SO ACRA CU TREI NURORI

E ra o d a tă o b a b ă ca re a v e a tre i fe c io r i n a lţi c a
tişte b ra zi şi ta ri d e v â rtu te , d a r sla b i d e m in te.
O ră ză ş ie d e stu l d e m are, ca sa b ă trâ n ea scă eu
^oată p o jitia ei, o v ie cu liv a d ă fru m o asă, v ite ş i
hmlte p ă să ri a lcă tu ia u g o sp o d ă ria b a b ei. P e lâ n g ă
Acestea m ai a ve a strân se ş i p ă ră lu ţe a lb e p en tru jzile
pegre, c ă c i lega p arau a cu z e c e n o d u ri şi tre m u ra
Bupă ban.
P e n tru a nu r ă z le ţi fe c io r ii d e p e lângă sîne,
m ai d ură încjă d ouă ca se a lă tu rea , una l a d re a p ta
i a lta d e-a stânga c e le i b ă trâ n eşti. D a r to t a tu n ci
^uă h o tă rîre n estrăm u tată a ţin e fe c io r ii şi v iito a -
ele n urori pe lângă sîne, în c a sa b ă trâ n ea scă ,, şi
nu o rân d u l n im ic p en tru îm p ă r ţe a lă . până a p ro a -
d e m o artea sa. A ş a fă cu , şî-i râ d e a inim a b a b e i
e b u cu rie câ n d gân d ea num ai c â t d e fe ric ită are
fie, ajutatjă d e fe c io ri şi m ân gâiată d e v iito a -
ele nurori. B a d e m u lte o ri z ice a în sin e : O iu
rîveghia n urorile, le-o iu pune la lu cru , le-o iu stru -
i şi nu le-oiu lă sa n ici p a s a e şl d in ca să , în d
Lpsa fe c io rilo r m ei. ^i
T u strei fe c io rii b a b ei um blau în că ră u şie ş i câ ş- îr
gau m u lţi bani. C e lu i m ai m are îi v e n i Vrem ea
e însurat, şi baba, sim ţin d asta, u m b la v a l vâr- ă şi j
-j să-i găsească m ireasă, şi c in c i şase sa te a b ie r casă
putu nim eri una duoă placul e i: nu

JUDEŢEANĂ ]
NEAMŢ
Fond „G.T.K.* j
 n ăcă, nalUă şl u sc ă ţiv ă , îns}ă r o b a c e şi su p u să. F e ­
c io r u l nu e ş i d in h o tă rîre a m a lcă -sa , n u n ta se făcu ,
ş l b a b a îş i lu ă c ă m e ş a d e so a c ră , b ă în că n e tă ia ta
la gură, — c a r e în se m n e a ză c ă so a c ra nu frebtte
să fie c u gu ra m a re ş i să to t c â rte a s c ă d e to a te ce le .
D u p ă c e s'â s fâ r ş it nunta, fe c io r ii s'a u d u s în
*treaba lo r, ia r n o ra ră m a se c u so a c ra . C h ia r in
a c e a z i c ă tr e sa ră , b a b a în c e p u să p u e la c a te
V iaţa n u ro ri-sa. P e n tr u b a b ă , sita n o u ă n u m a l avea
Ioc în c u îu . D e c e m i-am fă c u t c le ş te ? C a să nu
m ă a rd , z ic e a ea. A p o i se su le iu te în p o d ?i soo-
b o a ră d e a c o lo un ştiu b e iu c u Ţtene ră m a se to cm ai
d e la so a cră -sa , n işte c h ite d e c â n e p ă şi v re o două
d im e r liî d e p ă sa t.
— Ia tă ce -a m g â n d it eu, n o ro , c ă p o ţi lu c r a
n o p ţile . P iu a - i în c ă s o a ia d e a lă tu re , fu s e le în o -
b o ro c su b p a t, ia r fu r c a d u p ă h orn . C â n d te -i să "
tu ra d e s tr u jit p en e, v e i p is a m ă la iu , ş i c â n d a
v e n i b ă rb p tâ -tă u d e la d ru m , v o m fa c e p la c h ie cu.
c o s tiţe d e p o rc d e c e le a fu m a te , d in p o d , şi, D oam n e,
ce b in e-o m m â n ca ! A c u m d e o d a tă p â n ă te -i m ai
o d ih n i, ie fu rc a în b râ u şi p â n ă m â n i d im in e a ţă
să g ăteşţ^ fu io a r e le a îs fe a d e to rs, p e n e le d e stru ­
j i t ş i m ă la iu l d e p isa t. E u m ă la s p u ţin , c ă m i-a
tre c u t c io la n p rin c io la n cu n u n ta v o a s t r ă ; dar
tu să ş tii c)ă e u d o rm e p u re şte , ş i p e lân gă işti
d o i o ch i, m a i am u n u l la c e a fă , c a re şe d e p u ru re a
d e sc h is, şi c u c a re v ă d şi n o a p te a şi z iu a to t c e
se fa c e p rin c a să . A i în ţe le s c e ţî-a m sp u s?
— D a , m ăm u că, n u m ai c e v a d e m ân care..
— D e m â n c a re ? O c e a p ă , un u stu ro iu şî-o b u ­
c a tă d e m âm ăH gă r e c e d in p o liţă , su n t d e stu l p e n ­
tru o nevasfja tâ n ă ră c a tin e ;... la p te , b râ n ză , un t
şi ou ă, d e-am p u te a sc lip u i să d u cem în tâ r g c a
 să facem ceva parale, căci casă s'â mai îngre­
uiat cu un mâncau, şi eu nu vreau să-mi pierd co-
mândul.
Apoi, când însera, baba se culcă în paf cu faţa
la perete, ca să n'o supere lumina dela o p a%
mai dând a înţelege nurori-sa că aA*e s*o p rivi*
gheze; dar somnul o cuprinse îndată, şi habar
n'avea de ce face noră-sa. P e când \soacra horăîa
dormind dusă, blajina notă m igăia prin casă, a-
cuşi la strujit pene, acuşi îm băia tortul, acuşi pisa
m ălaiul şi-l vântura de buc. Şi dacă Enachi se
punea pe gene-i, ea îndată lua apă rece şi-şi spăla
faţa, ca nu cumva s'o vadă neadorm ita soacră şi
să-i bănuiască. Aşa se munci biata poră până după
miezul nopţii, dar despre ziuă somnul o doborî,
şi adormi şi ea între pene, caiere, fu sele cu fort
şi bucul de mălaiu.
Baba, care se culcase odată cu găinile, se squlă
cu noapfea'n cap şi începu a trânti şi-a plesni prin
casă, încât biata noră care deabia aţipise, d e voie
de nevoie, trebui să se scoale, să să ru fe m âna soa*
erei şi să-i arate ce-a lucrat. Incef-încef s a dat
la ţ)razdă, şi baba era mulţum ită d e alegerea ce-a
fă c u t *
Peste câteva zile, cărăuşii dosesc şi, tânăra ne­
vastă mai uită din cele necazuri.
Nu trece m ult şi baba pune Ia cale şi pe fe-
ciorul cel m ijlociu, şi-şi ie un su flet de noră în*
tocmai după chipul şi asem ănarea Celei dintâi, cu
deosebire numai câ aceasta era m ai în vâ rA ă şi
Teva încrucişată, dar fo c d e harnică.
După nuntă, feciorii se duc iarăşi în cărăuşie,
ţ i nurorile rămân iar cu soacra geasă. D upă, o-
biceiu, ea le dă de lucru la m ăsură, şi cum în-
 'e vede ^ ^
.ch M °" ?P"' ce!ei).[te de.pre

= ?

o troiţă n e d e s t ă ^ f ' ^ ^ ^ chip să aibă

. nedespărţită de jiu r o r i; de aceia s?

* <*p. ^ r , . n

tor. s ° n u r o ^ ' , S m f T *"" "°" **"" "

răşi le ^ L f " *3 " ^ ^ a c r a acasă. Baba ia-
^ ^ ^

x -C u m ^ P n ^ măm uca te ved e!

M 't asta? N o . ^ ^ ^ "-""
- N u căufa ^ T ^ ^ ^ doarm ă?! -
muca are Ia ceafă u n ^ h ! ^ ' m ijlocie, mă-
tot ce facem, ş i - a p j ^ ^ a d o rm it, cu ta r e v^de
Mâncat niciodată m o a re a ""i " 'a i

rea moa-
căm noi, fetelor hăi? aminte... D ar ce mân­

a ţi tj' c u b i c ă , . . . iar dacă

Ş u o bucată de măm&Jigă din
 colţar şî cu nişte ceapă, ş! mănâncă.
— Ceapă cu mămăUgă? D 'apoi neam de neamul
mîeu n'a m âncat aşa bucate! Da slănină nu-1 în
pod? unt nu-î? ouă nu-s? - *
— Ba sunt de toate, ziseră cele două, dar sunt a
^nămucăî.
— Eu cred că fot ce*î a m ăm ucăî e şi-al nostru
şl c e -1 al nostru e şl-al el! F etelo r hăî, s'a trecut
de şagă! Vo! lucraţi, şi eu mă duc să pregătesc
ceva de-a mâncării, ştii, co!e, ceva mai omeneşte, ^
şi-acuşi vă chem şi pe voi.
— Doamne, ce vorbă ţi-a eşit din gură! ziseră
cele două. V rei siă ne-aprindem paie'n cap ? să ne
svârle baba pe drum?
— Las' dacă v'a durea cap u l! C ând v'a'ntreba pe
voi, să daţi vina pe mine şî să lăsaţi 35 vorbesc
eu pentru toate.
— A poi dar... dă!... fă cum ştii, numai să nu ne
} bagi şi pe noi in belea!
— Hai, fetelor, tăceţi gura vă m eargă, că nu-î
bună pacea şi mi-i dragă gâlceava. Ş i lese cântând:
V a i săracul omul prost,
Bun odor la cas'a fost.
Nu trece nicîun ceas la m ijloc, şi-un cuptipriu
de plăcinte, câţiva pui părpăliţi în frigare şi p ră ­
jiţi în unt, o străchinoaie de brânză cu ământână şî
mămăliguţa era gata. A poi iute chiam ă, şi pe c e le ­
lalte două în bordeiu şi se pun la m asă cu toatele.
— Hal, fetelor, mâncaţi bine şi pe Dom nul lău­
daţi, că eu mă răpăd în cram ă s'aduc şi-un cot*
' fă el de vin, ca să meargă plăcintele iestea m al bine
H pe gât.
După ce-au m âncat şi-au băut bine, le-a venit a
eânfa ca Rusului din gura gârliciului:
Soacră, soacră, poamă acră!
De te-ai coace cât te-ai coace,
Dulce tot nu te-aî mai face!...
De te-aî coace toată toamna,
Eşti m aî acră decât coarna!
D e te-aî coace un an şi-o vară,
Tot eşti acră şi am ară!
Ieşî afară
C a o pară, !
Intrî'n casă ' r *
t C a o coasă, t ; ',
Şezî în unghiu ţ
C a un junghiu.
Şi-au mâncat, şi-au băut, şî-au cântat până au a-
dorm if cu toatele pe loc.
Când se sculă baba in zori de ziuă, ie nurorî
dacă ai de unde! Ies'afară spăriată, d ă încolo, dă pe
dincolo, şi când întră în bordeiu, ce să v a d ă ? B îe-
tele nurori jeleau pe soacră-sa!... pene'm prăştîete pe
jos, fărăm îfurî, blide aruncate in toate "părţile, * co-
făelu l d e vîn rasturnat, — ticăloşie mare,
— D a ce-i acolo, strîgă baba *nspăimânfafă?
N urorile atunci sar arse în picioare, şi ce le inai
m arî încep a trem ura ca varga d e frică, şi Iasă ca ­
pul în jos de ruşine, iar cea cu pricina răspunde:
D a bine, mămucă, nu ştii c'au venit tătuca şi
cu mămuca, şi le-am făcut de m âncare, şi le-am scos
un co făe l de vin, şi de aceia ne am ch efăluît şi noi
oleacă. Iaca chiar m ai dinîoarea s'au dus.
— Ş i m 'au văzut cruscrii cum dormeam?
— D 'apoi cum să nu te vadă, m ăm ucă?!
— Şi-ap oi de ce nu m 'atî sculat, m ânca-v'ar cîu-
 ma să vă m ănânce?!
— D 'apoî dă, mămucă, fetele îestea au spus că
dumneata vezi tot, şî d e aceia am gândit că eşti
mânioasă pe tătuca şi pe mămuca, de nu te scoli,
sî e i erau aşa d e mâhniţi, de mai nu Ie-a tihn it
m âncarea!
— E i Iasă, ticăloaselor, că v'oîu dobzăla eu de-*
acu nainte!
Ş i de atunci nurorile n*au m âi avut z i bunp în
casă cu baba. Când işi aducea ea am inte d e pui­
cile cele nadolence şî boghete, de vînîşoruî din cra­
mă, de risipa ce s'a făcut cu munca ei şî c'au v ă ­
zut-o cuscrii dormind aşa Iăfăiată cum era, crapă d e
ciudă şî rodea în nurori cum roade carîul în lemn.
Se lehăm etîsise până şî &ele două d e gura cea
rea a babei, şi cea m âi tânără! găsi acum p rile j să-î
facă pe obraz şî să-î orânduiasca totodată şî m oş­
tenirea babei prin o diată ne m ai pomenită, până
atuncî, şî Iată cum :
— Cum natelor, zise ea într'o z i când .se aflau sin­
gure in vîe. Nu putem trăi fn casa asta, de n'om
face toate chipurile să scăpăm de hârca d e babă.
— E î cum ?
— Să faceţi cum' v'oîu învăţa eu şî habar să n'a-
veţî. f
— C e să facem ? întrebă cea mai mare.
— Ia să dăm busna în casă Ia babă, şi tu s*b ieî
de cânepa dracului şi s'o trânteşti cu capul d e pă-
retele cel dinspre R ăsărit câ t îi putea. Tot aşa să
faci şî tu cu capul babei de păretele c e l despre Apus.
Şi-apoi ce-oiu mai face şi eu, veţi vedea voi.
— D 'apoi când o r veni ai noştri?
— Atunci voi să vă faceţi m barte in păpuşQÎu,
să nu spuneţi nici lae, nîcî bălae. O iu vorbi eu şi
cu dânşii, şî las* dac'a fi ceva.
Se înduplecară şî cele două, Intrară cu toatele
in casă, luară pe babă de păr şî-o izbiră cu capul
de pereţî până i -1 dogiră. A poî cea m aî tânără, fiind
mai şugubeaţă decât cele două, trânteşte baba* în
m ijlocul casei şî-o frăm ântă cu picioarele şi-o ghion­
teşte ca pe dânsa; apoi îi scoate lim ba afară i-o stră­
punge cu acul şi î-o presară cu sare şi cu piperîu,
aşa că lim ba îndată se um flă şi soacra nu m ai p u ­
tea zîce nici cârc. Şî slabă şi stâlcită cum era, căzu
Ia pat bolnavă de moarte. A poi n u ro rile ,'d u p ă sfă-
tuirea celei cu pricina, aşezară baba'ntr'un aşternut
curat, ca să-şi maî aducă aminte de când era m ireasă,
şî după aceîa începură a scoate din lad a babei v a ­
luri de pânză, a-şî da ghiont una Alteia şi a vorbi
despre stârlicî, toiag, năsălîe, podurî, paraua din m âna
m ortului, despre găinile ori oaia de dat peste groapă,
despre strigoi şi câte alte năzdrăvănii "înfiorătoare,
în cât numai aceste erau deajuns, ba şi d e întrecut,
s'o vâre în groapă pe biata babă.
Iaca fericirea visată de m ai înainte cum s*a irn-
plinît!
P e când se petreceau aceste,* iaca ş'aud scârţâ­
ind nişte cară. Bărbaţii veneau. N evestele lo r Ie es
întru întâm pinare, şî după sfătuîrea celei (nai ti­
nere, dela poartă s'aruncă în gâtul bărbaţilor şi în­
cep a-î lua cu vorba şi a-i desniierda care de care
m aî măgulitor.
— D a ce face mămuca? întrebară cu toţii deo­
dată când dejugau boii? '
— M ăm uca, le luă cea "mai tânără vorba din gu­
ră, mămuca nu face bine ce fa ce; are de gând să
ne lese sănătate, sărm ana! „
- C u m ? ziseră M rb a ţil în s p ă im â n ta ţi, scăpând
răsteele din mâna. ^
— Cum ? Ia sunt vreo cincî-şese zile de
fost să ducă viţeii !a sUhat şi un vânt rău pe semne
I L f p ^ d L a , sărmana! Ielele i-au luat gura

^ ^ Fiii^ se răpăd atunci cu toţii in casă la patul

m ân eca, dar biata babă era unHată o bute ^
nici nu putea bleştî m ăcar dm gura. Sim ţirea insă
nu şi-o pierduse d e tot, şi văzăndu-i ^ ^
On, m âns. ^i, arată la nora cea mare 3
Jin spre Răsărit, apoi arată pe cea
reţele dinspre Apus, pe urmă pe cea ma
in jos în m ijlocul casei. După
a duce puţin mâna spre gură şi m dată căzu

^ n & n g e a u şi nu se puteau dum eri despre

semnele ce face Biam a lor. A tunci nora C e a ltâ n a ră
zise, prefăcându-se că plânge şi ea:
— Da nu înţelegeţi ce vrea m ăm uca.
— Nu, ziseră ei. . ^
- B i a t a mămucă tas! cu [imbă d e . m oarte că
fratete cet mare să iee toca) si ^ s a ^ a d e s p ^
sărit; c e ' m ijtociu cea despre A pus; f r a no<, c
mezini ee suntem, să rămânem a r a rn casa bă

* " " - a bine mâi zici tu, nevastă, i-ăspunşe băr-

batu-său.
Atunci ceilalţi, ne mai având încotro şovăi, d i­
ata răm ase bună făcută.
Baba m uri chiar în acea zi şi nurorile d esple­
tite o boceau de huia satul. A poi peste doua zile
o mgrapara cu cinste mare şi toate femeile din sat
şi de prin toate meleagurile vecine' vorbeau despre
soacra cu ^ eî nurori şi ziceau: ferice de dânsa c*a
murit, că ştiu că are cine-o boci! , *
 PU N G U Ţ A C U D O I B A N I

.E ra odată o babă şî-un moşneag. Baba avea o

găină şi moşul un cocoş; găina "babei oua de câte
două o ri pe fiecare zî, şi baba mânca o m ulţim e
de ouă,- iar moşneagtăui nu-i da niciunul. M oşnea-
F gul, într'o zi, pierdu răbdarea şi zise:
— M ăi babă, mănânci ca în târgul lui Crem ene.
' Ia dă-mi şî mie nişte ouă, ca să-mi prind pofta mă-

— Da cum nu, zîse baba, care era foarte zgâr­

cită. Dacă aî poftă de ouă, bate şî tu cocoşul tău
să facă ouă, şi-i m ânca: eu aşa am bătut găina
şî iacăt-o cum se ouă.
M oşneagul, pofticios şî /idpsaH, se îa după gura
babei* şi de ciudă, prinde degrabă cocoşul şî-i da
o bătae bună, zicând:
_Maţ O ri te ouăv ori du-te dela casa mea, ca
să nu maî stric mâncarea degeaba.
Cocoşul, cum scapă din mâna moşneagului, fugi
de acasă şî umbla pe drumuri, deameHc. Şî pum
mergea el pe un drum, numai iaca găseşte o pitn-
g tfă cu doi bani. Şî, cum o găseşte, o ş i ia în
clonf şî se întoarnă cu dânsa înapoî, spre casa m oş­
neagului. P e drum, întâlneşte o trăsură, c'un boier
şî nişte cucoane. Boierul se uită 6u băgare de siea-
mă la cocoş, vede în clonţu-i o punguţă şî. zice VI-
ijtiu lu î:
, ^ şî vezi t e are cocoşul oeta
în plisc? . .
V izitiu! se Jă iute jo s din capra trăsurii, şi c*un
feliu de meşteşug, prinde cocoşul, şi, Iuându-i pun­
guţa din clonţ, o dă boierului. B oierul o ia, o pune
m buzunariu şi porneşte cu trăsura înainte. Cocoşul,
supărat de asta, nu se la s ă , ci se ia TRipă tr ă s u ^ , (
spuînd neîncetat:

D<?,?; CM
Boierul înciudat, când ajunge în d rep tul unei
fântâni, zice vizitiului:
— M ă ! ia cocoşul ist obraznic şi-l dă in fân­
tâna ceea.
V izitiu l îarăş se dă jos dîn capra trăsurii, prin­
de îarăş cocoşul şi-l zvârle în fântână. Cocoşul, v ă ­
zând acceastă mare prim ejdie, ce să fa c ă ? începe
f ^ 'nghite şî 'nghite, j)ân ă ce în­
ghite el toată apa din fântână... A p o i zboară de-
acolo afară şi iarăşi se ia in urma trăsurii, zicând :
CMCMr%M/ 6o<?rf mar:.
Da/f pMnyM/a CM cfof danf/
Boierul, văzând aceasta, s'a m irat cum plit şi a

— M ă! da al dracului cocoş i-aista! E i la s! că

ti'Oiu eu ţie de cheltuială, m ăi crestatule şi
pintenatule!
Şî, cu m ajunge acasă, zice unei babe dela bu­
cătărie, să ia cocoşul, să-l asvârle intr'un cuptor plin
cu jăratec şi să puie o lespede la gura cuptorului
Baba, ctinoaso Ia inimă, de cuvânt, face cum i-a zis
stăpână-său. Cocoşul, cum ved ea şi astă mare ne­
dreptate, începe a vărsa la apă; şi toarnă el toată
apa cea din Mntână pe jeratec, până ce sMnge fo ­
cul de fo i şî se răceşte cuptoriul; ba încă face
şi-o apărae prin casă, de s'a în d răcii d e jx u d ă hârca
dela bucătărie. A poi dă o lespezii dela gura
cuptiorului, iese teafăr şi de-acolo, şi fuga la fe­
reastra boierului şi începe a frântî cu ciocul 61 gea­
muri şî a zice: *
6o<?fF warF,

— M ăi, că mi-am găsit beleaua cu dîhanla asta

de cucoş! zîse boierul cuprins de m irare. V izitiu !
ia-1 de pe capul meu, şi-l asvârle în cireada boilor
şî a vacilor! poate vr'un înfuriat î-a veni de
hac: l-a lua în coarne şi-om scăpa de supărare.
V izitiul iarăş ia cucoşul şi-l asvârle în cîreadă!
Atunci bucuria cucoşului! S ă -l fî văzut cum înghi­
ţea la buhai, la boi, la vaci şî la v iţe i; până a
înghiţit el toată cireada, şi-a făcut un pântece m are-
mare, câ t un munte. A poi iar vine la fereastră, în ­
tinde aripile în dreptul soarelui, de întunecă de tot
casa boierului şî iarăş începe: *"

CM
Boierul, când mai vede şî asta, crăpa de ciudă
şi nu ştia ce să mai facă, doar va ac#pa de cuqojşf.'
M aî stă boierul cât mai stă pe gânduri, până-î
vîne iarăşî în cap una:
— A m să-l dau in haznaua cu bani; poate va m*
ghiţî la galbeni, i-a sta vreunul in gât, s'a înneoa
şi-om scăpa de dânsul. Şi, cum zice, um flă cucoşul
de-o aripă şi-l asvârle in /MznatM cu bani; căci b o ­
ierul acela, de m ult bănărit ce avea, nu-î m ai ştia
numărul!... Atunci cucoşul înghite cu lăcom ia toţi
 banii şî Iasă foaie lăzile pustii. A poî iese şi de-
acolo, el ştie cum şi pe unde, se duce Ia feceagtrh
boierului şi iar începe:
CKCMf%M/ doer: /narf,
D^: CM 4 oi dan:/
Acum , după toate cele întâm plate, boîerul văzând
că n a re ce-î m ai face, i-azvârle punguţa. C ucoşul
o ia de jo s cu bucurie, se duce în treaba Iui şi
Iasă pe boer în pace. Atunci toate pasările din o-
grada boierească, văzând voinicia cucoşului, s'au luat
dupa dânsul, de ţi se părea că-i o huntă şi nu a lt­
ceva; iară boierul, întristat, se uita galeş cum se du­
ceau şi păsările sale şi zise o ftân d : t
Ducă-se şi cobe şi tot, numai bine că am scă­
pat de belea, că nici lucru curat n'a fo st aici.
Cucoşul însă m ergea ţanţoş, iar păsările după
dânsul. Ş i m erge el câ t m erge, până ce ajunge Ia
moşneag şi de pe poartă începe a cân ta: cucurigu!!!
cucurigu!!!
M oşneagul, cum aude glasul cucoşului, Jese din
casa cu bucurie; şi, când îşi arunoă ochii spre poar­
ta, ce să vad ă?! Cucoşul său era ceva d e sp eriat:
elefantul ţi se părea purice pe lângă acest cucoş!
^ " m ia lu i veneau cârduri nenum ărate d e
păsări, care de care m ai frum oase, m ai curate şi mai
boghete. M oşneagul, văzând pe cucoşul său aşa d e
mare şi de greoiu, şi înconjurat de-atâta am ar d e
galiţe, i-a deschis poarta. Atunci cucoşul i-a zis:
Stăpâne, aşterne un ţol aci, în m ijlocu l ogrăzii.
M oşneagul iute, ca un prasne/, aştem e ţolul. Cu-
ooşul atunci se aşează pe ţol, scutură puternic din
aripi şî îndată se um ple ograda şi livada moşneagu­
lui, pe lângă păsări, şl d e cirezi de y itc ; iar
 IS

ţoî toarnă o m ovilă de galbenî care străluceau îa

soare, de-fi luau ochii. M oşneagul, văzând aceste
mari bogăţii, nu ştia ce să facă d e bucurie, săru­
tând cocoşul şi desmierdându-1.
Atunci iaca şi baba venia, nu ştiu de unde; şi
sând a văzut unele ca acestea, numai sclipiau rău-
ăcioasei ochii în cap şi plesnea de ciuda.
— M oşnege, zise ea ruşinată, dă-m l ^ m ie aigte
galbenî.
— Ba pune-ţi pofta în cuiu, măi baba. Când ţi-am
cerut ouă, ştii ce m i-al răspuns? Bate acum şi tu
găina să-ţi aducă galbeni, c'aşa am bătut eu cuca*
şui, ştii tu din a cui pricină... şi iată ce m i-a adus!
Atunci baba se duce în poiată, găina,
o apucă de coadă şi o iea la bătaie, de-fi venia
să-i plângi de m ilă! Biata găină, cum scapă din m âi­
nile babei, fuge pe drumuri. Ş î cum m ergea pe drum,
găseşte şi ea o m ărgică ş'o înghite; apoi repede se
întoarce acasă la babă şi începe dela poartă: cot,
cot, codac! — Baba iese cu bucurie înaintea găinii.
Găina sare peste poartă, trece iute pe lângă babă,
şi se pune pe cuibariu; şi după un ceas d e şedere^
sare de pe cuibariu, co tcod ăin d Baba atunci se duce
cu fuga să a fle ce i-a făcut găina!... Ş i când se uită
în cuibariu, ce să vadă? — Găina se ouase o m ăr*
gică!.., Baba, când vede că şi-a b ă tu t.jo c d e dânsa,
o prinde ş'o bate, ş'o bate, pân'o omoară în baf­
ta ie! Şi aşa baba cea sgâncită şi nebună a răm as de
tot săracă lipită pământului. D e-acu a mai mânca
răbdări prăjite, in loc de ouă; că bine şi-a făcut
râs de găină, şi-a ucis-o, fără să-i fie vinovată cu
nimica sărmana! .
M oşneagul însă era foarte bogat; el şi-a fa ţu t
case paari $1 grădini frum oase şi trăia foarte bine.
P e babă, de m ilă, a pus-o găinăriţă; îar pe cucoş
î-1 purta in toate părţile după dânsul, cu salbă de
aur la gât şi încălţat cu ciuboţele galbene şi cu
pinteni la călcâie, de ţi se părea că-î un irod' de
cei frumoşi iar nu cocoş, de făcut borş.
 PO VESTEA PORCULUI

Ci-că era odată o babă şi-un m oşneag; moş­

neagul de o sută de ani şi baba de nouăzeci. Ş i ar
mândoi bătrânii aceştia erau albi ca iarna ş? poso­
m oriţi ca vrem ea cea rea, din pricină că n'aveau co ­
pii. Şi, Doamne, tare mai erau doriţi să aibă m ă­
car unul, căci cât era ziulica şî noaptea d e mare,
şedeau singuri singurei cuc şî le ţiueau urechile d e
urît ce le era. Şi-apoî pe lângă toate iestea, nîcif
vr'o scofală mare nu era de dânşii: un bordeîu ca
vai de el, nişte ţoale rupte aşternute pe îăiţi, şi a-
tâta era tot. Ba, dela o vrem e încoace, urî tul ii
mânca şî mai tare, căci ţipenie de om nu le d es­
chidea uşa. Parcă erau bolnavi de ciumă, sărm anii!
In una din zile, baba oftă din greu şî zise m oş­
neagului:
— Doamne, moşnege, Doam ne! D e când suntem
<noî, încă nu ne-a zis nîme tată şî m am ă! O ara nu*i
păcat de Dumnezeu că mai trăim noi pe lumea asta?
C ăci la casa fără copii, nu cred că m ai este vreun
Doam ne-ajufă!
— A poi dă, măi babă, ce putem noi face înain­
tea lui Dumnezeu?
— Aşa este, moşnege, văd bîne; d ar până una
alfa, ştii ce-am gândit eu astă noapte?
— Ştiu, măi babă, dacă m i-î spune.
3 Creangă
 — Ia, mâne dim ineaţă, cum s'a am iji d e ziuă, să
te scoli şi să apuci încotro-î vedea cu ochii, şi ce
ţi-a ieşi înainte întâiu şi 'ntâiu, dar a fi om de
ţi-a ieşi înainte întâiu şi 'ntâiu, dar a fi om, da
şerpe, dar în sfârşit orice altă jivină a fi, pune-o
în traistă şi-o a dă acasă. O m creşte-o şi noi cum
om putea, şi acela să fie copilul nostru.
M oşneagul, sătul şi el de-atâta singurătate şi d o ­
rit să aibă copii, se scoală a doua zi desdim ineaţă,
îşi ia traista'n băţ şî face cum i-a zis baba. Porw
neşte el şî se duce tot înainte pe nişte ponoare până
ce dă peste un bulhac. Ş i numai ce iată că vede în
bulhac o scroafă cu doisprezece purcei, care şedeau
tologiţi în glod şi se păleau la soare. Scroafa, cum
vede pe moşneag că vine asupra ei, îndată începe
a grohăi, o rupe la fugă şi purceii după dânsa.
Num ai unul, care era mai ogârjit, m ai răpănos
şî m ai răpciugos, neputând eşi din glod, răm ase pe
loc. M oşneagul degrabă îl ţprinde, îl bagă în traistă^
aşa plin de glod şi de alte podoabe cum era şi por­
neşte cu dânsul spre casă.
— Slavă ţie, Doamn(e, zise m oşn eagu l c ă pot să
duc şi babei m ele o m ângâiere 1 M ai ştiu eu! P oate ţ!
ori Dumnezeu o ri dracul i-a d at în gând ieri noapte
de una ca asta!
Şi cum ajunge acasă, zice:
— Iaca, m ăi băbuşcă, ce odor ţî-am adus eu! N u- j!
m al să-ţi trăiască! Un băet ochios, sprâncenat şi fru ­
muşel de nu se poate! Iţi seamănă ţie ruptă bucă­
ţică! Acum pune de lăutoare şi grijeşte -1 cum ştii
tu că se grijesc băieţii, că, după cum vezi, îi cam)
colbăit, m ititelul!
— M oşnege, moşnege, zice baba, nu râde, că yi
 Rsiă'i făptura iui Dumtiezcu^ ca şi noi, ba ţw ate şî
mai nevinovat, sărmanul!
Apoi, sprintenă ca o copilă, face degrabă leşie,
pregăteşte şi scăldătoare şi, fiindcă ştia bine treaba
moşifului, lă purcelul, ii scaldă, îl trage frumuşel cu
untură din opaiţ pe la toate inchieturile, ÎI strânge
de nas şi-l sumuţă ca să nu se deoache odorul.
Apoi îl piaptănă şî-1 grijeşte aşa de bine, că peste
câteva zile îl scoate din boală; şî cu tărâţe, cu co­
jiţe, purcelul începe a se înfiripa şi a creşte văzând
cu ochii, de-ţi era mai mare dragul să te uiţi la e l!
^ Iară baba nu ştia ce să mai facă de bucurie că are
/ un băet aşa de chipos, de hazliu, de gras şi învăiit
ca un pepene. Să-i fi zis toată lumea că-i urit şl o-
braznic, ea ţinea una şî bună, — că băet ca băetul
ei nu mai este altul!
Numai de-un lucru era baba cu inima jignită, —
că nu putea să le zică şi
Intr una din zile moşneagul voeşte a merge Ia
târg să mai cumpere câte ceva.
— Moşnege, zise baba, nu uita să aduci nişte roş­
cove pentru ist băet, că tare-a A dorit m ititelul!
— Bine, măi babă.
Dar în gândul său: da ..mânca-l-ar brânca sa -1
mănânce, că mult mă mai înăduşi cu dânsul! De
am avea pâne şi sare pentru noi, da nu să-l mai
îndop şi pe dânsul cu bunătăţi! Când m'aş potrivi
eu babei la toate cele, apoi aş lua câm pii!
In sfârşit moşneagul se duce la, târg, târgueşte
el ce are de târguit, şi când vine acasă, baba îl în­
treabă ca totdeauna:
E! moşnege, ce mai ştii de pe Ia târg?
— Ce să ştiu, măi babă! Ia nu prea bune veşti:
împăratul vrea să-şi mărite fata.
 — Ş i asta-î veste rea, m oşnege?
— D 'apoi îngădueşte puţin, m âi babă, că nu-î nu^
mai atâta, că de ce-am auzit eu, mi s'a suit parul
in vârful capului; şi când ţi-oîu spune până la sfâ r­
şit, c fe d că ţi s'a încrâncina şi ţie carnea pe tine.
— D ar de ce, m oşule, vai de m inei
— D 'apoi iaca de ce, m ăi babă, a sc u ltă : îm pă­
ratul a dat de ştire prin crainicii săi în toată lu ­
mea că oricine s'a a fla să-i facă, d ela casa aceluia
p^nă la curţile îm părăteşti, un pod de aur par­
dosit cu pietre scumpe, şi feliu de feliu d e copaci,
pe de o parte şi de alta, şi în copaci să cântte fo t
feliu de păsări, care nu se m ai a flă p e lum ea asta,
aceluia îi dă fata: ba ci-că-i m ai dă şi jum ătate din
îm părăţia lui. Iară cine s'a bizui să vie ca s*o ceară
de nevastă, şi n'a izbuti să facă podul, aşa cum ţi-am
qpiis, aceluia pe loc îi şi tae capul. Ş i ci-că pâtnăi
acum o mulţime de feciori de crai şî d e îm păraţi,
cine mai ştie de pe unde au venit şi nîciunul di)n
s<i n'a făcut nicio ispravă. Şi îm păratul, după cum
s'a hotărît, pe toţi i-a tăiat, fără cruţare, d e le plânge
lumea de milă.
Apoi, m ăi babă, ce zici? Bune veşti sunt aie-
gtea? Ba şi îm păratul ci-că s'a bolnăvit de supărare.
— O f, moşnege, of, boala îm păraţilor e ca să­
nătatea noastră 1 Num ai despre feţii de îm părat ce
m i-ai spus, m i se rupe inim a din mine, că m are ja le
şi alean or fi m ai ducând m am ele lor pentru dân­
şii! M al bine că al nostru nu poate vorbi şi nucii
duce capul ca pe alţii Ia atâtea iznoave!
— Bune-s şi aiestea, m ăi babă, da bună ar fi şi
aceea când ar avea cineva un fe c io r care să facă
podul şi să ia pe fata. îm păratului, că ţtiu c'a r în-;
 căleca pe aevoîe şî, Doamne, mare slavă a r iaaî do­
bândi in lume!
Când vorbeau bătrânii, purcelu! şedea în culcuş,
într'un cotlon sub vatra pu râtul în sus, şî uifându-ss
ţintă în ochi !or, asculta ce spun eî, ş! numaî p u f­
nea din când în când. Şî cum sfătuiau ba-
^ trânîi eî în de eî despre acestea, numa* iaca
aude sub vatră: tată şî mamă, eu î! fa c! ^
funcî a ameţit de bttcurîe; moşneagu! îniă.
i că-î ucîgă-1 crucea, s'a spăriet, şi uimit se uita n?**n
^ bordeîu în toate părţile să vadă de unde-a e^if a-
g cel gîa 9, dar nevăzând pe nîme, şî-a mai venit în
sine. Insă godacul iar a strigat:
— Tată, nu te'nfrîcoşa, că eu sunt! C i fr e z e le r e
mama şî du-te îa îm păratul de-î spune că eu 5 î^e
podul.
Moşneagul atuncî îî zice îngâm fat:
— D'apoî aî să-î poţi face, drpguî % fe î? !
— Despre asta n'aî grijă, fată, că eştî cu m?ne. -
Numaî du-te şi vesteşte îm păratului ce-am spus eu.
Baba atuncî, venîndu-şî in fire, sărută băietul
şi-i zîce: - . - '
— Dragu! mameî, drag, nu-ţî pune vAti^a fn pri­
m ejdie! Şi pe noi să ne Iaşi tocmai acum, stră­
ini, cu inima arsă şi fără nîcîun sprijin!
— Nu te'ngrîfî, mămucă, de feRu, că, trăind şî ne­
murind, ai să vezi cine sunf eu.
Atunci moşneagul, ne mai având ce zice, îşi
piaptănă barba frumos, ia foîagu! bătrâneţilor in
mână, apoi iese din casă şi porneşte spre îm pără­
ţie. Şi cum ajunge'n târg, se duce cu pieptul dess^-
ehîs drept ia palatul împăratului.
Un străjeria, cum vede pe moşneag Ca stă pe
acolo, î l întteab$:
— C e vrei, m oşule?
— Ia am treabă la îm p ăratu l: fecioru-m eu se
prinde că î-a face podul.
Străjerul, ştiind porunca, nu maî lungeşte vorba,
c i ia moşneagul şi-l duce înaintea îm păratului.
îm păratul, văzând pe moşneag, î l întreabă:
— C e voeşti d ela mine, module?
— Să trăiţi m ulţi ani cu bine, lum inate şî prea
puternice îm părate 1 Fecioru-m eu, auzind că aveţî tata j
de m ăritat, m'a trim es din partea lui să aduc la cu­
noştinţa M ăriei V oastre că el, ci-că, poate să vă t
facă podul.
— D acă poate, să-l facă, facă- 1, moşnege, şi a-
tuncî fata şi jum ătate din îm părăţia mea ale luî să ţ
fie, iar de nu, atunci... poate-î fi auzit cef-au păţit
%alţiî, mai de viţă d ecât dânsul! D acă te prinzi aşa,
^ ap oî m ergi de-ţi adă feciorul în coace; iară d e iîu, ^
caută-ţî de drum şi nu um bla cu gărgăunii în cap.
M oşneagul, auzind aceste chiar din gura îm pă­
ratului, se plecă până la păm ânt, apoi iese şi p o r­
neşte spre casă, ca să-şi aducă feciorul. Ş i cum a- S
iunge acasă, spune fecîoru - său ce-a zis îm păratul.
P u rcelu l atunci, plin de bucurie, începe a zburda .!
prin bordeîu, dă un ropot prin lăîţi, m ai răstoarnă
câteva oale cu râtul şi zice:
— Haidem , tătucă, să mă vadă îm păratul 1
Baba atunci începe a se boci şi a zice:
— Se vede că eu nu mai am parte în lumea a-
sta de nim ica! P ână acum m'am chinuit de l-am
crescut şi l-am scos din toată nevoia şî acum a parcă
văd c'am sa rămân fără dânsul! Şi tot bocind ea,
 5 }%!
o apuca leşin de supărate.
Iar m oşneagul, de cuvânt. Pune cuşm a pe cap,
o îndeasă pe urechi, îşi ia toiagul în mână, iese din
bordeiu şî zice:
H ai cu fata, băefe, s'aducem noră m ân e-fa!
P u rcelu l atunci d e bucurie m ai dă un ropof pe
subf lăiţi, apoi se ia după moşneag, şi câ t co lea; m er­
gea în urma lui grohăind şi m uşluînd pe jos, cum îi
treaba porcului.
A bia ajung ei Ia porţile palatului îm părătesc şi
străjerii, cum ii văd, încep a se uita unul Ia altu l şî
a bufni de râs.
— Da, ce-i aista, moşule, zise unul d in e i!
D 'apoi aista m î-i fecio ru l care se prinde c'a fa ce
podul îm păratului.
— Doamne, moşule, Doamne, m ultă m inte îţi m aî
'trebue, zise un sft&jerîu bătrân ! S e vede că g ^ ti u*
rit zilele !
— A p o i da, ceea ce-i scris om ului in fru n te-9
este pus, şî fo t de-o m oarte a re să m oară cineva.
— Dumneata, m oşule, cum vedem nof, cauQ pfî^
cină ziua m faza m are cu lum ânare, ziseră străjerii.
— D 'apoi asta nu vă priveşte pe dum neavoastră;
ia mai bine p ă z ifw ă gura şi d aţi d e ştire tm p ^
râtului c'am ven it noi, răspunse moşneagul.
Străjerii atunci se uită lung unul Ia a ltu l ş i strâng
din umere. A p o i unul din ei vesteşte îm păratului
despre venirea nouilor peţitori: m oşneagul cu pur­
celul său!
Atunci îm păratul îi chiam ă înaintea sa. M oşnea­
gul, cum intră, se pleacă până Ia păm ânt şi stă Ia
uşă sm erit: iară purcelul calcă înainte pe covoare
grohălnd şi începe a m uşini prin casa.
Atunci îm păratul, vă*&nd aşa mare obrăznicie,
pe de o parte l-a venit a râde, Iară pe d e alta
se tulbură grozav şi zise:
Da bine, moşnege, când ai venit în cela rând
parcă erai în toată mintea, d ar acum wnde te vi­
sezi, de um bli cu porcii după fine? Şi cine fe-a pus
la cale sa mă iei tocm ai pe mine în băfae de jo c!
— Ferească Dwmnezeu, înălţate îm părate, să cu­
get eu, om bătrân, la una ca asta! D 'apoi să a-
vem iertare, Lum inarea V oastră, că aista m l-i flă ­
căul despre care v'am spus maî dăunăzi că m 'a tri­
mes la M ăria V oastră, dacă vă mai aduceţi am inte!
— Şi el are să-mi facă podul?
— D 'apoi aşa nădăjduim în Dumnezeu, că chiar
el, M ăria T a l
— H aî,ie-ţî porcul de-aîci şl Ieşi afaaă! Şi daca
până mâne dim ineaţă, n'a fi podul gafa, moşnege,
are să-ţl sfee capul unde-fî stă tălpile, înfelesu-m 'ai?
— M ilostiv este C e l de Sus, M ăria V oastră, iar
dacă s'a'ntâm pla — să nu bănuiţi, puternice îm pă­
rate! — după dorinţa Lum inării V oastre, apoi atunci
să ne trim iteţi cSpila acasă.
Ş i zicând aceste, se pleacă după obiceiu, îşi ie
purcelul, iese şî porneşte spre casă, urm at de câţiva
ostaşi, în paza cărora l-a dat îm păratul până â
doua zl, ca să vadă ce poate fi una ca asta, c ă ci
mulfja vorbă, m ult râs şi mare nedum erire se m al
făcuse la palat şi în toate "părţile despre o astfel
d e batjocură ne m ai pom enită.
Ş i cătră sară, ajungând moşneagul şi cu purcelul
acasă, pe babă o şi apucă un trem ur de spaimă şl
începe a se vălcâra şi a zice:
 zs

— V a l de mine, moşnege, d a ce fo c m î-aî adus

ta casa?! M ie ostaşi îm i trebuesc?!
— în că m aî aî gura .să'ntrebi? A îsfea-s fap tele
tale. M 'am luat după capul tău ce! sec ?î m 'am dus
pe coclau ri să-ţi aduc, sanchi, copii d e suflet. Ş i
acum iaca în ce ghinion am intrat! C ă n'am adus eu
ostaşii, c i ei m'au adus pe mine. Ş i capu l meu se
vede că până m âne dim ineaţă i-a fo st scris să mai
stee unde stă!
P u rcelu l însă um bla m uşluînd prin casă după
mâncare şi nici grijă p'avea despre încurcata ce
făcuse. M oşnegii s'au ciondănif cât s'au m aî cion-
danit şi, cât erau ei d e grîjiţi, despre ziuă au ador­
mit.
Iată purcelul atunci s'a suit bînîsor pe laiţă, a
spart o fereastră de bărdăhan şi suflând odată din
nări, s'au făcut ca două suluri de fo c dela bordeiul
inoşneaguluî, care acuma nu m ai era bordeiu, şi
până la palatul îm păratului. Şi podul cu toate cele
poruncite era acum gafa. Iară bordeiul m oşneagului
se prefăcuse într'un palat m ult m ai strălucitor d e­
cât al îm păratului! Ş i deodată baba şi m oşneagul
se trezesc îm brăcaţi în porfiră îm părătească, '..;i toate
bunătăţile de pe lume erau acum în palafurile lor.
Iată purcelul sburda şi se fologea numai pe co ­
voare în toate părţile.
Tot in ceea vrem e şi la îm părăţie straşnică snoavă
s'a făcut şi însuşi îm păratul cu sfetnicii săi, văzând
această mare minune, grozav s'au sp ărief! Ş i temân-
du-se îm păratul să nu i se întâm ple oeva rău, a
făcut sfat şl a găsit cu ca le să dee fata după fei-
cîortil moşneagului, şi de îndată a ş f trîn m -o . C ă ci t
şî îm păratul, cât era de îm părat, le dăduse acuma
toate pe una, şi nici m ăcar aceea nu era bună, —
frica!
Nuntă n a mai făcut, căci cu cine era s'o fa că? j
Fata îm păratului, cum a ajuns la casa m irelui,
i-au plăcut pafaturife şi socrii, far când a d at cu
ochii de mire pe loc a încrem enit, dar mai pe urmă, 1
strângând ea din umeri, a zis în inima sa:
Dacă aşa au vrut cu mine părinţii şi Dum­
nezeu, apoi aşa să răm âe!
Şi s a şi apucat de gospodărie.
Purcelul toată ziua muşuluîa prin casă, după o- i
biceiul său, iară noaptea, la culcare, lepăda pielea
cea de porc şi răm ânea un fecior de îm părat foarte
frumos. Ş i n'a trecut mult, şi nevasta lui s'a de- i?
prins cu dânsul, de nu-i mai era acum aşa de u rît
ca dintâiu.
La vr'o săptămână, două, tânăra îm părăteasă cu ­
prinsă de dor, s a dus să-şi mai vadă părinţii, iaică
pe bărbat l-a lăsat acasă, căci nu-î da m âna să iasă!
cu dânsul.
Părinţii, cum au vazut-o, s au bucurat cu bucurie
mare, şi întrcbând-o despre gospodărie şi bărbat, ea
a spus tot ce ştia.
Atunci îm păratul a început s'o sfătuiască, zicân d :
D raga tatei, să nu cum va să te'm pingă păca­
tul să-i faci vr'un neajuns, ca să nu păţeşti vr'o
nenorocire. C ăci după cum văd eu, om ul ista, sau
ce-a fi el, are mare putere, şi frebue să fie cjeva'
de neînţeles de mintea noastră, de vreme ce a făcut
lucruri peste puterea omenească.
 Dupta asia, au ieşit am ândouă îm părăiesele în
grădină ca să se plim be. Ş î aici mama sfătui pe fată
cu totul de a lt feliu.
— D raga mamei, ce fe l de viaţă a i să m ai duci
tu, dacă nu poţi ieşi în lume cu bărbatul tău? Eu,
te sfătuesc a ş a : să potriveşti totdeauna să fie fo c
sdravăn în sobă, şi când a adorm i bărbatu-tău, să
ii iei pielea cea de porc şi s'o dai în fo c ca să- ardjS;
şî atunci ai să tc mântui de dânsa.
— C ă bine zici, mamă, iaca mie nu m!-a venit in
^ cap de una ca asta.
Ş i cum s'a întors îm părăteasa cea tânără acasă,
a şi poruncit să-i facă fo c bun în sobă. Ş i când dor-*'
? mea bărbatu-său mai bine, ea a luat pielea cea d e
porc. de unde-o punea ef, şi a dat-o pe foc. A tunci
perii de pe dânsa au început a pârâî şi p ielea a sfârâi,
prefăcându-se in cioroc ars şi apoi în scrum. Ş î s'a
făcut în casă o duhoare aşa de grozavă, în cât b ăr­
batul pe loc s'a trezit înspăim ântat, a sărit d rep t In
picioare şî s'a uitat cu ja le la sobă. Ş i cân d a vă­
zut astă mare nenorocire, a lăcrăm at zicând :
— A lei, fem eie nepricepută 1 C e-aî făcu t? D e
fe-a'nvăfat cineva, rău ţi-a priit, iar de-aî făcut-o
din capul tău, rău cap a i avut!
Atunci ea deodată s'a văzut încinsă peste m ijf
loc cu un cerc zdravăn d e fier, iar bărbatu-său i-(a
zis:
— C ând oîu pune eu mâna cea dreaptă pe m ij-
locul tău, atunci să plesnească cercu l ista, şi numaU
atunci să se nască pruncul din tine, pentruca a i as­
cultat de sfaturile altora, de-ai nenorocit şi căzătu,-
 rîle istea d e bătrân!, m 'ai nenorocit şî pe mîne şî i
pe tîne deodată. Ş i dacă vel avea cândva neoîe d*e
mme, atunci să ştii că mă chiam ă şi să
mă cauţi Ia M ănăstirea de Tăm âie.
Cum a sfârşit d e zis aceste, deodată s'a stârnit
un vant năpraznic, şi venind un vârtej Im frîcoşaf, a i!
icat pe ginerele îm păratului în sus, şi s*a făcut ne-*
văzut. Atunci podul c e l minunat îndată s'a stricat ş i }!
s'a m istuit, de nu se ştie ce s'a făcut, iar palatul in
care şedeau moşnegii şî cu hora, cu toate bogăţiile i
şî podoabele din el, s'a schim bat iarăşi în sărăcă­
ciosul bordeîu a l m oşneagului de maî 'nainfe.
Atunci bătrânii, văzând astă m are nenorocire şl
pe^nora lor în aşa hal, au început a o m ustra cu Ia*
crăm ile în ochi şî a-î Zice cu asprim e să se duc&i
wnde ştie, că eî n'au cu ce s'o ţie.
Ea, văzându-se acum aşa de nenorocită şi de ho- ]
ropsită, ce să facă şi'ncotro s'apuce? Să se ducă
Ia părinţi? Se tem ea de asprim ea tată-său şi d e şu-
gubeafa defăim are a oam enilor! Să răm âe pe Toc?
N avea cele trebuitoare, şl-î era leham ite de mus*< J
trările socrilor! In sfârşit s'a hotărlt a se duce în
toată lumea să-şî caute bărbatul. Ş i hotărîndu-se ast-
feliu, a Zis Doam ne-ajută şî a m ers ea, a m ers fot
înainte prin pustiuri un an de zile, până ce-a ajuns t!
m tr un Ioc sălbatic şl cu fotul necunoscut. Ş î aîcî,
^văzând o căsuţă fupilafă şi acoperită cu muşichîu,
care m ărturisia despre vechim ea ei, a bătut Ia poar­
tă. Atunci se aude din tăuntru un glas de feme%d
bătrână zicând:
— Cine-i acolo?
 Eu sunt, un drum eţ rătăcit.
— D e eşti om bun, aproape de ch ilioara m ea
iară de eşti om rău, departe d e pe lo cu rile aist)ea
că am o căţea cu d inţii de oţel, şi d e i-oiu d a diru^
m ul, te fpce m ii de fărâm ei
— O m bun, m ăicuţă 1
A tunci i se deschide poarta şl drum eaţa intră în"
lăuntru.
— Da ce vânt te-a adus, şî cum a i putut răzbate
prin aceste locuri, fem eie h ăî?! C ă pasăre m ăiastră
nu vine pe aici, necum om păm ântean 1
Atunci drum eaţa a o fta t d in greU şi a z is:
— Ia păcatele m ele m 'au adus, m ăicuţă! C au t M ă­
năstirea de Tăm âie, şi nu ştiu în care parte a lum ii
se află.
— Se vede că to t m ai a i oleacă d e noroc d e-ai
nimerit tocm ai la mine. E u sunt Sfân ta M iercuri, de-î
fi auzit de num ele m eu .
— D e nume am auzit, m ăicuţă, dar că te a fli în
lumea asta, nici prin cap nu m i-a trecut vr'o d ată!
— V e zi? Tot d e noroc să se plângă om ul!
A p o i Sfânta M iercuri a strigat odată cu glas pu­
ternic şi pe loc s'au adunat toate jivin ele d in îm pă­
răţia ei, şi întrebându-Ie despre M ănăstirea d e T ă-
mâe, au răspuns toate deodată că nici n'au auzit mă­
car pomenindu-se d e num ele ei.
Sfânta M iercuri, auzind asta, s'a arătat cu m are
părere de rău, dar neavând nicîo putere, a d at dru-
m eţeî un c o m de prescure şi un păhăruţ d e vin, şi
i-a mai dat încă o furcă d e aur care torcea singură,
şi i-a zis cu binişorul:
Păstreaz-o, că ţi-a prinde bine la nevoie. A p o i
a îndrepta t-o Ia soră-sa cea mai mare, Ia Sfânta V i­
neri.
Ş i drumeaţa pornind, a m ers iar un an de zile,
tot prm locuri sălbatice şi necunoscute, până ce cu
mare greu ajunse Ia Sfânta V ineri. Ş i aici 1 s'a in-
tam plat ca şi Ia Sfânta M iercuri, numai că Sfânta
m eri i a maî dat şi ea un corn de prescure, un
păhăruţ de vin şi o vârtelniţă de aur care depăna j
singură, şi a îndreptat-o şi ea, cu m ultă bunătate
şi blândeţă, Ia soră-sa cea mai m are, Ia Sfânta Du­
minecă.
Ş i de-acolo drum eaţa pornind chiar in acea zi,
a mers iarăşi un an de zile prin nişte pustietăţi şi
mai grozave decât cele de până aici. Ş i fiind însăr­
cinată pe a l treilea an, cu m arc greutate a putut să
ajungă până Ia Sfânta Duminică. Ş i Sfânta D um i­
nică a primit-o cu aceeaşi rânduială şi tot aşa de
bine ca şi surorile sale. Şi făcându-i-se m ilă d e a-
ceastă nenorocită şi sdruncinată fiinţă, a strigat şi
Sfanta Duminică odată din răsputeri, şi îndată s'au
adunat toate vietăţile: ce le din ape, ce le de pe us­
cat şi cele sburătoare. Ş i atunci ea le-a în trebat cu j
tot dinadinsul dacă ştie vreuna din ele in care parte
a lum ii se a flă M ănăstirea de Tămâe. Ş i toate au
răspuns ca dintr'o singură gură că nu Ii s'a întâm ­
plat să audă m ăcar vorbindu-se vr'odată despre asta.
Atunci Sfanta Duminica a oftat dm adâncul i-
nimii, s'a uitat galiş Ia nenorocita drum eaţă şi a zis:
Se vede că vr'un blăstem a l Iui Dum nezeu sau
altă ceva aşa trebue să fie, de nu ai parte de ceeace
cauţi, fiica m ea! C ă aici este capătul lum ii necunos-
! cuie încă şi de mîne, şi oricât ai voi tu şi oricare
! altul să mai meargă înainte de aici, este cu neputinţă.
Şi atunci numai iaca un ciocârlan şchiop se ved e
j viind cât ce putea, şi şovâlc, şovâlc, şo V âlc, se în-
I făţoşează înaintea S fin tei Dum inici. A tunci ea îl în ­
treabă şi pe aista:
— Tu, ciocâriane, nu cum va ştii unde se a flă
M ănăstirea de Tăm âe?
— Da cum să nu ştiu, stăpână! C ă doar pe-acolo
m'a purtat dorul, de mi-am frânt piciorul!
— Daoă-i aşa, apoi acum îndată ie pe astă fem ee,
" du-o numai decât acolo cum îi şti fu, şi povăţueşfcso)
§ cum a fi mai bine.
Atunci ciocârlanul oftând a răspuns cu sm erenie:
— M ă supun cu toată inim a Ia slujba M ăriei V o a ­
stre, stăpână, deşi este foarte cu anevoe d e m ers
i până acolo.
A poi Sfânta Dum inică a d af şi ea drum eţe! un
' corn de prescure şi un păhăruţ d e vin, ca să-i fie
de hrană până Ia M ănăstirea de Tăm âe, şi ! a mâi
dat o tipsie mare de aur şi o cloşcă fo t d e aur,
bătută cu pietre scumpe, şi cu puii fo t d e aur, ca
să-i prindă bine la nevoe, şi apoi a dat-o pe sea­
ma ciocârlanului, care îndată a şi pornit, şovâlcăind.
Şi când ciocârlanul pe jos, când drum eaţa pe sus,
când ea pe jos, când el pe sus. Ş i când biata dru-
meaţă nu mai putea urni pe sus, nici pe j 03 , atunci
îndată ciocârlanul o lua p e aripioarele sale şi o du­
cea. Şi tot aşa mergând ei încă un an de zile, cu
mare greutate şi sdruncin, au trecut peste nenumă­
rate ţări şi mări, şi prin codri şi pustietăţi aşa de
îngrozitoare, în care fojgăiau balauri, aspid e veni­
noase, vasiliscul cel cu ochî ferm ecători, vid re cu j
câte douăzeci şî patru d e capete şi altă m ulţim e
nenumărată de gângănii şi jigănii înspăim ântătoare,
care stăteau cu gurîle căscate, num ai şi numai să-i
înghită; despre a căror lăcom ie, viclenie şi răutate j
nu**i cu putinţă să povestească lim ba omenească !
$î m sfârşit, după atâta am ar d e trudă şi pri- j
m ejdîi, cu mare ce au izbutit să ajungă la gura u- f
neî peşteri. A icî calătoarea s'a suit iarăşi pe aripile
ciocârlanului, din care abia m aî putea fâ lfâ i, şî e l
şi-a dat drum ul cu dânsa pe-o a ltă lume, unde era )
un raiu şi nu altă ceva.
Iacă M ănăstirea d e Tăm âie, zise ciocârlanul!
A colo se a flă F ăt Frumos, pe care -1 cauţi tu de^atâta
amar d e vreme. N u cum va ţi-i cunoscut ceva pe-*aici?
Atunci ea, deşi îi fugeau ochii de atâte staălu- ;
ciri, se uită mai cu băgare d e samă şi îndbtă cu- ;
noaşte podul c e l minunat din ceea lume, şi p alatu l .
în care trăise ea cu F ă t Frum os aşa d e puţin, şi
Nntdată î se umplură ochii d e lacrim i d e bucurie.
M ai stăi şi nu te bucura aşa degrabă, că încă,
eşti nemernică pe aceste locuri, şi tot n'aî scăpat d e -
prim ejdie, zise ciocârlanul.
Ii arată apoi o fântână, unde trebuia să se duca )
trei zile de-a-rândul, îi spune cu cine are şă se în­
tâlnească şî ce să vorbească; o povăţueşte ce să facă,
rând pe rând, cu furca, cu vârtelniţa, cu tip sia şi cu
cloşca cu puii de aur, dăruite e î de ce le trei su­
ro ri: Sfânta M iercuri, Sfânta V in eri şî Sfânta D u­
minecă.
A poi, luându-şî ziua bună d ela călătoarea încre-

^J
 ă3

dinţată Iui, ju fe se întoarnă înapoi, sburdând n eîn ce­

tat, de frică să nu-i m ai rupă cineva şi c e lla lt p i­
cior. Iară nem ernica drum eaţă, lăcrăm ând îl p e tre ­
cea cu ochii in zbor, m ergând spre fântâna c e -i a-
rătase el.
Şi cum ajunge la fântână, scoate m ai infâiu furca
de unde o avea strânsă, şi apoi se pune jo s să se
! odihnească.
N u frece m ult şi viind o slujnică să iee apS
şi cum vede o fem eie necunoscută şi furca cea mt-
nunată torcând singură fire de aur, de m ii d e ori
g suptiri decât părul din cap, fuge la stăpână-sa
şi-i dete de veste.
Stăpâna acestei slujnici era viespea care înăl-
bise pe dracul, îngrijitoarea dela p afafu l Iui F ăf-
Frumos, o vrăjitoare straşnică, care închega apa şi
care ştia toate drăcăriile de pe lume. D a r num ai un
lucru nu ştia hârca: gândul omului.
Talpa iadului, cum aude despre această m inună­
ţie, trim ite slujnica de graba sa*i chem e fem eia cea
străină la palat. Ş i cum vine o în trea b ă :
Am auzit că ai o furca de aur care toarce
singură. Nu ţi-i de vânzare, şi câ t m î-î cere p^
dânsa, fem eie hăi?
— Ia să mă laşi să stau într'o noapte în odait
unde doarm e îm păratul.
— De ce nu? Dă furca încoace şi răm âi aici pân
la noapte, când s'a înturna îm păratul dela vânătoare.
Atunci drum eaţa dă furca şi rămâne. Şireata baba
cloanţa, ştiind că îm păratul are obîceiu a bea
toată sara o cupă de lapte dulce, i-a pregătit acum
una ca să doarmă dus până a doua zi dim ineaţa.
. 3. Creangt
Ş î cum a venit îm păratul dela vânătoare şl s'a a-
şezat în aşternut, hârca î-a şî trîm es laptele. Şî cum
l-a băut îm păratul, pe loc a adorm it ca mort. A r
tuncî talpa iadului a chem at pe necunoscuta dru-
meaţă în odaia îm păratului, după cum avusese toc­
meala, şî a lăsat-o acolo, zîcându-î încetişor:
— Şezi aici până despre ziuă, că am să vin a-
tuncî tot eu să te iau.
Hârca, nu doar că şoptea şl um bla cătinel ca
să n'o audă îm păratul, c i avea grijă să n'o audă din
odaia de alăturea un credincios a l îm păratului, care
în toate zilele um bla cu dânsul la vânat.
Ş i cum s'a depărtat băboiul de acolo, nenorocita
drumeaţă a îngenuchiat lângă patul moţului ei şi a
început a plânge cu am ar şi a zice:
— Făt-Frum os, Făt-Frum os! întinde mâna fa cea
dreaptă peste m ijlocul meu, ca să plesnească cercu'
ist afurisit şi să se nască pruncuf ta u l
Şi, sărmana, s'a chinuit aşa până despre ziuă, dar
în zadar, căci îm păratul parcă era dus pe cea lume.
Despre ziuă, tălpoiul a venit posom orită a scos
pe necunoscută de acolo şi i-ă zis cu piudă să iasă
din ogradă şî să meargă unde ştie. Şi nenorocita,
ieşind cu nepus în masă şi necăjită ca vai de ea
s'a dus iarăşi la fântână şî a scos acum vârtelniţa.
Ş i viind iarăşi slajnica la apă, şî văzând şî această
mare minune, fuga la stăpână-sa şi-î spune că fe ­
m eia cea de ieri are acum o vârtelniţă de aur catfe
deapănă singură, şi care-i m ult mai minunată decât
furca ce i-a dat. Atunci pahoanţa de babă o chiama
iarăşi la dânsa prin slujnică, pune mâna şi pe vâr
 felniţă fo t cu acelaşi vicleşug şi a doua z i disd îm i-
neaţă o scoase iarăşi din odaia îm păratului si d in
ogradă.
Insă în această noapte, cred inciosul Îm păratului,
sim ţind ce s'a petrecut, şi făcându-i-se mită d e ne­
norocita străină, şi-a pus în gând să descopere v i­
cleşugul babei. Ş i cum s'a sculat îm păratul şi s'a
pornit la vânătoare, credinciosul i-a spus cu de-am ă-
nuntul ce se petrecuse in odaia lui în c e le două
nopţi d in urmă. Şi îm păratul, cum a auzit aceste, pe
loc a tresărit,, de parcă i-a d at inim a d intr'însul. A -
poi a plecat ochii în jos şi a început a lăcrăm a.
Şi pe când din ochii lui Făt-Frum os se scurgeau
şiroae Je lacrăm i, la fântâna ştiută urgisita şi sbu-
cium ata lui soţie scoase acum pe tipsie şi cloşca cu
puii de aur, cea mai de pe urmă a ei nădejde. Ş(ij
cum sta ea în preajm a fântânii, numai iaca pe slu j­
nica ştiută iarăşi o aduce Dum nezeu la fântână. Ş i
când mai vede şi această m are m inunăţie, nici mai
aşteaptă să iee apă, c i fuga la stăpână-sa şi-i spune:
— Doamne, stăpână, D oam ne! Ce-am văzut eu!
Femeia ceea are acum o tipsie de aur şi o cloşcă de
aur cu puii tot de aur aşa de frum oşi, de-ţi fug ochii
pe dânşii!
Baborniţa, cum aude asta, p e loc trim ite s'o che­
me, zicând in gândul său:
— După ce umblă ea, nu se mănâncă...
Şi cum vine străina, hoanghina pune mâna şi pe
tablaua cea de aur şi pe cloşca de aur cu puii de
aur tot cu acelaşi vicfeŞug.
D ar îm păratul, când a venit în astă sară d ela vă*
nat şî când 1 s'a adus laptele, a zîs în gândul săd:
— A ist lapte nu se m ai bea.
Şi cum a zîs, l-a şi aruncat pe fu riş undeva, şi
pe loc s'a făcut că doarm e dus.
După ce hârca s'a încredinţat că îm păratul doar­
me, bizuindu-se ea şi acum în puterea băuturii sale,
a adus iarăşi pe streină în odaia lui, to t cu aceiaşi
rânduială ca şi în nopţile trecu te; şi lăsând-o acolo,
s'a depărtat.
Atunci sbucium ata drum eaţă, căzând iarăşi în
genunchi lângă patul soţului ei, se înecă în lacrim i,
spuînd iarăşi cuvintele aiestea:
— Făt-Frum os, Făt-Frum os 1 fie-ţi m ilă de dou
suflete nevinovate, care se chinuesc d e patru ani, j
cu osânda cea mai cum plită, şî întin de m âna fa cea [
dreaptă peste m ijlocul meu, să plesnească cercul şi
să se nască pruncul tău, că nu mai pot duce astjă
nesuferită sarcină 1
Ş i când a sfârşit de zis aiestea, Făt-Frum os a ;
întins mâna ca prin somn, şi când s'a atins de t
m ijlocul ei, drag, a plesnit cercul, şi ea îndată a j
născut pruncul, fără a sim ţi câtuşi de puţin d urerile j
facerii.
După asta îm părăteasa povesteşte soţului pău !
câte a pătim it ea de când s'a făcut el nevăzut.
Atunci îm păratul, chiar în puterea nopţii, se scoală,
ridioă toată curtea în picioare şi porunceşte să-i a-
ducă pe hârca de babă înaintea sa, dim preună cu
toate odoarele luate cu vicleşug dela îm părăteasa lui.
A p o i mai porunceşte să-i mai aducă o iapă sireapa
si un sac plin de nuci şi să lege şi sacul cu nucUe
II pe hârca de coada iepei, şi să-i dee drumul.
 Ş l aşa s'a şl făcut. Ş î când a în cep u i iapa a
fugi, unde pîca nuca, pîca din talp a iadului bucă­
ţica şi când a picat sacul, i-a picat şi hârcii capul.
H ârca asta de babă era scroafa cu p urceii din
bulhacul peste care v'am spug că dăduse m oşnea­
gul, crescătorul lui Făt-Frum os. Ea, prin d răcăriile
ei, prefăcuse atunci pe stăpânu-său, Făt-Frum os, in
purcelul cel ogârjit, răpciugos şi rapănos, cu chip
să-l poată face mai pe urmă ca să iee vr'o fată de-a
ei, din cele unsprezece ce-avea, şî care fugise după
dânsa din bulhac.
Iaca dar pentru ce Făt-Frum os a pedepsit-o a ;a
de grozav. Iară pe credincios cu m ulte daruri l-au
dăruit îm păratul şi îm părăteasa, şi pe lângă dânşii
l-au ţinut până la sfârşitul vieţii lui.
Acum , aduceţi-vă aminte, oam eni bunî, că F ăt-
Frumos nu făcuse nunta când s'a însurat. D ar acu
a făcut şî nunta şi cum ătria tot odată, cum nu s'a
mai pom enit şi nici cred că s'a mai pom eni una ca
asta undeva. Şi numai cât a gândit F ă t Frum os, şî
îndată au $i fost de faţă părinţii îm părătesei lui şi
crescătorii săi, baba şi m oşneagul, îm brăcaţi iarăşi
in porfiră îm părătească, pe care i-au pus în capul
m esei.
Şi s'a adunat lumea de pe lume la această
mare şi bogată nuntă, şi a ţinut veselia trei zile şi
trei nopţi, şi mai ţine şî astăzi, dacă nu cum va s'a
f i sfârşit.
 IV A N T U R B IN C A

