Sunteți pe pagina 1din 233

Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti…

Antologie a povestitorilor români din Ungaria


Colecþia Populaþii istorice româneºti
Coordonator: Otilia Hedeºan

Tehnoredactor: Marcela Radu

Dacã n-ar vu fi,


nu s-ar vu povesti…
Antologie a povestitorilor români din Ungaria
© 2007 Editura Paideia
str. Tudor Arghezi, nr. 15, sector 2
71216 Bucureºti, România
tel.: (021)316.82.10; (021)316.82.08
fax: (021)316.82.21 Ediþie de: Florentina Leucuþia ºi Mihaela Bucin
e-mail: office@paideia.ro
www.paideia.ro Cuvânt înainte: Otilia Hedeºan
Notã asupra ediþiei ºi glosar de: Florentina Leucuþia

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României


Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… : antologie a povestitorilor
români din Ungaria / coord : Hedeºan Otilia. - Bucureºti :
Paideia, 2007
ISBN 978-973-596-399-6

I. Hedeºan, Otilia (coord.)

821.135.1(439)-32 2=E@AE=
4 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 5

Acest volum apare în cadrul proiectului Populaþii istorice româneºti CUVÂNT ÎNAINTE
astãzi, proiect dezvoltat de Muzeul Þãranului Român din Bucureºti ºi
Fundaþia „Alexandru Tzigara Samuraº” ºi finanþat de Departamentul
pentru Relaþiile cu Românii de Pretutindeni din cadrul Ministerului Bibliografia ºi contextul sãu
Afacerilor Externe al României.
Pe parcursul a aproape douãzeci de ani, între 1963 ºi 1982, au apãrut
nu mai puþin de ºase colecþii de basme1 preluate de la câþiva povestitori
vorbitori de românã din satele din Ungaria. Scoase în condiþii modeste, în
mici oraºe de provincie din proximitatea localitãþilor de unde erau originari
povestitorii, sau, dimpotrivã, publicate la edituri maghiare dintre cele mai
prestigioase (cum ar fi Editura Academiei Maghiare – Akadémiai Kiadó,
ori Editura Didacticã, din Budapesta) aceste colecþii de texte configureazã,
prin acumulare ºi prin recurenþã, ceea ce poate fi considerat repertoriul
narativ de factur㠖 basm al unei comunitãþi.
Cãrþile în discuþie au reluat în paginã tipãritã o mare parte din poveºtile
lui Vasile Gurzãu din Micherechi (1898 – 1980), Teodor ªimonca din
Chitighaz (1899 – 1999) ºi Mihai Purdi din Otlaca – Pustã (1904 – 1978).
Mai exact, fiecare dintre povestitori beneficiazã de câte douã volume, în
cazul lui Vasile Gurzãu ºi Mihai Purdi fiind vorba ºi despre calupuri
consistente de traducere în maghiarã a basmelor2. Ceea ce atrage atenþia
1
Méhkeréki néphagyományok: Vasile Gurzau meséi, Budapest, Néprajzi
Múzeum, 1963; Vasile Gurzãu magyar és román nyelvû meséi, Budapest,
Akadémiai Kiadó, 1968; Poveºtile lui Mihai Purdi, Budapesta, Editura Didacticã,
1977, Florian – Poveºtile lui Teodor ªimonca – Simonka Tivadar népmeséi –,
Békéscsaba, 1981, Împãratu Roºu ºi Împãratu Alb, Budapesta, Editura Didacticã,
1982, respectiv Világ Szépe és Világ Gyönyörûje, Magyarországi román népmesék,
Purdi Mihály meséi, Budapest, Európa Könyvkiadó, 1982.
2
În discuþia purtatã cu una dintre fiicele lui Mihai Purdi, Florica Godja, în
27 august 2006, aceasta a relatat cã odatã cu acceptul pentru traducerea în
maghiarã a poveºtilor tatãlui sãu s-a negociat ºi traducerea într-o lungã serie de
limbi a acestor texte. Dintre aceste limbi, bãtrâna fiicã a povestitorului a pomenit
doar franceza ºi chineza, fãrã sã aibã, însã, ºtiinþã dacã asemenea traduceri s-au
6 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 7

de la bun început, mai ales unui cititor de limbã românã, format în tradiþia Gurzãu, în foarte detaliatul studiu care însoþeºte textele4. În ceea ce îl
cercetãrii etnologice româneºti, este faptul cã toate aceste volume respectã priveºte de Alexandru Hoþopan, culegãtorul basmelor lui Teodor ªimonca
acelaºi model ºi, implicit, aceeaºi logicã structuralã: o carte – un repertoriu ºi Mihai Purdi, acesta nu a formulat niciodatã, în textele sale scrise ori în
(sau selecþiuni reprezentative din repertoriu) – un povestitor. În majoritatea interviurile pe care le-a dat în ultimele luni, cu ocazia pregãtirii acestei
cazurilor, titlul avertizeazã, deja, asupra acestui procedeu: Poveºtile lui ediþii, cã miza sa ar fi fost aceea de a scrie o carte perfect mulatã pe
Mihai Purdi, sau Poveºtile lui Teodor ªimonca sunt doar echivalente cadrele etnografiei maghiare. Jurnalist de profesie, Alexandru Hoþopan
româneºti pentru titluri ca Vasile Gurzau meséi, Simonka Tivadar népmeséi, pare sã fi acþionat mai degrabã în virtutea bunului simþ, iar faptul cã textele
respectiv Purdi Mihály meséi. Or, în contextul limbii maghiare ºi al sale au urmat aceeaºi logicã, a repertoriului de performer, se datoreazã
etnografiei maghiare, oricare din aceste titluri trebuie citit ca secvenþã intenþiei sale discrete de a scrie cãrþi despre povestitori cel puþin la fel de
într-o foarte elocventã tradiþie ºi înþeles într-o extrem de ofertantã buni ºi interesanþi ca Vasile Gurzãu. Dealtfel, cred cã nu greºesc dacã
intertextualitate. socotesc colecþia lui Domokos ca pe principalul model al cãrþilor lui
În aceeaºi manierã au fost intitulate cãrþi care au tãiat direcþii în Hoþopan.
cercetarea etnologicã maghiarã a secolului douãzeci. Exemplele cele Dincolo de aceste filiaþii interne, însã, ceea ce mi se pare interesant
mai cunoscute sunt, desigur, cel al lui Ortutay Gyula, autorul lui Fedics este cã, astfel concepute ºi publicate, cele ºase volume au stârnit, aproape
Mihály meséi (Budapest, 1940) ori, câþiva ani mai târziu, cel al Lindei automat, interesul lumii ºtiinþifice maghiare. Nume de rãsunet ale
Dégh, cu Pandur Péter meséi (Budapest, 19-), însã tipul de colecþie de etnografiei ungare din epocã, dintre care se remarcã în mod special Kovács
texte care provin în exclusivitate de la un povestitor al cãrui repertoriu Ágnes5 dar ºi Voight Vilmos6 au scris mãcar la modul descriptiv asupra
este, practic, monografiat astfel, este extrem de rãspândit în lumea temei, astfel încât, graþie acestei receptãri, povestitorii de limbã românã
maghiarã3. din Ungaria ºi repertoriile lor s-au configurat ca temã aparte de studiu.
Relaþia directã cu etnografia maghiarã este conºtientizatã ca atare ºi
evidenþiatã de cãtre Domokos Sámuel, culegãtorul basmelor lui Vasile 4
Introduction, la Contes de langue roumaine, în Vasile Gurzãu magyar és
román nyelvû meséi, Budapest, Akadémiai Kiadó, 1968, p. 244: „Alcãtuirea
acestei culegeri a fost inspiratã de excelenta colecþie a lui Ortutay Gyula, Fedics
ºi realizat. Cum cataloagele bibliografice pe care le-am consultat nu au dezvãluit
Mihály meséi (Fedics Mihály povesteºte, Budapesta, 1940), care, într-o anumitã
nimic în aceastã privinþã ºi cum nici culegãtorul care s-a ocupat de textele lui mãsurã ne-a servit ºi ca model” (trad. mea – O.H.).
Mihai Purdi, Alexandru Hoþopan nu a menþionat o altã traducere decât cea în 5
Vasile Gurzãus Märchen in ungarischer und rumänischer Sprache, in Acta
maghiarã, sunt tentatã sã interpretez aceastã informaþie ca pe o componentã a Ethnographica Academiae Scientiarum Hungaricae, Budapest, Akadémiai Kiadó,
procesului asiduu de reconstruire ºi de revalorificare tardivã a personalitãþii de 1969, p. 420 – 423; Introducere, la Poveºtile lui Mihai Purdi, Budapesta, Editura
odinioarã a lui Mihai Purdi. Didacticã, 1977, p. 5 – 12; Tipologia basmelor lui Teodor ªimonca, în Împãratul
3 Iatã, bunãoarã: Erdész Sándor, Ami Lajos meséi, Budapest, Akadémiai
Alb ºi Împãratul Roºu, Budapesta, Editura Didacticã, 1982, p. 212 – 219; Modul
Kiadó,1968; Bálint Sándor, Tombácz János meséi, Budapest, Akadémiai Kiadó, de gândire, cultura materialã ºi obiceiurile românilor din Ungaria, oglindite în
1975; Nagy Olga, Cifra Janos meséi, Budapest, Akadémiai Kiadó, 1991. V., în poveºtile lui Mihai Purdi, în Din tradiþiile românilor din Ungaria / A
acelaºi sens, ºi textele târzii, publicate în englezã de Dégh Linda, Narratives in Magyarországy Románok Néprajza, 1983, nr. 4, Budapesta, Editura Didacticã,
society: a performer-centered study of narration, Chicago University Press, 1995, p. 66 – 108.
respectiv Palkoì Zsuzsanna, Hungarian folktales: the art of Zsuzsanna Palkoì / 6
Domokos S (szerk.) Méhkeréki néphagyományok: Vasile Gurzau meséi,
collected, transcribed, annotated, and introduced by Linda Deìgh, translated by Budapest, - Néprajz Múzeum, 1963, în A Magyar Népmesekatalógus füzetei,
Vera Kalm, New York, Garland Publications, 1995. p. 118-l20.
8 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 9

Recitind basmele poate evidenþia cã alãturi de basmele prezente în cele douã volume „de
povestitor” în fondul de documente sonore mai pot fi identificate snoave,
Volumele de basme culese de la Vasile Gurzãu, Teodor ªimonca ºi glume, întâmplãri din viaþa personalã ori a satului, povestiri la limita
Mihai Purdi publicate în limba românã conþin 45 de texte, repartizate licenþiosului, ceea ce conduce la ideea cã deºi, în mod real, repertoriul
destul de uniform între cei trei povestitori: 16 aparþin lui Vasile Gurzãu, narativ al povestitorilor trebuie sã fi fost mult mai extins, în ceea ce priveºte
17 sunt preluate de la Teodor ªimonca ºi 12 provin de la Mihai Purdi7. subiectele de tip basm, este destul de puþin probabil ca piese semnificative
Este destul de greu de estimat, din prezent, în ce mãsurã aceste liste ºi numeroase sã fi fost scãpate din vedere.
de titluri se suprapun cu mai multã sau mai puþinã rigoare peste repertoriile În aceste condiþii se impun, cred, douã idei – forþã. Mai întâi, în ceea
efective ºi integrale ale celor trei povestitori. Este drept cã Domokos ce îi priveºte pe fiecare dintre cei trei povestitori, este de notat cã repertoriul
Sámuel a lucrat cu Vasile Gurzãu o perioadã îndelungatã de timp8, iar lor de subiecte fantastice nu este unul foarte extins11. În al doilea rând,
afirmaþia sa în ceea ce priveºte dimensiunile repertoriului publicat este date fiind dimensiunile destul de apropiate ale textelor culese de la aceºtia,
una tranºantã: „repertoriul întreg al basmelor lui Vasile Gurzãu, împreunã devine destul de clar cã lipsa unui repertoriu ºi mai variat ºi, mai ales, mai
cu variantele maghiare, a fost publicat în 1968”9. În acelaºi sens, despre amplu nu este rezultatul unor amnezii personale ale povestitorilor, nu
Mihai Purdi se ºtie cã nu era, practic vorbind, ceea ce se numeºte un provine din diverse fisuri de comunicare dintre cercetãtori ºi subiecþii lor,
povestitor activ, iar textele pe care le-a produs sunt rezultatul unui fantas- nu este efect al superficialitãþii culegãtorilor ºi nici nu poate fi explicatã
tic efort restitutiv al memoriei10. În ceea ce îl priveºte pe Teodor ªimonca, printr-un complex de împrejurãri particulare ºi incerte, ci trebuie
aici situaþia este ceva mai nuanþatã, iar cazul acestui povestitor poate folosi interpretatã mai degrabã ca o caracteristicã regionalã.
ca un fel de revelator pentru o situaþie mai generalã. Seria de casete audio Reflectând asupra corpusurilor naþionale de basme, Mihai Pop a
pe care se aflã înregistrarea culegerilor fãcute de Alexandru Hoþopan de
avansat, la un moment dat, ideea pertinenþei pe care ar putea-o cãpãta o
la Teodor ªimonca ºi care se gãseºte, în prezent, la Muzeul Erkel din
analizã a acestora pe straturi istorice ori/ºi repartiþii regionale12. Din pãcate,
Gyula este una impresionantã. O privire rapidã asupra cataloagelor sale
în etnologia româneascã nu s-a efectuat, pânã în prezent, un asemenea tip
de comentariu, poate ºi datoritã apetenþei cu totul nesemnificative pentru
7
Pe lângã aceste 45 de texte edite, mai dispunem de încã 7 basme inedite în variaþia teritorialã a povestitului, în detrimentul interesului pentru studiul
variantele lor româneºti. Aceste texte ne-au fost puse la dispoziþie de Alexandru
subiectelor narative, al artei povestitului, ori al tipologiei genurilor ºi
Hoþopan, în toamna anului 2006, cu ocazia discutãrii actualei ediþii ºi se regãsesc
în format pdf pe cd-rom-ul care însoþeºte acest volum. Totodatã, patru din basmele
speciilor.
din repertoriul lui Teodor ªimonca, reluate în format audio sunt, de asemenea,
11
inedite. Cf Ovidiu Bîrlea, Antologie de prozã popularã epicã, Bucureºti, Editura
8 pentru Literaturã, 1966, p. 333 – 360, passim. Un repertoriu de dimensiuni
Introduction, în loc. cit., p. 211: „Am lucrat [la Micherechi] pentru prima
datã în iunie 1960, apoi în 1961, din 1963 în 1965 ºi în toamna lui 1966”. asemãnãtoare este considerat de Bîrlea drept mijlociu. Lucrurile trebuie privite
9 Domokos Sámuel, Povestitorul Vasile Gurzãu, în Din tradiþiile românilor cum grano salis, întrucât cercetarea lui Bîrlea are în vedere repartiþia regionalã a
din Ungaria, tom. 4, Budapesta, Editura Didacticã, 1984, p. 51. subiectelor ºi tipurilor de basm, iar nu repertoriile povestitorilor. Indirect, aceasta
10 conduce la ideea cã dacã perspectiva lui Bîrlea ar fi fost centratã pe povestitor ºi
V., de exemplu, Kovacs Ágnes, Modul de gândire, cultura materialã ºi
obiceiurile românilor din Ungaria, oglindite în poveºtile lui Mihai Purdi, în Din pe monografierea repertoriului sãu, liste de circa cincisprezece titluri ar fi fost
tradiþiile românilor din Ungaria, tom. 4, Budapesta, Editura Didacticã, 1984, p. considerate repertorii mici.
12
67: „Mihai Purdi nu era un povestitor locvace. În timpul muncii, dacã ocazia era Mihai Pop, Caractere naþionale ºi stratificãri istorice în stilul basmelor
prielnicã, povestea câte un basm”. populare, în „Revista de Etnografie ºi Folclor”, X, 1965, nr. 1, p. 6.
10 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 11

În acest context, cazul povestitorilor ºi, în mod mai general, al din basmele: Împãratu ºi omu sãrac, respectiv Împãratu Roºu ºi Împãratu
fenomenului povestitului din satele româneºti din Ungaria meritã tot Alb, povestite de ªimonca, dar ºi din basmul lui Mihai Purdi, Împãratul
interesul nu doar datoritã factologiei în sine, ci ºi pentru exemplaritatea rãþoi ºi vrãjitoarea – Aa-Th. 707); un personaj umil îl înlocuieºte pe
sa teoreticã, în mãsura în care el permite observarea elementelor care stãpânul sãu într-o probã dificilã, rãspunzând corect unor întrebãri (textele:
participã la configurarea unui repertoriu ºi, implicit, a unui stil regional. Împãratu ºi popa dar, într-o oarecare mãsurã ºi Pavãl Pãcuraru, ale lui
Revenind, acum, din aceastã perspectivã, asupra textelor noastre, Vasile Gurzãu ºi Grofu, baronu ºi scluga, al lui Teodor ªimonca). O
rescriu ideea cã pentru comunitãþile de români din aceastã zonã, repertoriul socotealã simplã, chiar dacã nu neapãrat foarte exactã este de naturã sã
narativ de tip basmic este, pe intervalul de timp care ar putea fi estimat ca indice cã miezul puternic, de rezistenþã al repertoriului de naraþiuni
primele opt decenii ale secolului al douãzecilea13, unul care se dezvoltã fantastice regionale este alcãtuit din circa un sfert din povestiri.
în limitele a zece – cincisprezece poveºti reprezentative pentru fiecare În ceea ce priveºte relevanþa nucleului puternic identificat în cazul
sat. Prin cumulãri, repertoriul regional se mai extinde, fãrã ca, astfel, repertoriului de basme din comunitãþile româneºti din Ungaria, ea poate
bogãþia sã devinã una dintre trãsãturile sale specifice. fi probatã printr-o lecturã comparativã cu câteva colecþii de basme care
Relectura basmelor permite ºi identificarea elementelor de recurenþã, provin din regiuni învecinate. Mã gândesc, în aceastã privinþã, în primul
a textelor care se reiau la cel puþin doi dintre povestitori, alcãtuind, astfel, rând la colecþia de basme a lui Ion Slavici14 ca ºi la cea a lui Petre Ugliº –
un gen de nucleu puternic al repertoriului regional. În aceastã situaþie Delapecica15. Provenind din ªiria, Pecica ºi Bodrog, localitãþi aflate în
sunt urmãtoarele tipuri ºi subiecte: tipul eroului nãscut dintr-un grãunte proximitatea satelor de unde sunt originari Vasile Gurzãu, Teodor ªimonca
care porneºte în lume în cãutarea surorilor sale rãpite de zmeu, beneficiind ºi Mihai Purdi, mai mult chiar, distanþa dintre aceste sate ºi cele ale
de tovarãºi nãzdrãvani (basmele: Cârlijie, de la Vasile Gurzãu, Demeleu povestitorilor ale cãror repertorii ne intereseazã aici este câteodatã chiar
dã Fer, al lui Teodor ªimonca ºi Mãzãrean ºi ciielalþ, al lui Mihai Purdi – mai micã decât între satele celor trei, basmele din aceste colecþii întãresc
Aa-Th. 301B); copilul sãrman ursit sã se cãsãtoreascã cu fata împãratului prin repetitivitate existenþa acestui nucleu, în aceastã configuraþie.
reuºeºte acest lucru, în pofida încercãrilor disperate ale tatãlui fetei, care În acelaºi sens, este relevantã ºi o a doua deschidere comparativã, cu
a auzit glasul Ursitoarelor, de a-l ucide (basmele: Gãsâtu, din repertoriul basmele culese în aproximativ aceeaºi perioadã ºi de la persoane de vârste
lui Vasile Gurzãu, respectiv Împãratu ºi cãrbunarãºu, povestit de Teodor similare cu ale celor trei povestitori din Ungaria în satele din Banat (în
ªimonca – Aa-Th. 933); metamorfozele copiilor cu pãrul de aur (secvenþe general din Banatul de Câmpie, destul de apropiat de regiunea care ne
intereseazã aici) ºi aflate în prezent în Arhiva de Folclor a Universitãþii de
13 Am în vedere faptul cã Vasile Gurzãu ºi Teodor ªimonca, nãscuþi înainte Vest din Timiºoara16. Mulþi dintre povestitorii cu care s-a lucrat între anii
de 1900 trebuie sã fi învãþat o parte reprezentativã a repertoriilor lor în copilãrie, 1965 – 1975 în aceastã regiune au traiecte biografice extrem de
din moment ce anii Primului Rãzboi Mondial i-au gãsit — aºa cum reiese din
asemãnãtoare cu cele ale lui Vasile Gurzãu sau Teodor ªimonca. Cu armata
mãrturisirile lor — ca pe niºte povestitori redutabili în cazãrmile austro-ungare.
În ceea ce priveºte termenul final al intervalului care mã intereseazã aici, el se regulatã fãcutã în cazãrmi austroungare, ori concentraþi la vârste extrem
suprapune peste anii când Mihai Purdi, mai întâi, respectiv Vasile Gurzãu, în al de fragede pentru a completa contingentele decimate în primii ani ai celei
doilea rând, au încetat din viaþã. Longevitatea excepþionalã a lui Teodor ªimonca
14
prelungeºte, cumva, pânã în pragul anului 2000 epoca în care a funcþionat acest V. Ion Slavici, Poveºti, Bucureºti, Minerva, 1908, passim.
15 Petre Ugliº–Delapecica, Poezii ºi basme populare din Criºana ºi Banat,
repertoriu de basme, însã faptul cã bãtrânul rãmãsese singur pe acest teren, într-o
concurenþã atroce ºi neloaialã cu cele mai diverse mass media transformã ultimele Bucureºti, Editura pentru Literaturã, 1968, passim.
16
decenii ale secolului trecut într-o perioadã de stingere discretã a povestitului de V. Basme din Banat, Antologie îngrijitã de Otilia Hedeºan, Timiºoara,
naraþiuni tradiþionale fantastice. Tipografia Universitãþii de Vest, 1995.
12 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 13

dintâi conflagraþii mondiale, participanþi mai mult sau mai puþin implicaþi spaþialã, geograficã, privilegiazã douã mari subiecte de tip fantastic. În
pe fronturile din Italia ºi Galiþia, apoi reveniþi în satele lor ºi concentraþi mod complementar, o analizã a aceluiaºi repertoriu în primul rând pe
pentru a doua oarã, în armata noului stat instaurat, mulþi dintre povestitorii dimensiunea sincronicã, în contemporaneitatea sa cu un repertoriu dintr-o
bãnãþeni au comunicat basme asemãnãtoare cu cele antologate aici. regiune învecinatã, scoate la ivealã interesul pentru basme care se
Asemãnãrile se regãsesc nu doar în structurã, ci ºi în imaginarea aceleiaºi construiesc în registru nuvelistic ºi care mizeazã pe rãsturnarea de situaþie
atmosfere, dar, adesea, ºi în recursul la aceleaºi situaþii sau fraze stereotipe de tipul loviturii de teatru.
pentru marcarea diverselor segmente ale basmului. De fapt, similaritatea Simptomatic este, însã, faptul cã indiferent de registrul narativ în
pe asemenea detalii este într-atât de frapantã17 încât una dintre chestiunile care se dezvoltã, subiectele care fac parte din nucleul puternic al
care se formuleazã implicit dar aproape automat este în ce mãsurã ea este repertoriului de basme din satele româneºti din Ungaria trateazã, în ecuaþii
rezultatul unei tradiþii regionale a cãrei unitate trebuie socotitã un postulat, diferite, o temã centralã: aceea a familiei ºi onoarei acesteia. Iatã: Voinicul
sau provine din faptul cã povestitorii în discuþie au trãit, la un moment nãscut dintr-un grãunte, în condiþii la limita legitimitãþii sociale, aºadar,
dat, în aceleaºi medii ale cazãrmilor austroungare, poate – oricât de
are ca menire principalã descoperirea ºi eliberarea surorilor rãpite de zmei.
ficþionalã pare situaþia! – ascultând aceiaºi povestitori sau chiar
Copiii nãzdrãvani cu pãrul de aur, nãscuþi de soþia împãratului ºi îndepãrtaþi
ascultându-se unii pe alþii.
de la curte de duºmanii acesteia dezvãluie, pânã în final, nedreptãþile cãrora
În timp ce comparaþia cu colecþiile Slavici ºi Ugliº – Delapecica
le cãzuse victimã mama lor ºi fac ca aceasta sã îºi recâºtige rangul social.
întãreºte importanþa subiectelor din tipurile voinicul nãscut din grãunte
porneºte în cãutarea surorilor sale (cunoscut ºi ca tipul Pipãruº Pãtru, Copilul la care familia sa renunþã de bunã voie ºi din lãcomie reuºeºte,
la Ugliº – Delapecica), ori al metamorfozelor copiilor cu pãrul de aur pânã la urmã, în viaþã, graþie corectitudinii ºi credinþei de la care nu se
(recunoscut, în general, în bibliografia româneascã, dupã varianta abate în nici un fel. În sfârºit, un funcþionar acoperit de prestigiu scapã de
publicatã de Ion Slavici ca Doi feþi logofeþi cu stea în frunte), relaþia cu dezonoare prin intervenþia salvatoare a unui apropiat al sãu (un subaltern
basmele culese de la povestitorii din Banat care þin de aceeaºi generaþie cu care întreþine relaþii aproape familiale) care i se substituie într-o situaþie
cu Gurzãu, ªimonca ºi Purdi reliefeazã poziþiile puternice ale tipului dificilã. Este ca ºi când o serie de relaþii familiale, cum ar fi relaþia mamã
copilului ursit sã se cãsãtoreascã cu fata stãpânului ºi mai ales ale – fiice, relaþia frate – sorã, relaþia fii – mamã, relaþia mam㠖 fiu sau
nenumãratelor tipuri de basme dezvoltate pe seama rãspunsurilor relaþia ºef al grupului familial – membru aparent neînsemnat al acestuia
ingenioase la întrebãri dificile. funcþioneazã necontenit, pe un plan de adâncime care asigurã logica ºi
Implicit, aceste observaþii mã conduc la ideea cã o analizã a coerenþa lumii basmului, iar subestimarea, într-o formã sau alta, a acestor
repertoriului care mã intereseazã aici în primul rând pe dimensiunea sa relaþii determinã declanºarea evenimentelor poveºtii. Miza întâmplãrilor
o reprezintã reechilibrarea acestor relaþii, iar aceastã repunere a lor în
17
Mã gândesc în primul rând la basmele culese de la Vasile Gurzãu, din funcþiune este taxatã de personaje ca un element de onoare.
Ungaria, respectiv de la Lazãr Hedeºan, din România. Originari din douã localitãþi Dincolo de acest nucleu puternic, repertoriul regional care se
situate astãzi în þãri diferite, dar aflate la doar 50 de km distanþã ºi aparþinând de alcãtuieºte din înserierea basmelor lui Vasile Gurzãu, Teodor ªimonca ºi
aceeaºi administraþie la începutul secolului trecut, nãscuþi în acelaºi an ºi
Mihai Purdi intereseazã prin nenumãratele detalii care se constituie ca
concentraþi în aceleaºi circumstanþe, apoi trecând prin aceleaºi locaþii cu ocazia
fronturilor din Italia ºi Galiþia, cei doi povestesc în aceleaºi structuri, cu aceleaºi glose ale subiectelor propriu-zise. Domokos Sámuel enumera, din seria
fraze memorabil – stereotipe. De exemplu: frazele chemãrii la luptã, protocolul acestor amãnunte revelatoare din basmele lui Vasile Gurzãu, în primul
întâlnirii dintre erou ºi zmeu ºi întrecerea prealabilã luptei, cea la mâncare, rând numeroasele ilustrãri ale cadrului ficþional prin referire la realitate,
formulele de adresare de care uzeazã personajele etc. mai cu seamã la geografia spaþiilor pe care povestitorul le-a strãbãtut cu
14 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 15

ocazia rãzboiului18. Astfel, bunãoarã, în Luntraºu: Iar el ajunse la o apã fie din cel maghiar21. Alunecarea elegantã între repertorii, limbi ºi culturi
la fel de mare ca Dunãrea ºi îºi fãcu o bãrcuþã dintr-un trunchi. Începu sã se poate petrece, însã, în multiple moduri. Vasile Gurzãu dã exemplul
îi treacã pe oameni apa, cãci pe vreme aceea nu erau încã poduri aºa de memorãrii (probabil în condiþiile de cazarmã) unui rezumat al aventurilor
mari ºi de cunoscute ca cele care sunt astãzi peste Criº, la Dobozi, sau eroului legendar sârb Kraleviæ Marko ºi al construirii unei poveºti –
peste Dunãre, la Peºta. Cine ºtie, poate cã pe vremea când Budapesta surogat intitulatã Cranovite Marc. Tot el i-a povestit profesorului
era, încã, la începuturile sale, mai treceau ºi acolo Dunãrea cu barca19. budapestan Domokos Sámuel o mare parte a basmelor sale în limba
La rândul sãu, Kovács Ágnes a tratat colecþia de basme ale lui Mihai maghiarã, producând, practic, prin acest experiment, un efect extrem de
Purdi ca pe o foarte bunã sursã de studiu a practicilor tradiþionale interesant: textele în maghiarã nu traduceau variantele româneºti ci
regionale20. recreau, efectiv, subiectul22. Jocul variantelor bilingve produse de Vasile
Relectura basmelor celor trei povestitori mã conduce ºi la decelarea Gurzãu în vederea înregistrãrii evidenþiazã, în mod suplimentar, ºi o
altor câteva elemente care participã la construirea unei atmosfere aparte variaþie a codurilor de comunicare: varianta maghiarã oficialã este una
ºi care poate fi consideratã, dupã mine, componentã importantã a stilului ‘politic corect㒠din punctul de vedere al anilor comunismului, în vreme
regional. Notez, în acest sens: inventarea unui cadru aproape permanent ce varianta româneascã, conservatã confortabil în graiul local este
de dezvoltare a acþiunii care aminteºte de lumea sãlaºelor aºezate în pustã, dezinteresatã de jocul periculos al vorbelor în doi peri, care afirmã ºi
camufleazã în acelaºi timp23.
un cadru în care nimeni nu poate fi luat prin surprindere de nimic, întrucât
În sfârºit, dar nu în cele din urmã, ar mai fi de notat cã repertoriul
vizibilitatea este una maximã, ea permiþând, de fiecare datã, reflectarea
regional din satele româneºti din Ungaria este restituit din trei segmente
la ºi, apoi, deîndatã, pregãtirea unei atitudini potrivite ºi demne; schimbul
care provin de la trei personalitãþi aparte. Decanul de vârstã al
de replici între personaje alterneazã echilibrat între protocolar (Bunã zâua,
povestitorilor, Vasile Gurzãu practicã o naraþie fermã, pe care o
bace Mantãlhar – îi spune, la un moment dat, eroul monstrului) ºi
contrapuncteazã prin scurte scene în care se amuzã sã joace, rând pe rând,
familiaritatea care alunecã discret ºi comic spre înjurãturã (Ai, futu-te, rolurile personajelor. Totuºi, basmele sale rãmân sobre ºi se construiesc
zâce, bace Marcule… – rosteºte un personaj straniu, Pruncu Furnicii
Mamii Câcânzãi); ca în toate basmele, trecerea eroului de la un statut la 21 V., în acest sens, comentariile foarte bune ale lui Kovács Ágnes în vederea
altul se dezvoltã chiar în scenariul poveºtii, aici, însã, interesul pentru stabilirii tipurilor narative cãrora le aparþin basmele lui Teodor ªimonca ºi Mihai
transcenderea statutelor sociale, mai ales de la cel de slugã la cel de stãpân Purdi în Tipologia basmelor lui Teodor ªimonca, postfaþã la Alexandru Hoþopan,
de pustã copleºeºte, practic, repertoriul. Împãratu Roºu ºi Împãratu Alb, ed. cit., p. 212 – 219, respectiv Modul de gândire,
Alãturi de aceste aspecte care regizeazã cadrele cele mai generale cultura materialã ºi obiceiurile românilor din Ungaria, oglindite în poveºtile lui
ale naraþiei, ar mai fi de notat ºi posibilitatea povestitorilor de a alege, Mihai Purdi, în loc. cit., p. 104.
22 Domokos Sámuel, op. cit., p. 228: „Compararea basmelor bilingve ale lui
pentru basmele pe care le construiesc, între elementele pe care ei le
considerã cele mai interesante ºi ofertante fie din repertoriul românesc Vasile Gurzãu dovedeºte cã el nu traduce; el recreeazã basmele, conservându-le
trãsãturile esenþiale. Putem observa, pornind de la mai multe basme ale lui Gurzãu,
cã varianta spusã într-o altã limbã nu reflectã decât trãsãturile esenþiale ale
18
Domokos Sámuel, op. cit., p. 221. basmului în chestiune; gãsim divergenþe în diferite episoade ºi în descrieri; uneori
19 Textul ca atare se regãseºte doar în varianta maghiarã a poveºtii lui Gurzãu;
suntem nevoiþi sã constatãm absenþa unor episoade din una din cele douã variante.”
cf Domokos, ibidem. 23 Observaþiile îi aparþin lui Farkas Jenõ ºi au fost fãcute în cadrul
20 conferinþei De aproape ºi de departe: despre românii din Ungaria, Szeged –
V. Modul de gândire, cultura materialã ºi obiceiurile românilor din
Ungaria, oglindite în poveºtile lui Mihai Purdi, în loc. cit., p. 66–108. Gyula, 12 mai 2007.
16 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 17

destul de alert, în urmãrirea nestrãmutatã a subiectului tradiþional. Cred duce þara, zâce, ºi aº vini acasã sara. În acelaºi basm, un personaj are un
cã nu greºesc dacã vãd în textele culese de la el un adevãrat grad zero al nesperat ºi cu totul necanonic acces antialcoolic: Apa-i bunã când þ-o
povestitului de basme în grupul care ne intereseazã. treabã, numa bãutura îi uãtravã, zâce. Între sinceritate ºi ironie,
În raport cu acest nivel, repertoriile celorlalþi doi povestitori reprezintã povestitorul rosteºte: În zãdar cã îi omu împãrat, uã cã macarce lucrãtor,
diverse moduri de ‘lectur㒠a tradiþiei. Teodor ªimonca aduce un talent femeie-i întâi ºi iarã femeie.
excepþional, greu de estimat din simpla citire a paginii tipãrite. El are o La rândul sãu, Mihai Purdi oferã ºi el un tip de ‘lectur㒠a repertoriului
dicþie revelatoare, ºtie sã uzeze de modulãri semnificative ale vocii, are basmic, în sensul cã ceea ce a fost publicat sub titlul generic de poveºtile
distincþie ºi, evident, har 24 . Strategiile sale sunt, însã, mult mai lui Mihai Purdi este de fapt un text scris din memorie, în intenþia clar
diversificate. exprimatã de a pune în paginã textele pe care le povestise odinioarã tatãl
Povestitorul reciteºte multe din secvenþele basmelor în cheie miticã. sãu, Gavrilã. Caz clar de oralitate secundã, cum ar spune Zumthor25, textul
De exemplu, o bãtrân㠖 adjuvant, cu nimic mai complexã decât orice produs de Purdi semnificã intens nu doar fiindcã el restituie repertoriul
alt personaj din categoria donatorilor din basm oferã prilejul unei mici comunitar de basme – care, întâmplãtor, este ºi unul familial –, ci ºi pentru
glose despre respectul pe care societatea îl datoreazã bãtrânilor: Eu am cã aceastã restituire fãcutã de chiar unul dintre membrii comunitãþii
avut noroc cu o maicã bãtrânã ºi sã nu dãspreþuiþ pã care-i bãtrân dã tradiþionale pledeazã, indirect, pentru semnificaþiile pe care basmografia
amu nainte! În alt loc, abolirea pedepsei cu moartea este introdusã ºi le dobândise, deja, în momentul în care Mihai Purdi s-a decis sã transcrie
ea în basm odatã cu succesul tânãrului sãrac în cãsãtoria cu fata bogatã: textele tatãlui sãu. Este evident cã aici nu mai este vorba, în primul rând,
Dân dat-aceie o zâs cã: nu-i mai sclobod sã sã omoarã, cã dân acar despre funcþiile clasice ale povestitului care catã sã socializeze, sã distreze
sãrac, acar bogat, acar mãcar dã ce, poate cã acela mai multã vitejie ºi sã educe, ci despre o conºtientizare a valorii de reprezentare a textelor.
are dâcât acel ce-i ficior dã-mpãrat. Tehát, aºe or ajuns ºi dân þâgani Judecata implicitã a lui Purdi trebuie sã se fi þesut în jurul ideii cã acele
d-o fost juneri la-mpãrat. Practic, basmele lui Teodor ªimonca se texte nu e bine sã fie uitate deoarece ele sunt valoroase ºi ca atare au
deruleazã ca ºi când lumea lor ar fi o lume de dinainte de reguli, iar funcþii simbolice esenþiale pentru întreaga comunitate26.
întâmplãrile, mai neaºteptate sau mai simple, vin sã releveze Manuscrisele lui Mihai Purdi, arhivate în prezent la muzeul Erkel
semnificaþiile gesturilor, despãrþind binele de rãu. Frazele somptuoase din Gyula27 stau mãrturie pentru bãtãlia fantasticã de transpunere a fluxului
ale povestitorului puncteazã definitiv funcþia miticã. narativ pe pagina scrisã. Lucrurile trebuie sã fi decurs cu atât mai dra-
Pentru acesta plãcerea de a da sentinþe depãºeºte, însã, mitografia matic cu cât Mihai Purdi a fost, în ceea ce priveºte scrisul în româneºte,
clasicã, atingând chestiuni dintre cele mai neobiºnuite. Teodor ªimonca un autodidact, reinventând, practic, scrierea pentru diverse nevoi
nu pierde nici o ocazie de a analiza la rece orice tip de situaþie spre care îl comunitare. Relativa dificultate a trecerii de la oralitate la scriiturã prin
conduce basmul, inventând, deîndatã, un discurs care nu poate fi uºor filtrul memoriei, iar nu prin transpunere automatã, a generat, probabil,
uitat. O tânãrã împãrãteasã prea asaltatã de un soþ iubitor ºtie sã facã dimensiunile ceva mai reduse ca ºi epicitatea ceva mai rudimentarã a
politicã mare, explicând cum ar proceda ea, dacã ar avea puterea: Aº con- poveºtilor lui Purdi. Acestea alunecã, cel mai adesea, înspre cadrele
arhitextuale ale snoavelor, pildelor ºi glumelor. Când subiectul este unul
24
Pe cd-rom-ul anexat volumului, textele înregistrate de la Teodor ªimonca
stau mãrturie pentru aceste calitãþi. O adevãratã bijuterie, în acest sens, este 25 Paul Zumthor, La lettre et la voix, Paris, Seuil, 1987, p. 19.
segmentul intitulat de noi Povestea vieþii, pasaj înregistrat de Adam Bauer, de la 26
Cf Jack Goody, Entre l’oralité et l’écriture, Paris, PUF, 1993, p. 91 – 121,
redacþia în limba românã a Radiodifuziunii Maghiare în 1993, când povestitorul passim.
împlinise, deja, 93 de ani. 27 Câteva dintre acestea se aflã, scanate, pe cd-rom-ul anexat acestui volum.
18 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 19

captivant ºi puternic, greu de fracturat fãrã prejudicii serioase pe planul singurele locuri în care s-a mai discutat despre cei trei povestitori, despre
semnificaþiilor, ceea ce face ca fluxul epic sã fie dificil de coordonat, repertoriile lor ºi despre procesul complex al culegerii basmelor lor de
Purdi mizeazã pe fragmentarism. El conduce acþiunea pas cu pas, iar când cãtre Domokos Sámuel, respectiv de cãtre Alexandru Hoþopan, susþinut
situaþia se agraveazã pânã la crizã, unul dintre personaje rosteºte ritos un ºtiinþific de Kovács Ágnes33.
nu-i bai care puncteazã complicaþia maximã ºi declanºeazã instantaneu În pofida acestei receptãri critice favorabile, era greu de prefigurat,
rezolvarea prin soluþii diverse, toate de tipul deus ex machina. înainte de anii 2000, însemnãtatea pe care avea sã o dobândeascã acest
Conchizând, e de notat ºi cã cei trei povestitori, Vasile Gurzãu, Teodor subiect în comunitatea româneascã din Ungaria. În timp ce cãrþile scoase
ªimonca ºi Mihai Purdi reprezintã, fiecare, un anumit tip de subiect între 1963 ºi 1982 au devenit adevãrate raritãþi bibliografice ºi în condiþiile
‘informator’28. Definit prin „talent, acurateþe ºi respect pentru norma în care, chiar puþinele volume disponibile se vãdea cã au pagini încã
consacratã”29, Vasile Gurzãu este un executant. În mãsura în care avea nerãsfoite34, subiectul ‘povestitorilor’ s-a relansat angrenând gesturi ºi
„inventivitate, originalitate, geniu”30, Teodor ªimonca se apropie de tipul acþiuni multiple ºi extrem de dense semantic.
creator. Interesat ca proiectul sãu „sã descrie, sã precizeze, sã dea lãmuriri Sub puterea exemplului sistemului cultural – educativ maghiar, care
cu privire la desfãºurarea în timp ºi spaþiu a acþiunii x sau a structurii privilegiazã actul povestitului în demersul didactic, imediat dupã anul
acþiunii x; [caracterizându-se, totodatã] prin spirit de observaþie, rigoare, 2000 la Micherechi, satul natal al lui Vasile Gurzãu a început sã se
precizie, exactitate, stricteþe”31, Mihai Purdi este tipul martor. Pe jocul desfãºoare, în fiecare primãvarã (perioada naºterii povestitorului care
complementaritãþilor fericite, aºadar, basmele celor trei oferã tratãri mãrturisea despre sine cã s-a nãscut în mãrþiºor, ca puii cei dã ghinã) un
distincte ale unui repertoriu regional poate tocmai de aceea bine configurat. concurs de povestit numit, desigur, Vasile Gurzãu. Cu ocazia primului
asemenea concurs, pe clãdirea bibliotecii locale s-a inaugurat o placã
Reînvestirea cu valoare memorialã care aminteºte de existenþa povestitorului.
În anii imediat urmãtori, la Chitighaz ºi Oltaca – Pustã, comunitãþile
Primite cel puþin cu deferenþã dacã nu chiar cu cãldurã de etnologia locale au mimat cu discreþie actul oficializãrii existenþei câte unui
maghiarã în perioada imediat ulterioarã publicãrii lor, colecþiile de basme povestitor în satul lor, inscripþionând ºi, apoi, inaugurând în condiþii fes-
ale lui Vasile Gurzãu, Teodor ªimonca ºi Mihai Purdi ºi-au ocupat, tive, alte plãci memoriale. Programele tematice din sistemul învãþãmântului
începând cu anii ’80 ai secolului trecut, locul cuvenit în bibliografia în limba românã din Ungaria nu au omis, nici ele, tema. De la clasele
maghiarã privitoare la studiul basmului. Vreme de douãzeci de ani, câteva primare la lista de subiecte pentru bacalaureat, basmele lui Vasile Gurzãu,
numere ale principalului periodic de etnologie publicat în limba românã Teodor ªimonca ºi Mihai Purdi figureazã ca referinþe literare obligatorii.
în Ungaria, Din tradiþiile populare ale românilor din Ungaria32 au fost Pentru ca întreaga piramidã a sistemului de învãþãmânt sã fie strãpunsã,
28 Cf Sanda Golopenþia, Elemente praxiologice ºi pragmatice relevante 33
Este vorba despre tomurile: 4 / 1984 (care conþine studii despre toþi cei
pentru o tipologie a informatorilor, în Intermemoria, Studii de pragmaticã ºi trei povestitori semnate de toþi cei trei cercetãtori ai lor), respectiv 11 / 1997 (un
antropologie, Cluj - Napoca, Dacia, 2001, p. 9 – 32, passim, dar ºi 43 – 46, volum omagial, prilejuit de a ºaizecea aniversare a lui Alexandru Hoþopan),
34
passim. În aceastã situaþie este, în primul rând, secvenþa în limba românã a
29 volumului din 1968 al basmelor lui Vasile Gurzãu. Transcrierea foneticã a
Ibidem, 18.
30 basmelor a echivalat cu postularea unui cititor instruit în lingvisticã, apt sã o
Ibidem.
31 Ibidem. descifreze. În condiþiile în care volumul a fost aproape necunoscut în România,
32 el s-a transformat într-o carte extrem de preþioasã sub aspect documentar, însã
Publicaþia are girul ºtiinþific al Asociaþiei Maghiare de Etnografie / A
Magyar Néprajzi Társaság kiadványa. care se adresa exclusiv celor câþiva specialiºti în românisticã din Ungaria.
20 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 21

în anul 2002 Mihaela Bucin, lector la Catedra de Limba ºi Literatura Mai nuanþat, fiindcã este construit din mai multe perspective ºi prin
Românã de la Universitatea din Szeged a susþinut doctoratul în etnologie mai multe voci, dar ºi fiindcã îi mai trãiesc toate fiicele, nu doar
cu o tezã despre Fenomenul povestitului în cadrul comunitãþii româneºti nepoatele, Mihai Purdi se configureazã ºi el ca un personaj extrem de
din Ungaria, dedicând pagini substanþiale celor trei povestitori. interesant. Grupul familial care povesteºte despre el a selectat o serie
Cazul cel mai interesant îl reprezintã, însã, dupã mine, înfiinþarea de întâmplãri pe care le nareazã, le ºlefuieºte, le dã semnificaþie, pentru
unei asociaþii culturale „Mihai Purdi”, la iniþiativa uneia din nepoatele a identifica, în cele din urmã, o trãsãturã tare a strãmoºului. Amintirea
povestitorului, Eva Bocsor. Asociaþia nu mizeazã, în primul rând, pe difuza a epocii în care, cantor la bisericã fiind, tatãl a peregrinat pe la
restituirea memoriei povestitorului, ci are mai degrabã scopuri sãlãºele aflate în proximitatea pe atunci periculoasã cu graniþa cu
administrativ – civice. În toamna lui 2006 ea a participat cu liste proprii România, permite realizarea unei povestiri exemplare, în care Purdi
la alegerile locale din Ungaria ºi a câºtigat. Este drept cã doar la Otlaca – joacã clar rolul eroului modest dar vrednic, care surclaseazã spaima
Pustã, satul natal al povestitorului, dar faptul cã sub auspiciile unui subiect pentru a-ºi face datoria pioasã faþã de consãteni. La polul opus, amintirea
‘informator’ de folclor a fost posibilã câºtigarea unor alegeri administrativ nepoatei care, vameºã fiind, a fost rugatã de ºeful ei sã facã o micã
– politice funcþioneazã ca un adevãrat revelator pentru metamorfozarea traducere fiindcã un bãtrân nãstruºnic se prefãcea cã nu înþelege ce i se
profundã a funcþiilor pe care personalitãþile acestor povestitori le au în spune în punctul de frontierã, ºi care nepoatã constatã cã tot spectacolul
prezent pentru comunitatea româneascã din Ungaria. era jucat cu aplomb de bunicul sãu, aduce în atenþie un Purdi nonºalant,
Amintirea oamenilor concreþi, cãrora le plãcea sã spunã adesea mai dispus sã ia în râs restricþiile stupide, chiar dacã pentru aceasta juca, o
mult decât sã facã ºi care, câteodatã, erau un adevãrat calvar pentru vreme, un rol de clovn.
propriile lor familii fiindcã întârziau de la obligaþiile casnice abando- Dincolo de carnaþia efectivã a acestor povestiri, funcþiile lor
nându-se povestitului în cele mai neobiºnuite condiþii începe sã pãleascã, exemplare, menite sã participe la configurarea unui model uman ºi cul-
ei substituindu-i-se imaginea unor adevãraþi eroi culturali. tural mi se par esenþiale. În vreme ce basmele lor au rãmas în cãrþile
Povestirile despre povestitori35 îi prezintã în ipostaze diverse însã citate de etnografii maghiari, iar culegãtorii acestor basme au devenit titluri
aproape întotdeauna exemplare. Maria Gurzãu – Czegledi, nepoata lui ale unor articole de dicþionare de etnologie, cei trei povestitori români
Vasile Gurzãu vorbeºte despre bunicul sãu în termeni mereu elogioºi. din Ungaria, Vasile Gurzãu, Teodor ªimonca ºi Mihai Purdi au început sã
Dupã aceste relatãri rezultã cã, prin reacþiile sale, bãtrânul se dovedea numeascã spaþii mental – simbolice apte sã genereze adevãrate rituri pro-
generos ºi indulgent, punctând, însã, de fiecare datã trãsãtura prin fraze fane cu funcþii cultural – identitare limpezi.
memorabile. Vasile Gurzãu-ul Mariei Gurzãu, doctorul în folcloristicã de
astãzi, este un construct care se muleazã perfect pe imaginea subiectului O nouã ediþie
‘informator’ de folclor din epoca romanticã: e bãtrân, e þãran, e sãrac, e
Republicarea repertoriilor celor trei povestitori survine, mai întâi,
simplu, e inteligent, are replicã ºi memorie, practicã demnitatea ºi exprimã
dintr-o nevoie practicã, deoarece, aºa cum notam mai sus, ediþiile originale
monumental înþelepciunea tradiþionalã.
au devenit, în timp, adevãrate raritãþi bibliografice. Ea este, însã, ºi un act
35
Nu ignor cã o bunã parte din travaliul de reinventare a memoriei privitoare
restitutiv absolut necesar. Basmele lui Vasile Gurzãu, Teodor ªimonca ºi
la cei trei povestitori s-a dezvoltat în paralel cu demersul meu de investigare a Mihai Purdi nu se regãsesc în nici una din bibliotecile româneºti ºi au fost
acestui subiect ºi nici cã demersul meu a influenþat, câteodatã, procedeele consultate, pânã acum, absolut întâmplãtor, de cãtre foarte puþinii
memoriale. Ca strãinã care studiam subiectul îi dãdeam, involuntar dar inevitabil, specialiºti români care s-au ocupat, tangenþial, de tradiþiile ºi limba
gir ºi clasã. populaþiei româneºti din Ungaria.
22 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 23

Nefiind filolog ci etnolog, mi-a fost imposibil sã nu constat, în anii o serie de documente din arhivele familiale. Adam Bauer, de la redacþia
2001 – 2006, în care am fãcut scurte dar repetate stagii de teren în în limba românã a Radiodifuziunii Maghiare ºi Eva Iova, de la redacþia
satele româneºti din estul Ungariei, cã reeditarea acestor basme ar fi Foii Româneºti mi-au permis accesul la documentele legate de cei trei
prejudiciatã profund dacã lor nu li s-ar asocia vocile povestitorilor, povestitori existente în arhivele lor. Nimic nu ar fi fost posibil, însã,
imaginile acestora, povestirile apropiaþilor lor despre ei ca ºi despre fãrã de munca de filolog ºi de benedictin a Florentinei Leucuþia, care
cercetãtorii care i-au propulsat acum aproape jumãtate de secol, ca ºi a dus greul finalizãrii acestui proiect. Ea a redactat împreunã cu Mihaela
despre realul ºoc cultural pe care l-a reprezentat în diversele sate Bucin poveºtile, pornind de la ediþiile lor anterioare, în condiþiile în
româneºti din Ungaria procesul culegerii folclorului cu mijloace tehnice care accesul la textele înregistrate nu a mai fost posibil. Tot Florentina
moderne. Leucuþia ºi Mihaela Bucin au glosat, pentru uzul cititorului român de
Povestitul românilor din Ungaria înseamnã, fãrã doar ºi poate, câteva la anul 2006, cuvintele regionale ºi maghiarismele din texte, pentru ca
cãrþi reprezentative, bine aºezate în rafturi de bibliotecã ºi care au dreptul frumosul grai românesc din Ungaria sã recapete relief ºi nuanþã
la o variantã nouã, pentru un public diferit. Dar aceste cãrþi sunt doar semanticã. Mulþumiri tuturor.
o parte a fenomenului. Dincolo de el se aflã o întreagã reþea de rumori
Otilia Hedeºan
prin care se þes semnificaþii, se configureazã ierarhii culturale ºi se
construiesc valori.
Cd-rom-ul care însoþeºte acest volum are menirea de a ilustra aceastã
parte ascunsã. El mizeazã, mai întâi, pe dezvãluirea unei adevãrate
‘bucãtãrii’ a cercetãrii temei. În al doilea rând, el reuneºte un proces la
limita periculoasã a investigaþiei de teren, în mãsura în care îºi propune
sã spargã pojghiþa convenþionalã a vechii cercetãri filologico –
folcloristice care se mulþumeºte sã identifice texte ºi sã le interpreteze
pentru ele însele, neglijând în mod deliberat contextul socio-cultural
din care ele provin, ca ºi povestea sinuoasã a producerii lor prin chiar
actul cercetãrii.
Realizarea acestei ediþii este rezultatul unei munci de echipã. Mihaela
Bucin, lector la Catedra de Limba ºi Literatura Românã din Szeged este
cea care mi-a atras atenþia asupra acestor colecþii, cea care a insistat sã
le citesc, cea care mi-a vorbit prima despre povestitori, cea care m-a
forþat, la început, sã merg în satele de unde ei provin; este, practic,
autorul moral al întregii întreprinderi. Emilia Martin, directoarea
muzeului Erkel, din Gyula a facilitat accesul la principalele fonduri cu
documente legate de cercetarea povestitului în Ungaria ºi m-a îndrumat
discret dar competent la oamenii cei mai potriviþi sã vorbeascã pe acest
subiect. Maria Gurzãu, Ana ºi Eva Boscor, Florica Godje au acceptat sã
îmi povesteascã despre pãrinþii lor povestitorii ºi mi-au pus la dispoziþie
24 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 25

NOTÃ ASUPRA EDIÞIEI

Prezenta ediþie reuneºte integral textele în limba românã ale poveºtilor


publicate în volumele: Domokos Sámuel, Vasile Gurzãu magyar és román
nyelvû meséi, Akadémiai Kiadó, Budapest, 1968, volum bilingv, maghiar
– român; Alexandru Hoþopan, Poveºtile lui Mihai Purdi, Editura Didacticã,
Budapesta, 1977; Alexandru Hoþopan, Împãratul Roºu ºi Împãratul Alb
(Poveºtile lui Teodor ªimonca), Editura Didacticã, Budapesta, 1982.
Am pãstrat opþiunea autorilor acestor volume în ceea ce priveºte
ordonarea textelor în cadrul fiecãreia din cele trei secþiuni ale antologiei
pe care o propunem: Poveºtile lui Vasile Gurzãu, Poveºtile lui Teodor
ªimonca, Poveºtile lui Mihai Purdi.
În privinþa transcrierii textelor înregistrate, cei doi editori au avut
opþiuni diferite. Domokos Sámuel prezintã textele în transcriere foneticã,
iar Alexandru Hoþopan redã în transcrierea sa numai acele particularitãþi
dialectale care pot fi evidenþiate prin semnele alfabetului standard al limbii
române, ca de exemplu:
– diftongarea vocalei o în poziþie iniþialã ºi în silabele accentuate:
uom (om);
– transformarea unor vocale în anumite condiþii, de exemplu e > ã:
mãrg (merg); u > o: on (un), jor (jur); i > î: pãþî (pãþi). (În prezenta
ediþie am folosit â, conform noilor norme ortografice: þân – þin.)
– redarea grupurilor ge, gi prin je, respectiv ji: ajunje (ajunge), ajunji
(ajungi).
Pentru a înlesni unui public cât mai larg lectura acestor texte, în ediþia
de faþã am optat pentru maniera de transcriere propusã de Alexandru
Hoþopan, fãcând modificãrile de rigoare în textul preluat din volumul lui
Domokos Sámuel. Cititorilor nefamiliarizaþi cu particularitãþile fonetice
ale variantei subdialectale vorbite de românii de dincolo de graniþa de
26 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 27

vest le vin în sprijin fragmentele de arhivã sonorã din cd-ul care însoþeºte Glosarul cuprinde explicaþii privind regionalismele, variantele
volumul. Facem totuºi urmãtoarele precizãri privind modul de pronunþare dialectale ale unor cuvinte, expresiile ºi locuþiunile specifice graiului celor
în câteva situaþii în care fenomenele fonetice specifice acestei variante trei povestitori, alãturi de traducerea cuvintelor ºi expresiilor din limba
subdialectale nu sunt evidenþiate de transcrierea simplificatã pentru care maghiarã, redate în text prin cursive (în total peste 1000 de cuvinte, forme
am optat: ºi expresii). Am indicat prin asterisc (în general la prima lor apariþie în
textul fiecãrei poveºti, dar ºi de mai multe ori pe parcursul textului, când
– e accentuat urmat de e în silaba urmãtoare se pronunþã ca vocalã am considerat cã e cazul, pentru a evita o lecturã greºitã) cuvintele, formele
deschisã: peºte se pronunþã pêºte; ºi expresiile explicate în glosar. Am socotit necesarã prezenþa asteriscului
– o din interjecþia no se ponunþã ca o deschis; pentru a evita confuziile care ar putea sã aparã din cauza destul de deselor
– diftongul ea la final de cuvânt se pronunþã ca e deschis (ê): a me omonimii între regionalismele din text ºi cuvintele românei literare
(a mea) se pronunþã a mê; re (rea) se pronunþã rê; aceeaºi (a-ºi bãnui – a-i pãrea rãu, bogat – destul, bot – bulgãre, briºc㠖 briceag,
transformare are loc la imperfect: trecem (treceam) se pronunþã bucate – culturã, recoltã de cereale, a clãti – a clinti, corn – colþ, cost –
trecêm. (Atragem atenþia asupra omografiilor care apar prin mâncare, ia – iatã, înfocat – febril, a învãlui – a amesteca, lutos – murdar,
folosirea acestei variante de transcriere, ca de exemplu: trece – mãºin㠖 chibrit, mereu – încet, pan㠖 floare, porumb – porumbel,
indicativ prezent, persoana a III-a, singular, accentuat trece ºi trece porumbel – arbust care face porumbe, a prânzî – a mânca micul dejun,
– indicativ imperfect, persoana a III-a, singular, accentuat trecê; tare – vreun, zar – clanþã etc.); a omonimiilor care apar în interiorul
la fel, þâne – þâne, zâce – zâce etc. Acelaºi fenomen apare ºi la variantei subdialectale (ai – ai, ani; bat – bat, beat; cot – cot, caut; d㠖
substantivele terminate în e, unde forma nearticulatã e omografã de, dacã; pãrete – perete, pereche; a sfinþî – a sfinþi, a asfinþi; temi – temi,
cu cea articulatã: vulpe – vulpe ºi vulpe – vulpea. La o lectura chemi; tip – fel, fotografie etc.), a unor valori semantice diferite de cele
atentã, contextul dezambiguizeazã valoarea acestor omografe.) din româna literarã pe care le au unele cuvinte în graiul povestitorilor
– t urmat de e, i sau de diftongul ea se pronunþã palatalitat: carte, (a se afla – a se simþi, band㠖 taraf; carte – hârtie; cârp㠖 batic, câºtiga
– procura; fierbe – a gãti, gazd㠖 stãpân, gospodar, înstãrit; hârb –
tine, teacã se pronunþã care, ine, respectiv eacã;
ceramicã; june – mire, ginere; lumin㠖 lumânare; a netezî – a mângâia,
– d urmat de e, i sau de diftongul ea se pronunþã palatalizat: arde,
pop㠖 snopul din vârful unei grãmezi de snopi de grâu, aºezat astfel ca
dinþ (dinþi), deal se pronunþã arïe, ïinþ, respectiv ïeal.
sã þinã grãmada; a petrece – a însoþi, a conduce; a se purta – a se grãbi;
– n urmat de e, i se pronunþã muiat: mâne (mâine), ani se pronunþã
regulat – normal; a rãmâne – a întârzia, a se þâne – a se lãuda, a se fuduli
mâñe, respectiv añi. etc.), a omografiilor dintre cuvintele dialectale ºi cele ale românei lite-
– b urmat de diftongul ie devine bï: bdet (biet) se pronunþã bïet; rate, rezultate din transcrierea folositã (biter pentru bier – golan,
– m urmat de i sau de diftongul ie devine mñ: amnirosî, (mirosi) bandit; ghete pentru ghee – sã termine; tip pentru ip – fel, fotografie
mnel (miel) se pronunþã amñirosî, respectiv mñel; etc.).
– ch urmat de e, i se palatalizeazã: tem (chem); rotie (rochie) se Alte intervenþii în textele preluate din volumele menþionate sunt
pronunþ㠝em, respectiv roie; corectãrile tacite ale greºelilor de literã.
– gh urmat de e, i se palatalizeazã: deaþã (gheaþã); privedi (priveghi)
se pronunþã ïeaþã, priveïi. Florentina Leucuþia
– p urmat de diftongii ie ºi ia se palatalizeazã: tept (piept), teatrã
(piatrã) se pronunþ㠝ept, eatrã.
28 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 29

POVEªTILE
LUI VASILE GURZÃU
(culese de Domokos Sámuel)
30 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 31

PAVÃL PÃCURARU

D-apoi, domnule, þ-oi spune c-am auzât dânt-on uom o datã dã mult…
O fost odatã Împãratu Roºu. ªi Împãratu Roºu aista* o avut doauãzeci dã
pãcurari. Turma iera tãt dân cinci sute la ii*! ª-apoi aista o fost pãcurar
dã multã vreme la iel. ªi acolo o vinit on prunc cã n-o avut nici tatã, nici
mamã º-o murit pãrinþii la iel. ªi dacã o murit pãrinþii la iel, iel s-o dus
aºe-n lume. Dacã s-o dus în lume, iel o ajuns acolo la pãcurarii acii*. Da
pãcurarii acolo, cã ierau acolo la stânã, ierau acolo. ªi tãt* acolo cu uãile,
unu dincoace, unu dâncolo, ierau în colibele lor acolo. ª-apoi zâce:
– Mãi, pruncule, da inde* meri? – zâce.
– D-apoi, zâce, mã duc pân lume!
– D-apoi d-înde* ieºti?
– Io nu ºtiu!
– D-apoi, ai tatã?
– N-am!
– Da’ mamã?
– Nici!
– Cum te teamã*?
– Io nu ºtiu! – zâce iel.
– Mã, zâce, da hai, bagã-te sclugã* la noi, zâce, cã þ-om da, zâce,
aice, caº, jintiþã, þ-om mai da carne ºi* mânci, zâce. ª-apoi, zâce, acela
lucru îi ave la noi, zâce, cã te-om mâna acolo-n sat, apoi ni-i aduce duhan*,
ni-i aduce maºine*, ni-i aduce sare. Când a mere câte unu acasã îi mai
griji dã turmã, aice cu noi, zâce, apoi te-om învãþa aci cu fluiera, cu
hidede*, zâce, nu ieste bine?
– Bine-a fi!
– D-apoi, zâce, tu dacã nu ºtii cum te teamã, zâce, dã astãzi-nainte a
fi numele tãu: Pavãl Pãcuraru!
32 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 33

E, d-apoi Pavãl Pãcuraru acolo iel creºte cã sã hãrãne* bine. ªi nu – Iatã, înãlþate împãrate, câtã vreme noi am mãrs, noi am dat uãile,
lucra nimica, numa mere-n sat acolo la bolt*, aduce maºine, aduce sare ºi zâce, altan*, la pãcuraru, la Pavãl, zâce. ª-apoi iel n-o-ngrijit dã uoi, zâce,
aduce acolo ce ºtiu ce, ce le trebuie la pãcurari. Da sã mai juca cu puii cei ºi tãte le-o fãcut nimica lupii! – zâce. Sunt acolo muºtraºe* ale sclabe*,
dã mãgari acolo ºi cu mnieli*. ªi trãie bine. D-apoi, Pavãl Pãcuraru creºte. ºtioape, ce ºtiu io ce! Da ãºtea-s uoi? – zâce. Ce-a fi amu?
Da iera aspru, iera un voinic, iera tare! ª-apoi Pavãl Pãcuraru cum mere-n – Noa, apoi, zâce, aduceþi la mine pã prãpãditu acela! – zâce.
sat, iel o crescut, amu, aºe o crescut, cã º-o prins* drãguþã. Pã drãguþã o Ã, da Pavãl Pãcuraru când l-o dus acolo, iel o fost fainã ºi o fost
chema Savitã. E, d-apoi o fost vreme acolo cã amu o trebuit cã ii ºi zdravãn. Împãratu Roºu ave o fatã dã mãritat. Când l-o vãzut pã Pavãl
chereteascã* laolaltã. Ei, d-apoi o vinit Sfintile Paºti. Apoi fata, darã*, ie Pãcuraru, dãloc i s-o bãgat la inimã. C-aista dac-ar fi uomu lui, iel n-ar
sã aratã acolo, la fete, cã are drãguþ fainã*. Apoi mere cu iel la besericã. înºtimba* cu lumea asta! Ã, d-apoi haba*, n-o putut ºi zâcã nimica!
– Apoi, Pavãle, la Paºti, zâce, îi vini la noi acasã, zâce, apoi ne-om Da-mpãratu Roºu, când l-o vãzut pã Pavãl Pãcuraru acolo la iel în curþi,
gãta* º-om mere* la besericã. o adus chimiveºi* acolo º-apoi o zâs cã ºi facã aºe on ariºtãu* dân
– Bine-a fi, Savitã, uom* mere! – zâce. pãmânt, fãcut aºe, rotilat* sus, latura ii dãdãsubt aºe ºi fie ascuþit, acolo
E, d-apoi ce-o ieºit? C-o ieºit altã pitã noauã! Cã pãcurarii amu ºi-l apuce aºe ºi puie on scauãn, acolo ºi ºadã Pavãl Pãcuraru. ª-apoi
fieºtecare o fost dã doauãzeci dã ai* în sclujbã* ºi n-o fost la besericã! ªi
aºe ºi-l îngrãdeascã pã iel acolo la ariºtãþâie*, cã iel pã vecie ºi rãmâie
dacã n-o fost la besericã, ii s-o rugat dã Împãratu cã:
acolo. ª-apoi chimiveºii aºe o ºi fãcut. D-apoi, când o apucat fundamentu,
– Înãlþate împãrate! Noi dã doauãzeci dã ai stãm în servici, pã noi ºi
o pus scauãnu, Pavãl Pãcuraru, ºide pã scaun. Fata tãt sã ruga cãtã
ni leºi tãt o datã ºi merem cu tãþi la besericã. Cã avem on aºe boitar*,
Pavãl, cã nu se pute sãtura dã dragul lui, cum iera dã fainã, ºi-º bãnuie*
care-i în stare sã vighezascã* dã tãte turmele, zâce.
dâpã iel.
Noa, º-apoi Împãratu le-o dat voie. ª-apoi iel s-o dus în sat º-o spus
la Savitã cã iel nu poate mere la besericã, cã iel are altã poruncã. Noa, da Noa, d-apoi dac-o ºezut acolo, d-apoi fata amu tãt sã socote, cã ce-a
cum mere iel, d-apoi Savita tãt s-o amãrât*. D-apoi ie n-o mãrs la besericã fi? Cã amu creºte temniþa º-îl astupã. Noa, d-apoi mere fatã acolo ºi
cã o mãrs acolo, la uãi, acolo la Pavãl Pãcuraru, la colibã. Apoi, i-o dus bãsãdeºte* cu cel mai mare maistor ºi zâce:
colaci, apoi i-o dus uoauã roºii, apoi i-o dus aºe, criºtie. Apoi ce ºtiu io – Domnule, zâce, dacã sã poate, zâce, în partea dã cãtã* rãsãrit, zâce,
ce, cum o mai fost acile! Apoi, o fost fainã; verzi, roºii, galbene, în tãt o teatrã*, zâce, ºi n-o prinzi. Acie ºi fie sclobodã* ºi margã ºi vie. Barem
tip* ierau uoaule acile. ª-apoi ii s-o bãgat în colibã, apoi ii s-o jucat acolo-n cât a fi în viaþã, zâce, ºi vadã când ie zuã ºi uã* când ãi noapte.
colibã. Atâta s-o jucat iel acolo, c-o vinit lupii dân pãdure º-o mâncat – Sã poate, d-aºe, zâce, cã ºi nu fie aista mare!
uoile, tãte le-o fãcut nimica! ªi maistãru cel mare o fãcut dupã porunca fetii împãratului. ªi când
Amu, dã la o vreme, s-o urât* iel, dacã s-o jucat. o fost gata, o fost gata!
D-apoi ce-i? Ieºe afarã: nu mai sunt uoi, c-o vinit lupii dân pãdure ºi Atunce o vinit împãratu º-apoi zâce:
tãte le-o mâncat! – Noa, zâce, înãlþate împãrate, bine-i?
– Uã*, Savitã, zâce, du-te pã lume ºi du-te d-aice, cã viaþa me ieste – Foarte bine! – zâce.
gata! Cã io am cãlcat porunca Împãratului, cã n-am grijit dã uoi! ª-apoi, ªi o fãcut socotelile ºi s-o dus în traba* lor. Da fata dân haita* acie,
io-i muri! regulat dã prânz*, dã mniaz*, dã cinã, mere acolo º-împinje teatra, uã iel,
Noa, d-apoi Savitã mere amãrâtã cã ce-a fi cu Pavãle? Da uãile numa uã ie* ºi-i da dã mâncat. ªi-l þine sus cu viaþa. ªi aºe, tãt o mãrs traba,
aciile o rãmas care o fost beteje*, ºtioape* ºi rele, cã n-o putut mere. ª-apoi, pânã la o vreme o fost on bai mare. Cã dã la-mpãratu zmãiesc o vinit o
aºe cã darã Pavãle o rãmas acolo amãrât. O vinit pãcurarii ºi n-o aflat turmele. veste la Împãratu Roºu, cã i-o vinit on palþãu* bãtut în prime*. Aºe cã
Dacã n-o aflat turmele, ii ce-o fãcut? O mãrs la-mpãratu Roºu: Împãratu Roºu ºi spuie cã care capãtu-i mai greu. Apoi acela o fost
34 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 35

împãturat colo în prime, nu l-o ºtiut iel cã care, cã nu l-o vãzut. ªi dacã nu O trimãs o ualã dã lapte, apoi spartã pã fund, cã ºi puie petecu pã dân
l-o vãzut iel, n-o putut însãmna capãtu! ª-apoi, dacã nu l-a ºti spune: lontru*. E, d-apoi, aºe iera uala, domnule, dã lungã ºi dã strimtã, da n-a
akkor vége neki*, îi ie capu! mers* brânca*-n ualã! Nu pute pune nici on petec! E, d-apoi ce-a fi amu?
Noa, d-apoi Împãratu sã necheje, tema acolo pã tãþi învãþaþii, pã tãþi Dacã mere acolo, iarã teamã domnii, d-apoi cã cum îi uoala lui îi dã hârb*,
domnii, acolo: Mã, d-apoi ce-om face cu palþãuu? N-o vãlãlit* nime* ºi da cum a pune petecu? Pã ãla nu sã poate pune petec!
spuie cã asta-i aºe uã cum îi. Ã, d-apoi nu sã vãlãle nime. Apoi tãþi mereu, Amu acela aºe o fãcut darã, ºi nu poatã, cã darã, ºi steie cu iel în
tãþi sã fereu, nu dãde nime tolmaci* la-mpãratu. Da fata aºe o mãrs cu vitejie dã ºi-l turteascã*, cã i-o fost sete dã-mpãrãþâie lui!
mâncare. Dacã o mãrs cu mâncare, amu târzâie* cu mâncare pânã colo, D-apoi, fãrã fatã rãmâne, iarã amãreºte* fata. Iarã acela cum ie:
cãtã cinã vreme. Pavãl Pãcuraru colo-n zomoniþã*, sã fãcea cã-i nebun: – Ei, futu-z câte ºi mai câte, numa aºe mã porþi cu minciunã aci? –
Cât amu º-amu dac-a vini, dau io ii! D-apoi, iel nu pute face nimica, cã zâce. Tu þ-ai prins drãguþ altu, zâce, domn, zâce, crai, zâce, dã mine n-ai
iera acolo iel. C-amu o gândit iel, dacã º-o prins alt drãguþ! bai! – zâce. Uã-m adã, uã nu-m aduce, zâce.
Noa, bine. Vine fata, da amãrâtã, fata! D-apoi Pavãl d-acolo, º-apoi – Mãi, Pavãle! Cã-i bai în curte noastã! – zâce.
zâce: – Da ce bai?
– Uã, adã, uã, nu-m-aduce, zâce, ºi treci dân lume asta! – zâce. – Iacã, o vinit o uoalã dã lapte, zâce, apu* strâmtã, zâce, apu spartã
pã fund, ºi puie petecu-n ie, apu petecu pã dânlontru! Apoi, cine poate
– Mãi, Pavãle, nu te face cu fire*, zâce, cã þ-aduc, zâce, cât îs în
pune, zâce, Pavãl?
viaþã, zâce. Cã altu nu-m trabã! Numa, zâce, o vinit on bai mare pã curte
– Mã, zâce, d-atâta sunteþi dã-nvãþaþi, cã sunteþi boi! – zâce. Pãi, voi
noastã, zâce. Dã la împãratu zmãiesc, zâce, o vinit on palþãu, zâce, bãtut
nu ºtiþi ce trabã? Te du, zâce, ºi te culc㠖 zâce. Dã-i durmi, dã nu-i durmi,
în prime, zâce. ª-apoi, zâce, trabã ºi-l însemne tata care-i capãtu mai
zâce. Apoi, zâce:
greu. ªi nu poate! O chemat pã tãþi domnii, nime nu sã vãlãleºte ºi nici nu – Tatã, zâce, io m-am culcat oleacã, apoi iacã ce m-am visat: cã º-o
ºtie. trimeþi-napoi º-o-ntoarcã împãratu zmãiesc pã dos, c-oi pune petecu pã
– Mã, zâce, asta-i nimica! – zâce. Voi aºe sunteþi dã învãþaþi? Io-s ie! – zâce.
prunc dã pãcurar, zâce, apoi, io ºtiu! Mã, zâce, te du, zâce, te culcã! Dã-i – A, batã-te Dumnezãu! Cã nu-m aduc aminte, zâce, numa dã Pavãl
durmi, dã nu-i durmi, te du la tata. Tatã, zâce, am durmit, ºi m-am visat, Pãcuraru, cã nici acela nu ºtiu sã-ntoarcã pã dos!
zâce, cã ºi-l arunce sus. Cu care capãt a pica în jos, acela-i mai greu! ªi-l C-amu s-o spãriet: Hát nem tudja visszaküldeni*! Noa, d-apoi ce-o
însemne! – zâce. fost? Noa, d-apoi cã i-o trimãs tri mânz: unu dã on an, unu dã doi, unu dã
– Bine zâci, Pavãle! tri! Da unu ca ºi altu! Apoi iel ºi însemne cã care-i dã unu, care dã doi ºi
Încã la fatã tãt mai tare s-o bãgat la inimã. Mere fata ºi sã culcã, da care dã tri?
nu doarme, sã scoalã: ªi vine mânzu în curte împãrãteascã. Pãi aduce câþi állatorvos*, mã!
– Tatã, zâce, io m-am culcat o leacã, zâce, ºi iacã ce-am visat! Cã ºi Pã tãþi! Da nime nu pute ºi însemne pã ii. Cã nu ºtieu ii cã-i dã doi ai, care
ieºim acolo în ocol* cu palþãuu acela bãtut în prime, zâce, ºi-l aruncãm în dã doauã, care dã tri, acolo, amu. Noa º-apoi iarã rãmâne* fata cu mâncare.
sus, cã palþãuu trabã ºi pice cu greutatea-n jos! – zâce. Dacã rãmâne, Pavãl Pãcuraru iarã sã face cu fire:
– Dirept* ai, fata-me! – zâce. – Ei, zâce, iarã þ-ai prins altu! ªi n-ai bai dã mine! – zâce. Numa ºtii
ªi mere ºi-l aruncã-n sus ºi-l însamnã ºi-l trimite. Ã, împãratu zmãilor: ce, zâce, nu-i bai, zâce.
– Mãi, zâce, cã nu-m aduc aminte, zâce, numa dã Pavãl Pãcuraru, – D-apoi, zâce, cã-i bai mare la casa tatii. D-apoi, zâce, o vinit iarã tri
c-acel-a avut minte mare! – zâce. D-apoi acela o murit! – zâce. Noa, mânz dã la împãratu zmãiesc, zâce. ª-apoi, zâce, tãþi doctorii s-o strâns
nu-i bai! aci ºi nu poate sãmna! – zâce.
36 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 37

– Mã, zâce, hã, futã-te nimica! – zâce Pavãl Pãcuraru. Numa, zâce, te – Mãi, Pavãle! Iacã, zâce, o vinit on buzdugan dã cinci mãji, zâce,
du, zâce, dã-i durmi, dã nu-i durmi, zâce, spune cãtã tatã-to ce-ai visat, º-apoi, zâce, o bãtut tata doba, zâce. O vinit aice mulþi uoamini, ficiori, da
zâce. Cã ºi margã în iºtalãu*, zâce, apoi ºi ducã acolo-n iesle în capãt dã nime nu-l poate nici clãti! – zâce.
la lãture* ºi puie ovãs ºi la mijloc tenti*, în cie laturã ºi puie uãrz*. Care – Apoi, zâce, aºe uoamini? – zâce. Scloboade* robii, zâce, c-acolo
o fi dã tri ai, a mere la ovãs, care o fi dã doi, a mere la tenti, care o fi dã on sunt uoamini care-s inimoºi ºi-s tare, zâce, nu înt-acie, zâce. Ah, ãºtia
an, a mere la uãrz. nu-s uoamini! Numa te du, zâce, dã te culcã. Dã-i durmi, dã nu-i durmi,
ªi aºe cã o pus aºe acile, acolo la abrac º-apoi o lãsat mânzu înlontru. spune:
Mânã tãþi o vrut mere la ovãz, da cel dã doi ai aºe sã-ntoarce, zvârlã, aºe – Tatã, am visat ºi-i leºi tãþi robii, c-acolo sunt uoaminii cei tari!
þ-îi bate acolo, º-o rãmas cela dã tri acolo. Iar o mãrs la tenti, iar sã-ntoarce – Bine zâci, fãtuþa-me! Fãcut-am meºteri, pã tãþi i-o lãsat.
cel dã doi, iar îl azvârleºte pã cela. Aºe cã mânzu s-o aºezat fieºtecare la Ã, d-apoi dã Pavãl Pãcuraru nu º-a dus aminte nime, cã o gândit c-o
locu lui! ª-o mãrs ºi i-o sãmnat! Noa, d-apoi, zâce, c-aista dã tri, ãla dã murit! ª-apoi, dacã i-o sclobozât, da întrã robii o fost care îl pute arunca
doi, cela-i dã unu, ºi trimite la-mpãratu zmãiesc. pãnã uarinde*.
– Ai, zâce, nu-m aduc aminte dã nimeni, numa dã Pavãl Pãcuraru, da Ei, d-apoi iarã rãmâne fata acasã. Iar sã sfãdeºte cu Pavãl.
iel încã alaltãieri iera-n zomãniþã. Acolo a murit iel amu, d-apoi d-înde
– D-apoi ce-a zâs cãtã tine?
învãþãtura asta? – zâce. ªi trimete. Dacã-i trimete:
– D-apoi i-o sclobozât!
– Noa, d-apoi asta-i bine! Numa, zâce, nu-i nimica, zâce, trabã ºi
– Apoi, futã-te amu-ncoace,-ncolo! D-apoi io nu-s rob?
steie-n viteje! – zâce.
– Apoi nu te ºti tata pã tine, cã ieºti în viaþã! – zâce.
ª-apoi i-o trimãs Împãratu Zmãiesc la Împãratu Roºu on buzdugan
– Apoi te du, zâce, te culcã. Dã-i durmi, dã nu, zâce... Tatã, zâce, io
dã cinci mãji*. Apoi, acela în zâua dã Paºti, când s-a pune Zmãu la masã,
apu s-a pune ºi mânce. Apoi a lua lingura cie dã leveºe*, o aduce la gurã, am durmit, zâce, m-am visat c-avem on rob greu, da greu, cã mai greu nu
atunce ºi deie cu buzduganu cel dã cinci mãji ºi lovascã lingura dân brâncã. poate! P-acela dacã l-ai sclobozî!
Da ºi nu ajungã nici pãstã brâncã, da nici pãstã buzã! Atunce iel a fi domn Mere fata ºi sã culcã ºi iar mere la tata ºi spune:
pãstã tãtã lume! – Iacã, tatã, zâce, io aºe m-am visat, zâce, c-avem on rob greu. D-acela
– Mãi, d-apoi amu ce-a fi, cum a fi? mai greu!
D-apu, cã buzduganu o vinit, cel dã cinci mãji! Ã, d-apu împãratu – D-apoi, fata-me, zâce, nu ºtiu, zâce, dã inde º-avem aºe, cã pã tãþi
bate doba* în tãt oraºu, în tãt satu, cã care-s tare ºi mare ºi margã la curte i-am lãsat! – zâce. Rob greu, mai greu o fost Pavãl Pãcuraru. D-apoi acela
împãrãteascã cã ºi prãbãleascã* buzduganu! Cã cine l-a pute arunca ºi a fi mort, amu! Numa, zâce, dupã viza* aista, apoi l-om libera ºi pã iel!
cine a pute face deoacorloatu*, capãtã fata împãratului ºi împãrãþâia O chemat chimiveºii acolo º-apoi aºe, ºi spargã acolo dã ºi nu pice
jumãtate. Ãi, d-apoi s-o ales ficiori tari º-o mãrs acolo. Da aºe uoamini o uarãce acolo dân maltãru*, or dân teatrã*. Or spart. Adicã ce iera acolo?
mãrs acolo cã nu-l puteu nici clãti*. Da o mãrs alþî care-l prinde, apu Pã scaun cu pãru pã cãlcâie, barba pãnã-n pãmânt: Pavãl Pãcuraru. ªi
l-arunca dã cole. Ei, d-apoi împãratu s-amãre cã nu sã aflã ficiori cine ºi iera-n viaþã. Noa, o datã o temat borbilu*, ãla l-o tuns, apu l-o ras. Apoi
facã cu iel uarãce*. Nu pute nimica iel face! ºti, domnule, cum iera dã fainã? Ca fata ce dã ºaisprãzece ai! Mândru la
Noa, d-apoi dacã nu s-o putut nime, d-apoi iarã sã duce fata cu obraz ca ãla nu l-o aflat ºi gras, c-o fost hãrãnit acolo, cã nu lucra nimica,
mâncare. ª-apoi, zâce cãtã ie: numa mânca. Noa, º-apoi, dacã o fost fainã iel acole, d-apoi, zâce:
– Uã m-aduci dã mâncat, uã mã lasã, zâce, cã aºe nu mere bine cã tãt – Pavãle, zâce, îi bai! – zâce. D-apoi, zâce, cã iacã, zâce, aice, zâce,
aºa faci cu mine: tãt cã-i bai, tãt cã-i bai! Nu-i nici on bai, zâce, numa ieste on buzdugan dã cinci mãji ºi nu-l poate nime arunca, zâce. Aista
gãtãm! – zâce. trabã ºi margã pãnã-n þara zmãiascã, la Împãratu Zmãiesc, zâce. Apoi
38 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 39

acela ºi-l arunce aºe, când a fi zâua dã Paºti ºi a vini dã la besericã º-a
pune la masã, zâce, ºi a lua lingura dã leveºe º-o baje-n gurã, ºi lovascã
lingura dân gurã, da ºi nu lovascã nici pãstã brâncã, nici pãstã buzã! –
zâce. C-atunce a dobândi, zâce, tãtã lume!
– Noa, d-apoi, zâce ºi mã duc darã ºi prãbãlesc. Apoi, zâce, cã o mãrs
acolo-n ocol*, apoi o luat buzduganu în brânci, apoi l-o întors dã tri uãri
ÎMPÃRATU VERDE
roatã, apoi l-o aruncat în sus. Apoi, în tri zâle o vinit jos! Aºe l-o aruncat
dã sus Pavãl Pãcuraru! Tãt o aºteptat, da numai vine buzduganu dân cie*
lume. O acãþat* p-acolo pân negurã, pân aier. O avut dã lucru ºi vie jos! Io, Vasilie Gurzãu dân comuna Micherechi, vã spun o poveste dã
Ei, da-mpãratu Roºu, îi pãre bine! când am fost mic, o am auzât dã la baci* Iuane a Trifului. O fost ce-o fost,
– Mã, cã aista poate arunca ºi în cie lume! Amu aista-i uom! Noa, dacã n-oi fi, nu s-o fi pominit.
d-apoi Pavãle, l-ai aruncat, zâce, acile, fãtu-mneu! C-o fost odatã on împãrat cu numele: Împãratu Verde. Aista o avut tri
– Ce zâci? ª-il arunc amu? – zâce. Dâr* zece, doauãzeci dã uoi râioase ficiori. ªi femeie i-o murit. ªi dân ce i-o murit femeie, uãchiu* dã stângu
ce-ai avut, zâce, m-ai bãgat în temniþã, zâce, io nu-l arunc! tãt o plâns. ªi prunci o avut tri. Aiºtie o datã s-au adunat laolaltã ºi or
– Mãi, Pavãle, zâce, cã-þ dau împãrãþâie me tãtã þâie, ºi fata dau dã vorbit cã uare ce poate fi cauza cã tatã-so c-on uãchi tãt plânje la iel.
muiere, numa fã bine ºi aruncã! Atunce ii o zâs cã a mere* cel mai bãtrân ºi-l întrebe. ªi-o mãrs cel mai
– Noa, d-apoi dacã vrei, zâce, cã ºi-m fii socru, zâce, atunce, zâce, bãtrân dã l-o-ntrebat. ªi s-o bãgat în sobã* la iel º-o stat în faþa dã masã
mnie ºi-m faci aice un porumbar mare, un megfigyelõ*. trii paºi. ªi când s-o bãgat în sobã, atunce s-o rugat la tatã-so. O zâs:
O spus iel, c-amu, io am uitat cã câþi meter* dã înaltã o zâs cã ºi fie – Tatã! Mã rog a binevoi cã sã-m spui cã uãchiu dã stângu dã ce
dã-nalt acela. Aºe o trebuit ºi fie înaltã acela sã ºi-l vadã pã-mpãratu plânje, dã ce nu râde ca celãlalt? Atunce tatã-so o luat sabia º-o aruncat
Zmãiesc, când a mere la besericã ºi când a vini dã la besericã ºi s-a pune dupã iel. Da atunce sabia o aruncat p-ângã* iel ºi iel o fujit. ª-atunce
la masã! C-o trebuit ºi margã ºi Împãratu Roºu. dac-o fujit afarã iel, atunce tatã-so o luat sabia ºi o pus înapoi pã masã. ªi
ª-apoi iel atunce s-o pus acolo. ªi dacã s-o pus acolo, în porumbar, ceialalþi doi fraþi l-o-ntrebat:
iel o avut acolo ºi telefon. Iel spune acolo cã asta ºi ceia trabã. ªi buzduganu – Noa, da ce þ-o spus tata?
iera acolo. Iel s-o uitat acolo, când l-o vãzut pã-mpãratu Zmãiesc cã s-o Atunce iel o zâs:
pus la masã º-o luat lingura cie dã leveºe, pac! Cu buzduganu o datã o – Dacã vrei ºi ºtiþi cine-s, mereþi înlontru* ºi-l întrebaþi!
lovit lingura. Aºe cã iel o-nvins! ª-a lui ºi împãrãþâie Zmãului. ª-o luat ª-atunce o zâs cel dân mijloc cã lui cade ºi margã. ª-acela mere ºi
pã fata Împãratului Roºu, º-o fãcut o nuntã mare º-o petrecere. ªi astãzi bate pã uºe. Atunce tata o zâs cã ºi între. ª-acela o stat în faþã dã masã tri
trãiesc, dacã n-o murit! paºi ºi s-o rugat:
Cine ºti mai lungã, margã* º-ajungã! – Tatã, zâce, mã rog a binevoi, zâce, ºi-m spui cã dã ce plânje uãchiu
dã stângu, dî ce nu râde ca celãlalt?
Atunce, tatã-so o luat sabia º-o dat dupã iel. ª-aista o fujit afarã.
ª-atunce tatã-so o luat sabia ºi-o pus pã masã înapoi. ª-atunce cel mai
mic s-o bãgat înlontru, º-o zâs:
– Mã rog a binevoi ºi-m spui, zâce, cã dã ce plânje uãchiu dã stângu,
dâ ce nu râde ca celãlalt?
40 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 41

Atunce tatã-so o luat sabia ºi o dat dupã iel. ª-atunce iel o mãrs º-o ª-atunce bãtrânu s-o uitat în sus º-o fãcut sãmnu crucii. ª-atunce
luat sabia ºi o dat la tatã-so. ª-o zâs: Dumnezo i-o fãcut stan dã teatrã* pã tãþi. ª-atunce, dacã o fãcut Dumnezo
– Tatã, zâce, dacã ai, zâce, dî ce da, loveºte-mã! – zâce. stan dã teatrã pã tãþi, atunce bãtrânu o rãmas sângur. ªi o trecut on an dã
ª-atunce tatã-so o luat sabia ºi o pus pã masã. ªi nu i-o avut baiu* zâle ºi dân rãzboi n-o mãrs nime* acasã, nici carte*, nici nimica. Tãtã
mai mult. ª-atunce o zâs: lume o fost amãrâtã. ªi la bãtrânu, la-mpãratu Verde, plânjeu amândoi
– Vãd cã ieºti uom! Nu þî fricã dã nimica! – zâce. Atunce, fãtu-mneu, uãchii! ª-atunce cel dân mijloc o zâs:
uãchiu mneu dã stângu, zâce, atunce a râde ca ºi celãlalt, când a vide – Tatã, zâce, mi sã cade mie ºi mã duc. C-o trecut on an dã zâle dã
turturelele cu pene dã aur, care-s mai frumoase pã lume ºi le-o auzi cântând. când o mãrs frate-mneo cu zece rânduri dã uoamini ºi n-o vinit nici carte,
Atunce uãchii mnei a râde amândoi! – zâce. C-atunce m-oi afla bucuriia-n nici rãniþi, nici cã inde-s! Atunci io mã fac cu alte zece!
voi! Da uãchiu dã stângu, zâce, plânje dupã, fie iertatã, mama voastã! Atunce bãtrânu tãt mai tare s-o-amãrât, c-amu aduce uoamini mai
Pãn-atunce, io nu poci uita! bãtrâni ºi cu prunci mai mulþi. ªi tãt i-o dus ºi s-or dus aiºte pãn-acolo
ª-atunce iel o ieºit afarã. Dac-o ieºit afarã, atunce cei doi l-o-ntrebat: la Împãratu Roºu, inde o fost fraþi lui stan dã teatrã. ª-acolo o fãcut
– Noa, da ce þ-o spus tata? º-aista lagãr. Dacã o fãcut acolo lagãr, or puºcat, ºi dac-or împuºcat
Atunce iel i-o povestit cã ce-o spus tatã-so. Atunce ceia doi sã bãteu
acolo dobitoacele, animalele, a fãcut o mâncare boierascã, acolo. ª-acolo,
pã piept cã lor sã cade ºi margã dupã turturelele cu pene dã aur. ª-aºe cã
când o mãrs cina mai bine, iarã la Crãiºoru a doilea, s-o bãgat bãtrânu
cel mai bãtrân s-o dus în lontru la tatã-so º-o zâs:
ºi s-o rugat:
– Tatã! Cã mnie mi sã cade ºi mã duc º-aduc turturelele cu pene
– Crãiºorule, mã rog a binevoi dã dumnetale, zâce, cã ºi-m dai ºi
dã aur!
mnie uoarãce* ºi mânc, cã n-am mâncat dã tri zâle!
– Fãtu-mneu! – zâce, nu mere nicãri*, zâce, cã nu ieºti vrednic! Cã
mulþi voinici s-or dus, zâce, da n-o vinit nici cu turturelele, da nici fãrã Atunce º-aista l-obdelat* pã bãtrânu, c-o zâs:
turturele! – Mãi, moºule, zâce, ieºi afarã dintre cãtanele mele, zâce, cã tu ieºti
D-apoi iel n-avu bai* dã cuvintele tãtânu-so ºi s-o gãtat*, zâce, ºi s-o on titan º-on ºpiion!
fãcut on mozgoºitaº* cu zece rânduri dã uoamini, care-o fost mai vrenici* ª-atunci bãtrânu iar o fãcut sãmnu crucii. ª-atunce iar o fãcut
a þãrii. ªi s-o dus iel în bãtaie, pãnã la graniþa Împãratului Roºu. Dacã s-o Dumnezo stan dã teatrã pã tãþi. Dac-o fãcut Dumnezo stan dã teatrã pã
dus iel în bãtaie, acolo o suflat, cã o fãcut on lagãr mare acolo ºi care o tãþi, iar o trecut on an dã zâle, pãnã ce nici din ceilalþi nici dânt-aiºtea n-o
ºtiut puºca mai bine, acie* or mãrs ºi or puºcat porci, o puºcat crape, mãrs carte, nici rãniþi. N-o ºtiut nime cã ce-i baiu!
cerbi ºi or fãcut o tocanã bunã dã cinã ºi la Crãiºor i-o fãcut on cort mare Atunce cel mai mic, acela s-o prezentat la tatã-so:
inde s-or strâns acolo cu ofiþerii lui. ªi o fãcut tervu* ca cum o fi rãzboiu. – Noa, tatã, zâce, mi-o vinit vreme cã ºi mã duc io dupã turturelele cu
ª-apoi atunce o fãcut cina ce mare. ªi dacã o fãcut cina ce mare acolo, la pene dã aur!
Crãiºoru, atunce când o mãrs cina mai bine, atunci s-o bãgat on uom – O, dragu-mneo, pruncu-mneo, zâce, nu mã lãsa aci, zâce, c-on picior
bãtrân, º-o zâs: în groapã ºi cu unu lângã groapã! ªi iei altan* duce trenu mneu.
– Domnu Crãiºorule, mã rog a binevoi dã dumnetale cã ºi-m dai ceva – Ba cã, tatã, nu-þ poci lua, zâce, cã io am, zâce, ºi-þ fac dumnetale
dã mâncare, cã n-am mâncat dã tri zâle! ªi dupã mâncare aice ºi mã culc, înc-o bucurie: cã trabã ºi-þ aduc turturelele cu pene dã aur, ca ºi-þ râdã
cu dumneavoastrã, zâce, cã io-s fãrã arme ºi mã tem* dã didicoane*. amândoi uãchii!
Atunce Crãiºoru l-o luat ºi l-o ocãrit. O zâs: – Fãtu-mneo, nu te duce, zâce, cã mulþi voinici s-or dus ºi-l aducã, da
– Mãi, bãtrânule, carã-te afarã dân turma me, zâce, dântre cãtanele* n-o vinit, nici cu iele, nici fãrã iele! Nici frate-tãu, nici uoaminii, nu mai
mele, zâce, cã tu ieºti un ºpion. ªi tu mi-i vinde pã mine! – zâce. vine niciunu! – zâce.
42 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 43

– D-apoi, tatã, io dã tãt trabã ºi mã duc! Noa, d-apoi, bine! ª-apoi, aºe o fost, cum o zâs bãtrânu. Cã când o
– D-apoi, zâce, cum îi mere? fost la doauãsprãzece ceasuri, atunce bãtrânu o durmit posturile ºi apoi
– Tatã, zâce, io m-oi duce sângur! Cã dac-oi mere, zâce, ºi oi aduce iel o dãºtis uºile. ª-atunce Crãiºoru s-o bãgat dân sobã în sobã, pânã ce-a
uoaminii care ºi ptiarã pentru þarã, zâce, atunce, zâce, n-oi aduce ajuns la soba ce dân capãt. Când a ajuns iel acolo, atunce s-a dãºtis galiscã
turturelele, zâce, ci-oi aduce cãtanele! – zâce. Dac-oi mere io sângur, ºi iel o prins turturelele, pã amândoauã! ªi s-o uitat la iele cã cât dã mân-
zâce, io aduc singur, zâce iel. dre-s aºte! Apoi, zâce, tata când le-a vide, tãt i-a pãre bine dã iele! – zâce.
ªi s-o dus singur ºi s-o-mbrãcat în hane cãtãneºti ºi s-o gãtat* cu ce-i Numa, zâce, da dacã aº duce io ºi galiscã? – zâce. Atunci cum i-ar pãre la
trabã lui: cu ceaicã* ºi cu culoaci* ºi cu puºcã ºi cu câni. ªi s-o luat* ºi tãþi dã bine, cã iel nici nu s-o gândit la galiscã! Cã io-i duce aieºtie acasã,
s-o dus pãnã ce o ajuns acolo inde o fost fratele lui stan dã teatrã. ª-acolo zâce, apoi oi bãga în galiscã dã tulheni*, zâce, oi bãga în galiscã dã drod*.
ºi iel o puºcat on fãþan*. Dacã o puºcat fãþanu ºi iel l-o gãtat ºi l-o bãgat Asta nu! – zâce. Numa io pun brânca! Când o pune brânca pã galiscã,
în ceaicã la iel ºi l-o fiert. ªi când o cinat iel acolo, între tetrile acile, atunce galisca apucã dã jdeaunã* aºe dã tare, dã tãte pãrþâle s-o sculat ºi
atunce o ajuns bãtrânu la iel: l-or prins pã Crãiºor. ªi l-o bãgat în temniþã, pãnã dimineaþa la opt ceasuri.
– Bunã sarã, Crãiºorule! – zâce. Mã rog a binevoi dã dumnetale, Când s-o sculat Împãratu Roºu, atunce o þânut raport eu iel. O zâs:
zâce, cã ºi-m dai ºi mnie o leacã dã mâncare, cã n-am mâncat dã trei zâle! – Mãi, zâce, cine ieºti? D-înde ieºti? Ce-ai vrut ºi* faci?
– zâce. ªi dupã mâncare aci culcare, zâce, cã te vãd c-ai arme ºi mã tem – Înãlþate Împãrate, zâce, io-s on hoþ mare ºi jumãtate! Io-s în stare,
cã m-or mânca aice, didicoanele dân pãdure! Atunce Crãiºoru o gândit: zâce, a fura viþãlu dân vacã ºi ouu dân ghinã*! Numa amu* o datã nu mi
– Doamne, þâie-þ mulþãmãsc ºi-þ dau laudã, cã mi-ai dat pã uarãcine* s-o sfetit*! – zâce.
aice, în pustietatea asta, dã nu-s sângur! – D-apoi, moºule, ce vrei tu? – zâce.
ª-atunce a zâs Crãiºoru: – Io am vrut, zâce, cã ºi duc turturelele cu pene dã aur ºi galiscã
– Bucuros, moºule, dân cât a fi, placã* ºi mâncã! dã aur!
ª-atunce o mâncat moºu. ªi dacã o mâncat moºu, atunce º-or strâns – D-apoi, mã, zâce, io, zâce, dãmult am cotat* dup-aista uom! – zâce.
frunzã ºi iarbã ºi º-or fãcut pat. ªi s-or culcat lângã olaltã* ºi tãt or vorbit. Dacã-þ trabã turturelele cu pene dã aur ºi galiscã dã aur, þî le-oi da! –
ªi moºu l-o întrebat cã inde vre ºi margã. Iel i-o spus la moºu cã vre ºi zâce. Numa dã la mine dâncoace, zâce, ºede Împãratu Vânãt, zâce.
margã la Împãratu Galbãn. ªi dac-o zâs cã vre ºi margã la-mpãratu Galbãn, Împãratu Vânãt are sabiie dã aur, care la mniazãnoapte, la doauãsprãzece
o zâs cã tãte a fi cu putinþã, dacã l-a primi pã iel dã hortac*. Atunce o zâs: ºi zâua, la doauãsprãzece, zâce, iese dân teacã, þâpã* foc ºi scântei ºi sã
– Bucuros, moºule, te primesc, numa vinã cu mine! bate-n vânãtare* cerului. C-aº þâne ºi n-am pã cine! Aº bate ºi n-am pã
ªi dacã s-o dus cu iel dimineaþa ºi s-or dus, tãt o mãrs acolo pân þara cine! Acie* dacã mi aduce mie, zâce, atunce io þ-oi da, zâce, þâie turturelele
Împãratului Roºu, pãnã ce o ajuns la curte Împãratului Roºu. ª-acolo s-or cu pene dã aur, cu galiscã dã aur!
dat jos, acolo, dã pã drum, acolo-n ºanþ. ª-acolo o þânut bãtrânu iºcoalã* Dac-o vrut ºi trãiascã, o trãbuit ºi sã vãlãleascã*! ª-atunce iel s-o
cu Craiu. ªi o zâs: luat ºi s-o dus la-mpãratu Vânãt. Când mere pã drum, l-o ajuns bãtrânu.
– Bagã dã samã, zâce, ce þ-oi spune io! Aice uom ºide noi pãnã la ª-o zâs cãtrã iel bãtrânu:
mniazã-noapte. Când a fi la mniazã-noapte, atunce io-i adormi tãte – Inde meri?
posturile* ºi io oi dãºtide tãte uºile. ª-atunce tu te bagã acolo hodinit*, – Da, iacã, zâce, mã duc la Împãratu Vânãt!
zâce, pãnã-n soba cie dân capãt! ª-acolo, zâce, când oi ajunje acolo, pont* – Da dupã ce? – zâce.
la doauãsprãzece, atunce sã dãºtide gãlisca* dã aur. ª-atunce oi prinde – ª-aduc sabia dã aur ºi teaca dã aur! – zâce.
turturelele. Da îþ spun, zâce, sã nu-þ pui brânca* pã galiscã! Dacã-i pune – Mã, zâce, nu þ-am spus cã ce ºi faci? – zâce. ªi nu m-ai ascultat! I,
brânca pã galiscã, atunce-i gata! da, ce-ai pãþât? – zâce.
44 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 45

– D-apoi, zâce, am gândit, zâce, cã tati i-a pãre mai bine, dac-oi duce soare te poþi uita da la ie nu, dã frumoasã, dã strãlucioasã ce-i! ª-atunce,
ºi galiscã. Amu, zâce, oi mere acolo! – zâce. bãtrânu o zâs cã primi-m-a dã hortac? O zâs cã-l primeºte. Noa, atunce a
– Da fã º-acolo aºe, cã º-acolo-i pica, zâce, în temniþã! – zice. ªi fi cu putinþã!
când or ajuns la Împãratu Vânãt º-acolo s-o dat jos dã pã drum ºi s-o ªi s-o dus cu moºu pãn-acolo, la marjine mãrilor, pãnã ce o ajuns la
bãgat acolo-n ºanþ. ª-acolo o þânut bãtrânu iºcoalã cu iel. O zâs: curþile Ilenii Cosântenii, a Crãiesî. ªi dac-or ajuns acolo, acolo dã la curþi,
– Când a fi la doauãsprãzece, zâce, oi adurmi posturile, oi dãstide la Ilenii Cosântenii acolo o fost o fântânã mai dãparte. Acolo o fost bunã
tãte uºile! Când ajunji acolo, mai în capãt, zâce, pont-la doauãsprãzece, apa dã bãut, numa*! ªi Crãiasa ave sclujnice* multe, care grijeu dã ie ºi
atunce a ieºi sabia dân teacã º-atunce tu îi prinde! – zâce. Da brânca ºi stãpâneu. ªi acile o mãrs dupã apã acolo, purta apa dã la fântâna acie.
n-o pui pã teacã! – zâce. ª-ap-atunce, dac-ajuns iel acolo, o pus brânca pã ª-apoi, bãtrânu o-ajuns la fântânã. Acolo, bãtrânu s-o dat dã tri uãri pãstã
sabiie. Atunce iel s-o uitat cãtã sabiie º-o zâs: cap. ª-acolo s-a fãcut on bold* minunat. ªi Crãiºoru acolo s-o fãcut on
– D-apoi, dacã io-i duce numa sabia goalã, atunce Împãratu Vânãt boldaº* frumos. ªi tumne* vineu fetele la iel, dupã apã. ªi stãteu acolo,
crede cã nu a fi acie. ªi ce teacã ave asta? Atunce iel o pus brânca pã la bold, cã acolo iera ºi o iagã*, aºe iera acolo kirakat*. Nu ºtiu ce drãcie,
teacã! ª-atunce teaca o strigat aºe dã tare, dã s-or trezit tãte posturile. cã iera acolo! Da tãt sã uitau acolo, iera acolo inele, ierau acolo pãpuºi,
ªi-atunce l-or prins ºi l-or bãgat în temniþã pãnã în cie zî, la opt ceasuri. iera ceas dã mânã, iera acolo, io nu ºtiu ce o mai fost acolo! Cã multe
În ceie zî la opt ceasuri, când s-o sculat Împãratu Vânãt, o þânut cu iel on ierau, cã mã doare capu dã iele, acolo atâte o fost. D-apoi, Crãiºoru numa
raport. Cã zâce: stãte acolo periet* la chicã*, acolo la uºa boldului ºi, zâce, cã ºi pofteascã
– Mã, cine ieºti? înlontru ºi-º ieie! – zâce. O zâs cã n-au iele bani!
– Io-s on hoþ, înãlþate împãrate, io-s on hoþ mare, zâce, cã-s în stare, – Cã dau io ºi fãrã bani! – zâce.
zâce, a fura viþãlu dân vacã ºi uouu dân ghinã! Numa amu o datã nu mi ªi dacã s-o dus acolo iele înlontru, apoi cum luau, trãjeu inele tãt
s-o sfetit! mereu* pã jejet*, îº luau cãftani* ºi iera tãte-tãte pentru iele bune, nici nu
– Mãi, zâce, dã mult cot* io dup-aista uom! ªi vãd c-o vinit la mine! trebuie ºi ºtimbe*, aºe sã puneu pã picioare la iele ºi inde sã puneu hanile*.
Da ce-þ trabã þâie? ª-apoi s-or luat ºi s-or îmbrãcat fetele cum or vrut iele ºi s-o dus
– Mnie-m trabã sabia dã aur cu teaca dã aur! la-mpãrãteasa, la Crãiasa. D-apoi, Crãiasa când o vãzut pã iele, o zâs:
– Noa, mãi, zâce, dacã-þ trabã þâie sabia dã aur cu teaca dã aur, – Tulai, Doamne, zâce, cã servitoarele mele-s crãiese, io-s servitoare!
zâce, când oi ave io prunci, zâce, a umbla la iºcoalã, ua a umbla la D-apoi, zâce, dã inde aþi cumpãrat voi asta?
iºcoalã, zâce, cu Ileana Cosânteana Aleasa Crãiasa Mãrii Mãrilor, care-i – A, Crãiasã, zâce, d-ai vide, zâce, aci întrã curte ºi întrã fântânã, ce
aºe-i dã frumoasã, dã la soare te poþi uita, da la ie*, nu, frumoasã ºi dã bold ieste! – zâce. Da-ncã boldaºu cum îi dã mândru! – zâce.
strãlucioasã ce-i. Acie dac-oi aduce mnie dã muiere*, atunce þ-oi da Aaa! D-apoi la Crãiasa iera ruºine dacã vorbeu fetele aºe, cã iera ºi ie
sabia cu teaca dã aur! încã fatã crâncenã împãrãteasa.
Dac-o vrut ºi trãiascã, o trãbuit ºi fãgãdeascã* cã iel a mere º-aduce – ª-apoi, acolo nu mã duc, zâce, numa mereþi ºi m-aduceþi voi mie,
pã Ileana Cosânteana Aleasa Crãiasa Mãrii Mãrilor, care-i aºe dã frumoasã, asta o cer – nu ºtiu ce o cerut, inel o cerut, uo alt, c-am uitat io dã atunce
dã la soare te poþi uita, da la ie nu, dã frumoasã, ºi dã strãlucioasã ce-i! dã când o fost asta!
ª-apoi s-o-ndãluit ºi s-o dus mult în lume. ªi bãtrânu l-o ajuns. ª-o zâs: ª-ap-atunce o mãrs fetele, da n-o putut aduce nimica. Cã cela nu iera
– Da, inde meri, Crãiºorule? aºe, cela aºa, acãrce* alejeu, tãt nu ierau bune, cã n-o lãsat Dumnezo! Cã
– Io mã duc, zâce, la marjine Mãrii Mãrilor, zâce, º-aduc pã Ileana n-o mãrs ie dupã iele. ª-apoi când o vinit vreme dã mãrs-napoi, o luat iele
Cosânteana Aleasa Crãiasa Mãrii Mãrilor, care aºe-i dã frumoasã dã la ce-o luat, da la-mpãrãteasã nu i-o plãcut, la Crãiasa. Ie s-o fãcut cu fire*,
46 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 47

