*565955Z*

ISTORIOARE ŞI POVEŞTI

TI7US FUilDUI

c a r te În g r i j i t ă d e d . cturezu
In a l o p t e l e a a n d e d o m ­
n ie a l p r e a În ă l ţ a t u l u i şi
B IN E C R E D IN C IO S U L U I R E G E
C A R O L II
AL T U T U R O R R O M Â N IL O R
V O IE V O D A L C U L T U R I I , A P Ă ­
R Ă T O R A L S F IN T E I B IS E R IC I
ŞI CHEZAŞ AL D R E P T E I CRE­
D I N Ţ E , T I P Ă R I T U - S ’A A C E A ­
S T Ă C A R T E D E t I S T O R IO A R E
ŞI P O V E Ş T I* C U L E S E D IN
S C R I E R I L E L U I IO N C R E A N G Ă
PEN TRU IN IM A Ş I G Â N D U L
P O P O R U L U I, CU P U R T A R E A
D E G R IJ E Ş I TOATĂ C H E L T U ­
IA L A A Ş E Z Ă M Â N T U L U I D O M ­
N E S C D E ÎN V Ă Ţ Ă T U R Ă F U N ­
D A Ţ IA CULTURALĂ REGALĂ
« P R I N C I P E L E CAROL»
 ION CREANGĂ

ISTORIOARE
ŞI

POVEŞTI
A LESE D IN TOATE S C R IE R IL E
PEN TRU
GÂNDUL ŞI IN IM A PO PORULU I

JL - ilE»Uo
ftXUS fUROJl
jro
W M fiFoca
F U N D A Ţ IA C U L T U R A L Ă R E G A L Ă
P R IN C IP E L E CA RO L
1938
 IO N C R E A N G Ă
N ă s c u t în a n u l 1837 şi m o rt la 1887
 A M IN TIR I DIN CO PILĂRIE

ân t n ăscu t la 1 M artie 1837

în sa tu l H um uleşti, judeţul
N eam ţului, plasa de su s, din
p ă rin ţi ro m â n i: Ştefan a lui P etrea
C iubotariul din H um uleşti şi soţia
sa S m a ra n d a , născută David C re­
angă, din sa tu l P ip irig , judeţul
N eam ţului.
în tâ i şi ’ntâi am început a în ­
văţa cru ce-aju tă, după m oda veche,
la şcoala din H um uleşti, o chilie
făcută cu cheltuiala sătenilor, prin
îndem nul şi o sârd ia părintelui
Ioan H um ulescu, care avea o m ână
de în v ăţă tu ră , un car de m inte şi
m ultă b u nătate de inim ă, D um ne­
 zeu să-l ie rte ! Poate să fi fost de
vre-o unsprezece ani, când a m în ­
ceput a învăţa. Ştiu că e ra m atunci
un băiet sfrijit, p riz ă rit şi fricos
şi de u m b ra m ea.
D ascălul n o stru e ra un holteiu
fru m o s, zd ra v ă n şi voinic şi-l
chem a Vasile a V asilcăi. El era şi
dascălul bisericii din sa t. Un so-
rocovăţ nem ţesc plătea ta ta pe
lu n ă d ascălului ca să m ă înveţe.
Şi pe atu n ci îm i ziceau în sa t şi la
şco ală: Ionică a lui Ştefan a Petrei.
P este v r ’un an, vornicul, p rin ­
zând la oaste cu arcanul pe bădiţa
Vasile, dascălul n o stru , şcoala a
ră m a s p u stie, ia ră noi şcolarii,
c a ri e ra m peste patruzeci la n u ­
m ă r, n e -a m îm p ră ştia t pe la ca­
sele n o a stre . D upă v r ’un an iară ş
s ’a deschis şcoala. D ar dascălul
Iordache fiind cam chilaciu, a în-
 V A S IL E A V A S IL IC Ă I
un h o lte i fru m o s, sd ra v ă n şi voinic,
care e ra ţi d a sc ălu l bisericei d in s a t
 ceput a ne râd ica de u rech i la
fârta ( 0 ) , d e a su p ra uşei şi a ne
prea îndesi la sp in a re cu Sfântul
N eculai, un biciu de curele făcut
şi d ă ru it şcoalei de m oş Fotea,
cojocariul sa tu lu i. Şi a şa, de unde
pâ n ă atu n ci m ă duceam cu drag
la şcoală, a m început a um bla
h u c iu -m a rg in e a : o zi m ă duceam ,
două n u , d a r to t dep rin sesem a
ceti o leacă.
T a ta nu ştia ca rte de feliu şi
nici m u lt haz nu făcea de dânsa.
El ca m ades îm i zicea: «Logofete
b râ n z ă ’n cuiu lapte acru ’n că-
lă m ă ri, c a m prea te codeşti la
tre a b ă : m ă te m că de a tâ ta c ă rtu ­
ră rie n ’a avea cine să ne tra g ă
ciubotele». D ar m am a luând sam a
cum în v ă ţa m eu, ajunsese a ceti
la ceaslov m ai bine decât m ine ;
şi se b u c u ra grozav, când vedea,
că m ă tra g la carte. Din p artea
tatei, p u tea m să ră m â n cum era
m ai bine: «N ică a lui Ştefan a
P e tre i», om de tre a b ă şi gospo-
d ariu în sa t la H um uleşti. M am a
însă era în sta re să to arcă ’n furcă
şi să în v ăţ m ai d eparte. D ar ce să
m ai învăţ în H um uleşti? căci în
b iserică ceteam şi câ n ta m pe din
afară toate tro p a rele ca şi dascălul
lordache.
I n tr ’o zi, aşa p rin câşlegile C ră ­
ciunului, aproape de cârnileagă,
viind bunicu-m eu David C reangă
din P ip irig pe la noi, m ’a lu a t şi
m ’a dus la m unte, în şcoala lui
Alecu B aluş din satu l B roşteni,
ju d eţu l Suceava, şi m ’a aşezat în
gazdă cu to a tă cheltuiala lui, la
una Irin u ca, care avea două capre
pline de râe . De aice u rm a m la
şcoală: şi ori s ’a p rin s cartea de
 m ine ori nu, d a r râ ia căprească
ştiu că s ’a p rin s.
A proape de Florii, profesorul
Nanu m i-a d at d ru m u l acasă, şi
de la B roşteni am venit cu nişte
plutaşi, pe B istriţa la Borca ; de la
Borca, cu o ru d ă a m ea, pe Plaiul-
B ătrân în P ip irig şi din P ip irig
la H um uleşti. Şi când m ’au văzut
tata şi m am a tu n s chilug şi plin
de râe , b u cu ria lo r n ’a fost p ro astă.
Ce să facă ? Au început a m ă scălda
ba cu leşie de ciocălăi, ba cu usuc
de lână, ba a m ă unge cu dohot
şi î n tr ’o să p tă m ân ă m ’au izbăvit
de podoabă. D ar şi eu le-am tra s
în ziua de P a şti un « în g eru l a
s tr i g a t » la biserică, de-au ră m a s
toate babele din s a t cu g u ra c ă s­
cată la m ine, ia r fetele nu m a-şi
dau ghiont una alteea, văzând ce
poate acu m Nică a lui Ştefan al
P e tre i! D ascălul Io rd ach e r ă m ă ­
sese acum pe jos ; era a cincea
ro ată la c a r. B iata m am ă crezând
că am să es un al doilea Cucuzel,
s ’a p u s cu ru g ă m in te pe lângă
ta ta şi m ’a d a t să în v ăţ psaltichie
la un p s a lt de la biserica A dor­
m ire a din T â rg u l N eam ţului, peste
b a ltă , la vre-o două s v â rlitu ri de
p ia tră de p a rte de satu l n o stru . T rei
h u să şi p lătea acum ta ta pe lună
p e n tru m ine. O ia rn ă am în v ăţat şi
la ac ea stă şcoală, căci ia rn a ce
m ai p u tea m învăţa ; ia r v ara nu
făceam p urici m ulţi pe la şcoală ;
tre b u ia s ’a ju t a casă: la to rs, la
pep tăn u şi, la nevedit, la făcut ţevi
cu su cala şi la to rs cu ro ata . Câte
tre i-p a tru oci de can u ră torceam
pe zi; m ă în treceam cu fetele cele
m ari din to rs şi ele din ră u ta te
m ă porecleau « Io n T o rcălău » .
 D A V ID C R E A N G Ă
din P ip irig , b u n ico ! d u p ă m am ă al m arelui
p o v e stito r care l-a d u s la şcoala din B ro şten i...
 I