Am u cî-că era odată un Rus, pe care îl chema

Ivan. Ş i Rusul acela, din copilărie, se trezise în
oaste. Ş î slujind e l câteva soroace de-a-rândul, a-
cum era bătrân. Ş i m ai-m arii lui, văzându -1 că şi-a
făcut datoria de ostaş, l-au slobozit din oaste cu
arme cu tot, să se ducă unde-a vrea, dându-i şi două
carboave de cheltuială.
Ivan atuncî mulţum i m ai-m arilor săi, şî apoi lu-
ându-şî răm as bun dela tovarăşii lui de oaste, cu
care m aî trase câte-o duşcă-două de rachiu, por­
neşte la drum cântând.
Şî cum merge Ivan şovăind când la o margine
de drum, când la alta, fără a şti unde se duce, pu­
ţin mai înaintea Iui mergeau, din întâm plare, pe o
cărare lăturalnică, Dum nezeu şi cu Sfântul Petre,
vorbind eî nu ştiu ce. Sfântul P etre, auzind pe ci­
neva cântând din urmă, se uită înapoi şi când colo
vede un ostaş m ătăhăind pe drum în toate părţile.
— Doamne, zise atunci Sfântul P etre speriat, o
cum va ostaşul acela să aibă harţag şi să ne găsim
beleaua cu dânsul. Ş tii c'am m ai m âncat eu odată
dela unul ca acesta o chelfăneaîă.
— N 'ai grijă, P etre, zise Dumnezeu. D e drum e­
ţul care cântă să nu te tem i; ostaşul acesta e om
bun la inimă şi m ilostiv. V ezi-l-ă i? A re numai două
carboave la sufletul său; şi drept cercare, hai, fă-te
tu cerşetor la capătul ist de pod şi eu la celălalt,
şî să vezi cum are să ne dee am ândouă carboaveib
de pomană, bietul om ! A du-ţi aminte, P etre, <ie câte
ori ţi-am şpus, că unii ca aceştia au să m oştenească
îm părăţia cerurilor.
Atunci Sfântul P etre se pune jos la un capăt de
pod, iar Dumnezeu la celălalt, şi încep a cere de
pomană.
Ivan, cum ajunge în dreptul podului, scoate cele
douiă carboave de unde le avea strânse şî dă una
lui Sfânfu P etre şi una luî Dumnezeu, zicând :
— D ar din dar se face raiul. N a-vă! Dum nezeu
m i-a dat, eu dau — şi Dum nezeu *mî-a da, că
are de unde. ' - !* ! ! ! 1. f
Şi apoi Ivan începe a cânta şi se tot duce fhainfe.
Atunci Sfântul P etre zîce cu m irare:
— Doamne, cu adevărat bun su flet de om e a-
cesfa, şi n'ar trebui să meargă nerăsplătit dela faţa
Ta. ' *' !
— Dar, Petre, lasă că am eu purtare de grijă
pentru dânsul.
Apoi Dumnezeu porneşte cu Sfântul P etre şi c^f
ici, cât colo, ajung pe Ivan, care o ducea fot înfr'un
cântec, de parcă era toată lumea a lui.
— Bună cale, Ivane, zise Dumnezeu. D ar cânţi,
cânţi, nu te 'ncurcî!
 M ulţum esc d-voastră, zîse Ivan, tresărind. Dar
de unde ştii aşa de bine că mă chiam ă Ivan?
— D a p o i dacă n'oiu şti eu, cine altul are să
ştie ?răspunse Dumnezeu.
D ar cine eşti tu, zise Ivan cam sborşit, de
te lauzi că ştii toate?
^ — Eu sunt cerşetorul pe care 1-ai m iluit colo !a
pod, Ivane. Şi cine dă săracilor, îm prum ută pe
Dumnezeu, zice Scriptura. N a - f im prum utu! fnapoi,
caci nu avem trebuinţă de bani. Ia, numai am vrut
sa dovedesc Iui Petre, cât eşti de m ilostiv. A flă a-
cum, Ivane, că eu sunt Dumnezeu şi pot să-ţi dau
orice-i cere dela m ine; pentrucă şi tu eşti om cu
dreptate şi darnic.
Ivan atunci, cuprins de fiori, pe Ioc s'a desmeti-
cit, a căzut în genunchi dinaintea Iui Dumnezeu^ şi
a zis: ' * ; i
dacă eşti Tu cu adevărat Dumnezeu,
cum zici, rogu-Te, blagosloveşte-m i turbinca asta, ca
orî pe cine-oiu vrea eu, să-1 vâr intr'insa; şl-apoi
să nu poată ieşi de-aici fără învoirea mea.
Dumnezeu atunci, zâm bind, blagoslovi turbinca
după dorinţa Iui Ivan, şî apoi zise:
Ivane, când te-i sătura tu de um blat prin lume,
atunci să v ii să slujeşti şi Ia poarta mea, i&cî nu
ţî-a fi rău.
C u toată bucuria, Doamne, am să y iu num ai­
decât, zise Ivan. D ar acum deodată, mă duc să văd,
nu m i-a p/ca ceva Ia turbincă?
Ş î zicând aceste, apucă peste câm pii de-a-drep-
tul, spre nişte curţi m ari, care deabia se zăreau în a­
intea Iui, pe culm ea unui deal.
Ş î m erge Ivan şî m erge şi m erge, până când pe
 inserate ajunge !a c u re le cele. Şi, cum ajunge, in-
ftiă în ogradă, se înfăţişează înaintea boierului şi
cere găzduire. B oierul acela ci-că era cam sgârcît,
dar, vazand ca Ivan este om îm părătesc, n are ce
să facă. Şi vrând-nevrând porunceşte unei slugi să-i
dee lui Ivan ceva de m âncare şi apoi să se culc(s
în nişte case uelocuite, unde culca pe foţi m usa­
firii care vineau aşa nitam-nisam. Sluga, ascultând
porunca stăpânului, ia pe Ivan, îi dă de m âncare
şi apoi îl duce la locul hotărîf, să se culce.
— L as', dacă nu î-o da odihna pe nas! zi3e bor-r
ierul in gândul său, după ce orândui cele de cuviinţă.
Ştiu că are să aib ă d e lucru la noapte. Act(m săi
vedem care pe care? O ri el ^ draci, ori d racii
pe dânsul.
C ăci trebue să vă spun, că boierul acela avea o
pereche de case, mai departe^ în care se zice că lo ­
cuia necuratul, şi tocm ai acolo porunci să culce şi
pe Ivan.
Ivan însă habar n'avea d e 'a s ta . El, cum a intrat
în odaia unde l-a dus om ul boierului, şf-a pus a r­
mele in rânduială, s'a închinat după obiceiu şi apoi
s'a tolănit aşa îm brăcat, cum era, pe un divan
m oale ca bumbacul, punându-şî turbinca, cu cele
două carboave, sub căpătâiu şi aşternându-se pe
somn, căci deabia îl mai ţineau picioarele de trudit
ce era.
D ar poate bietul să se odihnească? C ăci cum a
stins lumânarea, odată se trezeşte că-i sm uceşte c i­
neva perna de sub cap şi i-o aruncă câ t co lo ! Ivan
atunci, punând mâna pe sabie, se scoală repede, a-
prinde lumânarea şi începe a căuta prin casă, fa
toate părţile, dar nu ^găseşte pe nimeni.
 — M aî! Dar acest păcat? O ri casa asta ntt-î cu* ;
rata, o tî s'a cutrem urat pământul, de mi-a sărit per*
na de sub cap; şi eu um blu bădădăind ca un ne-
bun. Ce-or mai fi cutrem urile iestea, zise Ivan, m af
făcând câteva cruci până la pământ — şi apoi iar
se culcă. D ar când să aţipească, deodată se aud prin
casă o m ulţim e de glasuri, care de care m ai uri-
cioase: unele m iorlăiau ca mâţa, altele coviţau ca
porcul, unele orăcăiau ca broasca, altele m ormăiau
ca ursul; mă rog, fe l de fe l de glasuri schim ono­
site se auzeau, de nu se mai ştia ce mama dracului
să fie acolo. Ivan atunci se cam pricepe ce-ar fi asta.
— A poi stăi, (^r, că are Chîra socoteală, cum j
văd eu! Şi odată inccpe a striga puternic:
— P aşol na turbinca, ciorti!
Atunci diavolii încep a se cărăbăni unul peste
altul in turbincă, de parcă-i aducea vântul. Ş i după
ce intră ei cu toţii înăuntru, Ivan începe a-i ghigosî
m uscăleşte. După aceea, leagă turbinca strâns la gură,
o pune sub cap, mai trântindu-le prin turbincă nişte
ghionturi ruseştî, colea, cum ştia el, de da inim a din
draci. A poi se culcă cu capul pe dânşii şi, nemai fi­
ind supărat de nimeni, trage Ivan un somn de cele
popeşti. D ar când aproape de cântători, Scaraoschî,
căpetenia dracilor, văzând că parte din slugile lui
zăbovesc, porneşte cu grăbire la locul ştiut, să le
caute. Şi ajungând într'o clip ă, se vâră, el ştie cum'
şi pe unde, în odaia lui Ivan, şi-i şterge o palmă! j
prin somn, cât ce poate, Ivan atunci sare ars şi o-
dată strigă:
— P aşo l na turbinca!
Scaraoschi atunci întră şî el fără vorbă şi se în-
ghesueşte peste ce ila lţi demoni, căci n'are încotro.
 Ei, las' că vă ju d ec eu acuşi, necuraţilor, voiu
scoate incul din voi, zise Ivan turburat. C u m ine
v aţi găsit de ju cat? Am să vă m uştruluesc d e au
să râdă şi câinii de voi. Şi odată se îm brac^ şi s<ei
înarm ează Ivan cu toate ale Iui, şi, ieşind afară, Ri-
cepe a face un tărăboi, de s a sculat toată ograda
în gura Sui.
— D ar ce-ai păţit, mă pahonţule, de te-ai sculat
cu noaptea în cap şi fa ci aşa larmă, — ziseră o a ­
menii boierului, care dau chiori unul peste altul de
parcă aveau orbul găinilor.
— C e să păţesc, zise Ivan dârz, ia ! am căptuşit
nişte iepuri şi am de gând să-i jum ulesc.
Boierul, in sgom oful ăsta, se scoală şi el şi în ­
treabă ce vuet e acolo prin ogradă?
— Ia, maî toată noaptea nu ne-am putut odihni
din pricina Rusului celuia. D racul ştie ce are, ci-că
a prins nişte iepuri şi vrea să-i jum ulească, să ier­
taţi dum neavoastră!
In vorbele acestea, numai iaca se înfăţişează şî
Ivan înaintea boierului cu turbinca pfină de draci,
care se sbăteau ca peştii în vârşă.
— Iacă, gospodin, cu cine m'am vânzolit toată
noaptea... dar încaltea ţi-am curăţit casa de draci
şi vi-i aduc plocon des-de-dim ineaţă. Porunccşte să-m i
aducă nişte palce, că am să-i bat Ia stroi, să pome-;
nească ei cât or trăi, că au dat peste Ivan, ro b u t
Iui Dumnezeu.
Boierul, văzând aceasta, pe de o-parte 1-a cuprins
tspaima, pe de alta nu mai ş 8 a ce să facă de bu­
curie, căci m ulte sărindare mai dăduse el pâniă a-
tunci pe la popi în toate părţile, ca să-î poată iz­
gonii dracii dela casă, şi nici că fusese chip. D ar se
vede că pân'acum le-a fost şi lor văleatul. C u
van ş'au găsit popa!
— Bine, Ivane, zise boierul cu m ulţum ire să^ţi
aducă palce câte vrei şi fă-ţi datoria cum ştii; c'apoi
om oiu fi şi eu helbet!
In sfârşit nu trece m ult la m ijloc, iacă se po­
meneşte Ivan cu un car plin de palce, cum J i plăcea
lui. Le ia el şi le leagă la un loc, tot câte două-trei,
după cum îşi ştia meşteşugul.
Dar până la vrem ea asta, se adunase îm prejurul
lui Ivan tot satul, ca să vad8 de patim a d racilor.
C ăci lucru de m irare era acesta, nu şagă! Atunci Ivan
desleagă turbinca in faţa tuturor, numai cât poate
să încapă mâna, şi luând câte pe un drăcuşor de
corniţe, mi ţi-1 ardea cu palcelele de-i crăpa pielea.
Ş i după ce-1 răfuia bine, îi da drum ul cu tocm eală
să nu mai vie pe acolo altădată.
„N 'oiu mai veni, Ivane, câte zilişoare-oiu avea eu";
zicea U cigă -1 Crucea, cuprins de usturim e şi se tot d u ­
cea împuşcat. Iară oamenii, ce priveau, şi m ai ales
băieţii, leşinau de râs.
D ar mai la urma urm elor, Ivan scoate de barbă şi
pe Scaraoschi şi-i trage un frecuş de cele m oschi­
ceşti, de-i fugea sufletul.
— P oftim ! După bucluc um bli, peste bucluc ai
dat, măi jupâne Scaraoschi. Să te în veţi tu d e a ltă ­
dată a mai bântui oamenii, Sarsailă spurcat ce eşti!
Ş i apoi dându-i drumul... na! fuge şi Scaraoschi după
ceilalţi.
— Dumnezeu să te înzilească, zise atunci boie­
rul, cuprinzând pe Ivan in braţe şi sărutându- 1. De
acum răm âi la mine, Ivane; şî pentrucă m i-ai cu ră­
ţit casa de draci, am să te ţin ca pe palm ă.
 — Ba nu, gospodin, zise ivan . M ă duc ca să slu ­
jesc pe Dumnezeu, îm păratul tuturor. Ş î zicând a-
ceste, se încinge cu sabia, pune turbinca la şold, îşi
ia raniţa în spate şi puşca de-a um ăr şi pornind, se
tot duce înainte la Dum nezeu. Iară p rivitorii, cu că-
ciulele în mână, îi urau drum bun încotro s'a întoarce.
— C ălătorie sprâncenată, zise boierul, de răm â­
nea!, itmî erai ca un fra te ; iară d e nu, îm i eşti ca doi.
M i se pare m ie că şi boierul, câ t era de boier,
luase frica turbincăi, d e nu-i păru aşa de rău după,
Ivan, care-i făcuse atâta bine.
Ivan însă nici nu se gândea la asta; el îşi căuta
acum de drum, întrebând din om in om , unde şade
Dumnezeu. D ar toţi, pe câ ţi întreba, dădeau din u-
mere, neştiind ce să răspundă la aşa întrebare ciu ­
dată.
— N um ai Sfântul N icolae trebue să ştie asta, zise
Ivan, scoţând o iconiţă din sân şi sărutând-o pe dos
şi pe faţă. Ş i atunci, ca. prin minune, se trezeşte Ivan
la poarta raiului! Ş î nici una, nici două, odată începe
a bate la; poartă, cât ce putea. Atunci Sfân tul P etre
întrebă din lăuntru:
— C ine i acolo?
— Eu. ' ' ' ! ; . i : '
— C ine eu?
— Eu, Ivan.
— Ş i ce vrei?
— Tabacioc este?
— Nu-i.
— V otchi este?
— Nu-i.
— Lăutari sunt?
— Nu-s, Ivane, ce mă tot^cihăieşti da cap?
 — D ar unde se găsesc de aceste? ^
— L a iad, Ivane, nu aici.
M ăi! D ar ce sărăcie lu cie pe aicî, pe Ia raiu,
zise Ivan, şi, ne m ai lungind vorba, îndată şi por­
neşte la iad. Ş i e l ştie pe unde cotîgeşte, că nu
umblă tocm ai m ult şi iată că dă de poarta iadului.
Ş i atunci odată începe a bate în poartă, strigând:
— E i! tabacioc este?
— Este, răspunde cineva dinlăuntru.
— V otchi este?
— Este.
— Lăutari sunt?
— Ho, H o! C âţi pofteşti.
A ! haraşo, haraşo! A ici e de m ine! D eschi­
deţi iute, zise Ivan, tropăind şi frecându-şi mâinile.
D racul deia poartă, gând!nd că e vr'un m uştereu
vechiu de al lor, deschide; şi atunci numai iată că
se trezesc pe neaşteptate cu Ivan Turbincă!.
V a i de noi şi de n o i! ziseră atunci dracii,
scărmănându-se de cap în toate p ărţile; aşa-i c a m
păţit-o? Ivan însă porunceşte să-i aducă m a ftd e gra­
bă votchi, tabacioc, lăutari, că are gusf*s%f* facă un
guleaîu.
Se uită dracii unii la alţii, şi văzând că p u -î
chip d e sfat îm potriva Iui Ivan, încep a-î aduce care
din cotro rachiu, fiutiun, lăutari şi tot ce-i poftea lui
Ivan sufletul. Um blau dracii în toate părţile iute ca
prâsnelul şi-i intrau Iui Ivan în voie cu toate cele,
căci se temeau de turbincă, ca de nu stiu ce.
D ela o vrem e, unde nu începe Ivan a chiui prin
iad şi a juca, luând şi pe d raci Ia joc, cu nepus în
m asă; şi în vâ rteju l cela, răsturna farăbi şi toate cele
in toate părţile, de-ţi venea să te strici d e râ s de is-
noavele lui îvan. Am u ce să facă d racii ca să-! u r­
nească de-acolo? G ândesc ei, se sucesc ei, se fră ­
mântă ei cu m intea fe l şî chip, d ar nici unuia nu-i
vine în cap ce să facă. Talpa iadului, însă, m ai a-
junsă la cap d ecât toţi dracii, zise atunci lui S ca ­
raoschi:
— Haram de capul vostru! D e n'aş fi eu aici,
aţi păţi vo i şî m ai rău de câ t aşa. A d uceţi-m i d e­
grabă o putină, o piele d e câine şi douŞ beţe, să
fac o jucărie, cum ştiu eu, şî acuş vi-1 m ătur deaici.
Ş i atunci îndată î se aduc cele cerute şi tălpoiul
face iute o darabană şi apoi, furişindu-se de Ivan,
iese cu dânsa afară şi începe a o bate ca de răz-
boiu: brr! br ..!
Ivan atunci îşi vine în sim ţire şi într'un buc iese
afară cu puşca Ia umăr, să vad ă ce este?
Talpa iadului atunci face ţuşti! înlăunfru şi dracii
tronc! închid poarta după Ivan, şi, punând zăvoa­
rele bine, bucuria lo r că au scăpat de tu rb in că !
Bate el Ivan în poartă câ t ce poate, se răcădueşte
el cu puşca, d ar au prins ei acum dracii Ia tninte.
— Ei las', com oraţilor, de m i-ţi maî pica vre o ­
dată în mână, turbinca are să v ă ştie de ştire.
D racii însă nu răspundeau nim ic dinlăuntru.
V ăzând Ivan că porţile iadului sunt ferecate în
toate părţile şi că dracii n'au gând să-i deschidă, se
lehămeteşte el acum şi de lăutari şi de tabacioc şi de
tot, şi porneşte iar la raiu, să slujească pe Dumnezeu.
Şi cum ajunge la poarta raiului, dinafară, se şi.
pune acolo de strajă şi stă neadorm it zi şi noapte
tot într'una, fără să se clintească din Ioc.
Şi nu m ult după aceasta, numai Îată că vine şi
M oartea şi vrea num aidecât să intre la Dumnezeu,
^ea să primească porunci.
Ivan atunci îi pune şpaga în piept şi-i zice:
— unde vrei să te duci?
— La Dumnezeu, Ivane, să vedem ce mi-a mai
porunci.
— N u-i voe, zise Ivan, Ias că mă duc eu să-ţi a-
duc răspuns.
— Ba nu, Ivane, trebue să mă duc eu.
Ivan atunci, văzând că M oartea dă chioară peste
dânsul, se stropşeşte la ea, zicând:
— P<no/, P/J/na, na
M oartea atunci, neavând încotro, se bagă în tur­
bincă şi acuş icneşte, acuş suspină, de-ţi venea să-i
plângi de milă. Iară Ivan leagă turbinca la gură cu
nepăsare ş'o anină într'un copac. A p o i începe a bate
în poartă. Sfântul P etre atunci deschide şi, când
polo, se trezeşte cu Ivan.
— Ei, Ivane, doar te-ai săturat acum d e um blat
prin lum e? ,
— M'am săturat şi m'am prea săturat, Sfinte P e ­
tre.
— Ei, şi ce vrei acum ?
— Ia vreau să mă duc la Dum nezeu, să-i spun
ceva.
— Bine, Ivane, du-te; nu ţi-i oprită calea. De a
putere-a hi, acum eşti de casa noastră.
^Ivan atunci se duce de-a-dreptul înaintea lui
Dumnezeu şi zice:
— Doamne, nu ştiu dacă ai la ştiinţă ori ba, dar
eu slujesc la poarta raiului d e m ultă vrem e. Ş i a-
cum vine M oartea şi întreabă ce mai porunciţi.
— Spune-Î, Ivane, din partea mea, ca porunceăc
să m oară, trei ani de zile de-a-rândul, num ai oam eni
bătrâni, aşa ca tine., zise Dumnezeu, zâmbind cu bu­
nătate. ,
— Bine, Doam ne, zise Ivan, uitându-se cam lung
!a Dumnezeu. M ă duc să-î spun, cum ai poruncit.
Ş i ducându-se el, scoate M oartea d ela închisoare,
ţi-i zioe: ' Y' '' ' < P' ! ^' . [1^'','!^
— Dumnezeu a poruncit ca să m ănânci tre i ani
d e zile de-a-rândul num ai pădure bătrână; d e cea
tânără să nu te atingi! Inţeles-ai? H ai, porneşte de
fă-ţi datoria!
M oartea atunci porneşte prin codri, supărată ca
va i de ea, şi începe a roade la copaci bătrâni, d e-î
pocneau fălcile.
Si după ce se îm plinesc trei ani în capăt, iar por­
neşte la Dumnezeu, să prîm ească porunci. D ar, când
ştîa că are să dee peste Ivan, i se tăiau p icio arele
ş'o strângea în spate d e frică.
— Turbînca! A fu risita de turbincă m ă vâră'n toate
boalele, zicea M oartea suspinând. D ecât, n'am în co­
tro ; trebue să m ă duc, zise oftân d :
In sfârşit, m erge ea, nu m erge, şi d ela o vrem e
ajunge la poarta raiului. D ar când colo, dă iar cu
ochii d e Ivan!
— T ot aici eşti, Ivane, fot?
— Ba bine că nu, zise Ivan, făcând sfânga'm pre-
jur şi puindu-se d rep t în calea M orţii. D ar unde
gândeai să fiu, când asta m i-î slujba?
— Gândeam că fe-î fi mai dus prin lume.
— Da că doar de lum e am fu git; o ştiu eu cât
e de dulce şi de amară, bat'o pustia s'o bată! Lui
Ivan i-s roase urechile de dânsa. D ar ce-ai slăbit aşa,
V idm ă?
— De bunătăţile tale, Ivane, acum cred că nu
4. Creang&
M ^ ^ blastăm eu mine, m i-i da drum ul să
" * r u Ia Dumnezeu, că tare mare treabă mai am.
Da, cum nu; ia maî pune-ţi pofta Ia o parte
^ doar nu piere lumea... nu cum va ai pofti oare
să te pul Ia taifasuri cu Dumnezeu?
— D ar ştn că te prea întreci cu şaga, Ivane?
— A şa ţl-i treaba? încă mă iei Ia trei parale?
^<370/ na fardfnco, % & n a /
M oartea atunci se v â r ^ p V t u r b ln c ă şi Ivan o
pune Ia pastrama, zicând:
— Şopârcai cu cine şopârcai;* dar cu Ivan nu
şopârcai.
Dumnezeu însă ştia de to ate, acestea, d ar voia
pa mai facă şi pe cheful Iui Ivan, nu fo t pe-a M o fi
tu, căci m ulte bunătăţi m ai făcuse şî ea în viaţa ei.
— Ia deschide, Sfinte Petre, zise Ivan, bătând a -
poi la poartă.
Sfântul Petre deschide şi Ivan se dUce iar de se
înfăţoşează înaintea Iuî Dumnezeu şi z ic e :
- D o a m n e , M oartea întreabă ce mai porunceşti?
Ş i sa nu va supăraţi, d ar tare-i neastâm părată şi a-
vană, drept să vă spun; şad e ca pe spini, şi vrea
numai decât să-i d aţi răspuns.
D u-î răspuns, Ivane, că poruncesc să moară
de-acum înainte trei ani de zile de-a-rândul numai
oameni tineri, şi alţi trei ani de zile să moară numai
copii obraznici.
Bine, Doamne, zise Ivan, închmându-se până
Ia pământ. M ă duc să-i spun, cum ai poruncit...
Şi cum ajunge Ivan dinafară de poartă, scoate
M oartea din turbincă şî-î zice:
— Dumnezeu a poruncit că de-acum înainte să
mănânci trei ani de zile de-a-rândul numai pădure
 3i

^jără, şî a lţi trei ani d e zile num ai vlăsta ri fra-

ile, răchiţică, sm icele, nuiele şi a lte le de sam a a-
<jKora; de pădurea bătrână să nu fe-atingi, că -i
rină! A uzif-ai, V îd m ă? Hai, porneşte până te vă d
K M oartea atunci, înghiţind noduri, porneşte prin
mbrăvi, lunci şî huceagurî, supărată ca v a i d e ca-
!} eî. Şi d e vo ie d e nevoie, în cep e când a roade
Saci tineri, când a fo rfăca sm icele şi nuiele d e-i
# ia u m ăselele şi o dureau şelîle şi grum azii, în -
j^ndu-se pe sus, la p lo p ii ce i în alţi, şi plecându-se
pe la răd ăcin ile celo r tu fari după m lăd iţe fra-
y . Se zăm orea şi ea sărm ana cum putea,
gpln sfârşit, s'a chinuit M oartea aşa trei an i d e
a! de-a-yândul, şi încă a lţi tre i ani, şi după ce
(pnplinesc cei şase ani d e osândă, iar porneşte la
mnezeu, să vad ă ce porunci i-a m aî da. N u -i vor-
jjipă ştia V idm a ce-o aşteaptă, d ar ce era să fa c ă ?
ţ — Turbinca, m ânca-o-ar focu l s'o m ănânce, zicea
ictea, ducându-se la raiu, ca şl cum a r fi m ers
tpânzurăfoare.
Şi m ergând ea fo t bodogănind vru te şî nevrufe,
Jge la poarta ra iu lu i; şi cân d dă iar d e Ivan, i
ttifunecă lum ea înaintea o ch ilo r şî zice o ftâ n d :
jt - D a r bine, Ivane, iar ai d e gând să m ă chînu-
tcu turbinca ceea a ta?
] i- Ba dac'aş avea m ai m ultă putere, ţi-o spun
î, că ţi-aş scoate ochii ca la d racu l şi te-iaş
j pe frigare, zise Ivan cu ciu d ă ; că din pricina
ia prăpădit atâta am ar d e lume, d e la A d am şi
astăzi. P a şo l na turbinca, V id m a ! Ş i de-acum
1 mai spun lui Dum nezeu d espre tine, hoanghină
tnă ce eşti. Tu şi cu T alpă iadului sân feţi po-
trivită păreche. îm i vine să vă rup cu dinţii duh
nişoare ce sunteţi. Am să te ţin la pastrama^ h
şi bine. D e acum în turbincă au să-ţi putrecM
ciolanele. H ă, hăl
Suspină ea m oartea, dar pace bună; Ivan ;'C
nici n'o vede, nici n'o aude.
In sfârşit trece ea aşa O bucată de vrem<tc
a fi trecut, şi într'una din zile vine Dumnezts
poartă, să vad ă ce năzbâtii mai fa ce Ivan cu turn
#eea.
— Ei, Ivane, ce mai diregueşti? M oartea n'ya
venit pe-aîcî?
Ivan atunci lasă capul în ios şi, tăcând, !nc)^
face feţe-feţe. Iară M oartea răspunde înnăduşit
turbincă:
— Iată-m ă-s, Doamne, pusă la o p reală ; m^r
sat de râsul unui şuiu ca Ivan, nenorocita de
Dumnezeu atunci desleagă turbinca, dă d i
M orţii şi zice lui Ivan:
— Ei, Ivane, destul de-acum ; ţi-ai tră it trad
ţi-ai m âncat m ălaiul. De m ilostiv, m ilostiv eş a
bun la inimă, bun ai fost, nu-i v o rb ă ; d ar d'-
vrem e încoace, cam de pe când ţi-am blag<B
turbinca aceasta, te-aî făcut prea nu ştiu cur J
djracii d ela boierul cela, ai făcut hara-para. L'
ai tras un guleaiu, de ţi s'a dus vestea. C u meu
te-am lăsat până acum de ţi-ai făcut m en d rele!
ai vru t; n'ai ce zice. D ar toate-s până la o n
^ t u l meu. De-acum ţi-a ven it şi ţie rândul să %
n'am ce-ţi face... Trebue să dăm fiecăruia co
a l său, căci şi m oartea are socoteala e i; nu-i !
numai aşa, de geaba^cum crezi tu.
Ivan atunci, văzând că s'a trecut d e şagă, s n
 &s

genunchi înaintea lui Dumnweu şi-l roagă eu Ia-*

mi zicând:
*! — D oam nei rogu-Te, să fiu în găd u it m ăcar trei z ile
ijcare să-m i în g rijesc su fletu l, să-m i lu cre z ra c la
'iţnâna m ea asta slăbănoagă şi să m ă a şez sin g u rel
!',ţ'insa; ^i după aceasta, facă M o a rte a c e v a v o i eu
pe, că ci v ă d eu bine că m i s'a strâns fu n ia lai
^; in cep a slăb i v ă zâ n d cu ochii.
^Dum nezeu ii în vo ieşte ce re re a aceasta şi a p o i lu*
jâ-î turbinca din stăpânire, îl dă pe seam a V id -
t ca după tre i z ile să-i îee su fletu l.
^ Ivan acum , răm âin d singur, su p ărat c a v a i d e
4 - pe de o parte că i-a luat D um nezeu tu rb in ca,
bţde a lfa că are să m oară, — s'a pus p e gânduri,
ijj — M ă răg, ia să stau şi să-m i fa c so co teala c
oţm'am ales eu, câ t am tră it pe lum ea asta, zise
A în gândul său. In o aste am fo st num aî d e sbu-
wt: hăis haram , cea haram ! D e-atu n ci încoace^ am
[plat ia aşa teleleu . M 'am d us la raiu , d ela raîu la
< şi d ela ia d ia r la raîu. Ş i to cm ai acum , la a -
<&, n'am nicio- m ângâiere. R aiu m î-a tre b u it m ie
crremea asta? Ia ! aşa p ă ţeşti d acă te stric i cu d ra-
{; aici la sărăcăcio su l ist d e raiu, v o rb a c e e a : fa lă
i#ă, traistă uşoară, şezi cu banii in pungă şi d uci
Mul de toate ce le. M a i m are p ed eap să d ecâ t asta
: că se p o ate! V o fc h i nu-î, fa b a cîo c nu-i, lău tari
/H, guleaiu nu-i, nim ica n u-î! M ai am tre i z ile d e
Jţt, şi fe-a...aai dus, Ivan e, d e pe fa ţa p ăm ân tu lu i!
jre nu-i d e fă cu t v re o şm ichirie, până m ai este
Jjţac?
In sfârşit, mai stă el Ivan oleacă aşa, cu frun^
răzămafă pe mână şî-i tfăzneşte in gând una:
 T aci, că i-am d at d e m eşteşug ! în caltea , c<n
R, a H; d ar degeaba n'are să fîe. V ă d eu bîne, H
tot una m i-e acum .
Şî^odată se d uce Ivan rep ed e cu ce le două & -
boave, el ştie unde, şi cum pără unelte de testăi^
două lutunoî groase, patru balam ale, câ tev a plro&x
doua belciuge şî un lăcatoiu sdravăn şî se apucă !ş
a-şî face eî singur o drăguţa de raclă, să poată M
dea şî îm păratul Înfr'însa.
Iaca, Ivane, şî casa d e veci, zise e!. T rei ca;
de pam ant, atata-î al tău! V e z i în ce se închee toa%
sco fala de pe lum ea asta?
D ar n apuca Ivan a sfârşi bine vorba din unit)
şi numai iaca se şî trezeşte cu M oartea în spate
— Eî, Ivane, gafa eşti?
— G afa, răspunde el, zâmbind.
D aca eştî gafa, hai! A şează-fe mai răpede
raclă, ca n'am vrem e de pierdut. P oate mă mai ! ;
feapfă şî alţii să le dau răvaş de drum.
Ivan atunci se pune în raclă cu faţa în ?os. j
— Nu aşa, Ivane zise M oartea.
— D ar cum ? .
— Pune-fe cum trebue să şadă mortul.
Ivan se pune într'o râlă şi Iasă picioarele sp&j^
zurate afară.
D a r bine, Ivane, una-î vorba, alfa-i fr e a t^
m ult aî să mă ţii? Pune-fe, măi frate, bine, cum # .,
pune!
Ivan atunci se întoarce iar cu faţa'n ios, cu <;
pul bălălău, într'o parte şi iar cu picioarele afaif
— A..jra...ca de mine şi de m ine! D ar nici af6<
lucru nu ştii? Se vede că numai de blestem ăţii 3!
fost bun in lum ea asta. Ia fugi de-aoolo, să-ţi a n .
 eu, nebunwle ce e ştîl . , , , , , ., ^
Ivan atunci iese din fa c la şl stă în picioare u-
milif. Iară M oartea, având bunătate a d ăscăli pe Ivan,
se pune n raclă cu fafa'n sus, cu picioarele întinse,
cu m âinile pe piept şî cu ochii închişi, zicând :
— Iaca aşa, Ivane, să te aşezi.
Ivan atunci nu pierde vrem ea şî face fra n ci c a ­
pacul deasupra: încuie lacata şî cu toată rugăm in­
tea M orţii, um flă racla în spate şi se duce d e-î dă
drumul pe-o apă mare, curgătoare, zîcând :
N a, că ţî-am făcu t coneţul. De-acum du-te pe
apa Sâmbetei. Şî să ieşi din raclă, când te-a scoate
bunica din groapa. M i-a luat e l Dum nezeu turbinca
din pricina fa, dar încaltea fi-am făcuf-o bună şi eu.
Ei, eî, Doamne, zîse apostolul Petru, vezi de
ce s'a mai apucat Ivan al S fin ţiei T a le? Bine-a m aî
zis cine-a zîs: „D acă daî nas Iui Ivan, el $e suie
pe dîvan".
Dumnezeu atunci, văzând până unde merge in-
drăsneala Iui Ivan, a încep ut a se cam lua de gân­
duri de năzdrăvăniile Iui! Şî aşa, a zîs Dumnezeu
să se desfacă săcrîuî acolo unde era şî să la-să
M oartea Ia liman, ca să-şi răzbune şlt ea acum pe
Ivan. Şi îndată s'a făcut aşa, şi când nici nu visa.
Ivan că are să mai dee vreodată ochii cu M oar­
tea, numaî iaca se trezeşte cu dânsa faţă'n faţă,
zicându-î:
^ Dar bine, Ivane, aşa ne-a fost vorba?
j^van atunci a răm as încrem enit, fără să maî
po % zîce un cuvânt măcar.
a — încă te faci niznai? Ei, Ivane, Ivane î N um aî
r? n area ,şi bunătatea Iui Dumnezeu cea fără de
n fin! poate să precovârşească fărădelegile şi in-
dSr&tnicîa (a. D e m ult era! fu m ătrăşit <Mn lumea
asta şî ajuns de batjocura dracilor, dacă nu-ţi intra
Dumnezeu în voie maî m ult decât însuşi Fiului Său.
Să ştîî, Ivane, ca de acum înainte aî să fii bucuros
să m ori; şî aî să te târâi în brânci după mine, ru-
gându-mă să-ţi ieu sufletul, dar eu am să mă fac
că te-am uitat şî am Să te las să trăieşti cât zîdut
G oîîeî şî cetatea Neam ţului, ca să vezi tu cât e de
nesuferită viaţa la aşa de adânci bătrâneţe!
Şî l-a lăsat M oartea de Izbelişte, să trăiască:
C ât p lum ea şi pământul,
P e cuptîor nu bate vântul!
Ş i aşa văzând Ivan că nu mai moare, zise în
sine:
„O are nu cum va de acum mî-oiu da cu paru'n
cap de răul V îd m ei? Ba zău, nici nu gândesc. Dee-şî
ea, dacă vrea".
Ş î cî-că atuncî, unde s'a apucat şî el, în ciuda
M orţii, de tras la mahorcă şî de chîlit la ţuică *^î
holercă, de parc'o m istuia focul.
— G uleaî peste guleai, Ivane, căcî a ltfe l înne­
buneşti de urît, zicea el.
D ă, ce era să facă bietul om, când M oartea-i
chioară şî nu-î ved e?
Ş î aşa, a trăit Ivan cel fără de m oarte vea?xirî
nenumărate.
Ş î poate că şî acum a mai fî trăind, dacă a 'î fi
murit.
 Amu, ci-că era odată un om, care avea o eapă.
într'o zi voia omul să bage eapa în ocol şî ea nu
vrea nici în ruptul capului; şi incit îdându-se om ul
pe dânsa începu a o bate; atunci eapa a sărit peste
gardul de răzlogi şi a fugit într'o pădure depărtată.
Eapa era a făta, şi peste noapte a fătat un băiet, în
loc de mânz, care băiet s'a chem at Făt-Frum os, fiu l
epeî. Ş i băet ca acela nici că m aî era a ltu l prin m e­
leagurile acelea şî era frum os şi creştea ca din a p ă ;
cât creştea e l într'o zî, altul creştea intr'un an. Şi
când a îm plinit anul, socotind băietul, în gândul
său, că-i destul d e voinic, s'a dus prin codru şî a
chitit un copac care era m ai gros, pe care a vru t
să-1 smulgă din pământ, d ar n a putut.
V ăzând el că s'a încurcat în slăbiciune, s'a întors
plin de mâhnire la m ă-sa şi a rugat-o ca să-i m ai
deie, încă un an d e zile ţâţă. M ă-sa l-a m ai lăsat
un an de zile să sugă, şi la anul, ducându-se băidtuî
iar în codru, la stejarul cu pricina şi umflAndu -1 în
braţe, l-a sm uls din păm ânt ca pe o buruian? i^a
svârlît într'o tîhărae,'* ca
ca pe
pe o
o surcică. A poî fadată
s a dus la masa şi i-a z îs :
Mamă, de-acum înainte tmă duc să-mi caut nî-
şte tovarăşi după gândul meu,t, ca să fac şi eu v'o
isprava în lume.
^ cum a zîs a şi pornit, şi m ergând el prin co ­
dri, de năduh ce era şî de osteneală, a însetat şî nu
găsea m căeri apă să b eie; d ar to t horhăind el în­
coace şî încolea, delta o vrem e, a d a t peste un pârău,
a cărei apă venea grozav de tulbure.
— D ar ăst păcat! O are ce să fie de vine apa
cu m âl în două pe aşa secetă mare, zise Făt-Frum os.
Şî mergând el pe scursura pârâuluî, tot în susul apel,
ca sa afle care-î pricina, numai - iacă ce întâlneşte
un om care naruia munţii în mână, de-1 făcea ţărnă
ş apoî îi arunca în pârău. Făt-Frum os văzând că
omul acesta turbură apa, s'apropie de dânsul şi-l
întreabă răstit:

— M ă, da cu asta ţi-ai găsit de ju cat? Pentru ce

nărueşti m unţii şi tulbur! apele?
Iaca vorbă! da ce a! fu ? A îsfa -i m eşteşuguf
m eu; nu^ ştii că mă chîam ă Sfarm ă-P îatră? să nu
cum va să maî bleşteştî ceva din gură, c'acuş te
sfărm şî pe tine!
— P e mine? P e semne fu n'aî auzit încă de
Făt-Frum os, F iul Epeî? zise Sfarm ă-Piatră, zâm bind
pe sub mustqţe.
N 'am auzit nici de tretinul epeî, necum (dade-
cum ) de F iu l Epeî.
în că te faci a râd e? Las' că te fac eu acuş,
să râzî mânzeşte. Hai la luptă, fărtate, să-ţî arăt
eu ci* i F iu l Epeî.
 — Bucuros; da* din ce vreî? Din luptă să ne
luptăm ori din săbiî să ne tăem?
— Ba din luptă, că-i mai dreaptă, zise Fîuî-Epeî.
— Atunci Sfarm ă-Piatră, umflând pe Fiul Epei
în braţe l-a izbit în pământ de-a intrat până 'n ge-
nuchi. Fiul Epei se scoală de jos, înşfacă şi el pe
Sfarm ă-Piatră şî când î -1 trânteşte odată, îl cufundă
pănă 'n brâu. Sfarm ă-Piatră se scoală de jos m â­
nios şî când maî apucă odată pe Fiul E psî în braţe
îl trânteşte de se cufundă până'n subsorî. Atuncî
Fiul Epeî se scoală ş* el de jos înfuriat şi când-
mai trânteşte şî el odată pe Sfarm ă-Piatră, îl cufundă
până 'n gât, iute îi ia paloşul şî vrea să-i reteze c a ­
pul. Sfarm ă-Piatră văzându-se atunci în prim ejdie,
se roagă de iertare şi zice că se prinde frate de
cruce cu Fiu! Epeî şî-i va da ascultare la fot ce
i-a poroncî. Făt-Frum os îl iartă şî scoţându- 1, dîn
*pământ îi dă paloşul să-l sărute şî apoi pornesc
împreună. Şî mergând eî câteva zile fo t prîn codru,
Fiul Epeî a băgat de seamă, pe unde mai m ersele
el, că copacii care erau atunci drepţi, acum sunt
strâmbi şî cei strâmbi drepţi. Văzând el aşa, zise
către Sfarm ă-Piatră:
— Mă da oare ce dracul să fie, de copacii ăşfîa
din drepţi se fac strâmbi şi din strâmbi, drepţi?
— Ştiu şî eu ce băzdăganie să mai fie şl asta,
zise Sfarm ă-Piatră! Şî mergând înainte tot mîrânr
du-se de asta, numai Iaca ce văd un om, care toc­
mai atunci apucase un copac mare de v â rf ţi-1 strâ n g
ba, ca să facă din el cujbă, de pus ceaunul. F îu l-^
Epeî îl întreabă:
— M ă de cc te-aî apucat tu de pluţîf copacii?
 — Da* ce ai tu de asta? Acesta-Î m eşteşugul meu.
Nu ştîî ca m ă chiamă Strâm bă-Lem ne, şî de*9 mai
crâcni ceva, acuş iţi sucesc gâtul şi ţie.
— C e a i zis, să mă strâm bi?! D 'apoi se ved e că tu
n'ai auzit încă de Făt-Frum os, F iu l E peî?
— N ici n'am auzit şi ntci nu vreau s'aud, %!se
Strâmbă-Lemne, indârjindu-se.
— A p o i dacă n'ai auzit, hai la luptă să te fa c eu
s'auzî!
— Bucuros! A sta aşteptam şi eu! H ai, din luptă
să ne luptăm , o ri din săbii să ne tăem ?
— Ba din luptă că-î m aî dreaptă, zise F ă t-F ru ­
mos.
Atunci Strâm bă - Lem ne apucă pe F iu l E peî în
braţe şi-l trânteşte de se cufundă până 'n glezne.
F iu l E peî rîdîcându-se de jos, apucă şi e l pe Strâmb
bă-Lemne şî când îl trânteşte se cufundă până 'n
genuchî. Strâm bă-Lem ne se rid ică m ânios şi apucând
pe F ă t - Frum os î l izbeşte d e se cufundă până n
brâu. A tunci F iu l E peî se rid ică şi e l furios şî cân d
apucă pe Strâm bă-Lem ne, îl trânteşte d e se cufundă
până n gât, scoate iute paloşul şî vre a să-i retezie
capul. D ar Strâm bă - Lem ne, văzându-se în prim ej­
die, se roagă d e iertare, zicând că se prinde şi et
frate de cruce cu F ă t - Frum os, şM v a d a ascultare
la to t ce-î v a porunci. Lui F ă t * Frum os făcându-î-ae
m ilă, l-a iertat şî pe acesta, l-a scos! din păm ânt, i-a
dat paloşul să-l sărute şî apoi a pornit şi s'a dus
îm preună cu dânşii la m ă-sa şi cum au ajuns i-a
zîs:
— M am ă, de-acum înainte răm âi sănătoasă că eu
mi-am găsit tovarăşi şi mă duc cu dânşii in lum ea
Iul Dumnezeu. Iaca-ţi dau năframa asta şi când H ve­
dea trei picături de sânge pe dânsa, sa ştn ca ar
tunci a m murit şi să v il să mă cauţi. Şi cum a n *
aceste, a şi pornit cu tovarăşii săi.
Ş l tot mergând el zi şi noapte prin păduri şi co­
dri pustii, într'o târzie vreme au dat de nişte curţi
foarte mari şi frumoase; şi ducându-se eî acolo şi
intrând înăuntru, n'au văzut pe nimeni ci mumai o
masă intinsâ. plină cu fel de fe[ de bucafe, şt fdnd
ei grozav de flămânzi s'au pus sa mănânce. Bucatele
erau foarte bune şi gustoase; dar nu se pricepeau ei
cine să le fi făcut, căci, după cum vă spui, nu văzuse
acolo pe nimeni. După ce s'au săturat ei bme, au
pornit la vânat, şi apoi. în toate zilele, pe vremea a-
ceea veneau de mâncau domneşte şi iar se duceau
la vânat.
Dar dela un timp încoace au băgat ei de seama*
ca bucatele nu mai sunt aşa de bune ca mai inainte
^ se mirau c e să Re oare? Şi stând ei pe gânduri,.
Făt-Frumos zise: , ,
- F r a ţilo r , m ie mi se pare că b u catele ace-
stea-s pripite, şi trebue să fie ceva la Tn% oc.
Ia să răm âi tu, m ăi Strâm bă-Lem ne, şi sa vezi, care j
pricina? Că noi ne ducem la vân at şi m ane, cân d
ne-om întoarce, să ne d a i răspuns.
Ş î cum pornesc ei, Strâm bă-Lem ne se face o sur-
cică şi se pune sub laiţă. Nu trece m ultă vrem e la
m ijloc şi numai iaca ce v e d e e l o pocitură intrând
pe uşă; la stat de o palm ă şi cu barba de un co t;
cu cap ul câ t nuca, cu ochii câ t talgerile, cu m âuiih:
câ t fusele, cu picioarele câ t drugii ?i cu şezu tul câ t o
faţă d e arie. A cesta era „S tatu -palm ă-barba-cot , u-
 în tr'o c lip ă linge fo t ^ ^ şi
9' se < h ^ et ţ J L l *"* ^ ' -

p .J ,^ n ^ - u n ^ lM c , * ""

S e t ^ M v i^ " ' """ ^

! * L e m n e , s tâ lc it cu m e ra , v e d e a de
^ ^ ^ ^ p e tre ce a ; d a r ii lu ase fric a şi nu m ai
a v e a n icio p u tere N n m.,!* ,i.. -
şi F ăt - Frum os cu Sfarm ă -
in trâ n d in c a s ă în c e p a s tr ig a : ^
-U n d e e^ti, m ă i S tr ă m ^ ă -L e m n e ?

Sfai-mă - Piatră, iar el si cu Sfrăm^a î

p o n d t ia vânat. Ş i cum s'au dus ei, S f a r m ă - P i ^ se
făcu o petricica şi se puse sub tatfă' o! ^ ^

se scoboară, fac iute alte bucate, !e aşează M n ^ S

şi^apoi iarăşi se fac nevăzute.
Când se întorc Făt-Frum os şi Strâm bă - Lemne
dela vânat, găsesc pe Sfarm ă - P iatră stâlcit ca yai
de e l! I! întreabă ce-a văzut? D ar n a spus nici el
mai muit, decât tot ceeace spusese şi Strâm bă-Lem ne.
— M ăi! da' ticăi(i mai sunteţi, zise Fiul Epei D e­
geaba va mai lăudaţi voi cu strâm batul lem nelor si
eu sfarâm atul pietrelor, dacă n'aţi putut prinde o o-
I Ranîe ca aceea şî nişte fem ei. Ia sa răm ân eu a^ um
[?! duceţi-vă voi la v â n a t să Vedem ce are să fie ?
Atunci tovarăşK lui pom esc, îar F ă t - Frm nos
} se face un paloş şi se pune în cui după uşă. N u trece
mult la m ijloc şi iacă, Sfatu - palm ă - b arb ă - co t
[vine cu o fa lcă în c e r şi cu una în pământ^ ţ i cunu
! intră pe uşă, F ăt - Frum os sare iute din cui, aputoă
pe Stătu - P alm ă de barbă şi scoţându-1 afară îl duce
la un copac gros, pe care crăpându-1 dea lungul cu
paloşul, bagă pe Stătu - Palm ă cu barba în crăpiăW
tură şi apoi scoţând paloşul, copacul se strânse la
loc şi pocitura răm ase prins cu barba în copac. A -
poi F ă t - Frum os întorcându-se in casă se sui priin
locul tainic ca să prindă zân ele; ele cum l-au văzut
au vrut să fugă, dar n'au avut când, că ci F ăt-Frum os
ca fulgerul a fost lângă ele şi le-a şi prins. Tocm ai
atunci iacă intră şi tovarăşii lui.
— E i, ei, m ăi fraţilor, iaca cin e ne făcea nouă
bucate ş'apoi încă să vedeţi, cine m ânca pe ale bune.
}Să stăm mai întâiu la masă, $1 apoi vă voiu aj%ăt&
ieu ce face frum uşelul de oaspete.
Se pun cu toţii la masă şi după ce ospătează în
[ticnă, apoî se scoală şi se d uc Ia copac. D ar cârmi
[CClo, vă d că copacul era zm uls din păm ânt! S e uită
pi in toate părţile şi numai iaca F iu l Epei zăreşte pe
!Scaraoschi sulndu-se în văzduh cu copacul atârnat
!de barbă....
— Ei las, că oiu pune eu vr'odată mâna pe tine,
jBfrigă F ăt - Frum os înfuriat. Iară Sfatu - P alm ă -
parbă-cot răspunde:
— Să ne întâlnim Ia gura iadului de acum într'un
M . Şi cum a zis, nu s'a m ai văzut.
Dapă asta, F ăt Frum os a luat da soţie pe zâna
cea m ică, care era cea m ai frum oasă din toate. P<*!
cea m ijlo cie o dădu lui Sfarm ă-Piatră, ear pe ce t
m are lui Strâm bă-Lem ne.
L a săptăm âna după c e s'au însurat ei, Făt-Fru-
mos şi cu tovarăşii săi fîîn d duşi la vânat, au venii
Ia dânşii acasă tre i fii a i lui Stătu - P alm ă - barbă
cot, au furat zânele, s'au făcu t nevăzuţi cu dânsei*
şî le-au luat lor de neveste. Ş i când s'au întors Făt-ţ
Frum os şi cu a i săi d ela vânat, ia neveste dacă ai
de unde. N u se pricepeau ei unde să fie ! Ş i văzâncj:
că nu m ai vin de nicăeri, au început să Ie cautd
peste tot locul, dar negăsîndu-Ie, se puseră pe gânL
duri şi îndată îi veni în m inte lui F ăt - Frumos
că Uriaşul zm eilor trebuie să-i fi făcut şotia. Şi
s'a hotărît Fiul-E pei, să plece num ai decât la gunjl
iadului, ca să întâlnească pe Stătu - Palm ă - barbă
cot. Ş i luându-şi tovarăşii au pornit. Ş i mergând eţ
cale lungă să le-ajungă, au trecut peste nouă mări ş*
peste nouă ţări, călcân d codri şî pustietăţi îngrozitoa :
re. Ş i în sfârşit, după m ultă trudă şi prim ejdie, Pj,
cari numai nişte voinici ca dânşii au putut să Ie îjti )
frunte, au ajuns la gura iadului tocm ai în ziua, cânt t<
ee îm plinise anul, de când Statu-Palmăţ-barbă - co t
scăpase din m âinile lut F ăt Frumos cu copacul a.
târnat de barbă. Stătu - P alm ă - barbă - co t îl aş t
tepta afară cu toată oastea Iui, care era cât frunză*
şi iarbă, de nu mai încăpea pe locurile acele.
Făt - Frumos, văzând atâta amar de oaste, în
treabă pe Strâm bă - Lenme, câ t poate să tae. Sfrâmi-r
bă - Lemne răspunde, că poate să tae până ce va
ajunge sângele la brâu şi atunci moare şî el.
— Dar tu, Sfarm ă-Piatră, ce putere ai?
— E u pot să taiu p ln ă ce va ajunge sângele h
 subsori şi atu n ci m o r ş i eu.
— D ar fu, m ăi F ă t - Frum os, câ t poţi tăia, în-
[ trebară ceilalţi.
— Apoi, eu pot să, faiu până deasupra capului^
tcât oiu putea ajunge cu v â rfu l paloşului şi până ce
i a trece sângele de un cot de-asupra paloşului ş'apoî
^mor şi eu.
— D acă-i aşa, încep eu, zise Strâm bă * L em n e:
şi odată şi începu a tăia la zm ei, de-i potopea, şi
când sângele ajunge până la brâu, Strâm bă-Lem ne
căzu jos şi muri. A tunci Sfarm ă - P iatră începu a
tăia înainte, până c e ajunse sângele la subsori şi
u apoi căzu şi el mort. V enind acum şi rândul lui Făt-
i! Frumos, începu şi e l a tăia înainte până ce s'a ridi-
, cat sângele de un cot m ai sus d e vâ rfu l paloşului şi
atunci numai decât căzu şi el mort.
In acest timp numai iaca se şi arată pe năfram ă
cele trei picături de sânge, despre care spusese Făt-
Frumos mâne-sa, când a pornit de acasă. Şi cuno-
I scând eapa, că aceasta este semnul pierderei fiului
său, a şi pornit în grabă să-l caute. Şi fiind ea
năsdrăvană, după m ultă trudă şi căutare l-a şi a fla t;
: şi îm prăştiind sângele cu picioarele, suflă asupra
fiului său şi atunci el a şi înviat. Şi deschizând o-
chii şi văzând pe m ă-sa lângă dânsul zise:
— Doamne, mamă, Doam ne! din greu mai ador-
! misem!
— Dormiai tu, fătul meu, m ult şi bine, dacă nu
eram eu să te înviez, dragul mamei.
— M am ă, înviază încai şi pe Sfarm ă - Piatră,
care s'a luptat voiniceşte alăturea cu mine şî n'a
jicnit până acuma întru nim ic frăţeasca noastră to­
vărăşie, căci nu mai pot trăi fără de dânsul. Ba sa
ta 5. Creangă
înduplecă de rugăm întele fiu lu i său, suflă asupra
luî Sfarm ă P iatră şi-l în vie şî pe dânsul.
— D a r pe Strâm bă Lemne, mamă, ai să-l laşi
pentru veşnicie să zacă fără suflare în noroiul acest
de sânge închegat?! Invîază-1 şi pe dânsul, căci şî
el sărm anul ş'a pus viaţa în prim ejdie pentru sfânta
noastră tovărăşie. A tuncî m ă-sa o ftă şî zise:
— Dragul mamei, drag, eu am avut numaî trei su­
flete şi dacă 1-oîu maî da şî pe acesta cu ce mai ră ­
m ân? Atunci trebue să m or!
— M am ă! zise Făt-Frum os, d-ta tot eşti de acum
bătrână; dă şî sufletul acesta luî Strâm bă Lemne
şî ţi-oîu face o îngropare frumoasă, iară mormântul
ţi 1-oiu acoperi cu flori.
Atunci eapa înduioşată de cuvintele fiului său,
suflă şi asupra lui Strâm bă Lemne, care pe loc în-
viă, iară ea şî căzu jo s m oartă! Făt - Frumos o în ­
groapă după făgăduinţă şi-i presură flori de-asupra
mormântului.
După aceasta făcură ei un hârzob, cu care să-şi
dee drumul în iad pentru a-şi căuta nevestele, căci
numai în iad nu le căutase şi tocmai acolo trebuiau
să fie.
Ş i cum mântuiră eî de făcut hârzobul, F ăt -
Frumos zise lui Strâmbă Lemne să-şi dea el mai
întâi drumul şi dacă nu va putea suferi să ajungă,
până jos, să scuture tare de hârzob, şi atunci ei îl
vor trage afară. Strâmbă Lemne se şi pune in hâr­
zob, şi tovarăşii lui încep să-l sloboadă cu încetul,
dar nu ajunge până pe la jum ătate şi scutură de hâr­
zob. Atunci tovarăşii traseră hârzobul afară şi între­
bând pe Strâmbă Lemne de ce a scuturat, el spuse:
— Se cutremura iadul de şuerături şi urlete îngro-
o a re, de care m 'am sparîet.
Atunci Făt-Frum os hotădt ca să se scoboare S fa r-
Piafră, care se şî puse în hârzob, zicân d ca să-!
gafă şî pe dânsul, când v a scutura. Ş î dându-î dru-
A, când a ajuns pe la jum ătate a în cep u t ş î e l
Scutura. A tunci to varăşii lui îl scoaseră afară şî
) ebându-1 de ce a scuturat, a spus şî el to t aceea
ţsptisese şî Strâm bă Lem ne.
ţ V ăzân d F ă t - Frum os, că tovarăşii Iui sunt aşa
fric o ş i, se hotărî să se scoboare singur, şî Ie spusa
jjtjiui, de ce va scutura m ai tare d e hârzob, d e ce
J dea drum ul mai afund, şi cân d nu va m ai seu*
\ de fel, să ştie ei că e l a ajuns jo s şî ca să-1 a ş—
Re acolo până ce se va întoarce cu zânele. Ş i cum
s'a şî pus in hârzob, iară to varăşii Iui au în -
să-i dea drum ul. Ş i de ce scutura el m aî tare,
^Ce-i dădea şi ei drum ul mai afund, până ce în sfâr-
ia ajuns în fundul îadului. A jungând a ici se m aî
ioni puţin şî apoî porni să caute nevestele. Ş î to t
agând el înainte iaca ved e nişte curţi m ari, şî a-
ţpiindu-se de dânsele, numai iaca ce dă d e zâna
H mai mare, care spăla nişte căm eşi Ia fântână.
In se văzură, se îm brăţişară, şî intrând în casă
YFrum os întrebă pe zână că ce putere are zm eu l
î i unde se a flă e l acum ? Ea spuse că -î d us Ia
mt şi când se în toarce svârle buzduganul d e fre î
j: de loc şî izbeşte in poartă, din poartă, în uşă,
)in uşe se pune în cu iu ; şi atunci bucatele trebue
t]e nici reci, nîci calde, cum îs m ai bune d e m ân-
i. Şi cum vorbeau se şi aude buzduganul izbind
j toartă, din poartă în uşă, şi din uşă se pune în
. Atunci zâna spăim ântată, zise lui F ăt-F ru m o s:
: ce te-ai face că te prăpăd eşte zm eul I
 — D acă doar n'am în viat eu din m o ffi că să m
m or şi de mâna unui câne d e zmeu. Ş i odată ia t
buzduganul din cuiu şi*l zvâ rle înapoi d e şase m ile <
d e lo c şi apoi ese în calea zm eului, punandu-se de
pândă sub podul de aram ă, care se afla la poarta u
curţei.
Zm eul văzând că buzduganul frece înapoi cu a* ti
f&ta putere, oftă şi zise: M ăi! da greu oaspeţ trebuet!
să mai fie la mine acasă. A p o i înforcându-se după M
buzdugan, il ia (în spinare) şi porneşte spre casă, %
şi când la podul de aramă, calu l zm eului începe aţ.
sforăi şi a da înapoi. Atunci zm eul dă pinteni c a - *
hiluî şi zice: D el cal Szelud (nebun)! m ânca-ţî-ar cor-}"tj
bii cam ea, şi lupii oasele; că doar ştiu c ă nu-i finit!"
epeî Făt-Frum os pe aici.
— Ba dacă î l cauţi îl găseşti şî pe aici, răspunse'!
Făt-Frum os eşind de sub pod. Aşă-i, că mi-aî încăpute
în ghîare, câne de zmeu ce eşti! gândeai că nu te-oi^
găsi? H ai la luptă, să te în văţ eu cum să fu ri ne^)
vestele altora!
— D in luptă să ne luptăm , o ri din săbii să ne a
tăem ? zise zm eul:
— Ba din luptă, că-i mai dreaptă, zise Făt-Fru-i
mos. Şi descălecând zm eul s'apucă la luptă şi se lup
tară ei o zi de vară până'n seară, şî pe la sfinţitul'
soarelui Făt-Frum os birui pe zm eu şi-l lăsă mort la
pământ, după care îl hăcui în bucăţi cu cal cu tot :
făcând dinfr'înşiî două grămezi. A poi intră fh cas§'
şi spuse zânei că a scăpat-o de zmeu şi ca să fK i
gafa de drum, căci el se duce să scape şi pe celelalte I
surori ale sale dela cânii de zmei.
Zâna îl îndreaptă înootro să apuce ea să găsească
 maî de geaba pe sora-sa cea m ijlocie şî Făt-Frum os
fără m ulta zăbavă îşi luă zîua bună şî pom i. Ş î m et"
gând e! încotro Îî arătase, pe la am îaza iaca ved e
nişte curţi şi mai frum oase decât cele dîntâiu; şi a-
propiindu-se de dânsele, dă şî d e zâna cea m ijlocie,
care şî ea tocm ai atunci spăla nişte căm eşi la fân-
' tână. Cum se văzură am ândoi se îm brăţişată. Ş î în-
trând în casă Făt-Frum os întreabă pe zână, ca ce
I putere are zm eul ei şi unde se află el acum ? Eai
răspunse ca-î la vânat, şî când se întoarce zvârle
buzduganul de şase m ile de loc şî izbeşte în poartă,
din poartă în uşă şî din uşă se pune în cuîu. Ş î a -
tunci bucatele trebue să fie nicî recî nici calde; cum
[ îs mai bune de mâncat. P e când încă vorbeau eî,
' se şi aude buzduganul izbind in poartă, d!n poartă
în uşă şi din uşe se pune în cuîu. A tunci zâna Z^e
t înspăim ântată:
— Ascunde-te, Făt-Frum os, că de te a găsi zmeu!
[, aicî te face mîi şi fărâm e.
— Ba 1-oiu fărâm a eu, cum am fărâm at şî pe
cânele de frate-său, zise F ăt-F rum oi, care şi ia buz-
i duganul din cuîu şi eşind afară î! a zvâ rle înapoi de
j l U n i l e de loc. Şî apoi ese întru întâm pinarea zm eu­
ri lui punându-se la pândă sub podul de argint de la
! poartă. Zm eul văzând că buzduganul său trece îna-
l poî cu atâta putere, suspînă şi zice: D a grei oaspeţi
! trebue să mai fie acasă la mine, de vrem e ce mMau
trimes buzduganul înapoi. A poi întorcându-se şî e!
după buzdugan, îl ia şî porneşte cu dânsu! spre
1 casă. Când la podul de argint; calul începe a sări
în două picioare, a sforăi şi a da înapoi. Atunf&i
zmeul înfuriat îi dă pinteni şi zîce : D e! cal nebun,
mânca-ţi-ar carnea corbii şi oasele lupii. D e ce te
tem i? C ă doar ştiu că nu-i Făt-Frum os fiu l epei ]
aici!...
Ba, dacă-! cauţi î! găseşti şi pe aici, răspun t
Faf-Frum os, eşind de sub pod. A şa-i că mi-aî c ă z i
in !abă, câne d e zm eu ce eşti! H ai !a luptă, să i
m vaţ eu cum să m aî fu ri nevestele altora.
D in luptă să ne luptăm , o ri din săbii să i
tăiem ? zise Zmeu!.
Ba din luptă că-i maî dreaptă, zise F ăf-Frjţ
mos. Şi !uându-se Ia luptă, se luptară eî două zîp
de-a rândul şî a doua zi, tocm ai pe Ia sfârşitul sow
relui Făt-Frum os î l bîrueşfe, ÎI taie in bucătî (j
cal cu tot şî maî face a lte două grăm ezi dintr'în'şff
După aceea se duce în casă şî spune zânei, că ^
scăpaf-o şi pe dânsa de cânele de zmeu, şî ca !<
fîe gafa de drum, pe când se va întoarce pe aîcî
căci el se duce sa, scape şî pe nevasta Iui de câneţi
de Zmeu, cel maî mare. Zâna îl îndreptă încotro !
apuce, ca sa gaseasca maî de grabă pe sora sa ct)
mică. Şi Făt-Frum os fără multă zăbavă îşî ia zit,-
buna şî porneşte. Şî mergând el încotro îî a ră ta t
pe !a prânzul ce! mare îaca vede nişte curţi m u!
maî frumoase, de cât cele ce văzuse până acutu
şî oprîndu-se la dânsele, numai îaca ce ved e şî ţ
iubita lui soţie, care tocmai acuma ghilea şî ea nişt
pânză la fântână. Cum se văzură amândoi, se îm brh
toşara cu ochii înecaţi în lacrăm î şî intrând în cash
Faf-Frum os întrebă că ce putere are zmeul ei şî und f
se află el acuma?
Ea spuse că p dus Ia vânat şi când se înfoarc
zvârle buzduganul de 12 m ile de Ioc, şi izbeşte î
poarta, m uşa şi din uşă se pune în cuiu. Şi afunc
ju c a te le trebue şă fie iţiţi reci, tţicî calde, cum î
 maî bune de m âncare. Ş i când spunea ea acestea
se şî aude buzduganul izbind în poartă, din poartă
în uşă şi din uşe se pune în cuiu. A tunci zâna c u ­
prinsă de spaim ă îm brăţişa pe Făt-Frum os şi-i zice :
— F ă-te ce fe-ai face, că de te a găsi zm eul aici, te
prăpădeşte.
— Ba 1-oiu prăpădi eu, cum am prăpădit şî pe ceî
doi câini de fraţi ai !uî. Ş'odată şî ia buzduganul
din cuîu şî -1 zvârle înapoi d e 24 de m ile de Io!:
şi apoî ese în calea zm eului, punându-se d e pândă
sub podul de aur d ela poartă.
Zmeul, văzând că buzduganul său trece înapoi
cu atâta putere, zise în grijaf: M ăi, da* grei oaspeţi
trebue să mai fie Ia mine acasă, de s'a întors buz­
duganul înapoi cu atâta putere. A poi înforcându-se
după buzdugan, îl îa şî apoî porneşte cu dânsul spre
casă. Şî când la podul de aur, calul zm eului începe
a sări, a sforăi şi a da înapoi. A tunci zm eu! dând
pinfenî calului zice: D e! c a l nebun, m ânca-ţi-ar cor­
bii carnea şi lupîî oasele; că doar ştiu că nu-î F ăt-
Frumos, fiul epeî pe aici.
— Ba dacă -1 cauţi, îl găseşti şî pe aici, răspunse
Făt-Frum os, eşind de sub pod. A şă-î că m i-ai în­
căput în labă, câne de zmeu ce eşti? H ai la luptă,
să fe învăţ eu cum isă mai furi nevestele altora.
-— Din luptă să ne luptăm , ori din săbii să ne
tăem ? zise zmeul.
— Ba din luptă, că-i mai dreaptă, zise F ăt-F ru­
mos. Şi luându-se la luptă, se luptară trei zile şî trei
nopţi dearândul; şi a treia zi pe la amiază, când ardea
soarele mai tare, încă lupfându-se ei, de aprinşi ce
erau, din gura lui Făt-Frum os eşea o pară verde, iară
din gura zmeului eşea o pară roşie; şi tocm ai pe a-
tunel trecea pe deasupra lor un vultur.
Zmeu!, cum îî vede, zice:
— V ultur, vulturaş! D u-te şi adă două picături de
tapte, una rece şi una caldă, pe cea rece toarnă'o pe
mine, iar pe cea caldă toarnă-o pe cânele ăsta de!l
Făt-Frum os, că ţi-oi da un hoit să mănânci.
Atunci Făt-Frum os îi zice şî e l: ^ j
— V ultur, vulturaş! Du-te de adă două picăturii:
de lapte, una rece şî una ca ld ă: pe cea rece toarn-a
pe mine, iar pe cea caldă pe cânele ăsta de zmeu, că^
ţî-oi da şease hoituri să mănânci.
V ulturul cum aude aceasta, aleargă iute şi înir'ti
clipă aduce cele două picături de lapte: pe cea recţ'
o toarnă pe Făt-Frum os de se răcoreşte, iar pfţj
cea caldă o toarnă pe zmeu, de se aprinde şi mai
tare şi atuncî Făt-Frum os bîruî pe zmeu, scoase paf
loşul şi-l taie în bucăţi cu cal cu tot, de făcu d in ţ
tr'înşiî iar două grămezi. După aceasta intră în cash
şi spune ncvesteî luî, că a scăpat-o 5! pe dânsa. A l
poi luând-o cu dânsul se duse pe la celelalte su i
rori, le luă şi pe ele şi apoi cu toţii se d u s e r ă ) M
gura iadului. H ârzobul era scoborît şi Făt-Frumos)
scutură tare de el, ca să dea de ştire tovarăşilor luij
că a sosit. Apoi punând zânele câte una în hârzob<
tovarăşii o traseră afară. Venind acum rândul si;
scoată şi pe Făt-Frumos, el jcare era năzdrăvan!
ştia că tovarăşii lui vreau să-l piardă şi de aceea:
în loc să se pună el, puse un bolovan mare în hâri
zob şi tovarăşii începură a-1 trage afară, dar când
pe la jumătate, fraţii lui de cruce îi dădură drumu:
cu hârzob cu tot, socotind că de acum înainte l-a)
prăpădit................................................................ ........ ;
ADAOS

C U N O A Ş T E -T E P E T IN E ÎN SU Ţ I

C ând mă ia lumea'nainte....
O ri de prost ori d e cum inte!?
O ri de bine ori de rău,
D e asta habar n'am eu:
De-m i zice cum inte.....
Lumea, — ştiu că m inte 1
D e m ă ia de bine,
N u mă sim t în m inei
De mă ia de prost,
De când sunt, am fo st;
De mă ia de rău,
A cela sunt eu
C u tot neamul meu.

C A N D E R A M IN F L O A R E A M E A
Când eram în floarea mea,
Sburam ca o păsărea
Ş i sburam din cracă 'n cracă
N 'avea nime ce să-mi facă;
D ar un hoţ de vânător
îm i întinse un lăţişor
Şi mă prinse de-un picior
Şi mă b&gă'n co livie
M ai mult moartă decât vie.
 Z IC A T O R I... R O S T IR I...

G ura lui era clopot.

* * *
A sia să n'o ponoseşti
Ş i cu alta să te înoeşti.
* % *
E l nu vorbea pleavă.
X * w
M âncarea cam pe sponciu, dar apa... mila
Domnului.
* * *
D ator nu-s, că nu-mi da nimeni pe datorie.
B eţiv nu-s, că n'am ce Bea.
Bătăuş nu-s, că toţi mă bat.
x x %
A sta-i băietul gălăţanul
C are şi-o băut sumanul
Şi-o răm as numa'n ilic
Şi-1 ie dracul d e frig.
% * *
Fem eia care-î urîtă
Şade tot posomorită,
H ainele pe trup nu-i vin
O glinda-i pune venin.
* * *
C ele bune să s'adune
C ele rele să se spele.
* * x
V arga lui Dumnezeu, de aspru ce era.
A m . fost şi am văzut... Era şi nu era.
A zis c a ve n î — d acă n a veni
S e v e d e c a v en it — d e n'a m ai venit...
V ra b ia m alai vise a ză şi c a licu l com ândare.
bu b un carpănaş jo acă'u n iepuraş
T , , , (furca şi fusul)
In tru n crac borţos, şade dracul mânios
^ T - (Puşca/
Strâm bii mananca Ţara şi drepţii n'o lasă.
 C A P R A C U T R E I IE Z I

Era odată o capră, care avea trei iezi. Iedul ce l

m are $1 cu c e l m ijlociu dau prin băţ de obraznici
ce erau, iară cel m ic era harnic şi cum inte. V o rb a
ceea: sunt cinci degete la o m ână şi nu samănă toate
unul cu altul.
Intr'o zi, capra chiam ă iezii de pe afară şi le
zice:
— D ragii mamei copilaşi, eu mă duc in pădu
ca să m ai aduc ceva d e-ale m âncării; d a r voi în-
cuieţî uşa după mine, ascultaţi unul de a ltu l şi să
nu cum va să deschideţi până c e nu-ţi auzi glasul
meu. Când oiu veni eu, am să vă dau ^je ştire, ca
să m ă cunoaşteţi, şi-am să vă spun aşa:
Trei iezi cucuîeţi,
Uşa m am ei descuîeţî,
C ă mama v'aduce vouă:
Frunze'n buze,
Lapte 'n ţâţe,
Drob de sare
In spinare,
M ălăieş
In călcăieş,
Sm oc de flori
P e subsuori.
 — A uzit-aţi ce-am spus eu?
— P a , mămucă, ziseră iezii.
— P o t să am nădejde în v o i?
— Să n'aî nîcîo grijă, mămucă, apucată cu gura
înainte cei m al mari. N oi suntem odată băieţi, şi
ce-am vorbit odată, vorbit rămâne.
— D acă-i aşa, apoi veniţi să vă sărute mama.
Dumnezeu să v ă apere de cele răle şi mai răm âneţi
cu bine.
— M ergi sănătoasă, mămucă, zise cel mic, cu la-
crăm i in ochi, şi Dumnezeu să-ţî ajute ca sa te în-
toarne cu bine şi să ne aduci de m âncare.
A poi capra îesă şi se duce în treaba ei, iar iezii
închid uşa după dânsa şi trag zăvorul. D ar vorba
veche: păreţiî au urechi şi fereştrile ochi. Un duş­
man de lup, — ş'apoi ştiţi care: chiar cum ătrul ca ­
prei! — care de m ult pândea vrem e cu prilej ca să
pape iezii, trăgea cu urechia la păretele din dosţd
casei, când vorbea capra cu dânşii.
— Bun, zise el, în gândul său! Ia acu mi-i timpul...
D e i-ar împinge păcatul să-mi deschidă uşa, halal '
să-mî fie! ştiu că i-aş cârnosi şi i aş jum uli!
Cum zice, şi vine la u şă, şî cum vine, şi începe:
Trei iezi cucuieţi,
M am ei uşa descuîeţî,..
C ă mama v'aduce vo u ă :
FrunzeTi buze,
Lapte'n ţâţe,
Drob de sare
In spinare,
M ălăîeş
j I In călcăîeş,
 Sm oc d e flo ri
P e subsuori.
— H ai, deschideţi cu fuga, dragii mamei, cu fuga!
— Ia, băieţi, zise cel mai mare, săriţi şi deschideţi
usa, că vine mama cu dem âncare.
— Sărăcuţul de mine, zise cel m ic! Să nu cum va
să faceţi pozna să deschideţi, că-i vai de 901! A sta
nu*i mămuca. Eu o cunosc de pe glas: glasul ei
nu-i aşa de gros şi răguşit, ci-i m ai subţire şi m ai
frum os.
Auzind acestea, lupu se duse la un fierar şi puse
să-i ascuţă lim ba şi dinţii pentru a-şi subţia glasul,
şi-apoî întorcându-se, începu iar:
T rei iezi cucuieţi,
M am ei uşa descuieţi,..
— Ei, ved eţi, zise iarăşi cel m are, dacă mă po­
trivesc eu vouă? N u-i mămuca, nu-i m ăm uca! D 'a-
goî cine-i dacă nu-i ea! C ă doar şi eu am urechi!
M ă duc să-i deschid.
— Bădică, bădica, zise iarăşi ce l mic, ascultaţi-m ă
si pe mine! P oate mai deapoi a veni cineva şi-<a*
zice:
D e sch id e ţi uşa,
C ă vine m ătuşa!
şi-atunci voi trebue num aidecât să d eschid eţi?! D'a-
poi nu ştiţi că m ătuşa-i moartă de când lupii albi
şi s'a făcut o ale şi ulcioare, sărm ana?!
— A poi, dă, nu spun eu bine? zisa cel mare. Ia
de-atunci îi tă u în lume, de când a ajuns coada să
fie cap... Dacă te-i potrivi tu aieatora, îi ţinea m ult
şi bine pe mămuca afară! Eu unul mă duc să desw
chid. . - .
 A tunci m ezinul se v â rî iute în horn, şi sprijinit
cu picioarele de prîchîciu şi cu nasul în funîngene,
tace ca peştele şi trem ură ca varga de frică. D ar
frica*i din raiu, sărmana! A tuncî cel m ijlociu ţuşti
iute sub un chersân, se'nghesueşte acolo cum poate,
tace ca pământul şi-i tremură carnea pe dânsul de
frîcă: fuga-i ruşinoasă, da-i sănătoasă! Insă cel mare
se dă după uşă, şi — să tragă... să nu tragă... —
în sfârşit trage zăvorul. Când, ia... ce să vadă! Şî-
apoî mai are când vedea? C ăci lupului îi scăpărau
ochii şi-i sfârâîa gâtlejul de flăm ând ce era. Ş i nici
una, nici două, haţ pe ied de gât, îi retează capul
pe loc, şi-l mănâncă aşa de iute şi cu aşa poff)ă,
de-ţi părea că nici pe o măsea n'are ce pune.Apoi
se linge frumuşel pe bot şi începe a se învârti prjp
casă cu neastâmpăr, zicân d :
— Nu ştiu, părerea m 'a amăgit ori am auzit
mai multe glasuri? Dar ce Dumnezeu, parc'au intrat
în pământ! Unde* să fie, unde să fie!
Se iţeşte el pe colo, se iţeşte pe dincolo,dar
pace bună, iezii nu-s nicăieri!
— Mă... că mare minune-î şî asta! Dar nîcî a-
casă n am de coasă! Ia să mai odihnim oleacă ieste
bătrâneţe.
Apoi se'ndoaie de şele cam cu greu şî se pune
pe chersân. Şi când s'a pus pe chersân, nu ştiu cum
s a făcut că, o n chersamul a crăpat, ori cumătrul a
strănutat... atunci iedul de subt chersân, să nu tacă?
îl păştea păcatul şi-1 mânca spinarea, sărăcuţul!
- S ă - ţ i fîe de bîne, nânaşule!
— A, ghîdî, ghidi, ghiduş ce eşti! A îcî mî-aî fost!
Ia vînă'ncoace la nănaşul să te pupe el!
 A p o i ridică chersânul binişor, înşfacă ied ul de
jj *^echi şî-1 flocăeşte şi-l jum uleşte şi pe acela, de-i
merg p eticile! V o rb a ceea: toată pasărea pe lim ba
j ei piere.
P e urmă se m ai în vârte ca t se mai învârte prin
t casă, doar a m aî găsi ceva, d ar nu m ai găseşte n l-
jţmic, că ci iedul cel cum inte tăcea m olcum în horn,
}, cum tace peştele în borş la foc. D acă ved e lupul şî
)' vede că nu m ai găseşte nimic, îşi pune în gând!
}, una: aşează cele două capete cu dinţii rân jiţi în fe-
^ reştri, de ţi se părea c ă râ d ; pe urmă unge to ţi
^pereţii cu sânge, ca să fa că şî m ai m ult în ciuda
! capreî, şi-apoî iesă şi-şi caută de drum.
Cum a ieşit duşmanul din casă, ied ul c e l m ic
*se dă iute jos din horn şi încuie uşa bine. A p o i în-
'jcepe a se scărm ăna de cap şî a plânge cu am ar
ţjdupă frăţiorii săi.
— Drăguţii mei frăţiori! De nu s'ar fi înduplecat,
j lupul nu i-ar fi mâncat, şi biata mamă nu ştie de
aastă mare ce i-a ven it pe cap!
Şî boceşte el şi boceşte, până îl apucă leşin. D ar
ace era şă facă? V ina nu era a Juî, şî ce-au căuf&î
Mpe nas Ie-a dat.
Când jă lea e l aşa, iaca şî capra venea câ t putea,
Hncărcată cu de-ale m âncării şi gâfâind. Şî cum ve-
pea, câ t de colo vede cele două capete cu dinţii
R ânjiţi în fereştrî.
— {Dragii mămucuţeî, dragi, cum aşteaptă ei cu
'Pucurîe şi-m i râd înainte când mă văd !
Băieţii mamei, băieţi, ^
Frum uşei şî cucuîeţi!
Bucuria caprei nu era proastă. D ar când s'apro-
pie bine, ce să va d ă ! Un fio r răce ca ghiaţa ii trece
prin vine, picioarele i se taie, un trem ur o cuprinde
în tot trupul şi ochii i se painjinesC. Ş i ce era nu
era bine! Ea însă to t m erge pân' Ia uşă, cum potate,
crezând că părerea o înşală. Ş i cum ajunge, şi în-
pepe:
T rei iezi cucuieţi,
M am ei uşa descuieţi,..
C ă mama v'aduce vouă:
Frunze'n buze,
Lapte'n ţâţe,
D rob de sare
In sp!nare,
M ălăieş
In călcăieş,
Sm oc de flori
P e subsuori.
Atunci iedul mezin, care era şi cel dintăiu şi cel
de pe urmă, sare şi-i deschide uşa. A poi s'aruncă în
braţele mâne-sa şi cu lacrămi de sânge, începe a-i
spune:
— M ăm ucă, mămucă, uite ce-am păţit noi! Mare
foc şi potop a căzut pe capul nostru!
Capra atunci, holbând ochii lung prin casă, o
cuprinde spaima şi rămâne încremenită. D ar mai pe
urmă, îmbărbătându-se şi-a mai venit puţin în fire
şi-a întrebat:
— Da ce-a fost aici, copile?
— C e să fie, mămucă! Ia, cum te-ai dus dum­
neata de-acasă, n'a trecut tocmai mult şi iaca s'aude
cineva bătând la uşă şi spunând:
Trei iezi cucuieţi,
 M am ei uşa descuieţî,..
-Ş î?
— Ş î frate-m eu c e l m are, nătâng şî neastâm părat,
cum î l ştii, fuga la uşă să deschîdă.
— Şi-atun cî?
A tunci eu m 'am v â rît iute în horn şi frate-m eu
cel m ijlociu subt chersân, iară ce l m are se dă cu
nepăsare după uşă şi trage zăvorul.
— Şi-atunci?
— A tunci grozăvie m are! N ânaşul nostru şi prie­
tenul dum itale, cum ătrul lup, se şi arată în prag.
— C in e? Cum ătru-m eu? E l, care s'a ju rat pe pă­
ru l său că nu m i-a spăria co pilaşii niciodată?
— A p o i dă, m am ăl Cum vezi, î-a um plut d e sp ă-
rieţi!
— Ia las că 1-oiu în văţa eu! D acă mă vede că -s
o văduvă sărmană, şi c'o casă de copii, apoi trebu e
să-şi bată jo c de casa m ea? şi pe vo i să vă pue?
la pastram a? N icio faptă fără p la tă ! T icălosul şi m an-
gositul! Ei, taci cum ătre, că te-oiu d obzăla eu! Cus
mine ţî-aî pus boii în plug. A p o i ţine m inte c'ai să-t
scoţi fără coam e!
— O f, mămucă, o f! M ai bine taci şi lasă -1 în platai
lui Dumnezeu, că ştii că este-o vo rbă: nici pe dracul?
să-l vezi, da nici cruce să-ţi fa ci!
— B a nu, dragul m am ei! C ă până la D um nezeu
sfinţii îţi ieu sufletul. Şi-apoi ţine tu minte, co ­
pile, ce-ţi spun eu, că de i-a m ai da lui nasul să^
m ai miroase pe-aici, apoi las! Num ai tu să nu cumva:
să te răsu fli cuiva, c a să prindă e l de veste.
Ş i d e-atu n ci că u ta ş i e a vre m e c u p rile j ca să*
fa că pe o b ra z cum ătru-său. S e pune ea jpe. gândurN
Cre*ag& 6
şî stă în c u m p e n e c u m d r e a g ă şî c e ^ s ă -i fa c ă .
— Aha, ia acu i-am găsit leacul, zise ea în gân­
dul) să u .;-Taci* c 'o iu face eu .cumătrulu^i una): de şî-a
muşca labele! *<? ft'fu :
A proape de casa ei, era o groapă adâncă; T oc­
mai a colo-î nădejdea caprei. !
a r—<La c a d a cu dubala, cum ătre lup, c& nu-i sde
chip! Ia de-acu settacepe fap ta! H at la treabă/ cu-
m ătriţă, că lupul ţi-a dat de lucru!
Şi; aşa zicân d ,.. pune poalele'n brâu, î$i suflecă
mâniciic* at&ţă focul şî s'apucă de .fă c u t bucate^ iFaoe:
ea sarmale,' fa ce plachie,. face !ali*venci{ face pasdă cu
smântână işi c u foua, ;^ fe l de ;feL de bucate. Apoi;
u m p le g^oapa cu jăratic şi c u leimne putregăioa^e ca
să ardă focul mocnit. După asta, aşează o leasă d o
nuiele num ai, w ţin ată şi ni^te^frunzati .peste dânsa,
peste: frunzări toarnă ţărnă, şi peste <ţărn§. aşterne o
rogoj.ţnă<. . Apoi iface uni scăuieş de ,ceară a n u m e p e n -
tru ,lup.i,Pe utmă lM ă bucatele îa fo c ăă fiarb ă şd
se duce. prin. pădiure aă caute ,pe cum ătruisăR lşi să-l
poftească la praznio.) .;/))!<; ni !tod ^ni
M erge ea câ t merge prin codru până <ce dă.de<-o
prăpastie-;gfozavă<^ şi .întunecoasă şi. pe-o tibăr&îe dă
cu -crucea peste< lup^;/ o- ) <i îi^ tn i
— Bună vremea/ cutnătr&. Da oe vânt- te-a aJbfa-*
t u t .pe-aicM ! n! ti') ! tjf-; .un
— Bună să-tţi f i e ' ^numas. c^m i(rpe,! cttmt.- ţâ-î i )căut&* <
tuta... A p o i, d i , thu <ş^ăi dum nbata că' n o w ia duce*
pe unde nu ţ U vo ia V 'rîh nu ştiu dine-a )fost pe *la
m ine pe-acaaă vîn;Hi{h9a< inoa). că ştiu că< 'tmi*-^ -'făout'-0
bună! n j t^lhq na iy alu&* ionide-^b iŞ
M-t-Ce ;fe^&oumătn^t c^agă? xmdo ^
3
 — Ia , a g ă s it î e z iî lin g u r i, i-a tfcîs' ş i *î-ă ^ r â & -
p o ^ t d e le -a m p lâ n s d e m ilă . N u m a i v ă d u v ă s ă m i
i! mai fie cin eva! ? :t i -;u,;u tub .Mnr<v ^
— D a nu m ai spune, cum ătră! e s ;/ n
^ h— riApoi de-acum o ri ^ ^pun^ori să nu m ai dpun,
' că to t una m i - i ,E 3, m i t it e H s 'a u d u a cătră Donînul,
T. şi datoria n e face să de căutăm d e suflet. D e ^ ceea
ţ, am făcu t ş i eu. un. praznic^ după ;părerea meăj işî ă^n
]-^ găsit de cuviinţă) isă te poftesc şî pd dumneata,' ca
să mă m ai mângâii < r*; .
— Bucuros, dragă cum ătră, d ar mai bucuros dfan^
^când m 'ai fi chem at la nuntă. ' ' - ^ - 1
Te cred, cum atre, d'apbî d ă! nu^i cutfi v*r6th
* noi^ ci-i cum vrea G el da sus! - t i --,) .^ r. h:
A p o i^ g p r a ; p o rn eşte- înainte plângând ^şi M pul
;idupă dârsa; prefăcându-se ^oă plâhge. ' - 4i; i r
— Doamne, cumătre,- D^&amhe; !^iăe %ăpra ^iif$;Si-
1 nând, de ce ţi-i m ai d ra g i pe-* lume, to c m a i' de a^ceea
Z a'ai parte, ib îfna*.*' c ig e D fbYâo nî gvq -is-i) siq t
- ^ A p o r d ă ,c u m ă t r ă ,c â n d ar şt! Omuf ce-ar ^ăţi,
dinainte s'ar păzi. N u-ţi face' Şî- dtimneăfâ^ ătâtă i-
jfnimă rea, că- odată' at'em să =Mer§^M-CU' to p i -^oîO.
-'-A ş a este, cu m ă tră nu^i 'V o rl^ f d a ff'^ R iia iR ^
!{^âgâ!ici/ de <cruzT s'au măi d u gî ' ' ; î
— A p o id ă^ cum ătră, sre *ved^^ă iui B^mheZ6u^
^Hi plac tot puişori de cei m ai tineri. .H$f!f'*Unt'i
—^ A poi dacă i-i- a r fi <luat D u m n ezei, ce'm î^a^ fi?
Hp'apoi aşa!.... !ssi
— Doamne^ cum ătră, D o am n ei o iu î faoe şi^eu ca
^prostul! O are i&t ^ m v ă ^ n e a M ^ î n a '
^pe i la dc&iAeatâ p e ^ ca să 2 :i )Că' tbij^adlrc t a m in te ; că; -
W-am îhtâlhit od ată' pr%r smeU'ri$,-"^şî - MMÂ'^
ai

d ac'ai vrea dum neata să-i dai un băiet să-l înveţe co-
jocărîa.
Ş i din vorbă'n vorbă, din una'n alta, ajung pân ă*
casă la cum ătră.
— Ia poftim , cum ătre, zise ea, luând scăuîeşul şi
punându-1 deasupra groapei cu pricina, şezi cole şi
să ospătezi oleacă din ceea ce ne-a dat D um nezeul tj
Răstoarnă apoi sarm alele în strachină şi i Ie
pune dinainte. Atunci lupul nostru începe a m ânca
hâlpav, şi gogâlţ, gogâlţ, î i m erceau sarm alele în - M
tregi pe gât.
— Dumnezeu să-i ierte pe cei răposaţi, cum ătră,
că bune sarm ale aî mai făcut!
Şi cum ospăta el, buf, cade fără sine în groapa
cu jăratic, căci scăuîeşul de ceară s'a topit şi leasa
depe groapă nu era bine sprijinită: nicî m ai bine, ^
nici mai rău, ca pentru cum ătru.
— Ei, ei, acum scoate, lupe, ce-ai mâncat. C u t;
capra ţi-ai pus în cârd? C apra ţi-a venit de hac!
— V aleu, cum ătră, talpele m ele! M ă rog scoate-
mă, că-m i arde inim a'n mine!
— Ba nu, cum ătre, c'aşa mi-a ars şi mie inima
după iezîşorii m ei! Lui Dumnezeu îi plac pui de j
cei mai tineri, m ie însă-m i p lac şi de işti bătrâni, t,
numai să fie bine fripţi, ştii, cole să treacă focuî '
printr'înşii.
— Cum ătră, mă pârlesc, ard de tot, mor, nu mă
lăsa!
— A rz i, cu m ătre, m ori, c ă c i n ici v iu nu e şti b u n i
D e-abie i-a m ai tre c e b ă ie tu lu i îstu ia He ăpăriet, că
ţvMtlf p ă r îm i treb u ia d e la tin e c a să -l a fu m ! Ţ i-ad u ci
aaaiHte, dihanie rău tăcio asă şi sp u rcată, câ n d m i te-ai
 '' /

ju rat pe părul tău? Ş i bine m i-ai m âncat iezişo rii!

