CA RTEA

DE
VACANTĂ

dumitru almaş
riECunoscuTfl
DE in SUCEUITn
 CA RTEA
DE
VACANTA

dumitru almaş

nsunoseuffl
PEWsjCEurm
 editura
SPORT-
TURiSM
Bucureşti-1982
„L’amor che muove il sole e l’altre
stele“
D ante A lighieri (Divina Comedie)

„Suflete ! de-ai fi chiar demon, tu eşti

sfîntă p^n iubire..."
M. Em inescu (Venere şi Madonă)

,,Pietrarii au obicei a fura umbra

cuiva, adică a-i lua măsura umbrei cu
o trestie şi a o zidi apoi acea trestie în
talpa zidirii. Omul cu umbra furată
moare pînă la 40 de zile şi devine sta­
fie nevăzută şi geniul întăritor al
casei".
(V. A lecsandri, Poezii populare ale Rom â­
nilor, 1908, p. 126)
mii
C îteva
întîmplări neobişnuite
şi c îte ceva despre cei
cu care vom drumeţi 9
de-a lungul acestor pagini

In ziua de 6 august 1598, cînd începe această po­

vestire, m ănăstirea Suceviţa era aproape gata. Se mai
lucra doar la desăvîrşirea chiliilor, a stăreţiei şi a
casei dom neşti, iar m eşterii zugravi pregăteau în ­
ceperea frescelor.
R idicată la poalele Obcinei Mari, la întîlnirea rîu-
lui Suceviţa cu pîrîul Neagului şi al Berchezei, pe o
aşezăturâ nivelată de oameni, cu păm înt săpat din
D ealul Crucii şi bătucit peste prundişul lăsat de ape
în rev ărsarea lor, noua ctitorie a M ovileştilor se în­
trecea cu cea veche, aflată ceva m ai sus, pe tăpşanul
dinspre asfinţit. M eşterii o înzestraseră cu ziduri îm ­
prejm uitoare, înalte de peste zece m etri şi groase de
trei, late de o sută şi lungi de o sută p atru , din piatră
alb-sură, straşnic încrem enită în m o rtar ; ziduri de
cetate încheiate, la cele p a tru colţuri, cu cîte un tu r n ;
trei în opt la tu ri şi unul în patru, toate ca nişte
ţîţîn i de porţi uriaşe. D repte, fără podoabe, cu aco­
periş în două ape, cu drum de stra jă pe dinăuntru,
cu firide p e n tru arcaşi şi ochiuri p e n tru balim ezuri,
zidurile Suceviţei păreau încruntate, neprim itoare,
reci. T u rn u l clopotniţei, ridicat în colţul de nord-vest,
şi cel al porţii, aşezat în m ijlocul latu rii dinspre nord,
m ari, puternice, se sum eţeau cu acoperişurile lor
înalte şi ascuţite, ca nişte suliţi înfipte în cer. Din
cărăm idă roşie, pe tem elie de piatră, acoperită cu
plăci cenuşii de plum b, biserica sta dreaptă în tre
ziduri, m ai aproape de tu rn u l de po artă ; fără zugră­
veală părea o m ireasă în aşteptarea înhorbotării pen­
tru nuntă. în ogradă se m ai căra încă p ia tiă de rîu
p e n tru casa dom nească. De vreo p atru ani, călugării
se tot adunau aici, orînduindu-şi chiliile, trapeza, cuh­
nia şi parachsul. Din porunca m itropolitului Gheorghe
Movilă, stareţuJ^M itrofan urcase clopotele — tre i la
num ăr — m ari şi scumpe, tu rn a te de m eşterul clo­
potar Richard, din cetatea B istriţa ; iar acum se
îngrijea de săvîrşirea zidăriei şi de daniile dom neşti
închinate acestui nou lăcaş. Scria el însuşi în catastif
moşiile, turm ele, podgoriile din H îrlău şi Nicoreşti,
odoarele şi cărţile treb u ito are unei ctitorii voievodale.
Căci Suceviţa m enită era a se întrece cu P u tn a şi cu
Probota, în tru bogăţie şi strălucire.
 D ar acum grija cea m ai însem nată era zugrăvirea.
Porunca m ăriei sale Ierem ia vodă Movilă, ctitorul
cel m are, era : „Să fie cea m ai frum oasă, din aceste
p ărţi de ţa ră rom ânească". Şi voia m ai m arilor
îm plinită trebuieşte. Se cam îndoise Ierem ia de p ri­
ceperea mmşterului Eli Ilarion ; dar privind zidurile
puternice, tu rn u rile sem eţe, cu coperişu-rile ţuguiate
şi înfipte în cer, a suspinat, în tru sine, m îndru :
„Te-am b iru it P e tru Rareş ! Suceviţa-i m ai ceva ca
Probota..." D ar nu voia să dea arhitectonului prilej
de îngîm fare şi să ceară alte pungi de aur : ,,Că aşa-i
ist soi de oameni, m eşterii : n u-i m ai satu ră de bani
nici ucigă-1 toaca." Ş i-atunci a zis, aspru : „Să văd,
acum, zugrăveala ! De-i m ai prejos de M oldoviţa ori
Probota, în ştreang v -atîrn !“ Aşa cum s-a sfătuit,
cu şapte ani în urm ă, m ăria sa cu m itropolitul
Gheorghe, cu Elisabeta doam na, arhitectonul Eli
Ilarion, adusese cel m ai bun zugrav din ţările ro­
m âne, pe m eşterul Ion, din neam ul Şarpe, care lucra
îm preună cu fratele său Sofronie. A rhitectonul Eli,
din neam ul Tom şa a v ru t, în tr-o vrem e, să se călu­
gărească ; de atunci i-a răm as porecla Eli Ilarion,
C hiar din cele dintîi zile de lucru la Suceviţa şi-a
lu at ucenic tîn ăr, cu gînd să aibă om ul lui în îm pli­
nirea zugrăvelii. De tre i luni se întorsese cu el din
străin ătate. U m bletul peste ţă ri şi m ări, vrem e de
cinci ani, n -a fost o haihuială fără noimă, ci o că­
lătorie cu un ţel anum e : pe acest ucenic al său, zis
acum Ieronim , iară pe num ele lui de acasă Iliuţă, al
răzeşului scăpătat Cum pătă, din satu l Bodeşti, ţi­
n u tu l N eam ţului, să-l a ju te a se desăvîrşi în m eşte­
şugul zugrăvirii. F iindu-i învăţăcel încă de la vîrste
de opt ani, se încredinţase că avea h ar şi m are osîrdie
pentu arhitectură, sculptură, dar m ai ales pictură ;
era zăm islită în el o neobişnuită pu tere de a-şi tăi-
măci gîndurile şi sim ţăm intele prin linii şi culoare.
Piuă la opt ani, Ieronim a crescut în pacea poienelor
de Holm, cu oile, păsările, flu tu rii şi florile, cu
veveriţele şi, arare, cu cerbii şi lupii. M ăcar că nea­
m ul lui scăpătase şi sărăcia li se cuibărise în bordei,
ca o piază rea, p en tru el a tră i însem na a şti, a simţi
şi a fău ri frum useţi. Sorbea cu lăcomie contururile
brazilor, chipul florilor, zborul păsărilor, culorile
lum ii în zori, în amiez şi-n am urg. Răm înea m ut şi
beat de fericire cînd, pe cer, se-aşternea curcubeul
pe straiul nourilor. Desena, cu cărbune ori cu cridă,
brazi falnici ori tei b ătrîni şi ciotoroşi, cu scorburi
adînci, lăcaş p en tru M uma pădurii ; desena oi şi
berbeci, flori de m ăr sălbatic ori de măcieş şi fluturi
în m ulte şi m inunate culori. P en tru el a desena în­
sem na a vedea, a grăi, a tălm ăci, a gîndi, a iubi. încă
de la şapte ani încondeia, în fel şi chip, ouăle de paşti
pentru fem eile şi fetele din sat. Pornind de aici, ne­
vestele au început a-i cere să le izvodească tipare noi
pentru ţesătu ri şi altiţe. Avea opt ani cînd a văzut
întîia oară Voroneţul. L-a înconjurat, încet-încet, de
trei ori, vrăjit. La al treilea ocol l-au podidit lacri­
mile şi s-a lă.sat în genunchi. A plîns de bucurie că
se află în faţa unei asem enea frum useţi făcută de
m ina omului. Şi-atunci, sub acea vrajă, a ju ra t în
sinea-i să se facă zugrav. Desena, de obicei, pe seîn-
durele bine geluite. Dar îi trebuia o falce de seîndură
netedă şi zeci de ocale de cărbune ca să-şi sature
foamea de form e şi culoare. Zăm islea chipuri îneîn-
tătoare : feţi-frum oşi şi cosînzene, după făptura
flăcăilor şi a fetelor din sat. M ulţi se recunoş­
teau, se speriau şi porunceau să şteargă desenul
ori să ardă seîndura : se tem eau ca nu cum va
ghibirdicul ista va să le fure chipul, şi să-l vîndă
necuratului. Uneori, din vîrfu l cărbunelui ieşeau

8
chipuri înspăim intătoare : balauri, babe h îrd , schi­
lozi, draci de care el însuşi se îngrozea. Desena pe
pereţi, pe scoarţă* albă de m esteacăn, pe lespezi de
piatră, de butuci, pe scinduri, cu cridă, cu căi’bune, cu
cerneală din bobiţe de boz ori funingine. Din cinci-
şase linii, gata ; un cal, o vacă, un cocoş, un berbec,
o raţă, un fluture, o floare. O vrem e s-a străd u it să
deseneze vîntul, nevăzutul. L-a prins cînd mişca ra ­
m urile stejarului din m ijlocul satului. Nu ştia să
prindă gîndul, si-i părea tare rău. La opt ani l-a
luat slugă un baci de pe Obcina M are : om gras,
buhăit şi rău. De cîtc ori îl prindea desenînd, îl am e­
ninţa : ,.Cu bîta te-oi tăm ădui eu de-aiureala mîzgă-
lelii, ghiavole ! Te-am luat să-m i argăţeşti cioban, nu
închipuitor de draci beţi pe cei pereţi^... ,,Dar ce stric,
dacă...‘‘ ...,,Strici ! Că zevzecia asta nu te lasă să vezi
lupul că-ţi în h aţă oile, nepricopsitule !“ S-a răzbunat
desenîndu-1, pe uşa stînii, cu cap de m istreţ. S-a ales
cu o m am ă de bătaie ; ,,Tot îţi m ai arde de mîzgăleli,
zănatecule ?'‘ ...,,Numai dacă rnă ucizi, n-ajung zu­
grav..." Apoi l-a în tilnit pe Eli Ilarion. Acesta l-a
luat, l-a ţin u t pe lingă dînsuL şi l-a trim is la Rîşca,
să înveţe m eşteşugul zugrăvelii de la dascălul Sta-
m atelos K otronas.
D upă doi ani a drum eţit, îm preună cu m eşterul Eli
Ilarion, prin Ţara Rom ânească şi la m untele Athos.
Aici a lucrat o jum ătate de an, pe lingă m eşteri ves­
tiţi, care însă nu se deosebeau de dascălul de la
Rîşca, şi el tot m eşter athonit.
Iar, într-o dim ineaţă au urcat pe o corabie şi, oco­
lind Grecia, au p lutit pînă la Veneţia. în Italia, ce
viaţă ! îl dojenea Eli Ilarion ; ,,Mînzule, fără cum ­
p ătare sorbi toată dulceaţa şi am ărăciunea trăirii. Ci
a rta cere strădanie şi m uncă de rob, d ăruire schivni-
cească şi neprihană, nu sburdăciuni de arm ăsar h rănit
cu orz“. Iar el : „N um ai cine-i m ort nu cîntă şi nu
iubeşte... D ar şi acela ascultă şi jin d u ieşte“.
G îndind la acea călătorie, hotărîtoare p en tru soarta
lui, Ieronim păşea acum, în am iaza zilei de 6 august
1598, pe rîul Suceviţa in sus : prindea chitici, cu
m îna, de sub bolovanii lucii şi-i vira în tră istu ţa din
pînză de in, atîrn ată de gît, cu baieră de sfoară. Era
senin, soare, cald. îşi lăsase straiele şi sandalele sub
o tu fă de arin, în tr-u n pilc de m entă şi brusturi.
Păşea aten t prin apa lim pede, cleştar, cu ochii după
roiul de peştişori iuţi, ieşiţi la soare, în tru hîrjoană.
Gol, precum Adam în rai, îşi zărea, din cînd în cînd,
în oglinda apei line, tru p u l voinic, um erii laţi, boiul
subţire, şoldurile şi coapsele puternice, bărbăteşti,
musculoase, picioarele înalte, zvelte. P ărul casta­
niu, ondulat, îi flutura, uşor pe tîm ple şi ceafă sau
se înfiora la orice subţire adiere de zefir pe de-asu-
pra ştioalnelor m ărginite de lespezi m ari şi înalte de
p iatră albastră-argintie. F aţa ovală, cu ochi m ari,
căprui, bine um briţi de sprîncene dese, fru n te a înaltă
şi senină, cu o singură cută abia urzită deasupra
rădăcinii nasului, d ăltuit şi aşezat fără greş, între
obrajii oleacă oacheşi, gura puternică, buzele m as­
cate şi m ereu înfiorate de ,,patim a să ru tu lu i“, cum îi
spusese o fată. Toată zidirea-i trupească vădea vîn-
joşie, frum useţe şi feciorelnicie. A cestea l-au în ­
dem nat pe Giulio Penata, dascălul lui din Florenţa,
să-l ia ca m odel p en tru un sfînt Sebastian, străpuns
de treisprezece săgeţi.
E ra ,,fra te “, dar, cu toată stă ru in ţa stareţu lu i şi,
în tr-u n fel, a m eşterului Eli Ilarion însuşi, n-avea
gînd de călugărire ; îşi rădea barba şi um bla cu capul
descoperit, ocrotit de păru-i des, larg vălurit şi moali',
ab ătu t spre tîm pla stingă, parcă anum e ca să-i inră-

10
ineze larg fru n te a şi întregul chip, şi încă mai fru ­
mos să-l arate.
M eşterul Eli Ilarion îl sfătuia, cu stă ru in ţă : „Dacă
vrei să n u -ţi pierzi h aru l m inunatei zugrăviri, trebuie
să te păstrezi n ep rih ăn it !“ Cît au călătorit p rin lume,
l-a ţin u t ,,în frîu", ferindu-1 de „ispita m uierească“.
L-a m ai scăpat, totuşi, la vreo grecoaică drăcoasă, la
vreo florentină cu tru p de flacără ori la vreo olandeză
cu belşug de sîni şi şolduri. Din asem enea „scăpări"
s-a ales cu gust de leşie şi înclina să dea drep tate
m eşterului. Asta nu-1 îm piedica de a-şi visa ursita :
o fată frum oasă, ca o m adonă de Rafael, ori ca Ve­
nera lui Botticelli, născută din spum a m ării. Chiar
acum cînd prindea chitici în unda lim pede a Sucevi-
ţei, îşi trim itea gîndul să săru te gura celei m ult
dorite. ,,Dorul... Cînd e doru-aşa de m are, nu-1 m ai
pune la-ncercare ; că dorul n -are m ăsură ; iese-n
cale şi te fură..."
...,,N-am tim p să-m i fac prieteni. T rudesc ca un
rob : citesc din cărţi şi schiţez, desenez, colorez.
Poate ceilalţi zugravi mă dispreţuiesc că nu m ă prea
înghesui la petreceri. Poate m ă invidiază că lucrez o
icoană în tr-o zi, pe cînd altora le trebuiesc cinci. Iar
invidia sporeşte cînd a m ea se vinde cu un zlot, iar
a lor... Ah, frum os eşti, boişteanule !... Vrei să tră ­
ieşti ?... Poftim : înapoi la ştioalnă. D ar nu mai spune
şi altora că-s milos... Doamne, pe ce Golgotă va să urc
crucea însingurării ? De ce nu m ă culege, de pe că­
rarea vieţii, o fată vrednică a m ă scoate din golul
vînăt al singurătăţii, să-m i răcorească arşiţa buzelor
în rouă buzelor ei ? O fem eie iubită... D ar dacă mă
încătuşează, cum încătuşez eu p ăstrăvul ista şi-l vîr
în trăistuţă, să-l fac borş ?... Eli Ilarion spune că am
schiţat cîteva scene din A catist m ai deosebite. Ci mie
nu-m i plac. A ltfel le-am văzut în m intea-m i ; dar

11
cărbunele ori m ina nu m â ascultă... Cum să mâ asculte
cind, în loc să desenez, pierd vrem ea la prins chitici
pe Suceviţ;a ?... R îvnind desăvîr.şirea, m ă zbat în
durerea neputinţei... Ei, du-te .şi tu, mi’eană becisnică
.şi nevinovată... Te-am strîns prea tare ? Ce să-ţi fac,
dacă azi trebuie să fiu pescar ? Ce izvor rece are
ştioalna asta... Ei, de-aş izbuti să născocesc un al­
bastru cu luciri de soare, ca albăstrim ea apei, în care
se u ită seninul din august şi verdele codrilor din
obcine... N um ai o fată cu m ine însum i m -ar îm păca
şi talan tu l m i-ar spori în tru întru ch ip area frum use­
ţilor din mine. Deci zic : Surîzătoare vino ; cu un
să ru t pecetluieşte-m i pleoapele m ai lin să dorm şi-n
veci să te visez. Necunoscuto, de ce te ascunzi, acolo,
departe ? Mă pîndeşti ? Hai, vino... A propie-te“...
Cînd v raja asta i se stinse în gînd, îşi am inti că aici
greu va găsi modele p e n tru frescă. O rtodoxia are
legile ei p en tru zugrăvii'e, scrise în erm inie, bucvarul
zugravului, şi nu îngăduie, p en tru nim ic în lume, să
faci o icoană după m odel păm întesc. ,,în Moldova,
nici o m uiere, s-o pici cu ceară, nu s-ar ară ta goală
unui pictor. Aici, în m ănăstire, pînă şi M uta care
cară piatră cu căruţa trasă de bivoliţe şi-a acoperit
faţa cu broboada, ca turcoaicele... E rm inia ? Da :
porunceşte chipuri uscate, înţepenite, fără frum useţe,
dacă nu chia.r slu te “...
Plăcut răcoroasă, apa nu .se tu lb u ra nici cînd, cu
am îndouă mîinile, leronim mişca pietrele de la locul
lor. M îinile m ari, puternice, dedate pe ciocan şi daltă,
dar şi mlădioase, sprintene, vrednice a m înui pana
cea m ai gingaşă, acum prindeau peştişorii cu m are
u şu rin ţă şi îndem înare. ...,,Am p en tru un borş, azi,
de probajeni ; boişteni, cîre, moine, roşioare şi... A,
te-am prins, p ăstrăv de aur... Te zbaţi cu deznă­
dejde... Şi ce linii arm onioase ai ! Solzişorii verzui,

12
argintii, aurii, sticlesc în soare. Pe spinare, pistrui
sîngerii. Te m ingii, fricosule... Na ! te-am scăpat...
Lunecos, ca norocul"...
M ergea pe rîu în sus, din ştioalnă în ştioalnă, iar
gîndul i se m uta ca o libelulă nestatornică.
,,în ain te de a ne apuca de zugrăvit, a zis m eşterul
Ion, să le-avem pe toate gata : schiţele, culorile, te n ­
cuiala, schela, locul h o tărît p en tru fiece tablou"... Azi
se hotărăşte ziua cînd va să ne înfăţişăm la ctitori, să
dobîndim încuviinţarea. D upă asta va să schiţăm
chipul lui vodă şi al doamnei, al coconilor şi dom ni­
telor. C titorii !... Apoi să ne „facem m în a'‘, adică să
tencuim , să netezim cu iuţeală de pehlivani şi, mai
ales, să zugrăvim , în galop şi fără greş, să p ătru n d ă
culoarea cît m ai adine în zidul crud. M ult se pricepe
m eşterul Ion la orînduirea lucrului... Toate-i m erg
şfară. Strigă : ,,Nu ce vreţi voi, ci cum zice erm inia
şi cum poruncesc ctitorii, aşa zugravim ! Erm inia !
erm inia ! eretic isihast ce eşti... Ca să n-o iei razna
cu chipurile tale, văzute la talieni ori la frînci, tre ­
buie să-ţi strîng zăbăluţa ca la arm ăsari. Prîneazâ-te !
Fă chipurile supte, nu rotunde şi bucălate ca dosul
de m uiere... Nu um bla cu gura căscată după noutăţi,
că noutăţile m erg, prea adesea, în pas cu păcatul"...
Se tem ea de ocara m eşterului Ion, dar se bucura că,
intors din pribegie, nu se sperie, ca apusenii, de pînda
S fîntului Oficiu. ,,Hei, tu, păstrăvoaico, prea eşti
de-a m inunea... T răieşte şi sporeşte-ţi neam ul, că
ţi-i pîntecuţul plin de icre“...
Dar, deodată, după cotul rîului, înălţînd privirea,
spre dreapta, sus, pe-o stîncă argintie, înaltă, netedă,
prelungită pîn; ,în m alul cu iarbă şi rugi de zm eură,
sub un arin stufos, o fată, cu totul .şi cu to tul goală,
răzim ată în cotul drept, cu capul întors oleacă spre
stînga, culegea boabe de zm eură din rugul de alături

13
şi, zîm bind abia ghicit, le aşeza tacticos pe lespedea
de piatră, ca pe nişte h urm uji de rubin, gata parcă
de înşirare pe un fir de aur. P ărul lung, legat cu o
cordică verde să nu i se răvăşească pe um eri, lucea la
soare cu răsfrîngeri roşcate ; tru p u l arm onios, sinii
rotunzi, gîtul mlădios, m ijlocul vînjos, şoldurile şi
coapsele prelung ovale, gleznele subţiri, tălpile fine...
Ieronim se trase uşurel înapoi, u lu it : ...„Aievea
ori vedenie ?"...
Se adăposti după o stîncă, alese o aşchie de cre­
m ene şi scrijelă, fulgerător de repede, chipul şi tru p u l
fetei pe lespedea din faţă-i ; şi m ult îi p ărea rău că
n-avea culori şi penel s-o zugrăvească aidoma, cu
v răjita lum ină ce-i izvora din trup. Dar, cînd îşi privi
desenul, se cutrem ură : ...,,Eva... Eva lui M ichel-
angelo din Capela Sixtină... A sem ănare ori nălu­
cire ?... Nu ; e vie !... Dar, uite-o, stă drept ca Eva
cînd întinde m ina după fructul cu care-o ispiteşte şar­
pele încolăcit în ju ru l pom ului oprit. N um ai că fata
asta e singură ; se soreşte şi culege, alene, rugi de
zm eură't..
S tătu tu p ilat şi pîndi cîteva m inute, cu team ă, şi
evlavie acest m odel ivit ca din senin. O undă de
bucurie îi picura în suflet.
F ata sări în .ştioalnă, se roti, înotînd ca o sirenă,
apoi urcă iar pe stîncă. P icuri m ărunte de apă îi bro-
boneau pielea uşor castanie, parc-ar fi fost toată p re­
sărată cu diam ante scînteietoare în lum ina soarelui.
Se ştia cu desăvîrşire singură şi se p u rta firesc şi pur,
ca o sălbăticiune lingă culcuşu-i bine adăpostit.
V răjit, Ieronim uită că era dezbrăcat şi se ridică în
picioare. Se sim ţea chem at de acea frum useţe fără
sam ân şi o porni lăsîndu-se în voia unei m uzici pe
care nici cînd urechile lui n-o m ai auziseră.

14
Stînca se făcu m ai argintie, iar tru p u l gol al fetei
dobîndi nim b auriu.
Zărindu-1, fata tresări : ciută speriată, dădu să salte
şi .să fugă spre pădure. Dar, repede, ivirea unui băr­
bat, cu to tul dezbrăcat, tînăr, liniştit, zîm bitor, o opri;
uită parcă starea în care se afla şi se aşeză la loc, cu­
m inte, învăluită în tr-o fe d o i’elnică sfială.
— Eşti ştim ă ori fiinţă om enească ? întrebă el blajin,
in nedum erirea-i.
— Sînt ca tine, aidom a : ştim ă, dacă tu eşti nălucă,
femeie, dacă tu eşti bărbat.
— Atunci, rogu-te, nu fugi şi nu m ă alunga.
F ata îl m ăsură, din p riviri iscoditoare, şi în cru n ­
tarea de pe faţă i se preschim bă în zîm bet :
— Cum de te-ai rătăcit pe-aici, prin îm părăţia m ea ?
— Am in tra t în rîu să prind chitici pentru... Uite-i
ici, în coştei, vorbi Ieronim , cu trem u r în glas.
Văzîndu-1 sfios, fata rîse şăgalnic :
■
— Ei, dacă facem ioc, îi prăjim colea, pe pietre.
— Bucuros ! şi se repezi să afle pe prund două bu­
căţi de crem ene, iar pe-o cioată, o fărâmă de iască.
Scăpără, în grabă şi aprinse o m oviliţă de frunze
uscate. A propiindu-se, faita în teţi focul cu găteje toi
mai groase ; apoi, cu o aşchie de crem ene curăţi peş­
tişorii şi-i spălă în rîu, iar cînd lespezile de p iatră se
înfierbîntară, îi înşiră la fript. Se rum eniră repede,
sfîrîind
— N -avem sare.
— Am, în straie...
— Ad-o ! porunci ea, cu zîm bet ciudat.
S-a întors, în galop, cu punguţa cu sare, tem ător
să nu piară nem aivăzuta vedenie. O află risipind
floare m ăru n ţită de cim brişor peste peştişorii prăjiţi.
Luă sarea cu vîrful degetelor şi presără, cîte trei fire

15
pe fiecare peştişor. P arcă-i descînla. Apoi, fripţi, îi
rîndui pe foi de podbal, pe stînca argintie, ca pe-o
masă. Se aşezară de-o p arte şi de alta, cu picioarele
atîrnînd, în apele ştioalnei. Se îndem nară din priviri
şi ciuguliră carnea albă de pe oscioare subţiri ca acele.
Era gustoasă şi înmire.smată.
— Ce faci aici, .singură ?
— Mă durui soarelui şi apei.
— Cine eşti ? Cum te cheam ă ?
— O fată de pe Suceviţa.
— Şi nu ţi-i team ă de m ine ?
— Nu. Eşti aşa de bun, că m ilă ţi-i chiar şi de peşti­
şori.
— Mă cunoşti ?
— Te văd. Şi te ghicesc.
In ju r toate păreau îrnblînzite, cum inţi, p r ie te ­
noase : apa molcomită în ştioalnă, m alurile dorm itînde
în um bra arinilor ; soarele îm brăca feeric în aur
tru p u l fetei. leronim sim ţea că i s-a lărgit şi adîncit
sufletul ca în faţa nesfîrşitului. Parcă s-ar fi depă.şit
pe sine şi, în fră ţit cu lum ea toată, ar pluti descătu­
şat, slobod, vrăjit. Il bucura totul, începînd cu făp­
tu ra de lîngă dînsul. Era ca atunci cînd copia frescele
de pe plafonul Capelei Sixtine, unde tru p u rile oame­
nilor şi ale zeilor plutesc, ca nişte uriaşe statui sus­
pendate în gol.
— Ştii ? Mi se pare că asta-i... cina cea de dragoste.
F ata îl privi stăruitor, cu ochi strălucitori ca oglinda
ştioalnei. Tresări ;
— A, am u itat să m încăm zm eura.
— Te-am văzut culegînd-o. Eşti stîngace ?
— Sînt o... am bidextră.
— Ştii... latineşte ?
— Nu, surîde fata. Mă grozăvesc cu cîteva vorbe,
auzite la un dascăl bătrîn. Şi... fericită aş fi dacă.