L
a 1857 pe când se fierbea Uni­
re a în Iaşi, boierii moldoveni
lib e rali, ca de-al-de Costache
H u rm u zach i, M. Kogălniceanu şi
a lţii, au g ă sit cu cale să chem e la
A dunare şi câţi-va ţă ra n i fru n taşi,
câte unul din fiecare ju d eţ, sp re
a lua şi ei p a rte la facerea acestui
m ă re ţ şi nobil act naţional. Cum
au aju n s ţă ra n ii în Iaşi, boierii
au pus m ân ă de la m ână de i-au
ferchezuit frum os şi i-au îm b ră c a t
la fel, cu cheburi albe şi cuşm e
nouă, de se m irau ţăra n ii ce be-
 rechet i-a găsit. Apoi, se zice că
i-a r fi d a t pe sa m a unuia d in tre
boieri, să le ţie cuvânt, ca să-i
facă a înţelege scopul ch em ării
lor la Iaşi.
— O am eni buni, ştiţi p en tru ce
sânteţi chem aţi aici în tre noi, zise
boierul cu blândeţe.
— Vom şti cucoane, dacă ni-ţi
spune, răsp u n se cu sfială un ţă ra n
m ai b ă trâ n , scărp in ân d u -se în cap.
— Apoi iaca ce, oam eni buni:
de sute de ani două ţă ri su ro ri,
creştine şi m egieşe, M oldova n o a­
s tră şi V alahia sau Ţ a ra M unte­
nească, de care poate-ţi fi auzit
vorbindu-se, se sfâşie şi se m ă ­
nâncă în tre dânsele sp re cum plita
urgie şi pieire a neam ului ro m â ­
nesc. Ţ ă ri su ro ri şi creştine am
zis, oam eni b uni: căci precum r.e
închinăm noi M oldovenii, aşa se
 închină şi fra ţii n o ştri din V alahia.
S ta tu ra , vorba, h ra n a , îm b ră c ă ­
m intea şi toate obiceiurile câte le
avem noi, le au în to cm ai şi fra ţii
noştri m u n ten i. Ţ ă ri m egieşe am
zis, oam eni b u n i; căci n u m ai pă-
rău a şu l M ilcov, ce tre c e pe la
Focşani, le d esp arte. « Să-l secăm
d a r d in tr ’o s o r b ir e » şi să facem
sfân ta U nire, adică în fră ţire a do­
r ită de stră m o şii n o ştri, pe care
ei n ’au p u tu t s ’o facă în îm p re ju ­
ră rile grele de pe atunci. Iacă,
oam eni buni, ce treab ă c re ş ti­
nească şi fru m o asă avem de făcut.
N um ai D um nezeu să ne-ajute!
In ţe le s-a ţi, vă rog, oam eni buni,
p e n tru ce v ’am chiem at? Şi dacă
aveţi ceva de zis, nu vă sfiiţi;
sp u n eţi verde, m oldoveneşte, ca
la n işte fra ţi ce vă sân tem . Că
de-aceea ne-am adunat aici ca să
 ne lu m in ăm unii pe alţii şi D u m ­
nezeu să ne lum ineze pe to ţi, cum
a şti el m ai bine!
— în ţeleg em , cucoane, aşa a fi,
răsp u n se ră câţiva ţă ra n i m ai r u ­
şinoşi; că dă, dacă nu-ţi şti d u m ­
neavoastră ce-i pe lum e, noi ţ ă ­
răn im ea de la coarnele plugului,
avem să ş tim ce-i bine şi ce-i
ră u ? . .
— Ba eu d re p t să vă spun c u ­
coane, n ’am înţeles, ci-că zise cu
în d răzneală, unul d in tre ţă ra n i,
anum e Ion R oată.
Ş ’apoi c h ia r dacă ne-am pricepe
şi noi la câte ceva, cine se m ai uită
în g u ra n o a stră ? Vorba ceea, cu ­
coane: Ţ ă ran u l, când m erge, tro -
păeşte şi când vorbeşte, hodoro­
geşte, să ierte cinstita faţa d u m ­
neavoastră. Eu socot că tre a b a
a sta se putea face şi fără de noi;
că dă; noi ş tim a în v â rti sap a,
coasa şi secerea, d a r du m n eav o a­
s tră în v â rtiţi condeiul şi când
vreţi, ştiţi a face din alb negru
şi din n eg ru alb . . . Dum nezeu
v ’a d ă ru it cu m in te, ca să ne po­
v ă ţu iţi şi pe noi p ro stim e a .
— Ba n u , oam eni buni, s ’a tr e ­
c u t v rem e a aceea, pe când num ai
boierii făceau to tul în ţa ra aceasta,
ş ’o sto rceau după plac. Astăzi
to ţi, de la vlădică până la opincă,
tre b u e să lu ăm p a rte la nevoile şi
la fericirea ţă rii. M uncă şi câştig ;
d a to rii şi d re p tu ri p en tru toţi deo­
p o triv ă.
Le spuse boierul apoi despre
o rig in ea R om ânilor, cum şi de
cine au fost ei aduşi pe aceste
lo cu ri; despre suferinţele lor şi
cum au ajuns a fi dezbinaţi şi
m p ră ştie ţi p rin alte ţă ri. Le dă
el pilde câte şi m ai m u lte: cu
zm ocul de nuele, cu ta u rii în v ră j­
biţi şi în s fâ rşit se sileşte bietul
creştin din ră s p u te ri, a-i face^să
înţeleagă care sâ n t roadele b in e­
făcătoare ale U nirii, aducându-le
am inte că to t «pentru unirea tu ­
turo r» se ro ag ă şi sfânta biserică
în toate zilele, m ai bine de 1850
de ani. — Ei, oam eni buni, cred
că acum a ţi priceput.
— P ricep u t cucoane, cât se poate
de bine, ră sp u n se ră m ai toţi,
Dum nezeu să vă ajute la cele b u n e !
— Ba eu to t nu, cucoane, r ă s ­
punse m oş Ion R oată.
— D um nezeu să m ă ierte, m oş
Ioane, d a r d u m n eata, cum văd,
eşti cam greu de cap; ia haidem
în g răd in ă, să vă fac a înţelege şi
m ai bine. Moş Ioane, vezi colo în
ogradă la m ine bolovanul cel m are ?
 — II vedem , cucoane.
— Ia fă bine, şi adă-1 ici lângă
m ine, zise boierul care şedea
acum pe un jilţ în m ijlocul ţă r a ­
nilor.
— S ’avem ie rta re cucoane, n ’om
p u te; că d o ar acolo-i greu tate,
nu şag ă.
— Ia cearcă şi vezi.
Moş R oată se duce şi vrea să
ridice bolovanul, d a r nu poate.
— Ia d u -te şi d um neata m oş
V asile, şi d um neata bade Ilie şi
d u m n ea ta bade Pandelachi.
In sfâ rşit se duc v r ’o 3—4 ţă ­
ra n i, urnesc bolovanul din loc, îl
ră d ic ă pe u m ere şi-l aduc lângă
boier.
— Ei oam eni buni, vedeţi? S ’a
dus m oş Ion şi n ’a p u tu t face
tre a b a s in g u r; d a r când v ’aţi m ai
dus câţiva în tr ’a ju to r, tre a b a s ’a
făcut cu m are u ş u rin ţă ; g reu tatea
n a m ai fost aceeaşi.
Povestea cântecului:
U n d e -i u n u l nu -i p u te re
L a n e v o i şi la d u re re ;
U nde-s m u lţi p u te re a creşte
Şi d u şm a n u l n u sporeşte.

Aşa şi cu U nirea, oam eni buni;

credeţi d u m n eav o astră, că de-a
aju ta D um nezeu a se uni M oldova
cu V alahia, avem să fim num ai
atâ ţia ? F ra ţii n o ştri din T ra n s il­
vania, Bucovina, B asarab ia şi cei
de peste D unăre, din M acedonia
şi de p rin alte p ă rţi ale lum ii,
num ai să ne vadă că tră im bine,
şi ei se vor b u cu ra şi ne vor iubi
de n ’o r m ai îndrăzni duşm anii
în vecii vecilor a se lega de Ro-
nâni. D ’apoi fra ţii n o ştri de sânge:
F ran ţu zii, Italienii, Spaniolii şi
 Portughezii ce a şte a p tă ? La orice
în tâ m p la re , D oam ne fereşte, stau
g ata să -şi verse sângele p e n tru
noi . . .
U nirea face p u tere a, oam eni
buni. Ei acu m cred c ’a ţi înţeles
şi ră s în ţe le s .
— Ba eu unul, să ie rta ţi d u m ­
n e a v o astră , cucoane, încă to t n ’am
în ţeles, răsp u n d e m oş R oată.
— C um se face a sta m oş Ioane?
M ai bine ce v ’a m tă lm ă c it, şi un
copil p u tea să înţeleagă.
— M ai aşa, cucoane, răsp u n se ră
ceilalţi.
— M oş Ioane, zise acu m boierul
cam tu rb u r a t de m ultă oboseală,
ia spu ne d u m n eata în legea dum i-
tale, cu m ai înţeles, cum n ’ai în ­
ţeles, de când se face vorbă, să
auzim şi noi.
 — Dă cucoane, să nu vă fie cu s u ­
p ă ra re ; d a r dela vorbă şi p ân ă
la faptă este m are deosebire . . .
D um neavoastră ca fiecare boier,
num ai ne-aţi poruncit să aducem
bolovanul, d a r n ’a ţi pus u m ă ru l
îm p re u n ă cu noi la adus, cum ne
spuneaţi dinioare că de-acum to ţi
au să iee p a rte la sa rc in i, dela
vlădică p ân ă la opincă. B ine-ar
fi, dac’a r fi aşa, cucoane; căci la
războiu înapoi şi la pom ană n ă ­
vală, p a rc ă nu p rea vine la soco­
teală . . .
Ia r dela bolovanul d -v o astră am
înţeles a ş a : că până acum , noi
ţă ra n ii a m dus fiecare câte-o p ia ­
tr ă m ai m are sau m ai m ică pe
u m ere ; în să acum a sân tem che­
m aţi a p u rta îm p reu n ă tot noi
opinca, o stâ n c ă pe um erele n o a­
s tre . . . Să dea Dom nul cucoane,
 să fie altfel, că m ie (unuia) nu
m i-a p ă re a ră u . . .
La aceste vorbe, ţă ra n ii ceilalţi
au început a strâ n g e din u m ere,
a se u ita lung unul la altul şi a
zice:
^ Ia poate că şi R oată al nostru
să aib ă d re p ta te . , .
Ia r boierul, lu ân d u -i înainte cu
glum e, a în g h iţit găluşca şi a
tă c u t m olcum .
 MOŞ IO N RO A TĂ
se je lu t şte în f a ţa lu i Cuza V odă
MOŞ ION ROATĂ ŞI CUZA-VODĂ