º-o fost mânioasã! Da s-o dus ie º-apoi s-o bãgat în bold ie, c-amu ce-a – Noa, moºule, amu ce-a fi? Cã pãn-amu o fost bine, zâce, numa,
face ie? D-apoi când s-o bãgat ie-n bold, boldu s-o închis! Hai, cu ie s-o zâce, io aº vre, zâce, cã ºi rãmân ºi cu mnireasa ºi cu sabia dã aur! – zâce.
dus! Atunce ie o picat în jerunþi* º-o zâs cã: cine ieºti? – cãtã* boldaº. Numa cum oi dobândi, zâce, turturelele cu galisca dã aur?
– Hãi, zâce, io-s mare hoþ, zâce, boldaºu cãtã ie – zâce. Cã io-s în – Îngriji-va Dumnezo dã ceia! – zâce.
stare, zâce, a fura viþãlu dân vacã ºi uouu dân ghinã! D-amu o datã nu mi ª-ap-atunce, iel ajunje acolo, la-mpãratu Roºu ºi la casa dântâi ºi sã
s-o sfãtit! – zâce. bagã-nlontru. ª-atunce ista, Crãiºoru, þâpã* sabia jos ºi o dã la Ileana, la
– D-apoi, zâce, spune, zâce, cã inde mã duci? Crãiasa, º-o-ncinje ie pângã* ie, º-o lasã acolo, la casa acie ºi ii ies afarã
– Îþ spun cu nume ºi capãt, zâce, cã te duc, zâce, dã soþâie la-mpãratu ºi sã duc la-mpãratu Roºu. Atunce bãtrânu sã dã dã tri uãri pãstã cap, ºi
Vânãt! iel sã face tumna aºe, o sabie cu teacã dã aur cum o fost acie. ª-atunce sã
– A, zâce, dã ºi mã duc la-mpãratu Vânãt dã femeie, mai bine, zâce, duce la-mpãratu Roºu:
îm ie viaþa! Numa dacã mi duce, zâce, mã duc pã sama ta, zâce, cã p㠖 Înãlþate împãrate, zâce, þ-am adus, zâce, sabia dã aur cu teaca dã
tine-m place! – zâce. aur!
D-apoi atunce Crãiºoru, da ºi lui o fost dragã pã Crãiasa, pã Ileana, – Bine, zâce, dacã-ai adus! – zâce.
c-aºe iera dã mândrã, dã la soare sã pute uita, da la ie, nu! ª-apoi atunce ª-apoi o fãcut proba la doauãsprãzece, cã o ieºit dân teacã º-o tâpat
foc ºi scântei. ª-atunce sã bãte în vânãtare ceriului:
darã s-or fãcut o dobândã laolaltã ºi s-or spus darã iei cã vreu ºi trãiascã
– C-aº bate ºi n-am pã cine! ªi aº tãie ºi n-am pã cine!
unu pentru altu. ª-ap-atunce bãtrânu i-o binecuvântat. ª-apoi, zâce:
– Bine, mãi! – zâce.
– Noa, moºule, zâce, amu-i bai!
Mere ºi ie galisca, aduce galisca cu turturelele cu pene dã aur, care
– Da ce bai, zâce, Crãiºorule?
cântã mai frumos. ª-o ie la iel, º-ap-atunce ie rãmas bun dã la Împãratu
– D-apoi, zâce, amu, zâce, cum oi sãmãli* la-mpãratu Vânãt cu Ileana,
Roºu ºi sã duce acolo, la casa acie, inde iera Ileana cu sabia dã aur º-apoi
zâce, cã darã ãla o prinde dã soþâie amu? – zâce.
o ie º-o duce cu ie. C-amu, iel o avut ºi mnireasa, o-avut ºi sabiie, o-avut
– Nu te cânta* nimica, cã bunu Dumnezo s-a-ngriji dã aceia! – zâce.
ºi turturele! ª-amu, iel, cã ce bucurie a face tãtâne-so!
Când o fost în marjine satului, la casa dântâie, o bãgat pã Ileana acolo. ª-atunce, bãtrânu o mãrs tãt cu ii înapoi, pãn-acolo, d-înde
ª-o zâs: s-o-andãluit* ii laolaltã. Pãn-acolo inde o fãcut cina acie, în sara acie,
– Noa, Ileana, tu stai aci pãnã ce-oi vini-napoi. ª-atunce o ieºit afarã inde o fost fraþî lor stan dã pteatrã. ªi când ajung acolo ºi mnireasa ºi iel
ºi bãtrânu s-o dat pastã cap dã tri uãri. Tocma aºa o crãiasã o fost, ca tãt sã uitau acolo:
Crãiasa! Dã frumoasã ºi dã strãlucioasã ºi iera tumna* potrivitã! ª-o ie p㠖 Mã, da ce ptetrii îs? Colo, aºte, gândeºti cã-s cãtane, aºtea gândeºti
susuoarã* ºi mere la-mpãratu Vânãt: cã-s tunuri, mã, zâce, aiºtea gândeºti cã-s cai, m㠖 zâce. Aice, zâce, aºe
– Înãlþate-mpãrate! Iacã aci Ileana Cosânteana! – zâce. Amu ai sã-m cort mare, zâce, aista-i crai, cã sã vide acolo la iel ºi pã pteatrã ce semne
dai sabia dã aur cu teaca dã aur! ave acolo ºi tisturile* cile* mare.
ªi mere ºi ie sabia cu teaca dã aur ºi i-o dã. ªi Crãiasa rãmâne acole. – D-apoi, zâce, moºule, zâce, Crãiºoru, te-aº întreba ceva – zâce.
Iel încinje sabia pã la brâu ºi mere acolo, la casa acia, inde o fost Ileana – Ce? – zâce.
Cosânteana Crãiasa ºi o ie pã susuoarã ºi mere. Amu nu s-o dat iel p㠖 Aice ce-i? – zâce.
lume asta, cã-i ºi cu sabie ºi cu mnireasã! Numa, amu sã gânde, cã uare – D-apoi, zâce, aiºte, dacã vrei ºi ºtii, zâce, aiºtea-s fraþî tãi fãrã
încã dã turturele, ce-a fi? Noa, bine ºi ajunje cu sabia la-mpãratu Roºu. ªi credinþã!
când ajunje, bãtrânu acolo: – D-apoi, zâce, pute-s-ar aiºtea învie? – zâce.
48 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 49

– Pute! – zâce. D-apoi dacã s-or dus ii, aista, Crãiºoru, aista-n fântânã, o stat tri zile!
– D-apoi, zâce, aº vre, zâce, cã ºi-nvii, zâce, pã tãþi! N-o bãut, n-o mâncat! ªi la tri zâle o vinit moºu la ghizde*. ª-apoi, zâce,
– Da îþ spun, zâce, cã dacã-i învie, zâce, þ-a pãrea rãu! ªi dacã nu-i acolo s-o uitat bãtrânu înlontru, în fântânã, º-apoi zâce:
învie, þ-a pãrea rãu! – Ce þ-am spus? Cã þ-a pare rãu! I, dacã n-ai crezut! – zâce. Cã nu-s
– Io n-am bai, zâce, numa dacã sã poate, zâce, ºi-i învii pã tãþi! fraþî tãi! – zâce. Tu, care ai fãcut bine cã i-ei înviet, zâce, amu, zâce, te-o
ª-atunce bãtrânu o fãcut sãmnu crucii ºi i-o înviet! Da bãtrânu o pierit! þâpat în fântânã ºi aci ãi muri! – zâce.
ªi tãþi sã frecau la uãti acolo! ª-ap-atunce bãtrânu aºe brâncã o întins acolo-n fântânã, dã l-o prins
– Aaa, zâce, cã bine am durmit! – zâce. Mã, bine am durmit, zâce, aice-n guler, dã la lacriu* ºi io nu ºtiu ce-o-avut. Numa cã l-o tras afarã
mãi, cã mult am durmit, tãt acolo cãtane ºi tisturi. d-acolo – zâce. Noa, d-apoi dacã l-o tras afarã d-acolo, zâce, i*, da, zâce,
ª-apoi, dac-o durmit acolo, º-apoi zâce: amu, atunce bãtrânu o pierit! Nu l-o vãzut mai mult!
– Noa, d-apãi atunce, zâce, ce-ave amu? Amu, zâce, bãtaia-i gata! – Noa, iarã amu, zâce, io am rãmas singur aci! Da ce ºi fac, zâce, cã
Tãtã lume înapoi! iel nu mai pute aci dã foame ºi dã sete.
ªi le pare bine la ii! – zâce. ªi dacã pare bine la uoamini, cã o trecut D-apoi iel amu gânde cã numa dacã ar pute mânca! E, da, d-apoi iel
bãtaie, atunce s-o dat la horã banda* – zâce! ªi s-or dus înapoi. inde ajunje amu? C-atât-o umblat încoace-ncolo, c-o ajuns în Câmpu
Da iºte tri crai o rãmas înapoi. ªi la iºtea doi, mai bãtrâni, care o Foamii. Acolo nu mai iera nimica dã mâncat, nimica, cã nu ºide nime
p-acolo! ª-apoi, iel o gândit cã, darã, tãt a mere, c-o trebuit ºi margã. Nu
durmit, nu i-o plãcut cã l-o vãzut pã cel mai mic cu mnireasã aºe frumoasã,
pute mere dã foame! ª-o-aflat on iepure beteag*. Ã, dacã-o aflat iepurele
dã nu sã pute uita la ie! – zâce. ª-atunce iei se uitau unu catã altu ºi-l
aista, iel o gândit c-amu ar mânca! Da nu-l poate mânca, numa dacã l-ar
pizmuieu pã cel mai mic. ªi cila* o mãrs înainte, tãt horind cãtã casã.
arde uarãcumva ºi-l frije uarãcumva. D-apoi, n-ave maºine*, n-ave nimica
D-amu tãtã lume, zâce, cã tãþ vin cãtã casã, nu-i nici on bai ºi tãtã lume
la iel! Apoi s-o fãcut noapte pã iel. Dacã s-o fãcut noapte pã iel, da iel tãt
iera viganã*. ªi dacã s-o dus, cã o rãmas mai înapoi, acolo la marjinea
s-o uitat, tãt roatã* s-o uitat, pân lume. ª-înt-on* loc o vãzut on foc. Iel o
drumului o fost o fântânã pãrãsitã. ª-apoi aiºte doi mai bãtrâni o fãcut trebuit ºi margã acolo, la focu acela, c-acolo iera dã frijit* iepurele ºi-l
sãmnu unu cãtã altu, c-ar trebui ºi margã cã ºi beie acolo iei ºi-º baje-n ardã. ª-apoi aºe cã ºi nu-º fie rãu ºi beteag, numa ºi fie dã bine.
culoaci apã. ª-apoi aºe cã s-or dus acole, la fântânã ºi s-o ajuns acolo ºi Eee, d-apoi, când ajunje iel cãtã foc, focu creºte, da tãt mai tare, tãt
asta ºi ceia! ªi zâce: mai tare! E, d-apoi, ce foc o fost? C-o fost dã doauãzeci dã ºinguri* dã
– Ie, uitã-te, mã ºi tu, zâce, cãtã cel mai mic ºi s-o tras aºe, pã dânapoia lemne. Ap-acolo, pângã foc, ierau doisprãzece urieºi culcaþi, cu capu pã
lui ºi l-o prins dã fund ºi l-o þâpat în fântânã ceia doi mai bãtrâni. cãlcâie unu la altu. Cã videu cãtã foc ºi dupã foc, în afarã, tãt roatã. ªi
ª-apoi iei o rãmas, iºtea doi, cu mnireasã! ª-atunce o strântorit pã iera aºe, cât-un lemn acolo care afuma. Îl luau d-acolo ºi-l aruncau afarã
mnireasã, c-amu dân doi s-aleje! Cã dacã nu, nu-i sta capu, inde stã… Ie d-acolo. ª-apoi ista, Crãiºoru, o mãrs acolo º-o luat un lemn d-acolo, cu
o zâs cã n-are altã rânduitã, numa p-acela care-i în fântânã. care o mere iel ºi º-a frije iepurele. Eee, d-apoi când o luat sama cã-i iel:
– Noa, apoi cã acela o muri iel, zâce, cã nu-i cine*-l scoate, c-aice* – Mã, mã, ia te uitã, zâce, cã ne furã uarãcine. Ie du-te dupã iel!
nu mai ieste uoameni! ª-apoi, zâce, tu trabã ºi te aºezi! Sã scoalã. D-apoi ºtii cum o fost urieºii acii dã mare, domnule? Aºe-o
– Io, nu, pãnã-i lume*! – zâce. fost urieºu acie, dã numa aºe l-o luat în palmã, ca pã pureci, pã ista!
ª-atunce, aiºtia doi n-o hotãrât cã ºi-o omoarã, ci o dus ºi o bãgat în Haaa, d-apoi, urieºu o zâs:
temniþã. Cã o datã ie s-o mai gândi, dacã s-a urî* în întisoare º-ap-atunce – Mã, da nu mai vãzut aiºtea, aºe pepe*, urieºii aiºtea! E, d-apoi,
ie s-a mãrita dupã care vre ie. zâce, mã, zâce, þâne dã iel, zâce, cã om mere cu iel la tata!
50 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 51

Cã tatã-so o fost dã cinci sute dã ai, amu! ªi tatã-so aºe iera dã bãtrân, – Noa, haidiþi, zâce, dupã mine.
ºide-n scaun. ªi nu-º putea juca jenele iel, bãtrânu. ª-apoi o zâs: E, da-mpãratu urieºilor aºe garduri o avut acolo, dupã curþile lui, cât
– Iatã, tatã, am prins on pepe! ªi io nu ºtiu ce-i asta! ª-apoi, zâce, io beserica noastã dã-naltã. ª-acolo dã gardu acela înalt – dã care v-am spus
n-am vãzut dã asta pepe! – ave uºi pã iel, aºe ca pãst-on turn nou. Acolo, când o fost la uºile acile,
– ª-apoi, zâce, fãtu-mneo aduceþi cârlijiele dã la clisã*! iel, aºe cã urieºii o trebuit ºi puie în patru brânci. Aºe pute ºi sã baje-nlontru.
ªtii cârlijiele acile, cu care acaþã* clisa? Apãi, acie arâtã aice, la ªi crãiºoru s-o bãgat acolo pã uºã. Da iel o avut º-o sãcure la iel, o bardã!
bãtrânu. Aºe i-o dãschis uãchii bãtrânului, c-o fost aºe dã lunji jenelele, ªi dacã o avut iel o bardã, când s-o bãgat iel înlontru, atunce o zâs cãtã ii:
ca clisãle, c-o fost urieº, iel! Apoi, o vrut ºi-l ardã iel, da nu pute, cã iera – Puteþi ºi biruiþi!
bãtrân. ª-apoi, l-o pus în palmã la iel, º-apoi zâce: Atunce iei sã puneu tãþi în patru brânci, ºi s-o bãgat tãt câte unu
– Fãtu-mnieu, zâce, aiºte-s uoaminii pãmântului! Cã noi nu suntem acolo. Atunci când s-o bãgat ii, atunce Crãiºoru dã cu barda pã grumaz*
uoamini, o spus bãtrânu cãtã prunc, cã noi suntem urieºi! Aiºte-s uoaminii la ii ºi-i tãie capu! ª-apoi, când i-o tãiet la unu, atunce a zâs:
pãmântului, care-s uoamini regulaþi*, zâce. – Poate vini celãlalt!
ª-apoi, dacã i-o spus, atunce, bãtrânu, zâce, cãtã iel. ªi la acela i-o tãiet!
– Mã, zâce, – da iel º-o cãpãtat dã la bãtrânu: cine ieºti, d-înde ieºti? – ªi vie celãlalt!
– Cã, zâce, îs on hoþ ºi jumãtate! – zâce. Cã-s în stare a fura viþãlu ªi la acela... Tãt aºe, pãnã ce o omorât tãþi doisprãzece urieºi! Atunce
dân vacã ºi uouu dân ghinã. Numa amu nu mi s-o sfetit! – zâce. iel o-mblat acolo-n sobele* urieºilor. Tãt s-o dus p-acolo. ªi când o ajuns
ª-apoi zâce colo, cãtã iel: acolo, la sobã, o vãzut acolo o videre mare. ªi sã bagã acolo-n sobã,
– Mã, zâce, dãmult tãt cot p-aista om, zâce, bãtrânu. Vezi aci p-aiºti la-mpãratu urieºilor. Iel iera culcat acolo-n pat, cu barbã aºe dã mare,
urieºi? – zâce cãtã Crãiºor. pãnã la buric. ªi iera la iel, la cap ºi la picioare, ºapte lumini ca fruntarele*
– Vãd! – zâce. dã groasã. Aºe sã vide, mai bine decât tãt viloanii* la iel.
– Aiºtie-s pruncii mniei, aiºtie-s fraþi! Aiºtie, zâce, dã ºapte ai dã zâle ª-atunce iel ieºe-afarã ºi dã pace la-mpãrat, cã doarme. ªi sã duce ºi
stau tãt aºe, zâce, cã împãratu zmãiesc, împãratu urieºilor are fatã dã sã bagã-n ceia sobã. ª-acolo iera on pat aºternut, acolo durme împãrãteasa.
mãrit*. ª-ar vre cã ºi o dobândeascã, aiºte! – zâce. ªi dacã ar vre cã ºi-o ªi la acie, ºi la cap ºi la picioare, ºapte lumini ca fruntarele arde. ªi la acie
dobândeascã, nu sã pot apropiie, zâce, dã curte împãratului urieºilor. Cã îi dã pace. ªi sã duce apoi în ceia sobã. Acolo iera fata-mpãratului urieºilor.
d-asupra curþî, zâce, are, zâce, un pãun. Când îs aiºte, zâce, duºmanii dã ªi aceia durme acolo. ªi ie iera astupatã pãnã aºe, pãstã sân ºi pã la
ºapte mile dã pãmânt, acila apucã dã corcãneºte. ª-atunce, zâce, varsã susuuãri. Pã poploni* iera brâncile la ie. Da acolo pãze ie, ave inel dã aur.
foc pã iel. ªi dacã varsã foc pã iel, nu sã pot apropie dã iel. Dacã, zâce, tu ª-atunce ãsta, Crãiºoru, o vrut º-o ieie jos inelu dã la ie. C-aºe iera inelu,
îi pute face asta, zâce, ap-atunce, zâce, te-oi lãsa cu viaþa! ca rafu* cel dã cocie* dã gros ºi mãroc*. Da o fost strâmtorât la jejet, la
– Hã, zâce, cã nu mã tem dã iel, dã-mpãratu! – zâce. Cã mnie mi-þ da fata-mpãratului. ªi dac-o fost strâmtorât, iel apoi, nu l-o putut traje jos ºi
o puºcã, zâce, cã io aºe puºcaº îs, zâce, când îl vãd, zâce, pã pãun, împuºc! fata s-o trezât. ªi fata dãloc* o pus brânca pã iel, aºe ca pã on purec.
ª-ap-atunce-i mere fãrã nici-o fricã! – zâce. ª-ap-atunce, fata s-o sculat º-o mãrs la tatã-so, în sobã, º-o zâs:
– Bine, mã! – zâce. Îl las! – Tatã, zâce, iacã, zâce, nu ºtiu aista ce pepe-i, cã nu-i purece aista!
Îi dã puºca, tãt sã duc, tãt sã duc. Când îi dã ºapte milã dã pãmânt, Io nu ºtiu ce vre aista? – zâce.
atunce pãunu, acolo în vârfu curþî, stã acolo º-apucã ºi corcãneascã. Da ª-o dã la-mpãratu, cã acel împãrat o ºtiut în tãte limbile. ªi zâce:
ista, o datã îl vede Crãiºoru ºi-l puºcã. ªi dacã-l puºcã, cela nu mai corcãne. – Fata me, zâce, aista nu-i purec, nici nu-i pepe! Aista-i uom! – zâce.
Atunce zâce Crãiºoru: Aista-i omu pãmântului! –zâce.
52 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 53

ª-apoi atunce, împãratu acolo o þânut în palme, zâce, cãtã iel: D-apoi iel atunce s-o luat* ºi s-o dus cãtã casã. Da când ajunje iel
– Mã, zâce, cine ieºti? D-înde ieºti? Ce-ai vrut ºi faci? – zâce. acasã la iel, º-o pus brânca pã zar*, la uºa uliþî*, atunce o ieºit sabia din
– D-apoi io, zâce, am vrut ºi fac, zâce, cã io-s on hoþ mare ºi jumãtate! teacã! Da pãn-atunce o rujinat, ºi n-o ieºit. ª-atunce o þâpat foc ºi scântei
Cã-s în stare a fura viþãlu dân vacã ºi uouu dân ghinã! Numa amu o datã ºi sã bãte în vânãtare cerului:
nu mi s-o sfetit! – zâce. – Cã m-aº bate, zâce, ºi n-am cu cine! Aº tãie, ºi n-am pã cine!
– Mã, zâce, dãmult cot io dupã aista uom! – zâce. ªi vãd c-o vinit Da ºi galisca o fost închisã, º-o fost rujinatã. Da nu s-o dãºtis pãnã ce
acasã la mine! Mã, zâce, tu dacã m-ai scoate dân nãcaz, ce trag io dã n-o mãrs iel. ª-atunce, când s-o dãºtis iel acolo, atunce or ieºit turturelele
ºapte ai, atunce io pã tine, zâce, þ-aº da þâie jumãtate împãrãþâie ºi þ-aº da º-o mãrs acolo, la uliþã. ªi dã pã umãr pã altu sã puneu la iel ºi cântau aºe,
pã fata me dã muiere! Cã iacã, zâce, aice, zâce, sunt doisprãzece urieºi, dã n-o-uzât nime aºe frumos.
zâce, care cu tãrâie vre ºi fure fata dã la mine! ªi nu mã pot hodini! Da tu, ª-atunce, dacã s-or pus ii acolo pã umãr la iel, atunce, ºi sabia ºi
cum ai putut vini aice? – zâce. turturelele cântau. Cei dân curte, câþi ierau acolo, tãþi sã mirau: turturelele
– Io am vinit bine, zâce, c-am vinit cu ii! – zâce. Am puºcat pãunu, tu aºte, dã când îs aice, dã când aice, cã acele n-o cântat! ªi n-o ieºit dân
nu te-ai trezât! – zâce. ª-apoi amu, zâce, io am vinit aice la tine – zâce. galiscã, n-o pute nime dãschide, galisca. Sabia asta ce face? ªi asta o fost
Numa, zâce, io am omorât pã tãte doauãsprãzece! – zâce.
rujinitã!
ªi Împãratu uriaºilor nu crede. ª-apoi Împãratu urieºilor o mãrs acolo
ªi mereu ºi spuie la bãtrânu, la-mpãratu. Adicãte, ºi la-mpãratu râdeu
la groapa acie, inde o fost omorâþi cei doisprãzece urieºi. ª-atunci, iel o
amândoi uãchii, zâce:
crezut, când i-o vãzut morþ. ª-atunce i-or dat lui fata dã muiere.
– Înãlþate Împãrate! Nu ºtiu, zâce, ce-o fi, ºi tãþi s-o bãgat la noi în
ª-atunce, Crãiºoru o zâs:
ocol*, zâce, cã turturelele dã pã on umãr pã altu sare la iel!
– Înãlþate Împãrate, zâce, a urieºilor! Tare frumos îþ mulþãmãsc, zâce,
dã fatã, zâce, cã nu pot sã primãsc – zâce. Cã io am, zâce, mnireasã, p㠖 Aduceþi-le la mine! – zâce.
Ileana Cosânteana, Crãiasa Mãrilor, care aºe-i dã frumoasã, dã la soare te ªi iel, Crãiºoru, o spus patimele astea, cum am spus io cãtã domnu,
poþi uita, da la ie nu! – zâce. Acia-i mnireasa me! – zâce. Numa, zâce, amu. I-o spus acolo, cãtã tatã-so, când o ajuns la asta, cela* capãt, o zâs
dacã, zâce, n-a fi în viaþã, º-o pãþât uoarãce, º-o cãpãtat moarte, zâce, bãtrânu:
atunce, zâce, oi primi fata ta dã muiere – zâce. Numa, zâce, io mã duc, – Tu ieºti pruncu mneu!
zâce, da dã biruinþã mã þân*, dã-mpãrãþâie, dã jumãtate, adicãte! Da iel i-o spus cã:
– Noa, zâce, fãtu-mneo, dac-oi mere, zâce, iacã cârpuþa* fetii, zâce, – Tatã, zâce, io am adus, zâce, turturelele, io am adus sabia dã aur,
ºi iac-o nuiauã dã aur. Când þ-a fi dor dã fata me, zâce, atunce cârpuþa îi numa cã mnireasa me inde-i?
pune pã faþa pãmântului. ª-atunce, zâce, dacã palþãuu* cel dã aur îl ie, – Ce mnireasã?
ºi-i zâce: Fata Împãratului, a urieºilor, inde ieºti? Hai, ca gându care acole! Cã bãtrânu n-avut ºtire dã mnireasa. Cã nu i-o spus hoþî ºi biterii* cã
– zâce. ieste ºi mnireasa!
Noa, º-apoi iel bagã cârpuþa-n jãb* ºi ie palþãuu la iel. ªi sã duce. Da ªi o spus colo, catã fraþi cã inde-i mnireasa? O zâs cã:
sã duce mult în lume, pãnã ce ajunje, amu dã aci, n-o fost dãparte tata lui. – Ce mnireasã? Ce-þ trabã? – zâce. Cã tu ieºti mincinos! – zâce. Da
ª-ajunje-n þara tãtâne-so, acasã. D-amu iel înt-aºe stare o fost, c-o fost ca inde-i fost? – zâce. N-ai fost nicãri*, zâce, cãtã iel.
þiganii, ca colduºii*: iera dãsculþ, hanele dãrâmate pã iel, rupte. ªi dacã Atunce, iel o pus jejetele în gurã º-o fluierat dã tri uãri. Când o fluierat
sã duce acolo, cum îi videu uoaminii, zâceu cãtã iel: iel dã tri uãri, o sãrit zarele dã pã uºe dã la temniþã, inde o fost Crãiasa. ªi
– Mã, zâce, mai bine îi mere ºi tu la-mpãratu Verde, zâce, cã dânsu o Crãiasa o ieºit afarã ºi s-o dus la-mpãrat. ªi s-o pus acolo în jerunþi înainte
pãzeºte, zâce, te-a sãtura, zâce, ºi te-a îmbrãca! – zâce. Împãratului:
54 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 55

– ªi trãieºti, tatã-mneo! Io-s nora ta! Aista-i soþu mneo*! – zâce.


Numa, zâce, ãiºtea, zâce, l-o prins, zâce, ºi l-o þâpat în fântânã. Io nu ºtiu
cã ce-o pãþât iel d-atunce? C-aiºtea, zâce, l-o omorât, zâce, ºi l-o þâpat în
fântân㠖 zâce. Numa, zâce, Dumnezo nu l-o lãsat! Cã mie mi rânduitã, ºi
io îs rânduitã lui!
Da bãtrânu, domnule, atât a fost bucurat, când o vãzut pã norã-sa,
CÂRLIJIE
acuº fainã! ªi l-o vãzut pã pruncu lui, batãr* c-o fost în hane rele.
– Asta, tatã, nu-i nimicã, zâce, numa-i vide dumneta dã mintenaº*! –
zâce. Io-s Vasilie Gurzãu, dân comuna Micherechi, m-am nãscut în anu
Când o scos cârpuþa acie dã la-mpãratu urieºilor, o pus cole pã pãmânt. 1898, în mãrþiºor ºasprãzece, primãvara, ca puii cei dã ghinã*!
Dac-o pus cole pã pãmânt, o dat cu palþãuu cel dã aur: O fost odatã on moº º-o babã. Moºu cu baba ave tri fete. Dac-a avut
– Fata-mpãratului urieºâlor, inde ieºti? Hai, ca gându! tri fete, moºu trãje pã moarte. Moºu o lãsat cu limbã dã moarte la baba cã
– Aci-s! – zâce. Bunã zâua! – zâce, înãlþate Împãrate, zâce, Crãiºorule! fetele, când ar fi dã mãrit*, apoi ºi* deie, zâce, la acela care a cere la
Am vinit dã femeie! ferasta afarã dân ocol. Noa, º-apãi când o fost fetele dã mãrit, o vinit unu
înt-o sarã acolo, la ferastã:
– D-apoi, zâce, cã iacã, zâce, asta-i femeia me! – zâce. Numa te-am
– Bunã sarã, babã, zâce, am vinit ºi-m dai fata ce* mai bãtrânã!
adus, zâce, dã mãrturie, zâce, la tatã-mnieu, zâce, ºi la biterii iºtea ºi la
Atuncia baba, zâce:
soþia me – zâce. Cã ce-am pãþât io, zâce, dã când am ieºit dân fântânã,
– Noa, fata me, zâce, te gatã*, cã te duci dup*-aci, c-o vinit vreme!
cum v-am scos io pã voi dân baiu cel mare în ºapte ai dã zâle, n-aþi putut
ª-apoi sã duce fata cu pocu* susuarã*, cã n-o fos multe, numa puþâne.
durmi – zâce. N-aþi avut hodinã* – zâce. Io, zâce, aºe puþânel, zâce, am Noa, dacã sã duce fata, baba sã scoalã dimineaþa. Dacã sã scoalã
omorât cei doisprãzece urieºi cu care n-aþi biruit voi, cu armatã cu tãt! – dimineaþa, mere dupã apã, acolo, la vale. Dacã mere la vale, acolo mere
zâce. ªi v-am scos! – zâce. Dã asta te-am chemat, cã tu numa ºi fii mie dã tãt satu, mere acolo; amu gânde, cã dac-a auzî cã care ficior o dus pã
mãrturie, ºi spui cã ce-am fãcut cu voi – zâce. ªi tare îþ mulþãmãsc! – fata ii*.
zâce. Tãt o mãrs on an dã zâle, da tãt n-o auzât cã cine o dus pã fatã! S-o
ªi fata Împãratului urieºilor o mãrs înapoi amãrâtã, cã nu uo primit dus dãparte cu ie! Noa, când îi la anu, vine altu la ferastã:
dã muiere. ªi apoi tatã-so i-o binecuvântat pã Crãiºor ºi pã Crãiasa Ileana – Bunã sarã, babã, zâce, am vinit ºi-m dai, zâce, fata ce dã mijloc!
Cosânteana Aleasa, Crãiasa Mãrilor, care aºe-i dã frumoasã, cã la soare – Noa, fata me, zâce, te gatã! – zâce.
te poþi uita, da la ie, nu! ª-atunce tatã-so i-o binecuvântat º-o fãcut o ª-asta sã gatã cu hãinuþãle, cât o avut, cã o avut tare puþâne, c-o fost
nuntã mare º-o petrecere mare ºi i-o pus în locu lui Împãrat ºi pã ceielalþi sãracã! ª-apoi sã duce...
i-o þâpat în lume, cã dã ce-o fost aºe rãi la credinþã. Iarã mere baba la vale, dupã apã, dimineaþa, c-o fos primãvarã. D-apoi,
Cine ºtie mai lungã, margã, º-ajungã! nu mai ºti nime cã inde o mãrs fata ii! Trece on an, nu ºti nici dã cielaltã,
nici dã asta!
Când, în ceia sarã, iarã la anu*, vine iarã unu º-o cere la ferastã:
– Bunã sarã, babã, zâce, am vinit ºi-m dai fata ce mai micã! – zâce.
– Noa, fãtuþa-me, te gatã!
Da baba, tãt cu cela gând iera, dacã s-ar mãrita asta-n sat, dacã s-o
mãritat acile doauã dãparte.
56 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 57

Iarã mere dimineaþã dupã apã la vale, tãt nu mai aude, nici n-o auzât º-o cotat aþuþã* ºi º-o fãcut zbicaº* ºi º-o fãcut toporâº, ºi tãt bãte prijnelu.
baba niciodatã, c-acuma o murit fetele ii! Da baba iera amãrâtã! Da ie ave E, d-apoi bãte la fete prijnelu ºi bãte la cie* prunci, bãte aºe prijnelu iel,
o ogradã, bunã, mare ogradã, plinã dã pomi. O fost aceie primãvarã, iera º-apoi fetile zâce:
pomii înfloriþi. Aºe, pân pom o fost o floare mare, mai mare dãcât tãte – Ei, Cârlijie, zâce, mânce-te ºi pã tine cine o mâncat sorile tale! –
florile. Baba tãt sã uita cãtã* floare acie, cã dã ce acuº aºe mare, nu-i ca zâce.
cile* flori? Baba o gândit cã º-o mânce! ªi o mâncat! Dac-o mâncat baba Iarã bate la cile fete, iarã fetele:
floare acie, dãloc* baba o-ndãluit* gre* mare! ª-apoi când o vinit vreme, – Ãi, Cârlijie, mânce-te ºi pã tine cine o mâncat pã sorile tale!
baba s-o sporit*, º-o avut on prunc! Fetele aste, tãt asta o hãznãlit* cã cine o mâncat pã sorile, aciia* ºi-l
Dac-avut on prunc baba, e, d-apoi baba o ºtiut cã nu s-a culcat cu mânce, sã nu fie nici iel darã*!
nime* ºi ie d-înde i-o crescut doba*? Hãi? Baba tãt sã amãre cã barem Hã, d-apoi Cârlijie suje* iel º-amu! Ah, d-apoi iel mere acasã ºi,
dac-o ºti cã s-o culcat cu uarãcine*, ar spune cã Iuane, uã Petre, cum l-o zâce:
chemat. D-apoi, nu s-o culcat cu nime ºi ie, gre mare! Are prunc! – Maicã, zâce, d-avut-am io sorã?
Ãi, o sãmãlit* cã d-atunce, dã când o mâncat la floare acia?... D-apoi – D-apoi, zâce, fãtu-mneo, n-ai avut! – zâce.
o mãrs acolo, pã ogradã, tãt s-o uitat cãtã pomu acela, tãt roatã* sã uita. ªi – Maicã, zâce, iacã ce zâc fetele cãtã* mine! Asta ºi-m spui, zâce,
acolo o fost creanga tãietã ºi dã la capãt, dã cãtã* capãt, acolo, o ieºit altã avut-am, zâce, uã* n-am avut? Cã pã mine, zâce, mã doare!
zmiceauã* ºi pã acie o fost floare! Aºe cã o fost cârlig, aºe!... ª-apoi – D-apoi, zâce, fãtu-mneo, n-ai avut!
zâce: Iar mere la fete, iarã bate prijnelu. Iarã tãt aºe þâpã fetele dupã iel. O,
– Fie Cârlijie pruncu! C-aºe-i creanga, cârlig. iel vine cãtã casã, acile, zâce, c-aºe, mã-sa, zâce, cã nu! D-apoi Cârlijie
E, d-apoi Cârlijie creºte, domnule, când iera dã o zî, iera doauã, când s-o smintit*! Zâce:
dã doauã, dã noauã! Când o sãptãmânã, dã doauã, dã noauã, dã lunã, tãt – Maicã, io, zâce, atunce aº suje þâþã dân sânu dumnetale, pã su talpa
aºe creºte pruncu, repede! Numa casa lor iera cu fundoaie* la uliþã. Da cãsî!
pruncu amu aºe creºte dã tare, cã iel sã suie pã laviþã, acole la ferastã. – Ei, fãtu-mneu, zâce, talpa cãsî trabã ridicatã! – zâce.
Pruncii vineu dã la iºcoalã* ºi mereau la iºcoalã. Pruncu zâce, cole*, – D-apoi, zâce, ridica-o io! D-apoi numa trabã ºi pui ºi io acolo!
Cârlijie: Atunce Cârlijie mere ºi bagã acolo brânca* pã su talpa cãsî ºi o ridicã.
– Mamã, inde mãrg pruncii ãiºte? Atunce mã-sa sã culcã, pune sânu acole. Iel dân loc lasã talpa cãsî pã
– Mãrg la iºcoalã! sânu mâne-sa. Atunce, mã-sa, când o lãsat talpa cãsî pã sânu mâne-sî:
– Apoi, fã ºi mie straiþã*, c-oi mere la iºcoalã! – zâce. – Ã, Doamne, Cârlijie, zâce, fãtu-mneo, cã-m rupi, zâce, sânu – zâce.
– O, fãtu-mieu, tu ieºti micuþ încã! – zâce. Da ridicã, zâce, cã-þ spun, zâce, c-ai avut sore.
– Fã-mi straiþã, zâce, cã io mã duc! Atunce Cârlijie dãloc* o ridicat talpa cãsî º-atunce s-o sculat mã-sa
D-apu bãtrâna o gândit cã i-a face straiþã, cã mere iel pãnã uareinde º-apoi o lãsat talpa cãsî º-apoi i-o spus: iacã ie cum o pãþit ºi cum o fost
ºi a vini înapoi ºi l-a þâpa* dascãlu. A, iel iera mare, ca pruncii, haba* o cu iel. ª-apoi i-o spus cã darã cum o spus bãtrânu ºi cum s-o mãritat ºi cã
fost tânãr, cã creºte ca cucuta! iel d-înde s-o arãduit* ºi dã ce-l teamã* pã iel Cârlijie.
Noa, d-apoi dacã mere Cârlijie acolo, nu ave bai* dascãlu! Iel ºide – Noa, maicã, zâce, atunce-i bine! Numa, zâce, trabã, zâce, ºi-þ mulji
acolo-n bancã cu cialalþi. Ai, d-apoi pã vreme acie pruncii aveu prijnel*. lapte dân þâþa dumnetale. Apu, laptele acela, zâce, trabã ºi moi fãrinã* cu
ªi s-o aplecat în jos, îl fãce aºe, acole ºi sã-ntoarce, º-atunce îi bãte cu lapte dân sânu dumnetale, zâce ºi-m faci pogãciþã* ºi le coci în vatra
zbicu* dã tãt sã-ntorce. E, da Cârlijie n-o avut nici prijnel, nici zbici. Iel focului cã cu acele pleca-oi în lume, zâce.
58 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 59

ªi mã-sa o muls lapte ºi o moiet fãrina ºi o fãcut pogãciþã ºi le-o copt – Aiii, fie curvã mama lui, zâce, nu-m aduc aminte dã nimic, numa
în vatra focului. Noa, cã le-o copt în vatra focului... Dacã le-o copt în dã Cârlijie, dã ºogoru! – zâce. D-apu Cârlijie ieri, alaltãieri sã juca, zâce,
vatra focului, atunce le-o pus în straiþã. Tãt s-o dus, tãt s-o dus, multã cu puþa pân prav! Cum o putut ajunje acela aicie?
lume ºi-mpãrãþâie, ca Dumnezãu sã ne þâie! Cine o ascultat, bine o-nvãþat! ª-apoi mere iel cu buzduganu susuarã, nu l-o mai aruncat. ªi bate la
Cine o durmit, bine s-o hodinit! poartã:
ª-apoi o luat straiþa ºi o bãgat pogãciþãle ºi s-o dus, tãt s-o dus, tãt s-o – Dacã sunteþi ºasã suflete, ieºiþi afarã! – zâce.
dus, pãnã ce o ajuns pãnã la pãdure dã aramã. ªi s-o dus în pãdure acie, – D-apoi, zâce, cã nu suntem ºasã! Numa doauã! Io ºi sorã-me, zâce
tãt s-o dus pãnã ce o ajuns la o curte mare, care iera cu poarta dã aramã. Cârlijie.
ª-acolo o bãtut la poartã ºi o vinit o nevastã ºi zâce: – Noa, d-apoi, zâce ºogoru, cum d-ai vinit la noi?
– Bunã zâua, uom, zâce, în lume! – Da-m vinit ºi vã vãd, cã dã pã ceia lume, nici pasãre nu vine pã asta
Atunce Cârlijie o zâs: lume!
– Bunã zâua, sorã-me! Noa, d-apoi sã bagã-nlontru. ªi dacã sã bagã-nlontru, atunce iera gata
– Bine-i fi, dacã m-ai fi frate, zâce, cãci dân cie lume, nici pasãre nu mâncare. Sã pun la masã. Dacã sã pun la masã, cum mâncau, pân ce
vine aice – zâce. mânca Cârlijie una ºi doauã, zmãuu doauãzeci ºi noauã. ªi cu cioantele*
Atunce, Cârlijie o bãgat brânca-n straiþã ºi o luat o pogãciþã ºi o dat tãt în cap, tãt în frunte love!
la sorã-sa. ªi o mâncat. ªi dacã o mâncat, o zâs: – A, Doamne, ºogore, zâce, c-a ta ominie*-i cu coadã! – zâce.
– Amu te cred cã-m ieºti frate, zâce, cã aista-i laptele maicii! – zâce.
– D-apoi, aºe ne-o-nvãþat tata nost, zâce, cã cine a vini la noi ºi-l
ª-apoi, zâce, haida-n lontru*!
ominim!
– D-apoi, zâce, inde*-i ºogoru*?
– Cã bine v-o-nvãþat! – zâce.
– D-apoi, zâce, ºogoru-tãu ie la vânat, pân pãdure.
– D-apoi, ºogore, zâce, bine dac-ai vinit! – zâce. D-apoi, zâce, spune
– D-apoi ce fel dã uom îi ºogoru? – zâce.
cã cum d-ai vinit aice?
– Lasã, nu întreba, cã pã tãtã lume o zâs Dumnezãu cu uom, numa pã
mine m-o bãtut. – D-apoi, ºogore, þ-oi spune, zâce. Io cu acie am vinit la tine, zâce,
– Da de ce, sorã? – zâce. c-am auzât, zâce, pã Florea Florâtu, strâga la rãsãrit ºi s-o auzât la scãpãtat!
– A mneu cu ºase capuri, cã-i zmãu! ªi io vreu ºi ºtiu dã ce-o strâgat la rãsãrit ºi s-o auzât la scãpãtat?
– D-apoi, zâce, ce nãrav are ºogoru? – Ei, ºogore, zâce, îs mai mare voinic ca ºi tine, zâce, ºi io nu pot
– ªogoru-tãu are aºe nãrav, zâce, când îi dã ºapte mile dã pãmânt dã strãbate acolo! – zâce. Numa, zâce, dupã mâncare, zâce, ne-om mãsura
curte, atunce aruncã buzduganu. ªi vine buzduganu ºi sã-ntoarce dã tri puterile!
uãri roatã* ºi sã pune-n cui, dupã uºe. ªi trabã ºi fac mâncare dân doauãzeci ª-apoi, dacã o gãtat dã mâncat, s-o dat ii pã luptã! Tãt s-o dat pã
dã suflete. Acar* ce ºi fie, tãt doauãzeci! Mâncare ºi nu fie nici caldã, nici luptã. Cum s-o dat iei pã luptã, cum l-o prins ºogoru-so, zmãuu cel cu
rece! Dacã-i rece, mã bate-n cap, dacã-i cald, mã bate-n tiept* – zâce. ºasã capuri l-o izbit în pãmânt pãnã-n jerunþi*. D-abde* s-o smuls Cârlijie
ªi pânt-acile o vinit buzduganu cã numa pârâieu crãnjile-n pãdure! dân pãmânt!
ªi sã-ntoarce dã tri uãri roatã, sã pune-n cui, dupã uºe. Atunce Cârlijie, încã iel nu s-o prins pã luptã cu nime* încã, c-o fost
ª-atunce Cârlijie îl ie-n brâncã ºi ieºe-n ocol ºi întoarce dã tri uãri prunc! Apoi o gândit iel cã cum o prins ºogoru, cum o prins iel pã ºogoru,
roatã º-aruncã mai dãparte dãcât cum l-o aruncat ºogoru-sãu, zmãuu! l-o izbit în pãmânt pãnã-n grumaz! Atunce o tãiet cinci capuri! Atunce
ª-atunce zmãuu când o auzât crenjile pârâiind, o zâs: zmãuu s-o rugat:
60 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 61

– Ei, ºogore, zâce, dac-ai fãcut bine cu uarãcinie*, da fã ºi cu mine! Noa, º-apoi ie buzduganu susuarã ºi mere ºi bate la poartã. Cã:
– zâce. Barem, zâce, ºi-m vãd cale pânde* mã duc, ºi lasã on cap! – zâce. – Dacã sunteþi noauã suflete, ieºiþi afarã!
Sorã-ta, zâce, a fi uom*, io muiere! – zâce. Cârlijie, zâce:
– Bine, ºogore, zâce, te lãs, zâce, numa, zâce, trabã ºi-m spui, zâce, – Nu suntem noauã, numa doauã!
cile* la Flore Florâtu! – Noa, d-apoi, zâce, ºogore, zâce, da tu ieºti?
– D-apoi, zâce, io nu ºtiu! – zâce. Numa, zâce, cã io am on frate, – Io-s – zâce.
zâce, mai bãtrân, zâce, acela doarã ie mai vrenic* dãcât mine, acela o – Da cum ai vinit aice?
putut strãbate acolo! – D-am vinit, zâce, ºi vã vãd! – zâce.
Da iel tãt cu acile o zâs asta, cã iel o fost cu ºase, da frate-so o fost tãt – Noa, haida-nlontru!
mai ca ista*. O gândit cã ãsta dacã l-o pute omorî pã iel ºi nu margã acolo. O mãrs º-apoi s-or pus º-or mâncat. Pãnã ce o mâncat Cârlijie una ºi
ª-apoi când o spus asta iel, atunce iel o tãiet ºi celalalt cap. doauã, zmãu doauãzeci ºi noauã. ªi cu cioantele iel tãt în frunte-l love!
– Noa, sora-me, zâce, rãmâi în pace! – zâce. – Ai, Doamne, ºogore, zâce, cã bine mã omineºti!
ª-apoi s-o suit pã calu lui º-o mãrs pãnã-n pãdure dã arjint. Acolo a – Aºe ne-o-nvãþat tata! – zâce ª-apoi o mâncat ºi s-o sãturat.
ajuns la poarta, la curþile acile dã arjint. ªi acolo, la poartã, o bãtut pã uºe – D-apoi, zâce, cum d-ai vinit?
ºi calu l-o lãsat ºi vie înapoi. ªi cum l-o lãsat, tãt o bãtut la poartã ºi o ieºit – D-apoi, zâce, iacã, zâce, io am vinit, zâce, c-am auzât, zâce, cã
o nevastã: Flore Floritu o strigat la rãsãrit ºi s-o auzât la scãpãtat. ªi io vreu ºi ºtiu cã
– Bunã zâua, soro-me! dã ce o strigat iel la rãsãrit ºi s-a auzât la scãpãtat.
– Bine-ar fi, dacã m-ai fi frate – zâce. – D-apoi, ºogore, zâce, io-s mai mare voinic ca ºi tine ºi nu pot strãbate
ª-atunce o bãgat brânca-n straiþã ºi i-o dat o pogãciþã. acolo.
– Noa, zâce, amu te cred, zâce, cã-m ieºti frate! – zâce. ª-apoi, zâce, – D-apoi, zâce, numa ne-om mãsura puterile!
da inde-i ºogoru? – ª-apoi, zâce, cum?
– D-apoi, sogoru-to-i la vânat, pân pãdure. – În luptã direaptã*, dã la Dumnezo lãsatã!
– Da ce fel dã uom? ª-apoi prinde zmãuu ºi-l izbeºte pãnã-n jerunþi. Iel sã smulje ºi-l
– D-apoi ºogoru-to, zâce, nu-i ca lume! C-aista-i cu noauã capuri, prinde pã jerunþi ºi-l izbeºte pãnã-n grumaz. ªi-i taie opt capuri! Unu-i
zâce, dã numa te-ngrozãºti când te uiþi cãtã iel. Cã-i zmãu! – zâce. lasã. Atunce zmãuu sã roagã:
– Ce nãrav are? – O, Doamne, ºogore, zâce, dac-ai fãcut bine cu uarãcine, da fã ºi cu
– Are nãrav, zâce, când ie dã ºapte milã dã pãmânt, aruncã buzduganu mine! Lasã-m capu aista unu, cã ºi vãd cale pânde sã mã duc! – zâce.
ºi vine ºi sã-ntoarce de tri uãri roatã ºi sã pune-n cui dupã uºe – zâce. ª-apoi, zâce, þ-oi spune, zâce, cã inde-i cale!
ª-apoi, zâce, trabã ºi fie mâncare gata – zâce. Da mâncare, zâce, nu-i ª-apoi iel o lãsat ºi i-o spus c㠖 zâce:
sclobod* ºi fie nici caldã, nici rece! Dacã-i rece, mã bate-n cap, dacã-i – Am on cal în grajd, zâce, dã te sui pã iel, zâce, ºi mere, zâce,
caldã, mã bate-n ptept*! pãn-înt-o pãdure dã aur. Acolo ºede frate-mneo cel mai bãtrân, acela þ-a
ªi pânt-acile o vinit buzduganu! Atunce iel o ieºit afarã-n ocol ºi spune!
l-o-ntors dã tri uãri, roatã ºi l-o aruncat. ªi pãnã acolo la iel o ajuns! ª-apoi iel i-o tãiet ºi cela cap!
D-apoi iel gânde: – Noa, sora-me, rãmâi în pace, cã io mã duc!
– Oã, Doamne! D-apoi cine l-o putut aista arunca? Nu-mi aduc aminte ªi s-o suit pã cal ºi s-o dus pãnã-n pãdurea dã aur ºi o ajuns la curþile
dã nime, numa dã Cârlijie, dã ºogoru! D-apoi iel alaltãieri încã nu iera dã aur. ª-atunce, o lãsat calu-napoi ºi o bãtut pã la poartã. ªi dac-o bãtut
încã nicãri*, sã juca pân prav – zâce. la poartã, atunce o vinit o nevastã:
62 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 63

– Bunã zâua, sorã-me! – Apoi, zâce, ºogore, nu mã pot face roatã dã oþãl, zâce, cã io nu ºtiu,
– Bunã zâua, frate-mneu! Atunce te-oi crede, zâce, dacã, zâce, i-a da zâce, numa roatã dã fer moale.
uarice*. – Bine!
ª-apoi i-o dat o pogãciþã ºi la acie. ªi o mâncat. Cela mere acolo, ista-ncoace ºi sã fac doauã roþi. ªi sloboade*. Când
– Amu te cred, zâce, cã-m ieºti frate, zâce. s-o sloboade colea-n vale, adicãte crapã roata aceia dã oþãl! Pogneºte*!
– D-apoi, zâce, ºogoru, zâce, p-înde? Atunce, zmãuu dãloc* o-ngãduit!
– Pã la vânat, pân pãdure! – Apoi, zâce, ºogore, asta nu-i bine! zâce. Numa, zâce, ar trebui ºi ne
– Da ce fel dã om îi? facem parã dã foc, cã ºi merem pã vârvu dealului, zâce, pângã marjine
ªogoru-to, zâce, nu-i ca lume, zâce. Cã ca ºi iel nu mai ieste! Cã-i cu mãrii.
doauãsprãzece capuri! ªi-i urât! – zâce. – D-apoi, zâce, tu, zâce, poþi ºi te faci parã mnerâie*, zâce, io m-oi
– D-apoi, zâce, ce nãrav are? face parã roºie! – zâce. Io nu m-oi face mnerâie, numa roºiie!
– Când îi dã ºapte mile dã pãmânt, aruncã buzduganu, zâce, Apoi mere-n direapta, apoi mere-n stânga, sã duce pã vârvu muntelui.
sã-ntoarce dã tri uãri roatã ºi sã pune-n cui, dupã uºe! Mâncare trabã ª-apoi aºe s-o fãcut ii doauã pere dã foc! ª-apoi s-o dus pã vârvu dealului
ºi fie dân doauãzeci dã suflete, acar* dã ghinã, acar dã bivol. Iel tãte ºi p-acole o zburat on corb. Atunce para cea mnerie o strigat:
le mâncã! – zâce. – Hoi, corbule, zâce. Du-te-n mare ºi-þ umple gura dã apã ºi þâpã* pã
ª-apoi aºe, cã o fost gata mâncare º-apoi sã pun la masã ºi mâncã. para cie roºie, cã þ-oi da carne cât îi mânca în tri zâle ºi sânje, cât îi be-n
Cum mâncã una ºi doauã, zmãuu mâncã doauãzeci ºi noauã ºi loveºte tãt tri zâle!
în frunte! Atunce para cie roºie o strigat:
– Ei, zâce, ºogore, cã a ta ominie-i cu coadã! – Hoi, corbule, zâce, du-te-n mare, zâce, ºi-þ umplã guºe dã apã ºi-þ
– C-aºa ne-o învãþat tata nost! – zâce. udã aripele ºi þâpã pã para cie mnerie. Cã þ-oi da carne cât îi mânca-n tri
– Noa, d-amu, ºogore, zâce, cum d-ai vinit? ai ºi sânje, cât îi be!
– D-apoi, zâce, io am vinit la tine, zâce, ºi-m spui, zâce, cã cum sã Atunce, corbu s-o þâpat* în mare ºi º-o umplut buza ºi º-o udat aripile
poate mere la Flore Floritu? ºi o mãrs la parã, da numa oleacã o ajuns. Atunci, zmãuu o zâs:
– D-apoi, zâce, la Florea Floritu, zâce, io-s mai mare voinic ca ºi tine – Nu-i bine aºe, numa, zâce, în luptã direaptã!
ºi nu pot strãbate acolo, zâce. Numa, zâce, ce-a fi? Trabã ºi mãsurãm Cum îl prinde Cârlijie, pac în pãmânt! Pãnã-n grumaz! Îi taie
puterile! unsprãzece capuri! Atunce sã roagã zmãuu:
– D-apoi, zâce, ne putem! – Frate, zâce, dac-ai fãcut bine cu uarãcine, fã ºi cu mine! Lasã-m
– Cum îi vre? – zâce. capu aista unu, zâce, cã, zâce, ºi vãd cale pã inde sã mã duc! ªi sorã-ta ºi
– În luptã direaptã! fie uom, io ºi fiu muiere!
Apoi s-o prins în luptã, înt-o zî dã varã, dã dimineaþã pãnã-n sarã! ªi – Bine, ºogore, zâce, numa ºi-m spui, zâce, cum sã mere la Flore
ista ºi cela! Tãt s-o-mburdat*! Amu s-o urât*. Atunci, zâce: Floritu?
– D-apoi, ºogore, zâce, ce-a fi cu noi? Cã, zâce, aci ieste doauã dealuri – ªogore, zâce, am on cal în grajd, zâce, du-te, suie pã iel ºi-i mere
ºi la direapta ºi la stânga ºi o vale – zâce. ª-ar trebui, zâce, ºi ne facem ºi pãnã la graniþã. Calu mneu ºtie drumu acolo! ªi dac-ai mere cu iel acolo,
merem tu pã cela deal, io pã ista deal, ºi ne facem doauã roþi, ca dã zâce, când îi fi la graniþã, zâce, trabã ºi baji dã samã, zâce, cã Flore Floritu
cocie*. Apoi, zâce, io, zâce, m-oi face o roatã dã fier moale, tu te fã o aºe câni are, cã ºi pasãre o prinde dân vânãtare* cerului, dacã-i strãinã! –
roatã dã oþãl! zâce. Numa, zâce, tu, zâce, trabã ºi baji dã samã cã ºi te faci porumb*. Cã
64 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 65

Flore Floritu are porumbi mulþi. ªi casa lui, zâce, cu faþa pã miazãz*, – Noa, d-apoi, Cârlijie, zâce, apoi tu ºtii griji dã gâºte! – zâce. Bine!
înante cãsî are frãgar* mare. ª-acolo, zâce, sã pun porumbii. Numa c㠖 zâce.
trabã ºi baji dã samã, cânii, zâce, înainte cãsî, zâce. Apoi, zâce, dacã te Ei, d-apoi ie sã uita tãt cãtã Cârlijie, nu cã ave bai* dã gâºte. Numa cã
sui acolo, zâce, a ºi te traji p-înde*-s frunzãle deasã, zâce, nu ºi te ieie iera fainã* gâscaru! Noa, º-apoi mere cãtã casã:
sama porumbii, c-or purui* pã tine, zâce. Apu te-or prinde cânele, zâce. – Bade, zâce, cã ºti, zâce, griji Cârlijie, zâce, dã gâºte! Aista-i gâscar!
Noa, º-apoi-i taie ºi cela* cap! zâce.
– Rãmâi, sorã, cu pace! – Apu-l bãgãm!
ª-apoi sã suie pã cal, mere pãnã la graniþã º-acolo iel sã face porumb! Îl bagã. Noa, dimineaþa, iarã d-amu începe anu, da nu ºtiu ce-o fost
ª-apoi zboarã la Flore Floritu, înainte curþî, suie în frãgar, acolo porumbii
plata la iel. C-am uitat amu! ª-apoi face straiþã acolo º-apoi bagã acolo la
puruieu. Apoi, iel stã acolo inde ierau frunzãle deasã. Când o fost aºe
merinde, da mai bine dãcât ieri. Amu-i face mniazã bunã! Iarã mere iel cu
cald, cânii le-o fost cald, s-o tras d-acolo. N-o fost nici on câne! Iel atunce
gâºtile, colo iel fluierã la gâºte, gâºtele joacã. Când vine ie*, bagã fluiera
s-o lãsat acole jos, în tindã. Da s-o fãcut un prunc bubos, c-un buhai* rãu.
ª-apu, Flore Floritu o avut o sorã º-apoi sorã-sa iera gãzdoaie*. Cie* acolo-n buhai.
umbla p-acole ºi-l vede acole-n tindã: Acolo gâºtele beu, sã jucau. Da iel sã dã dã tri uãri pastã cap! O fost
– D-apoi, tu pruncule dã înde ai picat aci? tãt mai fainã ºi mai zdravãn. ª-apoi îi dã dã mâncat ºi mâncã. Da când
– D-apoi, zâce, am picat, zâce, cã sunt sãrac, zâce, º-am vinit ºi-m mânca Cârlijie, fata tãt cãtã iel sã uita. Dacã sã uita cãtã iel, îi pare cã-i
cot* cã vreu ºi mã bag* sclughiþã*! – zâce. p’e mândru! P’e mândru Cârlijie! Noa, d-apoi, vine sara cãtã casã; dacã o
– D-apoi tu, zâce, nu ieºti vrenic dã slughiþã! Ce-i pute tu face? – vinit sarã cãtã casã iel, atunce zâce:
zâce. – Noa, d-apoi mâne îi mere iarã cu gâºtele! – zâce. Numa ai grâje dã
– D-apoi, zâce, oi griji dã gâscuþã, zâce iel. iele!
– D-apoi, zâce, oi bãsãdi* cu bade, zâce. – Cã grâjãsc io, zâce cela.
ª-apoi iel, din tindã, sã bagã acole-n soba* cie dã cãtã uliþã*. ª-apoi, ª-apoi dacã grâjeºte dã iele, noa, apoi pune iar în straiþã merinde.
dacã sã bagã acolo ºi bãsãdi cu bace ºi vine afarã: Mere ºi iar zâce cu fluiera la gâºte. Când s-o apropiet, iarã sã dã pãstã
– D-apoi, zâce, bine, zâce, cã te-ai bãgat la gâºte, zâce. Numa nu ºtiu cap, sã face tã mai mândru, tã mai zdravãn. D-amu, fata nu mai pute!
cã ºtii tu griji dã gâºte, or nu ºtii griji, zâce. Numa, zâce, astãzi îi fi, zâce, ª-apoi îi dã dã mâncare ºi mâncã. Da când Cârlijie mânca, fata tã cãtã iel
ca dã probã, zâce, apoi, zâce, îi fi pã an. sã uita. Zâce:
Anu o fost dân tri zâle atunce... ª-apoi l-o bãgat pã Cârlijie. ª-apoi
– Cârlijie, zâce, ai ºi-m spui, zâce, dã ce sacã uãtii tãi inima me? –
mere cole la marjine satului, acolo, la fântânã, ºi aratã cã aice sunt gâºtele
zâce.
ºi le puþãleascã* ºi le mâie la apã. ª-apoi i-a zâs cã-i aduce dã mâncat, dã
mniazã. Numa dã prânz* ºi-a pune în straiþã. ª-apoi, fata aºe cã-i pune – D-apoi io nu ºtiu! – zâce.
straiþã la prunc ºi mere cu gâºtele. ªi la mniazã îi face o mniazã* ce ºti ºi – D-apoi, zâce, spune, zâce...
facã ºi mere acolo. Da Cârlijie când o mãrs acolo la fântânã, iel ave acolo C-amu fata sã teme c-a-mplini anu ºi n-a lua. Noa º-apoi tãt nu i-o
în mânecã o fluierã. Tãt zâce* cu fluiera. Gâºtele jucau, tãte jucau, dãdeu spus. Amu anu sã gatã! Iarã-i face tãt mai bunã mâncare. ªi dacã-i face tãt
dân aripe. Acum o vãzut cã vine acie cu mniaza, o pus fluiera acolo-n mai bun dã mâncare, zâce cãtã iel:
mânecã. Gâºtele s-o bãgat acolo-n apã, dãdeu dân aripe, sã jucau, beu la – D-apoi, Cârlijie, spune, zâce, cã dã ce sacã uãchii tãi inima me?
apã, îº fãceu guºe mare! ªi când s-o apropiet ie, iel sã dã dã tri uãri pãst㠖 D-apoi, io nu ºtiu! – zâce.
cap. Dã aºe ficior minunat o fost, dãcât acela n-o mai fost! – Mãi, Cârlijie, spune! – zâce.
66 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 67

– D-apoi, zâce, atunce þ-oi spune, zâce, cã dã ce sacã uãchii mnei Baba º-o smuls tri fire dã pãr. ªi cum le-o smuls, zâce:
inima ta, dacã mi-i spune cã dã ce-o strigat frate-to la rãsãrit ºi s-o auzât – Noa, zâce, þâpã* pã câniºorii tãi!
la scãpãtat? Atunce þ-oi spune! –...ªi io, zâce, am fãcut rãu, zâce, c-am þâpat pã câni!
Fata mere cãtã casã ºi-ntrabã pã frate-so. Frate-so îi traje doauã ªi baba s-o scoborât dân copac, dãloc o smuls on copac, care o fost
pãlmi... mai gros, dân pãmânt, cu rãdãcinã cu tãt*. ªi acolo o fost on broscoi. ªi ie
– D-apoi, nu ºtii? – zâce. face frigare, traje broscoiu pã frigare ºi-l pune lângã Flore Floritu ºi frije
– Nu! – zâce. ºi ie broscoiu. Cela, porumbu...
ª-apoi, dacã i-o dat doauã pãlmi, fata rãmâne amãrâtã, cã ce-a fi cu ªi zâce baba:
Cârlijie, cã s-a-mplini vreme ºi iel a mere ºi n-a lua! – Cine frije broscoiu, a mânca porumbu! Cine frije porumbu, a mânca
– Noa, º-apoi, zâce frate-so, dacã vre ºi ºtie iel, tu nu ºti, atunce broscoiu! Tãt aºe sã atinge cu Flore Floritu...
teamã*-l aci, în sobã la mine! Da cum îl teamã acolo la sobã la iel, cum o D-apoi, dã la o vreme zâce Flore Florâtu:
dãschis fata uºe, iel o þâpat aºe uãchii-nlontru, adicãte o vãzut copârºãuu* – D-apoi, Babã, zâce, mâncã tu pula dracului! – zâce.
în mijlocu cãsî. Iel atunce s-o speriet: – Ce, zâce atunce, acaþã baba!
– Tulai, Doamne! C-acolo-i moarte, mã! Apoi ce-i, cã copârºãuu
... D-apoi baba iera Mama Ciumii, mai altfel dãcât Flore Florâtu,
acolo ie!
haba c-o fost crai! Amu atunce Flore Florâtu nu pute face altfel, numa
S-o speriet! ª-apoi s-o bãgat iel acolo, înlontru. ªi dacã s-o bãgat,
o zâs:
adicate, Flore Floritu ºide-n copârºãu, în cur, cãtã jumãtate dã la brâu în
– Prindeþi, câniºorii mnei! Prindeþi, câniºorii mnei!
jos, iera mort! Dã la brâu în sus, iera viu! ªi zâce:
Baba o zâs:
– Noa, haida-ncoace! Ce vrei tu? – zâce.
– D-apoi, zâce, þ-oi spune io, zâce, numa fii cu bãgare dã samã. Iacã, – Prindeþi, periºorii mnei! Prindeþi periºorii mnei!
io, zâce, când am fost io viu, n-am fost mort dã jumãtate, io-s crai dã la Aºe cã pã cânele lui Flore Floritu s-o fãcut niºte lanþuri, dã cine a
rãsãrit: Flore Floritu! Apoi, umblam pã la vânat, pân pãdure. Da nu avem crezut cã ie, ca la szántogép*! Cãpiþã, dã nu sã pute iel miºca! ª-aºe cã
didicoane* º-am mãrs pã graniþã, la Mama Ciumii. Cã Mama Ciumii ave l-o prins pã Flore Floritu ºi l-o spart ºi i-o tãiet inima-n doauã. ªi o scris
d-atâte didicoane, dã sã love una dã alta! ªi am trecut altan* graniþa ºi numele pã ie. ªi dân haita* cie, Flore Floritu o fost mort dã jumãtate ºi
mi-am puºcat on porumb. ªi io, odatã, mi-am fãcut foc acolo, su’ on copac. inima i-o rupt! Atunce o strigat iel la rãsãrit ºi s-o auzât la scãpãtat, când
ªi cum am fãcut acolo foc, frijem porumbu. Baba iera acolo, în copac. i-o tãiet inima-n doauã!
Da’ Baba, d-acolo: – Numa, ºogore, bagã dã samã, cã mi-i fi ºogor, zâce... Dacã, zâce,
– Uã*, Doamne, cã frigu mi-i! când oi ajunje acolo, zâce, da sã nu þâpi, zâce, perii babii pã câni. Cã
D-apoi, când iel o fost acolo ºi o fãcut foc sub copaci, cânii ierau cânii, zâce, or prinde pã ºogoru cel tânãr!
roatã pângã iel, tãþi stãteu acolo atenþâie. ª-apoi iel grije porumbu. Baba – Grije n-ave – zâce Cârlijie.
strâga dân copac: ª-apoi atunce Cârlijie dãloc* îº ie arme ºi ie cânele dupã iel ºi mere.
– Uã, Doamne, cã frigu mi-i! Uã, Doamne, cã frigu mi-i! Nici numa umblã dupã vânat pãnã la graniþã. Colo trece altan* graniþa.
Zâce apoi Flore Florâtu: Dãloc îº puºcã fãþana* aci, o ciupeleºte* aci, ºi face foc aci. Iel d-abdie*
– Da’ scobori d-acolo, babã! – zâce. Te-ncãlzãºte! aºtepta dupã babã. Cânii roatã dupã iel. κi face foc aci. Dacã-º face foc,
– D-apoi, zâce, mã tem dã câniºorii tãi! – zâce. baba dãloc în copac:
– Da’ ce te temi? – zâce. Nu te teme nimic, numa te scobori d-acolo! – Uã, Doamne, cã frigu m-i! Uã, Doamne, cã frigu m-i!
– zâce. – Da’ scobori, babã, d-acolo! Te-ncãlzeºte!
68 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 69

– Cã mã tem de cânii tãi! ª-apoi atunce, zâce, când o luat inima dân crapã ºi o dus cãtã casã
– Ce te temi? Hai, numa jos de-acolo! º-apoi o spãlat cu apã moartã ºi cu apã vie ºi o pus la Flore Floritu. ª-apoi
– D-apoi, cã mã tem dã ii! iel o înviet dã tãt º-apoi s-o sculat în picioare. ª-apoi o fãcut o nuntã mare
– Nu te teme, ca aci-s io, lângã ii! ªi nu muºcã aiºtea. Nu mâncã pã º-apoi s-o-mpãrþit pã-mpãrãþâie jumãtate.
nime*! – zâce. ª-apoi lui i-o vinit dor dã mã-sa ca ºi margã acasã ºi vadã pã mã-sa.
– D-apoi, zâce, iacã, zâce, periºorii ãºte-a mnei, þâpã pã cânii tãi! ªi dacã s-o dus iel acasã, atunce n-o fost outãu*, nice n-o fost biþicli*,
Cârlijie, cum i-o þâpat perii, i-o prins perii ºi i-o þâpat în foc. N-o nici nimica. ª-apoi, s-o suit pã on cal negru ºi cu coada pãnã-n pãmânt. ªi
þâpat pã câni. Dãloc o ciupãlit pãru babii. Zâce baba: s-o dus acasã. ªi când a ajuns acolo, în satu lui, iel n-o vãzut sat, nici o
– Mã! – zâce, tu ai þâpat perii mei în foc? casã, nici uoamini, p-acolo. ª-acolo inde o fost casa lor, înt-on gudurãu*,
– Da-n dracu, zâce, o sucit dulãii acole, zâce, apoi o pârlit la coad㠖 acolo o vãzut o zomoniþã* înainte frãgarului. ª-apoi, iel o gândit cã ºi sã
zâce. Numa scobori, du-te-te dracului d-acolo! scoboarã acolo ºi vadã cã darã, cã mã-sa-i în viaþã? ªi dacã s-o scoborât
ª-apoi s-a scoborî baba hodinitã*, c-ar lua bade ºi pã aista... Sã scoborî iel, calu l-o legat dã frãgar. Dacã l-o legat dã frãgar, atunce s-o bãgat
baba dãloc, mere iar lângã copac, smulje ie broscoiu: acolo-n zomoniþã. Acolo iera o muiere bãtrânã, care acolo dãpãna tort ºi
– Da aci, zâce, cã asta ºi cie, cã cine amu frije fãþana, a mânca pã vârtelniþã iera þângalãu*. ªi ie s-o dus în cie casã ºi i-aducã uarãce cã
ºi mântuie. Da o mãrs sã-º ascuþã dinþî, cã acolo ave o tocilã dã pute toci
broscoiu! Cine frije broscoiu, a mânca fãþana!
ºi sãcuri. ª-acolo iera on ºoarece care o ieºit afarã dân groapã º-o zâs:
– Mânca-u-ai tu pã pula dracului!
– Te suie pã calu tãu, zâce, ºi te du, zâce, c-a vini Mama Ciumii,
Tãt aºe sã-mbutuºãsc* aci lângã foc. Da’ zâce baba:
zâce, cã º-o ascuþât dinþî, ºi te-a mânca tã-tã-tãt. Te-ar rânji! – zâce. Io
– Prindeþi, periºorii mnei!
pãnã atunce, oi da cu laba aci, pã þângalãu.
Iarã Cârlijie:
ªi ºoarecele tãt o dat cu laba pã þângalãu! Iel s-o suit pã cal ºi s-o
– Prindeþi, câniºorii mnei!
dus! ªi când s-o dus iel, Mama Ciumii când o vinit dân cie casã, l-o vãzut
Da’ sã-ncarcã cânii acolo ºi prinde pã baba! ªi cela puºcã pã baba! cã nu-i acolo. O ieºit afarã ºi fuje dupã Cârlijie cu o falcã-n cer ºi-l
Ã, d-apãi pã baba acuma, nici n-o-ajuns, pã baba... D-apoi zâce: îndiþascã* cu cal cu tãt ºi sã-l zdrobascã ºi mere ca ºi un nor greu.
– Fã bine ºi-m lasã viaþa, zâce baba. ªi ºogoru ºi muiere vãzând noru cel greu, o dãºchis cãputurile* ºi dã
– Apoi, zâce, þ-oi lãsa viaþa, zâce, numa dacã m-i spune, zâce, cã lãture* stãte muierea ºi dã cialaltã ºogoru-so, cã vine Cârlijie cu calu alb
ce-ai fãcut cu Flore Florâtului? dã spume. ªi când s-o bãgat pã cãput, Mama Ciumii o prins calu dã coadã.
– D-apoi, zâce, când o vinit aice, zâce, apoi, zâce, io l-am prins, Muierea cu ºogoru o izbit cãputurile ºi s-o retezat coada la cal. Cât o fost
zâce, apoi i-am tãiet inima jumãtate, zâce, cã ºi nu mai fie iel uom cât a la Mama Ciumii, zâce, acie o rãmas la ii ºi calu o mãrs înlontru. ªi d-atuncie
trãi pã faþa pãmântului! sunt caii scurþi la coadã.
– D-apoi, zâce, inde-i inima? Cine ºti mai lungã, margã º-ajungã!
– D-apoi, zâce, iacã, acolo ieste o fântânã, zâce, acolo-i mere, zâce, Cine ºti mai latã, margã º-o-ntreacã!
apoi a vini acolo ºi-n crapã* s-ar bãga, zâce. Apoi acolo, zâce, în crapã M-am suit pã raþã, ºi nu mã duc pã ghiaþã!
cie ºi sã baje, zâce, ieste doauãsprãzece inime dã voinici! ªi la tãt voinic
îi scrisã numile pã inimã. ªi a doauãsprãzecele îi a Flore Florâtului! –
zâce. ª-apoi, zâce, îi mere acolo ºi-i puºca crapa, º-apoi-i tãie ºi i-i lua
inima dân iele – zâce.
70 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 71

Da atunce n-ave butore*, ce ºtiu io, o avut on pat acole, º-o avut o
laviþã, o avut aºe, o laviþã acolo, dã scândurã. Dacã o avut laviþã dã
scândurã, aºe latã, o zâs cãtã domnu cã ºi sã culce acolo, pã laviþa lui! Da
iera scândurã dã goron*, latã, þapãnã* ºi-apu sã culcã domnu. D-apu* o
pus acolo niºte þoale, d-apu, o pus zdrenþe acolo, su iel ºi fie moale. Tãt
GÃSÂTU þapene o fost, cã domnii nu durmeu înt-aºe loc. Noa, d-apu, vreme trece...
Adecate, nevasta o fost înt-altã stare*. ª-apoi, pã ie vine strânsorile,
o dure pân foale*. Îl îmbutuºe* pã uom, cã-i iera ruºine dã domn. Da
Noa, d-apu, domnule ºi care tãþi sunteþi aci dã faþa locului, faceþi domnu sã face cã horoieºte*, cã doarme, da nu horoie domnu, cã iera
bine ºi ascultaþi poveste Gãsâtu! þapãnã laviþa! ªi tãt clãteºte* pã uom cã ºi margã darã* dupã moaºe, c-amu
O fost odatã on domn mare, aista ave puste* multe. Da iera aºe treaba, vine ciasu ºi aibã* uarice*...
cã atunce nu ierau ghezuri* nici aotauã*, nici motorbiþicli*, ci merea ºi Noa, º-apu la cela* îi iera groazã ºi* margã, cum a mere iel, mã, pã
iel aºe, ca þãranii, pã jos, dî la o pustã pânã la alta. asta vreme când ploaie, suflã vântu, tunã, trãzneºte!... D-apu iera musai*
ªi dacã s-o dus iel acolo, la pustã, vara, când sã lucra la purtãturã*, ºi ºi margã uomu cel tânãr, cã muiere ave nãcaz, durere! ª-apu o trebuit ºi
vadã, s-o dus acolo la pustã. Dacã o fost la pusta acie a lui, acolo iera on margã uomu ºi mere ºi dãloc* vine moaºe. Pont* la doauãsprãzãce s-o
sat aproape dã pusta lui. ª-apu, iel o gândit cã pânã sarã ºi margã ºi la cie sporit* femeie ce tânãrã. D-apu, cum spunem noi, românii aiºtie, cã când
pustã, domnu. sã naºte uaricine, ursorile* su pragu cãsî urseºte, adecate, ce are ºi petreacã
ª-apu s-o luat iel ºi s-o dus pã jos, d-amu ca când îi varã. S-o sculat iel în viaþa lui, pã asta lume, atunce spune ursorile. ª-apu, domnu n-o
on nor mare º-apu o vinit o ploaie repede, dã tãt o ploiet º-o suflat vântu, durmit ºi când s-o nãscut pruncu aista, atunce ursorile o ursit cã pruncu
dacã iel trebuie ºi fugã cãtã sat, c-amu vreme îl prinde pã drum ºi o trebuit aista, care sã naºte amu la muiere asta sãracã, zâce, are ºi moºteneascã
ºi sã baje în casa ce dân marjine satului, c-amu ploaie îl prinde acolo. Da binele domnului care-i culcat pã laviþã! Ei, domnu când o auzât asta, nu
nu ploaie numa ca dân cantã*, cum sã spune: felhõszakadás*, tãt apã o i-o picat bine:
fost pã tãt* locu atunce, aºe ploaie mare o fost. Noa, º-apu ce-o fost, c㠖 Mã, da cum poate asta ºi fie, zâce, cã io, domn mare ca mine ºi
acolo la casa acie ºide* doi tânãri. Numa atunce or cheretit* laolaltã, atâta avere am, dã io nu ºtiu câtã am, pruncu aista la femeie asta sãracã
ierau sãraci. ª-apoi tânãru iera la lucru, la domnu acela, la boieru acela în are ºi moºteneascã binele mneu?!
Hii, asta nu-i place!
pustã. ªi dacã s-o-ntãrgãtit* vreme ºi o ploiet, uomenii tãþ fug acasã, þãranii,
Noa, d-apoi tãt sã gânde, cã cum ºi facã potopu* la bãiet. Da iel iera
dacã vine vreme ce gre, cã-s ude hanele* pã ii*.
cam credincios, domnu gândeºte iel la pãcat ºi la cie lume, cã ave voie* ºi
Noa, º-apu vine ºi tânãru, da domnu ista*, care o fost gazda* pustii,
o dobândeascã ca asta lume. Noa, d-apu iel tãt sã gândeºte, tãt sã gândeºte,
acela o stat în tãrnaþ*, tãt aºtepta ºi treacã vreme cã iel a mere la cie*
noa, º-apu mintinaº* sã face zuã... Dacã sã face zuã, iel sã scoalã ºi sã
pustã, dincolo dã sat. Noa, d-apu vreme n-o stat, numa tãt mai tare, tãt duce ºi-l petrece* uomu ista tânãr, º-apoi zâce:
mai tare o ploiet º-o suflat vântu, º-o apucat dã o întunecat º-apu domnu – Tare frumos mulþãmãsc dã sãlaº. Numa ºtii ce-am gândit io, amu?
o rãmas acole. Uomu ista tânãr când îl vide, îl cunoaºte, darã, cã-i boieru. – zâce.
ª-apu zâce: – Ce, domnule?
– Noa, domnule, placã* ºi vinã înlontru*, c-amu îi noapte ºi nu poþi – Io-am gândit acuº, zâce, cã dumneta ieºti uom sãrac ºi þ-o dat
mere nicãri*! Dumnezo pruncaºu aista! – zâce. Io am atâta avere, dã nu ºtiu câtã am,
72 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 73

zâce. ª-apu ºi faci bine ºi mi-l vinzi mie. Cã vezi, zâce, cã pânã aici, în – Cã v-oi da, amu! – zâce.
marjine dã sat, ai hotaru la pusta me – zâce. Apu þ-oi da on dãrab* dã ªi pruncu iera înfãºiet colo, în perinuþa cie ce zdrãnþoasã ºi dãloc*
pãmânt, cât ai vre! – zâce. Apu þ-oi da dân hodãile* mele ºi-þ faci tãniar* îl ie!
aici, apu þ-oi da ce-þ trabã: cai, boi, scule, ce trabã la gãzdãºag*. ª-apu îi – Na, iacãtã-l-ai, du-te cu iel! – zâce.
fi uom dã frunte în sat! – zâce. ª-apu ãi fi ºi birãu* aice, în satu tãu! – Noa, d-apu domnu ie pruncuþu ºi-l bagã acolo, cã iel darã iera domn.
zâce. Iel ave chepeneag* lung ºi-l bagã acolo în chepeneag ºi nu-l vadã pã iel
Ãi, da la cela, la tânãru, aºe-i pare dã bine dã pruncaº, cã nu-l dã pã cã ce-º duce iel. ªi mere încolo, dincolo dã sat ºi ajunje la cie pustã. ªi
tãtã* avere domnului. dacã ajunje acolo la cie pustã, acolo iera on pãcurar. Iera legheleu* mare
– Ãi, domnule, zâce, nu dau pruncu mneu pã avere dumnetale! – acolo º-ave bãtrân㠖 încã-i trãie bãtrâna. Da bãtrânu n-o avut cilediu* ºi
zâce. Cã la cela îi pãre bine... dacã n-avut cilediu iel, io vinit aºe uarecumva lui, o zâs cãtã baba lui:
Vede domnu cã nu poate face târgu cu uomu: – Hei, zâce, ºtii ce, zâce, d-amu înante în tãtã searã trabã ºi ne rugãm
– Mã, zâce, mai bine ºi meri tu ºi voroveºti* cu muiere ºi vezi tu cã la Dumnezo alduitu*, cã ºi ne deie noauã prunc! ªi atunce baba, o fost
ce-a zice muiere! babã amu bãtrâna, ie o ºtiut cã nu mai poate ºi aibe prunci.
ª-apu mere uomu cela tânãr: – O, zâce, bãtrânule, ieºti lud, zâce, cã cum voroveºti tu cã ne-a da
– Hei, zâce, iacã ce zâce domnu ista, a nost. Dumnezo noauã prunc?
– Ce zâce? – Mã, io-am auzât cã dacã ne-om ruga, ne-a da Dumnezo! – zâce.
O zâs cã ºi-i dãm pruncu ista, cã ne-a da on dãrab dân pustã, câtã om Apu tu nu crez! Ce crez, zâce, cã voie lui Dumnezo ãi mare! – zâce. Noi
vre ºi ne-a da dân hodãile lui ºi ne facem tãniar ºi ne-a da scule, zâce, ce
dacã ne-om ruga, Dumnezo ne-a da! Numa tu nu crez! Numa hai, ºi te
ne trabã la plugãrit ºi ne-a da cai, boi, bivoli, dã tãte! – zâce.
roji aci, cu mine! – zâce.
– A, ce-ai zâs?
Apu, baba n-ave încotro, sãmãle* cã ce-oi face cu ludu ista, s-a ruga
– Am zâs cã nu dau pruncu!
ºi ie*. D-apu, ie iera convinsã cã n-a fi prunc.
– A, cã lud* ieºti, zâce, lud ieºti, lud, lud, lud! Oa, d-apu tu ieºti lud,
Noa, da domnu ista cu pruncu, s-o dus iel la pãdure, acolo. ª-o mãrs
mã! D-apu cum nu dai tu pruncu, când ne dã noauã atâta bine, mã? Mãã,
cã noi iarã ne-om face! Da noi pustã n-om pute face! – zâce. Aa, cã tu pân pãdure, dar iel gânde cã cum ar trebui ºi nimiceascã pã prunc ºi nu
ieºti lud, prost! Noa, d-apu, du-te cheamã-l înlontru – zâce. aibã pãcat. Noa, iel sã duce pân pãdure ºi vede aºe, cum le rupe vântu pã
ªi mere. lemne ºi aºe, la acie mulþi, acolo sã face bortã*. ª-apu iel o gândit cã ºi
– Domnule, ia vinã înapoi! – zâce. arunce pã prunc acolo, în borta acie, c-apu atunci nu l-a omorî iel º-apu
ª-apoi vine domnu. Gândeºte domnu: atunce iel n-a ave pãcat. Noa, d-apu aºe o fãcut domnu. ª-apu iera mai
– Mã, cã-i noroc cã cu muierile pot târgui mai iute decât cu uoamenii*! sus lemnu acela, borta º-apu iel o aruncat acolo cu perinã. ª-apu apoi
Noa, ºi vine înlontru, femeie darã iera în pat, cã iera beteagã º-apu, domnu o mãrs hodinit* cã nu l-o omorât pã prunc iel, n-ave pãcat amu!
zâce, cã: E, d-apu cum o mãrs domnu, bãtrânu vine cu uãile dânt-acolo,
– Ce-i dã nou? c-amu iel nu iera la turma aºe vestitã, colo, la uãile cile cu lapte ºi cu
– D-apu, domnule, zâce, io þ-oi da pruncu, zâce, numa ni da aice mnei, tãt numa grije dã berbeci, iel iera berbecar amu, bãtrânu. Noa,
atâta pãmânt când om vre noi ºi ni-i da ºi ne fãcem tãniar ºi ni-i da ce ne-a d-apu bãtrânu-o mãrs acolo cu berbecii pân pãdure, trece lângã bortã.
trebui, vaci cu lapte ºi ni-i da uãi ºi ni-i da boi ºi cai ºi bivoli ºi avem noi Acolo apucã micuþu cã: „cheau, cheau”. Bãtrânu sã gândeºte cã aista ãi
dã tãte acolo, în pusta noastã? – zâce. glas dã bãiet micuþ, dã liliac.
74 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 75

Noa, iel gândeºte: E, da la bãtrânu iera acolo în mâneca buhaiului*... Numa nu ºtiu,
– Mã, d-apu cum o putut aista ºi ajungã aice? Nu sã poate, acela trabã domnule, cã ºtii dumnetale cã-o fost aºe, dã iera cosât acolo, îº pune iel
ºi fie drac! Numa sã face iel aºe, ca liliecii, cã mneaunã... ce-i trebuie în mânecã. Acolo l-o bãgat ºi pã pruncaº, apu, zâce:
A, d-apu bãtrânu nu iera hodinit, cã cela iera sclab*, numa când ºi – Iacãtã-l-ai! – ºi cole îl pune jos bãtrânu ºi iarã îl dãsface pã prunc
când mai mârâie acolo, în bortã. Apu, la bãtrânu tãt nu i-o tinit*. Apu, o ºi-l aratã la bãtrânã cã darã* are puþã pruncu! ª-apu, îi pare bine la bãtrâna.
sãmãlit iel cã tãt atâta cã: – Mããã, cã io tãt m-am râs dã bãtrânu ºi tãt l-am fãcut în tãt tipu*,
– Petrecut-am io lume asta, tânãreþele mele, io n-am multe! D-apu, io zâce. Mã, da cum ne-o dat Dumnezo noauã prunc?
tãt vreu ºi-l vãd, acar* îi drac, acar îi prunc mic! – zâce. C-amu ii sã amãreu cã cine i-a îngriji pã ii la bãtrâneaþã. D-amu s-or
tinzui* pânã l-a creºte º-apu i-a fi tumna* gata, apoi i-a griji pruncu...
ªi aºe bãtrânu nu pute ºi ajungã acolo, sus la bortã, numa o pus crenji
E, d-apu ii tãt s-o gândit:
ºi aºe face iel acolo bãtrânu grãdiciuri* dân jupii* cii dã crenji ºi apu aºe
– D-apu, bãtrânule, cum i-om pune nume la pruncu aista? – zâce.
s-o suit acolo. Adecã sã uitã acolo în bortã. ªi acolo vede, adecate, perinuþa. – D-apu, cum ºi-i punem, hei? – zâce. L-am gãsit, apoi-i punem
ªi o prinde ºi o ie afarã, da cela mai mârâie acolo, micuþu. ªi îl ie dã acolo Gãsâtu! – zâce.
ºi-l pune acolo jos, pã pãmânt ºi dãsface perina, d-apu amu spune cã l-o ª-apu-apoi o rãmas pruncaºu Gãsâtu!
cotat* darã, cã fãtuþã-i uã* prunc. ª-apu îl coatã º-apu îl vede adecate pã Noa, baba mere cu Gãsâtu, mere acasã, colo la sãlaº. Mere acolo,
pruncuþ cu puþã! Hei, la bãtrânu da-i pare bine, mã, cã iel s-o rugat lui iera sãmãdãiþã*, ave vacã cu lapte, iera uãi cu lapte ºi dãloc îi aduce ºi-i
Dumnezo ºi-i deie prunc. Apu chiar cã i-o dat Dumnezo prunc! face csúzli* ºi hãrãneºte pã prunc. Da ce, mã, cã creºte pruncu ca dân
Noa, º-apoi bãtrânu, e, d-apoi bãtrânu ave on sãmn, aºe, cu baba, cã apã! D-aºe prunc s-o fãcut dân Gãsâtu dã nu iera nici în þarã ca iel.
iel dacã iera uarinde la hotarã, afarã, da nu iera în pãdure, aºe cã pute vide Nãzdrãvan, fainã* câtu-i o maºinã! Multã lume s-o dus la Gãsâtu, cã aºe
tãniaru ºi bãtrâna pânã la iel. Bãtrânu când vre uarice*, atunce bãtrânu o fost dã fainã. Da ºi bãtrânii ce puteu agonisi tãt pã îmbrãcãminte fãce,
face cu campãuu* aºe, dã tri uãri roatã. Atunce bãtrâna trebuie ºi margã tãt primu cu îmbrãcãmintele pã Gãsâtu.
acolo, cã bãtrânului îi trebuie uarice, uã º-o adus aminte, uã acarce o vrut, ªi bãtrânu tãt cu iel, îl purta cu berbecii ºi-l învãþa aºe, dupã agodu
adecate nu striga ºi-l audã lume, numai întoarce bota*, atunce baba ºtie lui ºi ce ºtiu io ce, dupã pasãre, dupã lemne. Ce ºtiinþã o avut bãtrânu, aºe
cã trabã ºi margã la porunci, la bãtrânu! îl învãþa pã prunc.
Noa, bãtrânu, hai cu berbecii colo, afarã din pãdure. Da baba aºe, Noa, d-apoi o datã bãtrânii – o vinit aºe, un praznic, o sãrbãtoare,
dacã ave sãmn cu bãtrânu, ºi ie sã întorce roatã dupã casã ºi cota cã cum ºi spun, domnule? Aºe, la Paºti, când îi vreme bunã. Noa, d-apu ºi
bãtrânii sã þâneu* cu pruncu lor, cã cât dã fainã*-i ºi dã zdravãn.
încãtrãu* ãi bãtrânu? Face uarice?
Zâce:
ª-apu adecate iese bãtrânu afarã dân pãdure cu berbecii ºi o vede pã
– Hei, ce-ar trebui ºi fãcem, zâce, cã ºi îmbrãcãm pruncu aista tumna
baba. Face cu campãuu dã tri uãri roatã. Dacã face dã tri uãri roatã, adecate
bine! – zâce. Apu amu vine Paºtile, zâce, apoi ºi margã ºi iel la besericã!
baba îl vede ºi vine. E, d-apu besericã inde iera, cã nu iera ca ºi astãzi în tãt satu. Numa
– Noa, ce-i, bãtrânule? – zâce. Dî ce m-ai chemat? acolo, la oraº, acolo la besericã o fost, inde o fost curþile domnului. În
– I-da*, hei, zâce, cum tãt te-ai râs tu dã mine cã ai zâs cã-s lud ºi oraºu acela o fost, cã iel o fãcut.
prost ºi nu ne rugãm lui Dumnezo – zâce. I-da, cã ne-o dat Dumnezo Noa, d-apu ºi bãtrânu, cã ºi le margã veste ºi lor cã ce prunc au. Noa
prunc! – zâce. º-apu, zâce:
– A, d-apu tu iarã voroveºti, tu tãt cu prunci ieºti! Inde þ-o dat þie aice, – Noa, fãtu meu, amu vine Paºtile, apoi þ-om lua hane* noauã, apoi ãi
în pãdure? mere cu tânãrii la besericã!
76 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 77

Amu, cum ãi spune, dã pildã, la Jula, inde ºide grofu, cum ºede aice Apu ºi doamna o gândit cã ºi spuie dã altu boier, uã dã altu prunc dã
Almássy. Apu ºi la prunc îi pare bine cã iel n-o ieºit d-acolo, dân pustã domn, da ie n-o spus numa dã Gãsâtu d-a Berbecarului, cã tãþi câþi ierau
numa pân pãdure ºi pã nimaº* cu berbecii cu bãtrânu. Amu, pruncu – c-a acolo, cã tãþi zâce:
mere! – Uããã, cã cine-i acela, da’ cine-i acela?
D-apu aºe o trebuit ºi margã dã dãparte, cã trebuie ºi-º puie pitã ºi Zâce:
merinde, cã sã culca acolo, nu pute înt-o zî ºi margã ºi vie. – Gãsâtu Berbecarului!
Noa, º-apoi aºe, o datã bãtrâna ºi-i face bune dã mâncat în straiþã, ºi-l Apu, aºe o rãmas iel Gãsâtu.
gatã* ºi mere pruncu! Dacã mere, cã mai mulþ s-o dus ii d-acolo, dã la Noa, d-apu doamna ce-o gândit? Cã a mere în vecini ºi vadã vecinele
pustã ºi s-o întâlnit ii pã drum mai mulþ. ªi dacã sã duc, ajung ºi sã duc cã care o fost la besericã ºi vadã cã ce-a spune iele? Noa, doamna dãloc
acolo, la besericã, sã bagã în besericã, acolo. mere colo, în vecini:
E, d-apu Gãsâtu o mãrs acolo înainte altarului ºi iel. D-apu, io aº vre – Noa, zâce, vecinã, fost-a-i la besericã? D-apu, ce-o fost la besericã?
ºi þî-l arãt, domnule, cã parcã-l vãd cum sã întoarce înainte altarului. Aºe – Auz, doamnã, o fost on ficior fainã acolo, zâce, dân tãtã beserica,
sã întoarce, sã uita acolo iel, pân besericã, cã iel n-o vãzut încã besericã! tãþi cãtã* iel s-o uitat! – zâce.
Apu cum îi la noi, la români, nu ca la unguri, la noi, acolo, înapoi, ieste o – D-apu cine?
parte inde mãrg femeile ºi fetele. – D-apu, zâce cãtã iel cã-i Gãsâtu Berbecarului, d-acolo dân pusta
...E, da la câþiva ai* ºi la domnu o nãscut doamna o fatã, o fãtuþã ºi dumnevoastã, zâce, ãi pãcurar tatã-so la berbeci!
fata iera cam mãriºoarã amu ºi ie o mãrs la besericã. Dacã o mãrs la Ei, da la doamna nu-i pre plãce cã rangu iera p-e* jos. Ce, berbecar o
besericã, dã acolo, dinapoi, tãt sã uita înainte. Adecate, îl vide pã Gãsâtu fi cu ie crusc*? Aaa, ez már nem lehet*! Apu*, apu nu-i place. Apu, amu
cã sã-ntoarce acolo ºi aºe l-o vãzut dã fainã. Tãt sã bãga la inimã la ia! atunce acar* cum iera iel dã fainã, tãt nu ajunje* nimica! D-apu ce-o
– I, tulai Doamne, cã n-am vãzut aºe mândru! – fata tãt socoate. fost? E, da fata i-o perit mâncare, nu pute mânca, tãt sã gânde ºi tãt îº bãte
E, d-apu ie nu sã mai gânde la rugãciuni, la nimica, numa tãt dacã capu, cã cum ar trebui sã ºi facã ºi cum ar trebui ie ºi fie aproape dã ie ºi
s-ar întoarce Gãsâtu acolo, cãtã ie, ºi-l vadã bine. Dacã ar fi aºe mai aproape aºe iel, cã nici foame n-ave ºi apuca dã ghelbene* fata! ªi mã-sa sã supãra.
dã iel, ºi-l prinde dã mânã, cã ie iera fericitã dacã îl prinde dã mânã, dã Apu, zâce cãtã tatã-so, cãtã boier, cãtã domn:
hane. Da iera dãparte dã iel! – Hei, zâce, nu vezi fata noastã, zâce, cã cum scade, zâce ºi ptiere*
Noa, º-apu, nu-i lãsa ºi vorovascã, domnule. Noa, º-apoi, noa, dacã o faþa dî la ie! Ce mândrã, veseloasã iera, zâce, ºi sã face nimica – zâce. Cã
trecut sclujba* sã duce fata cãtã casã, da mamã-sa o aºteaptã cu drag pã nu pute ºi mânce, nici ºi beie, numa tãt sã gânde ie cã cum ar trebui ºi
fatã, cã vine dî la besericã. vadã pã Gãsâtu.
– Noa, fata me, da ce sclujba o fost astãz? ªi cine o fost la besericã? – Noa, d-apu ce-a fi darã? – zâce.
– Mamã, dã-m pace, zâce, c-am vãzut acolo on ficior fainã, zâce, da – Mã, io zâc cãtã tine, spune muiere cãtã domn, cã noi, zâce, acãr
acela, dacã n-a fi a mneu, zâce, io oi muri! – zâce. ce-om face, zâce, cã ºi dãm voie fetii, zâce, cã ie ºi fie fericitã în lume
D-apu atunce, doamna s-o spãriet! Mã, d-apu ce-i asta, cã fata asta asta... Apu dracu ºi batã-n lume asta, cã dâr*-ce n-are aºe mare avere...
n-o mai vorovit dã asta, dã dragoste, da cine poate fi acela? Avere ãi acie, dacã-i place fetii! – zâce. Apu, atunce, zâce, amu repede ar
– D-a cui îi? zâce mã-sa. Cine-i, cum îl cheamã? trebui ºi-l aducem aice, zâce, cã fata asta nu mâncã, scade, zâce, amu ºi
– Io, mamã, zâce, n-am auzât, numa cã-i Gãsâtu Berbecarului! – zâce. are faþã re! – zâce.
Io nu ºtiu ce-i acie, zâce. – Noa, d-apu ce-a fi!
78 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 79

– Noa, ºi te duci, zâce, acolo la pusta acie, zâce º-apu li-i vide ºi-i nãputincie*, dacã oi pica la nãputincie, cine m-a grâji pã mine? Apu iel a
face tocmala uarecum cu bãtrânu, zâce º-apu ºi fie pruncu aici. Cã, zâce, grâji mai dãparte dã noi º-apu, ne-a amãsura Domnu ºi ne-a þâne iel, cã
dacã a fi iel aice, zâce, poate cã fata l-a urî º-apu apoi mai fi-u-a uarecumva! amu, nu mult, om bãtrâni noi! – zâce.
Numa ºi fie aice; cã amu ie º-o pus gându în iel, zâce. – ªtii ce, moºule, zâce, dumnetale trabã ºi pui campãuu* jos.
Noa, ºi mere domnu, c-amu cu traba bunã sã duce domnu, cã amu Dumnetale numa ºez acolo în tãniar, faci ce vrei, zâce, dumneta nu mai
darã l-a aduce acolo, la curte lor, cã ºi fie cu fata pã acole. faci sclujbã nimica, c-aºe penzie capeþi dã la boier, dã la domn, zâce, ºi
Noa, dacã mere domnu ºi nu sã mai gânde nimica, numa cã a fi bine sclujnicã darã, º-apu acolo n-a ave rãu loc! A vini ºi te vadã ºi-i pute ºi vii
ºi dacã mere domnu adecate iel mere cu gându d-acasã cã ºi sã întãlneascã ºi-l vezi! – zâce.
cu berbecaru ºi vadã pruncu. Dacã mere, bãtrânu iera pân pãdure, cu
Apu, bãtrânu tãt n-ave voie* º-apoi cheamã colo iarã pã bãtrâna º-apoi
berbecii, colo cu pruncu cela fainã dupã iel ºi domnu când îl vede, sã uitã
spune la bãtrâna. ª-apoi, bãtrâna iera cam îndoiã... Numa darã, domnule
cãtã iel:
– Mããã, zâce, tiar* cã-i fainã! Aista meritã cã ºi-l îndrãjascã fata me! ºi spun cã bãtrânii aiºte or fost bãtrâni, poate cã pãrinþî i-o avut ºi pã ii
– zâce. Nu-i bai cã-i sãrac cã-i fainã! – zâce. Numa-i pãcat cã-i berbecar, acolo în pusta la domnu ãl bãtrân... ªi aºe cã ii nici nu ºtieu cã inde-i satu,
cã nu-i învãþat! – zâce. Aista, dacã ar ave, zâce, scrisoare ºi învãþãturã, d-înde sã þân ii. ª-apoi, n-o ºtiut numa cã acolo în pustã! ª-apoi ce-o fost
zâce, aista ar fi fainã, zâce, domn! – zâce. Noa, nu-i bai! darã? Cã o gândit cã dacã n-ave pruncu, s-o temut cã i-a þâpa* dân pustã
S-apoi mere colo ºi sã voroveºte cu bãtrânu: afarã. ª-apu, ii o trebuit ºi sã învoiascã cu domnu cã ºi scloboadã* pruncu
– Bace, zâce, dã câþi ai ãi pruncu aista ºi cum îl teamã? ºi margã* la ii.
...ªi ce ºtiu io ce, îº face domnu dã voarbã cu bãtrânu. ª-apu, aºe cã domnu, iel o ºtiut carte ºi o ºtiut scriie º-apu atunce
– D-apu, domnule ºtie Dumnezo, zâce, cã pruncu aista l-am aflat. domnu o luat o þidulã* dân noteþu* lui ºi o scris cã darã bãietu aista,
– Inde? Gãsâtu, când a mere acolo în curþile lui, atunce doamna ºi aducã cãuaciu*
– Acolo înt-o bortã. cel mare, colo în sobã* dupã uºe cu clãpaciu* cel mare, cã ºi-i deie în cap
Hop, domnu: ºi omoare pã Gãsâtu.
– Mããã, d-apu, cã io l-am þâpat* în bortã pã aista ºi ie uitã-te! Noa, darã dã þidula cã ºi margã colo ºi pã colo, º-apu pruncu mere.
Numa asta-i, cã ursorile or zâs cã are ºi moºtineascã avere lui ºi iel D-apu iel i-o dat bãtrânu încã dã drum pitã, clisã*, caº ºi dã tãte, cã iel
asta n-o vrut, asta n-o vrut, o stat în contrã pruncului! mânca când iera apã dã bãut, aºe la vale, nu ierau fântâne atunci. ª-apu,
Noa, d-apu ce-a fi? Noa, d-apu îi bine:
iel mere. Noa, ajunje aci la vale. Ei, cã aci îi apã bunã! Da atunce nu be
– D-apu ºtii dumnetale, pruncu aista, zâce, ãi pãcat ºi fie aici, cu
aºe, cã ºi aibe iel pahar ca ºi amu, dã nailon ºi nu ºtiu io ce, numa sã pune
dumneta la berbeci, zâce ºi aºe prunc fainã, zâce, aista ºi fie aºe rãmas în
lume asta? – zâce. Numa ºtii ce, moºule? – zâce. Pruncu aista trabã ºi vie pã dobã*, apu aºe be cã câtu-i trebuie cã abde* sã scula dã acolo, aºe îºi
acolo, la curte me, cã acela ºi fie aºe, ca ºi on paharnic, zâce, cã la mine umple burta dã apã.
sã-ntorc domni, zâce, sã-ntorc doamne, zâce. Apu, aista aºe sã cade ºi Noa, º-apu pruncu º-o fãcut acolo foc ºi º-o fript clisã, apoi iel o fost
ducã acolo mâncãrile ºi bãuturile ºi sã-ntoarcã p-acolo cã tãtã lume ºi învãþat ca pãcurarii. Iel s-o culcat dacã o mâncat acolo su copaci, cole la
coate* cãtã iel, zâce. ª-apoi, zâce, în tãtã zî ar mânca la mine! ª-apoi, umbrã. Dacã s-o culcat, þidula dã la domnu o bãgat la clopu*, acolo la
zâce, ar sta bine colo ºi l-a învãþa carte, zâce, iel ºi ar fi bine, zâce, cã ar primã*. Dacã bagã acole la clop – iel o vãzut pã uoamenii – ºi sã culca
fi înþelept! aºe cu faþa-n sus.
– D-apu, domnule, ºtii dumnetale cã io n-aº da pruncu dã lângã mine, ªi dacã sã culca aºe cu faþa-n..., iel pune clopu aºe pã faþã º-apu iel
zâce, cã vezi-mã cã-s sclab! – zâce. Apu cine ºti, zâce, oi pica la doarme.
80 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 81

