa?
236 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
– D-apu, mamii, zâce, cân’ l-om îngropa, cã nu dãmult o murit
º-ap-amu îngropa-1-om doarã mâne uã poimâne.
– O, mamã, zâce, pânã poimâne s-a-mpuþî, zâce.
– D-apu cum a fi aºe a fi!
No-apu, mai mere mã-sa p-înlontru*, iarã sã cântã. Ie nici nu s-apropie
pã bunã cale*, numa tãt cu gându acolo cã c⒠dã iute sã-l îngorape, dacã
nu astãz, mâne! Când o fost aºe cam dâpã-mneazãza, iarã o zocloteºte*
pã soacrã-sa:
– Mamã, zâce, când... cã mi sã-mpare cã º-amu uarecum aminoasã*.
– Da’ nu-i bai c-aminoasã, cã îngropa-1-om, uã, ce vrei?
Ie ce face? Mere la on cuibar dã gãini ºi ie on uou clocit, îl sparje ºi
mere ºi-i arãdicã* chimeºe, þâpã* lipideuu*, îi arãdicã chimeºe ºi varsã
pã foale* la iel uou clocit sã putã.
– No-apu, zâce, dragã mamã, hai înlontru ºi vez cã cum pute?! No-apu
mere mã-sa, persze* cã dãloc i-o amnirosât la mã-sa.
– No, vez, c-ai zâs cã pânã poimâne! Apu amu pute, d-apu ce-a fi
pânã mâne?
– D-apui, zâce, mã mnir zâce, cã nu-i tumna* aºe cald.
– D-apu nu pute?
– Ba, zâce, îm pute.
– Da’ cum n-oi puþî, zâce mortu dã colo, când o þâpat uou clocit pã
dobã* la mine!
O þâpotit* o datã:
– Jaj, Doamne!! Tã-ã...
D-ap-amu ie iesta... uarecumva sã tomneascã* lucru, zâce:
– Mamã, nici aºe n-am mai vãzut mort sã-nviie.
– D-apu, zâce, mamii, nici io n-am mai vãzut. Spune iel cã cum îi!
– D-apu io, mamã, nu i-oi spune nimic altã, numa º-a strânje hãniþâle*
º-a mere la mã-sa sã sugã în tãtã* zî, nu numa-n tãtã joie!
Cu asta poveste-i gata.
(Poveste asta u-am auzât dî la bace Gheorghe Tanãsie, acolo am fost
io sclugã tri ani. Szántó György i-o fost numile.)
237
POPA, ÞÂGANU ªI IEPURILE
Aºe, o fost odatã ca ºi niciodatã, o fost on popã. Popa aiesta tare
zgârcit iera. Ar fi marsã la vânat ºi n-ave cu cine. Mere l-on þâgan ºi zâce
cãtã* þâgan:
– Mãi þâgane, vii tu cu mine?
– Þâganu o zâs cã iel nu are puºcã ºi cum a mere iel la vânat?
– Apu, zâce, mãi þâgane, ai bâtã!
– Apu ºi cu bâta poþ puºca?
– D-apu ºi darã!
– Ap-atunce mãrg!
ª-apu sã ie* þâganu, sã duce cu popa, mere pã hotar,
sã-ntoarce-ncoace, sã-ntoarce-ncolo, dî l-o vreme sere* on iepure. Când
îl vede popa, odatã-l ie-n þâl, pã-ããu. E-e-ei, þâganu fuje dâpã iel, zo-op
cu bâta. Persze* cã iepurele, dâpã ce l-o puºcat, o mai sãrit aºe, d-apu tã’
izide* iel.
– Aa-a!...tu-i norocu mamii lui. Vez, da cã bine-ai zâs dumneta, dacã
nu ieram io, sã ca-mai-duce! Amu încã juca dã pãrere dã bine cã nu l-ai
(puºcat).
– Da’, zâce, cã io l-am puºcat.
– Ba cã nu!
– D-apu zâce, ia uiti-te, zâce, cã io l-am puºcat.
– Nu, zâce, cum l-am lovit io! Vez cã-i curã* sânje dân nas. No, sã
mustrã þâganu cu popa, popa cu þâganu. Nu ºti popa cã ce sã facã.
– Mãi þâgane, ºtii cum a fi? Duc io iepurile la mine acasã...
– No, no, îl duci tu la tine acasã, numa ºi io vreu sã vãd cã inde-l pui.
Nu, zâce, sã-l pui num-aºeºi cânile sã-l ducã ºi sã-l mânce.
– No, no, bine, bine. No-amu, a lu’ acela a fi iepurile care s-a visa
mai mândru la noapte.
238 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 239

– Bine, zâce, bine. mninunate! D-apu mâncãrile, frate, hu-u-u-u! Nu pãsulã* ºi crumpe*,
– Dacã, zâce, tu t-i visa mai mândru, a tãu a fi iepurile. Dacã io m-oi carne ºi iarã carne! ªi dospitile* apoi dâpã iele! A-a-a! apu tumna
visa mai mândru, atunci a mneu a fi iepurile. lângã-mpãrat am ºezut.
Aºe. No, când ajunje acasã, îl bag㠖 cum l-aº bãga aci-n cãmar㠖, – Te-am vãzut io, zâce. ª-atunci te-am vãzut când te-ai ºters la gurã!
bagã-n cãmarã darã. Zâce þâganu: Apu d-aceie am gândit io, „a, mãrg ºi io acasã ºi duc iepurile”. ªi l-am
– Bine-i iel acolo, tare bine. dus la Romnica me ºi l-o fãcut ºi Doamne bine m-am sãturat ºi...
Cheie iera d-aceie dã lemn, nu ca º-amu, nu sã-ncuie. O gândit þâganu: – Mã, tu ai dus iepurile?
„Lasã numa!” – D-apu cum nu, zâce, tu ai mâncat acolo ºi io am mâncat acasã
No-apu când îi sarã dâpã cinã, sã culcã popa. Sã culcã ºi þâganu. Da’ iepurile!
þâganu sã scoalã coale* la zece ceasuri, la jumãtate* la unspece, mere la Poveste-i gata.
popã, furã iepurile dân cãmara, îl duce acasã.
– Romnicã, dragã, scoalã! ªi, zâce, ferbe prânzu, c-amu ieste ce!
– No, no, zâce Romnica, numai, zâce, dã inde-ai adus iepu...
– D-ap-am fost io la vânat cu popa!
D-apu bine darã. Sã scoalã ºi... ºi ie flãmândã ºi cu draci cu tãþ. Sã
scoalã ºi face mâncare bunã, aºe cum o ºtiut ie deapta*. ª-or mâncat ºi
s-or sãturat º-or durmit.
E, numa þâganu pânã-n zuuã* sã scoalã, hai la popã.
– Bunã dâmneaþa, domnu pãrinte!
– Bunã dâmneaþa. D-ap’ cã dâmneaþ-ai vinit!
– D-ap-am gândit cã sã nu-ntârzâi. Am vinit da, zâce, sã vãd zâce,
cum te-ai visat.
– D-apu, mãi þigane, spune tu mai nainte cum te-ai visat! Cã apoi oi
spune io.
– Nu, zâce, dumneta ca popã, ºi dumneta-i puºcat dântii, dumneta ai
sã spui dântii. Da’ dacã vreu, apu þ-oi spune io apoi poveste care m-am
visat, numa mai nainte dumneta.
D-apu bine, n-are încãtrãu* popa. Þâganu o ascultat. Zâce:
– D-apu, mãi þâgane, astã-noapte m-am visat c-o vinit împaratu cu
patru cai dâpã mine, în aºe hinteu* – dã cân’ mi-s io n-am vãzut! Potcoavele
la cai, zâce, ierau dã aramã! verijile dân gurã ierau dã aur la deplele*, apu
zâce, rafurile* dâpã roatile la hinteu ierau dã gume*. Aºe, o trebuit sã
mãrg cu-mpãratu la iel pã cinã Si m-am dus acolo. No-amu acolo, þâgane,
zâce, nu ca la mine, la mine nu-i nimica. Acolo tãt on vas dã aur, d-arjint,
furchiþã* dã aur furchiþã dã arjint, lingurã dã aur, lingurã d-arjint. Tãte
240 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
ÎMPÃRATU ªI SÃRACU
Ase, o fost odatã
ca ºi niciodatã,
din poveste multe ieste,
mândre ºi frumoasã,
s-ascultaþ ºi dumneavoastã.
Cel ce-ascultã a-nvãþa,
cã ºi io-am ascultat
º-am învãþat.
Poveºtile care le-am învãþat tare m-or fost draj*, ºi astãz mi-s draj, cu
drag le ºi spun.
O fost înt-o þarã on împãrat tare bogat. Numa dã uoaminii lucrãtori
dã uoaminii sãrmani nu tare o avut grije. Aºe cã ce s-o-ntâmplat, ce nu
s-o-ntâmplat, o fost on uom sãrac înt-on sat nu dãparte dã curte lui. Acela
iarna mere la pãdure, ca tãþ uoaminii care ierau lucrãtori ºi în putere.
D-apui când iera vara, mere la sapã, la lucruri dã câmp º-aºe-º câºtiga
pituþa*. ªi ave on prunc º-o fatã. Fata ie r a mai bãtrânã, pruncu mai tânãr.
Cum îi data*, zâcem: inde-s doi prunci, cu doi ani îs mai bãtrâni uã mai
tânãri unu ca altu. Doi ani iera-ntrã ii, aºe-oi spune.
ªi când odatã mai tare ar fi lipsât tata la prunci ºi la femeie, darã, iaca
cã uomu nu mai vine sara acasã. Dirept* c-o fost o negurã ºi muiere o
gândit cã cu negura aceie o rãtãcit omu. Da’ cã cum o rãtacit, ie nu ºtie.
Da’ n-o rãtãcit omu, numa pã vreme ceie, în zâlele cele adecate*, mai
ierau zmei. Zmeii ierau în parte dã mneazãzî, în parte dã mneazãnoapte
iera o pãdure neagrã dî la hotaru dî la þara împãratului. Pãdure ce neagrã,
aºe sã ºi spune cã Mama Pãdurii, dî la pãdure ceie pânã la iesta... la hotaru
inde* ºideu* zmeii iera on teritor pustii, acolo iera Mama Strâgoilor. Cu
tãte strâgoaiele iera strâns-acolo ºi ie trãie dân ce pute, cum pute, numa
241
dacã mere cineva pân* parte ceie, uã* trãie, uã mai mult nu trãie. Cii mai
mulþ îº terdeu* viaþa. Ugyan* aºe, ºi pân pãdure dacã rãtãce cineva ºi
dãde dã iel Mama Pãdurii, îi sfârºe viaþa.
No-apui, o trecut zâle, nopþ, n-o mai vinit uomu sãrac acasã. Muiere
ce-o fãcut, ce n-o fãcut, mai tare s-o supus* dâp-aceie pânã... ºi pân-acoale
lucra, numa d-acoale-ncolo ºi mai mult o lucrat sã aibe pituþã la pruncuþ.
ª-apu pruncii º-or bãnuit* dâpã tatã-so, ca prunci, numa mai rãu îº bãnuieu
dacã-º terdeu mama. Pânã când îi mama lângã prunci, nu au aºe durere
dupã tatã.
D-ap-o trecut dân vreme, or crescut pruncii, or apucat ºi ii ºi s-or
dus, dacã nu altã, coale vara, mereu în pãdure, strânjeu crenji ºi aduceu,
pãstã iarnã sã aibe dã foc. C-amu nu mai iera cine sã margã la pãdure
iarna ºi sã aducã câte-on sac dã aºticuþã*. În pãdure lucru acela iera cã
fãceu lucruri minunate: mai nainte, uoaminii tãieu copacii afarã, tistuleu*
crenjile ºi alþî uoamini, lucrãtori, tãie în dãrãburi*, în bucãþ, pomii cum
trãbuie, alþî rând dã uoamini tãieu scânduri, aºe cã gata scândurile ºi ce
trebuie fãcut, tãte d-acolo dân pãdure ºi sã strânjeu multe forgaciuri*. ªi
dân forgaciurile cele cãrau ºi pruncii, numa, da, iarna mereu mulþ sãraci
ºi mai duceu.
O trecut dân vreme, d-apu fata o fost mare amu, c-o fost dã opsprãzece
ani. Pruncu o mãrs la-mpãrat sã sã baje sclugã*. Împãratu l-o ºi bãgat
sclugã, da’ nu sclugã, numa lângã pãcurar. Pãcurarii umblau cu uãile
încoace-ncolo, tãte godârleauãle* le cunoºteu pân hotaru þãrii lor. ª-aºe
ºi pruncu o apucat d-o cunoscut în parte dã cãtã* rãsãrit, în parte dã cãtã
scãpãtat, în tãte lãturile pã inde cu uãile-o umblat. Odatã o zâs pruncu
cãtã pãcuraru bãtrân, zâce:
– Io am o mamã º-o sorã, fatã. Am avut ºi tatã. Numã pã tata l-am
terdut, zâce, când am fost mai mici. ªi d-atunce, zâce, pânã ce-am vinit
aice dã m-am bãgat* la-nãlþatu-mpãrat dã pãcurar p-îngã dumneta, zâce,
noi aºe-am câºtigat* la mama dã focu, când o fost varã, merem º-aducem
crenji, cã aºtiþâle, care sã fãceu iarna, le cãrau uoaminii ºi cine… la care
trebuie dã foc. Zâce pãcurariu:
– Cum s-o terdut tatã-to? Cum l-aþ terdut pã tat’-o?
– D-ap-aºe cã s-o dus ºi iel la pãdure ºi n-o mai vinit.
– Aha, zâce, da. Poate, zâce, cã ºi pã iel l-a fi rãpitã zmeii, ca pã
frate-mneu. ªi norocu l-a bate dacã l-o lãsat în viaþã. Numa pã frate-mneu
nu l-o lãsat în viaþã. Nici p-o cale* zâce, nu mai auzâm dã hir* dã iel.
242 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
Aºe pruncu s-o luat pã gânduri, d-apu tare s-o-ngândurat. Dân data
ceie, tãt des mere acasã, sã cere sã marg-acasã la mã-sa ºi dãde dã grije la
sorã-sa ºi la mã-sa cã sã nu margã aºe des în pãdure, cã iacã ce i-o spus
pãcurariu bãtrânu, sã nu sã-ntâmple. H-apui, fata o zâs cã:
– Ah ce? Io bag dã samã când m-apropii dã pãdure, zâce, mã uit la tãþ
pomii care-s groº, cã nu ieste cineva ascunºi dâpã ii*?
Nu mai zâce pruncu nimica, dâcât mã-sa d-acoale-ncolo ºi dân ce
uoarã i-o spus pruncu cã le-o spus pãcurariu ºi ie*-i dãde dã grije-n tãtã zî
la fatã, când mere.
Apu, aºe s-o ºi-ntâmplat, c-odatã n-o mai vinit nici fata. He-e-i, ha.
Pruncu n-o-auzât pânã când iar-o mãrs uarecândva acasã cã sã vadã ce
face mã-sa ºi sorã-sa ºi iaca cã nu-i sora! Îi spune mã-sa, c㠄iaca, d-o
sãptãmânã, uã doauã, mai dãmult, n-o vinit sorã-ta, o mãrs dâpã crenji ºi
n-o mai vinit acasã”.
– Uare, zâce, mamã, nu cumva s-o mãritat?
– Nu ºtiu, mamii. ªi io-am gândit. Am întrebat, am fãcut întrebare
dâncoace, dâncolo, nime* nu ºti nimica dã ie. Nici muieri, nici uoamini
care mere-ncoale-ncolo la lucru n-o-auzât dã ie.
Pruncu s-o dus amãrât, nãcãjit acolo la pãcurariu bãtrânu. O vãzut
pãcurariu bãtrân cã-i supãrat. Zâce:
– Ce ieºti supãrat?
– Hei, zâce, cum n-oi fi supãrat?! ªi cum nu m-oi nãcãji?! Pã tata
l-am terdut dã mic, amu sorã-me, dã vo sãptãmânã trecutã, m-o spus mama
cã nu mai vine-acasã. Amu dacã m-ai lasã sã mãrg sã o cot*.
– Io te-aº lãsa, fãtu-mneu, numa n-ai sã meri, cã nu ieºti încã la putere.
Mai aºteaptã, zâce, cã dã t-i-ntãlni c-o-atare* zmãu, zâce, apui numa ºi pã
tine te-a rãpi ºi te-a duce ºi poate cã te-a omorî. Cã ce s-o-ntâmplat cu
tatã-to ºi cu sorã-ta, poate c-aceie s-o-ntâmplat ce s-o-n-tâmplat cu
frate-mneu. Numa zâce, nu-i biztos*.
Pruncu n-are sã zâcã nimica mai dãparte ºi t㒠lângã bãtrânu. Când îi
odatã, împãratu s-o gândit sã margã sã vadã pãcuraru ºi darã ºi-ºi vadã ºi
uãiþâle. Sã duce împãratu cu hinteuu* p-acolo ºi sã-ntoarce roatã* cu
hinteuu ºi stã lângã pãcurar, boitaru*, ca boitar, mai d-o parte. ªi,
pân-acoale, boitaru mere cân’ mere-mpãratu p-acolo ºi iel pân-acoale la
hinteu, num-atunci o stat aºe nãcãjit d-o lãture*. Zâce-mpãratu cãtã
pãcurar:
243
– Ce-i cu pruncu? Te-ai sfãdit* cu iel, uã* l-ai bãtut?
– Ba nu, zâce, dãparte fie, înãlþate-mpãrate, dã mine sã bat pruncu
altuie. Numa zâce, îi nãcãjit º-amãrât cã º-o terdut pã tatã-so. Pã cum
ne-o mai spus ºi mie ºi la-nãlþatu-mpãrat, ºi amu zâce, l-am lãsat acasã,
cã s-o cerut sã margã sã vadã pã mã-sa ºi pã sorã-sa, ºi pã sorã-sa u-o
rãpit cineva ºi nu-i mai acasã.
– Ei! zâce, da’ uare zâce, rãpitu-u-o, uã* o rãtãcit?
– Apui, nãlþate-mpãrate, a rãtãci numa când îi negurã rãtãceºte omu,
da’ care-i învãþat pân pãdure nici atunce nu.
Zâce-mpãratu:
– Cum aºe?
– Aºe, zâce, mã rog la domnu-mpãrat, la nãlþatu-mpãrat, pomii dã
cãtã mneazãzî îs uscaþ tistaº*. ªi pomii dã cãtã mneazãnoapte, acolo au
verdeaþã pã ii ºi dâp-aceie te poþ...
S-o mnirat*, s-o minunat pã minte pãcurarului. Da, sigur, cã pãcuraru
o umblat ºi pân marjine pãdurii – nu pân pãdure, cã dã* sã bãga-n pãdure,
nu sã pute apãra dã lupi. Numa...
H-apui, sã nãcãjeºte-mpãratu pântru prunc. Zâce:
– Pãcat, zâce, dâr* prunc-aiesta cã are nãcaz, cã-i tare bun prunc, pã
cum vãd.
– Da, zâce, nãlþate-mpãrate, bun ºi... dã lucru-i tare bun ºi-i cuminte.
Cu asta-mpãratu sã duce ºi spune la-mpãrãteasa lui, acasã, cã:
– Ie uiti-te, zâce, ce nãcaz are pruncu acela dî la pãcurar: când o fost
mic, ºtim darã, cã aºe-o spus cã l-o terdut pã tatã-so, amu iarã u-o terdut
pã sorã-sa.
Zâce-mpãrãteasa:
– D-aceie t㒠zâc io, zâce, cãtã tine, nãlþate-mpãrate, cã pruncii aieºte
sã nu-i leº dã bitang*. Cã, zâce, poate cã d-aiºte uoaminii, nu zmeii ºi
d-aiºte uoamim sã-i prindã dacã s-apropie cãtã pãdure ºi ctiarã* sã-i deie-n
brânca* zmeilor.
Hei, d-apu ce s-o-ntâmplat? Nu la multã vreme ºi fata-mpãratului
u-o furat. Aºe cum o zâs împãrãteasa. N-o-ascultat dã mã-sa... Cu frate-so
cu tãt s-o luat ºi s-o dus la pãdure, sã vadã ºi ii pãdure cã cum îi dã
frumoasã º-apui sã margã la pãcurar. E, numa on zmãu, on câne dã zmãu,
o fujit cu calu p-îngã* ii ºi o rãpit fata pã cal ºi s-o ca-mai-dus. Ficioru
dã-mpãrat o rãmas uimit. S-o dus la mã-sã c㠖 ºi la împãratu dar㠖
plângând º-o spus cã iaca ºi pã sora u-o rãpit, zâce.
244 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
Da’ ºi fata împãratului o fost acoale la opsprãzece-nouãsprãzece ani.
No-apui, dã nãcãjit, împãratu o dat în sus ºi-n jos dã ºtire la uoamini, care
s-o afla sã margã sã-i coate* fata. Da’ nu numa p-a lui, da’ºi pã uomu
sãrman ºi pã...
Prãbãlitu*-s-or mulþ, numa dî l a . . . sã margã. ªi iar-o vinit dî la pãdure
ce neagrã, cã strâgoaie... da’ cum oi zâce: Mama Pãdurii, umbla sã-i prindã.
ªi sã temeu, o cunoºteu uoaminii mai dã vrâstã, cã, hop, asta numa Mama
Pã... Aºe, bugãt* ºi dãstul, cã uoaminii sã-ntorceu napoi ºi or spus
la-mpãratu cum cã:
– Înãlþate-mpãrate, zâce, nu putem mere mai dãparte, dâcât numa
pân’ la pãdure ce neagrã, c-acolo ieste Mama Pãdurii. Da’ dã aceie purta
fricã ºi-mpãratu. Cã ce putere-o avut aceie io nu ºtiu, cã pã vreme ceie io
n-am fost. Numa zâce apoi cãtã ficioru sãrac, cãtã boitariu pãcurarului,
împãratu:
– No, zâce, tare mulþ s-or alegat* sã margã sã coate pã fata me ºi câtã
blagã* le-am fãgãduit, or fost îndãstulaþ, numa pânã la pãdure ce neagrã,
pânã la Mama Pãdurii or putut sã margã ºi d-acoale s-or întors napoi, cã
sã tem dã ie...
– Apu, zâce ficioru, ce Mama Pãdurii?
– Apu, zâce, muiere puternicã, care, zâce, cân’ ie vre, andãluie* vântu
ºi, când ie vre,-l opreºte vântu. Numa aºe-ntunecime fãce-n pãdure, dã-þ
terz* mâna dinainte uãtilor, cã nu vez mâna.
– ªi nu sã poate, zâce, în ie întra?
– Ba, zâce, numa numa pânã când te-ntãlneºti cu Mama Pãdurii
trãieºti.
– Înãlþate-mpãrate, te-am sclujit* tare cu credinþã. Dacã m-i crede pã
mine ºi t-i-ncrede-n mine, m-i arma ºi m-i îmbrãca ºi m-i încãlþa! ªi io
m-oi andãlui* ºi þ-oi aduce fata napoi dacã u-oi întâlni ºi m-oi aduce pã
sora, darã, ºi pã tata dac-a fi în viaþã.
– Hei, zâce împãratu, bine-ar fi! Io nu ºinãlesc* nici hane, nici arme,
nici încãlþãminte pântru tine! Te-mbrãc, te-ncãlþ ºi te-armãz!
No-apu, odatã împãratu i-o dat on paloº în brâncã*. O-apucat pruncu,
zâce:
– Înãlþate-mpãrate, cum sã prinde d-aiesta?
Ie împãratu ºi-i arâtã cum trebuie-ntors, cum treabã cu iel tãiet. Paloºu
o fost ca uarecândva coarda*, numa cu mult mai greu ºi mai tare. Cã nu
s-o-ndoiet, num-o tãiet.
245
Zâce:
– Înãlþate-mpãrate, ia adã-l în mâna me! Cu mult mai uºor îl întorce
ca-mpãratu.
Zâce:
– Înãlþate-mpãrate, nu ai mai greu?
– Ba, am, zâce, on paloº dân tânãreþâle mele, numa, zâce, amu acela
nu-l poci* purta.
– Ie sã-l vãd, care-i acela?
No-apu mere-mpãratu ºi i-l aduce ºi i-l dã-n brâncã. Îl suceºte,
vede-mpãratu cã cu mult mai uºor îl suceºte* paloºu cel greu cum l-o
sucit iel în tânãreþâle lui.
– No, zâce, dacã poþ tu suci paloºu aista-aºe, atunce, zâce, cred cã ºi
cu zmeii, zâce, îi învinje. Numa, zâce, ie uiti-te, amu, zâce, ai sã meri la
mã-ta ºi pã mã-ta sã o-aduci aice, cã ie te-aºtepta pã tine ºi n-o-ave
credere-n mine cã tu te-ai andãluit, zâce, sã coþ* pã sorã-ta ºi pã fata me
ºi pã tatã-to.
Aºe, ficioru s-o dus, aºe-mbrãcat cum l-o-mbrãcat împãratu.
Încãlþãmintile ce or fost? Opinci dã ptele* dã viþãl cu talpã dã uãþãl.
Acele-or þânut mai mult! Aºe, bugãt* ºi dãstul, cã sã duce ficioru pân’ la
mã-sa. Mã-sa iera sã nu-l cunoascã aºe-mbrãcat.
– D-apui tu, mamii, cum te-ai îmbrãcat?
– Aºe, mamã, ca on ficior dã-mpãrat!
– Aºe vãd, mamii, zâce. ªi ce-i acela la tine legat la brâu?
– Paloº, zâce. C-o-aiesta vreu, mamã, zâce, sã omor p-acela care o
dus pã sora.
– Oh, mamii, ieºti tu pe* tânãr p-aceie. C-amu bãtrâna auze, dacã nu
pân altã, pân poveste, cã cât îs dã puternici zmeii!
– Mamã, zâce, hai cu mine, nu mult îi... nu mult îi d-a zãbãvi, cã io
am sã mãrg ºi…
– No-apu inde?
– Pânã la-mpãratu.
– Bine, mamii, zâce. O încuiet uºe ºi s-o luat* ºi s-o dus pânã
la-mpãratu. ª-apoi, când o-ajuns la-mpãratu:
– Bunã zuua, nãlþate-mpãrate!
– Nu ne-am întâlnit pânã amu, zâce. Frumos fiu ai ºi viteaz, zâce, cã,
iaca, zâce, iel º-o cerut hane ºi l-am îmbrãcat ºi dacã i s-a zgodi* sã aducã
246 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
fata me acasã ºi pã soro-sa ºi dacã l-afla pã tatã-so tare bine m-a pãre!
Mare dar i-oi da, l-oi dãrui, zâce, cu ce nici nu gândeºte! C-am trimãs io
dân þara me uoamini care am gândit c-or mere º-or... ªi n-or mãrs numa
pânã la pãdure neagrã º-or vinit napoi, c-or vãzut pã Mama Pãdurii ºi s-or
temut dã ie.
– Ei, da – zâce bãtrâna, mama pruncului –, înãlþate-mpãrate, dacã
m-ai lãsa, zâce, sã fac io ºapte pogãcele, ºapte pogãci* frumoasã, zâce.
Am auzât dã Mama Pãdurii pân poveste, zâce, numa, zâce ºi pã ie o poþ
cumpãra. Nu cu bani, nici cu hane, nici cu-ncãlþãminte, numa zâce, pã ie
o poþ cumpãra cu mâncare.
– Apui zâce, dacã vrei sã faci, apu fã!
Dãloc* s-o gãtat* muiere, i-or dat... sclujnicile i-or dat, uã care i-o
dat, fãrinã*, ºi îi dãdeu acolo ºi unsoare ºi iasta ºi ciie*… Nu! Numa
fãrinã ºi apã ºi sare! ªi muiere o frãmântat pogãcile ºi le-o gãtat cumsãcade.
Aºe uarecândva sã fãce lângalãu* la noi, numa no-aºe lat ca lângalãuu,
mai-iesta. . . ºi mai groasã. Aºe dã tri jejete* dã groasã iera mai* nu. Iera
pogãcile ºapte, pã tãtã zî una. Nu cã la pruncu ii i-o trebuit câte-o pogace,
num-aºe o dãnumit ie. ªi i-o spus la prunc:
– Mamii, zâce, io dân poveste am auzât cã pã Mama Pãdurii o poþ
cumpãra cu mâncare. ªi dacã, zâce, m-i asculta, atunci îi pute trece pãdure
dincolo.
No-ap-aºe, când o fost gata pogãcile, i-or pus ºi iesta... i-o dat on cal
la prunc, cã cu calu sã margã, împãratu. Zâce pruncu:
– Înãlþate-mpãrate, zâce, calu numa pânã l-o vreme mere ºi rânteazã*
ºi cu rântezatu mã vinde. Io mãrg pã jos.
– D-apui zâce, tu ºtii.
Aºe iel º-o pus on jumãta’ dã sac dã nuci ºi ºapte pogãci, paloºu la iel
ºi s-o-andãluit, o mãrs:
multã lume-mpãrãþâie,
ca Dumnezo sã ne þâie;
multã lume albã,
ca Dumnezo sã ne aibe.
S-o dus º-o-ajuns pânã la marjine pãdurii. ª-am-acoale o stat pã
gânduri: cum a mere iel, ºi cum sã deie iel dã Mama Pãdurii? Iel n-o ºtiut
cã Mama Pãdurii, câci* sã bagã-n pãdure, dãloc* sã iveºte.
247
H-apãi, dî l-o vreme, s-andãluie ºi mere... ce ºtiu io câtã cale, pã
când, iaca, iese Mama Pãdurii nainte lui. Zâce iel:
– Bunã sarã, maicã bunã!
– Fir-ai sãnãtos, fãtu mneu! Dã inde vii?
– Dân ceie marjine dã lume, maicã bunã.
– Hai, dã dãparte, zâce. Ai lipsã sã-þ ajut?
– Maicã bunã, io vreu sã-þ ajut dumnetale. Cã poate cã dumneta dãmult
n-ai mâncat. ªi am, zâce, o pogace pântru dumneta, ca sã poþ mânca. ªi
când îi arâtã pogace, la Mama Pãdurii i-o picat locomie* pã pogace.
Zâce:
– Rupe-m oleacã, fiuþule, sã mânce baba o bucãturã.
– Nu, maicã bunã, zâce, îþ dau, zâce, toatã pogace! ªi mã duc ºi-þ
aduc on uãl dã apã, zâce.
Pânã când i-o dat bãtrâna uãlu dân iesta... da’ iera apã uãtrãvitã în ie.
Zâce:
– Maichii, zâce, goleºte apa asta, cã-i stãtutã. ªi dacã merji dâpã apã,
iac-acolo ieste o baltã, îl clãtãreºte*, numa nu-n apã, iaca þâpã* apa dân
uãl, ce-i clãtãri, numa afarã. ª-ap-apoi iarã. ª-aºe dã tri uãri îl clãtãreºti
º-ap-apoi iei apã curatã ºi-m aduci la baba.
– Bine, maicã bunã!
Mere, aºe ºi face. ªi iel îº aduce aminte dã ceva: cã dacã baba
poronceºte cã dã tri uãri, atunce dã tri uãri treabã sã-l clãtãreascã! Îl
clãtãreºte dã trei uãri uãlu, ºi ie apã ºi mere la baba.
Baba jumãtate pogace u-o mâncat ºi d-abde* aºtepta sã beie apã. Cã
pogace o fo’ sãratã.
– Bine-i, maichii bãtrânii, zâce, tare bun suflet dã fiu ieºti. Pântru
asta, zâce, io te-oi ajutora. Mult º-or lãsat dinþî aici în pãdure me. Cã
pãdure asta, zâce, îi o pãdure fermecãtã, pã nime* n-o lãsat sã treacã pân
ie crestul*.
D-apu ie o fost fermecãtoare*! Bãtrâna! Aºe, când o bãut apa, o mai
mâncat...
– No, zâce cãtã fiu, amu ºtii ce, fiuþule, amu þ-a da baba ceva. Iaca
ni*, perie asta ºi teaptãnu* aista! Numa zâce, când îi fi-n strânsori, c-a
fuji dâpã tine cineva, þâpã, zâce, teaptãnu jos. În urma ta. Îl aruncã napoi,
atunce te ie*... Atunce, zâce, te ie ºi te du! ªi când a fi cã a trece pã acolo
248 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
p-înde-a fi teaptãnu, s-a face o pãdure mai deasã ca asta. Atunce, zâce,
aruncã perie, când sã te apropie º-atunci ºi mai deasã s-a face º-acolo s-a
terde* acela.
Aºe o ºi fãcut. Aºe s-o-andãluit, iar-o mãrs:
multã lume-mpãrãþâie
ca Dumnezo sã ne þâie;
multã lume albã,
ca Dumnezo sã ne aibe.
Aºe, bogat* ºi dãstul, cã s-o dus mai dãparte pân-o ajuns în marjine
pãdurii. Când o ajuns în marjine pãdurii, inde-o ajuns? Acolo inde ierau
strâgoile. Mama Strigoilor dãloc i-o ieºit nainte.
– Bunã zuua, fiuþule!
– Mulþãmãsc dumnetale, maicã bãtrâna!
– Ah, ce noroc ai avut c-ai zâs „maicã bãtrânã”, cã dã nu zâcei „maicã
bãtrânã”, dãloc îþ stânjem lumina.
– Maicã bãtrânã, d-apu cã nu-s io aºe fiu. Iaca þ-am adus o pogace,
d-aceie am vinit pânã aice sã-þ dau o pogace, care n-ai mai mâncat dã
când ieºti!
O scoate dân straiþã ºi i-o-arâtã. Dãloc ºi Mama Strâgoilor s-o uitat:
– A-ai! zâce, io d-asta n-am mâncat dã când mi-s.
– Nu-i bai, maicã bãtrânã, mâncã!
Sã pune maica bãtrânã, mâncã, d-apu dãloc i-i ºi sete. Sã duce pânã
la o baltã, sã pune ºi be apã dân baltã.
– No, zâce, amu-s sãtulã, amu hai cu baba!
No, apu mere cu ie.
– No, dragu babii, iaca ni*, aci am doisprãzece cai. Aieºte doisprãzece
cai, dacã în tri zâle îi griji dã ii sã nu sã teardã, mâne dâmneaþã-n rãsãrit
dã soare sã mi-i aduci acasã, atunci ai primit on an! ªi asta rând pã rând
s-a iesta... în tri zâle, tri ani º-atunce îi cãpãta libertate sã poþ mere pãstã
þara me mai dãparte.
– Maicã bãtrânã, zâce, ce am sã fac cu aiºte doisprãzece cai?
– Num-atâta sã-i scloboz* afarã ºi sã-i pãstoreºti ºi pã când, zâce, a fi
rãsãrit Soarile, sã-þ fie în iºtalãu* napoi.
249
– Hã-ã-ãi, hoa! D-ap-aºe ºi-i. Când îi sarã, iel n-o mai mâncat dî la
maica bãtrânã, oricât l-o-mbiet, cã iel ave pogãcile. Apu mere ºi beie dân
balta d-înde-o bãut bãtrânã. O sclobozât. Pã cum scloboze caii dî la iezle,
apu unu-ncoace, apu altu-ncolo, apu du-te! Aºe mereu, dã doarã ºi pân’ la
nori sãreu! Dãloc i-o terdut pã tãþ!
Ho-o-au, hoa! Sã uitã-nlãturi, nici-on cal nu mai vede, nici coadã dã
cal. D-apui ce sã facã? Sã ie ºi sã duce aºe roatã* p-acolo pã inde sã duce,
dî l-o vreme sã iveºte o femeie bãtrânã.
– Sara bunã, dragu maichii!
– Mulþãmesc dumnetale, maicã bãtrânã!
– Ce te nãcãjeºti, maichii?
– Da’ cum nu m-oi nãcãji: doisprãzece cai am sclobozât dî la iezle ºi,
zâce, iaca, nici coadã dã cal nu mai vãd.
– Du-te, maichii bãtrânii ºi te culcã inde þ-i afla cuibu mai bun ºi nu
te-ngriji, cã pã mâne dâmneaþã, pã când, zâce, þ-a trebui caii sã fie nainte,
or fi caii lângã tine. Cã-i încãruþ* io, dacã au ii voie*!
No-ap-amu, cine-o fost maica bãtrânã, cine n-o fost, nu º-o spus numile,
nici io nu-l ºtiu nici pânã-n zâua dã astãz! Numa pã când ‘o fost dâmneaþã,
or crepat zorile, s-or stâns stelile, tãþ doisprãzece caii ierau lângã patu lu’
deptu* ficior. Sã uitã ficioru: „Uitã, uitã, cã-s aci caii!” Dã pãrere dã bine
sere* sus, îº face cruce, mulþãmeºte lu’ Dumnezo cã o scãpat: în zâua ceie
are viaþã.
Aºe rând pã rând... Darã, mai întâi s-o dus cu caii. Hoa când i-o dat
altan* la Mama Strigoilor caii, pãrutu-i-o rãu la Mama Strigoilor.
– No-apu, zâce, fiuþã, zâce, hai ºi prânzeºte*!
– Mulþãmãsc, zâce, dã prânz*, zâce, cã nu prânzãsc.
– D-apui cum? zâce.
– D-apu tatã noapte am fujit dâpã caii dumnetale, zâce, ºi nu-m mai
trebuie dã prânz, c-amu aºe-s dã ustãnit cã numa mã culc ºi dorm.
– D-apu culcã-te, darã!
Apu s-o culcat iel sã doarmã, apu o mãrs Mama Strigoilor c-on zbici*
dã foc, apu dã sã margã* la cai! Aºe dã numa sãre pãru dâpã ii, aºe-i bãte.
Cã dî ce n-or fujit în lãturi! Rântezau caii, azvârleu ºi nu ºtieu ce sã sã
facã, aºe-i bate Mama Strigoilor.
Aºe s-o-ntâmplat în tri zâle ºi când o fost înt-a triile zi:
250 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
– No, amu, zâce, fiincã m-ai sclujit în cinste ºi cu uominie º-ai grijit
dã caii mnei, zâce, i-ai dat zî pã zî cum o trebuit, amu, zâce, ce pofteºti dî
la mine?
– Maicã bãtrânã, nu poftesc eu, numa dumneta îm dã simbrie ce
gândeºti cã oi amerita!
– D-apui, zâce, fãtu mneu, te andãluie la drumu tãu, numa-m spune
cã care-i acela?
– D-apu, zâce, io aº vre ºi ajung în þara zmeilor.
– No-apu, zâce, ai grije, zâce, cã când îi ajunje la graniþã la mine,
atâþa draci mere-n urma ta câþ cai am io-n iºtalãu (râde). Sã nu te prindã!
Cât poþ face, zâce, te sileºte*. Cã ii nu sã iveºte, zâce, pânã acolo cãtã
marjine hotarului inde îi graniþa me.
D-apu sã ie iel, îº ie rãmas bun dî la bãtrânã. Bãtrâna-i dã pace sã
margã ºi scloboade caii. Tãt calu iera on drac!
H-apui, dî l-o vreme, sã vede iel cã-i acolo cãtã iesta... cãtã hotar.
Nu-i nimica, þâpã teaptãnu napoi º-apucã ºi fuje. Cum þâpã teaptãnu napoi,
dãloc s-o ivit o pãdure, d-apu mare, d-apu pomi groºi. No-apu când or
ajuns acolo dracii sã sã iveascã, darã, nainte lui, sã iasã nainte lui, d-apu
sã-ndesau pântrã* pomi, oh iel atâta loc... uã atâta vreme o fujit, mult loc.
Apui, mai o dat㠖 dac-or scãpat dracii dân pãdure – haida. Iel o vãzut,
d-apu cã, iaca, cã vin în urma lui, numa cum cotau* dracii afarã, ca neºte
balauri, d-apu ºi spurcaþ ce ierau, dân tipuri* în tipuri, numa cu coarne,
da! ªi cu aripi d-a lor! Pân pãdure nu puteu trece aºe ca pã locu limpede.
Cinci o vãzut, o þâpat perie! Aceie aºe-o fost dã deasã, dã i-o-mpedecat ºi
n-or mai putut mai dãparte sã fugã în urma omului.
Iel o trecut pãstã hotar º-o fost în hotaru zmeilor. He-e-ei d-apu
d-aci-ncolo iarã o mãrs
multã lume-mpãrãþâie
ca Dumnezo sã ne þâie;
multã lume albã,
ca Dumnezo sã ne aibe,
cu pace ºi cu sãnãtate,
sã putem spune poveste mai dãparte!
O-ajuns acolo. La o parte o vãzut dã dãparte, strãluceºte... el o gândit
cã doarã Soarile strãluceºte. Da, Soarile strãluce pã curte la on zmãu.
251
Când o-ajuns acolo mai aproape, ce sã vadã cã-i curte ceie frumoasã, da
pã cine sã vadã? Pã tatã-so! Tãie lemne la zmãu. Aºe dã bine i-o pãrut dã
tatã-so, mai bine n-o putut sã-i parã! Numa dâr* aceie, dãloc cu gându
acolo: „Uitã, uitã, dacã l-am aflat io pã tata aici, doarã mi s-a rãuºi sã aflu
ºi pã sorã-me!” ªi la fata-mpãratului o gândit, numa tãt mai cu iest-o fost,
cã dacã pã sorã-sa nu...
Mere pânã la tatã-so:
– Bunã zuua dumnetale, om dâpã alta parte dã lume!
– Fii sãnãtos, tânãrule, zâce, doarã ficior dã-mpãrat ieºti? Cunoºte cã
acolo în þara lui o fost aºe hane* la-mpãrat.
– Ba nu, zâce, eu sunt ficior dã sãrac. Numa io-am sclujit la-mpãrat.
Am fost sâlit sã mãrg sã mã bag sclugã când am fost dã doisprãzece ani.
Cã pã tata mneu, zâce, l-am terdut când am fost mai mic. ªi amu am
terdut ºi pã sora ºi am vinit sã-l cot pã tata mneu ºi pã sora.
Atunce o scãpat firezu* jos bãtrânu, o sãrit la iel ºi l-o sãrutat.
– Eu sunt tata tãu, fãtu mneu!
– Da, te-am cunoscut, tatã, când m-am bãgat pã uºe la... pã poarta
curþî. No-apui, zâce, ce-i dã fãcut, tatã, zâce? Ce-i cu-a noºti?
– Cunosc cã zmeii îs tri fraþ ºi cã cum ciielalþi trãiesc, nu ºtiu, numa
p-aista-l ºtiu, c-aiesta m-o-adus. ªi dân curte nu poci on paº ieºi afarã, cã
îi vide tu dãloc* cum (a) arunca buzduganul. Dacã i-o-aº ieºi afarã º-ar
arunca buzduganu dâpã mine, m-ar bãga-n pãmânt, nici n-ar trebui sã-m
sepe mormânt.
– He-e-ei, tatã, zâce, cu ajutoriu dumnetale, zâce, ºi cu putere dî la
mâna me, io te-oi scãpa!
– D-apu nu ºtiu, tatii, vide-ii tu când a vini buzduganu, cât sã bagã-n
pãmânt.
– Nu-i bai, tatã! Dumneta stai aci... Ce face iel când sã bagã în curte?
Darã în ocol* la curte?
– Sã uitã cã inde-o picat buzduganu ºi cât s-o bãgat º-apoi sã uitã la
curte cã acasã mi-s? Da’ io, zâce, tãt acoale la caprã trebuie sã fiu.
– Atunci mutã capra zâce, ia, acolo…
ªi mutã cela capra acolo – ascultã dã prunc.
– No, tatã, dumneta stai aice ºi când iel s-a bãga, îi d㠄bunã zâua” ºi
io, zâce, i-oi rãteza capu pã dinapoi, d-a zbura, aºe cum o zburat
buzduganu, zâce, cum zâci. Numa nu s-a bãga-n pãmânt, numa s-a durgãli*
ca lebiniþa*!
252 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
Hei, atunce uomu stãte-ntristat.
– Dacã s-a vuji* aºe, tare bine-a fi. Numa-m aduc aminte cã amândoi
om muri.
– Nu te teme, tatã!
Când o fost la jumãtate* la doausprãzece, numa or auzât cã vine
buzduganu ºi zup! No-amu atunce o apucat d-o tremurat.
– Þ-î frig, tatã?
– Ba nu, numa mi-i fricã!
– Nu-þ fie fricã, zâce. Asta nu-i nimic ce-o fãcut iel. Ce-oi face io a fi
ce-a fi!
Vine zmãuu. Cu ce vine? C-o caprã sãlbaticã în spate ºi pãstã cãput*
o azvârle dincolo capra. Nici nu sã bagã înlontru, pã când azvârle capra.
Cum o stat uomu, i-o dat bineþe. ªi iel o da’ bineþe ºi ficioru dinapoi i-o
tras paloºu cât mai aspru! O-datã i-o tãiet capu.
– Fiie curvã mama ta, zmãu blãstãmat, ai adus pã tata.
Aºe, cã bugãt ºi dãstul, cã ce bine i-o pãrut la bãtrânu cã l-o vãzut pã
ficior, mai mare bucurie o avut cã l-o-nvins pã zmãu ficioru.
– No-apui, tatii, zâce, când ai fost tu mic, n-am gândit io cã aºe în
putere-i fi tu dã on zmãu sã omori.
– Nici io n-am gândit. Numa, zâce, tatã, cu ajutoriu ce am cãpãtat am
vinit ºi cu ajutoriu ce-l capãt înving.
Aºe, bugãt ºi dãstul, cã u-or luat capra, u-or belit, ºi u-o acãþat la vânt
º-o uºte vântu, c-atunce nu sã iesta... muºtile pã ie aºe iute.
No, or mnezãzat*.
– No, amu, zâce, tatã, câtã cale treabã sã merem pânã la curþile inde
locuiesc ciie.
– Apui, zâce, fãtu mneu, cale dã o zî ºi jumãtate.
No-atunce zâce, ne punem merinde, barem pântru dumneta, cã io am
pogãci la mine.
– D-apui, zâce, ºi pântru tine. Eh, zâce tatã-so, ne-om pune ºi vin. Cã
ieste aice, numa nu vin ca la noi, num-aiesta dacã-l bei, dãloc* ºi dormi.
– No-ap-atunce, lasã-l aice, când om vini napoi, om be vinu sã
durmim!
Aºe s-or andãluit, or mãrs pânã înde-or mãrs, pânã când or vãzut
curte. No-amu ce sã facã? Nu s-or duce pãstã noapte acolo, cã noapte
cum or scula zmãuu din somn uã ce ºtiu io ce. Or aºteptat pânã-n ceie zî
253
ºi s-or andãluit d-or mãrs pân’ curte. Da’ zmãuu s-o dus la treaba lui iarã
º-acela mere-n pãdure. Când or ajuns cãtã curte aºe hore* dã mândru o
fatã, dã tremura curte. Zâce ficioru cãtã tatã-so:
– Tatã, nu cunoºti dumneta glasu acela ce horeºte?
– Nu, zâce. ªtiu cã glas dã femeie, numa nu-l cunosc.
– Io-l cunosc! zâce. Numa, zâce, mai nu-m saca inima, cã dã mult nu
u-am auzât pã sora.
Atunci s-ontristat tatã-so: „Cum? Sorã-sa?”
– Da, zâce, sorã-me.
Când s-or apropiet acolo aproape, o vãzut ºi fata – cã ie iera în fereastã,
la curte iera dãºtisã* fereasta, ºi-ncotitã pã fereastã, º-aºe hore. Aºe hori
hore cã mai mult plânje. E-e-ei, hai!
Aºe, bugãt ºi dãstul, cã bãtrânu nici pã fatã nu u-o cunoscut, c-o fost
micuþã când pã iel l-o dus. Numa ficioru u-o cunoscut, da’ ºi fata l-o
cunoscut! Zâce fata d-acolo dã sus:
– Ai, drag frate-mneu, ce moº aduci cu tine?
Zâce:
– Aiesta nu mi-i moº, numa m-i tatã, ca ºi þâie. Atunci s-o scoborât*
fata jos, º-o-apucat º-o plâns:
– Dumneta zâce, ieºti tata mneu?
– Da, eu, zâce, dâpã cum spune frate-to, zâce. Cã nici pã iel nu l-am
cunoscut, nici pã tine nu te cunoºtem, sã ne fi-ntãlnitã, d-astãz pânã-i
lume!* zâce.
– D-apui, zâce, iaca, spune sorã, cum ai ajuns aici?
– D-apui, zâce, frate-mneu, ºtii tu cã zî pã zî merem la pãdure cu
tine... pân-ai fost acasã ºi dân ce uoarã* tu te-ai dus dã acasã ºi te-ai bãgat
la împãratu sclughiþã* la uãi, io, zâce, singurã am mãrs ºi m-o rãpit cânele
aiesta dã zmãu. Numai, zâce, nu ºtiu inde sã v-ascund sã nu vã afle, cã
dãloc vã omoarã.
– Nu te teme, sorã, nu ne! Numa tu, zâce, nu-n fereasta ceie* hori,
numa-þ coatã alta fereastã, c-acolo sã sã uite iel când a vini acasã.
No-apu, aºe-o ºi fãcut fata. S-o pus în ceie fereastã ºi o horit, cã ie
trebuie sã horeascã, s-audã zmãuu când vine-acasã. E-e-ei, ha! D-apu
vine zmãuu cam la jumãtate* la doausprãzece ceasuri. Aruncã buzduganu
ºi vine. Zmãuu vine fãrã dã nimic. Nu ii s-o zgodit* bãsamã* ºi t㒠sã uita
254 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
cã inde-i fata? inde-i fata? tãt acolo sã uitã, ºi amu iarã pã bãtrânu l-o pus
dã parte ceie, cã la iel sã sã uite mai nainte. Când o vãzut zmãuu. . . s-o
uitat la fatã, când o vãzut zmãuu:
– D-apu tu cine ieºti aici? Nu ieºti scluga lu’ frate-mneu?
– Ba! o zâs omu.
Iesta pã dânapoi i-o luat capu, s-o durgãlit ca lebiniþa dî la loc, capu.
S-o-mburdat* zmãuu. No-apu o sãrit ºi fata jos, atunci o fost o bucurie
mare, cã or învins zmãuu.
– Amu, zâce fata, ce-i dã fãcut?
– D-apu, zâce, tu-i rãmâne aice. Tu râmâi aice pânã când om vini
napoi. Numa tata are sã viie cu mine, cã iel mi-i mai bun ajutor.
D-apui atunci fata s-o-mbucurat, numa zâce:
– Câtã cale ieste d-aci pân’acolo?
– Io, zâce, nu ºtiu, cã niciodatã nu m-o dus nicãri*, dãcât aºe ºtiu dî
la curte inde-o fost zmãuu-ntiie atâta-i ºi d-aci pânã acolo.
Aºe, bugãt ºi dãstul, cã iel s-o dus napoi, tata adecate, ºi, dragu mneu,
ii or aºteptat acoale pânã când fata s-o dus napoi, º-atunce s-or luat ºi s-or
dus mai dãparte.
Iarã, º-acolo tumna aºe s-o zgodit cã atâta o trebuit sã margã º-o
trebuit sã doarmã o noapte acolo pã inde-or durmit ºi-n ceie zî s-o-andãluit
º-or ajuns la iesta... Acolo iarã hore o fatã, d-aºe horã dã þângãle* curte.
Cine iera? Fata-mpãratului. Fata asta ce o fost, astã o cunoscut, da’,
viszont* ºi p-aceie u-o cunoscut ficioru, cã o fo’ foastã la iesta... Da’
bãtrânu nu u-o cunoscut nici p-aceie.
– Hâm, zâce, mândru horeºte ºi fata asta, uare a cui poate fi?
– Fata-mpãratului, a nost! zâce ficioru.
– Da?
– Aºe-i.
– ª-apu, zâce, cum o ajuns asta?...
– Aºe ca sora.
Când vede fata-mpãratului, l-o vãzut pã ficior! Odatã o fujit acolo ºi
l-o sãrutat. Zâce:
– Ce-i, zâce, dã nou? Cum d-aþ vinit? Cine-i dumnelui?
– Tata mneu! zâce. Dumnelui îi tata mneu ºi tata lu’ sorã-me care
u-am lãsat libãrã º-am vinit sã te libãrãm pã tine.
– O, asta nu sã poate, zâce, cã aiesta uom care m-o-adus aice aºe-i
dã-mputere, zâce, dã nici nu puteþ gândi.
255
– Nu-i bai, zâce. La mine-i putere dî la tatã-to ºi dî la tata mneu. ªi,
zâce, cu ajutoriu tãu, l-om învinge. Numa tu, zâce, când a vini iel, la alta
fereastã te alipuie*, sã vadã iel cã-i înºtimbatã* treaba. Aºe s-a-nºtimba
ºi alta.
Aºe, bugãt ºi dãstul, cã sã duce fata la locu ii.
– Amu, zâce, nu multã vreme, zâce, vine. Aºe-o ºi fost. La jumãtate
la douasprãzece aruncã buzduganu.
Iarã vine aºe dã numa sã bagã-n pãmânt odatã.
– Amu, zâce cãtã tatã-so, tatã, stai aºe iarã cum ai stat ºi colo!
ª-apu când o vinit zmãuu – º-acela o vinit cu mâna goalã, nu i s-o
zgodit –, sã bagã. S-o uitat acolo la fatã cã cum dã nu-i în fereasta ceie,
numa-i în celaltã. S-o uitat, apoi o vãzut pã uom.
– D-apu tu, zâce, cum d-ai ajuns dî la curte lu’ frate-mneu? – l-o
cunoscut pã bãtrânu.
– Aºe, zâce, c-am vinit sã-þ vãd zilele cum or trece.
Numa când o zâs c㠄cum or trece” i-o tras ficioru paloºu cel ascuþit:
cât colo i-o azvârlit capu! Numa s-o-mburdat zmãuu, d-apu cu brâncile
cu picioarile nu ca ciie doi: aºe dã nu ºtiieu ii cã-ncãtrãu* sã sã tragã. O
fost mai tare ca amândoi ciielalþ. Dirept* o avut fata!
Numa când o vãzut fata cã-i la pãmânt ºi trece dân lume, atunce o
sãrit ºi l-o sãrutat iarã pã ficior, dã tri uãri, pântru învinjere, l-o sãrutat ºi
pã bãtrânu, dacã i-o fost spusã cã-i tata lui.
Aºe cã darã cu asta ii or iesta... or luat caii ciie tri: on cal dî lã iesta,
on cal dî la cela ºi unu dî la a triile.
– No, zâce când o fost pã urmã, amu om be vinu dî la curte-ntiie. Om
be º-om mânca º-om mulãti*, zâce, º-om... ºi ne-om andãlui º-om mere.
Zâce fata, sora ficiorului:
– Frate-mneu ºi tata mneu voi v-aþ dus d-aice, io am rãmas aice.
Numa astã-noapte, zâce, nu ºtiu cine-o fost, cine n-o fost, num-aºe
s-o-ntunecat curte, dã am gândit cã pânã-i lume nu sã face zuuã.
Atunci º-o-adus aminte ficioru sãracului cã Mama Pãdurii o putut sã
fie ºi o vinit ºi…
– ªi n-o zâs nimica?
– Nu o zâs nimica, numa o þinut aºe cam pânã cãtã-n-zâuã*
întunecime.
256 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 257

– No-ap-atunce, zâce, tatã, zâce, încãlãrim* caii, nu zãbãvim nimica. – Sã trãiascã ficioru dã pãcurar, care aduce pã fata-mpãratului, pã
Vinu s-a nimici ca hoitu zmeilor, zâce. Haida, zâce, om vide noi ce-a mai tatã-so ºi pã sorã-sa!
fi dâpã asta, numa amu haida, merem. Împãratu o ieºit afarã, dãloc o poroncit la cãtane*sã sufle benzâle*.
Aºe darã fata, sora lu’ ficioru, s-o suit pã calu lu’ zmãuu-ntii ºi bãtrânu Or luat pã sus pã ficior ºi fata, ºi u-or dus în curte, ºi i-o dus ºi pã ciielalþ
s-o suit pã... ba nu: fata s-o suit pã calu zmãului întâie ºi bãtrânu pã calu înlontru, ºi când or ajuns acolo, o fost ºi râs ºi plâns. D-atunce o rãmas
lu’ zmãuu lui, ºi pã cela cal s-o suit ficioru cu fata-mpãratului. Tehát, dî la voarba ceie, c㠄râs cu plâns, balegã dã mânz!”
tãte tri curþile o dus auru ce-or aflat: dî la alta on jumãta’ dã sac, dî la altu Numa, o fãcut on uspãþ* mare împãratu, care n-o mai fost în lume
mai bine oleacã, dî la altu mai puþân. Numa pã fieºtecare cal o pus on sac asta aºe uspãþ. Fata ºi u-o dat dâpã ficioru cel sãrac, care u-o scãpat, ºi pã
cu aur. Tehát, ficioru o mãrs nainte cu fata-mpãratului, sorã-sa singurã pã fata sãracului u-o luat on tist* d-a lui, cãtãnesc.
cal cu sacu cu auru dâpã iel ºi bãtrânu iarã cu sac cu aur dâpã fatã. Aºe Cu poveste am gãtat. Dacã trãiesc, º-astãz îº mulãtesc*.
s-or dus. (Poveste asta u-am învãþat dî la on aletean*, bace Niculaie Vântu o
No-amu, cum sã margã ficioru, cã dacã n-a mere pî* la maica bãtrânã, zâs* cãtã iel.)
pî la Mama Pãdurii, a fi bai. P-aice nu-i musai, pî la Mama Strigoilor.
Numa când o-ajuns la colþu pãdurii, zâce ficioru:
– Amu trajem încoace, inde, zâce, d-inde-am cãpãtat ajutor! S-or dus
pân’ acolo. Când o-ajuns acolo: e-ei d-apu cã Mama Pãdurii le-o ieºit în
cale!
– Bunã zuua, maicã bãtrânã! (Iel o spus cã tãþ sã deie aºe bineþe.)
– Fire-aþi sãnãtoºi, fãtu mneu!
– D-apu, zâce, maicã bãtrânã, am câteva pogãciþã-n straiþã ºi pântru
fieºtecare îþ dau câte-o pogace. Pântru patru înº! Patru pogãci.
– Tare bine, zâce. Am fost io, zâce, la curte inde o fost fata asta. Am
întunecat curte ºi nime n-o ieºit afarã sã vadã vreme.
– Nu, cã numa singurã o fost.
I-o dat patru pogãci. O mulþãmit Mama Pãdurii ºi le-o dat sãnãtate ºi
putere sã poatã merje mai dãparte.
Aºe or mãrs cât... or ºi vinit la pãdure. Când or ajuns la curte, o zâs
ficioru cãtã fatã:
– No, amu noi merem nainte, zâce, în curte. ªi, zâce, nu spune cãtã
tatã-to nimica.
– E-e-ei, zâce, darã n-oi spune, cã lacrãmile sã varsã la mine pã obraz
dân uãtii mnei. Cum n-oi spune io la mama me ºi la tata mneu cã cine m-o
sclobozât pã mine?
Da’ d-ace o ºi zâs ficioru, ca sã vadã cã ce-a zâce fata. Da’ când or
vãzut, curtenii or zberat odatã:
258 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
GROFU, BARONU ªI SCLUGA*
Aºe, o fost on baron cu on grof. S-or avut* tare bine laolaltã. Darã
grofu îi dãde onoare la baron, cã iera mai tânãr ca baronu. D-apu în zâua
când º-o luat baronu on sclugã, dãloc* s-o gândit la hortacu*-so, c㠄Ei,
p-aista mai dã dãmult l-oi vinde lui, dacã i-a trebui”.
Când o fost în ceie* zî, s-o dus iar p-acolo pã inde or umblat ii*. I-o
pãrut bine la baronu cã sã-ntãlneºte cu grofu. Zâce cãtã grof:
– Mãi, uãrtace*, noi tã’* bine ne-am avut* laolaltã, da’ ºi taþî noºti.
Dacã gândeºti cã þ-ar trebui on sclugã pântru lucru cãºii. Io am doi. Amu
m-am cumpãrat unu – cã sclujii d-atunce sã cumpãrau, nu pã simbrie
p-on an, numa pã veac*.
Zâce:
– Pontosan* aºe m-am gândit ºi io... cu muiere m-am vorbit sã ne
luãm unu, d-apu încãtrãu* sã m-andãlui*, cã n-am ºtiut. D-apu ce ceri pã
iel?
– Apui vez-îl, zâce, i-aci-i lângã mine, zâce. Aiesta îi, te uitã la iel,
dacã-þ place, bine, dacã nu, nu, numa, zâce, io þî-l vând, zâce, da’ nu
d-ace þî-l vând cã nu-i bun, cã poate c-a fi mai bun ca ºi pã care l-am
cumpãrat io. P-acela nu-l cunosc, da’ p-aiesta îl cunosc.
– Da? zâce.
D-apoi s-or tomnit* ºi grofu s-o dus cu scluga, darã cu robu, acasã.
Când l-o vãzut doamna, a grofului femeie, zâce:
– D-apui, zâce, p-aiesta l-ai bãgat*... l-ai cumpãrat?
– P-aiesta.
– Apui dâr* ce aºe spurcat*? Cã m-a fi greaþã sã beu în urma lui apã
ºi sã mânc când l-oi vide la masã.
– Tu, zâce, nu fi aºe! zâce. Nu ne treabã noauã sclugã mândru, numa
sclugã bun, care sã ne sclujascã bine.
–Apui, zâce ie, bine, bine, tu numa la-aciie te uiþ sã sclujascã bine,
da’ aceie cã mie cum m-a fi greaþã dã iel, aceie nu coþ*.
259
Scluga darã iel ºtie în limbi mai multe, cu atâta or fost mai ocoºi* ii
care ierau robi, cã astãz uã* on an, uã doi iera la iesta, înt-a’ rând* la altu
º-aºe-or învãþat, Dã bunãuarã, ca la noi þâganii, mai multe limbi ºti ca noi.
Hei, d-apoi, când o fost în ceie zî, iarã sã duce grofu fãrã dã sclugã.
Mere ºi ce face? Îl mânã dâpã apã la fântânã. Aºe cã, bugãt* ºi dãstul,
mere scluga la fântânã, ie o zdranþã ºi cu hãmoacã* îl ºuruleºte* uãlu*,
da’ bine, da’ bine, dã-l face aºe dã mândru dã numa. Mere napoi. Când
vede doamna cã cât îi dã curat uãlu, zâce cãtã sclugã:
– Ai, mândru-i uãlu-acela, cum l-ai ºtiut aºe tistuli*? Cu ce l-ai spãlat?
Zâce:
– Cu ce sã spalã uãlu pã dân-afarã, ºi ºi uomu sã spalã pã din afarã:
cu apã!
No-apu i-o pãrut bine la doamna cã-i aºe cum o zâs grofu, cã-ã... o
felelit* pântru iel baronu.
Când îi la doauã zâle, iarã-l mânã dâpã apã. Iarã mere cu uãlu. Atunce
anume o dat cu uãlu dã lada fântânii. Uãlu s-o spart ºi... aºe-o vrut. Ei-ha!
D-apu mere cu toarte*-n brâncã*.
– Fã bine ºi iartã, mã rog doamnii, ie uiti-te ce-am pãþât: s-o spart
uãlu. Am alunecat acoale, zâce, la fântânã, ºi am dat cu iel dã iesta... fãrã
dã veste.
– Hei, vai º-amar dã tine! D-apui numa ce l-ai tistulit º-amu, zâce,
l-ai ºi spart. No, nu-i bai, zâce, cã are domnu atâþa bani, numa-nt-a’ rând
grijeºte.
– Doamnã, zâce, nu te supãra, ie fã bine ºi vinã ºi vez uãlu acoale
cum îi. Cã, zâce, ºi io m-am bãnuit*, numa când am vãzut cã cât-îi dã
spurcat, apu nu m-am bãnuit.
Mere doamna sã vadã cã ce, cum îi spurcat. Da’ persze*, dânlontru o
fost spurcat, cã dânlontru* nu l-o putut ºuruli.
– D-apu, zâce, înc-ai fãcut bine cã l-ai spart! Dânt-aiesta am bãut io?
Dân spurcãþãnie asta am bãut io apã?
– Dân asta-i bãut dumneta ºi grofu ºi tãþ care-o vinit la dumneavoastã.
– Bine, zâce, nici-on bai* nu-i!
– Numa ºtii ce, doamnã? Aºe-i cã când m-o adus domnu aice, apu
doamna a scopit* cã dî ce m-o bãgat pã mine. Dumneta numa pã dinafarã
coþ ºi uãlu ºi uomu. Da’, zâce, pã dânlontru nu-l vez cum îi.
260 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 261