II
n tre ţă ra n ii fru n ta şi c ari au lu at

I p a rte îm p re u n ă cu boierii, cu
E piscopii şi cu M itropolitul ţă rii
la « D ivanul ad-hoc » din Moldova
în 1857, e ra şi m oş Ion R oată, om
c in stit şi cuviincios, cum su n t m ai
to ţi ţă ra n ii ro m ân i de p re tu tin ­
deni. — N um ai a tâ ta , că m oş Ion
R oată, după câte văzuse şi după
câte p ăţise el în vieaţa sa, nu prea
punea tem eiu pe vorbele boiereşti
şi avea gâdilici la lim b ă; adică
sp u n ea om ului verde în ochi, fie
cine-a fi, când îl scorm onea ceva
la in im ă. A şa e ţă ra n u l: nu prea
ştie m ulte. Şi m oş Ion R oată, fiind
ţă ra n , cu m v ’a m spus, deşi se în ­
vrednicise a fi acum a p rin tre b o ­
ieri, nu avea ascunzători în s u ­
fletul să u .
In «D ivanul ad-hoc» din M ol­
dova, e ra u boieri de to a tă m ân a;
şi m ai m a ri şi m ai m ici; şi m ai
b ă trâ n i şi m ai tin e ri; şi m ai în ­
v ăţaţi şi m ai n eîn v ăţaţi, cum îi
apucase tim p u l. In tre aceştia din
u rm ă erau de-al de b ă trâ n u l Alecu
F orăscu, poreclit şi Tololoiu, G ri-
gore Cuza, şi alţi câţiva de-al-de
aceştia c a ri, ţiin d u -se de obiceiu­
rile stră m o ş e ş ti, în toate s ă rb ă ­
torile ascu ltau cu evlavie slujba
bisericească dela început până la
sfâ rşit, cân tân d şi citind la s tra n ă
deavalm a cu dascălii şi preoţii
b isericii; ia r la zile m ari, ca să le
ticnească veselia, îm p ă rţe a u b u ­
căţica de pâne cu orfanii, cu v ă ­
 duvele şi cu alţi nevoieşi, cum
apucase din p ă rin ţi. A tâta-i a ju n ­
gea capul, a tâ ta făceau şi ei pe
vrem ea lo r, D um nezeu să-i ierte
şi să-i odihnească, u n de-or fi
acolo, că bune inim i aveau.
D ar să ne în to arcem ia r la
«D ivanul ad -hoc». Aici ca în toate
ad u n ă rile de feliul acesto ra se
făcea vorbă m u ltă; şi era lucru
firesc să se facă, fiind în luptă
tim p u l de faţă cu cel trecu t,
p e n tru cea m ai d rea p tă cauză
a neam ului rom ânesc: U nirea,
sfâ n ta U nire!
Boierii cei m ai tin eri, crescuţi
de m ici în stră in ă ta te num ai cu
fran ţu zească şi n em ţească, erau
c â rtito ri a su p ra trecu tu lu i, şi cei
m ai g u ralii to todată. Vorba, p o r­
tul şi apu cătu rile b ă trâ n eşti nu le
m ai venea la socoteală. Şi din
această p ricin ă, unii, în a p rin ­
derea lo r, num eau pe cei b ă trâ n i:
« ru g in i învechite, işlicari, strig o i »
şi câte le m ai venea în m inte,
după cu m le era şi cre ştere a; dă,
în v ăţa ţi n u ’s? . .
N u-i v o rb ă, că şi n ătângia unor
b ă trâ n i e ra m are. U neori, când
se m âniau, dădeau şi ei tin e rilo r
câte un ib rişin , pe la nas, num in-
du -i: « b o n jurişti, duelgii, pantalo-
n a ri, oam eni s m in tiţi la m inte şi
ciocoi în fu m u ra ţi, lepădaţi de lege,
stric ă to ri de lim b ă şi de obiceiuri».
In a şa îm p o n cişare de idei se
aflau boierii b ă trâ n i cu tineretul
din «Divanul ad-hoc» al Moldovei;
cu toate că şi unii şi alţii erau
pentru «Unire». N um ai atâ ta că
b ătrân ii voiau «Unire» cu tocm eală
ia r tin erii «Unire » fără socoteală,
cum s ’a şi făcut.
 Toate ca toatele, d a r m a re lu p tă
aveau uniia d in tre boierii cu cu-
conul Alecu F orăscu, care, una-
două, îi tocănea, m u strâ n d u -i:
Ba, că «nu vorbesc d re p t ro m â ­
neşte, cu m vorbeau p ă rin ţii lor,
ci au corchezit g raiu l stră m o şe sc ,
de n u -i m ai înţelege nim ene»: ba
că « u m b laţi cu şu rubele să ne
tra g e ţi butucul»; ba că «face om ul
cu cineva o tovărăşie cât de m ică,
şi to t u rm ează învoială în tre p ă rţi,
ia r nu aşa cu ochii închişi»—căci
«dacă n ’ai carte, n ’ai p a rte , sc u rtă
socoteală» ba că «de când cu s tr ă i­
n ă ta te a , v ’a ţi în stră in a t şi legea
şi lim b a şi inim a şi c h ia r d r a ­
gostea săten ilo r; şi după n ep ă­
sa re a şi risip a ce o facem , z v â r­
lind banul pe lu c ru ri de nim ica,
p u ţin m ai avem de în stră in a t, şi
nu-i d ep arte vrem ea aceea, pe cât
văd eu. în tre b a ţi pe bieţii n e m e r­
nici de săten i, să spuie ei, dacă
m ai cunosc cine le e stă p â n . Au
ră m a s ca nişte câni ai nim ăn u i,
să rm a n ii oam eni! Cine se scoală
m ai de d im in eaţă, acela e m ai
m are în sa t la ei, de-i horopseşte
şi-i ţu h ăe şte m ai ră u decât pe
vite! Ciocoizm ul şi stră in ii să t r ă ­
iască, şi las pe dânşii că ne scot
ei la covrigi, ba că «vai de ţa ra
care ajunge s ’o puie copiii la cale»:
ba că «vorba m u ltă, sără c ia om u­
lui»; şi, dacă li-i tre a b a de aşa,
facă ei ce-or şti, că el m ai bine se
duce acasă, că-i plouă caii în
spate şi-i sta u vitele cu dinţii la
stele, din pricin a slugilor, căro ra
puţin le pasă de m unca stăpânului.
Şi câte şi m ai câte năzdrăvănii
de-al de-aceste . . . Las pe b ă trâ n i
să te descânte şi să te judece ei
 în legea lor, că n u -ţi m ai treb u e
a lt popă . . .
Şi iaca aşa cu de-al-de cuconul
F orăscu.
A cum vine a lta la râ n d :
I n tr ’una din zile cum vorbea
fru m o s un boier d in tre cei tin eri,
iaca şi m oş Ion R oată sa re cu
g u ra :
— Aveţi bu n ătate de vorbiţi m ai
m oldoveneşte, cucoane, să ne d u ­
m irim şi noi; căci eu unul, d rep t
să vă spun, că nu pricep nim ica,
păcatele m ele! Un oarecare boier
în tâ m p in ă atunci pe m oş Ion
R oată, zicându-i cu glas p o ru n ­
c ito r şi ră u tă c io s :
— Da ce nevoie m are este să
înţelegi tu , m ojicule! T acă-ţi
leoarba, d a c ’ai venit aici; c ’apoi
întoarce-ne-vom noi acasă, şi hel-
bet! nu ţi-a lua nim e din spate,
ce ş tia eu . . . Auzi, obrăznicie!
— T u . . . cu opt-zeci de m ii de
fălci de m oşie, şi el un ghiorlan,
c’un petec de p ăm ân t, şi uite ce
g u ră face a lă tu re a cu m ine! . . .
M oş Ion R oată, sim ţin d u -se lovit
pănă în suflet, răsp u n d e atunci
cu glas p lân g ă to r:
— D ar bine, cucoane, dacă nu
v’a fost cu plăcere să pricepem
şi noi câte-ceva din cele ce s p u ­
neţi d u m n eav o astră, de ce ne-aţi
m ai adus aici, să vă b ăteţi joc de
noi? Ei, cucoane, cucoane! P u te r­
nic eşti, m egieş îm i eşti, ca răzeş,
ce m ă găsesc, şi ştiu bine că n ’are
s ă ’m i fie m oale când m ’oiu în ­
toarce acasă, unde m ă aşteap tă
nevoile. D ar să nu vă fie cu su p ă ­
ra re , ia, palm ele aceste ţără n eşti
ale n o a stre , stră p u n se de pălăm idă
şi pline de b ă tă tu ri, cum le vedeţi,
vă ţin pe d u m n eav o astră de a tâ ta
a m a r de vrem e, şi vă fac de h u ­
z u riţi de bine; şi m ai m u lt decât
a tâ ta : orice venetic, în ţa r a a sta
este oploşit de d u m n eav o astră,
şi-l p riv iţi cu n e p ă sa re cu m ne
suge sângele, şi tăceţi şi-l îm b ră -
ţo şa ţi! N um ai noi, vite de m uncă,
vă sâ n te m d rag i ca sa re a în ochi . .
Din m ojici, din ghiorlani, şi din
dobitoci nu ne m ai sc o a te ţi! D um ­
nezeu să ne ierte, şi să ne ie rta ţi
şi d u m n eav o astră, cucoane, dar
cu a d e v ăra t, aşa este; v ’aţi de­
p rin s a lu a focul totdeauna cu
m âinile n o astre cele m ojiceşti . . .
şi to t noi cei horopsiţi!
— Sfânt s ă ’ţi fie ro stu l, m oş
Ioane, că ai vo rb it din d u rere ,
ră sp u n se atunci cuconul Alecu
F orăscu; şi su n t fericit, că stai
a lă tu re a cu m ine. Decât un bon­
ju ris t c ’o m ân ă de în v ăţă tu ră , m ai
bine un ţă ra n cu un c a r de m inte.
La aceste vorbe, m ulţi d in tre
boieri s ’au s im ţit a tin şi: cel cu
pricin a . . ., a ră m a s ca opărit.
Ia r Colonelul A lexandru Cuza a
d at m ân a prieteneşte cu m oş Ion
R oată.
In sfâ rşit, după m ulte dezbateri
furtu n o ase u rm a te în « Divanul
ad-hoc » s ’a încuviinţat « U nirea »
şi apoi d ep u taţii s ’au în to rs fie­
care pe la vetrele lor.
P este câţiva ani după aceasta,
trecân d Cuza-Vodă sp re B ucu­
re ş ti, a poposit la A giud, unde
l-a în tâ m p in a t o m ulţim e de lum e
ca pe un D om nitor.
P rin tre lum ea ce se înghesuia,
cu tre a b ă , fără tre a b ă, iacă se
zăreşte o hârtie fâlfăind pe d easu ­
p ra capetelor m u lţim ii, în vârful
unei prăjini. Cuza-Vodă în ţele­
gând că trebue să fie v r ’un suflet
necăjit, face sem n să i se deschidă
calea. Şi când, colo, un ţă ra n
b ă trâ n cade în genunchi d in a ­
intea D om nitorului, să ru tâ n d u -i
m âna, cu lacrăm ile în ochi, şi
d ân d u -i o h â rtie sc risă pe toate
feţele.
— He, he! m oş Ion R oată, p rie ­
tenul şi tovarăşul m eu cel vechiu
din « Divanul a d -h o c », lu cru ne­
g â n d it! R ădică-te m oş Ioane şi
sp u n e-m i fără sfială, ce d u rere ai?
Ţ i-a făcut cineva v r ’un neajuns?
Moş Ion R oată văzând că după
a tâ ţia ani de zile nu l-a u ita t Co­
lonelul A lexandru Cuza, şi că l-a
p rim it cu a tâ ta b u n ătate, a început
a plânge cu hohot şi a-1 ru g a să-i
citească h â rtia .
Vodă, fiind gata de plecare, şi
văzând că h â rtia lui m oş R oată
cuprinde m u ltă polologhie, zise cu
b lâ n d e ţă :
— Spune, m oş Ioane din g u ră,
ce ai de spus, că m ai bine a m să
înţeleg.
A tunci m oş R oată viindu-şi în
sine, începe a se jălui cum u r ­
m ează:
— L um inarea V oastră.
De când cu păcatul cela de
«Ad-hoc», n ’am m ai avut zi bună
cu m egieşul m eu cel p uternic,
stăp ân u l unei m oşii foarte m ari,
pe care-1 cunoşti, M ăria-T a. N ’am
g ân d it, nenorocitul de m ine, că
un boier aşa de m are, p u tred de
bogat şi cu în v ă ţă tu ră , să-şi puie
m intea cu unul ca m ine, de nişte
vorbe nesocotite ce le-am zis şi
eu atunci, în tr ’un necaz. N um ai
Dum nezeu să-i deie să n ăta te şi
 bine, d a r a m a rn ic m ’a lovit în
avere şi în cin ste! Crede M ăria-
Ta, că nici eu n ’a m fost a şa de
sec, în tre cei de-o se am ă cu m ine.
D ar de cum a m ajuns acasă,
goană şi p rig o an ă pe capul m eu,
din p a rte a boierului, în to t feliul:
In tâ iu ş i’n tâiu, a pus înadins pe
feciorii boiereşti, să -m i caute p r i­
cină, şi să m ă aducă la sap ă de
lem n. Şi aceştia, ca oam eni fără
ju d ecată şi p izm aşi, făceau toate
chipurile sataniceşti, sau ei dea-
d rep tu l, sau p rin alţii, cum să
deie vitişoarele m ele m ăcar de un
pas pe m oşia boierească; ş ’apoi
sub cuvânt că au făcut stricăciune,
să m i le poată ucide fără nicio
c r u ţa r e ! Şi astăzi îm puşcă-i p o rc ii;
m âne vacile şi boii; poim âne căi-
şo rii; în a ltă zi ie-i oile dinapoi
cu g răm a d a şi du-le la c u rte ;
îţi poţi închipui, M ă ria-T a, ce
urgie grozavă e ra pe capul m eu!
Văzând eu dela o vrem e că nu
m ai încetează cu jafurile, m i-a m
lu at in im a ’n dinţi, şi m ’a m dus
la boieriu să m ă jăluesc. Şi bo­
ierul în loc de un cuvânt bun, m ’a
scuipat d re p t în obraz, de faţă
cu slugile sale şi cu alţi oam eni
ce se aflau atunci la curte, încât
a m crezut că a căzut ceriul pe
m ine, de ru şin e! Ba încă m ’a şi
a m e n in ţa t, că a ltă d ată , de m i-a
m ai călca piciorul în ograda b o ­
ierească, a re să poruncească să
m ă în tin d ă la sc ară şi să m ă bată
cu biciul! Şi cu rânduiala asta,
M ă ria-T a, în câţiva ani de zile
m ’au calicit cu desăvârşire, şi
m i-a ră d ic a t şi cinstea, care,
p en tru m ine, a fost cel m ai scum p
lu c ru !
 Cuza-Vodă a s ta t neclintit, şi
s ’a u ita t ţin tă la m oş Ion R oată,
cât a v o rb it el. Şi când a isp ră v it
vorba, Vodă i-a pus două fişicuri
de napoleoni în m ână, zicându-i
cu b u n ă ta te:
— Ţine m oş Ioane, acest mic
d a r dela m ine, şi în tâ m p in ă -ţi ne­
voia, de azi pe m âne, cum te-a
lu m in a Cel de su s. I a r pe boier,
lasă-1 în judecata lui D um nezeu,
căci « El nu bate cu cio m ag u l» .
Lui m oş Ion R oată i se um plu
din nou ochii de lacrăm i, şi s ă ru ­
tân d m ân a lui Vodă, ca sem n de
m u lţăm ire , zise oftând:
— D ar cu ruşinea ce m i-a făcut,
cum răm â n e M ăria-T a?
— Cu ruşinea iaca aşa răm ân e,
m oş Ioane, zise Cuza-Vodă, să-
rutându-1 şi pe un obraz şi pe
altul, în faţa m ulţim ii adunate
acolo. D u-te şi spune săten ilo r
dum itale, m oş Ioane, că pe unde
te-a scu ip at boierul, te-a s ă ru ta t
D om nitorul ţă rii şi ţi-a şte rs r u ­
şinea . . .
 POVESTEA UNUI OM LENEŞ