16
în tru acest ceas, şi aşa cum ne aflăm... ne-ar călăuzi
înţelepciunea dragostei.
Ieronim coborî în apa adîncă pînă la brîu. Fata, ră-
zim ată în cotul drept, culese câteva bobiţe de zm eură
şi i le duse la gură. Degetele îi atinseră buzele.
Zm eura era catifelată şi dulce. îl furnica un fior ne-
cuvîntat de plăcut. Ci, dintr-o dată, se stîrni în el pa­
tim a îm brăţişării, cu fulgerări de flacără şi gheaţă.
O prinse de um erii fierbinţi şi rotunzi, o privi în ochi,
drept, stăruitor, şi-o trase spre sine, încet, biruindu-i
îm potrivirea.
Ci, în clipa asta, dangăt de clopot sparse tăcerile din
obcine. Şi parcă şi stînca se mişcă ; iar apa din ştioalnă
se văluri ciudat.
T resăriră ca treziţi din vis. Se descoperiră goi şi se
sfiiră. Mai ales ea : ...,,Ce tînăr, fem eieşte frum os şi
totuşi bărbat deplin ; m ă tulbură, m ă am eţeşte, mă
ucide“... Iar el gîndi : „De ce trem u ră păm întul sub
^tălpi ? Unde m ă aflu ? Ce vreau ?“
Vorbi, ca să-şi afle stăpînirea de sine :
— De m ult mă aşteaptă m eşterul Eli Ilarion, cu chi­
ticii... Straiele m i-s m ai la vale. Vino, te rog, şi tu
la m ănăstire.
— Urc în m unte. Nu ne-am în tîlnit : am visat.
— Eşti păstoriţă ?
— In vis poţi fi orice. D u-te şi... uită visarea asta !
Şi pe cînd Ieronim trecea prin ştioalnă şi se apleca
să-şi ia tră is tu ţă fata dispăru.
C îteva m inute crezu că s-a ferit, după arini, să se
îm brace, şi o aşteptă. în d ată însă se văzu singur. Cu
desăvîrşire singur. S trigă :
— Hei, fată necunoscută ! U nde te-ai ascuns ?
Strigătul i se resfiră, sec, fără putere, şi se pierdu
între ram uri de arin. Lum ina îl orbi, parcă acum ar
fi deschis ochii după un somn lung, cu răscolitoare

17
vise. îşi frecă pleoapele şi fruntea. îşi scutură ple­
tele. îl cuprinse o tristeţe am estecată cu veselie. Su­
fletul îi era cînd gol, cînd neîngăduit de plin. V ru să
pornească în susul apei, dar se clătină lovit de un val.
P orni la vale, tîrîn d picioarele prin apă. După ce făcu
vreo cincizeci de paşi, se întoarse, în fugă, furios pe
sine : „De ce-am lăsat-o să plece ?“... D ar stînca a r­
gintie era goală, pustie. Şi nici un sem n c-ar fi fost
cineva pe-acolo. Se descum păni şi mai tare : ...,,Vede­
nie ? Călugărul Dam ian ar zice că m -a adem enit ne­
curatul. Sau poate am prins şi-am dat drum ul reginei
păstrăvilor, iar ea, d rept răsplată, m i-a d ăru it bucuria
întîln irii cu Ştim a Suceviţei... D ar zm eura ? Şi focul?
Şi desenul pe lespedea de p iatră ?... U ite-o ; Eva lui
M ichelangelo, răzim ată în cotul drept, cu m îna după
fru ctu l oprit oferit de satana... M -a im presionat ne­
spus de m ult, acolo, în Capela Sixtină, şi acum mi
se nâzare... Eu um blu după năluci, iar m eşterul Eli
Tlarion aşteaptă, flăm înd. Va să mă ocărască“...
Şi, în grabă, s-apucă iar de prins peştişori. M ergea
în sus, scociorînd sub pietre, cu înfrigurare.
In tr-u n ceas a um plut iar trăistuţa. S-a îm brăcat
şi-a alergat la chilie.
Pe m eşterul Eli Ilarion l-a în tîlnit în afara
zidurilor, pe iarbă, la sfat cu stareţu l M itrofan,
cu zugravii Ion şi Sofronie Şarpe. Zicea m eşterul ;
— In orice iscusită înfăp tu ire a cugetului este tre b u i­
toare noutatea, novita, cum spun italienii. Ea izvo­
deşte m inunea, maraviglia.
S tareţu l cerea să înceapă zugrăvirea cît m ai re ­
pede. M eşterii voiau am înare pînă spre toam nă, cînd
m ai scade căldura, se m ai um ezeşte aerul, iar ten ­
cuiala se usucă m ai greu.
— U nde-m i umbli, hoinarule ? întrebă m eşterul Eli
Ilarion, cîrm ind obrazul spre dînsul şi privindu-1

18
pieziş, a dojană. Ai adorm it în luncă ori te-a prins
vreo ştim ă, pe Suceviţa ?
— O ştim ă ?... C hiar aşa !... se bîlbîi tînărul, m irat
foarte că m eşterul ghicise. Mă duc să fierb chiticii.
— P are încurcat şi fîstîcit, observă Eli Ilarion, ca
atunci cînd l-am în tîln it întîia oară ; desena pe-o les­
pede de piatră, cu hum ă, o m ieluţă albă, în tru totul
asem enea celeia pe care-o păzea. P e n tru acea m ie-
luţă albă scrisă cu crida, l-am lu at cu m ine şi l-am
dat în seam a m eşterilor zugravi de la Rîşca.
Ieronim a rugat-o pe lelea Călina să facă borş de
chitici p e n tru m eşterul Eli Ilarion.
— Adă-m i pătrunjel, m ărar şi foi de ceapă din gră­
dină. Cît m ai m ulte... Trap !
îm plini porunca bucătăresei, ,,ti’a p “, şi se întoarse la
sfatul m eşterilor. Ion Şarpe întinsese pe iarbă o parte
din schiţele m igălite de Sofronie şi Ieronim , din mai
şi pînă acum. Era un bărb at voinic, tre c u t de p a tru ­
zeci de ani ; se p u rta cu ciubote raşii, din piele moale,
cu pantaloni strim ţi, verzi, cu tunică şi cuşmă nea­
gră, peste pletele-i bine însurite. Fiind cam cepeleag,
vorbea pripit, să nu i se bage de seam ă beteşugul.
Ochii mici, verzi, lunecoşi, şireţi, pinditori. Nasul,
mare, ciolânos, copleşea gura cu buze subţiri, în-
gurzite ca punga zgîrcitului. B ărbuţa ascuţită, tuşi-
nată scurt. în v ă ţa ,^ la P u tn a şi la M oldoviţa şi lu­
crase m ult, în tot (* p rin su l locuit de rom âni. Desena
repede, ţinînd cărbunele ori pana num ai cu două
degete, clătinînd din cap cînd spre dreapta, cînd spre
stingă, rotind lim ba în gură ori mu.şcîndu-şi buza de
jos. A ajuns starostele ,,F răţiei zugravilor" din Su­
ceava şi nici o biserică nu se picta fără ştirea lui. îi
plăcea m ai ales să privegheze ucenicii cînd lucrau,
să-i zorească şi să-i silească a m unci pînă leşinau de

19
oboseală. Cîteodată lua penelul şi, în urm ă, cu uim i­
toare repeziciune, dregea stîngăciile începătorilor.
F ratele său, m eşterul Sofronie, era cu şapte ani
mai tin ă r şi nu-i sem ăna de fel ; nici la înfăţişare,
nici la fire. Nim eni n -ar fi bănuit că-s cimotii : unul
d rep t ca bradul, celălalt ghebos. De altfel Ion, aspru
şi tiran, işi strunea fratele şi-l batjocorea, ades, că
n -are h ar ; ,,Mîzgîlici ! De n-aş fi eu, câinii te-ar
m înca“.
Din prim ul ceas s-a răstit şi la leronim : ,,Sâ tru ­
deşti pînă cazi in bot. A ltfel n-ajungi ! Şi să nu cutezi
a strecura pe-aici n ăravuri de pe la papistaşi ! Ermi-
nia, asta-i catehism ul zugravului. înţeles ?"
In cele trei luni, de cînd lucrau îm preună, leronim
se încredinţase că Sofronie, în ciuda beteşugului, era
om bun şi cu deprindere m ultă la desen ; migălea,
şovăia, ştergea, rupea hîrtia, dar, pînă la urmă... Ci
iui Ion nici cînd nu-i plăcea : „Cu belciug în nas am
să te tîrîi după mine, ca pe urs, ca să nu pieri de
foame, neisprăvitule !'"... O cărîtul îşi clătina cocoaşa,
înclina capul m are în tr-o parte, parcă anum e ca să
i se vadă pleşuvia din creştet. Spînatec fiind, nu piz-
m uia nim ic m ai m ult ca bax’ba deasă a fratelui său.
Clipea greoi peste ochii m ari, albaştri şi bulbucaţi.
I se zgîrcea nara dreaptă ori de cîte ori frate-su îi
arunca vreo vorbă aspră. îşi m uşca buza de jos şi
rinjea ciudat şi um ilit, descoperind un canin m are şi
lucios.
Cel care-i întrecea pe toţi, în toate, era m eşterul
Eli Ilarion, arhitectonul Suceviţei. îm plinea în vara
anului 1598, cincizeci şi opt de ani. Cine-1 vedea nu-1
m ai uita niciodată : chip frum os, oleacă smolit, cum
stă bine om ului care îşi petrece viaţa sus, pe ziduri
înalte. P ărul sur, stufos, vălurit. Um eri puternici.
Palm e m ari, ca nişte căuşe. Ochii negri, vii şi iscodi­

20
tori, răspîndeau în ju r d n d bunătate, cînd nelinişte.
Fiîdea foarte ra r ; dar d n d se dczlănţuia părea a nu
se m ai opri : ,,M eşterul rîde o dată p en tru un an"‘,
spunea ucenicul Ieronim . Se silea să fie liniştit şi
calm : o linişte impusă, aspră, tristă. In taină, se
alipise de tagm a isihaştilor, a călugărilor athonişti,
ucenici ai sfîntului Grigorie Palam as, tră ito r acum
m ai bine de două sute de ani. Cînd lucra se tra n sfi­
gura, se îm blînzea, se înfrum useţa de-a m inunea.
Fusese în su ra t de două ori. Întîia nevastă, frum oasă,
aprigă, m ofturoasă, i-a am ărît viaţa pînă în ziua
cînd au robit-o nişte tăta ri prădalnici. ,,Singura dată
cînd nohaii au făcut o... faptă m ilostivă'‘, ofta
Eli Ilarion, a uşurare. A doua şi ea frum oasă şi
nurlie, după ce i-a cheltuit averea, a socotit că nu
mai era potrivită p e n tru un bărb at care stă, cu lunile
şi cu anii, prin cele pustietăţi, cocoţat pe schele şi
s-a în h ăitat cu un leah, căpitan de lefegii. Şi a plecat
cu el, tot peste N istru ; dar nu roabă, ci stăpînă pe o
moşie bună, lîngă Bar. S uferinţa părăsitului a fost
cum plită ; urla, blestem a, spurca p rin cuvinte grele
toată tagm a m uierească. M înia l-a îm pins spre păca­
tul punerii de foc la schela bisericii pe care o con­
stru ia la Ştefăneşti. B o li^v de d u rere şi de furie, s-ar
fi aru n cat în flăcări, daîm nu i-a r fi ieşit în cale un
leah cu care s-a lu at la bătaie, blestem înd toţi hoţii
de femei din lume. Ci leahul, m ult m ai puternic, l-a
stîlcit în pum ni, de-a zăcut m ai bine de o lună. în
estim p s-a îm prietenit cu călugărul Mina, care l-a
ascultat, l-a înţeles şi i-a dat leac, îndreptîndu-1 către
cele trainice şi adevărate, către frum os, nepieritor şi
atoatevorbitor. In m ai, cînd s-a întors din călătorie,
l-a rugat pe m eşterul Ion să aibă grijă de Ieronim ;
,,E foarte, foarte talentat, ci m ă tem să nu se izvo­
dească în el păcatul trufiei". ,,P ăcat ucigaş ! a ad ău ­

21
gat Ion. D ar eu ştiu să retez coarnele unor tăuraşi
ca el, de răm în doar nişte m onturi".
în străin ătate, la Roma de pildă, Eli llarion n-a
copiat num ai coloane, cupole, fresce şi statui, ci a
în v ă ţa t şi istorie. S-a în v îrtit m ult în ju ru l Columnei
traiane, povestind ucenicului tot ce aflase despre răz­
boiul scris acolo, în m arm ură albă : ,,Aici se vede cum
Traîan, îm păratul rom anilor, s-a b ă tu t cu Decheval,
riga dachilor. Pe urm ă, neam ul rom an s-a am estecat
cu cel al dachilor şi am ieşit noi, rom ânii, acolo, pe
păm întul Dachiei... Aşa scrie, în cronică, Enea Sil­
vie"... Asem enea în v ăţătu ră s-a în tip ărit adine în
m intea lui Ieronim ; ,,Va să zică aşa : de asta în ţe­
legem uşor lim ba italienilor". Apoi cînd s-a în tîlnit
cu F ra G erem ia Valacco, adică Rom ânul, pribeag de
la Moldova, in tra t în tagm a franciscanilor, l-a a ju ta t
să afle încă m ai m ulte despre istoria cea în depărtată
a rom ânilor şi a străm oşilor.
G ăsindu-şi m eşterii în dispută despre rînduielile
subiectelor din altar, Ieronim îi ascultă, cu ochii după
priveliştea dom oală din jur, cu înălţim ile ca nişte sto­
guri uriaşe, în felurite n u an ţe de verde, începînd cu
cea închisă a pădurilor de brazi şi sfîrşind cu verdele
de otavă din ju ru l zidurilor. Ştia că fra ţii Movilă
— Ierem ia, Simion şi G heorghe — nutresc p e n tru Su-
ceviţa, încă de pe cînd erau doar boieri — e drept
d intre cei m ai bogaţi din Moldova — un interes deo­
sebit : să construiască nu num ai o m ănăstire, ci şi o
cetate tare, să se apere de prigoane şi podgheazuri
străine, dar să se şi fălească lum ii cu bogăţia, gus­
tul artistic şi cultura care va să se urzească aici.
Cînd a pornit zidirea, G heorghe M ovilă era doar
episcop de R ădăuţi ; ceilalţi doi fra ţi Movilă, m ari
boieri în. sfatul ţării. Bogăţia îi ajutase, pe amîndoi,

22
să-şi ia soţii răp ito r de frum oase şi de rîvnitoare spre
m ărire.
— F ără supărare, m eştere Ioane, a grăit Eli Ilarion,
dar p e n tru că eu am zidit lăcaşul aista, ţine seam a
şi de dorinţa m ea în tru zugrăvire.
— Am făcut trei rîn d u ri de schiţe pentru a lta r ; pe
care le prim iţi ? în treb ări leronim , cu îndrăzneală.
Aş putea...
— Nu te trufi, tinere ! îi astupă gura m eşterul Ion.
Nu poţi nim ica fără mine. C hiar de-ai avea tala n t cu
carul, eşti nula fără m eşterul Ion din neam ul Şarpe.
D rept aceea să m ă asculţi ! Cu sfinţenie, să m ă as­
culţi ; iar pe stăpîni să-i cinsteşti, că fără banii lor
nim ica nu putem făptui.
— C titoria asta se va num i a M ovileştilor care
au dat aurul, nu a lui Eli Ilarion care a în ălţat zidu­
rile ori a lui Ion Şarpe care a zugrăvit-o, surise, în-
tr-u n dinte, Sofronie. L ucrarea noastră va dăinui în
veac, dar num ele nostru se va u ita m îine, dacă-1 va
fi ştiu t careva...
— Noi, zugravii, povestim , p rin linii şi culoare, d u ­
rerile şi bucuriile, înfăţişăm rănile şi frum useţile cele
duhovniceşti, zîm bi leronim . ^
— După erm inie ! se oţărî Ion, îngurzîndu-şi buzele.
— îm binată cu ceea ce izvodesc m intea şi inim a
noastră.
•— Cum adică ? se nedum iri Sofronie, hurducîndu-şi
gheba.
— Nici Giotto, nici Rafael n-au văzut-o pe Fecioara
M aria, aievea cum a fost. Dar au gîndit că nu putea
fi decît întruchiparea Frum useţii. Şi atunci au lu at
un m odel şi i-au sporit însuşirea asta pînă a ajuns să
semene cu cea din închipuirea lor. Adică au în treg it
modelul cu frum useţea din m intea lor. Spunea un
m eşter italian : ca să înfăptuim frum useţea visată ar

23
tre b u i să luăm modele din rai, culori din curcubeu
şi pană din arip ă de înger.
— Peste p u tin ţă ! seinei Sofronie, surîzînd ironic.
— Şi totuşi dacă noi, zugravii, n-am fi înfăţişat sfin­
ţii chiar mai... înţelepţi, m ai drepţi, m ai curajoşi, mai
frum oşi decît vor fi fost, m ulţi s-ar fi topit în ne­
gura uitării.
— Erezie ! Noi nu facem sfinţi frum oşi, ci... sfinţi,
cum zice erm inia.
— Dacă Botticelli n -a r fi pictat-o pe V enera aşa de
strălucitoare, plutind pe scoica ei deasupra mării,
acum a r fi sta t cufundată sub valuri, iar noi n-am fi
ştiu t nim ic despre dînsa.
— O idoliţă păgînă !
— E desăvîrşit frum oasă a.şa cum s-a plăm ădit în
Gîndul, în închipuirea lui Botticelli. Iar năzuinţa
G îndului este să urzească zei şi oam eni m inunat de
frum oşi. Din noianul de nedesăvîrşire ce ne înconjură,
noi, zugravii, alegem acele însuşiri vrednice a ne da
Desăvîrşirea. Spre asem enea tre a p tă ţintesc şi eu :
făptuirea Frum osului. Şi m ai ştim că Frum use­
ţea e floarea Tinereţii, iar T inereţea-i coroana de aur
a Omenirii...
— Nu se află şi o Idee a... urîţeniei ? întrebă Sofro­
nie, m ai m ult ca să iasă de sub vraja vorbelor lui le-
ronim .
— Se află, bădiţă Sofronie, şi o vădim în tot ce-i ră u ­
tate, ticăloşie, netrebnicie, în tot ce-i drăcesc. Cele
două idei : bine şi frum os de-o parte, rău şi u rît de
altă parte, trăiesc îm preună în lum e şi se bat între
ele, încă de la zăm islirea a tot ce există. Dacă nu
cum va lupta între ele înseam nă chiar naşterea lu­
milor.
—■ Mă am eţeşti... Eu zugrăvesc după erm inie, cum
cere m eşterul Ion. Să n-am bătaie de cap.

9d
— U nul din dascălii mei din Italia, M ichelangelo
Caravaggio, zugrăveşte oam enii şi n a tu ra aşa cum
sînt ; nu-i pasă de-s frum oşi sau urîţi. In tr-u n tablou
l-a făcut pe sfîntul Pavel căzînd de pe cal ; dar locul
cel m ai m are pe pînză îl ocupă crupa calului şi tă l­
pile noduroase ale sfîntului, ră stu rn a t în pulbere.
— B atjocură !
— Caravaggio m ă îndem na, m eştere Ioane, să cred
şi să tălm ăcesc Adevărul. De în v ăţătu ra asta va să
m ă ţin cînd zugrăvesc portrete : dacă îndrept ori în ­
frum useţez. nimicesc asem ănarea. Mi-i sete de A de­
văr, Bine şi Frum os.
— Vorbeşti înaripat. Ci eu îţi poruncesc să lucrezi
după datină.
— P ictura n-are glas, dar nici m ută nu-i. Glăsuieşte
p rin linii şi culoare şi tălm ăceşte toate stările sufle­
tului.
M eşterul Eli Ilarion ascultă vorbirea cu obişnuita-i
linişte. îl bucurau ideile lui Ieronim şi gîndea : ,,Dacă
oam enii s-ar fi m ulţum it cu ceea ce le-a d at natura,
şi cu ceea ce s-a îndătinat, nu şi-ar m ai fi construit
nici m ăcar case, ci a r fi răm as în peşteri''.
Il sprijini ; ^
— Pictorul trebuie să ştie J înfăţişa pornirile sufle­
teşti izvorîte din cele douăsprezece patim i : b u n ăta­
tea, m ila, dreptatea, dărnicia, zelul, curajul, ruşinea,
indignarea, frica, pizma, m înia, ura.
— Ai u ita t dragostea, m eştere.
— Prea m ulte ! se codi Sofronie. A jung dragostea şi
ura, curajul şi frica.
— Pricep, Iercnim e, că ai cuget înclinat spre veş­
nică schim bare, că eşti m ereu în răzvrătire. Ci toc­
m ai de aceea, aici, la Suceviţa, şi eu, ca arhitccton,
am respectat datina. Priviţi, a ră tă Ilarion spre bise­

25
rică : o singură tu rlă pe soclu înstelat. P rin arcatu ri
am desp ărţit părţile zidirii unele de altele. Am fă­
cut ferestre boltite la p artea dinspre altar, iar la pro­
naos şi pridvor le-am zidit în arcuri frînte. Zic, deci,
să spunem şi prin fresca Suceviţei cel din urm ă cu-
v în t în m eşteşugul zugrăvirii din Moldova, început
de la A lexandru cel Bun şi Ştefan cel Mare. Totuşi,
nu se poate să nu punem şi ceva de la noi, ceva nou.
Ca lăcaşul ăsta să nu sem ene prea m u lt cu ale lui
P e tru Rareş, i-am adăugat ceste două pridvoraşe pe
stîlpi, ca să îm bogăţesc datina. Deci nu strig ; Nu
ieşiţi din tiparele consfinţite ! Dar zic : Folosiţi-le
pînă la lim ita cea m ai înaltă ; D esăvîrşirea. F irea în ­
săşi izvodeşte m ereu alte idei în capul oam enilor şi
alte sim ţăm inte seam ănă în inim a lor. Vă spune asta
un om al liniştii, tăcerii şi cum inţeniei, care, totuşi,
îl osîndeşte pe vechiul lui prieten Nicanor că, pen­
tru o dezam ăgire, s-a tras şi m ucezeşte într-o peşteră
de la izvoarele Berchezei. Ci eu am a v u t m ai m ulte
du reri şi tot m ă zbat a tră i ce mi s-a dat.
— Noi, m eşterilor, trebuie să m ergem m ai repede,
cuteză Ieronim să adauge, p e n tru că am pornit mai
tîrziu. Cînd Giotto zugrăvea la Assisi, noi trebuia să
ne batem cu tă ta rii şi cu alte neam uri prădalnice,
care ne spulberau şi cenuşa din vatră.
— Asta aşa-i, încuviinţă Sofronie, bucuros că Iero­
nim îşi înfrîngea sfiala în faţa m eşterilor şi spunea
ce gândeşte.
—• Iar acum am săvîrşi m ai m ulte şi m ai vrednice
de laudă, dacă vitejia lui M ihai vodă de la Ţ ara Ro­
m ânească am uni-o cu averile M ovileştilor şi cu m eş­
teşugurile transilvănenilor.
— Spui adevăru, se ridică m eşterul Eli Ilarion, să se
dezm orţească, ci vorbim prea m ult. Şi n u-i bine.

26
 M ustrarea dascălului îl pogorî pe Ieronim ia r în
sfială. Surise stinjenit. Dar zglndărit de~un dem on
al neliniştii întrebă în şoaptă :
— M ata, bădiţă Sofronie, crezi în ştim a rîu rilo r ?...
— întreabă-1 pe moş Andrei, prisecarul, că, uite-1 !
cum ne-a v ăzu t strîn şi la sfat, şi-a lăsat ştiubeele şi
se apropie de noi.
P risecarul a tît a aşte p tat : o întrebare.
— Toate rîu rile a u zîne care-şi iau înfăţişarea voită :
frum oase, ori hîde. Şi chiar, m ai ciudat : se fac si­
rene, adicătelea ju m ătate femeie, jum ătate peşte.
Şăd în apă ori pe stînci, la soare. Cînd e secetă, cer
cap sau inim ă de om, să-şi potoale setea. Cînd cresc
apele, ştim ele ies înainte. Şi pe unde-o cotesc ele, p u ­
hoaiele îneacă totul. Mai au şi alte m etehne. De-o
pildă. Ştim a B istriţei tropotă şi nechează la Toance,
m ai tare ca o herghelie de iepe nebune. De tropotul
şi nechezul lor se cu trem u ră toţi m unţii. A ltm interi,
ar fi prielnice bărbaţilor, dacă nu le-ar fu ra m intea,
lâsîndu-i zăluzi.
— A tunci aceea a fost ştim a Suceviţei...
— Care ? se m iră, rîzînd, Sofronie. Ce bîigui ?
—Uite-o... şi, în tr-u n m inut, schiţă pe un petic de
hirtie făp tu ra de pe stînca argintie.
— O... neruşinată, surise prisecarul ; ci eu m ă cam
feresc de m uieri despuiate. Se aude că la talieni, un
zugrav din cei m ari a făcut sfinţii precum născu-
tu -i-a u m um ele, goi-goluţi.
— E -adevărat, moş A ndrei ; d ar şi noi, în „Facerea",
zugrăvim oam enii fără veşm inte. La fel în „Judecata
din urm ă". Şi dacă tru p u l păcătosului se poate arăta
despuiat, cum să n u se poată al celui d rep t ? S ufle­
tul c u ra t sălăşluieşte în tru p cu rat şi frum os.

27
— Asta cam aşa-i... Dar m ata, câ eşti tînăr, se cuvine
a şti că vasiliscul, ştim ele, ielele, ivindu-se goale, ori
num ai cu văluri străvezii, pot om orî omul, zăpă-
cindu-1.
— Mie mi s-a a ră tat o... ştim ă şi, iaca, n-am m urit.
Era frum oasă, n eu itat de frum oasă.
— Hm... Nu sim ţi că aiurezi ?
—■ Nu, bădiţă Sofronie ; am văzut o ştimă, pe stînca
argintie, dezbrăcată, ca Eva sub arborele ispitei.
— Mă u it la m atale, m eştere, surise prisecarul, vor­
bind încet să n-audă stareţu l şi m eşterul Ion, care
cercetau la schiţele întinse pe iarbă, m ai încolo, şi,
nu ştiu cum, d ar îmi vine să te-asem ăn cu inorogul,
care cică a fost cîndva om tînăr, frum os şi foarte deş­
tept. D ar un sfînt, p en tru nu se ştie care pricină, l-a
prefăcut într-o gadină sfioasă, ciudată, gingaşă, m i­
loasă, iubitoare de singurătate şi de locuri sălbatice.
Şi totuşi vînjoasă şi chiar crudă, cîteodată. O gadină
cu ti’up de cal alb, cu copite şi coadă neagră, cap roşu
.şi ochi albaştri, cu un corn răsucit în frunte, lung de
doi coţi ; la rădăcină, cornul inorogului e alb, la m ij­
loc roşu, iar vîrful îm prăştie scîntei de purpură.
P rinde căprioara în corn, o poartă patruzeci de zile
şi-i linge sîngele, care se prelinge în jos, ca pe-o ţă-
puşă. Ci, m ai ales, îl atrage curăţenia, neprihana şi
adulm ecă m ireasm a fetelor fecioare. Cum vede unu,
aleargă la dînsa, o drăgăleşte, se îm bată de dragoste
şi-adoarsne cu capul în poala ei. Şi-atunci vin vînă-
torii şi lesne-1 prind şi-l ucid.
■— Lăsaţi basm ele prisecarului ! se răsti m eşterul Ion,
făcîndu-le sem n să se apropie de schiţele înşirate pe
iarbă. Să hotărîm cum şi ce înfăţişăm m ăriei sale
dom nul.

28
 Ieronim se apropie de m eşterul Eli llarion care-i
ai’â tă tu rn u l de la intrare, puternic, cu doi contraforţi
ca două uriaşe picioare de elefant :
— Tot aşa trebuia să sprijin şi tu rn u l clopotniţei.
— Da, m eştere ; m ai ales că s-a în greuiat cu trei
clopote m ai m ari decît am socotit noi. Şi-apoi, fiind
m ai înalt decît celelalte, pare prea subţire.
— Mda... Acum, după ce am văzut catedralele din
Apus, aş m ai înălţa tu rn u l porţii cu încă un cat.
■
— Păi, e uşor.
— Nu, e greu ; păm întul nu-i bine aşezat şi cam lu­
necă. De aceea i-am şi pus aceste contraforturi groase.
M eşterul Ion înfăţişă trei variante privind ta ­
bloul ,,în ălţa re a Fecioarei“. S tareţu l nu se rosti asu­
p ra nici uneia.
— Să le arătăm ctitorilor ; să aleagă ei.
Pe Ieronim îl m îhni nehotărîrea egum enului. îl ştia
teolog bun, dornic să-şi ducă „la ceruri turm a de su-
flete“, călugări şi fraţi, vierm uind de păcate şi tică­
loşii, care zic că viaţa-i fum de bălegar, iute şi îne-
căcios, dar o sorb, pe furiş, cu patim ă.
Sosi şi m eşterul cioplitor în lemn, Dragoş, să spună
cum m erge lucrul la catapeteasm ă, strane, jilţu ri
arh iereşti şi la tot ce-i lem nărie în ctitoria asta. V or­
bea cu glas răguşit, înclinînd fruntea către fiecare.
Avea cap mic, rotund, cu fru n te îngustă şi păr gros,
ca tătarii, iar ochii oleacă piezişi. Părea înalt, pentru
că avea picioarele prea lungi ; catalige, nu picioare.
Lui Ieronim îi venea să întrebe : ,,Cap roicuţ, de ce
te-ai u rcat aşa de sus ?”
Eli llarion scoase din taşcă schiţele pentru absida
altarului, lucrate de Ieronim sub a sa nem ijlocită p ri­
veghere şi le întinse pe iarbă, cu dichis. M eşterul
Ion le cercetă cu luare am inte şi rosti :

29
— Să fie făr’ de-asem ănare şi laudă m ultă să ne-aducă
m ăria sa !
— Um bli m ult după laudă, m eştere ! zîmbi blajin
Eli Ilarion.
■
—■Mai ales după cea care nu-i deşartă.
— Cunoaştem , îngînă stareţul, acru. Ci se cuvine ca
zugravii să fie oam eni curaţi, lepădaţi de plăcerile,
desfătările deşarte ale acestei lumi. Zugrav, înseam nă
neîntinare. Să nu vă lu aţi după proba ereticilor.
— Auzi, Ieronim e ?
— Aud, m eştere Ioane ! Ci doresc să-l ascultăm pe
m eşterul Eli Ilarion : va să ne vorbească despre în­
ţelesul zidurilor acestei ctitorii.
— Da ; asta vreau. Zidul îm prejm uitor are form ă
aproape pătrată. Fiecare latu ră închipuie un ano­
tim p : cel de m iazănoapte-iarna, cel de răsărit-p ri-
m ăvara, cel de m iazăzi-vara şi cel de apus-toam na.
T urnurile din colţuri întruchipează cei p a tru stîlpi
ai lum ii. Le-am făcut cu cîte opt laturi, p en tru ca
fiecare să aibă de două ori m ai m ulte decît toată zi­
direa asta. Cînd le plănuiam am visat pe G rigore
Palam as : scria cu băţul în pulbere cifrele : 24 —
= 3 X 8 = 12-f-12. Din aceste num ere am înţeles
că trebuie să fac doisprezece contraforţi.
Ieronim ştia că m eşterul arhitecton iubea cifra 8,
ca num ăr al soartei, chiar dacă nu i-a adus totdeauna
noroc. Şi deodată gîndul la nenorocul m eşterului îi
am inti fata de pe stînca argintie : „N ălucirea unui
năzărelnic... Trim isă de satana, ca să m ă fac de rîs
acum , povestind. De ce n-am tăc u t ? Şi ce nepotri­
vit este să gîndesc la fem eiasca frum useţe, tocmai
acum cînd plănuim sfinte icoane, iar dinspre rîul Su-
ceviţa, se iveşte căruţa tra să de două bivoliţe, negre

30
ca smoala, îndem nate de fem eia asta urîtă, înveş-
m întată în ran tie neagră".
— M uta cară p iatră şi în zi de sărbătoare ? se m iră
Sofronie.
— De ce-i spui, M uta ? în treb ă Ieronim com păti­
m itor.
—- Gum ai vrea sâ-i spun dacă nu-şi poate rosti nici
num ele ?
— „M uta“ seam ănă a ocară. E ca şi cum... ■
— Da : ca şi cum mie m i-ai zice... Ghebostil. nu-i
aşa ?
Ieronim îşi am inti că, acum tre i luni, în ziua în ­
toarcerii din pribegie, a în tîln it-o pe m alul rîului ;
păştea bivoliţele. A în treb at-o ce m ai e p rin m ănăs­
tire ; ea l-a p riv it ţintă, îndelung, i-a a ră tat cu m îna
in trarea, fără a scoate un sunet m ăcar. îm brăca ra n ­
tie de şiac negru, lungă pînă la glezne, încinsă cu un
curm ei de lînă ţigaie, albă. Se îm brobodea strîns cu
o basm a to t neagră, anum e cusută ca să-i acopere
cu totul faţa. I se vedeau doar ochii, m ari, codaţi,
căprui, ro u raţi de lacrim a întristării. încălţa opinci
groase şi p u rta m ănuşi, cm degete, iarn a şi chiar vara.
cînd încărca ori descărca piatra. A răta puternică, vi­
guroasă, cînd ridica jugul pe im ieri şi înjuga bivoli­
ţele, diriguindu-le cu lovituri scurte, mîngîioase, cu
resteul, ori cînd îm pingea căru ţa s-o vîre sub şură
şi, m ai ales, cînd încărca şi descărca piatra. Dar, m ută
fiind şi cu fa ţa acoperită, nim eni n u -i ştia vîrsta.
S tareţu l M itrofan povestea că s-a ivit în tr-o seară,
îm brăcată aşa cum se vede, cu căruţa gem înd din
osii sub greu tatea încărcăturii de piatră. P rin semne,
a cerut rrieşterilor învoirea s-o descarce şi s-o aşeze
lîngă zid. De aproape doi ani ju m ătate lucrează aici,
ca o roabă, pe m încare şi îm brăcăm inte. M unceşte

31
tristă, îm povărată de taine. Zidarii şi m eşterii s-au
obişnuit cu dînsa ; călugării se m iră doar cînd o văd
că vine în stran ă şi răsfoieşte în cîte o carte, ca şi cum
ar citi. D rept aceea unii cred că-i călugăriţă caterisită,
izgonită din vreo m ănăstire. A lţii zic că-i o biată ză­
ludă care atîta mai ştie : să adune piatră, s-o încarce,
s-o descarce lîngă ziduri şi, uneori, chiar s-o dea la
m îna zidarilor. C ititul ? Un fel de joacă nevinovată
a unei făp tu ri slabă de m inte. Ieronim 'zîm bi, gândind
în tru sine cum ar putea zugrăvi p ărul bivoliţelor, ne­
gru, lucios, pe verdele paji,ştei, lingă albul sur al zi­
durilor. îşi am inti că dascălii italieni ziceau : ,,Ca
să înveţi a picta trebuie să cercetezi cu luare am inte
arborii şi florile, cerul şi nourii, toate vietăţile pâ-
m întului şi, mai ales, oamenii. C ercetîndu-le cu stă ­
ruinţă, îţi p ătrund în m inte, în sim ţuri şi le pictezi
ca şi cum tu ai fi zăm islitorul lor. D rum eţia şi pri­
virea iscoditoare, sîrguincioasă asupra lumii, învaţă,
descătuşează gîndurile, sim ţăm intele, închipuirea. Zu­
gravul um blă m ereu după visuri şi după m inuni. Căci,
la urm a urm elor, num ai visătorii fără frîu făptuiesc
ceva de seamă, adică m inunăţiile lumii..." Şi pe cînd
gindul lui Ieronim rătăcea aşa, Eli Ilarion lăm urea de
ce a făcut in trarea în latu ra m iezului de noapte, sub
acest tu rn trupeş, de ce a boltit gangul sem icilin-
dric, cu arcuri dublouri la am bele capete, de ce a
deschis în zidurile laterale firide sau sînuri largi, în­
cheiate în semicerc şi de ce a urcat paraclisul aici cu
absida altarului scobită în grosim ea zidului, ca o ju ­
m ătate de coajă de nucă.
Ieronim cunoştea planul m ănăstirii în tot am ănun­
tul, încă de pe cînd se zidea ; iar acum, îm preună
cu Sofronie, a m ăsurat pereţii palm ă cu palmă. Bi­
serica are peste 70 de coţi (35 m) lungim e şi o înăl-