E, da atunce ce-o fost, cã Cristos cu Sântetru* umbla pã pãmânt ºi – D-apu, n-ai scris aºe, zâce, c-ai scris aºe cum am fãcut io, zâce, cã
dacã o umblat pã pãmânt, Cristos atunce o trecut aºe pã lângã iel. ª-apu, ºi-l cunun cu fata noastã, cã are ºi fie junele nost.
zâce, lui Sântetru: Da cã iasta*, da cã cie* º-apu aºe domnu s-o amãrât ºi i-o fost greu
– Doamne, zâce, tânãru aista cum doarme dã bine, zâce, nu ºtiu ce cã nu ºtie ce ºi facã dã nãcãjit. D-apu iel s-o fãcut beteag*, bolnav, cã i-i*
þidulã are acolo la clop!... Ce þidulã, zâce, ia, dã ºi o videm, zâce. rãu ºi rãu, cã moare! ª-apu muiere, zâce, cã darã ce ºi facã cu iel, ce-i
ª-apu aduce þidula dã cole* aºe, încetu cã ºi nu îº ie sama tânãru, ºtii, asta, ce-i cie, ºi prãbãleascã*. O, d-apu cã iel nu iera beteag, bolnav, numa
ºi nu sã trezascã. ª-apu o citeºte: sã face iel dã bunãvoie. ª-apu lui tãt rãu îi iera º-apu, zâce, cã ºi mânce,
– Ei, ce crez, zâce, asta nu-i bine, zâce, þidula asta, zâce, numa, zâce, da dacã i-a trece, cã-i flãmând. A, iel n-o fost flãmând, da o fost cu fire*.
aice trabã ºi ºterjem, zâce, ºi scriem alta! – zâce. Cã, zâce, tânãru aista, ª-apoi aºe, dã cu sarã, domnu iel ave acolo o grãdinã mare cu pomi ºi
zâce, are ºi fie junerele* la domnu aista, zâce, ºi are ºi moºteneascã avere ave acolo vie mare. Ierau acolo noauã vinþeleri*. ª-apu iel ave aºe, acolo
lui! – zâce. Noi trabã ºi scriem, zâce, cã când a mere acasã, trabã ºi margã la curte, o uºe pã care mere domnu. Acolo în vie, acolo ave aºe, o vilã
ºi aducã popa, ºi-l cunune cu fata lui! – zâce. frumoasã, ca la vinþeleri. Acolo locuieu vinþelerii ºi ii aveu puste acolo.
Noa, ºi scrie Cristos þidula ºi Sântetru o pune iarã acolo la clop. ªi ª-apu iel spune:
dacã o pune acolo la clop, înapoi, atunce ii sã duc ºi iel sã trezºte ºi sã uit㠖 Mã, voi sunteþi vinþelerii mei cei bãtrâni ºi sunteþi cu arme, zâce.
cã aci îi þidula? Aci! Dupã sfinþât* dã soare, zâce, care o vini pã uºe asta pã care vin io, zâce,
– Noa, apu bine cã nu o luat nime* dã la mine, gândeºte iel. ªi sã acar* care a fi, zâce, voi ºi-l puºcaþi, zâce, tãte noauã, zâce, cã dacã nu li-þ
scoalã, sã duce mai dãparte. ªi cum mere iel, amu ajunje acolo, cãtã oraº. puºca, zâce, atunce io vu-oi puºca pã tãþi! Aþi priceput?
Fata boierului l-o aºteptat cã ºi vadã dâncãtrãu* a vini, cã îi iera tare drag – Am priceput, domnule!
dã iel. D-apu când l-o vãzut cã vine în curte, atunce iel o dat þidula la – Noa, atunce aveþi ºi faceþi aºe cum am zâs io cãtã voi!
mã-sa, la mama fetii. ª-apu mã-sa o citit pã þidulã cã o fost scris aºe, cã ºi – Bine, domnule, cã om face!
ducã acolo în curte, pã cãuaciu cel mare ºi cu clãpaciu cel mare cã ºi-i Noa, d-apu domnu sã face tãt mai beteag, dacã o dat poruncile la
deie în cap ºi-l omoare! ª-apoi o fost scris pã þidulã cã aci a mere ºi-l vinþeleri ºi iel tãt sã vãieta cã-l doare ºi nu ºtiu ce acolo. D-apoi muiere
cunune cu fata ii*! zâce cã ºi mânce uarice. Iel zâce cã nu-i trabã. D-apu, zâce, dã la o vreme,
ª-apoi, dacã s-o cununat ii*, s-or preumblat pã acolo ºi domnu, iel o dacã o întunecat, cã ar mânca struguri. D-apu, zâce muiere cã:
fãcut acolo, pã la pustele lui mai dãparte cã ºi treacã acie d-acolo, cã colo – Avem noi aice, în ºpaiþ*. Hei, mã duc ºi-þ aduc...
o omorât pã Gãsâtu. ª-apu când o trecut vreme acie, domnu o vinit cãt㠖 Cã mie nu-m trabã d-acolo! – zâce. Cã trabã ºi-m aduci, zâce,
casã, dacã o vinit cãtã casã, i-o vãzut pã tânãri cã sã preumblau p-acolo, d-acolo, zâce, d-îngã casã, zâce, d-acolo dân vie, zâce, care-s struguri
pân grãdinã. ªi domnu sã duce la femeie ºi spune cã cine-i tânãru acela proaspãþi! – zâce. Mie nu-mi trabã d-aici! Noa, d-apu care uom mere?
care sã ºitãleºte* cu fata lor. – zâce.
– D-apu, zâce muiere, d-apu, hei, cum, zâce, cã-i Gãsâtu. Acela ºi-l Apu zâce Gãsâtu, junere-so:
cununi cu fata noastã? Cã acela ºi fie junele* nost? – Cã mere-oi io!
– D-apu, zâce, cã io am scris pã þidulã, zâce, cã am scris pã þidulã, Lui îi pãre bine amu cã mere junere-so cã iel trebuie ºi margã. ªi ie o
zâce, cã aci o vini cã ºi aduci cãuaciu cel mare, cu clãpaciu cel mare, coºarã* colo ºi ie briºca* ºi taie strugurii. ªi când mere, dragu mneu,
colo-n sobã º-apu iel pã dânapoi ºi deie cu clãpaciu în cap la iel, sã acolo pã uºe, iel sã duce pânã la coliba acie, pânã la curte acie acolo,
moarã, cã aista are ºi moºteneascã binele mneu. Da io nu vreu ºi adecate vinþãlerii tãþi durmeu, horoieu*. Iel sãmãle* cã ºi le deie pace
moºteneascã! – zâce. darã, cã-s ustãniþi cã tãtã noapte stau în servicii, cã furau pere, furau
82 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 83

struguri acolo. Iar tãt pânde ii pã colo ºi nu facã pagubã, cã domnu îi


purta* rãu. Noa, d-apoi atunce când sã duce Gãsâtu, iºte durmeu, iel tãt
taie ºi dã ice ºi dã colo ºi pune în coºarã strugurii. Pune dã tãþ acolo în ie
º-apoi umple coºara cu vârf, iel acolo.
Dacã umple cu vârf, mere acolo la socru-so care aºtepta când a suna
puºtile cã ºi-l omoarã pã Gãsâtu!... ªi iel vine cu coºarã:
POHON
– Noa, socrule, zâce, iacã cã þ-am adus, mâncã struguri!
D-apu iel aºe dã cu fire o fost cã a mere amu ºi-i potroceascã* pã
ciie. Iel când sã duce, deºchide uºe, tãþi vinþelerii o luat puºca o datã ºi Io, Vasilie Gurzãu, dân comuna Micherechi, vã spun o poveste. M-am
puºcã pã domn ºi moare! ªi domnu o murit ºi Gãsâtu o rãmas în locu lui nãscut în anu 1898.
domn mai dãparte! O fost odatã on uom º-o muiere º-o-avut on prunc. Pã pruncu l-o
Cine o ºti mai lungã, margã ºi ajungã! chemat Pohon. Mama lui Pohon o murit º-o rãmas iel cu bãtrânu. ª-avut
o casã re. ªi pruncu o fost mai mic. ª-apoi bãtrânu, iel o mãrs º-o lucrat ºi
aºe o crescut pruncu. Dac-o crescut pruncu, bãtrânu tãt o mãrs º-o lucrat
º-apoi o sclãbit. Dac-o sclãbit bãtrânu, atunce mai pã urmã o zâs:
– Mãi, Pohone, fãtu-mneo, o vinit vreme cã ºi* meri* ºi mai lucri tu,
zâce, cã io amu am sclãbit!
ª-atunce Pohon o crescut aºe dã mare, cã iel iera mai tare-n sat! Îl
chemau uoamini acolo inde fãceu cãºi, a ridica la lemne, la grinzele*, cã
numa Pohon aridica ºi le pute aridica. ª-apoi Pohon dac-o lucrat, lui-i da
uoaminii platã ºi iel, dân plata lui º-o luat on* pui dã mâþã. ª-apoi u-o dus
acasã. Dacã u-o dus acasã, u-o dat în primire la tatã-so:
– Noa, tatã, zâce, avem on iosag*, zâce, acum dumneta ai grij-dã
puiu ãst dã mâþã! – zâce. Dã ºi margã bine!
ª-apoi iarã o mãrs, o lucrat, iarã mai o cãpãtat bani º-o luat on cãþãl!
Iarã o dat în primire la tatã-so:
– Noa, tatã, ai grij-dã cãþãlu aista!
Iarã o mãrs º-o lucrat iel. Dac-o mãrs º-o lucrat, o vinit cãtã casã, º-o
stat acolo niºte prunci la marjine satului, sã bãteu acolo, cã-o aflat acolo
pruncii on pui dã ºerpe. ª-apoi pruncii o umblat ºi-l omoarã puiul cel dã
ºerpe. Iel o zâs cã ºi nu-l omoarã puiu cel dã ºerpe, cã lui îi trabã*! ªi iel
o mãrs º-o bãgat în jeb* ºi l-o dus acasã ºi l-o dat la tatã-so. ª-o zâs cãtã
tatã-so grijascã dã puiu cel dã ºerpe aºe, ca sã nu sã gate laptele dã la iel
ºi dã la mâþã ºi dã tãþi. ª-apoi tãt o luat bãtrânu pã lapte la animalele lor ºi
grije dã iele. D-apoi, ºerpele l-o bãgat înt-o-iagã* aºe mare, dã crastaveþ*,
pãnã ce o crescut dã n-o-ncheput acolo. Apoi iarã l-o pus înt-on ciubãr,
84 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 85

d-aco’ l-o pus înt-o covatã. În covatã n-o-ncheput. Atunce l-o pus iarã pã micuþ m-or prins, zâce, ºi tãt cu lapte m-am ascãldat pânã ce am plecat
afarã, pã on tãrnaþ*. Da’ aºe iera dã mare ºi dã gros ºerpele º-apoi, dã la o acas㠖 zâce.
vreme, înt-o zî aºe, dã sãrbãtoare, ºide* acolo ºi sã uita cãtã iosagu lui. – Auzi, fãtu-mneo, dac-aº vide io pã gazda tãu, zâce, atunce io, zâce,
Cã ºi cânile iera mare ºi mâþa iera mare ºi puiu cel dã ºerpe. ª-atunce i-aº da, zâce, ce-ar cere! Da-i-aº turme dã oi, da-i-aº gule* dã boi, da-i-aº
puiu cel dã ºerpe apucã ºi vorbeºte: vaci cu lapte, da-i-aº dã tãte! ªi sacu i-aº da, ºi bani cu sacu i-aº da! –
– Dragu mneo, gazda* mneo, zâce, tare frumos îþ mulþãmãsc, zâce, zâce.
dã creºtere care mi-ai dat! – zâce. Da o vinit vreme, zâce, cã ºi mã duci Ei, da când o mãrs iel pã cale, pruncu cel dã ºerpe i-o spus:
acasã, la tatã-mneo – zâce. Cã tata, zâce, o crezut cã io am murit! Da – Auzi, dragu mneo gazdã, dac-om mere la tata acasã, te-a-mbia cu
tata-mneo, zâce, când m-a vide pã mine, doarã în lumea asta nu sunt aºe tãte! – zâce. Da nu primi nimica, zâce, numa zî cãtã tata cã ºi-þ deie, zâce,
ºerpi, aºe zdraveni cum îs io! cã þ-a fãgãdi iel cã þ-a da, zâce ºi nu º-ar cãlca voarba!
Aist-o fost pruncu, Vizoru, craiu ºerpilor. ª-apoi, o zâs c-or mere. Atunce-i spune:
Dac-o zâs cã or mere, atunce o zâs puiu cel dã ºerpe: – Dragu mneo, gazda mnieo, zâce, apu cere, zâce, mãrjaua* dã su
– Noa, gazda mneo, hai sui pã mine! limbã, zâce. C-acolo-i putere tatii mnieu – zâce. ªi dacã acie þ-ar da,
ªi s-o suit Pohon pã ºerpe º-o-ncãlãrit*. Atuncia, mâþa ºi cânele o atunce ieºti gata, zâce. Apoi, zâce, mãrjaua, zâce, are o sucã*, zâce, cã
zâs: mãrjaua, zâce, c-îi* lua în brânca* dã stânga, zâce, ºi acar* ce-i gândi pã
faþa pãmântului sã-mplineascã, zâce. Sara, dupã sfinþât* dã soare îi lua în
– Dragu mneo, gazda-mneo, ºi noi uom mere cu tine!
mânã, zâce, cu brânca dã direapta ºi faci cruce dã tri uãri, zâce, tãte
ªi i-o luat în braþã pã cãþãl ºi pã mâþã ºi s-or dus. Da’ când s-or dus
sã-mplineºte!
º-or ajuns, o trebuit ºi margã pânt*-o þarã a poþocilor*. Acolo o fost poþocii,
Noa, asta iel o cerut º-apoi l-o-mbiet Împãratu ªerpilor ºi iel o zâs
sã suieu pã iel. Atunce cânele tãt îi zdrobe pã poþoci. O mãrs, iar o ajuns
cã pentru creºtere pruncului acar ce cere i-ar da! D-apoi iel o zâs darã
în þara ºoarecilor. Acolo sãre ºoarecii la iel. Pân buzunar ºi rodeau hanele* ce-a cere:
dã pã iel. Atunce mâþa iar îi zdrobe. Acol-o ajuns apoi la graniþa ºerpilor. – D-apoi, zâce, dacã vrei, zâce, ºi-m dãruieºti, zâce, pãntru ce þ-am
Acolo ierau tãt balauri grãniþeri. Atunce Pohon s-o-ngrozât: aridicat pruncu, zâce, aºe fainã*, zâce, ºi-m dai mãrjele* acele dã su
– O, dragu mneo, ºerpele mneo, da ce-a fi cu mine aice, cã balaurii limbã, zâce.
ãºtia m-ar mânca! Ei, atunce împãratu s-o scãrpãnat*, c-amu atunce iel o fost gata, cã
– Dragu mneo, gazda mneo, nu ti* teme, zâce, c-aice io-s gazda*! tãte i-o vrut* da iel, numa mãrjaua n-o vu* da, numa fiindcã pentru
Atunce puiu cel dã ºerpe când o fluierat tãþi o stat hoptac* înante* pruncu, o dat ºi mãrjaua. Noa, ºi dacã i-o dat mãrjaua, atunce l-o scos
lui! ªi i-o dat cale. ªi o mãrs pânã la tata lui, la coºteiu* tãtâne-so, care afarã. ªi dacã l-o scos afarã pã iel º-apoi s-o suit pã ºerpe ºi l-o petrecut*
iera-n pãmânt. Acolo iel s-o bãgat înlontru* ºi Pohon o stat afarã. Când pânã la graniþã.
s-o bãgat înlontru, atunce Împãratu ªerpilor ºi cu împãrãteasa s-o speriet Dacã l-o petrecut pãnã la graniþã, atunce iarã ºerpele s-o dus înapoi,
cã ce pui dã ºerpe s-o bãgat la ii, încã ii aºe ºerpe n-o vãzut! iel o mãrs ºi mâþa prinde ºoarecele, o trecut la poþoci. Cânele prinde,
– Da cine ieºti? iarã, poþocii.
– Io-s pruncu dumnevoastã! – zâce. Atunci a ajuns acasã, atunce tatã-so s-o sfãdit* cu iel:
– Da, cã noi pã tine, fãtu-mneo, te-am þânut* c-ai murit! D-apoi, – Mãi, Pohone, fãtu-mneo, ce tãt umbli tu încoace-încolo, zâce, cu
zâce, cum te-ai putut tu ridica* aºe, apoi tu ai fost mort? – zâce. cânele ºi cu mâþa, zâce, ºi cu ºerpele? – zâce. Apoi, zâce, noi n-avem ce
– D-apoi, zâce, io am avut on gazdã aºe, zâce, cã pã mine, d-am mânca! – zâce. Numa, zâce, ºtii ce? – zâce. Te-nsoarã, zâce, apoi ne adã
fi acasã, nu mã puteu þâne. Aºe cã cât am fost io la gazda mneo, dã gãzdoaie* la casã, zâce, º-avem cine ºi ne facã! – zâce.
86 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 87

– D-apoi, zâce, tatã, io pã cine-oi lua? Ãi, bãtrânu atuncia ave o bechece* re, cu petecã* tãt. Ce-a face
– D-apoi, zâce, fãtu-mneo, ieste aice o nevastã, cumu-i asta, cumu-i bãtrânu? Scutura frigurile amu, c-amu iel îi gata! Aºte-s pe* mari! Noa,
cie, cumu-i cie, zâce. D-apoi acei-a fi dã noi, cã ºi ie-i sãracã! d-apoi sãmãle:
– Tatã, zâce, aceia o trecut, ce-o fost, zâce. Amu, zâce, dacã vrei ºi – C-amu, nu mai am io mult! – zâce.
m-aºezi, zâce, trabã* ºi meri ºi ceri fata-mpãratului. Sã duce cãtã casã, sã sfãdeºte cu Pohon:
– Mããã, da nu vorovi* d-acile! – zâce. Cum uom mere noi la – Noa, Pohone! Amu ce rãmâne la-mpãratu?
fata-mpãratului, zâce, cã ni ie capu! – zâce. – Da dî ce, tatã?
– Dac-ai zâs cã vrei ºi mã-nsori, zâce, ie uitã, ºi ficior dã þigan poate – Iacã ce-o zâs!... Atunce-i fi tu vrednic dã fata-mpãratului, dacã le
mere la fata-mpãratului! faci tu ãºte tãte! – zâce.
– Asta-i numa zâcalã, mã! – zâce. Da nu sã poate! Noi, zâce, ce, – Tatã, zâce, aºte nu-s nimica! – zâce.
zâce, avem? Uºe, zâce, apu zar* dã lemn, coliba asta micã, zâce, n-avem – A, batã-te focu tãu! – zâce. Nu haznã*, cã ieºti lud*! – zâce. D-apoi,
paturi, n-avem nici mobile! – zâce. Apoi ce-a face fata cie dã-mpãrat? mã, zâce, da câþ îs în þarã, zâce, ºi cubicãleascã* ºi vie cu fireazurile*, nu
– Nu te cânta*! Cã dã tãte-or fi! – zâce. le poate face.
ª-apoi bãtrânu n-o avut încãtrãu*, c-amu l-o sâlit Pohon cã ºi marg㠖 Pã dimineaþã a fi gata, zâce, a fi suretiu, poamile a fi coapte, zâce,
la-mpãratu. pã când s-a scula împãratu! – zâce.
D-apoi bãtrânu o sãmãlit*, da cã tãt sã sfãde laolaltã, n-avu pristuialã* N-apu, pã bãtrânu îl scutura frigurile, amãrât a fi bãtrânu: Asta nu
bãtrânu amu, cã iel o zâs aºe: apoi colo ºi margã ºi sã cearã fata-mpãratului. sã poate!
D-apoi bãtrânu o sãmãlit: Pohon ieºe-afarã, pune mãrjaua cole ºi face cruce dã tri uãri ºi spune
– O, trãit-am io bogãt*, dacã m-a omorî ºi aºa-i bine, dacã mã lasã ºi cãtã mãrjaua cã lemnele aste ºi sã crãmpãteascã*, cile la o parte crãnjile,
aºa-i bine! Numa io mã duc ºi-mplinesc voaia pruncului amu, câte zâle apu crepãturile, apu ciutujile, apu acolo ºi lucre cubicoºii* ºi vie vinþelerii*,
mai am! vie ºi puie pomii. Apoi pã mâne, pã opt ceasuri ºi fie suretiu, poamele ºi
ªi mere la-mpãratu: fie coapte. Tãt cã duruie* acolo pãdure, dealurile. Tãþi lucrau acolo ºi
– Bunã zâua, înãlþate împãrate! plântuieu* acolo.
– Graþie capului tãu, moºule! – zâce. Da-ocupã loc! – zâce. D-apoi, Noa, d-apoi dimineaþa la opt ceasuri horeu* acolo ºi fãceu suretiu!
zâce, cum d-ai vinit? Când sã scoalã-mpãratu, adicãte, nimic: mãi, cã încã aºe uom* iel n-o
– D-apoi, zâce, io am on ficior dã-nsurat, zâce, ºi-o vinit ºi peþascã vãzut!
fata dumnetale! ª-o peþãsc! Noa, d-apoi ºi bãtrânu când se scoalã, aºe cam târzâu, ºi iel sã uitã.
– Ei, zâce, moºule, tare bine, zâce, c-ai vinit, zâce. Numa, zâce, aº Ah, cã n-o ºtiut, haba* o fost pruncu lui, cã ce viteºag* are pruncu lui.
vre ºi-l vãd io cã ce fel dã prunc ai? – zâce. Numa dacã n-o vinit iel, zâce, – Noa, tatã, zâce, uitã-te, du-te ºi be, zâce, apu te du la-mpãrat, apu-i
amu þ-oi da, zâce, acie, zâce, ºi-l vãd cã ce omu-i iel? – zâce. Acie, zâce, spune, zâce, cã, noa, are ponos*?
cã dac-o fi iel uom, zâce, ºi vre sã-nsoare, zâce, ºi dobândeascã Mere bãtrânu amu vigan* ºi spune cãtã împãratu:
fata-mpãratului, vezi dealurile ãste, aici? Pãdurile astea, aici? Ãste, zâce, – Noa, înãlþate împãrate! Ce zâci?
pã dimineaþã, zâce tãte ºi fie ºinc*, aºe cum trabã-n pãdure, crãnjile la o – Îi tare bine! – zâce. Numa, zâce, asta poate cã-i pãcalã pã mine,
parte, lemnele crãpate, care-s rupte la o parte, zâce. Apu aici ciutujile*, zâce. Om mai vide, cã þ-oi mai da, zâce.
ap-acolo ºi fie, zâce ºes, apoi ºi fie acolo vin, ºi fie acolo suretiu* mâne la A, ap-atunce s-o spãriet bãtrânu, c-amu o gândit c-a fi gata tomneala*.
opt ceasuri. Poamele tãte, tãte dã pã faþa pãmântului ºi fie coapte, zâce. Cã nu-i gata, cã iarã i-o mai dat alta!
88 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 89

– D-apoi, zâce, atunce oi vide pã iel cã-i vrednic, zâce, ºtii ce? – ª-atunce o vinit outãuu*, domnule, în lume. Când s-o suit bãtrânu
zâce. Amu, zâce, mare care-i mare ºi fie plinã dã pãmânt, aºe fie, cu dimineaþa ºi iel o avut bechece fainã ºi topanci*, da a-mpãratului nu
pãmântu, acolo ºi fie, zâce, iarbã dã mãtasã, împlãtitã-n tri ºi ºasã, apoi iera nimica p-ângã a bãtrânului! P-ângã cie, cum o fost. ª-apoi sã duce
acie cositã, apoi ºi sã uºte, apoi dimineaþa, la opt ceasuri ºi fie cãpiþãle cu outãuu: Fâc! ª-o fost la-mpãratu! Când îl vede colo-mpãratu cã sã
acolo, ca stelele pã cer! Atunce noi cunoaºtem cã-i vrednic! scoboarã:
Apoi iarã mere bãtrânu cãtã casã, tãt tremurã: – Tulai, Doamne, mã! D-apoi moºu trabã, da ista-i tânãr ºi ºtimbat*
– Oa, Doamne, fãtu-mneo, iarã þ-am spus cã ce-þ faci trabã cu iel, ºi-i tras în rând, aista numa m-o pãcãli pã mine! D-apoi aista-i mare domn!
c-atâta ne-a tãt da pã d-aºte, zâce, pãnã ce ne-o lua capu! Da sã uita-ncolo aºe cum ne uitãm noi d-acolo, dupã hotar, cãtã besericã,
– Nu te teme, tatã! – zâce. Dânsu þ-ar da pânã-i lume, cã tãte le-oi aºe vide torumburile acolo la Pohon. Piii, strãluceu acolo, mã! Dã nu sã
face! – zâce. pute uita cãtã iele! Aista-i dã mine, s-o cãlit Împãratu, o sãmãlit.
Noa, º-apoi când îi sarã, iel iarã iesã afarã, pune mãrjaua în brâncã ºi – Noa, º-apoi amu tãte-s bine, zâce moºu. Dã astãzi înainte – o dat
spune cãtã mãrjaua cã ce-are dã fãcut. Cubicoºii tãþi purtau la pãmânt ºi brânc㠖 suntem cuscri!
lucrau acolo. Udau, creºte iarba, coseu acolo, suflau, uscau, fãceu cãpiþã Amu, numa ºi vie Pohon ºi-l vide. Da ºi Pohon o fost gata, numa
acolo, ca stelele pã cer! Da nu putei mere pântrã iele, domnule! Nimic! cã o fost ºi iel zdravãn, Pohon. Noa, º-apoi mere darã Pohon colo, cu
Aºe ierau dã deasã acolo! tatã-so ºi mãrg ºi fac credinþare*. Apoi fac o nuntã mare acolo. Dacã
Noa, º-apoi mere bãtrânu dimineaþa. Mã! D-apu cã nu vide bãtrânu fac o nuntã mare, da fata o fãcut o întrebare la june, cã ie aºe s-a duce
numa tãt cãpiþã acolo, ca º-aici în gãzdãºag*! cã are on paharnic, acela dac-a mere cu ie. Da paharnicu aista o fost
Noa, dacã sã duce: harap, negru ca cãrbunele. ª-apoi o zâs cã nu-i bai, vie! E, da ista o
– Noa, da înãlþate împãrate, da ce zâci? fost drãguþu fetii! ª-apoi l-o dus cu ie. Dacã l-o dus cu ie, acolo Pohon
– D-apoi bine, zâce, numa asta-i nimica! Dacã vre ºi ieie fatã dac-o fost domn aºe mare iel, umbla pã la vânat pân pãdure,
dã-mpãrat, zâce, apoi, zâce, trabã ºi aibã vro curte, trabã ºi aibã mobile, umbla-ncoace, umbla-ncolo. ªi dacã umbla-ncoace-ncolo, iel d-ap-amu
zâce, apoi trabã ºi aibã acolo servitoare, zâce, trabã ºi aib-acolo paharnici, puiu aista dã harap, ficioru aista dã harap, tãt, zâce, cã darã, cã ºi zâcã
apoi mãsari*, apoi dã tãte, zâce. cãtã Pohon, cã ºi spuie cã înde stau puterile lui ºi d-înde are iel aºe
Apoi, zâce, ºtii ce, zâce, moºule: putere. ª-apoi atâta i-o vorovit dã l-o-nvãþat pã fecioru cel dã harap cã
– D-aci, dã la mine, zâce, pãnã la dumneatale on pod dã aur, d-aci în ºi-l întrebe, cã ºi puie iel brânca pã mãrjaua. ª-apoi, zâce:
sus, pãnã-n vânãtare* cerului º-apoi în jos! Apu cum ºi aia! – Noi om face ce-om vre! D-apoi aºe nu putem face ce-om vre, cã
Noa, iarã mere bãtrânu, d-apoi d-înde strânje atâta aur ºi facã pod ne-a prinde, zâce, apoi noi suntem gata, zâce, cã iel ne turteºte*...
pãnã-n vânãtare cerului ºi fie? Bãtrânu socote c-asta-i fãrã putinþã! Noa, – Nu-i bai, zâce, nevastã, zâce, cã om face cu iel...
º-apoi mere bãtrânu cãtã casã, spune cãtã Pohon: Dacã vine acasã dã la vînat, zâce:
– Noa, Pohone! I-da* cã þ-am spus? – Hei, zâce, pã mine mã umple urâtu* aice, zâce, ºi mã umple urât,
– Asta nu-i nimica tata-mneo! Nu-i nimica! Numa, zâce, lasã, cã io zâce, io nu pot ºide dã urât acasã. Numa trabã ºi faci cu mine uarãce!
vigãzãsc*! – Da ce ºi fac, zâce, tu ai putere, zâce, apoi mã fã ºi pã mine! – zâce.
Iarã ieºe afarã, spune cãtã mãrjaua, da încã strajnic i-o spus ºi facã Dac-asta, dac-acia...
mai potrivit. Aºe curte ºi sã facã pã coliba lor, cu niºte torumburi*, apoi – Noa, atunce, zâce, tu nu ieºti cu credinþã cãtã mine!
puteþi vide câtu-i dã mare, cu aur îi suflate acolo, aºe, dã nu se poate uita D-ap-atâta l-o strâmtorât femeia pã uom, pã Pohon, c-o trebuit ºi
fata-mpãratului cãtã ie! Nici împãratu! spuie darã cã inde-i puterea lui. ª-apoi iel i-o spus cã iacã, mãrjaua asta-i
90 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 91

puterea lui! ª-ap-atunce, dacã mãrjaua, o spus iarã cãtã drãguþ, cãtã harap, sã jucau la masã... Unu dincoace, unu dincolo, cu mãrjaua... ªi nu ºtiu
cã iacã inde-i putere lui. ª-ap-atunce o luat mãrjaua ºi i-o dat la negru. cum s-o jucat aºe, cã o lovit unu dã la altu mãrjaua din brâncã. ªi mãrjaua
Atunce negru o luat mãrjaua ºi o fãcut cruce ºi o zâs cã curþile aiºte a lui o sãrit jos! Mâþa atunce o pus laba pã ie º-o luat în gurã. ª-atunce o vinit
Pohon, aºa cum stã, ºi fie dincolo dã mare, în Þara Hãrãpascã. ª-atunce o cu ie la Pohon:
dat mãrjaua la harapu. ªi dac-o dat mãrjaua la iel, atunce o luat în brânca – Noa, dragu mneo, gazda mdeo! Amu-i aci mãrjaua!
stânga ºi cu brânca dã direapta o fãcut cruce. ª-o zâs: Atunce lui Pohon i-o pãrut bine. ª-atunce s-o suit pã cânele, o-notat
– Curte lui Pohon cum stã aci ºi treacã altan* mare, dincolo! mare, altan. ª-atunce, dac-o-notat mare altan, o vinit acasã.
ªi atunce curþile lui Pohon s-o dus altan în mare! ª-atunce o rãmas Tatã-so iarã tãt sã nãcãje:
casa lui Pohon cea dân bãtrân ºi bãtrânu acolo, cum o fost cu hainele cile – I, da, Pohone, zâce, ce þ-am spus ºi n-ai ascultat dã mine! – zâce. I,
rele! da inde-am ajuns? Dac-ai lua una sãracã, amu am fi cu ie! – zâce. Amu nu
S-atunce când o vinit Pohon acasã, o vãzut cã-i numa bãtrânu cu suntem nici în car, nici în cãruþã!
coliba. Atunce s-o vãzut înºelat. ªi dacã s-o vãzut înºelat, atunce o fost Atunce Pohon o luat mãrjaua º-o pus în brânca dân stânga ºi cu brânca
nãcãjit ºi amãrât. Cã uare, Doamne, ce-i cu iel? ª-atunce, zâce, da ce-i dã direapta º-o fãcut cruce. ª-o zâs:
arãtatã? – Noa, zâce, curþâle mele, d-înde sunteþi, dãloc* ºi vã vãd aci!
– Iacã, þ-am spus, fãtu-mneo, zâce, cã asta n-are bai* dã noi! – zâce. Curþile dãloc o vinit ºi s-o pus acolo, inde-o fost! ª-atunce s-or apucat
ª-apoi, dacã o vãzut acole cânele ºi mâþa ºi iel o mãrs amãrât. Atunce dã s-o bãgat în soba lui ºi-n curtea lui ºi acolo º-atunce harapu cu muiere
o zâs cânele ºi mâþa: lui cotã* dupã mãrjaua. Când l-o vãzut pã Pohon, atunce s-o speriet.
– Dragu mneo, gazda mneo! Nu te amãrî nimica, cã noi suntem în ª-ap-atunce i-o luat amândoi ºi i-o vigãzât*. ª-apoi s-o-nsurat dân nou ºi
viaþã! ªi noi þ-om sta într-ajutor. º-o luat una sãracã, care i-o plãcut ºi s-o cununat cu ie. ªi astãzi îi cu ie,
ª-apoi ii, apoi mâþa ºi cânele o zâs cã: dacã n-o murit!
– Dragu nost, gazda nost! Trabã ºi merem dupã curþile tale! Cine ºtie mai lungã, margã º-ajungã!
ª-apoi ii s-o luat* ºi s-o dus pãnã acolo, la mãrjine mãrii. Acolo cã
videu torâmburile dã la curþile lui Pohon. ª-acolo dac-or ajuns ii, o
vãzut mare.
– Noa, darã, zâce, amu ce-a fi aci, zâce, cã mai dãparte nu putem
mere.
Atunce o zâs cânele:
– Dragu mneo, gazda mneo! Aci io-s gazda! Numa, zâce, hai sui pã
mine, zâce, cã io-i anota mare pãnã acolo, la curþile tale.
ª-atunce pã mâþã o luat în braþã ºi s-o suit pã câne. ªi cânele o-notat
altan mare. ªi când or ajuns acolo, lângã curþile lui, ierau tumna* la marjine
mãrii. Atunce cânele s-o tras acole cu Pohon. ª-atunce mâþa o zâs:
– C-amu io-s gazda!
Mâþ-o apucat dã umbla p-acolo, încoace ºi-ncolo º-o ajuns pãnã acolo,
la soba* acie, inde-o fost harapu cu muierea lui Pohon. ªi ii ierau cu
ferasta dãºtisã sã ºi margã aier bun acolo, la ii. ª-acolo cum sã jucau, da
92 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 93

– Noa, d-apu ce-a fi plata?


– D-apu plata, zâce, a fi, zâce, cã mi da, zâce, ce n-ai lãsat acasã
ºi-i acasã!
Ei, d-apu boldaºu sã gândeºte:
BOLDAªU* – Mã, ce n-am lãsat io acasã ºi acasã-i?
Iel nu-º aduce aminte cã muiere lui s-o sporit* º-o avut prunc!
D-apu iel l-o întrebat pã ªtiopu cã: muiere, boldu, banii, negoþu, marfa,
iasta... Cã acie o fost avere lui!
O fost odatã on tânãr ºi aista º-o fãcut bold*, cã o avut iel tare voie ºi
– Nu, nu, numa ce, zâce, ce n-ai lãsat acasã ºi acasã-i! Mie acela
fie boldaº. ª-apu dacã iel o avut voie, iel s-o ºi cãsãtorit. ª-o adus iel
îm trabã*!
darã*, cum o lãsat Dumnezo, o fatã tânãrã º-apoi aºe cã o fãcut nunta ºi
Noa, d-apu iel:
or cheretit* laolaltã. Dacã or cheretit laolaltã, apoi o fãcut ii traba cum sã
– Bine!
face, s-or culcat laolaltã! ª-apu dacã s-or culcat laolaltã, nevasta o rãmas
Atunce dracu o luat on tetroc*... Cã ªtiopu o fost drac! ª-apu o luat
înt-altã stare*! Da iel trebuie ºi aducã negoþ la bold, cã aduce dã dãparte,
on tetroc º-o fãcut contratu cu iel cã iel înainte dã zece va aduce negoþu
cã atunce nu iera ghez*, nu iera outauã*, nu ºtiu ce, numa cu cocie*
pã care o fãcut contratu! Noa, d-apu cela pune brânca* ºi dãloc* îl împinje
mere. ªi trãbuie mult timp ºi margã pân-acolo d-înde aduce iel negoþu.
ºi cela grãieºte cãtã cai. Noa, dãloc-o mers!
Trebuie în tri ai dã zâle ºi margã dã acasã ºi aºe iel o fost sâlit ºi sã
cãsãtoreascã ºi rãmâie muiere în bold. ªi dacã s-o dus iel cu cocie un an – Noa, d-apu coatã* tu, cã nici n-o-mpins ªtiopu ºi noi merem amu!
ºi jumãtate, o trebuit ºi margã pânã colo ºi on an ºi jumãtate ºi vinã înapoi. ªi caii nu puteu ºi hãþascã* dã acolo, mã! ªi nepuntinciosu aista,
ª-apoi când o vinit d-acolo înapoi, d-înde o adus negoþu, apoi când o fost ªtiopu ista, dracu, iel o putut clãti! D-apu n-o ºtiut cã cine-i!
în apropiere cãtã casã, acolo, pã toltiº*, s-o acãþat* cocie la iel. Da n-o Noa, º-apoi mere cela cãtã casã ºi-i pare bine cã vede muiere ºi tãte
fost aºe mare hârtoapã ºi cine vine pã drum sã ruga cã ºi-i ajute ºi facã în regulã acolo la iel, cu boldu. ª-amu, bãietu mere, cã iera dã doi ai*
uarice ºi clãteascã* cocie dân la loc. Da acãrcine* acãþa caii ºi împinjeu trecut!
ºi orice fãceu drumarii*, îl ajutau, da nu puteu ºi o scoatã cocie dân – D-apu, zâce, hei, da cine-i aista, a cui îi copilu-aista?
hârtoapã, nici ºi o clãteascã! Da iel sã nãcãje tare cã amu n-ar fi dãparte ºi – D-apu încã mã-ntrebi, zâce, d-apu aista ãi a nost! – zâce.
ajungã acasã cã darã ºi vadã femeia ºi-º vadã boldu lui, cã cum stã amu: – Aaa, doarã nu-i a nost? – zâce.
are negoþ, uã* n-are? Noa º-apu ce-o fost? O vinit on uom ºtiop* acolo, Atunce îi pare bine la boldaº, c-amu pruncu apuca dã vorbe ºi mere
pã drum. ª-apu, zâce: ºi-i iera drag la tatã-so pruncu ºi la femeie!
– Bunã zâua! Ce fãceþi aice? ªi o datã iel sã gândeºte cã:
– Dã-ne pace, zâce, cã ne nãcãjim aci ºi nu putem ºi ne scãpãm dân – Mã, io am fãcut, zâce, contrat cu ªtiopu, aista nu l-am lãsat acasã
hârtoapã asta! ºi-i acasã! Mã, io ºi dau pruncu mneu la uomu cela ºtiop?
– Oa, d-apu, zâce, nu puteþi, zâce. Nu poate nime* ajuta? – zâce. Vai, ce s-o amãrât; da iel nu mai ave voie* la nimica, dã fel! Muiere
– Cã io, zâce, singur dac-o-mping, ie mere! – zâce. vide pã uom tãt nãcãjit ºi nu ave voie ca tânãrii ºi nu ºtie cã dã ce-i aºe dã
– D-apu, fã bine ºi ne scapã darã! amãrât? Muierii îi pare oleacã cã darã, iel p-înde o fost pã acolo, în tri ai
– Apu, zâce, numa aºe, în cinste*, zâce, io nu v-oi ajuta, zâce, numa dã zâle º-o prins* altã femeie! ª-amu, gândi femeia cã n-o mai iubeºte ºi
dacã mi-þ da, zâce, ce-oi cere! ie-i boldãºâþã ºi iera prima-n sat! Tãte o întrebau ºi o câºtigau* ºi gândeu
94 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 95

ºi tãte, darã ie, muiere, iera înainte întâie acolo, în comunã! ª-apu, zâce, – Nu-i bai, pruncu mamii, cã þ-oi lua! – zâce.
ista aºe amãrât! ªi muiere apucã dã îl întreabã ºi îl cearcã. Da iel tãt nu ªi dãloc sã face tomneala cu pãdureanu ºi-i ie o cofiþã.
ave voie ºi spuie cã când sã uitã cãtã pruncu lui, s-o gãtat cu bucuria lui! – D-apu, zâce, maicã, zâce, mie mi-ar trebui º-o titã* dã busuioc,
– Noa, d-apu ce-a fi, mã? Da spune-m, zâce, cã dî ce ieºti aºe dã zâce, îm trabã! – zâce.
amãrât? – Nu-i bai, fãtu-mneu!
– Da dã-m pace! – zâce. Vine acolo, la bold, muierile ºi nevestele. Ie dãloc câºtiga muierile!
Muiere tãt l-o-ntrebat, tãt l-o-ntrebat atâta, cã iel o fost sâlit ºi spuie! – D-apu, zâce, cã n-aþi ave busuioc?
– Da dã-mi pace, hei, zâce, cum n-oi fi amãrât, cã iacã ce-am pãþât: Una zâce cã:
am acãþat acolo înt-o hârtoapã, zâce º-apoi mã rugam dã drumari care o – Am io busuioc! – zâce.
avut cai buni ºi uoamenii ºi vineu aºe cu popoarele acolo, zâce, mai mulþi – Dacã-i face bine ºi-m aduci olecuþã, cât îi trabã la pruncu aista ºi sã
într-o bandã*, cã ºi facã bine cã ºi-mpingã ºi sã clãteascã ºi scapã d-acole, joace cu Iordanu! – zâce.
zâce, cã tri ai ãi o vreme lungã dã când m-am dus d-acasã, zâce. Da vrem ªi dãloc i-o aduce o titã dã busuioc.
s-ajung acasã! Noa, d-apoi tãt nu puteu face nimica! – Noa, cã ia pruncu mamii, iacã busuioc!
– ª-apu, ce-o fost? – Noa, maica me, zâce, amu, zâce, a vinit vreme cã trabã ºi mã duc,
– Un uom ºtiop o zâs cã dî ce stãm acolo? D-apu noi am zâs cã nu zâce, ºi strâc contratu care l-o fãcut tata cu dracu!
Cã iel n-o ºtiut pân-atunce cã cine-i, numa uomu cel ºtiop º-apu pruncu
putem ºi merem! „Apu dî ce nu puteþi ºi mereþi? Cã io singur pun mâna
o spus cã acela-i dracu!
pã ie, apu sã duce!” – zice. Apu, io am zâs cã dar ºi facã bine! D-apu iel o
– Cã, zâce, trabã ºi mã duc amu cã ºi nu împlineascã cei zece ai, cã
zâs cã iel în cinste nu ne-a ajuta, numa pãntru platã! D-apu io zâc cãtã iel
atunce nu mai avem putere, zâce, ºi strâcãm contratu! D-apu, zâce, io
cã ce-a fi plata?
încã amu, zâce, io le-oi face tãte, numa mie-m trabã, zâce, cofiþa asta ºi
...Ãi fãgãde* iasta marfã, ãi fãgãde bani, îi da iasta, îi da cie! Nu-i busuiocu aista, zâce, cã trabã, zâce, cã trabã ºi mã duc la apa Iordanului!
trãbuie nimica! ªi ieu, zâce, apã dân Iordan, în cofiþã º-apu aºe oi mere io la iad! Acolo ºi
– Numa iel, zâce, acuº îi trabã dã la mine ce n-am lãsat acasã ºi-i bãsãdãsc* io cu împãratu dracilor!
acasã! Da io nu m-am adus aminte, zâce, cã tu darã îi ave prunc, cã nu ª-apu, iel mere ºi strâce contratu. Ei, da iel când s-o dus acolo, amu
fãcem tomneala* pãntru tãtã marfã! – zâce. Numa io gândem cã muiere, la iad, acolo pân pustietãþi, pântrã dealuri ºi ºti Dumnezo, cã multã lume
cã boldu, cã banii, cã avere, cã iasta, cie! Iel o zâs cã nu, numa ce n-am s-o dus. ª-apu dacã s-o dus iel, o ajuns acolo în pustietate, acolo, la curþâle
lãsat acasã. ªi dragu mneu, iacã pruncu-i, zâce ºi asta, zâce, mã sacã la lui Mantãlhar acela o fost un biter* mare! Noa, biter mare o fost iel, c-o
inimã! avut acolo curte mare, acolo, la spate, ave o ogradã. Mare biter o fost,
Daa, o apucat ºi pã muiere cã ista-i mare bai! Ei, d-apu o gândit cã batã-l focu lui! ªi iel ave gard dã spini, gardu o avut pari, o fãcut pari tare
zece ai-i vreme lungã! Cine ºti, poate ca sã nimiceascã contratu! Ei, d-apu la gardu cel dã spini. ªi aºa iel cum omore uoamenii, le tãie capu ºi îl
acela nu s-o nimicit! – zâce. Numa cã pruncu când o fost dã noauã ai dã pune-n pari ªi ierea acolo o sutã dã pari în gard ºi amu iera fãrã cap cât ºi
zâle, zâce, aºe ca la noi dã obicei când sã sfinþãsc cãsâle, umblã cu Iordanu. fie o sutã dã capuri! Ei, pruncu când vede paru cela fãrã cap:
Apoi, umblau acolo prunci ºi cântau Iordanu ºi sfânþeu cãsâle cu busuioc – Mã, amu capu mneu a fi acolo, c-aice-i rãu loc, c-aice cine vine, îi
ºi aveu cofã, aºe cu apã sfinþâtã. ªi pruncu, zâce, la noauã ai, zâce, cã ie capu Mantãlhar! Noa, d-apu vine Mantãlhar, bãtrânu, cãtã mine... Ei,
atunce umblau aºe ciubãrarii cu caii, ierau acolo ciubere ºi cofe la ii pã da ce iera? Dracu cum trãje aburu* ºi da apã pã mine, aºe mã purta... Nu
spate, la cai pã spinare. ª-apu, zâce: sã pute apropie dã mine, cã io-am fost fiiinþã curatã, zâce, nu sã pute
– Maicã, zâce, aº dori ºi-m ieu o cofiþã, zâce, ºi mie! aproprie dã mine!...
96 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 97

ª-apu, zâce: – D-apu, zâce, vreu ºi vorovãsc cu Mamona!


– Fiinþa curatã, zâce, cã nu te poci ºi-þ fac vigu*! – zâce. Da inde – Nu sã poate! Înapoi!
meri? Atunce iarã o luat tita ce dã busuioc ºi o bãgat acolo, în cofiþã º-apu
– D-apu io, zâce, bace* Mantãlhar, mã duc la iad, ºi io vreu ºi bãsãdesc iarã îl stropeºte ºi pã aista.
cu Mamona dracilor! – Numa nu mã arde, nu mã frije, zâce, cã te las înlontru*! Haida!
– Ei, fiinþã curatã, da încã tu vrei ºi meri? – zâce. Îl lasã ºi iel sã bagã acolo înlontru, în iad. Dacã sã bagã acolo –
– Numa aci ieste doauã drumuri, bace, zâce, una mere în direapta, domnule – acolo sã jucau dracii d-a cãrþile, afumau, îº petreceu dracii!
una în stânga! – zâce. Pã care cale ar trebui ºi mã duc io la iad? Când îl vedeu, tãþi stau!
– D-apu, zâce, ai mere la stânga, cã acie mere la iad! – Mã, fiinþã curatã, cum te-ai bãgat aici? N-ai tu loc în iad! – zâce.
– Noa, º-amu, bace ºi mulþam, zâce, c-oi mere! Aice numa pãntru cei rãi ãi locu!
– Da stai cã, zâce, am dã vorbit cu tine! Cã dacã-i mere la iad ºi-i – Haba*, zâce, cã vreu ºi bãsãdãsc cu Mamona, zâce.
bãsãdi cu Mamona dracilor ºi-l întrebi pã iel cã io, ca Mantãlhar, cã cu Noa, º-apoi o bãsãdit iel cu Împãratu dracilor cã darã a vigãzî* cu
botã* am omorât noauãzeci ºi noauã dã uoameni, cã ce pãcat am io? Acolo, capu, nu cu curu, cu ista, o cu cela, cã aºe trabã cu Împãratu, nu cu acar
zâce, ce mã aºteaptã pã mine în iad? Ce m-a fi plata? Pedeapsa? cine! Noa, ºi ce-o fost? Cã dracu nu l-o lãsat! Atunce o bãgat iel iarã tita
– Nu-i bai bace, c-oi mere! – zâce. acolo în cofã, apucã dã-l stropeºte. Da pã tãþi draci îi frije!
– Numa, zâce, cã ar trebui ºi meri, zâce, ºi la rai cã ºi-ntrebi acolo, la – Nu ne arde, nu ne frije, cã þ-om da drumu! – zâce. Noa, haida aice!
rai dã cel mai mare a raiului, zâce, cã ce canon aº ave io dî la bunu D-apu colo împãratu dracilor ºide acolo, pã tron, colo, dupã masã.
Dumnezo, zâce, cã io ºi fiu iertat înante lui Dumnezo cã ºi mãrg în rai? Tãþi sã uitau tãt cãtã iel ºi aºteptau ºi deie poruncile la ii. Noa, d-apãi
– Nu-i bai, bace-mneu, c-oi mere! – zâce. mere acolo, la împãratu ºi-l roagã:
ª-apu aºe pruncu sã ie ºi sã duce pã drumu dã stânga ºi ajunje pânã la – Noa, înãlþate împãrate a dracilor, zâce, am vinit la dumnetale cã
iad. Dacã ajunje la iad, d-apu acolo darã spune ºi dân poveste ºi cum iacã, zâce, când am fost io dã doi ani, tata mneu ãi boldaº º-apoi iel o
aieve cã colo iera, zâce, õrség*, iera acolo on drac mai mare dãcât tãþi mãrs dupã porticã* ºi inde o trebuit ºi margã dupã porticã, în tri ai o
dracii ºi-narmat cã ºi nu sã baje nime acolo, la draci! trebuit ºi margã. ª-apu, zâce, înt-on an ºi jumãtate o mãrs ºi înt-on an ºi
– Hei, zâce, colo cãtã iel, tu fiinþã curatã, inde vrei ºi meri? jumãtate o vinit înapoi. Când o ajuns cam cãtã casã, atunce o acãþat într-o
– Vreu ºi bãsãdesc, zâce, cu-mpãratu dracilor, cu Mamona! hârtoapã. ª-apu n-o putut nime* ºi o scoatã d-acolo ºi apoi o vinit on drac
– Mã, zâce, c-aice n-ai loc! Ei, dacã tu ieºti fiinþã curatã, tu trabã ºi ºtiop, da o fost uom. Tata n-o ºtiut cine-i ºi tata n-o avut ºtire dã mine cã-s
meri la rai! în lume! – zâce. Cã când s-o cãsãtorit tata, iel s-o dus º-apu io m-am ivit
– Cã nu vreu la rai, zâce, io vreu ºi bãsãdesc cu Mamona! în lume asta apoi. ª-apoi o vinit vreme dã m-o avut* maica, zâce. ª-apu
– Nu sã poate! – zâce. Înapoi! cela o fãcut pã tata ºi-i deie ce n-o lãsat acasã ºi-i acasã! Tata nu s-o
Atunce iel o luat brânca* ºi o prins dã busuioc, o bãgat acolo în apã, gândit c-o ave prunc º-apu o fãcut contratu cu iel. ª-apu io, înãlþate
în cofiþã º-apu o stropit aºe sãmnu crucii pã drac. Da când pica câte on împãrate a dracilor, io am vinit, zâce, cã ºi strâc contratu cã mai ieste on
strop, îl frije ca jaru*! an º-apu a fi târzâu ºi strâc contratu, zâce.
– Oo, zâce, nu mã arde, nu mã frije, zâce, cã-þ dau drumu! ªi dãloc Ã, zâce, cela, împãratu:
dãºtide* poarta la bãiet ºi sã bagã acolo-n colþ! Da când sã bagã darã* – Mã, nu sã poate, ce-i fãcut, zâce, asta nu linje câinile! Asta nu sã
acolo-n colþ, trebuie ºi margã acolo-n curte, acolo dã pãstã altu post. poate face!
– Ce vrei, cum ai ajuns aice? – zâce. – Nu sã poate?
98 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 99

Atunce o luat busuiocu ºi-l strope pã împãratu dracilor cu apa dân – Hei, zâce, înãlþate împãrate, trabã ºi mã duc cãtã casã, cã când am
râuu Iordanului. Atunce face împãratu: vinit io p-aice, zâce, am vinit pã la curþâle lu Mantãlhar, care, zâce, c-o
– Oa, Doamne, zâce, nu mã arde, nu mã frije, zâce, cã þ-oi cota dã botã dã pãdureþ o omorât noauãzãci ºi noauã de uoameni. Iel s-o rugat dã
bai*! mine ºi-ntreb* dã dumnetale, înãlþate împãrate a dracilor, cã iel, dacã o
Noa, º-apu atunce i-o dat pace ºi atunce împãratu dracilor, Mamona, omorât c-o bâtã dã pãdureþ noauãzãci ºi noauã dã uoameni, cã ce pãcat
o chemat pã trâmbiþaºu cel mare, i-o dat poruncã ºi iasã afarã, în lume ºi are iel aice, în iad ºi sã mi-l arãþi.
sufle în cile patru cornuri*, colþuri dã lume ºi sã adunã tãþ dracii în iad la – O, cã n-ai tu trabã acolo, fiinþã curatã! Nu sã þân aºte dã tine!
porunca împãratului. D-apu, vineau dracii, Doamne, dã cura* apa dâpã ii – zâce.
ºi abde* suflau, numa gâfâieu acolo, dracii! Atunce cela iarã bagã busuiocu colo în cofiþã ºi udã, face sãmnu crucii.
Noa, d-apu, ce-o fost? Cã tãþ o vinit da ºi micuþu sã uita, d-apu p㠖 Hei, zâce, nu ne arde, nu ne frije cã þ-om cota dã bai, zâce.
ºtiopu nu l-o vãzut nime. Noa, d-apu acolo întrabã cã care a fãcut contratu Noa º-apoi ce-o fãcut cã dacã l-o lãsat, atunce o vinit acolo on drac
cu dracu, cu ºtiopu: mai mare ºi l-o chemat pã-colo, în fundu iadului. Acolo în fundu iadului,
– Cã nu ºtiu... Cã io nu ºtiu... acolo iera on pat aºternut. Iera aºternut acolo cu suruclu*. ªi focu arde,
Da nu sã vãlãleu* acolo, da nici împãratu… suruclu clocote. Acolo iera pã brice tãt cu tãiºurile ºi o zâs acela, dracu
– Ei, d-apu, gândeºte iel, mã, d-apu cã aiºtie iarã mã prosteºte pã acela:
mine. – Aista-i patu lui Mantãlhar? – zâce. Aºteaptã-l pã iel cã aici are ºi sã
D-apu, atunci o luat iel busuiocu. O întins cole-n cofã, iarã-i stropeºte, chinuiascã pânã a fi lume! – zâce.
face sãmnu crucii. Da dracii sã cãieu acolo, cã: D-apu apoi iarã l-o întrebat. ª-apoi o zâs cã ºi margã cãtã casã.
– Nu ne arde, nu ne frije, cã þ-om cota dã bai! – zice cãtã prunc. ª-apu iel o vinit cãtã casã º-apu pruncu o ieºit dân iad º-apu o mãrs la
Atunce împãratu dracilor iarã cheamã pã trâmbiþaºu cel mai mare. Îl rai. Acolo la rai o întrebat dã cel mai mare a raiului cã darã pã iel l-o
mânã afarã cu trâmbiþã cea mare ºi sufle în cile patru cornuri d-ale lumii, mânat Mantãlhar aici, zâce, cã iel c-o botã dã pãdureþ o omorât noauãzeci
cã câþi draci o mai rãmas ºi vie acie, în iad… ºi noauã dã uoameni, cã darã iel dã la Dumnezo ce canon ar ave ºi fie
ªi vine ºi ºtiopu dã colo, dã sã sâle* cã cura apa dâpã iel. iertat în faþa lui Dumnezo?
– Mã, zâce, da inde-ai fost? Atunce acel mai mare i-o spus cã Mantãlhar inde ºede iel, inde-i
– Oa, zâce, da dã-m pace, înãlþate împãrate, zâce, cã ieream acolo, la curþile lui, îi aºe, pã on vârf dã deal. Pã dinainte curþî ieste o vale ºi altan*
apã, zâce, acolo la o sorã ºi la on frate, zâce, acolo sã ascãldau ºi fãceau vale ieste iarã on vârf dã deal. ª-apu iel ºi sã andãluie* ºi margã altan vale
ºi facã pãcatele! pã cela vârf dã deal ºi sepe o groapã acolo ºi ºi puie bota cu mãciuca în
– Ehei, zâce, inde-i contratu care l-ai fãcut cu tata bãiatului? jos, în pãmânt ca ºi sã prindã bota. Iel a pune bota în pãmânt, sã puie în
– Io nu ºtiu! coate ºi în jerunþi* cã ºi margã dã la cela deal la vale ºi-º umple gura.
– Nu ºtii??? Apoi pãnã-i lume* tãt în coate ºi în jerunþi ºi umble ºi poarte apã cu gura
Îl stropeºte ºi pã cela. la botã, la mãciuca care-i în pãmânt ºi sã prindã ºi ºi facã acie pãdureþe ºi
– Nu mã arde, nu mã frije, cã mã duc dâpã iel, zâce ºtiopu. când s-a face pãdureþele ºi s-a coace ºi a mânca Mantãlhar, atunci o fi
Apu mere tãt înt-o fugã ºtiopu pân-acolo, la toltiº*, înde o fãcut iertat înainte lui Dumnezo.
contratu. ªi dacã sã duce, ie tetrocu ºi, hai cu iel… Haida, colo, la iad ºi-l ª-apu atunce pruncu mere cãtã casã ºi mere pã la curþile lui Mantãlhar
dã la împãratu. ªi apu coatã cole, ºterje ºi sfarmã tetrocu cela bine ºi aºe º-apu spune darã cã ce pãcat are în iad, inde are ºi sã chinuiascã. ªi o fost
pruncu o scãpat dã draci… la rai ºi l-o întrebat pã cel mai mare cã darã ce canon are iel ºi facã pã faþa
100 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 101

pãmântului când a muri ºi moarã ºi iel ºi fie iertat înante lui Dumnezo.
ª-apu i-o spus acolo cã, darã, Mantãlhar acolo, nante curþî ieste o vale ºi
ieste on deal ºi margã ºi puie bota cu mãciuca în pãmânt. Apu ºi sã puie în
coate ºi în jerunþi ºi poarte apã cu gura pânã ce s-a prinde bota, a face
pãdureþe ºi s-a coace ºi a mânca Mantãlhar. Atunce a muri iertat înante lui
Dumnezo.
CRANOVITE MARC
ª-apu atunce d-acolo pruncu o mãrs cãtã casã º-apu iel o învãþat* dã
popã. Dacã o gãtat cu învãþãtura, iel º-o adus aminte cã ce o fãcut iel cu
Mantãlhar. D-apu dacã iel ar trãi ºi n-o murit iel o învãþat cã cum îi leje O fost odatã on crai cu numele Cranovite Marc. Cranovite Marc când
noastã, cã-l cuminecã colo cãtã bãtrâneaþã, cã darã ºi-l ierte Dumnezo ºi s-o-nceput la vitejie, o fost dã doauãzeci ºi unu dã ai. ªi iel s-o dus la
fie ºi iel iertat înante lui Dumnezo ºi margã în rai. Apu ºi iel o gândit cã ºi turci, cu turcii s-o bãtut. Da iel ave o sucã*, cã ave on cal ºergaci*. Pã cal
margã ºi-l cuminece pã Mantãlhar. D-apu când o mãrs popa la iel, la îl tema* ªarga. Cranovite Marc când sã suie pã ªarga, pune cujma* înt-o
Mantãlhar, iera roasã coatele la iel dã sânje, jerunþî la iel. Apu pãdureþii urete ºi o ajuns acolo, la graniþã. Acolo la graniþã iera apã, graniþa. Pã
ierau cu crenjile cãtã pãmânt, îndoite, încãrcat dã pãdureaþã mândre, graniþã u-o chemat Bardoºe. ªi acolo o fost vãlmaº* ºi dân parte turcilor
coapte, galbene, numa atâta, cã nu picau jos. Da Mantãlhar nu sã pute ºi dân parte lui Cranovite Marc. ªi dacã o trecut iel podu, o chemat Bardoºe.
întinde dupã iel amu! ª-apu popa l-o cuminecat ºi o dat cu picioru în pom Vãlmaºii stãteu acolo ºi Cranovite Marc cu cujma înt-o ureche tãt
dã o picat pãdureþe ºi o mâncat Mantãlhar ºi o murit. ªi o murit iertat fiºcurând*, trece altan* vama. ªi vãlmaºu cel mai mare strâgã:
înante lui Dumnezo! – Hoi, Cranovite Marc,
Cine ºti mai lungã, margã º-ajungã! Podu trecuº,
Am auzât-o dã la bace Mihai a Nachii, d-aice dân sat. Vama nu-m dãduº!
– Hoi, vãlmaº cel mai mare,
Când m-oi înturna,
Vama þ-oi da!
Când-oi vini,
Vama þ-oi plãti!
Atunce o luat paloºu-n direapta
ªi l-o culcat ca iarba.
ªi Cranovite Marc p-ânde mere,
Doamne, mare cale-º fãce.
Cã lua paloºu-n direapta,
ªi i-o culcat ca iarba.
Luua-n stânga,
Îi culca ca frunza,
Pã tãþi!
ªi sã duce, tãt sã duce ºi ajunje acolo la crâºmãriþa d-andiliþã*, cu
ferestele pã rãsãrit, sorã dã-n strãin. ªi sã bagã-n birt* ºi zâce:
102 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 103

– Hoi, birtãºiþã! Adã-m doauã bocane dã vin ºi doauã la ªarga, zâce, – D-apoi, fãtu-mneu, zâce, io nu ºtiu ce voarbã o lãsat, numa atât am
ºi beie! auzât cã ie* cu Iovu Bogatu nu s-o cununa, pãnã ce nu i-a cununa popã
ªi iel acolo o lãcuit ºapte ai dã zâle. ªi dacã o lãcuit ºapte ai dã zâle, cãlugãrãsc. Încã atunce popã cãlugãrãsc n-o fost ºi ie cu aceia o zâs, cã ie
atunce în þarã o mãrs veste cã iel o fi murit, cã l-o omorât turcii. ªi iel o nu s-a cununa cu Iovu!
avut o femeie dã atunce, dusã. ªi dacã o avut o femeie, în vecin la iel dî la ªi Cranovite Marc dân haita* cie n-o mai o ras barbã, pânã ce o fost
direapta, iera un crai. Îl chema Iovu. ªi acela, îi plãce tare pã femeie lui ca la popi. Când o fost barba dãstul dã frumoasã la iel, atunce o trimis
Cranovite Marc. ªi iel, dacã o auzât cã Cranovite Marc o picat în rãzboi carte* la Iovu Bogatu cã, iacã, în curþile la Cranovite Marc sã aflã on
la turci, o mãrs ºi i-o furat muiere. ªi pã mama lui Cranovite Marc o lovit popa cãlugãrãsc ºi acela a mere ºi i-a cununa. ªi cela dãloc Iovu i-o dat
dân potcoava calului, dã nu s-o putut arãta la sfântu soare. ª-apoi Cranovite rãspuns sã ºi margã ºi-l aºteaptã ºi-l primeºte cu mare bucurie.
Marc, la ºapte ai dã zâle iel o vinit-napoi. Când o vinit napoi în þarã, ªi iel s-o suit pã cal ºi s-o dus pãnã la Iovu. ª-atunce-ncã nu iera
atunce când ajunje cãtã sat, iel atunce, în marjine satului ierea o fântânã, ghez*, nici outauã*, nici motorbiþicli*, numa cu calu cãlãtoreu. ª-apoi
inde iera apã bunã dã bãut. ªi nevestele mereau acolo dupã apã ºi duceu s-o dus, zo, acolo Cranovite Marc! D-atunce iera datina cã iera aºe on
apã. ªi iele sã uitau cãtã* Cranovite Marc cã vine cu cujma înt-o ureche ºi stâlp la uliþã ºi iera o verigã ºi acolo legau drumarii* calu pãnã ce aveu dã
tãt fiºcurând. Atunce nevestele sã vorove* cã Cranovite Marc nici nu ºti fãcut inde mereu. ª-apoi ºi iel o mãrs acolo, la Iovu, ºi o legat pã ªarga
ce s-o-ntâmplat acasã-n curþile lui – zâce. C-o vinit Iovu Bogatu ºi i-o dus lui. ªi s-o bãgat acolo la Iovu Bogatu º-apoi o dat bunã zâua ºi iacã iel
femeia ºi pã mã-sa u-o lovit dân potcoava calului, cã nu sã poate arãta la cine-i!... Cã popa cãlugãrãsc! ª-apoi o vinit ºi-l cunune cu femeia lui!
sfântu soare. – Ãi, cã-i bine, cãlugãr bãtrân, c-ai vinit! – zâce.
Da vântu acolo, cãtã iel o suflat voarbele acile ºi iel o auzât. ªi dãloc i-o dus acolo bocane dã vin ºi beie, ºi-l cinsteascã pã cãlugãr.
– Ei, o zâs atunce, voi, nevestele, da ce-aþi vorovit? Noa, ºi dacã l-o-nvitat, o zâs ºi sã prindã dã lucru darã ºi-l cunune, cã
Atunce nevestele s-o cam spãriet. Una dântã* iele o zâs: iel n-are vreme ºi steie mult, cã calu lui ie legat la stâlp afarã, zâce.
– D-apu, zâce, n-am zâs nimica, zâce, numa dumnetale, zâce, n-ai – D-apu, zâce, cum ai vinit la mine, calu tãu ºi fie la stâlp, afarã,
niciun gând, nici nu ºtii, darã cã ce s-o-ntâmplat la dumnetale? Cã Iovu legat? – zâce. Cã am aice grajd, c-am aice lovas*, cã am aice nevastã ºi
Bogatu o vinit ºi o dus femeia, zâce, ºi pã mama dumnetale u-o cãlcat dân am dã tãt, zâce, care sã grijascã. ªi la mine poate ºi steie cã ieste dã
potcoava calului, dã nu sã poate arãta la sfântu soare! mâncat ºi dã bãut. Numa nu-i nimica, numai merem º-apoi aºezãm calu ºi
Atunce Cranovite Marc: iercãzâm* apoi aci sã bem ºi mâncãm.
– A, cã voarbe muiereºti, pipã dã fum! Asta nu-i nimic! ªi mere acolo la stâlp afarã ºi vede pã ªarga. Da Iovu când îl vede,
Sã duce acasã ºi scloboade* calu. Iel sã prãumbla* pân tãrnaþ*, cu dãloc* îl vede cã aista-i calu lui Cranovite Marc. ªi zâce cãtã cãlugãr:
cujma ’nt-o ureche, tãt fiºcurând. ª-o trecut aºe pã lângã ferasta mâne-sa*. – Mãi, cãlugãr! D-apoi asta-i ªarga Marcului!
ªi mã-sa d-acolo l-o auzât. Atunce o zâs: – D-apoi, cã a lui!
– Hoi, Marcule, zâce, haida-nlontru*, fãtu-mneu! – D-apu, zâce, vinde-mi-o mie!
ªi atunce Marcu o mãrs. – O, zâce, nu pot vinde þâie, zâce, asta, cã mi-o lãsat Cranovite Marc
– D-apoi, zâce, tu n-ai nici un gând, zâce, cã dã mult nu te-am vãzut! cu limbã dã moarte, zâce, cã io ºi mã rog dâr* iel. Cã când a murit iel º-o
– zâce. Cã iacã, Iovu Bogatu o vinit ºi þ-o dus femeie! – zâce. ªi pã mine murit iel, amu zice º-îi ierte Dumnezo pãcatile! – zâce. Apoi, io ce cãlugãr
m-o lovit dân potcoava calului, dã nu mai poci* sta la soare. îs, dac-oi vinde calu? – zâce. Nu-s cãlugãr atunce!
– D-apoi, zâce, maicã, zâce, dacã, zâce, femeia me când s-o dus, ce – Apoi, zâce, cã o murit iel, nu ºtii? – zâce. Numa ce ceri pã iel? Îþ
voarbã o lãsat? dau bani pã iel!
104 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 105

– Cã nu-m trabã! – zâce. corbaciu*. Aºe l-o dus pãnã la Cranovite Marc acasã. ªi iel dãloc, când o
Noa º-apoi atunce nicicum nu pute face târg cu cãlugãru! S-o dus ajuns acasã, o vinit haiducii º-apu l-o prins ºi caii i-o adus în grajd. Muiere
înlontru º-apoi o mãrs dupã vin, cã ºi tomneascã* vinu, cum ºi-mbete s-o dus înlontru. Iel tãt stãte cu cujma înt-o ureche tãt fiºcurând.
popa, cã ºi poatã lua pã ªarga dã la iel. ªi când o mãrs Iovu dupã vin, – Mãi, Marcu, mãi, Marcu!
atunce Cranovite Marc, cãlugãru, o zâs cãtã femeie: ª-apoi atunce Marcu mere:
– Tu, femeie! Dacã o fi Cranovite Marc în viaþã, cununa-te-ai cu – Da ce-i, maicã? – zâce.
Iovu? – D-apu cã naiba, i-apu’ cã ce ºi ce!
– Apu, io, zâce, nu ºtiu, zâce, ce ar fi atunce, zâce. – Maicã, zâce, aci-i Iovu, zâce, ie, aci femeia, zâce, ºi Iovu þ-a face
– D-apoi te gândeºte, cã io-s Cranovite Marc! unsoare, zâce, ºi te-a unje ºi pãstã tri zâle ti* tãmãdi, zâce, ºi-i ieºi afarã
Atunci femeia s-o supãrat cã Cranovite Marc când o mãrs, o fost dã la soare – zâce.
doauãzeci ºi unu dã ai º-o fost tânãr, d-amu ista-i cu barbã ºi cu musteþe! – Ãi, cã bine-ar fi, zâce, cã dã mult ºed în patu aista.
D-apoi sã poate cã ista mã-nºela ºi nu s-a-ncununa! Atunce Iovu îi ªi face acela ºi sã unje ºi sã tãmãdeºte ºi baba iese afarã. ªi femeia
omoarã pã amândoi! Da poate ºi fie aista Cranovite Marc, atunce iel îi p-acolo. ª-ap-atunce bãtrâna tãt l-o cam ocãrât pã Cranovite Marc:
omoarã pã amândoi!... – Mãi, zâce, cã tu nu ºtii ce face? – zâce. Cã tu numa tãt te baþi!
ªi pânã acile, o vinit Iovu! ªi dacã o vinit Iovu: Acum te-ai bãtut cu Iovu, te-ai bãtut cu turcii... Uoaminii din þarã fac dã
– Noa, zâce, haidaþi, pãrinte ºi beþi, zâce cãlugãru. capul lor ºi cormanzãii* ãºtie, zâce, ºi miniºterii*... Ar trebui ºi meri în
– D-apoi, zâce, cã n-oi bea, cã trabã ºi las! – zâce. þarã ºi þâi regulã, faci lejile pãntru cei sãraci! Da tu n-ai bai*! – zâce.
ªi o bãut on bocan dã vin º-apoi o zâs: – Apu, maicã, dã-m pace, nu-m bate-m capu! Ieste acolo cine sã
– Nu-i nimica, io trabã ºi mã duc, cã io am lucru dã fãcut! – zâce. gândeascã, zâce.
Noa º-atunce o vãzut cã n-are încãtrãu, o stat acole, lângã olaltã cã Noa, d-apoi n-a avut scãpare dã mã-sa, iel s-o suit pã ªarga. Apoi lui
ºi-i cunune. Atunce cãlugãru o ridicat ºi o þâpat* dupã iel reverenda ceia o vinit în minte cã ce þarã mare are iel amu. Iel apoi trebuie ºi fie pã
popascã º-o fost armele la iel ºi pistoale ºi pãloºe ºi tãte! ªarga, cã atunce nu iera ghez, nici outauã, nici biciclete. Iel cu ªarga
ª-atunce s-o speriet Iovu. Apoi atunce zâce Cranovite Marc: mere, o gândit ºi iasã dirept la graniþã. ª-ap-atunci iel ºi fuje în þara lui tãt
– Mãi, Iovule, zâce, cum ai cutezat d-ai întrat în curte cetãþî mele ºi roatã. ª-apoi aºe-o ºi fãcut iel, cã o ieºit acolo, la graniþã. ªi dacã o ieºit
mi-ai adus femeia º-ai cãlcat pã mama dân potcoava calului? – zâce. Ce iel la graniþã, acolo iel o mãrs tãt pã graniþã. ªi dacã sã duce tãt pã graniþã...
moarte voieºti? Da ce, o fost mare, cã tri ai dã zâle trabã ºi margã, atunce o fost
– D-apoi, zâce, nu-mi voiesc nimica! – zâce, numa m-oi da rob legat þara-nconjuratã pã spatele calului. ª-apu o fost mirare la iel, cã în tri ai dã
la tine! zâle cât o mãrs iel, apoi în þara lui n-o fost on lemn*. Când o fost aºe cald,
– Da ce ºi fac io cu tine? Cã mie nu-m trebuieºti! iel a vre ºi ºadã acolo la umbrã ºi doarmã ºi hodineascã* ºi sã astâmpere.
– Mã, zâce, du-mã p-acolo, zâce, ºi mã duci acasã la voi – zâce. Da cum o mãrs pã graniþã, zâce cã acolo altan* o fost on vecin cu iel,
Apoi, zâce, oi face unsori, aºe unsori, cã dacã-i unje pã mã-ta lã rane, Împãratu Hãrãpãsc. Acela o avut pãdure acolo, pãdure mare. Apoi iera
pastã tri zâle s-a tãmãdi* ºi a ieºi la soare! niºte iarbã pânã-n brâu, dã mãtasã, împletitã în tri ºi ºasã. Iel sãmãle*:
– O, bine! – zâce. – Ci, mãi, zâce, când aº mere io aci altan graniþa, zâce, apu ªarga me,
ª-apoi atunce dãloc o scos calu lui, adicã a lui Cranovite Marc ºi a zâce, n-o mâncat dã tri ai iarbã! Apu io aº dãscãleca, aº lua dupã ie ºaua,
Iovului. ªi Cranovite Marc s-o suit pã ªarga lui, ºi pã a Iovului s-o suit frânele, apu ar paºte, apu s-ar durgãli*, zâce, apu io aº mere acolo, apu
femeia. ªi pã Iovu o legat dã cole, dã grumaz* dã lângã scãriþã ºi-l bãte cu m-aº acãþa* armele acolo º-apoi acolo m-aº culca în iarbã, aºe cu faþa-n
106 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 107

sus, apu m-aº hodini, zâce. Aºe-o ºi fãcu iel, c-o trecut graniþa altan ºi o pune în ceru gurii ºi sã-ncoardã. D-amu, aºe s-o-ncordat, dã harca nu-l
dãscãlecat pã ªarga. Da ªarga tãt durgãle ºi mânca acolo. ªi Cranovite pute-nghiþi! Harca zâce ºi facã mai jos, c-atunce l-a pute-nghiþi! Da iel
Marc s-o culcat. dãcât sã facã loc, încã s-o repejit dã s-o-ndireptat º-atunce la harcã i-o
Da ce-o fost? C-o vinit opt grãniceri, când o fost în somnu cel mare pomnit* fãlcile. ª-apu, harca o murit º-o fost pevniþa plinã dã verin*...
ºi l-o legat ºi l-o dus la Împãratu Hãrãpãsc, ca bandit ce-o trecut graniþa ª-apoi, acolo zâce cã-mpãratu Hãrãpãsc ave o fatã frumoasã ca
altan. Noa, da la Împãratu Hãrãpãsc iera leje* gre, iel ave o pivniþã ºi în moarte, bunã ca noapte. Acie tãt nâ-nã, nâ-nã nâ-nã p-acolea, cã darã,
pivniþa acie iera o harcã*. Acolo, acar* ce face, ºi dârt*-o prunã o þâpa la lua-va Cranovite Marc pã ie! El o zâs cã u-a lua. Da apuca dã hore: nâ-nã,
harcã ºi iera gata leje, nu-l mai pãcãle nime! ªi când vede pã Cranovite nâ-nã, nâ-nã, Cranovite Marc m-a lua pã mine!
Marc, zâce: – D-apu, zâce, io-i mere ºi chem pã popa.
– Noa, Marcule, zâce, amu ai umblat bine! – Du-te, zâce, cheamã-l ºi ne cunune.
– Da dî ce? – zâce. ªi fata nu spune cãtã tatã-so nimica, ci mere la popa:
– Harca me dã tri ai dã zâle n-o mâncat pã nime. Amu s-a sãtura cu – Bunã zâua, domnule!
tine! D-apoi amu voinic ca tine, zâce, nu-þi ie ruºâne, zâce, ºi vii aice? C㠖 Bunã zâua, zâce, fata-mpãratului, da ce-i dã nou?
te-au adus grãniþãrii legat bot*! – zâce. – Da ºi vii, zâce, la noi, zâce, cã io m-oi mãrita dupã Cranovite Marc,
– Nu mi-i ruºine, cã, zâce, am agãþat armele ºi am durmit º-am fost zâce, trabã ºi ne cununi!
Popa, pã voarba fetii, o datã sare la fata-mpãratului ºi mere ºi-i cununã!
hodinit. Pân somn m-o legat ºi când m-am trezit, am fost legat, zâce,
ªi dac-ajunje la-mpãratu, colo, zâce:
n-am putut face nimic.
– Bunã zâua, înãlþate împãrate! Am vinit ºi cunun ficuþa me ºi ficuþa
– D-apu amu, zâce, te-a mânca harca!
dumnetale, zâce, cu Cranovite Marc!
– D-apoi, amu n-am ce face, zâce, cã trabã ºi mor io o datã, zâce.
– Mãi, popã, zâce, cã tu ai bolunzât*?! D-apu cum ºi cununi, zâce, cu
ªi ap-aºe, zâce, cã o mãrs º-o dãºtis* uºa la pivniþã ºi harca iera o Cranovite Marc, cã pã Cranovite Marc l-o mâncat harca ºi l-o ºi câcat
falcã, una jos ºi cu una sus, ºi l-o aºteptat numa ºi-l îndiþascã*. ªi atunce d-atunce – zâce. Noa, nu-i bai, cã te-a mânca harca pã tine!
Cranovite Marc o trebuit sã scoboare* acolo pã scãrâþã jos, pã scarã. Cum Mere ºi dãºtide uºa ºi-l þâpa pã Cranovite... pã ista, pã popã acolo!
s-o scoborât iel acolo, da iel nu s-o scoborât, ci numa s-o lãsat acolo, pã Cranovite Marc:
scãrâþã, iel ºi o lãsat uºile pã iel. Da harca stãte acolo cã ºi-l îndiþascã! – Ce faci cu iel, nu-l þâpa aci, cã mie nu-m trabã! – zâce.
Dar Cranovite Marc zâce: – D-apu, zâce, nu te-o mâncat harca?
– Tu, harcã, zâce, darã o rãmas þâie on sfat dã uarecine, zâce. – Nu darã, zâce, cã beteaga* ta o murit, cã-i beteag㠖 zâce.
– Ce sfat? – zâce harca. – Oi, zâce, d-apu, tare bine cã nu te-o mâncat harca, zâce. Cã, zâce,
– Cum m-ai pute tu înghiþi pã mine, cã ºi nu pice on strop dã sânje? îm pare bine, zâce, cã nu te-o mâncat harca. Numa, zâce, haida afarã
Cã-i sânje dã voinic ºi-i pãcat, zâce. d-acolo, zâce.
– Ah, cã nu-i pãcat, cã io ling ºi d-acolo! – zâce. ª-apoi aºe nu l-o mâncat nici pã popa, nici pã Cranovite Marc.
– D-apoi, zâce, mã, zâce, dî ce ºi mã linji tu dã pã pãmânt, cu pãmânt? ª-apoi-zâce:
Numa pune falca dã jos la pãmânt, zâce ºi uo ridicã sus, zâce, io m-oi – Iacã, zâce, am on bai mare, zâce, cã mi-o vinit, zâce, veste dã la
pune ciubulind* ºi tu mi-i îndiþî o datã. Pruncu Furnicii Mamii Câcânzãii cel dã ºasprãzece dã ai, zâce, cã trabã ºi
– Bine-a fi! – zâce. stau în vitejie cu iel! – zâce. Cã dacã nu, zâce, mã prãpãdeºte, zâce. ªi
ªi pune harca falca dã jos pã pãmânt ºi mere Cranovite Marc ºi dacã-i sta tu-n locu mneu, zâce, atunce þ-aº da þâie împãrãþâia me jumãtate,
sã-ntoarce cu curu-n lontru* ºi sã razimã acolo-n falcã, în dinþ ºi capu zâce, ºi fata me þâie dã muiere!
108 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 109

Ei, da i-o fost sete dupã-mpãraþâie, nu dupã fata Împãratului Hãrãpãsc, – Da-nde meri? zâce.
dupã cie* urâtã, c-avut-o iel femeie frumoasã, numa cã s-o fãgãdit* ºi – Da mã duc sã mã-ntâlnesc cu Cranovite Marc, zâce, cã mâine trabã
dacã s-o fãgãdit iel, d-apu, cã ce-o fost? Cã hanele* lui care le-o avut le-o ºi stau-n vitejie, zâce, cu iel.
luat biterii* acie, a Hãrapãscului ºi s-o nelcoºit* cu iele. ªi pã ªarga lui – Mã, zâce, ista mã coatã* pã mine! ª-apoi, ce viteaz îs io dacã nu
i-o dat acolo, la cubicoºi*, care purta cu tileaga* hãmoaca* dân Criº. m-oi prezenta, zâce. C-aista mã coatã ºi dacã nu m-oi prezenta, asta face
Apu, ªarga n-o fost în ham, dãdeu pã ie, nu mere: poac! Noa, pãn-ce tãt o þara me nimica! – zâce.
cojeu pã ªarga. D-amu o fost greu, d-apoi s-o dat ie apoi, dac-o fost bãtutã: Numa cela o mãrs vreo doauãzeci dã paºi... Zâce:
trãje tileaga. ª-ap-atunce o zâs darã Cranovite Marc: – Pruncule, zâce, cã io-s Cranovite Marc!
– Cã io n-am arme, zâce, apu-ªarga me inde-i? – zâce. – O, futu-te Marcule...! Da nu mã purta cale mânzului! – zâce. C-am
Cã iel nu ºti inde-i armele, inde-i ªarga. Noa º-apoi o ieºit iel în mãrs acole, am fost dã faþã, zâce ºi nu te-ai prezentat! – zâce.
ocol* º-o bãgat jejetele* cele mai mici º-o fluierat. D-amu ªarga face dân – D-apoi am gândit: da dacã mã cunoaºte!
ureti. ª-apu ºi le-o bãgat jejetele cile mare ºi o fluierat. Atunce ªarga o – D-înde ºi te cunosc io, bace*? – zâce. Noa, d-ap-atunce-i bine,
cunoscut cã-i fluieratu lui Cranovite Marc, a gazdã*-so. Atunce o fujit, zâce, cã suntem amândoi aci, dã faþ㠖 zâce. Ap-atunce, zâce, în luptã
tãt o-mproºcat* tileaga! Nu s-o oprit pânã la Cranovite Marc!
lupta-ne-om, în buzdugan bate-ne-om, în paloº tãie-ne-om?
– Ei, ªarga me, zâce, cã-n re stare ieºti! Noa, zâce, cu asta stau io în
– D-apoi, zâce, fãtu-mneu, în luptã direaptã, dã la Dumnezo lãsatã!
vitejie? – zâce. Numa trabã, zâce, ºi faci o groapã acie, zâce, dã ºapte
– zâce.
stânjini dã lungã, dã latã, d-afundã*. Când oi pute io cu ªarga me zbura
...În buzdugan o zâs cã s-or bate, nu în luptã!!!
p-alungu*, p-alatu* în groapã, dân groapã afarã, zâce, atunce, zâce, oi fi
ª-ap-atunce când o sãre-n vitejie, o trebuit ºi steie aºe p-ângã* olaltã*
vrednic d-a sta-n vitejie cu Pruncu Furnicii Mamii Câcânzãii cel dã
ºasprãzãce ai. cu caii, tãt d-a direaptã unu cu altu. ª-ap-atunce o zâs pruncu:
ª-apoi i-o fãcut armele la Ianoº fãraru. D-aºe arme i-o fãcut, când le – Noa, bace Marcule, dã aice!
prinde Cranovite Marc fãce urme ca-n tinã*. – D-apoi tu ai trebui ºi dai!
– Aste nu-s arme! – zâce. Cranovite Marc o luat buzduganu ºi l-o-ntors dã tri uoãri în roatã ºi o
ª-o strâns fiarele, câte oþele mãnunþele* ºi le-o dus la Ianoº fãraru ºi dat în piept la cela. Dacã o dat în ptiept, o sãrit buzduganu jos dupã ptiept
i-o fãcut arme, buzdugan ºi i-o fãcut paloº. Da ºi-nt-acile fãce urmã, zâce: dã la iel. Nici nu s-o miºcat cela.
– Ai, zâce, nu faci bune arme! – zâce. – Noa, zâce, bace Marcule, staþi bine! – zâce. C-amu dau io, zâce.
– Da, zâce, c-am fãcut io bace mneu, zâce, la Pruncu Furnicii Mamii Atuncia când o luat buzduganu, o dat una la Cranovite Marc în ptiept,
Câcânzãii cel dã ºasprãzãce ai. o picat cu ªarga cu tãt!
– D-apu, zâce, cu acela trabã ºi mã bat io – zâce. Noa, d-apoi, acela – Ei, bade Marcule, da ce-i cu dumnetale? – zâce.
are arme bune! – zâce. – Da dracu ºtie, zâce, cã calu aista tãtdauna sã ameþeºte, când stau-n
ª-atunce, Cranovite Marc º-o luat armele, º-o mãrs ºi iel s-o andãluit* vitejie! – zâce.
înt-o duminecã dimineaþa. Dacã s-o andãluit duminecã dimineaþa º-o mãrs – Ba, zâce, c-ameþeºti ºi dumnetale, zâce, nu numa calu! – zâce.
cãtã graniþã, atunci iel sã uita dupã cal c-amu amãrât ºi d-a direapta ºi d-a – Noa, da! – zâce.
stânga º-o vãzut o custurã*. ªi dac-o vãzut iel o custurã, o sãmãlit*: asta-i – Amu n-oi da! – zâce. Numa ºtii ce? Zâce: în luptã direaptã, zâce, cã
o armã! ªi s-o scoborât dupã cal ºi o bãgat custura turceascã ºi s-o dus. ªi dã la Dumnezo-i lãsatã, acie îi bunã!
nu pãstã multã vreme o vãzut cã vine on prunc tânãr în spatele calului. ªi ª-ap-atunce sã scoboarã dã pã cal, sã dau în luptã!
ista-l întreabã: – Noa, d-apoi, zâce, bade Marcule, mã prinde bine! – zâce.
110 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 111

– Io te-am prins! – zâce. Atunce prinde ºi tu pã mine! – Mãi, Cranovite, fãtu-mneo, da ce faci?
– D-apoi, zâce, nu te-oi prinde! Io n-am ce prinde! – Da, maicã, zâce, mã duc, zâce, dupã peºti costruji!
Numa aºe cã Pruncu Furnicii Mamii Câcânzãii s-o lãsat aºe pã iel ºi – D-apu, fãtu-mneo, zâce, la comândare, zâce, îi lua tu arme? – zâce.
l-o-ndoiet pã Cranovite Marc aºe, pã spate, cã-i rupe spinare. ª-atunce Asta nu sã poate!
apuca dã striga: – D-apu, maicã, zâce, trabã ºi mã duc cale dãparte. ªi ce voinic îs io,
– Doamne, Maicã Sfântã Duminicã, ajutã! C-amu-s gata! dacã m-oi întâlni cu cineva ºi n-am arme la mine, ºi nu mã poci apãra!
– O, zâce, Cranovite Marc, nu te pot ajutora, zâce, cã nu te-ai putut – Ã, Doamne, fãtu-mneo, da nu sta-n vitejie, zâce, numa trabã ºi
rãbda sã nu stai în vitejie, zâce, pân-ce fac popii leturghiile în besericã! – meri aºe, zâce, fãrã armã!
zâce. Numa s-ajute, zâce, fratele tãu cel dupã picior! ª-atâta i-o vorovit mã-sa, c-o pus armele jos ºi º-o pus on palþãu* la
Atunce iel º-o dus aminte dã custurã! ªi cum o fost aºe, îndoiet, o iel. Numa ºi deie la cal câte-odatã.
luat custura ºi o þâpat* în foale* la pruncu. ª-aºe cã l-o spart º-aºe s-o ªi cum mere iel, când-o ajuns acolo la biruinþa Împãratului Hãrãpãsc,
scãpat cu viaþa!...ª-o fost în iel ºasã inimi! ªi le-o dus la Împãratu colo cãtã tãuu acela, inde iera peºtii cei costruji, adâcate o vinit on tânãr
Hãrãpãsc, sãmn dã-nvinjere. Cã o-nvins! ª-apoi dac-o dus inimele, atuncie vrednic în spatele calului. ªi sã-ntãlneºte cu iel. ªi dã:
iel o cãpãtat biruinþa la-mpãratu Hãrãpãsc. ªi fata o rãmas. Dar iel o rãmas – Bunã zâua, bace!
domnitor mai dãparte! – Bunã zâua, fãtu-mneo!
ª-apoi aºe-o ajuns iel acasã. ª-apoi spune inde-o mãrs, ce-o pãþât. – Da, zâce, inde meri?
Atuncia mã-sa l-o ocãrât ºi l-o batjocorit: – Apoi, zâce, bace, zâce, io mã duc, zâce, ºi mã-ntãlnesc cu Cranovite
– O, Doamne, fãtu-mneu, cã tu tãt în vitejie trabã ºi stai? Nu þ-am Marc, zâce, ºi vãd io pã iel cã ce fel dã voinicu-i? Cã-º pune minte cu
spus cã ce ºi faci? – zâce. Amu ai atâte þãri, dã nu ºtii ce ºi faci cu iele! – pruncii! C-am avut on frate, zâce, care o fost dã ºasprãzece ai ºi l-o omorât!
zâce. D-amu, dac-ai atâte þãri, ar trebui ºi fãcem o comândare* tãtâne-tãu! – zâce.
– zâce. Fã pomanã! – zâce. D-apu iel atunce o sãmãlit*:
– Apoi ce comândare, cum ºi fie acie? – zâce. – Mã, zâce, d-apu-aista mã coatã pã mine! – zâce. Da ce voinic îs io
– Aºa a fi, fãtu-mneu, zâce, cã dân tãtã naþia, zâce, trabã ºi fie o sutã atunce când iel vorbeºte cu mine ºi l-oi lãsa ºi margã ºi sã prãbuºascã
dã familii. Dacã o fi o sutã dã familii ºi trabã ºi o sutã dã popi. O sutã dã þãrile mele pântru mine? – zâce. Numa trabã ºi mã prezentãsc la iel!...
popi ºi fie acolo, care ºi facã sclujbã! – Stai, fiuþã, zâce, cã io-s Cranovite Marc! – zâce.
ªi o þânut o comândare ºi când o fost gata comândare, atunci o zâs – Ai, futu-te..., zâce, bace Marcule, zâce, d-apu, dâ ce nu mi-ai spus
cã: amu-nainte c-ai fost acolo, lângã mine, dã mã porþi cale mânzului, zâce,
– Cã amu, cine are ponosu* ºi cine, ce dore? dã l-ai omorât?
Tãþi s-o sãturat ºi o fost bine, numa popii o rãmas flãmânzi cã ii – D-apoi, zâce, am stat în vitejie.
º-aºã-s flãmânzi, nu sã pot sãtura, batãr* ce mâncã la pomanã ºi mânc㠖 D-apoi, dî ce te-ai dat cu pruncii? Dã-te cu mine, zâce, io-s vrednic
la nuntã! dã stare-n vitejie! D-apoi, zâce, bace Marcule, zâce, ce zâci: dã loptã*,
Atunce o zâs cã dorãsc c-ar mânca o tocanã dã peºti costruji*. lopta-ne-om, în buzdugan, bate-ne-om, în paloº, tãie-ne-om? Aleje-þ una
E, da ce-o fost baiu? Cã peºtii s-o aflat în biruinþa Împãratului dântrã iele!
Hãrãpãsc, º-acolo o fost o cale dãparte ºi margã dupã ii. ª-atunce iel, – D-apu, fiuþã, zâce, nu pot sta-n vitejie, zâce, cã n-am arme la mine!
dacã n-o vrut ºi rãmâie dã ruºine, iel s-o gãtat* iarã ºi margã s-aduc㠖 zâce. Cã io, zâce, numa aºe am vinit, ca dã o îºpaþâre*, zâce, aice!
peºti. D-apoi iel s-o gãtat cu arme ºi acele tãt zurgãle* ºi mã-sa l-o auzât: – D-ap-atunce, ce-a fi cu dumnetale?
112 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 113

– D-apoi, zâce, aºe, zâce, cã io nu-s vrednic d-a sta-n vitejie! Numa – Maicã, zâce, nu ºtiu ce, vine unu cu multe picioare!
io, zâce, m-oi da rob legat la tine! ª-ap-atunce iesã crâºmãriþa afarã ºi vede cã darã cã-i Cranovite Marc!
– D-apu, ce ºi fac io cu dumnetale? – Noa, zâce, da inde-i vinu cela bun?
– D-apoi aºe, fãtu-mneo, zâce, cã m-oi scoborî* dã pã calu mneo, – Aci, zâce, la birtu aista! – zâce.
zâce, ºi-i lega pã ªarga dã direapta, pã mine d-a stânga! ª-ap-aºe-i mere – Noa, zâce, nu-i bai, zâce, cãci om be pã urmã, zâce.
cu mine dân þarã-n þarã! – zâce. Mi-i face dã râs ºi dã dilaz* ºi sã mnirã* Pruncu Furnicii Mamii Câcânzãi cel dã doauãzeci ºi unu dã ai sã
lume pã mine! – zâce. Atunce, zâce, când oi gãta cu þãrile tale, zâce, mi-i scoborî dã pã cal ºi sã bagã aci-n birt.
purta pân þãrile mele, zâce. ª-acolo inde-a fi gata, zâce, acolo, zâce, mi-i – Bunã zâua, crâºmãriþa! – zâce. Da, zâce, dã-ni-i doauã bocane dã
face vigu* mie! vin, zâce, da doauã! Apoi, zâce doauã la calu mneu, zâce, le du afarã ºi le
– Noa, darã bine-a fi, bace Marcule! Lasã, zâce, cã te port io pã beie – zâce.
dumnitale! ªi când mere crâºmãriþa cu cile doauã bocane la calu pruncului cel
Cum mereu Pruncu Furnicii Mamii Câcânzãii cel dã doauãzeci ºi dã doauãzeci ºi unu dã ai, zâce:
unu dã ai, mai dã ºi lui o datã cu palþãuu ºi la ªarga, cã ierau la birt ºi – Ei, Marcule, da ce-i cu tine?
stãteu acolo ºi be la vin Pruncu Furnicii Mamii Câcânzãii cel dã doauãzeci – D-apoi, zâce, amu, zâce, tu ai grijã dã mine! – zâce. Numa ºtii ce?
Dã-i vinu dulceag ºi mnierac*, cumu-i mai bun dã bãut!
ºi unu dã ai!
ªi crâºmãriþa aºe face, cã-i dã vinu dulceag ca miere. Cela be pânã ce
– D-apoi, zâce, bace Marcule, inde-i vinu bun?
sã-mboardã*-ncoace, sã-mboardã-ncolo, picã colo pã laviþã, dupã laviþã,
– D-apoi, zâce, io nu ºtiu, pân þãrile tale, cã inde-i bun, zâce, numa
colo su-masã. Amu, nu mai ºtie iel dã lume asta, cã inde-i, Pruncu Furnicii
când om fi noi în þãrile noastrã, zâce, io ºtiu inde-i vinu bun!
Mamii Câcânzãii cel dã doauãzeci ºi unu dã ai!
– Nu-i bai, c-ajunjem noi º-acolo! zâce. Atunce mere acolo la cal, afarã, ºi-l dezleagã pã Cranovite Marc ºi
ª-apoi aºa l-o purtat pân þãrile lui, dân þarã-n-þarã. ª-apoi, o mãrs pã pã calu lui. Atunce iel sã bagã-n birt:
la þara lui. E, da iel o gândit ºi ducã º-acolo, în Þara Turceascã, înde o – Hei, crâºmãriþã, dã mult nu ne-am întâlnit! – zâce. D-amu, zâce,
avut iel o femeie, când o stat acolo ºapte ai. ª-o avut ºi copii cu acie! dã-m doauã bocane dã vin! Nici apã n-am bãut dã câþiva ai dã zâle!
C-acie i-a sta lui înt-ajutor cã ºi-l poatã omorî pã Pruncu Furnicii Mamii ªi-i dã crâºmãriþa vin la Cranovite Marc.
Câcânzãii cel dã doauãzeci ºi unu dã ai! ª-ap-aºe cã s-or dus în þarã-sa. – Da dã-i ºi la ªarga me, zâce, cã nici ie n-o bãut dã mult, zâce.
Noa, apoi acolo: ªi le be. Mai cere doauã, ºi lui, ºi la calu lui.
– Cã inde-i vinu bun? – Mãi, Marcule, zâce, io nu-m bãnuiesc* dupã vinu aista, zâce,
Noa, cã º-aci-i bun! ªi aice, zâce. Numa acolo-i bun, zâce, în Þara numa ºtii tu cã cine-i aista? Aista, dacã sã trãzeºte, zâce, atunce noi am
Turceascã! – zâce. gãtat cu viaþa!
Cã femeia acie o fost o femeie vrednicã, care s-o-nþãles la vitejie! – Nu te gândi tu acolo, zâce, numa mai dã doauã! – zâce.
ª-amu pruncii aciie a femeii ierau mãriºori. ªi cum o mãrs p-acolo, ª-atunce-i dã ºi be Cranovite Marc. ª-atunce scoate paloºu dã la
pã drumu cela mare, pã toltiº* adicã, cã doarã atunce s-o-nceput toltiºu Pruncu Furnicii Mamii Câcânzãii cel dã doauãzeci ºi unu dã ai ºi-l pune
mai-nainte... ª-ap-atunce pruncii, cã iera crâºma lângã drum, când sã jucau colo, pã masã. Apoi îl face ºtii, tãt aºe, bucãþele mãrunþele, cum face
p-acolo, pã drum, pã uliþã, º-acolo dacã s-or jucat pruncii, o vãzut ii cã colo-n tocanã. Tã-tã-tãt l-o tãiet, º-o murit acolo!
vine unu acolo, cu multe picioare! Da’ s-auze cã Cranovite Marc îi rob ªi iel o mãrs º-o dus peºtii cãtã casã, apoi. ª-acolo i-o sãturat pã
legat la Pruncu Furnicii Mamii Câcânzãii cel dã doauãzeci ºi unu dã ai. popi. ªi d-atunce, popii tãt îs flãmânzi ºi astãzi!
Noa, º-apoi, zâce pruncii: Cine ºti mai lungã, margã º-ajungã! Gata!
114 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 115

– D-apu, aiºtie ne trabã*! – zâce.


– D-apu ce-þ face cu ii, cã-s sclabi*, zâce, cã nu ºtiu nici mere dã
sclabi – zâce. Numa, zâce, am io stavã*, zâce, ºi am io iepe, zâce, mânz,
zâce. Apu vã alejeþi, cã acie-s mândri, zâce, d-apu aiºtie-s sclabi!
– Haba*, zâce, ca dumnetale n-ai ca ºi aiºtie, zâce.
SUMNÃ* MURGÃ*, SUMNÃ MNERÂIE* ª-apoi, zâce cãtã iel cãtã omu cel sãrac:
– Rãmâne*, zâce, da nu-i vinde caii aiºtie, zâce, cu mânzî aiºtie?
D-apu, zâce iel:
O fost odatã on împãrat. Acie o fost mnirare* la iel, cã o fost tãt – Înãlþate împãrate, nu-þ face batjocurã dã mine, zâce, cã-s, zâce,
întunerec. O dat poruncã în þara lui cã ºi margã cãtanele în patrolã ºi baje sãrac! Cã io nu pot ºi mã port aºe, cã io-s sãrac! D-apu, zâce, cã dumnetale
dã samã cã ºi audã uarice* dã lunã ºi dã soare ºi dã stele. ªi dacã o mãrs ai lua caii aiºtie rãi? C-ai dumnetale stavã, zâce, ai dã fiecare, zâce. D-apu,
în þarã, s-o fãcut sarã pã ii ºi înt-on loc ºi-or cerut sãlaº. Da inde o fost ne pare bine ºi d-aiºtie.
sãlaºu? O fost la o muiere vãduvã cu doi prunci. ªi pruncii ierau culcaþi – D-apu io nu vorovãsc cu tine, cã vãd cã nu biruieºti* cu pruncii
laolaltã înt-on pat. D-apu pã prunci îi tema*, pã unu îl tema Sumnã Murgã, aiºtie! – zâce. Numa, zâce, cã ºi dai caii, cã dã-le pruncilor º-apu, zâce, ãi
pã cel mai mare, pã celãlalt îl tema Sumnã Mierâie. ª-apu noapte când or vini, zâce, la mine, zâce, acolo inde-i vre, zâce, la stavã, uã la iºtalãu*,
durmit, zâce Sumnã Mneriie: º-apu îþi aleje, zâce, iapã cu mânz care-i vre – zâce. Numa ºi-m dai iepele
– Ei, frate, zâce, când om mere ºi aducem soarele ºi luna ºi stelele? – aste doauã!
zâce. Cã nu-i bine cã-i aºe întunerec! D-apu pãn-atâta, cã crede, darã, românu cã nu-º face batjocorã dã
Da cãtanele n-or durmit ºi l-o butuºit* pã cela cãtanã cã: iel. Da românu cã n-o avut încãtrãu, când o zâs împãratu. S-o dus apoi
– Auz ce zâc pruncii aiºtie? – zâce. acolo la iel, în iºtalãu. Iera acolo cai, iera acolo mânzi, dã te putei culca
pã spatele la ii dã graºi ºi dã fainã* ºi cai ºi iepe! ª-apu, iel o gândit cã:
– Io nu i-am auzât, zâce, c-am durmit!
– Împãratu aista-i prost, cã dã iepele cile fainã pã zdranþãle* aºte
– Cã aiºtie o bãsãdit* dã lunã ºi dã soare ºi dã stele, zâce.
a mele!
– D-apu, atunce nu-i bai*, zâce, om mere ºi om da ielentiºu*
ª-apu, n-are încãtrãu. Mere, mere º-apu îi dezleagã ºi-i dã împãratu.
la-mpãratu. Cã darã, i-am auzât ce-or vorovit*. ª-apu iel i-o dus în loc dã a lui. Numa cã rupe cocie ºi sculele, mãã, tãte
ª-apu atunce când cãtanele s-or dus la-mpãratu º-or zâs cã aice, inde le face prav! Face nãcaz la uomu cel sãrac!...
or durmit ii, la o muiere vãduvã, are doi prunci ºi noapte i-o auzât zâcând ª-apu atunce o dus iepele cile rele acolo, în iºtalãu. ª-apu, zâce cãtã
unu cãtã altu, cã când or mere dupã lunã, dupã soare ºi dupã stele? Atunce împãratu c-ar trebui, zâce, ºi aducã patruzeci dã ºincuri* dã lemne ºi le
împãratu dãloc* o gãtat* hinteu* ºi o gãtat cocie* ºi o mãrs dã i-o pus pã deie foc. ª-apu le-o dat foc acolo. ªi dacã le-o dat foc, atunce, dacã le-o
muiere ºi pã prunci în cocie ºi i-o dus la curte împãrãteascã. Dacã i-o dus dat foc, or ars lemnele acile, pãnã ce or ars tãte lemnele ºi s-o fãcut jar*
acolo la curte împãrãteascã, atunce i-o þânut acolo pã muiere ºi pruncii, dân iele. ª-apu când s-o stâns, dã s-o fãcut aºe, cenuºe, atunce cãrbunii
ca dã muiere. ª-apoi pruncii creºteu acolo, la curte împãrãteascã º-apoi s-o fãcut aºe cenuºe. Atunce cãrbunii acie i-o dat la mânzî-acie, dã i-o
pruncii ieºeu p-afarã ºi sã jucau. ªi o datã o mãrs p-acolo, pã uliþã, mâncat, cã i-o mâncat cãrbunii acie în loc dã abrac. Da ºtii ce mânz s-o
pî-nante* curþî împãratului on uom sãrac. Da cu niºte cai rãi, cu cocie fãcut? Uã, Doamne, cã nu mai pute împãratu ºi creadã! ª-apu i-o gãtat*
re... Cu doi mânzi rãi... ª-apoi zâce iel apoi: pã cie º-o pus ºaua ºi o pus frâne*. Apu fãceu caii colo, cãtã ii*:
– Împãrate, ar trebui ºi iei mânzî aiºtie! – Dragu mneu gazdã! Dragu mneu gazdã! Da cum ºi mãrg, ca gându,
– Ce vreþi cu ii? uã* ca vântu? – zâce.
116 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 117

– Aºe, ca gându, zâce Sumnã Murgã. Aci ista, aci cela! D-apu colo Sumnã Mnerâie tãt sã uita: tãt sã urcã
ª-apu s-o suit pã ii, tãt s-o dus. S-o dus pânã acolo, cãtã þara zmeiascã. apa-n sus ºi-n jos. Ei, d-apu sã teme frate-so cã:
Acolo pã la graniþã cura* apã mare. Acolo ierau poduri mari. ª-apu iel, – Uarice o fi cu frate-mneu amu!
când o fost acolo, la pod, iel s-o dus acolo, dã la pod încoace încã, o fost Apu, tremura sãracu!
º-on cãuaci* acolo. ª-apu s-o bãgat* la cãuaci º-apu o zâs cã ºi-º facã D-apoi o datã îl izbeºte Sumnã Murgã pã zmãu cu umerii în pãmânt.
casa ºi ocolu* aºe, cu bãdice* d-acile groasã ca ºi cum spune pã ungureºte, Dacã-l izbeºte acolo, în pãmânt:
cu páncél*. Aºa cã tãt ocolu ºi tãt numa ºi aibã aºe, on cãput*, ºi dãºtid㠖 Hei, zâce, dac-ai fãcut bine cu uaricine, d-apu fã ºi cu mine, lasã-m
ºi întidã* când o fi rãu rându ºi sã baje ii acolo. ª-apu, pã frate-so l-o lãsat cale ºi vãd, zâce.
acole ºi i-o dat on pahar cu apã aºe, dã jumãtate acolo, cã apa acie când Cã i-o tãiet cile cinci capuri, numa unu i-o lãsat!
s-o lupta Sumnã Murgã iel ºi vadã! ªi dacã n-a fi apã în pahar, atunce – D-apu, þ-oi lãsa, zâce, numa trabã ºi-m spui, zâce, mie, cã inde-i
Sumnã Murgã ãi gata*! Da dacã a fi apã în pahar ºi când a sãri în sus, luna ºi soarele ºi stelele? – zâce.
atunce ºi ºtie cã iel îi în luptã cu zmeii! – D-apu io nu ºtiu cã inde-s! – zâce.
ª-apu cãuaciu face pã casã, face pã ocol, traje acolo pã fiarã acolo ºi – Nu ºtii? – zice.
face hãizaº* ºi face pãreþi dã la ocol la tãte º-o lãsat cãputu la iel. ª-apu I-o tãiet capu! Jos cu iel! L-o þâpat* su pod ºi pã iel, ºi pã cal! Dacã
atunce l-o pus paharu pã masã ºi tãt sã uitã acolo, cã s-o dus darã Sumnã l-o þâpat su pod, iarã o vinit celãlalt zmãu.
Murgã pãnã acolo, la pod ºi s-o bãgat su pod, iel. ªi calu ºi l-o lãsat acolo, Da n-o jucat bine apa! O fost aºezatã. Îi pãre bine la frate-so cã n-o
la frate-so. Dacã l-o lãsat acolo calu, iel s-o bãgat su pod, calu apucã murit, numa zmãuu!
acolo dã proznoie ºi sãpa, numa-nante nu merea! Iarã o vinit cela zmãu cu noauã capuri. Iarã calu tãt sãpa ºi nu
– Hei, face* zmãuu cãtã iel, ei! Cânii carne-þ mânce, da cã vine-nante ºi proznãie:
adãpatu-te-am, abracãlitu*-te-am, da ce vrei dã nu meri? – zâce. Ce-þ – Hei calule, calule, zâce, cânii carne-þ mânce, zâce, dacã
amiroasã? Cã nu-m aduc aminte dã nime, zâce, numa dã Sumnã Murgã. adãpatu-te-am, abracãlitu*-te-am, dã ce nu vrei ºi meri? – zâce. Ei, zâce,
Da ieri, alaltãieri încã Sumnã Murgã iera pân prav*. Amu nu cred cum ºi þ-amiroasã* uarice*? – zâce.
fie iel aice? – D-apu, zâce, nu m-aduc aminte dã nime, zâce, numa dã Sumnã
ª-apu atâta o dat cela la cal cu palþãuu, zmãuu cu pintenii... N-o avut Murgã, da încã Sumnã Murgã alaltãieri iera în prav!
calu încãtrãu* a mere. Mere pã pod, când ajunje în cela capãt dã pod, iese Il strâmtore* cu pintenii, dã numa cura* sânje* dân dobã* dã la iel.
Sumnã Murgã, cu paloºu lui dã colo, dã su pod. O dat cu palþãuu* în cap. N-ave încãtrãu, calu o trebuit ºi margã! Când
– Mã, zmãule, da inde* meri*? ajunje colo, cãtã cela capãt, adecate sare Sumnã Murgã dã su pod!
– D-apu, zâce, mã, da p-aice ieºti tu, mã, cã i-o am gândit cã º-amu – Hei, câne dã zmãu, zâce, da inde meri?
ieºti pân prav. – D-apu, zâce, cã mã duc în þarã! – zâce. P-aici, pântrã uoameni,
– Da tumna*-n prav oi fi amu, zâce, c-am trecut io d-acolo! – zâce. zâce, mã duc, ºi vãd cã ce face, ºi vãd pã frate-meu!
Amu-s voinic, zâce. Da ce-s io? – D-apu, zâce, aºe-i mere p-aci, te-oi lãsa, zâce, dacã mi-i spune cã
Sumnã Murgã zâce: inde-i luna, soarele ºi stelele?
– Na, d-apu haida, în luptã direaptã ºi ne luptãm! – D-apu, zâce, cã io nu ºtiu! – zâce.
– Haida! – zâce. – Nu ºtii? – zâce.
D-apu, zâce, cã Sumnã Murgã încã nu s-o dat pã luptã. Atunce o luat paloºu ºi dacã ie paloºu, îi taie cile* opt capuri! Le
– D-apu, apoi ºi luptãm! taie! ªi dacã le taie cile opt capuri la iel:
118 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 119

– D-apu, zâce zmãuu, dacã ai fãcut bine cu uaricine, da fã ºi cu mine, Atunce zâce Sumnã Murgã:
zâce, lasã capu aista unu ºi-m vãd cale – zâce. – Mãi, corbule, zâce, du-te-n mare, zâce, udã-þ aripile, zâce, ºi-þ umple
– D-apu spusu-þ-am cã te-oi lãsa, zâce, numai dacã mi-i spune, zâce, guºe dã apã ºi þâpã pã para ce mneriie, cã þ-oi da carne cât îi mânca în tri
cã inde-i luna, soarele ºi stelele? ai* ºi sânje cât îi pute be! – zâce.
– D-apu, zâce, cã io nu ºtiu! Apu corbu o lãcomit la carne ce multã! Atunce corbu mere colo-n
– Nu ºtii? – zâce. mare, sã udã pã aripe ºi-º umple guºe bine ºi þâpã pã para ce mneriie,
ªi poc! Dãloc îi taie ºi cela cap! Îl þâpã acolo, su pod! Dacã-l þâpã numa o leacã cã nu s-o stâns, cã aºe º-o dus cela apa în guºe. ª-apu o zâs
cole su pod ºi pã cal ºi pã iel, d-apu vine apoi frate-so, cela cu cela cã nu-i bine aºe! Da nu o fost sclãbit zmãuu, numa sta pã loc. ªi când
doauãsprãzece capuri. D-apu acela vine, Doamne, c-o falcã-n cer ºi cu sã dau pã luptã, atunce Sumnã Murgã când îl prinde pã zmãuu cel cu
una în pãmânt! Amu, ce-a face iel? ªi dacã vine, iarã sã opreºte ºi calu doauãsprãzece capuri îl loveºte pânã în umere în pãmânt ºi-i taie jos
lui, dacã ajunje acolo, la pod. Cela zâce: unsprãzece capuri!
– Ei, cânii carne-þ mânce, d-apu, zâce, dî ce nu meri? Ce-þ amiroasã? Atunce zmãuu sã roagã:
– zâce. – Hei, Sumnã Murgã, zâce, dac-ai fãcut bine cu uarecine, da fã ºi cu
– A, d-apu, zâce, cã m-amiroasã, zâce, aici îi bai! – zâce.
mine, zâce, ºi-m lasã on cap, zâce, barem ºi-m vãd cale p-înde ºi mã duc!
– Nu-i nimica, zâce, trabã ºi meri!
– zâce.
Îl împinje colo cu pintenu ºi-i dã cu palþãuu. Calu dãloc* mere, cã
– Cã i-o-þ las, spusu-þ-am, zâce, numa ºi-m spui cã inde-i luna, soarele
n-are încãtrãu. ªi dacã mere calu, atunce când îi la capãtu podului, sare
ºi stelele!
Sumnã Murgã dã su pod:
– D-apu, zâce, luna, soarele ºi stelele, zâce, îs înt-o troacã*, zâce,
– Hei, câne dã zmãu! – zâce. Da inde meri?
– Da, zâce, mã duc în astã þar㠖 zâce. acolo acasã la noi, zâce, colo dupã cocotoare*-s pusã, zâce.
– Noa, d-apu, zâce, stai! Trabã ºi-m spui cã inde-i luna, soarele ºi – Hei, d-apu cum aº ajunje io acolo?
stelele? – zâce. Cã nu vezi cã-i tãt întunerec? – D-apu, zâce, numa aºe poþi ajunje cã noi n-avem mâþã, zâce, apoi
– Ce vrei tu ºi ºtii? – zâce. Nu sã þân acile dã tine! – zâce. Acie ãi ne-ar trebui o mâþã, zâce, cã ne mâncã ºoarecii pã tãt locu, zâce. Nu ne
traba me acolo, zâce. putem apãra dã ii, cã ºi hanele* ni le gãureºte, zâce, ºi le sparje, zâce.
– D-apu, zâce, dacã nu mi-i spune, atunce nu-i mere! Ei, d-apu cã-i bine cã Sumnã Murgã sã poate face mâþã! ª-apu Sumnã
– D-apu atunce, zâce, ce-a fi? Murgã îi taie capu la zmãu, ºi pã aista îl þâpã su pod:
– Apu, ne-om lupta, zâce, în luptã direaptã! – Na, corbule, mâncã, cã ai ce mânca amu! – zâce. ªi be la sânje!
D-apu, sã prind acie pã luptã! Dacã sã prind pã luptã, aci-l izbeºte pã Noa, d-apu apoi ce-o fãcut Sumnã Murgã, cã sã duce acolo la ii, la
acela, aci pã cela. Da fierbe apa în pahar la frate-so! D-apu amu ºi frate-so curte zmeieascã ºi sã face mâþã mândrã, aºe, cam tãrcatã, aºe, cam galbenã.
sã teme cã amu nu ºti ce-a fi? Încã-m pare c-o vãd, cã aºe iera dã mândrã mâþa!
ª-apu atâta îl prinserã, îl izbeºte º-apu tãt nu sã pot ii acolo! Înt-o zî D-apu, zmeii ierau însuraþi, aveu muieri, da trãie ºi mama lor.
dã varã tãt s-o luptat! O zâs cã nu sã poate face parã mnerâie, uã* roºiie! D-apu, la nevestele le pare bine dã mâþã, numitã Þiþiºcam, Þiþicam,
– No, zâce, io pot face cum oi vre! – zâce. Numa, zâce, io m-oi face Þiþucam... Da tãt netezeu* aci pã mâþã ºi o duce colo ºi-i dã ºi mânce
parã roºiie! – zâce. Tu te fã parã mnerâie! la mâþã ºi tãte. Noa, d-apu o duceu acolo în sobã cu ii, inde sã culcau.
ª-apu strigã colo para ce mnerâie: Dacã o duce acolo în sobã inde s-o culcat ii, no, apu s-o fãcut noapte.
– Mã, corbule, adã apã, zâce, în guºe ºi þâpã pã para ce roºiie, cã þ-oi Tãt noapte o fost! Cã o fost întunerec. D-apu iel apoi sã duce colo când
da carne cât îi pute mânca, zâce, ºi sânge ºi bei! îi noapte, dacã o durmit cie, colo la cocotoare ºi dã dã troacã ºi ie
120 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 121

troaca. ªi dacã ie troaca cole-n gurã, apu ie nu pute face, tãt: mneu, – Stai ºi la pere c-oi mere ºi vãd io cã ce pere-s, zâce, Sumnã Murgã.
aou, mneuna urât mâþa, cã vre ºi iasã afarã amu, cã iera troaca la ie cu D-apu mere Sumnã Murgã, ie paloºu, dã colo pã lemn, face sãmnu
luna, soarele ºi stelele ierau acolo în troacã. crucii, tãte picã perele! Tãte sã face venin acolo!
Noa, d-apu cã amu: – Ei, zâce, ce-ai fãcut?
– Hei, bat-o Dumnezo mâþa asta, cã asta tãt mneaun㠖 zâce. Nu ºtiu – Aiºtie-s zmeii! – zâce. Nevestele, zâce, Sumnã Murgã.
ce bai are? – zâce. Da dãºtideþi* uºa, cã s-o urât* aice! – zâce. – Noa, bine cã n-am mâncat! – zâce.
D-apu atunce dãºtide uºe colo, la mâþã, da tãte strigau: ºiþ! ºiþ! No-apu, Iarã mere mai încolo, vine ce bãtrânã. Dacã vine ce bãtrânã, sã face
sã duce mâþa! D-apu, haida, Sumnã Murgã! Bine cã-i troaca la iel amu! on mãr mare, niºte mere mândre, dã cile aºe roºii, coapte acolo. Apu aista
D-apu, sã duce... abde* aºtepta, cã iera sãtos ºi flãmând Sumnã Mnerâie. Da Sumnã Murgã
ª-apu sã scoalã iele dã la o vreme ºi umblã pã acolo, cã iasta-i ºi cie, ºi iel iera, numa cã iel ºtie cã ce-i acolo! ª-apu:
zâce. D-apu coatã* acolo la cocotoare: – Lasã cã mere-i io la mãr, zâce.
– D-apu, zâce, cã nu-i aci troaca! Zãu, zâce, c-amu am umblat* Vede mãru, dã cu sabie pã iel, face sãmnu crucii, tãte picã merele! Sã
rãu! C-o dus uarecine troaca cu luna, cu soarele ºi cu stelele! Asta-i face acolo veninu.
pãcala pã noi! – Noa, i-da! – zâce.
– Numa, zâce, nu-i bai, zâce, nevasta ce tânãrã, c-oi mere io, zâce,
– Apu, bine cã am scãpat! – zâce aista.
dupã iel! – zâce nevasta ce tânãrã.
Apoi Sumnã Murgã numai sã uitã înapoi. Da vine o întunecare dã nu
E, da iel o ajuns la frate-so amu! Acolo! ªi dacã o ajuns acolo la iel:
videi nimica!
– D-apu, zâce, ce-i frate? – zâce.
– Ã, cã amu-i bai! – zâce.
– D-apu, zâce, bine cã-i la mine troaca! – zâce.
Ajunje la cai, sã suie pã cai ºi hai, hai, hai! C-amu vine colo vântu ºi
ªi ii vreu ºi opreascã colo, la cãuaci*, acolo or rãmas caii. D-apu
dacã o rãmas acolo, d-apu ii când mereu ºi le pare bine. Noa, d-apoi vreme gre, dã numai sã-ngroze uomu dã ie!
nevasta vine aºe-nante lor ºi nevasta s-o fãcut acolo, lângã drum, fântânã. ª-apu cãuaciu vede cã vin iºtie, dãºtide cãputu. Hop! Sã bagã ºi întide
ªi dacã sã face o fântânã, nevasta ce tânãrã acolo, c-amu îs sãtoºi, or be pã ie cãputu! E, da colo o fost zmeoaica, vreme ce gre! C-amu numai ºi-i
apã º-apoi ii or muri cã s-or umple dã venin! ª-apu sã pune acolo nevasta, mânce ºi-i zdrobascã cu dinþoii ii!
la o fântânã fainã* colo ºi cum vede frate-so, Sumnã Mnerâie, zâce: ªi dacã o scãpat, le pare bine. D-apu zmeoaica bãtrânã umbla tãt
– Mãi, frate, zâce, mi-i sete, zâce, hai ºi bem apã! roatã*, nu ºtie ce ºi facã, le roade fierele, da nu le pute! Apu tãt, zâce,
– Nu be, zâce, c-oi mere io mai-nante ºi vãd cã ce apã-i acolo, zâce acolo, c-amu pã cii doi prunci i-o omorât, pã cile tri nevestele le-o omorât
Sumnã Murgã. Sumnã Murgã ie paloºu, dãloc face colo pã fântânã cruce. ºi ie numa singurã amu! Da ce-a face? Barem ºi omoarã ºi pã Sumnã
Dãloc iese veninu afarã d-acolo, dân fântânã: Murgã dacã o murit pruncii ºi nevestele! Noa, bine-i! D-apu ie tãt umbla
– I-da*, frate! Ce-ai vrut ºi bei tu, dacã ai fi bãut dân asta! – zâce. pã acolo roatã. Tãt sã roagã dã cãuaci cã dacã i-ar face, zâce, aºe, o groapã
C-asta-i dã la zmei! – zâce. Aiºte ne-o potrocit* pã noi, zâce. cã numai ºi-l vadã pã Sumnã Murgã cã ce fel dã uom îi, dã-i aºe puternic.
Apu-i pare bine la Sumnã Mnerâie cã n-o bãut apã. Ãi, da colo, acasã: D-apu sã roagã aci dã cãuaci:
– Mãi, cã nu vine cie nevastã, da hãi, vine ce dân mijloc! – Domnu, cãuaci, domnu fãrar*, ar fi bine, zâce, ºi-m faci oleacã ºi
Mere ºi aciie pângã ii. Sã face on lemn*! D-apu niºte pere mare, vãd acolo înlontru, ºi-l vãd pã Sumnã Murgã.
coapte! Zâce, cãuaciu cãtã ista cã:
– Ei, zâce, hai ºi mâncã dân perele acile, zâce, cã aºe mi-i dã sete c㠖 Ce zâci Sumnã Murgã, cã face-i-oi?
apã n-am putut be! – Fã-i! – zâce.
122 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 123