i-că era odată în tr ’un sa t un

C om grozav de leneş; de leneş

ce e ra , nici îm b u c ă tu ra din
g u ră nu şi-o m esteca. Şi sa tu l vă­
zând că acest om nu se dă la m uncă
nici în ru p tu l capului, h o tă rî să-l
sp ân zu re p e n tru a nu m ai da pildă
de lenevie şi a lto ra. Şi a şa se aleg
vre-o doi oam eni din sa t şi se duc
la casa leneşului, îl um flă pe sus,
îl pun î n tr ’un c a r cu boi, ca pe
un butuc n e sim ţito r, şi hai cu
dânsul la locul de sp ân zu răto are.
Aşa e ra pe vrem ea aceea.
Pe d ru m se întâlnesc ei cu o
tră s u ră în care era o cucoană.
« Ci-că era odată în tr’un sat un om
grozav de len eş: de len eş ce era, nici
îm bucătura din gură nu şi-o m esteca »
 Cucoana, văzând în carul cel cu boi
un om , care sem ăn a a fi bolnav,
în treb ă cu m ilă pe cei doi ţă ra n i,
z ic â n d :
— O am eni b u n i! Se vede că om ul
cel din c a r e bolnav, să rm a n u l,
şi-l duceţi la vr-o doftoroaie, u n ­
deva să se caute.
— Ba nu, cucoană, răsp u n se
unul d in tre ţă ra n i: să ierte cin­
s tită faţa d um neavoastră, d a r aista
e un leneş, care nu credem , să
m ai fi având păreche în lum e;
şi-l ducem la sp ân zu răto are ca
să c u ră ţim satu l de un trân d av .
— Alei! oam eni buni, zise cu­
coana, înfiorându-se; păcat s ă r ­
m anul, ca să m oară ca un câine
fără de le g e ! M ai bine duceţi-1
la m ine; iacă-tă cu rtea, pe costişea
ceea. Eu am acolo un h a m b a r plin
cu p o sm agi; ia aşa p en tru îm -
.. Şi aţa sc aleg vre-o doui oameni
din sa t ţi se duc la casa len eşului,
tl um flă pe sus, îl pun într'un
car cu boi...
 p re ju ră ri grele, D oam ne fereşte!
— A m ânca la posm agi, şi a tră i
şi el pe lân g ă casa m ea; că doar
ştiu că nu m ’a m ai perde D um ne­
zeu p e n tru o bucăţică de pâine.
Dă, sâ n te m d a to ri a ne aju ta unii
pe alţii.
— la -a u z i, m ă leneşule, ce spune
cucoana; că te-a pune la coteţ,
î n tr ’un h a m b a r cu posm agi, zise
unul d in tre săteni. Iaca peste ce
noroc ai d at, b a tă -te întunericul
să te b a tă , urâciunea oam enilor!
Sai de g rab ă din c a r şi xnulţă-
m eşte cucoanei că te-a scăp at dela
m o arte, şi ai d at peste belşug,
luân d u -te sub a rip a dum isale. Noi
gândiam să -ţi d ă m sopon şi frâ n ­
ghie. I a r Cucona cu b u nătatea d u ­
m isale îţi dă adăpost şi posm agi ;
să to t tră e şti, să nu m ai m o ri!
Să-şi puie cineva obrazul pentru
unul ca tine şi să te h răn ească ca
pe un trâ n to r, m are m inune-i şi
a s t a ! d a r to t de noroc să se plângă
cineva. Bine a m ai zis cine a zis c ă :
«Boii a ră şi caii m ănâncă». H ai, dă
răsp u n s cucoanei, ori a ş a , ori aşa, că
n ’are vrem e de s ta t la vorbă cu noi.
— D ar m u eţi-s posm agii, zise
atunci leneşul cu ju m ă ta te de
g u ră, fă ră să se cârm ească din loc.
— Ce-a zis ? în tre b ă cucoana pe
săteni.
— Ce să zică, m ilostivă cucoană,
răsp u n d e unul, ia, în tre ab ă că,
m ueţi-s posm agii?
— Vai de m ine şi de m ine, zise
cucoana cu m ira re ; încă a sta n ’am
a u z it! D a , el nu poate să şi-i m oaie ?
— Auzi, m ăi leneşule: te prinzi
să moi posm agii sin g u r, ori ba?
— Ba, răsp u n se leneşul. T r a ­
geţi m ai bine to t înainte! ce m ai
Sătenii duc pe leneş şi-i fac felul..
a tâ ta g rijă , p e n tru a stă pustie de
g u ră !
Atunci unul d in tre săteni zise
cucoanei:
_B u n ătatea d u m n eav o astră,
m ilostivă cucoană, d ar degeaba
m ai voiţi a s tric a orzul pe gâşte.
Vedeţi bine, că nu-1 ducem noi la
sp â n zu ră to a re n u m ai aşa de flori
de cuc, să -i lu ă m n ăravul. C um
chitiţi ? un sa t în tre g n ’a r fi pus
oare m ân ă dela m ână, ca să poată
face d in tr ’în su l ceva? D ar ai pe
cine a ju ta ? D oar lenea-i îm p ă ră ­
tea să m a re , ce-ţi baţi capul!
C ucoana atunci cu to a tă b u n ă ­
voinţa ce avea se lehăm eţeşte şi
de binefacere şi de to t, zicând:
— O am eni buni, făceţi d a r cum
v’a lu m in a D um nezeu!
Ia r sătenii duc pe leneş la locul
cuvenit, şi-i fac felul. Şi iaca aşa
a scăpat şi leneşul acela de săteni
şi sătenii aceia de dânsul.
Mai poftească de-acum şi alţi
leneşi în satu l acela dacă le dă
m ână şi-i ţine cureaua.
Ş ’a m încălicat pe-o şea, şi v ’am
sp u s povestea aşa.
 CINCI PÂ NI

D
oi oam eni, cunoscuţi unul cu
a ltu l, călătoreau odată, v ara,
pe un d ru m . Unul avea în
tra is ta sa tre i pâni şi celălalt două-
pâni. Dela o vrem e, fiindu-le foa­
m e, poposesc la u m b ra unei răchiţi
pletoase, lân g ă o fântână cu ciu­
tu ră , scoate fiecare pânile ce avea şi
se pun să m ănânce îm p reu n ă ca să
aibă m ai m are poftă de m âncare.
T ocm ai când scoaseră pânile din
tra iste , iaca un al treilea d ru m e ţ,
necunoscut, îi ajunge din u rm ă ,
şi se opreşte lângă dânşii, dându-le
ziua b u n ă; apoi se roagă să -i dee
şi lui ceva de m âncare, căci e ta re
...T ocm ai când scoaseră pâinile din
traiste, iacă un al treilea drum eţ
n ecunoscut îi ajunge din urmă şi
se opreşte lângă dânşii...
flăm ând şi n ’a re nim ica m erinde
la dânsul, nici de unde c u m p ă ra .
— Poftim , om bun, de-i o sp ăta
îm p re u n ă cu noi, ziseră cei doi
d ru m e ţi călăto ru lu i s tră in ; căci,
m ila D om nului! unde m ănâncă
doi m ai poate m ânca şi un a!
treilea. C ălătorul s tră in , flăm ând
cum e ra , ne m ai aşteptând m ultă
poftire, se aşază jos lângă cei doi
şi încep a m ânca cu to ţii la pâine
goală şi a bea apă rece din fân ­
tân ă , căci a ltă u d ă tu ră nu aveau.
Şi m ăn ân că ei la un loc tu strei,
şi m ăn ân că, până ce gătesc de
m ân c a t cele cinci pâni de p arca
n ’au m ai fost.
D upă ce au m ân tu it de m âncat,
c ălăto ru l s tră in scoate cinci lei
din pungă şi-i dă, din în tâ m ­
p lare, celui ce avusese tre i pâini,
zicând:
 — P rim iţi, vă ro g , oam eni buni,
această m ică m u lţăm ită dela m ine
pentrucă m i-a ţi d at de m âncare
la nevoie; veţi cinsti m ai încolo
câte un p a h a r de vin, sau veţi face
cu banii ce veţi pofti. Nu su n t
vrednic să vă m ulţum esc de b i­
nele ce m i-a ţi făcut, căci nu ve­
deam lu m ea înaintea ochilor de
flă m ân d ce e ra m .
Cei doi nu p rea voiau să p r i­
m ească, d a r după m u ltă stă ru in ţă
din p a rte a celui al tre ile a , au
p rim it. Dela o vrem e călătorul
s tră in şi-a lu a t ziua bună dela
cei doi şi apoi şi-a c ă u ta t de
d ru m . Ceilalţi m ai ră m â n oleacă
sub răc h ită la u m b ră , să odih­
nească bucatele. Şi din vorbă
în vorbă, cel ce avuse tre i pâini,
dă doi lei celui cu două pâini,
zicând:
 — Ţ ine, fra te , p a rte a d u m itale
şi fă ce vrei cu d ân sa. Ai avut
două pâini în tre g i, doi lei ţi se
cuvine. Şi m ie îm i opresc tre i lei,
fiindcă a m avut tre i pâni în tre g i
şi to t ca ale tale de m ari, după
cum ştii.
— C um a şa, zise celălalt cu
d isp re ţ; p e n tru ce num ai doi lei,
şi nu doi şi ju m ă ta te , p a rte a
d rea p tă ce ni se cuvine fiecăruia?
O m ul p u tea să nu ne deie nim ic,
şi atu n ci cum răm ân ea?
— C um să răm â ie , zise cel cu
tre i p â n i; atunci aşi fi avut eu
po m an ă p e n tru partea ce m i se
cuvine dela tre i pâni, ia r tu — dela
două şi pace bună. A cum însă,
noi a m m ân cat degeaba, şi banii
p en tru pâine îi avem în pungă
cu p riso s; eu tre i lei şi tu doi lei;
fiecare după n u m ăru l pâinilor ce
am avut. Mai d rea p tă îm p ă r ­
ţeală decât aceasta nu cred că
se m ai poate nici la Dum nezeu
Sfântul.
— Ba nu, prietene, zise cel cu
două pâini; eu nu m ă ţin că m i-ai
făcu t p a rte d rea p tă. H aide să ne
ju d ecăm şi cum a zice judecata,
aşa să răm â ie .
— H aide şi la judecată, zise ce­
lălalt, dacă nu te m u lţăm e şti; cred
că şi judecata a re să -m i găsească
d rep ta te , deşi nu m ’am t â r î t p rin
judecăţi, de când sânt.
Şi aşa, pornesc ei la d ru m , cu
h o tă rîre a să se judece. Şi cum
ajung î n tr ’un loc unde e ra ju d e ­
cătorie, se înfăţişează înaintea j u ­
decătorului şi încep a spune îm ­
p re ju ra re a din capăt, pe râ n d fie­
ca re : cum a venit în tâ m p la re a ,
de au c ălăto rit îm p re u n ă; de au
« Ş i cum ajung într’un loc unde
era jud ecătorie, se înfăţişează
în ain tea judecătorului şi încep a
gpune înprejurarea din capăt pe
rând fiecare...
 s ta t la m asă îm p re u n ă; câte pâini
au avut fiecare; cum a m âncat
dru m eţu l cel s tră in la m asa lor,
deopotrivă cu d ân şii; cum le-a
d at cinci lei d re p t m u lţăm ită şi
cum cel cu tre i pâini a g ă sit cu
cale să-i îm p a rtă .
J u d e c ă to ru l, după ce-i ascultă
pe am ândoi cu lu are am in te, zise
celui cu două pâini:
— Şi nu eşti m u lţu m it cu îm ­
p ă rţe ala ce s ’a făcut om ule?
— Nu, dom nule ju d ecăto r, zise
n e m u lţă m itu l; noi n ’am avut de
gând să lu ăm plată dela d rum eţul
s tră in p e n tru m âncarea ce i-am
d at; d a r dacă a venit în tâ m p la re a
de-aşa, apoi trebue să îm p ă rţim
d rep t în două ceea ce ne-a d ă ru it
oaspetele n o stru ; aşa cred eu că
a r fi cu cale, când e vorba de
d rep tate.
 — D acă e vorba de d rep ta te , zise
ju d ecăto ru l, apoi fă bine de îna-
poieşte u n leu istu ila lt, care, spui
că a avut tre i pâni.
— De a s ta ch iar m ă cuprinde
m ira re , dom nule judecător, zise
n em u lţă m itu l cu în drăzneală; eu
am v en it în ain tea judecăţii să
capăt d re p ta te şi văd că dum neata
care ştii legile, m ai ră u m ă scu ­
funzi. D e-a fi să fie to t aşa şi ju ­
decata în ain tea lui D um nezeu,
apoi vai de lum e!
_Aşa ţi se pare dum itale, zise
ju d ec ă to ru l lin iştit; d a r ia să vezi
că n u -i a şa. Ai avut dum neata
două pâini?
— Da, dom nule ju d ecăto r; două
a m av u t.
— T o v arăşu l dum itale avut-a
tre i pâini ?
— Da, d-le judecător, tre i a avut.
 — U dătură ceva a v u t-a ţi v re­
unul ?
— N im ic, d-le ju d ec ă to r; num ai
pâne goală şi ap ă rece din fân­
tân ă, fie de sufletul cui a făcut-o
acolo în calea tre c ă to rilo r.
— D inioarea, p a rc ă sin g u r m i-ai
sp u s, zise ju d ecăto ru l, că aţi m â n ­
cat toţi ca unul de m u lt; aşa este?
— A şa este, dom nule judecător.
— A cum , ia să sta to rn ic im rân -
duiala u rm ă to are , ca să se poată
şti h o tă rît, care câtă pâne a m â n ­
cat: să zicem , că s ’a tă ia t fiecare
pâine în câte tre i bucăţi deopo-*
triv ă de m a ri; câte bucăţi ai fi
avut dum neata, care spui că avuşi
două plâini?
— Şese bucăţi aş fi avut, dom ­
nule judecător.
— D ar to v arăşu l dum itale, care
spui că av u t tre i pâni? .
 — Nouă bucăţi a r fi avut, d o m ­
nule ju d ecăto r.
— A cum , câte fac la un loc: şese
bucăţi şi cu nouă bucăţi?
— C incisprezece bucăţi, d-le ju ­
decător.
— C âţi oam eni aţi m âncat a-
ceste cinsprezece bucăţi de
pâine ?
— T re i oam eni, d-le judecător.
— B u n ! C âte-câte bucăţi vin de
fiecare om ?
— Câte cinci bucăţi, d-le ju ­
d ecător.
— A cum , ţii m inte, câte bucăţi
ai fi av u t d -ta?
— Şese b ucăţi, d-le judecător.
— D ar de m âncat, câte ai m ân ­
cat d -ta ?
— Cinci bucăţi, d-le judecător.
— Şi câte ţi-a u m ai ră m a s de ’n-
trecut?
 — N um ai o bu cată, d-le ju d e ­
cător.
— Acum să s tă m aici, în ceea ce
te priveşte pe d u m n eata, şi să
lu ăm pe ista la lt la râ n d . Ţii m inte
câte bucăţi de pâne a r fi avut to ­
v a ră şu l d-tale?
— N ouă bucăţi, d-le ju d e c ă to r.
— Şi câte a m âncat el de toate ?
— Cinci bucăţi, ca şi m ine, d-le
ju d ecăto r.
— D ar de în trecu t, câte i-au m ai
ră m a s ?
— P a tru bucăţi, d-le ju d ecăto r.
— B un! ia acuş avem să ne în ­
ţelegem cât se poate de bine.
Vra să zică, d u m n eata ai avut
n um ai obucată de în trecu t ia r tova­
ră şu l d um itale p a tru b u căţi; acum ,
o b u cată de întrecut ia r tovarăşul
dum itale p atru bucăţi, acum o
bucată de pâine ră m a s ă dela
dum neata şi cu p a tru bucăţi dela
ista la lt, fac la un loc cinci bucăţi ?
— T a m an cinci, d-le ju d ecăto r.
— E ste a d ev ărat că aceste cinci
bucăţi de pâne le-a m âncat oaspele
d-v o astră, care spui că v’a d at
cinci lei d re p t m ulţăm ită.
— A d evărat este, d-le judecător.
— Aşa d a r dum itale ţi se cuvine
num ai un leu, fiindcă num ai o
bucată de pâine ai avut de în tr e ­
cut; şi aceasta, ca şi cum ai fi
avut-o de vânzare, deoarece aţi
p rim it bani dela oaspele d -v o astră.
Ia r to v ară şu lu i dum itale i se cuvin
p a tru lei, fiindcă p a tru bucăţi de
pâine a av u t de în trecu t. Acum
d a ră fă bine şi înapoieşte un leu
to v arăşu lu i dum itale. Şi dacă te
crezi n e d re p tă ţit, du-te şi la D um ­
nezeu şi la s ’ dacă ţi-a face şi el j u ­
decată m ai d reap tă decât aceasta.
 D acă te crezi ned rep tăţit dute şi
la D um nezeu şi las’dacă ţi-a face şi el
jud ecată m ai dreaptă d ecât aceasta...
 Cel cu două pâini văzând că nu
m ai are încotro şovăi, înapoieşte
un leu to v arăşu lu i său, cam cu
părere de ră u , şi pleacă ru şin a t.
Cel cu tre i pâini, u im it în să de
aşa ju d ecată, m u lţăm eşte ju d e ­
cătorului, şi apoi iese, zicând cu
m ira re :
— D ac’a r fi pretu tin d en e to t a se­
m enea ju d ecăto ri, ce nu iubesc a
li cân ta cucul în faţă . . . cei ce
n ’au d rep ta te , n ’a r m ai năzui în
veci şi ’n p u ru re a la ju d ecată.
C orciogarii, porecliţi şi a p ă ră ­
to ri, ne m ai având chip de tra iu
n um ai din m inciuni, sau s ’a r a-
puca de m uncă, sau a r treb u i, în
toată vieaţa lo r, să tra g ă pe dracul
de coadă . . .
Ia r societatea bună a r răm ân ea
n eb ân tu ită.
 CAPRA CU T R EI IEZI