32
ţime, la cupola turlei, de 40 coţi (20 m). Au însem nat
totul pe scîndurele de brad şi, sub privegherea celor
doi m eşteri, au făcut cîte două, trei şi chiar p atru
schiţe p en tru fiece tablou. Ca şi alte ctitorii moldo­
vene, Suceviţa are un pridvor, închis, cu tre i feres­
tre m ari spre apus, cu chenare de piatră cioplită, cu
ai'c frîn t şi îm podobit cu cîte o treflă, cu două uşi ;
una spre m iazănoapte şi alta spre miazăzi. în m ijlo­
cul pridvorului, u cupolă largă, im punătoare. în pro­
naos se intră p rin tr-o uşă m a re ’cu p atru nervuri din
piatxă la uşori, încheiate în arcuri frânte. Avînd pa­
tru ferestre, ca m ărim e şi tăie tu ră asem eni celor din
pridvor, pronaosul este partea cea m ai lum inoasă. E
înzestrat cu două bolţi rotunde, despărţite prin tr-o
arcadă largă, sp rijin ită pe zidurile exterioare. P rintr-o
uşă joasă se ti-ece în gropniţă sau cam era m orm in­
telor, despărţită de pronaos şi naos prin ziduri pline ;
e pe ju m ătate mai scundă şi mai scurtă decât pro­
naosul ; o lum inează, din laturi, două feiostre mici,
boltite ; în stînga, p rin lr-o uşă joasă şi o scară în
zid, se urcă în tainiţă, o încăpere fără ferestre, doar
cu două răsuflători mici, cît ai vîrî pum nul. Lum ina
scăzută din gropniţă îndeam nă la reculegere şi m edi-
tare. P rin tr-o uşă strim tă, închenarată în piatră, cu
nervuri drepte, se ajunge în naos. L ărgit cu două sî-
nuri sau abside, fiecare cu cite trei ferestre, cu bolţi
rotunde, îm binîndu-şi lum ina cu cea coborîtâ din tu rla
înaltă, înzestrată cu şase ferestre înguste şi lungi. Ra­
zele de lum ină se adună sub bolţile sprijinite pe arcuri
înguste, în consolă. Naosul e încăperea cea m ai lu ­
crată, mai plăcută ; pandantivii şi tam burul sprijină
cele p a tru arcuri piezişe care ţin tam burul cilindric
al turlei, term in ată p rin tr-o calotă sferică. Dacă pro­

33
 naosul pare m ai m ult în alt decît lat, naosul parcă
ţîşneşte p rin tu rlă spre cer. A ltarul, adînc şi spaţios,
se arcuieşte într-o sem icalotă boltită spre răsărit, mai
joasă decît naosul ; ferestre mici asem eni celor din
naos îi trim it lum ina dinspre m iazănoapte, miazăzi
şi răsărit. Cînd va fi îm podobită cu catapeteasm ă, cu
candelabre, cu iconostase şi, m ai ales, cînd va fi zu­
grăvită, din cupola tu rlei pînă-n podele, pe dinlăun­
tru şi pe din afară, Suceviţa va întrece toate ctito­
riile dom neşti de pînă acum . Grăise Ieronim , într-o
zi, către Sofronie : ,,Aici n u -i ca la unele uriaşe zi-
dri catolice, ca de pildă Capela Sixtină, unde Michel-
angelo a avut la îndem înă o boltă şi nu perete orb.
întins cît ograda noastră. Noi va să ne m ulţum im cu
tablouri mici, de m igală, unde va să orînduim totul
cu grijă* şi socoteală ; adică să zugrăvim aceleaşi fapte
şi aceleaşi chipuri pe un cuprins m icuţ. Siliţi sîntem
a întruchipa m ăreţia, în spaţii de trei palm e“.
Ştiind că niciodată ctitorii n-au fost prea m ărini-
moşi, cînd Eli Ilarion sfîrşi vorba, m eşterul Ion se
căînă :
— P ărin te stareţ, cuvine-se a ne plăti m ulţum itor.
— M eştere Ioane, m itropolitul G heorghe a cetit pre-
cuvîntarea la erm inie unde scrie aşa : „Cîţi... pentru
a banilor iubire cu lăcomie, fără de evlavie şi cu ne­
băgare de seam ă se apucă de zugrăvit, am inte să-şi
aducă de Iuda, iubitorul de arginţi, că iau acelaşi
nărav şi se găteşte în tru chinuire în al gheenei foc“ ...
— P ărin te stareţ, cunosc scrisul erm iniei ; dar dacă-i
pe asta, îm p art chinurile iadului cu înalt preasfin-
ţitu l şi cu cuvioşia ta, care prim iţi arginţi pentru
slujbele cele de cuviinţă.
— Noi nu cerem p en tru noi, ci p e n tru biserică.

34
 — Nu m ă prosti, părin te ! Eu am g u stat din pastram a
de căprior şi din vinul de la C otnar de pe m asa prea
sfinţitului, nu de pe altar.
— V orbeşti cu patim ă şi necuviinţă !
— Eu, părin te stareţ, sînt cel m ai m are zugrav...'
— Ioane, potoleşte-te ! in terv en i Eli Ilarion. Cînd
vedea-vor ctitorii frum useţea şi m ăreţia lucrării noas­
tre, îşi vor dezlega pungile şi ne vor dărui.
— Eu nu vreau dăruire, m eştere Eli Tom şa ; vreau
plată dreaptă p en tru m uncă cinstită ! A ltm interi plec
la M ihai vodă, în cealaltă ţa ră rom ână, că şi el zideşte
lăcaşuri m ăreţe.
— Bine, bine, îl linişti stareţul. D ar nu uita că de la
Athos ori de la Novgorod putem aduce, oricînd, m eş­
teri din cei m ai iscusiţi.
Pe Ieronim îl dureau sfada şi am eninţările sta re ­
ţului, m ai ales că aici m eşterul Ion avea dreptate. Se
ridică şi in tră în ogradă. P rivi în ju r şi gîndi : „Al-
bastru-i V oroneţul... Noi să-i facem strai asem eni
ierbii şi frunzelor de plop în m îzga p rim ăv erii”. Urcă
pe scara străjerilo r şi se aşeză pe pragul chiliei din
tu rn u l de la sud-vest. Soarele, în chindie, aurea aco­
perişul şi zidurile cărăm izii ale bisericii şi casei dom ­
neşti. îi răsăriră în m inte m inunatele pridvoare şi
coloane de la Athos, de la San V itale din Ravena, de
la Santa M aria delle G razia din F lorenţa : ,,Noi
n-avem m arm ură albă, verde şi roz. Şi atunci va să
îm brăcăm cărăm ida cu m ătasă, aur, sm aragd şi azu r”.
întorcîndu~se la sfatul m eşterilor, trecu pe lîngă fata
m ută care, spre m irarea m eşterilor şi a stareţului,
descărca p iatră lîngă tu rn u l clopotniţei.
— Ce faci, M uto ? strigară : Ei, ză'ludo ! De ce-o
lepezi acolo ?...

35
 F ata arătă cu m îna tu rla şi continuă să stivuiască
piatra. M eşterii şi călugării rîdeau şi ocărau........C
făp tu ră urgisită de toţi, gîndi leronim . N um ai bivoli­
ţele o înţeleg, o a ju tă la m uncă, o hrănesc cu laptele
lor : două dobitoace m ari, puternice, bolovănoase,
greoaie, tăcute, gînditoare, triste, domoale şi, totuşi,
încăpăţînate. P oartă coarnele aproape lipite de grea-
băn, încovoiate unul spre altul ca două seceri aşezate
faţă-n faţă. Se tologesc în mîl ori de eîte ori e cald,
iar stăpîna m ută, singuratecă, bolnavă de tristeţe ca
şi ele, le spală în rîu, le freacă pielea cu şumuioage
de iarbă ori fin, le curăţă, le usucă, le ţesală, le nete­
zeşte şi le face p ărul lucios, cu dragostea cu care oş­
teanul îşi îngrijeşte calul ce-1 poartă în luptă. De două
ori pe zi le spală ţîţele şi pulpele negre-vineţii, ca să
m ulgă lapte alb-gălbui, untos şi dulce, parc-ar fi în­
doit cu miere... Se scoală odată cu zorii, m ulge bivo­
liţele, le paşte două ceasuri, apoi le înjugă. Cară, de
obicei, cîte p a tru căruţe de piatră pe zi : două în po­
pasul de dim ineaţă şi două în cel de după amiază.
După ce descarcă a doua căruţă, iar le paşte şi le
adapă în Suceviţa. O spătează şi ea, odată cu dobi­
toacele, prin poiene, pe iarbă : pîine, brînză, lapte
din ploscă, oleacă de m iere. M ătuşa M aria, gazda clin
satul Suceviţa, îi spune : ,,Fiica mea, trim isă de ce­
ruri"... în ziua pripăşirii, povsstesc m eşterii şi zida­
rii, in căruţă avea ceva straie, într-o ladă, şi un m a­
lac, adică un viţeluş de bivoliţă, de-o săptâm înă, slă­
buţ, negru sm olit şi blînd ca m ielul. Apoi, în anul
urm ător, cu o săptâm înă înainte de a făta una din
bivoliţe, fata s-a în ju g at alături de cealaltă şi-a cărat
piatră"...
— feronime, porunci stareţul, vezi de ce descarcă
piatra acolo.

36
— Ia şi băţul ista cu tine, rîse Sofronie. Cînd n-o îâ-
sâm să facă cc~i trăsneşte pt'in cap, pufneşte şi dă cu
resteul.
— E -ndărătnică şi furioasă ca m iţa sălbatică, zise şi
călugărul Dam ian, freeîndu-şi m îinile groase, lipi­
cioase. Fii cu băgare de seam ă : diavolul um blă tip­
til pe la urechile oam enilor şi iscă năsălnice gînduri.
— Ieronim e, urm ă Sofronie şuguirea, ia cu tine şi
iarba fiarelor să-i... dezlegi lim ba.
— P rin cele străin ătăţi, izbutea să se înţeleagă cu
oricine, surise Eli llarion, dom olind ironiile lui So­
fronie.
— La netoata asta nu foloseşte nim ic a vorbi gre­
ceşte, turceşte ori italieneşte.
— O fiin ţă neajutorată, vai de capul ei, o compătim i
stareţul.
Ieronim porni apre fata cu bivoliţele ; o urm ări
cum ridica pietrele din căruţă, voiniceşte, şi le sti-
vuia la zece paşi de turn. Luă şi el o piatră şi-o aşeză
in stivă. La a treia, în treb ă ;
— N -ai adus-o p e n tru Ca.sa dom nească ’
Fata dădu din cap ; ,,N u“ ; apoi îl aţin ti cu ochii
m ari, lum inoşi — singura p arte a feţei neacoperită
de broboada neagră, trasă peste frunte, peste gură şi
peste nas. Şi, în sclipirea ochilor ei, Ieronim citi un
i'el de spaim ă ciudată. Se apropie de zid şi puse
dreapta înm ănuşată peste o crăp ătu ră piezişă, cit ar
încăpea, un fir de pai, iar cu stingă făcu sem n că tu r ­
nul trebuie sprijinit. Ieronim înţelese, surise şi m ul­
ţum i :
— Bravo ! Ai ochi de arhitecton ! şi se întoarse re ­
pede la sfatul m eşterilor ; A descoperit o crăpătură
in zidul tu rn u lu i şi propune să-l întărim cu un con­
trafort.

37
 M eşterul Ion rîse cu hohot : dar Eli Ilarion se în­
grijoră.
— Şi... cum a zis... contrafort ? chihoti Sofronie.
în clipa asta, în ogradă, la cuhnii s-auziră găini
cîrîind a m irare, iar cîţiva cocoşi dădură glas de
spaim ă. Cîinii de la stîni prinseră a u rla sinistru. Bi­
voliţele lăsară păscutul şi o lu ară la goană spre răsă­
rit, ca în ţep ate de streche. Caii stăreţiei forăiră, ne­
chezară şi galopară cu coam ele-n vînt. Şi pe cînd oa­
m enii priveau nedum eriţi, din tr-o d ată păm întul se
zgîlţîi sm ucit o dată, de două ori, de m ulte ori. Co­
pacii îşi clătinară vîrfurile. B oldurile tu rn u rilo r se
înclinară în d reap ta şi în stînga. Toţi sim ţiră că le
fuge păm întul de sub picioare şi se plecară, în brînci,
descum păniţi. '
— C utrem ur !... cercă sta re ţu l să însaile o cruce şi se
prăbuşi în genunchi, pe păm întul cu h u ru it greu, din
străfu n d u ri. Eli Ilarion văzu zidurile legănîndu-se în-
tr-o lum ină ciudată, roşiatică, portocalie : pocneau,
gem eau, scîrţîiau.
Clopotele zăngăniră, ca izbite de-un vînt rău. Totul
dură d t ai num ăra pînă la patruzeci.
Cînd zdruncenul fioros al păm întului se potoli, m eş­
terii se apropiară de ziduri. Se bucurau că erau în­
tregi. N um ai la tu rn u l clopotniţei, crăp ătu ra a rătată
de fa ta m u tă se lărgise de-o şchioapă.
în inim a lui Sofronie se înşurubă o spaim ă rece,
vrăjm aşă : se d ep ărtă de ziduri, ţinîndu-se de cap şi
bîlbîind rugi. S tareţu l îşi pierdu graiul. Mai stăpîni
pe sine. Ion şi Eli Ilarion cercetară clopotniţa şi des­
coperiră încă şase crăpături m ai mici, de la ferestre
în jos.
■— Săpătorii n-au m ers pînă la p ăm întul neum blat.
Ia r cutrem urul... F eriţi ! Colţul acesta cade.

38
— Pedeapsa lui D um nezeu ! se crăm ălui călugărul
Damian, fugind şi privind cu groază, cum se surpă
pietrele din zid.
La fel priveau toţi. Nici nu băgară sam ă că fata
m ută şi-a dom olit bivoliţele şi făcea sem n lui lero-
nim să vină după dînsa. Il duse la m alul Suceviţei
şi-i a ră tă un izvor puternic şi tulbure. Toţi se m inu­
nară şi, m ai rău, se înspăim întară. Cel dintîi Eli Ila-
rion înţelese că apa acestui izvor a săpat la tem elia
turnului, iar cutrem urul a adîncit săpătura.
— Dacă se surpă de tot ? se îngrijoră stareţul.
— Il întărim cu contraforţi. De altfel aşa trebuia d in ­
tru început. Iar tu, fată necunoscută, eşti isteaţă foc,
dacă ai văzut crăp ătu ra în zid şi apa tu lb u re a izvo­
rului.
— Aşa să-i zicem ; N ecunoscuta de la Suceviţa ! ho­
tă rî Ieronim , bucuros că i-a găsit altă poreclă, mai
p uţin înjositoare. C ălugărul D am ian ar fi v ru t s-o
îm proaşte cu vorbă u rîtă ; dar, văzînd că toţi ceilalţi
o firitisesc, bîigui :
— M inunea lui Dum nezeu, ară tată nouă prin m in­
tea unei nem ernice...
în ain te de a însera, stareţu l M itrofan plecă la Su­
ceava să roage ctitorii să am îne prim irea m eşterilor
cu o lună.
Aşa sfîrşi ziua de 6 august 1598, la Suceviţa.
C în d au mers meşterii
la Curtea domneasca

C răpăturile din tu rn u l clopotniţei nu-1 m îhniră

prea ta re pe Eli Ilarion. A m inti lui Ieronim vorba
unui arhitecton din F erra ra : „Pune necazurile într-o
ladă, îm preună cu gîndurile negre, încuie lada şi
pierde cheia. Aşa poţi trece senin pe lingă ele“. Şi,
îm preună cu Ieronim , întocm i, în cîteva ceasuri,
schiţele p entru cele trei contraforturi. In zilele urm ă­
toare aduse o sută de săpători şi le porunci să u rm ă­
rească firul izvorului din poala D ealului Crucii şi,
p rin tr-u n şanţ adine, pornind din d rep tu l bisericuţei
vechi, să-i ducă apa spre răsărit, pe la m iazăzi de zi­
durile Suceviţei, şi s-o verse în tr-u n iaz adînc. Aşa,
nici un firicel de apă nu s-a m ai stre c u ra t pe sub te­

40
melii, iar izvorul din m alul rîu lu i a secat. în schimb,
stareţu l M itrofan s-a bucu rat că avea acum şi un iaz
bun, num ai să-l înzestreze cu p u iet de peşte. în ace­
laşi tim p, zidarii au dat jos to ată p iatra clătinată de
cutrem ur, au săpat adine, pînă au dat de stîncă şi,
apoi, au pus tem elia celor tre i contraforţi colţari, p u ­
ternici.
C îteva zile. N ecunoscuta a fost făp tu ra cea m ai de
seam ă din cuprinsul Suceviţei. Toţi se m inunau :
— Cum de-a sim ţit prim ejdia ?... A gîcit cu trem u ­
rul ?... A re darul proorocirii ?... Sim te prim ejdia ca
sălbăticiunile pădurii ?
Dar pe fată laudele şi m irările o supărau. Nu răs­
pundea. C lătina doar, ciudat, din cap şi lăcrăm a în-
tr-o tăcere încrem enită, înverşunată. Acum toţi o res­
pectau şi chiar o ocroteau. C ălugării îi aduceau m în-
care : pastram ă, caş, peşte afum at ; ea le lua cu li­
nişte şi m uţenie, m ulţum ea cu strîngere de pleoape
peste lum inile m ari ale ochilor, şi le da săpătorilor,
acolo, pe şan ţu rile lor. C ălugărul M ina îi dărui şiac
su b ţire şi m oale p e n tru o rantie, iar stareţu l o bro­
boadă şi o pereche de ciuboţele, cum părate din Su­
ceava. C ălugărul arhondar a poftit-o la m asă în tr a ­
peză. A venit ; dar, după ce şi-a p rim it blidul cu
bucate, s-a ferit în spatele chiliilor să m ănînce în
singurătate.
C ăra p iatră cu aceeaşi linişte, osîrdie, um ilinţă şi
întorcea spatele celor care o lăudau. Trecea pe lîngă
ziduri sfioasă, cu capul plecat, cu privirea în pă-
m înt. N um ai o dată, în faţa lui Ieronim , puse palm ele
inm ănuşate pe nişte lespezi de p iatră încastrate în
zidire, făcînd sem n că ea le-a cărat.
— Te m îndreşti. N ecunoscute ?... Bine faci. Scrie în
erm inie : „ în tîi p riv eşte-te şi te judecă pe tine, o zu-

41
gravule, să afli dacă eşti sau nu d ăruit a te îndelet­
nici cu acest fel de m eşteşug.
D escărcînd piatra, N ecunoscuta trăgea cu urechea
la vorba zidarilor ;
— V ina-i a m eşterului Eli Ilarion, zicea unul ; în loc
să zidească ciobănaşul la tem elia asta sau m ăcar um ­
bra lui, i-a îngropat m ieluţa albă.
— A v ru t să păcălească ştim a zidirilor ; dar, vezi ?
nu i-a mers.
— Pe băieţaş l-a făcut ucenic şi, uite-1 acum : zu­
grav um blat p rin străin ătăţi şi şcolit, gata a se în­
trece din penel cu m eşterul Ion.
— Zidirile m ari cer suflet de om, nu de dobitoc.
Dacă nici acum nu îm plinim datina, iar se-ntîm plă
vreo boroboaţă.
— Dacă a scăpat atunci, să-i îngropăm noi um bra,
acum.
— Chiar aşa... Tot e prea frum os, ca să-l vezi îm bă-
trînind.
— Se zice c-a uim it pe talieni cu tala n tu l lui. Păcat
să...
— Ce-i prea m ult, strică. în patruzeci de zile, fiiut !
gata ; bate la poarta raiului.
F ata dejugă bivoliţele, le slobozi la păscut şi stătu,
o vrem e, pe gînduri. Apoi, desculţă, se strecu ră p rin ­
tre m eşteri şi se urcă pe zidul contrafortului de m iază­
noapte, înalt acum de zece palm e deasupra păm întu-
lui, in tră în scobitura făcută în zidul vechi, lăsă m îi-
nile în jos, îşi sp rijini pieptul şi fru n te a de pietre şi
încrem eni aşa. Z idarii înlem niră şi ei, cîteva clipe :
— Feri şi coboară, M uto ! Vrei să m ori ? P tiu !...
Poznă pe două picioare !
— Ba, lăsaţi-o ! Cerul o trim ite !
— Sau poate iadul !

42
 Şi m ai în şagă, m ai în batjocoră, m ai în serios, mai
din nedum erire, grăbu’ă şi în ălţară zidul pînă la ge­
nunchi, apoi pînă la brîul fetei. Şi cu cît zidul se înălţa
cu atît veselia zidarilor creştea, zgomotoasă, rea, pă-
gînească. A sta îl făcu pe Ieronim să lase schiţele şi
să vină în tre zidari :
— Oam eni buni, ce faceţi ? Scoate-ţi fata din zid !...
— Se jertfeşte de bună voie, în tru îm plinirea datinei.
— Se zice că la C urtea de Argeş...
— Poveste ! N ecunoscute, vrei să fii zidită ?
—■ Ei, şi dac-o întrebi, crezi că-ţi răspunde ? P e n tru
dînsa, o necunoscută, cel m ai bine-i să devină stafia
nevăzută a istui tu rn .
— E cam zăludă !
— Şi voi vă credeţi teferi, zidind-o ! se răsti Iero­
nim şi se urcă la dînsa, cu iuţeală de jder furios.
Hai, jos ! F eriţi ! Doborîţi pietrele neprinse în m or­
tar... F eriţi !
F ata sta lin iştită şi m ută, h otărîtă să îm plinească o
credinţă veche şi păgînă. D ar cînd Ieronim o smulse
cu putere, şi-o coborî în braţe, ea se zbătu, îm potri-
vitor :
— Nu te pune tu cu mine. M -am c ăţărat pe m ulte
schele... Am u rcat m ultă piatră... Degeaba cerci a
m uşca : dinţii n u -ţi trec p rin broboadă.
— Uite, că tot nu-şi fereşte cîrpa de pe faţă, observă
careva.
— Sm ulge-i-o, zugravule, s-o vedem de-i hîdă ori
zînă.
— Ii sîngeră picioarele... se înduioşă zidarul cel mai
bătrîn.
Şi toţi se feriră m ai deoparte, lăsînd cale deschisă
lui Ieronim să treacă, uşor, cu fata în braţe. O duse

43
ia m alul Suceviţei, îi spălă picioarele de sînge, îi aduse
colţunii şi opincile de la căruţă şi i le puse în faţă :
— Poftim . Lipeşte frunze de pătlagină peste zgîrie-
turi, să nu se obrintească. în calţă-te şi du-te la bivo­
liţe. Fii înţeleaptă, Necunoscute, te rog ! Mai ai de
cărat p iatră şi la D ragom irna.
Vorba lui caldă, frăţească, o cum inţi.
Z idarii ar m ai fi sporovăit, m ai departe, despre
întîm plarea asta, dacă n -a r fi venit m eşterul Eli Ila-
rion, cu ocara ;
— Nu şuguiţi cu viaţa oam enilor ! Cred în m ulte ;
dar în prostia asta, nu. Cînd am început lucrarea, unii
au cerut, în taină, să-l jertfesc pe Ieronim . Şi n-am
scăpat de ei, pînă nu i-am zidit m ieluţa albă, singura
lui avere.
— Văd că m ă priviţi cu fereală, cu duşm ănie. De ce ?
în treb ă Ieronim .
Nu răspunse nici un zidar ; în schim b unul aduse
o viţică de bour, prinsă azi dim ineaţa şi propuse s-o
zidească în locul Necunoscutei. P a tru tăb ărîră, legară
anim alul de picioare, îl aşezară în zid, în locul unde
stătuse fata, şi-l zidiră în cîteva m inute, tu rn în d m or­
ta r şi pietre peste el. Ieronim băgă de seam ă că acum
nim eni nu m ai şuguia : păreau a săvîrşi un lucru
cum plit, dar foarte treb u ito r. Şi se cu trem u ră : „Dacă
e-adevărată credinţa lor ? Dacă so arta a trim is fata
asta aici tocm ai în tru jertfire, iar eu cerc a opri îm ­
plinirea sorţii ?...“ Se frăm în ta Ieronim în cugetul
lui, dar nu ştia că frînghioara cu care zidarii legaseră
viţica de bour însem na m ăsura um brei lui, la acel
ceas de chindie.
Călina, bucătăreasa, se m ira m ai m ult ca toţi ;
— N u-i a bună, cu fa ta asta. Cred c-a văzut vreuna
din cele tre i Rusalii, adicătelea Savatina, MădăJina

44
ori R ujalina, fiicele îm păratului Ler, cărora noi le
zicem M ilostivele, ca să le-m blînzim , că sînt d uhuri
foarte rele. D orm pe lingă izvoare şi stropşesc oa­
m enii cu pocituri. A leargă noaptea p rin nouri, cu alai
m are de vrăjitoare. Gintă ciudat din gură ori din
cimpoi. Ţipă sălbatic, um flă, adică fu ră copiii de lingă
m um e şi-i duc peste codri şi m unţi. De aceea se şi
zice : ,,E u m flată de Rusalii"'*...
— Să ştii c-aşa-i, încuviinţa Sofronie. Rusaliile au
stuchit asupră-i cu necazuri şi sluţenie.
— Poate-o fi răm as m ută p e n tru c-a lu cra t şi-a rîs
în joia a p a tra după Rusalii. O ri a ghilit pînză. R u­
jalina i-a-ncurcat bucăţile de pînză, i le-a rătă cit pe
ape ; iar ea, adicătelea, de scîrbă, a am uţit.
— A tunci înseam nă că şi eu m -am strîm b at în ziua
de Rusalii şi-am răm as pocit, cu ghebă.
— Da, dar vezi, după ce v-au pocit, v-au dat p uteri
m ari ; m ata să zugrăveşti, ea să presim tă cu trem u ­
rele. D e-atunci, cînd o văd, descînt în gînd : ,,Voi
Ielelor, Ielelor Rusaliilor, duşm anele oam enilor, stă-
pinele vîntului, duşm anele pămîntului**...
— îndrugi basme, lele Călino ! rîse Ieronim.
— Nu crezi ? Ci ai să vezi cum m uierea asta, adică­
telea o să nască fu rtu n i şi v îrte ju ri şi-o să te spânzure
cu pînzele cele albe, bine ghilite.
Cu to ată stricăciunea pricinuită de cutrem ur, Eli
Ilarion n -a în tre ru p t zidirea Casei dom neşti. Sfîrşi
stăreţia, arhondaricul şi chiliile, apoi trecu la ateliere
şi magazii. în estim p, stru n iţi de m eşterul Ion, zu­
gravii şi-au sfîrşit planul general al lucrării. A u p re­
gătit, pe h îrtie bună, schiţele cu tem ele m ai de seamă,
să le înfăţişeze voievodului şi m itropolitului, spre în ­
cuviinţare.

45
 Schiţele cereau m ult cărbune ; şi, aşa cum învăţase
la Athos, Ieronim luă ram u ri de alun, m ai grosuţe,
drepte şi fără cioturi, bine uscate, le tăie, cu fe­
răstrăul, în bucăţele, le despică şi le netezi cu cuţitul.
Le aşeză în şase oale m ari, de lut, pînă le um plu, în ­
desat. D upă cea de a doua căruţă de p iatră, Necu­
noscuta se apropie şi-l privi cum lucrează. Apoi se
apucă să taie şi ea, cu ferăstrăul, pe m ăsură ; Ieronim
le despica.
— Ştii ce fac cu beţişoai’ele astea de le pun în oală ?
Nu, nu fac borş, ci cărbuni p e n tru desenat. înţelegi ?
Bine. Ai tăiat pe m ăsură, fără cioturi... Aşa,
hărnicuţo !
Şi, poate ca să ţină în p reajm ă-i făp tu ra asta sin­
gură şi m ută, Ieronim vorbi ca p e n tru sine :
— Eu n-aş putea tăcea, nici cînd aşa m ult şi adînc
ca tine... Taci şi nici ştii că se află o tagm ă a isihaşti-
lor, care tocm ai p e n tru că au grai, se silesc a tăcea.
Eu nu pot fi un taciturna, cum zic italienii. Am lim -
bariţă. Să-ţi povestesc ce-am p ă ţit pe m are, cînd am
m ers de la Salonic la Veneţia...
F ata îl asculta potolind hîrşîitul ferăstrăului, ca să
audă m ai bine, sem n c-o intere.sa. D upă ce au um plut
cele şase oale cu beţişoare de alun, le-a legat bine la
gură cu pînză deasă, iar pînza a uns-o cu stra t gros
de tină. în tre tim p, cuptorul s-a în fierbîntat, tare. A
tras jaru l cu coci or ba, a vîrît oalele în lă u n tru şi a
aştep tat să se aprindă beţişoarele, cu văpaie. Au stat
amîndoi, la pîndă, pînă a contenit văpaia. Ieronim a
povestit m ereu, despre cele văzute în Flandra, ori în
Italia.
— Acum le scoatem repede... Aşa ! aju tă-m ă cu co-
ciorba. Le acoperim , repede, cu cenuşă şi cu ţărn ă
uscată. Aşa... M erge repede cînd ai totul pregătit...

46
A, vrei să ştii ce facem acum ? A şteptăm să se r ă ­
cească. Nu m ai am lem n de alun, drept şi uscat... îm i
aduci tu ?... D ar să nu fie răscopt, fată dragă... Chiar
acum te duci ?...
N ecunoscuta luă o bardă de la stolerie, înjugă bi­
voliţele şi plecă în pădure. Pe înserate sc întoarse cu
o căruţă de lem n de alun : unele bucăţi uscate bine.
altele ceva mai verzi : toate însă drepte şi fără cio­
turi. Pe cele verzi le aşeză în prepeleac, în tr-o parte
a ogi'ăzii, la um bra zidului ; pe cele uscate le şi reteză
în bucăţi, la lum ina lunii. A doua zi Ic-a despicai,
le-a cioplit neted şi le-a aşezat în oale. A pregătii
singură focul în cuptor şi tot dichisul oalelor ; a scos
încă două rîn d u ri de testele de condeie din cărbune,
drepte, subţiri, bine arse, moi. E rau aşa de bune că
Sofronie nici nu vru să creadă că le-a p reparat
singură.