— M ă ustură inim a'n mine, cum ătră! M ă rog scoa-
te-m ă şi nu-ţi mai face atâta osândă cu niine!
— M oarte pentru m oarte, cum ătre, arsură pentru '
arsură, c ă bine-o m ai plesnişi dinioarea cu cuvinte
; d in scriptură!
După asta capra şi cu iedul au luat o căpiţă de
fân şi-au aruncat-o peste dânsul, în groapă, ca să
se m ai potolească focul. A poi, la urm a urm elor n ă­
pădiră asupra luî şi-i m ai trântiră în cap cu bolovani
y şî cu ce-au apucat până-1 om orîră de tot.
Ş î aşa s'a păgubit sărm ana capră şî de cei doi
iezi, da şi d e cum ătru-său, lupul, păgubaş a rămas*
şi păgubaş să fie !
Ş i auzind cap rele din vecinătate de una ca asta,
i tare le-a m ai părut bine. Ş i s'au adunat cu toatele
la priveghiu., şi unde nu s'au aşternut pe m âncate şi
p e băute, veselindu-se îm preună!
Ş î eram şi eu acolo de faţă, şi'ndată după aceea
j am încălecat iute pe-o şa şi-am ven it de v'am spus
t povestea aşa, şi-am în călecat pe-o roată şi v'am spus
jitia toată, şi unde n'am m ai în călecat şi pe-o c ă p ­
şună şi v'am spus, oam eni buni, o m are şi gogonată
minciună.
 D A N IL A PREPELEAC

^ Erau odată într'un sat doi fraţi şî am ândoi erau

însuraţi. C e l m ai mare era harnic, grîju liv şi chia**
bur, pentrucă unde punea ei mâna, punea şi Dum*
nezeu m ila; dar n'avea co p ii; iar cel mai m ic erar
sărac. De m ulte ori fugea e l de noroc şi norocul d e
dânsul, căci era leneş, nechitit la m inte şi nechibzuit
la trebi, şî-apoi mai avea şi o m ulţime de copii.
N evasta acestui sărac era muncitoare şi bună la i-
nima, iar a celui bogat era pestriţă la maţe ş i foarte
sgarcită. V orba vechie: tot un bou şi-o b eleai F ra­
tele cel sărac — sărac să fie de păcate, —- to t aveai
şi e l o păreche de boi, dar c o le a : porumbi la păr,
tineri, nalţi la trup, ţăpoşi la coam e, amândoi cudalbi,
ţântaţi în frunte, ciolănoşi şî graşi, cum sunt mai
buni de înjugat la car, d e ieşit cu dânşii în lume-
şi de făcut treabă. D ar plug, grapă, teleagă, sanie,
car, tânjală, cârcee, coasă, hreapcă, ţăpoiu, greblă
şi câte alte lucruri ce trebuesc omului gospodar, nici
că se aflau la casa acestui om inesocotit. Ş i când a­
 vea trebuinţă d e asem enea lu c f drij totdeauna supăra
pe alţii, Tară m âi ales p e 'fra te-ă a u /d â re ^vek* de tbâte.
N evasta celu i bogat d e ' m U lte' ori -făcea zile' frip te
bărbatului c a s ă - 1 - poată descotbros! -odată ' d e frate
sătf. Eâ zîceâ adeseori:
F r a te ,'fr a te / dar p ifa -i cu bailî, bărbate.
'' A p o i dă, m ăi nevastă, sângele apă tiu se face.
D acă nu 1-oiu ajuta eu, cin e să-l aju te!
N evasta ne m ai având încotro, tăcea şi înghiţea
noduri. '
Toate ca toate, dar carul său era de haimana.
Nu treceau d o u ă - t r e i z i l e l a m ijlo c. şi . şe trezea la
uşa e i cu Dănilă, cum natu-său, cerând sări im pru-
,mute ca ru l: b a să-şi. aducă lem ne din pădure^ ba
făină dela m oară, ba căp iţi d in ţarină, ba m ulte de
_tOaţe^-^!-jry;,') .J !1^
— M ăi frate, zise într'o z i cel mai mare, istu iâlalt:
mi-i leham ite de frăţia noastră! Tu ai boi, de ce nu-ţî
închipueşti $.i-un car? A l m ieu l-ai hărbuit de tot.
Hodorog in colo, hodorog pe dincolo, caru l se strică.
Şi-apoî ştii vorba ceea: dă-ţi, popă, pintenii şi bate
iapa cu călcăile.
— A poi dă, frate, zise istalalt, scărpinându-se tn
cap, ce să fac?
— C e să fa ci? Să te'n văţ eu: boii tă i 3dnt marii
şi frum oşi; ie-i şi du-i la iarmaroc, vindeci şi cum ­
pără alţii maî m ici şi mai ieftini, ia r cu banii rit­
maşi, cu m p ă ră ri şi un car, şi iaca tă-ai făcut gos­
podari
— Ia, ştii că nu ib'ai învăţat rău? A şa am să fac.
Zicând aceste, se dude la dânsul a câsă^ işi ie boii
de funie şi porneşte cu e i spre târg. D ar cum am
spus, om ul nostru era un om de aceîa, căruia-î mân-
!cau câin ii din traistă, şi toa!te trebiie, câte Te făcea^
le făcea pe dos. T ârgul era cam departe şi iarma-'
ro cu l pe sfârşite. D ar cine poate sta îm potriva iui
D ăniiă P rep eleac? C ă aşa îi era porecia, pentrucă
atâta odor avea şi e l pe lângă casă, făcu t de mâna
lui. E î tu fieşte cuşm a pe cap, o îndeasă pe urechi
şi habar n 'a re :
N ici nu-î pasă
De Năstasă,
D e N ichîta
N ici atâta î
M ergând ei, cu Duman şî Taiaşm an ai săi, tot
înainte spre iarm aroc, tocm ai pe când suia un deal
lung şi trăgănat, a lt om venea dinspre târg cu un'
car nou, ce şi-l cum părase chiar atunci şî pe care-i
trăgea cu m âinile singur, la vale cu proptele şi ia
deal cu opintele.
— Stăi, prietine, zise ist cu boii, care se tot smu­
ceau din funie, văzând troscotul c e l fraged şî m ân­
dru de pe iângă drum, — stai puţin cu carul, c'am
să-ţi spun ceva.
— E u aş sta, dar pu prea vrea el să stee. Datr<
ce ai să-mi spui?
— Cărui dumitale parcă merge singur.
— D'apoi... mai singur, nu -1 vezi?
— Prietine, ştii una?
— Ştiu, dacă mi-i spune.
— H ai să facem tram pa: dă-m i cărui şi na-ţi
boii. Nu vreau să ie mai port grija'n spate: ba fâa,
ba ocof, ba să nu-i mănânce lupii, ba de multe d e
toate. O iu fi eu vrednic sp trag un car, m ai a ies
dacă m erge singur.
 — Şugueşti, m ăi om ule, o ri ţi-i in tra d îa s?
— Ba nu şuguesc, zise D ănilă.
— A poi d ar te v ă d că eşti bun mehenghîu, zise cel
! cu caru l; m a i găsit m tr'un c h e f bun : hai, noroc să
) dee D um nezeu! Să-ţi aibi parte d e car şi eu d e boi!
A p o i dă carul, îşi ie boii, jpleacă pe costişă in-
ţ tr'o par^e. spre pădure şi se c a itnai duce.
Istlalt, adică D ănilă, zice în gândul său:
— Taci, că-i cu buche, l-am p otcovit bine; de nu
cumva s'ar răsgândi; d ar parcă nu era ţigan, să'n-
ţ.toarcă.
Apoi îş i ie şi e l caru l si porneşte fot la vale
!
T înapoi spre casa.
— A h o, ca r nebun, aho! C ând te-oiu în cărca sdra-
<văn cu saci dela m oară, o ri cu fân din ţarină, atunci
j să m ergi aşa!
Ş i câ t pe ce — câ t pe ce, să nu -1 iee carul înainte.
D ar dela o vrem e, valea 3'a sfâ rşit şi s'a'nceput
i un deal. Când să-l sue la deal, sue -1 d acă p oţi! H ârţ
încoace, scârţ în colo, pârţ în colo, caru l se da în a-
1 poi.
— N a! C a r mi-a trebuit, c a r am găsit!
A poi cu mare greu hartoeşie carul într'o parte,
y l opreşte în loc, se pune pe proţap şi se aştern e
St pe gânduri.
— Mă... asta încă-i una! De-oiu fi eu Dănilă P re ­
peleac, am prăpădit b oii; iar de n'oiu fi eu alcelă,
^apoi am găsit o căruţă.
Ba-i Prepeleac, ba nu-î el... când iaca un om tre-
?cea iute spre târg c'o capră de vânzare.
— Prietene, zise Dănilă, nst m i i da capra ceea
să-ţi dau carul ista?
— A p oi... d ă... ca p ra m ea an-i d e c e le să rito a re,
şi-i bună de lapte.
— C e m ai la dea! la vale, bună, nebună^_jQa-'!
carul ş i dă-m i-o.
C e la a u se y u n e de p ricin ă: d ă capra şî ie cârtir
Ă poi aşteaptă până y in a lte care, de-1 leagă dinei
p o iă lor, şî se d uce dn treab ă lu i spre casă, lăsând
pe D ănilă gură-cască to t pe Ioc.
— Bun, zise P repeleac, ia p e ista cu capra ştîy
încaltea că bine l-am boit.V.
Ia apoi şi e l capra şi porneşte ia r spre târg. Da
capra tot cap ră: se sm ucea în toate părţile, încât :!
era acum leham ite de dânsa.
— De-aş ajunge m ai degrabă în târg, zise Perptb
leac, să scap d e râia asta.
Ş i m ergând e l m aî departe, iaca se întâlneşte c'u)
em ce venea d e la ^târg c'o gâscă 'n „braţe.
— Bun întâlnişul, om bun, zise Dănilă.
— Cu bine să dee Dum nezeu!
— Nu V rei să fa cem sch im b, să -ţi d au c a p r:
asta ş i Să-m i d a i g âscă?
— N 'ai nim erit-o, că nu-i gâscă, cî-i gânsac: 1-a i:
^cumpărat de sămânţă.
— D a dă-m i- 1, dă-m i- 1, că-ţi dau şi eu o Sămân%?
buna.
— D e m i-i da ceva adaos, poate să ţi -1 d a u ; iar h
de nu, norocul gâşţelor de-acasă, ca are să facă u
otrocol prin ele, de s'a duce vestea.
In sfârşit, dur la deal, dur Ia vale, unul maî d:
altul mai lasa, şi P rep eleac mărită capra. Â poi înşfac!
gânsacul şî pleacă to t înainte spre târg. C â n d ajuns t
în târg, gânsacul,'doi^t d e gâşte, ţipa ^ t îî lua gura)
ga-ga-ga-gal
— Na, c a m scăpat d e dracul şi-am dat pests
 '9 1
' ' " -Iii
tata-sau: aista m a asurzeşte; Las'că te'nsor eu şî
pe tîne acuş; m ăi buclucaşule!
Ş i trecând pe lângă, un negustor cu pungi d e
vânzare, dă gânsacul pe-o pungă d e cele pe ta lg er
şi cu baierile lungi de pus m giâf. Ia e l jpung^, o
n suceşte, o 'nvârteşte, şi-apoi z ic e : ^
- N a - ^ o frântă, c ă ţi-am dres-o! D in fr'o păre-*
3<! che de boi, de-a mai m are dragul să te uiţR ga ei,
am răm as c 'o pungă goală. M ăi, măi, măi, m ăi!
^ D oar ştiu că nu m i-i acum întăiaşi d a tă să m erg la
^ drum ! D ar parcă dracul m i-a lu at m in ţile!.
M ai şed e e l câ t şede, de cască gura prin târg,
j ş'apoi îş i ia tălpăşiţa sp re casă. Ş i ajungând în sat,
se duce d rep t la frate-său, ca să-i ducă bucurie.
! h Bine v'am găsit, bădiţă!
— Bine-ai venit, frate D ănilă! Da m ult ai zăbo-
v it la târg!
— A p o i dă, bădiţă, m'am pornit cu graba şi m'am
! întâlnit cu zăbava.
— *Ei, ce veste ne mai ad uci de pe la târg?
f — Ia nu prea bună! B ieţii boişorH m ei s'au d u s
ca pe gura lupului.
- r V r'o dihanie a d a t peste dânşii, o ri ţi i-a fu-
rat cineva? --
J — Ba i-am dat eu singur, cu m âna mea, bădiţă.
A poi spuse din capăt toata întâm plarea, pe unde
a fo st şi ce-a păţit, iar la urma urm elor zise:
— Şi-apoi ce mai atâta vorbă lungă! D intr'o pă-
reche de boi, m'am ales c'o pungă, şi-apoi ş i asta
pute a pustiu, bădiţă dragă!
!— M ă, d a d rep t să-ţi spun, că m are nătărău mai
j eşti!: Rl!un: c'.?
' A poi dă, bădiţă, păn'aici toate au fo st cum
au fost, da de-acuoa am prins eu Ia minte. Num ai ce
fo lo s!
C ân d e minte,
N u-i ce v in d e ;
C ân d e brânaă,
N u-i bărbânţă!
la ca-ţi dau şi dum itale punga asta, că eu n'am
c e face cu dânsa, şi te m ai rog de foţi Dumnezeii,
să-m i îm prum uţi m ăcar odată carul cu boi, s'aduc
mişte lemne din pădure la nevastă şi la copii, că n'au
scânteie de fo c în vatră, sărm anii! Şi-aooi.... ce-a da
Dumnezeu, cred că nu fe-oiu mai supăra.
— P tiu , mă, zise frate-său, după ce l-a lăsat să
sfârşească. Se vede că Dumnezeu a um plut lumea
asta cu ce-a putut. Iaca-ţi mai dau odată carul, dar
asta ţi-a fi cea d e pe urmă.
Lui D ănilă atâta i-a trebuit. Ia acum carul cu
boii frăţine-sau şi porneşte. Cum ajunge în pădure,
chiteşte un copac care era m ai mare şi trage carul
lângă el. Ş i fără să dejuge boii, începe a tăia co ­
pacul, să cadă în car deodată. T rebi de-a lui Dă-<
mită P repeleac!
Bocăneşte e l cât bocăneşte, când, pârr, cade co ­
pacul peste car, de-1 sfarm ă, şi peste boi de-i ucide!
— Na, că făcui pacoste şi frăţine-m eu! Ei, ei,
acum ce-i de făcut! Eu cred că ce-î bine, nu-i rău:
Dănilă face, Dănilă trebue să desfacă! Mă d a c să
văd n'oiu putea smomi pe frate-meu, să-mi îm pru­
mute şi iapa, să fug apoi cu ea în lume, iar co p iii
şi nevasta să-i las in ştirea C elui de sus!
Aşa zicând, porneşte şi mergând prin pădure,
s'a rătăcit. După multă trudă şi buimăceată, în loc
să iasă la drum, d& de un heleşteu, şi văzând aâşte
lişiţe pe apă, svârr! cu toporul într'in sele cu 6hip să
ucidă vr'una şî s'o ducă peşcheş frăţine-său. D ar li-
şiţile, nefiind chioare, nicî m oarte,, au sburat, to p o ­
rul s'a cufundat şî P erp eleac a răm as bătând in
buze.
— M ă..., că rău m i-a m ers astăzi! C e zi p o cită !
Se ved e că m i-a luat cineva din urm ă!
A poi dă din um ere şi porneşte. M ai m erge e i
cât merge, până ce cu m are greu găseşte drum ul.
A.poî o ie la papuc şi hai-haî, hai-haî, ajunge în sat
ia frate-său, şi pe lo c cârpeşte o minciună, care se
potrivea ca nuca'n părete.
— Frate, m ai fă-m i bine şî cu iapa, să mân boii
de căiare! In pădure a plouat grozav şi s'a făcut o
mâzgă şî-un gheţuş de nu te m aî poţi de fe l ţin ea
pe picioare.
— M ă, zise frate-său, se vede că tu ai fo st bun
de călugărit, iar nu de trăit în lume, să năcăjeşti oa­
menii şi să chînueştî nevasta şi copiii. H aiti, lipseşti
dinaintea mea şi du-te unde-a dus surdul roata ş t
mutul iapa, ca să nu maî aud d e num ele tău!
Iapa! Las pe D ănilă, că ştie e l unde-a duce-o r
să-şi iee iertăciune dela boi şi ziua bună d ela car.
Apoi iesă pe uşă, pune mâna pe îapă şi pe-o secure
şi tunde-o!
Când se trezeşte frate-său, ie iapă "dacă ai d e
unde! Prepeleac era tocm ai la heleşteu! din pădure
să caute toporul. A ici îî trăsni în cap lui D ănilă că
el ar fi bun de călugăr după vorbele frăţine-său.
— Am să durez o m ănăstire pe pajîştea asta, de
are să se ducă vestea'n iume, zise el. Ş i deodată se
şi apucă. Face mai întâiu o cruce ş'o În fig e in p ă ­
mânt, dte insa nană locul. A p o i se duce prin pădure
 şi în cep e a ch iţi copacii trebuitori, — ista d e fum u-
rugi, c e la de costoroabe, ista de toacă. - w; r/ nbi
Ş i tot aşa dondănind e l din gură, iaca se trezeşte
dinaintea lu i c'un d ra c ce ieşise d ia iais
— C e vrei să faci aici, m ăi om ule?
^ -D a nu ve zi? nism-. B-im mn
— Stăi, mă, n a 'fe-A&Mg d e M-ibâtii^ IâZuH^ ld -
cu l !şi pădurea de p^-gibi' sunt âî& 'AoăsifreP'' "! A
- ^ P o â te - f Zice că Ri răţ^ le' d e p t 'apă' suhi ale'
voastre şi topohil hicu din fundul .iâzîiliii. V ' d i u ' ^
văţa eU ^ pUneţi {stapanife p e lu c r ^ ile 'd m lume,
cornoraţilor!
huş^jul^Y în 'îa'z,
^ ^ ..Ş '^ ţ ţ s ^ .d ^ p t â -
cu năravul dracului.
9? ^ *&?$%!{, ^ e _ş f ă ţ ^ ş q ^ t r p , . ; dâ^^ii, ş i
Scaraoec^ , ^ c p p ^ găse^ te^ ^ n jţaip . şă,,t%ir
me^tă, p e unul .din e i,c 'v n b ^ d u f ,d e ,b w o I p lio w ,
bani Ş^rl dee, ^p^niţţţ^ui, să r i ,,ppat% . mărrL;
tura de-a^plo. ; ,^.,.,.. . ^
^ b ^ i , , : ^ s e , . ţ d ^ ^ ; ( ( r ^ ^ . ^ -a^,/te
cărăl^ăne§t^der^^QÎ, că^. d e ţm^ ^ ;ră,u <d^; ţ ^ e }, , <t
s 3 ,Mp&t4 a d ^ c , ^ la,j
b a n i, d ă d in u m e re , ş i-a p o i z ic e :
ăFT q^ ais^ agi

ia d u lu i,,.ţi /b ^ gQ T î^ payt^j^î n^vqL f

^ i ^ e 'n t ^ r n ă o îH j , t^nde
g ăsQ ştejp er ^fa&ao^ehi^^t&ce^nnăhnit >pontra i^ ie cd e te a ^ i
unei^ comori, d^e -mari, c u lca m arftfis^Utut.Aip^ !
M o d U o i ^ v îţ î v i e ) s m f le i a y A !ujo{ }<!^o
 ! P repeleac, în ace^:. timp^ se c h ifla cum a r face
ită vadă banii acasă la dânsul. , j ^
— Bun, zise D ănilă, nici asta nu se ia d in drum.
Tot m ănăstiri croieşti, dacă v re i să ie bage d racii
m seamă, să-ţi y ie cu bani d e-a gata la picioare şi
$ă te facă putred d e bogat. _ ;
i P e când se îngrijea, e l cum să ducă banii acasă,
bea un a lt drac din iaz se înfăţOşeaza înainte, zi-
^ându-i:. . . , ...... ,
i — M ăi omule, stăpânul m eu s a răsgândit, e l y r e a
^îaî întăiu să ne cercăm puterile şi-aPpi să ipi. banii,
y ,— Ia acu-i acu, zîşe P rep eleac în g â n d u l. ş^u,
tttândJ ^ ^ ^ [u3stb 9rfiMv ^ st*)b &ui ^
Dar Cs^e-o vorbă:. , to t bogatul nţintos şi tânărul
yumos. Dănilă mai prinsese acum Ia mţnte. .
.— P u te rile ? Ei, cum şi în ce fe l? ^ ^
— Iâta cum': dinbru'n^ăiu ş î dintru'ptaiu, care d in ­
tre noi amândoi v ă lu a iapa ta în spate şî va înccm-'
fura iazul de trei ori, fără ş'o pue jo s şi să yăşufle,
y ă c e lu iă s a fib bahit- ' ' !
$i cum zice, şi , urpf^a d rşcu l iapa în cârcă şî
ictr'o clip ă ..ţncuojura iazul trei. ori. ^ ^
Perpeleăc, văzând âtâ^a puţere ^ n paH ea'diracu-
Jui, nu-i prea venit *Y& '§ o ^ e ^ ă ^ "dar* &>t * ^ i / ^ i ' R^eă
& z^e*:' ^ !& . : tu ^ ^ t
M ăi m ichiduţă, doar eu te credearh mâi fâ^e 3 ^-^
{j&t e$tiJ' A^$a-i că ih l''ai liiat'-iă'pă^ âpăt#?'lA!ăă eu
! oi<a 'lUă^^H um a^'între bpiC^oâf^. !cd ntb i:x!fG ora ^
^ îndătă^s<e:'$i''âsv!âyli' ,.pe!iapă: ş$iîawen$^c& îazuli!
tle^Wei <wri 6ttă^săm^Sufl€!J^ n:s u 3 .âittr^A :
B raC ut ^^ctuci' ie -'iniră muî^' d a astia!^ neavăMd
j)e ânai z id t,,isc o d i fjaltâ: tia ăMitrtc ,im:a&b :
— Acum să ne întrecem din fugăp ziS&fjeLL n*;}
 — M ăi m ichiduţă, da c a mine ţi-ai găsit că poţi);
tu să te'ntreci din fugă?
— D 'a p o i cu cin e ?
— V ină'ncoace să-ţi arăt eu cu cine!
A poi m erge îm preună cu dracul in nişte -porum- t
brei, unde vede un iepure dorm ind, şi i-1 arată.
— V ezi tu colo pe cin eva ghem uit jos şi mititel?* 3
— V ăd.
A cela-i copilul meu cel mai mic. Aţine-te şi când '
1-oiu trezi din somn, să te iei după el.
Şi-odată şî strigă: u, ta, na, na!
Atunci iepurele sare, şi dracul după M. Fug etjî
cât fug, şi dela o vrem e, dracul pierde urma iepurelui, u
Până acum toţi râdeau de Prepeleac, dar acunbp*
a ajuns să râdă el şi de dracul.
P e când Dănilă se ţinea cu mâna de inimă, râ-t<
zând de prostia dracului, iaca şi aista se întum a gă^ i
fuind:
— M ă, da sprinten copil m ai ai, drept să-ţi spun- !
Când aproape-aproape să pun mâna pe dânsul, i-ann n
pierdut urma, şi să te duci, d u lu ţă!
— Samănă tatâne-său, sireacul, zise Dănilă. Ei^ş.
mai ai poftă se te'ntreci şi cu m ine?
— Ba mai pune-ţi pofta'n puiu! M ai bine Să ne'n-^ -!
trecem din trântă.
— Din trântă? Doar d e ţi-i greu de vieaţă! Mă,.J
tot am auzit din bătrâni că dracii nu-s proşti; d a -
poi cum văd eu, tu numai nu d ai în gropi, de p ro st t
ce eşti. Ascultă. Eu am un unchiu bătrân, de 999* <
de ani şi 52 de săptămâni, şi de 1-ei putea trântt p
pe dânsul, atunci să te'ntreci şî cu mine, dar cred! t
că ţi-a da peste nas. ^ <
 Zicând acestea, porneşte înainte şî face sem n (fra­
cului cu m âna să vie după. el.
In fundul pădurii, supt nişte stânci, se a fla o
vizunie de urşi, peste care dăduse P rep eleac um blând
câte odată, ca pusnic ce se găsea, după vlăstă ri săi*
batîcî şi după smeură.
Ajungând ei aproape, D ănilă zise:
— Iaca lăcaşul unchiului' meu. Intră înlăuntru,
a l să-l găseşti dorm ind în cenuşă, cu nasul în tăciuni.
D e vorbit, nu poate vorbi, că m ăselele şi dinţii J -a u
jg căzu t m ai bine de-o mie de ani.
Dracul, când n'are ce face, ştiţi ce face... Intră
! înlăuntru şi începe a-şi purta codiţa cea ixârligată pe
A la nasul unchiaşului. A tâta i-a trebuit lui moş JLIr-
^ silă, şi-apoi las pe dânsul! D eodată sare înânios din
<ţ bârlog, haţ dracul subsuoară .şi-l strânge cu atâta p u -
tere, de era bietul d rac să-şi dee sufletul, şî'o c h ii î-au
. ieşit afară din cap câ t cepele d e mari.
— N a! Nu cauţi, şi-o găseşti, zise D ănilă, care
privea de departe vălm ăşagul ista şî se strica de râs.
D ar nu ştiu ce face dracul, că ^ace e l ce face şî
cu m are greu scapă din labele lui moş LIrsilă.
Dănilă, cum vede pe d rac scăpat bun teafăr, se
j face că-1 scoate.
— Ia Jas. măi omule, las, nu-ţi maî face obraz!
D acă ai ştiut că ai un bunic aşa de grobian, pen­
tru ce m 'ai îndem nat să m ă lupt cu e l? #
— D a ce, nu ţi-a p lăcu t? H ai şî cu m ine!
— Cu fine şi numai cu tine m 'oiu întrece din
chiuit, şi care-a chiuit m ai tare, acela să iee banii.
— Bun, zise D ănilă i n Igând! Las că fe-oiu ch i­
ui eu!
— M ăi michiduţă, ia chiue tu întăiu, s'aud cum
chiui.
7 Creangă
as

Atunci, dracul se crăceşte c'un picior Ia asfin ţit

ţ i cu unul la răsărit, s'apucă sdravăn cu m âinile d e
to rţile ceriului, cască o gură câ t o Şură, şi când chiue
odată, se cutremutpt păm ântul, v ă ile răsună, m ările
clocotesc şi peştii din ele se spatie. D racii ies afară
câtă frunză şi iarbă. Ş i oleacă numai d e nu s'a r i­
sipit bolta ceriului.
D ănilă însă şedea călare pe burduful cu bani, $5
ţînându-şî firea, zise:
— M ă, da numai aşa d e tare poţi chiui? Eu mai
nu te-am auzit! M ai chiue odată.
D racul chiue şi mai grozav.
— T ot nu te-am auzit. Inc'odată!
D racul chiue şi a treia oară, aşa de tare, de ere"
deai c ă s'a rupt ceva într'însul.
— A cu nu te-am auzit nici atâta! A şa-i c'a venit
şi rândul meu?
— M ai aşa!
— M ă i m ichiduţă, când oiu chiui eu, ai să asur­
zeşti şi-au să-ţi sară creeri din cap. Inţeles-ai iu ?
Insă eu îţi priesC bine, dacă-i vre să mă asculţi.
— In ce feliu ?
— Ia să-ţi leg ochii şi urechile c'un ştergar, dacă
vrei să mai trăeşti.
— Leagă-m i ce ştii şi cu ce ştii, numa yă nu mor.
Atunci Dănilă leaţgă strâns c'un ştergariu gros
de câlţi ochii şi urechile dracului ca Ia „baba oar­
ba", apoi ia 9 drughineaţă groasă de stejar în mână
şî poc! la tâm pla dracului cea dreaptă una.
— A...leu, destul! Nu m a i cbiuî!
— Ba nu! Stai, Sarsailă, tu cum ai chiuit de trei
o ri?
Trosc! şi la ptânga uaa. ^ ^
 i— V a -le u , a e s tu l!
- — Ba nu-i destul!
.'Şi-i mai trage şi'n num ele tatălui una!
— A...ulio, strigă b r a c u l îngrozitor!
Ş i cu ochii legaţi, cum era, văicărindu-se grozav
şî svârcolindu-sc ca şerpele, se aruncă în iaz, spuintî
lui Scaraoschi cele întâm plate şi că nu-i de şuguit
cu vrăjitoru l ista.
Dănilă însă o fta din greu lângă burduful cu bani
şi se tot frăm ânta cu gândul ce-i d e făcut, când iaca
a l treilea drac i se înfăţoşează înainte c'un buzdugan
straşnic de mare în mână, pe care-1 trânteşte la _pă-
gnânt şi zice:
— M ăi omule, ia acum să i e v ă d ! C ine-a asvâr
buzduganul ista m ai tare în sus, a i aceluia să fie
banii.
— Na, Dănilă, zise e l în gândul său! A şă-i c 'a i
sfeclit-o?
D ar vorba ceea: nevoia învaţă pe gărăuş.
— Ian azvârle -1 tu întăiu, m ăi d ra ce !
Atunci dracul ie buzduganul d e coadă, şi când
îl svârle, se sue aşa d e tare, de nu se mai vede, şi
abia după trei zile şi trei nopţi, căzând jo s cu mare
străşnicie, s'a cufundat în fundul păm ântului, d e s'au
sguduit tem eliile lumii.
— Ia svâ rle -1 şi tu acu, zise dracul îngâm fat.
— L'oiu svârli eu, nu te'ngriji, d ar scoate-1 /%nai
întâiu la faţa păm ântului, cum a fo st şi la iin e .
D racul ascultă şi-l scoate.
— H aiti, mai răpede, mai răpede, că n'atn tim p
de aşteptat.
— M ai îngădueşte puţin, tartarule, că nu ie trag
copiii de poale.
 D racul îngădue, căci n'are încotâ).
N u trecu m ult şî ziua se călători. C eriu l era
lim pede şi lu ceferii sclipitori râdeau la stele, iară
luna, scoţând capul d e după dealuri, se legăna în
văzduh luminând pământul.
— D a nu-1 m ai svârli, om ule?
Ba am să-l ^vârl de-acu, d ar îţi spun înainte !
să te ştergi pe bot despre dânsul.
— D e ce?
Eaca de c e : vezi tu colo n lună nişte pete?
— L e văd.
A colo-s fra ţii m ei din ceea lume. Şi. Doamne,
m are nevoie m ai au de fier pentru potcovit c a ii! t
U ită-te bine şî ve zi cum îm i fa c semn cu m âna să
le dau buzduganul ista.
Şi-odată şi pune mâna pe dânsul.
Stăi, ne price putu le, că buzduganul ista ţl avem '
lăsat m oştenire dela străm oşul nostru şî nu-1 putem
da nici pentru toată lumea.
Şi-odată ş î sm uceşte buzduganul din mână şi fuga
cu el în iaz, spunând lui Scaraoschi ce era să pă^
ţească cu buzduganul. Atuncî Scaraoschi, în grijit şi
mânios grozav, chem ă înaintea sa toată drăcîm ea şî ;
bătu din picior strigând:
Acu, în clipă să ^se aleagă unul dintre voî,
care să meargă şî să afurisească pe acest poroclet
şi vrăşm aş cumplit.
P e loc şî vine unul înaintea 3a tremurând.
Să trăiţi, Marştavia voastră. Eu mă duc să ^n**
deplinesc nelegiuita voastră poroncă.
M ergi! Ş i dacă-i fî m eşter şi-i izbuti, să ştH
c am să te fac mai mare.
Atunci dracul porneşte p'o falcă'n ceriu şi cu una
în pam ani, şi m tr o clip ă ajunge la ^pusnîcul D ănilă.
— M ă i omule, zise d racul! Tu, cu şm ichiriile fa le ,
a î tu lb u ra t toată drăcim ea, d e acuş am să te v â r ^ i
eu în toate ^ rozile m orţii. H ai să ne blăstăm ăm , şi
care dintre noi am ândoi a fi m ai m eşter, acela să
iee banii.
Ş i odată şi începe d racul a boscorodi din gură
şi a descânta, că nu ştiu ce face, d e-î pocneşte lu i
D ănilă un ochiu din cap. S ăracu l P re p e lea c! Se v e d e
ca i-a fo st scris to t el sa răsplătească şi păcatele
iepei frăţine'-său, ale caprei, ale gânsacului lo g o d it
şi a le boilor ucişi în pădure!
Doamne, m ulte m ai are ide pătim it un pusnic
devărat, când se depărtează de p oftele lum eşti ş î Jse
gândeşte la fa p te bune! P rep elea c p u sn icu l se stri­
case acu de to t cu dracul. Ş'ap o i ce ^ste m ai gîh-^
caş decât ochiul! D ăn ilă crăpa d e durere, d ar o ricâ t
îl durea de tare, e l tot îşi ţinu inim a cu din ţii şi z ise:
Nu mă sparii tu <$u de-alde aeste, dem on sp u r­
cat ce eşti! Am să te fa c $ă-ţi m uşti m âăiîle şi sja''
m ă pom eneşti în toată via ţa fa. ^
— Dă, dă, nu m ai dondăni atâta din gură, şi blas-
tăm ă şi tu acu, să te văd câ t e şti d e m e şte ri -
— A i să iei burduful cu banî în spate şi^-ai s ă
mergi la casa mea, că ci blăstăm urile părinteşti nu-&
la mine. Inţeles-ai?
Ş i cum zice, încalecă şi D ăniîă pe burduf, ia ră
dracu-i um flă'n spate şi sboară iute ca gândul, ta­
man la casa lui D ănilă Prepeleac.
C opiii ş! nevasta lui, când au văzut un bivol s b u -
rând pe sus, au rupt-o la fugă înspăim ântaţi. D ănilă
insă a Început a-i striga pe nume, şi ei, cunoscând
glasul lui, s'au oprit.
 — D ragiî tatei, b ăieţi! Ian ven iţi încoace şi aduceţi
eu v o i şi blăstăm urile părinteşti: ragila şi pieptenii
d e pieptănat căiţi.
B ăieţii in cep a curge toţi care dincotro cu blăs-'
Cărnurile părinteşti în m âoă. Ii venise acu şi Iui Dă**
n ilă apa la moară.
— P u n eţi mâna, copii, pe jupânul ista, şi începeţi
a-1 blăstăm a cum îţi şti şi .v o i m ai bine, ca să-i
placă şi dumisale.
Atunci... lasă pe copii, că şi d racul fuge d e dsâa-
şii. A u tâb ărît cu io ţii pe dânsul şi l-au schin^gMt
după placul lui D ănilă. Ş i-a început dracul a ţipa
câ t î i lua ,gura, şi scăpând cu m are greu din mâitniie
lor, hârşcâit şi stâlcit, cum era, a lă sa t şi bani şi tot?
ş i s'a dus pe urlaţi după ceilalţi.
Iar D ănilă Prepeleac, ne m ai fiind supărat de ni-
mene, şi scăpând acu deasupra nevoii, a m âncat şi
a băut şi s'a desfătat până la adânci bătrâneţe, vă-*
zându-şi pe fiiî fiilo r săi, îm prejurul m esei saie.
 H AR AP ALB

Am u cică e ra odată într'o ţa ţă ţ%i craiu c a te a*

vea trei feciori. Ş i craiu l acela m ai avea un fra te
m ai mare, care era îm p ărat într'o ţa ţă m ai îndepăr-<
tată. Ş i îm păratul, fra tele craiului, şe numea V e rd e
îm părat. Ş i îm păratul V e rd e n u avea feciori, c i nu­
m ai fete.
M ulţi ani trecuse Ia m ijlo c d e cân d aceşti fra ţi
nu m ai avusese p rilej a se în tâln i am ândoi. Ia tă
verii, adică feciorii craiului şi fetele îm păratului, nu
se văzuse niciod ată d e când erau ei. Ş i aşa veni îns­
pre j urarea d e n ici îm păratul V e rd e nu cunoştea ne­
poţii săi, nici craiul nepoatele sale, pentrucă ţara în
care im pară ţea fratele c e l m ai m are era tocm a la
e margine a păm ântului, şi crăiea istuialalt la a ltă
margine.
Amu, cică îm păratul acela, aproape de bătrâneţe,
căzând la zacare, a scris carte frăţine-său craiu lu i
să-i trim eată grabnic pe cel m ai vrednic din tre ne­
poţii şăi c a ^ă-1 lese îm părat în locul său, după m oar­
tea sa. C raiul, prim ind cartea, îndată chem ă tu strei
feciorii înaintea sa şi le z ic e :
— Iaca ce-m i scrie frate-m eu ş i m oşul vostru
Care dintre v o i se sim te destoinic a Îm p ă ra ţi peste
c ţară aşa d e m are şi bogată ca jiceea , are vo ie tUm
partea m ea să se d u că să îm plinească voinţa cea maă
de pe armă a ^moşului yostru.
 Atunci feciorul c e l mai m are ie îndrăsneală şi
zice:
— Tată, eu cred că mie mi se cuvine această
cinste, pentrucă sunt cel mai mare dintre fraţi. De
aceea te rog să-m i dai bani de cheltuială, straie de
prim ineală, arme şi ca l de călătie ca să şi pomestc,
fără zăbavă. '
— Bine, dragul tatei, ^dacă te bizueştî că-i putea
răzbate până acolo şi crezi că eşti în stare a cârm ui
şi pe alţii, alege-ţi un ca l din herghelie care-i vre
tu, ie-ţi bani câţi ţi-or trebui, haine care ţi-or place,
arme care-i crede că-ţi vin la socoteală, şi m ergi cw
bine, fătul meu!
Atunci feciorul craiului îşi ie cele trebuitoare^
sărută^ m âna tătâne-său prim ind carte dela dânsul
către îm păratul, zice răm as bun fraţilor săi ş i apoi
încalecă şi porneşte cu bucurie spre împărăţie.
C raiul însă, vrând să-l ispitească, tace molcum,
şi, pe nserate, se îm bracă pe ascuns într'o piele de
urs, apoi încalecă pe cal, iesă înaintea fecioru-său pe
altă cale şi se bagă sub un pod. Şi când să treacă
fiul-său pe acolo, numa iaca la capătul podului îl
întâm pină un urs mormăind. Atunci calul fiului de
craiu începe a sări m două picioare sforăind, şi cât
pe ce să izbească pe stăpână-său_ Şi fiul craiului,
ne mai putând struni calul şi neîndrăznind a maî
m erge înainte, se întoarnă ruşinat înapoi la tată-său.
Până să ajungă el, craiul pe de altă parte şi a-
junsese acasă, dăduse drumul calului, îndoise pielea
c e a de urs, şi aştepta acu să vie fecioru-său. Ş i nu­
m ai iaca îl şi ved e viind răpede, dar nu aşa cum
se dusese. '
— D a ce-ai uitat, dragul ţaţei, de te-ai întors
jinapoi? zise craiu l cu m irare. A ista nu-i sem n bua,
Hupă câ t ştiu eu.
— D e uitat, n'am uitat nim ica, tată, d ar, ia prin
Hreptul unui pod, m i-a ieşit înainte un urs grozav,
Eare m 'a v â rît în to ţi spărieţii. Ş i cu m are ce scăpând
Bin labele lui, am găsit cu ca le să m ă in to m !a
pumneata acasă d ecâ t să fiu pradă fia re lo r sălbatice.
r]6i de-acu înainte, ducă-se, din partea m ea, cin e ştie*
& m ie unuia nu-mi treb u e n ici îm părăţie, n ici ni*
j^ica. D oar n'am a trăi câ t lum ea, ca sa moşfenesfc
păm ântul!
% — D espre asta, bine-ai chitif-o, d ragul tatei. S e
^ede lucru că nici tu nu eşti d e îm părat, n ici im-'
^ărăţia pentru tine; şi d ecât să'ncurci lum ea, m aî
Rine să şezi deoparte, cum zici, căci... m ila D om nu­
lui: lac de-ar fi, broaşte sânt d estu le! N um a a ş vre a
!& ştiu cum răm âne cu m oşu-tău. A şă-i că ne-am
incurcat în slăbiciune?
— Tată, z:ise atunci fecio ru l c e l m ijlociu, să m ă
m c eu, dacă vrei.
— A i toată vo ia d ela m ine, fă tu l meu. D ar m are
^acru să fie de nu ţi s'o r taia şi ţie c a r a n le ! M a i
]:ii p ăcatu l?! P o a te să-ţi iasă înainte vreun iep ure
' sva... şi p opâc! m 'oiu tre zi cu tine-acasă, c a $i cu
t rate-fău, şi-apoi atunci ruşinea ta n'a ?î proastă.
[ dă, cearcă şi tu să y e z i cum ţi-a slu ji norocul,
i! 3rba c e e a : fiecare pentru sine cro ito r de pâine. D e-i
ebuti, bine de bin e; iară d e nu, au m ai p ă ţit şi a lţi
f 3iniei c a tine....
Porneşte feciorul. Ş i m erge şi m erge, până . se
(] o p te a ză bine. Ş i cân d prin d rep tu l podului, num ai
^a şi ursu l: m or! m or! m or. C a lu l fiu lu i d e praiu
! ce p e atunci a forăi, a sări în două picioare g i a
d a înapoi. Ş i Hui craiului, văzând că nu-i lucru i
jpagă, se lăsă şi e l de îm părăţie, ş i cu ruginea lui
Cotoare e înapoi la tată-său acasa.
Craiul, cum îl vede, z ic e :
— p i, dragul tatei, aşă-i că s'a îm plinit vo rb
ieeea: apără-m ă de găini, că d e câini nu mă tenr
— C e feliu d e vorbă-i asta, tată, ziăe fiu său r j
^ nat, la dumneata urşii se chiam ă găini? Ba ia a<h
aared eu pe frăţine-m eu, că aşa urs oştirea ntreaa
este în stare s'o sdruncine. în că ^mă m ier cam a.
scăpat cu viaţa. Leham ite şi de îm părăţie şi de
să doar, slavă Domnului, am ce m ânca la casa dumf
ta le !
— C e mânca, văd eu bine că ai. D espre asta *bu)
vorbă, fătul meu, zise craiul posom orit, dar ia spt*
neţi-mi ruşinea unde-o puneţi? D in trei feciori că
are tata, nici tuiul să nu fie bun d e nim ica? A poi drey
să vă spun, că atunci degeaba m ai stricaţi mâncare
dragii m ei! Să um blaţi numai aşa frunza frăsineluh
toată viaţa voastră, şi să vă lăudaţi că sunteţi f<
cio ri de craiu, asta pu miroasă a nas de om ! Ctu:
vă d eu, frate-m eu se poate culca pe-o ureche d 3
partea voastră: la Sfântul A şteaptă s'a îm plini de
râiţa lui! H alal d e nepoţi ce are! V o r b a ceea:
La plăcinte
înainte, ' ' * ^
Ş i la războiu
înapoi. , ^ 4
F iu l craiului cel mai mic, făcân du-se'p tunci
<com îi gotca, iesă afară în grădirm ş i începe a plâtg
îa inima sa, lovit fiind în adâncul sufletului de !
păa&toarele cuvinte ale părintelui său. "Ş i cum sta ^
p e gânduri şi nu se dum erea ce să facă pentru
iapa d e ruşine, numa iaca se trezeşte d in ain tea lui
i 3 babă gârb ovă d e bătrâneţă, care u m bla d u p ă
ălostenie.
— D a c e stai aşa pe gânduri, lum inate cră işo r,
se baba. A lun gă m âhnirea din in im a ta, c ă c i no-
ţcuî îţi râ d e d in toate părţile, ş i nu a i d e c e H
[părat. Ia m ai bine m ilueşte b ab a cu ceva.
— Ia lasă-m ă'ncolo, m ătuşă, nu m ă supăra, zise
al craiu lu i! A cu am a lte le la ca p u l m eu!
— F e cio r de praiu, ved e-te-aş îm p ă ra t! Spune ba-
R ce te chinueşte, că, de unde ş tii! p o ate să-ţi a -
# e şi ea ce va !
— M ătuşă, ştii ce ? Una-i una şi două-s m ai m ul-
R lasă-m ă'n pace, că nu-m i v ă d lu m ea în ain tea o-
itilor d e n ăcaz!
— Lum inate crăişor, să nu bănueşti, d a r nu te iuţi
!a de tare, că nu ştii d e unde-ţi p oate v e n i a ju to r.
— C e vo rb eşti în dodii, m ătuşă! T ocm a d e la una
dum neata ţi-aî găsit să a ştep t eu a ju to r?
— P o a te ţi-i deşanţ d e una ca asta, zise b a b a ?
iei, lum inate crăişor! C el-d e-su s va rsă d a ru l său şi
i:ste cei neputincioşi — se v e d e că a şa p la ce S fin -
c:i S a le! N u căuta c ă m ă v e z i gârbovă şi strem *
-roasă, d ar prin puterea ce-m i este d ată, ştiu d in a-
tte ceea ce au de gând să izvod ească p u tern icii pă-
ian tului, şi ad eseori râ d cu hohot de n ep ricep erea
ir. A şă-i c ă nu-ţi vin e a cred e ? D a r să te ferea scă
lumnezeu d e isp ită! C ă c i m ulte au v ă zu t o ch ii m ei
: atâta am ar d e vea cu ri câte port p e u m erele ies-
)a. O f, crăişorule, crede-m ă că, să a lb i tu puterea
(ea, ai vântura ţă rile şi m ările, păm ântul l-a i d a
-:-a-dura, lum ea asta a i purta-o, uite aşa, pe d e g e te ,
[toate ar fi după gândul tău. D ar uite ce vorbeşfx'ţ
gârbova şi neputincioasa! Iarfă-m ă, Doamne, că n ti
Ştiu c e m i-a ieşit din gură! Lum inate crăişor, m ilu i
ţeşfe baba cu ceva!
F iu l craiului, fărm ăcat de vorbele babei, scoato
(atunci un ban şi zice:
— Ţine, mătuşă, dela mine puţin şi dela Dum- :
joezeu m ult .
— D e unde dai, m ilostivul Dumnezeu să-ţi deej:
zise baba şi m ult să te înzîlească, luminate crăişork
că m are norocire te-aşteaptă. Puţin mai este şi ai
să ajungi îm părat, care n'a mai stat altul pe faţ4
păm ântului, aşa de iubit, de slăvit şi de puternic. Acuy:
luminate crăişor, ca să vezi cât poate să-ţi ajute mi-i,
lostenia, stăi liniştit, uită-te drept în ochii mei şi as 4
cultă cu luare-am inte ce ţi-oiu spune: du-te la ta tă i
tău şi cere să-ţi dee calul, arm ele şi hainele cu care-a
fo st e l m ire, şi atunci ai să te poţi duce unde n'aur
putut merge fraţi tăi, pentrucă ţie ţi-a fo st scris de:
sus să-ţi fie dată această cinste. Tată-tău s'a împo-)
triv i şi n'a vre să te lese, dar tu stărueşte pe lângă
d â n su l c u rugăm inte, c ă a i să -l în d u p leci. H ainele t
despre care ţi-am vorbit sunt vechi şi ponosite şi:
arm ele ruginite, iară calul ai să-l poţi alege punând'
în m ijlocul hergheliei o tavă plină cu jăratic, şi cărei
dintre cai a veni la jăratic să mănânce, acela are său
te scape din. m ulte prim ejdii. Ţine minte ce-ţi spun-
eu, c ă poate să ne m ai întâlnim la vr'un capăt dei
lume, căci deal cu deal s'ajunge, dar încă om cu om!
Şi pe când vorbea baba aiestea, o vede învăluită
într un hobot alb ridicându-se în văzduh, apoi înăl-
ţându-se fo t mai sus, şi după aceea n'o mai zări de
feliu.
 -
A tunci o înfiorare cuprinde pe fiu l craiului, ră-
mânând uimit de spaimă şi m irare. D ar pe urmă
viindu-i inima !a loc, şi plin de încredere în sine că
^ !a ceeace gândea, se'nfăţoşează înaintea
tata-său, zicân d :
} — D ă-m i voie ca să mă duc şi eu pe urma fra­
ţilor mei, nu de altă, dar ca să-m i încerc norocul.
Şi ori oiu putea izbuti ori nu, d ar iţi făgăduesc d i­
nainte că odată pornit din casa dum itale, înapoi nu
m'oiu mai întoarce, să ştiu bine că m'oiu întâlni şi
cu m oartea'n cale.
— Lucru negândit, dragul tatei, să aud aşa y o rb e
f tocma din gura ta, zise craiul. F raţii tăi au d ovedit
că nu au inimă într'înşii, şi din partea lo r mi-am
luat toată nădejdea. D oar tu să fii m ai vite az! D ar
parcă tot nu-mi vine a crede. Insă dacă vrei şi vrei
< numaidecât să te duci, eu nu ţe opresc, dar m i-i nu
cum va să te întâlneşti cu scârba'n drum şi să dai
cinstea pe ruşine, c'apoi atunci curat îţi spun că nu
mai ai ce căuta la casa mea.
— A p o i dă, tată, omul îi dator să'ncerce. Am să
pornesc şi eu într'un noroc şi cum a da D um nezeu!
Numa, te rog, dă-m i calul, arm ele şi hainele cu care-ai
fost dumneata mire, ca să mă pot duce.
Craiul, auzind asta, parca nu i-a prea venit la
socoteală, şi încreţind din sprâncene, a zis:
— He-hei, dragul tatei, cu vorba asta m i-ai a-
dus aminte de cântecul cela:
V oinic tânăr, cal bătrân, *-
Greu se 'ngădue la drum !
D'apoi calului meu de pe atunci cine mai ştie
unde i-or fi putrezind ciolanele! Că doar nu era să
trăiască un veac de om ! Cine ţi-a vârît în cap şi
una ca astă, acela înca-î unul. O ri, vorba ceea, pe
semne um bli după cai morţi să le iei potcoavele!
— Tată, atâta cer şi eu dela dumneata. Acum,
ori c'a fi trăind calul, ori că n'a fi trăind, a)fa măt
priveşte pe mine. Numa vreu să ştiu dacă m i -1 dai
ori ba.
— Din partea mea, dat să-ţi fie, dragul tatei, dar
mi-i de-a-mirare de unde ai să 1 iei, dacă n'are fi­
inţă pe lume.
— D espre asta nu mă plâng eu, fată; bine că mi
l-ai dat. De unde-a fi, de unde n'a fi, dacă 1-oîu găsi,
al meu să fie!
Şi-afunci odată se sue'n pod şi coboară de acolo
un căpăstru, un frâu, un bicîu şi o şea, toate colbăite,
sfarogite şî vechi ca pământul. Apoi mai scoate din-
fr'un gherghiriu nişte straie foarte vechi, un arc, nişte
săgeţi, un paloş şi-un buzdugan, toate pline de ru­
gină, şi s'apucă de le grijeşte bine şî le pune deo­
parte. P e urmă umple o tavă cu jăratic, se duce cu
dânsa la herghelie şî o pune jos între cal. S j atunci
numai iaca ce iesă din m ijlocul hîrgheliei o răpciugă
de cal grebănos, dupuros şî slab, de-i numărai coas­
tele. Ş i venind de-a-drepful la tavă, apucă o gură
de jăratic. Fiul craiului îi şî frage atunci cu frâul în
cap, zicând:
— Ghijoagă uricioasă ce eşti, din foţi caii tocma!
tu te-ai găsit să mănânci jăratic? De te-a împinge
păcatul să mai vii odată, vai de steaua ta are să fie!
Apoi începe a purta caii încolo şi încoace, şi nu-
m şî iaca slăbătura cea de cal iar se răpede şî apucă
o gură de jăratic. F iu l craiului îi mai trage şi atunci
un frâu în cap cât ce poate, şî apoi iar începe a
purta caii de colo până colo, să vadă nu cumva a
veni a ii ca l să m ănânce jăratic. Ş i numa iaca şî a
treia oară tot gloaba cea d e c a l vine şi începe a
mânca !a jăratic, de n'a m ai răm as. A tunci fiu l cra ­
iului, mânios, îi m ai trage un frâu iar câ t ce poate,
apoi îl prind e de căpăstru şi puindu-î frâ u l în cap,
zice în gândul său:
— Să-l îeu, o ri să-i dau drum ul! M ă tem că m'oiu
face de râs! D ecât cu aşa cal, m ai bine pedestr*u!
Ş i cum sta el in cum pănă să-l iee, să nu -1 iee,
calul se şi scutură de trei ori, şî îndată răm âne ou
păru! lins-prelîns şi tânăr ca un tretin, de nu era alt
mânzoc mai frum os în toată herghelia.
Şi apoi uitându-se fântă în ochiî fiuluî de craîu,
tice :
— Sui pe mine, stăpâne, şî ţine-te bine!
F iul craiului, pu!ndu-i zăbala în gură, încalecă,
şi atunci calul odată sboară cu dânsul păn* la nouri
şi apoi se lasă'n jos mai iute d ecât fulgerul. Şî unde
nu mai sboară şî a treia oară păn' la Soare şî, când'
se lasă'n jos, întreabă:
— E î stăpâne, cum ţi se pare? G ândit-ai vr'odată
că ai s& ajungi
Soarele cu picioarele,
Luna cu mâna,
Ş i prin nouri să cauţi cununa?
— }Cum să mi se pară, dragul meu tovarăş? Ia
m'ai băgat în toate grozile morţii, căci, cuprins de
ameţeală, nu mai ştiam unde mă găsesc, şi câ t p e
ce erai să m ă prăpădeşti.
— Ia aşa am am eţit şi eu, stăpâne, când m i-ai dat
cu frâul in cap să mă prăpădeşti, şi cu asta am vru t
să-mi răstorc cele trei Iov!tur!, — vorba ceea: una
pentru alta. Acum cred oă mă cunoşti şi d e urît şi
 pentru alta. Acum cred că mă cunoşti şi de u rîf ţ
şi d e frumos, şi de bătrân şi de tânăr, şi de !
văzut în herghelie, şi de-acu înainte sunt gata să t e ^
întovărăşesc oriunde mi-i porunci, stăpâne. Numai să- t
m i spui dinainte cum să te duc, ca vântul, ori cp,
gândul.
— D e m î-î duce ca gândul, tu mi-i prăpădi; iar M
de m i-i duce ca vântul, tu mi-i folosi, căluţul aieu„ %
zise fiu l craiului.
— Bine, stăpâne, acum sui pe mine fără grijă şi jt'ţ
hai să te duc unde vrei.
F iul craiului, încălecând, îl netezeşte pe coamă Mţ
şi zice:
— Hai, căluţul meu.
Atunci calul sboară lin ca vântul şi când vântul
a aburit, iaca şi el, la craiul în ogradă au sosit.
— Bun sosit la noi, voinice, zise craiul cam Cu ^
jum ătate de gură. D ar aiăfa cal ţi l-ai ales?
Apoi dă, tată, cum a da târgul şi norocul! Am w
de trecut prin multe locuri şi nu vreau să mă iee oa­
menii la ochi. M 'oiu duce şi eu cât călare, cât pe
jos, cum oiu putea.
Şi zicând aiesfea, pune tarniţa pe cal, anină ar- §
mele la oblânc, îşi ie merinde şi bani de-ajuns, achim- w
buri în desagi şi o ploscă plină cu apă. A poi săruta
mâna tată-său, primind carte dela dânsul cătră îm- 4
pătatul, zise răm as bun fraţilor săi, şi a treia zi că­
tră sară porneşte şi el, mergând in pasul calului. Şi
merge e l şi merge până ce înoptează bine. Şi, când
prin dreptul podului, numai iaca ce iesă şl lui ursul'
înainte, mormălnd înfricoşat. C alul atunci dă năvală
asupra ursului şi fiul craiului, ridicând buzduganul
să dee, numai iaca ce aude glas de om zicând:
— Dragul tatei, nu da, că eu sânt!
 Atunci fiu l craiului descăleca, şi tată-său, cuprîn-
i^ â n d u -1 în braţe, îi sărută şi-i zice:
— F ătul meu, bun to varăş ţi-âî a ies! D e te-a*nvă-
jţat cineva, bine ţi-a p riit: iară d e-ai făcu f-o d in cd-
jbul tău, bun cap ai avut. M ergi de-ăcu tot înainte^
A ă tu eşti vrednic de îm părat. N um a ţine m inte sfa-
Rul ce-ţi dau: în căiătoria ta g î să ai trebuinţă şi d e
3Kăi şi de buni, d ar să te fereşti d e om ul roş, ia tă
#nai ales de cel spân, câ t îi p utea; să n'ai d e-a faoe
Hu dânşii, căci sânt foarte şugubeţi! Ş î la toată în ­
tâm plarea calul, tovarăşul tău, te-a m ai sfătu i şi el
A e-ai să faci, că de piuite prim ejd ii m 'a scă p a t ţ i pe
& iin e în tinereţele m ele! N a-ţi acu şi p ielea asta de
& rs, că ţi-a prinde bine vr'odată.
Apoi, desm ierdând calul, îi m ai sărută d e câteva
^ri pe amândoi, şi le zice :
M ergeţi in pace, dragii m ei! D e-acu ihaînte Dum-
ezeu ştie când ne-om mai ved ea!
Fiul craiului atunci încalecă, şi c a lu l scuturându-*
§ie, mai arată-se odată tânăr cum îi plăcea craiului^
jipoi face o săritură înapoi şi una înainte, şî:
Se cam duc la îm părăţie,
Dum nezeu să ne ţie,
C ă cuvântul din poveste,
înainte m ult mai este.
Ş i merg ei o zi, şi merg două, şî m erg patruzeci-
nouă, până ce d ela o vrem e le întră ca lea'n co -
ijtru, şî atunci numai iaca ce le iesă înainte un om
pân şi zice cu îndrăsneală fiului de cra iu :
- Bun întâlnişul, vo in icel N u ai trebuinţă d e slu-
t la drum ? P rin locurile iestea-i cam greu d e că lă -
trif singur — nu cum va să-ţî iasă vr'o d ih an ie ceva
] ^ainte şi să-ţi scurtcze cărările. E u cunosc bine pe-
Creangă
atei, şi poate iMoto ^ ^ ""
" ' " - P o a t e să am, poate să .'a m , zise M
uitându-se ţint& in ochii spânuiu,. dac acu de *
mă las în voia întâmplării.
Si apoi dând pinteni calului, porneşte. ţ
Mai merge el înainte prin codru cât merge, şi M
o strâmtoare, numa iaca ce spânul Iar îi ies& fnaintejt
prefăcut în alte straie, şi zice cu glas subţiratic MK
necunoscut:
— Bună calea, drum eţulel L
— Bună să-ţi fie inima, cum ţi-i cătătura, ztse ftu^!

c r a iu lu i^ ^ ggp^ înima mea, s'o dee Dumnezeu ori-tl

cui, zice spânul oftând. Num a ce folos. O m ul bura
n a re noroc, — asta-î ştiută. Rogu-fe nu-ţi fie cu su*^
părare, drumeţule, dar fiindcă-a venit vorba de-aşan
îţi spun ca la un frate că din cruda copilărie slu je ^ ţ
prin străini, şi încaltea nu m i-ar fi ciudă, când n aţţ
vre să mă dau la treabă, căci cu munca m am trezit !
D ar aşa, muncesc muncesc, Şi nu s'alege nimica d<n
mine, pentrucă fot de stăpâni calici nţi-am avut par-}!
te, — şî vorba ceea: la calic slujeşti, calic rămâM
Când aş da odată peste un stăpân cum gândesc eu%
n'aş şti ce să-i fac să nu -1 smintesc. Nu cumva ah
trebuinţă de slugă, voinice? Cum te văd, sameni 3 t
avea său la rărunchi. De ce te scumpeşti pentru ni t
m ica toată, şi nu-ţi iei o slugă vrednică, ca să-ţi fit
mână de ajutor la drum. Locurile iesfea sunt şugu-ţ
beţe. D e ţmde ştii cum vine întâm plarea, şi, Doamnt'
fereşte, să nu-ţi cadă grt.u singur.
— jAcu deodată încă to f nu, zise fiul craiului,
mâna pe buzdugan, m'oiu m af sluji (p eu singur, cunot
oiu putea. j ___ _ ...
 Şi dând iar pinteni catului, porneşte maî răpede.
'' $i mergând el tot inaînte prîn codri 'nfunecoşi, dela
<<n Ioc se 'nchîde calea şl încep; a 1 se 'ncurca cSrtă-
* ^ile, în cât nu se m al pricepe fiu l craiului acu încotro
i Să apuce şî pe unde să meargă.
L P tiu , drace, Iaca în ce încurcătură am Intrat.
: ^sta-î mai rău decât poftim îa masă, zise eî. N ic f
ş! ^ sat, nici fu târg, nici tu nim ica! D e ce m ergi îna(*
^ ^ e, numa peste pustietăţi dai, p a rc a pierit sămânţa
!ti menească de pe faţa pământului. îm i pare rău ca
j ^ m îuat m ăcar spânuî c e l de-aî doiîea cu mine.
j&că s'a aruncat in partea mâne-sa, ce-i vinovat eT?
^ Rfa aşa a zis, insă, îa m are nevoie, ce-i de fă cu t?
' P^ba ceea: rău-i cu rău, dar ii !mai rău fă r' d e rău.
Ş l fo t horhăind eî când pe-o cărare, când _pe-un
-^ părăsit, numa iaca ce iar îi ieaă spânuî înainte,
J âbracaf aîffeîiu şi călare pe-un caî frum os şi prefă-
riidu-şi gîasuî, începe a căina pe fiu l craiului zicând:
%I Sărmane omuîe, rău drum a î apucat. S e vede
<;! eşti străin şî nu cunoşti locurile pe-aici. A i avut
^ are noroc de mine, de n'ai apucat a coborî priporuî
J că erai prăpădit. Ia colo devale, în înfundătura
-j ea, un taur grozav îa m uîţi bezm etici îe-a curm at
iele. Şi eu mai dăunăzi, câ t mă vezi de voinic, de-
j Sa am scăpat de dânsuî ca prin urechile acuîui.
' ] 'oarce-te înapoi ori, dacă ai de dus înainte, le-ţi în
n pe cineva. Chiar şi eu m'aş tocm i îa dumneata,
-'"1 că ţi-a fi cu pîăcere.
: 1 — Aşa ar trebui, să urmez, om bun, zise fiuî cra-
^ ţi-oiu spune drep t: fata mi-a dat în grijă,
i ad am pornit de-acasă, ca să mă feresc de omuî
f! j iară mai aîes de cel spân, cât oiu putea, să n^am
t face cu < aşii nici in clin, nici în mânică, ş%
w a n'ai fi spân, bucuros te-a? tocmi.
 — Hei, hei, călătorule, dacă ţ l -1 vorba de-aşa, 4
al să-ţl rupi ciochinele umblând, şl to t n'al să gă- ^
seştl slugă cum cauţi dumneata, că pedalei sunt nu-
ma oameni spâni. Şl-apol când este la adicălea, te-aş *
întreba ca ce fellu de zatlcneală al putea sa mtâm^ s
pini ^lln pricina asta? P e semne n'al auzit vorba ceea,
că de păr şl de coate goale nu se plânge nlmene,
ţi când nu sunt ochi negel, săruţi şl albaştri! Aşa şl
dumneata! M ulţum eşte Iul Dumnezeu că m'al găsit,
şl tocm eşte-m ă! Ş l dacă -1 apuca odată a te deprinde
cu mine, ştiu bine că n'am să pot scăpa uşor de dum-*
neata, căci aşa sunt eu în feliul meu — ^ştin una L
şl bună: să-ml slujesc stăpânul cu dreptate. Hal, nu p
mal sta la îndoială, că mă tem să nu ne-apuce noafp-
tea pe - aici. Şi când ai avea încaltea un cal bun,
calea-valea, dar cu sm ârţogul ista iţi duc vergile.
— A poi, dă, spânule, nu ştiu cum să fac, zise j
fiul craiului. Din copilăria mea sunt deprins a as-fW)!,
culta de tată, şî tocmindu-te pe tine, parcă-mi vine "nu nip
ştiu cum. Dar fiindcă mi-q^t mai ieşit până acuma ţi
înainte încă doi spâni şi cu tins al treilea, apoi mait ţn
îm i vine a crede că alsta-i ţara spânilor, şi n'am fn- W;;
cotro, m ort-copt, trebue să te ieu cu mine, dacă zici ţ
că ştii bine locurile pe-aicl.
Şi, din două vorbe, fiul craiului îl tocmeşte, şl y
după aceea pornesc împreună să iasă la drum, pe
unde arată spânul. Şi mergând el o bucată bună, Cj
spânul se preface că-i e sete şl cere plosca c u apă L
dela stăpână-său. Fiul craiului i-o dă, pi spânul, cumjM
o pune la gură, pe loc o $i ic oţărăndu-se şi varsa j
toată apa dintr'însa. Fiul craiului zice atunci supă- t
rat:
** bine, spănule, de ce te apuci? Nu vezi că aT(
 p c-.ici H m ate tips 3 dc apă? Ş i p<, arşija a s h a sS
M''c uscam de sete.
!, - S 'a v e m iertare, stăpâne. A p a era bâhHtă şî ne-am
W putut bolnăvi. C â t despre apă bună, nu vă în gri­
j i ţ i : acuşi avem să dăm peste-o fântână cu apă dulce
m i race ca ghiaţa. A colo om poposi puţin, oiu clătări
Hpiosca bine, şî-oîu um ple-o cu apă proaspătă, ca să
^vem !a drum căci mai încolo nu prea sunt fântâni,
y<, din partea apel, m i se pare că î-om duce dorul!
Jh Şi cârnind pe-o cărare, mai merg ei oleacă în a ­
l t e până ce ajung într'o poiană, şî numa îaca c s
Vau de-o fântână cu ghizdeie de stejar şl cu un capac
Neschis în lături. Fântâna era adâncă şî nu avea nici
oată, nici cumpănă, ci numa o scară de coborît până
apă.
— Ei, ei, spânuie, acum să te văd câ t eşti de
w ed n ic, zise fiu! craiului.
1 Spânu! atunci zâmbeşte puţin, şî coborându-se'n
S u tan a, ump!e întăiu plosca şi o pune ia şold, apoi,
}*ai stând acolo'n fund pe scară, aproape d e faţa a-
# ! , zice:
Ei, da ce făcoare-i a ic i:
îm i vine să nu mai ies afară. Dumnezeu să
ţSureze păcatele celui cu fântâna, că bun lu-
)ru a mai făcut! P e arşiţele ieste, o răcoreată ca asta
pult plăteşte!
M ai şede el aco!o puţin, şî apoi iesă afară zicând:
- Doamne, stăpâne, nu ştii cât mă sim ţesc de u-
v , parcă-mi vine să sbor, nu a!tă ceva! Ia vâră-te
dumneata oleacă, să vezi cum ai să te răcoreşti. Aşa
'c să-ţi vîe de îndămână după asta, de are să ţi se ^
tră că eşti uşor cum îi pana.
F!ul craiului, boboc în felul său la trebi de aie-
m

sfe, se potriveşte spânului şl se bagă tn fântână, K i*

să-l f r ă ţ e a s c ă prin minte ce 1 se
cum sta el acolo de se răcorea, spânul face tra
capacul pe gura fântânii, apoi se sue deasupra Iul 5
zice cu glas răutăcios: ^ ^ ... v '}i,
— A lelei, fecior de om viclean ce te găseşti! r
mat dc ce tc -.i păzit, nat scăpaţi Et, ^
te-am cSptustt! Acu să-mt sput tu cine eşti, ^ unde W).
^ te duci, cK de nu, a c b - t ! puttezeacj
ciolanele 1 ,
F iu l craiului, ce era să facă? Ii spune toate cu Mp
de-a-mănuntul, căci, dă, care om nu fine !a v i a ţ ă ^
inalnte de toate? , g .
— S in e ! Atâta am vrut să aflu dm gura ta, puiuMn.
de viperă ce mi-al fost, zlce-atunci spânul. Numa ^
caută să fie aşa, că, de fe-olu prinde cu oca mică. i
greu are să-ţi cadă! Chiar acu aş putea să te o m o B ^
în voia cea bună, dar mi-i m ilă de tinereţele tale. j
Dacă vrei sa mai vezi soarele cu ochii şi să mai calcg^M
pe iarbă verde, atunci jură-mi-fe pe ascuţişul p a lo ş u -h
lui tău că mi-i da ascultare şi supunere intru toate, ^ i
chiar şi'n fo c de ţi-aş zice să te arunci. Şi ^ a z ii
înainte, eu să fiu în locul tău nepotul Îm p ăratu ld ^ j,
despre care mi-ai vorbit, iară fu sluga mea. Şi a^Ma
vrem e să ai a mă sluji până când îi muri şl iar f
învia. Şî oriunde îi merge cu mine, nu care cumva y
să bleşfeşfi din gură cătră cineva despre ceea ce-a t
urmat între noi, că te-am şters de pe faţa pământu­
lui. Iţi place aşa să mai trăeşti, bine de bine; iaraj
^ de nu, şpune-mi verde în ochi, ca să ştiu ce leac tre-}
bue să-ţi fac... ^
F iul craiului, văzându-se prins în cleşte şi făt!!
nicio putere, îl jură credinţă şi supunere întru toate
lăsându-se in ştirea lui Dumnezeu cum a vre el âă
fa<A.
Atunci spânul pune mâna pe cartea, pe banii şi
pe arm ele fiului de craiu şi le ie la sine, apoi îl
scoate din fântână dă paloşul să-l sărute, ca semn
de pecetluirea jurăm ântului, zicând:
— D e-acu inainte să ştii că te chiamă
A ista ţi-i pum ele şi nu altu l!
După asta in călecă fiecare pe calu l său şi pornesc,
spânul inainte ca stăpân, H arap A lb in urm ă ca sluj
gă, mergând spre îm părăţie, Dum nezeu să ne ţie, ca
cuvântul din poveste, înainte m ult maî este.
Ş î merg ei şi merg cale lungă să le-ajungă, tre­
când peste nouă mări, peste nouă ţări, şi peste nouă
ape mari, şi într'o târzie vrem e ajung la îm părăţie.
Şî cum ajung, spânul se înfăţoşează înaintea im-
păratului cu cartea din partea craiului. Şi îm păratul
V erd e cetind cartea, are de bucurie că i-a ven it ne­
potul, şi pe dată îl şî face cunoscut curţii şi fetelor
sale, care-1 prim esc cu toată cÎQstea cuvenita unui
fiu de craiu şi m oştenitor a l îm păratului.
Atunci şpânul, văzând că i s'au prins m inciunile
de bine, chiamă la sine pe H arap A lb şi-i zice cu
asprim e: _ . „ * ^
_Tu să şezi la grajdiu nedeslipit şi sa îngrijeşti
de calul meu ca d e ochii din cap, că de-oiu veni pe-
acolo şi n'oiu găsî trebile făcute după plac, vai de
pielea ta are să fie. D ar pân' atunci na-ţi o palmă,
ca să ţii minte ce ţi-am spus. Băgat-ai in cap vor-