Dãloc s-o gândit doamna: „Hâm, dirept* are!” O trecut asta, o vinit
sara, o vinit grofu acasã. Zâce:
– Îi bai, zâce, domnu meu! – doamna.
– Ce-i bai?
– Numa sã nu te superi. Scluga, zâce, o spart uãlu.
– No, cum aºe?!
– N-o vrut. Numa-m pare bine cã l-o spart. Mâne dâmineaþã-i mere
ºi-i vide cã ce spurcãþãnie dã uãl o fost. Ai sã iel altu ºi mai mult amu nu
om þâne atâta vasu pânã când mol sã facã pã dânlontru!
Nu mai zâce grofu nimica. Îi pare bine ºi lui, darã, dac-o fost aºe, cã
l-o spart. Hei, d-apu ce s-o-ntâmplat?! Zâce grofu cãtã sclugã:
– Astãz ai sã vii cu mine, zâce, c-amu, zâce, am umblat io dãstul
sângur. Nu ºti uomu cã când cu cine sã-ntãlneºte. ªi dacã n-are ajutor
lângã iel, îl poate ºi omorî pã drum.
– Drept ai, mã rog, domnule!
Aºe sã duce cu iel. Da’ grofu o fost vorbit cu baronu cã inde sã margã-n
ceie zi, c-acolo º-or petrece, c-acolo ce ºtiu io ce-i. ªi aºe-o ºi fost. S-o
dus acolo inde o zis baronu, grofu ºi cu scluga ºi acolo or mâncat iasta, or
mâncat ceie, or mâncat dulceþuri bune, or bãut, º-or mulãtit*. ª-o-adus
grofu aminte, ca on uom tânãr, cã doarã ºi la domna lui ar trebui sã trimatã
on dãrab*, doauã, ºi zâce cãtã acela care cãra mâncare cã, dacã s-ar pute,
iaca, câteva dãraburi, c-ar trimete acasã. N-o zâs cã la doamna, numa
acasã. No-apu, barem* vo tri-patru dãrãbuþã. No-apui, tri-patru dãrãbuþã
pune-nt-on popir* ºi-i duce-acoale. Îi plãteºte la cela.
– Mã, zâce, te du acasã ºi dã la credincioasa-câºii mele, la ce mai cu
credinþã cãtã mine! ªi ie sã mânce!
Iel dãloc* s-o iesta...
– Da’ dãloc sã fii napoi!
Haida scluga, cãtã casã. Câci* ajunge acasã, mere-nlontru,
dãspocoleºte*.
– Ce m-au trimãs domnu mneu?
– Cã nu dumnetale, doamnã! La piþâluºe*!
– Ce? La piþâluºe acele?
– Aºte, da!
Iel dãloc le-o ºi luat ºi le-o pus jos!
– No-apu, zâce, dacã iel la piþâluºe o trimãs dulceþurile cele,
bunãtãþurile cele, apu când a vini acasã, nu m-a sãruta pã mine, numa a
sãruta piþâluºe.
– Mã rog, doamnã, io nu-s dã vinã, asta-i aºe!
No, sã duce... sã duce napoi. Când ajunje acolo:
– Dat-ai?
– Dat.
– Mâncat-o?
– Da, zâce, tare cu dulce-o mâncat!
– Ai, þucu-i gura ii! (râde).
N-o ºtiut cã cine-o mâncat, cã dã ºtie, nu zâce! No, bine! Când îi
sarã, vine acasã grofu cu scluga. D-apui scluga sã duce la locu lui, grofu
sã bagã-nlontru în soba* lui. D-apu nu-l primeºte grofiþa cum îl prime
nainte d-aceie. Ice* grofu:
– Ce-i cu tine?
– Ce-i cu mine? Întreabã cãþaua, cã ii i-ai trimãs dulceaþa!
– A-i, zâce, cum? Io nu ii u-am trimãs, cã þâie!
– Apui scluga ii u-o dat! Cã, zâce, aº fi mâncat ºi io, numa nici-on
dãrab nu m-o dat, numa la cãþauã.
– No, lasã numa pânã mâne dâmneaþã, îi dau io lui! Baronu o felelit
pântru iel c-aºe-i dã bun º-aºe-i dã bun ºi uiti-te ce-o fãcut!
Nu-i nimica. Când îi dimneaþa... Da’ scluga s-o sculat mai dâmneaþã
º-o fãcut lucru lui. D-apu sã scoalã ºi grofu... ºi grofiþa. Îl teamã-nlontru
grofu:
– Ie vin-aice!
Mere scluga:
– Placã*, domnule!
– Cui am trimãs io dulceþurile cele ce le-ai adus?
– Mã rog la domnu, la credincioasa dumnetale ºi la iubitoare
dumnetale!
– No-apu, cine-i aceie?
– Ia aceie! Cãþaua!
– Cum aºe?
– Mã rog, domnule, hai afarã, apu io îþ adevereasc dumnetale ºi dacã
nu a fi aºe, atunce dumneta ai sã mã spânzuri, da’ în moment! Numa
haida!
262 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
Ie scluga cãþaua în braþã, mere afarã, coatã o jurdeauã*:
– Na, domnule ºi bate cãþaua cât îi vre.
O bate... ie cela, o bate! D-apu-o scapã dân brânci, tã zgãunând*
mere.
– No, amu, zâce, o teamã* napoi!
ª-apu-o teamã o datã, o teamã... mere cãþaua, aºe aplecându-sã ºi o
ciuciuleºte* ºi sã pune cu picioarele pã picior la iel ºi... îi pare bine la
cãþaua cã u-o temat la iel.
– No-amu, mã rog, domnule, nu num-aºe sã spânzurã on uom! Numa
amu, am s-adeveresc io, zâce, cã care-i mai credincioasã! D-aceie te-am temat
s-o baþ, amu du-te-nlontru, io nu mã duc, ºi traje la doamna numa una!
Mere-nlontru, n-o zâs nimica, numa plosc cu jurdeauã!
– E-ei, d-apu aºe-i? Apu, zâce, d-apu dacã tumna* aºe-i... nu sã-m
trimãþ mie dulceaþã! Amu vãd cã cine ieºti! No-apu, rãmâi cu cãþaua,
sãrutã-þ cãþaua!
Sã ie ºi sã duce acasã la mã-sa. Hei... Trece-o zî, trece doauã, zâce
cãtã scluga grofu:
– Mã, zâce, vez la ce m-ai adus tu pã mine? Sã dusã muiere ºi nu mai
vine!
– Mã rog, domnule, þ-î dor dâpã ie? Pã mâne-i aice!
– D-apu nu ºtiu, zâce, cã dac-ar fi aºe, bine-ar fi, cã singur nu-i bine.
– No, zâce, pã mâne, zâce, dacã nu a fi aice, apu atunci fã ce-i vre!
Asta am vrut io, zâce, sã vez ºi dumneta cã cine mi-s io! Da’ doamna mai
tare, cã o scopit ºi i-o fost greaþã dã mine. Când o fost în ceie zî, ie o
coºarã* dã cele þâgãneºti pã brâncã, mere pân ocol, strânje dã ici on uou,
dã colo altu, aºe cã-º strânje câteva uoauã în coºarã. Prinde-on pui, îl
leagã dã picioare ºi haida, mere pã uliþã, pân uãraº. Când ajunje acolo pã
uliþa, acolo inde-o fost darã* soacra ºi socru lu’ grofu:
– Muieri, muieri, drajile mele, care-aveþ uoauã ºi pui dã vândut, haidaþ
cã cumpãr, haidaþ!
Ierau muieri care mereu afarã.
– Ce-i?
– D-apu uoauã-s...
– Stai cã am!
No-apu iel tãt atâta fãgãde* pã uauã ºi pã pui cã sã nu s-ajungã. Mere
mai dãparte, pânã cã ajunje p-a... Aude sclujnica, inde-o fost darã muiere
grofului dusã la mã-sa, mere iute ºi sere* la uliþã:
263
– Ce-i, uomule?
– D-apu, zâce, n-aveþ uoauã ºi pui, gãini dã vândut? Cumpãr.
– Nu ºtiu, stai cã mãrg înlontru.
Mere-nlontru, dãloc cu mama grofiþî vorbeºte ce îi p-acolo p-afarã,
ce strâgãturã mere.
– D-apu-i, zâce, aceie, zâce, on uom urât tare, strâgã dâpã uoauã,
c-ar cumpãra, ºi pui ºi gãini, cã ce-i, nu ºtiu.
Când aude grofiþa c-on uom urât tare, hai iute afarã, cã dãloc* o
gândit cã numa scluga-i...
– Mãi, zâce, scluga nost!
– Ce-i, doamnã?
– Ce vrei tu? La ce cumperi uoauãle ºi gãini ºi pui?
– D-apu domnu vre sã sã-nsoare sã facã uspãþ* ºi-i treabã!
– Hi-i-i, darã fãcea iel uspãþ, d-apu io inde mi-s?
– D-apu dacã nu vii acasã, desigur c-a face, c-amu o ºi vorbit c-o
doamnã mândrã tare!
Pfu-u-u! haida ie cãtã casã! Mai iute-o ajuns ca scluga. Pã când o
ajuns scluga, pace o fost gata dân parte ceie.
No, amu o vãzut grofu cã hop, nu-i fiece prost uomu lui, bine-o zâs
baronu. Când îi la câteva zâle, zâce cãtã sclugã:
– ªtii ce? Amu, zâce, vii cu mine. Dã astãz nainte nu te mai leº* dã
mine!
– Bine-i, mã rog, domnule! Asta îi ºi data, zâce, cã doamna nu sã uitã
cu uãti buni, mai ales amu, la mine.
– D-apu ºtiu io, zâce, cã dâr* tine i-am tras io jurdeaua. Mere, ce ºtiu
io acolo p-înde mere, iarã pã la cãfanã*, iarã sã-ntãlneºte cu baronu, ºi
mai mulþ, nu numa ii doi. Apu sã pun acolo ºi... d-apu ii t㒠cam l-o masã
ierau. No, cela iera cu scluga cel nou, iestã iera tãt nou o fost ºi aiesta. ªi
aºe trebuie sã steie... ii ºideu cum am ºezut io, la masã, beieu, da’ sclujii
numa sã uitau. Ii o-ndiþâturã* dã vin uã* dã mâncare nu cãpãtau, nimic!
ªi dacã pân’ la mneazã noapte... da’ nici pã scauãn sã ºadã, numa napoie
lui, aºe ca on cãtanã*!
Amu ii, dacã º-or mai gãtat voarbile, d-apu º-or strâns dãstul dân vin
uã dân ce-or bãut, zâce grofu câtã baron:
– Mã rog, domnule, cât vin ai fi-nstare sã bei dân vinu aista bun?
– Ai, zâce, cât? ªapte acanã*! Ce, zâce, doarã nu crez?
264 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
– Ba io cred, zâce. Asta nu-i nimic, ºapte acanã. Numa, zâce, io-aº
fi-nstare sã beu apa dân mare!
Atunci zâce scluga dânapoie lui:
– Bacust, domnule!
– Bacust? Io-s gazdã* la buzunaru mneu! Eu vorbãsc ce vreu eu. No,
nu mai zâce scluga nimica.
– Apui, zâce baronu, apui auzeu dã colo dã la mãºi º-alþî domni, io,
zâce, vinu l-aº pute be. Aceie n-am spus cã-n câte zâle, numa apa dân
mare nu-i cu putinþã.
– Apu, zâce, dai prinsoare cã io o beu! mai o datã.
Nu mai zâce scluga nimica, îi dã pace.
– Dau, zâce.
– Apu în cât sã fie prinsoare? zâce baronu.
– Apu, zâce, cã-nt-atâþa aur! Iel o scopit una afarã cã atâta aur, da’
n-o sãmãlit* aceie cã avere lui nu ajunje atâta în cât o dat iel prinsoare.
Zâce:
– Bine. (Baronu o fost tistaº* c-o-acie cã n-o poate be apa dân mare.)
Numa iaca ce-i, temãm aice cãfãnarãºu* ºi sã ne deie drept la care a
dobândi. Ai auzât dã ce-i voarba? Da’ dãloc s-or sculat câþva:
– Am auzât tãþ!
– No-apu, punem inelele jos, le trajem dâpã jejet ºi le punem la domnu
în palmã. ªi domnu cu aste a adeveri cã noi am dat prinsoare.
Ie cela inelele dî la ii ºi-i bine. Când îi sarã, sã duc cãtã casã fieºtecare
ºi grofu cu a lui scluga, cu servu lui darã. Mere, ajunje acasã, aºe cam bat.
Nu spune cãtã nime nimica, nici cãtã doamna, numa sã dãzbracã, sã culcã.
Când îi în ceie zî dimneaþã, sã scoalã grofu – i-o fost gãtatã servu,
darã scluga, apa sã sã spele –, zâce cãtã scluga:
– Mã, zâce, inde mi-i inelu?
– Nu ºtii?
– D-apu dã inde sã ºtiu?
– D-apu d-acolo d-inde-ai dat prinsoare cã-i be apa dân mare!
– Cã... cum?
– Aºe o fost! Ai uitat?
T㒠sã gândeºte grofu:
– D-apui, zâce, dacã aºe am fãcut, am fãcut o prostie mare.
– Aºe-i fãcut. Acolo-i, zâce, poþ sã merji acolo ºi sã adevãrascã
cãfãnarãºu cã la iel îs inelile º-a dumnetale º-a baronului!
Hei-ha! Apucã ºi sã scarpãnã-n cap grofu:
265
– D-apu asta-i bai!
– D-apu da! Bai ºi bai!
Zâce grofiþa:
– Mai bine n-aº fi vinit acasã, mai bine te-aº fi lãsat ºi te fi însurat,
c-am trecut pãst-on bai, amu-i celalalt ºi mai mare.
Eh, d-apu or pus o zî terminatã, cã când sã margã sã beie apa dân
mare. C-aiesta i-o spus ºi tãþ or zâs, baronu n-o zâs cã înt-o zî, numa ce
ºtiu io câtã vreme ar fi-nstare sã beie ºapte acanã. Dacã nu-n patruzãci
d-ani, în ºazãci.
ª-aista, grofu, o vãzut cã da, baronu mai cuminte o lucrat cu iel. E,
d-apu zî pã zî o fost mai nãcãjit. Zâce dî l-o vreme:
– Domnu mneu, apoi dumneta amu nici nu mânci?
– Inde-oi mânca?! zâce. Dî ce nu m-ai oprit gura atunci?
– Domnu mneu, când am zâs „bacus”, ai zâs „ce bacus”? Cã doarã
dumneta ieºti gazdã pãstã buzunaru dumnetale ºi pãstã dumneta... Io am
tãcut.
– Drept ai avut.
No, apu nu-i nimica.
– Domnule, zâce, dacã dumneta nu vrei sã te dãspãrþãºti dã femeie
dumnetale, nu vrei sã te dãspãrþãºti dã avere dumnetale, atunce, zâce,
fãgãdeºte*-m ce-oi cere io: jumãtate avere, jumãtate ce-i dobândi dî la
baronu sã fie a lu’ domnu ºi jumãtate a mneu ºi dân pusta* dumnetale
barem o parte, dân patru pãrþ, sã-m dai mie sã am ºi io. ªi sã-m dai o
scrisoare cã mi-s libãr! Cã ºtii dumneta cã pânã, zâce, nu dai dumneta
scrisoare uã altu stãpân cã-s libãr, nu-s mai libãr. Pã mine mã duce
aindirete* dacã nu-s la dumneta.
– Tãte þî le dau. Numa dacã... Numa mã, nu-i cu putinþã cã io...
– Lasã dâpã mine.
– Aºe? zâce. Lasã, zâce, cã am luat samã cã-i mai ocoº ca tine! o zâs
grofiþa.
– Da? zâce. Aºe-i luat samã?
– No, uitã ºi ca mine-i... Io am cotat, zâce, uãlu dinafarã cã-i curat ºi
dacã ºtiem, nu-l ocãrem cã-i aºe spurcat uãlu. ªi dumneta m-ai tras o
jurdeauã... tu m-ai tras o jurdeauã ºi co-aceie iel o avut drept, nu noi!
– Bine cã cunoºti, zâce, amu.
No-apoi, amu o fãcut scrisoare, cã dacã iel dobândeºte, atunce-l
libãreazã. Aceie ce-a mnirui* jumãtate auru-i dã ºi dân avere lui o parte.
Tehát, dân patru pãrþ una!
266 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
No-apui, aºe, bugãt* ºi dãstul, cã o apucat ºi s-o mângãiet. Când o
fost în zâua cã sã margã, o poroncit cã sã prindã amu caii la hinteu*,
c-amu ii* trabã sã margã nu pânã acolo uã colo, numa pânã acolo, inde?
La Fiume, doarã la kikötõ*
No, bine-i. Ajung acolo. D-apu pã când ii or ajuns, o mulþâme mare
acolo, cã cãfãnarãºu dân data ceie cãtã tãþ spune cã doi grofi... on grof
º-on baron ce-or... ce prinsoare or dat. D-apu ºi grofii ºi baronii care-or
mai fost acolo fãrã dã ii º-aceie or spus p-acasã pã la curþile lor. Aºe s-o
strâns o mulþime tare mare. Hei, d-apu cã când or ajuns acolo afarã...
D-acasã i-o spus scluga la grof:
– Dumneta ca grof te arâtã cã nici nu ieºti nãcãjit ºi cã ieºti stãpânu
mneu! Când îi ajunje acolo, numa atâta zî c㠄da”, nimica altã!
Aºe cã zâce scluga grofului:
– Aduceþî-m aice o masã ºi doauã pãharã! Cã domnu mneu vre sã
beie apa dân mare! Aºe-i?
– Da!
Dãloc duc o masã acolo, apoi doauã pãharã.
– Acuma, zâce, ascultaþ, domnu baron are sã chere* apa, c-on pahar
mere, aduce, pân’ aduce celalalt domn, grofu mneu o be. Aºe-i?
– Da!
– Numa! Ascultaþ bine uoamini: ieste mãrturie p-aceie cã domnu,
grofu mneu s-o prins cã be apa dân mare, numa baronu margã º-astupe
toate izvoarãle care curã în mare, cã acolo on pic dã apã... cã grofu mneu
o dat prinsoare aºe, numa asta stã, cã iel numa dân mare be apa. Aºe-i?
– Da. Baronu zâce:
– Io nu-s cu putinþã sã astup izvoarãle care curje în mare.
– Atunci dumneta-i buctat!
Tãþ or strigat:
– Dumneta-i buctat! Cã dac-aºe-o dat prinsoare, cã apa dân mare,
n-o dat prinsoare dân râuri ºi dân criºuri*!
Aºe cu asta s-or iesta... No-apu baronu o trebuit sã deie samã cu ce o
spus, darã, sã-i deie fãgãdaºu* ºi baronu aºe o rãmas dã sãrac, mai sãrac
ca scluga care l-o avut lângã iel. Da’ grofu s-o-mbogãþât ºi i-o dat ºi la
scluga lui dân parte... dân avere a patra parte ºi auru jumãtate.
ªi cu asta poveste-i gata.
267
LEONIN ALESSANDRU
Eu, ªimonca Toader, m-am nãscut înt 1899 în august 31. În tânãreþâle
mele ºi în pruncenie me, aºe-oi spune, am învãþat tare multe poveºti. Mai
dân iesta*, mai dân cela*, num-am învãþat o poveste cu Leonin Alessandru.
Leonin Alessandru o fost prunc sãrac. Dar aºe-oi spune, cã începutu
poveºtii aºe sã-ncepe: O fost odatã ca ºi niciodatã
dân poveste multe ieste,
mândre ºi frumoasã,
sã ascultaþ dumnevoastã.
Care a asculta
bine a-nvãþa;
Cel ce n-a-sculta,
nici n-a-nvãþa.
Eu u-am ascultat bine ºi u-am ºi-nvãþat.
Aºe cã poveste sã spune d-on uom sãrac înt-on sat. Cã inde, inde nu,
nu ºtiu, cã pã vreme ceie io n-am fost. Numa dân poveste ºtiu cã înt-on
sat o fost on uom sãrac c-o femeie º-o avut on prunc. Pã prunc l-or
dã-anumit Leonin Alessandru. Tehát*, dã dâpã numile lu’ tatã-so, cã apoi
tatã-so Alessandru o fost uã* ce-o fost, numa aiesta aºe-o fost.
Pruncu dã mic o fost tare credincios cãtã* pãrinþ. Da’-i dirept cã ºi
Scriptura spune cã cel ce iubeºte pãrinþii are zâle multe ºi bune a trãi-n
lume. Iel s-o fãgãdit* la mama lui ºi la tata lui cã iel, când a fi mare, cât a
câºtiga, tãt la mã-sa ºi la tatã-so a da. Tehát, aºe suflet bun o fost în iel ºi
cãtã tatã ºi cãtã mamã, numa necum ºi cãtã animalele pãmântului o fost
tare credincios. Când o crescut înt-atâta dã mare cã ºi iel o putu’ sã ducã
o bardã în brânci*, atunci tatã-so l-o dus cu iel. Cã tã’* sã ruga dã tatã-so:
– Tatã, du-mã ºi pã mine la pãdure, cã ºi io, dacã nu altã, oi tãie nãºte
crenji.
268 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
No-apu, dî l-o vreme, l-o dus tatã-so. Când s-o dus la pãdure, darã
c-on dãrãbuþ* dã pitã o pus mai mult tatã-so, º-aibe ºi pruncu. ªi umblând
pruncu încoace-ncolo, sã mai mnira cã cum stã pãdure, cã n-o mai fost
foastã. Ce sã vadã acolo? On pui dã lup. Amu num-aºe cã d-abde* ºi
d-abde mai mere puiu cel dã lup dã flãmând. Bãsamã* s-o terdut* dã
mã-sa, uã* mã-sa o perit, uã nu ºtiu ce. Numa iel s-o dus la tatã-so:
– Tatã.
– Ce?
– Ieste-on cãþãluº aici – cã iel o gândit cã-i câne –, ap-aºe-i dã flãmând,
sãracu, cã d-abde mere.
– Lasã-1, tatii, c-afla-º-a iel ce mânca.
N-o zâs nimic cãtã tatã-so, numa o luat pituþa care i u-o pus pã sama*
lui ºi s-o dus ºi i u-o dat la puiuþu cel dã lup. Da’ i-o dat aºe, cãte-on
dãrãbuþ i-o dat o datã. ªi lupuþu t㒠mai aproape, t㒠mai aproape, pânã, dî
l-o vreme, o pus ºi brânca pã iel, º-aºe. Când o fost în ceie zî, ugyan* iarã
o fãcut aºe, iel tatã zâua n-o mâncat numa o mai mãrs º-o leºkedit*, numa
lupuþu iar-o vinit pã locu acela. Când l-o vãzut darã*, o ºi dus pita, iar-o
apucat ºi i-o dat. Tatã-so t㒠s-o uitat dâpã iel cã ce t㒠mere iel p-acolo.
ª-amu nu ºtie tatã-so, numa vide cã iarã nu-i pitã.
– D-apui, mã, zâce la mneazãz când sã mânce, cã numa dã mneazãz
duce, îi rupe oleacã dã pitã, mã, zâce, iarã ai dus pituþa?
– Iarã, tatã, cã cãþãlu acela iar-o vinit acolo pã locu acela – º-aºe dã
tri uãri.
ªi când o fost a triie uarã, atunce lupuþu s-o dus cu iel pân’ la tatã-so.
Tatã-so o vrut sã-l omoarã.
Zâce:
– Tatã, nu omorî cãþãlu aiesta, cã-i tare mândru.
(ªi d-atunce ieste câni dã-s lupi dã jumãtate. Cã dacã l-o dus acasã,
cum, cum nu, numa astãz ieste farkaskutya*, cum zâce unguru.)
No, bine-i. Asta o trecut. Or mai mãrs la pãdure, da’ pã* ce-o crescut
pruncu, t㒠mai mult lucru fãce, pânã când o-ajuns cã amu mai* nu ca
tatã-so lucra. Zâce tatã-so cãtã mã-sa:
– Amu, zâce, no-atâta pitã pune la prunc, cã mai nu atâta lucru face
ca mine.
Da’ dântiie mama lui n-o zâs nimica cã dî ce-o dus lupu acela. Nici
mã-sa n-o ºtiut cã îi lup, numa uomu o ºtiut, cã iel umbla pân pãdure º-o
269
vãzut cã-i lup. Când o fost darã pã vreme ceie dã i-o dat mai multã pitã,
atunce jumãtate o mânca ºi jumãtate o þâne, cã da’ dã mai vine atare*
puiuþ aºe, cã lui tare i-o fost drag. S-o-mblânzât puiu cel dã lup aºe dã nu
le-o avut baiu*, ce ºi sã juca ce ºtiu io p-îngã* gãini º-aºe.
No-apu, când îi odatã, iaca cã vede on pui dã urs. Hm! Amu aºe n-o
mai vãzut. Labile dinainte ierau cam ca brâncile* omului, ºi labile dinapoi
cam ca picioarile omului. Aºe ºi-i! Dacã ai vãzut lup (urs) în viaþã.
No aºe, bugãt* ºi dãstul, cã iel dãloc* o scos pita dân jeb* câtã u-o
lãsat º-o-apucat ºi i-o dat, cã º-acela dã flãmând o mãrs. I-o dat astãz
atâta, mâne iarã atâta, poimâne iarã, º-acela s-o luat ºi s-o dus. Amu tatã-so:
– Mã, zâce, ce vrei cu didigoana* asta? Cã aiesta-i, zâce, pui dã urs,
aiesta-i blãstãmat*.
– Nu-i blãstãmat, cã m-o lins jejitile*. Numa, tatã, zâce, sã nu-l
omori! cã-l duc acasã, zâce, ºi dac-oi fi mare, zâce º-oi fi tare, zâce,
apu io i-oi þâne pã ii, cã, zâce, nu mai ieste ca aieºte în sat la noi. Mie
mi-s draj*, zâce.
– Bine-i, tatii, numa, zâce, t㒠dân costu* tãu s-a creºte, cã io, zâce,
pita me n-o dau.
– D-apui, tatã, zâce, nu-i musai.
Tehát, înt-atâta o fost dã cu credinþã cãtã animalile acele sãlbatice ca
ºi cãtã cele dã casã. Când o fost dâpã aceie, iar’ la câtãva vreme, cã tatã-so
rendszeresen* cu iel sã duce, mereu la pãdure ºi d-acolo îº fãceu bãniþi.
Pã cum îi zâcala, cã ºtii dumneta hora ceie c㠄banii, banii cu greu sã
fac...” – cum sã zâce?
„Banii sã fac la pãdure,
Cu firez* ºi cu sãcure.”
Aºe, bugãt ºi dãstul, cã pruncu darã o iesta ºi iel º-o vãzut tatã-so.
No, apu o zâs cãtã mã-sa:
– Amu ºtii ce? zâce. Amu atâta pitã-i pune la prunc câtã-m pui mie!
Nu câºtig io mai mult ca iel.
Cã negoþu acela ce l-or lucrat ii, la cine l-o dat, asta nu o ºtiu, numa
d-acolo-º fãceu bãniþî. ªi când îi la câtãva vreme, mere pruncu iarã, aºe
kíváncsi* o fost cã mégis*, da’ dã mai aflã ceva. Adecate on leu, puiuþ dã
leu umbla, d-amu mai nu – mai nu mure dã foame. A-a-a, sã duce acolo la
iel ºi îl iesta*... ºi îi pune pituþa acoale la gurã º-apu odatã sã þâpã* leuu.
Leu-i mai iute ca macarce* animalã, nu-n zãdar zâce cã leu-i împãratu
270 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
animalelor. Aºe pruncu i-o pãrut bine. Când o fost în ceie zî*, iar-o mãrs
ºi leuu tãt acoale. ªi când o fost înt-a triile zî, iarã... Aºe cã o, cu pituþa
câtã i u-o dat la leu, o prins putere dã o mãrs în urma lui pânã la tatã-so.
T㒠punând brânca ºi ciuciulându*-l º-apu s-o dus pânã la bãtrânu, darã
n-o fo’ bãtrân, numa tatã-so.
– H-apui, zâce, tatii, iar-ai adus o animalã? Asta nu ºtii tu ce animalã-i.
– Nu, zâce.
– Asta-i mai re ca acele doauã. Asta, zâce,-i omoarã p-aciie!
– A-a, tatã, zâce, oi griji io d-aceie. Cã pã iel l-oi lega ºi p-aciie nu.
No, aºe-o ºi fãcut. Dacã s-o dus acasã, pã leu l-o legat. ªi legat l-o
þânut. Numa iel mâncare numa t㒠jumãtate o mânca ºi la urmã când o
iesta... cã o vãzut cã cresc, le-o trebuit mai mult ºi pã bãniþ mai lua ºi iel
ºi-i hãrãne. Mã-sa ºi tatã-so t㒠sã ciudãle* c㠄uiti-te, uiti-te, aieºte nu
latrã ca cânii, sã... facã ceva larmã dacã vine, numa mârnoaie* ºi sã þâpa*
leuu ºi... ursu nu!” Cã dacã ursu-i sãtul, iel nu are bai la om. Nici lupu.
Numa leu-l omoarã pã om ºi dacã-i sãtul, dacã nu-l cunoaºte. Darã pã
prunc ºi pã tata ºi pã mama pruncului i-o cunoscut.
Pânã când amu odatã, o avut mai mulþ bãniºori ºi iel ºi tatã-so – da’
iel bãniþî tãt la tatã-so i-o dat, numa tatã-so-i face socoata cã:
– Tatii, tu atâþa bani ai câºtigat º-atâþa.
– Bine-i, tatã, zâce, numa þâne dã ii, cã dumneta l-i lua hasnã* ºi cu
mama. Io, zâce, cân’ m-oi însura, amu io m-oi câºtiga, zâce, ce mie m-a
trebui. Numa ºtii ce, tatã ºi mamã?
– Ce?
– Io trag nidejde cã io cu câºtigu mneu oi ajunje junere* la-mpãrat.
– D-apu, zâce tatã-so, tatii, zâce, împãratu nu-º mãritã fata dâpã prunc
sãrac.
Zâce cã:
– Io haba*, cã io aºe visãz în tãtã noapte. ªi dâpã visu mneu aºe
gândesc c-oi ave noroc sã ieu fata-mpãratului.
Ce s-o-ntâmplat, cã acolo în parte ceie inde-o fost împãratu, iera o
fântânã, on izvor. Numa stãte o animal㠖 cum zâcem noi on balaur cu
ºapte capuri –, care numa aºe dãde apã dacã înt-on an îi dãdeu o fatã dã
mãrit s-o mânce. D-apui darã, n-o fost încãtrãu*, dãde iesta, dãde cela,
eh, numa o vinit rându pã fata-mpãratului.
271
Aºe, bugãt ºi dãstul, cã când o iesta... împãratu o dat pân þarã, pî* la
tãte uãraºele, pân tãte saturile, satile, cã cine s-afla sã-º deie fata în locu a
lui, iarã îl... cinsteºte nu ºtiu cu câtã blagã* pântru fatã. D-apu nu s-o-aflat
nime. Nu-º dã nime pântru lume asta cilediu* lui. Tãþ ierau c-o-acele cã
deie ºi iel fata! Dac-o vinit rându pã iel, iel îi la rând! ªi-i gata!
Ce s-o gândit aiesta? Zâce cãtã tatã-so ºi cãtã mã-sa, Alessandru,
Leonin Alessandru, zâce:
– Tatã ºi mamã, dã m-a bate norocu, cã v-am spus, zâce, cã eu oi fi
june* la-mpãrat dacã oi ave noroc. Cã io tãt m-am visat cu ie. Iaca, zâce,
mã duc. Dã mi s-a zgodi* bine, bine, dacã rãu, rãu, numa io, zâce, mã duc
º-o scot dî la moarte dac-o poci!
Ejnye*, ejnye! Tatã-so ºi mã-sa nici n-o gândit l-aºe ceva ce pruncu
gânde! Numa pruncu º-o luat rãmas bun dî la tatã, dî la mamã, ª-o luat
leuu, ursu ºi lupu cu iel.
– No, mamã, zâce, aþ scãpat ºi dã voievozii* aieºte, zâce, nu mai
treabã sã-i hãrãniþ.
No-apu s-o dus. S-o dus pân’ acolo la izvor. ªi fata-mpãratului ºide*
p-on scauãn ºi plânje ºi plânje. Da’ nime* lângã ie, cã or prãbãlit* aºe...
cã mai mult sã iesta... pã tãþ i-o omorât ºi i-o lãsat morþ, numa pã fatã u-o
dus aºe... Cum? Nu ºtiu cum, cã n-am fost acolo.
Numa când o vãzut iel cã-i acoale fata-mpãratului ºi plânje, atunce o
zâs cãtã ie cã dî ce plânje?
– Bunã zuua! Dî ce plânji, dragã?
– D-apu cum n-oi plânje, zâce, io, ca fatã dã-mpãrat ºi m-o-adus tata
sã mã mânce ce ºtiu io ce animalã re, sã ne deie... sã le deie apã.
– Nu mai plânje, zâce, cã io mi-s aci. ªi dacã, zâce, plânji, îi mai rãu.
Fii cu rãbdare, zâce ºi fãrã dã fricã, io te scot în viaþã dî la macarºice*-a
fi aceie.
Iel sã bizuie* la vaiovozî lui cã pã cum vide leuu... dacã-i þâpa on
lemn, apu tã’-tã’-tãt îl rupe cu dinþî în lãturi. Ursu, dacã-i þâpa on lemn,
dãde cu lemnu aºe d-azvârlitu dã numa! Lupu, ºi iel sã tinzuie* cu dinþî,
cã lupu numa-n dinþ ºi-n grumaz îi tare, lupu-n grumaz!
Aºe, bugãt ºi dãstul, cã iel l-aciie sã bizuie, nu la putere lui. Da
viszont*, iel º-o dus on cuþât mare, cã dacã l-a iesta... pã iel, bagã cuþâtu-n
iel. ªi când o fost aºe la doauãsprãzece ceasuri, o apucat dã s-o iesta
pãdure, cã-n pãdure iera ºi pã coaste dealului izvoarâle dã apã. Cutremura
272 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
pãdure dã urlãturã ºi dã zuiepãturã mare. Leuu numa s-o uitat în lãturi
ºi... cã dâncãtrãu* s-aude, ursu iar-aºe, da lupu sã teme. Lupu mai fricos
îi ca ursu ºi... leuu-i ºi mai tare la inimã ca ursu. Aºe cã, cân’ sã ajungã
acoale, d-ap-amu ºi ficioru s-o-ntristat când o vãzut cã ce îi, num-o strigat
pã leu ºi pã urs ºi pã lup:
– Prindeþ, cânii mnei, zâce, nu vã fie fricã dã iel, zâce, cã ºi io v-ajut!
Persze*, cã ºi cânii înþãleje cã dacã zâce cãtã ii „prindeþ”! S-or þâpat
tãþ tri, ºi iel o þâpat cuþâtu inde-o-ajuns în animala ace sãlbaticã, cu ºapte
capuri – c-aºe sã zâce cã balaur cu ºapte capuri. C-apu balaur i-o fost
nume, numa aºe i-or pus numile.
Aºe l-o omorât. Când o fost omorât gata, atunce fata o sãrit ºi l-o
sãrutat, c-o vãzut cã o scãpat în viaþã.
– No, zâce, dã aci încolo, soþu mneu vei fi, zâce, numa zâlile câte
trebuie sã le aºteptãm, le-aºteptãm. Haida, zâce, ºi ºez pã scauãnu mneu,
zâce, cã te-ai ustãnit*.
Mere ºi sã pune pã scauãn, sã ºterje... îl ºterje fata-mpãratului la frunte
d-asudori. Cânii, darã vaievozî, sã pun acoale roatã* dâpã iel ºi la fatã nu
i-o avut baiu, dân ce uarã* o vãzut cum cã pã gazdã*-so încã-l netezeºte*.
Ii aºe-or ºtiut cã-l netezeºte.
ª-apu când s-o hodinit, atunce zâce:
– ªtii ce? zâce. Io nu poci mere la pãrinþii tãi, numa dâc⒠te petrec*
pânã indeva – zâce. Amu nu-þ mai fie fricã. Meri acasã ºi spui cã on tânãr
te-o scãpat.
– Bine, dragã, zâce, numa mai iesta... hodineºte-te.
O luat cuþâtu, o mãrs ºi dî la tãte ºapte capuri, dân vârvu limbii, o
tãiet vârvu limbii ºi le-o bãgat înt-o cârpuþã* ºi le-o bãgat în jeb. Iel, ca sã
mãrturisascã la-mpãrat cum cã iel o omorât bãlauru acela!
E, numa ce s-o-ntâmplat? Iel o mai ºezut acoale cu fata-mpãratului
ºi, aºe ustãnit, s-o uitat a durmi, da’ fata dã pãrere dã bine n-o durmit. Da’
ºi voievozii lui or durmit. On þâgan pã vârvu dealului, mai dãparte, o
ascuþit o bardã dã teatrã* ºi când o mãrs acolo, amu o vãzut cã cela-i
mort, animala ºi cela doarme. O fãcut cu jejetu cãtã fatã sã nu-l scoale.
Fata o gândit cã d-acie cã sã-l lese sã doarmã. ªi o luat fata, u-o-nceluit*
d-acoale ºi s-o luat ºi s-o dus.
– No, zâce, dacã nu spui aºe cum io-i zâce la tatã-to ºi la mã-ta,
atunci te omor, ia, cu barda asta! Cã io, zâce, am mai omorât animalã cu
barda asta!
273
Atunci fata s-o-ntristat. D-amu n-o putut sã grãiascã, cã o mãrs uarecât
ºi s-o temut amu, cã dacã grãieºte, o omoarã! ª-atunce tãt moartã-i ie.
Dâcât o tãcut ºi:
– No, zâce, acasã ºtii cum zâci? Zâci cã io am omorât bãlauru cu
barda!
E, numa þâganu o mãrs napoi ºi cela tãt durme. Cu acela gând cã sã-l
omoarã. E, da’ s-o temut cã nu l-a iesta bine... nu l-a tãlãli* ªi s-or scula
voievozii ºi l-or omorî. Aºe s-o dus la balaur º-o tãiet dân cornu* limbilor
ºapte dãraburi. ªi þâganu o iesta... cã num-aºe poate sã mãrturisascã
dac-arâtã ceva. ªi s-o dus la fatã ºi s-o luat:
– No, zâce, ie uiti-te, zâce, am ºi semne c-am omorât bãlauru.
– Bine-i, zâce.
O gândit fata c㠄lasã muma, cã vini-ua vreme dã nu mi-i fi tu mie
soþ”.
N-apu mere la-mpãrat º-arâtã þâganu cum cã:
– Iaca, þ-am scãpat fata, aºe-i dat afarã, zâce, cã cel ce-o scapã în
viaþã îi a lui.
– Da, zâce, numa stai, zâce. Nu-i bai cã ieºti þâgan. Dac-ai fãcut
lucru aiesta mi-i fi junere*, numa tri luni dã zâle, zâce, ai sã stai aºe.
E-e-ei, d-apu cã nu s-o mânat* tri luni pã când o vinit credinþare*.
ª-apu la credinþare împãratu face aºe nuntã ca bogaþii la uspãþ*. No, aude
iesta cum cã...
E! când s-o trezât aiesta, vede cã nu-i fata. Hop, d-apu grãieºte*
vaiovozî, d-apu ºi vaievozî sã uitã unu cãtã altu, nu ºtiu cã ce-i... No,
haidam! Mere cãtã casã nãcãjit ficioru.
D-amu þâganu iera colo voios, c-amu iel a fi junere. Trece o zî, trece
doauã, mere hiru* pân þarã cum cã on þâgan o scãpat fata împãratului în
viaþã, c-o omorât cu barda bãlauru ºi tãþ mereu sã vadã cã ce animalã darã
o fost bãlauru º-aºe.
E-ei, d-apu mere ºi aiesta, ficioru, la-mpãratu.
– Bunã zuua!
– Bunã zuua!
Da’ su’ þâgan or fost pusã teptine* dã cânepã. Teptinile, ºtii cum îs,
are iesta, º-apu atâta-s (aratã) colþî. Ieste d-aceie la care-s mai lungi colþî.
D-aceie o pus pã scauãn, pã on ce ºtiu io ce, º-apu perine acolo pã iel.
E-e-ei, d-ap-amu când o mãrs ficioru iesta, o mãrs cu câni cu tãt.
Când o vãzut þâganu cã sã bagã aiesta, t㒠sus s-arâdica. Zâce aiesta:
274 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
– Arâdicã-te mai sus, sã trag o perinã dã su’ tine! No-ap-amu, o tras
o perinã, s-o ca-mai-dus! Fata-mpãratului nu s-o cutezat sã zâcã nimica.
Numa dã pãrere dã bine, o mãrs înt-o sobã* ºi o râs, c-amu a fi ceva dã
þâgan! Da’ mã-sa o auzât cã râde. Zâce mã-sa:
– Ce te râz?
– Mã râd, zâce, dã þâganu mneu, zâce, c-o sãrit o perinã dã su’ iel.
– Da’cum?
– Aºe bine.
Mere împãrãteasa sã vadã, mama fetii darã, vede c-amu þâganu tã’
ºe* sã arâdica* (râde) cã-i ajunjeu iesta... Mere la-mpãratu:
– Înãlþate-mpãrate, zâce, soþul mneu, gândeºte numa, o perinã o sãrit
dã su’ curu þiganului.
– No, taci! ªi io-am vãzut ceva: când o vinit ºi când o mãrs. Numa,
zâce, aci trabã sã fie, zâce. N-ajunje iel sã sã cunune cu fata me.
No, bine. Împãratu trimete iarã pân iesta... pân uãraº, pân iesta... cã
care o vãzut doarã cã o omorât þâganu darã bãlauru acela sã viie sã-i
spuie. No-apu vine iesta, vine cela, nu ºtiu sã spuie, numa c-o vãzut acolo
bãlauru mort. Da’ mere º-aiesta, ficioru, cu cânii lui. D-apu aiesta aºe
mere când o ºtiut cã þâganu-i sângur.
– Aha, zâce, sângur ieºti?
– Sângur.
– Cum te sânþãºti?
– D-apu n-o-aºe bine, zâce.
– No, ie scoalã!
Sã scoalã þâganu, mai traje, num-o perinã... cã tri perini o fost. Ap-amu
atunce... Da’ iel iera musai sã ºadã ca cum ºide-mpãratu pã tron (râde).
Amu ºi mai rãu ºide.
Mere fata-mpãratului, c-apucã iesta dã sã ºuºcãieºte* ºi sã vãietã,
þiganu.
– D-apu-i, zâce, ce te vaieþ?
– Oau, zâce, d-apu, zâce, cum nu m-oi vãieta, c-amu doarã tãt îs
sânje aici napoi! (râde)
– D-apu ie scoalã! D-apu cum dã num-o perinã-i? Inde-i una?
– D-apu, zâce, una o rãmas, doauã s-or dus!
N-o spus þâganu.
E-e-ei, iarã mere fata, râ-â-de tare!
275
– D-apu, zâce, ce te râz, mamii?
– D-apu cum nu m-oi râde, zâce, c-amu þâganu numa p-o perinã ºede.
Apu, zâce, cã tãt îi dã sânje napoi.
– D-apu cum aºe?
Mere împãrãteasa la împãratu, zâce cãtã-mpãratu:
– Înãlþate-mpãrate, soþul mneu, îi mai furarã cineva, zâce, o perinã
dã su’ þâgan.
Zâce:
– ªtiu, c-am vãzut ceva ºi io: când o vinit ºi când o mãrs. Iar-o dus o
perinã. Num-amu treabã sã dau în þarã cã dã înde vine tânãru aiesta?
Numa, zâce, trabã sã dau pân þarã c-acela sã viie care o omorât bãlauru,
cã nu þâganu o omorât.
ª-apu când o dat aºe, atunci s-o-mbrãcat ficioru cu hãniþâle* cum o
avut ºi o pus limbile la iel ºi s-o dus cu vaievozî. E, numa pã când o ajuns
acolo, împãratu iera gata amu iarã cu armã ºi cu a lui cãtane care grijeu dã
iel. D-apu-i dã bineþe la-mpãratu ficioru. Zâce:
– Aºe-am auzât, pã cum o bãtut doba*, cã sã viie care-o omorât bãlauru
care-o scãpat fata dumnetale dî la moarte.
– Da. Tu ieºti acela?
– Mai nainte-aº vre sã vorbãsc cu þâganu, apu sã adeverascã iel, zâce.
– Haidam! Mereþ º-aduceþ þâganu nainte me!
No, apu mere ºi aduce pã þâganu nainte-mpãrãtului.
– Mãi þâgane... – aºe zâce, mãi, þigane, ai zâs cã tu ai omorât bãlauru
º-ai scãpat fata me-n viaþã.
– Da, zâce, þ-am arâtat semnile.
– No, zâce, acele semne nu ºtiu bune-s, uã* nu-s bune. Tu ce semne
ai adus, Leonin Alessandru?
– D-apu, zâce Leonin Alessandru, mã rog la domnu, la...
înãlþatu-mpãrat, domnu ºtie, zâce, cã vârvu limbii cum stã! Iaca ni*!
Zâce:
– Mãi þâgane, tu, zâce, apoi ai tãiet cornurile limbii. N-o mai putut
zâce þâganu nimica.
– No, zâce cãtã scluga lui împãratu, du-te ºi poronceºte la acela care
trebuie sã iercãzascã* cu þâganu...
Þâganu n-o ºtiut...
– No, zâce, haida, þâgane!
276 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
L-o dus acolo.
– No, zâce, o zâs înãlþatu-mpãrat cã sã îl pui în loc bun pã þâgan.
La þâgan i-o pãrut bine. Dãloc o scos on cal, care iera, zâcem, sãlbatec
dã jumãtate, i-o pus on ºtreang la grumaz la þâgan ºi l-o legat dã coadã la
cal ºi haida calu cu þâganu. Fuje ºi azvârle ºi atâta l-o lãsat sã fugã pânã
tã’-tã’-tãt l-o mistuit pã þâgan. ª-apu o vinit calu ustãnit, ºi l-o bãgat în
iºtalãu* napoi, º-apu þâganu s-o sfârºit.
No, d-aci încolo apoi or apucat dã iz* nou lucru. O vãzut împãratu
cum cã þâganu o minþit, º-o ºi zâs:
– No, Alessandru îi junerile mneu, numa amu sã spui cã dã inde
ieºti tu?
O spus deptu* cã dân ce sat ºi cã cum º-o câºtigat*...
– D-apu, zâce, sã-m spui cã dã inde ai aieºte? Vaievozî?
– Aieºte, zâce, când am fost prunc..., mai nainte p-aiesta, zâce, nu
ºtiu, zâce, tata zâce cã-i lup. Io aºe ºtiu cã-i lup.
– Aºe ºi-i!
– Când am mãrs la pãdure, m-o dat tata pitã, io m-am dus p-acolo,
am vãzut, lupuþu aiesta iera mic, zâce, flãmând ºi i-am da’ pitã. La tri zâle
s-o-mblânzât, cã-n tãtã zî merem ºi-i dãdem. Ugyan* aºe ºi cu ieºtelalþ*
am fãcut. T㒠la tri zâle s-o-mblânzât ºi i-am dus cu mine acasã. ªi mama
ºi tata t㒠mã ocãreu, cã iaca dâr* ce. Io, zâce, t㒠m-am visat cu fata
dumnetale ºi tãt am tras nidejde cã a me a fi. ªi ia* c-o-aieºte am io
noroc, zâce, d-am putut omorî... Cã io, zâce, sângur nu-l omorem pânã-i
lume*. Nu cã þâganu, nici eu! Numa aieºte l-o omorât.
– No, zâce, dã astãz nainte, leuu a cãpãta locu lui, ursu locu lui, lupu
a lui loc! Numa, zâce, ce îi mânca tu aceie a mânca ºi ii. ªi ce oi mânca io
îi mânca ºi tu! Cã m-o scãpat fata dî la moarte ºi are, zâce, sã-i þâie*
socaciu* aºe cum ne þâne pã noi.
ªi d-acolo s-or luat*, u-or încredinþat fata cu Leonin Alessandru ºi
Leonin Alessandru º-o dat on inel ca dî la sãrãcie, ºi fata-mpãratului i-o dat
inelu dã aur la Alessandru. ª-aºe când o fost uspãþu, l-o dus ºi pã tatã-so ºi
pã mã-sa ºi i-o mutat împãratu acolo la curte lui. Pã tatã-so l-o pus numa sã
grijeascã pân ocol, pã mã-sa u-o pus sã mãture pân sobe*. ªi astãz, dacã
trãiesc, îº petrec în curte-mpãratului, cã-mpãratu ºi-mpãrãteasa o murit.
(Aºe poveste u-am învãþat asta dî la tata mneu încã când am fost
prunc, numa tare am grijit dã ie, ºi nu m-am adus aminte dã ie numa
acuma.)
277
MUIERE-NªELÃTOARE
Aºe, o fost on pãdurar pã pãdure. Iaca, dragu mneu, muiere l-o luat
samã cã iel o teme*, da’ iel nu iera aºe hunsfut*, dâcât cã nu era nicii
prost. κ fãce iel lucru lui.
Cînd o fost odatã, muiere º-o prins* on drãguþ p-îngã iel. Da’ persze*
cã drãguþu ar fi marsã câ’* dã des la ie. Vara mai iera cum iera, numa
iarna iera mai greu.
Zâce drãguþu cãtã femeie:
– Amu tãtã vara mai merje cum merje. Mai merem la pãdure, mai
p-acolo pî la viie, mai ce ºtiu io ce, ne-ntãlnim. Num-amu iarna...
– Nu-i bai, zîce, º-amu iarna, zâce. Mâne sarã vinã. Iaca pã vreme
asta ºi asta, numa, zâce, vii ºi te duci la coteþ ºi prinz scroafa d-o urete sã
guiþã. ªi dãloc* fuj la capãtu cãºii ºi io l-oi mâna pã iel cã-s lupii la scroafã.
Tu când ieºe iel la colþ, tu fuj înlontru ºi-ncuie uºe.
Aºe darã, când îi în ce sarã, pã vreme aºe cãtã unsprãzece ceasuri,
mere uomu. Mere la coteþ la vecinu-so, mere la drãguþa lui. Prinde scroafa
dã urete, scroafa guiþã.
– Mãi uomule, ascultã! zâce. Lupii-s la scroafã!
Hâp!! Mere aºe dãsculþ, în gaci* ºi-n chimeºe*, cu capu gol, hai iute
la coteþ! H-apu iesta iute sã ciupicã*, încuie uºe, sã duce-nlontru*.
Vine cela dã colo, mere la uºe, uºe-ncuietã. „Hm! Ni* mãi! Uare
n-am rãtãcit io?”.
Acolo pã pãduri nu-s aºe cãºile c-aice. Una-i aci, una-i colo, una-i
colo ºi ºi iºtalauãle* ºi coteþîle össze-vissza*!
„Hâm, asta-i casa me? Nu-i a me, cã-i încuietã uºe.” Iar-o mãrs pân’
la coteþ, sã uitã: „Haba*, asta-i casa me!”. Iarã mere la uºe, iarã-i încuietã
uºe. „Hm, apu cã îi încuietã uºe, apu ce?” Apu iarã mere la coteþ. Vine,
mere la fereastã, bate la fereastã. Când bate la fereastã, zâce uomu:
– Tu muiere, cine-i la fereastã? Uomu, drãguþu!
278 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
Hup! iel iute iarã fuje la coteþ (râde)... l-o cunoscut cã-i uomu, darã.
„Nu-s io la casa me!” Eh, mere pânã la popã. Aºe... pân neauã, dãsculþ
cum o fost, în gaci, în chimeºe, vai º-amar! Fuje pân’ la popã! Când ajunje
acolo, apucã dã tremurã dã frig. Bate la fereastã. Zâce:
– Cine-i?
– Io-s, nãnaºule. Alduiascã*-te Dumnezo, haida, zâce, c-o fost lupii
la coteþ ºi amu m-am dus la coteþ ºi uitã, zâce, numa în izmene-s, în
chimeºe, zâce, ºi dãsculþ. ªi mai* nu mor dã frig. Nu ºtiu mere la casã!
Tãt andirete* mãrg!
No-apu sã scoalã popa, iute sã-mbracã.
– No, haida-n spate!
– Îl ie-n spate pã pãdurar. Mere cu iel. Mere dirept* la fereast㠖 cã
darã uºe-i încuietã. Bate la fereastã, d-amu muiere zâce:
– Mãi bãrbate, haida sã ne rugãm lu’ Dumnezo, cã iaca, zâce, diavolu
nu ne dã pace (râde), numa t㒠sã iesta cu noi, zâce, d-amu d-asarã tã ne
scoalã ºi ne scoalã.
Popa sã uitã la pãdurar cã, hop, amu ctiarã*-i diavolu la iel în spate.
Zup cu iel jos, haida la fugã! (râde). Popa acoale-l lasã pã pãdurean în
neauã.
No-ap-amu pãdureanu nu mai are ce face, mere-n coteþ la scroafã ºi
sã traje acolo p-îngã scroafã. ªede acolo cât ºede, hh, iesta sã ie ºi sã duce
pânã-n zâuã cãtã casã. Ie, dacã s-o mai albit dã zâuã*, iese afarã: (imitând
plânsul.)
– Dragu mneu, bãrbatu mneu,
uare inde a fi iel?
Cum l-am mânat, sãrmanu,
ºi l-o fi mâncat lupu!
– Nu plânje, dragã femeie me, c-aice mi-s!
– Ai, batã-te ºi te batã! Tãtã noapte pî la neveste! Da’ iel d-acolo:
– Aºe zo*, care-i ca ficiorii!
279
BARONU ªI COCIªU
Aºe, o fost darã ca ºi niciodatã on baron. S-o andãluit* la drum cu
hinteuu*. Cociºu* o fost on ficior tare vrenic*, da’ ºi voinic, da’ ºi fainã*.
Iel s-o... grofu s-o bizuit* la cociº, cã iel are on cociº care nu sã teme dã
fiecine ºi s-andãluie cu hinteuu la drum lung.
Aºe înt-o dimineaþã zice cãtã* cociº:
– No, cociºule, amu, zâce, trebuie sã merem într-on drum lung, în
care, zâce, dã când ieºti la mine n-ai umblat.
– Pânã inde*?
– Pânã la uãraºu cel mare. Atunci nu s-o zâs c㠄fováros”, numa
„oraºu cel mare”.
Când o fost gata prinºi* caii la hinteu, o mãrs cociºu la baronu:
– Mã rog la domnu, poþ sã vii sã ne-andãluim.
– Bine-i, zâce, om merje. Numa iaca pânã când ne-om andãlui, mai
nainte îþ dau armã-n brâncã*. Cã pã inde merem p-acolo ieste pãduri multe
ºi ieste tâlhari ºi aºe mai dãparte:
Abunãuarã* cum o fost ºi la noi la Titihaz*, o fost Almásy grof º-acela
aºe dî l-on sat s-o-andãluit, cã grofii aiºte or avut... cum o avut º-a nost: la
ªercad, la Jula, pã tã’* locu or avut curþ, inde-or avut pustã*.
Când s-o-ndãluit, darã-narmat o fost ºi cociºu. Poate cã ºi la iel, numa
cã iel n-o arâtat cã iel ce armã are. Or mãrs cu hinteuu dã dâmneaþa pânã
dâpã-mneazãzã. Când o fo’ dâpã-mneazãzã, or ajuns la on uãraº. În uãraºu
acela ºi-nt-a’ rând* o mai fost foastã cu cociºu aiesta. Zâce cãtã cociº:
– ªtii inde-am mai sãluit* noi la oraºu aista?
– ªtiu.
– No, acolo mânã.
Înde or mânat? La on birtaº*. Acolo la birtaºu acela o mai sãluit
pãstã noapte ºi cu cociºu aiesta ºi alþî care o fost nainte lu’ aiesta. ª-apu,
la cociº inde i-o dat? Colo cu caii, cum o fost data* pã vreme ceie. No-apu
zâce cãtã cociº:
280 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
– Îi cãpãta dã cinã, îi cãpãta ce treabã*, zâce, cum ai mai cãpãtat
ºi-nt-a’ rând*, numa grijeºte dã cai, hãrãneºte*!
Aºe baronu ºi cu crâºmarãºu s-o dus înlontru*, or bãut ce-or bãut,
apoi or cinat, da’ ºi dã cociº s-o gândit birtaºu. I-o trimãs mâncare acolo,
bãuturã, ºi o ºtiut cã baronu plãteºte. Când or ajuns aºe la voarbe cu
crâºmarãºu, baronu, cã:
– D-apui, zâce, ºtii ce s-o-ntâmplat aice astãz?
– Ce?
– Mare lucru. Or prins tri tâlhari, care, zâce, or locuit în pãduri. D-apu
nu num-aieºte tri or fost, c-o fost mai mulþ, da’ numa tri or putu’ prinde ºi
i-or spânzurat, º-amu-s acolo-n spânzurãtoare pânã mâne dâmneaþã, acolo
i-o lãsat ºi pãstã noapte.
– Da’, zâce baronu, cum sã poate sã fie asta?
– Da.
Zâce:
– Nu sã poate.
– Ba, zâce birtaºu, sã poate.
– Io, zâce, num-aºe-oi crede, dacã mân* io cociºu mneu acolo sã
aducã sãmn.
– D-apu, zâce, mânã.
Dãloc trimete dâpã cociº, ce ºtiu io, sclujnica* birtaºului uã* cine, sã
margã acolo la baron. Dã sarã bunã ºi sã onorazã-n nainte stãpânului lui.
Zâce:
– Ce-i dã nou? Ce pofteºti, domnu mneu?
– D-apu nu alta, zâce, numa iaca ce spune birtaºu, cã astãz aici în
uãraº, îm parte ceie º-aceie, or spânzurat tri tâlhari ºi io nu poci* sã cred
pânã nu vãd ceva sãmn. ªi sã meri acolo ºi s-aduci uã clopu*, uã laibãr*,
uã macãrce* hainã dâpã ii, ca dã sãmn.
Zâce cociºu:
– Mã rog, zâce, la stãpânu mneu, numa lasã sã mã gândesc oleacã.
– D-apu gândeºte-te! Numa nu mult.
Sã gândeºte, t㒠sã gândeºte.
– Apu, zâce, orce s-a-ntâmpla acuma, zâce, porunca nu þ-o-nplinesc.
– D-apu cum? Nu-þ plãtesc io þâie?
– Ba! Când m-ai bãgat* pã mine, m-ai bãgat sã-þ mân caii la hinteu,
sã grijesc dã cai, aceie-þ fac. ªi asta u-aº face ce zâci acu’, numa îs în loc
strãin, n-o poci face.
281
– Dâr* ce?
– D-inde, zâce, ie uiti-te, m-oi duce acolo, io nu ºtiu, zâce, poate
aceie sã aibe pã cineva ºi sã fie acolo ºi sã mã omoarã, zâce. ªi dumneta
ce-i face?
– Direp* îº are, zâce grofu... uã baronu... Dirept îº are. Nu mere!
Ice* birtaºu:
– No-ap-amu, dau prinsoare cu dumneta cã io am o fatã ºi fata me a
mere.
– Apu, zâce, dau prinsoare cã n-a mere! zâce baronu.
– Apu-i încât?
Apu-n mult s-or prins.
No-apu trimete birtaºu dâpã fata lui, acoale în faþã la baronu sã spuie.
– No-apu, Ileana dragã, zâce, ai on lucru mare sã faci amu sara. ªtii
tu cã inde s-or spânzurat aceie tri tâlhari?
– ªtiu.
No-apu te duci pânã acolo ºi aduci orice ce sãmn dã la ii, zâce, uã*
laibãr, or clop, or o þâpauã* dî la fieºtecare.
Zâce:
– Tatã, mãrg. Mãrg.
Fata nu º-o-adus aminte dã ceie ce º-o adus aminte cociºu.
S-o dus pânã acolo ºi o tras câte-o þâpauã dî la ii dâpã picior. Trãgând
þâpauã, niºte tâlhari – prieteni d-a lui, uã fraþ d-a lui, uã ce-o fost, aceie-or
fost, numa tâlhari – or vãzut cã fata îi fatã, muiere, femeie, or vãzut ºi nu
i-or avut bai*. Numa u-or petrecut* pânã acasã, aºe pã d-afuriºu. Când
o-ajuns fata cu bucurie mare cã iaca o adus sãmn, atunce baronu o picat
aºe uimit „cã cum, o fatã s-o cutezat?!” O zâs cã:
– Dãsigur cã d-acol’ îs þâpelele aste?
– Dãsigur!
Bine, nu-i sãmn pã iele altã nimica, cã dacã or fi foastã tãiet º-ar fi dã
sânje, ar ºti. Numa nimic o datã sãmn: pot fi aste d-acolo, pot ºi
d-anderete*.
– Nu, cã-s d-acolo!
– Bine, zâce. Atâþa bani nu am la mine, atâta aur, bani dã aur, numa
când vin mai d-aproape, zâce, îþ aduc banii.
Aºe, dâmneaþã s-o sculat baronu, o prânzât*, s-o gãtat dã drum – da’
ºi cociºu o cãpãtat dã prânz* – ºi o dat poruncã sã prindã* la hinteu. O
282 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
prins º-o mãrs mai dãparte. Pânã inde-or mãrs, pân-acol-or mãrs, numa
or mãrs pânã inde s-or andãluit: zâcem la oraºu cel mare.
Când or vinit napoi dî la oraºu cel mare, la câteva zâle, or vinit iarã pî
la birt. Numa, pânã când ii or fost duº acolo – ce ºtiu io câte zâle –,
tâlharii aciie s-or îmbrãcat în alte hane*, mai ce ºtiu io cum º-or vinit la
birt. Cã or vãzut cã fata la birt o vinit ºi noapte o fatã strãinã, uã muiere
strãinã nu sã bagã, numa care-i d-acoale.
Da’-ntrã tâlhãri iera on ficior fainã* dã tãtului* ºi birtaºu darã nu i-o
cunoscut, n-o ºtiut cã cine îi.
I-o-ntrebat cã:
– Dumnevoastã dã inde sînteþ?
– Dã dãparte tare!
– Da?
– Da, zâce, am vinit, zâce, p-aice, cã am gândit cã da’ dã* ne-om
afla, cã noi sîntem, zâce, uoamini sãraci ºi am iesta... dâpã lucru. D-apu,
zâce, nu ne cãpãtãm. Ne-am cãpãtat înt-on loc pã câteva zâle, da’, zâce,
nu mai... n-am mai trebuit, º-amu am vinit, zâce... Numa, zâce, om mere
mai dãparte.
Pân acele sã iesta... birtaºu t㒠sã uita la ficioru acela tânãr, frumos,
zâce:
– Mie m-ar trebui, zâce, on om, zâce, dacã îþ face bine sã mã lãsaþ sã
aleg.
– D-apui, zâce, cum sã nu! Aleji pã care vrei, dacã-þ treabã.
– Apu, zâce, pã mândru-aiesta l-aº aleje, cã, zâce, îi mai tânãr ºi
mie-m treabã sã prindã*, zâce, mai hãrdaurile* cu bãuture º-aºe!
– Sã poate, zâce, noi n-avem bai! Noi om mere mai dãparte.
ªi birtaºu mere dâpã fatã. Pân-atunce ii zâc:
– Mã, rãmâi, rãmâi aice ºi ai minte, ai grije!
Bine-i. Aºe vine birtaºu cu fata. Da’ birtaºu înc-o vorbit cu fata, cã
„iest-on tânãr aice ºi dacã iesta...” Amu ie nu sã pute mãrita acoale-n loc,
cã ce ºtiu io ce... c㠄fata birtului”.
No, când l-o vãzut fata, ºi la fatã i-o plãcut. „Aha! fainã ficior!”
(Loveºte cu piciorul în pãmânt.) Aceie i-o fost sãmnu cã a dat cu picioru
aºe-n pãmânt cã-i bine la fatã. Fata, dacã i-a place, sã deie cu picioru.
(Repetã lovitura.)
– No-apu, zâce birtaºu cãtã ii, cum am zâs mai nainte, zâce, tânãru
aiesta dacã vre sã rãmâie ºi dacã vre ºi dumnelui, poate rãmâne.
283
Ciie s-andãluie, sã duce-n treaba lor, cãtã casã, nu le-o trebuit lor dã
lucru.
– No-apu, zâce tânãru cãtã birtaº, dacã, zâce, barem dacã ai aºe hane*
sã sã vujascã* pã mine, barem hane-m dã, zâce, sã nu fiu cu hanile aste,
zâce, p-aice, zâce, cã-s uom lucraº* ºi tãt... dâr* aceie n-aº vre cã zdrãnþos
sã umblu p-aici.
– Cã capeþi, fãtu mneu, cum nu! Cã l-o vãzut frumos.
Când s-o-mbrãcat ficioru ºi mai fain-o cotat*. A-a-a! i-o pãrut bine
la birtaº. D-apu i-o pãrut bine ºi la fatã! D-apu zî pã zî s-o-apropiet cu
voarbile fata dã iel, iel dã fatã. ªi nu s-o mânat mult pânã când o hirdãtit*
cum cã pân uãraºu acela – c-amu acolo iera uãraº – c㠖 la neamuri, la
vecini – cã fata lui sã mãritã. Aºe ficioru o zâs cã numa aºe o ie pã fatã dã
femeie, dacã ºi neamurile lui pot sã vie la nuntã.
– Cum sã nu!
– ªi, zâce, ºi uartacii ciie a mnei, care o fost cu mine, zâce, cã cu ii
m-am crescut io, zâce, cã ii m-or învãþat în lucru.
– ª-aciie!
No, bine-i. Atunci i-o pãrut bine la ficior. Lui nu i-o fost sã sã-nsoare,
c-o avut iel femeie! Num-aºe or ºtiut ii cã-i ficior.
ª-aºe, bugãt* ºi dãstul, cã... no-apu amu sã gata dã uspãþ ºi... no-apu
amu sã margã ºi fata sã vadã acolo inde ºed ii.
– Nu, zâce, dacã vine ie acolo, zâce, mã tem c-a vide sãrãciie ceie
ce-i la noi ºi apoi, zâce, a vini, zâce, nu i-oi trebui. Numa facem uspãþ ºi
apoi u-oi duce.
ª-apoi aºe ºi face. Sã apleacã l-aceie ºi birtaºu ºi fata, º-apu când îi
sã facã uspãþu, no-apoi o temat*... o trimãs voarbã iel... s-o dus, uã ciie cu
o iesta, numa o vinit ºi hortacii*, le-o vinit ºi neamuri d-a lui ºi or fãcut
uspãþu, º-apui o nuntã mare. Încã baronu tãt acol-o fost la... inde-o avut
treabã! ª-apui cã, când îi gata uspãþu:
– No, zâce, amu, zâce cãtã birtaº, amu-oi duce la pãrinþî mnei mnireasa
s-o vadã ºi iar-om vini napoi.
Cã mnireasa-ncoace, cã mnireasa-ncolo, cã darã mai bine a fi cã ie sã
mai ºadã.
– Nu, zâce, vinã numa!
La fatã i-o spus o bãtrânã cã:
– Ai grije, mãritu aºe iute nu-i bun!
284 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
Bãtrânile t㒠cam aflau ceva piedicã ºi fata nu s-o-andãluit. N-o vrut
nici p-o cale*! Hai, nãcãjit:
– Apui, zâce, atunce, zâce tânãru cãtã ie, dacã nu vii, atunci nici io nu
mãrg.
– Om mere, zâce, înt-a’rând*. Margã neamurile darã tãte ºi n-om
mere amu.
Aºe o ºi fost. Când o fost la tri zâle dâp-aceie, uã la patru zâle, mãrg
ºi ii. Când or ajuns acolo la pãdure, zâce cãtã fatã:
– Tu stai aci cã, zâce, c-aici în pãdure avem noi cãºi*, zâce. Neamurile
mele tãte-s aice.
S-o dus tânãru, da’ fata pân pãdure s-o dus aºe mereuaº* sã vadã cã
mégis* ce locuri... Ie pã dinafarã o cunoscut cum cã, hop, d-apu c-aice
nu-i lucru bun. Aice aiºte-s tâlhari, aiºte num-aºe sã vede. Cã nu-i sat,
nu-s cãºi, nu-s neamuri. Neamurile lui cine ºti pã inde-s?
Aºe ie s-o tras în zmidari*, înt-on tufiº, ceie tãt... Tânãru s-o dus
amu, c-amu aºe o iesta... cã când s-a bãga, pã fatã dãloc* s-o omoarã!
D-apu fata... nu u-o aflat tânãru. ª-apu s-o dus napoi, zâce cãtã ciie tâlhari:
– Mã, zâce, amu uã* s-o-andãluit napoi fata, uã-i aici în pãdure. Nu
ºtiu ce!
Când or ajuns acolo darã sã coate* pân pãdure, s-or împroºcat* tãþ
încoace, încolo, fata s-o bãgat acolo. Cum s-o bãgat – zâcem aice-i uºe,
aici-i o cãmarã, întuneric –, s-o bãgat acolo fata. Ii tãt or cotat* º-or cotat
ºi n-o... E, d-apu la ii ierau armele pã pãrete acãþate ºi o vãzut fata cã nu-i
lucru tistaº*. No, s-o-ntunecat treaba, o fost noapte, or vinit napoi.
– No, mã, zâce, vez, zâce, n-ai fost la minte! O fost lângã tine, s-o fi
adus dirept aici!
– Amu, zâce, aºe-ar fi trebuitã. Numa cã io alcum am gândit treaba.
Alcum am gândit treaba, cã ce ºtiu io ce, zâce, o putut ie sã facã, zâce,
când a fi vãzutã cã ce facem.
– Ha-a-ai, no, ap-amu tãt atâta-i!
– D-apu dac-o mãrs napoi, o mãrs! T㒠u-o vãzut ie ce-i aice! or
zâs ii.
Or vorbit cât or vorbit ºi s-or culcat. Da’ fieºtecare la patu lui, la locu
lui. Ficioru inelile care le-o luat birtaºu le-o luat ºi le-o pus pã masã.
Când o fost noapte, i-o auzât cã dorm, fata mândru o ieºit.
285
Aºe când o ieºit fata d-acolo dî la iesta, cã i-o-auzât cã dorm, horoieu*
care mai tare... mai tare. Aºe ie o luat inelile dâpã masã ºi o ieºit ºi s-o dus
cãtã casã.
Când o ajuns acasã, vãzând tatã-so ºi mama ii,,,Hop, d-apu cã fata
noastã ugyan* aºe-o vinit cum s-o dus!”
– Ce-i, dragu tatii?
– Ha-a-a!, zâce, tatã, bãsamã*, zâce, norocu m-o bãtut. Bine o zâs
baba ceie cã sã nu mãrg, cã nu-i bine a te mãrita aºe cu graba. Iaca ce o
fost: Tânãru acela, când am ajuns acolo cãtã cortilu* lor, o zâs cã sã stau
acoale în pãdure, cã-m pãdure 1i-i cortilu, înt-aºe loc, cã nici n-ai visa cã
ce loc spurcat au. Nu-n zãdar îs tâlhari! C-aciie tãþ or fost tâlhari câþ or
vinit aice.
– Ah, zâce, nu spune aºe ceva!
– No, lasã cã-i vide dumneta, zâce. ª-apu aºe, zâce, m-o lãsat acolo.
Io m-am tras înt-on tufiº ºi dâpã ce m-am tras în tufiº, ii or ieºit tãþ afarã
dî la cortilele lor ºi m-or cotat. ªi pânã când, zâce, m-or cotat pã mine, io
m-am bãgat la ii în cortil ºi acolo mai în fund iera o cãmarã inde, zâce,
iera întuneric, înde m-am bãgat. ªi în lãcaº inde durmeu ii iera luminã.
ª-ap-or vinit dî l-o vreme napoi, cã nu m-or aflat pân pãdure ºi s-or vorbit.
Iaca ce-or vorbit, zâce, cã dî ce m-or lãsat, dî ce nu m-o dus, c-amu m-ar
fi omorâtã. Cu aceie ar fi foastã sã mã omoarã pã mine, numa dâr* ce? Nu
ºtiu dâr ce.
– Aha! zâce birtaºu. Da’ io ºtiu dâr ce. Adus-ai ceva sãmn?
– Iaca, tatã, inelile care le-ai luat la tânãr! Aci-s!
– Bine-i. Aciie d-aceie o vrut sã te omoarã cã ai fãcut ciufalã*... am
fãcut ciufalã dân ciie tri tâlhari. C-ai luat... Cã dacã luai clop uã uarice...
d-apu, zâce, c-on picior încãlþat, cu unu dãsculþ, o fost ciufalã!
– Tatã, zâce, nici tu n-ai ºtiut sã-m spui cã nu dân picioare sã ieu?
– Îi dirept.
Când îi în ceie zî dâmneaþa, tâlharii s-or trezit, tânãru s-o uitat la
masã cã inde i-s inelile.
– Mã, zâce, nu vã jucaþ..., nu glumiþ aci cu mine! Inde-s inelile?
– D-apu cã nu-s! D-apu tânãru crede ºi nu crede, pânã zâce unu:
– Mã, uare Doamne, zâce, noi durmind, n-o vinit fata ceie-nlontru la
noi º-o luat inelile ºi s-o dus cãtã casã? Nu gândiþ voi aºe ceva?
– Nu ºtim!
286 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 287

– No-apui, zâce, aceie-i biztos*. Num-amu, zâce, facem alcum. Fata – D-apu noi cât putem face, încunjurãm* aciie. Cã noi, zâce, ne temem
t㒠u-om omorî noi, da’ poate cã ºi pã tatã-so, zâce. (râde), cã noi umblãm cu bani! ª-apu aciie, ºtiþ cum îs tâlharii: dã inde
Pânã când ii acolo s-or vorbit, dân uãraº – cã-n fieºtecare uãraº ieste cai, dã inde bani, dã inde ce pot!
cãtane, º-astãz îi aºe – or ieºit la gyakorlat* – cum zâcem noi – pã þelinã*, – Aºe-i, aºe-i, zâce cãpitanu, dirept au dumnelor.
acolo mai îndãpãrtare. ªi on cãpitan d-acolo dî la cãtane s-o dus pânã la Dî l-o vreme iese unu afarã, iese... vine mai unu.
birt sã beie iel ce ºtiu io ce. Zâce birtaºu cãtã iel: – Bunã zuua!
– Ai, bine c-ai vinit. Ie uiti-te, zâce, ce s-o-ntâmplat. Am fãcut o – Bunã zu...
nuntã mare ºi cu fata... u-am mãritat. ªi iaca cum ºi cum... – spune iel t㒠Zâce aciie doi:
d-a rându. ª-amu, zâce, nu ºtiu ce-a fi, cã iaca fata o mãrs cu tânãru ºi – Dumneta dã inde ieºti?
iaca amu dâmneaþa o vinit ºi iaca ce spune! No, aºe o trebuit sã spuie ºi – D-apu dã dãparte!
la... cum s-o-ntâmplat la cãpitan ºi cãpitanu zâce: – D-apu, ice, ce umbli p-aice?
– Nu-i bai. Dacã or vini, io mi-s aci. Io, zâce, mã duc pân’ acolo, dau – D-apu, zâce, i-o-am sucuit* sã cumpãr uãi ºi mai vaci º-aºe...
porunca la ciie tisturi* la care-s acolo afarã ºi dac-a fi ceva sã viie, atunce, – Atunce ºi dumneta ieºti cupeþ?
zâce, oi sufla în fluierã º-or vini, zâce, cãtanele ºi i-om prinde. – Da, zâce, cupeþ.
Bine. D-ap-amu ieºte vorbãsc ce vorbãsc, zâce dî l-o vreme unu dântrã
E, numai… tâlharii s-or îmbrãcat în alte hane, iarã ºi s-or dus. ªi
ii (cãtã birtaº):
numa doi s-or dus la birt. Dã nu i-o cunoscut. Ciielalþ or mãrs pã dã
– Dumneta ai ciledi*?
lãturi º-o aºteptat pânã când a fi sã sã baje. Când s-o dus aciie..., d-apu
– Am, zâce, am da, zâce.
aciie le-o fost sãmnu cã aciie doi a trebui sã sã baje-n birt. Când or ieºi
– Mult ciledi ai?
afarã, când napoi la ocol... la ogreadã* º-aºe. ª-ap-atunci or ºti aceie
– Nu, zâce, o fatã am.
cã sã sã ducã.
– Da? zâce. Mãritatã-i?
ª-apu când s-or dus aciie doi, or cerut dã bãut ºi zâce unu cãtã altu:
– Nu-i mãritatã. Nu-i mãritatã.
– Nici aice n-am mai fost. – Hâm! zâce. Mã, zâce, vez, t㒠zâce vãru mneu cã ar fi bine sã cotãm
– D-apu, zâce, dumnevoastã ce sînteþ? o fatã, zâce, dã nevastã la ficioru lui. D-apu, zâce, nu ºtim. Câþ ani are,
D-apu noi sîntem cupeþi*. Noi, zâce, târguim cai, vindem la stat, º-aºe. cum îi?
Cãpitanu dãloc sã uitã la ii, zâce: O teamã fata birtaºu. D-apu nici fata nu cunoaºte cã amu alcum ºi...
– Da? zâce. ªi noi am cãpãtat, zâce, nu dãmult neºte cai. – D-apu-i, zâce, da!
– No-apu, zâce, n-o fost ºi unu sur întrã ii? E, da’ unu s-o arâtat cã iel îi. Când o vinit tãþ laolaltã, s-or întiiet*
– Ba! zâce. Aºe mai... mai fãcãu*, mai sur. bine, da’ or fost armaþ aºe cum treabã.
– No-apu, zâce, poate cã doarã dî la noi, d-apu nu ºtim noi biztos*, – No-apu, zâce, dumneta, zâce, cum d-ai vinit, zâce fata. Dumneta
numa cã tare mulþ am vândut. ieºti acela?
Persze cã ierau ºi suri ºi ºergaci* ºi... ª-apu dincoace ºi dincolo, apu – Io nu mi-s!
sã pun p-îngã* sutar... p-îngã cãpitan ºi vorbãsc ºi dî l-o vreme s-apucã ºi – Ha-a-a! zâce.
zâce birtaºu: – D-apu, zâce, darã nu ieºti!
– Dumnevoastã ºe..., zâce, dacã umblaþ cât îi þara, n-aþ auzât, zâce, – D-apu, zâce, îþ spun aºe pã cum îi, io mi-s. Numa dâr ce n-ai
nimica dã nãºte tâlhari, ce ºtiu io pã inde, p-acolo ºi p-acolo? vinit?
288 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 289