A doua zi, m eşterii şi stareţu l s-au în făţişat cu pla­

nurile frescelor la Suceava. Fiind m ăria sa Ierem ia
vodă oleacă bolnav, i-a prim it în iatac, îm‘brăcat în
halat de catifea cu o blană de jder. F aţă m ai erau
m itropolitul G heorghe şi Simion Movilă, doam na Kli-
sabeta, m arele logofăt Luca Stroici, vornicul Nestoi
U reche şi v istierul Pintea. Cu vorba-i repezită, m eş­
terul Ion înfăţişă schiţele, tălm ăcindu-le cu am ănun­
ţim e. Ieronim înţelese repede că pe m ăria sa îl cam
plictiseau am ănuntele, dar m itropolitul G heorghe
voia să afle tot. S tăruia îndeosebi asupra chipului
,,Pantocratorului", al „Treim ei", al „Fecioarei" din
altar. Se vădea vorbitor ales : cuvintele-i curgeau cînd
ca un rîu lin şi lim pede, cînd ca un torent. „Stăpî-
neşte anevoiosul m eşteşug de a îm preuna vorbele cu
gindurile şi cu sim ţăm intele, gîndea Ieronim . Şi ştie

47
teologia ca nim eni altul. Uite, cum îl ascultă m eşterii.
N um ai Simion Movilă m oţăie“... D ar m ai ales doam na
E lisabeta încuviinţa ori în treb a şi comenta.
— M eşterilor, um pleţi pereţii cu toţi sfinţişorii, pînă
şi pe Iuda îl pu n eţi în vreo două locuri parcă anum e
ca să răm înă cît m ai p u ţin loc p e n tru noi, ctitorii, stă-
pînii, coborîtorii din Ş tefan vodă, noi care dăm p u n ­
gile de a u r p e n tru zidirea cestui lăcaş... Tu ce zici,
arhitectoane ?
Eli Ilarion sim ţi u sturim ea dojanei m ai m ult decît
Ion ; dar nu se lăsă, ci glumi, cu blînd surîs :
N u-i vina noastră, m ăria ta : scrip tu ra are m ii de
sfinţi şi, în aspra războire cu necredincioşii, se nasc
m ereu alţii.
S lujitorii aduseră pe tăvi pocale cu vin de la Cotnar.
Cu m ai m ultă bună dispoziţie, trecu ră la înfăţişarea
frescei exterioai’e. Vodă v ru să ştie pe ce perete şi ce
va avea m ai deosebit tru p in a sau arborele lui leseu.
— P e cel de miazăzi, m ăria ta, în d rep tu l cam erii
m orm intelor, ca de obicei. Filozofii îi aşezăm pe rîn-
dul de jos.
— Şi pe zidul de m iazănoapte ? în treb ă Elisabeta
doamna.
— ,,Facerea", „Izgonirea din ra i“... Iar dedesubt, cum
a dorit în alt prea sfinţitul, viaţa sfîntului Pahom ie,
rînd u ito ru l vieţii m onahiceşti şi „Scara" lui Ion
Sinaitul.
— Nu ştiu ce-i... această „Scară", zise vodă.
M itropolitul G rigore grăbi să lăm urească.
— O aveţi schiţată ?
— încă n u-i gata. O lucrează acest tînăr, leronim .
— Să vină leronim să ne-o înfăţişeze, ceru doamna.

48
 Cînd tre c u ră să vadă schiţele p e n tru „C in“, m eş­
teru l Ion găsi prilejul să vorbească despre calitatea
culorilor şi despre scum petea lor.
A rătă că Ana, fiica lui A rbore cel bătrîn, a p lătit
lui Dragoş zugrav, fiul popii Coman din Iaşi, 20 de
zloţi p e n tru zugrăvirea bisericii la anul 1541. Scrie
asta în naosul bisericii Arbore, în unghiul din dreapta
al uşii ce duce din naos în pronaos. Şi Arbore--i bise­
rică mică, boierească, nu domnească.
— Ci eu ştiu că M arcu zugravul de la Voroneţ,
in 1536, deci acum şaizeci şi doi de ani, n-a lu at nici
un ban, surise m itropolitul. A zugrăvit cu evlavie,
iar m itropolitul G rigorie Roşea i-a îngăduit a iscăli
deasupra uşii dinspre miazăzi.
T îrguiala asupra preţu lu i a d u rat m ult. Vodă şi m i­
tropolitul se zgîrceau ; doam na însă se ară ta mai bine­
voitoare, am biţioasă şi dornică de m ărire.
— Să fie frum os, m ăreţ, şi-om m ai vedea.
Ca să-şi apere arginţii, vodă Ierem ia, ca om învăţat,
pom enea de Cicero, „cel foarte bun cuvîntător", zicea
din P laton şi A ristotel gîndiri vrednice a fi scrise pe
filactere şi se bucură foarte aflînd că Ieronim. cu­
noaşte stih u ri din V irgiliu şi nici Tacit, istoricul cel
m are al Romei, n u-i era străin.
— Ţi-au folosit drum eţiile în Apus, tinere, îl lăudă
doam na Elisabeta, aţintindu-1 cu ochii ei m ari, isco­
ditori şi necuvîntat de frum oşi.
Ieronim sim ţi cum tot sîngele i-a venit în faţă şi
o năduşeală fierbinte i-a scăldat tru p u l :
— M eritul este al m eşterului Eli Ilarion care m -a
crescut şi s-a ostenit a bate drum urile lumii, înţelep-
ţeşte călăuzindu-m ă.
D ar cînd vistierul aduse două pungi de aur, glasul
lui vodă se aspri :

49
— N -aţi venit p regătiţi cu toate schiţele şi v reţi banii
înainte ?
— Iertare, m ăria ta, se înclină Eli Ilarion, dar din
greu m ai lucrăm fără clipă de hodină.
— Am avut m ultă alergătură cu orînduirea lucrului,
sări m eşterul Ion. Şi-apoi hîrtia-i foarte scumpă. Vop­
selele, la fel.
Doam na îl fulgeră c-o privire aspră ; îl afla îndă­
rătnic şi aşteptă să-l dojenească vodă sau m itropo­
litul ; dar ei tăcură. Ca să nu pară înfrîntă, îşi înghiţi
năduful, surîse, sporindu-şi frum useţea chipului pînă
dincolo de uim ire şi porunci ;
— P este zece zile, m eştere Ioane, vii să ne faci schiţa
p en tru tabloul votiv. Şi voiesc, cu îngăduinţa m ăriei
sale, să văd schiţele care înfăţişează sinoadele, viaţa
lui Moise şi, m ai ales, ,,S cara” Sinaitului.
— Vom îm plini întocm ai porunca m ăriei tale.
— Şi lăm uririle să le dea acest tînăr, mai pofti
doam na Elisabeta. Să aflu şi eu ce roadă culeg fe­
ciorii noştri cînd um blă p rin cele ţări străine.
— Ci să nu în tîrziaţi ! apăsă vodă pe cuvînt. în juru l
nostru se întîm plă lu cru ri m ari. T rebuie să rînduiesc
tabăra în m iazăziua ţării. Las ctitoria în sam a doamnei
şi a m itropolitului.
M eşterii şi ajutoarele lor ieşiră, înclinîndu-se şi
păşind cu spatele pînă aproape de uşă.

Porunca voievodului sili m eşterii şi ucenicii să

m uncească opt zile şi opt nopţi fără «ontenire. F urau
cîte un ceas de somn, în atelier, cu capul pe masă.
Sofronie adorm ea subit, ghem uit în tr-u n colţ, cu
fruntea pe genunchi. L ucrară îndeosebi la tablourile
sinoadelor şi „S cara” lui Ion Climax, asupra cărora
se oprise prea iscusita doam nă Elisabeta. P en tru

50
„A catist", Ieronim schiţă după m odele aduse de la
m ănăstirile din M untele Athos, îm binîndu-le cu iz-
voadele scoase de la Voroneţ, M oldoviţa şi H um or ;
şi aşa ticlui lucru nou. M ult se ciorovăiră ce tem e să
zugrăvească pe cele două pridvoraşe. Eli Ilarion pro ­
punea să răm înă albe :
— Albul îndeam nă la tăcere şi adîncire a cugetului
în tru sine.
M eşterul Ion a poruncit să se zugrăvească stîlpnici.
D ar, m ai îndrăzneţ, Ieronim a închipuit pe fiecare
stîlp cîte doi voievozi : Dragoş, Bogdan, Roman, Petru,
A lexandru, iar în boltă Ş tefan cel Mare, însoţit de
G elu R om ânul şi lancu de la H unedoara. Pe stîlpii
pridvoraşului dinspre m iazăzi : Negru Vodă, Mircea,
Vlad Ţepeş, Neagoe Basarab...
— Mda, poate ai dreptate, s-a răzgîndit Eli Ilarion,
ascunzîndu-şi adm iraţia p e n tru ucenicul său, cu o
vorbă filozoficească ; să cauţi şi să găseşti, e un m are
noroc. Să ştii găsi fără a căuta, e har. Oam enii de rînd
se hrănesc din ce află în jur. Cei m iruiţi cu talant, ca
M ichelangelo ori Tizian, au to tul în ei, în lău n tru l lor,
ca izvoarele şi ca florile.
•— O, m eştere şi părinte al meu, ai m are d rep tate ;
dar şi izvoarele se hrănesc cu apa ploilor şi a om ătu-
rilor, se lim pezesc în m ăruntaiele cele negre ale pă-
m întului şi îm prum ută strălucire din cerul senin. în
Transilvania m -ai dus să văd castelul de la H une­
doara şi ctitoria de la Densuş. In Ţ ara Rom ânească
m i-ai a ră ta t Tîrgoviştea, C urtea de Argeş şi Cozia.
Aici m -ai pus să citesc letopiseţele şi pom elnicele de
la P u tn a şi Bistriţa. De aceea, m ăcar în pridvoare să
aşezăm stîlpii acestor ţări, care una s-ar cuveni să fie.
■— Cum ? Vrei să schim bi erm inia ? se supără m eş­
terul Ion.

51
— Ne osîndeşte m itropolitul ca eretici, în tă ri So-
fronie.
— S trîm b gîndim , dacă num im erezie cinstirea celor
care, cu pricepere şi vitejie, ne-au ocîrm uit.
— Dacă te -a ră ţi clonţos, nu duci casă bună cu mine.
M eşteşugul zugrăvirii cere supunere, fă ră cîrtire. Ci
p regăteşte-te a lăm uri, în faţa doam nei Elisabeta, în ­
ţelesul „S cării“ Sinaitului. D ar vezi să n u spui vreo
prostie, că te-azvîrl, din clopotniţă, d rep t în Suce-
viţa.
— Mă supun, m eştere. ,,S cara“ S inaitului în tru ch i-
nează, în fapt, gîndirea n o astră despre desăvîrşirea
om ului, despre în frum useţarea lui cu v irtu ţi : cum ­
pătare, nădejde, bunătate, dragoste, adevăr.
îşi luă schiţele şi le aşeză afară pe iarbă. Soarele
trecuse de am iază şi căldura se domolea. în latu ra
de răsă rit a ogrăzii m işunau zidari, căruţaşi, călu­
gări fiecai’e cu treb u rile lui. Doar arare, cîte unul
arunca vreo privire fu g ară spre zugravul care fixa
hîrtiile cu cîte o p iatră la colţuri, apoi, cu cărbunele,
cex'ceta şi m ai adăuga, ici-colo, cîte o linie, două, m ai
ingroşa o u m bră ori o lum ină, dînd diavolilor un
adaos de sluţenie, iar îngerilor m ai uşoară fîlfîire
de aripi. Nu sim ţi cînd N ecunoscuta s-a apropiat
de dînsul, călcînd în vîrfu l picioarelor, pe iarba
moale şi deasă. A îngenuncheat şi a m ai aşezat o pia­
tră albă pe o m argine de hîrtie, să n-o m işte vîntul.
Văzînd-o, leronim se bucură :
— A, bine c-ai venit... Tocmai voiam să fac o... repe­
tiţie. Ştii ce înfăţişează schiţele astea ? Nu ? „ S cara“
prea cuviosului Ion zis Climax, adică Scărarul, egu­
m enul m ănăstirii Sinai. A tră it în vrem ea lui Ju sti-
nian îm părat şi a fost m are învăţat. Iubea D repta­

52
tea, Binele şi A devărul. Vorbea lim pede, cald, cu rtiare
p u tere de încredinţare. Şi-a strîn s predicile într-o
carte n u m ită „S cara'’, o „scară“ duhovnicească, în ­
zestrată cu 30 de fuştei sau trepte, pe care trebuie
să urce sufletele m onahilor, dacă vor s-aju n g ă la
cer, de-a d reap ta T atălui. U ite-i ici : ies din m ănăs­
tire, adică... m or. Vezi ? A cesta-i el. Clim ax : călău­
zeşte sufletele călugărilor din m ănăstire spre
„S cară“. în tre b i de ce tocm ai treizeci de tre p te ?
D upă n u m ăru l anilor desăvîrşirii lui Isus. N um ai
cine le u rcă pe toate e p rim it în rai.
F ata îi surise cu ochii înveseliţi, înţelepţi. Ieronim
povesti înainte, ca şi cum a r fi vorbit în faţa doam ­
nei Elisabeta. Se bucura că-1 ascultă careva, că nu
boscorodeşte singur.
— Întîia tre a p tă este p en tru fugirea de lume, a doua
p e n tru neîm pătim irea lucrurilor celor păm înteşti, a
treia p e n tru înstrăinare... a şaptea p e n tru plîns... Tu
îţi plîngi sin g u rătatea ? N u ?... Nu jeli, fată, că la­
crim ile fac sin g u rătatea şi m ai am ară. A opta pen­
tru m înie, a noua p e n tru pom enirea necuratului, a
zecea p e n tru grăirea de rău, a unsprezecea p en tru
tăcere — pe asta o urcă, triu m făto r, m eşterul Eli
Ilarion, isihastul. D ar m ai ales tu ; taci ca piatra...
A douăsprezecea tre a p tă p en tru m inciuni, a tre i­
sprezecea p e n tru trîndăvie... Tu, fa tă fără grai, ai
inim ă ori n-ai ? Ci rău îm i pare că n u cuvîntezi :
m -ai a ju ta să vorbesc m ai frum os, m ai cu miez, să
placă m ăriei sale doam na. Că vorbirea asta, făp tu ră
negrăitoare, va s-o ţin în faţa m ăriei sale ! De asta
atîrn ă to a tă viaţa-m i. Dacă m ărita doam nă strîm bă
din năsucul m ăriei sale cel frum os şi năzuros, gata !
Pot să am uţesc, să-m i cum păr două bivoliţe sau să
car p ia tră pe la m ănăstiri, cu spinarea. Că zugrav,

53
aleluia ! nu m ă m ai tocm eşte nim eni. Ci, ca să fie cu
noi mai darnică, am să-i spun : „N um ele bun al unui
voievod se dobîndeşte nu num ai cu b iruinţe în răz­
boaie, ci şi cu zidiri m ă re ţe “. La ce tre a p tă am ră ­
m as ? A nouăsprezecea ? Da, e pentru somn, în cea­
surile cuvenite cîntării psalm ilor. Apoi treapta
p e n tru slava deşartă... Slavă deşartă ? Dacă vreunul
din boierii de faţă la sfat, năzuitor spre sînul lui
A vraam , se sim te cu m usca pe căciulă ? De pildă
chiar fratele m ăriei sale, Simion M ovilă ; cică unel­
teşte, îm p reu n ă cu pribegii de la Ţ ara Rom ânească,
să fie dom n la Tîrgovişte, în locul lui M ihai vodă, cel
care, de vreo p a tru ani, straşnic îi bate pe otomani.
Nu ştiu ce înţelegi tu din palavrele mele, d ar te uiţi
la m ine ca şi cum ai pricepe tot. Ochii tăi m ă în ­
deam nă să nu m ă tem ?... Dai din cap că-i adevărat?
Deci vorbeşti, n u-i aşa ? Cu privirea şi cu înclinarea
frunţii, cu clipirea genelor şi cu m işcarea pleoape­
lor... Am u rcat deci pînă la treap ta douăzeci şi treia.
Vezi ist nefericit agăţat cu picioarele de scară ? Cade
în gheena p e n tru m îndrie şi hulă... Poate aici ar tre ­
bui să fac chipul tău urcînd tre a p ta asta cu ajutorul
îngerilor, p e n tru că eşti bu n ă şi trăieşti în nevino­
văţie, ca pasărea cerului. Singura ta ciudăţenie-i
broboada cu care-ţi acoperi faţa... Să nu m inţi, că
te sm ulge scaraoschi cel b ă trîn de pe fuştelul al doi­
sprezecelea ! A douăzeci şi cincea tre a p tă -i p en tru
sm erita cugetare, pe care-o urcă, sigur, Eli Ilarion. A
douăzeci şi şasea-i p e n tru desluşirea gîndurilor ; pe
ea o trec şi eu, dacă ghicesc gîndurile m ăritei
doam ne Elisabeta ; dacă nu, uite cum m ă trage un
ducă-se pe pustie spre cazanul cu sm oală al iadu­
lui... D orinţele doam nei ? Eu nu pot desluşi gîndu­
rile unei salahoriţe ca tin e şi-o să pricep ce gîndeşte

54
o înaltă doam nă ? Pic la tre a p ta p rea cutezan ţilo r!...
T reapta a douăzeci şi şaptea-i p e n tru linişte. Adică
p e n tru isihaştii, cei n e tu lb u raţi în faţa oricărei is­
pite ca şi a oricărui frăm înt. Ci eu cum s-o trec,
cind nu pot tăcea ? Cînd tre m u ră inim a-n m ine ca
m ărgica-n şuvoi, iar team a şi neliniştea m ă chinuie
şi-m i în tu n ecă m in tea ? Cum s-ajung la tre a p ta a
treizecea ? Cum să m ă sm ulgă, din ghearele îndoieli­
lor, ale în treb ărilo r fă ră răspuns, cei cincizeci şi doi
de îngeri pe care i-am schiţat aici, bătîn d văzduhul
cu o sută p a tru aripi, cînd sîn t u n suflet chinuit de o
m ie de dem oni ? Şi chiar dacă-i înşel ori îi înduio­
şez pe unii, îngerul care stă aici, deasupra iadului,
îl vezi fată dragă ? m ă sim te şi m ă îm punge cu su ­
liţa, p răvălindu-m ă în hăul cel am eţitor, cum îl pră­
buşeşte pe acest biet suflet care a urcat, săracul,
douăzeci şi nouă de trep te, dar n-o poate urca şi pe-a
treizecea. Se prăbuşeşte. Cade m ai de sus decît n e­
vrednicul care a u rca t doar o treaptă. Ce zici ? D rep-
tu -i ca ticălosul să fie pedepsit m ai uşor decît cel
care a fost m ai vrednic ?... Dacă reuşesc acum, în
faţa înaltei ctitoriţe să lăm uresc, lim pede şi iscusit,
ce-i cu ,,Scara“ lui Ion zis Climax, atunci înseam nă
că mi se deschid, dacă nu porţile cerului, m ăcar ale
C urţii dom neşti. Auzi, N ecunoscute ? Căci nu rîv-
nesc să urc altă scară decît cea a sfîntului m eşteşug
de a zugrăvi Frum useţea... Am vorbit şuguind ; ci,
tu ascultîndu-m ă, cum inte, m -ai încurajat. în faţa
doam nei am să m ai adaug cuvinte însufleţitoare des­
pre lum ina înţelepciunii şi a b u n ătăţii izvorînd din
aripile şi ţarcalanele de a u r ale îngerilor care, cu
blîndeţea şi liniştea lor, stau îm potrivitori cum plitei
zbucium ări, haotice, sm intite a prăbuşiţilor în
gheena...

55
— Hei, Ieronim e ! îl strigă Sofronie. V orbeşti sin­
g u r ? N -auzi că te cheam ă m eşteru l Ion ?
— Vin în d ată !.... Şî altele am să-ţi m ai spun, Ne-
cunoscuto. Acum aju tâ-m ă să strîn g sul hîrtiile as­
tea. Aşa... Vezi ? Te pricepi şi la altceva decît la că­
rat piatră... Mă ia rtă că nu ţi-am spus ; cărbunii arşi
de tine sînt foarte buni. I-a lăudat şi m eşterul Ion.
Cînd îi puse sulurile de hîrtie în braţe, Necunos­
cuta îi săru tă dreap ta p rin broboada cernită şi fugi
spre poartă, în felul fetelor ce-şi aşteaptă flăcăul, în
poiana însorită.
Ieronim tresări foarte m ira t şi, fă ră să ştie anum e
de ce, desfăcu un sul şi acolo, pe iarbă, înfrum useţa
chipul unui înger, gîndind la fata de pe stînca argin­
tie şi şoptind ca din „C întarea C întărilor“. ,,Sabia cea
cu două tăişu ri îmi străpunge pieptul şi-m i pătrunde
in inimă... O, tu m ireasa sufletului meu, unde
e şti? “... Apoi, în drum spre atelier, se trezi îngînînd
cîntec auzit în Obcine, la ciobani şi m u rm u ra t adesea
în rătăcirile prin stră in ă tate : ,,Dorină, Dorină, floare
din grădină, floare de-iasom ie, ia spune tu mie :
care frunză cade, vîntul cînd nu bate ?... F runza
plopului şi cu-a dorului, acea fru n ză cade vîntul
cînd nu bate. C are frunză-nfloare noaptea pe ră ­
coare ? Floarea spinului şi cu-a dorului din inim a
om ului, că tu-ntîrzii. Dorină, floare albă de sulfină,
cu lum ină"...
— Ce m ai num e ! Auzi ; Dorina... rîse Sofronie,
ciudos.
— Născocit anum e p e n tru fata dorită, care-ntîrzie
să vină.
— Ciudat, se destăinui celălalt, picurînd în glas
picuri de m iere ; şi eu, de m ulţi ani, visez o fem eie
să m ă vrea de bărbat. D ar cine să vină în pu stieta­

56
tea asta ? Cine, afară de o nevolnică încotoşm ănită
in ran tie şi broboadă, m ută şi zăludă ?
•— Cu ce ţi-a greşit, bădiţă, de o ocărăşti ?
— Cu asta : că n u-i m uiere ca lum ea, ci m ai m ult
un fel de piază rea. Eu cocoşat, ea m u tă ; iată cine
în alţă o biserică... frum oasă. Oam eni însem naţi, ca
m ine şi ca ea, sint sculele necuratului. S-o ştii ! Ea
poate fi chiar dracul gol, îm brobodit să nu i se vadă
corniţele.
Cu două ceasuri înainte de a pleca la Suceava,
Ieronim urcă pe rîu in sus, să se dezm orţească, după
nouă zile de tru d ă grea, fără preget. S tareţu l M itro-
fan l-a povăţuit, ,,în tru c u rte n ie “ ; „Ca să dobîn-
deşti slujbă şi cinste la curte, treb u ie să fii : sp rin ­
ten la m inte şi la trup, cu nărav u ri alese, cu vorbe
bune şi cu dulce răspuns la în treb ările m ai m ari­
lor". îi vine să se dezbrace şi să p rindă chitici :
,,M eşterului Eli Ilarion m ult îi plac... Uite că m -am
şi dezbrăcat... D ar în ce-i pun ?... Pe frunze de brus­
tur... Apa s-a cam răcit"... P rin d ea uşor, m ai de sub
fiecare p iatră cite unul. G indea cînd la arcada din
pridvor unde va să zugrăvească zodiacul, cînd la lo­
cul h o tărît p en tru scenele din viaţa sfîntului Ion cel
Nou... „Să-l fac pe A lexandru cel Bun evlavios şi
m ăreţ. Dacă le place, m ă lasă a zugrăvi şi alţi voie­
vozi... D ar ce ? Colum na tra ian ă ar strica acolo, pe
zidul de apus, în stînga, semn de la zăm islirea is-
tui neam rom ân ?... Ce lim pede şi lucie-i apa... Are
dreptate Leon B attista A lberti : toate culorile depind
de lum ină. Sînt surorile ei ; o dovedeşte lucirea pie­
trelor, a peştişorilor, a frunzelor, a florilor, a flu tu ­
rilor... D upă el, albul şi negrul sîn t culori stricate.
Culori de bază sînt doar p atru ; roşul, culoarea fo­
cului ; albastrul, culoarea aerului ; verdele, culoarea

57
apei şi cenuşiul sau vînătul, culoarea păm întului. Şi
totuşi albul izvodeşte strălucirea lum inii, aşa cum
negrul întruchipează întunericul... T e-am px’ins boiş-
tene !... Ce graţie, ce perfecţiune, ce frum useţe izvo­
răşte din liniile tru p u lu i tău... D u-te în ştioalnă, la
casa ta şi fii frum os, m ai departe"...
D eodată inim a îi tre să ri : ajunsese în d rep tu l stîn-
cii argintii şi, în scăpărarea unei clipe, i se păru că
fata fără strai îl aştepta acolo, răzim ată în cotul
drept, cu stînga în tinsă după rugi de zm eură. O
fru n ză de arin foşni încet, prin văzduh, şi se rosto­
goli în ştioalnă.
...„Părere. Şi acum şi atunci... Şi atu n ci ?‘‘ îl în ­
fiora team a. Pipăi stînca : aievea, tare, argintie,
pustie. Dezam ăgit se întoarse la lespedea pe care
scrijelise cîndva, d intr-o trăsătu ră, chipul fetei
de pe stîncă. Găsi urm ele, şterse de ploaie la
şoM şi la picioare. Le drese la loc, m ai apăsat. ,,Am
schiţat Eva din Capela S ixtină şi-am gîndit atît de
adînc, încît mi s-a a ră ta t ca o nălucă. Frum useţea
ei o am în mine. C hipul ei se îm bină cu o necuprinsă
dorinţă de fericire. Mă urm ăreşte, ca o nălucă... La
Roma, eram în ţa ra unde frum useţea se resp iră odată
cu aerul şi cu p arfum ul trandafirilor... Acum sînt
aici, în obcinele cu boncăluit de bour şi cântec de
privighetoare, cu brazi înalţi la căpătîiul celor în­
tru veşnică pace adorm iţi, iar pe stînci se ivesc ştim e
şi cu bobiţe de zm eură m ă hrănesc"... în Italia, meş­
terul Eli Ilarion îl silea să-şi astîm pere dorinţele în
isihie : „Ci fata de pe stînca argintie a stîrn it în
m ine o d orinţă nouă. D ar unde-i m ult dorita ? în
aievea ori num ai în sm intita-m i închipuire ?"... Se
îm brăcă repede şi alergă la m ănăstire, neliniştit şi
bucuros.

58
— Ţi-i dor de-o... Dorină, Ieronim e, de-al p o m it iarj
după chitici ? îl întîm pină Sofronie cu ironie, în'
glas şi-n zimbet.
— Dorul e boală grea : doare şi m istuie to t ce el
însuşi naşte.

La C urtea dom nească au fost prim iţi, fă ră zăbavă.

Aşezînd schiţele în lum ină, m eşterul Ion a lăm u­
rit-o pe fiecare. M itropolitul v ru să ştie dacă a ales
vorbirile p e n tru toate filacterele. C itind cîteva din­
tre ele, în altul p rela t a zis :
— Nu prea vă pricepţi la slavonă.
— N e-ar fi m ai uşor în rom âneşte! Le-am lua din
tip ă ritu rile lui Coresi : ... „cere fiului pîine au doară
p iatră da-va lui ; sau de va cere peşte, doar şerpi îi
va d a“...
— Tinere, datina-i în slavonă.
— Iertare, înalt prea sfinţite, dar nici popii nu mai
ştiu slavona. D ovadă că stareţul, cuviosul M itrofan,
n-a aflat greşelile.
M eşterii schim bară priviri speriate, ci doam na îl
lăudă ;
— V orbirea ta îm i place, Ieronim e. Ce ziceţi, cin­
stite feţe, le tălm ăciţi ?
— N um ai latina, ebraica, greaca şi slavona sînt în ­
găduite de soboare.
^ gîndit s-o pu n eţi şi pe sfînta Elisabeta ?
în treb ă doam na, cu oarecare su p ărare în glas.
Ion dădu lăm uririle, ci doam na nu se m ulţum i ;
făcea ochii m ari şi privea aspru.
Lovit d rept în creştet de su p ărarea ei, Ieronim în ­
cepu vorbirea cu glas scăzut, uşor tre m u ra t : dar
în d ată obrajii i se înbujorară, ochii îi scînteiară şi
cuvintele i se în şirară harnice, colorate, bogate în

59
înţelesuri. Doamria s-a înseninat ia faţă şi l-a ascul­
ta t cu bunăvoinţă.
— ... Se m ai num eşte şi „scara cea duhovnicească";
deşi Ion Clim ax Sinaitul a izvodit-o p e n tru tagm a
călugărească, se potriveşte totuşi tu tu ro r oamenilor.
La noi, întîi şi-întîi, a fost zugrăvită la Sfîntul Ilie
de lingă Suceava ; apoi la Rişca, după m odelul de
la Vatopedi, din Athos, unde am văzut-o şi eu, pe o
arcadă din pridvor. In tabloul nostru, pe Isus l-am
pictat sus, la porţile cerului, de pragul cărora se
sp rijin ă capătul de sus al „Scării". La capătul de jos,
de pe păm înt, l-am aşezat pe Ion S cărarul: priveşte
cum m oartea coseşte vieţile m onahilor. Sufletele lor,
a ju ta te de îngerii din p a rte a dreaptă, urcă fuşteii cu
osteneală m are ; pe cei care n-au păzit v irtu ţile dra­
cii îi sm ulg de pe scară şi-i prăbuşesc în gheena, cu
nemilă.
— Deci n u -i ,,scara păcatelor" ? în treb ă doamna.
— E scara v irtu ţilo r m onahiceşti. Şi zugrăvim acest
tablou pe zidul de la m iazănoapte, să-l vadă călugă­
rii chiar de la in tra re a în m ănăstire. Să ştie ce-i aş­
teaptă.
—■ B ună idee ! Poate aşa se fac ceva m ai cuvioşi.
— Va cuprinde tot zidul gropniţei, cu ferestruica la
mijloc, aici.
— Cîţi îngeri ai pus în tru sp rijin irea virtuţilor,
m eştere ?
— Cincizeci şi doi, în şapte rînduri, se emoţionă
tînărul, auzind că-i zice ,,m eştere" ; i-am în şirat pe
aproape to ată ju m ătatea din dreapta, dacă socotim
că scara duhovnicească taie în două p ă tra tu l hărăzit
acestui tablou. Cele o sută p atru aripi fîlfîitoare vor
să tălm ăcească rîv n a oam enilor de a pluti pe calea
cea d reap tă a Binelui, A devărului şi Frum osului. Aşa

60
cum h o tărît-au m eşterii, aici de faţă, voim a pune
culori pline, sa tu ra te ; verde, roşu, galben, negru,
albastru, vînăt. Şi, fără tru fie, nădăjduim că vom
izbuti să înfăţişăm , pe înţelesul tu tu ro r, bătălia in ­
tre o legiune de îngeri şi una de draci, adică între
Bine şi Rău, Cinste şi Tîlhărie, Frum os şi Urît.
C uvintele din u rm ă le-a rostit cu putere, insuflate
de o credinţă firească, iar glasul i-a tre m u ra t parcă
anum e ca să capete m ai m ultă crezare. Spre a se
convinge de isteţim ea tînărului, doam na i-a pus m ai
m ulte în treb ări. R ăspunsurile au venit fără greş. La
sfîrşit, a poruncit ;
■— M eştere Ioane, să-l trim iţi şi pe acest tîn ăr să
facă schiţele p e n tru tabloul ctitorilor.
— Precum e porunca, înaltă doamnă, câtă Ion să-şi
ascundă îngrijorarea.
Ieşind cu toţii din C urtea dom nească, egum enul
A nastasie Crimca îl pofti pe Ieronim la dînsul acasă,
pe Uliţa A rgintarilor, la sfat. S-a m inunat tinărui
de casa bogată, cu m ulte lucruri de p reţ îm podo­
b ită : vase de au r şi argint, cărţi, ţesături şi cusă­
turi, cruci scumpe, lucruri cum num ai la m eşterii
italieni m ai văzuse. Dar m ai cu seam ă l-au atra s m i­
niatu rile lucrate de egumen, iar priceperea cu care
le cerceta, seriozitatea cu care le judeca, bunăvoinţa
cu care povăţuia plăcură m ult gazdei.
— De unde cum peri văpselele, prea cuvioase ?
— însum i le fac după vechi în v ăţă tu ri aflate la
bătrîne boiangiţe. Uite, roşul acesta-i din flori de
m ăr sălbatec, iar cestălalt din crenguţe de pădureţ,
fierte cu fînmze de şovîrf.
— Un m eşter din F lorenţa zicea că un pictor tre ­
buie să înveţe, cu supunere, stă ru in ţă şi dragoste,
sub oblăduirea unui m aestru, doisprezece ani. S ă în -

61
ceapă, aşa cum m -a în v ăţa t şi pe. m ine dascălul de
la Rişca, Stam atelos Kotronas, cu alesul pietrelor şi
al lutişoarelor, cu m ăcinatul şi am estecatul culorilor
în m ojar sau piuliţă. Să înveţe a. scădea vopselele
p rin fierbere pînă dobîndeşte n u a n ţa dorită. Să ştie
pregăti cleiurile şi tencuielile şi să deprindă m eşte­
şugul de a le întinde pe pînză, lem n sau perete. Cu­
lorile să vină sub penel singure, cum vin slovele în
vîrful peniţei, cînd scrii. Să poată zugrăvi bolţi şi
să poleiască în aur. Dar, m ai ales, să deseneze fără
în treru p ere, după m odelul celor din ju ru l său. A ta-
nasie Crim ca îl poftise la el, cu gînd de povăţuire;
şi iată că tîn ă ru l zugrav da el poveţe.
— In străin ătate, m eşterul Eli Ilarion m -a ţin u t în
frîu scurt. Am făcut sute şi m ii de izvoade sau copii.
Şi aici, şi la Cozia, şi la C urtea de Argeş, dar m ai ales
la Athos. Iar în Italia am trăit, amîndoi, vînzînd
copii după tablourile cele vestite. Le dam pe hrană,
pe găzduire, pe cîte un strai ori o pereche de încăl­
ţări. Am pictat zece ,,M adona della Sedia“ . Nu erau
prea bune, dar clienţii se bucurau p e n tru asem ănare
şi, m ai ales, că le dam ieftin. M i-aduc am inte că, pen­
tru o Evă izvodită după cea din Capela Sixtină, un
neguţător florentin ne-a ţin u t, pe amîndoi, o lună
de zile pe casă şi masă, iar la plecare ne-a dat şi un
asin, să ne poarte poverile pe drum urile Italiei.
— Ci n u ţi-ai papistăşit m eşteşugul zugrăvirii ?
—■ M -am deprins a crede că acesta nu-i un păcat.
Şi, cu îngăduinţa cuvioşiei tale şi a m eşterului m eu
Eli Ilarion, m ult doresc a face po rtrete boierilor şi
boieroaicelor, aşa cum am deprins la Rom a ori Flo­
renţa.
— Se cam tem de porunca din decalog : „Să n u -ţi
faci ţie chip cioplit“...