ra odată o cap ră, care avea

tre i iezi. Iedul cel m are şi cel
m ijlociu dau p rin b ăţ de o-
braznici ce e ra u ; ia ră cel m ic era
harnic şi cu m inte. Vorba ceea:
«Sunt cinci degete la o m ân ă şi nu
seam ănă toate unul cu altul».
I n tr ’o zi, capra chiam ă iezii pe
de-afară şi le zice:
— D ragii m am ei c o p ila şi! eu
m ă duc în pădure, ca să m ai aduc
ceva de-ale m âncărei. D ar voi în-
cuieţi u şa după m ine, ascultaţi
unul de altul şi să nu cum va să
deschideţi până ce nu-ţi auzi gla-
 ...Drugii mamei co p ila şi! — spune capra —
eu mă duc tn pădure, ca să mai aduc ceva

«■
de ale m&ncărei...
sul m eu. Gând voi veni eu, a m să
vă dau de ş tire , ca să m ă c u ­
noaşteţi şi a m să vă spun a şa:
Trei iezi cucueţi,
U şa m am ei descueţi,
Că m am a v*aduce vouă:
Frunze ’n buze,
L ap te ’n ţâţe,
D rob de sare
In spinare.
Mălăieş
In călcăeş,
Sm oc de flori
P e subsuori.

— A uzit-aţi ce-am spus eu ?

— Da, m ăm ucă, ziseră iezii.
— P o t să am nădejde în voi?
— Să n ’ai nici o g rijă, m ăm ucă,
a p u c a ră cu gura înainte cei m ai
m a ri. Noi su n tem odată băieţi şi
ce-am vorbit odată, v o rb it r ă ­
m âne.
 — D acă-i a şa, apoi veniţi să vă
sărute m a m a ! D um nezeu să vă
apere de cele rele şi m ai ră m â n e ţi
cu bine!
— M ergi săn ăto asă, m ăm u c ă,
zise cel m ic, cu lac rim i în ochi,
şi D um nezeu s ă -ţi ajute, ca să te
întoarne cu bine, şi să ne-aduci
de m âncare.
Apoi c a p ra iese şi se duce în
treab a ei. Ia r iezii închid uşa după
dânsa şi tra g zăvorul. D ar vorba
veche: « P ăreţii au urechi şi fere-
ştile ochi». U n d u şm an de lu p ,
— ş ’apoi ş tiţi care? — ch iar cu-
m ă tru l c a p r e i,— care de m ult
pândea v rem e cu prilej ca să pape
iezii, tră g e a cu urechea la păre-
tele din dosul casei, când vorbea
ca p ra cu d ân şii.
— B un! zise el în gândul său.
Ia acu m i-e tim p u l . . . De i-a r
îm pinge păcatul să -m i deschidă
« şa , halal să -m i fie! Ştiu că i-a ş
c ârn o si şi i-aş ju m u li!
C um zice, şi vine la uşe; şi cum
vine, şi începe:
Trei iezi cucuieţi,
Mamei uşa descueţi,
Că m am a v ’aduce vouă:
Frunze ’n buze
L apte ’n ţâ ţe ;
Drob de sare
In spinare,
Mălăieş
In călcăieş.
Sm oc de flori
P e subsuori.