– Apu, zâce, m-am culcat în pãdure º-am durmit. ªi, zâce, m-am – D-apu mare bai. Iaca cum ºi cum.
uitat* a durmi, º-am visat. Tare rãu m-am visat: cã vreieþ sã mã omorâþ! Atunci s-o uitat la ficioru lui, la cociºu lui, l-o bãtut pã umere, zâce:
– Noi,... io? zâce. – Dragu mneu, cociºu mneu, numa lãuda te poci, cã mai multã minte
– Da, zâce, cu uãrtacii. Aºe m-am visat. ai ca mine, zâce. Dacã tu, zâce, fãcei lucru acela, pã tine te omoreu acolo.
– Apui poate, zâce, cã dacã uomu doarme, sã visazã aºe. ª-aºe, zâce, ai scãpat în viaþã. Mai mult nu mai dau prinsoare (râde) pântru
– H-apui, zâce, când, zâce, m-am visat, m-am dus, zâce, înlontru tine.
º-am luat inelile ºi, zâce, aºe m-am visat c-am luat ºi inelile. ªi poveste-i gata,
Atunci o iesta cã, „hop! d-apu cã asta o fost înlontru!”
– ª-ai pute arâta inelile? cel ce-o ºti mai lungã
– Da! Iacãtã-le-s! margã º-o-ajungã
Când o arâtat inelile, atunce... aceie o fost sãmnu cã când a arâta fata ºi o batã laolaltã
inelile, cãpitanu sã sarã afarã ºi sã fluiere dâpã cãtane. sã ºtie mai multe.
Ciie l-or prins pã cãpitan, l-or legat bot* pã iesta, (râde) bot, ºi ºi pã
fatã u-or legat bot, nu u-or omorât. Or luat banii dân coasã, dân bucsa lu’
birtaºu ºi s-or ca-mai-dus!
Ho-ou! d-apu ieste, strâgând acolo, vârvãlindu-sã*, i-or spus cã nici
o larmã* sã nu facã pânã s-or duce. Cã când face..., „care face, dãloc* îl
puºcãm, care vine în contra noastã-l puºcãm.” N-or fãcut, pânã dacã s-or
mãrs. Ap-o vinit birtãºiþa, o vinit sclujnica, d-apu p-atunce ciie-or fost
duºi, cã pân fundu ogrezî*, p-acolo le-o fost caii, s-or suit pã cai, s-or
ca-mai-dus!
No-apu, bine, nu-i nimica, c-o strigat apoi cãpitanu sã-l dãzleje. ª-apu
l-o dãzlegat, iel o fluierat... (râde) o fost târzâu, cã cãtanele n-or mai ºtiut
cã-ncãtrãu* sã s-andãluie. No-ap-or vinit cãtane ºi tisturi ce-o fost roatã*
dâpã birt, cã da’ dã i-or prinde, n-or mai fost tâlharii!
Hop! No-ap-amu-s duºi ºi banii º-ap-amu ce-a fi? Pân acele câtã
mneazã, vine baronu cu cociºu.
D-ap-amu acolo iera zarvã, amu s-or fo’ dusã ºi cãtanele, num-amu
birtaºu iera nãcãjit ºi cu fata lui, ºi cu muiere lui ºi... c㠄uiti-te, ce ciufalã*
or fãcut?”
– Numa nu-i bai, zâce fata, cã io ºtiu cã inde 1i-i lãcaºu, apu, zâce,
om mere cu cãtonoºag* ºi i-om prinde. E, numa cã tâlharii, cum o fost
Rózsa Sándor, n-o sãluit iel tãt înt-on loc! Pã cum nici aci.
No, când o ajuns baronu, o vãzut:
– D-apu ce-i aici?
290 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
DEMELEU DÃ FER
Aºe cã, o fost înt-on sat tri uoamini. Pã unu l-o numit Demeleu dã
fer, pã unu Bodori Pásztor ºi pã unu Cârne-lemne. Tehát* când o fost?
Uarecând o fost asta, cã dacã n-ar fi foastã, nici nu s-ar pomini nici astãz.
Aºe s-o andãluit* Demeleu dã fer sã margã sã-º coate* dã lucru, c-amu
cu meserie lui nu pute trãi. Cu cine s-o-ntãlnit? Cu Bodori Pásztor. Ugyan*
º-acela s-o andãluit sã margã aºe, ºi cân’ s-or întâlnit laolaltã, s-or întrebat
unu p-altu cã cine ieºti, ºi o spus unu la altu.
– Eu sunt Demeleu dã fer. Da’ tu?
– Bodori Pásztor.
Or dat brâncã* laolaltã: „Sã trãieºti mulþ ani!” Când o dat brâncã,
Demeleu dã fer l-o strâns pã Bodori Pásztor dã i-o picat o unghie.
– Aha, zâce Bodori Pásztor, încã c-o-aºe mânã n-am dat mânã!
– Ce? zâce. N-ai dat c-o-aºe mânã? Încã nici nu te-am strâns tare! o
zâs Demeleu dã fer. No-apui zâce, haida, merem laolaltã dac-odatã aºe
stã, cã n-avem cu ce trãi în satu nost.
Mãrgând, s-or întâlnit cu Cârne-lemne, lucra înt-o colnã* ºi încârne*
pã furci, cã furci dã lemn fãce.
– Bunã zuua!
– Bunã zuua!
Bodori Pásztor dã brâncã cu Cârne-lemne, îl strânje, da’ cam înt-on
tip* ierau la putere. Atunce dã Demeleu dã fer brâncã* cu acela – o gândit
Demeleu dã fer „cu aiesta dau mai tare mânã, cã aiesta-ncârneºte* lemne
ºi poate sã fie, sã nu mã facã dã ruºine, sã fie mai tare, zâce, ca mine!”
L-o strâns, i-o sãrit doauã unghii.
– Aha, zâce, nici c-o-aºe mânã n-am dat. Io, zâce, mã sânþãsc* dãstul
dã tare, numa zâce, tu cine ieºti?
– Demeleu dã fer.
– No, hasnã* cã þ-î Demeleu dã fer numile, aºe ieºti ºi dã tare ca feru.
291
– D-apu zâce, n-ai vini tu cu noi? Cum þ-î traiu?
– Vai º-amar, zâce.
– No-apu hai cu noi, cã iaca ºi noi aºe sîntem. Sîntem sãraci, pruncii
noºti îs goi, dãspicaþ, n-au hãniþã, nicii pitã aºe tare pã masã.
No-apu, haida! ªi io mã duc cu voi. Înde s-or dus? Pânã inde s-or
dus? Pânã la Stanticot cu barba cât grapa, cãlar p-on jumãta’ dã iepure,
da’ iel iera dus pân pãduri a vâna. [Aºe i-o fost numile l-acela. Nu ca
iesta... Tehát: Stanticot cu barba cât grapa, cãlar p-on jumãta’ dã iepure.
Numa o fost tare º-acela.]
ª-apoi, acolo or iesta... s-or aflat aieºte tri, d-apu cum a fi? „Cã dacã
vine gazda iestuie*, trebuie sã-l omorâm”.
D-ap-or ºezut acolo doauã zâle ºi nime* n-o vinit. Pânã când înt-a
triie zî, zâce Demeleu dã fer:
– Mãi, zâce, care-þ rãmâne, cã amu, zâce, treabã sã merem sã ne
cotãm* ceva dã vânat ºi dã mâncat, treabã. ªi zâce, apu, ia, vãd cã ieste
aice nãºte carne, pânã cân’ noi om vini, asta zâce, i-i ferbe. ª-apu doi
merem.
Zâce Bodori Pásztor:
– Rãmân io! Pã cân’ viniþ?
– Iaca, p-atunce doarã om pute sã vinim, p-on ceas! P-atunce, zâce,
mâncare nicii caldã, nicii rece!
He-e-ei! d-apu pã când o fost mâncare gata nicii caldã, nicii rece,
ciie n-or vinit, num-o vinit Stanticot cu barba cât grapa, cãlar p-on jumãta’
dã iepure.
– Bunã zuua!
– Bunã zuua! D-apu mã, tu cine ieºti?
– Io? zâce. Bodori Pásztor.
– Tu ieºti Bodori Pásztor? Am auzât io dã numile aista, º-am auzât cã
tu nu vrei sã te temi dã nime. Nu-i bai! L-o prins pã Bodori Pásztor dã
grumaz, l-o-mboþât* jos, o luat tigaie nainte* lui º-aºe ºide pã spate la
Bodori Pásztor, º-o mâncat. Zâce:
– Mâne pã mneazãz* iarã vin. Numa fã aºe mâncare! Când o fost
sãtul l-o sclobozât*, nu l-o omorât, nu i-o avut bai*.
No-amu aiesta ce s-o gândit amu: „Amu ce ruºine-oi mânca io dacã
le-oi spune la cie* cã on uom m-o îmboþât jos ºi s-o pus pã mine
292 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
º-aºe-o mâncat”. Nu-i nimica, nu le spune. Numa sã pune ºi iute mai
taie dân carne, face... E, d-apu nu-i nici fiartã, pã când vineu ii, clocote
tare carne-n ualã!
– D-apu, mã, zâce, d-apu cum n-ai gãtat mâncare?
– D-apu cã-i bãtrânã tare ºi nu ferbe cu perire*.
– No, bine-i darã, mai aºtetãm.
ª-ap-or aºteptat pân-o fost gata º-or mâncat ºi s-or culcat. Când o
fost în ceie zî zâce Demeleu dã fer:
– No, Cârne-lemne, amu tu râmâi, n-oi merem.
– Persze*, or adus o caprã sãlbaticã ºi aceie u-or belit ºi o fost amu
dã mâncat.
No, bine i-o prins ºi la Stanticot, c-o-avut (râde). ªi iel mai aduce,
numa ºi ieste. Da’ Bodori Pásztor o zâs cã iel o prins capra, nu u-o adus
Stanticot. C-o-ntrebat cã:
– Mã, dã inde ai asta?
– Da’ u-am prins aci, nu dãparte dî la curte.
No-apu, cu minciuna nu dãparte o mãrs, cã-n ceie zî o rãmas
Cârne-lemne. Ugyan aºe o pãþât ºi Cârne-lemne. Când sã fie gata mâncare,
o vinit Stanticot, l-o-mboþât jos, o luat mâncare.
– Mã, zâce, d-apu io nu pântru tine...
– No, tu numa ºez hodinit*! Dacã vrei sã trãieºti, numa taci!
Ha-a-ai s-o nãcãjit º-acela. No, dãloc º-o-adus aminte: „Uiti-te, uiti-te,
cela, frate-mneu”, cã s-or prins fraþ dã cruce.
No, când vin ciie aca... – amu aiesta o mâncat –, iute s-o apucat sã
fiarbã alta, pont* aºe ca cel dântiie.
Vin ciie acasã. D-apu amu Bodori Pásztor o gândit „amu io oi vide
pã Cârne-lemne cum a sta?” D-apu pont aºe o stat ca iel în zâua dântii.
No, nu-i nimic.
D-apu când ajung acasã, clocote iarã în ualã carne, ºi nu-i gata.
– D-apui ce-i?
– Bine-o zâs frate-mneu Bodori Pásztor, cãrnurile aste, zâce, io nu
ºtiu, zâce, bãsamã*, tãte cãprile-s bãtrâne. Uiti-te, zâce, încã nici asta
nu-i fiartã!
No-apu Demeleu dã fer o crezut, cã ºi cela o zâs aºe, ºi iesta o zâs
aºe.
– No-apu zâce, nu-i bai, zâce, io, mâne dimineaþã, io-i rãmâne º-apu
dacã cumva-i aºe treaba, mai dimneaþã-oi pune carne la foc!
293
– D-apu da!
Când îi ceie zî dâmneaþa, mãrg ciielalþ, Bodori Pásztor ºi cu
Cârne-lemne, mãrg în pãdure. Demeleu dã fer rãmâne acoale. Când...
mai iute o pus mâncare la foc. Când o fost nicii caldã, nicii rece, iaca
Stanticot!
– Bunã zuua!
– Bunã zuua! D-apu tu cine ieºti, zâce?
– Io? zâce. Demeleu dã fer. D-apu tu cine ieºti?
– Stanticot.
– No, aha! zâce. ª-apu a cui îi curte asta?
– A me, zâce Stanticot.
– A ta? Num-aºe cred dacã t-i prinde pã loptã* cu mine.
– Apu, zâce, haida! Numa zâce, mai nainte io mânc!
– Darã* mânci, zâce, te prinz pã loptã cu mine!
– Ba io mânc!
Sã prinde dã Demeleu dã fer sã-l îmboþascã, prinde Demeleu dã fer,
odatã-l întoarce-n cap!
– Ce gândeºti tu, cu cine ai dã lucru? Cu Cârne-lemne ºi cu Bodori
Pásztor? Io-s Demeleu dã fer! D-astãz nainte nu mânci tu mâncare noastã!
Odatã-l prinde dã urete cu o mânã, ºi cu ceielaltã ie toporu, haidam afarã.
– Nu mã omorî, zâce, nu mã omorî! Cã ºi io zâce, am suflet ca tine.
– Bine-i, zâce, dacã stai liniºtit, nu te omor.
Ce-o fãcut? O crepat* on pom mare, aºe l-o crepat, l-o dãºtiet* ºi i-o
bãgat barba... D-aceie o zâs cãtã iel „barba cât grapa” cã iera mare, lat la
barbã, º-apu d-aceie l-o ºi dãnumit. S-o bãgat cu barba-colo, º-o sclobozât*
lemnu laolaltã, n-o mai putut face nimica. Nici n-o prãbãlit* iel.
Aºe, Demeleu dã fer mere º-aºteatã. D-apu când ajung aciie acolo,
iaca cã mâncare-i gata.
– D-apui, frate-mneu, tu ai gãtat? Nu-n zãdar ai pus mâncare... ai zâs
cã i-i pune mai iute.
– Da, da, zâce, amu ºtiu zâce, tãte treburile ce s-o-ntâmplat. Numa
zâce, dî ce nu spuneþ voi ca l-on frate? Sã fiþ spusã toate dirept* ºi sã ºtiþ
cã eu nu aº mai fi lãsatã pã Cârne-lemne ºi sã nãcãjeascã ºi sã-l nãcãjeascã
ºi pã iel, cã iaca cine ºi cine o fost aice, ºi ºtiu cã ºi pã voi acela...
– Dirept ai, zâce, frate-mneu! Ruºine noastã, zâce, numa ai sã cunoºti
ºi noi avem sã cunoaºtem: doauã lucrurui ieste întrã noi: tu cã ieºti tare
p-ângã* noi, º-atunci ieºti mai tare ºi ca Stanticot cu barba cât grapa.
294 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
– Mai! zâce. Dãloc* vã arât, numa mâncãm.
No-apu sã pune ii ºi mâncã. ª-apu aºe cã, când sã saturã amu bine:
– No, haidam sã vã arât! Pã când mere sã arâte, nu-i Stanticot nicãrii*.
Atâta s-o tinzuit* pânã º-o scos barba dân lemn ºi s-o luat ºi s-o
ca-mai-dus!
– No, zâce, d-amu nainte, zâce Demeleu dã fer, dacã noi p-aiesta nu-l
cotãm*, uã* pã tãþ tri ne-a omorî, uã numa câte pã unu, pã voi º-apu io-i
râmâne singur. Nu-i nimica, zâce, haida sã merem zâce ºi sã-l cotãm. Sã-l
omorâm, sã aducem noi femeile noaste ºi pruncii noºti aice. Aici ieste ce
treabã* ºi noi merem pân pãdure ºi vânãm º-om ave cu ce trãi. Haidam!
No-apu zâce, voi mereþ doi laolaltã, cã unu dã voi nu biruiþ. Pã unu dã voi
vã omoarã. Io mãrg singur ºi dacã, zâce, va fi cã m-oi întâlni cu iel, iaca,
oi face o strâgãturã cã pân tãtã pãdure sã sã audã! Dacã voi vi-þ intâlni,
faceþ voi strâgãturã sã sã audã pân pãdure! ªi asta aºe ºi-i, cã dacã-n
pãdure strâj, încã º-afarã dân pãdure mere tunetu. No-aºe cã Demeleu dã
fer s-o-ntãlnit cu Stanticot.
– No-apui, Stanticot, stai! Dî ce-ai ieºit afarã? Ai zâs sã nu te omor.
– Am zâs.
– ªi dî ce-ai ieºit?
– Vreu sã mãrg sã mã ºterg dâpã faþa asta dã pãmânt.
– Inde-i mere tu sã te ºterj?
– D-apu, zâce, pânã la gârteanu* pãmântului. ª-acolo m-oi scoborî
jos, cã io d-acolo sunt vinit. Numai, zâce, n-am putu’ dã ferile* acele
multe rele care mâncau om sã trãiesc. ªi cu o panjerã*, cu o pasãre d-acele
mari zâce, m-am andãluit* º-am ieºit d-acolo.
– No-apui, zâce, cu asta zâce, poþ sã meri.
ª-apu s-o dus pân’ la gârteanu pãmântului ºi o sãrit jos, º-apu cã ce
s-o ales dã iel, biztos* cã o murit ºi l-o mâncat animalele ce-o fost acolo.
O vinit napoi, cã Demeleu dã fer s-o bizuit* la ceie cã iel nu sã teme
dã Stanticot, n-o strâgat. ª-apu atâta o umblat pânã i-o aflat p-aciie, o
apucat d-o strigat, apu ciie or vinit pã strâgãturã, pã glas cãtã iel. Iel o
mãrs cãtã ii, cã º-aciie-or strigat ºi s-o-ntãlnit laolaltã.
– D-apu ce-i, frate’ nost?
– D-apu, zâce, l-am aflat – n-o zâs, n-o spus dirept –, l-am aflat zâce,
pont la gârteanu pãmântului. ª-o sãrit jos ºi tãt s-o fleciuit.
– No-ap-atunce merem, zâce.
295
ª-aºe or mãrs iarã la curte ºi s-or îmbrãcat cu hane care or aflat d-a
lu’ Stanticot. Da’ la Demeleu dã fer îi stãteu bine hanile, numa la ciie nu
le-o stat aºe bine, cã o fost mai mari dãc⒠ii hanile. Dâcât s-or dus apoi
dâpã prunci – aºe-oi spune – ºi dâpã muieri º-apu le-o dus acolo ºi, dragu
mneu, amu ca ºi cum ar fi foastã, dã pildã, rai... No-apu o trãit acolo ani
dã zâle tãþ tri, fãrã sã aibã ceva voarbã re laolaltã. Ca tri fraþ. Cã s-or ºi
jurat c㠄Din ceasu ce ne-om andãlui sã fim ca fraþ sã trãim”.
No-apu aºe or ºi trãit ºi ºi femeile s-or aflat* bine, darã muierile ºi
pruncii s-or jucat p-acolo, ii mereu, vânau º-aduceu. ªi iele fãceu mâncare
darã, ºi lucru lor.
Când o fost odatã, d-apu c-o murit muiere lui Demeleu dã fer.
No-ap-amu, ce-a face? Darã dâpã-ngropãciune, la câtãva vreme, s-o vorbit
cu fraþii lui.
– No, fraþî mnei, amu, zâce, dacã aº ºti io uarendeva aºe-o femeie
care sã am trai cu ie, m-aº duce. Numa io, zâce, m-am visat on vis frumos.
Cã cum ar fi acela? Nu ºtiu.
– D-apu, zâce, visu spune la uom. Numa dã multe uãri drept ºi dã
multe uãri nãdrept.
Pân aste s-or mai iesta... Demeleu dã fer o mai aºteptat. O-o-ou, d-apu
cã i-o murit ºi la Cârne-lemne muiere.
No-amu, zâce, frate’ nost, amu doi sîntem. Amu, zâce, o femeie zâce,
nu ne joieºte* sã ne fearbã* noauã! Sã facã ºi lucru cãºii, pruncii sã iesta...
Merem, zâce ºi ne câºtigãm*.
– D-apu, zâce Demeleu dã fer, ºtii ce? Pânã când a vini vreme cã sã
te poþ ºi tu-nsura, mã andãlui io. Când cã io a doile vis m-am visat mai
alaltãieri noapte, cã Stanticot iera acolo º-acolo, în ceie lume, care s-o
scoborât în gârteanu pãmântului. ªi, zâce, tare bun trai are acolo.
– Da? zâce. Uare are trai? C-atunce-ai zâs cã doarã tãt s-o fi cr...
– D-ap-aºe-am zâs, zâce, nu tãgãdesc*. Numa da’ dã nu s-o...
– No-apui, zâce, ce sã facem darã? Numa cum t-i* scoborî?
– Aºe, zâce, cã ieste, zâce, pom care-l poþ curãþî ºi dân hársfa* ºi dân
mãdua cojii, zâce, poþ face fune*, º-om mere º-om...
– Bine, zâce apoi Cârne-lemne, aºe-i, cã ºi io am aflat aºe lemn când
încârnem lemnile, dã mãdua cojii nu sã rupe.
Aºe o fãcut o fune lungã tare º-apu tãþ tri or mãrs pânã la gârteanu
pãmântului ºi s-o legat Demeleu dã fer cu poivanu* acela, darã cu fune ºi
296 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
o sclobozât jos aieºte doi. D-apu tare lung o trebuit cã nu ºtiu amu,
meterile* nu le ºtiu spune, n-am fost acolo. Num-aceie cã când o-ajuns
jos, acela o scuturat dã iesta, „cã-i bine”. S-o dãzlegat ºi acele le-o fost
sãmn cã o legat on þângalãu* acolo sus ºi dã jos, când a scutura iel þângalãuu
– zî pã zî sã marg-acolo –, ºi când a scutura þângalãuu, sã ºtie cã iel vre sã
iasã afarã. Tehát, cu asta iel s-o-andãluit, ºi cum zâc, l-or sclobozât aieºte,
or dus on þângalãu acolo ºi l-or legat, º-apu s-or dus cãtã casã.
Iel, umblând p-acolo pân ceie lume – cã cum o fost, nu ºtiu, întuneric
o fost, uã aºe zâuã ca º-aice –, numa tare multã vreme o umblat p-acolo
pânã când o dat odatã dã o curte mai frumoasã, mai frumoasã dâcâ’* cum
o fost asta... inde o locuit Stanticot. ªi când s-o-apropiet acolo, pã cine sã
vadã? Pã Stanticot. Da’ Stanticot iera sclugã* acolo, trebuie sã grijeascã
dã iosagu*. Care... o domnit acolo amu nu mai iera – cã ºi acolo o murit
omu, ºi iera o muiere bãtrânã ºi o fatã ºi Stanticot. Da’ Stanticot nu sã
cuteza sã le zâcã o voarbã re, cã iele t㒠cu acela îl înfrica* pã Stanticot cã
are bãtrânu on frate º-acela-i ºi mai tare. No-amu aºe Stanticot s-o modolit*
cu treaba ceie... Când or vãzut... când aiesta o vãzut pã Stanticot:
– Mã, zâce, aici ieºti?
– Aici. Numa zâce, mereuaº* vorbeºte, cã aici numa doauã femei
ieste, numa zâce, bãrbatu lu’ bãtrânã, nu dãparte locuieºte, pã cum spune
bãtrânã ºi º-aiesta o fost tare, cã pont* aºe m-o-mboþât* su’ iel zâce, cum
am îmboþât io pã fraþî tãi, o zâs (râde).
– Aºe? No-apu, o gândit Demeleu dã fer, acela poate sã fie cam ca
iel, uã mai tare-ncã ºi ca iel, ca Demeleu dã fer.
No-amu cum a fi aºe-a fi.
– No-apu zâce, mã duc io-nlontru* sã vorbãsc cu femeile darã.
– Du-te.
Sã duce:
– Bunã zuua!
– Bunã zuua!
– D-apui dumnevoastã, zâce, locuiþ aice?
– Noi.
– Cine-i aiesta care îi aici p-îngã curte dumnevoastã?
– Nu-l cunoaºtem, zâce, dâcât iel zâce cã i-i numile Stanticot.
– Acela ºi-i, zâce.
– Numa, zâce, dumneta cine ieºti?
297
– Io-s Demeleu dã fer.
– D-apu cum, dã inde ieºti?
– Dâpã ceie lume.
– Cum ai vinit.
O spus cã doi fraþ mai are, aciie l-o sclobozât cu poivanu jos.
– O, zâce, sã nu te prindã zâce, aista, cã doamne tare-i.
– Num-aceie vreu sã ºtiu cã aici mai ieste mai tare ca iel?
– Dacã nu m-i spune cãtã* iel, þ-om spune drept. Nu ieste nime*, cã
numa omu nost o mai trãit cu noi. Cã tãtã lume... pã tãtã lume i-o mâncat
fierile cele rele. ªi pã uomu nost l-or muºcat amu, l-or zoclotit*, apoi º-o
cãpãtat on bai* dã o murit.
– Nu-i bai, zâce, nici aiesta nu mai trãieºte. Cã io zâce, nu mã tem
dã iel.
– Nu ti temi dã iel?
– Nu!
Mere iesta afarã:
– Ie vinã-ncoace!
ª-apu mere Stanticot, c-o ºtiut cã-i mai tare ca iel.
– Dumnevoastã ieºiþ afarã!
L-o prins pã Stanticot, d-aice d-ângã gât, l-o scuturat dã doauã uãri
d-o scos limba afarã ºi l-o trântit dã pãmânt º-o murit!
Atunci s-or îmbucurat tare º-o sãrit tânãra ºi l-o sãrutat pã Demeleu
dã fer.
– Ne-ai scãpat dî la moarte!
– V-am scãpat dî la moarte, numai, zâce, amu, dacã vrei, zâce, dumneta
ieºti mai tânãrã... Ce þ-î... dumneta?
– Mama me.
– No, dumneii îi mama ta ºi d-acuma a fi ºi mama me.
S-or învoit ºi l-acele le-o pãrut bine, cã barem* amu ºi bãtrânã ave...
ce mânca ºi nu s-o temut apoi.
– Numai, zâce, uitã, maicã! Pânã dumneta nu-i ave, da’ dacã-i ave
voie, aº duce fata dumnetale în ceie lume, numa sã vadã, cã io am acolo
prunci. O fetiþã am ºi doi prunci. ªi dacã i-a place la fata dumnetale acolo,
traiu d-acolo, atunci oi vini ºi dâpã dumneta. ªi dacã nu i-a place, atunce
oi vini cu pruncii mnei cu tãt, cu ie aice º-oi ºide*.
– D-apu zâce, câtã vreme a fi asta?
298 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
– D-apu nu ºtiu, zâce, o sãptãmânã a fi, uã doauã a fi, uã cât a fi.
– No, p-atâta vreme am io mâncare, mamii, zâce, dacã vrei sã meri
cu iel, te du. I-oi râmâne, zâce, numa uºile, zâce, tãte le întãriþ, sã nu vie
nimica fiarã re pã mine.
Aºe o ºi fãcut. Demeleu dã fer dãloc o-ncuiet uºile, o pus acolo ce
ºtiu io ce greutãþi ºi s-o luat cu ie sã viie la gârteanu pãmântului. O ºi
vinit. O þângãlit, o mai þângãlit, d-apu pont în pãdure ierau dâpã vânat,
º-or auzât þângalãuu Cârne-lemne cu Bodori Pásztor. Dãloc or mârs acolo,
º-apu ie! o iesta pã ie... nu º-o-adus aminte, vai dã iel cã, hop, pã iel sã
leje, numa iel u-o legat pã ie ºi u-or tras afarã. Când u-o vãzut Cârne-lemne:
– Mã-ã-ãi, zâce, uiti-te, uiti-te, d-apu asta-i pântru mine femeie!
– D-apu zâce, Sfarmã... uã cum oi zâce, Bodori Pásztor, cum a fi
pântru tine, zâce, cã Demeleu dã fer o mãrs acolo!
– Nu-i bai, zâce, îl trajem dã jumãtate ºi-l sclobozâm* jos.
Ie*, cã sã nu facã nimica, sã nu facã cã, iaca, ie are o mamã ºi ce ºtiu
io ce!
– Nu-i bai, zâce, tu ai sã vii cu noi ºi-i gata!
ª-aºe-or ºi fãcut. Demeleu dã fer s-o legat pî la jumãtate ºi, hop,
când sã tragã dã ºtreang, s-o gândit altãce: „Ho-ho-o-ou! n-am fãcut bine!”
S-o trezit, apoi o fost târzâu. „Apu i-o o tr㒠sã mãrg nainte ºi uiti-te, zâce,
am trimãs... amu aieºte biztos*, aieºte-or face ceva!” O legat o teatrã*,
cam cât o gândit iel cã cam dã ºuiu* lui, ºi u-or tras cât u-or tras, ºi u-or
slobozit napoi. Cu norocu cã s-o tras d-acoale, cã-l omore teatra aºe...
No-apu u-or dus pã mnirasã*, u-or dus fata cu ii. Ei, fata nu s-o lãsat
în mânile lor. O zâs cã ie, fãrã voinþa mamii ii, ie nu sã cãsãtoreºte cu
nime!
Ap-amu ce-or face? Ap-amu dacã nu, ºi nu, ºi nu! Numa pã ie sã o
ducã ºi s-o scloboadã napoi. ª-apu nu s-or învoit aºe tare, dâcât o zâs fata
cã sã o ducã. ª-apu u-or dus napoi. Fata o zâs cã:
– Aveþ grije! Dacã oi vorbi cu mama, þângalãuu lãsaþ la ºtreang ºi
dacã ºi mama a vre sã viie aice, atunci oi fi nevasta ta!
Apu le-o pãrut bine. O mãrs... ºi nevasta... u-or legat fata, darã, cu
ºtreangu, u-or sclobozât mândru jos, s-o dus acasã, l-o aflat pã Demeleu
dã fer acolo nãcãjit.
– D-apu-i zâce, tu cum...?
– D-apu, iaca, am vinit, zâce, cã, iaca, aciie ce-s acolo, zâce, doi,
unu, zâce, o zâs c-oi fi femeie lui, ºi io n-am vrut nici p-o cale*. Am zâs
299
cã vin dâpã mama ºi..., dacã mama s-a-nvoi, oi mere. ª-apu iaca zâce,
cum am trebui, cã-i frumos tare acolo, sã ducem ºi pã mama, ºi sã iesta...
sã trãim acolo cu tãtu*.
– D-apu-i, zâce, merem. Cum ai lãsat voarba?
– Acoio-i þângalãuu.
– No, atunci îi bine.
Aºe s-or andãluit tãþ tri. Curte n-or nãpustit acolo ºi când or ajuns la
gârteanu pãmântului, or legat pã bãtrâna ºi u-or tras afarã. Apu la ceie
le-o pãrut bine, c-amu ºi bãtrâna. No, amu sã tragã pã fatã. Atunci s-o
legat, uã l-o legat pã Demeleu dã fer ºi pã Demeleu dã fer l-or tras º-ap-amu
când or vãzut cã-i Demeleu dã fer, bãtrâna dãloc o sãrit la poivan ºi ie
l-o-ncâlcit, nu cumva sã-1... Da’ nici nu tare or vrut ii sã îl tragã afarã
cân’ l-or vãzut, d-apu, iacã, or gândit c㠄amu tãt una, amu cu bãtrâna ce
facem?” L-or tras afarã. Cân’ l-or tras afarã:
– Aha! zâce, fraþî mnei, ce bucurie am amu, zâce. Amu om traje ºi
feþiºoara* ceie.
Trajem-o. Da’ tare cu greu or zâs aceie doi amu. C-amu n-or ºtiut ii
cã ce-a fi.
– No-apui, zâce...
U-or tras ºi fata, or sclobozât poivanu, u-or tras fata, or fãcut cruce
cã dân groapa ceie nime sã nu poatã ieºi numa pã care ii l-or þâpat, aciie
acolo sã sã nãpustascã*.
– ª-ap-amu ce-a fi, fraþî mnei? Cum ne-om împãca?
– D-apu zâce, fie-þ mnilã dã pruncii noºti ºi dã muierile noaste... dã
muiere me, zâce Bodori Pásztor. Cã, ia, zâce, iel n-are femeie. D-apu,
zâce, amu cum, zâce, pã iel singur sã îl dãpãrtãm dã noi? Bun a fi iel dã
sclugã.
– No, asta-i voarbã! învoieºti-te? zâce cãtã Cârne-lemne.
– Învoiesc.
– No, dã astãz nainte, tu-i spãla ºi la bãtrâna picioarile. Da’ la tãþ!
ªi d-acoale-ncolo iel, Cârne-lemne, o fost... numa bãtrâna o fost... o
avut dãtorinþã sã grâjeascã dã pruncii lu’ Cârne-lemne. ªi aste doauã apoi...
feþiºoara o fost mai tânãrã ca tãte ºi mai frumoasã. Demeleu dã fer sã
sânþe* cã iel îi împãratu pãstã curte, pãstã pãdure. ªi atunce o zâs cã:
– Când zâce, a fi capãtu baiurilor, atunce v-om face o nuntã.
Capãtu baiului atunci o fost când ii tãþ s-or împãrþit pã ce o fost acolo,
care dã dâpã cum o meritat. Pã Bodori Pásztor o bizuit* Demeleu dã fer –
300 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
cã l-o aflat mai drept ca pã Cârne-lemne – sã-mpãrþascã... La Demeleu dã
fer i-or dat curte... parte curþî dã cãtã* rãsãrit ºi dã cãtã mneazãzî, la
Cârne-lemne i-o da’ dã cãtã mneazãnoapte, ºi la celalalt i-o dat dã cãtã
sfinþât*. Aºe c-aciie doi înº or avut mai bun lãcaº ºi mai bun trai tãdauna
dâcât Cârne-lemne. Da’ dã bãtrâna sã gândeu tãþ tri. Aºe cã bãtrâna la
Demeleu dã fer locuie mai mult, la fatã, dâc⒠pî la ciie. ªi dacã or bãtrânit,
ii aºe or ºtiut cã îs fraþ, numa pã Cârne-lemne (râde) nu l-or biciulit*
înt-atâta ca pã frate dulce. Dâcât Bodori Pásztor cu Demeleu dã fer or
trãit ca doi fraþ, care dî l-o mamã s-ar fi nãscut.
Poveste care-o ºti mai lungã
margã º-o-ajungã.
Cel ce-o ºti mai latã
margã º-o-abatã.
Cu asta io-am gãtat.
(Poveste u-am învãþat când am fost io, darã no-aºe mic, aºe dã vo 8-9
ani, dî la tata mneu.)
301
PRUNCU DÃ-MPÃRAT CA JUNE* LA ÞÂGAN
Aºe, o fost odatã ca ºi niciodatã în lume asta – în ce parte o fost nu
ºtiu –, o fost o-mpãrat. Împãratu acela tare libãr trãie în parte care o fost,
nime* nu l-o buiguit* cu nimica. Aºe cã el cu femeie sa o avut doi prunci:
o fatã ºi on prunc*. Fata iera mai dã vrâstã ca pruncu, pruncu darã* mai
tânãr. ªi când o vinit darã vreme ceie dã fata s-o mãritat, pruncu tare
nãcãjit o rãmas, cã n-o fost învãþat sângur la casã. Împãratu iar㠖 nu ca
mai târzâu, mai târzâu împãraþî-º prinde* lângã fatã, o fatã-º bãga* ºi
lângã ficior iar-on ficior. ª-aºe, fiincã iel n-o fãcut lucru aiesta, împãratu,
n-o fãcut lucru cum sã face... uã* cum s-o fãcut mai târzâu, pruncu tare
nãcãjit iera. Zâce odatã cãtã* mã-sa:
– Mamã, io nu ºtiu, zâce, dân ce s-o mãritat sora, io nu mai am zî
bunã. Nu-m aflu, zâce, în nimic bucurie.
– Nu-i bai, mamii, o zâs împãrãteasa, a vini vreme când ºi tu t-i-nsura.
ª-apu atunce îi lua viaþa cum o luat tatã-to când m-o luat pã mine. Noi,
zâce, tare bine ne-am aflat* laolaltã ºi ºi tu t-i afla cu a ta nevastã pã
vreme ceie*.
O trecut dân vreme, astãz ºi mâne ºi poimâne ºi... pânã când o vinit
vreme dã ficioru zâce cãtã mã-sa:
– No, mamã, amu, zâce, o vinit vreme ºi io mã sânþãsc* cã mi-s
dã-nsurat.
– No-apu, mamii, zâce, dacã aºe gândeºti, apu, zâce, du-te ºi-þ coatã*
dã o nevastã.
– Mamã, io am aflat dã nevastã.
– Pã cine?
Spune ficioru cã dã când o umblat la iºcoalã* s-o cunoscut cu o fatã
ºi iel p-aceie n-o poate uita, cã-i ºi mândrã. Numa îi sãracã.
– O, mamii, zâce, la-mpãrãþâie nu sã ie fatã sãracã, nici fatã fiece,
fatã de gazdã*, dã grof, dã baron!
302 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
– Mã rog, mamã, zâce, io nu mã cunosc cu fetile dã grof ºi dã baron,
numa cu care am umblat la ºcoalã.
Da’ atunce, pã vreme ceie, nu iera aºe iºcoala, dã, hop, dac-o fost ce
ºtiu io cine, acela acolo º-acolo sã-nveþe: tãþ laolaltã!
– Apu, zâce mã-sa, uitã, mamii, îþ fac o straiþã* dã pogãcele*... Da’...
pã vreme ceie sã face pogãcele ºi dã doauã uãri le coce.
No-apu cã cum le-o copt acele, nici povestitoru care m-o povestit n-o
spus, darã nici io nu ºtiu cã cum sã coace dã doauã uãri. Numa aceie am
auzit cã... kétszersült*.
Aºe, bugãt* ºi dãstul cã pruncu, dacã mã-sa i-o iesta... i-o fãcut
pogãcelele, i-o pus în straiþã, s-o luat ºi s-o ca-mai-dus. N-o-ntrebat pã
nime* cã-ncãtrãu* sã margã, numa o luat on sãmn nainte ºi haida. T㒠s-o
dus, t㒠s-o dus,
multã lume-mpãrãþâie
Dumnezo sã ne þâie;
multã lume albã,
ca Dumnezo sã ne aibe.
D-apu pã vreme ceie ierau pãdurile mari, abde* ierau pãºune, cã pã
vreme aceie dã dãmult nu s-o arat, nu s-o sãmãnat. Batãr* cã tânãrime
d-amu n-ar crede aceie cã uoaminii numa cu vânat ºi cu ce or pãscuit –
aºe sã spune rãmâneºte* –, cu peºti ºi cu vânat ºi cu legume-or trãit.
O ajuns în pãdure, s-o luat pân pãdure, da’ tãt o mãrs ºi marjine nu
i-o mai aflat. Dî l-o vreme, iaca, aude ceva zgomot mare! I-o pãrut bine
c-aude zgomot, s-o luat* ºi s-o dus pân’ acolo. Acolo on zmãu sã lupta cu
on pom sã-l asmulgã* – pã cum l-o ºi asmuls –, l-o-mburdat*, l-o luat d-a
umãr ºi hai cu iel acasã. Iel tãt o mãrs, da’ t㒠sã mnira* cã ce uom mãroc*
ºi ce uom tare poate fi, cã iel încã n-o mai vãzut.
Când s-o-apropiet dã lãcaºu zmãului, iaca, acolo iera doi lei, doi lupi
ºi doi urºi legaþ lângã cheliceauã* ºi... zmãuu s-o dus cu pomu, nu i-o
avut baiu*, numa când sã sã apropie, leii tare urât or urlat. Cã-l mânca
dacã... numa ierau legaþ. Atunce zmãuu o þâpat* lemnu jos ºi s-o uitat
napoi. O mãrs pân’ acolo ºi s-o uitat la ficioru împãratului.
– Mãi, zâce, tu ce coþ* aice?
– D-apu, zâce, îm cot*, zâce, sã mã-nsor, o fatã dã grof uã* dã-mpãrat.
303
– No, zâce, ai tãlãlit*, amu t-i-nsura bine, zâce, c-am io fatã pântru
tine.
Atunce s-o luat* ficioru în urma lui.
– No, zâce, d-astãz nainte, tu nu-i mere nicãri*, cã acar* încãtrãu*
t-i* andãlui*, iaca, la poarta... – tri porþ ave lãcaºu, curte –, la tãtã* poarta
ieste aºe animale, zâce, care nu te mai lasã, te mâncã.
Aºe cã iel... lui i-o dat dã lucru ce o fost p-îngã curte sã tistuleascã*.
Nu i-o avut baiu, o trãit. No-apu, mã-sa ºi tatã-so dã acasã aºteptau cã
uare cum, cu ce veste a vini ficioru lor, cu nevastã uã ce fatã º-o afla. Cã
aºe o lãsat voarba, cã dacã º-a afla o fatã dã dâpã plãcere lui, iel a spune
ºi tatã-so a mere ºi u-a aduce cu iel dã laolaltã. No-apu astãz o trecut o zî,
mâne o trecut a doauãle ºi poimâne o trecut, d-apu o trecut luna, o trecut
an: nu mai vine ficioru. Zâce împãrãteasa cãtã-mpãrat:
– Putem noi aºtepta dâpã pruncu nost, cã pruncu nost uã l-o mâncat
ceva fiarã, uã te mniri inde-o rãtãcit ºi nu mai ºti vini acasã.
Zâce-mpãratu:
– Nu ºtii încãtrãu s-o andãluit?
– Darã* nu, zâce, încoace pã mneazãzî.
– No-apu, zâce, lasã, cã mãrg io.
Mere-mpãratu, sã suie pã cal, sã duce-ncoace-ncolo, n-o dat dã iel. O
vinit napoi nãcãjit:
– D-apoi, zâce împãrãteasa, ce ieºti nãcãjit? N-ai aflat pruncu?
– Nu, zâce.
ª-apu ce face-mpãratu: în þarã, împrejuru lui, o dat dã ºtire cã uomu
care s-a afla sã margã sã-i coate ficioru acela mare blagã* a cãpãta.
ª-apu mere unu odatã. Dã bineaþa la-mpãrat:
– Bunã zuua’, nãlþate-mpãrate!
– Fii sãnãtos!
Zâce:
– Dacã mi-i îngãdui, zâce, sã spun cã dî ce-am vinit.
– Cum sã nu.
– Am vinit c-am auzât cã doarã înãlþatu împãrat îº coatã ficioru ºi
dacã... ºi dac-ar fi cineva sã-l afle mare blagã i-ai da.
– Da, zâce, dacã l-ar afla ºi l-ar aduce acasã..., dacã... atunce i-oi da
blagã mare.
– D-apui, zâce, înãlþate-mpãrate, îm dã mie, zâce, arme, cã cu brânca*
uã cu bâta nu poci* mere.
304 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
– Asta-i baiu, zâce, cã pruncu numa fãrã armã, fãrã nimic s-o andãluit.
No-apu, iel armã sã-i deie, ca ºi pã vreme ceie, ce-o fost. No-apu-i
dã. Sã ie uomu ºi sã duce. Nu mere cât o mãrs pruncu, cã pruncu o mãrs
pân-o auzât zgomotu ºi iel n-o auzât zgomotu nimica ºi iarã s-ontors napoi.
O vinit la-mpãratu:
– Înãlþate-mpãrate, dãfel, dãfel, zâce, am umblat pãdure câtã-i doarã
tãtã ºi n-aflãm.
– Dacã n-ai aflat, nu capeþ nimica.
Aºe-o trecut dân zî în zî, iar-o vinit altu. D-apui când o vinit acela,
l-o vãzut împãratu cã-i mai dã viaþã, mai cu altã voarbã. Dã bineþã
la-mpãratu.
– Înãlþate-mpãrate, dacã mi-i îngãdui, zâce, io am vinit sã ºtiu cã ce-i
dirept d-acolo cã dacã uaricine a afla ficioru dumnetale, a cãpãta o blagã.
– Da, zâce, încã mare blagã, adecãte*, platã bunã.
– ª-apu, zâce, înãlþate-mpãrate, dacã-i face bine sã-m dai arme ºi
neºte-ncãlþãminte, zâce, cã, zâce, pân pãdure ieste spini, ieste porumbei*,
ieste dã ciupec... ce ºtiu... ºi dãsculþ nu poci mere.
No-apu-i dã. Apui când... zâce:
– Înãlþate-mpãrate, amu, zâce, ºi puºcã îm trabã ºi încãlþãminte m-ai
dat, d-apu m-ar trebui, zâce, ºi on vas dã apã.
ªi îi dã ºi on vas dã apã.
No-apu sã... îº ie rãmas bun dî la-mpãratu, mere
multã lume-mpãrãþâie,
Dumnezo sã ne mai þâie;
multã lume albã,
Dumnezo sã ne aibe,
pânã la poarta inde o fost ficioru-mpãratului. Acolo ajungând, apucã
leii ºi urlã. Iel sã traje napoi... E, numa, când o urlat leii, zmãuu dânapoi
o vinit iarã cu on pom.
– Ei-ha, bine cã te-am prins aici.
– D-apu, zâce, ce vrei dumneta cu mine?
– D-apu tu ce vrei la curte me?
– Io, zâce, cot ficioru la on împãrat, zâce, ºi am vinit la curte dumnetale
sã-ntreb dacã oi întâlni pã cineva. Numa, zâce, nu mã poci bãga dã
animalile aste.
305
– Ce vrei sã-ntrebi?
– Dã ficioru-mpãratului.
– No-apu haida, zâce, cã þ-oi spune.
Dãloc* iesta... cânii ºi sã duce nainte lui ºi mere...
– No, amu, zâce, sînteþ doi.
La ficioru-mpãratului i-o pãrut bine, cã amu-s doi ºi nu-i singur (râde),
cã zmãuu mere, vine, da’ nu sã-ntãrisa*, nu vorbe cu iel nu ºtiu ce. Numa-i
dãde-n poruncã sã lucre, sã facã ce trabã* ºi...
– No, apu d-amu nainte, zâce, voi, zâce, amândoi tãieþ lemne, d-amu
nainte, io nu mai tai lemne. ªi dacã nu-þ tãie, io vã tai pã voi.
Taie ºi ii*, cum or putut aºe-or tãiet, d-apu la zmãu nu iera dãstul.
Zmãuu lua buzduganu ºi bãte cu buzduganu lemnile. Nu sã tinzuie* cu
sãcure, cu nu ºtiu ce. Nici n-o fost pã vreme ceie aºe sãcuri.
Numa aºteaptã împãratu sã viie darã uomu, d-apu nu mai vine.
– No-apu, zâce cãtã-mpãrãteasã, amu nu ºtiu, zâce, ce îi. Uomu dântâie
o vinit napoi, aiesta nu mai vine.
Iarã dã pân* þarã dã ºtire cã cine s-a afla º-aºe º-aºe... Mere-on þâgan.
Persze* cã þâganu mai întii, când o auzât, s-o luat pã gânduri cã cum
poate sã fie, cum ar pute sã ajungã iel, cã iel ca pân vis ºtie, cã numa
acolo o fi rãtãcitã la zmãu º-acolo a fi.
No-apui mere þâganu:
– Bunã zuua, ‘nãlþate-mpãrate!
– Fii sãnãtos, mãi þigane!
– Înãlþate-mpãrat, doarã o putut sã deie dã ºtire – nu amu, mai dãmult
– cã cine i-a afla ficioru a cãpãta o blagã.
– Da’, zâce, mãi þâgane, tu ieºti a triile. Unu o vinit napoi, m-o spus
cã nu l-o aflat. Numa celalalt aº-o perit* ca ºi ficioru mneu.
– Hei, ‘nãlþate-mpãrate, lasã þâganu sã margã. Þâganu-i cu noroc!
– Bine, bine, mãi þâgane, ºi pã tine te lãs. Da’ ce-i pute tu face?
– D-apu, zâce, ce-oi pute face, dacã nu altã* ºi io-i rãmâne p-acolo,
ce ºtiu io pã inde, uã m-a mânca lupii, uã te mniri* ce.
Apu-i bine. Ei, d-apu-l lasã. La þâgan nu-i trabã nici armã, nici,
num-încãlþãminte. ªi þâganu ce face? C-o þâgancã bãtrânã... – þiganele
bãtrâne, darã ºi aste, numa fãceu leacuri. O zâs cã sã-i facã lui aºe leacuri
cã... cine a be dân leacurile acile sã doarmã.
– Bine.
306 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
– Numa biztos* sã fie!
– Biztos!
Îi face muiere ceie, þiganca ce bãtrânã, leacuri aºe cã dacã beie, tri
zâle nu sã mai treze.
No-apu mere þâganu, mere ºi mere. Iel tãt c-auze dân iesta dân cela
cã-ncãtrãu* ãi curte zmãului, haida pânã acolo. D-apu l-o þinut câteva
zâle. Când o ajuns acolo, apucã cânii ºi urlã, iese zmãuu d-înlontru, atunci
d-înlontru o ieºit. Îl vede pã þâgan.
– Da’ tu, mãi þâgane, ce vrei?
– Ha, zâce, vin, cã, zâce, îþ aduc, zâce, mare ceva.
– Ce aºe mare?
– Pfuu, zâce, aºe bãuturã þ-am adus, zâce, dã dacã dumneta, zâce, ai
bãut o bãuturã fainã*, asta, zâce, i-i pomini cât îi trãi.
– Aºe, mãi þâgane? Numa dacã nu m-o place?
– Cã câþ or bãut dân ie, tãþ m-or plãtit o platã mare, c-amu nu ºtiu ce
sã fac. Numa, zâce, da, dumneta, zâce, gândeºti cã þâganu numa vorbeºte,
da’ þâganu ºi-mplineºte!
No-apu strigã cela pã vaivozî* lui, pã câni ºi-l scloboade* pã þâgan
înlontru.
– No, mãi þâgane, vreu sã vãd, zâce, darã cu ce mi-i cinsti. La þâgan
iera o flascã* plinã dã apã d-aceie.
– Iaca, zâce, ni*! Numa, zâce, barem jumãtate lasã-m mie.
– Cã nu u-am adus io toatã þâie.
Ie zmãuu ºi be: clon-clon-clon-clon...
– Dãstul-a fi!
Zâce zmãuu:
– Ie na* numa, c-aºe m-i dã somn (râde), dã aci dorm.
– Vezi, d-asta nu te-mbeþ, nu te zãvãrleºte* dân minte, te culcã ºi
dormi. ªi când t-i trezî, iarã-i mai be, cã ºi io-i be oleacã.
D-abde*-aºteaptã zmãuu sã-º puie capu pã pat ºi doarme. Iel ce
face? Mere ºi mândru-ntinde câte-o lea’ dã iesta... apã. Cânii
d-abde-aºtetau sã iesta...
D-apu aieºte, uomu ºi ficioru-mpãratului, stãteu acolo traºi dã lãture*,
cã ce face þâganu? Zmãuu inde-i? N-or vãzut cã zmãuu s-o culcat. Mere
ºi... care cum beie, cânii, sã-mburda* ca dã uãtravã. Nu, cã n-or izidit*,
numa (râde) or durmit. ªi þâganu mere napoi, când o gãtat cu tãþ ºasã.
307
– Haidaþ, zâce, cãtã casã, cã cânii dorm tãþ ºasã.
– Hai! – aceie, d-apu cu fricã mare cã nu s-or trezî?
– Nu s-or trezî!
Apu haida! apu haida!
No-apu zmãuu vo tri zâle tãt o durmit. Pã când s-o trezât zmãuu,
ieºte-or fost acasã la-mpãratu. ªi pã uom l-o dus þâganu. Batãr* cã uomu
o zâs cã mere acasã.
– Nu, ai sã vii la împãratu!
– Da’ cã, zâce, mã tem cã m-a omorî.
– Nu ti teme, nu te omoarã.
Þâganu, ca iesta... iel s-o dus nainte, ca-n cãtãnie. O dat bunã zuua
la-nãlþatu-mpãrat. Zâce:
– Bunã zuua, nãlþate-mpãrate.
– Fii sãnãtos, þâgane frate!
Amu atunce-o fost frate, cã i-o pãrut bine.
D-ap-amu ficioru împãratului dã bucurie nu ºtie ce sã facã. D-apu ºi
uomu cela iera...
– ª-apu, zâce, taichii, tu inde-ai umblat?
– Io nu ºtiu, taicã.
– Lasã, zâce, cã ºtiu io, zâce. Ha-a, zâce, când o fost tata mneu tânãr,
apu tãt îm poveste dã zmãu. Numa, zâce, amu-i, zâce, l-am adormit io aºe
dã numa! Nu sã trãzeºte iel tri zâle!
– ª-apui, zâce, mãi þâgane, ce pofteºti dî la mine?
– Altã, nãlþate-mpãrate, nimica, numa sã-m faci o curte acolo-n cornu*
þãrii tale, zâce ºi io sã fiu acolo ca om mare la þarã. Care n-a vini la mine,
a vini la tine ºi care n-a vini la tine, a vini la mine.
Adecãte, mai* nu cã i-o spus (râde) cã iel a fi acol’ împãrat. Dã
bucurie... Eei!... I-o fãgãduit cã-i face.
–... numa, înãlþate-mpãrate, mai una!
– Ce?
– Sã ieie* ficioru tãu fata me! (râde)
ª-aºe ºi la ceie s-o-nvoit împãratu º-aºe d-atunce îs neam þâganii
cu-mpãraþî. (râde) No-apu sã trãim mulþ ani cu pace ºi cu sãnãtate!
(– Dã la cine ai învãþat poveste asta?
Asta încã dî la tata mneu!)
308 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
ÎMPÃRATU ROªU ªI ÎMPÃRATU ALB
Aºe o fost odatã
ca ºi niciodatã,
din poveste multe ieste,
mândrã ºi frumoasã,
s-ascultaþi dumneavoastã.
Cel ce-a asculta
a-nvãþa.
ªi io am ascultat
º-am învãþat.
O fost în lume asta doi împãraþ, care s-or împãrþit pã ie*, pã lume, în
doauã. Unu o fost mai bãtrân, unu o fost mai tânãr. Zâce cel mai bãtrân
împãrat:
– Tu ieºti mai tânãr, aleje-þ aci dî la apa asta care curje dî la mnazãzî
pânã la mneazãnoapte. Apui, zâce, parte care-i vre tu þ-o-aleje.
– Ba nu, zâce-mpãratu cel mai tânãr, înãlþatu-mpãrat îi mai bãtrân ca
mine, io bizui* pã dumneta. Dacã zâci cã dî la apa asta încolo îi a
dumnetale, a fi a dumnetale ºi-ncoace a fi a me. Cum gândeºti dumneta.
– No, bine, zâce, tu ieºti mai tânãr, tu-i fi darã dî la rãsãrit ºi io-i
fi dî la scãpãtat. Tu-i fi Împãrat Alb – atunci º-or pus numile la fieºte-
care –, ºi io-i fi Împãratu Roºu. Uoaminii, zâce, care cum îs, pã mine
m-a ºti cã-s împãratu lor ºi pã tine, la þânutu tãu, în parte ta, te-or ºti
cã tu ieºti Împãrat Alb.
No-apu aºe darã, d-acoale încolo, în parte inde-o fost Împãratu Roºu
o fost o femeie care iera vrãjitoare mare. Cu vrãjitu ii* ºi-nsura ºi mãrita
ºi, dacã trebuie, ºi la moarte-l duce.
E, da’ la Împãratu Albu iera on pãcurar cu pãcurãriþa, iel... acela numa
cu uãiþã* s-o acupat, iel n-o lucrat nimica dâc⒠numa cu uãi*. O umblat
309
încoace, o umblat încolo cu uãile, odatã ce s-o gândit: s-o dus pânã
la-mpãratu sã-l cinstascã pã-mpãrat cu doauã-trei uãiþã. Cã-mpãratu nu
ave uãi. N-o mãrs în tãtã* zî, dâcât º-amu º-apoi mere cu uãile pân’ acolo
ºi lãsã câte-o uaie, doauã.
Hei, d-apu împãratu o vãzut c㠄Hâm! aiesta sã gândeºte dã mine
ºi-m aduce uãi. ªi io cu mult mai uºor poci trãi dã rându* dã carne dã
când iel îm aduce mie uãi”. Aºe împãratu o zâs cãtã servii lui:
– Io aº vre sã vãd pãcurariu acela care aduce uãile aste, cã darã iel mã
cinsteºte pã mine cu carne dã uaie, atunce ºi io l-oi cinsti cu ce am io!
Când a mai vini, zâce, îi spuneþ sã viie la mine sus în curte.
No-apu, când o mai mãrs pãcurariu la împãrat cu uãi, servii dãloc*
i-or spus la pãcurar cum cã ce-o zâs împãratu, cã are sã sã suie în curte
sã-l cunoascã.
No-amu pãcurariu º-o lãsat uãiþâle acoale afarã ºi s-o luat* ºi s-o dus
în curte. S-o arâtat nainte-mpãratului, i-o da’ bineþe. Ice*:
– Bunã zuua, înãlþate-mpãrate!
– Mulþãmãsc dumnetale. Cine ieºti dumneta?
– Eu sunt pãcurariu care þ-am adus mai dã multe uãri câte-o uaie,
doauã, tri, când cum ºi înãlþatu-mpãrat doarã o poftit sã vin
la-nãlþatu-mpãrat sã mã cunoascã. Iacã, io mi-s acela pãcurar.
– Bine-i, zâce, d-astãz nainte, nu d-aceie numa, zâce, ca sã-m mai
aduci. Dacã m-i aduce m-i aduce, numa pântru buneaþa ta, îþ sclobod*
þara me, zâce, încãtrãu îi vre sã meri pân ie*, poþ mere cu turma ta, da’ pã
bucate* sã nu merji cu iele.
– Nu, zâce, înãlþate-mpãrate, înþãleg, zâce. ªi pânã amu io am ferit
bucatile ºi nu le-am strâcat cu uãile, no, d-aci-ncolo, zâce, ºtiu cã poci
mere..., cã dacã cumva oi mere... pãstã apã nu mã duc. Dar, zâce, dac-oi
mere pânã la rãsãritu soarelui, nu-i bai?
– Nu.
Aºe, pãcurariu d-acoale-ncolo ce o fãcut? Cum fãceu mai dãmult
pãcurarii – ºi aici pî la noi, vineu d-acolo dân fundu Ardealului ºi tãtã
vara ierau p-aice. Aºe cã pãcurariu, dân data aceie ºi mai multe uãi îi duce
pã an la împãrat, îl cinste mai des ºi mai cu multe uãi.
Ce s-o-ntâmplat odatã? La pãcurar s-o nãscut o fatã. Darã, când sã
naºte on fiu uã* fatã, îi bucurie, numa la femei mai mare bucurie cân’ sã
naºte fatã-n casã. O-auzât împãrãteasa, dân muieri, dân gurã-n gurã mere
hiru*, cã la pãcurãriþa s-o nãscut o fãtuþã. Zâce cãtã-mpãrat:
310 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
– Înãlþate-mpãrate, zâce, iac-am auzât cã la pãcurariu care ne aduce
câte-o uãiþã, doauã, tri, când cum, i s-o nãscut o fãtuþã ºi avem sã merjem
sã videm fãtuþã ºi ºi noi sã ducem olea’ dã cinste*, cum îi data, zâce.
– Bine, zâce împãratu, tare frumos a fi ºi dî la tine ºi dî la mine cã
ducem cinste, cã-i ºi data, zâce, dacã împãratu, barem, zâce, la uoaminii
dân þara me.
Aºe, bugãt* ºi dãstul cã poronceºte împãrãteasa la sclujnice*, la
socãciþã*, la socaci* sã frigã, sã fearbã, sã coacã plãcinte. ªi fac ciie
treaba lor. Când îi gata, sã pocolesc* ºi... poronceºte-mpãratu sã prindã*
cociºu* la hinteu* caii ºi haida pânã la pãcurar. Pãcurariu o fost dus
d-acasã, c-amu o fost sclobod* sã margã-ncãtrãu* vre iel. Dar numa
pãcurãriþa încã iera pã patu ii, cum îi data ºi sã bagã împãrãteasa – cã
nime nu iera la colibã, numa pãcurãriþa. Colibã aveu, ºi strunga acolo
napoie colibii.
Zâce:
– Bunã zuua! – s-o bãgat ºi-mpãratu.
– Bunã zuua!
– Bunã zuua.
– D-apui zâce, ce ai?
– D-apu o fãtuþã am aice.
– Ie s-o vadã împãrãteasa.
Sã uitã la fatã. Pãcurãriþa numa sã uitã la ie, c㠄Cum, împãrãteasa o
vinit la ie ºi cu împãratu?” Mulþãmeºte pãcurãriþa la-mpãrãteasã cã u-o
cinsit cu ce u-o cinstit ºi:
– Nu mulþãmi nimica, zâce împãratu. Noi sîntem datori, cã omu tãu
vine la noi ºi ne-aduce uãi ºi pântru aceie i-am da’ sclobozãnie* în þara
me sã pãstoreascã uãile pã inde iel a vre. ªi asta iarã dâr aceie-i... aºe-i
data, zâce. Mie mi-i bucurie zâce, ºi la împãrãteasã cã ai fãtuþã.
E, d-apu ce s-o-ntâmplat?... Cu asta dacã or gãtat, s-o dus cãtã casã.
Nu la multã vreme s-o nãscut la împãratu on fiuþ, 1a-mpãrãteasã darã.
Hei, d-apu ce-o fost bucurie la pãcurari, mai mare la-mpãrat cã s-o nãscut
on fiu º-ave reje* în urma lui. Aude despre asta ºi Împãratu Roºu ºi dãloc*
o poroncit la cociº sã prindã caii la hinteu, patru cai ºi cu-mpãrãteasa cu
tãt o vinit la Împãratu Albu. Împãratu Albu l-o primit cu drag, numa tãdauna
mai cu drag prime pã pãcurari, cã pãcurariu nu atâta dar o adus cât o adus
311
Împãratu Roºu. Împãratu Roºu o adus cinci bani dã aur. Cã cât o fãcut
aceie, nu ºtiu, n-am fost pã vreme ceie, numa cred c-o fãcut º-aceie ceva.
E, d-apu mai mult o fãcut aceie cã ani pã ani pãcurariu duce...
No, când o iesta... s-o dus Împãratu Roºu cu împãrãteasa napoi. Asta
aºe s-o-ntâmplat cã împãraþi nu dau aºe titulã* mare ca noi la naºtere,
dâcât c㠄bunã zuua, d-apui aveþi fiuþ?” ºi-i gata. S-o ca-mai-dus.
Dâp-aceie, la câtãva vreme, iarã s-o nãscut o fãtuþã la pãcurari. Hop,
pãcurariu atunci º-o-adus aminte, hou, d-apu cã ºi la împãratu s-o nãscut
on fiu. Apu barem pã cân’ l-a boteza – atunci nu sã botezau pruncii la tri
zâle ca amu, când iera d-on an uã* dã doi ani uã dã ºapte ani. Pân’ la ºapte
ani zâce cã are vreme. Sã duce cu uãile acolo cãtã împãrat pãcurariu ºi ies
servii când vede cã vine turma..., pãcurariu cu turma lui, ies nainte lui.
– D-apui zâce, iarã vii cu uãi?
– Iarã, zâce, amu dã bucurie, zâce, c-am auzât cã la înãlþatu-mpãrat
s-o nãscut on fiu ºi la mine s-o nãscut iarã o fatã. ªi, zâce, aduc amu,
zâce, o datã pântru bucurie fetii mele zece uãi ºi pântru bucurie lu’
înãlþatu-mpãrat, pântru fiu-mpãratului, zâce, doauãzãci. Triizãci dã uãi
lãs aice.
D-apu dân mii dã uãi câte-o-avut o putu’ lãsa. Mere ciie cu mare
bucurie ºi dâr* prunc – c-amu pruncu ce cinste mare capãtã, cu ce l-o
cinstit pãcurariu – da’ ºi d-aceie cã sã spuie cã, iaca, s-o nãscut la pãcurar
o fãtuþã. Zâce împãrãteasa cãtã-mpãratu:
– Avem sã merjem amu, cã pacuraru ºi pãcurãriþa n-o vinit la noi.
Înþãleg, zâce, cã lor doarã l-i ºi greu sã vie, zâce, numa noi, zâce, cu
hinteuu putem mere sã videm cã ce fãtuþã au amu? Cã mândrã-i fata dântiie!
Când sã duce... iarã s-o gãtat* aºe cum s-o gãtat dântiie. Când sã
duce acolo iarã... da’ amu atunci iera acasã pãcurariu!
– Bunã zuua!
– Bunã zuua! D-apu, zâce, iarã aveþ ceva?
– Da, zâce, iarã avem o fãtuþã.
– Nu-i bai, zâce, cã-n þarã ieste ficiori dãstui pântru tãte fetile. Împãratu
ºi sã bagã-mpãrãteasa cu cinste nainte ºi dã bineþe ºi sã uitã la fãtuþã ºi
zâce cãtã mama fãtuþî:
– Iar-ai fãtuþã?
– Iarã, batãr* cã am aºteptat fiu.
– Nu-i bai, cã am io fii.
312 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
Pãcurãriþa n-o gândit l-aceie cã cum, în ce fel de tip zâce „cã am io
fiu”!
– Da, zâce împãratu, am ºi zâs cãtã-mpãrãteasa me când ne-am dus
aice, zâce, d-am vãzut fata, dântii am fost, n-am adus numa cinste. Numa,
iaca, amu, zâce, aducem ºi aur. Cã, zâce, pântru fete, zâce, trebuie sã
dãruim ºi noi.
Mulþãmeºte ºi pãcurãriþa ºi pãcurariu ºi-mpãratu ºi-mpãrãteasa sã
ieu ºi sã ca-mai-duc. Zâce pãcurariu:
– No, zâce, muiere, zâce, ce zâci? Atâta-i zâs cãtã mine cã dî ce dau
atâte uãi la-mpãratu. Cine þ-o vinit þâie sã-þ aducã aºe dar, zâce, aur la
casã? Numa-mpãratu!
– Da-i dirept, zâce,-i dirept. Da-mpãratu are aur, da’ noi n-avem numa
uãi.
– Nu-i bai, zâce, cã noi trãim cu uãile, cã noi mâncãm carne dã uaie,
mâncãm caº, mâncãm brânzã, mâncãm jintiþã ºi ce ne mai pasã, ce ne mai
treabã.
– Îi dirept, zâce.
Cu asta mai dãparte s-o iesta pãcurariu... dus pã inde o putu’ cu uãile
ºi o petrecut mai multe zâle, mai multe sãptãmâni, ani, pânã cã iarã s-o
nãscut lã pãcurari o fatã, a triile.
No, bugãt* ºi dãstul cã cân’ s-o nãscut a triile fatã, aºe pãr o avut cã
zâua strãluce ca auru pãru ºi noapte era ca arjintu. Ca cân’ sclujeºte Luna.
ªi pãcuraru ºi pacurãriþa sã mnira* pã fãtuþã. La faþã aºe era dã albã ca
spuma laptelui.
– E-ei-ei, zâce pãcurãriþa, nu-m bãnui* amu cã nu s-o nãscut fiu.
Batãr* tãt aceie am gândit cã dacã s-ar naºte on fiu, s-avem ºi în locu tãu
sã poatã merje cu uãile.
– Nu-i bai, zâce pãcuraru, or merje fetile! Cã nu-i greu lucru.
Aºe o ºi fost. S-o întâmplat cã, dac-or crescut fetile mai mari, dapu
or mãrs aºe pân lume tãtã, dâcât mai p-aproape ºi aºe c-or pãstorit ºi iele.
Ce mai micã era t㒠cu mã-sa acasã. Da aceie i-o fost mai dragã ºi la
tatã-so ºi la mã-sa.
O auzât împãratu cã s-o mai nãscut o fatã la pãcurar, zâce cãtã
împãrãteasa:
– Tu, zâce, împãrãrteasa me, d-apui tu, zâce, tu nu m-ai spus cã mai
ieste o fatã.
313
– D-apu, zâce, cã n-am mai auzât.
– Da, zâce, s-o mai nãscut la pãcurãriþ-o fatã. Haida sã merem s-o
videm.
Atunce duce zece auri* împãratu. Mere, când ajunge acolo cu ce o
dus, s-or bãgat în lontru. Strãlce-nlontru aºe, gânde cã Soarile strãluceºte.
C-aºe era pãru la fatã ca auru.
Zâce:
– Ce ieste aice dã strãluceºte aºe?
Zâce
– Nimica, nãlþate-mpãrate, ºi mã rog dã iertare, numa fata asta, zâce,
are-on pãr care-i ca auru, noapte strãluceºte ca Luna, ca arjintu.
Aºe împãratu cu drag o dat auru la fatã, pântru cã o vãzut cã aºe-i
cum o zâs pãcuraru ºi pãcurãriþa la pãr fata. Da’ când or mãrs acasã, zâce
împãratu cãtã împãrãteasã:
– Tu, zâce, fãtuþâle aºte, zâce, tãte tri îs mândre. Tu ai zâs ceva când
am vinit înapoi dî la fata dântiie, cã noi avem ficior. Apu ºi io zâc, amu
atunce am fost cu gându acela c㠄da, poate s-o ieie ºi ficioru nost”,
num-amu, dacã fata asta a trãi în lume, ca ie n-a mai fi ºi pã asta treabã
s-o ieie fecioru nost.
– D-apui, zâce, dac-or trãi ºi s-or învoi, poate fi aºe. Cu asta or mãrs
acasã, nimic mai dãparte, numa cu gându acolo cã cum poate fi o fatã aºe
frumoasã. Cu aºe pãr care doauã feþã sã arâte, doauã... minuni. O trecut
dân vreme ºi astãz ºi mâne, pãcuraru º-amu º-apoi duce dar la împãrat.
No, când îi odatã, picã beteagã* împãrãteasa. D-apu-i beteagã, d-apu-i
mai rãu, d-apu-i ºi mai rãu ºi dî l-o vreme moare. Aude pãcuraru cã la
curte împãratului îi jale mare, c-o murit împãrãteasa. Dãloc s-o luat ºi s-o
dus cu turma-ncolo, c-o ºtiut cã la privedi* trabã, la pomanã treabã carne.
O dus doauãzãci ºi cinci dã uãi. Le-o cinstit ºi cu asta iel s-o dus napoi,
servii or mãrs º-or spus la-mpãrat cã pãcurariu iarã o adus doauãzãci ºi
cinci dã uãi.
– Tare-i frumos!
No, e, da’ amu cu pãcurariu ºi împãratu aiesta n-o mai fost alt’ legãturã,
cã iel, dac-o rãmas sângur, iel num-atâta cã uãile s-or primit, da’ iel umbla
a vãdãsli*, împãratu, pân pãdure, ca ºi ºi-nainte d-ace, dâpã ce-o murit
muiere, uã* pânã n-o murit muiere. ªi, când umblând p-acolo cu uoaminii
314 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
lui, s-o gândit aºe: „Uitã, uitã, ce bucurie am io amu ca-mpãrat ºi-mpãrat
sângur nu poate fi, fãrã ajutor. Trabã ºi-mpãrãteasã!” ªi scrie carte la
Împãratu Roºu cã sã viie la iel, cã iel are o cerere.
No-apu Împãratu Roºu, fiincã n-or avut niciodatã scârbã laolaltã, dãloc
o poroncit la cociº* sã prindã* la hinteu º-o vinit cu-mpãrãteasa cu tãt.
Când o ajuns aice, s-o comãnãcit* nainte Împãratului Alb ca ºi ºi-nainte
la’ alt împãrat, care ar fi foastã... Da’ ºi Împãratu Albu s-o comãnãcit
nainte lui, ca ºi l-on uãrtac* bun ºi la o-mpãrat mai bãtrân. Zâce Împãratu
Roºu cãtã-mpãratu Albu:
– M-ai scris o carte, zâce, poºta u-am cãpãtat, numa nu ºtiu ce ai dã a
vorbi cu mine.
D-apui, zâce, nu altã nimica, numa, zâce, cumva la dumneta în þarã
nu ieste o femeie care ar fi pântru mine, cã io, zâce, dã cân’ m-o murit
muiere, nu am aºe zâuã bunã ca ºi pân’ acoale.
Zâce:
– Sã nu fiu, zâce, vãtãmat ºi sã nu fii vãtãmat, io am o femeie, zâce,
în þara me. Pont* soro-me. Ie*, zâce, îi singurã, îi la mine, zâce, cã i-o
murit bãrbatu ºi cu o fatã stã acolo la mine. ªi io gândesc cã ar fi potrivitã
pântru tine, înãlþate-mpãrate.
– D-apui, zâce, dacã gândeºti, atunce om fi ºi mai aproape, zâce º-om
fi neam* laolaltã. Om fi mai aproape cu bunãtãþurile ºi ce nu avem laolaltã,
nu avem, numa nici n-om ave, zâce, bai laolaltã, dacã io oi fi, zâce, ºogor*
cu dumneta.
Aºe cu asta n-o gândit Împãratu Albu cã iel ce pedicã a cãpãta pântru
fata lu’ sora împãratului Roºu. Împãratu Roºu o zâs cãtã Împãratu Albu:
– No, amu io-am fost la tine, tu vinã la mine, îi vide pã sora, îi vide
fata ºi dacã þ-o place, l-i ºi aduce.
Împãratu Albu o poroncit apoi, la câteva zâle, la cociº sã prindã, sã
margã sã vadã. O prins cociºu la hinteu patru cai, s-o suit împãratu ºi hai!
Când o ajuns acolo, la-mpãratu Roºu, pont sora împãratului Roºu îl aºtepta
cã... da o cãpãtat nainte rãspuns cã, iaca, vine-mpãratu Alb ºi ie l-o-aºteptat.
S-o comãnãcit nainte lu’-mpãratu Albu ºi l-o petrecut înlontru. ªi ca
l-ampãrat iarã º-acolo o fost primit tare frumos ºi când o fost la voarba
ceie cã iel dî ce-o mãrs, sora Împãratului Roºu o zâs:
– Da, am avut on-mpãrat bun, soþ bun, am avut, zâce, fatã cu iel.
Io aºe l-am biciulit* dã mai bine nu s-o putu’ biciuli, ºi aºe uominiie*
315
i-am dat. Da’ ºi iel mie m-o dat ºi aº aºtepta, zâce, cã aceie uominie
numa sã am nainte la-mpãratu Alb ce-am avut nainte lu’ bãrbatu mneu,
zâce ºi nainte la-mpãratu Roºu, la frate-mneu. Zâce – darã ugyan* ºi
fata aºe sã fie.
– Io, zâce, mã prind, zâce, cã cum te-o iubit femeie dumnetale, zâce,
a lu’nãlþatatu-mpãrat Alb, cum nu, numa io te-oi iubi tumn*-aºe ca pã
bãrbatu mneu. Darã ºi pruncu lu’-mpãrat Alb, aºe l-oi iubi ca pã fata me.
N-oi face dãosâbire.
– D-apu, zâce Împãratu Alb, nici io n-oi face dãosâbire. Dacã oi ºânþî*
c-aºe iubeºti pruncu mneu º-aºe m-i iubi, atunce la mine îi trãi bine.
Cu asta u-o ºi luat ºi u-o adus cu hinteuu ºi pã sora Împãratului Roºu,
darã, ºi pã fatã u-o adus cu iel. Nici nu s-o mânat nici tri-patru zâle, pã
când o ºi vinit Împãratu Roºu ºi or fãcut uspãþu*.
E, da’ pãcuraru o-auzât cã împãratu lui iarã s-o însurat, o dus pã
sama* uspãþului triizãci dã uãi iarã. Ca cân’ s-o nãscut fiu lu’-mpãrat.
ª-apu Împãratu Roºu o-ntrebat cã cine îi acela cu uãile acele multe, dã
vine.
– Pãcurariu tãu îi, zâce, înãlþate-mpãrate?
– Nu, zâce, nu-i a mneu. Acele îs a lui uãi, numa, zâce, uãile aste,
zâce, pãstoreºte, p-acolo pasc pã inde iele vreu, numa pã bucate nu. Io
i-am dat sclobozãnie, c-aiesta aºe uom îi cã-n þarã la mine nu mai am
aºe ca iel.
– Da? zâce.
ª-apui fac uspãþu, îº petrec acolo, dragu mneu, ca inde-i împãrãþâie,
nu ca inde-i sãrãcie. ªi trece uspãþu ºi-mpãratu Roºu sã ca-mai-duce.
Împãratu Alb rãmâne-nsurat darã, cu nevasta ºi fãtuþa ºi pruncuþii sã
jucau laolaltã ca doi fraþ. Da’ tãt nu i-o tinit* la împãrãteasa lu’ Împãratu
Albu c㠄cum dã acela aduce uãi ºi nici nu primeºte platã pântru iele.
T㒠trabã sã fie aci ceva!” O pãºte pã ie ce nu ºtiie. Odatã zâce cãtã
Împãratu Alb, zâce:
– Nãlþate-mpãrate, io m-am mãritat dâpã nãlþatu-mpãrat º-am adus
fata cu mine ºi io gândesc cã nãlþatu-mpãrat nu a fi contrã l-aceie cã, dacã
pruncii s-or afla laolaltã, cã pruncu lu’-nãlþatu-mpãrat sã ieie fata me ºi
fata me sã fie soþie lui.
Zâce-mpãratu:
– Ba nu! Fata ta a fi fata ta ºi a me. Ficioru mneu îi ficioru mneu ºi a
tãu. Numa io, zâce, dãmult i-am câºtigat* pântru iel fatã care s-o iele.
316 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
O-o-au, atunci i-o picat nasu-n jos, cã ii acasã s-or vorbit cu frate-so
c㠄iac-aºte ar fi bine”. D-apui ce? Cã nu s-o-ntâmplat aºe. Numa
s-o-ntâmplat aºe cã muierile au o minte mai sincerã ca uoaminii, nu cã-s
mai ocoºe*, numa aºe-i zicala: „Minte femeiascã mulje lapte dân stâlpu
cãputului* ºi strãcurã zãr, zâce, dân uºiorii uºii”.
No-apoi, o trecut zâle, da’ împãrãteasa t㒠sã gânde cã cum sã-mpedece
amu-aceie cã sã nu ieie ficioru lu’ împãratu pã fata pãcurariului. ª-amu
º-apoi sã prãbãle* ºi zâce:
– Înãlþate-mpãrate, zâce odatã împãrãteasa, io, zâce, cân’ m-am mãritat
dâpã tine, n-am gândit l-aºe ceva cã tu nu-i lãsa ficioru tãu sã ieie fata me.
Numa, zâce, cine a lua pã fata me?
– Nu-i bai, nu te-ntãrisa d-aceie, cã ieste ficiori dã grofi, dã nu ºtiu
ce...
Aºe, bugãt* ºi dãstul cã ie tãt nu o avut hodinã cu asta, dâcât o scris
carte* acolo la vrãjitoare care o fost în þara împãratului Roºu. Vrãjitoare
o vinit, da’ pont atunci o vinit când împãratu o fost la vânat, Împãratu
Alb. O dat bunã zuua.
– Bunã zuua!
– D-apu-i ce-i dã nou?
– D-apu, dragã, zâce, ºtiu dã dumneta, zâce, cã ieºti o vrãjitoare,
zâce, care mãriþ ºi-nsori. Numa iaca cum stã treaba. Io m-am mãritat
dâpã-mpãratu Albu cu nãdeje ceie ºi cu gându-acela cã ficioru lui a lua pã
fata me ºi fata me a fi-mpãrãteasã-n urma me. Darã iaca cum stã treaba:
Împãratu Alb, nainte dã asta – cã când nu l-am întrebat, nici nu-m spune
– º-o îndãnumit o fatã dã pãcurar care sã-i fiie norã. ªi asta uarecumva nu
vine bine afarã! Io am vinit ca mamã la ficior, da’ nu ca mamã, numa ca
mãºtihoaie*, zâce, c-aºe l-am pãzât pânã-n zâua dã astãz ca ºi cum a
mneu ar fi foastã*. ªi iaca asta stã-ntrã noi, cã dacã ai pute face sã ieie
ficioru-mpãratului pã fata me.
Zâce vrãjitoare:
– Tãte le poci face, numa ceie cã dã zãbleac* tânãr sã... nu mã prind*.
– H-apu cã, ce sã poate darã* face?
– Aceie, zâce, poci face cã pã-mpãratu tãu sã-l duc la moarte. Darã,
zâce, ie uiti-te, astãz nu, mâne dacã... Cân’ vine acasã?
Zâce:
– Pã sarã.
317
– No-apu mâne ai grije! Când a vini acasã pã sarã, atunce tu zî cãtã
iel cã sã-º înºtimbe* chimeºile dâpã iel, cã mie-m treabã chimeºile care îs
pã iel lutoasã*. ªi îi dã chimeºi tistaºe* pã iel ºi io cu chimeºile care
o-asudat iel co-acele poci face sã moarã. ªi dacã iel a muri, atunci tu-i fi
stãpânitoare pãstã-mpãrãþâie. Altã nu poci face.
– Bine.
Când îi sarã, vine împãratu acasã, vrãjitoare nu s-o arâtat la-mpãrat.
Numa, când o vinit acasã-mpãratu, dãloc cu aceie º-o-apucat împãrãteasa:
– O, zâce, mult ai ºezut ºi pont, zâce, am vorbit cu sclujnicile cã
treabã sã spele hãinurile ºi treabã sã te-nºtimbi, zâce, dã chimeºi.
– Bine, zâce, mã-nºtimb.
S-o-nºtimbat, s-o spãlat, s-o-nºtimbat dã chimeºi ºi cele lutoasã le-o
sufulcat laolaltã împãrãteasa ºi le-o pus. Când o fost în ceie zî, o mãrs
împãratu iarã cu oaste lui, cu ce o mãrs, la vânat. Iasta, vrãjitoare, o rãmas
cu-mpãrãteasa.
– No, zâce, adã chimeºile-n coace! Ai zâce, o casã-ntunecatã?
– Am.
– No-apui, zâce, acolo vreu sã mãrg.
Cã ce-o fãcut, ce n-o fãcut º-o fãcut treaba ii, numa când o fost pont
la mneazãzã sã mnezeze, acolo-n pãdure-º frijeu clisã când ierau la vânat.
ªi-n zâua ceie s-or gãtat d-aºe ceva. Nu or putu’ sã frigã clisã, cã iaca ce
o vãzut împãratu, ce n-o mai vãzut nime*: on cerb alb, da’ alb, ºi gânde
cã îi mai mare ca tãþ cerbii.
– Mã, zâce, uitaþî-vã, zâce, aºe, zâce, amu nu putem mânca! Aºe cerb
n-am mai vãzut. Haidam dâpã iel.
Cerbu tãt aºe fuje cã tãt mai iesta... mai dã dãparte sã fie dã uoamini
ca dã-mpãrat, sã fere sã nu-l puºte. Fuje-mpãratu, ce-o fujit ciie,
fuje-mpãratu ºi mai tare dâpã cerb sã-l ajungã sã-l poatã puºca. Cerbu
mai pân zmidari*, mai pã ice, mai pã colo, pânã... atâta o fujit împãratu,
tãt o asudat, ºi s-o terdut* cerbu.
Persze*, cã ceie lucra d-acolo dî la curte. Ie l-o iesta... cã ce sã facã
cerbu, cum sã facã. Ei, d-ap-amu aºe io fost dã sete la împãrat ºi asudat,
s-o dus la on izvor dî la deal ºi o bãut apã rece ºi º-o opãrit plãmânile. Nu
i-o trebuit altã! Când o vinit sara, o vinit înfocat* ºi vai º-amar dã iel!
D-apu aºe l-o ºi primit ca beteag împãrãteasa.
318 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
Zâce:
– Ce-i? Ieºti beteag?
– Beteag, da! zâce. Tare.
– D-apu cum? Ce-ai pãþât?
Nu ºtiu..., zâce. Iaca, cam la mneazãz, am vãzut on cerb, zâce, alb,
care n-am mai vãzut. Nici oamenii mnei! Or zâs cã ii aºe cerb n-or vãzut.
ªi atâta-m fujit pânã tã’-tã’-tãt am asudat, ºi m-am dus la izvor º-am bãut
apã rece ºi nu ºtiu ce-i cu mine, cã tã’-tã’-tãt ard ca focu.
– H-apui, zâce, haida, t-i culca.
ªi pânã-i lume* n-o mai mãrs la vãdãslit. Vrãjitoare s-o ca-mai-dus!
N-o mai fãcut altã nimic. Ie num-atâta! No-apu o gândit împãrãteasa „ªi
dac-a muri, bine-a fi, cã barem m-oi mãrita fata dâpã ficioru lui”.
E, da’ când o auzât c-o murit împãratu, c-o murit, pãcurariu iar-o dus
uãi pã sama împãratului. ªi sãrvii împãratului dãloc or mãrs º-or spus
la-mpãrãteasã cum cã, iaca, o vinit pãcurariu º-o adus uãi.
– No, zâce, mereþ iute ºi-l opriþ, cã vreu sã vorbãsc cu iel!
Îl opreºte pã pãcurar:
– Stai în loc, zâce, vine împãrãteasa. Uãile le-ai anumãrat afarã câte
le leºi, numa, zâce, vre împãrãteasa sã vorbeascã.
Mere-mpãrãteasa, da’ pãcuraru s-apleacã nainte ii ºi-i dã bineþe. Zâce:
– Aici ascultã, omule, pãcurariu, dã astãz nainte, la curte asta sã nu
mai aduci uãi! Aste ce le-ai adus le primãsc pântru împãratu, cã þ-o fost
uom bun ºi þ-o fost, zâce, uãrtac*, da’ d-aci încolo aice nu mai ai sã pãºeºti
nici aproape dã curte! Te du cu uãile pã inde te-o sclobozât împãratu,
pânã trãieºti ai loc. Când îi muri, o fi ceva!
Ei, pãcurariu nãcãjit, amãrât: „Uitã, uitã, d-apu cum s-o-ntºimbat*
aºe treaba?” Nu º-o-adus iel aminte cã dâr ce, numa nu-i nimic. S-o dus,
spune la pãcurãriþã:
– No-apu am gãtat, zâce, cã, iaca, împãrãteasa m-o spus sã nu duc
cinste, cã are ie dãstul. Oi vide io, zâce, c-amu, zâce, o murit împãratu, cã
cine i-a câºtiga*, cine i-a vãdãsli ii atâta carne? Cã ºi pânã când o fost
împãratu tânãr ºi am dus ºi o primit... i-o prins bine, le-o primit. ª-amu ie
nu vre sã primascã.
– Dã-i pace, zâce pãcurãriþã! Treaba ii, zâce, dacã aºe-o zâs, nu-i mai
mere, nu-i mai duce.
319
No-apu aºe-o ºi fost, n-o mai dus. O trecut dân zâle mai multe bune,
la împãrãþâie nu petrec rãu, numa t㒠bine. Numa, când odatã, iaca, fetile
pãcurariului zâce cãtã mã-sa:
– Mamã, noi ce ne-am vorbit laolaltã trei surori sã merem la pãdure
dâpã mure.
Zâce... stã aºe-ncremenitã pãcurãriþa:
– Mamii, zâce, tãte tri vreþ sã merjeþ?
– Da.
– Nu mereþ, mamii, cã tare rãu m-am visat astã-noapte!
– No, mamã, cum? Pãcurariu iera acoale, sã uita.
– D-apu, zâce, aºe m-am visat cã tri pãsãri mari azburau pã d-asupra
voastã, acol’ afarã. Voi tãte tri stãteþ în rând ºi pãsãrile s-or scoborât în jos
ºi v-o acãþat* dã caieru capului, dã pãr, ºi v-o arãdicat* pânã dân sus dã
nor. ªi când aþ fost cãtã* cer, nu v-am mai vãzut. Io-m aduc aminte, zâce,
cã-n pãdure ieste multe animale blãstãmate*: ieste lupi, ieste urs, ieste
leu, ieste balaur! Câte-s pã lume dã tãte ºi numa mã tem, zâce, cã bãlauru-i
mai blãstãmat: dã viu îl ie pã uom în gurã ºi-l duce pân’ la... ctiar* la
poarta lui ºi îl bagã º-acolo-l mâncã. ªi m-aº bãnui* dâpã fieºtecare.
Zâce pãcurariu dã colo:
– Mamã, lasã fetile sã margã. Acele dacã o fi aºe cum tu te-ai visat,
nu-i rãu.
– No, dã inde ºtii tu?
– Apu Dumnezo le-a lua la iel, o zâs pãcurariu.
No-apu sã ieu* fetele-n ceie zî º-or mãrs. ª-or luat vasã la iele, pã
rãcoare soarelui s-or dus, ºi haida la pãdure º-or strâns mure.
Ce s-audã fetile? O ceatã mare, tropot, gânde cã nu ºtiu câte cãtane*
vin. Sã uitã fata ce mai mare-nlãturi, vede cã tri cãlãreþ vine cu tri cai:
unu sur, unu negru, unu roºu.
– Ie uitaþî-vã, surori, zâce, poate cã asta-i visu mamii. Numa, zâce,
d-aº fi io soþâie la cela cu cal sur, i-aº face o pâne. Dacã ar mânca dân ie
– îi mândru ºi-i voinic –, numa ºi mai fainã ºi mai voinic ar fi!
Zâce ceielaltã, a doauãle zâce:
– Da. Tu þ-ai ales p-acela, io, zâce, l-am ales pã cel cu cal negru.
Dacã io i-aº fi soþâie l-acela, sã mã ieie dã femeie, ah, zâce, i-aº toarce
cânepã, i-aº þese pânzã, i-aº face o chimeºe, zâce, îmbrãcând-o chimeºe,
ar trece pân apã, nu s-ar uda, ar trece pân foc, nu s-ar vãtãma; aºe voinic
ar fi dã ºi cu zmeii s-ar pute lupta!
320 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
Asta-auzeu ficiorii º-or încetat cu mãrsu cailor tãt mai mereu*.
Zâce ce mai micã:
– Da, surori, voi v-aþ ales º-aþ dãruit cã ce dar aþ da la ficiorii aciie, la
tânãrii aciie, numa io, zâce, dacã pã mine m-ar lua dã femeie ficioru dâpã
calu cel roºu, i-aº naºte doi fii d-a jemine*, cu pãr dã aur ºi cu steauã-n
frunte!
Atunce ficoru dã-mpãrat o-ncordat frâuu º-o tras cãtã fete. Când o
ajuns acoale:
– Binecuvântat fie fãgãdaºu* vost, binecuvântate sã fiþ! U-o prins dã
mânã pã fata ce tânãrã ºi u-o arâdicat cu cantã*-i cu tãt, cu vas cu tãt, cu
murile pã cal.
În urma lui, rând pã rând, ºi ciie doi. Nu s-or mai dus la vânat, cã la
vânat s-or andãluit*, ce s-or întors napoi ºi haida tã horind* ºi fluierând.
No bine, s-or dus la curte. Când o fost dupã-mneazãza, pãcurãriþa
aºtepta fetile. E-ei-ei, d-apu cã nu mai vin fetile! Pãcurariu iera dus.
D-apui sã nãcãjeºte, d-apu ºi plânje ºi sã tânguie – noi zâcem cã sã
cântã. ªi vine pãcurariu ºi aude mai dã dãparte cã plânje pãcurãriþa ºi
sã tânguie, sã cântã.
– D-apui ce-i, femeie? zâce pãcuraru.
O-ha, dã-m pace, m-am terdut* fetile mele! zâce. Acele la care ca la
Soare mã uitam. ª-am zâs sã nu margã ºi iaca, zâce, amu cine ºti ce le-o
mâncat.
Pãcurariu º-o adus aminte:
– Mãi muiere, zâce, nu plânje, nu te cânta dâpã iele, cã poate cã
iele-s în bun loc. Lasã cã, zâce, bag turma ºi mã duc io, zâce, sã vãd dã
iele.
Sã duce pân’ acolo cãtã curte-mpãratului, vede servii –
sclujii-mpãratului, c-aºe zâcem noi – cã mere, d-apu cum? N-aduce uãi.
Mere nainte lui, dã bunã zuua pãcurariu, ºi ii dau bunã zuua.
– No-apu, zâce, fãrã dã uãi ai vinit?
– Da, zâce, c-am cãpãtat poruncã dî la-mpãrãteasa sã nu mai aduc
uãi la curte-mpãratului. ª-ap-amu am vinit sã vãd...
– Aici îs fetile dumnetale, tãte tri.
– Da?
– Da.
Haida pãcurariu napoi. Hai dâpã uãi ºi duce uãlie, pântru tãtã fata
câte zece uãi. Trizãci.
321
Ficioru dã-mpãrat, darã împãratu tânãru – c-amu iel o fost împãrat –
o ieºit afarã. Pã când o ieºit, pãcurariu o fost dus. No-apu-º bãnuie cã n-o
putut sã vorbascã. Ce º-o bãnuit iel cã n-o putut vorbi, º-o bãnuit mai rãu
mãºtihoaie-sa cã n-o luat pã fata ii. ªi o bãntãle* cã cum s-or însurat...,
cã barem on tânãr d-aciie d-ângã-mpãrat sã fi luat pã fata ii. La ciie nici în
gând nu le-o fost.
Eh, h-apui dac-o fost carne, or fãcut ºi uspãþ* aºe dã numa! Tri zâle o
þânut uspãþu ºi tri nopþ. Dâpã uspãþ, la tri zâle, zâce fata ce mai bãtrânã:
– Am, zâce cãtã uominii, am sã îþ împlinesc ceie ce þ-am fãgãdit*.
Uare are împãratu grâu?
– D-apu cum n-ave, zâce, împãratu. Ce vrei?
– D-apu, zâce, sã macin ºi sã fac pâne care u-am fãgãdit*!
Mere ficioru, darã uomu ii, la împãrat. Zâce:
– Înãlþate-mpãrate, zâce, iaca, femeie me vre sã facã pâne ce u-o
fãgãdit ºi zâce cã ii i-ar trebui grâu.
– Ie du-te, team*-o aice! Mere º-o teamã.
– No, haida, zâce, nainte-mpãratului.
Mere-nainte-mpãratului, zâce:
– Ce ai cerut? Grâu?
– Da.
– Apu cã am io fãrinã*.
– Înãlþate-mpãrate, fã bine ºi iartã, io, zâce, dî la Dumnezãu am cerut
putere ceie cã sã-m deie cã io sã fac pâne, da’ io sã macin ºi grâu cu
râºniþa, zâce, cum am sucuit* noi.
– D-apu, zâce, dac-aºe-i, ieste cine râºni.
– Nu! Io cu mâna me!
– D-apu atunce, zâce, barem, zâce, atâta, zâce, cã sã-þ ducã, zâce, la
râºniþã grâuu ºi...
O ºi mãrs on sclugã, o dus grâuu. O vicã* dã grâu o cerut sã-i deie,
sã-i puie acoale. No-apu fata c-o mânã mâna râºniþa, ºi cu una pune. Da’
aºe presãra în râºniþã ca când sare ai pune-n mâncare, ca fãrina sã fie
fainã*!
Când o fost vica ce dã grâu gata – biztos* c-o avut dã lucru pânã l-o
mãcinat! –, o cerut dî la socãciþã, dî la sclujnicã, sâtã. I-o dat o sâtã, i-o
dat a doaua, i-o dat a triie, pã cum o cerut sâtã, aºe i-o dat. Cu una o
mãcinat tãrâþa afarã, cu una o mãcinat derþâle* afarã, ºi cu una mana
322 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
fãrinii u-o... Tehát*, aceie o fost mai fainã! Dânt-aceie o fãcut pitã. Tehát,
când o mâncat soþu ii dân pita aceie, pã obraz sã vide – ca ºi când uomu
minþeºte ºi t㒠faþa þâpã* (râde) –, dãloc ºi-mpãratu o zâs:
– Mã, zâce, da, zâce, aºe-i pita cum o zâs fata, muiere ta! Dã-m ºi
mie sã mânc!
Zâce celalalt:
– D-apu ºi io-aº mânca, dacã iesta...
Aºe tãþ tri or mâncat ºi tãþ tri or fost mai frumoºi ca ºi pân’ acoale. Ba
ºi pân’ acoale or fost dãstul dã frumoºi.
No-ap-amu la asta i-o pãrut bine cã ii i s-o zgodit*, ie º-o-mplinit
treaba. Zâce, la ºapte zâle, ciielaltã, a doauãle:
– Eu, zâce, am aºteptat pânã când tu ai gãtat cu fãcutu lucrului tãu,
num-amu io m-apuc.
Aºe aceie o cerut dî la-mpãratu cânepã. O zâs împãratu cã ieste cânepã,
da’ gata.
– Nu aºe! Numa n-ai sãmãnatã?
– Ba.
– No-apu îm dã on tãietor, cã io sã tai cânepã ºi io sã o moi cânepã,
cum îi data* sã sã moaie ºi io sã fac tãt lucru cum îi data.
– Apui, zâce, cum? zâce. Am io sclujnicã, am io, zâce, cine sã facã.
Numa dã poruncã, ºi tu, zâce,-i face pânza.
– Nu, zâce, tãte io vreu.
No-apu-i dã on tãietor ºi mere fata la – îi arâtã inde-i cânep㠖 ºi taie
on codrat*. Hãi, apui, taie ºi taie, ºi când îi gata codratu, strânje cânepã, o
leagã ºi o duce º-o moaie. (Uarecândva aºe sã moie cânepa dã verde.)
Doauãzãci ºi unã dã zâle u-o þânut în apã învãlitã* cu zmorcilã. La
doauãzãci ºi una dã zâle o fost coaptã cânepã su’ tinã*. U-o scos afarã,
u-o spãlat, u-o pus ºi u-o uscat. Dâpã ce s-o uscat, u-o meliþat, dâpã ce
u-o meliþat, u-o tras pã grebãnã, u-o teptãnat*, u-o periet º-apoi o tras
firile afarã, º-o fãcut caier ºi u-o pus în furcã º-o tors. Când o gãtat dã tors
tãtã, atunce ie s-o pus ºi o spãlat tortu, ºi dâpã ce l-o spãlat, l-o uscat, l-o
dãpãnat, o apucat ºi tors... o þãsut, oi zâce! O-nvãlit* rãzboiu. No, când o
fost gata, cum am spus, tãte, atunce o-nvãlit pânza, o apucat ºi... o fost
gata pânza, u-o albit. Cum s-albe pânza? O moieu în apã, o-ntindeu pã
þelinã* ºi sã usca, ºi iar-o moie, º-aºe s-albe ca ãlje.
323
O trecut dân vreme pã când o fost gata albitã, s-o pus º-o curuit*
chimeºe. Chimeºe aºe u-o curuit dâpã cum o spus. Când o fost gata
chimeºe, o zâs cãtã bãrbatu ii:
– No, zâce, drag soþul mneu, ie chimeºe pã tine º-o prãbãli*. Treci
pân apã, treci pân foc! Dacã s-a uda chimeºe ºi t-i uda, ia, aci m-i capu,
dacã t-i arde pân foc, aci m-i capu! Ai sã mã omori.
Îmbracã cela chimeºe, trece pân apã, nu sã udã! Trece pân foc, nu sã
vatãmã! D-aºe sã sânþeºte dã tare, dã ºi cu zmeii s-ar fi prins pã loptã*! O
ºi vãzut ºi ficioru dã-mpãrat.
– No, zâce ficioru-dã-mpãrat, am, zâce, on sclugã cu care pot sã mãrg
în lume mare, zâce, dã nime* nu mã mai tem.
Aºe darã o vinit rându pã ce mai tânãrã. Dã ºapte uãri ºapte zâle... o
zâs cãtã-mpãrat ie:
– Drag soþu mneu, dã ºapte uãri ºapte zâle o trecut dã cân’ sîntem
laolaltã. S-o scoborât daru lu’ Dumnezãu pãstã mine ºi dân ceasu aiesta,
zâce, io am sã dau, sã-þ nasc fiii care þ-am fãgãdit: cu pãr dã aur ºi cu
steauã-n frunte.
Împãratu, dã bucurie, s-o dus º-o spus la toatã curte cum cã sã... îº
facã tãt însu lucru lui cum º-o fãcut pân-acoale:
– Mereþ la vãdãslit, care aþ umblat cu mine la vãdãslit, mereþ încãtrãu
îþ mere, cã io, dân ceasu aiesta, nu mai ies dân curte, d-îngã muiere me,
pânã nu º-a naºte fiii ce m-o fãgãdit.
O-auzât împãrãteasa. ªi mai supãratã ºi mai ciudoasã, nu ºtie ce sã sã
facã sã împedice. D-apu nu poate, cã ceie i-o spus cã nu sã atinde dã
suflet tânãr, dã bãtrân sã poate. „Eh, no-ap-amu cum a fi cum a fi? Amu
d-asta nu sã poate atinde, cã-i t㒠lângã ie-mpãratu!” Scrie o carte la frate-so
sã-l teme pã-mpãratu Albu, iaca dâr ce – o scris ie tãte cã ce vre sã facã.
Persze* cã-mpãratu Roºu, la frate-so, i-o pãrut rãu ºi lui cã n-o luat pã
fata lu’ soro-sa ficioru lu’-mpãratu Alb. „No, o gândit, bine. Îl împiedic!”
Aºe i-o trimãs carte la-mpãrat Alb Împãratu Roºu, cã dãloc*, din moment
când a cãpãta carte, sã s-andãluie sã margã la iel, cã are o treabã mare. ªi
dacã iel nu ascultã, iel o gãtat cu ce ce-o fost pân’ acoale: „Cu tatã-to am
trãit bine, ºi cu tine n-am sã trãiesc rãu, numa dacã nu vii sã vorbim
laolaltã ceie ce-avem sã vorbim, io andãlui bãtaie asupra ta!” Persze, cã
iera mulþ uoamini acolo, cu mul’ mai mult ca la Împãratu Albu, s-o-nfiorat.
324 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
Când u-o cãpãtat carte ºi u-o citit, dãloc s-o tulburat, o sãrit în picioare,
„n-am avut nimica, nici tata mneu n-o avut cu Împãratu Roºu nimica,
º-amu trebuie sã lãs nevasta aci!”
– Nu-i bai, zâce împãrãteasa, c-aci-oi fi io lângã ie, oi griji io dã ie,
ca ºi cum ai grijit pân’ amu.
Iel nu º-o adus aminte... Da, s-o bizuit cã mãºtihoaie-sa a griji dã ie.
ªi sã duce iel. Când o ajuns acolo, la-mpãratu Roºu – Împãratu Roºu s-o
fost gãtatã amu ca sã baje fricã-n iel, c-amu iel sã gatã* dã bãtaie.
– Ce-i dã nou?
– Aceie-i dã nou, zâce, cã io am auzât, nu ºtiu dirept-îi, cã pãcurariu
tãu umblã pãstã apã. Umblã º-adapã uãile la apã ºi umblã ºi pãstã apã ºi la
mine-n þarã.
– Asta nu-i cu putinþã, zâce, cã io l-am vãzut când vine pânã la mine
la curte cu uãile...
– Aºe darã, dacã-i minciunã, fie minciunã, dã astãz nainte, iarã tãt
aºe om trãi cum am trãit cu tatã-to ºi cu tine.
ª-apu º-o luat rãmas bun dî la-mpãratu Roºu ºi haida cãtã casã. Ce
s-o sâlit* când o mãrs ºi mai tare s-o sâlit când o vinit cã sã afle iel acasã
femeie lui, darã, cã sã fie lângã ie când a naºte. ªi pont când iel s-o-ntors
napoi, ie atunce o nãscut ºi pruncii aceie i-o luat iute mãºtihoaie* ºi o pus
doi cãþãi lângã ie. Pã cân’ s-o trezât ie, pruncii i-o fost îngropatã în pãmânt,
mãºtihoaie, la capãtu curþî, pã dâr* fereastã, o fãcut o groapã ºi vii i-o
bãgat acolo ºi i-o-ngropat, da’ iute, iute, sã nu ºtie nime nimic.
Ei, când o vinit, ie stãte, ºi iel s-o bãgat pã cãput* la curte, dãloc or
spus fata lu’ mãºtihoaie-sa:
– No, zâce, nevasta ta ce ce-o zâs cã a naºte doi fii, o nãscut doi cãþãi.
– Iel atunci s-o tulburat. Ce s-o tulburat tare când o trãbuit sã margã
acolo, sã o lese acoale, atunci s-o tulburat ºi mai tare, cã cum o nãscut doi
cãþãi? S-o dus înlontru:
– Ce-i?
– D-apu, zâce mãºtihoaie*-sa, ia, uiti-te, zâce, doi cãþãlaºi mândri.
– Cum sã poate asta? zâce, o strigat, batãr* n-o fost aºe rãutãcios,
num-atunce dã mânios o strigat pã muiere lui.
– Nu ºtiu.
– D-apu, zâce, nici câne înt-apropiere, zâce, sã te mniri* pã ii?
325
Zâce-mpãrãteasa:
– ªi io pã asta mã mnir – mãºtihoaie lui –, cã nici câne n-o fost în
apropiere sã sã mnire. Cã dã când, zâce, tu te-ai dus, io t㒠lângã ie am
stat! ªi tu t㒠lângã ie-i stat zî-noapte.
– Nu-i nimica, zâce. Cãþãii aieºte dumneta îi du ºi-i arâdicã, zâce,
p-amândoi. Nu-i omorî, cã ie i-o nãscut. Da’ pã ie, zâce, are sã viie
sclujii s-o dãzbrece dân hanele ce îi ºi s-o þâpe, zâce, acolo inde-i mai
spurcat* lucru.
Înde u-or pus pã deapta* nevastã? Acolo la gãini, la reþe. Nu u-o
omorât dâr aceie, cã... tãt o fost iesta... cã cum s-o putut întâmpla cã
ie cãþãi sã...
No, ºi apoi u-o luat pã fata mãºtihoaie-sa dã muiere. O-o-ou!
D-ap-atunce o fost apoi nuntã. C-atunce darã ii – iele darã, aºe-oi zâce –
º-or fãcut voie.
No-apu nu-i nimica. Trece o zî, trece doauã, când îi la ºapte zâle, iese
doi pomi d-acolo dã inde o-ngropat pruncii. Vede cã ies doi pomi, da’
mândri doi pomi, asemene* creºteu. Pomii atâta creºteu înt-o zî cât alþî
pomi înt-on an! Atâta creºteu noapte, cât creºte zâua. Dar dimneaþa cân’
crepa zorile, iese Luceafãru dã dimineaþã, crepau zorile, vine vreme dã sã
stânjeu stelile, sã stânjeu... iese Soarile, înt-atâta vreme cât în tri ani creºte
alþî pomi, atâta creºteu ii în vreme ceie! Tãtã curte sã mnira, cã pã ce
creºteu, t㒠mai mândri ierau, t㒠mai mândri ºi-nt-on tip* dã tufoºi, ºi-nt-on
tip dã nalþ. Zâce împãratu cãtã-mpãrãteasã:
– Tu, zâce, aºe doi pomi n-am vãzut. Nici nu mai ieste-n lume asta.
Uiti-te, zâce, pã ce bãtrânesc pomii, pã ce mai mândre frunzã fac.
E, numa când or ajuns pomii aºe dã mari º-aºe dã tufoºi dã or ajuns la
fereastã crenjile, dân data ceie împãratu n-o mai avut noapte stare.
Acarcum* sã-nvârte, cum sã suce*, nu sã pute uita* a durmi, cã frunzâle
zuruieu ºi gânde cã vorbãsc ceva, numa nu-nþãleje cã ce vorbeºte. O vãzut
împãrãteasa, tânãra, cum cã uomu ii, darã împãratu, aºe coatã* la faþã ca
uomu zdrobit. Zâce:
– Cum ai durmit astã-noapte?
– Nu bine. Io nu ºtiu, zâce, aºe zuruieu fereºtile, zâce, sã frecau crenjile
dã fereºti, zâce, bãsamã*-o bãtut vânt mare. Amu dã cãtã-n zuuã*, zâce,
dân ce o iesta... s-or stâns stelile dâpã cer, pân-o ieºit Soarile, înt-atâta
vreme am durmit. ªi-nainte d-ace nimic!
326 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
Aºe ºi în noapte urmãtoare, iarã sã culcã iel ºi sã culcã ie. Ie durme
aºe ca moartã, ie nimic n-auze. Iel iarã n-o putut. Tatã noapte sã suce,
sã-nvârte, nu pute. Când îi dâmneaþa, iarã-l întreabã:
– Iarã tumna* aºe ca astã-noapte. Nu poci durmi, ºi nu ºtiu, zâce, ºi
zâua nu sã clãteºte nici frunzã, nici creangã, numa noapte.
Ce face-mpãrãteasa tânãr㠖 iel mere zâua p-acol’ pî la pãdure cu
vânãtorii lui ºi vânau –, mere la mã-sa împãrãteasa tânãrã, zâce:
– Nu ºtiu, uomu aiesta, împãratu aiesta a mneu, n-are hodinã noapte,
iaca ce zâce. ªi io aºe dorm dã hodinitã*.
– D-apu, zâce, ºtii ce, mamii, zî cãtã iel sã-i taie afarã. Vine iel acasã
sarã ºi zâce:
– ªtii ce am gândit io?
– Ce?
– Sã tai tu pomii aieºte afarã, zâce.
– Amu asta nu mai fac! zâce. Io, zâce, cã când îs acasã, nu mãrg la
vânat, îm pun scauãnu acolo, aºe hodinã am întrã ii cã, zâce, nici muscã
nu sã pune pã mine!
– H-apui, zâce, cum gândeºti, numa dâc⒠sã nu ai tu hodinã, mai
bine-i taie afarã.
– Nu.
Aºe când îi în ceie zî, iarã face iel proba ceie, cã darã cum s-a hodini
dac-a ºide... – îº pune scauãn – ºi zâce cãtã ie:
– Haida ºi-þ pune ºi tu scauãn aice întrã pomii aieºte doi, su’ umbra
lor.
Mere ºi ie ºi cu scopu acela cã iel s-o lãudat cã tare bunã hodinã are.
Ei, dapu ie n-o mai avut hodinã, gânde cã pã spini ºede.
– Ah, zâce, io nu mã aflu* aºe bine su’ ii. Mã scol io, zâce. Dacã vrei,
zâce, tu mai ºez, da’ io nu ºed.
Iel ºede pânã sarã. Când îi sarã, darã, pã vreme cinii, o mâncat ºi iel.
În tãtã zî d-acoale-n colo, numa noapte n-ave pace. Zâce dî l-o vreme:
– T㒠nu te-ai urât* dã iesta... Amu, zâce, dã când te tinzuieºti* aºe cã
nu poþ durmi, amu barem crenjile sã le tai, sã n-ajungã la fereºti.
Nu, zâce, nu tai io nici-o creangã. Mai aºtept o noapte ºi dacã o fi,
zâce, tãt aºe, atunce-oi ºti io ce face.
Aºe o fost. ªi-n noapte viitoare, ca-n nopþâle dântii ºi nainte, iar’ o
zuruit ºi nu poate durmi. Când îi dâmneaþa, c-o-aceie sã scoalã...
327
– No-amu, zâce, ºtii ce? zâce. Ne gândim ce sã facem, zâce, dacã-i
tãiem afarã. Barem atâta sã facem cã sã facem dân fiestecare pom on pat.
Unu pântru tine, unu pântru mine. Bine?
– Bine! zâce ie. Nici ie n-o gândit la nu ºtiu ce. No-apu dãloc o temat
maistor* acolo, împãratu º-o dat poruncã sã-i scoatã afarã pomii ºi sã-i
curãþascã dã crenji ºi sã-i taie scânduri, ºi dân scânduri sã facã paturi.
Numa nici dânt-aiesta o scândurã uã on dãrab* sã nu fie-n celalalt, nici
dânt-acela înt-aiesta.
– Aiesta, zâce, care-i la dreapta a fi a mneu pat, ºi care-i la stânga a fi
lu’ împãrãteasa pat.
Dãloc s-or apucat. Mai întâie dã pomu-ntii. L-or scos afarã, l-or ºi
dus, l-or curãþit dã crenji, l-or dus ºi l-or fãcut scânduri ºi l-o fãcut patu.
ªi când o fost gata aiesta, apoi s-or apucat dã celalalt!
Sã nu sã învãluie* o scândurã uã on fir dã iesta... Mai dãmult, cu cuie
dã lemn fãceu paturile. (ªi io-am avut aºe pat.)
No, bugãt ºi dãstul cã îs paturile gata, le bagã acolo-n soba* lui... în
soba lor ºi pune paturile care-or fost afarã, ºi iel sã culcã-n patu lui sarã,
ie sã culcã-nt-a ii. He-ei, d-ap-aºe sã hodineºte ca ºi cum sã hodine su’
umbra pomilor. Pã iel nu-l atinde nimica, nicii purece, nicii iasta, nicii
ceie, nici n-auze nimic. Da’ ie nu pute durmi nicicum, împãrãteasa. Dî l-o
vreme, când o fost cãtã mneazãnoapte, zâce patu – scârþâind paturile, da’
iel nu lua samã, numa ie –, zâce patu dã su’ ie:
– Frate-mneu, nu þ-î greu?
– Nu, zâce, cã pã mine doarme tata mneu. Zâce celalalt:
– Da’ þâie þ-î greu?
– Mie m-i greu. Pã mine doarme on suflet rãu.
Când o auzât ie asta, s-o-ntristat. În ceie zî dâmneaþa o mãrs la mã-sa:
– Mamã, zâce, io i-am crezut la omu mneu ce m-o spus, cã n-are
hodinã, pânã când, zâce, ferestarii, zâce, zuruieu. Numa, zâce, iaca ce...
– Eh, mamii, te-ai visat tu!
– Mamã, zâce, nu ºtiu. Numa io aºe ºtiu cã nu m-am visat, numa iaca
cum!
– Te-ai visat tu, mamii!
Nicii-mpãrãteasa n-o gândit la aºe ceva. Când o fost sarã... darã zâua
o mãrs împãratu la vânat, o vinit sarã, or cinat, s-or culcat, iar-o durmit
328 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
împãratu ca mort. Da’ ie nu pute nicicum sã sã uite... Ugyan aºe ca în
noapte dântiie! Or apucat paturile d-or scârþâit, º-o-apucat patu dã su’ ie
º-o-ntrebat cela pat:
– Frate-mneu, greu þ-î?
– Ba nu m-i greu. Mie aºe m-i dã uºor ca-n noapte dântiie, zâce, cã
doarme tata mneu. D-apu þâie?
Zâce cela pat:
– Mie m-i greu, cã pã mine tãt’ acela doarme care o durmit, zâce, on
suflet rãu.
I-o auzât. Când o fost dâmneaþa, zâce cãtã-mpãrat:
– Mã, zâce, înãlþate-mpãrate, tu ai durmit. Numa io, zâce, nu ºtiu dî
ce, n-am avut hodinã.
– D-apu, zâce, sã vujeºte* aceie! zâce iel.
Da’ când o zâs ie cã n-o-avut hodinã, iel dãloc cu gându acolo: „Hei,
d-apu nici io n-am avut hodinã pânã când or frecat frunzâle la fereºti.”
Da’ n-o zâs nimica altãce, dâc⒠num-o gândit.
H-apu mere iel la vânat, ie sã duce la mã-sa.
– Mamã, zâce, avem sã facem ceva. Iarã º-astãnoapte...
Zâce:
– Mamii, tu te culcã-n cela pat, înºtimbã paturile. Cela pat îl pune –
cã nu sã cunoaºte unu dânt-altu – su’ tine, ºi celalalt îl pune su’ iel.
Aºe ºi face. Vine sarã împãratu acasã, cineazã, sã culcã, doarme pã
patu care-o fost su’ ie! Nimic.
Când îi cãtã mneazãnoapte, apucã paturile ºi scârþâie, iarã patu dã
su’ ie zâce:
– Frate-mneu, greuu þ-î?
– Ba nu m-i greu, c-amu doarme tata mneu pã mine. D-apu þâie?
– Apu, zâce, amu doarme pã mine, zâce, mie m-i greu, cã doarme pã
mine suflet rãu, care-o durmit pã tine.
Atunci mere fata – dâmneaþa cân’ sã scoalã, împãratu mere la vânat –
mere la mã-sa:
– Mamã, nu-i vis încoace, nu-i vis încolo! Avem sã facem ca paturile
sã le nimicim, cã, iaca, zâce, astã-noapte... am înºtimbat asarã patu cum
ai zâs, astã-noapte patu dã su’ mine o-ntrebat patu dã su’-mpãrat ºi tumna
aºe or vorbit, zâce, încã º-or spus „c-amu doarme tata mneu pã mine” ºi
nu i-i greu. Patu care-o fost su’ mine nante d-asta cu doauã nopþ.
329
– Apu zâce, ºtii ce, mamii? Dãloc, zâce, te du ºi dã poruncã la astãluº*,
la care fac paturile, cã doauã paturi... da’-n scurtã vreme, cã pã sarã sã fie
la loc, cã-mpãratu sã nu ºtie ºi zî cãtã ii cã atâþa pureci s-or strâns la
paturile acele dã nu puteþ durmi!
Mere ºi spune, num-amu la nime, cruce pã gurã, sã nu spuie cãtã
nime nimic.
Împãrãteasa cu sclujnicile, ce ºtiu io cu cine, cu scluji, or dus paturile
acolo l-on ºanþ ºi le-o dat foc. Or ars paturile. Când o ars mai bine s-o suit
doauã scântei cât mai nalt! ªi o trecut scânteile pã sus, dã nime nici în
samã n-o luat º-o picat napoie curþî, s-o fãcut doi mnei* mândri, d-aºe cã
n-o mai fost pã lume aºe mândri. Gânde cã dî la o mamã-s! înt-on tip dã
mari, înt-on tip la lânã, în tãt felu dã tip înt-on tip.
Careva sclugã, uã sclujnicã, o vãzut mneii, o prins mneii în braþã, i-o
dus la împãrãteasã-n curte.
– Uitã, zâce, doamna noastã-mpãrãteasã, ce mnei mândri o-adus
pãcurariu.
No-am-atunce darã, cã pãcurariu i-o-adus, ºi ie i-o primit ºi i-o lãsat
acoale înlontru în sobã* la ie. Când o vinit sarã împãratu, iaca cã mneluþî-s
înlontru.
– D-apu tu, zâce, dã inde ai mneii aceie.
– Bãsamã*, zâce, pãcurariu o vinit ºi uitã-te cu ce mnei ne-o dãruit.
Sã uitã împãratu la ii, uarecumva lui pã lânã ii s-o-mpãrut cã cum la
fata care o fost muiere lui întâie, la fata pãcurariului, aºe pãr o avut când
o fost micã. Iel o zâs cã:
– No-apu, zâce, mneluþî aieºte i-om þâne pã plac*.
– Da, zâce împãrãteasa.
No bine, bugãt* ºi dãstul cã mneluþî noapte t㒠lângã patu lu’ împãratu
sã trãjeu. Dã fel nu sã trãjeu lângã patu-mpãrãtesei. ªi-mpãrãteasa cân’
dân când suspina, cã ºi ie iera-ngânduratã c㠄Uare cum dã mneii aceie...”,
cã ie n-o mai vãzut aºe mnei.
E, da’ iel, împãratu, pune brânca* c-acoale-s mneluþî? Acoale. Cân’
pune brânca, dãloc sã arãdicau mneluþî ºi-i linjeu brânca cu limbuþa. Aºe
dragoste o aflat în ii împãratu dã amu cã sã nu margã amu la vânat dã
dragu mneluþâlor. Da’ dâr aceie cân’ dân când mere.
Hei! Când mere odatã, nu ºede pânã sarã, vine d-acolo, cã nu prinde,
cã sã vadã iel mneluþî.
330 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
Vãzând fata mãºtihoaie-sa – darã-mpãrãteasa tânãr㠖 c-amu tare
traje* dâpã mnei, mere ºi zâce cãtã mã-sa:
– Mamã, dã când îs mneluþî aieºte, t㒠lângã patu lui dorm ºi dã-i
acasã ºi dã nu-i acasã. ªi, zâce, amu apucã dã nu mâncã dân brânca me,
numa ce le dã împãratu aceie mâncã.
Mãºtihoaie dãloc o gândit iar㠄Hâm, uitã pomii, paturile, mneii, doarã
nu d-acolo dân fiii aceie s-o iescat?” Nu-i nimica, zâce cãtã fata ii.
– ªtii ce, mamii? Mneii aceie treabã pustieþ*! Tu ieºti înt-alta stare.
Zî cãtã iel, dacã a vini acasã, cã mnei încoace, mnei încolo, numa mai
întâi a fi ce-a naºte ie dâcât mneii aciie. Cã ie ar mânca tare carne dã
mneii aciie ºi, zâce, mai bine fãrã dã mnei, dâc⒠sã terd io ce am sã nasc.”
Aºe o ºi fãcut. Dac-o vinit iel acasã, darã, i-o spus ºi tãte le-o-mplinit.
Or tãiet mneii, ptele*, maþã le-or ars, cioante*, tãte, carne s-o mâncat.
No, amu o fost hodinitã mãºtihoaie împãratului, c-amu nu s-a mai
face nimica. E, da’ ce s-o-ntâmplat? S-o-ntâmplat aceie cã cofa în care o
fost carne pusã, pã doajile, pã dunjile doajilor, dânlontru, o fost câte o
scântea* dã creii* capului dî la fieºtecare mnel ºi când o spãlat... o spãlat
doajile, scânteiile dã iere* dân cap, dã crei, le-o dus apa. Le-o dus apa ce
curgãtoare. Pânã inde le-o dus? Pânã în mare. Acolo în mare, ce ºtiu io
câte sãptãmâni, câtã vreme or stat. Numa împãratu ave pescari care trebuie
sã margã sã prindã acolo la mare peºti. Da’ acolo ave on pescar care grâje
dã peºti. ªi pescariu o cãpãtat rãspuns nainte cum cã iaca „pã mâne ºi pã
mâne sã sã ghete* cã or mere pãscarii.” Amu iel, ca sã prindã mai mulþ
peºti, s-o dus pânã-n zâuã, doarã dî la on* ceas, acolo la mare inde sã
prindã peºtii. ª-o pus hãlãuu*, º-o sclobozât hãlãuu ºi tãt o arâdicat ºi n-o
mai fost peºte, pânã când o ieºit Luceafãru dã zori dã zâuã. Or crepat
zorile, s-or stâns stelile, când s-or stâns stelile ºi pescarii or ajuns acoale.
Pã când o ieºit Soarile o arâdicat hãlãuu, pescariu care grije acolo, iaca
doi peºti mândri, da’ mândri, cu solz dã aur.
– Mã, zâce, ie viniþ încoace!
Ciie nici nu º-or pus hãlãuu pã bunã cale*-n apã, pã cân’ fug la iel
cã cei?
– Ie uitaþî-vã, zâce, ce peºti? Aºe io, zâce, dã când îs aice – dâpã
porunca-mpãratului tãt aici am fost ºi la-mpãratu bãtrân –, d-aºe peºti io
n-am mai vãzut.
– Amu ºtii ce, zâce unu dântr-aciie, ie-i ºi-i du la-mpãratu, ºi, zâce,
þ-a dãrui, zâce, biztos þî i-a plãti bine.
331
– Aºe da, zâce, mã ºi duc, zâce.
Mere ºi mere, ºi când o ajuns dî la ii on dãrab* mare, sã margã cãtã
casã, sã-i puie-n straiþã ºi sã-i ducã la-mpãratu, sã sã ghete cu ii. Zâce
peºtii pânã n-o-ajuns la cortilu* lui:
– Nu ne duce inde vrei sã ne duci, cã d-acolo am vinit.
Iel o stat încremenit. „Peºti sã vorbascã? Am auzât cã peºti horeºte,
numa sã vorbascã n-am auzât!”
– Ce aþ spus?
– Sã nu ne duci acolo inde vrei sã ne duci, cã d-acolo am vinit.
Zâce iel:
– Ce sã fac?
– Strânje, zâce, iarbã cu roauã c⒠dã multã ºi ne bagã-n iarbã udã ºi
ne rupe crenji cu frunzã dese ºi ne-astupã! ªi ne lasã acolo, te du acasã, ºi
când a fi Soarile fierbinte, vinã la noi ºi n-i afla cum n-i afla!
Iel aºe dãloc sã pune, strânje pã iarbã ºi su’ peºti ºi pã peºti ºi strânje
pã crenji tufoasã, frunzã tufoasã ºi-i învãleºte, sã duce acasã. Cu asta nu
zâce nimica acasã, tace. Iel d-abde* aºtepta ca sã vadã cã ce-a fi. D-apu
peºti sã vorbascã n-o mai iesta... ºi ca peºte.
Când o fost Soarile amu mai fierbinte, doarã l-on ceas dâpã-mneazãz,
pescarii dãmult s-or dus cu peºtii care i-or prins ºi... iel sã duce la peºti,
º-adecate doi fii... Zâce:
– Voi sînteþ peºtii?
– Noi.
Pãru dã aur ºi Luceafãru-n frunte la ii! înt-on tip strãluceu ºi sclipeu,
ºi-nt-on tip ierau macarcum te uitai la ii. Zâce:
– Amu ce-i dã fãcut?
Zâce:
– Îi dã fãcut sã meri sã ne faci hane* dân ce poþ. ªi ne fã cãciule,
zâce, ºi ne lasã la dumneta pânã când om fi în stare sã merem noi pã
picioarile noaste la-mpãratu.
Mere cu ii pânã la iel, zâce muiere pescarului:
– D-apu aieºte ce-s?
– Nu-i vezi? zâce. Fii minunaþ, dî la Dumnezãu lãsaþ!
– Ah! Aieºte, da, zâce, numa dî la Dumnezãu pot fi. Cã, zâce, sã fie
cu pãr dã aur prunci, n-am vãzut. Sã fie cu Luceafãr în frunte, n-am vãzut!
– Nu-i bai, zâce, ia aºe i-om creºte.
332 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
E, d-apu ºi pruncii creºteu cum o crescut pomii! Le-o fãcut hane,
d-ap’ zî pã zî o trebuit sã le facã altile. Când o fost d-o zî, gânde cã-s d-on
an. Când o fost mai o noapte, gânde cã-s dã doi, da’-n zori dã zâuã creºte
cât alþî numa în tri ani. Pont aºe-o crescut pruncii cum o crescut pomii.
Când o fost amu în putere ceie, în scurtã vreme or fost:
– No, zâce, amu, zâce, dumneta ca pescari ne fã cãciuli mai mari.
ªi le-o fãcut cãciuli ºi le-o fãcut hane ºi i-o-mbrãcat ºi s-or luat ºi
s-or dus pânã la-mpãrat. Ei, d-apui cã când or ajuns acolo, la poarta curþî
împãratului ierau strãji! Nu vreieu* sã-i lese, cã la-mpãratu ieste goºti*
ºi-mpãratu n-are vreme sã s-acupe cu nime.
Aºe pruncii s-or îmbulzât p-ângã strãji, c-aºe ierau dã tari ca leii, da’
ºi iuþ. Pân-o ajuns omu la grãdici*, cum s-ar sui la uºe, acolo mai întãrit!
Ap-amu acolo s-o fãcut ºi larmã*! O auzât împãratu larma.
– Cine face acolo aºe larmã dã n-am aice hodinã cu uspãtorii* mnei
sã-m petrec*?
Zâce:
– Înãlþate-mpãrate, doi voinici ieste, care-s mai tari ca leii ºi mai iuþ.
ªi vreu sã rupã-nlontru la-nãlþatu-mpãrat.
– Spune-le sã margã, astãz nu vorbãsc cu nime!
Pruncii s-or întors napoi plângând. O auzât împãrãteasa cã plânje,
strâgã ie:
– Haidaþ napoi, nu plânjeþ, cã-nãlþatu-mpãrat nu v-o primit, vã
primãsc io!
Atunci s-or tras strãjile dã lãturi, posturile darã ºi s-or bãgat mândru.
O da’ bineþe... Nu º-or luat cãciulile dân cap! Zâce împãratu:
– Ce vreþ? Ce voiþ?
– D-apu noi voim sã vorbim cu-nãlþatu-mpãrat.
Zâce unu d-acolo dân sclujii împãratului:
– Luaþ cãciulile jos, cã vorbiþ cu-nãlþatu-mpãrat!
– Da, zâce fiii. Când iesta vorbe, când cela. ªtim cã cu înãlþatu-mpãrat
vorbim, numa acuperemântu capului îi cinstea omului!
La-mpãratu i-o plãcut cuvintele. O zâs:
– Da drept aveþ! Rãmâneþ pã cum sînteþ! Numa cine sînteþ, dã inde
viniþ ºi ce voiþ?
– Noi voim sã spunem la înãlþatu împãrat cã noi sîntem doi fraþ nãscuþ
d-a jemine, dî la o trupinã ºi jumãtate trupina-i în afarã aruncãtã ºi jumãtate
stã la frunte dã masã.
333
Atunci împãrãteasa o-nþãles. Hopp!! Zâce:
– Dã-le pace sã margã cu vorbirile aste proaste a lor.
– Ba nu! zâce împãratu. Tu ai vrut sã ºtii cã cine-s, io vreu sã-i ascult
ce vreu! Spuneþ!
– Înãlþate-mpãrate, noi sîntem, cum am spus mai nainte, doi fraþ d-a
jemine. Noi am vorbit, zâce, cu frunzâle pomilor ºi valurile mãrilor, ºi
d-aici ne-am andãluit ºi aici am vinit.
– Împãratu o-nþãles. E, d-ap-amu când o zâs c㠄d-aici ne-am andãluit,
aici am ºi vinit”, dãloc o strigat împãratu pã-mpãrãteasa, pã mãºtihoaie-sa.
– Ie vinã mai aproape! Ai înþãles aste voarbe toate?
– Ba nu! zâce. O tãgãdit*. Cã ºi ie-o-nþãles.
– Nu-i bai, zâce, dacã nu. Apui om face alcum! Voi fii, zâce, staþ aci.
– Ba, zâce, ‘nãlþate-mpãrate, nu stãm mult. Pânã nu vine mama noastã.
Dacã vine mama noastã, stãm pã veac.
Dãloc o poroncit împãratu cã s-aducã pã... cã o-nþãles cã pã ie u-o
aruncat afarã ºi iel stã la masã! ªi u-o adus înlontru. ªi când u-or adus
înlontru, atunci º-o luat cãciulile. Când º-or luat cãciulile, s-or astupat la
uãti, c-aºe o strãlucit Luceafãru-ntrã uãti dã iera gata sã-º teardã* videre.
Atunce pruncii or sãrit la mamã, u-or sãrutat ºi l-or sãrutat ºi
pã-mpãrat. Atunci împãratu o zâs cãtã sclujii care o fost mai aspri.
– Amu, zâce, aveþ sã duceþ sã înºtimbaþ. Hanile dâpã-mpãrãteasã trajeþ
jos, zâce, îmbrãcaþi pã muiere, pã femeie me ce dântii ºi ie margã în locu
ii. N-o omorâm, cã ie nu-i dã vinã. Numa pã guda* bãtrâna, zâce, aveþ s-o
legaþ dã coada calului, sã-i trajeþ ºapte zbiciuri*, cã ºapte varmeghe* sã
fugã! Pânã când a vini acasã, sã nu rãmâie nicii ciont* la coada calului!
Atunce ceie or fãcut lucru ce le-or poroncit. ªi pã ceie, cum v-am
spus, u-o dus acolo, pã iasta u-o-mbrãcat. ª-atunce cân’ s-o-mbrãcat asta,
o trimãs la socru-so, la pãcurar ºi la pãcurãriþã, cã tãtã curte s-o-nºtimbat
pã bine, sã viie cu uãile.
O vinit cu uãlie. O zâs cãtã pãcurar ºi cãtã pãcurãriþã:
– Iaca, zâce, pân mãºtihoaie me s-o-ntâmplat lucruri care n-ar fi
trebuit! Numa, zâce, io amu vreu ºi ºtiu cã cum l-i numile la fetile
dumnetale, cã noi numa muiere ºtim cã-i.
– D-apu, zâce, una-i Ana, una-i Stana, ºi asta-i Leptica. Atunce o zâs
împãratu cãtã pãcurar:
334 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 335