62
— Icoanele sînt îngăduite p rin soborul al şaptelea de
la Nicheea. Şi, al doilea, zic că astă poruncă priveşte
pe tru faşii care se cred buricul părnîntului şi se ido­
latrizează pre sine.
—■ De la cine ai învăţat... teologhia asta ?
— M i-am ticluit-o singur, prea cuvioase, um blînd
prin lume.
P a rc-a r fi fost rîn d u it anum e, în clipa aceea, de
după perdeaua care îm p ărţea odaia în două, s-a ivit
o ju p în iţă 'c u surîs pe buze şi cu în cru n tare pe frunte,
grăind :
— Cum ? P e n tru doam na Elisafta şi p e n tru dom ni­
ţele ei n u-i păcat, iar p e n tru noi, boieroaicele, este?
— Ei, nepoată poznaşă, tragi cu urechea, hai ?
— Trag, că sîntem , noi fem eile, ţin u te sub obroc şi
nim eni nu ne bagă în sam ă, parc-am fi toate roabe,
Văzînd că pe Ieronim l-a cam descum pănit fu rtu n a
învinuirilor jupîniţei, egum enul surise sub m u sta­
ţa-! neagră, m icşoră oleacă ochii şi lăm uri :
— D um neaei e Sofia, fiica lui Luca Stroici, logofă­
tu l cel m are. Te rog să-i faci portretul. Dar vezi :
dacă iese u rît, Stroicii te dau călăului.
— Prim esc ! se bucură Ieronim . Şi nu m ă tem de
osîndă, cînd m odelul e frum os... E aşa de frum os !
— Ehei, tru faşe ! Cu m ine-ţi afli uşor naşul, dacă
cerci a te-n tin d e la caşcaval.
— Ci asta doresc ; să-mi găsesc... naşa.
Pe egum enul Crim ca îl încînta în fru n ta re a dintre
ceşti doi tineri.
H otărîră, în scurt, ziua cînd să vină la lucru.
— Dar păstrezi taină, să nu se supere doamna. ■■

63
— La Suceviţa o să desfăşor erm inia. N-o să ies din
cuvîntul m eşterului Ion. D ar după asta vreau să pic­
tez aşa cum sim t şi cum îmi poruncesc m intea şi
inima. Suceviţa va să fie, p en tru m ine, un popas în
m eşteşugul de datină m oldovenească şi un punct de
plecare spre înnoiri.
T rufia ju pîniţei Sofia izvodise în el o ciudată n e­
voie de a vorbi despre sine şi a se lăuda, cum nu
făcuse niciodată. Ii vorbise răstit, ca unei slugi ; şi
ceva, din adincuri, îl îm pingea să arate că-i stăpîn
pe unele lucruri de care o ju p în iţă din neam ul Stroici
nici n-a auzit. Ar fi v ru t să spună că ştie sculpta în
lem n şi în piatră, că a în v ăţat greceşte şi italieneşte,
că născoceşte vopsele noi, dar se opri.
— Nu eşti cam încrezut ? întrebă Sofia, cu iz de
batjocură în glas.
— F ără încredere în tine nu izbuteşti nimic. Ci, ier­
tare cer, părin te egum en şi jupîniţă, p e n tru păcatul
îngîm fării. N-am săvîrşit încă nimic. Sînt doar un
biet ucenic, care vrea, nebuneşte vrea, s-atingă De-
săvîrşirea. Şi, în tru aceasta cere sprijinul tu tu ro r
binevoitorilor.
— Tinere, eu, cu fraţii Stroici rîvnim a ctitori o m ă­
năstire m ai m ăreaţă decît Suceviţa. A lcătuim planu­
rile îm preună cu m eşterul Eli Ilarion. îţi oferim deci
încă un prilej în tru vădirea talentului.
— M ulţum esc, din inim ă, p ărinte arh im an d rit ! se
ridică Ieronim şi să ru tă m îna gazdelor.
Pe drum , pînă la Suceviţa, m eşterul Ion a v ru t să
afle de ce l-a chem at arh im an d ritu l Crimca şi ce
au pus la cale. Ieronim a lăudat m iniaturile şi şi-a
a ră ta t bucuria că a cunoscut-o pe Sofia. N -a pom e­
n it de invitaţia de a-i picta portretul. Şi nici despre
D ragom irna n-a spus nimic.

64
— Hai, galop ! a poruncit m eşterul. Avem m ultă
treabă.
Ieronim dădu pinteni calului, ţinîndu-se după me,ş-
ter. îl durea în su flet că n u-i p u tea spune tot. Ar fi
prim it sfat acătării, de la om h îrşîit cu lumea. Dar
fă ră dezlegare nu putea grăi. Şi egum enul Crimca
nu i-o dăduse : ...„Dacă a c e ru t tain ă p e n tru portret,
cu atît m ai m ult s-a r p u tea să aibă nevoie pentru
ctitorie... Mi se pare însă că me.sterul Ion Şarpe bâ-
nuie ceva“...
Wy

Greu se fac ipsosurile,

culorile si se macină f

pietrele; dar mai ales

greu primesc oamenii
a fi oameni

Cît a lipsit Ieronim din Suceviţa, a ars boi’deiul

babei Maria, iar ea a m urit, de m îhnire. Răm asă fără
adăpost, N ecunoscuta s-a aciuat, cu îngăduinţa sta­
reţului, într-o chilioară de lingă clopotniţă. Pe m eş­
terul Sofronie îl m ira stă ru in ţa ei de a răm îne aici.
C ălugărul Dam ian povestea că un păd u rar ar fi au­

66
zit - 0 bocind în tr-o poiană de pe Bercheza : o jelea
pe bătrîn a M aria.
— Bocea cu vorbe ; deci nu-i m ută. Ne păcăleşte !
— Eşti un... zvonar, îl înţepă Sofronie. Vezi-ţi de
alte m inciuni.
Ieronim prim ise porunca să schiţeze chipuri de
p a triarh i .şi heruvim i p e n tru absida altarului, dar
n~avea spor la treabă. C ărbunele se îm piedica pe hîr-
tie. C hipurile ieşeau strîm be, crăcănate, caraghioase.
M ototoli h îrtia şi o aruncă în foc. Se vedea m ai stîn-
gaci ca atunci cinci desena m ieluţa albă, cu crida, pe
lespede de piatră. Ieşi din atelier şi ocoli biserica,
gîndind şi socotind ce chipuri să zugrăvească în fie­
care firidă. ...,,Cum va arăta zidirea asta cînd va fi
gata ? D ar va fi vreodată ?“... Din trapeză luă un
stînjen şi un ghem de sfoară să rnai m ăsoare o dată
pereţii, să num ere ocniţele. Dar n-avea cine-i ţine
de capătul sforii ; se chinuia aşezîndu-1 sub pietre.
Ocoli absida şi, cînd se întoarse, văzu că Necunos­
cuta ţinea sfoara. O rugă să-l aju te ; ea prim i, bucu­
roasă. înseam nă m ăsurătorile pe-o tăbliţă de brad,
urcă scara pe drum ul de stra jă şi se aşeza pe pragul
uşii la tu rn u l dinspre m iazăzi-apus. Privi zidurile
lum inate de soare. ...,,Toate aceste lungim i şi lăţim i
v'a să le zugrăvim . Vom putea ?“ Şi, de-odată, un
gînd anapoda ; ,,Sofia purta rochie din catifea de
Ypres, in culoarea vişinei coapte... Necunoscuta, în-
tr-o rantie de şiac aspru, castaniu"... Iar gîndul acesta,
fără noimă, îl în tristă foarte.
— P e n tru care fap tă te căleşti ? întrebă Sofronie,
de jos. Tot ielele ? Tot ştim ele ? Ori drăcoasele ru ­
salii, care se întovărăşesc cu fetele lui Iuda ?
— Ce zici, bădiţă Sofronie : pot zugrăvi clipa cînd
o stim ă îmi fu ră inim a ?

67
— V rei să spurci erm inia cu credinţe păgîneşti ?
— în lim ba latin ă sat se zice pagus. Deci la început
păgîn a însem nat săcean. Iar noi săteni sîntem , de
loaştină.
— M ulte m ai ştii !
— Nu ştiu, bădiţă, ci doar vreau să ştiu, surise şi,
deodată, se trezi schiţînd, cu cărbunele, peste şi
p rin tre cifre, florile trebuitoare în tru înrăm area
chipurilor. Gîndea : ...,,Aici, spre miazăzi, în lum ina
soarelui acest „arbore“ va fi m ai frum os ca o tapi­
ţerie flam andă. Culori sm ulse din soare şi din
curcubeu, din nouri şi din iarbă, din flori şi din
stînci, toate frăm întate în m ojarul sufletului. Va fi o
m in u n e“...
Dar, în clipa urm ătoare, iar se am ărî : ...,,Sute, mii
de asem enea vedenii am avut, ci nici una n-am pu-
tut-o prinde pe hîrtie ori pe lemn, aidom a cum am
văzut-o, în sinea-m i, m ăreaţă şi strălucitoare. Nu, n i­
mic n-am să pot... Va treb u i să răm în în coada lui
Ion şi Sofronie ; rîndaş, slugă la zugravii din neam ul
Şarpe. Cînd am cîte-o sclipire, n-am hîrtie şi căr­
bune la m ine ; cînd le am, îmi seacă închipuirea"...
In vuietul sfădăliei din el, n-a auzit cînd Necunos­
cuta a u rcat scara şi s-a oprit în dreapta lui, p ri­
vind, cu m ultă lu are am inte, schiţele de flori.
— îţi plac. N ecunoscute ? în treb ă răstit, m ai degrabă
ca s-o alunge decît ca să-i afle părerea.
F ata încuviinţă, din cap ; ochii îi jucau în scalda
bucuriei, arzînd parcă de un foc tainic. A dat să ros­
tească un cuvînt, dar n-a scos decît un icnet ciu­
dat, dinlăuntru, poticnit şi s-a frîn t iar în crîncenă
m uţenie.
— Necunoscute, filozofiile, oricît de adînci, şi reli­
giile, oricît de evlavioase, sînt doar nişte poveşti în ­

68
chipuite în tru în cîntarea necurm atei copilării a
om enirii. R eligia-i o poveste, o mitologie, care cearcă
a lăm uri nelăm uritele şi a domoli spaimele. Mă as­
cu lţi ? Te u iţi la m ine parcă m -ai înţelege. M itolo­
gia-! un şir de năzbîtii născocite despre zei. Adică
despre p uterile cele m ari ale firii. Ţie-ţi spun, că
nu m ă pîrăşti : şi cred in ţa creştină-i tot o mitologie.
Biblia ? Evangheliile ? C ărţi de poveşti, pe care eu,
cu închipuirea şi talen tu l meu, va să le zugrăvesc
pe ziduri. D um nezeul m eu e Frum useţea. Sînt e re­
tic ? Da ?... Nu ?... Şi stareţu lu i i-am spus : dacă în ­
chinarea la F rum useţe se cheam ă erezie, eretic mă
numesc... In tr-u n anum e fel seam ăn cu tine : mă
osîndesc singur la o m uncă fără istov în tru aflarea şi
făp tu irea Frum useţii... B ănui că n-ai m ai m ult de
douăzeci de ani ; ai p u tere de flăcău p ăd u rar şi în-
dem înare de ţesătoare de m acaturi în douăsprezece
iţe. Dar în tine p o rţi noian de m îhnire şi în tristare iz-
voditoare de plînset ; iar plînsul, cum în v aţă Grigo-
rie Palam as, plînsul m arii tăceri izbăveşte de orice
păcat.
V orbea parc-ar fi g răit sieşi ; iar dreapta, harnică
şi destonică, da la iveală, pe hîrtie, chipuri de b ă r­
baţi şi fem ei, cetăţi şi case, dealuri şi m unţi, copaci
şi flori. Toate i se păreau vii, aievea, şi-l fu rau aşa
de tare, că nici nu băga de seam ă că Necunoscuta-i
ascuţea condeiele de cărbune şi i le întindea, firesc,
p arc-ar fi făcut asta de la începutul lumii. Abia cînd
Sofronie, de jos, se răsti la dînsa :
— La bivoliţele tale, Muto, tra p ! Nu m ai paşte
bobocii în ju ru l istui tîn ă r n e p rih ă n it şi isihast.
— Lasă fata în pace, bădiţă !... E -un su flet p rie te ­
nos şi bun, înveşm întat în tăcere.

69
— Ce tot bîigui acolo, ca năucul ? Toanta asta ni­
mica nu înţelege...
— Hai să ax’dern ipsosul.
— Hai... N e-ajuţi şi tu, N ecunoscute ? Da ?... Foarte
bine ! Dovedeşti cum inţenie şi înţelepciune, dacă la
ocări nesăbuite răspunzi m uncind în tăcere.
Pe m alul Suceviţei adunaseră p iatră albă, sclipi­
toare şi acum o fărîm.au, cu barosul, în bucăţele.
N ecunoscuta tru d ea alătu ri de zugravi, de ucenicii
lor şi de trei călugări trim işi de s ta re ţ să-i ajute.
Găsea pietrele cele mai bune şi-i seînteiau ochii de
bucurie cînd le p u tea fărîm a, fără să le îm prăştie
prea departe. Alegea bucăţele curate, albe şi le căra
lingă cuptoare. I .se brobonea fru n tea de sudoare,
dar nu se desbrobodea. Se retrăgea pe rîu în sus,
după arini, îşi răcorea faţa şi se-ntorcea la muncă.
Pe cînd m eşterii sfărîm au piatra, în cele tre i cup­
toare ardea foc tare, cu lem ne de fag, sub priveghe­
rea ucenicului Gligorie. D upă şase ceasuri de ardere
duduitoare, m eşterul Ion a pus să se tragă jaru l cu
cociorbe m ari, să se m ăture, fără zăbavă, lăuntrul
cuptorului ; să se arunce pietrele şi să astupe gurile
cu lespezi de piatră, fierbinţi, pe care Ieronim , So-
fronie şi Ion le lipiră, repede, m arginile cu hum ă,
m uiată în apă fierbinte, să nu răm înă nici o crăpă­
tu ra cit de m ică : piatra de ipsos se arde înăbuşit.
N ecunoscuta îl a ju ta pe Sofronie, dar el :
— Leapădă dracului feregeaua ceea ce de pe faţă,
M uto !
F ata il privi lung şi lipi, cu grabă şi îndem înare,
răsuflaturile fierbinţi ca focul.
— U rîtă trebuie să m ai fii, dacă nici pe zăpuşala
asta nu te descoperi.
— S taţi la gura cuptoarelor şi privegheaţi să nu
răsufle pe undeva, că se trezeşte ipsosul, ceru m eşte­

70
rul Ion. Cum se iveşte o crăpătură, astupaţi-o repede
la loc.
Cînd lip itu ra cu hum ă s-a în tă rit la toate şi nu s-a
m ai ivit nici o crăpătură, N ecunoscuta a luat pe um ăr
ciubărul cu răm ăşiţele hum ei, s-a ferit dincolo de un
cot al rîului şi, după o ju m ătate de ceas, s-a întors
curată, parcă nici n -a r fi um blat cu lut.
A treia zi, au fiert culori. Fata, tot p rin tre dînşii.
Dar parcă nim eni n-o m ai lua în seam ă : era de-a lor.
Doar Sofronie, cînd o văzu plecînd să-şi hrănească
bivoliţele :
— M inte are puţină, dar încolo, după cît îi gîcesc
form ele prin tre rantie, e întreagă şi chiar bine clădită.
N um ai bună de... Ce linişte ar fi în casă cu atare
nevastă...
— Nu-i proastă, bădiţă. Iar dacă faţa nu i-i slută...
— Călina a auzit c-ar fi turcoaică şi vrea să treacă
la legea noastră. La noapte m ă năpustesc peste dînsa,
în chilie.
în zorii zilei urm ătoare, N ecunoscuta a muls bivo­
liţele, apoi a trecut i.a prisacă să-l a ju te pe moş
A ndrei ia aşezat stupii p e n tru iernat. A prinzînd
focul sub ceaunele cu boiele, Sofronie îl m ustra pe
leronirn ;
— Te-a... părăsit roaba ? Ea-i m ută şi tu lim but.
— Cum adică ?
— Adică i-ai spus că vreau să m ă năpustesc asupră-i
şi s-a încuiat în chilie.
— J u r că nici nu m -am gîndit să-i spun, deşi acum
văd că trebuia.
— Atunci cum a aflat !
— O fi avînd puterea de a gîci gîndurile. Ochii ei
p ătru n d în cuget şi văd. A... uite-o ; bate toaca...
Şi, cîteva m inute, ascultară şi priviră, uim iţi. Ci,
Ieronim ;

71
— o fată care ştie să bată toaca a tît de m eşte­
şugit n u poate fi prea departe de un clopotar iscu­
sit, ca m atale, bădiţă Sofronie.
— în adevăr : să vezi şi să nu crezi.
— Aseară, în strană, a a ră ta t călugărului Misail, cu
degetul, rugăciunea ce trebuia citită.
— Taci, năzărelnice ! N -ai să pretinzi acum că ştie
şi acatistul m ai abitir ca stareţu l M itrofan.
— A devărat : greu de crezut. Deci m ai bine să citim
din erm inie. „Cum se zugrăvesc m inunile vechii
scrip tu ri“ ... Ascultă : ... „Şi din josul lor dealuri şi o
prăpastie m are şi de-asupra ei să se scrie «Tartarul»
Şi ceata Luciferiului surpîndu-se de la ceriu ; şi pre
cît m ai sus, lum inoşi sînt îngerii, iară m ai jos alţi
îngeri m ai negri, şi m ai jos aiţii m ai întunecaţi ; şi
m ai din jos alţii ju m ătate draci şi ju m ătate îngeri ; şi
a lţii iarăşi desăvîrşit dim oni întunecaţi şi negri ; şi
din jos de tot, înlău n tru în T artar, Luciferiul, diavo­
lul, m ai întunecat şi decît toţi, m ai sălbatec, zăcînd
lungit cu faţa în jos şi în sus u itîn d u -se “. Hai acum
să trecem pe hîrtie întîm plarea asta.
— Să vedem cum... desenăm un drac cu faţa în jos şi,
totuşi... ,,în sus uitîndu-se“.
A bsorbiţi de lucru, n-au auzit cînd a venit Necunos­
cuta şi-a adaos lem ne pe focul de sub oalele cu boiele.
— A, uite, avem şi un judecător, a tre să rit Ieronim ,
cînd a sfîrşit lucrul. Spune, Necunoscuto : care schi­
ţă-! m ai bună ?
Surîzînd din priviri, fata a ră tă îngerii lui Ieronim
şi diavolii lui Sofronie : la Ieronim privirile-i rîdeau
de bucurie ; Ia Sofronie se încrîncenau de spaimă.
— M i-ai încondeiat, bădiţă, nişte draci fioroşi şi săl­
bateci, cum n-am să pot eu face niciodată. Ce Luci-

72
fer groaznic la chip şi la trup, cu coam e de bivol !
Eu l-am închipuit cu coarne de rădaşcă.
— De rădaşcă ?
— Poporul crede că unii îngeri n -au voit să-l ajute
pe Sfîntul Ilie să-şi înham e caii la căruţa de foc,
şi-atunci ziditorul lum ii i-a p refăcu t în rădaşce. îm ­
binăm îngerii m ei cu dim onii m atale şi scoatem ceva
de seam ă ; iadul din fresca Suceviţei.
— Mai cercăm încă o probă, aşa în joacă ?
— Da... Am n im erit la faptele uriaşului Sam son ;
A scultă : „Sam son îl om oară pre leul... S tînd Samson,
cu un picior pe un leu c ă ld n d şi cu m îinile sale
capul întorcîndu-i şi zdrobindu-1 pre dînsul...“
— Nu, nu ştiu să desenez lei.
— A tunci : ,,Sam son ţiind o falcă de m ăgariu în
mină, îi loveşte înainte pe cei de altă sem inţie ; şi
m ulţi om orîţi în urm a lu i“...
Cînd au sfîrşit desenele, au constatat că Samson
al lui Sofronie a ră ta voinic şi aspru, duşm ănos, rău,
ia r al lui leronîm , senin, bun, frum os.
— Ei, ce zici, M uto ? Tu, d reap tă judecătoare...
F ata privi, pe rîn d desenele şi autorii şi roti de două
ori d rea p ta în tr-u n sens şi în celălalt.
— Nu înţeleg ; ce naiba vrei a spune ?
— Zice că Samson, fiind un binefăcător al neam ului
său, se cuvine să aibă b u n ătatea scrisă pe chip, ca în
desenul meu, şî vînjoşenia celui desenat de m ata,
tălm ăci leronim . Deci să lucrăm îm preună.
— Născocire ! N -a spus asta, cum nu-s eu m itropolit.
— N -ai spus aşa, Necunoscuto ?
F ata încuviinţă din cap, cu h o tărîre : ,,Aşa am spus !“
— Măi, să fie... V -aţi vorbit. V orbit ? Cum ?
Spre seară, Sofronie o pîndi pe m alul Berchezei,
cînd îşi adăpa bivoliţele ; ţîşni d intre arini şi, ca un
dihor, îi sări în spate. D ar fata se răsuci, îl pocni cu

73
resteul peste ghebă, peste faţă. C ocotind de furie,
cercă, încă o dată, s-o doboare şi să se arunce peste
dînsa. D ar una d intre bivoliţe m ugi şi se repezi să-l
ia in coarne. Noroc că s-a ferit după tu lp in a unui
arin, a in tra t în tufişul unde pîndise şi s-a strecu rat
pe rîu, la vale, pînă în faţa m ănăstirii. Se văzu plin
de sînge pe faţă şi se spălă ; dar îl d u rea gheba, iar
în cap îi creşteau cucuie. La m.asă, în trapeză, lero-
nim îl întrebă, îngrijorat, unde s-a lovit.
— M -am b ă tu t cu nişte ciobani, m inţi îm bufnat.
—Te-au prins la urdă dulce ?
— Cam aşa... rîse călugărul Mina. E ram pe-aproape :
Te-a păiit... urda dulce, cu resteul... Şi-ai av u t m are
noroc că nu te-a luat bivoliţa în coarne, m eştere So-
fronie.
Toţi înţeleseră ce i s-a întîm plat, rîseră cu poftă, şi
lăudară bărbăţia Necunoscutei. Ca să nu se lase
batjocorit, Sofronie se prefăcu vesel ;
— Ştiţi, M uta, are chip frum os ; nu-i m încată nici de
porci, nici de vărsat, nici de sfrenţie, nici de lepră,
cum ziceam... Acum ştiu cum m uşcă şi, a doua oară,
nu-m i mai scapă.
— La m ata, bădiţă Sofronie, am auzit vorbă în ţe­
leaptă : sacul ştie să-şi afle petecul şi spinarea scăr-
pinătoarea.
— Iar eu, interveni stareţul, poruncesc să nu te mai
legi de fiinţa asta : este sub a m ea ocrotire şi nu
îngădui !
M eşterul vru să se răzvrătească, dar îşi am inti de
fratele său Ion şi tăcu. Lui Ieronim i se făcu m ilă de
el şi, după masă, îl pofti la plim bare :
— B ădiţă Sofronie, privindu-te, îm i am intesc de
Socrat filozoful cum a băut cupa cu cucută, s-a
întins şi s-a acoperit cu m antia, să nu i se vadă chipul
schim onosit de durere.

74
■
— Aşa să iac şi eu ?
— Am îndoi să facem aşa. Că zbucium ul din noi a
început să ne cam sluţească m utrele. V iaţa m i se
pare brăzdată num ai de şan ţu ri şi oprelişti ; să nu
m ănînci, să nu bei, să nu iubeşti, să nu chiţi, să nu
guşti bucuria îm preunării... M ereu ,,să n u “, deşi pri­
vighetoarea chită, m ieii zburdă şi soarele-i lum inos ca
dum nezeirea. La toate mi se spune : Nu ! Să te frî-
nezi cînd ţi-i a te da veseliei, plăcerilor şi petrecerilor
nsbune. Dacă-s gata să m uncesc pînă la leşin, de ce
m i-i oprită desfătarea năucă ? A rta ? Ce-o să--mi dea
arta, la urm a urm elor ? Faim ă ? P reţu ieşte faim a
asta m ăcar cit săru tu l unei fete ? Sărutul, pe care
mi-1 închipui izbăvitorul a o sută de chinuitoare
întrebări : de ce m -am născut ? de ce trăiesc ? unde
aflu A.devăruî, D reptatea, Dragostea, F rum useţea ?
Dacă dospesc chinuri şi d u reri în m ine ca să făp-
tuiesc artă, înseam nă că a rta n u-i m întuirea, ci blăs-
tăm ul meu, pieirea mea.
R ăsărea luna în vîrfu l brazilor ; cei doi zugravi se
sim ţeau trişti, dar prieteni, aproape unul altuia, fră ­
ţeşte trebuitori.

După osteneala sfărîm ării la p iatră şi arderea ipso­

sului, m eşterul Ion îngădui lui Ieronim tre i zile la
Suceava.
Ju p în iţa Sofia a venit să pozeze în casa arhim an-
ditului A tanasie Crimca, unde Ieronim îşi pregătise
totul : jilţ, pînză, culori. Schiţîndu-i chipul, îi des­
coperi însuşiri puternice, voinţă şi o anum e poftă,
lăcomie de viaţă, care o înfrum useţau. Se em oţiona
cînd îi ro tu n jea contururile, îi colora obrajii, cînd îl
aţintea viclean cu priv irea ; dar se înfiora cînd o des­
coperea rece, ciudat de străin ă şi depărtată, ca din-

75
tr - 0 lum e a zăpezilor fără soare. Cercă sa-i încăl­
zească inim a. Ii povesti întîm plări de haz din A nvers
şi R otterdam , îl înfăţişă în chip hazliu pe m eşterul
Stam atelos K otronas de la Rîşca, dascălul lui cel
dintîi ;
— Zicea : „Să n u -ţi spurţi h arul zugravindu chipurili
oam enilor cu care te întîlnestiu zilnicu, c-azunzi sa
ţi le faţi idoli de închinare si ru g a “.
Ju p în iţa rîdea ori se făcea a rîde şi cerea să-i po­
vestească şi altele.
— ...Intr-o noapte, după ce m -am întors de la taverna
II Babuino, d intre caravaggiştii cei besmetici, m eşte­
ru l Eli Ilarion m -a ocărit foarte ; „Te laşi adem enit
de dragostea p en tru m uieri ! m i-a zis. Ai petrecut
p rin tre cortegiane. Ai izvodit un psalm în tru slava
tîrfe i“... Şi a u rm at cu dăscăleala pîn-am ju ra t : „Nu
m ai fac !“ Dar parcă m -a iertat : „Dragostea m uie-
rească prăbuşeşte bărbatul în deznădejdea cea dia­
bolică şi-l um ple de un pandem oniu, unde toţi m on­
ştrii : groaza, to rtu ra, îndoiala, nebunia, m oartea, se
unesc şi pricinuiesc sm intita dulceaţă a d urerii pe
care doreşti s-o păstrezi veşnic, ci ea se topeşte, se
stinge, piere în clipa urm ătoare, lăsînd în cuget şi în
toată fiin ţa-ţi num ai cenuşă şi m ătrăgună...
— Zugrave, cum vorbeşti cu m ine? U iţi că sîn t boie­
roaică ? T ata are douăzeci de moşii, tre i case în
Suceava, două în H îrlău, p a tru în Iaşi, două în Galaţi,
şapte mori, zece pive, optsprezece oloiniţe, zeci de
turm e de oi şi cirezi de cornute, face negoţ cu bistri-
ţenii, cu braşovenii, cu leşii, la Liov şi Danzig. Iar
au r şi giuvaieruri are aproape cît şi vodă Ierem ia.
Va fi ctitor la D ragom irna !
— Cer iertare... N -am v ru t să te supăr, se bîlbîi lero-
nim, în d u re rat c-a vorbit necugetat, dar şi bucuros

76
că i-a descoperit o sclipire tru fa şă în privire. Gîndi ;
„Să-i pun culorile superbiei în ochi şi-n obraji... O,
Caravaggio, cîtă d rep tate ai ! Şi dom nia ta, m eştere
Eli Ilarion, ai dreptate. Toţi aveţi..."
Dar, după cîteva m inute de îm bufnare, tocm ai cînd se
pregătea să-i spună că, pe ziua de azi ajunge cît a
pozat, Sofia îl pofti la plim bare pe uliţe.
— Bucuros, jupîniţă... Dacă asta nu strică num elui
Stroici.
— Ştiu eu m ai bine ca tine ce strică şi ce drege num e­
lui m eu !
De pe uliţe, au u rcat pînă la cetate; el i-a povestit
întîm plări vesele, i-a a ră ta t florile toam nei, i-a cîn-
tat, aşa că ju p în iţă a uitat, aproape cu totul, că-i fiica
m arelui logofăt Luca Stroici.
In tre i zile p o rtretu l a fost gata. Nici n -au ştiut
cînd a tre c u t tim pul. De m ai m ulte ori i-a spus
cuvinte drăgălaşe, nu a tît c -ar fi fost adevărate, cît,
m ai ales, ca s-o vadă zîmbind. Sofia îl privea cu tot
m ai m ultă stăruinţă, cu interes şi cu un fel de vino­
vată plăcere. Cînd îl în treb ă ce planuri are p e n tru
viitor, tînărul se grozăvi :
— N utresc gîndul de a îm bogăţi m eşteşugul zugră­
virii, deprins la Athos şi în Italia. V reau să sam ăn
flori noi pe ogor vechi, ca să-l îm prim ăvărez. Să ză­
mislesc chipuri bizantine cu săm înţă de la Moldova.
De pildă : sfîntul liie să m eargă p rin cer într~o căruţă
ţărănească de la noi. La judeţul din urm ă, drepţii să
stea pe laiţă, cum stau bătrînii la sfat ori la priveghi.
P ăstorii să-i fac d rep t ca în obcine. Iar dom nia ta,
cu priceperea şi dragostea dom niei tale p e n tru fru ­
mos, să-m i fii c tito riţi. Că nouă, m eşterilor, zidito­
ru l lum ii ne-a dat talan t fără... talanti.

