Nr.

28-30

IO N C R E A N G A

! oacra cu trei nurori. — Capra cu trei

i ezi. — Punguţa cu doi bani. — Dănilă
Prepeleac.— Povestea Porcului. Pove-
1 stea lui Stan Păţitul.— Povestea
Ini Harap Alb. Fata babei şi
fata'; moşneagului.— Ivan Tur-
| vtâeA bincă.-Făt-Frum os, fiul iepeL

Editura SOCEC & Co., S. A. R. Bucureşti

-x r' ăr „ , .
 IO N CREANC

POVEŞTI
S o a c ra c u tre i n u ro ri. — C a p r a cu tre i
iezi. — P u n ţu f a cu d o i b a n i .— D ănilfi P re ­
p e le a c . — P o v e ste a P o r c u lu i.— P o v e ste a lui
S ta n P £ |itu l. — P o v e s te a lu i H a ra p A lb .—
F a ta b a b e i şi fa ta m o şn e a g u lu i. — Iv an
T u r b in c i. — F n t-F ru m o s , fini iep ei.

€f.'Ţ Tkl'h'U *m r
/

B IB L IO T E C A PENTRU TOŢI
No. 28— 30
 r

/ . / . I l$ 7 j j

' '-.fl

' 1
1
ION CREANGA
 „Prefaiă la Poveştile mele"
O pagină din manuscrisul lui Ion Creangă
 ION CREANGĂ
V/EAŢA.

De bună seamă, cel mai original scriitor român

este Ion Creangă; în galeria creatorilor scrisului
românesc, ;el face o figură cu totul aparte.
Ion Creangă este fecior de ţărani, muncitori
ai pământului în comună Humuleşti, judeţul
Neamf. Taică-său era Ştefan a lui Petrea Ciubo-
tariu, iar maică-sa era Smaranda, fiica lui David
Creangăr din Pipirig. Scriitorul s’a născut la 1
Martie 1837. Copilăria i-a fost dintre, cele mai
fericite: alerga toată ziua cu alti tovarăşi de
sbenguială, aci se ducea să se scalde în ştioalnă,
aci fura poamele de prin ogrăzile vecinilor,
pornea cu colindul la sărbătorile Crăciunului, în
nădejdea de a căpăta covrigi sau nuci, răsturna
mesele la praznice sau pomeni şi câte şotii şi
năzbâtii nu mai făcea!
Carte, a învăţat putină şi pe apucate: mai
întâi, s’a străduit să înveţe buchiile pe ceaslov,
cu ajutorul dascălului Vasile a Vasilcăi, a mai
urmat câteva luni cursurile şcoalei primare din
Broşteni, ca mai apoi, să înceapă la psaltichie
cu un dascăl dela biserica Adormirea din Târgul
 Neamţului. După aceasta, îl aflăm printre elevii
arhimandritului Isaia Teodorescu, acel original
Popa-Duhu, de care povestitorul va vorbi mai
târziu. In toamna 1854, intră în şcoala de ca-
tiheti din Fălticeni, dar nici aici nu se prea tine
de învăţătură. Intre 1855 şi 1858, urmează
cursurile seminarului dela Socola.
După terminarea seminarului, se însoară şi
e hirotonit diacon. (1859). Având o viată grea,
Creangă nutreşte şi gândul de a deveni învă­
ţător. In 1864, intră în Şcoala Normală Vasile
Lupu,. condusă pe atunci de Titu Maiorescu, do-
vedindu-se un elev strălucit. Maiorescu remar-
cându-1, îl numeşte încă din anul II, institutor
la şcoala prim ară -Trei-Ierarhi şi Creangă dove­
deşte, dela început, o deosebită vocaţie pentru
această meserie. In schimb, nici căsătoria, nici
cariera eclesiastică nu-i vor fi de nădejde. Dd
nevastă, se va despărţi curând, iar cu superiorii
săi, preoţii, va intra in mare vrajbă, căci diaco­
nul Creangă manifestă tendinţe de multă inde­
pendentă. Mai întâi, îşi ia libertatea de a merge
la teatru (1868), fapt pentru care primi asp-n,
m ustrări. Creangă insă nu se sfieşte, nici ntf
pare să aibă dorinţe de a respecta, de aci înainte,
canoanele strim te ale tagmei bisericeşti sau de
a face pe placul cuvioşilor părinţi. Cum- i se ri­
dică pedeapsa pentru m ergerea la teatru, trage
cu puşca în ciorile de pe turlele Golie*.' O gazetă
locală vorbeşte pe larg de afceşt fapt ne mai
auzit: un preot să tragă cu puşca! Libertate ului­
toare! Curând, Creangă forţează mai mult, mer­
ge mai departe cu răzvrătirea: se mută din lo­
cuinţa pe care o avea în curtea Goliei şi chiar,
socotindu-şi chica greu de purtat şi demodată,
se tunde. Adevărat scandal! Consistforiul chemat
să-l judece, arată multă pornire şi rea voinţă
faţă de răzvrătit, dar nici diaconul nu arată,
mai puţin, voinţa d e a nu le face placul, ci de
a-i revolta.
Actul de acuzare constată toate greşelile; —
între altele: „obşteşte este cunoscut că diaconul
Ion Creangă nu vieţuieşte împreună cu soţia lui
timp de mai mulţi ani, fără a fi probat prin
locurile competente a lui nevinovăţie"..., că acest
diacon „în loc de a se corigea în purtări, după
atâtea iertări, din contră a devenit a-şi tunde
şi părul"... Iar ducându-se la teatru, „s’a silit
a argumenta că acolo a găsit morala dumne­
zeiască"... După toată această enumerare de mo­
tive, hotărîrea sună dârz: „Să fie oprit cu lu­
crarea diaconiei pentru totdeauna.11 1)
Deşi hotărîrea e clară, totuşi peste un an, mai
marii îl chiamă din nou pe Creangă la „lu­

*) Dumitru Furtună, Ion Creangă — Cuvinte şi

mărturii, p. 52.
crarea diaconiei". Acesta răspunde cu multă dem­
nitate, dar şi cu mai mult cu ra j: nu se arată deloc
pocăit, ci dimpotrivă, îşi învinovăţeşte judecă­
torii. Intre altele, le spune:
,,Dacă mi-ati permite a Vă întreba care sunt
acele fapte incorigibile, şi incompatibile cu ca­
racterul meu de preot, probate de Sfinţia Voastră,
cum să mă corijez — dând semne de îndreptare
întru aceste ?
Nu mă îndoesc că, puind mâna -pe conştiinta-
Vă şi întreband-o — numai dacă n’ar fi ipocrizia
la mijloc — ati răspunde aşa: Spiritul de mo­
destie, onestitatea, francheta, curajul opiniunilor
tale şi fermitatea de caracter ce posezi, voind
a-ti susţine demnitatea de om, te face a fi urît
de noi; şi pentru a te corige, trebue să adoptezi
contrariul acestora.
In fine dacă, conduşi de spiritul de ură şi
răzbunare, credeţi că, lovind în onoarea şi exis­
tenta oamenilor care nu se pot apăra decât cu
lacrămi şi rugi îndreptate către ceriu, faceţi
acte de m oralitate şi aduceţi prinos lui Dumnezeu
— fie după credinta^Vă.
Eu însă din parte-mi, n’am decât a Vă ruga,
ca orice pretentiune veti mai ave de-acuin în-
nainte asupră-mi, să binevoiţi a miă urmări la tri­
bunalele civile". 1)

’) Op. cit-, p. 57—58.

 Iertarea şi mărinimia înaltului cler, Creangă
n’o primeşte; răspopirea e acum definitivă şi
ultimele formalităţi sunt încheiate în mijlocul
lunii Noembrie 1872:
In atitudinea pe care o adoptă Creangă faţă
de clerici, în dorinţa lui de a înfrunta canoanele
şi pravilele bisericeşti apare ceva specific tempe­
ramentului şi vieţii marelui povestitor. Se do­
vedeşte, în primul rând, dragostea de libertate
a ţăranului din munţii Neamţului, marea lui
independenţă morală; se dovedeşte mai apoi,
dispreţul omului simplu, eurat, drept, faţă de
etica îndoelnică sau falsă a ciocoilor, faţă de
autoritatea burgheză neînţelegătoare.
Dar lucru demn de remarcat: dacă în faza
aceasta a conflictului cu clericii, Ion Creangă
se arată înoitor. dornic de progres şi emancipare,
mai târziu, când răzvrătirea sa şi spiritul de
frondă se manifestă faţă de mediul orăşenesc în
genere, faţă de ciocoimea distinsă şi elegantă din
târgul Iaşilor. Creangă recurge la form ele-de
vieaţă cele mai primitive şi înapoiate.
Intr’adevăr, îndată după ce hotărîrea consis-
toriului rămâne definitivă, Creangă îşi înjghe­
bează un traiu simplu, ţărănesc. în mizera „boj­
deucă" din Ţicăul-de-Sus. Trăeşte aci, într’o
încăpere lipită cu pământ pe jps, stă toată ziua
într’o largă cămaşă înflorată... Vara doarme pe
prispă, iarna umblă îmbrăcat în haine aspre d ţ
 şiac, cu suman de noaten... Tovarăşa lui e o fe-
mee simplă, necioplită, dar devotată şi deosebit
de inteligentă — ea, Tinca Vartic va fi aceea
care-i va povesti multe snoave şi basme...
In Iaşii acelor ani, în Iaşii, invadaţi de formele
civilizaţiei şi culturii noui, în Iaşii, în care
boierimea ducea vieată seniorială locuind în case
elegante, cu mese îmbelşugate, cu căleşte la
scară, cu regimente de robi, Creangă trăeşte
ţărăneşte, ca în Humuleştii copilăriei lui!... Acest
lucru nu dovedeşte numai inadaptabilitatea lui
Creangă la mediul, în care se transplantase, ci
ceva mai m ult: Ţăranul în sufletul căruia moc­
nea amarul şi ura pentru lungii ani de împilare
diî*. partea c*ase^or dominante, când e chemat să
trăiască alături de ele, le aruncă dispreţul şi re­
volta lui îndârjită, arătându-se refractar, fată de
formele convenţionale ale vieţii lor.
După 1875, când prin mijlocirea prietenului
Mihail Eminescu pătrunde în societatea Junimea
şi începe să ia parte la şedinţele ei, trăsătura
aceasta rămâne neschimbată: Ruralul cu putină
învăţătură^ de carte, cu moravuri simple şi naive,
e primit întotdeauna cu bucurie în aristocraticul
şi rafinatul cenaclu dela Iaşi, care-i aprecia
corosivele, marea-i jovialitate cât şi pitorescul
figurii. „Ion Creangă, fiul răzeşului din Hu-
muleşti, ţăran necioplit din creştet până’n talpă,
gros şi graş, nepieptănat şi îmbrăcat prost,.,'
Ce fericită achiziţie pentru societatea noastră
acea figură ţărănească şi prim itivă.a lui Creangă!
Tobă de anecdote, el avea totdeauna câte una
disponibilă, fiind mai ales cele corosive speciali­
tatea sa, spre marele haz al lui Pogor, al lui
Lambrior, ba se poate zice — afară de Naum —
al tuturor junimiştilor. Când râdea Creangă, ce
hohot puternic, plin, sonor, din toată inima,
care făcea să se cutremure pereţii! Singur râsul
lui înveselea societatea fără alte comentarii! Şi
când aducea în Junimea câte o poveste 'sau nuvelă
şi mai târziu câte un capitol din Amintirile sale,
cu câtă plăcere şi haz ascultam sănătoasele pro­
duceri ale acestui talent primitiv şi necioplit".
(Iacob Negruzzi, Amintiri din Junimea, 200-201).
„Talent primitiv şi necioplit", „povestitor de
corosive", „râs plin ce sguduia pereţii"... sunt
tot atâtea epitete cu care junimistul Negruzzi de­
semnează figura... exotfcă a lui Creangă. Acesta,
la rându-i, pare a se arăta modest, uneori cu
umilitate, invocă mereu „ţărănia" lui, dar sub
aceste aparente, se simte ironia, spiritul hâtrU
şi, netăgăduit, o bună parte de dispreţ şi de
orgoliu.
Şi traiul în bojdeucă trece prin vremuri mai
bune sau mai triste. Clipele vesele petrecute în
tovărăşia puţinilor prieteni, înfruptându-se din
bucatele gătite de Tinca Vartic, dând peste cap
câte o cofiţă cu vin şi povestind snoave cu haz,
 alternează cu momente 'de mare sărăcie şi d)ejmare
desnădejde. Boala, care-i va curma zilele, începe
să roadă. Nebunia tovarăşului de hoinăreală, M.
Eminescu, îl îndurerează cumplit. In 1887, e ne­
voit să renunţe la postul de institutor şi, tre­
buind să-şi reguleze — prin formalităţi com­
plicate — drepturile la pensie, pleacă la Bucureşti
şi apelează la ajutorul lui Titu Maiorescu. Dar
desamăgirea e cruntă: marele critic şi om de
stat nu binevoieşte să primească pe ţăranul
Creangă.
Moa*rtea mai întârzie puţini ani. Povestitorul
se stinge la 31 Decembrie 1889, la. câteva
luni după moartea prietenului Mihail Eminescu.

OPERA.
Arta lui Ion Creangă depăşeşte aspectele şi
limitele vieţii sale, ea se ridică mai presus de
unele desamăgiri, de unele greşeli şi nimicuri
omeneşti; ea nu se opreşte la individual, ci tră-
eşte dincolo de persoana şi vieaţa autorului.
Intr’o literatură atât de autentic şi reprezen­
tativ populară, în tr’o literatură care este mai
m ult expresia sufletului şi graiului unei co­
lectivităţi, Creangă apare numai un mesager,
un crainic. Nefiind un om cu prea multă ştiinţă
de carte şi viziunea sa nefiind cu nimic înrâu­
rită de elemente cărturăreşti, având sufletul ne­
întinat şi nestrimtorat de tiparele şi conformis­
mul societăţii burgheze, orăşeneşti, rămânând toată
vieaţa ce se născuse, adică un ţăran înfrăţit cu
glia şi cu iarba de pe poalele munţilor Neamţu­
lui, Creangă, singur, putea să realizeze ceea ce
a realizat: o operă care este, mai degrabă, un
monument ridicat de ţărănimea din Moldova de
Sus, căreia Ion Creangă nu i-a fost decât in-
interpet, în lumea valorilor artistice.
In poveşti, în nuvele şi anecdote, în aminti­
rile lui Ion Creangă se revarsă toate aspectele
vieţii ţărăneşti: munca, îndeletnicirile, şezătorile,
horele, praznicele şi sărbătorile, obiceiurile şi
superstiţiile, durerile şi nădejdile. In opera fca,
apare aspectul ţărănesc al instituţiilor de bază:
familia, şcoala, biserica. In opera sa, vorbesc,
cântă, trăiesc toate tipurile de ţărani, bărbaţi
şi femei. înfrăţiţi cu pământul, ciopliţi de nevoi,
căliţi în lupta cu clasele dominante, dar rămaşi
la fel de binevoitori, de ospitalieri, de veseli.
#
Cele dintâi scrieri, în care Creangă a fixat
în tiparele artei, mentalitatea şi chipul fraţilor
săi. ţăranii din Moldova, sunt Poveştile.
Povestirile au fost publicate, pentru prima dată
in revista Junimistă Convorbiri literare In urmă­
toarea ordine: , ,
 Soacra cu irei nurori în Convorbiri literare,
IX, No. 7 jdin 1 Octombrie 1875, p. 283;
Capra cu trei iezi în Convorbiri .literare, IX,
No. 9 din 1 Decembrie 1875, p. 339;
Punguţa cu doi bani, în Convorbiri literare,
IX, No. 10 dela 1 Ianuarie 1876, p. 402;
Dănilă Prepeleac în Convorbiri literare, IX,
No. 12 din 1 M artie 1876, p. 453;
Povestea Porcului în Convorbiri literare, X,
No. 3 dela 1 Iunie 1876, p. 105;
Stan Păţitul în Convorbiri literare, XI, No.
1 din X Aprilie 1877, p. 21;
Harap Alb în Convorbiri literare, XI, No. 5
dela 1 August 1877, p. 172;
Fata babei şi Fata moşneagului în Convorbiri
literare, XI, No. 6 din 1 Septembrie 1877, p. 212:
Ivan Turbincă în Convorbiri literare, XII,
No. 1 din 1 Aprilie 1878, p. 22;
Fat-Frumos din lacrimă (fragment) se publică
postum, în 1898.1)

Un învăţat francez, Jean Boutiere, urmărind

intr o monografie închinată povestitorului ro­
mân temele folklorice şi variantele la pove­
ştile lui Creangă, ajunge la următoarele concluzii:
„Toate poveştile lui Creangă, făj3 excepţie, des-

*) Vezi şi Ion Creangă. Opere complete, Bi­

blioteca pentru toti, voi. II—III.
voltă teme populare, răspândite nu numai în
România, dar şi în toate regiunile globului.
Cele mai multe se înrudesc de aproape cu va­
riantele corespunzătoare date de alti povestitori
români. Astfel sunt: punguţa...,Capra..., Prostia...,
Fata babei..., Făt-Frumos, fiul epei. Alte patru —
Dănilâ Prepeleac, Povestea Porcului, Harap alb,
Ivan Turbincă — se depărtează numai în câteva
puncte de variantele cunoscute.
Soacra cu trei nurori e o temă foarte puţin,
răspândită în lume; se poate găsi asemănare
numai cu o povestire culeasă în Armenia.
Stan Păţitul nu mai are variante cunoscute,
în nicio tară din lume, dar prin multe detalii de­
nunţă, totuşi, tot o origine populară".

Aşa dar Creangă desvoltă teme folklorice cu­

noscute. De asemenea al respectă fondul basmului
popular şi în ceea ce priveşte sentimentele, per-
sonagiile, episoadele fabuloase; el respectă şi
forma basmului ţărănesc, servindu-se de expresii
şi fraze stereotipe, de formule iniţiale, mediane
şi finale, care alcătuesc tot acel ceremonial al
spunerii, scump autorului anonim.
In două puncte însă, Creangă se depărtează
de tipicul basmului popular anonim şi putem
spune — fără paradox <— că această depărtare
de arta poveştii populare, o face Ion Creangă
 ŞLUf,i?am
a'b",e-m
aide—*•
rP0^ a‘ intâî> f3^ de basmul popular, care inte-
aza numai prin epic, care se preocupă numai
de construirea unor peripeţii cât mai extraor­
dinare şi mai neaşteptate, dar care nu pictează
oameni şi nu adânceşte caractere, care se T e ?
form evo T Ult f° rm! stere° ^ lipsite de
sale vieaţT. * ** * ** adUCC în pove?tne

si S L î ie,r întf deauna- să surprindă gesturile

şi atitudinile cele mai vii, mâi isbitoare:
. me,rgf a Ivan şovăind când la o margine de
drum, cand la alta..." (Ivan Turbincă).
Zugrăveşte colorat şi prinde în mişcare scene
şi schife, care devin de neuitat:
„Ipate... se prinde în joc lângă o fată..,, începe
k o măsura cu ochii de sus până jos şi de jos
npH f ! US’/ CUm „SC învârtea hora> bă o strângea
P fata de mana, ba o -călca pe picior, ba...
cum e treaba flăcăilor." (Stan Păţitul).
sau:
„M o a rte a atunci înghiţind -noduri, porneşte
prin dumbrăvi, lunci şi huceaguri, supărată ca
vai de capul ei. Şi de voie, de nevoie, începe
cand a roade copaci tineri, când a forfăea smi-
cele şi nuiele de-i pârâiau măselele şi o dureau
şelele şi grumazii, întinzându^e pe sus, la plopii
cei m alti..." (Ivan Turbincă),
 Face portrete complete, bine individualizate
şi de o rară expresivitate: Portretul lui Gerilă
din Harap-Alb, descrierea sufletului lui Stan Pă­
ţitul, moartea, soacra, dar mai ales capra sunt
exemplele cele inai reuşite. Capra, cumătră lu­
pului, este unul din cele mai reuşite portrete
din literatura noastră; mai întâi o vedem bucu-
rându-se ca mamă, de întoarcerea la casa unde o
aşteptau iezii, mai apoi e cuprinsă de uimire,
rămâne încremenită. Urmează groaza şi furia,
care se revarsă nestăvilit, în cuvinte multe, ca
la orice femee. Totuşi nu se odihneşte şi nu se
reculege, ci imediat şi cu ingeniozitate, pune la
cale un plan de răzbunare. E, după aceea, şireată:
îşi retine şi-şi desimulează sentimentele, iar în
momentul, când răzbunarea a reuşit, e rece şi
batjocoritoare.
In al treilea rând, Creangă se depărtează de
basmul popular, nelocalizat în timp şi spaţiu şi
a cărui acţiune se petrece într’o lume fără hotare.
El nu s’a simţit atras nici de acele tărâmuri
fericite în care trăesc numai crai, crăese, împăraţi,
împărătesc şi zâne; — el a localizat acţiunea,
aducând eroii şi episoadele fabuloase pe pământ,
în lumea satului românesc.
In Povestea Porcului, casa în care avea să
trăiască Făt-Frumos era un bordeiu părăginit
de tară, iar părinţii lui nişte moşnegi de rând.
Capra, soacra, Stan Păţitul, Dănilă, etc. toţi,
sunt tipuri ţărăneşti prin portul lor, prin vorbă,
prin îndeletniciri şi fire.
Aşa dar, prin aceste două caractere. — crea­
rea vieţii şi localizarea acţiunii — s’ar părea că
Ion Creangă părăseşte domeniul ficţiunii şi al
miraculosului ţărănesc, spre a pătrunde şi spre a
reda realitatea ţărănească.
Singurul meşteşug prin care putea reuşi în
această grea misiune era mânuirea unei arte
realiste; şi Creangă s’a servit de procedeele
realismului celui mai viguros.
Personagiile ireale, monştrii, sfinţii, etc. toti
sunt zugrăviţi realist. In Harap-Alb în episoa­
dele cele mai fabuloase, apar scene de cel mai
crud realism : cearta dintre Gerilă şi ceilalţi to­
varăşi miraculoşi, în casa încinsă a lui Roş îm­
părat.
M oartea din Ivan Turbincă este şi ea umani­
zată şi descrisă prin procedee realiste.
Iată de pildă ce-i trece prin minte, gândind
cu groază, la ce-o aşteaptă la poarta Raiului:
..Turbinca, manca-o-ar focul s’o mănânce...
Nu ştiu ce să mai zic şi despre Dumnezeu, ca
să nu greşesc. Pesemne c’sl ajuns şi el în mintea
copiilor, Doamne iartă-mă, de i-a dat lui Ivan
cel nebun atâta putere asupra mea. Bine mi-ar
părea să-l văd şi pe Dumnezeu într’o zi, cât e
4e mare şi de puternic, în ţiţrbiqciţ liţi Ivan; orj
de nu, măcar pe sfântul Petre;. Numai atunci
mi-ar crede ei mie".
Pentru felul cum reuşeşte Creangă să trateze
realistic, fabulosul, Povestea lui Stan. Păţitul e
un model. Şi aci, tot ce e transcendent şi m ira­
culos de obiceiu In basmej, e adus pe pământ şi
turnat în tiparele vieţii reale, omeneşti: între
dracul venit din fundul iadului şi flăcăul tom­
natic, Stan nu mai există nicio deosebire, ei vor­
besc şi se poartă ca doi oameni dela tară.
Un cuvânt ar mai trebui spus despre limba
acestor poveşti: Creangă întrebuinţează, acelaşi
dialect în toate scrierile sale: graiul autentic vor­
bit în părţile Moldovei de Sus. Ne placţ şi ne
încântă nu numai pentru marea bogăţie a lexi­
cului, nu numai pentru o anumită moliciune a
sonurilor, o anumită muzicalitate cu care nu
suntem obişnuiţi şi care mângâie urechea, dar
şi pentrucă limba aceasta e forma cea mai ade-
quată pentru subiectele lui Ion Creangă, pentru
reprezentarea vieţii ţărăneşti moldovene.

Sanda Diaconescu
 SOACRA CU TREI NURORI

Era odată o babă care avea trei feciori

înalţi ca nişte brazi şi tari de vârtu te l ) dar
slabi de minte.
O răzăşie 2) destul de m are, casa b ătrâ­
nească cu toată pojijia *) ei,, o vie cu livadă
frum oasă, vite şi m ulte paseri alcătuiau
gospodăria babei. Pe lângă acestea mai
avea strânse şi părăluţe albe pentru zile
negre; căci lega paraua cu zece noduri şi
trem ura după ban.
Pentru a nu răzleţi feciorii de pe lângă
sine, mai dură *) încă două case alăture,
una la dreapta şi alta de-a stânga celei bă­
trâneşti. Dar tot atunci luă hotărîre n estră­
m utată a ţinea feciorii şi viitoarele nurori
pe lângă sine — în casa bătrânească — şi
a nu orândui nimic pentru îm părţeală până
aproape de m oartea sa. Aşa făcu; şi-i r â ­
dea inima babei, de bucurie, când gândea

') Puternici la trup.

*) Moşioară-
*) Lucrurile care alcătuesc gospodăria unei
case*
*) Clădi.
num ai cat de fericită are să fie, aju tată de
feciori şi m angâiată de viitoarele nurori
Ba de m ulte ori zicea în sine: Voiu prive­
g h e a nurorile, le-oiu pune la lucru, le-oiu
casă
casa, înîn lipsa
lîn« "?1U - M3 nmei.
feciorilor id PaS 3 ie?‘ ea
Soacră-m din
m ine Si +uşoară! — a ?a a făcut cu
mine. Şi barbatu-m eu - D um nezeu să-l
lat _.ii s a .P u*ut Plânge că l-am înşe­
lat, sau î-am risipit casa... deşi câteodată
e ra u banuiele... şi mă pro b o zeai), dar acu
s a u trecu t to a te !“ .
T ustrei feciorii babei um blau în cărău­
şie *) şi caştigau mulţi bani. Celui mai m are
“ Z eni vrem ea de în su rat, şi baba simţind
asta,^ um bla y al-v artej să-i găsească m i­
reasa; şi m cinci-şese sate, abie, abie putu
mm-eri una după placul ei; nu prea tâniără,
înalta şi uscăţivă; însă robace 8) şi supusă
Feciorul nu ieşi din h otărîrea m aică -Ta
se facu şi baba îşi lulă căm eşa de so a­
cra, ba inca netaiată la gură: care însem ­
nează ca so ac ra , nu trebue să fie cu e u ra
m a re şi sla to t cârtească de to a te cele.
După ce s a sfârşit nunta, feciorii s’au

*) Ocăra, mustra.
) Cărăuş: căruţaş.
) Muncitoare.
dus în treaba lor, iar nora răm ase cu so a­
cra. Chiar în acea zi, către sară, baba în ­
cepu să puie la cale vieaţa nurori-sa. P en­
tru babă, sita nouă nu mai avea loc în cuiu.
— De ce mi-am făcut cleşte? Ca să nu m!ă
ard, zicea ea. Apoi se suie iute în pod şi
scoboară de acolo un ştiubeiu J) cu pene ră ­
m ase tocm ai dela răposata soacră-sa, nişte
c h ite 2) de cânepă şi vreo două dim erlii3)
de păsat.
— Iată ce-am gândit eu, noro, că poţi
lucra nopţile. Piua-i în căsoaea de alăture,
fusele în oboroc 4) sub pat, iar furca după
horn: Când te-i sătura de strujit pene, vei
pisa malaiu, şi când a veni bărbatu-tău dela
drum, vom face plachie cu costiţe de porc
de cele afum ate, din pod, şi, Doamne, bine
vom mânca! Acum deodată până te vei mai
odihni, ie furca în brâu şi pânâ mâni dimi­
neaţă să găteşti fuioarele aceste de tors, pe­
nele de stru jit şi malaiul de pisat. Eu mă
las puţin, că mi-a trecut ciolan prin ciolan
cu nunta voastră. Dar tu să ştii că eu dorm

’) Un lemn, un butuc cilindric scobit, bun de

stup.
*) Legături, fuioare.
*) Baniţe.
') Vas din scoarţă de teiu, înfundat la un ca­
păt, un fel de baniţă.
 iepureşte; şi pe lângă işti doi ochi mai am
unul la ceafă, care şede pururea deschis şi
cu care văd şi noaptea şi ziua, tot ce se
face prin casă. Ai înţeles ce ţi.-am spus?
— Da, m ăm ucă. N um ai ceva de m ân­
care...
— De m âncare? O ceapă, un usturoiu
şi^ o bucată de m ăm ăligă rece din poliţă,
sân t destul pentru o nevastă tânără ca tine...
Lapte, brânză, unt şi ouă de-am putea scli-
n u i*) să ducem în tâ rg ca să facem ceva
p arale; căci casa s’a m ai în g reu iat cu un
m âncău şi eu nu vreu să-mi pierd comân-
dul 2). Apoi, când însera, baba se culcă pe
pat, cu faţa la părete, ca să n’o supere lu­
m ina dela opaiţ, m ai dând a înţelege nu-
ro ri-sa că are s ’o privigheze; dar som nul 0
cuprinse îndată, şi h ab ar n’avea de ce face
noră-sa. Pe când so acra horăia, dormind
dusă, blajina noră rnigăia prin casă: acuş
la stru jit 3) pene, acuş îm băia 4) tortul, a^uş
pisa m ălaiul şi-1 v â n tu ra de b u c 5). Şi dacă
Enachi se punea pe gene-i, ea îndată lua

Aduna.
2) Bani lăsaţi pentru înmormântare şi pentru
pomenirea cuiva.
3) Curata.
*) II uda, ca să fie mai lesne de tors,
) PJeava, praf, -pulbere.
apă rece şi-şi spăla faţa, ca nu cum va s’o
vadă neadorm ita soacră şi să-i bănuiască.
Aşa se munci biata noră până duplă m ie­
zul nopţii; dar despre ziuă somnul o do­
borî, şi adormi şi ea între pene, caiere, fu­
sele cu to rt şi bucul de malaiu. Baba, care
se culcase odată cu găinile, se sculă cu
noaptea ’n cap şi începu a trânti şi a plesni
prin casă, încât biata noră, care de-abia
aţipise, de voie, de nevoie, trebui să se
scoale, sfă sărute m âna soacrei şi să-i arăte
ce-a lucrat. încet, încet, nora s’a dat la
trazd ă şi baba era mulţămită^ cu alegerea
ce-a făcut. Peste câteva zile cărăuşii sosesc,
şi tânăra nevastă, văzându-şi bărbăţelul,
mai uită din cele năcazuri!
Nu trece mult şi baba pune la cale şi pe
feciorul cel mijlociu; să-şi ie un suflet de
noră întocm ai după chipul şi asem ănarea
celei dintâi; cu deosebire numai, dă aceasta
era mai în vârstă şi ceva încrucişată dar
foc de harnică.
După nuntă, feciorii se duc iarăşi în că­
răuşie şi nurorile r*âmân iar cu soacra
acasă... După obiceiu, ea le dă de lucru cu
m ăsură, şi cum înserează, se culcă, spuind
nurorilor slă fie harnice şi dându-le grijă ca
nU cum va să adoarm ă, că le vede ochiul cel
neadormit.
ftIB U O T E C A
GOCUMrNTAJtA
•IA $U L PIATRA NEAMŢ
i uN °î;a Cea m,a.‘ m are tălmăci apoi celei-
despre ochiul soacră-sa cel a-toate-
vazator, şi aşa una pe alta se îndem nau la
treaba şi lucrul ieşea gârlă din mâinile lor.
Iar soacra huzurea de bin0.
- D ar S nele ~ câteodată — aşteaptă şi
rau. Nu trece tocm ai m ult şi vine v re ­
m ea de în su rat şi feciorului celui mic Baba
insa voia cu orice chip să aibă o troiţă *)
nedespărţită de nurori... De aceea şi chitise
una de m ai înainte. D ar nu-i totdeauna cum
se chiteşte, ci-i şi cum se nim ereşte. In tr’o
bună dim ineaţă, feciorul m am ei îi şi aduce
o noră^ pe cupţioriu. B aba se scarm ănă de
cap, dă la deal,‘ dă la vale, dar n ’are ce face
şi, de voie, de nevoie, nunta s’a făcut şi
pace bunlă!
După nuntă, bărbaţii din nou se duc în
tre a b a lor şi nurorile răm ân ia r cu soacra
acasă. B aba iarăşi le dă de lucru cu m ăsură
şi, cum vine sa r a, se culdă după obiceiu.
Cele două nurori, văzând pe cea m ai tânără
codindu-se la treabă, îi zic: Da nu te tot
codi, că m ăm uca ne vede.
— Cum? Eu o văd că doarm e. Ce fel de

*) O bătea fericea-
*) Treime.
treabă e aceasta? Noi să lucrăm şi ea să
doarmă?
— Nu căuta că horăeşte, zise cea m ijlo­
cie, m ăm uca are la ceafă un ochiu neador­
mit, cu care vede tot ce facem, ş’apoi tu nu
ştii cine-i m ămuca, n’ai m âncat niciodată
m oarea 1) ei.
— La ceafă?... Vede toate? N’am m ân­
cat m oarea ei?... Bine dă m i-am ^ adus
aminte... D ar ce m âncăm noi, fetelor, hăi?
— Ia răbdări prăjite, dragă cumnăţică
Iar dacă eşti flămândă, ie şi tu o bucată de
mămăligă din c o lţa r2) şi cu nişte ceapă şi
mănâncă.
— Ceapă cu mămăligă? D’apoi neam
de neamul meu n ’a m âncat aşa bucate. Da
slănină nu-i în pod? unt nu-i? ouă nu-s?
— Ba sânt de toate, ziseră cele două,
dar sânt ale mămucăi.
— Eu cred că to t'ce-i a mămucăi e ş’al
nostru, şi ce-i al nostru e ş’al ei. — Fetelor,
hăi! s’a trecut de şagă. Voi lucraţi, că eu
mă duc să*pregătesc ceva de-a mâncării,
ştii cole, ceva mai omeneşte; ş’acuş vă
chem şi pe voi.
— Doamne, ce vorbă ţi-a ieşit din gură!

*) (Fig.). Firea ei îndrăcită*

f) Dulap, sau poliţă, aşezat în coltul odăii.
ziseră cele două. V rei să ne-aprindem paie
în cap? Să ne svârlă baba pe drum?
~ L as’ dacă v ’a durea capul. Când v ’a
în treb a pe voi, să daţi - vina pe mine şi să
lăsaţi să vorbesc eu pentru toate.
| Apoi dar... dă!... fă cum ştii; numai
sa nu ne bagi şi pe noi în belea.
j — Hai, fetelor, tăceţi, g u ra vă m eargă;
ca nu-i bună pacea şi mi-e dragă gâlceava.
Şi iese cântând:
Vai săracu’ omu’ prost,
Bun odor la cas’ a fost.
Nu trece nici un ceas la mijloc, ş ’un cup-
tior de plăcinte, câţiva pui pârpâliţi în fri­
g a re şi prăjiţi în unt, o străchinoae de brânză
cu sm ântână şi m ăm ăliguţa erau g a ta. Apoi
iute chiam ă şi pe celelalte două în bordeiu
şi se pun la m asă cu toatele.
— H ai, fetelor, m âncaţi bine şi pe D om ­
nul lăudaţi, că eu mă rlăpăd în cram ă s’aduc
ş ’un cofăel de vin, ca să m eargă plăcintele
acestea m ai bine pe gât.
După ce-au m ân cat ş’au băut bine, le-a
venit a cânta, ca Rusului din g u ra gârli-
ciului:
Soacră, soacră, poaţnă acră!
De te-ai coace, cât ite-ai coace,
Dulce tot nu te-i mai face...
 De te-ai coace toată toamna,
Eşti mai acră decât coarna;
De te-ai coace un an şi-o vară,
Tot eşti acră şi amară!
Ieşi afară
Ca o pară;
Intri ’n casă
Ca o coasă; . 1
Şezi în unghiu
Ca un junghiu-..
Ş’au m âncat, ş’au băut, ş’au cântat, până
au adorm it cu toatele pe loc.
Când se scoală baba în zori de ziuă, ia
nurori, dacă ai de unde. Iese afaiiă spărietă,
dă încolo, dă pe dincolo, şi când intră în
bordeiu, ce să vadiă? bietele nurori jăleau
pe soacră-sa... Pene îm prăştiete pe jos, făr-
mături, blide aruncate în toate părţile, co-
făelul de vin Răsturnat — ticăloşie m areL..
— Da ce-i acolo? strigă baba înspăi­
mântată!
Nurorile atunci sar arse în picioare; şi
cele mai m ari încep a trem ura ca v arg a, de
frică, şi lasă capul în jos de ruşine. Iar cea
cu pricina răspunde:
— Da bine, miămuca, nu ştii c’au venit
tătuca şi cu măm uca şi le-am făcut de m ân­
care, şt le-am scos un cofăel de vin; şi de-
aceea ne-am chefăluit şi noi oleacă. Iaca,
ch iar'm ai dineoarea s’au dus.
 Şi m ’au văzut cuscrii cum dorm eam ?
— D ’apoi cum să nu te vadă, m'ămucă?
— Ş’apoi de ce nu m ’ati sculat? mânca-
v’a r cium a, să vă mănânce!
— D ’apoi dă, m ăm ucă, fetele acestea au
spus că d-ta vezi to t şi de aceea am gândit
că eşti m ânioasă pe tătu ca şi pe m ăm uca,
de nu te scoli. Şi ei e ra u aşa de mâhniţi, de
m ai nu le-a ticnit m âncarea.
— Ei lasă, ticăloaselor, pă v ’oiu dob-
zăla *) eu de-acu ’nainte.
Şi de-atunci nurorile n’au m ai avut zi
bună în Casă cu baba. Când îşi aducea ea
am intea de puicile cele nadolence2) şi bo-
ghete 8),^ de vinişorul din cram ă, de răsipa
ce s’a făcut cu m unca ei, şi că au văzut-o
cuscrii dorm ind aşa lăfăiată, cum era, crăpa
de ciudă şi rodea în nurori, cum roade ca-
riul în lemn.
Se lehtămetisiseră până şi cele două de
g u ra cea rea a babei, şi' cea m ai tânără găsi
acum prilej să-i facă pe obraz şi să orându-
iască toto d ată şi m oştenirea babei, prin o
d ie a tă 4) ne m ai pom enită până atunci, şi
iată cum :
*) Vă voiu veni de hac.
jj.) Cu pene şi fulgi la urechi.
) M ari de neam.
) Testament.
 •— Cum natelor, zise ea în tr’o zi, când se
aflau singure în vie. Nu putem trăi în casa
aceasta, de n ’om face toate chipurile să/
scăpăm de hârca de babă.
— Ei cum?
— Să faceţi cum v ’oiu învăţa eu şi h a ­
bar să n’aVeţi.
— Ce să facem? întrebă cea mai m are.
— Ia să dăm busta în casă la babă, şi tu
s’o iei de cânepa1) dracului şi s’o trăsneşti
cu capul de păretele cel despre răsărit, cât
îi putea; tot aşa să faci şi tu cu capul babei
de păretele cel despre apus; ş’apoi, ce i-oiu
mai face şi eu, veţi vedea voi.
— D’apoi când or veni ai noştri?
— Atunci voi să vă faceţi m oarte în pă-
puşoiu, să nu spuneţi nici laie nici bălaie.
Oiu vorbi eu şi cu dânşii, şi las’ dacă va fi
ceva. .
Se înduplecară şi cele două, intrară cu
toatele în casă. luară pe babă de păr şi-p
izbiră cu capul de păreţi, până i-1 dogiră.
Apoi cea mai tânără, fiind mai şugubaţă
decât cele două, trânteşte baba în mijlocul
casei ş’o frăm ântă cu picioarele, şi-o ghi-
goseşte 2) ca pe dânsa; apoi îi scoate limb?

') Păr.
’) O bate.
 afară, i-o străpunge cu acul şi i-o presură
cu sare şi cu piperiu, aşa că limba îndată
se umfla şi biata soacră nu mai putu zice
nici care! Şi slabă şi stâlcită cum era, căzu
ia p at bolnavă de m oarte. Apoi nurorile
dupa sflătuirea celei cu pricina, aşezară
j a „ m tr’un aştern u t curat, ca să-şi mai
aducă am inte de când era m ireasă; şi după
aceea începură a scoate din lada babei v a ­
luri de pânză, a-şi da ghiont una alteia şi a
vorbi despre stârlici,1) toiag, năsălie, po-
“Hr1’ Pa ra ua din m âna m ortului, despre
găinile ori oaia de dat peste groapă, despre
strigoi şi c âte alte năsdrăvănii înfiorătoare;
încât num ai aceste erau de ajuns, ba şi de
în trecut, s ’o v âre în groapă pe biata babă.
Iaca fericirea visată de mai înainte cum
s ’a împlinit.
^Pe când se petreceau aceste, iaca s’aud
scârţâind nişte cară: bărbaţii veneau. N e­
vestele lor le ies în tru întâm pinare şi după
statu irea ^ celei m ai tinere, dela poartă
s ’aruncă în gâtul bărbaţilor şi încep a-i lua
cu vorba şi a-i desm ierda, care de care mai
m ăgulitor.
~ D a oe face m ăm uca? întrebară cu
toţii deodată, când dejugau boii.

‘) Papuci de mort*
 M amuca, le luă cea mai tânără vorba
di manT a nu. f„a ce bine ce face; are.
gând sa ne lese sănătate, slărmana.
■» - z!seră bărbaţii înspăim ântaţi
scapand rasteele din mână. *
—■ Cum? Ia sânt vreo cinci-şese zile de
când a fost sfc ducă viţeii la suhat *) şi un
vânt rau pe sem ne a dat peste tlânsa, săr-
ma£ al- I^ele J-au luat gura şi picioarele.
n s? raPad atunci cu toţii în casă la
patul m ane-sa; dar biata babă era um flată
cat o bute şi nici nu putea bleşti *) m ăcar
j ' " ă g ,u ra’ ,sim tirea însiă nu şi-o pierduse
mea de tot şi vazându-i, îşi mişcă puţin
m âna şi arata la nora cea m are şi la păre-
tele despre răsărit, apoi aHătă pe cea miilo-
cie şi paretele despre apus, pe urm ă pe cea
mai tânara şi jos în mijlocul casei. După
aceea de abia putu aduce puţin m âna spre
gura şi indata căzu în tr’un leşin grozav.
Toţi plângeau şi nu se puteau dumeri
despre semnele^ ce face m am a lor. Atunci
nora cea tânără zise, prefăcându-se că
plânge şi ea:
- D ar nu înţelegeţi ce vrea m ămuca?
— Nu, ziseră ei.

) Imaş, islaz, loc de păşune.

*) Sufla.
43040. — 3
: Bi at a mămuclă la s ă . cu limbă de
m oarte ca fratele cel m are să iee locul şi
casa .cea despre răsărit; cel mijlociu cea
d«espre apus; iară noi*, ca mezini ce sântem ,
să răm ânem aici, în casa bătrâneasdă.
— Că bine m ai zici tu, nevastă, răs­
punse bărbatu-său. Atunci ceilalţi ne mai
având încotro şovlăi, dieata răm ase bună
făcută.
Baba m uri chiar în acea zi şi nurorile,
despletite, o boceau de vuia satul. Apoi pe­
ste două zile o în g ro p ară cu cinste m are şi
to a te femeile din sa t şi de prin m eleagu­
rile *) vecine vorbeau despre soacra cu trei
nurori şi ziceau: ferice de dânsa c’a m urit,
că ştiu că are cinero boci!

1) împrejurimile.
 CAPRA CU TREI IEZI
E ra odată o capră, care avea trei iezi.
Iedul cel m are şi cu cel mijlociu dau prin
băţ de obraznici ce erau; iară cel mic era
harnic şi cuminte. V orba ceea: „sânt cinci
degete la o m ână şi nu sam ănă to ate unul
cu altul“ . ^
In tr’o zi, capra chiamă iezii de pe afară
şi le zice:
— D ragii m am ei copilaşi, eu mă duc tn
pădure, ca să mai aduc ceva de-ale m ân­
cării. Dar voi încuieţi uşa după mine, ascul­
taţi unul de altul şi să nu cum va să deschi­
deţi până ce nu-ţi auzi glasul meu. Când
oiu veni eu, am să vă dau de ştire, ca să
mă cunoaşteţi, ş’am să vă spun aşa:
Trei iezi cucuie#,
Uşa mamei descuieti,
Că mama v’aduce vouă:
Frunze’n buze,
Lapte’n tâte,
Drob de sare
In spinare,
Mălăieş
In călcăies.
Smoc de flori r
Pe subsuori.
 A ^zit-aţi ce-am spus eu?
— Da, mîămucă, ziseră iezii.
T ' Pot să am nădejde în voi?
Să n’ai nicio grijă, mămucă, apucară
cu g u ra înainte cei m ai m ari. Noi sântem
odata băieţi şi ce-am vorbit odată, vorbit
răm âne.
Dacă-i aşa, apoi veniţi să-v ă sărute
m am a! D um nezeu să vă apere de cele răle
şt m ai răm âneţi cu bine.
M ergi sănătoasă, m ăm ucă, zise cel
mic. cu lacrăm i în ochi, şi D um nezeu să-ţi
ajute, ca sa te înto arn e cu bine şi să ne-
aduci de m âncare.
Apoi cap ra iese şi se duce în treab a ei.
Iar iezii închid uşa dup!ă dânsa şi tra g ză­
vorul. D ar vorba veche: „păreţii au urechi
şi fereştile ochi“ . Un duşm an de lup, —
ş apoi* ştiţi care? — chiar cum ătrul caprei,
— c are de rnult pandea vrem e cu prilej ca
sa pape iezii, tră g e a cu urechea la păretele
din dosul casei, când vorbea capra cu dânşii.
. T- ..61*1; zise el în gândul său. Ia acu
mi-i timpul... De i-ar îm pinge păcatul să-mi
deschidă uşa, halal si-m i fie! Ştiu ca i-as
carnosi *) şi i-aş jum uli. .

jjf A rupe în bucăţi.

 Cum zice, şi vine la uşă; şi cum vine, şi
începe:
Trei iezi cucuieti,
Mamei uşa descuieti,
Că mama v’aduce- vouă:
Frunze’n buze,
Lapte’n tâte,
Drob de sare
In spinare,
Mălăieş
In călcăieş,
Smoc de flori
Pe subsuori!
— Hai! deschideţi cu fuga, dragii ma
mei! cu fuga!
— Ia! băieţi, zise cel m ai m are, săriţi şi
deschideţi uşa că vine m am a cu de m ân­
care.
— Sărăcuţul de mine! zise cel mic. Să
nu cumva să tăceţi pozna slă deschideţi, că-i
vai de noi! Asta nu-i m ăm uca. Eu o cunosc
de pe glas; glasul ei nu-i aşa de gros şi ră ­
guşit, ci-i mai subţire şi mai frumos!
Auzind acestea, lupul se duse la un fie­
rar şi puse să-i ascută limba şi dinţii pentru
a-şi subţia glasul, şi-apoi întorcându-se
începu iar:
Trei iezi cucuieti,
Mamei uşa descuieti!...
 u— Ei vedeţi! zise iarăşi cel m are; dacă
mă potrivesc eu vouă? — Nu-i mlămuca,
nu-i m ăm uca. — D ’apoi cine-i, dacă nu-i
ea? Că doar şi eu am urechi. Mă duc să-i
deschid.
— ! Bădidă! bădică! zise iarăşi cel mic,
ascultaţi-m ă şi pe mine! Poate m ai d’apoi
a veni cineva şi.-a zice:
Deschide-ti uşa,
Că vine mătuşa!
şi atunci voi trebue num aidecât să deschi­
deţi? D ’apoi nu ştiţi că m ătuşa-i m oartă de
când lupii albi şi s ’a făcut oale şi ulcioare,
sărm ana?
— Apoi dlă! nu ispun eu bine? zise cel
m are. Ia: de atunci e rău în lume, de când a
ajuns coada să fie cap... D acă te-i potrivi
tu aistora, îi ţine m ult şi bine pe m ăm uca
afară. Eu unul m ă duc să deschid.
A tunci m ezinul se v âră iute în horn, şi
sprijinit cu picioarele de pfichiciu şi cu n a ­
sul de funingine, ta c e ca peştele şi trem ură
ca v a rg a de frică. D ar frica-i din raiu, săr­
m ana! A sem ene cel mijlociu, ţuşti! iute
sub un c h e rs in x); se înghem ueşte acolo
cum poate, ta ce ca păm ântul, şi-i trem ură

1) Covată (albioară) scurtă şi adâncă.

carnea pe dânsul de frică: fuga-i ruşinoasă,
da-i sănătoasă!... Insă cel m are se dă după
uşă, şi “f-— să trag ă, să nu tragă? In sfârşit
trag e zăvorul... Când ia!i.. ce să vadă?
Ş’apoi m ai are când vedea? căci lupului îi
scăpărau ochii şi-i sfârâia gâtlejul, d£ flă­
mând ce era. Şi nici una nici două, haţ! pe
ied de gât, îi ratează capul pe loc, şi-l m ă­
nâncă aşa de iute şi cu aşa poftă, de-ţi pă1
rea că nici pe-o m ăsea n’are ce pune. Apoi
se linge frum uşel pel bot şi începe a se în-/
vârti prin casă cu neastâm păr, zicând:
— Nu ştiu, părerea m ’a am ăgit, ori am
auzit mai m ulte glasuri? D ar ce D um ne­
zeu? P a rc ’au in trat în pământ... Unde să
fie, unde să fie? — Se iţeşte el pe colo, se
iţeşte pe dincolo, dar pace bună! iezii nu-s
nicăiri! Mă!... că m are minune-i. şi asta...
dar nici acasă n’am de coasă... ia să mai
odihnesc oleacă ieste bătrâneţe.
Apoi se îndoaie de şele cam cu greu şi
se pune pe chersin. Şi când s’a pus pe cher­
sin, nu ştiu cum s ’a făcut, că ori chersinul
a crăpat, ori cum ătrul a strănutat... Atunci
iedul de, sub chersin, să nu tacă? — îl păştea
păcatul şi-l m ânca spinarea, sărăcuţul!
— Să-ţi fie de bine, nânaşulel
— A! ghidil ghidi! ghiduş ce eşti! Aici
 mi-ai fost! Ia vină ’ncoace la nănlăşelul, să
te pupe el!
Apoi rădică chersinul binişor, înşfacă ie­
dul de urechi şi-l flocăeşte şi-l jum uleşte şi
pe acela, de-i m erg peticile! V orba ceea:
„toată paserea pe limba ei piere“ .
Pe urmlă se m ai în v ârte cât se mai în ­
vârte^ prin casă, doar a m ai găsi ceva, dar
r;u găseşte nimic, căci iedul cel cuminte tă ­
cea m olcum în horn, cum tace peştele în
borş la foc. D acă vede lupul şi vede, că nu
m ai găseşte nimic, îşi pune în gând una:
aşază cele doulă capete cu dinţii rânjiţi în
fereşti, de ţi se părea că râd; pe urm ă unge
toţi păreţii cu sânge, ca să facă şi m ai mult
în ciuda caprei şi-apoi iesă şi-şi caută de
drum .
Cum a ieşit duşm anul din casă, iedul cel
m ic se dă iute jos din horn şi încuie uşa
bine.^ Apoi începe a se scărm ăna de cap şi
a plânge cu a m ar după frăţiorii săi.
— D răguţii mei frăţiori! De nu s’ar fi
îndupjecat, lupul nu i-ar fi m âncat! Şi biata
m am ă nu ştie de astă m a re urgie, ce i-a
venit pe cap!“
Şi boceşte el şi boceşte, până îl apucă
leşin! D ar ce e ra să le facă? V ina nu era a
lui/şi ce-au căutat, pe nas le-a dat.
Când jălea el aşa, iaca şi capra venea
cât putea, încărcată cu de-ale m âncării şi
gâfuind. Şi cum venea, cât de colo vede
cele dou,ă capete, cu dinţii rânjiţi în fereşti.
— D ragii mămucuţei, dragi! Cum aş­
teaptă ei cu bucurie şi-mi râd înainte când
mă văd!
Băieţii mamei, băieţi,
Frumuşei şi cucuieti...
Bucuria caprei nu era proastă. D ar când
s’apropie bine, ce să vadă? Un fior răce ca
ghiaţa îi trece prin vine, picioarele i se taie,
un trem ur o cuprinde în tot trupul şi ochii
i se painjinesc. Şi ce era, nu era bine!... Ea
însă tot m erge pân’ la uşă, cum poate, cre­
zând că părerea o înşeală... Şi cum ajunge,
şi începe:
Trei iezi cucuieti,
Mamei uşa descuieti,
Că mama v’aduce vouă:
Frunze’n buze
Lapte’n tâte,
Drob de sare
In spinare,
Mălăieş
In călcăieş,
Smoc de flori
Pe subsuori!
Atunci iedul mezin — care acum era şi
cel de ’ntâiu şi cel de pe urm ă — sare iute
şi-i deschide uşa. Apoi s ’aruncă în braţele
m âne-sa, şi cu lacrăm i de sânge începe a-i
spune:
*— M ămuca, m ăm ucă, uit’-te, ce-am pă­
ţit noi! M are foc şi potop a dăzut pe capul
nostru!
C apra atunci holbând ochii lung prin
casă, o cuprinde spaim a şi răm âne încre­
menită!... D ar m ai pe urm ă îm bărbătân-
du-se, şi-a m ai venit puţin în fire ş’a în ­
trebat:
— D a ce-a fost aici, copile?
— Ce să fie, măm ucă? Ia cum te-ai dus
dum neata de-acasă, n ’a trecu t tocm ai m ult
şi iaca s ’aude cineva, bătând la uşă şi spu­
nând:
Trei iezi cucuieti,
Marnei u§a descuieti,
— Şi?
Şi frate-m eu cel m are, nlătâng şi n e­
astâm părat, cum îl ştii, fuga la uşă să des­
chidă.
— Ş ’atunci?
— Aturtci eu m ’am v â rît iute în horn şi
frate-m eu ^cel m ijlociu sub chersin, iară cei
m are, după cum îţi spuni, se dă cu nepăsare
după uşă şi tra g e zăvorul.
— Ş ’atunci?
— A tunci grozăvie m are! N ânaşul rio-
stru şi prietenul d-tale, cum ătrul lup, se şi
ara tă în prag.
—• Cine? Cumătru-meu? El care s’a ju ­
rat pe părul său dă nu mi-a spărie copilaşii
niciodată?
— Apoi dă, mamă! Cum vezi, i-a umplut
de spărieţi.
— Ia las, că 1-oiu învăţa eu! Dadă mă
vede că-s o văduvă sărm ană şi c’o casă de
copii, apoi trebue să-şi bată joc de casa
mea? şi pe voi să va puie la păstram ă? Nici
o faptă fără plată! Ticălosul şi m a n g o situ l1).
încă se rânjea la mine câteodată şi-mi fă­
cea cu m ăseaua...2) Apoi doar eu nu-s de
acelea de care crede el: n’am sărit peste
garduri, niciodată, de când sânt. Ei, taci cu­
metre, că te-oiu dobzăla eu! Cu mine ţi-ai
pus boii în plug? Apoi ţine minte că ai să-i
scoţi fără coarne!
— Of! mămucă, of! M ai bine taci şi la-
să-1 in plata lui Dumnezeu! că ştii că este o
vorbă: „nici pe dracul să-l vezi, da nici
cruce să-ţi faci!**.
— Ba nu, dragul mamei! „Că până la
Dumnezeu, sfinţii îţi ieu sufletul". Şi-apoi
ţine tu minte, copile, ce-ţi spun eu: că de

*•) Netrebnicul, ticălosul.