– Dã astãz nainte, nu ieºti mai pãcurar. Tu, zâce, ca socru mneu, ºi

soacra ca soacra me, îþ fi tata mneu ºi mama me. ªi d-aici încolo, zâce,
fac on uspãþ ºi dã uãi, grije noastã.
Aºe împãratu o pus mai mulþ la uãi ºi dân data aceie s-or sporit
pãcurarii mult. ªi astãz pãcurarii sã þân* cã cine-s ii ºi nu-i fiece meserie
dacã-i voarbã d-aceie.
ªi acolo s-o fãcut on uspãþ mare, care n-o mai fost pã lume nici n-o
mai fi doarã pânã-i lume* cum o fost acela. Dacã trãiesc’ º-astãz îº
mulãtesc* cu pace ºi cu sãnãtate. Sã-º petreacã, ºi no’ s-avem zâle bune!
(Asta poveste u-am învãþat dî la tata bãtrân.)
POVEªTILE
LUI MIHAI PURDI
(culese de Alexandru Hoþopan)
336 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 337

PAVÃL CÃPITANU

– O poveste dân bãtrâni, auzâtã dã la Burde Bãtrânu (Moise Otlãcan) –

Iacã, odatã iera on împãrat cu numile Ciocârlie. Ãi umbla minte tã’*

pã sus ca l-on* ciocârlan, cã iel mai mult t㒠pã sus umblã, mai ales
primãvara.
No, împãratu ave numa o fatã, da’ îþ iera scârbã sã te uiþ la ie dã urâtã
ce iera. ªi nici on ficior dã-mpãrat nu sã bãte* dâpã ie*. Zâce împãratu:
– Ce sã fie cu noi, mãi muiere, cã dâpã fata noastã nu sã bate nime*,
ºi-i dã mãrit*.
– Apu, zâce împãrãteasa, u-om da, mãi bãrbate, la cine-a vini, fie
sãrac, fie viteaz, pântru cã-i cam urâtã. Samãnã pã tatã-so.
– No, nu-i bai, zâce împãratu, cã am io on cãpitan foarte frumos ºi-i
viteaz bun.
No, odatã lasã împãratu ruºine dã lãturi* ºi ãl teamã* pã cãpitanu cel
tânãr la iel în cãnþãlarie ºi-i spune împãratu:
– Ascultã, mãi voinice, tu ieºti on ficior sãrac ºi n-ai înde* mere.
Apu, io aº vre sã te fac on uom mare, io aº vre sã-m fii tu junere*, ºi sã
rãmâi, când împlineºti cãtãnie, aci la noi.
Zâce cãpitanu:
– Apu, m-oi mai gândi, nãlþate împãrate.
– Apu, te gândeºte în scurtã vreme, zâce împãratu, sã nu viie altu sã
te ieie pã dinapoi, ºi atunci rãmâi* ca doarã dã geizeº*.
No, mere cãpitanu la cãtanile lui ºi ave acolo on ficior dã þâgan ºi
zâce cãpitanu:
– Mãi, þigane, vãzut-ai tu fata împãratului?
– Vãzut, domn cãpitan.
– Apu, dac-ar vini* dâpã tine, lua-u-ai dã nevastã?
– O, doamne fereºti! – zâce þâganu.
338 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
– Apu, dâr* ce?
– Apu, domn cãpitan, aºe-i dã urâtã, dã când sã bagã-n casã, fug
muºtile dã ie afarã; când mere afarã-n capu gol, fug vacile dân ocol*.
– Apu, mãi þigane, nu vrei sã fii junere la on împãrat? N-ai ave nici
on gând, dacã împlineºti cãtãnie.
– Apu, domn cãpitan, mai bine ieu pã baba me, dâcât pã fata
împãratului.
Atunci zâce cãpitanu:
– Apu, mãi þigane, cum ãi lua tu pã mama lu’ tatã-to?
Zâce þâganu:
– Tata cum u-o luat pã mama me?
No, împãratu iarã-l teamã* pã cãpitan la cãnþãlarie lui ºi-l întrebã:
– No, cum te-ai gândit, mãi voinice? Vrei sã-m fii junere?
Da’ cãpitanului i-o fo’ ruºine sã zâcã cã nu i-o trabã*, numa o zâs cã
n-o avut vreme sã sã gândeascã, c-o avut mult dã lucru cu cãtanile.
– ªi spun dirept, înãlþate împãrate, cã însuratu mi planu dâpã urmã.
Atunci împãratu s-o aflat tare vãtãmat, cã-i ruºine p-on împãrat cã ie
º-o-mbiet fata la on ficior dã sãrac.
– No, bine darã, dacã nu vrei, zâce împãratu.
Cãpitanu iarã mere la þâgan ºi zâce cãtã iel:
– No, þigane, nu te-ai gândit?
– ªtii ce, domn cãpitan, dâcât cu urâtu-n casã, mai bine cu boalã-n
uoasã! Lasã sã fie ie sãracã, numa sã-m fie mie dragã!
No, odatã cãpitanu capãtã o scrisoare dã la împãrat, ºi-i scris în
scrisoare cã are tri zâle sã sã pregãteascã cu tri sute dã cãtane ºi sã margã
la rãzboi. Are dã luptat cu împãratu haiducilor, pã rãsãrit. Cã împãratu
haiducilor iera mare învingãtor în tãtã lume. ªi împãratu Ciocârlie o gândit
cã-l trimete pã cãpitanu lui sã margã acolo sã nu mai ºtie nime dã iel în
lume, cã i-o-mbiet fata lui, dã nevastã, ºi la Pavãl cãpitanu nu-i trabã.
No, Pavãl Cãpitanu, dâpã porunca împãratului, s-o ºi apucat ºi s-o
gãtat* cu tri sute dã cãtane ºi cai ºi arme dã bãtaie. ªi i-o dat împãratu o
poruncã asprã, cã fãrã aciie tri sute dã cãtane sã nu sã-ntoarcã napoi ºi aºe
sã lupte cã iel sã fie învingãtor. Cãtanile i le-o ales împãratu, t㒠pã care-or
fost mai slabi dã bãtaie.
No, pã vreme ciie* încã nu ierau puºte, numa aveu coardã cu arc, uã*
cum zâcem noi „nyilpuska”, ºi sabie ºi suliþã. Nu ierau atunci nici tancuri,
nici repileauã*, numa cu cãmile ºi cai.
339
No, s-o suit Pavãl cãpitanu p-on cal ºi s-o luat* nante* ºi în urma lui
cii* tri sute dã cãtane. S-or luat ºi s-or dus pãstã dealuri ºi pãstã pãduri ºi
s-or dus multã lume ºi împãrãþâie, ca Dumnezo sã ne ºtie, tãt or mãrs o
varã-ntreagã º-or ajuns la o vale mare. No, dac-or ajuns, s-or pus p-îngã*
marjine la vale ºi s-or hodinit o câteva zâle. Zâce Pavãl cãtã cãtanile lui:
– No, draj ficiori, iaca ce poruncã am cãpãtat dã la înãlþatu împãrat,
cã ºi* luptãm cu împãratu haiducilor, da nici-on ficior sã nu rãmâie aici
mort. Amu sã ne ocoºim* tãþ câþ sîntem dã faþã, cum sã scãpãm noi dã la
împãratu haiducilor, cã ãi on viteaz mare pã tãtã lume, ºi pã mijloc la vale
curã* o apã tare afundã* ºi curã tare iute ºi pã tãþ ne neacã.
No, are iel on ficior dã þâgan în companie, atunci zâce þâganu:
– Ei, domn cãpitan, astãz nici p-o cale* nu mã pot duce pân* apã, cã
tare rãu m-am visat astã-noapte. Numa mâne io mã duc nante*, numa-m
dai hanile* dumnetale pã mine.
– No, bine, þigane, d-apu cine a fi apoi cãpitan la companie?
– Ei, domn cãpitan, asta-i mai uºor. Sã zâcem cã numa acela poate fi
cãpitan cine are hane ºi graduri la grumaz*, cine are stele mai multe.
– No, om vide pânã mâne ce-a mai fi, mãi þigane! zâce cãpitanu.
No, iera vreme cãtã-n sarã ºi iera vreme liniºtitã. Cum ºideu* cãtanile
tãþ pã iarba verde, mândrã, grasã, pã marjine apii, odatã s-aude-on glas
frumos dã muiere, vine cu apa cum cura dã cãtã mneazãz* ºi cura cãtã
rãsãrit ºi cânta o horã frumoasã lu’ Pavãl Cãpitanu:
Colo p-ângã vale mare, trandafirule,
colo p-ângã vale mare, trandafir frumos,
merje-on cãpitan cãlare, trandafirule,
merje-on cãpitan cãlare, trandafir frumos,
cu trei sute de cãtane, trandafirule,
cu trei sute de cãtane, trandafir frumos.
Cãpitane, Pavele, trandafirule, cãpitane,
Pavele, trandafir frumos,
unde duci cãtanele, trandafirule,
unde duci cãtanele, trandafir frumos?
În foc le duci, sãracile, trandafirule,
în foc le duci, sãracile, trandafir frumos.
Pã sunetu trimbiþî, trandafirule,
340 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 341