77
— T e-ajut, Ieronim e. T e-ajut, m ăcar că în ist tablou
m -ai făcut cam prea trufaşă.
— Aşa eşti, cinstită jupîniţă. Iar boierie fără trufie...
— Aşa voi fi fost. Acum, de cind te cunosc, m-am. m ai
schim bat. N-am stat, nicicînd, a tît de m uit de vorbă
cu un tîn ăr um blat prin lume, învăţat şi cu h ar ca tine.
— Sînt un biet zugrav de biserici... se um ili Ieronim,
anum e ca s-o audă lăudîndu-1.
— Nu sam eni cu nici unul din cei cu care părinţii
vor să m ă m ărite.
— Ca zugrav, n-am nici cind linişte. De cînd m -am
adunat de pe drum urile străinătăţii, um blu după
piatră şi lutişoare, după cleiuri şi răşini, după ipsos
şi var. Caut lem n de paltin, nuc ori tei p e n tru scîn-
duri pe care să zugrăvesc icoane. Le cioplesc, le ge-
luiesc, le fierb în rachiu am estecat cu arsenic, în oţet,
în ulei de in. Cînd văd un paltin drept ori un tei fără
cioturi m ă bucur parc-aş vedea tru p de fecioară.
Cînd îţi să ru t m ina cu degete subţiri şi piele catife­
lată, aburind m ireasm ă de trandafir, gîndesc că eu
lucrez cu cleiuri şi boiele rău m irositoare şi că sînt,
prea adesea, m înjit ca un hom ar.
— M i-a spus arhim .andritul A tanasie că acel ce-ţi
zugrăveşte chipul, te supune. Fug cu tine în m unte,
Ieronim e !
Uluit de vorbele ieşite din căpuşorul jupîniţei, tîn ăru i
pildui ;
— La Florenţa a tră it un pictor, Filippo Lippi ; orfan
şi sărac fiind, l-a crescut un călugăr şi l-a învăţat
pictura. E ra foarte talentat, dar şi foarte chinuit de
în treb ări fără răspuns. Ca să sfîrşească un tablou pe
care-1 tot amina, Cosimo cel Fiătrîn, din stirpea
Medici, m ai m arele cetăţii, l-a încuiat în atelier. Ci
el a fugit, pe fereastră, cu funie îm pletită din cear­

78
şaf. S-a ascuns în tr-o m ănăstire de călugăriţe. Acolo,
sta re ţa l-a pus să picteze pe sfînta M argareta ; ca
model i-a dat o încîntătoare călugăriţă, n u m ită Lu-
creţia. Filippo s-a îndrăgostit de dînsa şi a răpit-o.
Ea a zis : „Părăsesc m ănăstirea şi-m i păstrez iu b itu l“.
Papa, auzind, a dezlegat-o de legăm întul călugăriei,
ca să se poată căsători, după lege. D ar rudele s-au
îm potrivit cu atîta înverşunare, încît fata a tre b u it
să se în to arcă la m ănăstire. Din acea răpire s-a ză­
m islit un bastard, Filippino, pictor ca şi p ărin ­
tele său...
— Frum osul m eu zugrav, săru tă-m ă !
Ieronim o prinse în b raţe şi-o săru tă pătim aş. Era
fierbinte şi li se potriveau buzele şi trupurile, parcă
num ai o greşeală le-ar fi desprins. Se trezi vorbind ;
— H ai ! Lăsăm părinţilor tabloul, să-şi potoale dorul
de tine, şi ne adăpostim la o stînă, în obcini.
— Intîi, m ă pictezi goală, se răsuci, desfăcîndu-şi
rochia ia sîni, aşa cum ai zugrăvit italiencele de care
ai povestit.
— Halda, de ! se desm etici Ieronim . Mă tem eam că
aici n-o să aflu fem ei îndrăzneţe, care să se dezbrace
în faţa unui...
—■ Eşti un p rost ! Toate boieroaicele rîvnesc să-şi
scoată rochiile în faţa căpitanilor de lefegii, darm ite
în faţa unui tîn ă r vrednic a le înveşnici frum useţea
făpturii !
— Pozezi îm brăcată p en tru sfînta Ana şi goală pen­
tru Venus.
— Cine--i jupîneasa asta ?
— Zeiţa frum useţii, la grecii cei vechi.
— C redeam că-i vreo leahă ori unguroaică... Dar
dacă m ă află părinţii, m ă ucid... Să cerc.ăm a ne în-
tîlni în casa de la Ilişeşti ; că tata m~a sortit unui
pan leah, tre c u t de patruzeci de ani şi nu vreau să-i...

79
slujesc fecioară. înţelegi ? Peste cinci zile, la Iliseşti!
leronim ieşi din odaie, uşor ca fulgul ; dar în cer­
dac îl întîm pină logofeteasa :
— Zugrave, p o rtre tu l e bun : seam ănă cu fiica noas­
tră, aidoma, la -ţi plata : poftim ! Şi să nu te mai
prind pe-aici.
■
—• C instită jupîneasă, eu... noi ne gîndeam...
— Pleacă ! Fiica noastră se-ndrăgosteşte uşor şi se
leapădă repede. N eam ul Stroici nicicînd nu-şi va
am esteca sîngele cu al u nui zugrav m urdar de boiele
şi cu ochii roşii de colb şi var. Te-am p lătit ? Pleacă!
leronim vru să-i strige ; „Dom nia ta eşti m am ă ori
neguţătoreasă ?“ D ar îşi am inti vorba lui Eli Ilarion:
,,Ispitele fem eii iad şi pierzanie înseam nă“. Descum ­
pănit, în ţep at de-o team ă ciudată, coborî scările casei
unde o clipă i se păruse că a în tîln it dragostea. Ogar
căruia i-a scăpat o iepuroaică, s-a întors la Suceviţa,
a p a tra zi, îm povărat de am ărăciune şi um ilinţă. So-
fronie l-a gîcit :
— Ce te d a tin i aşa, în ciuda cărării ? Ori eşti beat ?
— N -am văzut fa ţa vinului, de-o lună de zile.
— A tunci ai m încat ciurnăfaie şi-ai dat bîca.
— Mai rău : p arcă m -a călcat în copite o turm ă de
m ăgăriţe.
— Te-a prins la fu ra t inim i şi ţi-a cam m uiat ciola­
nele ?
— Am aflat că săracul va să se m ulţum ească doar cu
m irozna bucatelor.
M eşterul Eli Ilarion l-a citit din prim a clipă şi l-a
luat la zor :
— Becisnicul m eu fecior, dacă te îndrăgosteşti de fie­
care model, te destram ! ca fum ul de tăm îie în văz­
duh.
— M eştere, Sofia-i frum oasă şi...

80
■
— Treci la scos ipsosul din cuptoare, la pisat şi cer­
nut, strigă m eşterul Ion. M unca te tăm ăduieşte de
nerozie şi te ispăşeşte de păcate.
— M eştere, eu vreau...
— La treabă ! N u-i iertare... A leluia !
G îtuit de supărare şi am ar a prins să piseze piatra
arsă pe lespezi netede, izbind cu un ciocan m are şi
cu m înie m ultă. P ulberea o cernea p rin sită deasă
din fir de borangic. Au venit să a ju te ; călugărul Mina,
moş A ndrei prisecarul, toţi ucenicii şi Necunoscuta.
O vrem e au tăcut. Pe urm ă, călugărul a povestit des­
pre rîv n a lui Simion Movilă şi, m ai ales, a jupînesei
M arghita, de-a ajunge doamnă. Cu încetul, m eşterul
Ion a cîrm it vorbirea spre dragostele acestei jupî-
nese cu un frum os pan polonez. Şi pe cînd toţi o osîn-
deau, Ieronim ;
— Eu zic că dragostea, ca şi arta, e rîvna de a scăpa
de singurătatea care rodeşte deznădejde.
— P e n tru mine, tru p u l fem eii e o taină, se spovedi
Sofronie.
— Şi sufletul ei e învălit în ciudăţenii ; da»- dragos­
tea-! tocm ai strădania de a descîlci tot ce ni se pare
neînţeles. Ci eu sorb şi trăiesc cu zbucium şi durere.
— Hm... Ce de filozofie risipiţi voi, m eşterilor... su­
rise prisecarul Andrei. Ca şi bărbatul, fem eia-i tru p
şi suflet. Ci tru p u l ei e oleacă m ai gingaş, poate mai
frum os şi m ai încărcat cu abur de ispite, iar sufletul
îi stă m ai la faţă şi de-aceea lunecă uşor.
— D ar dragostea ?
— Să m ă ierte feţele bisericeşti, dar eu zic, la bă-
trîneţele mele, că dragostea-i un fel de îm părtăşanie
arzîndă a două tru p u ri şi a două suflete care sufăr
şi se bucură, cîntă şi plîng îm preună.
Ieronim se ocări pe sine ; „De ce n-am prins în
b raţe fata de pe stînca argintie şi, cu sete, s-o să­

81
ru t ?... D ar oare am văzut o fată acolo, pe stîncă ?...
N ăzăreală !'“
Cinci to ată p iatra arsă a fost pisată şi cernută m ă­
ru n t, m eşterul Ion a p reg ătit cinci hîrdaie m ari cu apă
caldă. Toţi şi-au dezbrăcat halatele şi-au suflecat
m înecile şi au tu rn a t p rafu l de ipsos în apă ; cîte
20 oca de ipsos, presărat, cîte p u ţin şi m estecat bine,
în 50 ocale de apă.
Ieronim nici n -a băgat sam ă cînd N ecunoscuta s-a
apucat şi ea de sfărîm at cocoloşii : o sim ţea aproape,
ca pe o soră. Mîinile, unse de ipsos alb, li se întîlneau,
blînd, p rin apa din ciubăr, călduţă şi albă. El surî-
dea ; îi venea s-o prindă, în joacă, dar nu îndrăznea.
Cînd ipsosul, mmiat în apă, s-a făcut ca laptele, l-au
lăsat două zile să se limpezească, apoi au scurs apa,
încetişor şi au a şte p tat să se închege, ca untul. După
asta l-au întins la soare pe mese m ari, curate, să se
usuce bine. Uscat, l-au pisat din nou şi l-au ars în
cuptor, a doua oară.
— Ce trudă. Doam ne ! se căina Sofronie.
— Nurrmi aşa căpătăm ipsos bun şi trainic, îl încu­
ra ja Eli Ilarion. Hai să dezvelim gropile cu var stins,
acoperite acum cinci ani.
Se bucurară m ult, găsindu-1 alb şi gras, ca seul
iarna.
— Vom face o tencuială cum n-a m ai fost ! Odihni-
ţi-vă două ceasuri.
Ieronim urcă pe Furcoi şi privi m ănăstirea, m unţii,
cerul : „...De ce-s aşa de m inunaţi nourii în seara
asta ? De ce-s tiv iţi cu străm ătu ră roşie şi albastră,
albă şi galbenă ? De ce codrul e a tît de m ăreţ, de li­
niştit, iar eu aşa de trist, de fără rost, de zbucium at?
La vîrsta mea, m eşterul Eli Ilarion ridicase trei clă­
diri ; R afael era Sanzio-sfîntul... Eu de-abia am m îz-
gîlit cîteva icoane copiate după nişte modele... Şi vreau

82
să m ă num esc m eşter zugrav... m are m eşter zugrav !
Sofronie m -a rîs ieri : „M unceşti cu înverşunată m î-
nie, ca să u iţi iarm arocul cu... ju p în iţa Stroici ?... Cînd
văd ce opărit şi tris t eşti, îmi vine să dau dracului
orice dragoste"... ,,Hm... Grecii cei vechi povăţuiau :
n-o m îniaţi pe A frodita, zeiţa dragostei ; răzbunarea
ei e năprasnică. De altfel de aceea şi-a ales ca ibovnic
pe Ares, zeul războiului"... „Mă cam am eţeşti cu po­
veştile ta le “... ,,După în v ăţă tu ra isihiei îm i im pun
linişte ori de cîte ori m ă tu lb u ră ori mă supără ceva.
Adesea, cînd dau să m ă răzvrătesc, aflu că m eşterul
Eli Ilarion are drep tate : fem eia este chinul cel m are
al bărbatului".
Lelea C ălina a venit şi ea cu vrăjile : ,,Ai grijă, în
noaptea dinspre joia patim ilor să aprinzi în ogradă
foc cu lem ne de jugastru, de alun şi de corn, iar lîngă
foc să pui un ciob cu tăm îie, un pah ar cu apă şi trei
scaune"... ,,Şi... să aştept să vină ştim a de pe stînca
argintie ?" ,,Nu ştiu cine-i 'm neaei, dar dacă ţi-i u r ­
sită, vine !“... G îndindu-se la Sofia, se apucă de lucrat,
îm preună cu Sofronie, schiţe p e n tru figurile din altar.
— Ştii ce-am băgat eu de seamă, bădiţă ? Şi la noi şi
în ţările pe unde am um blat : că dacă un pictor um ­
blă m în jit de vopsele, bărbos, desculţ, cu ochii roşii
de var, de colbul zidurilor netezite cu cîrpa de cînepă,
dacă piere de foam e şi de disperare, ori se-m bată
de am ar ori de bucurie că a p rim it un ban de la m eş­
ter, sau de ia ctitor, şi cade pe drum , dacă doarm e
sub schelă, cu capul pe o p iatră ori în tr-o chilie în tu ­
necoasă, dacă-i ursuz ca un urs în ţep at de viespi,
dacă are cincizeci şi cinci de ani şi se îm preună cu
călugăriţe tinere ori cu ciobăniţe proaste, nu se m ira
nim eni : e u n m iru it al Dom nului, are talen t şi i se
îngăduie orice. Chiar m oartea prin foame şi păduchi
îngăduită îi este. D ar dacă se spală cînd coboară de

83
pe schelă, dacă se îm bracă îngrijit, dacă are un cal şi
chiar o trăsură, dacă are nevastă şi copii de care se
îngrijeşte ca un părin te bun, dacă-i place, tovărăşia
oamenilor, atunci toţi se în treab ă : are oare talen t ?
Nu cum va m uncesc alţii p e n tru dînsul, iar dum nealui
s-alege cu faim a ?
— B aţi şaua la arm ăsarul fratelu i m eu, m eşterul Ion?
—■N u ; m ă gîndesc la soarta m ea : m ai bine-i să mă
îm bogăţesc şi să m ă creadă lum ea fără talent, ori
să trudesc ca un artist cerşetor ?
— Nu aştepta de la m ine răspuns la filozofie maltă,
băiete.
Ci. auzindu-1, m eşterul Eli Ilarion a început să gră­
iască despre isihie. Ucenicii, Ieronim , N ecunoscuta îl
ascultau cu m ultă luare am inte, chiar dacă nu în­
ţelegeau totul.
— Ce-s isihaştii ? Sînt liniştiţii, îm păcaţii în tru sine.
Sînt cei care se roagă m ut şi n e în treru p t spre a se
curăţi de patim ile izvodite de m inte, inim ă şi pofte.
Ce-i care se leapădă de zgîrcenie, lăcomie, am biţie,
făţărnicie, slugărnicie, trufie. A dicătelea singuri se
osîndesc la sărăcia duhului, singuri îşi pricinuiesc plîns
şi lacrim i, ca să spele cugetul de păcate. Sim ţurile
fură, îm prăştie, risipesc m intea, iar isihastul trebuie
să stăvilească risipirea asta nelegiuită. Apoi ca să-şi
ţină cît m ai m ult m intea în frîu, isihastul caută om ul
lăuntric, se roagă cu sîrguinţă şi resp iră ritm ic, cu
privirea pironită asupra unui punct neclintit : un
sem n de pe piept şi m ai ales asupra buricului, a om ­
bilicului cum se m ai zice. P e n tru că buricul este nodul
tu tu ro r păcatelor : de aici se ajunge la pîntece, la
inim ă şi la m ădularele zăm islitoare de urm aşi ; de
aici se stîrnesc toate dorinţele cărnii şi se răspîndesc
în tot trupul.

84
— Unii isihaşti au ajuns să caute sufletul în buric.
— Poţi rîde, Ieronim e, cum rid şi eu de om phalopsihi.
Căci p rin isihie călugării de la Bizanţ şi Athos şi-au
zăgăzuit calea spre cugetarea liberă. A u frîn t vlăs­
tarele firave ale um anism ului, ale ştiinţei din Bizanţ.
D intr-o gîndire filozoficească, isihia a ajuns o dogmă
potrivnică vieţii. înrobea fiinţa omenească, propo­
văduia cele m ai molii form e de ascetism. De team a
turcilor, m ulţi tineri deznădăjuiţi se refugiau în
m ănăstiri. C erturile pricinuite de isihaşti au tu lb u rat,
au zguduit îm părăţia bizantină. Sinoavele se sfă­
deau p e n tru cuvinte neroade şi le păsa prea p u ţin
că otom anii ocupau C onstantinopolul şi m asacrau
zeci de mii de oameni. A stfel îm .păratul Constantin
Paleologul, în deznădăjduita bătălie cu M ahomed
sultan, avea doar cîteva mii de soldaţi, în vrem e ce
în toate m ănăstirile din îm părăţie, m ucezeau sute de
mii de b ărbaţi tin eri călugăriţi, vierm uind p rin chilii
ori peşteri sălbatice, aşteptînd sfîrşitul lumii. D ar tot
pe atunci, în Apus, oam enii descopereau „Lum ea
no uă“, ocoleau globul păm întesc, născoceau m ulte
m aşinării, dezgropau statuile greceşti şi rom ane şi
înălţau zidirile uriaşe pe care le-am văzut la Roma,
V eneţia ori Florenţa.
— Deci... nu eşti isihast, m eştere, se bucură Ieronim.
— Ba sînt, dar nu ticăloşit. A ltm interi nu te-aş fi
p u rta t prin lum e să înveţi m eşteşuguri înalte, ci te-aş
fi trim is la peşterea lui Nicanor, ici, pe Bercheza
în sus.
— Dar tu ce crezi, Ieronim e ? în treb ă Sofronie.
— Că sîntem sortiţi trecătoarei clipe. Dar că tot m ai
bună-i sem eţia zăm islitorilor de fapte m ari şi de lu ­

85
cruri durabile, decît scîrbavnica pîndire a fum urilor
pretinse a izvorî din buric.
Abia acum Sofronie observă că, lipită de zid, Ne­
cunoscuta asculta cu m ultă luare am inte. îi făcu semn
ctspru să se depărteze :
— Piei din calea noastră, neisprăvite !
— De ce-o alungi ? în tre b ă Ieronim , m irat şi îndure­
rat, cuprins de un tre m u r lăuntric, parcă i-ar fi fost
frig la inimă.
— Cască gura de pom ană, n e aju to rată la munte şi...
— Nu vorbeşte, dar pricepe orice, bădiţă.
— Şi eu cred că pricepe, zîmbi m eşterul Ion, corec-
tînd o schiţă a lui Sofronie şi urm înd : Ci nu înţeleg
să m ă lipsesc de plăcerile acestei lumi, să nu m ă-
nînc, să nu beau, să nu m ă folosesc de femei.
— M eştere, nim ic nu-i bun sau rău, drept sau strîm b,
dulce sau am ar, u rît sau frum os în sine. ci num ai
m intea şi inim a noastră dau lucrurilor o însuşire sau
alta.
— Gîndeşti ca filozoful Platon, surise Eli Ilarion ; că
noi nu cunoaştem , nu ştim cum arată, nici copacul,
nici calul ; avem doar ideea despre cal sau copac.
— D upă m ine şi creştinism ul a devenit o poveste, o
matologie. David l-a făgăduit lum ii pe Mesia, prooro­
cii, sibilele şi filozofii l-au vestit, m agii şi craii de la
răsărit l-au p ream ărit în ieslea unde-1 născuse Fe­
cioara, iudeii l-au osîndit, Pillat din P ont s-a spălat
pe m îini, că n-a a v u t curaj nici să-1 învinuiască, nici
să-l apere. Aşa, fariseii l-au răstignit, fem eile cele
evlavioase l-au pus în m orm înt, apostolii i-au pro­
povăduit învăţătura, m artirii i-au apărat-o.

86
— Cum, păgînule, în tr-acest chip vorbeşti despre Fiul
lui D um nezeu ? se răsti, c-o întrebare, călugărul Da-
m ian. Iriticule ! Ba te m ai aude şi M uta asta. Pleacă
de-aici, nevolnice !
— De ce vă înverşunaţi toţi îm potriva ei ? îi luă iar
apărarea Ieronim .
— P e n tru că peste doi ani de cînd roboteşte aici, a
sta t zburlită ca o b ufniţă în lum ină. Şi-acum , aşa
deodată...
Sofronie a v ru t să strige şi el îm potriva Necunos­
cutei, dar îşi am inti păliturile de resteu peste ghebă
şi tăcu : nu de frică, dim potrivă, din adm iraţie ; ,,Işi
apără v ia ţa “...
F ata se retrase, încet, cu capul plecat. Ieronim o privi,
gîndind : „A lungată, deşi a cărat mii de căruţe de
piatră. Şi nim eni nu-i ia apărarea... D reptu-i ?'‘
— Acoperiţi ciuberele şi coveţile cu ipsos şi culori,
cu scânduri ! porunci m eşterul Ion. La noapte nu
plouă.
Dar, în zori, le găsiră răstu rn a te şi totul vărsat, băl­
toacă.
— Bivoliţele M utei ! strigă ,S ofronie ; şi toţi crezură.
— Să vină aici! porunci m eşterul Ion, arzînd de furie.
F ata sosi, în tr-u n suflet, alergînd în urm a lui Gli-
gorie.
— U ite ! Bivoliţele tale... Cîtă pagubă !...
— Am m uncit două săptăm îni, de pom ană I îţi luăm
bivoliţele...
F ata se lăsă în genunchi, pe iarbă, lîngă ciubărul
răsturnat, în care frăm întase ipsosul îm preună cu Ie­
ronim şi hohoti de plîns. Sofronie crezu că se roagă
de iertare şi-o dojeni :

87
— Te sm iorcăi ? în loc să păzeşti năpăştile astea
negre şi u rîte ca dracul... şi-o izbi cu piciorul în
coaste.
N ecunoscuta strînse ta re pleoapele să stoarcă la­
crim ile, se ridică, făcu un pas, doi, tre i şi arătă, într-o
m oviliţă de vopsea verde urm ă de copită de cal.
— A devărat ! lăm uri Ieronim . Cal, nu bivoliţă..
Peste un sfert de oră aflară că tre i d intre caii stă-
reţiei aveau copitele m înjite de vopsea şi ipsos.
T ru d iră încă o săptăm înă la scosul culorilor, la ard e­
rea ipsosului, la p rep a ra re a cleiului. D ar nim eni n-a
m ai alungat-o pe Necunoscuta. D im potrivă : i-au cerut
să lucreze m ai m ult ca înainte. în tre tim p avură şi o
bucurie : m itropolitul Gheorghe şi Ursachi, negustor
bogat din Galaţi, le-a trim is p a tru putini cu clei de
cegă. D ar încercarea culorilor departe de a fi m u lţu ­
m itoare : verdele, ori prea spălăcit ori prea tare, roşul
era m u rd ar şi fără strălucire ; galbenul aducea mai
m ult cu m iezul de bostan turcesc decît cu auriul.
— M eştere Ioane, zic să întrebăm şi fem eile bătrîne,
boiengiţe...
— Că n-o să m ă iau acum şi după babe !
— Cunoaşte careva o boiengiţă ? nu se lăsă Ieronim.
Nim eni nu răspunse ; doar N ecunoscuta ridică m ina
în sus şi făcu semm ; ,,E u“.
— O poţi pofti pînă aici ?... Da ?... M îine ?... Foarte
bine, citi tîn ă ru l sem nele Necunoscutei.
■— Mă hlizesc de rîs, îl luă Sofronie peste picior, cînd
te văd cum îţi tot bagi în cîrd cu m u ta asta neaju to ­
rată.
— U neori cei loviţi de soartă sînt făp tu ri aducătoare
de noroc.
— De cele m ai m ulte ori sînt sculele dracului ! o în­
toarse Sofronie, rîzînd de sine însuşi.

88
 Toţi hohotiră, dar Ieronim se sim ţi rănit, m uşcat
şi îmbăloşat, aşa, fără pricină. Şi pofta de a m unci se
preschim bă în leham ite. Puse erm inia sub b ra ţ şi
porni pe Suceviţa în sus. Auzi pe m eşterul Ion, în
urm ă-i :
— Ei, te-m bolnăveşti şi tu de m uţenie ?
A sfinţea soarele ; raze piezişe străb ăteau frunzişul
galben al răchitelor şi m estecenilor de pe mal. Păşea
pe p ru n d şi aduna pietre Colorate : roşii, negre, albe
roze, verzui ; um pluse buzunarele cinci ajunse la
stînca argintie. P riv i cîteva clipe locul unde-a în tîln it
fata cu tru p m lădiu şi surîs blînd ; apoi, cu un ascuţiş
de crem ene reînnoi desenul scrijelat pe lespedea de
piatră : ,,Să nu pieri şi tu, fira v sem n al fetei din v is!‘‘
A şezat pe stînca argintie se privi în lim pezim ea şti-
oalnei şi se află dureros de singur, de nefericit. Şi,
aşa, fără gînd, izvodi, cu un căpeţel de cărbune, chi­
pul, părul, um erii, sinii, m ina stingă întinsă după ru ­
gul de zm eură, boiul, şoldul sting, genunchiul : „Chiar
aici sta... I-am găsit conturul în piatră. îl văd !... îl
văd !... D ar m i s-a sfîrşit cărbunele... C ărbune !,.. Ori
o daltă ! O daltă..." Se scotoci nervos şi, în buzunarul
de la piept, m ai găsi încă o frîn tu ră de cărbune. îi
desenă şi picioarele, sprîncenele, ochii, gura, obrajii.
...,,Da, aşa a fost... Aievea ori în vis ?“ T rem ura de
bucurie, de fericire ; dar repede se în tristă : „Acuşi
asfinte soarele şi singurătatea m ă copleşeşte"...
Şopti, cu patim ă, verset din ,,C întarea C întărilor":
,,S tîrneşte-te v în t de m iazănoapte, vino vînt de m ia­
zăzi, suflaţi p rin grădina m ea şi m iresm ele-i stîrn iţi ;
iar iubitul m eu să vină, în grădina inim ii m ele să
intre şi din scum pele-i roade să se înfrupte"... Se
întinse pe stînca argintie, cu faţa spre cer şi gîndi :
...,,La Suceviţa zugrăvesc după datină... Apoi, dacă
izbutesc a cîştiga bunăvoinţa ctitorilor Crim ca şi

89
Stroici, pictez icoane ca în Italia. Chiar ele m ă a fu ­
risesc toţi călugării. Iar arătarea din ziua Schim bării
la faţă o iau d rep t sem n că trebuie să aduc cinstire
tru pului omenesc... A m intirea fetei de pe stînca
asta — o fericire chinuitoare, pierdută, fără speranţă.
Dar cine-şi pierde speranţele e m ort, iar viitorul
se-ntunecă şi piere dacă se u ită trecutul. Ci eu să
uit fata care... De ce ? Cînd o să m ai văd atîta caldă
frum useţe şi sfîntă curăţenie ?“
Suflînd uşor din spre dealul Furcoi, vin tul smulgea
cîte o frunză din arin i şi m esteceni, F u tu rîn d u -le ca
pe nişte aripioare de aur, aşezîndu~le pe luciul şovăi­
tor al undelor, să le plim be, la vale.

Ieronim desenase vreo p a tru ceasuri, în atelier,

neîn treru p t, şi acum ieşise în ogradă să mai cerce cu­
loarea verde şi roşie. In v îrtea m orişca de m ăcinat
piatră şi şoptea versete : ,,Ale tale buze m iere izvo­
răsc, iu b ito “...
Necunoscuta se apropie şi, cu un gest hotărît, ceru
să în v îrtă ea rnorişca.
— D ar eu ce să fac ? S ă-ndrug versete ?
îi aduse, repede, o seîndură lată şi netedă, un cărbune
şi-i făcu semn, poruncitor, să deseneze.
— Frum os, dar azi m i-am făcut... porţia la desen.
Totuşi, ai dreptate. Poftim ... A, m i-ai făgăduit să
aduci o m eşteră boiangiţă ?... Vine ? La prînz ? Bine.
îm i ti'ebuie un roşu străveziu ca floarea m acului. Să
încerc şi cu boiele din buruieni.
Şi pe cînd N ecunoscuta învîrtea, cu putere, de
m înerul rîşniţei, Ieronim verifică, pe rînd, ceaunele
unde fierbeai! boielele.
— Nu, nu-i bună, fir-a r să fie ! blestem ă supărat, vî-
rînd lem ne sub pirostrii. D ar nu m ă las ; ie m ai fierb
o dată. Şi încă o dată !