’) Râdea curtenitor.
 i-a m ai da lui nasul să m iroase pe-aici, apoi
las’!... Numai tu să nu cum va să te răsufli
cuiva, ca să prindă el de veste.
de-atunci dăuta şi ea vrem e cu prilej,
ca să facă pe obraz cum ătru-său. Se pune
ea pe gânduri şi stă în cumpene cum să
dreagă şi ce slă-i facă.
— Aha! ia acu i-am găsit leacul, zise ea
în gândul său. Taci! că i-oiu face eu cumă-
trului una, de şi-a m uşca labele.
A proape de casa ei era o groapă adâncă:
tocm ai acolo-i nădejdea caprei.
— La cada cu dubala 1) cum etre lup, că
nu-i de chip!... Ia de-acu se ’noepe fapta.
H ai la treabă, cum ătriţă, că lupul ţi-a dat
de lucru!
Şi aşa zicând, pune poalele ’n brâu, îşi
suflecă m ânecile, aţâţă focul şi s’apucă de
făcut bucate. F ace ea sarm ale, face pla-
chie, face alivenci, face pască cu sm ântână
şi cu ouă, şi fel de fel de bucate. Apoi umple
g ro ap a cu jara tic şi cu lemne putregăioase,
ca să ardă focul m ocnit. După asta aşază o
leasă de nuiele num ai înţinată şi nişte frun­
zări peste dânsa; peste frunzări toarnă
ţărnă şi peste ţărnă aşterne o rogojină.

V Dubală: argăseală. Cada cu dubală: albia

de argăsit piei.
Apoi face un scăueş de ceară anum e pen­
tru lup. Pe urm ă lasă bucatele la foc să
fiarbă şi se duce prin pădure să caute pe
cum ătru-său şi să-l poftească la praznic.
M erge ea cât m erge prin codru, până ce
dă de o prăpastie grozavă şi întunecoasă şi
pe o tihărae ') dă cu crucea *) peste lup.
— Bună vrem ea, cum ătră. Da ce vânt
te-a abătut pe-aici?
— Bună să-ţi fie inima, cum etre, cum
ţi-i căutătura... Apoi dă, nu ştii d-ta că ne­
voia te duce pe unde nu ţi-i voia? Ia, nu ştiu
cine a fost pe la mine pe-acasă în lipsa
mea, că ştiu dă mi-a făcut-o bunăl
— Ce fel, cum ătriţă dragă?
—> Ia, a găsit iezii singurei, i-a ucis şi
i-a crâm poţit, de le-am plâns de milă! N u­
mai văduvă slă nu mai fie cineva.
— Da nu mai spune, cumătră!
— Apoi de-acum ori să spun, ori să nu
mai spun, că tot una mi-i. Ei, mititeii, s’au
dus cătră Domnul, şi datoria ne face slă le
căutăm de suflet. De aceea am făcut şi eu
un praznic, după puterea mea, şi am găsit
de cuviinţă să te poftesc şi pe d-ta, cum e­
tre, ca să mă mai mângâi.

') Deal înalt şi plin de râpi.

*) Surprinde, dă peste...
 ' — B ucuros, dragă cum ătră, dar mai
bucuros eram , când m ’ai fi chem at la
nuntă.
— Te cred, cum ătre, d’apoi dă! nu-i
cum vrem noi, ci-i cum v rea Cel de sus.
Apoi cap ra porneşte înainte plângând şi
lupul după dânsa, prefăcându-se şi el că
plânge.
— D oam ne, cum ătre, Doamne, zise ca­
p ra suspinând, de ce ţi-i m ai drag în lume,
tocm ai de-aceea n’ai parte!
.— Apoi dă, cum ătră, când ar şti omul
ce-ar păţi, dinainte s’ar plăzi. Nu-ţi face
şi d-ta a tâ ta inimă rea, că odată avem să
m ergem cu toţii acolo.
— A şa este, cum ătre, nu-i vorbă. D ar
sărm anii g â g â lic i,x) de cruzi s’au m ai dus!
— Apoi d!ă, cum ătră, se vede că şi lui
D um nezeus îi plac to t puişori de cei mai
tineri.
— Apoi dacă iar fi luat Dum nezeu, ce
m i-ar fi? D’apoi aşa?
— D oam ne, cum ătră, Doam ne? Oiu
faoe şi eu ca prostul... O are nu cum va ne­
n ea M artin a dat ra ita pe la d-ta pe-acasă?
Că m i-aduc am inte că 1-am întâlnit odată
prin sm euriş, şi m i-a spus că dadă ai v rea

*) Puişori.
d-ta să-i dai un băiet să-l înveţe cojocăria.
Şi din vorbă ’n vorbă, din una ’n alta,
ajung pân’acaslă la cum ătră.
— Ia poftim, cum ătre, zise ea luând
scăueşul şt punându-1 de-asupra groapei cu
pricina, şezi cole şi să ospătezi oleacă, din
ceea ce ne-a dat Dumnezeu!
Răstoarriă apoi sarm alele în strachină şi
i le pune dinainte.
Atunci lupul nostru începe a m ânca hâl-
p o v i) _ Şi gogâlţ, gogâlţ, gogâlţ, îi m er­
geau sarm alele întregi pe gât.
— Dumnezeu să ierte pe cei răposaţi,
cum ătră, că bune sarm ale ai mai făcut!
Şi cum ospăta el, buf! cade fără sine în
groapa cu jaratic, căci scăueşul de ceară
s’a topit, şi leasa de pe groapfi nu era bine
sprijinită; nici mai bine, nici m ai rău, ca
pentru cum ătru.
Ei, ei! Acum scoate, lupe, ce-ai mâncat!
Cu capra ţi-ai pus în cârd? C apra ţi-a ve­
nit de hac.
_ Valeu, cum ătră, talpele mele! Mă
rog scoate-m ă, oă-mi arde inima în mine!
_ Ba nu, cum ătre; c’aşa mi-a ars şi
mie inima după iezişorii mei! Lui D um ne­

') Lacom.
 zeu îi plac pui de cei m ai tineri, mie însă
uni plac şi de işti m ai bătrâni, num ai să fie
bine fripţi; ştii cole, să treacă focul prin-
t r ’înşii.
— C um ătră, mă pârlesc, ard de tot
m or, nu mă lăsa.
Arzi, cum ătre, m ori, dă nici viu nu
eşti bun! De^ abie i-a m ai trece băiatului
ţftu ia .de spăriet, că m ult păr îmi trebuia
dela ţine ca să-l afum 1). Ţi-aduci aminte,
dihanie răutăcioasă şi spurcată, când mi
te-ai ju ra t pe părul tău? Şi bine mi-ai m ân­
cat iezişorii!
. — M ă ustură inima în mine, cum ătră!
mă ro g scoate-m ă şi nu-ţi m ai face atâta
osândlă cu mine!'
— M o arte pentru m oarte, cum ătre, a r­
sură pentru arsura, ca bine o mai plesnişi
dinioare, cu cuvintele din scriptură.
După aceasta capra şi cu iedul au luat
o căpiţă de fân şi-au aruncat-o peste dân­
sul,. în groapă, ca să se m ai potolească fo­
cul... Apoi la urm a urm elor năpădiră asu ­
pra lui şi-i m ai trâ n tiră în cap cu bolovani
şi cu ce-au apucat până-1 om orîră de tot.
Şi aşa s’a păgubit sărm ana capră şi de

) Se afumă cu păr de lup, ca să treacă

spaima.
cei doi iezi, da şi de cum ătru-său, lupul, pă­
gubaşă a răm as, şi păgubaşă să fie.
Şi auzind caprele din vecinătate de una
ca asta, ta re le-a mai plărut bine. Şi s’au
adunat cu toatele la priveghiu, şi unde nu
s’au aşternut pe m âncate şi pe băute, ve-
selindu-se îm preună...
Şi eram şi eu acolo de faţă, şi’ndată după
aceea am încălecat iute pe-o şea şi-am ve­
nit de-am spus povestea aşa; şi-am mai în ­
călecat pe-o roată şi v’am spus jitiea *)
toată; şi unde n’am mai încălecat şi pe-o
căpşună, şi v ’am spus, oameni buni, o m are
şi gogonată 2) minciună.

*) Povestea.
*) Rotundă şi umflată.
 PUNGUŢA CU DOI BANI

E ra o d a t’o babă şi un m oşneag. Baba

avea o găină şi m oşneagul un cucoş^ Găina
babei se oua de câte două ori pe fiecare zi,
şi baba m ânca o; m ulţim e de ouă., iar m oş­
neagului nu-i da niciunul. M oşneagul, în-
t r ’o zi, pierdu răbdarea şi zise:
— M ăi babă, m ănânci ca în târg u l lui
C rem ene. Ia dă-mi şi mie nişte ouă ca
să-mi prind pofta m ăcar.
— D a cum nu, zise baba, care era
fo arte sgârcită. D acă ai poftă de ouă, bate
şi tu cucoşul tău să facă ouă, şi-i m ânca;
eu aşa am bătut găina şi iacătă-o cum se
oulă.
M oşneagul, pofticios şi h a p sin 1), se ia
după g u ra babei, şi de ciudă, prinde iute şi
de g rab ă cucoşul şi-i dă o bătaie bună, zi­
când:
— Na! ori te ouă, ori du-te dela casa
m ea, ca să nu m ai stric m âncarea de
geaba.
Cucoşul cum sdăpă din mânile m oşnea­

1) Lacom,
gului, fugi de-acasă şi umbla pe .drumuri
bezmetec. Şi cum m ergea el pe uţi drum ,
numai iaca găseşte o punguţă cu doi bani.
Şi cum o găseşte, o şi ia în clonţ, şi se în ­
toarnă cu dânsa înapoi, spre casa m oş­
neagului. Pe drum , întâlneşte o trăsură
c’un boier şi cu nişte cucoane. Boierul se
uită cu băgare de seam a la cucoş, vede în
clonţu-i o punguţă şi zice vezeteului:
— Măi! ia dă-te jos şi vezi ce are cuco-
şul cela în plisc?
Vezeteul se dă iute jos din capra tră su ­
rii şi, c’un feliu de m eşteşug, prinde cu­
coşul şi luându-i punguţa din clonţ, o dă
boierului. Boierul o ia, fără pâsare, o pune
în buzunar şi porneşte cu trăsura înainte.
Cucoşul, supărat de asta, nu se lasă, ci se
ia după trăsură, spuind neîncetat:
Cucurigu! boieri mari,
Dati punguţa cu doi bani!
Boierul, înciudat, când ajunge în drep­
tul unei fântâni, zice vezeteului:
— Mă, ia cucoşul ist obraznic şi-l dă în
fântâna ceea.
Vezeteul iarăşi se dă jos din capra tră ­
surii, prinde iarăşi cucoşul şi-l asvârle în
fântână Cucoşul, văzând această m are pri­
mejdie, ce să fadă? începe a înghiţi la apă;
şi ’nghite, şi ’nghite, până ce înghite el
to ată apa din fântână... Apoi sboară de-a-
colo afară şi iarăşi se ia în urm a trăsurii,
zicând:
Cucurigu! boieri mari.
Dati punguţa cu doi bani!
Boierul, văzând aceasta, s’a m irat cum ­
plit şi a zis:
j^ ! dracului cucoş i-aista! Ei
las că ţi-oiu da eu ţie de cheltuială, măi
crestatule şi pintenatule!
Şi cum aju n g e acasă, zice unei babe din
bucătărie, să ia cucoşul, să-l asvârle în tr’un
cuptior plin cu jăratic şi să puie o lespede
la g u ra cuptorului. Baba, câinoasă *) la
inimă, de cuvânt: face cum i-a zis stăpânu-
său.
Cucoşul, cum vede şi astă m are nedrep­
tate,^ începe a v ărsa la aplă; şi toarnă el
to ată apa cea din fântână pe jăratic, până
ce stân g e focul de to t şi se răcoreşte cup-
tiorul; ba încă face şi-o apărae prin casă,
de s ’a îndrăcit de ciudă h ârca dela bucă­
tărie. Apoi dă o bleandlă lespezii dela g u ra
cuptiorului, iese te afăr şi de acolo, şi fuga

*) Dela câine, câinoasă: haină-

la fereastra boierului şi începe a trânti cu
ciocul în geam uri şi a zice:

Cucurigu! boieri mari,

Da ti punguţa cu doi bani!

— Măi, că mi-am găsit beleaua cu di-

hania asta de cucoş! zise boierul cuprins
de mirare. Vezeteu! ia-1 de pe capul meu,
şi-l svârle în cireada boilor şi-a vacilor;
poate vr’un buhaiu înfuriat i-a veni de hac:
l-a lua în coarne şi-om scăpa de supărare.
Vezeteul iartăşi ia cucoşul şi-l asvârle în ci­
reada! Atunci bucuria cucoşului. Să-l fi vă­
zut cum înghiţea la buhai, la boi, la vaci şi
la viţei, pân’a înghiţit el toată cireada, şi-a
făcut un pântece mare, mare cât un munte.
Apoi iar vine la fereastră, întinde aripile în
dreptul soarelui, de întunecă de tot casa
boierului şi iarăşi începe:

Cucurigu! boieri mari,

Daţi punguţa cu doi banii

Boierul, când mai vede şi astă dăndă-

n a e *) crăpa de ciudă şi nu ştia ce să mai
Iacă, doar va scăpa de cucoş.

') Dandana, bucluc, drăcovenie.

 ^M ai stă boierul cât m ai stă pe gânduri,
până-i vine iarăşi în cap una:
Am slă-1 dau în hazn au a cu banii;
poate va înghiţi la galbeni, i-a sta vreunul
în g ât, s ’a înneca ş’om scăpa de dânsul.
Şi cum zice, umflă cucoşul de-o aripă
şi-l asvârle în h aznaua cu banii; căci boie­
rul acela, de m ult bănărit ce avea, nu-i mai
ştia num ărul!... A tunci cucoşul înghite cu
lăcom ie toti banii, şi lasă to ate lăzile pustii.
Apoi iese şi de-acolo, el ştie cum şi pe unde,
se duce la fe re astra boierului şi iar începe:
Cucurigu! boieri mari,
Dati punguţa cu doi bani!

Acum, după to a te cele întâm plate, boie­

rul văzând că n ’are ce-i face, îi asvârle
punguţa. Cucoşul o ia de jos cu bucurie, se
duce în tre a b a lui şi lasă pe boier în pace.
A tunci to a te paserile din ograda boierească,
văzând voinicia cucoşului, s’au luat după
dânsul, de ti se plărea că-i o nuntă şi nu altă
ceva; ia r boierul, în trista t, se uita galiş
cum se duceau şi paserile sale, şi zise of­
tând:
— D ucă-se şi cobe *) şi tot, num ai bine

1) Pasărea care meneşte a rău. Aduce nenoroc.

că am scăpat de belea; că nici lucru curat
n’a fost aici!
Cucoşul însă m ergeâ ţanţoş, iar paserile
după dânsul. Şi m erge el cât m erge, până
ce ajunge acasă la m oşneag, şi de pe la
poartă începe a cânta: cucurigu!!! cucu­
rigu!!!
M oşneagul, cum aude glasul cucoşului,
ieslă din casă cu bucurie; şi când îşi aruncă
ochii spre poartă, ce să vadă?! Cucoşul său
era ceva de spăriet: elefantul ţi se părea
purice pe lângă- acest cucoş! Şi-apoi în
urm a lui'veneau cârduri nenum ărate de pa­
seri, care de care m ai frum oase, m ai cu-
cuiete şi mai b o g h e te 1). M oşneagul văzând
pe cucoşul său aşa de m are şi de greoiu şi
încunjurat de-atâta am ar de g a liţe 2), i-a
deschis poarta. Atunci cucoşul i-a zis:
— Stăpâne! aşterne un ţol aici, în m ij­
locul ogrăzii.
M oşneagul, iute ca un prâsnel, aşterne
ţolul. Cucoşul atunci-se aşează pe ţol, seu-,
tură puternic din aripi, şi îndată se umple
ograda şi livada moşneagului, pe lângă pa­
seri şi de cirezi de vite; iară pe ţol toarnă o
movilă de galbeni, care străluceau la soare,
de-ţi luau ochii! M oşneagul, văzând aceste

x) Cu pene la urechi.
?) Găini.
 m ari bogăţii, nu ştia oe să facă de bucurie,
sărutând m ereu cucoşul şi desmierdându-1.
A tunci iaca şi baba venea, nu ştiu de
unde; şi când a văzut unele ca aiestea, nu-
m a-i sclipeau răutăcioasei ochii în cap şi
plesnea de ciud'ă.
, — M oşnege, zise ea, ruşinată; dă-mi şi
mie nişte galbeni.
Ş a pune-ţi pofta’n cuiu, măi babă.
Când ţi-am ceru t ouă, ştii ce mi-ai răspuns?
— B ate acum şi tu găina, să-ţi aducă g al­
beni; c’aşa am bătut eu cucoşul, ştii tu din
a cui pricină... şi iaca ce mi-a adus!
A tunci baba se duce în poiată, găbueşte1)
găina, o apucă de coadă şi o ia la bătaie,
de-ţi venea să-i plângi de milă! B iata găină’
cum scăpă din m âinile babei, fuge pe d ru­
m uri. Şi^ curn m ergea pe drum , găseşte şi
ea o m ărgică, ş’o înghite; apoi răpede se
în to arce acasă la babă şi începe de pe la
p oartă: cot, cot, cotcodac!! — Baba iese cu
bucurie înaintea găinii. Găina sare peste
poartă, trece iute pe lângă babă şi se pune
pe cuibariu. Şi după un ceas de şedere sare
de pe cuibariu cotcodăcind. Baba atunci se
duce cu fuga să afle ce i-a făcut găina!... Şi
când se uită în cuibariu, ce să vadă? —

1) O prinde.
Găina se ouase o mărgică!... Baba, când
vede că şi-a bătut găina joc de dânsa, o
prinde ş’o bate, ş ’o bate, pân’o om oară în
bătaie! Şi aşa, baba cea sgârcită şi nebună
a răm as de tot săracă, lipită pământului.
De-acu a mai m ânca şi răbdări prăjite, în
loc de ouă; că bine şi-a făcut râs de găină,
şi a ucis-o fără să-i fie vinovată cu nimica,
sărm ana.
M oşneagul înslă era foarte bogat. El şi-a
făcut case m ari şi grădini frum oase, şi
trăia foarte bine. Pe babă, de milă, a pus-o
găinăriţă; iar pe cucoş îl purta în toate
părţii# după dânsul, cu salbă de aur la g ât
şi încălţat cu ciuboţele galbene şi cu pinteni
la călcâie, de ţi se părea că-i un irod de cei
frumoşi, iar nu cucoş, de făcut cu borş.
 DANILA PREPELEAC

E rau odată în tr’un sa t doi fraţi şi am ân­

doi erau însuraţi. Cel m ai, m are e ra harnic,
grijuliv şi chiabur, pentrucă unde punea el
m âna, punea şi D um nezeu mila, dar n’avea
copii. Iară cel m ai mic e ra sărac. De /n u lte
ori fugea el de noroc şi norocul de dânsul,
căci e ra leneş, neclintit la m inte şi nechib­
zuit la trebi şi apoi m ai avea şi o mulţime
de copii!
N evasta acestui sărac era m uncitoare şi
bună la inimă, ia r a celui bogat era pestriţă
la m a ţe şi fo arte sgârcită. V orba veche:
to t un bou ş’o belea.
F rate le cel sărac — sărac să fie de pă­
cate! — to t avea şi el o păreche de boi, dar
colea: porum bi la păr, tineri, nalţi la trup,
ţăpoşi la coarne, am ândoi cudalbi, ţintaţi în
frunte, ciolănoşi şi graşi, aşa cum sunt
m ai buni de în ju g a t la car, de ieşit cu dân­
şii în lum e, şi de făcut treabă. D ar plug,
grapă, teleagă, sanie, car, tânjală, cârcee,
coasă, hreapcă 1), ţăpoiu, greblă şi câte alte
lucruri ce trebuesc omului gospodar, nici
că se aflau în casa acestui om nesocotit. Şi
când avea trebuinţă de asem enea lucruri,
totdeauna supăra pe alţii, iarS, m ai ales pe
frate-său, care avea de toate. N evasta ce­
lui bogat de multe ori făcea zile fripte băr­
batului, ca să-l poată descotorosi2) odată
de frate-său. Ea zicea adeseori:
— Frate, frate, dar p ita -i3) cu bani,
bărbate.
— Apoi dă, măi nevastă, sângele apă nu
se face. Dacă nu 1-oiu ajuta eu, cine să-l
ajute?
N evasta ne mai având încotro, tăcea şi
înghiţea noduri. — Toate ca toate, dar c a ­
rul său era de haim ana. Nu treceau două-
trei zile la mijloc şi se trezea la uşa ei cu
Dănilă, cum natu-său, cerând să-i îm pru­
mute carul: ba slă-şi aducă lemne din pă­
dure, ba făină dela m oară, ba căpiţi din ţa ­
rină, ba multe de toate.
— Măi frate, zise în tr’o zi cel m ai m are
istuilalt: mi-e leham ite4) de frăţia noastră!...

*) Un fel de greblă mică, fără coadă, coltată

tare. . ,
*) Despărţi, scăpa.
s) Pâinea.
* 4) M’am săturat, m’am plictisit. ,
Tu ai boi, de ce nu-ţi închipueşti ş’un car?
Al m eu l-ai hârbuit de tot. Hodorog! încolo,
hodorog! pe dincolo: carul se strică. Ş’apoi,
ştii vorba^ ceea: dlă-ţi popă pintenii şi bate
iapa cu călcâiele“ .
£ Apoi de, frate, zise istalalt, scărpi-
nându-se în cap, ce să fac?
Ce să faci? Să te învăţ e u : boii tăi#
sân t m ari şi frum oşi; ie-i şi-i du la ia rm a ­
roc, yinde-i şi cum pără alţii mai mici şi mai
ieftini; iar cu banii riămaşi, curtipără-ti şi
un car, şi iaca te-ai făcut gospodar.
— Ia, ştii că nu m ’ai învăţat rău? Aşa
am să fac.
Zicând aceste, se duce la dânsul acasă,
îşi ie boii de funie şi porneşte cu ei spre
tâ rg . D ar cum am spus, omul nostru era un
om de aceia, căruia-i m âncau cânii din tra i­
sta şi to a te trebile, câte le făcea, le flăcea
pe dos. T ârgul e ra cam departe şi ia rm a ­
rocul pe sfârşite. D ar cine poate sta îm po­
triv a lui Dănilă P rep e le ac ? ,:t) Că aşa îi era
porecla, pentrucă a tâ ta odor avea şi el pe
lângă casă, făcut de m âna lui. El tufleşte 2)

1) Prepeleac înseamnă un par cu crengile tăiate

scurt, aşa că poate sluji ca un cuier în ogradă,
pe care se pun oalele.
*) Turteşte, îndeasă.
cuşma *) pe cap, o îndeaslă pe urechi şi
habar n’are:
Nici nu-i pasă
De Năstasă,
De Nichita,
Nici atâta!
M ergând el cu Duman şi cu Tălăşm an ai
săi, to t înainte, spre iarm aroc, tocm ai pe
când suia un deal lung şi tărăgănat, alt om
venea dinspre tâ rg cu un car nou, ce şi-l
cumpărase chiar atunci şi pe care-1 trăgea
cu mânile singur, la vale cu propele2) şi la
deal cu opintele.
— Stăi, prietene, zise ist cu boii, care
se tot smunceau din funie, văzând trosco­
tul cel fraged şi m ândru de pe lângă drum.
Stăi puţin cu carul, c ’am să-ţi spun ceva.
— Eu aş sta, dar nu prea vrea el slă stee.
Dar ce-ai să-mi spui?
— Carul d-tale parcă m erge singur.
— D’apoi... mai singur, nu-1 vezi?
— Prietene, ştii una?
— Ştiu, dacă mi-i spune.
— Hai să facem tream pa; 3) dă-mi ca­
rul, şi na-ţi boii. Nu vreau să le mai port

*) Căciulă.
*) Proptele.
*) Schimul, afacerea.
g rija ’n spate: ba fân, ba ocol, ba să nu-i
m ănânce lupii, ba de m ulte de toate... Oiu
fi eu vrednic să tra g un car, m ai ales dadă
m erge singur.
— Şuguieşti, măi omule, ori ţi-i în tr’a-
dins? ■ i>
— Ba nu şuguiesc, zise Dănilă.
— Apoi dar te văd că eşti bun m ehen­
ghi *), zise cel cu carul; m ’ai găsit în tr’un
chef bun; hai, noroc să dea Dumnezeu!
Să-ţi aibi p arte de car, şi e u de boi.
Apoi dlă carul, îşi ia boii, pleacă pe co­
stişă, în tr’o p a rte spre pădure şi se ca mai
duce. Istalalt, adică Dănilă, zice în gândul
său:
— Taci, că-i cu b u c h e 2), l-am potcovit
bine... De nu cum va s’ar răsgândi; dar
parcă nu e ra Ţ igan să’ntoarcă.
Apoi îşi ie şi el carul şi porneşte to t în
vale înapoi spre casă.
— Aho! car nebun, aho! Când te-oiu ţn-
cărca sdravăn cu saci dela m oară, ori cu
fân din ţarină, atunci să m ergi aşa!
Şi cât pe ce, cât pe ce să nu-i iee carul
înainte.
Dela o vrem e valea s’a sfârşit, şi s’a în ­
ceput un deal. Când să-l suie la deal, suie-1

x) Viclean, şiret-
*) Ageamiu, nepriceput
dadă poţi!... Hârţi! încolo; scârţi! încolo;
pârţi! încolo... carul da înapoi.
— Na! C ar mi-a trebuit, car am găsit!
Apoi cu m are greu h a rto e şte 1) carul în-
tr ’o parte, îl opreşte în loc, se pune pe pro­
ţap şi se aşterne pe gânduri.
— Mă!... asta încă-i una! De-oiu îi eu
Dănilă Prepeleac, am prăpădit boii; iar de
n’oiu fi eu acela, apoi am găsit o căruţă! Ba
e Prepeleac, ba nu-i el...
Când iaca un om trecea iute spre târg ,
c’o capră de vânzare.-
— Prietene, zise Dănilă, nu mi-i da capra
ceea, să-ţi dau carul ista?
— Apoi... dă... capra m ea nu-i de cele
săritoare, şi-i bună de lapte.
— Ce mai la deal, la vale: bună, ne­
bună, na-ţi carul şi dă-mi-o!
Cela nu se pune de pricină; dă capra şi
ia carul. Apoi aşteaptă până vin alte cară,
de-1 leagă dinapoia lor, şi se duce în treaba
lui, spre casă, lăsând pe Dănilă gură cască
tot pe loc.
— Bun, zise Prepeleac. Ia pe ist cu ca­
pra ştiu încaltea că bine l-am boit... 2)
Ia apoi şi el capra şi porneşte iar spre
târg. D ar capra tot capră: se sm uncea în

*) Cârmeşte.
2) Vopsit; aici Insă: înşelat
to ate părţile, încât îi era acum leham ite de
dânsa.
■— D e-aş ajunge m ai de grabă în târg ,
zise Prepeleac, să scap de râia asta.
Şi m ergând el m ai departe, iaca se în ­
tâlneşte c’un om ce venea dela tâ rg c’o
g âscă în braţe.
— i Bun întâlnişul, om bun, zise Dănilă.
— Cu bine să dea Dumnezeu!
— Nu vrei să facem schimb? Să-ţi dau
cap ra asta şi să-mi dai gâscă.
— N’ai nim erit-o; că nu-i gâscă, ci-i
gânsac; l-am cum părat de săm ânţă.
— Da, dă-mi-1, dă-mi-1! că-ţi dau şi eu o
săm ânţă bună...
— De mi-i da ceva adaos, poate să ţi-1
dau; iartă de nu, norocul gâştelor de-acasă;
că a re să facă un o tro c o l1) prin ele, de s’a
duce vestea!
In sfârşit, dur la deal, dur la vale, unul
m ai dă, altul m ai lasă, şi Prepeleac m ărită
capra! Apoi înşfacă gânsacul şi pleacă to t
înainte, spre tâ rg ; când ajunse în tâ rg , g â n ­
sacul, dorit de gâşte, ţipa cât îi lua gura:
ga, g a, g â , ga! .
— N ’a! c’am sclăpat de dracul, şi-am dat
peste tată-său : aista mă asurzeşte. L as’că
te ’nsor eu şi pe tine acuşi, măi buclucaşule.

*) Să dea o raită.
 Şi trecând pe lângă un negustor cu pungi
de vânzare, dă gânsacul pe-o pungă de cele
pe talger şi cu baierile lungi, de pus în gât.
Ia el punga, o suceşte, o învârteşte şvapoi
zice:
— frântă, dă ti-am dres-o! Din-
tr’o păreche de boi, de-a m ai m are dragul
te uiţi la ei, am răm as c’o pungă goală.
Măi, măi, măi, mlăi! D oar ştiu că nu mi-i
acum întâiaşi dată să m erg la drum , dar
parcă dracul mi-a luat minţile.
Mai şede el cât mai şede, de cască g u ra
prin târg, şi-apoi îşi ia tălpăşiţa spre casă.
Şi ajungând în sat, se duce drept la frate-
său, ca să-i ducă bucurie.
— Bine v’am găsit, bădiţii
— Bine-ai venit, frate Dănilă! D a mult
ai zăbovit la târg!
— Apoi dă, bădiţă; m’am pornit cu
graba, şi m ’am întâlnit cu z ă b a v a 1).
— Ei, ce veste ne mai aduci de pe la
târg?
— Ia, nu prea bună! bieţii boişorii mei
s’au dus ca pe g u ra lupului.
— V r’o dihanie a dat peste dânşii, ori ţi
i-a furat cineva?
^ — Ba i-am dat eu singur, cu m âna m ea,
bădiţă.
') întârzierea.
43040. — 5
 Apoi spuse din capăt toată întâm plarea,
pe unde-a fost şi ce-a păţit; iar la urm a
urm elor zise:
— Ş ’apoi ce m ai a tâ ta vorbă lungă,
dintr’o păreche de boi, m ’am ales c’o pungă,
ş ’apoi şi asta pute-a pustiu, bădiţă dragă.
— Mă! da drept să-ţi spun, că m are nă­
tărău m ai eşti!
— Apoi dă!... bădiţă! pân’aici toate-au
fost cum au fost, da de-acum am prins eu
la m inte... N um ai ce folos?
Când e minte,
Nu-i ce vinde;
Când e brânză,
Nu-i bărbântă *).
Iaca îţi dau şi d-tale punga asta, că eu
n’am ce face cu dânsa. Şi te m ai rog, de
toţi Dum nezeii, să-mi îm prum uţi m ăcar
odată carul cu boii, s’aduc nişte lem ne din
pădure la nevastă şi la copii, că n’au scân ­
teie de foc în v a tră , sărm anii! Şi-apoi, ce-a
da D um nezeu, cred că nu te-oiu m ai su ­
păra.
— Ptiu, mă! zise frate-său, după ce l-a
lăsat să sfârşească. Se vede că Dum nezeu
a um plut lum ea asta cu ce-a putut. Iacă-ţi

*) Putină de brânză.
 mai dau odată carul, dar asta ţi-a fi cea de
pe urmă.
Lui Dănilă atâta i-a trebuit. Ia acum c a ­
rul cu boii frăţâne-său şi porneşte. Cum
ajunge în pădure, chiteşte un copac care
era mai m are şi tra g e carul lângă el. Şi fără
să dejuge boii, începe a tăie copacul, să
cadă în car deodată. Trebi de-a lui Dănilă
Prepeleac!... Bocăneşte el cât bocăneşte,
când prr! cade copacul peste car de-1 sfarm ă
şi peste boi de-i ucide!
— Na! că făcui pacostea şi frăţine-meu!
Ei, ei, acum ce-i' de făcut? Eu cred, că ce-i
bme, nu-i rău: Dănilă face, Dănilă trebue
să desfacă. Mă duc să vSd, n’olu putea
m om i11) pe frate-m eu, să-mi îm prum ute
şi iapa, să fug apoi cu ea în lume; iar copiii
şi nevasta să-i las în ştirea Celui-de-sus.
Aşa zicând, porneşte şi, m ergând prin
pădure, s’a rătăcit: după multă trudă şi bui­
măceală, în loc să iasă la drum, dă de un
beleşteu şi văzând nişte lişiţe pe apă, svârrr!
cu toporul în tr’însele, cu chip să ucidă vro
una şi s’o ducă peşchiş frăţâne-său. D ar li-
şitile, nefiind chioare, nici m oarte, au sbu-
rat; toporul s’a cufundat şi Prepeleac a ră­
m as bătând în buze.

‘) Amăgi cu făgăduială-
 — Mia!.... că rău mi-a m ai m ers astăzi!
Ce zi pocită! Se vede că mi-a luat cineva
din urm ă.
Apoi dă din um ere şi porneşte. Mai
m erg e el cât m erge, până ce cu m are greu
găseşte drum ul. Apoi o ia la papuc şi hai!
hai! hai!^ hai! ajunge în sat la frate-său, şi
pe loc cârpeşte o minciună, care se potrivea
ca nuca în părete.
i — F rate , m ai fă-mi bine şi cu iapa, să
m ân boii de călare! In pădure a plouat g ro ­
zav şi s ’a făcut o mâzgă"1) şi un gheţuş, de
nu te m aj poţi de fel ţinea pe picioare.
— Mă! zise frate-său, se vede că tu ai
fost bun de călugărit, iar nu de trăit în lume,
să năcăjeşti oam enii şi să chinueşti nevasta
şi copiii! Haiti! lipseşti dinaintea m ea şi
du-te unde a dus surdul ro a ta şi m utul iapa,
ca să nu m ai aud de num ele tău!
Iapa! L as pe Dănilă, c!ă ştie el unde-a
duce-o: să-şi iee iertăciune dela boi, şi ziua-
bună dela car. Apoi iese pe uşă, pune m âna
pe iapă şi pe-o săcure, şi tunde-o! Când se
trezeşte frate-său: ie iapa dacă ai de unde!
P repeleac e ra tocm ai la heleşteul din pă­
dure, să caute toporul. Aici, îi trăsni Tn cap
lui Dănilă, că el ar fi bun de călugăr, după
vorbele frăţine-său.
*) Noroiu lipicios.
 Am slă durez o m ănăstire pe pajiştea
asta, de are să se ducă vestea în lume
zise el.
Şi deodată se şi apucă. Face mai întâi o
cruce ş’o înfige în pământ, de însam nă lo­
cul. Apoi se duce prin pădure şi începe a
c h iti») copacii trebuitori: ista-i bun de
a m â n a re ,2) cela de tălpi, ista de grinzi, ista
de tu m u ru g i,3) cela de co sto ro ab e,4) ista
de toacă; şi tot aşa dondănind el din gură,
iaca se trezeşte dinaintea lui c’un drac, ce
ieşise din iaz. •
— Ce vrei să faci aici, măi omule?
— Da, nu vezi?
- Stăi, mă, nu te-apuca de năzbâtii. Ia­
zul, locul şi pădurea de pe aici sânt ale
noastre.
— Poate-i zice că şi raţele de pe apă
sânt ale voastre şi toporul meu din fundul
iazului. V ’oiu învăţa eu sa puneţi stăpânire
pe lucrurile din lume, cornoraţilor.
Dracul, neavând cş-i face, huştiuluc! în
iaz, şi dă de ştire lui Scaraoschi, despre

') A ochi.
) Bârnă în patru muchi, ce se aşează în pi­
cioare cu un cap în talpa casei şi cu celălalt în
costoroabe.
*) Butuc scurt şi gros.
*) Bârne, grinzi.
omi.il Iui Dum nezeu, cu năravul dracului. Ce
să fadă dracii? Se sfătuesc în tre dânşii şi
Scaraoscfu, căpitenia dracilor, găseşte cu
cale să trim eată pe unul din ei c’un burduf
de bivol plin cu bani, să-l dee pustnicului Dă­
nilă, ^ a să-l poată m ătura de-acolo.
Na-ţi, mă, bani! zise dracul trim es,
şi să te cărăbăneşti de-aci, că, de nu, e rău
de tine!
Prepeleac se uită la cruce, se uită la drac
şi la bani... dă din um ere, şi-apoi zice:
— Aveţi noroc, spurcaţilor, că-mi sânt
m ai dragi banii decât pustnicia, că v ’aş
ară ta eu vouă!
D racul răspunde:
— Nu te pune în poară 1), măi omule, cu
îm păratul iadului; ci m ai bine i-aţi bănişorii
şi caută-ţi de nevoi.
Apoi lasă banii şi se întoarnă în heleşteu,
unde găseşte pe Scaraoschi ta re m âhnit
pentru pierderea unei com ori aşa de m ari,
cu c are a r fi putut dobândi o mulţim e de
suflete. Prepeleac în acest timp se chitea,
cum a r face să vadă banii acasă la dânsul.
— Bun, zise DSnilă. Nici asta nu se ia
din drum . T ot m ănăstiri să croeşti, dacă
vrei să te bage dracii. în sam ă, să-ţi vie cu

*) Nu te pune de pricină.
bani de-a g a ta la picioare şi să te facă
putred de bogat.
Pe când se îngrijea el, cum să ducă ba­
nii acasă, iacă un alt drac din iaz i se înfă­
ţişează înainte, zicându-i:
^ — Măi, omule! Stăpânu-m eu s ’a răs-
gândit: el vrea^ mai întâi să ne cercăm pu­
terile, ş’apoi să iei banii.
Ia acu-i acu, zise Prepeleac în g ân ­
dul său, oftând. D ar este o vorbă: „tot bo­
gatul mintios şi tânărul frum os“ .
— Puterile? Ei, cum şi în ce fel?
— Iată cum: dintru’ntâi şi dintru’ntâi,
care dintre noi amândoi va lua iapa ta în
spate şi va înconjura iazul de trei ori, fără
s’o puie jos şi să se răsufle, ai aceluia să
fie banii!
Şi cum zice, şi umflă dracul iapa în cârcă
şi în tr’o clipă încunjură iazul de trei ori.
Prepeleac, văzând atâta putere din partea
dracului, nu-i prea veni la socoteală, dar
tot îşi ţinu firea şi zise:
— Măi Michiduţă, doar eu te credeam
mai tare decât eşti. Aşa-i că tu ai luat iapa
în spate? Insă eu ţi-oiu lua-o numai între
picioare.
Şi îndată se şi asvârle pe iapă şi încun­
jură iazul de trei ori, fără să se răsufle.
D racul atunci se m iră m ult de asta şi nea*
vând ce m ai zice, iscodi alta.
— Acum să ne întrecem diri fugă,
zise el.
— Măi, Michiduţă! da cu mine ţi-ai g ă­
sit tu dă poţi să te întreci din fugă?
— D’apoi cu cine?
— Vină încoace, să-ţi arăt eu cu cine!
Apoi m erge îm preună cu dracul în nişte
porum brei, unde vede un iepure dormind şi
i-1 a ra tă.
— V ezi tu colo pe cineva ghem uit jos şi
mititel?
— Văd.
— A cela-i copilul m eu cel m ai mic. Aţi-
ne-te. Şi când 1-oiu trezi din som n, să te ei
după el. Ş ’odată şi strigă: u! ta! na! na! na!..
A tunci iepurele sare, şl dracul după el.
F u g ei cât fug şi dela o vrem e dracul pierde
u rm a iepurelui.
Până acum toţi râdeau de Prepeleac, dar
acum a ajuns să râdă el şi de dracul. Pe
când Dănilă se ţinea cu m âna de inimă, r â ­
zând de prostia dracului, iaca şi acesta se
în tu rn a gâfuind.
— Mă! da sprinten şi sprinţăroiu copil
m ai ai, drept să-ţi spun! Când aproape,
aproape să pun m âna pe dânsul, i-am pier­
dut urm a, şi să te duci, duluţă!
 — SamSnă tatâne-său, sireicanul, zise
Dănilă. Ei? mai ai poftă să te întreci şi cu
mine?
— Ba mai pune-ţi pofta în cuiul... Mai
bine să ne întrecem din trântă.
— Din trântă? D oar de-ţl e greu de
vieată. Mă! tot am auzit din bStrâni oă d ra ­
cii nu-s proşti; d’apoi cum văd eu, tu num ai
nu dai în gropi, de prost ce eşti. Ascultă.
Eu am un unchiu bătrân de 999 de ani şi 52
de săptămâni; şi de-1 vei putea trânti pe dân­
sul, atunci să te încerci şl cu mine, dar
cred că ţi-a da pe nas!
Zicând acestea, porneşte înainte şi face
semn dracului cu m âna, s8 vie după el. In
fundul pădurii, sub nişte stânci, se afla o bi-
zuniea) de urşi, peste care dăduse Prepe­
leac, umblând câte odată, ca pustnic ce se
găsea, după vlăstari sălbatici şi după
smeură. Ajungând ei aproape, Dănilă zise:
— Iaca lăcaşul unchiului meu. Intră în
tăuntru; ai să-l găseşti dormind în cenuşă,
cu nasul în tăciuni. De vorbit nu poate
vorbi, că m işelele şi dinţii i-au căzut mai
bine de-o mie de ani...
Dracul, când n’are ce face, ştiţi ce face...
Intră înlăuntru şi începe a-şi purta codiţa

*) Vizuină, ascunzătoare,
cea bârligată pe la nasul unchiaşului. A tâta
i-a trebuit lui moş Ursilă ş ’apoi las’ pe dân­
sul! D eodată sare m ânios, din bârlog, hat?
dracul subsuoară şi-l trân teşte cu atâta pu­
tere, de e ra bietul drac să^şi dee sufletul şi
ochii i-au ieşit afară din cap, cât cepele de
m ari.
— Na! nu cauţi ş’o glăseşti, zise Dănilă,
care privea de departe vălm ăşagul acesta şi
se strica de râs. D ar nu ştiu ce face dracul,
că face el ce face şi, cu m are greu, scapă
din labele lui m oş Ursilă. Dănilă cum vede
pe drac scăpat, bun teafăr, se face c!ă-l
scoate.
— Ia las, măi omule, las! nu-ti mai face
obraz. D acă ai ştiut că ai un bunic aşa de
grobian pentru ce m ’ai îndem nat să mă
lupt cu el?
— Da ce? Nu ţi-a plăcut? H ai şi cu
mine!
— Cu tine, şi num ai cu tine m ’oiu în ­
trece din chiuit; şi care-a chiui mai tare,
acela să iee banii.
— Bun!... zise Dănilă, în gând; las’ că
te-oiu chiui 6u!... Măi, Michidută!... Ia,
chiuie tu întâi, să aud cum chiui.
A tunci dracul se crăceşte c’un picior la
asfinţit şi cu unul la răsărit; s ’apucă sdra-
van cu m ânile de torţile ceriului,.; cască o
guiia cât o şură şi când chiue odată se cu ­
tremură păm ântul, văile răsună, m ările c lo ­
cotesc şi peştii din ele se sparie; dracii ies
afara din iaz câtă frunză şi iarbă! Şi oleacă
num ai de nu s ’a răsipit bolta ceriului. Dă-
nila însă şedea călare pe burduful cu banii
şi ţinându-şi firea, zise:
— Mă! da num ai aşa de ta re poţi chiui?
fcu mai nu te-am auzit. Mai chiuie odatlă!
Dracul chiuie şi mai g ro z a v .'
— Tot nu te-am auzit. încă odată!
Dracul chiuie şi a treia oară, aşa de tare,
de credeai că s ’a rupt cev a în tr’însul.
— Acum nu te-am auzit nici atâta...
Aşă-i c’a venit şi rândul meu?
— M ai aşa!
^ — Mă Michiduţă! când oiu chiui eu, ai
să asurzeşti, şi-au slă-ţi sară creierii din cap.
Inteles-ai tu? Insă eu îti priesc bine, dacă-î
vrea să mă asculţi.
— In ce fel?
— Ia să-ţi leg ochii şi urechile c’un şte r­
gar, dacă vrei să mai tiiăieşti.
„ ~ Leagă-mi ce ştii şi cu ce ştii, numai
sâ nu mor!
Atunci Dănilă leagă strâns, c’un şter-
gariu gros, de câlti, ochii şi urechile d ra ­
cului, ca la „baba oarba*1; apoi ia o dru-
ghineaţă *) groasă de stejar în m ână, căci
cât e ra de pusnic Dănilă tot m ai m ult se bi­
zuia în drughineaţă decât în sfânta cruce,
şi pâc! la tâm pla dracului cea dreaptă una!
— A-leu! destul! nu m ai chiui.
— Ba nu! stăi! Sarsailă, tu cum ai chiuit
de tre i ori? — Trosc şi la stân g a una.
— Va-leu! destul!
— Ba nu-i destul. — Şi-i m ai tra g e şi’n
num ele Tatălui, una!
— Auleu! strigă dracul îngrozitor!
Şi cu ochii legaţi, cum era, văicărindu-se
g ro z a v şi svârcofindu-se ca şerpele, se
aruncă în iaz, spunând lui Scaraoschi cele
întâm plate, şi că nu-i de şuguit cu v ră jito ­
rul acesta!...
Dănilă însă ofta din greu lângă burdu­
ful cu banii şi se to t frăm ânta cu gândul,
ce-i de făcut? Când iaca al treilea drac i se
înfăţişează înainte, c’un buzdugan straşnic
de m a re 1în m ână, pe care îl trâ n te şte la pă­
m ânt şi zice:
— Măi omule! ia acum să te văd. Cine-a
asvârli buzdugarful ista m ai ta re în sus, ai
aceluia să fie banii.
— Na! Dănilă — zise el în gândul său
— aşa-i c’ai sfeclit-o?
 Dar vorba ceea: „nevoia învaţă pe că­
răuş**.
Ian svârle tu întâi, măi dracule!
Atunci dracul ia buzduganul de coadă şi
când îl svârle, se suie aşa de tare, de nu se
mai vede; şi abia după trei zile şi trei nopţi,
căzând jos cu mare străjnicie, s ’a cufundat
In fundul pământului, de s ’au sguduit tem e­
liile lumii.
Ian svârle-1 şi tu acum, zise dracul
îngâm fat.
— L-oiu svârli eu, nu te îngriji; dar
scoate-1 mai întâi la faţa pământului, cum
a fost şi la tine.
Dracul ascultă şi-l scoate.
— Haiti! mai răpede, mai răpede, că
n’am timp de aşteptat.
— Mai îngădueşte puţin, tartarule, că
nu te trag copiii de poale.
Dracul îngăduie, căci n’are încotro. Nu
trecu mult şi ziua se călători. Ceriul era
limpede şi luceferii sclipitori râdeau la stele;
iară luna, scoţând capul de după dealuri, se
legăna In văzduh, luminând pământul.
— Da nu-l mai svârli, omule?
— Ba am să-l svârl de-acum; dar îţi spun
înainte, să te ştergi pe bot despre dânsul.
— De ce?
 — Iaca de ce: vezi tu colo în lună nişte
pete?
— Le văd.
— Acolo-s fraţii mei din ceea lume. Şi,
D oam ne, m are nevoie m ai a u de fier pentru
potcovit caii. U ită-te bine şi vezi, cum îmi
fac sem n cu m âna, să le dau buzduganul
ista.
— Ş ’odată şi pune m âna pe dânsul.
— Stăi, nepriceputule! că buzduganul
ista îl avem lăsat m oştenire dela străm oşul
n o stru şi nu-1 putem da nici pentru toată
lum ea.
Şi odată-i şi sm unceşte buzduganul din
m ână şi fuga cu el în iaz, spunând lui Sca-
raoschi ce e ra să păţească cu buzduganul.
A tunci Scaraoschi, îngrijit şi m ânios g ro ­
zav, chiam ă înaintea sa to ată drăcim ea şi
bătu din picior, strigând:
— Acum în clipă să se aleagă unul din­
tre voi, c are să m eargă şi să afurisească pe
acest proclet 4) şi v răjm aş cumplit.
P e loc şi vine unul înaintea sa, tre m u ­
rând.
— Să trăiţi, M ârşăvia voastră! Eu mă
duc să îndeplinesc nelegiuita v o astră po-
roncă.

*) Blestemat, afurisit.
 % — Mergi! şi dacă-i fi m eşter şi-i izbuti,
să ştii c’am să te fac mai m are.
Atunci dracul porneşte c’o falcă’n ceriu
şi cu una în plământ, şi în tr’o clipă ajunge
la pusnicul Dănilă.
—11 Măi, omule, zise dracul. Tu, cu şmi-
cheriile tale, ai tulburat toată drăcim ea;
da acuşi am să te vâr şi eu în toate grozile
morţii. Hai să ne blăstSinăm, şi care dintre
noi amândoi a fi mai m eşter, acela să ice
banii!
Ş’odată şi începe dracul a boscorodi*)
din gură şi a descânta, că nu ştiu ce face,
de-i pocneşte lui Dănilă un oc.hiu din cap.
Săracul Prepeleac! Se vede dă i-a fost scris,
tot el să răsplătească şi păcatele iepei fră-
ţine-său, ale caprei, ale gânsacului logodit
şi ale boilor ucişi în, pădure. Pe semne blă-
stămul gâştelor văduvite l-a ajuns, săr­
manul.
Doamne! multe mai are de pătimit un
pusnic adevărat, când se depărtează de pof­
tele lumeşti şi se gândeşte la fapte- bune!...
Prepeleac pusnicul se stricase acum de tot
cu dracul... Şi apoi ce este mai gingaş de­
cât ochiul? Dănilă crăpa de durere, dar ori­
cât îl durea de tare, el tot îşi ţinu inima cu
dinţii şi zise:
 — Nu mă sparii tu cu de-al de-acestea,
dem on spurcat ce eşti. Am să te fac să-ţi
m uşti m ânile şi să mă pomeneşti în toată
v ieaţa ta.
— Dă, dă, nu m ai dondăni atâta din
g u ră şi blastăm ă şi tu acum a să te văd cât
eşti de m eşter.
. B Ai să ei burduvul cu banii în spate
şi-ai să m ergi la casa m ea, căci blăstămu-
rile părinteşti nu-s la mine. Inţeles-ai?
Şi cum zice, încalecă şi Dănilă pe bur-
duv, iară dracu-i umflă în spate şi sboară
iute ca gândul,- ta m a n la casa lui Dănilă
Prepeleac. Copiii şi nevasta lui, când au v ă ­
zut un bivol sburând pe sus, au rupt»-o de
fugă, înspăim ântaţi. Dănilă însă a începui
a-i strig a pe num e, şi ei, cunoscând glasul
lui, s ’au oprit.
— D ragii tatii, băieţi! Ia veniţi încoace
şi aduceţi cu voi şi blăstăm urile părinteşti:
r a g ila *) şi pieptenii de pieptănat câlţi!
Băieţii încep a curge toţi, care dincotro,
cu blăstăm urile părinteşti în m ână. Ii v e­
nise acum şi lui Dănilă apa la m oară.
— Puneţi m âna, copii, pe jupânul ista,
şi începeţi a-1 blăstăm a cum îţi şti şi voi
m ai bine, ca să-i placă şi dumlsale...

’) Pieptene de tras fuiorul.

 Atunci, lasă pe copii, că şi dracul fuge de
dânşii. Au tăblărît cu toţii pe dânsul şi l-aii
schingiuit după placul lui Dănilă. Şi-a în ­
ceput dracul a ţipa cât îi lua gura; şi scă­
pând cu m are g reutate din mânile lor, hâr-
şc â it4) şi stâlcit cum era, a lăsat şi bani şi
tc t şi s’a dus pe urlaţi, după ceilalţi.
Iartă Dănilă Prepeleac, nemai fiind supă­
rat de nimene şi scăpând acum deasupra
nevoii, a m âncat şi a băut şi s’a desfătat
până la adânci bătrâneţe, văzându-şi pe fiii
fiilor săi îm prejurul mesei sale.

') Sgâriat, sdrobit.