pã sunetu trimbiþî, trandafir frumos, Atuci Pavãl Cãpitanu sus o sãrit º-o vãzut cã vin lupii cu gura cãscãtã
pã scurtare vieþî, trandafirule, cãtã iel. Odatã o luat sãjata, uã cum zâcem noi „nyilpuska”, º-o tras dã
pã scurtare vieþî, trandafir frumos. coardã ºi dirept în gurã la lup o mãrs, º-apoi o luat o suliþã ºi pã celãlalat
Pã sunetu dobilor*, trandafirule, lup l-o împuns cu suliþa ºi dãloc o picat jos ºi acela, cã iera amu numa sã-l
pã sunetu dobilor, trandafir frumos, prindã. Da mândra lui sã uita cã cum luptã iel cu lupii.
pã scurtare zilelor, trandafirule, No, atunci strâgã mândra lui iarã:
pã scurtare zilelor, trandafir frumos. – Ai noroc cã te-ai sculat, cã dãloc te-ar fi mâncat lupii, aºe zdrobit.
No, atunci sã scoalã iel ºi mere la apã ºi sã spalã în apa care cura aºe
(Drajii mnei, dacã hora vã place, o puteþ învãþa dã la mine.) tare. ªi dacã s-o spãlat, dãloc s-o sânþât* mai tare ºi mai viteaz.
Atunci când aude Pavãl Cãpitanu hora asta frumoasã apucã ºi plânje No, s-o luat* ºi s-o dus. Cãtã când sã apropie iarã sara, o ajuns aproape
cu cãtane cu tãt. Zâce cãtã cãtane cã cine poate sã-l cunoascã pã iel aici dã curte înde ºide mândra lui. Atunci s-o apucat Pavãl º-o cântat cã:
pã parte asta dã lume ºi sã-i cânte ctiarã* aºe pã cum sã-ntâmplã soarta
lui. Pãsãricã, rândunicã, pãsãricã, pãsãrea,
Adecã o fatã tare frumoasã, ºi ºide pã mneazãnoapte, ºi cãtã sarã s-o spune tu la mândra me,
pus lângã apã, adecã-n vale, ºi cânta dã s-o auzât pânã la rãsãrit pã tãtã spune tu la mândra me,
lume. Fata l-o vãzut pã Pavãl cum mere cãlare p-îngã apã cu cãtanile, cã cã pã sarã mãrg la ie, mãi.
„aista a fi junele* ºi iubitu mneu”, ºi i-o fo’ jele dã Pavãl ºi dã cãtane,
cum ierau tãþ nãcãjiþ cã trabã sã margã la moarte. Apoi zâce:
No, Pavãl Cãpitanu zâce cãtã cãtanile lui:
– Auzâþ, draj cãtanile mele, mâne dãmineaþã, voi tãþ rãmâneþ aici pã Hai mândrã sã ne iubim,
vale, ºi grijiþî-vã bine sã nu viie dujman sã vã omoare pã tãþ aici, cã io mã cã noi bine ne lovim*,
duc p-îngã apã-n sus sã vãd cã ce glas dã muiere uã fatã am auzât pã apã ºi la uãti ºi la sprâncene,
cântând. ca doi pãunaºi la pene.
– Bine, zâc cãtanile, barem pânã atunci nu merem la moarte.
Atunci l-o auzât mândra lui, atunci o apucat º-o cântat ºi ie cã:
No, când ãi dãmineaþã, sã ie Pavãl Cãpitanu pã jos p-îngã apã, ºi hai
ºi hai, mere pã mneazãnoapte*, dâncãtrãu vine apa. No, ãl prinde sara Io, bade, nu pot ieºi,
p-îngã apã ºi n-are înde sã sã culce, da’ iera tare zdrobit dã drum ºi dã dor c-am o mamã trezãtoare,
dâpã mândra care o cântat aºe dã frumos. No, înt-on loc sã pune sã doarmã, º-o uºe scârþâitoare,
cã iera amu sarã, ºi cum sã pune, dãloc* doarme ca mort ºi nu sã mai º-o gudiþã* lãtrãtoare.
trezeºte pânã dãmineaþã, când sã face zâuã. Atunci broaºtile ºi ºopârlile
cântau la iel la ureti sã sã scoale, cã sã apropiieu doi lupi. Vineu p-îngã Atunci zice Pavãl Cãpitanu cãtã fatã (ãi cânta ºi iel.):
apã pã urma lui. Da Pavãl Cãpitanu numa ca mort ºi atunci. Amu ierau
lupii tare aproape. Da mândra lui t㒠sã uita dâpã iel cã nu s-o sculat. Unje uºe la þâþânã,
Atunci o vãzut cã iel º-amu doarme. Atunci aºe o strâgat dã pã tãtã lume la gudiþã-i dã dã cinã,
s-o auzât: pã mã-ta-o mânã-n grãdinã,
– Soalã-te, Pavãle, cã te-a mânca lupii! ºi tu vin-afarã la mine.
342 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
No, pã când gatã ii* cu horile, s-apropie iel dã fatã, mândra lui ºide
lângã apã, înt-on scauãn cu spate ºi râde cu spatele cãtã Pavãl Cãpitanu,
sã face cã nu-l vede, batãr* cã d’abde*-l aºtepta, cã numa dân dãpãrtare
l-o vãzut.
No, când o vede, Pavãl Cãpitanu stã-n loc ºi sã gândeºte ce sã zâcã
cãtã mândra lui. Atunci zâce mândra lui:
– Haida, dragule, cã dã astã-dãmineaþã tã’* te-aºtept. Auzât-ai când
te-am sculat, cã ierau gata sã te mânce lupii?
Atunci o sãrit la Pavãl Cãpitanu ºi l-o þucat* pã dã tãte lãturile* în
obraz.
Atunci zâce Pavãl Cãpitanu:
– Amu-m spune, dragã, cã tu dã înde mã cunoºti pã mine?
Atunci zâce mândra lui:
– Io te-am vãzut când te-ai îndãluit* cãlare pã cal dã la împãratu
Ciocârlie, cu tri sute dã cãtane, ºi m-o fo’ mnilã dã voi dã tãþ. Cã dacã io
nu te videm atunci, astãz tãþ ieraþ morþ lângã apa care curã pe vale mare.
– Bine, dragã, da io am o mare afacere, care stã nante* me, on mare
lucru. Io mi-s trimãs cu tri sute dã cãtane sã lupt ºi sã mã bat cu împãratu
haiducilor ºi trabã* sã dau samã cu tãþ cãtanile mele la împãratu nost.
– Ei, dragu mneu Pavãl, tu nu trabã sã dai samã, cã împãratu Ciocârlie
ar vre cã sã nu mai mereþ nici unu acasã, adecã sã nu vã mai vadã nici pã
unu, pântru cã n-ai vrut sã iei fata lui ºi sã-i fii junere la împãratu Ciocârlie.
– No, bine, dragã, da’ io trabã sã mãrg amu sã lupt cu împãratu
haiducilor, sã nu viie fãrã veste ºi sã-m omoarã tãte cãtanile.
– O, dragu mneu, nu-þ fie fricã dã iel, cã mãrg ºi io cu tine ºi numa
tu-i lupta cu iel. Numa noi doi om trece apa ciie care curã aºe tare.
– Ei, zâce Pavãl Cãpitanu, da cum om trece apa, cã curã dã tãtului*
tare, ºi ar fi pãcat dã o pãrete* dã uoamini tânãri ca noi doi sã murim
în apã.
Atunci zâce mândra lui cãtã iel:
– Nu-þ fie fricã dã nimica, cã io oi opri apa sã nu curã, ºi noi doi om
trece pãstã apã frumos. ªi când a vini împãratu cu cãtanile lui, atunci tu-i
zâce cãtã împãratu haiducilor cã ar fi pãcat sã moarã atâte sute dã uoamini,
hai sã luptãm noi doi. ªi care-o dobândi acela a fi împãrat pãstã tãtã lume.
No, sã ieu ii ca doi tânãri, t㒠þucându-sã, p-îngã apã ºi tare iute-or
ajuns acolo la cãtanile lui. ªi ctiarã* atunci vine ºi împãratu haiducilor.
343
No, odatã mândra lui face cruce pãstã apã ºi odatã stã apa-n loc ºi ii
trec amândoi dincolo, la împãratu haiducilor ºi dãloc ãi spune Pavãl
Cãpitanu cã cum vre iel sã sã batã numa ii doi. Da’ mândra lu’ Pavãl
Cãpitanu i-o spus lui cã ie s-a uita la împãratu în uãti* ºi la cãtanile lui, ºi
ii atunci nu vãd nante nimic.
– Numa, dacã sã întorc napoi, tu atunci þâpã* suliþa la împãratu-n
foale*.
Atunci împãratu o picat jos, da n-o murit dãloc*. Atunci o strigat
împãratu haiducilor cã Pavãl Cãpitanu a fi împãratu la tãtã lume. Atunci
cãtanile lui tãþ o fujit napoi ºi Pavãl cu mândra lui or trecut iarã apa napoi
ºi s-or suit pã cal amândoi º-or vinit la împãratu Ciocârlie.
Da împãratu Ciocârlie o gândit: „O murit cãpitanu mneu cel pogan*.
Dacã n-o vrut sã-m fie junere, sã trãiascã-n þara lui”.
No, pã când sã gândeºte împãratu la lucrurile aste, iacã vine on cãtanã
nante lui ºi-i aduce veste cã vine Pavãl cu mândra lui ºi cu tãþ cãtanile.
Atunci împãratu Ciocârlie zâce:
– O, doamne, cã aista-i drac, aista nu-i curat.
Atunci o picat jos º-o ameþât. No, dãloc or adus apã ºi uãþãt ºi l-or
mai trezât. Pã când s-o trezât bine, iaca Pavãl cu mândra lui, cu feþe vesele
ºi râdeu amândoi. Când i-o vãzut împãratu, iarã o ameþât ºi iel ºi
împãrãteasa, apoi amândoi or murit pã loc dã nãcaz, º-apoi tãþ cãtanile or
strigat: „Sã trãiascã Pavãl Cãpitanu dã împãrat pã tãtã lume!”
Apu, s-or apucat dã uspãþ, care si astãz þâne, da nu la tãþ*.
Fiindcã o fo’ cam dãparte,
Io m-am suit p-on cocoº,
Sã nu vin pã jos.
Inde* iera tinã*,
Io mã suiem pã ghinã,
ªi aºe-m ieºit dân þara strãinã.
344 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
URÂTU ªI MÂNDRA SATULUI
Iera odatã on ficior cam bãtrân, tãtã* lume, adecã tãt satu, ãi zâce
Urâtu satului. ªi în vecini iarã ºide* o fatã mai bãtrânã, da tare frumoasã
ºi-i zâce tãt satu Frumoasa satului. Dâpã Urâtu satului nu mere* nici o
fatã, iarã Frumoasa satului 㺠mai cãpãta cãte-on peþitor, da nu-i place ii*.
„Care-m vine, nu-i dã mine. Care-m place, bai nu-m face” – ãi zâsa dân
bãtrâni.
Da Urâtu satului tãt ve* vorbi cu Mândra satului, da’ Mândra satului
nu sã pute uita la iel dã urât ce iera. Numa aºe pãstã cãput* sã mai vorbeu
ºi în ogradã, pãstã gard, aºe sã nu sã vadã unu p-altu. Urâtu satului n-o
avut bai cã Mândra satului iera tare frumoas㠖 ºi io zâc c-o fo’ frumoasã,
cã u-am vãzut.
No, cum vorbeu ii amândoi, mai mult pân* gard, zâce odatã Urâtu
satului cãtã vecinã-sa:
– ªtii ce, vecinã dragã, sã prindem* noi caii la cocie* ºi sã merem pã
lume, pânã ne-om afla ºi noi norocul.
Da Urâtu satului tãt gânde cã cum ar pute pune brânca* pã Mândra
satului, cã ie nu vre nici sã steie dã voarbã cu iel, cã iera tare urât. Da
Urâtu satului iera tare ocoº* ºi glumeþ.
– No, zâce Mândra satului, d-apu, vecine, n-ar fi rãu sã prãbãlim*
norocu.
– Spunu-þ io! – zâce Urâtu satului. Poate cã ºi tu þi-i afla pã plac,
poate cã ºi io m-oi afla, haba* mi-s aºe urât. ªtii ce, vecinã drag㠖 cã
Urâtu satului ave o voarbã plãcutã ºi cu voarba te bãga-n sân – ºtii ce,
mâne dãmineaþã la ºapte ceasuri, prinde calu la cocie, apu ºi io prind on
cal, apu io-i mere nante* ºi tu ãi vini dâpã mine ºi pân sate om mai sta ºi
ne-om mai uita-n lãturi.
No, când ãi mâne dãmineaþã, sã scoalã ii* ºi prind cãte-on cal la
cocie, cã hinteu* n-o fost încã atunci. Aveu doauã roate la cocie ºi doauã
345
scânduri pã marjini, adecã dã laitrã* ºi puneu on znop dã tulheni* crestul*
ºi acela le-o fo’ iliºu*.
No, sã ieu* ii ºi sã duc. Cum mereu pã drumu dã þarã, Urâtu satului
tãt vorbe ºi ãi spune câte o glumã. Da Mândra satului tãt asculta, cã-i
plãceu poveºtile. Caii mereu unu dâpã altu.
Când ãi odatã, zice Mândra satului:
– ªtii ce, mãi vecine, sã nu te mânii pã mine, io mã duc la tine-n
cocie, numa ãþ traje o straiþã* d-acile* dã la cai pã cap, cã nu poci* ºide
lângã tine dã urât ce ieºti. (Cã aveu cociºii* straiþã dân care dãdeu abracu
la cai ºi mânce.)
No, Urâtu satului º-o tras o straiþã d-acile pã cap. Mândra satului o
lãsat cocie ºi calu ii ºi o vinit la Urâtu satului în cocie ºi s-o pus lângã iel
ºi calu ii vine în urmã la cocie lor. „No, o gândit Urâtu satului, asta-m
trabã mie, vii lângã mine”.
No, apoi iel tãt mai cu grosu ãi spune pã poveºti ºi mai glume. ªi
apucau ii dã sã râdeu unu cãtã altu ºi iel apuca ºi mai spune poveºti ºi dã
dragoste, cum o zâs bace* Fero Madaraþ.
Dã la o vreme, mai apucã ºi o mai piþigã* ºi tãt ãi spune cã aºe-i
poveste. Când ãi odatã, u-o prins dragoste pã Mândra satului, atunci zâce
cãtã Urâtu satului:
– Stai în loc cu cocie ºi traje straiþã dâpã cap ºi te þuc* oleacã, cã
aºe-m ieºti dã drag dã mie nu-m place nici º-aud d-altu.
Atunci Urâtu satului o tras straiþã dâpã cap, apu s-or întors napoi tãt
þucându-sã ºi d-atunci trãiesc laolaltã unu mândru cu unu urât.
346 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
TENTIªTE* ªI PAPÃ-CIOCOI
Înt-on sat, în dãpãrtare, trãieu doi oamini ca zmeii dã tare ºi mãroci*.
Unu iera Hutupã-Tentiºte ºi unu iera Papã-Ciocoi. Ii* culejeu tentiu* ºi
tulhenii* aºe ca tancu la noi, cu rãdãcinã cu tãt ºi-i aruncau cât iera holda
dã lungã, la capãt. Apoi luau o greblã de fer ºi o trãjeu pãstã tentiºte, apoi
sãmãnau grâuu, apoi luau grebla cu colþî-n sus ºi o trãjeu pãstã grâu ºi-l
astupau*. Ierau în stare sã smulgã ºi pomii cu rãdãcinã.
No, odatã, zice Hutupã-Tentiºte cãtã Papã-Ciocoi:
– No, vãrtace*, amu sã vorbim ºi noi dã însurat, cã ne trece vreme.
Uare afla-ne-om ºi noi nãºte fete proaste, care sã viie dâpã noi? Încã io
poate cã m-oi cãpãta, cã îm pare cã mi-s mai frumos ºi mai drãgostos, da
ãi dirept cã tãt uomu sã vede pã iel. Io mã vãd pã mine ºi tu te vez pã tine.
No, ce zâci, mãi vãrtace?
Atunci Papã-Ciocoi zâce cãtã Hutupã-Tentiºte:
– ªtii ce, mãi frate, fie popã cine ºti carte. Io lãs aºe, cum m-a fi
soarte me ursitã dã strâgoi. Cã sã ºtii, frate Hutupã-Tentiºte, cã ieste ºi
strâgoi, care te poartã mai mult la rãu ca la bine.
– No, zâce Hutupã-Tentiºte, ºtii ce, mãi vãrtace, ne-om îmbrãca ºi
noi ca ficiorii ºi, apu*, om lua lume-n cap sã videm cã mai ieste aºe ficiori
ca noi în lume asta, cã aºe-º prãbãlesc* ficiorii norocu – ºi, cam cu greu,
sã ieu la drum.
No, sã-ndãpãrtazã dã la satu lor dã naºtere ºi înt-on loc sã pun ºi
hodinesc ºi zâce Papã-Ciocoi cãtã Hutupã-Tentiºte:
– ªtii ce, mãi frate, hai sã merem noi napoi, cã noi ne-om prãpãdi pân
locuri nãumblate ºi uo-am lãsat pã mama plângând.
Da iera sarã ºi s-apropieu dã o pãdure mare.
–Ah! zâce Hutupã-Tentiºte, tu ieºti ca pruncii cii* mici dupã þâþã.
Dacã-i vorbã dã-nsurat, atunci tãte trabã* sã le leº la o parte!
No, sã ieu* ºi sã duc ºi ajung la o pãdure.
347
– No, aici ne-om hodini. Hai, sã facem on pat dã frunzã! ªi când ãi
gata patu, iacã sã aude ceva larmã*, adecã, nu dãparte dã ii, ave on cuib o
ursoaicã ºi ave doi pui ºi o mai dus on prunc, aºe cam d-on an, ºi ãi
hãrãne* pã tãþ tri ursoaica. Nu l-o dus pruncu sã-l mânce, numa sã-l
creascã. Pruncu iera sãnãtos ºi suje ºi iel dã la ursoaicã. No, când or auzât
puii cã vine mama lor, ii or apucat ºi sãreu ºi mai strâgau în glasu lor. Da
pruncu pã alt glas. Vorbi nu ºtie, numa strâga ºi el ca care nu ºti vorbi. No,
când ajunje mama lor, le mai aduce mere sãlbatice, ce pute, ce strânje dân
pãdure. Când or auzât ii cum guiþã, atunci zâce Hutupã-Tentiºte cãtã
Papã-Ciocoi:
– Haida, sã ne suim aici înt-on pom d-aista mare, cã asta ne mâncã pã
noi pã amândoi, mãi vãrtace. Atunci Papã-Ciocoi odatã o-ndeþat* dã fricã,
batãr* io fo’ cald.
– No, haidam! zâce Hutupã-Tentiºte. Nu zãbãvi, sã nu ne audã.
Hutupã Tentiºte odatã sare ºi 㺠ie straiþa ºi ave la iel on cuþât mare.
Sã suie-n pom ºi pã când vre sã sã suie ºi Papã-Ciocoi, ãi aude ursoaica.
Hai la ii*! No, pã când ajunje ursoaica la pom, ãl apucã Hutupã-Tentiºte
pã Papã-Ciocoi dã ureti*, cã iera cam mare dã ureti ºi-l traje sus, cã
Papã-Ciocoi iera amu galbãn în fund, aºe s-o spãriet dã ursoaicã când u-o
auzât cã cum guiþã. Straiþa a lu’ Papã-Ciocoi o rãmas jos. Ursoaica stã
lângã pom. Zâce Papã-Ciocoi:
– Oh, draga me, mama me, nu te mai vãd pânã-i lume! – ºi apucã ºi
plânje.
Da ºi Hutupã-Tentiºte iera amu îndeþat dã jumãtate. No, s-or suit mai
sus ºi s-or alipuit* amândoi acolo în crãci la pom.
– Aci om durmi, zâce Papã-Ciocoi. Aºe umblã* cine nu ascultã dã
mamã. Amu nu-i dãstul cã mi-s strãin ºi fãrã straiþã, numa trabã sã-m dau
ºi viaþa asta tânãrã.
– Oh, mama me! zâce iarã ºi apucã ºi plânje. Sã mã mai vãd lângã
mama, tãt dã poalile dã la rochie m-aº þine! zâce Papã-Ciocoi.
– No, zâce Hutupã-Tentiºte, taci sã durmim oleacã, pânã la dãmineaþã
s-a duce ursoaica ºi apoi om mere indeva*.
Da ursoaica tãt ãi auze ce vorbãsc ii.
– No, zâce Hutupã-Tentiºte, nu fi fricos, cã doarã ficiori sîntem noi.
O sfârtic cu cuþâtu în doauã.
348 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
No, pã când ãi sã sã uite* adurmire, iacã ceva s-aude cã sere* dã la
pom la pom. Adecã, o moimã*. Odatã ãi vede cã ºed amândoi tupiliþ, ca
puii dã la cloºcã când vãd uluieºu*. Da’ nu sã duce la ii, numa stã acolo la
o parte pânã la zâuã.
No, ursoaica s-o dus. Or vãzut odatã cã nu-i acolo. Dacã sã face zâuã
bine, sã uitã Hutupã-Tentiºte ºi Papã-Ciocoi, odatã vãd cã iarã vine
ursoaica ºi iarã stã lângã pom.
– No, zâce Papã-Ciocoi, asta-i flãmândã sã mânce carne dã uom.
– Ah, nu! – zâce Hutupã-Tentiºte, cã atunci ar mânca pruncu acela
mic, care-l are acolo cu ie*. Poate cã ne-ar duce ºi pã noi cu ie. Vez, cã la
straiþa ta nu-i are bai*.
Da dã la o vreme sã ie ursoaica ºi sã duce. Vede cã aiºte nu mai vin
jos dân pom. Ursoaica s-o dus º-o dat þâþã la pui ºi la prunc ºi apoi s-o dus
ºi s-o pus înt-on tufiº ºi d-acolo s-o uitat cã când vin jos ficiorii cei pogani*.
No, dã la o vreme, zâce Hutupã-Tentiºte cãtã Papã-Ciocoi:
– No, vârtace, amu haidam jos ºi sã videm ce casã are ursoaica asta.
– Hei, frate, zâce Papã-Ciocoi, asta ne mâncã pã noi! (Iel iera tare
fricos.) No, haidam! zâce apoi iel.
Sã scoboarã Hutupã-Tentiºte mai nante*.
– No, vinã ºi tu! – zâce cãtã Papã-Ciocoi.
Vine ºi Papã-Ciocoi câne-câneºte*, tare cu greu. ú ie ºi iel straiþa,
cã ierau ºi flãmânz ºi sãtoº ºi fricoº ºi zdrobiþ dã patu acela moale în
crenjile dã pom. Sã uitã ii încoace ºi încolo, nu vãd nimic. No, sã duc la
cuibu inde ierau doi pui dã ursoaicã ºi on prunc mic. Umbla amu bine ºi
ave pã iel o chimeºe lungã cam sfârticãtã. Da Hutupã-Tentiºte iera tãt cu
cuþâtu în brâncã*, sã fie gata dacã vine ursoaica.
No, mere Hutupã-Tentiºte ºi ie pruncu în braþã ºi apucã ºi vorbascã
cu iel, da pruncu numa „mam㔠ºtie zâce. ªi mânca pruncu ºi le dã ºi la
puii a lu’ ursoaicã.
Odatã vine pã dânapoie lor ursoaica ºi când o vede Papã-Ciocoi, odatã
picã jos, aºe s-o spãriet dã ie.
Vede ursoaica cã Papã-Ciocoi o picat jos, odatã o sãrit la iel, º-o
bãgat picioru su’ cap ºi l-o arãdicat* dã cap în sus. Atunci Hutupã-Tentiºte
zâce, când o vãzut cã sare ursoaica la Papã-Ciocoi:
– No, gata ni viaþa la amândoi – da’ ºi iel iera îndeþat cu cuþâtu în
brânci.
349
Ursoaica, când l-o arãdicat pã Papã-Ciocoi, o vãzut cã aista o dãºtis*
uãtii*, atunci s-o tras d-îngã iel, o fujit ºi o adus apã în gurã ºi u-o þâpat*
la Papã-Ciocoi în obraz. Apoi iel s-o trezât ºi ursoaica s-o tras iarã napoi,
sã uita cãtã ii ºi fãce dân cap ºi încoace ºi încolo. Adecã, le face sãmn cã
nu le are bai, cã-i pare bine cã nu-i sângurã, cã sã teme ºi ie dã ii, c-or vini
ºi i-or mânca pruncii.
No, Hutupã-Tentiºte iera mai tare la inimã.
– Mãi, vãrtace, nu te spãrie, cã asta nu ne mâncã pã noi. Poate cã-i
pare bine dã noi. Numa dacã am ºti noi vorbi cu ie. Da ursoaica ãi înþãleje
cã ce vorbãsc ii.
No, scoate Hutupã-Tentiºte pitã dân straiþã ºi mâncã ii amândoi ºi ãi
dã ºi la ursoaicã. ªi ie ursoaica ºi mâncã ºi ie. No, atunci s-o mai încãlzit*
ºi Papã-Ciocoi ºi zâce:
– Amu vãd ºi io, frate, cã nu ne are bai*. Numa dacã gãtãm pita dân
straiþã, ce-om mânca? Ar fi bine dacã am pute prinde o caprã sãlbaticã,
am ave ºi noi ºi am da ºi la ursoaicã ºi la pruncii ii.
Atunci ursoaica face cu capu cãtã ii ºi cu picioru ãi teamã* dâpã ie.
ªi sã ieu ii amândoi în urma la ursoaica ºi ajung la o cãrare pân pãdure
p-ânde umblau caprele sãlbatice. No, stã ursoaica în loc ºi sã uitã cãtã ii,
da Papã-Ciocoi iarã s-o spãriet.
– No, frate, zâce cãtã Hutupã-Tentiºte, sã ºtii cã asta ne mâncã aici
p-amândoi. Ursoaica face dân cap cã nu le are bai, numa le arâtã cã p-aci
umblã caprile.
Atunci vede Hutupã-Tentiºte urme dã caprã.
– No, mãi vãrtace, asta nu ne mâncã, numa iacã p-aci umblã caprile
cile* sãlbatice, iacã urme. Atunci, ursoaica face dân cap în sus ºi-n jos, ca
ºi când ar zâce cãtã ii c㠄da”.
– Ei, da cum le-om prinde? – zâce Papã-Ciocoi.
– ªtii cum, mãi vãrtace? Om face o groapã lungã ºi afundã* ºi u-om
astupa* cu crenj mai slabe ºi apoi când or fuji caprile pãstã ie, or pica în
groapã, ºi apoi acolo le-om pute prinde.
Da ursoaica numa face dân cap în jos ºi-n sus, cã bine a fi aºe cum
zâce Hutupã-Tentiºte.
No, Hutupã-Tentiºte odatã ie cuþâtu cel mare a lui ºi sã apucã ºi face
pã groapã. Sapã cu cuþâtu cât a fi dã lungã ºi dã latã ºi ursoaica sã pune ºi
350 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
ie cu picioarile ºi traje pãmântu afarã dân groapã. No, mai sapã iarã cu
cuþâtu ºi iarã sã pune ursoaica ºi þâpã* pã pãmânt afarã. No, mai sapã ºi
sã pune ºi Papã-Ciocoi ºi þâpã pãmântu afarã cu pumnii.
– No, ãi afundã groapã, zâce Hutupã-Tentiºte. Dacã s-ar bãga ursoaica
în groapã, sã videm cã pute-or sã sarã afarã caprile dân groapã.
Ursoaica dãloc* s-o bãgat în groapã, da n-o putut ieºi afarã.
– No, zâce Papã-Ciocoi, las-o acolo în groapã, c-amu nu ne-a mânca.
Da’ ursoaica face numa dân cap cã nu le are bai.
– Oh, zâce Hutupã-Tentiºte, o scotem afarã! U-or prins dã picioare ºi
u-or tras afarã. Or astupat groapa cu crenj mai sâpþâre*. No, s-or tras în
ascuns ºi sã uitau când or vini caprile. Odatã aud ceva larmã*, adecã on
leu mãroc*. Ursoaica l-o luat în samã ºi-o fãcut cu picioru cãtã ii sã fie
liniºtiþ. No, mere ºi leuu pã cale caprilor, odatã picã în groapã. Vre sã sarã
afarã, da’ nu poate.
No, sã duce Hutupã-Tentiºte la groapã cu cuþâtu cel mare ºi mere ºi
Papã-Ciocoi, da ursoaica nu sã duce, cã sã teme’ dã leu. Când ajunje
Hutupã-Tentiºte la groapã vre leuu sã sarã afarã, sã-l mânce, da nu pute.
Papã-Ciocoi o rupt on par, ãl love în cap cu paru, Hutupã-Tentiºte, când
sãre leuu-n sus, iel tãtdauna* þâpa cuþâtu în leu, aºe cã l-or omorât. Atunci
Hutupã-Tentiºte o strigat:
– Haida ºi tu, ursoaicã, ºi ne ajutã sã-l scoatem afarã!
No, fuje ursoaica cu voie bunã, încã râdeu uãtii la ursoaicã dã bucurie.
No, l-or tras afarã ºi l-or tras mai dãparte ºi iarã or astupat groapa
cum o fo’.
No, stau ii iarã ascunº. Odatã iarã s-aude o larmã, adecã vine o caprã
cu on ied mic ºi amândoi or picat în groapã.
– No, haidam la groapã, zâce Hutupã-Tentiºte, cã iarã avem ceva. Sã
duc ºi vãd acolo capra cu iedu. Da capra când ãl vede, apucã ºi strigã ºi ar
sãri afarã, da nu poate.
– No, mãi frate, zâce Papã-Ciocoi, p-asta nu u-om omorî, cã asta-i cu
lapte. Numa u-om hãrãni aci în groapã pânã s-a îmblânzî, apu u-om mulje
º-or ave ºi pruncii a lu’ ursoaica ce mânca.
Da ursoaica numa umbla roatã* dâpã groapã, gândei cã râde, aºe sã
uita dã cu drag cãtã Hutupã-Tentiºte ºi cãtã Papã-Ciocoi. No, i-or adus sã
mânânce la caprã, da nu-i trabã.
– No, zâce Hutupã-Tentiºte, lasã c-a mânca ie mâne dãmineaþã.
351
U-or lãsat acolo ºi s-or dus la cuibu la ursoaicã. ªi ursoaica s-o pus
cu picioarile ºi le-o strâns frunzã dân pãdure, ºi aibã ºi ii doi pã ce sã sã
culce. No, s-or culcat aºe nãcãjiþ, cã ce-a mai fi cu ii. Când ãi dãmineaþã,
sã scoalã ii ºi odatã sã duc la groapã sã vadã capra, da capra când ãi vede,
iarã apucã ºi strigã, mai ales când s-apropie ursoaica dã groapã.
No, ãi dau sã mânce ºi atunci mai tace ºi s-apucã ºi mânce. No, o lasã
iarã acolo ºi sã mai duc iarã la ursoaicã la cuib ºi mai ieu ii pruncu în
braþã ºi tãt vorbãsc cu iel. Da la ursoaicã-i pare bine dã ii, mai ales cã or
omorât leuu.
Când ãi cãtã-n sarã, iarã mãrg tãþ tri, Hutupã-Tentiºte ºi Papã-Ciocoi
ºi ursoaica ºi când ãi vede capra cã ãi dã dã mâncat, numa o datã o mai
zâs c㠄be-e”, micuþa numa suje pã mã-sa.
– No, zâce Hutupã-Tentiºte, pã mâne u-om scoate afarã.
No, când ãi mâne dãmineaþã, iarã sã duc ii ºi zâce Papã-Ciocoi:
– Da cum u-om scoate ºi cu ce u-om lega?
– Om lua baieru* dã la straiþã, ºi dacã n-a fi dãstul, om scoate
brãcinariu* dân gaci* º-apu om face cumva º-om ave vacã cu lapte, zâce
Hutupã-Tentiºte cãtã vãrtacu-so.
– No, bine, zâce Papã-Ciocoi.
No, sã duc ii la groapã ºi Hutupã-Tentiºte sã bagã-n groapã ºi o
netezeºte* pã caprã pã spate ºi o prinde dã barbã.
– No vez, mãi vãrtace, cã s-o îmblânzât vaca noastã.
No, u-o legat ºi u-or scos afarã ºi u-or dus cu ii. Da capra numa dã
ursoaicã sã teme, pânã s-o-nvãþat cu ursoaica ºi cu puii. No, or apucat ºi
u-or muls ºi o trecut puþinã vreme. Odatã, ursoaica sã ie ºi sã duce sã-º
mai coate* ºi ie ceva mere dân pãdure ºi ce a afla la prunci. ªi trece vo tri
zâle ºi nu mai vine.
– No, mãi frate, zâce Papã-Ciocoi, io mã sui acolo inde-am durmit o
noapte în pom.
– D-apu, suie-te, mãi vãrtace, zâce Hutupã-Tentiºte.
No, sã duce Papã-Ciocoi, sã suie-n pom, sã uitã-n lãturi ºi sã suie ºi
mai sus. Odatã, iacã-l vede o moimã* mai dân dãparte, sãre dâpã pom la
pom ºi sere dirept* la iel. Papã-Ciocoi aºe s-o spãriet dã dãloc* o picat
jos ºi o murit. Odatã moima sere la iel ºi vre sã-l scoale. Ãl aridicã sã ºadã
ºi nu stã, iarã picã jos. No, vede moima pã Hutupã-Tentiºte ºi face cu
brânca cãtã iel sã viie acolo, da moima mere cãtã iel. Hutupã-Tentiºte vre
352 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
sã ieie cuþâtu, atunci moima sare la cuþât ºi-l ie ºi-l aruncã, ºi-l prinde pã
Hutupã-Tentiºte dã brâncã ºi-l duce la Papã-Ciocoi, ºi Papã-Ciocoi iera
mort. Moima îl aridicã dã cap ºi plânje dâpã iel. ªi iarã-l prinde dã brâncã
pã Hutupã-Tentiºte ºi-i arâtã cã o picat dân pom, ãi arâtã cã nu s-o þânut
bine cu brâncile, ºi plânje dâpã Papã-Ciocoi ºi face dân cap. No, rãmâne
sângur Hutupã-Tentiºte.
– No, amu cum a fi cu mine ºi cu bdetu* prunc care l-o adus ursoaica
ºi ce-a face cu iel, zâce Hutupã-Tentiºte. Vorbe sângur. No, zâce iel iarã,
no, nu-i bai, cã moima ºi capra u-oi mulje ºi iedu l-oi mânca ºi puii cei dã
ursoaicã or creºte ºi ii cumva. I-aº hãrãni ºi pã ii, sã nu moarã ºi ii dã
foame.
ªi atunci apucã ºi iel ºi plânje, cã nu mai are cu cine sã mai facã o
voarbã pânã a creºte pruncu sã-l înveþe sã vorbascã.
No, dã la o vreme, iarã sã-mbucurã iel pã iel, 㺠aduce aminte ce-o
zâs mã-sa cãtã iel pânã o trãit.
– No, bine o zâs maica cãtã mine cã când m-oi însura sã mã uit bine
roatã în sat ºi sã nu-m aduc gunoiu dân alt sat cu tãrãboanþa, mai bine îl
du dân satu tãu cu cocie*. Amu l-oi duce cu cocie dân întreagã lume, ºi
amarã, cã am o nevastã dã moimã.
ªi atunci zâce:
No, fie cum a fi,
cã pânã-i lume n-oi trãi.
ª-oi trãi o lume albã,
c-am doauã neveste dã treabã.
ª-oi trãi o zî-doauã,
ºi v-oi lãsa lume voauã
ºi m-oi duce ca ºi raua.
Mãcar încãtrãu oi mere,
bãtrâneþele-s a mele.
Drajii mnei, cred cã Hutupã-Tentiºte n-o murit, cã dã moarte lui n-am
auzât. Io poveste m-am gãtat, cã-i vreme dã culcat.
353
TÂNÃRU BÃNOS
(Snoavã)
Iacã, odatã, trãieu înt-on sat on tânãr bãnos, adecã cu bani mulþ ºi ave
o muiere tare harnicã, care sã pricepe la tãt* lucru ºi la plugãrit ºi la
rându* cãºii, da nu iera aºe frumoasã.
ªi trãieu ii ca cei mai mulþ uoamini dân sat, ºi mai bine ºi mai rãu. Tãt
laolaltã ierau amândoi, mereu la lucru ºi vineu acasã sarã. În vecini mai
ºide* o pãrete* dã uoamini tânãri ca ºi tânãru cu bani mulþ, da’ ierau tare
sãraci. Da tânãra ce* sãracã iera tare frumoasã, aºe dã n-ave pãrete* dã
frumoasã în sat. Îm pare cã º-amu o vãd, ave o faþã frumoasã ºi uãti*
frumoºi, o voarbã plãcutã, aºe dã ºi dumnevoastã v-ar place dacã u-aþ
vide. Iera sãracã dã bani, da iera gãzdoaie* dã minte.
No, tânãru cel cu bani mulþ tãt sã gânde cã cum ar pute vorbi cu
vecinã-sa ce frumoasã. Da’ nu tare pute, cã ºi ie ave bãrbat frumos, bun ºi
harnic, ºi trãieu în pace ºi liniºtiþ. Odatã, tânãru cel sãrac sã gatã* ºi mere
sã-º vadã pãrinþi ºi neamurile în alt sat. Tânãru aista bãnos îl vede ºi zâce
cãtã iel:
– Inde meri, vecine, aºe gãtat?
– Mã duc sã-m vãd pãrinþii.
„No, bine!” gândeºte iel, sã duce înlontru* ºi zâce cãtã muiere lui:
– ªtii ce, muiere, amu avem vreme, mai du-te ºi tu sã vez ce mai face
mã-ta ºi tatã-to!
– Bine, zâce muiere, gãt* aci dã mneazãz*, º-apu m-oi duce pânã pã
sarã.
– Bine, zâce tânãru. Da tânãru cel bãnos d-abde* o aºteptat sã margã
muiere d-acasã, ca sã poatã ºi iel sã vorbascã cu vecina ce frumoasã.
No, sã duce muiere ºi iel o petrece* pânã la uliþã ºi iel iarã mere în
ocol*. Apoi sã ie* ºi iel ºi sã duce pânã la vecinã-sa ce frumoasã. No,
întreabã iel:
354 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
– Da vecinu inde s-o dus aºe gãtat?
– D-apu s-o dus sã-ºi vadã pãrinþi ºi neamurile, zâce nevasta ce
frumoasã.
Ie n-o ºtiut cã dâr* ce o întreabã vecinu-so aºe tare, cã n-o mai fãcut
iel asta. No, odatã zâce vecinu-so:
– ªtii ce, vecinã dragã, amu putem sã vorbim, cã numa noi sîntem
acasã. Io tare aº vre sã ne avem mai bine* laolaltã.
– Ah, nu sã poate, vecine dragã, cã tu ieºti gazdã ºi io mi-s sãracã. Io
trãiesc în pace cu uomu.
– Ah, vecinã, zâce tânãru, îþ dau bani ºi bucate dacã-þ trabã, numa sã
ne-avem bine noi doi – ºi atâta i-o tãt vorbit, pânã o stat pã gânduri nevasta
ce frumoasã ºi odatã zâce cãtã tânãru bãnos:
– ªtii ce, vecine, dacã mi-i cumpãra on cojoc frumos, aºe cu pene*
cosut pã tept*, sã nu aibã nime* aºe cojoc în sat ca mine.
– Bine, zâce tânãru bãnos, mâne a fi târg în satu vecin ºi apu mã duc
ºi-þ cumpãr.
– Bine, zâce tânãra ce frumoasã, apoi putem sta dã voarbã. Mâne
sarã poþ sã vii, colo la opt ceasuri, acolo vinã în tinda ce* dã varã, cã ºi
dacã vine bãrbatu, iel a mere dirept în casã. Da sã nu vorbeºti numa tare
mereu*.
– Bine, zâce tânãru cel bãnos.
No, când ãi dãmineaþã, zâce tânãru cãtã muiere:
– ªtii ce, muiere, io mã duc la târg sã mai cumpãr ceva pântru casã.
– Bine, zâce muiere, du-te, bãrbate, da doarã nu-i ºide* mult?
– Nu, cã mã port* sã vin acasã.
No, prinde* tânãru caii ºi sã duce. ªi când ajunje la târg, nu sã uitã iel
numa dâpã cojoc, care a fi mai mândru. No, o ºi aflat aºe cum io plãcut
lui, cosut cu pene. Cât cere suciu*, atâta-i dã pã iel. No, sã poartã iel sã
viie acasã, ca sã-l ducã pã sarã la vecinã-sa ce frumoasã.
Da pânã o fost iel dus la târg, nevasta ce frumoasã o vinit la vecinã-sa
ºi-i spune:
–Vecinã dragã, nu te mânie pã mine, cã þ-oi spune ceva º-apoi fã cum
þ-oi spune. Iacã, bãrbatu mneu s-o dus ieri sã-º vadã pãrinþi. ªi tu te-ai
dus sã-i vez p-a tãi pãrinþ ºi vecinu o vinit la mine ºi tare m-o rugat sã
ne-avem bine noi doi, cã-m cumpãrã on cojoc frumos, aºe sã nu mai aibã
nime în tãt satu ºi io m-am gândit cã ce sã fac sã nu-º batã joc iel dân
355
mine ºi dân uomu mneu cel bun ºi harnic. M-am gândit ca sã viie cu
cojocu pã sarã la opt ceasuri, acolo în tinda ce dã varã ºi pã sarã sã vii ºi
tu acolo. Te gatã ºi-þ fã treabã cã meri la mã-ta, cã-i beteagã* ºi tu vinã
acolo. Nu vorbi tare când vine bãrbatu-tãu cu cojocu.
– Bine, zâce vecinã-sa.
No, dacã vine tânãru dã la târg, dãsprinde* caii ºi muiere ãl întreabã:
– Vinit-ai, uomule, dã la târg? Ce-ai cumpãrat?
– Da’ n-am luat nimic, cã o fost tare rãu târg.
Da iel dãloc* o ascuns cojocu, sã nu-l vadã muiere. No, când ãi
cãtã-n-sarã, zâce muiere cãtã iel:
– No, bãrbate, io mã duc la maica º-o vãd, cã-i cam beteagã.
– D-apu du-te, sãraca, º-o vez, cã m-oi duce io nainte* ta mai târzâu,
acolo pã la noauã ceasuri.
– Bine, zâce muiere, ºi sã gata ºi sã duce. Da la tânãru bãnos ãi pare
bine ºi tãt iese la uliþã ºi sã uitã nu cumva vine vecinu-so acasã. No, dacã
sã întunericã bine, ie tânãru cojocu ºi hai la vecinã-sa ce frumoasã ºi sã
bagã dirept în tindã cu cojocu ºi dãloc o întreabã pã nevastã:
– Aci ieºti, dragã?
ªi ie numa atâta o zâs mereuaº*:
– Da!
No, o prinde ºi o sãrutã ºi ãi dã cojocu. Pã când o mai sãrutã o datã,
vecinã-sa ce frumoasã dã cu uºe. Atunci muiere lui zâce cãtã iel:
– Mã duc, cã o vinit bãrbatu, ºi ai grije ºi tu când ieºi!
No, muiere lui mere acasã cu cojocu ºi îl pune bine. Apoi vine ºi iel.
Zâce muiere:
– D-apu n-ai vinit nante me, mãi bãrbate!
– Ba am fost, zâce iel, da nu ne-am întâlnit.
– No, nu-i bai, zâce muiere, bine cã ne-am întâlnit acasã.
Da bãrbatu iera nãcãjit cã o vinit vecinu-so aºe iute acasã. No, sã
culcã ii sã doarmã, da iel tare rãu o durmit tãtã noapte. No, dãmineaþa
sã scoalã ºi hãrãnesc iosagu*, gatã cu lucru ºi prânzãsc* amândoi.
Muiere zâce:
– Io mã duc iarã sã vãd pã maica.
– Du-te, zâce tânãru bãnos.
Sã duce ie în casã ºi sã îmbracã ºi-º ie ºi cojocu ºi iese afarã îmbrãcãtã.
– No, bãrbate, bine mi-s?
356 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
Iel când o vãzut cojocu, dãloc o ameþit. Da n-o picat jos, numa s-o
þâpat* p-on pat, sã nu sã lovascã rãu dã bãnat. (Ca Ileana ce frumoasã
care º-o aºteptat drãguþu. Tãt cânta pân casã, mai ales când o auzât uºe,
dãloc o fujit la uºe ºi n-o fost drãguþu, cã i-o vinit uomu dã la lucru mai
iute dãcât cum o trãbuit. Când l-o vãzut:
– Uã, omule, da cã beteagã mi-s.
Da dacã iera drãguþu, nu ave nici-on bai.) No, zâce muiere:
– Ce-i cu tine, mãi bãrbate? Mã duc sã tem* pã vecina sã ºadã aci cu
tine pânã mã duc dâpã doctor.
– Ba nu mere, cã mi-s mai bine.
No, mai mere ie pânã afarã ºi vine iarã-n lontru*.
– No, ce zici, bãrbate, frumos ãi cojocu-aista?
– Tare frumos. Da d-inde-l ai?
– D-apu tu mi l-ai dat asarã, pântru doauã sãrutãri, în tindã la vecina.
Nu ºtii tu cã ºi Ieva l-o tras în pãcat pã Adam? Aºe ai pãþât ºi tu cu vecina
ce frumoasã.
No, iese muiere îmbrãcãtã afarã ºi zâce tânãru cel bãnos cã Dumnezo
n-o fãcut bine uomu, cã ar fi trãbuit sã-i facã mai nante minte, apoi cap.
ª-apu-i vreme dã culcat,
poveste m-am gãtat.
357
NUªTIULE
O fost odatã, ca niciodatã, atunci când ferbeu ualele pã foc, care cu
fundu-n sus, care cu gura-n jos, cam atunci când sã spãrjeu blidele* în
taljere, atunci o trãit înt-on sat on uom singur, nevasta i-o fo’ murit când
ave vo cincizãci dã ani. Uomu aista ave on prunc dã vo zece – doisprãzece
ani ºi mere traba cam rãu fãrã gãzdoaie* la casã.
Odatã zâce tata cãtã prunc:
– Mãi, pruncule, ºtii ce m-am gândit?
– Ce te-ai gândit, tatã? – întreabã pruncu.
Atunci zâce tata cãtã prunc:
– Pruncule, io m-am gândit sã mã-nsor, ca sã avem ºi noi cine sã ne
mai facã dã mâncat, pântru cã tu nu ºtii ferbe*, iarã io-s cuprins cu lucru
dã tãte zilele.
– Bine, tatã, zâce pruncu, fã cum ºtii dumneta.
Atunci 㺠coatã* bâta* ce* cârnã* ºi sã-mbracã bãtrânu mândru ºi ie
bâta ºi hai, pân sat. Sã-ntãlneºte cu o fatã care mere dupã apã la fântânã,
la marjine satului, cu uãlu*.
Zâce bãtrânu cãtã fatã:
– Ai, mândrã ieºti, tu fatã mare, m-ai pute fi mie muiere.
– Ce-ai zâs, moºule? – zâce fata cãtã moºu.
Atunci zâce iarã bãtrânu:
– Io te-aº lua dã nevastã.
Atunci zâce fata:
– Sã meri la dracu, cã io pot fi fata dumnetale!
– Ah, nu-i bai, zâce bãtrânu, hai numa cu mine.
– Ai prostit, moºule! – ºi dã cu uãlu dã cap dã la bãtrânu, dã s-o spart
ºi uãlu.
Atunci, bãtrânu sã ie* mai dãparte ºi aflã o muiere ºi ie ave on prunc.
No, sã-nþãleje cu baba ºi spune moºu cã ºi iel are on prunc.
358 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
– Nu-i bai, zâce baba, c-or fi doi fraþ, cã aºe-i mai bine sã fie, doi.
No, vin acasã la moºu ºi sã apucã dã trai. Trece puþinã vreme, ºi baba
apucã sã batã pã pruncu moºului. Sara, când vine moºu dã la lucru, spune
pruncu moºului:
– Tatã, maica m-o bãtut, ba nici nu-m dã dã mâncat.
– Apu, aºe-s mãºtihoaiele*, zice moºu. A trece vreme ºi-i creºte, º-apoi
a fi altcum*, ãi vini cu mine la lucru.
Când ãi odatã, vine bãtrânu dã la lucru, zice baba cãtã iel:
– Sã faci ceva cu pruncu-aista, cã nu-l mai pot suferi p-îngã casã.
– Da ce sã fac io cu iel? – zâce moºu. A trece vreme ºi a creºte ºi apoi
a mere iel dã mãgan* dã la noi.
– Ba nu, zâce baba, cã io mor dacã mai rãmâne pruncu tãu acasã.
Aºe, tãtã noapte n-o durmit deptu* bãtrân ºi sã gânde ce sã facã cu
pruncu lui. Dã la o vreme zâce moºu cãtã babã:
– Lasã, cã l-oi duce în pãdure ºi n-a mai ºti iel sã viie acasã.
– Bine, zâce baba.
No, dãmineaþã moºu iera tare ostãnit* pântru prunc, cã iera on prunc
înþãlept, da tãt în zãdar, cã babii nu-i trebuie. No, când sã scoalã pruncu,
zâce moºu:
– Pruncule, te îmbracã bine ºi merem la pãdure dâpã lemne. Moºu o
gãtat* straiþa ºi o pus dã mâncat.
– No, zâce tata cu uãtii* plini dã lacrãme, hai ºi merem, pruncule.
– Tatã, nu ne trabã straiþã, cã pã mneazãzã* om fi acasã, zâce pruncu.
– Ba punem, zâce bãtrânu, poate c-om tãie ºi mâne.
No, ajung la pãdure, sã bagã pân locuri nãumblate. Zâce pruncu cãtã
moºu:
– Tatã, noi n-om ºti sã ieºim din pãdure.
Zâce bãtrânu:
– Pruncule, cu noi îi Dumnezo – ºi-l sãrutã.
Or tãiet câteva lemne pã loc ºi iarã-l sãrutã º-o zâs cãtã iel:
– Stai aici, pruncule, io mãrg sã mai cot* alte lemne, mai bune
pântru noi.
ªi atunci o mãrs moºu plângând.
No, pruncu ºede ºi aºteaptã pã tatã-so, da iera sarã ºi apucã ºi plânje
ºi ºi strâje: „Tatã, tatã, inde ieºti?” Da tata nu mai vine.
Vreme iera plãcutã, nu iera frig. Pruncu º-o strâns frunzã ºi º-o fãcut
pat ºi s-o culcat înt-on tufiº mare ºi noapte o visat cã doi înjeri grije dã iel,
359
unu la direapta, altu la stânga ºi zâceu cãtã iel: „Vinã dupã noi”. ªi
dãmineaþã sã trezeºte ºi sã uitã-n lãturi ºi nu vede pã nime*. Atunci sã ie
ºi sã duce, da nu ºtiie încãtrãu* sã margã. Umblã pân pãdure, da ãi iera
sete. Dã mâncat mai ave, da apã nu iera.
No, s-apropie sarã iarã. Atunci sã gândeºte: „Tata o rãtãcit ºi n-o mai
ºtiut sã viie napoi la mine”. ªi umblând încoace ºi încolo, sã întãlneºte
c-on moº bãtrân. Acela iera tata orfanilor. Zâce bãtrânu cãtã prunc:
– Ce coþ* p-aice, pruncule, p-asta vreme? Dãloc* ãi sarã ºi tu ieºt în
pãdure fãrã marjine ºi fãrã capãt.
Atunci pruncu apucã ºi plângã ºi spune cã-l coatã pã tatã-so, cã s-o
terdut* dã iel.
– No, nu plânje, vinã cu mine ºi-i durmi la mine ºi mâne dãmineaþã
þ-oi arâta drumu care duce afarã dân pãdure.
No, sã duce pruncu cu bãtrânu la casa lui ºi-i dã dã cinã ºi-i mai
spune cã cum o umblat cu tata lui vinind dupã lemne. ªi-i mai spune cã
mama lui o murit ºi tatã-so i-o adus altã mamã ºi cum ãl poartã* dã rãu.
– Nu-i bai, zâce bãtrânu, culcã-te ºi dormi în pace.
Atunci sã culcã pruncu ºi sã visazã cã zâce cãtã tata lui: „Tatã, la
bãtrâneþe io am sã-þ port grije”. Când sã scoalã, bãtrânu ãl întreabã:
– No, cum te-ai visat, pruncule?
ªi iel ãi spune visu. Atunci zâce bãtrânu:
– Pruncule, aºe s-a-ntâmpla cum te-ai visat, da numa dacã-i asculta
dã mine. Iacã, ãþ dau tri cãpãþâne* dã la frâne*, una dã aramã, una dã
arjint ºi una dã aur. Când ii scutura pã acãrcare* cãpãþânã, odatã ãþ vine
on cal, pã care l-ai scuturat ºi te sui pã iel ºi poþ mere inde vrei. Da
pânã nu-þ ajunj scopu, acãrcine* te-a-ntreba, tu tãt aºe sã zâci: „nu ºtiu,
nu ºtiu”.
– Bine, zâce pruncu ºi-i mulþãmeºte la bãtrânu, apoi bãtrânu ãi arâtã
drumu care duce la cãputu* împãratului.
No, sã ie* pruncu ºi sã duce pã drumu pã care i-o arâtat bãtrânu.
Iese dân pãdure ºi, tare dã dãparte, zãreºte uarice* tare frumos, adecã
cãputu împãratului Papuc. Aºe cã pã când ajunje acolo, iera sarã. Ãl vede
straje dã la cãputu împãratului ºi-l teamã* la iel ºi-l întreabã:
– Ce coþ p-aci, uã* ieºti spion?
Pruncu nu-i rãspunde numa: „nu ºtiu, nu ºtiu”.
Atunci mere straje la împãrat ºi-i arâtã pruncu ºi-l întreabã ºi împãratu.
360 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
Iel numa aºe-i rãspunde: „nu ºtiu, nu ºtiu”.
– No, duceþî-l acolo la grãdinar ºi acolo a mai ajuta sã ude penile*!
No, mere traba cu penile, adecã cu udatu penilor. Trece vreme ºi
când ãi odatã, zâce grâdinaru cãtã împãrat:
– Înãlþate, împãrate, amu am ajutor, pot ºi io sã mã duc la beserecã.
Nuºtiule a mai griji dã pene.
– Bine, zâce împãratu, cã ºi aºe n-ai fost dã mult la beserecã.
No, când vine dumineca, zâce împãratu:
– Amu, tãtã familie merem la beserecã.
Împãratu ave tri fete ºi ce mai micã zâce cãtã tatã-so, adecã cãtã
împãratu Papuc:
–Tatã, io nu mã pot duce la beserecã, cã-s beteagã* tare rãu.
– Bine, zâce împãratu, barem* ti-i mai uita la Nuºtiule, ce face iel
pân ogradã sângur.
Da fata nu iera beteagã, numa iera curioasã sã vadã ce-a face Nuºtiule
singur pân ogradã, pântru cã tãþ zâceu cã cu proºtii º-a creºte împãratu
penile.
No, duminecã dãmineaþa, tãþ sã gatã* dân palotã*, nu rãmâne dãcât
fata împãratului în palotã ºi Nuºtiule în ogradã.
No, umblã Nuºtiule încoace ºi încolo pân ogradã, ca Adam când iera
sângur în rai, ºi fata împãratului sã uitã dã colo dã sus dân palat. (Aciie*
nu ºtiu cã câte etaje o avut palotã, cã o fo’ întunerec ºi nu le-am putut
anumãra.)
No, când gândeºte Nuºtiule cã-i jumãtate slujba la beserecã, atunci
scoate cãpãþâna dã aramã º-o scuturã. Atunci înt-o clipã vine în faþa lui
on cal fainã*, înarmat cu tãte armele pântr-o cãtanã ºi hane mândre pã
ºaua. Atunci sã-mbracã ºi sã suie pã cal ºi atunci sare în sus în aier ºi
sã duce pãstã satu lui d-înde vinisã ºi l-o vãzut pã tatã-so tãind lemne
în ocol. Vinind napoi p-îngã* beserecã împãratu ºi împãrãteasa atunci
sã suieu în cãruþa cu patru cai ºi împãrãteasa l-o vãzut pã Nuºtiule cu
calu. Atunci o zis:
– Iacã, on înjer mere cãtã palatu nost.
Nuºtiule, cum s-o dat jos în ogradã cu calu, o rupt niºte pene, care
ierau mai mândre ºi o picat o potcoavã dã la cal dupã picioru dirept
dân-nante* ºi o rãmas întrã pene. ªi iel iute sã dãzbracã ºi-i dã drumu la
cal. Da fata împãratului ce mai micã, tãte* le-o vãzut.
361
No, ajunje împãratu ºi grãdinaru acasã ºi dãloc sã duce grãdinaru sã
vadã penile, ºi când vede cele mai mândre pene tãte rupte, atunci zâce
cãtã Nuºtiule:
– Ce-ai fãcut cu penile, prostule? – ºi vre sã-l batã. Fata ce mai micã
a împãratului strigã câtã grãdinar:
– Sã nu-l baþ pã Nuºtiule, cã on înjer o zburat pãstã pene cu on cal
frumos.
Bdetu Nuºtiule numa aºe sã apãra:
– Nu ºtiu, nu ºtiu.
No, s-apucã grãdinaru ºi cu Nuºtiule ºi sapã penile ºi le udã ºi pãstã
o vreme bunã, iarã vin penile la rând ºi-s tare mândre, aºe cum or fost.
ªi umblând ii pântrã pene, grãdinaru o aflat potcoava dã la cal. Zice
câtã Nuºtiule grãdinaru:
– Cine o fost p-aci cu calu?
Nuºtiule arâtã, cã dã sus o fost cineva, da’ iel tã: „nu ºtiu, nu ºtiu”.
Grãdinaru duce potcoava la împãrat ºi-i arâtã ºi zâce împãrãteasa:
– Asta-i pântru cã ai lucrat dumineca, asta-i pedeapsa dã la Dumnezo.
Io am vãzut înjeru când am ieºit dân beserecã.
No, înt-o duminecã iarã sã duc ii tãþ la beserecã ºi zâce împãratu:
– Adã ºi pã Nuºtiule la beserecã.
Da ºi Nuºtiule iera acole cu ii, iel tãt o priceput ce zâceu ii, iel numa
tã: „nu ºtiu, nu ºtiu”! Zâce împãrãteasa:
– Lãsaþî-l pã iel acasã, cã numa s-ar râde uoamenii dã iel ºi dã voi
cu iel.
– Bine, zâce grãdinaru. Nuºtiule, rãmâi acasã ºi grijeºte bine dã pene.
Nuºtiule tã’: „nu ºtiu, nu ºtiu”.
No, sã duc ii tãþ, da fata împãratului ce mai micã, iarã rãmâne acasã,
sã face beteagã, da amu-i ºi mai curioasã cã ce-a face Nuºtiule ºi cine-i
Nuºtiule (ie singurã vorbe) cã uare nu-i înjer, cã face iel aºe minuni.
No, pã când gândeºte Nuºtiule cã ii tãþ ãs la beserecã, iarã scoate o
cãpãþânã, ce dã arjint, ºi o scuturã ºi înt-o clipã vine on cal dã arjint cu tãt
armat ºi cu hane* pântru iel. ªi sã-mbracã iarã ºi sare cu calu pânã la
vânãtoare* cerului ºi iarã sã dã jos în grãdinã ºi iarã calcã tãte penile cele
mai frumoasã. Da fata ce mai micã a împãratului iarã sã uitã dân palat ºi
tãte lucrurile ce face Nuºtiule le vede.
No, vine împãratu ºi împãrãteasa ºi grãdinaru dã la beserecã.
Grãdinaru iarã sã duce dirept* în ogradã ºi când vede penile cele mai
362 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
frumoasã tãte rupte, mai* n-o picat în picioare dã nãcãjit, cã ce lucru o
pus iel pã pene sã fie frumoasã ºi iarã-s tãte rupte, mai tare ca ºi-n primu
rând. Iarã ie o bâtã sã batã pe Nuºtiule, pântru cã n-o grijit mai bine dã
iele. ªi fata împãratului ce mai micã iarã strigã dân palat dupã fereasta dã
cãtã* ogradã:
– Grãdinarule, sã nu-l baþ pã Nuºtiule, pântru cã on înjer o fo’ cu calu
pãstã iele.
No, bine. Când ãi luni dãmineaþa, iarã aridicã penile ºi cele rupte le
taie jos ºi sapã pã iele ºi le udã. Pãstã câteva sâptãmâni, iarã vin penile la
rând ºi ãs tare frumoasã.
No, zâce grãdinaru cã iel nu mai mere la beserecã, d-apu dacã a mai
vini înjeru iarã, sã-l vadã ºi iel. No, bine. Când vine odatã o sãrbãtoare
mare, mi sã pare cã iera zâua împãratului, atunci tãtã lume sã strânje-n
sat, cã iera petrecere tare mare ºi atunci sã duce ºi grãdinaru, pântru cã-i
place ºi lui sã beie, mai tare ca mie. No, sã duc tãþ la petrecere, mere ºi
grãdinaru ºi iarã zâce cãtã Nuºtiule:
– Ai grije dã pene, tãt aci sã ºez întrã iele.
ªi fata ce micã iarã sã face beteagã, ºi zâce împãrãteasa cãtã ie:
– Haida ºi tu, cã or vini ficiori dã-mpãrat dân tatã lume ºi barem sã-i
vez ºi tu. Ia, astãz-mâne ieºti ºi tu dã mãrit* ºi sã vez cum 㺠petrec
tânãrii.
– Dragã mamã, nu mã pot duce, pântru cã tare rãu mã sânþãsc. Da ie
nu iera beteagã, numa º-o pus uãtii* pã Nuºtiule, cã iera frumos. Când ºi
când mai mere în ogradã, mai întreba câte ceva dã Nuºtiule, da iel numa
jimbe a râde ºi zâce: „nu ºtiu, nu ºtiu”.
No, dacã sã duc ii tãþ, sã gândeºte iel cã cum 㺠petrec ii tãþ dã bine.
Iarã scoate o cãpãþânã dã aur ºi o scuturã ºi înt-o clipã vine on cal frumos
dã aur, înarmat cu dã tãte ºi iar sã suie pã cal ºi azboarã pãstã oraº.
Împãrãteasa iarã-l vede ºi zâce cãtã grãdinar:
– No, grãdinarule, iar-am vãzut on înjer zburând cãtã palatu nost.
Hai sã merem acasã.
Da fata împãratului ce micã, când o vãzut cã sã îmbracã cu hanele
cele dã aur, o strigat:
– Hai, du-mã ºi pã mine, Nuºtiule!
ªi iera gata sã sarã dân fereasta. Da Nuºtiule când o zburat napoi,
tumna* pã lângã fereasta o trecut, fata s-o þâpat* ºi* prindã calu dã coadã,
363
numa oleac’ n-o picat dâpã fereasta. Faþa lui Nuºtiule strãluce ca auru,
pântru cã iera în aur îmbrãcat.
No, ajung acasã împãratu, împãrãteasa, fetele ºi grãdinaru ºi dirept
la grãdinã sã duc cu cocie* cu patru cai, care purta numa pã familie
împãratului.
Când sã bagã grãdinaru în ogradã, odatã îl prinde sudori dã moarte ºi
ameþeºte dã nãcãjit. No, dacã-i trece, vede penile tãt mai rãu ºi mai urât
cãlcate ºi rupte ºi iarã vre sã-l batã pã Nuºtiule ºi fata împãratului din
palotã iarã strigã:
– Sã nu-l baþ, grãdinarule, pã Nuºtiule, cã on înjer o fo’ iarã p-aci.
Împãrãteasa o zis:
– ªi io l-am vãzut zburând pãstã sat.
No, iarã s-apucã dã lucru ºi sapã, udã penile ºi iarã aflã o potcoavã dã
aur dã la picioru dirept dinapoi, pântru cã nu l-o potcovit bine cãuaciu*.
Când o fo’ ºi sarã-n sus, i-o acãþat potcoava în rãdãcini dã pene ºi o rãmas
pã loc. (Sã-l fi adus calu la noi la colectivã, fratele Iuãn Sãlãjan ãi on
cãuaci vestit ºi cred cã l-ar fi potcovit mai bine calu lui Nuºtiule.)
No, trece vreme ºi iarã vin penile la rând ºi ãs mai frumoasã ca în
primu rând.
No, dupã o vreme bunã fetele cresc ºi-s dã mãrit. Împãratu Papuc
are tri fete frumoasã ºi ar vre sã sã mãrite odatã, ca sã le facã on uspãþ*,
da nu pântru tãþ, cã iera vestit în tãtã lume, cã numa iel ave tri fete
frumoasã. Pã timpu acela ºi dã împãrat ºi dã sãrac ierau tare puþine fete
ºi aveu preþ mare.
No, sã voroveºte împãratu cu împãrãteasa lui ºi ii doi sã-nþãleg cum
sã facã sã fie bine ºi sã le placã ºi la fete.
– No, bine, zâce împãrãteasa, da sã temãm* ºi fetele, sã vedem ce-or
zâce iele, cã vez tu, bãrbate, cã fetele au astãz mare preþ, nu ca ºi când
te-ai însurat tu, cã ai cãpãtat fatã pã on sac dã tãrâþã.
No, când ãi în ciie zî, teamã mama fetele ºi le spune:
– Uitaþ, fetele mele, ce m-am vorovit cu tatã-vost astã-noapte. Puþin
am durmit, numa tã dã voi am vorovit, cum sã facem ºi cum sã vã mãritãm.
Pântru cã atunci nu umbla on ficior doi ani, uã ºasã luni la o fatã, numa
când iera fata dã mãrit, atunci trimeteu cãrþ* în tãtã þara, uã pã tãte þãrile,
cã iacã, inde ieste fatã dã mãrit, uã fete câte ierau ºi atunci ficiorii ãº
puneu pitã în straiþã ºi sã luau la drum, care dã inde vine, mai dã dãparte,
364 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
mai d-aproape. Da iera zâua hotãrâtã, când s-a þine alejere dã juni* ºi
atunci sã adunau cu sutile ficiori ºi dã sãraci ºi dã-mpãraþ. Apoi fetele sã
uitau la ficiori dã tri, dã patru uãri roatã*, apoi pã care-i plãce ãl þuca* ºi-l
lua dã brâncã* ºi-l duce în palat, ciielalþ, care rãmâneu, mereu acasã cu
buzãle umflate. Da care iera fatã dã-mpãrat sã uita la ficior sã fie zdravãn
fãcut ºi frumos, da’ fetele dã sãrac sã uita la ficior sã fie sãnãtos ºi în
vârtute* ºi sã aibã cotãturã* frumoasã ºi sã cunoºteu ºi pã hane*.
– No, bine! – zâc cele doauã fete mai bãtrâne.
Da ce mai micã zâce:
– Ãi bine, tatã ºi mamã, da io-s încã tânãrã º-încã nu ºtiu rându* cãºii
cum sã conduce, ba nu ºtiu face pitã ºi nu ºtiu spãla, numa dã gâºte ºtiu
griji.
Atunci iera toamnã ºi zâce împãratu cãtã împãrãteasã:
– No, vez muiere, asta-i ruºine ta, cã nu u-ai învãþat.
Zâce împãrãteasa cãtã împãrat:
– Ei, bãrbate, amu-i numa toamnã ºi pânã la primãvarã io u-oi învãþa
ºi sã facã pitã, ba ºi sã toarcã, adecã la tãt lucru ce sã þine d-o gãzdoaie*
p-îngã casã. Numa ie ºi-º aleagã on ficior harnic ºi frumos ºi cu minte.
– No, bine a fi, mamã. Fie voie dumneavoastã, fãceþ cum ºtiþ ca pãrinþ,
sã fie bine.
Da fata nu tare ave voie* sã înveþe nimic, pântru cã ie sã gânde cã ie
numa pã Nuºtiule l-a aleje.
No, trece iarna ºi împãratu face pã cãrþ ºi scrie acolo cã are tri fete
frumoasã dã mãrit ºi le scrie timpu pã când sã sã prezinte ficiorii la palotu
lui, pântru ca sã-º aleagã fetele juneri* ºi le trimete pã tãte þãrile ºi dân
aproape ºi dân dãpãrtare.
Atunci zâce împãratu Papuc cãtã împãrãteasã:
– Muiere, gatã* vo zece strãiþ ºi pune brânzã ºi caº ºi mãlai ºi în tãtã
straiþa sã punem câte-o carte de temare* pântru tri juneri.
– No, zâce împãrãteasa, pã mâne dãmineaþã-s gata.
Când ãi dãmineaþã teamã împãratu zece cãtane, care ierau nu ca vântu,
ce ca gându dã iuþ ºi-i împãrþeºte care-ncãtrãu* sã margã ºi pânã nu gatã
cu scrisorile sã nu doarmã. ªi cum ãi mai bine, ii tãþ sã duc laolaltã pânã
ies dân þara lor. Ajung la on drum încruciºat, atunci stau în loc ºi sã
vorovesc*, care-ncãtrãu sã margã. Atunci vine o babã bãtrânã înante* lor
ºi le dã bineaþã baba ºi zâce unu dântrã ii.
365
– Babã, cred cã ieºti mai bãtrânã ca mai tânãrã, sã faci bine sã ne spui
care drum încãtrãu mere.
– Tare bucuros, pruncii mnei, da spuneþî-m cã inde vreþ sã mereþ ºi pã
cine cotaþ*.
ªi atunci o cãtanã-i spune c㠄iacã sîntem trim㺠dã împãratu Papuc
sã dãm dã ºtire în tãte þãrile cã are tri fete dã mãrit”.
Atunci baba, dã bucurie, nu-i mai întreabã dã zâua hotãrâtã, ci odatã
îi ie pã susuãri*:
– Haidaþ ºi vã hodinit ºi-þ mânca oleacã ºi apoi ãþ mere mai dãparte.
No, ave baba on pom mare ºi ave tare mare poalã ºi acolo iera masa
întinsã pântru drumari*. Da sã ºtiþ cã baba iera o vrãjitoare mare în tãtã
lume ºi tãte le ºtie ce sã-ntâmplã-n lume. Atunci le dã sã beie neºte ceai ºi
câci* or bãut, dãloc or pus capu pã masã ºi or durmit tãþ zece cãtanele.
Apoi 㺠aduce aminte cã nu i-o întrebat dã zâua hotãrâtã, cã pã cãtane aºe
i-o adurmit cã cinci ani nu s-or trezî ºi baba ave tri ficiori ºi ie cu scopu
nãfãcut bine. Amu, stãte lângã ii ºi sã gânde cum sã-i scoale, barem pã
unu dân cãtane. Iera cãtã primãvarã când or ajuns cãtanele la baba ºi când
iera vreme cãtã toamnã, cãtanele încã durmeu tare bine.
Odatã sã duce împãratu Papuc ºi împãrãteasa la preumblare* pân
ograda ce cu pene ºi preumblându-sã pân ogradã, zâce împãratu cãtã
împãrãteasã ºi grãdinar:
– Îm aduc aminte dân anu trecut, dã când o umblat p-aci pântrã pene
înjeru cu caii ºi cum le-o cãlcat ºi amu iarã-s mândre. Amu ne-ar trebui
on cal, uã on înjer care ar zbura pãstã tãte þãrile sã vadã inde-s cãtanele dã
astã-primãvarã. Îm aduc aminte cã s-or întâlnit cu vrãjitoare lumii ºi i-o fi
omorât pã tãþ zece.
Da Nuºtiule tãte le bãga-n samã, mai ales când spune împãratu cã
pântru ce o trimãs zece cãtane, ca sã vesteascã cã are tri fete dã mãrit.
No, când ãi duminecã, iarã sã gata tãtã familie împãratului sã margã
la beserecã, Nuºtiule abde* aºtepta sã margã. Amu o mãrs ºi fata ce mai
micã a împãratului la beserecã. Numa Nuºtiule o rãmas sângur-sângurel.
Atunci scoate cãpãþâna ce dã arjint ºi o scuturã ºi îndatã vine calu înarmat
aºe ca ºi înt-a’ rãnd*. Sã îmbracã Nuºtiule ºi sare pã cal ºi zâce cãtã cal:
– No, cal bun, merem sã cotãm* pã vrãjitoare lumii.
– Bine, zâce calu, da aista-i on lucru cam greu, pântru cã tãþ dracii ãs
în ajutoru ii. Da þâne-te bine, cã amu tãþ slujii i-s legaþ înt-on sac ºi când
366 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
ajunjem acolo, pune brânca pã sac ºi þine bine dã gurã. Apoi om sãri pânã
la vânãtoria* cerului ºi d-acolo-i lasã jos ºi atunci când or pica jos tãþ
dracii s-or prãvuºi*.
Pã când ãi spune calu ºi ajung acolo lângã pom. Baba ºide* pã sac ºi
Nuºtiule apucã sacu. Atunci calu rânteza* o datã aºe dã cãtanele dãloc
s-or sculat. Când calu o rântezat ºi fata împãratului ce micã l-o auzât.
– O, mamã, ce cal sã fie aista care-o rântezat aºe dã tare?
– No, zâce o cãtanã, sculaþ sã merem, cã dãloc ãi sarã pã noi º-am
cãlcat porunca împãratului.
Odatã tãþ care-ncãtrãu, aºe cã-n puþânã vreme pã tãtã lume or umblat
cãtanele.
Zâce fata cãtã mã-sa când mereu c-on hinteu* cu patru cai:
– Mamã, sã ºtii cã iarã o fost înjeru cu calu pã la palatu nost.
Pã când gatã* dã spus la mã-sa, Nuºtiule vine ºi zboarã pã d-asupra
lor.
– Spusu-þ-am, mamã, iacãtã-1-ãi iarã, mere pân ogradã ºi iarã a rupe
penile cele mai frumoasã.
No, când ajung acasã împãratu Papuc cu familie, Nuºtiule fuje înante
lor ºi „nu ºtiu, nu ºtiu” ºi arâtã cu brânca cã dã sus or vinit. Iel fuje în
colibã, arâta cã s-o temut.
Da vrãjitoare zâce:
– Ei, Nuºtiule, rãu m-am înºelat! ªi º-o dat sufletu dã nãcãjitã.
No, vin cãtanele tãte ºi sã prezintã cã or împlinit porunca, da or avut
o rãtãcire mare pân pãdure latã, fãrã capãt.
No, mai trece puþinã vreme, apoi sã prezintã ficiorii dã-mpãrat dân
tãtã lume. Sã strâng vo doauã sute ºi-i pune împãratu acolo afarã dân
palotã pã o þelinã* în doauã rânduri, aproape dã ograda ce cu flori. La
fete le dã câte-on mãr dã aur ºi le spune sã sã uite bine la ficiori. Pã care
l-a aleje, care a fi dã plãcut, sã-i deie mãru ºi sã-l ieie dã brâncã ºi sã-l
ducã-n lontru*, în palotã.
No, bine. Mãrg fetele, tãte tri ºi sã-ntorc dã doauã uãri roatã dupã
ficiori ºi cele douã mai bãtrâne 㺠aflã doi ficiori frumoº dã împãrat ºi sã
duc cu ii în palotã. ªi ce mai micã mere ºi ie dã doauã uãri ºi nu-º aflã pã
plac, pântru cã ie sã uita dupã Nuºtiule.
Nuºtiule vine dân ogradã ºi vede acolo aºe ficiori mulþ, stând în doauã
rânduri. ªi iel fuje acolo ºi stã iel în rând cu ceilalþ ficiori dã-mpãrat. Ãl
vede grãdinaru ºi strâgã pã iel:
367
– Vinã d-acolo, mãi prostule!
Atunci ajunje acolo fata împãratului ce micã ºi odatã ãl sãrutã ºi-i dã
mãru. Ãl ie dã brâncã sã margã ºi ie în lontru. Vine împãratu ºi împãrãteasa
ºi o ocãreºte:
– D-apu tu, ce mai micã ºi mai frumoasã, ctiar* pã prostu aista l-ai
ales?
– Tatã ºi mamã, zâce fata, mie pã altu nu-m trabã, mai bine mor!
– No, bine, zâce împãratu Papuc, da în palotã nu te bãga cu iel.
Nuºtiule iera tãt urât pã hane, urât ca cei care lucrã, sapã ºi udã ºi ce
mai vine la rând. Atunci zâce împãratu:
– Locu vost a fi în cocioru* gâºtelor, acolo-i ºide cu prostu tãu!
No, sã pune fata ºi Nuºtiule ºi tãgãºesc* ºi-l aduc în regulã cât sã
poate. Oleacã pute, da ce sã facã. Pã vreme acie ºi împãratu þâne* gâºte,
reþe ºi animale.
No, d-apu ãi bai, cã n-au pat, n-au masã ºi vine sarã. Zâce fata:
– No, bãrbate, om aduce neºte fân ºi ne-om culca în iel. Nuºtiule
numa „nu ºtiu, nu ºtiu”, da sã înþãlejeu unu cu altu.
Când ãi sarã, sã-ntuneca ºi ºideu nante cociorului, da ºi flãmânz.
În palat sã gãtau* dã cina mare ºi pã mâne dãmineaþã dã uspãþ. Dupã
o vreme, zâce împãratu:
– Duceþi-le ºi la nãcãjiþi aciie dân cocior ceva dã mâncat. Buni-or fi ii
sã grâjeascã dã gâºte ºi sã lucre pân ogradã cu grãdinaru.
No, le aduce o slujnicã ceva dã cinã, da nu tare sã saturarã. Dirept cã
nici nu tare ierau flãmânz. Dacã or cinat, zâce fata:
– No, Nuºtiule, sã ne culcãm.
Fata iera cam nãcãjitã. Întid uºe la cocior.
– No, dragã nevasta me, amu ºi io ºtiu vorovi, da sã nu mã spui la
nime, nici la tatã-to, nici la mã-ta, pântru cã dacã mã spui, nu mã mai vez.
Atunci zâce fata:
– Bine, bãrbate, da m-am temut cã nu-i vorovi nici cu mine. Te-am
vãzut cã tãte le-nþãlej ºi la tãt lucru te pricepi, aºe om face ºi noi cumva.
No, dãmineaþã sã scoalã. O slujnicã iarã le aduce dã prânz* ºi prânzãsc
ii ca doi porumbi* ºi sã mai râd.
Mai umblau miniºtrii pân ocol ºi zâceu:
– Fata împãratului ºede în cocioru gâºtelor.
Zâce Nuºtiule cãtã ie:
368 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
– Lasã numa, muiere, cã om ave noi mai frumos palat dãcât tatã-to.
Da fata iera voioasã.
Când trece o zî, trec doauã, pã mamã tãt o dure. Împãrãteasa la doauã
uã la tri zâle vine sã vadã dã fatã ºi o întreabã cum sã aflã* cu Nuºtiule.
Zâce fata:
– Tare bine, la tãte sã pricepe.
Zâce mã-sa cãtã fatã:
– Haida, fata me, cu mine ºi sã viie ºi Nuºtiule sã vã dau niºte ciuble*
pântru casã. ªi le dã on pat, o masã ºi doauã scauãne.
No, trec câteva sãptãmâni, împãratu Papuc capãtã o scrisoare dã la
împãratu Ciocoilor sã sã ghete* dã bãtaie cu junii cei tri a lui.
No, bine. Teamã junii ºi le spune ce-i dã nou. Zâce cel mai bãtrân
junere:
– Nu-i bai, tatã. Om mere ºi ne-om gãta bine cu armata ºi poimâne
om mere la câmpu dã luptã, da pã Nuºtiule nu-l ducem, sã nu sã râdã
lume dã noi.
Aude Nuºtiule dã ce-i voarba, mânã muiere:
– Du-te la tatã-to ºi zî câtã iel ºi-m deie ºi mie on cal înarmat ca ºi la
ciielalþ cãtane.
No, bine. Mere fata ºi zâce cãtã împãrat.
– Tatã, dã-i ºi la Nuºtiule mneu on cal ºi armã sã margã ºi el cu oaste
la bãtaie.
– Du-te, tu, cu prostu tãu ºi grâjiþ dã gâºte.
No, vine fata ºi-i spune lu’ Nuºtiule. Nuºtiule iarã o mânã:
– Du-te numa ºi sã-þ deie acãrce* cal rãu, numa sã nu rãmân acasã.
ªi iarã mere fata la împãrat ºi zâce:
– Tatã, iarã am vinit. Fã bine dã-i ºi lu’ Nuºtiule mneu acãrce cal ºi
arme, nu-i bai ºi rujinoasã, numa sã nu rãmâie acasã.
– No, bine. Mâne dãmineaþã sã viie ºi iel la armatã.
Când ãi dãmineaþã, la junerii cei doi le dã care-s mai fainã*, lui
Nuºtiule ãi dã o bãlã*. No, sã suie tãþ pã cai. Nuºtiule cu o puºcã rujinoasã
sã ie ºi iel cu ii. Când ajung la on drum dã þarã larg, iera tare mare tinã*,
ºi când ajunje ºi Nuºtiule acolo picã bãla cu iel ºi n-o mai poate arãdica.
Trece oaste împãratului p-ângã iel ºi sã râde dã iel ºi zâceu:
– No, cu junele aista º-a apãra împãratu Papuc þara.
Dacã trec tãþ, nu mai ieste nime lângã iel, napoi, prinde pã bãla º-o
traje la marjine drumului º-o lasã acolo sã pascã ºi iel scuturã cãpãþâna dã
369
aur ºi odatã vine on cal înarmat. Sã-mbracã în hanele dã aur ºi odatã sare
pânã-n vânãtoare cerului ºi sã scoboarã în contra dujmanilor. Tãt pãstã
dujmani umbla cu calu ºi-i tãie ca pã paie. No, când ãi aproape gata cu
dujmanii împãratului, sã taie oleacã la on jejet*, la brânca stângã, ºi-i
curã* sânje. Sã dã jos, aproape dã împãrat ºi le arâtã jejetu cã-i tãiet ºi
împãrãteasa odatã ãi dã cârpuþa* ºi ãl leagã ºi împãratu ãi dã inelu dupã
jejetu dã împãrat. Da Nuºtiule nu voroveºte cu ii nimic. Sã suie iarã pã cal
ºi zboarã iarã la bãla.
No, sã scoboarã dâpã calu cel cu pãr dã aur, care tare dãparte strãluce
ca soarile ºi ãi dã drumu la cal ºi iel mere iarã la bãla ºi o traje iarã acolo
în tinã, inde o fost când o mãrs armata împãratului p-îngã iel ºi când sã
apropie armata dã iel, iel sã tinzuie* cu bãla º-o scoatã dân tinã.
No, când vin napoi, iarã-l aflã pã Nuºtiule tãt în drum, atunci sã tinzuie
sã scoale pã bãla dân tinã ºi zâceu:
– Uitã la junerele împãratului, cum apãrã þara.
No, cumva cu greu, dacã o mãrs tãtã oaste, vine ºi iel dupã ii. Duce
pã bãla în iºtalãu* ºi iel mere la cocioru lui. No, nu spune iel nimic la
muiere, numa atâta:
– Am învins noi pã dujmani.
No, la împãrat în palat sã apucã dã petreceri ºi mulãtesc*, mai ales
când zâce câte unu c㠄am avut noroc cu Nuºtiule ºi cu bãla”.
Da împãrãteasa zâce:
– Am avut noroc cã ne-o trimãs Dumnezo ajutor.
No, Nuºtiule sara sã culcã ºi dacã doarme muiere, iel sã scoalã ºi iese
afarã ºi scuturã dã cãpãþâna ce dã arjint ºi vine calu. Dãºtide uºe ºi zâce
cãtã cal sã sufle în casã ºi o suflat calu ºi o fãcut tãtã casa în arjint ºi
hanele pã pat ºi pã fatã.
No, dã iel drumu la cal ºi sã culcã. Când ãi dãmineaþã, sã trezeºte fata
împãratului ºi zâce:
– Scoalã, mãi bãrbate, uitã ce frumos ãi la noi în casã!
No, la împãrat þâne tri zâle petrecere dã bucurie cã or învins pã
dujmani. Când ãi vreme dã prânz, vine o slujnicã ºi le aduce dã prânz.
Când dãºtide uºe, odatã scapã prânzu jos ºi fuje la împãrat ºi spune:
– Înãlþate împãrate, vinã sã vezi cã la Nuºtiule ãi mai frumos ca la
dumneta în palat.
– Du-te, tu, proastã, cã ºi tu ieºti ca Nuºtiule.
370 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
– Ba, vinã numa sã vez.
No, vine împãratu ºi împãrãteasa sã vadã ºi sã mnirã* tare ºi apucã ºi
întreabã pã fatã ºi pã Nuºtiule. Iel numa „nu ºtiu, nu ºtiu!”. ªi atunci când
vin ºi junerii ºi ofiþerii împãratului. Atunci sã dãzleagã limba la Nuºtiule
ºi zâce:
– Tatã, mamã, ºogori* ºi ºogoriþã* ºi domnilor, io am învins dujmanii,
nu voi.
– Ah, nu sã poate! – zâce împãratu Papuc ºi ofiþerii.
– Ba sã poate! – zâce Nuºtiule. ªi atunci sã duce la palotã ºi scuturã
dã cãpãþâna ce dã aur ºi înt-o clipã-i acolo calu lui ºi sã-mbracã ºi sare
pãstã palotã înante domnilor. ªi atunci îl întrebã pã împãrat:
– No, tatã, aºe o fost?
– Nu! – zâce împãratu.
Atunci scoate dân jeb* cârpuþa împãrãteºii ºi zâce:
– A cui ãi cârpuþa asta? – ºi o scos ºi nãframa dã la grumaz a lui
împãratu ºi inelu cel dã aur. Lucrurile aste dumnevoastã mi le-aþ dat, când
m-am tãiet cu coarda* la jejet. Amu credeþ cã io am fost?
– Amu credem! – or strâgat tãþ.
– No, videþ amu ce ºti prostu, ce ºti Nuºtiule, dã care v-aþ bãtut joc
tãtã oaste împãratului? Amu voi, cei zece cãtane, vitej mare, care aþ
cãlcat porunca împãratului ºi n-aþ împlinit ce v-o spus împãratu, vã
întreb ºi pã voi, cine v-o slobozit dã vrãjitoare lumii, care v-o adurmit
pã tãþ zece cu bãutura ce drãceascã, cu care aþ fi durmit poate pã veci?
Ar pute aºtepta împãratu ºi astãz ca sã viie ficiorii cei dã-mpãrat ca sã-º
mãrite împãratu fetile.
No, amu sare on cãtanã viteaz dân cei zece ºi spune:
– Noi nu ºtim cã cum am ajuns acolo, atâta ºtim cã ne-am întâlnit cu
o babã ºi ieram ostãniþ ºi ne-o dat loc ºi ne hodinim ºi ne-o dat ºi niºte
bãuturã, da’ puþinã, dã care pã loc am adurmit ºi ne-am trezit cu ceva
zoalã* mare.
– Adecã, când o rântezat calu mneu, atunci v-aþ trezit din somnu dã
moarte. Amu sã ºtie tãtã oaste împãratului cã-i vrednicã dã moarte, pântru
cã v-aþ bãtut joc dã mine, dã on nãcãjit. Amu vã-ntreb, vã sânþâþ vinovaþ
uã nu?
Nuºtiule iera pã cal, da’ nu sã pute uita câtã iel, aºe sclipe pãru pã cal
ºi hanele pã iel. Atunci, dã fricã, tatã oaste împãratului ºi împãratu ºi
371
împãrãteasa ºi junerii ºi ofiþerii s-or þâpat în jerunþ* în faþa la Nuºtiule ºi
tãþ or strigat:
– Da, sîntem vinovaþ, da te rugãm sã ai mnilã dã pruncii care or rãmâne
orfani dã noi.
Atunci sare on cãtanã dintre cei zece ºi zâce:
– Noi credem cã tu ne-ai sclobozât* dân brânca vrãjitorii ºi noi cerem
iertare.
Atunci Nuºtiule º-o adus aminte cã ºi iel o rãmas fãrã mamã ºi o
cãpãtat o mamã cu inimã dã fer, o mãºtihoaie ca o parã dã foc. Muiere lui
Nuºtiule, adecã fata ce mai micã a împãratului, o apucat a plânje pântru
tatã-so ºi pântru tãþ. Atunci o zâs Nuºtiule:
– Nu plânje, muiere, cã io-i iert pã tãþ, da trabã sã puie on jurãmânt
înante me ºi a împãratului, pântru cã dacã cei zece cãtane aleº, care s-or
arãtat cu ce mai mare iubire cãtã împãrat ºi nu º-o fãcut datorie cum sã
cade faþã dã împãrat, atunci cum or deplini ciielalþ cãtane ºi ofiþeri.
Atunci tãþ or strigat:
– Tu ne fii împãrat!
ªi împãratu o strigat:
– Fii tu împãrat în locu mneu.
Atunci Nuºtiule o zâs:
– Tatã, io n-am vinit la dumneta sã mã puneþ împãrat. Poate, dupã
moarte dumneta, uã dacã-i îmbãtrâni. Nici atunci nu io mi-s întâi: ai
dumneta juneri mai bãtrâni, apu, pune dântrã ii pã care vrei.
– Nu, pruncu mneu, zâce împãratu (amu nu mai zâce Nuºtiule, numa
pruncu mneu) þâie sã cade sã fii împãrat, cã tu ieºti on viteaz mare, tânãr
ºi înþãlept ºi on cãtanã bun. Tu ai scãpat þara noastã dã dujmani. Amu, ce
zâceþ voi, junerii mnei ºi voi ofiþeri dã bãtaie, bine am zâs io ca-mpãrat?
ªi tãþ or strigat sã fie împãrat junele împãratului cel mai tânãr.
– No, bine! – zâce Nuºtiule. Da sã ºtiþ cã io mi-s on prunc dã pãdurar,
care tãt în pãdure ºi pângã pãdure am lucrat cu tata.
– Nu-i bai! – o strigat tatã oaste împãratului.
Atunci zâce Nuºtiule:
– Io am on tatã bãtrân ºi trabã sã mã gândesc dã iel, ce sã fie cu iel la
bãtrâneþe.
– D-apu ce-i face cu iel? Ãl aduci aici, în palat, cu noi.
372 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 373

– Bine, zâce Nuºtiule. Mâne mãrg dupã tata ºi-l aduc aici ºi apoi sã
facem o petrecere º-on uspãþ, care sã fiie la tãþ.
No, când ãi sarã, sã voroveºte cu nevasta cum sã facã treaba sã fie
bine.
– No, nevasta me, io mãrg sã vãd dã tata. Pânã faci tu dã cinã, io vin
napoi.
(Îm aduc aminte, cã-m spune moºu mneu, cã în Otlaca trãie on om, ãi
zâce Buru. Înt-o vinere, i-o fert muiere pãsulã*, cã atunci posteu oaminii,
mai tare ca astãz. Zâce Buru:
– Muiere, ferbe numa aluatu, cã mã þâp* aci la Arad, sã-m cumpãr o
pipã* dã spumã.
– No, zâce baba, numa nu ºide mult, cã n-a fi bunã zama dacã stã
mult.
– Bine, zâce moºu Buru ºi sã încalþã cu opincile ºi 㺠ie bâta ce cârnã
ºi hai, la drum. Ãl ajunje o cocie, ºi zâce acela cu cocie:
– Haida, moºule-n cocie.
– O, nu mã duc, cã pânã mã sui ºi mã scobor, ptierd* pe* multã
vreme. Da Aradu, dã vo 50 de kilometeri…)
– Fã, muiere, dã cinã cã mã þâp sã vãd pã tata. ªi tata lu’ Nuºtiule
ºide la marjine þãrii împãratului Papuc.
No, sã gatã Nuºtiule, iese afarã ºi scoate cãpãþâna ce dã aur º-o scuturã
ºi nu vine calu! Atunci zâce Nuºtiule:
– Doarã nu m-o pãcãlit vrãjitoare? ªi iarã scoate pã ce dã aramã ºi
dãloc vine calu:
– Ce- i, gazda mneu?
Zice Nuºtiule:
– Nu ºtiu ce-i cu calu mneu cel dã aur, cã n-o vinit la porunca me.
Atunci zâce calu cel dã aramã:
– Ãi beteag, da aci mi-s io.
– Vreu sã mãrg sã vãd pã tata.
Atunci zâce calu:
– Nu mere. M-o spus tata nost, adecã tata orfanilor, sã-þ spun cã mai
nante ãþ fã palat, þâie ºi familii ta, cã dacã-i ºide cu ºogorii tãi, te-or uãtrãvi
ºi-i muri.
– Da cum sã-m fac? – zâce Nuºtiule.
Atunci zâce calu dã aramã:
– Teamã pã fratele mneu cel dã arjint, adecã cu pãr dã arjint, iel þ-a
spune cum sã-l faci ºi inde.
No, bine. Atunci ãi dã drumu la cal ºi scuturã dã cãpãþâna ce dã arjint
ºi odatã vine calu cel d-arjint.
– Ce-i, gazda* mneu? Am vinit sã-þ slujesc.
– Iacã, vreu sã mã puie dã-mpãrat ºi nu am loc bun acolo.
– Bine, gazda mneu. Io oi curui* inde sã fie ºi cum sã fie palatu. La
marjine pãdurii, inde auz cântecu pãsãrilor ºi glasu orfanilor, dã aciie sã
nu te uiþ*.
Atunci s-o suit pã cal ºi o zburat d-a lungu ºi d-a latu.
– No, aci a fi palatu, zâce calu, ºi apoi o sãrit cruciº ºi înt-o clipã o
crescut dân pãmânt on palat frumos dã arjint. No, mâne dãmineaþã poþ
mere dupã tatã-to. ªi vie ºi iel la nuntã. Da la mãºtihoaie sã-i dai pace sã
trãiascã acolo-n pace.
No, sã culcã Nuºtiule ºi pã dãmineaþã sã trezeºte-n palatu lui º-apoi
mere la socru-so.
– No, io mãrg sã-l aduc pã tata la mine.
– Bine, zâce împãratu, prinde patru cai la hinteu* ºi te du.
– Nu-m trabã, tatã, hinteu, cã am io a mneu.
Pã când o gãtat voarba dân gurã o fost acole on hinteu cu patru cai,
ca focu sclipitori.
– ªi am, tatã, ºi palat. Iacã acolo sã vede cãtã pãdure.
Da pre tare sclipe.
No, sã suie în hinteu ºi ca Sfântu Ilie când l-o dus pã sus, înt-o clipã
or fost în ocol* la tatã-so.
Când l-o vãzut tatã-so ºi mãºtihoaie-sa s-or þâpat în jerunþ*, or gândit
cã-i înjer dã sus vinit.
– Tatã, nu mã cunoºti? – o zâs Nuºtiule.
– Nu, pruncule! – o zâs tatã-so.
– Nu ºtii, cã io am mãrs cu dumneta dupã lemne în pãdure ºi m-ai
terdut* acolo ºi Dumnezo o avut pazã dã mine?
Atunci s-o dãzbrãcat Nuºtiule dã hane, º-o luat ºi clopu* dân cap,
atunci l-o cunoscut tatã-so ºi o apucat a plânje ºi o zâs:
– Am greºit tare, pruncule! – ºi l-o sãrutat.
Nuºtiule o zâs:
– No, tatã, te îmbracã ºi vinã cu mine!
374 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 375

ªi l-o pus în hinteu ºi hai cu moºu la palatu cel d-arjint. Bdeata babã
mãºtihoaie ºi astãz ãl aºteaptã pã moºu.
Nuºtiule o strâns tãtã oaste împãratului

ºi or fãcut on uspãþ mare,

cu mujicã de þânþari, CALU CEL BELIT*
ºi mujicã cu hidede*,
mai mincinos a fi cel ce m-a crede. (Snoavã)

Poveste mi gata,
cele bune sã-m doriþ – Iac’, odatã sã vorbãsc vo patru sã margã sã fearbã rãtie* la cãldare*.
m-a fi plata. No, gatã ii* cocie* ºi pun hordeiele* cu prunile în cocie. Sã duc la colectivã
ºi aduc tri cai, cã iera drumu cam rãu. No, dãmineaþa, pun tri cai la cocie
Am fost ºi io la nuntã, ºi sã suie tãþ* patru-n cocie. Unu mânã caii, ciielalþ tri sã pun care inde
cu baba me cãruntã, poate. Iera tinã* mare. No, dacã or ajuns la toltiº*, or dãsprins* calu dân
º-apu m-am suit p-on cocoº, lougãu* ºi l-or legat dâpã cocie. No, sã duc ii cu doi cai. Când îs înt-o
sã nu vin pã jos, dãpãrtare sã uitã unu napoi, adecã calu tã’* be pã chisãliþã* pânã ce s-o
m-am suit p-o ghinã*, îmbãtat. ªi când s-o îmbãtat, odatã or vãzut uoamenii cã calu picã jos ºi
sã nu vin pân tinã. sã rupe crãpãstu dã la ºireglã*. No, or stat în loc ºi sã vorbãsc ii ce sã facã
cu calu, cã o izidit*. Zâce unu dântrã uoamini:
– ªtiþ ce, mãi uoamini, haidam sã-l belim*!
– Bine zâci tu, mãi frate, barem* cu ptele* om pute da samã.
No, s-or pus ºi l-or belit ºi i-or pus ptele-n cocie ºi sã duc mai dãparte.
No, or ajuns la cãldare, or fert rãtie. Or pus hordeiele cu prunile jos.
– Da înt-on hordãu numa pã fund o mai rãmas, atâta o bãut calu nost,
zâce on uom.
No, dacã le-or pus jos hordeiele, s-or gãtat* iarã sã viie acasã pânã în
ciielaltã zî, apoi or mere sã fearbã rãtie.
No, s-or îndãluit* sã viie. Când or ajuns la calu cel belit, odatã or
rântezat* amândoi caii care or fost prinºi la cocie ºi când o rântezat caii,
odatã s-o trezit calu cel bat* ºi belit ºi s-o luat dâpã cocie. Atunci zâce on
uom dân cocie:
– Mã, stai cu cocie, cã calu nost cel belit o înviet. Aista n-o fo’ mort,
numa o fo’ rãu bat. Sã nu sã întâmple ºi cu noi aºe mâne, dacã om ferbe
rãtie. Dacã om pica uarecare, sã nu-l belim ca pã calu aista. No, d-apu
ce-om face amu cu calu? Cum l-om da în samã la grãjdar?
376 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
– ªtiþ ce, zâce unu, io oi mere nante* ºi l-oi tema* dã lãturi*, voi vã
purtaþ* ºi dãsprindeþ caii ºi-i duceþ în iºtalãu*. Când ne-om apropie dã
hodaie*, om sta º-om pune ptele pã iel ºi om prinde cu nãºte drod* acolo
pã su* foale* ºi apu facã grãjdaru ce-a vre cu calu nost. Om zâce cã nu
aista cal o fo’ cu noi.
– Bine, or zâs ciielalþ uoameni.
No, aºe or ºi fãcut. Or tras ptele pã cal, frumos ºi dacã or ajuns la
hodaie, iel o sãrit dân cocie ºi s-o fãcut bat. L-o temat pã grãjdar dã lãturi
ºi tãt i-o minþât una ºi alta, pânã or dãsprins caii aiºte tri uoamini. Or ieºit
afarã.
– No, noapte bunã, grãjdarule. Am dat noi la cai, nu mai ai dã lucru
cu ii*, cã or durmi bine, cã-s zdrobiþ.
Da acela belit nu ºtiu cum o durmit cu hanele cile noauã pã iel.
377
PUÞÂNELU, ZMÃUU ªI HULPE*
În copilãrie, moºu mneu ne spune poveºti dân bãtrâni. Aºe m-o povestit
cã o fost odatã on zmãu, care trãie numa cu mamã-sa. Zmãuu iera tare
puternic ºi iera încã ficior.
ªi mai trãie la marjine satului on uom sãrac, ave opt prunci, tãþ
mânânþãi*. Iel sã nume Puþânelu. Aista iera tare slab în putere, aºe ca
mine, da iel iera foarte iºtet, ºi iute la umblet. Odatã aude cã i-ar trebui on
slugã la zmãu. Stã Puþânelu pã gând, cum ar pute sã-l înºele pã zmãu,
pântru cã iera foarte slab în putere.
– No, zâce cãtã muiere, io mã duc, mã bag* slugã la zmãuu aista
blãstãmat.
Zâce muiere:
– Nu mere, mãi bãrbate, cã dã* te-a omorî ºi n-om ave cine sã poarte
grije dã pruncii aiºte, ce-oi face io cu ii* cu tãþ*, cã-s mânânþãi.
– Ah, io mã duc, muiere, Dumnezo cu mine!
No, sã duce Puþânelu la zmãu ºi ãi spune cã iel s-ar bãga dã slugã,
ce-a fi lucru? Atunci zâce zmãuu cã numa apã trabã sã aducã la mama ºi
lemne dã foc dã la pãdure ºi sã mai mãture pân ocol*.
– No, bine, zâce Puþânelu, ºi ce m-a fi plata?
– Dacã mã poþ sluji on an, atunci capeþ on sac dã bani nãnumãraþ –
zâce zmãuu – bani numa cu sacu, ºi dacã nu mã poþ sluji on an, atunci ãþ
rãmâne capu aici.
– No, bine, zmãule, zâce Puþânelu, mâne dãmineaþã stau la loc.
No, când ãi dãmineaþã, Puþânelu vine la zmãu, iel încã durme. Zâce
Puþânelu:
– Scoalã, zmãule, cã te arde zorile pã foale*, ºi* merem sã lucrãm.
– Ãi, mamã, aista ne-o dã dã cap, nu ne-a lãsa sã durmim tãtã noapte.
No, sã scoalã zmãuu, ie ºi iel o canã ºi la Puþânelu îi dã doauã cane,
da foarte grele, d-abde* sã duce cu iele. D-abde, d-apu* dacã le-ar umple?!
378 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
No, ajung la fântânã ºi zmãuu prinde sã tragã vidire* ºi zâce Puþânelu
cãtã iel:
– Lasã, nu traje apã, cã om duce tãtã fântâna ºi u-om pune nante*
uºii. Cine s-a rupe în tãtã* zî cu cana. O duc odatã.
ªi s-apucã sã sepe cu briºca* roatã* dupã fântânã. Atunci zâce zmãuu:
– Lasã, nu mai sãpa, cã duc io ºi pântru tine, cã mã tem cã a pica
mama în fântânã.
– Nu, las’ sã-þ parã bine cã nu trabã sã cari atâta apã, zâce Puþânelu.
– Nu, nu, zâce zmãuu, haida numa în urma me, cã duc io ºi pântru
tine.
Ajung acasã cu apa.
– No, amu merem dupã lemne la pãdure, zâce zmãuu.
Ãi dã la Puþânelu o sãcure, care d-abde* o duce. Ajung la pãdure,
iarã sã apucã Puþânelu cu briºca sã sepe lângã pomi, º-o dus o aþã lungã
cu iel ºi s-o apucat sã leje pomii laolaltã.
– Ce vrei? – zâce zmãuu cãtã iel.
– Vreu sã-i duc tãtã pãdure o datã ºi sã i-o pun în ocol, sã aibã mã-ta
dã foc pã viaþã.
– O, lasã, nu aduce, lasã cã duc io lemne ºi pântru tine.
No, leagã zmãuu o sarcinã dã lemne.
– No, adã tu sãcure.
ªi vre Puþânelu sã-i ajute sã le ieie în spate. Zmãuu, cu putere mare ºi
mânios, aruncã lemnile în spate ºi pã Puþânelu ãl aruncã dã vo doauãzãci
dã meteri* dãpãrtare ºi-l vede zmãuu cã vine cãtã iel ºi zâce cãtã iel:
– Inde* vrei sã meri?
Zâce Puþânelu:
– Am vãzut on iepure ºi am vrut sã-l prind.
– Da m-am temut cã vrei sã fuj dã mine.
– Io nu mã las dã tine, zâce Puþânelu, io vreu ºi te slujesc pânã-n
capãt.
– No, zâce zmãuu cãtã mã-sa, mamã, aista vre sã ne toropascã pã noi
p-amândoi. Ce sã facem cu iel? Io mã duc cu iel la marjine satului ºi
acolo om pomni* cu zbiciu*, d-apu dacã ãl pot surzî.
– Bine, zâce zmãoaie.
– Mã, ºtii tu sã pomneºti cu zbiciu? – zice zmãuu cãtã Puþânelu.
379
– ªtiu. ªi aºe, dã-þ sere uãtii* dân cap când oi pomni io.
– No, hai ºi videm! – zice zmãuu.
Ajung acolo pã þelinã*, zice Puþânelu:
– No, pomneºte tu mai nante.
Când pomneºte zmãuu, Puþânelu dã tri uãri s-o dat pãstã cap dã putere
zbiciului. Atunci sare Puþânelu în picioare ºi zâce cãtã zmãu:
– Asta nu-i nimic. Amu ie-þ miþãla* ta ºi m-o ie ºi p-a me ºi te-astupã
la uãti* ºi la ureti*.
O prins Puþânelu toporiºte cu amândoauã brâncile* ºi l-o lovit în cap
pã zmãu.
– No, zâce Puþânelu, auzât-ai cum am pomnit io?
– O, lasã-mã, zâce zmãuu, cã numa oleacã nu m-o sãrit uãtii amândoi.
No, vine acasã.
– Ce-i? – zâce mã-sa cãtã zmãu.
– O, lasã-mã, mamã, cã numa nu m-o sãrit uãtii amândoi când o pomnit
iel. No, nu-i bai cã la noapte-l potrocesc io.
Vine sara.
– No, sã cinãm ºi apoi sã ne culcãm, zâce Puþânelu, io mã duc sã mã
culc, cã pic dã somn. Inde m-oi culca?
„No, asta am aºteptat”, gândeºte zmãuu ºi-i arâtã on dormitor, care
iera numa pântru sluj, cum zâcem noi.
– Bine, zâce Puþânelu. Noapte bunã!
Puþânelu 㺠câºtigã* o teatrã* dã codru ºi o astupã* cu buhaiu*, ca ºi
când ar durmi bine.
Zmãuu nu poate durmi dã gânduri. Da nici Puþânelu. S-o tras dupã
cuptor. Când ãi pã la unsprãzece ceasuri sã duce zmãuu mereuaº* ºi ascultã
la uºe. Puþânelu l-o luat în samã ºi o horoit* ca ºi când doarme uomu,
tare. Atunci zmãuu o luat on buzdugan, cu care crepa iel lemnile ºi s-o
dus mereu* ºi o dat cu buzduganu... în teatra dân pat, aºe dã s-o rupt ºi
patu. Apoi, zmãuu o fujit ºi s-o culcat.
Bdetu* Puþânelu n-o durmit tãtã noapte.
No, când ãi zâuã, zâce zmãuu:
– No, mamã, gata-i Puþânelu, cã i-am dat astã-noapte on buzdugan în
cap, dã s-o rupt ºi patu su’ iel.
Pã când gatã zmãuu dã spus, strigã Puþânelu:
380 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 381