— H a i! deschideţi cu fuga, dragii

m am ei! cu fuga!
— I a ! băieţi, zice cel m are, s ă ­
riţi şi deschideţi uşa că vine m am a
cu d em âncare.
— S ărăcu ţu l de m in e ! zise cel
m ic. Să nu cum va să faceţi posna
să deschideţi, că-i vai de noi!
Asta n u-i m ăm u ca. Eu o cunosc
de pe g las; glasul ei nu-i aşa de
gros şi ră g u ş it, ci-i m ai su b ţire
şi m ai fru m o s!
Lupu auzind aceste se duse la
un fie ra r şi puse să-i ascuţe lim b a
şi dinţii p e n tru a-şi su p ţia glasul
şi apoi în to rc ân d u -se începu ia r:
Trei iez i cucueţi,
M amei uşa d e s c u e ţi! . .
— Ei vedeţi ? zise ia ră ş cel m a r e ;
dacă m ă potrivesc eu vouă?—Nu-i
m ăm u ca, n u-i m ăm u ca. — D ’apoi
cine-i, dacă n u -i ea? Că d o ar şi
eu a m u rech i. Mă duc să-i deschid.
— B ă d ic ă ! b ă d ic ă ! zise ia ră şi cel
m ic, a sc u lta ţi-m ă şi pe m ine!
Poate m ai de-apoi a veni cineva
şi-a zice;
D esch id eţi uşa
Că moare m ătuşa !
. . Lupul se duse ia un fierar şi'p u se
să-i escuţe lim ba şi din ţii pentru a-şi
subţia glasul
şi atunci voi treb u e n u m ai decât
să le deschideţi? D’apoi nu ştiţi
că m ă tu şa -i m o artă, de când lupii
albi şi s ’a făcut oale şi ulcioare,
să rm a n a ?
— Apoi dă! nu spun eu bine?
zise cel m a re . Ia de-atunci e ră u
în lu m e, de când a ajuns coada
să fie cap . . . Dacă te-i p o trivi tu
acestora îi ţinea m u lt şi bine pe
m ăm uca a fa ră . Eu unul m ă duc
să deschid . . .
A tunci m ezinul se v â rî iu te în
horn, şi sp rijin it cu picioarele de
prichiciu şi cu nasul în funingine,
tace ca peştele şi tre m u ră ca
varg a de frică. D ar frica-i din
raiu s ă rm a n a ! A sem enea cel m ij­
lociu, ţu ş ti! iute sub un ch ersin;
se ’ng h em u eşte acolo cum poate,
tace ca p ă m â n tu l, şi-i tre m u ră
c arnea pe dânsul de frică; fuga-i
 ruşinoasă da-i s ă n ă to a s ă ! . . . Insă
cel m are, se dă după uşe, şi să
tra g ă , să nu t r a g ă ! In sfâ rşit
tra g e z ă v o r u l. . . Când i a ! . . . ce
să vadă? Ş ’apoi m ai a re când
vedea ? . . . căci lupului îi scăpărau
ochii şi-i sfârăia gâtlejul de flă­
m ând ce e ra . Şi nici una nici două,
h a ţ ! pe ied de gât, îi ră te az ă capul
pe loc, şi-l m ănâncă aşa de iute
şi cu aşa poftă de-ţi p ă re a că nici
pe-o m ăsea n ’are ce pune. Apoi
se linge frum uşel pe bot, şi în ­
cepe a se învârti p rin casă, cu
n e a stâ m p ă r, zicând:
— Nu ştiu, p ărerea m ’a am ăg it,
ori am auzit m ai m ulte glasu ri?
D ar ce Dum nezeu? P a rc ’au in tra t
în p ă m â n t . . . Unde să fie, unde
să fie ? — Se iţeşte el pe colo, se
iţeşte pe dincolo, d a r pace bună!
iezii n u ’s nicăiri! M ă! . . că m are
 m inune-i şi a s ta . . . d a r nici acasă
n 'a ra de coasă . . ia să m ai
odihnesc o leacă aste b ă trâ n e ţe .
Apoi se îndoaie de şele ca m cu
greu şi se pune pe c h e rsin . Şi
. când s ’a p u s pe chersin, nu ştiu
cum s ’a făcut, că ori ch ersinul a
piecat, o ri c u m ă tru l a s tră n u ta t...
Atunci iedul de sub ch ersin , să
nu tacă ? — îl păştea păcatul şi-l
m ânca s p in a re a , să ră c u ţu l!
- S ă - ţ i fie de bine, nănaşule!
— A! . . gh id i! ghiduş ce eşti!
Aici m i-a i fost! Ia vină ’ncoace la
nănăşelul să te pupe el!
Apoi rid ic ă chersinul b inişor,
înşfacă iedul de urechi şi-l flo-
căeşte şi-l ju m u leşte şi pe acela,
de-i m e rg peticile! . . Vorba ceea;
«toată p a să re a pe lim ba ei piere».
Pe u rm ă se m ai în v ârte cât se
m ai în v ârte p rin casă, d o ar a
 m ai găsi ceva, d a r nu m ai g ăseşte
nim ic, căci iedul cel cum inte tăcea
m olcum în horn, cum tace peştele
în borş la foc. Dacă vede lupul
şi vede, că nu m ai găseşte nim ic,
îşi pune în gând una: aşază cele
două capete cu dinţii râ n jiţi în
fereşti, de ţi se p ărea că râd e a u ;
pe u rm ă unge toţi p ă re ţii cu sânge,
ca să facă şi m ai m u lt în ciuda
caprei, şi apoi iese şi-şi caută de
d ru m . Cum a ieşit du şm an u l din
casă, iedul cel mic se dă iute jos
din horn şi încuie uşa bine. Apoi
începe a se sc ărm ăn a de cap şi a
plânge cu a m a r după frăţio rii săi.
«D răguţii mei fră ţio ri! De nu
s ’a r fi înduplecat, lupul nu i-a r
fi m ân cat! Şi biata m am ă nu ştie
de a stă m are urgie, ce i-a venit
pe cap!. Şi boceşte el şi boceşte,
pănă îl apucă le ş in ! D ar ce era
să le facă? Vina nu e ra a lui şi
ce-au c ă u ta t, pe nas le-a d a t.
Gând jelea el aşa, iaca şi cap ra
venea c â t p u tea, în că rca tă cu de-
ale m ân c ă re i şi gâfuind. Şi cum
venea, c â t de colo vede cele două
capete, cu d in ţii râ n jiţi în fereşti.
— D ragii m ăm ucuţei d r a g i!
cum a şte a p tă ei cu bucurie şi-m i
râd în ain te când m ă văd!
B ă ieţii m am ei, băieţi,
F rum oşi şi cn cu eţi. . .

B ucuria c ap rei nu e ra p ro astă.

D ar cân d s ’apropie bine, ce să
vadă? U n fior rece ca ghiaţa îi
trece p rin vine, picioarele i se
taie, un tre m u r o cuprinde în tot
tru p u l şi ochii i se painjinesc. Şi
ce e ra , nu e ra bine! . . Ea însă
tot m erg e p â n ’ la uşă, cum poate.
crezând că p ă re re a o înşală . . .
şi cum ajunge, şi începe:
Trei iezi cucueţi,
M amei uşa descueţi !
Că m am a v ’aduce vouă:
Frunze ’n buze,
L apte ’n ţâţe
Drob de sare
In spinare.
Mălăieş
In călcăeş.
Sm oc de flori
P e subsuori.

Atunci iedul m ezin — care acum

e ra şi cel de’n tâi şi cel de pe u rm ă
— sa re iute şi-i deschide uşa. Apoi
s ’aru n că în braţele m ân e-sa, şi
cu la c ră m i de sânge începe a-i
spune:
— M ăm ucă, m ăm ucă, u it’te ce
a m p ă ţit noi! M are foc şi potop
a căzut pe capul n o stru !
 C apra atu n ci holbând ochii lung
prin c asă, o cuprinde s p a im a şi
răm ân e în c r e m e n ită ! .. D ar m ai
pe u rm ă îm b ă rb ă tâ n d u -se , şi-a
m ai venit p u ţin în fire şi-a în ­
tre b a t:
— Da ce-a fost aici copile!
— Ce să fie, m ăm ucă ? Ia cum
te-ai dus d -ta d e-acasă, n-a tre c u t
tocm ai m u lt şi iaca s ’aude cineva
b ătân d la u şă şi spunând:
Trei iez i cucueţi.
M am ei uşa d e sc u e ţi. . .

— Şi? . .
— Şi frate-m eu cel m are, n ă­
tâng şi n e a stâ m p ă ra t, cum îl ştii,
fuga la u şă să deschidă.
— Ş ’atunci!
— A tunci eu m ’a m v â rît iute în
horn şi frate-m eu cel m ijlociu sub
.Capra holbând ochii lung prin casă
o cuprinde spaim a şi răm âne
încrem enită...
chersin, ia r ă cel m a re d u p ă c u m
îţi sp u n , se dă cu n e p ă sa re după
uşe şi tra g e zăvorul.
— Ş ’atu n ci?
— A tunci grozăvie m a r e ! N ă-
naşul n o s tru şi prieten u l d -ta le,
c u m ă tru l lu p , se şi a ra tă în p ra g .
— Cine? C u m ă tru -m e u ? El care
s ’a ju r a t pe p ă ru l său că nu m i-a
sp ă ria copilaşii niciodată ?
— Apoi d ă, m am ă! C um vezi
i-a u m p lu t de sp ă rie ţi!
— Ia la s ’ că 1-oiu în v ăţa e u !
Dacă m ă vede c ă ’s o văduvă s ă r ­
m an ă şi c ’o casă de copii, apoi
tre b u e s ă -ş i b a tă joc de casa
m ea? şi pe voi să vă puie la pa-
s tr a m ă ? Nici o faptă fără p lată . . .
T icălosul şi m an g o situ l! în că se
rân jea la m ine câteodată şi-m i
făcea cu m ăseau a . . . Apoi d o ar
eu n u ’s de-acelea de care crede el:
 n ’am s ă rit peste g a rd u ri nici­
odată de când su n t. Ei, taci cu ­
m etre, că te-oiu dobzăla eu! Cu
m ine ţi-a i pus boii în plug? Apoi
ţine m inte că ai să-i scoţi fără
c o a rn e !
— Of! m ăm ucă, of! Mai bine
taci şi lasă-1 în p lata lui D um ne­
zeu! Căci ştii că este o vorbă:
«Nici pe dracul să-l vezi, da nici
cruce s ă -ţi faci!».
— Ba nu, d rag u l m am ei! «Că
până la D um nezeu, sfinţii îţi ieu
sufletul». Şi-apoi ţine tu m inte,
copile, ce-ţi spun eu: că de i-a
m ai da lui nasul să m ai m iroase
p ’aci, apoi la s ’! . . N um ai tu să
nu cum va să te răsu fli cuiva, ca
să p rin d ă el de veste.
Şi de-atunci căuta şi ea vrem e
cu prilej ca să facă pe obraz cu-
m ă tru -să u . Se pune ea pe gânduri
şi stă în cum pene cum să d rea g ă
şi ce să -i facă.
— A ha! ia acu i-a m g ăsit leacul,
zise ea în gândul său . T aci! că
i-oiu face eu cu m ă tru lu i u na, de
şi-a m u şca labele . . .
A proape de casa ei, era o groapă
adâncă: (tocm ai) acolo-i nădejdea
caprei.
— La cada cu dubala, c u m ă tre
lup, că n u -i de chip! . . . Ia de-acu
se ’ncepe fap ta . Hai la tre a b ă cu-
m e triţă , că lu p u l ţi-a d at de lucru !
Şi a şa zicân d , pune poalele "n
b râu , îşi suflecă m ânecile, aţâ ţă
focul şi s ’apucă de făcut bucate.
Face ea s a rm a le , face plachie,
face alivenci, face pască cu s m â n ­
tână şi cu ouă, şi fel de fel de b u ­
cate. Apoi um ple groapa cu jera tic
şi c u lem n e putregăioase, ca să
ard ă focul m ocnit. După a sta
a*
aşează o leasă de nuiele num ai în-
ţin a tă , şi nişte fru n z ă ri peste
d ân sa; peste fru n z ă ri to arn ă ţă rn ă
şi peste ţă rn ă a ştern e o rogojină.
Apoi face un scăueş de ceară
anum e p e n tru lup. Pe u rm ă lasă
bucatele la foc să fiarb ă şi se duce
p rin p ăd u re să caute pe c u m ă tru -
său şi să-l poftească la praznic.
M erge ea cât m erge p rin codru
până ce dă de-o p răp a stie grozavă
şi întunecoasă şi pe-o tih ă ra e dă
cu crucea peste lup.
— Bună vrem ea cu m ă tro . Da ce
vânt te-a a b ă tu t pe-aici?
— Bună să-ţi fie inim a cum ătre,
cum ţi-i c ă u tă tu ra . . . apoi dă,
nu ştii d -ta, că nevoia te duce pe
unde nu ţi-i voia? Ia, nu ştiu
cine-a fost pe la m ine pe-acasă
în lip sa m ea, că ştiu că m i-a i
făcut-o b u n ă !
 — Ce fel, c u m ă triţă d ra g ă ?
— Ia, a g ă sit iezii sin g u re i, i-a
ucis şi i-a c râ m p o ţit, de le -a m
plâns de m ilă! N um ai văduvă să
nu m ai fie cineva!
— D a nu m ai spune, c u m ă tră !
— Apoi d e -a c u m ori să sp u n , ori
să nu m ai sp u n , că to t una m i-e.
Ei, m itite ii s ’au dus c ă tre D om nul,
şi d a to ria ne face să le c ă u tă m de
suflet. De aceea a m făcut şi eu
un p raz n ic, du p ă p u tere a m ea, şi
am g ă sit de cuviinţă să te poftesc
şi pe d -ta , c u m ă tre , ca să m ă m ai
m ângâi.
— B u cu ro s, d ra g ă c u m ă tră , dar
m ai b u c u ro s e ra m când m ’ai fi
chem at la n u n tă.
— Te cred c u m ă tre , d ’apoi d ă!..
Nu-i c u m v rem noi, ci-i cum vrea
C el-de-sus.
 Apoi cap ra porneşte înainte
plângând şi lupu l după dânsa,
prefăcându-se că plânge.
— D oam ne, c u m ă tre , Doam ne,
zise cap ra su sp in ân d . De ce ţi-e
m ai d ra g în lum e tocm ai de aceea
n ’ai p a rte .
— Apoi dă, c u m ă tră , când a r
şti om ul ce-ar p ă ţi, dinainte s ’ar
păzi. N u-ţi face şi d -ta a tâ ta inim ă
rea că odată avem să m erg em cu
toţii acolo.
— Aşa este, cu m ă tre , n u-i vorbă.
D ar să rm a n ii găgălici, de cruzi
s ’au m ai dus!
— Apoi dă, c u m ă tră , se vede că
şi lui D um nezeu îi plac tot puişori
de cei m ai tin e ri.
— Apoi dacă i-a r fi lu a t D um ­
nezeu, ce ţi- a r fi? D ’apoi aşa?
— D oam ne, c u m ă tră , D o am n e!
Oiu face şi eu ca pro stu l . . . O are
nu cum va nenea M artin a d at ra ita
pe la d -ta pe-acasă? Că m i-aduc
am in te că l-a m întâlnit odată prin
z m e u riş, şi m i-a spus că d a c ’ai
vrea d -ta să -i dai un băiet să-l
înveţe cojocăria.
Şi din vorbă ’n vorbă, din una ’n
alta, aju n g p ă n ’ acasă la c u m ă tră .
— Ia poftim , c u m ătre, zise ea,
luând scăueşul şi punându-1 de­
a su p ra groapei cu pricina, şezi
cole şi să ospătezi oleacă, din
ceea ce ne-a d at Dum nezeu!
R ă sto arn ă apoi sarm alele în
stra c h in ă şi i le pune dinainte.
A tunci lupul începe a m ânca
hălpov: şi gogâlţ, gogâlţ, gogâlţ,
gogâlţ, îi m ergeau sarm alele în ­
treg i pe g ât.
— D um nezeu să ierte pe cei r ă ­
posaţi, c u m ă tră , că bune sa rm a le
ai m ai făcut!
Ia poftim , cum ătre — zise capra luând
scăueşul şi punându-1 deasupra groapei
cu pricina, şezi colea şi să ospătezi o
leacă din ceeace ne-a d at D u m nezeu...
 Şi cum o sp ă ta el, buf! cade fără
sine în g ro a p a cu jera tic , căci
scăueşul de ceară s ’a to p it, şi
leasa de pe groapă nu e ra bine
s p rijin ită : nici m ai bine, nici m ai
ră u , ca p e n tru cu m ătru .
Ei, ei! A cum scoate, lupe, ce
•ai m ân c a t! Cu cap ra ţi-ai pus
în c â rd ? C apra ţi-a venit de
hac.
— V aleu, c u m ă tră , talpele m ele!
Mă ro g scoate-m ă, că-m i ard e
in im a ’n m ine!
— Ba nu, c u m ă tre ; c ’aşa m i-a
a rs şi m ie in im a după iezişorii
m ei! Lui D um nezeu îi plac pui de
cei tin e ri; m ie în să-m i plac şi de
işti m a i b ă trâ n i, num ai să fie bine
frip ţi; ş tii cole să treacă focul
p r in tr ’în şii.
— C u m ă tră , m ă pârlesc, arz de
to t, m o r, nu m ă lăsa.
 — A rzi, c u m ă tre , m ori, căci nici
viu nu eşti b un! D e-abia i-a m ai
trece băietului istu ia de sp ă rie t,
că m u lt p ă r îm i tre b u ia de la tine
ca să-l afum ! Ţ i-aduci am inte,
dihanie, rău tăcio asă şi sp u rc a tă,
când m i te-ai ju ra t pe p ăru l tău ?
Şi bine m i-ai m ân cat iezişorii!
— Mă u stu ră in im a ’n m ine,
(c u m ă tră )! Mă ro g scoate-m ă şi
nu -ţi m ai face a tâ ta osândă cu
m in e .!
— M oarte pentru m o arte, cu­
m ă tre , a rs u ră pentru a rs u ră , că
bine-o m ai plesnişi dinioare cu
cuvinte din sc rip tu ră .
După aceasta ca p ra şi cu iedul
au lu a t o căpiţă de fân şi-au a ru n ­
cat-o peste dânsul, în groapă, ca
să se m ai potolească focul . . .
Apoi la u rm a u rm e lo r n ăp ăd iră
a su p ra lui şi-i m ai trâ n tiră în cap
.. Şi cum osp ăta el, b u f ! cade în groapa
cu jeratec, căci scăueşul de ceară »’a
top it şi leasa de pe groapă nu era bine
sprijinită...
 cu bolovani şi ce-au a p u cat până-1
o m o rîră de to t. Şi aşa s ’a păg u b it
să rm a n a ca p ră şi de cei doi iezi
şi de c u m ă tru -să u , lupul, p ă g u ­
b aşă a ră m a s , şi păg u b aşă să fie!
Şi auzind caprele din vecinătate
de una ca a sta ta re le-a m ai p ă ru t
bine. Şi s ’au a d u n at cu toate la
priveghiu, şi unde nu s ’au a ş te r­
n u t pe m âncate şi pe băute, vese-
lindu-se îm p reu n ă . . .
Şi e ra m şi eu acolo de faţă,
şi ’n d a tă după aceea am încălecat
iute pe-o şea şi-am venit de v ’am
spus povestea a şa; şi-a m m ai în ­
călecat pe-o ro ată şi v ’a m spus
jitie a to ată ; şi unde n ’a m m ai în ­
călecat şi pe-o căpşună, şi v ’am
spus (oam eni buni), o m are şi go­
go n ată m inciună.
 PU N G U ŢA CU DOI BANI