Da, stăpâne, zise H arap A lb, lăsând ochii m

, ...
Şi ieşind, porneşte la grajdiu.
 Cu asta a voit spânul să-şi arăfe arama şî &ă facă
pe H arap A lb ca să-i iee şi m ai m ult frica.
F etele îm păratului, înfâm plându-se de faţă când
a lo vit spânul pe H arap A lb, Ii s'au făcut milă de
dânsul, şi au zis spânului cu bln işoru l:
V ere, nu faci bine ce faci. Dacă este c'a lăsat
Dumnezeu sa fim mai mari peste alţii, a r trebui să
avem m ilă pentru dânşii, că şî eî, sărmanii, sunt oa­
m enii
H eî, dragele m ele vere, zîsc spânul cu viclenia
lui obişnuită, dumneavoastră înoă nu ştiţi ce-î pe lu­
me. D aca dobitoacele n'ar fi fost înfrânate, de demult
ar fi sfăşîet pe om, şî trebue să ştiţi că^ şi între oa$
meni, cea mai m are parte sânt dobitoace care tre-
t-uesc ţinuţi din frâu, dacă ţi-i voia să faci treabă
cu dânşii.
Ei apoi, zî că nu-i lumea de-apoi! Să te ferească
Dumnezeu cand prinde mămăliga coajă. Vorba ceea:
Dă-m i, Doamne, ce n'am avut,
Să mă m ier ce m'a găsit.
găsit!
Fetele atunci au luat altă vorbă, dar din inima,
or nu s a şters purtarea necuviincioasă a spânului,
cu toate îndreptările şi înrudirea lui, pentrucă bună^
tatea nu are de-a face cu răutatea, vorba ceea:
V iţa de vie fo t învie,
Iară viţa de boz tot rogoz. * "
Şi dm ceasul acela au început a vorbi ele în de
ele, ca spanu de feliu nu samănă în partea lor nici
la chip nici la bunătate, şi că H arap Alb, sluga lui
are o înfăţoşate m ult mai plăcută $i samănă a fi mult
m ai omenos. P e semne inima Ie spunea că spânul nu
le este var, şi de aceea nu-1 puteau mistui. Asa îl
urîse ele de tare acu, că dac'ar fi fost în banii lor,
 s'ar fi lepădat de spân ca de ucigă -1 crucea. D ar n'a-
veau ce se face de îm păratul, ca să hu-î aducă su-
} părare. ^
Amu, într'una din zîle, cum şedea spânul la ospăţ
împreună cu moşu-său, cu verele ^ale şi cu alţii câ^î
i se întâm plase, lî s'au adus mai la urmă în masă şi
nişte sălăţi foarte minunate. A tunci îm păratul zice
ţ spânului:
— N epoate, mai m âncaf-aî sălăţi de aîeste de când
eşti? . ! ' - ' * ! ! !
— Ba nu, moşule, zise spânul. Ţocm a era să vă
§ întreb de unde le aveţi, că fare-s bunel O harafba
întreagă aş fi în stare să mânânc, şî parcă to t nu
j m'aş sătura 1
— T e crede moşul, nepoate! D ar când ai şti Cu
ce greutate se capătă! Pentrucă numa în grădina ur­
sului, dacă-î fi auzit de dânsa, se a flă sălăţi de aîeste,
si maî rar om care să poată lua dintr'însele şi să
scape cu viaţă! Intre toţi oamenii din îm părăţia mea,
numa un pădurariu se bîzueşte Ia treaba asta! Si a-
cela, e l ştie ce face, ce drege, de-m i aduc 4 din când
în când aşa câte puţin, de poftă.
Spânul, voind să piardă acum pe H arap Alb
orice preţ, zise:
— Doamne, moşule, de nu mi-a aduce sluga ţpsa
sălăţi de aîeste şi din piatră sacă, mare lucru să Re!
— C e vorbeşti, nepoate, zise îm păratul! Unul ca
dânsu!, şi încă necunoscător de locurile aiestea, cum
crezi că ar putea face aiastă slujbă? D oar de ţi-i
greu de viaţa lui,
— Ia las, moşule, nu-i duce grija! Pun rătgăşag
că are să-mi aducă sălăţi întocm a ca $iesfe, şi încă
multe, că ştiu eu ce poate e l!
 Şl-od*tă chîamă spânuî pe H arap A lb şî-i zîee
răstit:
— A cum de grabă să te duci, cum îi şti fu, şî
să-mi aduci sălăţi de aieste din grădina ursului. Hai
ieşi răpede şî porneşte, că nu-î vrem e d e pierdut!
Dar nu cum va să faci de a lt felîu, că nîcî în bot^t
şoarecului nu eşti scăpat de m ine!
H arap A îb iesă mâhnit, se duce în grajdiu şi în­
cepe a-şî netezi calul pe coam ă, zicând:
Eî, căluţul m eu! Când aî şti fu în ce năcaz
am intrat! Sfânt să fie rostul fătâne-m eu că bine m'a
învăţat! A şă-i că dacă n'am ţinut samă d e vorbele
lui, am ajuns slugă îa dârîoagă, şî acu, vrând nevrând,
trebue s ascuîf, că m i-î capul în prim ejdie! ^
Stăpâne, zice atuncî calul, de-acu înaînte ori
cu capuî de piatră, ori cu piatra d e cap, fof afâfâ-i!
F ii odată barbaf şî nu-ţî face voe rea. încalecă pe
mine, şi hai! Ştiu eu unde fe-oiu duce, şi mare-î Dum­
nezeu, ne-a scapa eî şi din asta!
H arap A îb, mai prinzând oleacă îa inimă, înca-
e ^i se Iasă în voia calului, unde-a vrea ^eî să-î
duca. , ;
Atunci caîuî porneşte îa pas, până ce iesă mai)
HKX) o, ca să nu-i vadă nimene. A poi îşi arată pute-
rîîe saîe, zicând:
Stăpâne, ţine-fe bine 'p e mine, c ă :
Am să zbor îin ca vântul,
Să cutreierăm pământul.
M are-i Dumnezeu şi m eşferu-i dracuî! Heîbef.
m putea veni de hac şi spânuîui ceîuia nu i-i
vrem ea trecută!
Şi odată sboară caîuî cu H arap A îb până la nouri,
apoi o ie de-a curm ezişul pământului:
 Pe deasupra codrilor,
Peste vârful munţilor,
P este a p a m ărilor.
Ş i după aceea, se lasă încet într'un ostrov m ân­
dru din m ijlocul unei mări, lângă o căsuţă singura­
tică, pe care era crescut nişte m uşchîu pletos de o
podină de gros, m oale ca m ătasa şî verde ca bura-
ticul:
Atunci H arap A lb descalecă, şî spre mai mare
m irarea lui, numai iaca-1 întâm pină în pragul uşii
cerşetoarea căreia-i dăduse e l un ban de pomană îna­
inte de pornirea lui de-acasă.
— E i, H arap A lb, aşă-i c'ai venit Ia vorbele jtn ele:
că deal cu deal se ajunge, dar încă om cu om ! Af!%
acum că eu sânt Sfânta Duminică, şî ş tiu .c e nevoie
te-a adus pe la mine. Spânul vrea Să-ţi tăpue c a ­
pul cu orice chip, şi de aceea te-a trim es să-î aduci
sălăţi din grădina ursului. D ar î-or da ele odată pe
nas! Răm âi aici în astă noapte, ca să văd ce-i d e
făcut.
H arap A lb rămâne bucuros, mulţămind Sfintei
Duminici pentru buna găzduire şi îngrijirea ce are
de el.
— F ii încredinţat că nu eu, ci puterea m ilosteniei
şi inima ta cea bună te ajută, H arap A lb, zice Sfânta
Duminică ieşind şi lăsându -1 în pace să se liniştească.
Şi cum iesă Sfânta Duminică afară, odată şi por­
neşte desculţă prin rouă, de culege o poală de som­
noroasă, pe care o fierbe la un loc cu o vadră de
lapte dulce şi cu una de m iere, ş! apoi ie mut(aa
aceia şi iute se duce de o toarnă in fântâna din gră­
dina ursului, care fântână ara plină cu apă până în
gură. Şi mai stând Sfânta Duminică o leacă în p tsa j-
 ma fântânii, numa îaca ce ved e că vine ursul cu o
falcă în ceriu şî cu una în pământ, m ornăînd înfrico­
şat. Ş i cum ajunge la fântână, începe a be lacom !a
apă şi a-şî linge buzele de dulceaţa şi bunătatea ei.
Ş i mai stă din băut şî iar începe a montai. Şi iar
mai be câte un răstim p şi m otnăeşfe, până ce dela
o vrem e încep a-î slăbi puterile, şl cuprins de ame­
ţeală, pe loe cade jo s şi adoarm e mort, de puteai aă
tai lemne pe dânsul.
Atunci Sfânta Duminică, văzându-1 aşa, într'o
clipă se duce şî deşteptând pe H arap A lb chiar în
miezul nopţii, îi zice:
Im bracă-te iute în pielea cea de urs, care o
ai dela tată-tău, apucă pe icî fot înainte, şi cum îi
ajunge în răscrucile drumului, ai să şî dai d e gră^
dina ursului. Afuncî săi repede înlăunfru de-ţi ie
sălăţi într ales, şi câte-i vre de m ulte, căci pe urs
l-am pus eu la cale. D ar la toată întâm plarea, de-i
vedea şi-î vedea că s'a trezit şi năvăleşte la tine,
zvârle-i pielea cea de urs şi apoi fugi încoace spre
mine cât îi putea.
Harap A lb face cum îi zice Sfânta Duminică. Şî
ajunge în grădină, odată începe a smulge la
sălăţi într ales şi leagă o sarcină mare, mare, cât pe
^ j?oată rădica în spinare. Şi când să iafiă
din grădină, iaca ursul se trezeşte, şî după dânsul,
GaviH e! H arap A lb, dacă vede reaua, f-aruncă pielea
cea de urs şi apoi fuge cât ce poate cu sarcinaf'n
spate fot inainte la Sfânta Duminică, scăpând cu o-
braz curat.
După asta, H arap A lb, mulţămînd Sfintei J)um i-
nîci P ^ tr u binele ce i a făcut, îi sărută mâna, apoi
iş; îe sălăţiîe, şi încălecând porneşte spre împărăţie,
 Dumnezeu să ne fie, că cuvântul din poveste înainte
m ulf maî este.
Şi-ajungând, dă sălăţile in mâna spânului. îm p ă ­
ratul şi fetele sale, văzând asta, !e-a fost de-a m i­
rare. Atunci spânul zice îngâm fat:
— Ei, m oşule, ce mai zici!
— C e să zic, nepoate! Ia când aş avea eu o slugă,
ca asta, nu i-aş trece pe dinainte!
— D 'apoi de ce m i l-a d at fata de-acasă?
Numa de vrednicia lui, zise spânul, căci alffeliu
nu-1 luam după mine ca să-mi încurce zilele.
La vr'o câteva zile după asta, îm păratul arătă spâ­
nului nîşfe pietre scumpe zicând:
— N epoate, mai văzuf-ai pietre nestim ate aşa de
mari şi frum oase ca aiesfea de când eşti?
— Am văzut eu, moşule, felurite pietre scumpe, ^
dar ca aiesfea, drept sa-ţî spun, n am vazuf. O are pe
unde se pot găsi aşa pietre?
— P e unde să se găsească, nepoate! Ia în pădu­
rea cerbului. Şî cerbul acela este bătut fot cu pie­
tre scumpe, m ulf mai mari şi mai frum oase decât
aiesfe. M aî întăiu, cică are una în frunte, de strălu­
ceşte ca un soare. D ar nu se poate apropia nime de
cerb, căci îi solomonit, şî niciun fe l de arm ă nu-1
prinde. Insă el, pe care l-a zări, nu mai scapă cju
viaţă. De aceea fuge lumea de dânsul de-şî scoate
ochii. Şi nu numa atât, dar chiar când se uită la
cineva, fie om sau orice dihanie ar fi, pe Ioc răm âne
moartă. Şi cică o mulţime de oameni şi de sălbă­
ticiuni zac fără suflare în pădurea lui, numa din asfă
pricină. Se vede că-î solomonit^ întors dela ţâţă sau
dracul maî ştie ce are, de-î aşa prim ejdios. D ar cu
toate aiesfe, trebue să ştii, nepoate, că uniî oameni îs
maî a dracului decât dracul. Nu se astâmpără nlcî
în ruptul capului. M ăcar că au păţit m ulte, tot cear­
că prîn pădurea lui să vadă nu l-ar putea găbui cum­
va? Şi care din ei are îndrăsneală.m are şi A o ro cjn a î
mare, um blând pe acolo, găseşte din întâm plare câte
o piatră de aieste, picată de pe cerb, când se scutură
el la şapte ani odată, şi apoi acelui om nu-i trebue j
altă negustorie mai bună. A duce piatra la mine şi
i-o plătesc cât nu fa ce; ba încă sunt bucuroă că o
pot căpăta. Şî află, nepoate, că asemenea pietre fac
podoaba îm părăţiei m ele; nu se găsesc altele mai
mari şî mai frumoase decât aieste la nicî o îm pără­
ţie, şi de-aceia s'a dus vestea în toată lumea. M ulţi
îm păraţi şi crai înadins vin să le vadă şi li-i de-a
m irarea de unde le am.
— Doamne, moşule, zise atunci spânul, să nu te
superi, dar nu ştiu ce fel de oameni fricoşi aveţi pe-
aicî. Eu pun rămăşag pe ce vrei că ^luga mea aye
să-mi aducă pielea cerbului aceluia cu cap cu tot,
aşa îm podobit cum este.
Şi-oda^ă chiam ă spânul pe H arap A lb şî-i zice:
— D u-te in pădurea cerbului, cum îî şti tu, şi
măcar fă pe dracul în patru sau orice-ai face, daw
numai decât să-mi aduci pielea cerbului cu cap cu
tot, aşa bătute cu pietre scumpe cum se găsesc. Şi
doar te-a împinge păcatul să clinteşti vr'o piatră din
locul său, iară mai alea cea mare din fruntea cer*-
bului, c'apoi atât ţi-i leacul! Hai, pom eşt* iute, că
nu-i vrem e de pierdut!
Harap A lb vede bine unde merge treaba, oă
doar nu era din butuci, dar, neavând încotro, iesă
măhnit, se duce iar în grajdiu la oal, şî netezindu-1
pa coamă, îi ziow:
 — D ragul meu călu ţ! L a grea belea m 'a v â rîf iar
spânul. De-oiu m aî scăpa şi din asta cui viaţă, a p o i
to t m ai am zile d e trăit. D ar nu ştiu, zău, la câ t
m i-a sta norocul.
— N u-i nimica, stăpâne, zise calul. C apul d e-ar
^ fi sănătos, că b elele cu rg gârlă! P oate ai prim it pot-
roncă sa jupeşti piatra m orii şi să aduci pielea la
îm părăţiei
— Ba nu, căluţul m eu! A lta şi mai în fricoşată,
zise H arap A lb.
— V o rb ă să fie, stăpâne, că focm eala-i gafa, zise
calul. N u te teme, ştiu eu, năzdrăvănii de-ale spânu­
lui! Ş i să fi vrut, de m ult i-aş fi făcu t pe obraz, darf
§ lasă -1 să-şi m ai jo ace calul. C e gândeşti? Ş i uniia
ca aiştia sânt trebuitori pe lume câteodată, pentrucă
fa c pe oameni să prindă la minte. Z i şi dum neata c ă
a i avut să fragi Un păcat străm oşesc, — vorba ceea:
; părinţii mănâncă aguridă, şi fiilo r ii se strepezesc
dinţii. Hai, nu m ai sta la gânduitS; încafecă pe m in e
şi pune-ţi nădejdea în Dumnezeu, că m are-i puterea
Iui, nu ne-a lăsa e l să suferim îndelung. Cum vre i!
C e i-i scris omului, în frunte i-i pus. D ar m are-i C e î
de sus! S'o r sfârşi ele şi aîeste d ela o vrem e.
H arap A lb atunci încălecă, şi calul porneşte la
pas, până ce iesă m ai încolo departe, ca să nu-1 iee
lumea la ochi, şi apoi, întorcându-se şi scufurându-se
odată voiniceşte, iară şi-arată puterile sale, zicând t
— Ţine-fe sdravăn, stăpâne, că iar am să sbors
In înaltul ceriului,
* V ăzduhul pământului
^ P e deasupra codrilor,
Peste vâ rfu l munţilor,
^ P rin ceaţa m ăgurilor, \ ;
 Spre noianul m ărilor,
La crăiasa zânelor,
M inunea minunilor,
D in ostrovul florilor.
Şi zicând aceste, odată şi sboară cu H arap A lb j'*-*
In înaltul ceriului,
V ăzduhul pământului,
şi o ie de-acurm eziş
D ela nouri către soare,
P rintre lună şi luceferi,
Stele m ândre lucifoarţ,
şî apoi se lasă lin ca vântul
In ostrovul florilor,
La crăiasa zânelor,
Minunea minunilor.
Şi când vântul au aburit, iaca şî ei Ia Sfânta Du-
minică iar au sosit. Sfânta Dum inică era acasă, şi a '
cum a văzut pe H arap A lb poposind la uşa eî, pe
loc l-a întâm pinat şi i-a zis cu blândeţe:
— E i, H arap A lb, aşă-i că iar te-a ajuns nevoia
de mine^
Aşa este, măicuţă, răspunse Harap A lb, cu- ^! '
fuydat în gânduri, şi galbăn la faţă de parcă-i luase M/'
pânza de pe obraz. Spânul vrea să-mi răpue capul M
cu orice preţ. Şi de-aş muri mai degrabă, să scap
odată de sbucium; decât aşa viaţă, mai bine moarte
de o mie de ori!
V a i de mine şi de mine, Harap A lb, zise Sfânta i
Duminică, parcă nu te-aş fi crezut aşa slab de înger, t
dar, după cât văd, eşti mai fricos decât o femeie, n l
Hai, nu maî sta ca o găină plouată. Răm âi la mine !
m asta noapte, şi ţî-oiu da eu vr'un ajutoriu. M are-i {
Dumnezeu! N 'a mai fi el după gândul spânului! Insă '

- 1' ^ n !
MW'" ni
 m ai rabda şi tu, fătu l meu, că m ult ai avu t d e răb d at
şi puţin m ai a i! Păn ' acu ţi-a fo st m ai greu, d ar det-
acu înainte to t aşa are să-ţi fie, până ce-i ieşi din
slu jb a spânului, d ela care a i să tragi încă m ulte jiă -
cazuri, dar ai să scăpi din toate cu capul teafăr, pen-
! truca norocul te ajută.
— P o ate aşa să fie, măicuţă, zise H arap A lb, dar
P^ca m ulte s'au îngrăm ădit deodată pe capul meu!
- C â t e - a dat Dumnezeu, H arap A lb, zise Sfânta
Duminică. A şa a trebuit să se întâm ple, şi n'ai cui
jj? bănui, pentrucă, nu-i după cum gândeşte omul, ci-i
! după cum vre Domnul. Când îi ajunge şi tu odată
§ mare şi tare, îi căuta să judeci lucrurile de-a fir a
! păr, şi îi crede co lo r asupriţi şi năcăjiţi, pentrucă
j ştii acu ce-i năcazul. D ar până atunci, m ai rabdă,
Harap A lb, căci cu răbdarea îi frigi pielea,
a H arap A lb, ne mai având ce zice, m ulţăm eşte lui
j Dumnezeu şi de bine şi de rău, şi/ S fin te i Dum inici
I) pentru buna găzduire şi ajutorul făgăduit.
Ia acu mai v ii de-acasă, fătul m eu! Zică cine-a
Mzice şi cum a vre să zică, dar când este să dai peste
păcat, dacă-i înainte, te sileşti să-l ajungi, iar dacă-i
în urmă, stai şi-l aştepţi. M ă rog, ce m ai la deal la
vale! aşa-i lumea asta, şi de-ai face, ce ai face, ră ­
mâne cum este ea, nu poţi s'o întorci cu umărul,
măcar să te pui în ruptul capului! V orba ceea: zi-i
lume, şi te mântue! D ar ia să lăsăm toate la o parte,
şi pana 1^ una alta, hai sa vedem ce-i de făcut cu
cerbul, că spânul te-a fi aşteptând cu nerăbdare. Şi,
dă, spân nu-i? trebue să-l asculţi. V orba ceea: leagă
calul unde zice stăpânul.
Şi odată scoate Sfânta Duminică obrăzarul şi sa ­
bia lui Statu-palm ă-barba-cot, de unde Ie avea, şi dân-
du-le lui H arap A lb, zice: .
Creangă t ^
 — Ţine aîeste, că au să-ţi fie de mare treb u in ţă )
unde mergem. Ş i chiar haidem cu ajutorul Domnului, !
să isprăvim odată şî trebuşoara asta.
Şi pe la cântatul cocoşilor, se ie Sfânta D um inică:
împreună cu H arap A lb şî se duc în pădurea cer-1
bului. Şi cum ajung în pădure, sapă o groapă adâncat:
de un stat d e om lângă un izvor, unde în fiecare zî,i:
pe la amiază, venea cerbul de bea apă, apoi se culca)
acolo pe loc şi dormea câ t un beîu până asfinţeai
soarele. Ş i după aceea, sculându-se o lua în pornealăj
şi nu mai da pe 1a izvor iar până a doua zi pe la!*
amiază.
— Ei, ei! A cu groapa-i gata, zise Sfânta Dumi-4
nică. Tu, H arap A lb, răm âi aici într'însa toată ziuat
şi iaca ce ai de făcut: pune-ţi obrăzarul cum se pune,f<
iară sabia să n'o slăbeşti din mână, şi demiază, când
a veni cerbul aici la izvor să bee apă, şi s'a culcam
şi-a adorm i cu ochii deschişi, cum i-i feliuşagul, tu în-if
dată ce li-î auzi hom ăind, să ieşi încetişor şi să po-1
triveşti aşa ca sa-i sbori capul dintr'o singură lovi- i
tură de sabie, şi apoi răpede să te arunci în groapă ?
şî să şezi acolo într'însa până după asfinţitul soarelui, t!
Capul cerbului are să te strige până atunci mereu pc<
nume, ca să te vadă, dar tu nu cumva să te îndu*- j ^
pleci de rugămintea lui şi să te iţeşti la dânsul,
are un ochi otrăvit, şi când l-a pironi spre tine, nu
mai trăieşti. Insă cum a asfinţi soarele, să ştii că &
murit cerbul. Şi atunci să ieşi fără frică să-i ju p eşti'
pielea, iară capul 3&-1 iei aşa întreg cum se găseşte,
şi apoi să v ii pe la mine.
Şi aşa Sfânta Duminică să ie şi se întoarnă sin-
gură acasă, iar H arap A lb rămâne de pândă in groa<*
p&. Ş i când p e la amiază, numai iaca ce aude Harap* ^
j A lb un m uget înăduşit: cerbul venea boncăluind. Ş i
j aţungând la izvor, odată şi începe a be hâlp av Ia apă
I tace. A p o i mai boncălueşte şî iar m ai be până ce
nu mai poate. D upă aceea începe a-şi arunca ţărnă
după cap ca buhaiul, şi apoî scurm ând d e trei o ri cu
. piciorul în pământ, se tologeşte jo s pe pajişte acolo
pe Ioc; mai rum egă e l câ t mai rum egă, şi pe urmă
se aşterne pe somn, şi unde nu începe a m âna porcii
; la jir. ^
H arap A lb, cum îl aude horăind, iesă afară în­
cetişor, şi când îl cto eşte odată cu sabia pe la m ij-
* locul gâtului, îî şi sboară capul câ t colo d ela trup,
j şî apoi H arap A lb se aruncă fără sine în groapă,
* după cum îl povăţuise S fân ta Duminică.
Atunci sângele cerbului odată a şi început a curge
I gâlgâind şi a se răspândi în toate părţile, îndreptân-
' du-se şi năboind în groapă peste H arap A lb , de câ t
* pe c e era să-l înnece; iară capul cerbului, svârco-
lindu-se dureros, striga cu jale, zicând :
jt H arap A lb, H arap A lb ! D e nume ţi-am auzit,
d ar de văzut nu te-am văzut. Ieşi numa o leacă să
] te văd încaltea vrednic eşti de com oara ce ti-o las,
şi apoi moriu cu plăcere, dragul meu.
D ar H arap A lb tăcea molcom şi deabia îşi pu­
tea descleşta picioarele din sângele închegat, care era
mai-mai să um ple groapa.
In sfârşit mai strigă el capul cerbului câ t mai
strigă, însă H arap A lb nici nu răspunde, nici nu se
arată, şi dela o vrem e se face tăcere. Ş i aşa, după
asfinţitul soarelui, H arap A lb iesă din groapă, jupeşte
pielea cerbului cu băgare de samă, să nu sm intească
sro piatră din locul ei, apoi, ie capul întreg aşa cum
se găsea şi se duce la Sfânta Duminică.

\
 — E i, H arap A lb, zise Sfânta Duminică, aşă-i c'am 3
scos-o la capăt şi asta?
— A şa. C u ajutorul lui Dum nezeu şi cu al Sfiu- ,1
ţiei V oastre, răspunse H arap A lb, am isbutit, măi- , i
cuţă, să facem şi acu pe cheful spânului, rămânere-aş J
păgubaş de dânsul să rămân, şi să-l văd când mi-oiu '
vede ceafa, atunci şi nici atunci, că tare mi-i negru
înaintea ochilor.
— Lasă- 1, H arap A lb, în plata lui Dumnezeu, ca
şi-a da el spânul peste om vreodată, penfrucă nu-î K
nicio faptă fără plată, zise Sfânta Duminică. Mergi 'f
d e i le du şi aîeste, că i-or răm âne ele de cap odată, ar
Atunci H arap A lb, m ulţăm ind S fin tei Duminici, !
îi sărută mâna, apoi încalecă pe ca l şi porneşte tot
cum a venit, mergând spre îm părăţie, Dumnezeu să i
ne ţie, că cuvântul din poveste, înainte mult m aî sg
este.
Şi pe unde trecea, lumea din toate părţile î l, îh-
gnesuia, pentrucă piatra cea mare din capul cerbului H
strălucia de se părea că H arap A lb soarele cu el
ducea.
M ulţi crai şi îm păraţi ieşeau înaintea Iui H arap
Alb, şi care dincotro îl ruga, unul să-i dee bănarit [
cât a cere el, altul să-i dee fata şi jum ătate din îm- j
părăţie, -altul să-i dee fata şî îm părăţia întreagă, pen-
tru asemenea odoare; dar H arap A lb ca de foc se J
ferea, şi urmându-şi calea înainte, Ia stăpânul său j
Ie ducea.
Şi în tru n a din sări, cum şedea stăpânul impre- jj
ună cu moşu-său şi cu verele sale sus într'un foişor, j
numa iaca ce zăresc în depărtare unr sul de race
scânteietoare care venea în spre dânşii. Şi de ce j
apropia^ d e ce lumina mai tare 8e le fura vederile, j
 deodată toată suflarea s'a pus in m işcare. Lum ea
t!e pe lume fiin d în m are nedum erire, alerga să v a ­
ria ce minune poate să fie. Ş î când colo, cine e ra ?
Rarap A lb care venia în pasul calului, aducând cu
tţLoe pielea şi capul cerbului, pe care le-au şi d at în
rtâ n a spânului.
L a vederea acestor m inunăţii, toţi au răm as în­
cremeniţi, şi uitându-se unii la alţii, nu ştiau ce să
îycă, pentrucă în ad evăr era şi lucru de m irare. D ar
&oânul, cu viclenia lui obişnuită, nu-şi pierde cum pă-
:4 nl, Şi luând vorbă, zice îm păratului:
jj T — Ei, m oşule, ce m ai zici? A deveritu-s au vorbele
&aele?
— C e să m ai zic, nepoate, răspunse îm păratul ui­
mit. Ia să nm eu o slugă aşa de vrednică şi crodln
yioasă ca H arap A lb , aş pune-o la masa cu mine,
.t a m ult preţueşte om ul ista.
_Ba să-şi puie pofta'n cuîu, răspunse spânul cu
^ las răutăcios. A sta n'aş face-o eu, d e-ar m ai fi el
j^e cât esfel D oar nu-i frate cu mama, să-l pun în
V a p u l cinstei! Eu ştiu, m oşule, că sluga-i slugă şl
ţtă p â n u -1 stăpân, — s'a mântuit vorba. N a, na, na!
îicfap oi pentru ATednicia lu i m i l-a dat tata. că ci alt-
- îe li u de ce l-aş m al fi luat cu m ine! H ei, hei! Nu
^tiţi dumneavoastră ce poam 'a dracului îi H a A p A lb
; aista! P ână l-am dat pe brazdă, mi-am stupit sufle-
^rtul cu dânsul. Num a eu îi vin de hac, vorba ceea :
d 'frica păzeşte bostănăria. A lt stăpân în locul meu nu
: :nal face brânză cu H arap A lb cât iî lumea şi pă-
.i!mântui! C e te potriveşti, m oşule! Cum văd eu, dum -
a neta prea intri in voia supuşilor. D eaceea nu-ţl dau
j k erb ii pietre scumpe şl urşii sălăţi. M ie unuia ştiu ca
^ nu-mi suflă nimene în borş. Când văd că m âţa face
*
 m ărazuri, ţl-o strâng de coadă, de mănâncă şi m ea
pădureţe, căci n'are încotro. D acă fi-a ajuta D u m n i,'
zeu să mă răndueşti mai degrabă în locul dumifalIC,
^ Prefacere are să ied îm p ii
?cdc lucrurile tot aşa de mparte curnâ
t a m omul sfinţeşte l o c F ,

in .'ta il " " ** ^ debite ba]HŞ

d c-a L e M ? " "*^ *= a S"<-« ca p u p S z ^ '
A 'b a< de ce^h 7 d c ^ o f . ° ^

" - «""! c aaccaj

cate ,M n u 7 ^ ^ ^ ^ de te.^ M
intea tatălui !r< ele cu vorba ina-h
ceea: ggsise u n 's a t fă r ă tâ i* !'
câ_ a!ta ce pot s& tic! * ^ bS?, ^

o s p ă ^ f J r t e m ire" in
i'ăţ au fost poffifi ce! ^ ^ "epotu-său, Ia care os- j
raft, era!, voivozi căn !f*"n ^ ^ oaspeţi: impă- j
se'or. a) attc f e f e 'c t n ^ e """" ° ^ ' ^

Kgiimlntea p c^M n i?'. '"**^rafu[u) a'uu pus cu ]

ca aii *" ^ '" ' " a ra p A)b W
sh-lc. haMrtt], chhmii H SpAnu), nepuMndu-tc V?
"Ce „ . , tnvo, l t " A)b de f.f4 c„ d .n - ^
timpul ostiăţuiu! H+ tocmeală ca in fot
?! nici măcar să'-si rid aMpânu-sgu
' că de l - o i u t l j l ^ ° ^ " J * oameni,
pc loc ii Şi taiu capul. ****"* u-se cumva, acolo.

^ ** oe am spua. slugă netrebnică, zise ţpA- aj^

i^siul, arătând iui H arap A lb tăiuşul paioştfiui pe care
rjjurase credinţă şi supunere spânului ia ieşirea din
Ijjifântână?
— Da, stăpâne, răspunse H arap A lb cu um ilinţă,
Risânt gata ia porunca Lum inării Voastre.
F etele îm păratului au m ulţăm it spânuiui şi pen-
^*tru atâta.
Amu, tocm a pe când era tem eiul m esei, şi oas-
Ş' peţii, to t gustând vinul d e bun, începuse a se chiur-
i 'chiului câte oleacă, numa iaca o pasăre m ăiastră se
Pvede bătând la fereastră şi zicând cu glas m uieratic:
— M ăreaţi, beţi, şi v ă veseliţi, d ar de fata îm -
ap ăratu lu i R oş nici nu gândiţi!
Atunci deodată tuturor m esenilor pe loc îi s'a
stricat cheful şî au început a vorbi, care ce ştia şî
ti cum î i ducea capul. Unii spuneam că îm păratul Roş,
p avân d inimă haină, nu se m aî satură d e a vărsa sânge
'. omenesc; alţii spuneau că fata iui este o farm azoahă
Mcumplită, şi că din prîcina ei se fa c atâtea je rtfe ;
alţii întăreau spusele celorlalţi, zicând c ă chiar ea
ar fi venit în chip d e pasăre d e a bătut acu la fe ­
reastră, c a să nu lese şi aici îumea în pace; alţii
ziceau că, oricum ar fi, d ar pasărea asta nu-i lucru
curat şi că trebue să fie un trim is d e undeva num a
pentru a iscodi casele oam enilor; a lţii m ai fricoşi îşi
stupeau în sân, menind-o ca să se întoarcă pe cap u l
aceluia care a trim es-o. In sfârşit unit spuneau într'un
feliu; alţii în? a lt felîu, şi m ulte se ziceau pe sam a
fetei îm păratului Roş, d ar nu se ştia care din toate
acele vorbe este cea adevărată.
Spânul, după ce-i ascultă pe fo ţi cu tuare-amin-
te, clătină din cap ş i ziae:
— R ău-î când ai de a face cu oamaaoî care sw
tem şi de um bra lor. Dum neavoastră, cinstiţi oaspeţi, %
se ved e că paşteţi boboci de nu vă pricepeţi al cu i ( =
fapt î i aista.
Şi atuncî spânuî repede îşi aţinteşte privirile a- jA
supra Iui H arap A îb, şi nu Ştiu cum î î prinde zâm^ !
bind.
— Aşa..., slugă vicîeană, ce-m i ieşti? V ra să zicăţM
tu ai ştiinţă de asta, şi nu m i-ai spus! Acu degrabă Pit
să-mi aduci pe fata îm păratului Roş, de unde ştii şi M
cum ştii tu. H ai porneşte! Şi nu cum va să faci de a l t w
feîîu, că te-ai dus d e pe faţa păm ântului!
Atunci H arap A lb , ieşind plin de mâhnire, sey
duce în grajdiu la cal şi netezindu-1 pe coamă şî :
sărutându-1, zise:
— D ragul meu tovarăş, la grea nevoie m'a băgat ŞLg
iar spânul! Am u a scornit a lfa : cică să-i aduc pe fa t a &
îm păratului Roş, de unde-oiu şti. A sta-i curat vorba
ceea: poftim pungă la masă, dacă ţi-ai ^dus de-acasă. L
Se vede că mi s'a apropîet funia la par. C in e )
{tte ce mi s'a mai întâm pla! C u spânul tot a m j^
dus-o cum am dus-o, câne-câneşte, până acuma: d a n
^u omul roş nu ştiu, zău, la cât mi-a sta capul. Şi- ţ
apoi unde s'a fi găsind acel îm părat Roş şi fata lui, 1
rare cică-i o farm azoană cum plită, numa cel de pe ]'
comoară a fi ştiind! P arcă dracul vrăjeşte, de n'a -4
puc bine a scăpa din una, şi dau peste alta! Se vede :
că m 'a născut mama într'un ceas rău sau nu ştiu
cum să mai zic, ca să nu greşesc înaintea lui Dum­
nezeu. M ă pricep eu tare bine ce-ar trebui să fac, i
ca să se curme odată toate aeste, dar m'âm deprins )
a târâi după mine o viaţă ticăloasă, vorba ceea: să j
nu dee Dumnezeu omului cât poate el suferi!
— Stăpâne, zise atunci cqlul nechezând cu în ­
focare, nu te mai olicăi atâta! După vreme rea, a !
 i fi e l vr'odată şî senin! D ac'ar sta cineva să-şî facjă
] samă d e toate cele, cum chiteşti dum neata, apoi a-
tunci a r trebui să vezi tot oam eni m orţi pe to a tt
cărările! N u fii aşa d e nerăbdător! D e unde ştii dă
I nu s'or schim ba lucrurile în bine pentru dum neata!
! ( 'mul îi datoriu să se lupte câ t a putea cu valurile:
^ \ieţii, c ă ci ştii că este-o vorbă: nu aduce anul ce-
educe ceasul. C ând sunt zile şî noroc, treci prin apă
^ şi prin foc, şî din toate scăpî nevătăm at, — ' vorba
J cântecului:
Fă-m ă, mamă, cu noroc,
Ş i m ăcar m 'aruncă 'n fo c!
Las pe mine, stăpâne, că ştiu eu pe unde te-oiu
[ duce la îm păratu Roş, pentrucă m'au m ai purtat o-
! dată păcatele pe-acolo cu tată-tău în tinereţele lui.
Hai, încalecă pe mine şî ţine-te bine, că acu am
să-mi arăt puterile chiar de-aci de pe loc, în ciud a
I spânului, ca să-i punem venin la inimă.
H arap Aii) atunci încalecă, şi calul nechizând o-
dată puternic, sboară cu dânsul:
In înaltul ceriului,
Văzduhul pământului,
şî c ie de-a-curm eziş: #
D ela nourî către soare,
Printre lună şi luceferi,
Stele m ândre lucitoare,
şi-apoi dela o vrem e începe a se lăsa lin ca vân­
tul, şi luând de-a-lung pământul, merg spre îm pără­
ţie, Dumnezeu să ne ţie, că cuvântul din poveste, îna­
inte m ult mai este.
Dar ia să vedem ce se mai petrece !a masă după
ducerea lui H arap Alb.
— Hei, hei! zise spânul în sine trem urând de cîu-

/
d ă, nu re-am ştiut eu că-m i eşti de-aîştia, că dem ult j
i ţ i făceam fe liu lî D ar trăind şi nemurind, te-oiu sluji
eu, m ăi badeo! Paloşul ista are să-ţi ştie de ştire?
Ei, vedeţi, m oşule şî cinstiţi meseni, cum hrăneşti pe :
d racu l fără să ştii cu cine ai d e-a fa ce? Dacă nu
ş i eu un puişor d e om în feliu l meu, dar tot m'a j
tras H arap A lb pe şfa ră l Bine-a ziş cine-a zis, că {
unde-i cetatea mai tare, aco 'o b ate dracul războiu j
m ai puternici
In sfârşit, îm păratul, fetele sale şi foţi oaspeţii ,
răm aseră încrem eniţi. Spânul bodrogănind din gură j
nu ştiea cum să-şi ascundă ura, iară H arap A lb, în- y
g rijit de ce i s'ar mai putea întâm pla în urmă, mer- t
gea to t înainte prin locuri pustii şi cu greu de stră­
bătut.
Ş i când să treacă un pod peste o apă mare, iaca
o nuntă d e furnici trecea şi ea focm a atunci podul.
C e să facă H arap A lb ?S tă el oleacă şi se sfătueşte
cu gândul: să trec peste dânsele, am să omor o
m ulţim e: să dau prin apă, mă tem că m'oiu înneca
cu ca l cu to t; d ar tot mai bîne să dau prin aţpă, cum
a da Dumnezeu, decât să curm viaţa atâtor gâzulîţe
tnevinovate. §A
Ş i zicând Doam ne-ajută, şe aruncă cu calul în
apă, o trece înnot dincolo la cela m al fără prim ej- "
die, şi apoi îşi ie drum ul înainte. Ş i cum mergea
e , numa iaca i se înfăţoşează o furnică zbu rătoare,. ^
zicând:
- " M a r a p A lb, fiindcă eşti aşa d e bun de ţi-a
st m ilă de viaţa noastră când treceam pe pod şă
c u ne-ai stricat veselia, vreau să-ţi fa c şî eu un
hie. na-ţi aripa asta, şi când îi a ve vrodată nevoie
mine, să dai fo c aripii, şi atunci eu împreună cu
 to t neamul m eu avem să-ţi venim întru ajutor.
H arap A lb , strângând aripa cu în grijire, m ultă-
meşte fu m îcîî pentru ajutorul făgăduit, şî-apoî por­
neşte tot înainte.
Şi m ai m erge el câ t merge, şi numa iaca ce aude
o bâzâitură înăbuşită. Se uită el în dreapta nu ved e
nimica* se uită'n stânga, nici atâta; 51 cân d se uităm
§ sus, ce să vad ă? un roiu de albine se'nvârteau în
zbor pe deasupra capului său şi um blau bezm etice
de colo până colo, neavând loc unde să se aşezie.
h; H arap A lb , văzându-le aşa, i se face m ilă de dânsele,
F şi luându-şi pălăria din cap, o pune pe iarbă la pă-
§ mânt, cu gura'n sus, şi apoi el se dă 'ntr'o parte.
R Atunci, bucuria albinelor! se lasă jos cu toatele şi se
adună ciotcă, 'n pălărie. H arap A lb , aflându-se cu
părere de bine despre asta, aleargă în dreapta şi în
stânga, şi nu se lasă până ce găseşte un buştihan pu-
trigăios, îl scobeşte cu ce poate, şM face urdiniş.
După aceea aşază ţăpuşi într'însul, îl freacă pe dină­
untru cu sulcină, cu m ătăcîune, cu poala Sântă-M ă-
riei, şî cu alte buruiene m irositoare şi prielnice a l­
binelor, şî apoi, luându-1 pe umăr, se duce Ia roiu,
răstoarnă albinele frum uşel din pălărie în buştiuhan,
îl întoarce binişor cu gura'n jos, îi pune deasupra
nişte căptălani, ca să nu răzbată soarele şi p lo aia
înlăuntru, şi apoi, lăsânda-1 acolo pe câm p între flori,
îşi caută d e drum.
Ş i cum m ergea el m ulţăm it in sine pentru a-
ceastă facere de bine, numa iaca 1 se înfăţoşează
înainte crăiasa albinelor, zicându-i:
— H arap A lb, pentrucă eşti aşa d e bun şi fe-at
ostenit de ne-ai făcut adăpost, vreu să-ţi fa c şi e u
aa bine îa viaţa m ea: na-ţi aripa asta, şi când ÎS a ­
 vea vreodată nevoie d e mine, aprinde-o, şi eu îndată j
am să-ţi vin întru ajutor.
H arap A lb , luând aripa cu bucurie, o strânge cu
îngrijire, apoi, m ulţum ind crăiesei pentru ajutorul fă- !
găduit, porneşte urmându-şi calea înainte.
merge el câ t merge, şl când Ia poalele unui 4
codru, numa iaca ce ved e o dihanie de om, care şe s
pârpâlea pe lângă un fo c d e douăzeci şi patru de 3
stânjeni de lemne, şi tot atunci striga câ t îi lua gura
că m oare de frig. Şi-apoi, afară d e asta, omul acela ;
era ceva de sp ă rie t: avea nişte urechi clăpăuge şi !
nişte buzoae groase şi dăbălăzate. Şi când sufla cu
dânsele, cea de deasupra se răsfrângea in sus peste
scăfârlia capului, iar cea de dedesubt atârna în jos E
de-i acoperea pântecele; şi ori pe ce se oprăa su- E
flarea Iui, se punea prom oroaca mai groasă de-o S
palmă. N u era chip să te apropii d e dânsul, că aşa
trem ura de tare, de parcă -1 zghihuia dracul. Şi dac'ar 4
fi trem urat numa el, ce ţi-ar fi fost! dar toată suflarea j
şi făptura de prin prejur îi ţineau hangul: vântul ge- ^
mea ca un nebun, copacii din pădure se văicărau,
pietrele ţipau, vreascurile ţiuiau, şi chiar lemnele de alj
pe foc pocneau de ger; iară veveriţele, găvozdite una
peste alta în scorburi de copaci, suflau în unghii şi i
plângeau în pumni blăstăm ându-şi ceasul în care s'au 1
născut. M ă rog, foc de ger era, ce să vă spun mai '{!).

H arap A lb numa o ţâră cât a sta de s'a uitat, î

„ a ăcut ţurţuri la gură, şi neputându-şi stăpâni râ- vL
sul, zise cu m irare:
— M ulte mai vede omul ist cât trăeşte! Măi
**^"ca h a ra m 'ş i spune drept: tu eşti
e a Aşă-i că taci? Tu trebue să fii, pentrucă şi §]'
 I focul înghiaţă lângă tine, d e arzulin /ce eşti!
— R âzi, tu, râzi, H arap Ă lb , zise atunci G erilă
I tremurând, dar, unde mergi, fă ră mine n'ai să poţi
i face nim ica!
— H ai şi tu cu mine, dacă vrei, zise H arap A lb .
Deabia te-i m ai în călzi m ergând la drum, căci nu-i
* bine când stai locului.
G erilă atunci se ie cu H arap A lb şi pornesc îm -
ţ' preună. Ş i m ergând ei o bucată înainte, H arap A îb
vede aită drăcărie şi m ai m are: o nam ilă de om
ţ mânca brazdeîe d e pe urma a 24 de pîuguri şi tot
J atunci striga în gura m are că crapă de foam$.
— Ei, apoi să nu bufneşti de râs, zise H arap A lb !
! Măi, măi, m ăi! că m uîte-ţi m ai vă d ochii! P e semne
; c'aisfa-i Flăm ânzilă, foam etea, sac fără fund, sau cine
; mai ştie ce pricopseală a fi, de nu-î m ai poate să-
, tura nici păm ântul!
— R âzi, tu, râzi, H arap A lb, zise atunci Fîăm ân-
i'! ziîă, dar unde m ergeţi voi, fără de mine n'aveţi să
! puteţi face nicio ispravă!
— D acă-i aşa, hai şi tu cu noi, zise H arap A îb,
ic ă doar n'am a te duce în spinare!
Flăm ânzilă atunci se ie după H arap A îb şi por­
nesc tustrei înainte. Ş i mai m ergând ei o postată, nu*
ma iaca Harap A lb ved e altă minunăţie şi mai m a re :
o arătare de om băuse apa dela 24 de iazuri şi o
gârîă, pe care umblau numa 500 de mori, şi fo t a-
tunci striga în gura mare că se usucă d e sete.
— M ăi! da aî dracului onanie de om îi şi aista,
zise Harap Alb. G rozav burduhan şi nesăţios gâftej,
de nu pot să-i potolească setea nici izvoareîe pămân­
tului! M are ghiol d e apă trebue să fie în m aţele lui!
Se vede că aista-i prăpădenia apelor, vestitul Setilă,
fiu l secetei, născut în zodia răţelorj şi îm podobit cu
d a h il suptului.
— ^Râzi, tu, râzi, H arap A lb, zise atunci Setilă,!
căruia începu a-i ţâşni apa pe nări şi pe urechi ca t
pe nişte lăptoace de m ori; dar unde v ă duceţi voî,i)
fă ră d e mine d e geaba v ă duceţi.
— H ai şi tu cu noi, dacă vrei, zise H arap Alb^
deabia nu te-i m ai Iinciuri atâta in cele ape, îj^scă-ji
pa de blăstăm u! broaştelor, şi-i dă răgaz morilor să i
umble, că destul ţi-ai făcut m endrele până acurnl"_CeJ
Doamne iartă-m ă! Ii face broaşte în pântece de a-{
tata apă.
Ş i atunci se ie după H arap A lb şî pornesc tus -4
patru înainte. Şi mergând ei o bucată, numa iaca ce^
vede H arap A lb altă minunăţie şi maî minunată: o-':<
schimonositură de om avea în frunte numa un ochiu,i
mare cât o sită şi când îl deschidea, nu vedea ni­
mica, d a chîor peste ce apuca; iară când îl ţinea.s
închis, dar fie zi, dar fie noapte, spunea că v e d e t
cu dânsul şi m ăruntaiele pământului.
Iaca, începu el a răcni ca un smintit, t o a t e )
lucrurile m i se arată găurite ca sitişca şi străvezii caJ
apa cea lim pede; deasupra capului meu văd o mul­
ţim e nenumărată de văzute şi nevăzute: văd iarba;!
cum creşte din păm ânt; văd cum se răstogoleşte soa-*
rele după deal, luna şi stelele cufundate în marea,,
copacii cu vârfu l în jos, vitele cu picioarele în sus,,
şi oamenii um blând cu capul între um ere; văd în
sfârşit ceea ce n aş mai dori să vadă nimene pentru*
a-şi osteni vederea: văd nişte guri căscate uitându-se
la mine şi nu-mi pot da seama de ce vă mieraţi!
aşa, m ira-v aţi de frum useţe-vă!
Harap Alb atunci se bate cu mâna peste gură*
şi zice:
 ... (creşte de orna) nebun, că tare-i d e
^ht sam -anut! P e de o parte :;i vine a M d e t
S j* n D ar se vede că a l
frate cu O r b ? ^ ' " ' vestituf Ochită,
aol tn ^ CM orătă, nepot d e
y a tu, P an & ta, dm sat ,de)a Chitită, peste d r L d e
h ^ e n t a . r i d i , tărg deta S ă - t ^ i , ^
^hită t t f ^ -nai dati. M ă rog, unu-i O -
f ? Pământului, care vede toate şi pe toţi
s e t e ^ ^ - 1 ^ ^ ceealalfă, numai pe sine nJ
fî,' ^ ^ frum uşel; pajpcă-i un bot chilim bot
m frunte eu un ochiu, numa să nu fie de d e ^

... . Razi, tu, râzi, H arap A lb, zise atunci O chilă

mţandu-se închiorchioşat, dar unde te duci, fără de
nune rau are să-ţi cadă! Fata îm păratului R ^ nu

O a n c ^ H a T '^ ^ ^ gardul
^ c e i ţi-a da-o îm păratul, dacă n'oiu fi şi eu pe-

- H a i ?i tu cu noi, dacă vrei, zise H arap A lb

O rh -^ T * * " ^ ^ T " ^ orb.'
O c h ib atunci se ie şi el după H arap A lb si
P ornesc tuscm ci înainte. Şi mai mergând ei o bu­
cata, numa iaca ce vede H arap A lb altă. bâzdâ^anie
şi mai şi: o pocitanie de om um bla cu arcul 2upă
vanat pasări. Şi-apoi chitiţi că numai in a r c s e ^
cheia tof meşteşugul şi puterea omului aceluia? Ţ'ai

^ ch ip u i: când voia,
t cuprindea pământul in bra-
^ se deşira şi se lungea de grozav
de ajungea cu mâna la lună, la stele, Ia soare şi câ t
voia de sus. Şi dacă se ntâmpla să nu nim ereală
pasările cu sageafa, ele tof nu scăpau de dânsul: ţi
 le prindea cu mâna din sbor, le răsucea gâtul c u c i u
dă, şî apoî le m ânca aşa crude, cu pene cu tot. L,hiar
atunci avea un vrav de păsări dinainte şi ospata d m - J
tr'însele cu lăcom ie ca un hultan hămîsit.
H arap A lb, cuprins de m irare, zice: ]}
— D ar oare pe aista cum, mama dracului, 1-a mat
fî chem ând: ^
^ — Zi-i pe nume să ţi -1 spun, răspunse atunci .ji
chilă, zâm bind pe sub musteţe. ^ . ji
— D ar te m ai duce capul ca să-l botezi? ba-i
zici Păsărilă, nu greşeşti; să-î zici Lăţilă^ nici a- *
tata; să-i zici Lungilă, asem enea; să-î zici Păsâri-
Lăţi-Lungilă, m i se pare că-i mai potrivit cu năra- ^
vu l şî apucăturile lui, zise H arap A lb, înduioşat de: 3
m ila bietelor păsări. Se vede că aista-î vestitul P ă- g
sări-Lăţi-Lungilă, fiu l săgetătorului şi nepotul arcaşu- M
lui, brâul pământului şî scara ceriului, ciuma sbură- ,j
toarelor şi spaima oam enilor, că altfeliu nu te mai- ..
pricepi cum să mai zîcî.
— R âzi tu de mine, râzi, H arap A lb, zise atunci
Păsări-Lăţi-Lungilă, dar mai bine-ar fi să râzi de tine,
că nu ştii ce păcat te paşte. Chiteşti că fata imp(ă- !
râtului R oş numa aşa se capătă? Poate că n ai şti-*
inţă ce vidm ă de fată-i aceea: când vre, se face par ^
săre măiastră, îţi arată coada, şi ie-i urma dacă poţi!
D e n'a fi şî unul ca mine pe-acolo, de geaba vă mai
bateţi picioarele ducându-vă!
— H ai şi tu cu noi, dacă vrei, zise atunci H arap'
Alb, deabia m i-i lua pe G erilă de ţuluc şi li-i pu rta
cu nasul pe la soare; doar s'a încălzi câtuş decât şi
n'a ihai clănţăni atât din m ăsele ca un cocostârc de
cei bătrânicioşi, că parcă mă strânge'n spate când
îl văd aşa. ,
Păsări-Lăţi-Lungilă se ie atunci după Harap Alb* j
 g itp o rn e s c ei tusşese înainte. Ş i pe unde treceau,
făceau^ G erilă potopea pădurile prin ard ere;
Flăm ânzilă mânca lut şi pământ am estecat cu humă,
ş i tot striga că m oare de foam e; Sefilă sorbea apa
d e prin bălţi şi iazuri, de se sbăteau peştii pe us-
^ ^cat şi ţipa şerpele în gura broaştelor de secetă m are
ce era pe-acolo; O chilă vedea toate cele ca dracul,
3i numa îngheţai ce da d intr'insul;
C ă e laie,
C ă-i bălaie; *
Că e ciută, ,
C ă-i com ută,
mă rog, nebunii de-a lui:
C âte n lună şi în stele,
D e-ţi venea să fugi de ele,
Sau să râzi ca un nebun,
Credeţi-m ă ce vă spun!
An sîârşif Păsărl-Lăţi-Lungilă ademenea gburăfma­
tele, şi jumulite-nejumulite, ţi le păpa pe rudă, pe
sămânţă, de nu se mai stăvea nimene cu păsări pe
lângă casă de răul lui.
Numa Harap A lb nu aducea nicio supărare, însă, -
ca tovarăş, eră părtaş la toate, şi la pagubă şi lâ
câştig, şi prietenos cu fiecare, pentrucă avea nevoie
d e dânşii în călătoria sa Ia îm păratul Roş, care cică
era un om pâclişit şi răutăcios la culm e: nu ave
m ilă de om nici cât de un câne.
_ vorba ceea: la unul fără suflet trebue unul
fără de lege. Şi gândesc eu că, din cînci nespălaţi
câţi merg cu H arap A lb , i-a veni e l vreunul %te hac,
şi-a mai da îm păratul R oş şi peste oameni, nu tot
peste butuci ca pănă atunci!
P a r iar mă ntorc şi zic: mai ştii cum vine vre**
mea?
Creangă 10
 Lumea asta e pe dos, ' '
Toate merg cu capu n jo s ;
Puţini suie, m ulţi coboară,
Unul macină Ia moară.
Şi-apoi acel unul are atunci în mână şi pânea
şi cuţitul, şi taie de unde vre şi cât î i , place, tu te
uiţi şî n a i ce-i face. V o rb a ceea: cine poate *oase
-cad e; cine nu, nici carne moaie. Aşa şi H arap A lb
cu ai săi, poate-or isbuti să iee fata îm păratului Roş,
poate nu; dar acu deodată ei se tot duc înainte
şî mai la urmă, cum le-a fi norocul. Ce-m i pasă m ie:
Eu sunt dator să spun povestea, şi vă rog s'ascultaţi.
Am u H arap A lb şi cu ai săi merg ei cât merg;
şi înfr'o târzie vrem e ajung la îm părăţie, Dumnezeu
să ne ţie, că cuvântul din poveste, înainte mult mai
este. Şi cum ajung, odată întră buluc în ogradă tus-
şese, H arap A lb înainte şi ceilalţi în urmă, care de
care mai îm brăcat, de se ţârâiau aţele şi curgeau
oghelele după dânşii, parcă era oastea lui Papuc. Ho­
gea Hogegarul.
Şi atunci H arap A lb se şi înfăţoşează înaintea
îm păratului Roş, spunându-i de unde, cum, cine, şi
pentruce anume au venit. îm păratului î-au fost de-a
m irare văzând că nişte golani au asemene îndrăs-
neală, de vin cu neruşin&re să-i ceară fata, fie dîn
partea oricui ar fi. D ar nevoind a Ie strica inima,
nu Ie spuse nici da, nici ba, ci le dă răspuns ca să
răm âie peste noapte acolo, şi până mâni dimineaţă
s a mai gândi el ce trebue să facă.
Şi pe de altă parte, îm păratul odată chiamă în
fa nă pe un credincios al său şi dă poroncă să-i culce
tn casa cea de aramă înfocată, ca să doarmă pentru
veşnicie, după cum păţise şi alţi peţitori poate mai
ceva decât ăştiia.
 Atunci credinciosul îm păratului se duce răpede
ţ i dă io c casei celei d e aram ă pe de desubt, cu *>4
de stânjinî d e lemne, d e se face casa roşă cum "îi
jăraticul. G erilă atunci, năzdrăvan cum era el, ch ia­
mă pe tovarăşii săi deoparte şi le yice încetişor:
— M ăi, mu cum va să vă îm pingă m ititelul să in­
traţi înaintea mea, unde ne-a duce om ul ţapului ce­
lui roş, că nu m ai ajungeţi să ved eţi ziua d e mâne.
Doar unu-i îm păratul Roş, vestit prin m eleagurile
ieste pentru bunătatea lui nem aipom enită şi m ilosti­
virea lui cea neauzită. 11 ştiu eu câ t îi d e p riito r ş i
de darm c la spatele altora, — numa d e nu i-ar m uri
m ulţi m ainte; să trăiască trei zile cu cea d e a laltăeri!
D a p o i feţişoara lui! A zis dracul, şi s'a făcu t —
b u c a t a ruptă tată-său în picioare, ba încă şi m ai şi,
vorba ceea: capta sare m asa şi iada sare căsâ. D âr
l*s ca şi-au găsit ei om ul! De nu le ^ iu veni eu d e
hac m astă noapte, nici mama dracului nu le mas
vine!
- A ş a gândesc şi eu, zise Flăm ânzâlă, şi-a o u s
moparatul R oş boii în cârd cu dracul, dar are să-i
scoată fără coarne.
^ 3 ' pare c a da el şi teleagă şî plug şi
?* tot, numa sa scăpe de noi, zise O chilă
- I a ascultaţi măi, zise G erilă: vorba lungă să-
tacia omulm. M ai bine haidem la culcare, că ne a?^
teapta omul îm păratului cu masa întinsă, fă cliile a-
prinse şi cu braţele deschisa Ma* .... „ .
pom ifi după m ^ ascutiti-vă dinţii şi

. ^ le a ^ te le a p -te le a p , şi cum
r n T tifH ^ opresc puţin. A tunci G e-
rJă de trei o n cu buzişoarele şale cele iscu-
^ ^ ^ b i n t e , nici race, cum î i
- a i bme de dorm it într'însa. A poi intră cu toţii în-
lăuntru, se tologeşte cate unde apucă, şi... tac ma
chîam ă.
Iară credinciosul îm păratului, încuind uşa pe din
afa ră cu răpegiune, le zice cu răutate:
Lasă ca v'am găsit eu ac de cojoc. De-acu dor­
m iţi, dorm ire-aţi somnul ce l d e veci, că v'am aşter­
nut eu bine. V 'iţi face scrum până mâne dim ineaţă!
A poi îi lăsa acolo şî el se duce la -treaba lui.
D ar H arap A lb şi cu aî săi nici nu bindiseau de
asta! Ei, cum au d at d e căldurică, pe loc li s'au mu-
iet ciolanele şi au început a se întinde şî a ,ge hâr­
joni î " ciuda fetei îm păratului Roş.
Ba încă G erilă se'ntindea de căldură, de-i treceau
genunchele de gură, şi hojm a m orocănea pe ceilalţi,
zic â n d :
Numa din pricina voastră am răcit casa, căci
pentru mine era numa bună cum era. Dar, aşa pă-
eşti, acă te iei cu nişte bicisnici. L as' că v'a mai
pali el berechetul ista de altă d ată! Ş tii că are haz
şi asta. V o i să vă lăfăiţi şî să huzuriţi d e căldură,
iară eu sa crap de frig! Buuună treabă! Să-mi dau
eu lm îştea mea pentru hatârul nu ştiu cu i! Acuş vă
esc prin casă, pe rudă pe sămânţă, încaltea să
nu se aleaga nimica nici d e somnul meu, dar nici de
at vostru!

se f a c J z î ^ ^ ^ ^ ' ^ seră ceilalţi! Acuş

tale A di-n l ; î- stincheşti cu braşoave de-a

răsie rn ^ dori să facă tovă-

oe noi sfî ^ Partea şi poarte-ţi portul, că
pe noi ştiu ca ne-ai amef!f( A -
liniştească de răul tău? Ia * cap sa se
"u i tau^ ia a u z i-l^ i; parcă-i o moară
 hodorogită; numa gura lui se aude in fo a ie p ă rţile ;
hojma folocăneşte pentru nim ica toată, curat ca un
nebun! Tu, măi, eşti bun de trăit numa în pădure cu
lupii şi cu urşii, dar nu în case îm părăteşti şi în tre
nişte oameni cum se cade!
— Ia ascultaţi, măi, da de când aţî pus .voi stă-
iţ pânire pe mine, zise G erilă? Ă p o i nu m ă fa ceţi din
cal măgar, că v i-ţî găsi mantaua cu m ine! Eu îs bun
cât îs bun, dar şi când m 'a scoate cineva din răb-
^ dare, atunci nu-i trebue nici ţigan de lae îm potriva
^ m ea!
— Zău, nu şugueşti, măi B uzilă? D a am arnic m ai
ă eşti la vieaţă! Când te mânii, fa ci sânge'n baligă, zise
! Flăm ânzilă! Tare-m i eşti drag! Te-aş v â rî în sân, d a r
nu încapi d e urechi! Ia .mai bine ogoeşte-te oleacă, şi
mai strânge-ţi buzişoarele acasă, nu d e altă, d a r să
nu-ţi pară rău mai pe urmă, că doar nu eşti nuipa
fu în casa asta!
Ei, apoi vorHa c e e a : fă bine să-ţi auzi rău,
zise Gerilă. Dacă nu v'am lăsat să intraţi aici îna­
intea mea, aşa mi se cade, ba încă şi m ai ră u d ecât
aşa! Cine-a face de altă dată ca mine, ca mine să
păţească!
— A i dreptate, măi G erilă, numa nu te cauţi, zise
O chilă. Dar cu prujituri de-a tale ia acuş se duce
noaptea şi vai de odihna noastră! M acar tu să f ii
acela, ce-ai zice când ţi-ar strica cineva som nul? B a
încă a î J a f peste nişte oameni ai lui Dumnezeu, dar
să fi fost cu alţii, he-hei! mâneai papară până acu !
— D ar nu mai tăceţi, m ăi? Că ia acuş ^ rec cu
picioarele prin păreţi şi ies afară cu acoperăm ântul
!n cap, zise Lăţi-Lungilă. Parcă nu faceţi q bine, d e
%
nu vă mai astâm păraţi nici !a vrem ea asta! M âi Bu*
zită, m i se pare că tu eşti foaia pricina gâlcevei din­
tr e noî. *
— Ba bine că nu, zise O chită. Are e l noroc de
ce are, dar ştiu eu ce i-ar trebui.
— Ia să-î fa ci chica topor, spinarea tobă şi pân-
teceie cobză, zise Setilă, căci altm intrelea .pici nu-î
ch ip s'o scoţi la ^capăt cu buclucaşul istal
G erilă, văzând că toţi stau îm potrivă, se mânie
atunci şî unde nu trânteşte o brumă pe păreţi, de <
trei palm e d e groasă, d e au început a clănţăni ?!
ceila lţi d e frig, d e sărea cămeşia de pe dânşii.
— N a ! încaltea v'am făcut şi eu pe obraz. De-acu
înainte spuneţi c e vă place, că nu m i-a fi ciudă, zise
G erilă râzând cu hohot. Ei apoi ciaă să nu te strici r
d e râs! De H arap A lb nu zic, dar voi, mantşosiţilpf
şî farfasîţîlor, d e câte o ri îţi fi dorm it în stroh şi pe
tâm om ată, să am eu acum a atâţia bani în pungă, nu a
m i-ar mai trebui alta! O a r e .n u cum va v'aţî, face
vo i nişte feciori d e ghindă fătaţi în tindă, că sânteţi
obraze subţiri!
— Iar cauţi sămânţă d e vorbă, măi Buzilă, ziseră
ceialalţi. A l dracului să fii cu to t neamul tău, in vecH
vecilo r am in!
D e asta şi eu mă anin şi mă închin la cinstita faţa
dum neavoastră ca la un codru verde cu un poloboc
d e vin şî cu unul de pelin, Tise G erilă. Şi hai de-acu
aă dormim, mai acuş să ne trezim , într'un gând să
n e unim, pe H arap A lb să-l slujim , şd? tot prieteni
a& fim , căci cu vrajbă şi urgie, raiul n'o să-1 do
bândim .
ÎB Sfârşit ce-or fi mai dondănit ei, şi cât oc mai
; rţt dondănii, că numa iaca se face ziu ă ! Ş î atunci
:(credinciosul îm păratului, crezând că s'a curăţit de
Moaspeţî, vine cu gândul să m ăture scrum ul afară, după
<.i)rânduială. Ş i când ajunge mai aproape, ce sa v a d ă ?
PCasa cea de aramă, înfocată aşa d e straşnic de cu
Bară, era acu toata numa un sloiu de ghiaţă şi nu
; y e mai cunoştea pe din afară nici uşă, nici uşori, nici
& ratii, nici obloane la iere ştri, nici nim ica! iar în lă-
, iâmtru se auzea un tărăboiu grozav: toţi bocăneau la
w ş ă cât ce puteau, şi strigau câ t le lu a gura, zicând^
— N u. ştiu ce feliu d e îm părat şi aista, de ne lasă
' ţfără scânteie de fo c în vatră să Idegerăm aicea. A şa
jbărăcie de lemne nu s'a văzut p ici ^ia /bordeiul c e l
ynai sărăcăcios. V a i de noi şi de noi, că ne-a în­
g h e ţa t limba'n gură şî m ăduva'n ciolane d e Trig!
Credinciosul îm păratului, auzind aceste, pe d e o
marte l-a cuprins spaima, iară pe d e alta s'a în d răcii
' -de ciudă. Şi dă el să descue uşa, nu p o a te : dă s'o des-*
prindă, nici atâia. P e urmă, ce să fa că? A leargă, şi
vesteşte îm păratului despre cele întâm plate.
Atunci vine şi îm păratul cu o m ulţim e d e oa*
- meni, cu cazm ale ascuţite şl cu cazane pline de un*
^: c ro p ; şi unii tăiau ghiaţa cu cazm alele, alţii aruncau
%: teu uncrop pe la ţâţânile uşii şî în borta cheii, şi dup&
m ultă trudă, cu mare ce hălăduesc de deschid uşa ţp
i ^scot pe oaspeţi afară.
Şi când colo, ce şă yezî? Toţi erau cu părul, cu
ibarba şi cu m usteţile pline de promoroacă, de nu-i
< 3-cunoşteai, oameni sunt, draci sunt, ori alte arătări.
* ^^Şî aşa tremurau de tare, de le dârdâiau dinţii
^j ^ură, iară mai afes p e G erilă parcă -1 zghihuiau to p
^ d r a c ii; pozne făcea cu buzişoarele sale, încât s*a în-
) grozit şl îm părratul R oş când l-a văzut făcând a ţ*
<de frumuşel.
 A tu n ci H arap A lb ieşind dintre dânşii, se în fă-ţ
ţoşează cuviincios înaintea îm păratului, zicând:
* — Prea înălţate îm părate! Luminarea Sa, nepotuM
prea puternicului Verde'm părat, m'a fi aşteptând c u t
nerăbdare. De acu înainte cred că mi-ţi da fata, ca t
pii vă lăsăm in pace şi să ne ducem în treaba noa-*[
atră.
— Bine, voinice, zise îm păratul, uitându-se la ţ
dânşii cam acru oarecum, a yeni ea şi vremea a-* x
ceea. Dar acu deodată ia să ospătaţi ceva, ca să n t t )
xicep că aţi ieşit din casa mea ca dela o casă pustie. L
Parcă v'a ieşit un sfânt din gură, luminate îm -w
parate, zise atunci Flăm ânzilă, că ne ghiorăesc ma-^
fele d e foame.
-— Poate ni-ţi da .şi ceva udeală, M ăria Ta, zis&ri
Setilă, că ne sfârâe gâtlejul de sete.
Ia lăsaţi, măi, zise O chilă clipocind mereu din y
gene, că Luminarea Sa ştie ce ne trebue.
Aşa cred şi eu, zise Păsărilă, doar de-a putere 1
a hi am căzut la casă îm părătească, şi nu vă femeţi, !
are înălţim ea Sa atâta purtare grijă, ca să <
au fim chinuiţi cu frig, cu foame şi cu sete.
— M ai rămâne îndoială despre asta, zise C e rilă !
tremurând cum plit! D ar n'aveţi ştiinţă că înălţim ea !
este tata flăm ânzilor şi al însetaţilor? Şi tocma ?
de asta mă bucur şi eu, că deabia m'oiu mai în- '
călzi oleacă bând vlnişor.

T de-acu, zise Flămânzilă. Des-

c ^ **** ^ oale. Nu tot cetăraţi
pe M ăria Sa, că om c dum nealui! Pentru nişte să­
răcuţi ca noi îi greu de făcut trebi de ae.te, dar !*
'i ^ P a^ ăţie... ca cum te-ar ptşca un purice, au
^ agă în samă.
^jl Din parcea mea, mâncarea-! numa o zăbavă,
wiiufurica mai este ce este, zîse Setilă, şi aş ruga pe
lu m in a re a Sa, că, dacă are de gând a ne ospăta, Hupg
Ţ 'm s'a hotărît, apoî să ne'ndesească mal* "m ult cu
d d eala, pentrucă acolo stă toată puterea .şi Ândrăz*
^eala, vorba ceea: dă-î cu cinstea să piară ruşi-
, # a . D ar mi se pare că ne-am prea întins! cu vorba
n Luminarea Sa nu ştie cum să ne m ai intre n voie.
! — Acu de ne-ar da odată ce ne-ar da. zise F lă ­
mânzilă. căcî mă roade Ia inima, d e foame ce m i-î.
— Ia maî îngăduiţi oleacă, măi. z ise ' Q chilă, că
tjpar nu v'au mas şoarecii în pântece! Acuş. s'or şl
-Wuce bucatele şi vinul, şî numa de-aţi avea pântece
wide să !e puneţi.
îndată vi s a aduce şî de mâncare şi băutură,
tttse împăratul, numa de-aţî putea dovedi câ t v'oiu
eu, că de nu-ţi fi m âncători şi băutori buni, v'aţî
!sit beleaua cu mine, nu vă pară îucru de şagă!
De ne-ar da Dumnezeu tot atâta supărare, L u­
m inarea Voastră, zise atunci Flămânzită, ţHndu-se cu
J ânîle de p&ntece.
— Şi înălţim e! V oastre gând bun şi mână alob&-
ca să ne daţi cât mai multă mâncare şi băutu­
ră, zise Setîtă, căruia ti lasa gura apă, că, din mâ^-<
' e şi băutură las dacă ne-a întrece cineva, num#
treabă nu ne prea punem cu toţi nebunii
îm păratul tăcea ta toate aeste, ii asculta bu des*
K tst şi numa înghiţea noduri, dar in gândul său:
:n e, bine, cercaţi voi marea cu degetul, dar ia să
dem cum î-ţi da de fund, v or ieşi toate aeste pe
<!S. După aceea ii lasă şi se duce n ,casă
 In sfârşit nu trece m ult Ia m ijloc, şi numa iacij
M se aduc 12 harabale cu pâne, 12 ialoviţe fripte y
M bufi pline de vin de ce l hrănit de care, cum b a i
câte oleacă, pe Ioc ţi se taie picioarele, îţi stecl6s^
o chiî în cap, ţi se'ncleie lim ba în gura şi începi t
bolborosi turceşte fără să ştii bechiu măcar.
Flăm ânzilă şî Setilă ziseră atunci celorlalţi:
— M ăi, m âncaţi vo i întâi şi beţi cât îţi putea, d a ţ !
c u cum va să vă puneţi m intea cu toată mâncarea w,
băutura, c'appi a l vostru-i dracul 1
Atunci H arap A lb, G erilă, O chilă şi Păsări-Lăţiţ
Lungilă se pun ei de ospătează şi beu c*st le trebuet
D ar ce-are a fa cel P arcă nici nu se cunoştea de undţ
au m âncat şi au băut, că doar mâncare şi băuturioi*
era acolo, nu şagă, d ă! ca la o îm părăţiei
— Hai, ia daţi-vă deoparte, m ăi păcătoşilor, cit
numa aţi crâm poţit mâncarea, zise atunci Flămânzii) i
ţ i Setilă, care aşteptau cu neastâmpăr, iiind rupţi ii
coş de foame şi de sete.
Ş i atunci, unde nu începe Flăm âzilă a cărâbănh
deodată câte o haraba d e pâine şi câte o ialoviţă in
treagă, şi răpede mi ţi le-a înfulicat şi ie-a fortâcat<)
d e parcă n'au mai fost. Iară Setilă, dând fundurile a
iară la câte o bute, horp! ţi-o sugea dintr'o singur)
sorbitură, şi răpede răpede mi ţi ie-a supt pc toat-t
de*a rândul de n'a mai răm as nici măcar picătură d
yin pe doage.
După aceea Flăm ânzilă a început a striga în gurt
cotare că moare de foame şi a svârlî cu ciolane în oa
m enii îm părăteşti care erau acolo de faţă. Iară ,Setit
gtriga şi el cât ce putea că crapă de sete şi svârMet
CU doage ş3 cu funduri de poloboc in toate părţile c
nebun.
 îm păratul atunci, auzind huef tocm a în casă, iesă
afară, şî când ved e aeste, îşi pune m ânile în cap de
năcaz.
— M ăi, măi, m ăi! A iştiîa-s curat sărăcie trim easă
dela Dumnezeu pe capul meu, zise îm păratul în sine,
plin de amărăciune. M i se pare că ia acu mi-am dat
eu peste oameni.
H arap A lb iesă atunci din m ijlocul celo rlalţi şi
iar se înfăţoşează înaintea îm păratului, zicând:
— Să trăiţi, luminate îm părate, de-acu cred că
mi-ţi d a fata, ca să vă lăsăm în pace şi să ne du­
cem în treaba noastră, căci nepotul îm păratului V erd e
ne-a fi aşteptând cu nerăbdare.
— A veni ea şi vrem ea aceea, voinice, zise îm ­
păratul cam cu jum ătate de gură. D ar ia Tmaî aveţi
puţină răbdare, că fata nu-i d e cele d e pe drumuri,
s'o luaţi numa aşa cum s'a întâm pla. Ia j?ă mai y e -
dem cam cum ar veni trebuşoara asta. N u-i vorbă
de mâncat, aţi mâncat, şî d e băut, aţi băut fiecare
cât şaptesprezece, însă de-acu înainte m aî aveţi şi
ceva treabă de făcu t: iaca vă dau o merţă ,de să­
mânţă de mac, am estecată cu una d e năsip m ărun­
ţel, şi până mâne dim ineaţă să-mi alegeţi m acul de
o parte fir de fir şi năsipul de altă parte; nu cum va
să găsesc vrun fir de m ac printre năsip sau vreunul
de năsip printre mac, că atuncea am stricat j)a ce a !
Şi dacă-ţi putea scoate la capăt trebuşoara asta, a-
tunci oiu mai vede eu, iar de nu, veţi plăti cu capui
obrăznicia ce-aţi întrebuinţat faţă de mine, ca să
prindă şi alţii la minte, văzând de patima voastră.
Şî-apoi ducându-se îm păratul în treaba lui, i-a
lăsat să-şi bată capul cum or şti.
 Atunci Harap A!b şl cu a! să! au început a strâng^
din umere, neprlcepându-se ce ! de făcut.
— m , apoi şagă vă pare? Cu chiţibuşuri de
ceste să ne zăbovim noi? P âcllşit om îi îm păratul
Roş, se vede el, zise atunci O chilă. Eu, nu-1 vorbăjL
macar c&-l aşa de întuneric, deosebesc tare hlne fl-Mj)
rele de mac din cele de năsip, dar numa iuţală
guta de furnică ar trebui să albi ca să poţi apuca, a t
lege şl culege nişte flecuşteţe ca aestd în aşa ăcurt3{ <
vreme. Blne-a zis clne-a zis ca să te fereşti de omultL
roş, căci îl Hştal dracul în picioare, cum văd eu.
Harap A lb îşi aduce atunci aminte de aripa ceaţititl
de furnică, o scoate de unde-o avea strânsă, apoî^m
scapără şt dă foc cu o bucăţică de Iască aprinsă. Şî^
atunc! minune m are! numa Iaca au şl început a curge'j j
furnlcllc cu droaia, c&tă. pulbere şl spuză, câtă fruu- t
ză şi Iarbă: unele pe subt pământ, altele pe deasupra ^
pământului şf altele în sbor, de nu se mal curmau #
vîlnd. Şl într'un buc, au şi ales păslpu! de parfe^
şl macul de altă parte. Să fl dat m ll de mll de le(t }
nu găsea! fir de mac printre năsip, sau fir de năsip ^
printre mac.
Şl-apol, în zori de ziuă, când îl somnul mal du!- ţh
ce, de doarme şi pământul supt om, o mulţime de t
urnlcl de ccle mărunţele uu străbătut înlăuntrul pa- *
atu sd şi au început a pişcă din somn pe împăratul, ,
e- rlgeau nu altă ceva. Şî văzându-se el cuprins (!.,
de aşa usturime, s'u sculat cu nepus in masă, căci
nu mal era chip sg doarmă cum dormea alte dăţi, !
până pe la amiazA, nesupărat de nlmene. Şl cum s'a
sculat, a şi început a 'căuta cu de-amănuntul prin aş-N
temut să vadă ce poate să fie, dar a găsit nimica

wL
 toată, căci furnicile parcă Intrase în pământ: s'au mîs-
I tuM, de nu se ştie ce s'au mai făcut.
— A dracului treabă! Uite ce blândă mi-a ieşit pe
(t trup! Să fi fost nimica, parcă nu-mi vine a crede!
Insă mai ştiu eu? Ori părerea mă înşeală, ori s'a
< stricat vremea, zise împăratul, din două, una tre-
^ bue să fie numaidecât. Dar p&nă una-alta, ia să mă
1 duc să văd ales-au năsipu! din mac acei nespălaţi
<ii carc-mi rod urechile să le dau fata?
Şi când se duce împăratul yi ^ede cum se îm-
j plinise de bine porunca lui, se umple de bucurie!
gSj având ce pricină să !e caute, rămâne pa

— Prea înălţate împărate, de acu cred că mi-ţi

^ da fata, ca să vă iăsăm in pace şi să ne ducem de
unde am venit.
— A veni ea şi vremea aceea, voinice, zise îm pi­
la t u l, îngânând vorba printre dinţi, dar până atunci
imai este incă treabă. Iaca ce-a veţi de făcut: fata
<snea are să se cuice deseaK unde se culcă totdea­
u n a , iară voi să mi-o sttăjulţi toată noaptea. Şi
!t!acă mâne dimineaţă s'a af!a tof acolo, atunci poate
să ţi-o dau; iară de nu, ce-1 păţi, cu nlme nu^ îm^
părfi! Inteies-H?