– Scoalã, zmãule, cã te arde zorile pã foale! Când zmãuu l-o auzât, – No, hai! zâce zmãuu.
atunci o strigat: Când ãi vede Puþânelu, ies tãþ pruncii afarã ºi strigã: „Aº mânca carne
– O, mamã, aista-i nãcurat. Vine zmãuu afarã: dã zãmu!” ºi hai, înante lui tãþ opt. Atunci zmãuu o luat hulpe dã coadã
– No, cum ai durmit, Puþânelule? º-o dat cu ie dã pãmânt dã o rãmas latã, iarã iel o fujit mâncând pãmânt.
– Bine. Numa aºe m-o muºcat on purice dã cap dã am sãrit sus ºi s-o Aºe o scãpat Puþânelu dã zmãu ºi dã hulpe.
rupt ºi patu su’ mine.
– No, mãi slugã bun, ºtii ce m-am gândit, zâce zmãuu, ãþ plãtesc tãt Cine-o ºti mai lungã
anu ºi te du acasã la prunci. Margã º-o-ajungã.
– A, nu, zâce Puþânelu, io vreu ºi te slujesc tãt anu. Cine-o ºti mai latã
– Mãi, ãþ dau doi saci dã galbini ca sã ai ce-þ trabã* la copii. Marga º-o vadã.
– No, bine, zâce Puþânelu, da tu-mi aduci ºi banii pânã acasã, barem*
ãi ºti cã înde ºed, d-apu dã* þ-a mai fi nevoie dã mine cândva.
– Bine, zâce zmãuu, numa ºi sã mântuiascã dã Puþânelu.
No, o umplut doi saci dã galbini ºi i-o luat zmãuu în spate ºi hai cu
ii*. Puþânelu în urma lui.
Când s-or apropiet dã casã, Puþânelu sã purta* sã margã înante.
Zmãuu, ustãnit, sufla greu, ºi când sufla înante, îl mâna pã Puþânelu pân
aier dã vo doauãzeci dã meteri înante, ºi când trãje aier, iar ãl trãje napoi.
Zâce zmãuu cãtã iel:
– Ce fuj înante ºi iarã vii napoi?
– Hei, mã tem cã fuj cu banii ºi atunci iarã mãrg ºi io napoi cu tine.
Când suflã iarã zmãuu, iarã-l mânã aieru pânã la uºe, atunci Puþânelu
sã prinde dã uºe ºi întrã amândoi în tindã.
– No, zâce Puþânelu, pune-i aici jos în tindã, cã i-oi þâpa* io în pod.
(Cã atunci iera gura la pod în tindã.) No, du-te în lontru*, în casã, ºi-m
vez muiere ºi pruncii.
Când sã bagã zmãuu-n casã, pruncii ierau tãþ cu briºcuþa* în brânci*
ºi cum sufla zmãuu, aºe tãþ pruncii sãreu pânã-n pod ºi strigau: „Tatã, aº
mânca carne dã zmãu”! Atunci zmãuu s-o oprit ºi hai la o fugã afarã.
– Stai, mãi zmãule, zâce Puþânelu, sã-þ mulþãmãsc.
– Nu!
Cum fuje zmãuu, sã întâlneºte cu o hulpe bãtrânã.
– Ce fuj, mãi, zmãule?
– O, lasã-mã. Iacã ce pãþâi cu Puþânelu – ºi-i povesteºte.
– Ei, hai napoi cu mine, zâce hulpe, sã vez cum þî-l bat io pã Puþânelu.
382 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
ÎMPÃRATU RÃÞOI ªI VRÃJITOARE
Odatã, pã vreme când trãieu strâgoi ºi vrãjitori, trãie on împãrat.
Împãratu aista tare crede în vrãjitori. Împãratu ave muiere ºi o fatã mândrã.
Fata apuca sã fie fatã mare.
No, odatã, muiere împãratului o fost beteagã ºi nu pãstã multã vreme
o murit. ªi dacã u-or îngropat, împãratu s-o dus la vrãjitoare s-o întrebe
cã mai ave-ua iel noroc sã sã-nsoare. ªi vrãjitoare iera vãduoaie* ºi ave ºi
ie o fatã, da iera cam urâtã. No, când o mãrs împãratu la ie, dãloc o gândit
c㠄în bune brânci* vii ºi tu, împãrate”. No, îl primeºte vrãjitoare bine, ºi
dãloc* când ãi spune cã iel ãi împãratu Rãþoi ºi iel o vinit sã-i spuie
vrãjitoare cã ave-ua iel noroc sã sã-nsoare.
– Cum sã nu ai, zâce vrãjitoare, numa dacã n-ai prunci.
– Ei, zâce împãratu, cã am o fatã!
– Ai avut fatã ºi muiere, zâce vrãjitoare. Numa fata ta sã mãritã, pã
când meri acasã n-o mai afli.
Da guda* dã vrãjitoare dãloc* i-o dat sã beie ceva bãuturã ºi i-o dat
dã mâncat. ªi dân ce o bãut ºi mâncat, nu º-o mai putut lua uãtii* dã la
vrãjitoare.
Atunci zâce împãratu:
– Apu, ºtii ce, dragã, vãd cã ºi tu ieºti vãduoaie ºi io mi-s vãduoi*, fã
ºi prindem* noi laolaltã.
Atunci zâce vrãjitoare:
– A, nu sã poate, cã io mi-s o muiere mai sãracã ºi tu ieºti împãrat ºi
ai onoare mare.
– Nu-i bai, zâce împãratu, mâne vin cociile* ºi te încarcã pã cocii ºi
vii la mine.
– Bine darã, zâce vrãjitoare, fie aºe, dacã tu aºe vrei.
No, ãi dã la împãrat o panã* frumoasã, º-o deie la fata lui ºi i-o mai
dat ºi ceva bãuturã º-o deie la fata lui º-o beie. Împãratu mere acasã ºi
fata vine nante* lui cu slujnica ii*. Fata ave slujnica ii.
383
Zâce împãratu cãtã fatã:
– ªtii ce, taichii, io m-am gândit sã mã-nsor.
Atunci ãi dã la fatã pana ºi iaga* cu bãuturã:
– Iacã, þ-o trimãs ceva bãuturã bunã tare muiere asta care vre º-o
ieu*.
– D-apu, taicã, dacã nu ti-i însura ãi fi tãt nãcãjit, ºi dacã ti-i însura,
þî-i bãnui*.
– No, fie ce-a fi, zâce împãratu în curte sus. Fata rãmâne afarã ºi
amniroasã* pana ce* mândrã ºi o apucat º-o bãut dân iagã ºi o vrut sã-i
deie ºi la slujnicã, da slujnica n-o vrut sã beie. Pã când vorbeu iele acole,
bãutura ºi pana pã fatã u-o fãcut on cal mândru. Atunci zâce slujnica:
– O, draga me, gãzdoaie* me, d-apu ce-a fi cu tine amu?
– Nu te nãcãji, slujnica me, numa în tãtã zî vinã ºi-m adã þucur*
moiet în apã dân izvor.
No, când ãi dãmineaþã, mãrg cociile ºi aduc pã doamna vrãjitoare.
Da ie o ºtiut cã fata ãi cal, o gândit cã fata ii l-a încãlãri calu pânã a muri
pã drum.
Da slujnica n-o spus la-mpãrat nimic.
No, când ãi vrãjitoare cu cociile-n ocol, zâce vrãjitoare:
– D-apu, înde-i fata ta, bãrbate? Cine ºti cã înde-i? S-o dus îndeva?
No, când ãi în ciie* dãmineaþã, zâce vrãjitoare:
– ªtii ce, bãrbate, prinde caii la hinteu* ºi mã du roatã* dâpã curte ºi
ne încãruþãm* oleacã ºi sã vãd ºi io ce mândreþuri ai p-ângã curte. ªi la
fata asta a me ãi dã on cal, pã care l-a aleje ie, sã încãlãreascã, cã tare-i
place sã margã cu calu.
– Bine, zâce împãratu.
No, mere vrãjitoare cu fata ºi împãratu în iºtalãu*. Vrãjitoare o zâs
cãtã fatã cã pã calu care ãi curã* lacrãmile dân uãti*, p-acela sã-l iele, cã
calu când o vãzut cã sã bagã tatã-so cu vrãjitoare în iºtalãu o rântezat* o
datã ºi ãi curau lacrãmile.
No, or scos calu afarã ºi s-o suit fata vrãjitoarei pã cal.
– No, mânã-1, maichii, cum ãþ palce þâie, cã dacã a pica, ieste altu.
– D-apu, mâie-1, zâce împãratu.
Fata o mãrs nante* cu calu. Aproape dã curte iera o vale cu apã
curgãtoare, adecã on izvor. Fata dirept la izvor o vrut sã treacã pân apã
384 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
ºi când o fost calu cu ie în mijloc la apã calu u-o azvârlit º-o picat în
apã ºi s-o necat. Da mã-sa sã uita dâpã ie. Calu s-o întors º-o mãrs la
ciie cai, la hinteu.
– O, zâce vrãjitoare, calu aista m-o omorât fata ºi pã iel trabã sã-l
omor, zâce cãtã împãrat.
– Bine, zâce împãratu. Mâne l-om duce la belitoare*.
No, vine acasã vrãjitoare tare nãcãjitã dâpã fatã. Când ãi dãmineaþa,
mere slujnica la cal în iºtalãu* ºi-i dã þucur moiet în izvor ºi-i dã la cal sã
mânce.
– Na*, dragã gãzdoaie* me, ºi mâncã, cã nu mai mânci altu, cã astâz
te duc la belitoare.
– Nu-i bai, zâce calu, numa tu azmulje* on fir dã pãr dân coamã ºi
unu dân coadã dã la mine ºi-l bagã în pãmânt, nante la curte.
– No, bine. Or ºi vinit ºi or ºi dus calu sã-l omoare. Slujnica o azmuls
pãr dân coamã ºi dân coadã ºi l-o astupat nante la curte împãratului. Pã
ciie dãmineaþa o crescut on pom tare frumos, ce sã numeºte paltin.
No, pã când sã scoalã împãratu ºi vrãjitoare, vãd ii* cã ce pom frumos
o crescut nante uºii la curte.
– Doamne, ce sã fie? – zâce împãratu.
– Da lasã-l, zâce vrãjitoare, cã bun a fi dã umbrã.
Da vrãjitoare o ºtiut cã pântru ie* nu-i lucru bun.
No, când ãi la mneazãzã*, sã pun ii amândoi la umbrã sã mnezãzeze*
ºi cum mâncã ii amândoi, dânt-o creangã curau lacrãmi, adecã cum plânje
fata împãratului Rãþoi ºi picau lacrãmile pã brânci* la tatã-so. Dânt-o altã
creangã picau nãºte lacrãmi calde ca apa ce fiartã º-or picat pã brânci la
vrãjitoare. Aºe or fost dã calde, dã tãtã u-o frit înde or picat.
No, vrãjitoare ce sã mai facã, mai stã vo doauã-tri zâle, s-o fãcut
beteagã, cã ie moare ºi moare dacã nu taie paltinu dân-nante dã la curte.
– No, nu-i bai, zâce împãratu, cã mâne l-om tãie.
No, când ãi mâne dãmineaþa, iarã mere slujnica fetii ºi mere la paltin
ºi zâce:
– O, dragã gãzdoaie me, nici aci n-ai loc. Astãz vin ºi te taie jos.
– Nu-i bai, zâce paltinu, care aºtiþã* a sãri mai dãparte, tu o ie ºi o du
º-o þâpã*-n izvor.
No, or vinit meºterii cu sãcurile ºi s-or apucat º-or tãiet cu sãcure. ªi
cum dãdeu cu sãcure, aºe cura apa, adecã lacrãmile, cum plânje paltinu.
385
Da slujnica sã uita cã care astiþã ãi mai dãparte. Care o fost mai dãparte
u-o luat ºi u-o dus ºi u-o þâpat în izvor ºi aºtiþa odatã s-o fãcut o raþã cu
pene dã arjint. Sclipe pã apã, ca cocotoare*.
N-o mai fost beteagã vrãjitoare dacã or tãiet paltinu. Când ãi pãstã vo
tri zâle, mere împãratu Rãþoi cu muiere, adecã cu vrãjitoare, la preumblare,
p-acolo p-îngã izvor ºi iacã, raþa ce cu pene dã arjint vine cãtã ii.
– Uitã, uitã, mãi bãrbate, ce raþã frumoasã! Aºe n-am mai vãzut.
Haidam s-o prindem.
No, sã ieu ii amândoi, nu iera apa tare afundã, da raþa numa aºe
anota numa-numa, pânã i-o înceluit*. În mijloc la apã iera on uãti care
tãt roatã sã-ntorce. Vrãjitoare tãt mai nante iera, cã ie s-o prindã. Când
o ajuns la uãtiu cel dã apã, raþa s-o lãsat s-o prindã dã coadã. Atunci
pã vrãjitoare u-o luat uãtiu cel dã apã ºi u-o întors roatã ºi vrãjitoare
dãloc s-o necat în apã.
Împãratu o fujit afarã dân apã. Dã ciie lãture dã apã iera on ficior dã
stãvar*, adecã on „csikos legény”, cu o stavã* dã cai. Iel s-o uitat câtã ii*
cum umblã dâpã raþa ce cu pene dã arjint. Atunci s-o luat cu calu dirept la
raþã, ºi raþa când l-o vãzut dirept la ficior în braþã o zburat. Ficioru cel dã
stãvar, adecã on „csikos legény”, o mãrs încolo cãtã împãrat cu raþa-n
braþã. Raþa ºide* bine, blândã, ca ºi care ãi strãin. Atunci zâce împãratu:
– No, ficior dã stãvar, dacã ai prins raþa, fie-a ta!
Atunci o sãrit raþa dã la stãvar dân braþã, s-o dat pãstã cap ºi s-o fãcut
o fatã frumoasã, mai frumoasã dã cum o fost. ªi ficioru o sãrit jos dâpã
cal. Fata o mãrs ºi l-o þucat* pã tatã-so.
– Vez, tatã, o zâs fata, þ-am spus cã þî-i bãnui dacã ti-i însura. Amu io
mã duc dã la dumneta, amu ºi io m-am aflat vãrtacu* cu cine sã-m petrec
viaþa. Rãmas bun, taicã!
S-or suit pã cal amândoi ºi s-or ca-mai-dus.
ª-apu poveste s-o gatat,
Cã îi vreme de culcat.
(Auzitã în tânãreþe de la on unti* d-al mneu, dã la Petre Guler.)
386 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
PETRICA CU TRI PURCEI
O fost ce-o fost, o fost odata ca niciodatã, daca n-ar vu fi, nu s-ar vut pomeni,
o fost pã vreme când împãraþî sã bateu cu cârnaþî.
(Mai ieste câte-o poveste ºi dã neveste.
Atunci când sã mãritau,
Dân pod în poale sãreu
Când sã îmbrãcau.)
Înt-on sat, adecã la margine satului, aproape dã on drum dã þarã, care mere
pã lângã palatul împãratului Sâcâitu, acolo ºide* on om sãrac ºi mai bãtrân ca
mai tânãr, iel cu baba lui ºi ave on prunc mãriºor pã lânga casã, care tare nu fãce
nimic. Ãi dirept cã nu aveu numa o cãsuþã sclabã* lângã drumu cela dã þarã.
Moºu mai mere pân sat ºi mai tãie pã lemne, cã oaminii din sat plãteu mai bine ca
împãratu, pântru cã împãratu era tare sâcâit, d-aceie l-or temat* Sâcâitu.
Împãrãteasa era cu inimã dã carne mai bunã ºi mai dãde cãte o oalã dã lapte la
moºu sã-º poatã creºte pruncu, cã era tare sãrac bdetu* bãtrân.
ªi mai zâce împãrãteasa sã mai viie cole sara ºi sã-ºi mai ducã cãte-on ºtreang*
dã paie, cã spune moºu cã are tri purcei ºi nu are paie la ii*.
– Bine, zâce moºu, c-oi vini cole când sfinþeºte* soarili.
No, când ãi mâne sarã, zâce cãtã baba:
– No, muiere, io mã duc la împãratu dâpã on ºtreang dã paie la purcei.
– Bine, zâce baba, da sã nu te prindã, cã ºtii cã-þ dã mare pedeapsã ºi
ce-oi face io singurã? Sã margã ºi pruncu cu tine, moºule.
– Ah, nu, sã ne prindã p-amândoi, º-apoi ctiarã* singurã rãmâi.
– No, du-te tu sângur, zâce baba.
No, 㺠ie moºu ºtreangu ºi cârligu, sã aibã cu ce traje paile. Sã ie
moºu la drum, ajunje la palatu lu’ împãratu, sã uitã în lãturi ºi nu vede
pã nime: hai la jireada* ce* dã paie ºi leagã on ºtreang dã paie ºi iarã
387
sã uitã-n lãturi ºi nu vede pã nime. „No, bine, gândeºte bãtrânu, cã nu
vine nime*, poci mere-n pace”. ªi mãrgând 㺠face socoata cã a mai
vini o datã.
No, trece on dãrab* bun dã la palat ºi pune jos paile sã sã hodineascã
oleacã. Pã când ie paile-n spate, iacã împãratu vine dâpã þarã, cu o bâtã
lungã, ca ciosu* lui dâpã hotar. Aºe o umblat ºi Mátyás király. No, ajunje
la moºu:
– Bunã sarã, înãlþate împãrate!
– Da înde ai fost aºe târzâu?
– Am fost la dumneta sã-m dai on ºtreang dã paie ºi n-o fost nime
acasã ºi n-am paie la purcei.
– No, bine, moºule, da-nt-a’ rând* sã nu mai vii cã sã ºtii cã te bag în
temiþã, uã* duc pruncu dã slugã.
– Poate dã junere*, zâce moºu.
– Om vide noi atunci, numa sã nu uiþ ce þ-am spus, moºule! – zâce
împãratu.
Mãrgând acasã, împãratu sã gândeºte cã ce-o zâs bãtrânu aista prost.
Nici nu s-o mai pomenit aºe ceva sã fie junere la on împãrat on prunc
sãrac ca vinere d-îngã* Paºti ºi nãnvãþat. „Hei, moºule, mare domn ai vre
sã-þ faci pruncu acela unu care-l ai. ªi p-acela-l creºti cu straiþa*, nu-l
înveþ sã margã la lucru.”
No, trec câteva sãptãmâni ºi sã gata paile la purceii cei tri. Zâce moºu:
– Mã duc, babã, sã mai aduc nâºte paie dã la împãratu, d-apu dacã a
fi dus iarã pã þarã.
Mere moºu iarã la-mpãrãteasã ºi-i spune cã iarã o vinit dâpã on ºtreang
dã paie.
– Bine, moºule, numa te poartã*, cã trabã sã vie împãratu dâpã þarã.
No, ãi mulþãmeºte moºu la împãrãteasã, ºi hai la jiread㠖 încã o ºi
fujit oleacã! (îm pare cã-l vãd pã bãtrânu, cum duce opincile cu fuga.)
No, traje paie cu cârligu ºi leagã on ºtreang bun. Pã când ãi legat, numa
sã-l ieie-n spate, iacã vine împãratu pã drumu cel dã þarã, ãl vede pã moºu
cã iarã duce paie, mere la iel:
– No, moºule, ce þ-am spus când ne-am întâlnit pã drum?
– Înãlþate împãrate, mai iartã-mã amu o datã* ºi nu mai vin mai mult
ºi dacã ar îndeþa* purceii.
– Nu te mai iert! – zâce împãratu. Numa adã paile în iºtalãu* la mine!
388 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
ªi pã moºu ãl bagã în temiþã* pã on an, pântru on ºtreang dã paie.
No, când ãi dãmineaþã zâce baba cãtã prunc:
– Scoalã, maichii, ºi te du la împãrat la temiþã ºi când a mere straje sã
mânce, tu ai grije: te uitã, te mai joacã cu fata împãratului ºi când vez cã
sã duce, atunci fuj la uºe la temiþã ºi iacã ãþ dau tri fire dã iarba lui Tatin,
cu aste loveºti zaru* dã la uºe ºi dãloc* sã dãºtide uºe, cã tatã-to ãi întis
acolo.
No, sã duce pruncu la-mpãrat ºi câci* ãl vede fata împãratului, odatã-l
strigã:
– Petricã, hai sã ne jucãm!
Da Petricã tãt cu uãtii* la temiþã. Odatã vede cã mere straje dã la
temiþã, fuje acolo ºi loveºte dã tri uãri zaru dã la uºe ºi dãloc sã dãstide
uºe.
– No, tatã, du-te acasã, cã-i gata dã mneazãz*. No, da te poartã*
ºi te du!
ªi pruncu sã bagã în temiþã. Fata împãratului n-o ºtiut cã moºu-i în
temiþã.
No, vine straje napoi, sã uitã în temiþã ºi-l vede pã Petricã acolo ºi
zâce:
– Bine zâc bãtrânii cã dacã uomu bãtrâneºte iarã-i prunc.
Atunci mere straje la-mpãratu ºi zâce:
– Nãlþate împãrate, sã vii sã-l vez pã bãtrânu ce mi l-ai dat sã-l bag în
temiþã, ce prunc mândru s-o fãcut dân iel. Amu cred cã uomu bãtrân iarã
sã face prunc.
Vine împãratu ºi-l vede:
– Mãi, pruncule, cum ai ajuns aici în temiþã? Ce-ai fãcut?
Atunci zâce Petricã:
– Dumneta m-ai adus aici ieri.
ªi sã uitã þântã la împãrat ºi zâce:
– Împãrate, ce-ai pã frunte? ªi pune jejetu* la împãratu pã frunte ºi
dãloc ãi creºte-on corn d-o palmã în frunte. Sã coatã* împãratu la frunte
cu brânca* ºi aflã cornu, ba ãl ºi vede d-asupra uãtilor ºi d-asupra nasului:
– Vai, doamne, ce sã fie aista, ce pedeapsã-i asta pã mine?
– Împãrate, dacã nu mã leºi afarã, ãþ mai creºte unu ºi în vârvu capului.
– No, dãloc ãi mere afarã, numa sã-m treacã cornu dân frunte.
– Fii liniºtit, împãrate, zâce Petricã ºi o fãcut o cruce cu jejetu la
împãratu pã frunte ºi-ndatã o perit* cornu.
389
No, mere Petricã acasã ºi spune la mã-sa cum o umblat* pã la
împãratu.
No, rãmâne Petricã acasã ºi iera acupat cu fãcut dã fluierã, º-o
fãcut o fluierã ºi tãt fluiera pân ocol*. N-ave ce lucra p-acasã, numa
aveu tri purcei, iel în tãtã* zî mere cu purceii pã nimaº*, ºi tãtã ziua
iera cu ii* afarã. Când mere cu purceii, lua fluiera ºi, tãt zâcând*, mere
pã drumu cel dã þarã care mere p-îngã* palatu împãratului. Le zâce dã
ducã, adecã marºu.
No, mãrgând în tãtã zî, odatã vede fata împãratului cã cât dã mândru
jucau purceii tãþ tri înante* lu’ Petricã, cum le zâce iel cu fluiera, mãrgând.
Atunci, fata împãratului mere la mã-sa ºi zâce cãtã mã-sa:
– Maicã, dac-ai vide* pã pruncu lu moºu, umblã la noi dã taie lemne
ºi are tri purcei ºi în tãtã zî mere p-ângã* noi cu ii! Iel zâce cu fluiera ºi
purceii mãrg tã’* jucând nante* lui.
– Da lasã-l, maichii, cã-i sãrac, poate cã n-are alþî.
– Nu-i bai, maicã, io i-aº cumpãra dã la iel.
– Bine, maichii, mâne dãmineaþã te du nante lui ºi-i cumpãrã dã la
iel. Dã-i aur cât a cere, barem or ave pã ce sã-º cumpere pitã.
– No, bine mamã, zâce fata.
No, când ãi mâne dãmineaþã, sã scoalã fata împãratului ºi zâce cãtã
mã-sa:
– No, maicã, io mã duc acolo la cãput sã v㒠pã pruncu a lu’ moºu
când mere cu purceii, cã tatã noapte n-am durmit dã doru lor. Nu-m mai
poci* lua gându dã la ii.
– No, du-te, zâce împãrãteasa, adecã mã-sa.
Mere fata împãratului la cãput* ºi stã acolo ºi cu uãtii t㒠la drumu
cel dã þarã, pã care vine Petricã cu purceii cân’ mere sã-i pascã. T㒠sã
uitã, pânã câtã mneazãz*, dã o dure ºi uãtii cât dã tare sã uita, da o dure
ºi picioarele cât s-o preumblat p-îngã cãput, ºi Petricã nu mai vine cu
purceii. No, traje* clopotu în sat dã mneazãz, ba ºi împãrãteasa sã duce
sã vadã ce-i cu fata asta dã nu mai vine înlontru*. Sã gândeºte mã-sa
cã doarã nu s-o dus ºi fata cu pruncu moºului cu purceii pã þelinã* sã
pãstoreascã amândoi.
– Da, zâce mã-sa, n-ar fi bai dacã o fi marsã, numa nici n-o mâncat
astãz nimica ºi ºtiu cã pruncu a lu’ moºu n-o pus aºe mult dã mâncat,
adecã dã mneazãz ºi a fi tare flãmândã, cã bãtrânu acela-i tare sãrac ºi nu
tare are d-înde sã puie atâta mâncare-n straiþã.
390 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
No, cum mere la cãput împãrãteasa singurã t㒠vorbind dã treburile
fetii cu purceii, dãºtide uºe la cãput, ºi ctiarã* atunci vine ºi fata-n lontru
cãtã cãput.
– No, haida maichii-n lontru, cã-i fi tare flãmîndã!
Zâce fata cãtã mã-sa:
– Maicã, nu ºtiu ce-i cu Petricã, cã n-o vinit astãz cu pruceii. Nu ºtiu,
sã teme* dã ploaie, uã*-i beteag*.
– No, nu-i bai, zâce mã-sa, c-a vini iel mâne dãmineaþã º-apu-i vini
mai dãmineaþã la cãput, d-apu* dacã iel s-o dus pã când ai vinit tu. Poate
c-ai durmit pe mult, da’ nu-i ºide* tãtã zâua la cãput.
– Ei, maicã, þî uºor dumneta, cã ai cu ce sã mai petreci zâua, ieºti cu
tata, da io tãt sângurã-s în casã, tatã zâua. Te mniri* cã nu mi-s proastã.
Pânã ieram mai micã, mai vine Petricã la mine ºi ne jucam, d-amu nu
vine nime ºi nici nu mã lãsaþ nicãri* sã mã duc.
Zâce împãrãteasa cãtã fatã:
– D-apu, fata me, tu ieºti fatã dã-mpãrat ºi nu stã bine sã umbli aºe,
dã capu tãu, sã sã râdã uoaminii dã fata împãratului.
– Haba*, maicã, cã dacã nici mâne nu vine Petricã cu purceii, io mã
duc în lume, uã sãr dân emelet* jos.
Da sã ºtiþ cã palatu împãratului iera cam nalt, iera c-on etaj.
– O, maichii, ce gânduri proaste ai în cap ºi îm baj* ºi mie ºi lu’
tatã-to!
Pânã sarã, tãt cu d-aºte sã ocoºesc* amândoauã.
No, când ãi sarã ºi cineazã, acolo, înt-o casã înde nu ieste muºte ca la
mine... (No, io, mânios, i-am þâpat* la o muscã bãtrânã o palmã pãstã
obraz, dã dãloc so-ntors cu picioarele-n sus.) No, sã pun sã cineze, da
adecã sã mânce naºte rãbdãri prãjite, mâncare uºoarã, pãstã noapte sã
nu-i doarã stomacu, ca pã mine, da’ fata împãratului nu vre sã mânce.
Dâpã doauã-tri bucãturi, pune furtiþa* pã masã ºi zâce cãtã mã-sa:
– Io nu mai poci mânca, mãrg sã mã culc. Zâce împãrãteasa:
– Mâncã, maichii, cã nu-i pute durmi dã flãmândã º-apoi poþi fi
beteagã. Zâce fata:
– Maicã, dragã, io nu mai poci mânca.
– No, haida, maichii ºi te culcã! – ºi o netezeºte* cu brânca* pã pãru
capului ºi zâce culcã-te, maichii, liniºtitã ºi dormi, cã mâne trabã* sã vie
pruncu acela cu purceii. ªi dacã n-a vini, om cere o cocie* dã la tatã-to
391
º-om mere pânã la iel ºi i-om cumpãra acãrce* blagã* mare a cere pã ii.
No, bine-a fi, maichii, aºe? – zâce mã-sa cãtã fatã, numa sã-i facã voie.
No, sã culcã fata cu greu. O þucã* mã-sa ºi astânje* ºterþu*, cã atunci încã
nu iera villany*.
– Noapte bunã, vis uºor! – zâce împãrãteasa.
No, fata dãloc* ºi doarme, zdrobitã dã doru purceilor. Da împãrãteasa
tãtã noapte nu doarme, tãt cu gându la fatã iera, cã s-o temut cã º-a face
moarte, uã s-a lua odatã ºi a mere-n lume mare ºi nu u-or mai afla.
No, d-abde* aºteaptã sã sã facã zâuã, mere mama la fatã s-o vadã
cum o durmit. Fata încã durme. No, zâce împãrãteasa:
– No, dormi, cã ai vreme pânã a fi gata prânzu*.
Face împãrãteasa dã prânz ºi apoi iarã mere sã vadã dã fatã, da ie nu
s-o sculat încã.
– No, scoalã-te, zâce mã-sa, ºi vinã ºi prânzeºte.
Sã scoalã fata ºi sã-mbracã ºi zâce mã-sa cãtã ie:
– No, durmit-ai bine, cum te-ai visat?
– Am durmit bine, maicã, numa m-am visat cã m-o þucat Petricã.
Apoi zâce cãtã mã-sa cã dâr* ce nu u-o sculat mai dãmineaþã cã iarã
nu l-a vide pã Petricã când mere la pãºune cu purceii. Nu mâncã nimic,
numa sã ie la fugã pânã la cãput.
No, dã la o vreme iacã vine Petricã mereuaº*, cu purceii tãt jucând,
ãl vede dã dãparte.
No, atunci sã mai încãlzeºte* fata, cã iera tare spãrietã cã iarã nu l-a
vide când vine.
Când ajunje Petricã pã lângã cãput, pruceii tãt în doauã picioare jucau,
(îm pare cã-i vãd ºi io cât dã mândru jucau marºu, adecã le juca dã ducã,
ca la noi când ieram ficiori. Merem duminecã dupã mneazãz la joc ºi
sarã, când sã-nsãra, atunci merem tãþ acasã, apu bace Gheorghe Dãdu ne
zâce dã ducã, º-apu ºi noi ieºem dân casã ºi dân ocol tãt jucând ca purceii
a lu’ Petricã).
Ajunje Petricã la fatã ºi-i dã bunã dãmineaþã ºi zice cãtã ie:
– D-apu tu, Samfirã, ce stai aci la cãput, cã dân dãpãrtare te-am vãzut.
Atunci zice fata cãtã Petricã:
– Da-apu te-aºtept pã tine.
– No, ce vrei cu mine? Doarã te-ai visat cu mine?
392 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
Zâce fata:
– Nici nu mult am durmit, cã tã la tine m-am gândit.
Petricã zâce:
– Da dâr ce? Cã tu nu ieºti încã dã mãrit, nici io nu mi-s dã-nsurat.
– Nu m-am gândit nici la mãrit, nici la-nsurat, zâce fata numa
mie-m tare plac purceii tãi ºi fluiera. Sã mi-i vinz mie, cã-þ dau galbini,
am ºi arjint cât ceri ºi atunci ai dân ce trãi cât trãieºti pã pãmânt ºi tu
ºi pãrinþi tãi.
Atunci, zâce Petricã:
– O, fatã dã-mpãrat, tare rãu te-ai visat.
Io-am visat c-on strugure,
Cã-i ieram la-mpãrat junere*.
– No, zâce fata, lasã-te tu cu glumile tale ºi sã vinim cu purceii la
vale. Dã-mi-i, Petricã, ºi meri acasã c-on sac dã aur la pãrinþ ºi ºtiu cã i-a
pare bine la tatã-to ºi la mã-ta dã bani.
Atunci zâce Petricã:
– N-are tatã-to atâta aur ca sã-i plãteascã purceii aiºte tri. Nu-s dã
vândut, aveþ voi porci dãstui, nu lãcomi ºi la sãrãcie noastã.
– Nu, Petricã, ãþ dãm aur ºi arjint ºi-þ dãm ºi alþ porci ºi mai mari ºi
mai mulþ, numa mi-i dã mie p-aiºte tri ºi fluiera.
– No, zâce Petricã, dacã þî aºe tare sã-i cumperi dã la mine, ãþ dau
unu. Da nu þî-l dau pã bani, uã pã alþ porci, numa mi* arãta picoarile pânã
la jerunþ*, º-apoi prinde-þ purcelu care vrei ºi-l du, º-apu fie ce-a fi. Þî*
face fluierã, are tatã-to lemne dân ce sã-þ facã.
Atunci zâce fata cãtã Petricã:
– Mã, tu ieºti prost! Ce ti* ajunje cã mi vide picioarile pânã la jerunþ?
– pântru cã atunci nu umblau fetile cu rotii* mini, atunci ajunje rotie*
pânã la pãmânt.
– N-am io bai*, zâce Petricã, altcum nu-þ dau purcelu.
– No, bine, zâce fata împãratului.
Atunci o arãdicat hanile pânã la jerunþ.
– No, uitã-te mãi, prostule, ºi-m dã purcelu.
No, sã uitã Petricã la picioare.
– Bine-i. Prinde purcelu care vrei ºi te du cu iel.
393
No, prinde fata purcelu ºi mere cu iel în palat ºi dãloc mere ºi-i face
o fluierã mai frumoasã ca la lu’ Petricã ºi apucã ºi zâce cu fluiera, da’
purcelu nu vre sã joace nicidãcum: nici rãmãneºte*, nici ungureºte,
nicicum n-are voie* sã joace. No, sã nãcãjeºte fata împãratului, batãr*
n-o dat nici-on ban pã purcel.
Da Petricã stã pã gânduri ºi sã gândeºte ce-a zâce cãtã tatã-so, cã
înde-i purcelu, cã nu-s nici bani, nici purcel. No, când ãi cãtã-n sarã sã
duce Petricã cu purceii acasã ºi-l vede bãtrânu cã numa doi purcei are ºi
ierau amu mãriºori.
Zâce tatã-so cãtã Petricã:
– Mãi, pruncule, înde-i purcelu? – ºi vre tatã-so sã-l batã.
– Tatã, nu mã bate, cã o vinit on lup ºi l-o luat în gurã ºi hai cu iel la
fugã-n pãdure. Ce sã fac? Nu pot sã stau cu iel în braþã!
No, sã mai liniºteºte bãtrânu.
Când ãi mâne dãmineaþã, iarã sã scoalã Petricã ºi prânzeºte ºi atunci
zâce tatã-so cãtã iel:
– Du-te, pruncule, cu purceii iarã. Numa dacã-i dai ºi p-aiºte la lup...!
– Nu tatã, oi griji mai bine, cã amu numa doi am.
No, 㺠ie Petricã straiþa cu oleacã dã mãmãligã cu brânzã (dã uoaie-m
place ºi mie, da’ io n-am), sã ie Petricã cu purceii ºi cu fluiera ºi tãt zâcând
cu fluiera mere ºi purceii tãt jucând nante lui. Pã când ajunje la palatu
împãratului Sâcâitu, no, fata împãratului, Samfira, iarã-l aºteatã la cãput.
Când ajunje Petricã cu purceii lângã fatã, zâce Petricã:
– Bunã zâua, fatã mare, fatã îmbrãcãtã-n poale!
– No, vez Petricã, cã n-ai minte, amu ai vãzut picioarile ºi ai vãzut ºi
poalile. (Pântru cã atunci nu umblau fetele dã-mpãrat cu cumbinet* ca
astãz, cum umblã pã la noi ºi muierile cile* bãtrâne; fata împãratului iera
cu poale dã tort*.)
– No, zice fata împãratului, lasã-te tu cu poveºtile tale ºi îm vinde ºi
ciielalþ purcei, cã acela nu vre sã joace singur.
– Hei, fatã dã-mpãrat, astã-noapte rãu te-ai visat! P-aiºte nu þî-i dau,
cã m-o bãtut tata rãu pântru acela unu!
Atunci zâce fata-mpãratului:
– No, Petricã, dacã-þ dau aur ºi arjint, atunci nu te-a bate moºu. Numa
cere cât vrei cã am dã înde sã-þ dau. Numa mi-i dã p-amândoi.
– No, fie cum a fi ãþ mai dau unu, numa sã-m arâþ picioarile pânã la
brâu.
394 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
Atunci iarã-l obrãzeºte pã Petricã:
O, ce prunc învãþat,
trece p-îng-a nost palat.
Minte dacã tãt ai fi,
aºe voarbe n-ai vorbi.
– Mãi Petriã, io te îmbii cu aur ºi cu arjint ºi tu nu mai laºi dân prostii.
Nu þî þâie ruºine sã zâci aºe cãtã* mine. ªi încã o datã te mai rog sã-m dai
purceii sã þî-i plãtesc bine cu ce-þ doreºte inima.
Atunci, zâce Petricã iarã:
– Miie bani ºi avuþii nu-m trabã pã purcei. Sã ºtii cã altcum nu-þ dau
purcelu numa aºe.
– Mãi, ne râde lume ºi uoaminii, dã ne vede cineva, zâce fata
împãratului.
Când vede cã n-are încãtrãu*, zâce:
– No, vinã aici aproape lângã cãput, º-apu ãi arãdica hanile ºi sã nu
ne vadã cineva.
No, sã traje lângã cãput fata ºi arãdicã rotie ºi poalile pânã la brâu ºi
iarã zâce câtã Petricã:
– No, uitã-te, prostule!
No, sã uitã Petricã roatã* ºi zâce cãtã fatã:
– Prinde-þ purcelu care vrei ºi te du cu iel.
No, prinde fata împãratului purcelu ºi sã duce cu iel în lontru* în
palat ºi apucã ºi le zâce cu fluiera, da’ ierau mai voioºi amândoi, da’ tãt
nu vreu sã joace.
No, Petricã amu numa unu are, amu ce-a zâce cãtã tatã-so. Când ãi
cãtã-n sarã mere acasã numa c-on purcel. Atunci iarã vine tatã-so sã-l
batã ºi-l ocãreºte:
– Mã, pruncule, tu ai durmit!
– Nu, taicã, numa iar-o vinit lupu ºi l-o prins º-o fujit cu iel ºi ce sã
fac?!
– No, zâce bãtrânu, nu-i mai mere mai mult acolo, cã nu ne rãmâne
nici o coadã dã porc ºi pã ce ne-om cumpãra alþii?
No, sã culcã bãtrânu ºi bãtrâna ºi, cu greu, sã culcã ºi Petricã, ãi
nãcãjit cã nu l-a lãsa mâne dãmineaþã iarã cu purcelu. Da’ când sã scoalã
iarã zâce bãtrânu cãtã Petricã:
395
– Du-te, pruncule, cu purcelu aista, numa nu te duce aºe dãparte sã-l
mânce ºi p-aista dã la noi.
No, sã gatã* Petricã cu oleacã dã straiþã* ºi 㺠ie ºi fluiera ºi sã duce
tãt zâcând. Pã când ajunje cãtã palatu împãratului pã drumu cel dã þarã tãt
jucând, fata împãratului iarã-l aºtepta acolo lângã cãput, cum zâcem noi.
Zâce Petricã:
– Bunã zâua, fetiºoarã, cum te-ai visat d-asarã?
– Nu m-am visat pre bine, cã iarã te-aºtept pã tine, zâce
fata-mpãratului.
– Ce-ai iarã cu mine?
– Petricã, dã-m ºi p-a triele purcel ºi fluiera, cã nu vreu sã joace
purceii ciie doi ºi ce sã fac atunci cu ii?
– Hei, tu fatã dã-mpãrat, tu vrei sã mã baj* în sac, cã io acasã n-am
nimic dã lucru ºi mã omoarã taica cã l-am dat ºi p-aista ºi fluiera.
Zâce fata-mpãratului:
– Þ-am mai spus, cã dacã-i duce-on sac dã aur n-a zâce nimic. I-a
pãre bine dã bani, cã-º poate cumpãra dã zece uãri tri purcei, numa mi-l
dã ºi-i mere la taica ºi þ-a duce banii cu cocie acasã, cã ºtiu cã i-a pãre
bine la tatã-to ºi la mã-ta, cã ºtiu cã n-or avut ii on sac dã aur niciodatã-n
tatã viaþa lor. Numa-m dã purcelu ºi fluiera, cã bine-i umbla*.
No, zâce Petricã:
– Tãt-atâta, înde-o mãrs mie, margã ºi suta! Þî-l dau, numa mie aur
º-arjint nu-m trabã, nu vreu sã-i bag la taica gând în cap. Io-þ dau purcelu,
numa mai nante te dãzbracã-n ptele* goalã, m-oi uita la tine roatã* º-atunci
prinde purcelu ºi iacã fluiera, ºi te du cu iele.
(Dragii mnei, sã ºtiþ cã Petricã n-o fo’ curios sã vadã ce dumnevoastã
gândiþ, numa ãþ vide pã urmã!)
Apoi zâce Petricã:
– Altcum nu-þ dau purcelu ºi fluiera.
Atunci fata împãratului Sâcâitu iarã-l ocãreºte bine ºi zâce cãtã iel:
– Aista lucru nu-l fac ºi dacã mã duc la tatã-to acasã ºi-i duc tri saci
dã aur ºi arjint ºi tãt i-oi cumpãra.
Atunci zâce Petricã:
Hei, fatã dã-mpãrat,
brâncã cu vrãjitori-ai dat!
396 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
Poþ tu mere tãt cãlare
sã încunjuri lume mare,
ºi cruciº ºi d-a latu,
cã pã taica nu li-afla tu!
Atunci stã fata pã gânduri, ce sã facã ie* amu. Atunci zâce cãtã Petricã:
– Prostule, tu þ-ai terdut* ºi minte ºi ruºine. Tu tã dã asta þâi ca uorbu
dã bâtã ºi nu ºtiu ce vrei cu prostiile tale.
Atunci, zâce Petricã:
– N-am io bai*, Samfirã, zî tu ce vrei ºi câte vrei, cã io altcum nu-þ
dau purcelu.
ªi sã ie Petricã cu purcelu ºi tãt zâcând cu fluiera ºi purcelu tãt jucând
nante lui. Atunci, vede fata cã nu-i glumã, Petricã nu mai lasã dân a lui.
Atunci fuje dâpã iel, strâgã dâpã iel:
– Hai napoi, mãi prostule!
– Mãrg napoi, da numa cum þ-am spus!
– No, bine, zâce fata-mpãratului. Numa înde m-oi dãzbrãca sã nu mã
vadã cineva?
– Înde vrei tu, zâce Petricã.
– Haidem acolo lângã ograda ce cu pene*, acolo ieste tufiº dã sãlcii
º-apu acolo m-oi dãzbrãca ºi te uitã roatã cum ai zâs º-apoi îm dai purcelu
ºi fluiera.
No, ajung acolo, da fata-mpãratului tare cu greu s-o prins la
dãzbrãcate, sã ºi teme ºi-i iera ºi ruºine. No, tãt atâta, sã gândeºte fata
oleacã, º-odatã sã dãzbracã ºi zâce:
– No, haida, mãi prostule ºi te uitã roatã!
Mere Petricã ºi sã uitã roatã dâpã ie, adecã ºi-n tept* ºi la spate,
º-apoi zâce cãtã fatã:
– No, bine, îmbracã-te ºi te du cu purcelu ºi cu fluiera!
No, amu stã pã gânduri Petricã, ce-a zâce cãtã tatã-so, c-amu tãþ tri
purceii s-or dus.
Mere fata-mpãratului cu purcelu ºi cu fluiera ºi când ãi sclobod*
purceii aciie doi dân coteþ, dãloc sã-ntãlnesc tãþ tri ºi când aud fluiera a
lu’ Petricã dãloc s-apucã ºi joacã tãþ tri purceii dã bucurie. Zâce fata cãtã
tatã-so:
– Hai, taicã, zî oleacã ºi dumneta sã joc ºi io.
397
No, ie-mpãratu fluiera-n brânci ºi când o prinde aºe-l fuje ceva pân
sânje ºi-i vine ºi lui sã joace. Zâce cãtã-mpãrãteasa:
– Na, muiere, zî ºi tu oleacã ºi sã joc ºi io.
Când o prinde împãrãteasa fluiera-n brâncã, ºi la ie fuje ceva pân
sânje.
– Ah, ºi io aº juca oleacã cu voi. Tare mândru zâce fluiera asta!
ªi jucau tãþ: împãratu, împãrãteasa ºi fata ºi purceii, sãreu care dã
care mai tare, îm pare cã-i vãd, cã ºi io sãrem tãt pânã-n pod cân’ jucam la
Bocu în casã.
– No, zâce împãrãteasa cãtã fatã, Samfirã, cu cât ai cumpãrat purceii
ºi fluiera.
– O, mamã, am dat pãstã o nimica bunã. O zâs Petricã, cã nu-i trabã
nimica pã purcei ºi pã fluierã, cã io aºe cu jele i-am cerut ºi i-o fost mnilã
dã mine ºi mi i-o dat.
– Dapu dâr ce nu i-ai dat bani?
– Nu i-o trebuit nicicum nimic.
– No, i-om duce la tatã-so acasã.
– Nu, maicã, cã io am zâs cãtã iel º-o zâs cã-n lume-ntreagã poþ umbla,
pã taicã-so tãt nu li afla.
– No, lasã, zâce împãrãteasa, mai vini-ua moºu pã la noi sã taie lemne
º-apu i-om da atunci.
– Bine, zâce fata cãtã mã-sa.
No, mere Petricã acasã nãcãjit ºi nici tare, cã º-o fãcut-on plan bun ce
sã zâcã cãtã tatã-so. Ajunje acasã cãtã-n sarã ºi sã bagã-n ocol: nici purceii,
nici fluiera. Când-ãl vede tatã-so num-oleacã n-o picat în picioare. Zâce
cãtã Petricã:
– Amu tu num-ai durmit, cã nici purceii, nici fluiera! – ºi fuje dâpã
iel sã-l batã, da la bãtrânu sã scurtarã paºii ºi nu pute fuji cum vre.
Atunci zâce Petricã:
– Taicã, nu mã bate, c-o vinit lupu º-o prins purcelu ºi io am dat
cu fluiera sã-l lovãsc ºi tãtã s-o rupt dãraburi* ºi io u-am luat la fugã
sã nu viie lupu napoi sã mã mânce ºi pã mine. Îm pare bine c-am scãpat
io-n viaþã.
No, trece vreme, fata împãratului 㺠petrece cu fluiera ºi cu purceii.
Petricã ºide p-acasã, cã n-ave ce lucra. Trece vreme ºi creºte Petricã
º-ajunje dã-i ficior. Da’ ºi fata-mpãratului creºte ºi astãz mâne-i dã mãrit.
398 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
No, odatã mere moºu-n sat sã cumpere duhan* ºi ce-i mai trabã pântru
casã dã la bold*. No, vine acasã moºu ºi pune straiþa dân spate ºi sã pune
ºi ºede. Iera-n gânduri mare moºu, cã ºi Petricã iera dã-nsurat.
Petricã iera p-acole, p-afarã, pã d-înante uºii. Zâce baba cãtã moºu:
– Ce ieºti aºe-ngândurat, uomule?
– Da’ lasã, zâce moºu, iacã ce-am auzât pân sat. Tare vorbãsc uoaminii
dã fata-mpãratului, cã acela ficior i-a fi junere care i-a ºti spune cã ce
semne are fata lui pã trup. Cã iel, adecã împãratu, nu u-o lãsat sã margã
nicãri* ºi nime nu u-o vãzut în trupu gol. (Nu u-o lãsat sã margã la ºtrand,
cum mãrg astãz fetile ºi bãtrânile.)
No, gatã moºu dã spus ºi Petricã asculta d-afarã, da sã face cã n-aude.
Zâce baba:
– Da’ cine-a ºti cã ce semne are ie pã trup, num-aºe dac-a tãlãli* cu
spusu cumva.
No, sã culcã ii cã iera sarã, ºi când ãi dãmineaþã, sã scoalã moºu ºi
baba ºi moºu iese p-afarã. Petricã ºide-n pat, da iel n-o putut durmi tãtã
noapte dã gânduri. No, trece zâua aciie, cân’ ãi cãtã-n sarã zâce Petricã
cãtã mã-sa:
– Maicã, io tãte le-am auzât ce-aþ vorbit cu tata ºi ºtii ce m-am gândit?
M-am gândit sã mãrg ºi io la-mpãratu Sâcâitu, d-apu dacã i-oi gâci io cã
ce semne are fata împãratului pã trup.
– Da las-o, maichii, cã s-a râde dã tine.
– Nu-i bai, maicã, cã io m-oi duce sã vãd.
– Bine, maichii, du-te.
– Maicã, mâne dãmineaþã mânã pã taica-n sat la misãrniþã* ºi zî cãtã
iel sã-m cumpere nãºte ureti dã purcel tânãr. Apu mi le frije bine ºi le fã
cu mnere, apu acile le-oi pune dã drum în straiþã.
– Bine, zâce mã-sa cãtã Petricã, d-apu pã câtã vreme meri, cã nu þ-or
fi dãstule dã mâncat.
– Ba, m-or fi! – zâce Petricã.
Când ãi dãmineaþã, zâce baba cãtã moºu:
– ªtii ce, mãi bãrbate? Am vorbit cu ficioru aista a nost, cã ºi iel vre
sã margã sã prãbãleascã* norocu. Numa te du-n sat la misãrniþã* ºi
cumpãrã naºte ureti dã purcel tânãr. Acile li i-oi frije ºi le-a pune dã drum.
Mâne dãmineaþã vre ºi margã ºi iel.
– Bine, zâce bãtrânu. Ie bãtrânu bâta ºi straiþa ºi sã ie la drum. No,
când ãi cãtã mneazãz, vine moºu cu uretile cile dã purcel.
399
– No, iaca, babã, am adus ureti dã purcel, numa sã aibã noroc
ficioru-aista. Sã-i ajute Dumnezo, doarã ne-a fi ºi noauã mai bine, barem
amu la bãtrâneþã, zâce moºu.
No, le gatã baba, le frije mândru ºi le ascaldã-n mnere dã stup ºi le
pune la Petricã-n straiþã. Sã culcã tãþ voioº, încã ºi sã roagã ºi baba ºi
moºu sã-i ajute Domnu.
No, când ãi dãmineaþã, sã scoalã moºu, baba ºi sã scoalã ºi Petricã.
No, sã-mbracã frumos, ca º-on ficior dã sãrac ºi ie straiþa-n spate ºi hai,
pã drumu cel dã þarã, pânã la împãratu Sâcâitu. Da pã drum, tãt on ficior
dã-mpãrat vine, altu mere la-mpãrat. No, ajunje acolo ºi iel sã traje lângã
uºe dã la ocol ºi stã acolo. Da Petricã iera on ficior frumos ºi sãnãtos! Tãt
stã iel lângã uºe pânã sã gatã ficiorii cei dã-mpãrat, viniþ dân tãtã lume,
altu mai frumos, altu mai urât. No, pã când nu mai ieste numa unu, mere
ºi iel ºi sã prezintã la-mpãrat ºi spune Petricã cã iel a ºti spune cã ce
semne are fata-mpãratului pã trup.
– Bine, zice împãratu, dacã-i ºti spune, atunci tu-i fi junerile* nost.
Da-mpãratu nu l-o cunoscut cã iel ãi ficioru a lu’ moºu.
No, pã când vre Petricã sã spuie, mai vine on ficior mãroc* dã-mpãrat
dã la marjine pãmântului. No, ºi acela zâce cã iel i-a spune cã ce semne
are fata pã trup.
– No, bine, zâce Petricã, spune tu mai nante.
– No, zâce împãratu, dac-ai vinit dân aºe dãpãrtare, mai nante spune
tu, dacã ºtii.
No, spune ficioru cel dã-mpãrat cã are sãmn dã prunã ºi dã spic dã
grâu.
– Ah, nu ºtii bine, zâce împãratu, poþ mere d-înde-ai vinit. No, spune
tu, ficior dã sãrac!
Da fata numa jimbe da’ râde cãtã Petricã, cã iera frumos ºi cu cotãturã*
frumoasã. Zâce Petricã:
– Io þ-oi spune. În tept* are soarile. Atunci zâce ficioru cel dã-mpãrat:
– ªi io ctiar* aºe am vrut sã spun.
– No, spune tu mai dãparte, zâce împãratu cãtã ficioru cel dã-mpãrat.
No, iarã mai stã ºi sã gândeºte cã ce sã zâcã. D’o vreme zâce cã are
chip dã uom pã spate.
– Ah, nu ºtii, zâce împãratu câtã iel. Poþ mere acasã! No, spune tu
mai dãparte, zâce cãtã Petricã.
400 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
No, spune Petricã cã-n spate are sãmn dã lunã. Atunci ficioru cel
dã-mpãrat zâce:
– ªi io ctiarã aºe-am vrut sã zâc.
– D-apu dâr ce n-ai zâs? – zâce Petricã.
– No, mereþ afarã ºi ºideþ acolo pã laviþã cã trabã sã ne înþãlejem cã a
cui a fi fata pântru cã ºi ficioru cel dã-mpãrat o vrut sã zâcã aºe ca cel dã
sãrac.
Zâce fata cãtã tatã-so cã ii nu tare-i place dã ficioru cel dã-mpãrat.
– D-apu tu ieºti proastã încã. Aista-i ficior dã-mpãrat vestit în tãtã
lume. ªi-i ºi ruºine pã noi, taichii, sã meri* dâpã on ficior dã sãrac, dacã
capeþ on ficior dã-mpãrat.
– No, bine, zâce fata, fie, taicã, cum dumneta vrei ºi fãceþ cum ºtiþ
dumnevoastã cu maica.
– No, tu ce zâci, mãi muiere, ce se facem ºi cum sã facem sã nu sã
mânie nici ficioru aista dã-mpãrat, nici cel dã sãrac.
– Teamã niºte ministeri ºi le spune cã cum s-o-ntâmplat treaba cu
ficiorii aiºte doi.
No, tãt sã sfãtuiesc, unu una, altu alta, împãrãteasa numa asculta.
No, dã l-o vreme zâce împãratu:
– No, tu muiere ce zâci, cum sã facem sã fie bine?
– ªtiþi ce, zâce-mpãrãteasa, ºtiþ ce m-am gândit io: sã-i culcãm pã tãþ
tri înt-o casã, sã punem tri paturi lângã olaltã ºi fata s-a culca-n mijloc ºi
ficiorii în paturile dã la marjini, unu la stânga, altu la direapta, ºi cãtã*
care-a fi fata-ntoarsã la dãmineaþã când s-a trezî, a celuie sã fie fata. Ce
zâceþ, domnilor ministeri?
Atunci tãþ ministerii or zâs:
– Bine-a fi aºe!
– No, zâce-mpãratu, iaca, ieste aici în palat o casã goalã, înde n-o
mai durmit nime-n ie.
Numa-i bai, cã-mpãratu n-ave numa tri paturi: unu în care sã culca
iel ºi unu-n care sã culca împãrãteasa ºi unu în care sã culca fata-mpãratului
înt-o casã dãtilin*, sângurã.
– No, nu-i bai, zâce împãratu, cã om duce paturile dân casa noastã,
mãi muiere, ºi dã la fatã ºi le-om pune lângã olaltã* ºi le-om pune naºte
paie-n pat º-on lipideu* dã tãrt*. (Ca atunci numa dã tãrt iera, ca la noi în
vreme lu’ Horthy, cã muierile ierau cu rotii dã tãrt ºi aºe sã fãceu cã gândei
cã-s fãcute locniºe, aºe sã-ntindeu.)
401
No, le gatã paturile ºi-i teamã p-amândoi înlontru ºi le spune împãratu
cã iaca cum s-or vorbit. Le spune împãratu cã on ficior s-a culca în patu
dã la marjine ºi fata în patu cel dân mijloc, ºi on ficior s-a culca dincolo
dã cie marjine, ºi le spune cã aceluie ficior a fi fata cãtã care a fi întoarsã
cu faþa mâne dãmineaþã, când s-a trezî.
– Bine a fi, zâce Petricã.
Da iera amu sarã ºi ierau ºi flãmânz amândoi ficiorii. La ficioru cel
dã-mpãrat s-o fost gãtatã mâncare dân straiþã, iera goalã straiþa la iel.
Petricã ave în straiþã ureti dã purcel frite, da nici iel n-o mâncat tãtã zâua,
ca sã aibã noroc. Da împãrãteasa, gudã* mare, zâce cãtã fatã cã sã aibã
grije, sã fie cu faþa cãtã ficioru cel dã-mpãrat când or vini ministerii ºi
împãratu ºi împãrãteasa sã-i vadã mâne dãmineaþã.
– Bine, zâce fata cãtã mã-sa.
Da împãratu aista Sâcâit i-o îmbiet cu oleacã dã cinã.
No, sã culcã ficiorii, fieºtecare-n patu lui ºi fata în patu dân mijloc.
Mai vorbãsc ficiorii ce mai vorbãsc, da’ fata nu ºtie ce sã vorbascã, cã
ie n-o mai vorbit cu ficiori strãini, numa cu Petricã când i-o dat purceii
ºi fluiera.
Petricã, hunþut*, ºtie cã ficioru iesta dã-mpãrat ãi tare zdrobit ºi
flãmând ºi tãt ãl întreba cã cum ãi lume pã la ii, pântru cã o vinit aºe dã
dãparte. Fata ºi ie iera zdrobitã, cã în noapte trecutã o durmit puþân cã o
aºteptat peþitorii.
No, dã l-o vreme, doarme fata greu ºi horieºte* apoi doarme ºi ficioru
cel dã-mpãrat. Da nu pute tare durmi cã iera tare flãmând.
No, dã l-o vreme, Petricã 㺠ie straiþa dã la cap ºi scoate uretile cele
dã purcel ºi mâncã mereuaº*. Numa pomneu* la iel în dinþ. Ãl aude ficioru
cel dã-mpãrat ºi zâce cãtã iel:
– Ce mânci, mã?
Zâce Petricã:
– M-am tãiet o urete, cã nu poci durmi dã foame.
– Mã, d-apu nu te doare?
– Nu, zâce Petricã. Trabã frecãtã oleacã, º-apu sã amorþeºte, º-apu o
poþ tãie, cã nu te-a dure.
No, bine. Ficioru cel dã-mpãrat freacã urete cu jejetele* pânã
amorþeºte º-apu ie cuþâtu º-o taie jos ºi s-apucã ºi mânce. Zâce cãtã Petricã:
– Mã, a me urete nu-i bunã. Dã-m oleacã dã la tine sã vãd cum ãi a ta?
402 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
– No, ãi dã Petricã oleacã dân urete lui dã purcel.
– Mã, d-apu bunã-i urete ta! – zâce ficioru cel dã-mpãrat.
Atunci zâce Petricã, cãtã iel:
– Mãi, frate, cu ce trãiþ voi?
– Apu cu mãmãligã ºi cu mere ºi pere.
– Ah, – zâce Petric㠖 d-apu dâr-t-ace* nu-i bunã urete ta!
Ei, d-apu curã sânjilele dân urete dã la ficioru dã-mpãrat.
Zâce Petricã cãtã iel:
– Culcã-te pã urete ce tãietã, c-apu s-a opri iel.
No, dã l-o vreme sã uitã a dormi ficioru cel dã-mpãrat. Petricã º-o
adus naºte concofele* care aveu on miros tare greu, ba ºi puþeu ºi le pune
Petricã la pat la ficioru cel dã-mpãrat ºi tare greu aer vine dã la patu lui.
No, Petricã amu o mâncat oleacã ºi doarme ºi iel, da tãt treaz. Cãtã-n
zâuã sã trezeºte fata-mpãratului ºi sã-ntoarce cãtã ficioru cel dã-mpãrat,
da nu poate sta cu faþa cãtã iel dã putoare ºi dã miros greu. No, sã-ntoarce
cãtã Petricã, ba întinde brânca cãtã iel sã vadã cã doarme? Da Petricã o
prinde dã brâncã voios º-o strânje º-o lasã.
No, sã face zâuã ºi vine comisie: împãratu, împãrãteasa ºi ministerii.
Da împãrãteasa tare voioasã iera, pântru cã ie o zâs cãtã fatã cã sã fie
cu faþa cãtã ficioru cel dã-mpãrat. Da fata o vrut s-asculte dã mã-sa, da
n-o putut sã steie cu faþa cãtã ficioru cel dã-mpãrat, dã putoare ºi dã
miros greu.
No, sã bagã împãrãteasa nante ºi ciielalþ dâpã ie, mereuaº*, d-apu
dacã dorm încã. Petricã sã face cã doarme, fata iera treazã ºi ficioru cel
dã-mpãrat durme. No, vede împãrãteasa cã fata-i cu faþa cãtã Petricã. ªi
ficioru dã împãrat sã trezeºte, iel tãt în sânje ºi fãrã urete.
– Mãi, ficior dã-mpãrat, d-apu astã-noapte ce-ai lucrat ºi inde þî urete?
– Mã rog, înãlþatului împãrat, am fost flãmând ºi u-am tãiet ºi u-am
mâncat.
– No, scoalã-te ºi te du acasã!
Sã scoalã ficioru ºi zâce cãtã Petricã:
– Mã, d-apu tu nu þ-ai tãiet urete.
– Ba u-am tãiet, numa iar-o crescut.
No, pã Petricã-l ie fata pã susuuãri* ºi împãrãteasa ºi-l duc în palat.
No, împãratu sã duce sã le aducã ceva bãuturã, adecã naºte tisãliþã*, cã
asta-i mai bunã pã inima goalã.
403
– No, be, junerele mneu, cã dã asta-i fi tãt treaz.
No, împãrãteasa le face dã prânz naºte ciuperci turceºti. Sã pun tãþ
roatã dâpã tigaie ºi sã pun sã mânce care cum pute. Da Petricã, ºi iel
flãmând, ie on cuþât mare ºi-ntoarce cuþâtu cu plesãle-n jos ºi iel prinde
dã tãiº ºi zup! face pãstã jejet la on minister ºi zâce:
– Domnilor, tãtã lume sã mânce din nante lui, nu scotoreascã* roatã
pân tigaie, nu alejeþ numa carne, ce mâncaþ cum vine! Domnilor, sã ºtiþ cã
asta-i rânduialã noauã!
Pã când gatã Petricã cu vorba, împãratu ºi iel umblã cu furtiþa*
roatã pin tigaie. Prinde Petricã cuþâtu iarã dã tãiº, face „zop”! la socru-so,
adecã la-mpãratu Sâcâitu pãstã jejite*, dã mai nu-i rupe jejitele. Zice on
minister:
– Aiesta poate fi urmaº la-mpãrat, c-aiesta nu coatã* în faþã pã nime.
– Pã mine aºe m-o învãþat tata! – zâce Petricã.
– No, bine, zâce împãratu, amu sã ne gãtãm dã uspãþ, numa nu la tãþ!
Hidede* nu ne trabã, cã io ºtiu zâce cu cimpoaiele ºi împãrãteasa a mai
zâce cu gura, cu teaptãn*.
Cã iera tare sâcâit*. Numa sã nu deie auru. Ave o grãmadã dã aur cât
casa noastã ºi a voastã.
– Lasã, socrule, cã io m-oi gândi dã hidede, dumneta te gândeºte
numa dã mâncare. Taie boii ºi porcii cei graºi, º-aibã ºi tata ce mânca,
dacã vine ºi iel la uspãþ.
Împãratu, când aude, mai plânje dã nãcãjit. Împãratu o gândit cã a
ferbe o ualã cu pãsulã* ºi una cu mãmãligã cu tisãliþã, º-apu a fi dãstul la
uspãþ.
– No, socrule, mâne dãmineaþã mãrg acasã la tata ºi-l tem ºi pã iel la
uspãþ ºi mai tem ºi neamurile mele ºi a dumnetale.
– Ah, zâce-mpãratu, aista tatã împãrãþâie o teamã. Ne-a mânca uspãþu.
No, când ãi mâne dãmineaþã, sã scoalã Petricã ºi prinde doi cai care-s
mai buni dã fugã ºi pune pã fata-mpãratului, adecã mnireasa lângã iel ºi
dã zbici la cai. Caii aºe sã duc dã nu ajung roatele dã la hinteu* pã pãmânt
numa când ºi când. Zâce cãtã mnireasa:
– Ce uspãþ vre tatã-to sã facã cu pãsulã ºi cu mãmãligã?
– Da lasã-l ºi pã tata, zâce fata, ºi n-ave tu bai dã iel, cã iel ãi bãtrân
ºi tãt cu avere are bai. Nu ºti iel cã cât aur are. Dacã ar trãi o mie dã ani,
nici atunci nu s-ar gãta. Tu ieºti junere ºi ca ºi pruncu lui, fã numa, sã fie
uspãþ, batãr* la tãþ dân sat.
404 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
No, ajung la satu lu’ Petricã ºi ajung la tatã-so. Petricã mâna caii, cã
împãratu n-o avut cociº* cine sã mâie caii, ca sã nu plãteascã sâmbrie la
on slugã. ªi când trãbuie sã margã gãzdoaie* la piaþ, atunci tema pã bace
Gheorghe ºi iel mâna caii. Sluga ãi hãrãne ºi ãi puþule* º-apu altu mere la
piaþ cu ii.
No, sã scoboarã Petricã dân hinteu ºi dãsprinde caii pã dã lãturi ºi
ie pã Samfira lui pã susuuãri ºi sã bagã cu ie-n ocol – cã tatã-so nu i-o
vãzut pânã nu s-or bãgat în ocol, cã aveu gard dã crenj ºi nu vide la
drum dã gard.
– Bunã zâua, tatã! – zâce Petricã. Iaca, dâpã ce m-am dus d-acasã,
asta m-a fi muiere, dacã ne-om cununa! Tatã, mândrã-i?
– Mândrã, fãtu mneu!
– Da, tatã, mai mândrã o fost maica când u-ai adus dã mamã mie?
Zâce bãtrânu:
– Mie m-o fost mai mândrã, c-o fost a me. ªi þâie þî mândrã p-a ta.
– No, tu Samfirã, ce zâci dã palatu nost, adecã d-a lu’ tata?
– Io dã tine zâc bine, cilelalte lasã-le la o parte!
– D-apu ce zâci dã pãrinþii mnei?
– Ce sã zâc? Buni-or fi ii acolo cu a mnei!
– No, bine, – zâce Petric㠖 taicã, pã mâne dãmineaþã sã strânj tãte
neamurile ºi dumneta cu maica sã viniþ la uspãþ. ªi s-aduceþ barem v-o
zece muzicanþ ºi sã viie ºi popa sã ne cunune.
No, iarã prind caii ºi sãrutã pã tatã-so ºi zâce Petricã:
– Maicã, nu mai ai ureti fripte dã purcel?
– Ba mai am, maichii.
– Dã-i sã mânce ºi Samfira ºi sã duc ºi la socru sã coºtoleascã* ºi iel.
No, le pune mã-sa înt-o straiþã dã pãr, adecã dã suman iera straiþa, sã
suie-n hinteu ºi dau zbici la cai. Samfira zâce câtã Petricã:
– Aº coºtoli uretile aºte, sã vãd cu ce aþ trãit voi?
– D-apu mâncã, zâce Petricã.
Bãtrâna o þâpat nãºte prav dã dragoste pã uretile cile dã purcel. ªi
cân’ o muºcat fata dân ureti º-o îndiþât o datã, dãloc* o sãrit la Petricã ºi
l-o þucat ºi zâce cãtã Petricã:
– D-apu ºtii ce? Dã tine numa moarte mã dãspãrþeºte! Pân-atunci n-o
ºtiut fata-mpãratului ce-i dragoste, ie numa aºe o vinit cu iel ca ºi când
zâci cãtã cineva „Hai sã merem sã ne jucãm!”
405
No, mãrg acasã t㒠þucându-sã. Cân’ ãi vede împãratu ºi-mpãrãteasa
cã sã þucã, ãi ocãreºte p-amândoi.
No, ii nu zâc nimic, numa dãsprind caii. Fata dãloc mere ºi le dã la
tatã-so ºi la mã-sa dân uretile cile dã purcel frite. Când îndiþãsc o datã,
amândoi fug la Petricã, unu dâncoace, unu dâncolo, da Petrica stã numa
ºi sã uitã cã ce-i amu, ca viþãlu cel mic când fuje afarã dân iºtalãu*.
– No, vinit-aþ, pruncii noºti draj, cã ne-am temut cã nu mai viniþ?
(Cân’ o mâncat dân ureti aºe dragoste o vinit pã împãratu ºi pã
împãrãteasa, dã nu ºtiieu înde sã-l puie pã junere-so.)
– No, taichii, zâce împãratu, mâne dãmineaþã taieþ porci ºi boi ºi uãi
pã când vin cuscrii sã avem cu ce sã-i uominim.
– Bine, taicã! – zâce Petricã. Nu mai zâce „socrule”.
No, bdetu* moºu bãtrânu temat-o jumãtate satu la uspãþ. (Pã vreme
ciie nu ierau pãlãscari* cu pandlici*, numa o mãrs moºu cu bâta lui º-apu
o dãºtis uºe la ocol º-aºe i-o temat.)
No, când ãi dâpã mneazãnoapte, la on ceas, zâc hidedile pân sat ºi sã
scoalã tãþ, care-s temaþ la uspãþ ºi hai tãþ la bãtrânu la cãput.
– Bdetu bãtrânu, numa ce s-o fo’ culcãtã, tãtã noapte þuca ºi iel pã
baba dã bucurie c-o ajuns ficioru lor junere la-mpãrat.
No, când aud hidedile, sere bãtrânu dân pat, – iera iel vigan* dâr
ce iera bãtrân – vine afarã ºi moºu ºi baba. Hidedile zâceu tare frumos,
îm-pare cã le aud ºi io. No, ie moºu pã baba, da o joacã, da o joacã,
dã tãþ purecii or sãrit dân poale. (Sã-l fi vãzut unchiu Feru, cred cã s-ar
fi datã cu iel pã întrecute, cã ºi lui ãi place sã joace, batãr cã ave optzãci
ºi cinci dã ani.)
No, sã face zâuã, sã ie* moºu cu baba nante, doi cu doi ºi cielalþ dâpã
iel, dupã ii on ºireag lung dã la noi pânã la voi, puteþ gândi cã câþ or fost.
No, ajung la împãratu, iese împãratu afarã nante lor ºi-i sãrutã pã
bãtrânu ºi pã bãtrâna. (Pã cum o fost dã sâcâit, aºe s-o îmbucarat dã când
o mâncat ureti dã purcel frit.) No, º-apu s-or apucat dã uspãþ.
Numa ierau zdrobiþ,
pã jos viniþ.
Numa iera bai la nuntã,
cã n-aveu gudã*.
No cine sã fie, cine sã fie?
406 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 407

Or vinit dâpã mine.

Cu oleacã dã ruºine,
stau io-nante
ºi le spun nãºte cuvinte:
Draj uspãtari*, sã vã fie dã bine
la mic ºi la mare,
CÂLÞU BÃTRÂNU
într-aceastã adunare.
Poftesc sãnãtate la toþ,
cine ce doreºte sã sã-mplineascã dãloc! Spune moºu mneu, cã pã timpu când iera el tânãr, iera în comuna
Fericit sã trãiascã Otlaca on þãran ºi sã nume Câlþu Bãtrânu. Iera gospodar bun dã lucru, da
toþ câþ îs în casã numa iarna.
ºi sã ospãteazã l-asta masã! Ave Bãtrânu tri ficiori, ºi ii* ca tata lor. Da Câlþu Bãtrânu i-o învãþat
Poveste s-o gãtat, ºi* þâie* regulã cu tãte*: ºi la lucru ºi la mâncare. Înante* d-a-ncepe lucru
io m-am dus la culcat! º-aprindeu tãþ patru pipile ºi sã sfãtuieu cum or începe lucru.
No, înt-o zî bunã zâce Câlþu Bãtrânu cãtã ficiori:
– No, ficiorii mnei, o sã videm cum a mere coasa la varã la sãceratu
dã grâu. Tu, Flore, eºti cel mai bãtrân, tu-i cosî, tu, Iuane, ãi face mãnunti*
ºi tu, Aurel, tu ieºti mai tânãr, tu-i lega znopii ºi-i pune cruci.
Iera iarnã ºi iera frig, zâce Câlþu câtã ficiori:
– Puneþi scauãnile ºi masa afarã dân casã ºi sã videm pã Flore cum a
traje cu coasa.
Aveu o casã mare, inde ºideu ºi s-apucã Flore ºi dã cu brâncile* ca ºi
cum ar traje cu coasa.
– No, ºi videm ºi pã Iuãn cum a face mãnunti.
– Ãi bine, zâce tata lor, Câlþu.
– No, ºi-l videm ºi pã Aurel cum a lega znopii ºi cum a pune cruci.
ªi s-apucã Aurel, strânje dân casã buhai*, suman, perinã, hane, ce
aflã în casã, le-nºirã pân* casã, face znopi ºi le leagã cu legãtoare dân
tulheni*! Apoi s-apucã ºi pune cruci. Când ãi gata cruce, ãi mai lipseºte
on znop, tumna* popa*. Atunci sã uitã roatã pân casã ºi vede cã baba lui
Aurel ºede pã on scãuneº mic dâpã* cuptor. Bãtrâna iera în poale. Aurel
o ie pã bãtrâna ºi o pune dã popã.
Baba ave aproape o sutã dã ani, nu tare pute ºi sã miºte, stãte inde*-o
pune. Da Aurel n-o pus bine popa, l-o pus cu spicile cãtã mneazãnoapte,
adicã pã baba cu capu câtã mneazãnoapte.
408 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 409

Atunci zâce Câlþu Bãtrânu: – Mã bag io, fraþî mnei.