 POVESTEA PORCULUI

Ci-că era odată o babă şi-aun m oşneag,

m oşneagul de o sută de ani şi baba de nouă­
zeci, şi am ândoi bătrânii aceştia erau albi
ca Iarn a şi posom oriţi ca vrem ea cea rea,
din pricină că n ’aveau copii. Şi Doamne!
ta re m ai erau doriţi să aibă m ăcar unul,
căci cât era ziulica şi noaptea de m are, şe­
deau singuri-singurei cuc, şi le ţiuiau u re ­
chile, de u rît ce le era. Şi-apoi pe lânglă
to a te acestea, nici vro scofală m a re nu era
de dânşii: un bordeiu ca vai de el, nişte
ţoale rupte aşternute pe lăiţi, şi a tâta era
tot. Ba dela o vrem e încoace, urîtul îi m ân­
ca şi m ai ta re , căci ţipenie de om nu le des­
chidea uşa; parcă erau bolnavi de ciumă,
sărm anii!
In una din zile, baba oftă din greu şi zise
m oşneagului:
— D oam ne, m oşnege, Doamne! De
când suntem noi, încă nu ne-a zis nimeni
ta tă şi m am ă! O are nu-i păcat de D um ne­
zeu că m ai trăim noi pe lum ea asta? Căci
la casa fără copii, nu cred că mai este vreun
Doamne-ajută!
— Apoi dă, mlăi babă, ce putem noi face
înaintea lui Dumnezeu?
— Aşa este, moşnege, văd bine; dar
până la una-alta, ştii ce-am gândit eu astă-
noapte?
— Ştiu, măi babă, dacă mi-i spune,
— Ia mâine dimineaţă, ciim s’a amiji de
ziuă, s'ă te scoli şi să apuci încotro-i vedea
cu ochii; şi ce ţi-a ieşi înainte, întâiu şi ’n-
tâiu, dar a fi om, dar a îi şerpe, dar în sfâ r­
şit orce altă jivină a fi, pune-o în traistă şi-o
adă acasă; vom creşte-o şi noi cum vom
putea, şi acela să fie copilul nostru.
M oşneagul, sătul şi el de-atâta singură­
tate şi dorit slă aibă copii, se scoală a doua
zi des-dimineaţă, îşi ia tra ista în băţ şi face
cum i-a zis baba... Porneşte el şi se duce
tot înainte pe nişte ponoare, până ce dă
peste un bulhac 1). Şi num ai ce iată că vede
în bulhac o scroafă cu doisprezece purcei,
care şedeau tologiţi în glod şi se păleau la
soare. Scroafa cum vede pe m oşneag că
vine asupra ei, îndată începe â grohăi, o
rupe de fugă, şi purceii după dânsa. Numai
unul, care era mai ogârjit, mai răpănos şi
•m ai răpciugos, neputând ieşi din glod, ră­
m ase pe loc.
M oşneagul de g rabă îl prinde, îl bagă în
traistă, aşa plin de glod şi de alte podoabe
cum era, şi porneşte cu dânsul spre caslă.
£ S§ Slavă ţie, Doamne! zise m oşneagul,
că pot să duc şi babei mele o m ângâiere!...
M ai ştiu eu?... P o ale ori Dumnezeu, ori
dracul i-a dat în gând, ieri-noapte, de una
ca asta. Şi cum ajunge acasă, zice:
Iacă, măi băbuşcă, ce odor ţi-am
adus eu! N um ai să-ţi trăiască! Un băiet
ochios, sprân cen at şi frum uşel, de nu se mai
poate! Iţi sam ănă ţie, ruptă bucăţică!...
A cum pune de lăutoare şi grijeşte-1 cum ştii
tu că se grijesc băieţii, că, după cum vezi, îi
cam colbăit mititelul!...
— M oşnege, moşnege! zise baba, nu
râde: că şi asta-i făptura lui Dum nezeu, ca
şi noi... Ba poate... şi m ai nevinovat, să r­
manul!
Apoi, sprintenă ca o copilă, face degrabă
leşie, pregăteşte scăldătoare, şi fiindcă ştia
bine tre a b a m oşitului, luă purcelul, îl scăldă,
îl tra g e frum uşel cu untură din opaiţ pe la
to a te încheieturile, îl strân g e de nas şi-l
sumuţă,^ ca să nu se deoache odorul! Apoi
îl piaptănă şi-l g rijeşte aşa de bine, că, pe­
ste câteva zile, îl scoate din boală; şi, cu
tărâţe, cu cojiţe, purcelul începe a se înfi­
ripa şi a creşte văzând cu ochii, de-ţi era
mai m a re dragul să te uiţi la el... Iară baba
nu ştia ce să mai facă de bucurie, că a re un
băiet aşa de chipos, de hazliu, de g ra s şi în-
vălit ca un pepene. Să-i fi zis toată lum ea
că-i u rît şi obraznic, ea ţinea una şi bună:
că băiet ca băietul eî,xnu m ai este altul! N u­
mai de un lucru era baba cu inima jignită:
că nu putea să le zidă: tată şi m am ă.
Intr’una din zile, m oşneagul voieşte a
m erge la tâ rg să m ai cum pere câte ceva.
— M oşnege, zise babă, nu uita să aduci
şi nişte roşcove pentru ist băiet, că ta re -a r
fi dorit mititelul! v
— Bine, măi babă. — D ar în gândul siău:
da m ânca-l-ar brânca să-l mănânce, surlă,
că mult mă mai înnâduşi cu dânsul! De-am
avea pâine şi sare pentru noi, da nu să-l
mai îndop şi pe dânsul cu bunătăţi... Când
m’aş potrivi eu babei la toate cele, apoi aş
lua câmpii! — In sfârşit, m oşneagul se
duce la târg , târguieşte el ce are de târguit
şi, când vine acasă, baba îl întreabă, ca to t­
deauna:
— Ei, moşnege, ce mai ştii de pe la târg?
— Ce să ştiu, măi babă? Ia nu prea bune
veşti: îm păratul vrea să-şi m ărite fata.
— Şi asta-i veste rea, moşnege?
 — D ’apoi îngădueşte puţin, măi babă,
ca nu-i num ai a tâta: că de ce-am auzit eu,
mi s’a suit părul în vârful capului. Şi când
ţi-oiu spune până la sfârşit, cred că ţi s ’a
încrâncina şi ţie carn ea pe tine.
— D ar de ce, m oşnege? Vai de mine!
— D’apoi iaca de ce, măi babă, ascultă:
îm păratul a dat de ştire prin crainicii săi,
în to ată lum ea, că oricine s’a afla să-i facă,
dela casa aceluia şi până la curţile îm pără­
teşti, un pod de aur, pardosit cu pietre
scum pe, şi fel de fel de copaci, pe de-o parte
şi pe alta,, şi în copaci să cânte tot felul de
păsări, c are nu se m ai află pe lum ea asta,
aceluia îi dă fata; ba ci-că-i m ai dă şi jum ă­
ta te din îm părăţia lui. Iară cine s’a bizui să
vie ca s ’o ceară de nevastă, şi.n ’a izbuti ca
să facă podul, aşa cum ţi-am spus, aceluia
pe loc îi şi taie capul. Şi ci-că, până acum ,
o m ulţim e de feciori de crai şi de îm păraţi,
pine m ai ştie de pe unde au venit, şi niciunul
din ei n’a făcut nicio ispravă; şi îm păratul,
după cum s ’a hotărît, pe toţi i-a tăiat, fără
cru ţare, de le plânge- lum ea de milă! Apoi,
măi babă, oe zic? bune veşti sunt acestea?
Ba şi îm păratul ci-că â’a îm bolnăvit de su ­
părare!...
~ 9^' °f! boala îm păraţilor e
ca săn ă ta tea noastră! N um ai despre feţii de
îm părat, ce mi-ai spus, mi se rupe inima
din mine, că m are jale şi alean or m ai fi
ducând mamele lor pentru dânşii! M ai bine
că al nostru nu poate vorbi, şi nu-1 duce
capul, ca pe alţii la atâtea iznoave.
— Bune-s şi acestea, mâi babă; da bună
ar fi şi aceea, când ar avea cineva un fe­
cior, care să facă podul şi să ia pe fata îm-
i>ăratului, că ştiu c’ar încăleca pe nevoie şi,
Doamne! m are slavă ar mai dobândi în
lume!
Când vorbeau bătrânii, purcelul şedea în
culcuş, în tr’un cotlon sub vatră, cu râtul în
sus, şi uitându-se ţintă în ochii lor, asculta
ce spun ei şi numai pufnea din când în
când. Şi cum sfătuiau bătrânii, ei între ei,
despre aceasta, num ai iaca se aude sub v a ­
tră: „Tată şi mamă! eu îl fac“ . Baba atunci
a ameţit de bucurie; moşneagul însă, g â n ­
dind că-i ucigă-1 crucea, s’a spăriet; şi, ui­
mit, se uită prin bordeiu în toate părţile, să
vadă de unde a ieşit acel glas; dar nevăzând
pe nimeni, şi-a mai venit în sine. Insă go­
dacul iar a strigat:
— Tată, nu te înfricoşa, că eu sânt!... Ci
trezeşte pe m am a, şi du-te la îm păratul
de-i spune, că eu îi fac podul.
M oşneagul atunci zise îngăim at:
— D’apoi, ai să-l poţi face, dragul tatii?
 — Despre asta n’ai grijă, tată, dă eşti
cu mine... Numai du-te şi vesteşte îm păra­
tului ce-am spus eu!
B aba atunci, venindu-şi în sine, sărută
băiatul şi-i zice:
— D ragul m am ei, drag! Nu-ţi pune c a ­
pul în primejdie! Şi pe noi să ne laşi, tocm ai
acum , străini, cu inim a arsă şi fără niciun
sprijin!
—. Nu te îngriji, m ăm ucă, de fel; că tră ­
ind şi nem urind, ai să vezi cine sunt eu.
A tunci m oşneagul, ne m ai având ce zice,
îşi piaptănă barba frum os, ia toiagul bă-
trân eţelo r în m ână, apoi iese din casă şi por­
neşte spre îm părăţie. Şi cum ajunge la târg ,
se duce cu pieptul deschis drept la palatul
îm păratului. Un stră jer, cum vede pe m oş­
n eag că stă pe acolo, îl întreabă:
— D ar ce vrei, moşule?
— Ia am treabă la îm păratul; feciorul
m eu se prinde că i-a face podul.
S trăjerul, ştiind porunca, nu m ai lunge­
şte vorba, ci ia m oşneagul şi-l duce înain­
tea îm păratului. îm păratul, văzând pe m oş­
neag, îl întrebă:
—i Ce voieşti dela mine, moşule?
— Să trăiţi mulţi ani cu bine, lum inate
şi prea j puternice îm părate! Fecioru-m eu,
auzind că aveţi fată de m ăritat, m ’a trim is.
din partea lui, să aduc la cunoştinţa M ăriei
Voastre, — că el, ci-că, poate să vă facă
podul.
— Dacă poate să-l facă, facă-1, moşnege;
şi atunci fata şi jum ătate din îm părăţia m ea
ale lui să fie. iară de nu, atunci... poate-i fi
auzit ce-au păţit alţii, mai de viţă decât
dânsul? Dacă te prinzi aşa, apoi m ergi de-ţi
adă feciorul încoace. Iară de nu, caută-ţi de
drum şi nu umbla cu gărgăuni în cap.
M oşneagul, auzind aceste chiar din gura
îm păratului, se pleacă până la pământ; apoi
iese şi porneşte spre casă, ca să-şi aducă
feciorul. Şi cum ajunge acasă, spune fe-
cioru-său ce-a zis îm păratul. Purcelul
atunci, plin de bucurie, începe a sburda prin
bordeiu, dă un ropot pe sub lăiţi, m ai răs­
toarnă câteva oale cu râtul, şi zice:
— Haidem, tătucă, să mă vadă îm păra­
tul! Baba atunci începe a se boci şi a zice:
—> Se vede că eu nu mai am parte în lu­
mea a s t^ d e nimica! Până acum m ’am chi­
nuit de l-am crescut şi l-am scos din toată
nevoia; şi acum... parcă văd c’am să răm ân
fără dânsul! Şi tot bocind ea, o apucă leşin
de supărare.
Iar moşneagul, de cuvânt, pune cuşm a
pe cap, o îndeasă pe urechi, îşi ia toiagul în
mână, iese din casă şi zice:
 — H ai cu ta ta , băiete, s’aducem noră
m âne-ta!
Purcelul atunci, de bucurie, m ai dă un
ropot pe sub lăiţi, apoi se ia după m oşneag
şi cât colea, m erg ea în urm a lui, grohăind
şi muşluind pe jos,, cum e treab a porcului.
Abia ajung ei la porţile palatului îm părătesc,
şi străjerii, cum îl văd, încep a se uita unul
la altul şi a bufni de râs.
— Da ce-i acesta,- moşule? zise unul
din ei.
—f D ’apoi acesta mi-i feciorul, care se
prinde c’a face podul îm păratului.
— D oam ne, moşule, Doamne! m ultă
m inte îţi m ai trebue, zise un stră jer bătrân;
se vede că ţi-ai u rît zilele!
— Apoi dă, ceea ce-i scris omului, în
frunte-i este pus; şi to t de-o m oarte are să
m oară cineva.
— D um neta, m oşule, cum vedem noi,
cauţi pricină, ziua-m iaza m are, cu lum ân a­
rea, ziseră străjerii.
— D ’apoi asta nu vă priveşte pe d-voa-
stră; ia m ai bine păziţi-vă g u ra şi daţi de
ştire îm păratului c’a'm venit noi, răspunse
m oşneagul.
S trăjerii atunci se uită lung unul la altul,
şi strâ n g din um ere;... apoi unul din ei v e ­
steşte îm păratului despre venirea noilor pe-
titori, m oşneagul cu purcelul său!... Atunci
îm păratul îi chiamă înaintea sa. M oşneagul,
cum intră, se pleacă până la păm ânt şi stă la
uşlă, sm erit. Iară purcelul calcă înainte pe
covoare, grohăind, şi începu a muşlui prin
casă.
Atunci îm păratul, văzând aşa m are o-
brăznicie, pe de o parte i-a venit a râde, iară
pe de alta se tulbură grozav şi zise:
— Dar bine, moşnege, când ai venit în
cela rând, parcă erai în toată m intea; dar
acum unde te visezi de umbli cu porci duplă
tine? Şi cine te-a pus la cale să mă iei, toc­
mai pe mine, în bătaie de joc?
— Ferească Dumnezeu! înălţate îm pă­
rate, să cuget eu, om bătrân, la una ca asta!
D’apoi stă avem iertare, Lum inarea V oa­
stră, că acesta mi-i flăcăul despre care v ’am
spus, mai dăunăzi, că m ’a trim is la M ăria
V oastră, dadă vă mai aduceţi aminte.
— Şi el are să-mi facă podul?!
— D’apoi aşa nădăjduim în Dumnezeu,
că chiar el, M ăria Ta!
— Hai! ia-ţi porcul de-aci şi ieşi afară.
Şi dacă pân@ m âne dimineaţă n’a fi podul
g ata, moşnege, are să-ţi' stee capul unde-ţi
stau talpele. Inţelesu-m’ai!
— Milostiv este Cel de sus, M ăria V oa­
stră! Iară dacă s’a întâm pla, — să nu bă-
nuiţi, puternice îm părate, — după dorinţa
Lum inării V oastre, apoi atunci să ne trim i­
teţi copila acasă. Şi zicând aceste, se pleacă
după obiceiu, îşi ia purcelul, iese şi porneşte-
spre casă, u rm a t de câţiva ostaşi, în paza
căro ra l-a dat îm păratul până a doua zi, ca
să vadă ce poate fi una ca asta?... Căci
m ultă vorbă, m ult râs şi m are nedum erire
se m ai făcuse la palat şi în toate părţile
despre o astfel de batjocură nem aipom e­
nită.
Şi către sară, ajungând m oşneagul şi cu
purcelul acasă, pe babă o şi apucă un tre ­
m ur, de spaim ă, şi începu a se văicăra şi a
zice: * >1 ;
— V ai de mine, m oşnege! da ce foc
mi-ai adus la casă?! Mie ostaşi îm i tre ­
buiesc?
— încă m ai ai gură să întrebi? A cestea-s
faptele tale: m ’am luat după capul tău cel
sec; şi m ’am dus pe coclauri să-ţi aduc, san ­
chi *), copil de suflet. Şi acum iaca în ce chi­
chion am intrat! Că n ’am adus eu ostaşii, ci
ei m ’au adus pe mine. Şi capul meu, se vede
că până m âne dim ineaţă i-a fost scris, să
m ai stee unde stă!
Purcelul însă, um bla m uşluind prin casă,
după m âncare şi nici grijă n ’avea de
încurcate ce făcuse. M oşnegii s’au d o n d ă ­
nit cât s’au mai ciondănit şi, cât erau de în ­
grijiţi, despre ziuă au adormit. Iară purcelul
atunci s’a suit binişor pe laiţă, a spart o fe­
reastră de bârdăhan, şi suflând odată din
nări s’au făcut ca două suluri de foc, dela
bordeiul moşneagului, care acum nu mai
era bordeiu, şi până la palatul îm păratului.
Şi podul, cu toate cele poruncite, era acum
gata. Iară bordeiul moşneagului se prefă­
cuse în tr’un palat mult mai strălucitor de­
cât al îm păratului! Şi deodată baba şi m oş­
neagul se trezesc îm brăcaţi în porfiră îm ­
părătească, şi toate bunătăţile de pe lume
erau acum în palaturile lor. Iară purcelul
sburda şi se tologea numai pe covoare, în
toate părţile.
Tot în acea vrem e, şi la îm părăţie stra ş­
nică svoană s’a făcut, şi însuşi îm păratul cu
sfetnicii săi, văzând această m are minune,
grozav s’au spăriet! Şi tem ându-se îm păra­
tul să nu i se întâm ple ceva de rău, a făcut
sfat şi a găsit cu cale să dee fata după fe­
ciorul moşneagului, şi de îndată a şi tri­
mis-o. Căci şi îm păratul, cât era de îm părat,
le dăduse acum toate pe una, şi nici m ăcar
aceea nu era bună: frica!
Nuntă n’a mai făcut, căci cu cine era s ’o
facă? F a ta îm păratului, cum a ajuns la casa
mirelui, i-au plăcut palaturile şi socrii. Iar
când a dat cu ochii de mire, pe loc a în ­
crem enit! dar m ai pe urm ă, strângând ea
din um ere, a zis în inima sa:
— Dacă aşa au v ru t cu mine părinţii şi
D um nezeu, apoi aşa să rămâe! Şi s’a şi
apucat de gospodărie.
Purcelul to ată ziua m uşluia prin casă,
duplă obiceiul său; iară noaptea, la culcare,
lepăda pielea cea de porc, şi răm ânea un fe­
cior de îm p ărat foarte frumos! Şi n’a trecu t
mult, şi nevasta lui s’a deprins cu dânsul,
de nu-i m ai e ra acum aşa de urît, ca dintâiu.
La vreo săptăm ână-două, tân ăra îm pără­
teasă, cuprinsă de dor, s’a dus să-şi mai
vadă părinţii; iară pe bărbat l-a lăsat acasă,
căci nu-i da m âna să iasă cu dânsul... P ă ­
rinţii, cum au văzut-o, s’au bucurat cu b u ­
curie m are; şi întrebând-o despre gospodă­
rie şi bărbat, ea a spus to t ce ştia. Atunci
îm păratul a început s’o sfătuiască, zicând:
— D ra g a tatii! Să nu cum va să te îm ­
pingă păcatul, să-i faci vreun neajuns, ca
să nu păţeşti vreo nenorocire! Căci după
cum văd eu, omul acesta, sau ce-a fi el, are
m a re putere. Şi trebue să fie ceva de neîn­
ţeles de m intea n o astră, de vrem e ce a fă­
cut lucruri peste puterea om enească!
 u După aceasta, au ieşit amândouă împă-
rătesele în grădină, ca să se plimbe. Şi aici,
mam a sfătui pe fată să facă cu totul altfel:
— D raga mamei, ce fel de vieaţă ai să
mai duci tu, dacă nu poţi ieşi în lume cu
bărbatul tău? Eu te sfătuesc aşa: să potri­
veşti totdeauna să fie foc sdravăn în sobă;
şi când a adormi bărbatu-tău, să iei pielea
cea de porc şi s’o dai în foc, ca să ardă, şi
atunci- ai să te m ântui de dânsa!
— Că bine zici, m am ă; iaca mie nu mi-a
venit în cap una ca asta...
Şi cum s ’a întors îm părăteasa cea tânără
acasă, a şi poruncit să-i facă un foc bun în
sobă. Şi când dorm ea bărbatu-său mai bine,
ea a luat pielea cea de porc, de unde o pu­
nea el, şi a dat-o pe foc! Atunci perii de pe
dânsa au început a pârîi şi a sfârîi, prefă-
cându-se în cioric ars şi apoi în scrum . Şi
s’a făcut în casă o duhoare aşa de grozavă,
încât bărbatul pe loc s’a trezit înspăim ântat,
a sărit drept în picioare şi s’a uitat cu jale
în sobă! Şi când a văzut această m are ne­
norocire, a lăcrim at, zicând:
— Alei! femee nepricepută! Ce-ai făcut?
De te-a învăţat cineva, rău ţi-a priit; iară
de-ai făcut-o din capul tău, rău cap ai avut!
Atunci ea deodată s’a văzut încinsă cu
un cerc sdravăn de fier, peste mijloc. Iar
bărbatu-său i-a zis:
— Când voiu pune eu m âna m ea cea
dreaptă pe mijlocul tău, atunci să pleznea­
scă cercul acesta, şi num ai atunci să se na-
sdă pruncul din tine, pentruoă ai ascultat de
sfaturile altora, de ai nenorocit şi căzătu­
rile ieste de bătrâni, m ’ai nenorocit şi pe
mine şi pe tine deodată! Şi dacă vei avea
cândva nevoie de mine, atunci să ştii, că
mă chiam ă Făt-F rum os, şi să mă cauţi la
M ănăsţirea-de-Tăm âie.
Cum a sfârşit de zis aceste, deodată s’a
stârn it un v â n t năpraznic şi, venind un v â r­
tej înfricoşat, a ridicat pe ginerele îm p ăra­
tului în sus, şi s’a făcut nevăzut. Atunci
podul cel m inunat îndată s ’a stricat şi s’a
m istuit, de nu se ştie ce s’a făcut; iară p a­
latul în care şedeau m oşnegii şi cu nora, cu
to a te bogăţiile şi podoabele din el, s’a schim ­
bat iarăşi în sărăcăciosul bordeiu al m oş­
neagului de m ai înainte. Atunci bătrânii,
v iz â n d astă m are nenorocire şi pe no ra lor
în aşa hal, au început a o m ustra, cu lacră-
mile în ochi, şi a-i zice cu asprim e, să se
ducă unde ştie, că ei n ’au cu ce s’o ţie.
E a, văzându-se acum aşa de nenorocită
şi horopsită, ce să faciă şi încotro s’apuce? să
se dudă la părinţi? se tem ea de asprim ea
tată-său şi de şu g u b aţa defăim are a o am e­
nilor; să răm âie pe loc? —‘ nu avea cele tr e ­
buitoare şi-i e ra leham ite de m ustrările so­
crilor. In sfârşit, s’a h o tărît a se duce în
toată lum ea slă-şi caute bărbatul.
Şi hotărîndu-se astfel, a zis: D oam ne-
ajută! şi a pornit încotro a văzut cu ochii.
Şi a m ers ea, a m ers to t înainte, prin pus­
tiuri, un an de zile, până ce-a ajuns în tr’un
loc sălbatic şi cu totul necunoscut. Şi aici
văzând o căsuţă tupilată şi acoperită cu
muşchiu, cârje m ărtu risea despre vechim ea
ei, a bătut la poartă. A tunci se aude dină­
untru un glas subţire de femeie bătrână, zi­
când:
— Cine-i acolo?
— Eu sunt, un drum eţ rătăcit.
— De eşti om bun, apropie-te de chi­
lioara m ea; iară de eşti om rău, departe de
pe locurile acestea, că am o căţea cu dinţii
de oţel, şi de i-oiu da drum ul, te face mii şi
fărâm e.
— Om bun, măicuţă!
Atunci i se deschide p oarta şi drum eaţa
intră înăuntru.
— Da ce v ân t te-a adus şi cum ai putut
răzbate prin aceste locuri, femeie-hăi?! Că
pasăre m ăiastră nu vine pe aici, necum om
păm ântean.
43040. — 7
 A tunci drum eaţa a oftat din greu şi a zis:
păcatele mele m ’au adus, măicuţă.
C aut M ănăstirea-de-Tiămâie, şi nu ştiu în
care p a rte a lumii se află!
— Se vede că to t m ai ai oleacă de no­
roc, de-ai nim erit tocm ai la mine. Eu sunt
sfânta M iercuri, de-i fi auzit de num ele meu.
— De num e am auzit, măicuţă, dar că
ie afli în lum ea asta, nici prin cap nu mi-a
tre c u t vreodată.
— Vezi? Tot de noroc să se plângă
omul!
Apoi sfânta M iercuri a strig a t odată cu
glas puternic, şi pe loc s’au adunat toate
jivinele din îm părăţia sa; şi întrebându-le
despre M ânăştirea-de-T ăm âie, au răspuns
to ate deodatlă, că nici n ’au auzit m ăcar po-
m enindu-se de num ele ei. Sfânta M iercuri,
auzind aceaşta, s’a a ră ta t cu m are părere
de rău; dar neavând nicio putere, a dat dru-
m eţei un corn de prescură şi un păhăruţ de
vin, ca să-i fie pentru hrană, la drum : si i-a
m ai dat încă o furclă de aur, care torcea sin­
g ură, şi i-a zis_ cu binişorul:
— P ă stre az ’o că ţi-a prinde bine la ne­
voie.
Apoi a îndreptat-o la soră-sa cea mal
m are, la sfânta Vineri..
Şi drum eaţa, pornind, a m ers iar un an
de zile, to t prin locuri sălbatice şi n ecu ­
noscute, până ce cu m a re g reu ajunse la
sfânta V ineri. Şi aici i s’a în tâm p lat c a şi
la sfân ta M iercuri; num ai că sfânta V ineri
i-a m ai dat şr ea un corn de prescură, un
pShăruţ de vin şi o vârtelniţă de aur, care
depăna singură; şi a în d rep tşt-o şi ea, cu
multă b unătate şi blândeţă, la soră-sa cea
mai m are, la sfân ta Duminică.
Şi de-acolea, driim eaţa pornind chiar în
acea zi, a m ers iarăşi un an de zile, prin
nişte pustietăţi şi m ai grozave, decât cele de
până aici. Şi fiind însărcinată pe al treilea
an, cu m are g re u ta te a putut să ajungă şi
până la sfân ta Duminică. Şi sfânta D um i­
nică a prim it-o cu aceeaşi rânduială şi tot
aşa de bine, ca şi surorile sale. Şi făcân-
du-i-se milă de această nenorocită şi sdrun-
cinată fiinţă, a s trig a t şi sfânta Duminică
odată din răsputeri, şi îndată s’au adunat
toate vietăţile: cele din ape, cele de pe uscat
şi cele sburătoare. Şi atunci ea le-a în treb a t
cu to t dinadinsul, dacă ştie v reu n a din ele,
în care parte a lumii se află M ănăstirea-de-
Tămâie? Şi to ate au răspuns ca dintr’o sin­
gură gură, dă nu li s’a întâm plat să audă
m ăcar vorbindu-se vreodată despre aceasta.
Atunci sfânta Duminică a o ftat din. adâncul
 inimii, s’a u itat galiş la nenorocita dru-
m eaţă şi i-a zis:
— Se vede că vreun blăstăm al lui Dum ­
nezeu sau altceva aşa trebue siă fie, de nu
ai p arte de ceea ce cauţi, fiica mea! Că aici
este capătul unei lumi necunoscute încă şi
de mine; şi oricât ai voi tu şi oricare altul să
mai m eargă înainte de aici, este cu nepu­
tinţă! *
Şi atunci num ai iaca un ciocârlan şchiop
se vede viind, cât ce putea; şi, şovâlc, şo­
văie, şovâlc! se înfăţoşează înaintea sfintei
Duminici. Atunci ea îl întrebă şi pe acesta:
— Tu, ciocârlane, nu cum va ştii unde se
afliă M ănăstirea-de-Tăm âie?
— D a cum să nu ştiu, stăpână? Că doar
pe acolo m ’a p u rta t dorul, de mi-am frânt
piciorul.
Dacă-i aşa, apoi acum îndată, ia pe
această femeie, du-o num aidecât acolo,,cum
îi şti tu, şi povăţuieşte-o cum a fi m ai bine.
A tunci ciocârlanul, oftând, a răspuns cu
sm erenie:
M ă supun cu toată inim a la slujba
M ăriei-V oastre, stăpână; deşi este foarte a-
nevoie de m ers până acolo.
Apoi sfânta Duminică a dat şi ea drum e-
ţei un corn de prescură şi un păhăruţ de
vin, ca să-i fie pentru h ran ă până la Mănă>
stirea-de-Tăm âie; şi i-a m ai d at o tipsie
m are de aur, şi o cloşcă to t de au r, bătută
cu pietre scum pe, şi cu puii to t de aur, ca
să-i prindă bine la nevoie, şi apoi a dat-o pe
seam a ciocârlanului, care îndată a şi p o r­
nit, şovâlcâind *).
Şi când ciocârlanul pe jos, când d ru ­
m eaţa pe sus; când ea pe jos, când el pe
sus. Şi când biata drum eaţă nu m ai putea
nici pe sus, nici pe jos, atunci îndatlă cio­
cârlanul o lua pe aripioarele sale şi o ducea.
Şi to t aşa m ergând ei încă un an de zile, cu
m are g re u ta te şi sdruncin, au tre c u t peste
nenum ărate ţări şi m ări, şi prin codri şi
pustietăţi aşa de în g ro zito are, în c a re fo j­
găiau bălauri, aspide veninoase, vâsiliscul
cel cu ochi fgrm ăcători, vidre câte cu două­
zeci şi p atru de capete şi altă m ulţim e n e ­
num ărată de gângănii şi jigănii înspăim ân­
tătoare, care stăteau cu gurile căscate, n u ­
mai şi num ai să-i înghită; despre a căro ra lă­
comie, viclenie şi rău tate, nu-i cu putinţă să
povestească limba om enească!
Şi în sfârşit, după a tâ ta am ar de trudă şi
primejdii, cu m are ce au izbutit să ajungă
la g u ra unei peşteri. Aici călătoarea s’a suit
iarăşi pe aripele ciocârlanului, din care abia

ll A merge şchiopătând.
 m ai putea fâlfâi, şi el şi-a dat drum ul cu
dânsa pe o altă lume, unde era un raiu şi
nu altceva!
| — Iaca M ănăstirea-de-Tăm âie! zice cio­
cârlanul. Acolea se află Făt-Frum os, pe ca-
re-1 cauţi tu de a tâ ta am ar de vrem e. Nu
cum va ţi-i cunoscut ceva pe aici?*
A tunci ea, deşi îi fugeau ochii de atâtea
străluciri, se uită m ai cu băgare de seam ă
şi îndată cunoaşte podul cel m inunat din
ceea lume, şi palatul în care trăise ea cu
Făt-F rum os aşa de puţin, şi îndată i se um ­
plură ochii de lacrăm i de bucurie.
—^M ai stăi! şi nu te bucura aşa de g ra ­
bă; dă încă eşti nem ernică pe aceste locuri,
şi to t n ’ai scăpat de primejdii, zise ciocâr­
lanul.
Ii arătă apoi o fântână, unde trebuia să
se ducă trei zile de-a rândul; îi spune cu
cine a re să se întâlnească şi ce slă vorbea­
scă; o povăţuieşte ce să facă, rând pe rând,
cu fu rca, cu vârtelniţa, cu tipsia şi cu cloşca
cu puii de aur, dăruite ei de cele trei surori:
sfânta M iercuri, sfânta V ineri şi sfânta D u­
minică.
Apoi, luându-şi ziua bună dela călătoa­
rea încredinţată lui, iute se întoarnă înapoi,
sburând neîncetat, de frică să nu-i m ai rupă
cineva şi celălalt picior, Iară nemernica
drumeaţă lăcrămând, îl petrecea cu ochii în
sbor, m ergând spre fântâna ce-i arătase el.
Şi cum ajunge la fântână, sco a te m ai
intâiu furca, de unde o avea strânsă, şi apoi
se pune jos să odihnească. Nu trece m ult şi
venind o slujnică să ia apă, cum vede o fe ­
m eie necunoscută şi furca cea minunată
torcând singură fire de aur, de mii de ori
mai subţiri ca părul din cap, fuga la stăpâ-
nă-sa şi-i dă de vesţe.
Stăpâna acestei slujnice era viespea care
Inălbise pe dracul, îngrijitoarea dela palatul
lui Făt-Frumos; o vrăjitoare straşnică, care
închega apa şi care ştia toate drăcăriile de
pe lume. Dar numai un lucru nu ştia hârca:
gândul omului. Talpa iadului, cum aude
despre această minunăţie, trim ite slujnica
de grabă să-i chem e fem eia cea străină la
palat; şi cum vin e o întrebă:
— Am auzit că ai o furcă de aur, care
toarce singură. Nu ţi-e de vânzare, şi cât
mi-i cere pe dânsa, fem eie hăi?
— Ia să mă laşi să stau într’o noapte în
odaia unde doarm e împăratul.
— De oe nu? Dă furca Încoace şi rămâi
aici până la noapte, când s’o înturna îm pă­
ratul dela vânătoare.
Atunci drum eaţa dă furca şi răm âne.
Ştir ba-baba-cloanţa, ştiind că îm păratul are

/
 obiceiu a bea în toată sară o cupă de lapte
dulce, i-a pregătit acum una, ca să doarm ă
dus până a doua zi dimineaţă. Şi cum a v e­
nit îm păratul dela vânătoare şi s’a pus în
aşternut, h ârca i-a şi trim is laptele; şi cum
l-a băut îm păratul, pe loc a adorm it, ca
m ort. Atunci talpa iadului a chem at pe ne­
cunoscuta drum eaţă în odaia îm păratului,
după cum avusese tocm ală, şi a lăsat-o
acolo, zicându-i încetişor:
— Şezi aici până despre ziuă, că am să
vin atunci to t eu să te iau.
H ârca, nu doar dă şoptea şi um bla căti­
nel ca să n ’o audă îm păratul, ci avea grijă
să n ’o audă, din odaia de alăturea, un cre­
dincios al îm păratului, care în toate zilele
umbla cu dânsul la vânat.
Şi cum s’a depărtat băboiul de acolo, ne­
norocita drum eaţă a îngenunchiat lângă
patul soţului ei şi a început a plânge cu
am ar şi a zice:
— Făt-Frum os! Făt-Frum os! întinde
m âna ta cea dreaptă peste mijlocul meu, ca
s'ă plesnească cercul ist afurisit şi să se n a ­
scă pruncul tău!
Şi sărm an a, s’a chinuit aşa până despre
ziuă, dar în zadar, căci îm păratul parcă era
dus pe ceea lume! D espre ziuă, tălpoiul ;a
venit posom orită, a scos pe necunoscuta de
acolo şi i-a zis cu ciudă, s!ă iasă din ogradă
şi să m earg ă unde ştie. Şi nenorocita ieşind
cu nepus în m asă şi necăjită ca vai de ea,
s’a dus iarăşi la fântână şi a scos acum
vârtelniţa. Şi viind iarăşi slujnica la aplă, şi
văzând şi această m a re nţinune, fuga la
stăpână-sa şi-i spune, că fem eia cea de ieri
are acum o vârtelniţă de atţr, care deapănă
singură, şi care-i m ult m ai m inunată decât
furca ce i-a dat. A tunci pohoanţa de babă o
chiamă iarăşi la dânsa prin slujnică, pune
m âna şi pe vârtelniţă, to t cu acelaşi vicle­
şug, şi a doua-zi, des-dim ineaţă, o scoate
iarăşi din odaia îm păratuluj şi din ogradă.
Insă, în această noapte, credinciosul îm ­
păratului simţind ce s’a petrecut, şi făcân-
du-i-se milă de nenorocita străinlă, şi-a pus
în gând să descopere vicleşugul babei. Şi
cum s’a sculat îm păratul şi s’a pornit la
vânătoare, credinciosul i-a spus cu deam ă-
runtul ce se petrecuse în odaia lui, în cele
două nopţi din urm ă. Şi îm păratul cum a
auzit aceasta, pe loc a tresărit, de parcă i-a
dat inima dintr’însul. Apoi a plecat ochii
în jos şi a început a lăcrim a. Şi pe când
din ochii lui Făt-F rum os se scurgeau şiroaie
de lacrăm i, la fântâna ştiută, urgisita şi sbu-
 cium ata lui soţie scoase acum pe tipsie şi
cloşca cu puii de aur, cea mai de pe urm ă
n®dejde! Şi cum sta ea în preajm a fân­
tânii, num ai ce iaca pe slujnica ştiută iarăşi
o aducea D um nezeu la fântână; şi când
m ai vede şi această m are minunăţie, nici nu
m ai aşteaptă să iee apă, ci fuga la stăpâ-
nă-sa şi-i spune.
D oam ne, stăpână, Doamne! Ce-am
văzut eu! Fem eia ceea are acum o tipsie de
aur şi o cloşcă de aur, cu puii to t de aur,
aşa de frum oşi, de-ţi fug ochii pe dânşii.
Biăborniţa, cum gude aceasta, pe loc tri­
m ite s’o cheme, zicând în gândul său:
— După ce umblă ea, nu se mănâncă...
AŞi cum vine străina, hoanghina pune
m âna şi pe tablaua cea de aur şi pe cloşca
de au r cu puii de aur, tot cu acelaşi vicle­
şug.
D ar îm păratul, când a venit în astăsară
dela v ânat, şi când I s’a adus laptele, a zis
în gândul său.
A cest lapte nu se m ai bea; — şî cum
a zis, I-a şi aru n cat pe furiş undeva, şi pe
Ioc s ’a făcut că doarm e dus.
După ce h ârca s’a încredinţat că îm p ăra­
tul doarm e, bizuindu^se ea şi acum în pu­
terea băuturii sale, a adus iarăşi pe străină
în odaia lţji, ţo ţ c u ^ c e e a ş i rânduiglă, ca şi
în nopţile tre c u te; şi lăsând-o acolo, s’a de­
părtat. A tunci sbucium ata drum eaţă, că­
zând iarăşi în genunchi lângă patul soţului
ei, se înneca în lacrăm i, spunând iarăşi cu­
vintele acestea:
— Făt-F rum os! Flăt-Frumos! Fie-ţi' milă
de două suflete nevinovate* care se chinuesc
de p atru ani, cu osânda cea m ai cum plităl
Şi întinde m âna ta cea dreaptă peste m ijlo­
cul meu, să plesnească cercul şi să se nască
pruncul tău, dă nu m ai pot duce această n e ­
suferită sarcină!
Şi când a sfârşit de zis acestea, F ă t-F ru ­
mos a întins m âna ca prin somn, şi când s’a
atins de mijlocul ei, dang! a plesnit cercul,
şi ea îndată a născut pruncul, fără a sim ţi
câtuşi de puţin durerile facerii. După a c e a ­
sta îm părăteasa povesteşte soţului său câte
a pătim it ea, de când s’a făcut el nevăzut.
Atunci îm păratul, chiar în p u terea nop­
ţii, se scoală, ridică to a tă curtea în picioare
şi porunceşte să-i aducă pe h ârca de babă
înaintea sa, dim preună cu to a te odoarele
luate cu vicleşug dela îm părăteasa lui. Apoi
mai porunceşte să-i aducă o iapiă sireapă şi
un sac plin cu nuci, şi să lege sacul cu nu­
cile şi pe hârcă de coada iepei, şi să-i dee
drumul. Şi aşa s ’a făcut. ŞL când a început
iapa a fugi, unde pica nuca, pica şi din
 talpa iadului bucăţica; şi când a picat sa ­
cul, i-a picat şi hârcii capul.
H ârca aceasta de babă era scroafa cu
purceii, din bulhacul peste care v ’am spus
că dăduse m oşneagul, crescătorul lui Făt-
FrUmos. Ea, prin drăcăriile ei, prefăcuse
atunci pe stăpânul său Făt-Frum os în pur­
celul cel ocârjit, răpciugos şi rlăpănos, ca
chip să-l poată face m ai pe urm ă, ca să iee
vreo fată de-ale ei, din cele unsprezece, ce
avea, şi care fugise după dânsa din bulhac.
Iaca dar, pentru ce F ăt-F rum os a pedepsit-o
aşa de grozav. Iară pe credincios cu m ari
d aruri l-au dăruit îm păratul şi îm părăteasa,
şi pe lângă dânşii l-au ţinut până la sfârşi­
tul vieţii lui.
Acum, aduceţi-vă am inte, oam eni buni,
că F ăt-F rum os nu făcuse nuntă, când s’a
în su rat. D ar acum a făcut şi nunta, şi cu­
m etria totodată, cum nu s’a m ai pomenit şi
nici nu cred că s ’a m ai pomeni una ca asta
undeva... Şi num ai cât a gândit F ăt-F ru ­
mos, şi îndată au şi fost de faţă părinţii îm ­
părătesei Iui şi crescătorii săi, baba şi m oş­
neagul, îm brăcaţi iarăşi în porfiră îm pără­
tească, pe care i-a pus în capul mesei. Şi s ’a
adunat lum ea de pe lume la această m are
şi bogată nuntă, şi a ţinut veselia trei zile şi
trei nopţi şi m ai ţine şi astăzi, dacă nu cum ­
va s’a fi sfârşit.
 PO VESTEA LUI STA N PĂŢITUL

Era odată un flăcău stătut, pe care-î

chema Stan. Şi flăcăul acela din copilăria
lui se trezise prin străini, fără să cunoască
tată şi m am ă, şi fără nici-o rudă care să-l
ocrotească şi să-l ajute.
Şi ca băiet străin ce se găsea, nem erni­
cind el de colo până colo pe la uşile o a m e­
nilor, de unde până unde, s’a oploşit dela o
vrem e într’un sat m are şi frum os.
Şi aici, slujind cu credinţă ba la unul, ba
la altul, până la vârsta de treizeci şi mai
bine de ani, şi-a sclipuit puţine parale, câ ­
teva oi, un car cu boi şi o văcuşoară cu
lapte. Mai pe urmă şi-a înjghebat şi o că­
suţă şi apoi s ’a statornicit în satul acela
pentru totdeauna, trăgându-se la casa lui şi
muncind ca pentru dânsul. Vorba ceea: şi
piatra prinde m uşchiu, dacă şede m ult în-
tr’un loc.
Şi cum s ’a văzut flăcăul cu casă şi avere
bunicică, nu m ai sta locului, cum nu stă
apa pe pietre, şi m ai nu-1 prindea som nul de
 harnic ce era. D intr’o parte venea cu carul
in alta se ducea şi toate trebile şi le punea
ia cale singurel. Nu-i vorbă, că de greu,
ii pentrucă în lipsa lui n ’avea cine
să îngrijească de casă şi de vitişoare cum
trebue. N um ai dă! ce s ă : facă bietul om?
Cum e ra să se, întindă m ai mult, că deabia
acum se prinsese şi el cu mânile de vatră; şi
câte a tra s, până s ’a văzut la casa lui, num ai
unul D um nezeu ştie. De aceea alerga sin­
g u r zi şi noapte în to ate părţile, cum putea
şi m uncea în dreapta şi în stânga, că doar-
doar a încăleca pe nevoie, şi-apoi atunci __
văzând şi făcând.
1 oate ca toate, dar urîtul îi venea de
hac. In zile de lucru, calea-valea: se lua cu
treab a şi uita de urît. D ar în nopţile cele
m ari, când e ra câte o givorniţă *) cumplită
şi se m ai întâm pla să iie şi sărbători la m ij­
loc, nu m ai ştia ce să facă şi încotro să
apuce, vorba cântecului: ,
De urît mă duc de-acasă,
Şi urîtul nu mă lasă;
De urît să fug în lume,
Urîtul fuge cu mine.
Se vede lucru că a§a e făcut omul, să nu
fie singur. De m ulte ori i-a venit flăcăului în
cap slă se însoare, dar când îşi aducea
am inte uneori de câte i-au spus că au păti­
mit unii şi alţii dela femeile lor, se lua pe
gânduri şi am âna, din zi în zi şi de Joi până
m ai de-apoi, această poznaşă tre b u şo ară şi
gingaşă în m ulte privinţi, după cum o n u ­
m ea el, gândindu-se m ereu la m ulte de to a ­
te... Unii zic aşa, că fem eia-i sac fără fund.
Ce-a m ai fi şi asta? Alţii, — că să te fe re a ­
scă D um nezeu de fem eia leneşă, m â rşav ă şi
risipitoare. Alţii — alte năstruşnicii, încât
nu ştii ce să crezi şi ce să nu crezi? N um a,
nu-i vorbă, că am văzut eu şi destui bărbaţi
mult m ai ticăiţi şi m ai chitcăiţi decât cea
m ai bicisnică fem eie. Şi aşa, trezindu-se el
în m ulte rânduri vorbind singur ca nebunii,
sta în cum pene: să se însoare... să nu se în-
. soare?...
Şi, ba s’a în su ra la toam nă, ba la iarnă,
ba la prim ăvară, ba la var®, ba ia r la
toam nă, ba v rem ea trece, flăcăul începe şi
el a se trece, m ergând to t înainte cu burlă-
cia şi în su ră to area răm ânea baltă. Ş’apoi
este o vorbă: că până la 20 de ani se însoară
cineva singur: dela 20— 25 îl însoară alţii;
dela 25’—30 îl însoară o babă, ia r dela 30
ani înainte num ai dracu-i vine de hac.
Tocmai aşa s’a întâm plat şi cu flăcăul
acesta, că până la vrem ea asta nici el dela
 sine, nici prietenii, nici babele — câtu-s ele
de-a dracului, de prefăcute şi iscoditoare, —
to t nu l-au putut face să se însoare.
% Stan era om tăcut în felul său, dar şi
când da câte-o vorbă dintr’însul, vorba era
vorbă, la locul ei, şi nu-1 putea răpune te
m ieri cine;
M ulţi tră g e au nădejdea să-l iee de ginere,
d ar flăcăul era chitit la capul său şi nu se
da cu una, cu două. Şi aşa, dela o vrem e şi
babele şi prietenii, lehăm etindu-se, l-au dat
în burduful dracului şi l-au lăsat pe sam a lui
sa facă deacum înainte ce-a şti el cu dân­
sul, că ei şi-au luat toată nădejdea.
Amu, în tr’una din zile, flăcăul se scoal'ă
de noapte, face m ăm ăligă îm brânzită şi ce-a
m ai dat D um nezeu, pune m âncarea în tra i­
stă, înjugă boii la car, zice D oam ne-ajută şi
se duce la plădure să-şi aducă un car de
, lemne. Şi ajungând el în pădure, pe când se
am ijea de ziuă, a tăiet lemne, a încărcat
carul sdravăn şi l-a c e tlu it*) bine, şi pân’or
m ai m ânca boii, s ’a pus să m ănânce şi el
ceva. Şi după ce a m âncat cât i-a trebuit, i-a
m ai răm as o bucăţică de mămăligă îm b rân ­
zită şi, făcând-o boţ, a zis: „Ce s’o-m ai duc
pe-acasă? ia s’o pun ici pe te ş itu r a 2) asta,
*) l-a legat strâns.
2) Trunchiu de copac tăiat pieziş.
 că poate a găsi-o vreo lighioaie cev a , a
• m ânca-o şi ea, şi-a zice bogda-proste“ . Şi
punând m ăm ăliga pe teşitură, înjugă boii,
zice iar un D oam ne-ajută, şi pe la prânzî-
şor porneşte spre casă. Şi cum a pornit el
din pădure, pe loc s ’a şi stârnit un vifor
cumplit — cu lapoviţă în două — de nu v e ­
deai nici înainte, nici înapoi. M ânia lui
D um nezeii, ce era afară: Să nu scoţi câne
din casă, dar incă om! Insă dracul nu caută
mai bine; la aşa vrem e te face să pierzi
răbdarea şi, fără slă vrei, te vâră în păcat.
In acea zi, Scaraoschi, căpetenia draci­
lor, vroind a-şi face m endrele cum ştie el, a
dat poruncă tuturor slugilor sale, ca să
apuce care încotro a vedea cu ochii, şi pre-
tutindene — pe m are şi pe uscat — să vâre
vrajba tntre oam eni şi să le fadă pacoste.
Atunci dracii s ’au îm prăştiet iute ca ful­
gerul In toate părţile. Unul din ei apucă spre
păduri, sS vadă de n’a putea trebălui cev a şi
pe-acolo, doar a face pe vreun om să bâr­
fească îm potriva Iul D um nezeu, pe altul
să-şi chinuiască boii, altuia să-i rupă vreun
capăt sau altceva dela car, altuia slă-i schi-
logeasca vreun bou, pe alţii să-i facă să se
bată până s’or ucide, şi câte alte bazaconii
şi năzbâtii de care iscodeşte şi vrăjeşte dra­
cul.
 Ce-or fi isprăvit ceilalţi draci, nu ştim,
dar acestui dela pădure nu i-a m ers bine în*
acea zi. S’a pus el, nu-i vorbă luntre şi pun­
te, ca să-şi vâre codiţa cea bârligată un­
deva, dar degeaba i-a fost, că pe unde se
ducea, to t în gol umbla. ^
Şi to t m ai cercând el ba ici, ba colea, în ­
spre sară num ai ce'diă de-o pârtie. Atunci
se ie tiptil, tiptil pe urm a ei şi se duce to c­
mai ta Ilictjl de unde Stan încărcase lem ­
nele.^ Şi când colo, găseşte ntimai locul; pen-
trucă flăcăul, după cum am spus, de mult
ieşise djn pădure şi se dusese în tre a b a lui.
V ăzând el dracul dă şi aici n’a izbutit ni­
mica, craşca din măsele şi crăpa de ciudă,
pentrucă era în g rijit cu ce obraz să se în ­
făţoşeze înaintea lui Scaraoschi. Ş ’apoi,
afară de asta, era buim ac de cap şi hămesit
de foam e, de 'atâ ta um blat.
Şi cum sta el pe gânduri, posom orît şi
besm etic, num ai iaca ce vede pe o teşiturlă
un boţ de m ăm ăligă. Atunci bucuria d racu ­
lui: o d at’o şi haleşte şi nu zice nimica. Apoi,
ne m ai având ce face, îşi ie coada în tre vine
şi se în to arce la stăpânu-său, şi cum ajunge
în iad, S caraoschi îl întreabă:;-'
— Ei, copile, ce ispravă ai făcut? Câte
suflete m i-ai arvonit? Dă-ţi solia!
Ia mai nimica, stăpâne, răspunse dra*
cui ru şin at şi tre m u râ n d ca v a rg a de frică;
se vede c’am pornit în tr’un ceas rău. V re ­
mea a fost p rea dim potrivă, cum ştiţi, şi
num ai un om a v en it azi în pădure; d ar şi:
ac'ela a scăpat de mine, căci am dat în u rm a
lui târziu, tocm ai când se dusese. N oroc
num ai c ’am găsit pe-o teşitu ră un boţ de
mămăligă de am m âncat, căci îm i g â râ iau
m aţele de foam e. A lta nu m ai ştiu nim ica,
întunecim ea V oastră.
— Ei bine, sm ârd o are urîcioasă ce eşti,
de m ân cat ai m ân cat boţul cel de m ăm ă­
ligă, dar ce-a zis omul acela, când a pus
măm ăliga pe teşitură, ai tu la ştiinţă?
— Ba de a sta nu ştiu nimica, stăpâne.
— Apoi ce păzeşti tu alta, dacă nu ştii
nici m ăcar ceea ce vorbesc m uritorii? Să-ţi
spun eu dară, deşi n ’am fost în pădure ca
tine. A zis: „Cine a m ânca boţul cel de m ă­
măligă, să zică bogda-proste“ . Zis-ai tu ceva
când ai m âncat-o?
— Ba n’am zis nim ica, stăpâne.
— Aşa? în loc să-ţi dai osteneală ca să
afli până şi gândul oam enilor, tu nu ştii nici
m ăcar ceea ,ce vorbesc ei? M ai pot eu să
am nădejde în voi?... Ei lasă, că-ţi găsesc
eu acuş leacul! Te-i învăţa’”tu m inte de aldă-
dată... Hai, porneşte acum , de g rab ă, la
omul acela şi să-l slujeşti ta m a n trei ani de
 zile cu credinţă, la ce te-a pune el! Sim­
brie în bani să nu prim eşti dela dânsul, ci
faci tocm ală că, după ce ţi-i împlini anii,
slă ai a lua din casa lui, ce-i vrea tu; şi aceea
a re să fie de trebuinţă la talpa iadului, că
au început a putrezi căpătâiele... Ia să v e­
dem, ţi-a veni în cap ce ai să iei? Hai, g ata
eşti? Ie-ţi tălpăşiţa!
— G ata stăpâne, iaca pornesc!
A tunci dracul dă o raită pe la talpa iadu­
lui, să vadă ce lipseşte, şi apoi iese iute ca
scânteia şi se tot duce înainte la slujbă,
după porunca lui Scarâoschi. Şi când pe-
aproape de casa lui Stan, dracul s’a prefă­
cut în tr’un băiet ca de opt ani, îm brăcat cu
straie^ nem ţeşti, şi um bla sgribulind pe la
poartă. S tan era acasă şi chiar atunci luase
ceaunul de pe foc, să m estece m ăm ăliga; şi
num ai iaca ce vede că se răpăd cânii să rupă
omul, nu altceva. Şi când se uită m ai bine,
ce să vadă? Vede un băiet că se acăţăra pe
stâlpul porţii, de te am a cânilor. Atunci Stan
aleargă la poartă, zicând:
— Ţibă! H orm uz; na! B alan; nea! Zur-
zan; daţi-vă în lături, cotarle!... Da de unde
eşti tu, măi ţâciă? şi ce cauţi pe aici, spaim a
cânilor?.
— De unde să fiu, bădică? Ia sânt şi eu
un băiet sărm an, din to a tă lum ea, fără ta tă
Si m am ă, şi vreu să in tru la stăpân.
— Să intri la stăpân?! D’apoi tu nici de
păscut gâştele nu eşti bun... C am de câţi
ani îi fi tu?
—i Ia poate să am vreo treisprezece ani.
— Ce spui tu, măi?... Apoi d ar bine-a
zis, cine-a zis, că vrabia-i to t puiu, dar n u ­
mai dracul o ştie de când îi... Eu de-abia vi-aş
Ii dat şepte, m ult opt ani. D ar ce, D oam ne
iartă-m ă; pe sem ne că şi straiele acestea
pocite fac să arăţi aşa de sfrijit şi închircit.
Am m ai văzut dăunăzi um blând pe-aici prin
sat un cioflingar de-alde tine, dar acela era
oleacă m ai chipos şi altfel îm brăcat:
„Cu-antereu de canavată
Ce se titfea numa’n ată;
Şi cu nădragi de anglie,
Petece pe ei o mie‘‘.
Şi când m erg ea pe drum , nădragii m er­
geau alăturea cu drum ul; ci-că um bla după
strân s pielcele, şi cum trecea pe la p o arta
mea, deabia l-am scos din g u ra lui Z urzan;
l-a pieptănat de i-au m ers petecele. V orba
ceea: ,,Aş veni deseară la voi, dar mi-e ru ­
şine de câni“ . Şi acum parcă-1 văd cât e ra
de ferfeniţos şi cum îşi culegea boarfele de
pe jos. Oleacă de n ’ai păţit şi tu ca dânsul.
Şi cum te chiam ă pe tine?
 — Tot Chiridă m ă chiam ă.
— M ăi parpalecule, nu cum va eşti bote­
z at de Sfântul Chirică Şchiopu, care ţine
dracii de păr?
— Nu-1 ştiu pe acela, dar Chirică mă
chiam ă.
— ;Apoi despre-m ine, {le oricine ţi-a fi
riănaş, dar ştiu c ’a nem erit-o bine, de ţi-a
pus num ele Chirică: pentrucă eşti un fel de
vrăbioiu în c h irc it*).
— Apoi dă, bade, închircit, vrăbioiu,
cum m ă.vezi, aista sânt. Am v<ăzut eu şi
hoituri m ari şi nici de-o lume. La treabă se
vede omul ce poate. L as’ să mă cheme, cum
m ’a chem a; ce ai dum neata de-acolor" —-
Da pe dum neata cum te chiamă?
— Tot S tan m ă chiam ă; dar dela o boală
ce-am avui, când eram mic, m i-au schim ­
bat num ele din S tan în Ipate, şi de-atunci
am răm as cu două nume.
— D ’apoi ai la ştiinţă, bade, că şi d-ta
ai cântec?
Ipaite, care dă oca pe spate,
Şi face cu mâna s>ă-i- mai aducă una.
/ — D ar ştii că m ’ai plesnit în pălărie, măi
Chiridă? A dracului băiet! P arcă eşti cel de
pe com oară, măi; de ştii to a te cele. D e tru p
eşti m ăruntei, nu-i vorbă, d ar la fire eşti
m are. Ia să te vedem dacă mi-i gâci tu ci­
m ilitura aceasta:
Lată — peste lată, peste lată, — îmbujorată,
peste îmbujorată — crăcănaită, peste crăcănată —
măciulie, peste măciulie — limipezeală, peste,
limpezeală — gălbeneatfă şi peste gălbeneală —
hudulet.
Chirică, începe a zâmbi şi zice:
— De-oiu gâci, mi-i da şi m ie o hrincă
dintr’însa?
— D’apoi ştiu eu ce crezi tu că-i aceea?
G âceşte întâi, sS vedem . ✓
— Ce să fie, zise Chirică. Ia fa ta casei,
v atra, focul, pirostiile, ciaunul, apa dintr’în-
.«ul, făina şi culeşerul sau m elesteul.
— Bun, măi Chirică, ia acum văd şi eu
că nu eşti prost. Hai! cât să-ti dau pe an, ca
să te tocm eşti la mine?
— Apoi eu... nu m!ă tocm esc cu anul.
— D ar cum te tocm eşti tu?
— Eu mă tocm esc pe trei ani odată, pen-
trucă nu-s deprins a um bla cu croşna în
spate, din stăpân în stăpân, şi vreu să cu ­
nosc ceva, când oiu ieşi dela dum neta.
— D espre mine, cu atâta m ai bine, măi
Chirică. Şi ce mi-i cere tu pentru trei ani? .
 — Ce să-ţi cer? Ia să-mi dai de m âncare
şi de p u rta t cât mi-a trebui, iar când mi s’o
împlini anii, să am a lua din casa dumitale
ce voiu v rea eu.
— Ce fel de vorbă-i asta? P oate că tu
îi bărăni atunci să-mi iei sufletul din mine,
ori m ai ştiu eu ce dracul ţi-a veni în cap să
ceri?
— Ba nu, bade Ipate, n ’aibi grijă, nu
ţi-oiu m ai cere v r ’un lucru m are până pe-
acolo. Şi apoi ce ţi-oiu lua eu din casă, nu-ţi
face trebuinţă d-tale.
— Apoi na, zise Ipate. M ăsură-i vorba
cu îmblăciul *). Balan şă-ţi aleagă din gură
ce spui, dacă nu vorbeşti desluşit.
— Apoi dă, bade Ipate, unde-i vorbă nu-i
m ânie: m ai bine să te tocm eşti întâiu decât
pe urm ă.
— Apoi ia asta îţi spun şi eu, măi ciotul
dracului; desleagă odată calul dela gard, să
ştiu eu atunci — de-oiu ajunge cu sănătate
— ce-i al tău şi ce-i al meu.
— Ia lasă, bade Ipate, lasă; nu te mai
pune dum neta a tâ ta pentru te m ieri ce şi
m ai nim ica, că doar n’are să fie un cap de
ţară.
— M ăi Chirică, ştii una? răm âi la mine,
1) Băt cu care se bat cerealele, cânepa sau
fasolea.
şi ne-om îm păca noi atunci. Te văd că eşti
un băiet ist^ţ şi m ai ştii păcatul? poate şi
harnic; sam eni a fi ştiind de unde să iei lu­
crul şi unde să-l pui.
— D espre asta n ’aibi grijă, bade, zise
Chirică, nu căuta că-s mic, d ar trebile care
ţi le-oiu face eu, nu le-a face altul, m a ca r
să fie cu stea în frunte.
— M ai ştii? Bine-ăT fi, măi Chirică,
dac’a r fi to a te cu lapte câte le spui. D ar tu
cu rat că ai d at peste un stăpân, ca pânea
oea bun'ă; num ai să avem vorbă dinainte, să
nu fii rău de g u ră, c’apoi mi-i să nu m ă scoţi
din sărite şi să mă faci câteodată slă-mi ies
din răbuş afară.
— Nici despre a sta nu mă tem că-i blă-
nui, bade Ipate.
— V ra să zică, ne-am înţeles. De-acu
vină de-i m ânca şi tu ceva. Iaca nişte bulu-
g h in e J) cu m u jd e iu 2) şi cu m ăm ăligă. —
Hai, dlă-le colb 3) şi apoi te-apucă de treabă.
Băietul se pune ciobăneşte, în tr’un ge-
nunchiu, îm bucă repede ce îm bucă şi apoi
se duce după trebi. Şi aşa era Chirică de li­
niştit şi de harnic la trebile lui, că parcă era
de-acolo, de când l-a făcut m ă-sa. Şi Ipate

') Cartofi.
*) Usturoiu pisat.
*) Mănâncă repede*
se îndem na cu dânsul; uitase acu de u rît şi
huzurea de bine. Şi din ziua în c^re s’a to c­
mit Chirică la Ipate, norocul îi curgea gârlă
din to a te părţile şi nu m ai ştia ce are la
casa lui.
Ce g ard u ri streşinite cu spini, de mai
nici vântul nu putea răzbate printre ele! Ce
şuri şi ocoale pentru boi şi vaci, perdea pen­
tru oi, poieţi pentrti păsări, coteţe pentru
porci, sâsâiac *) pentru păpuşoiu, ham bare
pen tru g râ u şi câte alte lucruri de gospodă­
rie, făcute de m âna lui Chirică c ât ai bate
din palme! Să nu spun minciuni, dar Ipate
se îm bogăţise în su tit şi înm iit, de când a
venit Chirică în slujbă la dânsul. Acum vlă-
zuse Ipate ce poate Chirică şi-i era d rag ca
ochii din cap.
T recuse vreo doi ani la mijloc, şi în una
din zil6. Chirică zice stăpânului său:
•Mr Stăpâne, sa nu bănueşti, da am să zic
şi eu o vorbă: de ce nu te însori? Ca mâne,
poimâne,. te-i trezi că ai Imblătrânit şi nu-ţi
răm âne niciun urm aş. După vieaţă este şi
m oarte. De unde ştii ce se întâm plă, fe re a ­
scă D um nezeu! şi-atunci cui răm âne a tâta
avere?
— Ce vorbeşti tu, miăi Chirică? Dacă nu

1) hambar.
m ’am în su ra t eu, când ara fost de în su ra t;
apoi la v rem ea asta ţi-aî găsit să m ă însor?
Pe sem ne vrei să-şi facă dracul râ s de mine..
Nu vezi că a tre c u t soarele de-am eazi; sunt
m ai b ătrân decât tânăr.
— Da ia laslă-mă la pârdalnicul, stăpâne,
că-i spărie oam enii cu vorbele dum itale. Nu
te m ai face aşa de bătrân, că doar nu ţi-i
vrem ea trecu tă. Eu cred că tocm ai acum
eşti bun de în su ra t; pentrucă ai cu ce să-ţi
ţii n ev asta şi copiii. Slav® Domnului! mulţi
ar dori s'ă aibă ceea ce ai d-ta.
— Ţi-ai găsit, zise Ipate. P a rc ă eşti nu
ştiu cum, măi Chirică; vorbeşti şi tu ia aşa
în dodii 4) câteodată. Âm eu sămlănături?
am eu to ate cele trebuincioase pentru casă?
Tu crezi că num ai aşa se ţine fem eia...
V orba ceea: „C ând se ’nsoară, nu-i de
m oară".
— De asta te plângi, stăpâne?
— D ’apoi de care alta, măi Chirică? Nu
ştii tu că g u ra înainte de to ate şi apoi cele­
lalte?
Stăpâne, dacă-i num ai a tâta, apoi las’
că te fac eu cu grâu, să ai de unde face
pâne şi colaci pentru nuntă, ba şi pentru
cum etrie, dacă vrei.