Face acolo o groapã, sã uitã cie: doauãzãci dã boi. Apu tãt* plugu cu ºasã fiarã, ºasã boi la plug! Arau.
– Ãi, zâce, cã nu vãd bine! – zâce. Numa ºi o faci mai mare! Acolo tãte brazdele le mânca! D-apu cã tãt striga cã n-are ce mânca, n-are
– Ãi, zâce, mai mare? Ce? – zâce. ce mânca. Mere acolo Sumnã Murgã:
– Da, fã! – Mãã, ce mori aci dã foame, hai tu cu mine cã te-oi sãtura io pã tine!
D-apu bãtrâna, zmeoaica cã ie nu vede bine, tãt atâta, tãt atâta c㠖 A! Bine zâci, zâce, cã tãt n-am io ce ºi mânc aci!
nu vede, o zâs darã cã ar trebui ºi facã aºe, o groapã pã feru acela cã Lasã colo pã biriºii* cie ºi mere cu Sumnã Murgã. Iarã sã duce cu iel.
ºi-º baje capu! Dacã sã duce, a mere acolo înt-on loc, acolo inde cura apa ºi dincolo ºi
– Ce zâci, zâce, cãuaciu cãtã Sumnã Murgã. d-încoace, sã-mprãunau cu Criºurile. Iel stãte acolo, în mijlocu Criºului,
– Fã! Fut-o dracu! Baje-º capu aice! – zâce. tãtã apa o be! D-apu iel tãt striga cã:
ª-apu îi face o groapã colo cãuaciu, tãt taie dân feru acela ºi-º bag㠖 N-am ce be! Mor dã sete! – zâce. N-am ce be! Mor dã sete!
capu acolo. Dacã-º bagã capu acolo, cela ie sabia: taie grumazî, jos capu! – Mã, zâce, nu muri dã sete, hai cu mine, zâce, cã io þ-oi da þâie
– Noa, batã-te dracu! amu ieºti gata! dã bãut!
ª-apu aºe cã i-o omorât pã tãþi zmeii ºi pã zmeoaica. ª-apoi or mãrs – Noa, bine! – zâce.
ii apoi, amândoi laolaltã, dar, zâce, cãuaciu cãtã ii: Lasã ºi iel acolo Criºurile. Mere cu ista, cu Sumnã Murgã. Dacã sã
– Auzi, Sumnã Murgã, zâce, ãþ mere amu cãtã casã, zâce, numa duce cu Sumnã Murgã, tãt sã duce. Iarã aflã on uom acolo, tânãru. Apoi
bãgaþi dã samã, acar* ce-þ vide numai nu glumiþi, cã dacã glumiþi, a fi are doauã tetri* mare legate dã picioare. D-abde le clãte*!
bai! – zâce. – Mã, zâce, d-apu tu ce faci? – zâce. Da, zâce, þ-ai luat tetri?
– D-apu, zâce, cã-i musai ºi le leg, cã io aºe poci*, cã io oi fuji dân
– Ei, Sumnã Murgã, sãmãleºte* cã nu mã tem io, cã am omorât zmeii,
lume afarã!
pã tãþi! Ce ºi-m fie altceva, altu nãcaz?
– Mã, zâce, d-apu dãzleagã-le, vinã cu mine, cã þ-oi da io acolo on
ª-apu dacã sã duce aci ii, dacã sã duce ii, dãºtide troaca. Dacã dãºtide
loc inde ºi fuji!
troaca, iarã mere soarele la loc, ºi luna, ºi stelele! Dacã sã pune acolo,
– Bine, zâce, cã amu mã doare picioarele dã tetrocii aiºtie – zâce.
noa, adecãte-i zuã, sã vede! ªi iarã când îi noapte, sã face luna ºi sã face
Le dãzleagã ºi mere cu cele:
stele ºi apoi ii cum or rãmas pã drum ºi o vinit Taticot-cu-Barba-dã-on-Cot – Noa, zâce, mã duc!
înante* lor pã-on iepure. Da iepurele fuje ºi-ncoace ºi-ncolo înante lor. Dacã sã duc, iarã sã duc, iarã sã mai întâlnesc acolo cu unu, acela tãt
D-apu, zâce, Sumnã Murgã: înt-o pãdure iera ºi zâcea cã nu putem ieºi dân pãdure, zâce, cã io aº
– Taticot-cu-Barba-dã-on-Cot, n-ai înºtimba*? – zâce. puºca* pãnã-n marjine lumii numa ºi vãd, apoi dãloc îi gata! – zâce.
– D-apu, zâce, cã înºtimba-oi io! – zâce. – O, haida numa cu mine, cã da-þ-oi io ºi puºti! – zâce.
ª-apu cum, zâce, cã n-a-nºtimba, adecate Sumnã Murgã picã pã Noa, mere ºi cela cu iel. Iarã sã duce ºi dacã sã duce iarã, sã-ntâlesc
iepure. Dacã picã pã iepure, nu poate iel mere, iepurele. D-apu cu on uom acolo. D-apu iera acolo, dragu mneu, doauã focuri mare ºi
Taticot-cu-Barba-dã-on-Cot sã suie pã cal. Sã duce Taticot cu calu lui doauãzãci dã ºincuri* înt-on loc, ºi dincolo. Ardeu focurile acile, aºe ardeu,
Sumnã Murgã. Rãmâne Sumnã Mnerâie cu calu: pãnã la cer mere lângã iele. Aºe foc mare iera! D-apu iel acolo încãrcat cu
– Noa, frate! Tu te du, zâce, în pace cãtã casã. cojoace pã iel, acolo întrã focuri. Cum îi uoamenii nu sã puteu apropie dã
– D-apu, cum oi mere io fãrã calu mieu cela aspru? – zâce. iel nici dã o sutã dã paºi. Iel acolo, întrã focuri iera cu cojoace pã iel cã iel
Aa, d-apu iel s-o legat sã ºi ducã dupã cal, acolo la îngheþa dã frig!
Taticot-cu-Barba-dã-on-Cot. D-apu mere, tãt mere, ºi dacã mere aflã acolo – Mã, zâce, hai cu mine, zâce, cã þ-oi da io acolo inde ºi te încãlzãºti!
124 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 125

– Bine! – zâce. Mere acolo, dãparte dupã apã cu baba. Da baba nu pute mere:
Mere ºi cela cu iel. Noa, dacã sã duc, adecate ajung la – Hei, fãtu-mneu, ce te sâleºti* aºa tare, cã io nu mã ºtiu sâli! – zâce.
Taticot-cu-barba-d-on-cot. D-apu calu lui Sumnã Murgã o cere dã la Numa haida mereuaº* ºi mai vorovim* ºi aºe…
Taticot-cu-barba-d-on-cot, lui dã muiere! Tãt sã cela* care fuje cu ptetrile cile dã moarã! ªi dacã ajunje colo, la
– D-apu, zâce, nu-i bai, zâce, cã nu þ-oi da, zâce, numa dacã faci fântânã, la izvoru acela, apu, zâce:
proba, þ-oi da! – zâce. Dacã-i fi vrednic dã probã, atunce îi dobândi, – Fãtu-mneu, ia hai ºi ºez, zâce, cã m-am urât, apu þ-oi mai cota*-n
dacã nu-i mirui*, atunce nu-i fi vrednic, nu îi cãpãta! – zâce. Noa, bine, cap! – zâce.
d-apu, zâce, amu o vinit proba acie, zâce, cã voi face dã mâncat, zâce, ª-apu aºe cã baba o fost zmeoaicã º-apu îi coatã-n cap. Mâþa tãt mai
ºi dã bãut! – zâce. Numai dacã nu îþ pute mânca mâncare care voi face pigãleºte* ºi nu ºtiu cu ce-l mai freacã pã la nare* pã cela cu tetrile adecate
io, zâce, ºi nu-þ pute be bãuturile câte le-oi face, zâce, apu atunce sã uitã* a dormire. Baba umple cãnþile* ºi vine. D-apu ista nu-i nicãri*.
sunteþi gata! – zâce. D-apu iºte tãt sã uitã:
– O, d-apoi nu-i bai, zâce, Sumnã Murgã, cã noi ºi suntem flãmânzi – Mã, cã baba vine! Tulai, Doamne! Cã tare ne-o bãtut Dumnezo!
ºi sãtoºi. Atunce ºi scoþi dã mâncat cât dã mult ºi bun, apu ne adã bãuturã D-apu o pus on cap dã cal la iel su cap, la cela acolo, aºe o cotat la
cât dã multã! – zâce. În tãt tipu* îmbatã-ne! – zâce. cap, ca pã perinã l-o pus. ªi dacã l-o pus acolo, noa bine-i, acela, puºcaºu
Noa, d-apu apoi ce face apoi Taticot-cu-barba-d-on-cot, da omoarã dãloc vine acolo ºi puºcã! ªi puºcã capu cela dã cal dã sub cap dã la iel.
acolo la boi, la bivoli, tãt aduce cu gulele* acolo. Tãt ferbeau* acolo, apu Capu cade jos, îl loveºte, sã trãzeºte!
aduceu acolo cu carele hurdoaie* dã vin ºi dã palincã. Hei, gândeu ii c㠖 Mã, o datã ie cofile, hai!
dacã or be doauã-tri pahare ºi a mânca câte on blid*, a fi gata ºi n-or pute! O datã trece p-ângã baba º-o loveºte pã baba pãstã picioare ºi picã
Apu atunce iel îi potroceºte pã ii! baba!
Noa, d-apu când îs gata mâncãrile ºi bãuturile: – Noa, zâce, aci-i apa!
– Noa, haida ºi mâncaþi! Apu le pare bine la iºte c-or dobândit amu. Noa, d-apu amu bine-i! A,
– Hei, du-te colo cela a mneu, care mânca brezdele! d-apu zâce cela cã:
– Hei, zâce, da adã-m, cã mor dã foame! – zâce. – Asta nu-i nimica! – zâce. Stai, c-om mai face o probã! – zâce. Dacã
Atunce sã sperie Taticot-cu-barba-d-un-cot: acie îi mirui, zâce, ºi-i pute primi, zâce, atunce v-oi da! – zâce.
– Tulai, Doamne, cã aista tãte le mâncã! E, d-apu Taticot-cu-barba-d-un-cot ave on cuptor dã fer. Apu acolo
D-apu cela apoi, care o bãut apa ce multã, mere apoi, sã pune colo, ave fütõ*. Apu trebuie ºi facã foc acolo, aºe foc dã ºi ºtii cã aºe iera
tãte le be! dã roºu, dã nu te putei apropie dã iel! Tã-tã-tãt te arde, aºe iera dã cald
– D-apu adã-m ºi beu, cã n-am ºi beu! – zâce. feru acela! Cã tãt bãga acolo pã cãrbuni, pã cox cu care-i mai tare focu.
Noa, sãmãlesc, amu-s gata! Calu a dobândi fata dã la iel! Cuptoru numa pârâie, aºe dã mneriu ºi dã roºu! Noa, d-apoi tãt o ars,
– Numa, zâce, n-oi mai da altã probã, zâce, cã dã azi, zâce, io ºi pânã dã cu sarã o ars cuptoru, nu ºtiu în câte zile. D-apu zice sara, darã,
Dumnezo ºi câtã milã dã pãmânt ieste pânã la apa dã bãut ºi ieste aci o cã îi trabã ºi sã culce-n cuptoru acela Sumnã Murgã cu uoamenii lui,
babã, zâce, acie poartã apã! – zâce. Apu, zâce, ºi mereþi cu ie, zâce, dâpã cu hortacii. C-ave cinci hortaci. Iel ave pã cela care o mâncat brezdele,
apã, zâce, ºi care o vini mai-nante, zâce, acela a dobândi! – zâce. Care n-a l-o avut pã cela care o bãut apa, l-o avut pã care o fujit, apu l-o avut
pute vini, n-a pute! pã Jerilã, a cincile. Noa, d-apu zice:
– Noa, zâce, cela care o fost legat cu ptetri dã picioare, lasã cã mere-oi – Nu-i bai, c-om mere ºi ne-om culca, zâce gazda lor, Jerilã. Numa
io cu baba urâtã ca dracu! aºteptaþi, hortacii mnei, cã oi mere io înante, zâce, dã v-oi face boarã*.
126 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 127

Mere Jerilã acolo, la cuptor, numa suflã pã iel, adecate numa suflã
burã pã iel:
– Noa, haidaþi aice, amu vã puteþi bãga!
ª-apu s-or culcat acolo-n cuptor. Noa, d-apu când îi dimineaþã,
Taticot-cu-barba-d-on-cot îi pare bine c-amu or ars ºi n-a duce fata! Noa,
d-apu dacã mere dimineaþã ºi coate. Au, cã dragu mneu, cã durmeu,
LUNTRAªU
horoieu*! Mere cela, scluga* ºi spune:
– D-apu, zâce, gazdã Taticot-cu-barba-d-on-cot, zâce, cã uoamenii
acie dorm ºi nici voarbã, zâce. D-apu îi rece cuptoru, zâce, burã pã iel! Noa, draji ascultãtori, ºi* vã spun o poveste, care o fost dã dãmult!
– O, Doamne, sã spãrie Taticot-cu-barba-d-on-cot. Uare ce fel dã O fost odatã tri fraþi. Aiºtie* tri fraþi o fost sãraci, ii n-aveu nimica!
uoameni îs aiºtie? Pã iºtie nu-i pot pãcãli nicicum! Mã, d-apu i-os pãcala Numa ii* tãt sã gândeu cã ce ar trebui ºi fie ºi cum ar trebui ºi s-andãluie*
ce mare ºi nu pot! – zâce. la viaþã! D-apu, zâce cel mai bãtrân:
Noa, bine-i, dacã nu poate, n-are încãtrãu, cã cie, când îi dimineaþã, – Mã, zâce, când aº fi io ca domnu aista d-aice dã la Tisa ºi am aºe
sã scoalã colo, la opt ceasuri ca domnii ºi sã duc colo, la pustã, zâce, apu io, zâce, aº da la uoamenii cei sãraci când ar vini ºi cearã
Taticot-cu-barba-d-on-cot, sã ielentesc* cã darã or durmit bine – zâce. dã la mine. Le-aº da lemne, le-aº da grâu, le-aº da câte-on purcel uo*
Numa cã o fost frig, n-o putut face foc ºi încãlzascã la ii – zâce. câte-o uaie, uo pã sãrbãtori, uo încoace-ncolo. Aº face bine cu ii nu ca
– A, Doamne – cela sã sperie. Mã, da ce uoameni îs aiºitie cã câte cânele aista dã domn! – zâce.
zâle arde acolo cãrbunii ºi coxu acela ºi ii încã zâc c-o fost frig! – Noa, d-apu tu ce-ai fi? – zâce.
Apu n-avut încotro, o trebuit ºi deie fata! D-apu vine cela, o loveºte Cel dã mijloc, zâce:
pã fatã-n frunte dã tri uãri. Dãloc sã face iapã, calu lui cel fainã! Sã suie – Mã, zâce, io dacã aº fi pãcurar, apu aº ave turmã dã mame, zâce, ºi
pã iel:
am mnei, apu ºi am lapte ºi-m fac caº, brânzã, urdã! Apu cine ar vini
– Ei, dragu mneu, gazda mneu, zâce, cum te-oi duce, ca gându, uã ca
acolo la stânã, zâce, io le-aº da! – zâce. ªi numa* aºe! – zâce.
vântu? – zâce.
– Mã, zâce cãtã cela, ce vrei ºi fii?
– Apu, zâce, numa aºe, mereuaº* om mere amu – zâce.
– Io, zâce, aº vre ºi fiu luntraº! Acolo la apa ce mare, ca cum îi la
ª-apu i-o pus pã tãþi, pã hortacii, pã tãþi roatã i-o pus acolo. Pã puºcaº
Dunãre!
în pãdure, pã cela l-o dus colo la Criº, pã Jerilã l-o dus la foc, apu aºe s-or
dãspãrþât ºi o mãrs. Încã pã frate-so, pã Sumnã Mnerâie l-o ajuns pã drum. Cã atunce, uarecând, nu ierau poduri, numai fãceu aºe, câte-o luntre.
ªi aºe or mãrs amândoi acasã. ª-apu s-o alegãdit* acolo la mãºtihoi* ºi Cela trãie domneºte, cã cãpãta acolo, cã tãt* purta pã popor dâncoace,
le-o pãrut bine cã amu darã s-o fãcut zuuã ºi o fost noapte, lunã ºi stele, ºi apoi iarã dâncolo, cã nu stãteu cât îi zâua ºi noapte, cã cu luntre acie nu
cum îi acuma. mereu mulþi uoameni: patru, cinci uã* ºasã. Apu aºe pute iel tãt purta pã
Cine-o ºti mai lungã, margã º-ajungã! ii! Noa, º-apu aºe dupã cum o dorit ii, Dumnezo le-o dãruit la tãþi! ªi la
Am auzât-o dã la bace Mihai a lu Nachi, d-aice dân sat. cela i-o dãruit Dumnezo pustã mare. ªi la cela i-o dãruit Dumnezo turmã.
Aista, cel mai mic, colo, la Dunãre iera luntraº. Noa, d-apu, domnu, o,
bate-l Doamne, bine-i zâce cã nu lãsa dân sãrac gazdã*, cã acela-i mai
rãu, cã nu te cunoaºte! ª-aista, când iera domn, apu acolo ierau,
dragu-mneu, bucate*, iera iosag*, iera dã tãte! Iera aºe vreme purtãturii*,
128 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 129

cãrau acolo sclujile la bucate ºi ca când mereu biriºii*, nu bagã samã, mai uoameni. D-apu s-o-ntins on foc! O dat Dumnezo on vânt, o furtunã cã-o
picã câte-on snop pã drum, mai dâncolo, mai dâncoace. Apu sã sâleu*, ars tãtã pusta la iel, tãte o ars, ºi pã hotarã, ºi josagu* ºi tãte o ars ºi o
n-aveu bai* ºi ieie snopii, treceu carele pãstã ii. rãmas calic domnu! Dânt-asta o fost sãrac domnu!
ª-apu aºe darã* cã Cristos cu Sântetru* o umblat pã pãmânt. ªi Noa, bine! Iarã sã duce Sântetru cu Cristos, mere pã la pãcurar,
i-o-ncercat pã fieºtecare ºi vadã darã cã ce-o fãgãduit, cã ii darã dau uoare p-a-colo pã la stânã ºi-l încearcã ºi p-aista ºi vadã buneaþa* lui. Zâce
dân iele la cei sãrãci ºi la cei nãputincioºi? ª-apu sã duce Sântetru acolo cãtã iel:
la pusta acie, la boieru cela. ª-apu dacã sã duce ii, mãrgând p-aice, pân – Domnu pãcurar! Dacã ai fi aºe dã bun ºi-m dai oleacã dã caº, cã
sate, pã drum or aflat ºi aice dã la þãrani snopi. Zâce Cristos: suntem flãmânzi ºi oleacã dã urdã...
– Mãi, Petre! Mai bine ai lua snopii aiºtie, da dacã ne-a trebui noauã? – Mã, uoameni ca voi, cã vã dau io cu campãuu*! – zâce. Cã nu viniþi
– zâce. ªi apu om mere ºi aice la boieru aista ºi-om mai cere dã la iel, voi ºi mânaþi uoile la strungã când le mulg, zâce. Numa io mã tinziuiesc*
zâce, º-apu apoi, zâce, i-om îmblãti ºi apu ne-om face dã o leacã dã lipii*, cu iele, ºi mereþ dãparte! – zâce.
ºi avem. …Cã o luat campãuu la ii! Sã duce Sântetru. Apu Dumnezo în cie*
– Bine-i, Doamne, zâce Sântetru. dimineaþã, colo pã rauã* dã gãlbeneaþã... Adecate mãrg uãile ºi paºte ºi
Ie snopii în spate, ºi-i leagã, ºi sã duce. D-apu acolo cãlcau máºinele, mâncã. Tãte mor dã gãlbeneaþã! Aºe cã o rãmas pãcuraru fãrã uãi ºi aºe o
cãrau ijele* bucatele. Domnu numa stãte cu hinteuu* acolo! Mere Sântetru pãþât. O trebuit ºi margã ºi iel în lume cu cela frate. Noa, ºi dacã sã duc...
acolo… ªi apu mere Sântetru acolo, cu Cristos, la domnu ºi sã-nchinã, cã Ei, da luntraºu, când o cerut asta dã la Dumnezo ca iel ºi fie luntraº, iel nu
cum o fost dã mult ºi-º luau clopu* ºi zâceu: o zâs cã pãntru platã i-a duce, numa iel o zâs:
– Domnule! Fii aºe dã bun ºi ne mai dã doi-tri snopi, cã tãt cu snopii
– Cine cât vre, mi-a da, io aºe l-oi trece! Io nu cer dã la nime* nimica,
aiºtie, cã ne-am face ºi noi uarice ºi ne facem o leacã dã grâu dã pitã*,
zâce luntraºu.
zâce, cã suntem uoameni sãraci, zâce.
Noa, º-apu mere Cristos cu Sântetru ºi-l încerce ºi pã luntraº! D-apu
– Mãã, uoameni ca voi? Uoameni întreji, puternici, voi umblaþi la
luntraºu s-o aºezat amu ºi o avut acolo, pã marjine apii, acolo la Dunãre,
cerºit? – zâce. Nu vi-i ruºine? – zâce. Încã vã mai trabã*? Puneþi jos
o avut colibã, aºe cãsuþã micuþã, darã, dã ºide iel cu femeie acolo ºi-º face
snopii acie! – zâce. Ce gândiþi voi? – zâce. Aºe trãiþi voi pã vremea
lucrului? iel acolo ce-i trebuie, acolo. ª-apu când o mãrs Sântetru cu Cristos la iel,
Noa, d-apu zâce Cristos cãtã Sântetru cã ºi puie acole snopii, cu spicele o mãrs îndãrãt, cã luntraºu o ºezut la cie lãture*. Cristos cu Sântetru o
laolaltã º-apu ºi deie foc la ii. ª-apu dã cole moaºina* la ii, da snopii nu fost dã iasta* lãture ºi nu pute ºi treacã apa. ªi o dat Dumnezo o vreme
cã ºi ardã, ci snopii sã pregheteu aºe cum face máºina: paiele la o parte, gre, ploie, tuna, trãsne, cura ca dân cantã*! Cristos cu Sântetru iera dã cie
pleava la o parte, bucatele cole, curate! parte. Tãt striga acolo Sântetru:
Vide domnu: – Mãi, luntraº! Mãi, luntraº! Da hai dupã noi cã vine ploaie ºi-i
– Mã, ce-o fãcut vandrocii* aiºte, d-apu zâce cã-i bine cã o fãcut aci vreme gre!
– zâce. Cã ºi io dãcât ºi dau atâte bucate la uoameni, zâce, ºi ºi le plãtesc, Da luntraºu iera culcat cu muiere-n pat! Iel sã face cã aude uarice
zâce, lasã cã fac io treaba! acolo. ªi zâce:
Dãloc* îi þâpã* domnu, opreºte máºinile, cã nu mai ieste dã lucru. – Hei, au, au!
ª-apu fug oamenii care încãtrãu, s-amãrãsc darã cã n-au ce câºtiga pãntru – Oa, Doamne, ce tãt „au” aci, zâce femeia. Lasã-i dracului, zâce, ce
iarnã la ii, ºi aibã ce mânca. ª-apu domnu îº ie acolo ºcãtula* ºi aprinde bolhãnesc* ii amu, noapte? – zâce. Tu îi mere cu luntre pã apa ce mare ºi
colo la stog, cã iel o gândit cã º-a cãlca ºi stogu lui ºi nu a da vama la te-ntoarcã vremea? – zâce.
130 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 131

– Ei, hei, zâce, nu ºtii tu! – zâce. Îi bine dã tine ºi dã mine cã suntem Noa, d-apu cie dacã o rãmas aºe sãraci ii, ca ºi gazde, cum o fost
în pat, zâce. Numa dac-am fi noi în drum, zâce, în vreme asta gre? – zâce. domnu, cela iera pãcurar. Nu-i vine lui ºi margã ºi sã baje sclugã ºi margã
Apu ce-ai face acolo? – zâce. Þ-ar pãre bine, dacã te-ar ajutora uarecine! la lucru. Îi iera ruºine. Numa ii gândeu cã domnu cela mare, cã a mere la
– zâce. frate-so, la luntraº. Ei, d-apu luntraºu o ºtiut dã frate-so, fraþî lui, cã amu-s
– Ba cã asta, ba cã cie, ba cã ti-i uda pã haine! – zâce femeie. sãraci ºi n-au nimica!
– Hei, zâce, io m-oi uda º-apoi oi vini ºi m-oi înºtimba ºi m-oi hodini D-apu, zâce, acolo, cã mere domnu cel mare, da omu aºe o mãrs iel,
mai dãparte! i-o fost ruºine ºi cearã, numa o gândit iel cã i-a da uarice dã mâncat ºi a
Ba cã muiere îl strânje cãtã ie cã ºi nu margã ºi nu margã! D-apu mai da niºte griþari* aci ºi ajutore, da dacã s-a pute apuca la uarice meserie.
luntraºu, tãt îl dure la inimã c-o vrut ºi facã ajutor la uoamenii care ierau ª-apu ce face frate-so, cã ave bai cu troaca* luntraºu! ª-apu iel când l-o
lipsiþi dã ajutor. ª-apu tãt ieºe iel dân pat ºi sã-mbracã ºi mere cu luntre vãzut aºe dã dãparte cã vine frate-so ºi mere iel ºi gatã troaca. Da iera
ºi-i aduce pã uoamenii drumari*. ªi-i bagã-n lontru*. troaca ca magnetu ista, plin dã bani! ªi mere ºi pune pã cale, c-amu nu ºi
Da muiere sã uita aºe, urât cãtã ii, cã nu-i place cã darã s-o udat deie iel banii, numa iel ºi-i afle. D-apu cela, când vine domnu cela buctat,
uomu pã haine. Uomu dãloc îº face cole foc º-apu zâce: colo pã cale, iel sã juca pã cale. D-apu iel sã juca cã iel strânje dân uãchi
– Noa, dãzbrãcaþi-vã dumneavoastrã, zâce, ºi vã uscaþi hanele ºi cã iel cum o pute mere pã cale ºi nu margã pã lângã cale. Cã iel nu cã ºi
mai luaþi ºi câte-on þol*, câte-on lacriu* darã, ºi vã-ncãlzeascã ºi cile vadã, numa cu uãchii închiºi ºi margã pã cale. ª-apu ista tãt sã uita cã ce
ude ºi sã uºte. a face cela când a afla troaca ce cu bani. D-apu cum mere cela, sã uita
ª-apu aºe darã cã o vinit dimineaþa º-apu Cristos cu Sântetru s-o luntraºu, cela strânje dân uãchi ºi p-ângã troacã trece! ª-apu iarã vine pã
vorovit: cale, d-apu iel nu sã uitã-napoi.
– Noa, vezi, mãi, zâce, care-i bun la credinþã, face! – zâce. ªi aista nu – A, da ºtiu io, zâce cela. Apu io ºtiu mere ºi cu uãchii închiºi pã cale!
cere dã la noi nimica! Numa nu-i bai, zâce, cã i-a dãrui Dumnezo lui mai Cela face dân cap îndãrãt:
mare vinit! – zâce. – O batã-l focu lui! Iel trece p-ângã troaca cea dã bani ºi iel n-o ie!
ª-apu aºe i-o dãruit Dumnezo lui, l-o fãcut cu minte mai mare, dã º-o Nu o luat cã nu o vãzut, cã s-o jucat! ª-apu vine acolo ºi-l întreabã:
fãcut komp*. Apu aºe º-o fãcut luntre dã cie mare, dã mere aºe pã drod* – Frate, zâce, n-ai aflat uarice?
acolo. Apu vineu cu cociile*, apu mereu uoamenii, cã amu nu numa cu – Nu, zâce, cã aºe am vinit dã bine, tãt cu uãtii întiºi pã cale.
luntre ºi cu maldãrele, numa mereu cu cociile*. Cum i-o rânduit Dumnezo ºi aibã, cã l-o bãtut Dumnezo pã iel! Noa,
Noa, º-apu ºi la uoameni pãrere dã bine cã ce maºinãrie are aista, ce bine! D-apu dã ºi la ista ce-i dã. ª-apu iarã, vine celalalt. Noa, dacã vine
komp are luntraºu, cã amu poate mere cu cãruþa ºi-º aducã cu mãjile*, cã cela, o gândit darã cã nu i-a pune aºe-n troacã ºi-i puie pã cale, ci darã are
atunci nu ierau outauã* ºi teherauto* ºi d-aºte, cu teher* dã cincizãci, o iel fãrinã* bogatã* ºi a face o straiþã aºe, dã fãrinã, cã ºi aibã ce coace
sutã dã mãji. Îi pare bine cã patru-cinci mãji mereu la moarã, mereu la muiere acasã, pitã la prunci. ª-apu iel o gãtat on zãcicãu* dã bani. ª-apu
moarã, mereu dupã otavã. ª-apu aºe, cã luntraºu nu cere. i-o bãgat acolo-n zãcicãuu cel dã fãrinã, pã la mijloc, cã dacã a mere
– D-apu ce-om plãti, domnu luntraº? – întrebau uoamenii. acasã, i-a afla muiere, cât dã bine i-a pare cã o aflat zacicãuu cel dã bani
– D-apu bace, mi-i da ce-i vre! în fãrinã! Noa, º-apu-l dã la iel. D-apu ista când mere cãtã casã, mere pã
Da uoamenii îi plãte. Care nu iera mai scump, îi dãde mai bine, care colo pã la birt. ªi dacã mere pã colo, pã la birt, iel gândeºte cã ºi vândã
iera mai scump, numa câte oleacã. D-apu luntraºu iera mulþãmit ºi ave fãrinã ceia ºi mai beie la palincã, la vin ºi ce ºtiu io ce ºi mânce uarice.
ce-i trebuie ºi trãie-n lume bogat ºi iera fericit! Mere pã colo, pã la criºmã ºi zâce:
– Noa, vezi-1-ai, aista-i bun, aista meritã, zâce, Cristos. Da la – Domnu birtaº*! Iacã o straiþã dã fãrinã, nu îi lua dã la mine ºi-m
blãstãmaþî acie pãcat ºi le dai, zâce, cã-s niºte prãpãdiþi! – zâce. dai, nu-m trabã bani, mi-i da palincã, mi-i da vin, mi-i da ºi mânc uarice!
132 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 133

– D-apu, ad-o încoace, zâce boldaºu.


Boldaºu cum ie fãrinã dã la cela, sãmãleºte* cã:
– A fi bunã când oi mere io dupã marfã, cã oi mere pã la luntraº, apu
i-oi da la luntraº ºi i-a pãre bine dã fãrina asta. ª-apu aºe cã sã duce cela
cã o vândut fãrinã ºi dacã sã duce ºi o vândut fãrinã, o ie boldaºu. Când
mere colo, dupã marfã, mere cu fãrina, zâce:
ÎMPÃRATU ªI POPA
– Noa, domnu luntraº, iacã, þ-am adus o straiþã dã fãrinã.
D-apu luntraºu cum vede straiþa, ºti cã-i straiþa lui:
– Mã, iacã ºi cela vîndurã ºi banii! Au, ce minte mai are! – zâce. O fost odatã on* împãrat, on Împãrat aºe dã mare ºi o avut o împãrãþâie
ª-apu aºe cã o fost la luntraº. ª-apu aºe darã cã Dumnezo i-o globit* aºe dã mare ca Rusie. ªi iel iera aºe dã sclab*, cã gândei cã n-are ce
pã cie din rãutate lor ºi pã ista bun iarã dân bunãtate lui l-o alduit* Dumnezo mânca. ªi mergând iel aºe pã uliþã, s-o-ntâlnit c-on popã aºe dã mândru,
ºi l-o dãruit. gras ºi vesel la faþã. ªi împãratu când îl vede, stã ºi sã gândeºte:
ªi astãzi trãieºte luntraºu cã cel ce face bine, poate aºtepta bine! – O, Doamne, d-apãi ista-i numai popã ºi ãsta-i aºe popã frumos
Cine face rãu, poate aºtepta platã re! ºi veselos la faþã, io-s împãrat cu aºe dã mare biruinþã ºi io-s aºe dã
sclab. Da uoare ce poate fi cauza asta cã sunt aºe dã sclab ºi popa îi
aºe în stare bunã?
ªi îl oprãºte pã popã ºi zâce:
– Popã, zâce, cum dã ieºti aºa dã vesel la faþã, zâce, doarã ai ºi mânci
mai bine dãcât io? – zâce.
– Ba cã nu, zâce, numai, zâce, înãlþate împãrate, io n-am atâte
gânduri ca dumnetale, cã io, zâce, am învãþat când am umblat la iºcoalã*,
zâce, cã ce trabã ºi fac º-am pus vijga* º-amu nu mai trabã ºi* învãþ,
zâce, numa am cãpãtat on sat ºi acolo fac sclujba în besericã, zâce, ºi
fac la nuntã ºi la pomanã, beu ºi mânc, zâce, ºi n-am nici o hãbarã*,
zâce, dar dumnetale cu biruinþa mare ai multe gânduri ºi nãcazuri, ºi
aºe nu poþi ºi fii în stare bunã.
– Noa, d-apoi, zâce, pãrinte, zâce, îþ dau, zâce, gânduri ºi þâie cã dã
astãzi o sãptãmânã, zâce, cã dacã nu mi-i ºti spune, zâce, atunce graþâie
cu capu tãu! – zâce. Oi vide cã pã tine, zâce, mânca-ua gândurile ori nu
te-ar mânca! – zâce. D-apoi, zâce, cã dã astãzi o sãptãmânã ºi-m spui cã
câtã vreme þâne cale dã la rai pânã la iad ºi, zâce, on împãrat ca ºi io,
zâce, câþi bani ajunje* ºi cã inde-i mijlocu lumii, zâce, ºi cã luna câtã-i dã
gre ºi cu tine când vorovãsc* io ce gândesc? Aste sã mi le ºtii spune pã dã
astãzi o sãptãmânã! Dacã nu mi le ºtii spune, zâce, atunci îþ ieu capu!
Noa, atunce popa mere cãtã* casã, da iera ca mort. ª-apu atunce iel
sã duce cãtã casã ºi popa zâce:
– Aºterne-m patu, zâce, cã mai am o sãptãmânã.
134 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 135

– ª-apoi ce-a fi? – Ce, zâce, mere-oi io la iel! – zâce.


– Io-i muri! – zâce. – D-apoi, zâce, nu ºtiu ce-a fi! – zâce.
– Da dã ce? – zâce. Noa, trece vreme ºi sã prezentarã dascãlu la popã cã iel a mere. ª-apu
– Cã m-am întâlnit cu împãratu ºi iacã, zâce, ce-o zâs. ª-apoi, zâce, sã ie* dascãlu ºi sã duce la-mpãratu. ªi dacã sã duce la-mpãratu:
cã m-o dat ºi-i dau rãspuns, zâce, ºi aºte, zâce, astãzi nu le poci* ºi-i – Bunã zâua, înãlþate împãrate. D-apu am vinit, zâce ºi-þ dau rãspuns
spun. ª-apoi atunce tãt oi muri pã dã astãzi o sãptãmânã! pã ce m-ai întrebat – zâce.
– A, Doamne, zâce, da ce þ-ai fãcut treabã cu împãratu? D-apu, zâce, A, da-mpãratu sã uita cãtã iel:
cum nu l-ai încunjurat*? – Mã, d-apu cã pã ista nu tare l-o mâncat gândurile!
– Dacã n-am putut! – zâce. N-am gândit cã ce-a ieºi dânt-asta! – Numa-olecuþã sã gânde, cã trãje în altã parte, cã nu sãmãna tumna
zâce. pont*, numa aºe, trãje cãtã popã.
Noa, d-apu asta o putut fi ca la jumãtate dã sãptãmânã, joie. ª-apu iel – Noa, d-apu, zâce, pãrinte, zâce, ce-a fi? – zâce. Da, zâce, ºtii
o fost în pat, amu iera dã tãtului* beteag, cã s-o spãriet rãu... dumnetale ce þ-am spus?
ª-atunce o avut iel on vãr, acolo, iera dascãl. ªi iel o mãrs la biseric㠖 ªtiu, înãlþate împãrate!
ºi iel o þânut sclujba. ª-o sunat clopotu o datã, dã doauã, dã tri ca la – D-apu atunce cale dã la iad pânã la rai câtã vreme þâne?
besericã, ºi vie popa. Popa n-o mãrs la besericã cã iera în pat ca mort – D-apu, zâce, înãlþate împãrate, tri ceasuri dã vreme!
beteag*. Noa, ºi trece sclujba ºi dascãlu apoi când mere acasã, sã duce la – Mã, cã pre puþine îs acuº! – zâce.
popã, la vãru-so. – Dacã, înãlþate împãrate, nu te-ncrezi, coatã* în scripturã!
– Bunã zâua, preuteasã. Da-nde-i popa? ªi coatã:
– D-apu, dã-i pace, zâce, cã-i în pat, zâce, îi beteag, cã mai are tri – Ai dirept, zâce, popã.
zâle º-a muri! – D-apu, zâce, io, ca-mpãrat, io câþi bani ajung?
– Da cum a muri iel? D-înde* ºtiþi c-a muri? – D-apu dumnetale, ca-mpãrat, cã dumnetale io am gândit dân minte
– Iacã ce-o pãþât cu-mpãratu, zâce, ºi i-o dat, zâce, niºte întrebãri ºi me: doauãzeci ºi cinci dã zgloþi!
le poate ºi le spuie la-mpãratu ºi i-a tãia capu! – Mã, d-apu aºe mã prãþuieºti tu pã mine, ca pã o ghinã*, ca p-o
– D-apu inde-i popa? ghinã, doauãzãci ºi cinci dã zgloþi?
– În pat! D-apu, înãlþate împãrate, pã Isus Cristos, Împãratu lumii, Iuda l-o
Mere la iel: vîndut cu trizãci dã zgloþi º-apu ista ºi celãlalt º-apu dumnetale acole pici
– Bunã zâua, vere, zâce, da ce-i cu tine? la preþu cu doauãzãci ºi cinci dã zgloþi! ªi mijlocu pãmântului ãi aci, inde
– D-apu, zâce, cã io nu mai am numa tri zâle! D-apu, zâce, iacã ce ºi stãm noi!
ce-am pãþât cu împãratu… C-o zâs cã trabã ºi-i spun pã d-amu în tri zâle – D-apu, atunce spune împãratu, cã d-inde ºtii tu?
cã cât þâne cale dã la rai pân-la iad ºi cã inde-i mijlocu pãmântului ºi c㠖 D-apu io ºtiu cã aci-i mijlocu inde stãm noi! Dacã nu te-ncrezi,
iel, ca-mpãrat, câþi bani ajunje ºi cã luna câtã-i dã gre, cã iel când cu mine coatã ºi-ncoace ºi-n colo!
voroveºte cã ce gândeºte? ª-apu aºe împãratu o trebuit ºi creadã.
– Mã, d-apu dânt-ace ieºti tu beteag, zâce, cã aºte nu-s nimica, mã, – Noa, d-apu spune-m, popã, cã luna câtã-i dã gre?
cã mere-oi io la iel º-oi spune io lui! – zâce. – D-apu io, înãlþate împãrate, io ºtiu cã-i doauãzãci ºi cinci dã mii!
– A, dã-m pace, zâce, nu-þ face râs dã mine! Îi vide-tu, zâce, când ai Dumnetale dacã nu te-ncrezi, placã* ºi o amãsurã cum îi vre, mãcar cu
fi-n iele! N-ai râde tu! maje*, mãcar cu chila*.
136 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 137

ªi aºe împãratu n-o putut s-o amãsure, o trebuit ºi creadã!


– D-apoi io când cu tine vorovãsc, io ce gândesc?
– Dumnetale, înãlþate împãrate când cu mine voroveºti, gândeºti cã
voroveºti cu popa. Da io nu-s popã, cã-s dascãl! Cã popa m-o trimãs ºi-þ
dau rãspuns pã-ntrebãrile aºte pentru cã iel n-o putut vini c-o trebuit
ºi-ngroape on mort mare în satu vecin ºi aºe am vinit io!
TIRICÃ ªI STAN
Cã cu ce ºi-l cinsteascã pã popa cã dacã o pus bine pã-ntrãbãri?
– Mã rog, înãlþate împãrate, cã popa nost îi clasa a triie ºi faci bine
ºi-l faci pãtrupop*. D-apoi o fost ce-o fost, dacã n-ar fi fost, nu s-ar pomini. O fost odatã
ª-apoi împãratu o fãcut o þidulã* ºi o scris cã dã astãzi înainte îi un uom º-o muiere º-o avut on prunc. Da ii* ierau bogaþi, aveau loc dã
pãtrupop º-apoi o pus pecetu pã þidulã, cã aºe-i érvényes º-apu atunce pãmânt ºi aveau iosag*, aveau vaci ºi au avut aºe car ºi ce-o trebuit ca la
mere colo ºi dacã-a mers colo, noa, c-amu ce mai tremura popa-n pat! uom plugar. ª-apoi o murit bãtrâna º-apoi o rãmas pruncu. Pã pruncu îl
– Mã, d-apu, zâce, io, zâce, dacã aud uºe, vãd cã vine împãratu ºi tema* Stan. Stan o apucat mai tare, dac-o fost singur ºi o lucrat.
m-a lua capu! Da iel, odatã, s-o gãtat lemnele º-o mãrs acolo, la pãdure º-aducã
lemne cu caru. D-apoi iel o pus ºi oleacã dã prânz* ºi º-o pus acolo niºte
Nu vine, adecate vine vãru-so, dascãlu:
mãlai ºi º-o pus acolo ceapã. Apoi o ajuns acolo, la pãdure dã strâns
– Noa, zâce, scoalã d-acolo, domnu pãtrupop!
lemnele. ª-apoi o fost acolo on lemn retezat º-apoi o pus iel mãmãliguþa
– Mã, zâce, da nu-þ face râs dã mine, zâce, da nu vine împãratu ºi-mi
º-apoi o pus ceapa acole º-apoi o apucat dã o prânzât*. ªi dac-o prânzât,
ieie capu?
iel s-o pus ºi* încarce caru. D-apoi iel n-o pocolit* mãmãliga ºi ceapa, o
– Ce ºi-þ ieie, zâce, c-am spus io la împãratu, zâce, pã ce m-o-ntrebat, rãmas acolo pã lemn. Dac-o rãmas acole, iel dac-o încãrcat, s-o dus cu
cã nu s-o putut miºca! – zâce. Apu am zâs cã darã ºi te facã pãtrupop în caru lui. Dacã s-o dus cu caru lui, dracii s-o vorovit* sã ºi-l mâie ºi p-on
sat la noi! Iacã þidulã! pui dã drac în lume ºi facã pã uoamini ºi pãcãtuiascã ºi suduie*, ºi blastãme.
ª-apu citeºte colo cã darã iel ãi pãtrupop, apu iel iera pã moarte! ª-apoi o mãrs puiu cel dã drac p-acolo, pân pãdure º-apoi o vãzut
ª-apu aºe i-o pãrut dã bine dã vãru-so ºi º-or petrecut laolaltã. acolo pã lemn mãmãliga ºi ceapa. ª-apoi iel sãmãle*:
ª-apoi, o fost gata apoi poveste. – Mã! Da aice o fost uarãcine*, dã dimineaþã o vinit la pãdure ºi s-o
Asta, domnu Domokos, am auzât io când am fost prunc p-acolo, pã ºi dus!
la domnie, pã la plevit*. Am auzât dã la bace Toader a lui Zagoni ºi o fost ª-apoi iel sã duce înapoi acolo la iad º-apoi zâce cãtã draci cã darã
acolo alþî, bãtrâni: bace Toader a lui Negri ºi o fost Bimbo ºi tãþi, tãþi iel n-o-ntãlnit pã nime, cã acolo inde-o fost, unu s-o dus º-o rãmas acolo
povesteu, cã atunce nu iera culturã ºi politicã, numa povesteu. mãmãliga ºi ceapa. O zâs dracii cãtã iel cã dacã nu mere darã dupã iel,
dupã uom pân-acasã ºi-l vadã?
ª-apoi aºa cã ista, puiul cel dã drac, s-o dus pã urma carului dân
pãdure pânã acolo la Stan acasã, în sat. ª-apoi acolo iel la uºe uliþî o stat
º-o bãtut la uºã. ª-apoi o vinit Stan cã ºi teme puiu cel dã drac ºi baje*
acolo dã câni. ª-apoi, zâce, cole Stan:
– Ce vrei tu? – zâce.
– D-apoi, zâce, îs prunc sãrac, n-am pã nime, zâce, ºi m-aº bãga dã
sclugã*.
138 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 139

– D-apãi, zâce, fãtu-mneu, tu ºi te baji sclugã, ieºti pe* micuþ, zâce, Noa, cã iel a tãie, zâce, încã a ºi purta, zâce ºi oi face stog!
cã mie mi-ar trebui sclughiþã, cã-s singur, d-apu tu nu pute-i face nimica! – A, d-apoi tãt cã nu l-oi da, cã trabã acolo uoamini.
Ba cã iel poate, zâce micuþu. Da tãt vorbe iel acolo, cã nu biruieºte domnu cela, fõagronómus-u cu
– Da cum te teamã pã tine? iel, numa darã face tomneala* aºe cum vre darã, Stan. ª-apoi zâce:
E, apoi iel nu i-o spus cã-i drac, iel o zis cã pã iel îl teamã Tiricã. – Mâne viniþi afarã, zâce, º-apoi v-iþ prinde dã secerã!
Noa, d-apoi dacã-i Tiricã, ºi fie Tiricã! Noa, º-apoi vine iel cu sclughiþã, cu Tiricã. Apoi domnu vede pã
Noa, d-apoi zâce: Tiricã aºe, un pruncuþ micuþ:
– Mãi, Tiricã, zâce, ie du-te dã leagã boii ceia dã la lemne. – Hãi, sãmãle*, aista a tãie grâu mneu? Cã aista nici nu sã vede cã
ªî mere ºi-i dãsleagã, scoate afarã ºi bagã înapoi ºi leagã iarãºi, tumna* ce-a face?
aºe lega ºi iel ca ºi Stan. O tãiet ii* zâua cât o tãiet, d-apoi numa aºe o tãiet, numa aºe, olecuþã
Noa, sãmãle ãsta, Stan: cã darã ce poate face un uom acolo, mãrunt, cu un pruncuþ? A, nu poate
– Ãista-i bun mie dã sclughiþã ºi mai deie la boi, ºi mai deie la porci. face nimica! Apoi, sãmãleºte domnu.
ª-apoi aºe cã tãt ave pã uarãcine. ª-apoi aºe cã-o fost la iel, s-o bãgat Noa, d-apoi când îi noapte, zâce, Tiricã dã acolo, la iad, poruncã ca ºi
dã sclugã. E, d-apoi Tiricã ºtie ºi gãzdãleascã*, cã ºtie cã ce an a vini.
vie tãþi* dracii ºi taie tãte bucatele dã la domn, apoi ºi le puie în cruce.
Amu, zâce, cãtã Stan:
ª-apoi vin dracii ca frunza, ca iarba! Tãt grâu l-o secerat în noapte acie ºi
– Amu, zâce, gazdã, zâce, trabã ºi sãmãnãm la deal, zâce, c-a fi ploi,
pune acolo în cruce!
zâce. Apoi, dacã sãmãnãm aºe pã locuri jos, ar veni apa ºi apoi nu mai
ª-apoi domnu când sã scoalã dimineaþa, agronomuºu coatã acolo la
avem bucate* – zâce.
pustã, mere p-acolo ºi vede cã tãtã-i tãietã! D-apoi, cine o tãiet?
Apoi tãt aºe. Da îi mere bine cu scluga, cã asculta dã sclugã ºi aºe
sãmãna cum zâce iel ºi face aºe. Noa, bine, cã mere bine traba aºe! – Noi am tãiet astã-noapte!
ª-apoi zâce cã o datã o vinit on an aºe, cã nu s-o fãcut bucatele. Dac㠖 D-apoi, zâce, tãtã zâua aþi tãiet ºi n-aþi tãiet nimica!
nu s-o fãcut bucatele, d-apoi iel ave gând ºi sã cãsãtoreascã. Hi, iel s㠖 Haba*, zâce, c-o fost cald! Amu-i rãcoare, amu am putut da dupã
nãcãje: iel!
– Amu, zâce, Tiricã, am gândit cã m-oi însura, zâce, apoi amu oi N-o zâs cã o vinit tãþi dracii!
aduce gãzdoaie*, apoi n-avem grâu, zâce, ºi fãcem pitã, zâce, aci. Apoi, Apoi n-o avut bai, c-o gândit cã uarice. D-apoi, n-o avut bai domnu
zâce, atunce nu m-oi însura! cã cine o tãiet. Bine cã-i bine!
– Nu, zâce, nimica, zâce, numa om mere aice, zâce, la domn, apoi ºi – Noa, d-apoi acuma, zâce, ºi purtaþi*! – zâce.
ne bãgãm* tacarãi*, zâce, cã om cãra noi grâu, zâce, noapte! – Nu-i bai, zâce, cã ne hodinim oleacã, apoi om purta noi la noapte!
Noa, º-apoi mere acolo, apoi zâce cãtã iel: – zâce.
– Cât grâu are, tãt îl vãlãleºte*! Apoi, zâce, iarã o mãrs Tiricã la iad, o temat* dracii. Vineu dracii ca
Apoi, acolo, la domnu cu miile dã holde ierau acolo sãmãnãturi! ª-apoi frunza, ca iarba! ª-apoi tãt o purtat! ª-apoi Tiricã o poruncit la draci cã ºi
mere Stan acolo: facã on stog mare. Tot, tãte bucatele aºa înt-on stog mare, aºe mare ºi cu
– Bunã zâua! unu micuþ!
Bãsãdeºte* acolo, cum îi zâce amu, cu fõagronómus*-u, cã darã iel a Cã darã ii s-o tomnit, Stan cu domnu, cu agronomuºu, cã ii numa
vãlãlui* toatã secera cu sclughiþa lui. atâta bucate dã, cât a pute duce! O, d-apoi domnu o gândit cã-o fi bine, cã
– Mã, zâce, ce vrei, zâce, cã sunt aci, zâce, sute dã tacarãi, zâce, ce-a pute duce cu pruncu? Nimica! Ce-a putea duce ii? N-a pute duce
ce-mi-i face tu acolo, zâce, tu cu sclughiþa ta? – zâce. aiºtie nimica!
140 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 141

D-apoi atunce, zâce Stan cãtã domnu: – O, zâce, gazda-mneo! Asta nu-i dã tine! Dân aia muiere nebunã a
– No, am vinit dupã bucate ºi le ducem! fi! – zâce. Nu-þ trabã þâie dã acie! – zâce. Acie pã câþi uoamini a vide, pã
– Noa, d-apoi, zâce, bine darã! tãþi îi îndrãjeºte! Numa, zâce, alta om alege! În cie duminicã om mere
Domnu o gândit cã or lega câteva aþã, or lua pã spate ºi s-or duce. înt-altu sat! – zâce.
E, d-apoi Stan cu Tiricã o strâns aþãle º-apoi tãt l-o legat laolaltã ca Noa, d-apoi sã duc înt-altu sat, iarã Stan cu Tiricã. D-apoi dacã sã
cumu-s amu firele cile dã drot*. Apoi o conjurat* stogu roatã* cu aþã. duce acolo, iarã alege iel care-i mai fainã:
D-apoi gânde domnu: – Noa, zâce cãtã iel, da ce zâci dã asta?
– D-apoi ce vre aiºtie cu aþa? – D-apoi ºi asta-i ca ºi cealaltã! – zâce. ªi aista, zâce, câþi îs cu
Adicate când trãje dã aþã ºi mere! Apoi aºe c-o tras stogu pânã acasã! cioareci*, zâce, pã tãþi îi place! Numa, zâce, alta! – zâce.
Da nu-nchepe în ogradã la cela, la Stan. Da o avut o ogradã mare, nu ca ºi Iarã sã duc într-altu sat. Noa, acolo vede pã una fainã:
amu, micuþã. Ierau mare ogrãzile la uoamini, cu holdurile*. Apoi, duce – Noa, ce zâci?
acolo stogu. Tulai, Doamne, ce-a fi? ªi Stan sã amãre cã cum a cãra grâu – D-apoi, zâce, asta încã poate fi, zâce, numa tãt ieste oleac dã drac
aista? în ie, zâce. Numa, ºtii ce? – zâce. Oi opera io, zâce Tiricã cãtã Stan. Cã-i
– Nu ti teme, zâce Tiricã, c-o fi gata asta pãnã dimineaþa! – zâce. aduce, zâce, apoi, zâce, când oi durmi, zâce, oi lua coaste dân ie, zâce,
Când o fost noapte, mere Tiricã ºi teamã dracii ºi vin dracii º-apoi o fi ie muiere bunã! Da tãt a fi în ie uarice, zâce, uarice rãu.
ºi-mblãteºte* tãt grâuu, pune paiele la o parte, plevele*, bucatele. D-apoi Noa, apoi ie Stan pã mnireasa acie, apoi o duce ºi apoi doarme ºi
amu grâu ave, dã nu pute inde ºi-l puie, Stan! Tiricã scoate dân ie o coastã. ª-apoi aºe cã darã au ce lega laolaltã.
E, apoi zâce Stan: E, d-apoi frate-so ºide* într-altu sat º-apoi acolo ºi o dus iel mnireasa.
– Noa, Tiricã, zâce, amu avem bucate! – zâce. ªi dacã ºi o dus mnireasa, ii o fost chemaþi la nontã* ºi margã în satu
Avem zâce, bogãte*, zâce, pã ai* om ave bucate! Amu te poþi însura vecin la nontã, acolo la mnireasã frate-so. D-apoi iel ave vaci, ave porci,
gazda mneo, zâce, c-amu ai pitã ºi dai la muiere! n-o putut ºi margã la nontã, trebuie ºi vigãzascã* ce trabã p-aci. ª-apoi iel
– D-apoi, zâce, nu-i bai, zâce, cã om mere ºi ne cotãm* mnireasã! – o rãmas acasã, Stan. Ie s-o dus, muiere, cu pruncu. ªi dacã s-o dus, Tiricã
zâce. º-o gãtat iel dã lucru, ar mere iel la nontã, colo pã la cinã.
– Numa aici, în sat, nu-m aflu io, cã-s gazdã* amu! – zâce Stan. Noa, dacã mere acolo nevasta, dac-o fost fainã, la nontã ierau uoamini
Mie-m trabã amu dã gazdã ºi fainã*, zâce, cela. faini ºi ficiori acolo, º-apoi ie cu pruncaºu. Apoi iel tãt s-o vorovit cã asta
Bine! Sã duc în satu vecin. Atunce nu ierau baluri, numa iera aºe, ºi cie, cã ce ºtiu io ce. D-apoi aºe cã îndrãjeu uoaminii pã nevasta...
strânsurã dã zâce* dân hidede*, jucau. Când am fost io tânãr, apoi merem – Cã dacã ai pute tu face cã ºi te culci cu mine? – zâce.
la joc, cum zâce ungureºte: táncház*, nu bal. Apoi, acolo mereu tânãrii – D-apoi, zâce, io nu ºtiu, zâce, cã nu sã poate, zâce, cã am un uom ºi
dã dimineaþã ºi jucau acolo ºi s-alejeu unu pã altu, pã care-i plãce. am pruncaºu! – zâce.
ª-apoi o mãrs în satu vecin. D-apoi Stan sã uitã la o fatã fainã, care Apoi ãºtia tãt nu s-o lãsat! Pruncaºu darã nu durme ºi tãt plânje. ª-apoi
iera mai fainã. Numa cã fata iera olecuþã*... Da ºi Tiricã iera acolo º-apoi o zâs cã pã pruncaº ar trebui ºi-l ducã ºi sã hodineascã la altã casã, în
iel tãt mai vorove* cu Tiricã. Zâce Stan: vecini. ªi l-o dus aºe cu belciu* pã pruncaºu acolo º-apoi o zâs cã mã-sa
– Noa, vezi fata asta fainã? Dã asta mi-ar place, zâce, pã asta aº duce a griji dã pruncaº acolo ºi ie ºi-º petreacã* la nontã.
io gãzdoaie! – zâce. E, d-apoi când o mãrs ii cu belciu, atunci Tiricã cu Stan o vinit. ª-apoi
Noa, d-apoi mãrg ii cãtã casã, sã voroveau ii. Da, zâce: o zâs cole apoi Tiricã, cã darã ie nu cunoaºe pã Stan, cã aºe l-o fãcut
– Ce zâci, Tiricã, dã luat dã mnireasã? Tiricã pã Stan c-o fost frumos ºi iera mai tânãr º-apoi i-o zâs cã darã ºi
142 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 143

zâcã cãtã muiere cã ºi sã culce cu iel! Bate-o, Doamne, pã muiere, cã i-o


plãcut ºi s-o culcat cu iel! Acolo s-o culcat ii ºi nu ºtiu ce-o fãcut acolo, cã
s-o aprins apoi înapoia cãsî ºi o ars casa!
D-apoi ãsta, plânje muiere ºi sã nãcãje, cã dragu ii pruncaºu, cã dragu
ii pruncaºu! Cã darã ie o fost în andãrete*, cã ie nu îngrije dã pruncaº, cã
o fost cu uomu cela fainã! ª-apoi plânje cie, apoi! Tãt s-amãreºte cã ce a
ÎMPÃRATU ªI MUIERE CE* SÃRACÃ
zâce amu cãtã ie Stan ºi cã nu îngriji dã prunc. Noa, d-apoi ce-i asta? Tãt
sã amãreºte ie, acolo!
E, d-apoi cela, Stan, o furat pruncaºu cole, când o fost ºi l-o dus O fost odatã on împãrat ºi iel º-o luat o muiere dã sãrac ºi iera
pruncaºu acasã! ª-apoi vine muiere apoi cãtã casã º-apoi s-o amãrât ie cã frumoasã fata! ª-apu ii aºe o trãit laolaltã. D-apu împãratu s-o aflat
o ars casa. C-o gândit ie cã o ars pruncu! ª-apoi zice: învinuit cã iel împãrat º-apu º-o luat fatã dã sãrac ca muiere ºi încã o
– Ei, bãrbate, zâce, rãu am umblat, zâce, cã iacã, zâce, o ars casa la fost ºi sclujnicã*. A, a, împãratu sã nãcãje mult ºi tãt o nãcãje ºi pã ista,
vecini unde-o fost pruncaºu! – zâce. pã muiere:
– Apoi, zâce, tu n-ai grijit dã prunc! zâce. – Ai tu noroc cu mine! – zâce, cã ieºti fatã dã culduºi*, zâce, dã
– Nu, zâce, c-am lãsat io, zâce, bãtrâna ºi grijascã dã prunc! – zâce. sãrac, sclujnicã! Te fãcui împãrãteasã, dã-þ þucã* mâna! – zâce.
– Noa, zâce, dac-ai lãsat, zâce, bine o-ngrijit dã iel! D-apoi iacã Apu aºe ºi aºe. D-apu tãt atâta, zâce, cãtã ie împãratu, cã muiere sã
pruncaºu! – zâce. necãje ºi plânje ºi gânde cã mai bine ºi nu sã fi mãritat dupã iel, cã tãt o
Ei, atunce nevasta, mã, tãt sãmãleºte: aruncã ºi o face dã ºi s-amãreascã.
– Tare m-o bãtut Dumnezo cã aista m-o pãcãlit pã mine! Io am gândit Noa, d-apu ii o avut º-o fãtuþã* aºe, da creºte fãtuþa, darã atâta creºte
cã mã culc cu altu uom mai fainã ºi m-am culcat cu uomu mieu iarã! Ha, fata cã ºi fata când o vide pã mã-sa cã-i supãratã ºi plânje, sã amare!
amu-i bai! – O, mamã, zâce, dacã oi ajunje io o datã ºi mã mãrit, zâce, io nu mã
– Noa, ce-a fi atunce, zâce amu Stan cãtã Tirica. mãrit dupã uom aºe mare ºi aibã bogãþâie, numa io, mamã, m-oi mãrita
– Da ce ºi fie? – zâce. Amu, zâce, þâne dã ie cum îi, aºe-i bine, zâce, dupã care a fi mai sãrac, zâce. ªi le arãt io cã io oi face uom dân iel!
numa, zâce, pã bãtrâna uoi duce în fundu iadului, zâce, cã ºi fie acolo, Noa, bine-i. Asta aºe o fost darã cã fata o ajuns la vârsta acie, numa
zâce, talpa la iad! cã fata mai þâne parte mâne-sa. Da împãratului nu-i place cã o pãrtãle*
ª-apoi o dus pã bãtrâna apoi în talpa iadului ºi bãtrâna tãt acole! fata pã mã-sa.
Dântr-ace sã-nvaþã ºi facã relele, cã-i acolo bãtrâna, talpa iadului! Da o ºi zâs cãtã împãratu cã:
Cine ºti mai lungã, margã ºi ajungã! – Tatã, zâce, io când oi ajunje ºi mã mãrit, io m-oi mãrita cu care a fi
Am auzât dã dãmult, numai ºtiu dã la cine. în urma ficiorilor!
Împãratu sã nãcãje cã fata lui cum ºi margã* dupã care-i mai sãrac,
mai utolsó* în lume. Asta n-a fi bine! D-apu împãratu sã nãcãje.
D-apu o datã mere la vãdãsleti* împãratu cu hortacii* lui p-acole,
pân pãdure. ªi cum mere, o trecut aºe pângã-o vale împãratu. ªi acolo
vide pã on uom aºe, cu o barbã, acolo tãt sã-ndoie dupã apa cie. ªi mere
împãratu acolo la iel ºi zâce:
– Ce faci acolo, moºule? – zâce.
144 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 145

– Ei, zâce, io cot* norocu la uoameni ºi la muieri! – Ia, uitã-te, dragã, zâce, ar trebui ºi fii femeie me, cã io fac dân tine
– Ce noroc coþi? – zâce. împãrãteasã ºi þ-a fi bine cã-i ave sclujnicã ºi îi ave dã tãte!
– D-apu aice pã tetruþã*, zâce, îs scrisã! – zâce. – Doamne, nu mã lãsa! – zâce. Io nu mã mãrit dupã-mpãrat! Io mã
– Ei, mã moºule, zâce, ie coatã tu la fata me norocu, zâce, dacã ºtii tu mãrit dupã sclugã! – zâce.
dã noroc, zâce. – D-apu, fatã, tu ieºti ludã*, tu ieºti proastã! D-apu, aºe vrei tu? –
Atunce bagã acolo brânca*-n apã ºi ie d-acolo tãt aºe o brâncã dã zâce. Þ-oi da io þâie, zâce împãratu cela tânãr, ficioru.
tetruþã. Tãt sã uitã ºi le þâpa* ºi iarã bagã mâna ºi tãt aºe. ªi odatã: Noa, ce-a face cu ie? Noa, da o bagã ºi ista acolo în curte. O bagã
– Ei, înãlþate împãrate, ai o fatã dã mãrit zâce. Numa ºi ºtii dumnetale acolo, pune acolo patruzãci dã sclujniþã pastã ie cã ºi o pândeascã. Aºe cã
cã fata dumnetale inde are rânduitã! – zâce. Are rânduitã în þarã strãinã! –
darã, încãtrãu* a mere, nu ºi fugã, dacã fuje ºi-i facã dã ºtire.
zâce. Da Dumnezo ºti, cã dãparte! Da ºtii dupã cine îi rânduitã? – zâce.
E, d-apu acolo, p-ângã* curte împãratului cura* o apã. Amu aºe dã
Dupã on pãcurar!
Haa, atunce când aude împãratu cã fata lui… ºi aºe ºi aºe. D-apu iel pildã ca cum îi Dunãre pân Peºt. Noa, d-apu curã apa acie p-acolo. Apu
o sãmãlit* cã u-a potroci* pã fatã. Cã nu u-a lãsa! Da cum a lãsa darã ºi iera o vreme bunã, aºe caldã, iera varã. ª-apoi zâce fata c-ar mere ºi sã
margã dupã-on pãcurar? Aa! ascalde* acolo. D-apu cile mereu tãt dupã ie. ªi dacã-o mers acolo, apu
Noa º-apu ce face împãratu, cã dãloc* u-o bãgat pã fatã în temniþã! zâce ºi ne ascãldãm ºi tãte. D-apu pã ie tãt o bate gându cã cum ar trebui
ªi u-o bagã în temniþã ºi împãratu dã porunca darã* la comandantu acela, ºi sã elibereze d-acolo ºi scape d-acolo, dã la împãratu acela. N-o vrut ºi
nu ºtiu cum ºi spun, cã care iera pãstã temniþã, cã ºi aibã grijã dã fatã cã ºi sã mãrite dupã iel ºi cela s-o purtat rãu. Noa, apu aºe cã darã cum o mãrs
nu scape uarecum d-acolo, dân temniþã! acela, fata acolo, d-apu ie cã ºi s-ascalde. ª-apu nu ºtiu cum s-ascãlda ie,
E, apu fata sã nãcãje, cã ie darã fatã dã-mpãrat ºi tatã-so cum s-o cã o vinit on peºte mare ºi u-o îndiþât* pã fatã!
mãniet pã ie ºi u-o bãgat în temniþã ºi trabã* ºi ºadã aice nu ºtiu pânã Noa, dupã ce o duce pã fatã, mãrg sclujnicele odatã:
când! ª-apu nu ºtie ce-a fi capãtu dân asta cã ie darã u-a pustie*. – D-apu, zâce, crãiºorule, iacã, zâce, cã pã doamna noastã o înghiþât
Noa, da acolo o ºi vinit vreme cã darã trabã ºi pustieze pã fatã on peºte! – zâce.
uarecumva ºi moarã. E, d-apu comandantu cel dã temniþã, la cela darã i Noa, d-apu cela hai, dincoace, colo la cie, cã darã cã ºi o prindã! Aa,
s-o fãcut mnilã dã fatã. O sãmãlit*: o mãrs peºtele cu fata! E, da o trecut acolo amu în altã þarã, ca cum ar fi la
– O, d-apu cã-i prost tatã-so, împãratu aista! Bulgaria. Mãrg acolo, dacã ajunje acolo, pãcurarii aiºtie ierau pã marjine
O dãºtis uºa:
apii cu uãile. E, da ista ave on tatã bãtrân. Dacã ave tatã bãtrân, bãtrânu
– Noa, fatã, te du cu Dumnezo dupã* aci!
iera bãtrân amu. Numa cã ierau sãraci ºi iera cam beteag* bãtrânu. Noa,
ªi mere fata ºi dacã mere, sã duce fata. Noa, d-apu dacã sã duce, tãt
mere, tãt mere, d-apu aºe cum îi aice la noi în vecini, Românie, o trecut d-apu apoi zâce acolo cã:
înt-altã þarã fata. Noa, d-apu dacã o mãrs, ei, da fata o fost dã tãt* fainã*! – Mã, pruncu mneu! Tu n-ai bai* dã mine cã-s flãmând, zâce, cã-s
Noa ºi dacã trece acolo altan* pã graniþã, apu ºi ista o mãrs acolo, fata. sclab* ºi beteag ºi n-am ce ºi mânc!
Noa, d-apu dãloc cã ie îi fatã strãinã ºi cã-i fainã. Noa, d-apu dacã o fost – Nu-i bai, tatã, cã oi face io dã rând! – zâce. Face-oi io, zâce, tatã!
fainã, tãt o bãgat dã samã cã d-inde-i ºi cine-i ºi asta ºi cie. D-apu ie nu Ei, d-apu ii ierau vecini acolo ºi cu niºte pescari. Noa, d-apu dacã
s-o arãtat cã cine-i, numa cã-i fatã sãracã. ierau vecini acolo cu pescarii, ii acolo pãscãreu*.
Noa º-apoi o mãrs veste la-mpãratu. Da-mpãratu cela o fost ficior! – Bace, zâce, ar trebui ºi-m prinzi peºte ºi mi-l dai, zâce, ºi fac tatii
Noa ºi aduce acolo pã fatã la-mpãratu. Da-mpãratu cum o vede, îi place dã mâncat!
pã fatã! Dãloc* îi face acolo, darã, curte ºi-i spune cã: – Nu-i bai, fãtu-mneu, zâce, cã merem ºi prindem peºte!
146 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 147

Noa, apu sã duc aiºtie acolo ºi, dragu mneu, acaþã* peºtele cel mare – Cu cât ºi-l dau?
colo, în halãu*. Da nu-l pot traje afarã! ª-apu tãt s-o nãcãjit ºi l-o tras – Nu trabã ºi ceri dumnetale pã iel nimica! – zâce. Nu cere pã iel
afarã. Noa, d-apu ce ºi fie darã, cã ii o fãgãdit* peºtele aista care l-a nimica! Numa aºe-l dai! – zâce.
prinde, i-a da la pãcurar cã cela le mai dã miel, le mai dã carne dã miel, le Noa, d-apu mere bãtrânu cu inelu la piaþ. Dacã mere acolo la piaþ,
mai dã caº, le mai dã jintiþã. D-apu amu iel s-o gândit: ei, d-apu inelele ierau pã o formã*. Asta aºe iera, zâcem, ca ºi cum
– Doamne, om da noi peºtele aista mare? spun ungureºte jegygyûrû*, ca ºi ista ºi cela, tãt una ierau inelele. ªi
ª-apu îi dã peºtele. ª-apu sã pune colo ficioru cela ºi taie acolo la ierau cu tetri* dã dimant ºi dã aur. D-apu aste dã tãt scumpe, cã nu pre
peºte. Odatã dã dã fatã acolo, în pântece la peºte! Noa, d-apu amu îl taie ierau atunce inele.
bine: Ei, ce fainã, mândrã! Noa, dacã mere bãtrânu colo la piaþ ºi stã colo cu inelu, cole aºe, pã
Noa, d-apu tãt nu zâc ii nimica. Apu cela trebuie ºi margã la uãi ºi piporoº*. E, d-apu ierau chereºchedei* atunci! Nu ca ºi amu cã merem
fata a rãmâne colo ºi a bãsãdi* cu bãtrânu ºi fata face dã mâncat acole ºi cole. Apoi chereºchedeii mereu la oraºe. Mere încoace, mere încolo, sã
ce ºtiu io ce. ª-apu ºi vorovascã: uitã ºi-l vede pã bãtrânu acolo, cu inelu. Ei, mã! Sãmãleºte: cine-i asta?
– D-apu, zâce, bace, zâce, aista cine-i, pãcuraru aista? – zâce. Cela iera chereºchedeu mare. Noa, d-apu cine-i asta? L-o cunoscut cã-i
– Apu, aista-i pruncu mneu! – zâce. inel mare ºi scump. Noa, bine cã ºi iel iera tânãr chereºchedeu ºi lui i-o
– D-apu, zâce, n-are muiere? fost dã folosinþã aºe inel, cã o gândit cã ºi sã-nsoare.
– Nu! Noa, d-apu ce-o fãcut apoi, cã zâce:
– D-apu, zâce, uare nu m-ar lua pã mine? – Moºule, zâce, a cui îi inelu?
– Ba poate cã te-a lua, dacã-i mere dupã iel! – Nu-i a meu!
– D-apu, zâce, dã vândut îi?
Spune bãtrânu cãtã ficior ºi cela dãloc o ie pã fatã! Noa, bine-i, ºi fac
– Dã vândut!
nunta ºi sã cununã. D-apu sã pune fata acolo apoi ca nevastã ºi tãgãºeºte*
– Cã ce ceri pã iel?
tigaie, tãgãºeºte p-ângã* colibã, face o leacã dã regulã acolo. Mintinaº*
– D-apu, nu cer nimica! Ce-m dai dumnetale pã iel!
sã vede cã ieste gãzdoaie* la colibã!
– Þ-oi da atâta!
Noa, bine-i! E, da ce-o fost acolo, în þara acie, cã iera împãratu dã tãt
– D-apu io nu ºtiu, cã-i pre puþân atâta!
rãu. Îi strâmtore pã uoameni pân lucru, apu nu le plãte. Apu sã nãcãjeu D-apu aºe cã atâta s-or tomnit* cie, cã i-o dat on sac dã bani pã inel!
uoamenii cã nu puteu câºtiga ºi n-ajunjeu la mâncare. Noa, d-apu bine-i! Darã banii n-or fost dã piporoº, cã dã aur!
Noa, d-apoi ºede fata cât ºede acolo. ª-apoi fata ave doauã inele da Noa, d-apu cã-i bine cã mere cela. D-apu bãtrânu i-o dus dã doauã uãri
dã tãt fainã, cã-o fost fatã dã-mpãrat! Noa, º-apu dacã ºede acolo la coliba banii acasã, nu-i pute duce! Noa, d-apu mere bãtrânu ºi duce acasã banii:
cie fata, º-aºe º-aºe, noa zâce: – Noa, ce zâci, fata me? Da bine-i asta?
– D-apu tatã, zâce, dumnetale ce faci? Da, tatã, nu trabã* ºi m-ajuþi – Bine-i! – zâce. Bine-i!
dumitale mie numai, zâce, când îi piaþ aice, zâce. Aice în apropiere satului, Noa, d-apu ie ce-o gândit? Cã acolo, zâcem, pã parte acie inde o fost
zâce, la oraº. ii cu uãile, ie o dat poruncã în þarã cã ºi vie acolo maistãri* dã lemne ºi
– D-apoi nu ºtiu în care zî îi piaþ, zâce. zidari dã pãreþi cã or face acolo iacã câte cãs ºi nu ºtiu ce, ca ºi cum sã
– Dacã vrei dumnetale ºi meri la piaþ? – zâce. face astãzi curþile. ª-apu mãrg dã doauãzãci dã meºteri acolo ºi mãrg
– Da dupã ce? – zâce. uoameni acolo, ca dã segédmunkás*.
– D-apu ºi dai inelu aista, zâce, º-apu îi mere acolo, zâce, îi vinde Noa, d-apu spune ie cã aici ie vre ºi facã on oraº mare! ª-apu aici
inelu aista, zâce. trabã uoameni la lucru. D-apu nu doauãzãci, zâce, cã-a vini cu miile!
Noa, d-apu mere bãtrânu acolo. D-apu, zâce: ª-apu ie1 face ca pã sama ii, da ie o plãti, cã ie o avut mulþi bani!
148 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 149

Noa, bine-i, cã vin cie, tãt vin, ca cum merem noi amu pã lume*. Tãt C-amu aºe iera curte în ie ca la oraº, ca cum, zâcem amu dã Eger, uã*
vin, d-apu sã strâng în oraºu acela, ca ºi cum o zâs o datã: Sztálinváros*. Gyulai vár*. Ia iera comandantu acolo, muiere pãcurarului!
Vineu, apu tãt faceu acolo pã curte, faceu pã dearuri*. Noa, d-apu când Noa, º-apu ce-o fãcut acolo apoi cã împãratu o temat acolo afarã, la
iera dã sã gãta banii, iarã o dat cela inel. Cela, chereºchedeu tãt cota: cãput º-apoi cã ie cine-i ºi ce-i?
– Mã, dacã aº afla pãrete* la inelu! – zâce. Cã aº ave ºi io ºi mnireasa – Cine-s? Numa o fatã dã pãcurar!
me! D-apu aºe nu ieste nici în lume asta! – D-apu, d-inde ai tu bani?
Apu mere bãtrânu iarã cole, cu inelu ºi iarã cela mere pã cole, zâce, – D-inde? – zâce. Am avut dauoã inele – zâce.
darã: – D-apu tu ai atâþi bani?
– A cui îi inelu? – D-apu am, zâce, ºi am mai mulþi dãcât dumnetale!
– A mneu! Noa, º-apoi ce-or fãcut apoi? La împãrat nu i-o plãcut ºi asta, cã s-o
– D-apu dã-mi-l în mânã! dat ºi armatã cãtã muiere. ªi aºe cã o cerut bãtaie, aºe ca revoluþâie. Aºe
Apu ºi-l pune pã mânã: cã l-o nimicit pã împãrat! ªi dacã l-o nimicit pã-mpãrat, aºe cã poporu ºi
– D-apu aista ar fi hortacu* inelului mneu! Noa, bine-i! ª-apu cu cât armata o pus pã ie dã-mpãrãteasã! Noa, dacã o pus pã ie dã-mpãrãteasã ºi
îi da? pãcuraru o fost împãratu!
– D-apu, zâce, cât îm dai pã iel? D-apu, nu sã da* fata pã lume asta cã ea o ajuns acolo la gândurile ii!
D-apu asta, d-apu cie, pãnã cã-i dã doi saci dã bani! Îi dã doi saci dã Numa ie o gândit cã-ar trebui ºi margã o datã acasã la tat-so ºi sã
bani pã inel, amu! C-amu cela i-ar fi dat acar* cât, numa ºi aibã hortac arete* cã cine-i ie! Noa, dacã o ajuns acolo cã ºi margã, da ie o trimis aºe
inelu lui. veste uarecumva, aºe, ce ºtiu io cum o trimis veste, cã poate cã darã ie a
mere acolo.
Noa, bine-i, dacã o luat inelu celãlalt, bãtrânu amu ave ce ºi poarte pã
E, da aici o vinit veste darã, ca cum când îi revoluþâie cã:
bani acasã, la nevastã!
– Mã, d-apu ºi la mine a vini?
Noa, º-apoi uoamenii tãt vineu acolo dân þarã ºi zâceu cã acolo-i bine
Tata ii zâce cã nu sã teme. Numa când o auzât dã asta, iel s-o-ngrozât!
ºi aºe. D-apu, zâce, cã împãratu nost n-are bani, n-are ce ni da ºi mânci.
Noa, d-apu când o ajuns, o ajuns aºe, la graniþã, atunce dãloc o trimis
Aºe rãndãleti* cã afli dã mâncat ºi bãut acolo. Iarã acolo, ca-n oraº, iera
acolo la iel cã iacã cine ºi cine o vinit, darã, cã împãratu dã acolo
acolo dã bãut ºi dã mâncat ºi tãþi sã trãieu acolo. ºi-mpãrãteasa! E, d-apu la-mpãrat nu-i place, atunci! E, d-apu o trimãs pã
– Noa, spuneu, asta o fost muiere pãcurarului, asta-i ce bogatã! ista. Aista o ajuns atunce comandant mare acolo, la împãratu aista,
Noa, bine-i! Muiere pãcurarului d-apu ie º-o fãcut tip* º-o zâs catã comandant dã temniþã! Aista iera comandantu atunce, aºe ca ºi hírvivõ* o
zidari cã ºi facã acolo ca-n cetate, gard roatã* dupã oraº ºi-º facã aºe-n mãrs înante cu veste. Noa, ºi dacã mere cela, da iera îmbrãcat aºe ca
patru locuri ºi facã cãputuri* vár* dã ºi sã baje-n oraº. ªi acolo o fost tipu ii! tiszt*, comandantu ista. ª-apoi aºe ca când s-o ielentit* acolo la
Da-mpãratu o auzât asta: împãrãteasa cie, gânde cã-l cunoaºte pã glas. ª-apu aºe cã ii s-o cunoscut,
– Mã, cã nu ºtiu ce muiere dã pãcurar ieste aice, ce o fãcut aici, ce º-apu darã o zâs cã amu aºe o mãrs iel cu voarba d-aice, dã la-mpãrat cã
oraº mare ºi ie cum þâne uoamenii acolo cu bãut, cu mâncare, cu hane*. ii s-or da, cã n-or þâne rãzboi cu ie, cã s-o temut dã ie.
ªi cum poate ºi fie o muiere aºe mai mare domn dãcât mine! – zâce. Ei, ª-apu aºe cã împãratu apoi pân asta cã s-o prãdat, tata fetii, iel s-o
lasã, cã-i dau io ii! potrocit ºi n-o aºteptat ºi vie cie la iel. ª-o fãcut vigu*!
Noa, º-apu mere împãratu acolo. ª-apoi acolo ierau aºe, ca posturi ª-aºe o vinit fata apoi acasã º-aºe nu l-o aflat º-apu ie o fost aice
acolo, cã s-o dat ºi armata cãtã ii! Þâneu acolo sclujbã. gazdã! ªi asta o adus cã darã ie o fost ca ºi împãrat apoi. Ie ca dân nimica
Noa, d-apu, zâce cela, când mere împãratu acolo, cã: ºi s-o mãritat dupã on þãran pãcurar. ªi o ºezut* cu pãcuraru.
– Cine-i gazda* în oraºu aista? ªi cine o ºti mai lungã, margã º-ajungã!
150 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 151

E, da haba*, cã ie o fost lenioasã! ª-apu împãratu o dus cã ºi toarcã!


ª-apu o duce împãratu acolo, acasã º-o vede tatã-so ºi mã-sa.
– Da, zâce, ce-i cu fata asta?
– D-apu tatã, am adus cã asta ºti toarce mult. Asta nu sã ureºte*,
zâce.
BABA CLOANÞA – Cã-i bine cã ai adus, cã aice are ce toarce, zâce, la mine.
ª-apu, aºe cã o adus înt-on magazin mare acolo, plin dã fuioare ºi dã
cânepã. ªi zâce:
O fost odatã o muiere ºi acie o avut o fatã. O fatã, da iera fainã* fata – Noa, apu haida, zâce, apu ai ce toarce! – zâce. Numa aºe toarce,
ºi o tema* Ileana. Ie* iera cam lenioasã*, cã nu fãce nimica p-ângã* casã. zâce, cã pã dimineaþa ºi fie aste gata!
D-apu mã-sa sã nãcãje pãntru fata ii cã îi aºe frumoasã, da-i lenioasã. D-apoi atunce când o bãgat în mãgãzâia acie mare, când vede ie acolo
ª-apoi a vinit vreme ºi sã mãrite º-o trebuit ca gãzdoaie* ºi facã uarice* atâta cânepã ºi fuior, uã*, ce s-o spãriet ie, apoi! Da sã dã la plâns, da sã
la casã, ºi fiarbã* ºi tãgãºascã* ºi spele, da la ie nu-i plãce ºi facã nimica. vãieta, cã ce-a fi cu ie amu aice, cã ie doarã nu ºti toarce, nu ºti face
ªi dã asta uo luat la o bãtaie ºi o bate ºi tumn*-atunce o vinit pruncu nimica. Tãt plânje ie acolo, pã cânepã ºi o datã vine o muiere bãtrânã, cu
împãratului pã uliþã cu cocie* cu patru cai, cu hinteu*. ªi atunce o auzât niºte dinþoci* ºi cu niºte jejete* strâmbe iera.
acolo vãietura* ace mare, cum sã vãieta fata, cum o bãte mã-sa ºi spune – Bunã sarã fata me, zâce, da dî ce plânji?
cãtã* cociº* ºi steie. Cociºu stã ºi împãratu sare dân hinteu ºi mere acolo, – O, Doamne, maica me, cum n-oi plânje, cã ie uitã ce-i aice! – zâce.
în ocol*. Apu aºte trabã ºi* torc io pã dimineaþã! – zâce. D-apu ce-a fi dã mine?
– O, ce faci, nanã? – zâce. – Fata me, zâce, numa* te culcã! – zâce.
– O, înãlþate împãrate, zâce, lasã-mã, zâce, cã nu biruiesc* cu fata D-apu la Ileana îi iera ºi groazã dã bãtrâna cã aºe iera dã urâtã, dã
asta, zâce, cã atâta lucrã, dã nu mai poate, zâce. gândei cã-i Marþ Sara*. Apu s-o bãgat ie acolo, subt cânepã. ª-apoi, zâce,
ª-apu zâce: cã toarce acolo baba dã roade acolo câlcii* ºi fuioarele, trãje ºi o datã le
– Tãt* toarce ºi þese ºi tãt face iasta ºi cie – zâce. gatã baba, le face acolo firele ºi le pune acolo ºtolþ*. ª-apu baba sã duce,
– D-apu, zâce, dânt-asta baþi dumnetale fata? – zâce. Lasã, zâce, n-o cã ie o fost drãcoaie.
bate, c-o duc io cu mine! – zâce. Dacã-o duc cu mine, zâce, acolo, acolo-i ª-apu atunce dacã fata o vãzut colo ºi s-o dus baba, ie o durmit
dau io dã lucru ii, zâce, cã mie îm trabã, zâce, ºi tãt toarcã ºi facã dã tãte* hodinitã* apoi. ª-apu o durmit. ª-apu pânã târzâu, pânã colo cãtã* opt
– zâce. ceasuri. Da vine dã la curte împãrãteascã tânãru, împãratu cel tânãr, ºi
Cã uarecândva, pã vremele acile, la armatã apu* trebuie hane*, apu vine ºi mama, împãrãteasa ºi s-o uitat, tãte s-o spãriet:
nu iera dearuri* ca ºi amu ºi facã, numa fãceu aºe, cã torceu muierile ºi – Tulai, Doamne, cã asta-i fabricã, asta nu numa aºe, c-on fuior sã
torceu ºi aºe îmbrãca ºi împãratu armata. ªi iera lipsã* dã iele, dã femeile joacã aci.
la asta. Noa, amu s-o bucurat, cã o fi dã hane la cãtane! Noa, ºi scoalã ie apoi
Apu o-a dat acolo, la împãratu. Apu mã-sa sã nãcãje amu: ºi-i dau dã mâncat ºi dã tãte. ªi le pare bine dã ie, cã darã* ãi aºe harnicã
– Tulai Doamne, fata me care-i ce lenioasã, ce-a face la curte ºi cã n-o mai fost aºe harnicã ca ºi asta. No-apu în cie sarã i-o dat altã
împãrãteascã! cânepã, tãt mai mare.
Noa, d-apu n-o-avut încãtrãu*, cã la bãtrâna i-o fost ruºine ºi spuie Noa, dacã i-o dat cile, tulai Doamne, fata cã o întinde acolo ºi o lasã
cã fata-i lenioasã. Numa ie o lãudat cã ºi fie uarice cu fata ii ºi aibã cinste! acolo ºi lucre. ªi lucre hodinitã ie acolo. Da ie s-o dat la plâns:
152 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 153

– Tulai Doamne, ce-a fi cu mine? Noa, d-apu apoi, cole, cã mnireasa* iera dupã masã:
Noa, numa vede cã sã dãºtide* uºa, vine baba: – Mã, d-apu ca n-am temat pã mãtuºe la nonta me!
– Noa, nu plânje, fata me nimica! – zâce. Da ii îi iera groazã dã baba – Da ce vrei mnireasã, zâce colo, unu.
cã iera urâtã. – Da io mã duc afarã, zâce, cã io am o mãtuºe, zâce, numa îþ face
ª-apu sã pune baba, da toarce, da toarce, da dãloc* îi gata. Iarã bine ºi-þ ierta cã-i cam urâtã, cã darã ãi bãtrânã!
ºtoþãleºte* acolo firele cie. Noa, d-apu când îi dimineaþã, iarã vin cie ºi – Nu-i bai, zâce, team-o!
vadã ºi acie. Încã ie dorme. Noa, d-apu o lãsat în pat ºi sã hodineascã cã Mere ie afarã, zâce:
sãmãleºte* cât o tãt lucrat, amu îi ustãnitã*. Apu ie n-o sucit* nici on fir. – Baba Cloanþã inde ieºti? Hai la nonta me, cã amu îi nonta me!
Numa o plâns ie acolo º-apu o durmit. Noa, când îi în cielaltã sarã, a – Aci-s fãtu-mneu, zâce, baba.
triele, atunce iarã i-o dat altã cânepã, tãt mai mare. Fata tãt plânje: ª-apu mere înlontru*. D-apu când o vãd domnii, tãþi sã sperie dã ie,
– Tulai Doamne, ce-a fi cu mine? Cã ie sã teme amu cã nu mai vine cã iera ca o drãcoaie, cã o fost ºi drãcoaie, cã o fost zdravãnã ie, cã torce
baba º-o scoatã dân ruºine. atâta. Ei, d-apu tãþi sã îngroze dã ie, cã ave niºte dinþ mai mare dãcât la
E, da baba o vinit! cai! Cã cum o fãcut ie acolo pã câlþî ciie, creºte dinþî la ie, ºi brâncile* ºi
– Nu te amãrî, fãtu-meu, zâce, cã io iarã fac treaba! jejetele sã strâmbau la ie. Ãi, d-apu, zâce:
– Nanã*, zâce, dumnetale ieºti neam cu mnireasa noastã?
Dãloc baba le suceºte ºi le pune în ºtolþ, sã duce.
– Da! – zâce.
Noa, d-apu atunce, la altele, a triele, amu atunce aºe s-o bãgat pã
– D-apu, cã nu poate fi, zâce, cã nu samãnã pã dumnetale! – zâce.
treabã cela, ficioru împãratului, cã zâce cãtã tatã-so, cãtã mã-sa, cã
– D-apu nu poate sãmãna, zâce, cã io îs bãtrânã! Numa când am fost
s-a-nsura amu. Da iel n-o ie dã muiere numa pã Ileana. Cã asta-i muiere
io tânãrã, zâce, apu am fost mai fainã* dãcât Ileana! Numa, zâce, cât am
harnicã ºi frumoasã!
tors io, zâce, apu uitã, cum m-o mâncât*, cum m-o urât prafu acela dã
Noa, d-apu pãrinþii nu i-o rupt voie*, dacã ãi aºe harnicã ºi dacã-i cânepã, zâce, ºi dã piºet dã mâþã ºi dã praf, zâce. Apu, amu îs urâtã! –
sãracã, nu-i bai, numai bine cã-i harnicã. zâce.
Noa, d-apu o luat cu tãte º-apu colo când torce º-apu o zâs cãtã Baba Noa, atunce domnu o datã o hotãrât cã dã la curte împãrãteascã ºi
Cloanþã cã: ptiarã* furca. Împãrãteasa trabã numa ºi ºadã. ª-apu aºe cã Ileana s-o
– Cu ce þ-oi fi dator, zâce, maica me? – zâce. mântuit, amu Ileana o fost împãrãteasã! ªi dacã n-o murit, ºi astãzi trãieºte!
– D-apu, fata me, zâce, nu mi-i fi dator cu nimica! – zâce. Numa Cine o ºti mai lungã, margã º-ajungã!
când a fi nunta ta, zâce, îi vini ºi mi-i tema* la nontã! Am auzât dã la Ioan a Bacii Trifului, la domnie.
– Da, zâce, da-nde* ºezi, cum ºi te tem io la nonta me? – zâce.
– D-apu, zâce, nu trabã ºi vii nicãri*, numa sarã, când a fi nonta ºi a
fi acolo tãþi domnii, apu ieºi afarã, zâce, apu îi, zâce, acolo în întunerec:
„Baba Cloanþa, inde ieºti? Hai la mine la nontã cã amu îi nonta me!”
– Io oi fi acolo, fãtu-mneu!
Noa, º-apoi sã þâne nonta ca ºi aci, în vecini amu, acolo beu ºi mâncau
domnii, da tãt sã uitau cãtã Ileana. Iera frumoasa ºi dã ce o fost lenoasã,
cã tãt cam aºe o sucuit* ºi fie asta, domnule, cã tãt cei lenioºi îs frumoºi!
ªi Ileana iera aºe.
154 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 155

– Da ce ºi spun, zâce, cã io nu ºtiu! – zâce.


– Ba cã tu ºtii! – zâce.
– ª-apoi atunce, zâce, ce uom ieºti tu cu credinþã, dacã nu spui cã dã
inde ai adus fãrina, zâce, cã nu te-oi spune cãtã* nime*! – zâce.
– Hei, taci ºi coace! – zâce.
UOMU SÃRAC – Ba, cã n-oi tãce! – zâce.
ªi iarã coace muiere, iarã scuturã sacu, iarã þâpã sacu-n cãmarã. Iarã
mere-n cãmarã, iarã fãrina-n sac!
O fost odatã on uom sãrac ºi dac-o fost on uom sãrac, iel aºe º-o – Dã inde-i fãrina?
cotat* pâne, cã-o mers în tãtã* zî la lucru. ªi mere la domnie, mai dãparte. ª-apoi tãt nu-i dã pace la uom, cã tãt sfãdeºte* cu bãtrânu. D-apoi
ªi iel o fost sãrac ºi n-o avut ceas. ªi iel sã teme cã ºi rãmâie*. Iel când atunce bãtrânu dã la o vreme i-o spus la bãtrâna cã când o mãrs iel atunce
s-o sculat, o mers. ª-odatã iel s-o sculat ºi s-o dus. Da iel n-o ºtiut amu cã º-atunce la domnie la lucru, zâce, apoi iel nu ºtie cã cum o fost, numa,
d-înante* dã mniazã-noapte uã* dimineaþa îi. Numa cã o fost noapte. ªi zâce, bag samã dupã traba asta, cã iera mniazã-noapte. ª-acolo o jucat
s-o dus iel ºi o trecut pãstã on* câmp. ª-acolo iel, când o ajuns acolo, o milostivele*. ª-apoi n-o ºtiut cum ºi deie bineaþã! Iel o dat bineaþã:
vãzut niºte fete, jucau aºe, înt-o roatã. Da iel n-o ºtiut cã cum sã-i deie – Dumnezo vã sporeascã jocu!
mniazã*, bunã sarã, uori bunã dimineaþa. D-apoi iel o zâs cã: Iele o dat rãspuns cã:
– Dumnezo sã vã sporeascã jocu! – Sporeascã Dumnezo fãrina-n sac, pãnã a sta voarba-n tine!
Fetele o zâs cãtã bãtrânu: A, da bãtrânu n-o vrut ºi spuie cãtã nime, numa cã baba nu i-o dat
– Dumnezo sporeascã fãrina-n sac pânã ce-a sta vorba*-n tine! pace, º-o fost musai ºi spuie! ª-apoi cã baba o copt fãrina ºi n-o mai fost
Da bãtrâna acasã mai o avut o fãcãturã dã fãrina. ª-aºe cã bãtrâna o fãrinã-n sac! Atunce iarã tãt s-o sfãdit cu bãtrânu cã dî ce i-o spus?
copt fãrina. ªi dacã o copt, atunce o zâs cãtã bãtrânu cã s-o gãtat fãrina! – D-apoi-zâce cã nu m-ai dat pace!
ªi ce-a fi? Cum a fi? Amu n-o fost fãrina! ªi dacã nu spune bãtrânu, fãrina ºi astãzi ar fi în
ª-apoi iarã mere-n cãmarã ºi iarã vede fãrina-n sac. ª-apoi bãtrâna, sac!
noa cã coace, coace. ª-apoi dacã coace, iarã scuturã sacu, iarã þâpã* sacu Amu, gata!
acolo-n cãmarã.
– Noa, zâce, s-o gãtat fãrina!
C-amu o gândit bãtrâna cã da dacã ie s-o smintit*! Noa, º-apu iarã
mere-n cãmarã, iarã aflã fãrina-n sac. Atunce s-acaþã* dã pãr:
– Mãi, omule, zâce, dã inde o duci tu, fãrina asta?
– D-apoi babã, zâce, tace ºi coace!
– Ba nu, zâce, tu nu ºtii dã inde ai adus fãrina asta! Ai furat, uã* nu
ºtiu ce-ai fãcut, zâce, ºi io mã tem! – zâce.
– Nu ti* teme nimica, numa coace! – zâce.
D-apoi atunce, zâce, iarã coace muiere, iarã scuturã sacu, iarã þâpã,
iarã aflã acolo fãrina-n sac!
– Mãi, omule! Da spune-m! – zâce.
156 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 157

– Hei! Dãºtide uºa!


– Da ce-i cu tine, zâce, bãtrânule?
– Da am vinit, zâce, cã þ-aduc o mare bucurie! – zâce.
– A, Doamne, zâce, ce bucurie mi-i aduce? – zâce. C-am io ºapte
prunci aci, da mi-i mai aduce? – zâce.
ÞÂGANA ª-aduce troaca-n lontru*, acolo la bãtrâna º-o spargã aci. Noa, dacã
spargã aci, aflã acolo ºapte prunci acolo, tãt ca tentiu*.
– Noa, bãtrânã, asta-i mare bucurie, c-avem ºapte cu ºapte,
Io, Vasilie Gurzãu, dân comuna Micherechi, am nãscut în anu 1898. patrusprãzece! – zâce.
Vã spun, ascultãtori, o poveste dã o þâganã, ce-o pãþât. Hai, d-apoi o aflat acolo ºi bani º-o fost bine amu! ª-apoi numa cã
A fost odatã o þâganã ºi acie s-o sporit* ºi o avut doi copii. Ie* o ce-a fi cu pruncii, darã* cã s-o temut ºi omoarã-i, cã darã poate cã i-a
gândit cã ºi margã la împãrãteasã, cã s-a face milã dã ie ºi i-a da uarece câºtiga* uarecine!
ajutor pãntru copii, uarece hane*, uarece bani ºi-i deie. ªi apoi ie când ª-apoi iel o mãrs acolo la oraº, la polgármester*. ª-apoi iel o mãrs
s-o dus, împãrãteasa o stat la fereastã c-o fost dãºtisã* ºi ie s-o uitat cãtã* acolo ºi dacã i-o prezentat, dãloc* o cãpãtat ºasã femei tânãre, care o avut
þâganã ºi ie o gândit rãu la þâganã. Dacã o gândit rãu cã ie ie sclabã, cã ie lapte ºi lãptãiascã* pruncii mai dãparte. ª-apoi bãtrânu o fost în serviciu
are doi, nu are ca femeile, unu. ªi tãt s-o uitat împãrãteasa, pânã ce s-o lui, cã iel merea numa la prunci ºi câºtiga cã cum îs pruncii. ªi cãpãta
bãgat la ie în ocol. Atunce împãrãteasa o mânat sclujnica* cã ºi mâie plata ce bunã bãtrânu. ª-apoi tãt scrie foaia* dã ii, cã cum cresc ºi cã cum
afarã dân ocol, cã acie nu-i ca femeile, cã ie are mai mulþi copii. îs, unu ca ºi altu, cã nu se pute cunoaºte, cã tãþi iera unu ca ºi altu. ªi-i
ª-ap-atunce þigana ie o ieºit afarã dân oraº ºi s-o dus la câmp. Dacã s-o purta atunce în oraº, îi purta la iºcoalele* ci1e mai mare. Când iereu ii
dus la câmp ºi o pus copiii unu la direapta, unu dã stânga ºi s-o rugat lui aºe, dã ºaisprãzºce-ºaptesprãzece ai*, aºe diaconi, atunce º-a-mpãratului
Dumnezo cã pã ie o robit Dumnezãu cu doi, da pã împãrãteasa nu cu doi, º-acela, a ºaptele frate º-acela a fost acolo, tãt diacon. ª-acela tãt câte dân
ci cu ºapte! ª-apoi atunce Dumnezo o ascultat rugãciunea þâganî. ªi foaie ºi iel tãt vorove* cu mã-sa cã:
împãrãteasa o andãluit* gre* mare. – Maicã, zâce, io aº dori, zâce, cã º-aducem la curte noastã pã cei
ªi o vinit vremea când o nãscut. Atunce o fost moaºele lângã ie. ºasã fraþi! – zâce. D-apoi ce zâci dumnetale pã asta?
ª-apoi atunce þâgana, doamna împãrãteasa, o avut ºapte prunci! ªi la – D-apoi, fãtu-mneo, ºi io aº vre! – zâce.
împãrãteasa i-o fost ruºine cã avut ºapte prunci. Ie o strâns pã moaºe ºi o ª-apoi atunce acolo o trimãs carte* la oraºu acela, la domnii acie ºi
zâs cã darã ºasã prunci ºi-i aºeze înt-o lãcruþã* ºi le puie acolo hane, ºi le i-or îmbrãcat în hane*, aºe pã unu ca ºi pã altu. ªi dacã i-o-mbrãcat,
puie bani, cã cine i-a afla ca ºi aibã dân ce-i þâne ºi griji. atunce i-o trimãs la curte împãrãteascã. ªi i-o dat veste cã iatã când s-or
ªi acolo on pescar, mai dãparte, ºi iel o avut ºapte copii! ªi iel sara andãluit* ºi pã când or ajunje acolo. ª-atunce pã crãiºoru cela tânãr ºi i-o
mere ºi prinde peºti. ªi când o mãrs ºi prinde peºti, o fost vreme bunã ºi aºteptat la garã. ªi dacã i-aºteptat, iel s-o dus acasã ºi i-o dus acolo-n
apoi o zâs: soba* lui, da iel nu-i pute cunoaºte cã care, cã tãþi iera unu ca ºi altu! Da
– Muiere! Io mã duc ºi prind peºti! – zâce. Voi vã culcaþi ºi vã º-a-mpãratului iera ca ºi ii*, numa pã veºtminte, numai pã hane sã cunoaºte
hodiniþi*, zâce, cã io, zâce, oi mere º-oi aduce! cã-i pruncu împãratului! ª-apoi iel la o vreme s-o dus la mã-sa ºi o zâs:
ªi apoi, s-o dus bãtrânu. – Maicã! – zâce. O sosât cei ºasã fraþi. Ave-oi voie* ºi-i vezi?
ªi dacã o fost vreme bunã, iel o vãzut o lãduþã, acie, acolo, pã apã. Iel – D-apoi, zice, ave-aº, fãtu-mneu! – zâce.
tãt s-o fãcut cã amu cãtã iel, ºi tragã troaca* acia cãtã* iel. ªi s-o tras. Apoi atunce o mãrs ºi i-o chemat ºi o mãrs înlontru. ª-atunce
ª-apoi o prins bãtrânu º-o atras afarã, da o fost dã tãt* gre. ª-apu iel o împãrãteasa dãloc o vinit boala pã ie ºi nu u-o lãsat, pân-ce-o omorât.
luat uarecumva la spate ºi s-o dus cãtã casã. ªi bate la uºã: ª-apoi amu gata!
158 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 159

– O, Doamne, zâce cãtanele, cã asta ãi smintit, cã n-are chimeºe!