Să trăiţi, luminate împărate, răspunse Harap Alb,

'funia de n'ar fi mai mu!tă întârziere căci stăpânul
aşteaptă, şi grozavă urgie poate să cadă pe capul
j tieu din astă pricină.
— Stăpănu-tău ca stăpânu-tău;'ce ţi-a face el,
tsta-î deosebit de başca, Tise impăratu! uitându-se
chioră; ta dănşii. Iee^ ă măoat si ?^ 'e a
ce am eu de-acoiot Insă pe mrne canta(i şa mt ma
smintiţi: fata şi ochii din cap, caci atata Y**
T-.}i dna pe copcă cn toată şmichiria voaittrai
După asta îm păratul îî lasă încurcaţi, ^
la ale sale.
— A ici încă trebue aă Re un drac la m ijloc, se
G erilă clătinând din ca p i ' .
- B a încă de cei bătrâni, săgeată de noapte ^
dracul c e l de am iază-zi, răspunse O chilă. D ar nu şî-a
juca e l m endrele în d e lu n g ,'a şa cre d eu. ^ .
In sfârşit, durai-vurai, sara vine, fata şe culca, ^
H arap A lb se pune d e strajă chiar Ia uşa eî, iara
ceilalţi se înşiră tot câte unul-unul până la poarta,
după poroncă.
Ş i când aproape d e m iezul nopţii, fata împăratu
Iui se preface într'o păsărică şi sboară nevăzută pr ti­
tre cinci străji. D ar când ajunge pe la străjerul -
chilă, e l sireîcanul m i ţi-o ved e şi dă de ştire iul
Păsărilă, zicând: -
— M ăi, feţişoara îm păratului ne-a tras bu tu cu .
A dracului sgâtie de fa tă ! S'a^ prefăcut în ^păsărică,
a sburat ca săgeata pe lângă ceilalţi, ^i eî &abar n au
despre asta. E i apoi! Lasă-te'n sama lor^ dacă vrei să
răm âi fă t de ca p i De-acu numa noi o putem găsi şî
aduce Ia urma ei. Taci molcum şî haidem dppă dânsa.
E u ţî-oiu arăta-o pe unde se ascunde, iară tu ,să mî-o
prinzi, cum ţi-i meşteşugul, şi să-i strâm bi gâtuLoIea-
că să se înveţe ea d e altă dată a 'm aî purta lumea
pe degete. -
Şî atunci odată şî pornesc , eî după ,dânsa, şî nu
merg tocmai mult, pi Ochilă Zice:
 - M ăi Păsărilă, iacătă-o ia colo, î n Rosul pămân­
tiu!, tupilată sub um bra iepurelui; pune jmâna p e
şî n'o lăsa.
ăsărilă atunci se lăţeşte câ t ce poate, începe a
t prin toate buruienile, şî când să pue mănn
j^sa, sb rr! pe vârfu l unui munte şî se ascunde
:#o stâncă.
:P Iacătă-o, măi, colo în vâ rfu l muntelui, după
4 ceea, zise O chîlă. .
Şsărilă atunci şe înalţă puţin şî începe a cotro-
H dupa stanei, şi cand sa pue mâna pe dânsa,
#i de acolo şi se duce de se ascunde tocm a!
'pună.
!]:Măî Păsărilă, iacătă-o, îa, colo, după lună,
-Pchilă, căci nu pot eu s'o ajung, să-î dau o
t tnătură bună. * ^
tmnei Păsărilă se deşiră odată şî se înalţă^ până
L Apoi, cuprinzând luna 3n braţe, găbueşte p&-
[ mi ţi-o înşfacă de coadă, şî câ t p e ce pă-î su-
gâtul.
atunci se preface in fată şi strigă 'inspăim ân-

IDărueşte-mi viaţa, Păsărilă, că, te-oiu dărui şi

cm ilă şî cu daruri îm părăteşti; aşa 3ă trăieşti!
1 Ba că chiar că erai să ne dăruieşti cu m ilă
^Iaruri îm părăteşti, dacă nu te 'vedeam când ai
i ', farmazoană ce e§ti, zise O ch îlă ! Ştiu că am
3durdură bună, căutându-te! Ia piai bine hai !a
că se face ziuă acuş; ş'apoi ce-a mă? f i , a

1 adată mi ţi-o înşfacă ei, unul de-o mână şi

5 cealaltă, şi hai-haî, hai-hai, in zori de ziuă
ajung Iapalat, şl frecând cu dânsa printre straji,jjj(
silesc să intre în odaia ei tot cum . a ieşit.
— Ei, H arap A lb , zise atunci O chilă, dacă nu
ram eu şl cu P ăsărilă, ce făceaţi Voi acu? Iaca
tot omul are un dar şi-un amar, şi unde prisoseş^
darul, nu se mai bagă în samă amarul.
Am ar era să fie de voi,
D e nu eram noi am ândoi:
Şi cu străjuirea voastră, 'N{j,
Era vai de pielea noastră!
H arap A lb şi ceilalţi, ne mai având ce z ijb
pleacă capul ruşinaţi, mulţămind lui Păsărila şi V A
fitului O chilă căci Ie*au fost ca p!§ţe fraţi. M
Şi atunci numa iaca. şi îm păratul vine ca tm M
paraleu să-şi iee fata pe samă, şi când o goseM
sub strajă, după cum nu se aştepta el, numa-f ^căl
teiau ochii în cap de ciudă, dar nu avu ce face. J
Atunci H arap A lb iar se'nfăţoşază înaintea a j
paratului, zicân d : a a .,
— Luminate îmţiărate, de-acu cred că jj
fata, ca să vă lăsăm în pace şi să ne ducem în tf^i^
ba noastră.
— Bine, voinice, zise îm păratul posomorii. A V$<
ea şl vrem ea aceea! Insă eu mai am o fată luată j-
suflet, tot de-o vârstă cu fata mea, şi nu i deosettj'M
intre dânsele nici la frumuseţă, nici la stat, n icH r
purtat. Hai, şi dacă-i cunoaşte-o care i a mea pde^
rată, ie-ţ'o şi duceţi-vă de pe capul meth oă mM{
scos peri albi de când aţi venit. Iaca mă duc să ji
pregătesc, zise împăratul. Tu vina după mine, şi d a& t
gâci-o, ferice de tine a fi; iară de nu, lu aţi-vă.) ^
trafusele şi începeţi a vă părăbăni dela casa mj
căci nu vă mai pot suferi.
 Ş î ducându-se îm păratul, pune de piaptănă şi îm ­
pacă la feliu pe amândouă fetele şî apoi dă poroncă
3 vie H arap A lb şî să gâcească care-i fata îm pă-
htuluî.
H a ra p ,A lb , văzându-se pus în încurcală, nu mai
Btia ce să facă şî încotro s'o dee, ca să nu greşească
pcma pcu la adică. Ş î mai stând e l pe gânduri o-
jbaca, cum îî omul tulburat, îşi aduce aminte" de a-
wpa ceea de albină, şî scoţând-o de unde-o avea
Şb-ânsă, scapără şi-î dă fo c cu o bucăţică de iască a-
jarinsă. .
Şî atunci numa iaca ge pomeneşte cu crăiasa al­
en elor. ^ -
A — C e nevoie te-a ajuns de mine, H arap A lb, zise
sburând pe umărul său? Spune-mî, ^ ăcî sunt gata
!& te slujesc.
i Atunci H arap A lb începe a-î spune toate cu de-a-
măruntul şi o roagă pe toţi Dum nezeii ca să-î dee
putor.
— N 'ai grijă, H arap A lb, zise crăiasa albinelor,
as ca te fac eu s'o cunoşti şi dintr'o mie. IHaî intră
H casă cu îndrăsneală, căcî am să fiu şi eu pe-acolo.
h cum îî intra, stăî puţin şi te uită la fete, ^ i, care-i
fedea-o că se apără cu năframa, să ştii că aceea este
iata împăratului.
Atunci H arap A lb intră, cu albina pe u m ăr,„în
tdaia unde era îm păratul şî t u fetele, apoi stă pu-
in de o parte şi începe a se uita jcând la ţyia c&nd
p alta. Şi cum sta el drept ca lumânarea şî le pri-
'ea cu băgare de samă, crăiasa albinelor sboară pe
tbrazul fetei îm păratului. Atunci ea, tresărind, odată
encepe a ţipa şi a se apăra cu jiăfram a ca de un
Huşman. ,
!reang& 10
 Lui H arap A lb atâta i-a trebuit. îndată face c
paşi spre dânsa, o apucă frum uşel de mână şîM
îm păratului:
— Lum inarea V oastră, de ^ cu ycred că jnu
m ai face nicio îm piedecare, pentrucă am aduşt
tru îndeplinire to t ceea ce ne-aţi poroncit.
— Din partea mea, poţi s'o iei de-acu, H a ra p p
zise îm păratul, o vilit şi sarbăd la faţă de supăraţ
ruşine. Dacă n'a fo st ea vrednică să vă răpue c^
fii m acar tu vrednic s'o stăpâneşti, căci acu ţi-o>
cu toată inima. ^
H arap A lb m ulţum eşte atuncî îm păratului, ş i !
zice fetei: , ^
— Ia m ai îngădueşte puţin, nerăbdătorule,
fata îm păratului, luând o turturică în braţe, spu<
du-i nu ştiu ce ia ureche şi sărutând-o cu drag
grăbi aşa, H arap A lb, că te-i pripi. Stăî, că mit!
şi cu mine oleacă de vorbă. înainte de pornire,jj;
bue să meargă calul tău şi cu t u r t u r i c a m 3 a si
aducă trei sm icele de măr dulce şi apă vie şi !
m oartă, de unde se bat munţii în cap ete..'Ş î
veni turturica m ea înainte cu sm icelele şi apa, 1
nădejdea despre mine, căci nu merg, Cereasca Du*!
zeu! Iară de-i avea noroc şi-a veni dealul tău ici
şi mi-a aduce cele poroncite, să ştii Că merg c u !t
oriunde mi-i duce, s'a mântuit socoteala!
Deacum putem să mergem, căci stăp ân u l
Luminarea Sa, nepotul îm păratului V erde, a fi i
bătrânit aşteptându-mă.
Şî-atuncî odată pornesc şi turturica şi calul,
gind pe întrecute, când pe sus, când pe jos, &
cum cerea trebuinţa. D ar turturica Jfiind mai
ajunge mai înainte. Ş i pândind ţocma dând era !
rele în cruce de se odihneau munţii huma pentn
clipă, se repede ca prin, fo c jşi ie trei smioele
m ăr dulce şl apă v ie ş l apă m oartă, şl ap o i ca fu l­
gerul se'ntoarce înapoi.
Ş l când pe la poarta m unţilor, calul 11 lesa în a­
inte, o popreşte 'n cale şi o ie cu m ăgulele, 2icându-i:
— Turturică, rică, dragă păsărică, ada la m in
cele trei sm icele de m ăr dulce, apa cea v ie şi c6a
moartă, şi tu du-te înapoi de-ţi ie altele, şi m i-i _a-
junge pe drum, căci eşti mai sprintenă d ecât fnîne.
Hai, nu mai sta la îndoiala şi da-nti-Ie, că ci atunci
are să fie bine şl de stăpână-m eu şţ de stăpână-ta,
şl d e mine şl d e tine, iară de nu m l le-i da, stăpânul
meu, H arap A lb este în prim ejdie şi d e noi încă Ti'are
să fie bine.
Turturica parcă n'ar fl voit, dar ca lu l n'o" m ai
întreabă de ce i-1 co jo cu l; se răpede şi-l ia a p a 'ş i
sm icelele cu hapca şi hpol fuge 5 u dânsele la fata
îm păratului şl i le dă d e faţă cu H arap A lb.
Atunci luî H arap A lb i s'a um plut inima de
bucurie.
V in e ea şi turturica mai pe urmă, dar ce ţi-i bună!
— A lei, ţolină ce-m l eşti, zise fata îm păratului,
da' bine m 'ai vândut! D acă-i aşa, hai porneşte chiar
acum la îm păratul V erd e şi vesfeşte-î că venim _şf
noi urmă.
Atunci turturica porneşte, iară fata îm păratului
ingenuche dinaintea tătâne-său şl zice:
— Binecuvântează-mă, tată, şl rămâi sănătos. Se
vede c'aşa mi-a fost şortit şi n'am ce face. Trebue
să merg cu H arap A lb şi pace bună!
După asta îşi ie cele trebuitoare de drum, ap o i
încalecă şi ea pe-un c a l năzdrăvan şl Mă gata de
pornire. Iară H arap A lb, iuându-şi Oamenii ăăi, în ­
 calecă şî eî, şî pornesc spre îm părăţie, Dum nezeu să
ne ţie, că cuvântul din poveste înainte mult mai este.
M ers-au eî şî zî şi noapte, nu se ştie cât au
mers. Şî dela un Ioc G erilă, Flăm ânzilă şi Setilă, Pă-
gărî-Lăţî-LungîIă şi năzdrăvanul O chilă
Se opre%c cu toţi în cale, *
Se opresc şi zic cu" ja le :
— H arap A lb, m ergi sănătos!
De-am fost răi, tu nî-i ierta,
C ăci şi răul câteodată prinde bine la<
^ cevai
H arap A lb le m ulţăm eşfe,'
Şi-apoî pleacă liniştit,
F ata vesel îi zâmbeşte,
Luna 'n ceriu au asfinţit.
D ar în pieptul for răsare...
C e răsare? Ia un d or:
Soare mândru, luminos şi în sine arză-
' * * for,
C e se naşte din scânteia unui ochi fer­
m ecător!
Şî mai merg eî cât mai merg, şi de ce mergtsau
nainte, de ce lui H arap A lb i se tulburau minţile,
uitându-se la fată şî văzând-o cât era de tânără, de
frumoasa şi plina de vină'ncoace.
Sălăţile din grădina ursului, pielea şî capuf cer*
bului le-a d u s la stăpânu-său du toată inima/ dar pe
fata îm păratului R oş mai nu-i venea s'o ducă, fiind
nebun de dragostea ei, căci era boboc de trandafir
din luna Mai, scăldat în roua dimineţii, desmierdsnd
de cele întâi fa ze ale soarelui, legănat de adierea
vântutui şi neatins de ochii fluturilor. S'au, cum s'ar
 maî zice la noi în ţărăneşte, era frum oasa de mama
focului; la ogoare te p u teai uita, iar la Igânsa ba. Ş i
deaceea H arap A lb o prăpădea din ochi, de dragă
ce-i era.
N u-i vorbă şi ea fura gu ochii din când în când
, pe H arap A lb, şi în inim a ei parcă se petrecea nu
} ştiu ce, poate vr'un dor ascuns care nu-î venea a-1
i spune, — vorba cântecului: ^ ţ
Fugi de-acolo, vină încoace!
Şezi binişor, nu-mi da pace!
jj sau maî ştîu eu cum să zic, ca să nu greşesc. D ar
j ştîu atâta, că eî m ergeau fără a sim ţi ca merg, pâ-
rându-Ii-se calea scurtă şî vrem ea şî m aî 'scu rtă,' ziua
h ceas şi ceasul clipă, — dă, cum îi om ul când m erge
r la drum cu dragostea alăturea.
Nu ştia sărmanul H arap A lb c e -1 aştepta acasă,
' căci nu s'ar m ai fi gândit îa de-alde iestea; însă
) vorba cântecului:
D e-ar şti omul ce-ar. păţi,
Dinainte s'ar păzî!
D ar iaca ce m'am apucat de spus! (M ai bine vă
spuneam că turturica ajunsese la îm păratul V erd e
şî înştiinţase că vine şî H arap A lb cu fata îm pă­
catului Roş. ţ
Atuncî îm păratul V erd e a şî în cep u t a ' ia c e p re ­
gătire ca pentru o fată de 'mpărat, dând şî poroncă
să lî iasă întru întâmpinare. Iară spânul icnea în
sine şî se gândea numai la răzbunare.
In sfârşit, mai m erge H arap cu fata îm păratului
cât maî m erge şi dela o vrem e ajung şi ei la îmt-
părăţie. Şi când colo, numai iaca ce Ie iesă înainte
îm păratul V erde, fetele sale, spânul şi toată curtea
'mpărătească ca să-i primească.
 Ş i văzând spânul cât ii de frumoasă fata împ)
râtului Ro$, odată se rapede s'o iee 'n braţe de
cal, dar fata ti pune atunci mana n piept, ti „bră!
ceşte câ t colo, şi zice:
— H p seşti dinaintea mea, npânule! Doar nai
venit pentru fine, şi-am venit pentru H a rap Alb, cat
el este adevăratul nepot al îm păratului Verde, j
A tunci îm păratul V erd e şî fetele sale âu ranm
încrem eniţi d e ceeace au auzit. Iară spânul, vazâm
că i s'a d at vicleşugul pe fa?%, se răpede ca U
câne turbat la H arap A lb şî-î sboară capul dintrp
singură lovitură de paloş, zicând:
— N a i Aşa trebue să păţească cine calcă Juri]
mântui.
D ar calul Iui H arap A lb îndată ăe răpede ş? j'j
la spân şî-î zice:
— Pân' aici, spânule! Şi-odată mi ţi -1 însfaca j)
dinţii de cap, sboară cu dânst'l în în altu l certului j!
apoi, dându-i drumul de-acolo, se face spânul pâ§)
jos praf şi pulbere.
Iară fata îm păratului Roş, în vălm ăşagul îsfa, n)
pede pune capul lui H arap A lb la loc, îl conjură W
trei ori cu cele trei sm icele de m ăr dulce, foaria
apă moartă să stee sângele şi să se prindă pîeM^
apoi îl stropeşte cu apă vie, şî atunci Harap Aj
îndată învie, şi ştergându-se cu mâna pe la och
zice suspinând:
— Eî, da din greu mai adorm isem !
Dormeai tu mult şî bine, H arap Alb, de nt
eram eu, zise fata îm păratului Roş, sărutându -1 #
drag şi dându-i iar paloşul în stăpânire.
Şî-apoi îngenuchind amândoi dinaintea împărs
tuluî V erd e, îşi jură credinţă unul altuia, prim ind
binecuvântarea dela ^dânsul si îm părăţia totodată. '
După asta se 'ncepe nunta, şi-apoi dă, Doam ne,
binel
Lume de pe lume s'a strâns de privea,
Soarele şi luna din ceriu le râdea.

Şi-apoi fost-au fost poftiţi la n u n tă:'

Crăiasa furnicilor,
Crăiasa albinilor,
Ş î crăiasa <zânelor
Minunea minunelor,
Din ostrovul florilor.
Ş i mai fost-au poftiţi încă:

Crai, crăiese şi 'mpăraţi

Oam eni în ^amă băgaţi
Şi-un păcat de povestariu.
Fără bani în buzunariu.
V eselie mare între toţi era
Chiar şi sărăcimea ospăta ^i bea.
Şî-a ţinut veselia ani întregi^ şi acum maî ţine
încă. Cine se duoe acolo bea şi mănâncă, iar pe la
noi cine are bani bea şi mănâncă, iar cine nu, se
uită şi rabdă.

5^ ?

<3 ?
 POPA DUHU
Cine-a întâlnit vreodată în calea sa un popă
îm brăcat cu strae sărăcuţe, scurt la stat, sm olit la
faţă, cu capul pleş, mergând cu pas rar, încet şi
gânditor, răspunzând îndesat „sluga dum itale" cui
nu-1 trecea cu vederea, căscând cu sgomot, când
nu-şi găsia omul cu care să stea de vorbă, făcând
lungi popasuri prin aleiele ascunse ale grădinilor
publice din Iaşi, câte cu o carte în mână, tresărind
la cântecul păsărelelor şi oprindu-se cu mirare lân­
gă muşinoaiele de furnici, pe care le numia el
„republici înţelepte", desmerdând iarba şi florile
câmpului, icoane ale vieţii omeneşti, pe care le uda
câte c o lacrim ă fierbinte din ochii săi, şi apoi, cu­
prins de foame şi obosit de osteneală şi gândire,
îşi lua cătinel drumul spre gazdă, unde l^aştepta să­
răcia cu masa întinsă?
Acesta era părintele Isaia Duhu, născut în satul
Cogeasca - Veche, din judeţul Iaşi.
Patru păreţi străini, afum aţi şi îm brăcaţi cu ro­
gojini; teancuri de troftoloage greceşti, latineşti, bul­
găreşti, franţuzeşti, ruseşti şi româneşti, pline de
păianjeni şi aruncate în neregulă prin cele unghiere,
un lighian de lut cu ibric psntru spălat, în mijlocul
odăii, apăraie pe jos, gunoiu de gândaci, fojgăind
în toate părţile, o pâine uscată pe masă şi un m o­
tan ghemuit după sobă, era toată averea sfinţiei-sale.
M are de inimă, şi de gură şi m ai mare, părin­
tele Duhu nu se învrednicise de o viaţă mai bună;
dar se ved e că nici poftia el aşa, de vrem e ce
nu-şi astâmpăra gura către mai m arii săi, măcar
să-l fi picat cu lumânarea.
De copil, în sem inarul Socola, unde-a învăţat
carte — mai m ult singur decât dela profesori —
îşi punea degetele pe o piatră şi le bătea cu alta,
de ciudă că nu scriu frum os; se lovia cu pumnul
peste cap, când vedea că nici dascălul nu putea ăă-i
tălm ăcească bine ceva, şi vai de şcolarii care-1
sminteau la învăţătură!
Aşa fiind el, ci-că unul dintre călugării Socoleî
a zis că e bun de călugăr, numindu -1 „D uh diavo­
lesc", şi (de unde până unde), l-a şî călugărit şi
Duhu i-a rămas numele. Iară el Isaia Teodorescu
se iscălea. Şi, din şcolar, profesor a ajuns la So ­
cola; şi duh din duhul său a dat şcolarilor săi o
bucată de vreme. Dar purici m ulţi nu făcea el în ­
tr'un loc, Doamne fereşte; căci era duh neastâm­
părat şi neîmpăcat, chiar cu sine însuşi. N ici lacom
de avere nici de cinuri; m ulţăm it cu cât avea, cu
cât n'avea, când te m iri ce nu-i venea la socoteală,
ie-ţi, popo, desagii şi toiagul şi pe ici ţi-e drumul.
Vorba ceea: „Geasta cu trepădatele, că jiu -s de­
parte satele".
Aici era la Socola, aci în Iaşi, aci la mănăstire
şi în Târgul Neam ţului profesor, de unde cutriera
hiunţii în sudoarea frunţii, şi mai la tot pagul
cânta:
„Ruinată cetăţue, ce aoopere-acel munte
 Şi de unde ochiul ved e lucruri multei'*.....
A poi:
„P e o stâncă neagră, într'un vechiu castel.
Unde curge 'n va le un râu m ititel"..............
Iar la urma urm elor:
„P asăre galbenă *n cioc,
Rău mi*ai cântat de noroc!"....
Ş i tot aşa şi iar aşa, până i se făcea viaţa nea*
ră şi aici; ş'apoi iar se întorcea la Iaşi, îndră-
indu-ipentru o bucaf)ă de vreme.
Duh neastâmpărat şi cutezător, în predicele sale
s pe am voanele bisericilor, înţepa ca viespea, zi-
^nd:
— E lisei a curăţit de lepră pe Neeman Siria-
' trimiţându-1 să se scalde în apa Iondanului; iar
^ ^ trim it la Căcaina, ca aă vă curăţiţi de lepra
noranţei şi a trândăviei!
- O d a t ă era o floare numită ruşinea fetelor,
arte răspândită in ţară la noi; dar de când au
at „m ârşavele de mode locul gospodinelor ro-
ânce, această floare a început a dispare din gră-
nile şi ţarinile noastre.
Cine are Urechi de auzit să audă!
Iar pe cei slugarnici, mândri şi luxoşi, îi a-
ta cu degetul, zicând:
-F ă ţa rn ic e , a z h H risfoi, cură.ă mai întâi par-
i cea dinlăuntru a paharului şi a blidului, ca să
s şi cea din afară curată.
Şi câte şi mai câte, publicate prin jurnalul „Pr<?-
Mora/M/x; FtxMg/M/*;", redactat de dânsul,
n& i-a luat Chiriarhia puterea de predicator. Dar
rintelul Duhu nu i-a tors mă-sa pe limbă.
 O dată, chem ând epitropul unei biserici mai să-
Acuţe pe părinte te Duhu, să slujească la hram, Sfin-i
t-sa şi-a atârnat la piept o cruce m are de lemn,
agată cu sfoară groasă de cânepă, zicând:
— Iartă-m ă, Doamne, că te-am spânzurat cu aţă,
pavând lanţ de aur, nici d e argint, cu care te
Spânzură mai m arii mei, Arhiereii.
La M ănăstirea Neam ţului, stând adeseori de vor-
W cu atariţul N aftanail, părintele Duhu îi zicea,
ljtchiuindu-1, că R uşii din această lavră românea-
s'au puezit, ca şi holera, adusă în M oldova pe
zile cailor ruseşti la 1828 . Stariţul, ne m ii pu-
n d u i sta îm potrivă, zicea dela o vrem e: „H ai pa-
A m , părinte Isaiia", cinstindu -1 cu rachiu îndulcit
W miere, pahar după pahar, până ce părintele Duhu
w im ea :
Ploscuţa mea, iubit vas,
Pasăre cu dulce gias,
Eu la gură te ridic,
Tu îm i cânţi: coglici coglici
Ş i nu mă'ndur să te las,
C ăci mă plesneşti tot în nas...
V ai, sărace poloboace,
De te-ai faoe mai încoace,
Să ne strângem vro câţiva
N oi spre mântuirea ta.
Ş'or mai veni vr'o doi-trei
Şî ţi-om pune căpătâi,
Şi-om aduce-un popă rus
Ş i te-a da cu fundu'n sus!
Unui arhimandrit grec, ce blagoslovia pe dia­
con la aluibă: „S ă tndrepteze Domnul paşii tăi
spre tot lucrul bun", părintele Duhu ii zise:
 — Ba mai bine să îndrepfeze Domnul paşii voş­
tri peste Dunăre, cuvioşîlor, că destul ne-aţi pân­
gărit Biserica şi Neam ul cu sm eritele voastre bla-
goslovenii.
O dată, ieşind supărat d elr M itropolie, îl întâl­
neşte părintele Arbore dela Barnovschi, şi-l întrebă:
— D e unde vii, părinte Isaiie?
— Nu ştiu!
In cotro ai luat-o, părinte l3aiie?
— Nu ştiu.
— Cum aşa, de nu ştii nici de unde vii, nici
încotro te duci?
Iată cum — răspunse părintele Duhu — când
băet, stupiam în palm a stângă, apoi trântiam cu mu­
chia palm ei celeilalte în stupit, şi în care parte să-
ria el, într'acolo apucam şi eu.
Şi acum fo t aşa faceţi? întrebă părintele A r­
bore.
Tot, bafâr să crape dracul.
— D ar dacă din întâm plare ar sări sfupiful in
spre Golia, cum ţi s'ar părea?
^ că m ai ars, H aldeule, zise părintele
Duhu, luandu-şi tălpăşiţa, Dunăre de mânios.
La cea din urmă, strângând părintele Duhu para
ca e para* şi-a comîsionat cărţi spiritiste şi cetin-
du-le, cî-că a zis cătră oarecine;
— Aceste cărţi încăpând pe mâna unor şarlatani
' ^ Yorbindu-se, că fac minuni ca
afinţiî.
Şi sfânt să fie rostul părintelui Duhu, căci toc­
mai aşa s a întâmplat.
Intr'una din zile neavând el cu ce să-şi cum­
pere pâine, le-a luat cu vraful şi le-a vândut di-
 Iyectoraşului unei ş coaie prim ate, cu ie m îri ce. Ş î
de-atunci, începutul spiritîştilor în Jaşi. De-atunci,
: Grigore N aziansul, E frem Şirul, Solom on în ţelep tu l
{şi alţi răposaţi de veacuri nu se m ai pot linişti în
.m orm inte; întrebare peste întrebare li se fa ce. Ş'a-
ţpoi ia să nu răspundtă, că dracu-i a lo r pe şepte ani.
Auzind părintele Duhu c ă s'a făcu t svon prin
Elaşi despre nişte năzdrăveniî ca aceste, ci-că s'a luat
}.sfinţia-sa p e gânduri, zicând:
— V a i de cel ce se sm inteşte, d ar m ai va i de
^ce!, prin care vine sm inteala!
Ş i poate că din această pricină bolnăvîndu-se
ijgreu, şi-a dat duhul, tocm ai când ajunsese îngrijitor
3a biserica N icoriţa din T ătăraşi; de unde fiindu-i
'aproape ţinterim ul „E ternitatea", şi-a luat acolo ^casă
ide veci — fie-î ţărâna uşoară — şi de-atutnci ca
^mai ba să-l vadă cineva bădădăind pe iiliţile Jaşilor.
 IO N R O A T A Ş I U N IR E A

La 1857 , pe când se fierbea Unirea in Iaşi, bw

ierii m oldoveni liberali, ca d e -a ld e Costache Hm
muzachi, M. Kogălniceanu şi alţii, au găsit cu cat
să cheme la Adunare şi câţiva ţărani fruntaşi, c&j'
unul din fiecare judeţ, spre a lua şi ei parte Bt
facerea acestui m ăreţ şi nobil act naţional. Cum <
ajuns ţăranii in Iaşi, bocrii au pus mănă dela juâf!
de i-au ferchezuit frumos şi i-au îm brăcat la fci
cu cheburi albe şi cuşm e nouă, de se mirau ţăra^t
ce bcrechct i-a găsit. Apoi, se yice că i-ar fi dat f
sama unuia dintre boieri, să le ţie cuvânt, ca sŞi
facă a înţelege scopul chem ării lor la Iaşi.
- Oam eni buni, ştiţi pentru ce sunteţi chcma
aici, între noi? zise boierul cu blândeţe.
- Vom şti, cucoane, dacă ni-ţi spune, răspund
cu sfială un ţăran mai bătrân, scărpinându-se în cav
- Apoi iaca ce, oameni bun i: de sute de an
două ţări surori, creştine şi megieşe, M oldova nuaij
trA şi Valahia sau Ţara Muntenească, de care po!
te-ţi fi auzit vorb!ndu-sc, se sfâşie intre dănsel
apre cum plita urgie şi pieirc a Neamului RomC
ncsc. l ă r i surori şi creşftne, am zis, oameni bunj!
c&ci numai pârăiaşul M ilcov, ce treoc pe la Fo§
ţani, le desparte. ,^Să-l săcăm dar dintr'o sorbiră
 ^ adică înfrăţirea dorită d e
strămoşii noştri, pe care eî n'au putut s'o facă în
îm prejurările grele de pe atunci. Iaca, oameni buni,
ce treabă creştinească ?i frumoasă avem d e făcut
Num ai Dumnezeu să ne-ajufe! Inţeles-aţl, vă rog
oameni buni, pentruce v'am chem at? Ş i dacă aveţi
ceva de zis, nu yă sfiiţi; spuneţi verde, m oldo-
veneşfe, ca !a nişte fraţi ce vă suntem. C ă de aceea
ţM-am adunat aici, ca să ne luminăm unii pe alţii
#î Dumnezeu să ne lumineze pe foţi, cum a sti e!
mai bine! *
- în ţ e le g e m , coane, aşa a fi, răspunseră câţiva
ţărani mai ruşinoşi; că dă, dacă nu-ţi şti dum nea­
voastră, ce-i pe lume, noi ţărănim ea dela co am ele
plugului, avem să ştim ce-i bine şi ce-i rău?...
< < 7 ^ ! * ^u, drept să vă spun, cuooanc, n'am in-
ţe!es! ci-că zise cu îndrăsneaîă unu! dintre ţărani
anume Ion Roată. Ş'apoi chiar dacă ne-am pricepe
şi noi ia câte ceva, cine se mai uită ia gura noastră?
Vorba ceea, cucoane: „Ţăranul, cănd merge, tropă-
eşfe şi cănd vorbeşte, hodorogeşte"; să Ierte cinstită
faţa dumneavoastră. Eu socot că treaba asta se
putea face şi fără de noi; că dă, noi ştim a inv&rfi
sapa, coasa şi secerea, dar dum neavoastră învârtiţi
condeiul şi, când vreţi, ştiţi a face din alb negru
şi din negru alb... Dumnezeu v'a dăruit cu minte,
ca să ne povăţuiţi şi pe noi, prostimea.
— Ba nu, oameni buni, s'a trecut vrem ea aceea,
pe când numai boerii făceau totul în ţara aceasta,
? o storceau după plac. Astăzi, toţi, dela Vlădică
până la opincă, trebue să luăm parte la nevoile şi la
fericirea ţării. Muncă şi câştig, datorii şi drepturi
pontru toţi deopotrivă.
 Le sptise boierul apoi despre origina Romani*
lor, cum şi de cine au fost aduşi pe aceste locuri;
despre suferinţele lor şi cum au ajuns a fi desbinaţi
şi îm prăştiaţi prîn alte ţări. Le dă el p ild e câte şi
mai m ulte: cu sm ocul de nuele, cu taurii învrăjbiţi
şi, în sfârşit, se sileşte bietul creştin din răsputeri,
a-i face să înţeleagă care sunt roadele binefăcătoare
aie Unirii, aducându-le am inte că tot „pentru unirea
tuturor" se .roagă şi Sfânta Biserică în toate zilele,
m ai bine de 1850 d e ani.
— Ei, oameni buni, cred că acum aţi priceput!
— P riceput, cucoane, câ t şe poate de bine, răs­
punseră mai toţi, Dum nezeu să vă ajute Ia cele bune!
— B a eu tot nu, cucoane, răspunse moş Ion
Roată.
— Dumnezeu să m ă ierte, moş Ioane, dar dum­
neata, cum văd, eşti cam greu de c a p ; ia haidem în
*grădină să vă fa c a înţelege şi mai bine. Moş
Ioane, vezi colo în ogradă, la mine, bolovanul cel
ţnare?
— Ia fă bine, şî adă -1 ici, lângă mine, zise bo-
erul, care şedea acum pe un jâ lţ în m ijlocul ţara-
nilor.
— S'avem iertare, cucoane, n'om putea; că doar
acolo-i greutate, nu şagă.
— Ia cearcă şi vezi.
M oş Roată se duce şi vrea sa ridice bolovanul,
dar nu poate.
— Ia du-te şi dumneata, moş V asile, şi dum­
neata, bade Ilie şi dumneata, bade Pandelachi.
In sfârşit, se duc ei vr'o 3-4 ţărani, urnesc bo­
lovanul din loc, 11 ridică pe umere şl-1 aduc lângă
lfoi*r.
 — Bi, oameni bun!, ved eţi? S'a dus moş Ion şi
n'a putut face treaba singur; dar când v'aţî m ai dus
câţiva într'ajutor, treaba s'a făcut cu uşurinţă; greu^
tatea n'a imai fost aceeaşi. ^
P ovestea cântecului:
„U nde-i unul nu-i putere
La nevoi şî Ia durere;
Unde-s mulţi, puterea creşte
Şi duşmanul nu sporeşte".....
Aşa şi cu unirea, oameni buni! C red eţi Dumnea­
voastră, că de a ajuta Dumnezeu a se uni M oldova
cu Valahia, avem sa fim numai atâţia? F raţii noş­
tri din Transilvania, Bucovina, Basarabia şi cei de
[ peste Dunăre, din M acedonia şi prin alte părţi ale
lumii, numai să ne vadă că trăim bine şi ei se vor
uni cu noi şi vom face împreună o ţară m are şi
puternică de n'or mai îndrăzni duşmanii în vecii
vecilor a se lega de Români. D 'apoi fraţii noştri de
sânge: Franţujii, Italienii, Spaniolii şi Portughezii
ce aşteaptă. La or'ce întâm plare, Doamne fereşte,
stau gafa să-şi verse sângele pentru noi... Unirea
face puterea, oameni buni. Ei, acum cred c'aţî în­
ţeles şi irăsînţeles?
— Ba eu, unul, să iertaţi dumneavoastră, cucoa­
ne, încă fot n'am înţeles, răspunse moş Roată.
— Cum se face asta, moş Ioane? M ai bine ce
v'am tălm ăcit, şi un copil putea să înţeleagă.
— M ai aşa, cucoane, răspunseră ceilalţi.
— M oş Ioane, zise acum boierul cam tulburat
de multă oboseală, ia spune dumneata în legea da-
m iiale, cum aî înţeles, cum n ai înţeles, de când se
face atâta vorbă, să auzim şi noi!
— Dă, cucoane, să nu vă fie cu supărare; dar
CrtamgA 18
dela vorbă şi până la faptă este m ate deosebire...
Dum neavoastră, ca /t^carg &?fgr, numai ne-aţî po­
runcit să aducem bolovanul, d a t n'aţi pus umărul
îm preună cu noi la adus cum ne spuneaţi dinioarea,
că de-acum toţi o să iee parte la sarcini, dela V lă ­
dică până la opincă. Bine-ar f\ dac'ar fi aşa, cu­
coane; căci la tă zb o iu înapoi şi Ia pomană năvală,
parcă nu p rea vine la socoteală...
Iar dela bolovanul d-voastră... am înţeles aşa:
că până acum, noi ţăranii am dus fiecare cate-o
piatră m ai m ate sau mai m ică pe um ere; însă a-
cum suntem chem aţi a purta îm preună tot noi, o-
pînca, o stâncă pe um etele noastre... S ă dea Dom-*
nul, cucoane, să fie altfel, că m ie unuia nu mi-a
părea tău...
La aceste vorbe, ţăranii ceilalţi au început a
strânge din umere, a se uita lung unul la altul şi
a Zîce. i,
Ia, poate că şi Roată al nostru să aibă drep­
tate!...
Iar boierul, luându-i înainte cu glume, a în­
ghiţit găluşca şi a tăcut molcum.
A??;, 4 Matt*, iRSo.
i Intre ţăranii fruntaşi, care au luat parte înspre*
piă cu boierii,, cu episcopii şi cu m itropolitul ţă-
H la „D ivanul Ad-hoc" din M oldova, în 1857 , era şi
30ş Ion Roată, om cinstit şi cuviincios, cum sunt
nai toţi ţăranii români de pretutindeni. — Num ai
!tâta, că moş Ion Roată, după câte văzuse şi după
&te păţise eî în viaţa sa, nu prea punea tem eiu
te vorbele boiereşti şi avea gâdilîci la limbă, adică
punea omului verde în ochi, fie cine-a fi, când îl
corm olea ceva la inimă. Aşa e ţăranul: nu prea ştie
nulte. Şi moş Ion Roată fiind ţăran, cum v'am spus,
Ieşi se'nvrednîcise a ^i acum printre boeri, nu a*
?ea ascunzători în sufletul său.
In „D ivanul ad-hoc" din M oldova, erau boieri de
toată mâna: şi mai mari, şi mai m ici; şi mai bă-
n*âni, şi mai tineri; şi mai învăţaţi şi mai neînvăţaţi,
nun îi apucase tim pul. — Intre aceştia din urmă,
srau de-al de bătrânul A lecu Forăscu, poreclit şi
fololoi, Grigore Cuza şi alţi câţiva de-al-de aceştia,
:are, ţinându-se de obiceiurile strămoşeşti, în toate
sărbătorile ascultau cu evlavie slujba bisericească d e­
la început până la sfârşit, cântând şi cetind Ia stra­
nă deavalm a cu dascălii ş i preuţii bisericii; iaf la
z ile m ari, ca să le ticnească veselia, îm părţiau ^bu­
căţica de pâine cu orfanii, cu văduvele şi cu alţi
nevoiaşi, cum apucase din părinţi. A tâta-i pjungta
capul, atâta făceau şi ei p e vrem ea lor, Dumnezeu
să-i ierte şi să-i odihnească unde-or fi, acolo, ca
bune inim i aveau.
D ar să ne întoarcem iar la „D ivanul Ad-hoc .
A ici ca în toate adunările d e fe lu l acestora, se făcea
vorbă m ultă; şi era lucru firesc să se facă; fiind în
luptă f&npHf cM ca/ fracaf, pentru cea mai
dreaptă cauză a N eam ului Rom ânesc: Unirea, sfânta
Unire 1
B oeriî cei mai tineri, crescuţi de m ici în străi­
nătate numai cu franţuzească şi nemţească, erau câr­
titori asupra fraca^a/af, şî ce i mai guralii, totdeo­
dată. Vorba, portul şi apucăturile bătrâneşti, nu Ie
mai venia la socoteală. Şi din această pricină, u-
niia, în aprinderea lor, numîau pe cei bătrâni: „ru­
gini învechite, işlicari, strigoi" şi câte l e mai venia
în minte, după cum Ie era şl creşterea; dă, învăţaţi
nu-s?...
N u-î vorbă, că şi nătângia unor bătrâni era
mare. — Uneori, când se mâniau, dădeau şi ei ti­
nerilor câte-un îbrîşln pe Ia nas, numindu-i: „bon­
jurişti, duelgii, pantalonari, oameni smintiţi la min­
te şi ciocoi înfum uraţi, lepădaţi de lege, stricători de
limbă şi de obiceiuri". — In aşa îm poncişare de
idei se aflau boierii bătrâni cu tineretul din „Divanul
Ad-hoc" a l M o ld o vei; cu toate că şi unii şi alţii
W*su peatru „UalFe". Numai atâta că bătrânii voiau
„U nire" cu focyngaM, iar tinerii „U nire" soco-
fgaM, cum s'a şî făcut.
Toate ca toatele, "dar m are lu p tă aveau uniia
dintre boierii tineri cu conul A lecu Porăscu, care,
una-două, îi tolocănia, m ustrându-i:
Ba, că „nu vorbesc drept româneşte- cum vor­
beau părinţii lor, ci au corchezit graiul strămoşesc,
de nu-î mai înţelege nim ene"; ba că „um blaţi cu
şurubele, să ne trageţi butucul"; ba că „face omul
cu cineva o tovărăşie câ t de m ică, si tot urmeaxă
învoială între părţi, iar nu aşa cu ochii închişi" :
căci „dacă n'ai carte, n'ai parte, scurtă socoteală ;
ba că „de când cu străinătatea, v'a ţî înstrăinat si
legea, şi Hmba şi inima, şi chiar dragostea săteni­
lor, si dună neoă<=atea şi risîna ce o facem , svârlm d
banul pe lucruri de nimica, puţin mai avem de în ­
străinat. şî nu-i dena**te vrem ea aceea, pă cât văd
eu. întrebat! pe bieţii de nemernici de săteni, să
spue ei, dacă mai cunosc cine Ie e staoân. Au ră ­
mas ca nişte câini ai nimănui, sărmanii oam eni!
Cine se scoabă mai de dim ineaţă, acela e mai mare
in sat Ia ei, de-1 hot-ooseste şi-i tuhăeşte mai rău
decât pe v it°! Ciocoism ul şi străinii să trăiască,
ţi las pe dânşii, că ne scot ei Ia co vrigi"; ba că „vai
de tara ca**e aiu*i<*e s'o nule coniii !a c a le " ; ba că
„vorba mu^tă, sărăcia om ului"; şi, „ d ic ă H-i treaba
de aşa facă şi ce-or şti, că el mai bine se duce
acasă, că-i plouă caii în spate şi-i stau viteţp cu
dinţii la stele, din pricina slugilor, cărora puţin Ie
pasă de munca stăpânului". — ŞI câte şi mai câte
năzdrăvenii de-al de-aste. Las pe bătrâni să te des­
cânte şi să te judece ei, în legea lor, că nu-ţi mai
trebue alt popă.....
 Ş i iaca aşa cu de-al-de cuconul A!ecu Forăscu.
Acum vine alfa Ia y&nd:
Intr'una din zile, cum vorbia frumos un boier
dintre cei tineri, iaca şi moş Ion Roată sare cu gura:
A veţi bunătate de vorbiţi mai moldoveneşfe,
cucoane, să ne dumirim şi noi; căci eu unu!, drept
să vă spun, că nu pricep nimica, păcatele 'mele!
Un oarecare boier întâmpină atunci pe moş Ion
Roată, zicăndu-i cu glas poruncitor şi răutăcios:
— D ar ce nevoie m are este să înţelegi fu, mo-
jicUle. Tacă-ţi leoarba, dae'ai venit pici; c'apol în-
toarce-ne-vom noi acasă, şi he!bef! nu ţi-a lua ni*
!me din spate, ce ştiu eu... Auzi obrăznicie! — Tu
cU optzeci de mii de fă!cl de moşie, şi e l un ghior-
an. c un petec d e păm&nf, şl uite ce gură face a*
!ăfurea de minei...
M oş Ion Roată, sim findu-sc lovit pănă în su*
f!et, răspunde atunci cu g!as pMngăfor:
— Dar bine, cucoane, dacă nu v'a fost cu plăcere
sR pricepem şi noi câte ceva din ce!e ce spuneţi
dumneavoastră, de ce ne-aţi mni adus aici să vă
R e f joc de noi? Ei. cucoane, cucoane! Puternic
eşti, megieş îm i eşti, ,-a răzeş ce mă găsesc, şi ştiu
^ 1 ^ s 3 -mi fie moale. cAnd m'oi întoarce
acasa, unde mK aştcapM nevoile. Dar, să nu vă fie
ei! sup rare, ia, palm ele aceste ţărăneşti a!e noas­
tre, străpunse de pălămidă şi p!ine de bătături, vă
in pe dumneavoastră de atAta amar de vreme, şi
vă fac să huzuriţi de bine; şi mai mu!t decAt atâta:
^ C /op" ^

^ ' N u m .. d.
muacă, vă suntem dragi ca sarea în ochi... Din Mo-
 din y/ifof/g/!?, şî din nu ne m aî scoa­
teţi 1 Dumnezeu să ne ierte, şî să ne îertaţî ş î . dum ­
neavoastră, cucoane, dar cu adevărat, aşa este:
!^'aţî deprîns a lua focul totdeauna cu m âinile noas­
tre cete şî tot noî ceî horopsîţi!
— Sfânt să-ţi fîe rostu!, moş Ioane, că aî vor-
§bit dîn durere, răspunse atuncî, cuconul Atecu Fo-
mrS3cu; şî sunt ferîcît, că staî alăturea cu mîne. De-*
#cât un bonjurist c'o mână d e învăţătură, maî bine
hm ţăran cu un car de m inte!
La aceste vorbe, mai mu!ţi dintre boerî s'au
ytimţit atînşl; cel cu pricina... a'* rămas ca opărit.
Har Colonelul Alexandru Cuza a dat mâna pricte-
yneşte cu moş Ion Roată.
In sfârşit, după m ulte desbateri furtunoase ur-
fmate !n „D ivanul Ad-hoc", s'a încuviinţat „U nirea":
^şi-apoî deputaţii s'au întors fiecare pe la P e tr e le lor.
Peste câţiva anî după aceasta, trecând Cuza -
Vodă spre Bucureşti, a poposit la Agiud, unde f-a
jîntâmpinat o mulţime de lume, ca j)e un Domnitor.
Prîntre lumea ce se Înghesuia, cu treabă, fără
treabă, iaca se zăreşte o hârtie fâlfâind pe deasu­
pra capetelor mulţimii, în vârfu l unei prăjini. Cuza-
Vodă, înţelegând că trebue să fie vPun suflet de
om necălît, face semn să î se deschidă calea. Şî
când colo, un ţăran bătrân cade în ^enunchî d i­
naintea Domnitorului, sărutându-i mâna, cu lacră-
mile în ochi, şî dându-î o hârtie scrisă pe toate
feţele.
— Hc, hei moş Ion Roată, prietenul şi tovară­
şul meu cel vechiu dîn „D ivanul Ad-hoc", lucru ne-
găndit! Ridică-te, moş Ioane, şi <spune, fără sfiala,
cc durere aî? Ţl-a făcut cîn tva vr'un neajuns?
 M oş Ion Roată, văzând oă după atâţia an! de
zile nu 1-a u!tat Colone!u! A lexandru Cuza, şi că
!-a pr!m!t cu .atâta bunătate, a început a plânge cu
hohot şi a-1 ruga să-i citească hârtia.
V odă, fiind gata de plecare, şi văzând că hârtia
lui moş Roată cuprinde multă pologhîe, zise** cu
blân d eţă:
— Spune, moş Ioane, d!n gură, ce a! de spus
că ma! bine am să înţeleg!
Atunci, moş Roată, vHndu-şi in sine, începe a
se jălu i cum urm ează:
— Luminarea V o a stră !
De când cu păcatul cela de „A d-hoc", n'am mai n
avut zi bună cu m egieşul meu c e l puternic, stăpânul jt
unei moşii foarte mari, pe care -1 cunoşti Măria-Ta. V
N'am gândit, nenorocitul de mine, că un boier âşa j
de mare, putred de bogat şi cu învăţătură, să-şi puie L
mintea cu unul ca mine, de Ia iMgte vorbe nesocotite
ce le-am zis şî eu atunci, într'un năcaz. Numai Dum­
nezeu să-i dee sănătate şi bine, dar amarnic th'a
lovit în avere şî în cinste! Crede, M ăria-Ta, că nici
cu n'am fost aşa de sec, între cei de-o .seamă cu
mine. Dar de cum am ajuns acasă, goană şî prigoană
pe capul meu, din partea boierului, în tot feliu!!
Intâiu şi'ntâiu, a ^Sus înadins pe feciorii boie­
reşti să-mi caute pricină, şi să mă ducă !a sapă
de lemn. Şi aceştia, ca oameni fără judecată şi pis-
maşi, făceau toate chipurile sataniceşti, sau ei dea-
drcptu!, sau prin alţii, cum să deie vitisoareîe mele
m ăcar de un pas pe moşia boierească: ş'apoi, sub
cuvânt că au făcut stricăciune, să rAl le poată ucide
fără nîcio cruţare! Şi astăzi îm puşcă-i porcii; .măne,
vacile şi boii; poimâine, căişorii; în altă zi ie-i oile
dinapoi cu grămada şî du-îe Ia cu rte; iţ i poţi în ­
chipui, M ăria-Ta, ce urgie grozavă era pe capul m eu!
V ăzân d eu dela o vrem e, că nu m ai încetează
cu jafurile, mi-am luat inima 'n dinţi, şi m'am dus
la boîerîu să m ă jăluesc. Ş i boierul, in lo c de un
cuvânt bun, m 'a scuipat drept în obraz, de faţă cu
slugile sale şi cu a lţi oameni ce se aflau atunci la
curte, încât am crezut că a căzut ceriul pe mine,
de ruşine 1 Ba încă m a şi ameninţat, că altadata,
de mi-a mai călca piciorul în ograda boierească, &re
să poruncească să mă întindă la scară şi să mă bată
cu b iciu ll Ş i cu rânduiala asta, M ăria-Ta, în câţiva
ani de zile m'au calicit cu desăvârşire şi mi-a ră­
dicat şi cinstea, care, pentru mine, a fost ce l mai
scump lucru!
Cuza-Vodă a sfat neclintit şi s'a uitat ţintă Ia
moş Ion Roată, cât a vorbit el. Ş i când a isprăvit
vorba, V odă i-a pus două fişicu ri de napoleoni In
mână, zicându-i cu bunătate:
— Ţine, moş Ioane, acest m ic dar dela mine, şi
întâm pină-ţi nevoia de azi pe mâne, cum te-a lu­
mina C e l de Sus. Iar pe boier, lasă -1 în Judecata
lui Dumnezeu, căci „E l nu bate cu ciom agul .
Lui moş Ion R oată 1 se um plu din nou ochii de
lacrăm i şi, sărutând mâna lui V odă, ca semn de
mulţumire, zise oftând: f
Dar cu ruşinea ce mi-a făcut, cum rămâne, M ă-
ria-Ta? - - .
— C u ruşinea iaca aşa rămâne, mo§ Ioane, zise
Cuza - Vodă, sărutându -1 şi pe un obraz şi pe altul,
în faţa mulţimii adunate acolo. — Du-te spune
sătenilor dumitale, moş Ioane, că pe unde te-a şcui-
pat boierul, te-a sărutat Dom nitorul ţa n i şi p-a
şters ruşinea..... ^ ^
 Era odată un moşneag ş'o babă; şî moşneag u j
^ e a o fată şî baba iar o _^ată. Fata babei eră slu- #
ta, leneşă, ţâfnoasă şi rea Ia înîm ă; dar, * pentrucă;
era „fa ta m am ei", se alinta cum s'alintă cioara'nj)
, tot greul pe fata moşneagului, pare era j t
rumoasa, harnică, ascultătoare şî bună Ia înimă. D um -i
nezeu p îm podobise x:u toate darurile c 61e bune ş i !'
oase. D ar această fată bună era horopsită şî de j
sora cea e scoarţă şî de mama cea vitregă. Noroc ]
dela Dmnnezeu că era 9 fată robace şî răbdătoare;
caci a ltfel ar fi jEost vai ş'am ar de Jielea ei. ^
^ ^ oşneaguluî Ia deal, fata moşneagului la 4
ea upa găteje prin pădure, ea pu tăbuleţul §
^ ea în sfârşit în toate părţile !
strângea ziulica de^m are, nu-şi mai ]
P ^ e venea şi'n alta se
^ c " oborul de fiică^sa tot bâr-
toare şî nemulţumite erau. Pentru ta b ă , fata moş-
b u t u t de pus^ Ia icoane.
^ ^ casă; iar fata ei
busuioc
Când se duceau amândouă fetele în sat Ia şe­
zătoare, sara, fata m oşneagului nu se încurca, ci
torcea câte-un ciur plin de fuse, iar fata babei în­
druga şi ea cu m are-ce câte-un fu s; ş'apoi când v e ­
neau amândouă feteie acasă., noaptea târziu, fata,
babei părea iute p e ste pârleaz şi zicea fe tei m oş­
neagului să-î dee ciurul pu fusele,* ca sa-1 ţie, până
va sări ^î ea. A tunci fata babei, vicleană cum §ra,
lua ciurul şi fuga în casă la babă şi la moşneag,
spuind că ea a tors acele fuse. In zadar fata m oş­
neagului spunea în urmă că acela e ste lucrul m âi­
nilor sale, căci îndată o apucau de obraz baba jp!
cu fiică-sa şi trebuia Sum ai decât să răm âie pe-a lor.
Când venea Duminica şi sărbătorile, fata babei
era îm popoţată şi netezită pe cap, d e parc'o linsese
viţeii. N u era jo c, nu era placă în sat, la care să
nu se ducă fata babei, iar fata m oşneagului era o-
prită cu asprime dela toate aceste. Ş'apoi când X'e-
nea moşneagul de pe unde era dus, gura babei um ­
bla m e liţă : că fata Tui nu ascultă, că-i Uşem ică, că-i
leneşă, că-i soiu rău, că-i lae, că-i bălae, şi că s'o
alunge dela casă, s'o trim eată la slujbă, junde ştie,
că nu-i ^chip s'o mai ţie, pentrucă poate să înnără-^
vească şi pe fata ei.
Moşneagul, fiind un gură-cască, sau cum îţi vrea
să-i ziceţi, se uita în coarnele ei — şi ce-i spunea
ea, sfânt era! Din inimă bietul moşneag boa te c'ar
mai fi zis câte ceva; dar acum apucase a cânta
găina la casa lui şi cocoşul nu m ai avea nîcio
trecere; ş'apoi să-l fi pus păcatul să se întreacă cu
dedeochiul, căci baba şî fiică-sa îl umpleau d e bog­
daproste. Intr'una din zile, moşneagul fiin d foarte a-
m ărît de câte-i spunea baba, chem ă fata şi-i zise:
— Draga tatei, iaca ce-m î tot spune m ă-ta de
 tine: că n'o asculţi, că eşti rea de gură şl nărăvită
si că nu este de chip să mai sfaî îa &asâ m ea;
de aceea du-te şî tu încotro te-a îndrepta Dumne­
zeu, ca să nu să maî facă atâta gâlceavă la casa
asta, dîn prlcîna ta. D ar te sfătuesc, ca un fată ce-ţi
sânt, că orişiunde te-î duce, să fii supusă, blajină
şi harnică; căci ia casa mea tof ai dus-o cum ai
dus-o, c'a mai fost şî m ila părintească la m ijloc!...
Dar prin străini, Dumnezeu ştie peste ce soiu de
sămânţă de oameni îi da şi nu ţi-or putea răbda,
câte ţi-am răbdat noi.
Atunci biata fată, văzând că baba şi fiică-sa vo-
îesc cu orice chip s'o aiunge, sărută mâna tată-său
şi cu lacrim i în ochi porneşte în toată lumea de-
părtându-se de casa părintească fără nicio j&ădejde
de întoarcere! Şi m erse ea cât m erse pe-un drum,
până ce din întâm plare îi ieşi înainte o căţeluşă
bolnavă ca vai de capul ei şi slabă de-î numărai
co astele; şi cum văzu pe fată, îi zise: ^
— Fată frumoasă şî harnică, fie-ţi miiă de mine
şi mă grijeşte, că ţi-oiu prinde bine şi eu vreodată.
Atunci fetei î $e făcu m ilă; şi luând căţeluşa,
o spălă şi-o grîji fotarte bine. A poi o lăsă şf îşi căută
de drum, mulţumită fiind în suflet că a putut să­
vârşi o faptă bună.
Nu merse ea tocmai mult şi numai iaca ce vede
un păr frumos şi înflorit, dar plin de om izi In
toate părţile. Părul, cum vede pe fată, zice:
- Fată frumoasă şi harnică, grijeşte-m ă şi cu-
răţă-mă de omizi, că ţi-oiu prinde şi eu bine vr'o-
dată. .
Fata, harnică cum era, curăţi păru! de uscături
şl de omizi cu mare îngrijire, şi apoi se tot duce
 înainte să-şi c a ste stăpân. Ş î m ergând *a m ai d s-
parte, numai iaca ce ved e o fântână m â lM ţ i
c răsită. Fântâna atunci zice:
— Fată frum oasă şi harnică, grijeşte-m ă ca ^ i w
sj prinde şi eu bine vr'odată.
Fata râneşte fântâna şi-o grijeşte foarte b^ne *
^ apoi o Iasă şi-şi caută d e drum. Ş i tot m ergâhd
^m ai departe, numai iaca c e dă de-un ^uptioc
r lipit şi mai-m ai să se risipească. Cuptiorui, cum v e d e
t pe fată, zice :
- Fată frumoasă şi ham ică, Iipeşte-mă şi
Njeşte-mă, că poate ţi-oiu prinde şi eu bine vr odată..
Fata, care ştia că de făcut treabă nu m âf cade
(ycoada nimănui, îşi suflecă m ânecile, calcă lut ş i
hjlipi cuptiorui, îl humui şi-1 griji de-ţi era mai m are
^dragul să -1 priveşti. A poi îşi spălă frum uşel m âiniie
Hde lut şi porni iarăşi Ia drum. Ş i m ergând ea acmn
Hşi zi şi noapte, nu ştiu ce făcu, că se ră tă ci; ctt
} ^oate aceste nu-şi pierdu nădejdea în Dumnezeu, ^cî
! merse tot înainte, până ce într una din zile des-
] dimineaţă, trecând printr'un codru întunecos, dă d e
! poiană foarte frumoasă, şî în poiană ved e o c ă -
) suţă um brită de nişte Iozii pletoase; şl când se a -
propie de acea casă, numai iacă o babă întâm pină
pe fată cu blândeţă şi-i zice:
— Da ce cauţi prin aceste locuri, copilă, şi cin e
j <eşti?
— Cine să fiu, mătuştă? Ia o fată de casă, fărăt
[ n a m ă şi fără tată, pot zice; şi ^umai Cel-de-Su^
^tie cât am tras, de când mama care m'a făcut *.
pus mâinele pe piept. Stăpână caut; şi necunoscândL
ave nimeni şi um blând din Ioc in Ioc, m'am rătăcit.
Dumnezeu insă m'a povăţuit, de-am nemerit Ia cas*&
! duaaitale şi te rog să-mi dai sălăşluire.
 — Sărmană fată, zise bătrâna, cu adevarat au-
m ai Dumnezeu te-a îndreptat la mine şî te-a scă­
pat d e prim ejdiî. Eu sunt Sfânta Duminică. Slujeşte
la m ine astăzi, şi fii încredinţată că mâne n a i şa
ieşî cu m ânile goale dela casa mea.
— Bine, m ăicuţă, d ar nu ştiu ce trebi am sa fac.
— Ia l să-mi Jai copilaşii, care dorm, şi să-i hră­
neşti; apoi să-mi fa c i bucate; şi când m'oiu întoarce
eu dela biserică, să le găsesc nici reci nici er*
binţî, c i cum îs bune de mâncat. Ş i cum zioe, "
trâna porneşte la biserică, iar fata suflecă mânecile
şî s'apucă de treabă. în tâ i şi 'ntâî face p u to a re;
apoî iese afară şi începe a striga:
— Copii, copii, copii! veniţi la mama să Vă Iee!
Ş î când se uită fata, ce âă vad ă? O grada se um­
pluse şi pădurea foşgăia de-o m ulţim e de balauri şi
de tot soiul de jivine m ici şî m ari; însă tare în
credinţă şi cu nădejdea Ia Dumnezeu, fata nu se spe­
rie, ci le ia pe una câte una şi Ie lă şi le îngrijeşte?
cât nu se poate mai bine. A poi s'apucă de făcut bu­
cate, şi când a venit Sfânta Duminică dela biserică
şi a văzut copiii lăuţi frum os şi toate trebile bine
făcute, s'a umplut de bucurie; şi după ce a şezut
la masă, a zis fetei să se suie în pod şi să-şî aleagă
de-acolo o ladă care-a vrea ea, şi să ţi-o iee ca
simbrie, dar să n'o deschidă pân'acasă la tată-sau.
Fata se suie în pod şi vede acolo o mulţime de
lă zi: unele mai vechi şi mai urîte, altele mai noua
şi mai frumoase. Ea insă, nefiînd lacomă, îşi alege
pe cea maî veche şî mai urîtă dintre toate. Şi când
se dă cu dânsa jos, Sfânta Duminică cam încreţeşte
din sprâncene, dar n are încotro, cî binecuvântează
pe fată, care îşi ia Iada ^n spate şi se întoarnă spr*
asa părintească cu bucurie, fo i pe drum ul pe unde
lenise.
C ând pe drum, iaca! cupRoru! g rijit de dânsa era
!in d e plăcinte crescute şi rumenite... Ş i m ănâncă
tta la plăcinte $3 mănâncă, hăt L ine, apoi, îş i m ai
? câteva Ia drum ş i porneşte. C ând m ai în colo, nu-
tai iaca! fântâna grijită de dânsa era .plină până'n
pra cu apă lim pede cum îi lacrim a, dulce şî rece
iun îi ghiaţa. Ş i pe colacu l fântânii erau două pa-
j&re d e argint, cu care a băut la apă până s'a ră-
grit. A p o i a luat paharele cu sine şi a pornit îna-
tRe. Ş î mergând mai departe, iaca! părul g rijit de
Ansa era în cărca t de pere galbene ca ceara, *de
^apte ce erau şi dulci ca jn ierea . Părul, văzând p e
Ctă, şi-a plecat crengile'n jo s , şi ea a m âncat la pere,
şi-a luat la drum câte i-a trebuit. D e-acolo m er-
ţnd, m ai departe, iaca se întâlneşte şi cu găţeluşa,
tre acum era voinică ^i frumoasă, iar 3a gât purta
salbă de galbeni, pe care a dat-o fetei ca m ul-
m ită pentru că a Lajuns acasă la tată-său.
M oşneagul, când a văzut-o, i s'au um plut ochii d e
trim i şi inima de .bucurie. Fata atunci scoate sal-
: şi paharele cele de argint şi le dă tătâne-său,
<oi deschizând lada îm preună, nenumărate herghelii
cai, cirezi d e vite şi turme de oi ies din ,pa,
cât moşneagul a întinerit, văzând atâtea bogăţii!
ră baba a răm as opărită şi nu ştia c e să facă d e
adă.
Fata babei atunci $i-a luat inima 'n dinţi şi a

— Las, mamă, că nu-i prădată lum ea de bo­

ţii; mă duc să-ţi aduc şi eu m ai multe.
Şi, cum zice, porneşte, cu ciudă, trăsnind şi ples-
ad. M erge şi ea cât merge, tot pe acest drum, pe
unde fusese fata m oşneagului; se întâlneşte 3! ea <at
căţeluşa cea slabă şî bolnavă; dă şi ea d e părul ce#
ticsit d e om îde, d e fântâna cea m âlită $1 seaca ş!
părăsită, de cuptiorul c e l nelipit şî aproape să se
risipească; dar când o roagă şi căţeluşa şi păru! şi
fântâna şi cuptiorul ca §ă îngrijească de pansele, e*
le răspunde cu ciudă şi în bătaie d e jo c :
— D a cum n u l că nu mi-oiu feştelî eu mânuţele
tătucuţei şi m ăm icuţei! M ulte slugi aţi avut ca m ine?
Atunci cu toatele, ştiind că mai uşor ar putea
căpăta cineva lapte dela o vacă stearpă, decât să
te îndatorească o fa tă alintată şi leneşă, au lăsat-o
să-şi urm eze drum ul în pace şî n'au maî cerut dela
dânsa niciun ajutor.
Ş i m ergând ea to t înainte, a ajuns apoi şi ea
la Sfânta Dum inică; dar şi aici s'a purtat tot ur­
suz, cu obrăznicie, şi prosteşte. In loc să facă
bucatele bune şi potrivite şi să Iee copii Sfintei Du­
minici, cum i-a lăut .fata moşneagului de bine, ea
i-a opărit pe toţi, de ţipau şi fugeau nebuni ^de us­
turim e ş f de durere. A poi bucatele le-a făcut afu­
mate, arse şi sleite, de nu mai era de chip să Je
poată lua cineva în gură... Ş i când a venit Sfânta
Duminică dela biserîcă, şi-a pus m âinile'n pap de
ceeace a găsit acasă. D ar Sfânta Duminică, blândă
şi îngăduitoare, n'a vrut să-şi, puie mintea c'o stur­
lubatica şi c'o leneşă d e fată ca aceasta; ci i-a spus
să se suie în pod, să-şi aleagă de-acolo o ladă, care
i-a plăcea, şi sâ se ducă în plata lui Duminezeu.
Fata, atunci, s'a suit şi ş a ales lada ja<ea înai
nouă şi mai frumoasă, căci îi plăcea să iee t â t maî
m ult şi ce-i m ai bun şi m aî frumos, * dar să facă
slujbă bună nu-î plăcea.
A poi cum se dă jo s dîn pod Teu la d a , nu se imd!
 duce aă-şi iee ziua bună şi binecuvântarea dela ISfânta
D am înică, c i porneşte ca d ela o casă pustie şi ;se
io t duce inainte; şi m ergea de-i pârâiau călcâiele,
^ frică să, nu se răsgândească Sfânta Dum inică,
să pornească după dânsa, s'o ajungă şi să-i iee lada.
, Ş î când ajunge ia cuptior, frum oase plăcinte jerau
' ^utr'însul! D ar când s'apropie să îee dîntr'însele si
I să-şi prindă pofta, focul o arde şi nu poate J u a. L a
fântână aşişderea: păhăruţele d e argint nu-i vorbă
erau — şi fântâna plină cu apă până'n gură; d ar
^ ^ând a vru t fata să puie m âna pe pahar şi să iee
^ apă, paharele pe loc s'au cufundat, apa dintr'o clip ă
? a secat şi fata de sete s'a u scat!-. C ând prin drep-
^ părului, — nu-i vorbă, că parcă era bătut cu
: !opata d e pere m ulte ce avea, d ar cred eţi c'a avut
! parte să guste yreuna? Nu, că ci părul s'a făcut de-a
; mie de ori mai nalt d e cum era d e-i ajunsese cren­
gile în nori. Ş'atunci... scobeşte-te, fata babei, in d in ţi!
M ergând m ai înainte, cu căţeluşa încă s'a în ­
tâln it: salbă de galbeni avea şi acum la gât; dar
când a vru t fata să i-o iee, căţeluşa ă ^muşcat-o d e
i-a ra p t degetele, şi n'a lăsat-o sa puie m âna pe
dânsa. îş i m uşca fa ta acum degeţelele jn ăm u cu ţîi şi
ale tătucuţii de ciudă şi de ruşine, dar n'avea ce
face. In sfârşit cu jn are ce, a ajuns şi-acasă la mă-sa,
dar şi aici nu le-au tihnit bogăţia, căci, deschizând
Sada, o m ulţim e de balauri au ieşit dintr'insa — ,şi
pe loc au m âncat pe babă cu fată cu tot, d e paxqă.
n a n mai fo st pe lum ea asta, şi apoi s'au făcu t ba-
!anrii nevăzuţi cu ,Iadă cu tot.
Iar moşneagul a răm as liniştit din partea ba­
bei, şi avea nenumărate bogăţii; e l a m ăritat pe
Creang& 13
194
HM

fiică-sa după un om bun şî ham îc. C ocoşii câafah

acum pe stâlp ii porţilor, în prag şî în toate p ă rţi^ t'
iar găinile nu m ai cântau cocoşeşte Ia casa moşnea;
gului, să maî facă a ră u ; c'apoi atuncî nîcî
m ulte nu maî aveau. Num ai atâta că moşneagul i
răm as pleşuv şi spetit, d e m ult ce-1 netezise bam
pe cap şi de cercat în spatele ţpî cu cociorva ditM
*ă-i copt m ălaiul. ^
 PO VESTEA UNUI OM LENEŞ
Ci-că era odată, într'un sat, un om grozav de
, leneş; de leneş ce era nici îm bucătura din gură
nu şi-o mesteca. Ş i satul, văzând că acest om nu
se dă la muncă nici în ruptul capului, hotărî sa-1
spânzure, pentru a nu m ai da pildă de lenevie şî
altora. Ş i aşa se aleg vreo doi oameni din sat şi
se duc la casa leneşului, îl um flă pe sus, îl pun
într'un car cu boi, ca pe un butuc nesim ţitor şî
hai cu dânsul la locul de spânzurătoare!
Aşa era pe vrem ea aceea.
P e drum se întâlnesc e i cu o trăsură, in care
era o cucoană. Cucoana, vazand m carul c e l cu
boi un om, care sămăna a fi bolnav, întrebă cu
m ilă pe ceî doi ţărani, zicând:
— Oam enî buni! Se ved e că omul c e l din car
e bolnav, sărmanul, şi-l duceţi la vr'o doftoroaie
undeva, să se caute.
— Ba nu, cucoană, răspunse" unul dintgg ţărani,
să ierte cinstită faţa dum neavoastră, dar aista e
un leneş care nu credem a fî mai având păreche
în lume; şi-l ducem la spânzurătoare, ca să cură­
ţim satul de-un trândav.
 — A lei! oam eni buni, Zise cucoana, înfiorându-se; j
păcat, sărmanul, să moară ca un câne fără-de-lege! j,
M aî bine duceţi -1 îa m oşie la pâine; iacătă curtea
p e costişa ceea! Eu am acolo un hambar plin cu j
posm agi, ia aşa pentru îm prejurări grele, Doamne j
fereşte! A m ânca la posm agi şi a trăi şi el pe lângă {
casa mea, că doar ştiu c ă nu m 'a pierde Dumnezeu !;
pentr'o bucăţică de pâne. D ă! suntem datori a ne j}
ajuta unii pe alţii.
— I'auzi, m ăi leneşule, ce spune cucoana; că te-a t;
pune la coteţ, într'un hambar cu posmagi, zise u- t
a u l dintre săteni. Iaca peste ce noroe ai dat, ba- h
tă-te întunericul să ^e bată, urîciunea oamenilor! Sai [
degrabă din car şi m ulţăm eşte cucoanei că te-a scă- !,
pat dela m oarte şi-ai dat peste belşug, luându-te sub j
aMpa dumîsale. N oi gândeam să-ţi dăm sopon, şi j!
frânghie; iar cucoana, cu bunătatea dumisale, îţi ţ
dă adăpost şi posmagi. Să tot trăieşti, să nu mai f
m ori! Să-şi puie cin eva obrazul pentru unul ca tine 11
şî să te hrănească ca pe-un trântor, mare mînune-i
ş! asta! D ar tot de noroc să se plângă cineva. Bine-a
Hiai zis cine-a zis că : „B o ii ară şi caii mănâncă". 3
H ai, dă răspuns cucoanei, o ri aşa, ori <^şa, că n'are .
vrem e de stat la vorbă cu noi.
D ar m uieţi-s posmagii, zise ^atunci leneşul cu .
jum atate de gură, fără să se câm ească din loc.
C e-a zis? întrebă cucoana pe săteni.
C e să zică, m ilostivă cucoană, răspunde u-
%ul, ia întreabă că muieţi-s posm agii?
V a i de mine şi de mine, zise cucoana cu mi- j
ra te ; încă asta n'am auzit! Da e l nu poate să şi-i i
imoaie?
Auzi, măi leneşule: te prinzi sa moi posmagii s
singur, ori ba?
 — Ba, răspunse leneşul. Trageri mai! bine fo t îna­
inte ; ce m aî atâta grijă, pentru astă pustie d e gură!
A tunci unui dintre săteni zis e 'cu c o a n e i:
— Bunătatea dum neavoastră, m ilostivă cucoană,
d a r degeaba m ai vo iţi a strica orzul pe gâşte. V e ­
deai bine că nu-1 ducem noi la spânzurătoare numai
!. aşa de flo ri de cuc, să-i luăm năravul. Cum chitiţi?
Un sat întreg n'ar fi pus o are m ână d ela mână, ca
să poată face dintr'însul c e v a ? D ar a i p e cine a-
! juta? D oar lenea-î îm părăteasă m ăre, ce-ţî baţi cap u l!
Cucoana .atunci, c u toată bunăvoinţa c e avea, se
i lehăm eteşte şi d e binefacere şi d e tot, zicând :
— O am eni buni, faceţi d a r cum v 'a lum ina Dum-
I i
tnezeu!
Iar sătenii duc pe leneşi !a locul cuvenit şî-i fa c
felul. Ş î iacă aşa a scăpat şî leneşul acela d e să­
teni şî sătenii aceia d e dânsul.
M ai poftească de-acum şi a lţi leneşi în satul a-
eela, dacă le d ă m âna şi-i ţine cureaua.
Ş am încălecat pe-o ga ţa v'atn spas povestea aşa.
 C IN C I P A N I \ ^
^
D oi oamenî, cunoscuţi unul cu altul, călătoreau
*dată, vara, pe un drum. Unul avea în traista sa
trei pâini şi celă la lt doua pâini. D ela o vreme, fi-i
indu-le foam e, poposesc la um bra unei răchiţi ple-t
toase, lângă o fântână cu ciutură, scoate fiecare^
pâinile ce avea, şi se pun să mănânce împreună,!
ca să aibă m aî m are poftă de mâncare.
Tocm ai când scoaseră pâinile din traiste, iacă
un al treilea drum eţ, necunoscut, îî ajunge dîn *br-
mă, şi se opreşte lângă dânşii, dându-le ziua-bună;
apoi se roagă să-î deie şi lui ceva d e mâncare., căci
e tare flăm ând şi n a r e nim ica m erinde la d ân su l,!
nici de unde cumpăra.
— Poftim , om bun, d e-i ospăta împreună cu n
ziseră cei doi drum eţi călătorului străin; căci, mila
Dom nului! unde m ănâncă doi, mai poate mânca şi
un al treilea.
C ălătorul străin, flăm ând cum era, ne mai aş­
teptând m ultă poftire, se aşează jo s lângă cei doi
şi încep a m ânca cu toţii la pâne goală işi p bea
apă rece din fântână, că ci altă udătură nu aveau.
M ănâncă ei Ia un Ioc tustrei, şi mănâncă, până ce
gătesc de m âncat toate cele cinci pâni, de parcă
n'au m ai fo s t
După ce au mântuit de mâncat, călătorul stră­
in scoate <cincî le i din pungă şi-i da, din întâm piare,
celui ce avusese trei pâni, zicân d :
— P rim iţi, v ă rog, oam eni buni, această m ică
m ulţăm ită dela mine, pentrucă m i-aţi d at dem âncare
la nevoie; veţi cinsti m ai încolo câte un pahar d e
vin, sau veţi face cu banii c e veţi pofti. N u sunt
vrednic să vă m ulţăm esc d e binele ce m i-aţi fă­
cut, căci nu vedeam lum ea înaintea ochilor, de flă ­
m ând ce eram.
C ei doi nu prea voiau să prim ească, dar, după
multă stăruinţă din p a rte a celu i a l treilea, au pri­
mit. D eîa o vrem e, călătorul străin şi-a luat ziua-
bună dela cei doi ş'apoî şi-a căutat d e drum.
C eilalţi m a^ răm ân oleacă sub răchită la umbră.,
să odihnească bucatele. Ş i din vprhă în vorbă, ce#
ce avusese trei pâini dă doi le i celui cu doua
pâni, zicând:
— Ţine, frate, partea dum itale şî fă ce v re i cu
dânsa. A i avut două pâni întregi, doi lei ţi se cu­
vin. Ş î mie îm i opresc trei lei, fiindcă am avut trei
pâni întregi şi tot ca ale tale de m ari, după cum ştii.
— Cum aşa? zise celă la lt cu d ispreţ; pentru c e
numai doi le i şi nu doi şi jum ătate, jpartea dreaptă
ce nî se cuvine fiecăruia? O m ul putea 3 ă nu ne
dee nimic şi atunci cum răm ânea?
— Cum să tăm âie, zise cel cu trei pâini: atunci
aş fi avut eu pomană pentru ce m f se cuvine dela
trei pâînî, iar tu dela două, şî pace bunăî Acum ,
însă, noi am mâncat degeaba, şi banii pentru pâne
îi avem in pungă cu prisos: eu trei lei şi tu doi iei,
fiecare după numărul pâinilor ce am avut. M ai dreap­
tă îm părţeală decât aceasta, nu cred că se poate
nici la Dumnezeu sfântul.
 — B a nu, prietene, zise ce i cu două pâni; eu
nu mă ţin că m i-ai făcut parte dreaptă. Hai să ne
judecăm şî cum a zice judecata aşa să rămâîe.
— H aide îa jud ecată! zise cellalt, dacă nu te
m ulţăm eşti; cred că şi judecata are să-mi găsească
dreptate, deşi nu m'am târît prin judecăţi de când {[tis)
sunt.
Ş î aşa pornesc e î la drtnn, cu hotărîrea să se
judece. Ş î cum ajung într'un Ioc unde era judecă­
torie, se înfăţoşează înaintea judecătorului şî încep
a spune îm prejurarea din capăt, pe rând fiecare:
cum a venit întâm plarea de au călătorit împreună;
d e au stat la masă îm preună; câte pâni au avut
fiecare; cum a m âncat drum eţul c e l străin la masa
lor, deopotrivă cu dânşii; cum Ie-a dat cînci Iei,
d rep t m ulţăm ită, şi cum c e l cu trei pâini a găsit cu
ca le să-î îm partă.
Judecătorul, după ce-i ascultă pe amândoi cu
luare-aminte, zise celui cu două pâni:
Şi nu eşti m ulţum it cu îm părţeala ce s'a fă ­ n
cut, om ule?
Nu, domnule judecător, zise nemulţumitul, noi
" de gând să luăm plată dela drumeţul stră­
in pentru m âncarea ce i-am d at; dar dacă a venit
in amp area de-aşa, apoi trebue să im părţim drept
n oua ceea ce ne-a dăruit oaspele nostru: aşa gred
eu ca ar i cu cale, când e vorba d e dreptate.
vorba de dreptate, zise judecătorul,
c'a avM* ^ înapoîeşte un Jeu istuilalt, care, spui
c a avut trei pâini. ,

iu d e ^ r ^ cuprinde mirarea, domnule

venit înaintea /^ m ulţum itul cu îndrăsneală; eu am
înaintea judecaţii să capăt dreptate şi văd că
dumneata, care ştii legile, m aî tă u m ă acufunzi. D e-a
fi să fie to t aşa şî judecata înaintea lu i Dumnezew,
apoi v a i de lum e!
— A şa ţi se pare dum itale, zise jud ecătorul 8
n iştît; d ar ai sa ve zi că nu-i aşa. A i avut dum neata
tdouă pâini?
— Da, dom nule judecător, două am a v u t
— Tovarăşul dum itale avut-a trei .pâini?
— Da, dom nule judecător, trei a avut.
— Udă tură ceva avut-aţî vreunul?
— N im ic, dom nule judecător, numai pâne goa­
lă şî apă rece din fântână, fie d e sufletul cui a
făcut-o acolo, în calea trecătorilor.
— Dinioara, parcă singur m i-ai spus, zise jude­
cătorul, că aţi m âncat toţi ca unul, d e m ult; aşa
este?
— A şa este, dom nule judecător.
— Acum, ia să statornicim rânduiala urm ătoare,
ca să se poată şti hotărî t care câtă pâne a m ân­
ca t: să zicem, că s'a tăiat fiecare pâne in trei bu­
căţi deopotrivă de m ari; câte bucăţi a i fi avut d u m ­
neata, care spui că avuseşi două pâini?
— Şase bucăţi aş fi a vu t, dom nule judecător.
— D ar tovarăşul dum itale, care spui că avu trei
pâini?
— Nouă bucăţi ar fi avut, domnule judecător.
— Acum, câte fac la un Ioc: şase bucăţi şi cu
nouă bucăţi?
— Cincisprezece bucăţi, dom nule judecător.
— Câţi oameni aţi mâncat aceste cincisprezece
bucăţi de pâne?
— Trei oameni, domnule judecător.
— Buni Câtc-câte bucăţi vin la fiecare om?
 — C incî bucăţi, dom nule judecător.
— Acum , ţii minte câte bucăţi ai avut dumneata?
— Şase bucăţi, dom nule Judecător.
— D ar de mâncat, câte ai m âncat dumneata?
— C inci bucăţi, dom nule Judecător.
— Ş î câte ţi-au m ai răm as de întrecut?
— O singură bucată, dom nule judecător.
— Acum să stăm aici, în ceea ce te priveşte pe
dumneata, şi să luăm pe istlalt la rând. ŢH minte
câte .bucăţi de pâne ar fi avut tovarăşul d-tale?
— Nouă bucăţi, dom nule judecător.
— Ş i câte a m âncat el d e toate?
— C inci bucăţi, ca şi mine, domnule judecător.
— D ar de întrecut, câte i-au mai răm as?
— Patru bucăţi, dom nule judecător.
— Bun! ia acuş avem să ne înţelegem cât se
poate d e bine. Vra-să-zică, dumneata ai avut numai
o bucată de întrecut, iar tovarăşul dum itale patru
bucăţi; acum, o bucată de pâne rămasă dela dum*
neata şi cu patru bucăţi dela istlalt, fac la un loc
cin ci bucăţi?
— Tam an cinci, d-le judecător.
Este adevărat că aceste cinci bucăţi de pâne
le-a m âncat oaspetele dumneavoastră, care spui o&
v 'a dat cinci lei, drept m ulţum ită?
Adevărat este, d-le judecător.
Aşa dar, dum itale ţi se cuvine numai un ieu,
fiindcă numai o bucată de pâne ai avut de întrecut,
şi aceasta, ca şi cum pi fi avut-o de vânzare, de
oarece aţi prim it bani dela oaspetele dumneavoastră.
Iar tovarăşului dum itale î se cuvin patru Iei, fiindcă
patru bucăţi de pâne a avut de ntrecut. Acum, dară,
fă bine şi înapoieşte un leu tovarăşului dumitale.
Şi dacă te crezi nedreptăţit, du-te şi la Dum nezeu,
,i las* dacă ţi-a face E î judecată m ai ^treaptă d ecât
aceasta!
C e l cu două pâni, văzând că nu m ai are încotro
yovăi, înapoieşte un leu tovarăşului său, cam cu pă­
rere d e rău, şi pleacă ruşinaţi
C e l cu trei pânî însă, uim it d e aşa Judecată, mul-
jămeşte judecătorului, şi apoi iese, jcicând cu m irare:
— D ac'ar fi pretutindene tot asem ene judecători,
^e nu iubesc a H cânta cucul m faţă... ce i ce n au
itceptate n'ar mai năzui in v e ci şl'n pururea la ju ­
decată.
Cârciogarii, porecliţi şi apărători, ne mai având
-hîp de traiu numai din minciuni, sau s'ar apuca d e
nuncă, sau ar trebui, în viaţa lor, să ^ragă pe dra­
cul d e coadă...
Iar societatea bună ar „răm ânea nebântuită.
 P O V E S T E
(Prostia om enească)