*) a vorbi fără rost.

 — De unde, măi Chirică?
— Vezi dum neta, colo departe nişte la­
nuri frum oase de grâu, care dau în copt?
— Le văd.
— D u-te chiar acum la stăpânul moşiei,
şi spune-i că te prinzi sări dai în girezi tot
grâul cât îl are săm ănat. Şi dadă te-a în ­
treba cât să-ţi dee pentru această osteni-
cioasă treabă, spune-i că nu prim eşti bani,
ci num ai a tâ ta grâu, cu paie cu tot, cât îi
putea duce dum neta în spate şi cu un băiet
al dum itale.
— Cum asta, m'ă Chirică? P arcă v o r­
beşti de pe ceea lume. Crezi tu că vom pu­
tea noi singuri secera şi strâ n g e a tâ ta am ar
de g râu , că doar sute şi mii de braţe trebue
acolo, nu şagă. Şi-apoi num ai pentru două
sarcine de grâu? Ce nebun ai crede tu c’ar
fi acela?
— Stăpâne, ca să cunoşti cine sunt eu şi
cât pot, ascultă-m ă şi du-te la boier de-i
spune cum te-am învăţat.
Ipate cu un gând slă se ducă şi cu zece
nu. In sfârşit îşi ie inim a în dinţi şi se duce
la c u rte să vadă ce are să fie. Şi cum
ajunge, se înfăţişează înaintea boierului şi
zice:
— Să nu vă supăraţi, cucoane! Nu cum ­
va aveţi trebuinţă de secerâtori?
 — Ba încă m are n evoie am , om bun!
Parcă D um nezeu te-a adus. Căci grâul îi
copt, nu mai poate suferi întârziere.
— Apoi, cucoane, mă prind eu să ţi-1
secer.
— Cum, singur?
— A sta-i treaba m ea, cucoane. F** mă
prind să ţi-I dau în girezi. Nu-i cuvânt gos-
podSresc?
— Cum văd, te bizueşti în braţe multe.
— M ulte, cucoane, puţine cucoane, câ ­
te-a da D um nezeu; numai treaba s ’o fac.
— Ş ’apoi ce mi-i cere, aşa cu hurta?
— Ce să cer. cucoane, ia când ţi-oiu da
grâul în girezi, să am voie a lua numai atâta
grâu, cu paie cu tot. cât oiu putea duce în
spate eu şi cu un bâietan al meu.
— Măi om ule, vorbeşti înadins, ori vrei
să şugueşti?
— Ba ferească D um nezeu, cucoane;
vorbesc înadins.
Boierul a crezut că Ipate e nebun şi voia
să se mântuie de dânsul, zicând:
Dada-i aşa, om bun, du-te mâni di­
mineaţă şi te-apucă de lucru; oiu vede eu ce
treabă-i face şi ne-om împăca noi.
îm păcarea cum ţi-am spus, cucoane.
El, du-te, du-te ţi Ias’să vedem !
 Atunci Ipate se întoarnă acasă şi Chirică
îl întreabă:
— Ei stăpâne, cum a răm as cu boierul?
— Cum să răm âie, 'măi Chirică! Ia m ’am
prins hăt şi bine să-i dau grâul în girezi,
după cum ai zis. D ar m ’a luat groaza, când
am tre c u t pe lângă lan şi l-am văzut câtu-i
de m are. Asta-i d treabă foarte grea şi
m a re lucru să fie, ca s’o putem noi scoate
la capăt. Ştiu eu ta re bine că boierul m ’a
luat de nebun, dar nici cum inte nu sunt,
după cât văd eu acu. D racul ştie ce avem
să facem!
— N ’ai grijă, stăpâne, c!ă doar eşti cu
mine... zise Chirică.
— Ia m ai bine să luăm oele trebuitoare
şi haidem acolo chiar în astă sară, ca m âne
dim ineaţă să ni se fadă ziuă pe lan.
Şi aşa se ieu ei am ândoi şi se duc. Şi
cum aju n g acolo, cam pe înserate, Ipate
zice:
— Vezi tu, măi Chirică? asta nu-i şagă;
mi se pare că noi avem să dăm peste d ra ­
cul!
— 'S tăp ân e, ştii ce? Xulclă-te şi te odih­
neşte şi m âne-dim ineaţă vom vorbi am ân­
doi.
Ipate, ca cel cu g rija ’ri spate, se fră­
m ântă-el cu m intea cât se m ai frăm ântă, şi
obosit fiind, se lăsă oleacă jos pe iarbă şi
adorm i dus. Chirică atunci — el ştie ce face
şi cum face! că în tr’o clipă adună to a tă dră-
cim ea şi o pune la lucru pe câm p. Unii sece­
rau, alţii legau snopi, alţii făceau clăi şi su­
flau cu nările să se usuce, alţii cărau, alţii
durau girezi, — m ă rog, claca dracului era,
ce să spun m ai mult?
Când se tre z eşte Ipate, în zori de ziuă,
se sparie ce vede! Totul era m ântuit. In lo­
cul grâului de pe câm p, vede acum o gi-
readă m are şi două m ai mici, aşezate pe cul-
mea dealului, iară pe Chirică nu-1 vede ni-
căiri. Atunci lui Ipate i s ’a suit to t părul în
vârful capului, de frică,' şi a început a
cauta pe Chirică în to ate părţile. Şi când
colo, num ai iată că-1 vfăzu dorm ind pe v â r­
ful unei girezi, şi atunci îşi m ai veni puţin în
fire. Feciorii boiereşti se sculară cu noaptea
in cap, cum îi tre a b a lor, şi veniră pe la ­
nuri, să vadă ce m ai este. Şi când văzură ei
una ca aceasta, îi cuprinse spaim a, şi fuga
la boier de-i vestiră. Boierul atunci se scoallă
iute, se asvârle pe-un cal şi ţine num ai o
îuga, pâna pe lanuri. Şi când colo, vede şi el
ceea ce nu se m ai văzuse şi nu se m ai a u ­
zise de când lum ea şi pământul!
. 1 cucoane, am m ântuit treb u şo ara
zise Ipate: Bine că aţi apucat a veni şi dum-
n eavoastră, ca slă fiţi de faţă când ne-om
lua dreptul.
A tunci Chirică, niciuna, nici două, scoate
o funie cu care e ra încins, leagă bine gi-
reada cea m are, cum ştie el, o ia în spate
şi pe ici ţi-e drum ul. Iară boierul, m ai văzând
şi aceasta, a încrem enit cu mânile subsuori,
uitându-se la dânsul cum se ducea. Şi cre­
zând că de-acum şi Ipate are să iee oele
două girezi mici, şi-l caliceşte de tot, crlăpa
de necaz, dar n ’avea încotro. Şi neştiind ce
să facă, zise lui Ipate cu binişorul:
— Om bun, na-ţi bani în locul grâului
ce m ai ai a lua şi lasă-m ă în pace. N’am
crezut că am aface cu dracul.
— F erească Dum nezeu, cucoane. Cruce
de au r cu noi în c a s ă !1) D eparte de pe locu­
rile aceste! Ba zău, am m uncit de-a dat
inim a din noi...
— Ia laslă-mă încolo, măi omule; pe
sem ne tu ai să mâ înveţi pe m ine ce-i plu-
g ăria? Că doar nu sam ăn eu g râ u de ieri
de-alaltăieri, să nu fi m ai avut a face cu se-
cerători. Şi chiar de nu-i fi tu ucigă-1 c ru ­
cea, to t n’aţi um blat cu lucru curat; înslă ce
am eu cu sufletul vostru? Voi aveţi a da
sam ă. P rim eşte bani, cum ţi-am spus, şi
îfiai duceţi-vă şi la altă casă, că eu unul ştiu
c’am păţit-o bună.
Ipate, auzind aceasta, p ă re rea lui de bine.
Ia bani cu c ât se învoeşte şi se duce şi ei
după Chiridă. Şi când ajunse acasă, Chi­
rică treierase, v ân tu rase, m ăcinase, în sfâr>
şit, pusese to a te trebile la cale. Şi Ipate,
când a m ai văzut şi asta, nu m ai ştia ce să
zică. M ai că-i venea a crede că şi el a re
aface cu dracul.
— Mlăi Chirică, d’apoi ştii că şi boierul,
câtu-i de boier, a pus-o de m ăm ăligă. Iaca
mi-a dat şi bani de am adus acasă.
Şi aceştia-s buni, stăpâne; pune-i Ia
chimiriu şi taci m olcom . Am ştiut eu dina­
inte că are să ne iasă şi de cheltuială.
A doua zi duplă asta, Chirică zise lui
Ipate:
— Ei, stăpâne, de-acum cred că n ’ai ce
mai zice:^ ca m âne, poim âne mi se ’mplinesc
anii şi răm âi făr’de mine. iVLai înainte ca-
lea-valea, erai deprins a trăi singur, dar
acu are să-ţi cadă greu, m ai ales că ti s’a
ngreuiet şi gospodăria. H ai, ce zici te
’nsori, ori ba?
» T~^Apoj dă’ măi Chirică, ştiu eu ce să
lac. P arca to t m ’aş însura; când aş da pe­
ste o parte bună, aş face poate şi eu pasul
ista. D ar ta re mă tem , nu cum va să-m i ieu
43040. — 9
pe dracul după cap, să-l aduc cu lăutari în
casă, şi pe urm ă să nu-1 pot scoate nici cu
o mie de popi; c’apoi atunci leham ite şi de
în su ra t şi de avere şi Tle tot!
— De asta ţi-i acu în grijă, stăpâne?
D ac’a răm as tre a b a până la atâta, apoi las
pe m ine că te-oiu face eu să iei un drăguţ
de fem eie care nu se m ai află! Căci eu şed
călare în inim a lor şi, nu că mă laud, dar
ştiu to a te m ăruntaiele dintr’însele. Despre
asta nu mi-e ruşine; pot să-ţi aleg una şi
n oaptea pe întuneric. P entru altul n’aş fa ­
ce-o, s'ă' ş tiu 'c ă m i-ar da lum ea de pe lume,
d ar pe dum neta vreu num aidecât să te văd
om ca toţi oamenii, în rând cu lum ea. Nu
vezi că cei m ai mulţi de teapa dum itale se
ţin cu .nasul pe sus, num ai din pricina asta?
Ca şi cum parcă dum neta n ’ai fi vrednic să
ţii o femeie?
— M ăi Chirică, ta re m ai eşti şi tu nu
ştiu cum. Scoţi omul din minţi cu vorbele
tale. S ^ n staro ste m i-am găsit. Nu ştiu cine
, te-a în d rep tat la casa m ea, că ştiu dă eşti
berechet bun. Ş’apoi m ult stau eu c âte ­
odată şi mă gândesc în m intea m ea, de unde
ai tu a tâ ta putere. M ai că-mi vine să zic şi
eu ca boierul cela: nu ştiu, nălucă să fii, om
să fii, dracul slă fii’, dar nici lucru cu ra t nu
eşti. N um ai, fii ce-i fi,, asta nu mă priveşte:
 mie unuia ştiu că m i-ai priit bine, n’am ce
zice! Ei, ia spune, cum zici tu că mi-i alege
femeie?
— Ia în dum inica viitoare, stăpâne, să
m ergem în sa t la horă. Eu oiu sta de-o p a rte
cu băieţii, ia r dum neta să te prinzi în joc
lâng’o fată, care ţi-a plăcea. Eu atunci mi-
oiu tâ rîi piciorul pe lângă dum neta, oiu
ochi-o bine şi apoi ţi-oiu spune eu ce zace
în tr’însa.
_ — Da ştii c’ai chitit-o bine, măi Chirică?
Tot cu draci eşti tu, bine zic eu.
— Apoi dă, stăpâne, în ziua de azi, dadă
nu-i fi şi cu draci oleacă, apoi ci-că te fură
sfinţii, şi ia r nu-i bine.
In sfârşit, ce spun ei, ce nu m ai spun,
cum vine dum inica, Ipate şi cu Chirică se
ieu şi se duc la horă în sat. Chirică, cum îi
treaba băieţilor, se adăţăra pe cele g ard u ri
şi se hlizea ') cu «ceilalţi băieţi. Iar Ipate, de
cuvânt: se prinde în joc lângă o fată, c are
chiteşte că i-ar cam veni la socoteală; În ­
cepe el a o m ăsura cu ochii de sus până jos
şi de jos până sus şi, cum se în v â rte a hora,
ba o strân g ea pe fată de m ână, ba o călca’
pe picior, ba... cum îi treab a flăcăilor. Şi
tropai-tropai, ropai-ropai. i se aprind lui

^ *) chicotea, rădea
Ipate al nostru câlcâele. Chirică era şi el pe-
acolo. şi cum se lasă Ipate din joc, spiridu-
şul dracului îi zice:
— Ei stăpâne, parcă te-ai cam aburit la
faţa, nu ştiu cum. Ce zici, aşa-i că-ţi vine la
socoteală?
~ Apoi dă, nu ştiu cum să m ai zic şi eu;
pe sem ne păcatele mi te-au scos înainte,
măi Chirică. Eu gândesc s’o pornesc pe
treablă; fata-i hazulie şi m ’â fărm ăcat de-
acu.
— Ba nu, stăpâne^ dacă-i v rea să mă
a sc u lţi,. eu te sfătuesc^să n ’o iei pe asta. Şi
focu-i hazuliu, dar ta re rău te pârjoleşte câ­
teodată. F eţişo ara asta, o vezi dum neta cât
e de scum pă la râs? P arcă ţi-ar veni a crede
că-i de cele cu crucea ’n sân. D ar ia, una
de aceste a înălbit odată, num ai în tr’o sin­
g u ră noapte, pe m oşu-m eu, în fântână.
— Cum asta, măi Chirică?
— Da, ia! nu m ai şti şi dum neta cum,
stăpâne.
— Ian auzi-1, m ai degrabă i-ai putea
strâm b a Micile, decât vorba. Măi Chirică,
eu gândesc că s’a da după mine şi s’a face
şi ea bună.
— I... hî! da cum nu? Eu însă îţi spun
prieteneşte, că feţişoara asta are trei coaste
de drac în tr’însa; şi chiar şi ce^ m ai bună
dintre femei, îndă to t m ai are una. Să te
mai laşi„ stâpăne, pân’om da m a ca r peste
una de acelea, şi-apoi ţi-oiu m ai spune eu
ce este de făcut.
— Apoi dă, m ă Chirică, tu m ’ai to t
c ih ă it1) de cap până acum , să m ă ’nsor, să
mă ’nsor, de mi-ai aprins pofta de în su rat,
şi apoi acu to t tu o şurubueşti şi-o întorci,
cum îţi vine ţie la socoteală.
— Stăpâne, ştii că eu nu-ţi voiesc răul;
ascultă-m ă, că n ’ai să greşeşti.
Ipate auzind aşa, se dă după Chirică şi
se întoarnă ei s a ra acasă, to t cum s’au
dus. Insă cum ajunge acasă, parcă nu era
acela. M uncea el, nu m uncea, d ar ştiu că
se frăm ânta cu gândurile, şi deabia aştepta
să vie dum inica viitoare.
Duminica vine, şi ei iară se duc la horă,
în alt sat. Chirică, după obiceiul său, se ia
cu băieţii, iar Ipate se prinde în joc lângă o
fată, care o chiteşte el. Joacă c ât joacă şi
lângă aceea şi intrând în vorbă cu dâns‘a,
fata bună m ehenghe *), îi în to arce capul, şi
Ipate vede că nu-i de lepădat. D ar Chiridă
era şi el pe-acolo, şi cum se lasă Ipate din
joc, îi zi?e:

*) mi-ai tot bătut capul.

) şireată, j
 — Ei stăpâne, cum văd eu, nici de asta
nu te-ai da în lături; aşa-i că ţi-a căzut cu
tro nc la înimlă?
— M ai aşa, măi Chirică!
— Apoi îţi spun eu,-stăpâne, că nici asta
nu-i de noi. O vezi cât e de p âşin ă1), dar şi
asta are două coaste de drac în tr’însa. Să
te m ai laşi, stăpâne, cum ţi-am spus eu.
— Apoi dă, măi Chirică; în ziua de azi,
nu ştiu zău care-a mai fi cu crucea ’n sân,
cum cauţi tu. Eu gândesc că tot om alege,
pân ’om culege. •
— Ba nu, stăpâne, las pe mine, că ştiu
eu ce fac.
Ipate iar se lasă după cum zice Chirică,
şi se întoarnă ei sa ra acas®, tot cum s’au
dus. D ar Ipate acum nici de treabă nu-şi
m ai căuta, nici m âncarea nu se m ai prindea
de dânsul, nici som nul nu-1 fura, era cum e
m ai rău. Dă, ce să-i zici? dăduse şi el în
pârplăra însuratului. Ş’apoi ştiţi că este-o
vorbă: când îi omul în doi peri, să te fe­
reşti de dânsul, c’atunci-i cum îi mai rău.
V orba ceea: „arde focu ’n paie ude“ . Aşa
şi Ipate, to t sughiţa, tot ofta din greu şi de-
abia aştepta să vie duminica. m
D um inica iar vine şi ei acum a se ieu şi

') smerită.
 se duc la joc în alt sat. Şi cum ajung acolo,
Ipate se şi prinde în joc lângă un puişor de
fată, căreia îi jucau ochii în cap ca la o
şerpoaică. Se învăţase şi el şiretul, a le
alege aşa pe deasupra, dar num ai Chirică,
băietul, ştia ce zace în inim a lor şi cât le
poate calul. Că ce-i m ai greu de ales, decât
omul? D ar Chirică era şi el pe-acolo. Şi
ce-a făcut el, ce-a dres, că fetei şi lui Ipat'e
au început a le sfârâi inima unul după altul.
Boldul Satanei se vede că-i înghim pase. Şi
-cum se lasă Ipate din joc, Chirică îl tra g e
- de o parte şi-l întrebă:
— Ei stăpâne, cum ţi se pare?
— Cum să mi se pară, măi Chirică? Ia
parcă îmi vine s’o sorb cu ochii, de dragă
ce mi-e; dacă n ’a m ai fi şi asta, apoi nu
| mă mai însor niciodată, că destul mi-ai tul­
burat minţile pân’acu.
i — Asta-i bună, stăpâne, zise Chirică.
; Nu-i vorbă că tot are şi ea o coastă de drac:
1 dar trăind şi nemurind, i-om scoate-o noi şi
y pe-aceea.
Atunci bucuria lui Ipate! începe a se ţi­
nea de fată, ca scaiul de oaie. Şi unde nu
ţi-o înşfacă pe sus şi se ieu ei ba dm tâlcuri,
ba din cimilituri, ba din pâcâlit, ba din una,
ba din alta, şi de colea până colea, şi-au
plăcut unul altuia. Şi Ipate, ne m ai având
răbdare, se şi duce la tată-său şi la mă-sa
de-o cere. V orba ceea:
Vin’ la mama de mă cere:
De m’a da, de nu m’a da,
Peste noapte mi-i fura.
Părinţii fetei, când aud asta, au de bucu­
rie că le-a picat un om aşa de bun şi o dau
cu m âniei largi. Peste câteva zile nunta se
face şi Ipate îşi ia femeia cu zestre cu tot,
o duce acasă la dânsul şi pace bună! Şi
aşa trăiau ei de bine şi se iubeau unul pe
altul, ca nişte h u lu b a şi1). Şi Ipate, fiind
fo arte m ulţăm it de asta, zise în tr’o zi:
— D oam ne, mlăi Chirică, bun suflet de
femeie m ai am! Bine m i-am ales-o.
— Bună, stăpâne, nu-i cuvânt, dar ştii
că este o vorbă; când nu gândeşti, atunci
te trân teşte, las’ să vedem. Ia, adă-ţi
am inte, ce ţi-am spus odată, că şi asta, cât
îi de bună şi blajină, to t are o coastă de
drac în tr’însa, care trebue scoasă num ai­
decât, dadă ţi-i voia să ai femeie cum tre ­
bue şi s ’o duci cu dânsa până la adânci bă­
trân eţe.
— Apoi dă, nu ştiu cine ţi-a m ai putea
in tra şi ţie în voie, măi Chirică. C âte ştii tu,
num ai dracu cred că poate să-ţi dee de fund.
 D ar nu se îm plineşte bine anul şi fe­
meia lui Ipate face un băiet. La vre-o două-
trei luni după asta, Ipate se trezeşte în tr’o
zi cu .socrul său, că vine şi-l chiam ă la
nunta unui frate al femeii sale. Chirică,
simţind toate, cum îi dracul, tra g e pe stă­
pânul său la o parte şi-i zice:
— Stăpâne, lasă să se ducă num ai ne­
vasta dum itale cu copilul, iar dum neta
spune că de-i avea vrem e să te dtîci m ai
pe urm ă, bine-de-bine, iară de nu, să te
ierte. Şi după asta, ţi-oiu mai spune eu ce-i
de făcut.
Ipate, deprins a asculta pe Chirică, zice
' socrului^ său:
— Tată, eu n’oiu putea m erge, că după
cum vezi, am ta re multe trebi pe capul
t meu şi num ai cu un argăţel ce-1 am, de-
abia le pot dovedi. N evasta m ea însă poate
să m eargă şi de m ’a ierta vrem ea să pot
veni şi eu mai pe urm ă bine-de-bine, iară
I de nu, te rog să mă ierţi!
Socru-său atunci ne m ai având ce zice,
ia pe nevasta lui Ipate cu copil cu tot şi se
cam mai duce. In ziua de uncrop 1), Chi­
rică zice lui Ipate:
1 Ziua când ies oamenii dela nuntă, dela masa
cea mare, si merg cu toată nunta la crâşmă, undQ
t?şau rachiţţ,
 — Stăpâne, ia acum a venit vrem ea, ca
să scoatem coasta cea de drac din femeia
dum itale. H ai, încalecă iute pe cal şi te du
la nuntă. D ar să ştii dela mine ce ai să faci
c â n d jv e i ajunge acolo: alăture cu casa so-
cru-tău este o căsuţă tupilată, în care şede
un tălpoiu de babă, m eşteşugoasă la trebile
s a le ,' cum îi sfredelul dracului. Du-te de
tra g e îh gazda la dânsa şi fă-te că eşti un
drum eţ străin. Pune-te apoi pe lângă ea
lu n tie şi.p u n te şi jurueşte-i cerul şi păm ân­
tul, ca să-ţi sm om ească pe nevasta dumi­
tale şi-să ţi-o aducă acolo. Şi atunci să vezi
ce pot babele şi cât îi de credincioasă fe­
m eia.
— Să... ra! măi Chirică, ce spui tu?
parcă despre asta m i-aş pune capul ia
mijloc.
— Ba nu fii aşa de darnic, stăpâne. M ai
bine cruţă-ţi capul, că poate ţi-a m ai trebui.
— D ar oare nu m ’or cunoaşte, măi Chi­
rică?
— N ’aibi grijă, stăpâne, poţi să te duci
şi pe la nuntă, că am făcut eu ce ştiu eu şi
nim eni n ’are să te cunoască.
Ipate, voind să se încredinţeze şi despre
asta, ascultă pe Chirică şi se duce. Şi cum
aju n g e în sat; tra g e în gazdă la babă, o ia
cam pe departe şi-i spune ca să-i şdţică de
 ^ r a pe nevasta lui Stan din satul cutare, la
dânsul. v ■■■ „
Baba, când aude asta, pune m âna Ia
gură, clatină din cap şi zice:
— Doam ne, om bun, cum crezi dum ­
neta că aş face eu una ca asta, mai ales că
femeia are bărbat bun, frum os şi bogat, şi
nu-i de-acele de care gândeşti dum neata?
Atunci Ipate scoate plosca dela oblânc,
dă babei vreo câteva gâturi de rachiu şi
apoi îi mai întinde şi o pungă toşcă de bani,
zicând:
.M ătuşă, de mi-i face acest bine,
atunci să ştii că ai să ai şi m ai m ult dela
mine. Fii bine încredinţată, că n ’are să ne
ştie nici pământul.
Baba deodată stă pe gânduri; parcă n ’ar
fi prea voit nici treaba s ’o facă, dar nici
punga s’o lese. In sfârşit, m ai' şede ea pe
gânduri cât mai şede, apoi ia punga şi zice:
Om bun, m ânca-te-ar puricii să te
mănânce!... Eu ştiu ce vra să zică durerea
. inip ă , bat-o pârdalnica s ’o bată!... Nu
ştiu zău, cum a sta şi asta; îmi plesneşte
obrazul de ruşine, când gândesc, cum să mă
înfăţoşez înaintea femeii celeia cu vorbe de-
acestea... Mă duc şi eu în tr’un noroc să ve­
dem, şi de-oiu putea face ceva, bine-de-
bine, iară de nu, mi-i crede şi dum neta, că
 <jtii cum se fac de greu trebile acestea şi rar
le scoatem în capăt.
— Credei şi dum neta m ătuşă, dă de-i face
pe treabă, n’are să-ţi fie degeaba.
^ Atunci baba zice:
— Să vedem; în treb area n’are greş. Mai
ştii de unde sare iepurele? M ai ales că b ăr­
biatu-s'ău nu este aici.
Apoi, cam în spre sară, lasă pe drum eţ
singur în casă, şi se duce alăturea la nuntă,
şi cum ajunge, tra g e pe nevasta lui Ipate de
o parte, îi spune codoşea câte şi m ai multe,
ş’o face pe femeie să se alunece cu m intea.
— M ătuşă, zice nevasta, d’apoi oare cum
om face noi, ca să fie m ai bine?
— A cesta nu-i vreun lucru pân’pe-acolo,
copilă băi, zise baba. Ia, du-te în casă, trej
zeşte-ţi copilul din som n şi el atunci are^ să
înceapă a plânge; pe urm ă pişcă-1 to t câte-
oleacă şi el are să înceapă a ţipa. Şi atunci
tatu -tău , cum îi el supărăcios, are să zică
dela o vrem e să iei băietu şi sîă-1 dai — ia,
încolo, la baba cea de-alăturea. Tu, cum îi
auzi asta, să iei băietu cu albie cu to t şi să
vii cu dânsul la mine. Şi apoi atunci...
F em eia lui Ipate ascultă de babă, face
cum i-a zis ea, şi pe înserate şi vine la dân­
sa cu copilul în braţe; şi cum intră în casă,
începe a se chicoti şi a spune dela nuntă
multe şi m ărunte, fără să „cunoască pe băr-
batu-său.
Atunci Ipate le dă de băut, până le am e­
ţeşte pe am ândouă, apoi îşi furlă copilul din
covăţică, după cum îl învăţase Chirică, şi_
fuge cu dânsul acasă. Chirică, cum îl vede
viind, îi iese înainte de pe la poartă, şi zice:
— Ei, stlăpâne, minciuni ţi-am spus eu,
ori ba?
— Ba nu, măi Chirică; acum văd eu ce
poate femeia. De-acum nu m ai trăiesc- nici-
un ceas cu dânsa; am s ’o dau dracului de
pomană, soiu rău ce este ea!
— Ba nu, stăpâne, să nu faci una ca
asta, dă femeia dumitale e una dintre cele
mai bune femei. Da ştiu eu cine-i de vină
aici. Las’o întâiu să vie acasă, să-i scoatem
costiţa ceea, care ţi-am spus eu, şi atunci
îi vedea dum neta ce lucru de femeie are să
iasă dintr’însa.

Acum, să ne întoarcem iar din urm ă.

Femeia lui Ipate şi cu baba, când se tre ­
zesc din ameţală, nici tu drum eţ, nici tu co­
pil, nici tu nimica! Atunci odatlă încep ele
a se boci înnăduşit şi a se bate cu pumnii
peste cap, însă fără niciun folos! M ai isco­
deşte ea hârca pe ici, pe colea, să vadă n ’a
putea afla ceva despre copil, dar copaul
parcă intrase în păm ânt.
— Ei, ei! Acu-i acu. Vai de mine, neva­
stă Hăi, zise-baba; ce păcat mi-am găsit cu
tine! D racul ştie ce să fac!
Şi cum sta baba îm pietrită, dracul îi şi
dă în gând una:
— Nevastă-hăi! alta nu-i d e făcut, decât
să înşom oltăcim m otanul ista al m eu cu ni­
şte petece, să-l punem în albiuţă şi apoi să
dăm foc casei pe< dinlăuntru, iar noi să ieşim
afară. Şi când s’a aprinde m ai tare, noi să
începem a ne boci în g u ra m are şi a striga:
foc! foc! Şi pân’or sări oamenii dela nuntă,
până nu ştiu ce, casa are să se topească. Şi
când or găsi m otanul scrum , au să creadă
că a ars copilul, şi poate s’o tămăduim.
— Că bine zici dum neta, m ătuşă; asta
s’o facem .
— S ’o facem , s’o facem . D ar eu ce fac
tocm ai acum la bătrâneţe, fără leac de adă­
post?
$ — Nu te îngriji de asta, m ătuşă dragă,
că am s>ă te ieu cu mine şi-i trăi pe lângă
noi, ca banul cel bun. B ărbatu-m eu e cum
îi pânea cea bună şi te-om avea cu rat ca
pe-o m am ă.
A tunci baba se înduplecă, căci n ’are în ­
cotro, dau ele foc casei, şi până când sar
oamenii, până nu ştiu ce, şi casă şi m otan şi
tot se făcuse scrum . Iară ele plângeau de
udau pământul.
— Vai de noi şi de noi, copilaşul nostru,
cum au ars!
Oamenii, văzându-le sbucium ându-şeaşa,
au început care dincotro, să le m ângâie. Şi
a doua zi tatăl femeii lui Ipate trim ite pe u n
arg at al său cu carul cu boi, să dudă şi»pe
babă şi pe fiică-sa la bărbatu-său acasă,
arătându-se cu m are părere de r&u pentru
astă cumplită nenorocire. Pe drum' femeia
lui Ipate zice babei:
— M ătuşica, vâră-te ici în sacul acesta
şi, când vom ajunge acasă, J n tâ iu am să
spun bărbatu-m eu că aici sunt nişte b u c i1)
dela m ămuca, pentru făcut saci. Şi a.ceasta
numai până s’o duce dela noi un ticălos, de
arg at care-1 avem, că chiar azi i se împli­
neşte.
Baba ascultă şi se vâră în sac. Şi cum
aiung acasă şi tra g carul în ogradă, neva­
sta lui Ipate Iaslă toate cele în car şi se
duce de-adreptul în casă plângând să g ăsea­
scă pe bărbatu-său şi să-i spună cele în tâm ­
plate. Insă, când colo, nici Ipate, nici Chi­
ridă nu erau acasă. Atunci femeia lui Ipate

pâlţi scărmănaţi în pieptene,

şi cu arg atu l tătâne-său tăbârcesc sacul,
cum pot, îl pun în tr’o căsoaie, pe cuptior,
după horn, şi apoi ea dă drum ul argatului să
se ducă înapoi. Şi cum porneşte acesta,
Ipate şi pică în loc. Fem eia lui, cum îl vede,
începe a boci şi a zice:
— V ai de m ine şi de mine, bărbate,
ce-am păţit!... Copilaşul nostru nu m ai este!
Şi-i spune toatlă întâm plarea, după cum se
înţelesese cu baba. Ipate atunci îi zice:
—^ Lasă, măi fem eie, că de-om trăi, vom
fi-noi harnici să m ai facem copii. Dă, cu
cine să te sfădeşti! pe sem ne aşa a fost să
fie dela Dumnezeu!
Şi cum vorbeau ei, num ai iaca intră şi
Cjiirică pe uşă, cu un ciocan, c’o daltă şi c’o
păreche de cleşti în m ână. Fem eia lui Ipate,
cum îl vede, începe a i se tângui şi lui. D ar
Chirieă după ce-o ascultă, zice:
— i O crezi, stăpâne, ce-spune? Nu te mai
uita în g u ra ei. Ia m ai bine s’o cinlătuim1).
Pune-o jos şi să-i scoatem costiţa ceea.
A tunci Ipate odată mi ţi-o înşfacă de
cozi, o trâ n te şte la păm ânt şi o ţine bine.
Iară Chirică începe a-i num ăra coastele din
stân g a, zicând: una, doua, trei; şi când la a
p a tra , pune dalta, trâ n te şte cu ciocanul, o
apucă cu cleştele şi-o d'ă afară. Apoi aşează
pielea la loc, pune el ce pune la ran ă şi pe
loc se tăm ădueşte. După aceasta zice:
— Stăpâne, ia, de-acum ai femeie cum ­
secade; num ai s’o cam tii din frâu, şi să-i
rătezi unghiile din când în când, ca nu cum ­
va să-ţi purtă coarne.
Şi-odată se duce Chirică la casa de-ală-
tu rea şi aduce copilul. Fem eia lui Ipate,
când a mai văzut şi asta, num ai i s’a încleş­
ta t g ura şi a îngheţat de frică.
Atunci Chirică sărută m âna lui Ipate şi
zice:
— Ei, stăpâne, iaca chiar azi mi s’au
împlinit anii de slujbă. Rămâi de-acu sănăj
tos, că eu mă duc de unde am venit. D ar să
.ştii dela mine şi să spui şi altora, că te-a
slujit un drac, trei ani de zile, num ai pentru
un boţ de mămăligă de pe teşitură din pă­
dure şi pentru un putregaiu de căpătâiu, ce
îmi trebueşte sub talpa iadului.
Şi atunci odată şi înşfacă Chirică sacul
cel de după horn cu babă cu tot şi se face
nevăzut. Fem eia lui Ipate începe atunci a
ţipa grozav şi a zice:
— Aleargă după dânsul, bărbate, şi nu-1
lăsa! Câlţii dela m ăm uca mi i-a luat... Din
ce să m ai facem noi saci?
Ipate însă nu avea acum grijile aceste.
El era m âhnit pentru pierderea lui Chirică,
care e ja bunătate de băiet, şi nu ştia unde
l-ar găsi, ca să-i m ulţăm ească pentru atâtea
binefaceri ce prim ise dela dânsul.
D ar Chiridă e ra acum tocm ai în iad şi
se desfăta în sânul Iui Sc-araoschi, iară co-
doşca de babă gem ea sub talpa iadului şi
num ai m otanul ei cel din ceea lume îi plân­
g ea de milă, pentrucă l-a cocolit aşa de bine.
Şi iaca aşa, oam eni buni, s’a izbăvit Ipate
şi de dracul şi de babă, trăind în pace cu ne­
v a sta şi cu copiii săi.
Şi după aceea, când îi spunea cum va ci­
neva câte ceva de pe undeva, care era cam
aşa şi n-u aşa, Ipate flutura din cap şi zicea:
— Ia păziţi-vă m ai bine treaba, şi nu-mi
tot s p u n e ţi'c a i verzi pe păreţi, că eu sâ n t
S tan Păţitul.
 POVESTEA LUI H ARAP ALB

Amu ci-că era odată în tr’o ţa ră un craiu,

care avea trei feciori. Şi craiul acela m ai
avea un frate m ai m are, care era îm părat
în tr’o altă ţara mai depărtată. Şi îm păratul,
fratele craiului, se num ea Verde îm părat; şi
îm păratul Verde nu avea feciori, ci num ai
fete. Mulţi ani trecuse la mijloc, de când
aceşti fraţi nu mai avusese prilej a se în ­
tâlni amândoi. Iară verii, adică feciorii c ra ­
iului şi fetele îm păratului, nu se văzuse nici­
odată, de când erau ei. Şi aşa veni îm p reju ­
rarea, de nici îm păratul V erde nu cunoştea
nepoţii săi, nici craiul nepoatele sale; pen­
trucă ţara, în care îm părăţea fratele cel ma<t
m are era tocm ai la o m argine a pământului,
şi crăiia istuilalt la altă m argine. Şi apoi, pe
vremile*acele, mai toate ţările erau bântuite
de războaie grozave, drumurile pe apă şi
pe uscat erau puţin cunoscute şi foarte
încurcate, şi de aceea nu se putea călători
aşa de uşor şi fără primejdii, ca în ziua de
astăzi. Şi cine apuca a se duce pe atunci
în tr o p arte a lumii, adeseori dus răm ânea
pana la m oarte.
| D ar ia să nu ne depărtăm cu vorba şi
sa încep a depăna firul poveştii.
ci-că îm păratul acela, aproape de
f J,r.ane^> căzârid la zăcare, a ‘scris o carte
frăţine-său craiului să-i trim ită grabnic pe
cel m ai vrednic dintre nepoţii săi, ca să-l
lase îm părat în locul său, după m oartea sa.
Craiul, prim ind cartea, îndat'ă chemă tu ş­
ii ei feciorii înaintea sa şi le zise:
— Iaca ce-mi scrie frate-m eu şi moşul
vostru. C are dintre voi se sim te destoinic a
im parăţi peste o ţa ră aşa de m are şi bogată
ca aceea, are voie din p artea m ea să se
duca, ca să îm plinească voinţa cea m ai de
pe urm ă a moşului vostru.
1 A ţunci feciorul cel m ai m are ia îndriăs-
neală şi zice:
cred că mie mi se cuvine
această cinste, pentrucă sânt cel m ai m are
dintre fraţi; de aceea te rog să-mi dai bani
de cheltuială, straie de prim ineală, arm e şi
cal de călărie, ca să şi pornesc, fără zăbavă.
— Bjne, dragul tatii, dacă te bizueşti că-i
pu tea răzbate până acolo şi crezi că eşti în
sta re a cârm ui şi pe alţii, alege-ţi un cal din
herghelie, care-i v rea tu, ie-ţi bani, cât ji-or
trebui, haine care ţi-or plăcea, arm e care-i
crede că-ţi vin la socoteală şi m ergi cu bine,
fătul meu. ‘
Atunci feciorul craiului îşi ie cele trebu i­
toare, sărută m âna tătâne-său, primind
carte dela dânsul către îm păratul, zice ră ­
m as bun fraţilor slăi şi apoi încalecă şi po r­
neşte cu bucurie spre îm părăţie.
Craiul însă, vrând să-l ispitească, tace
molcom şi, pe înserate, se îm bracă pe as­
cuns în tr’o piele de urs, apoi încalecă pe cal,
iese înaintea fecioru-său pe altlă cale şi se
bagă sub un pod. Şi când să treacă fiu-său
pe acolo, num ai iaca la capătul podului îl şi
întâmpină un urs morm ăind. Atunci calul
fiului de craiu începe a sări în două picioare,
sforăind şi cât pe ce să izbească pe stăpânu-
său. Şi fiul craiului, ne m ai putând struni
calul şi neîndrăsnind a m ai merge^ înainte,
se întoarnă ruşinat înapoi la tatu-său. Până
să ajungă el, craiul pe de altă parte şi aju n ­
sese acasă, dăduse drumul calului, îndosise
pielea cea de urs şi,, aştepta acum să vie
fecioru-său. Şi num ai iaca îl vede viind ră ­
pede, dar nu aşa după cum se dusese.
— Da ce-ai uitat, dragul tatii, de te-ai
întors înapoi? zise craiul cu m irare. Aista
nu-i semn bun, după cât ştiu eu.
— De uitat, n’am uitat nimica, tată, dar
ia, prin dreptul unui pod, mi-a ieşit înainte
 lI.n Brs grozav, care m ’a v â rît în toţi spa-
neţii. Şi curm are ce *) scăpând din labele lui,
am găsit cu cale să mă întorc la d-ta acasă'
decât să fiu pradă^ fiarelor Sălbatice. Şi de-
acum înainte ducă-se din partea m ea cine
ştie, că mie unuia nu-mi trebue nici împără-
ţie, nici nim ica; doar n ’am a trăi cât lum ea,
ca slă m oştenesc păm ântul.
— D espre aceasta bine ai chitit-o, dra-
gul tatii. Se vede lucrul că nici tu nu eşti de
îm părat, nici îm părăţia pentru tine; şi decât
să încurci num ai- aşa lum ea, m ai bine să
şezi deoparte cum zici, căci din mila Dom­
nului, „lac de-ar fi, broaşte sânt destule*1.
JNumai aş "vrea -să ştiu, cum răm âne cu
m oşu-tău? Aş-a-i că ne-am în c u rc at în slăbă-
ciune?
â "Tată, zise atunci feciorul cel mijlociu
sa mă duc eu, dacă vrei.
— Ai to ată voia dela mine, fătul meu,
d ar m are lucru să fie, de nu ţi s’or tăia şi
ţie cărările. M ai ştii păcatul, poate să-ţi iasă
înainte v run iepure, ceva... şi popâc! m ’oiu
trezi cu tine acasă, ca şi cu frate-tău, ş’apoi
atunci ruşinea ta n’a fi proastă. D ar dă,
cearcă şi tu, să vezi cum ţi-a sluji norocul!
V orba ceea: „fiecare pentru sine, croitor de

*) §i foarte greu. Anevoie.

pâne“ . De-i izbuti, bine de tine, iară de nu,
au'm ai păţit şi alţi voinici ca tine.,.
Atunci feciorul cel mijlociu, pregătin-
du-şi cele trebuitoare şi primind şi el carte
din m âna tată-său către îm păratul, îşi ie
ziua bună dela fraţi şi a doua zi porneşte şi
eî. Şi m erge şi m erge, până ce înnoptează
bine. Şi când prin dreptul podului num ai
iaca şi ursul: mor! mor! mor! — Calul fiu­
lui de craiu începe atunci a sforăi, a sări în
două picioare şi a da înapoi. Şi fiul craiului,
văzând că nu-i lucru de şagă x), se lasă şi el
de îm părăţie, şi cu ruşinea lui se întoarse
la tată-său acasă. Craiul, cum îl vede, zice:
— Ei, dragul tatii, aşa-i că s’a împlinit
vorba ceea: „apără-m ă de găini, că de câni
nu mă tem “ .
— Ce fel de vorbă-i asta, tată, zise fiu-
său ruşinat; la d-ta urşii se chiamă găini?
— Ba ia acum cred eu frăţine-m eu, că aşa
urs oştirea întreagă este în stare să o
sdruncine... încă nu mă mier cum am scăpat
cu vieaţă; leham ite 2) şi de îm părăţie şi de
tot, că doar, slava Domnului, am ce m ânca
la casa d-tale.
— Ce m ânca văd eu bine că ai, despre
--------- I
1) De glumă.
2) Lipsă, mă lepăd*
asta nu e vorbă, fătul meu, zise craiul poso­
m orit, dar ia spuneţi-mi, ruşinea unde-o pu­
neţi? Din trei feciori, câţi a re .ta ta , niciunul
să nu fie bun de nimica! Apoi drept să vă
spun, că atunci de geaba m ai stricaţi m ân­
carea, dragii mei... Să umblaţi numai aşa
frunza frăsinelului toată vieaţa voastră şi
să vă lăudaţi clă sunteţi feciori de craiu,
asta nu m iroasă a nas de om... Cum văd eu,
frate-m eu se poate culca pe-o ureche din
p artea voastră; la Sfântul Aşteaptă s’a îm ­
plini dorinţa lui. H alal de nepoţi ce are!
V orba ceea:
La plăcinte,
înainte
. Şi la războiu
înapoi.
Fiul craiului cel m ai mic, făcându-se
atunci roş cum îi g o tc a 1), iese afară în
grădină şi începe a plânge în inim a sa, lovit
fiind în adâncul sufletului de apăsătoarele
cuvinte ale părintelui său.
Şi cum sta el pe gânduri şi nu se dum e­
rea ce să facă pentru a scăpa de ruşine,
num ai iaca se trezeşte dinaintea lui cu o
babă gârbovă de bătrâneţe, care um bla după
milostenie.
*) Găină sălbatecă, cu pene roşii,
 — Da ce stai aşa pe gânduri, lum inate
crăişor, zise baba; alungă m âhnirea din
inima ta, căci norocul îţi râde din to a te
părţile şi nu ai de ce fi supărat. Ia m ai bine
milueşte baba cu ceva.
— Ia lasă-m ă ’ncolo, m ătuşă, nu mlă
supăra, zise fiul craiului; acum am altele
la capul meu.
— Fecior de craiu, vedea-te-aş îm părat!
Spune-i babei ce te chirtueşte; că, de unde
ştii, poate să-ţi ajute şi ea ceva.
— M ătuşă, ştii ce? Una-i una şi două-s
mai multe; lasă-mă ’n pace, că nu-mi văd
lumea înaintea ochilor de năcaz.
'— Lum inate crăişor, să nu bănuieşti,
dar nu te iuţi aşa de ta re , dă nu ştii de
unde-ţi poate veni ajutor.
— Ce vorbeşti în d o d ii1), m ătuşă? Toc­
mai dela una ca dum neta ţi-ai găsit să aştept
eu ajutor?
— Poate ţi-i d e şa n ţ2) de una ca acea­
sta? zise baba. Hei, lum inate crăişor! Cel-
de-sus varsă darul său şi peste cei neputin­
cioşi; se vede că aşa place Sfinţiei Sale. Nu
dăuta că mă vezi gârbovă şi strem ţuroasă;
dar, prin puterea ce-mi este dată, ştiu dina­
inte ceea! ce au de gând să izvodească puter-

*) Intr’aiurea.
2) Mirare.

(.
nicii păm ântului şi adeseori râd cu hohot qe
nepriceperea şi slăbiciunea lor. Aşa-i că
RU-ţi vine a crede, dar să te fereasclă
D um nezeu de ispită! Căci m ulte au văzut
ochii, mei, de a tâ ta am ar de veacuri câte
port pe Umerele acestea. Of! crăişorule, cre-
de-mă că să aibi tu puterea m ea, ai vântura
ţările şi mările, păm ântul l-ai da de-a-dura,
lum ea aceasta ai purta-o uite aşa, pe de­
gete, şi to a te ar fi după gândul tău. D ar uită
ce vorbeşte gârbova şi neputincioasa! Iar-
tă-m ă, D oam ne, că nu ştiu ce mi-a ieşit din
gură! L um inate crăişor, m ilueşte baba cu
ceva!
Fiul craiului, fărm ăcat de vorbele babei,
scoate atunci un ban şi zice:
— Ţine, m ătuşă, dela m ine m ai puţin şi
dela D um nezeu mult.
— De unde dai, milostivul Dumnezeu
să-ţi deie, zise baba, şi m ult să te înzilea-
scă, *) lum inate crăişor, că m are norocire te
aşteaptă. Puţin m ai este şi ai slă ajungi
îm p ărat, care n’a m ai sta t altul pe faţa pă­
m ântului, aşa de iubit, de slăvit şi de pu­
ternic. — Acum, lum inate crăişor, ca să vezi
c ât poate să-ţi aju te m ilostenia, stai liniştit,
uită-te drept în ochii m ei şi ascultă cu luare

*) Să-ti dea zile.

am inte ce ţi-oiu spune: du-te la tatlă-tău şi
cere să-ţi dee calul, arm ele şi hainele cu care
a fost el mire, şi atunci ai să te poţi duce
unde n’au putut m erge fraţii tăi, pentrucă
ţie a fost scris de sus să-ţi fie dată această
cinste. Tatlă-tău s ’a îm potrivi şi n’a v rea să
te lase, dar tu stărueşte pe lângă dânsul cu
rugăm inte, că ai să-l îndupleci. H ainele des­
pre care am vorbit sânt vechi şi ponosite
şi arm ele ruginite, iară calul ai s!ă-l poţi
alege punând în mijlocul hergheliei o tavă
plină cu jlăratic; şi care dintre cai a veni la
jăratic să m ănânce, acela are să te ducă la
îm părăţie şi are să te scape din m ulte pri­
mejdii. Ţine m inte ce-ţi spun eu, că poate
să ne mai întâlnim la vrun capăt de lume;
căci deal cu deal se ajunge, dar încă om cu
om!
Şi pe când vorbea baba aceste, o vede în ­
văluită în tr’un hobot *) alb râdicându-se în
văzduh, apoi înălţându-se tot m ai sus, şi
după aceea n ’o mai zări de fel. Atunci o în ­
fiorare cuprinde pe fiul craiului, răm ânând
uimit de spaimă şi m irare; dar pe urm ă ve-
nindu-i inima la loc şi plin de încredere în
sine că va izbuti la ceea ce gândea, se înfă­
ţoşează înaintea tatălui său, zicând:

') Văl.
 — Dă-mi voie ca să mă duc şi‘ eu pe
urm a fraţilor mei; nu de altiă, dar ca să-mi
încerc norocul. Şi ori oiu putea izbuti ori
nu, dar îţi făgăduiesc dinainte că, odată por­
nit din casa d-tale, înapoi nu m ’oiu mai în ­
toarce, să ştiu de bine că m ’oiu întâlni şi
cu m o artea în cale.
—i Lucru negândit, dragul tatii, să aud
aşa vorbe tocm ai din g u ra ta, zise craiul.
Fraţii tăi au dovedit că nu au inimă în tr’în-
şii şi din p a rte a lor m i-am luat toată nădej­
dea. D oar tu să fii m ai viteaz, dar parcă tot
nu-mi vjne a crede. Insă, dacă vrei şi vrei
num ai decât să te duci, eu nu te opresc, dar
mi-i nu cum va să te întâlneşti cu scârba în
drum şi să dai şi tu cinstea pe ruşine, c’apoi
atunci c u ra t îţi spun că nu m ai ai ce căuta
la casa m ea.
— Apoi dă, tată, omul e dator să încerce.
Am să pornesc şi eu în tr’un noroc, şi cum
a da D um nezeu. N um ai te rog, dă-mi calul,
arm ele şi hainele cu care ai fost dum neta
mire, ca să mă pot dtTce.
C raiul, auzind acestea, parcă nu i-a prea
venit la socoteală şi încreţind din sprâncene,
a zis:
— Hei, hei! dragul tatii, cu vorba acea­
sta mi-ai adus am inte de cântecul cela:
 Voinic tânăr, cal bătrân,
Greu se ’ngădue la drum.