Noa, ºi mãrg cãtanele:
– Noa, înãlþate împãrate, noi am aflat un uom fericit, zâce, numa
n-are chimeºe!
– Ce, zâce, împãratu, ãi fericit ºi n-are chimeºe? A, zâce, iel n-are
DÃ FERICIRE chimeºe ºi-i fericit? O, câte chimeºi am ºi nu-s fericit!
ªi aºe cã ºi împãratu o mai mulþãmit ºi iel, s-o vindecat ºi o fost
fericit ºi iel apoi, cã o gândit la cela, cã n-are chimeºe ºi-i fericit. Asta-i
A fost odatã on Împãrat mare ºi ave biruinþã mare ºi iel. ªi acarcât* boala lui cã-i nãmulþãmit! ª-apu aºe s-o gândit împãratu!
ave, tãt nu iera mulþãmit, cã tãt mai trebuie ºi nu sã simþe bine, tãt* ºi* Am auzât dã mult, dã la bace Flore a lui Bimbo.
simþe bolnav ºi tãt chema doctorii ºi-l vijgãleascã* cã ce boalã are. ªi
doctoru îl vijgãle, da nu i-o aflat nici on bai*, numa o aflat iel cã nu iera
liniºtit. Tãt lãcomos iera ºi iera aºe scump iel. ª-apu, zâce doctoru:
– Înãlþate împãrate, nu ieºti bolnav, zâce, numa dumnetale nu ieºti
mulþãmit cu cât ai, ai vre ºi mai ai atâta, zâce, ºi ai pãmânturi mare, zâce,
ºi pânã ce capeþi aºe nãrav-acie, zâce, dã nu ieºti liniºtit! – zâce.
– D-apu, cum aº pute ºi mã tãmãdesc*?
– D-apu dumnetale numa aºe te-ai pute tãmãdi, dacã ai afla un uom
care-i fericit ºi-þ deie chimeºe* lui dupã iel, dumnetale te-ai tãmãdi –
zâce.
Apu împãratu o gândit cã nu-i nimica asta, cã chimeºe îº capãtã iel,
numa cã-i trabã chimeºe dã la uomu cela fericit. Noa, d-apoi împãratu dã
porunca la cãtanele ºi margã pân þarã ºi dacã mere pân þarã ºi-ntrebe pã
oamenii care-s fericiþi ºi-i deie chimeºe la ii!
Noa, sã duc cãtanele, tãt întreabã cã:
– Fericitu-ieºti, fericitu-ieºti, fericitu-ieºti?
Noa, tãt sã duce, d-apu o datã sã bãgau ºi pân* cãs. Dacã sã duce
acolo, la o marjine dã sat, la o casã, un uom sã ruga lui Dumnezo, acolo.
Da uomu iera dã la brâu în sus, n-ave chimeºe, în ptiele* goalã ºi sã ruga
lui Dumnezo! Atunci zice cãtanele:
– Ce faci dumnetale? – zâce.
– Da mã rog lui Dumnezo.
– D-apu fericit ieºti?
– Fericit! – zâce.
– D-apu, zâce, împãratu o zâs cã ºi-m dai chimeºe! – zâce.
– D-apu, zâce, cã io n-am chimeºe! – zâce.
160 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 161

– Hoi, Anuþã Crâºmãriþã, dã vinu cu vadra*,


Cã-þ dau banii cu grãmada!
Dã vinu nãmãsurat,
Cã-þ dau banii nãnumãraþi!
Aniþa Crâºmãriþã îi aduce ºi iel zâce:
GRUIA LUI NOVAC – Cum te teamã*?
– Pã mine mã teamã, zâce, Floare dupã Mare,
Bag voinicii la prinsoare!
Frunzã verde dã cicoarã, – Ei, culca-m-aº cu tine, pânã mâne-n prânzu mare,
Înt-o zî dã sãrbãtoare, Nu m-aº teme dã prinsoare!
La o masã dã ciont* dã peºte ªi atunce Aniþã Crâºmãriþã, cu poale d-albe sufulca,
ªede Gruie ºi grãieºte, Cisme roºii dã-ncãlþa,
Nãbãut, nãmâncat, Ie la împãratu alerga.
Cu clopu* pã uãti* lãsat. Când împãratu o vide, în grai grãie:
Tatã-sãu în grai grãieºte: – Hoi, Aniþã Crâºmãriþã ce þî s-a-ntâmplat? Cã dã ºasã ai* nu te-am
– O, Gruie, fãtu mneu, vãzut? – zâce.
Ce ºezi aºe supãrat, Ce þî-s-a întâmplat?
Cu clopu pã uãti lãsat? Doarã vinu þî s-a gãtat?
Ori þî dor dã-nsurat? Uã* vasale þî s-au spart?
– Hãi, taicã, zâce, cã nici nu mi-i dor dã-nsurat, – Vinu nu mi s-a gãtat!
Cã fetele mã bat ºi mã þâpã* jos dân pat, Numa dã sarã ce greu salãu* m-o picat!
Ci m-i dor dã intrat în Þirigrad! – O, Aniþã Crâºmãriþã nu mi-i ºti spune faþa voinicului?
– Mãi, Gruie, fãtu mneu, lasã Þirigradu, cã-i mare – Faþa Voinicului, ca spuma laptelui,
ªi-i cu turci încunjurat ºi vinã acasã, În postu Sântetrului*!
Cã noi doi boi mai avem, Uãtii-s ca douã mure coapte la rãcoare,
ª-om mai da paloºu pã doi, Nu-s ajunsã dã soare,
ªi om ave on car cu patru boi! ªi sã uitã pã su jene,
– Ahãi, sã mânce cânii boii tãi! – zâce, Dã ºi uomu sã teme!
Meri acasã ºi gatã* calu mneu! ªi musteþele îs aºe cã le duce la ceafã ºi le face on bot*, dã þî groazã
Novac mere, calu-l gatã, dã dânsu.
Cu picuri îl picura, cu lacrãmi îl moie. Dã tri pãlmi lat în frunte,
Gruia mere, picioru-n scarã-l pune, ªi nu vorbeºte multe!
Cu brânca* dã stânga dã frâu þâne, – O, lasã-l dracului, zâce, nu mai spune, cã cela-i Gruie lui Novac!
ªi tumna* în Þirigrad o mãrs! Dã când dracu l-o câcat,
ªi mere acolo, întrã turci, ºi ajunje acolo, la Anuþa Crâºmãriþã, inde-i Nimica n-o lucrat,
vinu mai bun....cu fereºtile pã rãsãrit! Numa þara dã tri uãri mi-o prãdat! – zâce.
162 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 163

Numa te du, zâce, ºi-i da vinu cum îi mai bun, Cã m-a trimis tatã-tãu,
Îndulcit ºi mnierat* ºi fie bun dã-mbãtat! ªi umblu dupã baiu* tãu!
Ana Crâºmãriþã mere º-îndulcea vinu ºi-l mniera ºi fie mai bun – Noa, dacã-i aºe, du-te la boldãrie ºi-mi adã on cãlãmar* cu tintã* ºi
dã-mbãtat. o panã dã scris, cã ºi scriu o carte* tatii mneu! – zâce.
ªi be Gruie ºi sã-mbãta ºi ieº-afarã ºi mere acolo, pã marjine Dunãrii, ª-apu i-o scris carte ºi o dat acolo. Corbu o luat în gurã ºi o dus la
subt on mãr ºi sã culcã acolo, la umbra mãrului. Novac ºi o pus pã fereastã. Novac la masã ºide ºi mânca. Corbu în grai
ªi pruncu sultanului o ales o sutã cincizãci dã turci dã mare, dã grãie:
pogani*. – Mã, Novace, lasã mâncare Domnului,
Da când turcii la Gruie ajunje, Cuþâtu focului,
Dumnezo on vânt trimite! Cã þ-am adus veste dã la Gruiþa dân Þirigrad!
Pãru Gruii sã clãte*, ªi tatã-so mere ºi carte o citeºte ºi dãloc sã-mbracã-n hane* ºi ie
Turcii tãt în Dunãre sãre! arme la iel ca voinicii ºi ie pã arme d-asupra o hainã albã, dã popã
Hei, aci on turc bãtrân în grai grãia: cãlugãresc. ªi când sã suie pã calu lui ºi mere în Þirigrad, îl vede turcii:
– Voi, turcilor, vitejilor, ce mi-þ da, – Hei, cãlugãr bãtrân, zâce, ce vrei aice?
Cã io pã Gruie l-oi lega? – D-apu, zâce, am auzât, zâce, c-aveþi, zâce, on rob, vreþi ºi-l
– Þirigrad îi mare ºi mult bine are, spânzuraþi. Ar trebui cuminicat! – zâce. Da, zâce, dacã nu vreþi, zâce ºi
Tãt þî-l-om da þâie! mi-l daþi mie, zâce, cã mi l-oi învãþa pã iel dã diac ºi þ-oi da bani mãrunþi
– Noa, dacã-i aºe, pã iel! – zâce.
Mereþi la boldãrie*, – Cã nu ne trabã* nouã, zâce, noi trabã ºi-l aspânzurãm!
ªi m-aduceþi o fune* dã mãtasã Atunce Gruie aude pã tatã sãu ºi zâce:
Ca brânca pân* cot dã groasã, – Ei, taicã! Adã-m o cadã* dã apã!
Ca sã-l strâng pã Gruie pânã-n oasã! ªi Novac îi aduce o cadã dã apã ºi Gruie tãt o be o datã!
Noa, º-apoi îl duce acolo, în Þirigrad ºi-l pune acolo, subt on gros, cu ªi aºe s-o umplut, dã tãte o pognit* ºi groºii o sãrit dupã iel. Iel
faþa-n jos. ªi pune o teatrã* pã iel dã ºapte stânjeni dã lungã ºi dã latã ca atunce iese d-acolo ºi sã suie pã calu lui. D-apu Novac atunce scoate
ºi-l apese pã Gruie cât dã bine. paloºu ºi îl lua în brânca dã direapta:
ªi acolo sã suieu turcii, ºideu* la masã, fãceu poveºti acolo, cum Doamne p-ânde* merea,
fãcem noi amu. ªi apoi tatã-sãu, Novac, iera crai, dar iel iera vânãtor. Iel Mare cale fãcea!
o mers pân pãdure, þâne puºca aci ºi puºte on corb ºi zâce: Cã turcii picaþi ca iarba!
– Mãi, corbule, zâce, tu nu ieºti bun dã mâncat, ieºti bun dã zburat! Când lua în stânga,
Mai bine ai zbura pânã-n Þirigrad ºi aduci veste dã la Gruiþa mneu! Picau ca frunza!
Corbu dãloc* o zburat pânã-n Þirigrad ºi sã pune acolo, înt-on lemn* Gruia lui Novac numa pã dinapoi, iel numa love pã ºtiopu*, pã aiºte
ºi apuca dã cânta. ªi Gruie îl aude, zâce: care nu puteu mere. Da iel, zâce câtã tatã-so:
– Mãi, corbule! Nu-þ ajute Dumnezo – Taicã, bagã samã bine ºi nu te tai ºi pã tine! – zâce.
ªi bei sânjele mneu, – O, fãtu mneu, zâce, cã-i tãie pã amaru tãu, zâce. Cã dã când în
ªi mânci carnea mea! temniþã te-o bãgat, nici apã nu þ-o dat! – zâce. Numa mai bine ºi ieºi afarã
– Nu m-ajute Dumnezãu, la uliþã ºi vezi cã cine ce face!
164 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 165

ªi ieºe afarã la uliþã Gruie ºi Gruie stã colo-n cale. Ca cum ai sta aci
pã iarbã, la noi. Da dâncolo vine o cãtanã* cu ºapcã înt-o ureche, adecate
pã cãtanã îl tema cãtana Iuãn, acela o fost husar. Husarii aiºtie îs uoameni
hiriºi*, nealcoºi*. Apoi, zâce, cãtã iel:
– Mã! Ocoleºte drumu uomineºte, cã dacã nu, aºe palmã þ-oi da,
Cã dãloc* la pãmânt îi pica! – zâce.
Gruie zâce:
– Mã, fereºte drumu uomineºte,
Nu þâne drumu lupeºte,
Cã aºe palmã þ-oi repezi,
Dã dãloc la pãmânt îi durmi!
POVEªTILE
Atunce cãtana Iuãn îi traje o palmã la Gruie, dãloc picã ºi moare! Iel
mere mai dãparte tãt fiºcurând*. Noa, º-apoi dacã mere iel fiºcurând, LUI TEODOR ªIMONCA
adecate lui Novac îi pãre cã ºede iel, Gruia pre mult. Ei, d-apu iel ieºe
afarã, ºi vadã dã ce ºede aista aºe mult? Noa, º-apu iese afarã, dãºchide (culese de Alexandru Hoþopan)
uºe, dãloc îl vede acolo picat, cã-i mort! Noa, amu l-am scos dã la perire
ºi amu-i gata!
Da iel darã gânde cã cãtana acela l-o lovit, cã nu o vãzut pã nime* pã
uliþã. ªi strigã dupã iel:
– Mã! Ie vino aici!
D-apu zâce:
– Fie-þ curvã mamã-ta! – zâce. D-apu dân ce viþã te-ai ridicat tu, mã?
– zâce.
– Io, zâce, maica me dân sat
Cu furca m-o cãpãtat
ª-anume dã la Novac!
– D-apu, zâce, mã, tu ai omorât pã frate-to! Cã io-s Novac! – zâce.
Noa, d-apu dacã-i aºe, zâce, cu tri nuiele dã salcie l-o lovit ºi l-o-nviet
mai frumos dãcât o fost ºi mai tare. S-or bãgat înlontru º-or fãcut o
petrecere cole, doi fraþi cu tatã-sãu.
Da º-or petrecut aºe, pã on fund dã cofã, cât on cãcat dã cloºcã.
ªi cine ºti mai lungã, margã s-o ajungã!
Am auzât dân uoameni bãtrâni, dã bunã samã am auzât dã la Pipoº,
iel poveste mult p-acolo, la noi în sat.
166 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 167

FICIORU DÃ-MPÃRAT ªI MORTU

(Amu aºe, poveºtile aste aºe-s frumoasã, dacã uomu le spune


nyugodt*, cum zâce, pã pian, rãmãneºte*.)
O fost odatã ca ºi niciodatã on împãrat, ave o femeie tare frumoasã.
Lui nu tare-i iera dâpã-mpãrãþâie lui, sã-º facã lucru lui ºi dãtorinþa lui, cã
tã’* lângã ie vre* fi. Dar uomu nu poate sã fie t㒠lângã femeie, are sã
margã sã-ºi trebuiascã treaba.
Ce ºtiu io cum, cum nu, cã muiere o zâs odatã cãtã* împãrat:
– Împãrate, zâce, soþul mneu, vãd cã tu t㒠lângã mine stai ºi nu tare
te-ntãrisãz* dã þara ta, batãr* þara e frumoas㠖 tumna* ca ºi asta a noastã.
ª-apu iel o zâs cãtã muiere:
– Bine, bine, femeie me. Ce zmântã* ai vide tu sã fii împãrat? Doarã
alcum* ai conduce þara?
– Aº conduce þara, zâce, ºi aº vini acasã sara.
Aºe iel s-o luat* ºi s-o dus pân uãraºuri, ca ºi bunãuoarã ca ºi când o
fost Ferenc Joska, apu dac-o auzât cã ceva s-o-ntâmplat în Horvátország*,
uã* andirete*, atunce iel s-o dus acolo º-o trebuit treaba º-o vinit acasã. ªi
dac-o mãrs on sãrac pã ponoslu* la iel, l-o ascultat. N-o fost împãratu
tumn-aºe acupat cum îs astãz conducãtorii þãrii. Astãz îi musai sã fie,
pântru cã ar vre sã trãiascã poporu mai asemene*. Nu ca pã vreme ceie*
când umblau sãracii cu opinci ºi dãsculþ.
Aºe-mpãratu aiesta, în dragoste femeii, o stat lângã ie, ca tânãr ºi iel.
În zãdar cã îi omu împãrat, uã cã macarce* lucrãtor, femeie-i întâi ºi iarã
femeie. ªi iacã c-o-nceput femeie a însãrcina*, s-o-nsãrcinat adecate*.
Când o trecut dân vreme, o luat iel samã cã ie* îi însãrcinatã. Atunce o
zâs cãtã-mpãrat:
– Împãrate, zâce, soþul mneu, am fãcut io rãu cã te-am hotãrât* dî la
multe, num-amu stai, zâce, mai dãparte lângã mine, cã io ia* cum stau.
– Bine, zâce, darã*, oi sta.
168 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 169

– D-apu mai dãmult, pânã vrãjitori, pânã nu ºtiu ce, sã fãceu lucruri O trecut dân vreme – poveste aºe sã spune pã cum s-o-ntâmplat –
care ierau lucruri întristate. Astãz nu ºtiu d-aºe lucruri, poate cã nici nu când odatã o vinit vreme ºi s-o nãscut fiuu. Tare s-o-mbucurat
credem, numa pã vreme ceie cân’ fãceu lucrurile cele care s-o fãcut cu ºi-mpãrãteasa cã îi fiu. Numa dânce* s-o nãscut, dãloc* o gândit împãratu
împãrãteasa, cã când o fost dã tri luni, atunci o grãit pruncu dân foale*: l-aceie c㠄bine, bine, iel o cerut ceva dî la mine, num-amu sã vãd cã ce-a
– Mamã, zâce, oi mere* ºi io pã lume*. Numa, zâce, îs tare-ngândurat. fi pã când a fi iel dã-nsurat: cã mai pomini-u-a, uã* ba.”
Atunce-mpãrãteasa i-o spus la-mpãratu: O trecut dân vreme, iarã mai dãparte, când mai bine, când mai rãu,
– Mãi, numa gândeºte, ce nu s-o mai pomenit, nici nu s-o mai auzât, cum o vrut Dumnezãu. Aºe cã când o fost pruncu dã doauãzãci dã ani,
pruncu dã tri luni, da’ nu vorbeºte cu mine dân foale?! atunci o apucat dã s-o gândit pruncu: „Uitã, amu îs dã doauzãci dã ani ºi
– Ah! zâce împãratum, nu sã poate. tata mneu, pãrintile mneu, împãratu, nu s-o andãluit* sã margã sã-m caute
– Þâne sama dã spate lângã mine! dã femeie pã Mândra Mândrii Lumii.” N-o zâs nimica, num-o stat aºe
O stat astãz, o stat mâne, când o fost pruncu înt-a ºasãle luni în foale îngândurat. Dî l-o vreme l-o vãzul mama lui c㠄uitã, pruncu zî pã zî îi
la mama lui, o grãit: mai îngândurat. Da’ ce-i aºe îngândurat? Uare-i stã gându la-nsurat?”
– Mamã, zâce, þ-aº spune gându cel greu, c-amu-s în stare sã spun L-o ºi-ntrebat.
toate, zâce, câte am pân-amu sã-þ spun. – Da, zâce, mamã. Nu cã-m stã gându la-nsurat, numa a vini vreme ºi
Atunce ie o grãit: dã nevastã, zâce, dã femeie nu s-o gândit pãrintele mneu. Când, d-amu
– Ce-i, mamii? nainte s-a gândi? Îi târzâu. Cã iel ieste mai dã vrâstã, iel o trebuit pânã nu
– Spune-i la tata cã pã când oi fi dã-nsurat, sã-m caute Mândra Mândrii am ajuns io la vrâsta asta. Amu, zâce, dacã nu s-o dus, nu m-o câºtigat, io
Lumii dâncolo dã marjine mãrii! am sã mãrg dî la casã ºi sã-m câºtig nevastã.
Zâce: Atunce îpãrãteasa o stat pã gânduri. Ce bucurie mare o fost cân’ s-o
– Mai vorbeºti o datã? Tem* pã tata tãu sã te-asculte. nãscut ºi ce supãrare mare a fi dacã s-andãluie fiuu dî la casa ii! Cã pã
– Nu-l tema*, spune-i cu gura ta. vreme ceie când cãlãtoreu, ba n-or fost aºe înarmaþ cum îs astãz. D-apu
Atunci ie s-o ºi dus: pã jos mereu sau cu calu, da’ bisztos – dã sigur, adecate, în rãmâneºte sã
– No-apu, soþu mneu împãrat, iaca ce! Gândeºte numa, a doua uarã spun – cã cu calu o mãrs ca ficior dã-mpãrat.
iaca ce o vorbit pruncu, cã sã te gândeºti pã când a fi dã-nsurat sã-i câºtiji* Când o vinit tata lui sara acasã, o spus împãrãteasa cã iaca pruncu ce
pã Mândra Mândrii Lumii ºi dacã-i dincolo dã marjine mãrii! Asta-i mare, o vorbit.
zâce, asta nu-i dî la vrãjitoare, numa-i dî la Dumnezãu. Cred, zâce, c㠖 Ejnye*, zâce, ºi pânã o fost în foale o vorbit Dumnezãu pântru iel ºi
ieºti cu credinþã cãtã mine, cã Dumneazãu vorbeºte, zâce, pântru iel, nu tãt cu tine. ª-amu, zâce, îi în viaþã, în trup dã om ºi pântru ce nu vorbeºte
iel vorbeºte. iel cu mine?
Atunce ie º-o þâpat* capu-n jos ºi o zâs cãtã împãrat, nãuitându-s㠖 Nu ºtiu sã spun, numa asta m-o spus, cã iel are sã margã sã-º
la iel: câºtije Mândra Lumii dã nevastã. Cã tu ieºti mai dã vrâstã ºi inde*,
– Uare, zâce, nu îi sarcinã asta pã capul tãu? Cã, zâce, sã poate, zâce, d-amu nainte, sã meri sã coþ* ºi sã vii tu napoi, ºi p-atunce... iel mai
ºi pântru ca-m fost io cu credinþã cãtã tine, numa sã poate ºi pântru cã tu iute a sfârºi lucru lui.
n-ai fost aºe credincios cãtã mine. Atunce-mpãratu o trimãs on serv dâpã fiul lui sã margã
– Cum n-am fost, zâce-mpãratu, când, zâce, tu cu gura ta ai spus sã nainte-mpãratului sã vorbascã cu iel. S-o dus servu, l-o cerut pã ficioru
mã-ngrijesc ºi dã þarã, nu tã’* dã tine? dã-mpãrat cã-l pofteºte pãrintele, împãratu, pãrintele lui, împãratu. ªi iel
– Dirept* ai. dãloc* s-o sculat, s-o dus nainte la pãrintele lui, i-o sãrutat mâna la tatã-so.
170 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 171

– Pã porunca dumnetale, te-am ascultat, am ºi vinit. S-o dus. O trecut pân sate mai multe, pân uãraºe, iarã dân sat în sat,
– Apui*, zâce, fiul mneu, te-aº întreba ceva. Ce i-ai spus la mã-ta? ce sã vadã înt-on sat, pont* dumineca iera, cã merjeu la besericã oaminii.
Adevãr i-ai spus, uã numa ai pominit*? Iera on copârºeu* arâdicat abunãuarã cum aº arâdica (aratã) ºezlonu*
– Pãrintile mneu, aºe gândesc, cã când îi ficioru dã-mpãrat dã doauzãci aiesta cãtã pãrete, iera arâdicat cãtã uºe besericii, º-on uom mort acolo-n
dã ani, îi dã-nsurat. Io, zâce, nu poftesc dî la dumneta sã meri amu, dacã copârºeu. Care sã bãga-n besericã-l scopeu*, care ieºe dân besericã-l
n-ai mãrs pân-amu. Numa sã-m dai mie avere cât gândeºti dumneta cã scopeu. Iel tãt o stat ºi s-o uitat.
amerit, cã io, dã vin napoi, dã nu vin napoi, avere ce sã cade pã mine s-o – Ce mnirare mare, zâce, uiti-te, uiti-te! Uom mort în copârºeu ºi dã
duc cu mine. ciuf* ºi dã râs l-or pus ºi-l scopãsc în copârºeu. Ce sã fie aci?
Zâce-mpãratu: S-o-apropiet mai aproape iel, o lãsat boii cu caru-n drum ºi s-o tã’
– Ce avere ai pute sã ceri? uitat. Dî l-o vreme o vinit on om care o fost mai învãþat. O gândit cã
– Mie nu-m treabã, zâce, numa doi boi º-on car ºi on cal legat dã car. „d-aiesta întreb* io, c-aiesta m-a ºti spune cã ce-i baiu aci? C-aci treabã*
ªi în car sã fie barem tri vici* dã aur. sã fie ceva!”
D-apu biztos* cã auru bani or fost, cum spunem noi cã ban. Aºe cã la – Mã rog dumnetale, vii la besericã?
iesta* nu i-o fost mult cerire*, numa i-o fost greu andãluire*. Cã cum s㠖 Vin.
margã fiuu lui, a-mpãratului, dî la casa lui?! Dar nu d-aceie i-o fost greu – D-apu, zâce, spune dumneta, dî ce îi mortu aiesta pus aci ºi îl
ºi amar cã doarã o avut scârbã cu pruncu, numa o ºtiut împãratu cã pânã-i scopeºte care sã bagã-n besericã, care iese iarã-l scopeºte?
lume* nu-l mai vede. Cã a mere dâpã o frumoasã nevastã pã lume ºi p㠖 Hãi, vrei, zâce, sã ºtii?
hotarã, îi greu... O fost greu. – Da, vreu.
O zâs cãtã ficior împãratu: – ªi io aº vre sã ºtiu cã cine ieºti.
– Bine, fiul tatii. Fiincã io nu te-am ascultat pã vreme ceie ºi nici nu – Io, zâce, sunt, a lu’ on împãrat ficior. Împãratu, tata mneu, zâce,
m-am gândit la vreme ceie, lasã-mã sã mãrg io! Cã io cunosc cãile, dar tu, m-o fãgãdit* o fãgãduinþã ºi n-o împlinit ºi io amu m-am andãluit sã-m
zâce, nu le cunoºti cum le cunosc io. ªi-i mere, zâce, ºi nu-i ºti-ncãtrãu*. fac treaba me.
– Pãrintile mneu, rãmâi tu lângã mama me ºi, zâce, n-am pterdut – No, aºe nu º-o fãcut aista dãtorinþa lui! Cã la tãt satu îi dator! ªi
nimica dacã mi-i da avere me ce u-am cerut. amu n-o plãtit la nime datorie, amu, zâce, care... la care i-i dator vine ºi-l
Împãratu s-o-nvoit, da’ o zâs cã mere la-mpãrãteasã, la mama lui º-a scopeºte ºi care mere iarã-l scopeºte.
vorbi cu ie cã, iaca, sã-i ghete* ºi dã mâncat. – Care câtã datorie o avut?
D-apu mâncare – cum þ-am spus ºi la ceie poveste – ca nucile ºi ca – Amu asta, zâce, io nu ºtiu... la care câtã datorie o avut.
nunelile* nu mai ieste! Aºte nu sã stricã cu ani dã zâle. O pus tri saci d㠖 Atunce zî cãtã popã, spune-i la popã, cã tãt satu sã viie ºi, zâce, la
nuci, ce ºtiu io câþ saci dã nunele pã car pã aur ºi s-o dus dî la-mpãrat, dî care o fost dator. Numa la care n-o fost dator acela sã nu vie, sã nu sã
la-mpãrãteasã, i-o sãrutat ºi s-o andãluit. ivascã. Cã, zâce, io vreu sã întorc datorie la omu aiesta ºi sã nu sã mai
scopascã mai dãparte!
S-o t㒠dus multã lume-mpãrãþâie, Da’ dãloc* o mãrs cela º-o spus la popã. Popa dãloc o ieºit afarã,
Dumnezo sã ne þâie; acol’ o lãsat sclujba*, batãr* n-ar fi foastã gata, numa o lãsat sclujba º-o
multã lume albã, vinit º-o vorbit cu ficioru-mpãratului cã:
Dumnezo sã ne aibe – Ce vrei, zâce, ficior dã crai, dã-mpãrat? Vrei sã plãteºti? Uare ai
cu sãnãtate ºi cu pace. atâta avere? zâce.
172 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 173

– Aºe gândesc cã am. Numa ie uiti-te, dumneta ieºti popa? – Cu cât îi dãtor?
– Da. – D-apu, zâce, mie, cu mult.
– No, iaca, care-o scopit pã mortu aiesta acela nu capãtã nici on filer* – D-apu cu cât?
pânã nu traje dã doauã uãri cu cârpa* ce dã jeb pã obraz la iel! ªi care n-o – Cu mult. No-apu, zâce, preþu la-on cal.
scopit, nu-i dator, acela sã nu viie la caru mneu! Numa care are la iel – Calu nu-l dau! Calu nu-i dã dat! Numa, zâce, vine birãuu ºi-þ plãtesc
datorie, o capãtã dî la mine ºi viie la caru mneu. io. Cã iaca birãuu m-o spus cã boii atâta ºi cam atât-ajunje*.
No, dãloc sã bagã popa în besericã ºi spune acolo-n beseric㠖 amu No, vine birãuu, apu-i plãteºte ºi la cela care o cerut calu, da’ calu
tãtã sclujba s-o gãtat, amu pot mere cãtã casã, cum îi zicala –, no, le nu-l dã.
spune: No, bine, stã lângã cal iel. Aºe pânã când tãþ-tãþ-tãþ banii ºi dâpã car
– Aveþ grije, cã, zâce, iaca, ieste on ficior dã-mpãrat, dumnealui m-o ºi dâpã boi s-or dus. D-apu mai vine o babã bãtrânã.
spus cã m-aºteaptã afarã ºi sã vorbãsc cu iel! ª-apu iel v-a spune ce-i d㠖 D-apu ce-i, babã?
fãcut. Da’, care-þ mere acasã ºi care n-or vinit la besericã º-aciie sã viie, – D-apu, zâce, iaca, zâce, ºi mie m-o fost dator cu doauãzãci dã
da’ numa aciie care o avut la iel bani uã* ce-o-avut la mort. griþari.
Atunce s-or dus uoaminii, or ieºit afarã dân besericã. D-apu mai nainte – Doauzãci dã griþari, babã? Atunci scoate cârpa din jeb, zâce. Ie
popa s-o dus, cã ºi lui i-o fost dator ce ºtiu io cu cât. uiti-te, ajunje asta dumitale atâþa bani?
– No, zâce, dumnetale cu cât þ-o fost dator? – Ajunje, fãtu-mneu, cã mai ales iarna, zâce, când, zâce, îi mai frig,
– D-apu, zâce, mie m-o fost cu cinci zloþ. mã mai ºterg cu ie, º-aºe.
– Cinci zloþ? Du-te ºi-l ºterje, zâce, dã doauã uãri cu cârpa. O mãrs – Bine-i, babã, na!
popa, l-o ºters. Da’ pã baba nu u-o mânat sã ºteargã, c-amu ºters o fost dãstul. Dî l-o
Ajuns-o aceie la on popã, cinci zloþ, sã margã sã ºteargã dâpã vreme vine-on moº.
obrazu mortului cel ce-o fãcut... Nu. Numa în zãdar, cã pã vreme ceie – No-apu ce-i, moºule?
aºe-o fost. Aºe cã t㒠rând pã rând îi mâna ºi ºterje, cãpãtau care ce. – D-apu, fãtu-mneu, ºi mie m-o fost dator.
Pânã dî l-o vreme, d-apu nu-i dãstul, vine birãuu*. D-apu º-acela c㠖 Cu cât?
darã* ºi lui i-i dator. D-apu spune cã c-o coroanã.
Bine, dacã... – No, ie uiti-te, moºule, bâta asta mai mult ajunje c-o* coroanã. Da’
– Dumneta ieºti birãuu satului? dacã n-ar ajunje, dumnetale þ-ajunje, cã ieºti bãtrân ºi mai uºor meri cu ie.
– Da. Bine moºule?
No-apu, du-te ºi ºterje, zâce ºi vinã ºi ne-om sãmãli*. – Bine.
– No-apu, zâce, vine birãuu, zâce, io ºi cumpãr boii aieºte cu car cu Nici pã bãtrânu nu-l mânã sã ºteargã mortu, îi dã bâta. No-apu vin
tãt dî la (...) ficioru lu’ înãlþat împãrat. pruncii, cã la tata lui, la mama lui...
– Da?Ai atâþa bani? – No, zâce, nu-i nimica. Iaca, zâce, doi saci dã nuci ºi nunele,
– Am. acele tãte-tãte le goliþ jos! ªi care vã umpleþ jeburile*, apu mereþ cu
– Du-te acasã ºi adã ºi-i... Dumnezo!
Mere birãuu acasã ºi vine ºi plãteºte caru ºi boii. Sacii cu nucile le Aºe or fãcut pruncii, º-or strâns nucile ºi nunelile... (ªtii ce-s acele?
pune jos. Vine altu, on gazdã mare, cã ºi lui i-i dator. Mogyoró…)
174 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 175

Aºe, bugãt* ºi dãstul, cã acela sac dã nuci º-o lãsat – cã tri saci am – No-apu, zâce Mortu cãtã ficioru-mpãratului, iaca, zâce, sîntem pã
spus – ºi l-o pus pã cal ºi iel apoi pã jos o mãrs. O dus calu p-ângã* iel, vârvu dealului. Vez, zâce, ia în parte ceie, focu acela?
s-o dus. Tã s-o dus: – Vãd.
– Vezî-l cum strãluceºte?
multã lume-mpãrãþâie, – Vãd.
Dumnezo iera sã ne mai þâie, – Hâm. Ce gândeºti tu, ce foc îi acela?
– D-apu, zâce, nu ºtiu ce foc mare poate sã fie, cã încã aºe foc n-am
pân-o-ajuns lâng-o pãdure. Când o ajuns la pãdure, s-o-ntunecat vãzut.
treaba. Hop (!), amu ce-a fi? Pã vremurile cele, sã crezi, cã o fost – D-apu io ºi cred, zâce, cã nu. Nici io n-am vãzut pân’ amu. Num-amu
sãlbãticiuni în pãduri. Aºe cã iel o stat întristat. Odatã numa o vãzut nainte þ-oi spune cine mi-s ºi cu cine mi-s. Io-s cu Dumnezãu ºi Dumnezãu te-o
lui cã ieste on om. Da’ mare om ºi tare, c-on clop* mare! pus lângã mine, tu ieºti lângã mine. Tehát*, întrã noi, întrã tine ºi Dumnezãu
– Sara bunã! zâce ficioru dã-mpãrat cãtã om. eu mi-s: io sclujesc* lu’ Dumneazãu, tu-m sclujeºti mie! Aceie-i curte lu’
– Sara bunã! zâce omu. Mândra Mândrii Lumii. ªi acolo, fãrã dã mine, tu n-ai pute sã gheþ*. Cã
– Bine cã m-am întâlnit cu dumneta, cã amu, zâce, m-am bãgat în acolo a fi mare lucru ºi greu lucru. Iaca, pânã nu ajunjem acolo, c-acolo
pãdure, da’ nu ºtiu încãtrãu* sã mãrg. ªi nici nu ºtiu cãile p-aice. n-om mai vorbi laolaltã, dân ce om trece, zâce, dã hotaru ii, tu mi-i vide ºi
– Da’ inde vrei sã meri? îi vide cã ce fac, numa amu ascultã: astãz, dac-ajunjem la ie, poþ mânca,
– D-apu nici io nu ºtiu. Io vreu sã mãrg sã caut Mândra Mândrii numa apã sã nu bei! Cã astãz apa-i otrãvitã, bãutura îi uãtrãvitã. Nimic, o
Lumii, sã m-o ieu dã femeie datã udele* sã nu bei! Mâne a fi mâncare uãtrãvâtã, ºi apa a fi bunã.
– O-o-ou, zâce,-i dãparte. ªi pân’ acolo ieste tare grele lucruri. Numa, Tehát, numa o datã mâncãm, o datã bem. Da’ dã astãz încolo sã ºtii cã ce-i
ºtii ce? zâce. Vii cu mine ºi io, zâce, te duc la cortilu* mneu, ºi dimneaþã dã fãcut. Clopu aiesta, zâce, când îl pun io pã capu tãu ºi a tãu pã capu
mneu, pã tine nu te vede, numa pã mine mã vede. Când a fi pã capu mneu
ne-om andãlui.
clopu mneu, atunci numa pã tine te-a vide cu clopul tãu.
Pânã dâmneaþã o rãmas la cortilu... Cortilu ce iera? O colibã fãcutã,
– Cum sã-nþãleg asta?
dã cine, dã cine nu, poate cã dã uomu acela dân þara ceie. Omu cine iera?
– Aºe cã lucru aiesta-i dî la Dumnezãu.
Omu care o fost la besericã în copârºeu, dã-l scopeu ºi pântru iel o plãtit,
Aºe sã ieu* ºi sã duc pânã la curte. Darã ficioru cel dã-mpãrat o fost
o dãruit. Numa iel, împãratu, n-o ºtiut, ficioru cel dã-mpãrat, cã cine-i. bizuit* cã iel sã deie bineþe ºi sã fie ca grãitor* pântru mnirasã*. Aºe
Nici nu s-o spus acela pânã s-o fãcut zâuã în ceie zî. ficioru împãratului, iel o dat bineþe, Mortu iera napoie* lui.
– No, zâce, ficior dã împãrat, amu, zâce, ne andãluim, zâce, ºi mãrg – Bunã zuua, Mândra Mândrii Lumii!
cu tine. – Fii sãnãtos, tânãrule! Dã inde-ai vinit, cine ieºti?
– D-apu, zâce, amu care... uã amândoi om mere pã jos? – Io-s on ficior a l-on-mpãrat ºi iaca cum s-o-ntâmplat. Tata m-o
– Amândoi, zâce. Tu, zâce, þâi d-o lãture dã cal ºi io dã alta. ªi-ncãtrãu fãgãdit, zâce, cã m-a câºtiga nevastã pã Mândra Mândrii Lumii ºi iel o
oi duce io calu, înt-acolo ti-i abate ºi tu. bãtrânit ºi nu m-o câºtigat ºi io-am vinit ca sã vorbãsc gurã cu gurã, dacã
Aºe cã t㒠s-or dus iarã. Nu ºtiu cât s-or dus, pânã când or ajuns la on sã poate.
deal nalt. Când s-or suit pã deal, cu greu s-o suit, mai ales ficioru dã-mpãrat, – Sã poate. Numa, zâce, pânã una ºi alta, haida ºi-i mânca. No-apu
cã n-o fost la drum învãþat. Omu hãþe* calu ºi calu hãþe pã ficioru dã-mpãrat pune mâncare acoale ºi mâncã ºi vorbeºte:
amu. ªi când or ajuns sus, ustãniþi* care-o fost? Calu ustãnit, împãratu... – Ieste on lucru, zâce, greu. Lucru acela, zâce, la noapte treabã sã-l
ficioru dã-mpãrat, ustãnit, da’ Mortu nu! Cã pã Mort l-o purta’ Dumnezo. împlineºti. ªi dacã acela nu l-i pute-mplini, mai am ºapte, zâce, pari roatã*
176 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 177

dâpã grãdina me, zâce, care-s fãrã cap dã împãrat. Înt-aceie mai ieste loc, pã iesta... pã Mortu. Mortu s-o sculat º-o luat clopu lui ºi... s-o culcat
zâce, ºi l-a tãu cap. ficioru cel dã-mpãrat ºi dâpã mneazãnoapte or vinit, la on fãrtai* l-on
„Hâm, gândeºte iel, aci a fi greu!” Da’ t㒠s-o bizuit la Mortu. ceas, or vinit doauãsprãzece sclujnice*, care ierau a lu’ Mândra Lumii,
No-apu vorbeºte cât vorbeºte, ºi ie mere s-aducã bãutura. Atunce la-mpãrãþâie ii.
Mortu s-apropie ºi-nºtimbã* clopu, sã pune ºi mâncã, ºi mâncã, ºi mâncã, E-e-ei, odatã ie inelu. Iel nu zâce nimica, cã iele-l videu cã doarme.
ºi cela sã duce, darã iel nu mâncã. Cela sã duce dâpã cuptor ºi sã pune Mortu vide cã ce fac! Când or dãºtis* uºe, ºi iel o ieºit afarã ºi haida în
acolo ºi ºede. D-apu ie nu vide dãosãbire întrã Mort ºi-ntrã... cã Dumnezãu urma lor! O vãzut cã fug cãtã mare, trag acolo cãtã mare ºi iel o mãrs.
aºe o vrut cã-nt-on tip* sã fie ºi la faþã ºi-n mãrime ºi la voarbã. Când or ajuns acolo:
– Cha-a-a(!), zâce, frumoasã faþã ai, tânãrule, nu ºtiu mâne-poimâne – He-e-e, amu... amu iar-avem on cap! Iel iute s-o þâpat* º-o prins...
cum þ-a fi faþa. Când o þâpat inelu iele-n mare, iel l-o apucat. Iele n-or vãzut Mortu. A
Zâce Mortu: fujit napoi t㒠râzând ºi cu voie bunã dãnþãlând* cã iarã au on cap dã
– Cum a vre Dumnezãu! ficior dã-mpãrat. O gândit Mortu: „Lasã numa, lasã!”
– No, no, zâce, Dumnezãu, Dumnezãu, numa io-þ dau lucru greu! Când îi dimneaþa, pânã ce nu s-o sculat Mândra Mândrii Lumii, iesta
– Nu-i bai, zâce. l-o sculat pã ficioru cel dã-mpãrat.
– No, zâce, darã dacã aºe vorbeºti... Te-ai sãturat? Na ºi be! – Na! zâce. Ai grije, zâce, amu iarã-om face... Numa astãz numa-om
– N-am sucuit*, mândra me! Dâpã ce mânânc, mã hodinesc. be apã! Da’ inelu-i acoale.
– D-apu, zâce, io-am sucuit sã beu ºi udele – zâce. No-apu, dâpã ce sã scoalã Mândra Mândrii Lumii, mere acolo-n sobã,
– Nu mi le treabã, cã, zâce, udelele nu-s aºe bune pântru om. Apa-i vede inelu pã taljer.
bunã când þ-o treabã, numa bãutura îi uãtravã, zâce. – D-apu, zâce, n-ai durmit tãtã noapte?
„Hâm o gândit ie, bine m-o spus!” Nu, am strãjuit, zâce, c-aºe m-ai poroncit sã strãjuiesc.
– No, bine-i ficior dã-mpãrat, fie darã aºe. – Aºe-i, da, zâce.
În zâua ceie n-or mai cãpãtat dã mâncat, da’ nici dã bãut. Când îi – Doarã, zâce, n-am fãcut lucru bun?
sarã, îl duce-nt-o sobã* pã ficioru împãratului, darã ºi Mortu mere-n – Darã* nu, zâce, cã-ncã pân’ amu, zâce, nu s-o-ntâmplat cã inelu sã
urma lui. fie pã masã, pânã când amu tu ai strãjuit! Numa te-oi vide-n noapte viitoare!
– No, zâce, ia, aice þ-î lãcaºu, numa iaca, zâce, inelu aiesta îi aci, O gândit ie cã-n noapte viitoare mai somn i-a fi ºi t㒠l-a fura somnu.
zâce, pã taljer pã masã! Inelu mneu, zâce, multe capuri dã-mpãrat O temat sclujnicile, o pus o ocarã, o pus o iesta*... pã iele:
o-ndiþât*! Sã nu-þ îndiþascã º-a tãu! Numa grijeºte dã iel! – D-apu n-am z⒠io?...
– C-oi griji, zâce ficioru dã-mpãrat. – D-apu cã fãcut-am, cã l-am dus în mare...
– No-apu ie sã duce, d-apu iel sã uitã. Zâce Mortu cãtã iel: – Cum l-aþ dus în mare, cã ia aci-i inelu, iacã-l ni*, pã jejet*!?
– Adã clopu tãu, zâce, adã clopu tãu! – Ho-o-ou!
I-l dã. – D-apu lasã numa, zâce, ºtiu io ce face. Îl ducem noi la noapte. Da’
– Ascultã, zâce, ai grije, zâce, io dorm amu, apu tu stai pânã la dã ceva vrãjitoare o fi cu iel?!
mneazãnoapte, cã pânã la mneazãnoapte nu-i nimic! Numa, zâce, dâp㠖 Nu-i nime, zâce, cu iel! – Mândra Lumii. Nu-i nime cu iel! Numa,
mneazãnoapte io-i strãjui, c-atunce-i greu! zâce, o strãjuit.
Aºe or înºtimbat clopu, Mortu o durmit, iesta o stat º-o strãjuit, – Noi nu l-am vãzut, c-o durmit când noi ne-am dus.
împãratu. Când o fost cãtã* mneazãnoapte, s-o sculat... darã l-o sculat – Apu cum sã poate?
178 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 179

– Aºe sã poate, zâce, inelu-i dã faþã! Gândeºte Mândra Lumii: „Lasã Da’, zâce, ie prãbãleºte*, zâce, ºi te du º-o scoalã ºi vez ce palmã-þ traje!
numa. La noapte s-a urî* iel!” Cã, zâce, o dat-am prãbãlit ºi m-o cârpit o palmã dã mai* nu am murit.
Când îi... dã-i duce darã dã mâncat, nu mâncã. No-apu, zâce, nu, haidam merem, ducem.
– Cum? zâce. Nu mânci? Înde l-or dus? L-or dus pânã la o pãdure dãparte tare, pânã la ºapte
– Nu, zâce, cã io dacã mânc o datã, ieste cã mânc ºi dã doauã uãri, da’ hotarã. ª-acolo întrã nãºte spini, porumbei*, o þâpat inelu.
ieste dã mânc num-o datã-n sãptãmânã. – No, d-aice, zâce, nu..., nu-l mai duce nici vrãjitoare vrãjitorilor.
– Hâm! ª-apu udele... Aºe iele s-or dus cu voie bunã cãtã casã, râzând, dãscântând. Mortu
– Nu, zâce, udelele-s uãtravã, zâce. Apa îi bunã. iarã sã duce cu voie bunã, cu inelu!
– N-ai folosit nicicând udele? Când o ajuns iele acasã, s-or dãzbrãcat, s-or culcat. ªi Mortu s-o pus
– Nu! ºi o pus inelu ºi când o fost dimineaþa, l-o sculat pã ficioru dã-mpãrat ºi
Îi dã apã, be. Vorbeºte cât vorbeºte, mere ºi ie ºi vorbeºte cu o-nºtimbat treaba: iel o grijit dã inel, ficioru cel dã-mpãrat.
sclujnicile ii. ª-apu când o vinit Mândra Mândrii Lumii înlontru, iar-o vãzut inelu!
– Aveþ grije! Voi mâne, zâce, înt-aºe loc sã duceþ inelu... – A-a-ai, bunã sclujbã* ai avut º-astã noapte!
Pânã când iele o iesta, º-or înºtimbat clopu, o bãut apã ºi cu Mortu – Tare bunã, zâce. Dumnetale nici nu poþ gândi cã dã inde o trebuit
vorbe. s-aduc io inelu aiesta. Da, l-or furat! Numa l-am adus io napoi!
„Hei, gândeºte ie, lasã numa! Mâne, dacã nu sã rãuºeºte, poimâne te – Aºe?
omor io!” – o gândit. Zâce cãtã Mort: – Da! C-ai zâs sã fiu om pântru însurat, cã io numa aºe mã poci
însura dacã lucru l-oi gata.
– Ficior dã-mpãrat, pântru ce ieºti tu dã-nsurat?
– Aºe!
– D-apu, zâce, ca toþ uoaminii! La vrâsta asta sã-nsoarã!
– No, apu, zâce, astãz doarã oi cãpãta dã mâncat?
– ªi cum dã nu te-ai însurat în þara ta, dã ai vinit aice în þara me?
– D-apu da, dã mâncat, dã mâncat îi cãpãta.
– Io, zâce, am spus cã pã Mândra Lumii o ieu dã femeie ºi iaca, zâce,
ª-apoi când o fost la vreme mâncãrii, i-o dat. Numa n-o fost uãtrãvit
am vinit aice, dacã þî-s dã plãcut, bine, dacã nu, nu.
mâncare, c-o grijit Dumnezo d-ace*. E-e-ei, d-apu mâncã ficioru cel
– Bine, zâce, îm ieºti dã plãcut, numa încã on lucru greu mai ieste. ªi dã-mpãrat, apu zâce amu:
dacã-n noapte asta, zâce, îi împlini, apoi poate ca a ta oi fi. – ªtii ce? Aº vre sã mai vãd soba* ceielaltã, zâce, inde, dacã ne-om
Când vine sara, iarã i-o pus inelu cum l-o pus în sara dintiie. Aºe, cãsãtori laolaltã...
bogat* ºi dãstul, cã pân’ la mneazãnoapte o durmit Mortu ºi dâp㠖 Ha-a-ai, zâce, haida º-o vez.
mneazãnoapte o durmit împãratu... ficioru dã-mpãrat. ª-ap-or înºtimbat clopu, cela s-o pus º-o mâncat. Ie pânã ce-o fost
E-e-ei, d-apu când îi dâpã mneazãnoapte ºi mai ferbinte vin sclujnicile, p-acolo o vinit ºi l-o temat* pã ficioru dã împãrat, s-o dus o arâtat soba.
sfãdindu-sã. No-apu când i-o arâtat:
– Sã nu cãpãtãm ocarã, îl ducem la a ºaptile hotarã inelu. Gândeºte – Amu, zâce, poþ mere, zâce, dacã-þ treabã, zâce, apã ºi udele.
Mortu: „No, no, duceþî-l numa! Pã inde mereþ voi ºi io mãrg!” Sã andãluie... S-o dus iel napoi, o-nºtimbat iarã clopu. Zâce Mortu:
Amu îl clãteºte* pã ficioru cel dã împãrat, doarme. – Amu tu te du! Amu îi vide, zâce, amu io-i fi junerile*, zâce, io!
– No, videþ cã doarme? Amu dac-am mere dâpã doamna noastã, sã-l zâce. Numa-i vide cã ce s-a-ntâmpla!
vadã cum cã doarme, apu, zâce, ar crede cã l-am dus inelu. Num-aºe ª-apu bine. Mere cela, darã ascultã ficioru cel dã-mpãrat, sã duce iel
dacã-l ducem, iarã nu ne-a crede ºi numa ne-a bãjocori ºi ne-a ºi bate. dâpã cuptor º-ascultã. Vine ie dî l-o vreme gata, aºe ca mnirasã*, darã.
180 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 181

ª-apu sã pune cela ºi o iubeºte... s-o iubascã, darã, ie s-azmuceºte* o Aºe, bugãt ºi dãstul, cã cu asta Mortu s-o ca-mai-dus! ª-o rãmas
datã, s-azmuceºte dã doauã uãri, s-azmuceºte a triie uarã, sã dã pãstã cap, ficioru cel dã crai cu Mândra Mândrii Lumii. ªi când o fost la vreme ceie
sã face o scroafã cât mai mare! Numa ºi Mortu s-o da’ pãstã cap, s-o fãcut cã bãtrâna o ajuns acolo la-mpãrãteasa – cãþauã bãtrâna! –, o iesta* cã
on ver* aºe cât on derm* (ºtii ce-i dermu? Dî la fântînã!) dã nalt! Eh, apu sã-i deie mnilã*, cã îi bãtrânã, ºi persze*, Mândra Mândrii Lumii dãloc o
dã-te l-o bãtaie, apu sã bat, apu sã bat, apu dî l-o vreme veru o joieºte* pã mãrs ºi i-o tãiet on dãrab* dã pitã ºi la bãtrâna nu i-o fost dãstul. O zâs sã
scroafã, apu îi taie cu colþî foalile ºi ce sã iasã d-acolo? ªapte draci, unu facã bine sã-i deie ºi o jumarã!
ca altu dã tari! – Cã, zâce, baba, zâce, multe hotarã o umblat ºi dãsculþã ºi fãrã hane*
– No, zâce dracii, scãparãm dân burduhu femeii! Haida sã merjem! ºi slabã ºi cum... Numa, zâce, mult þ-am ajutat i-odatã! ªi º-amu vre baba
Fug care-ncãtrãu* c-or scãpat dân foalile femeii. Iesta stã-ntristat sã-þ ajute. Aºe babã slabã cum mi-s.
colo napoie cuptorului, ficioru dã-mpãrat, cã încã aºe n-o mai vãzut. – Ce-m poþ dumneta ajuta?
Zâce: – D-apu, zâce, io-þ poci ajuta sã fii cu mul’ mai frumoasã ºi sã nu mai
– Amu ieºi d-acolo dã inde ieºti, haida! Adã clopu-ncoace, haida, îmbãtrâneºti!
zâce, io ºi cu clopu mneu ºi cu a tãu, da’ tu, zâce, la lucru aiesta nu poþ cu – Da? zâce. Apu cum, babã?
clopu mneu. – Ie uiti-te, zâce, ai þucur*?
Iel când îº lua clopu în cap atunce tã’-tã’-tãte vide nainte lui ºi p㠖 No, du-te adã tri coþche* dã þucur!
Dumnezo ºi înjerii ºi dâpã porunca lu’ Dumnezo lucra. Atunce u-o dus pã
Pã tãtã* coþca o pus tri picuri dã leacuri dânt-o ieguþã*.
Mândra Mândrii Lumii aºe tãietã-nt-o covatã pânã la marjine mãrii ºi u-o
– No, zâce când o picurat pã coþca-ntiie, ast-o gustã!
spãlat bine ºi u-o udat cu apã viietoare. ªi atunci o-nviiet. D-apu ie pã
O luat, u-o mâncat. No, o picurat pã ceie* coþcã... Aºe dã tri uãri tri
ficioru dã-mpãrat l-o vãzut. Amu, e-e-ei-ha!
îs noauã. Darã ºapte diavoli o fost în femeie, º-amu noauã s-o bãgat în ie.
– D-apu, zâce, bine-am durmit.
Când o gãtat coþca a trie uarã, s-o dus... baba s-o ca-mai-dus! Dãloc
– Bine, da, zâce ficioru cel dã-mpãrat, dacã nu ieram io, durmei pã
veac. s-o-ncordat, dãloc o fost înfurioasã, nu i-o trãbuit nimica, nu i-o trãbuit
– Cum aºe? nici om p-îngã ie, nici nimic odatã! Dãloc l-o-azvârlit pã om ºi sã margã
– D-apu, zâce, aºe, zâce, cã nu ºtiu cu ce te-ai luptat, numa te-o omorât. cu porcii! Purcari* numa, nu-i mai treabã om*! Ap-amu iel dac-aºe o-ajuns,
Te-am adus aice ºi te-am spãlat ºi te-am udat cu apã viietoare º-ai înviiet. s-o rugat dã ie cât s-o rugat, da’ ie i-o tras o palmã la ficioru dã-mpãrat dã
– M-o spus mie, zâce, o bãtrânã, numa, zâce, bãtrâna ceie nu ºtiu s-o-mbãtat! Nu i-o mai trãbuit, nu io mai vinit voie dâpã femeie. Ap-o
inde locuieºte amu în hotaru mneu, cã aceie tare – tare mult ºti face ºi mãrs cu porcii. Mãrgând astãz, mãrgând mâne, ce sã sã-ntâlneascã în
dãsface. pãdure c-on uom iarã.
Adecate ie ave vrãjitoare care-i vrãje, care-i face ºi sã fie bine ºi s㠖 D-apu ce-i, zâce, ficior dã împãrat?
fie rãu. – D-apu cine ieºti dumneta dã mã cunoºti?
– No, apu d-aci încolo, zâce, tu îi fi soþu mneu! Cã m-ai miruit*. – D-apu, zâce, tu nu mã cunoºti?
M-ai adus, zâce, la o viaþã frumoasã, care n-am mai avut. – Nu.
Aºe, când o auzât bãtrâna d-acolo dã inde-o fost, cã Mândra Mândrii – Hâm. Nu-i dãmult dã când ne-am dãpãrtat dã olaltã*, ne-am
Lumii îi mãritatã dâp-on ficior dã-mpãrat, mai murit-o bãtrâna ca sã nu dãspãrþât. ª-amu, zâce, io te cunosc pã tine ºi te-aº cunoaºte pânã-i lume*,
facã bai. Batãr* cã Mortu i-o spus la ficioru dã-mpãrat cã sã grâjascã! cã Dumnezãu îi cu mine. Da’ Dumnezãu a fi ºi cu tine! Numa s-asculþ
Tãte lucrurile îs bune, numa vrãjitorile nu-s bune! Iele lucrã cu dracu ºi iarã dã mine, zâce. Io-s Mortu!
iele pã dracu bagã-n om. – Da?
182 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 183

– ª-apu cum d-ai ajuns purcar?


– D-apu, iaca cum.
– Da, da, numa no-aºe! Numa, zâce,-i pãcat c-am lãsat noi pã baba
ceie care o dus diavolii-n femei! Numa nu-i bai, zâce, pã mine nu m-a
omorî ie!
– Aºe, no, haida! Haida, zâce, cu porcii amu, zâce.
UOMU CU CULCUªU
– Da’ nu mã duc, cã mã bate dacã mã duc mai iute.
– Haida numa, zâce, cã io-i mâna porcii. Amu, zâce, îi lua tu clopu în
capu tãu. Aºe o fost înt-on sat on ficior º-o fatã dã sãrac. Numa fata tare o fost
No, mânã cela porcii, mânã ºi dãloc sã-ncarcã ie dã iesta. frumoasã. Ficioru tãt* îi fãgãde* cã dacã u-a* lua º-a mere* dâpã iel, ie*
– Bine, bine, zâce, am vinit, am vinit mai iute, numa amu m-i foame, n-a trebui sã lucre, cã iel are atâta avere dã ºi dacã or fi zece prunci pângã*
zâce. ie, º-atunce a ave ce mânca ºi ce be.
– No, zâce, lasã cã-þ dau io þâie dã mâncat! Fata zâce cã:
Iesta apoi îº ie clopu, sã duce acolo, apu sã iesta... luptã cu ie. Apu d㠖 Nu, zâce, cã, o datã, zâce, pãrinþii tãi nu or ave voie* sã mã iei, cã
sã margã*, iarã o-nvinje, numa atunce no-aºe, numa dãloc o iesta… u-o n-am avere. A doaua uarã, zâce, sã poate vuji* dã t-i urî* dã mine º-apu
trântit la pãmânt ºi o luat sabie dân mâna lu’ înjeru lu’ Dumnezo ºi i-o arunce-i sta sã mã þâpi* în lume.
tãiet foalile. Atunci s-o-ntristat, c-o vãzut ºi ficioru cel dã-mpãrat cã îi – Nu! Ascultã, tu dragã, numa m-ascultã, cã nici o zmântã* nu-i ave
adevãr, cã aiesta-i dî la Dumnezo mânat. dacã-i fi cu mine, zâce. Io, zâce, am avere, cã avere cât-o am, zâce, la
No, haidam! Iarã pune în covatã ºi hai cu ie pânã la mare, º-o spalã. ºapte înº, la ºapte gazde* sã sã-mpãrþeascã º-atunci ar fi frumoasã avere
Zâce amu pânã n-o-nviie: la fieºtecare.
– Doauã lucruri grele þ-am ajutat, a triile – dântâie o fost, zâce, drumu, – Nu-i voarbã, zâce, cã pont* d-aceie. Mai bine-ai fi sãrac, cã mai cu
cã ºi l-acela þ-am ajutat, zâce, a doauâle îs aste ºi acele doauã cu inelu, drag aº mere* dâpã tine dãcât aºe. Nu cã, zâce, nu-m place dã tine! îm
zâce. Amu plata ce u-ai plãtit pântru mine þî s-o întors, numa dã astãz place. Cã vãd cã mã iubeºti tare.
nainte baba n-a mai vini. Cã io amu, zâce, cu înjeru lu’ Dumnezo mã duc D-apu atât-atâta, pânã când sã-nvoieºte fata ºi sã mãritã dâpã iel.
º-o ºterg dâpã faþa pãmântului ºi tu îi râmâne în pace ºi cu sãnãtate cu D-apu cum o zâs fata? Pãrinþii lui nu tare-o vrut. Numa tata ficiorului o
Mândra Mândrii Lumii. ªi dacã trãiesc, º-astãz laolaltã petrec! Mortu s-o zâs cãtã mama ficiorului:
dus º-o sfârºit, pã baba u-o ºters dâpã faþa pãmântului. ªi dacã Dumnezãu – Tu muiere, atâta avere are pruncu nost cât în sat ºapte gazde. Apu
o vrut aºe sã fie cu Mândra Mândrii Lumii, s-o cãsãtorit ficioru dã-mpãrat dacã n-a pute iel þâne o muiere, zâce, cu cilediu* ii* cu tãt – sã nu aibe ie
i s-o sfârºit, da’ numa pân aceie cã o fost cu mnilã cãtã Mort. D-aceie-i avere dar㠖, ap-atunce n-a pute ºi dacã a ave ie dã ºapte uãri atâta cât are
bine cã omu nu rãu sã facã, ce bine, cã binele aduce bine, da’ rãuu rãu pruncu nost.
aduce. – No bine, no, zâce gãzdoaie, iei-o darã.
Îþ mulþãmãsc. Uo ºi luat. E, numa c-o trecut dân vreme, apu ºtii cã când îi sâta
noauã º-aceie t㒠pân cui sã pune, d-apui dacã sã veteºte*, mai ajunje ºi
pã jos. Aºe ºi s-o-ntâmplat. Când odatã t㒠sã gândeºte iel cã uare dî ce
u-o luat. Cã frumoºaþa trece ºi iel cu sãrãcie-n spate îi cu ie. Haba* are iel
avere, cã îl mustrau ceielalþ:
184 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 185

– No, tu cu muiere ce mândrã n-ai adãugat cãtã* avere ta nimica. – Inde m-ai fãcut, acolo m-ai fãcut, numa merem sã ne culcãm. Numa
Noi, zâce, ºi dacã u-am luat, cum îi aºe-i, da’ trãieºte dânt-a ii! Da’ tu o þâi ºi tu vii cu mine.
dânt-a tãu! – Bine, zâce, cã mãrg.
Neacã astãz, neacã mâne, dî l-o vreme sã gândeºte: „No, lasã numa Mere dirept la jireada ce dã fân, iera acolo scara, o fãcut acolo pã fân
cã fac io sã mã lese!” D-aºe ºi iel iera corhei*, nu-i voarbã c-o ºi avut dân culcuºu. No, sã culcã. T㒠sã gândeºte iel cã ce vinã sã afle. Sã uitã: iera
ce be. (ªi io am avut gazdã care o fost corhei.) Hhe! mândru, stele, sã uitã la stele, dî l-o vreme zâce:
Zâce-nt-o sarã cãtã ie: – Ce-i aceie acolo, zâce, stelile acele?
– Tu, zâce, pân-amu tãte-or fost cum or fost. ªi tu ai fost mai tânãr㠖 Acele, zâce, îs Fuºteii.
ºi io mai tânãr. Amu aºe culcuº îm fã care nici o zmântã sã nu aibe!! Iarã sã mai uitã:
– No, no, zâce ie, faceþ-oi, faceþ-oi. – D-ap-aceie acolo, zâce, acele?
D-apu, ca ºi-nante* d-aceie, ie i-o scuturat sãlmãjacu* sã fie puhab* – D-ap-aceie-i Coasa.
ºi când îi... Vine dî la birt* sara, zâce: – D-apu, zâce, acolo, zâce, acele stele?
– Aci m-ai fãcut culcuºu? – Aceie-i Cãruþa.
– D-apu inde þî l-oi face? – D-apu, zâce, acele, ia* acolo?
– Hei, mama-ncoace, mama-ncolo a ta!! – Dã sã margã*! O bate. – Acela-i Ursu.
– No, zâce, d-apu inde sã-þ fi fãcut? În colnã*? – D-ap-acele multe laolaltã?
– Acolo, zâce, m-ar fi plãcut sã dorm. – Aceie-i Gãinuþa!
– În colnã? No, nu-i bai, zâce, cã mâne sarã acolo þî l-oi face. – Ai, f... tã-te dracu, zâce, aici m-ai fãcut aºternutu, inde sã sã cace
– Acolo, darã! Gãinuþa pã obraz la mine?! – D-apu dã sã margã!! O bate.
Când îi în ceie sarã, iarã vine bat acasã. Mâncã dã mâncat, cineazã Zâce:
darã cât cineazã. – Ai grije, mã, cã sã uitã Ursu la tine, ºi sã ºtii cã vine ºi mã scoate pã
– Inde m-i culcuºu? mine ºi te omoarã pã tine.
– Apu haida, zâce, cã ai zâs cã-n colnã. E-ei-ha! Dãloc u-o lãsat ºi nu u-o mai bãtut. Aºe cu asta poveste-i
Mere-n colnã: gata. Dacã trãiesc, º-astãz îº veselesc. Dacã nu, or murit, s-or hodini.
– Ap-aice sã dorm io?! Apu iarã dã sã margã.
– D-apu inde sã þî-l fi fãcutã? Amu-n casã n-o fost bine, aice nu-i
bine. Pã t㒠locu*, inde zâci þî-l fac, numa sã fie bine.
O bate iarã.
– Mie, zâce, pã jireada* ce dã fân sã-m faci mâne sarã.
No, gândeºte ie cã darã amu pã jireada ce dã fân sã-i facã. Când îi
ceie sarã, iarã vine bat, iarã ce ºtiu io ce.
– Amu, zâce ie, amu ºtii ce? Dacã m-i ºti spune cã inde ai zâs ieri
sarã, numa aºe îi ºti cã inde þ-î culcuºu!
T㒠sã gândeºte, amu vede iel cã-i prins. Amu nu-i ca-n cele sãri cã
„hop! ap-aice m-ai fãcut?!” T㒠sã gândeºte, t㒠sã gândeºte... Dî l-o vreme
i-i somn. Zâce:
186 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 187

No-apu bine-i. Traje înlontru* cociºu, dãsprinde*. Domnu mere în


cãfanã ºi rendeleºte* mâncare ºi ce ºtiu io ce. ª-apu trimete ºi la cociº
sã-i ducã. Ce i-o dus la cociº? I-o dus tri uoauã ferte. Ugyan* ºi domnu
atâte o mâncat: tri uoauã ferte.
ÞÂGANU CA FISCARê Când o fost mâncat, zâce cãtã cãfãnarãº*:
– Iaca ni*, adresa m-i asta, dã-m adresa ta, s-o ºtiu ºi io p-a ta. Numa,
zâce, oi trimete io banii.
Aºe, bugãt* ºi dãstul, cã, ha-a-a, îi pare bine la cãfãnarãº. Cã dacã i-a
Aºe o fost odatã
trimete banii, nu i-a trimete pont* cât o ajuns acele! Apu tãt aºteaptã
ca ºi niciodatã,
cãfãnarãºu cã sã-i trimatã banii, domnu nu mai trimete.
din poveste multe ieste,
Când îi odatã, vine cãfãnarãºu la domn. Cum o vinit, cu maºina o
mândre ºi frumoasã,
vinit, uã* cu ce-o vinit, zâce cãtã domn:
s-ascultaþ dumnevoastã!
– Apu, domnule, zâce, apu tu te-ai uitat* dã mine?
O fost on domn mare. La domnu acela tare i-o plãcut sã umble cu – Dî ce?
hinteuu* încoace-ncolo, pã cum aºe s-o ºi-ntâmplat odatã. Zâce cãtã* – D-apu, zâce, iaca, atunci º-atunce, ani dã zâle d-atunce o trecut ºi
cociº*: n-ai plãtit mneazãza!
– Mãi cociºule, amu, zâce, m-am gândit cã ia*-i vreme bunã, varã, Teamã cociºu acoale dã faþã, º-o-ntrebat cociºu:
avem vreme, merem, zâce, dân uãraº în uãraº sã videm lume cu uãtii*. C㠖 Cunoºti uomu aiesta?
poate cã tu, zâce, dacã io-i muri, nu-i mai fi cociº la nime*, zâce, aºe cum – Cunosc. Iaca d-acolo ºi d-acolo îl cunosc. ªtii cã am mâncat la
ieºti la mine ºi nu-i vide lume cu uãtii. Io u-am mai vãzut, numa tãt mai dumnelui, am mnezãzat.
iesta*... s-o vãd odatã ºi io. – Aha! Bine-i. Num-aceie-i, zâce. No, zâce, te du cãtã casã ºi þ-oi
– ª-apu bine, domnule, zâce, dacã gândeºti dumneta, prind* caii la trimete, zâce, banii.
hinteu ºi merem. – D-apu dã-mi-i amu.
Aºe s-o ºi-ntâmplat. O prins caii la hinteu. Când o fost gata prinºi, o – No-apu haida cã þî-i dau º-amu.
stat nainte curþî, o vinit domnu, s-o suit în hinteu. D-apu pã vreme ceie E, numa domnu ceva numa pãstã acele... preþu la ºasã uoauã o vrut sã
n-o fost ca º-amu, amu mere cu repülõgép*, mere cu ce vre iel, cu... auto, iesta*... E, d-apu cãfãnarãºu o zâs:
cu ce iel mere. Da’ îi sigurat* cã oriinde mere iel nu treabã sã-º puie bani, – H-apui, domnule, stai! Asta nu-i dãstul!
ca cân’ merem noi la bold* cu budilarãºu*-n jeb*, iel º-acolo are atâta – Apu cum aºe?
ominie*, cã numa pã poºtã pune banii ºi, bogat* ºi dãstul, aºe-o fost ºi în – D-apui, zâce, asta aºe mere, cã, zâce, dumneta ai mâncat atunce cu
trecut la domni. cociºu la mine ºasã uoauã. ªi dacã vrei sã-m plãteºti iac-atâta º-atâta!
ª-aºe mãrgând, ce ºtiu io-n ce uãraº or ajuns, în ce nu, numa dãstul Aºe sumã o cerut cãfãnarãºu cã la grof i-o pãrut pre mult.
dã dãparte-or mãrs. Zâce domnu cãtã uom, cãtã cociº: – Bine, zâce, dacã nu te-nvoieºti atâta, ne dãm la leje*, numa sã nu te
– No, cociºiule, aici am sucuit* io sã mânc, zâce, uã la mneazãzã*, superi cã a fi mai mult dãc⒠cât io am cerut!
uã când ajung. Traje înlontru aice la birtu aiesta, la cãfana* asta, ºi aice-om – N-a fi mai mult! Du-te numa ºi mã dã la leje. ªtiu io cât ajung* ºasã
mnezãza*. uoauã!
188 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 189

Mere cela napoi, îl dã la leje pã grofu. D-ap-amu, ºtii, fiscarãºii* cu – Îi nãcãjit tare rãu.
notarãºii* îs una. No, d-apu-i trimete la grofu sã margã sã steie la leje. – Da?
No-apu mere grofu. Ce? Poronceºte la cociº, prinde cociºu caii la cocie... – Da. Îi nãcãjit rãu.
uã, cum oi zâce, la hinteu*, haida cu hinteuu pân’ acolo. – Dî ce?
Când ajunje acolo, ce ºtiu io la birãime*, no, dã bineþe. – Gândeºte numa, zâce, iac-atunce º-atunce am fost cu domnu, zâce,
– Dumneta ieºti acela º-acela, cutare ºi tare nume, grof? pânã iac-acolo º-acolo. ªi domnu, zâce, o zâs cã sã merem acolo-nlontru*,
– Io. c-acol-om mnezãza. ªi ne-am bãgat acolo-nlontru, am mnezãzat. La
– Apu, zâce, cunoºti cã la uomu aiesta ai mnezãzat cu cociº cu tãt? domnu i-o dat tri uoauã, pã cum spune iel ºi mie iarã tri, io asta ºtiu, cã io
– Da. le-am mâncat... cã tri uoauã. ª-ap-amu, zâce, o vinit cãfãnarãºu nainte
– Apoi, cunoºti aceie cã iaca cu atâte uoauã ieºti dator? d-asta cu câtãva vreme ºi sã-mpece cu iel, n-o vrut. Amu, zâce, i-o vinit
– Cunosc. sã margã sã steie la leje ºi ºi io am mãrs cu iel darã ºi iaca cum i-o ieºit,
– Eh, numa stai! D-atunci o trecut o vreme lungã ºi dân uoauãle acele zâce, cã tãtã avere n-ajunje cu cât îi dator.
ºasã ar fi scoasã cloºca ºasã pui, dî l-aciie ºasã pui în cela an ar fi foast㠖 Cum ai spus? Ie mai spune o datã!
uoauã, sã nu spunem mai mult dãc⒠tã câte ºasã: dânt-on uou on pui, dî la – D-apu aºe, zâce, c-amu cu atâta i-i dator cã tãtã avere nu ajunje cât
puiu acela ºasã uoauã, apu-i aºe, ap-aºe! ap-aºe! Pânã cã ajunje la o sumã o ajuns* acele ºasã uoauã.
tare mare. – Hha! vez, zâce, þâganu-i þâgan, numa, zâce, io n-aº sta pã leje ceie.
– Apu, zâce, dumevoastã uºor sãmãliþ*. Numa, zâce, cum sã dau io, – Cã n-o stat! Numa i-o spus cum cã vine ºi-l litãþeºte.
zâce, amu pã ºasã uoauã tãtã avere me?! – Pânã nu vine ºi litãþeºte, du-te ºi spune la domnu cã io mãrg dã
– Dacã n-ai plãtit atunce, îi face aºe cã-i plãti amu dacã s-ajunje, fiscar㺠lui.
dacã nu, îi face ce-i pute, numa asta trabã s-o dai. – Mãi, zâce, tu-i mere dã fiscarãº... (râde)
– Bine, zâce, mai daþî-m vo câteva zâle sã mã gândesc. – Da, da, da, da!
– Capeþ, zâce, cã tãdauna* capeþ... capãtã fieºtecare zâle sã s㠖 Mere cociºu la grofu, zâce:
gândeascã cã sã plãteascã, uã sã nu plãteascã. Numa, zâce, dacã nu, s-a – Mã rog, domnule, îi aici þâganu. Apu, zâce, o zâs cã dac-ai face
litãþî* avere ºi asta trabã s-o plãteºti dã îi vre, dã nu-i vre! bine, zâce, sã-l asculþ pã iei. Cã iel zâce, iel þ-a fi fiscar㺠ºi nu-i bucta
– Bine. avere.
– No, zâce cãtã cociº, merem. – Ugyan mán*, zâce, d-apu cum gândeºte iel deptu*. On þâgan a face
Nãcãjit grofu. pãstã leje împãrãteascã?! D-apu cã leje împãratului îi leje tare!
– Mã, zâce, nu m-ai putut aduce aminte? zâce. – Nu-i bai, zâce. (...) (Scurtã pauzã.)
– D-apu, zâce, o vinit cãfãnarãºu la dumneta ºi te-o-mbiet nu cu atâta, – No, aºe, bugãt* ºi dãstul cã... he-e-ei, d-apu sã duce þâganu... mere
numa dumneta n-ai vrut! Amu cum îi vre dâpã spusu mneu?! cociºu ºi îl mânã acolo la domnu.
– D-apu, zâce, n-am vrut, nu. Rãu am fãcut. – D-apu, bunã zuua!
No, trece o zî, trece doauã, mere-on þâgan, care mai mere ºi-i tãie – Bunã zuua!
lemne ºi mai mãtura p â n . . . Nu-l vede pã grofu… Zâce cãtã cociº: – D-apu ce-i, domnule?
– Inde-i domnu? – D-apu, ia ni, ºi beteag, ºi nãcãjit, ºi vai º-amar!
– Îi beteag*. – Dã astãz nainte nu fii nãcãjit, mã rog domnule, cã, zâce, dacã þâganu,
– Ce-i cu iel? zâce, nu lucrã cu mânile, cu putere, lucrã cu minte! Capu ºi minte!
190 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 191

– Da? ª-apu ce ai pute... am drept?! Nu þâneþ nici cãtã* aiesta, nici cãtã aiesta, cã io nu þân nici
– Când treabã, zâce, sã mai meri*, uã* dacã nu te-or tema, te cãtã unu. Iel o mâncat tri uoauã cu cociºu cu tãt, ºasã. Iel o fert ºasã uoauã
ielenteºte* cã meri ºi duci fiscaraº. Numa cred cã, domnule, nu m-i lãsa ºi le-o dat sã mânce l-amândoi. Aºe-i?
cu hanile* aºte sã mãrg?! – Aºe.
– Nu, cã te-mbrãc io!! zâce. No, mã rog, cinstitã leje, dumneta le-ai fert, uã dumnelor le-o fert?
Apu când vine vreme ceie, amu aºteaptã domnu cã amu uã l-or grãi, – Io le-am fert! zâce.
uã... E!! trimete domnu cã iel vre ºi mai steie o datã la leje! ªi iel îº duce – No-amu, zâce, dacã vreþ dumnevoastã sã faceþ o leje curatã ºi
fiscarãº. Bine-i. No, haida! dreaptã, spuneþ dumnelui sã fiarbã ºasã boabe dã cucuruz ºi sã-l semine
Aºe, bugãt ºi dãstul cã mãrg acolo, îl duce darã cociºu ºi pã iesta... º-apu sã vadã cã ieºi-u-a cucuruzu? S-or aflat ruºinaþ birãime* º-o zâs cã:
lângã grof ºede (râde) fiscarãºu, þâganu. – Drept are domnu fiscaraº! Nu mai tãrgyãlim*! Dacã vrei, stai pã
– Când ajung acolo, mere-nlontru domnu: preþu uoauãlor, dacã nu, nu, numa leje tu o plãteºti.
– Bunã zuua! Aºe þâganu tã sus s-o arâdicat* dã pãrere dã bine, cã hát igaza volt*,
– Bunã zuua! drept o avut. Aºe darã d-acoale încolo þâganu º-o luat cizme galbine,
– No, d-apu ce-i? miþãlã* dã ptele*, º-apu iel o fost domn d-acoale-ncolo. D-atunce au þâganii
– D-apui m-am gândit, zâce, m-am adus on fiscaraº. Num-amu io cizme bürgere csizma* ºi miþãlã dã ptele.
l-am adus, zâce. Apu dac-oi bucta, oi bucta, dacã nu, nu, zâce. No, poveste-i gata.
– Da? D-apu-i, zâce, bine darã! ª-apu nu ieºti hajlandó* sã plãteºti?
– Nu, zâce, pânã iese ºi leje asta. Ap-apoi, zâce, dacã...
– No, teamã*-þ fiscarãºu-nlontru*!
Îl teamã. Îl vede ciie* cã-i bãrnaci*, da’-i îmbrãcat! Ap-amu nu ºtiu
cã-n ce ferbe lume, numa cã:
– No, d-apu, zâce, iaca... Dumneta ieºti fiscarãºu lu’ domnu?
– Da, io-s – zâce.
– ª-apu, zâce, ºtii dumneta dã treaba domnului?
– Apu, zâce, încâtva ºtiu. Numa faceþ bine dumnevoastã spuneþ cã
ce-m spune... ce m-o spus domnu, nu ºtiu io biztos* cã aºe stã uã nu stã.
Numa dacã dumnevoastã-þ spune, atunci oi ºti sigur c-aºe stã. Cã
dumneavoastã sînteþ uoaminii a lejii, leje-i a-mpãratului ºi dumneavoastã
nu minþâþ.
– Aºe-i, zâce, tare ne place cum vorbeºti.
– No, ºi... cum o fost?
– Apu iac-aºe o fost. Atunce º-atunce º-atunce o fost aice ºi o mâncat
ºasã uoauã º-apu ºi sãmãleºte*!
Zâce:
– Pânã când nu-þ sãmãli, ºi nu vã zdrobit capu, vã spun io-n scurt
dumnevoastã. Numa, zâce, judecaþ apoi cum oi spune! Cã drept am, uã nu
192 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 193

– Ce pofteºti?
– D-ap-aceie poftesc dî la tine zâce, sã vii cu mine sã-m arâþ* cãlile*,
c-amu io înt-atâta mi-s dã buiguit*, dã nu ºtiu sã mãrg cãtã casã.
– Înãlþate-mpãrate, tare bucuros aº mere, numa io, zâce, spun aºe pã*
cum ãi, femeie me-i... aºteaptã sã aibe micuþ. ª-amu n-o poci* s-o lãs,
ÎMPÃRATU CU CÃRBUNARêU zâce, cã poate cã pã minuta asta s-apucã, uã poate cã pã când vin, sã nu
cumva sã fie ceva bai, cã io nainte nu ºtiu ce sã poate-ntâmpla, dãcât dacã
io te-aº ruga pã dumneta sã vii sã sãluieºti* în noapte asta aice. Îþ dau on
Poveste care sã spun amu îi on Împãrat cu Cãrbunarãºu. Împãratu pat curat, acar*, zâce, dacã tumna* nu vrei sã fii în cortilu* cu femeie, cã
acela mere a vâna pân* pãdure ºi no-aºe dese uãri, sã-învârte ºi p-acolo s-a naºte fiuu, atunce în pod, zâce, pã fân.
pî la Cãrbunarãº. Da’ niciodatã nu i-o dat nici bineþe, nici nu l-o-ntrebat – Apu, zâce, tãt dreptu-l ai ºi dac-aºe stã, atunce rãmân pânã dâmneaþã,
pã Cãrbunar㺠c㠄tu cum trãieºti”? Bãsamã* acolo la Rusie uã* inde* – ºi da’ dã* pã dâmneaþã atunce oi pute sã mãrg io ºi sângur acasã.
numa-nt-a parte ceie* o putu’ sã fie – aºe-o fost traiu: care o fost în pãdure, Aºe împãratu o luat dân straiþa lui ce-o avut dã mâncat, c-o avut dã
arde cãrbuni ºi le vinde ºi d-acoale trãie. mâncat, ca împãrat. ªi cât o rãmas o dat la omu cel sãrman. Da’ omu cel
Aºe, înt-o zî frumoasã, s-o dus împãratu pân pãdure ºi ce-o vãzut sãrman nu ave prunci, dâcât atunce o-aºteptat întii pruncu.
acolo? O vãzut on cerb cu nãºte coarne fainã* ºi o gândit cã ,,ai, bine-ar Pã cum aºe-o ºi fost. Dacã s-o suit împãratu, s-o pus acolo pã fân,
fi sã poci* io prinde cerbu acela înt-atare desime.” O auzât împãratu cã, d-apui, ca-mpãrat, lui nu tare i-o vinit somnu sã doarmã în pod pã fân, cã
hop, cerbu sã-ncâlceºte în crenji ºi atunce îl poate ajunje sã-l prindã. Da’ n-o fost învãþat, num-o stat aºe ºi dî l-o vreme tãt cã l-o furat somnu º-o
iarã iel n-o ºtiut cã, hop, on uom nu biruie cu cerbu. Da’ nici nu s-o-ncâlcit durmit. Pân’ aceie s-o nãscut fiuþu, dar ºi uomu s-o ustãnit, s-o uitat a
cerbu, cã o fost tare, dãcât* atâta cã s-o andãluit* împãratu a prostu*. S-o durmi*. Dacã s-o uitat a durmi, muiere încã s-o uitat a durmi, încât n-ar fi
trebuitã sã doarmã. Cã muiere când naºte, trebuie sã steie barem vo tri
dus dâpã iel, tã’* s-o dus, atâta s-o dus pân pãdure pânã s-o-ncâlcit, apoi
ceasuri dã vreme pânã când trece durerile cele ºi s-andãluie sânjile, cum sã
la urmã n-o ºtiut sã iasã.
zâce ungureste: rendes vágányra a vérkeringés*. No, asta o trãbuit sã fie
Când o fost odatã, d-apu c-amu-i sarã, d-apu c-amu numai ºti iel cã
aºe, numa cã muiere nu s-o mai trezit, o murit.
încãtrãu* sã ieie dân pãdure sã margã cãtã* casã. Fiincã n-o mai fos’ Dac-o murit muiere, uomu s-o trezit, pruncu plânje, amu ce sã facã,
foastã* aºe afund* în pãdure ºi pãstã dealurile pãstã care o fost trecut, n-o cã pruncu plânje, da’ mama-i moartã. Atunce s-o dus uomu º-o muls o
cunoscut, t㒠s-o-nvârtit p-acolo. Pã când o-ajuns iel, tãt o iesta*... cã cam lea’ dã lapte dî l-o caprã, c-ave cãpri, ºi o pus înt-o ºoalã* mai micã º-o
aice trebuie sã fie sãlaºu lu’ Cãrbunarãºu – coliba uã sãlaº, uã ce-o avut – adãpat pruncuþu. ª-aºe pânã dâmneaþa pruncuþu s-o-ntãrit înt-atâta ca ºi
ºi o tras înt-acolo ºi iacã c-o dat pãstã sãlaºu Cãrbunarãºului. Când o cum dî la mama lui ar fi supt lapte. ªi d-atunci îi aceie cã ºi doctorii
ajuns acolo, o zâs cãtã Cãrbunarãº: rãndãleºte* la prunci mici lapte dã caprã c-acela-i mai sãnãtos ºi mai bun
– Bunã sara! i-o dat bineþe la Cãrbunarãº, bunã sarã! pântru prunci.
– Bunã sara! Aºe împãratu dimneaþa s-o sculat ºi s-o dus cãtã casã. Da’ pânã când
Zâce: n-o mãrs acasã, noapte, or vinit tri femei acolo cã, bãsama, acela le-o fost
– Te-aº ruga pã ceva, cã ºtii cã cine mi-s, io-s împãratu ºi... lucru la femeile acele tri sã viie sã vadã dã femeie care a naºte. Da’ femeie
– ªtiu, zâce, cã te cunosc, c-ai mai fost º-ai mai vorbit cu mine, o nãscut ºi o ºi murit. Atunce o zâs una cãtã alta:
dumneta ieºti împãratu dî la Rãsãrit. – Vez, zâce, noi tri femei sîntem supusã la asta ºi rãspunzãtoare pântru
– Acela! lucrurile aºte: când s-a naºte o femeie, sã grijim dã ie sã nu moarã. Amu
194 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 195

o murit mama la pruncu aiesta. No-amu, zâce, tu ca o muiere dî la Dumnezo – No, asta da! Numa amu, zâce, haida, zâce, ºi barem aceie-m arâtã
lãsatã ce-i rânduieºti la pruncu aiesta? cã-ncãtrãu* sã m-andãlui*, dã cumva dã n-oi ºti cã încãtrãu.
– D-apu io, zâce, ce sã-i rânduiesc zâce, dãc⒠ani mulþ ºi cu sãnãtate Iese uomu cu-mpãratu ºi cum iese afarã, sã uitã la soare.
ºi cu pace sã trãiascã. – No, zâce cãtã-mpãratu... amu iel cunoaºte ºi pã coaje pomilor ºi pã
– Da’, zâce ceielaltã, io îi rânduiesc, zâce, fiincã iel o rãmas dã mamã, tãte. ªtie cã dacã încoace s-andãluie, acolo a fi la... acolo ajunje inde
îi dãruiesc sã ieie pã fata lu’-mpãratu a Rãsãritului, cã fata împãratului dî treabã* – no, ia*, p-aci þâne, zâce, numa nici p-o cale* nu te da, nici cãtã*
la Rãsãrit amu, odatã cu pruncu aiesta s-o nãscut, zâce ºi pruncu aiesta a stânga, nici cãtã dreapta. Te uitã la coaje pomului, dã lãture* asta-i verde,
lua dã femeie fata-mpãratului... cu verdeaþã, cã n-ajunje soarile, asta-i iarna-vara verde pã pom. ªi
Împãratu o-auzât dân pod. Aºe darã la-mpãrat i-o iesta... cã cum dincoace, zâce, dã lãture asta dã cãtã Soare, (amu aºe-oi arâta) îi uscat ºi
„pruncu aiesta a fi junere* lui ? Pont* a Cãrbunariului?” D-apu iel cu roºu pomu.
gândurile cele, da’ babile mai dãparte: – Mulþãmãsc!
– No, zâce, d-apu tu a triile? Aºe s-o luat* împãratu ºi s-o dus. S-o gândit, pânã când o-ajuns
– Io, zâce, l-oi feri dã tãte baiurile*, cã multe baiuri poate sã viie acasã, cã uare ie ce are? Dirept cã sã fie fatã? Când ajunje acasã cu
asupra lui, zâce, numa zâce, cât oi pute face, i-oi þâne viaþa-n sus. mare bucurie c-o nãscut ºi ie ºi are fãtuþã. „Ni*!! D-ap-acele tri muieri
O gândit împãratu: „Þine-i-i tu-pã truda* ta, cã face-oi io ceva, dã
c-or vorbit acolo, no... astã-noapte, le-am auzât. D-ap-acele d-înde-o
n-a mai trãi iel!”
ºtiut cã io... acasã la mine s-a naºte fatã ºi pruncu acela sã-m fie mie...”
He-e-ei! d-apu când o fost dimnea... Muierile s-o ca-mai-dus.
Da’ n-o zâs cãtã-mpãrãteasã nimic odatã*! Numa în gându lui o þânut
Când o fost dimneaþa, s-o sculat împãratu ºi s-o scoborât jos ºi uomu-º
ºi în iel o þânut d-asta.
jele muiere cã-i moartã.
Când o fost... dâpã ce s-o mai hodinit oleacã, zâce cãtã inaºu* lui:
– D-apu ce-i aice?
– D-apu, zâce, iacã, zâce, ar fi trebuitã, zâce, sã stau lângã ie ºi m-am – Mãi, zâce, fã bine ºi te du, zâce, ºi adã aice on om care mere cu
uitat* a durmi. Cã zâce, când naºte-o femeie nu-i sclobod* sã doarmã tri poºtã! (C-aºe-o fost mai dãmult, ave-mpãratu on uom, ap-acela mere cu
ceasuri dã vreme, pânã nu i sã-ntoarce sânjele, cum zâce unguru: a poºta.)
vérkeringés megindul helyes vágányra, akkor lehet neki pihenni. Amu, No, vine poºtaºu, cum zâcem noi, vine-nlontru, sã comãnãceºte*
zâce, nu ºtiu ce sã fac. nainte-mpãratului ºi grãtulazã, cum îi data:
– Nu-i bai, zâce, tu ieºti uom sãrac, io îs împãrat. Împãratu are, zâce, – Sã trãiascã nãlþatu-mpãrat, mulþ ani cu pace ºi cu sãnãtate! Pã
bani, are ºi cu ce-l þâne, io l-oi creºte pruncu aiesta. ªi pântru pruncu porunca-mpãratului am vinit nainte dumnetale. Ce pofteºti,
aiesta, zâce, îþ dau o coºarã* dã bani dã aur. – Coºarã aºe pã brâncã* cum nãlþate-mparate? Toate le-mplinesc.
iera mai dãmult, o coºarã pã brâncã. (Noi ºi amu avem aici în cãmarã.) – Nu altã nimica dãc⒠tu ieºti poºtaºu care... Numa acuma nu meri
Gândeºte uomu: „D-apu io nu-l poci arãdica*, îi dirept cã l-am adãpat cu calu, pã jos meri pânã iac-acolo º-acolo înt-o pãdure zâce, ieste-on
cu lapte dã caprã dã... ce s-o nãscut. ªi doarã mai dãparte... cã laptele dã cãrbunarãº. Acasã nu vii pânã nu l-i afla! Dãcât îi duce o coºarã dã aur ºi
caprã îi bun la prunci. Num-atunci nu poci lucra, nu poci câºtiga, nu poci în coºara, zâce,-n care duci auru-i pune on prunc! – D-apu numa-mpãratu
sã mã þân în sus.” ºi iel iera, nime* nu auze. Da’ asta, zâce, numa tu ºi io ºtiu ce vorbim!
– H-apui, zâce, nãlþate-mpãrate, dacã dumneta voieºti aºe, voie nu Mã-nþãlej?
þ-o strâc. Încã îm pare bine cã a fi la dumneta în loc bun ºi, cum ai zâs – Înþãleg!
dumneta, zâce, dumneta ai cu ce-l þâne ºi cine umbla* dâpã iel. L-i duce – Cãtã nime sã nu te lauz cã inde meri, dî ce meri! Numa când îi
º-a fi a dumnetale! ajunje acolo îi spune cã înãlþatu-mpãrat dî la Rãsãrit te-au trimãs, cu auru
196 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 197

ce þ-am fãgãdit* ºi ai sã-i dai pruncu. ªi cu pruncu, zâce, îi vini pânã la – Nu pune tu, fãtu mneu, pruncu în balta ceie. Dacã vrei, zâce, sã
balta ceie, pânã la criºu* acela inde-i balta ce latã, dar, zâce, acolo, zâce, asculþ dã baba ºi vrei sã ai zâle bune ºi multe a trãi-n lume, ascultã dã
în baltã sã-l pui pruncu sã sã nece. baba! Cã baba nu te-nvaþã pã rãu. Nu vreu sã-þ mânc capu tãu, viaþa ta sã
„Hâm!” þ-o stâng, dãcât pune tu, zâce, pã criº coºara aºe cum stã. ªi zâce, îi vide,
– M-ai înþãles? zâce, cã criºu u-a duce º-a peri ie*.
– Da, înãlþate-mpãrate! – D-apu zâce, în balta asta ieste didigoane* multe ºi cine ºti ce-or
– Ce faci? face cu pruncu.
– Mã duc pânã la uomu acela cu coºara cu bani dã aur, zâce, ºi-i dau Gândeºte iel: „Bine zâce baba! Neca-sa pruncu!” Da’ fiincã o fost su’
auru altan* ºi cer pruncu, cã împãratu dî la Rãsãrit m-au mânat sã-i deie prunc ce ºtiu io ce forgaciuri* d-acele ºi coaje dã pom, apu pruncuþu n-o
pruncu. ªi oi pune pruncu-n coºarã º-oi vini pânã la baltã ºi la baltã l-oi fost aºe greu, coºara o fost dãstul dã mare, l-o dus apa. L-o dus, ce ºtiu io
pune-n apã sã sã nece. cât l-o dus. Da’ baba, când o trecut uomu, ie s-o ca-mai-dus la treaba ii.
– No-apu aºe sã fie, darã*! Acolo, ce ºtiu io inde, mai dãdãparte iera on criºeri – aºe sã zâce
– Aºe-a fi, nãlþate-mpãrate! râmâneºte –,,criºeriu”, cu ace d-acele ce prinde peºti, iera în marjine
E, numa când o mãrs pânã acolo la Cãrbunarãº, t㒠s-o... c㠄uare ce criºului ºi prinde câte-on peºte. Vede dã dãparte cã vine ceva: „Da’ ce
prunc sã fie dã trãbuie sã-l pun io sã sã nece?!” T㒠cu gându acolo o fost. poate fi?” N-o putut cunoaºte pânã când o fost mai aproape, vede cã-i o
Când o-ajuns acolo o dat bunã dâmineaþa, uã zuua, uã sarã, uã ce-o coºarã. Sã traje pânã acolo inde sã cote criºu, ºtie cã apa îl duce acolo
fost: cãtã marjine ceie. ªi când o-ajuns acolo, d-apu vede cã-i on pruncuþ
– Iaca, zâce, m-au trimãs înãlþatu-mpãrat dî la Rãsãrit cu banii aieºte, º-arâdicã º-amu pruncuþu iera ºi iesta... dã rãcealã. No, îl ie iute ºi-l duce.
zâce, cu coºara asta plinã dã aur, ca sã þî-i dau altan ºi dumneta sã-m dai Criºeriu n-ave prunci cu femeie lui.
pruncu care s-o nãscut când o fost iel aice. – Uiti-te, uiti-te, zâce, numa gândeºte, bãsamã*, zâce, Dumnezo uã*
– Þâ-l dau, cã nici nu am altu. cine, zâce, m-o rânduit sã aflu pruncuþu-aista... Ui’ c⒠dã mândru-i! zâce.
Atunci o golit coºara, o pus pruncuþu acolo, o pus su’ iel ce ºtiu io ce, – Nu-i nimica, zâce bãtrâna. Du-te iute, zâce, ºi adã olea’ dã lapte dã
l-o-nvãlit c-o zdreanþã, apui haida! Cela s-o ca-mai-dus. ª-o luat rãmas caprã! – c-atunce aºe o fost. Poate cã º-astãz pân pãdure aºe-i.
bun dî la Cãrbunarãº. Cãrbunãrãºu, darã, º-o sãrutat pruncuþu – muiere No-apu mere bãtrânu, darã n-o fost aºe bãtrân criºeriu ºi aduce lapte
amu iera-ngropat㠖, o gândit Cãrbunãrãºu: „Dap-amu dac-asta aºe-i, aºe ºi-l dã la muiere ºi muiere-l hãrãneºte ºi zî pã zî grâjeºte dã prunc. D-apu
o trebuit sã fie, aºe îi. Ce sã fac?” pruncu o crescut, ca cum îi spus în poveste. D-apu pã ce creºte, pã ce mai
Iesta* când o vinit, pã* ce s-o-apropiet cãtã baltã, pã ce mai tare fainã iera ºi mai frumos ºi dãstul dã bine cota* afarã pruncu ºi dã stãtãturã*.
l-o-ngreunat gându. Când îº þâpã* odat㠖 t㒠cu capu-n jos mere –, când Zâce criºeriu cãtã bãtrâna, cãtã muiere lui:
îº þâpã odatã uãtii* cã n-o-ajuns încã la baltã, iac-o babã. – Tu muiere, îi vide numa ce noroc om ave noi cu pruncu aiesta! Nu
– Bunã zuua, babã! c-om ave, zâce, ajutor, numa om ave ºi trai bun! C-aiesta poate s-ajungã,
– Fii sãnãtos, fãtu mneu! Da’ ce-ai în coºarã? zâce, dã junere* la împãrat. C-aiesta aºe prunc fainã, dã nu mai ieste
– Da’ am on prunc. c-aiesta.
– D-apu inde-l duci? – Da, sã poate, zâce.
– D-apu-l duc, zâce, pânã la balta ceie, cã-n balta ceie trabã sã-l pun – No-apu dân ce dân ce, t㒠grijeu º-amu pruncu iera mare, ap-amu
sã sã nece pruncu. cine-i ca ii cu pruncu lor.
198 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 199

– D-ap-o trecut dân vreme, câtã vreme o trecut, câtã nu, nu ºtiu, numa – A dumevoastã-i ficioru aiesta?
tare multã vreme o trecut pânã când odatã împãratu o trebuit sã margã la – A nost.
bãtaie. Acela care o da’ poruncã la omu care sã-l þâpe-n apã. Da... când o – Ãi fainã, zâce, ficior! Zâce, dacã, zâce, n-ai fi criºeri, barem ceva
iesta... cã sã steie la bãtaie, zâce cãtã-mpãrãteasa: avere dac-ai ave, aº zâce cã m-aº mãrita fata dâpã iel.
– Tu, zâce, ai grije pânã când vin io acasã, dacã, zâce, va vini atare* – Hî! înãlþate-mpãrate, nu avere treabã, minte treabã ºi frumoºeaþã.
ficior fainã, frumos, apu ai sã mãriþ fata! Cã bãtaie cât a þâne, nu ºtiu. – Dirept* ai! Numa cum dã-i aºe frumos?
– Bine, zâce-mpãrãteasa, mulþãmesc. Dac-a vini atare ficior frumos, – D-apu zâce, aºe, zâce, cã aiesta nu-i a nost.
u-oi mãrita anélkül* cã ieºti tu acasã. – Da?
– No, aºe! – Aiesta zâce, aºe-l ºi team㠄Criºu”, „Criº” îl teamã!!
ª-apu s-o andãluit* împãratu, o mãrs – Cum? Dî ce?
– D-inde înt-o coºarã atâta – º-amu þâneu coºara –, zâce, în care o
multã lume-mpãrãþâie, fost pruncuþu aiesta micuþel. ªi iaca, zâce, l-am crescut. L-o adus apa,
ca Dumnezo sã ne mai þâie; apa l-o mânat, d-aceie i-am pus nume „Criº”.
multã lume albã, E-ei-ha!! Împãratu dãloc s-o trezit: „Ni, ni, ni, d-apu io nu l-am cercat
ca Dumnezo sã ne aibe. pã uomu acela care-am trimãs cu banii cã ce-o mai fãcut? Da’ nici acela
n-o mai spus nimica. D-apu atunce acela a lu’ Cãrbunarãºu... D-apu cum
O mãrs în parte ceie inde-o trebuit sã margã la bãtaie. D-apu nu iel m-oi da io fata... – da’ la bãtrânu nu-i spune, numa gânde. Nici la bãtrâna,
sângur, cã iel o da’ poruncã la cãtonoºag* ºi cãtonoºagu-s-o strâns, da’ numa sã uita cã frumos, frumos –, numa cum cã-i a lu’ Cãrbunarãºu?”
iel sângur dî la curte lui s-o andãluit. Nu cu cãtonoºag, cã cãtonoºagu Hâ-hâm. Nu i-o plãcut.
o trebuit sã margã acolo, ce ºtiu io, cum ar da porunca sã margã doar㠖 Apu, zâce, ºtii ce – dî l-o vreme-mpãratu –, ºtii ce? Io-þ spun. Io
la... Miskolc, uã la... Szombathely, uã inde º-apu iel s-ajungã apoi acolo. iaca mãrg la bãtaie, cã dã n-aº mere la bãtaie, l-aº duce acasã la mine. Da’
Da’ cum o fost pã vreme ceie, n-or fost trenuri, n-or fost pã vreme ceie, fiincã mãrg la bãtaie, io scriu o carte* ºi dau la prunc în mânã ºi dumneta
n-or fost nu ºtiu ce, pã jos mereu. Iel atâta umbla p-acolo, ce ºtiu io pã zâce, spune-i, cã dumneta ºtii cãile, zâce, pã inde sã margã, doarã mai
inde, cã i s-o-ncurcat cale dã n-o mai ºtiut... ºi pânã cã o-ajuns la bine ca mine, c-amu io nu ºtiu spune d-aice cã inde mi-s. ªtiu cã la dumneta
criºeri. Dãstul dã dãparte o fost dî la curte lui. Când o-ajuns acolo dã mi-s, la criºeriu, numa pã inde am ajuns io aice, nu mai ºtiu.
bineþe, mulþãmeºte criºeriu. Bine. O fost înscris în carte cã când a ajunje iacã cutare – cutare cu
Ice*: carte asta, pecetluitã cu inelu lui, dãloc* sã-l deie lui hoher* sã-l omoarã!
– Ia, aice-ascultã, uomule! Nu ºtiu în bun loc mi-s io, uã nu-s în bun Bãtrânu n-o ºtiut citi, pruncu n-o ºtiut citi, nime* n-o ºtiut citi, dãcât
loc, cã io iaca cine mi-s, împãratu dî la Rãsãrit ºi trebuie sã mãrg la bãtaie. numa-mpãrãteasa o ºtiut citi. D-apu... ªi pânã atunce, atunce o scos bucºa*
ª-amu mi s-o-ncurcat cãile, cã nu ºtiu aºe cãile ca alþ uoamini care-s dân jeb* ºi i-o dat cinci bani dã aur la prunc ºi zece la bãtrânu. Pruncu i-o
drumari*. dat ciie cinci la mã-sa:
– D-apu inde* vrei sã meri? Spune cã în ce parte? Bine-ai vinit pân㠖 Na, mamã, zâce, cã dumneta m-ai crescut. Io, zâce, mãrg ºi cu tri
aci. ªi d-aci iarã-i mere bine. pogãci* sãrate pân’ acolo. Apã ieste, zâce, mãrg.
– Da’ pân’ acele, vine ºi ficioru ºi ºi femeie. Împãratu sã uitã la – Bine-i, zâce. Numa sã nu te uiþ*, mamii, zâce, cã banii aieºte nu
ficior, vede aºe frumos. Bãtrânu darã nu-i aºe frumos, bãtrâna nu-i aºe mult ajung*, numa tu tare mult m-ai ajuns mie, cã te-am crescut, numa io
frumoasã, zâce: ºi mai mult þâie, cã te-am arâdicat*.
200 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 201

– Aºe-i, aºe-i, mamã. Nu m-oi uita! – Nu, mãicuþî, io n-oi mere la nunta ta, cã io treabã sã grijesc dã
C-o-aceie pruncu, c-o-aceie iesta... ºi mama ºi tata – mãºtihoiu* darã* viaþa ta.
oi zâce – cã amu dacã s-a-nsura c⒠dã bine a umbla* pruncu, cã ie Tehát* pruncu nu o-nþãles voarba asta, dãcâ* º-o luat rãmas bun, s-o
fata-mpãratului. dus pânã la-mpãrãteasa. Pân’ acolo o mãrs:
E!! Numa cã baba ceie care-o zâs cã l-a feri dã tãte baiurile, iar-o
ieºit nainte pruncului. multã lume-mpãrãþâie,
– Bunã zuua, maicã bãtrânã! Dumnezo sã ne mai þâie;
– Fii sãnãtos, mãicuþã! Da’ inde te-ai andãluit*? multã lume albã,
– D-apu, maicã bãtrânã, m-am andãluit nici io nu ºtiu inde. La Dumnezo sã ne mai aibe.
împãratu dî la Rãsãrit, la-nãlþatu-mpãratu dî la Rãsãrit. L-am auzât pã
mãºtihoiu inde m-o arâdicat, c-o-acela o vorbit, º-acela m-o-ndireptat*, Aºe cã pã când o ajuns acolo, ficioru o fost ustãnit, s-o aflat obosit.
cã la împãratu dî la Rãsãrit mãrg ºi acolo m-oi însura. Iaca carte, zâce, Când o bãtut la uºe-mpãratului, o mãrs portaºu*:
care u-o scris.
– Cine ieºti?
Ie bãtrâna, sã uitã la carte, anélkül* cã sã sã fi uitat o ºtiut bãtrâna cã
– Io, zâce, mi-s on voinic, dã dãparte-am vinit cu o scrisoare care
inde s-o andãluit, ce vre.
– Nu-i bai, fãtu mneu. Io am citit dân carte asta º-aºe a fi. Numa pânã trebuie s-o dau la împãrãteasa-n mânã.
una ºi alta, vinã, zâce, cã am aici o colibuþã ºi t-i hodini* ºi apoi, dâpã ce – Adã, cã o duc io.
t-i hodini, t-i andãlui ºi-i mere. – Nu, zâce, nu-i dã primit, zâce. Nu, nu sã poate zâce, sã dau io
Încât ficioru s-o dus ºi s-o culcat, bãtrâna o luat carte ºi o ºters tãte scrisoare, cã-mpãratu o zâs cã io cu mâna me s-o dau.
dâpã ie mândru le-o spãlat slovile º-o scris acolo: „Dragã femeia me, Împãratu o gândit cã dacã iel a da, atunce iel nu mai poate fuji!
iaca, în drum am aflat tânãru aiesta, cu numile Criº. Criº aiesta, zâce, – Îhâm! Bine-i darã atunce.
sã-m fie mie dã mâne-ncolo junere ºi þâie. Pã când oi vini io dî la bãtaie, Mere portaºu, spune la-mpãrãteasã:
sã fie mãritatã dâp-aiesta.” (Aratã cum a îndoit scrisoarea.) U-o pus. Pecetu – O vinit on voinic c-o scrisoare. Cã ce-i scris, nu m-o dat scrisoare-n
o fost. brânci*.
Când îi dimneaþa... Când s-o sculat dimneaþa, baba i-o dat apã sã s㠖 Du-te ºi-l teamã*.
spele. Ce apã i-o dat? Încã din ce-o fost frumos, ºi mai frumos o cotat*. Mere. ªi când îl vede-mpãrãteasa, sã uitã la ficior: „A-a-ha! Uiti-te,
Aºe apã i-o dat. (Tehát*, aºe sã zâce c㠄apa viii”. Dî la viie sã strânje apã uiti-te!” Iel sã cuminecã*-nainte lu’-mpãrãteasã ºi sãrutã mâna ºi-i dã
ºi c-o-aceie, zâce, cã dacã sã spalã-i ºi mai frumos omu.) Când s-o spãlat,
scrisoare-n mânã.
cum am spus ºi spun, o fost ce-o fost frumos, numa d-acoale-ncolo o fost
Când citeºte-mpãrãteasa scrisoare, odatã sere* la iel ºi-l sãrutã ºi-l
ºi mai frumos.
Atunce l-o sãrutat baba dã tri uãri, da’ iel dã noauã uãri u-o sãrutat pã pune... zâce:
baba, c-o vãzut cã baba îi ceie ce-o fost atunci, uarecânva, iel s-o visat cu – Haida, ºez aci. ªi ieºti obosât, ieºti flãmând uã sãtos, ce ieºti? Dãloc
ie, dân dat-aceie ce l-o-ndireptat pã iesta, pã apã. Iel s-o visat cu ie ºi pân tãte le-mplinesc.
vis tãt o þânut pânã amu. Zâce:
– No, maicã bãtrânã, zâce, dacã a fi sã mã-nsor, sã ieu p㠖 Mã rog la-nãlþata-mpãratã, zâce, sunt obosât, zâce, cã dã dãparte
fata-mpãratului cum iel o fâgãdit ºi m-a da împãrãteasa fata, atunce ºi pã vin. Dacã m-i da sã mânc, oi mânca, dacã m-i da sã beu, oi be ºi dã
dumneta te-oi tema* acolo. hodinit iarã m-oi hodini. Tãte le-mplinesc.
202 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 203

Dãloc* o poroncit împãrãteasa sã-i aducã dã mâncat, bãuturã ºi o – Cum? Þ-î întoarce tu voarba? zâce. Iacãtã-1, ni!
poroncit cã inde sã-i aºtearnã patu. ª-apu s-o dus ficioru acolo dâpã ce-o Sã uitã.
mâncat º-o bãut ºi s-o pus ºi s-o hodinit. – Hâm! Scrisoare me-i.
Când omu îi culcat ºi dacã-i frumos, îi ºi mai frumos când doarme! D-apu zâce ºi pecetu nu-i a tãu?
O temat împãrãteasa fata ºi i l-o arâtat mereuaº*, da’ tare mereu* ºi – Hei, femeie, zâce, bat* am fost când am mãrs d-acasã? Poate c-am
iel durme. Fata cân’ l-o vãzut, n-o putut sã rebde sã nu margã sã-l sãrute. fost bat. Cã m-am terdut* cale! N-am ºtiut sã mãrg! D-apu, zâce, numa
Cân’ l-o sãrutat, s-o dãºteptat. ªi fata o fost frumoasã! Atunce o sãrit dâpã bat am putut fi dã am scris io asta. ªtii a cui îi pruncu aiesta?
pat ºi u-o sãrutat ºi iel ºi i-o spus darã* cã iel îi Criº. – Io nu ºtiu.
– Criº mã teamã*, cã pã criº am fost. – Aista-i a l-on cãrbunarãº.
Ieste* n-o ºtiut. N-o ºtiut dã treaba ce-o fãcut împãratu, numa cã Criº – ª-apui dacã-i cãrbunarãº?! Io nu-l cot* pã tatã-so cine-i, uã pã mã-sa.
îl teamã. – Cã n-are mamã.
– Bine, zâce, dacã Criº, Criº te teamã. Numa d-aci-ncolo zâce, îi fi – D-apu cum?
soþu mneu, zâce fata. – O murit.
– Da, zâce-mpãrãteasa, ºi junerile mneu! – D-apu, zâce, d-asta nici iel nu m-o spus. Dã inde ºtii tu?
Apu iel mulþãmeºte ºi d-acoale-ncolo dãloc* sã pregãteºte-mpãrãteasa, – D-apu iaca cum...
Atunce spune-mpãratu cã iaca „când am fost la vânat...” º-aºe º-aºe
poronceºte cã mâncare, ce* mai fainã mâncare ce ºtiu socacii* sã facã! ªi
ºi-i spune mai dãparte.
trimete pân þarã. ªi dacã-mpãratu-i acolo-n bãtaie, fie iel acolo, numa ie
– Acolo s-o-ntâmplat aºe º-aºe ºi... (Amu nu ºtiu sã spun aºe cum o
face nuntã ºi mãritã fata dâpã iel.
fost, îi pre mult.) Numa noapte, zâce, când s-o nãscut pruncu, o vinit tri
Trece dân vreme, d-ap-amu-mpãrãteasa iera plin-amu darã dã bucurie,
femei acolo ºi acele tri femei i-or, zâce, ursât cã care... i-or dãruit cã care
c㠄uiti-te, pã cum o zâs împãratu, aºe s-o ºi-mplinit. Cã dacã iel o ºi ce poate sã-i dãruiascã. ªi una, zâce, o dãruit, zâce, cã fata me,
trimãs carte cu inelu pecetluit, iel o-aflat ficioru º-apu-i gata. Tãte-s fata-mpãratului dî la Rãsãrit, sã-i fie femeie. ªi io dãloc m-am adus aminte
împlinite!” cã muiere me amu a naºte ºi, uare, fatã? ª-aºe o ºi fost. Fatã s-o nãscut.
Trecând dân vreme, ce ºtiu io câtã vreme, d-apu bãtaie s-o gãtat. Aºe No-ap-atunce, zâce, mai dãparte stai, zâce. Una o zâs cã dã tãte baiurile
s-o fãcut învinjere, cã iel o dobândit, împãratu! l-a feri. Amu, zâce, io nu ºtiu, biztos* aceie l-o ferit. Cã io când am trimãs
No-amu o vinit cu mare bucurie acasã-mpãratu dân bãtaie. Când ajunje uomu, zâce, cu coºara ce dã aur, i-am dat în poruncã sã-l puie-n balta ce
acasã, bucuros, voios cã... cu didigoane spurcate, zâce, sã-l mânce acolo. ªi nu l-o pus. Numa,
– No, zâce împãrãteasa când o-ajuns acasã, ce bucurie ai adus? bãsamã*, l-o pus pã criº ºi iaca d-aceie-l teamã Criº.
– Mare, zâce. Io-am învins, zâce, io mi-s, zâce, împãrat ºi pã parte – Aºe ºi-l teamã! zâce.
ceie dã lume. – Amu ce sã fac? Lãsa-1-oi în viaþã?
– Ha-a-a! zâce, num-acasã-i ºi mai mare bucurie! – Ai sã-l leºi, zâce. Dacã nu-l leºi în viaþã, io mãrg* dî la tine! Da’ cu
– Ce? fatã cu tãt!
– Ficioru care l-ai mânat* aice zâce, cu scrisoare zâce, sã mãrit fata – Haba*, cã ºi iel s-o iesta... cã ºi femeie lui, împãrãteasa, iera
dâpã iel, u-am mãritat. Tare-i fainã. frumoasã. Cum nu.
– Mai nu picã-mpãratu – cum îi zicala – în cur (râde). – Nu-i bai, zâce, îl lãs în viaþã, numa tri ponturi* are sã-m facã. ªi
– D-apu cum? zâce, cã nu-aceie o fost scris pã scrisoare. dac-acele tri ponturi le-a face, zâce, atunce-i uom ca uoaminii.
– Nu? zâce. Ho-o-ou! mere-mpãrãteasa... O þânut dã scrisoare! D-acoale-ncolo, zâce, nu mã mai tem dã nime-n lume.
204 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 205