A fost odată, când a fo st; că i!acă tt'ar fi fosf; <

a u s'ar povesti.
N oi nu suntem d e pe când poveştile, ci suntem
mai dincoace cu y r'o două-trei z île : de pe când se
potcovia puricele cu nouăzeci şi nouă d e ocă de fier
!a un picior şi to t i se părea că-i uşor.
C i-că era odată un om însurat, şi omul acela
trăia la un Ioc cu soacră-sa. N evasta Iui care avea
un copil de ţâţă, era cam proastă; dar soacră-sa nu
era tocm ai hâtră. Intru una din zile, bm ul nos­
tru iese de-acasă după trebi, ca fie c a re om. Nevasta
lui, după ce-şi scăldă copilul, îl înfăşă şi-i dete ţâţă,
î puse în albie lângă sobă, căci era la m ă ; apoi îl
legănă şi -1 desm ierdă, până ce -1 adormi. După ce l
a ^ r m i' stătu ea puţin pe gânduri, ş'apoi începu a
se boci, câ t îi lua gura: A u lio ! copilaşul meu, co­
pilaşul m eul
M am a ei, care torcea după horn, cuprinsă de
spaimă, svârli fusul din mână şi furca din brâu cât
colo, şi sărind fără sine, o întrebă cu spaim ă:
C e ai. draga T&amei, ce-ţi este?!
— M am ă, mamă! copilul m eu are să moară.
— C ând şi cum ?
- I a t ă cum : vezi drobul c e f d e sare pe hora?
— II văd. Ş i?
, ^ f mâţa, are să ! trântească drept i*<
capul copilului, şi aă mî-1 M aaare!
 — V a i d e mine şi d e mine, că bine zici, fata
m ea; se ved e ca i s'au sfârşit m ititelului zile le !
Ş i cu ochii pironiţi la drobul de sare d e pe horn
şi cu m âinile încleştate, d e parcă le legase cineva,
iocepură a-1 boci amândouă, ca nişte sm intite, d e
clocotia casa. P e când se sluţiau ele, cum vă spun,
numai iaca şi tatăl copilului intră pe uşă, flăm ând
şi necăjit, ca v a i d e el.
— C e este? C e v a găsit, nebunelor?
Atunci ele, viindu-şi în sine, începură a-şi şterge
iacrîm ile şi a-i povesti cu m are ja le despre întâm ­
plarea neîntâm plată.
O m ul, după ce le ascultă, zise cu m irare:
— B re! m ulţi proşti am văzu t eu, in vieaţa mea
dar ca vo i n'am mai văzut. M ăăă... duc în toată Itt-
m ea! şi de-oiu găsi mai proşti d ecât voi, m 'oiu m ai
tntoarce acasă; iară d e nu, ba...
A şa zicân d , o ftă din greu, Ieşi d in Casă, fă ră să -şi
iee ziua bună, şi p le că su p ă rat ş i a m ă r îf c a vai
de om !
Şi mergând e l bezm etic, fără să ştie unde se duce,
<tapă o bu cată de vrem e, oprindu-se într'un loc, i
se întâm plă iar să vadă ceva, ce nu m âi văzuse:
na om ţinea puţin un oboroc deşert cu jgura spre
soare, apoi răpede-1 înşfăca şi ţn tra 'p u dânsul în-
Ir'tm bordeiu; pe urmă ia r ieşea, îl punea iar eu
gnra la soare, şi tot aşa făcea... D rum eţul nostru^
nedumerit, se opri şi zise:
— Bună ziua, om bun!
— M ulţăm esc, dum itale, prietene!
— D a ce faci aici?
— Ia mă trudesc de vr'o două-trei zile aă *a r
pocîtul ist d e soare în bordeiu, ca să am !nm io&
g! nici că-1 pot...
 — B re ! pe trudă, zise drum eţul. N 'ai vr'un topor
Ia îndem ână?
— Ba am.
— Ie-1 de coadă, sparge ici, şi soarele va intra
\ singur înlăuntru... * <
îndată făcu aşa, iar lumina soarelui intră în bor-
deiu.
— M are minune, om bun, zise gazda; de nu
te-aducea Dumnezeu pe Ia noi... eram să îm bătrâ­
nesc, cărând soarele eu oborocul.
încă un tont, zise drum eţul în sine, şî plecă.
Şi m ergând el tot înainte, peste câtva timp, a*
junse într'un sat şi din întâm plare se opri la pasa
unui om. O m ul de gazdă, fiind rotariu, îşi lucrase
un car şi-l înjghebase în casă, în toată întregimea
lui; şa cu m voind să-l scoată afară, trăgea de pro­
ţap cu toată puterea, dar carul nu ieşea. Ştiţi pen­
tru ce? — A şa: uşile erau m ai strâm te decât ca­
rul. N oroc însă că drum eţul l-a învăţat să-l desfacă
în toate părţile lui, să le scoată pe rând afară, ş'apoi
iarăşi să le înjghebe la loc.
Foarte m ulţăm esc, om bun, zise gazd a; bine
m a i învăţat. Ia uită-te dumneata. Era să dărâm bu­
nătatea de casă din pricina carului...
&ici drum eţul nostru mai numărând un nă­
tărău, m erse tot înainte până ce ajunse iară la o
casă. A colo ce să vad ă? Un om c'un ţăpoiu în mână
voia s'arunce nişte nuci din tindă în pod.
in ce în ce, dau peste dobitoci, zise drumeţul
m sine.
- - D a ce te frăm ânţi aşa, om bun?
. , , ^ v*^au să sv â rl n işte nUcî în p od şi ţăp oiul
!sta, bata-1 scâ rb a să -l bată, nu-i n ici d e-o treabă...
 — C ă degeaba te trudeşti, n en eî P o ţi să-i blas-
tăm i câ t 1-ei blestem a, habar n'are ţăpoiul de scârbă.
Ai un oboroc?
— D a cum să n'am.
, - P " n e nuciie într'însui, ie-1 pe um ăr şî sue-1
frum uşei în pod; ţăpoiuî e pentru oaie şi fân, iar
nu pentru nuci.
Om ui ascultă ş i treaba se făcu îndată.
Drum eţul nu zăbovi nici a ici m ulf, ci plecă m aî
num ărând şi a lt neghiob.
A poi de aici m erse mai departe, până ce ajunse
k ca să m ai vadă aiurea şi altă năzbâtie, la care nu
se putu o p ri de râs. Un om legase o vacă de g â t
! suindu-se pe o şură unde a v e a aruncat oleacă de
fân, trăgea din răsputeri d e funie, să urce Vaca p e
şură. V aca răgea cum plit, şi el nu m ai putea d e
ostenit. *
M ăi om ule, zise drum eţul, făcându-şi c ru ce ;
d ar ce vrei să faci?
C e sa fac, m a ntrebi? Da nu vezi?
Ba văd, numai nu pricep.
Ia haramul ista e hăm isit de foam e şi nu v re
nici în ruptul capului să vie după mine, sus pe iastă
şură, să mănânce fân...
— Stăi puţin, creştine, că spânzuri vaca. Ie fânul
şi-l dă jo s la vacă!
— Da nu s'a irosi?...
N u fi scump la tărâţe şi ieftin la făină.
Atunci omul ascultă şi vaca scăpă cu vieaţă.
— Bine m a i învăţat, om bun! Pentr'un lucru d e
nimica, era cât pe ce să-mi gâtuî va ca !
Aşa, drumeţul nostru, mirându-se şi jtie această
m are prostie, zise in sine: „M âţa tot s'ar fi putut
îttâ m p la să deie drobul de sare jo s de pe h o ta ;
d ar să cari soarele in casă cu oborocul, să arunt*
nucile in pod cu ţăpoiul şi să tra g i vaca pe şura
la fân, n'am mai gândit"!.
A poi drum eţul se întoarce acasă şi petrecu lâ n #
ai săi, pe care-i socoti mai cu duh, d ecât pe cei ow
văzuse în călătoria sa.
Ş'am încălecat pe o şa,
Ş'am spus povestea aşa;
Ş'am încălecat pe-o roată,
Ş'am spus-o toată;
Ş'am încălecat pc-o căpşună,
Ş'am spus, oameni buni, o mare
minciuaiH ^
 U R SU L P Ă C Ă L IT D E V U L P E

Era odată o vuîpe vicleană, ca toate vulpile. E a

tcm blase o noapte întreagă după hrană şî nu găsise
fnlcălrl. Făcându-se ziuă albă, vulpea Iese la m argi­
n e a drum ului şl se culcă sub o tufă, gândlndu-se oe
;să mal faca, să poată găsi ceva dem âncare.
Şezând vulpea cu botul întins pe labele dina-*
^nte, îl vine miros d e peşte. Atunci ea ridică puţin
.cap u l şl ultându-se la vale, în lungul dram a lui, z8-
[reşte venind un car tras d e doi bol.
— Bun! gândi vulpea. Iaca hrana ce-o aşteptam
' eu. ŞI îndată Iese de sub tufă şl se lungeşte !n
m ijlocul drumului, ca şl cum ar fi fost moartă.
Carul apropHndu-se de vulpe, ţăranul ce mâna
b o li o vede şl crezând că e m oartă cu adevăraţi
strigă Ia bol:
— „A h o ! aho!"
Boli se opresc. Ţăranul vine spre vulpe, se ult&
la ea de aproape şl, văzând-o că nici nu suflă, zic e :
— „B re! da cum nalba a m urit vulpea asta a ld ?
TU!... ce frumoasă caţaveică am să -1 fa c nevestH d in
blana Istul vulpoi". Zicând aşa, apucă vulpea d e dupX
cap şl târînd-o până Ia car, se opinteşte ş'o aruncX
deasupra peştelui. A poi strigă la bol:
— „H ăis Jolan, cea! Bourean!"
Boli pornesc. Ţăranul mergea pe lângă bol şl-!
tot îndemna să meargă mal Iute, ca s'ajungă d e gra*
b ă acasă şi 3ă Iee pielea vulpii.
Insă, cum au pornit boii, vUIpea a $1 început c a
picioarele a împinge peştele din car jos. Ţ&ranu!
ţre*ng& 14
mâna, carul scârţia, şî peştele din car cădea.
După ce hoaţa de vu lp e a aruncat o m ulţim e:
de peşte pe drum, biniii....şor! sare şi ea din car„,şgj]
pi cu mare grabă, începe a strânge peştele de p e M
drum. După ce l-a strâns jgrăm adă, îl ia, t l duce j t.
la bizunia sa şi începe a m ân cat că taaa...re-i m A ^
era foame.
Tocm ai când începuse a mânca, iaca vine la h*
dânsa, ursul.
Bună masă, cum ătră! TiH! da ce mai de peşte L.
a i! Dă-m i şi mie că taaa...re! mî-i poftă!
Ia m ai pune-ţi pofta 'n cuiu, cumătre, că ţ
doar nu pentru gustul altuia m'am muncit eu. Daca &.
(M aşa de poftă, du-te şi-ţi m oaie coada 'n balta t...
ca mine, şi-î avea peşte să mănânci.
Invaţă-ma, te rog, cumătră, că eu nu ştiu cum
se prinde peştele.
Atunci vulpea rânji dinţii şi zise: Alei, cum ătrei ;
da nu ştii că nevoia te duce pe unde nu ţi-i voia
Şî te învaţă ce nici gândeşti. Ascultă, cum ătre: vre!
aă mănânci peşte? — Du-te desară la bâltoaga cea '^
din marginea pădurii, vâră-ţî coada în apă ş t stai !
pe loc, fără să te mişti, până despre ziuă; atunci îm
sm uceşte vârtos spre m al şî ai să scoţi o mulţime
d e peşti, poate îndoit sau întreit de cum am scos eu.
Ursul ne maî zîcând nicio vorbă, aleargă'n fuga
mare Ia băltoaga din marginea pădurii şi-şi vâră 'a
apa toată coada!...
In acea noapte începuse a bate un vânt rece,
e îngheţa limba n gură şl cenuşa de şub foc. In-
g iaţă zdravăn şi apa din băltoagă, şi prinde coada
ursu uî ca într un cleşte. D ela o vreme, ursul, ne
m ai putând de durerea cozii şi de frig, smuceşte o-
dată din toată puterea. Ş î sărm anul urs! în ioc s&
scoată peşte, răm âne far* de coadă i
în cep e eî acum a mormăi cum plit ş a sări în
şus de durere. Ş i 'nciudat pe fu îp e că î-a am ăgit,
M duce s'o ucidă în bătae. D ar şireata d e V ulpe
!tîe cum să se ferească d e mânia ursului. Ea ie şise
Bin bîzunie şi se vârîse în scorbura unui copac d in
apropiere: şi când văzu pe urs că vine făr* d e
*cadă, începu a striga:
jt — Hei, cum ătre! Dar ţ'au m âncat peştii coada,
{&! aî fost prea lacom ş'ai vru t să nu mai răm âîe
beşti în baltă?
^ Ursul, auzind că încă-î maî ia şi'n râs, se în­
ciudează şi maî tare şi se răpede iute spre copac;
ta r gura scorburii fiind strâmtă, ursuî nu putea să
încapă înlăuntru. Atunci eî caută o creangă cu câr*
ig şî începe a cotrobăi prin scorbură, ca să scoată
ulpea afară şi să-i tîeie de cheltuială... D ar când a-
)uca ursul de piciorul vulpii, ea striga: „Trage, nă-
ărăule! mie nu-mi pasă, că tragi d e copac"... Iar
:ând anina cârligul de copac, ea striga: „V aleu , cu*
hătre! nu trage, că-m i rupî piciorul!"
In zadar s'a năcăjit ursul, de-î curgeau sudorile,
ă tot n'a putut scoate vulpea din scorbura copacului.
Ş i iaca aşa a rămas ursuî păcăîit de vulpe!.
 ACUL Ş I B A R O SU L

Ax//. M oşule! d e ctT p şti zurbagiu? Te sfădeştă!

necontenit cu soră-ta ţipaţi şi faceţi larm ă!
de-m i ţiue urechile. E u lucrez toată ziua şi nimeni)
jpu*mi aude gura.
— Iaca m ă!... da d e unde-ai ieşit, păcală?
— D e unde-am ieşit, d e unde n'am ieşit, eu îţ i!
apun că nu fa ci bine ceeace ia c i.
— N a !.- vorba ceea! a ajuns oul mai cuminte t
d ecât găina. M ăi băiete, trebuie să ştii că din sfădă- <
Ra noastră aî ieşit; ş'apoi tu ni cauţi pricină?
— M a rog, iertaţi-m ă! că dacă n'ar fî fost fo-?'
cui, foile, pleaftura şi om ul^care să vă facă şi săi
v ă dee nume, aţi fi răm as m ult şi bine în fundul
păm ântului ruginite, ca va i de voi.
M ăsură-ţi vorbele, băete! Auzi, soră nicova!ă*i
cum ne râde acuşorul?
Aud, dar n'am gură să-i răspund; şi văd, dan
trebuie să rabd.
V orba peea, soro: „Ş ed e hârbu'n cale şi râde
d e oale . M ăi puşchiule! ia să vedem ce-ai făcut V
tu m ai m ult decât noi?
Ce-am făcut şi ce fac, îndată ţ'oiu spune. C a j
8& nu lungesc vorba, hainele bărbăteşti şi feme* j
!eştî, din creştet până 'n tălpi, şi alte nenumărate j
lucruri frum oase şi scumpe, fără de mine nu se j
pot face. M ergi la croitoriu, intră în bordeiu, sue-tei
palat, a i să m ă găseşti. F etele mă pun la cu- j
 iiu ţe aurice, mă înfig în perinuţe de m ătase şî în ­
grijesc de mine ca de un m ate lucru.
— D a în stogul de fân nu vrei să te pue, mi-
R telule?
— N îcî în stogul de fân, dar nîcî trântit într'un
ungher al fierăriei, ca fine. Ia spune-m i: te m aî ia
cineva în mână decât fierarul?
— Ia ascultă, te prea înfreci cu şaga, p iciu lel
D acă şăzi Ia cinste şî toţi îngrijesc Ide fine, cum
z id , d e ce Ie împungi degetele?
— Da, împung pe cască-gură cel somnoros, pen­
trucă voîesc să iasă din mâna Iui, prin ajutorul meu,
m ulte lucruri folositoare şi frumoase. Tu penfruce
baţi Herul cel culcat p e nicovală şi ruginit ca şi
tine? Nu ca să faci din el lucruri mai* 6 une şi
m ai frum oase?
— M ăi... da bun eşti de gură!
— Ş i de gură dar şi de lucru.
— E i bine, fu m i-ai înşirat verzi şi uscate; ia
sfăî să-ţi spun şî eu pe ale m ele: foporuf, barda,
ciocanul, cleştele, vătraiul şi henumărafele unelte ^i
maşini de fier, unele d e o mărim e urieşă, iar a l ­
tele m ici şi bicisnice ca tine pufufu-s'au face până
n'au trecut printre nicovală şi baros? Casa, biseri­
cile, corabia, puştile, tunurile şi alte lucruri nenu­
mărate, aşa-i că n'ar fi, de nu eram eu? T u îm i
spui d e haine frum oase; eu ţ'oiu spune de casă,
d e sapă, de săcere, de coasă şi de plug; tu îm i
spui mai m ult d e /ra/nos, eu ţ'oiu spune de cele
n eagra?
M ă faci să te-a puc iar Ia scărmănat, m oşule ba-
Bes. Haine i-au trebuit om ului întâiu; căci nu era
eă umble cu pielea goală şi desculţ ca gâştele.
— Te-ai încurcat ;n socoteli, m ăi băiete. Ba d
mâncare şi casă i-a trebuit omului întâiu ş'apoi haine
fram oase cum zici tu; cu rufe de-ale tale îţi gheorăesc
m atele d e foame. A i auzit vorba ceea că: „Golătatea
înconjură, iară foamea dă de-a-dreptul .
— M ăi! da ruginit mai eşti!
— Ruginit cum sunt, eu v'am făcut şi trebue sa
ascultaţi de sfaturile mele.
— Aşa este, dar te prea lauzi; las mai bine sa
te laude alţii. Şi tu faci treburi bune, şi eu; numai
atâta că tu faci lucruri mai din topor, eu mai de­
licate; tu şăzi totdeauna cu ferarul cel u n s de căr­
buni, iar eu şăd cu croitorul şi cu tot feliul de
persoane. ^
— Iar ai început, ghibirdic fudul şi guraliu.
Croitorul tău trebue să împungă mai mult de zece
ori, până ferariul meu mg. ridică odată; croitorul tau
rupe altă dată pe zi câte zece ace; ferariul însă, ma
are pe vieaţă; ba mă poate lăsa şi de zestre la
copii de copiii săi. Ş'apoi încă una: cine dintre a
ceşti doi meşteri e mai yre&onos şi mai Fie­
rarul meu ori croitorul tău?
— M oşule! eşti bătrân şi multe mai ştii: fie pe-a
dumitale.
— Aide, mititelule! Ia acum ai mai venit dea-
casă. Zi mai bine că industria saumeşteşugurile
noi le-am adus pe lume; că bogăţiile cele mari, nouă
se datoresc. M i-ai zis şi ţi-ai zis c&?p/#; nJe
pare bine ca strănepoţii mei să fie mai ciopliţi
decât mine; cu timpul se cioplesc toate... Numai nu
vă fuduliţi şi nu uitaţi obârşia voastră; ca nu cumva
să vă ciopliţi prea tare, şi sa rămâneţi care făra
urechi, care fără dinţi; care, fără gură, care fără
zim ţi; adecă, nişte cîoarse de nicio treabă. C ap o i
atunci iarăşi m i-ţi ajunge drăguş la căuş şi sora-
mea nicovala vă va ţinea în spate, iar eu vă voiu
bate pe rudă pe sămânţă, ca să prindeţi la minte.
 INUL ŞI CAMEŞA

Ştii, fu, cămeşă dragă, ce erai odată?

C e să fiu? Eram ceeace mă vezi: cămeşă albă,
cu care se îmbracă oamenii.

^ ^ ° sămânţă; apoi buruiană

ciahnata de vânt, ca foaie buruenele: aşa naltă, sub*
^irea, tocmai de potriva mea; erai tn cu floricică
albastră, fata mea. Când ai fost crescut şi copt,
cum sunt eu acum, oamenii te-au smuls din p ă ­
mânt, te-au legat în fuioare, te-au pus copăce! yt
te-au lăsat Ia soare ca să te usuci. După aceea te-au
culcat pe ţol şi te-au bătut cu beţe, ca să-ţî scoată
sămânţa; apoi bătut şi stâlcit cum erai, te-au dus
la baltă şi te-au pus în fopKoarg (fopilă) unde ăi
stat vreo zece zile, ca să te topeşti: adecă, să-ţi pu­
trezească hlujul. După asta, te-au scos şi te-au pus
iarăşi la soare ca să te usuci, răzămându-fe de gar­
dul pe care eşti întinsă acum. Fiind uscat, te-au
meliţat şi hlujul ţău s'a prefăcut in pos<%?r&?, îar co*
jiţa ta, în femeile apoi te-au răgilat, te-au
periet şi te-au făcut fuior frumos şi jn oale ca mă-
tasa; din fuior te-au făcut cagf/ fe-au pus în
?i au început a toarce, prefăcându-te in sau aţă.
Tortul l-au depănat (răşchiet) pe spre
a-1 face că/ea/7/ călepele s'au fiert cu leşie, să se
inălbească; apoi le-au pus pe de pe care
au început a Ie depăna pe mosoare cu de pe
m aţ m osoare te-au urzit p e Mfzo*#; te-au luat ţ i te-au
în<x in v ă lit pe d e dinapoi, punând pgryg/g prin tre
pături, c a să nu se hrentuiască şi /uscat
printre rost, ca ^să nu se încâlcească După- i
ase
asta te-au nevedit, trecându-te prin şi prin \
ş î cu ajutorul a l zăt?or#/M şi al f
te
te-au întins în legându-te de sulul d e e
at
dinainte, d e unde se începe yMrg - jpânzw. Călepele 1
b lăsate pentru bătătură, le-au depănat pe cu su- r
ca/a/ apoi punând ţe v ile în s#WK;g, au început a j
P
ţe se : ad ecă a trece prin u r z e a i cu ajutorui f
( ic/jtwpg/or (călcătorilor), a i ş i a l %e/or. C a t
să se îndesească tireie, bătătura se oate cu t
în tre care e aşezată Ş i iaca aşa te-au pretăcut)
în pânză. C ând era c a id afa ră $i frumos, fem eile Ş
te-au dus la baltă şi te-au / apoi te-au fiert c u !
leşie ş i iar te-au ghiiit, până te-ai inălbit. Când erai
aibă cum trebue, te-au uscat, te-au făcut vălătuc^
te-au cro it şi au făcut din tine, ceeace eşti acum. «
— M ică puruianâ, nu ştiu de unde-ai mai scos t
atâtea despre mine.
— H ei, dragă, dar poate că nu ştii, că oamenii !
m ai fa c pânză şi din sora noastră şi di** ^
fratele nostru Jaa şi d in Jnghim pătoarea ^ r -
m ai fa c un fe liu d e pânză. D ar în fabrici se
ţes feliu-d e-feliu de pânzeturi, m ult mai uşor şi &*
tim p m ult m ai scurt. ., t
— B re! m ulte m ai auzii!
— M ai. aşteaptă că n'am sfârşit încă. Din c ă - j
meşă sau rufă, peste câtva ^imp a i Să te faci tearfă, ^
din care se face pentru bolnavii din spitale j)
şi pentru soldaţii răniţi în bătălie. A poi te caută ca ţ
iarba de leac, să facă la fabrică din tine
Mare minune mi-ai spus, dragă buruiană, zisen
 c ă m e şa . D e -a r ft a ş a , a p o i to a te lu c r u r ile n u s u n t
ceea ce se v ă ^ ; ci a lt c e v a a u f o s t o d a t ă , a ! t c e v a
su n t a c u m , — ş i a 't c e v a a u să fie .
— G a r d u ! , p e c a r e e ş ti tu în t in s ă a c u m a a f o s t
altăd ată p ă d u r e . C e a r e sâ fie d e a c u m în a in te ?
— T o cm a i aşa, so ro !
M ă t a s a : fr u n z ă d e d u d in tr a tă în p â n te c e le
u n o r g â n d a c i . V a r u ) , c e - a f o s t m a i în a in te ? D a r
ţ fu n iile ş i o d g o a n e le ?... ş. a .
POEZH CULTE

SATIRICE
am parale
A z i de inm e, jo c îmi bat,
ţn caztn şt'n tribunate
u nt prim it şi 'm br&pşat.
^nă,
pe a ta strună.
U n o ra b :h ş] cochete,
g ! vo t b rav i ju d ecăto ri,
p^u cu n o sc a voastră sete
L<redet, t ° t ' in b ă n i g o r i
_ună, sună, pungă sună
^ e g e a rea tu o taci bună.
S ă a m r a n g d e b o ie r ie
A s t e a lu c r u r i s u n t p r e a m ic i,
S t i u a r m e n i şi g r e c t o m ie ,
B o ie r iţ i p e ir m ilic i.
S u n ă , s u n ă , p u n g ă su n ă ,
L e g e a r e a tu o fa c i b u n ă .
F ă r ă n ic i- o în v ă ţ ă t u r ă
E u t r e c a z i de î n v ă ţ a t ,
T o t i se u s t ă n a m ea g u r ă
C â n d p u n g u ţa mi a s u n a t,
B ă n u i ia to ti fa c e n u m e .
B a n u l te r id ic ă n lu m e .
S u n ă su n ă , p u n g ă s u n ă
L u m e a r e a tu o f a c i b u n ă .
A s t ă z i c u r t e a mă p o fte ş te
F o s t s a u s lu jb ă c a s ă m i d e a
S t it i d e c e mă m ă g u le ş te ? ...
C ă c i m i e p u n g u lit a g r e a .
S u n ă, su n ă, p u n gă su n ă,
C ă c i to ti jo a c ă p e a ta s t r u n ă .

PĂSĂRICĂ
Ia r n a n in g e şi !n g h ia t& ,
F r i g u l c r e ş te t o t m e r e u ;
P ă s ă r ic ă c e a is te a ţă
N u m a i z ic e c â n tu l s ă u ,
C â n d a f a r ă v is c o le ş te ,
E a s a s c u n d e tr e m u r â n d
!n tr u n d o s u n d e g ă s e ş te ,
N u c a v a r a c ir ip in d ;
( i s tă b ită şi n tri^ ta tă ,
F lă m â n d ă c a v a i d e e a ,
P e la d ru m m â n c a re ş i cată
S ă r m ă n ic a p ă s ă r e a !
D u m n e ze u c a re a fă c u t-o
*'e d â n s a c a şi p e n o i,
O n u tre şte ş 'o n c& lzeşte
 I A ! CLOPOŢELUL SUNA.
^ o p o ţ e l u ! d e la g a r ă
se m n a lu l de p o rn ire ,
I oft în g ra b ă a ie r g a r ă ,
i o ţ ) cu to ţi în tr 'o u n ire .
^ a r ră m â n e un d ru m e ţ
S u r d Ja a stă d e şte p ta re —
S o m n o ro su ! e isteţ,
C â n d e o r a de p le c a re ,
^ a r e iu te în tră s u ră
C ă lă t o r u l în g r ijit ;
I ren u 'n g r a b ă se sm u ceşte,
J ren u l ia tă 1 a p o rn it.
F u m u l je se tre n u l sb o a râ ,
^ .atato rn itnişttţi,
O n c e v re m e a r fi a fa r ă ,
A u p o rn it is b u n , p o rn iţi
A n tm a lu l ce o d ată
b u b ;u g m ereu se c b in u ia .
In t r ă s u r ă a s t ă d a t ă ,
Fv.rte d re a p tă şi ei ia...
A la ş m !s tu i su ru g iu
it p ă t o a r e a b iciu f său
eai fugari,'
ţm b o td .ţ, de fo c m .re u !
T " te simţi şi ai ajuns
r î ru d e a m ;c i:
C a n d o d ată putea) p ie rd e
In te rese m a ri şi m ,c ,
ja c a m m tea o m en ească
i a n a u n d e a a ju n s ;
A a ;u n s ca să d o a m ea scă
Pan şi c o lo 'n a e r su s.
IÂ ! C L O P O Ţ E L U L SU N A .
C lopoţelul d ela gară
D ând sem nalul d e .pornire,
T oţi în grabă alergară,
Toţi cu toţi intr'o gpire.
P a r răm âne un drum eţ
Surd la astă deşteptare —
Som norosul e isteţ,
C ând e ora d e p le ca re .
Sare iute în trăsură
C ălătorul în grijit;
Trenu'n grabă se sm uceşte,
Trenul îată -1 a pornit.
Fumul iese, trenul sboară,
C ălătorii liniştiţi,
O rice vrem e-ar fi afară,
A u pornit, îs buni porniţi.
Anim alul ce odată
Sub jug greu se chinuia,
In trăsură astă dată,
Parte dreaptă şi e î ia...
Maşinîstu-i surugiu, „
Ţipătoarea bîcîul său,
Iar vaporii cai fugari,
îm boldiţi d e fo c mereu!
Nu te sim ţi şi ai ajuns
L a părinţi, rude, am ici;
Când odată puteai pierde
Interese m ari şi piici. ,
Iaca mintea omenească
Până unde a ajuns:
A ajuns ca gă domnească,
Pân'şi colo n # er sus.
 N U L U C R E Z I — N 'A I C E M A N C A
A r fi un m are păcat
O m ul leneş de-ajutat —
Ş tiţi Dumnezeu ce-a dat
O m ului când l-a creat?
M em bre bune 'ndemnăoase
C reeri în cap d e ajuns;
M inte, graiu, simţuri, virtute,
Toate 'n e l deplin a pus.
D acă lenea -1 stăpâneşte,
Singur este vinovat.
C ine ziua nu munceşte
Doarm ă noaptea nemâncat.
Bine-a zis biata fum ică
G reerului calicind :
A i petrecut astă-vară ?^..
Joac* actun de-i fi putând...
Iar la vara viitoare,
M ăi, jupâne grieruş,
F ii ca mine strângătoare,
N u to t trage din arcuş.
Ţi-i deda corpul la lucru?
Lenea nu te-a stăpâni;
Ş i ia iam 'avân d strânsură,
Lipsa-ţi ve i îndeplini.

P M Z M P W M JtM

M IE L U Ş IC A
Pogoară, pogoară, pe plaiu
Tot nouă ciobani,
De sunt veri primari,
Ş i cu unui zece;
B l e streinşor,
C u oiţe m uite;
C âte pietre' *n munte,
Atâtea-s com wte;
Câte pietre 'n vale,
Atâtea-s m ioare;
C âte pietricele,
Atâtea-s m ieluşele.
V a i! Nouă ciobani
D e sunt veri prim ari,
E i că s'au vorbit
Ş i s'au sfătuit,
L a apus de soare
P e e l să-l .om oare,
Bănişorî să-i bea,
O iţe să-i îa,
Să le îm părţească,
Să le răspândească.
D ar o m ieluşică
(C ea m ai ocheşică)
E a m i-şi auzea
Şchioapă se făcea,
In urmă rămânea,
Ş i unde m i-ţi sbiera,
Locul tremura,
Brazii vestejia,
Iarba se pârlia.
D ar stăpânul ei
C ârlig răsucea
Şi în loc stătea,
O iţa 'ntreba:
— O iţă, lăiţă.
M ie drăguliţăl
De când te-am văzut
Şî te-am cunoscut,
Aşa n'aî făcut;
Doar nu v'am păscut
Tot prin livezi Verzi;
Apă nu v'am dat
La izvoară răci,
O ri nu v'am culcat,
P 'alea vârfuri nalte
Unde vântul bate?
Oifa-m î grăia:
— Stăpâne, stăpâne,
 Stăpâîorul nostru!
B a tu ne-ai culcat
P'alea^ vâ rfu ri nalte
Unde vântul bate;
Ş i tu ne-ai păscut
T ot p rin livezi yerzî
Ş i apă ne-ai d a t
L a izvoară răci.
Stăpâne, stăpâne,
V a i, nouă ciobani
D e sunt v e ri primari,
E i pă s'au yo rbît
Ş i s'au sfătuit
L a apus d e soare
S ă m i te omoare,
Bănîşori să-ţi bea
P e noi să ne ia,
S ă ne îm părţească,
S ă ne răspândească!
Stăpânul grăi:
— O iţă, lăiţă,
M ie drăguliţăl
D e m 'or om orî,
V o i m ă-ţi îngropa
In târla oilor,
In jo cu l m ieilor,
In dosul stânîi,
Să-m i aud cânii;
C ârligelu l meu,
V o i că m î -1 veţi pun#
S tâlp la căpătâiu.
Iar ca mângâiere,
Flueraş d e şoc
Ce-m i zice cu foc,
V o i că mi-1 veţi pune
In uşa tâ rle i;
V â n t mi-o adia,
F lu er mi-o m işca;
Fluierul mi-o zice, .
O ile s'or strânge,
P e mine m 'or plânge
 C u lacrăm i de sânge.
* * * * * *
A h l străin d e mine,
M u lt străin în lume,
N iciun ajutor
D ela Dumnezeu
Ş i stăpânul meu.

BRATU
A re Bratu trei feciori,
C âte trei sunt vânătorii
D ar m ai are, Bratu, are
P e D obrica fată mare.
Se plim bă pe hat călare,
C u cozile pe spinare,
îm p letite cu parale —
Conjurată cu pistoale.

Frunzuliţa fagului
Sus pe plaiul muntelui
La tulpina fagului
L a um briţa bradului
Şed feciorii Braţului
C u N iţ'a Ploscarîului,
C u M anea Şălarului,
C u sora lui Dobrica.
D ar ei tot bea şi mânca,
Iar Dobrica se culca,
P uţintel că adormia
Ş i u rît vis că visa,^
D rept în picioare sărîa
Şi din gură că grăia:
— V aleu, neică Stanciule!
V o i beţi, mări, şi mâncaţi
N icio grijă nu purtaţi;
D ar eu, neică, m ă culcai,
Puţintel că adormii
Ş i urît vis că visai:
N eică, pistoalele tăie
Cr*ang&
 Şedea'n cui fără oţăîe;
N eică, flinfişoara mea,
Şedea n cuîu far* de vergea
N ici cuvânt nu şăvârşia,
P o tera că-i cotropîa,
C ăpitanul că grăia:
D 'alei Sfance-al Braţului,
V re i tu, m ări, sa te dai,
Sau Ia poteră legat,
O ri fu, m ări, tot tăiat?
D ar Stanciu că m i-i grăia:
— Căpitan Bălăurean,
N u sunt m uiere d e sat,
Să mă dau (ie legat,
C ă-s voinic cu comănac,
Ii ved ea ce-oiu să vă fac.
D ar soră-sa D obrica,
Ea din gură că grăia:
— Taci, neică, nu zice aşa,
C ă m i-ţi răpuiu vîeaţa;
C i ad'o 'ncoa pe durda.
P e durda 'n mână i-o da,
P ra fu l cu poala-I fum a,
G loanţele cu chivără.
Ea de stânga 'ngenunchia
Ş i pe dreptul mi-o punea,
O dată c'o slobozia;
Şapfespre'ce dobora,
C eilalţi câţi mai rămânea
P e foţi greu că mi-i rănea,
Num ai căpitan scăpa.
D ar ea din gură-i grăia:
— Căpitan Bălăurean!
Tu du-fe, m ări, d e spune,
Tu, mări, fu, Ia domnie,
Să sloboadă pe maica,
P e m aica şî pe taica,
C ă-i aprind puşcăria!
Aştepta e a ce-aşfepta
Si văzând că nu venia,
Ba pe cal încăleca
Ş î la domnie pleca;
La pâinarîu se-abătea,
P âine că m î-şi târguia
Ş i fe îîi <că le tăia,
La puşcărie mergea,
Săria ici, săria colea
Şi-un amânăraş scotea
Ş i din eî că scăpăra
Ş i fo c puşcăriei da,
V in ovaţii ţoţi scăpa
Ş i pânea că le-o îm părţea;
Ş i taică-său şi m ă-sa
Din puşcărie scăpa.
D ar Bucureştiu vedea, ,
După dânsa se lua,
C alu l în loc îi opria
Şi pe dânsa o prindea
Ş i la domnie-o ducea;
Un ou roş în par punea
Toţi Bucureşteniî că da
Ş i oul nu-1 nimeria.
Dobrica că m i-i privia,
Inima 'ntr'însa fierbea,
Până ce rându-i venia,
Iaca rândul că-i venia,
Când odată slobozia,
O ul fărâm e -1 făcea.
D ar pe ea o totropia,
La domnie-o răd ica;
Ea acolo că mergea,
Pieptul că ş i-l arăta.
Domnia, d a c o vedea,
Iertare că-i dăruia,
Şi la fraţi că se'ntorcea,
Iute ca o rândunea,
Cu părinţii lângă ea.
 A U T O B IO G R A F IE

y " / ^ C r ^ ,

J a p ă m a Z pacA a, /a ycaa/a ^ a
c u c/ia/fufa/a s ă fc a f/ a r p r w ra ^ a m a a f ^ o
L r< R a p ă r fa fa fu f 7 a a a N u m a fa s c a ,
^ fa u ^ ă fu r ă , ^ ca r ^ ""a fa ^ a y / fă ^ f ^ % r a a
fa fm ă . D u m n a z a u s ă - fa rfa . P o a fa ^a /t j w ? ^
rm sp ra z a c a a a f, c a a ^ a m f a c a p u f a g

^ ^ s S K / a a s fr u a ra u a /iaffcfu
^ u afn fc, ?f-/ c^ a m a ^ a a
L s c ă f a f d fsa rfcff s a f. U a ^
p a /a a ă ^ ascg/a/af, c a s ă m a ^
fm f z fc c a u fa ş a f yf /a p co a fă ; / o a :c ă a y /

** u r 'a a a a , a o ra fca / , p r fa z a a d /a o a sfa ca

n r c a a u f p a 6ă<H?a V a s ffa , cfască/uf a a s f r a , ? ^ j a a
ră m a s p a s ffa , fa r a o f ^ co/ara, c a r a a ra m p a sfa p a ^ a
z a c f /a a u m o r. a a - a a : fm păr^ ff p a /a casa/a " , '
D u p ă c r 'a a a a , fară^f s 'a ^ asc^ fs y co a fa . D a r a a s c a
/a/ /orcfacAa, /fm^f ca m aAffa/cza, a / a c a p a f ^ "
<ffca ^a urac^f /a /arfa <faasapra a^ff, ^ ^ .
fatfasf /a sp fa a ra c a ,<S/aafa/ jVaca/af, rm o:cf
cara/a /ăcuf yf ^făraff scoa/af <^a m ay r o fa a , c / -
carfa/ sa fafu f. <Ş: aya, a a ua^ a p aa ă afaa c:, a!
caaa! c a J ra g /a ycoa/ă, aa: fa c a p a f a u y a t a a a ^ *
m a:yfaaa/ o zf m ă <fucaam, ^ouă a a , a a r {Or
p rfascscm a ca ff o/aacă. ,
C a fa a a yffa c a r fa ^ a /a/ ^f afet m u ff a a z
/ăcaa a!c ^ ă a s a . E/ cam tfas -fmf ^ fc a a ; „Loya/ar#
^ ră a z ă n cu fu , /apfa acra'/! că/ă?atirf, cam p raa a
c c ^ a s ff /a fraa6ă,- m ă fam c ă , ^a a fâ fa c ă r fa r a ^ a .
n 'a a u a a c fa c să na fra g ă cfa ^ o fa fa'^ D a r ?î:ama, ^
ăa<% J a sc a m ă cum fară^ am a a , a /a a sa a car: M
ceas/ot? ma? 5 :ng ^ecă/ mZng y: sg 1&ucura yro?ay,
căn^ rg^fga că mă /ra^ /a car/e. D:n par/ea /a/eZ,
pu/gam să rămăn, cum era /na? B/ng.- ^fZcă a /u:
<Ş/e/an a/ Pe/re:, c/7! efe Creadă y: yospoă*ar :n sa/
/a J?umu/gy/Z. A/ama :nsă era :n s/are să ?oarcăn
/urcă y/ să :noă/ maz ^gpar/g. D ar ce şă maz :n-
Mă/ /a Zfumu/ey/Z? căc/ :n dZser/că c:/eam sZ căn-
/am /oa/e /ropare/e ca y: ^ască/u/ /orofacAg.
7n/r o zZ, aya pr:n căy/gyZ/g Crăc:unu/uZ, aproape
cărnZ/eayă, t?:Znt% ^un/cuZ-meu, Da^:^ Creanyă ăZn
PZpZrZy, pe /a no:, m a /ua/ y: m'a ^ u s j'a mun/e, /a
ycoa/a /uZ ^[/ecu Ba/oy df:n sa/u/ Broy/enZ, /uc!e/u/
<Suceat?a, y% m'a a^eza/ :n yaz^ă cu /oa/ă c 5 e//uZa/a
/u/, /a una /r/nuca, care aoea &)uă capre p/mg ^e
făZe. Dg a:cZ urmam /a ^coa/ă/ p:, or: s'a ^orZns car-
/ea ^g mZne or: nu, <%ar ră:a căprgască y/Zu că s*a
pr/ins.
A p roap e d?e F/or::, pro/esoru/ ^Vanu m :-a pfa/ ^ru-
mu/ acasă, y: ^g/a Broy/gnZ am t?enZ/ c u fzZ^Ze p/u-
/ayZ, p e B:s/r:/a, /a B orca, <%g/a B o rca c u o fucfă a
m ga, p e p/a:u/ B ătrân :n P :p :r:y yZ cfZn PZpZrZy /a
#umu/ey/Z. ^Z, c a n ă m a u păzu/ /a/a y? m am a /uns
c/u/uy y: p/Zn ă g ră:e, 5ucurZa 7or n 'a /os/ proasZă.
C e să /acă? ^ u fncepu/ a m ă scă/^a, 5 a ^cu /e?:e ă e
cZocă/ă:, 5 a c u usuc ă e /ană, 5 a a 'm ă Mnye c u ă o -
5o/, yZ :n/r'o săptăm ână m 'au Zz5ăaZ/ ă*e p o ă b a 5 ă .
D ar y: eu /e-am /ras, :n zZua ă e Pay/Z, un „/nyeru/
a ş/rZya/" /a 5:sgrZcă, ă s -a u răm as Zoa/e 5a5g/g 6?:n
sa/ CM gura căsca/ă /a m :ne. D ască/a/ /orcfacĂe r ă ­
m ăsese acum p e /os,- era a .cZncea roa/ă ^/a c a r .
B:a/a m am ă, cre zâ n d pă am să Zes %n -a/ ă'o/Zea C n -
CMze/, s'a p ns cu ruyăcw n/ p e /ănyă /a/a y: ?w'a
ăa/ să :noă^ psa///c5:g /a un psa// ^e /a 5 :ser:ca ^3-
ăorm /rea ă/n Căryu/ ^Vgam^n/a:, p e s / e . 5a//ă, /a cre o
ă o a ă soăr/:/nr: ă e ^p/a/ră ă e şa/u/ nos/ru. O /arnă
am :nră/a/ y/ /a aceas/ă ycoa/ă/ /am a cy m a: A u­
zeam :nt?ă?a; Zar Mara, nu /ăceam pur/c/ mu//: p e
/a ycoa/ă, /re5u/a s'a/u/ a ca să ; /a t r a s :n p/ep/ănupZ,
/a nepeă:/, /a /ăcu/ /et*Z cu sucâ/a şZ 7a /ors cu
roa/a. Că/e /reZ-pa/ru ocZ ă e canu ră Yorceam p e z/,
m ă ZnZreceam c u /e/e/e ce/e mar/ ăZn /ors, yZ e/e,
ă/n rău/a/e, m ă porec/gau „/on C orcă/ău".....
I. C R E A N G A
 AMINTIRI DIN COPILĂRIE

Ş C O A L A D IN H U M U LEŞTI. PA R IN Ţ H .
B U N IC U L D A V ID C R E A N G A D IN _AR-
D E A L. Ş C O A L A LU I A L E C U BALŞ.
IR IN U C A . B U N IC A N A S T A S IA .
ACASA
Stau câteodată şi-m i aduc aminte ce yrem i şi
ce oameni mai erau în părţile noastre, pe când în ­
cepusem şî eu, drăguliţă-Doam ne, a mă rădica bă­
ieţaş la casa părinţilor mei, în satul Humuleşti, iu
târg, drept peste apa N eam ţului; sat mare şl vese ,
îm părţit in treî părţi, care se ţin tot de una: V atia
Satului, D elenii şi Bejenii.
Ş'apoi Hum uleştiî, şi pe vrem ea aceea, nu erau
numai aşa un sat de oameni fără căpătâiu, ci sat
vechiu, răzăşesc, întem eiat în toată puterea cuvân­
tului, cu gospodari tot unul şi unul, cu flă că i voi­
n ici şi fete mândre, care ştiau a învârti şi hora,
dar şi suveica, d e vuia satul de vătale în toate păr­
ţile* cu biserică frumoasă şi nişte preoţi şi dascăli
şi poporani ca aceia, de făceau mare cinste satu­
lui lor. *
Ş i părintele Ioan de sub deal, Doamne, ce om
vrednic si cu bunătate era! P rin îndemnul ^ău, ce
mai de pomi s'au pus în ţintirim, care era mgrădtt
 cu zăplaz de bârne streşinit cu şindrilă, şi ce ch i­
lie durată s'a făcut la poarta bisericii, pentru şcoală;
ş'apoi să fî văzut pe neobositul părinte, cum um bla
prin sat, din casă în casa, îm preună cu bădiţa V a -
sile a Ilioaei, dascălul bisericii, un holfeiu sdravăn,
frumos şi voinic, şl sfătuia pe oameni să-şi dee
copiii la învăţătură.
Şi unde nu s'au adunat o m ulţim e de băieţi si
de fete la şcoală, între care eram şi eu, un băiet
prizărit, ruşinos şl fricos şi de um bra mea.
Şi cea d in tâi şcolăriţă a fo st însăşi Sm ărăndiţa
popii, o sgâtie d e copilă ageră la m inte şi aşa de
silitoare, de întrecea pe toţi băieţii şi din carte,
dar şi din nebunii.
Şi ne pomenim într'una din zile că părintele
vine la şcoală şl ne aduce un scaun nou şi lung,
şi, după ce-a întrebat pe dascăl care cum ne pur­
tăm, a stat puţin pe gânduri, apoi a pus nume
scaunului Bă/an" şî l-a lăsat în şcoală.
In altă zi, ne trezim că vine iar părintele la
şcoală cu moş Fotea, cojocarul satului, care ne a-
duce dar de şcoală, nouă un drăguţ de biciuşor de
curele, îm pletit frum os; şî părintele ii pune nume
„Sfântul N icolaî", după cum este şi hramul bisericii
din Humuleşti... A poi pofteşte pe moş Fotea, că dacă
i-or mai pica ceva curele bune, să mai facă aşa din
când în când câte unul, şi ceva m aî grosuţ dacă
se poate... Bădiţa V asile a "zâm b it atunci, iară noi
şcolarii am răm as cu ochii holbaţi unii la alţii.
Şi a pus părintele pravilă şl a zis: că în toată
Sâmbăta să se procîtească băieţii şi fetele, adică
să asculte dascălul pe fiecare de tot ce a jn v ă ţa t
peste săptămână; ?i câte greşeli va face să i le
însemne cu cărbune pe ceva, iar ia urma urmelor,
de fiecare greşeală, să-i ardă şcolarului cate un
S/gn? .
Atunci copila părintelui, cum era sprinţara ^
plină de incuri, a bufnit de râs. P ăcatu l ei, sărmana
— Ia poftim de Încaleoă pe Bălan, jupâneasa, zise
părintele de tot posom orit, să facem pocinog s/an
fH/Mf ce l din cuiu. Şî, cu toată stăruinţa lut
moş Fotea şi a lui B ădiţa V asile, Sm ărăndiţa a man-
cat papara şi pe urmă şedea cu m âinile la oc 1 ş
plângea ca o m ireasă de sărea căm eşa de pe ansa.
N oi, când am văzut asta, am rămas înlemniţi.
Iar părintele, ba azi, ba mâne, aducând P j^ ci
colaci dîn biserică, a îm părţit la fiecare, de n
îm blânzit, şi treaba m ergea strună; băieţii schimbau
tabla în toate zilele, şi sâm băta — procitanie.
N u-i vorbă, că noi tot ne făceam felul, aşa
câteodată; că ci din băţul în care era aşezată fila
cu cruce-ajută şi buchile, scrise de bădiţa asi e
pentru fiecare, am ajuns la trătaji, dela tM faji a
ceaslov, ş'apoi dă, Doamne, bine! In lipsa părintelui
şi a dascălului, in tra m în ţintirim, ţineam ceaslovu
deschis, şi cum erau file le cam unse, trăgeau m uştele
şi bondarii la ele şi, când clămpăneam ceaslovul,
câte zece-douăzeci de suflete prăpădeam deodată,
potop era pe capul m uştelor! într'una din zile, oe-i
vine părintelui, ne caută ceasloavele, şi când le vede
aşa sângerate cum erau, îşi pune mânile în cap de
năcaz. Şi cum a flă prLcina, începe a ne pofti pe
fiecare la ŞÎ a ne mângâia cu /grarn
pentru durerile cuvioaselor muşte şi cuvio-
şîlor bondari, care, din pricina noastră, âu pătimit.
Nu trece mult după asta şi într'o zi, prin luna
lui M ai, aproape de M oşi, îndeamnă păcatul pe bă*
 diţa V asile tântul — ca m ai bine nu î-oiu zice —
' să puie pe unul, N ic'a lui Costache, să mă proci-
tească. N ică, băiet m ai mare şi înaintat la în vă­
ţ ă t u r ă până la genunchiul broaştei, era sfăd it cu
[[mine din pricina Sm arăndiţei popii, căreia, cu toată
^ părerea mea de rău, i-am tras înfr'o zi o bleandă,
pentrucă nu-mi da paoe să prind muşte... Ş i N ică
începe să m ă asculte; şi mă ascultă el, şi mă as­
c u ltă , şi unde nu s'apucă d e însem nat la greşeli
cu ghiotora pe o draniţă: una, două, trei, până la
^douăzeci şi nouă. M ă i!!! s'a trecut de şagă, zic eu
hîn gândul m eu; încă nu m'a gătit de ascultat şi
Hcâfe au să mai fie!... Şi unde n'a început a m i se
) face negru pe dinaintea ochilor şi a trem ura de
mânios... Eî, ei! acu-i acu. C e-i de făcut, măi N ică!
îm i zic eu în mine. Ş i mă uitam pe furiş la uşa
9 mântuirii şi fot scapătam din picioare, aşteptând cu
! neastâmpăr să vie un lainic de şcolar de afară, căci
ţ! era poroncă să nu ieşim câte doi deodată; şi-mi
' crapă maseaua n gura, când vedeam că nu mai vine,
să mă scutesc de călăria lui Ai/gn şi de blagoslo-
venia lui Nfco&w, făcătorul de vânătăi. D ar adevă-
j râtul Sfânt N icolai se vede că a ştiut de ştirea
j mea, căci numai iaca ce intră afurisitul de băiet în
1 şcoală. Atunci eu, cu voie, fără voie, plec spre uşă,
^ies răpede şi nu mă mai încurc prin prejurul şcoa-
! lei, ci o iau la sănatoasă spre casă. Ş i când mă
j înapoi, doi hojm alăi se şi luase după m ine; şi
j jnde nu încep a - fugi de-m i scăpărau p icio arele;
! trec pe lângă casa noastră şi nu intru acasă, c i
))x)tigesc în stânga şi intru în ograda unui megieş
d nostru, şi din ogradă in ocol şi din ocol în gtă-
lina cu păpuşoi, care erau chiar atunci prăşiţi de-al
doilea, — $1 băieţii după m inei Ş i P&M sa * -
iungă, eu, de frică, cine ştie cum, *m izbutit de
m'am îngropat în ţăm ă la rădăcina unu !
Şi N ic'a lui Costache, duşmanul meu ' H
, CatincM , «tt h o jm .liu , au trecut pe tanja m !
vorbind cu m ere ctudS; ?t . J m .f
Dum nezeu, de nu m au putut gSM !. Ş i dela o vnxne
ne mat auzind nicio foşnitură de p.puşom , . ^ j
scurm iturS de am ^ .e ]
ran si tiv a l la mama acasa, şi am început * ** H
" t a L Î ^ , că nu mă m ai duc ta şcoatS, macar s a j
ştiu bine că m 'or om orî. ! ,
A doua zi însă, a venit părintele pe la noi, s a
înţeles cu tata, m'au luat e i cu binişond şi m au
înţeicb ^ ^ g rămâi fara
dus iar la şcoală... „C a d ai e păcat
leac de învăţătură, zicea părintele, doar ai
de bucheludeazla şi bucheriţazdra, eşti acum
Iov şi mâne-poimâne ai să treci la psaltire, c ir e este
cheia tuturor învăţăturilor, şi — mai .
vrem ea! — poate să te faci şi popă aici a „ j
Sfântul N icolai, că eu pentru voi mă stcaduesc .
H ei, hei! când aud eu de popă, las muş e e
pace şi-mi ieu alte gânduri, alte măsuri; ^ e p
mă da şi la scris şi la făcut cădelniţa m biseri<*
şi la ţinut isonul. Şi părintele mă ie la ragos e ^
bădiţa V asile m ă pune să ascult pe alţii — 9
făină se macină acum la moară! N ic a lui os '
cel răguşit, balcâz şi răutăcios, nu mai avea s 1
pânire asupra mea.
D ar nu-i cum gândeşte omut, ci-i cum P ° ° 'j
nut. în tr una din zite ţ i chiar tn ztua de
Foca, scoate v o m M din sat pe °
de dres drumul. Se zicea t a are a& treaoa
pe acolo, spre m ănăstiri. Ş î bădiţa V a sile n'are ce
lucrai H ai şl noi, m ăi băieţi, să dăm ajufotr la drum,
să nu zică V od ă, când a trece pe aici, că satul nos­
tru e mai leneş d ecât alte sate. Ş i ne luăm noî
dela şcoală şi ne ducem cu toţii. Ş i care săpau cu
cazm alele, care cărau cu tărăboanţele, care cu că­
ruţele, care cu co vă ţile; în sfârşit lucrau oam enii
cu tragere de inimă. Ia r vornicul, N ic'a P etricăi,
cu paznicul, vătăm anul şi câţiva nespălaţi de m a­
zili se purtau printre oameni de colo până co lo ;
şi când deodată numai iaca vedem în prund câţiva
oameni claie peste grăm adă şi unul din ei mugind
puternic. C e să fie acolo? ziceau oam enii alergând,
care de care, din toate părţile.
P e bădiţa V a sile îl prinsese la oaste cu arcanul,
îl cetluiau acum sdravăn şi-l puneau în câtuşi să-l
trim eată la Piatră... Iaca pentru ce scosese atunci
vornicul oamenii la clacă. Aşa, cu am ăgele, se prin­
deau pe vrem ea aceea flăcăii la oaste. A furisită pri­
velişte mai fu şi asta! F lăcăii ceilalţi pe dată s'au
făcut nevăzuţi, iară noi, copiii, ne-am întors plân­
gând pe la casele noastre. „A fu risit să fie cânericul
de vornic, şi, cum au ars el inima unei mame, aşa
să-i ardă inima Sfântul Foca de astăzi, lui şi tu­
turor părtaşilor săi"! — blăstămau fem eile din sat
cu lacrim i de foc, în toate părţile. Iar mama lui
bădiţa V asile îşi petrecea băietul la Piatră, bocindu -1
ca pe un m ort!
„Las', mamă, că lumea asta nu-i numai câ t se:
vede cu ochii, zicea bădiţa V asile, mângâind-o; ş i
în oaste trăeşte omul bine, dacă este vrednic. O ştean
a fost şi Sfântul Gheorghe şi Sfântul O im itrie ş î
alţi sfinţi mucenici, care au pătim it pentru drago&-
tea ltM H rîsto s; m ăcar de-am fi şi no! ca d â n şii!'
Ei, ei! pe bădiţa V a sile l-am pierdut; s'a dus
undo i-a fost scris. Ş i părintele Ioan umbla acum
cu pletele în vânt, să găsească alt dascăl, dar n a
mai găsit un bădiţa V a sile cuminte, harnic şi ruşi­
nos ca o fată mare. Era în sat şi dascalul Iorda-
che, fârnâitul dela strana mare, dar ce ţ!-i bun?
Ştia şi e l glasurile pe dinafară de biserică, nu-i
vorbă, dar clăm pănea de bătrân ce era, ş apoi mai
avea şi darul suptului... Aşa dar şcoala a rămas
pustie pentru o bucată de vrem e — şi câţiva dintre
noi, care ne ţineam de părintele Ioan, calea-valca,
biserica deschide pe om, Duminicile* bâzâiam pe la
strană, şi hârşti! câfe-un colac!
Şi când veneau cele două Ajunuri, câte treizeci
de băieţi fugeam înaintea popei, de rupeam omă­
tul, dela o casă la alta; şi la Crăciun nechezam
ca mânjii, iar la Bobotează strigam chiraleisa de
clocotea satul. Ş i când ajungea popa, noi ne aşezam
în două rânduri şi-î deschideam calea, iar el îşi
trăgea barba şi zicea cu mândrie cătră gazdă:
— Aîştia-s m ânjii popii, fiule. Nişte zile mari
ca aceste le ^aşteaptă şi ei cu mare bucurie, tot a-
nul. G ătitu-le-aţi ceva bob fiert, găluşte, turte cu
julfă şi vărzarc?
— Gătit, cinstite părinte; poftiţi de ne blagoslo­
v iţi casa şi masa, şi poftiţi de mai şedeţ!, să ne
şadă peţitori!.
Când auzeam noi de masă, tăbăram pe dânsa
ş'apoi aţinc-te gură! V orba ceea:
„D a p/Jc/n/a ra<%a gura.
Da pJrzara, ma/ fara".
C e să faci, că doar numai de două ori pe an
;te Ajunul. Ba la un loc, m i-aduc aminte, na-am
rămădit aşa de tare şl am răsturnat masa om ului
j bucate cu tot în m ijlocul casei, de i-am dogo-
.t obrazul părintelui de ruşine. D ar el tot cu bu-
a ta te :
— De unde nu-i, de-acolo nu se varsă, fiilor,
^să mai m ultă băgare d e seamă nu strică!
A poi la hramul bisericii, se ţinea praznicul
^te-o săptămână în ch eiată; şi numai să fi avut
Untece, unde să pui co liva şi bucatele, atât de m ulte
rau. Şi dascălî, şi popi, şi vlădici, şi tot soîul de
temeni din toate părţile, se adunau la hram ul bise-
bii din Hum uleşti; şi toţi ieşeau m ulţăm iţi. Ba şi
e la casele oam enilor se ospătau o m ulţim e de
^răini. Şi mama, Dumnezeu s'o ierte! straşnic se
[tai bucura, când se întâm plau oaspeţi la casa noa-
ţră şî avea prilej să-şi îm partă pânea cu dânşii.
— O ri mî-or da feciorii după m oarte de po­
ian ă, ori ba, maî bine să-mî dau eu cu mâna mea.
!lă, ori cum ar fî, tot îs mai aproape dinţii decât
'ărinţii. S'au văzut de acestea!
Şî când învăţam eu la şcoală, mama învăţa cu
lin e acasă şi citea acum la ceaslov, la psaltire
i Alexandria, maî bine decât m ine; şî se bucura
rozav când vedea că m a trag la carte.
Din partea tatei, care ades îm i zicea în bătaie
e jo c:
Zoyo/g/#, CM/M,
L ac/g acrM'n cd/#?năf/,
CA/M y/ uo/ pr/n /?MZMnJf//
şuteam să rămân, cum era mai bine: „Nic* a lui
;tefan a P etrei ", om de treabă şi gospodar în Hu-
nuleşti. V orba ceea:
 Decaf co&ip oray,
Maz M/u/ Mu /run/op.
M am a însă era în stare să toarcă n furcă a
să învăţ mai departe. Ş î tot cihăia mama p e tata
să mă mai dee undeva, la şcoală, căci auzise eaf*
spuind la biserică, în Parem ii, că omul învăţat inj
ţelept va fi şi pe cel neînvăţat slugă-1 va aveam!
Ş i afară de aceasta, babele care trag pe fundujt
sitei în 41 de bobi, toţi zodierii şi cărturăresele, pvt
la care căutase pentru mine, şi fem eile bisericoas#t
din sat îi băgase mamei o mulţime de bazaconii îAi
cap, care de care mai ciudate: ba că am să petrej^ţ
între oameni m ari; ba că-s plin de noroc, ca broas
de păr; ba că am un glas de înger, şi m ulte al
minunăţii, încât mama, în slăbiciunea ei p e n tr ^ .
mine, ajunsese a crede că am să ies un al doile
C ucuzel, podoaba creştinătăţii, care scotea lăcrăma)
din orice inimă îm pietrită, aduna lumea de pe lum
în pustiul codrilor şi veselea întreaga făptură ct^t
viersul său.
— Doamne, măi fem eie, Doam ne! multă minte
mai trebuie, zicea tata, văzând-o aşa de abotnicâ;
pentru mine. D ac'ar fi să iasă toţi învăţaţi, după
cum socoţi tu, n'ar mai avea cine să ne tragă cigH^
botele. N 'ai auzit că unul, ci-că, s'a dus bou la Pa-j
ris, unde-a fi acolo, şi a venit vacă? Oare GrigorxJ
a P e tre Lucăi dela noi din sat pe la ce şcoln
a învăţat, de ştie a spune atâtea bongoase şi coi
nocăria pe la nunţi?
Ţ" Aşa a fi, n'a fi aşa, zise mama, vreau să-m:
tac băietul popă; ce ai tu?
— Num aidecât popă, zise fata. Auzi, măi! Nu-]
vezi că-i o tigoare de băiet, cobăit şi leneş de n'artj
păreche. Dimineaţa, până-1 scoli, îţi stupeşti sufle- 'f;
tul. Cum îl scoli, cere demâncare. C ât îi mic, prin* *)
de muşte cu ceaslovul, şi toată ziulica baie prun** ^
trlle după scăldat, in loc sa pascÂi ce! cârlan! şi
-ml dec ajutor la trebl, după cât il ajută putt^wa.
rna pe ghiaţă şl la săniuş. Tu. cu şcoala ta.
il deprins cu nărav.
; Şl. după cum am cinste a vă spune, mulţii vor-
i s'a făcut între tata şl mama pentru mine. ptnă
I a venit In vara aceea, pe la August, ş l cinstita
!eră dela 4 8 ; ş! a început a secera prin Humu-
In dreapta şl'n stânga, de se auxea numa! chiu
^vai în toate părţile. Şî eu. neastâni}\ărat cum e-
!u. ba îeşieam la pârlea? când trecea cu mortul
la poarta noastră şî ! hoscodoream , ba 1! pe-
ceam la hlserîca şl aţiol veneani acasa cu
aul încărcat de covrigi, mere. furture. nt)c!
rte. roşcove şl stnochine dîn pomul m ortului, de
1 "^cruceau tata şl mama. când mă vedeau cu d an ­
ie .. Şl ca să mă scape de belea, m au trim is la
tnă în dumbrava Agapîei. lângă ^ d u l Gărăgiţei,
de erau şî oile noastre, să şed acolo până s'a
*î ţxstotî boliştea; insă peste noapte a şî dat
lera peste mîne şl m'a frăm ântat ş! m'a stâ rcit
^xxl şî-nd ardea sufletid in mîtw de sete, şî
'banii şl bacîul habar n a vea u de asta; numaî se
^orccau pe ceea parte In ({petele mel^. şl horăîau
reu. Iară cu mă târâiam cum puteam până la
itâ<M. in dosul stânei, şl pe n!mîcă. pe ceas, lwa:n
R: un cof&îel întreg de apă; pot zîce că în noap-
t aceea !a fântână ml-a fost masul şl n'am inchîs
aii nici cât aî scăpăra din amnar. Abia despre;
tă s'a îndurat V asile Bordelanu, strungarul nostru,
s'a dus tn Humuleştl, cale de două ceasuri cu
fiorul Şî a Înştiinţat pe tata de a venit cu căruţa
şi m 'a luat acasă. Şî pe drum, necontenit ceream ap *
iar tata mă amâna cu m omele dela o fântână la alt#
până a dat Dumnezeu de am ajurK în Humuleşti-
Şi când co lo doftorii satului: moş V asile Ţandură ş
altul, nu m i-aduc aminte, erau la noi acasa şî pr&
jeau pe fo c într'un ceaun m are nişte hoştîne cu s a #
şi după ce mi-au tras o frecătură bună cu oţet <N
leuştean, m i-aduc aminte ca acum, au întins oş meH
fierbincioare pe o pânză tură şi m'au înfăşat cu el<ţ
peste tot, ca pe un co p il; şî nu pot şti cât a fi tret
cut la m ijloc, până ce am adorm it mort şi de-abH
a doua zi pe la toacă, m'am trezit sănătos, ca t<H
sănătoşii. Dumnezeu să odihnească pe moş ŢanduH
şi pe tovarăşul său! Ş î vorba ceea: Lucrul rău w
piere cu una cu două. P ână n sară, am şi co lin d y
mai tot satul; ba şî pela scăldat am tras o raîHj
cu prietenul meu Chîrică a lui Goian, un lainic ^
un pierde-vară ca şi mine. Dar tata nu mî-a
zis atunci nim ic; m'a lăsat în voia mea, pentru
bucată de vrem e.
P este iarnă, mama iar s'a pus pe capul tat
să mă dee undeva la şcoală. Dar tata spunea H
nu mai are bani de dat pentru mine. §
— Lui dascălul V asile a V asilicăi plăteam câj
un sorcovăţ pe lună. Nu face băietul ista atârn
husăşi, cu straie cu tot, câţi am dat eu pentru d t)
sul până acum !
Când a auzit mama şî asta, s'a făcut foc.
— Sărmane omule, dacă nu ştii boabă de ca
cum ai să mă înţelegi? Petrea Todosicăi, craşn
rul nostru, aşa-i că ţi-a m âncat nouă sute de t
V asile Roibu din Bejeni, mai pe atâţia, şi alţii câj
Ştiu eu! Să nu crezî că doarme Smaranda, dorH
re-aî somnul de veci, să dorm i! Ş i pentru băiet n'ai
de unde d a? M ăi omule, m ăi! A i să te duci în fun*
dul iadului şi n'are să aibă t in e te scoate, dacă nu
te-i sili să-ţi faci un băiet popă. De spovedanie
fugi ca dracul de tăm âie; la biserică m ergi din P aşti
în Paşti. Aşa cauţi tu de suflet?
— Ian taci, măi fem eie, că biserica-i în inima
omului; şî dacă voiu muri, tot la biserica am sa
şed, zise tata; nu m ai face şi tu atâta vorbă, ca
fariseul cel făţarnic. Bate-te mai bine cu mâna pe­
ste gură şi zi ca vam eşul: „Doam ne, m ilostiv fii
mie păcătoasei care-m i tot îm bălorez gura pe băr­
bat degeaba".
In sfârşit, cât s'a bălăbănit mama cu tata din
pricina mea, tot pe a mamei a răm as; căci, într o
Duminică, prin cârneleagă, a venit tatăl mamei, bu«
nicul meu D avid Creangă din Pipirig, la noi, şi
văzând cearta iscată între tata şi mama din pricina
mea, a z is :
— Las', măi Ştefane şî Sm ărănducă, nu vă maî
îngrijiţi atâta, că azi e Duminică, mâine luni şi zi
d e "tâ rg , dar marţi, de-om ajunge cu sănătate, atH
să ieu nepotul cu mine şi am să-l duc la Broşteni
cu Dumitru al meu la profesorul N icolai Nanu, dela
şcoala lui Baloş şi-ţi vedea voi ce a scoate el din
băiet; că de ceilalţi băieţi ai mei, V asile şi Gheor*
ghe, am rămas tare mulţămit cât au învăţat acolo.
De douăzeci şi mai bine de ani, de când port vor*
nicia în Pipirig, am dus-o cam anevoie numai cu
răbuşul. Ce folos că citesc orice carte bisericească;
dacă nu ştii a însemna câtuşi de cât, e greu! Insă
de când mi-au venit băieţii dela învăţătură, uni
16. Creangă
fin socoteala ban cu ban, şî huzuresc de bine: a-
cum zic şi eu că poţi duce vo m îcia pe vieaţă, fără
să te simţi. Zău, m are pomană şi-a mai făcut Alecu
B aloş cu şcoala aceea a lui, cine vrea să înţeleagă!
Şi, Doamne, peste ce profesor înţelept şî iscusit a
dat. Aşa vorbeşte d e blând şi primeşte cu bunătate
pe fiecare, de ţi-i m ai mare dragul să te duci Ia e l!
F erice de părinţii care l-au născut, că bun suflet
de om este, n'am ce zice! Ş i mai ales pentru noi,
ţăranii munteni, este o m are facere de bine!
C ând am venit eu cu tata şi cu fraţii mei Petrea
şi Alexandru şi N ică, din A rd eal în Pipirig, a-
cum şiasezeci de ani trecuţi, unde se pomeneau şcoli
ca a lui B aloş în M old ova? D oar la Iaşi să fi fost
aşa ceva şi la M ănăstirea Neam ţului, pe vremea lui
M itropolitul Iacob care era oleacă de cimotie cu
noi, de pe Ciubuc Clopotarul dela mănăstirea Neam­
ţului, bunicul mâne-fa, Smarandă, a l cărui nume stă
scris şi astăzi pe clopotul bisericii din Pipirig...
P e D ealul O m ului, Smarandă, am fugit în vre­
m ea zaverei cu mă-ta, cu tine şi cu frate-tău Ioan,
de frica unei cefe de Turci, care se bătuse chiar a-
tunci cu volintirii la Secu şî apoi se îndreptară spre
P ipirig, după jă fu it; iar pe soră-fa Măriuca, de gră­
biţi ce am fost, o uitasem acasă, pe prispă în al-
biuţă. Ş i mă-ta, când a dat de copilă că nu-i, a
început a-şi sm ulge părul din cap şi a boci înăduşit,
băcând:
„V a i de mine şi de mine, copila mea au stră­
puns-o T urcii!"
Eu, însă, m'am suit în vârfu l unui brad, şi, cum
am văzut că apucă Turcii spre Plotunul, m'am as-
v â rîif făra sine pe părul unui cal, am alergat acasă,
 şi când colo, am găsit copila ieafără, însă răsturnată
cu ălbiuţa de nişte porci, care grohăiau îm prejurul
ei, cât pe ce s'o rupă. Iar pe la capătul albiuţei, am
găsit câteva rublele puse de Turci, se vede, la capul
copilei. Atunci am luat copila şî d e bucurie nici nu
ştiu când am ajuns cu dânsa la mă-ta, în Dea/M/ O -
mM/Mf_
Nu-i rău, m ăi Ştefane, să ştie şi băietul tău oleacă
ide carte, nu num aidecât pentru popie, cum chiteşte
S m aran d a; că şi popia are m ulte năcăfale, e greu
iţie purtat. Ş î decât n'a fî cum se cade, maî bine să
y iu fie. D ar cartea îţi aduce şi oarecare m ângâiere.
jtEu să nu fi ştiut a citi, de m ult aş fi înnebunit,
y â t e am avut pe capul meu. Insă deschid V ieţile
K fin ţilo r şi văd atâtea şî atâtea şi Zic: Doamne, m ultă
hrăbdare ai dat aleşilor tăi. A le noastre sânt flo ri la
fureche, pe lângă cele ce spune în cărţi. Ş'apoi să fie
cin eva de tot bou, încă nu este bine. Din cărţi cu-
Jegi multă înţelepciune; şî la dreptul vorbind, nu
[eşti numai aşa: o vacă d e muls pentru fiecare. B ă­
ietul văd că are ţinere de m inte; şî numai după cât
j a învăţat cântă şi citeşte câ t se poate d e bine.
De aceste şl altele ca aceste a vorbit buunicul
D avid cu mama şi cu tata, mai toată noaptea, Du-
<minică spre luni şi luni spre marţi, căci la noi mâ-
] nea, când venea din Pipirig la târg, să-şi cumpere
! cele trebuitoare.
Iar marţi, des-dim ineaţă, puse tam iţele şi de-
j sagii pe cai, şi legându-î frum uşel cu căpăstrul: pe
^cel de al doilea de coada celui întâi, pe c e l de-a!
i treilea de coada celui a l doilea, pe ce l de al pa-
: trulea d e coada celui a l treilea, cum ii ieagă mun­
tenii, a zis:
 „E i, m ăi Ştefane şi Sm ărănducă, mai rămâneţi
cu sănătate; c ă eu m am dusu-m am ; hai, nepoate,
gata eşti?".
„G ata, bunicule, haidem !" zisei, necăjindu-mă cu
nişte costiţe d e porc afum ate şi cu nişte câm aţi fr ip ţi,.
ce m i-i pusese mama dinainte. Ş î luându-mi rămas
bun d ela părinţi, am purces cu bunicul spre Pipirig.
Ş î era un puiu d e ger în dim ineaţa aceea, de eră-
pau lem nele 1 Ş i din sus d e Vânători, cum treceam
puntea peste apa Neam ţului, bunicul în urmă cu
caii d e căpăstru şi eu înainte, mi-au lunecat ciu­
botele şi am căzut în O zana, cât mi ţî-i băietul!)
N oroc de bunicul.
„ Ş i scroam bele ieste a voastre îs pocite", zise
el, scoţându-mă răpede murat până la piele şi în- j
gheţat hăt bine, căcî năboise apa în toate p ă rţile .,
Şî iute m i-a scos ciubotele din picioare, că se fă-j
cuse bocnă. „O pinca-i bună, săraca. Iţi şede piciorul j
hodinit — şi la ger huzureşti cu dânsa". Şi până a!
vorbit acestea, eram şi învelit într'o sarică ghiţoasă
de Caşina, băgat într'o desagă pe cal, purces pe
drum şi hai la P ip irig!
Ş î când m 'a văzut bunica în ce hal mă aflam, j
ghemuit în desagă, ca un puiu de bogdaproste, câtj
pe ce să se prăpădească plângând. încă n am \ a-
zut aşa fem eie să plângă de toate cele; era miloasă
din cale-afară. C a m e de vită nu mâncase în viaţă, j
tot din astă pricină; şî când se ducea sărbătoarea la
biserică, bocea toţi m orţii din ţintirim, fie rudă, fiej
străin, fără deosebire. Bunicul însă era aşezat la
mintea lui; îşi căuta de trebi cum ştia el şi lăsa
pe bunica într'ale sale, ca un cap de femeie ce se.
găsea.
 — O iu, Doamne, D avide, cum nu ie maî astâm -
peri; de c e aî scos băietul din casă pe vrem ea a sia?
— C a să ie m îeri tu, N astasîe, zise bunicul, sco­
ţând o piele de porc sălbatic din căm ară şî croind
câte-o pereche de opinci pentru Dum itru şi pentru
m ine; apoi le-a îngurzit frum os şi a petrecut câte
e păreche de aţă neagră de păr de ca l prin cele
Hoiite. Ş î a treia zi după asia, dându-ne schim buri
şi câte două părechî de o b iele de suman alb, ne-am
încălţat cu opincile binişor, şî sărutând mâna buni-
eăi, am luat-o prin Boboieşti iar cu bunicul şî cu
Dumitru, fratele mamei ce l mai mic, şî, suind pe la
fundul Hălăucei, am ajuns după un târzîR în F ăr-
caşa.
A doua zi am purces din Fărcaşa pe la B orcea
spre Pârâul G ârjeî şi Cotârgaş, până ce, am ajuns
şî Ia Broştenî. Ş î după ce ne-a aşezat bunicul în
gazdă, cu toată cheltuiala lui, Ia una Irinuca, apoi
ne-a dus pe la profesori şi pe la Biserică d e ne-a în­
chinat pe la icoane şi pe urmă ne-a lăsat cu sănă­
tate şî s'a întors acasă, trîm iţându-ne din când în
când cele trebuitoare.
Ş i satul Broştenî fiind îm prăştiat, mai ca toate
satele dela munte, nu se ruşina lupul şi ursul a
se arăta ziua miaza-mare, prin e l; o casă ici, sub
Hhăi-aia asta; alta dincolo de Bistriţa, sub altă ti-
hăraie; mă rog, *unde î-a venit om ului îndăm ână să
şi-o facă. Ş i Irinuca avea o cocioabă veche d e bâm e
tu fereştrile cât palma, acoperită cu scânduri, în­
grădită cu tăzlogî de brad şi aşezată chiar sub mun­
te, pe m alul stâng al Bistriţei, aproape de pod.
Irinuca era o femeie nici tanara, nici tocm ai
bătrână, avea bărbat şi o fată balcâză şi lălâe, de-ţî
 era frică să înoptezi cu dânsa în casă. N oroc nu­
mai că d e luni dim ineaţă şi până sâm bătă seara n'o
m ai ved eai: se ducea cu tată-său în munte, la făcut
ferestrea, şi lucra toată săptăm âna ca un bărbat,
pentru nim ica toată: doi oameni cu doi boî, la vre­
me de iarnă, abia îşi puteau scoate mămăliga. Ba la
m ulţi se întâm pla d e veneau sâm bătă noaptea cu
câte un picior frânt, sau cu boii stâlciţi, şi acea­
sta le era câştig pe deasupra.
Cocioaba de pe m alul stâng a l Bistriţei, bărba­
tul, fata şi boii din pădure, un ţap şi două capre
slabe şi râîoase, ce dorm eau pururea în tindă, era
toată averea Irinucăi. D ar şi asfa-i o avere când e
omul sănătos. Insă ce mă priveşte? M ai bine să
ne căutăm d e ale noastre.
Noi, cum a p leca t bunicul, a ,doua zi ne-am dus
la şcoală, şi văzând profesorul că purtăm plete, a
poruncit unuia dintre şcolari să ne tundă. Când am
auzit noi una ca asta, am început a plânge cu zece
rânduri de lacrăm i şi a ne ruga de ţoţi Dumnezeii
să nu ne sluţească. D ar ţi-ai găsit! Profesorul a stat
lângă noi, până ce ne-a tuns chilug. A poi ne-a pus
în rând cu ceila lţi şcolari şi ne-a dat de învăţat după
puterea noastră; între una-alta şi „în gerul a strigat",
pe din afară. Ş i am dUs-o noi aşa până la M ezii-
Păresii. Ş i unde nu ne trezim într'o bună dimineaţă
plini ciucur de râie căprească, dela caprele Irinucăi.
Ei, ei! ce-î de făcut? D ascălul nu ne mai primea în
şcoaiă; Innuca nu ne putea vindeca. P e bunicul n'a-
vea cine -1 înştiinţa. M erindele erau pe sfârşite. Rău
de noi! Nu ştiu cum se întâm plă, că aproape de
Buna-Vestire, unde nu dă o căldură ca aceea, şi se
topeşte omătul, şi curg păraele, şi se um flă Bistriţa
 din m al în maî, de cât pe ce să iee casa Irinucăt.
Ş î noi, pe căld urile cele, ne ungeam cu leşie tul*
bure, şedeam afa ră la soare cu pielea goală, până
se usca cenuşa pe noi, şî apoi ne băgăm în Bistriţa'
de ne scăldăm . A şa ne m vaţase o babă să facem ,
ca să ne treaca d e raie. V ă puteţi închipui ce vrea
^ să zică a te scălda în Bistriţa, la Broşteni, de două
ori pe zi, tocm ai în postul c e l mare. Ş i nici tu jun-
ghiu, nici tu friguri, nici altă boală nu s'a lipit de
noi; dar nici de râie n'am scăpat. V o rba ceea : Se
L ţine ca râia de om.
într'o zi, fiind Irinuca dusă în sat şi având o-
bîceiu a şedea uitată ca fata vătăm anului, noi
H n'avem ce lucra? N e suim pe munte Ia d eal
d e casa eî, cu câte o bucată d e răzlog în m ână;
şi cum curgeau pâraele grozav, mai ales unul alb
cum îî laptele, ne pune dracul de urnim o stâncă
din locul ei, care e ta numai înţinată; şi unde nu
porneşte stânca la vale, săltând tot m ai sus de un
stat de om ; şi trece prin gardul şî prin tinda Iri-
nucăi, pe la capre, şi se duce drept în Bistriţa, de
clocotea apa. Asta era în Sâm băta lui Lazăr, pe Ia
amiazî. Ei, ei! ce-i d e făcut? G ardul şi casa fem eii
dărâm ate la pământ, o capră ruptă în bucăţi, nu-i
lucru de şagă! Uitasem acum şi râie şi tot de spaimă.
— Strânge răpede ce mai ai, până nu vine baba,
şi hai să fugim cu pluta ceea Ia frate-m eu V a sile,
în Borca, zise Dum itru; căci începuse plutele a um ­
bla.
Inşfăcăm noi te m ierî ce m ai aveam , ne ducem
degrabă la plută, şi plutaşii, d e cuvânt, şi pornesc.
C e a fi zis Irinuca, în urma noastră, ce n'a fi zis,,
nu ştiu; dar ştiu atâta, că eram cu ghiaţa 'n spate
de frică pân'am ajuns Ia Borca, unde ne-a fost şî
masul. Iar a doua zi, în Dum inica de Fiorii, desdi-
mineaţă am plecat din Barca, pe plaiul Bătrân, îm ­
preună cu doi plăieşi călări, spre Pipirig.
E ra o zî frum oasă în Duminica, aceea, şi P*ă*
eşii spuneau că n'au mai apucat aşa prim ăvară de
vrem e, de când îs ei.
Eu cu Dumitru, însă, o duceam intr\m cântec,
strângând vio rele şi toporaşi a e pe lângă plaîu. şi
mergeam tot sburdând şi hârjonindu-ne de parcă nu
eram noi râioşii din Broşteni, care făcusem atâta
bucurie la casa Irinucăi. Ş i mergând noi tot aşa, cam
pe la amiază, deodată s'a schim bat vrem ea cea fru ­
moasă într'o v ije lie cum plită, să răstoarne brazii la
pământ, nu altă ceva. Pesem ne, baba Dochia nu^şi
lepădase toate cojoacele. începe a bura, apoi o î n ­
toarce în lapoviţă, pe urmă o dă în frig şi ninsoare
cum se cade, şi într'un buc, ne astupă calea, w
nu ştiai încotro să mergi. Ş i tot ninsoare şi pâclă,
până în pământ, de nu se vedea om cu om, ală­
turea fiind.
— Aşa-i că s'a deochiat vrem ea!? zise unul din­
tre plăieşi, oftând. M ă mieram eu să fi mâncat lupul
iarna asta aşa de în pripă. De pe la înţercători, am
prăpădit drumul. De acum s'o luăm de-a chioara,
şi, unde ne-a fi scris, acolo vom ieşi.
1-auziţî glasul unui cucoş, zise cellălalt plăieş
H aideţi s'apucăm într'acolo şi poate să ieşim în sat
undeva.
Ş î ne coborîm noi, şi ne tot coborîm cu mare
greutate, pe nişte povârnişuri prim ejdioase; şi ne
încurcăm printre cititei de brad, şi caii lunecau şi
se duceau de-a răstogolul, şi eu şi cu Dumitru mer­
geam zgribuliţi şi plângeam în pumni de frig; şi pl&*
3eşiî numai icneau şi-şi m uşcau buzele d e frig şi ne­
ca z; şi om ătul se pusese pe une-Iocuri până la brâu,
ş i începuse a înnopta, când am ajuns în tr'o fundă-
[tură de munţi, unde se auzea răsunând glasul unui
pârăuaş, ce venea ca şi noi din deal în vale, prăvă-
lindu-se şi izbindu-se de cele stânci, fără voinţa sa ...
ŞNumai atât că el a trecut m ai departe în drum ul său,
y a r noi am stat pe lo c şi am pus-o d e m ăm ăligă
y ă r ă apă.
— Ei, m ăi băieţi, ia amu trageţi la aghioase!
iţis e un plăieş, scăpărând şi dând fo c unui brad.
— C e ţi-i scris, în frunte ţi-i pus; ch ef şi voie
y u n ă , zise celălalt, scoţând o hrincă îngheţată din
( pesagi, pă**palînd-o pe jă ra tec şi dându-ne şi nouă
tjcâte-o harchină. Şi aşa luneca hrinca ăceea d e uşor
! j?e gât, parcă era unsă cu unt! D upă ce ne-am pus
j bine-rău gura la cale, ne-am covrigît îm prejurul fo ­
cului; şi deasupra ninsoare, dedesubt u d eală; pe o
parte îngheţai, pe una te frigeai, ca la vrem ea şi
j locul acela. Ş i tot chînuindu-ne aşa, era să ne pască
Jalt păcat: cât pe ce să ne toropească bradul aprins,
! de nu băga d e seamă unul dintre plăieşi. Pesem ne,
^blăstăm ul Irinucăi ne ajunsese.
In sfârşit, se face şî ziuă, şi după ce ne spălăm
<cu om ăt şi ne închinăm după obiceiul crştinesc, por-
i nim apoi cu plăieşii la deal, pe unde ne coborîsem .
Ninsoarea m ai încetase, şî, după m ultă trudă, am
! găsit drumul, şi hai-hai! hai-hai! cătră sară am a-
r tuns la bunicul D avid, în Pipirig. Ş i când ne-a vă-
1 zut bunica, de bucurie, a şi tras un bocit.
— D avid al meu are de gând să mă bage de vie
j în mormânt, cu apucăturile lui, cum văd eu. Iacă
ce rană-i pe dânşii, sărmanii băieţi. Cum i a m âncat
tă ia prin străini, m ititeii!
Ş i după ce ne-a căinat şi ne-a p lâ n s bunica du­
pă obiceiul ei, şi după ce ne-a dat demâncare tot
c e avea m ai bun şi ne-a îndopat bine, degrabă s a
dus în căm ară, a scos un ulcior cu dohot de mes-i i
teacăn, ne-a uns peste tot trupul din creştet până] ^
în tă lp i şi apoî ne-a culcat pe cuptior, la căldură.!t
Ş i to t aşa ne-a uns, de câte două-treî ori pe zi cu!
noapte, până ce, în V in erea-Seacă, jie-am trezit v in - j!
d ecaţi taftă. J !
Dar, până atunci, a venit şi veste dela Broştenia
despre stricăciunea ce făcusem , şi bunicul, fără vor*m
bă, a m ulţăm it pe Irinuca cu patru galbeni. Apoi, î n j !
Sâm băta P aştilo r m 'a trim es la părinţi, acasă, la H u -j!
ciuleşti. Ş i în ziua de P a şti am tras un ^îngerul a j !
strigat" la biserică, d e au răm as toţi oamenii cuj
gurile căscate la mine. Ş i mamei îi venea să maj ;
înghită d e bucurie. Ş i părintele Ion m'a pus la masaj
cu dânsul, şi Sm ărăndîţa a ciocnit o mulţime dej i
ouă roşii cu mine. Ş i bucurie peste bucurie venea pe)
capul meu. Iar la „în vierea a doua", nu hii-a maH
m ers aşa de bine; căci toate fetele din sat, viind laj
biserică, şi unele din ele fiind mai dracoase, cuma
au dat cu ochii de mine, le-a şî bufnit râsul şi anj
început a-mi zice:

Cunsu/ /e/egunsH/,
Jupă
Bucureşti 1880 , Septj
 M A M A. SB E N G U IR I CU F R A T E L E Z A -
HEI. O B IC E IU R I DE SĂR BĂTO R I
P O P A O ŞL O B A N U . M O Ş C H IO R P E C
CIU BO TAR U . M A T U ŞA M Ă R IO A R A .
A L T E P A Ţ A N II.