D’apoi calul meu de pe atunci, cine mai

ştie unde i-or fi putrezind ciolanele! Clă
doar nu era să trăiască un veac de om. Cine
ţi-a v ârît în cap şi una ca aceasta, acela în-
că-i unul... Ori, vorba ceea: pe sem ne u m ­
bli după cai m orţi, să le iei potcoavele.
— Tată, a tâta cer şi eu dela d-ta. Acum
ori c’a fi trăind calul, ori că n ’a fi trlăind,
aceasta mă priveşte pe mine; num ai vreau
să ştiu dacă mi-1 dai ori ba.
— Din partea m ea dat să-ţi/fie, dragul
tatii, dar mi-i de-a m irarea, de unde ai să-l
iei, dacă n ’are fiinţă pe lume.
— Despre aceasta nu m!ă plâng eu, tată,
bine că mi l-ai dat! De unde-a fi, de unde
n’a fi, dacă 1-oiu găsi, al m eu 'să fie.
Şi atunci odată se sue în pod şi coboară
de acolo un căpăstru, un frâu, un biciu şi o
şea, toate colbăite,1) sfarogite 2) şi vechi ca
pământul. Apoi mai scoate dintr’un gher-
ghiriu 3) nişte straie 4) foarte vechi, un arc*
nişte săgeţi, un paloş şi un buzdugan,

*) Prăfuite.
*). Uscate foarte tare.
3) Un fel de dulap.
*) Haine, vestminte.
pline de rugină şi se apuca să le îngrijească
bine şi le pune de o parte. Pe urm ă umple o
tavă cu jăratic, se duce cu dânsa la herghe­
lie şi o pune jos în tre cai. Şi atunci numai
iaca ce. iese’ din mijlocul hergheliei o răp­
ciugă de cal grebănos 1), dupuros 2) şi slab
de-i num ărai coastele; şi venind de-a-dreptul
la tavă, apucă o gură de jăratic. Fiul craiu ­
lui îi tra g e atunci cu frâul în cap, zicând:
— G hijoagă 3) urîcioasă ce eşti, din toţi
c^ii tocm ai tu te-ai găsit să m ănânci jă ra ­
tic? De te-a îm pinge păcatul să m ai vii
odată,' vai de steaua ta are să fie.
Apoi începe a purta caii încolo şi încoace
şi num ai iaca slăbătura cea de cal iar se
răpede şi apuoă o gură de jăratic. Fiul craiu ­
lui îi m ai tra g e şi atunci un frâu tn cap, cât
ce poate şi apoi iar începe a. purta caii de
colo până colo, să vadă nu cum va a veni alt
cal să m ănânce jăratic. Şi num ai iaca şi a
treia oară to t gloaba cea de cal vine şi în ­
cepe a m ânca la jăratic, de n’a m ai răm as.
A tunci fiul craiului, m ânios, îi m ai tra g e un
frâu, iar cât ce poate, apoi îl prinde în că­
păstru şi, puindu-i frâul în cap, zice în g ân ­
dul său: / .
1) Ghebos, cocoşat.
*) Cu părul mare ici, colea.
*) Rablă, căzătură.
 — Să-l iau, ori să-i dau drumul; mă tem
că m’oiu face de râs. D ecât cu aşa cal, m ai
bine pedestru 1).
Şi cum sta el în cum pene să-l iee, să nu-1
iee, calul se şi scutură de trei ori şi îndată
răm âne cu părul lins-prelins şi tân ăr ca un
tretin 2), de nu era alt m ânzoc m ai frum os
în toată herghelia. Şi apoi uitându-se ţintă
în ochii fiului de craiu, zice:
— Sui pe mine, stăpâne, şi ţine-te bine.
Fiul craiului, punându-i zlăbala în gură,
încalecă şi atunci calul TDdată sboară cu dân­
sul până la nouri şi apoi se lasă în jos ca o
săgeată. După aceea mai sboară îndă odată
până la lună şi iar se lasă în jos m ai iute
decât fulgerul. Şi unde nu mai sboară şi a
treia oară pânlă la soare şi, când se lasă jos,
întreabă:
— Ei, stăpâne, cum ţi se pare? Gân-
dit-ai vrodată că ai să ajungi:
Soarele
Cu picioarele,
Luna
Cu mâna
Şi prin nouri să cauţi Cununa?...
— Cum să mi se pară, dragul meu to-

*) Drutnar pe jos.
*) Cal de trei ani. / i
varlăş? Ia m ’ai băgat în toate grozile morţii,
căci, cuprins de am eţală, nu m ai ştiam unde
m ă găsesc şi c ât pe ce -erai să mă prăpă­
deşti.
— la aşa am am eţit şi eu, stăpâne, când
mi-ai dat cu frâul în cap, să mă prăpădeşti,
şi cu asta am v ru t să-mi răstorc-cele trei
lovituri. V orba ceea: una pentru alta.
Acum cred că m ă cunoşti şi de u rît şi de
frum os, şi de bătrân şi de tânăr, şi de slab
şi de puternic: de aceea mă fac iar cum
m ’ai văzut în herghelie şi de-acum înainte
sân t g a ta să te întovărăşesc ori unde mi-i
porunci, stăpâne. N um ai să-mi spui dinainte
cum să te duc, ca vântul ori ca gândul? ^
— De mi-i duce ca gândul, tu mi-i pră­
pădi, iar de mi-i duce ca vântul, tu mi-i fo­
losi, căluţul m eu, zise fiul craiului.
— Bine, stăpâne. Acum sui pe mine fără
g rijă şi hai să te duc unde vrei.
Fiul craiului, încălecând, îl netezeşte pe
coam ă şi zice:
— H ai, căluţul meu!
A tunci calul sboară lin ca vântul şi când
vântul a aburit, iaca şi ei Ia craiul în ogradă
au sosit.
— Bun sosit la noi, voinice, zise craiul,
cam cu jum ătate de gură. D ar aista cal ţi
l-ai ales?...
 — Apoi dă, tată, cum a da târg u l şi no­
rocul; am de trecut prin multe locuri şi nu
vreu să mă iee oamenii la ochi. M ’oiu duce
şi eu cât călare, cât pe jos, cum oiu putea.
Şi zicând aceste pune ta rn iţa *) pe cal, anină
armele la oblânc, îşi ie m erinde şi bani de
ajuns, schimburi în desagi şi o ploscă plină
cu apă. Apoi sărută m âna tată-său, primind
carte •dela dânsul către îm păratul, zice ră ­
mas bun fraţilor săi şi a treia zi către, sară
porneşte şi el, m ergând în pasul calului. Şi
m erge el şi m erge până ce înnoptează bine.
Şi când prin dreptul podului, num ai iaca îi
iesă şi lui ursul înainte, mornăind înfricoşat.
Calul atunci dă năvală asupra ursului şi fiul
craiului rădicând buzduganul să dee, num ai
iată ce aude un glas de om zicând:
— D ragul tatii, nu dă, că eu sânt.
Atunci fiul craiului descalecă şi tată-său,
cuprinzându-1 în braţe, îl sărută şi-i zise:
— Fătul meu, bun tovarăş ţi-ai ales; de
te-a învăţat cineva, bine ţi-a priit, iară de-ai
făcut-o din capul tău, bun cap ai avut.
Mergi de acum to t înainte, că tu eşti vred ­
nic de îm părat. Numai ţine m inte sfatul
ce-ţi d aiu jîn călătoria ta ai să ai trebuinţă
şi de răi şhde buni, dar să te fereşti de omul

‘) Şea de lemn.

43040. — 11
roş, iară rrrai ales de cel spân, cât îi putea;
să n ’ai de-a-face cu dânşii, căci sânt foarte
ş u g u b e ţi1). Şi la to ată întâm plarea calul, to ­
varăşul tău, te-a m ai sfătui şi el ce ai să
faci, că de m ulte primejdii m ’a scăpat şi pe
mine în tinereţele mele! N’aţi acum şi pier
lea asta de urs, că ţi^a prinde bine vreo­
dată.
Apoi desm ierdând calul, îi m ai sărută de
câteva ori pe am ândoi şi le zice:
— M ergeţi în pace, dragii mei. Deacum
înainte, D um nezeu ştie când ne-om mai
vedea.
Fiul craiului atunci încalecă şi calul, scu-
turându-se, m ai arată-se odată tânăr cum
îi plăcea craiului, apoi face o săritură în a ­
poi şi una înainte şl:
Se cam mai duc la ’mpărătie,
Dumnezeu să ne tie,
Ca cuvântul din poveste,
înainte mult mai este.

Şi m erg ei o zi şi m erg două şi m erg p a­

truzeci şi nouă, până ce dela o vrem e le in­
tră calea în codru şi atunci num ai iacă ce le
iesă înainte un om spân şi zice cu îndrăs-
neală fiului de craiu:

‘) Glumeţi (aici: buclucaşi).

 — Bun întâlnişul, voinice! N u ai tre ­
buinţă de slugă la drum? Prin locurile iestea
e cam greu de călătorit singur; nu .cum va
să-ti iasă vreo dihanie ceva înainte şi să-ti
scurteze cSrările. Eu cunosc bine pe aici şi
poate mai încolo să aî nevoie de unul ca
mîne.
— Poate să am, poate să n’am, zise fiul
craiului, uitându-se ţintă în ochii spânului,
dar acum deodată mă las în voia întâm plă­
rii.
$i apoi dând pinteni calului, porneşte.
Mai m erge el înainte prin codru cât m erge
si. la o strâm to are, num ai iaca ce spânul iar
îi iesă înainte, prefăcut în alte straie şi zice
cu glas subţiratic şi necunoscut:
— Bună cale, drumetule.
— Bună să-ti fie inima, cum ţi-i cătă-
tura, zise fiul. craiului.
— Cât despre inima m ea, s’o dea Dum ­
nezeu oricui, zise spânul, oftând... Numai
ce folos? Omul bun n ’are noroc; asta-i
ştiută. Rogu-te să nu-ti fie cu suplărare, dru­
metule, dar fiindcă a venit vorba de-aşa, îti
spun ca la un frate, că din cruda copilărie
spujesc prin străini, şi, încaltea nu m i-ar fi
ciudă, când n’aş vrea să mă dau la treablă,
căci cu m unca m ’arn trezit. D ar aşa, m un­
cesc, muncesc şi nu s’şlege nimica ele mine;
pentrucă to t de- stăpâni calici mi-am avut
parte. Şi vorba ceea: la calic slujeşti, calic
răm âi. Când aş da odată peste un stăpân
cum gândesc eu, n’aş şti ce să-i fac să nu-1
sm intesc. Nu cum va ai trebuinţă de slugă,
voinice? Cum te văd,, sam eni a avea său la
ră ru n c h i1). De ce te scumpeşti pentru ni­
mica, to a tă şi nu-ţi iei o slugă vrednică, ca
să-ţi fie m ână de ajutor la drum? Locurile
acestea sânt şugubeţe; de unde ştii cum
vine întâm plarea, şi, D oam ne fereşte, să
nu-ţi cadă greu singur. •
— Acum, deodată, încă tot nu, zise fiul
craiului cu m âna pe buzdugan, m ’oiu sluji
şi eu singur, cum oiu putea.
Şi dând ia r pinteni calului, porneşte mai
repede. Şi m ergând el tot înainte prin co­
dri întunecoşi, dela. un loc se închide calea
şi începe a i se încurca cărările, încât nu se
m ai pricepe fiul craiului acum, încotro să
apuce şi pe unde să m eargă.
— Ptiu, drace, iaca în ce încurcătură
am in trat. A sta-i m ai rău decât poftim la
m asă, zise eh Nici tu sat, nici tu tâ rg , nici
tu nimica. De ce. m ergi înainte num ai peste
pustietăţi dai: par.că a pierit săm ânţa om e­
nească de pe faţa păm ântului. îmi pare rău

Pari chiabur, înstărit.

că n’am luat m ăcar spânul cel de-al doilea
cu mine. Dacă s’a aruncat în p a rte a mâ-
ne-sa, ce-i vinovat el? T ata aşa a zis, însă,
la m are nevoie, ce-i de făcut? V orba ceea:
rău-i cu rău, dar e mai rău f i r ’ de rău Şi
tot horhăind *) el când pe o cărare, când pe
un drum părăsit, numai iaca ce iar îi iese
spânul înainte, îm brăcat altfel şi călare pe
un cal frum os, şi prefăcându-şi glasul, în ­
cepe a căina pe fiul craiului, zicând:
— Sărm ane omule, rău drum ai apucat.
Se vede că eşti străin şi nu cunoşti locurile
pe aici. Ai avut m are noroc de mine, de
n’ai apucat a coborî priporul ista, că erai
prăpădit. Ia colo de vale, în înfundătura
ceea, un ta u r grozav la mulţi bezmetici le-a
curm at zilele. Şi eu, mai d'ăunăzi, cât mă
vezi de voinic, de abia am scăpat de dânsul,
ca prin urechile acului. Intoarce-te înapoi,
ori dacă ai de dus înainte, ie-ti în ajutor pe
cineva. Chiar şi eu m ’aş tocmi la dum neta,
dacă ti-a fi cu plăcere.
— Aşa ar trebui să urm ez, om bun, zise
fiul craiului, dar ti-oiu spune drept: ta ta
mi-a dat în grijă, când am pornit de-acasă,
ca să mă feresc de omul roş, iarlă mai ales
de cel spân, cât oiu putea; să n’am de-a-face

L) Umblând în neştire, rătăcind-

 cu dânşii nici în clin, nici în mânecă; şi dacă
n’ai fi spân, bucuros te-aş tocmi.
— Hei, hei, călătorule, dacă ţi-i vorba
de-aşa, ai sJă-ţi rupi ciochinele1) umblând
şi tot n’al să găseşti slugă, cum cauţi dum ­
neta, ca pe aici sânt num ai oameni spâni;
Ş ’apoi, când este la adieălea, te-aş întreba
ca ce fel de zătîcneală 2) ai putea să în tâm ­
pini din pricina asta? Pe sem ne-dă n ’âi a u ­
zit vorba ceea bă, de păr şi de coate goale
nu se plânge nimene. Şi când nu sânt ochi
neSr i> săruţi şi albaştri! Aşa şi dum neta:
m ulţăm eşte iu i Dum nezeu că m ’aî găsit şi
tocm eşte-m ă. Şi dacă-i apuca a te deprinde
.cu mine, ştiu bine dă n’arn să pot scăpa Uşor
de dum neta, căci aşa sânt eu în felul meu,
ştiu una şi biină: să-mi slujesc- stăpânul cu
dreptate. H ai, nu m ai sta la îndoială, că
mă tem să nu ne-apuce noaptea pe aici;Şi
când ai' avea încaltea un cal bun, calea-
v-aha, dar eu s m â rţo g u l3) ista îţi duc v er­
gile 4).
— Apoi dă, spânule, nu ştiu cum să fac,
zise fiul craiului. Din copilăria m ea sânt de­
p rins a asculta de ta tă şi tocm indu-te pe

*) A se osteni degeaba.
*) Piedică, nemulţumire.
3) Mârtoagă.
■ *) A-i fi frică să nu i se întâmple ceva'rău.
tine, parcă-m i vine nu ştiu cum. D ar fiindcă
mi-au mai ieşit până acum înainte încă doi
spâni şi cu tine al treilea, apoi m ai îmi vine
a crede dă aiasta-i ţa ra spânilor, şi n’am în ­
cotro; m ort copt, trebue să te iau cu mine,
dadă zici că ştii bine locurile pe aici. Şi din
două vorbe fiul craiului îl tocm eşte şi după
aceea pornesc îm preună să iasă la drum ,
pe unde arată spânul. Şi m ergând ei o bu­
cată bună, spânul se preface dă-i e sete şi
cere plosca cu apă dela stăpânu-său. Fiul
craiului i-o dă şi spânul cum o pune la gură,
pe loc o şi ia o ţerîndu-se,1) şi varsă toată
apa dintr’însa. Fiul craiului zise atunci su­
părat:
— Dar bine, spânule, de ce te apuci?
Nu vezi că pe-aici e m are lipsă de apă? Şi
pe arşiţa asta o să ne uscăm de sete.
— Să avem iertare, stăpâne! Apa era
bâhlită 2) şi ne-am fi putut bolnăvi. C ât de­
spre apă bună, nu vă îngrijiţi; acuşi avem
să dăm peste o fântână cu apă dulce şi rece
ca ghiaţa. Acolo vom poposi puţin, oiu clă-
tări plosca bine ş’oiu umple-o cu apă proas­
pătă, ca să avem la drum, căci mai încolo
nu prea sânt fântâni, şi din partea apei mi
se pare că i-om duce dorul!
*) Strâmbându-se de neplăcere.
!) Stătută $i cu miros.
 Şi cârnind pe-o cărare, mai m erg ei
oleacă înainte, până ce ajung în tr’o poîan'ă,
şi num ai iaca ce dau de-o fântână cu ghiz-
delele de ste ja r şi cu un capac deschis în
lături. F ântâna era adâncă şi nu avea nici
rpată nici cum pănă, ci num ai o scară de
coborît pân'ă la apă.
: — Ei, ei! spânule, acum să te văd cât
eşti de .vrednic, zise fiul craiului. Spânul
atunci zâm beşte puţin şi, Coborîndu-se în
fântână, umple întâi plosca şi-o pune la
şold. Apoi, mai stând acolo în fund pe scară,
aproape de fa ţa apei zice:
— Ei! da ce răcoare aici,
Chima-râului
P e malul pârâului!
îmi yine să nu m ai ies afară. Dumnezeu
să uşureze păcatele celui cu fântâna, dă bun
lucru a m ai făcut. Re arşiţele ieste o răco-
reală e â a sta m ult plăteşte!
M ai şede el acolo puţin şi apoi iese afară,
zicând:
— D oam ne, stăpâne, nu ştii cât mă sim­
ţesc de uşor, parcă im i vine să sbor, nu alt­
ceva. Ia v âră-te şi dum neta oleacă, şă vezi
cum ai să te rlăcOreştl: aşa are -Să-ţi vie de
îndem ână după asta, de are să ţi se pară
că eşti uşor cum îi pana...
 Fiul craiului, boboc în felul său la trebi
de aiestea, se potriveşte spânului şi se bagla
în fâ n tâ n ă , fără şă -i tr ă sn e a sc ă prin. m in te
ce i se poate întâm pla. Şi cum sta M acolo
de şe răcorea, spânul face tranc! capacul pe
gura fântânii, apoi şe suie de-asupra lui şi
zice Cu glas răutăcios: , ^
__ Alelei! fecior de om viclean, ce te g ă ­
seşti, tocm ai de ceea ce te-âi păzit, n’ai scă­
pat’.' Ei, bine mi te-am căptuşit! Acum sa-ml
spui tu cine eşti, de unde vii, şi încotro te
duci, că de. nu acolo îţi putrezesc ciolanele!
Fiul craiului ce era să facă? Ii spune to a ­
te cu de-arrrânuntul, căci dă, care om nu ţine
la vieaţă înainte de toate? „
— Bine; a tâta am vru t să aflu din g u ra
ta, puiu de viperă ce rni-ai fost, zice atunci
spânul; num ai caută să fie aşa, că de te-oiu
prinde cu oca mică *), greu are să-ţi cada.
Chiar acum aş putea să te omor în voia cea
bună, dar mi-i milă de tinereţele tale... Daca
vrei să m ai vezi soarele cu ochii şi să mai
calci pe iarba verde, atunci jură-m i-te pe
ascuţişul paloşului tău, dă mi-i da ascultare
şi supunere întru toate, chiar ■şi’n_ foc de
ţi-aş iic e să te arunci. Şi de azi înainte, eu
să fiu în locul tău nepotul îm păratului de­
spre care mi-ai vorbit, iară tu sluga mea;
şi a tâ ta vrem e să ai a mă sluji, până când
îi m uri şi iar îi învia. Şi oriunde vei m erge
cu mine, nu cum va să b leşteşti*) din gură
către cineva, despre ceea ce, a u rm at între
noi, că te-am şters de pe faţa pământului.
Iţi place aşa să mai trăieşti, bine de bine!
iară de nu, spune-mi verde în ochi, ca să
ştiu ce leac trebue să-ţi fac...
Fiul craiului, văzându-se prins în cleşte
şi fără nicio putere, îi jură credinţă şi supu­
nere în tru toate, ţăsându-se în ştirea lui
Dum nezeu, cum< a v rea el să facă. Atunci
spânul pune m âna pe cartea, pe banii şi pe
arm ele fiului de craiu şi le ia la sine, apai
îl scoate din fântână şi-i dă paloşul să-l să­
rute, ca sem n de pecetluirea jurăm ântului,
zicând:
— D e-acum înainte să ştii dă te chianiă
H arap Alb; aista ţi-i num ele şi altul nu.
După aceasta încalecă fiecare pe calul
său şi pornesc, spânul înainte ca stăpân,
H a rap Alb în urm ă, ca slugă, m ergând spre
îm părăţie. D um nezeu slă ne ţie, ca cuvântul
din poveste, înainte m ult m ai este.
Şi m erg ei şi m erg cale lungă să le-ajun­
gă, trecând peste nouă mări, peste nouă

*) Palavrageşti, îngăuna, îndruga-

ţări şi peste nou® ape m ari, şi în tr’o târzie
vrem e ajung la îm părăţie.
Şi cum ajung, spânul se înfăţoşează în a ­
intea îm păratului, cu cartea din p artea c ra ­
iului. Şi îm păratul Verde cetind cartea, sare
de bucurie că i-a venit nepotul, şi pe dată îl
face cunoscut curţii şi fetelor sale, care îl
primesc cu toatlă cinstea cuvenită unui fiu
de craiu şi m oştenitor al îm păratului
Atunci spânul» văzând că i s’au prins
minciunile de bune, chiamă la sine pe H a ­
rap Alb şi-i zice cu asprime:
— Tu şezi la grajd, nedeslipit, şi să în ­
grijeşti de calul m eu ca de ochii din cap, că
de-oiu veni pe-acolo şi n’oiu găsi trebile fă­
cute pe plac, vai de pielea ta are să fie.
Dar pânlă atunci na-ţi o palmă, *ca să tii
minte ce ţi-am spus. B ăgat-ai în cap v o r­
bele mele?
— Da, stăpâne, zise H arap Alb, lăsând
ochii în jos... Şi ieşind, porneşte la grajd.
Cu asta a voit spânul să-şi arate aram a
şi să facă pe H arap Alb ca să-i iee şi mai
mult frica.
Fetele îm păratului, întâm plându-se de
faţă când a lovit spânul pe H arap. Alb, li
s’au făcut milă de dânsul şi au zis spânului
cu binişorul:
— Vere, nu faci bine ceea ce faci. Dacă
este că a lăsat Dum nezeu să fim m ai m ari
peste alţii, ar trebui să avem milă pentru
dânşii, că şi ei, sărm anii, sânt oameni!
— Hei; dragele mele vere, "zise spânul
cu viclenia lui obişnuită; d-voasiiă încă nu
ştiţi -ce-i pe lume. D acă dobitoacele n’ar fi
fost înfrânate, dedemult ar fi sfâşiet pe oin
şi trebue să ştiţi că şi in tre oam eni, cea mai
m are p a rte sân t dobitoace, care trebuesc
ţinuţi din frâu, dacă ţi-i vgia să faci treabă
cu dânşii.
Ei ăppi..." zi dă nu-i lum ea de-apoi. Să te
ferească Dum nezeu, când prinde mămăliga
c o a jă 1). — V orba ceea:
Dă-mi, Doamne, ce n’am avut,
"Să mă mier ce m’a găsit.
Fetele atiirici au luat altă vorbă, dar din
inim a lor nu s’a şters p u rtarea _necuviin­
cioasă a spânului,; cu toate în d reptările-şi
înrudirea :lui> pentrucă bunătatea nu are de-
aîace cu răutatea.. V orba ceea:
t Vita de vie, tot învie,
Iar vita de boz tot răgoz.
H Şi dirt ceasul acela au început a vorbi ele
în .d e ele, că spânul de fel nu sam ănă în p a r­

*) Când ajunge mojicul stăpân.

tea lor, nici la chip, nici-la bunătate; şi ca
H arap Alb, sluga lui, are o înfăţişare m ult
mai pfâcută şi sam ănă a fi m ult m ai' om e­
nos. Pe sem ne inima le spunea, ca spânul
nu le este văr şi de aceea nu-1 puteau m i­
stui. Aşa îl urîse ele de ta re acum, că daca
ar fi fost în banii l o r 1), s’ar fi lepădat de
spân ca de Ucigă-1 Crucea. D ar nu aveau
ce se face de îm păratul, ca-să nu-i -aducla
supărare. ' , . ,
Amu, în tr’una din zile, cum şedea spânul
la ospăţ îm preună cu m oşu-său, cu- verele
sale şi cu alţii, câţi se întâm plase, li s’au
adus mai la urm ă în m asă şi nişte salaţi
foarte m inunate. Atunci îm păratul zise spâ­
nului: , . ,
__ Nepoate, mai m âncat-ai salaţi ae
acestea, de când eşti?
— Ba nu, moşule, zice spânul;, tocm ai
eram să-vă întreb de unde le aveţi, că ta-
re-s bune!... O h a ra b a 2) în treagă aş fi în
stare să m ănânc şi parcă tot nu m ’aş să­
tura. ‘ V , .
— Te crede moşul, nepoate, d a r cana ai
şti tu cu ce g reutate se capătă! Pentrucă
numai în grădina ursului, dacă-ai fi auzit

*) După voia lor; de le-ar fi stat în putere.

*) Car mare.
 de dânsa^ se află sălăţi de aceste, şi mai rar
om ca să poată lua dintr 'însele şi să scape
cu vieaţă. Intre toţi oamenii din împărăţia
mea numai un pădurariu se bizueşte la
treaba asta. Şi acela, el ştie ce face, ce
drege, de-mi aduce din când în când, aşa
câte puţine, de poftă.
Spânul voind să piardă acum pe H arap
Alb cu orice preţ, zise îm păratului:
— D oam ne, moşule, de nu mi-a aduce
sluga m ea sălăţi de. aceste şi din piatră
seacă, m a re lucru să fie.
— Ce vorbeşti, nepoate, zise îm păratul;
unul ca dânsul, şi încă necunoscător de
locurile aceste, cum crezi că ar putea face
această slujbă? D oar de ţi-i greu de vieaţa
lui.
— Ia las’, moşule, nu-i duce grija! pun
răm ăşag că are să-mi aducă sălăţi întocm ai
ca aceste şi încă m ulte, că ştiu eu ce
poate el.
Ş’odată chiam ă spânul pe H arap Alb şi-i
zice răstit:
— A cum de g rabă să te duci cum îi şti
tu şi să-mi aduci sălăţi de aceste din g ră ­
dina ursului. H ai ieşi răpede şi porneşte, că
nu-i vrem e de pierdut. D ar nu cum va să
faci de altfel, că nici în borta şoarecelui nu
eşti scăpat de mine.
 H arap Alb iese m âhnit, se duce în g rajd
şi începe a-şi netezi calul pe coam ă, zicând.
— Ei, căluţul meu', când ai şti tu in ce
năcaz am intrat! Sfânt să fie rostul ‘); ta-
tâne-meu, dă bine m ’a învaţat! Aşa-i pa
dacă n ’am ţinut sam ă de vorbele lui, am
ajuns slugă la dârloagă 2) şi acum , vrând
nevrând, trebue să ascult, că mi-i capul in
primejdie. . . ,
— Stăpâne, zise atunci calul, de acum
înainte ori cu capul de piatră, ori cu pia­
tra de cap, tot atâta-i; fu odată barbat şi
nu-ţi face voie rea. încalecă pe mine şi hai.
Ştiu eu unde te-oiu duce şi mare-i Dumne-
zpu, ne-a scăpa el şi din aceasta!^ ^
H arap Alb, mai prinzând oleacă de inimă,
încălecă şi se lăsă în voia calului, unde a
vrea el să-l ducă.
Atunci calul porneşte la pas, până ce iese
mai încolo, ca să nu-i vadă nimene. Apoi
îşi arată puterile sale, zicând:
— Stăpâne, ţine-te bine pe mine ca:
Am să sbor lin ca vântul
Să cutreerăm pământul.
M are-i Dum nezeu şi m eşter îi dracul.

*) Rostirea, ceea ce a spus.

*) hârţoagă- Aci cu înţelesul de ora de rând:
Helbet! Vom putea veni de hac şi spânului
celuia; nu-i e vrem ea trecută.
Şi odată sboar'ă calul lui H arap Alb până
la nouri, apoi o ia de-a-curm ezişul păm ân­
tului:
Pe deasupra codrilor,
Peste vârful munţilor,
Peste apa mărilor.
Şi după aceea se lasă încet-încet, în tr’un
io s tra v 1)- m ândru din mijlocul unei mări,
lângă o căsuţă singuratidă, pe care era
crescut nişte muşchiu. pletos, de o podină *)
de gros, m oale ca m ătasa şi verde ca bu-
ratecul.
A tunci H arap Alb descalecă şi, spre mai
m are m irarea lui, num ai iaca-1 întâm pină
în pragul uşii cerşitoarea căreia ii căduse el
un ban de pom ană, înainte de pornirea lui de
acksă. ..
— Ei, H arap Alb, aşa-i că ai venit ia
vorbele mele, ca deal cu deal se ajunge,
d ar încă om cu om? Află acum că eu sunt
sfân ta Duminică şi ştiu ce nevoie te-a adus
pe la mine. Stăpânul v rea să-ţi răpue capul
cu orice chip şi de aceea te-a trim es să-i

■) Insulă.
*) Claie de fân.
aduci sălăţi din grădina ursului; dar i-or da
ele odată pe nas... Rămâi aici în astă-noapte,
ca să văd ce-i de flăcut.
H arap Alb răm âne bucuros, mulţămind
sfintei Duminici pentru buna glăzduire şi
îngrijirea ce are de el.
— Fii încredinţat că nu eu, ci puterea
milosteniei şi inima ta cea bună te ajută,
H arap Alb, zice sfânta Duminică, ieşind şi
Hăsându-1 în pace să se liniştească. .
Şi cum iese sfânta Duminică afară, odată
şi porneşte desculţă prin rouăi de culege o
pcală de som noroasă, pe care o fierbe la un
loc cu o vadră de lapte dulce şi cu una de
miere şi apoi ia m ursa aceea şi iute se
duce şi o toarnă în fântâna din giiădina u r­
sului, care fântână era plină de apă până în
gură. Şi mai stând sfânta Duminică oleacă
în preajm a fântânii, num ai iaca ce vede c!ă
vine ursul, cu o falcă în ceriu şi cu una în
pământ, mornăind înfricoşat. Şi cum ajunge
.Ia fântână, începe a bea lacom apă şi a-şi
linge buzele de dulceaţa şi bunătatea ei. Şi
m ai.stă din băut şi iar începe a mornlăh şi
iar mai bea câte un răstim p şi iar mornăie-
şte, până ce dela o vrem e încep a-1 slăbi pu­
terile şi cuprins de am eţală, pe loc cade
 jos şi adoarm e m ort, de puteai să tai lemne
pe dânsul.
Atunci sfânta Duminică, văzându-1 aşa,
î t r ’° c.lipă. se ^uce ^ deşteptând pe H arap
Alb, chiar în miezul nopţii, îi zice:
îm bracă-te iute în pielea cea de urs,
c are o ai dela tată-tău, apucă pe ici to t în a ­
inte, şi cum îi ajunge în răscrucile drum u­
lui, ai să şi dai de grădina ursului. Atunci
sai răpede înlăuntru, de^ţi ia sălăţi în tr’ales
şi câte-i v re a de m ulte, căci pe urs l-am pus
eu la cale. D ar la toată întâm plarea, de-i
vedea şi-i vedea că s ’a trezit şi năvăleşte la
tine, svârle-i pielea de urs şi apoi fugi în ­
coace spre mine, cât îi putea.
H a rap Alb face cum îi zice sfânta D u­
minică. Şi cum ajunge în grădină, odată
începe a sm ulge la sălăţi în tr’ales şi leagă o
sarcină m are, m are, c ât pe ce să. n’o poată
râdica în spinare. Şi când să iasă cu dânsa
din grădină, iaca ursul se trezeşte şi după
dânsul, Gavrile! H a rap Alb, dacă vede
reau a, i-aruncă pielea cea de urs şi apoi
fuge cât ce poate cu sarcina în spate, tot
înainte la sfânta Duminică, scăpând cu
o b raz' cu rat. .
După aceasta, H arap Alb, muiţămind
sfintei Duminici pentru binele ce i-.a făcut,
îi şărvită m âna, apoi Îşi ia sălăţile şi încăJe-
când porneşte spre împărăţie, Dumnezeu
să ne ţie, 6a cuvântul din poveste, înainte
mult m ai este. ' | *
Şi m ergând to t cum s’a dus,^ ueia o
vreme ajunge la îm părăţie şi dă sălâţile in
m âna spânului.
îm păratul şi fetele sale văzând aceasta,
le-a fost de-a m irarea. Atunci spânul zice
îngâm fat:
— Ei, moşule, ce m ai zici?
— Ce să zic, nepoate? Ia când aş avea
eu o slugă ca aceasta, nu i-aş trece pe di­
nainte.
-— D’apoi de ce mi l-a dat ta ta de-acasă?
numai de vrednicia lui zise spânul, căci a lt­
fel nu-1 mai luam după mine, ca să-mi în­
curce zilele.
La vreo câteva zile după aceasta, împa-
ratul arată spânului nişte pietre scumpe, zi­
când:
— Nepoate, mai văzut-ai pietre nesti­
mate aşa de mari şi de frumoase ca ace­
stea, de când eşti?
— Am văzut eu, moşule, felurite pietre
scumpe, dar ca aceste, drept să-ţi spun,
n’am văzut. O are pe unde se pot găsi aşa
pietre?
— Ia pe unde să se găsească, nepoate!
Ia în pădurea Cerbului. Şi cerbul acela este
bătut to t cu pietre scumpe, mult mai m ari
şi m ai frum oase decât aceste. Mai' întâi
ci-că are una în frunte, de străluceşte ca un
soare. D ar nu se poate apropia nimeni de
cerb; căci este solom onit *) şi niciun fel de
arm ă nu-1 prinde; însă el, pe care l-a zări,
nu m ai scapă cu vieaţă. De aceea fuge lu­
m ea de dânsul de-şi scoate ochii; şi nu nu­
m ai a tâta, dar chiar când se uită la cineva,
fie om sau orice dihanie a fi, pe loc răm âne
m oartă. Şi ci-că o m ulţim e de oam eni şi de
sălbătăciuni zac fără suflare în plădurea lui,
num ai din astă pricină. Se vede că este so-
lomOnit, înto rs dela ţâţă sau-dracul m ai ştie
c e a re de-i aşa de prim ejdios. D ar cu toate
aceste trebue să ştii, nepoate, că unii o a­
meni îs m ai a dracului decât dracul; nu se
astâm pără -nici în ruptul Capului; m ăcar că
au păţit m ulte, to t cearcă prin pădurea lui,
să vadă nu l-or putea g ă b u i2) cum va? Şi
care din ei are îndrăsneala mare' şi noroc şi
m ai m are, um blând pe acolo, găseşte din
întâm plare câte o piatră de aceste, picată
de pe cerb, când se scutură el la şepte ani
odată, şi apoi acelui om nu-i trebue altă
n egustorie m ai bună. Aduce piatra la mine

*) Vrăjit, fermecat.
) Prinde.
şi o plătesc cât n u face; ba încă sunt ^bucu­
ro s că o pot căpăta. Şi află, nepoate, ca ase-
mine. pietre fac podoaba îm părăţiei, şt de
aceea s’a dus vestea despre ele în to ata lu­
mea. Mulţi îm păraţi şi crai înadins vin sa
le vadă şi li-i de-a m irarea de unde le am. .
_ Doamne, moşule, zise atunci spânui,
să nu te superi, dar nu ştiu ce fel de oam eni
fricoşi aveţi pe aici. Eu pun răm ăşag pe ce
vrei, că sluga m ea are slă-mi aducă pielea
cerbului aceluia, cu cap cu tot, aşa îm podo­
bit cum este. . . ;
Şi-odată chiamă spânul pe H arap A id
şi-i zice:
_1 D u-te în pădurea cerbului, cum îi şti
tu, şi m ăcar fă pe dracul în patru sa u ori-
ce-i face, dar num aidecât să-mi aduci pielea
cerbului cu cap cu tot, aşa bătute cu pietre
scumpe, cum se găsesc. Şi doar te-a îm ­
pinge păcatul să clinteşti vreo piatră din lo­
cul său, iară m ai ales acea m are din frun­
tea cerbului, c’apoi atâta ţi-i leacul. H ai,
porneşte iute, că nu-i vrem e de pierdut.
H arap Alb vede el bine unde m erge tre a ­
ba, că doar nu era din butuci; dar neavând
încotro, iese m âhnit, s.e duce iar în g rajd
la cal ş i. netezindu-1 pe coama,. îi zice: .
— D ragul meu căluţ, la g rea belea m ’a
v/ârît iar spânul. De-oiu mai scăpa şi din
 asta cu vieaţă, apoi tot m ai am zile de trăit.
D ar nu ştiu, zău, la cât mi-a sta norocul.
— Nu-i nimica, stăpâne, zise calul. C a­
pul de-ar fi sănătos, că belelele curg gârlă.
P o ate ai prim it poroncă să jupeşti piatra
m orii şi s!ă aduci pielea la împărăţie?
— Ba nu, căiuţul meu; alta şi m ai înfri­
coşată, zise H arap Alb.
— Vorbă să fie, stăpâne, că tocm ala-i
g a ta , zise caluK Nu te tem e, ştiu eu, năz­
drăvănii de ale spânului; şi slâ fi vrut, dede-
m ult i-aş fi făcut pe obraz, dar lasă-1 să-şi
m ai joace calul. Ce gândeşti? Şi unii ca ace­
ştia sân t trebuitori pe lume câteodată, pen-
tru că fac pe oam eni să prindă la minte... Zi
şi d-ta dă ai avut să tra g i un păcat străm o ­
şesc. V orba ceea: „părinţii m ănâncă ag u ­
ridă şi fiilor li se strepezesc dinţii“ . H ai, nu
m ai sta la gânduri; încalecă pe mine şi pu-
ne-ţi nădejdea în Dum nezeu, că m are-i pu­
te re a lui; nu ne-a lăsa el să suferim înde­
lung. Cum vrei? Ce-i e scris omului, în
frunte-i e pus! D ar m are-i Cel-de-sus! S’or
sfârşi ele şi aceste dela o vrem e.
H a rap Alb atunci încaledă şi calul por­
neşte la pas, până ce iese m ai încolo de­
p arte, ca să nu-i iee lum ea la ochi. Şi apoi
încordându-se şi scuturându-se odată voini­
ceşte, iară-şi a ra tă puterile sale, zicând;
 — Ţine-te zdravăn, stăpâne, că iar am
să sbor*
In înaltul ceriului,
Văzduhul pământului:
Pe de-asupra codrilor,
Peste vârful munţilor,
Prin ceata măgurilor,
Spre noianul mărilor,.
La crăiasa zânelor-
Minunea minunilor
Din ostrovul florilor.
Şi zicând aceste, odată şi sboajă cu H a­
rap Alb.
In înaltul ceriului.
Văzduhul pământului;
şi o ie de-a-curmeziş:
Dela nouri, către soare,
Printre lună şi luceferi.
Stele mândre lucitoare,
şi apoi se lasă lin ca vântul:
In ostrovul florilor,
La crăiasa zânelor.
Minunea minunilor.
Şi când vântul au aburit, iaca Şi ei la
sfânta Duminică iar au sosit. Sfânta Dumi­
nică era acasă şi, cum a văzut pe H arap
Alb poposind la uşa ei, pe loc l-a întâm pi­
nat cu blândeţe:
— Ei, H arap Alb, aşă-i că iar te-a ajuns
nevoia de mine?
— A şa este, m ăicuţă, răspunse Iia ra p
Alb, cufundat în gânduri şi galbăn la faţă,
de parcă-i luase pânza de pe obraz !). Spânul
vrea să-mi răpuie capul cu orice preţ. Şi
de-aş m uri m ai de grabă, sla scap odată de
sbucium; deeât aşa vieaţă, m ai bine m oarte
de o mie de ori.
— V ai de m ine şi de mine, H arap Alb,
zise sfânta Duminică, parcă nu te-aş fi cre­
zut aşa slab de în g e /, dar după cât văd,
eşti m ai fricos decât o femeie. H ai, nu mai
sta ca o găină plouată. Rămâi la mine în
astă noapte şi ţi-oiu da eu vrun ajutor. M a­
re-i Dumnezeu! N ’a m ai fi el după gândul
spânului. Insă m ai rabdă şi tu, fătul meu, că
m ult ai avut de răbdat şi puţin m ai ai. Pân-
acum ţi-a fost m ai greu, dar deaeum în a ­
inte to t aşa are sS-ţi fie, până ce-i ieşi din
slujba spânului, dela care ai să tra g i încă
multe năcazuri, dar ai să scapi din to ate cu
cap u l-teafăr, pentrucă norocul te ajută.
— P o ate aşa să fie, m ăicuţă, zise H arap

*) De parcă era mort.

Alb, dar prea multe s’au îngrăm ădit deo­
dată pe capul meu. - A1K
__ Câte a dat Dumnezeu, H arap Alb,
zise sfânta" Duminică; aşa a trebuit ^ sa se
întâm ple şi n’ai cui bănui, pentruca nu-i
după cum gândeşte omul, cl' \ d“ Pa ^
vrea Domnul. Gând vei ajunge şi tu
m are şi ta re , îi căuta să judeci lucrurile
de-a fir-a-păr şi vei crede celor asupriţi şi
riăcăiiti- pentrudă ştii acum cum e macazul.
D ar până atunci m ai rabdă, H arap Alb,
căci cu răbdarea îi.frig i pielea...
H arap Alb, nem ai având ce zice, mul-
ţăm eşte lui D um nezeu şi de bine şi de rau,
şi sfintei Duminici pentru buna . găzduire şi
ajutorul făgăduit.
— Ia, acum m ai vii de-acasă, fătul meu.
Zică cine-a zice şi cum a vre s)ă^ zica, dar
când este să dai peste păcat, daca-i înainte
te sileşti să-l ajungi, iar daca-i in urm a stai
şi-l aştepţi. Mă rog, ce m ai la deal la vale.
aşa e lum ea asta, şi de-ai face, ce-ai face,
răniâne cum este ea; nu poţi s’o întorci cu
umărul, m ăcar să te pui în ruptul capului.
D ar ia să lăsăm toate la o parte, şi până la
una-alta, hai să vedem ce-i de făcut cu cer­
bul, că spânul te-a fi aşteptând cu nerăb­
dare. Şi dă! stăpân nu-i? Trebue şă-1 asculţi.
 V orba ceea: „leagă calul unde zice stă­
pânul".
Şi odată scoate sfânta Duminică obrăza-
r u l 1) şi sabia lui Statu-Palm ă-B arbă-C ot
de unde le avea, şi dându-le lui H arap Alb’
zice;
— fin e aceste, că au să-ţi fie de m are
trebuinţă, unde m ergem . Şi chiar haidem,
cu ajutorul Domnului, să isprăvim odată şi
treb u şo ara asta.
Şi pe la cântatul cocoşilor, se ie sfânta
Duminică îm preună cu H arap Alb şi se duc
în pădurea Cerbului. Şi cum ajung în pă-
dur6, ^sapiă o groapă adâncă de un stat de
om, lângă un, izvor, unde în fiecare zi, pe Ia
am iază, venea cerbul să bea apă, apoi se
culca acolo pe loc şi dorm ea cât un b e iu 2),
până^ ce asfinţea soarele. Şi după aceea’,
sculându-se, o lua în porneală şi nu mai- da
pe la izvor, iar pană a doua zi pe la am iază.
— Ei, ei! acum g ro ap a este g ata, zise
sfânta Duminică. Tu, H arap Alb, răm âi
aici în tr’însa toată ziua şi i a c a ,ce ai de fă-
cut: Pune'ti obrăzarul cum se pune iară s a - .
bia să n ’o slăbeşti din m ână; şi de-am iază,
când a veni cerbul aici la izvor să bee apă,

*) Masca.
a) Guvernator (turc).
 5$ s’a culca ş’a adorm i cu ochii deschişi,
cum i-i feliu şag u l1), tu, îndată ce li-i auzi
horăind, să ieşi încetişor şi să potriveşti aşa,
ca să-i sbori capul dintr’o singură lovitura
de sabie, şi apoi r'ăpede să te arunci in
groapă şi-să şezi acolo în tr’însa pâna dupa
asfinţitul soarelui. Capul cerbului are să te
strige până atunci m ereu pe nume, ca sa te
vadă, dar nu cum va să te îndupleci de ru-
glămintea lui şi să te iţeşti 2) la dânsul, că
are un ochiu otrăvit şi cand l-a pironi spre
tine, nu mai trăieşti. Insă cum a asfinţi so a­
rele’ să ştii că a m urit cerbul. Şi atunci să
ieşi fără frică, să-i jupuieşti pielea, iară
capul să-l iei aşa în treg , cum se găseşte, şi
I apoi să vii pe la mine. -
Şi aşa sfânta Duminică se ie şi se în ­
toarnă singură acasă, iar^ H arap Alb ră ­
mâne de pândă în groapă. Şi cand pe la
amiazi, numai iaca ce aude H arap Alb un
m uget înnăduşit: cerbul venea boncăluind şi
ţ ajungând la izvor, odată şi începe a bea
| h â lp av 3) la apă rece; apoi mai boncălue-
ş te 4) şi iar mai be, câte un răstim p şi iar
mai boncălueşte şi iar mai be, până ce nu

*) Felul, obiceiul.
2) Să te arăţi pe furiş.
*) Lacom.
) Mugeşte, rage.
mai poate. După aceea începe a-şi arunca
ţărnă după cap, ca buhaiul *.), şi apoi
scurm ând de trei ori cu piciorul în păm ânt
se tologeşte jos pe pajişte, acolo pe loc;
m ai rum egă şi pe urmlă se aşterne pe somn
şi unde nu începe a m âna porcii la jir 2).
H arap Alb, cum îl aude horăind, iese
afară încetişor şi când îl croieşte odată cu
sabia pe la mijlocul gâtului, îi şi sboară
capul cat colo dela trup, şi apoi H arap
Aib se aruncă fără sine în groapă, după
cum îl povăţuise sfânta Duminică. Atunci
sângele, cerbului odată a şi început a curge
gâlgâind şi a se răspândi în to ate părţile,
îndreptându-se şi naboind 3) în groapă peste
H arap Alb, de cât pe ce e ra siă-1 înnece.
Iară capul cerbului, svârcolindu-se dureros,
strig a cu jale, zicând:
— H arap Alb, H arap Alb! De nume
ţi-am auzit, dar de văzut nu te-am văzut.
Ieşi num ai oleacă, sa te văd încaltea, v red ­
nic eşti de com oara ce ţi-o las, şi apoi să
m oriu cu plăcere, dragul meu.
D ar H arap Alb tăcea molcum şi de abia
îşi putea descleşta picioarele din sângele

*) A sforăi,
*) Taurul.
3) Năvălind.
în ch egat, care era m ai-m ai slă um ple
groapa.
In sfârşit, m ai strigă el, capul cerbului,
cât mai strigă, însă H arap Alb nici nu răs­
punse, nici nu s e arătă şi dela o v rem e se
face tăcere. Şi aşa, după asfinţitul soarelu i,
H arap Alb iese din groapâ, jupeşte pielea
cerbului cu b ăgare de seam ă, să nu sm in ­
tească v reo piatră din locul ei, apoi ie capul
întreg aşa cum s e gă sea şi se duce la sfânta
Duminică.
— Ei, H arap Alb, zise sfânta D um inică,
aşa-i că am sc o s-o la cap&t şi asta?
— A şa; cu ajutorul lui D um nezeu şi cu
ai S fin tiei-voastre, răspunse H arap Alb, am
izbutit, m ăicuţă, să facem şi acum pe cheful
spânului, răm ân ere-aş păgubaş de dânsul să
rămân şi slă-1 văd când m i-oiu ved ea ceafa;
atunci şi nici atunci, că tare mi-i negru în a ­
intea ochilor.
— Laşă-1, H arap Alb, în plata lui D um ­
nezeu, că ş ’a da el spânul peste om vrodată;
pentrucă nu-i nicio faptă fără plată, zise
sfânta Dum inică. M ergi de i le du şi a c e ­
stea. că i-or răm ânea ele de cap odată.
Atunci H arap Alb, mulţăm ind sfintei D u ­
m inici, ti sărută m âna. apoi în calecă pe cal
şi porneşte tot cum a ven it, m ergând spre
Împărăţie, D um nezeu să ne ţie, ca cuvântul
din poveste, înainte m ult m ai este... Şi pe
unde trecea, lum ea din to ate părţile îl în ­
ghesuia, pentrucă p iatra cea m are din capul
cerbului strălucea, de se părea că H arap
Alb soarele cu el îl ducea.
M ulţi crai şi îm păraţi ieşeau înaintea lui
H arap Alb, şi care dincotro îl ruga, unui
să-i dee bănărit, cât a cere el; altul să-i dee
fa ta şi îm părăţia în trea g ă pentru asem enea
odoare; dar H arap Alb ca de foc se ferea,
şi urm ându-şi calea înainte, la stăpânul său
le ducea.
Şi în tr ’una din seri, cum şedea spânul
îm preună cu m oşu-său şi cu verele sale,
sus, în tr’un foişor, num ai iaca ce zăresc în
d epărtare un sul de ra z e scânteietoare, care
venea în spre dânşii; şi-de ce se apropia,
de ce lum ina m ai ta re , de le fura vederile.
Şi deodată to a tă suflarea s’a pus în m iş­
care; lum ea de pe lum e fiind în m are nedu­
m erire, alerga să vadă ce m inune poate slă
fie? — Şi când colo cine era? — H arap Alb,
care venea în pasul calului, aducând cu sine
pielea şi capul cerbului, pe care le-a şi dat
în m âna spânului.
L a vederea acestei minunăţii, toţi au ră ­
m as încrem eniţi şi uitându-se unii la alţii
nu ştiau ce să zică. Pentrucă în adevăr era
şi lucra de m irare!
 D ar spânul, cu viclenia sa obişnuită,
nu-şi pierde cum pătul şi luând vorbă, zice
îm păratului:
— Ei, m oşule, ce m ai zici? A deveritu-
s ’au vorbele mele?
— Ce să m ai zic, nepoate, răsp u n se îm ­
p ăratul uim it. Ia să am eu o slugă a şa de
vrednică şi credincioasă ca H a ra p Alb, aş
pune-o la m asă cu m ine, dă m ult preţu ieşte
om ul acesta.
— Ba să-şi puie pofta ’n cuiu, răspunse
spânul cu g la s răutăcios. A sta n ’aş face-o
eu, de-ar m ai fi el pe c ât este; d o ar nu-i
frate cu m am a, să-l pun în capul cinstei. Eu
ştiu, m oşule, că sluga-i slugă şi stăpânu-i
stăpân; s ’a m â n tu it v o rb a. N a, na, na!
d’apoi p e n tru vrednicia lui mi l-a d a t ta ta ,
căci altfel de ce l-aş fi m a i lu a t cu m ine?
Hei, hei! nu ştiţi d u m n ev o astră ce p o a m ’a
dracului e H a ra p Alb aista. Până l-am d at
la brazdă, m i-am stupit sufletul cu dânsul.
N um ai eu îi vin de hac. V o rb a ceea: frica
păzeşte bostănăria. Alt stăpân în locul m eu
nu m ai face brânză cu H a ra p Alb, c ât îi lu ­
m ea şi păm ântul. Ce te potriveşti, m oşule?
Cum văd eu, d-ta prea intri în voia su puşi­
lor. De aceea nu-ţi dau cerbii p ietre sc u m ­
pe şi urşii sălăţi. Mie unuia ştiu că nu-m i
suflă nim ene în borş; când văd că m â ţa
 192
V”• K

face^ m ărazuri *). ţ’o strân g de coadă, de

m ănâncă şi^ m ere pădureţe, căci n’are înco­
tro... D acă ţi-a aju ta Dum nezeu să mă rân-
duieşti m ai de grabă în locul dumitale, îi
vede m oşule dragă, ce prefacere are să ie
îm părăţia; n ’or m ai şedea lucrurile to t aşa
m oarte, cum sânt. Pentrucă ştii vorba ceea:
omul sfinţeşte locui... Fost-ai şl d-ta la ti­
nereţe, nu zic, dar acum îţi cred; dă,’ bătrâ­
n eţe nU-s? Cum n ’or sta trebile baltă!
In,,sfârşit spânului îi m ergea g u ra ca
pupăza, de-a am eţit pe îm păratul, încât a
u itat şi'd e H arap Alb şi de cerb şi de tot.
Fetele îm păratului însă priveau la v eri­
şor, cum priveşte cânele pe m âţă şi le era
d ra g ca sarea ’n ochi, pentrucă le spunea
inima, ce fel.de om fără de lege este spânul.
D ar, cum erau să iasă ele cu vorba înaintea
tq tălu î lor? Spânul n ’avea de cine... V o rb a,
ceea; găsise u n sa t fără câni şi se plimba
fără băţ, că altă ce pot să zic?
L a vro câteva zile după asta, îm păratul
făcu uri. ospăţ fo arte m are în cinstea nepo-
tu-său, la care ospăţ au fost poftiţi cei m ai
străluciţi oaspeţi: îm păraţi, crai, voievozi,
căpitanii oştirilor, m ai m arii oraşelor şi alte
feţe cinstite.'
 In ziua de ospăţ, fetele îm p ă ra tu lu i s ’au
p u s cu ru g ă m in te pe lângă spâri, să dee voie
lui H a ra p Alb, ca să slujească şi e l la m a^ă.
Spânul, neputându-le stric a h a tâ ru l, chiam ă
pe H a ra p Alb de faţă cu dânsele şi-i învoi
a ceasta, însă cu tocm ală ca în to t tim pul
ospăţului să stee nu m ai la spatele stăpânu -
său, şi nici m ă c a r să-şi rădice o c h iiJ a cei­
lalţi m eseni ,,că de 1-oiu vedea obrăznicin-
du-se cum va, acolo pe loc îi şi ta i capul1 .
— A uzit-ai ce am spus, slugă n e tre b ­
nică? zise spânul a ră tâ n d lui H a ra p Alb tă-
iuşul paloşului, pe c a re ju ra se credinţă şi
su punere spânului la ieşirea din fântână.
— D a, stăpâne, răsp u n se H a ra p Alb cu
um ilinţă; sâ n t g a ta la p o ro n ca Lum inării
V o astre.
F etele îm p ăratu lu i au m ulţăm it spânului
şi p en tru a tâ ta .
A m u, to cm ai pe când e ra tem eiul m esei
şi oaspeţii, to t g u stân d vinul de bun, în c e ­
puse a se ch iu rc h iu lu ix) câte oleacă, n um ai
iaca o p a se re m ă ia stră se vede b ătân d la
fe re a stră şi zicând cu g las m uieratic:
— M âncaţi, beţi şi vă veseliţi, d a r • de
fata îm păratului Roş nici nu vă gândiţi!
A tunci deodată tu tu ro r m esenilor pe Ioc

*) îm băta, chercheli.
43040. 13
li s’a stric a t cheful şi au în c e p u t’a vorbi,
c a re ce ştia şi cum îi ducea capul: unii spu­
n eau că îm păratul Roş, având inimă haină
nu se m ai satu ră de a v ărsa sânge om e­
nesc; alt» spuneau că fa ta lui este o farm a-
zoană *) cumplită şi că din pricina ei se fac
a tâ te a jertfe; alţii în tăreau spusele celor­
lalţi, zicând că chiar ea ar fi venit în chip
de pasere de a bătut acum la fereastră, ca să
nu lese şi aici lum ea în pace. Alţii ziceau că
oricum ar fi, dar paserea aceasta nu-i lucru
c u ra t şi că trebue să fie un trim is de u n ­
deva, pum ai pentru a isco d i2) casele oam e­
nilor. Alţii, m ai fricoşi, îşi stupeau în sân,
m enind-o ca să se în toarcă pe capul ace­
luia c are a trim is-o. In sfârşit unii, spuneau
în tr ’un fel, alţi în altfel şi m ulte se ziceau
pe sam a fetei îm păratului Roş, dar nu se
ştia care din to a te acele vorbe este cea ade­
v ărată.
Spânul, după ce-i ascultă pe toţi cu luare-
am inte, clătină din cap şi zise:
— Rău e când ai aface to t cu oameni
care se tem de um bra lor. D -voastră, cin­
stiţi oaspeţi, se vede că paşteţi boboci, de nu
vă pricepeţi al cui fapt e acesta.