90
 N ecunoscuta îl încurajă, făcînd ochii ra id şi dînd
uşor de două ori din cap : „A şa-aşa !" Ieronim aţiţă
focul cu flacără m are şi stătu o vrem e fără gînd, p ri­
vind jocul pălălaiei. Şi deodată, în văpaia roşie, îi
apăru fata de pe stînca argintie :
— Ei, dacă le iveşti şi în flacără şi dănţuieşti, nu eşti
făptură om enească, diavoliţo... Lasă-m ă ! Nu m ă mai
ispiti, tu, năluca lui nim enea... Lasă-m ă în sărăcia
duhului meu, să-m i văd de m eşteşugul schivnicesc
cu care-s m iruit. Lasă-m ă nepăsător şi m uidru: nu-m i
mai urgisi sim ţurile cu vîlvătaia nepotolitelor dorinţi.
Fii heruvim n eprihănit acolo, pe m al de apă, în lum i­
noasă zi de vară, dacă vrei la tine să m â u it şi ţie să
mă închin. Dar eşti nălucă sfîntă ori drac îm pieiiţat
iţit pe stînca argintie ?...
Num ai cînd răsuci capul şi o zări pe Necuno.scuta,
îşi dădu seam a că vorbea tare, ca şi cum ar fi cintat
psalm.i. Surise, stingherit, sfios :
— Mă bucur, Necunoscuta, că şi ţie îţi plac culorile
şi m -aju ţi a le pregăti. D ar le cunoşti tiîcul ? Nu ?...
Să-ţi spun, pe rîn d : verdele sim bolizează viaţa sănă­
toasă, puternică, m ulţum ită, încrezătoare, viaţă în­
cărcată de belşug, dragoste, speranţă, tinereţe, m in-
drie, curaj, slavă şi chiar sfinţenie. De asta vreau ca
sub picioarele sfinţilor de la Suceviţa să aşez iarbă
verde, ca în poienele noastre.
N ecunoscuta arătă oala cu roşu şi întrebă din sprîn-
cene ; iar Ieronim :
— P u rp u ra ? Simbolizează sinceritatea, nobleţea,
atotputernicia, avuţia, însuşiri care înalţă omul. îţi
place culoarea albă ? Da ? Bravo ! Şi mie. In h eral­
dică se aseam ănă argintiului, în tru ch ip are a bunei
credinţe, a lum inii, a nevinovăţiei şi neprihanei. Al­
bastrul este im aginea cerului, adică a dreptăţii, a fru ­

91
m useţii, a păcii ; tălm ăceşte blîndeţea, frum useţea,
biru in ţa, vegherea, odihna, liniştea... Pe m ine culo­
rile m ă îm bată de plăcere şi fericire, ca vinul şi ca
dragostea. Şi le caut de cînd am deschis ochii asupra
lum ii. Caut, m ereu, culori, bucurie şi dragoste, dar
pe nici una n-o aflu.
— M ăi-măi... ce vorbire tristă ! il în treru p se Sofronie,
în batjocură, venind din atelier. Ci dacă nu le afli,
lasă-te păgubaş şi hai să m încăm , că-s m ai ru p t de
foam e ca opincile M utei.
— Sfîrşesc ist m âciniş şi vin... G rea treab ă zugră­
virea, urm ă să vorbească, lăsîndu-1 pe Sofronie să-şi
vadă de cale. T rudim de o ju m ătate de an şi încă n-am
izbutit să scoatem toate culorile. Şi pe cîte le-am p re­
p a ra t nu ştim, întocm ai, cum vor prinde pe zid şi cum
vor dăinui la soare, um ezeală, vînt ori ger. Un pictor
italian ne învăţa să m ăcinăm piatra n^tigră num ai pe
o placă de porfir, tu rn în d apă curată de izvor ori de
fîntînă, iar în tim pul m ăcinării nu cum va să cadă
p raf ori gunoaie... îl urm ez pe Cim abue, în m eş­
teşugul frescei : desenez totul cu cărbune ori cu un
condei bine ascuţit. Văd care p ărţi ale tabloului sînt
de aceeaşi culoare : roşu, verde, albastru, galben, li­
liachiu, adică aşa cum am însem nat pe schiţă. Apoi
zugrăvesc cîm pul sau fundalul, adică locul unde va
să aşez chipurile om eneşti, turlele, casele, copacii,
draperiile. După asta fac veşm intele, m îinile, pi­
cioarele, obrajii. Adică a şte rn o dată to t ce-i de aceeaşi
culoare şi repede-repede, să nu se usuce zidul. G reu
e de zugrăvit pielea om enească : bălaie, roşcovană,
negricioasă. P e n tru chipurile negricioase italienii fră-
m întă culoarea cu ,,ou de găină de la s a t“ cu gălbenuş
de culoare închisă, p e n tru cele bălai pun ,,ou de găină
de la o raş“, cu gălbenuş m ai deschis. C arnaţia, adică
feţele, m îinile, picioarele le fac su p rapunînd p a tru

92
stra tu ri de culoare, începînd cu cea cărăm izie şi sfîr-
şind cu cea uşor trandafirie. Cînd se m ai usucă, aco­
păr to tul cu lac, zăm islind o pojghiţă gălbuie, ca îm ­
p ru m u ta tă din soare. Cum zice m eşterul Eli Ilarion ;
tablourile care nu cîntă psalm i, nu plîng, nu grăiesc
inim ii sîn t seci, m oarte... Culorile sîn t m inunile
lumii, vorbesc ochiului şi sufletului. îm bracă lucrurile
şi fiinţele în strai de sărbătoare. U ită-te la flori, la
fluturi, la libelule ! F ără culori, panseaua ar fi doar
o biată buruiană, s-o pască bivoliţele. Dar crăiţa ?
C onduraşul ?... La noi zugravii au născocit, p e n tru
fiecare ctitorie, o culoare dom inantă care covîi’şeşte
pe celelalte ; V oroneţul — alb astru l asem enea ceru­
lui, lim pede, spălat de ploile prim ăverii ; M oldoviţa —
luciul sidefat al lacurilor în zori de zi ; H um orul pare
scăldat în aur, p resărat cu diam ante. Noi vrem să
punem Suceviţa sub puterea culorii verzi, s-o îm ­
brăcăm în strai cu sm aragde, aşa cum e toată firea
îm prejm uitoare, prim ăvara şi vara. Uite, Necunos­
cute, culorile în mii de n u an ţe ale codrului toam na
se aştern toate, pe verdele otăvii din poiene. A se­
m enea verde vrem să găsim şi sâ-1 potrivim cu toate
culorile cele asem eni m işcărilor din sufletul n o stru ;
bucurie şi tristeţe, linişte şi frâm înt, team ă şi n eîn ­
fricare. Toate culorile, toate n u anţele lor grăiesc
despre cum păna dintre bine şi rău, d intre drept şi
strîm b, d intre lum ină şi noapte...
— Ieronim e ! strigă Sofronie din trapeză. Lasă vo r­
băria, că s-a răcit borşul călugăresc. Iar filozofia c-o
nătîngă duhneşte a prostie.
Abia începuseră m asa, cînd în ograda m ănăstirii a
in tra t o bătrîn ă cu tra ista în spate, sp rijin ită în tr-u n
băţ m ai lung decît dînsa. A spus că-i din D răguşeni,
o cheam ă Ana şi caută o fată m ută. C ălugărul M ina a
dus-o la chilia Necunoscutei :

93
— Am venit, fetico... Ei, dar tu m ă prim eşti cu masa
pusă ? Brînză de bivoliţă, pîine de secară... vorbi după
ce lepădă tra ista pe p at şi gustă din bucate, pînă cînd
N ecunoscuta l-a adus pe Ieronim :
— Ştii să faci boierie, m ătuşă Ana ?
— Am fost, cîndva, vestită ; dar acu, iaca, nu mai pot.
Mă dor ciolanele, vâtăm ătura. Toate m ă dor şi mai
cu sam ă m înurile, că le-am ţinut, săracele, v-o cinci­
zeci de ani, tot în apă. Apă rece şi fierbinte, fierbinte
şi rece, verde şi roşie, neagră şi albastră... Şi de n-or
putrezit pînă amu, e-o m inune. Ia r dacă nu mai
lucru, m -a îm buruienit uitarea.
— Nu ţine taină, m ătuşă. în v ă ţă tu ra m atale, un dar
pentru frum useţe.
— Boielele p en tru icoane au altă socoteală decît cele
pentru linuri.
— M ătuşă, fata asta, căreia noi în zicem Necunoscuta,
m -a povăţuit să cerc a folosi şi culori din buruieni,
coajă şi smicele.
— Păi, eu fecioraşule, am boit galben cu frunză şi
flori de droghiţă, fia rtă cu borş, îm pietrită cu piatră
acră, pisată m ărunt. D roghiţă se culege vara, cînd în-
floare. Se uscă la um bră, în pod, la loc ferit de um e­
zeală. Tot boia galbenă am scos şi din coajă sau smi-
ceie de m ăr dulce şi din m ăr pădureţ, din ram uri tinere
de salcie, din lem nul cîinelui cu şovîrf, fierte cu pia­
tră acră. A ltădată am tocat siminoc şi l-am fie rt în
plăm adă de borş, ca să scot un galben-auriu foarte
frum os. Dacă am potriv it bine m ăsurile, din coajă
de arin negru, m i-a ieşit un cărăm iziu închis.
— D ar albastrul ?
— Boia gingaşă şi ta re acumpă, fecioraşule. Oleacă
dac-ai greşit m ăsura, iese ori liliachie, ori vineţeală.
Am scos albastru plăcut din viorele, fierte bine cu

94
apă curata, proaspătă. D ar trebuie o m are cîtim e de
flori şi-s migăloase de cules ; îţi înţepenesc şalele
de-atîtea plecăciuni. Dacă am îm pietrit-o cu piatră
acră, am dobindit albastru stînjeniu, străveziu, bun
mai ales la borangic, cum place jupîniţelor. D ar cel
mai suferitor albastru l-am scos din usuc de oaie,
leşie şi, să ierţi m atale, din ud de femeie. Am strîns,
cîte o săptăm înă, udul în tr-u n vas, am pus boia lilia­
chie şi piatră acră şi am fie rt bine în acea zamă
sculele de lînă, in sau borangic. Le-am lăsat să se
usuce, apoi le-am m ai fiert, în altă zamă, de două
sau chiar de tre i ori, pînă s-au boit albastru după
plac. La urm ă, le-am spălat bine-bine în apă rece şi
le-am îm p ietrit în apă caldă... Ci eu am spus ca o
poveste şi m ata n-ai să ţii m inte.
— Ţin, m ătuşă, că-am însem nat aici, totul.
Ai scris vorbele m ele ?... Bine, dar după ce le-n-
veţi, să arzi hîrtiile. Să nu ţi le fure careva.
— Şi p en tru verde ?
— Am folosit ailor ori răchiţică, fierte tot cu piatră
acră sau cu usuc de lînă laie şi cu ud de vacă. Verdele
burătăciu, adică de culoarea buratecului, 1-arn scos
din droghiţă fia rtă cu borş, în anum e m ăsură. Şi din
dedeţel se face un verde spălăcit, dar gingaş. Cel mai
tare verde l-am făcut din frunze de nuc şi coajă de
arin. Unele fem ei scol boia verde şi din sîneală cu
smicele de m ăr dulce. Iaca : am ostenit tot sporo-
văind...
N ecunoscuta asculta cu m are luare am inte, dor­
nică să înveţe şi ea taina boitului. Puse în fa ţa bă-
trînei, pe un taler de lut, o bucată de tu rtă de hrişcă,
două plăcinte şi o ulcică de apă, alături.
— Acu, c-am m ai prins oleacă de putere, să grăiesc...
Roşul l-am scos din frunze şi flori de m ăr acru, fre ­
cate bine-bine în palm ă şi fierte în borş. Dacă-i spă­

95
lăcit, se sporeşte m ăsura. Crenguţele de m ăr pădureţ,
strînse în ziua de Foca sau M aria M agdalena, şi fierte
cu frunze de şovîrf dau roşul cel m ai aprins. De negru
să nu mă întrebi, că-i coloarea inim ii mele, a tristeţei,
a m îhnirii, a bătrîn eţelo r şi ştie orice babă, oricît de
nepricopsită, cum se cătrăneşte pînza ori pănura.
Mai dă-m i o ulcică de apă, fată nocuvîntătoare, că
bune or fost tu rta şi brînza... Aşa ! Dulce apă-i la
Suceviţa : aghiazmă, nu alta... N -ai ce face, m ata,
tinerelule, cu negru, culoarea m orţii.
— Ba îmi trebuie, m ătuşă, să-l zugrăvim pe satana.
— Ducă-se pe pustie !... De ce să-l zugrăveşti ?
— P e n tru că, vezi m ata, m ătuşă, iadul nu-i înfrico­
şător, dacă nu-i irnpînzit cu draci.
— Mda... La noi, pe lingă casa om ului se ţin num ai
Clinele, m iţa şi păsările negre, tocm ai p en tru că ne­
curatu l fuge de ele.
— Ei, m ătuşă, dar cînd ai fost tînără, nu ţi-au plăcut
flăcăii cu p ărul ca pana corbului ?
— Ba am şi cîntat : „ P e n tru ochi ca m urele, ocolesc
pădurile"... Că m ai avea dum nealui şi un arm ăsar
negru-lucios, de sticlea la soare ca oglinda.
— Atunci, vezi ? Din ce scoţi negi’ul ?
— Din coajă de arin negru, cu calaican şi sare ori din
coajă de arin şi nuc cu p iatră acră şi huşte. A tîta
m i-am m ai adus am inte.
— M ulţum esc, m ătuşă. P e n tru ştiin ţa aflată de la
m ata, poftim un galben.
— Un galben ? Nu, fecioraşule... D ăruiesc toată ştiinţa
m ea, aşa cum ai zis, p e n tru m ănăstire. Şi fac pom ană
şi toate buruienile, sm icelele şi cojile strînse, de ani,
dacă vine fata asta, cu căruţa, la D răguşeni, să le ia.
Că dacă ea, beteagă cum e, cară p iatră, eu să nu vin
m ăcar cu un dar aşa de m icuţ ? Şi-apoi aş vrea să

96
calc, pe lum ea cealaltă, to t pe covoare frum os colo­
ra te şi să-m i îm brac sufletul în pînză de borangic ori
albastru, aşa cum am boit vrem e de cincizeci de ani...
M ăsurile la fiecare boia le alegi după nevoie şi
după gust.
In chilia N ecunoscutei coborî liniştea. Ieronim să­
ru tă m îna bătrîn ei şi-o pofti să vină, peste o ju m ătate
de an, să vadă cum a ştiu t să se folosească de învă­
ţă tu ra prim ită în tru scoaterea boielelor din buruieni,
flori şi smicele. N ecunoscuta îi în tinse şi lui o bucată
de plăcintă ; îi tre m u ra u uşor şi m ăru n t rnîinile de
emoţie, iar ochii îl rugau s-o prim ească.
Bucuros, Ieronim o prinse pe după gît şi-o strînse
la piept.
— Nu bănuiam că eşti şi gospodină. E aşa de cu rat
aici, la tine... îm i îngădui să m ai vin ?
F ata încuviinţă din cap ; ,,Da ! Da !“ Şi parcă ochii
i se um plură de necunoscute depărtări. Suferea şi visa
ceva între m îhnire şi durere.
Ieronim vorbi ca să-i m ute gîndul spre veselie :
— Aş vrea să fii ucenica m ea şi să înveţi a desena
steluţe, în şase colţuri. U ite-aşa, vezi ? Un cerc şi
şase unghiuri foarte ascuţite. Şi, fulgerător, scrise cu
cărbunele pe zidul chiliei o stea, două, trei. Apoi îi
puse cărbunele în m înă : C earcă !
încet, cu uşor tre m u r în degete, fata desenă o stea,
cam strîm.bă.
— încă una... Aşa... Vezi ? e m ai bună. D upă cîteva
sute, dese-nate cu răbdare, ţi se dă m îna şi le faci cu
ochii închişi... Avem nevoie de ajutoare, că m eşterul
Ion, l-ai văzut ! vine, porunceşte şi pleacă. A leargă
după parale. C elălalt m eşter, Eli Ilarion, zice : ,,0
sută postesc — ucenicii ; şi u n u l singur se în graşă —
m eşterul". Ion strigă : ,,Nu p ierd eţi vrem ea cu cău­
ta tu l culorilor. Să pornim de la ceea ce avem : albas­

97
tru l folosit de M arcu la V oroneţ. îl scoatem din azurit
m ăcinat : îl aşezăm pe un stra t subţire de cărbune,
să vedem ce d ă“. D ar dacă stă m ai m ult în apă, acest
alb astru se înverzeşte, adică se schim bă în m alachit,
p e n tru că aram a din el cocleşte. Eu cred că dacă îl ţin
în zam ă de alior şi răchiţică, verdele va ieşi m ai cald,
m ai asem eni ierbii şi buratecului, m ai frum os.
P e n tru că în el se ciocneau în v ăţă tu ra din Moldova
şi A thos cu cea din Italia şi Flandra, Ieronim căta să
cunoască adînc erm inia. Desena m ereu, cu cartea
în faţă.
— Vezi, tu, N ecunoscute, Fecioara M aria treb u ie zu­
grăv ită m ijlocie cu vîrsta, cu p ăru l galben, de culoa­
rea griului copt, frum oasă la ochi, cu sprîncene lungi,
cu nările m ijlocii, cu m îini şi degete lungăreţe, cu
îm brăcăm intea cucernicoasă, sm erită, neprefăcută,
fără de prihană... N u-i uşor, N ecunoscute, a tălm ăci
din linii şi culoare chipul şi însuşirile sufletului ome­
nesc. Uite, aici, am făcut tre i chipuri de fem eie : care
a ra tă neprihană şi care sm erenie ? F ata arătă, repede;
— Eşti foarte isteaţă:... M ata ce zici, m ătuşă A na ? A
a ră ta t bine ?
— Bine. Şi grăieşte p rin sem ne aproape ca prin
cuvinte.

D ar oricît de g răbit era m eşterul Ion, Ieronim şi

Sofronie tot m ai găseau răgaz, cîte o zi-două, să otro-
colească p rin oraşe. Şi cum azi se sim ţea iar neliniştit,
descum pănit în cugetul lui, pe furiş încălecă m ur-
gu-i pintenog şi galopă pînă la Suceava. La han,
petrecu flăcăieşte cu tin erii Stroici ; apoi, a doua zi,
se furişă în casa logofătului, s-o vadă pe Sofia. Broda
la o nebederniţă p e n tru viitoarea ctitorie a Stroicilor
de la D ragom irna.

98
— Vii la m ine num ai cînd eşti trist. Ori te-ai dăruit...
neprihanei, ca sihastrul N icanor ?
— M -am d ă ru it artei, Sofia.
— Şi... o fată ca m ine, ţi-a r strica ?
— N u !... o prinse în braţe, o să ru tă şi-o strînse, s-o
frîngă.
— Ah... m ă ucizi ! Acum pleacă ; vine mama.
S-a întors la Suceviţa ca b ă tu t cu m aiul, cu inim a
strivită. Şi totuşi tre b u ia să lucreze. Se destăinui către
Sofronie :
— M uncesc pînă dau în brînci, dar linişte n-arn. Tare
m ă tem că fresca Suceviţei nu va fi nicicînd aşa cum
o visăm. Mă în tre b : cum respectăm datina fără a o
copia ? Cum ?
— Şi M uta se m iră cît te frăm înţi. I-i m ilă şi vrea să
te ajute. Te pom eneşti c-ar pofti s-o punem p rin tre
ctitori.
— Ar m erita m ai m ult ca Simion Movilă, de pildă,
care ne-a ascultat m oţăind de somn şi n-a înţeles
nimica.
A fiert, la foc domol, a rg in t viu am estecat cu pu­
cioasă şi a ieşit chinovar roşu, ca sîngele :
— Frum os, d ar va rezista ?
Pînă acum n -a izbutit să p rep are verdele curat,
proaspăt, lucios, burătăciu. A stricat m ulte foi de
aram ă, fără izbîndă. De la A thos şi F lorenţa a fu rat
el, cu ochiul, cîte ceva, ci taina, chiţibuşul nu l-a
p u tu t prinde.
— Cele şapte culori sînt asem eni celor şapte m inuni
ale lum ii ; dar ce greu s-ajunge la ele...
Pe un taler de lu t a pus un pum n de sare, a aco-
perit-o cu cărbuni, l-a aşezat la foc, seara şi l-a păzit
toată noaptea, să ardă. Cînd s-a răcit, a pisat scrum ul,
m ăru n t-m ăru n t, pe-o lespede de p iatră lucie. A uns
zece foiţe de aram ă cu m iere, pe am îndouă părţile.

99
le-a p re să ra t cu sarea arsă şi le-a aşezat în două
cofiţe de stejar, pe smicele de m ăr dulce, aduse de la
m ătuşa Ana. A acoperit totul cu un capac de stejar,
iar p rin găurile făcute cu sfredelul, a tu rn a t în unul
oţet fierbinte, iar în celălalt, ud cald. Le-a dus la
g rajd u ri şi le-a îngropat în gunoi pus la putrezit. Se
destăinui Necunoscutei :
— D upă p a tru săptăm îni, scoatem plăcuţele de aram ă
şi răzăluim cocleala de pe ele. Să vedem ce fel de
verde o ieşi.

Ca să m ai potolească neliniştea m ereu vîlvorită în

el, a m ers la m ănăstirea N eam ţ şi a copiat şapte sfinţi
din menolog. I se p ărea că m ucenicii, arşi de vii în
flăcări, sem ănau cu el : focul îi m istuie, iar ei rabdă
drepţi şi senini : ,,Aşa vreau să stau şi eu, orice s-ar
în tîm p la“...
La Suceviţa, Sofronie rîdea batjocoritor :
-— Ce-i, M uto ? tîn jeşti după frum osul leronim ?
Sufere, drăguţo, că-1 p răjeşte-n frig are fa ta logofă­
tului Stroici. Nu vreau să-ţi spun unde-i. Perpe-
leşte-te !
D ar N ecunoscuta a aflat, ea ştie cum,, că, de la
Neam ţ, a tre c u t la M oldoviţa, să scoată izvoade de pe
icoanele zugrăvite acolo. în ograda M oldoviţei lero ­
nim desena, însem na culorile şi gîndea la fa ta de pe
stînca argintie... ,,Dacă lim pezim ea apei, zvîcnetul
boiştenilor, flu tu ra rea frunzelor de arin, zborul libe­
lulelor pe de-asupra ştioalnelor, toate au fost aievea,
cum să fie o năzăreală fata, cu şuviţa de p ăr căzută
pe um ăr, acoperindu-i ţîţa dreaptă, cu m îna întinsă
după bobiţele de zm eură ? F ata de pe stînca argintie,
năluca nim ănuia ?“
In clipa aceea o călugăriţă se apropie, încetişor :

100
— M eştere, te caută o fată m ută. Ţ i-a adăpat calul
şi-acum paşte bivoliţele pe m alul Cium îrnei. Z ărin-
du-te tru d in d în faţa zidurilor, n-a v ru t să te tulbure.
Lăsă to tu l jos şi alergă spre m alul pîrîului. F ata îi
nuse în fata tre i şipuri cu boiele, cîteva suluri de
hîrtie, condeie de cărbune şi o legăturică de pînză cu
schim buri curate.
Lucră, cu plăcere, tre i copii după icoana ,,Fecioarei
în d u ră to are a “ din lu n eta uşii din pridvor :
— în Suceviţa am s-o pictez în ulei, pe lem n, şi ţi-o
dărui. Apoi, schiţind chipul ctitoriţei ; Foarte fru ­
m oasă Elena Rareş. Las’ că nici voievodul n u -i de
lepădat. P ăcat că fiii lor au fost aşa de netrebnici...
li copia părul, nasul, buzele, straiu l şi, m ai ales, co­
roana de aur, cu cinci colţuri. Trebuie să născocesc
un m odel de coroană, s-o a ră t doam nei Eiisabeta. O
desenez de m ai m ulte ori, ca să-m i um ble m îna uşor,
să-m i zboare ca aripa rîndunelei.
Zăbovi m ai m ult scoţînd izvod după ,,Rug“.
— N u ştii ce-i „R ugul“ ? Să-ţi spun : sim bolul arde­
rii fără a se m istui, aşa cum M aria naşte pe Isus râ-
rnînînd, totuşi, fecioîSră.
M ăcar că nopţile se lăsau tot m ai reci şi m ai b ru ­
moase, N ecunoscuta a dorm it în căruţă. Dim ineaţa,
din clopotniţă, Ieronim a văzut-o cum îşi spăla faţa
în pîrîul Cium îrnei. Întîi a v ru t să alerge la dînsa, dar
s-a răzgîndit : ,,Dacă, aşa cum zice Sofronie, cu bro­
boada îşi ascunde chipul hîd ? De ce să mă cutrem ur
ori să încrem enesc de spaim ă ? Ia r dacă şi-a luat
osînda tăcerii, bine este s-o a ju t a şi-o îm plini, nu
s-o îm piedic''. In trîn d în ogradă îl află copiind „filo­
zofii". Povesteşte, cu ochii şi cu m îinile, că i-a h răn it
şi adăpat calul. Apoi, cu o m işcare a dreptei deasupra
capului, a în tre b a t de ce to ţi filozofii zugrăviţi pe zi­
durile M oldoviţei poartă coroane îm părăteşti.

101
— P e n tru că au iost Îm păraţi ai înţelepciunii, lăm u­
reşte surîzînd. Şi Sibila : a proorocit izbăvirea oam e­
nilor din păcatul lui Adam, dar nu ren u n ţîn d la cu­
noaştere şi la dragoste, ci adîncindu-le, înfrum useţîn-
du-ie, desăvîrşindu-le. Cine-i acesta cu sicriul pe cap?
Platon, gînditor elin, despre care unii zic că n -a r fi
m ai prejos decît Isus. A, mă crezi eretic ? Iaca tac.
Aş v rea doar să ştii că, p e n tru m ine, pictura e m eşte­
şug ales, înalt şi cucernic : a ju tă cugetul omenesc să
se ridice spre desăvîrşire. E doină şi psalm , bocet şi
chiot spus prin linie şi culoare. Este un veşm înt în
care vrem să îm brăcăm dragostea şi ura, viaţa şi
m oartea.
N ecunoscuta îl asculta cu ochii ţin tă la Sibila în-
veşm întată în rochie de m ătase vişinie, cu tiv lat, cu
flori de aur, cu coroană în cinci colţuri, cu voal alb pe
tîm ple şi pe um eri. Cînd îi întoarse spre Ieronim . avea
rouă sub pleoape.
— De ce plîngi ? Ţi-i m ilă de m ine ?... Nu ?... Eşti
bucuroasă că m ă poţi a ju ta ?... Da ? M ulţum esc. So-
crate filozoful, dascălul lui Platon, spunea : ,,E ceva
sfînt în omul care je rtfe şte ale sale în tru ajutorul
altu ia“... A, vrei să pleci ? Bine. Dar, te rog, ia cu tine
şi copiile făcute. D espovărează-m ă, că vreau să
m -ab at şi pe la Popăuţi. Să văd o dată cum sînt zu­
grăvite acolo sinoadele. Să copiez, şi de acolo, pe sfîn-
tu l Gheorghe.
F ata plecă genunchii în iarbă şi, o clipă, îşi sprijini
fru n te a de coapsa lui. Apoi, repede, înşfacă sulurile
de hîrtie, schim burile lăsate lîngă zidul bisericii, şi,
cu paşi m ărunţi, lini, grăbi spre căruţă, înjugă bivo­
liţele şi porni pe C ium îrna în sus.
De la Popăuţi, Ieronim se abătu pe la Suceava şi-i
cum pără douăzeci de coţi de pînză de in, o pereche

102
de ciuboţele, o basm a albă de bum bac şi un fluier
cu în crustături, de la un baci hazliu, şugubăţ : „Cum-
pără-1 flăcăule, să-ţi tălm ăceşti dragostele prin
vrana lu i“.
— Să cînţi cînd eşti singură, îi zîmbi, dăruindu-i-1 ;
adică să-ţi îm podobeşti sin g u rătatea cu glas de doină.
A flînd despre vizita N ecunoscutei de la M oldoviţa
şi despre darurile cum părate p e n tru dînsa, m eşterul
Eli Ilarion în treb ă cu în g rijo rare :
— Ce-o să iasă de-aici ? Eu ţi-am propovăduit isihia,
nu sam aritenia.
— M eştere şi părinte, nu eu am g rijă de ea, ci eai
de mine.
— Prim ejdie şi m ai m are, surise arhitectonul.
— Dacă a aflat că eşti la M oldoviţa, fără a întreba
pe careva, observă călugărul Dam ian, înseam nă că-i
vrăjitoare. U nealta diavolului ! Şi um blă a te ispiti
pe căile pierzaniei.
— Tace, d ar e aşa de vicleană şi de iscusită, că ştie
tot ce se întîm plă în m ănăstire, p ărea c-o laudă So-
fronie.
— Dacă te laşi în voia ei, s-a r putea să-ţi şterp e­
lească harul, Ieronim e ! se tem u Damian.
— Dacă se dovedeşte că n -am talent, m ă ascund în
pustietate, ca Nicanor.
— U itîndu-m ă, m ai cu băgare de samă, prin schiţele
tale am văzut că fem eile, toate, sînt p rea frum oase.
■
— Sfintele nu pot fi slute. Ia r frum useţea-i sfîntă,
m eştere Ioane.
— Păi, da !... Aşa zic şi eu : să fie şi să răm înă sfinte
D ar, goale, se preschim bă în scule ale diavolului.
— M eştere Ioane, vorbeşti ca acel Savonaroia care...
— Scuteşte-m ă de pilde... papistaşe. H abar n-am ci-
ne-i... Sbrînaiola acela.