r a o d a t’ o babă şi-un m oş
neag. Baba avea o găină şi
m oşul un cocoş; găina babei
se oua de câte două ori pe fiecare
zi, şi b ab a m ânca o m ulţim e de
ouă, i a r m oşneagului nu-i da nici
u n u l. M oşneagul, î n tr ’o zi pierdu
ră b d a re a şi zise:
— M ăi babă, m ănânci ca în t â r ­
gul lu i C rem ene. Ia d ă -m i şi mie
n işte ouă, ca să-m i p rin d pofta
m ă c a r.
— D a, cu m nu, zise bab a, care
e ra fo arte zg ârcită. Dacă ai poftă
de ouă, bate şi tu cocoşul tă u să
facă ouă, şi-i m ânca; eu aşa am
 b ătu t găina, şi iacătă-o cum se
ouă. ^
M oşneagul pofticios şi hapsin,
se ia după g u ra babei, şi de ciudă,
prinde (iute şi de g rab ă) cocoşul
şi-i dă o b ătae bună, zicând:
— N a ! ori te ouă ori d u-te dela
casa m ea, ca să nu m ai s tric m â n ­
carea de geaba.
Cucoşul cum scăpă din m âinile
m oşneagului, fugi deacasă şi u m ­
bla pe d ru m u ri bezm etec. Şi
cum m ergea el pe un d ru m , num ai
iaca găseşte o pungu ţă cu doi bani.
Şi cum o găseşte o şi ia în clonţ
şi se în to arn ă cu d ân sa înapoi,
sp re casa m oşneagului. Pe d ru m
întâlneşte o tră s u ră c ’un boier şi
cu nişte cucoane. B oierul se uită
cu b ăg are de seam ă la cucoş, vede
în clonţu-i o punguţă şi zice ve-
z e te u lu i:
 ..M oşneagul pofticios şi hapsin se
ia d u p ă gura babei şi de ciudă
prinde cocoşul şi-i dă o bătae b an ă,
z ic â n d : — N a ! ori te ouă, ori d u te
dela casa m ea ca să nu m ai stric
m âncarea degeaba...
 — M ă i! ia d ă -te jos şi vezi ce
a re cocoşul cela în plisc?
Vezeteul se dă iute jos din cap ra
tră s u re i, şi c ’un feliu de m eşteşug,
p rin d e cocoşul, şi lu ân d u -i p u n ­
g u ţa din clonţ, o dă boierului.
Boierul o ia (fără p ă sare ), o pune
în b u zu n ar şi porneşte cu tră s u ra
în ain te . Cocoşul s u p ă ra t de a sta ,
nu se lasă, ci se ia după tră s u ră ,
sp u in d neîncetat:
Cucurigu ! boieri mari.
D aţi punguţa cu doi bani !

Boierul înciudat, când ajunge

în d reptul unei fântâni, zice ve-
zeteului:
— M ă! ia cucoşul is t obraznic
şi-l dă în fântâna ceea.
Vezeteul ia ră ş se dă jos din capra
tră s u rii, prinde ia ră şi cucoşul şi-l
asv ârle în fântână. Cucoşul vă­
zând ac ea stă m are p rim ejd ie, ce
să facă? începe a înghiţi la a p ă ;
şi ’n g h ite, şi ’nghite pănă ce în ­
ghite el to a tă apa din fân tân ă . . .
Apoi s b o a ră de-acolo afară şi ia ră ş
se ia în u rm a tră s u rii zicând:
Cucurigu ! boieri mari,
D a ţi punguţa cu doui bani !

B oierul văzând aceasta s ’a m i­

r a t c u m p lit şi a zis:
— M ă ! da al dracului cucoş
i-a ista ! Ei las! că ţi-oiu da eu ţie
de ch eltu ială, m ăi crestatu le (şi
p in ten atu le!). Şi cum ajunge acasă,
zice unei babe dela b ucătărie, să
ia cucoşul, să-l asvârle în tr ’un
c u p tio r plin cu jă ra te c şi să pue
o lespede la g u ra cuptiorului.
B aba (cânoasă la inim ă) de cu­
v ân t: face cum i-a zis stă p â n u -să u .
Cucoşul cum vede şi a stă m are
n edreptate, începe a v ă rsa la apă;
şi to arn ă el to ată apa cea din fân ­
tân ă pe jeratec, până ce stânge
focul de to t şi se răc o re şte cup-
to riu l; ba încă face şi-o apărie
p rin casă, de s ’a în d ră c it de ciudă
h â rc a dela b u c ă tă rie . Apoi dă o
bleandă lespezii dela g u ra cup-
tio ru lu i, iese teafăr şi de-acolo,
şi fuga la fere a stra boierului şi
începe a trâ n ti cu ciocul în gea­
m u ri şi a zice:
Cucurigu ! boieri mari.
D a ţi punguţa cu doi bani !

— M ăi, că m i-a m g ă sit beleaua

cu dihania a sta de cucoş! zise bo­
ieru l (cuprins de m ira re ). Vezeteu!
ia-1 de pe capul m eu, şi-l svârle
în ciread a boilor şi-a vacilor;
poate v r ’un buhai (înfuriat) i-a
veni de hac: l-a lua în coarne
şi-om scăp a de su p ă ra re . Vezeteul
iarăşi ia cucoşul şi-l svârle în ci-
readă! A tunci, bucuria cucoşului!
Să-l fi v ăzu t cum în g h iţea la
buhai, la boi, la vaci şi la viţei;
p ă n ’a în g h iţit el to a tă cireada,
şi-a făcu t un pântece m are, m are,
cât un m u n te . Apoi ia r vine la
fe re a stră , întinde aripile în d re p ­
tul so arelu i, de întunecă de to t
casa b oierului şi ia ră ş i începe:
Cucurigu ! boieri mari,
D a ţi pu ngu ţa cu doi bani !