*) Vrăjitoare.
*) Spiona-
 Şi atunci spânul răpede îşi a ţin te şte p ri­
virile a su p ra lui H a ra p Alb şi nu ştiu cum
11 prinde zâm bind.
— A şa... slugă vicleană, ce-m i eşti? V ra -
să-zică tu ai ştiinţă de a sta şi nu m i-ai spus?
A cum d eg rab ă să-m i aduci pe fa ta îm p ă ra ­
tului Roş, de unde ştii şi cum îi şti tu . H al,
porneşte! Şi nu cum va siă faci de altfel, că
te-ai dus de pe fa ţa păm ântului.
A tunci H a ra p Alb, ieşind plin de m â h ­
nire, se duce în g ra jd la cal şi netezindu-1
pe co am ă şi sărutându-1, zice:
— D rag u l m eu to v a ră ş, la g re a nevoie
m ’a b ă g at ia r spânul. A m u a sco rn it alta:
ci-că sa-i aduc pe fa ta îm p ă ra tu lu i R oş, de
unde oiu şti. A sta-i Curat v o rb a ceea:

Poftim pungă la m asă,

Dacă ti-ai adus de-acasă.

Se vede că m i s’a apropiet funia de

p a r 1). C ine ştie ce mi s’a m ai întâm pla!
Cu spânul to t am dus-o, cum am dus-o, c ă ­
neşte, până acum . D ar cu om ul ro ş nu ştiu
zău la c â t m i-a s ta capul. Ş ’apoi unde s ’o
fi găsind acel îm p ă ra t Roş şi fa ta lui, c a re
ci-că este o fa rm a z o an ă cum plită, n um ai

*). S’a sfârşit cu zilele mele.

 cel de pe com oară o fi ş tiin d 1). P arcă d ra ­
cul vrăjeşte, de n’apuc a scăpa de una şi
dau peste alta. Se vede că m ’a născut m am a
în tr’un ceas rău, sau nu ştiu cum să mai
zic, ca să nu greşesc înaintea lui D um ne­
zeu. M ă pricep eu ta re bine, ce-ar trebui să
fac, ca să se curm e odată to ate aceste. D ar
m ’am ^deprins a tâ rî după mine o vieaţă ti­
căloasă. V orba ceea: să nu dea Dumnezeu
omului, cât poate el suferi.
— Stăpâne, zise atunci calul, nechezând
cu înfocare; nu te m ai olicăi 2) atâta. După
v re m e .re a , a fi el vrodată şi senin. D ac’ar
sta cineva să-şi facă sam ă de to a te cele,
cum c h ite şti3) dum neta, apoi atunci ar tre ­
bui să vezi to t oam eni m orţi pe to ate cără­
rile... Nu fii aşa de nerăbdător! De unde
ştii că nu s’or schim ba lucrurile în bine şi
pentru d-ta? Omul e d ato r sS se lupte cât a
p utea cu valurile vieţii, căci ştii că este o
vorbă: nu aduce anul, ce aduce ceasul.
C and sân t zile şi noroc, treci prin apă şi
prin foc şi din toate scăpi nevătăm at. V o r­
ba cântecului:
Fa-mă, mamă, cu noroc.
Şi macar m’aruncă’n foc.
*1 Dracul.
a) Văita.
s) Cugeti, gândeşti. ;'A
 L as’ pe m ine, stăpâne, că ştiu eu pe unde
te-oiu duce la îm piăratul Roş: pen tru că
m ’au m ai p u rta t odată p ăcatele pe acolo,
cu ta tă -tă u , în tin ereţele lui. H ai, în calecă
pe m ine şi ţin e-te bine, că acum am să-m i
a ră t puterile ch iar de aici de pe loc, în ciuda
spânului, ca să-i punem venin la inim ă.
H a ra p Alb atunci încaleclă şi calul, n e ­
chezând odată puternic, sb o ară cu dânsul:
In înaltul ceriului,
Văzduhul pământului.
şi o ie de-a-curm eziş:
Dela nouri c ă tră soare,
P rin tre lună şi luceferi,
Stele mândre lucitoare.
Şi apoi dela o v re m e începe a se lăsa lin
ca v ântul şi luând de-a-lungul păm ântului,
m e rg sp re îm părăţie, D um nezeu să ne ţie,
ca cu v ântul din poveste, în a in te m ult m ai
este. /
D a r ia slă vedem ce se m a i p e tre ce la
m asă, după d u cerea lui H a ra p Alb?
— Hei, hei! zise spânul în sine, tre m u ­
rând de ciudă: nu te-am ştiu t eu că-m i eşti
de aceştia, că de m ult îţi făceam felul!...
D ar trăin d şi nem urind, te-oiu sluji eu, _m ăi
badeo!... Paloşul ista a re să-ţi ştie de ştire...
 vedeţi, moşule şi cinstiţi meseni, cum
hrăneşti pe dracul, fără ca să‘ ştii cu cine ai
de-a-face? Dacă nu-s şi eu un puişor de om
m felul meu, dar tot m ’a tra s pe şfoară'
Bine-a zis, cine-a zis, că Unde-i cetatea mai
tare, âColo bate dracul războiu m ai puternic.
In sfârşit îm păratul, fetele sale şi toţi
oaspeţii răm aseră încrem eniţi. "Spânul bo-
droganm d din gură, nu ştia cum să-şi
ascundă ura, iară H arap Alb, îngrijit de ce
i s a r m ai putea întâm pla în urm ă, m ergea
tot înainte prin locuri pustii şi cu erreu de
străbătut.
Şi când să treacă un pod peste o apă
m are, iaca o nuntă de furnici trecea şi ea
tocm ai atunci podul. Ce să facă H arap Alb?
Stă el oleacă şi se sfătuieşte cu gândul: „să
trec peste dânsele, om or o mulţime, să dau
prin apă, mă tem că m ’oiu înneca cu cal cu
tot. D ar to t m ai bine să dau prin apă, cum
a da ^Dumnezeu; decât să curm vieaţa a tâ ­
to r gâzuliţe nevinovate". Şi zicând Doamne-
ajută, se. aruncă cu calul în yapă. o trece
înnot^ dincolo la cela m al fără prim ejdie şi
apoi îşi ie drum ul înainte. Şi cum m ergea
el, num ai iaca i se înfăţoşează o furnică
sburătoare, zicând:
~ H arap AJb, fiindcă eşti aşa de bun de
ţi-a fost milă de vieaţa noastră, când tre-
 ceam pe pod şi nu ne-ai stric at veselia,
vreau să-ţi fac şi eu un bine: n’aţi aripa
asta şi, când îi avea vrodată nevoie de
mine, să dai foc aripei şi atunci eu, îm ­
preună cu tot neam ul meu, avem sla-ţi ve­
nim întru ajutor.
H arap Aib, strân g ân d aripa cu îngrijire,
mulţămeşte furnicii pentru ajutorul făgă­
duit şi apoi porneşte tot înainte.
Şi mai m erge el cât m erge, şi num ai
iaca ce aude o bâzâitură în n ă d u şită 1). Se
uită el în dreapta, nu vede nimica; se uită
în stânga, nici atâta; şi când se uit'ă în sus,
ce să vadă? Un roiu de albine se în v ârteau
în sbor pe deasupra capului său şi um blau
bezmetice de colo până colo, neavând loc
unde să se aşeze. H arap Alb, văzându-le
aşa, i se face milă de dânsele, şi luându-şi
pălăria din cap o pune pe iarbă la păm ânt,
cu gura ’n sus, şi apoi el se dă în tr’o parte.
| Atunci bucuria albinelor; se lasă jos cu toa-
| tele şi se adună ciotcă 2) în pălărie. H arap
Alb, aflându-se cu părere de bine despre
asta, aleargă în dreapta şi în stânga şi nu
se lasă până ce nu gSseşte un b u ştih a n 3)

*) Innăbuşită.
J) Grămadă.
*) Buştean.
 putregăios, îl scobeşte cu ce poate şi-i face
u rd iliş1), după aceea aşază nişte ţepuşi în-
tr ’însul, îl freadă pe dinlăuntrul cu cătuş-
nică 2); cu !sul cină 3); cu m ătăciune 4); cu
poala sântă-M ăriei şi alte buruiene m irosi­
to are şi prielnice albinelor, şi apoi, luân-
du-1 pe um ăr, se duce la roiu, răstoarnlă al­
binele frum uşel din pălărie în buştihan, îl
întoarce binişor cu g u ra în jos, îi pune
deasupra .nişte dăptălani5), ca să nu răz­
bată soarele şl ploaia înl'ăuntru şi apoi, lă-
sându-1 acolo pe câmp în tre flori, îşi caută
de df-um.
Şi cum m ergea el, m ulţăm it în sine pen­
tru^ această facere de bine, num ai iaca i se
înfăţoşază înainte crăiasa albinelor, zicân-
du-i:
— H arap Alb, pentrucă eşti aşa de bun
şM e-ai -ostenit de ne-ai făcut adăpost, vreu
să-ţi fac şi eu bine în viaţa m ea: n ’aţi aripa
asta şi, când îi avea vreodată nevoie de
mine, aprinde-o şi eu îndată am să-ţi vin
în tru ajutor.
*) Locul de intrare a albinelor în ştiubeiu.
V O plantă cu care se curăţă ştiubeiele îna­
inte de a se aşeza albinele în ele.
a) Plantă.
*) P lantă mirositoare, plăcută albinelor.
) O plantă medicală cu frunze mari, ce creşte
pe marginea râurilor.
 H a ra p Alb, luând arip a cu bucurie, o
strâ n g e cu în g rijire ; apoi, m ulţăm ind cra-
iesei, p en tru a ju to ru l fă g ă d u it,' p o rn eşte, u r-
m ându-şi c ale a to t în ain te.
M ai m e rg e el c â t m e rg e şi, cand la p o a ­
lele unui codru, num ai ia ca ce vede o di­
hanie de om , c a re se p ârpălea pe lân g ă un
foc de douăzeci şi p a tru de stân jen i de
lem ne şi to t atunci strig a c â t îi lu a g u ra ,
câ m o a re de frig . Ş’apoi a fa ră de a c e a sta ,
om ul acela e ra ceva de spăriet: a v ea nişte
urechi clăpăuge *) şi nişte buzoaie g ro a se
şi d e b ă lă z a te 2). Şi când sufla cu dânsele,
cea de d easu p ra se ră sfrâ n g e a în sus peste
scăfârlia 3) capului, ia r cea dedesubt a tâ rn a
în jos, de-i aco p erea pântecele. Şi ori pe ce
se oprea su flarea lui, se punea p ro m o ro aca
m ai g ro asă de-o palm ă. Nu e ra chip să te
apropii de dânsul, că aşa tre m u ra de ta re ,
de parcă-1 s g h ih u ia 4) dracul. Şi dacă a r fi
tre m u ra t num ai el, ce ţi-a r fi fost? D ar
to ată su flarea şi făp tu ra de p rin p reju r îi ţi­
neau hangul 5): vântul gem ea ca un nebun,
copacii din pădure se văicăreau, pietrele ţi-

*) Mari şi blegi.
*) Groase şi răsfrânte.
®) Ţeasta.
*) II sgâltâia.
B) Tovărăşie.
pau, v re a sc u rile ţiuiau şi chiar lem nele de
pe foc pocn eau de g e r. Iară veveriţele, gă-
vozdite *) u n a peste alta în scorburi de co­
paci, suflau în unghii şi plângeau în pum ni,
blăstăm ându-şi ceasul în c are s ’au născut.
M ă ro g , foc de g e r e ra ; ce să vă spun m ai
m ult? H a ra p Alb, nu m ai o ţâ ră 2) c ât a s ta t
de s ’a u ita t, a făcut ţu rţu ri la g u ră şi, nepu-
tându-şi stăpâni râsul, zise cu m irare:
—< M ulte m ai vede om ul acesta cât tr ă ­
ieşte! M ăi ta rto ru le , nu m ânca h a ra m 3) şi
spune drept, tu eşti Gerilă? A şa-i că taci?
Tu tre b u e să fii: pentrucă şi focul înghiaţă
lângă tine, de arzuliu ce eşti.
— Râzi tu, râzi, H a ra p Alb, zise atunci
G erilă tre m u râ n d , d ar unde m ergi, fără de
m ine n ’ai să poţi face nim ita.
— H ai şi tu cu m ine, dacă vrei, zise H a ­
rap Alb; de abia te-i m ai încălzi m ergând
la drum , căci nu e bine, când stai locului.
G erilă atunci se ie cu H a rap Alb şi p o r­
nesc îm preună. Şi m ergând ei o bucată în a ­
inte, H a ra p Alb vede altă drăcărie şi m ai
m are: o nam ilă de om m ânca brazdele de
pe u rm a a 24 de pluguri şi to t atunci strig a
în g u ra m a re că crapă de foam e.

*) îngrămădite.
Un pic, oleacă, puţin.
) Nu spune minciuni-
 — Ei apoi, să nu bufneşti de râs? zise
i H a rap Alb. M ăi, m ăi, măi! că m ulte-ţi m a i
văd ochii. P e sem ne c ’aista-i Flăm ânzilă,
fo am etea, sa c fără fund, sa u cine m ai ştie
ce pricopseală a fi, de nu-1 m ai p o ate s ă tu ra
nici păm ântul.
— R âzi tu, râzi H a ra p Alb, zice atu n ci
Flămânzii®, d a r unde m e rg e ţi voi, fără de
m ine n ’aveti să puteţi face nicio ispravă.
— D acă-i aşa, hai şi tu cu noi, zise H a ­
rap Alb, că d o ară n ’am a te duce în spi­
nare.
Flăm ânzilă atunci se ie după H a ra p Alb
şi pornesc tu stre i în ainte. Şi m ai m e rg â n d
ei o postatlă J), num ai iaca H a ra p Alb vede
t altă m inunăţie şi m ai m are: o a ră ta re de
om băuse apa dela 24 de iazuri şi o g ârlă,
pe care um blau num ai 500 de m ori, şi to t
atunci s trig a în g u ra m a re că se usucă de
sete.
— Măi! da al dracului onânie 2) de om
e şi acesta, zise H a rap Alb. G ro zav burdă-
han şi nesăţios gâtlej, de nu pot să-i poto-
\ lească setea nici izvoarele păm ântului; m a re
ghiol») de apă treb u e să fie în m aţele lui!

*) O bucată de drum.
*) Jivină, spurcăciune.
*3) Lac, baltă.
 Se vede că acesta-i prăpădenia apelor, ve­
stitul Setilă, fiul secetei, născut în zodia ra ­
telor şi îm podobit cu dărui suptului.
Râzi tu, râzi, H arap Alb, zise atunci
Setillă, căruia începu a-i ţâ ş n i' apa pe nări
şi pe urechi, ca pe nişte lăptoace x) de mori;
d ar unde vă duceţi voi, fără mine degeaba
vă duceţi.
— H ai şi tu cu noi, dacă vrei, zise H a­
rap Alb. De abia nu te-i m ai linciuri2) atâta
în cele ape; îi scăpa de blăstămul broaşte-
lor şi-i da rlăgaz m orilor să umble, că destul
ti-ai făcut m e n d re le 3) până acum. Ce,
D oam ne iartă-m ă! îi face broaşte în pân­
tece de a tâ ta apă.
Setilă atunci se ie după H arap Alb şi p or­
nesc tu sp atru înainte. Şi m ai m ergând ei o
bucată, num ai iaca ce vede H arap Alb altă
minunlăţie şi m ai m inunată: o schimonosi-
tu ră de om avea în frunte num ai un ochiu,
m a re cât o sită, şi când îl deschidea, nu v e­
dea nim ica; da chior peste ce apuca. Iară
când îl ţinea închis, dar fie zi, dar fie
noapte, spunea că vede cu dânsul şi în mă-
runtaele păm ântului.

1) Scocuri.
2) Scălda, bălăci.
3) Poftele, chefurile.
 — Ia c a, începu el a răcni c a u n sm in tit,
to a te lu cru rile m i se a ra tă g ă u rite c a sitişca
şi străv ezii c a apa cea lim pede; d e a su p ra
capului m eu văd o m ulţim e n e n u m a ra ta de
văzu te şi n ev ăzu te; văd ia rb a cum c re şt
din p ăm ânt; văd cum se ră sto g o le şte s o a ­
rele după deal, luna şi stelele cu fu n d ate in
m a re copacii cu v â rfu l în jos, v itele cu pi­
cioarele în su s şi oam enii um blând cu capul
în tre um ere; văd in sfâ rşit ceea ce n aş^ m ai
dori să v ad ă nim ene, p en tru a-şi osteni v e ­
derea, văd n işte g u ri căscate, u itându-se la
m ine ’şi nu-m i pot da seam a, de ce v ă m i­
ra ţi aşa, m iraţi-vă de... frum useţe-vă.
H a ra p Alb atunci se b ate cu m a n a peste
g u ră şi zice:
— D oam ne fereşte de om ul nebun, că
tare-i de jălit, sărm anul! P e de o parte-ţi
vine a râde şi pe de alta îţi vine a-1 plânge.
D ar se vede că aşa l-a lăsat D um nezeu.
P o ate că acesta-i vestitul Ochilă, fra te cu
Orbilă, v ăr prim ar cu C hiorâlă, nepot de
soră lui Pândilă, din s a t dela Cnitilă, peste
drum de N im erilă; ori din tâ rg dela Să-1-
caţi, m egieş cu C ăutaţi şi de urm ă nu-i m ai
daţi. M ă rog, unu-i Ochilă pe fa ţa păm ân­
tului, care vede to a te şi pe toţi, altfel de
cum vede lum ea cealaltă, num ai pe sine nu
se vede cât e de frum uşel. P arcă-i un boţ-
 chilim bot-botitx) în frunte cu un ochiu, n u ­
m ai să nu-i fie de deochiul
tu, râzi, H arap Alb, zice atunci
Uchila, uitandu-se închiorchioşat2), dar unde
te duci, fără m ine rău are să-ti cadă. F ata
îm păratului Roş nu se capătă aşa de lesne
ciun crezi tu. Din gardul Oancei ti-a da-o
îm păratul, dacă n ’oiu fi şi eu pe acolo.
A1~ H ai şi tu cu noi, dacă vrei, zise H arap
Alb, ca doar n ’avem să te ducem de mână
ca pe un orb.
Ochilă atunci se ie după H arap Alb, şi
pornesc tuscinci înainte. Şi m ai m ergând
ei o bucată, num ai iaca ce vede H arap Alb
altă b â z d â g a n ie 3) şi m ai şi: o pocitanie de
om um bla cu arcul după v â n at paseri. Ş ’a-
poi chitiţi că num ai în arc se încheia tot
m eşteşugul şi puterea omului aceluia? Ţi-ai
găsit! A vea un m eşteşug m ai drăcos şi o
p u tere m ai pe sus, decât îşi poate dracul
închipui: când voia, aşa se lăţea de tare, de
cuprindea păm ântul în braţe. Şi altădată
aşa se deşira şi se lungea de grozav, de
a ju n g ea cu m ana la lună, la stele, la soare
şi cât voia de sus. Şi dacă se întâm pla să
nu nim erească paserile cu săgeata, ele tot
) Ceva fără nicio formă.
) Strâm b $i încruntat
) Năsdrăvănie, pocitanie.
nu scăpau de dânsul; ţi le p rin d ea cu m a n a
din sbor, le ră su ce a g â tu l cu ciudă şi apoi
le m â n ca a şa crude, cu pene cu to t. C h iar
atunci a v ea un v ra v de p a se ri d inainte şi
ospăta d in tr’însele cu lăcom ie, c a un vul-
ta n *) h ă m is it2).
H a ra p Alb, cuprins de m ira re zise:
— D a r o a re pe acesta cum m a m a d ra ­
cului l-a fi m ai chem ând?
— Zi-i pe num e să ţi-1 spun, răsp u n se
atunci Ochilă, zâm bind pe sub m u steţe.
— D ar te m ai duce capul, ca să-l botezi?
Să-i zici Păsărilă... nu g reşeşti; să-i zici Lă-
ţilă... nici a tâ ta ; să-i zici Lungilă, m i se
pare că e m ai potrivit cu n ă ra v u l şi ap u că­
turile lui, zise H a ra p Alb, înd u io şat de m ila
bietelor paseri. Se vede că acesta-i vestitul
Păsări-Lăţi-L ungilă, fiul săgetătorului şi n e ­
potul arcaşului, brâul păm ântului şi sc a ra
ceriului, cium a sb u răto arelo r şi spaim a o a ­
m enilor, că altfel nu te pricepi cum să-i m ai
zici.
— Râzi tu de mine, râzi, H a ra p Alb, zise
atunci Păsări-Lăţi-Lungilă, d a r m ai bine a r
fi să râzi de tine, căci nu ştii ce p ăcat te
paşte. C hiteşti că fa ta îm păratului Roş n u ­

*) Vultur.
*) Istovit de flămând.
 m ai aşa se capătă? P oate n ’ai ştiinţă ce
vidmă*) de fată e aceea: când vrea, se face
pasere m ăiastră, îşi ara tă coada, şi ie-i urm a
dacă poţi. De n ’a fi şi unul ca mine pe-
acolo, de geaba vă m ai bateţi picioarele du-
cându-vă.
— H ai şi tu cu noi, dacă vrei, zise atunci
H arap Alb: de abia mi-i lua pe Gerilă de ţu-
lu c 2) şi li-i p u rta cu nasul pe la soare, doar
s’a încălzi câtuşi decât şi n ’a m ai clănţăni
a tâ ta din măsele, ca un cocostârc de cei
bătrânicioşi, că parcă mă strânge în spate
când îl văd aşa.
Păsări-Lăţi-Lungilă se ie atunci după H a­
rap Alb şi pornesc ei tusşese înainte. Şi pe
unde treceau, p â r jo l3), făceau; Gerilă poto­
pea pădurile prin ardere; Flăm ânzilă m ânca
lut şi păm ânt am estecat cu h u m ă 4), şi tot
strig a că m oare de foam e; Setilă sorbea apa
de prin bălţi şi iazuri, de se sbăteau peştii
pe u scat şi ţipa şerpele în gura broaştei, de
secetă m a re ce e ra pe acolo; Ochilă vedea
to ate cele, ca dracul, şi num ai îngheţai ce
da d in tr’însul:

*) Drac.
*) Mot, smoc de păr.
3) Prăpăd.
*) Păm ânt argilos.
 Că e laie,
Ca-i bălaie;
Că e ciută,
Că-i cornută.
Mă rog, nebunii de-a lui:
Câte ’n lună şi în stele,
, De-ti venea să fugi de ele,
Sau să râzi ca un nebun;
Credeti-xnă ce vă spun-
In sfârşit, Păsări-Lăţi-Lungilă ad em e­
nea sburătoarele, — • şi jum ulite, n eju m u ­
lite, ţi , le păpa pe rudă, pe săm ânţă, de nu
se m ai stăvea *) nim ene cu păseri pe lângă
casă, de răul lui.
Num ai H arap Alb nu aducea nicio supă­
rare. Insă, ca tovarăş, era părtaş la to a te,
şi la pagubă şi la câ ştig şi prietenos cu fie­
care, pentrucă avea n evoie de dânşii în că­
lătoria sa la îm păratul Roş, care ci-că era
un om pâclisit *) şi răutăcios la culm e; nu
avea milă de om , nici cât de un câne. Dar
vorba ceea: la unul fără suflet, trebue unul
fără de lege. Şi gândesc eu că din cinci n e­
spălaţi, câţi m erg cu Harap Alb, 1-a veni el
vreunul de hac; ş ’a m al da îm păratul Roş
şi peste oam eni, nu tot peste butuci, ca până
') Statornicea, rămânea,
îndrăcit.
atunci. D ar ia r mă întorc şi zic: m ai ştii
cum vine vrem ea?
Lumea asta e pe dos
Toate merg cu capu ’n Jos;
Putini suie, mulţi coboară,
Unul macină la moară.
^ Ş ’apoi acel unul are atunci în m ână şi
panea şi cuţitul şi taie de unde vrea şi cât
îi place, tu te uiţi şi n ’ai ce-i face. Vorba
ceea: cine poate, oase roade; cine nu, nici
carne m oale. A şa şi cu H arap Alb şi cu ai
sai; poate-or izbuti să iee fata îm păratului
Roş, poate nu: dar acum deodată ei se tot
duc înainte, şi m ai la urm ă cum le-a fi no­
rocul. Ce-mi pasă mie? Eu sânt dator să
spun povestea şi vă ro g s ’ascultaţi:
A m u H arap Alb şi cu ai săi m ai m erg ei
** Jtte rg şi în tr’o târzie vrem e aju n g la
îm părăţie, D um nezeu să ne ţie, ca cuvântul
din poveste, înainte m ult m ai este. Şi cum
ajung, odată intră buluc *) în ogradă tusşe-
se, H a rap Alb înainte şi ceilalţi în urm ă,
c are de care m ai chipos şi mai îm brăcat]
de se ta râ ia u aţele şi curgeau oghelele *)
după dânşii, parcă era oastea lui Papuc H o­
gea H ogegarul.
*) Grămadă.
*) Sdrentele.
 Şi-atunci H arap Alb se în fă ţo şea ză în a in ­
tea îm păratului Koş spunându-i de unde,
cum , cine şi pentru ce anum e au ven it, lm -
părătului i-a fost de-a m irarea, văzân d că
nişte golan i au asem en ea îndrăsneală, de
vin cu n eru şin are să-i ceară fata, fie din
partea oricui ar fi. D ar n evoin d a le strica
inima, nu le spunea nici da, nici ba, ci le dă
răspuns, ca să răm âie p este noap te acolo,
şi până m âni-dim ineaţă s ’a m ai gândi el ce
trebue să facă. Şi pe de altă p arte îm p ăra­
tul odată chiam ă în taină pe un credincios
al său, şi-i dă poruncă să-i cu lce în ca sa
cea de aram ă în focată, ca să doarm ă p en­
tru veşn icie, după cum păţise şi alţi peţitori,
poate m ai ceva decât aceştia.
Atunci credinciosul îm păratului se duce
răpede şi dă foc casei celei de aram ă pe de­
desubt, cu 24 de stânjeni de lem ne, de se
face casa roşă cum e jăraticul. A poi, cum
înserează, vin e şi pofteşte pe oaspeţi la cu l­
care. Gerilă atunci, năzdrăvan cum era el,
chiamă pe tovarăşii săi de-o-parte şi le zice
încetişor:
— Măi, nu cum va să ,vă îm pingă M iti­
telul l) să intraţi înaintea m ea, unde ne-a
duce omul ţapului celui roş, că nu m ai a>vin-
geţi să vedeţi ziua de m âne. D oar unu-i îm-
paratui Roş, vestit prin m eleagurile x) aceste
pentru bunătatea lui cea nepomenita şi m i­
lostivirea lui cea neauzită, il ştiu eu cât e
ae p ru to r2) şi de darnic ia spatele altora.
N um ai de nu l-ar m uri m ulţi înainte; să tră ­
iască trei zile cu cea de alaltăieri. D ’apoi fe­
ţişoara lui... a zis dracul şi s’a făcut bucă­
ţică ruptă tată-său în picioare, ba încă şi
m ai şi... V orba ceea: capra sare m asa, şi
iada sare casa. D ar la s’ că şi-au găsit ei
omul... De nu le-oiu veni eu de hac în astă
noapte, nici m am a dracului nu le m ai vine.
— A şa gândesc şi eu, zise Flămânzilă;
ş ’a pus el îm păratul Roş boii în cârd cu d ra­
cul, d ar are să-i scoată fără coarne.
— Ba mi se pare, c’a da el şi teleaglă 3) şi
plug şi o tic 4) şi tot, num ai să,scape de noi,
zise Ochilă.
— Ia ascultaţi, măi! zise Gerilă: vorba
lungă, sărăcia omului. Mai. bine haidem la
culcare, că ne aşteaptă omul îm păratului cu
m asa întinsă, făcliile aprinse şi cu braţele
deschise. Hai! ascuţiţi-vă dinţii, şi porniţi
după mine.

1) Ţinuturile.
2) C are primeşte, care face bine altuia-
3) Trăsurică.
4 ) Fierul plugului.
 Ş i-odată pornesc ei, teleap , teleap , te-
leap! Şi cum a ju n g în d reptul uşii, se opresc
puţin. A tunci Gerilă suflă de tre i ori cu bu-
zişoarele sale cele iscusite şi c a sa ră m â n e
nici fierbinte, nici rece, cum e m ai bure de
dorm it în tr ’în sa. Apoi in tră cu toţii înlăun-
tru , se to lo g eşte c are unde apucă, şi... ta c
m ă chiam ă. Iară credinciosul îm p ăratu lu i,
încuind u şa pedinafară, cu răpegiune, le zice
cu ră u ta te .
— L a s’ că v ’am găsit eu ac de cojoc.
De acum dorm iţi, d o rm irea-ţi jj som nul cel
de veci, că v ’am a şte rn u t eu bine. V ă veţi
face scrum , până m âne-dim ineaţă.
Apoi îi lasă acolo şi el se duce în tre a b a
lui. D ar H a ra p Alb şi cu ai săi nici nu bin-
diseau *) de a sta ; ei cum au d at de căldură,
pe loc li s ’au m uiat ciolanele şi au încep u t
a se întinde şi a se hârjoni 2), în ciuda fetei
îm păratului Roş. Ba încă G erilă se întindea
de căldură de-i treceau genunchele de gură.
Şi hojm a 3) m orocănea pe ceilalţi zicând:
— N um ai din pricina v o a stră am răcit
casa, căci p entru m ine e ra num ai bună, cum
era. D ar aşa păţeşti, dacă te iei cu nişte

1) Nu se sinchiseau, nu le pasa.
2) A glumi.
3) Mereu, într’una.
 bicisnici. L as’că va m ai păli el berechetul
acesta de^ altădată. Ştii că are haz şi asta!
Voi să vă^ lăfăiţi şi să huzuriţi de căldură,
.e i\ c r^P ^e ^ g * Buuună treabă!
ba-m i dau eu liniştea m ea pentru hatârul
nu ştiu cui! Acuşi vă, târnâesc prin casă,
pe rudă, pe săm ânţă; încaltea să nu s ’aleagă
nimica nici de som nul m eu, dar nici de al
vostru.
. 7~ } a t acă-ţi g u ra, măi Gerilă, ziseră cei­
lalţi. A cuşi se face ziuă şi tu nu m ai stin-
cheşti cu braşoave de ale tale. A dracului
lighioaie m ai eşti! D estul acum , că ne-ai fă-
* ~C?P.U^ călindar. Cine-a m ai dori să facă
tovărăşie^ cu tine, aibă-şi p artea şi poarte-ţi
portul, că pe noi ştiu că ne-ai am eţit. Are
cineva cap să se linişteasdă de răul tău? Ia
auzi-l-ăi; parcă-i o m oară hodorogită. Numai
g u ra lui se aude în to ate părţile. H ojm a to-
lo c an e şte *) pentru nim ica toată, c u ra t ca un
nebun. Tu, măi, eşti bun de trăit num ai în
pădure cu lupii şi cu urşii, dar nu în case
îm părăteşti şi în tre nişte oam eni cum se
cade.
. J a ascultaţi măil dar, de când aţi pus
voi stăpânire pe mine? zise Gerilă. Apoi nu
m a faceţi din cal m ăg ar, că vă veţi găsi

*) Vorbeşte vrute şi nevrute, trăncăneşte.

m antaua cu m ine. Eu îs bun, câ t îs bun,
dar şi când m ’o sc o a te cin ev a din răbdare
apoi nu-i trebue nici ţig a n de laie îm p otriva
m ea.
— Zău, nu şu gu eşti, m ăi Buzilă? Da
am arnic m ai eşti la vieaţă; când te m ânii,
faci sâ n g e ’n baligă, zise Flăm ânzilă. T a ­
re-mi eşti drag! T e-aş v â rî în sân, dar nu
încapi de urechi... Ia m ai bine o g o ie şte-te *)
oleacă, şi mai strânge-ţi b u zişoarele acasă;
nu de altă, dar să nu-ţi pară rău m ai pe
urmă, că doar nu eşti num ai tu în ca sa asta.
— Ei apoi vorba ceea! fă bine, să-ţi auzi
rău, zise Gerilă. Dacă nu v ’am lăsat să in­
traţi înaintea m ea, aşa mi se cade: ba încă
şl mai rău d ecât aşa. Cine-a fa ce de altădată
ca m ine, ca m ine să păţească.
— Ai dreptate, măi Gerilă, num ai nu te
cauţi zise Ochilă. Dar cu prujituri *) de-a
tale, ia acuşi se duce noaptea şi vai de
odihna noastră. M ăcar tu să fi acela, ce-ai
zice când ţi-ar strica cineva som nul? Ba
încă ai dat peste nişte oam eni ai Iul D um ­
nezeu. dar să fi fost cu alţii, hei! m âneai pă-
para până acum.
D a r nu m ai tăceţi, măi? Că ia acuşi

*) Linişte»te-te.
') Mofturi; palavre, minciuni-
trec cu picioarele prin păreţi şi ies afară cu
acoperăm ântul în cap, zise Lăţi-Lungilă.
P a re că nu faceţi a bine, de nu vă m ai a s­
tâm pără dracul nici la vrem ea asta. Măi
Buzilă, mi se pare că tu eşti toată pricina
gâlcevei dintre noi.
— Ba bine că nu, zise Ochilă. Are el no­
ro c de ce are, dar ştiu eu ce i-ar trebui.
— Ia să-i faci chica topor, spinarea dobă
şi pântecele cobză, zise Setilă, căci altm in­
trelea nici nu e chip s’o scoţi la capăt cu
buclucaşul acesta.
G erilă; văzând că toţi îi stau îm potrivă,
se m ânie atunci şi unde nu trânteşte o b ru ­
m ă pe păreţi, de trei palm e de groasă, de
au început a clănţăni şi ceilalţi de frig, de
sărea căm eşa de pe dânşii.
— Na! încaltea, v ’am făcut şi eu pe o-
braz. D e-acum înainte spuneţi ce vă place,
că nu m i-a fi ciudă, zise Gerilă, râzând cu
hohot. Ei, apoi ci-că să nu te strici de râs!...
De H arap Alb, nu zic, dar voi m angosiţilor
şi farfasiţilor -1) de câte ori îţi fi dorm it în
stroh 2) şi pe târn o m ată 3) să aîn eu acum a
atâţia bani în pungă, nu m i-ar m ai trebui
altă! O are nu cum va v ’aţi face şi voi nişte

*) Netrebnicilor şi mofturoşilor.
*) Paie.
*) Torişte (ce rămâne dela m âncarea vitelor).
feciori de ghindă, fătaţi în tindă, că sân te ţi
o b raze subţiri? •
: — Ia r cau ţi săm ân ţă de vorba, m a Bu-
zilă? ziseră ceilalţi. Al d racu lu i să fii cu to t
neam ul tău , în vecii vecilor a m in l ^
— De a sta şi eu m ă anin şi m ă în ch in la
cinstita fa ţa v o a stră , ca la un co d ru verd e,
cu un poloboc de vin şi cu unul d e pelin,
zise G erilă. Şi hai de-acum să dorm im , m ai
acuşi să ne trezim , în tr ’un g ân d să ne unim ,
pe H a ra p Alb să-l slujim şi to t prieteni să
fim; căci cu v ra jb ă şi u rgie, ra iu l n ’o să-l
dobândim .
In sfârşit, ce or m ai fi dondănit ei, şi cât
or fi m ai dondănit, că num ai ia ca se face
ziuă!... Şi atunci credinciosul îm p ăratu lu i,
crezând că s’a curăţit de oaspeţi, vine cu
gândul să m ătu re scrum ul a fa ră, după rân-
' duială. Şi când ajunge m ai aproape, ce să
vadă? C asa cea de a ra m ă, înfocată aşa de
straşn ic de cu sară, e ra acum to a tă num ai
un sloiu de ghiaţă, şi nu se m ai cunoşteau
pe dinafară nici uşă, nici uşori, nici g ratii,
nici obloane la fereşti, nici nim ica; ia r în-
lăuntru se auzea un tărăboi g ro zav ; toţi b o ­
căneau la uşă, cât ce p uteau şi strig au , cât
le lua g u ra, zicând:
— Nu ştiu ce fel de îm p ă ra t e acesta, de
ne lasă fără scânteie de foc, în v a tră , să
 degerăm aicea. A şa sărăcie de lemne, nu
s ’a văzut nici la bordeiul cel m ai sărăcăcios.
Vai de noi şi de noi, că ne-a îngheţat limba
în g u ră şi m ăduva în ciolane de frig...
Credinciosul îm păratului auzind aceste,
pe de o p a rte l-a cuprins spaim a, iară pe de
alta s ’a îndrăcit de ciudă. Şi dă el să des­
chidă uşa, nu poate; dă s ’o desprindă, nici
a tâ ta . P e urm ă, ce să facă? A leargă şi v es­
teşte îm păratului despre cele întâm plate.
A tunci vine îm păratul cu o m ulţim e de
oam eni, cu caîzmale ascuţite şi cu cazane
pline de u n c ro p 1). Şi unii tăiau ghiata cu
cazm alele, alţii aruncau cu uncrop pe la
ţâţânile uşii şi în borta cheii şi, după multă
t'fudă, cu m a re c e 2) hălăduesc3) de deschid
uşa şi scot pe oaspeţi afară. Şi când colo,
ce să vezi? Toţi e ra u cu părul, cu barba şi
cu m usteţele pline de prom oroacă, de nu-i
cunoşteai, oam eni sânt, draci sânt, ori alte
arătări. Şi aşa tre m u ra u de ta re , de le dâr-
dâiau dinţii în gură. Iară m âi ales pe Gerilă,
parcă-1^ sghihuiau 4) toţi dracii; pozne făcea
cu buzişoarele sale, în cât s’a îngrozit şi îm ­
p ăratul Roş, când l-a văzut aşa de frum uşel.

) Apă clocotită.
*) Cu m are ce: foarte greu.
*) Isbutesc.
*) Scuturau.
 A tunci H a ra p Alb, ieşind d in tre dânşii,
se în fă ţo şea z ă cuviincios în a in te a îm p ă ra tu ­
lui, zicând: .
— P re a în ălţate îm p ă ra te ! L u m in area sa,
nepotul p rea puternicului V erde îm p ă ra t,
m ’a fi a ştep tân d cu n erăb d are... D e-acum
în ain te cred că mi-ţi da fa ta , ca să,v ă lăsăm
în pace şi să ne ducem în tre a b a n o a stră.
— Bine, voinice, zise îm p ă ra tu l uitându-
se la dânşii, cam acru o arecu m : a veni ea
şi v rem ea aceea... D ar acum deodată, ia să
ospătaţi ceva, ca să nu ziceţi că aţi ieşit din
casa m ea ca dela o casă pustie.
P a rc ă v ’a ieşit un sfân t din g u ră, lu­
m inate îm p ărate, zise atunci Flăm ânzilă, că
ne chiorăesc m aţele de foam e.
P o ate ni-ţi da şi ceva udeală, M aria
Ta, zise Setilă, că ne sfârâie gâtlejul de sete.
— Ia lăsaţi măi, zise Ochilă, clipocind
m ereu din gene, că L um inarea Sa ştie ce
ne trebue.
— A şa cred şi eu, zîse P ăsărila; d o a r d’a
putere-a-hi am căzut la casă îm părăteasca-
şi nu vă tem eţi, că are înălţim ea Sa a tâ ta
p u rtare de grijă, ca să nu fim chinuiţi cu
irig, cu foam e şi cu sete.
~~ M ai răm âne îndoială despre asta? zise
*trre T,V.rând cumplit. D ar n ’aveti
ştiinţa că Inalţim ea Sa este ta ta flăm ânzilor
şi al însetaţilor? Şi tocm ai de asta mă bu­
cur şi eu, că de abia m ’oiu mai încălzi o-
leacă, bând sângele Domnului.
— Ei, tacă^vă g u ra de-acum , zise Flă-
.mânzilă. D estul e o m ăciucă la un car de
oale. Nu to t cetăraţi^) pe M ăria Sa, că om
e dumnealui... P en tru nişte sărăcuţi ca noi
e g reu de făcut trebi de acestea. D ar la o
îm părăţie, ca cum te -a r pişcă un purice, nu
se m ai bagă în sam ă.
— Din p artea m ea, m âncarea-i num ai o
z ă b a v ă 2);, băuturica m ai este ce este, zise
Setilă; şl aş ru g a pe L um inarea Sa, că dacă
are de gând a ne ospăta, după cum s’a ho-
tă rît, apoi să ne îndesească m ai m ult cu
udeală, pentrucă acolo stă toată puterea şi
îndrăsneala. V orba ceea:) dă-i cu cinstea,
să piară ruşinea. D ar mi se pare, că he-am
prea întins cu vorba şi L um inarea Sa nu
ştie cum să ne m ai intre în' voie.
— Acum de ne-ar da odată, ce ne-ar da,
zise Flăm ânzilă, căci mă roade la inimă, de
foam e ce mi-e. \
— Ia m ai îngăduiţi oleacă, măi! zise O-
chilă, că doar nu v ’au m a s 3) şoarecii în

Nu-i bate-ti capul.

*) Pierdere de vreme.
*) Stat, adăpostit.
pântece. A cuşi s’o r aduce bu catele şi vinul,
şi nu m ai de-aţi avea p ân tece unde să le p u ­
neţi.
— în d ată vi s ’a aduce şi de m â n c a re şi
de b ău tură, zise îm p ăratu l, h u m a i de-aţi p u ­
te a dovedi, c â t vă voiu da eu; că de nu-ţi fi
m ân căto ri şi b ăutori buni, v ’aţi g ăsit b eleau a
cu m ine... nu vă pară lucru de şag ă.
— De n e -a r da D um nezeu to t . a tâ ta su ­
p ărare. L u m in area V o astră, zise atu n ci F lă ­
m ânzilă, ţinându-se cu m âinile de pântece.
— Si înălţim ii V o a stre gând bun şi m ân ă
slobodă, ca să ne daţi c ât se p o a te m ai
m ultă m â n ca re şi băuturică, zise Setilă, că­
ruia îi lăsa g u ra apă; că din m â n c a re şi b ă u ­
tu ră las’ dacă ne-a în trec e cineva; num ai
la tre a b ă nu ne prea punem cu to ţi nebunii.
îm p ăratu l tă ce a la to a te aceste, îi asculta
cu dessrust şi num ai înghiţea noduri. D a r în
gândul sau:
— Bine, bine; cercaţi voi m a re a cu d eg e­
tul, d ar ia să vedem cum îţi da de fund? V ă
v o r ieşi ele to a te aceste pe nas.
După aceea îi lasă şi se duce în casă.
In sfârşit, nu trece m ult la m ijloc şi n u ­
m ai iaca li se aduc 12 h arabale cu Dâne, 12
i alo viţe *) fripte şi 12 buţi pline cu vin de cel

*) Vaci m ari şi grase.

hrănit, de care cum bei câte oleacă, pe loc
ţi se taie picioarele, îţi steclesc1) ochii în
cap, ţi se încleie limba în gură, şi începi a
bolborisi turceşte, fără slă ştii bechiu2) m ă­
car. Flăm ânzilă şi Setilă ziseră atunci ce­
lor laţi:
— M ăi, m âncaţi voi întâi şi beţi cât veţi
putea, dar nu cum va să vă puneţi m intea cu
to ată m ân carea şi băutura, c’apoi al vostru
e dracul!
A tunci H arap Alb, Gerilă, Ochilă şi Pă-
sări-Lăţi-Lungilă se pun ei de ospătează şi
beau, *eât le trebue: D ar ce are aface? P a r ­
că nici nu se cunoştea, de unde au m âncat
şi âu băut, că doar m âncare şi băutură era
acolo, nu şagă: dă! — ca la o îm părăţie.:.
— Hai, ia daţi-vă deoparte, măi păcăto­
şilor, că num ai aţi c râ m p o ţit3) m âncarea,
ziseră atunci Flăm ânzilă şi Setilă, care a-
şteptau cu neastâm păr, fiind rupţi' în Coş 4)
de foam e şi de sete.
'£ Si atunci, unde nu începe Flămânzilă a
cărăbăni deodată în g u ră câte o harab a de
pâne şi câte o ialoviţă în treag ă, şi răpede
mi ţi le-a înfulicat şi le-a forfăcat, de parcă

1V Sticlesc, scântee.
*) Boabă, de fel.
*) A rupe în bucăţi.
4) Coşul trupului-
n ’au m ai fost. Iară Setilă, dând fundurile a-
fară la câ te o bute, horp! ti-0 su g e a din-
tr’o singură sorbitură; şi răpede-răpede, m i
ţi le-a supt pe toate de-a-rândul, de n ’a m ai
răm as nici m ăcar picătură de vin pe d o a g e.
După aceea , Flăm ânzilă a în cepu t a stri­
g a în gura m are, că m oare de fo a m e ş i a
svârli cu ciolan e în oam enii îm părăteşti,
care erau acolo de faţă.
Iar Setilă striga şi el, cât c e putea, că
crapă de sete şi asvârlea cu d o a g e şi cu
funduri de p olob oc în toate părţile, ca un
nebun.
îm păratul atunci, auzind v u iet tocm ai din
casă, iese afară şi când vede a ceste, îşi
pune m âinile în cap de necaz.
~ J^ăi, măi, măi! aceşţia-s curat sărăcie
trimisă dela D um nezeu pe capul m eu! zise
împăratul în sine, plin de am ărăciune. Mi
se pare că ia acum m i-am dat şi eu peste
oam eni.
H arap Alb ie se atunci din m ijlocul celor-
ţalţi >ar se înfăţoşează înaintea îm păratu­
lui, zicând:
— Să trăiţi, lum inate îm părate! De acum
cred că m i-aţi da fata ca să vă lăsăm în
pace şi să ne ducem în treaba noastră, căci
nepotul împăratului Verde ne-a fi aşteptând
cu nerăbdare.
 — A veni ea şi vrem ea aceea, voinice,
.zise îm păratul cam cu jum ătate de gură.
D ar ia m ai aveţi puţină răbdare, căci fata
nu-i de cele de pe drum uri, s ’o luaţi numai
aşa cum s ’a r întâm pla. Ia să m ai vedem,
cam cum a r veni trebuşoara asta? Nu-i
vorbă, de m âncat aţi m âncat şi de băut -aţi
băut fiecare cât şeptesprezece, însă de acum
înainte m ai aveţi şi ceva treabă de făcut:
iaca vă dau o m erţă *') de săm ânţă de m ac
am estecată cu una de nisip m ărunţel, şi
până m âne-dim ineaţă să-mi alegeţi m acul de
o parte, fir cu fir, şi nisipul de altă parte.
Nu cum va să găsesc vreun fir de m ac prin­
tre nisip sau vreunul de nisip printre mac,
căci atunci am stricat pacea. Şi dacă-ţi pu­
tea scoate la capăt treb u şo ara asta, atunci
oiu m ăi vedea eu... Iară de nu, — veţi plăti
cu capul obrăznicia ce a-ţi întrebuinţat faţă
dfe mine, c a să prindă şi alţi la minte, vă­
zând de patim a2) voastră.
Şi apoi, ducându-se îm păratul în treaba
Iui,“ i-ă lăsat să-şi bâtă capul, cum v o r şti.
A«tunci H arap Alb şi cu ai săi aU înce­
put a strâ n g e din um ere, nepricepându-se
•ce-i <M. făcut.

) Zece baniţe.
*) Ce veti păţi, îndura.
 — Ei apoi, şaglă vă p are? Cu chiţibuşu ri^)
de aceste să ne zăbăvim noi? PâcliŞit 2) om
e îm p ă ra tu l R oş, se vede el — zise atu n ci
Ochilă. Eu, nu-i vorbă, m ă c a r că e a şa de
în tu n eric, deosebesc ta re bine firele de m a c
din cele de nisip, d a r num ai iuţală şi g u ră-
de furnică a r treb u i să aibi, ca să poti apuca,
alege şi culege nişte flecuşteţe ea aceste, în
aşa scu rtă v rem e. B ine-a zis, cine-a zis, ca
să te fereşti de om ul roş, căci e liş ta i3)
dracul în picioare, acum văd eu.
H a ra p Alb îşi aduce atunci am in te de
aripa cea de furnică, o sco ate de unde o
avea strân să, apoi scap ără şi-i dă foc cu o
bucăţică de iască aprinsă. Şi atunci m inune
m are! num ai iaca au şi început a cu rg e
furnicile cu d roaia, câtă pulbere şi spuză,
câtă frunză şi iarbă: unele pe sub păm ânt,
altele pe d easupra păm ântului şi altele în
sbor, de nu se m ai cu rm au viind. Şi în tr ’un
j C ,L au ^ a ^es n*s‘Pul de o p a rte şi m acul
de alta p arte. Să fi dat mii de mii de lei, nu
găseai for de m ac p rin tre nisip sau fir de
nisip printre m ac. Şi apoi, în zori de ziuă
cand som nul e m ai dulce, de doarm e şi pă-

*) Fleacuri, nimicuri.
) închis la inimă, avar. -
) Aidoma.
*) Clipă.
43040. — 13 • . . ...
m ântui sub om, o m ulţim e de furnici de
cele m ăruntele au străbătut înlăuntrul pala­
tului şi au început a pişcă din somn pe îm ­
păratul, de-1 frigeau, nu altceva. Şi văzân-
du-se el cuprins de aşa usturim e, s’a sculat
cu nepus în m asă, căci nu m ai e ra chip să
doarm ă, cum dorm ea alte dăţi, până pe la
am iază, nesupărat de nimeni. Şi cum s’a
sculat, a şi început a căuta cu deam ăruntul
prin aşternut, să vadă ce poate să fie? D ar
a găsit nim ica toată, căci furnicile parcă in­
tra se în păm ânt; s’au m istuit, de nu se ştie
ce s ’a m ai făcut.
A dracului treabă! Uite, ce blândă *>)
m i-a ieşit pe trup. Să fi fost nimica... parcă
nu-m i vine a crede. Insă m ai ştiu eu?... Ori
părerea mă înşală ori s ’a strica vrem ea, zise
îm păratul; din două una trebue să fie n u ­
m aidecât. D ar până una-alta, ia să mă duc
să văd, ales-au nisipul din m ac acei nespă­
laţi, care-m i rod urechile să le dau fata?
Şi când se duce îm păratul şi vede cum se
îm plinise de bine poronca lui, se umple de
bucurie... Şi ne m ai având ce pricină să le
m ai caute, răm âne pe gânduri.
A tunci H a rap Alb ia r iese din mijlocul
celorlalţi şi se în făţo şează în a in te a îm p ă ra ­
tului, zicând:
— P re a în ă lţa te îm p ă ra te , de-âcu m cred
că m i-ţi da fa ta , ca să vă lăsăm în p ace şi
să ne ducem de unde am venit.
— A veni ea şi v re m e a aceea, voinice,
zise îm p ăratu l, în g ân ân d v o rb a p rin tre dinţi,
d ar până atunci m ai este încă tre a b ă ; iaca
ce aveţi de făcut: fa ta m ea a re să se culce
deseară, unde se culcă to td e a u n a, ia r voi să
mi-o străju iţi to a tă n o ap tea. Şi dacă m ân e
dim ineaţa s ’a afla to t acolo, atunci p o ate să
ţi-o dau; iară de nu, ce-i păţi, cu m ine nu-i
îm părţi... Inţeles-aţi?
— Să trăiţi, lum inate îm p ărate, răspun se
H arap Alb, num ai de n’a r fi m ai m ultă î n ­
târziere; căci stăpânul mă a şteap tă şi g r o ­
zavă urgie poate să cadă pe capul m eu, din
astă pricină.
— Stăpânu-tău, ca stăpânu-tău; ce ţi-a
face el, asta-i deosebit de b aşca 1), zise îm ­
păratul, uitându-se chiorâş la dânşii. Ieie-vă
m ăcar şi pielea de pe cap, ce am eu de a-
colo? Insă pe m ine căutaţi să nu m ă sm in ­
tiţi: fa ta şi ochii din cap, căci a tâ ta vi-i le a ­
cul; v ’aţi dus pe copcă, cu to ată şm ichiria
v o astră.
 După aceasta, îm păratul îi lăsă încurcaţi
şi se duce la ale sale.
— Aici încă trebue să fie un drac la m ij­
loc, zise Gerilă clătinând din cap.
— Ba încă de cei bătrâni, săgeata de
noapte şi dracul cel de amiază-zi, răspunse
Ochilă. D ar nu şi-a juca el m endrele înde­
lung, aşa cred eu.
In sfârşit durai-vurai, sara vine, fata se
culcă şi H arap Alb se pune de strajă chiar
la uşa ei, iară ceilalţi se înşiră to t câte
tmul-unul până la poartă, după poroncă.
Şi când pe aproape de miezul nopţii, fata
îm păratului se preface în tr’o păsărică şi
sboară nevăzută printre cinci străji. D ar
când ajunge pe la străjeru l Ochilă, el sirei-
canui *) mi ţi-o vede şi dă de ştire lui Păsă-
rilă, zicând:
— M ăi, feţişoara îm păratului ne-a tra s
b u tu c u l2). A dracului s g â tie 8) de fată: s’a
prefăcut în păsărică, a sburat ca săgeata pe
lângă ceilalţi şi ei h a b ar n’au despre asta.
Ei, apoi? Lasă-te în sam a lor, dacă vrei să
răm âi f i r ’ de cap. D e-acum num ai noi o pu­
tem găsi şi aduce la u rm a el. Taci molcum

*) Sireacul.
*) Ne-a păcălit.
*) Vicleană,
şi haidem după dânsa. E a ţi-oiu a ră ta -o , pe
unde se ascunde, ia r tu să m i-o prinzi, cum
ţi-i m eşteşugul,- şi să-i strâ m b i g â tu l oleacă,
să se în v e ţe ea de altăd ată a m ai p u rta
lum ea pe degete.
Şi atunci odată şi pornesc ei după dân sa,
şi nu m e rg tocm ai m ult şi Ochilă zice:
— M ăi P ăsărilă, iacătă-o, ia! colo, în do­
sul păm ântului, tupilată supt u m b ra iepure-,*
lui; pune m ân a pe dânsa şi n ’o lăsa.
Păsărilă atunci se lăţeşte, c ât cer poate,
începe a bojbăi prin to a te buruienele şi,
când să pună m ân a pe dânsa, sb rr! pe v â r ­
ful unui m unte, şi se ascunde după o stân că.
— Iacătă-oi, măi colo, în v â rfu l m u n ­
telui, după stân c a ceea, zise Ochilă.
Păsărilă atunci se înalţă puţin şi începe
a cotrobăi pe după stânci; şi când să pună
m âna pe dânsa, sbrr... şi de acolo, şi se duce
de se ascunde tocm ai după lună.
— M ăi Păsărilă, iacătă-oi, ia! colo după
lună, zise Ochilă; căci nu pot eu s ’o ajung,
să-i dau o scărm ăn ătu ră bună.
A tunci ^ Păsărilă se deşiră odată şi se
înalţă până la Jună. Apoi cuprinzând luna în
braţe, găbuieşte *) păsărică, mi ţi-o înşfacă
de coadă şi, cât pe ce să-i sucească gâtul.
E a atunci se preface în fată şi strigă înspăi­
m ântată:
— D ăruieşte-m i vieaţa, Păsărilă, că te-oiu
dărui şi eu Cu milă şi cu daruri îm părăteşti,
aşa să trăieşti!
Ba că ehiar că erai să ne dăruieşti cu
milă şi cu d aruri îm părăteşti, dacă nu te
vedeam când ai paşlit-o *), farm azoană 2) ce
eşti! zise Ochilă. Ştiu că am tra s o durdu-
r ă 3) bună, căutându-te. Ia, m ai bine hai la
culcuş, că se face ziuă acuş. Ş ’apoi ce-a
m ai fi, a m ai fi.
Şi odată mi ţi-o înşfacă ei, unul de-o
m ână şi altul de cealaltă şi hai, hai!... hai,
hai! în zori de ziuă ajung la palat şi trecând
cu dânsa printre stră ji, o silesc să intre în
odaia ei, tot cum a ieşit.
— Ei, H a rap Alb, zise atunci Ochilă,
dacă nu eram eu şi cu Păsărilă, ce făceaţi
voi acum ? Iaca aşa, to t om ul are un d a r ş!
un am ar; şi unde prisoseşte darul, nu se
m ai bagă în sam ă am arul.
Am ar era să fie de voi,
De nu eram noi amândoi,
Şi cu străjuirea voastră
E ra vai de pielea noastră!
1) Ai ştes-o pe furiş.
*) Vrăjitoare. >
3) Frică. ■ ' , . *
 H a ra p Alb şi ceilalţi, ne m ai a v ân d ce
zice, pleacă capul ru şinaţi, m ultăm ind lui
Păsărilă şi vestitului Ochilă, că li-au fost
ca nişte fraţi.
Şi atunci n um ai iaca şi îm p ă ra tu l vine ca
un leu-paraleu, să-şi iee fa ta pe sam ă şi,
când o g ă se şte sub s tra jă , după cum nu se
aştep ta el, num a-i scân teiau ochii în cap
de ciudă, d a r nu av u ce face.
. A tunci H a ra p Alb ia r se înfăţoşează în a ­
intea îm păratului, zicând:
~ L um inate îm p ărate, de aciim cred că
mi-ţi da fa ta , ca să vă lăsăm în pace şi să
ne ducem în tre a b a n o astră.
— Bine, voinice, zise îm p ăratu l posom o­
r i Veni şi v re m e a aceea. Insă eu m ai am
o fata luata de suflet, to t de o v â rstă cu
fata m ea şi nu e deosebire în tre dânsele nici
la frum useţa nici la stat, nici la p u rtat. H ai
S ffo C«!’,/ Un?-aŞ*e'i> Care'i a mea adevărată^
, ti-° Ş1 duceţi-va de pe capul m eu, că m i-ati
3lV
d l ° c J eirJ e Când
duc să le pregătesc, zise ati v en it- Iaca
îm păratul. mă
Tu vină
« “' V e âci-° ferice de tine
a fi! Iara de nu, Juaţi-vă catrafusele » şi în ­
cepeţi a va carăbăni *) dela casa m ea căci
nu va m ai pot suferi.
|) Calabalâcurile-
) Să se care, să plece.
 Şi ducându-se îm păratul, pune de piâptă*
nă şi îm bracă la fel pe am ândouă fetele şi
apoi dă poruncă să vie H arap Alb, şi să
gâcească, care-i fa ta îm păratului.
H a ra p Alb, văzându-se pus în încurcală,
nu m âi ştia ce să facă şi încotro s ’o dee,
ca să nu greşească tocm ai acum la dică x).
Şi m ai stând el pe gânduri oleacă, cum e
om ul tulburat, îşi aduce am inte de aripa cea
de albină şi, scotând-o de Unde-o avea strâ n ­
să, sGapără şi-i dă foc cu o bucăţică de
iască aprinsă. Şi atunci, num ai iaca se po­
m eneşte cu crăiasa âlbinelor.
— C e'n ev o ie te-a ajuns de mine, H arap
Alb? zise ea sburând pe um ărul său. SpU-
ne-mi, căci sân t g a ta să te slujesc.
A tunci H arap Alb începe a-i spune toate
cu de-am ănuntul şi o roagă de toţi D um ne­
zeii, ca să-i dee ajutor.
— N ’ai grijă, H arap Alb, zise crăiasa
albinelor; las’ că te fac eu s’o cunoşti şi
d in tr’o mie. H ai, în tră în casă eu îndrăs-
neală, căci am să fiu şi eu pe-acolo. Şi cum
îi in tra, stai puţin şi te u ită-la fete; care-i
vedea-o că se apără cu n ăfram a 2) să ştii că
aceea e fa ta îm păratului.