Nu ştîu alţiî cum sânt, dar eu, când mă gândesc

la locul naşterii m ele, la casa părintească din j u ­
muleşti, la stâlpul hornului, unde lega mama o sfoară
cu motocei la capăt, de crăpau m âţele jucându-se cu
ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care mă ţineam
când începusem a ,merge copăcel, la cuptiorul p e
care mă ascundeam, când ne jucam noi băieţii de-a
mijoarca, şi la a lte jo c u ri şi jucării pline de hazul
şi farmecul copilăresc, parcă-m i saltă şi ^ cum inim a
de bucurie! Şi, Doamne, ce frum os era pe atunci,
căci şi părinţii şi fraţii şi surorile îm i erau sănă­
toşi, şi casa ni era îndestulată, şi copiii şi copilele
m egieşilor erau deapurUrea în petrecere cu noi, ş i
toate îm i mergeau după plac, fără leac de supărare,
de parcă era toată lumea a mea.
Şi eram vesel ca vrem ea cea bună şi sturluba­
tic şi copilăros, ca vântuî în tulburarea sa.
Şi mama, care era vestită pentru năzdrăvăniile
sale, îm i zicea cu zâm bet uneori, când începea a
se ivi soarele dintre nori, după o ploaie îndelungată:
„ieşi, copile, cu părul bălan, afară şi râde la soare,
doar s'a îndrepta vrem ea". Şi vrem ea se îndrepta
după râsul meu...
 Ştia, vezi bine, soarele cu cine are de-a face,
c ă ci eram feciorul mamei, care şi ea cu adevărat
c ă ştia a face m ulte şî m ari m inunăţii: alunga norii
c e i negri de pe deasupra satului nostru şi abătea
grindina în a lte părţi, înfigând toporul în pământ, a-
fară, dinaintea uşii; închega apa numai cu două pi­
cioare de vacă, de se încrucea lumea de m irare;
bătea pământul sau păretele, sau vr'un lemn, de
care mă păleam la cap, la mână, sau la picior zi­
cân d : „N a, n ai" şl îndată-m î trecea durerea... Când
v u ia în sobă tăciunele aprins, care se zice că face
a vânt şl vrem e rea, sau când ţiuia tăciunele, despre
c a r e se zice că te vorbeşte cineva de rău, mama îl
.mustra acolo, în vatra focului, şi-l buchîsia cu ^Ies­
tele, să se m ai potolească duşm anul; şi mai mult
<decât atâta: oleacă de nu-i venea mamei la soco­
teală căutătura mea, îndată pregătea, cu degetul îm ­
băiat, puţină tină din colbul adunat pe opsasul în­
c ă lţă rii; o ri m ai în grabă lua funîngenă dela gura
sobei, zicând: „C um nu se dioache călcâiul sau gura
sobei, aşa să nu m i se dioache copilaşul!" Şi-m i fă­
c e a apoi câte un benchiu boghet în frunte, ca să
nu-şi prăpădească odorul!... Ş i altele multe încă fă­
cea.
A şa era mama în vrem ea copilăriei mele, plină
d e minunăţii, pe câ t mî-aduc am inte; şi mi-aduc bine
am inte, că ci braţele ei m'au legănat, când îi sugeam
ţâţa cea dulce. Ş i mă alintam la sânu-i găngurind
şî uîtându-mă în ochii ei cu drag! Ş i sânge din sân­
gele e i şî cam e dîn carnea ei, am îm prum utat; şi
a vorbi, dela dânsa am învăţat. Iar înţelepciunea dela
Dumnezeu, când vine vrem ea de a pricepe omul
ce-1 bine şi ce-i rău. —-
 D ar vrem ea trecea cu am ăgele şî eu creşteam
pe nesim ţite; şî tot alte gânduri îm i sburau prin §
cap şî alte plăceri m i se deşteptau în su flet şi, în
loc de înţelepciune, mă făceam tot m ai neastâm părat,
şi dorul meu era acum nemărginit, căci sprinţar ^şi
înşelător este gândul omului, pe ale căruia aripi te
j poartă dorul necontenit şi nu te la să în pace, -până
ce intri în m ormânt!
Insă, vai d e omul care se ia pe gânduri! U ite,
cum te trage apa la adânc! — şi, din veselia cea
m ai mare, cazi deodată în uricioasa întristare.
H ai mai bine despre copilărie să povestim , căci
ea singură este veselă şi nevinovată.
Ce-i pasă copilului, când mama şi tata se gân-
J. dese la neajunsurile vieţii, la ce poate să le aducă
ziua de mâne, sau că-i frăm ântă alte gânduri pline
d e îngrijire. Copilul, încălecat pe băţul său, gân-
j deşte că se a flă călare pe un ca l d e ce i m ai straş-
î nici, pe care aleărgă cu voie bună şi-1 bate cu bir
ciul, şi-l struneşte cu tot dinadinsul şi răcneşte la
el din toată inima, de-ţi ie auzul; şî de cade jo s ,
crede că l-a trântit calul, şi pe băţ îşî descarcă mâ­
nia în toată puterea cuvântului...
Aşa eram eu la vârsta cea fericită, şî aşa cred
că au fost toţi copiii, d e când îi lum ea asta şi pă­
mântul, m ăcar să zică cine ce-a zice.
Când mama nu mai putea de oboseală şi se
lăsa câteoleacă ziua, să se odihnească, noî, băieţii,
tocmai atunci ridicam casa în slavă. C ând venea
tata, noaptea dela pădure, din Dumesnicu, îngheţat
de frig şî plin de promoroacă, noi î l spăriam să -
rinduri în spate pe întuneric. Ş i el, câ t era d e os­
tenit, ne prindea câte pe unul, ca !a „baba-oarba'y
şi ne săruta mereu pe fiecare. Iar după ce se a-
prindea opaiţul şi tata se punea să mănânce, noi
scoatem mâţUe de prin ocniţe şi cotruţă... şi Ie şmo-
tream dinaintea Iui, de le mergea colbul, şi nu pu­
teau scăpa bietele mâţe din m ânile noastre, până
ce nu ne sgâriau ş i ne stupeau ca pe noi.
— în că te uiţi Ia ei, bărbate, zicea mama, şi le
dai paiele, aşă-i?... Ha-ha! bine v'au mai făcut, pu-
ghibale spurcate ce sânteţil Că nicio lighioae nu se
poate aciuia pe lângă casă. de răul vostru. Iaca,
dacă nu v'am săcelat astăzi, faceţi otrocol prin cele
m âţe şi daţi Ia om, ca cânii prin băţ. Ara! d'apoi
aveţi Ia ştiinţă că vă prea întreceţi cu dedeochiul!
A cuş ieu varga din coardă şi vă croiesc de vă merg
petecile.
— Ia lasă-i şi tu. măi n evastă; lasă-i că se bu­
cură d e venirea m ea! zicea tata, dându-ne huţa. C e ­
le pasă? Lemne la trunchiu sunt: slănină şi făină în
pod este deavalm a; brânză în putină, asemenea: cu-
rechiu în poloboc, slavă Domnului! Numai de ar fi
sănătoşi, să mănânce şi să se joace acum, cât îs
m ititei: că Ie-a trece lor sburdăciunea, când or fi
mai mari şi i-or lua grijile înainte: nu te teme, că
n o r scăpa de asta. Ş'apoi nu ştii că este o vorbă,
dacă-i copil, să se jo a c e : dacă-i cal, tragă, şi
dacă-i popă, să citea scă !..
— Ţie, omule, zise mama, aşa fi-i a tice. că nu
şezi cu dânşii în casă toată ciulica. să-ţi scoată peri
albi, mânca-i-ar pământul să i mănânce. Doamne,
iartă-m ăi De ar mai veni vara, să se mai joace şi
pe afară: că m'am săturat de ei ca de mere pă
dureţe. Câte drăcii Ie vin in cap. toate ie fac: când
L ^ p e a toca la biserică, Zahei al tău cel cuminte,
!g a şi el afară şi începe a toca în stative, de pârâe
creţii casei şi duduie fereştile; iar stropşitul de
tn, cu talanca dela oi, cu cleştele şi cu vătrariul
:ce o hodorogeală şi un tărăboiu de-ţî ie aurul;
noi îşi pun câte-o ţoală în spate şi câte un co if
2 hârtie în cap şi cântă „A lilu ia " şi „Doam ne mi-
Şieşte, popa prinde peşte", de te scot din casă. Ş i
Ata în toate zilele de câte două-trei ori, de-ţi vine
tnteodată să-i coseşti in bătaie, dac'ai sta să te po­
triveşti lor.
- ...Păi, dă, măi fem eie, tot eşti tu bisericoasă
y s'a dus vestea; încaltea ţi-au făcut şi băieţii bi-
A rică aici pe loc, după cheful tău, m ăcar că-ţi in-
jgă biserica în casă, de departe ce-i... De-amu, pu-
y ţ i - v ă de făcut privigheri de toată noaptea şi pa-
y s c o venii, câte vă place, măi băieţi, dacă vî-i voia
Hă vă dee mă-ta în fiecare zi numai colaci de cei
nşi cu miere dela „Patruzeci de sfinţi" şi colivă cu
lie z de nucă.
Ei, apoi, minte ai, om ule? Mă mieram eu, de
c-s şi eî aşa de cuminţi m ititeii, că tu Ie dai naa
$ le ţii hangul! Ia priveşte-i cum stau toţi treji
! se uită 'ţintă în ochii noştri; parcă au de gând
ă ne zugrăvească! Ian să-i fi sculat la jre a b ă , ş'a-
;>oi să-i vezi, cum se codesc, se drâm boiesc şi se
clifosesc, zise mama. H ai! la culcat, băieţi, că trece
aoaptea; vouă ce yă pasă, când aveţi .demâncare sub
las!
Şi după ce ne culcam cu toţii, noi, băieţii, ca
iăie(ii, ne luam la hârjoană şi nu puteam adorm !
je Tacuri, până ce era nevoită biata mamă să ne
facă m usai câte-un şurub-două prin cap, să ne dej
câteva tapangele la spinare. Şi tata, săturându-sj'
câteodată de atâta gălăgie, zicea mamei:
— Ei, taci, ajungă-ţi de-amu, herghelie! Ştiu
doar nu-s babe să chirotească din picioare.
Insă mama ne m ai d a atunci câteva pe deasupn
si mai îndesate, zicând :
— N a-vă d e cheltuială, ghiavoli ce sânteţi! Nici.
noaptea să nu m ă pot odihni de incotele voastrew
Ş i numai aşa se putea linişti biata mamă da*
răul nostru, biată să fie de păcate!
Ş'apoi socotiţi că se mântuia numai cu asta? Ţi-aC
găsit! A doua z i desdim ineaţă le începeam din ca­
păt; şi iar lua mama nănaşa din coardă, şi iar ne
jnăpăia, dar noi parcă bindiseam de asta?... Vorba
peea:
P ielea rea şi răpănoasă,
O ri o bate, ori o lasă.
Ş i câte ne venea în cap şi câte nu făceam ci
v â rf şi îndesate! M i-aduc aminte, de parcă acuq
m i se întâm plă. M ai pasă de ţine minte toate ceM
şi acum, aşa, dacă te slujeşte capul, bade Ioane
La Crăciun, când tăia tata porcul, şi-l pârlea şi
opărea, şi-l învălea iute cu paie, de-1 înăduşea, .p)
să se poată rade m ai frumos, eu încălecam pe pori
deasupra paielor şi făceam un chef de mii de leii
ştiind că m ie are să-mi dee coada porcului, s <
frig, şi beşica s'o um plu cu grăunţe, s'o umflu ţ
s'o zurăiesc, după ce s'a uscat; ş'apoi, vai de a-
rochile mamei, până ce nu mi-o spărgea în cap!
Ş i să nu-mi uit cu vân tu l: O dată !a un Sfânt)
V asile, ne prindem noicâţiva băieţi din sat, să m
ducem cu plugul; căci eram şi eu mărişor acum ţţ
n păcate. Ş î în ajunul Sfântului V asile, toată ziuă
n stat de capul tatei să-m i facă şi mie un bu-
uu, ori, de nu, batâr un harapnic.
— Doamne, ce harapnic ţi-oiu da eu, zise tata
:1a o vreme. N 'ai ce m ânca Ia casa m ea? V re i să
Lbuşească cei nandralăi prin om ăt? Acuş te d escalţ!
Văzând eu că mi-am aprins paie 'n cap cu &sta,
ti şterpelit-o de-acasă numai cu beşica cea d e porc,
t cum va să-mi iee tata ciubotele şi să răm ân Ide
BÎne înaintea tovarăşilor. Ş i nu ştiu cum ş a în-*
tnplat, căci niciunul dintre tovarăşi n'avea clopot,
tlanca mea era acasă; dar mă puteam duce s'o
i? In sfârşit facem noi ce facem , şî sclipuim de
fie o coasă ruptă, de ici o cârceie de tânjală, m ai
t vătrar cu belciug, mai beşîca cea de porc a mea,
şi, pe după toacă, şi pornim pe Ia case. Ş 'o
Hm noi dela popa Oşlobanu, tocm ai din capul ^a-
lui din sus, cu gând să umblăm tot satul... Când
<lo, popa tăia lemne la trunchiu âTară; şi cum a
txut că ne aşezăm la fereastră şi ne pregătim de
*at, a început . . . a ne zice:
— De-abia s'au culcat găinile şi voi âţi şi înce-
nf? Ia staţi oleacă, blăstăm aţilor, să v ă dau eu.
N o i atunci am pârlit-o la fugă. Iar el, sv â rrl cu
scurtătură în urma noastră, căci era om hursuz şi
tclişif popa Oşlobanu. Şi din spaima ceea, am fu*
t noi mai jum ătate din sat înapoi, fără să avem
nd îî zice popii:
D rele pe podele
Şi bureţi pe păreţi;
C âte pene pe cucoşi,
Aţâţi copii burduhoşi,
m obişnuiesc a zice plugarii pe la casele, ae nu-!
imesc. .
Creangă
 — Eî, amu, ce-î de făcut? H ai să intrăm ici
ograda asta, zise Zaharîa lui Gâtlan, că ne trec^H
vremea în m ijlocul drum ului. Şî intrăm noi la Van
eile-Aniţei şi ne aşezăm la fereastră după obiceiuj
D ar parcă naiba vrăjeşte: cela nu sună coasa, cajH
e frig ; celuia, că-i înghiaţă m anile pe cârceie; vărujj
meu, Ion M ogorogea, cu vătrarul subsuoara, se p<#
nea de pricină c ă nu ură, — şi numa-ţicrăpa in in ^
'n tîn e de năcazl
„U ră tu, măi Chîriece, zic eu lui Goian; şi noi,
m ăi Zaharie, să pufnim din gură ca buhaiul; i ^
îştialalţi să strige: hăi, hăî!"
Ş'odată, şî începem . Şi ce să yedeţî? Unde ^
se ie hapsina de nevasta lui V asile Aniţei cu cH
ciorva aprinsă după noi, căci tocmai atunci trăg^H
focul să dee colacii în cuptior.
„V a i, aprinde-v'ar focul, să vă aprindă, zise
burzuluită grozav; dar cum se chiamă asta? In
brazul cui v a în văţat!" . H
Atunci, noi, la fugă, băieţi, mai dihai decât H
popa Oşlobanu...
D ar bun pocinog a fost ş'aista, zicem noi, ţH
prindu-ne în răscrucile drumului din m ijlocul satin
lui, aproape de biserică. încă una-două de-aestea, n
ne scot oam enii din sat afară, ca pe nişte lăeţi. M a
bine să mergem la pulcare. Ş i după ce ne arvonid
noi şi pe la anul, cu jurământ, să umblăm tot înd
preună, ne-am despărţit unul de altul, răbigiţî
frig şi hăm isîţi de foam e; şi hai fiecare pe la cad
cui ne are, că mai bine-i pare! Şi iaca aşa ne*
fost um blarea cu plugul în anul acela.
D 'apoi cu smântânitul oalelor, ce calam andrf
fă cea m !
 Când punea mama laptele la prins, eu, fie post,
fie câşlegi, de pe-a doua zi şî începeam a Iinchi
groşciorul de pe deasupra o alelor; şi to t aşa în
toate zilele, până ce dam de chişîeag. Ş î când căuta
mama să smântânească oalele, smântâneşte, Sm aran-
dă, dacă a î cel...
— Poate c'au luat strigoaicele m ana de!a vaci,
![ mămucă! zicqam eu, şezând închincît şî cu lim ba
scoas 'afară dinaintea mamei, jos lângă oale.
— Doamne, prinde-l-voîu strigoiul cela odată la
" o a la cu smântână, zicea mama, uitându-se lung Ia
MHgEP

mine, ş'apoi las! nănaşa din grinda are să-î ştie de

ştire, de nu l-or putea scoate din mâna mea tot
!, neamul strigoilor şî al strigoaîcelor din lum e! Se cu-
i noaşte el strigoiul care a m âncat smântână, d e pe
' limbă... U rît mi-a fost în vieaţa mea om ul viclean
şî lingău, drept să-ţi spun, dragul m am ei; şi să ştii
dela mine că Dumnezeu n'ajută celui care um blă cu
furtişag, fie lucru de purtat, fie de-a m âncării, fie
! ori de ce-a fî.
„E i apoi! unde-o plesneşte mama şi unde crapă",
zic eu în gândul meu, că doar tot nu eram aşa de
prost până pe-acolo, să nu pricep atâta lucru.
D 'apoi cu moş Chiorpec ciubotarul, m egieşul no­
stru, ce năcaz aveam ! Ba, adică, drept vorbind, e l
avea năcaz cu mine; căci una-două, mă duceam la
om şi-l tot sucăleam să-mi dee curele, ca să-mi fac
< biciu.
Şi cele mai de multe ori, găseam pe moş) C h ior­
pec răbuind ciubotele cu dohot de cel bun, care
face pielea moale cum îî bumbacul. Şi dacă vedea
om ul şi vedea că nu se poate descotorosi d e mine
cu vorbe, mă lua frum uşel de bărbie cu mâna stân-
gă, iar cu cea dreaptă muia fe!eştocul în strachina)
cu dohot, şi-m i trăgea un puiu de răbuială ca aceea,
pe bot, de-i bufnea râsul pe toţi ucenicii din cîu-
botărie. Şi când îm i da drumul, m ă duceam tot într'o
fugă acasă, la mama, plângând şi stupind în dreapta
şî în stânga. . ^
— U ite, mamă, Chiorpecul dracului ce mi-a tă­
cut!... ,
— Doam ne, parcă l-am învăţat eu! zicea mama
cu părere de bine; am să-l cinstesc, zău aşa, când
1-oiu întâlni; că şezi lipcă unde te duci, şi scoţi
sufletul din om cu obrăzniciile tale, uşem ic ce eşti!
D acă auzeam aşa, mă spălam binişor pe la gură
şi-m i căutam d e nevoie... Şi, cum uitam ciuda, fuga
iar la moş Chiorpec după curele! Şi el, când mă
vedea intrând pe uşă, îm i zicea cu chef: „H e-he!
bine-ai yenit, nepurcele!" Şi iar mă răbuia, făcân-
du-mă de râ s; şi eu iar fugeam acasă, plângând, stu­
pind şi blăstămându-1; şi mama avea un chin cu
m ine din pricina asta...
— O f! de-ar veni iarna, să te mai dau odată
la şcoală undeva, zicea mama, şi să cer dascălului
să-mi dee numai pielea şi ciolanele de pe tine.
O dată, vara, pe-aproape de Moşi, mă furişez din
casă şi mă duc, ziua-m iaza-m are, la moş Vasile, fra­
tele tatei cel m ai mare, să fur nişte cireşe; căci
numai la dânsul şi încă la vr'o două locuri din sat
era câte un cireş văratec care se cocea-pălea de
Duminica-M are. Ş i mă chitesc eu în mine cum s o
dau, ca să nu mă prindă.
Intru mai întâi în casa omului şi mă fac a
cere pe Ion să ne ducem la scăldat.
— N u-i acasă Ion, zise mătuşa M ărioara, s'a dus
cu moşu-tău V a sile şub cetate, la o chiuă din Con-
dreni, s'aducă nişte sumani.
 C ăci trebue să v ă spun că îa H um uleşti io te şi
feţele Şi băeţii, şi fem eile şi bărbaţii; şi se fa c m ulte
ş i pănură şi cusute, — şi acolo pe loc, la negustori
şi panură şi cusute, — şi acolo pe loc, la negustori
armeni, veniţi înadins din alte târguri: Focşani, Ba­
cău, Roman, Târgu-Frum os şi d e pe aiurea, precum
şi pe la iarmaroace, în toate părţile. C u asta se hră­
nesc mai mult Humuleştenii, răzeşi fără pământuri,
ş i cu negustoria din picioare: vite, cai, porci, oi,
brânză, lână, oloiu, sare şi făină de păpuşoi; su­
m ane: mari, genunchere şi sardace; iţari, bernevici,
căm eşoaie, lăicere şi scorţuri în flo rite; ştergare d e
burangic alese, şi alte lucruri, ce Ie duceau lunia
în târg, de vânzare, sau joia pe Ia m ănăstirile de
m aici, cărora Ie vine cam peste m ână târgul.
— A poi dar mai răm âi sănătoasă, mătuşă M ă-
rioară! şi-mi pare rău că nu-i v ă r u Ion acasă; că
tare-aş fi avut plăcere să ne scăldăm îm preună...
D a r în g â n d u l m eu: ştii c a m nim erit-o? Bine ca
nu-s acasă; şi d e n'ar degrabă şi m ai bine-ar fi!
Şi, scurt şi cuprinzător, sărut m âna m ătuşei lu-
ându-m i ziua bună, ca un băiet de treabă; ies din
casă cu chip că mă duc la scăldat, mă şupuresc pe
unde pot, şi, când colo, mă trezesc în cireşul fem eii
şi încep a cărăbăni la cireşe m sân: crude, coapte,
cum se găseau. Ş i cum eram îngrijit şi ma sileam
să fac ce-oiu face mai degrabă, iaca mătuşa M ă-
rioara cu o jordie m mana. Ia tulpina cireşjului!...
— Dar bine, ghiavole, aci ţi-i scăldatul? Zise ea,
eu ochii holbaţi la mine; scoboară-te jos, tâlharule,
că te-oiu învăţa eu!
D ar cum să te cobori, căci jos era ptiăpădenie!
D acă vede ea şi vede, că nu mă dau, svârr! de
vreo două-trei ori cu bulgări în mine, dar nu mă
chiteşte. A poi începe a se aburca pe cireş în sus,
zicân d : „stai, măi porcane, că te căptuşeşte ea M ă-
rioara acuş"! A tunci eu mă dau iute pe-o creangă,
m ai spre poale, şi odată fac, zup! în nişte cânepă,
care se întindea d ela cireş înainte şi era crudă şi
până la brâu d e înaltă. Ş i nebuna de mătuşa M ă-
rioara, după m ine! Ş i eu fuga iepureşte prin cânepă,
şi ea pe urma mea, până la gardul din fundul gră­
dinii, pe care, neavând vrem e să-l sar, o cotigeam
înapoi iar prin cânepă, fugând tot iepureşte, şi ea
după m ine până'n dreptul ocolului, pe unde mi-era
iar greu de sărit: pe de lături, iar gard; şi hârsita
d e m ătuşa nu m ă slăbea din fugă, nici în ruptul
capului! C â t pe ce să puie mâna pe mine! Şi eu
fuga şi ea fuga, şi ea fuga şi eu fuga: până ce dam
cânepa toată palanca la păm ânt; căci, să nu spun
minciuni, erau vr'o zece, douăsprezece prăjini de
cânepă frum oasă şi deasă cum îi peria, de care nu
s'a ales nimica. Ş î după ce facem noi trebuşoara
asta, m ătuşa nu ştiu cum se încâlceşte prin cânepă,
ori se îm piedică de ceva, şi cade jos. Eu, atunci, iute
mă răsucesc într'un picior, fa c vr'o două săn tu n
m ai potrivite, mă asvârl peste gard, de parcă nici
nu l-am atins, şi-m i pierd urma, ducându-mă acasă
şi fiind foarte cuminte în ziua aceea...
D ar mai îndeseară, iaca şi M oş Vasile, cu vor­
nicul şi paznicul, strigă pe tata la poartă, îi spun
pricina, şi-l chiam ă să fie de faţă când s'a ispăşi
cânepa şi cireşele — căci, drept vorbind, şi moş
V asile era un cărpănos şi un puiu de sgârie-brânză,
ca şi mătuşa M ărioara. V orba ceea: a tunat şi i a
adunat. Insă degeaba mai clăm pănesc eu din gura:
 cîne ce are cu munca om ului? Stricăciunea se fă ­
cuse şi vinovatul trebuia să plătească. V orba ceea:
Nu plăteşte bogatul, ci vinovatul! A şa şi tata, a dat
gloabă pentru mine, şi pace bună! Ş i după ce-a ve-
j L nit el, ruşinat, dela ispaşă, mi-a tras o chelfăneală
!* ca aceea, zicând:
— N a! satură-te de cireşe! De-am u să ştii că
ţi-ai mâncat lefteria dela mine, spânzuratule! O are
! m ulte stricăciuni am să m ai plătesc eu pe urm a ta?
Şi iaca aşa, cu cireşele; s'a îm plinit vorba ma-
j [ mei, sărmana, iute şi d egrabă: că Dum nezeu n a-
! jută celui care um blă cu furtişag. Insă ce ţi-i bună
? pocăinţa după m oarte? D 'apoi ruşinea mea, unde o
$ pui? M ai pasă de dă ochi cu m ătuşa M ărioara, cu
3 moş V asile, cu văru Ion, şi chiar cu băieţii şi fe-
r tele din sat, — mai ales Duminica, la biserică, la
§ horă! unde-i frumos de privit, şi pe la scăldat, în
! C ierul Cucului, unde era băteliştea flăcăilo r şi a
j fetelor.....
îndată după cea cu cireşele, vine alta la rand.
— M ă trezeşte mama într'o dim ineaţă din somn
1 cu vai nevoie, zicându-m i: — scoală, duglişule, îna-
inte de răsăritul soarelui; iar vrei să te pupe cucul
^ armenesc şi să te spurce, ca să nu-ţi meargă bine
* toată ziua?...
Căci aşa ne amăgea mama, cu o pupăză, care-şi
făcea cuib de m ulţi ani într'un teiu foarte bătrân
j şi scorburos, pe coasta dealului, la moş Andrei, fra ­
tele tatei cel mai mic. Şi numai ce-o auzeai vara:
„Pu-pu-pup!'* — des dimineaţă în toate zilele, de
j vuia satul.
Şi cum mă scol, îndată mă şi trim ite mama cu
j demâncare în ţarină la nişte lingurari, ce-i aveam
acolo tocmiţi prăşitori, tocmai in V alea Sacă, a­
proape de Topoliţa. Şi pornind eu cu demânCăte,
numai ce şi aud pupăza cântând:
— Pu-pu-pup! pu-pu-pup! J
Eu atunci să nu-mi caut de drum tot înainte?!
M ă abat pe ia teiu, cu gând să prind pupaza,
căci aveam grozavă ciudă pe dânsa.... pentrucă ma
scuia în toate zilele, cu noaptea în cap din pricina
ei. Ş i cum ajung în dreptul teiului, pun demâncarea
jos în cărare pe muchea dealului, şi mă sui încetişor!
în teiul care te adorm ea de mirosul... floarei, bag
mâna în scorbură, unde ştiam , şi, norocuî meu!...
găbuesc pupăza pe ouă şi zic plin de mulţumire:
„Taci, leliţă, c ă te-am căptuşit eu; îi mai pupa tu
şi pe dracu de-acum !" Şi când aproape să scot pu­
păza, nu ştiu cum se face, că mă sparii de creasta^
ei cea rotată, de pene, căci nu mai văzusem pu­
păză până atunci, şi-i dau iar drumul în scorbura.
Şi cum stam eu şi mă chiteam în capul meu, că
şerpe cu pene nu poate să fie — după cum au-j
zisem, din oameni, că se află prin scorburi câte-:
odată şi şerpi — unde nu mă îm bărbătez în sine-mi
şi iar bag mâna să scot pupăza... pe ce-a fi! Dar
ea, sărmana, se vede că se mistuise de frica mea
prin cotloanele scorburii, undeva, căci n'am mai dat
de dânsa nicăiri; parcă intrase în pământ. „Măi,
anapoda lucru ş'aista!" zic eu înciudat, scoţând că­
ciula din cap şi tuflind-o în gura scorburii; apoi
mă dau jos, caut o lespede potrivită, mă sui cu
dânsa iar în teiu, îm i iau căciula şi în locul ei pun
lespedea, cu gând c a eşi ea pupăza de undeva, până
m'oiu întoarce eu din ţarină. După aceea mă dau
iar jos şi pornesc răpede cu demâncarea la Hn^
gurari... Şi oricât oiu fi mers eu de tare, vreme
i trecuse la m ijloc doar, câ t am um blat horhăind cine
j ştie pe unde şi câ t am hojbăit şi m ocoşit prin teiu
{ să prind pupăza. — Ş i lingurarilor, nici m ai răm âne
^ cuvânt, li se lungise urechile de foam e, aşteptând.
Ş'apoi vorba ceea: „Ţiganul, când i*e foam e, căn­
i t ă ; boierul se plim bă cu m âinile dinapoi; iar ţă-
!! ranul nostru îşi arde luleaua şi m ocneşte într'însul .
ţ A şa şî lingurarii noştri: cântau acum în d răcit pe o-
%gor, şezând în coada sapei, cu ochii păenjeniţi de
jMatâta uitat, să vadă nu le vine m âncarea dm cotrova?
itC â n d pe la prânzul cel mare, numai iacătă-m ă-s şi
# eu de după dâm b! Cu m âncarea sleită, veneam-nu
# veneam, auzindu-î lălăind aşa de cu chef!... Atunci
i! au şi tăbărît balaurii pe mine, şî qât pe ce să mă ^
î înghită, de nu era o chirandă mai tânără între dânşii
3 să-m i ţie parte.
— Hauileo, m o! ogoiţi-vă; ce tolocanîţi băiatul;
^ cu tată-său aveţi ce aveţi, iar nu cu dânsul!
Atunci lingurarii, ne m ai puindu-şi m intea cu
1 mine, s'au aşternut pe mâncare, tăcând molcum. Şi
: scăpând eu cu obraz curat, îm î ieu traista cu bli-
< dele, p cm esc spre sat, mă abat iar pe Ia teiu, mă
j suiu într'însul pun urechea la gura scorburii, şi aud
j ceva sbătându-se înlăuntru; atunci ieu lespedea cu
2 îngrijire, bag mâna şi scot pupăza vlăguită d e atâta
^ sbucîum; iar ouăle, când am vrut să Ie ieu, erau
* toate numai o chisăliţă. D upă asta, vin acasă, leg
f pupăza d e picior c o aţa, ş o îndosesc de mama vreo
# două zile în pod, prin cele putini hârbuite şi
r una-două, la pupăză! d e nu ştiau cei din casă) ce
t tot caut prin pod aşa des.
Insă a doua zî după asta, iaca şi mătuşa M a-
a tiuca Iui moş Andrei vine la noi e'o falcă'n cer şi
cu una'n pământ, şi se ia Ia ciondănît cu mamă)
din pricina m ea:
— M ai auzit-ai dumneata, cumnată, una ca asta:
să fu re Ion pupăza, care (zicea mătuşa cu jale), ne
trezeşte desdim ineafă la lucru, de atâţia ani!
G rozav era d e turburată, şi numai nu-i venea
să lăcrăm eze, când spunea aceste. Şi acum văd eu
că avea m are dreptate mătuşa, căci pupăza era cea*
sornicul satului. Insă mama, sărmana, nu ştia de
asta iniei cu spatele.
— C e spui, cum nată! D a' că l-aş ucide în' bă­
taie, când aş a fla că e l a prins pupăza s'o chi*
nuească. De-amu, bine c ă mî-aî spus; las' pe mine,
că ţi-1 îeu eu la depănat.
- — N ici te mai îndoi despre asta, cumnată Sma-
randă, zise mătuşa, căci de sbânfuitul ista al du-
m itale, nimic nu scapă. C e mai atât? Mi-au spus
m ie cine l-au văzut, că Ion a luat-o, gâtul îm i pun
la imîjloc.
Eu, fiind ascuns în cămară, cum aud unele ca
acestea, iute mă sui în pod, um flu pupăza de unde
era, sai cu dânsa pe sub streşina casei şi mă duc
de-a-dreptul în târgul vitelor, s'o vând; căci era toc­
mai lunea, într'o zi de târg. Şi cum ajung in iar­
maroc, încep a mă purta ţanţoş printre oameni de
colo până colo cu pupăza în mână, că doar şi eu
eram oleacă fecior de negustor. Un moşneag nebun,
c'o viţică de funie, n'are ce lucra?
— De vânzare ţi-e găinuşa ceea, măi băiete?
— D e vânzare, m oşule!
— Ş i câ t cei pe dânsa?
— C â t crezi şi dumneata că face?
— Ia ad'e 'ncoace Ia moşul, s'o drămăluiasoă.
 Ş i cum 1-0 dau din mână, se face a o căuta
de ouă şi-i desleagă atuncî frum uşel aţa dela pi­
cio r; apoi m i-o aruncă 'n sus, zicând: Iaca posnă,
} c'am scăpat-o 1 Pupăza sbârr! pe-o dugheană, şî, după
ce se mai odihneşte puţin, îşi ie apoi drumul spre
' Hum uleştî şi mă lasă, mare şi de vrem e, cu lacră-
! m ile pe obraz, uitându-mă după dânsa! Eu, atunci,
haţ! d^ sumanul moşneagului, Să-mi plătească pasărea.
— C e gândeşti dumneata, m oşule? Te jo ci cu
I m arfa om ului? Dacă nu ţi-a fost de cumpărat, la ce
j' i-ai dat drum ul? că nu scapi nici cu giunca asta
( de mine. Inţeles-ai? Nu-ţi paie lucru de şagă. Şi
; mă băgăm în ochii moşneagului, şi făceam un tără-
: boi, de se strânsese lumea ca la comedie îm pre­
jurul nostru; dă, iarm aroc nu era?
— D ar ştii că eşti amarnic la vieaţă, măi băete,
zise moşneagul, dela o vreme râzând. In ce te bi­
zui, de te îndârjeşti aşa, nepoate? D ec! nu cumVa
ai pofti să-mi iei vîţica pentru un cuc arm enesc?
Pesemne că te mănâncă spinarea, cum văd eu, măi
ţică, şi ia acuş te scarpin, dacă vrei; ba ş'un to­
por îţi fac, dacă mă crezi, de-i zice „aman", pu­
iule, când îi scăpa din mâna mea!
— Dă pace băietului, moşule, zise un Humleş-
tean de-aî noştri, că-i feciorul lui Ştefan a Petrei,
gospodar dela noi din sat, şi ţi-i găsi beleaua cu
dânsul pentru asta...
— He-he! să fie sănătos dumnealui! Om bun.
D'apoi chiteşti dumneata că nu ne cunoaştem noi
cu Ştefan a P etrei? zise m oşneagul; chiar mai di-
nioara l-am văzut umblând prin târg, cu cotul sub-
soară, după cum părat sumani cum îi e negustoria:
' şi trebue să fie pe-aici, undeva, ori în vr'o dugheană
] . M u t adatmaşu). A poi bine că şMu a cui esţi, măi
{ L J h . s<ăi .te a c ă , et te-a trimes cu pupaza de

ea t^ te te , dar când mu a ^ i t eu de iah,.

PC io c m i s'a m uiet gura; apoi «'cet-inceţ m am fu^
fişat ptîntre oameni şi unde am cro ^ ajunge
Hum uteşti, uitându-m ă in ap o i^ sa v a . ,
m osncagut; c ă ci im i era acum a scăpare
d ^ T s ă v ă spun. V orba a c e c ^

^ J -m — că am
a ţa pafisem 9* e u . o ^ ca-
scăpat numai cu atata. Bine ar H s o p o _

Că tata Şi mama J J ^ ş a ^ l u i mLş An-

^ ^ " o t ^ l in

pupezei din teiu; zi<^ ^ asta. ŞtH

pe mama a pus-o m ma pa^ ^
^ şi mătuşa Măriuca e " ^ Y t ţ e l e s , ea mă-
mahmurul din om; nu-i o femeie de î n ţ e ^
tuşa Anghiliţa lui Moş * numai ce şi auzim
Şi cum îmi spuneau ei mgrij ţi'
cântând în teiu:

atunci cu m , a ^
- î - a u z i . bădiţă'. Doamne, cum sunt
năpăstuesc om ui chim- pe sfănta
- M a i asa, surioară) D ar m găndui meu^ c
aH şti voi căte-a pătim it, sireaca, drn priein

!t 'L ' f Z X ^ ^ 'c a m .i dusese

in târg după mama, să-i spue bucurie despre pu­
păză S i a doua zi, marţ), taman in ziua de h s a fu
secului de postui Sân-Petrului. făcând mam a <m <^P-
tio t sdravă^ de alivenci şi ptăeinte c a peaieie H< brau,
şi pătpăHnd nişte pui tineri in frigare şt apor ta-
văiindu-i prin unt, pe ia prânzui cei mţe, chiam a p
mătuşe M ăriuca tui moş A ndrei ia not ş t " Moe c
dragă inimă: . .
— Doamne, eum năiică-hăi, cum se po tn
oamenii din nim ica toată, iuându-se
ră iei Ia poftim , soro, mai bine sa mâneam ceva dm
ce-a dat Dumnezeu, sa ţnnstim cate un p
în sănătatea gospodarilor noştri şi:
C ele rele să se spele,
C ele bune să s'adune;
Vrajba dintre noi să piară
Şi neghina din ogoară!
Căci dac'ai sta să faci voie rea de toate, z
trebui dela o vreme s'apuci câmpii.
- A ş a , cumnată dragă, zise m ă t u ş a M arm ca^str ^
gând eu nedumerire ; .M dată
masă; văzut-ai dumneata? ^a ma p
temeiu pe vorbeie oam euitor? ^
Apoi incepem cu toţii * J , ^ ] e . aă-mi
dar eu ştiu că mi-am pus bine
f,e pe toată ziua. Şi indată ce m a m
inându-mi răm as bun deia eaicar , ^ ;n
Şi când sar odată voiniceşte de p e u
ştioaină. din greşaiă, drept cu a " . ' ^durere;
L i mi s'au făcut pe dinaintea o c h .b r, de
şi am crezut că nu-a piesnit pan ' m'am
Ş] după ce-am ieşit cu mare greu d,n apa, S
 pus pe m aî, ţiindu-m ă cu m âinile de inimă, băeţii
s'au strâns ciotcă îm prejurul meu şi m'au înmor­
m ântat cu năsip, şî m 'au prohodit cum ştîau ei, —
şî de-abia mi-am venit în simţire peste un ceas;
ş'apoi am început a mă scălda în tihnă până Ia as­
finţitul soarelui, potrivind-o să vin acasă odată cu
v a cile şi spuind mamei, că, scăpându-le văcarul din
ocol pe ale noastre, la amiază, eu singur le-am dus
la păscut, şi de aceea m'am întârziat până acum.
Ş i mama, creştină bună, crezându-le toate lăptoase,
după răbuş, cum i Ie spusesem eu cu măgulele, m'a
lăudat de vrednicia ce făcusem, şi mi-a dat şi de
m âncare. Iară eu, mâncând lupeşte, m ă făceam sme­
rit şi numai râdeam în mine, mierându-mă tof atunci
de ghibăcia m inciunilor ce potrivisem -de-mi venea
m aî-m ai să le cred şi eu singur pe jumătate.
Iaca aşa se poate înşela omul de multe ori, când
nici n'a gândit, dacă nu ştie a judeca bine. Insă iar
mă întorc şi z ic: T of păţifu-i priceput. , .
Infr'o zi, pe-aproape de Sfânt-IIie, se îngrămă­
dise, ca m ai totdeauna, o mulţime de trebi pe capul
m am ei: nişte sumani să-i scoată din stative; alţii
să-i nivedească şi să înceapă a-i ţese din nou; un
teanc de sumane croite, nalt până'n grindă, aştepta
cusutul; pieptănuşii în laiţă n'avea cine-i ţinea de
coadă; roata şedea în m ijlocul casei, şi canură Toarsă
nu era pentru bătătură! Ş'apoi vorba ceea: „N u şe­
dea, că-ţî şede norocul" — ţevi de făcut Ia sucală,
copil m ic în albie, pe lângă alţi vr'o cinci-şase, care
aşteptau să le faci dem âncare: treabă era acolo, nu
încurcală. Ş i încă se cerea degrabă, căci venea cu
iarm arocul de Fplticeni, care acela este ce este!
 Ş i mă scoală mama atunci mai dim ineaţa de cât
alte daţi, şi-m i zice cu toata inim a:
— N ică. dragul m am ei! vezi că tafă-tau e dus
Ia coasă, căci se scutură ovăzul cela pe jo s; şi eu
asemene nu-mi vă d capul de treb i; *tu mai lasă dru­
m urile şi stăi lângă mămuca, de-î fă ţevi şi leagănă
copilul; c'apoi şi eu ţi-oiu lua d ela Folticeni o pă­
lăriuţă cu tasm a ş'o curăluşă de cele cu chimeriu,
ştii cole, ca pentru tine!
, — Bine, mamă!
Dar în gândul meu, numai eu ştiam. Toate ca
toatele; dar la cusut şi sărăduit sumane, şi mai ales
la roată, mă întreceam cu fetele cele m ari din tors,
şi din astă pricină, răutăcioasa de M ăriuca Săvucu ui
făcea adeseori în ciuda mea şi-m i bătea din pumni^
porecli-ndu-mă /on CorcăMu, cum îi zicea unu
gan din Vânători. Insă pentru asta nu mă supărăm,
şî torceam la umbra nucului lor câte o &
drugi de canură, de mă săruta mama, când 1 Ie ară­
tăm sara acasă. , .
Aşa ne duceam băieţii şî fetele unii a a ,u.
lucrul ca să ne luăm de urît, ceeace Ia ţara s - ci
mă şî se face mai m ult noaptea,
fiecare al său. _
D ar în ziua aceea, în care mă rugase e , g ,,
senin pe cer şi aşa de frumos şi de ca u
venea să te scaizi pe uscat, c a . găimte. Vazand ^eu
o vrem e ca astă, am şparh t-o ta a , eu
asupra mamei, că t îm i era de mama ş ^
Adevăr spun. căci Dumnezeu e deasupra
vreme, mama, crezând că-s prin hvada
afară ^ incepe a striga, ^ J 't ă z t d
„Ioanei Ioane! Ioane, Ioane! Şi Ion, pac .
ea că nu dau răspuns de nicăiri, iasă toate Ia pă­
m ânt şl se ia după mine ia balta, unde ştia pa mă
duc; şî când co io mă vede tologit cu pielea goală
pe năsip, câ t m i ţi-i gliganul, ppoi, în picioare, ţiind
la urechi câte-o lespegioară fierbinte dela soare, cu
argint printr'însele, — şi aci săream într'un picior,
aci în ce lă la lt; aci plecam capui la dreapta §i la
stânga, spuind cuvintele:
Auraş, păcuraş,
Scoate apa din urechi;
C ă ţi-oîu da parale vechi;
Ş i ţi-oiu spăla cofele
Ş i ţi-oiu bate dobele!
D upă aceea asvârleam pietrele, pe rând, în ştioal-
na unde mă scăldam : una pentru Dumnezeu şi una
pentru dracul, făcând parte dreaptă la amândoi; a-
poi m ai asvârleam câteva de încuiam pe dracul îa
fundul ştioalneî cu bulbuci la gură; ş apoi huştitiluc!
şî, eu in ştio ain ă. de-a cufundul, să prind p e dracul
de un picior, căci aşa ni era obiceiul să facem Ia
scăldat, de pe când Adam-Babadam. După asta, mă
m aî cufundam de trei ori în rând, pentru Tatăl, Fiul
şî Duhul Sfânt, şi încă odată pentru Amin. Apoi
mă trăgeam încetişor pe-o coastă, Ia marginea bălţii,
câ t m i ţi-i moronul...
Toate acestea le privea biata mama, uitată cu
m âinile subsuoară, cum e omul necăjit dc după ua
dâmb de prund, aproape de mine. Dar eu n o ve­
deam pe dânsa, căci eram în treabă. In totului-tot,
a fi trecut la m ijloc vr'o jum ătate de ceas, cât a
zăbovit mama acolo, mai vr'o trei-patru de câad
fugisem de acasă, ş'ar fi trebuit să înceapă a mi
se pune soarele drept inimă, după cum se zice,
căci era trecut de amiază. Insă eu, în starea in care
mă aflam , fiind cuprins de fericire, uitasem că mai
trăesc pe lum e! In sfârşit, mama câ t era ea de tare
de cap, dela o vrem e pierde răbdarea şi vine, tiptil,
în vârful degetelor, pe la spatele m ele... îm i ie
toate hainele frum uşel de pe m al, şi mă lasă cu
pielea goală în baltă, zicându-m i cu năduh.
— Ii veni tu acasă, coropcarule, dacă te-a yă^bi
foamea, ş'apoi atuncî vom avea altă vorbă.
Ş i se tot duce.
Ei, ei! ce-i de făcut, Ioane? Deodată fa c ţuşti!
din baltă, ş'o ieu la sănătoasă; şi aşa fugeam de
tare pe prund, de săreau pietrele, pe care 16 stâr­
neam cu picioarele, câ t mine de sus. Şi fuga! şi
fuga! fără să mă mai uit in urmă, până ce dau
între hudiţi pe drumul care ducea la noi acasă
D ar nu merg pe drum, de ruşine să nu in ta nesc
vr'un om, ci sar în grădină la Costache şi merg
tupîluş prin păpuşoi; şi, când aproape să i^.s m
gradină, mă sim ţesc câinii lui Trăsnea şi a m ne
să mă rupă! C e-i de făcut? Auzisem eu din oameni,
că dacă vrei să nu te muşte câinii şi să te lese m
pace, cum ii vezi că sar la tine, să te tupi ez jos
la pământ şi să-î laşi să te latre cât le p l a c e , tara
să te urneşti din loc; căci ei bat cât bat, ş e
o vreme te părăsesc şî se duc. Şi R ^ ^ ara ,
căci aşa am scăpat şi eu de câinii lui
tunci când am dat peste păcat cu eî ş
In sfârşit după ce m au lăsat câinii ui
în pace, cum v'am spus, am sărit î n r a s p m e e t
drum, de acolo în grădină la noi şi atunci im
părut, că mă aflu în sânul Iui Dumnezeu. Şi merg
eu acum fără păsare prin păpuşoiu, pa
fu l ogrăzii, şi m ă uit printre gard, şi văd pe mama
cum se dă în vân t după trebi, cand în casă, cand
afară — şi-m i era mai mare mila de dânsa; dar
şî de pântecele meu cel stocif de apă încă îm i era
m ilă, vorba ceea: „M ilă mi-e de fine, dar de mine
mi se rupe inima, de milă ce-mi este
Şi ne mai putând suferi foamea, încep a mornrî
ugilit printre gard: „M ăm ucă, iacăfă-m a-s!! Ş odată
şi sar in ogradă, mă înfăţoşez dinaintea mamei, aşa
chipos cum eram , îi apuc mâna cu sila^ o sărut şî
zic, scâncind: „M am ă, bafe-ma, ucide-ma, spânzură-
mă, fă ce ştii cu mine; numai dă-m î ceva dcmân-
care, că m or de foam ei V orba ceea: „G olafafea în­
conjură, iar foam ea dă de-a-dreptul".
Ea atunci, cum e mama cu bunătate, se uită ga­
liş la mine şi zice oftând:
— Bine-ţi şede coşcogeme coblizan, să umbli lela
pe drumuri, în halul acesta, şi să mă laşi tocmai
la vrem ea asta fără leac de ajutor! Hai de mănâncă,
dar să ştii, că mi te-ai lehăm eţif dela inimă; doar
să fe porţi de-acum tare bine, să mai fiu ceea ce-am
fost pentru tine; dar nu ştiu, zău!
Şî, scurtă vorbă, văzând că m am pus rău cu
mama, îi giuruesc eu că ce-am făcut n oiu mai face.
Apoi umblu fo t cu binişorul pe lângă dânsa, şi nu
ies din cuvântul ei afară nici cu fapta, nici cu vor­
ba, căci vorba dulce, mult aduce. La frebi-s hărni*
cuţ cât se poate: deriticam şi măturam prin tasă,
ca o fată mare, de n'avea mama grijă, când se du­
cea undeva. Şi într'o zi o văd că mă sărută şi-mi
zice cu b lân d eţă:
— Dumnezeu să te înzilească, Ionică, dragul ma­
mei, şi să-ţi dea toate darurile sale cele bogate, dacă
 te-i purta, cum văd că te porţi de-o bu cată de
vrem e încoace.
Atunci eu pe loc am început a plânge, şi bucuria
mea n'a fost proastă. Ş i mai m ultă m ustrare am
simţit în cugetul meu, decât oricând.
Ş î de m 'ar fi bătut m am a cu toate gardurile şi
m 'ar fi izgonit d e la casă ca pe un străin, tot n'aş
fi răm as aşa de um ilit în faţa ei, ca atunci când
m'a luat cu binişorul.
Şî să nu credeţi că nu mi-am ţinut cuvântul de
joi până mai de-apoi, pentrucă aşa am fo st eu: răb­
dător, statornic la vorbă în felu l meu. Ş i nu că mă
laud, căci lauda-i faţă: prin somn, nu ceream de-
m âncare; dacă mă sculam, nu mai aşteptam să-mi dee
alţii; şî când era de făcut ceva treabă, o cam ră­
ream de pe acasă. Ş'apoi mai aveam şi alte bunuri:
când mă lua cineva tu răul, puţină treabă făcea cu
mine; când mă lua cu binişorul, nici atât; iar când
mă lăsa de capul meu, făceam câte-o drăguţă de
trebuşoară ca aceea, de nici Sfânta N astasîa, izbă-
vitoarea de otravă, nu era în sitare a o desface, cu
tot meşteşugul ei. Povestea c e e a : Un nebun arunc'o
piatră 'n baltă, şi zece cum inţi n'o pot scoate.
In sfârşit, ce mai atâta vorbă pentru nimica toa­
tă? Ia, am fost şi eu, în lumea asta, un boţ cu
ochi, o bucată de humă însufleţită, din Humuleşti,
care nici frumos până la douăzeci de ani, nici cu­
minte până la treizeci, şi nici bogat până la patru­
zeci nu m'am făcut. D ar şî sărac ca în anul acesta,
ca în anul trecut şî ca de când sunt, niciodată n am
fost! ; ' i i ' ! ' ! i'
 H U M U L E ŞTII
nrsDA DUHU S I P O P A OŞLOBAJNU.
A M L A F A L 1 ICE N I. P A V E L
^ IU B O T A R U L Ş I M O Ş B O D ^ ţ ^ A
T R A Z N E A . D E SF IIN Ţ A R E A CA TE H E ŢILO R .

— Nu m i-ar fi ciudă încaltea când ai fi şi ta cev

şi de te m iri unde, îm i zice cugetul meu; dar aşa, j
un boţ cu ochi ce te găseşti, o bucată de h u m a.m j §
sufleţită din sat dela noi, şi nu te lasă inima sa j
taci; asurzeşti lumea cu ţărănîile tale! H
Nu mă lasă, vezi bine, cugete, caci şt eu sanţH
om!... Ş i satul Humuleşti, în care m'am trezit, n u -i#
un sa t iăturatn ic, m ocnit si H p s" d e p r.vetiştca ] u - !
m ii. c a atte sa te ; si 'o c a c ite ca re m cnnjnra satul <
nostru, incă-s vrednice de amintire. !
D in sus din Hum uleşti vin Vânătorii NcamtuIu._H
cu sămânţă de oameni de aceia, care s a u rţu H
odinioară cu Sobietzki, craiul P o oni or^ Şi mai & n H
sus, m ănăstirile Secul ş i Neamţul, altadata fala B §
sericii Rom âne, şi a doua visterie a M oldovei. DinH
jos vin satele Boiştea şi Ghindăoani, care iq)Uga nu ­
mai boi ungureşti la carăle lor; unde p l " ^ . ^
mân singurele pe brazdă în ţarina, cu sap '
p iisă cile fără prisăcar; holdele, fără jitar; şi nune
nu şe atinge de ele; iar oamenii din aceste sat nu
stiu ce-i judecata. Aproape de Boişte vm e satul
hea, care mai mult de jumătate, dupa c -ş P
 căciuta pe batta, ztce: sa "*= de suflctu]
In spre apus-miazSzi, 'm m anastm . ^ *
cea tătauită de lum e; V ăratteut. u ^ e j - a j e t e cu ,
vieata B tâ n c v e a n e a cea bogata s< ^
tete F itiM ta ,.- B ă l t e ş t i ] , cet ptm . ^
CeahKestH. T .potifa si Ocea. care atuuga e ca
o etia ? gur4 tocm ai diucoto peste
perja ^ ^ . Ţ âfdul N eam ţului cu ma
C rivăţ peste O zana. vm e ^ r g u t unde ta
halalele Pom etea, de sub dealul
4 toată casa este tivad â m ate; de coada
î deal, care mănâncă slănina r a n c e , ^
oilor, lucrează lâna şi sunt ve - j e pe Nem-
de făcut oloiu, şi Condrem deasupra Con-
S o r şi piuăle de făcut Iar deasup^^ ^
c u m a n i .

drenilor, pe vârfu l deal nalt ş ^ ^ grăd ită cu

i m u i

se află vestita Cetatea N e a m g ^ ' J ^ ^

pustiu, acoperita cu ^ ^ ceucele şi vin-
fugărite de strechie şi s t^ ju i cuiburi in-
dereii, care au gasit-o buna
tr'însa.... ^ t i v e ş t e pe mine, băiet din
D ar asta nu m a p r w e g e yreu să-mi
Humuleşti. E u am alta ^ a h a ^ copilăria pe-
dau seama despre patul nostru, despr
trecută în el, şi-ataţa-i tot rânduit la scauj
Câţi Domnitori şi Mitropoli^ ^au t ^ sa
nul M oldove), de cand ^ T mânastirt.
treacă m ăcar prin H u m u ^ , ^P
^ d a t a

Apoi unde pui cealalta lum , t,o^ată şi aleasă,

satul nostru, şi tot icoană făoă-
M ă rog, la i a r m a r o c în M
toare de minuni, hram d * I P 9 ^ iarma-
tot atunci; apoi, tot pe aici, Folticem ,
H a c ; ta Piatră de D r ^ ^ S e X a Sf. c a p u M

de Sânt-IHe; la Secu, hram de Schim-

Ioan Botezătorul; la hrkm de Sfinţii V o -
barea la ^aţă; a Agapia " ^ ' ^ a - M a r e h*me
ievozi, Şi V ăraticu, de btanta i ^
 La 1852 , în ziua când s'a sfinţit paraclisul spi­
talului din Târgu Neam ţului şi s'a deschis şcoala
dom nească de acolo, eu, împreună cu alţi băieţi, iso-
narî ai bisericii, stam aproape de Ghica-Vodă, care
era fa ţă la acea sărbătoare, înconjurat de o m ul­
ţim e d e Jume, şî nu ne mai săturam privindu- 1. Şi
el, frum os la ch ip şi blând cum era, văzându-ne pe
mai toţi de-a-rândul, îm brăcaţi cu cămeşuice jcusute
cu bibiluri şi albe cum e helgea, cu bondiţe mândre,
cu iţari de ţîgae şi încălţaţi cu opincuţe, spălaţi cu­
rat şi pieptănaţi, cu ruşinea zugrăvită în faţă şi cu
frica lui Dumnezeu în inimă, aruncă o privire părin­
tească spre noi, şi zise:
— Iată, copii, şcoala şi sfânta biserică, izvoarele
m ângâierii şi ale fericirii sufleteşti. Folosiţi-vă de
ele şi vă luminaţi, şi pe Domnul lăudaţi!
Aceste vorbe, rostite din gura domnească, au
brăzdat adânc inima norodului adunat acolo, şi, fără
întârziere, şcoala s'a um plut de băieţi doriţi de în ­
văţătură, între care eram şi eu, cel mai bun de h â r -
joană şi slăvit de leneş. Leneş fără pereche mă fă ­
cusem, că ci mama, după Câtă minte avea, nu se în ­
dura să mă mai trim ită acum nici Ia o cofă de
apă, numai să învăţ carte şi să mă fac popă, ca
părintele Isala Duhu, profesorul nostru.
Bun m ai era şi părintele Duhu, când se afla în
toane bune, Dumnezeu să-1 ierte! Pus-a el băieţii
în rânduială, cum nu mai văzusem până atunci; cum-
păra-ni el vara, din banii săi, cofe de smeură şi fel
de fe l de puricale, de ni le da să mâncăm, şi mai
în toată sâm băta ne încărca în o droagă de-a ^M ă­
năstirii Neam ţului şi ne ducea la stăreţie să dăm
examen dinaintea Stareţului Neonil, un bătrân olog,
dâre ne sfătuia cu duhul blândeţii sa ne ţinem de
ceaslov şî psaltire, „căci toate celelalte învăţaturi, zi­
cea el^ sunt numai nişte ereticii, care m ăi m ult a-
mărăsc inima şi turbură sufletul om ului".
D ar fost-a scris părintelui Duhu să nu asculte
în totul sfaturile cuviosului stări ţ, şi să ne înveţe
şî câte oleacă de aritm etică, de gram atică, de geo­
grafie şi din toate câte ceva, după priceperea noa­
stră. -
— O dată venind părintele D uhu supărat fo c dela
mănăstire, ne defe la regula d e trei tem a urm ătoare:
— Dacă o para, luată pe nedreptul, îţi mănâncă
o sută drepte, apoi şese m ii de lei câte parale drep­
te vo r mânca.
— Douăzeci şi patru de m ilioane de parale, cin ­
stite părinte, sau şase sute de m ii d e lei, răspunse
unul dintre noi, cu crida la tabelă.
— Ia să-mi facă N ică O şlobanu încredinţarea,
zise părintele Duhu.
Nică Oşlobanu, ca de obiceiu, se scoală în pi­
cioare, cât mi ţi-i m elianul şi se roagă de iertare,
spuind că i doare capul. Şi atunci nu ştiu cum n
cade un urs mare din sân şi: de-a dura prin clasa,
nu de cei de care-i joacă ursarii, c i de mămăliga,
umplut cu brânză, rotund, prăjit p e jăratic^ şi bun
de pus drept inimă când ţi-i foame. Băieţii dau să-l
prindă; O .lobanu se aruncă în m ijlocul lor să şi-j
iee, — şi se face o chirfoseală ş'un râs în şcoală
din pricina ursului celuia, de-i posnă. Atunci parcă-
văd cum s'a plesnit părintele Duhu cu palm a peste
frunte, zicând c'un oftat adânc:
— M ai fericit erai de-o mie de ori să paşti por­
cii la Cogcasca-Vtche, Isaie, d *cât să mai fi ajuns
şi zilele aceste! la t tu, moglanule de Oşlobene, care
te robeşti pântecului şi nu-ţi dai câtuşi de puţina
osteneală m inţii, te-i face popă ca tată-tău, când s or
pustnici toţi b iv o lii din M ănăstirea Neam ţului!
O şlobanu, prost-prost, dar să nu -1 atingă cineva
cu câ t e negru sub unghie, ca-şi asvârle ţărna dupa
cap ca buhaiul. Cum se duce sara acasă, şi spune
tătâne-său ce a zis părintele Isaia. Ş'apoi las pe
popa N icu lai Oşlobanu... . o
în tr'o dim ineaţă n'are ce lucra părintele Duhu/
Ie pe Teofan, a lt Călugăr dela spital, şi se duc îm ­
preună la biserica Sfântului Lazăr, de sub dealu
cetăţii. Ş i cum intră, încep a căuta pticina părintelui
O şlobanu, care slujea, dă nu se ţine de tipic.
- T i p i c , boaite făţarnice? Ia sa va dau eu tipic,
zise părintele Oşlobanu.... Ş i svârr * cu pravila cea
m are după călugări. Apoi, um flând un sfeşnic sdra-
văn de alam ă, - după dânşii, să-i afuriseasca!
S i na! părintele Duhu şi Teofan şi-au prăpădit
papucii, fugind m ai m ult pe brânci decât în picioare;
chiar după tip ic! „ ^ ^
Peste câteva zile după asta, auzim ca Nica ş
lobanu s'a dus să înveţe la şcoala catehetica dm
Folticeni, vorbă să fie! Văru-m eu Ion M o g o r o ^
C âtlan , Trăsnea şi alţi cunoscuţi a mei, *e d u * x e
tot acolo, m ai de m ult; bine înţeles, pe socoteab
pungii părinţilor lor. Şi eu ramamd fara tovaraş
de ispravă, şi mai dându-mi ş ^ ^ n t e l e Ixd a un
puiu de bătaie, aşa din senin, cihaiam pe ^
se puie pe lângă tata, ca doar m a da şi
la catihet; m ăcar că eram un ghibirdic şi j" ^ a -
Ajungând acolo toamna târziu, m am aşezat 1
gazdă la P a v ă l ciubotarul din uliţa Rădăşenij, unde
 erau şî ceilalţi tovarăşi ai mei. Catihetul, care făcea
ziua noapte şi noaptea zi, jucând stos, rar venia p e
la şcoală. N oi, dacă vedeam aşa, ne duceam şi mai
rar; nebunii ştiu că făceam deajuns. P a va i era ho -
teiu şi casa lu i destul d e încăpătoare: laiţi şi pa­
turi d e ju r-îm prejur; lângă sobă, altul ,ş i o a e
erau prinse. Iară gazda, robotind z i şi noapte, se
proslăvîa pe cuptior, între şanuri, calupuri, etc.
Cu noi şedea şi Bodrângă, un moşneag fara ca-
pătâiu, insă d e tot hazul. Pentru puţma "^ n c a re şi
; câte-oleacă de pască de cea d e trei la para,
toată casa: tăia lemne, aţâţa focul, aducea apa, ma
j î tura, ne spunea la poveşti nopţi întregi, şezan cu
! ^ 1 in M uni, şi ne ea.ta d i. iluier: ^ te
f umple de fiori, CorjMuKa,
'' ratară, Ca h a?a
' teee scutătele ca aceste, de jucam pana
deiete şi ne aărea tălpile deia ciubote, cu calcare ca
tot. Că doar acum o dădusem şt eu pe cm ° *
din pricina tui Pepetea de moş Bod^ny. Pava!
mai nu le putea dovedi din carp't, a '
sărindu-şi din minfi, işi rupea emboteie lerfertţ , )
M Oşlobanu răndnt sa c a d e
lemne; şi aşa cu toată gâ-
câneşte in median, aproape de S*" / ^ ta
seşte un (ăran dela Saaca
B a ia ^ a n j r in ^ a t ^ t o d ^ d e j a ^ ^

uu-i era a cumpăra lemne, cum nu m.-r mie acum

a m ă face popă.
— T teî husăşi, dascăle. . ^
- C e spui, bădişorule; pentru un brat de <e
 ne? D a' că ie duc în spate pe toate odată, pân'acasă!
— D acă le-î duce, dascăle, ţi ie dau degeaba.
— Zău, nu şugueşti, bade?
— N icio şagă, dascăle; să vedem cum le-i duce
şî h alal să-ţi fie!
O şlobanu ie atunci lemnele din carul omului câte
unul-unul şi le razăm ă în picioare lângă sine şi le
îm prejură, legându-le frumuşel, să nu se hrentuiască:
apoi, săltându-le şi aburcându-le cam anevoie, ie
um flă 'n spate,^ — şi la gazdă cu dânsele!
Un băetan nebunatic de-alăture, văzând asta, zise
cu glas m are:
D ascăle,
Trascăie,
Be - he - he!
D racul să te ie!
Iar ţăranul, făcându-şi cruce, a rămas cu gura
căscată, fără să bleştească un cuvânt.
Acum nu vă mai spun cât era de încărcat ca­
rul cu lemne, care, la aşa loc, ţinea pe vremea a-
ceea şepte lei şi jum ătate, — şi cât era de mare
şi de tare N ică Oşlobanu şî alţi vr'o şaizeci ca dân­
sul, între care mulţi, lăsându-şi nevestele câte cu
doî-trei copii acasă în creierii munţilor, venise la
Folticeni, să se pricopsească de învăţătură...
Ş'apoi carte se învăţa, nu glumă; unii cântau
la psaltichie, coalea, cu ifos:
Ison, oligon, petasti
Două chendime, homîii,
până ce răguşeau ca m ăgarii; alţii, dintr'o răsuflare
spuneau cu ochii închişi cele şepte taine din cate­
hismul cel mare. Gâtlan se certa şi prin somn cu
urieşui Goliat. M usteciosul Davidică dela Farcaşa,
 L ân ă tipărea o mămăligă, mântuia de spus pe de
s] ost, răpede şi fără greş, toată Istoria V echiului Tes-
, ja m e n t d e F ilaret Scriban, îm părţită în perioade^ şi
j pronumele conjuctîve d e d ativ şi acuzativ, din gra-
J n a tic a lui M ăcărescu:

) M-o,
j, —
:e-a fi aceea, ducă-se pe pustii! Unia dondăneau ca
( kebunii, până-i apuca am eţeala; alţii o duceau nu-
.jin ai într'un muget, citind până le pierea ved erea;
h a unia,le umblau buzele parcă erau cuprinşi de
J pedepsie; cei m ai m ulţi um blau bezm etici şi sta-
j^eau pe gânduri, văzând cum îşi p i e r d vrem ea, —
i !i numai oftau din greu, ştiind câte nevoi îi aşteapta
E c a s ă . Ş i turbare de cap, şi frântură d e lim b ă ca b
& c e ş ti nefericiţi dascăli, nu mi s'a mai dat a ve e a .
ECam plit meşteşug de tâm penie, Doam ne fereşte.
D e-a mai mare dragul să fi p rivit pe D avidica,
^ flăcău de munte: cu barba în furculiţă şi favorite
[frum oase; cu plete creţe şi negre ca p^na corbului.
. cu ftantea iată ţ i senină; c a sp n n ce n d e t u f o a s e e a

: aeh-i mat!, negt. c a m atele ^ scanteetori

i c a obrajii rument ca d oi b a jo n ; aatt d e stat. tat .
's p e t e , s ^ .a

^ u rit, sâtm anal, inainte de vtm ne. - Ţ ^ t c a P ^

numete ecnjaetive, p etita-le-at h namete sa 1e pta .
" aa mâncat ja v a e t ^ G ram ăze^ i
M ^ ' e t e a i^ n ii. pe ta tâtăbiie
care umbla treia lela, in p cosor ba căpestre
r ^ . / ^ ' d e . a ^ b ia ta, N^e... b a ^
şî căpşune pentru cineva care pornise înfr'adaos, b a
cânta în pilda jid o vilo r:
N u m i-e ciudă pe gândac,
C 'a m âncat frunza d e fag;
D ar m i-e ciudă pe omidă,
C 'a m âncat frunza d e cru d ă:
N 'a lăsat să odrăslească,
V oinicii să se umbrească,
şi alte drăcării, ce-i trăsneau în cap. Nebun era e t
să-şi piardă vîeaţa din pricina lui
7ng-fe-f/-o, ca D avidică?
Eu, ca şi M irăuţă, nu mă prea osteneam până!
'ntr'atâta, să m or învăţând, că doar nu-mi plângeaut
copiii acasă, nici dădusem catihetului cel poclon mares
până pe-acolo. A fară de aceasta când mă uitam îa l
oglindă, barba şi m usteţele ca în palmă, şi doar lej'
şi pârleam eu într'o privire şi le ungeam în toată]
sara cu său am estecat cu muc de lumânare şi alună )
arsă; dar degeaba muncă! Ş'apoi, intrat în asemenea^
şcoală, mai numai barba şi punga, bat-o pustia! te!
făcea să calci a popă.
D 'apoi lui Trăsnea, săracul, ce-i păţea sufletul
cu gram atica! O dată îm i zise el plin de mâhnire, j
— Ştefănescule (căci aşa mă numeam la Fol
ceni), m ă rog ţie, hai cu mine la câmp, spre FoIti**jj
cenii-Vechî. Vom învăţa împreună, sau câte unul; eu
la gram atică şi tu la ce-i vrea; apoi mi-i asculta,
să vedem nu s'a prinde şi de capul meu ceva?
...Mă potrivesc lui Trăsnea şi ne ducem împreună
la Folticenii-Vechi. Şi era un ger uscat prin luna
lui Noem vrie, şi bătea un vântişor subţire în ziua
aceea, de-ţi frigea obrazul! Cum ajungem la câmp,
Trăsnea se tologeşte pe-un hat şi începe Ia gram atici
din capăt, întrebarea şi răspunsul intâiu:
 întrebare: C e este gram atica rom ână?
R ăspuns: G ram atica rom ână este artea ce ne
învaţă a vorbi şi a scrie o lim bă corect.
Iar in altă ed iţie:
Gram atica este o învăţătură ce ne arată mo-
^ dul de a vorbi şi de a scrie bine în fr'o limbă.
A sta-i asta! D in ceaslov şi psaltire — _şi acele
bălmujîte rău, ca va i de ele — să treci la gram atică!
)^u ca aceste de acum,... făcute anume pentru co­
pii, d e se joacă cu dânsele, de uşoare ce sânt!... Insă
te fo lo s! Peste Trăsnea n'a dat asem enea noroc ...
A a um ble într'ales... EI, păcătosul, uitaţi-vă ce fel
h e gram atică trebuia să în v e ţe :
„Artea, corect, într'o lim bă; silabă numim un
sunet deplin, simplu, sau com pus . cu una din
consune, sau şi cu m ai m ulte consune, care însa
să se pronunţe cu o scobtere de voce .
Eî, ei! de acum dregeţi aoacea şi descurcă-fe, măi
Trăsne, dacă poţi.....
Iar la a treia pagină, îndată altă năsbâtie: _
C âte părţi are gram atica rom ână?
Gram atica română are patru părţi,
care sunt: 1 . Etim ologia, 1 . Sintaxa, 3. O rtogra­
fia şi 4 . Prozodia.
/nfra&ara. C e ne învaţă fiecare din p a rţ e