B oierul când m ai vede şi astă

(dăndănae), cră p a de ciudă şi nu
ştia ce să m ai facă, doar va scăpa
de cucoş.
M ai s tă boierul cât m ai stă pe
g â n d u ri, până-i vine ia ră şi în
cap u n a :
Mă ! ia cocoşul ist obrasnic şi-l dă în
fân tân a ceea — zise b o e r u l— . V eze­
te u l iarăşi se dă jos din capra trăsurii
prinde iarăşi cocoşul şi-l asvârlc în
fântână.
 — A m să -l dau în haznaua cu
bani; poate va înghiţi la galb en i,
i-a s ta v reu n u l în gât, s ’a în neca
şi om scăp a de dânsul. Şi cu m zice,
um flă cucoşul de-o a rip ă , ş i-l
sv ârle în haznaua cu b a n i; (căci
boierul acela, de m ult b ă n ă rit ce
avea, n u -i m ai ştia n u m ă ru l! . . ) ,
A tunci cucoşul înghite cu lăcom ie
toţi banii şi lasă toate lăzile p u stii.
Apoi iese şi de acolo (el ştie cu m
şi pe unde), se duce la fe re a stra
boierului şi ia r începe:
Cucurigu ! boieri mari,
D a ţi pu ngu ţa cu doi bani f

(A cum , după toate cele în tâ m -

plate), b oierul văzând că n ’a re
ce-i m ai face, i-asvârle p u n g u ţa.
Cucoşul o ia de jos cu b u curie,
se duce în tre a b a lui şi la să pe
boieri în pace. Atunci toate p a se ­
rile din o g rad a boierească (vă­
zând voinicia cucoşului), s ’au lu at
după dânsul, de ţi se părea că-i
o n u n tă şi nu altăceva; ia ră boierul
în tris ta t, se u ita galiş cum se du­
ceau şi p ăsările sale, şi zise of­
tân d :
— D ucă-se şi cobe şi to t, num ai
bine că am sc ăp a t de belea; căci
nici lu cru c u ra t n ’a fost (aici)!
Cucoşul însă m ergea ţan ţo ş, iar
păsările după dânsul şi m erge el
cât m erge, până ce ajunge acasă
la m oşneag, şi de pe la p o a rtă
începe a cân ta: cu cu rig u !!! cucu­
rig u !!!
M oşneagul cum aude glasul cu­
coşului, ese din casă cu bucurie;
şi când îşi aru n c ă ochii sp re
p o a rtă , ce să vadă?! cucoşul său
e ra ceva de sp ă rie t: Elefantul ţi
se p ărea purece pe lângă acest
cucoş! şi-ap o i în u rm a lui veneau
c â rd u ri n e n u m ă rate de p ă s ă ri,
care de c a re m ai fru m o ase, m ai
cucuete şi m ai boghete. M oşneagul
văzând pe cucoşul său aşa de m are
şi de g reoi (şi înco n ju rat d e -a tâta
a m a r de galiţe) i-a deschis p o a rta .
A tunci' cucoşul i-a zis:
— S tă p ân e , aştern e un ţol aici,
în m ijlocul ogrăzii.
M oşneagul, iute, ca un p râsn e l,
a şte rn e ţo lu l. Cucoşul atunci se
aşează pe ţo l, sc u tu ră p uternic din
a rip i, şi în d a tă se um ple ograda
şi liv ad a m oşneagului, pe lângă
p ă s ă ri, şi de cirezi de vite; iară
pe ţol to a rn ă o m ovilă de galbeni,
care stră lu c e a u la soare, de-ţi luau
ochii! M oşneagul văzând aceste
m ari b o g ăţii, nu ştia ce să facă
de b u c u rie , să ru tâ n d m ereu cu­
coşul şi dezm erdându-1.
 A tunci iacă şi baba venea, nu
ştiu de unde; şi când a văzut
unele ca acestea, n u m a-i sclipeau
(răutăcioşi) ochii în cap şi plesnea
de ciudă.
— M oşnege, zise ea (ru şin ată ).
D ă-m i şi m ie nişte galbeni.
— Ba pune-ţi pofta ’n cui, m ăi
babă. Când ţi-a m c e ru t ouă, ştii
ce m i-ai răsp u n s? — B ate acum
şi tu găina, să -ţi aducă galbeni;
c ’aşa a m b ă tu t eu cucoşul, (ştii
tu din a cui pricină) . . . şi iată ce
m i-a adus!
A tunci baba se duce în poiată,
găbueşte găina, o apucă de coadă
şi o ia la bătaie, de-ţi vinea să-i
plângi de m ilă! B iata găină, cum
scapă din m ânele babei fuge pe
d ru m u ri. Şi cum m ergea pe d ru m ,
găseşte şi ea o m ărg ică, şi-o în ­
ghite; apoi repede se întoarce
acasă la b a b ă , şi începe’ de pe la
p o a rtă : cot, cot, cotcodac!!—Baba
iese cu b u cu rie înaintea găinei.
G ăina s a re peste p o artă, trece iute
pe lâ n g ă b a b a , şi se pune pe cui-
b a riu ; şi du p ă un ceas de şedere,
sa re de pe c u ib a riu ; cotcodăcind.
B aba a tu n c i se duce cu fuga să
afle ce i-a făcut găina! . . Şi când
se u ită în cu ib a riu , ce să vadă?
— G ăina se ouase o m ă rg ic ă !'. .
B aba, când vede că şi-a b ă tu t
găina joc de d ân sa, o p rinde ş ’o
bate, ş ’o b a te , p â n ’o om oară în
b ă ta ie! Şi a şa, b ab a cea (zgârcită
şi) n e b u n ă a ră m a s de to t săracă,
lip ită p ă m â n tu lu i. De-acu a m ai
m ânca şi ră b d ă ri p răjite , în loc
de ou ă; că bine şi-a făcut râ s
de g ă in ă , şi-a u c is’o fără să-i
fie v i n o v a t ă cu nim ica, s ă r ­
m ana!
 M oşneagul în să e ra foarte bogat,
el şi-a făcut case m ari şi g rădini
frum oase, şi tră ia foarte bine. Pe
babă (de m ilă), a pus-o g ă in ă riţă ;
ia r pe cucoş îl p u rta în toate p ă r ­
ţile după dânsul, cu salbă de a u r
la g â t şi în că lţa t cu ciuboţele g a l­
bene şi cu pinteni la călcâe, de ţi
se p ă re a că-i un iro d de cei fru ­
m oşi, ia r nu cucoş, de făcut cu
borş.
 C U PR IN SU L
P agina

A m intiri din copilărie................................ 5

Moş Io n R o a tă .............................................. 14
Moş Io n R o a tă şi Cuza V odă . . . . 26
P o vestea un ui om l e n e ş ........................... 42
Cinci p â n i ................................................... 51
Capra cu trei i e z i ......................................66
P u n gu ţa cu doi b a n i ................................ 93

■ D esenele din această carte sunt făcute

de m arele pictor D . Stoica şi reproduse cu
învoirea Cărţii R om âneşti
BIBLIOTECA A L B IN A
P R E Ţ U L U N E I CĂ RŢI L E I 5

N r. 1
CARTE d e RUGĂCIUNI
C EA M A I BU N Ă Ş I CEA M A I IE F T IN Ă CA RTE
A PĂ R U T Ă PA N Ă ACUM. C U P R IN D E TO A TE
R U G Ă C IU N IL E D E C A RE A R E N E V O IE B U N U L
C R E Ş T IN , I N V IA Ţ A D E T O A T E Z IL E L E

N r. 2
R E G E L E N O S T R U
C A R T E A D E CĂPĂTÂI A F IE C Ă R U I B U N ROMÂN,
Î N EA E S T E C U P R IN S Ă V IA Ţ A D E BASM,
D E V IS , D E P Ă T R U N D E R E ŞI ÎN F Ă P T U IR E A
M A IE S T Ă Ţ II SA L E R E C E L U I N O S T R U

REVISTA ALBINA
A BO N A M EN TU L PE U N A N ISO L E I
P E O J U M Ă T A T E D E A N 80 L E I
CARTEA
PR EŢU L U N U I VOLUM L E I 30
AU AP Ă R U T :
Cezar Petrescu. Cei tre i
R egi (cu u n d esen de
L ena C o n s ta n te şi cu
46 d e v e d e ri şi ch ip u ri
d u p ă fo to g rafii).
M ih a iî Sadoveanu. I n i m a
n o a s tră (cu desen e de
Leon V io rescu).
A l. Lascarov-M oldovanu.
V ia ţa c re ş tin ă în pilde
(cu d esene d e M ac Con­
s ta n tin eseu).
V . V oiculescu. T o a te lea­
cu rile la în d e m â n ă (cu
o re p ro d u c e re in colori
de Ş t. L u c h ian şi n u ­
m eroase fig u ri).
L u cia F ilim o n - C iulei. In tre
g o spodine (cu desene de
A urel J iq u id i).
JV. Oancea. C ulegere de
co ru ri (cu u n desen co­
lo ra t de M ac Constan-
tin escu şi v ed e ri după
fo to g rafii).
SATULUI
Joc sfânt popular. Viclei­
m ul (cu în treg iri şi lă­
m u riri de V ictor Ion
P o p a şi m uzică de G.
B reazul, cu un desen
în colori de M ac Con-
stan tin escu şi vederi
d u p ă fotografii).
I . C. Vissarion. In v ie to ru l
de m o rţi (cu desen de
A urel Jiq u id i).
T . B u fn iţă . C artea cres­
căto ru lu i de p eşti (cu o
reproducere în colori
d u p ă J . S te ria d i şi n u ­
m eroase figuri).
Tudor P a m file şi Victor
Ion P opa. Cuiul lui P e­
pelea, com edie p o p u lară
(cu un desen co lo rat de
Aurel J iq u id i şi num e­
roase desene negre).
I . Agârbieeanu. M inunea,
povestiri (cu de*eu de
D am ian).
 Apostol D . Culea. Ş ezători
de seară (cu o repro­
d u ce re în colori după
R odi ca M aniu şi cu
n um eroase figuri).
Cr. V . M adan. R ăsu n ete
din B asarabia (cu desene
de V ictor Ion P o p a).
L iviu Rebreanu. O am eni
de pe Someş (cu desene
de Lena C onstante).
Em anoil B ucuţa. B iblio­
te ca S atu lu i (cu o ve­
d ere în colori d u p ă G.
P etra şc u şi cu alte
chipuri).
I . Simioneacu. A uzite şi
tră ite în ţa r ă (cu desene
de A urel Jiq u id i).
Victor Io n Popa. A fost
o d a tă u n războiu (cu
desene de autor).
I . Lupaş. Is to ria U nirii
R om ânilor (cu o repro­
ducere în colori după
o pânză de D. Stoika
şi cu num eroase fig u ri
şi vederi).
Victor E ftim iu . O m ul lui
D um nezeu, po v estiri (cu
desene de L ena Con­
stante)*
Ilie Isto ra n u . O gorul no­
s tru (cu o vedere în
colori d u p ă pân z ă de
Ş tefa n Popescu şi cu
num eroase desene de
un elte şi fotografii).
G. Breazul. Colinde (cu
desene în colori de
D am ian).
M ih a il L unfţianu. Smei
şi Zâne (cu desene de
L ena C onstante).
Victor Ion P opa. P la ta
b iru lu i (cu desene de
Lena C onstante şi de
a u to r).

CĂRŢILE SE GĂSESC D E VÂNZARE

LA TOATE L IB R Ă R IIL E ŞI CĂMINELE
C U L T U R A L E , P R E C U M ŞI LA
CENTRALA E D IT U R II FU N D A Ţ IIL O R
R E G A L E , S T R A D A L I P S C A N I , 18
M O N IT O R U L O F IC IA L ŞI
IM P R IM E R IIL E ST A T U L U I
IM P R IM E R IA NA ŢIO N A LĂ
B U C U R E Ş T I , 1938
 3400 CLUJ-NAPOCA
iV <
2
<
C
tr
w
LU
co o:
, iu
2 w
F
5
a : llj

2 3 0
2< <«T
'i ^O uh-j
<2
BL. H 4, ET. I. AP. 7

i op -1
5
cn
LU CD

oo
O
2
E
2
 3400 CLUJ-NAPOCA
UJ ^ Z
o ă l
& LU O

g3 sg «o
*
u_ _ QC
ui w —
UJ
>— LU
in
—
z w5
= cr uj
«
? => y
t
2 2 cT
O ^ uj
->: °< tQ
B
BL H 4, ET. I. AP 7

O j= -J
O2
WUJ GO

O
2
CC
2
 R i - & 0 (,

BIBLIOTECA ALBINA

Nr. 3
PREŢUI, UNEI CĂRŢI 5 LEI