*) La urmă.
*) Batistă, basma.
 A tunci H a ra p Alb in tră, cu albina pe u-
m ăr, în odaia unde e ra îm p ă ra tu l şi CU fe ­
tele, apoi stă puţin de:o p a rte şi în cep e a se
uita când la u n a când Ia alta. Şi cum s ta
el d rept ca lu m â n a re a şi le p riv e a cu^ b ă ­
g a re de seam ă, c răiasa albinelor sb o ară pe
obrazul fetei îm păratului. A tunci ea, tre s ă ­
rind, odată începe a ţipa şi a se a p ă ra cu
n ăfram a, ca de un duşm an. Lui H a ra o Alb
a tâ ta i-a treb u it: în d ată face câţiva paşi sp re
dânsa, o apucă frum uşel de m ână şi zice
îm păratului:
— L u m in area V o a stră, de acum cred
că nu mi-ţi m ai face nicio îm piedecare,
pentrucă am adus în tru îndeplinire to t ceea
ce ne-ati poruncit.
— Din p a rte a m ea poti S’o iei de acum ,
H arao Alb, zise îm păratul, ovilit1) şi sarbăd
la fată de su p ărare si ruşine; dacă n ’a fost
ea vrednică să vă răpue capul, fii m ă ca r tu
vrednic s ’o stăpâneşti, căci acum ţ’o dau cu
toată Inima.
H a rap Alb m ultăm eşte atunci îm p ă ra ­
tului, si apoi zise fetei:
—- De~acum putem să m ergem , căci stă-
pânu-m eu. L um inarea Sa nepotul îm p ă ra ­
tului V erde, a fi îm bătrânit, aşteptându-m ă

*) Ofilit. .i.
 — Ia m ai fngădueşte puţin, nerăbdăto-
fata îm păratului, luând o turtu-
rică în braţe, spunându-i nu ştiu ce la u re­
che şi sărutând-o cu drag; nu te grăbi aşa,
H arap Allb, că te-i pripi! Stăi, că m ai ai şi
cu m ine oleacă de vorbă; înainte de pornire
trebue să m eargă calul tău şi cu turtu rica
m ea, sa-mi^ aducă trei smicele de m ăr
dulce şi apă vie şi apă m oartă, de unde se
bat m unţii în capete. Şi de-a veni turturica
m ea înainte cu smioelele şi apa, ie-ţi nă­
dejdea despre mine, căci nu m erg, ferească
D um nezeu! Iară de-i avea noroc» şi-a veni
calul tău m ai întâi, şi mi-a aduce cele po­
runcite, sa ştii ca m e rg cu tine ori unde
mi-i duce; s ’a m ântuit socoteala.
Şi atunci odată pornesc şi turturica şi
calul, fugând pe întrecute, când pe sus, când
pe jos, după cum cerea trebuinţa.
? f r ^u r^u ric a » f” nd m ai uşoară, ajunge
m ai înainte; şi pândind tocm ai când era so a­
rele în cruce, de se odihneau munţii num ai
pentru o clipă, se răpede ca prin foc şi ia
trei sm icele de m ăr dulce şi apă vie şi apă
m oartă; şi apoi ca fulgerul se în toarce în a ­
poi. Şi când pe la p oarta m unţilor, calul îi

') Vlăstare.
t
iese în ain te, o opreşte în cale şi o ia cu
m ăgulele *), zicându-i:
— T u rtu rică-rică, d rag ă păsărică, adă la
m ine cele tre i sm icele de m ăr dulce, ap a cea
vie şi cea m o a rtă , şi tu du-te înapoi de-ti ia
altele şi mi-i a ju n g e pe drum , căci eşti m ai
sprintenă decât m ine. H ai, nu m ai s ta la
îndoială şi dă-m i-le, căci atunci are, să fie
bine şi de stăp ân u -m eu şi de stăp ân ă-ta, şi
de^ m ine şi de tine; iară de nu mi-le-i da,
stăpânul m eu, H a ra p Alb, este în prim ejdie,
şi de noi încă n ’a re să fie bine...
T u rtu rica p arcă n ’a r fi voit, d a r calul n ’o
m ai în treab ă de ce-i e cojocul; se răpede şi-i
ia apa şi sm icelele cu hapca şi apoi fuge cu
dânsele la fa ta îm păratului şi i le dă, de faţă
cu H a ra p Alb. A tunci lui H a rap Alb i s ’a
umplut inim a de bucurie.
Vine ea şi tu rtu ric a m ai pe urm ă d ar
ce ţi-e bună?
— Alei, ţolină 2) ce-mi eşti, zise fa ta îm ­
păratului, da bine m ’ai vândut. D acă e aşa,
hai porneşte chiar acum la îm p ăratu l V e rd e .
şi vesteşte-i că venim şi noi în urm ă
Atunci tu rtu ric a porneşte, iară fa ta îm -

Yor,3e. c*e măgulire.

) Femeie înşelătoare.
pârâtului îngenunche dinaintea^tătâne-său şi
zice:
— B inecuvântează-m ă, ta tă şi răm âi să­
nătos! Se vede că aşa m i-a fost sortit şi
n ’am ce face; trebue să m erg cu H arap Alb
şi pace bună!
După aceasta, îşi ie cele trebuitoare la
drum , apoi încalecă şi ea pe un cal năzdră­
van, şi stă g a ta de pornire. Iară H arap Alb,
luându-şi oam enii săi, încalecă şi el şi p o r­
nesc spre îm părăţie, D um nezeu să ne ţie, ca
cuvântul din poveste, înainte m ult m ai este.
.M ers-au ei şi zi şi noapte, nu se ştie cât
au m ers, şi dela un loc Gerilă, Flămânzilă,
Setilă, Păsări-Lăţi-Lungilă şi năzdrăvanul
Ochilă

Se opresc cu toti ’n cale,

Se opresc şi zic cu jale:
— Harap Alb, mergi sănătos!
De-am fost răi, tu ni-i ierta,
Căci şi răul Câteodată
Prinde bine ia ceva-
Harap Alb le mulţumeşte,
Ş’apoi pleacă liniştit.
Fata vesel îi zâmbeşte,
Luna ’n ceriu a asfinţiţi
Dar în pieptul lor răsare...
— Ce răsare? Ia un dor:
Soare mândru, luminos
 Şi în sine arzător.
Ce se naşte din scânteia
Unui ochiu fermecători
Şi m ai m e rg ei, c â t m ai m e rg , şi de ce
m erg eau în ain te, de ce lui H a ra p Alb i se
tu rb u rau m inţile, uitându-se la fa ţă şi v ă ­
zând-o c â t e ra de tâ n ără, de fru m o asă şi
plină de vină ’ncoace.
Sălăţile din g răd in a ursului, pielea şi
capul cerbului le-a dus la stăp ân u -său cu
to a tă inim a, d a r pe fa ta îm p ăratu lu i Roş
m ai nu-i venea s ’o ducă, fiind nebun de d ra ­
go stea ei, căci e ra boboc de trandafir, din
luna lui M ai, scăldat în ro u a dim ineţii, des-
m ierdat de cele dintâi ra z e ale soarelui, le­
g ă n at de adierea vântului şi neatin s de ochii
fluturilor. S au cum s ’a r m ai zice la noi, în
ţărăneşte, e ra frum oasă de m am a focului;
la so are te puteai uita, iar la dânsa ba. Şi
de aceea H a ra p Alb o prăpădea din ochi, de
d rag ă ce-i e ra . Nu-i vorbă, şi ea fu ra cu
ochii din când în când pe H a ra p Alb, şi în
inim a ei p arcă se p etrecea nu ştiu ce... poate
vreun dor ascuns, c are nu-i v enea a-1 spune.
V orba cântecului:
Fugi de-acole, vină’ncoace!
Şezi binişor, nu-mi da pace]
sau m ai ştiu eu cum să zic, ca să nu g re ­
şesc? D ar ştiu atâta, că ei m ergeau, fără a
sim ţi că m erg, părându-li-se. calea scurtă
şi vrem ea şi m ai scurtă, ziua ceas şi ceasul
clipă; dă, cum e omul, când m erge la drum
cu d rag o stea alăturea.
Nu ştia sărm anul H arap Alb ce-1 aşteaptă
acasă, căci nu s’a r fi m ai gândit la de-al de
acestea.
Insă: vorba cântecului:
De-ar şti omul ce-ar păti,
Dinainte s’ar păzi!
D ar iaca ce m ’am apucat de spus. M ai
bine vă spuneam , că tu rtu ric a ajunsese la
îm păratul V erde şi-l înştiinţase că vine şi
H a rap Alb cu fa ta îm păratului Roşu.
A tunci îm păratul V erde a şi început a
face pregătire, ca pentru o fată de îm părat,
dând şi poruncă să li iasă în tru întâm pina­
re. Iară Spânul icnea în sine şi. se gândea
num ai la răzbunare.
In sfârşit, m ai m erge H arap Alb cu fata
îm păratului, cât m ai m erge, şi dela o vrem e
aju n g şi ei la îm părăţie.
Şi când colo, num ai iacă ce le iese în a ­
inte îm păratul V erde, fetele sale, spânul şi
to ată cu rtea îm părătească, ca să-i. pri­
m ească. Şi văzând spânul cât e de frum oasă
fa ta îm p ăratu lu i Roş, o d ată se răpede s’o
iee în b ra ţe de pe cal; d a f fa ta 11 pune
atunci m â n a în piept, îl b râ n c e şte c a t colo
S Î Z1C6!
— Lipseşti dinaintea m ea, spânule! D o a r
n ’am v en it p en tru tine, ş ’am v en it p en tru
H arap Alb, căci el este ad ev ăratu l nepot al
îm p ăratului V erde.
A tunci îm p ăratu l V erde şi fetele sale au
răm as în crem en iţi de ceea ce au auzit. Iară
spânul, văzând că i s’a d at vicleşugul pe
fată, se răpede ca un câne tu rb a t la H a ra p
Alb şi-i sboară capul d in tr’o singură lovitură
de paloş, zicând:
— Na! aşa treb u e să păţească, cine calcă
jurăm ântul!
D ar calul lui H a ra p Alb în dată se răpede
şi el la spân, şi-i zice:
— P â n ’ aici, spânule! Şi odată m i ţi-1 în ­
şfacă cu dinţii de cap, sboară cu dânsul în
înaltul cerului şi apoi, dându-i d rum ul de
acolo, se face spânul până jos p ra f şi
pulbere.
Iară fata îm păratului Roş, în vălm ăşagul
acesta, răpede pune capul lui H a rap Alb la
loc, îl înconjură de trei ori cu cele trei smi-
cele de m ăr dulce, to arn ă apă m o artă să stee
sângele şi să se prindă pielea, apoi îl s tro ­
peşte cu apă vie şi atunci H a ra p Alb îndată
învie şi ştergându-se cu m âna pe la ochi,
zice suspinând:
Ei, da din greu mai adormisem!
— D orm eai tu m ult şi bine, H arap Alb,
de nu eram eu, zise fata îm păratului Roş,
sărutându-1 cu drşig şi dându-1 Iar paloşui
în stăpânire.
Şl apoi, îngenunchind amândoi dinaintea
îm păratului V erde, îşi jură credinţă unul al­
tuia, prim ind blnecuvântre dela dânsul şi
îm părăţia totodată...
După aceasta se începe nunta, ş ’apol dă
D oam ne bine!
Lumea de pe lume.s’a strâns de privea:
Soarele şi luna din cer Ie râdea.
Ş ’apoi fost-au fost poftiţi încă:
Crăiasa furnicilor.
Crăiasa albinelor
Si crăiasa zânelor,
Minunea minunilor.
Din ostrovul florilor.
Şi m al fost-au poftit! încă:
Crai, crăiese $i 'nmărati,
Oameni în samă băeati.
S’un păcat de povestariu
Fără bani în buzunariu-
Veselie mare între toti era.
Chiar şi sărăcimea ospăta şi bea.
 Şi a tin u t veselia ani în tre g i, şi-acu m
m ai tine încă. Cine se duce acolo, bea şi
m ănâncă. Ia r pe la noi, cine a re bani, bea
şi m ănâncă, ia ră cine nu, se uită şi rabdă.
 E ra odată un m oşneag ş’o babă; şi m oş­
neagul avea o fată, şi baba iar o fată. F ata
babei era slută, leneşă, ţâfnoasă şj rea \ a
inimă; dar, pentrucă e ra 'f a t a babei", se
alinta cum se alintă cioara ’n laţ, lăsând tot
greul pe fata m oşneagului. F a ta m oşneagu­
lui însă e ra frum oasă, harnică, ascultătoare
şi bună la inimă. D um nezeu o împodobise cu
to ate darurile cele bune şi frum oase. D ar
această fată bună era horopsită şi de sora
cea de scoarţă şi de m am a cea vitregă. N o­
roc dela D um nezeu că era o fată robace şi
răbdătoare; căci altfel a r fi fost vai şi am ar
de pielea ei.
F a ta m oşneagului la deal, fata m oşnea­
gului la vale; ea după găteje prin pădure,
ea cu tăbueţul *) în spate la m oară, ea în
sfârşit, în to a te părţile după treabă. C ât
e ra ziulica de m are, nu-şi m ai strân g ea pi­
cioarele; d intr’o p arte venea şi ’n alta se
ducea. Ş-apoi baba şi cu odorul de fiică-sa
to t c ârtito a re şi nem ulţum itoare erau. P en­

*) Săculeţul,
tru babă, fa ta m oşneagului e ra p ia tră de
m oară în casă; ia r fa ta ei, busuioc de pus
la icoane.
C ând se duceau am ândouă fetele în s a t
la şez ă to are, s e a ra , fa ta m oşneagului nu se
în cu rca, ci to rc e a câte-un ciur plin de fuse,
ia r fata babei în d ru g a şi ea cu m a re -c e câte
un fus; ş ’apoi, când veneau am ândouă fe­
tele acasă, n o a p tea târziu , fa ta babei să re a
iute peste pârleaz şi zicea fetei m o şn e a g u ­
lui, să-i dee ciurul cu fusele, ca să-l ţie,
până va sări şi ea. A tunci fa ta babei, v i­
cleană cum e ra , lua ciurul şi fuga în casă la
babă şi la m oşneag, spuind că ea a to rs
acele fuse. In z a d a r fata m oşneagului sp u ­
nea în urm ă că acela este lucrul m âinilor
sale, căci în dată o apucau de o b raz baba şi
cu fiica-sa şi trebuia num aidecât să răm âie
pe-a lor. C ând v en ea D um ineca şi să rb ăto ­
rile, fata babei e ra îm popoţonată şi netezită
pe cap, de p a rc ’o linsese viţeii. Nu e ra joc,
nu era clacă în sat, la c are să nu se ducă
fata babei, ia r fata m oşneagului e ra oprită
cu asprim e dela to a te aceste. Ş ’apoi când
venea m oşneagul, de pe unde e ra dus, g u ra
babei um bla, cum umblă m eliţa: că fa ta lui
nu ascultă că-i uşernică, că-i leneşă, că-i soiu
rău... că-i laie, că-i bălaie, şi... că s ’o alunge
dela casă, s ’o trim eată la slujbă, unde ştie,
că nu-i de chip s ’o m ai ţie, pentrucă poate
să înnărăvească şi pe fata ei.
M oşneagul fiind un gură-cască, sau cum
îţi v re a să-i ziceţi, se uita în coarnele ei şi
ce-i spunea ea, sfânt era. Din inimă bietul
m oşneag poate c’ar fi m ai zis câte ceva; dar
acum apucase a cânta găina la casa lui şi
cucoşul nu m ai avea nicio trecere; ş ’apoi
ia să-l fi pus păcatul să se întreacă cu de-
deochiul, căci baba şi cu fiică-sa îl um pleau
de bogdaprosti.
In tr’una din zile m oşneagul, fiind foarte
a m ărît de câte-i spunea baba, chemă fata
şi-i zice:
— D ra g a tatii, iaca ce-mi tot spune m ă-ta
de tine: că n ’o asculţi, că eşti ră de gură
şi înnărăvită şi că nu este de chip să mai
stai la casa m ea; de aceea du-te şi tu în ­
cotro te-a îndrepta Dum nezeu, c ş să nu
se m ai facă a tâ ta gâlceavă la casa asta, din
pricina ta. D ar te sfătuesc ca un ta tă ce-ţi
sânt, că ori şi unde te-i duce, să fii supusă,
blajină şi harnică; căci la casa m ea to t ai
dus-o, cum ai dus-o; c’a m ai fost şi mila
părintească la mijloc... dar prin străini D um ­
nezeu ştie peste ce soiu de săm ânţă de o a ­
m eni. îi da; şi nu ţi-or putea răbda, câte
ţi-am răbdat noi.
A tunci biata fată, văzând că baba şi cu
fiică-sa v o ie sc cu orice chip s ’o alu n ge, s ă ­
rută m âna tată-său şi, cu lacrăm i în ochi,
porneşte în toată lum ea, depărtându-se de
casa p ărin tească fără nicio nădejde de în ­
toarcere 1
Şi m erse ea cât m erse pe-un drum , până
ce din întâm plare îi ieşi în ain te o căţeluşă
bolnavă ca vai de capul ei, şi slabă de-i nu-
mărai coastele; şi cum văzu pe fată, îi zise:
— Fată frum oasă şi harnică, fie-ţi milă
de m ine şi mă g rijeşte, că ţi-oiu prinde şi
eu bine vreodată. A tunci fetei i s e făcu milă;
şi luând căţeluşa o spălă şi-o griji foarte
bine. Apoi o lăsă acolo şi-şi căută de drum,
mulţumită fiind In su flet că a putut săvârşi
o faptă bună.
Nu m erse ea tocm ai mult şi num ai iaca
ce vede un păr frum os şi înflorit, dar plin
de om izi în toate părţile. Părul, cum ved e
pe fată. zice:
— Fată frum oasă şi harnică, grijeşte-m ă
şi curăţă-mă de om izi, că ţi-oiu prinde şi eu
bine vreodată.
• Fata, harnică cum era, curăţi părul de
uscături şi de om izi cu m are îngrijire şi
apoi se tot duce înainte să-şi cau te stăpân.
Şi m ergând ea mai departe, numai ia ce
vede o fântână mâlită şi părăsită. Fântâna
atunci zice:
 . — F a tă frum oasă şi harnică, grijeşte-m ă,
că ţi-oiu prinde şi eu bine vreodată.
F a ta răneşte fântâna şi o grijeşte foarte
bine; apoi o lasă şi-şi cată de drum. Şi tot
m ergând m ai departe* num ai iaca ce dă
de-un cuptior nelipit şi m ai să se risipească.
Cuptiorul, cum vede pe fată, zice:
— F a tă frum oasă şi harnică, lipeşte-mă
şi grijeşte-m ă, că poate ţi-oiu prinde şi eu
bine vreodată.
F a ta , care ştia că de făcut treabă nu m ai
cade coada nim ărui, îşi suflecă mânicele,
călcă lut şi lipi cuptiorul, îl humui şi* griji,
de-ţi e ra m ai m a re dragul să-l priveşti.
Apoi^ îşi spălă frum uşel m ânile de lut şi
porni iarăşi la drum .
Şi m ergând ea acum şi zi şi noapte, nu
ştiu ce făcu, că se rătăci. Cu toate acestea
nu-şi pierdu nădejdea în D um nezeu, ci m erse
to t înainte, până ce în tr ’una din zile des-
dim ineaţă, trecând p rin tr’un codru în tu n e­
cos, dă de-o poiană fo arte frum oasă, şi în
poiană vede o căsuţă um brită de nişte lozii
pletoase. Şi când se apropie de acea casă,
num ai iaca o babă întâm pină pe fată cu
blândeţe şi-i zice:
— D a ce cauţi prin aceste locuri, copilă,
şi cine eşti? v.-'i
— Cine să fiu, m ătuşă? Ia o fată săracă,
fără m am ă şi fără tată, pot zice; ş i num ai
Cel de su s ştie câ te am tras, de când m am a
care m ’a făcut a pus m ânile pe piept! —
Stăpân caut; şi necunoscând pe nim e şi u m ­
blând din loc în loc. m ’am rătăcit. D u m n e­
zeu Insă m ’a povăţuit de-am nim erit la ca sa
d-tale şi te r o g să-m i dai sălăşluire!
— Sărm ana fată! zise bătrâna, cu ade­
vărat num ai D um nezeu te-a îndreptat la
m ine şi te-a scăpat de prim ejdii. Eu sunt
sfânta D um inică. Slu jeşte la m ine astăzi şi
fii încredinţată că m âne n ’ai să ieşi cu m ă-
nile g o a le dela casa m ea.
— Bine, m ăicuţă, dar nu ştiu ce trebi am
s i fac.
— la să-m i lai copilaşii, ca re dorm a-
eum. şi să-i hrăneşti: apoi să-m i faci bucate;
Si când m ’oiu în toarce eu dela biserică, să
le găsesc nici reci. nici fierbinţi, ci cum îs
mai bune de m âncat. Şi cum zice, bătrâna
porneşte la biserică, iară fata suflecă m ăni-
cile si s'apucă de treabă. Intâlu si ’ntâiu
face lăufoare; apoi iese afară şi în cepe a
striga:
‘ Copîî, copil, copii! veniţi la m am a să
va lee.
Şi când s e uită fata. ce să vadă? O grada
se um pluse şi pădurea fojgăia de-o m ulţim e
de balauri şl de tot soiul de jivine m ici şi
m ari; însă ta re în credinţă şi cu nădejdea
la Dum nezeu, fata nu se sparie, ci le ia
pe câte u n a şi le lă şi le îngrijeşte, cât nu
se poate m ai bine. Apoi s ’apucă de făcut
bucate, şi când a venit sfânta Duminică dela
biserică şi a văzut copiii lăutl frum os şi
şi to ate trebile bine făcute, s’a um plut de
bucurie. Şi după ce-a şezut la m asă, a zis
fetei să se suie în pod şi să-şi aleagă de-
acolo o ladă care-a v rea ea şi să şi-o ie ca
sim brie; d ar să n ’o deschidă pân’acasă la
tată-său. F a ta se suie în pod şi vede acolo
o m ulţim e de lăzi; unele mai vechi şi mai
u rîte, altele m ai noui şi m ai frum oase. Ea
în să, nefiind lacom ă, şi-alege pe cea mai
veche şi m ai u rîtă 'd in tre toate. Şi când se
dă cu dânsa jos, sfânta Duminică cam în ­
creţeşte din sprincene, dar n’are încotro, ci
binecuvântează pe fată, care îşi ia lada în
sp ate şi se în to arn ă spre casa părintească
cu bucurie, to t pe drum ul pe care venise.
Când pe drum , iaca cuptorul grijit de
dânsa era plin de plăcinte crescute şi ru m e­
nite... Şi nianâncă fata la plăcinte şi m ă­
nâncă, hăt bine, apoi îşi m ai ia câteva la
drum şi porneşte.
Când m ai încolo, num ai iaca fântâna erri-
jită de dânsa era plină ’n g u ră cu apă lim ­
pede cum îi lacrim a, dulce şi rece cum îi
g h ia ţa . Şi pe colacul fântânii e ra u două p a ­
h a re d e -a rg in t, cu c are a băut la apă până
s ’a ră c o rit. Apoi a lu a t p a h arele cu sine şi
a p o rn it în ainte.
Şi m e rg â n d m ai d eparte, ia ca p ăru l g ri-
jit de d â n sa e ra în c ă rc a t de p ere g alb en e
ca c e a ra , de coapte ce e ra u , ş i.d u lc i ca
m ierea. P ăru l, văzând pe fa tă şi-a p lecat
crengile în jos şi ea a m â n c a t la pere şi
şi-a lu a t la d ru m c ate i-a trebuit.
D e-acolo, m e rg â n d m ai departe, ia c a se
în tâln eşte şi cu căţeluşa, c are acum e ra v o i­
nică şi frum oasă, ia ră la g â t p u rta o salbă
de galbeni, pe c a re a dat-o fetei ca m ulţă-
m ită, p entrucă a cău tat-o la boală.
Şi de aici fa ta , to t m erg ân d în ain te, a
aju ns acasă la tată-său . M oşneagul, când
a văzut-o, i s ’au urtiplut ochii de lacrăm i şi
inim a de bucurie. F a ta atunci sco ate salba
şi p aharele cele de a rg in t şi le dă tătân e-
său; apoi, deschizând lada îm preună, n e ­
nu m ărate herghelii de ^eai, cirezi de vite
şi tu rm e de oi ies din ea, -încât m oşneagul
pe loc a întinerit,, văzând a tâ te a bogăţii!
Iară baba a răm as opărită şi nu ştia ce să
facă de ciudă. F a ta babei atunci şi-a lu at
inim a în dinţi şi a zis:
— Lasă, m am ă, că nu-i prădată lum ea
de bogăţii; m ă duc să-ti aduc eu şi m ai
 rnulte. Şi cum zice, porneşte cu ciudă, trăz-
nind şi pleznind. M erge şi ea cât m erge,
to t pe acei drum , pe unde fusese fata m oş­
neagului; se întâlneşte şi ea cu căţeluşa cea
slabă şi bolnavă; dă şi ea de părul cel tic­
sit ă p w n îd e , de fântâna cea m âlită şi seacă
şi părăsită, de cuptiorul cel nelipit şi aproape
să se risipească; dar când o roagă şi căţe­
luşa, şi părul, şi fântâna şi cuptiorul, ea le
răspundea cu ciudă- şi în bătaie de joc:
y D a cum nu! că nu mi-oiu feşteli eu
m ânuţele tătucuţii şi a mămucuţii! M ulte
slugi aţi avut ca mine?
A tunci cu toatele ştiind, că m âi uşor ar
p utea căpăta cineva lapte dela o vacă s te a r­
pă, decât să te îndatorească o fată alintată
şi leneşă, au lăsat-o să-şi urm eze drum ul în
pace şi n ’au m ai cerut dela dânsa niciun
aju to r. Şi m ergând ea to t înainte a ajuns
apoi şi ea la sfâgţa Duminică; dar şi aici
s ’a p u rta t to t hursuz, cu obrăznicie şi p ro­
steşte. In loc să facă bucatele bune şi po­
trivite şi să să lee copiii sfintei Duminici,
cum i-a lăuat fa ta m oşneagului de bine, ea
î-a opărit pe toţi, de ţipau şi fugeau nebuni
de usturim e şi de durere. Apoi bucatele le-a
făcut afum ate, arse şi sleite, de nu m ai era
de chip să le poată lua cineva în gură... Şi
când a venit sfânta Duminică dela biserică
şi-a pus m ânile în cap de cee a c e a g ă sit
acasă. D ar sfânta D um inică, blândă şi în g ă ­
duitoare, n ’a vrut să-şi puie m in tea c ’o stu r­
lubatică şi c ’o leneşă de fată ca a cea sta ;
ci i-a spus să se suie în pod să-şi aleagă
de acolo o ladă, care l-a plăcea şi să se
ducă în plata lui D um nezeu. F ata atunci s ’a
suit şi şi-a ales lada cea m ai nouă şi m ai
frum oasă, căci îi plăcea să iee cât de mult
şi ce-i m ai bun, şi m ai frum os, dar să facă
slujbă bună nu-i plăcea. Apoi, cum se dă
jos cu lada din pod, nu se m ai duce să-şi
iee ziua bună şi binecuvântare dela sfânta
Dum inică, ci porneşte ca d ela o casă pustie
şi se tot duce înainte. Şi m erg ea de-i pâ-
râiau călcâele de frică să nu se răsgândească
sfânta D um inică, să pornească după dânsa,
s ’o ajungă şi să-i ia lada.
Şi când aju n ge la cuptior, frum oase plă­
cinte erau în tr’însul? Dar când s ’apropie să
iee dintr’în sele şi să-şi prindă pofta, focul
o arde şi nu poate lua. La fântână aşijderea
păhăruţele de argint, nu-? vorbă, erau, şl
fântâna plină cu apă până ’n gură; dar când
a vrut fata să puie mâna pe pahar şl să ia
apă. paharele pe loc s ’au cufundat, apa din
fântână Intr’o clipă a secat şi fata de sete
s'a uscat!... Când prin dreptul părului, nu l
vorbă, că parcă era bătut cu lopata de pere
m ulte ce avea; dar credeţi c’a avut fata
p arte să guste vreuna? Nu, căci părul s ’a
făcut de-o mie de ori mai înalt de cum era,
de-i ajunsese crengile în nouri. Ş’atunci...
scobeşte-te fa ta babei în dinţi! M ergând
m ai înainte, cu căţeluşa încă s’a întâlnit;
salbă de galbeni avea şi acum la gât; dar
când a v ru t fata să i-o iee, căţeluşa a m uş­
cat-o de i-a rupt degetele şi n ’a lăsat-o să
puie m âna pe dânsa. îşi m uşca fata acum
degeţelele m ăm ucutii şi ale tătucutii de ciu­
dă şi de ruşine, d ar n ’avea ce face. In sfâ r­
şit, cu m are-ce a ajuns ea şi acasă la mă-sa,
d a r şi aici nu le-au ticnit bogăţia, căci, des­
chizând lada, o m ulţim e de balauri au ieşit
d intr’însa şi pe loc au m âncat pe babă cu
fată cu tot, de parcă n ’au mai fost pe lumea
asta, şi apoi s ’au făcut bălaurii nevăzuţi cu
Iadă cu tot.
Iar m oşneagul a răm as liniştit din p a r­
tea babei şi avea nenum ărate bogfătii. El a
m ăritat pe fiică-sa după un om bun şi h a r­
nic. Cucoşii cântau acum oe stâlpii porţi­
lor, în p ra g şl în to a te părţile; iar găinile nu
m ai cân tau cucoseşte la casa m oşneagului,
să m ai facă a rău; c’aooi atunci nici zile
m ulte nu m ai aveau. N um ai atâta că m oş­
neagul a răm as pleşuv şi spetit, de m ult ce-1
netezise baba pe cap şi de cercat în spatele
lui cu cociorva, dacă-1 copt mălaiul.
 IV A N TURBINCA

A m u, ci-că e ra odată un R us, pe c a re îl

chem a Ivan. Şi Rusul acela, din copilărie, se
trezise în oaste. Şi slujind el c â te v a so ro a ce
de-a rândul, acum a e ra b ă trâ n . Şi m ai m arii
Iui văzându- 1, că şi-a făcut datoria' de o staş,
l-au -slobozit" din oaste cu a rm e cu to t, să
se duce u n d e-a v re a , dându-i şi două căr-
boave de cheltuială.
Ivan atunci m ultăm i m ai m a rilo r săi, şi
apoi «luându-şi ră m a s bun dela to v arăşii Iul de
oaste, cu c a re m ai tra s e câte-o duşcă două
d e.rach iu , p orneşte la drum cântând: -
Ş i-cu m m e rg e a Ivan şovăind, când la o
m arg in e de drum^ când la alta, .fără să ştie
unde se duce, puţin m ai în a in te a lui m e r­
geau* din în tâm p lare, pe o c ă ra re lă tu ra l­
nică, D um nezeu şi cu sfântul P etre, v o r­
bind ei ştiu ce. S fântul P e tre auzind pe
cineva cântând din urm ă, se uită .înapoi, şi
când colo vede un o staş m ătăhăind pe d ru m
în to a te părţile.
j — D oam ne, zise atunci Sfântul P etre,
spăriet, ori hai să ne grăbim , ori să ne dam
în tr’o parte, nu cuiiîva ostaşul cela să aibă
h a rţa g şi să ne găsim beleaua cu dânsul.
Ştii c ’am m ai m âncat eu odată dela unul ca
acesta o clyelfăneală.
•“ N ’ai grijă P etre, zise Dumnezeu. De
drum eţul care cântă, să nu te temi: ostaşul
acesta e un om bun la inimă şi milostiv.
Vezl-I-ăi? A re num ai .două carboave la su ­
fletul său; şi drept cercare, hai fă-te tu cer-
şitor la capătul ist de pod, şi eu la celalalt,
şl să vezi cum are să ne dee am ândouă
carboavele de pom ană, bietul om! Adu-ţi
am inte, P etre, de câte ori ţi-am spus, că
unii ca aceştia au să m oştenească îm p ără­
ţia cerurilor.
A tunci sfântul P e trc se pune jos la un
capăt de pod, Iară D um nezeu la celalalt, şr
încep a cere de pom ană.
Ivan, cum ajunge în dreptul podului,,
scoate cele două carboave, de unde le avea
strânse, şi dă una Iul sfântul P etru şl una
Iul D um nezeu, zicând:
— D ar din d ar se face raiul. Na-vă!
D um nezeu m i-a dat, eu dau şi D um nezeu
iar m i-a da, că are de unde. Şi apoi Ivan
începe iar a cânta şi se to t duce înainte.
A tunci sfântul P e tre zice cu m irare:
. — D oam ne, cu adevărat bun' suflet de
om e acesta, şi n ’a r trebui şă m earg ă ne-
răspîătit dela faţa Ta.
 — D ar, P e tre , las’că am eu p u rta re de
g rijă p e n tru dânsul.
Apoi D um nezeu p orneşte cu sfân tu l P e ­
tre şi c â t ici, c â t cole, a ju n g pe Ivan, c a re
o ducea to t în tr ’un cântec, de p a rc ă e ra
to a tă lum ea a lui.
— B ună calea, Ivane, zise D um nezeu.
D ar cânţi, cânţi, nu te ’ncurci.
— M ulţăm esc d -v o astră, zise Ivan tr e ­
sărind. D ar de unde ştii aşa de bine că
mă chiam ă Ivan?
D ’apoi dacă n ’oiu şti eu, cine altul a re
să ştie? răspunse D um nezeu.
— D ar cine eşti tu , zise Ivan cam sbor-
j i t 1), de te lauzi că ştii toate?
— Eu sunt cerşitorul pe c are l-ai m iluit
colo la pod, Ivane. Şi cine dă săracilor, îm ­
prum ută pe D um nezeu, zice S crip tu ra.
N’aţi îm prum utul înapoi, căci noi n ’avem
trebuinţă de bani. Ia num ai am v ru t să
dovedesc lui P e tre c ât eşti de m ilostiv. Află
acum , Ivane, că eu sunt D um nezeu şi pot
să-ţi dau orice-î cere dela m ine; pentrucă
şi tu eşti om cu d reptate şi darnic.
Ivan atunci, cuprins de fiori, pe loc s ’a
desm eţit, a căzut în genunchi dinaintea lui
D um nezeu şl a zis: i I
 D oam ne, dacă tu eşti cu adevărat
D um nezeu, cum zici, rogu-te blagoslove­
şte-m i turbinca asta, ca ori pe cine oiu vrea
eu, să-l v â r în tr’însa; şi apoi să nu poată
ieşi de aici fără învoirea mea.
D um nezeu atunci, zâmbind, blagoslovi
turbinca, după dorinţa lui Ivan, şi apoi zise:
— Ivane, când te-i sătura tu de um blat
prin lume, atunci să vii să slujeşti şi la
p o a rta m ea, căci nu ţi-a fî rău.
j ~ Cu to ată bucuria, D oamne; am să
vin num aidecât, zise Ivan. D ar acum deo­
d ată mă duc să văd, nu mi-a pica ceva la
turbincă? Şi zicând aceste, apucă peste
-oâmpi de-a-dreptul şpre nişte curţi m ari,
c are de abia se zăreau înaintea lui, pe cul­
m ea unui deal. Şi m erge Ivan şi m erge, şi
m erge, până când pe în serat ajunge la curţi­
le cele. Şi cum ajunge, intră în ogradă, se
înfăţoşează în ain tea boierului şi cere g ă z ­
duire. Boierul cela ci-că era cam sgârcit,
d ar văzând că Ivan este om îm părătesc,
n ’are ce să facă. Şi vrând-nevrând, poron-
ceşte unei slugi, să-i dee lui Ivan ceva de
m âncare, şi apoi să-l culce în nişte case ne-
lociute, unde culca pe toţi m usafirii care
Veneau; aşa nitam , nisam.- Sluga, ascul­
tând porunca stăpânului, ia pe Ivan, îi dă
ceva de m â n c a re , şi apoi îl duce la locul
h o tă rît să se culce.
— L a s ’ dacă nu i-a da odihna pe n as,
zise boierul în gândul său, după ce orân d u i
cele de cuviinţă. Ştiu că a re să aibă de lu cru
la noapte. A cum să vedem c a re pe care?
Ori el pe draci, ori dracii pe dânsul.
Căci tre b u e să vă spun că boieru acela
avea o păreche de case, m ai de o p a rte ,
în c are se zice că locuia n ecu ratu l. Şi to c ­
m ai acolo poronci să culce şi pe Ivan.
Ivan însă h a b a r n ’avea de asta . El, cum
a in tra t în odaia unde l-a dus om ul boie­
rului, şi-a pus arm ele în rânduială, s ’a to-
lo g it1) aşa îm b răcat, cum e ra , pe un divan
m oale ca bum bacul, punându-şi tu rb in ca cu
cele două carboave sub căpătâiu şi a şter-
nându-se pe som n, căci de abia îl ţin eau pi­
cioarele de tru d it ce era.
D ar poate bietul să se odihnească? Căci
cum a stins lum ânarea, odată se tre z eşte
că-i sm unceşte cineva p erna de sub cap, şi
i-o aruncă cât colo! Ivan atunci, puind m ân a
pe sabie, se scoală repede, aprinde lum â­
n a re a şi începe a căuta prin casă în to a te
părţile, dar nu găseşte pe nimene.
— Măi! d ar acest păcat? Ori casa asta

*) Tolănit.
43040. — 17
 nu-i curată, ori s ’a cu trem u rat păm ântul, de
m i-a sărit perna de sub cap; şi eu umblu
bădădăind:!') ca un nebun. Ce-or m ai fi şi
cutrem urile ieste, zise Ivan, m ai făcând câ­
teva cruci până la păm ânt şi apoi iar se
cjulc'ă. D ar când să aţipească, deodată se aud
prin casă o m ulţim e de glasuri, care de care
m ai uricioase; unele m iorlăiau ca mâţa* al­
tele coviţau ca porcul, unele orăcăiau ca
broasca, altele mornăiau, ca ursul, mă rog
fel de fel de glasuri schim onosite se auzeau
de nu se m ai ştia c e .m a m a dracului să fie
acolo. Ivan atunci se cam pricepe ce-ar fi
asta.
— Apăi stăi dar! că are Chira socoteală,
cum văd eu, Şi îndată începe a strig a pu­
ternic:
— Paşol na turbinca, c io r ti!2).
A tunci diavolii odată încep a ‘se cără-
băni unul peste altul în turbincă, de parcă-i
aducea vântul. Şi după ce intră ei cu toţii
înăuntru, Ivan începe ai g h ig o si3) muscă-
leşte. După aceea leagă turbinca strân s la
gură, o pune sub cap, m ai trântindu-le prin
turbincă nişte ghionturi ruseşti, colea cum

*) Bădădăi: a se legăna, clătina.

) Marş la sac, dracilor! (pe ruseşte).
) A-i bate înfundat.
ştia el, de da inim a din draci. Apoi se culcă
cu capul pe dânşii, şi nem ai fiind s u p ă ra t
de nim eni, tra g e Ivan un som n de cele po­
peşti... D a r când pe ap ro ap e de cân tă to ri,
S caraoschi, căpetenia dracilor, văzând că
p a rte din slugile lui se zăboveau, p orneşte
cu g răbire la locul ştiut, să le caute. Şi a-
jungând î n tr ’o clipă, se v âră, el ştie cum şi
pe unde, în odaie la Ivan, şi-i ş te rg e o palm ă
prin som n, c ât ce poate. Ivan atunci sa re
ars, şi odată strig ă:
— Paşol na turbinca!
Scaraoschi atunci intră şi el fără vorbă,
şi se în g h esu eşte peste ceilalţi dim om , căci
n ’a re încotro.
— Ei, la s ’ că vă judec eu acuşi, n e c u ra ­
ţilor, voîu sco ate in c u l1) din voi, zise Ivan
tulburat. Cu m ine v ’aţi găsit de jucat? Am
să vă m uştruluesc, de au să râdă şi cânii
de voî.
Şi odată se îm bracă şi se în a rm e az ă
Ivan cu to a te ale lui si, ieşind afară, începe
a face un tărăboiu, de s’a sculat to a tă o-
g rad a în g u ra lui.
— D ar ce-ai păţit, mă pahontule, de te-^i
sculat cu noaptea ’n cap, şi faci aşa larm ă,
ziseră oam enii boierului, c are dau chiori

*) Neastâmpărul, pofta de joc.

unul peste altul, de parcă aveau orbul găi­
nilor.
„ 7- 9 e păţesc, zise Ivan dârz, ia! am
Căptuşit nişte iepuroi, şi am de gând să-i
jumulesc.
Boierul,^ în sgom otul ista se scoală şi el
şi întreabă: ce vuet e acolo prin ogradă?
Ia m ai toată noaptea nu ne-am putut
odihni din pricina Rusului celuia. D racul
ştie ce^ are; ci-că a prins nişte iepuroi. şi
v rea să-i jum ulească, să iertaţi d-voastră!
In vorbele aceste, num ai iaca ce se în ­
făţoşează şi Ivan înaintea boierului, cu tu r­
binca plină dei draci, care se sbăteau ca
peştii în vârşă J).
Iaca, gospodin, cu cine m ’am vânjolit
toată noaptea..., dar încaltea ti-am curăţit
şi eu casa de draci, şi vi-i aduc plocon des-
dim ineaţă. Poronceşte să-mi aducă nişte
palce 2), că am să-i bat la s tro iu 3), să po­
m enească ei cât ’or trăi, că au dat peste
Ivan, robul lui Dum nezeu.
Boierul, văzând aceasta, pe de o parte
l-a cuprins spaim a, iar pe de alta nu mai

) Instrument (un fel le cursă în care, dacă

intra peştii, nu mai pot ieşi).
z) Nuiele subţiri.
3) La tălpi, ,
ştia ce să facă de bucurie; căci m ulte să rin ­
d are m ai dăduse el până atu n ci pe la popi
în to a te părţile, ca să-i poată izgoni dracii
dela casă, şi nici că fusese chip. D a r se vede
că până acum le-a fost şi lor veleatul. Cu
Ivan şi-au găsit popa.
— Bine, IVane, zise boierul cu m ulţăm ire.
Să-ţi aducă palce c âte vrei, şi fă-ţi dato ria
cum ştii; c ’apoi om oiu fi şi eu, helbet!
In sfârşit nu tre c e m ult la m ijloc, iaca se
pom eneşte Ivan cu un c a r pliri de palce cum
ti plăcea lui. Le ia el şi le leagă la un loc,
tot câte două-trei, după cum îşi ştia m e şte ­
şugul.
D ar până la v re m e a a sta, se adunase
îm p rejurul lui Ivan to t satul, ca să vadă de
patim a dracilor. Căci lucru de m ira re era
acesta, nu şagă! A tunci Ivan deslegă tu r ­
binca în faţa tu tu ro r, num ai cât poate să
încapă m âna, şi luând câte pe un d răcu şo r
de corniţe, mi ţi-1 a rd ea cu palcele, de-i
crăpa pielea. Şi după ce -1 răfuia bine, îi da
drum ul cu tocm ală să nu m ai vie pe acolo
altădată.
— N’oiu m ai veni, Ivane, câte zilişoare-
oiu avea eu, zicea Ucigă-1 C rucea, cuprins
de usturim e şi se to t ducea îm puşcat. Iară
oamenii ce priveau, şi m ai ales băieţii, le­
şinau de râs.
 D ar m ai la urm a-urm elor, Ivan scoate
de barbă şi pe Scaraoschi,. şi-i tra g e un
frecuş de cele muschiceşti ^), de-i fugea su­
fletul.
■
— Poftim! după bucluc umbli, peste bu­
cluc ai dat, măi jupâne Scaraoschi. Să te
înveţi tu de altădată a m ai bântui oamenii,
Sarsailă, spurcat ce eşti! Şi-apoi dându-i
drum ul, na! fuge şi Scaraoschi după cei­
lalţi ca tăunul cu paiul...
— D um nezeu să te înzilească, zise a-
tunci boierul, cuprinzând pe Ivan în braţe
şi sărutându- 1. De-acum răm âi la mine,
Ivane şi pentrucă mi-ai curăţit casa de
draci, am să te ţin ca pe palmă.
^ — Ba nu, gospodin, zise Ivan. Mă duc
să slujesc lui Dum nezeu, îm păratul tuturor.
Şi zicând aceste, se încinge cu sabia, pune
turbinca la şold, îşi ie raniţa în spate, şi
puşca de-a um ăr, şi pornind, se tot duce
înainte la Dum nezeu. Iar privitorii, cu că­
ciulile în m ână, îi u rau drum bun, ori în ­
cotro s ’a întoarce.
— Călătorie sprâncenată, zise boierul; de
rămâneai,* îm i erai ca un frate; iară de nu,
îmi eşti ca doi.
Mi se pare mie, că şi boierul, cât era de

’) Muscăleşti (propriu zis: moscovit).

 boier, luase frica turbincăi, de nu-i p ă ru a şa
de rău după Ivan, care-i făcuse a tâ ta bine.
Ivan însă nici nu se g â n d ea la a sta ; el
îşi cău ta acum de drum , în treb â n d din om
în om, unde şede D um nezeu. D a r toţi, pe
câţi îi în treb a , dădeau din u m ere, neştiind
ce să răspundă la a şa în tre b a re ciudată.
— N um ai sfântul N icolai tre b u e să ştie
asta, zise Ivan, scoţând o iconiţă din sân
şi săru tând-o pe dos şi pe faţă. Şi atunci,
ca prin m inune, se şi tre z e şte Ivan la p o a rta
raiului! Şi nici una, nici două, odată începe
a bate în p o artă c ât ce putea. A tunci sfân ­
tul P e tre întrebă dinlăuntru:
— Cine-i acolo?
— Eu.
— Cine eu?
— Eu, Ivan.
— Şi ce vrei?
— Tabacioc este?
— Nu-i.
— Votchi este?
— Nu-i.
— Fem ei sânt?
— Ba.
— L ăutari sânt?
— Nu-s Ivane, ce mă tot c i h ă e ş t i d e
cap? v '
 D ar unde se găsesc de aceste?
— La iad, Ivane, nu aici.
— Măr! D ar ce sărăcie lucie pe aici pe
la raiu, zise Ivan. Şi ne m ai lungind vorba,
îndată şi porneşte la iad. Şi el ştie pe unde
c o tig e ş te 1'), că nu umblă tocm ai m ult şi
num ai ce dă şi de p oarta iadului. Şi atunci
odată începe a bate în poartă, strigând:
— Ei! Tabacioc este?
— Este, răspunse cineva dinlăuntru.
— V otchi este?
— Este.
— F em ei sânt?
— D ar cum să nu fie?
— L ăutari sunt?
— Ho, ho! Câţi pofteşti.
— A! haraşo, haraşo! 2). Aici e de mine!
Deschideţi iute, zise ivan, tropăind şi fre-
cându-şi mânile.
D racul dela poartă, gândind că e un m uş­
teriu vechiu de-al lor, deschide. Şi atunci
num ai iaca ce se trezeşte pe neaşteptate cu
Ivan Turbincă!
— V ai de noi şi de noi! ziseră atunci
dracii, scărm ănându-se de cap în toate păr­
ţile; aşa-i c ’am păţit-o? Ivan însă poron-

1) Ooteşte.
8) Bravo-
ceşte să-i aducă m ai d eg rab ă votchi, ta -
bacioc, lă u ta ri şi fem ei fru m o ase, că a re
g u st să facă un guleaiu *).
Se uită d racii unii la alţii, şi v ăzân d că
nu-i de chip de s ta t îm p o triv a lui Ivan, în ­
cep a-i aduce c are dincotro rachiu, tu tu n ,
lău tari şi to t ce-i poftea lui Ivan sufletul.
U m blau dracii în to a te părţile, iute ca prâs-
nelul, şi-i in tra u lui Ivan în voie cu to a te
cele, căci se te m e au de turbincă, ca de nu
ştiu ce, poate m ai rău decât de sfâ n ta cruce.
Dela o v re m e se chefălueşte Ivan cu m se­
cade, şi unde nu începe a chiui prin iad şi
a juca horodinca şi cazacin ca, luând şi pe
draci şi pe drăcoaice la joc, cu nepus în
m asă; şi în v â rte ju l cela, ră stu rn a tărăbi şi
to a te cele în to a te părţile, de:ţi v en ea să te
strici de râ s de iznoavele 2) lui Ivan. Am u,
ce să facă dracii ca să-l urnească de acolo?
G ândesc ei, se sucesc ei, se frăm ântă ei cu
m intea fel şi chip, d ar niciunuia nu-i vine ’n
cap, ce să facă. Talpa iadului însă, m ai
ajunsă de cap decât toţi dracii, zise atunci
lui S caraoschi:
— H a ram de capul v o stru; de n’aş fi eu
aici, aţi păţi voi şi m ai rău decât aşa. Adu-

Chef.
?) Qlyjipe.
 ceţi-mi de grabă o putină, o piele de câne
şi două beţe, să fac o jucărică cum ştiu eu,
şi acuşi v i -1 m ătur de aici. Şi atunci îndată
i se aduc cele Cerute, şi tălpoiul face iute o
darabană; şi apoi furişându-se de Ivan, iese
cu dânsa afară şi începe a o bate ca de răz-
boiu: br... br...
Ivan atunci îşi vine în sim ţire şi în tr’un
buc ţ) iese afară cu puşca la um ăr, să vadă
ce este?
Talpa iadului atunci face ţuşti! înăuntru,
şi dracii tronc! închid poarta după Ivan,
şi puind zăvoarele bine, bucuria lor că au
scăpat' de turbincă. B ate el, Ivan, în poartă,
cât ce poate, se răcăd u ieşte2) el cu puşca,
dar au prins acu dracii la minte.
— Ei las, cornoraţilor! de mi-ţi m ai pica
vreodată în m ână, turbinca are să vă ştie de
ştire.
D racii însă nu răspundeau nimica din­
lăuntru.
V ăzând Ivan că porţile iadului sânt fere­
cate în to ate părţile şi că dracii n’au gând
să-i deschidă, se lehăm eseşte el acum şi de
lăutari şi de tabacioc, şi de votchi şi de tot,

1) Intr’o clipă.
2) Ş ş repede răstiţi <Ju-sş,
 şi p orneşte ia r la raiu, să slu jească pe D u m ­
nezeu.
Şi cum a ju n g e la p o a rta raiului, d in a­
fară, se şi pune acolo de s tra jă şi stă n e ­
adorm it zi şi no ap te, to t în tr ’una, fără să
se clintească din loc.
Şi nu m ult după a ce a sta , nu m ai ia ca ce
vine şi M o a rte a şi v re a n u m aid ecât să in tre
la D um nezeu, ca să prim ească poronci.
Ivan atunci îi pune sp an g a în piept şi
zice:
— Ştoti, vidm a *), unde vrei să te duci?
— La D um nezeu, Ivane, să vedem ce
mi-a m ai poronci.
- Nu-i voie, zise Ivan; la s ’ că m ă duc
eu să-ţi aduc răspuns.
— Ba nu, Ivane, treb u e să m ă duc eu.
Ivan atunci, văzând că M o artea dă
chioară peste dânsul, se stropeşeşte la ea zi­
când:
— Paşol, vidm a, na turbinca!
M o artea atunci, neavând în co tro se
bagă în turbincă, şi acu icneşte, a c u ş 's u s ­
pină, de-ţi venea să-i plângi de milă. Iară
Ivan leaga turbinca la gură, cu nepăsare
ş o anina in tr’un copac. Apoi începe a bate
în poartă. Sfântul P etre atunci dschide, şi
când colo se trezeşte cu Ivan.
— Ei, Ivane, doar te-ai sătu rat acum de
um blat, prin lume, după crancalâcuri.
— M ’am sătu rat şi m ’am prea sătu rat
sfinte P etre.
— Ei, şi ce vrei acum?
— Ia v reau să mă duc la Dum nezeu să-i
spun ceva.
— Bine, Ivane, du-te; nu ţi-i oprită c a ­
lea. D e-a putere-a fi, acum eşti de casa
noastră.
Ivan atunci se duce de-adreptul înaintea
lui D um nezeu şi zice:
— D oam ne, nu ştiu dacă ai la ştiinţă ori
ba, dar eu slujesc la p o a rta raiului de multă
vrem e. Şi acum vine M oartea şi întreabă
ce m ai poronciţi!
— Spune-i Ivane, din p artea m ea, că po-
roncesc să m oară trei ani de zile de-a-rân-
dul num ai oam eni bătrâni, aşa ca tine...,
zise D um nezeu zâm bind cu bunătate.
— Bine D oam ne, zise Ivan, uitându-se
cam lung la Dum nezeu. M ă duc să-i spun
cum ai poroncit.
Şi ducându-se el, scoate M oartea dela
închisoare, şi-i zice:
— D um nezeu a poroncit ca să m ănânci
trei ani de zile de-a-rândul num ai pădure
bătrână; de acea tâ n ă ră să nu te atingi!
inţeles-ai? H ai p o rn e şte şi-ţi fă d a to ria !
M o a rte a atu n ci p o rn e şte prin codri, su ­
p ărată ca v ai de ea, şi începe a ro ad e la
copaci b ătrâni, de-i p o cn eau lâlcile.
Şi după ce se îm plinesc tre i ani în capăt,
iar p orneşte la D um nezeu, să p rim ească
poronci. D a r când ştia că a re să dee peste
iv an , i se tă ia u picioarele ş ’o s trâ n g e a în
spate de frică.
— Turbinca! A furisita de turbincă m ă
v âră în to a te boalele, zicea M o a rte a , su s­
pinând. D ecât n ’am încotro, trebue să mă
duc, zise oftând.
In sfârşit m e rg e ea, nu m erg e, şi dela o
vrem e a ju n g e la p o a rta raiului. D a r când
colo, dă ia r cu ochii de Ivan!
— Tot aici eşti Ivane, to t ?
— Ba bine că nu, zise Ivan, făcând
stân g a ’m p re ju r şi puindu-se drept în calea
Morţir. D ar unde gândeai să fiu, când asta
mi-e slujba?
- G ândeam că te-ai fi m ai dus prin lum e
după berbantlâcuri de-a tale.
- Da că do ar de lum e am fugit; o ştiu
eu c ât e de dulce şi de am ară, bat-o pustia
s’o bată. Lui Ivan i-s ro ase urechile de
dânsa. D ar ce-ai slăbit aşa, Vidmă?
 — De bunătăţile tale, Ivane. Acum cred
că nu ţi-i m ai face blăstem cu mine, mi-i
da drum ul să intru la Dumnezeu, că • tare
m are treabă m ai am.
— D a cum nu; ia m ai puneţi pofta la o
parte, că doar nu piere lumea... nu cum va
ai pofti oare să te pui la taifasuri cu D um ­
nezeu?
— D ar ştii că te prea întreci cu şaga,
Ivane.
I A şa ţi-i treaba? încă mă iei la trei
parale? Paşol na turbinca, Vidma!
M o artea atunci se v âră în turbinclă, şi
Ivan o pune la p astram ă, zicând:
— Şopârcai **) cu cine şopârcai, dar cu
Ivan nu şopârcai.
D um nezeu însă ştia de toate acestea,
dar voia să m ai facă şi pe cheful lui Ivan,
nu to t pe-a M orţii; căci m ulte bunătăţi mai
făcuse şi ea în vieaţa ei!
— Ia deschide, sfinte P etre, zise Ivan,
bătând apoi la poartă.
Sfântul^ P e tre deschide şi Ivan se duce
iar de se înfăţoşează înaintea lui Dum nezeu
şi zice:
D oam ne, M o artea întreabă ce m ai
poronciţi? Şi să nu vă supăraţi, dar tare-i
 n e astâ m p ă ra tă şi av an ă, d re p t să vă spun;
şede ca pe spini, şi v re a n u m a id e câ t să-i
daţi răspuns.
— Du-i răspuns, Ivane, că poroncesc să
m oară d eacum în ain te tre i ani de zile, de-a •
rândul, num ai oam eni tineri şi alti trei ani
de zile, să m o ară num ai copii obraznici.
— Bine, D oam ne, zise Ivan, închinân-
du-se până la păm ânt. M ă duc să-i spuri,
cum ai poroncit.
Şi cum a ju n g e Ivan din afa ră de po artă,
sco ate M o a rte a din turbincă, şi-i zice:
— D um nezeu a poroncit, ca de-acum
înainte să m ănânci tre i ani de zile de-a-
rândul num ai pădure tâ n ără; şi alti tre i ani
de zile num ai vlăstări fragede: răchiţică,
7.micele 1), nuiele şi altele de sam a a ce sto ra ;
de pădurea cea bătrână să nu te atingi, că-i
poznă! A uzit-ai, vidm ă? Hai porneşte până
te văd, şi-ţi fă d ato ria cu sfinţenie.
M o artea atunci, înghiţind noduri, p o r­
neşte prin dum brăvi, lunci şi huceaguri, su ­
părată ca vai de capul ei. Şi de voie de
rf v ° i £ începe când a roade coDaci tineri
când a forfăca sm icele si nuele de-i pârîiau
măselele şi o dureau şelele şi g ru m ajii, în-
tinzandu-se pe sus, la plopii cei înalţi, şi
') Rămnrele,
 plecându-se a tâ ta pe la rădăcinile celor tu-
fari, după mlădiţe fragede. Se zăm orea
şi ea sărm ana, cum putea. In sfârşit, s’a
chinuit M o artea aşa tre i ani de zile de-a-
,rândul şi încă alţi trei ani şi după ce i se
îm plinesc cei şase ani de osândă, iar por­
neşte la D um nezeu, să vadă ce poronci i-a
m ai da. Nu-i vorbă, că ştia vidma ce-o aş­
teaptă, d ar ce e ra să facă?
a — Turbinca! m ânca-o-ar focul s’o m ă­
nânce, zicea M oartea, ducându-se la raiu,
ca şi cum a r fi m ers la spânzurătoare. Nu
ştiu ce să m ai zic şi despre Dumnezeu, ca
să^ nu greşesc. Pe sem ne c’a ajuns şi el în
m intea copiilor, D oam ne iartă-m ă, de i-a
dat lui Ivan cel nebun atâta1 putere asu ­
pra m ea. Bine m i-ar părea să-l văd şi pe
D um nezeu in tr’o zi, cât e de m are şi pu­
ternic, în turbinca lui Ivan; ori de nu, m ă­
car pe sfântul P etrea, num ai atunci m i-ar
crede mie.
Şi m ergând ea tot bodrogănind vrute şi
nevrute, ajunge la po arta raiului; şi când
dă ia r de Ivan, i se întunecă lum ea în ain ­
tea ochilor, şi zice oftând:
— D ar bine Ivane, iar ai de gând să mă
chinueşti, cu turbinca ceea a ta?