Persze* bãtrâna ceie tãdauna – o fãgãdit cã dî la tãte greuãmânturile – Ce-i, dragu babii?
l-a scoate –, tãdauna o stat lângã iel. – D-inde-ai vinit dumneta?
No-apu l-o temat împãratu pã tânãr, pã junere-so, nainte lui. O vinit – Am auzât, zâce, cã te-or prins ºi am vinit. Ce-i dã fãcut, ce treabã
tânãru, o da’ brâncã, l-o sãrutat împãratu, da ca cu gura altuie. Ca cu gurã sã faci?
amarã (râde) cã nu i-o tiposât* cã... º-o-adus aminte cã iel sã fie cuscru – D-apu, zâce, iaca ce. C-or zâs cã dacã n-oi face, mã omoarã ºi
cu Cãrbunarãºu. Amu tãt în zãdar, c-amu fata nu-i mai fatã. Gata. dac-oi face atunci nu m-or omorî.
– No, zâce, iaca, zâce, cã cum ai ajuns tu aice, cum n-ai ajuns... – Ah, zâce, fii hodinit*. Numa, zâce, mai cere-þ tri zâle. Cã p-atunce,
– Dumneta m-ai mânat! Cu scrisoare care mi u-ai dat am vinit, zâce. zâce, te-oi scãpa io, zâce.
– Îi dirept, zâce. Num-amu, zâce, pânã una ºi alta, iaca te duci pân tri – Da? zâce.
þãri crestul*. Dacã-i ajunje pân þãrile acele ºi-i vini napoi, atunce m-i pute – Da.
fi junere. – D-apu tare frumos mulþãmesc, maicã bãtrânã, dacã dumneta poþ face.
Pont* aºe-o fost ºi mai dãmult cum îi astãz. Dacã vez on uom strãin, – Fac io, maichii bãtrânã. Baba º-o luat rãmas bun.
te uiþ la iel: uare dân Ungarie-i, uare dân satu nost îi? Nu-i dânt-a nost. U㠖 Numa pãstã tri zâle te cere ºi vinã la fântânã ºi le-arâtã cum cã
poate fi dân Ungarie, numa cine îi? Dãloc, d-apu cine-i, cine-i? Aºe, dacã apa-i în fântânã. Numa aºe zî cã noapte-ai lucrat. Numa sã nu te-ncuie!
Cã dacã te-ncuie, nu mai crede.
trece pân þarã on uom nãcunoscut îl iesta... cã-i iºpiuãn*.
No, bine. Când dâp-aceie, baba s-o dus. Vine:
Când o ajuns dân þara dântiie, l-or prins „cã ieste on iºpiuãn”. Iel nu
– No, zâce, ce-i?
sã ºtie alcum* spune, numa cu aceie cã pã iel l-o mânat împãratu pân tri
– D-apu zâce, vã cer, am lucru greu, pã tri zâle – adicate-i dirept cã
þãri ºi dac-a pute sã schepe* napoi, atunce poate fi junere.
noapte treabã sã lucru, tri nopþ treabã sã lucru ºi-nt-aºte tri nopþ cer cã sã
– Da? nu fiu încuiet. Dã fujit n-oi fuji dinainte voastã, cã n-am sã fug, cã io
Dãloc s-or iesta ii „ap-atunce-i ºpiuãn”. ce-aþi cerut le fac.
– No, zâce, ascultã. On lucru mare ieste dã fãcut, dacã-i pute face Bine. Aciie dãloc trimete la-mpãratu cã:
aceie, atunce, zâce, îi scãpa napoi. Numa dacã nu poþ face aceie, îþ – Iaca, ieste on tânãr, cã dã inde-i, dã inde nu-i, nu ºtim, iel spune
luãm viaþa. aºe, da’ noi zâce, nu-i credem pânã când om vide.
Zâce: Aºe-mpãratu o zâs cã sã-l puie pã hinteu* când a fi gata fântâna ºi
– Ce-i dã fãcut? sã-l ducã acolo la iel ºi dacã a fi fântâna aºe cum... atunce iel i-a dãrui
– Ieste o fântânã care, zâce, o sãcat apa dân ie. În fântâna aceie iera multã avere.
aºe apã cã care moº iera dã ºazãci d-ani sã spãla, iarã iera dã trizãci d-ani. ª-apu aºe-o ºi fost. Iel n-o mãrs nicãri*, cã baba o fãcut tãte. Iel
Tã la jumãta’ dã vrâstã-l face napoi, jumãta’ dã vrâstã-l întânãre apa. ªi numa o ºezut înlontru, numa n-o fost încuietã uºe. Când o fost la tri zâle,
iac-amu, zâce, dã când o sãcat, împãratu bãtrâneºte ºi n-am vre sã moarã, înt-a triile dimneþ:
dacã ar fi cine iesta... apa s-o-andãluie, sã fie iarã cum o fost. – No, zâce, amu mã duc sã vãd cã ce lucru am lucrat înt-aºte tri nopþ.
Zâce iel: D-apu tãþ mãrg.
– Pânã mâne dimineaþã mã lãsaþ sã mã gândesc, ºi mâne dimineaþã, – No, zâce, aduceþ o babã bãtrânã aice!
zâce, pã mâne dimineaþã v-oi ºti ce sã vã spun. Traje iel apã dân fântânã (râde) ºi baba sã spalã, cum s-ar spãla
– Atâta te lãsãm. bunãuarã coale-n lãvor* ºi pã* ce sã spalã, pã ce-i mai frumoasã baba. O
L-or întis inde l-or întis, inde nu, i-or dat dã mâncat, dã bãut ºi fost dã vo ºazãci – ºaptezãci d-ani, apu numa dã trizãci cota* afarã. Tãþ sã
dimneaþa dacã s-o trezit, iaca baba acolo la iel. mnirau.
206 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 207

– Uitã, uitã, zâce, ce-o fost apa bunã, asta ºi mai iute face. O trebuit No-amu când l-o dus p-aiesta, l-o vãzut cã-i uom strãin ºi-mpãratu.
dã tri uãri sã ne spãlãm pânã cân’ ieram tânãr cum treabã*. Zâce împãratu:
Hâââm! d-apu-i bucurie!! Hããu! prinde* la hinteu ºi-l suie pã hinteu, – Dã inde ai vinit?
hai pânã la-mpãratu! No-apu spun acolo 1a-mpãratu: – Înãlþate-mpãrate, asta-i a doua þarã, dî la þara împãratului dî la
– Înãlþate-mpãrate, zâce, ai sã vii dãloc la noi, zâce, acolo la fântâna Rãsãrit. Dî la þara asta înt-a triile þarã mi-s. C-asta-i una, doauã º-a triile.
ceie care întânãreºte omu! Ce-o fost bunã, amu-i ºi mai bunã! Împãratu dî la Rãsãrit, zâce, îs junerile lui.
– Da? zâce-mpãratu. – Atunce, zâce, tu numa iºpiuãn...
Dãloc, zâce cãtã sclujii* lui: – Nu, zâce, nu mi-s iºpiuãn. Nu mi-s. Numa m-o dat afarã sã vin...
– Daþî-i dã mâncat ºi dã bãut. Numa sã nu meri, fãtu mneu, zâce, – D-apu zâce, d-aceie þ-o dat, sã te omorâm. D-aceie te-o trimãs. Cã
d-aice, pânã cân’ vin napoi! numa iºpiuãnii umblã aºe. Numa nu te-om omorî, dacã pomu acela ce-i
Mere-mpãratu cu barba cãruntã, cu pãru cãrunt – ca uomu bãtrân. nainte curþî mele l-i înºtimba pã altu pom, da ugyan aºe mere sã facã cum
Mere colo, îl duce pânã la fântânã, când sã spalã-mpãratu, dãloc o fãcut aiesta!
întânãreºte. D-apu pãru mândru la iel, negru, apu musteþele mândru Dãloc º-o adus aminte dã baba.
negreu*, pfu-u! barba º-o rade cã îi neagrã amu! – Înãlþate-mpãrate, on pom astãz îl pui, îi treabã o vreme sã prindã
rãdãcinile. Noi nu sîntem ca Dumnezo, numa, zâce, noi punem pomu ºi
– Aha, apu, zâce, îi tare frumos! No-amu, zâce, ºi satu aiesta, zâce,
Dumnezo, dacã a vre, s-a prinde pomu ºi dacã n-a vre, s-a usca º-acela.
cã-i sat, îl fac oraº ºi io aici m-oi muta, zâce, ºi mai mult nu m-oi lãsa sã
Cã ce pãcat ai fãcut dumneta, uã cine-o fãcut pãcat dã s-o uscat.
bãtrânesc (râde).
Zâce:
S-o dus acasã împãratu. I-o pus în tri strãiþ* bani dã aur ºi tri cai, da’
– Fãcut-am, fãtu mneu, mult pãcat. C-am fãcut bãtãi º-or murit mulþ
mândri tri cai, suri. ªi la Horthy Miklos i-o plãcut surii (râde), apu ºi la
taþ dî la prunci!
cela! – No, înãlþate-mpãrate, zâce, asta-i dãtorinþa dumnevoastã dã
– N-apui, zâce, înãlþate-mpãrate, dacã gândeºti dumneta, le primãsc aci-ncolo, mã lasã sclobod*. Io, zâce, în tri zâle oi câºtiga* on pom ca ºi
tare cu mare bucurie ºi cu drag, numa sã m-aºtepþ, zâce, cã io mai am pân aiesta ºi dacã în tri zâle nu a-nverzî uã nu s-arâta*..., t㒠s-arâta iel pã
doauã þãri sã mãrg. ªi dacã º-acolo-i pute împlini aste ce-am împlinit când oi vini, cã io mai treabã sã mãrg înt-o þarã. ªi pã când oi vini d-acolo,
aice, oi vini p-aice ºi atunci mi l-i da. trebuie sã s-arâte cã s-o prins pomu uã* nu.
– Bine, fãtu mneu! Du-te, zâce. Dacã nu-i pute face, vinã p-aci. – Bine-i, te ascult. Tu meri, numa ai sã vii p-aici cã... dacã nu-i peri
– Viu nu poci* mai vini, dacã nu poci face (râde). p-acolo, zâce, º-acolo, zâce, pã tine te-or prinde ºi te poate omorî.
Mere. Când ajunje acolo la... împãratu-l scloboade* ºi-i fãgãdeºte c㠖 Atunce, zâce, ºi dacã m-or omorî, pomu a fi pus. Bine?
surile, iepile cele tri ºi strãiþâle le aflã macarcând* a vini. – Bine.
No! D-apu când ajunje înt-a doaua þarã, îl prinde iarã cã numa iºpiuãn Iel o câºtigat în tri zâle pomu, l-o pus. O vãzut împãratu cã-i pus
poate fi. Acolo pont la curte-mpãratului l-or dus. Nainte curþî iera on pom pomu, l-o sclobozât.
uscat. Pomu acela aºe mere mândre face, dã în lume asta mândre n-o mai – Da’, zâce, dacã vii napoi, îþ dau doauã iepe sure ºi doauã strãiþ
fãcut, da’ nici mai bune nici on pom, da’ doarã nici aºe! ªi-mpãratu tare cu aur.
rãu º-o bãnuit*. O zâs cã dacã s-afla cineva cã pomu acela sã-l Apleacã cu capu:
poatã-nºtimba*, ugyan* aºe pom sã puie, sã creascã, sã rodeascã ca acela, – Mulþãmãsc nainte, oi vini, numa dacã m-i aºtepta.
atunce cu mare blagã* l-a dãrui. – Te-aºteptãm.
208 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 209

S-o luat, s-o dus: Atunci la-mpãrat ce i-o pãrut bine dã bãrci, mai tare i-o pãrut bine
d-aceie c-amu nu i-a mai bate... nu i-a mai iesta... apa. Iel n-o sãmãlit*
multã lume-mpãrãþâie, l-aceie: „Ni, ni, ni, d-apu câþ uoamini or muri p-acolo” ºi iel n-a mai ave
ca Dumnezo sã ne tâie; aºe inde sã prindã peºti ºi sã margã cu vapoarã. O trimãs uoamini acolo sã
multã lume albã, vadã cum c-aºe-i? Aºe-o fost. Or vinit uoaminii napoi º-or zâs cã îi uscãtã
ca Dumnezo sã ne aibe. mare. Atunce zâce:
– Cine ieºti tu?
Mai mult o mãrs dã acoale ca ºi cât o vinit dî la împãratu dî la Rãsãrit – Io mi-s junerile la-mpãratu dî la Rãsãrit.
pân’ aice. Mai mult o mãrs! Mai o datã aºe cale o fãcut pânã când o ajuns
– He-ei, zâce, pân-acolo darã mere apa (râde) sã vã nece pã tãþ, zâce,
la þara ceie, la-mpãratu acela inde o-ajuns. Iac-acolo l-or prins darã ºi cu
numa zâce, pântr-aceie, zâce, mie mult aur m-o stat vapoarele cele, nu
ce l-or iesta... cã iel îi Împãratu Mãrii, o zâs cã iel nu-i Împãratu Mãrii.
am bai. Numa ce ceri dî la mine?
Numa dacã ii* vreu iesta...
– Nimic, odatã.
I-oi scluji*, zâce, v-oi împlini ceie ce...
– Na-a! cu brânca goalã nu-i mere dî la curte-mpãratului! Stã* rãu!
– No-apu, zâce, aceie sã faci, cã uoaminii care s-o dus îs morþ, dar,
ªi ºtii ce? zâce, îþ dau on cal sur º-o straiþã dã bani dã aur ºi-i mere cu
zâce, vapoarele cele scumpe, barem acele sã le faci sã s-arãdice pã apã.
Zâce: calu, nu-i mere pã jos.
– Toate sã pot face. Numa zâle multe-m mai treabã. Atunce zâce, îm – Tare frumos mulþãmãsc!
daþ zâle sã mã mai gândesc cã cum sã fac, ce sã fac º-ap-atunce când oi fi Da’ la baba i-o mulþãmit. ªi o zâs baba:
cu lucru gata, v-oi spune. – Dã astãz nainte, numa când îi ave ceva lucru greu m-oi arâta. Da’
Când o fost noapte, iaca c-o vinit baba la iel: poate cã d-amu nainte n-a mai fi asta.
– Ce-i, drag fiuu mneu? U-o sãrutat pã baba, baba l-o sãrutat pã iel º-apoi s-o-nþãles
– Mare greu lucru ieste. Napoi am lãsat, zâce, on pom care l-am cu-mpãratu ºi împãratu l-o onorat cu iapa ce... – minþãsc* –, hãrmãsar sur
rãsãdit, nu ºtiu, dumneta nici nu te-ai arâtat pânã amu. i-o dat! ª-apu s-o suit pã hãrmãsar ºi i-o dat o straiþã dã aur º-o mãrs la
– Nu m-am arâtat, cã pomu l-ai putut tu face ºi fãrã mine, numa sã cela-mpãrat cu pomu. Când o-ajuns acolo, d-apu pomu iera mândru-nflorit.
rodeascã l-oi face, zâce. ªi pã când îi mere napoi, pomu a fi-nflorit. ªi – D-apu, zâce, mã rog la-nãlþatu-mpãrat, are pom mândru-nflorit?
la-mpãratu d-acolo i-a fi dãstul c-a vide pomu-nflorit frumos. Numai, – Am, zâce, numa ºi tu ieºti frumos. Cum þ-ai spus numile?
zâce, aici îi greu lucru. Mai greu ca fântâna cu apa ce viie... ce-ntânãreºte – Criº.
omu. – Criº? Nu, zâce, d-amu nainte îi fi „Împãratu Merilor”. Tehát*,
Aºe, bugãt* ºi dãstul cã bãtrâna o zâs „fii pã pace, cã oi face!” Aºe i-o-nºtimbat numile: „Împãratu Merilor”.
bãtrâna s-o dus dî la tânãr, i-o spus cã p-atunce ºi p-atunce a fi gata. – Sã-þ fie faþa, zâce, ca mãru cel roºu ºi obrazu tãu ca floare
O-andãluit on vânt mare, aºe dã mare vânt, dã tãtã apa u-o aruncat pãstã pomului. Tare frumos mulþãmãsc, voinic. Îþ dau, iaca, doauã strãiþ ºi
dealuri care-o fost mai nalte. ªi atunce s-o fãcut õzönvizu*. Aºe darã cã doauã iepe sure.
bãrcile cele câte or fost, darã haiauãle* acele, or sta’ pã uscat. Persze* cã O lega’ iepile dã iesta... strãiþâle le-o acãþat* la cui în grumaz* cu
iel sângur nu le-o putut, (râde) num-o mãrs la-mpãratu: auru º-or mãrs mândru pânã când or ajuns la-mpãratu. Când o-ajuns
– Înãlþate-mpãrate, zâce, dacã vrei, zâce, sã trimeþ acolo uoamini, la-mpãratu cela cu fântâna, cela iarã s-o-ntristat: „Uitã, uitã, d-apu voinicu
zâce, cãtonoºag, uã ce ai, zâce, bãrcile stau uscate acolo pã fundu mãrii, aiesta ºi d-acolo o scãpat? ªi dã colo o scãpat? D-apu tumna* aºe dân
cã-i uscãtã mare. dãparte?”
210 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 211

– D-apu cum ai putut? zâce. Zâce:


– Nu ºtiu, zâce, sã-þ spun, zâce, numa ºtiu cã cu fricã m-am andãluit – Înãlþate-mpãrate, io, zâce, ca junerile dumnetale, oi mere, am aur,
ºi cu bucurie-am vinit. am dân ce face, în pãdure m-oi face o curte care sã nu mai fie în lume
Tare frumos zâce, dî la tine, cã-ncã aºe uom nu s-o aflat ca tine. asta. Numai, zâce, dumneta ieºti amu mai dã vrâstã, uspãþu l-ai petrecut
Uiti-te, zâce, dã cân’ tu ai iesta... ºi mai multã apã avem în fântâna ºi, care pî la bãtaie, n-ai fost la uspãþu mneu. Amu oi aduce odatã tata mneu, pã
cum sã spalã-ntânãreºte. Uare, zâce, dacã ºi tu te-ai spãla... care m-o arâdicat ºi n-i face-on uspãþ, cã ieste dân ce.
– Nu, nãlþate-mpãrate, zâce, m-oi spãla io când oi vini pã uominie* – Ieste! zâce.
cu muiere me. – Apu dâpã uspãþ apoi oi face, zâce, numa mai nainte te-oi duce ºi pã
– Tare bucuros te-oi aºtepta, zâce. dumneta ºi pã muiere dumnetale, haba* ieºti împãrat ºi ai fost cu gând
– ªi pân’ atunci sã trãieºti cu pace ºi cu sãnãtate... rãu cãtã mine, uã ai fost cu gând bun cãtã mine, nu ºtiu, zâce, numa io dâr
– No, no, stai, zâce, cã þ-am fãgãdit tri iepe, zâce, sure ºi tri strãiþ aceie-þ mulþãmãsc pânã amu. Te-oi duce-acolo, zâce, inde-am lucrat io
cu aur. lucru mneu cel frumos ºi-i ºti cã cine-am fost.
– Mulþãmãsc, dacã mi le dai, le primãsc. Aºe-mpãratu s-o ºi temut, c-o gândit cã dac-a mere p-acolo (râde) iel
Le-o legat iarã. [No-amu, câte-s? Doauã cu tri îs cinci (...) Cinci iepe ca duºman a fi acolo. Nu?
º-on hãrmãsar.] ªi tãtã* iapa ave câte-o straiþã dã aur ºi hãrmãsaru ºi pã Când o fost uspãþu mai iesta... atunce s-o suit pã masã, nainte lu’ tãþ,
inde mere, gânde cã nu ºtiu cine mere, înjeri dî la cer! pã masa lui ce lungã, o zâs:
Aºe cã iar-o mãrs: – Drajii mnei creºtini, voi care sînteþ aice n-aþ petrecut atâta
greuãmânturi pân câte-am trecut eu. Eu am avut noroc cu o maicã bãtrânã
multã lume-mpãrãþâie, ºi sã nu dãspreþuiþ pã care-i bãtrân dã amu nainte! Cã mai multã ajutori
Dumnezo sã ne mai þâie; puteþ aºtepta... ajutoare puteþ aºtepta dî la on bãtrân dâc⒠dî la on tânãr.
multã lume albã, Atunce-or stat tãþ încremeniþ cã uare dî ce? Zâce:
Dumnezo sã ne mai aibe, – Carte care mi u-o dat, zâce, socru, împãratu, în mânã, o babã bãtrânã
u-o luat dî la mine. Cã ce-o fãcut, ce n-o fãcut, numa ie o scris cã sã nu
pânã ce-o trecut în þara lu’ socru-so. Când o-ajuns acolo-n þara mã omoarã (râde) împãrãteasa.
socru-so, mai nainte-o mãrs în uãraºu dântii. Acolo înde cân’ s-o-arâtat Atunci o spus iel cã darã ce s-o-ntâmplat ºi tãþ s-or întristat. Dân
cã iel îi împãratu, ficioru-mpãra... uã cum oi zâce, junerile-mpãratului dat-aceie o zâs cã: nu-i mai sclobod sã sã omoarã, cã dân acar* sãrac,
ºi iaca dã inde vine ºi iaca cum. Or apucat d-or tras clopotile, apu dã* acar bogat, acar mãcar dã ce, poate cã acela mai multã vitejie are dâcât
sã margã! Apu dâpã trasu acela în tãt uãraºu trãje, pã când o ajuns acolo acel ce-i ficior dã-mpãrat. Tehát, aºe or ajuns ºi dân þâgani d-o fost juneri
cãtã uãraºu acela inde-o ºezut socru-so, darã la curte-mpãratului, acolo la-mpãrat.
amu doarã ºi cu bâtele le bãteu, numa sã sune c⒠dã tare, dã bucurie Aºe cã când o fost gata uspãþu, le-o mulþãmit la tãþ care-or luat parte
(râde) cã vine cu atâta aur. ªi cân’ l-o vãzut socru-so, s-o pus înainte la uspãþ. ªi dâp-aceie o mãrs cu-mpãratu, cu socru-so ºi cu-mpãrãteasa
lui în jenunþ* ºi s-o rugat dã iel cã aºe ominie sã aibe ca ºi cum tata pânã la fântâna ceie ce-ntânãre. S-o rugat dã-mpãratu-acela care o fost
lui ar fi. acolo iel cã iaca:
– Numa dân ceasu aiesta, zâce, te du, adã pã tatã-to, adã, zâce, p-aciie – Dacã-i face bine sã mã leºi... Am adus pã socru ºi pã soacra aice la
care te-or arâdicat pã tine. Nu lãsa pã tata tãu acolo! fântâna care u-am umplut dã apã viie sã sã spele ii sã-ntânãreascã.
212 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 213

Zâce-mpãratu-acela:
– Da, da, numa n-ar amerita! Cã, zâce, mulþ uoamini sãraci m-o omorât
care m-ar lucra.
– Apu fã bine ºi iartã (râde) ºi io þ-am lucrat pântru fântânã.
– No, du-te, zâce, cu ii! Numa p-aice nu-i mai aduce. Numa, zâce, îi
du napoi.
LA MOARÃ
Tehát împãraþî ºi dacã sã iartã uarecumva, tã nu uitã (râde). Cum n-o
uitat, zâcem, Ferenc Ferdinánd... uã Ferenc Jóska cã pã ficioru lui l-or
împuºcat în Saraiova. Aºe o fost odatã,
Cu asta poveste u-am gãtat. Cine ºti mai lungã, margã º-o ajungã, cã ca ºi niciodatã,
junerile-mpãratului o împlinit aceie cã s-o dus ºi i-o fãcut curte º-acolo o din poveste multe ieste
sãluit* ºi astãz. mândre ºi frumoasã,
s-ascultaþ dumnevoastã,

o fost acolo pã pãduri, o trãit on om, o femeie, numa nu aveu ciledi*.


Da’ doarã femeie aºe-o ºi vrut, cã îl þâne pã om oleacã mai sclab dân
minte. Pã cum aºe o ºi fost.
No-apui, când o fost odatã, zâce cãtã* om:
– Mãi omule, te duci la moarã. Da’ dacã meri la moarã, nainte nimãnui
sã nu baj* grâuu nost, nici napoie nimãnui sã nu-l baj: tu atunci îl macini
când, zâce, n-a fi nainte ta, nici napoie ta nime*.
Mere uomu la moarã c-on sac dã grâu. Când ajunje-acolo:
– Bunã zâua! Hei, cã mulþ sînteþ. No-apu atunce io am ce ºide pânã-þ
gata voi tãþ.
Aceie n-or luat voarba aºe komolyan*, i-or gândit cã iel glumeºte.
D-apu iel dâpã porunca muierii vorbe acolo. Când îi... trece dã mneazãz*,
d-apoi trece ºi dã ujinã*, d-apu vine sarã, d-apu-amu tãtã* lume sã duce
cãtã* casã. Iel stã aºe ºi sã gândeºte cã ce sã facã ºi iel. Ice* moraru:
– D-apu dumneta, uomule, ce stai? Când ai vinit?
– Az dâmneaþã.
– ª-apu dã az dâmneaþã, zâce, dumneta n-ai putut sã macini?
– Apu zâce, io ascult dã muiere, nu ca altu uom. Altu om n-ascultã dã
muiere, numa nici nu umblã* bine. Io, zâce, muiere me m-o dat în poruncã,
io ascult dã porunca ii*, nu bag în coº nici nainte nimãnui, nici napoie
nimãnui.
– D-ap’-atunce cum a fi? zâce moraru.
214 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 215

– Aºe a fi: când n-a fi nime, ap-atunci oi bãga io-n coº. Atunce aista o cunoscut cum cã, hop, nu dã* pã iel nimica muiere.
– Ap-atunci când n-a fi nime, nu umblã moara, nu macinã! – Tu, zâce, d-apu dacã-i aºe treaba, amu fiincã am fãcut bine, þ-am
– Ap-atunci mã duc acasã, oi vini io mâne. mãcinat grâuu, zâce, fãrã dã iel...
– Bine. – D-apu, zâce, vinã-nt-atare* sarã, numai, zâce, ai grije, zâce, fii la
Când îi în ceie* zî, tãt aºe. Iarã nu vre, cã ierau uoamini acolo, mulþ, minte!
nu vre sã baje. Tãt îl biztãte* ºi iesta*: – No, no, zâce, ºti moraru ce treabã.
Mã, d-apu tu ºi ieri ai fost aici! Când îi sarã, duce-on ºomoiog dã fãrinã* moraru, înt-o straiþã, no
– Ha-ha-a! n-ai tu nici o treabã cu mine, cã io, zâce, ascult dã muiere bine. Mere. D-amu pã Vãsãlica l-o mânat* ce ºtiu io pânã inde ºi:
me! – ºi mai dãparte sã laudã cã iel ascultã dã muiere. – Acolo º-acolo, Vãsãlicã, numa nu fuji sã te-ncãlzeºti! Numa te du
Zâce moraru dî l-o vreme: mereu* ºi vinã mereu. Ca sã teardã* Vãsãlica vreme p-acolo ce ºtiu io
– Lãsaþî-l – cã Vãsãlica l-o temat –, Vãsãlica ºti cã ce face. Vãsãlica, pânã când.
zâce, nu vre ºi baje nainte nimãnui, nici napoie nimãnui. Iel atunce a bãga E, d-apu vine Vãsãlica, moraru încã iera acolo, în pat. D-amu ie* o
când n-a fi nime. ascuns maºinile*, o ascuns ºi sterþu*. Zâce ie cãtã Vãsãlica:
Aºe ºi face. No-amu-i sarã, iarã n-o bãgat. Moraru t㒠sã gânde, c㠖 Vãsãlicã, d-apu ce-ai ºezut atâta? Dã când tãt te-aºtept.
„amu dac-ar fi aista uom cuminte, apu alcum* ar dãzlega lucru.” – D-apu, zâce, ce-am ºezut? Ai zâs sã nu mãrg tare ºi sã nu vin tare.
– No, Vãsãlica, ce zâci? Apu, zâce, nici n-am asudat.
– D-ap-amu iar-oi mere acasã! – No bine atunce, bine, þucu-te ºi gura ta, dãzbracã-te.
– Te du acasã, mâne dâmneaþã vinã iar-aºe pã vreme când ai vinit. – D-apu stai º-aprind sterþu.
ª-apu aºe-o ºi fãcut. No, moraru, dimneaþa ceielaltã, mere mai iute – Cã l-am spart! Nu-i sterþ.
darã ca tãþ uoaminii, bagã grâuu lu’ Vãsãlica în coº. D-ap-amu tãþ – D-apu maºinile?
uoaminii... Da’ no-andãluit moara pânã când o mãrs Vãsãlica. Tãþ uoaminii – Nu le aflu, nu ºtiu ce-am fãcut. Dãzbracã-te numa!
sã uitau cã p-asta vreme iera mãcinat uarecât ºi amu ce dã nu iesta... Sã dãzbracã Vãsãlica pî-ntuneric. Când sã sã suie, pã la picioare, sã
Moraru-º face lucru lui ºi ce ºtiu io ce. sã suie, coatã* acolo „Hâm!”
– No, Vãsãlica, vinit-ai? – D-apui, zâce, tu muiere, câte picioare-s aice?
– Vinit. – D-apu anumãrã!
– Astãz, zâce, tu macini. Nime nu-i sclobod* nainte, nici napoie ta! – Unu picior, doi picior, tri picior, patru picior!
– Asta-m place! zâce Vãsãlica. – D-înde anumeri tu patru? Iarã anumãrã dî la marjine:
– No vez! – On picior, doauã, tri, patru picioare (râde). T㒠patru aflu!
ª-apui macinã grâuu, i-l leagã, îl trimete, º-apu s-andãluie* ºi macin㠖 O, lud ieºti! Mã, zâce, vez nu m-am adus aminte, vai dã tine: tu-ai
rendszeresen*. fi cãlcat în urmã re, º-amu nu ieºti la minte. Du-te iute-n cãmarã, adã
Când o fost la doauã, la tri zâle, sã-ntãlneºte cu muiere lu’ Vãsãlica cãldare, bãltagu ºi ciocanu – ciocanu ºtii, clãpaciu*.
moraru: No-apu aduce iel, ascultã, mere-n cãmarã, pipãieºte p-acolo dâpã
– Tu, zâce, d-apu cã tu poþ... ai fi putut þâne pã Vâsãlica tãu zâce, la cãldare, pune cãldare pã dân grindã.
moarã on an dã zâle. Tare-ascultã dã tine. – No, zâce, puni-te-n patru brânci* aice cu capu-n cãldare. Apu ie
– D-apu cã-i lud*. bãltagu ºi ciocanu, apucã ºi bate:
216 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 217

Toa-ca, toa-ca, to-ca-lãu,


scoa-lã dra-gu-le Da-neu
ºi ieºi iu-te a-fa-rã,
mâ-ne sa-rã poþ vi-ni ia-rã!
Toaca, toaca, tocalãu,
scoalã iute, dragul mneu, ÎMPÃRATU ªI UOMU SÃRAC
ieºi iute afarã,
vinã mâne sarã iarã!
Ase, o fost odatã ca ºi niciodatã, o fost înt-o þarã on uom sãrac cu o
Mai o datã, Vãsãlicã: muiere sãracã. D-apoi, sãracu mere la lucru-ncoace-ncolo, muiere sãracã
rãmâne acasã. ªi ie mai torce în sat, mai spãla ºi când odatã, iaca cã
Toaca, toaca, tocalãu, muiere o avut o fãtuþã. Fãtuþa o fost tare mândrã. O vinit uomu acasã:
scoalã iute, dragul mneu, – D-apu ce-i, muiere?
ieºi iute afarã, – D-apu ia, avem o fãtuþã.
ºi vinã mâne sarã iarã! – O-o, zâce, ºtii ce? ªi mai mult trabã sã lucru, cã doauã dãraburi* dã
pitã am câºtigat pânã amu, numa d-amu nante* trabã tri.
– No, Vãsãlica, amu om vide. – Cela, persze*, s-o ca-mai-dus! – – D-apu, zâce, ºi io am câºtigat p-îngã* tine ºi ºi io m-oi supune*,
Amu-om vide, Vãsãlicã! zâce, numa tãt ar fi bine când am ave ºi on pruncuþ.
Sã pune ie în pat. D-apu aºe s-o ºi-ntâmplat. La câtã vreme la câtã nu, numa cam
– No, anumãrã amu! rendszeresen* – cum zâce unguru – la doi ani sã întâmplã cã iarã mai
– On picior, doi picior, nu mai aflu altu picior. ieste unu. Când o fost la doi ani, da, o avut on pruncuþ. Ah, dã pãrere dã
– No, Vãsãlica, i darã* c-o ajuns* mult... bine, l-or temat* pã-mpãratu, cã-mpãratu sã îl boteze.
– Tare mult, dragã muieruþa me! Asta io n-aº fi crezutã. No-apu la-mpãrat iarã i-o pãrut bine cã-ncã nu l-o fost tematã nici-on
No, aºe Vãsãlica o fost hodinit*, o avut ºi fãrinã mãcinatã ºi cãpãtatã. sãrac sã boteze.
ª-apu aºe cã d-acoale-ncolo s-o cunoscut Mãrioara – uã cum u-o temat – – No, zâce, aista, zâce, a fi cãtanã* º-a fi tistu* care a sta lângã mine,
cu moraru, n-o mai trebuit sã margã Vãsãlica la moarã, cã vine moraru o zâs împãratu.
º-aduce fãrinã. ª-apu o trecut ani, pruncii-or crescut, da’ ce s-o-ntâmplat: o-murit
Asta-i gata. mama pruncilor. No-apu, sã duce la-mpãratu uomu sãrac, îi spune c-o
murit mama pruncilor.
– Da? zâce, no-apu, zâce, iaca ni*, îþ dau o caprã ºi o duci, zâce,
º-apu îi ave lapte la prunci. – Uarecând nu dâpã vaci s-or iesta* uoaminii,
numa dâpã capre ºi uãi.
Aºe uomu sãrac o dus capra acasã ºi fãtuþa s-o-nvãþat amu dã mulje
capra ºi mâncau când mãmãligã, când pisat, când mãlai, da’ când iera
mãlai ºi mãmãligã mâncau cu lapte dã caprã. Da’ uomu o vãzut cã fata
nu-i încã în stare sã facã pitã*, uã* sã spele, uã sã nu ºtiu ce, s-o gândit sã
218 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 219

sã-nsoare. Tumna aºe muiere º-o luat care ave ºi ie* o fatã. ª-apu, vide c㠖 Da, zâce,
fata uomului iera mai mândrã ºi pruncu iera mai mândru, da’ fata iera – Apu ai o mãºtihoaie la doi prunci ºi ie are o fatã.
tumna* mândrã a uomului. I-o pãrut rãu pã fatã. T㒠dâp-aceie s-o supus – Da.
cã cum, darã, cã cum sã facã pã fata uomului sã nu fie aºe mândrã: ce iera – ªi, zâce, cu mâncare, zâce, face cã t㒠la a ii îi dã, zâce, mai întâi,
bun ºi ce iera cu gust mai bun îi dãde la fata ii* ºi la prunci le dãde. Aºe cã º-apu apoi la...
ºi dî la caprã, când mulje, lãsa laptele sã steie, sã sã tragã zmântâna mai – Apu, zâce, t㒠la a ii, zâce, numa tãt atâta le dã, cã am vãzut ºi io
sus, º-atunci când gole în taljere, t㒠la fata ii gole mai nante*, sã margã pruncii mnei cã, zâce, sclãbãsc aºe la faþã, sã strâcã, nu-s cum o fost ca
cel gros. Uomu n-o luat samã, dâcât o luat samã pã fatã ºi pã prunc, cã când o trãit mama lor. ªi fata lu’ muiere a douãle sã mândreºte la faþã, cã-i
fata muierii sã mândreºte* ºi a lui t㒠mai sclabi* îs. Întreabã pruncii
mai mândrã astãz-mâne ca a me. Batãr* o fost tare mândrã a me.
odatã, pã fatã ºi pã prunc, uomu:
– Ha, zâce, da. Numai, zâce, asta n-arâtã cãrþile cã ce face, numa
– Dã-vã mãºtihoaie* asta dã mâncat?
aceie arâtã cã are ºi ie o fatã. Da’, zâce, io una-þ spun: împãratu, zâce,
– Dã.
– Atâta cât la fata ii? te-o ajutat cu ceva, zâce, ºi tare bine-þ prinde.
– Atâta. – Da, zâce, m-o dat o caprã.
N-o ºtiut uomu. O gândit cã bãsamã*, no, i s-o-nºtimbat termiºu* ii* No, d-acole s-o luat uomu ºi mai tare o crezut la þâganã.
ºi d-aceie-i mai mândrã. – Nu-i bai, zâce, cã la capãtu capãtului lucrului, zâce, s-a vide tãt
Mãrgând la pãdure, iaca sã-ntãlneºte c-o muiere sãrmanã. ª-aceie hãmiºagu* dân ie, dân mãºtihoaie pruncilor.
aºe umbla cum pute... îº câstiga cu cãrþile pitã ºi zâce: Cu asta, o-ntis cãrþâle, uomu i-o dat tãt duhanu ºi-n zâua ceie n-o
– Uomule, zâce, inde* merji dumneta? duhãnit º-apu când o fost în ceie zî n-o duhãnit, cã o n-o-avut bani ºi-nt-a
– La pãdure. triile zî iarã n-o duhãnit ºi când o fost înt-a patrâle zî când o cãpãtat niºte
– N-ai, zâce, la dumneta vo doi fileri*? bãniþ, atunci i-o trãbuit pã altãce* º-aºe uomu s-o dãzvãþat dî la duhan.
– Da, zâce, cã n-am fileri la mine, cã d-abde* m-ajung acasã cu banii. Co-aceie numa norocu l-o bãtut. (Aºe, dacã-i vini ºi dumneta la mine, t-i
– D-apu, zâce, barem* d-o pipã dã duhan*, – cã þiganele cu pipã dãzvãþa. Râde.)
duhãneu*, ca ºi uaminii* mai dãmult. H-apui mere uomu acasã, t㒠sã gândeºte ce sã facã. E! sã duce
– Apu, zâce uomu, cã numa olea’ dã duhan... la-mpãratu. Mere la-nãlþatu-mpãrat – zâce:
– Nu-i bai, zâce, cât ai. Îþ cot* cu cãrþile dã noroc ºi dã baiurile* – Bunã zuua, nãlþate-mpãrate!
ce le ai.
– Fire-ai sãnãtos, uomule! Da’ ce-i dã nou?
Gândeºte uomu,,hop, io am luat samã* pã prunci, da’ dã muiere asta
– D-apu numa aceie-º vre, zâce, cã io, zâce, dacã m-o murit muiere,
a ºti spune cã ce-i baiu acasã la mine!”
– D-apu, zâce, dacã spui, tãt* duhanu þî-l dau, dacã aºe-i spune pã m-am însurat. ªi dã când m-am însurat cu muiere asta ºi ie are o fatã, fata
cum am bai acasã. ii, zâce, sã mândreºte ºi pruncii mnei sclãbeºte.
Zâce: – Da? zâce. Adã pruncu la mine, zâce, ºi cã... l-oi învãþa ºi a fi tist,
– Cãrþile spun, nu io spun, zâce muiere. cum þ-am fãgãdit*, tist cãtãnesc. Da’ lângã mine!
No-apu odatã sã pune jos ºi uomu. Pune þîganca cârpa, uã lipideuu*, No-ap-amu duce pruncu la iel. E, d-apu pã fatã n-o duce, cã nu u-o
ce-o avut, jos º-apucã ºi dã cu cãrþâle: cerut împãratu. Pânã cã ce sã-ntâmplã: dac-o dus pruncu – împãratu darã,
– Ei-ha! zâce, mare nãcaz ai dumneta la casã! Muiere dântiie þ-o ca la-mpãrãþâie, o avut ce-i da ºi ce mânca ºi dã tãte. ªi l-o-mbrãcat.
murit. Pruncu dâr aceie t㒠trãje acasã sã... îl love doru dã sorã-sa. Zâce-mpãratu:
220 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 221

– Mai rar co-aceie, zâce, îþ rupe gându d-acolo, zâce, þ-î sorã, numa – Nu-i bai, zâce, mâne-i ºide acasã ºi pomu acel mare 1i-i tãie, cã
când t-i însura-i ave sorã lângã tine ºi tu trãbuie sã stai lângã mine. Cã n-avem dã foc.
când te-am botezat dã mic, am fãgãdit la pãrinþii tãi ºi dac-o murit mã-ta, – Da’ cum n-ai dã foc, cã-n tãtã sarã aduc cãte-o aºtiþã*-doauã.
l-am ajutat pã tatã-to c-o caprã. ªi pântru voi, zâce, mai tare pântru tine-s – Ce-s acele?
aºte. No-apu uomu rãmâne acasã ºi taie pomu. Tãt îl face... dãrãbureºte*
No, aºe cã împãratu i-o spus, pruncu o-nþãles. Acasã t㒠mai greu o crenjile, cum îi data ºi...
fost baiu. Zâce odatã fata, care o fost a ii fatã, a muierii: No-apu nu mai cântã porumbu pã pom, numa sã suie pã casã ºi dâpã
– Mamã, zâce, io nu ºtiu, zâce, dî ce, dî ce nu, zâce, numa dã când casã cânta porumbu. Iacã fata mere afarã, cã-i întrece cã nu... ª-apu când
s-o dus fratile lu’ sora – cã t㒠sorã o zâs – t㒠nãcâjitã-i sora. îi sarã, în ceie sarã, vine uomu iarã.
– Nu-i bai, cã nu mult s-a nãcãji ie, zâce. Face-om noi ceva cu ie. – Amu, zâce, ºtii ce? Ieste-on porumb, zâce, care vine ºi... amu nu
Ce s-o întâmplat? Mai dãmult sã-ngropa-n ogradã mortu, nu la cântã pã pom, numa cântã pã casã ºi fata ta, zâce, tãt’ acolo-i ºi mã tem cã
morminte*, nu iera morminte, asta ºi scriptura adevereºte. Acolo inde a pãþî ceva rãu.
s-o-ngropat mama, o ieºit on pom nalt, d-aºe c㠖 n-oi zâce cã nu s-o – Da’ ce-a pãþî c-ascultã ie porumbu?
vãzut vârfu, cã ºi ceru sã vide – numa tare nalt. ªi pã pomu acela, în Atunce s-o gândit uomu c㠄uitã, pomu acela mândru pântru porumb
fieºtecare sarã, sã scobore* on porumb* ºi cânta. Dâpã cântatu porumbului l-o... trebuit sã-l taie”.
fata omului mere º-asculta ºi-i pare cã mã-sa cântã. Zâce odatã mãºtihoaie – Ie* spune, zâce, þ-î în cale fata me? Dacã þ-î în cale fata me, zâce,
cãtã fatã: atunce iaca ni*... io am loc la ie! ªi tu þ-î câºtiga pitã ºi io m-oi câºtiga
– Tu fatã, ce t㒠meri afarã ºi asculþ sara? Tu nu dâpã lucru bun umbli, mie. Numa dân casã-i ieºi mândru afarã.
dâpã lucru rãu! Nu gândeºti tu cã tu ai sã pãþeºti rãu? – Oh, zâce cãtã iel, parã-þ bine, zâce, cã stau lânga tine, cã dã mult ai
Nu zâce fata nimica, tace. Când-îi sarã, în ceie sarã darã, iarã ieºe pute fi mort ºi casa rãmâne mie.
fata afarã, c-aude porumbu cântând. Atunce sã-ntristeazã uomu ºi – pã cum aºe-o ºi fost – cã mai dãmult
– D-apu, zâce dî l-o vreme fata, cântã, cântã, cã nu mult mi-i cânta. credeu la multe, da’ sã ºi-mplineu, dacã nu ºe*, ºe. Cã doarã cã mure,
Cã mãºtihoaie vre sã mã potroceascã* – dî la casã. º-apu zâce cã d-acei-o murit, c-o fãcut*.
Porumbu tãt o cântat, o cântat ºi co-aceie fata s-o bãgat înlontru*. N-o fost nimic, numa mere la-mpãratu iarã. Ice* uomu cãtã-mpãrat:
– Iar-ai fost afarã? – Înãlþate-mpãrate, îs în mare bai. Dã când o vinit ficioru aice, fata
– D-apu, mamã, zâce, nu poci* face sã nu mãrg, cã-m pare cã pã nu mai are stare.
mama me o aud cântând. – D-apu dacã-i aºe, zâce, o primãsc ºi pã ie ºi, zâce, a fi p-îngã
„Ho-hou – atunce gândeºte – da’ dã* ceva întâmplare s-arâtã.? No, socãciþã* º-aºe.
nu-i bai, dacã vine tata ii acasã dî la pãdure, ap-oi vorbi io cu iel.” Fata... ª-apu aºe u-o ºi primit împãratu, c-a fi p-îngã* socãciþã. Da’ dân
fetile darã durmeu dãtilin*... laolaltã darã, numa andirete*, amu bunãuarã uoara ce-o fost p-îngã socãciþã s-o-apucat iarã fata ºi s-o mândrit. Da’
cum ar durmi acolo, în tinda ceie. Uomu, dâpã ce-o vinit dî la lucru, vine omu nu s-o mai dus la casã, cã s-o temut cã... cu vrãjitori l-a omorî. Dâcât
târzâu, cã s-andãluie* când sfinþe soarele dî la pãdure ºi-l þâne o cale mere la pãdure, lucra ºi mere la altu ºi durme. Pânã când odatã zâce ficioru,
lungã. Zâce cãtã iel: care o fost a bãtrânului, cãtã-mpãrat:
– Ustãnit* ieºti? – Amu io, zâce, aº vre sã vãd pã tata cã cum trãieºte cu mãºtihoaie?
– D-apu dãstul dã ustãnit, amu, zâce, d-astã-toamnã dã când umblu – D-apu, zâce, dacã vrei, zâce, iaca ni, zâce, îþ dau o zî... uã* cât îþ
la pãdure, a fi vreme sã mã mai ºi hodinesc*. treabã?
222 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 223

– Nu-m treabã mie numa pân’ acolo ºi napoi. ªi dacã nu m-oi întâlni
cu tata, zâce, io oi rãmâne acolo pânã m-oi întâlni ºi iarã vin cu iel cu tãt
dac-a fi bai.
Zâce:
– Mai bine, zâce, te du ºi vii. ªi merem, zâce, pân’ la pãdure ºi l-om
aduce cu hinteuu*! CERBU
Înt-atâta l-o iubit împãratu, doarã mai mult ca tata lui. Da’ ca
mãºtihoaie-sa, biztos* cã mai tare l-o iubit pã fiu. Numa dâr* ce l-o dus,
la mãºtihoaie i-o pãrut* rãu cã inde-o ajuns. No-amu când o mãrs fata ºi Poveste are on nume: „Fata cu cerbu”. Aºe sã andãluie* cã o fost
mai rãu i-o pãrut cã inde-o ajuns fata, cã la-mpãratu. O umblat mãºtihoaie înt-on sat on om, cu femeie trãie tare bine, ca om sãrac ºi cu femeie iarã
lor sã facã îngâljalã cu vrãjitoare, da’ vrãjitoare nu s-o fãgãdit*, cã s-o dâpã iel. Umbla la pãdure ºi d-acolo dî la pãdure – cum îi zicala
temut dã-mpãratu sã umble p-acolo ºi sã facã bai. Dâcât o zâs cã: rãmânului*: „la pãdure cu sãcure, vara strânje mure”. Trãind nãmurind,
– Dacã nu altã, zâce, oi face aºe cã l-oi omorî pã tatã-so. iaca cã îi beteagã muiere lui. Nu s-o mânat* mult, o ºi murit. O rãmas o
Da’ n-o ajuns, c-o-avut noroc cã... ficioru, dac-o ajuns acolo, o vãzut fãtuþã dã ºasã ani, înt-a ºaptile º-on pruncuþ dã cinci ani. ªi aiºte doi
cã mãºtihoaie-sa cum vorbeºte. O-ntrebat cã pomu dî ce s-o tãiet? n-o-avut mamã. Iel ce-o gândit, la mai multã vreme – cum îi data* sã þâi
– Da, zâce, s-o tãiet cã n-am avut dã foc º-on porumb tãt o cântat dâpã ce moare femeie, on uan dã zâle, uã* care cum – ºi s-o-nsurat. Aºe
acolo. s-o-nsurat cã ºi muiere ceie o avut on fiu.
– E, da, zâce, o cântat. ªi dac-o cântat pã casã porumbu, iar-o fost Darã, dân ce uarã* s-o însurat, iel aºe o iubit ºi fiuu femeii ca ºi –
bai. Nu-i bai, zâce. pruncu darã* femeii – ca ºi p-a lui prunci. Dar mãºtihoaie* nu º-o iubit
No-apu mere napoi, îi spune la-mpãrat: aºe pruncii lui ca p-a ii*. Tã’* cu ponoslu* iera, cân’ mere iel sarã acasã
– Înãlþate-mpãrate, acolo nu-i mai d-a mere* tata mneu, numa, zâce, dî la pãdure, cã pruncu aºe, cã fata aºe, numa a ii iera bun. Zâce iel dî l-o
dacã þî-l treabã, þî-l treabã, dacã nu þî-l treabã, io am sã mãrg d-îngã... dî vreme:
la curte dumnetale ºi oi trãi ºi io cu tata mneu ºi duc ºi pã sora. – Tu muiere, nu ºtiu, zâce, poate cã mama pruncilor nu m-o ponoslit
– Nu, zâce, haida. Prind... – dã poruncã împãratu la cociºi* sã prindã* pântru cã o fost a ii pruncii. Amu tu, zâce, d-on dãrab* dã vreme, nu ieste
ºi mere dâpã bãtrânu ºi-l aflã acolo la pãdure ºi-l teamã*. Sã suie bãtrânu-n sarã sã nu-m ponosleºti.
hinteu*, îl duce la curte. – D-apu, zâce, uitã, dacã nu-þ place, îþ râmâi aci cu pruncii ºi io cu
– No, zâce, dã astãz nainte, dumneta, zâce, îi mãtura pân* ocol ºi-i fi pruncu mneu mã duc.
cu pruncii laolaltã. Iel o gândit: „Hâm, rãu o fost dã mine pânã nu o fost aci. Ugyan* iarã
E-e-ei-ha! D-apu o ajuns ficioru d-acum o fost tist mare ºi amu sã rãu treabã sã fie, cã pânã când or creºte pruncii, ce-a fi dã mine?”
sã-nsoare. Zâce împãratu: – Apu, zâce, tu muiere, nu te du tu dî la casa me, cã dacã ieºti
– Nu t-i însura d-a-inderete*! D-aci t-i-nsura, îi lua fata me! ªi sorã-ta îndãstulatã cu mine, poþ sã râmâi. Numa facem aºe cã pruncii uarecumva,
a fi nora me, la ficioru mneu. zâce, or creºte º-ap-apoi nu t-i mânca* tu cu ii, cã i-oi da dã scluj ºi...
Ce bucurie o avut bãtrânu când s-o vãzut... Mai mare bucurie ca când – D-apu dacã vrei ºi-i dai dã scluji º-amu, zâce, îi poþ duce sã-i dai
s-or nãscut pruncii. ªi asta nime n-ar fi crezutã. De hát* ista adevereºte indeva.
poveste asta, cã nu numa dântrã ieºte* uoameni ieste uoameni cu credinþã, Pã vreme ceie n-o fost lelenþ* árvaház*, inde i-a duce? La gazdã* nu
or fost ºi-ntrã-mpãraþ, numa o fost ºi blãstãmaþ* (râde). i-o trebuit pruncii sãracilor, pânã când o putut sã lucre. Amu doarã fãtuþa
Cu asta am gãtat poveste. Na! u-ar mai fi pututã pune lângã nãºte gâscuþã, d-apu cu pruncu ce-a face?
224 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 225

T㒠s-o gândit uomu, dî la o vreme, aºe s-o luat pã gânduri, dã doarã întrebat cã dã inde-s, dã inde nu-s, num-am zâs cã inde vre sã... Ap-or zâs
ºi dân minte-o terdut*, cã º-o bãnuit* dâpã prunci. „cã-ncoace”, zâce, apu am zâs cã sã m-aºtepte. ªi le-om da dã mâncat
Când o fost înt-o dâmneaþã, o luat pruncii cu iel. ceva ºi uarecumva om fi noi cu ii.
– No, zâce, sãrutaþ pã mã-ta, cã iaca... – Nu, zâce bãtrâna, mie nu-m treabã. Le dãm dã mâncat ºi margã mai
Zâce fãtuþa: dãparte!
– Io, tatã, nu u-oi sãruta. Cã inde* ne duci dumneta, nu ºtiu. Aºe, când or mâncat pruncuþii, fãtuþa cuminte, o mulþãmit dã mâncare
Frate-mneu îi micuþ, inde, ce-i face cu noi? Vrei sã ne omori? ºi s-o gãtat dã drum darã, cã o vãzut cã la bãtrâna nu trebuieºte.
– Nu, tatii, nu vã omor. V-a duce tata indeva ºi v-a da la tare* om Zâce bãtrâna cãtã bãtrânu:
º-atare muiere bãtrânã, º-a griji dã voi. – Mã, zâce, petreci* pruncii aiºte! Numa le spune cã dân urmã dã cal
Atunce o zâs fata: sã nu beie apã, nici dân urmã dã porc uã dã vacã, cã dân ce urmã or be,
– Bine, tatã, zâce, dac-aºe faci, aºe merem. S-o dus cu pruncii, pânã dãloc d-aceie s-or face.
inde s-o dus, i-o dus în pãdure, înt-o parte, inde-o fost deasã tare pãdure. Bãtrâna iera o vrãjitoare mare. Ie o iesta... cã dacã or be, – cum or
– No, zâce, tatii, ia p-aci mereþ dirept*... – i-o-ndireptat* inde, inde mâncat –, or fi sãtoºi, or be pruncii, º-apu atunce s-or face, care dân ce
sã nu-i mai vadã iel. Mereþ p-aice º-acolo-þ afla o muiere bãtrânã ºi on urmã a be aceie a fi! ªi nu s-or mai înþãleje laolaltã.
uom bãtrân! E! Spune bãtrânu la fatã, ºi fata primeºte ºi mulþãmeºte cã n-or be. E,
d-apu pruncuþu o mãrs cât o mãrs, zâce:
ªi când or ajuns afarã dân pãdure, aºe-o ºi fost: on uom bãtrân mere
– Io aº be apã.
dâpã crenji la pãdure cu ºtreangu pã umãr, uã cum o fost. Cine-o fost
– Nu be, lasã pânã când om ajunje la o vale, zâce, la o tare* apã
uomu bãtrân? Nu mai ºti nime. Numa iel cu ºtreangu mere dâpã crenji.
curgãtoare, º-om be.
Dã fata bineþe:
Apu tãt or mãrs, or mãrs, iarã:
– Bunã zuua, taicã bãtrân! – Io aº be apã!
– Fii sãnãtoasã, fiuþã! – Ejnye*, frãtiuþu mneu, nu be, c-auzât-ai ce-o zâs moºu acela, cã
Pruncuþu numa sã uita, cã iel mai micuþ... zâce fata: dacã-i be, ti-i face animalã. ªi ce-a fi dã mine?
– Dã ºi tu bineþe la taica bãtrân! Aºe pruncu, o mai mãrs cât o mãrs ºi s-o lãsat napoi ºi pã d-ascunsu
Atunci i-o fost mnilã la bãtrânu ºi o zâs cãtã fatã cã: o bãut dânt-o urmã dã cerb. Dãloc s-o fãcut cerb! Plâns-o fata cã ce ºtiu io
– Uiti-te, taichii bãtrân, staþ aci, cã mere taica bãtrân º-aduce lemne ce... Zâce pruncu cãtã ie:
ºi v-a duce taica bãtrân cu iel. – Dî ce plânji, sora me?
Aºe s-o dus bãtrânu, o strâns o doauã crenji ºi o mãrs afarã º-o luat – D-ap-amu, zâce, ºtii vorbi?
pruncii dâpã iel: – ªtiu.
– No, haidaþ, taichii bãtrân! – D-apu cum coþ* afarã? Amu ca cerbii ieºti, cu coarne. No-ap-amu
Când o ajuns acasã bãtrânu la cãsuþa lui, baba bãtrânã sã uita amu haida cu mine!
„cã ce-i, cu cine vine bãtrânu?” D-ap-amu strânje pã tãrâþã, cã dã mâncat S-o dus fata:
abde aveu ºi ii. „Ce aduce pruncii aciie?”
ª-apu bãtrânu þâpã* crenjile jos. multã lume-mpãrãþâie,
– D-apu tu, zâce, ce goºti* aduci? ca Dumnezo sã ne þâie;
– D-apu, zâce, iaca, doi pruncuþ, sãracii, i-am aflat acolo în marjine multã lume albã,
pãdurii, vineu încoace ºi m-o da’ bineþe ºi sãracii... dirept cã nu i-am ca Dumnezo sã ne mai aibe,
226 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 227

cu cerbu dâpã ie, cu frãtiuþu ii. Pã ie t㒠u-o durut, cã tãt aºe-o sânþât – Dacã, zâce, oriinde i-i pune, lasã-mã sã dorm cu iel, zâce, cã, zâce,
cã-i fratile ii. Pânã inde o ajuns? La împãratu d-acolo dân parte ceie dã aºe-i învãþat, nu poate durmi. No-apu, zâce, dacã nu poate sã sã hodineascã,
inde-o mãrs. Când o ajuns acolo, o ieºit – cum sã spune rãmâneºte* – nici io nu poci fãrã dã iel.
care îi la poartã, portaºu! ªi s-o uitat c㠄uiti-te, uiti-te, o fatã cu cerb în – Atunce, zâce, îi durmi, zâce, numa n-a fi bai, zâce, cã a face putoare?
urma ii!” Zâce câtã fatã: – Nu, zâce, cã nu face! Fata o ºtiut…
– Haida-nlontru*, fatã! Cerbu aiesta dî ce vine-n urma ta? No, bine. Aºe înt-o sobiþã* i-o dat la fatã on pat ºi ce ºtiu io ce.
– Aºe-i învãþat. Ap-amu pântru cerb nu iera pat, numa aºe pã jos. Fãtuþa tãdauna-º pune
N-o spus fata cã-i fratile ii! perina dî la cap su’ cerb. Ie-º pune hãniþâle la cap º-aºe durme. Darã
– Da? sclujnica*, care-o fost sclujnica la-mpãratu, dâmneaþa mere ºi vide dã
– Da, zâce, dã micuþ s-o arãdicat* cu mine ºi iel aºe ºti. Cã sã-m fie fãtuþã ºi vide cã perina dî la cap îi su’ cerb. La ceie nu-i plãce. Mere
frate d-o sutã dã uãri, nu m-ar fi mai drag! – zâce. la-mpãratu-n tãtã dimneaþa ºi spune:
No-apu mere portaºu-nlontru, la-mpãrat ºi spune la-mpãrat: – Înãlþate-mpãrate, zâce, nu ºtiu fata asta c⒠dã proastã-i, zâce, dã
– Nãlþate-mpãrate, dã mniraz*, zâce, o fatã frumoasã, micuþã, zâce, perina dî la cap º-o pune su’ cerb, ºi cerbu pã perinã doarme.
nu ºtiu dã câþ ani poate sã fie, cu on cerb, iarã mândru cã n-am mai vãzut...
– Ha-a, zâce, cum sã poate? No, ie du-te ºi teamã fata! Mere º-o
am vãzut cerb, numa aºe frumos, zâce, ºi mândru n-am mai vãzut. Are
teamã pã fãtuþã nainte-mpãratului. Când sã bagã, s-apleacã iarã fata cu
niºte corniþã sclipitoare ºi tare-tare-i mândru cerbu.
capu la pãmânt ºi-i dã bineþe, zâce:
Ieºe-mpãratu. Cân’ iese afarã, sã uitã la fatã, dã bineþe fata. Când l-o
– Sã trãiascã nãlþatu-mpãrat mulþ ai* cu pace ºi cu sãnãtate!
vãzut pã-mpãrat, s-o-aplecat cu cãpuþu la pãmânt ºi i-o da’ bineþe la-mpãrat
– Fii sãnãtoasã, fãtu-mneu!
ºi la-mpãrat i-o fost mnilã dã ie, c㠄fatã micuþã ºi cum ºti sã deie onoare”.
Zâce cãtã portaº: – Pofteºte, zâce, dacã m-ai... ce doreºti dî la mine?
– Vãzut-ai? Tu, zâce, eºti uom dã vrâstã ºi aci te-ai crescut la mine – D-apu, zâce, nu doresc, fatã, nimica alta, numa dî ce, zâce, þâie þ-o
mainu* ºi tu nu ºtii da aºe onoare, zâce, numa tu stai ca on bou nainte me pus perinã la cap ºi pui, zâce, perina su’ cerb, sã doarmã iel pã ie. Tu ce ai
ºi aºe vorbeºti. la cap?
– Da, da nãlþate-mpãrate, d-aci-ncolo, zâce ºi io am luat samã, cã ºi – Înãlþate-mpãrate, zâce, sã nu cumva sã mã vatemi cu nimic o datã,
cãtã mine s-o-aplecat fata º-o dat frumos bineþe, zâce, am învãþat io dân* cã io, zâce, cât oi pute face dî la mine, nu te-oi vãtãma, dâcâ’* tãdauna*
fata asta, cã d-aci-ncolo sã te onorez ca p-o-mpãrat. te-oi onora.
– No, asta-m place! – Bine, fãtuþã, nu te-oi vãtãma, numa perina nu þ-o pune tu su’ cerb!
Atunce împãratu ºi mai cu bucurie o fost cã, hou, ni*, „d-apu ºi portaºu – Lasã-nãlþate-mpãrate, c-acasã, zâce, cu duna* sã astupa*.
mneu o-nvãþat dân fãtuþã”. Atunce o iesta-mpãratu c㠄cum sã poate”? Oh! E, numa dân data-ceie
– No-apu, zâce, fãtuþã dragã, cerbu aiesta, zâce, ce îi? Cum dã vi... împãratu ºi mai... nu cã s-o gândit, numa o dat iesta... aºe cãtã care s-o
– D-apu, zâce, înãlþate-mpãrate, zâce, dacã dumneta ieºti împãrat, îi bizuit* iel, cã dacã a creºte fata, îi tare-nþãleaptã ºi iel u-a lua dã femeie,
cunoaºte, zâce, cã aiesta s-o-arãdicat d-odat... cu mine, zâce, dã micuþ, cã-ncã împãratu nu iera-nsurat. Dâcât* ave o drãguþã p-acoale p-ângã iel,
zâce, s-o-arãdicat la casa pãrinþilor mnei ºi, zâce, t㒠cu mine îi. Zâua, numa iera dã þâganã. Da’ iera tare frumoasã. Da’ pã cum i-o fost numile
noapte t㒠cu mine-o fost: cã Þâganã, aºe-o fost ºi dã þâganã dã gurã. S-o sãturat dã ie împãratu,
– Da? zâce. Nu s-o dãzbãtut* împãratu. dâr* voarbile ii cele rele.
– D-apu, zâce, ascultã, amu n-a fi noapte cu tine, zâce. Numa i-om Uarecumva i-o mãrs în ureti la þâgana cã împãratu sãmãleºte* – dac-a
pune, zâce, on culcuº, zâce, pântru aceie, în loc bun. creºte fãtuþa – s-o ieie dã femeie. Aºe ie o gândit c㠄lasã numa, cã nu i-i
228 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 229

lua tu dã femeie!” O-apucat º-o vorbit mai cu iesta, mai cu cela, Þigana, Bãtrâna o ºtiut dãloc* cã hop...
pânã când o iesta... c-o ºtiut cã fata are legãturã mare cu cerbu. Numa c㠖 D-apu, zâce, ascultã, aºe-i, zâce. Numa dacã nu-i spune cãtã-mpãrat,
ce, nu ºtie! Pânã cã ie o-ntrebat, Þigana, dã iesta... dã uoamini „cã nu ºtiþ îþ spun. Da’ dacã gândeºti cã spui cãtã-mpãrat, numa pânã i-i spune-i trãi!
atare* vrãjitoare care sã vrãjeascã, sã spuie darã cã ce i-i fata la cerbu?” Amu-þ aleje d-aci!
– Darã nu, zâce. Iac-acolo º-acolo, cãtã* pãdure ce mare, ieste-on – Apu, zâce, n-oi spune.
moº º-o babã ºi baba ceie-i vrãjitoare. – No-apu, zâce, cerbu acela-i frate cu fata. Da’ cãtã nime* sã nu spui!
Nu-i nimica. Þâganca sã cere dî la-mpãratu cã s-o-ngãduie sã margã, Cã când ai spus cãtã oricine, ieºti moartã!
cã ie vre sã margã sã vadã pãdure. (N-o zâs cã vrãjitoare.) O zâs împãratu: – N-oi spune.
– Cum sã nu! Poþ sã meri, ai drept! Aºe o da’ poruncã împãratu la S-o luat pã fricã þâgana ºi n-o spus. O mãrs acasã, d-amu nãcãjitã.
cociº* sã prindã* caii la hinteu* ºi sã ducã pã Þâganca s-o preumble* „Ho-hou! cã ce-a fi? E ce-a fi aceie-a fi! ªtiu io cã ce face!” Sã face
p-acolo. beteagã* ie. D-apu mere, care-i duce mâncare, face cu brânca* cã sã ducã
Þâganca s-o dus, o tras acolo p-ângã* pãdure o datã, dã doauã uãri ºi mâncare napoi.
s-o uitat. ª-apu o vinit p-acolo – ca sã nu ºtie nici cociºu cã ie ce vre. – D-apu dâr ce?
– Ce, ºede aice cineva? – Mi-s beteagã.
– Treabã sã ºadã. Mere la-mpãratu. Zâce:
– No-apu, zâce, stai sã mã duc sã vãd cã cine-s aice! – Doamna-i beteagã, zâce, nu vre sã mânce.
Sã duce acolo, dã bineþe. Ciie vede cã-i îmbrãcãtã aci... – No! Mânca-u-a ie mâne.
– D-apu dumneta cine ieºti? Amu-mpãratu dân* ce s-o bãgat fãtuþa acoale, nu mult o da’* pã
– D-apu, zâce, femeie-mpãratului, zâce ie. þâganã.
– Da? – zâce. Când îi în ceie zî, iar-aºe. Împãratu, iarã când spune ceie:
– Da. Numa, zâce, am vinit la dumneta, maicã bãtrânã, cã am auzât – Nu, nu vre sã mânce!
cã dumneta ºtii vrãji ºi ºtii sã spui la om dacã are ceva durere, uã ce ºtiu io Ugyan* aºe o fost cã nu mâncã doamna.
ce lucru, care vre sã ºtie. – D-apu, zâce, dacã nu mâncã, ptiarã*! o zâs împãratu.
– D-apu ce-ai vre? Asta o fost tare întristatã, fata, care l-o auzât, c㠄uiti-te, d-apu cã
– Num-aceie-º vre cã împãratu, zâce, cu credinþã-i cãtã* mine, cã io uºor o lasã!”
mi-s femeie-mpãratului. ªi, zâce, nu ºtiu, zâce, ca ºi cum aº lua samã cã No, bine. Când îi înt-a triie zî, iarã-i duce mâncare, atunci mâncã
iel nu-i cu credinþã cãtã mine. oleacã.
– Bine, dragu maichii, zâce, stai oleacã! Ie bãtrâna lucrurile ii º-apuc㠖 Amu, zâce, numa d-aceie mânc, cã ºtiu cã nu mul’ mai am. ªi, zâce,
ºi coatã*, zâce: nu vine împãratu la mine sã mã vadã. Du-te zî cãtã iel sã viie.
– Hã-hei, nu ieºti femeie-mpãratului! Ieºti numa drãguþa-mpãratului! No-apu doauã-tri bucãturi mâncã ºi pune napoi. ªi mere-mpãratu:
– No-apu, zâce, darã ce, drãguþa-mpãratului. – D-apu ce-i?
– Ce vrei sã ºtii? Ca ast-o ºtii tu, zâce, cã tu nu ieºti cununatã cu iel – D-apu, zâce, tare rãu m-am visat astã-noapte. M-am visat, zâce,
ºi iel poate s-a urî* odatã dã tine. cã dacã aº mânca carne dã cerb, io m-aº tãmãdi*. ªi dacã n-oi mânca,
– Num-aceie vreu sã ºtiu, cã amu, zâce, în zilele aste, nu dãmult, io-i muri.
zâce, o vinit o fatã acoale ºi c-on cerb, zâce, ºi, zâce, aº vre, zâce, sã ºtiu – Apu, zâce, inde-oi mere io, zâce, sã cot* amu cerb, zâce, p-asta
cã dî ce fata aceie perina dî la cap º-o pune su’ cerb, ºi aºe doarme cerbu. vreme?
230 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 231

– D-apu, zâce, nu ºtiu, zâce, tu ºtii cã inde sã meri! olea’ dã mâncare. ªi bãtrâna o zâs cã sã nu bem apã, cã nu ne-o dat apã,
Sã ie iel pã gânduri, „ap-amu pânã a creºte fata mare, lui îi treabã zâce, sã bem. Numa o zâs cã sã nu bem apã nici dân urmã dã cal, nici dã
femeie!” Ãh, ce sã gândeºte, o mânã pã fatã ce ºtiu io inde-o mânã, sã nu vacã, nici dã nimic o datã, cã, zâce, care dân ce urmã a be apã s-a face cal,
fie acoale ºi a omorî cerbu. uã vacã, uã ce... ªi dã tri uãri, zâce, s-o cerut frate-mneu sã beie, ºi nu
Da’ cerbu, când o mãrs fata, când ºi iel sã margã cu fata. Atât-atâta cã l-am îngãduit. Am zâs cã pânã când ajunjem l-o apã curgãtoare, ºi n-am
fata scapã afarã ºi sã duce – doarã la bold uã* inde – ºi cerbu fuje-n ocol mai ajuns, ºi iel o bãut pã d-ascunsu ºi, iaca, s-o fãcut în urma me cerb. ªi
ºi p-acolo ºi iel teamã* on cãtanã* sã puºte cerbu º-a zâce cãtã fatã c-o d-atunci îi cerb.
izidit* º-apu l-a iesta... – ªti-u-ai, zâce, cã inde-i baba ceie?
Atunce mere cãtana ºi ie puºca. Când vede cerbu, sã pune jos p㠖 ªti.
jenunþî* dinainte º-apucã: – No, haida, zâce.
Odatã o pus cerbu napoi în hinteu cu fata, ºi ºi iel, o poroncit darã la
Sorã, sorioarã, cociº sã prindã ºi i-o dus pân’ acolo la bãtrâni.
ieºi ºi mã jeleºti, – No-apu, zâce cãtã bãtrâna, bãtrânã, tu-ai fãcut sã fie pruncu acela
cã al tãu bãrbãtaº cerb ºi p-aiesta sã-l faci napoi* prunc.
cu on cãtanãº, Zâce:
cu puºca sã mã-mpuºte, – Nãlþate-mparate, mai nainte, zâce, oi face, zâce, sã-þ moarã þâgana,
carnea sã m-o mânce, cã, iaca, þâgana, zâce, o fost aice ºi ie m-o dãscosut cã ce-i, ºi aºe-i ºtiut.
nãbuna þâganã, – Nu, zâce. ª-aceie poþ s-o faci, cã mie þâgana nu m-o mai trabã.
sorã, sorioarã! Pã când o mãrs împãratu acasã, þâgana o fost moartã ºi cerbu l-o
dãsfãcut º-o fost prunc. Când o vãzut împãratu ce prunc frumos, cã iel o
Asta dã tri uãri u-o zâs. Apui pã când o zâs a triie uarã, þop fãtuþa. O crescut º-aºe cerb, dã dupã anii lui o fost dãstul... num-o fost ca cerb.
pus brâncile* laolaltã: ª-apu dacã s-o fãcut prunc o vãzut cã, hop, asamãnã pã fatã ºi-s fraþ.
– Înãlþate-mpãrate, fie-þ mnilã! Cã cerbu îi fratile mneu, nu-l puºca, Pã bãtrâna o zâs cã dacã mai iesta... mai vrãciuieºte*, aºe ceva –
cã dacã-l puºti ºi io mor dâpã iel. atunci o-acaþã* la pomu care-i mai nalt în pãdure.
Atunce împãratu leintett*, cum zâce unguru, o fãcu’ cu brânca cã s㠖 Da’, zâce, dân parte altora ce-i face-i face. C-aºe poþ sã trãieºti
nu-l puºte. Atunci u-o temat pã fãtuþã-nlontru º-o-ntrebat cã cum, dã inde bãsamã. Numa zâce, în curte me n-ai sã vrãciuieºti nimica!
s-o-andãluit* dã fratile ii-i cerb? P-atunci pã când o ajuns împãratu, o fost moartã þâgana, ºi u-or
– D-acolo, zâce, când am vinit dî la pãrinþ, iaca cum... O spus apoi cã îngropat, ºi d-acoale-ncolo împãratu o-aºteptat pân-o crescut fata
cum i-o... tatã-so. – Când am ieºit dân pãdure on uom bãtrân o mãrs în mãriºoarã ºi pruncu o crescut ºi iel. ªi pã prunc l-o pus cãpitan pãstã
pãdure dâpã crenji uscate ºi i-am da’ bineþe ºi uomu acel bãtrân, zâce, cãtãnoºag*. Cel mai întii om, tist* i-o fost la-mpãratu pruncu, ºi fata i-o
s-o-mbucurat dã noi cã i-am da’ bineþe. O zâs cã sã stãm pân-a vini cu fost femeie, ºi dacã trãiesc, º-astãz sã veselesc.
crenjile, cã ne-a duce cu iel. ªi uomu acel bãtrân o vinit cu crenjile dân
pãdure ºi ne-o luat în urma lui ºi ne-o dus pânã la cortilu* lui. Numa
acol-o fost o babã, bãsamã*, muiere bãtrânului, numa tare blãstãmat*-o
putut sã fie, cã iaca, zâce, cân’ ne-o vãzut, o zâs cã d-abde* au ii dã
mâncat, nu sã ne mai hãrãneascã pã noi. Da’ bãtrânu t㒠dâr* aceie o dat
232 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 233

Ie* nu-n mã-sa ave dragoste, numa-n drãguþu care l-o-avut nainte
d-aceie.
Hei, d-apu ce s-o-ntâmplat, cã apoi în tãtã sãptãmâna sã cere o datã
sã margã la mã-sa: ori cã iera dã lucru, ori cã nu iera. D-apu iel, dã dragã
ce i-o fost, u-ã lãsat. No, bine.
FATA DÎ LA OTLACA Odatã zâce mama ficiorului:
– Mamii, zâce, tu, zâce, n-ai bai* cã mere nevasta aºe des la mã-sa?
Ce coatã* ie acolo?
Aºe o fost odat㠖 Ejnye*, mamã, ºi-n asta afli ceva? D-apu ce coatã? Mere ca la mã-sa!
ca ºi niciodatã, Dumneta numa soacrã ieºti, mama i-i mamã!
din poveste multe ieste, – Aºe-i, dirept ai, mamii. Io numa soacrã i-s ºi mã-sa i-i mamã. Numa
mândre ºi frumoasã, nu suje ie þâþã dî la mã-sa amu!
s-ascultaþ dumnevoastã. – Nu, nu, mamã, da’ cum vii cu voarbe d-aºte?
Cel ce-asculta a-nvãþa. – D-apu, zâce, aºe vin, mamii, cã tu ieºti tânãr ºi nu ºtii bolondeaþa*
Io-am ascultat tânãrilor. Tânãrile, mai ales dac-o avut pã cineva drãguþ, nu-l poate uita
º-am ºi-nvãþat. cu perire*! Nu gândeºti tu aceie?
– Asta-ncã nici n-aº fi visat, mamã, ca dumneta, ca muiere bãtrânã,
Nu ºtiu cã la noi uã* inde, numa io aºe-oi spune poveste, cã mai dã aºte s-aduci nainte.
dã-nþãles a fi, cã dî la noi… On ficior s-o-nsurat º-o luat o fatã dî la – Bine-i, mamii, io aduc nainte sã-þ aduci aminte.
Otlaca. Da’ fata n-o vrut sã sã mãrite aici la Titihaz*, la noi, cã doarã No-apu sã gândeºte uomu tânãr: „Uare nu are mama drept, uare? Are
acolo º-o aflat on drãguþ* mai frumos, numa n-o fost aºe bogat ca º-aiesta. mama drept? No-apu-i lasã, c-oi face io întrebare!” Când îi vine nevasta
ª-apu pãrinþi fetii ar... tare-or sta’* dã fatã c-aici sã sã mãrite, cã tânãreaþa acasã:
pã vreme ceie nu ºtie cã ce-i avere ºi ce-i traiu, numa pãrinþî. Ca ºi astãz, – No, zâce, vinit-ai?
mai bine ºtiu bãtrânii ca tânãrii cã ce-i viaþa ºi cum sã poate trãi mai bine. – Vinit.
Aºe cã fata s-o mãritat, darã fãr’ dã voie. D-apu dupã ce o trecut – Datu-þ-o mã-ta þâþã?
uspãþu*, nu la multã vreme, fata o zâs cãtã uomu tânãr cã: – No, ce, hâm?! (râde) uiti-te, zâce, pân’ amu nici n-ai zâs d-aºte.
– No-apui, bãrbate, amu da*, pânã uit pã mama, fã bine ºi mã lasã s㠖 N-am zâs d-aºte, num-amu fi-þ-a vreme, zâce, astãz-mâne-i ave tu
mãrg s-o vãd barem* o datã înt-o lunã. prunc º-apu-i, zâce, tu meri la mã-ta? Mai des dãcât cum treabã?
– Cum sã nu, dragã, te lãs! – O, cã mama me d-abde m-aºteaptã!
H-apui u-o lãsat o datã. Apui dacã o vãzut cã u-o lãsat o datã înt-o Da’ iel n-o fost tumna aºe rãmas* dân minte. ª-o cuprins* uom d-acolo
lunã, apu s-o cerut. dî la Otlaca care sã baje dã samã dã muiere lui, dacã mere la Otlaca, cã
Zâce: tãdauna mere la mã-sa? Iel o-nsãmnat zâua, cã ie t㒠cam joie mere la
– Nu poci uita pã mama nici p-o cale*. Îm pare cã, dacã nu-s lângã iesta... lã Uãtlaca, la mã-sa. ªi uomu acela d-aproape dã mã-sa o bãgat dã
mama, nici nu-s în lume. samã º-astãz ºi mâne ºi-n tatã sãptãmâna. ªi cân’ dân când sã vuje* dã
– No, d-apu dî ce? zâce. Nu ai tu dragoste-n mine? mere la mã-sa, da’ mai des nu mere. Aºe uomu, dân spusu uomului aceluie,
– Ba am io dragoste-n tine, numa t㒠mai multã am în mama. s-o nãdãit* cã mã-sa ceva ºti.
234 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 235

Întreabã uomu tânãr pã mã-sa: – Nu vine, zâce, cã m-o spus cã pânã mâne.
– Mamã, zâce, dumneta m-ai pominit ceva. Cum sã poate ºti lucrurile – Bine-i atunce!
aste, dânt-on sat în altu sã cunoºti cã ce-i ºi cum. No-apui teamã vecinile iarã, cu care o vorbit bãtrâna. Zâce cãtã iele:
– Mamaii, nu dânt-on sat înt-altu, numa ce sã-ntâmplã la noi în sat – No-ap-amu, zâce, facem aºe treaba cum ar fi ficioru mneu mort ºi
sã-ntâmplã ºi la altu sat. pã când sã viie, sã fie acoperit aºe ca mort.
Atunce uarecumva mai cu gânduri o-apucat uomu sã trãiascã. Mai Vin vecinile. Darã tãte s-or vorbit laolaltã cã cum sã fie, ce sã zâcã,
grele gânduri nu ieste ca ºi când îº teme* omu muiere sau muiere uomu. care... cum... No, sã duc. Vo ºasã, uã ºapte vecine s-or strâns, ie a optâle.
No, aºe cã, când iarã iesta... muiere sã margã, o fost esedékes*, cum ª-apu pã ceie zî dâmneaþa i-or darã...
zâce ungureºte: – No, ai grije, îþ gatã lucru ºi te rade, te spalã, te-n-ºtimbãm*, zâce, ºi
– H-apui, zâce uomu, aice ascultã! Nu ºtiu când o fi capãtu la aºte? tu te gheþ* ca mort. Numa îþ ie, zâce, putere, ca sã nu te rãsufli dã fel când
D-ai dirept c-amu io aºe mã sânþãsc dã beteag cã nu-i biztos* cã m-i mai s-apropie dã tine.
afla-n viaþã. ª-apoi bine, iel îº face lucru lui, muierile a lor. Când o gândit ii*
Hop! ªi: dar㠖 cã ºi noi ºtim cã când vine maºina dî la Ciaba, uã când vine dî la
– Batãr* tumn*-amu am gândit cã nu vin pânã mâne. Leucuºhaz, aºe pã când vine maºina dî la Uãtlaca, pî la Alete roatã* – aºe
– Nu-i bai, zâce, du-te pânã mâne. Dac-a fi sã mor, dac-a fi sã trãiesc, cã uomu-i gata pus… uomu tânãr pã laviþã ºi-i acoperit, aºe ca mort gata:
m-i afla viu. lumina* la cap, muierile acolo strânsã, firhangurile* darã date-n lãturi, sã
Sã duce, nici cã-i pasã cã uomu i-i beteag uã nu-i beteag, sã ie* ºi sã vadã nevasta d-afarã, dî la uliþã, ºi apoi mã-sa o apucat dã s-o cântat*
duce. No-apu dãloc* zâce cãtã mã-sa uomu tânãr: roatã dâpã iel:
– Mamã, zâce, iaca, zâce, cum am vorbit cu muiere me. Ce sã ºtim Dragu mneu, Gheorghiþa mneu,
face sã-i facem olea’ dã spaimã? O, dragu mneu, Gheorghiþa mneu,
– O, mamii, zâce, nu spaimã i-i face! Dâpã ce ameritã ie, apu i-i face Ei, rãu noroc o avut iel! (Imitând plânsetul.)
aºe cã t-i dãspãrþî dã ie!
– Apu, mamã, zâce, º-apoi cum a fi? Cum, aºe mere numa dãspãrþâtu? Când o vinit, i-o auzât. D-apu muierile când or auzât uºe la ogreadã,
– Bizuie*-1, mamii, pã mine! or ieºit mândru afarã, º-apu:
Tata lui o fost muritã când o fost iel prunc. Numa bãtrâna... No, dãloc – Dumnezo sã-l ierte, d-ap-amu dac-o murit, ce sã faci darã… Ce sã
bãtrâna mere p-acoale pân vecini: faci, dragã vecinã! Bai* dãstul, uom tânãr! º-aºe.
– Muieri, drajile mele, haidaþ ºi-m ajutat la on lucru. Luat-aþ voi samã, – D-apu ce-i, mamã?
uã* n-aþ luat samã, numa io-am luat samã cã pruncu mneu s-o-nsurat, – D-apu o murit uomu tãu! (Plângând.) Gheorghiþa mneu, o-o-ou,
numa numa dã jumãtate-i însurat. Dragoste n-are nevasta-n iel. Poate, drag Gheorghe mneu!
zâce, cã aºe-i c㠄Nu te-nsura cu avere sã-þ iei frumoasã muiere!” Ap-aºe Ie mere acolo, sã uitã, mã-sa afar㠖 darã soacrã-sa –, o petrecut*
ºi-i asta. Cã ie o fost da tãtului* frumoasã nevastã. muierile. Eh, vine napoi. D-ap-amu ie sã dãzbrãca:
Ha-a-ai, d-apu vecinile care dã care îi spuneu „c-aºe faceþ, aºe faceþ”. – Mamã, în ce hane* sã mã-mbrãc?
Una-i spune aºe, alt-aºe ºi ie o aflat ceva, bine. – D-apu, zâce, mamii, ai tu hane, îmbracã-te-n care vrei, cã io mã
– No, zâce cãtã ficior, fiincã ai zâs cãtã ie sã nu margã, cã ieºti beteag, duc sã mai vãd dã iosag*.
amu iaca cã ne-om gãta aºe cã tu îi fi mort pã când vine. Uare vine ie No, sã-mbracã... în hane dã jele, în hane negre. Mere acolo la mã-sa:
astãz? – Mamã, cân’ l-om îngropa?
236 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 237

– D-apu, mamii, zâce, cân’ l-om îngropa, cã nu dãmult o murit


º-ap-amu îngropa-1-om doarã mâne uã poimâne.
– O, mamã, zâce, pânã poimâne s-a-mpuþî, zâce.
– D-apu cum a fi aºe a fi!
No-apu, mai mere mã-sa p-înlontru*, iarã sã cântã. Ie nici nu s-apropie
pã bunã cale*, numa tãt cu gându acolo cã c⒠dã iute sã-l îngorape, dacã
POPA, ÞÂGANU ªI IEPURILE
nu astãz, mâne! Când o fost aºe cam dâpã-mneazãza, iarã o zocloteºte*
pã soacrã-sa:
– Mamã, zâce, când... cã mi sã-mpare cã º-amu uarecum aminoasã*. Aºe, o fost odatã ca ºi niciodatã, o fost on popã. Popa aiesta tare
– Da’ nu-i bai c-aminoasã, cã îngropa-1-om, uã, ce vrei? zgârcit iera. Ar fi marsã la vânat ºi n-ave cu cine. Mere l-on þâgan ºi zâce
Ie ce face? Mere la on cuibar dã gãini ºi ie on uou clocit, îl sparje ºi cãtã* þâgan:
mere ºi-i arãdicã* chimeºe, þâpã* lipideuu*, îi arãdicã chimeºe ºi vars㠖 Mãi þâgane, vii tu cu mine?
pã foale* la iel uou clocit sã putã. – Þâganu o zâs cã iel nu are puºcã ºi cum a mere iel la vânat?
– No-apu, zâce, dragã mamã, hai înlontru ºi vez cã cum pute?! No-apu – Apu, zâce, mãi þâgane, ai bâtã!
mere mã-sa, persze* cã dãloc i-o amnirosât la mã-sa. – Apu ºi cu bâta poþ puºca?
– No, vez, c-ai zâs cã pânã poimâne! Apu amu pute, d-apu ce-a fi – D-apu ºi darã!
pânã mâne? – Ap-atunce mãrg!
– D-apui, zâce, mã mnir zâce, cã nu-i tumna* aºe cald. ª-apu sã ie* þâganu, sã duce cu popa, mere pã hotar,
– D-apu nu pute? sã-ntoarce-ncoace, sã-ntoarce-ncolo, dî l-o vreme sere* on iepure. Când
– Ba, zâce, îm pute. îl vede popa, odatã-l ie-n þâl, pã-ããu. E-e-ei, þâganu fuje dâpã iel, zo-op
– Da’ cum n-oi puþî, zâce mortu dã colo, când o þâpat uou clocit pã cu bâta. Persze* cã iepurele, dâpã ce l-o puºcat, o mai sãrit aºe, d-apu tã’
dobã* la mine! izide* iel.
O þâpotit* o datã: – Aa-a!...tu-i norocu mamii lui. Vez, da cã bine-ai zâs dumneta, dacã
– Jaj, Doamne!! Tã-ã... nu ieram io, sã ca-mai-duce! Amu încã juca dã pãrere dã bine cã nu l-ai
D-ap-amu ie iesta... uarecumva sã tomneascã* lucru, zâce:
(puºcat).
– Mamã, nici aºe n-am mai vãzut mort sã-nviie.
– Da’, zâce, cã io l-am puºcat.
– D-apu, zâce, mamii, nici io n-am mai vãzut. Spune iel cã cum îi!
– Ba cã nu!
– D-apu io, mamã, nu i-oi spune nimic altã, numa º-a strânje hãniþâle*
– D-apu zâce, ia uiti-te, zâce, cã io l-am puºcat.
º-a mere la mã-sa sã sugã în tãtã* zî, nu numa-n tãtã joie!
Cu asta poveste-i gata. – Nu, zâce, cum l-am lovit io! Vez cã-i curã* sânje dân nas. No, sã
(Poveste asta u-am auzât dî la bace Gheorghe Tanãsie, acolo am fost mustrã þâganu cu popa, popa cu þâganu. Nu ºti popa cã ce sã facã.
io sclugã tri ani. Szántó György i-o fost numile.) – Mãi þâgane, ºtii cum a fi? Duc io iepurile la mine acasã...
– No, no, îl duci tu la tine acasã, numa ºi io vreu sã vãd cã inde-l pui.
Nu, zâce, sã-l pui num-aºeºi cânile sã-l ducã ºi sã-l mânce.
– No, no, bine, bine. No-amu, a lu’ acela a fi iepurile care s-a visa
mai mândru la noapte.
238 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 239

– Bine, zâce, bine. mninunate! D-apu mâncãrile, frate, hu-u-u-u! Nu pãsulã* ºi crumpe*,
– Dacã, zâce, tu t-i visa mai mândru, a tãu a fi iepurile. Dacã io m-oi carne ºi iarã carne! ªi dospitile* apoi dâpã iele! A-a-a! apu tumna
visa mai mândru, atunci a mneu a fi iepurile. lângã-mpãrat am ºezut.
Aºe. No, când ajunje acasã, îl bag㠖 cum l-aº bãga aci-n cãmar㠖, – Te-am vãzut io, zâce. ª-atunci te-am vãzut când te-ai ºters la gurã!
bagã-n cãmarã darã. Zâce þâganu: Apu d-aceie am gândit io, „a, mãrg ºi io acasã ºi duc iepurile”. ªi l-am
– Bine-i iel acolo, tare bine. dus la Romnica me ºi l-o fãcut ºi Doamne bine m-am sãturat ºi...
Cheie iera d-aceie dã lemn, nu ca º-amu, nu sã-ncuie. O gândit þâganu: – Mã, tu ai dus iepurile?
„Lasã numa!” – D-apu cum nu, zâce, tu ai mâncat acolo ºi io am mâncat acasã
No-apu când îi sarã dâpã cinã, sã culcã popa. Sã culcã ºi þâganu. Da’ iepurile!
þâganu sã scoalã coale* la zece ceasuri, la jumãtate* la unspece, mere la Poveste-i gata.
popã, furã iepurile dân cãmara, îl duce acasã.
– Romnicã, dragã, scoalã! ªi, zâce, ferbe prânzu, c-amu ieste ce!
– No, no, zâce Romnica, numai, zâce, dã inde-ai adus iepu...
– D-ap-am fost io la vânat cu popa!
D-apu bine darã. Sã scoalã ºi... ºi ie flãmândã ºi cu draci cu tãþ. Sã
scoalã ºi face mâncare bunã, aºe cum o ºtiut ie deapta*. ª-or mâncat ºi
s-or sãturat º-or durmit.
E, numa þâganu pânã-n zuuã* sã scoalã, hai la popã.
– Bunã dâmneaþa, domnu pãrinte!
– Bunã dâmneaþa. D-ap’ cã dâmneaþ-ai vinit!
– D-ap-am gândit cã sã nu-ntârzâi. Am vinit da, zâce, sã vãd zâce,
cum te-ai visat.
– D-apu, mãi þigane, spune tu mai nainte cum te-ai visat! Cã apoi oi
spune io.
– Nu, zâce, dumneta ca popã, ºi dumneta-i puºcat dântii, dumneta ai
sã spui dântii. Da’ dacã vreu, apu þ-oi spune io apoi poveste care m-am
visat, numa mai nainte dumneta.
D-apu bine, n-are încãtrãu* popa. Þâganu o ascultat. Zâce:
– D-apu, mãi þâgane, astã-noapte m-am visat c-o vinit împaratu cu
patru cai dâpã mine, în aºe hinteu* – dã cân’ mi-s io n-am vãzut! Potcoavele
la cai, zâce, ierau dã aramã! verijile dân gurã ierau dã aur la deplele*, apu
zâce, rafurile* dâpã roatile la hinteu ierau dã gume*. Aºe, o trebuit sã
mãrg cu-mpãratu la iel pã cinã Si m-am dus acolo. No-amu acolo, þâgane,
zâce, nu ca la mine, la mine nu-i nimica. Acolo tãt on vas dã aur, d-arjint,
furchiþã* dã aur furchiþã dã arjint, lingurã dã aur, lingurã d-arjint. Tãte
240 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 241

dacã mere cineva pân* parte ceie, uã* trãie, uã mai mult nu trãie. Cii mai
mulþ îº terdeu* viaþa. Ugyan* aºe, ºi pân pãdure dacã rãtãce cineva ºi
dãde dã iel Mama Pãdurii, îi sfârºe viaþa.
No-apui, o trecut zâle, nopþ, n-o mai vinit uomu sãrac acasã. Muiere
ce-o fãcut, ce n-o fãcut, mai tare s-o supus* dâp-aceie pânã... ºi pân-acoale
ÎMPÃRATU ªI SÃRACU lucra, numa d-acoale-ncolo ºi mai mult o lucrat sã aibe pituþã la pruncuþ.
ª-apu pruncii º-or bãnuit* dâpã tatã-so, ca prunci, numa mai rãu îº bãnuieu
dacã-º terdeu mama. Pânã când îi mama lângã prunci, nu au aºe durere
Ase, o fost odatã dupã tatã.
ca ºi niciodatã, D-ap-o trecut dân vreme, or crescut pruncii, or apucat ºi ii ºi s-or
din poveste multe ieste, dus, dacã nu altã, coale vara, mereu în pãdure, strânjeu crenji ºi aduceu,
mândre ºi frumoasã, pãstã iarnã sã aibe dã foc. C-amu nu mai iera cine sã margã la pãdure
s-ascultaþ ºi dumneavoastã. iarna ºi sã aducã câte-on sac dã aºticuþã*. În pãdure lucru acela iera cã
Cel ce-ascultã a-nvãþa, fãceu lucruri minunate: mai nainte, uoaminii tãieu copacii afarã, tistuleu*
cã ºi io-am ascultat crenjile ºi alþî uoamini, lucrãtori, tãie în dãrãburi*, în bucãþ, pomii cum
º-am învãþat. trãbuie, alþî rând dã uoamini tãieu scânduri, aºe cã gata scândurile ºi ce
trebuie fãcut, tãte d-acolo dân pãdure ºi sã strânjeu multe forgaciuri*. ªi
Poveºtile care le-am învãþat tare m-or fost draj*, ºi astãz mi-s draj, cu dân forgaciurile cele cãrau ºi pruncii, numa, da, iarna mereu mulþ sãraci
drag le ºi spun. ºi mai duceu.
O fost înt-o þarã on împãrat tare bogat. Numa dã uoaminii lucrãtori O trecut dân vreme, d-apu fata o fost mare amu, c-o fost dã opsprãzece
dã uoaminii sãrmani nu tare o avut grije. Aºe cã ce s-o-ntâmplat, ce nu ani. Pruncu o mãrs la-mpãrat sã sã baje sclugã*. Împãratu l-o ºi bãgat
s-o-ntâmplat, o fost on uom sãrac înt-on sat nu dãparte dã curte lui. Acela sclugã, da’ nu sclugã, numa lângã pãcurar. Pãcurarii umblau cu uãile
iarna mere la pãdure, ca tãþ uoaminii care ierau lucrãtori ºi în putere. încoace-ncolo, tãte godârleauãle* le cunoºteu pân hotaru þãrii lor. ª-aºe
ºi pruncu o apucat d-o cunoscut în parte dã cãtã* rãsãrit, în parte dã cãtã
D-apui când iera vara, mere la sapã, la lucruri dã câmp º-aºe-º câºtiga
scãpãtat, în tãte lãturile pã inde cu uãile-o umblat. Odatã o zâs pruncu
pituþa*. ªi ave on prunc º-o fatã. Fata ie r a mai bãtrânã, pruncu mai tânãr.
cãtã pãcuraru bãtrân, zâce:
Cum îi data*, zâcem: inde-s doi prunci, cu doi ani îs mai bãtrâni uã mai
– Io am o mamã º-o sorã, fatã. Am avut ºi tatã. Numã pã tata l-am
tânãri unu ca altu. Doi ani iera-ntrã ii, aºe-oi spune.
terdut, zâce, când am fost mai mici. ªi d-atunce, zâce, pânã ce-am vinit
ªi când odatã mai tare ar fi lipsât tata la prunci ºi la femeie, darã, iaca aice dã m-am bãgat* la-nãlþatu-mpãrat dã pãcurar p-îngã dumneta, zâce,
cã uomu nu mai vine sara acasã. Dirept* c-o fost o negurã ºi muiere o noi aºe-am câºtigat* la mama dã focu, când o fost varã, merem º-aducem
gândit cã cu negura aceie o rãtãcit omu. Da’ cã cum o rãtacit, ie nu ºtie. crenji, cã aºtiþâle, care sã fãceu iarna, le cãrau uoaminii ºi cine… la care
Da’ n-o rãtãcit omu, numa pã vreme ceie, în zâlele cele adecate*, mai trebuie dã foc. Zâce pãcurariu:
ierau zmei. Zmeii ierau în parte dã mneazãzî, în parte dã mneazãnoapte – Cum s-o terdut tatã-to? Cum l-aþ terdut pã tat’-o?
iera o pãdure neagrã dî la hotaru dî la þara împãratului. Pãdure ce neagrã, – D-ap-aºe cã s-o dus ºi iel la pãdure ºi n-o mai vinit.
aºe sã ºi spune cã Mama Pãdurii, dî la pãdure ceie pânã la iesta... la hotaru – Aha, zâce, da. Poate, zâce, cã ºi pã iel l-a fi rãpitã zmeii, ca pã
inde* ºideu* zmeii iera on teritor pustii, acolo iera Mama Strâgoilor. Cu frate-mneu. ªi norocu l-a bate dacã l-o lãsat în viaþã. Numa pã frate-mneu
tãte strâgoaiele iera strâns-acolo ºi ie trãie dân ce pute, cum pute, numa nu l-o lãsat în viaþã. Nici p-o cale* zâce, nu mai auzâm dã hir* dã iel.
242 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 243

Aºe pruncu s-o luat pã gânduri, d-apu tare s-o-ngândurat. Dân data – Ce-i cu pruncu? Te-ai sfãdit* cu iel, uã* l-ai bãtut?
ceie, tãt des mere acasã, sã cere sã marg-acasã la mã-sa ºi dãde dã grije la – Ba nu, zâce, dãparte fie, înãlþate-mpãrate, dã mine sã bat pruncu
sorã-sa ºi la mã-sa cã sã nu margã aºe des în pãdure, cã iacã ce i-o spus altuie. Numa zâce, îi nãcãjit º-amãrât cã º-o terdut pã tatã-so. Pã cum
pãcurariu bãtrânu, sã nu sã-ntâmple. H-apui, fata o zâs cã: ne-o mai spus ºi mie ºi la-nãlþatu-mpãrat, ºi amu zâce, l-am lãsat acasã,
– Ah ce? Io bag dã samã când m-apropii dã pãdure, zâce, mã uit la tãþ cã s-o cerut sã margã sã vadã pã mã-sa ºi pã sorã-sa, ºi pã sorã-sa u-o
pomii care-s groº, cã nu ieste cineva ascunºi dâpã ii*? rãpit cineva ºi nu-i mai acasã.
Nu mai zâce pruncu nimica, dâcât mã-sa d-acoale-ncolo ºi dân ce – Ei! zâce, da’ uare zâce, rãpitu-u-o, uã* o rãtãcit?
uoarã i-o spus pruncu cã le-o spus pãcurariu ºi ie*-i dãde dã grije-n tãtã zî – Apui, nãlþate-mpãrate, a rãtãci numa când îi negurã rãtãceºte omu,
la fatã, când mere. da’ care-i învãþat pân pãdure nici atunce nu.
Apu, aºe s-o ºi-ntâmplat, c-odatã n-o mai vinit nici fata. He-e-i, ha. Zâce-mpãratu:
Pruncu n-o-auzât pânã când iar-o mãrs uarecândva acasã cã sã vadã ce – Cum aºe?
face mã-sa ºi sorã-sa ºi iaca cã nu-i sora! Îi spune mã-sa, c㠄iaca, d-o – Aºe, zâce, mã rog la domnu-mpãrat, la nãlþatu-mpãrat, pomii dã
sãptãmânã, uã doauã, mai dãmult, n-o vinit sorã-ta, o mãrs dâpã crenji ºi cãtã mneazãzî îs uscaþ tistaº*. ªi pomii dã cãtã mneazãnoapte, acolo au
n-o mai vinit acasã”. verdeaþã pã ii ºi dâp-aceie te poþ...
– Uare, zâce, mamã, nu cumva s-o mãritat? S-o mnirat*, s-o minunat pã minte pãcurarului. Da, sigur, cã pãcuraru
o umblat ºi pân marjine pãdurii – nu pân pãdure, cã dã* sã bãga-n pãdure,
– Nu ºtiu, mamii. ªi io-am gândit. Am întrebat, am fãcut întrebare
nu sã pute apãra dã lupi. Numa...
dâncoace, dâncolo, nime* nu ºti nimica dã ie. Nici muieri, nici uoamini
H-apui, sã nãcãjeºte-mpãratu pântru prunc. Zâce:
care mere-ncoale-ncolo la lucru n-o-auzât dã ie.
– Pãcat, zâce, dâr* prunc-aiesta cã are nãcaz, cã-i tare bun prunc, pã
Pruncu s-o dus amãrât, nãcãjit acolo la pãcurariu bãtrânu. O vãzut
cum vãd.
pãcurariu bãtrân cã-i supãrat. Zâce: – Da, zâce, nãlþate-mpãrate, bun ºi... dã lucru-i tare bun ºi-i cuminte.
– Ce ieºti supãrat? Cu asta-mpãratu sã duce ºi spune la-mpãrãteasa lui, acasã, cã:
– Hei, zâce, cum n-oi fi supãrat?! ªi cum nu m-oi nãcãji?! Pã tata – Ie uiti-te, zâce, ce nãcaz are pruncu acela dî la pãcurar: când o fost
l-am terdut dã mic, amu sorã-me, dã vo sãptãmânã trecutã, m-o spus mama mic, ºtim darã, cã aºe-o spus cã l-o terdut pã tatã-so, amu iarã u-o terdut
cã nu mai vine-acasã. Amu dacã m-ai lasã sã mãrg sã o cot*. pã sorã-sa.
– Io te-aº lãsa, fãtu-mneu, numa n-ai sã meri, cã nu ieºti încã la putere. Zâce-mpãrãteasa:
Mai aºteaptã, zâce, cã dã t-i-ntãlni c-o-atare* zmãu, zâce, apui numa ºi p㠖 D-aceie t㒠zâc io, zâce, cãtã tine, nãlþate-mpãrate, cã pruncii aieºte
tine te-a rãpi ºi te-a duce ºi poate cã te-a omorî. Cã ce s-o-ntâmplat cu sã nu-i leº dã bitang*. Cã, zâce, poate cã d-aiºte uoaminii, nu zmeii ºi
tatã-to ºi cu sorã-ta, poate c-aceie s-o-ntâmplat ce s-o-n-tâmplat cu d-aiºte uoamim sã-i prindã dacã s-apropie cãtã pãdure ºi ctiarã* sã-i deie-n
frate-mneu. Numa zâce, nu-i biztos*. brânca* zmeilor.
Pruncu n-are sã zâcã nimica mai dãparte ºi t㒠lângã bãtrânu. Când îi Hei, d-apu ce s-o-ntâmplat? Nu la multã vreme ºi fata-mpãratului
odatã, împãratu s-o gândit sã margã sã vadã pãcuraru ºi darã ºi-ºi vadã ºi u-o furat. Aºe cum o zâs împãrãteasa. N-o-ascultat dã mã-sa... Cu frate-so
uãiþâle. Sã duce împãratu cu hinteuu* p-acolo ºi sã-ntoarce roatã* cu cu tãt s-o luat ºi s-o dus la pãdure, sã vadã ºi ii pãdure cã cum îi dã
hinteuu ºi stã lângã pãcurar, boitaru*, ca boitar, mai d-o parte. ªi, frumoasã º-apui sã margã la pãcurar. E, numa on zmãu, on câne dã zmãu,
pân-acoale, boitaru mere cân’ mere-mpãratu p-acolo ºi iel pân-acoale la o fujit cu calu p-îngã* ii ºi o rãpit fata pã cal ºi s-o ca-mai-dus. Ficioru
hinteu, num-atunci o stat aºe nãcãjit d-o lãture*. Zâce-mpãratu cãtã dã-mpãrat o rãmas uimit. S-o dus la mã-sã c㠖 ºi la împãratu dar㠖
pãcurar: plângând º-o spus cã iaca ºi pã sora u-o rãpit, zâce.
244 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 245

Da’ ºi fata împãratului o fost acoale la opsprãzece-nouãsprãzece ani. Zâce:


No-apui, dã nãcãjit, împãratu o dat în sus ºi-n jos dã ºtire la uoamini, care – Înãlþate-mpãrate, ia adã-l în mâna me! Cu mult mai uºor îl întorce
s-o afla sã margã sã-i coate* fata. Da’ nu numa p-a lui, da’ºi pã uomu ca-mpãratu.
sãrman ºi pã... Zâce:
Prãbãlitu*-s-or mulþ, numa dî l a . . . sã margã. ªi iar-o vinit dî la pãdure – Înãlþate-mpãrate, nu ai mai greu?
ce neagrã, cã strâgoaie... da’ cum oi zâce: Mama Pãdurii, umbla sã-i prindã. – Ba, am, zâce, on paloº dân tânãreþâle mele, numa, zâce, amu acela
ªi sã temeu, o cunoºteu uoaminii mai dã vrâstã, cã, hop, asta numa Mama nu-l poci* purta.
Pã... Aºe, bugãt* ºi dãstul, cã uoaminii sã-ntorceu napoi ºi or spus – Ie sã-l vãd, care-i acela?
la-mpãratu cum cã: No-apu mere-mpãratu ºi i-l aduce ºi i-l dã-n brâncã. Îl suceºte,
– Înãlþate-mpãrate, zâce, nu putem mere mai dãparte, dâcât numa vede-mpãratu cã cu mult mai uºor îl suceºte* paloºu cel greu cum l-o
pân’ la pãdure ce neagrã, c-acolo ieste Mama Pãdurii. Da’ dã aceie purta sucit iel în tânãreþâle lui.
fricã ºi-mpãratu. Cã ce putere-o avut aceie io nu ºtiu, cã pã vreme ceie io – No, zâce, dacã poþ tu suci paloºu aista-aºe, atunce, zâce, cred cã ºi
n-am fost. Numa zâce apoi cãtã ficioru sãrac, cãtã boitariu pãcurarului, cu zmeii, zâce, îi învinje. Numa, zâce, ie uiti-te, amu, zâce, ai sã meri la
împãratu:
mã-ta ºi pã mã-ta sã o-aduci aice, cã ie te-aºtepta pã tine ºi n-o-ave
– No, zâce, tare mulþ s-or alegat* sã margã sã coate pã fata me ºi câtã
credere-n mine cã tu te-ai andãluit, zâce, sã coþ* pã sorã-ta ºi pã fata me
blagã* le-am fãgãduit, or fost îndãstulaþ, numa pânã la pãdure ce neagrã,
ºi pã tatã-to.
pânã la Mama Pãdurii or putut sã margã ºi d-acoale s-or întors napoi, cã
Aºe, ficioru s-o dus, aºe-mbrãcat cum l-o-mbrãcat împãratu.
sã tem dã ie...
Încãlþãmintile ce or fost? Opinci dã ptele* dã viþãl cu talpã dã uãþãl.
– Apu, zâce ficioru, ce Mama Pãdurii?
– Apu, zâce, muiere puternicã, care, zâce, cân’ ie vre, andãluie* vântu Acele-or þânut mai mult! Aºe, bugãt* ºi dãstul, cã sã duce ficioru pân’ la
ºi, când ie vre,-l opreºte vântu. Numa aºe-ntunecime fãce-n pãdure, dã-þ mã-sa. Mã-sa iera sã nu-l cunoascã aºe-mbrãcat.
terz* mâna dinainte uãtilor, cã nu vez mâna. – D-apui tu, mamii, cum te-ai îmbrãcat?
– ªi nu sã poate, zâce, în ie întra? – Aºe, mamã, ca on ficior dã-mpãrat!
– Ba, zâce, numa numa pânã când te-ntãlneºti cu Mama Pãdurii – Aºe vãd, mamii, zâce. ªi ce-i acela la tine legat la brâu?
trãieºti. – Paloº, zâce. C-o-aiesta vreu, mamã, zâce, sã omor p-acela care o
– Înãlþate-mpãrate, te-am sclujit* tare cu credinþã. Dacã m-i crede pã dus pã sora.
mine ºi t-i-ncrede-n mine, m-i arma ºi m-i îmbrãca ºi m-i încãlþa! ªi io – Oh, mamii, ieºti tu pe* tânãr p-aceie. C-amu bãtrâna auze, dacã nu
m-oi andãlui* ºi þ-oi aduce fata napoi dacã u-oi întâlni ºi m-oi aduce pã pân altã, pân poveste, cã cât îs dã puternici zmeii!
sora, darã, ºi pã tata dac-a fi în viaþã. – Mamã, zâce, hai cu mine, nu mult îi... nu mult îi d-a zãbãvi, cã io
– Hei, zâce împãratu, bine-ar fi! Io nu ºinãlesc* nici hane, nici arme, am sã mãrg ºi…
nici încãlþãminte pântru tine! Te-mbrãc, te-ncãlþ ºi te-armãz! – No-apu inde?
No-apu, odatã împãratu i-o dat on paloº în brâncã*. O-apucat pruncu, – Pânã la-mpãratu.
zâce: – Bine, mamii, zâce. O încuiet uºe ºi s-o luat* ºi s-o dus pânã
– Înãlþate-mpãrate, cum sã prinde d-aiesta? la-mpãratu. ª-apoi, când o-ajuns la-mpãratu:
Ie împãratu ºi-i arâtã cum trebuie-ntors, cum treabã cu iel tãiet. Paloºu – Bunã zuua, nãlþate-mpãrate!
o fost ca uarecândva coarda*, numa cu mult mai greu ºi mai tare. Cã nu – Nu ne-am întâlnit pânã amu, zâce. Frumos fiu ai ºi viteaz, zâce, cã,
s-o-ndoiet, num-o tãiet. iaca, zâce, iel º-o cerut hane ºi l-am îmbrãcat ºi dacã i s-a zgodi* sã aducã
246 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 247

fata me acasã ºi pã soro-sa ºi dacã l-afla pã tatã-so tare bine m-a pãre! H-apãi, dî l-o vreme, s-andãluie ºi mere... ce ºtiu io câtã cale, pã
Mare dar i-oi da, l-oi dãrui, zâce, cu ce nici nu gândeºte! C-am trimãs io când, iaca, iese Mama Pãdurii nainte lui. Zâce iel:
dân þara me uoamini care am gândit c-or mere º-or... ªi n-or mãrs numa – Bunã sarã, maicã bunã!
pânã la pãdure neagrã º-or vinit napoi, c-or vãzut pã Mama Pãdurii ºi s-or – Fir-ai sãnãtos, fãtu mneu! Dã inde vii?
temut dã ie. – Dân ceie marjine dã lume, maicã bunã.
– Ei, da – zâce bãtrâna, mama pruncului –, înãlþate-mpãrate, dac㠖 Hai, dã dãparte, zâce. Ai lipsã sã-þ ajut?
m-ai lãsa, zâce, sã fac io ºapte pogãcele, ºapte pogãci* frumoasã, zâce. – Maicã bunã, io vreu sã-þ ajut dumnetale. Cã poate cã dumneta dãmult
Am auzât dã Mama Pãdurii pân poveste, zâce, numa, zâce ºi pã ie o poþ n-ai mâncat. ªi am, zâce, o pogace pântru dumneta, ca sã poþ mânca. ªi
cumpãra. Nu cu bani, nici cu hane, nici cu-ncãlþãminte, numa zâce, pã ie
când îi arâtã pogace, la Mama Pãdurii i-o picat locomie* pã pogace.
o poþ cumpãra cu mâncare.
Zâce:
– Apui zâce, dacã vrei sã faci, apu fã!
Dãloc* s-o gãtat* muiere, i-or dat... sclujnicile i-or dat, uã care i-o – Rupe-m oleacã, fiuþule, sã mânce baba o bucãturã.
dat, fãrinã*, ºi îi dãdeu acolo ºi unsoare ºi iasta ºi ciie*… Nu! Numa – Nu, maicã bunã, zâce, îþ dau, zâce, toatã pogace! ªi mã duc ºi-þ
fãrinã ºi apã ºi sare! ªi muiere o frãmântat pogãcile ºi le-o gãtat cumsãcade. aduc on uãl dã apã, zâce.
Aºe uarecândva sã fãce lângalãu* la noi, numa no-aºe lat ca lângalãuu, Pânã când i-o dat bãtrâna uãlu dân iesta... da’ iera apã uãtrãvitã în ie.
mai-iesta. . . ºi mai groasã. Aºe dã tri jejete* dã groasã iera mai* nu. Iera Zâce:
pogãcile ºapte, pã tãtã zî una. Nu cã la pruncu ii i-o trebuit câte-o pogace, – Maichii, zâce, goleºte apa asta, cã-i stãtutã. ªi dacã merji dâpã apã,
num-aºe o dãnumit ie. ªi i-o spus la prunc: iac-acolo ieste o baltã, îl clãtãreºte*, numa nu-n apã, iaca þâpã* apa dân
– Mamii, zâce, io dân poveste am auzât cã pã Mama Pãdurii o poþ uãl, ce-i clãtãri, numa afarã. ª-ap-apoi iarã. ª-aºe dã tri uãri îl clãtãreºti
cumpãra cu mâncare. ªi dacã, zâce, m-i asculta, atunci îi pute trece pãdure º-ap-apoi iei apã curatã ºi-m aduci la baba.
dincolo. – Bine, maicã bunã!
No-ap-aºe, când o fost gata pogãcile, i-or pus ºi iesta... i-o dat on cal Mere, aºe ºi face. ªi iel îº aduce aminte dã ceva: cã dacã baba
la prunc, cã cu calu sã margã, împãratu. Zâce pruncu: poronceºte cã dã tri uãri, atunce dã tri uãri treabã sã-l clãtãreascã! Îl
– Înãlþate-mpãrate, zâce, calu numa pânã l-o vreme mere ºi rânteazã* clãtãreºte dã trei uãri uãlu, ºi ie apã ºi mere la baba.
ºi cu rântezatu mã vinde. Io mãrg pã jos. Baba jumãtate pogace u-o mâncat ºi d-abde* aºtepta sã beie apã. Cã
– D-apui zâce, tu ºtii. pogace o fo’ sãratã.
Aºe iel º-o pus on jumãta’ dã sac dã nuci ºi ºapte pogãci, paloºu la iel – Bine-i, maichii bãtrânii, zâce, tare bun suflet dã fiu ieºti. Pântru
ºi s-o-andãluit, o mãrs: asta, zâce, io te-oi ajutora. Mult º-or lãsat dinþî aici în pãdure me. Cã
pãdure asta, zâce, îi o pãdure fermecãtã, pã nime* n-o lãsat sã treacã pân
multã lume-mpãrãþâie,
ca Dumnezo sã ne þâie; ie crestul*.
multã lume albã, D-apu ie o fost fermecãtoare*! Bãtrâna! Aºe, când o bãut apa, o mai
ca Dumnezo sã ne aibe. mâncat...
– No, zâce cãtã fiu, amu ºtii ce, fiuþule, amu þ-a da baba ceva. Iaca
S-o dus º-o-ajuns pânã la marjine pãdurii. ª-am-acoale o stat pã ni*, perie asta ºi teaptãnu* aista! Numa zâce, când îi fi-n strânsori, c-a
gânduri: cum a mere iel, ºi cum sã deie iel dã Mama Pãdurii? Iel n-o ºtiut fuji dâpã tine cineva, þâpã, zâce, teaptãnu jos. În urma ta. Îl aruncã napoi,
cã Mama Pãdurii, câci* sã bagã-n pãdure, dãloc* sã iveºte. atunce te ie*... Atunce, zâce, te ie ºi te du! ªi când a fi cã a trece pã acolo
248 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 249

p-înde-a fi teaptãnu, s-a face o pãdure mai deasã ca asta. Atunce, zâce, – Hã-ã-ãi, hoa! D-ap-aºe ºi-i. Când îi sarã, iel n-o mai mâncat dî la
aruncã perie, când sã te apropie º-atunci ºi mai deasã s-a face º-acolo s-a maica bãtrânã, oricât l-o-mbiet, cã iel ave pogãcile. Apu mere ºi beie dân
terde* acela. balta d-înde-o bãut bãtrânã. O sclobozât. Pã cum scloboze caii dî la iezle,
Aºe o ºi fãcut. Aºe s-o-andãluit, iar-o mãrs: apu unu-ncoace, apu altu-ncolo, apu du-te! Aºe mereu, dã doarã ºi pân’ la
nori sãreu! Dãloc i-o terdut pã tãþ!
multã lume-mpãrãþâie Ho-o-au, hoa! Sã uitã-nlãturi, nici-on cal nu mai vede, nici coadã dã
ca Dumnezo sã ne þâie; cal. D-apui ce sã facã? Sã ie ºi sã duce aºe roatã* p-acolo pã inde sã duce,
multã lume albã, dî l-o vreme sã iveºte o femeie bãtrânã.
ca Dumnezo sã ne aibe. – Sara bunã, dragu maichii!
– Mulþãmesc dumnetale, maicã bãtrânã!
Aºe, bogat* ºi dãstul, cã s-o dus mai dãparte pân-o ajuns în marjine – Ce te nãcãjeºti, maichii?
pãdurii. Când o ajuns în marjine pãdurii, inde-o ajuns? Acolo inde ierau – Da’ cum nu m-oi nãcãji: doisprãzece cai am sclobozât dî la iezle ºi,
strâgoile. Mama Strigoilor dãloc i-o ieºit nainte. zâce, iaca, nici coadã dã cal nu mai vãd.
– Bunã zuua, fiuþule! – Du-te, maichii bãtrânii ºi te culcã inde þ-i afla cuibu mai bun ºi nu
– Mulþãmãsc dumnetale, maicã bãtrâna! te-ngriji, cã pã mâne dâmneaþã, pã când, zâce, þ-a trebui caii sã fie nainte,
– Ah, ce noroc ai avut c-ai zâs „maicã bãtrânã”, cã dã nu zâcei „maicã or fi caii lângã tine. Cã-i încãruþ* io, dacã au ii voie*!
bãtrânã”, dãloc îþ stânjem lumina. No-ap-amu, cine-o fost maica bãtrânã, cine n-o fost, nu º-o spus numile,
– Maicã bãtrânã, d-apu cã nu-s io aºe fiu. Iaca þ-am adus o pogace, nici io nu-l ºtiu nici pânã-n zâua dã astãz! Numa pã când ‘o fost dâmneaþã,
d-aceie am vinit pânã aice sã-þ dau o pogace, care n-ai mai mâncat dã or crepat zorile, s-or stâns stelile, tãþ doisprãzece caii ierau lângã patu lu’
când ieºti! deptu* ficior. Sã uitã ficioru: „Uitã, uitã, cã-s aci caii!” Dã pãrere dã bine
O scoate dân straiþã ºi i-o-arâtã. Dãloc ºi Mama Strâgoilor s-o uitat: sere* sus, îº face cruce, mulþãmeºte lu’ Dumnezo cã o scãpat: în zâua ceie
– A-ai! zâce, io d-asta n-am mâncat dã când mi-s. are viaþã.
– Nu-i bai, maicã bãtrânã, mâncã! Aºe rând pã rând... Darã, mai întâi s-o dus cu caii. Hoa când i-o dat
Sã pune maica bãtrânã, mâncã, d-apu dãloc i-i ºi sete. Sã duce pânã altan* la Mama Strigoilor caii, pãrutu-i-o rãu la Mama Strigoilor.
la o baltã, sã pune ºi be apã dân baltã. – No-apu, zâce, fiuþã, zâce, hai ºi prânzeºte*!
– No, zâce, amu-s sãtulã, amu hai cu baba! – Mulþãmãsc, zâce, dã prânz*, zâce, cã nu prânzãsc.
No, apu mere cu ie. – D-apui cum? zâce.
– No, dragu babii, iaca ni*, aci am doisprãzece cai. Aieºte doisprãzece – D-apu tatã noapte am fujit dâpã caii dumnetale, zâce, ºi nu-m mai
cai, dacã în tri zâle îi griji dã ii sã nu sã teardã, mâne dâmneaþã-n rãsãrit trebuie dã prânz, c-amu aºe-s dã ustãnit cã numa mã culc ºi dorm.
dã soare sã mi-i aduci acasã, atunci ai primit on an! ªi asta rând pã rând – D-apu culcã-te, darã!
s-a iesta... în tri zâle, tri ani º-atunce îi cãpãta libertate sã poþ mere pãstã Apu s-o culcat iel sã doarmã, apu o mãrs Mama Strigoilor c-on zbici*
þara me mai dãparte. dã foc, apu dã sã margã* la cai! Aºe dã numa sãre pãru dâpã ii, aºe-i bãte.
– Maicã bãtrânã, zâce, ce am sã fac cu aiºte doisprãzece cai? Cã dî ce n-or fujit în lãturi! Rântezau caii, azvârleu ºi nu ºtieu ce sã sã
– Num-atâta sã-i scloboz* afarã ºi sã-i pãstoreºti ºi pã când, zâce, a fi facã, aºe-i bate Mama Strigoilor.
rãsãrit Soarile, sã-þ fie în iºtalãu* napoi. Aºe s-o-ntâmplat în tri zâle ºi când o fost înt-a triile zi:
250 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 251

– No, amu, zâce, fiincã m-ai sclujit în cinste ºi cu uominie º-ai grijit Când o-ajuns acolo mai aproape, ce sã vadã cã-i curte ceie frumoasã, da
dã caii mnei, zâce, i-ai dat zî pã zî cum o trebuit, amu, zâce, ce pofteºti dî pã cine sã vadã? Pã tatã-so! Tãie lemne la zmãu. Aºe dã bine i-o pãrut dã
la mine? tatã-so, mai bine n-o putut sã-i parã! Numa dâr* aceie, dãloc cu gându
– Maicã bãtrânã, nu poftesc eu, numa dumneta îm dã simbrie ce acolo: „Uitã, uitã, dacã l-am aflat io pã tata aici, doarã mi s-a rãuºi sã aflu
gândeºti cã oi amerita! ºi pã sorã-me!” ªi la fata-mpãratului o gândit, numa tãt mai cu iest-o fost,
– D-apui, zâce, fãtu mneu, te andãluie la drumu tãu, numa-m spune cã dacã pã sorã-sa nu...
cã care-i acela? Mere pânã la tatã-so:
– D-apu, zâce, io aº vre ºi ajung în þara zmeilor. – Bunã zuua dumnetale, om dâpã alta parte dã lume!
– No-apu, zâce, ai grije, zâce, cã când îi ajunje la graniþã la mine, – Fii sãnãtos, tânãrule, zâce, doarã ficior dã-mpãrat ieºti? Cunoºte cã
atâþa draci mere-n urma ta câþ cai am io-n iºtalãu (râde). Sã nu te prindã! acolo în þara lui o fost aºe hane* la-mpãrat.
Cât poþ face, zâce, te sileºte*. Cã ii nu sã iveºte, zâce, pânã acolo cãt㠖 Ba nu, zâce, eu sunt ficior dã sãrac. Numa io-am sclujit la-mpãrat.
marjine hotarului inde îi graniþa me. Am fost sâlit sã mãrg sã mã bag sclugã când am fost dã doisprãzece ani.
D-apu sã ie iel, îº ie rãmas bun dî la bãtrânã. Bãtrâna-i dã pace sã Cã pã tata mneu, zâce, l-am terdut când am fost mai mic. ªi amu am
margã ºi scloboade caii. Tãt calu iera on drac! terdut ºi pã sora ºi am vinit sã-l cot pã tata mneu ºi pã sora.
H-apui, dî l-o vreme, sã vede iel cã-i acolo cãtã iesta... cãtã hotar. Atunce o scãpat firezu* jos bãtrânu, o sãrit la iel ºi l-o sãrutat.
Nu-i nimica, þâpã teaptãnu napoi º-apucã ºi fuje. Cum þâpã teaptãnu napoi, – Eu sunt tata tãu, fãtu mneu!
dãloc s-o ivit o pãdure, d-apu mare, d-apu pomi groºi. No-apu când or – Da, te-am cunoscut, tatã, când m-am bãgat pã uºe la... pã poarta
ajuns acolo dracii sã sã iveascã, darã, nainte lui, sã iasã nainte lui, d-apu curþî. No-apui, zâce, ce-i dã fãcut, tatã, zâce? Ce-i cu-a noºti?
sã-ndesau pântrã* pomi, oh iel atâta loc... uã atâta vreme o fujit, mult loc. – Cunosc cã zmeii îs tri fraþ ºi cã cum ciielalþi trãiesc, nu ºtiu, numa
Apui, mai o dat㠖 dac-or scãpat dracii dân pãdure – haida. Iel o vãzut, p-aista-l ºtiu, c-aiesta m-o-adus. ªi dân curte nu poci on paº ieºi afarã, cã
d-apu cã, iaca, cã vin în urma lui, numa cum cotau* dracii afarã, ca neºte îi vide tu dãloc* cum (a) arunca buzduganul. Dacã i-o-aº ieºi afarã º-ar
balauri, d-apu ºi spurcaþ ce ierau, dân tipuri* în tipuri, numa cu coarne, arunca buzduganu dâpã mine, m-ar bãga-n pãmânt, nici n-ar trebui sã-m
da! ªi cu aripi d-a lor! Pân pãdure nu puteu trece aºe ca pã locu limpede. sepe mormânt.
Cinci o vãzut, o þâpat perie! Aceie aºe-o fost dã deasã, dã i-o-mpedecat ºi – He-e-ei, tatã, zâce, cu ajutoriu dumnetale, zâce, ºi cu putere dî la
n-or mai putut mai dãparte sã fugã în urma omului. mâna me, io te-oi scãpa!
Iel o trecut pãstã hotar º-o fost în hotaru zmeilor. He-e-ei d-apu – D-apu nu ºtiu, tatii, vide-ii tu când a vini buzduganu, cât sã bagã-n
d-aci-ncolo iarã o mãrs pãmânt.
– Nu-i bai, tatã! Dumneta stai aci... Ce face iel când sã bagã în curte?
multã lume-mpãrãþâie Darã în ocol* la curte?
ca Dumnezo sã ne þâie; – Sã uitã cã inde-o picat buzduganu ºi cât s-o bãgat º-apoi sã uitã la
multã lume albã, curte cã acasã mi-s? Da’ io, zâce, tãt acoale la caprã trebuie sã fiu.
ca Dumnezo sã ne aibe, – Atunci mutã capra zâce, ia, acolo…
cu pace ºi cu sãnãtate, ªi mutã cela capra acolo – ascultã dã prunc.
sã putem spune poveste mai dãparte! – No, tatã, dumneta stai aice ºi când iel s-a bãga, îi d㠄bunã zâua” ºi
io, zâce, i-oi rãteza capu pã dinapoi, d-a zbura, aºe cum o zburat
O-ajuns acolo. La o parte o vãzut dã dãparte, strãluceºte... el o gândit buzduganu, zâce, cum zâci. Numa nu s-a bãga-n pãmânt, numa s-a durgãli*
cã doarã Soarile strãluceºte. Da, Soarile strãluce pã curte la on zmãu. ca lebiniþa*!
252 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 253

Hei, atunce uomu stãte-ntristat. ºi s-or andãluit d-or mãrs pân’ curte. Da’ zmãuu s-o dus la treaba lui iarã
– Dacã s-a vuji* aºe, tare bine-a fi. Numa-m aduc aminte cã amândoi º-acela mere-n pãdure. Când or ajuns cãtã curte aºe hore* dã mândru o
om muri. fatã, dã tremura curte. Zâce ficioru cãtã tatã-so:
– Nu te teme, tatã! – Tatã, nu cunoºti dumneta glasu acela ce horeºte?
Când o fost la jumãtate* la doausprãzece, numa or auzât cã vine – Nu, zâce. ªtiu cã glas dã femeie, numa nu-l cunosc.
buzduganu ºi zup! No-amu atunce o apucat d-o tremurat. – Io-l cunosc! zâce. Numa, zâce, mai nu-m saca inima, cã dã mult nu
– Þ-î frig, tatã? u-am auzât pã sora.
– Ba nu, numa mi-i fricã! Atunci s-ontristat tatã-so: „Cum? Sorã-sa?”
– Nu-þ fie fricã, zâce. Asta nu-i nimic ce-o fãcut iel. Ce-oi face io a fi – Da, zâce, sorã-me.
ce-a fi! Când s-or apropiet acolo aproape, o vãzut ºi fata – cã ie iera în fereastã,
Vine zmãuu. Cu ce vine? C-o caprã sãlbaticã în spate ºi pãstã cãput* la curte iera dãºtisã* fereasta, ºi-ncotitã pã fereastã, º-aºe hore. Aºe hori
o azvârle dincolo capra. Nici nu sã bagã înlontru, pã când azvârle capra. hore cã mai mult plânje. E-e-ei, hai!
Cum o stat uomu, i-o dat bineþe. ªi iel o da’ bineþe ºi ficioru dinapoi i-o Aºe, bugãt ºi dãstul, cã bãtrânu nici pã fatã nu u-o cunoscut, c-o fost
tras paloºu cât mai aspru! O-datã i-o tãiet capu. micuþã când pã iel l-o dus. Numa ficioru u-o cunoscut, da’ ºi fata l-o
– Fiie curvã mama ta, zmãu blãstãmat, ai adus pã tata. cunoscut! Zâce fata d-acolo dã sus:
Aºe, cã bugãt ºi dãstul, cã ce bine i-o pãrut la bãtrânu cã l-o vãzut p㠖 Ai, drag frate-mneu, ce moº aduci cu tine?
ficior, mai mare bucurie o avut cã l-o-nvins pã zmãu ficioru. Zâce:
– No-apui, tatii, zâce, când ai fost tu mic, n-am gândit io cã aºe în
– Aiesta nu mi-i moº, numa m-i tatã, ca ºi þâie. Atunci s-o scoborât*
putere-i fi tu dã on zmãu sã omori.
fata jos, º-o-apucat º-o plâns:
– Nici io n-am gândit. Numa, zâce, tatã, cu ajutoriu ce am cãpãtat am
– Dumneta zâce, ieºti tata mneu?
vinit ºi cu ajutoriu ce-l capãt înving.
– Da, eu, zâce, dâpã cum spune frate-to, zâce. Cã nici pã iel nu l-am
Aºe, bugãt ºi dãstul, cã u-or luat capra, u-or belit, ºi u-o acãþat la vânt
cunoscut, nici pã tine nu te cunoºtem, sã ne fi-ntãlnitã, d-astãz pânã-i
º-o uºte vântu, c-atunce nu sã iesta... muºtile pã ie aºe iute.
No, or mnezãzat*. lume!* zâce.
– No, amu, zâce, tatã, câtã cale treabã sã merem pânã la curþile inde – D-apui, zâce, iaca, spune sorã, cum ai ajuns aici?
locuiesc ciie. – D-apui, zâce, frate-mneu, ºtii tu cã zî pã zî merem la pãdure cu
– Apui, zâce, fãtu mneu, cale dã o zî ºi jumãtate. tine... pân-ai fost acasã ºi dân ce uoarã* tu te-ai dus dã acasã ºi te-ai bãgat
No-atunce zâce, ne punem merinde, barem pântru dumneta, cã io am la împãratu sclughiþã* la uãi, io, zâce, singurã am mãrs ºi m-o rãpit cânele
pogãci la mine. aiesta dã zmãu. Numai, zâce, nu ºtiu inde sã v-ascund sã nu vã afle, cã
– D-apui, zâce, ºi pântru tine. Eh, zâce tatã-so, ne-om pune ºi vin. Cã dãloc vã omoarã.
ieste aice, numa nu vin ca la noi, num-aiesta dacã-l bei, dãloc* ºi dormi. – Nu te teme, sorã, nu ne! Numa tu, zâce, nu-n fereasta ceie* hori,
– No-ap-atunce, lasã-l aice, când om vini napoi, om be vinu sã numa-þ coatã alta fereastã, c-acolo sã sã uite iel când a vini acasã.
durmim! No-apu, aºe-o ºi fãcut fata. S-o pus în ceie fereastã ºi o horit, cã ie
Aºe s-or andãluit, or mãrs pânã înde-or mãrs, pânã când or vãzut trebuie sã horeascã, s-audã zmãuu când vine-acasã. E-e-ei, ha! D-apu
curte. No-amu ce sã facã? Nu s-or duce pãstã noapte acolo, cã noapte vine zmãuu cam la jumãtate* la doausprãzece ceasuri. Aruncã buzduganu
cum or scula zmãuu din somn uã ce ºtiu io ce. Or aºteptat pânã-n ceie zî ºi vine. Zmãuu vine fãrã dã nimic. Nu ii s-o zgodit* bãsamã* ºi t㒠sã uita
254 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 255

cã inde-i fata? inde-i fata? tãt acolo sã uitã, ºi amu iarã pã bãtrânu l-o pus – Nu-i bai, zâce. La mine-i putere dî la tatã-to ºi dî la tata mneu. ªi,
dã parte ceie, cã la iel sã sã uite mai nainte. Când o vãzut zmãuu. . . s-o zâce, cu ajutoriu tãu, l-om învinge. Numa tu, zâce, când a vini iel, la alta
uitat la fatã, când o vãzut zmãuu: fereastã te alipuie*, sã vadã iel cã-i înºtimbatã* treaba. Aºe s-a-nºtimba
– D-apu tu cine ieºti aici? Nu ieºti scluga lu’ frate-mneu? ºi alta.
– Ba! o zâs omu. Aºe, bugãt ºi dãstul, cã sã duce fata la locu ii.
Iesta pã dânapoi i-o luat capu, s-o durgãlit ca lebiniþa dî la loc, capu. – Amu, zâce, nu multã vreme, zâce, vine. Aºe-o ºi fost. La jumãtate
S-o-mburdat* zmãuu. No-apu o sãrit ºi fata jos, atunci o fost o bucurie la douasprãzece aruncã buzduganu.
mare, cã or învins zmãuu. Iarã vine aºe dã numa sã bagã-n pãmânt odatã.
– Amu, zâce fata, ce-i dã fãcut? – Amu, zâce cãtã tatã-so, tatã, stai aºe iarã cum ai stat ºi colo!
– D-apu, zâce, tu-i rãmâne aice. Tu râmâi aice pânã când om vini
ª-apu când o vinit zmãuu – º-acela o vinit cu mâna goalã, nu i s-o
napoi. Numa tata are sã viie cu mine, cã iel mi-i mai bun ajutor.
zgodit –, sã bagã. S-o uitat acolo la fatã cã cum dã nu-i în fereasta ceie,
D-apui atunci fata s-o-mbucurat, numa zâce:
– Câtã cale ieste d-aci pân’acolo? numa-i în celaltã. S-o uitat, apoi o vãzut pã uom.
– Io, zâce, nu ºtiu, cã niciodatã nu m-o dus nicãri*, dãcât aºe ºtiu dî – D-apu tu, zâce, cum d-ai ajuns dî la curte lu’ frate-mneu? – l-o
la curte inde-o fost zmãuu-ntiie atâta-i ºi d-aci pânã acolo. cunoscut pã bãtrânu.
Aºe, bugãt ºi dãstul, cã iel s-o dus napoi, tata adecate, ºi, dragu mneu, – Aºe, zâce, c-am vinit sã-þ vãd zilele cum or trece.
ii or aºteptat acoale pânã când fata s-o dus napoi, º-atunce s-or luat ºi s-or Numa când o zâs c㠄cum or trece” i-o tras ficioru paloºu cel ascuþit:
dus mai dãparte. cât colo i-o azvârlit capu! Numa s-o-mburdat zmãuu, d-apu cu brâncile
Iarã, º-acolo tumna aºe s-o zgodit cã atâta o trebuit sã margã º-o cu picioarile nu ca ciie doi: aºe dã nu ºtiieu ii cã-ncãtrãu* sã sã tragã. O
trebuit sã doarmã o noapte acolo pã inde-or durmit ºi-n ceie zî s-o-andãluit fost mai tare ca amândoi ciielalþ. Dirept* o avut fata!
º-or ajuns la iesta... Acolo iarã hore o fatã, d-aºe horã dã þângãle* curte. Numa când o vãzut fata cã-i la pãmânt ºi trece dân lume, atunce o
Cine iera? Fata-mpãratului. Fata asta ce o fost, astã o cunoscut, da’, sãrit ºi l-o sãrutat iarã pã ficior, dã tri uãri, pântru învinjere, l-o sãrutat ºi
viszont* ºi p-aceie u-o cunoscut ficioru, cã o fo’ foastã la iesta... Da’ pã bãtrânu, dacã i-o fost spusã cã-i tata lui.
bãtrânu nu u-o cunoscut nici p-aceie. Aºe cã darã cu asta ii or iesta... or luat caii ciie tri: on cal dî lã iesta,
– Hâm, zâce, mândru horeºte ºi fata asta, uare a cui poate fi? on cal dî la cela ºi unu dî la a triile.
– Fata-mpãratului, a nost! zâce ficioru. – No, zâce când o fost pã urmã, amu om be vinu dî la curte-ntiie. Om
– Da? be º-om mânca º-om mulãti*, zâce, º-om... ºi ne-om andãlui º-om mere.
– Aºe-i.
Zâce fata, sora ficiorului:
– ª-apu, zâce, cum o ajuns asta?...
– Frate-mneu ºi tata mneu voi v-aþ dus d-aice, io am rãmas aice.
– Aºe ca sora.
Când vede fata-mpãratului, l-o vãzut pã ficior! Odatã o fujit acolo ºi Numa astã-noapte, zâce, nu ºtiu cine-o fost, cine n-o fost, num-aºe
l-o sãrutat. Zâce: s-o-ntunecat curte, dã am gândit cã pânã-i lume nu sã face zuuã.
– Ce-i, zâce, dã nou? Cum d-aþ vinit? Cine-i dumnelui? Atunci º-o-adus aminte ficioru sãracului cã Mama Pãdurii o putut sã
– Tata mneu! zâce. Dumnelui îi tata mneu ºi tata lu’ sorã-me care fie ºi o vinit ºi…
u-am lãsat libãrã º-am vinit sã te libãrãm pã tine. – ªi n-o zâs nimica?
– O, asta nu sã poate, zâce, cã aiesta uom care m-o-adus aice aºe-i – Nu o zâs nimica, numa o þinut aºe cam pânã cãtã-n-zâuã*
dã-mputere, zâce, dã nici nu puteþ gândi. întunecime.
256 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 257

– No-ap-atunce, zâce, tatã, zâce, încãlãrim* caii, nu zãbãvim nimica. – Sã trãiascã ficioru dã pãcurar, care aduce pã fata-mpãratului, pã
Vinu s-a nimici ca hoitu zmeilor, zâce. Haida, zâce, om vide noi ce-a mai tatã-so ºi pã sorã-sa!
fi dâpã asta, numa amu haida, merem. Împãratu o ieºit afarã, dãloc o poroncit la cãtane*sã sufle benzâle*.
Aºe darã fata, sora lu’ ficioru, s-o suit pã calu lu’ zmãuu-ntii ºi bãtrânu Or luat pã sus pã ficior ºi fata, ºi u-or dus în curte, ºi i-o dus ºi pã ciielalþ
s-o suit pã... ba nu: fata s-o suit pã calu zmãului întâie ºi bãtrânu pã calu înlontru, ºi când or ajuns acolo, o fost ºi râs ºi plâns. D-atunce o rãmas
lu’ zmãuu lui, ºi pã cela cal s-o suit ficioru cu fata-mpãratului. Tehát, dî la voarba ceie, c㠄râs cu plâns, balegã dã mânz!”
tãte tri curþile o dus auru ce-or aflat: dî la alta on jumãta’ dã sac, dî la altu Numa, o fãcut on uspãþ* mare împãratu, care n-o mai fost în lume
mai bine oleacã, dî la altu mai puþân. Numa pã fieºtecare cal o pus on sac asta aºe uspãþ. Fata ºi u-o dat dâpã ficioru cel sãrac, care u-o scãpat, ºi pã
cu aur. Tehát, ficioru o mãrs nainte cu fata-mpãratului, sorã-sa singurã pã fata sãracului u-o luat on tist* d-a lui, cãtãnesc.
cal cu sacu cu auru dâpã iel ºi bãtrânu iarã cu sac cu aur dâpã fatã. Aºe Cu poveste am gãtat. Dacã trãiesc, º-astãz îº mulãtesc*.
s-or dus. (Poveste asta u-am învãþat dî la on aletean*, bace Niculaie Vântu o
No-amu, cum sã margã ficioru, cã dacã n-a mere pî* la maica bãtrânã, zâs* cãtã iel.)
pî la Mama Pãdurii, a fi bai. P-aice nu-i musai, pî la Mama Strigoilor.
Numa când o-ajuns la colþu pãdurii, zâce ficioru:
– Amu trajem încoace, inde, zâce, d-inde-am cãpãtat ajutor! S-or dus
pân’ acolo. Când o-ajuns acolo: e-ei d-apu cã Mama Pãdurii le-o ieºit în
cale!
– Bunã zuua, maicã bãtrânã! (Iel o spus cã tãþ sã deie aºe bineþe.)
– Fire-aþi sãnãtoºi, fãtu mneu!
– D-apu, zâce, maicã bãtrânã, am câteva pogãciþã-n straiþã ºi pântru
fieºtecare îþ dau câte-o pogace. Pântru patru înº! Patru pogãci.
– Tare bine, zâce. Am fost io, zâce, la curte inde o fost fata asta. Am
întunecat curte ºi nime n-o ieºit afarã sã vadã vreme.
– Nu, cã numa singurã o fost.
I-o dat patru pogãci. O mulþãmit Mama Pãdurii ºi le-o dat sãnãtate ºi
putere sã poatã merje mai dãparte.
Aºe or mãrs cât... or ºi vinit la pãdure. Când or ajuns la curte, o zâs
ficioru cãtã fatã:
– No, amu noi merem nainte, zâce, în curte. ªi, zâce, nu spune cãtã
tatã-to nimica.
– E-e-ei, zâce, darã n-oi spune, cã lacrãmile sã varsã la mine pã obraz
dân uãtii mnei. Cum n-oi spune io la mama me ºi la tata mneu cã cine m-o
sclobozât pã mine?
Da’ d-ace o ºi zâs ficioru, ca sã vadã cã ce-a zâce fata. Da’ când or
vãzut, curtenii or zberat odatã:
258 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 259

Scluga darã iel ºtie în limbi mai multe, cu atâta or fost mai ocoºi* ii
care ierau robi, cã astãz uã* on an, uã doi iera la iesta, înt-a’ rând* la altu
º-aºe-or învãþat, Dã bunãuarã, ca la noi þâganii, mai multe limbi ºti ca noi.
Hei, d-apoi, când o fost în ceie zî, iarã sã duce grofu fãrã dã sclugã.
GROFU, BARONU ªI SCLUGA* Mere ºi ce face? Îl mânã dâpã apã la fântânã. Aºe cã, bugãt* ºi dãstul,
mere scluga la fântânã, ie o zdranþã ºi cu hãmoacã* îl ºuruleºte* uãlu*,
da’ bine, da’ bine, dã-l face aºe dã mândru dã numa. Mere napoi. Când
vede doamna cã cât îi dã curat uãlu, zâce cãtã sclugã:
Aºe, o fost on baron cu on grof. S-or avut* tare bine laolaltã. Darã
– Ai, mândru-i uãlu-acela, cum l-ai ºtiut aºe tistuli*? Cu ce l-ai spãlat?
grofu îi dãde onoare la baron, cã iera mai tânãr ca baronu. D-apu în zâua
Zâce:
când º-o luat baronu on sclugã, dãloc* s-o gândit la hortacu*-so, c㠄Ei,
p-aista mai dã dãmult l-oi vinde lui, dacã i-a trebui”. – Cu ce sã spalã uãlu pã dân-afarã, ºi ºi uomu sã spalã pã din afarã:
Când o fost în ceie* zî, s-o dus iar p-acolo pã inde or umblat ii*. I-o cu apã!
pãrut bine la baronu cã sã-ntãlneºte cu grofu. Zâce cãtã grof: No-apu i-o pãrut bine la doamna cã-i aºe cum o zâs grofu, cã-ã... o
– Mãi, uãrtace*, noi tã’* bine ne-am avut* laolaltã, da’ ºi taþî noºti. felelit* pântru iel baronu.
Dacã gândeºti cã þ-ar trebui on sclugã pântru lucru cãºii. Io am doi. Amu Când îi la doauã zâle, iarã-l mânã dâpã apã. Iarã mere cu uãlu. Atunce
m-am cumpãrat unu – cã sclujii d-atunce sã cumpãrau, nu pã simbrie anume o dat cu uãlu dã lada fântânii. Uãlu s-o spart ºi... aºe-o vrut. Ei-ha!
p-on an, numa pã veac*. D-apu mere cu toarte*-n brâncã*.
Zâce: – Fã bine ºi iartã, mã rog doamnii, ie uiti-te ce-am pãþât: s-o spart
– Pontosan* aºe m-am gândit ºi io... cu muiere m-am vorbit sã ne uãlu. Am alunecat acoale, zâce, la fântânã, ºi am dat cu iel dã iesta... fãrã
luãm unu, d-apu încãtrãu* sã m-andãlui*, cã n-am ºtiut. D-apu ce ceri pã dã veste.
iel? – Hei, vai º-amar dã tine! D-apui numa ce l-ai tistulit º-amu, zâce,
– Apui vez-îl, zâce, i-aci-i lângã mine, zâce. Aiesta îi, te uitã la iel, l-ai ºi spart. No, nu-i bai, zâce, cã are domnu atâþa bani, numa-nt-a’ rând
dacã-þ place, bine, dacã nu, nu, numa, zâce, io þî-l vând, zâce, da’ nu grijeºte.
d-ace þî-l vând cã nu-i bun, cã poate c-a fi mai bun ca ºi pã care l-am – Doamnã, zâce, nu te supãra, ie fã bine ºi vinã ºi vez uãlu acoale
cumpãrat io. P-acela nu-l cunosc, da’ p-aiesta îl cunosc. cum îi. Cã, zâce, ºi io m-am bãnuit*, numa când am vãzut cã cât-îi dã
– Da? zâce.
spurcat, apu nu m-am bãnuit.
D-apoi s-or tomnit* ºi grofu s-o dus cu scluga, darã cu robu, acasã.
Mere doamna sã vadã cã ce, cum îi spurcat. Da’ persze*, dânlontru o
Când l-o vãzut doamna, a grofului femeie, zâce:
– D-apui, zâce, p-aiesta l-ai bãgat*... l-ai cumpãrat? fost spurcat, cã dânlontru* nu l-o putut ºuruli.
– P-aiesta. – D-apu, zâce, înc-ai fãcut bine cã l-ai spart! Dânt-aiesta am bãut io?
– Apui dâr* ce aºe spurcat*? Cã m-a fi greaþã sã beu în urma lui apã Dân spurcãþãnie asta am bãut io apã?
ºi sã mânc când l-oi vide la masã. – Dân asta-i bãut dumneta ºi grofu ºi tãþ care-o vinit la dumneavoastã.
– Tu, zâce, nu fi aºe! zâce. Nu ne treabã noauã sclugã mândru, numa – Bine, zâce, nici-on bai* nu-i!
sclugã bun, care sã ne sclujascã bine. – Numa ºtii ce, doamnã? Aºe-i cã când m-o adus domnu aice, apu
–Apui, zâce ie, bine, bine, tu numa la-aciie te uiþ sã sclujascã bine, doamna a scopit* cã dî ce m-o bãgat pã mine. Dumneta numa pã dinafarã
da’ aceie cã mie cum m-a fi greaþã dã iel, aceie nu coþ*. coþ ºi uãlu ºi uomu. Da’, zâce, pã dânlontru nu-l vez cum îi.
260 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 261

Dãloc s-o gândit doamna: „Hâm, dirept* are!” O trecut asta, o vinit – No-apu, zâce, dacã iel la piþâluºe o trimãs dulceþurile cele,
sara, o vinit grofu acasã. Zâce: bunãtãþurile cele, apu când a vini acasã, nu m-a sãruta pã mine, numa a
– Îi bai, zâce, domnu meu! – doamna. sãruta piþâluºe.
– Ce-i bai? – Mã rog, doamnã, io nu-s dã vinã, asta-i aºe!
– Numa sã nu te superi. Scluga, zâce, o spart uãlu. No, sã duce... sã duce napoi. Când ajunje acolo:
– No, cum aºe?! – Dat-ai?
– N-o vrut. Numa-m pare bine cã l-o spart. Mâne dâmineaþã-i mere – Dat.
ºi-i vide cã ce spurcãþãnie dã uãl o fost. Ai sã iel altu ºi mai mult amu nu – Mâncat-o?
om þâne atâta vasu pânã când mol sã facã pã dânlontru! – Da, zâce, tare cu dulce-o mâncat!
Nu mai zâce grofu nimica. Îi pare bine ºi lui, darã, dac-o fost aºe, c㠖 Ai, þucu-i gura ii! (râde).
l-o spart. Hei, d-apu ce s-o-ntâmplat?! Zâce grofu cãtã sclugã: N-o ºtiut cã cine-o mâncat, cã dã ºtie, nu zâce! No, bine! Când îi
– Astãz ai sã vii cu mine, zâce, c-amu, zâce, am umblat io dãstul sarã, vine acasã grofu cu scluga. D-apui scluga sã duce la locu lui, grofu
sângur. Nu ºti uomu cã când cu cine sã-ntãlneºte. ªi dacã n-are ajutor sã bagã-nlontru în soba* lui. D-apu nu-l primeºte grofiþa cum îl prime
lângã iel, îl poate ºi omorî pã drum. nainte d-aceie. Ice* grofu:
– Ce-i cu tine?
– Drept ai, mã rog, domnule!
– Ce-i cu mine? Întreabã cãþaua, cã ii i-ai trimãs dulceaþa!
Aºe sã duce cu iel. Da’ grofu o fost vorbit cu baronu cã inde sã margã-n
– A-i, zâce, cum? Io nu ii u-am trimãs, cã þâie!
ceie zi, c-acolo º-or petrece, c-acolo ce ºtiu io ce-i. ªi aºe-o ºi fost. S-o
– Apui scluga ii u-o dat! Cã, zâce, aº fi mâncat ºi io, numa nici-on
dus acolo inde o zis baronu, grofu ºi cu scluga ºi acolo or mâncat iasta, or
dãrab nu m-o dat, numa la cãþauã.
mâncat ceie, or mâncat dulceþuri bune, or bãut, º-or mulãtit*. ª-o-adus
– No, lasã numa pânã mâne dâmneaþã, îi dau io lui! Baronu o felelit
grofu aminte, ca on uom tânãr, cã doarã ºi la domna lui ar trebui sã trimatã
pântru iel c-aºe-i dã bun º-aºe-i dã bun ºi uiti-te ce-o fãcut!
on dãrab*, doauã, ºi zâce cãtã acela care cãra mâncare cã, dacã s-ar pute, Nu-i nimica. Când îi dimneaþa... Da’ scluga s-o sculat mai dâmneaþã
iaca, câteva dãraburi, c-ar trimete acasã. N-o zâs cã la doamna, numa º-o fãcut lucru lui. D-apu sã scoalã ºi grofu... ºi grofiþa. Îl teamã-nlontru
acasã. No-apu, barem* vo tri-patru dãrãbuþã. No-apui, tri-patru dãrãbuþã grofu:
pune-nt-on popir* ºi-i duce-acoale. Îi plãteºte la cela. – Ie vin-aice!
– Mã, zâce, te du acasã ºi dã la credincioasa-câºii mele, la ce mai cu Mere scluga:
credinþã cãtã mine! ªi ie sã mânce! – Placã*, domnule!
Iel dãloc* s-o iesta... – Cui am trimãs io dulceþurile cele ce le-ai adus?
– Da’ dãloc sã fii napoi! – Mã rog la domnu, la credincioasa dumnetale ºi la iubitoare
Haida scluga, cãtã casã. Câci* ajunge acasã, mere-nlontru, dumnetale!
dãspocoleºte*. – No-apu, cine-i aceie?
– Ce m-au trimãs domnu mneu? – Ia aceie! Cãþaua!
– Cã nu dumnetale, doamnã! La piþâluºe*! – Cum aºe?
– Ce? La piþâluºe acele? – Mã rog, domnule, hai afarã, apu io îþ adevereasc dumnetale ºi dacã
– Aºte, da! nu a fi aºe, atunce dumneta ai sã mã spânzuri, da’ în moment! Numa
Iel dãloc le-o ºi luat ºi le-o pus jos! haida!
262 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 263

Ie scluga cãþaua în braþã, mere afarã, coatã o jurdeauã*: – Ce-i, uomule?


– Na, domnule ºi bate cãþaua cât îi vre. – D-apu, zâce, n-aveþ uoauã ºi pui, gãini dã vândut? Cumpãr.
O bate... ie cela, o bate! D-apu-o scapã dân brânci, tã zgãunând* – Nu ºtiu, stai cã mãrg înlontru.
mere. Mere-nlontru, dãloc cu mama grofiþî vorbeºte ce îi p-acolo p-afarã,
– No, amu, zâce, o teamã* napoi! ce strâgãturã mere.
ª-apu-o teamã o datã, o teamã... mere cãþaua, aºe aplecându-sã ºi o – D-apu-i, zâce, aceie, zâce, on uom urât tare, strâgã dâpã uoauã,
ciuciuleºte* ºi sã pune cu picioarele pã picior la iel ºi... îi pare bine la c-ar cumpãra, ºi pui ºi gãini, cã ce-i, nu ºtiu.
cãþaua cã u-o temat la iel. Când aude grofiþa c-on uom urât tare, hai iute afarã, cã dãloc* o
– No-amu, mã rog, domnule, nu num-aºe sã spânzurã on uom! Numa gândit cã numa scluga-i...
amu, am s-adeveresc io, zâce, cã care-i mai credincioasã! D-aceie te-am temat – Mãi, zâce, scluga nost!
s-o baþ, amu du-te-nlontru, io nu mã duc, ºi traje la doamna numa una! – Ce-i, doamnã?
Mere-nlontru, n-o zâs nimica, numa plosc cu jurdeauã! – Ce vrei tu? La ce cumperi uoauãle ºi gãini ºi pui?
– E-ei, d-apu aºe-i? Apu, zâce, d-apu dacã tumna* aºe-i... nu sã-m – D-apu domnu vre sã sã-nsoare sã facã uspãþ* ºi-i treabã!
trimãþ mie dulceaþã! Amu vãd cã cine ieºti! No-apu, rãmâi cu cãþaua,
– Hi-i-i, darã fãcea iel uspãþ, d-apu io inde mi-s?
sãrutã-þ cãþaua!
– D-apu dacã nu vii acasã, desigur c-a face, c-amu o ºi vorbit c-o
Sã ie ºi sã duce acasã la mã-sa. Hei... Trece-o zî, trece doauã, zâce
doamnã mândrã tare!
cãtã scluga grofu:
Pfu-u-u! haida ie cãtã casã! Mai iute-o ajuns ca scluga. Pã când o
– Mã, zâce, vez la ce m-ai adus tu pã mine? Sã dusã muiere ºi nu mai
ajuns scluga, pace o fost gata dân parte ceie.
vine!
– Mã rog, domnule, þ-î dor dâpã ie? Pã mâne-i aice! No, amu o vãzut grofu cã hop, nu-i fiece prost uomu lui, bine-o zâs
– D-apu nu ºtiu, zâce, cã dac-ar fi aºe, bine-ar fi, cã singur nu-i bine. baronu. Când îi la câteva zâle, zâce cãtã sclugã:
– No, zâce, pã mâne, zâce, dacã nu a fi aice, apu atunci fã ce-i vre! – ªtii ce? Amu, zâce, vii cu mine. Dã astãz nainte nu te mai leº* dã
Asta am vrut io, zâce, sã vez ºi dumneta cã cine mi-s io! Da’ doamna mai mine!
tare, cã o scopit ºi i-o fost greaþã dã mine. Când o fost în ceie zî, ie o – Bine-i, mã rog, domnule! Asta îi ºi data, zâce, cã doamna nu sã uitã
coºarã* dã cele þâgãneºti pã brâncã, mere pân ocol, strânje dã ici on uou, cu uãti buni, mai ales amu, la mine.
dã colo altu, aºe cã-º strânje câteva uoauã în coºarã. Prinde-on pui, îl – D-apu ºtiu io, zâce, cã dâr* tine i-am tras io jurdeaua. Mere, ce ºtiu
leagã dã picioare ºi haida, mere pã uliþã, pân uãraº. Când ajunje acolo pã io acolo p-înde mere, iarã pã la cãfanã*, iarã sã-ntãlneºte cu baronu, ºi
uliþa, acolo inde-o fost darã* soacra ºi socru lu’ grofu: mai mulþ, nu numa ii doi. Apu sã pun acolo ºi... d-apu ii t㒠cam l-o masã
– Muieri, muieri, drajile mele, care-aveþ uoauã ºi pui dã vândut, haidaþ ierau. No, cela iera cu scluga cel nou, iestã iera tãt nou o fost ºi aiesta. ªi
cã cumpãr, haidaþ! aºe trebuie sã steie... ii ºideu cum am ºezut io, la masã, beieu, da’ sclujii
Ierau muieri care mereu afarã. numa sã uitau. Ii o-ndiþâturã* dã vin uã* dã mâncare nu cãpãtau, nimic!
– Ce-i? ªi dacã pân’ la mneazã noapte... da’ nici pã scauãn sã ºadã, numa napoie
– D-apu uoauã-s... lui, aºe ca on cãtanã*!
– Stai cã am! Amu ii, dacã º-or mai gãtat voarbile, d-apu º-or strâns dãstul dân vin
No-apu iel tãt atâta fãgãde* pã uauã ºi pã pui cã sã nu s-ajungã. Mere uã dân ce-or bãut, zâce grofu câtã baron:
mai dãparte, pânã cã ajunje p-a... Aude sclujnica, inde-o fost darã muiere – Mã rog, domnule, cât vin ai fi-nstare sã bei dân vinu aista bun?
grofului dusã la mã-sa, mere iute ºi sere* la uliþã: – Ai, zâce, cât? ªapte acanã*! Ce, zâce, doarã nu crez?
264 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 265

– Ba io cred, zâce. Asta nu-i nimic, ºapte acanã. Numa, zâce, io-aº – D-apu asta-i bai!
fi-nstare sã beu apa dân mare! – D-apu da! Bai ºi bai!
Atunci zâce scluga dânapoie lui: Zâce grofiþa:
– Bacust, domnule! – Mai bine n-aº fi vinit acasã, mai bine te-aº fi lãsat ºi te fi însurat,
– Bacust? Io-s gazdã* la buzunaru mneu! Eu vorbãsc ce vreu eu. No, c-am trecut pãst-on bai, amu-i celalalt ºi mai mare.
nu mai zâce scluga nimica. Eh, d-apu or pus o zî terminatã, cã când sã margã sã beie apa dân
– Apui, zâce baronu, apui auzeu dã colo dã la mãºi º-alþî domni, io, mare. C-aiesta i-o spus ºi tãþ or zâs, baronu n-o zâs cã înt-o zî, numa ce
zâce, vinu l-aº pute be. Aceie n-am spus cã-n câte zâle, numa apa dân ºtiu io câtã vreme ar fi-nstare sã beie ºapte acanã. Dacã nu-n patruzãci
mare nu-i cu putinþã. d-ani, în ºazãci.
– Apu, zâce, dai prinsoare cã io o beu! mai o datã. ª-aista, grofu, o vãzut cã da, baronu mai cuminte o lucrat cu iel. E,
Nu mai zâce scluga nimica, îi dã pace. d-apu zî pã zî o fost mai nãcãjit. Zâce dî l-o vreme:
– Dau, zâce. – Domnu mneu, apoi dumneta amu nici nu mânci?
– Apu în cât sã fie prinsoare? zâce baronu. – Inde-oi mânca?! zâce. Dî ce nu m-ai oprit gura atunci?
– Apu, zâce, cã-nt-atâþa aur! Iel o scopit una afarã cã atâta aur, da’ – Domnu mneu, când am zâs „bacus”, ai zâs „ce bacus”? Cã doarã
n-o sãmãlit* aceie cã avere lui nu ajunje atâta în cât o dat iel prinsoare. dumneta ieºti gazdã pãstã buzunaru dumnetale ºi pãstã dumneta... Io am
Zâce: tãcut.
– Bine. (Baronu o fost tistaº* c-o-acie cã n-o poate be apa dân mare.) – Drept ai avut.
Numa iaca ce-i, temãm aice cãfãnarãºu* ºi sã ne deie drept la care a No, apu nu-i nimica.
dobândi. Ai auzât dã ce-i voarba? Da’ dãloc s-or sculat câþva: – Domnule, zâce, dacã dumneta nu vrei sã te dãspãrþãºti dã femeie
– Am auzât tãþ! dumnetale, nu vrei sã te dãspãrþãºti dã avere dumnetale, atunce, zâce,
– No-apu, punem inelele jos, le trajem dâpã jejet ºi le punem la domnu fãgãdeºte*-m ce-oi cere io: jumãtate avere, jumãtate ce-i dobândi dî la
în palmã. ªi domnu cu aste a adeveri cã noi am dat prinsoare. baronu sã fie a lu’ domnu ºi jumãtate a mneu ºi dân pusta* dumnetale
Ie cela inelele dî la ii ºi-i bine. Când îi sarã, sã duc cãtã casã fieºtecare barem o parte, dân patru pãrþ, sã-m dai mie sã am ºi io. ªi sã-m dai o
ºi grofu cu a lui scluga, cu servu lui darã. Mere, ajunje acasã, aºe cam bat. scrisoare cã mi-s libãr! Cã ºtii dumneta cã pânã, zâce, nu dai dumneta
Nu spune cãtã nime nimica, nici cãtã doamna, numa sã dãzbracã, sã culcã. scrisoare uã altu stãpân cã-s libãr, nu-s mai libãr. Pã mine mã duce
Când îi în ceie zî dimneaþã, sã scoalã grofu – i-o fost gãtatã servu, aindirete* dacã nu-s la dumneta.
darã scluga, apa sã sã spele –, zâce cãtã scluga: – Tãte þî le dau. Numa dacã... Numa mã, nu-i cu putinþã cã io...
– Mã, zâce, inde mi-i inelu? – Lasã dâpã mine.
– Nu ºtii? – Aºe? zâce. Lasã, zâce, cã am luat samã cã-i mai ocoº ca tine! o zâs
– D-apu dã inde sã ºtiu? grofiþa.
– D-apu d-acolo d-inde-ai dat prinsoare cã-i be apa dân mare! – Da? zâce. Aºe-i luat samã?
– Cã... cum? – No, uitã ºi ca mine-i... Io am cotat, zâce, uãlu dinafarã cã-i curat ºi
– Aºe o fost! Ai uitat? dacã ºtiem, nu-l ocãrem cã-i aºe spurcat uãlu. ªi dumneta m-ai tras o
T㒠sã gândeºte grofu: jurdeauã... tu m-ai tras o jurdeauã ºi co-aceie iel o avut drept, nu noi!
– D-apui, zâce, dacã aºe am fãcut, am fãcut o prostie mare. – Bine cã cunoºti, zâce, amu.
– Aºe-i fãcut. Acolo-i, zâce, poþ sã merji acolo ºi sã adevãrascã No-apoi, amu o fãcut scrisoare, cã dacã iel dobândeºte, atunce-l
cãfãnarãºu cã la iel îs inelile º-a dumnetale º-a baronului! libãreazã. Aceie ce-a mnirui* jumãtate auru-i dã ºi dân avere lui o parte.
Hei-ha! Apucã ºi sã scarpãnã-n cap grofu: Tehát, dân patru pãrþ una!
266 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 267

No-apui, aºe, bugãt* ºi dãstul, cã o apucat ºi s-o mângãiet. Când o


fost în zâua cã sã margã, o poroncit cã sã prindã amu caii la hinteu*,
c-amu ii* trabã sã margã nu pânã acolo uã colo, numa pânã acolo, inde?
La Fiume, doarã la kikötõ*
No, bine-i. Ajung acolo. D-apu pã când ii or ajuns, o mulþâme mare
acolo, cã cãfãnarãºu dân data ceie cãtã tãþ spune cã doi grofi... on grof LEONIN ALESSANDRU
º-on baron ce-or... ce prinsoare or dat. D-apu ºi grofii ºi baronii care-or
mai fost acolo fãrã dã ii º-aceie or spus p-acasã pã la curþile lor. Aºe s-o
strâns o mulþime tare mare. Hei, d-apu cã când or ajuns acolo afarã... Eu, ªimonca Toader, m-am nãscut înt 1899 în august 31. În tânãreþâle
D-acasã i-o spus scluga la grof: mele ºi în pruncenie me, aºe-oi spune, am învãþat tare multe poveºti. Mai
– Dumneta ca grof te arâtã cã nici nu ieºti nãcãjit ºi cã ieºti stãpânu dân iesta*, mai dân cela*, num-am învãþat o poveste cu Leonin Alessandru.
mneu! Când îi ajunje acolo, numa atâta zî c㠄da”, nimica altã! Leonin Alessandru o fost prunc sãrac. Dar aºe-oi spune, cã începutu
Aºe cã zâce scluga grofului: poveºtii aºe sã-ncepe: O fost odatã ca ºi niciodatã
– Aduceþî-m aice o masã ºi doauã pãharã! Cã domnu mneu vre sã
beie apa dân mare! Aºe-i? dân poveste multe ieste,
– Da! mândre ºi frumoasã,
Dãloc duc o masã acolo, apoi doauã pãharã. sã ascultaþ dumnevoastã.
– Acuma, zâce, ascultaþ, domnu baron are sã chere* apa, c-on pahar Care a asculta
mere, aduce, pân’ aduce celalalt domn, grofu mneu o be. Aºe-i? bine a-nvãþa;
– Da! Cel ce n-a-sculta,
– Numa! Ascultaþ bine uoamini: ieste mãrturie p-aceie cã domnu, nici n-a-nvãþa.
grofu mneu s-o prins cã be apa dân mare, numa baronu margã º-astupe Eu u-am ascultat bine ºi u-am ºi-nvãþat.
toate izvoarãle care curã în mare, cã acolo on pic dã apã... cã grofu mneu
o dat prinsoare aºe, numa asta stã, cã iel numa dân mare be apa. Aºe-i? Aºe cã poveste sã spune d-on uom sãrac înt-on sat. Cã inde, inde nu,
– Da. Baronu zâce: nu ºtiu, cã pã vreme ceie io n-am fost. Numa dân poveste ºtiu cã înt-on
– Io nu-s cu putinþã sã astup izvoarãle care curje în mare. sat o fost on uom sãrac c-o femeie º-o avut on prunc. Pã prunc l-or
– Atunci dumneta-i buctat! dã-anumit Leonin Alessandru. Tehát*, dã dâpã numile lu’ tatã-so, cã apoi
Tãþ or strigat: tatã-so Alessandru o fost uã* ce-o fost, numa aiesta aºe-o fost.
– Dumneta-i buctat! Cã dac-aºe-o dat prinsoare, cã apa dân mare, Pruncu dã mic o fost tare credincios cãtã* pãrinþ. Da’-i dirept cã ºi
n-o dat prinsoare dân râuri ºi dân criºuri*! Scriptura spune cã cel ce iubeºte pãrinþii are zâle multe ºi bune a trãi-n
Aºe cu asta s-or iesta... No-apu baronu o trebuit sã deie samã cu ce o lume. Iel s-o fãgãdit* la mama lui ºi la tata lui cã iel, când a fi mare, cât a
spus, darã, sã-i deie fãgãdaºu* ºi baronu aºe o rãmas dã sãrac, mai sãrac câºtiga, tãt la mã-sa ºi la tatã-so a da. Tehát, aºe suflet bun o fost în iel ºi
ca scluga care l-o avut lângã iel. Da’ grofu s-o-mbogãþât ºi i-o dat ºi la cãtã tatã ºi cãtã mamã, numa necum ºi cãtã animalele pãmântului o fost
scluga lui dân parte... dân avere a patra parte ºi auru jumãtate. tare credincios. Când o crescut înt-atâta dã mare cã ºi iel o putu’ sã ducã
ªi cu asta poveste-i gata. o bardã în brânci*, atunci tatã-so l-o dus cu iel. Cã tã’* sã ruga dã tatã-so:
– Tatã, du-mã ºi pã mine la pãdure, cã ºi io, dacã nu altã, oi tãie nãºte
crenji.
268 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 269

No-apu, dî l-o vreme, l-o dus tatã-so. Când s-o dus la pãdure, darã vãzut cã-i lup. Când o fost darã pã vreme ceie dã i-o dat mai multã pitã,
c-on dãrãbuþ* dã pitã o pus mai mult tatã-so, º-aibe ºi pruncu. ªi umblând atunce jumãtate o mânca ºi jumãtate o þâne, cã da’ dã mai vine atare*
pruncu încoace-ncolo, sã mai mnira cã cum stã pãdure, cã n-o mai fost puiuþ aºe, cã lui tare i-o fost drag. S-o-mblânzât puiu cel dã lup aºe dã nu
foastã. Ce sã vadã acolo? On pui dã lup. Amu num-aºe cã d-abde* ºi le-o avut baiu*, ce ºi sã juca ce ºtiu io p-îngã* gãini º-aºe.
d-abde mai mere puiu cel dã lup dã flãmând. Bãsamã* s-o terdut* dã No-apu, când îi odatã, iaca cã vede on pui dã urs. Hm! Amu aºe n-o
mã-sa, uã* mã-sa o perit, uã nu ºtiu ce. Numa iel s-o dus la tatã-so: mai vãzut. Labile dinainte ierau cam ca brâncile* omului, ºi labile dinapoi
– Tatã. cam ca picioarile omului. Aºe ºi-i! Dacã ai vãzut lup (urs) în viaþã.
– Ce? No aºe, bugãt* ºi dãstul, cã iel dãloc* o scos pita dân jeb* câtã u-o
– Ieste-on cãþãluº aici – cã iel o gândit cã-i câne –, ap-aºe-i dã flãmând, lãsat º-o-apucat ºi i-o dat, cã º-acela dã flãmând o mãrs. I-o dat astãz
sãracu, cã d-abde mere. atâta, mâne iarã atâta, poimâne iarã, º-acela s-o luat ºi s-o dus. Amu tatã-so:
– Lasã-1, tatii, c-afla-º-a iel ce mânca. – Mã, zâce, ce vrei cu didigoana* asta? Cã aiesta-i, zâce, pui dã urs,
N-o zâs nimic cãtã tatã-so, numa o luat pituþa care i u-o pus pã sama* aiesta-i blãstãmat*.
lui ºi s-o dus ºi i u-o dat la puiuþu cel dã lup. Da’ i-o dat aºe, cãte-on – Nu-i blãstãmat, cã m-o lins jejitile*. Numa, tatã, zâce, sã nu-l
dãrãbuþ i-o dat o datã. ªi lupuþu t㒠mai aproape, t㒠mai aproape, pânã, dî omori! cã-l duc acasã, zâce, ºi dac-oi fi mare, zâce º-oi fi tare, zâce,
l-o vreme, o pus ºi brânca pã iel, º-aºe. Când o fost în ceie zî, ugyan* iarã apu io i-oi þâne pã ii, cã, zâce, nu mai ieste ca aieºte în sat la noi. Mie
o fãcut aºe, iel tatã zâua n-o mâncat numa o mai mãrs º-o leºkedit*, numa mi-s draj*, zâce.
lupuþu iar-o vinit pã locu acela. Când l-o vãzut darã*, o ºi dus pita, iar-o – Bine-i, tatii, numa, zâce, t㒠dân costu* tãu s-a creºte, cã io, zâce,
apucat ºi i-o dat. Tatã-so t㒠s-o uitat dâpã iel cã ce t㒠mere iel p-acolo. pita me n-o dau.
ª-amu nu ºtie tatã-so, numa vide cã iarã nu-i pitã. – D-apui, tatã, zâce, nu-i musai.
– D-apui, mã, zâce la mneazãz când sã mânce, cã numa dã mneazãz Tehát, înt-atâta o fost dã cu credinþã cãtã animalile acele sãlbatice ca
duce, îi rupe oleacã dã pitã, mã, zâce, iarã ai dus pituþa? ºi cãtã cele dã casã. Când o fost dâpã aceie, iar’ la câtãva vreme, cã tatã-so
– Iarã, tatã, cã cãþãlu acela iar-o vinit acolo pã locu acela – º-aºe dã rendszeresen* cu iel sã duce, mereu la pãdure ºi d-acolo îº fãceu bãniþi.
tri uãri. Pã cum îi zâcala, cã ºtii dumneta hora ceie c㠄banii, banii cu greu sã
ªi când o fost a triie uarã, atunce lupuþu s-o dus cu iel pân’ la tatã-so. fac...” – cum sã zâce?
Tatã-so o vrut sã-l omoarã. „Banii sã fac la pãdure,
Zâce: Cu firez* ºi cu sãcure.”
– Tatã, nu omorî cãþãlu aiesta, cã-i tare mândru. Aºe, bugãt ºi dãstul, cã pruncu darã o iesta ºi iel º-o vãzut tatã-so.
(ªi d-atunce ieste câni dã-s lupi dã jumãtate. Cã dacã l-o dus acasã, No, apu o zâs cãtã mã-sa:
cum, cum nu, numa astãz ieste farkaskutya*, cum zâce unguru.) – Amu ºtii ce? zâce. Amu atâta pitã-i pune la prunc câtã-m pui mie!
No, bine-i. Asta o trecut. Or mai mãrs la pãdure, da’ pã* ce-o crescut Nu câºtig io mai mult ca iel.
pruncu, t㒠mai mult lucru fãce, pânã când o-ajuns cã amu mai* nu ca Cã negoþu acela ce l-or lucrat ii, la cine l-o dat, asta nu o ºtiu, numa
tatã-so lucra. Zâce tatã-so cãtã mã-sa: d-acolo-º fãceu bãniþî. ªi când îi la câtãva vreme, mere pruncu iarã, aºe
– Amu, zâce, no-atâta pitã pune la prunc, cã mai nu atâta lucru face kíváncsi* o fost cã mégis*, da’ dã mai aflã ceva. Adecate on leu, puiuþ dã
ca mine. leu umbla, d-amu mai nu – mai nu mure dã foame. A-a-a, sã duce acolo la
Da’ dântiie mama lui n-o zâs nimica cã dî ce-o dus lupu acela. Nici iel ºi îl iesta*... ºi îi pune pituþa acoale la gurã º-apu odatã sã þâpã* leuu.
mã-sa n-o ºtiut cã îi lup, numa uomu o ºtiut, cã iel umbla pân pãdure º-o Leu-i mai iute ca macarce* animalã, nu-n zãdar zâce cã leu-i împãratu
270 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 271

animalelor. Aºe pruncu i-o pãrut bine. Când o fost în ceie zî*, iar-o mãrs Aºe, bugãt ºi dãstul, cã când o iesta... împãratu o dat pân þarã, pî* la
ºi leuu tãt acoale. ªi când o fost înt-a triile zî, iarã... Aºe cã o, cu pituþa tãte uãraºele, pân tãte saturile, satile, cã cine s-afla sã-º deie fata în locu a
câtã i u-o dat la leu, o prins putere dã o mãrs în urma lui pânã la tatã-so. lui, iarã îl... cinsteºte nu ºtiu cu câtã blagã* pântru fatã. D-apu nu s-o-aflat
T㒠punând brânca ºi ciuciulându*-l º-apu s-o dus pânã la bãtrânu, darã nime. Nu-º dã nime pântru lume asta cilediu* lui. Tãþ ierau c-o-acele cã
n-o fo’ bãtrân, numa tatã-so. deie ºi iel fata! Dac-o vinit rându pã iel, iel îi la rând! ªi-i gata!
– H-apui, zâce, tatii, iar-ai adus o animalã? Asta nu ºtii tu ce animalã-i. Ce s-o gândit aiesta? Zâce cãtã tatã-so ºi cãtã mã-sa, Alessandru,
– Nu, zâce. Leonin Alessandru, zâce:
– Asta-i mai re ca acele doauã. Asta, zâce,-i omoarã p-aciie! – Tatã ºi mamã, dã m-a bate norocu, cã v-am spus, zâce, cã eu oi fi
– A-a, tatã, zâce, oi griji io d-aceie. Cã pã iel l-oi lega ºi p-aciie nu. june* la-mpãrat dacã oi ave noroc. Cã io tãt m-am visat cu ie. Iaca, zâce,
No, aºe-o ºi fãcut. Dacã s-o dus acasã, pã leu l-o legat. ªi legat l-o mã duc. Dã mi s-a zgodi* bine, bine, dacã rãu, rãu, numa io, zâce, mã duc
þânut. Numa iel mâncare numa t㒠jumãtate o mânca ºi la urmã când o º-o scot dî la moarte dac-o poci!
iesta... cã o vãzut cã cresc, le-o trebuit mai mult ºi pã bãniþ mai lua ºi iel Ejnye*, ejnye! Tatã-so ºi mã-sa nici n-o gândit l-aºe ceva ce pruncu
ºi-i hãrãne. Mã-sa ºi tatã-so t㒠sã ciudãle* c㠄uiti-te, uiti-te, aieºte nu gânde! Numa pruncu º-o luat rãmas bun dî la tatã, dî la mamã, ª-o luat
latrã ca cânii, sã... facã ceva larmã dacã vine, numa mârnoaie* ºi sã þâpa* leuu, ursu ºi lupu cu iel.
leuu ºi... ursu nu!” Cã dacã ursu-i sãtul, iel nu are bai la om. Nici lupu. – No, mamã, zâce, aþ scãpat ºi dã voievozii* aieºte, zâce, nu mai
Numa leu-l omoarã pã om ºi dacã-i sãtul, dacã nu-l cunoaºte. Darã pã treabã sã-i hãrãniþ.
No-apu s-o dus. S-o dus pân’ acolo la izvor. ªi fata-mpãratului ºide*
prunc ºi pã tata ºi pã mama pruncului i-o cunoscut.
p-on scauãn ºi plânje ºi plânje. Da’ nime* lângã ie, cã or prãbãlit* aºe...
Pânã când amu odatã, o avut mai mulþ bãniºori ºi iel ºi tatã-so – da’
cã mai mult sã iesta... pã tãþ i-o omorât ºi i-o lãsat morþ, numa pã fatã u-o
iel bãniþî tãt la tatã-so i-o dat, numa tatã-so-i face socoata cã:
dus aºe... Cum? Nu ºtiu cum, cã n-am fost acolo.
– Tatii, tu atâþa bani ai câºtigat º-atâþa.
Numa când o vãzut iel cã-i acoale fata-mpãratului ºi plânje, atunce o
– Bine-i, tatã, zâce, numa þâne dã ii, cã dumneta l-i lua hasnã* ºi cu
zâs cãtã ie cã dî ce plânje?
mama. Io, zâce, cân’ m-oi însura, amu io m-oi câºtiga, zâce, ce mie m-a
– Bunã zuua! Dî ce plânji, dragã?
trebui. Numa ºtii ce, tatã ºi mamã? – D-apu cum n-oi plânje, zâce, io, ca fatã dã-mpãrat ºi m-o-adus tata
– Ce? sã mã mânce ce ºtiu io ce animalã re, sã ne deie... sã le deie apã.
– Io trag nidejde cã io cu câºtigu mneu oi ajunje junere* la-mpãrat. – Nu mai plânje, zâce, cã io mi-s aci. ªi dacã, zâce, plânji, îi mai rãu.
– D-apu, zâce tatã-so, tatii, zâce, împãratu nu-º mãritã fata dâpã prunc Fii cu rãbdare, zâce ºi fãrã dã fricã, io te scot în viaþã dî la macarºice*-a
sãrac. fi aceie.
Zâce cã: Iel sã bizuie* la vaiovozî lui cã pã cum vide leuu... dacã-i þâpa on
– Io haba*, cã io aºe visãz în tãtã noapte. ªi dâpã visu mneu aºe lemn, apu tã’-tã’-tãt îl rupe cu dinþî în lãturi. Ursu, dacã-i þâpa on lemn,
gândesc c-oi ave noroc sã ieu fata-mpãratului. dãde cu lemnu aºe d-azvârlitu dã numa! Lupu, ºi iel sã tinzuie* cu dinþî,
Ce s-o-ntâmplat, cã acolo în parte ceie inde-o fost împãratu, iera o cã lupu numa-n dinþ ºi-n grumaz îi tare, lupu-n grumaz!
fântânã, on izvor. Numa stãte o animal㠖 cum zâcem noi on balaur cu Aºe, bugãt ºi dãstul, cã iel l-aciie sã bizuie, nu la putere lui. Da
ºapte capuri –, care numa aºe dãde apã dacã înt-on an îi dãdeu o fatã dã viszont*, iel º-o dus on cuþât mare, cã dacã l-a iesta... pã iel, bagã cuþâtu-n
mãrit s-o mânce. D-apui darã, n-o fost încãtrãu*, dãde iesta, dãde cela, iel. ªi când o fost aºe la doauãsprãzece ceasuri, o apucat dã s-o iesta
eh, numa o vinit rându pã fata-mpãratului. pãdure, cã-n pãdure iera ºi pã coaste dealului izvoarâle dã apã. Cutremura
272 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 273

pãdure dã urlãturã ºi dã zuiepãturã mare. Leuu numa s-o uitat în lãturi Atunci fata s-o-ntristat. D-amu n-o putut sã grãiascã, cã o mãrs uarecât
ºi... cã dâncãtrãu* s-aude, ursu iar-aºe, da lupu sã teme. Lupu mai fricos ºi s-o temut amu, cã dacã grãieºte, o omoarã! ª-atunce tãt moartã-i ie.
îi ca ursu ºi... leuu-i ºi mai tare la inimã ca ursu. Aºe cã, cân’ sã ajungã Dâcât o tãcut ºi:
acoale, d-ap-amu ºi ficioru s-o-ntristat când o vãzut cã ce îi, num-o strigat – No, zâce, acasã ºtii cum zâci? Zâci cã io am omorât bãlauru cu
pã leu ºi pã urs ºi pã lup: barda!
– Prindeþ, cânii mnei, zâce, nu vã fie fricã dã iel, zâce, cã ºi io v-ajut! E, numa þâganu o mãrs napoi ºi cela tãt durme. Cu acela gând cã sã-l
Persze*, cã ºi cânii înþãleje cã dacã zâce cãtã ii „prindeþ”! S-or þâpat omoarã. E, da’ s-o temut cã nu l-a iesta bine... nu l-a tãlãli* ªi s-or scula
tãþ tri, ºi iel o þâpat cuþâtu inde-o-ajuns în animala ace sãlbaticã, cu ºapte voievozii ºi l-or omorî. Aºe s-o dus la balaur º-o tãiet dân cornu* limbilor
capuri – c-aºe sã zâce cã balaur cu ºapte capuri. C-apu balaur i-o fost ºapte dãraburi. ªi þâganu o iesta... cã num-aºe poate sã mãrturisascã
nume, numa aºe i-or pus numile. dac-arâtã ceva. ªi s-o dus la fatã ºi s-o luat:
Aºe l-o omorât. Când o fost omorât gata, atunce fata o sãrit ºi l-o – No, zâce, ie uiti-te, zâce, am ºi semne c-am omorât bãlauru.
sãrutat, c-o vãzut cã o scãpat în viaþã. – Bine-i, zâce.
– No, zâce, dã aci încolo, soþu mneu vei fi, zâce, numa zâlile câte O gândit fata c㠄lasã muma, cã vini-ua vreme dã nu mi-i fi tu mie
trebuie sã le aºteptãm, le-aºteptãm. Haida, zâce, ºi ºez pã scauãnu mneu, soþ”.
zâce, cã te-ai ustãnit*. N-apu mere la-mpãrat º-arâtã þâganu cum cã:
Mere ºi sã pune pã scauãn, sã ºterje... îl ºterje fata-mpãratului la frunte – Iaca, þ-am scãpat fata, aºe-i dat afarã, zâce, cã cel ce-o scapã în
d-asudori. Cânii, darã vaievozî, sã pun acoale roatã* dâpã iel ºi la fatã nu viaþã îi a lui.
i-o avut baiu, dân ce uarã* o vãzut cum cã pã gazdã*-so încã-l netezeºte*. – Da, zâce, numa stai, zâce. Nu-i bai cã ieºti þâgan. Dac-ai fãcut
Ii aºe-or ºtiut cã-l netezeºte. lucru aiesta mi-i fi junere*, numa tri luni dã zâle, zâce, ai sã stai aºe.
ª-apu când s-o hodinit, atunce zâce: E-e-ei, d-apu cã nu s-o mânat* tri luni pã când o vinit credinþare*.
– ªtii ce? zâce. Io nu poci mere la pãrinþii tãi, numa dâc⒠te petrec* ª-apu la credinþare împãratu face aºe nuntã ca bogaþii la uspãþ*. No, aude
pânã indeva – zâce. Amu nu-þ mai fie fricã. Meri acasã ºi spui cã on tânãr iesta cum cã...
te-o scãpat. E! când s-o trezât aiesta, vede cã nu-i fata. Hop, d-apu grãieºte*
– Bine, dragã, zâce, numa mai iesta... hodineºte-te. vaiovozî, d-apu ºi vaievozî sã uitã unu cãtã altu, nu ºtiu cã ce-i... No,
O luat cuþâtu, o mãrs ºi dî la tãte ºapte capuri, dân vârvu limbii, o haidam! Mere cãtã casã nãcãjit ficioru.
tãiet vârvu limbii ºi le-o bãgat înt-o cârpuþã* ºi le-o bãgat în jeb. Iel, ca sã D-amu þâganu iera colo voios, c-amu iel a fi junere. Trece o zî, trece
mãrturisascã la-mpãrat cum cã iel o omorât bãlauru acela! doauã, mere hiru* pân þarã cum cã on þâgan o scãpat fata împãratului în
E, numa ce s-o-ntâmplat? Iel o mai ºezut acoale cu fata-mpãratului viaþã, c-o omorât cu barda bãlauru ºi tãþ mereu sã vadã cã ce animalã darã
ºi, aºe ustãnit, s-o uitat a durmi, da’ fata dã pãrere dã bine n-o durmit. Da’ o fost bãlauru º-aºe.
ºi voievozii lui or durmit. On þâgan pã vârvu dealului, mai dãparte, o E-ei, d-apu mere ºi aiesta, ficioru, la-mpãratu.
ascuþit o bardã dã teatrã* ºi când o mãrs acolo, amu o vãzut cã cela-i – Bunã zuua!
mort, animala ºi cela doarme. O fãcut cu jejetu cãtã fatã sã nu-l scoale. – Bunã zuua!
Fata o gândit cã d-acie cã sã-l lese sã doarmã. ªi o luat fata, u-o-nceluit* Da’ su’ þâgan or fost pusã teptine* dã cânepã. Teptinile, ºtii cum îs,
d-acoale ºi s-o luat ºi s-o dus. are iesta, º-apu atâta-s (aratã) colþî. Ieste d-aceie la care-s mai lungi colþî.
– No, zâce, dacã nu spui aºe cum io-i zâce la tatã-to ºi la mã-ta, D-aceie o pus pã scauãn, pã on ce ºtiu io ce, º-apu perine acolo pã iel.
atunci te omor, ia, cu barda asta! Cã io, zâce, am mai omorât animalã cu E-e-ei, d-ap-amu când o mãrs ficioru iesta, o mãrs cu câni cu tãt.
barda asta! Când o vãzut þâganu cã sã bagã aiesta, t㒠sus s-arâdica. Zâce aiesta:
274 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 275

– Arâdicã-te mai sus, sã trag o perinã dã su’ tine! No-ap-amu, o tras – D-apu, zâce, ce te râz, mamii?
o perinã, s-o ca-mai-dus! Fata-mpãratului nu s-o cutezat sã zâcã nimica. – D-apu cum nu m-oi râde, zâce, c-amu þâganu numa p-o perinã ºede.
Numa dã pãrere dã bine, o mãrs înt-o sobã* ºi o râs, c-amu a fi ceva dã Apu, zâce, cã tãt îi dã sânje napoi.
þâgan! Da’ mã-sa o auzât cã râde. Zâce mã-sa: – D-apu cum aºe?
– Ce te râz? Mere împãrãteasa la împãratu, zâce cãtã-mpãratu:
– Mã râd, zâce, dã þâganu mneu, zâce, c-o sãrit o perinã dã su’ iel. – Înãlþate-mpãrate, soþul mneu, îi mai furarã cineva, zâce, o perinã
– Da’cum? dã su’ þâgan.
– Aºe bine. Zâce:
Mere împãrãteasa sã vadã, mama fetii darã, vede c-amu þâganu t㒠– ªtiu, c-am vãzut ceva ºi io: când o vinit ºi când o mãrs. Iar-o dus o
ºe* sã arâdica* (râde) cã-i ajunjeu iesta... Mere la-mpãratu: perinã. Num-amu treabã sã dau în þarã cã dã înde vine tânãru aiesta?
– Înãlþate-mpãrate, zâce, soþul mneu, gândeºte numa, o perinã o sãrit Numa, zâce, trabã sã dau pân þarã c-acela sã viie care o omorât bãlauru,
dã su’ curu þiganului. cã nu þâganu o omorât.
– No, taci! ªi io-am vãzut ceva: când o vinit ºi când o mãrs. Numa, ª-apu când o dat aºe, atunci s-o-mbrãcat ficioru cu hãniþâle* cum o
zâce, aci trabã sã fie, zâce. N-ajunje iel sã sã cunune cu fata me. avut ºi o pus limbile la iel ºi s-o dus cu vaievozî. E, numa pã când o ajuns
No, bine. Împãratu trimete iarã pân iesta... pân uãraº, pân iesta... cã acolo, împãratu iera gata amu iarã cu armã ºi cu a lui cãtane care grijeu dã
care o vãzut doarã cã o omorât þâganu darã bãlauru acela sã viie sã-i iel. D-apu-i dã bineþe la-mpãratu ficioru. Zâce:
spuie. No-apu vine iesta, vine cela, nu ºtiu sã spuie, numa c-o vãzut acolo – Aºe-am auzât, pã cum o bãtut doba*, cã sã viie care-o omorât bãlauru
bãlauru mort. Da’ mere º-aiesta, ficioru, cu cânii lui. D-apu aiesta aºe care-o scãpat fata dumnetale dî la moarte.
mere când o ºtiut cã þâganu-i sângur. – Da. Tu ieºti acela?
– Aha, zâce, sângur ieºti? – Mai nainte-aº vre sã vorbãsc cu þâganu, apu sã adeverascã iel, zâce.
– Sângur. – Haidam! Mereþ º-aduceþ þâganu nainte me!
– Cum te sânþãºti? No, apu mere ºi aduce pã þâganu nainte-mpãrãtului.
– D-apu n-o-aºe bine, zâce. – Mãi þâgane... – aºe zâce, mãi, þigane, ai zâs cã tu ai omorât bãlauru
– No, ie scoalã! º-ai scãpat fata me-n viaþã.
Sã scoalã þâganu, mai traje, num-o perinã... cã tri perini o fost. Ap-amu – Da, zâce, þ-am arâtat semnile.
atunce... Da’ iel iera musai sã ºadã ca cum ºide-mpãratu pã tron (râde). – No, zâce, acele semne nu ºtiu bune-s, uã* nu-s bune. Tu ce semne
Amu ºi mai rãu ºide. ai adus, Leonin Alessandru?
Mere fata-mpãratului, c-apucã iesta dã sã ºuºcãieºte* ºi sã vãietã, – D-apu, zâce Leonin Alessandru, mã rog la domnu, la...
þiganu. înãlþatu-mpãrat, domnu ºtie, zâce, cã vârvu limbii cum stã! Iaca ni*!
– D-apu-i, zâce, ce te vaieþ? Zâce:
– Oau, zâce, d-apu, zâce, cum nu m-oi vãieta, c-amu doarã tãt îs – Mãi þâgane, tu, zâce, apoi ai tãiet cornurile limbii. N-o mai putut
sânje aici napoi! (râde) zâce þâganu nimica.
– D-apu ie scoalã! D-apu cum dã num-o perinã-i? Inde-i una? – No, zâce cãtã scluga lui împãratu, du-te ºi poronceºte la acela care
– D-apu, zâce, una o rãmas, doauã s-or dus! trebuie sã iercãzascã* cu þâganu...
N-o spus þâganu. Þâganu n-o ºtiut...
E-e-ei, iarã mere fata, râ-â-de tare! – No, zâce, haida, þâgane!
276 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 277

L-o dus acolo.


– No, zâce, o zâs înãlþatu-mpãrat cã sã îl pui în loc bun pã þâgan.
La þâgan i-o pãrut bine. Dãloc o scos on cal, care iera, zâcem, sãlbatec
dã jumãtate, i-o pus on ºtreang la grumaz la þâgan ºi l-o legat dã coadã la
cal ºi haida calu cu þâganu. Fuje ºi azvârle ºi atâta l-o lãsat sã fugã pânã
tã’-tã’-tãt l-o mistuit pã þâgan. ª-apu o vinit calu ustãnit, ºi l-o bãgat în MUIERE-NªELÃTOARE
iºtalãu* napoi, º-apu þâganu s-o sfârºit.
No, d-aci încolo apoi or apucat dã iz* nou lucru. O vãzut împãratu
cum cã þâganu o minþit, º-o ºi zâs: Aºe, o fost on pãdurar pã pãdure. Iaca, dragu mneu, muiere l-o luat
– No, Alessandru îi junerile mneu, numa amu sã spui cã dã inde samã cã iel o teme*, da’ iel nu iera aºe hunsfut*, dâcât cã nu era nicii
ieºti tu? prost. κ fãce iel lucru lui.
O spus deptu* cã dân ce sat ºi cã cum º-o câºtigat*... Cînd o fost odatã, muiere º-o prins* on drãguþ p-îngã iel. Da’ persze*
– D-apu, zâce, sã-m spui cã dã inde ai aieºte? Vaievozî? cã drãguþu ar fi marsã câ’* dã des la ie. Vara mai iera cum iera, numa
– Aieºte, zâce, când am fost prunc..., mai nainte p-aiesta, zâce, nu iarna iera mai greu.
ºtiu, zâce, tata zâce cã-i lup. Io aºe ºtiu cã-i lup. Zâce drãguþu cãtã femeie:
– Aºe ºi-i! – Amu tãtã vara mai merje cum merje. Mai merem la pãdure, mai
– Când am mãrs la pãdure, m-o dat tata pitã, io m-am dus p-acolo, p-acolo pî la viie, mai ce ºtiu io ce, ne-ntãlnim. Num-amu iarna...
am vãzut, lupuþu aiesta iera mic, zâce, flãmând ºi i-am da’ pitã. La tri zâle – Nu-i bai, zîce, º-amu iarna, zâce. Mâne sarã vinã. Iaca pã vreme
s-o-mblânzât, cã-n tãtã zî merem ºi-i dãdem. Ugyan* aºe ºi cu ieºtelalþ* asta ºi asta, numa, zâce, vii ºi te duci la coteþ ºi prinz scroafa d-o urete sã
am fãcut. T㒠la tri zâle s-o-mblânzât ºi i-am dus cu mine acasã. ªi mama
guiþã. ªi dãloc* fuj la capãtu cãºii ºi io l-oi mâna pã iel cã-s lupii la scroafã.
ºi tata t㒠mã ocãreu, cã iaca dâr* ce. Io, zâce, t㒠m-am visat cu fata
Tu când ieºe iel la colþ, tu fuj înlontru ºi-ncuie uºe.
dumnetale ºi tãt am tras nidejde cã a me a fi. ªi ia* c-o-aieºte am io
Aºe darã, când îi în ce sarã, pã vreme aºe cãtã unsprãzece ceasuri,
noroc, zâce, d-am putut omorî... Cã io, zâce, sângur nu-l omorem pânã-i
lume*. Nu cã þâganu, nici eu! Numa aieºte l-o omorât. mere uomu. Mere la coteþ la vecinu-so, mere la drãguþa lui. Prinde scroafa
– No, zâce, dã astãz nainte, leuu a cãpãta locu lui, ursu locu lui, lupu dã urete, scroafa guiþã.
a lui loc! Numa, zâce, ce îi mânca tu aceie a mânca ºi ii. ªi ce oi mânca io – Mãi uomule, ascultã! zâce. Lupii-s la scroafã!
îi mânca ºi tu! Cã m-o scãpat fata dî la moarte ºi are, zâce, sã-i þâie* Hâp!! Mere aºe dãsculþ, în gaci* ºi-n chimeºe*, cu capu gol, hai iute
socaciu* aºe cum ne þâne pã noi. la coteþ! H-apu iesta iute sã ciupicã*, încuie uºe, sã duce-nlontru*.
ªi d-acolo s-or luat*, u-or încredinþat fata cu Leonin Alessandru ºi Vine cela dã colo, mere la uºe, uºe-ncuietã. „Hm! Ni* mãi! Uare
Leonin Alessandru º-o dat on inel ca dî la sãrãcie, ºi fata-mpãratului i-o dat n-am rãtãcit io?”.
inelu dã aur la Alessandru. ª-aºe când o fost uspãþu, l-o dus ºi pã tatã-so ºi Acolo pã pãduri nu-s aºe cãºile c-aice. Una-i aci, una-i colo, una-i
pã mã-sa ºi i-o mutat împãratu acolo la curte lui. Pã tatã-so l-o pus numa sã colo ºi ºi iºtalauãle* ºi coteþîle össze-vissza*!
grijeascã pân ocol, pã mã-sa u-o pus sã mãture pân sobe*. ªi astãz, dac㠄Hâm, asta-i casa me? Nu-i a me, cã-i încuietã uºe.” Iar-o mãrs pân’
trãiesc, îº petrec în curte-mpãratului, cã-mpãratu ºi-mpãrãteasa o murit. la coteþ, sã uitã: „Haba*, asta-i casa me!”. Iarã mere la uºe, iarã-i încuietã
(Aºe poveste u-am învãþat asta dî la tata mneu încã când am fost uºe. „Hm, apu cã îi încuietã uºe, apu ce?” Apu iarã mere la coteþ. Vine,
prunc, numa tare am grijit dã ie, ºi nu m-am adus aminte dã ie numa mere la fereastã, bate la fereastã. Când bate la fereastã, zâce uomu:
acuma.) – Tu muiere, cine-i la fereastã? Uomu, drãguþu!
278 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 279

Hup! iel iute iarã fuje la coteþ (râde)... l-o cunoscut cã-i uomu, darã.
„Nu-s io la casa me!” Eh, mere pânã la popã. Aºe... pân neauã, dãsculþ
cum o fost, în gaci, în chimeºe, vai º-amar! Fuje pân’ la popã! Când ajunje
acolo, apucã dã tremurã dã frig. Bate la fereastã. Zâce:
– Cine-i?
– Io-s, nãnaºule. Alduiascã*-te Dumnezo, haida, zâce, c-o fost lupii
BARONU ªI COCIªU
la coteþ ºi amu m-am dus la coteþ ºi uitã, zâce, numa în izmene-s, în
chimeºe, zâce, ºi dãsculþ. ªi mai* nu mor dã frig. Nu ºtiu mere la casã!
Tãt andirete* mãrg! Aºe, o fost darã ca ºi niciodatã on baron. S-o andãluit* la drum cu
No-apu sã scoalã popa, iute sã-mbracã. hinteuu*. Cociºu* o fost on ficior tare vrenic*, da’ ºi voinic, da’ ºi fainã*.
– No, haida-n spate! Iel s-o... grofu s-o bizuit* la cociº, cã iel are on cociº care nu sã teme dã
– Îl ie-n spate pã pãdurar. Mere cu iel. Mere dirept* la fereast㠖 cã fiecine ºi s-andãluie cu hinteuu la drum lung.
darã uºe-i încuietã. Bate la fereastã, d-amu muiere zâce: Aºe înt-o dimineaþã zice cãtã* cociº:
– Mãi bãrbate, haida sã ne rugãm lu’ Dumnezo, cã iaca, zâce, diavolu – No, cociºule, amu, zâce, trebuie sã merem într-on drum lung, în
nu ne dã pace (râde), numa t㒠sã iesta cu noi, zâce, d-amu d-asarã tã ne care, zâce, dã când ieºti la mine n-ai umblat.
– Pânã inde*?
scoalã ºi ne scoalã.
– Pânã la uãraºu cel mare. Atunci nu s-o zâs c㠄fováros”, numa
Popa sã uitã la pãdurar cã, hop, amu ctiarã*-i diavolu la iel în spate.
„oraºu cel mare”.
Zup cu iel jos, haida la fugã! (râde). Popa acoale-l lasã pã pãdurean în
Când o fost gata prinºi* caii la hinteu, o mãrs cociºu la baronu:
neauã.
– Mã rog la domnu, poþ sã vii sã ne-andãluim.
No-ap-amu pãdureanu nu mai are ce face, mere-n coteþ la scroafã ºi – Bine-i, zâce, om merje. Numa iaca pânã când ne-om andãlui, mai
sã traje acolo p-îngã scroafã. ªede acolo cât ºede, hh, iesta sã ie ºi sã duce nainte îþ dau armã-n brâncã*. Cã pã inde merem p-acolo ieste pãduri multe
pânã-n zâuã cãtã casã. Ie, dacã s-o mai albit dã zâuã*, iese afarã: (imitând ºi ieste tâlhari ºi aºe mai dãparte:
plânsul.) Abunãuarã* cum o fost ºi la noi la Titihaz*, o fost Almásy grof º-acela
aºe dî l-on sat s-o-andãluit, cã grofii aiºte or avut... cum o avut º-a nost: la
– Dragu mneu, bãrbatu mneu, ªercad, la Jula, pã tã’* locu or avut curþ, inde-or avut pustã*.
uare inde a fi iel? Când s-o-ndãluit, darã-narmat o fost ºi cociºu. Poate cã ºi la iel, numa
Cum l-am mânat, sãrmanu, cã iel n-o arâtat cã iel ce armã are. Or mãrs cu hinteuu dã dâmneaþa pânã
ºi l-o fi mâncat lupu! dâpã-mneazãzã. Când o fo’ dâpã-mneazãzã, or ajuns la on uãraº. În uãraºu
acela ºi-nt-a’ rând* o mai fost foastã cu cociºu aiesta. Zâce cãtã cociº:
– Nu plânje, dragã femeie me, c-aice mi-s! – ªtii inde-am mai sãluit* noi la oraºu aista?
– Ai, batã-te ºi te batã! Tãtã noapte pî la neveste! Da’ iel d-acolo: – ªtiu.
– Aºe zo*, care-i ca ficiorii! – No, acolo mânã.
Înde or mânat? La on birtaº*. Acolo la birtaºu acela o mai sãluit
pãstã noapte ºi cu cociºu aiesta ºi alþî care o fost nainte lu’ aiesta. ª-apu,
la cociº inde i-o dat? Colo cu caii, cum o fost data* pã vreme ceie. No-apu
zâce cãtã cociº:
280 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 281

– Îi cãpãta dã cinã, îi cãpãta ce treabã*, zâce, cum ai mai cãpãtat – Dâr* ce?
ºi-nt-a’ rând*, numa grijeºte dã cai, hãrãneºte*! – D-inde, zâce, ie uiti-te, m-oi duce acolo, io nu ºtiu, zâce, poate
Aºe baronu ºi cu crâºmarãºu s-o dus înlontru*, or bãut ce-or bãut, aceie sã aibe pã cineva ºi sã fie acolo ºi sã mã omoarã, zâce. ªi dumneta
apoi or cinat, da’ ºi dã cociº s-o gândit birtaºu. I-o trimãs mâncare acolo, ce-i face?
bãuturã, ºi o ºtiut cã baronu plãteºte. Când or ajuns aºe la voarbe cu – Direp* îº are, zâce grofu... uã baronu... Dirept îº are. Nu mere!
crâºmarãºu, baronu, cã: Ice* birtaºu:
– D-apui, zâce, ºtii ce s-o-ntâmplat aice astãz? – No-ap-amu, dau prinsoare cu dumneta cã io am o fatã ºi fata me a
– Ce? mere.
– Mare lucru. Or prins tri tâlhari, care, zâce, or locuit în pãduri. D-apu – Apu, zâce, dau prinsoare cã n-a mere! zâce baronu.
nu num-aieºte tri or fost, c-o fost mai mulþ, da’ numa tri or putu’ prinde ºi – Apu-i încât?
i-or spânzurat, º-amu-s acolo-n spânzurãtoare pânã mâne dâmneaþã, acolo Apu-n mult s-or prins.
i-o lãsat ºi pãstã noapte. No-apu trimete birtaºu dâpã fata lui, acoale în faþã la baronu sã spuie.
– Da’, zâce baronu, cum sã poate sã fie asta? – No-apu, Ileana dragã, zâce, ai on lucru mare sã faci amu sara. ªtii
– Da.
tu cã inde s-or spânzurat aceie tri tâlhari?
Zâce:
– ªtiu.
– Nu sã poate.
No-apu te duci pânã acolo ºi aduci orice ce sãmn dã la ii, zâce, uã*
– Ba, zâce birtaºu, sã poate.
laibãr, or clop, or o þâpauã* dî la fieºtecare.
– Io, zâce, num-aºe-oi crede, dacã mân* io cociºu mneu acolo sã
Zâce:
aducã sãmn.
– D-apu, zâce, mânã. – Tatã, mãrg. Mãrg.
Dãloc trimete dâpã cociº, ce ºtiu io, sclujnica* birtaºului uã* cine, sã Fata nu º-o-adus aminte dã ceie ce º-o adus aminte cociºu.
margã acolo la baron. Dã sarã bunã ºi sã onorazã-n nainte stãpânului lui. S-o dus pânã acolo ºi o tras câte-o þâpauã dî la ii dâpã picior. Trãgând
Zâce: þâpauã, niºte tâlhari – prieteni d-a lui, uã fraþ d-a lui, uã ce-o fost, aceie-or
– Ce-i dã nou? Ce pofteºti, domnu mneu? fost, numa tâlhari – or vãzut cã fata îi fatã, muiere, femeie, or vãzut ºi nu
– D-apu nu alta, zâce, numa iaca ce spune birtaºu, cã astãz aici în i-or avut bai*. Numa u-or petrecut* pânã acasã, aºe pã d-afuriºu. Când
uãraº, îm parte ceie º-aceie, or spânzurat tri tâlhari ºi io nu poci* sã cred o-ajuns fata cu bucurie mare cã iaca o adus sãmn, atunce baronu o picat
pânã nu vãd ceva sãmn. ªi sã meri acolo ºi s-aduci uã clopu*, uã laibãr*, aºe uimit „cã cum, o fatã s-o cutezat?!” O zâs cã:
uã macãrce* hainã dâpã ii, ca dã sãmn. – Dãsigur cã d-acol’ îs þâpelele aste?
Zâce cociºu: – Dãsigur!
– Mã rog, zâce, la stãpânu mneu, numa lasã sã mã gândesc oleacã. Bine, nu-i sãmn pã iele altã nimica, cã dacã or fi foastã tãiet º-ar fi dã
– D-apu gândeºte-te! Numa nu mult. sânje, ar ºti. Numa nimic o datã sãmn: pot fi aste d-acolo, pot ºi
Sã gândeºte, t㒠sã gândeºte. d-anderete*.
– Apu, zâce, orce s-a-ntâmpla acuma, zâce, porunca nu þ-o-nplinesc. – Nu, cã-s d-acolo!
– D-apu cum? Nu-þ plãtesc io þâie? – Bine, zâce. Atâþa bani nu am la mine, atâta aur, bani dã aur, numa
– Ba! Când m-ai bãgat* pã mine, m-ai bãgat sã-þ mân caii la hinteu, când vin mai d-aproape, zâce, îþ aduc banii.
sã grijesc dã cai, aceie-þ fac. ªi asta u-aº face ce zâci acu’, numa îs în loc Aºe, dâmneaþã s-o sculat baronu, o prânzât*, s-o gãtat dã drum – da’
strãin, n-o poci face. ºi cociºu o cãpãtat dã prânz* – ºi o dat poruncã sã prindã* la hinteu. O
282 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 283

prins º-o mãrs mai dãparte. Pânã inde-or mãrs, pân-acol-or mãrs, numa Ciie s-andãluie, sã duce-n treaba lor, cãtã casã, nu le-o trebuit lor dã
or mãrs pânã inde s-or andãluit: zâcem la oraºu cel mare. lucru.
Când or vinit napoi dî la oraºu cel mare, la câteva zâle, or vinit iarã pî – No-apu, zâce tânãru cãtã birtaº, dacã, zâce, barem dacã ai aºe hane*
la birt. Numa, pânã când ii or fost duº acolo – ce ºtiu io câte zâle –, sã sã vujascã* pã mine, barem hane-m dã, zâce, sã nu fiu cu hanile aste,
tâlharii aciie s-or îmbrãcat în alte hane*, mai ce ºtiu io cum º-or vinit la zâce, p-aice, zâce, cã-s uom lucraº* ºi tãt... dâr* aceie n-aº vre cã zdrãnþos
birt. Cã or vãzut cã fata la birt o vinit ºi noapte o fatã strãinã, uã muiere sã umblu p-aici.
strãinã nu sã bagã, numa care-i d-acoale. – Cã capeþi, fãtu mneu, cum nu! Cã l-o vãzut frumos.
Da’-ntrã tâlhãri iera on ficior fainã* dã tãtului* ºi birtaºu darã nu i-o Când s-o-mbrãcat ficioru ºi mai fain-o cotat*. A-a-a! i-o pãrut bine
cunoscut, n-o ºtiut cã cine îi. la birtaº. D-apu i-o pãrut bine ºi la fatã! D-apu zî pã zî s-o-apropiet cu
I-o-ntrebat cã: voarbile fata dã iel, iel dã fatã. ªi nu s-o mânat mult pânã când o hirdãtit*
– Dumnevoastã dã inde sînteþ? cum cã pân uãraºu acela – c-amu acolo iera uãraº – c㠖 la neamuri, la
– Dã dãparte tare! vecini – cã fata lui sã mãritã. Aºe ficioru o zâs cã numa aºe o ie pã fatã dã
– Da? femeie, dacã ºi neamurile lui pot sã vie la nuntã.
– Da, zâce, am vinit, zâce, p-aice, cã am gândit cã da’ dã* ne-om – Cum sã nu!
afla, cã noi sîntem, zâce, uoamini sãraci ºi am iesta... dâpã lucru. D-apu,
– ªi, zâce, ºi uartacii ciie a mnei, care o fost cu mine, zâce, cã cu ii
zâce, nu ne cãpãtãm. Ne-am cãpãtat înt-on loc pã câteva zâle, da’, zâce,
m-am crescut io, zâce, cã ii m-or învãþat în lucru.
nu mai... n-am mai trebuit, º-amu am vinit, zâce... Numa, zâce, om mere
– ª-aciie!
mai dãparte.
No, bine-i. Atunci i-o pãrut bine la ficior. Lui nu i-o fost sã sã-nsoare,
Pân acele sã iesta... birtaºu t㒠sã uita la ficioru acela tânãr, frumos,
c-o avut iel femeie! Num-aºe or ºtiut ii cã-i ficior.
zâce:
– Mie m-ar trebui, zâce, on om, zâce, dacã îþ face bine sã mã lãsaþ sã ª-aºe, bugãt* ºi dãstul, cã... no-apu amu sã gata dã uspãþ ºi... no-apu
aleg. amu sã margã ºi fata sã vadã acolo inde ºed ii.
– D-apui, zâce, cum sã nu! Aleji pã care vrei, dacã-þ treabã. – Nu, zâce, dacã vine ie acolo, zâce, mã tem c-a vide sãrãciie ceie
– Apu, zâce, pã mândru-aiesta l-aº aleje, cã, zâce, îi mai tânãr ºi ce-i la noi ºi apoi, zâce, a vini, zâce, nu i-oi trebui. Numa facem uspãþ ºi
mie-m treabã sã prindã*, zâce, mai hãrdaurile* cu bãuture º-aºe! apoi u-oi duce.
– Sã poate, zâce, noi n-avem bai! Noi om mere mai dãparte. ª-apoi aºe ºi face. Sã apleacã l-aceie ºi birtaºu ºi fata, º-apu când îi
ªi birtaºu mere dâpã fatã. Pân-atunce ii zâc: sã facã uspãþu, no-apoi o temat*... o trimãs voarbã iel... s-o dus, uã ciie cu
– Mã, rãmâi, rãmâi aice ºi ai minte, ai grije! o iesta, numa o vinit ºi hortacii*, le-o vinit ºi neamuri d-a lui ºi or fãcut
Bine-i. Aºe vine birtaºu cu fata. Da’ birtaºu înc-o vorbit cu fata, cã uspãþu, º-apui o nuntã mare. Încã baronu tãt acol-o fost la... inde-o avut
„iest-on tânãr aice ºi dacã iesta...” Amu ie nu sã pute mãrita acoale-n loc, treabã! ª-apui cã, când îi gata uspãþu:
cã ce ºtiu io ce... c㠄fata birtului”. – No, zâce, amu, zâce cãtã birtaº, amu-oi duce la pãrinþî mnei mnireasa
No, când l-o vãzut fata, ºi la fatã i-o plãcut. „Aha! fainã ficior!” s-o vadã ºi iar-om vini napoi.
(Loveºte cu piciorul în pãmânt.) Aceie i-o fost sãmnu cã a dat cu picioru Cã mnireasa-ncoace, cã mnireasa-ncolo, cã darã mai bine a fi cã ie sã
aºe-n pãmânt cã-i bine la fatã. Fata, dacã i-a place, sã deie cu picioru. mai ºadã.
(Repetã lovitura.) – Nu, zâce, vinã numa!
– No-apu, zâce birtaºu cãtã ii, cum am zâs mai nainte, zâce, tânãru La fatã i-o spus o bãtrânã cã:
aiesta dacã vre sã rãmâie ºi dacã vre ºi dumnelui, poate rãmâne. – Ai grije, mãritu aºe iute nu-i bun!
284 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 285

Bãtrânile t㒠cam aflau ceva piedicã ºi fata nu s-o-andãluit. N-o vrut Aºe când o ieºit fata d-acolo dî la iesta, cã i-o-auzât cã dorm, horoieu*
nici p-o cale*! Hai, nãcãjit: care mai tare... mai tare. Aºe ie o luat inelile dâpã masã ºi o ieºit ºi s-o dus
– Apui, zâce, atunce, zâce tânãru cãtã ie, dacã nu vii, atunci nici io nu cãtã casã.
mãrg. Când o ajuns acasã, vãzând tatã-so ºi mama ii,,,Hop, d-apu cã fata
– Om mere, zâce, înt-a’rând*. Margã neamurile darã tãte ºi n-om noastã ugyan* aºe-o vinit cum s-o dus!”
mere amu. – Ce-i, dragu tatii?
Aºe o ºi fost. Când o fost la tri zâle dâp-aceie, uã la patru zâle, mãrg – Ha-a-a!, zâce, tatã, bãsamã*, zâce, norocu m-o bãtut. Bine o zâs
ºi ii. Când or ajuns acolo la pãdure, zâce cãtã fatã: baba ceie cã sã nu mãrg, cã nu-i bine a te mãrita aºe cu graba. Iaca ce o
– Tu stai aci cã, zâce, c-aici în pãdure avem noi cãºi*, zâce. Neamurile fost: Tânãru acela, când am ajuns acolo cãtã cortilu* lor, o zâs cã sã stau
mele tãte-s aice. acoale în pãdure, cã-m pãdure 1i-i cortilu, înt-aºe loc, cã nici n-ai visa cã
S-o dus tânãru, da’ fata pân pãdure s-o dus aºe mereuaº* sã vadã cã ce loc spurcat au. Nu-n zãdar îs tâlhari! C-aciie tãþ or fost tâlhari câþ or
mégis* ce locuri... Ie pã dinafarã o cunoscut cum cã, hop, d-apu c-aice vinit aice.
nu-i lucru bun. Aice aiºte-s tâlhari, aiºte num-aºe sã vede. Cã nu-i sat, – Ah, zâce, nu spune aºe ceva!
nu-s cãºi, nu-s neamuri. Neamurile lui cine ºti pã inde-s? – No, lasã cã-i vide dumneta, zâce. ª-apu aºe, zâce, m-o lãsat acolo.
Io m-am tras înt-on tufiº ºi dâpã ce m-am tras în tufiº, ii or ieºit tãþ afarã
Aºe ie s-o tras în zmidari*, înt-on tufiº, ceie tãt... Tânãru s-o dus
dî la cortilele lor ºi m-or cotat. ªi pânã când, zâce, m-or cotat pã mine, io
amu, c-amu aºe o iesta... cã când s-a bãga, pã fatã dãloc* s-o omoarã!
m-am bãgat la ii în cortil ºi acolo mai în fund iera o cãmarã inde, zâce,
D-apu fata... nu u-o aflat tânãru. ª-apu s-o dus napoi, zâce cãtã ciie tâlhari:
iera întuneric, înde m-am bãgat. ªi în lãcaº inde durmeu ii iera luminã.
– Mã, zâce, amu uã* s-o-andãluit napoi fata, uã-i aici în pãdure. Nu
ª-ap-or vinit dî l-o vreme napoi, cã nu m-or aflat pân pãdure ºi s-or vorbit.
ºtiu ce!
Iaca ce-or vorbit, zâce, cã dî ce m-or lãsat, dî ce nu m-o dus, c-amu m-ar
Când or ajuns acolo darã sã coate* pân pãdure, s-or împroºcat* tãþ
fi omorâtã. Cu aceie ar fi foastã sã mã omoarã pã mine, numa dâr* ce? Nu
încoace, încolo, fata s-o bãgat acolo. Cum s-o bãgat – zâcem aice-i uºe, ºtiu dâr ce.
aici-i o cãmarã, întuneric –, s-o bãgat acolo fata. Ii tãt or cotat* º-or cotat – Aha! zâce birtaºu. Da’ io ºtiu dâr ce. Adus-ai ceva sãmn?
ºi n-o... E, d-apu la ii ierau armele pã pãrete acãþate ºi o vãzut fata cã nu-i – Iaca, tatã, inelile care le-ai luat la tânãr! Aci-s!
lucru tistaº*. No, s-o-ntunecat treaba, o fost noapte, or vinit napoi. – Bine-i. Aciie d-aceie o vrut sã te omoarã cã ai fãcut ciufalã*... am
– No, mã, zâce, vez, zâce, n-ai fost la minte! O fost lângã tine, s-o fi fãcut ciufalã dân ciie tri tâlhari. C-ai luat... Cã dacã luai clop uã uarice...
adus dirept aici! d-apu, zâce, c-on picior încãlþat, cu unu dãsculþ, o fost ciufalã!
– Amu, zâce, aºe-ar fi trebuitã. Numa cã io alcum am gândit treaba. – Tatã, zâce, nici tu n-ai ºtiut sã-m spui cã nu dân picioare sã ieu?
Alcum am gândit treaba, cã ce ºtiu io ce, zâce, o putut ie sã facã, zâce, – Îi dirept.
când a fi vãzutã cã ce facem. Când îi în ceie zî dâmneaþa, tâlharii s-or trezit, tânãru s-o uitat la
– Ha-a-ai, no, ap-amu tãt atâta-i! masã cã inde i-s inelile.
– D-apu dac-o mãrs napoi, o mãrs! T㒠u-o vãzut ie ce-i aice! or – Mã, zâce, nu vã jucaþ..., nu glumiþ aci cu mine! Inde-s inelile?
zâs ii. – D-apu cã nu-s! D-apu tânãru crede ºi nu crede, pânã zâce unu:
Or vorbit cât or vorbit ºi s-or culcat. Da’ fieºtecare la patu lui, la locu – Mã, uare Doamne, zâce, noi durmind, n-o vinit fata ceie-nlontru la
lui. Ficioru inelile care le-o luat birtaºu le-o luat ºi le-o pus pã masã. noi º-o luat inelile ºi s-o dus cãtã casã? Nu gândiþ voi aºe ceva?
Când o fost noapte, i-o auzât cã dorm, fata mândru o ieºit. – Nu ºtim!
286 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 287

– No-apui, zâce, aceie-i biztos*. Num-amu, zâce, facem alcum. Fata – D-apu noi cât putem face, încunjurãm* aciie. Cã noi, zâce, ne temem
t㒠u-om omorî noi, da’ poate cã ºi pã tatã-so, zâce. (râde), cã noi umblãm cu bani! ª-apu aciie, ºtiþ cum îs tâlharii: dã inde
Pânã când ii acolo s-or vorbit, dân uãraº – cã-n fieºtecare uãraº ieste cai, dã inde bani, dã inde ce pot!
cãtane, º-astãz îi aºe – or ieºit la gyakorlat* – cum zâcem noi – pã þelinã*, – Aºe-i, aºe-i, zâce cãpitanu, dirept au dumnelor.
acolo mai îndãpãrtare. ªi on cãpitan d-acolo dî la cãtane s-o dus pânã la Dî l-o vreme iese unu afarã, iese... vine mai unu.
birt sã beie iel ce ºtiu io ce. Zâce birtaºu cãtã iel: – Bunã zuua!
– Ai, bine c-ai vinit. Ie uiti-te, zâce, ce s-o-ntâmplat. Am fãcut o – Bunã zu...
nuntã mare ºi cu fata... u-am mãritat. ªi iaca cum ºi cum... – spune iel t㒠Zâce aciie doi:
d-a rându. ª-amu, zâce, nu ºtiu ce-a fi, cã iaca fata o mãrs cu tânãru ºi – Dumneta dã inde ieºti?
iaca amu dâmneaþa o vinit ºi iaca ce spune! No, aºe o trebuit sã spuie ºi – D-apu dã dãparte!
la... cum s-o-ntâmplat la cãpitan ºi cãpitanu zâce: – D-apu, ice, ce umbli p-aice?
– Nu-i bai. Dacã or vini, io mi-s aci. Io, zâce, mã duc pân’ acolo, dau – D-apu, zâce, i-o-am sucuit* sã cumpãr uãi ºi mai vaci º-aºe...
porunca la ciie tisturi* la care-s acolo afarã ºi dac-a fi ceva sã viie, atunce, – Atunce ºi dumneta ieºti cupeþ?
zâce, oi sufla în fluierã º-or vini, zâce, cãtanele ºi i-om prinde. – Da, zâce, cupeþ.
Bine. D-ap-amu ieºte vorbãsc ce vorbãsc, zâce dî l-o vreme unu dântrã
E, numai… tâlharii s-or îmbrãcat în alte hane, iarã ºi s-or dus. ªi
ii (cãtã birtaº):
numa doi s-or dus la birt. Dã nu i-o cunoscut. Ciielalþ or mãrs pã dã
– Dumneta ai ciledi*?
lãturi º-o aºteptat pânã când a fi sã sã baje. Când s-o dus aciie..., d-apu
– Am, zâce, am da, zâce.
aciie le-o fost sãmnu cã aciie doi a trebui sã sã baje-n birt. Când or ieºi
– Mult ciledi ai?
afarã, când napoi la ocol... la ogreadã* º-aºe. ª-ap-atunci or ºti aceie
– Nu, zâce, o fatã am.
cã sã sã ducã.
– Da? zâce. Mãritatã-i?
ª-apu când s-or dus aciie doi, or cerut dã bãut ºi zâce unu cãtã altu:
– Nu-i mãritatã. Nu-i mãritatã.
– Nici aice n-am mai fost. – Hâm! zâce. Mã, zâce, vez, t㒠zâce vãru mneu cã ar fi bine sã cotãm
– D-apu, zâce, dumnevoastã ce sînteþ? o fatã, zâce, dã nevastã la ficioru lui. D-apu, zâce, nu ºtim. Câþ ani are,
D-apu noi sîntem cupeþi*. Noi, zâce, târguim cai, vindem la stat, º-aºe. cum îi?
Cãpitanu dãloc sã uitã la ii, zâce: O teamã fata birtaºu. D-apu nici fata nu cunoaºte cã amu alcum ºi...
– Da? zâce. ªi noi am cãpãtat, zâce, nu dãmult neºte cai. – D-apu-i, zâce, da!
– No-apu, zâce, n-o fost ºi unu sur întrã ii? E, da’ unu s-o arâtat cã iel îi. Când o vinit tãþ laolaltã, s-or întiiet*
– Ba! zâce. Aºe mai... mai fãcãu*, mai sur. bine, da’ or fost armaþ aºe cum treabã.
– No-apu, zâce, poate cã doarã dî la noi, d-apu nu ºtim noi biztos*, – No-apu, zâce, dumneta, zâce, cum d-ai vinit, zâce fata. Dumneta
numa cã tare mulþ am vândut. ieºti acela?
Persze cã ierau ºi suri ºi ºergaci* ºi... ª-apu dincoace ºi dincolo, apu – Io nu mi-s!
sã pun p-îngã* sutar... p-îngã cãpitan ºi vorbãsc ºi dî l-o vreme s-apucã ºi – Ha-a-a! zâce.
zâce birtaºu: – D-apu, zâce, darã nu ieºti!
– Dumnevoastã ºe..., zâce, dacã umblaþ cât îi þara, n-aþ auzât, zâce, – D-apu, zâce, îþ spun aºe pã cum îi, io mi-s. Numa dâr ce n-ai
nimica dã nãºte tâlhari, ce ºtiu io pã inde, p-acolo ºi p-acolo? vinit?
288 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 289

– Apu, zâce, m-am culcat în pãdure º-am durmit. ªi, zâce, m-am – D-apu mare bai. Iaca cum ºi cum.
uitat* a durmi, º-am visat. Tare rãu m-am visat: cã vreieþ sã mã omorâþ! Atunci s-o uitat la ficioru lui, la cociºu lui, l-o bãtut pã umere, zâce:
– Noi,... io? zâce. – Dragu mneu, cociºu mneu, numa lãuda te poci, cã mai multã minte
– Da, zâce, cu uãrtacii. Aºe m-am visat. ai ca mine, zâce. Dacã tu, zâce, fãcei lucru acela, pã tine te omoreu acolo.
– Apui poate, zâce, cã dacã uomu doarme, sã visazã aºe. ª-aºe, zâce, ai scãpat în viaþã. Mai mult nu mai dau prinsoare (râde) pântru
– H-apui, zâce, când, zâce, m-am visat, m-am dus, zâce, înlontru tine.
º-am luat inelile ºi, zâce, aºe m-am visat c-am luat ºi inelile. ªi poveste-i gata,
Atunci o iesta cã, „hop! d-apu cã asta o fost înlontru!”
– ª-ai pute arâta inelile? cel ce-o ºti mai lungã
– Da! Iacãtã-le-s! margã º-o-ajungã
Când o arâtat inelile, atunce... aceie o fost sãmnu cã când a arâta fata ºi o batã laolaltã
inelile, cãpitanu sã sarã afarã ºi sã fluiere dâpã cãtane. sã ºtie mai multe.
Ciie l-or prins pã cãpitan, l-or legat bot* pã iesta, (râde) bot, ºi ºi pã
fatã u-or legat bot, nu u-or omorât. Or luat banii dân coasã, dân bucsa lu’
birtaºu ºi s-or ca-mai-dus!
Ho-ou! d-apu ieste, strâgând acolo, vârvãlindu-sã*, i-or spus cã nici
o larmã* sã nu facã pânã s-or duce. Cã când face..., „care face, dãloc* îl
puºcãm, care vine în contra noastã-l puºcãm.” N-or fãcut, pânã dacã s-or
mãrs. Ap-o vinit birtãºiþa, o vinit sclujnica, d-apu p-atunce ciie-or fost
duºi, cã pân fundu ogrezî*, p-acolo le-o fost caii, s-or suit pã cai, s-or
ca-mai-dus!
No-apu, bine, nu-i nimica, c-o strigat apoi cãpitanu sã-l dãzleje. ª-apu
l-o dãzlegat, iel o fluierat... (râde) o fost târzâu, cã cãtanele n-or mai ºtiut
cã-ncãtrãu* sã s-andãluie. No-ap-or vinit cãtane ºi tisturi ce-o fost roatã*
dâpã birt, cã da’ dã i-or prinde, n-or mai fost tâlharii!
Hop! No-ap-amu-s duºi ºi banii º-ap-amu ce-a fi? Pân acele câtã
mneazã, vine baronu cu cociºu.
D-ap-amu acolo iera zarvã, amu s-or fo’ dusã ºi cãtanele, num-amu
birtaºu iera nãcãjit ºi cu fata lui, ºi cu muiere lui ºi... c㠄uiti-te, ce ciufalã*
or fãcut?”
– Numa nu-i bai, zâce fata, cã io ºtiu cã inde 1i-i lãcaºu, apu, zâce,
om mere cu cãtonoºag* ºi i-om prinde. E, numa cã tâlharii, cum o fost
Rózsa Sándor, n-o sãluit iel tãt înt-on loc! Pã cum nici aci.
No, când o ajuns baronu, o vãzut:
– D-apu ce-i aici?
290 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 291

– D-apu zâce, n-ai vini tu cu noi? Cum þ-î traiu?