– Pruncule, popa sã pune întãtdauna cu spicile pã mneazãzî. Sã bagã Flore în fântânã ºi-l leagã pã Bãtrânu pã la brâu cu ºtreangu
Atunci Aurel ie pã baba º-o-ntoarce cu capu pã mneazãzî. Ãi traje ºi iese iel afarã.
brâncile ºi picioarele, ca ºi când leagã cruce ºi n-o ducã vântu. – No, fraþî mnei, sã-l trajem.
Atunci zâce Câlþu Bãtrânu: Bãtrânu d-abde mai sufla. Pã când prind tãþ dã ºtreang, traje* clopotu
– Tare bine a fi, ficiorii mnei! Aurel, poþ pune pã baba la locu ii, dupã dã mneazãz. Atunci zâce Iuãn:
cuptor. – Lãsaþî-l nãpoi, merem ºi mâncãm, cã-i la mneazãz, aºe ne-o-nvãþat
Trece timpu, trece iarna ºi vine vreme lucrului. Samãnã tentiu* ºi tata nost, sã þânem regula cu tãte.
vine ºi vreme sãpatului. Înt-o zî zâce Câlþu Bãtrânu: ªi atunci s-or dus ficiorii ºi or mnezãzat º-or aprins pipile, or tras
– Ficiorii mnei, puneþi plugu-n cocie* ºi merem ºi sãpãm tentiu. câteva fumuri. Zâce Flore, cel mai bãtrân ficior:
Pun plugu-n cocie, fieºtecare ave pipã* dã spumã, cu ciuturã lungã, – No, sã merem, fraþ, ºi-l scoatem pã tata dân fântânã, c-a fi ºi iel
aºe cum are untiu* Porfil, pipã fãrã dinþar* la ciuturã. Pun ficiorii patru flãmând ºi sã poate rãci în apã.
pipe, le acaþã* la ºireglã* ºi sã duc la sapã. Dacã ajung la holdã, zâce Pã când ajung la fântânã, Bãtrânu s-o dus pã fundu apii.
Câlþu Bãtrânu: Zâce Aurel:
– Hai ficiori, aprindem pipile ºi sã ne vorbim d-înde* ne-om apuca la – Tata o ieºit afarã ºi s-o dus acasã.
sapã. Or mãrs ºi ficiorii cu scara acasã, cã ºtreangu l-o dus Bãtrânu cu iel.
Or tras câteva fumuri din pipã. Aºe o scãpat Câlþu Bãtrânu dã seceriº.
– No, ºi merem, ficiori, ºi sãpãm, zâce Bãtrânu.
Or mãrs o datã roatã*, atunci s-apropie mneazãza ºi zâce Bãtrânu:
– Ficiorii mnei, io mã duc dâpã apã.
ªi mere Bãtrânu dâpã apã la fântâna stãvarilor* ºi zãbãveºte mult.
Zâce Flore cãtã Iuãn:
– Du-te, frate ºi vez dã tata, cã pe* mult ºede cu apa.
Sã duce Iuãn ºi vede cã Bãtrânu o picat în fântânã. Atunci vine napoi
ºi spune:
– Haidaþi, fraþ, cã o picat tata-n fântânã!
Or ajuns tãþ tri la fântânã. Zâce Flore, cel mai bãtrân dântrã ii:
– Hai ºi ne aprindem pipile ºi sã ne vorbim cum l-om scoate pã tata
dân fântânã.
Zâce Iuãn cãtã Aurel:
– Du-te, frate ºi adã o scarã º-on ºtreang. O mãrs Aurel º-o adus o
scarã º-on ºtreang.
– No, zâce Flore, ºi ne-aprindem pipile ºi sã ne vorbim cum l-om
scoate dân fântânã pã Bãtrânu, care dântrã noi s-a bãga-n fântânã ºi-l leje
cu ºtreangu, ca sã-l trajem apoi afarã.
Zâce Flore:
410 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
LUPU ªI CÃTANA
Pã vreme când nu ierau aºe iºcolaþ* lupii ºi urºii, p-acile* vremuri
ierau înt-o þarã lupi mulþ ºi urºi. Ierau pãduri multe ºi drumurile cile*
mare dã þarã ierau fãcute p-îngã* pãdure.
Iacã, odatã, on lup iera tare flãmând. No, iese lupu la marjine pãdurii
ºi stã acolo lâng-on drum dã þarã, sã uitã-n lãturi ºi gândeºte lupu cã p-aci
trabã sã viie atare* uom. Nu mai tem altu vãrtac*, cã dacã a fi sã-m pice
ceva dã mâncat, barem io m-oi sãtura.
No, bine, tãt stã lupu lângã drum ºi mai ºede ºi jos ºi iarã sã mai
preumblã. No, dã l-o vreme vede-n dãpãrtare cã vine on cãtanã cu calu.
No, atunci ie lupu pila ºi-ºi ascuþeºte dinþî ºi zâce:
– Aºe, sângur, amu m-oi sãtura dã carne º-oi ave ºi pã mâne.
No, când vede dân marjine pãdurii cã s-apropie cãtana cu calu, atunci
pune pila jos ºi iese nante* la cãtanã. Atunci cãtana zâce câtã lup:
– Mãi, lupule, traje-te dân cale, cã dacã n-ai hane* rele pã tine, ãi
ave.
– Ah, zâce lupu câtã cãtanã, io vreu sã mânc carne dã cal ºi pã tine
te-oi lãsa pã mâne ºi pã poimâne.
– No, bine, zâce cãtana, dacã nu þ-ai dat* încã pã uom, amu þî da!
Atunci, scoate coarda* dân teacã ºi ave tãiuº bun ca briciu. Apu cum sãre
lupu sã-l tragã dâpã* cal, tãdauna ãl strijela* cu coarda, pânã i-o fãcut
hanile dâpã lup tãte ºirinci*. Atunci o vãzut lupu cã cu aista nu poate
glumi, cã nu mai rãmâne carne ºi ptele* pã iel, atunci s-o luat la fugã-n
pãdure.
No, cum fuje lupu pân pãdure, iaca sã-ntãlneºte c-on urs mãroc*.
Atunci, zâce ursu cãtã iel:
– Mãi, cumetre, n-ai vãzut încoace nãºte lemne uscate?
Atunci, zâce lupu:
– N-am vãzut nici verz, nãnaºule.
411
Atunci ãl întreabã ursu:
– D-apu dâr* ce fuj aºe tare, uã* ai aflat ceva pradã?
– N-am aflat, zâce lupu, numa amu m-am dat pã uom.
– Ah, zâce ursu, aº vre sã vãd cã ce uom ãi acela care ar sta-n faþã cu
mine?
Atunci zâce lupu:
– No, nu-i bai, nãnaºule, cã mâne dãmineaþã ãi vini pã la mine, apu
þ-oi arâta io uomu acela.
– Bine, zâce ursu, c-oi vini, cã io nu m-am dat pã uom încã.
No, cãtana sã duce mai dãparte. Nu mult mere pã când iarã ieºe-on
lup în cale lui. No, ajunje cãtana la iel ºi zâce cãtana cãtã lup:
– Mãi, lupule, traji-te dân cale, tu, cu uãtii* tãi cei sclipitori, cã sã
teme calu dã tine.
Atunci zâce lupu:
– Hei, frate, io dãmult te aºtept, cã n-am mâncat d-o sãptãmânã nimic.
– No, zâce cãtana, dacã ti* ºti uita la mine întrã uãti sã nu clipeºti,
atunci ãþ dau calu sã-l mânci.
– Bine, zâce lupu.
Atunci cãtana o scos piºtolu dân jeb* ºi cum s-o uitat lupu cãtã cãtanã,
atunci cãtana l-o puºcat în uãti, dã amândoi uãtii i-or sãrit. Lupu, atunci,
o apucat º-o strigat dã durere ºi nici n-o vãzut înde sã margã. ªi cum o
strigat lupu, ursu ºi lupu celalalt l-or auzât. Vine ursu la iel:
– Da ce strâj aºe tare, cumetre, lupule?
– O, lasã-mã, cã m-am întâlnit c-on uom º-am stat în luptã cu iel
º-aºe m-o scopit* întrã uãti, dã amândoi uãtii m-or sãrit afarã.
– No, zâce ursu, aº vre sã mã-ntãlnesc io cu aºe uom.
No, când ãi mâne dãmineaþã, sã scoalã ursu dã dãmineaþã ºi sã duce
la lup.
– Bunã dãmineaþã, cumetre, zâce ursu cãtã lup. Cum ai durmit cu
hanile cile rele.
– Tare rãu am durmit, nãnaºule, zâce lupu. Numa-ar fi bine sã
prânzâm* mai nante, apoi sã merem.
– Numa-i goalã cãmara, nu-i nimic în ie.
– No, haidam numa, cumetre lupule, zâce ursu, cã aflãm noi acolo
ceva dã mâncat.
412 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 413