*) îşi ţinea zilele.

 __Ba d a c ’aş a v e a m ai m ultă p u te re ,
ţi-o spun d rept, că ţi-aş sco a te ochii ca la ş
dracul şi te -a ş frige pe frigare^ zise Iv an
cu ciudă, că din pricina ta s ’a prăpădit a ta ta
a m a r de lum e, dela A dam şi până astăzi.
P aşol na turbinca, vidm a! Şi deacum nici
m ai spun lui D um nezeu despre tine, haon-
ghină bătrână ce eşti! Tu şi cu ta lp a lâd u j
lui sunteţi potrivită pereche. îm i vine să vă
rup cu dinţii de bun işo are ce sân teţi Am să
te ţin la p a stra m ă , hăt şi bine. D eacum în
turbincă au să-ţi p u trezească ciolanele. Hă!
hă! hă!
Suspină ea M o a rte a , d a r pace bună; Ivan
parcă nici n ’o vede, nici n ’o aude. In s fâ r­
şit tre c e 'e a aşa o bucată de v rem e, c â t a fi
trecu t, şi în tr ’una din zile vine D um nezeu
la poartă, să vadă ce năzbâtii m ai face Ivan
cu turbinca ceea.
— Ei, Ivane, ce m ai diregueşti? M o artea
n ’a m ai venit pe aici?
Ivan atunci lasă capul în jos, şi tăcând
începe a fa c e feţe-feţe. Iară M o artea ră s­
punde înnăduşit din turbincă:
— Iată-m ă-s, D oam ne, pusă la opreală;
m ’ai lăsat de râsul unui şuiu ca Ivan, n e­
norocita de mine!
 D um nezeu atunci deslegă turbinca, dă
drum ul M orţii şi zice lui Ivan:
— Ei, Ivane, destul de-acum; ţi-ai trăit
traiul şi ţi-ai m âncat malaiul. De milostiv,
m ilostiv eşti; de bun la inimă, bun ai fost.
nu-i vorbă: dar dela o vrem e încoace, cam
de pe când ţi-am blagoslovit turbinca acea­
sta, te-ai făcut prea nu stiu cum.. Cu dracii
dela boierul cela ai făcut h ara-p ara; la iad
ai tra s un guleaiu de ti s’a dus vestea ca de
oooă tuns. Cu M oartea te-am lăsat până
acum de ţi-ai făcut m endrele, cum ai vrut;
n’ai ce zice. D ar to ate-s până la o vrem e,
fătul meu. D e-acum ţi-a venit şi -ţie rândul
să m ori; n ’am ce-ţi face. Trebue să dăm
fiecăruia ce este al său, căci şi M oartea are
socoteala ei; nu-i lăsată num ai aşa de
geaba, cum crezi tu.
Ivan atunci văzând că s ’a tre c u t de şagă,
se pune în genunchi dinaintea lui D um ne­
zeu şi-l ro ag ă cu lacrim i, zicând:
— D oam ne! Rogu-te, să fiu îngăduit m ă­
car trei zile, în care să-mi grijesc sufletul,
să-mi lucrez racla ^ cu m âna m ea asta slă-
bănoagă, şi să mă aşez singurel în tr’însa.
Şi dupa acestea, M o a r te a , ce va voi cu
mine, căci văd eu bine, că m i s ’a s trâ n s fu ­
nia la p ar; încep a slăbi văzând cu ochii.
D um nezeu îi în v o eşte c e re re a a c e a sta şi
apoi luându-i tu rb in ca din stăp ân ire, îl da
pe seam a vidm ei, ca după tre i zile să-i iee
sufletul.
Ivan acum , răm âind sin g u r, s u p ă ra t ca
vai de el, pe d e o p arte că i-a lu a t D um nezeu
turbinca, pe de alta că a re să m o a ră , s ’a
pus pe g ân d u ri. ,
— M ă ro g , ia să s ta u şi să-m i fac so co ­
teală, cu ce m ’am ales eu, c â t am tră it pe
lum ea a sta, zise Ivan în gândul său. in
oaste am fost num ai de sbucium : hăis ha-
ram , cea aram ! De atunci în co ace am u m ­
blat, ia aŞa, teleleu T anasă. M ’am dus la
raiu, dela raiu la iad, şi dela iad la raiu. Şi
tocm ai acum la didă 1), n ’am nicio m âng â-
ere! Raiu m i-a tre b u it m ie la v re m e a asta?
Ia aşa păţeşti dacă te strici cu dracul; aici
la sărăcăciosul ist de raiu, vo rb a ceea: „fală
goală, tra istă uşoară**; şezi cu banii în pu n ­
gă şi duci dorul la to a te cele. M ai m a re p e­
deapsă decât a sta , nici că, se m ai poate!
V otchi nu-i, tab acio c nu-i, lăutari nu-i, gu-
leaiu nu-i, nim ica nu-i! M ai am num ai trei
zile de trăit, şi te-a...aai dus, Ivane, de pe

) La sfârşitul trebjj (când Ia dică, nu-i nimica).

 faţa pământului! O are nu-i de făcut vreo
şm ichirie, până m ai este încă vrem e?
In sfârşit, m ai stă el Ivan oleacă, aşa, cu
fru n tea răzăm ată pe m ână, şi-i şi trăzneşte
in gând una:
~ Taci! că i-am dat de m eşteşug. In-
tea ‘re' a ,fi.’ a fiî dar degeaba n ’are să
Ya j e4 bine, că to t de una mi-i acum.
Şi odată se duce Ivan repede cu cele
carboave, el ştie unde, şi cum pără unelte
de teslarie, două lă tu n o ix) groase, p atru
balam ale, câteva piroane, două belciuge şi
un lacătoiu sdravăn, şi se aruncă de-şi face
el singur o drăguţă de raclă, să poată şedea
şi im paratul în tr’însa:
Iaca Ivane şi casa de veci, zise el.
Trei coţi de păm ânt, atâta-i al tău! Vezi
în ce se încheie toată scofala de pe lum ea
asta?
D ar n ’apucă Ivan a sfârşi bine vorba din
urm ă, şi num ai iaca se şi trezeşte cu M o ar­
tea în spate:
Ei, Ivane, g a ta eşti?
răspunse el, zâmbind.
D acă eşti g a ta , hai! aşează-te m ai re ­
pede în raclă, că n ’am vrem e de pierdut.
P o a te m ă m a i a şte a p tă şi alţii să le dau r ă ­
v a ş de drum . £
Ivan atu n ci se pune în racla cu ţa ţa in
jos.
— Nu aşa, Ivane, zise M o a rte a .
— D ar cum ? -jj
— P u n e-te cum tre b u e să şadă m ortul.
Ivan se pune în tr ’o râ n ă şi lăsă picioarele
sp ân z u ra te a fa ră.
— D ar bine, Ivane, una-i v o rb a , alta-i
tre a b a ; m ult ai să m ă ţii? P une-te, măi
fra te bine, cum se pune!
Ivan atunci se în to a rc e ia r cu fa ţa ’n
jos, cu capul bălălău în tr ’o p a rte şi ia r cu
picioarele afară.
— A ...ra...ca de m ine şi de mine! D a r
nici a tâ ta lucru nu ştii? S e vede că num ai
de blăstăm ăţii ai fost bun, în lum ea asta. Ia
fugi de acolo, să-ţi a ră t eu, nebunule ce
eşti.
Ivan atunci iese din raclă, şi stă în pi­
cioare umilit. Iară M o artea , având bună­
ta te a dăscăli pe Ivan, se pune în raclă cu
faţa în sus, cu picioarele întinse, cu m ânile
pe piept şi cu ochii închişi, zicând:
— Iaca aşa, Ivane, să te aşezi.
Ivan atunci nu pierde v rem ea şi face
tranc! capacul deasupra, încue lacăta şi cu
to ată rugăm intea M orţii, umflă racla în
 spate şi se duce de-i dă drum ul pe o apă
m are curgătoare, zicând:
— Na! că ti-am făcut conetul J>). De-a-
curn^ du-te pe apa Sâmbetei. Şi să ieşi din
raclă când te-a scoate bunica din groapă.
M i-a luat el D um nezeu turbinca din pricina
ta, dar încaltea ti-am făcut-o bună şi eu.
— Ei, ei D oam ne, zise apostolul Petru,
vezi de ce s ’a m ai apucat Ivan al Sfinţiei-
Tale? Bine-a m ai zis cine-a zis: dacă dai
nas lui (Ivan, el se sue pe Divan.
D um nezeu, atunci, văzând până unde
m erge îndrăzneala lui Ivan, a început a se
cam lua şi el de gânduri de năzdrăvăniile
lui! Şi aşa a zis D um nezeu să se desfacă
sicriul ocolo unde era, şi să iasă M oartea
la lim an, ca să-şi răzbune şi ea acum pe
Ivan. Şi ■îndată s ’a făcut aşa, şi 7 când nici
nu visa Ivan 'că are să m ai dea vreodată
ochii cu M o artea, num ai iaca >ce se tre ­
zeşte cu dânsa fată ’n fată, zicându-i:
— D ar bine, Ivane, aşa ne-a fost vorba?
Ivan atunci a răm as încrem enit, fără să
m ai poată zice un cuvânt m acar.
te faci niznai? Ei, Ivane, Ivane!
N um ai răbdarea şi bunătatea lui Dumnezeu
cea fără de m argini poate să precovâr-
şească fără-de-legile şi în d ă ră tn ic ia ta . De
m ult e ra i tu m ă tră şit din1; lu m e a a sta şi a-
juns de b a tjo c u ra dracilor, dacă nu-ti in tra
D um nezeu în voie, m ai m ult d ecât în su şi
Fiului său. Să ştii, Ivane, că de-acum în a ­
inte ai să fii b u cu ro s să m ori, şi ai să te
tâ rîi în brân ci după m ine, ru g ân d u -m ă să-ţi
ieu sufletul, d a r eu am să m ă fac că te-am
u ita t şi am să te las să trăieşti c â t zidul Go-
liei şi C etate a N eam ţului, ca să vezi tu cât
e de nesuferită v ie aţa la aşa de adânci bă­
trâneţe!
Şi l-a lăsat m o a rte a de izbelişte să tr ă ­
iască:
Cât e lumea si pământul,
P e cuptior nu bate vântul.
Şi aşa, văzând Ivan că nu m ai m o are,
zise în sine:
— O are nu cum va deacum m i-oiu da cu
păru ’n cap de răul vidm ei? Ba zău nici nu
gândesc. Dee-şi ea, dacă v rea.
Şi ci-că atunci, unde nu s ’a ap u cat şi el,
în ciuda M orţii, de tra s la m ahorcă -i) şi de
chilit 2) la ţuică şi holercă, de p a rc ’o m istuia
focul.

*) Un fel de tutun.
*) P e băut (de pilit),
 — Guleai peste guleai, Ivane; căci altfel
înebuneşti de u rît, zieea el.
Dă, ce e ra să facă bietul om, când M oar-
tea-i chioară şi nu-1 vede?...
Şi aşa, a tră it Ivan cel fără de m oarte
veacuri nenum ărate. Şi poate că şi acum a
mai fi trăind, dacă n ’a fi m urit.
 FA T -FR U M O S , FIU L IEPEI

Amu, ci-că e ra odată un om , c a re av ea

o iapă. Şi în tr ’o zi v ro ia om ul să b a g e iapa
în ocol şi ea nu v re a nici în ru p tu l capului.
Şi inciudându-se om ul pe dânsa, începu a o
bate. A tunci iap a a sărit peste g ard u l de
răzlogi *) şi a fugit în tr ’o pădure dep ărtată.
Iapa era a făta, şi peste n o ap te a fă ta t un
băiet, în loc de m ânz, c a re băiet s ’a che­
m at F ăt-F ru m o s, fiul iepei. Şi băiet ca acela
nici că m ai e ra altul prin m eleagurile a c e ­
lea: e ra fru m o s şi c re şte a ca din apă; cât
creştea el în tr’o zi, altul c re şte a în tr ’un an.
Şi când a îm plinit anul, socotind băietul în
gândul său că-i destul de voinic, s ’a dus
prin codru şi a chitit un s te ja r c a re e ra m ai
gros, pe c are a v ru t să-l sm ulgă din p ă­
m ânt, dar n ’a putut.
V ăzând el că s ’a în c u rc a t în slăbăciune,
s ’a în to rs plin de m âhnire la m ă-sa şi a
ru g at-o c a să-i m ai deie încă un an de zile
ţâţă. M ă-sa l-a m ai lăsat un an de zile să
sugă, şi la anul, ducându-se băietul ia r în

*) Nuiele.
 codru, la stejaru l cu pricina şi umflându-1
in braţe, l-a sm uls din păm ânt ca pe o bu­
ruiană şi l-a svârlit în tr’o tihărae *), ca pe-o
surcică. Apoi îndată s ’a dus la m ă-sa si i-a
zis:
— M am ă, de-acum înainte mă duc să-mi
cau t nişte tovarăşi după gândul meu, ca să
iac şi eu v ’o ispravă în lume.
Şi cum a zis, a şi pornit. Şi m ergând el
prin codri, de năduh ce era şi de osteneală,
a în sătat şi nu găsea nicăiri apă să beie; dar
to t horhăind 2) el încoace şi încolea, dela o
vrem e â dat peste un pârău grozav de tu l­
bure.
D a r aist păcat! O are ce să fie de vine
apa cu m âl în două, pe aşa secetă m are
zise F ăt-F rum os.
^ Şi m ergând el pe s c u rs u ra ; pârăului, tot
in susul apei, ca să afle care-i pricina, n u ­
m ai iaca ce vede un om care năruia munţii,
sfarm a bolovani în m ână, de-i făcea ţărână
apoi îi aru n ca în pârău. Făt-F rum os, v ă ­
zând că om ul acesta tulbură apa, s ’apropie
de dânsul şi-l întrebă răstit: .
— M ă, da cu a sta f a i găsit de jucat?
P e n tru ce năruieşti munţii şi turburi apele?

*) Râpă.
2) Rătăcind.
 — Iaca vorbă! da ce ai tu! A ista-i m e ­
şteşugul m eu; nu ştii că m ă chiam ă S farm ă
P iatră? Şi nu c u m v a să m ai bleşteşti cev a
din gură, c ’acuşi te sfărm şi pe tine.
— P e m ine? P e sem n e tu n ’ai au zit încă
de F ăt-F ru m o s, fiul iepei?
— N ’am au zit nici de tre tin u l iepei, da-
de-cum de fiul iepei?
— încă te faci a râde? L as’ că te fac eu
acuşi de râzi m ân zeşte. H ai la luptă, fâr-
tate, să-ţi a ră t eu cine-i fiul iepei.
— B ucuros, da din ce vrei? Din luptă
să ne luptăm , ori din săbii să ne tăiem ?
— Ba din luptă, că-i m ai d reap tă, zise
Fiul Iepei.
Atunci S fa rm ă -P ia tră , um flând pe Fiul
Iepei în braţe, l-a izbit. în păm ânt de-a in tra t
până ’n genunchi. Fiul Iepei se scoală de
jos, înşfacă şi el pe S farm ă-P ia tră şi când
îl trâ n te şte odată, îl cufundă până’n b râu .
S farm ă-P iatră se scoală de jos m ânios şi
când m ai apucă odată pe Fiul Iepei în
braţe, îl trâ n te şte, de se cufundă până ’n
subsuori. A tunci Fiul Iepei se scoală şi el
de jos în fu riat şi când m ai trâ n te şte şi el
odată pe S farm ă-P iatră, îl cufundă până ’n
gât, iute îi ie paloşul şi v re să-i reteze
capul. S farm ă-P iatră, văzându-se atunci în
prim ejdie, se ro ag ă de ie rta re şi zice că se
 prinde frate de cruce cu Fiul Iepei şi-i va
da ascultare la tot ce i-a poronci. Făt-Fru-
moş îl iartă şi scoţându-1 din păm ânt, îi dă
paloşul să-l sărute şi apoi pornesc îm preu­
nă. Şi m ergând ei câteva zile tot prin co­
dru, Fiul Iepei a băgat de seam ă, pe unde
m ai m ersese el, că copacii care erau atunci
drepţi, acum sunt strâm bi şî cei strâm bi
drepţi. V ăzând el asta, zice către Sfarm ă-
P iatră:
— Mă, da oare ce dracul să fie, de co­
pacii aiştia din drepţi se fac strâm bi şi din
strâm bi drepţi?
— Ştiu eu ce bâzdâganie să mai fie şi
asta, zise Sfarm ă-P iatră!
Şi m ergând ei înainte tot m irându-se de
asta, num ai iacă ce văd un om, care to c­
m ai atunci apucase un copac m are, de vârf
şi-l strâm ba, ca să facă din el cujbă de pus
ceaunul. Fiul Iepei îl întrebă:
— Mă, de ce te-ai apucat tu de sluţit
copacii?
D a ’ ce ai tu de asta? A cesta-i m eş­
teşugul m eu. Nu ştii că mă chiam ă Strâm -
bă-Lemne, şi de-i m ai crâcni ceva, acuşi te
strâm b şi pe tine.
— Ce-ai zis, să mă strâm bi? D’apoi se
vede că tu n ’ai auzit încă de Fiul Iepei, Făt-
Frum os?
 — Nici n ’am au zit şi nici nu v re a u s’aud,
zise S trâm b ă-L em n e, în d ârjindu-se.
— Apoi dacă n ’ai auzit, hai la luptă, să
te fac eu ca s ’auzi!
— B ucuros! a sta a şte p ta m şi eu! H ai,
din luptă să ne luptăm , ori din săbii să ne
tăiem ?
— Ba din luptă, că-i m ai dreap tă, zise
Făt-F rum os.
A tunci S trâm b ă-L em n e apucă pe Fiul Ie1
pei în b ra ţe şi-l trâ n te şte , de se scufundă
până ’n glesne. Fiul Iepei, ridicându-se de
jos, apucă şi el pe S trâm bă-L em ne şi când
îl trâ n te şte, se cufundă până ’n genunchi.
S trâm bă-L em ne se râdică m ânios şi ap u ­
când pe F ă t-F ru m o s, îl izbeşte de se c u ­
fundă până ’n brâu. A tunci Fiul Iepei se r â ­
dică şi el furios şi când apucă pe Strâm bă-
Lem ne, îl trâ n te şte , de se cufundă până în
gât, scoate iute paloşul şi vre să-i reteze
capul. D ar S trâm bă-L em ne, văzându-se în
prim ejdie, se ro ag ă de ie rta re , zicând că se
prinde şi el fra te de cruce cu F ăt-F rum o s,
şi-i va da a sc u lta re la to t ce-i v a poronci.
Lui F ăt-F ru m o s făcându-i-se milă. l-a ie rta t
şi pe acesta, l-a scos din păm ânt, i-a dat p a ­
loşul să-l săru te şi apoi a pornit şi s ’a dus
îm preună cu dânşii la m ă-sa, şi .cum a a-
juns i-a zis:
 — M am ă, de-acum înainte răm âi sănă­
toasă, că eu m i-am găsit tovarăşi şi mă duc
cu dânşii în lum ea lui Dumnezeu. Iaca-ţi
dau n ăfram a asta şi când îi vede trei pică­
tu ri de sânge pe dânsa, să ştii că atunci am
m urit şi să vii s'ă mă cauţi.
Şi cum a zis aceste, a şi pornit cu to v a ­
răşii săi.
Şi to t m ergând ei zi şi noapte prin pă­
duri şi codrii pustii, în tr’o târzie vrem e au
dat de nişte curţi foarte m ari şi frum oase.
Şi ducându-se ei acolo şi intrând înlăuntru,
n ’au văzut pe nim ene’ ci num ai o m asă în ­
tinsă, 'plină cu fel de fel de bucate, şi fiind
ei g ro zav de flămânzi, s’au pus să m ănânce.
B ucatele erau foarte bune si gustoase, dar
nu se pricepeau ei cine să le fi făcut, căci,
după cum vă spui, nu văzuse acolo pe ni-
mine. După ce s ’au sătu rat ei bine, au por­
nit la v ânat, şi apoi în to a te zilele, pe v re ­
m ea aceea, veneau d e . m âncau dom neşte
şi iar se duceau la vânat.
D ar dela o vrem e încoace au băgat ei
de sam ă că bucatele nu mai sunt aşa de
bune ca m ai înainte şi se m irau ce să fie
oare? Şi stând ei pe gânduri, F ăt-F rum os
zise:
— F raţilor, m ie mi se pare că bucatele
aiestea-s pripite, şi trebue să fie ceva la
m ijloc. Ia să ră m â i tu, m ăi S trâm b ă-L em -
ne, şi să vezi, c a re -i p ricina? Că noi ne d u ­
cem la v â n a t şi m ân e, când ne-om în to a rc e ,
să ne dai răspuns.
Şi cum p o rn esc ei, S trâm b ă-L em n e se
face o surcică şi se pune sub laiţă. N u tre c e
m ultă vrem e la m ijloc şi num ai ia ca ce
vede el o p ocitură in trâ n d pe uşă: la s ta t de
o palm ă şi cu b a rb a de un cot; cu capul cât
nuca, cu ochii c â t talg erile, cu m ânile c â t 4
fusele, cu picioarele c ât drugii şi cu şe z u ­
tul cât o fată de arie. A cesta e ra S ta tu -
palm ă-barba'-cot, u rieşul zm eilor. Şi cum
intră pe uşă, odată ie un to p o r şi se duce
drept la surcică ş’o buchisează bine cu m u ­
chea toporului. P e u rm ă se aşează la m asă
şi în tr ’o clipă linge to t ce e ra pus pe dânsa.
Apoi iese şi se duce, el ştie unde.
Cum s ’a dus zm eul, num ai iaca se sco-
boară din ,p'od p rin tr’un loc tainic, trei zâne
fo arte frum oase şi răpede fac alte bucate,
le pun pe m asă şi apoi zânele se fac n e ­
văzute.
Strâm bă-L em ne, stâlcit cum era, vede
de sub laiţă to t ce se p etrece, d ar îl luase
frica şi nu m ai av ea nicio putere. Nu m ult
după aceasta, iaca vin şi K ăt-Frum os cu
S farm ă-P iatră dela vânat. Şi intrând în casă
încep a strig a :
 — Unde eşti, măi Strâm bă-Lem ne?
— Ia aici sân t şi eu.
Şi stâlcit ca vai de el, ieşind de sub laiţă,
începu să le povestească ce i s’a întâm plat.
V ăzând Făt-F rum os, că Strâm bă-Lem ne
n ’a făcut nicio ispravă, a hotărît ca să ră-
m âie de pândă S farm ă-P iatră, iară el şi cu
Strâm bă-L em ne au pornit la vânat. Şi cum
s ’au dus ei, S farm ă-P iatră se făcu o pietri­
cică şi se puse sub laiţă şi nu trecu m ult
şi num ai iaca vede intrând pe uşă pocitura
de S tatu -p alm ă-b arb ă-co t,, care ie toporul,
se duce de-a-dreptul la pietricică şi după ce
o buchisează şi pe dânsa bine, apoi se pune
la m asă şi m ănâncă. După ce s ’a sătu rat, a
ieşit şi s’a dus în treab a lui. Iaca zânele
iar se' scoboară, fac iute alte bucate, le
aşează pe m asă şi apoi iarăşi se fac nevă­
zute.
Când se în to rc F ăt-F rum os şl Strâm bă-
Lemne dela vânat,, găsesc şi pe Sfarm ă-
P ia tră stâlcit ca vai de el! II întreab ă ce-a
văzut? D ar n ’a spus nici el m ai m ult decât
tot ceea ce spusese şi Strâm bă-Lem ne.
— Măi! d a ’ ticăiţi m ai sânteţi, zise Fiul
Iepei. D egeaba vă m ai lăudaţi voi cu strâm -
batul lem nelor şi cu sfărâm atu l pietrelor,
dacă n ’aţi putut prinde o onânîe ca ceea
şi nişte femei. Ia să răm ân eu acum şi du­
 ceţi-vă voi la v â n a t, să vedem ce a re să fie?
A tunci to v a ră şii lui p o rn esc, ia r F ă t-F ru ­
m os se face un paloş şi se p u n e în cuiu
după uşă. N u tre c e m ult la m ijloc şi ia c a
S ta tu -p alm ă -b a rb ă -c o t vine cu o falcă în
ceriu şi cu u n a în p ăm ân t, şi cum in tră pe
uşă, F ă t-F ru m o s s a re iu te din cuiu, apu că
pe S tatu -p alm ă de b arb ă şi scotându-1 a fa ră
îl duce la un copac g ro s, pe c a re crăpându-1
de-a-lungul cu paloşul, bagă pe S ta tu -p alm ă
cu b arb a în c ră p ătu ră şi apoi, sco ţâ n d p a ­
loşul, copacul se s trâ n se la loc şi p o c itu ra
rlamase prins cu b a rb a în copac. Apoi F ă t-
F ru m os, în to rcân d u -se în casă, se sui p rin
locul tainic, ca să prindă zânele. Ele, cu m
l-au văzut, au v ru t să fugă, d a r n ’au a v u t
când, caci F ă t-F ru m o s ca fulgerul a fo st
anga ele şi le-a şi prins. T ocm ai atu n ci ia c a
intra şi tovarăşii lui.
Ei, ei, m ăi fraţilor, ia ca cine ne fă­
cea noua bucate, ş ’apoi încă să vedeţi, cine
m ânca pe cele bune... Să stăm m ai în tâi la
| m asa ş i^ p o i vă voiu a ră ta eu ce face fru ­
m uşelul de oaspete.
t -_?S Pun,.cu- to ti la m asă Şi după ce ospă-
teaza in ticna, apoi se scoală şi se duc la
^mP3iC‘ J ? a r -Când col° ’ vad ca copacul e ra
sm uls din păm ânt! Se uită ei In to a te p ir-
? num ai iaca Fiul Iepei zăreşte pe Sca-
43040. — 19
raoschi suindu-se în văzduh cu copacul a-
tâ rn a t de barbă...
— Ei las, că oiu pune eu v r’odată m âna
pe tine, strig ă F ăt-F rum os înfuriat.
Iară Statu-palm ă-barbă-cot răspunse:
— Să ne întâlnim la g u ra iadului de-a­
cum în tr ’un an.
Şi cum a zis, nu s’a m ai văzut.
După asta. F ăt-F rum os a luat de soţie pe
zân a cea mică*, c are e ra cea m ai frum oasă
din to ate. P e cea m ijlocie o dădu lui Sfarm ă-
P iatră, ia r pe cea m ai m are lui Strâm bă-
Lem ne.
La săptăm âna după ce s’au în su ra t ei,
F ăt-F ru m o s şi cu tovarăşii săi fiind duşi la
v â n at, au venit la dânşii acasă trei fii ai lui
Statu-palm ă-barbă-cot, a u fu ra t • zânele,
s ’au făcut nevăzuţi cu dânsele şi le-au luat
lor de neveste.' Şi când s ’au în to rs F ă t-F ru ­
m os şi cu ai săi dela v ân at, ie neveste, dacă
ai de unde. Nu se pricepeau ei unde să fie!
Şi văzând că nu m ai vin de nicăiri, au în ce­
put să le cau te peste to t locul, d ar negă-
sindu-le, se puseră pe! gânduri şi în d ată îi
veni în m inte lui F ăt-F ru m o s că U rieşul
zm eilor treb u e să-i fi făcut şotia. Şi aşa s’a
h o tă rît Fiul Iepei să plece num ai decât la
g u ra iadului, ca să întâlnească pe Statu-
palm ă-barbă-cot. Şi luându-şi tovarăşii, a
pornit. Şi m e rg â n d ei cale l u n g ă / s ă le -a ­
ju n g ă, au tre c u t peste nouă m ări şi p e ste
nouă ţări, călcând codri şi p u stietăţi în g ro ­
z ito a re. Şi în sfâ rşit, după m ultă tru d ă şi
prim ejdii, pe c a re n u m ai nişte voinici ca
dânşii au p u tu t să le în fru n te , a u a ju n s la
g u ra iadului to c m a i în ziua când se îm pli­
nise anul, de când S ta tu -p alm ă -b a rb ă -c o t
scăp ase din m ânile lui F ă t-F ru m o s cu co p a ­
cul a tâ r n a t de b arbă. S tatu -p alm ă-b arb ă-
c o t îl aştep ta "afară cu to a tă o a ste a lui, c a re
e ra câtă frunză şi iarbă, de nu m ai în c ăp e a
pe locurile acele.
F ăt-F ru m o s, văzând a tâ ta a m a r de o a ­
ste, întrebă pe S trâm bă-L em ne, c â t p o ate
să taie? S trâm bă-L em ne răspunse că p o ate
să taie până ce v a a ju n g e sângele la brâu
şi atunci m o a re şi el.
— D ar tu, S fa rm ă -P ia tră , ce p utere ai?
— Eu pot să ta iu , până ce v a a ju n g e
sângele la subsuori, şi atunci m o r şi eu.
_ — D a r tu, m ăi F ăt-F ru m o s, c ât poţi
tăie?, în treb a ră ceilalţi.
— Apoi eu pot să ta iu până d easup ra
capului, cât oiu putea a ju n g e cu v ârful p a ­
loşului şi până ce-a tre c e sângele deftin cot
deasu pra paloşului, ş ’apoi atunci m o r ş i eu.
— 'D acă-i aşa, încep eu, zise S trâm bă-
Lemne.
 Şi odată şi începu a tăie la zmei, de-i po­
topea, şi când sângele aju n se până la brâu,
Strâm bă-L em ne căzu jos şi muri.
A tunci S farm ă-P iatră începu a tlăie în a ­
inte, până ce ajunse sângele la subsuori, şi
apoi căzu şTŢeţ m ort.
Veni acum şi rândul lui Făt-F rum os, în ­
cepu şi el a tăie înainte, până ce ş ’a ridicat
sângele de un *cot m ai sus de vârfu l palo­
şului, şi atunci num ai decât căzu şi el m ort.
In acest tim p num ai iaca se a ra tă pe nă­
fram ă cele tre i picături de sânge, despre
c a r e . spusese F ăt-F rum os m âne-sa, când a
pornit de acasă. Şi cunoscând iapa că acea­
sta eşte sem nul pierderii fiului său, a şi por­
nit în grabă să 4 caute. Şi fiind ea năsdră-
vană, după m ultă trudă şi cău tare l-a aflat;
şi îm prăştiind sângele cu picioarele, suflă
asupra fiului său şi atunci el a înviet. Şi
deschizând ochii şi văzând pe m ă-sa lângă
dânsul zise:
— D oam ne, m am ă, Doam ne! din greu
m ai adorm isem ! #
ttt D orm eai tu, fătul meu, m ult şi bine,
dacă nu eram eu şă te înviez, dragul
m am e»
— M arnă, înyiază încai şi pe S farm ă-P ia­
tră, c are ş ’a luptat, voiniceşte alăturea de
m ine şi n ’a jignit până acum în tru nimic
fră ţa sc a n o a stră to v ărăşie1, căci nu m ai p o t
tră i fără dânsul.
Ea se înduplecă de rugăm inţile fiului sau,
suflă şi a su p ra lui S fa rm ă -P ia tră şi-l învie
şi pe dânsul.
— D ar pe S trâm b ă-L em n e, m am ă, ai
să-l laşi p e n tru veşnicie să zacă fără su flare
în noroiul a c e st de sân g e în ch eg at?! Inviea-
ză-1 şi pe dânsul, căci şi el, sărm an u l, ş ’a
p u s vieaţa în prim ejdie p e n tru sfâ n ta n o a ­
s tră tovărăşie.
A tunci m ă-sa oftă şi zise:
— D ragul m am ei, drag! eu am a v u t n u ­
m ai trei suflete şi dacă 1-oiu m ai da şi pe
acesta, cu ce m ai răm ân? A tunci tre b u e să
m or!
— M am ă!, zise F ă t-F ru m o s, d um neta to t
eşti de-acum b ă trâ n ă; dă şi sufletul acesta
lui S trâm bă-L em ne şi ţ ’oiu face o în g ro p a re
frum oasă, iară m o rm ân tu l ţi l’oiu acoperi
c u flori.
Atunci iapa, înduioşată de cuvintele fiu­
lui său, suflă şi a su p ra lui Strâm bă-L em ne,
care pe loc învie, ia r ea şi căzu jo s m oartă!
F ăt-F ru m o s o îngropă după făgăduinţă şi-i
presură flori d easu p ra m orm ântului.
După a ceasta făcură ei un hârzob, cu
c a re sa-şi dee drum ul în iad, pentru a-şi
 căuta, nevestele, căci num ai în iad nu le
căutase şi tocm ai acolo trebuiau să fie.
-Ş i cum m ântuiră ei de făcut hârzobul,
FătrFrum oS/ zise lui Strâm bă-L em ne să-şi
dee el m ai întâi drum ul şi dacă nu v a putea
suferi ,să a ju n g ă până jos, să scuture ta re
'de hârzob, şi atunci ei îl vor tra g e afară.
Strâm bă-L em ne se şi puse în hârzob, şi to ­
varăşii lui încep să-l sloboadă cu încetul,
d ar nu aju n g e până la jum ătate şi scutură
de hârzob. A tunci tovarăşii tra se ră h ârzo ­
bul afa ră şi întrebând pe Strâm bă-L em ne
de ce a scu tu rat, el spuse că „se cutrem u ra
iadul de şuierături şi urlete îngrozitoare, de
c are m ’am spăriet“ .
A tunci F ăt-F rum os hotărî ca să se co­
b oare S farm ă-P iatră, care se şi puse în hâr-
rf zob, zicând ca să-l scoată şi pe dânsul, când
va scu tu ra. Şi dându-i drum ul, când a aju n s
pe la ju m ătate, a început şi el a scu tu ra.
A tunci tovarăşii lui îl scoaseră afară şi în-
trebându-1 de ce a scu tu rat, a spus şi el tot
aceea ce spusese şi Strâm bă-Lem ne.
V ăzând F ăt-F rum os că tovarăşii lui sânt
aşa de fricoşi, se h o tărî să se scoboare el
singur, şi li spuse că lui, de ce v a scu tu ra
m ai ta re de hârzob, de ce să-i dea drum ul
m ai afund; şi când nu v a m ai scu tu ra de
fel ,'s ă ştie ei că a ajuns jos şi că să-l aştep­
te acolo, până se v a în to a rc e c u zânele. Şi
cum a zis, s ’a şi pus în h ârzo b , îa ra to v a ­
răşii lui a u în cep u t să-i dea drum ul. Şi de
ce sc u tu ra el m ai ta re , de ce-i dadeau şi ei
drum ul m ai afund, până ce în s fâ rşit a a-
juns în fundul iadului. A ju n g â n d aici, se
m ai odihni puţin şi apoi porni să c a u te n e ­
vestele. Şi to t m e rg â n d el în a in te , ia c a vede
nişte curţi m a ri, şi apropiindu-se de dânsele,
num ai iaca ce dă de z ân a cea m a i m a re ,
c are spăla nişte căm eşi la fâ n tâ n ă. C um se
văzură, se îm b răţişa ră , şi in trâ n d în casa,
F ăt-F ru m o s în treb ă pe z â n a că ce p u te re
a re zmeul ei şi unde se află el acum ? E a
spuse că-i dus la v â n a t, şi, când se în to a rc e ,
svârle buzduganul de tre i m ile de loc şi iz­
beşte în p o artă, din p o a rtă în uşă, şi din uşă
se pune în cuiu; şi atunci b u catele tre b u e
să fie nici reci, nici calde, cum îs m ai bune
de m âncare. Şi cum v o rb e a u , se şi aude
buzduganul izbind în p o artă, din p o a rtă în
u^ă, şi din uşă se pune în cuiu. A tunci z ân a
spăim ântată zise lui F ăt-F ru m o s:
— Fă-te ce te-ai face, că te prăpădeşte
zmăul!
— Da că doar n ’am înviet eu din m orţi,
ca să m ai m o r şi de m âna unui câne de
zmău.
Ş ’odată ie buzduganul din cuiu şi-l sv ârle
 înapoi de şase mile" de loc şi apoi iesă îri
calea zmăului, punându-se de pândă {sub
podul de aram ă, care se afla la p oarta
curţii.
Zm ăul, văzând că buzduganul trece în a ­
poi pe la urechia lui cu a tâ ta putere, oftă
şi zise:
—■Măi! da grei oaspeţi trebue să m ai fie
la m ine acasă.
Apoi întorcându-se după buzdugan, îl ie
şi porneşte spre casă. Şi când la podul de
a ram ă, calul zmăului începe a sforăi şi a da
înapoi. A tunci zm ăul dă pinteni calului şi
zice:
—P e - zălud! m ân ca-t’ar co rb ii c a r­
n ea şi lupii oasele, că doar ştiu că nu-i fiul
iepei, F ăt-F rum os, pe aici.
— Ba dacă îl cauţi, îl găseşti şi pe aici,
răspunse F ăt-F rum os,. ieşind de sub pod.
A şa;i, că m i-ai încăput în ghiare, câne de
zm au ce eşti! gândeai că nu te-oiu găsi?
H ai la luptă, să te învăţ eu acum să mâi
furi nevestele altora.
Dm luptă să ne luptăm , ori din săbii
sa ne tăiem , zise zmăul.
■— Ba din luptă, că-i m ai dreaptă, zise
F at-F ru m o s. J
Şi descălecând zmăul, s’apucară la luptă
şi se luptară ei o zi de Vară până’n sară,
şi pe la asfinţitul so arelu i F ă t-F ru m o s birui
pe zm ău şi-l lăsă m o rt la p ă m ân t, după c a re
îl hăcui în bucăţi cu cal cu to t,^făcând din-
t r ’înşii două g ră m e zi. Apoi in tră în casă şi
spuse zânei că a scăp at-o de zm ău şi că să
fie g a ta de drum , când se v a în to a rc e pe
acolo, căci el se duce să scap e şi pe cele­
lalte su ro ri ale ei dela cânii de zm ăi.
Z âna îl în d rep tă în c o tro să apuce, ca să
g ăsească m ai d e g ra b ă pe so ră -sa cea m ij­
locie, şi F ă t-F ru m o s fără m ultă zăbav ă îşi
luă ziua bună şi porni. Şi m e rg â n d el în ­
c o tro îi a ră ta se , pe la am iază ia ca vede
nişte curţi şi m ai fru m o ase de c â t cele din-
tâ iu . Şi' apropiindu-se de dânsele, dă şi de
zân a cea m ijlocie, c are şi ea to cm ai atunci
spăla nişte căm eşi la fântână. C um se v ă ­
zură am ândoi, se îm b răţişară. Şi, in trân d în
casă, F ă t-F ru m o s în treb ă pe zână, că ce p u ­
tere are zm ăui ei şi unde se află el acum a?
Ea răspunse că-i la v â n a t şi când se în to a r­
ce svârle buzduganul de şese mile de loc
şi izbeşte în p o artă, din po artă în uşă şi din
uşă se pune în cuiu. Şi atunci bucatele tr e ­
bue să fie nici răci nici calde, cum îs m ai
bune de m âncat. Pe când încă vo rb eau ei,
se şi aude buzduganul izbind în po artă, din
poartă în uŞă şi din uşă se pune în cuiu.
A tunci zâna zise înspăim ântată:
 A scunde-te, F ăt-F rum os, că dfe te-a
găsi zm ăul aici te face mii de. fărâm e.
Ba. 1-oiu fărâm a eu, cum am fărâm at
şi pe cânele de frate-său, zise Făt-F rum os,
c a re şi ie buzduganul din cuiu, şi ieşind a-
fară, îl svârle înapoi de 12 mile de loc.
Şi apoi iese în calea zmăului, punându-se
de pândă sub; podul de arg in t dela poartă.
Zm ăul, văzând că buzduganul său trece
înapoi cu a tâ t putere, suspină *şi zise:
— D a grei oaspeţi trebue să m ai fie a-
casă la m ine, de vrem e ce m i-au trim es buz­
duganul înapoi.
Apoi întorcându-se şi el după buzdugan,
îl ie Şi p orneşte cu dânsul spre casă. Când
Ia podul de argint, calul zmăului începe a
sări în două picioare, a forăi şi a da înapoi.
A tunci zm ăul înfuriet îi dă pinteni şi zice:
— De! cal nebun, m ânca-ţ’a r corbii
c a rn e a şi lupii oasele. D e ce te tem i? Că
d o a r ştiu că nu-i F ăt-F rum os, fiul iepei pe
aici!...
| — Ba dacă-1 cauţi îl găseşti şi pe-aici,
răspunse F ăt-F rum os, ieşind yde sub pod.
Aşa-i că m i-ai căzut în labă, câne de zm ău
ee eşti! H ai la luptă, să te ’nvăt eu cum să
m ai furi nevestele altora.
— Din luptă să ne luptăm , ori din săbii
să ne tăiem , zise zmăul.
 — B a din luptă, că-i m ai d re a p tă , zise
F ă t-F ru m o s. _
Şi luându-se la luptă, se lu p ta ra ei doua
zile d e-a-rân d u l şi a doua zi, to c m a i pe la
asfinţitul so a re lu i, F ă t-F ru m o s îl b iru e şte
şi-l taie în bucăţi cu cal cu to t, de m ai fa c e
d intr’înşii alte două g răm ezi.
După a c e e a se duce în casă şi spu n e z â ­
nei că a scăp at-o şi pe d ân sa de cân ele de
zm ău, şi că să fie g a ta de d ru m , pe când
se va în to a rc e pe aici, căci el se duce să
scape şi pe n e v a s ta lui de cânele de zm ău,
cel m ai m a re . Z âna îl în d rep tă în c o tro să
apuce, ca să g ăsească m ai d eg rab ă pe s o ra
sa cea m ică. Şi F ă t-F ru m o s, fără m u ltă
zăbavă, îşi ie ziua bună şi po rn eşte. Şi m e r­
gând el în c o tro îi a ră ta se , pe la p rân zu l cel
m are iaca vede nişte curţi m ult m ai fru ­
m oase, de c â t cele ce văzuse până acum;-
şi oprindu-se la dânsele, num ai ia ca ce vede
şi pe iubita lui soţie, c a re to cm ai acu m a
ghilea şi ea nişte pânză la fântână. Cum se
văzură am ândoi, se îm b răţo şa ră cu ochii în-
necaţi în lacrăm i, şi intrând în casă, F ăt-
Frum os în treb ă ca ce putere a re zm ăul ei
şi unde se află el acum ?
Ea spuse că-i dus la v â n a t şi când se în ­
to arce svârle buzduganul de 12 mile de loc,
şi izbeşte în poartă, din p o a rtă ’n uşă şi din
 uşa se pune în cuiu. Ş’atunci bucatele tre-
bue să fie nici răci, nici calde, cum îs m ai
bune de m âncare. Şi când spunea ea ace-
f î eaj . se aude buzduganul izbind în poar-
• af oa^ uŞă şi din uşă se pune în
cuiu. A tunci zâna, cuprinsă de spaim ă, îm -
oraţoşeaza pe F ăt-F rm uos şi-i zice;
ce te-i face, că de te-a găsi
zm aul aici, te prăpădeşte!
Ba }'oiu prăpădi eu, cum am prăpădit
şi pe cei doi câni de fraţi ai lui.
Ş ’odată şi ie buzduganul din cuiu şi-l
Şvarle înapoi de 24 de mile de loc şi apoi
16Stf î n ,c ^ ea zm ăului, punându-se de pândă
sub podul de a u r dela poartă.
Zmăul, văzând că buzduganul său trece
înapoi cu a ta ta putere, zise îngrijit:
— M ăi, da e re i oaspeţi trebue să m ai fie
la m ine acasă, de s ’a în to rs buzduganul în a ­
poi cu a tâ ta putere.
Apoi întorcându-se după buzdugan, îl ie
ş i porneşte cu dânsul spre casă. Şi când la
podul de aur, calul zmăului începe a sări
a torai şi a da înapoi. Atunci zm ăul dă pin­
te n i calului şi zice:
— De! cal nebun,, m â n c a -fa r corbii c a r­
nea şi lupii oasele; că doar ştiu că nu-i fiul
îepei, F at-F rum os, pe-aici.
— Ba dacă-1 cauţi, îl găseşti şi pe-aici,
 %
r ă s p u n s e F ă t - F r u m o s , ie ş in d d e s u b p o d .
A şa -i c ă m i- a i î n c ă p u t î n la b ă c â n e d e z m ă u
c e e ş ti? H a i la lu p tă , s ă t e ’n v ă ţ e u c u m s ă
m a i fu r i n e v e s te le a lto r a .
— D in lu p tă s ă n e lu p tă m , o r i d in s ă b ii
să n e tă ie m ? , z is e z m ă u l.
— B a d in lu p tă c ă -i m a i d r e a p tă , z i c e
F ă t- F r u m o s . •
Ş i lu â n d u - s e la lu p tă , s e lu p ta iiă ei t r e i
zile şi n o p ţi d e - a - r â n d u l. Ş i a t r e i a zi p e la
a m ia z ă , c â n d a r d e a s o a r e le m a i t a r e , în c ă
lu p tâ n d u - s e e i, d e a p r in ş i c e e r a u , d in g u r a
iui F ă t F r u m o s ie ş e a o p a r ă v e r d e , i a r ă d in
g u r a z m ă u lu i ie ş e a o p a r ă r o ş ie ; şi t o c m a i
p e a tu n c i a t r e c e a p e d e a s u p r a lo r u n v u l­
tu r . Z m ă u l, c u m îl v e d e , z ic e :
— V u ltu r , v u l t u r a ş ! D u - te şi a d ă d o u ă
p ic ă tu ri d e la p te , u n a r e c e şi u n a c a ld ă , p e
c e a r e c e t o a r n ’o p e m in e , ia r p e c e a c a ld ă
t o a r n ’o p e c â n e le ist d e F ă t- F r u m o s , că ţ ’o iu
d a u n h o it s ă m ă n â n c i.
A tu n c i F ă t - F r u m o s îi z ic e ş i el:
— V u ltu r , v u ltu r a ş ! D u -te d e a d ă d o u ă
p ic ă tu ri d e la p te , u n a re c e şi u n a c a ld ă : p e
c e a r e c e t o a r n ’o pe m in e , i a r p e c e a c a ld ă
p e c â n e le is ta d e z m ă u , c ă t ’o iu d a ş a s e
h o itu r i s ă m ă n â n c i.
V u ltu r u l, c u m a u d e a c e a s t a , a le a r g ă iu te
şi î n t r ’o clip ă a d u c e c e le d o u ă p ic ă tu r i d e
A telierele Grafice S dC E C & Co-, S. A. R. Bucureşti
O f. R «f. C orn. Soc. N o. 463/931
 POEZII
Nr.
Gr. M. Alexandrescu, Fabule . . . . . . 295-296
V. Alecsandri, Pasteluri . ......................... 187
Doine ....................................181-182
L ă c ră m io a re ........................ 183
* Suvenire . . . . . . . . . 184
„ M ărgăritarele.....................185-186
» Ostaşii n o ş tr i'..................... 191
G. Coşbuc, Antologia sanscrită. O cule-,
gere de traduceri în versuri din
literatura indiană . ......................... 285
Al. Depărăfeanu, D oruri şi amoruri . . 42
M. Eminescu, Poezii ........................ 195-196
Goethe, Poezii ............................................ 1286
Şt. O. Tosif, C â n t e c e ................................. 1340
Radu D. Rosetti, Din in im ă ..................... 55
AL Stamatiad, Din trâmbiţe de aur . . . 900
G. Silviu, P aisie psaltul spune . . . . . 1561
Al. Sibeleanu, Armonii intime . . . . . 75
Juliu Cezar Săvescu, P oezii......................... 1121-22
Al. Vlăhută, Iubire. P o e z ii......................... 116
M. Zamfirescu, C ântece şi plângeri . . . 3