1 . Etim ologia ne învaţă a cunoaşte

părţile vorbei, adică analizul gramatical.
2 . Sintaxa ne învaţă a lega părţile vorbei
după firea lim bii noastre, adică sintezul gra­
m atical. .. g
3 . O rtografia n e învaţă a scrie bine, adica
după reguli!e gramaticii.
 4. Prozodia ne învaţă a accentua Silabe
şî a le rosti după firea cuvintelor şi scopuH
ce-! avem în vorbire.
A p o i: n g ^ g F ^ şin^
a lte iznoave hăzoase ca aceste. M ai pune la soco**jj
teală, că şi Trăsnea era înaintat in vârstă, buchet
^ie frunte şi tâmp în felul său; că profesorul, careHt
şi el se m ira cum a ajuns profesor, zicea: „luaţi den
ici până ici", cum mi se pare că se mai face ptwtf
unele locuri şi astăzi, — şi poate că nu veţi aduceNfti
bănat nici grăm ăticului, nici profesorului, nici Iui M a
Trăsnea; c i întâm plării, care a făcut pe oSmeni aşa
cum sânt: ori cuţite de oţel, ori de tinichea...
Ş'apoi gândiţi că Trăsnea citea întrebarea ?!
răspunsul, fiecare pe rând, rar şi !ămurit, ca să poată
înţelege ceva?
— N u aşa, necredincioşilor, ci iată cum:
„C e este gramatica, română, este... ce este, estd...
nu ara?#, artea... artea, ce... ce... ce ne în v a ţă ^ îa-*j
vaţă... ce ne învaţă a vorbi... bi... bi^. ce ne îa-
vaţă... ce este, este... este^ara*?, uite dracu!... - u
arafa, artea ce ne învaţă... ce este, este...
Ş i tot aşa dondănind foarte răpede, şi fără pic
d e cu getare; până Ia „a scrie într o limbă corect —*
rar ajunge sărm anul! Şi după ce turba de cap, hăt;
bine! mă striga să-1 ascult că ştie.
Luam eu cartea din mâna lui şi-l întrebam: „C ei
este gramatica, măi Trăsne?" Iar el, închizând o-j
chii, răspundea iute, iute şi mornăit, cum cer calicH
Ia pod:
„C e este gramatica română, este.., ce este,
este..." şi celelalte după obiceiu, schimonosind cu­
vintele şî îndrugându-Ie fără nicio aoimta, de-ţi ve­
 nea să-i plângi de m ilă!
— N u aşa, măi T răsnel
— D ar cum ?
— nu mai zice romană, şi spune numai răspun"
sul. C e ai cu întrebarea?
Ş i se opintea el, într'o privire, să răspundă bine,
dar degeaba; se încurca şi mai rău; începea a ofta
ţî-i venea să-şi spargă capul. ;
— M ai lasă-mă oleacă! zicea e l necăjit, şi cân
rte-oiu striga, să v ii iar să mă asculţi; şi de n o iu
^şti nici atunci, apoi dracu să mă ieie! D ă! yrama^tM
[s ă zicem că n'o înţeleg şi s o lăsăm la o p a r e ,
[a rfe a asemine; corecf tiji. D 'apoi „rom ană,
I ne fnvafă o yf a soră? tnfr'o /^mM....
parcă-s cuvinte rom âneşti; ce naiba! Num ai ?
: trebue să fie ceva!... „a por&i ^ a scrra ng "
/:m6ă".- îndrăcit lucru! Cum „sa scrn fn^ro /^m ...
P oate cu limba, mai ştii păcatul? Pesem ne ca noi,
cum .'a r prinde, - !as' că de scris, taip a M ţ e J i
- dar apoi şi de vorbit, păcatele noastre, se vede
că vorbim pogan şi rău de tot! N u ^
ţărăneşte!... Doamne, Doam ne! în văţat mai Jrebue
să fie şi acel care face gram atici! Insa
tică stau eu şi văd, că masa tot ^
şi boul tot bou se zice, cum ş urontinfe
Poate celelalte bâzdâgănii: rosf^ara, a r^ a , p ronan^ ,
„na/t-SM/, .f n ^ a / , p r o ^ a ,^ o W ^
mo/oyta, c o n c r e t ... c o n f t m c y ^ , ^ g^m a acds*
mg, o, ne, tx?, ^ Şi ^ da­
tora, să fie m ai ro m an eşti, şi noi, p
bar n'a.em de dânsete! Noroc mare ca nu ne pune
^ ie cântăm, Car fi si mai rău de capui n o s M
c e l h odorogit! D ecât ţăran, m ai bine sa m ori
du-te, Ş tefăn escu le, c ă m 'ap uc d e în v ă ţ a t ....
 Ş î lăsându- 1, m'am dus şi eu ...apoi m am în­
tors... şî, când colo, zărghitul de Trăsnea dormea pe
hat, cu gram atica sub nas şi habar n avea de frig.
Sărace, sărace! N u eştî nici de zama ouă lor...
— H e! Trăsnea, m ă! Scoală! Ştii tabla?
Sare e l de jos, îl ascult, cleiu!
— Haidem acasă, măi Trăsne, că m a răzbit foa-*
mea şi frigul, şî m or de urit aicea pe câm p!
— Da, că şî eu. Ducă-se dracului de gramatică!
M i s'a înăcrit sufletul de dânsa! Şi osebit de asta,
nici nu mî-e bine.
— P oate fiorile gramaticii, zic eu.
— M ai ştii păcatul? P oate că ş'aceea să fie, zise
Trăsnea. C ăci dracul s'o iee! — cum pui mâna pe
dânsa, indată-ţî vine somn... C e umblăm noi, chi-
nuindu-ne cu gramatica, Ştefănescule? Haidem!
Ş î ne întoarcem noi la gazdă pe la asfinţitul
soarelui, mâncăm ce mâncăm, ş apoi rugăm pe tmoş
Bodrângă să ne cânte. Şi unde nu se adună o nml*
ţim e de dăscălim e la noi, căci aci era stanîştea lor;
şî ne întărâtăm la joc, ştii cole, ca la vârsta aceea,
de nici simţirăm când a trecut noaptea. Şi aşa am
scăpat şi eu de urit şi Trăsnea de bolborosit prin
somn: ce esfe rofntind, ce esft? -- ca
a lte dăţi. . . __ ^ 3
N oi stam la masă toţi împreună, ţăcând manj
care cu rândul, fiecare dintr al său pentru o xî I j
O şlobanu, care mânca cât şeptesprezece, ne cam pu­
sese pe gânduri. Tată-său, popa Neculai, nu-i \ or *
avea de unde să-i trim eată: dar „ce i in mână, nu ij
m inciună".
M ă sfătuesc e u într o zi cu GAttan, c aici ar tre
bui ceva de făcut, să putem scăpa de câţiva mâncăi,!
<ăci tovărăşia nu ni se părea dreaptă. N o a p te a când
voc adorm i toţi, să punem p o ş t ă la tatpe, c o i vom
socoti noL C â teva pături d e hârKe, lipite una peste
a lta cu său d e lumânare topit pe iangă foc* pus
& c e t la talpe, când doarm e om ul greu, şi aprinse
cu un chibrit, — m ai sfânt lucru pici că se p o a t e ^
Si, fiindcă p e O şlobanu toţi aveau ciudă m are, M
i-am făcu t pocinog întâL Ş i când l-a ajuns arsura
la os, a sărit d in somn răcnind ca un taur, şi nu-şi
găsea ioc prin casă de usturime. N e biăstăm a, de-i
L r g e a fo c din gură. Noi, însă, cu toate M ăstăm eie
lui, m ai puindu-i în a lte nopţi câteva poşte şi fă-
cându-i-se talpele numai o rană, - a fost n e v ^ t
s^-şi iee tălpăşiţa spre Humuleşti, lehămeţmdu-^e
popie şi lăsând toate m erindele sale m stăpâqţrea
noastră.
tn d ată dupa aste. G ă ita n sc rie M O şie b a n u ;
Iubite O^iobane.
Mă i^ h in eu s M t a t e deta # 3 ă<a(e. D en a v eti
^ mâ<K. a c ) ^ peR im ta noi ^ ^ tejii.
A l tău voitor d e bine
M are căpitan de Poşte.
Peste câteva zile am mai tăiet gustul d e popie
unuia care venise in gazdă la noi din p ro a sp a ^ N ic a
lui Constantin a Cosm ei, din Humuleşti, se duse şi
el cu talpele beşicate pe urma lui Oşlobanu. Ş i cu
et cu ^ p^ rdeau vrem ea m za-
^ Trăsnea, fiind mai chilos şi ^ i ^ de
^1 câ t rabdă, şi dacă vede că-1 răzbim
^ 'p o ş t e l e se mută la altă gazdă, luându-şi partea

**° $ ^ * a s < * rănduiaM, an. răma. M i aeum n.mai

19 Creangă
 trei, la P a v ă l ciubotarul: Gâtlan, văru-meu Ioan^
poreclit M ogorocea, şi moş Bodrângă pe deasupra.
Văru-m eu, Ioan, care văzuse de patima celor­
lalţi, luase obiceîu în toată sara, la culcare a-şî coa­
se m ânicile contăşului şi, vârindu-şi picioarele în­
tr'însele, dorm ea fără grijă. V orba ceea: paza bună
trece prim ejdia rea.
A proape d e Crăciun, P a v ă l făcu o păreche d e
ciubote de iu ft vărului meu Ioan, cu care era prie­
ten unghie şi cam e. D oi icusari plătise M ogorocea
luî P a v ă l .pentru ciubote. Dar, ce-i drept, făceau pa­
ralele acele; căci pusese piele bună, talpă de fund
şi erau cusute d e tocm eală. Num ai scârţ uitase P a ­
v ă l să puie... şi pentru asta rău i s'a stricat inima
lui M ogorocea. N oroc m are că era o iarnă ^geroasă
şi om ătul a ju ta la ^cârţâif!
In vacanţie ne duceam acasă — ş'apoi vorba
Ţiganului cu CrăcfMnM/ scfM/aV; costiţe de porc a-
fum ate, chişte şi buft umplut, trandafiri usturoeţi şi
slănină d e cea subţire, făcute de casă, tăiete la un
loc, frip te bine la tigaie, şi cu mămăliguţă paldă,
se d u c unse pe gât.
P etrecem noi sărbătorile, frumos la părinţi în
Humuleşti, şi, după Bobotează* ne întoarcem iar în
Foltîceni, la P a vă l, gazda noastră. P e la şcoală mai
dam noi aşa câteodată, de formă.
D ela moş Bodrângă, zic şi eu că ăveai ce în­
văţa: fluerul său te făcea să jo ci fără s)ă vrei, şi
poveştile lui nu-ţi dau vreme de dorm it. A fară de
asta, mai aveam noi cu de trece vremea, când vo­
iam : fgMCMp#, ba sau concfna, ba alte
ori noaptea, ne puneam la taclale, până se făcea
ziuă albă. Iar în sărbători, o luam hăbăuca prin cele
sate pe unde ştiam că se fa c hori. In Rădăşenî, sat
mare, frum os şi bogat, am jucat la trei jocuri Într'o
singură zi. F lăcăii abia se legănau în joc... şi hora
se învârtea foarte încet... Văru-m eu, fudulindu-se
cu ciubotele ce le nouă, juca numai lângă faţa v o r­
nicului^. Ş i C âtlan, care ju ca lângă mine, îm i spuse
la ureche: ^ ^ ^
— Las, că-i vede tu ce-am sa-i fa c Iui M ogoro-
cea. D e i-a ticni ziua de azi, păcat să-mi fie!
— Taci, măi, zic eu, ce m ai vorbeşti in bobote,
că s'a mânia omul şî s'a duce şî e l acasă.
_Ei, ş'apoi? C e mare pagubă! V orba ceea:
„D acă s'a da baba jos din căruţă, d e-ab ia i-a fi
m ai uşor iepei".
A treia zi, după asta, ciubotele varu-meu se rup
hăbuc in toate părţile... Ş i el, supărat la culme, se
leagă de P a vă l, să-i facă altele m locul acelora, o
să-i dee banii îndărăpt numaidecât. _
- M i - a i pus piele scoaptă, cârpaciule, M o-
gorocea înfuriet; aşa fe l de prieten îm i e şti. H a iti,
gorocea - ^ ^ ^ cinstea pe. ru-
alegeţi una dm d oua, caci astici
şine, îţi trântesc ciubotele de c a p . Auzitu-m
P avăl, neştiindu-se vinovat, zise cu ^dispreţ:
- I a ascultă, dascăle M ogoroce, nu ţe prea în­
trece cu vorba, că nu-ţi şede bine. P e cm e fa ci car-
^ ^ D u n ă ce-ai purtat ciubotele atata am ar de
paciu? Dupa ^ ^ ^ ^ a în podgheazuri şi le-ai
vrem e am M aad ^ , ^ e eerhanete şi
scrombait pe la J ^ i . ^ banii înapoi.
Î dt^azt a l a . a te -.h ,
îm i pare rau ca e şu ^
sluii eu de acum, dacă ţi-i vorba de-aşa!
- C e soui cârpaciule, zise varu-m eu;
mogorogeşti? D 'apoi numa'n ciubotele tale am sta
eu, bîcîsnicule? în că te obrăzniceşti? A cuş fe-oiu o-
tânjî cu ceva, de nu te-i puf ea^. hrăni in toată vieafa?
— Până c e m i-i otânji, zise P a vă l, eu ăcuş te
cinătuesc frum uşel cu d ich iciul; înţeles-ai?
V ăzând noi c ă era câ t pe ce să se încaere Ia
bătaie, ne .punem Ia m ijloc şi-i îm păcăm cu m ate
greu: Ioan să m ai dea un irm ilic Iui P a vă l, iar el
să-î căputeze ciubotele, — şi pace bună!
In săptăm âna H ă r ţii, sau C âm ileaga, moş V a ­
sile, viind Ia Folticeni, între alte m erinde, aduce fe ­
ciorului său şi trei purcei g rijiţi gata. ^
După c e se duce m oş V asile, eu %ic Iui Ion cu
bînişorul:
— V ere, ia să Trigem în astă .gară un purcel de
ceia, că tare m i-i dor!...
M ogorocea, nătâng şi sgârcit cum era, începu a
striga la m ine:
M ă! Ia ascultaţi! Eu nu-s N ică Oşlobanu, să
mă suciţi, cum vreţi voi... C u ce m â "'hrăniţi, 'tu
aceea am să vă hrănesc! N u vă dau nicîo bucăţică de
purcel, m ăcar să crăpaţi!
Ştergeţî-vă pe bot despre purcei! zise M ogo­
rocea cu ciudă. Inţeles-aţi? N u to t um blaţi după
bunătăţi. M aî m âncaţi şi răbdări prăjite, că nu v a
fi nîm îca!
Ia, lăsaţi -1 în colo, măi, sfa-i-ar în gât pe
ceea lum e! zise Zaharîa.
Ş î ne punem, dragă Doam ne, Ia învăţat. Insă,
fie vorba -între poi, nu ne era a învăţa, cum nu î-e
cânelui a linge sare. In sobă arsese un fo c straşnic;
îl învaluisem şî astupasem, căci era gpr afară. M os.
Bodrângă se încurcase tiu ştiu pe unde în sara a-
ceea, şi P avăl, neavând lucru ca alte dă#, se cui-
case de vreme. Iar M ogorocea adormise înaintea
iui Pavai, cu picioarele în mânicile contăşului, după
obiceiu, şi horăia sdravăn. V orba .ceea: Lasă-mă, *sâ
te las! M ai târziu stângem ş î ^noi lumânarea şî ne
culcăm; însă nu putem adormi, ^gândindu-ne Ia pur­
cel.
— M ăi Zaharie, nu mai ai fu ^vr'o poştă de cele
undeva? zic eu încet.
Nu, bre! răspunse Zaharia şi mai încet; şi, Doam­
ne, ce bine-ar fi să trântim una Iui Mogorocea. D ar
până Ia poştă, până Ia nu ştiu ce, na cuţitaşul meu,
taie încetişor cusutura dela mâneca Iui M ogorocea,
în dreptul unei talpe, dă-i o pârleală bună cu nişte
chibrituri de ieste, care ard mocnit, şi las* dacă i-or
mai ticni purceii!... Numai cată de nu te mocoşi
atâta..,
Adă cuţitaşul încoace, zic eu, şi, Ia toată în­
tâmplarea, cred că nu mă vei da prin şperlă şi nu-1
vei lăsa să mă bată!
— Nici vorbă, nu piai Rămâne, zise Zaharie; dă-i
pârleală înainte, fără grijă.
Atunci... îmi iau inima în dinţi .şi la c tocmai
aşa, cum fusesem povăţuit de Gâtlan: faiu cusutura
încetişor şi ţin câtu-ţi-i smocul de chibrituri ^aprinse
Ia călcâiul văru-meu, unde era pielea mai jŞroasă,,
până ce -1 răzbeşte focul. Şi când răcneşte odată cât
ce poate, eu svârr! chibriturile din mână, ţuştiu! lai
spatele lui Zaharia, şi'ncepem a^ horăi de parcă ^dor­
meam cine ştie de când! Ion, însă, îm piedecat cu
picioarele în mânicile contăşelului, căzuse ălivanta
Ia pământ, svârcolindu-se ca şarpele şi blăstămân-
du-ne cum îi venea la gură!
— V ai! Osândi-v'ar Dumnezeu, Şă vă Osândească,
soiuri ticăloase, ce sânteţi! Nime n'are cap să se
odihnească în casa asta, de răul vostru ! Cm e oare
m i-a făcu t şotia? P e Zaharia şi Nicp. u aud h
tăin d ?i nu cred să fi îndrăsnit... Num ai ca hoţomanul
d e P a v ă l m i-a făcut-o... be-l-ar tăunii să-l b ee. cand
i-a fi somnul m ai d u lce l Ş i încă se preface ca doar­
me, ticălosul! Ia să-l în văţ eu a-şi mai b a te alta
dată jo c d e om.
Ş i repede ie cu cleştele un cărbune aprins dm
vatră, — şi cu dânsul pe cuptior Ja P avăl ! Ş i cum
dorm ea, sărm anul, cu faţa in sus îi pune cărbunele
pe pieptul gol, zicân d : ^
— N a ! satură-te de făcut şagă cu Inine, cârpa-

Âtunci se aude un răcnet spăim ântător şf, #data

cu răcnetul, P a vă l, izbind cu picioarele în j o b ă ,
o şi darm ă la pământ. Ş i în buim ăceala ceea, tre-
zindu-se cu Ion faţă'n faţă, unde nu se încinge
în tre dânşii o bătaie crâncenă; ş'apoi stă de-i p ri­
ve şte dacă te rabdă inim a!
— S a i, Zahario, că se face m oarte de om
ca sa asta, şi n o i, avem să dăm sanăR, zic eu, tre­
m urând ca varga d e frică.
— Ho, m ă! c e vă este, Zise Zaharia, sărind ca un
vu ltu r între dânşii. C asă de oameni de treabă şe
chiam ă asta?...
Iară eu, am andea pe uşă afară, plângând, şi
c e p a răcni câ t îm i lua gura, strigând megieşii...
O am en ii săriră, buim aci, care dincotro, crezând că-i
foc, ori ne taie cătanele, Doam ne fereşte!... C ăci era
o ştire nem ţească în Folticeni, pe vrem ea aceea. După
c e se mântue clăcuşoara asta., ljumea ne lasă în &ât
ne-a găsit şi se îm prăştie, huiduindu-ne. Să fi văzut
woe blăstăm ăţie şi gălăm oz era jtn casă: fereştile spar-
 %e, soba dărâmată, smocuri de păr^ şmuls din cap,
^sânge pe jos; Pavăl, cu pieptul ars, şi Ion,
cu călcâiul fript, şedeau la o parte gâfuînd; eu
cu Zaharîa, de alta, mirându-ne de cele întâm plate;
iar nevinovaţii purcei, fiind spânzuraţi în tindă la
răceală, nu se ştie ce s'pu făcut!...
Zaharîa dela o vreme, voind a* curma tăcerea,
[ zise:
— Cântă-le de acum, Ioane: prihane,
şi nu mai tânji atâta^după dânşii; se vede
c ă aşa le-a fost scris, mititeii!...
— Ia nu mai clămpăni şi tu d in gură, măi, răs­
punse Ion plin de năduh; aţi tot strigat asup ra lor
! ^i iacă v i s'a făcut pe voie.**
In vorbele acestea, viind jşî ihoş Bodrângă chiur-
luit, începe a-şi face cruce dela uşă. _.
— Ei, moşule, zic eu, place-ţî cum he-ai găsit?
Pavăl, care până atunci şezuse ca mut, uîfându-se
^ prin casă amărît, zise:
— Ia ascultaţi, dascălilor! C a să şe mântuie toată
dihonia, cărăbăniţi-vă dela mine şi mă lăsaţi în pace!
Noi, bucuroşi c'am scăpat numai cu-afâta, ne
luăm ce mai avem şi ne mutăm la un fierar, ^ este
drum, dimpreună cu moş Bodrângă, mângâitorul no­
stru.
Prin postul cel mare, se răspândeşte vuiet prin­
tre dascăli despre desfiinţarea Catiheţilor şi trecerea
celo r mai tineri dintre noi la Socola.
— Na-ţî-o bună, că ţi-am dres-o! Zise Trăsnea;
când, la dică, nu-i nimica. Vorba ceea: „Ne-am pri­
copsit cu cai cu tot"... Dracu mă^ punea şă-mi bat
capul cu gramatica?... De ştiam asta, ma? bine şe­
deam acasă şi cu banii Câţi s'au dat pe ici pe colea,
îşi prindea tata altă nevoie. ._ . „
 D 'apoi noi, - ziseră d ascălii cei însuraţi W tâ n d
- ne-am ca licit cu d esăvârşire: zim ţi, ba oiţe, ,b
stupi, ba cai şi boi s'au dus ca pe gura )upulu -
Părin tele C atihetul să Trăiască!
- I a tăceţi, bre, răspunse Zaharia; Jianu-i ochm
draeuini, s'a m ântuit yo tbat... C e-t m ai ţish u t- ^
oe bietul catihet? P arcă numai e l e de-aceiaA.. ^
p^i, ^ o u ă , nu ştiu zău, cum V a - i intra cineva
in v o ie! V o rb a ceea: H ai in car! ^
căruţM - B aint - H ai in teieaga - B a m i - H a n
ne îos! - B aiu! Ziceţi m ai bine ca v a trageţi
teapa voastră, ca apa la m atcă. Eu-s ^
că s'a întâm plat asta. L a Socola sa n iergem ,^ d a^
voim sa ieşim dobă de carte!... A co lo -s pro
m ai în văţaţi din lume, după cum aud eu.
— L a S o cola! strigă dascălii cei mai tineri.
— D uceţi-vă pe pustii, dacă vă place; d u ce-vaţ
învârtîndu-vă ca cio cârlia! strigă cei bătrâni.
Ş i aşa, aproape d e P aşti, ne-am r a z la ^ ^
d e alţii - şi la Socola a răm as sa mearge cm e
a vrea în toamna viitoare, anul 1855 .
*

GÂNDURI DE CĂ LU G ĂR IE. DRUM UL

SPR E IAŞI. M O Ş LU CA Ş I SM EII LUI.
LA S O C O L A
Cum nu se dă scos ursul din bârlog, ţăranul
dela munte strămutat la câmp, şî pruncul deslipit de­
la sânul mamei sale, — aşa nu mă dam eu ^3us ţtci
Humuleşti, în toamna anului 1855, când veni vremea
să plec la Socola, după stăruinţa mamei.
Dar vorba ceea: Ursul nu joacă de bună voie.
Mort-copt, trebue să fac pe cheful mamei, să plec
fără voinţ^...
Dragu-mi era satul nostru cu Ozana cea frumos
curgătoare şi limpede ca cristalul, în care se o*
glindeşte cu mâhnire Cetatea Neamţului, de-atâtea
veacuri! Dragi-mi erau tata şi mama, fraţii şi su­
rorile şi băieţii satului, tovarăşii meî din copilărie,
cu care în zilele geroase de iarnă mă desfătam pe
ghiaţă şi la săniuş; iar vara, în f i l e l e frumoase de
sărbători, cântând şi chiuind, cutrieram dum brăvile
şi luncile umbroase, prundul cu ştioalnele, ţarinile
cu holdele, câmpul cu florile şi mândrele dealuri,
de după care-mi zâmbeau zorile, în „ sburdalnica
vârstă a tinereţii!
Asemenea dragi mi-erau şezătorîle, clăcile, ho­
rele şi toate petrecerile din sat, la care luam parte,
cu cea maî mare însufleţire! De piatră de-ai fi JFosţ>
ţ i nu se putea sa nu-ţi salte inim a de bucurie, când
auzeai uneori, în p u terea nopţii, pe M ihai scripcarul
d in Hum uleşti, um blând tot satul câte jc'o droae de
flă c ă i după dânsul şi cântând:
Frunză verd e de cicoare,
A stă noapte pe răcoare
C ânta o privighetoare
C u viersu l de fată mare.
Ş i cânta cu glas duios,
D e picau frunzele jos.
Ş î cânta c u glas subţire
P entru-a noastră despărţire
Ş i o fta şi ciripea, r
Inim a d e ţi-o rupea!
Şi câte ş i m ai câte pu cânta M ihai lăutarul din
gură şî din scripca sa răsunătoare.
Ş î câte alte petreceri p lin e de veselie nu se fă­
ceau pe Ia noi, de-ţi părea tot anul zi d e siărbătoare!
V o rb a unei babe: S ă dea Dum nezeu tot anul să fie
sărbători şî numai o zi d e lucru; şî atunci să fie
praznic şi nuntă.
D ar mama avea alte gând uri; ea îm i pregătea
cu în grijire cele trebuitoare, zicându-m i dela o vre­
m e cu asprim e: ' ^
— Ioane, cată să nu dăm cinstea p e 'ruşin e şî
pacea pe gâlceava... Ă i să pleci unde zic eu. ^Şî Za-
harîa lui G âtlan m erge cu tine. Luca Moşneagu, me-
gieşul nostru, v ă duce cu căruţa ^ u doi cai ca nişte
sm ei. Ia, mai bine, răpezi-te până la el, de vezi,
gata-î d e drum ? C ă mâne des-dîmineaţiă, cu ajutorul
D om nului, plecaţi.
— N u mă duc, mamă, nu mă d u c Socola, mă-*
 car să mă omorî! ziceam eu plângând t u zece rân­
duri de lacrimi. M aî trăesc eî oamenii şi IKtă popie t
— Degeaba te maî sclifoseşti, Ioane, răspunse
mama cu nepăsare! La mine nu se „frec acestea._
Pare-mi-se c8 ştii tu moarea mea... Să nu mă faci,
îa acuş, să ieu culeşierul din ocniţă, şi să te d e s-
mierd, cât eşti de mare!
Apoi chiamă pe fata şi-i zice hotărîtor:: „Spu-
ne-i şî dumneata băietului, omule, ce se cuvine, ca:
să-şî îee nădejdea şi să-şi caute de drum".
M ai rămâne vorbă despre asta! zise tata po­
somorit. Are să urmeze cum ştim noi, nu cum vrea
e l; că doar nu-i de capul său!
In sfârşit, ca să nu-mi uit vorba, toată noaptea
cea dinainte de plecare, până s'au Yevărsaf zorile,
m am frământat cu gândul fel şi chip, cum aş pu­
tea îndupleca pe Tnama să mă thic mai bine ţa mă­
năstire; şi tocmai când eram hotărît a spune ma­
mei aceste, iaca şi soarele răsare, vestind o zi fru­
moasă, şi Luca rMoşneagu... se şi aude strigând a-
fară: „Gafa sânteţî? Haidem! că eu vă aştept cu
caii înhămaţi". Mama atunci mă şi ia răpede, ră­
pede la pornit, fără să am când îi spune de călugărie.
Şi, scurtă vorbă, ne adunăm, cu rudele Iui Za­
haria, cu ale mele, în ogradă la moş Luca, sărutăm
noi mâna părinţilor, luându-ne rămas bun, cu ochii
înecaţi în lacrimi, — şi după ce ne suim in căruţă,,
supăraţi şi plânşi ca vai de noi, Luca Moşneagu,.
harahagiul nostru, şî dă biciu cailor.
Era dimineaţa, in 33ua de Tăierea capului Sfân­
tului Ioan Botezătorul, când ieşiam din Humuleşti
— şi fetele şi flăcăii, gătiţi frumos, ca în zi de săr­
bătoare, foiau prin paf in toate părţile, cu bucuria.

?
zu grăvită pe fe ţe i Num ai eu cu Zaharia, ghem uiţi, în
că ru ţa M moş Luca, ne duceam surgun, d racului po­
m ană! — că mai bine n'oiu putea zice.
— Rogu-te, mână mai tare, moş Luca, zic eu,
să nu se mai uite satul ca Ia urs, ta noi!
Luca M oşneagul mâna însă cum ştia el, căci
sm ârţoagele lui de cai erau vlăguiţi din gale-afară
ş î slabi şi ogârjiţi ca nişte mâţi de cei feşinaţi, nu
zmei, cum zicea mama, care nu ştia cum <să mă
urnească .mai degrabă din casă.
— Fire-ar afurisit să îie , cine a mai desfiinţat şî
catiheţiîle cele, tocmai acum în vrem ea noastră! zise
Zaharia lui Gâtlan, plin d e năduh, după ce-am ieşit
la drum, afară. Când să-ţi petreci şi tu tinereţea, a-
pucă-te de cărturărie! Parcă are omul zece vieţi!
T o t um blând noi din şcoală în Şcoală, mai jn u lf ia
aşa de frunza frăsinelului, mâne-poimâne avem să
ne trezim nişte babalâci gubavi şi oftigoşi, numai
buni de făcut popi, ieşiţi din Socola?*
C e zici dumneata, moş Luca, despre unele ea
acestea?
C e să zic, dascăle Zaharia, ştim noi cum vî-s
form ele? Eu trebue să vă duc la locul hotărît, şi
de-aici încolo, cum v'a sluji capul! H i! căluţii tatii,
sa ne întoarcem cât mai de grabă acasă.
Când auzeam noi pe moş Luca pomenind cu drag
d e casă, şî când mai vedeam cum rămân gatele şf
locurile frumoase în urmă, şî fot altele necunoscute
se înfăţoşează înainte-ne, supărarea noastră creştea
la culm e! Pentru fiecare fântână, pârâu, vălcică,
dum bravă şî alte locuri drăgălaşe, ce lă s ă m 'în ur-
mă-ne, scoteam câte-un suspin adânc din piepturile
moastre! Şî după mintea ce-o aveam, ne-am fi în­
tors înapoi chiar atunci, de nu eram daţi în sama
lu i moş Luca, de care ne ruşinam ca şi de părinţii
noştri. -
După un scurt popas, făcut la podul dela Timî-
şeştî, de pe M oldova, pornim înainte spre M oţca
ş i suim încet-încet, codrul Păşcanilor. Apoi, din vâr­
ful acestui codru, mai aruncăm, nemernicii de noi,
o căutătură jalnică spre munţii Neamţului urieşii
munţi, cu vârfurile ascunse în nori, de unde purced
Izvoarele şi se' revarsă pâraele cu răpejune, şoptind
tainic în mersul lor neîncetat!...
— Ei, ei! măi Zaharîa, zic eu, coborindu-ne la
vale spre Paşcani: de-acum şî munţii i-am pierdut
<lin vedere, şi înstrăinarea noastră este hotărîtă, cine
ştie pentru câtă vreme!
— Cum ne-a fi scris dela Dumnezeu Sfântul, zise
Zaharîa, cu glasul aproape stâns.
Ş'apoi rămase dus pe jŞândUri tot drumul până
la Blăgeşti, peste Siretu, unde ne-a fost ş î m asuf
in noaptea aceea. Dar vai de masul nostru! Aicî,
p e prispa unui rotariu, puţin de nu era gă rămânem
chiori. De-cu-sară şi până la miezul nopţii, am stat
numai într'o fumăraie de baligi, ca la Carantină, şî
tot ne-au coşit ţânţarii.
— Aşa-i vieaţa câmpenească, zise moş Luca, cîoş*
molindu-se şi învârtindu-se ca pe jăratec^ de rău
ţânţărîmii. Cum treci Şiretul, apa-i rea şi lemnele
p e sponci, iar vara i e înăduşi de căldură şi ţânţari
te chinuesc amarnic. N aş trăi la câmp, oamne e
reşte! H alal pe la noi! Apele-s dulci, limpezi ca
cristalul şi reci ca ghiaţa; lemne deajuns; vara, um­
bră ?î răcoare în toate părţile; ^oamenii, mai aa*
 nafoşi, maî puternici, mai voinici şi m aî voioşi, iar
nu ca işti de pe !a câm p: sarbezi la faţa şî sbârciţi,
d e parcă se hrănesţ numai co ciuperci fripte în
toată vieaţa lor.
Ştii una, m oş Luca, zise Zaharia dela o y re -
m e: yamoya-f spre asfin ţit; rar%?/g de-asemine, şî
luceafărul de ziuă, de-acum trebue să răsară! hai-
dem să pornim Ia drum !
— Că bine zici, dascăle Zaharie; parcă ţi-a ie ş it
un sfanţ d in gură. D ecât ne-om fo i în vârti şi cîo ş-
m oh pe iastă prispă, mai bine să scurtăm din cale.
L^ci mare-i Dumnezeu, ne-a fe ri dl de întâm plări!
T -, * *** -?^ah, părerea noastră de bine!
întâlnim câţiva oameni cu nişte cară cu draniţă, mer-
lă e s iln r ^ - întovărăşim gu dânşii, de frica
z^ S 9 i hai-hai! hai-hai! până'n
T T ^ " 1 - F ^ o s , unde am .gi înju-

cam data şi foam ea şi setea.

inte s ^ e P odul caii, am pornit îna-

Iaşi mai rrmîf - ** înainte, spre

!« a t j n c t„ n c .d e .

să nu ie e " yânt^ te le g a rii. ceia

^ . s ă . n u v r'o
A tata -i-a trehuM , *
(dânsul! M oş Luca, ş'apoi lasă pe
1-auzi, m ai! D ac'ar stî ^
d e unde-am pom if asiă ^hiolhanosul şi ticăitul,
noapte, ş ar strânge Iioarbă
acasă; n'ar maî dârdăi degeaba asupra căişorilof
m ei! Ş'apoi doar nu vin eu întâiaşi dată ta I§şi,
să-mi dee povăţ unui ca dânsul, ce rânduiaiă tre­
bue să păzesc....
Văzând noi ca ne ieu oamenii fot peste picior,
şi pe Moş Luca tulburat din cale-afară, cum eram
în căruţă, ne acoperim peste fot c'un ţol, zicând eu
cam cu sfială: — M oş Luca, d e te-a întreba c i- /
neva, de acum înainte, de ce trag caii 3 §a de greu,
să spui că aduci nîşte drobî de sare Hela O cnă
şî las' dacă nu ie-a crede fiecare!
— Ei apoi?! Şiiutu-v'am eu ca voi mî-aţi fost
<de aceştia, zise Moş Luca, mergând pe lângă cai,
plin de năduf. Nu mă faceţi, că ia acuş vă ^rd
câteva jordii prin ţolul cela!
Auzind noi ce ni &e pregăteşte, ghiontiiu-ne-am
unul pe altul, chicotind înăduşit, şi ca maî ba să
zicem nici cârc!
In sfârşit, după multe şfichîutrî ce a prim it M oş
Luca dela unii-alţiî, cum e lumea a dracului, mer­
gând noi în pasul cailor, din hop în hop, tot îna­
inte prin rătăcăniîle de pe ulîţiie Iaşilor, am ajuns
într'un târziu, noaptea, în cierîul Socoleî şî am tras
cu căruţa sub un plop mare, unde-am găsit o mul­
ţime de dăscălime adunată de pe la cătiheţîi din
toate judeţele M oldovei: unia mai tineri, iar ceî
m ai mulţi, cu nişte târsoage de barbe cât badanalele
de mari, şezând pe iarbă, împreună cu pănnţîî lor
şi preuţi şi mireni, şi mărturisindu-şî unul altuia
păcatele!.... '
 ^VOCABULAR*)

A V A N . Crud, rău la inimă.

B A D A D A IN D . Bătând drum ul fără rost.
B A L A L A IN D . Legănându-se.
B A R D A H A N . P ielea stom acului vitelo r ce-o pu*
neau ţăranii la ferestre în loc de geam, învelişul in- 3
testinelor.
B EZM E TIC. R ătăcit, năuc, fără ţintă.
B LE A N D A . Izbitură, îm brânceală.
BLEŞTI. A murmura, a zice încet.
B O G H ETE . C u pene la urechi.
BU C. Minut.
BUH AIU. Taur.
B U LH AC. Băltoagă.
M onedă de argint rusească.
C A Z A C IN C A . Dansul Cazacilor.
Rea, cu înimă de câine.
C A N E P A D R A C U LU I. Păr.
C H E L P A N E A L A . Bătaie.
CH ITE. Legături.
CH ITI. A ochi.
C IO B O T E . încălţăm inte de piele cu tureatca înal- S
C O B E . Piază- rea.
rn î cartofi, etc.

T T ^ colţul cam erei.

CO N EŢU L^

*) Acest vocabular se îm parte tn 4 păr^ după cele 4 volu­

me mic), ce au apărut m ai întâi.
Partea I !ncepe deia pagina 1—74
\ * in * ' " 7 5 -1 6 7
. 168 -227
- 'V . . , 230—393
^ CO TIG I. A coti.
C R A N C A L A C U R I. Craialâcuri, petreceri.
CUCUIETE. Moţate.
D ARABAN A. Tobă.
D AND AN AE. Năzdrăvănie.
D Ă SC Ă LI. A învăţa.
DIATA. Testamentul.
DIM IRLIE. Baniţă.
DIREGUL. A rândui.
D IVAN . Pat scund şi lat. ,
DOBZALA. A face zile amare cuiva.
DUM BRAVA. Pădure tânără de stejar.
DURA. A clădi.
DUŞCA. înghiţitură.
FRECUŞ. Scărmănat, bătaie bună.
G ALIŞ. Cu părere de rău.
GALIŢE. Păsări.
GABUE$TE. Prinde fără veste, 1a strâmtoare.
GH IGOSI. A bate mult pe cineva. A snopi'n bătaie
G O LIA. Biserică în Iaşi împrejmuită cu zid înalt
ş i gros, fostă mănăstire.
GO SPO D IN . Boier, domn.
GRUMAZ. Ceafă.
GULIAI. Petrecere (rus).
H APSAN. Lacom, răutăcios, îndrăcit la inimă.
HARAM. Boaîă, viţă păcătoasă, afurisit.
H ARAŞO . Bun, frumos (rus), bine.
HAZNAUA. Odaia cu lăzi de băni, tezaur de ban&
H ARCA. Babomiţa.
HELBET. Desigur (turc).
H O AN GH IN A. Babomiţă.
H O LER CA. Rachiu (rut.).
H O RO D IN CA. Dans rutean.
HUCEAG. Tufiş. "
HUZURI. A trăi în desfătare.
ICNI. A geme înfundat
INCUL. Sburdăciunea, neastâmpăr.
IZBELIŞTE DE. La voia întâmplării. /
IZN O A VE. Glume, pozne.
IM BALA. A uda cu scu ipat :
ÎN CALTEA. C el puţin. ! t
Creangă 20
 IN C R A N C IN A . A se crispa.
IN Z IL I. A -i da zile multe.
L A (a). A spăla cu leşie pe cap.
L A T U N O A B . Scânduri groase c'o faţă dreaptă alta
convexă, făcute din m arginile butucilor.
L E SP E D E . P iatră m are şi lată.
M A H O R C A . Tutun (rus).
M Ă R G IC Ă . B obiţă de sticlă.
M A T A H A I. A se legăna.
M Ă T R Ă ŞI. A da afară, a alunga, duce, curăţi.
M E N D R E LE . P o ftele.
M O S C H IC E S C . Rusesc, m oscovit.
N A D O L B A N A . M are.
N A S A L IE . Scaunul pe care se duce coşciugul cu
m ortul la groapă.
N A Z B A T II. Posne.
O B O R O C . Baniţă cu m arginea dintr'o singură bu-
cată
O G R A D A . Curte.
P A H O N Ţ . Soldat rus, nebun.
P A L C A . Băţ (rus).
P IR O A N E . Cuie mari.
P O IA T A . Coteţ.
P O JIJIA . Lucruri gospodăreşti.
P O S N A . Rău, bucluc.
P R A S N E L . T itirez, sfârlează.
P A H O A N Ţ A . Vicleană.
R A C L A . Coşciugul, sicriul. !
R A C A D U L . A se răsti, rătoi, repezi.
R Ă C H IT A . Un fe l de salcie.
R A F U I. A bate.
R A Z A Ş IE . M oşie.
R A V A Ş . Scrisoare, paşaport pentru trecere'n lumea
cealaltă.
Supusă şi m uncitoare ca robul.
S A L B A . Şirag de monede.
acru ca borşul.
S C A R M A N A . A smulge părul.
S C L IP U I. A aduna.
S C O F A L A . Pricopseala.
SM IC E LE . M lădiţe.
 SO R O ACE. Termene.
ST A R LIC I. Meşi, papuci de mort.
STROIU. Şir, front (rus).
STR O PŞI. A se răsti.
STRUJI. A curaţi.
SUHAT. Păscut. .
ŞO P A R C A . A face glume, a um bla cu m otaux.
a-şi face gusturile.
ŞPA G A . Sabie (rus). ^
ŞTIUBEIU. Butuc înalt de-un metru gaun t pe
dinlăuntru.
StlIU . Nebun, smintit.
T A B A CIO C. Tutun (rus).
TARABA. Masă.
TALPO IU L. Talpa iadului.
TEAFAR. Sănătos.
TELELEU. Fără rost.
TESLARIE. Dulgherie.
TO IAG . Lumânare cât omul, turta, oe-arden mana
tnortului.
TO LĂN I. A se lungi. , - -
TURBINCA/ TO RBIN CA. Sac, geanta ce sa ta ra a
in şold, traistă.
ŢANŢOŞ. Mândru.
ŢOL. Scoarţă. , ^
V A N ZO LI A SE. A se lupta, turbura, deranja.
V A R ŞA . Coş de nuele pentru prins peşte.
VELEAT. Durata vieţii.
VLASTAR . Lăstar, creangă tânăra.
VO TCH I. Rachiu (rus). .
ZAM O RA. A mânca puţin spre a-şi astampara

^ IN T ^ 'U N BUC. îndată, imediat, într\)

M AI AJUNSA DE C A P . M ai isteaţa. M ai price

^ H Â R A M D E C A P U L VO STR U . V a i de capul vo*

stru. , „
CA N E PA DRACULUI. Chica. _ ,
A P R O A P E DE CA N TATO R I. La revarsatul zorUM^.
ARE CH IRA SO C O T E A LA . E aici o anumita soco­
teală, lUcru-i cu tâlcul lui.
 C IH A I D E C A P . A bate capul cuiva,stărui.
Ţ I-A M F Ă C U T C O N E Ţ U L . Ti-am făcu t s fâ r ş itu l
te-am dat gata.
M A N A N C I C A 'N T Â R G U L L U I C R E M E N E . Fără,
să-ţi pese de alţii.
D E-A P U T E R E -A FI. Pesem ne, D ragă Doamne,,
chipurile, de-abinele.
D E C U V Â N T . Ascultătoare.
E N A C H I S E P U N E P E GEMF. H vine somn.
A A V E A O R B U L G Ă IN IL O R . A nu vedea b in e
cum nu vă d găinile când nu-i lumină puternică.
G A R L A A IE ŞI. A se face repede şi'n anare can­
titate.
A -1 V E N I D E H A C . A -i face de petrecanie. '
A F A C E H ara-para. A face risipă, a distruge, &
făce harcea-parcea.
H A T Ş I BIN E. M ult de tot.
IE P U R E ŞT E A D O R M I. A dorm i foarte uşor.
A SE D U C E ÎM P U ŞC A T . C u iuţeala glonţului c e
iese din puşcă.
L A A D IC A . La urm a urmei.
S A IA S A L A L IM A N . Să iasă la port, să scape.
I S E N T U N E C A LU M E A ÎN A IN T E A O C H IL O R .
1 se ntunecă lumina, nu m ai vede.
Vrând-nevrând, cu sila.
M O A R E A M A N C A . A creala, răutatea a o cunoa­
şte. moaTe, zeamă de varză.
M O A R T A A SE F A C E IN P A P U Ş O IU . a se fa c e
ca nu ştie nimic.
MAS. A fi vai de el.
A Â veni fără rost.
A S E F A C E N IZ N A I. A se face că nu f
PUNE-T! P p P T M CUIU H a M "
A ^ închide,
pecta? P A L M A . A trăi fără grijă şi res-

zilelâ - ^ ţ H ^ ^ ^ ^ ^ capătut
A LU A L A T R E I parale. A lua în râs
d r ^ lo n ^ ^ T U R B IN C A C IO R T I. M arş la sac,
 ARE NUM AI D O U A C A R B O A V E Ia sufletul luî.
Averea luî toată-î 2 carboave. , „ „
ŞTO TI, VID M A . C e este, zgripţoroaica, temee

^ A ^ [^ B IA ^ T E I^ L ^ J ^ T A N A S E . A umbla de colo

^ Ţ I - M ^ R A T T TR AIU L TI-A I M A N C Ă T M X L^ IU L .
Ti-a venit sfârşitul, s'a terminat cu tine.
T A R I DE VIRTU TE. Puternici, viguroşi ca tizic.
PU N E LA PA ST R A M A , închide, a pune la uscare.
PUN E-TI P O F T A 'N CUIU. Rabdă. ^
SE PUN E ÎN TR 'O R A LA. Se aşează rezemat m

^°SAN ATATE a ne lăsa. Muribundul urează sănătate

celor în viaţă, salutul despărţirii.
DU-TE P E A P A SÂM BETEI. Du-te la iad. _
CĂ LĂTO R IE SPR A N C EN A TA . Călătorie frumoasa,
(ironic). t

II

A LIVEN CI. Plăcintă (malai, lapte prins, cartofi.

Amestecul se coace pe foi de varză şi se unge cu
unt sau smântână). * ^ rasei
AM ANARE. Lemne cioplite înfipte m tălpile casei.
ARZULIU. Arzător, focos, amarnic, (sens :ro n icţ
BADICA. Bade, titlu dat ţăranului mai m varsta
de cineva mai tânăr, nene, neică.
BAIRILE. Curelele pungii.
BAHLITA. Stătută, cu miros greu.
BAZDAGANIE. Lucru carios; pimunaţîe.
BECHIU. De loc, nimic, o boaba.
BEIU. Guvernator turc, fig, mult. „ , ,
BERECHET. înlesnire, uşurinţa, "°ro c, belşug-
BEZMETIC. Năuc, în neştire, bun de mmcium.
BICISN IC. Slab, păcătos, nevolnic.
B 1ND 1SI. A nu se sinchisi, a nu duce grija.
BLEŞTI. A sufla, a scoate vre-o vorba.
 B O B O C . P uiu de gâscă, nepriceput, naiv.
B O I. A vopsi, a înşela, a păcăli.
B O N C A LU I. A m u g T
BO Z. Un fe l d e soc cu boabe negre cu miros ne­
plăcut.
B O S C O R O D I. A bodogăni.
B R A Ş O A V E . Glum e, cum spuneau Braşovenii când
vem au la bâlciu; minciuni exagerări.
B U C L U C A Ş. Cârcotaş.
BURATTC. Broască m ică, verde.
BURDUF. Sac de piele /n ca re se iin e făina şi
se bate brânza de oi.
BURD UH AN. Pântece.
r ^ r u n c h i u de copac.
^ T R A F U S E L E . Lucrurile.
Scrisoare.
r a n T x 'r A i ^ ^ P ă tim i, a regreta, a plânge.
brustur, plantă ,cu frunze
servesc la acoperirea stupilor, scoarţă de

a înşela, a păcăli.

CA R C§m ^
CARN O ST ^ tânjala de proţap.
CETARA ^ ^ p e 'n bucăţi, a afăţia.
C m A B U R .^ o j p . " ^ ^
deca^^^ crede, a ochi, a gândi, a . socoti, a ju-

CK^H ŢM p albie scurtă şi adâncă,

de care ^ a t â S f f ' ^ e t ' ' curea la spatele şelei
gO T cX G ^ ^
9 ^ Ţ A . Fără coarne.
C L m n r^ S Blegi.
C O A T E - G C & l^ ^ s ^ ^ repede.

c 8 s ? â E g ^ '" % F ^ -
căpriorii casei stejar p e 'c a re se prind
 CRAI. Rege-
CR AM PO ŢI. A mânca d e ici, de cole, a rupe'n
bucăţi.
CUCUEŢI. C u cucuiu, moţaţi.
CUDALB. Cu coada albă.
CUŞM A. Căciulă.
DABALAZATE. Răsfrânte în jos.
DIHANIE. Fiară, fiinţă rea.
. D ISCO TO R O SI. A scăpa* de
D OBZALA. A umf!a în bătae, 'â'nvăţa mînte, a-f
plăti.
DONDĂNI. A bombăni.
D O VED I A biruî.
DROB. Bulgăre.
DRUGHINEAŢA. Creangă groasă de stejar, par.
DULUŢA. Fuga, repede, (a duli, a tuli, a fugi).
DUPUROS. Cu păr mare pe unele locuri, mo-
totoale de păr ce se iau când năpârlesc anim alele;
fiind rău întreţinute rămân pe ele.
DURA. A clădi.
DURDURA. Tremur de frică, necaz, păţanie.
FARM AZO AN A. Vrăjitoare, înşelătoare, drăcoaie.
FRAN CM ASO N . Zidar liber, Ia început asociaţia ^le
zidari care se ajutau, apoi asociaţia de Evrei şi a-
sociaţîa de Evrei cu creştini cari se obligă să zidească
împărăţia iudaică pe 'ntreg pământul: "Evreii să fie
stăpânii şi celelalte popoare slugi.
FARFASIT. Nespălat, golan, mofturos.
FELIUŞAGUL. Obiceiu, fire, soiu, fel.
FLECUŞTEŢE, (fleac) Lucru de puţină însemnătate
FO IŞO R. Chioşc pe o ridicătură de pământ.
FO R FA CA . (foarfecă) a tăia mărunt, critica asu-
pru, imputa, cerceta, bârfi, a toca.
FRUNZĂRI. Crăci cu frunze.
G AV R ILA . Nume popular al ursului.
GABUI. A prinde.
G AVO ZD ITE. Ascunse, ghemuite, strâmtorate, gră­
mădite.
GAZULIŢE. Muaculiţe.
G AG ALICE. Fiinţă mica şi gingaşă. *
GHERGHIRIU. Cameră de piatră ş! fier spre a
fe ti de fo c lucrurile, subterană. ^
G H IJO A G A . H ârţoagă, cal slab, batran, cocoşat.
strâmb.
G H IO L. Baltă, lac. , , ^ ^ ,
G H IZD E LB . P ă retii de piatră de la fantana.
G O G A L Ţ . Interj, onomat. im ită sunetul p ro d u s ca!Mt
cîneva înghite cu lăcom ie.
G O L A N . D esbrăcat, cerşetor, fără ocupaţie, haimana
G O T E A . Găină sălbatică cu pene roşii. .
G R E B A N O S. Ghebos, cocoşat, cu greabănul (şira
spinării) ieşit. , ,
G R IN ZI. Lemne pe care se aşează podul casei.
G R O B IA N . M ojic, grosolan, rău crescut, neciopiit.
H AIN . Răutăcios, necredincios, trădător.
H A N G U L. Isonul (acelaş ton).
H A R A B A . C ar mare, în fu n d at de jurîm prejur.
H A R T O I. A cârmi.
H Ă LĂ D U I. A răuşi.
H A M ISIT. Lihnit de foam e .
H A L P A V . Lacom.
H AR BU I. A strica, a^&bdorogî.
H A R C A I. A râcâi, sgâria.
H A R ŞC A IT . Bătut, ros.
H BLBET. F ii sigur, cu siguranţă, n'aî grijă^
H O B O T . V ă l, broboada m iresei, (înainte i-âcoperea
fata, a cu m 'se pune numai pe um eri).
H O JM A. M ereu.
H O R H A I. A rătăci, a um bla în neştire pe întu­
neric.
H R E A P C A . G reblă fără coadă şi aşezată vertical
la brăţara coasei pentru cosit ovăz şî 6rz.
H U LTAN . Uliu, pasăre de pradă.
H U M A. (humus pământ) Argilă, m âl aMb sau ne*
gru cu care se fa c brâe şi partea de jos a pereţilor.
H UZURI. A trăi bine, pe plac.
I A L O V IŢ A . V acă mare şi grasă pentru tăiere, hră­
nită anume.
IA S C A . Burete de stejar, nuc fiert, (s'aprinde cu
amnarul) lucru sec şî fără gust.
ICN I. A geme de ciudă.
IE R T Ă C IU N E . Rămas bun.
 ISCO D I. A spiona.
ISPITI. A încerca.
IŢI. A se uita puţin pe furiş, a-şi arunca privirea,
a se arăta.
IZV O D I. A plănui. < . . ^
IN CH IO R CH IO ŞAT. Chiorâş (privind).
ÎNCH IPU I. A alcătui, a face.
IN FU LICA. A mânca repede, cu lăcomie.
ÎN D UPLECAT. încrezut.
ÎN TINATA. (în ţine) Prins slab, care abia se ţine,
puţin sprijinită.
JITIE. întâmplare, poveste.
LA FA I. A răsfăţa. _ ^
LA PT O C . Canal ce duce apa la moara, scoc.
LEA SA. îm pletituri de nuiele pe care se usucă
^prune, etc. ^
LIG H IO AIE. Animal stricător, om netrebnic, rau,
îeneş, pasăre ce cere hrană ţipând.
LINCIURI. A umbla prin apă, a linge, a lua cw
degetul mâncare puţină, a se scălda mereu, a bălăci.
LIŞIŢA. Pasăre de baltă.
LIŞTAL. Tocmai, aidoma, chiar.
M AIASTRA. Minunată, năzdrăvană.
M ANGO SIT. Netrebnic, om de nimic, mare la grup
si prost la minte, păcătos. . .
M AGURA. Deal unde a fost pădure sau unde

^ M A L A IE Ş . Mălai, turtă din făină He porumb.

M ARAZURI. Nazuri, mofturi. _
M ATACIUN E. Melisă, planta m elifera dm care
prepară călugării melîsa.
M AGULELE. Măguliri.
M ASG A. Lunecuş. . , . ^
MEHENGIU. Şiret, isteţ, deştept, P^ceput, vioiea^.
M ELEAGURI. împrejmuiri, Vecinătăţi, loc yapos,
neumblat, pustiu.
MENI. A ursi, blestema.
M ERTA. Măsură de 10 băniţi (21^.1.) _
M EZIN. Copilul cel mai mic dm familie.
) MITITELUL. Dracul. ^ '
M ICHIDUŢA. Drăcşor. ^
 M O C N IT . înăbuşit, ascuns, tăcut, fără fla c ă r ă .
M O R O C A N I. A m ustra, a ţine d e rău, a jbombăn?.
M U R SA . A m estec de lapte şi m iere, zeam a du!ce
scoasă de albine din flori.
N A B O I. A năvăli.
N A F R A M A . M aramă.
N A T A R A U . N etare, slab, neghiob.
N A T A N G . Prost.
N A Z B A T II. N ăzdrăvănie, poznă, glum ă, )oc.
N E C H IT IT . N esocotit, care nu judecă înainte de a
face ceva, fă ră socoteală.
N E ST IM A T E . P ietre scumpe.
O B L A N C . G âtul şelei dinainte.*
O B R A Z A R . M asca. "
/D COL. Loc îngrădit de în ch is vitele.^
O D O R . Lucru scump.
O L IC A I. A plânge, a jeli.
O G H E L E L E . Sdrenţe de pânză.
O N A N IE . Sluţenie, dihanie.
O G O E Ş T E -T E . Linişteşte-te, pofoleşfe-te.
O T IC . Fierul plugului, lopăţioă d e curăţit pămân­
tul de pe plug.
O Ţ A R I (SE ). A exprim a prin m im ică neplăcerea,
încreţind sprâncenele, tremurând.
O V IL IT . O filit. Stins.
P A JIŞT E . Poiană..
P A L O Ş . Sabie cu două tăiuşurî.
P A L I. A lovi, nimeri.
P A R A L E U . Leu mare.
P A Ş L I. A o şterge, a fugi.
P A C L IŞ IT . Crud, urîcios, în ch is la inimă, a w ,
negru la inimă.
P A T IM A . Păţanie.
P E D E ST R U . P e jos.
P E Ş C H E Ş . Dar.
P L Â C H lE . P ila f de orez aau m ălai, cu carne <n*
cu peşte.
P L E T O S . Rămuros.
P O A L A SF. M A R II. Plantă ierboasa cu f!orf
rosietîce. -
P O A R A . Rău, de pricină.
 PO D IN A. Podul mâinii (groasă de un lat de mana
si claie de fân înaltă de un stat de om.
PO N O SIT . Stricat.
P O P A C . Tronc. . *
PO R E C L A . Nume pus de oameni m batae ae joc.
PORUM B. Cenuşiu-albăstruiu.
PORUM BRE. Copăcei spinoşa ce fa c porumbe.
, PO ST A Ţ A . Bucată, porţiune de ioc d m tru iro g o r,
bucată de drum.
P O T C O V I. A înşela, păcăli.
PO V B STA R IU . Povestitor."
PR AZN IC. O spăţ ,pentru pomenirea celor morţi.
PE R PE LE A C . Par cu crengi jiscate scurtate pe
L care se atâm ă oale, fân spre uscat; scara dtntruTl
f stâlp cu cuie . , . ^
PR ICH ICIU . Ciubuc, ieşitură, margine ia vatra.
sobă, fereastră, horn.
E P R II. A voi.
PR IP O R . Deal tare înclinat. ^
PRIVEGH IU. Veghere, stare de paza m cete ^
aopţ! după moartea cuiva, când se fac glume.
PRO CLET. Excomunicat din Biserica, blestemat,
aetrebnic, afurisit.
PR O M O R O A CA . Chiciură, bruma.
PRUTITURI. Glume, fleacuri. . . ,
PU SN IC. (pustiu). O m ce trăeşte foarte retras.
RAG ILA. Scândura cu dinţii de fier pentru curăţit
cânepa şi inul, formându-1 fuior.
RAGOZ. Pipirig. .
R ĂPCIU G Ă. Mârţoagă, e şi o boala.
RASTO AR CE. A toarce prea mult, a întoarce, a
da contra.
REAUA. Primejdia.
ROSTUI. Gura.
SCAPAR LIA. Ţeasta.
SCARM ANATURA. Păruiala.
SFECLI. A o păţi, a f se nfunda-
SFAROGITE. Uscate. ^
SGATIE. Crenguţă, mlădioasă, ştrengariţă, diavo-

^ S I^ E IC A N U L . Săracul de ei (cu sens de Jaudă).

 SIT IŞ C A . Sită m ică şi deasă.
SM A R Ţ O G . M ârţog, cal slab.
SM IC E L E . Crenguţe, m lădiţe.
SM IN TI. A scoate din minţi, ispiti, clinti.
SM O C . M ănunchiu, buchet.
SM O M I. A adem eni cu înşelăciune.
S O L O M O N I. A vrăji, ferm eca. *
SO M N O R O A S A . Plantă care aduce somn. _
S P R IN Ţ A R E I. Iute.
S T A V I. A sta, răm ânea, a nu m ai scăpa.*'
ST A N JE N . 8 m etri cubi.
ST IN C H I. A înceta.
ST E C L I. A străluci.
ST R A IE . Haine.
ST R O H . Scutură tură de fân .b u n ă pentru bae şi
d e dat la găini.
ST U M Ţ U R O A SA . Sdrenţăroasă.
SU L C IN A . Plantă m eliferă.
ŞU G U I. A glumi.
ŞU G U B ĂŢ. C are glum eşte răutăcios, înşelător.
T A L G E R . Taler, furfurie.
T A R N IŢ A . Şea d e lemn.
* T A R T A R U LE . (tartarus Iad.), diavole.
T Ă L P I. G rinzile ce alcătuesc tem elia casei.
T A N JA L A . P roţap ce s'agată d e proţapul căruţei
când pui 4 boi.
T A R N A I. A tâ rî ţînând d e păr, a părui.
T A R N O M A T A . R esturi dela m âncarea vitelor, gu-
noiu.
T E L E A G A . Căruţă m ică, adesea cu 2 toate, de care
se prinde grindeîul plugului.
T IH A R A E . Loc râpos, îm pădurit, greu de străbă­
tut, vale adâncă.
T O L O C A N I. A trăncăni.
T O L O G I. A întinde.
d e aceeaş valoare.
TR ETIN . C al de 3 ani.
,T ? ^ S C O T . Plantă ierboasă, cu tulpina pe pământ,
phna de frunze.
C e lu la repede, a o arunca.
TUM U RUGI. Butuc scurt, gros şf rotund.*
 TUSCINCI. Toţi cinci.
Ţ Ă PO I. Furcoiu. . *n" frunte..
ŢINTĂT. Cu o ţmta ^ ^ to a r e , vicleaHa.

Î S !:S ^ ^

'" & M Ş . pe - d e intri 9- ^

U R M E . M an ie, n e n o ro cire b le s g m .
VADRA. Măsură Y^he de 1
VIDM A. Drac, v r a j i ^ r e j a ^
VIZUINA. Adăpost de tiara saiu^
ZATICNEALA. Piedică, obstacol.
ZGHIHUI. A scutura. jg potolire.
^ " § E C ^JO ^. A mijloace de a tnM na.
^ r  ^ A jJ c A ^ e ^ a urm a-

a p S ^ u ^ ^ a t ^ ^ r d e la a c e . . a -

" I p A ^ M O A R T r 'V I E . Apă miraculoasă^ prima în­

cheagă, a doua în s u fle ţite . grozăvia.^
arama. A-şi arat P ^ isprava.
A facă sân ^ r! ^ fî după voia lor.
2 tn 6an:t /or. A îi. îioeri, ^
Dgose6:^ ^ 6a?ca. P e ^casupr . ^ şin e, prea
prin Mf ^ de băt.
obraznici, prea mdcazaeit, ^ f) copţi.
A 60&0CH. A fi ^ r o u , p mine cauţi
Cu m/ne ^ pus 6oa t" ^
ceartă? cu mine te piu ^raco/, arg sa-^ scoaM
^ ^ r r ^ & s ' a M c u t t c v a r a ,

?.-« Soti nepotriviţi: unut tra{en

A nu-i ^ "" ''**

<nesteca 'n treburile lui.
 Frăm ântare d e lim bă adică şir
de cuvinte asem ănătoare la sunete, jo c de cuvinte
ce trebue să se spună repede şi fa ră greşală la şe­
zători (cocoloş cocoloşit).
y% a 6oz royoz. (plante comune) N eam uf
prost tot prost.
<^a /a 7?raz<%ă. A -l deprinde.
^ /oca brânză cu cfnct^a. A se'nţelege, a face to­
vărăşie.
Câncf a ^fanză ^ăr^ân^ă. (putinică). C â n d a l
unele lipsesc altele.
^3 nu /ace nfci o brânză. N ici o ispravă, nici o
înţelegere.
^3 /acc ^roa^fc fn p â n d ea . Se zice'n glumă celui ce
bea apă multă.
T ^ r'an duc. îndată, într'o clipă,
a CM 6acAa. E la buche, la 'nceputul învăţăturii,
începător, fără experienţă, nepriceput.
A Mfra A iptra grămadă.
^ ffaya A înşela.
^ A fi prost, a fi de neam prost,
bit ^ oă/an^ afM ^wza. C u buzele um flate, păgu-

^ ^ ca/uA A -şi face gusturile.

^Kpa cat să /a fa pofeoa^a/a. A
t^ liza b ile^ ^ * degeaba, a um bla după câştiguri ne-
ră/nang g/a <%g cap. Spre pieirea lui.
^ pfafră o rf cu pfafra ^ cap. Tot
^ sarac, c e l m ai slub e totdeauna fără noroc.
^ capM/oz. Pentru nim ic în lume.
CM/n <%4ca capH/. Cum se pricepe.
^a ca f /nr-a sfa cap^f. C e m 'aşteaptă.
A /ace capH /că/M ^ar. A -l ameţi.
s a S u ^ f"" ' ^ ^ ajuns nepriceputul să dea

CănH A o duce cu mare greu.

.'S S L '.' <*" ^ ^

s ă t : 'f L S X x " ^ ^ ^ N 'are d e cine

sca, unde fiecare face ce-i place fără
să-i pese de nimeni. . . „
Cg-at pas tn cârăf. Te-aî pus de pricina.
6ofR. Joc de
(ie ia şezători (hăm ăntare de ^
C^:ma MH/M:, pg m ary^ga parcM/Ht. Huba rea

" ? S ? ^ g CHM. Nu-şi găsise omul care sa -1

A-^t pterde printr'o fapta

necugetată numele bun, a se face de ocara.
3 n H apga m c/fn mcf m mandea /ac*
ctngpa. A n'avea nici o legătura,
g -i facg pânfecg/6 codxă. A-i da pumni m pan
lece, cum ai cânta cu cobza (cum ai purta mana

As
a nu lua în seamă cine-i a nu-i pasa de situaţia per
soanei.
Cg/ <^g pg comoară. Dracul^
Va^f ^Ms pg copcă. Aţi păţit-o.
N:ct pg dracu/ să no-/ ogzf,
faci. Mai bine să eviţi răul decât siă-1 alungi ulterior.
Can<i gra, soarg/g'n cm cg. La amiezi. , ,
Dă CM cfucga pgs^g /op. 7/ tn^ngyR? nga^fgp^afg.
De aceea-şi face cruce.
&î-pi pMw po?;a'n cum. Sa rabde. - tg
^ sfa cumpgng. A sta .n e h o tă n t, ^ *
g/^yă /a dar/oay# ^s/oara /gjafă c ă p a ^ ra /
g ă la slugă, la mârţoagă, la u n pm < M " j^ ic .
Dg-a pM^grga ^t. Oricum, cu drept cuvânt, va sa
zica.
% c e m a. ^ de-
geaba, ce atâta vorbă, ce mai J^^oace .n
^acg spmarga <^o&ă. A bate n spm

*°*R w r6 : ta A vorbi ^ 'a i u r e a -

La ca&z ca ^a6a/a. La cada pentru argaseala

" 't r ^ V orbă m . t &

D araf-w ra:. Schimb de vorbe m care unul spune
 una, altul alfa.
C 'o /g/că'?? ccrfM CM Kna ţn pământ. In fugă
nebună, n ecăjit foc.
D a-a ^r a păr. P ân ă în ce le m ai m ici amănunte.
F ă-w ă mamâ CM noroc m'aruncă'/! /oc. Dacă are
omul noroc, nu se tem e d e nimic.
Na-^r-o /ran^ă că ^-am <^ras-o. Situaţia grea a re­
zolvat-o prin soluţie ridicolă.
Ce-^ scrM fn /rMnfa-: ptrs. O m ul nu poate scăpa
de ce le orânduite d e soartă.
^ /rtrnza /ră^ma/M/^f. A um bla creanga, hoi­
nar, fără rost.
<S'a apropfaf /tMM /a, par. I s'a înfundat, s'a a -
propiat sfârşitul.
Ga/6gn /a ?a%iz ^a parcă-r /Ma^a panza <^a pa o6raz.
M ort fără giulgiu, pânză cu care i se acoperă faţa.
Dtn yar<%M/ O ancaf. D enicăeri, dîn gard, vorbă i-
ronică pentru refuz.
Strigăt de m ulţum ire am estecată cu
uimire. <
Ştrengar, glum eţ, posnaş.
r acfor <ia F ecior d e domn.
M am porn# CK yra6a m^am 2n?â/;?# c a za^apa.
Am întârziat.
t^anf ^a ^ac. A -l da gata, a -1 dovedi, a o
scoate la capăt cu Cineya, a-î plăti, a izbuti. "
Da Aa:/7?a/:a. F ără căpătâiu, fără stăpân, ori când
şi o n unde.
77a/a^ să -m ţ/ fa . Bine-ar fi d e mine.
Aapca. Brusc, cu de-a sila.
# oya-# oyayar, preot musulman-hornar, jo c de cu­
vinte.
% n /zrăn#. tare.
pftn^a o /aacă /a A prinde curaj.
Q/ ? ^ u'avea milă.
<aa Fricos, care se pierde uşor cu firea.
. ^ ^ ^roapfa SMnf ^ay^/a, Num ai belşug
h ^ r.ca se găseşte cine să-1 folosească, prilej
Dun sa fie ca. g'adună prieteni
^ a a ^ a y r o /a m aca& m an;/ Cătunt, lae bălae, una-
 f:-e Hpses^

de necazuri pentru ca n u ^ e sa taca

L :n s-p rg^ s. Neted, . De mult din
M<3;4a <lacan<i
timpurî Ştrăvechi. beleaua, a o păţi.
A-şi găsi A ^ f A încerca lucruri im-
C e r c a i H!araa ^ jA
posibile, peste omeneşti
p u t e n l e ^
g'a scH/a? CM napos ^ wasa. Z.on , g
PestrfM ^ ^ cineva, a scăpata, a
Doi ca/ mayar. A tn)°si pc
ajunge jos dintr^o treapta - O ferite chipuri
Mătcsffă P^s^ra. Care poate
şi vorbeşte cu glas fermecato . ^ ^g^ cel ce se
^ T f a c e stare. 1
arăta moale, m i poftele.
JVM ?'a r^ca ^ a^ ra/^ . gând. .

"""
ceva, a-i ^ ^ T ^ T ^ u f l a ^ n i c i un cuvânt, hiut..
R făcaa ?no/con!. A nu s u in
se c u v in c , d e -

face pe om să gaseasca m ijlocul oe

^ < M ° c , . .
Ca au can parafa. Nu se po ^ J ^ c u t în pamaaf.
y j $i " j c * " " ' ceva după

cum merită. ^ ^ mai preface.

Creangă
 Pdfco-i /tMsg panxa pg o&raz. P arcă atunci s'ar
f i sculat din morţi.
^ prăM%g CM oca m?co. A prinde cu minciuna.
F^yg ^g-yz scoa^g ocAfr. Fuge din răsputeri, fără
a se m ai uita înapoi.
O/na/ s/tr%gp%g /oct*/. O m u l face cinste acelora
printre care se află , nu ce i cu care-i adunat îî mă­
resc cinstea.
*Spăna/ a J a pgsfg om wg<x%a?ă. îş i va lua plata.
<Stm% pMfpor <%<? om. O m straşnic.
Onanrg â?g om. Fiinţă diform ă, slută, monstru, în­
grozitoare la vedere.
^ rg să /acă Mn ofroco/ prm yayfg. A pune pe
goană, raită, zarvă.
^ m anca papară. A păţi.
Coa&z ^pasăr^a pg /fm^a gf pF^yg. Pentrucă nu poa-
te să tacă, piere.
Păca^tr/ ?/ păy^ga. N enorocirea îl pândea, îl ur­
mărea.
/M<^gca <%g-a /rr-a păr. C u de-amănuntul.
y^gcar^ pgn^ra srng croffot (fg paina. Fiecare după
cum m unceşte şi se poartă îşi făureşte soarta.
PPP*%' p^ofgnf: yt 6afg fapa caf c ă / c a ^ . A
stărui pe lângă cin eva să ne cedeze un lucru de
care e l însuşi are m are nevoie.
i"afn?g yr /a ră^&o: rnapof. L a câştig
e el dinţai, la nevoie, muncă, c e l din urmă.
A mana porcn /a /zr. A horăi cum fa c porcii când
sunt m anaţi la jir, a sforăi.
, ^ pornga^ă. A se duce 'n alte locuri. Seara
Hupa m uls ciobanii se duc cu oile în pom eaîă.
A fg pofrioi. A te lua după, a te .u ita Ia.
sg pnng <&? prfcfnă. N u se 'm potriveste.
o/^îm panyă /a masă, ^acă Yf-at at&/s ă^acasă. iSe
z lc e n glum a celu i ce soseşte pe neaşteptate l a ci­
neva n tim pul mesei.
^ pM/aa. A -l pârli, păcăli, a chi­
nui, a-i veni de hac. \
^ săM /a răroncAF. E şti b o g a t
răsţ*//f caroa, S ă scapi vreo vorbă,
scap ^g ră^a asfa. C apră nărăvaşă.
 -P * ^ ^ F " t B nu s t P °t d e ^ .

scMrf^zg Să ct/f/gfM/. SubalternH

Până /a DH/nn6Z0M sfMTj^! ^ adresezi ceh a cu
iţi fac toate mizeriile pana sa ic

<*" ^ ^ °

Pe s p ir e a alteţa ( e .
gândul de-a le face de petr^ anie).
2 f^np/g ^ speră???- A ngrozi.
g^tnorM :/ m!r!M. Pnm ej ^ a o -^ rta^ o t, pitic tă u -
- pa&nc ' tyalmă cu barba de un
tacios, perfid, înalt 4^ . ° pe un iepute
cot locueyte prin păduri şi c a ft e ş t e ^

/S sf^p: :n san. Forma d aufletuL

A te P ° " ^ *""*
datina. . sur&r/ roafa y*
^ " ""^
văd înaintea ochilor. iMnfgcg Tare flămânzi.
fatfu tle, ^ P ^

* ° C ^ T T < ^ H M " " " " ' L< iatâm U ate, eaa.

' E s ^ - tr g r J S ^ r :- s W
^ *srt - "* ^ -
fost înţ&rcat.
 cracau. DracuL
gg ca/ca A aştepta în zadar ceva.
<S'a &/s A o M i la ^ ugă
urlând, s'a dus în pustiu.
M i-c cmgpa Mrmă. M i-a vră jit a rău.
<^Mcg cKwa. A -î fî frică să nu i se
'ntâm ple ceva rău.
yrgK /fg V ia ţa ţi-e o povară.
III
A C U F U N Z I. A funzi, nedreptăţeşti.
A P A R A T O R I. A d vocaţi netritati.
B A D IŢA . Nenea.
B IZU N IA. V izuină, scobitură n pământ, bordeiu.
C A N U R A . Lână.
C A Ţ A V E IC A . Scurteică.
C A C A IN A . Râuşor ce udă Iaşii şi se varsă n Bahîuî
C A R C IO G A R I. Cârcotaşi.
C A R N I. A mişca.
C A R N IL E A G A . Săptăm âna brâazii, când e oprită
Cajmea.
C A R T IT O A R E . R ea d e gură.
GH EBURI. M antale albe şi lungi.
CH ILA G IU . B eţiv şi hărtăgos.
C H IV Ă R Ă . C o if de metal.
" gândi.
^ stropşi, a corci, a degenera.
C IN U R I. Onoruri.
C IO G A L A I. Coceni.
Ciubotar, cismac.
C IU TU R A . Galeată.
C L A C A . Şezatoare la care se lucrează şi se sptm
glum e, ghicitori, etc.
C O C IO R V A . Un T. de lem n, cu gare se trage jă"
raticid, spuza, cenuşa şi pâinea (m ălaiul) de m ă!ai*
sau taina din cuptior.
^ c i u l ă călugărească (de păr).
C O S T IŞ A Coastă de deal.
D O H O T . Păcură.
n î^ o n A S^arâmăfură, bolovan, bucată.
D U R D A. Puşca scurtă de vânătoare. măciucR.
In vechime. t ^cxî
FO ŞG AI. A mişuna, a torrai.
GEASTA. Şterge-o. căreia xe găsîa
GO LIA. Biserică dm Iaşi, m ^urtea $areid 3
şi Casa de nebuni.
GREBANO S. Cocoşat.
GUBAV. Slăbănog.
HARAM . Blestemat, vită slaoa.
HAT. Cărare, câmp nelucrat. ^
HÂTRU. Şiret, viclean, priceput.
HOLTEIU. Flăcău.
H O RO PSITA. Urgisita.
HUMUI. A da cu pamant argiios.
HURSUZ. îmbufnat.
S A ' S ă ( 7,40 M ). , '

JIVINE. Fiare. _ ^
LAIŢA. Laie, neagra, yulgara.
^ spHat pe cap, preparata ee

(se). A ae deagusta, a Se pHetM. a

se sătura de cineva.
LEOARBA. Gura.
LOZII. Sălcii.
M ALITA. Plină de mal, noroiu.
MÂNTUI. A isprăvi.
M EGIEŞ. Vecin.
MERINDE. Mâncare. ^
NATARAU. Născut mu, nerod <h* naştere.
NASBATIE. Fapt de necrezut, gluma.
NAZUI. A îndrăsni.
NEBANTUIT. Netulburat, nelovit.
NEGHIOB. O m fără cap, prost.
O B O R O C. Baniţă.
O CI. O cale (arh.).
OSÂRDIE. Sârguinţă.
 anume d e sărit peste gard.
P O M A N A . F acere d e bine.
g e m e ţ i , pâine uscată.
P R IZ Ă R IT . P ipern icit.
P S A L T . Cântăreţ.
j? ^ L T I C H I E . M uzică bisericească.
P U E ZI. A înm ulţi. —,
R Ă C H IT Ă . Un fe l d e salcie.
R ^ S G A N D I(se ). A -şi lua ^eama.
R A N I. A curăţa.
R O B A C E . H arnică şî supusă.
S A L A Ş L U IR E . A dăpost.
SIM B R IE . Leafă.
S O R C O V A Ţ . S fan ţ ( 0,80 Iei).
& I U P I . A scuipa*

Ş A G A . Glum ă. ^
^ ^a'ndarăt, a ^i nesig<{
T A B U E Ţ. Traistă.
TICSIT.' h g S f ^ (i— )-
TIH N I. A -i prii.

T R O P Â R ." c â n t e c 'b is â c 5 ^ ^ ^ ^ *
TA FN O A SA . Cu a ^
T A P O IU . Furcă .
U S E R N I C A ^ h ^ ^ ^ ^ n a oilor.
la alta). N u sta acasă. *" Ia o ca:
^ wnp/g 6 o y A 7pros;f. A ocărî
Tuns Ia piele
se com proniitef coa^o. N u-i scade cinstea, n

^ ^ ^ A . duce in

^ e<tre<, im plM toate dorinfe),

^ cu bătui pe spat^ ^ A-
baba. ^ "" '* * * " < c o c o ^ y ^ . N u mai c o n d u c e ;
H W H K H M .K )
* *