– Vai º-amar, zâce.
– No-apu hai cu noi, cã iaca ºi noi aºe sîntem. Sîntem sãraci, pruncii
noºti îs goi, dãspicaþ, n-au hãniþã, nicii pitã aºe tare pã masã.
DEMELEU DÃ FER No-apu, haida! ªi io mã duc cu voi. Înde s-or dus? Pânã inde s-or
dus? Pânã la Stanticot cu barba cât grapa, cãlar p-on jumãta’ dã iepure,
da’ iel iera dus pân pãduri a vâna. [Aºe i-o fost numile l-acela. Nu ca
iesta... Tehát: Stanticot cu barba cât grapa, cãlar p-on jumãta’ dã iepure.
Aºe cã, o fost înt-on sat tri uoamini. Pã unu l-o numit Demeleu dã
Numa o fost tare º-acela.]
fer, pã unu Bodori Pásztor ºi pã unu Cârne-lemne. Tehát* când o fost?
ª-apoi, acolo or iesta... s-or aflat aieºte tri, d-apu cum a fi? „Cã dacã
Uarecând o fost asta, cã dacã n-ar fi foastã, nici nu s-ar pomini nici astãz.
vine gazda iestuie*, trebuie sã-l omorâm”.
Aºe s-o andãluit* Demeleu dã fer sã margã sã-º coate* dã lucru, c-amu
D-ap-or ºezut acolo doauã zâle ºi nime* n-o vinit. Pânã când înt-a
cu meserie lui nu pute trãi. Cu cine s-o-ntãlnit? Cu Bodori Pásztor. Ugyan*
triie zî, zâce Demeleu dã fer:
º-acela s-o andãluit sã margã aºe, ºi cân’ s-or întâlnit laolaltã, s-or întrebat
– Mãi, zâce, care-þ rãmâne, cã amu, zâce, treabã sã merem sã ne
unu p-altu cã cine ieºti, ºi o spus unu la altu.
cotãm* ceva dã vânat ºi dã mâncat, treabã. ªi zâce, apu, ia, vãd cã ieste
– Eu sunt Demeleu dã fer. Da’ tu?
aice nãºte carne, pânã cân’ noi om vini, asta zâce, i-i ferbe. ª-apu doi
– Bodori Pásztor.
Or dat brâncã* laolaltã: „Sã trãieºti mulþ ani!” Când o dat brâncã, merem.
Demeleu dã fer l-o strâns pã Bodori Pásztor dã i-o picat o unghie. Zâce Bodori Pásztor:
– Aha, zâce Bodori Pásztor, încã c-o-aºe mânã n-am dat mânã! – Rãmân io! Pã cân’ viniþ?
– Ce? zâce. N-ai dat c-o-aºe mânã? Încã nici nu te-am strâns tare! o – Iaca, p-atunce doarã om pute sã vinim, p-on ceas! P-atunce, zâce,
zâs Demeleu dã fer. No-apui zâce, haida, merem laolaltã dac-odatã aºe mâncare nicii caldã, nicii rece!
stã, cã n-avem cu ce trãi în satu nost. He-e-ei! d-apu pã când o fost mâncare gata nicii caldã, nicii rece,
Mãrgând, s-or întâlnit cu Cârne-lemne, lucra înt-o colnã* ºi încârne* ciie n-or vinit, num-o vinit Stanticot cu barba cât grapa, cãlar p-on jumãta’
pã furci, cã furci dã lemn fãce. dã iepure.
– Bunã zuua! – Bunã zuua!
– Bunã zuua! – Bunã zuua! D-apu mã, tu cine ieºti?
Bodori Pásztor dã brâncã cu Cârne-lemne, îl strânje, da’ cam înt-on – Io? zâce. Bodori Pásztor.
tip* ierau la putere. Atunce dã Demeleu dã fer brâncã* cu acela – o gândit – Tu ieºti Bodori Pásztor? Am auzât io dã numile aista, º-am auzât cã
Demeleu dã fer „cu aiesta dau mai tare mânã, cã aiesta-ncârneºte* lemne tu nu vrei sã te temi dã nime. Nu-i bai! L-o prins pã Bodori Pásztor dã
ºi poate sã fie, sã nu mã facã dã ruºine, sã fie mai tare, zâce, ca mine!” grumaz, l-o-mboþât* jos, o luat tigaie nainte* lui º-aºe ºide pã spate la
L-o strâns, i-o sãrit doauã unghii. Bodori Pásztor, º-o mâncat. Zâce:
– Aha, zâce, nici c-o-aºe mânã n-am dat. Io, zâce, mã sânþãsc* dãstul – Mâne pã mneazãz* iarã vin. Numa fã aºe mâncare! Când o fost
dã tare, numa zâce, tu cine ieºti? sãtul l-o sclobozât*, nu l-o omorât, nu i-o avut bai*.
– Demeleu dã fer. No-amu aiesta ce s-o gândit amu: „Amu ce ruºine-oi mânca io dacã
– No, hasnã* cã þ-î Demeleu dã fer numile, aºe ieºti ºi dã tare ca feru. le-oi spune la cie* cã on uom m-o îmboþât jos ºi s-o pus pã mine
292 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 293

º-aºe-o mâncat”. Nu-i nimica, nu le spune. Numa sã pune ºi iute mai – D-apu da!
taie dân carne, face... E, d-apu nu-i nici fiartã, pã când vineu ii, clocote Când îi ceie zî dâmneaþa, mãrg ciielalþ, Bodori Pásztor ºi cu
tare carne-n ualã! Cârne-lemne, mãrg în pãdure. Demeleu dã fer rãmâne acoale. Când...
– D-apu, mã, zâce, d-apu cum n-ai gãtat mâncare? mai iute o pus mâncare la foc. Când o fost nicii caldã, nicii rece, iaca
– D-apu cã-i bãtrânã tare ºi nu ferbe cu perire*. Stanticot!
– No, bine-i darã, mai aºtetãm. – Bunã zuua!
ª-ap-or aºteptat pân-o fost gata º-or mâncat ºi s-or culcat. Când o – Bunã zuua! D-apu tu cine ieºti, zâce?
fost în ceie zî zâce Demeleu dã fer: – Io? zâce. Demeleu dã fer. D-apu tu cine ieºti?
– No, Cârne-lemne, amu tu râmâi, n-oi merem. – Stanticot.
– Persze*, or adus o caprã sãlbaticã ºi aceie u-or belit ºi o fost amu – No, aha! zâce. ª-apu a cui îi curte asta?
dã mâncat. – A me, zâce Stanticot.
No, bine i-o prins ºi la Stanticot, c-o-avut (râde). ªi iel mai aduce, – A ta? Num-aºe cred dacã t-i prinde pã loptã* cu mine.
numa ºi ieste. Da’ Bodori Pásztor o zâs cã iel o prins capra, nu u-o adus – Apu, zâce, haida! Numa zâce, mai nainte io mânc!
Stanticot. C-o-ntrebat cã: – Darã* mânci, zâce, te prinz pã loptã cu mine!
– Mã, dã inde ai asta? – Ba io mânc!
– Da’ u-am prins aci, nu dãparte dî la curte. Sã prinde dã Demeleu dã fer sã-l îmboþascã, prinde Demeleu dã fer,
No-apu, cu minciuna nu dãparte o mãrs, cã-n ceie zî o rãmas odatã-l întoarce-n cap!
Cârne-lemne. Ugyan aºe o pãþât ºi Cârne-lemne. Când sã fie gata mâncare, – Ce gândeºti tu, cu cine ai dã lucru? Cu Cârne-lemne ºi cu Bodori
o vinit Stanticot, l-o-mboþât jos, o luat mâncare. Pásztor? Io-s Demeleu dã fer! D-astãz nainte nu mânci tu mâncare noastã!
– Mã, zâce, d-apu io nu pântru tine... Odatã-l prinde dã urete cu o mânã, ºi cu ceielaltã ie toporu, haidam afarã.
– No, tu numa ºez hodinit*! Dacã vrei sã trãieºti, numa taci! – Nu mã omorî, zâce, nu mã omorî! Cã ºi io zâce, am suflet ca tine.
Ha-a-ai s-o nãcãjit º-acela. No, dãloc º-o-adus aminte: „Uiti-te, uiti-te, – Bine-i, zâce, dacã stai liniºtit, nu te omor.
cela, frate-mneu”, cã s-or prins fraþ dã cruce. Ce-o fãcut? O crepat* on pom mare, aºe l-o crepat, l-o dãºtiet* ºi i-o
No, când vin ciie aca... – amu aiesta o mâncat –, iute s-o apucat sã bãgat barba... D-aceie o zâs cãtã iel „barba cât grapa” cã iera mare, lat la
fiarbã alta, pont* aºe ca cel dântiie. barbã, º-apu d-aceie l-o ºi dãnumit. S-o bãgat cu barba-colo, º-o sclobozât*
Vin ciie acasã. D-apu amu Bodori Pásztor o gândit „amu io oi vide lemnu laolaltã, n-o mai putut face nimica. Nici n-o prãbãlit* iel.
pã Cârne-lemne cum a sta?” D-apu pont aºe o stat ca iel în zâua dântii. Aºe, Demeleu dã fer mere º-aºteatã. D-apu când ajung aciie acolo,
No, nu-i nimic. iaca cã mâncare-i gata.
D-apu când ajung acasã, clocote iarã în ualã carne, ºi nu-i gata. – D-apui, frate-mneu, tu ai gãtat? Nu-n zãdar ai pus mâncare... ai zâs
– D-apui ce-i? cã i-i pune mai iute.
– Bine-o zâs frate-mneu Bodori Pásztor, cãrnurile aste, zâce, io nu – Da, da, zâce, amu ºtiu zâce, tãte treburile ce s-o-ntâmplat. Numa
ºtiu, zâce, bãsamã*, tãte cãprile-s bãtrâne. Uiti-te, zâce, încã nici asta zâce, dî ce nu spuneþ voi ca l-on frate? Sã fiþ spusã toate dirept* ºi sã ºtiþ
nu-i fiartã! cã eu nu aº mai fi lãsatã pã Cârne-lemne ºi sã nãcãjeascã ºi sã-l nãcãjeascã
No-apu Demeleu dã fer o crezut, cã ºi cela o zâs aºe, ºi iesta o zâs ºi pã iel, cã iaca cine ºi cine o fost aice, ºi ºtiu cã ºi pã voi acela...
aºe. – Dirept ai, zâce, frate-mneu! Ruºine noastã, zâce, numa ai sã cunoºti
– No-apu zâce, nu-i bai, zâce, io, mâne dimineaþã, io-i rãmâne º-apu ºi noi avem sã cunoaºtem: doauã lucrurui ieste întrã noi: tu cã ieºti tare
dacã cumva-i aºe treaba, mai dimneaþã-oi pune carne la foc! p-ângã* noi, º-atunci ieºti mai tare ºi ca Stanticot cu barba cât grapa.
294 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 295

– Mai! zâce. Dãloc* vã arât, numa mâncãm. ª-aºe or mãrs iarã la curte ºi s-or îmbrãcat cu hane care or aflat d-a
No-apu sã pune ii ºi mâncã. ª-apu aºe cã, când sã saturã amu bine: lu’ Stanticot. Da’ la Demeleu dã fer îi stãteu bine hanile, numa la ciie nu
– No, haidam sã vã arât! Pã când mere sã arâte, nu-i Stanticot nicãrii*. le-o stat aºe bine, cã o fost mai mari dãc⒠ii hanile. Dâcât s-or dus apoi
Atâta s-o tinzuit* pânã º-o scos barba dân lemn ºi s-o luat ºi s-o dâpã prunci – aºe-oi spune – ºi dâpã muieri º-apu le-o dus acolo ºi, dragu
ca-mai-dus! mneu, amu ca ºi cum ar fi foastã, dã pildã, rai... No-apu o trãit acolo ani
– No, zâce, d-amu nainte, zâce Demeleu dã fer, dacã noi p-aiesta nu-l dã zâle tãþ tri, fãrã sã aibã ceva voarbã re laolaltã. Ca tri fraþ. Cã s-or ºi
cotãm*, uã* pã tãþ tri ne-a omorî, uã numa câte pã unu, pã voi º-apu io-i jurat c㠄Din ceasu ce ne-om andãlui sã fim ca fraþ sã trãim”.
râmâne singur. Nu-i nimica, zâce, haida sã merem zâce ºi sã-l cotãm. Sã-l No-apu aºe or ºi trãit ºi ºi femeile s-or aflat* bine, darã muierile ºi
omorâm, sã aducem noi femeile noaste ºi pruncii noºti aice. Aici ieste ce pruncii s-or jucat p-acolo, ii mereu, vânau º-aduceu. ªi iele fãceu mâncare
treabã* ºi noi merem pân pãdure ºi vânãm º-om ave cu ce trãi. Haidam! darã, ºi lucru lor.
No-apu zâce, voi mereþ doi laolaltã, cã unu dã voi nu biruiþ. Pã unu dã voi Când o fost odatã, d-apu c-o murit muiere lui Demeleu dã fer.
vã omoarã. Io mãrg singur ºi dacã, zâce, va fi cã m-oi întâlni cu iel, iaca, No-ap-amu, ce-a face? Darã dâpã-ngropãciune, la câtãva vreme, s-o vorbit
oi face o strâgãturã cã pân tãtã pãdure sã sã audã! Dacã voi vi-þ intâlni, cu fraþii lui.
faceþ voi strâgãturã sã sã audã pân pãdure! ªi asta aºe ºi-i, cã dacã-n – No, fraþî mnei, amu, zâce, dacã aº ºti io uarendeva aºe-o femeie
pãdure strâj, încã º-afarã dân pãdure mere tunetu. No-aºe cã Demeleu dã care sã am trai cu ie, m-aº duce. Numa io, zâce, m-am visat on vis frumos.
fer s-o-ntãlnit cu Stanticot. Cã cum ar fi acela? Nu ºtiu.
– No-apui, Stanticot, stai! Dî ce-ai ieºit afarã? Ai zâs sã nu te omor. – D-apu, zâce, visu spune la uom. Numa dã multe uãri drept ºi dã
– Am zâs. multe uãri nãdrept.
– ªi dî ce-ai ieºit? Pân aste s-or mai iesta... Demeleu dã fer o mai aºteptat. O-o-ou, d-apu
– Vreu sã mãrg sã mã ºterg dâpã faþa asta dã pãmânt. cã i-o murit ºi la Cârne-lemne muiere.
– Inde-i mere tu sã te ºterj? No-amu, zâce, frate’ nost, amu doi sîntem. Amu, zâce, o femeie zâce,
– D-apu, zâce, pânã la gârteanu* pãmântului. ª-acolo m-oi scoborî nu ne joieºte* sã ne fearbã* noauã! Sã facã ºi lucru cãºii, pruncii sã iesta...
jos, cã io d-acolo sunt vinit. Numai, zâce, n-am putu’ dã ferile* acele Merem, zâce ºi ne câºtigãm*.
multe rele care mâncau om sã trãiesc. ªi cu o panjerã*, cu o pasãre d-acele – D-apu, zâce Demeleu dã fer, ºtii ce? Pânã când a vini vreme cã sã
mari zâce, m-am andãluit* º-am ieºit d-acolo. te poþ ºi tu-nsura, mã andãlui io. Când cã io a doile vis m-am visat mai
– No-apui, zâce, cu asta zâce, poþ sã meri. alaltãieri noapte, cã Stanticot iera acolo º-acolo, în ceie lume, care s-o
ª-apu s-o dus pân’ la gârteanu pãmântului ºi o sãrit jos, º-apu cã ce scoborât în gârteanu pãmântului. ªi, zâce, tare bun trai are acolo.
s-o ales dã iel, biztos* cã o murit ºi l-o mâncat animalele ce-o fost acolo. – Da? zâce. Uare are trai? C-atunce-ai zâs cã doarã tãt s-o fi cr...
O vinit napoi, cã Demeleu dã fer s-o bizuit* la ceie cã iel nu sã teme – D-ap-aºe-am zâs, zâce, nu tãgãdesc*. Numa da’ dã nu s-o...
dã Stanticot, n-o strâgat. ª-apu atâta o umblat pânã i-o aflat p-aciie, o – No-apui, zâce, ce sã facem darã? Numa cum t-i* scoborî?
apucat d-o strigat, apu ciie or vinit pã strâgãturã, pã glas cãtã iel. Iel o – Aºe, zâce, cã ieste, zâce, pom care-l poþ curãþî ºi dân hársfa* ºi dân
mãrs cãtã ii, cã º-aciie-or strigat ºi s-o-ntãlnit laolaltã. mãdua cojii, zâce, poþ face fune*, º-om mere º-om...
– D-apu ce-i, frate’ nost? – Bine, zâce apoi Cârne-lemne, aºe-i, cã ºi io am aflat aºe lemn când
– D-apu, zâce, l-am aflat – n-o zâs, n-o spus dirept –, l-am aflat zâce, încârnem lemnile, dã mãdua cojii nu sã rupe.
pont la gârteanu pãmântului. ª-o sãrit jos ºi tãt s-o fleciuit. Aºe o fãcut o fune lungã tare º-apu tãþ tri or mãrs pânã la gârteanu
– No-ap-atunce merem, zâce. pãmântului ºi s-o legat Demeleu dã fer cu poivanu* acela, darã cu fune ºi
296 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 297

o sclobozât jos aieºte doi. D-apu tare lung o trebuit cã nu ºtiu amu, – Io-s Demeleu dã fer.
meterile* nu le ºtiu spune, n-am fost acolo. Num-aceie cã când o-ajuns – D-apu cum, dã inde ieºti?
jos, acela o scuturat dã iesta, „cã-i bine”. S-o dãzlegat ºi acele le-o fost – Dâpã ceie lume.
sãmn cã o legat on þângalãu* acolo sus ºi dã jos, când a scutura iel þângalãuu – Cum ai vinit.
– zî pã zî sã marg-acolo –, ºi când a scutura þângalãuu, sã ºtie cã iel vre sã O spus cã doi fraþ mai are, aciie l-o sclobozât cu poivanu jos.
iasã afarã. Tehát, cu asta iel s-o-andãluit, ºi cum zâc, l-or sclobozât aieºte, – O, zâce, sã nu te prindã zâce, aista, cã doamne tare-i.
or dus on þângalãu acolo ºi l-or legat, º-apu s-or dus cãtã casã. – Num-aceie vreu sã ºtiu cã aici mai ieste mai tare ca iel?
Iel, umblând p-acolo pân ceie lume – cã cum o fost, nu ºtiu, întuneric – Dacã nu m-i spune cãtã* iel, þ-om spune drept. Nu ieste nime*, cã
o fost, uã aºe zâuã ca º-aice –, numa tare multã vreme o umblat p-acolo numa omu nost o mai trãit cu noi. Cã tãtã lume... pã tãtã lume i-o mâncat
pânã când o dat odatã dã o curte mai frumoasã, mai frumoasã dâcâ’* cum fierile cele rele. ªi pã uomu nost l-or muºcat amu, l-or zoclotit*, apoi º-o
o fost asta... inde o locuit Stanticot. ªi când s-o-apropiet acolo, pã cine sã cãpãtat on bai* dã o murit.
vadã? Pã Stanticot. Da’ Stanticot iera sclugã* acolo, trebuie sã grijeasc㠖 Nu-i bai, zâce, nici aiesta nu mai trãieºte. Cã io zâce, nu mã tem
dã iosagu*. Care... o domnit acolo amu nu mai iera – cã ºi acolo o murit dã iel.
omu, ºi iera o muiere bãtrânã ºi o fatã ºi Stanticot. Da’ Stanticot nu s㠖 Nu ti temi dã iel?
cuteza sã le zâcã o voarbã re, cã iele t㒠cu acela îl înfrica* pã Stanticot c㠖 Nu!
are bãtrânu on frate º-acela-i ºi mai tare. No-amu aºe Stanticot s-o modolit* Mere iesta afarã:
cu treaba ceie... Când or vãzut... când aiesta o vãzut pã Stanticot: – Ie vinã-ncoace!
– Mã, zâce, aici ieºti? ª-apu mere Stanticot, c-o ºtiut cã-i mai tare ca iel.
– Aici. Numa zâce, mereuaº* vorbeºte, cã aici numa doauã femei – Dumnevoastã ieºiþ afarã!
ieste, numa zâce, bãrbatu lu’ bãtrânã, nu dãparte locuieºte, pã cum spune L-o prins pã Stanticot, d-aice d-ângã gât, l-o scuturat dã doauã uãri
bãtrânã ºi º-aiesta o fost tare, cã pont* aºe m-o-mboþât* su’ iel zâce, cum d-o scos limba afarã ºi l-o trântit dã pãmânt º-o murit!
am îmboþât io pã fraþî tãi, o zâs (râde). Atunci s-or îmbucurat tare º-o sãrit tânãra ºi l-o sãrutat pã Demeleu
– Aºe? No-apu, o gândit Demeleu dã fer, acela poate sã fie cam ca dã fer.
iel, uã mai tare-ncã ºi ca iel, ca Demeleu dã fer. – Ne-ai scãpat dî la moarte!
No-amu cum a fi aºe-a fi. – V-am scãpat dî la moarte, numai, zâce, amu, dacã vrei, zâce, dumneta
– No-apu zâce, mã duc io-nlontru* sã vorbãsc cu femeile darã. ieºti mai tânãrã... Ce þ-î... dumneta?
– Du-te. – Mama me.
Sã duce: – No, dumneii îi mama ta ºi d-acuma a fi ºi mama me.
– Bunã zuua! S-or învoit ºi l-acele le-o pãrut bine, cã barem* amu ºi bãtrânã ave...
– Bunã zuua! ce mânca ºi nu s-o temut apoi.
– D-apui dumnevoastã, zâce, locuiþ aice? – Numai, zâce, uitã, maicã! Pânã dumneta nu-i ave, da’ dacã-i ave
– Noi. voie, aº duce fata dumnetale în ceie lume, numa sã vadã, cã io am acolo
– Cine-i aiesta care îi aici p-îngã curte dumnevoastã? prunci. O fetiþã am ºi doi prunci. ªi dacã i-a place la fata dumnetale acolo,
– Nu-l cunoaºtem, zâce, dâcât iel zâce cã i-i numile Stanticot. traiu d-acolo, atunci oi vini ºi dâpã dumneta. ªi dacã nu i-a place, atunce
– Acela ºi-i, zâce. oi vini cu pruncii mnei cu tãt, cu ie aice º-oi ºide*.
– Numa, zâce, dumneta cine ieºti? – D-apu zâce, câtã vreme a fi asta?
298 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 299

– D-apu nu ºtiu, zâce, o sãptãmânã a fi, uã doauã a fi, uã cât a fi. cã vin dâpã mama ºi..., dacã mama s-a-nvoi, oi mere. ª-apu iaca zâce,
– No, p-atâta vreme am io mâncare, mamii, zâce, dacã vrei sã meri cum am trebui, cã-i frumos tare acolo, sã ducem ºi pã mama, ºi sã iesta...
cu iel, te du. I-oi râmâne, zâce, numa uºile, zâce, tãte le întãriþ, sã nu vie sã trãim acolo cu tãtu*.
nimica fiarã re pã mine. – D-apu-i, zâce, merem. Cum ai lãsat voarba?
Aºe o ºi fãcut. Demeleu dã fer dãloc o-ncuiet uºile, o pus acolo ce – Acoio-i þângalãuu.
ºtiu io ce greutãþi ºi s-o luat cu ie sã viie la gârteanu pãmântului. O ºi – No, atunci îi bine.
vinit. O þângãlit, o mai þângãlit, d-apu pont în pãdure ierau dâpã vânat, Aºe s-or andãluit tãþ tri. Curte n-or nãpustit acolo ºi când or ajuns la
º-or auzât þângalãuu Cârne-lemne cu Bodori Pásztor. Dãloc or mârs acolo, gârteanu pãmântului, or legat pã bãtrâna ºi u-or tras afarã. Apu la ceie
º-apu ie! o iesta pã ie... nu º-o-adus aminte, vai dã iel cã, hop, pã iel sã le-o pãrut bine, c-amu ºi bãtrâna. No, amu sã tragã pã fatã. Atunci s-o
leje, numa iel u-o legat pã ie ºi u-or tras afarã. Când u-o vãzut Cârne-lemne: legat, uã l-o legat pã Demeleu dã fer ºi pã Demeleu dã fer l-or tras º-ap-amu
– Mã-ã-ãi, zâce, uiti-te, uiti-te, d-apu asta-i pântru mine femeie! când or vãzut cã-i Demeleu dã fer, bãtrâna dãloc o sãrit la poivan ºi ie
– D-apu zâce, Sfarmã... uã cum oi zâce, Bodori Pásztor, cum a fi l-o-ncâlcit, nu cumva sã-1... Da’ nici nu tare or vrut ii sã îl tragã afarã
pântru tine, zâce, cã Demeleu dã fer o mãrs acolo! cân’ l-or vãzut, d-apu, iacã, or gândit c㠄amu tãt una, amu cu bãtrâna ce
– Nu-i bai, zâce, îl trajem dã jumãtate ºi-l sclobozâm* jos. facem?” L-or tras afarã. Cân’ l-or tras afarã:
Ie*, cã sã nu facã nimica, sã nu facã cã, iaca, ie are o mamã ºi ce ºtiu – Aha! zâce, fraþî mnei, ce bucurie am amu, zâce. Amu om traje ºi
io ce! feþiºoara* ceie.
– Nu-i bai, zâce, tu ai sã vii cu noi ºi-i gata! Trajem-o. Da’ tare cu greu or zâs aceie doi amu. C-amu n-or ºtiut ii
ª-aºe-or ºi fãcut. Demeleu dã fer s-o legat pî la jumãtate ºi, hop, cã ce-a fi.
când sã tragã dã ºtreang, s-o gândit altãce: „Ho-ho-o-ou! n-am fãcut bine!” – No-apui, zâce...
S-o trezit, apoi o fost târzâu. „Apu i-o o tr㒠sã mãrg nainte ºi uiti-te, zâce, U-or tras ºi fata, or sclobozât poivanu, u-or tras fata, or fãcut cruce
am trimãs... amu aieºte biztos*, aieºte-or face ceva!” O legat o teatrã*, cã dân groapa ceie nime sã nu poatã ieºi numa pã care ii l-or þâpat, aciie
cam cât o gândit iel cã cam dã ºuiu* lui, ºi u-or tras cât u-or tras, ºi u-or acolo sã sã nãpustascã*.
slobozit napoi. Cu norocu cã s-o tras d-acoale, cã-l omore teatra aºe... – ª-ap-amu ce-a fi, fraþî mnei? Cum ne-om împãca?
No-apu u-or dus pã mnirasã*, u-or dus fata cu ii. Ei, fata nu s-o lãsat – D-apu zâce, fie-þ mnilã dã pruncii noºti ºi dã muierile noaste... dã
în mânile lor. O zâs cã ie, fãrã voinþa mamii ii, ie nu sã cãsãtoreºte cu muiere me, zâce Bodori Pásztor. Cã, ia, zâce, iel n-are femeie. D-apu,
nime! zâce, amu cum, zâce, pã iel singur sã îl dãpãrtãm dã noi? Bun a fi iel dã
Ap-amu ce-or face? Ap-amu dacã nu, ºi nu, ºi nu! Numa pã ie sã o sclugã.
ducã ºi s-o scloboadã napoi. ª-apu nu s-or învoit aºe tare, dâcât o zâs fata – No, asta-i voarbã! învoieºti-te? zâce cãtã Cârne-lemne.
cã sã o ducã. ª-apu u-or dus napoi. Fata o zâs cã: – Învoiesc.
– Aveþ grije! Dacã oi vorbi cu mama, þângalãuu lãsaþ la ºtreang ºi – No, dã astãz nainte, tu-i spãla ºi la bãtrâna picioarile. Da’ la tãþ!
dacã ºi mama a vre sã viie aice, atunci oi fi nevasta ta! ªi d-acoale-ncolo iel, Cârne-lemne, o fost... numa bãtrâna o fost... o
Apu le-o pãrut bine. O mãrs... ºi nevasta... u-or legat fata, darã, cu avut dãtorinþã sã grâjeascã dã pruncii lu’ Cârne-lemne. ªi aste doauã apoi...
ºtreangu, u-or sclobozât mândru jos, s-o dus acasã, l-o aflat pã Demeleu feþiºoara o fost mai tânãrã ca tãte ºi mai frumoasã. Demeleu dã fer sã
dã fer acolo nãcãjit. sânþe* cã iel îi împãratu pãstã curte, pãstã pãdure. ªi atunce o zâs cã:
– D-apu-i zâce, tu cum...? – Când zâce, a fi capãtu baiurilor, atunce v-om face o nuntã.
– D-apu, iaca, am vinit, zâce, cã, iaca, aciie ce-s acolo, zâce, doi, Capãtu baiului atunci o fost când ii tãþ s-or împãrþit pã ce o fost acolo,
unu, zâce, o zâs c-oi fi femeie lui, ºi io n-am vrut nici p-o cale*. Am zâs care dã dâpã cum o meritat. Pã Bodori Pásztor o bizuit* Demeleu dã fer –
300 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 301

cã l-o aflat mai drept ca pã Cârne-lemne – sã-mpãrþascã... La Demeleu dã


fer i-or dat curte... parte curþî dã cãtã* rãsãrit ºi dã cãtã mneazãzî, la
Cârne-lemne i-o da’ dã cãtã mneazãnoapte, ºi la celalalt i-o dat dã cãtã
sfinþât*. Aºe c-aciie doi înº or avut mai bun lãcaº ºi mai bun trai tãdauna
dâcât Cârne-lemne. Da’ dã bãtrâna sã gândeu tãþ tri. Aºe cã bãtrâna la
Demeleu dã fer locuie mai mult, la fatã, dâc⒠pî la ciie. ªi dacã or bãtrânit,
PRUNCU DÃ-MPÃRAT CA JUNE* LA ÞÂGAN
ii aºe or ºtiut cã îs fraþ, numa pã Cârne-lemne (râde) nu l-or biciulit*
înt-atâta ca pã frate dulce. Dâcât Bodori Pásztor cu Demeleu dã fer or
trãit ca doi fraþ, care dî l-o mamã s-ar fi nãscut. Aºe, o fost odatã ca ºi niciodatã în lume asta – în ce parte o fost nu
ºtiu –, o fost o-mpãrat. Împãratu acela tare libãr trãie în parte care o fost,
Poveste care-o ºti mai lungã nime* nu l-o buiguit* cu nimica. Aºe cã el cu femeie sa o avut doi prunci:
margã º-o-ajungã. o fatã ºi on prunc*. Fata iera mai dã vrâstã ca pruncu, pruncu darã* mai
Cel ce-o ºti mai latã tânãr. ªi când o vinit darã vreme ceie dã fata s-o mãritat, pruncu tare
margã º-o-abatã. nãcãjit o rãmas, cã n-o fost învãþat sângur la casã. Împãratu iar㠖 nu ca
mai târzâu, mai târzâu împãraþî-º prinde* lângã fatã, o fatã-º bãga* ºi
Cu asta io-am gãtat. lângã ficior iar-on ficior. ª-aºe, fiincã iel n-o fãcut lucru aiesta, împãratu,
(Poveste u-am învãþat când am fost io, darã no-aºe mic, aºe dã vo 8-9 n-o fãcut lucru cum sã face... uã* cum s-o fãcut mai târzâu, pruncu tare
ani, dî la tata mneu.) nãcãjit iera. Zâce odatã cãtã* mã-sa:
– Mamã, io nu ºtiu, zâce, dân ce s-o mãritat sora, io nu mai am zî
bunã. Nu-m aflu, zâce, în nimic bucurie.
– Nu-i bai, mamii, o zâs împãrãteasa, a vini vreme când ºi tu t-i-nsura.
ª-apu atunce îi lua viaþa cum o luat tatã-to când m-o luat pã mine. Noi,
zâce, tare bine ne-am aflat* laolaltã ºi ºi tu t-i afla cu a ta nevastã pã
vreme ceie*.
O trecut dân vreme, astãz ºi mâne ºi poimâne ºi... pânã când o vinit
vreme dã ficioru zâce cãtã mã-sa:
– No, mamã, amu, zâce, o vinit vreme ºi io mã sânþãsc* cã mi-s
dã-nsurat.
– No-apu, mamii, zâce, dacã aºe gândeºti, apu, zâce, du-te ºi-þ coatã*
dã o nevastã.
– Mamã, io am aflat dã nevastã.
– Pã cine?
Spune ficioru cã dã când o umblat la iºcoalã* s-o cunoscut cu o fatã
ºi iel p-aceie n-o poate uita, cã-i ºi mândrã. Numa îi sãracã.
– O, mamii, zâce, la-mpãrãþâie nu sã ie fatã sãracã, nici fatã fiece,
fatã de gazdã*, dã grof, dã baron!
302 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 303

– Mã rog, mamã, zâce, io nu mã cunosc cu fetile dã grof ºi dã baron, – No, zâce, ai tãlãlit*, amu t-i-nsura bine, zâce, c-am io fatã pântru
numa cu care am umblat la ºcoalã. tine.
Da’ atunce, pã vreme ceie, nu iera aºe iºcoala, dã, hop, dac-o fost ce Atunce s-o luat* ficioru în urma lui.
ºtiu io cine, acela acolo º-acolo sã-nveþe: tãþ laolaltã! – No, zâce, d-astãz nainte, tu nu-i mere nicãri*, cã acar* încãtrãu*
– Apu, zâce mã-sa, uitã, mamii, îþ fac o straiþã* dã pogãcele*... Da’... t-i* andãlui*, iaca, la poarta... – tri porþ ave lãcaºu, curte –, la tãtã* poarta
pã vreme ceie sã face pogãcele ºi dã doauã uãri le coce. ieste aºe animale, zâce, care nu te mai lasã, te mâncã.
No-apu cã cum le-o copt acele, nici povestitoru care m-o povestit n-o Aºe cã iel... lui i-o dat dã lucru ce o fost p-îngã curte sã tistuleascã*.
spus, darã nici io nu ºtiu cã cum sã coace dã doauã uãri. Numa aceie am Nu i-o avut baiu, o trãit. No-apu, mã-sa ºi tatã-so dã acasã aºteptau cã
auzit cã... kétszersült*. uare cum, cu ce veste a vini ficioru lor, cu nevastã uã ce fatã º-o afla. Cã
Aºe, bugãt* ºi dãstul cã pruncu, dacã mã-sa i-o iesta... i-o fãcut aºe o lãsat voarba, cã dacã º-a afla o fatã dã dâpã plãcere lui, iel a spune
pogãcelele, i-o pus în straiþã, s-o luat ºi s-o ca-mai-dus. N-o-ntrebat pã ºi tatã-so a mere ºi u-a aduce cu iel dã laolaltã. No-apu astãz o trecut o zî,
nime* cã-ncãtrãu* sã margã, numa o luat on sãmn nainte ºi haida. T㒠s-o mâne o trecut a doauãle ºi poimâne o trecut, d-apu o trecut luna, o trecut
dus, t㒠s-o dus, an: nu mai vine ficioru. Zâce împãrãteasa cãtã-mpãrat:
– Putem noi aºtepta dâpã pruncu nost, cã pruncu nost uã l-o mâncat
multã lume-mpãrãþâie ceva fiarã, uã te mniri inde-o rãtãcit ºi nu mai ºti vini acasã.
Dumnezo sã ne þâie; Zâce-mpãratu:
– Nu ºtii încãtrãu s-o andãluit?
multã lume albã,
– Darã* nu, zâce, încoace pã mneazãzî.
ca Dumnezo sã ne aibe.
– No-apu, zâce, lasã, cã mãrg io.
D-apu pã vreme ceie ierau pãdurile mari, abde* ierau pãºune, cã pã Mere-mpãratu, sã suie pã cal, sã duce-ncoace-ncolo, n-o dat dã iel. O
vinit napoi nãcãjit:
vreme aceie dã dãmult nu s-o arat, nu s-o sãmãnat. Batãr* cã tânãrime
– D-apoi, zâce împãrãteasa, ce ieºti nãcãjit? N-ai aflat pruncu?
d-amu n-ar crede aceie cã uoaminii numa cu vânat ºi cu ce or pãscuit –
– Nu, zâce.
aºe sã spune rãmâneºte* –, cu peºti ºi cu vânat ºi cu legume-or trãit.
ª-apu ce face-mpãratu: în þarã, împrejuru lui, o dat dã ºtire cã uomu
O ajuns în pãdure, s-o luat pân pãdure, da’ tãt o mãrs ºi marjine nu care s-a afla sã margã sã-i coate ficioru acela mare blagã* a cãpãta.
i-o mai aflat. Dî l-o vreme, iaca, aude ceva zgomot mare! I-o pãrut bine ª-apu mere unu odatã. Dã bineaþa la-mpãrat:
c-aude zgomot, s-o luat* ºi s-o dus pân’ acolo. Acolo on zmãu sã lupta cu – Bunã zuua’, nãlþate-mpãrate!
on pom sã-l asmulgã* – pã cum l-o ºi asmuls –, l-o-mburdat*, l-o luat d-a – Fii sãnãtos!
umãr ºi hai cu iel acasã. Iel tãt o mãrs, da’ t㒠sã mnira* cã ce uom mãroc* Zâce:
ºi ce uom tare poate fi, cã iel încã n-o mai vãzut. – Dacã mi-i îngãdui, zâce, sã spun cã dî ce-am vinit.
Când s-o-apropiet dã lãcaºu zmãului, iaca, acolo iera doi lei, doi lupi – Cum sã nu.
ºi doi urºi legaþ lângã cheliceauã* ºi... zmãuu s-o dus cu pomu, nu i-o – Am vinit c-am auzât cã doarã înãlþatu împãrat îº coatã ficioru ºi
avut baiu*, numa când sã sã apropie, leii tare urât or urlat. Cã-l mânca dacã... ºi dac-ar fi cineva sã-l afle mare blagã i-ai da.
dacã... numa ierau legaþ. Atunce zmãuu o þâpat* lemnu jos ºi s-o uitat – Da, zâce, dacã l-ar afla ºi l-ar aduce acasã..., dacã... atunce i-oi da
napoi. O mãrs pân’ acolo ºi s-o uitat la ficioru împãratului. blagã mare.
– Mãi, zâce, tu ce coþ* aice? – D-apui, zâce, înãlþate-mpãrate, îm dã mie, zâce, arme, cã cu brânca*
– D-apu, zâce, îm cot*, zâce, sã mã-nsor, o fatã dã grof uã* dã-mpãrat. uã cu bâta nu poci* mere.
304 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 305

– Asta-i baiu, zâce, cã pruncu numa fãrã armã, fãrã nimic s-o andãluit. – Ce vrei sã-ntrebi?
No-apu, iel armã sã-i deie, ca ºi pã vreme ceie, ce-o fost. No-apu-i – Dã ficioru-mpãratului.
dã. Sã ie uomu ºi sã duce. Nu mere cât o mãrs pruncu, cã pruncu o mãrs – No-apu haida, zâce, cã þ-oi spune.
pân-o auzât zgomotu ºi iel n-o auzât zgomotu nimica ºi iarã s-ontors napoi. Dãloc* iesta... cânii ºi sã duce nainte lui ºi mere...
O vinit la-mpãratu: – No, amu, zâce, sînteþ doi.
– Înãlþate-mpãrate, dãfel, dãfel, zâce, am umblat pãdure câtã-i doarã La ficioru-mpãratului i-o pãrut bine, cã amu-s doi ºi nu-i singur (râde),
tãtã ºi n-aflãm. cã zmãuu mere, vine, da’ nu sã-ntãrisa*, nu vorbe cu iel nu ºtiu ce. Numa-i
– Dacã n-ai aflat, nu capeþ nimica. dãde-n poruncã sã lucre, sã facã ce trabã* ºi...
Aºe-o trecut dân zî în zî, iar-o vinit altu. D-apui când o vinit acela, – No, apu d-amu nainte, zâce, voi, zâce, amândoi tãieþ lemne, d-amu
l-o vãzut împãratu cã-i mai dã viaþã, mai cu altã voarbã. Dã bineþã nainte, io nu mai tai lemne. ªi dacã nu-þ tãie, io vã tai pã voi.
la-mpãratu. Taie ºi ii*, cum or putut aºe-or tãiet, d-apu la zmãu nu iera dãstul.
– Înãlþate-mpãrate, dacã mi-i îngãdui, zâce, io am vinit sã ºtiu cã ce-i Zmãuu lua buzduganu ºi bãte cu buzduganu lemnile. Nu sã tinzuie* cu
dirept d-acolo cã dacã uaricine a afla ficioru dumnetale, a cãpãta o blagã. sãcure, cu nu ºtiu ce. Nici n-o fost pã vreme ceie aºe sãcuri.
– Da, zâce, încã mare blagã, adecãte*, platã bunã. Numa aºteaptã împãratu sã viie darã uomu, d-apu nu mai vine.
– ª-apu, zâce, înãlþate-mpãrate, dacã-i face bine sã-m dai arme ºi – No-apu, zâce cãtã-mpãrãteasã, amu nu ºtiu, zâce, ce îi. Uomu dântâie
neºte-ncãlþãminte, zâce, cã, zâce, pân pãdure ieste spini, ieste porumbei*, o vinit napoi, aiesta nu mai vine.
ieste dã ciupec... ce ºtiu... ºi dãsculþ nu poci mere. Iarã dã pân* þarã dã ºtire cã cine s-a afla º-aºe º-aºe... Mere-on þâgan.
No-apu-i dã. Apui când... zâce: Persze* cã þâganu mai întii, când o auzât, s-o luat pã gânduri cã cum
– Înãlþate-mpãrate, amu, zâce, ºi puºcã îm trabã ºi încãlþãminte m-ai
poate sã fie, cum ar pute sã ajungã iel, cã iel ca pân vis ºtie, cã numa
dat, d-apu m-ar trebui, zâce, ºi on vas dã apã.
acolo o fi rãtãcitã la zmãu º-acolo a fi.
ªi îi dã ºi on vas dã apã.
No-apui mere þâganu:
No-apu sã... îº ie rãmas bun dî la-mpãratu, mere
– Bunã zuua, ‘nãlþate-mpãrate!
multã lume-mpãrãþâie, – Fii sãnãtos, mãi þigane!
Dumnezo sã ne mai þâie; – Înãlþate-mpãrat, doarã o putut sã deie dã ºtire – nu amu, mai dãmult
multã lume albã, – cã cine i-a afla ficioru a cãpãta o blagã.
Dumnezo sã ne aibe, – Da’, zâce, mãi þâgane, tu ieºti a triile. Unu o vinit napoi, m-o spus
cã nu l-o aflat. Numa celalalt aº-o perit* ca ºi ficioru mneu.
pânã la poarta inde o fost ficioru-mpãratului. Acolo ajungând, apuc㠖 Hei, ‘nãlþate-mpãrate, lasã þâganu sã margã. Þâganu-i cu noroc!
leii ºi urlã. Iel sã traje napoi... E, numa, când o urlat leii, zmãuu dânapoi – Bine, bine, mãi þâgane, ºi pã tine te lãs. Da’ ce-i pute tu face?
o vinit iarã cu on pom. – D-apu, zâce, ce-oi pute face, dacã nu altã* ºi io-i rãmâne p-acolo,
– Ei-ha, bine cã te-am prins aici. ce ºtiu io pã inde, uã m-a mânca lupii, uã te mniri* ce.
– D-apu, zâce, ce vrei dumneta cu mine? Apu-i bine. Ei, d-apu-l lasã. La þâgan nu-i trabã nici armã, nici,
– D-apu tu ce vrei la curte me? num-încãlþãminte. ªi þâganu ce face? C-o þâgancã bãtrânã... – þiganele
– Io, zâce, cot ficioru la on împãrat, zâce, ºi am vinit la curte dumnetale bãtrâne, darã ºi aste, numa fãceu leacuri. O zâs cã sã-i facã lui aºe leacuri
sã-ntreb dacã oi întâlni pã cineva. Numa, zâce, nu mã poci bãga dã cã... cine a be dân leacurile acile sã doarmã.
animalile aste. – Bine.
306 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 307

– Numa biztos* sã fie! – Haidaþ, zâce, cãtã casã, cã cânii dorm tãþ ºasã.
– Biztos! – Hai! – aceie, d-apu cu fricã mare cã nu s-or trezî?
Îi face muiere ceie, þiganca ce bãtrânã, leacuri aºe cã dacã beie, tri – Nu s-or trezî!
zâle nu sã mai treze. Apu haida! apu haida!
No-apu mere þâganu, mere ºi mere. Iel tãt c-auze dân iesta dân cela No-apu zmãuu vo tri zâle tãt o durmit. Pã când s-o trezât zmãuu,
cã-ncãtrãu* ãi curte zmãului, haida pânã acolo. D-apu l-o þinut câteva ieºte-or fost acasã la-mpãratu. ªi pã uom l-o dus þâganu. Batãr* cã uomu
zâle. Când o ajuns acolo, apucã cânii ºi urlã, iese zmãuu d-înlontru, atunci o zâs cã mere acasã.
d-înlontru o ieºit. Îl vede pã þâgan. – Nu, ai sã vii la împãratu!
– Da’ tu, mãi þâgane, ce vrei? – Da’ cã, zâce, mã tem cã m-a omorî.
– Ha, zâce, vin, cã, zâce, îþ aduc, zâce, mare ceva. – Nu ti teme, nu te omoarã.
– Ce aºe mare? Þâganu, ca iesta... iel s-o dus nainte, ca-n cãtãnie. O dat bunã zuua
– Pfuu, zâce, aºe bãuturã þ-am adus, zâce, dã dacã dumneta, zâce, ai la-nãlþatu-mpãrat. Zâce:
bãut o bãuturã fainã*, asta, zâce, i-i pomini cât îi trãi. – Bunã zuua, nãlþate-mpãrate.
– Aºe, mãi þâgane? Numa dacã nu m-o place? – Fii sãnãtos, þâgane frate!
– Cã câþ or bãut dân ie, tãþ m-or plãtit o platã mare, c-amu nu ºtiu ce Amu atunce-o fost frate, cã i-o pãrut bine.
sã fac. Numa, zâce, da, dumneta, zâce, gândeºti cã þâganu numa vorbeºte, D-ap-amu ficioru împãratului dã bucurie nu ºtie ce sã facã. D-apu ºi
da’ þâganu ºi-mplineºte! uomu cela iera...
No-apu strigã cela pã vaivozî* lui, pã câni ºi-l scloboade* pã þâgan – ª-apu, zâce, taichii, tu inde-ai umblat?
înlontru. – Io nu ºtiu, taicã.
– No, mãi þâgane, vreu sã vãd, zâce, darã cu ce mi-i cinsti. La þâgan – Lasã, zâce, cã ºtiu io, zâce. Ha-a, zâce, când o fost tata mneu tânãr,
iera o flascã* plinã dã apã d-aceie. apu tãt îm poveste dã zmãu. Numa, zâce, amu-i, zâce, l-am adormit io aºe
– Iaca, zâce, ni*! Numa, zâce, barem jumãtate lasã-m mie. dã numa! Nu sã trãzeºte iel tri zâle!
– Cã nu u-am adus io toatã þâie. – ª-apui, zâce, mãi þâgane, ce pofteºti dî la mine?
Ie zmãuu ºi be: clon-clon-clon-clon... – Altã, nãlþate-mpãrate, nimica, numa sã-m faci o curte acolo-n cornu*
– Dãstul-a fi! þãrii tale, zâce ºi io sã fiu acolo ca om mare la þarã. Care n-a vini la mine,
Zâce zmãuu: a vini la tine ºi care n-a vini la tine, a vini la mine.
– Ie na* numa, c-aºe m-i dã somn (râde), dã aci dorm. Adecãte, mai* nu cã i-o spus (râde) cã iel a fi acol’ împãrat. Dã
– Vezi, d-asta nu te-mbeþ, nu te zãvãrleºte* dân minte, te culcã ºi bucurie... Eei!... I-o fãgãduit cã-i face.
dormi. ªi când t-i trezî, iarã-i mai be, cã ºi io-i be oleacã. –... numa, înãlþate-mpãrate, mai una!
D-abde*-aºteaptã zmãuu sã-º puie capu pã pat ºi doarme. Iel ce – Ce?
face? Mere ºi mândru-ntinde câte-o lea’ dã iesta... apã. Cânii – Sã ieie* ficioru tãu fata me! (râde)
d-abde-aºtetau sã iesta... ª-aºe ºi la ceie s-o-nvoit împãratu º-aºe d-atunce îs neam þâganii
D-apu aieºte, uomu ºi ficioru-mpãratului, stãteu acolo traºi dã lãture*, cu-mpãraþî. (râde) No-apu sã trãim mulþ ani cu pace ºi cu sãnãtate!
cã ce face þâganu? Zmãuu inde-i? N-or vãzut cã zmãuu s-o culcat. Mere (– Dã la cine ai învãþat poveste asta?
ºi... care cum beie, cânii, sã-mburda* ca dã uãtravã. Nu, cã n-or izidit*, Asta încã dî la tata mneu!)
numa (râde) or durmit. ªi þâganu mere napoi, când o gãtat cu tãþ ºasã.
308 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 309

încoace, o umblat încolo cu uãile, odatã ce s-o gândit: s-o dus pânã
la-mpãratu sã-l cinstascã pã-mpãrat cu doauã-trei uãiþã. Cã-mpãratu nu
ave uãi. N-o mãrs în tãtã* zî, dâcât º-amu º-apoi mere cu uãile pân’ acolo
ºi lãsã câte-o uaie, doauã.
Hei, d-apu împãratu o vãzut c㠄Hâm! aiesta sã gândeºte dã mine
ÎMPÃRATU ROªU ªI ÎMPÃRATU ALB ºi-m aduce uãi. ªi io cu mult mai uºor poci trãi dã rându* dã carne dã
când iel îm aduce mie uãi”. Aºe împãratu o zâs cãtã servii lui:
– Io aº vre sã vãd pãcurariu acela care aduce uãile aste, cã darã iel mã
Aºe o fost odatã cinsteºte pã mine cu carne dã uaie, atunce ºi io l-oi cinsti cu ce am io!
ca ºi niciodatã, Când a mai vini, zâce, îi spuneþ sã viie la mine sus în curte.
din poveste multe ieste, No-apu, când o mai mãrs pãcurariu la împãrat cu uãi, servii dãloc*
mândrã ºi frumoasã, i-or spus la pãcurar cum cã ce-o zâs împãratu, cã are sã sã suie în curte
s-ascultaþi dumneavoastã. sã-l cunoascã.
Cel ce-a asculta No-amu pãcurariu º-o lãsat uãiþâle acoale afarã ºi s-o luat* ºi s-o dus
a-nvãþa. în curte. S-o arâtat nainte-mpãratului, i-o da’ bineþe. Ice*:
ªi io am ascultat – Bunã zuua, înãlþate-mpãrate!
º-am învãþat. – Mulþãmãsc dumnetale. Cine ieºti dumneta?
– Eu sunt pãcurariu care þ-am adus mai dã multe uãri câte-o uaie,
O fost în lume asta doi împãraþ, care s-or împãrþit pã ie*, pã lume, în doauã, tri, când cum ºi înãlþatu-mpãrat doarã o poftit sã vin
doauã. Unu o fost mai bãtrân, unu o fost mai tânãr. Zâce cel mai bãtrân la-nãlþatu-mpãrat sã mã cunoascã. Iacã, io mi-s acela pãcurar.
împãrat: – Bine-i, zâce, d-astãz nainte, nu d-aceie numa, zâce, ca sã-m mai
– Tu ieºti mai tânãr, aleje-þ aci dî la apa asta care curje dî la mnazãzî aduci. Dacã m-i aduce m-i aduce, numa pântru buneaþa ta, îþ sclobod*
pânã la mneazãnoapte. Apui, zâce, parte care-i vre tu þ-o-aleje. þara me, zâce, încãtrãu îi vre sã meri pân ie*, poþ mere cu turma ta, da’ pã
– Ba nu, zâce-mpãratu cel mai tânãr, înãlþatu-mpãrat îi mai bãtrân ca bucate* sã nu merji cu iele.
– Nu, zâce, înãlþate-mpãrate, înþãleg, zâce. ªi pânã amu io am ferit
mine, io bizui* pã dumneta. Dacã zâci cã dî la apa asta încolo îi a
bucatile ºi nu le-am strâcat cu uãile, no, d-aci-ncolo, zâce, ºtiu cã poci
dumnetale, a fi a dumnetale ºi-ncoace a fi a me. Cum gândeºti dumneta.
mere..., cã dacã cumva oi mere... pãstã apã nu mã duc. Dar, zâce, dac-oi
– No, bine, zâce, tu ieºti mai tânãr, tu-i fi darã dî la rãsãrit ºi io-i
mere pânã la rãsãritu soarelui, nu-i bai?
fi dî la scãpãtat. Tu-i fi Împãrat Alb – atunci º-or pus numile la fieºte- – Nu.
care –, ºi io-i fi Împãratu Roºu. Uoaminii, zâce, care cum îs, pã mine Aºe, pãcurariu d-acoale-ncolo ce o fãcut? Cum fãceu mai dãmult
m-a ºti cã-s împãratu lor ºi pã tine, la þânutu tãu, în parte ta, te-or ºti pãcurarii – ºi aici pî la noi, vineu d-acolo dân fundu Ardealului ºi tãtã
cã tu ieºti Împãrat Alb. vara ierau p-aice. Aºe cã pãcurariu, dân data aceie ºi mai multe uãi îi duce
No-apu aºe darã, d-acoale încolo, în parte inde-o fost Împãratu Roºu pã an la împãrat, îl cinste mai des ºi mai cu multe uãi.
o fost o femeie care iera vrãjitoare mare. Cu vrãjitu ii* ºi-nsura ºi mãrita Ce s-o-ntâmplat odatã? La pãcurar s-o nãscut o fatã. Darã, când sã
ºi, dacã trebuie, ºi la moarte-l duce. naºte on fiu uã* fatã, îi bucurie, numa la femei mai mare bucurie cân’ sã
E, da’ la Împãratu Albu iera on pãcurar cu pãcurãriþa, iel... acela numa naºte fatã-n casã. O-auzât împãrãteasa, dân muieri, dân gurã-n gurã mere
cu uãiþã* s-o acupat, iel n-o lucrat nimica dâc⒠numa cu uãi*. O umblat hiru*, cã la pãcurãriþa s-o nãscut o fãtuþã. Zâce cãtã-mpãrat:
310 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 311

– Înãlþate-mpãrate, zâce, iac-am auzât cã la pãcurariu care ne aduce Împãratu Roºu. Împãratu Roºu o adus cinci bani dã aur. Cã cât o fãcut
câte-o uãiþã, doauã, tri, când cum, i s-o nãscut o fãtuþã ºi avem sã merjem aceie, nu ºtiu, n-am fost pã vreme ceie, numa cred c-o fãcut º-aceie ceva.
sã videm fãtuþã ºi ºi noi sã ducem olea’ dã cinste*, cum îi data, zâce. E, d-apu mai mult o fãcut aceie cã ani pã ani pãcurariu duce...
– Bine, zâce împãratu, tare frumos a fi ºi dî la tine ºi dî la mine cã No, când o iesta... s-o dus Împãratu Roºu cu împãrãteasa napoi. Asta
ducem cinste, cã-i ºi data, zâce, dacã împãratu, barem, zâce, la uoaminii aºe s-o-ntâmplat cã împãraþi nu dau aºe titulã* mare ca noi la naºtere,
dân þara me. dâcât c㠄bunã zuua, d-apui aveþi fiuþ?” ºi-i gata. S-o ca-mai-dus.
Aºe, bugãt* ºi dãstul cã poronceºte împãrãteasa la sclujnice*, la Dâp-aceie, la câtãva vreme, iarã s-o nãscut o fãtuþã la pãcurari. Hop,
socãciþã*, la socaci* sã frigã, sã fearbã, sã coacã plãcinte. ªi fac ciie pãcurariu atunci º-o-adus aminte, hou, d-apu cã ºi la împãratu s-o nãscut
treaba lor. Când îi gata, sã pocolesc* ºi... poronceºte-mpãratu sã prindã* on fiu. Apu barem pã cân’ l-a boteza – atunci nu sã botezau pruncii la tri
cociºu* la hinteu* caii ºi haida pânã la pãcurar. Pãcurariu o fost dus zâle ca amu, când iera d-on an uã* dã doi ani uã dã ºapte ani. Pân’ la ºapte
d-acasã, c-amu o fost sclobod* sã margã-ncãtrãu* vre iel. Dar numa ani zâce cã are vreme. Sã duce cu uãile acolo cãtã împãrat pãcurariu ºi ies
pãcurãriþa încã iera pã patu ii, cum îi data ºi sã bagã împãrãteasa – cã servii când vede cã vine turma..., pãcurariu cu turma lui, ies nainte lui.
nime nu iera la colibã, numa pãcurãriþa. Colibã aveu, ºi strunga acolo – D-apui zâce, iarã vii cu uãi?
napoie colibii. – Iarã, zâce, amu dã bucurie, zâce, c-am auzât cã la înãlþatu-mpãrat
s-o nãscut on fiu ºi la mine s-o nãscut iarã o fatã. ªi, zâce, aduc amu,
Zâce:
zâce, o datã pântru bucurie fetii mele zece uãi ºi pântru bucurie lu’
– Bunã zuua! – s-o bãgat ºi-mpãratu.
înãlþatu-mpãrat, pântru fiu-mpãratului, zâce, doauãzãci. Triizãci dã uãi
– Bunã zuua!
lãs aice.
– Bunã zuua.
D-apu dân mii dã uãi câte-o-avut o putu’ lãsa. Mere ciie cu mare
– D-apui zâce, ce ai?
bucurie ºi dâr* prunc – c-amu pruncu ce cinste mare capãtã, cu ce l-o
– D-apu o fãtuþã am aice.
cinstit pãcurariu – da’ ºi d-aceie cã sã spuie cã, iaca, s-o nãscut la pãcurar
– Ie s-o vadã împãrãteasa. o fãtuþã. Zâce împãrãteasa cãtã-mpãratu:
Sã uitã la fatã. Pãcurãriþa numa sã uitã la ie, c㠄Cum, împãrãteasa o – Avem sã merjem amu, cã pacuraru ºi pãcurãriþa n-o vinit la noi.
vinit la ie ºi cu împãratu?” Mulþãmeºte pãcurãriþa la-mpãrãteasã cã u-o Înþãleg, zâce, cã lor doarã l-i ºi greu sã vie, zâce, numa noi, zâce, cu
cinsit cu ce u-o cinstit ºi: hinteuu putem mere sã videm cã ce fãtuþã au amu? Cã mândrã-i fata dântiie!
– Nu mulþãmi nimica, zâce împãratu. Noi sîntem datori, cã omu tãu Când sã duce... iarã s-o gãtat* aºe cum s-o gãtat dântiie. Când sã
vine la noi ºi ne-aduce uãi ºi pântru aceie i-am da’ sclobozãnie* în þara duce acolo iarã... da’ amu atunci iera acasã pãcurariu!
me sã pãstoreascã uãile pã inde iel a vre. ªi asta iarã dâr aceie-i... aºe-i – Bunã zuua!
data, zâce. Mie mi-i bucurie zâce, ºi la împãrãteasã cã ai fãtuþã. – Bunã zuua! D-apu, zâce, iarã aveþ ceva?
E, d-apu ce s-o-ntâmplat?... Cu asta dacã or gãtat, s-o dus cãtã casã. – Da, zâce, iarã avem o fãtuþã.
Nu la multã vreme s-o nãscut la împãratu on fiuþ, 1a-mpãrãteasã darã. – Nu-i bai, zâce, cã-n þarã ieste ficiori dãstui pântru tãte fetile. Împãratu
Hei, d-apu ce-o fost bucurie la pãcurari, mai mare la-mpãrat cã s-o nãscut ºi sã bagã-mpãrãteasa cu cinste nainte ºi dã bineþe ºi sã uitã la fãtuþã ºi
on fiu º-ave reje* în urma lui. Aude despre asta ºi Împãratu Roºu ºi dãloc* zâce cãtã mama fãtuþî:
o poroncit la cociº sã prindã caii la hinteu, patru cai ºi cu-mpãrãteasa cu – Iar-ai fãtuþã?
tãt o vinit la Împãratu Albu. Împãratu Albu l-o primit cu drag, numa tãdauna – Iarã, batãr* cã am aºteptat fiu.
mai cu drag prime pã pãcurari, cã pãcurariu nu atâta dar o adus cât o adus – Nu-i bai, cã am io fii.
312 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 313

Pãcurãriþa n-o gândit l-aceie cã cum, în ce fel de tip zâce „cã am io – D-apu, zâce, cã n-am mai auzât.
fiu”! – Da, zâce, s-o mai nãscut la pãcurãriþ-o fatã. Haida sã merem s-o
– Da, zâce împãratu, am ºi zâs cãtã-mpãrãteasa me când ne-am dus videm.
aice, zâce, d-am vãzut fata, dântii am fost, n-am adus numa cinste. Numa, Atunce duce zece auri* împãratu. Mere, când ajunge acolo cu ce o
iaca, amu, zâce, aducem ºi aur. Cã, zâce, pântru fete, zâce, trebuie sã dus, s-or bãgat în lontru. Strãlce-nlontru aºe, gânde cã Soarile strãluceºte.
dãruim ºi noi. C-aºe era pãru la fatã ca auru.
Mulþãmeºte ºi pãcurãriþa ºi pãcurariu ºi-mpãratu ºi-mpãrãteasa sã Zâce:
ieu ºi sã ca-mai-duc. Zâce pãcurariu: – Ce ieste aice dã strãluceºte aºe?
– No, zâce, muiere, zâce, ce zâci? Atâta-i zâs cãtã mine cã dî ce dau Zâce
atâte uãi la-mpãratu. Cine þ-o vinit þâie sã-þ aducã aºe dar, zâce, aur la – Nimica, nãlþate-mpãrate, ºi mã rog dã iertare, numa fata asta, zâce,
casã? Numa-mpãratu! are-on pãr care-i ca auru, noapte strãluceºte ca Luna, ca arjintu.
– Da-i dirept, zâce,-i dirept. Da-mpãratu are aur, da’ noi n-avem numa Aºe împãratu cu drag o dat auru la fatã, pântru cã o vãzut cã aºe-i
uãi. cum o zâs pãcuraru ºi pãcurãriþa la pãr fata. Da’ când or mãrs acasã, zâce
– Nu-i bai, zâce, cã noi trãim cu uãile, cã noi mâncãm carne dã uaie, împãratu cãtã împãrãteasã:
mâncãm caº, mâncãm brânzã, mâncãm jintiþã ºi ce ne mai pasã, ce ne mai – Tu, zâce, fãtuþâle aºte, zâce, tãte tri îs mândre. Tu ai zâs ceva când
treabã. am vinit înapoi dî la fata dântiie, cã noi avem ficior. Apu ºi io zâc, amu
– Îi dirept, zâce. atunce am fost cu gându acela c㠄da, poate s-o ieie ºi ficioru nost”,
Cu asta mai dãparte s-o iesta pãcurariu... dus pã inde o putu’ cu uãile
num-amu, dacã fata asta a trãi în lume, ca ie n-a mai fi ºi pã asta treabã
ºi o petrecut mai multe zâle, mai multe sãptãmâni, ani, pânã cã iarã s-o
s-o ieie fecioru nost.
nãscut lã pãcurari o fatã, a triile.
– D-apui, zâce, dac-or trãi ºi s-or învoi, poate fi aºe. Cu asta or mãrs
No, bugãt* ºi dãstul cã cân’ s-o nãscut a triile fatã, aºe pãr o avut cã
acasã, nimic mai dãparte, numa cu gându acolo cã cum poate fi o fatã aºe
zâua strãluce ca auru pãru ºi noapte era ca arjintu. Ca cân’ sclujeºte Luna.
frumoasã. Cu aºe pãr care doauã feþã sã arâte, doauã... minuni. O trecut
ªi pãcuraru ºi pacurãriþa sã mnira* pã fãtuþã. La faþã aºe era dã albã ca
spuma laptelui. dân vreme ºi astãz ºi mâne, pãcuraru º-amu º-apoi duce dar la împãrat.
– E-ei-ei, zâce pãcurãriþa, nu-m bãnui* amu cã nu s-o nãscut fiu. No, când îi odatã, picã beteagã* împãrãteasa. D-apu-i beteagã, d-apu-i
Batãr* tãt aceie am gândit cã dacã s-ar naºte on fiu, s-avem ºi în locu tãu mai rãu, d-apu-i ºi mai rãu ºi dî l-o vreme moare. Aude pãcuraru cã la
sã poatã merje cu uãile. curte împãratului îi jale mare, c-o murit împãrãteasa. Dãloc s-o luat ºi s-o
– Nu-i bai, zâce pãcuraru, or merje fetile! Cã nu-i greu lucru. dus cu turma-ncolo, c-o ºtiut cã la privedi* trabã, la pomanã treabã carne.
Aºe o ºi fost. S-o întâmplat cã, dac-or crescut fetile mai mari, dapu O dus doauãzãci ºi cinci dã uãi. Le-o cinstit ºi cu asta iel s-o dus napoi,
or mãrs aºe pân lume tãtã, dâcât mai p-aproape ºi aºe c-or pãstorit ºi iele. servii or mãrs º-or spus la-mpãrat cã pãcurariu iarã o adus doauãzãci ºi
Ce mai micã era t㒠cu mã-sa acasã. Da aceie i-o fost mai dragã ºi la cinci dã uãi.
tatã-so ºi la mã-sa. – Tare-i frumos!
O auzât împãratu cã s-o mai nãscut o fatã la pãcurar, zâce cãtã No, e, da’ amu cu pãcurariu ºi împãratu aiesta n-o mai fost alt’ legãturã,
împãrãteasa: cã iel, dac-o rãmas sângur, iel num-atâta cã uãile s-or primit, da’ iel umbla
– Tu, zâce, împãrãrteasa me, d-apui tu, zâce, tu nu m-ai spus cã mai a vãdãsli*, împãratu, pân pãdure, ca ºi ºi-nainte d-ace, dâpã ce-o murit
ieste o fatã. muiere, uã* pânã n-o murit muiere. ªi, când umblând p-acolo cu uoaminii
314 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 315

lui, s-o gândit aºe: „Uitã, uitã, ce bucurie am io amu ca-mpãrat ºi-mpãrat i-am dat. Da’ ºi iel mie m-o dat ºi aº aºtepta, zâce, cã aceie uominie
sângur nu poate fi, fãrã ajutor. Trabã ºi-mpãrãteasã!” ªi scrie carte la numa sã am nainte la-mpãratu Alb ce-am avut nainte lu’ bãrbatu mneu,
Împãratu Roºu cã sã viie la iel, cã iel are o cerere. zâce ºi nainte la-mpãratu Roºu, la frate-mneu. Zâce – darã ugyan* ºi
No-apu Împãratu Roºu, fiincã n-or avut niciodatã scârbã laolaltã, dãloc fata aºe sã fie.
o poroncit la cociº* sã prindã* la hinteu º-o vinit cu-mpãrãteasa cu tãt. – Io, zâce, mã prind, zâce, cã cum te-o iubit femeie dumnetale, zâce,
Când o ajuns aice, s-o comãnãcit* nainte Împãratului Alb ca ºi ºi-nainte a lu’nãlþatatu-mpãrat Alb, cum nu, numa io te-oi iubi tumn*-aºe ca pã
la’ alt împãrat, care ar fi foastã... Da’ ºi Împãratu Albu s-o comãnãcit bãrbatu mneu. Darã ºi pruncu lu’-mpãrat Alb, aºe l-oi iubi ca pã fata me.
nainte lui, ca ºi l-on uãrtac* bun ºi la o-mpãrat mai bãtrân. Zâce Împãratu N-oi face dãosâbire.
Roºu cãtã-mpãratu Albu: – D-apu, zâce Împãratu Alb, nici io n-oi face dãosâbire. Dacã oi ºânþî*
– M-ai scris o carte, zâce, poºta u-am cãpãtat, numa nu ºtiu ce ai dã a c-aºe iubeºti pruncu mneu º-aºe m-i iubi, atunce la mine îi trãi bine.
vorbi cu mine. Cu asta u-o ºi luat ºi u-o adus cu hinteuu ºi pã sora Împãratului Roºu,
D-apui, zâce, nu altã nimica, numa, zâce, cumva la dumneta în þarã darã, ºi pã fatã u-o adus cu iel. Nici nu s-o mânat nici tri-patru zâle, pã
nu ieste o femeie care ar fi pântru mine, cã io, zâce, dã cân’ m-o murit când o ºi vinit Împãratu Roºu ºi or fãcut uspãþu*.
muiere, nu am aºe zâuã bunã ca ºi pân’ acoale. E, da’ pãcuraru o-auzât cã împãratu lui iarã s-o însurat, o dus pã
Zâce: sama* uspãþului triizãci dã uãi iarã. Ca cân’ s-o nãscut fiu lu’-mpãrat.
ª-apu Împãratu Roºu o-ntrebat cã cine îi acela cu uãile acele multe, dã
– Sã nu fiu, zâce, vãtãmat ºi sã nu fii vãtãmat, io am o femeie, zâce,
vine.
în þara me. Pont* soro-me. Ie*, zâce, îi singurã, îi la mine, zâce, cã i-o
– Pãcurariu tãu îi, zâce, înãlþate-mpãrate?
murit bãrbatu ºi cu o fatã stã acolo la mine. ªi io gândesc cã ar fi potrivitã
– Nu, zâce, nu-i a mneu. Acele îs a lui uãi, numa, zâce, uãile aste,
pântru tine, înãlþate-mpãrate.
zâce, pãstoreºte, p-acolo pasc pã inde iele vreu, numa pã bucate nu. Io
– D-apui, zâce, dacã gândeºti, atunce om fi ºi mai aproape, zâce º-om i-am dat sclobozãnie, c-aiesta aºe uom îi cã-n þarã la mine nu mai am
fi neam* laolaltã. Om fi mai aproape cu bunãtãþurile ºi ce nu avem laolaltã, aºe ca iel.
nu avem, numa nici n-om ave, zâce, bai laolaltã, dacã io oi fi, zâce, ºogor* – Da? zâce.
cu dumneta. ª-apui fac uspãþu, îº petrec acolo, dragu mneu, ca inde-i împãrãþâie,
Aºe cu asta n-o gândit Împãratu Albu cã iel ce pedicã a cãpãta pântru nu ca inde-i sãrãcie. ªi trece uspãþu ºi-mpãratu Roºu sã ca-mai-duce.
fata lu’ sora împãratului Roºu. Împãratu Roºu o zâs cãtã Împãratu Albu: Împãratu Alb rãmâne-nsurat darã, cu nevasta ºi fãtuþa ºi pruncuþii sã
– No, amu io-am fost la tine, tu vinã la mine, îi vide pã sora, îi vide jucau laolaltã ca doi fraþ. Da’ tãt nu i-o tinit* la împãrãteasa lu’ Împãratu
fata ºi dacã þ-o place, l-i ºi aduce. Albu c㠄cum dã acela aduce uãi ºi nici nu primeºte platã pântru iele.
Împãratu Albu o poroncit apoi, la câteva zâle, la cociº sã prindã, sã T㒠trabã sã fie aci ceva!” O pãºte pã ie ce nu ºtiie. Odatã zâce cãtã
margã sã vadã. O prins cociºu la hinteu patru cai, s-o suit împãratu ºi hai! Împãratu Alb, zâce:
Când o ajuns acolo, la-mpãratu Roºu, pont sora împãratului Roºu îl aºtepta – Nãlþate-mpãrate, io m-am mãritat dâpã nãlþatu-mpãrat º-am adus
cã... da o cãpãtat nainte rãspuns cã, iaca, vine-mpãratu Alb ºi ie l-o-aºteptat. fata cu mine ºi io gândesc cã nãlþatu-mpãrat nu a fi contrã l-aceie cã, dacã
S-o comãnãcit nainte lu’-mpãratu Albu ºi l-o petrecut înlontru. ªi ca pruncii s-or afla laolaltã, cã pruncu lu’-nãlþatu-mpãrat sã ieie fata me ºi
l-ampãrat iarã º-acolo o fost primit tare frumos ºi când o fost la voarba fata me sã fie soþie lui.
ceie cã iel dî ce-o mãrs, sora Împãratului Roºu o zâs: Zâce-mpãratu:
– Da, am avut on-mpãrat bun, soþ bun, am avut, zâce, fatã cu iel. – Ba nu! Fata ta a fi fata ta ºi a me. Ficioru mneu îi ficioru mneu ºi a
Io aºe l-am biciulit* dã mai bine nu s-o putu’ biciuli, ºi aºe uominiie* tãu. Numa io, zâce, dãmult i-am câºtigat* pântru iel fatã care s-o iele.
316 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 317

O-o-au, atunci i-o picat nasu-n jos, cã ii acasã s-or vorbit cu frate-so – No-apu mâne ai grije! Când a vini acasã pã sarã, atunce tu zî cãtã
c㠄iac-aºte ar fi bine”. D-apui ce? Cã nu s-o-ntâmplat aºe. Numa iel cã sã-º înºtimbe* chimeºile dâpã iel, cã mie-m treabã chimeºile care îs
s-o-ntâmplat aºe cã muierile au o minte mai sincerã ca uoaminii, nu cã-s pã iel lutoasã*. ªi îi dã chimeºi tistaºe* pã iel ºi io cu chimeºile care
mai ocoºe*, numa aºe-i zicala: „Minte femeiascã mulje lapte dân stâlpu o-asudat iel co-acele poci face sã moarã. ªi dacã iel a muri, atunci tu-i fi
cãputului* ºi strãcurã zãr, zâce, dân uºiorii uºii”. stãpânitoare pãstã-mpãrãþâie. Altã nu poci face.
No-apoi, o trecut zâle, da’ împãrãteasa t㒠sã gânde cã cum sã-mpedece – Bine.
amu-aceie cã sã nu ieie ficioru lu’ împãratu pã fata pãcurariului. ª-amu Când îi sarã, vine împãratu acasã, vrãjitoare nu s-o arâtat la-mpãrat.
º-apoi sã prãbãle* ºi zâce: Numa, când o vinit acasã-mpãratu, dãloc cu aceie º-o-apucat împãrãteasa:
– Înãlþate-mpãrate, zâce odatã împãrãteasa, io, zâce, cân’ m-am mãritat – O, zâce, mult ai ºezut ºi pont, zâce, am vorbit cu sclujnicile cã
dâpã tine, n-am gândit l-aºe ceva cã tu nu-i lãsa ficioru tãu sã ieie fata me. treabã sã spele hãinurile ºi treabã sã te-nºtimbi, zâce, dã chimeºi.
Numa, zâce, cine a lua pã fata me? – Bine, zâce, mã-nºtimb.
– Nu-i bai, nu te-ntãrisa d-aceie, cã ieste ficiori dã grofi, dã nu ºtiu S-o-nºtimbat, s-o spãlat, s-o-nºtimbat dã chimeºi ºi cele lutoasã le-o
ce... sufulcat laolaltã împãrãteasa ºi le-o pus. Când o fost în ceie zî, o mãrs
Aºe, bugãt* ºi dãstul cã ie tãt nu o avut hodinã cu asta, dâcât o scris împãratu iarã cu oaste lui, cu ce o mãrs, la vânat. Iasta, vrãjitoare, o rãmas
carte* acolo la vrãjitoare care o fost în þara împãratului Roºu. Vrãjitoare cu-mpãrãteasa.
o vinit, da’ pont atunci o vinit când împãratu o fost la vânat, Împãratu – No, zâce, adã chimeºile-n coace! Ai zâce, o casã-ntunecatã?
Alb. O dat bunã zuua. – Am.
– Bunã zuua! – No-apui, zâce, acolo vreu sã mãrg.
– D-apu-i ce-i dã nou?
Cã ce-o fãcut, ce n-o fãcut º-o fãcut treaba ii, numa când o fost pont
– D-apu, dragã, zâce, ºtiu dã dumneta, zâce, cã ieºti o vrãjitoare,
la mneazãzã sã mnezeze, acolo-n pãdure-º frijeu clisã când ierau la vânat.
zâce, care mãriþ ºi-nsori. Numa iaca cum stã treaba. Io m-am mãritat
ªi-n zâua ceie s-or gãtat d-aºe ceva. Nu or putu’ sã frigã clisã, cã iaca ce
dâpã-mpãratu Albu cu nãdeje ceie ºi cu gându-acela cã ficioru lui a lua pã
o vãzut împãratu, ce n-o mai vãzut nime*: on cerb alb, da’ alb, ºi gânde
fata me ºi fata me a fi-mpãrãteasã-n urma me. Darã iaca cum stã treaba:
cã îi mai mare ca tãþ cerbii.
Împãratu Alb, nainte dã asta – cã când nu l-am întrebat, nici nu-m spune
– º-o îndãnumit o fatã dã pãcurar care sã-i fiie norã. ªi asta uarecumva nu – Mã, zâce, uitaþî-vã, zâce, aºe, zâce, amu nu putem mânca! Aºe cerb
vine bine afarã! Io am vinit ca mamã la ficior, da’ nu ca mamã, numa ca n-am mai vãzut. Haidam dâpã iel.
mãºtihoaie*, zâce, c-aºe l-am pãzât pânã-n zâua dã astãz ca ºi cum a Cerbu tãt aºe fuje cã tãt mai iesta... mai dã dãparte sã fie dã uoamini
mneu ar fi foastã*. ªi iaca asta stã-ntrã noi, cã dacã ai pute face sã ieie ca dã-mpãrat, sã fere sã nu-l puºte. Fuje-mpãratu, ce-o fujit ciie,
ficioru-mpãratului pã fata me. fuje-mpãratu ºi mai tare dâpã cerb sã-l ajungã sã-l poatã puºca. Cerbu
Zâce vrãjitoare: mai pân zmidari*, mai pã ice, mai pã colo, pânã... atâta o fujit împãratu,
– Tãte le poci face, numa ceie cã dã zãbleac* tânãr sã... nu mã prind*. tãt o asudat, ºi s-o terdut* cerbu.
– H-apu cã, ce sã poate darã* face? Persze*, cã ceie lucra d-acolo dî la curte. Ie l-o iesta... cã ce sã facã
– Aceie, zâce, poci face cã pã-mpãratu tãu sã-l duc la moarte. Darã, cerbu, cum sã facã. Ei, d-ap-amu aºe io fost dã sete la împãrat ºi asudat,
zâce, ie uiti-te, astãz nu, mâne dacã... Cân’ vine acasã? s-o dus la on izvor dî la deal ºi o bãut apã rece ºi º-o opãrit plãmânile. Nu
Zâce: i-o trebuit altã! Când o vinit sara, o vinit înfocat* ºi vai º-amar dã iel!
– Pã sarã. D-apu aºe l-o ºi primit ca beteag împãrãteasa.
318 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 319

Zâce: No-apu aºe-o ºi fost, n-o mai dus. O trecut dân zâle mai multe bune,
– Ce-i? Ieºti beteag? la împãrãþâie nu petrec rãu, numa t㒠bine. Numa, când odatã, iaca, fetile
– Beteag, da! zâce. Tare. pãcurariului zâce cãtã mã-sa:
– D-apu cum? Ce-ai pãþât? – Mamã, noi ce ne-am vorbit laolaltã trei surori sã merem la pãdure
Nu ºtiu..., zâce. Iaca, cam la mneazãz, am vãzut on cerb, zâce, alb, dâpã mure.
care n-am mai vãzut. Nici oamenii mnei! Or zâs cã ii aºe cerb n-or vãzut. Zâce... stã aºe-ncremenitã pãcurãriþa:
ªi atâta-m fujit pânã tã’-tã’-tãt am asudat, ºi m-am dus la izvor º-am bãut – Mamii, zâce, tãte tri vreþ sã merjeþ?
– Da.
apã rece ºi nu ºtiu ce-i cu mine, cã tã’-tã’-tãt ard ca focu.
– Nu mereþ, mamii, cã tare rãu m-am visat astã-noapte!
– H-apui, zâce, haida, t-i culca.
– No, mamã, cum? Pãcurariu iera acoale, sã uita.
ªi pânã-i lume* n-o mai mãrs la vãdãslit. Vrãjitoare s-o ca-mai-dus! – D-apu, zâce, aºe m-am visat cã tri pãsãri mari azburau pã d-asupra
N-o mai fãcut altã nimic. Ie num-atâta! No-apu o gândit împãrãteasa „ªi voastã, acol’ afarã. Voi tãte tri stãteþ în rând ºi pãsãrile s-or scoborât în jos
dac-a muri, bine-a fi, cã barem m-oi mãrita fata dâpã ficioru lui”. ºi v-o acãþat* dã caieru capului, dã pãr, ºi v-o arãdicat* pânã dân sus dã
E, da’ când o auzât c-o murit împãratu, c-o murit, pãcurariu iar-o dus nor. ªi când aþ fost cãtã* cer, nu v-am mai vãzut. Io-m aduc aminte, zâce,
uãi pã sama împãratului. ªi sãrvii împãratului dãloc or mãrs º-or spus cã-n pãdure ieste multe animale blãstãmate*: ieste lupi, ieste urs, ieste
la-mpãrãteasã cum cã, iaca, o vinit pãcurariu º-o adus uãi. leu, ieste balaur! Câte-s pã lume dã tãte ºi numa mã tem, zâce, cã bãlauru-i
– No, zâce, mereþ iute ºi-l opriþ, cã vreu sã vorbãsc cu iel! mai blãstãmat: dã viu îl ie pã uom în gurã ºi-l duce pân’ la... ctiar* la
Îl opreºte pã pãcurar: poarta lui ºi îl bagã º-acolo-l mâncã. ªi m-aº bãnui* dâpã fieºtecare.
– Stai în loc, zâce, vine împãrãteasa. Uãile le-ai anumãrat afarã câte Zâce pãcurariu dã colo:
le leºi, numa, zâce, vre împãrãteasa sã vorbeascã. – Mamã, lasã fetile sã margã. Acele dacã o fi aºe cum tu te-ai visat,
Mere-mpãrãteasa, da’ pãcuraru s-apleacã nainte ii ºi-i dã bineþe. Zâce: nu-i rãu.
– Aici ascultã, omule, pãcurariu, dã astãz nainte, la curte asta sã nu – No, dã inde ºtii tu?
mai aduci uãi! Aste ce le-ai adus le primãsc pântru împãratu, cã þ-o fost – Apu Dumnezo le-a lua la iel, o zâs pãcurariu.
uom bun ºi þ-o fost, zâce, uãrtac*, da’ d-aci încolo aice nu mai ai sã pãºeºti No-apu sã ieu* fetele-n ceie zî º-or mãrs. ª-or luat vasã la iele, pã
nici aproape dã curte! Te du cu uãile pã inde te-o sclobozât împãratu, rãcoare soarelui s-or dus, ºi haida la pãdure º-or strâns mure.
Ce s-audã fetile? O ceatã mare, tropot, gânde cã nu ºtiu câte cãtane*
pânã trãieºti ai loc. Când îi muri, o fi ceva!
vin. Sã uitã fata ce mai mare-nlãturi, vede cã tri cãlãreþ vine cu tri cai:
Ei, pãcurariu nãcãjit, amãrât: „Uitã, uitã, d-apu cum s-o-ntºimbat*
unu sur, unu negru, unu roºu.
aºe treaba?” Nu º-o-adus iel aminte cã dâr ce, numa nu-i nimic. S-o dus, – Ie uitaþî-vã, surori, zâce, poate cã asta-i visu mamii. Numa, zâce,
spune la pãcurãriþã: d-aº fi io soþâie la cela cu cal sur, i-aº face o pâne. Dacã ar mânca dân ie
– No-apu am gãtat, zâce, cã, iaca, împãrãteasa m-o spus sã nu duc – îi mândru ºi-i voinic –, numa ºi mai fainã ºi mai voinic ar fi!
cinste, cã are ie dãstul. Oi vide io, zâce, c-amu, zâce, o murit împãratu, cã Zâce ceielaltã, a doauãle zâce:
cine i-a câºtiga*, cine i-a vãdãsli ii atâta carne? Cã ºi pânã când o fost – Da. Tu þ-ai ales p-acela, io, zâce, l-am ales pã cel cu cal negru.
împãratu tânãr ºi am dus ºi o primit... i-o prins bine, le-o primit. ª-amu ie Dacã io i-aº fi soþâie l-acela, sã mã ieie dã femeie, ah, zâce, i-aº toarce
nu vre sã primascã. cânepã, i-aº þese pânzã, i-aº face o chimeºe, zâce, îmbrãcând-o chimeºe,
– Dã-i pace, zâce pãcurãriþã! Treaba ii, zâce, dacã aºe-o zâs, nu-i mai ar trece pân apã, nu s-ar uda, ar trece pân foc, nu s-ar vãtãma; aºe voinic
mere, nu-i mai duce. ar fi dã ºi cu zmeii s-ar pute lupta!
320 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 321

Asta-auzeu ficiorii º-or încetat cu mãrsu cailor tãt mai mereu*. Ficioru dã-mpãrat, darã împãratu tânãru – c-amu iel o fost împãrat –
Zâce ce mai micã: o ieºit afarã. Pã când o ieºit, pãcurariu o fost dus. No-apu-º bãnuie cã n-o
– Da, surori, voi v-aþ ales º-aþ dãruit cã ce dar aþ da la ficiorii aciie, la putut sã vorbascã. Ce º-o bãnuit iel cã n-o putut vorbi, º-o bãnuit mai rãu
tânãrii aciie, numa io, zâce, dacã pã mine m-ar lua dã femeie ficioru dâpã mãºtihoaie-sa cã n-o luat pã fata ii. ªi o bãntãle* cã cum s-or însurat...,
calu cel roºu, i-aº naºte doi fii d-a jemine*, cu pãr dã aur ºi cu steauã-n cã barem on tânãr d-aciie d-ângã-mpãrat sã fi luat pã fata ii. La ciie nici în
frunte! gând nu le-o fost.
Atunce ficoru dã-mpãrat o-ncordat frâuu º-o tras cãtã fete. Când o Eh, h-apui dac-o fost carne, or fãcut ºi uspãþ* aºe dã numa! Tri zâle o
ajuns acoale: þânut uspãþu ºi tri nopþ. Dâpã uspãþ, la tri zâle, zâce fata ce mai bãtrânã:
– Binecuvântat fie fãgãdaºu* vost, binecuvântate sã fiþ! U-o prins d㠖 Am, zâce cãtã uominii, am sã îþ împlinesc ceie ce þ-am fãgãdit*.
mânã pã fata ce tânãrã ºi u-o arâdicat cu cantã*-i cu tãt, cu vas cu tãt, cu Uare are împãratu grâu?
murile pã cal. – D-apu cum n-ave, zâce, împãratu. Ce vrei?
În urma lui, rând pã rând, ºi ciie doi. Nu s-or mai dus la vânat, cã la – D-apu, zâce, sã macin ºi sã fac pâne care u-am fãgãdit*!
vânat s-or andãluit*, ce s-or întors napoi ºi haida tã horind* ºi fluierând. Mere ficioru, darã uomu ii, la împãrat. Zâce:
No bine, s-or dus la curte. Când o fost dupã-mneazãza, pãcurãriþa – Înãlþate-mpãrate, zâce, iaca, femeie me vre sã facã pâne ce u-o
aºtepta fetile. E-ei-ei, d-apu cã nu mai vin fetile! Pãcurariu iera dus.
fãgãdit ºi zâce cã ii i-ar trebui grâu.
D-apui sã nãcãjeºte, d-apu ºi plânje ºi sã tânguie – noi zâcem cã sã
– Ie du-te, team*-o aice! Mere º-o teamã.
cântã. ªi vine pãcurariu ºi aude mai dã dãparte cã plânje pãcurãriþa ºi
– No, haida, zâce, nainte-mpãratului.
sã tânguie, sã cântã.
Mere-nainte-mpãratului, zâce:
– D-apui ce-i, femeie? zâce pãcuraru.
– Ce ai cerut? Grâu?
O-ha, dã-m pace, m-am terdut* fetile mele! zâce. Acele la care ca la
Soare mã uitam. ª-am zâs sã nu margã ºi iaca, zâce, amu cine ºti ce le-o – Da.
mâncat. – Apu cã am io fãrinã*.
Pãcurariu º-o adus aminte: – Înãlþate-mpãrate, fã bine ºi iartã, io, zâce, dî la Dumnezãu am cerut
– Mãi muiere, zâce, nu plânje, nu te cânta dâpã iele, cã poate cã putere ceie cã sã-m deie cã io sã fac pâne, da’ io sã macin ºi grâu cu
iele-s în bun loc. Lasã cã, zâce, bag turma ºi mã duc io, zâce, sã vãd dã râºniþa, zâce, cum am sucuit* noi.
iele. – D-apu, zâce, dac-aºe-i, ieste cine râºni.
Sã duce pân’ acolo cãtã curte-mpãratului, vede servii – – Nu! Io cu mâna me!
sclujii-mpãratului, c-aºe zâcem noi – cã mere, d-apu cum? N-aduce uãi. – D-apu atunce, zâce, barem, zâce, atâta, zâce, cã sã-þ ducã, zâce, la
Mere nainte lui, dã bunã zuua pãcurariu, ºi ii dau bunã zuua. râºniþã grâuu ºi...
– No-apu, zâce, fãrã dã uãi ai vinit? O ºi mãrs on sclugã, o dus grâuu. O vicã* dã grâu o cerut sã-i deie,
– Da, zâce, c-am cãpãtat poruncã dî la-mpãrãteasa sã nu mai aduc sã-i puie acoale. No-apu fata c-o mânã mâna râºniþa, ºi cu una pune. Da’
uãi la curte-mpãratului. ª-ap-amu am vinit sã vãd... aºe presãra în râºniþã ca când sare ai pune-n mâncare, ca fãrina sã fie
– Aici îs fetile dumnetale, tãte tri. fainã*!
– Da? Când o fost vica ce dã grâu gata – biztos* c-o avut dã lucru pânã l-o
– Da. mãcinat! –, o cerut dî la socãciþã, dî la sclujnicã, sâtã. I-o dat o sâtã, i-o
Haida pãcurariu napoi. Hai dâpã uãi ºi duce uãlie, pântru tãtã fata dat a doaua, i-o dat a triie, pã cum o cerut sâtã, aºe i-o dat. Cu una o
câte zece uãi. Trizãci. mãcinat tãrâþa afarã, cu una o mãcinat derþâle* afarã, ºi cu una mana
322 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 323

fãrinii u-o... Tehát*, aceie o fost mai fainã! Dânt-aceie o fãcut pitã. Tehát, O trecut dân vreme pã când o fost gata albitã, s-o pus º-o curuit*
când o mâncat soþu ii dân pita aceie, pã obraz sã vide – ca ºi când uomu chimeºe. Chimeºe aºe u-o curuit dâpã cum o spus. Când o fost gata
minþeºte ºi t㒠faþa þâpã* (râde) –, dãloc ºi-mpãratu o zâs: chimeºe, o zâs cãtã bãrbatu ii:
– Mã, zâce, da, zâce, aºe-i pita cum o zâs fata, muiere ta! Dã-m ºi – No, zâce, drag soþul mneu, ie chimeºe pã tine º-o prãbãli*. Treci
mie sã mânc! pân apã, treci pân foc! Dacã s-a uda chimeºe ºi t-i uda, ia, aci m-i capu,
Zâce celalalt: dacã t-i arde pân foc, aci m-i capu! Ai sã mã omori.
– D-apu ºi io-aº mânca, dacã iesta... Îmbracã cela chimeºe, trece pân apã, nu sã udã! Trece pân foc, nu sã
Aºe tãþ tri or mâncat ºi tãþ tri or fost mai frumoºi ca ºi pân’ acoale. Ba vatãmã! D-aºe sã sânþeºte dã tare, dã ºi cu zmeii s-ar fi prins pã loptã*! O
ºi pân’ acoale or fost dãstul dã frumoºi. ºi vãzut ºi ficioru dã-mpãrat.
No-ap-amu la asta i-o pãrut bine cã ii i s-o zgodit*, ie º-o-mplinit – No, zâce ficioru-dã-mpãrat, am, zâce, on sclugã cu care pot sã mãrg
treaba. Zâce, la ºapte zâle, ciielaltã, a doauãle: în lume mare, zâce, dã nime* nu mã mai tem.
– Eu, zâce, am aºteptat pânã când tu ai gãtat cu fãcutu lucrului tãu, Aºe darã o vinit rându pã ce mai tânãrã. Dã ºapte uãri ºapte zâle... o
num-amu io m-apuc. zâs cãtã-mpãrat ie:
Aºe aceie o cerut dî la-mpãratu cânepã. O zâs împãratu cã ieste cânepã, – Drag soþu mneu, dã ºapte uãri ºapte zâle o trecut dã cân’ sîntem
da’ gata. laolaltã. S-o scoborât daru lu’ Dumnezãu pãstã mine ºi dân ceasu aiesta,
– Nu aºe! Numa n-ai sãmãnatã? zâce, io am sã dau, sã-þ nasc fiii care þ-am fãgãdit: cu pãr dã aur ºi cu
– Ba. steauã-n frunte.
– No-apu îm dã on tãietor, cã io sã tai cânepã ºi io sã o moi cânepã, Împãratu, dã bucurie, s-o dus º-o spus la toatã curte cum cã sã... îº
cum îi data* sã sã moaie ºi io sã fac tãt lucru cum îi data. facã tãt însu lucru lui cum º-o fãcut pân-acoale:
– Apui, zâce, cum? zâce. Am io sclujnicã, am io, zâce, cine sã facã. – Mereþ la vãdãslit, care aþ umblat cu mine la vãdãslit, mereþ încãtrãu
Numa dã poruncã, ºi tu, zâce,-i face pânza. îþ mere, cã io, dân ceasu aiesta, nu mai ies dân curte, d-îngã muiere me,
– Nu, zâce, tãte io vreu. pânã nu º-a naºte fiii ce m-o fãgãdit.
No-apu-i dã on tãietor ºi mere fata la – îi arâtã inde-i cânep㠖 ºi taie O-auzât împãrãteasa. ªi mai supãratã ºi mai ciudoasã, nu ºtie ce sã sã
on codrat*. Hãi, apui, taie ºi taie, ºi când îi gata codratu, strânje cânepã, o facã sã împedice. D-apu nu poate, cã ceie i-o spus cã nu sã atinde dã
leagã ºi o duce º-o moaie. (Uarecândva aºe sã moie cânepa dã verde.) suflet tânãr, dã bãtrân sã poate. „Eh, no-ap-amu cum a fi cum a fi? Amu
Doauãzãci ºi unã dã zâle u-o þânut în apã învãlitã* cu zmorcilã. La d-asta nu sã poate atinde, cã-i t㒠lângã ie-mpãratu!” Scrie o carte la frate-so
doauãzãci ºi una dã zâle o fost coaptã cânepã su’ tinã*. U-o scos afarã, sã-l teme pã-mpãratu Albu, iaca dâr ce – o scris ie tãte cã ce vre sã facã.
u-o spãlat, u-o pus ºi u-o uscat. Dâpã ce s-o uscat, u-o meliþat, dâpã ce Persze* cã-mpãratu Roºu, la frate-so, i-o pãrut rãu ºi lui cã n-o luat pã
u-o meliþat, u-o tras pã grebãnã, u-o teptãnat*, u-o periet º-apoi o tras fata lu’ soro-sa ficioru lu’-mpãratu Alb. „No, o gândit, bine. Îl împiedic!”
firile afarã, º-o fãcut caier ºi u-o pus în furcã º-o tors. Când o gãtat dã tors Aºe i-o trimãs carte la-mpãrat Alb Împãratu Roºu, cã dãloc*, din moment
tãtã, atunce ie s-o pus ºi o spãlat tortu, ºi dâpã ce l-o spãlat, l-o uscat, l-o când a cãpãta carte, sã s-andãluie sã margã la iel, cã are o treabã mare. ªi
dãpãnat, o apucat ºi tors... o þãsut, oi zâce! O-nvãlit* rãzboiu. No, când o dacã iel nu ascultã, iel o gãtat cu ce ce-o fost pân’ acoale: „Cu tatã-to am
fost gata, cum am spus, tãte, atunce o-nvãlit pânza, o apucat ºi... o fost trãit bine, ºi cu tine n-am sã trãiesc rãu, numa dacã nu vii sã vorbim
gata pânza, u-o albit. Cum s-albe pânza? O moieu în apã, o-ntindeu pã laolaltã ceie ce-avem sã vorbim, io andãlui bãtaie asupra ta!” Persze, cã
þelinã* ºi sã usca, ºi iar-o moie, º-aºe s-albe ca ãlje. iera mulþ uoamini acolo, cu mul’ mai mult ca la Împãratu Albu, s-o-nfiorat.
324 Dacã n-ar vu fi, nu s-ar vu povesti… Antologie a povestitorilor români din Ungaria 325

Când u-o cãpãtat carte ºi u-o citit, dãloc s-o tulburat, o sãrit în picioare, Zâce-mpãrãteasa:
„n-am avut nimica, nici tata mneu n-o avut cu Împãratu Roºu nimica, – ªi io pã asta mã mnir – mãºtihoaie lui –, cã nici câne n-o fost în
º-amu trebuie sã lãs nevasta aci!” apropiere sã sã mnire. Cã dã când, zâce, tu te-ai dus, io t㒠lângã ie am
– Nu-i bai, zâce împãrãteasa, c-aci-oi fi io lângã ie, oi griji io dã ie, stat! ªi tu t㒠lângã ie-i stat zî-noapte.
ca ºi cum ai grijit pân’ amu. – Nu-i nimica, zâce. Cãþãii aieºte dumneta îi du ºi-i arâdicã, zâce,
Iel nu º-o adus aminte... Da, s-o bizuit cã mãºtihoaie-sa a griji dã ie. p-amândoi. Nu-i omorî, cã ie i-o nãscut. Da’ pã ie, zâce, are sã viie
ªi sã duce iel. Când o ajuns acolo, la-mpãratu Roºu – Împãratu Roºu s-o sclujii s-o dãzbrece dân hanele ce îi ºi s-o þâpe, zâce, acolo inde-i mai
fost gãtatã amu ca sã baje fricã-n iel, c-amu iel sã gatã* dã bãtaie. spurcat* lucru.
– Ce-i dã nou? Înde u-or pus pã deapta* nevastã? Acolo la gãini, la reþe. Nu u-o
– Aceie-i dã nou, zâce, cã io am auzât, nu ºtiu dirept-îi, cã pãcurariu omorât dâr aceie, cã... tãt o fost iesta... cã cum s-o putut întâmpla cã
tãu umblã pãstã apã. Umblã º-adapã uãile la apã ºi umblã ºi pãstã apã ºi la ie cãþãi sã...
mine-n þarã.