No, ajung ii* la marjine pãdurii ºi ies afarã la drumu-acela dã þarã ºi Atunci o scos coarda dân teacã ºi cum s-apropie ursu dã cãtanã în
stau acolo ºi tãt fac plan cum or mânca ii dã bine dacã le-o vini ceva în doauã picioare ºi mai bine ãl pute tãie cu coarda, pânã tãt l-o fãcut ºirinci.
cale. Da lupu iera nãcãjit rãu. Ursu t㒠sã mai scula ºi mere în mijlocu Atunci u-o luat ursu la fugã ºi cãtana dâpã iel ºi i-o mai dat vo doauã-tri
drumului ºi sã uita cã nu vine nime. pânã s-o bãgat în pãdure.
No, odatã vede ursu cã vine cineva mereuaº*, adecã iera dãparte. No, – D-apu, cumetre lupule, io am avut dã lucru cu mulþ uoamini, da cu
când s-apropie dã ii, iese ursu: aºe încã nu. Amu m-am dat ºi io pã uom!
– No, iaca uomu nost! Mãi, cumetre, hai, la iel! – zâce cãtã lup. – Spusu-þ-am, nãnaºule, zâce lupu.
– Ah, zâce lupu, aista nu-i uom, numa a fi. ª-apu io i-am lãsat acolo, sã nu mã ieie ºi pâ mine la brânci. D-atunci
Iera on prunc. o rãmas zicala cã: Nu þ-ai dat încã pã uom ca bdetu lup.
– No, zâce lupu, haidam sã ºidem aici la umbrã, cã trabã* sã viie ºi (Asta-i poveste auzitã dã când ieram io prunc dã la moºu mneu,
uomu nost. Grãvilã Purdi.)
Trece vreme, s-apropie mneazãza*, zâce ursu:
– Hei, cumetre lupule, lãsarãm uomu ista sã margã ºi io nu te mai vãd
dã foame.
No, pã când sã vorbãsc ii, iarã iese ursu la drum ºi vede cã vine-on
uom.
– No, amu vine uomu nost, zâce ursu.
Sã scoalã lupu ºi sã uitã ºi zâce câtã urs:
– Ah, nãnaºule, aista nu-i uom, aista numa-o fost uom. Cã era on
bãtrân.
No, iarã sã trag ii la marjine pãdurii ºi mai dorm, da nu puteu nici
durmi dã foame. Apoi mai iese ursu afarã ºi iarã vede în dãpãrtare ceva
uom.
– No, cumetre, zâce cãtã lup, amu trabã sã ne ascuþâm bine dinþii.
Ai pilã?
– N-am, cã u-am terdut* ieri.
No, s-apropie on cãtanã cu calu. Când ãl vede lupu, zâce:
– No, nãnaºule, aista-i uom.
ªi lupu s-o ascuns acolo înt-on tufiº ca sã nu-l vadã cãtana, cã s-o
temut cã ºi hanile câte mai are pã iel tãte le face zdrenþã.
No, ursu sã scoalã-n doauã picioare ºi stã în drum, nante* la cãtanã.
Când ajunje cãtana la urs, zâce ursu cãtã* iel:
– Hei, mãi uomule, cã mereu* vii ºi dãmult te-aºtept.
Atunci zâce cãtana:
– Mãi, ursule, dute-n treabã-þ! Uã vrei sã-þ curui* ºi þâie bondã* noauã
ca la lupu cel dã ieri.
414 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
MÃZÃREAN ªI CIIELALÞ*
Am avut on moº bãtrân, adecã on bunic ºi io ieram dã vo* zece ani,
înþãlejem tãte*, ca on prunc. Pã vreme ciie* nu iera radio, nici uiºag* nu
iera, cu ce sã se ocupe uomu. Nici Biblie nu iera pã la uoamini, numa la
preot. Moºu mneu iera bãtrân ºi olog dã picioare ºi º-o ptierdut ºi videre.
ªi sara dacã cinam:
– No, moºule, mai spune-m poveºti!
ªi ãl întrebam cã d-înde ºti atâte poveºti. Moºu mneu spune cã în
tânãreaþã o fost zâdar, adecã maistor* dã lemne ºi o umblat pân* România,
pân regatul vechi ºi nu aveu cu ce sã se petreacã sara numa spuneu pã
poveºti. Ba, încã la bãtrâneþe, înante dã moarte lui cu tri zâle o vãzut, o
primit videre napoi ºi la tri zâle o murit.
No, ne culcam º-apoi ne spune cã când a zâce iel „ciont”* – noi
ieram cinci prunci – noi tãþ sã zâcem „leviºe”*. Când zâce iel „ciont” –
când apucam sã durmim – atunci vide cã numa câte unu zâce „leviºe” ºi
apoi sã culca ºi iel, batãr* iel iera în pat tãtã zâua ºi noapte. ªi apoi,
înt-alta sarã, iarã ne spune dã înde o lãsat. No, apucã ºi ne spune poveste
cu Mãzãrean ºi cu Cârne-Lemne.
* drum.
O fost odatã ca niciodatã, cã dacã n-ar vu fi, nu s-ar pomeni, trãie
înt-on sat o muiere vãduvã ºi ave o fatã ºi doi ficiori. Da fata iera foarte
frumoasã ºi zdravãnã, aºe nu mai iera pã faþa pãmântului. No, înt-o þarã
vecinã trãie on zmãu ºi iera tare puternic ºi zdravãn ºi o umblat tãtã lume*
sã-º afle o fatã pã plac. Cineva i-o spus cã iacã, în satu cutare ieste o fatã
frumoasã dã nu are pãrete* în tãtã lume, numa nu vre sã sã mãrite.
– No, nu-i bai, zâce zmãuu.
No, zmãuu umbla cu calu cãlare ºi sã duce pân satu fetii ºi ajunje pã
la casa p-înde ºide fata ºi sã bagã în ocol. D㠄bunã zâua” ºi nu iera acasã
415
numa mama fetii. Sã prezintã zmãuu, da ave aºe glas dã tremura bdeata*
muiere dã glasu lui ºi întreabã pã mama fetii.
– Înde þî* fata, c-am auzât c-ai o fatã frumoasã ºi vreu º-o duc dã
nevastã. Zâce mama fetii:
– Ãi dusã dâpã apã la marjine satului, da nu-i dã mãrit*.
– Nu-i bai, zâce zmãuu, cã u-oi vide.
No, sã ie zmãuu cu calu ºi hai nante* fetii ºi sã întâlneºte cu fata.
Odatã dã brâncã* ºi zâce câtã* ie:
– No, fatã mare, vrei sã-m fii nevastã?
– Ah, nu! zâce fata. Io nu mi-s încã dã mãrit ºi nu lãs pã maica sângurã.
Atunci o prinde zmãuu pã la brâu ºi odatã sere* cu ie pã cal ºi sã
duce cu ie ca vântu.
Fraþî ii* n-or fost acasã. No, dacã vin ficiorii acasã dã la lucru, fuje
mama lor înante lor ºi le spune cã zmãuu dân þara vecinã o furat pã sora
lor.
– No, nu-i bai, mamã, zâc ficiorii, cã om mere noi ºi u-om aduce
nãpoi.
– Ba nu mereþ voi nicãri*, cã v-a omorî prãpãditu acela dã zmãu
º-apu nu mai am pã nime*.
– Ba merem, mamã, cã doarã om birui noi doi cu iel º-o aducem pã
sora noastã acasã. Numa noi om mânca oleacã ºi ne-om hodini oleacã ºi
apoi ne-om gãta* dã drum. Numa ne gatã straiþa*, mamã, sã avem ce
mânca pã drum. Poate cã l-om ajunje pã drum, poate cã numa acasã l-om
ajunje. Ar fi bine sã-l ajunjem pã drum, om pute vorbi cu iel mai uºor.
No, mâncã ficiorii ºi sã hodinesc vo doauã ciasuri, º-apu 㺠pregãtesc
doi cai buni dã fugã ºi ieu straiþa ºi sãrutã pã mama lor ºi sã-ndãluie* la
Mama lor rãmâne plângând ºi zâce singurã:
– No, pruncii mnei, dacã mereþ voi la zmãu, voi nu mai viniþ acasã
pânã-i lume*.
No, ficiorii mânã caii cât pot, da nu pot sã-l ajungã. Or mai stat sã
hodineascã ºi apoi iarã or luat drumu cãtã þara zmãului. ªi cânile dã zmãu,
dac-o o ajuns acasã, o trimãs o babã bãtrânã sã-i îndrumezã pã alta cale,
sã nu afle palatu lui.
No, mãrgând ficiorii sã întãlnesc cu baba ºi ficiorii dau bineaþã:
– Bunã ziua, babã, d-apu înde meri cu-aºe roate rele, d-abde* le traj
pã drumu aista dã þarã ºi pustietate.
416 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
– D-apu, zâce baba, io mãrg pânã la palatu zmãului.
Atunci întreabã ficiorii:
– D-apu, babã, nu drumu aista duce la palatu zmãului?
– Nu, babii! Doarã ºi voi acolo vreþ sã mereþ?
– Da, babã.
– Atunci, zâce baba, întorceþî-vã napoi ºi când ajunjeþ la hotaru þãrii,
atunci vã întoarceþ la direapta pã drumu care ãþ* afla ºi pã acela mereþ
pânã la palatu zmãului, cã io poate cã pãstã vo* douã sãptãmâni oi ajunje
acolo.
– No, mulþãmim, babã, dã îndrumare.
No, sã ieu* ficiorii ºi sã duc napoi cale d-o zî ºi când ajung la hotaru
þãrii sã întorc cum le-o spus baba.
No, sã ieu ficiorii pã drumu acela lung fãrã capãt. Mai mãrg o zî º-o
noapte ºi nu mai ajung. Atunci zâce on ficior cãtã frate-so:
– Ei, frate, noi nu merem bine. Baba ciie nu ne-o îndrumat bine. No,
mai hodinesc acolo lângã o pãdure, iacã vine on moº bãtrân. No, dau
ficiorii „bunã zâua”.
– Moºule, fã bine ºi ne spune, care drum duce la palatu zmãului?
– D-apu, zâce moºu, aista pã care aþ vinit, da îi tare dãparte. Da io vã
sfãtuiesc, ficiorii mnei, sã mai mereþ cale d-o zî ºi ajunjeþ la on sat ºi
acolo vi-þ întoarce la stânga, da ãþ mai întreba pã cineva sã nu fãceþ cale
în zãdar. Da ce vreþ voi cu zmãuu, dâr* ce cotaþ* palatu lui? Io vã sfãtuiesc,
fiþ cu mare grijã, sã ºtiþ cã puþini scapã în viaþã dã la zmãu.
– Ah, zâce on ficior, noauã ni-i ºogor*.
– Ei, zâce moºu, acela ºi pã tatã-so l-o omorât.
– Ah, zâce iarã on ficior– noi vrem sã dãm brâncã cu iel.
– No, mereþ în pace, ficiorii mnei! Dumnezo sã vã ajute! – zâce moºu,
dacã s-or dãspãrþât.
– Da nu mai viniþ voi napoi! – zâce aºe sângur.
No, sã mai duc ficiorii ºi ajung la sat, cum o zâs moºu. Atunci zâce
on ficior cãtã celalalt:
– Barem ºi* ne-ndirepte ºi moºu ca baba, c-apu* n-ajunjem anu-aista.
No, dacã or ajuns la sat, iarã or întrebat pã o fatã mare. Zâce cel mai
bãtrân ficior:
– Bunã zâua, sorã dragã. Te-am ruga sã ne stai în ajutor ºi sã ne dai
on sfat, dacã ieºti d-aci dân sat. Poate cã ºi noi þ-om fi þâie d-ajutor cândva,
dacã om trãi.
417
– Tare bucuros, zâce fata.
– Fã bine ºi ne spune pã care drum putem sã ajunjem mai dirept* la
palatu zmãului.
– Ei, fraþilor, în mare lemn vreþ sã daþ cu sãcure. Vã arât drumu,
numa la zmãu numa acela poate mere cine poate be noauã ocane dã vin ºi
poate mânca noauã boi graº.
– Apu, om face noi cumva, zâce ficioru cel mai bãtrân. Iel gânde º-o
ducã pã fatã dã nevastã, iera foarte frumoasã.
– No, zâce iarã ficioru cel mai bãtrân, ºtii ce, sorã, când vinim napoi,
vinim pã la tine.
– Viniþ, cu tãt dragu vã primãsc, numa puþâni uoamini scapã cu viaþa
dã la zmãu.
No, 㺠ieu rãmas bun dã la fatã ºi sã ieu* pã drumu care le-o arâtat
fata. Iarã mai mãrg cale dã o zî, no, cãtã-nsarã sã zãreºte ceva palat mare.
– No, aista a fi!
No, împintinã caii ºi ajung la palat. Hei, acolo iese înante lor on
uomãnoc* mare ºi ãi întreabã:
– Ce cotaþ voi, mãi prunci, p-aici? – pântru cã ierau tânãri ºi frumoºi.
– Hei, domnule portar, noi vinim sã videm pã ºogoru zmãuu.
– No, ãl puteþ vide, numa dacã ãþ mânca noauã boi graº ºi ãþ be noauã
ocane dã vin.
– Hei, domnule portar, adã-le numa aici pã masã, apu grije noastã dã
tãte.
No, le aduce portaru tãte ce trabã*.
– No, haidaþ, mãi prunci, ºi mâncaþ.
No, sã pun ficiorii ºi mâncã, ierau ºi flãmânz tare. Portaru mere sã
spuie la zmãu, cã ãi vin neamuri*.
– No, zâce zmãuu, dã-le sã mânce cât pot.
– Ei, cã mâncã. Aºe n-am vãzut încã mâncând.
No, pânã vine portaru, ficiorii or mai dat dân carne la patru câni ce
ave portaru la cãput*, dã pazã ºi dân vin or mai dus afarã. Iera acolo o
groapã.
No, vine portaru ºi zâce:
– Ficiori, mâncaþ tãt ºi beþ tãt vinu!
– Gata-i! – zâce ficioru cel mai bãtrân.
– No, atunci puteþ mere sã daþ brâncã cu zmãuu.
418 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
No, mãrg ficiorii înlontru, atunci iese zmãuu, cât on drac dã mare.
Când ãi vede:
– Hei, sã trãiþ, ºogorii mnei! No, haidaþ în casa dã ospãþ! – ªi zâce
cãtã muiere:
– No, muiere, adã dã mâncat la fraþî tãi ºi ãi uominim dacã or vinit la
noi.
No, sã pun ii la masã cu zmãuu ºi mâncã ºi sora lor întreabã:
– Ce face mama? Ãi sãnãtoasã?
– Da, zâc ficiorii, ãi sãnãtoasã.
– No, adã, muiere, ºi vin d-acela mai bun!
Aduce sora lor ºi vin ºi mai mere ºi mai aduce ºi zmãuu. Da’ zmãuu
o adus vin dân care or bãut on pahar ºi pã loc or pus capu pã masã ºi or
durmit.
– Du-te, Mãrie, ºi le gatã paturile acolo în casa ce* dã goºti*.
No, sã duce sora lor ºi dacã sã duce zmãuu ãi prinde pã amândoi pã
susuuarã* ºi hai cu ii acolo înt-o casã înde numa iel, adecã zmãuu, umbla,
ºi ãi bagã acolo. Ii ierau beþ rãu dã cap. ªi zmãuu odatã ie sabie ºi le taie
capu la amândoi ºi capurile le pune p-o poliþã. Mai ierau acolo capuri dã
uom. No, ãi înºirã iel cum ºti. Încuie uºe ºi bagã cheie în jeb* ºi vine iarã
în casa în care or mâncat. Vine muiere:
– No, gata-s paturile. Înde-s fraþî?
– S-or dus sã-º vadã caii.
No, mai stau zmãuu cu muiere ºi fraþî nu mai vin.
– Hai sã merem sã videm, înde-s dã nu mai vin! – zâce zmãuu.
– Haidam! – zâce muiere.
Mãrg afarã, caii ãs legaþ acolo înt-o colnã*, da’ ficiorii nu-s acolo.
– Ah, zâce zmãuu, aiºte ãs spioni. Or mâncat ºi or bãut º-amu or fujit.
No, sora lor sã nãcãjeºte cã or fãcut aºe lucru.
Trece o zî, trec doauã, ba trece ºi luna întreagã, ba trec ºi câteva
luni ºi mama lor tãt aºteaptã sã viie ficiorii ºi sã aducã ºi fata, d-apu
ii nu mai vin.
No, pã vreme ce* posteu uoamenii mult, înt-o vinere sã pune mama
lor ºi aleje niºte pãsulã*. ªi alegând ie sã ruga ºi gânde cã ce a fi cu ie cã-i
sângurã. Cât ar fi dã bine sã mai aibã on prunc. ªi alegând pãsulã, o aflat
on bob dã mazãre în pãsulã ºi l-o luat ºi l-o bãgat în gurã.
S-o-ntors încoace ºi-ncolo, odatã l-o-ndiþât*. No, o mãrs mazãre pã
gârt în jos. No, bine, trece vreme, odatã bdeata* mamã sã sânte cã-i gre*
419
mare. Când vine vreme naºterii sã culcã sara ºi noapte naºte on prunc
frumos ºi mare. No, ãi pare bine cã n-a fi sângurã ºi ãi pune nume
Mãzãrean. Pruncu, când ãi trecut dã doauã-tri zâle, creºte aºe dã gândeºti
cã-i d-on an, când ãi dã ºasã luni, ãi cât on ficior ºi când ãi d-on an, iera
amu întreg.
No, cum sã juca iel cu pruncii, pânã iera mai mic, îi spuneu pruncii
cã iel o mai avut o sorã ºi doi fraþ ºi pã sorã-sa u-o furat on zmãu. ªi
Mãzãrean tãt întreba pã mã-sa:
– Maicã, ãi dirept cã io am avut o sorã ºi doi fraþ?
– Ah, nu-i dirept, zâce mã-sa, cã ie nu-o vrut sã ºtie c-o mai avut sorã
ºi fraþ, cã s-o temut cã s-a duce ºi iel dâpã ii º-apoi nu mai are pã nime, a
rãmâne singurã iarã.
Mãzãrean suje încã þâþã pânã a fost d-on an. Iel tãt întreba dã mã-sa,
da mã-sa n-o vurt sã-i spuie. Odatã, ce gândeºte Mãzãrean, zâce cãtã
mã-sa:
– Maicã, io aº suje þâþã pã su talpa dã la casã. Aºe dor m-o vinit sã
sug þâþã pã su talpa cãºii – cã atunci ierau cãºile fãcute pã talpã, adecã
pãreþî ierau dã lemne fãcuþ, cum sã fac pã la pãduri.
– Ah, zâce mã-sa, nu sã poate! Cine a arãdica* talpa sus?
Atunci zâce Mãzãrean:
– Io u-oi arãdica, maicã. Dumneta te culcã dânlontru p-ângã talpa dã
la casã ºi io dinafarã oi arãdica cu o brâncã ºi dumneta te baj su* ie ºi aºe
mi-i da þâþã.
– No, bine, zâce mã-sa.
Mere mã-sa înlontru în casã ºi Mãzãrean dinafarã arãdica talpa dã la
casã cu o brâncã ºi sã culcã ºi iel lângã talpã ºi prinde þâþã. Atunci lasã
talpa oleacã mai jos sã nu poatã ieºi mã-sa dã su talpã. Atunci zâce
Mãzãrean cãtã mã-sa:
– No, maicã dragã, amu sã-m spui cã avut-am io sorã ºi fraþ? Zâce
mã-sa:
– N-ai avut.
Atunci zâce Mãzãrean:
– Maicã, nu ascunde nimic, numa’ îm spune dirept. Cã dacã nu-m
spui, lãs talpa dã la casã pã dumneta ºi te omoarã ºi rãmân fãrã mamã. ªi
atunci o lãsat talpa dã la casã mai jos oleacã. Atunci zâce mã-sa:
– Nu mã omorî, cã ai avut o sorã ºi doi fraþ. Atunci u-o lãsat pã mã-sa
afarã ºi zâce cãtã mã-sa:
420 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
– Dâr-ce ai vrut sã ascunz dã mine cã io am mai avut o sorã ºi fraþ?
Atunci mã-sa apucã ºi plânje ºi-i spune cã pã sora lui u-o dus on
zmãu în þara vecinã ºi fraþî lui or mãrs dâpã sora lor s-o aducã nãpoi ºi
n-or mai vinit nãpoi.
– Nu ºtiu ce s-o fãcut cu ii, zâce mã-sa ºi n-am vrut sã-þ spun, maichii,
cã m-am temut cã ºi tu-i mere dâpã ii ºi rãmân iarã singurã.
– No, nu-i bai, maicã, ºi nu te nãcãji cã io i-oi aduce pã tãþ acasã ºi pã
sora me ºi pã fraþî mnei, cã io mi-s în stare sã mã lupt cu zmãuu ºi sã-l
potrocesc* dâpã lume. Numa îm fã, maicã, o pogace* cu lapte dã la
dumneta dân þâþã, cã dacã a mânca sora me dân pogace, atunci a crede
cã-i sorã cu mine ºi a vide cã-i pogace cu lapte dã la mama ii.
No, sã pune mã-sa ºi-i face o pogace cu lapte dã la ie dân þâþã ºi o
coace frumos ºi-i gatã* straiþa dã drum. Mãzãrean sã gata ºi iel ºi ie straiþa
în spate ºi sãrutã pã mã-sa ºi o mângãie sã fie numa-n pace ºi liniºtitã cã
iarã i-a vide pã tãþ pruncii ii. Da mã-sa ãl roagã sã nu sã ducã ºi rãmâne
mã-sa plângând iarã. Mãzãrean trece în dãpãrtare, sã uitã nãpoi ºi mã-sa
tãt în drum, face cu brânca sã viie nãpoi.
Ah, Mãzãrean 㺠ie inima-n dinþ ºi pumnii în brânci ºi sã duce. Scurtarã
dân cale. Când ajunje ºi iel la marjine la þara zmãului, no, ajunje iel la on
drum cruciºit*, da iel þine numa dirept drumu, pã când s-apropie mai are
cale d-o zî pã jos. Sã-ntãlneºte ºi iel cu baba, da iel mai isteþ ca baba:
– Bunã zâua, babã! Da pânã înde pân þara asta pustie?
Zâce baba:
– Mãrg pânã la zmãu la palat, doarã m-a milui cu ceva.
Zâce Mãzãrean câtã babã:
– D-apu dãparte-i palatu zmãului? Cã io dincolo vin ºi nimic urmã
încolo n-am vãzut. No, când ajunji acolo babã?
– D-apu, pãstã vo sãptãmânã.
– No, du-te numa-n pace, babã! zâce Mâzãrean.
Atunci zâce baba:
– D-apu tu, tânãre, înde meri?
– ªi io mã duc sã-m capãt ceva dã lucru, aici pã rãsãrit.
– Ah, zâce baba, acolo nu-þ afli tu nimic, cã io cunosc locurile pã tãtã
þara zmãului.
– Haba*, zâce Mãzãrean, vreu sã cunosc ºi io tãtã þara zmãului.
421
Zâce iarã baba:
– În zadar meri încolo, mori dã foame.
– No, zâce Mãzãrean, io n-am bai*, babã, barem* vãd lume.
ªi o lasã pã baba în pace ºi trece on dãrab* bun pã drum ºi sã uitã
nãpoi. Vede cã baba vine nãpoi dâpã iel. „Hop! o gândit Mãzãrean, baba
asta blãstãmatã* o vrut sã mã prosteascã, sã mã trimatã pã alt drum. Da
înjeru mneu ãi cu mine ºi mã conduce bine”.
No, sã ie Mãzãrean mai dãparte ºi tãt sã gândeºte cã ce sã facã cu
baba asta blãstãmatã. No, mai mere ºi iarã sã uitã nãpoi ºi nu mai vede pã
baba bãtrânã. No, pã când zãreºte palatu Mãzãrean, iarã vine o babã cãtã
iel ºi iarã ãi dã bineaþã Mãzãrean º-o întreabã cã aista-i palatu zmãului?
– A, nu-i! – zâce baba. Aista-i a lu’ pruncu mneu, da nu-i nime acasã
la ii. Palatu zmãului l-ai lãsat înt-alta parte. Barem cale d-o zî treabã sã
meri napoi.
– Ei, babã bãtrânã ºi blãstãmatã, zâce Mãzãrean ºi o ie dã conci* ºi o
scuturã oleacã, apoi zâce cãtã ie:
– Spune, babã, dirept, cã dacã nu spui, te azvârlesc afarã dân lume.
Atunci, zâce baba:
– Lasã-mã-n pace sã trãiesc ºi io ºi te du numa, cã zmãuu nu-i acasã,
cã-i dus pân þarã.
ªi pã când spune baba, Mãzãrean o întoarce o datã roatã ºi ãi þâpã*
on picior dânapoi, dã sere baba pânã la marjine la þara zmãului. Pã când
sã dã baba jos, iaca, zmãuu vine, zâce cãtã babã:
– D-apu, ce nouãtate m-ai adus d-ai vinit nante* me?
– Hei, drag gazda* mneu, o veste re þ-am adus. On drumar* o mãrs
la tine la palat ºi acãrce* i-am spus, nu l-am putut îndirepta nici la direapta,
nici la stânga ºi m-o luat dã conci, m-o aruncat aici la tine.
– Ah, zâce zmãuu, d-apu cine sã fie aºe viteaz mare, cã am auzât dã
Mãzãrean.
– D-apu iel, ieri-alaltãieri, sã juca cu pruncii-n prav*. Nu ºtiu cine
poate sã fie.
No, ajunje Mãzãrean la palat ºi zâce portaru:
– Aici numa acela poate intra care poate mânca ºapte boi graº ºi
poate be ºapte ocane dã vin.
Atunci zâce Mãzãrean:
– Adã-le-ncoace ºi te du ºi mai frije ºapte boi! No, tãt ãi hutupã*
Mãzãrean ºi be vinuþu.
422 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
– Mai ai? – zâce cãtã portar.
– N-am altu, zâce portaru.
Atunci Mãzãrean ie hordãuu* greu ºi ãl aruncã pânã în nori ºi picã
hordãuu pã cap la zmãu. No, ie zmãuu hordãu-n spate ºi sã viie cu iel
acasã, da iaca ºi ciielalte hordaie, unu dupã altu vineu, ca gâºtile cile
sãlbatice.
No, Mãzãrean mere ºi prinde ºi pã portar dã ciafã cu o brâncã ºi cu
una dã fund ºi îl trimete ºi pã iel dâpã hordaie, numa-oleacã n-o picat ºi
iel pã zmãu.
No, sã scarpãnã zmãuu-n cap ºi are on buzdugan, acela ãl trimete ºi
iel acasã pã sus. Buzduganu sã-ntoarce dã tri uãri roatã dâpã palat, când
ajunje acasã dã mãgan* s-acaþã-n cui înante uºii. No, bine, mere Mãzãrean
în palat ºi iese sorã-sa afarã ºi zâce Mãzãrean:
– Bunã zâua, sorã!
Zâce sorã-sa:
– Nu ºtiu, sorã-þî-s, uã* nu, cã io am avut doi fraþ ºi d-altu nu ºtiu.
No, zâce Mãzãrean:
– Na* ºi mâncã dân pogace asta, apoi ãi crede cã þî-s frate.
No, ie sorã-sa, ºi când îndiþeºte* o datã, atunci zâce:
– Amu cred cã-m ieºti frate, cã-i frãmântatã cu lapte dân sânu d-înde
am supt ºi io.
No, pã când gatã ii voarbele, iacã vine buzduganu tãt zbângâind ºi sã
întoarce dã tri uãri dâpã palotã* ºi sã acaþã* iel dã mãgan în cui.
– No, zâce sorã-sa, înde sã te ascund pã când vine zmãuu acasã? Sã
fie mâncare nici caldã nici rece, aista-i sãmnu dã la buzdugan.
Zâce Mãzãrean:
– Io nu mã ascund nicãrii, cã io vreu sã dau brâncã cu iel.
No, gatã ie* masa pã când vine zmãuu ºi Mãzãrean iese afarã nante
lui. Ajunje zmãuu acasã, zâce Mãzãrean:
– Bunã zâua, ºogor! No, d-apu vii dâpã þarã?
– Vin, ºogor, zâce zmãuu, ºi dã brâncã cu Mãzãrean.
– Ah, ºogor, cã moale ieºti la palmã, sã vede cã ieºti tânãr ºi nãlucrat.
No, hai sã mâncãm, zâce zmãuu.
No, sã pun ii ºi mâncã ºi apoi sã pun ºi beu. Da’ Mãzãrean be on
pahar dân care o bãut ºi zmãuu ºi s-o dus zmãuu sã mai aducã, ca la fraþî
lui, da Mãzãrean n-o vrut sã mai beie.
423
– Io nu mai beu, zâce Mãzãrean, cã io mi-s drumar ºi mi-i dãstul.
Zmãuu:
– Be numa, ºogore!
Mãzãrean zâce:
– Nu beu, ºogore, cã mã doare capu dacã beu mult.
– No, bine darã, zâce zmãuu, da’ vãd cã ieºti þapãn* ficior, hai sã ne
dãm pã loptã*!
– Hai! – zâce Mãzãrean. Sã videm care sîntem mai tare.
Da’ sorã-sa face cu capu cãtã Mãzãrean sã nu margã.
– Oh, Mãzãrean!
Hai, mãrg amândoi în ocol ºi sã prind la loptã ºi zmãuu dã cu Mãzãrean
dã sã bagã-n pãmânt pânã la jerunþ*. No, sã scoalã Mãzãrean. Zmãuu sã
râde dã iel ºi zâce cãtã iel:
– Sã vede cã io mi-s ciont* bãtrân. Hai sã ne mai dãm o datã!
– Haida! – zâce Mãzãrean.
Atunci ãl prinde mai bine Mãzãrean pã zmãu ºi-l întoarce-ncoace
ºi-ncolo, apoi ãl arãdicã pã zmãu ºi dã cu iel în pãmânt, pânã-n grumaz*
sã bagã în pãmânt.
– No, ºogor amu îm spune cã înde-s fraþî cei doi a mnei, cã dacã
nu-m spui, fac foc pã tine aci în pãmânt.
– Ãþ spun, numa nu mã omorî – zâce zmãuu. Coatã în jeb la miþãlã*,
ieste o cheie mare, iaca, acolo-n casa ce dinapoi, acolo-s capurile pã poliþã
ºi trupurile-n cielaltã ºi le puneþ capurile la trup ºi ieste dâpã uºe tri nuiele
ºi cu acile ãi loveºti dã tri uãri º-apoi or înviie.
No, mere Mãzãrean ºi coatã cheie ºi dãscuie uºe ºi vede capurile pã
poliþã ºi le ie d-acolo ºi mere în ciielaltã casã. Iaca, acolo ierau trupurile
ºi o pus capurile lângã trup ºi or adus nuielele, cum o zâs zmãuu ºi o dat
pãstã cap ºi pãstã trup ºi dãloc* or înviiet. Zâce Mãzãrean:
– Sculaþ, fraþ, sã merem acasã!
ªi dãloc s-or sculat.
– O, bine am durmit, zâce on ficior, cel mai tânãr.
– Bine zo*, cã dacã n-aº fi dat io pãstã voi, aici aþ fi rãmas pã veci. Ar
fi putut sã aºtepte mama noastã dâpã noi sã merem acasã.
No, or mãrs afarã sã le arâte Mãzãrean pã zmãu, cã înde-i ºi ãl vãd ºi
ii acolo în pãmânt bãgat, în picioare ºi numa capu sã vide la zmãu afarã ºi
sã trude iel sã iasã afarã, da nu sã pute miºca dã la loc. Atunci zâce zmãuu
cãtã muiere:
424 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
– No, muiere, amu m-am dat* pã uom*, care ãi mai tare ca mine.
Numa’ nu mã lãsa sã mã omoare, cã nu mai fac rãu la nime-n lume.
Atunci o luat Mãzãrean buzduganu zmãului dân cui dân-nante uºii ºi
l-o lovit în cap aºe dã tãt s-o bãgat în pãmânt cu cap cu tãt. Da zmãuu o
avut on balaur cu ºapte capuri înt-o sobã* închis º-acolo numa zmãuu
pute sã margã sã-l hãrãneascã, adecã sã-i deie dã mâncat ºi-l hãrãne cu
trupuri dã uom, pã care ãi vine lui în gând. ªi când l-o lovit Mãzãrean pã
zmãu cu buzduganu lui în cap ºi º-o dat sufletu, atunci bãlauru aºe s-o
scuturat dã tare dã tãt palatu s-o cutremurat dã zgomotu balaurului ºi aºe
larmã o fãcut, dã ºi cel surd o auzit.
– No, zâce Mãzãrean, ce zgomot ãi aista, sorã, ce sã aude în palat?
– Io nu ºtiu, zâce sorã-sa, cã pã mine nu m-o lãsat sã umblu pân tãte
cãºile noaste câte are iel în palat. Io numa p-aci, înde ferb* ºi înde mâncãm
ºi înde durmim am fost. Cilelalte sobe or fost încuiete ºi cheile or fost la
iel. Io n-am ºtiut cã fraþî mnei ãs aici, cã o zâs cãtã mine zmãuu cã or fujit
cã or fost spioni ºi amu-i vãd cã-s aici. No, hai sã merem sã videm în tãte
sobile ce are zmãuu acolo?
No, º-o luat Mãzãrean sabie-n brâncã direaptã ºi cu stânga o dãºtis*
uºe ºi când o dãºtis uºe, odatã o sãrit bãlauru în uºe. Da’ Mãzãrean o fost
mai iute ca bãlauru. O þâpat* picioru la uºe ºi numa atâta loc o lãsat uºe
dãºtisã cât o încheput capu dã la balaur ºi când o scos capu pã uºe, dãloc
l-o tãiet jos cu sabie. Pã cum or ieºit capurile pã uºe, aºe le tunde Mãzãrean
cu sabie. No, când or fost tãte ºapte tãiete, atunci o dãºtis uºe ºi numa
cioante* dã uom ierau acolo, cum l-o hãrãnit* zmãuu cu carne dã uom.
No, or mai fost acolo niºte trupuri ºi capuri ºi le-o înviiet Mãzãrean cu
nuielele ºi p-acile ºi i-o întrebat cã ce coatã* ii p-aici ºi or zâs cã când iera
zmãuu prunc, or ajuns p-acolo ºi tare bine or durmit la zmãu.
– Da, zâce Mãzãrean, aþ fi durmit voi pã veci aici, dacã n-aº fi dat io
pãstã voi. No, mereþ d-înde-aþ vinit.
ªi atunci zâce Mãzãrean:
– No, sorã ºi fraþ, amu vã gãtaþ ºi merem acasã la mama, cã ºi ºtim cã
cu mare dor ne aºteaptã ºi-i ºi dãmult dã când am vinit d-acasã.
No, º-or gãtat dã drum ce le-o trãbuit ºi s-or îndãluit sã margã acasã,
la mama lor. Mãrgând pã drum, iarã s-or întâlnit cu baba. Zâce baba:
– Înde mereþ, voi tânãri, cã io vã vãd cã nu mereþ pã drum bun.
425
– Ba noi merem pã drum bun, zâce Mãzãrean, numa dumneta nu
meri pã drum bun, cã dumneta umbli ºi rãtãceºti drumarii*, cum i-ai rãtãcit
ºi pã fraþî mnei. Da’ pã mine nu mã poþ, sã ºtii, babã, cu cine ai dã lucru,
cã io mi-s Mãzãrean ºi dã nime nu mã tem.
Atunci iarã prinde pã baba dã conci. Noroc pã babã cã n-o avut tiaptãn*
dã bãdic*, cum aveu nevestele, cã dacã ar fi avut, s-ar fi bãgat la ie-n cap,
când u-o prins Mãzãrean dã conci ºi u-o întors iarã o datã roatã ºi i-o dat
on picior dânapoi dã o sãrit nãpoi dâpã palatu zmãului.
– No, videþ, fraþ, cu cine aþ avut voi dã lucru ºi cine v-o rãtãcit pã voi.
No, nu-i bai, cã º-o dat baba ºi zmãuu pã uom, care sã-i înveþe.
No, trec ii ºi scurteazã din drum, ºi pãstã câteva zâle ajung acasã.
Când ãi vede mama lor nu-i cunoaºte dã bucurie ºi zâce Mãzãrean:
– No, mamã dragã, þ-am adus fata ºi ficiorii acasã.
Mare bucurie, bucurie la mama ºi la sora lor, da’ ficiorii cei doi iearu
tãt supãraþ, ba, le iera ruºine cã ii doi n-or biruit cu zmãuu ºi fratele lor
Mãzãrean, care nici n-o fost pã lume, i-o scãpat dân brâncile zmãului.
No, trece puþânã vreme ºi vede Mãzãrean cã fraþî lui tare sã trag dã la
iel. No, Mãzãrean sã gândeºte c-ar fi bine sã sã-nsoare ºi iel º-apoi sã sã
alipuiascã* îndeva cu familie lui.
– No, zâce cãtã mã-sa, maicã, io mã duc pã lume sã-m cot o nevastã
frumoasã. M-am gândit sã mã-nsor.
– Bine, zâce mã-sa, d-apu ieste ºi la noi în sat!
– Ah, mie-m trabã care ºti rându* la casã ºi sã ºtie ºi sã toarcã.
– Bine, maichii, du-te darã, numa ai grije sã fie frumoasã, harnicã ºi
cuminte ºi sãnãtoasã.
– Grije me, maicã! Rãmâi cu bine ºi voi fraþ ºi sorã, vã las cu bine
pã tãþ.
No, sã ie Mãzãrean ºi sã duce pã lume ºi pã þarã sã-º coate norocu.
Mere dân þarã-n þarã, dân sat în sat ºi nu sã poate opri nicãri. Odatã,
ajunje la o pãdure mare, pângã* drum ºi-l prinde noapte lângã pãdure.
No, sã bagã-n pãdure sã-º coate înde sã se culce. Iaca, acolo on uom
foarte tare încârne* pomii care ierau direpþ în pãdure ºi care ierau cârni*
ãi îndirepta. Ãl prinde ºi-l pune la jerunþ ºi aºe ãl îndirepta ºi zâce Mãzãrean
cãtã uomu cela tare:
– Bunã zâua, mãi Cârne-Lemne.
– Bunã zâua! – zâce Cârne-Lemne.
426 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
– Da’ ce faci? – zâce Mãzãrean.
– Io încârnesc pã lemne. Dacã te-aº prinde ºi pã tine, aºe te-aº încârni
– zâce cãtã Mãzãrean.
– Ei, zâce Mãzãrean, aºe ieºti tu dã tare?
– Aºe! – zâce Cârne-Lemne.
– No, hai sã ne dãm pã loptã*, zâce Mãzãrean.
– No, hai, zâce Cârne-Lemne.
No, sã prind ii cum sã ºtiu ii, cã io nu mã pricep la loptã, da-i dãstul
cã l-o prins Mãzãrean º-o dat cu Cârne-Lemne dã s-o bãgat în pãmânt
pânã la brâu.
– No, zâce Mãzãrean, lovescu-te cu buzduganu în cap ºi rãmâi aci pã
loc, ficior mare ca tine?!
– Nu mã omorî, zâce Cârne-Lemne, cã om fi doi fraþ dã cruce º-om
mere laolaltã, ºtiu cã pã noi nu ne-a bate nime-n lume.
– No, bine, zâce Mãzãrean, lasã lemnile ºi vinã cu mine.
No, sã ieu ii ºi sã duc. Trec dânt-o þarã-n alta ºi iacã ajung la niºte
dealuri ºi iaca la marjine dealului on uom tare mare ºide* p-on scauãn ºi
ave pã jerunþ doauã tietre* dã moarã, da’ mãroace* ºi le freca una d-alta
ºi le sfãrma. No, mere Mãzãrean ºi Cârne-Lemne la iel ºi zâce Mãzãrean:
– Bunã zâua, mãi Sfarmã-Tietre! Ce faci tu aici?
– D-apu sfãrm tiatrã. Dacã v-aº prinde ºi pã voi, v-aº rupe-n doauã ºi
ase v-aº sfãrma ca pã tietrele aºte dã moarã.
– Bine, zâce Mãzãrean, aºe ieºti tu dã tare, mãi Sfarmã-Tietre?
– Aºe, zâce Sfarmã-Tietre.
– No, hai ºi te dã loptã cu Cârne-Lemne º-apoi te dã ºi cu mine, zâce
Mãzãrean.
– Nu, zâce Sfarmã-Tietre, io cu tine vreu sã mã dau pã loptã mai
nante, apoi m-oi da ºi cu Cârne-Lemne.
– No, bine, zâce Mãzãrean, dacã te dai tu cu mine nu mai ai tu voie sã
te mai dai ºi cu Cârne-Lemne.
– Darã* nu! Ba m-oi da, zâce Sfarmã-Tietre, ºi p-amândoi v-oi bãga
pânã-n grumaz în pãmânt.
– No, bine, zâce Mãzãrean, hai, sã videm. Dacã mã baj pã mine pânã-n
grumaz, atunci iaca, aci-i sabie me ºi-m taie capu cât a fi afarã dân pãmânt.
ªi dacã te-oi bãga io pã tine, io te lovãsc cu buzduganu aiesta-n cap, dã
treci pân pãmânt pânã-n ciie lume.
427
– Bine, zâce Sfarmã-Tietre.
No, sere Sfarmã-Tietre dâpã scauãn în picioare.
– No, hai aici! – zâce cãtã Mãzãrean.
No, Mãzãrean sta cam spãriet, cã-l vede cum sere dã iute ºi iera on
uom zdravãn. No, sã prind ii la loptã ºi sã lasã Mãzãrean o leacã ºi dã
Sfarmã-Tietre cu Mãzãrean dã sã bagã-n pãmânt pânã la jerunþ. No, sere
Mãzãrean în picioare ºi zâce cãtã Sfarmã-Tietre:
– Asta nu-i nimic! Mai haida o datã!
– Haida! – zâce Sfarmã-Tietre – cã amu te-oi bãga pânã-n grumaz
º-apoi aici ãþ rãmâne capu.
No, sã prind ii iarã ºi ãl prinde Mãzãrean bine ºi-l arãdicã sus ºi dã cu
Sfarmã-Tietre aºe dã pânã-n grumaz s-o bãgat în pãmânt. No, Mãzãrean
dãloc o luat buzduganu ºi l-o arãdicat sã-l lovascã-n cap, cum o fost vorba
ºi Sfarmã-Tietre zâce cãtã Mãzãrean:
– Stai, mã, nu mã omorî! Lasã-mã sã trãiesc º-om fi tri fraþ dã cruce,
tari ca noi nu mai ieste-n tãtã lume.
– No, bine, zâce Mãzãrean. Hai ºi tu cu noi.
No, sã ieu ii tri ºi sã duc. Trec pãstã dealuri, vãi ºi ape ºi ajung la o
pãdure mare.
– Mãi, zâce Mãzãrean, amu ni sã gatã mâncare. Trabã sã ne prindem
nãºte iepuri.
No, sã duc ii pân pãdure la vãdãzlit* ºi Mãzãrean puºcã vo doi iepuri
ºi zâce cãtã ii:
– No, tu Cârne-Lemne ãi rãmâne aci, ne-om face o colibã ºi aici
ne-om hodini câteva zâle. Tu ãi face dã mâncare, ºi io cu Sfarmã-Tietre oi
mai mere sã mai prindem nãºte iepuri.
– No, bine, zâce Cârne-Lemne, mereþ.
Sã gata Mãzãrean ºi cu Sfarmã-Tietre ºi sã duc pân pãdure.
Cârne-Lemne pune laboºe* pã foc ºi beleºte* iepurele ºi s-apucã ºi taie
carne dã tocanã. ªi pã când ãi feartã tocana, iaca, vine Stranticot: în
picioare ca râºtitoarele, în brânci ca fusãle, în uãti* ca blidile*, în cap cât
o vicã*, ºi barba pânã la jerunþ.
– Bunã zâua, mãi, socaciule*! D-apu gata-i tocana?
– Gata, zâce Cârne-Lemne. Da nu pântru tine!
Odatã sere Stranticot ºi-l prinde pã Cârne-Lemne ºi-l pune pã spate
pã pãmânt ºi ie laboºe cu tocana º-o pune la iel pã foale* ºi dãloc tãtã
hutupã tocana ºi sã ie ºi sã duce sãtul.
428 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
No, sere Cârne-Lemne în picioare, tãt ars pã foale dã laboºe ºi iarã
beleºte altu iepure ºi ãl pune la foc ºi ferbe. No, vine Mãzãrean ºi
Sfarmã-Tietre:
– No, gata-i mneazãza*? – zâce Mãzãrean.
– Dãloc*! – zâce Cârne-Lemne.
No, sã pun ºi mâncã ii tãþ tri. Da Cârne-Lemne tãt sã þâne dã foale, cã
iera ars, da nu le-o spus nimica, cã i-o fo’ ruºine. No, când ãi mâne, zâce
Mãzãrean:
– No, amu tu, Sfarmã-Tietre, rãmâi sã faci dã mneazãz.
– Bine, – zâce Sfarmã-Tietre.
No, sã duc Mãzãrean ºi Cârne-Lemne sã mai prindã iepuri pã mâne.
ªi Sfarmã-Tietre s-apucã ºi beleºte iepurile ºi-l taie dãraburi* dã
tocanã ºi-l pune la foc. Când ãi mai* gata, iaca Stranticot, iarã.
– Bunã zâua, mãi socaciule! Gata-i tocana?
– Gata, zâce Sfarmã-Tietre, numa nu pântru tine.
Atunci odatã-l prinde Stranticot ºi pã Sfarmã-Tietre ºi-l prinde ºi-l
pune ºi pã iel pã spate ºi pune laboºe cu popricaº* pã foale la Sfarmã-Tietre
ºi odatã tãt popricaºu ãl hutupã. Încã ºi laboºe u-o lins.
No, sã ie Stranticot ºi sã duce sãtul bine ºi zâce mârgând:
– No, aºe-oi face io-n tãtã* zî. Oi vini sã mânc tocanã.
No, sere* iarã ºi Sfarmã-Tietre ºi dãloc pune altu iepure la foc ºi nu-i
ctiarã* gata pã când vine Mãzãreanu ºi Cârne-Lemne cu iepurii.
– No, zâce Mâzãrean, gata-i mneazãza, frate?
– Dãloc, zâce Sfarmã-Tietre.
– Mã, d-apu doarã n-ai drumit dacã am mãrs noi doi la pãdure dâpã
iepuri?
– Nu, zâce Sfarmã-Tietre, numa am adus, bãsamã*, lemne rele dã
foc ºi tare rãu o ars focu.
No, bine. Sã pun ii ºi mâncã. Da Cârne-Lemne nu zâce nimic, numa
gândeºte c㠄ºi fratile Sfarmã-Tietre aºe o umblat* ca mine”. No, când ãi
mâne, zâce Mãzãrean:
– No, fraþ, amu oi rãmâne io sã fac dã mneazãz.
– Bine, zâce Cârne-Lemne ºi Sfarmã-Tietre. Noi merem º-om aduce
pã mâne ce-om pute prinde.
No, Mãzãrean sã pune ºi iel ºi beleºte iepurile ºi ãl taie dãraburi*, aºe
cum sã taie dã tocanã. Pune carne la foc ºi ferbe dãloc.
429
No, Cârne-Lemne ºi Sfarmã-Tietre sã poartã* sã viie mai iute la
mneazãz. Pã când sã apropie dã colibã, iaca Strainticot „comaciu”* lor.
– No, viniþ cu iepurii? Aduceþî-i încoace! – zâce Stranticot – ºi odatã
ie iepurii dã la ii ºi-i loveºte cu picioru pã dinapoi dã pânã în ciie marjine
dã pãdure or sãrit, unu dâpã altu. No, Stranticot vine cu iepurii la iel, la
Mãzãrean ºi zâce:
– Bunã zâua, mãi socaciule! Gata-i popricaºu*?
– Gata, zâce Mãzãrean da nu pântru tine.
ªi odatã sere Stranticot sã-l prindã pã Mãzãrean sã deie cu iel dã pãmânt.
Da Mãzãrean ãl prinde dã barbã ºi îl întoarce o datã roatã ºi dã cu iel d-on
pom ºi dãloc o luat o bardã ºi l-o dus în pãdure înde o aflat on goron* gros,
care cinci uoameni l-ar fi putu prinde roatã. Mãzãrean o dat cu barda-n
goron ºi l-o crepat º-apoi i-o bãgat pãru dã la barbã acolo în crepãturã ºi o
scos barda afarã, ºi l-o lãsat acolo pânã or vini fraþî lui sã-l vadã. No, vin
Sfarmã-Tietre ºi Cârne-Lemne. Iarã or prins alþî iepuri ºi vin la colibã. Dãloc
întreabã ii cã gata-i tocana, cã or gândit cã ºi iel o umblat* ca ºi ii.
– Gata, zâce Mãzãrean. Da inde aþ fost atâta vreme, cã mneazãza ãi
gata dãmult.
– O, lasã-ne, zâce Sfarmã-Tietre, cã on lup ne-o înceluit* mai pânã
afarã dân pãdure ºi aºe am zãbãvit cam mult. (Le iera ruºine sã spuie
ce-or pãþât.)
– No, nu-i bai, zâce Mãzãrean, haidaþ, fraþ, sã mâncãm. No, s-or pus
º-or mâncat.
– No, sãtui sînteþ?
– Da, zâce Cârne-Lemne ºi Sfarmã-Tietre.
– No, haidaþ numa cu mine, sã vã arât cine v-o zãbãvit pã voi cu
tocana ºi cine u-o mâncat dã la voi.
No, o luat Mãzãrean barda sã-l omoare pã Stranticot. Sã duc tãþ tri.
Mãzãrean mere nante ºi când ãi vede Stranticot odatã sã azmuþeºte ºi
azmulje pomu cu barba ºi sã ie la fugã cu pomu dâpã iel pân pãdure, aºe
dã p-înde fuje tãþ pomii dân nante lui ãi turte ºi ãi rupe, adecã iera cale
pân pãdure pânde mere iel.
– No, fraþ, zâce Mãzãrean, amu spuneþ ce s-o-ntâmplat cu voi.
No, spune Cârne-Lemne cã ce-o fãcut cu iel:
– Aºe ca p-on prunc m-o prins º-o pus laboºe pã foale la mine ºi
dãloc o hutupat tocana. Iaca – o arãdicat chimeºe dã la foale ºi acolo iera
sãmn dã la laboºe, roatã la iel pã foale.
430 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
– No, bine, zâce Mãzãrean. D-apu tu, Sfarmã-Tietre?
– ªi cu mine o fãcut aºe.
– D-apu dâr ce nu m-aþ spus?
– D-apu, cã ne-o fo’ ruºine.
– No, videþ ce ficiori sînteþ voi ºi cum ascundeþ unu dã altu ºi dã
mine? No, haidam sã-l prindem ºi sã-l omorâm! – zâce Mãzãrean.
No, s-or luat pã cale pânde o mãrs Stranticot. Cã ave aºe cale ca ºi
cum fac tancurile astãz pin pãdure. No, s-or dus pânã or ieºit dân pãdure
ºi Stranticot fuje nante lor cu pomu dâpã iel. ªi Stranticot s-o dus pânã la
buricu pãmântului º-acolo s-o scoborât cu pomu dâpã iel, în cielaltã lume.
No, când or ajuns ºi ii acolo:
– No, ce sã facem, cum sã merem dâpã iel aºe, sã putem vini napoi?
No, tãt or umblat ºi-ncoace ºi-ncolo, pânã or aflat on cãuaci* ºi s-or
vorbit sã facã o coºarã* ºi on lanþ lung care sã ajungã pânã în ciielaltã
lume. No, s-o apucat cãuaciu ºi o fãcut coºara ºi apoi o fãcut lanþu. No,
dac-or fo’ gata, o zâs Mãzãrean cãtã Cârne-Lemne ºi cãtã Sfarmã-Tietre:
Amu ascultaþ bine ce vã spun! Pã mine mi-þ slobozi cu coºara asta, cã
io pânã atunci nu mi-s hodinit* pânã nu-l omor pã Stranticot, pântru cã o
fãcut aºe ciufalã* dân voi ºi o vrut sã facã ºi dân mine. Io m-oi sui în
coºarã ºi mi-þ slobozi în ciie lume. ªi dacã l-oi omorî, sã ºtiþ cã ºi voauã
v-oi aduce câte-o fatã frumoasã dân ciielaltã lume. Ciie d-întâi a fi a lu’
Cârne-Lemne, ce d-a doaua a fi a lu’ Sfarmã-Tietre ºi a triie a fi a me.
Când u-oi pune în coºarã oi scutura dã lanþ ºi voi atunce u-o trãjeþ sus.
– No, bine, zâce Cârne-Lemne ºi Sfarmã-Tietre.
No, sã suie Mãzãrean în coºarã ºi-l slobod fraþii lui jos în ciielaltã
lume.
No, dacã ajunje jos sã uitã dâpã urma lui Stranticot ºi d-abde o aflã.
No, sã ie pã urma lui ºi tãt mere vo tri zâle ºi tri nopþ, pânã iera sã-l ajungã
pã Stranticot, da’ atunci iera tare zdrobit. S-o hotãrât sã mai hodineascã.
Pã când sã sã puie jos sã uitã mai nante pã drum ºi vede ceva în dãpãrtare,
ceva frumos ºi sã uitã mai bine, iaca ºi Stranticot mere ctiar* p-ângã on
palat frumos dã aramã. No, atunci zâce Mãzãrean singur:
– No, mã duc pân’ acolo, º-apoi acolo m-oi hodini.
No, sã duce º-ajunje la palatu acela frumos dã aramã ºi sã bagã în
ocol ºi iese o fatã frumoasã afarã:
– Bunã zâua, fatã mare!
431
– Bunã zâua, ficior dân alta lume!
– Da’ d-înde ºtii cã mi-s dân alta lume? – zâce Mãzãrean.
– D-apu ºtiu bine cã în lume asta nu mai ieste ficiori nici fete, numa’
noi tri surori sîntem în lume asta.
– D-apu, surorile tale înde ºed? – zâce Mãzãrean.
– În parte cãtã rãsãrit, zâce fata.
– No, bine, zâce Mãzãrean. Te-ntreb: Nu l-ai vãzut pã Stranticot cumva
p-aici mãrgând?
– Ba ctiarã, mai nante o trecut p-aci p-îngã noi.
– No, fatã mare, pã când vin napoi te gata ºi vii cu mine în ciie lume.
Nu rãmâne aici, ce-a fi cu voi aici? Tu-i fi nevasta lui Cârne-Lemne.
– Bine, zâce fata, mã duc.
No, sã mai hodineºte oleacã ºi sã ie Mãzãrean sã-l ajungã pã Stranticot.
Pã când sã-l ajungã, iarã vede-on palat frumos, tare sclipe, adicã iera dã
arjint. No, ajunje iarã la palat ºi sã bagã în ocol ºi iese o fatã ºi mai frumoasã
ºi zâce Mãzãrean:
– Bunã zâua, fatã frumoasã!
– Sã fii sãnãtos, ficior frumos dân ciielaltã lume!
– D-înde ºtii cã io mi-s dân ciielaltã lume?
– ªtiu bine, cã în lume asta numa’ noi tri surori sîntem.
– No, întreabã Mãzãrean pã fatã, fã bine ºi-m spune, fatã mare, nu
l-ai vãzut pã Stranticot p-aici cumva?
Ba, l-am vãzut. Nu dãmult o trecut p-aci, p-ângã noi, cu limba afarã
fuje ºi c-on pom dâpã iel.
No, mã duc sã-l ajung. L-oi omorî ºi pã când vin napoi te gata sã vii
cu mine, ãi fi nevasta a lu’ fratele mneu, a lu’ Sfarmã-Tietre.
– Bine, zâce fata.
No, sã ie Mãzãrean, iarã mai mere o doauã zâle, iera tare zdrobit,
iarã sã gândeºte cã inde s-a hodini. Sã uitã mai bine, iarã vede on palat
frumos, adecã o curte dã aur, ºi tare sclipe dân dãpãrtare. No, sã ie iarã
mai cu nidejde ºi sã gândeºte cã tãt trabã sã-l ajungã iel pã Stranticot, ºi
sã-i facã capãtu la drumu-aista lung.
No, dã la-o vreme, iarã ajunje la palatu cel frumos ºi acolo nu sã
poate bãga-n ocol, cã iera întisã uºe ºi ave on câne tare mãroc*. Bate la
cãput ºi cânele nu latrã pe iel, numa stã tupilit lângã uºe, ca ºi când ar fi
ºtiut cânele cã iel a fi gazdã*.
432 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
No, tãt bate la uºe ºi dã la-o vreme o fatã tare frumoasã (nici io n-o
poci uita, aºe nici n-am mai vãzut, poate nici dumnevoastã, drajii mnei),
ºi când vine fata sã mnirã* tare, cã cine vine dã nu latrã cânele. No, dãºtide
uºe la ocol* ºi Mãzãrean dãloc dã bineaþã ca on drumar. Da’ când u-o
vãzut numa’ oleacã n-o picat în picioare, aºe sclipe faþa la fatã dã ºi noapte
te putei uita la ie. (Cã dac-ai mãrs noapte pã drum nu þ-o trãbuit luminã,
cã ai vãzut ca zâua). Zâce Mãzãrean:
– Bunã zâua, fatã frumoasã! Fi-m-ai mie nevastã!
– Apu, zâce fata, sã fii sãnãtos, ficior frumos dân ciielaltã lume. ªi ce
întârzie nu grãbeºte, vinã ºi te hodineºte.
– Vin, numa te-ntreb: Nu l-ai vãzut p-aici trecând pã Stranticot?
– Ba, încolo mere cu limba scoasã pânã la jerunþ.
– No, bine, zâce Mãzãrean, mã duc sã-l ajung ºi sã-l omor.
Atunci sã ie Mãzãrean dâpã Stranticot ºi-l ajunje ºi strigã pã iel:
– Stai, mãi câne turbat, ai gândit cã fuj tu dã Mãzãrean ºi nu te-ajungã?
No, ãl prinde Mãzãrean ºi zâce cãtã iel:
– No, dacã mã duci nãpoi în ciie lume nu te omor!
Atunci zâce Stranticot:
– Io nu te poci duce, numa ieste acolo înt-o parte dã lume o panjerã*
mare ºi aciie dacã nu te-a pute duce.
– No, bine, câne.
Atunci l-o lovit cu barda-n cap, i-o tãiet capu-n doauã ºi o murit pã
loc.
No, s-o luat Mãzãrean º-o vinit napoi la fata ce frumoasã, apoi zâce
cãtã fatã:
– D-înde ai ºtiut cã io mi-s dân ciie lume?
Zâce fata:
– Bine ºtiu cã-n lume asta nu mai ieste nime, numa noi tri surori.
– No, bine, fatã frumoasã. Da io vreu sã vã duc pã voi pã tãte tri
surorile, pã doauã pântru doi fraþ a mnei ºi pã tine pântru mine, tu sã-m fii
mie nevastã.
– Tare bine, zâce fata, ºi atunci l-o sãrutat ºi l-o dus în curte ce
frumoasã dã aur tãtã ºi pã dânlontru ºi pã dânafarã.
– No, zâce fata, aici te hodineºti pânã îm împlinesc zilele dã fetie –
pântru cã atunci fetele aveu înante de cãsãtorie, adecã pânã nu sã mãritau,
aveu câteva zâle dã 㺠petrece zâlele, care ave vãrtace* uã pretene, ºi cine
n-ave, cu neamuri ºi singurã sã dãsfãta în ce-i plãce ii.
433
No, Mãzãrean face bine. Numa mânca ºi be ºi face pã planuri cum a
mere napoi în ciie lume d-înde-o vinit.
No, trec zilele fetiei ºi vine fata la iel ºi-i spune cã amu putem mere.
– Nu te grãbi, zâce Mãzãrean. Mai stãm, cã trabã sã ne gãtãm bine,
cã ãi on drum lung.
– Bine, zâce fata.
No, mai stau câtãva vreme ºi nu iera ce face, numa sã preumblau, ca
tânãrii, p-afarã ºi ãi arãta fata cã câtã lume ieste tãtã-i a ii. Dacã s-o mai
hodinit, Mãzãrean zâce:
– No, dragã nevasta me, amu merem în lume me d-înde-am vinit. Io
am acolo mamã ºi fraþ.
– Mâine dimineaþã merem, zâce fata.
No, sarã sã culcã ºi sã hodinesc bine ºi sã gatã ºi zâce Mãzãrean:
– Ar fi bine dac-am pute duce ºi curte asta frumoasã cu noi.
– Cã u-om duce, nu lãsãm aici nimic, zâce nevasta.
No, sã-mbracã ii, ies afarã dân curte ºi o loveºte fata curte cu palma
ºi odatã sã face on mãr. Ie fata mãru ºi-l bagã-n sân.
– No, putem mere.
Nici sãmn nu mai ieste înde-o fo’ curte. (Aºe ca la noi inde-or fo’
sãlaºele, nici sãmn n-o rãmas.)
No, sã ieu ii pã susuuãri, ca domnii. (Cã paurii* n-au vreme sã umble
aºe, pã susuuãri.) No, ajung la sora fetii ce dân mijloc. Mai stau º-acol
câtãva vreme, sã mai hodinesc, º-apoi zâce Mãzãrean:
– Sã mai scurtãm dân cale.
No, or ieºit afarã dân curte, u-o lovit cu palma ºi dãloc s-o fãcut on
mãr ºi l-o luat ºi l-o bãgat în sân.
– No, putem mere, zâce fata.
Sã ieu ii, amu-s tri drumari, mãrg mereuaº*, t㒠vorbind, pânã ajung
la a triie fatã. No, mai stau ºi acolo câtãva vreme, apoi zâce Mãzãrean:
– No, gatã-te, fatã mare, ºi merem cã ne aºteaptã fraþii la buricu
pãmântului.
No, sã gatã ii, amu-s patru drumari. Ies afarã dân curte, fata o loveºte
cu palma curte ºi dãloc sã face ºi asta on mãr, ºi ãl ie fata ºi ãl bagã-n sân,
ca ºi cilelalte.
Sã ieu ºi sã duc la buricu pãmântului ºi pune în coºarã pã fata ce cu
curte dã aramã ºi-i spune Mãzãrean cã ie a fi a lu’ Cârne-Lemne. Scuturã
dân lanþ ºi dãloc o trag sus cu coºara. Când ajunje sus fata zâce:
434 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
– Io mi-s a lu’ Cârne-Lemne.
No, bine, dãloc o sãrutã Cârne-Lemne ºi lasã coºara iarã jos ºi pune
pã ciielaltã cu curte dã arjint. Scuturã Mãzãrean dã lanþ ºi o trag ºi pã ie
sus. Când ajunje fata sus, zâce:
– Io mi-s a lu’ Sfarmã-Tietre.
No, o þucã Sfarmã-Tietre ºi iarã slobod ii coºara jos ºi pune Mãzãrean
muiere lui ºi scuturã dã lanþ ºi o trag ºi pã ie sus. Când ajunje sus, zâce
fata:
– Io mi-s a lu’ Mãzãrean.
No, bine. Iacã, slobod coºara jos ºi Mãzãrean o pus o tiatrã ca iel dã
gre ºi o scuturat dã lanþ ºi u-or tras pânã la jumãtate dã drum. Apoi u-or
lãsat jos ºi o picat coºara, dã tãtã s-o rupt.
– No, zâce Mãzãrean, dacã mã suiem io-n ie, amu ieram mort.
Cã Sfarmã-Tietre ºi Cârne-Lemne aºe-o vrut ca sã-l omoare pã
Mãzãrean, ca sã nu mai fie nime aºe dã tare ca ii.
No, ce sã facã Mãzãrean, umblã-ncoace ºi-ncolo, tãt mere ºi vine,
apoi 㺠ie gându dã la lume lui ºi dã la muiere.
– Amu sângur ãs în lume asta, zâce. Cum sã mai poci io sã mãrg
nãpoi?
No, s-o luat iel înt-o parte, o ajuns la o pãdure mare, ca sã-º afle ceva
dã mâncat ºi-i iera ºi sete.
No, iacã lâng-on drum dã þarã o fântânã ºi sã duce sã beie apã. Iera
acolo on cuib dã panjerã ºi ierau în cuib tri pui dã panjerã ºi strigã on pui:
– Bace, sã nu bei dân fântânã, cã ieste-n ie on balaur cu doausprãzece
capuri ºi dacã vine afarã, dãloc te mâncã ºi pã dumneta ºi pã noi, cã numa
atunci putem be apã, când ãi dã mama on pui, cã am fost doisprãzece ºi
amu nu mai sîntem numa tri. Când ni-i tare sete noauã ºi la mama, atunci
ãi dã mama on pui ºi atunci putem be apã câtã ne trabã, cã apã nu ieste
numa la marjine lumii ºi multã vreme ãi trabã mamii pânã ne aduce apã ºi
dã mâncat.
– No, nu-i bai, mãi pui, cã v-oi scãpa io dã la moarte.
– O, bine-ar fi, bace, numa te mâncã bãlauru aista ºi pã dumneta ºi pã
noi.
– Nu vã temeþ, puilor, zâce Mãzãrean. N-aþ auzât voi dã Mãzãrean?
– Nu, bace, zâce puiu.
435
– No, io mi-s Mãzãreanu, care potrocesc bãlaurii dân lume.
No, mere Mãzãrean la fântânã. Iera o fântânã mare ºi apã iera multã-n
ie. Bãlauru ºide acolo pã fundu la fântânã, în apã. No, prinde Mãzãrean
sabie-n brânca direaptã ºi cu stânga traje videre ºi be apã. Pã când be apa
odatã sã tulburã apa ºi ieºe-on cap dân apã. ªi ies unu dâpã altu ºi sã
arãdicã ºi trupu dân apã. Are doauãsprãzece picioare ºi vine în sus. Când
ajunje capu cel dântâi afarã, odatã-l tunde Mãzãrean cu sabie ºi-l aruncã
afarã. ªi pã cum vin unu dâpã altu, aºe le tãie cu sabie ºi le þâpa afarã. No,
când o vinit cel mai dâpã urmã cap, aºe o picat bãlauru-n fântânã, dã mai
tãtã apa u-o þâpat afarã.
No, amu puii sã ºi râdeu ºi plânjeu dã bucurie.
No, sã pune Mãzãrean sã-l tragã-afarã. Da’ nu ave scarã sã sã baje
dâpã iel în fântânã. O adus dân pãdure nãºte lemne ºi o legat dã iele naºte
dãraburi ºi p-acile s-o slobozit în fântânã. Tare cu greu l-o putut scoate
afarã trupu balaurului. Da iera tare zdrobit ºi zolit*.
– No, puii mnei, amu-þ pute be apã câtã-þ vre.
– O, bace, numa’ înde te-om ascunde pã când vine mama, cã dã bucurie
dãloc te îndiþeºte*.
– Ah, io m-oi ascunde-n pãdure.
– A, nu, bace, cã atâta a mere pânã te-a afla. Numa, bace, zâce on
pui, vinã ºi te bagã aici la mine su’ aripã. No, aud puii cã azboarã mã-sa
pã sus.
– No, vine mama, zâce on pui cã aºe vânt face cu aripile pãstã pãdure
dã sã leagãnã pomii.
No, Mãzãrean sã bagã su’ aripã la pui ºi ºide acolo ca on purece. No,
vine mã-sa ºi sã dã jos ºi vede cã bãlauru-i scos dân fântânã ºi capurile
ierau acole lângã iel ºi dã pãrere dã bine nici nu mere la pui, numa dân
dãpãrtare strigã cã cine-o fo’ p-aici d-o fãcut aºe bine cu ie ºi puii ii.
– Spuneþî-m, puii mnei, înde s-o dus uomu acela, care m-o fãcut
atâta bine?
Zâce on pui:
– S-o dus pân pãdure.
Mã-sa sã ie pãstã pãdure cruciº ºi d-a latu ºi nu-l aflã nicãri*.
– Puii mnei, spuneþ cã înde-i, cã am sã-i plãtesc dâr* lucru aista mare.
Da’ ãm spuneþ, cã dacã nu, vã bat.
436 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
ªi, atunci, zâce on pui:
– Aici-i su’ aripã la mine.
No, sã scoalã Mãzãrean ºi vine dân cuib afarã ºi dãloc ãl îndiþeºte
panjera ºi iarã ãl þâpã afarã sãnãtos ºi mai frumos ºi mai tare cum o fo’.
– No, zâce panjera, uomule a lu’ Dumnezo, ce sã-þ plãtesc pântru
lucru aista mare? Cere ce vrei ºi dã ce ai lipsã.
Atunci, zâce Mãzãrean:
– Nu, n-am lipsã dã nimic, numa sã mã duci în ciielaltã lume, dã înde
am vinit.
– O, zâce panjera, aista-i mare lucru, da’ om face cum ne-a ajuta
Dumnezo, cã aista-i on drum lung ºi mã tem cã n-oi pute zbura pânã
acolo. No, nu-i bai, zâce panjera ºi tu te-ai jucat cu viaþa când ai omorât
bãlauru dã la fântânã. No, ºed ºi mã hodinesc o câtãva vreme º-apoi ne-om
gata dã drum.
No, câteva zâle s-o hodinit panjera º-apoi zâce cãtã Mãzãrean:
– No, amu ne-om gãta dã drum. Om umple ºapte ptei* dã bibol cu
apã ºi ºapte cu carne ºi le-oi lua în spate ºi tu ãi ºide pã spate la mijloc ºi
ai on cuþât ºi când oi întinde clonþu la direapta, mi-i da carne, ºi când oi
întinde clonþu la stânga, mi-i da apã.
No, le fac tãte bine ºi 㺠ie rãmas bun dã la pui ºi Mãzãrean ºi panjera.
Zâce panjera:
– Fiþ buni, puii mnei, ºi vã iubiþ unu pã altu aºe cum v-am iubit io pã
voi ºi vã rugaþ pântru mama voastã sã-m ajute Dumnezo sã vin nãpoi la
voi.
No, sã gatã. Pun apa, carne ºi sã suie Mãzãrean. Sus în mijloc, sã
aºazã bine ºi sã îndãluie* panjera ºi azboarã. ªi când apucã sã fie flãmândã
întinde clonþu la direapta ºi odatã-i taie carne ºi o þâpã la panjerã-n gurã.
No, mai zboarã ºi iarã-ntinde clonþu la stânga ºi Mãzãrean dãloc ãi
dã apã.
No, sã suie sus pã la buricu pãmântului ºi pã când ãs mai* afarã, iarã
întinde clonþu la direapta, sã-i deie carne. D-apu carne s-o gãtat. Atunci
Mãzãrean o luat cuþâtu º-o tãiet dã la iel dân bucã* ºi u-o þâpat la panjerã-n
gurã. Or mai zburat cât or zburat ºi iarã o-ntins clonþu la stânga ºi i-o dat
apã. No, or ajuns d-abde ºi cu greu.
No, dac-or ajuns s-or hodinit amândoi.
437
– No, zâce panjera, io mã duc napoi la puii mnei. ªi l-o întrebat:
– Mãi, uomu a lu’ Dumnezo, dã înde o fo’ carne care mi u-ai dat pã
urmã cã tare o fo’ bunã.
Atunci zâce Mãzãrean:
– Dã la mine, cã s-o gãtat dân straiþã.
Atunci, panjera l-o îndiþât dãloc pã Mãzãrean ºi iarã l-o þâpat afarã
întreg ºi mai frumos ºi mai tare.
– No, rãmas bun! – zâce panjera cãtã Mãzãrean ºi panjera o azburat
napoi la pui ºi Mãzãrean o stat ºi s-o mai hodinit ºi tãt sã gânde cã înde
º-a afla muiere ºi fraþî. Da sã gânde cã are sã le deie mare pedeapsã,
pântru cã or vrut sã-l omoare, cã aºe-or lãsat coºara sã pice jos în ciie
lume, ºi dacã iel iera-n coºarã tãt sã sfãrma.
No, dacã s-o hodinit t㒠s-o dus, t㒠s-o dus ºi mai hodine*. Odatã iac’
ajunje la on drum cruciºit ºi acolo ierau tri prunci dã drac, sã sfãdeu*.
Mere la ii ºi zâce cãtã prunci:
– Ce vã sfãdiþ, voi prunci?
Zâc pruncii:
– Avem aici o cujmã* º-o bâtã º-o opincã ºi nu ne putem împãrþi pã
iele.
– Da la ce-s bune cujma, bâta ºi opinca?
Atunci zâc pruncii:
– Cujma dac-o iei în cap nu te vede nime, bâta-i bunã sã faci cruce
cãtã uom ºi atunci uomu dãloc sã face stan dã tiatrã ºi opinca dac-o iei pã
picior ºi ãi zâce: „Hop opincã, dã junincã, împlineºte-m gându mneu!”,
atunci opinca sere cu uomu acolo înde gândeºte.
– No, bine prunci, io v-oi împãca pã voi.
– Bine, zâc pruncii cei dã drac.
– Iaca, videþ voi acolo-n dãpãrtare ieste tri dealuri? Unu mere pã cel
dã marjine, a doile a mere pã cel dân mijloc ºi a triile mere pã a triile deal
ºi d-acolo ãþ vini tãt fuga. Care a ajunje mai iute la mine, acela a cãpãta
cujma, a doile a cãpãta bâta º-a triile a cãpãta opinca.
– Bine, zâc pruncii iarã.
– No, la fugã, pruncii mnei!
Când ajunje napoi cel dântâi, Mãzãrean odatã ie bâta ºi face cruce
cãtã prunc ºi dãloc s-o fãcut stan dã tiatrã, pã loc.
438 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
– No, zâce Mãzãrean, asta-i bunã dã mine.
No, ajunje ºi a doile prunc, iarã face cruce cãtã iel ºi dãloc ãl face
stan dã tiatrã ºi pã a triile prunc. No, tãþ tri stau acolo pã drum stan dã
tiatrã.
– No, zâce Mãzãrean, amu oi prãbãli* cujma ºi opinca.
Ie cujma-n cap ºi sã încalþã cu opinca ºi zâce: „Hop opincã dã junincã,
împlineºte-m gându mneu!”. ªi iel o gândit sã-l ducã opinca acolo la o
cãfanã* mare, înt-on oraº înde sã mulãteu* miniºtri ºi grofii, baronii cei
mari. ªi odatã sere opinca cu Mãzãrean pânã acolo. Când 㺠ie cujma dân
cap ãl vede-on render, care grije la uºe ºi dãloc mere la iel ºi vre sã-l
prindã. Mãzãrean dãloc º-o pus cujma-n cap ºi nu l-o mai vãzut nime.
No, mere acolo pântrã domni ºi sã uitã la ii cum sã mulãteu*. Odatã
iarã 㺠ie cujma jos dân cap ºi stã acolo întrã ii. Odatã strigã on grof cã ce
coatã* culduºu* aista aici?
– Tâpaþ-îl afarã dãloc*!
Mãzãrean dãloc o fãcut cruce cu bâta ºi l-o fãcut stan dã tiatrã ºi o
gândit Mãzãrean cã ar fi bunã bâta asta dac-ar sãri acolo pã la baronii lui
sã-i batã oleacã. Atunci dãloc sãre bâta dã la Mãzãrean dân brânci acolo
pântrã grofi ºi baroni. D-apu bate pã ii aºe dã numa suna spatele la ii.
Fujeu afarã t㒠pãstã cap. N-o mai rãmas înlontru numa unu, acela care o
fo’ fãcut stan dã tiatrã ºi Mãzãrean.
No, amu sã gânde cã înde a mai mere. No, gândeºte ca sã sarã opinca
cu iel pânã la muiere lui, batãr cã iel n-o ºtiut cã înde-i muiere lui. No, ãº
ie cujma-n cap ºi sã încalþã iarã cu opinca ºi zâce cãtã opincã: „Hop opincã
dã junincã, du-mã pân-la muiere me!” Odatã sere opinca cu Mãzãrean
pânã în ocol la muiere lui. No, stã Mãzãrean în curte ºi roatã dâpã curte,
înde ºide, iera frumoasã, dã aur. Roatã, dâpã curte, iera iarbã mândrã.
Vede iac-on prunc acolo, iera cu porcii pã þelinã*, pãºte porcii. No, mere
Mãzãrean la prunc ºi-l întreabã:
– A cui ieºti, mãi pruncule?
Zâce pruncu:
– Io mi-s a lu’ Mãzãrean.
– D-apu mã-ta înde-i?
– Acasã-i cu mãtuºile ºi cu doi unþ a mnei.
– Cum ãi teamã pã unþî tãi?
439
– Unu-i Cârne-Lemne ºi unu-i Sfarmã-Tietre.
– ªi cum sã poartã unþî aiºte cu tine ºi cu mã-ta?
– D-apu cu mine cam rãu. Am o scroafã ºi când o bag în coteþ trabã
s-o þuc* su’ coadã, pânã atunci nu sã bagã-n coteþ. ªi dacã n-o þuc, atunci
mã bate untiu Cârne-Lemne ºi untiu Sfarmã-Tietre.
– ªi înde-i tatã-to, mãi pruncule?
– Tata mneu o rãmas în ciie lume. Numa mama o vinit ºi mãtuºile
aºte doauã.
– No, pruncule, io mi-s tata tãu!
ªi l-o þucat pã prunc ºi zâce cãtã iel:
– No, tatii, du-te ºi bagã porcii în coteþ. ªi dacã nu s-a bãga scroafa-n
coteþ, o loveºte cu picioru sã treacã pân coteþ altan*!
Zâce pruncu:
– Nu-i slobod* sã-i bag pânã pã sarã.
– Nu-i bai, zâce Mãzãrean, cã nu-i sarã. Du-te numa ºi-i bagã! ªi
dac-or zâce ceva, uã or vre sã te batã, atunci tu zî: Maicã, iacã tata!
No, mânã pruncu porcii-n lontru ºi scroafa tãdauna rãmâne napoi ºi
nu vre sã sã baje în coteþ, pânã nu o þuca su coadã. No, mere pruncu cãtã
scroafã º-o loveºte cu picioru aºe, d-o sãrit pãstã coteþ º-o apucat º-o
guiþat tare. Atunci dãloc vin unþî lui ºi mãtuºile ºi mã-sa ºi Cârne-Lemne
vre sã-l batã. Pruncu dãloc o zâs:
– Maicã, iacã tata!
Dãloc sã uitã Cârne-Lemne-n lãturi ºi nu-l vede. ªi vine ºi
Sfarmã-Tietre ºi iel vre sã-l batã pã prunc:
– Maicã, iacã tata!
ªi stau tãþ ºi sã uitã unu cãtã altu, cã cum vorbeºte pruncu aista aºe,
cã n-o mai fãcut iel aºe. Mãzãrean iera lângã prunc, cu cujma-n cap ºi
nu-l vide nime. No, atunci 㺠þâpã cujma dâpã cap ºi atunci zice:
– Bunã zâua, muiere ºi fraþ!
Cârne-Lemne ºi Sfarmã-Tietre stau uimiþ ºi nici nu pot vorbi ºi sã
mnirau cã cum o putut iel vini din ciie lume ºi cum o ajuns la ii ºi doarã
nu-i înjer*, dã s-o fãcut nãvãzut.
– Fraþi mnei, d-apu aºe uomenie* are muiere me ºi pruncu nante
voastã? Voi n-aþ gândit cã când ne-am unit noi tri laolaltã, io v-am cruþat
viaþa voastã ºi voi aþ vrut sã mã omorâþ?! Voi n-aþ gândit când aþ slobozit
440 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
coºara cu mine cã Dumnezo o trimãs înjerii lui º-or þinut dã coºarã sã nu
pic sã mor! Pã cum vã vãd, voi ºideþ în truda muierii mele. Nu vi voauã
ruºine?! Amu v-alejeþ plata pântru fapta voastã!
Tri surori apucã ºi plâng, cã or rãmâne orfane cile douã surori, pã
cum o fo’ a lui Mãzãrean.
– Nu plânjeþ nimic, cã io nu i-oi omorî, numa le dau oleacã dã gloabã*.
Vã alejeþ dân tri: una a fi gloaba sã fiþ bãtuþ cu bâta asta, uã þucaþ voi doi
scroafa su’ coadã în tãtã zî dã tri uãri ºi pruncu sã steie lângã voi pânã vã
fãceþ datorie. On an dã zâle aveþ sã faceþ lucru-aista. A triie a fi sã umblaþ
în patru brânci, roatã dâpã coteþ, dã tri uãri pã zî sã vã vadã ºi porcii. Asta
cred cã n-a fi gre pedeapsã pã voi. Io nu vreu sã vã omor, trãiþ în pace!
No, vã alejeþ pedeapsa pã care-o vreþ voi.
Stã Cârne-Lemne ºi Sfarmã-Tietre pã gânduri. Zâce unu cãtã altu:
– Bâta ar fi mai bunã, numa ne doare, da’ sã þucãm scroafa nu ne
doare, numa-i ruºine, s-a râde pruncu dã noi. Mai bine sã merem în patru
brânci roatã dâpã coteþ, apu trece ie cumva.
Zâce Sfarmã-Tietre cãtã Cârne-Lemne:
– Ai grije, frate, cã Mãzãrean ne ºti ºi gândurile noaste.
– No, zâce Mãzãrean, care v-aþ ales?
Aºe cu greu zâc amândoi cã sã fugã roatã dâpã coteþ în tãtã zî dã tri
uãri.
– No, bine, zâce Mãzãrean, pã sarã v-apucaþ dã datorie. Da’ dân palatu
muierii mele mâne dãmineaþã sã ieºit afarã ºi aºe dã dãparte sã vã faceþ
casã dã la mine, sã nu sã vadã lumina noapte dã la noi pânã la voi. D-acolo-þ
vini sã vã fãceþ datorie!
– Bine, or zâs amândoi.
No, când ãi dãmineaþã, sã scoalã ii cu muierile lor ºi ii mai nante
sã ieu în patru brânci uã în patru picioare, roatã dâpã coteþ dã tri uãri.
Apoi sã ieu ii ºi sã duc t㒠plângând. Da muierile ierau cu mãru adus
dân cie lume în sân. Tãt s-or dus pânã n-or mai vãzut curte a lu’
Mãzãrean.
– No, bine-om fi aci. D-apu cum ne-om face casã?
Unu s-o alipuit* acole, altu s-o dus înt-altã parte.
– Amu ne-om culca aici pã iarbã, zâce muiere lui Cârne-Lemne, ºi pã
mâne-om ave casã.
441
No, când ãi sarã sã culcã amândoi ºi dacã s-or culcat muiere o scos
mãru dân sân ºi l-o durgãlit* acolo pã iarbã ºi dãloc o crescut o curte
frumoasã dã aramã. Pã când sã scoalã Cârne-Lemne sã trãzeºte în curte.
– No, vez, bãrbate, cã ne-o dat Dumnezo casã.
ªi aºe o fãcut ºi Sfarmã-Tietre, numa înt-o altã parte. Mãzãrean o
rãmas pã loc cu muiere ºi cu pruncu.
– No, zâce Mãzãrean, amu ar trebui sã mãrg sã vãd pã maica, cã
a fi bãtrânã, dacã mai trãieºte.
– Bine, zâce muiere. Du-te º-o vez, barem ãi fi hodinit dâpã atâta
cale ce-ai fãcut dã când ai vinit dã la mã-ta.
No, sã-ncalþã cu opinca ºi-º ie cujma-n cap ºi zâce: „Hop opincã
dã junincã, du-mã pân-la mama me!” No, odatã sere opinca, sere opinca
cu Mãzãrean pânã-n ocol la mama lui ºi stã iel în ocol ºi sã uitã, cã iera
dãºod* locu înde sã juca iel când iera mic. No, sã bagã iel în casã, da’
numa sorã-sa iera singurã acasã. Zâce Mãzãrean:
– Bunã zâua, sorã!
– Bunã zâua, frate! – zâce sorã-sa.
– Da maica înde-i?
– O, frate, maica o murit dã doru tãu dã zece ani. Cã dã când te-ai
dus d-acasã tãt beteagã* o fost.
– No, nu-i bai, zâce Mãzãrean, cã iarã u-oi înviie io.
No, s-or dus la morminte*, u-or dãzgropat ºi u-o lovit cu nuielele
cele dã la zmãu ºi dãloc o-nviiet mama lor. Zâce Mãzãrean:
– Haida maicã-acasã, cã iaca, io, pruncu tãu cel mai mic, Mãzãrean
am vinit ºi* te mai vãd o datã.
– Bine, pruncu mneo, cã te-am mai vãzut ºi io o datã, barem m-oi
hodini mai bine aici în mormânt. Lãsaþî-mã sã mã hodinesc! Amu m-oi
hodini pã veci.
No, o întis* uãtii º-o durmit pã veci. Zice Mãzãrean:
– Amu ºi mie mi-i mai uºor la inimã cã u-am mai vãzut o datã pã
maica. Hodineascã-sã-n pace!
No, Mãzãrean sã duce-acasã cu sorã-sa ºi 㺠ie rãmas bun dã la
sorã-sa. Fraþî nu ierau acasã, cã ierau duºi cu uãile dãparte la pãºune.
– No, ãi sãruþ ºi pã fraþ, ºi dacã le pare rãu pã mine.
442 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
ª-o þucat pã sorã-sa, º-o þucat pãmântu în casã înde s-o jucat micuþ,
º-o ieºit afarã, º-o þucat ºi uºe dã la tindã, ºi cu lacrãmi în uãti s-o încãlþat
iarã cu opinca º-o sãrit iarã la muiere ºi la prunc, ºi dacã n-o murit º-amu
trãieºte. Numã dâpã cujmã ºi dâpã bâtã ºi dâpã opincã-m bãnui* cã nu le
am ºi io. Cred cã ºi dumnevoastã v-ar prinde bine câteodatã, mai ales la
care sînteþ rãi dã picioare.
GLOSAR
Dân poveste,
nu mai ieste. A alega, (a se alega) vb. – a se lega, a se
abde (abdie), adv. – abia.
Cine-o ºti mai bine
abracãlui, (abrãcãli) vb. – a da ovãz
viie ºi m-o spuie ºi mie! (abrac) calului.
Cine-o ºti mai latã abunãuarã, adv. – bunãoarã.
margã ºi vadã. acanã, (ocanã) s. f. – veche unitate de
mãsurã pentru capacitate, oca.
Io m-am suit pã cocoº, acar (acãr), adv., conj. – mãcar, ori.
sã nu vin pã jos. acãrcare, pron. – oricare.
acãrcât, pron. – oricât.
Poveste u-am fãcut cam lungã, acãrce, pron. – orice.
ca la tãþ sã s-ajungã. acãþa, vb. – agãþa.
ace, pron. – aceea, acea.
Poveste mi-i gata, acii, pron. – aceia.
aciia, pron. – aceea, aceia.
Ce-m doriþ m-a fi plata.
adecãte, adv. – adicã.
afla, (a se afla), vb. – a se simþi; în expr.
a se afla bine (cu cineva) – a se
înþelege bine (cu cineva).
afund, adj., adv. – adânc.
ai, s. m. pl. – ani.
aice, adv. – aici.
aista, (pl. aiºtia), pron. – acesta
(aceºtia).
ajunje, vb. – a ajunge; a conta, a valora.
akkor vége neki, mag. – îi va veni
sfârºitul.
alcum, adv. – altcumva, altfel.
aldui, vb. – a binecuvânta.
alduit, adj. – binecuvântat.
443
angaja la un lucru.
alegãdi, vb. – a mulþumi.
alegãdit, adj. – mulþumit.
aletean, s. m. – locuitor din Aletea.
alipui, vb. – a (se) aºeza, a se liniºti.
állatorvos, mag. – medic veterinar.
altan, adv. – de-a dreptul.
altatófû, mag. – iarbã somniferã.
altã, pron. – altceva.
altãce, pron. – altceva.
amãrî, vb. – a necãji.
amnirosî, vb. – a mirosi.
amu, adv. – acuma; în expr. amu o datã
– de data asta.
an, în expr. la anu – dupã (ce a trecut)
un an.
andãlui, vb. – a începe, a (se) porni.
andãluire, s. f. – pornire.
andiliþã s. f. – îngeriþã, angelicã.
andirete (ainderete), adv. – altundeva.
anélkül, mag. – fãrã de.
apui, (apu) adv. – apoi, d-apoi.
arâdica (arãdica), a se arâdica, vb. –
a (se) ridica; despre copii: a creºte.
arâta, vb. – a arãta; (eu) arât, (tu) arâþ,
(el) arâtã, (el) sã (ºi) arete.
arãdui, (a se arãdui) – în începe, a
porni; a se trage, a se ridica, a fi
originar.
ariºtaþie (ariºtãþâie), s. f., ariºtãu, s.
n. – arest.
444 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
árvaház, mag. – azil, orfelinat.
ascãlda, vb. – a (se) scãlda.
asemene, adv. – asemenea, egal; neted.
astânje, vb. – a stinge.
astãluº, s. m. – tâmplar.
astupa, vb. – a acoperi.
aºtiþã, s. f. – aºchie (pentru aprins
focul); dim. aºticuþã.
atare, pron. – vreun, vreo, oarecare.
aþuþã, s. f. – diminutiv de la aþã.
auri, s. m., pl. – monede de aur.
avea, vb. – a avea; a naºte; în expr, a
se avea bine – a se înþelege bine.
azmuci, vb. – a (se) smuci.
à bolondeaþã, s. f. – nebunie.
ãþ, vb. aux. – veþi.
B borbil, s.m. – bãrbier, frizer.
bace (baci – bisilabic), s. m. – folosit
pentru exprimarea respectului, ca
nenea.
bai, s. n. – problemã, necaz, în expr. a
avea baiu – a avea ceva împotrivã;
a nu avea bai – a nu-i pãsa, a nu fi
împotrivã; a cota dã bai – a ajuta.
baier, s. n. – mâner, cordon.
bandã, (pl. benz) s. f. – taraf, ceatã (de
lãutari).
barem, adv. – mãcar.
bat, adj. – beat.
bâtã cârnã, s. f. – baston de lemn cu
partea de sus încovoiatã.
batãr, adv. – mãcar, mãcar cã; interj. –
vai.
bate, vb. – a bate; în expresia a (se)
bate dup㠖 a(-ºi) dori, a pofti.
bãdic, s. n. – tablã, tinichea, metal, fier.
bãga, vb., (tu) baj – a bãga; a intra în
slujbã.
bãlã, s. f. – iapã, mârþoagã.
bãntãli, vb. – a necãji, a face rãu.
bãnui, (a-ºi bãnui), vb. – a-i pãrea rãu,
a regreta.
bãrnaci, adj. – negru, brunet.
bãsamã, adv. – pesemne, probabil.
bãsãdi, vb. – a vorbi, a trata, a discuta.
bdet, adj. – biet.
bechece, s. f. – cojoc.
belci, s. n. – leagãn pentru nou-nãscut.
beli, vb. – a jupui.
belitoare, s. f. – loc de sacrificat
animale.
beteag, pl. beteji, adj. – bolnav.
biciuli, vb. – a preþui, a cinsti, a onora;
a estima.
birãine, s. f. – funcþionãrime.
birãu, s. m. – primar, judecãtor.
biriº s. m. – slugã, angajat.
birt, s. n. – cârciumã.
birtaº, s. m. – cârciumar, cel care þine
birtul, proprietar al birtului,
vânzãtor la birt.
birtãºiþã s.f. – cârciumãreasã.
birui, vb. – a face faþã, a reuºi, a o
scoate la capãt.
bisztos, mag. – sigur, precis, cert, cu
siguranþã.
bitang, s. m. – bastard, liber, în voia
lui; în expr. dã bitang – de capul
lui.
biter, s. m. – golan, bandit, hoþ.
biþicli, s. n. – bicicletã.
biztãti, vb. – a încuraja.
biztoº (bistos), adv. – sigur, precis, cert,
cu siguranþã.
bizui, (a se bizui), vb. – a (se) baza; a
încuraja, a îndemna, a stimula.
blagã. s. f. – valoare, avere.
blãstãmat, adj. – rãu, neastâmpãrat,
ticãlos.
blid, s. n. – farfurie.
boarã, s. f. – rãcoare.
bogat (bogãt, bugãt), adv., adj. –
destul; în expr. bogat (bogãt, bugãt)
ºi dãstul – destul ºi bine; nici una,
nici douã.
boitar, s. m. – ciobãnaº.
bold (var. bolt), s. n. – magazin,
prãvãlie.
boldaº, s.m. – vânzãtor la prãvãlie.
boldãrie, s. f. – magazin.
bolhãni, vb. – a hoinãri.
bolunzî, vb. – a înnebuni.
bondã, s. f. – bundã.
bortã, s. f. – gaurã.
bot, s. m. (pl. boþ) ºi n. (pl. boturi) –
bulgãre, ghem, boþ.
botã, s. f. – bâtã, ciomag.
brâncã, s. f. – mânã.
brãcinar, s. n. – brâu, cordonul de la
brâu.
briºcã, s. f. – briceag; dim. briºcuþã.
bucate, s. f. – cereale, culturi de
cereale.
bucã, s. f. – ºold, fesã.
bucºã (bucsã), s. f. – pungã,
portmoneu.
bucta, vb. – a decãdea, a se ruina.
budilarãº, s. n. – portmoneu.
buhai, s. n. – suman.
buigui, vb. – a ameþi; a deranja; a
hoinãri, a rãtãci; a vorbi aiurea.
buiguit, adj. – ameþit.
buneaþã, s. f. – bunãtate.
445
bürgere csisma, (corect în mag.,
bürgercsizma) – cizme nemþeºti, cu
carâmbii tari ºi cu ºireturi (un co-
respondent în românã este
regionalismul bilgheri).
butore, s. n. – obiecte de mobilier.
butuºi, vb. – a împinge.
C
cadã, s. f. – vas mare din doage, ciubãr.
câci, adv. – îndatã, pe datã, îndatã ce.
câlci, s. m. pl. – câlþi.
cale, s. f., pl. cãli – cale; în expr. nici
p-o cale – cu nici un chip; pã bunã
cale – de fapt, într-adevãr.
campãu, s.n.– cârjã, baston, bâtã;
ciomag prevãzut cu cârlig, folosit
de ciobani.
câne-câneºte, expr. – (a face ceva) fãrã
entuziasm, obligat, câr-mâr, cu
greu.
cânta, (a se cânta) vb. – a (se) plânge,
a boci.
cantã, s. f. – recipient pentru
transportarea lichidelor; în expr. a
ploua ca dân cant㠖 a ploua cu
gãleata.
cârn, adj. – îndoit, strâmb.
cârpã, s. f. – batic, basma, nãframã;
cârpa ce dã jeb, batistã.
cârpuþã s. f. – batistã.
carte, s. f. – scrisoare, hârtie.
câºtiga, vb. – a câºtiga; a gãsi; a
procura; a oferi.
cãfanã, s. f. – cafenea.
cãfãnarãº, s. m. – cel care þine o
cafenea.
cãftani s. m., pl. – plural masculin de
la caftan: pelerinã, manta.
446 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
cãlãmar, s. n. – cãlimarã.
cãldare, s. f. – instalaþie de distilare,
cazan de fabricat þuicã, distilerie.
cãpãþânã, s. f. – cãpãstru.
cãput, s. n. – poartã.
cãra, vb. (eu) cãr, (tu) cheri, (el) sã
chere.
cãºi, s. f., pl. – case.
cãtanã, s. m. – soldat, militar.
cãtã, prep. – cãtre, înspre, la, cu; dã
cãtã, de cãtre, dinspre, din partea;
cãtã-n-zâu㠖 în zori.
cãtãnoºag, s. n. – armatã, mulþime de
soldaþi.
cãtrãu, adv., în expr. dân cãtrãu –
dincotro; în cãtrãu – încotro.
cãuaci, s. m. – fierar.
ce, pron., art. – cea.
ceaicã, s. f. – farfurie.
cela (ceie, cie, cele), pron. – acela
(aceea, aceia, acelea); celãlalt
(cealaltã, ceilalþi, celelalte), în expr.
cie lume – tãrâmul celãlalt.
cela, pron. nedefinit – lucrul acela.
cerca, vb. – a întreba, a cerceta.
cerire, s. f. – cerere.
cheliºauã, s. f. – potecã, o cale micã.
chepeneag, s. n. – manta, halat.
chereºchedeu, s. m. – comerciant,
negustor.
chereti vb. – a (se) cununa, a se
cãsãtori; în expr. a chereti laolaltã:
a forma o pereche (un bãrbat ºi o
femeie).
chicã (ticã), s. f. – plete.
chilã, s. f. – kilogram.
chimeºe, s. f. – cãmaºã.
chimiveº, s. m. – zidar.
chip (tip), s. n. – fel; în expr. în tãt chipu
(tipu), în toate felurile.
chisãliþã, (tisãliþã) s. f. – borº de tãrâþe
de grâu; fierturã de fructe; boascã,
fructe fermentate.
ciielalþ, pron. – ceilalaþi.
cila (cie, cie, cile), pron. – acela (aceea,
aceia, acelea); celãlalt (cealaltã,
ceilalþi, celelalte).
ciledi, s. n. – familie; copii, ca în
expresia „familie mare”.
cine, în expr. nu-i cine (sã facã ceva) –
nu are cine (sã facã ceva).
cinste, s. f. – cadou, dar pentru nou-
nãscut; în expr. în cinste – degeaba,
fãrã platã.
cioareci, s. m. pl. – pantaloni.
ciont, s. n. – os.
cios, s. m. – paznic.
ciuble, s. f. pl. – obiecte casnice.
ciubuli, vb., în expr. a se pune ciubulind
– a se ghemui.
ciuciuli, vb. – a (se) aºeza, a (se)
ghemui.
ciudãli, vb. – a-i fi ciudã, a fi iritat.
ciuf, s. n. – batjocurã, poreclã.
ciufalã, s. f. – batjocurã poreclã.
ciupeli, vb. – a curãþa, a jumuli de pene.
ciupica, vb. – a se pregãti, a se pune la
punct.
ciutuji s. f. pl. – buturugi, butuci.
c-îi – când vei.
clãpaci, s. n. – ciocan.
clãtãri, vb. – a clãti.
clãti, vb. – a clinti, a muta din loc.
clisã, s. f. – slãninã.
clop, s. n. – pãlãrie.
c-o – ca o, decât o.
coale (cole), adv. – acolo, colea; pe la,
în jur de.
coardã, s. f. – sabie.
cocie, s. f. – cãruþã.
cocior, s. n. – coteþ de gâºte.
cociº, s. m. – vizitiu, cãruþaº.
cocotoare, s. f. – oglindã.
codrat, s. n. – o sutã de stânjeni pãtraþi.
codru, în expr. teatrã dã codru – piatrã
adusã de la munte, folositã pentru
temelia construcþiilor.
colduº, v. culduº.
colnã, s. f. – magazie, ºopron.
comaci, s. m. – cumãtru.
comândare, s. f. – pomanã.
comãnãci, vb. – a se închina, a face
plecãciuni.
conci, s. n. – coc.
concofele, (corcofele), s. f. pl. –
fleacuri; vorbe de clacã, bârfe.
conjura, vb. – a înconjura.
copârºeu, s. n. – sicriu.
corbaci, s. n. – bici de mânat calul,
baston.
corhei, s. m. – desfrânat, beþiv.
cormanzãu, s. m. – conducãtorul unei
regiuni.
corn, s. n. – colþ.
cortilu, s. n. – colibã, cãsuþã.
cost, s. n. – mâncare, hranã.
costruji, adj. m. pl. peºti costruji – un
soi de peºte ( peºte-struþ).
coºarã (pã brâncã), s. f. – coº (de
mânã).
coºtei, s. n. – castel.
coºtoli, vb. – a gusta.
cota, vb. – a cãuta; a se uita, a (se) privi,
a arãta (într-un fel); a cerceta; a
studia; în expr. a cota afar㠖 a
arãta la vedere; a cota în faþ㠖 a
pãrtini; (eu) cot, (tu) coþ, (el) coatã.
cotãturã, s. f. – privire.
coþche, s. f. – pãtrate, cuburi, carouri.
447
crapã, s. f. – caprã.
crastaveþ, s. m., pl. – castraveþi.
crãmpãti, vb. – a tãia bucãþi.
credinþare, s. f. – logodnã.
crei, s. m. – creieri.
crepa, vb. – a crãpa.
crestul, adv. – de-a dreptul, fãrã
ocoliºuri, de-a latul.
criº, s. n. – râu.
cruciºit, adj. – încruciºat.
crumpe, s. f. – cartofi.
crusc, s. m. – cuscru.
csúzli, mag. – biberon.
ctiarã (tiarã), adv. – chiar.
cubicãli, vb. a cãra pãmânt, a munci
(fizic) pentru a câºtiga bani.
cubicos, s. m. – lucrãtor la terasament.
cujmã, s. f. – cãciulã de blanã de oaie.
culduº, s. m. – cerºetor, sãrac, sãrãntoc.
culoaci, s. n. – bidon.
cumbinet, s. n. – combinezon.
cumineca, vb. – a se spovedi; a se pleca
(precum la spovedanie).
cupeþi, s. m. – precupeþi, afaceriºti,
comercianþi.
cuprinde, vb. – a angaja.
cura, vb. – a curge; (el) curã, (el) sã
cure.
curui, vb. – a croi.
custurã, s. f. – cuþit fãrã plãsele.
D
da, în expr. a da ceva pe cineva – a
preþui pe cineva; a nu (se) da pã
lume asta – a nu se da pe nimic în
lume; a-ºi da pã om – a-ºi gãsi
omul.
dâcât (dâcâ’), prep., adv. – decât, doar,
numai.
448 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
dân, prep. – din, de la.
dâncãtrãu, adv. – dincotro.
dânce, adv. – imediat ce.
da-nde, expr. – dar unde, unde.
d-andiliþã, s. f. – angelicã.
dântã, prep. – dintre.
d-apu, conj. – dar; d-apu d㠖 dar dacã.
dâr, prep. – de, pentru, din cauza; dâr
ce – de ce; pã dâr – în dreptul, peste
drum; dâr-t-ace – de aceea.
darã, conj.– deci, aºadar; adv.
chipurile; în expr. darã nu – cum
sã nu; i darã? – nu-i aºa?.
datã, în expr, amu o dat㠖 de data asta.
datã, s. f. – obicei;
dã, conj. – dacã; da d㠖 dar dacã.
dãloc, adv. – imediat.
dãnþãli, vb. – a dansa.
dãrab, s. n. – bucatã, dim. dãrãbuþ.
dãrãburi, vb. – a rupe în bucãþi.
dãspocoli, vb. – a despacheta.
dãsprinde, vb. – a desprinde, a
deshãma caii.
dãºod, adj., adv. – vesel.
dãºtia, vb. – a despica, a desface.
dãºtide, vb. – a deschide.
dãtilin (dã tilin), adv. – separat.
dãzbate, a se dãzbate, vb. – a înþelege.
deoacorloatu, s. n. – exerciþiu,
manevrã.
de hát, mag.– dar, însã,
dear, s. n. – fabricã.
deplele, s. f. – hãþuri.
dept, deaptã, adj. – biet.
derm, s. n. – stâlpul de sprijin de la
cumpãna fântânii.
derþã, s. f. – tãrâþã.
didigoanã (didicoanã), s. f. – dihanie,
lighioanã.
dilaz s. n. – infamie, injurie.
dinþar, s. n., în expr. pipã cu dinþar –
pipã modelatã pentru a permite
susþinerea cu dinþii.
dinþoci, s. n. pl. – augmentativ de la
dinþi.
dirept, adj., adv. – drept; în expr. a avea
dirept – a avea dreptate.
dî ce – de ce.
d-înde, prep. – de unde.
d-îngã, prep. – de lângã.
dobã, s. f. – tobã; burtã; în expr. a bate
doba – a anunþa public, a rãspândi
veºti.
dospite, s. f. pl. – plãcinte din aluat
dulce dospit, prãjit în ulei; gogoºi.
draj, adj. – dragi.
drãguþ, s. m. – iubit.
drot (drod), s. n. – sârmã.
drumar, s. m. – cãlãtor.
duhan, s. n. – tutun.
duhãni, vb. – a fuma.
dunã, s. f. – pilotã.
dupã, prep. – dupã, de pe, în expr.
dup-aci – de aici, de pe aici.
durgãli, vb. – a (se) rostogoli.
durmi, vb. – a dormi; în expr. a sã uita
a durmi – a adormi (tun).
durui, vb. – a dudui.
E firhang, s. n. – perdea.
ejnye, mag. – vai!, ei!.
emelet, mag. – etaj.
érvényes, mag. – valabil.
esedékes, mag. – scadent.
ez már nem lehet, mag. – asta nu se
poate.
F forgaci, s. m. – aºchie, rumeguº.
face, vb. – a face; a zice; a face farmece;
a se face – a creºte voinic.
fainã, adj. (de regulã invariabil) –
frumos.
farkaskutya, mag. – câine lup.
fãcãu, adj. – ºarg, pal, decolorat.
fãgãdaº, s. n. – promisiune, pariu.
fãgãdi, vb. – a fãgãdui, a promite.
fãrar, s. m. – fierar.
fãrinã, s. f. – fãinã.
fãrtai, s. n. – sfert, on fãrtai l-on ceas,
unu fãrã un sfert.
fãtuþã, s. f. – fetiþã.
fãþan, s. m. – fazan.
fãþanã, s. f. – fãzãniþã.
feleli, vb. – a rãspunde, a fi rãspunzãtor
pentru.
felhõszakadás, mag. – rupere de nori,
ploaie torenþialã.
ferile. s. f., pl. – fiarele.
fermecãtoare, s. f. – vrãjitoare.
fest, adj., adv. – continuu.
fierbe, vb. – a gãti.
filer, s. m. – subdiviziune a forintului
(1Ft = 100 fileri); în expr. nici on
filer – nici o para chioarã.
fire, s. f. – nervi, furie, în expr, a se
face cu fire – a se înfuria, a se
enerva.
fireaz (firez, firiz), s. n. – fierãstrãu.
fiscarãº, s. m. – avocat; agent fiscal.
fiºcura, vb. – a fluiera.
flaºcã, s. f. – ploscã.
fõagronómus, mag. – agronomul prin-
cipal.
foaie, s. f. – ziar.
foale, s. n. – burtã.
449
formã, în expr. pã o form㠖 la fel,
foarte asemãnãtoare.
fõváros, mag. – capitalã.
frâne, s. f., pl. – frâie.
frãgar, s.m. – dud.
frijit, vb. part. – fript.
fruntar, s. n. – porþiunea de la capãtul
unei tarlale.
fui – interjecþie pentru exprimarea
dispreþului, a silei.
fundoaie, s. f. – spate.
fune, s. f. – funie.
furchiþã (furtiþa), s. f. – furculiþã.
fütõ, mag. – fochist.
G
gaci, s. n. – izmene.
gârtean, s. n. – gât; în expr. gârteanu
pãmântului – locul de coborâre pe
celãlalt tãrâm.
gata, în expr. a fi gata – a fi învins, a fi
pe moarte, muri.
gazdã, s.m. – gospodar, stãpânul casei;
om înstãrit, stãpân, proprietar; în
expr. a fi gazda – a fi stãpân, a
comanda, a decide; a fi gazd㠖 a fi
înstãrit.
gãdârleauã (godârleauã) s. n. pl. –
coclauri, hotare, locuri.
gãliscã s.f. – colivie.
gãta, (a se gãta), vb. – a (se) termina,
a (se) pregãti, a (se) îmbrãca, (eu)
gãt, (tu) gheþi, (el) sã ghete.
gãtat, adj. – gãtit, îmbrãcat frumos.
gãzdãli, vb. – a (se) gospodãri, a con-
duce gospodãria, a porunci slugilor.
gãzdãºag, s, n. – avere; gospodãrie
bogatã; gospodãrie agricolã
colectivã.
450 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
gãzdoaie, s. f. – stãpâna gospodãriei,
gospodina, femeie înstãritã,
stãpânã, proprietarã.
ghelbeni, vb. – a (se) îngãlbeni.
ghez (gheizeº), s. n. – tren.
ghinã, s. f. – gãinã.
ghizde, s. f. – peretele fântânii.
gloabã, s. f. – pedeapsã, osândã.
globi vb. – a pedepsi, a osândi.
globit adj. – bãtut de soartã.
goron, s. m. – gorun.
goºti. s. m. pl. – musafiri.
grãdici, s. n. – scarã, treaptã.
grãi, vb. – a grãi pe cineva – a vorbi
cu cineva, a întreba pe cineva.
grãitor, s. m. – vãtaf (la nuntã).
gre, adj. – grea, însãrcinatã.
grinzauã, s. f. – grindã.
griþar, s. m. – monedã, crãiþar.
grumaz, s. n. – gât.
gudã, s. f. – cãþea; vornicul nunþii.
gudurãu, s. n. – fundãturã.
gulã, s. f. – cireadã de boi.
gumã, s. f. – cauciuc.
gyakorlat, mag. – manevrã, exerciþiu.
H hodini, vb. – a se odihni, a se liniºti.
haba, adv. – degeaba.
haiãu, s. n. – vapor.
haita, adv. – imediat, în expr. din haita
cie – din momentul acela.
hajlandó, mag., adj. – dispus sã...
hane, s. f. – haine.
hârb, s. n. – ceramicã, lut ars.
harcã, s. f. – somn (peºte).
hársfa, mag. – tei.
hasnã, s. f. – folos, câºtig.
hát igaza volt – pãi, a avut dreptate.
Hát nem tudja visszaküldeni, mag. –
Dar n-o poate arunca înapoi.
haznã, s. f. – folos.
hãbarã, în expresia a nu avea hãbarã
– a nu avea probleme, a nu-i pasa.
hãizaº, s. n. – acoperiº de casã
(structura de lemn a acoperiºului).
hãlãu, s. n. – plasã, mreje, alãu.
hãmiºag, s. n. – ticãloºie, falsitate,
înºelãciune.
hãmoacã, s. f. – nisip.
hãniþî, s. f. pl. – hãinuþe.
hãrãni, vb. – a hrãni.
hãrdãu, s. n. – butoi.
hãsnãli, vb. – a folosi; a avea folos; a
meni.
hãþî, vb. – a trage, a smuci.
hidede, s. f. – vioarã.
hididuº. s. m. – muzicant, violonist.
hinteu, s. n. – trãsurã, caleaºcã.
hir, s. n. – veste, zvon.
hirdãti, vb. – a da de ºtire.
hiriº, adj. – vestit.
hírvivõ, mag. – mesager.
hodaie, s. f. – locuinþã ºi gospodãrie
afarã din sat, sãlaº; în expr. la
hodaie – la sãlaº.
hodinit, adj. – odihnit, liniºtit, cu
conºtiinþa împãcatã.
hoher, s. m. – cãlãu.
hold, s. n. – iugãr, unitate de mãsurã
pentru suprafeþe.
hoptac – drepþi (comandã militarã din
timpul armatei imperiale: Habt
Ach!).
hordãu, s. n. – butoi.
hori, vb. – a cânta.
horoi, vb. – a sforãi.
hortac, s. m. – tovarãº, prieten;
pereche.
Horvátország – Croaþia.
hotãrî, vb. – a (se) hotãrî; a opri, a
întrerupe, a limita; a delimita, a
separa.
hulpe s. f. – vulpe.
hunsfut (hunþut), s. m. – ºtrengar.
hurdoi, s. n. – butoi.
husar, s. m. – cãlãraº, roºior.
hutupa, vb. – a înfuleca.
I
i, da?, expr. – nu-i aºa?
ia, intrej. – iatã, uite.
iagã, s. f. – sticlã.
iasta, pron. – astalaltã.
ice, vb. – a zice.
ie, pron. – ea.
ieguþã, s. f. – sticluþã.
ielenti, vb. – a (se) prezenta, a raporta.
ielentiº, s. n. – raport.
iercãzî, vb. – a sosi, a avea vreme, a
apuca.
iere, s. f. pl – artere.
iesta (iasta, iºte, ieste), pron. – acesta
(aceasta, aceºtia, acestea); ãsta;
ãstalalt; folosit în sens general:
acest lucru; în expr. cã iasta, cã cie
– ba cã una, ba cã alta.
ii, – îi este.
ii, pron. – ei (N, m. pl.), ei (G, f. sg.).
ije, s. f. pl. – atelaje.
iliº, s. n. – scaunul pe care stã vizitiul
în cãruþã.
inaº, s. m. – ucenic.
inde, adv. – unde.
indeva, adv. – undeva.
iosag, s. n. – vite, animale domestice,
proprietate (referitor ºi la terenuri
agricole).
451
ista, pron., v. iesta – acesta.
iºcoalã, s. f. – ºcoalã.
iºcolat, adj. – ºcolit.
iºpaþâre, s. f. – plimbare.
iºpiuãn, s. m. – spion.
iºtalãu, s. m. – grajd.
iºtelalþ, pron. – ãºtialalþi.
iz, transcriere incompletã a lui ist, pron.
nedefinit – lucru; acest lucru.
izidi, vb. – a muri.
Î
îmblãti, vb. – a treiera manual.
îmboþî (a se îmboþî), vb. – a ºifona, a
(se) face ghem.
îmburda (a se îmburda), vb. – a (se)
rãsturma, a (se) dãrâma, a trânti.
îmbutuºi (a se îmbutuºi), vb. – a (se)
împinge; a împunge, a înghionti.
împroºca, vb. – a împrãºtia.
înante, adv. – înaintea.
încârni, vb. – a îndoi, a strâmba.
încãlãri, vb. – a încãleca.
încãlzî (a se încãlzî), vb. – a-ºi veni în
fire, a-i veni inima la loc.
încãruþa, vb. – a plimba cu cãruþa; a
plimba.
încãtrãu, adv. – încotro.
încelui, vb. – a pãcãli, a momi.
încelui, vb. – a pãcãli.
încopcie, vb., despre haine – a lega, a
încheia.
încungiura, vb. – a înconjura, a ocoli.
îndãlui, vb. – a începe.
îndeþa, vb. – a îngheþa.
îndirepta, vb. – îndrepta.
îndiþi, vb. – a înghiþi, (eu) îndiþesc.
îndiþiturã, s. f. – înghiþiturã.
înfocat, adj. – febril.
452 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
înfrica, vb. – a speria, a înfricoºa.
îngâljalã, s. f. – învoialã.
înlontru, adv. – înãuntru.
însãrcina, vb. (activ) – a rãmâne
însãrcinatã.
înºpaþire, s. f. – plimbare.
înºtimba, vb. – a (se) schimba.
înt-a-rând (întarând), adv. – altãdatã.
întãrgãti, vb. – a goni, a alunga.
întãrisa, vb. – a (se) interesa, a se
preocupa.
întide, vb. – a închide.
întie, (a se întie) vb. – a se porni, a se
organiza (de ex., a întie o
petrecere).
înt-on (înt-o) – într-un (într-o).
întreba, vb. – a întreba, a întreba @A
cineva – a întreba pe cineva; a se
întreba @A cineva – a cere voie de
la cineva.
învãli, vb., în expr. a învãli rãzboiul –
a pune rãzboiul de þesut.
învãlit, adj. – amesecat.
învãþa, vb., în expr. a învãþa de ceva –
a învãþa o meserie.
îºpaþâre, s. f. – plimbare.
J dã lãturi – deopate.
jar, s. n. – jãratic.
jdeuna, vb. – a zbiera.
jeb (jãb), s. n. – buzunar.
jegygyûrû, mag. – verighetã.
jejet, s. n. – deget.
jemine, în expr. d-a jemine – gemeni.
jerunþ (jenunþ), s. m., pl. – genunchi.
jireadã, s. f. – claie, cãpiþã.
joi, vb. – a termina, a dovedi (cu
treaba), a învinge; (eu) joiesc.
jumãtate la unu – doisprezece ºi 30 de
minute.
june, s. m. – mire, ginere.
junere, s. m. – ginere.
jup, s.m. – snop.
jurdeauã, s. f. – nuia.
K pretutindeni, peste tot.
kétszersült, mag. – pesmet.
kikötõ, mag. – port.
kirakat, mag. – vitrinã.
kíváncsi, mag. – curios.
komolyan, mag. adv. – serios.
komp, mag. – bac, pod plutitor.
L potrivi.
laboºe, s. f. – cratiþã.
lacriu, s. n. – hainã, manta.
laibãr, s. n. – cojoc, vestã.
laitrã, s. f. – partea lateralã a cãruþei.
lângalãu, s. n. – pâiniºoarã, lipie.
larmã, s. f. – gãlãgie.
lãcruþã, s. f. – cutie, ladã micã, troacã.
lãptãi, vb. – a alãpta.
lãsa, vb. – a lãsa; (eu) lãs, (tu) leº, (el)
sã lese.
lãture, s. f. – parte, în expr. dã lãture –
de partea; d-o lãture – de o parte;
lãvor, s. n. – lighean.
lebeniþã, s. f. – pepene verde.
legheleu, s. n. – pãºune.
leintett, mag. – a face semn sã nu
sãvârºeascã fapta; a împiedica, a
interzice (cuiva ceva).
leje, s. f. – lege.
lelenþ, s. n. – casã de copii.
lemn, s. n. – pom, copac.
lenios, adj. – leneº.
leºkedi, vb. – a sta la pândã, a iscodi.
leviºe (leveºe), s. f. – supã.
lipideu, s. n. – cearceaf.
lipie, s. f. – pâine micã.
lipsã, s. f. – nevoie.
litãþî, vb. – a licita.
loc, s. n., în expr, pã tã locu –
locomie, s. f. – lãcomie, poftã.
lontru, adv. – înãuntru.
loptã. s. f. – luptã.
lougãu, s. n. – accesoriu cu care se
leagã al treilea cal la o cãruþã.
lovas, mag. – cãlãreþ, îngrijitor de cai.
lovi, vb. – la reflexiv, a se lovi – a se
lua, (a se lua), vb. – a lua; a lua în
cãsãtorie; a se lua, – a porni, a
pleca.
lucraº, s. m. – muncitor.
lud, adj. – nebun.
lume, s. f. – lume; în expr. tãtã lumea
– în toatã lumea; pânã-i lume – în
veci, pe veci, niciodatã; pã lume –
în lume.
luminã, s. f. – lumânare.
lutos, adj. – murdar.
M cãsãtori; a mere de la el (ea) – a-ºi
macarcând, adv. – oricând.
macarce (macarºice), pron. – oricare,
orice.
mai, adv. – aproape, mai nu (mainu) –
aproape.
maistãr, s. m. – meºter.
maistor, s. m. – meºter, zidar.
maje – o sutã de kilograme.
maltãr, s. n. – tencuialã.
mâna, vb. – a trimite; a se mâna – a
trece timpul.
mânânþãl, adj. – mic, mititel, mãrunþel.
453
mânca, vb. – a mânca, a distruge, a
distruge sãnãtatea; la reflexiv, a se
mânca – a glumi; a se chinui, a se
obosi.
mândri, vb., la reflexiv, a se mândri –
a se face mai frumos.
mâne-sa – mama sa.
mârnoaie, vb. – mormãie, mârâie.
Marþ Sara – Marþi Seara.
mãgan, în expr. dã mãgan – de la sine,
singur, în mod solitar, însuºi.
mãnunti, s. m. pl. – mãnunchi.
mãnunþel, adj. – mãrunþel.
mãrit, în loc. adj. dã mãrit – de mãritat.
mãrjauã, s. f. – mãrgea.
mãroc, adj. – augmentativ de la mare.
mãsar, s. m. – servitor la masã.
mãºinã, s. f. pl. maºine (mãºini), –
chibrit.
mãºtihoaie, s. f. – mamã vitregã.
mãºtihoi, s. m. – tatã vitreg.
megfigyelõ, mag. – porumbar.
mégis, mag. – totuºi.
mere, vb. – a merge; a intra; a încãpea;
în expr. a(-i) da sã marg㠖 a-i da
înainte; a mere dupã (el) – a se
pãrãsi soþul (soþia); (eu) mãrg, (tu)
meri, (el) mere, (el) sã margã.
mereu, adv. – încet.
mereuaº, adv. – încetiºor.
mergeºi, vb. – a înciuda, a enerva.
meter, s. n., pl. metere – metru.
mi – îmi vei.
milostive, s. f. pl. – zâne.
miniºter, s. m. – ministru.
mintenaº (mintinaº), adv. – imediat.
minþî, vb. – minþi, (eu) minþãsc, (tu)
minþãºti, (el) minþeste.
454 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
mirui, vb. – a câºtiga.
misãrniþã, s. f. – mãcelãrie.
miþãlã, s. f. – hainã, jerseu, sacou.
mneazãz, în expr. a sta dã mneazãzi –
a mânca de prânz.
mneazãzã, s, f., adv. – amiazã.
mneo (unisilabic), pron. – meu.
mnerâu (mnierâu), adj. – albastru.
mnezãza, vb. – a mânca de prânz.
mniaza, s. f. – mâncarea de prânz.
mniel, pl. mnieli, s. m. – miel.
mnierac, adj. – dulce.
mnilã, s. f. – milã, pomanã.
mnira, (a se mnira), vb. – a se mira.
mniraz, în expr. dã mniraz – de mirare;
de ruºine, de miru lumii.
mnireasã, s. f. – mireasã.
mnirui, vb. – a câºtiga.
modoli, vb. – a (se) potoli.
mogyoró, mag. – alunã.
moimã, s. f. – maimuþã.
morminte, s. n. – cimitir.
motorbiþicli, s. n. – motocicletã.
mozgoºitaº, s. n. – mobilizare.
muiere, s. f. – femeie, nevastã.
mulãti, vb. – a petrece.
murgã, adj. – gri.
musai, adv. – obligatoriu.
muºtraº, adj. – sãnãtos (despre oi).
N pânt-, prep. – printr-.
na, interj. – poftim, þine.
nanã, s. f. – folosit pentru exprimarea
respectului, ca tanti.
nante (nainte), adv. – înainte; în expr.
a mere (veni) nante cuiva – a
întâmpina, a-i ieºi înainte.
napoie, adv. – înapoi.
nare, s. f. pl. – nãri.
nãdãi, a se nãdãi, vb. – a înþelege, a
pricepe.
nãpusti, vb. – a se prãpãdi.
nãputincie, s.f. – neputinþã.
nealcoº, adj. – mândru, înfumurat.
neam, s. n. – rudã, în expr. a fi neam –
a fi rudã.
negri, vb. – a înnegri.
nelcoºi, vb. – a se fãli, a se îmbrãca
frumos.
netezi, vb. – a mângâia.
ni, interj. – uite.
nicãri, adv. – nicãieri.
nimaº, s. n. – imaº, pãºune.
nime, pron. – nimeni.
nontã, s. f. – nuntã.
notarãº, s. m. – notar.
noteþ, s. n. – notes, carneþel, agendã.
ntarând, adv. – altãdatã.
numa, adv. – numai, în expr. numa aºe
– gratuit.
nuneauã, s. f. – alunã.
nyugodt, mag. – liniºtit, lent, încet.
O pandlici, s. f., pl. – panglici.
oarãce, pron. – ceva.
oarãcine, pron. – cineva.
obdela, vb. – a înjosi, a face de ocarã.
ocol, s. n. – curte.
ocoº, adj. – isteþ.
ocoºi, a se ocoºi, vb. – a dezbate, a se
contrazice, a da o replicã, a face pe
deºteptul (pe grozavul).
odatã, adv. – deocamdatã.
ogreadã, s. f. – ogradã.
olaltã, adv. – la olaltã, împreunã, dã
olalatã, unul de altul; lângã olalatã
– unul lângã altul.
olecuþã, adj. – puþin, mic.
om, s. m. – bãrbat, soþ.
ominie (uominie), s. f. – omenie,
trecere, cinste, consideraþie; în expr.
pã ominie – în vizitã; a da ominie
– a primi cu ospitalitate, a-þi
exprima respecul.
õrség, mag. – paza.
össze-vissza, mag. – încurcat, verzi ºi
uscate, anapoda, aiurea, neregulat
fãrã noimã.
outãu, s. n., pl. outauã,– automobil.
õzönvíz, mag. – potop.
P nicidecum, cu nici un chip, în veci.
p-a latu, adv. – de-a latul.
p-a lungu, adv. – de-a lungul.
palotã, s. f. – palat.
palþãu, s. n. – baston, nuia tãiatã în
formã de baston.
pân, prep. – prin.
panã, s. f. – floare.
páncél, mag. – blindaj.
pânde (p-înde), prep. – pe unde.
pângã (p-îngã), prep. – pe lângã, în
comparaþie cu; în expr. pângã
(p-îngã) olalat㠖 unul pe lângã
altul.
panjerã, s. f. – pajurã.
pântrã, prep. – printre.
paur, adj. – sãrac, de rând.
pã, prep. – pe; la (ca în expresia tot
bea la vin); în expr. pã cum – dupã
cum, pe mãsurã ce; pã ce – pe
mãsurã ce.
pãlãscari, s. m., pl. – cei care invitã la
nuntã.
455
pãrea, vb. – în expr. a-i pãrea rãu (pe
cineva, pe ceva) – a fi invidios.
pãrete, s. f. – pereche.
pãrtãli, vb. – a þine partea, a apãra.
pãsulã, s. f. – fasole.
pãtrupop, s. m. – protopop.
pe (p-e), adv. – prea.
pepe, s.f. pl. pepi – gândac, gâzã,
insectã.
periet, vb. part. – pieptãnat.
perinuþã, s. f. – plapumã micã, umplutã
cu puf, în care se înfaºã sugarii.
perire, s. f. – în expr. cu perire –
persze, mag. – desigur, bineînþeles.
pescãri, vb. – pescui.
Peºt, – Pesta, parte a Budapestei.
peºti costruji – peºti struþ.
petecã, s. f. – petec.
petrece, vb. – a conduce, a însoþi, a-ºi
petrece – a se distra.
piaþ, s. n. – piaþã.
pigãli, vb. – a cãuta în cap.
pipa dã spumã, – pipã din
spumã-de-mare (piatrã ponce).
piporoº, s. n. – hârtie.
pitã, s. f. – pâine.
piþâluºe, s. f. – cãþeluºã.
piþiga, vb. – a piºca.
pî, prep. – pe.
plac, în expr. pã plac – de plãcere.
plac㠖 poftim! poftiþi!
plântui, vb. – a planta.
pleve, s. f. pl. – pleavã.
plevit, vb. part. – plivit.
poc, s. n. – pachet.
poci, vb, I sg. – (eu) pot.
pocoli, vb. – a împacheta.
pogace, s. f. – aluat copt, nedospit,
turtã.
456 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
pogan, adj., adv. – tare, vrednic,
puternic.
pogãcele, s. f. sg. pogãciþ㠖 turtiþe,
dim. de la pogace.
poivan, s. n. – funie, ºtreang.
polgármester, mag. – primar.
pomini, vb. – a pomeni, a presupune.
pomni, (pogni), vb. – a pocni; a crãpa,
a plesni.
ponosli, vb. – a se plânge (de cineva).
ponoslu (ponosu), s. n. – plângere,
dorinþã, pretenþie.
pont, adv. – chiar.
pont, s. n. – lucru, chestiune, aspect.
pontosan, adj. – punctual, exact.
popã, s. m. – snopul din vârful unei
grãmezi de snopi de grâu, aºezat
astfel ca sã þinã grãmada.
popir, s. n. – hârtie.
poploni, s. n. – plapumã.
popricaº, s. f. – tocanã cu boia de ardei.
portaº, s. m. – portar.
porticã, s. f. – marfã.
porumbel, s. m. – arbust care face
porumbe.
porumb, s. m. – porumbel.
post, s. n. – gardã.
potop, s. n. în expr, a face potopu – a
disturge, a omorî.
potroci, vb. – a nimici, a distruge.
poþoc, s. m. – ºobolan.
prânz, s. n. – mic dejun.
prânzî, vb. – a lua micul dejun.
prav, s. n. – praf, expr. a fi pân prav –
a fi copil mic.
prãbãli, vb. – a încerca, a proba.
prãumbla (preumbla), vb. – a (se)
plimba.
prãvuºi, vb. – a se face praf.
prijnel, s, n. – titirez.
primã, s. f. – panglicã.
prinde, vb. – a prinde; a ridica; a
înhãma caii; a angaja o slugã; a se
prinde a se atinge; în expr. prinde
laolalat㠖 a forma un cuplu, a se
cãsãtori; a prinde drãguþ (drãguþã)
– a începe o relaþie de cuplu.
pristuialã, s.f. – pace, împãcare.
privedi, s. n. – priveghi.
prost, în expr. a prostu, loc. adv. –
degeaba, prosteºte.
prunc, s. m. – copil, bãiat.
ptele, s. f. – piele.
ptept, s. n. – piept.
pterde, vb. – a pierde.
ptieri, vb. – a pieri.
puhab, adj. – moale.
purcari, s. m. – porcar.
purta, vb. – a purta; a trata; a
transporta; a purta pe cineve – a se
purta cu cineva; la reflexiv, a se
purta – a se grãbi.
purtãturã, s. f. – cãratul grâului.
purui, vb. – sunetele scoase de
porumbei.
pustã, s. f. – pãmânt, teren, fermã.
pustie, vb. – a distruge, a omorî, a
alunga.
puºca, vb. – a împuºca.
puþãli (puþuli), vb. – a îngriji, a curãþi.
R
raf, s. n. – ºinã, cerc de fier în jurul
unei roþi de lemn.
rând s. n. – rânduialã; în expr, înt-a’
rând – altãdatã; dã rându – în
privinþa.
rânteza, vb. – a necheza.
rauã, s. f. – rouã.
rãmas dân minte, expr. – prost.
rãmân, s. m. – român.
rãmãneºte (rãmâneºte), adv. –
româneºte.
rãmâne, vb. – a întârzia.
rãndãleti, s. n. – ordin.
rãtie, s. f. – þuicã; expr. a fierbe rãtie –
a face þuicã.
regulat, adj. – normal.
reje, s. m. – rege.
rendeli (rãndãli), vb. – a comanda.
rendes vágányra a vérkeringés –
circulaþia sângelui (a revenit) la
normal.
rendszeresen, mag. – în mod regulat,
repetat, ordonat, sistematic.
repileauã, s. n., pl. – avioane.
repülõgép, mag. – avion.
ridica (rãdica) – vezi arâdica.
roatã, adv. – împrejur, de jur împrejur,
pe ocolite, fãcând un ocol; în expr.
a sãpa o datã roat㠖 a sãpa un rând
dus ºi un rând întors.
roatã, s. f. – cerc.
rotie, s. f. – rochie.
rotilat, adj. – rotund.
S
sâgurat, adj., adv. – sigur.
salãu, s. m. – musafir.
sâli, vb. – a sili, a se sâli – a se grãbi.
samã, s. f. – seamã; în expr. pã sama –
în contul, pentru; a lua sama – a
observa.
sânje, s. n. – sânge.
Sântetru – Sfântu Petru, Sâmpetru.
sânþî, (a se sânþ), vb. – a (se) simþi; (eu)
sânþãsc.
457
sâpþâre, adj. – subþire.
sãlmãjac, s. n. – saltea de paie.
sãlui, vb. – a locui, a poposi, a trage.
sãmãdãiþã, s. f. – supraveghetoare.
sãmãli, vb. – a socoti, a proceda, a
considera, a conta pe cineva.
sãri, vb. – a sãri; (eu) sãr, (tu) seri, (el)
sere.
scântea, s. f. – bucãþicã.
scãpa, vb. – a scãpa; (tu) schepi, (el)
sã schepe.
scãrpãna, vb. – a (se) scãrpina.
sclab, adj. – slab.
sclobod, adj. – liber; în expr. a fi
sclobod, a fi voie, a fi permis.
sclobozãnie. s. f. – libertate,
permisiune.
sclobozî, vb. – a da drumul, a elibera.
sclugã, s. m. – slugã.
sclujbã, s. f. – slujbã.
scluji, vb. – a sluji.
sclujnicã, s. f. – slujnicã.
scoborî, vb. – a coborî.
scopi, vb. – a scuipa.
scotorî, vb. – a cãuta, a scobi.
segédmunkás, mag. – muncitor
necalificat.
sere, vb. III sg. – (el) sare.
sezlon, mag. – ºezlong.
sfãdi, vb. – a (se) certa.
sfeti, vb. – a reuºi.
sfinþi, vb. – a asfinþi.
sigurat, adv. – sigur.
sminti, vb. – a greºi.
sobã, s. f. – camerã; în expr. soba dã
cãtã uliþ㠖 camera de la stradã.
socaci, s. m. – bucãtar.
socãciþã, s. f. – bucãtãreasã.
spori, vb. – a spori; a se spori – a naºte.
spurcat, adj. – urât, murdar, maculat.
458 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
sta, vb. – în expr. a sta rãu – a fi ruºine;
a sta de cineva, a insista, a presa.
stare s. f,, în expr. înt-altã stare –
însãrcinatã.
stavã, s. f. – herghelie.
stãtãturã, s, f. – staturã.
stãvar, s. m. – cel care are grijã de
herghelie.
straiþã, s. f. – traistã, mancare, în expr.
a creºte cu staiþa – a creºte (a hrãni)
(copiii) din cerºit.
strâmtori, vb. – a strânge.
strijela, vb, - a tãia.
su, prep. – sub.
sucã, s. f. – obicei.
suci, vb. – a rãsuci.
suciu, s. m. – cojocar.
sucui, vb. – a (se) obiºnui, a se
întâmpla.
sudui. vb. – a înjura.
suje, vb. – a suge.
sumnã, s. f. – fustã.
supune, la refexiv, a se supune, vb. – a
se pune pe muncã, a se strãdui.
sureti (suretiu) s. n. – culesul viei.
suruclu, s. n. – smoalã.
susuoarã (susuarã), adv. – la subþioarã.
sutar, s. m. – cãpitan (calc, aparþine
povestitorului, din mag. százados,
de la numeralul száz: o sutã).
szántógép, mag. – tractor cu plug.
Sztálinváros, mag. – primul oraº social-
ist ungar, construit dupã 1950.
ª întotdeauna.
ºcãtula, s. f. – cutia.
ºe, adv. – aºa.
ºergaci, adj. – ºarg.
ºi, conj. – sã.
ºide, vb. – a sta; a ºide (a sta) cu cineva
– a fi cãsãtorit, a rãmâne cãsãtorit.
ºinãli, vb. – a cruþa; a compãtimi, a
deplânge, a-i fi milã.
ºinc (ºing), s. n. – grãmadã de lemne.
ºireglã, s. f. – partea din spate a cãruþei.
ºirincã, s.f. – panglicã, fâºie.
ºitãli, vb. – a (se) plimba.
ºoalã, s. f. – oalã, canã.
ºogor, s. m. – cumnat.
ºogoriþã, s. f. – cumnatã.
ºpais, (ºpaiz, ºpaiþ) s. n. – cãmarã.
ºterþ, s. n. – lampã, bec electric.
ºtimba, vb. – a schimba.
ºtiop, adj. – ºchiop.
ºtolþ, s. m. – grãmadã.
ºtoþãli, vb. – a face grãmezi.
ºtreang, s. n. – funie, legãturã.
ºui, s. n. – greutate.
ºurlui (ºuruli), vb. – a curãþa. a freca,
a ºterge.
ºuºcãi, vb. – a se plânge.
T termiº, s. n. – fire, naturã.
tacarãu, s. m. – cel care recolteazã
grâul, secerãtor.
táncház, mag. – casa unde se
organizeazã jocul popular.
tare, pron. – oarecare, vreun, vreo.
târnaþ, s. n. – prispã.
târzâie, vb. – a întârzia.
tã’, adv. – tot.
tãdauna, (tãtdauna) adv. – totdeauna,
tãgãdi, vb. – a tãgãdui, a nega.
tãgãºi, vb. – a face curãþenie.
tãlãli, vb. – a nimeri, a afla.
tãmãdi, vb. – a vindeca.
tãniar s. m. – sãlaº, gospodãrie aflatã
în afara satului, pe terenul agricol.
tãrgyãli, vb. – a discuta, a purta
discuþii, a dezbate, a delibera.
tãt,(tãtã, tãþ, tãte), pron. – tot (toatã,
toþi, toate); fiecare; în expr. dã tãt
(dã tãtului) – foarte, de tot; cu tãtu
– de tot.
tãt, adv. – tot.
teaptãm (tiaptãn, teptine), s. n. –
piaptãn.
teatrã, s. f. – piatrã.
tehát, mag. – deci.
teherauto, mag. – camion.
teher, mag. – greutate.
tema, vb. – a chema; a suspecta, a
bãnui; (eu) tem, (tu) temi, el teamã,
(el) sã teme.
tenti, s. m. – porumb.
tentiºte, s. f. – culturã de porumb,
porumbiºte.
tept (tiept), s. n. – piept.
terde, vb. – a pierde.
terv s. m. – plan.
tetroc s. n. – pietroi.
tetruþã, s. f. – pietricicã.
ti (ti-i) – te vei.
ti, pron. – te.
tiar (tiarã), adv. – chiar.
tileagã, s. f. – teleagã.
tinã, s. f. – noroi.
tini, (a-i tini), vb. – a-i tihni, a-i pica
bine, a fi liniºtit.
tintã, s. f. – cernealã.
tinzui, (a se tinzui), vb. – a (se) chinui.
tip, s. n. – chip, fel, în expr. înt-on tip
– într-un fel, la fel; expr. dân tipuri
în tipuri, în fel ºi chip.
tip, s. n. – fotografie.
459
tiposî, vb. – a-i pãsa de cineva.
tist, s. m. – ofiþer.
tistaº, adj. – curat, îngrijit.
tistuli, vb. – a curãþa.
tiszt, mag. – ofiþer.
titan (chitan), s.m. – urmãritor.
titã, s. f. – mãnunchi, buchet.
Titihaz, toponim – Chitighaz (mag.
Kétegyháza).
titulã, s. f. – pompã, ceremonie,
(probabil cuvântul e creat de
povestitor).
toartã, s. f. – mâner.
tolmaci, s. m. – traducãtor, interpret.
toltiº, s. n. – drum pietruit, drum prin-
cipal. drum amenajat, terasament.
tomnealã, s. f. – tocmeala.
tomni, vb. – a repara; la reflexiv, a se
tomni, a se tocmi; a se potivi.
topanci, s. m. – pantofi.
tort (tãrt), s. n. – pânzã þesutã în casã.
torumb, s. n. pl., torumburi – turn mic.
trabã (treabã), vb. ind, prez. – trebuie;
în expr. cum trab㠖 ca lumea, cum
trebuie.
trabã, s. f. – în expr. – a se duce în
traba lui – a-ºi vedea de treabã.
traje, vb., în expr. traje clopotu – bate
clopotul; traje dupã cineva (ceva)
– a avea preferinþã, a îndrãgi, a fi
artas.
troacã, s. f. – ladã.
truda, în exp. pã truda – pe naiba.
tulheni, s. m. pl. – snopi, tulpini de
porumb, tulei, coceni.
tumna (tumne), adv. – chiar, tocmai.
turmã de mame – turmã de oi cu lapte.
turti, vb. – a strivi, a distruge, a zdrobi.
460 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
Þ uãrtac, s. m. – tovarãº, prieten.
þî – îþi vei.
þâne (a se þâne) vb. – a þine, a considera,
a crede; a persevera; în expr. a þâne
cãt㠖 a þine cu; a se þâne – a se
lãuda, a se fuduli; a hrãni, a creºte
animale.
þângãlãu, s. n. – clopoþel.
þângãli, vb. – a suna din clopoþel, a
rãsuna.
þâpa, vb. – a alunga, a arunca, a trânti;
a se tâpa – a da o fugã; a se arunca.
þâpauã, s. f., pl. þâpele – încãlþãminte,
pantof.
þapãn, adj. – solid, tare, dur (antonimul
lui moale); voinic, zdravãn.
þâpoti, vb. – a þipa.
þelinã, s. f. – pãmânt arabil.
þidulã, s. f. – bucatã de hârtie, bileþel.
Þirigrad – Þarigrad, Stambul.
þol, s. n. – pãturã.
þuca, vb. – a sãruta.
þucur, s. n. – zahãr.
U ver, s. m. – vier.
u-a – o va, (de ex., o va lua).
uarã (uoarã), s. f. – ceas, orã, moment;
în expr. dân ce uar㠖 de data
trecutã; din clipa în care.
uarice (uarãce), pron. – ceva.
uaricine (uarãcine), pron. – cineva.
uarinde, adv. – undeva.
uã, conj. – sau, ori.
uã, interj. – o, vai.
uãi, s. f. – oi.
uãiþã, s. f. – oiþã.
uãl, s. n. – ulcior.
uãrz, s. n. – orz.
uãti (uãchi), s.m. – ochi.
udele, s. f. – bãuturi.
ugyan már! mag. – aº!, da de unde!
ugyan, mag. – astfel.
uita, vb. – în expr. a se uita a durmi – a
adormi.
uiºag, s. n. – ziar.
ujinã, s. f. – dupã masã, între prânz ºi
cinã, gustarea dintre prânz ºi cinã.
uliþã. s. f. – stradã, în expr. uºa uliþî –
uºa de la stradã, alãturi cu poarta;
soba dã cãtã uliþ㠖 camera dinspre
stradã.
uluieº, s. m. – uliu.
umbla, vb. – a umbla, a pãþi; în expr. a
umbla bine (rãu) – a-i merge bine
(rãu), a avea succes (insucces); a
umbla dup㠖 a îngriji, a purta de
grujã, a se ocupa de cineva.
unti, s. m. – unchi.
uo, conj. – sau, ori.
uom, s. m. – om, bãrbat.
uom, vb. aux. – vom.
uomãnoc, s. m. – augmentativ de la om.
urât, s. n. – fricã, plictisealã, expr,
umple urâtul – a se plictisi, a-i fi
fricã.
ureti, s. f., pl – urechi.
urî, a se urî (de), vb. – a se sãtura, a se
obosi, a se plictisi.
ursori, s. f. pl. – ursitori.
uspãtor, s. m. – oaspete, nuntaº.
uspãþ, s. n. – nuntã.
ustãnit, adj. – ostenit.
utolsó, mag. – ultimul, codaº.
461
V vijgãli, vb. – a consulta, a examina.
villany, mag. – bec, luminã electricã.
vadrã, s. f. – gãleatã.
viloan, s. n. – bec.
vaivozî (voievozî), s. m. – fiare, animale
vinþeler, s.m. – lucrãtor la vie, vier,
sãlbatice.
podgorean.
vânãtare (vânãtoare). s. f. – în expr. în
viszont, mag. – dar, însã.
vânãtare cerului – în înaltul cerului.
viteºag, s. n. – vitejie, voinicie.
vandroc, s. m. – vagabond.
vizsgã (vizã), s.f. – examen.
vár, mag. – oraº.
vizsgãli, vb. – a examina.
vármegye, mag. – judeþ, comitat.
vo, pron. – vreo.
vârvãli, vb. – a se zvârcoli.
voie, s. f. – dorinþã; în expr, a avea voie
vãdãsleti, s. n. – vânãtoare.
– a dori, a vrea, a avea chef; a fi de
vãdãsli, vb. – a vâna.
acord, a se invoi; a rupe voie – a
vãdãzlit, s. n. – vânãtoare.
strica voia,
vãieturã, s. f. – vaiet.
vorbã, în expr. a sta vorba (în cineva)
vãlãli (vãlãlui, vãvãli), vb. – a (se)
– a pãstra secret.
angaja, a-ºi asuma, a întreprinde.
vorbi, vb., a se vorbi – a sta de vorbã,
vãlmaº, s. m. – vameº.
a se sfãtui
vãrtac, s. m. – tovarãº, prieten.
vorovi, vb. – a vorbi.
vãrtute, s. f., în expr, în vârtute – în
vrâstã, s. f. – vârstã.
putere, puternic.
vrãciui, vb. – a face vrãji.
veac, s. n., în expr, pã veac – în veci,
vre, vb. aux. – de exemplu, vre face –
pentru totdeauna.
ar fi vrut sã facã.
veni, vb., în expr. a veni dup㠖 a se
vrenic, adj. – vrednic, capabil, puternic,
cãsãtori cu cineva.
destoinic, în stare.
vrut (vu), vb. aux. formeazã condiþional
verin, s. n. – venin.
optativ perfect, i-o vrut da – iar fi
veti, (a se veti), vb. – a se învechi.
vicã, s. f. – baniþã. dat.
videre (vidire), s. f. – gãleatã. vuji, vb. – a se potrivi, a se întâmpla a
videzascã, vb. pers. a III-a, mod conj. (se) nimeri.
– sã poarte de grijã, sã
Z
supravegheze.
vig, s. n. – sfârºit; moarte. în expr. a zâce, vb., în expr. a zâce cãtã cineva, a
face vigu – a omorî. se chema, a se numi, a fi poreclit.
vigan, adj. – energic, vesel, voios. zar, s. n. – clanþã.
vigãzî, vb. – a termina. zâuã (zuuã), s. f. – ziuã; în expr. pânã-n
vighezî, vb. – a pãzi, a veghea. zâu㠖 cu noaptea-n cap; dã cãtã-n
vijga, s. f. – examen, examinare. zuu㠖 în zori.
462 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria
zãbleac, s. m. – tânãr.
zãcicãu, s. n. – sãculeþ.
zãvãrli, vb. – a deranja, a încurca.
zbic (zbici), s. n. – bici.
zbicaº, s. n. – diminutiv de la zbici.
zdranþã, s. f. – zdreanþã.
zgãuna, vb. – a schelãlãi.
zgloþi, s. m. pl – sloþi, bani de aur.
zgodi, vb. – a (se) nimeri, a reuºi, a se
potrivi.
zmântã, s. f. – greºealã, deranj,
neplãcere.
463
zmiceauã, s. f. – mlãdiþã.
zmidari, s. m. sg. – desiº, tufiº, zmeuriº
(de la smidã).
zo, interj. – zãu.
zoalã, s. f. – efort, muncã grea, grabã,
pregãtiri febrile. CUPRINS
zocloti, vb. – a hãrþui, a sâcâi, a tracasa.
zoli, vb. – a se chinui, a se forþa, a
munci din greu. Cuvânt înainte ................................................................................... 5
zomãniþã (zomoniþã), s. f. – temniþã. Notã asupra ediþiei ............................................................................ 25
zurgãli, vb. – a zornãi, a rãsuna.
POVEªTILE LUI VASILE GURZÃU ......................................... 29
Pavãl pãcuraru ................................................................................... 31
Împãratu Verde .................................................................................. 39
Cârlijie ............................................................................................... 55
Gãsâtu ................................................................................................ 70
Pohon ................................................................................................. 83
Boldaºu .............................................................................................. 92
Cranovite Marc ................................................................................. 101
Sumnã Murgã, Sumnã Mnerâie ........................................................ 114
Luntraºu ............................................................................................. 127
Împãratu ºi popa................................................................................ 133
Tiricã ºi Stan ..................................................................................... 137
Împãratu ºi muiere ce sãracã ............................................................ 143
Baba Cloanþa ..................................................................................... 150
Uomu sãrac ....................................................................................... 154
Þâgana ............................................................................................... 156
Dã fericire ......................................................................................... 158
Gruia lu Novac .................................................................................. 160
POVEªTILE LUI TEODOR ªIMONCA ..................................... 165
Ficioru dã-mpãrat ºi Mortu............................................................... 167
Uomu cu culcuºu .............................................................................. 183
Þâganu ca fiscar㺠............................................................................. 186
Împãratu ºi Cãrbunarãºu ................................................................... 192
La moarã ............................................................................................ 213
Împãratu ºi uomu sãrac ..................................................................... 217
464 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti…

Cerbu ................................................................................................. 223

Fata dî la Otlaca ................................................................................ 232
Popa, þâganu ºi iepurile..................................................................... 237
Împãratu ºi sãracu ............................................................................. 240
Grofu, baronu ºi scluga .................................................................... 258
Leonin Alexandru ............................................................................. 267
Muiere-nºelãtoare ............................................................................. 277
Baronu ºi cociºu ................................................................................ 279
Demeleu dã fer .................................................................................. 290
Pruncu dã-mpãrat ca june la þâgan ................................................... 301
Împãratu Roºu ºi Împãratu Alb ........................................................ 308
POVEªTILE LUI MIHAI PURDI ................................................ 335
Pavãl Cãpitanu .................................................................................. 337
Urâtu ºi mândra satului ..................................................................... 344
Tentiºte ºi Papã-Ciocoi ..................................................................... 346
Tânãru bãnos (snoavã) ...................................................................... 353
Nuºtiule ............................................................................................. 357
Calu cel belit ..................................................................................... 375
Puþânelu, zmãuu ºi hulpe .................................................................. 377
Împãratu Rãþoi ºi vrãjitoare .............................................................. 382
Petricã cu tri purcei ........................................................................... 386
Câlþu bãtrânu ..................................................................................... 407
Lupu ºi cãtana ................................................................................... 410
Mãzãrean ºi ciielalþ ........................................................................... 414
Glosar ................................................................................................ 443