103
— Bine, te scutesc. D ar spun că fem eiari totul ; e
m atricea om enirii. Din ea ne--am zămislit. Iată, aici,
am făcu t o schiţă unde „A rborele lui... Ieseu“ răsare
din coapsa fem eii, n u din m ădularul bărbatului.
— Cazi în erezie ! strigă m eşterul Ion, furios. Zugră­
veşti m ăscări în loc de...
— în erezie se află acei care stîlcesc n a tu ra şi spun
că leseu ar fi p u tu t zămisli un neam întreg fără... fe­
meie. E ca şi cum ai crede că aruncînd săm înţa în
vînt, pot răsări stejari şi flori pe nouri. Şi-apoi... Fe­
cioara şi n en u n tită naşte !
— Cum ? Nu crezi în m inuni ?
— N um ai cînd n u înţeleg sau cînd e ceva nefiresc
de frum os, zic : m inune !
— Totuşi, Ieronim e, vorbi Eli Ilarion, domml dar
apăsat, gîza, num ită călugăriţă, întruchipează cruzi­
m ea m uierii şi u ra ei îm potriva părţii bărbăteşti. Gîn-
dacul um blă după ea şi cu patim ă neroadă cerşeşte
îm preunare. Ci văzîndu-1 beat de poftă, a fu risita de
m uieruşcă se repede, îl prinde cu dinţii de cap şi în ­
cepe să-l dum ice ; ia r el, nepricopsitul, tot n u se lasă :
fără cap, urm ează s-o însăm înţeze spasmodic. N-am
văzut ceva m ai scîrbelnic şi m ai pilduitor.
— A tunci, p riv iţi : o schiţez la loc pe soţia lui leseu,
altm interi... P oftiţi ! Aşa s-a zăm islit neam ul lui
leseu...
Toţi, şi m ai ales Sofronie, p riv iră cu nesaţ şi vinovă­
ţie, schiţa pe care Ion o categorisi, ră stit :
— N eruşinare ! P îngărire !
Ieronim se m ira de propria-i îndrăzneală. Dar, în
acelaşi tim p, se întreb a de ce m eşterul Eli Ilarion se
tem ea de o fem eie fără grai şi poate chiar schiloadă,
şi nu de dragostea Sofiei, dibuită ori născocită de ti­
nerii din Suceava, m ult scornitori de fajimă rea. Unii

104
îl com pătim eau: „Ce-o să-l mai ferchezuiască jupîniţa
a s ta “... A lţii îl lu au peste picior : „Nu eşti tu petec
la asem enea sac“...
Peste un ceas, Sofronie, văzîndu-l ieşind din chi­
lioara Necunoscutei, a rîs :
— Sam eni cu cerbul care, scăpînd din capcană, cade
într-o rîp ă m ocirloasă. Barem te-alegi cu... ceva ?
— îţi pare ră u că fa ta asta nu are grijă de m ata,
bădiţă ?
— îm i pare... .Să ştii ! D ar aş plesni-o peste m utră
să-şi culeagă dinţii în broboadă. Că poate aişa s-o dez-
brobodi, să-i vadă lum ea sluţenia şi să se curm e o
dată cu taina asta tîm pă.
— Bădiţă Sofronie, rosteşti vorbe aspre ca să-ţi as­
cunzi gîndurile cele adevărate. T e-am văzut, de m ulte
ori, privind după dînsa, cu jind, ca viţelul flăm înd de
lapte dulce. Aşa că...
— Aha, m ă faci bou ?
— Eu am zis viţel. Şi nu m -am gîndit că orice viţel
creşte şi tău ra ş şi-apoi bou se face. Dar, lăsînd şa’ga
răutăcioasă : N ecunoscuta-i şi ea făp tu ră omenească.
De ce s-o ponegrim în tr-u n a ?
— Aiureai ! Doi ochi boldiţi, de sub o cîrpă cernită.
Strigoaică ! A su p t sîngele m irelui chiar în noaptea
n u nţii şi-acu o face pe pocăita.
— De unde ştii ? se tu lb u ră liniştea lui Ieronim.
— De la cea pe care tu ai pictat-o, ia r m aică-sa te-a
trim is la m am a dracului, să stai în vîrful acului...
G lum a lui Sofronie se încărca de ură prostească.
Ieronim înv îrtea pisălogul în p iuliţa de pisat piatră
p e n tru culori şi se în treb a în tru sine : ,,De ce apăr
fiinţa asta schiloadă ? Ca să stric p rieten ia cu Sofro­
nie şi să mă ocărască m eşterii ?... Ca să-m i sporesc
neliniştile ? Cum să-m i ling rănile pe cajre însum i mi
le fac ? Inim ă pustie, tristă, copleşită de cocleala pă­

105
rerilo r de rău, cine-o să-ţi potoale dorul, dorul arză­
tor de ea ? De făp tu ra pe care m ereu, în trezie şi-n
vis, o văd şi spre însoţire m ă cheam ă ? Ea ! U nde-i ?
Şi cine-i Privesc la N ecunoscuta : o fem eie ori
u m bră n eag ră şi m ută ? Sub ran tia ei asp ră se chi­
nuia un suflet am ărît ori chihoteşte un demon ? Cerca
pulberea în tre degete să-i sim tă m ăru n ţirea pînă la
catifelare şi îşi urm ă g în d u l: ... „La Assisi am stat,
ceasuri, în faţa tabloului lui Cim abue în care apare
sfîntul Francisc desculţ, cu stigm ate în pălm i, cu o în­
făţişare liniştită, b iruitoare a om eneştii suferinţe şi
M agdalena, cu pătim aşa-i durere p e n tru dragostea
pierdută... De ce N ecunoscuta stăruie, cu gingăşie, să
m ă aju te ? G răieşte num ai cu ochii. Broboada-i aco­
peră zîm betul. Da!r poate nici n-o fi zîm bet, ci rîn jet
am ar şi hîd... Se zvoneşte că şi-ar fi ucis m irele ?
Adică m îinile astea care lucrează cu a tîta îndem înare
la m ăcinatul culorilor au sugrum at o viaţă ? Mîini
ucigaşe ? Scînteierea ochilor şi pîlpîirea genelor gră­
iesc de bu n ătate şi dragoste. Cum a r fi p u tu t ucide?
Necunoscute, trebuie să m ă tem de tine şi deci să ră-
m în singur, cu sufletul gol, în rîndurile ţepoase ale
săracilor cu inim a ?“ I se făcu m ilă de sine însuşi şi se
opri din m ăcinat. Privi, departe, peste toţi cei care
tru d eau în ograda Suceviţei şi parcă, sus, spre vîrful
D ealului Crucii, zări fata de pe stînca argintie. „Co
zi fericită şi afu risită a fost a^eea... Că nu sînt în
stare să-m i dau seam a dac-am visat sau aievea a fost,
dacă am s ta t în tr-ad ev ăr eu, acolo, sa!u m -am în tru ­
chipat în Adam şi Eva, zugrăviţi de M ichelangelo...
Nu cum va adevărata m ea v iaţă-i cea din vis ? Cele
tră ite aievea sîn t searbăde : num ăr clipele trăgînd
linii de cărbune pe hîrtie ori lovind cu pisălogul în
piuliţă. Sofia... Cum pot crede că o boieroaică, ţîf-
noasă şi trufaşă, se uită la un zugrav m u rd ar de vop­

106
sele şi m irosind a clei de cegă ?“ Lovea tare în grăun-
ciorii de ipsos să-i fărîm e, ceomea m ăcinişul p rin sită
de m ătasă şi se în trista, parcă pu lb erea i-a r fi nins
mîzgă pe inim ă. Fiindcă-1 dureau şalele, lăsă sita,
tra se un capăt de cărbune din buzu n aru l de la piept
şi, pe m asă, însăilă cîteva linii, fără gînd. T resări des­
coperind c-a desenat fata despuiată de pe stînca a r­
gintie. S e-nfurie şi se răsti :
— Necunoscuto, toarnă ipsosul cela în covată şi
pleacă la bivoliţele tale !
F ata îm plini porunca, supusă şi m ută. D ar Sofronie
îl în treb ă :
— De ce eşti tris t ca rum egătorii de pelin ?
— Mi se tot izvodesc fu rtu n i în cuget.
— Dialvoleşti ori îngereşti ?
— De am îndouă... Deşi diavoli sînt pretutindeni, iar
îngeri nicăieri. Sînt zăm isliri ale închipuirii noastre
ca să întruchipăm Binele şi Frum osul. De aceea îi şi
punem pretu tin d en i unde vrem să îm podobim viaţa...
Ei, ce-i cu dum neavoastră, fem eilor ? în treb ă văzînd
un cîrd de ţărănci că-i înconjură, pun traistele jos şi
scot din ele ; ouă, bulzuri de ceară, balercuţe cu
miere, coştee cu clei de oase bine uscat, scînduri n e ­
tede de tei şi cîlţi moi de in sau fuioare de cînepă bine
m eliţată.
— Cine v -a trim is ? Cine v-a chem at ?
— F a ta asta m ută ne-a ru g at să venim cu daruri.
— D ar cum v -aţi înţeles ?
— P rin sem ne : cu m îinile, cu sprîncenele şi, nuii
ales, cu ochii.
Alte fem ei au adus tărîţe de grîu şi huşte, cu care
N ecunoscuta să um ple borş p e n tru preg ătit culorile.
— Dacă ştie să urnple şi borş, şi-i iese acru potroacă,
înseam nă că-i vrăjito are crîsnică, se înspăim întă Că­
lina. E scula necuratului. Auzi ?

107
 F u rn icat de-o undă rece de spaim ă, Ieronim se
apucă de lucru la probele de zugrăvire pe tencuiala
proaspătă. încercările n u -i reuşeau. M eşterul Ion îl
dojeni ;
— De alaltăieri trebuia să începi probele ; de ce în-
tîrzii ?
— Mă cam chinuie m ulte întrebări.
— Ce fel de în treb ări ?
—• Putea-voi săvîrşi ceva de sam ă aici ? Am h ar on
ba ? Să trăiesc sm erit în singurătate, închipuind sfinţi
şi draci pe pereţi ori să dau naibei cum inţenia şi sâ
in tru în viitoarea patim ilor pidosnice ?
— T e-am crescut în linişte isihastă, surise Eli Ila-
rion, şi-acu luneci tot m ai adine în tru rătăcire şi răz­
vrătire. Iţi am inteşti de Dcxmenico, prietenul tău din
Roma, caravaggistul care s-a a ru n cat în Tibru ?
— Da ; n u găsise răspuns la întrebările din el. M uit
aş v rea să stau în faţa m inunilor firii şi ale artei, aşa
cum m -ai în v ăţa t dom nia ta, m eştere ; să stau, să cu­
get şi să m ă bucur. Ci iată că m ereu se stîrneşte v ii­
toare în inim a mea. Mai întîi dorul de lum e, de prie­
ten ii din S u c e a v a ; apoi nevoia de a îmlarăţişa o
femeie.
— Isihastul n -are duşm an m ai ră u ca fem eia şi tris­
teţea. U na îi fierbe tru p u l în zam a poftelor tru p eşti :
cealaltă îi învăluie sufletul ca o pîclă, îi ascunde lu ­
m ina cerului şi-l prăbuşeşte în tru ticăloşia din noapt^/i
negrelor păcate.
Deşi Eli Ilarion o privea cu ochi de gheaţă, totuş;
N ecunoscuta s-a apropiat de Ieronim să-i aju te a n e­
tezi, repede, tencuiala cu m alaua sau netezitoarea cu
două m inere. El a în v ăţat-o să rînduiască ulcelele cu
boiele ca să i le poată da la m ină, cînd s-o apuca de
zugrăvit ; şi-o pu n ea să facă asta de m ulte ori, ca să
se deprindă a o îm plini iute şi fără greş. Şi, poate, ca

108
să răspundă, în tr-u n fel, m eşterilor, o învăţa şi ceva
în plus ;
— Z ugrăvelii în culori de apă pe tencuială crudă,
proaspătă, p rep arată cu cllţi, italienii zic al fresca ;
noi, frescă. Uite, scriu cu acest cui de fier contururile
chipurilor şi ale caselor, m unţilor, copacilor, straielor
pe care voiesc a le zugrăvi. Apoi le um plu, im ediat,
cu boiele, după nevoie. Roşu !... Aşa, deci, ulcica de
roşu... V erde !... Aşa, aceea... Vezi, cer cu cîteva clipe
:mai înainte culoarea care-m i trebuie, iar tu o ridici
la m ina mea. Dacă eşti atentă, e foarte uşor. Nu ?...
A lbastru ! Cu pensula... Aşa ! Repede... Buun... Aici
trebuie p uţin galben. Pensula ! Aşaaa. N u te speria,
chiar dacă se varsă oleacă de boia. Un m eşter italian
spunea : ,,Z ugravul e zugrav num ai dacă poartă pe
straie tot şirul culorilor. ...A ltm interi e... apoteker,
adică făcător de leacuri... Alb ! Aşa. Bine ! Iţi place
boiaua asta portocalie ? Arn pus şi m iere : să văd cum
p ătrunde-n tencuială şi cum rezistă... Ei, îţi plac s tr a ­
iele, chipurile, copacii ?... E num ai aşa, o probă.
— Cum ? Ţi-o faci ucenică ? în treb ă m eşterul Ion,
apropiindu-se de zid să vadă ce-a lucrat.
— M are scofală ? se zbirii Sofronie. Ucenicii cu care
ne-ai încălţat sînt nişte berbeci buccii ia cap. Uite :
M uta-i m ai îndem înatecă decît...
Se apropie şi stareţu l M itrofan, bucuros că lero-
nim nu se m ulţum ea să facă probe înşirînd cîteva
pete de culoare pe tencuiala proaspătă, ci zugrăvea
în lege.
— Cum ţi-a ieşit verdele ?
— Peste cîteva zile voi şti, părinte.
— Mîinc începem zugrăvirea altaru lu i ! porunci m eş­
terul Ion.

109
 D ar a doua zi văzură că boielile probate îşi schim ­
bau nuanţele. Nu e ra u nici destul de curate, de calde,
de strălucitoare. M eşterul Ion il ocări :
— Eşti aşa de nevrednic ? Cit ai să le m ai m oşeşti ?...
Ieronim se în tristă foarte.
Se apucară iar de cercat şi pritocit oalele, luti-
şoarele, calaioanurile. Văzîndu-1 necăjit, abătut, am ă­
rât, N ecunoscuta îl m ingile şi-i zîmbi cu p rivirile ;
iar ,a p a tra zi, dim ineaţa se înfăţişă cu două oale de
lu t negru, pline. Şi, cu m ultă stînjenire, i le puse îna­
inte), făcîndu-i sem n să toarne din ele în vasele cu
boiele.
— Ud ? în treb ă Ieronim , am irosind. De la cine ?
F ata larătă de la bivoliţe şi de la dînsa.
— Cine te-a sfătuit ?... Tot m ătuşa Ana ?... Dacă dau
de naiba cu halbotnicii ? Iaca şi m eşterul Ion a adus
pun g u ţa cu fiere de bou. Să încercăm , orice-o fi !
— Ieronim e, vrei să spurci icoanele ? îl preveni So-
fronie. Dei bivoliţă, hai, treacă-m eargă. D ar ud de
m uiere ?
— De ce bădiţă ? Oare a greşit ziditorul făcînd bi­
voliţa în rîn d u l dobitoacelor şi pe om asem eni lui ?
— Ieronim , teologul ! Ci, dacă acea m uiere ar fi fe­
cioară înţelea/ptă şi n u o strigoaică m ută, m ai zic.
Şi-apoi află careva şi bate doba cea m are.
— Taina m eseriei ! Nu ştie nim eni, afa ră de noi trei.
Ia r proporţiile în dram uri, cît trebuie pus la fiecare
culoare, m i-s cunoscute num ai mie.
— Aşa-i... Verdele tău, Ieronim e, va fi pe m ăsura al­
b ăstru iu l de la Voroneţ. Să ju răm a p ă stra taina.

Se străd u ia să în tin d ă sulul de h îrtie şi nu putea

singur : îl învăluia vîntul, să -l rupă. Văzîndu-1, Necu­
noscuta veni în fugă şi-l a ju tă să-l aşeze şi să-l ne­

110
tezească. P e n tru a treia sau a p a tra oară, Ieronim îşi
dădu seam a că ochii ei, negri cu prundişor de aur,
gîndesc şi spun tot ce buzele se-ndărătnicesc a sta
ascunse şi încrem enite în tru tăcere. D intr-o întîln ire
a p rivirilor şi o ro tire a lum inilor, Ieronim înţelese
că fata pleacă la izvor şi că, de acolo, va să aducă, pe
lingă ulciorul plin cu apă, şi altceva. In adevăr, după
cîteva m inute, s-a întors cu o p iatră roză şi una albă,
strălucitoare ; le-a pus în m ojar şi le-a pisat, m ărunt.
I-a a ră tat pulberea şi, m işcînd ochii de la desen la pe­
rete, l-a făcut să înţeleagă că a găsit o culoare p en ­
tru m unţi şi stînci. Tot din p riviri s-au înţeles cînd
i-a adus, de la moş A ndrei prisecarul, un fagure de
m iere, proaspăt.
— Il m încăm îm preună ?... Nu ?... Ştii ce bună-i ?...
Refuzi ? Ţi-aş sm ulge broboada, dacă nu ţi-aş res­
pecta taina... Ţi-aş ticlui un psalm , să mi-1 cînţi :
„Alesule, sîntem aşa de aproape că n u m ai ştiu care
eşti tu, care sînt eu “ ... De-o săptăm înă, în fiecare di­
m ineaţă îmi pui pe fereastra chiliei o ulcică de lapte,
proaspăt, cald. Mi-o pui şi pleci, uşoară şi tăcută, ase­
m eni visului. D oar ochii îţi strălucesc, ciudate licăriri
din stelele bucuriei. Nu pot crede, ca Sofronie, că
aceşti ochi m inunaţi care gîndesc şi povestesc, rîd şi
plîng, se pierd în d epărtări fără num e şi cîntă ecte-
nia durerii, ar putea fi ochi de ucigaşă, desfrînată ori
de strigoaică. Nu, bădiţa, ca orice om atins de-o schi-
lozenie, sim te uneori plăcerea de a fi rău. De altfel îl
prind adesea cum te m ăsoară cu ochi pofticioşi, cînd
te pleci ori te răsuceşti. Ieri, de pildă, te-a p riv it cum
îţi strîngeai cingătoarea şi-a zis : ...,,M uta are m ult
hăt-încoace spre preacurvire“ ... El nu pricepe că.,
lipsindu-ţi graiul, tu ai făcut din ochi nu num ai fîn-

111
tin i ale sufletului, ci şi oglinzi ale m inţii. Dacă aş fi
ceva m ai iscusit, aş afla şi de ce ţi-ai lu at osînda de
a căra piatră la zidirea asta. Km... o fată frum oasă-l
solia raiului ; dar pînă acolo, ochii de flacără neagră
te trec prin toate chinurile iadului. Ştim a de pe stiiica
argintie era frum oasă. Frum oasă !
îşi curm ă vorbirea pornită ca u n psalm şi-l întîm -
pină pe Sofronie :
— E rm inia asta-i prea învechită, înţepenită.
— E sfîntă !
— S fîntă-i viaţa clocotitoare, zghihuită !
— Mda... D ar ce tot scurm i în ochii M utei ? Ori du­
mici p ădureţe-n dorul lelii ?
— V orbeşte cu privirile, iar eu caut s-o înţeleg.
— Nu cum va M uta ţi-a căzut la prichiciul inim ii, c-o
ulcică de lapte de bivoliţă ? Mic p reţ are inim a ta.
Ieronime...
F ata n-a aşteptat sfîrşitul disputei : cu paşi de
pîslă s-a tra s spre arhondaric. Ieronim vorbi m ai de­
parte, desenînd m ini şi b raţe :
— Călugării se poartă om eneşte cu dînsa. îi spun Ne­
cunoscuta, nu... Pe m ine mă a ju tă la...
— Nu m ai bîigui ! La m asă, beşleagă-ndrăgostit !
— îndată, îndată ! făgăduia şi desena repede, repede,
cu o însufleţire greu de lăm urit. I se term ina cărb u ­
nele şi se gîndea că nu are altul, aici, acum. D ar în
clipa asta, N ecunoscuta răsă ri în faţă-i şi-i întinse
beţişorul de cărbune bine ascuţit. îl înşfăcă, grăbit,
zîm bind stins. Sofronie scutură capul ca şi cum i-a r fi
in tra t o m uscă in ochi. Iar Ieronim : ,,Ne ia înainte
valul cel iute al m uncii : zugrăvim sfinţi şi n-avem
destulă vrem e să gîndim la oameni

11:2
— Necunoscuto, te poftesc la m asă : ospătăm îm p re ­
ună, ca buni prieteni. .
F a ta clătină capul : ,,Nu şi fugi spre poartă,
tristă după ochi, bucuroasă după sp rinteneala paşilor.
— H ă-hă ! rîse Sofronie silit. F ata blîndă ca m ieluţa,
zgîrie ca pisicuţa; pleacă d e-a-ndărătele şi-ţi întoarnă
spetele...

Cea m ai m are bătaie de cap le-o dădeau schiţele

p en tru menolog sau sinaxs.r. A u citit erm inia zi cu zi
şi lună cu lună şi, îm preună cu stareţul, au hotărât
care sfinţi şi care întîm plări anum e cuvine-se a fi
zugi-ăvite. Apoi au dat frîu.slobod fanteziei.
— C e-ar fi să zugrăvim un trib u n al al m artirilo r care
să-şi judece judecătorii şi să-şi osîndească ucigaşii ?
— Da, ,dar atunci s-ar găsi oam eni cărora să le fie
m ilă de călăi.
Lîngă o ştioalnă pe Suceviţa l-a aflat pe moş A n­
drei prisecarul : spăla nişte p u tini p en tru m iere şi
ară ta bucuros de vorbă-ndelungă.
— Să ştii, m eştere, că Suceviţa are o ştim ă a ei. Eu
am auzit-o, în tin ereţe ; cînta doine. .Şi, ciudat : o aud
iară, de-o vrem e : doineşte au cu glasul, au cu fluie­
rul, au bate toaca foarte cu m are m eşteşug. Dar- de
văzut, neam !
— Ba eu... eu am văzut-o, moş prisecare.
— Da ?... M ult m ă m ir, p e n tru că ştim ele astea cam
pocesc bărbaţii, bată-le pustia. Mai cu seam ă dacă-s
tin eri şi s-aprind repede ds focul dragostei. Iar m ata
eşti tînăr, deştept şi frum os.
— Mai este vrem e să m ă pocesc, zîmbi Ieronim, u r-
.mîndu-şi calea, pe apă în sus.

113
 Urcă pe stînca argintie şi stătu aşa. în viscol de
gînduri şi zefir de visare, pînă r ă s ă riri stelele. Auzi
şi doină din flu ier şi toacă b ătu tă cu m are m eşteşug ;
dar fata cea fără veşm int de a stă v ară nu se m ai ivi.
O aştep tă zadarnic pînă ce luna ajunse la amiază. In
chilie pe prichiciul ferestrei, îl aşteptau ; un gavanos
cu m iere, un ulcior cu m ied şi o cană cu lapte de
bivoliţă.
A ici aflaţi despre alte
necazuri ale lui Ieronim

Aşa cum era firesc, m eşterul Ion ţinea să schiţeze

el însuşi chipul lui Ierem ia vodă Movilă, ctitorul cel
m ai de seam ă al Suceviţei. Pe Ieronim l-a trim is la
doam na M aria, m um a m ăriei sale voievodul. Sofro-
nie urm a să deseneze chipul coconilor şi al dom ni­
ţelor. A pozat fiecare în iatacul său. Dar s-a întîm -
plat ca dom niţa Ecaterina să se sperie de înfăţişarea
m eşterului. După ce şi-a ocărit fratele cum i-a venit
la gură, Ion a poruncit tot lui Ieronim să le facă schi­
ţele. Supărarea i-a sporit cînd doam na Elisabeta a
p riv it desenele cu în cru n tare din sprîncene :
— Trimite-1 şi pe acel tinăr, Ieronim , să facă un
izvod după chipul meu. Să aleg !

115
 In m ai p u ţin de un ceas, Ieronim i-a făcut trei
schiţe din cărbune, pe hîrtie groasă. A zîm bit m ăria
sa, m ulţum ită, şi l-a trim is să schiţeze şi chipul ju -
p îniţei E caterina, guralivă şi neastîm .părată, m inu-
nîndu-se cum se ivea chipul ei, din vîrfu l condeiului
de cărbune. P ofti să-i povestească despre V^3neţia,
cetatea de pe ostroave, cu fem ei n ecuvîntat de fru ­
moase, îm brăcate num ai în catifea şi m atasă, cu uliţi
num ai apă, pe care um blă bărci num ite gondole, cu
palate din m arm ură albă, verde şi roşie, cioplită ca
o broderie, cu clopotniţe zise cam panile subţiri ca
nişte tre stii roşii îm podobite cu alb şi albastru, cu
biserici poleite num ai în aur, pe d in ău n tru şi pe din
afară :
■
— Pereţi, icoane şi cai de a u r !... Noi aici nevoiţi
sîntem a zidi doar din piatră de rînd ori din cără­
m idă şi să le spoirn cu culori din lutişoare şi din zamă
de buruieni. N eguţătorii veneţieni sînt m ai bogaţi ca
dom nii şi îm păraţii.
— Ţara lor e m are ? în treb ă dom niţa.
— C etatea-i m ică şl n-are ziduri : o ap ă ră apele m ă­
rii. Are însă m ulte ai m ari ostroave în M area M edite-
rană, m ulte cetăţi-porturi pe ţărm ul m ării şi, mai
ales, m ulte, foarte m ulte corăbii, adevărate cetăţi
plutitoare. Căci V eneţia-i regina m ării. Din negoţ,
din cărăuşia pe m are şi din m eşterirea lucrurilor de
p reţ : vase scum pe, giuvaieruri, stofe, straie scumpe,
din asta trăiesc. Şi trăiesc bine.
— Sînt războinici ?
— In războaiele cu otom anii au dovedit vitejie. Ci,
bogaţi fiind şi m ultă pricepere în în v îrtitu l banilor
avînd, bătăliile le poartă m ai ales cu lefegii : închi­
riază, cum pără soldaţi câţi vor. Sînt v estit de şireţi :
cică m usulm anii foarte s-au îm potrivit să scoată
m oaştele sfîntului M arcu din A lexandria. Văzînd aşa,

116
veneţienii le-au aşezat, pachet, într-o coşarcă, iar
deasupra au trîn tit carne de porc. Ci am irosind m u­
sulm anii asem enea spurcăciune, au cîrm it nasurile,
au stu p it cu greaţă şi i-au lăsat să treacă.
— Poznaşii ! a rîs dom niţa, arătîn d u -şi şiragul d in ţi­
lor, ca perlele, iar Ieronim a descoperit o sclipire
veselă şi s-a grăbit s-o însem ne pe hîrtie. îm i plac
aceşti veneţieni !
—■Mă bucur, dom niţă, tare m ă bucur că-ţi place să
asculţi povestiri despre cîte sînt pe lume.
— M ăria sa, părintele meu, m i-a spus : ,,Cînd un în ­
ţelept deschide gura, închide-o pe a ta “ .
— Prea m ăgulit, dom niţă, dară nu m erit num e de în ­
ţelept. Doar am văzut m ulte, călătorind m ult.
— De ce ai călătorit m ult ?
— Să cunosc lum ea şi să învăţ m eşteşugul zugrăvi­
rii. Povestea cîntecului : plecat-am p rin lum e să-m i
pun nume... de pribeag, jin d u ito r după al casei prag.
In ceasurile urm ătoare, desenînd chipul doam nei
M aria, miuma voievodului, Ieronim a tăcu t ; în
schim b m ăria sa a vorbit, tot tim pul, despre părintele
său P e tru voievod Rareş, despre îndrăzneala lui la
războaie, despre bătăliile lui cu nem ţii, cu le.şii, cu
tătarii, cu otom anii, despre m eşteşugul vorbirii cu
care l-a ferm ecat pe Solim an sultan cel M are şi l-a
făcut să-şi calce jurăm în tu l că-1 va ucide, şi i-a îngă­
duit a doua domnie. Vorbi şi despre Ion M ovilă din
H udeşti, m are logofăt la A lexandru Lăpuşneanu.
— B unicul lui s-a num it Purice, fost copil din casa
lui Ştefan vodă cel M are. In tr-o bătălie, un otoman
a ucis calul lui vodă ; acel Purice i l-a dat pe-al său
şi, într-o clipă, s-a făcut movilă, aju tîn d voievodului
să încalece repede şi să scape de m oarte. P e n tru asta,
m ăritul Ştefan l-a înzestrat cu rang boieresc, i-a dă­

117
ru it moşii, iar num ele i l-a schim bat din Purice în
Movilă. Soţul m eu s-a sfădit cu Lăpuşneanu ; de
aceea l-a călugărit cu sila şi apoi l-a ucis. Răm as-am
văduvă, pribeagă şi urgisită, să-m i cresc feciorii :
Ierem ia, G heorghe şi Simion. Cu grijă şi dragoste
m ultă i-am ocrotit. P recît m -am priceput, le-am in­
suflat gustul p e n tru averi, p e n tru ştiin ţa de carte şi
p e n tru m ăriri.
De la dînsa a înţeles Ieronim că lancu vodă, zis
Sasul p e n tru că era feciorul lui P e tru voievod cu o
săsoaică din Braşov, deci frate vitreg al doam nei
M aria, era om abraş, lacom foarte, desfrînat şi de
credinţa m um e-sii, adică luteran, duşm an necruţător
al M ovileştilor. A îngrozit ţa ra cu tiraniile lui ; tăia
capetele boierilor ca m ăciuliile de mac. Ca să scape
de călău, doam na M aria s-a p refăcut că m erge, cu
to ată fam ilia, la tîrnosirea schitului de la Suceviţa.
De aici, îm brăcaţi ciobani şi călugăriţe s-au furişat
p rin obcine şi, într-o zi şi o nopate, au ieşit la N istru
şi-au trecu t în Polonia.
— Aşa am scăpat de rău tă ţile Sasului, fie-i ţărn a ca
sm oala fierbinte şi sufletul în veşnică nehodină.
Ne-am întors peste un an, la dom nia lui P e tru vodă
cel Şchiop, şi-am p o rn it ctitoria Suceviţei. Fiind vodă
P e tru adevărată m atcă fără ac p e n tru Moldova, am
tră it bine şi fericiţi. D ar a venit dom n A ron vodă şi,
tem îndu-ne de tira n ia lui, am fugit cu P etru vodă la
Bolzano, în Tirol. Cînd a m u rit m ăria sa, ne-am dus
la Praga, cerînd a ju to r lui Rudolf îm părat, cel cu
capul ţu g u iat sub coroana înaltă, cu un ru b in m are,
perle, diam ante, safire şi alte pietre scumpe. D ar pre
cît îi este de m are coroana, pe a tîta -i este şi îngăi-
m eala : cu nim ica nu ne-a a ju ta t. Cu gi’eu am ajuns
la moşia noastră, la Ustia, pe N istru, în ţa ra leşească.

118
Ne-am făcut pani şi cetăţeni ai coi'oanei polone, îm ­
p reu n ă cu Luca Stroici, logofătul... Să-m i faci şi mie
p o rtre t în ulei, m ai frum os ca al fetei lui Luca logo­
fătul. Auzi, tinere ? Din U stia am venit la Suceava
cu domnia... Iţi povestesc astea ca să ştii, zugrave,
m ai deplin, cine-s ctitorii Suceviţei, coborîtori din
Ş tefan vodă cel Mare.
D upă-am iază, cît a schiţat chipul dom niţelor, doamna
Elisabeta a sta t în jilţ, în tre ele. îl privea cu ochi m ari,
cum lucra, adîncit în gînduri şi în m unca lui, parcă
n -a r fi văzut decît h îrtia şi m odelul. Apoi cînd te r­
m ină, îl pofti să guste dulceaţă de chitre şi-i ceru să
povestească despre m eşteşugul picturii la italieni,
despre „Cina cea de tain ă “, zugrăvită de Leonardo
da Vinci, despre m adonele cele vestite ale lui Rafael,
despre ,,în ălţa re a fecioarei'*, făcută de Tizian, în bi­
serica Dei F ra rri din Veneţia. A prins de bucurie, po­
vesti, în continuare, despre chipurile cele urieşeşti,
zugrăvite de M ichelangelo în Capela Sixtină. Poves­
tind, îi apăru, o clipă, Eva m arelui m eşter, preschim -
bîndu-se, repede, în fata de pe stînca argintie. Doamna
se m iră văzîndu-1 cu privirea pierdută în gol şi-l în ­
trebă, surîzînd :
—- Ai obosit, m eştere ?
— Nu. Mă... m ă v răjeşte gîndul la acele m inunăţii.
— Se zice că m ăreţia a rte i italiene începe a păli.
— Da, m ărită doamnă. P rincipii şi papii cei m ari şi
proteguitori ai artiştilo r s-au stins. Şi fără sp rijin şi
a rta italiană se stinge, cu încetul. Acum se ridică unul,
foarte îndrăzneţ şi răz v ră tit : M ichelangelo Caravag-
gio. P rin preajm a lui m -am aciu at şi eu, vreo cîteva
luni şi-am în v ăţat să zugrăvesc oam enii aşa cum
sînt.

119
— Aici, pictezi după datină ! M ăria sa şi prin ctitorii
ţine a dovedi că se trage din Ştefan vodă.
— Da, m ăria ta... D atina, aşa cum o înţelegem şi-o
putem noi îm plini. A copia lucrurile aidom a ar în­
sem na pierdere de vrem e şi păcăleală. Un a rtist m e­
rită acest num e, num ai dacă pune şi ceva de la el.
La sfîrşit, doammele îi d ăruiră un postav de Flan-
dra, un pah ar de cleştar, cu suport de a rg in t şi o
ceaşcă de porţelan nemţesc.
— Nu te bucuri ? a în treb at Sofronie.
— Ba da ; dar visez liniştea, departe de hărţuielile
lumii, ca să pot lucra m ai îndîrjit. Şi to t m ă întreb ;
p e n tru cine sînt a rtist ? P ădurea îşi are privigheto­
rile, zăm islite anum e ca să cînte. Iar noi, dacă nu năs­
cocim frum useţi p en tru oameni, pierim . Eu, de pildă,
dacă nu m ă chema la Curte...
— Da, ai să ajungi robul şi m ăscăriciul celor mari,
îi proroci Sofronie. Pictezi chipuri de boieri şi boie­
roaice. Iţi faci num e de faim ă. A jungi bogat. Te în­
sori cu fata lui Luca Stroici. Legi o panglicuţă roză la
paletă şi pictezi căţeluşi ori m ieluţe brum ării pentru
jupîniţe bălăioare.
—■Aşa a r trebui să facă fratele m atale, ca să strîngă
şi m ai m ultă avere. Eu m ă m ulţunesc cu arta.
Sofronie lepădă cărbunele cu care schiţase chipuri
de sfinţi p en tru ,,Cin“. Răsuci h îrtia şi ieşi din atelier.
Plecarea asta, neaşteptată, îi cam descum păni pe le-
ronim : ...,,De ce-a curm at vorba şi-a plecat ? S-a su­
p ă ra t c-am zis ce-am zis despre frate-su ?“... Dar în
clipa aceea N ecunoscuta îi întinse un condei de căr­
bune şi-i zîm bi din priviri. U rm ă vorbirea, ca şi cum
Sofronie a r fi fost de faţă :
— ...Şi eu cred că bogăţia nu-i de m are a ju to r a r­
tiştilor şi îndrăgostiţilor. La elinii cei vechi a fost o

12Q
femeie, Fedra num ită, m ăritată în silă cu un domn
m are. S-a închis în iatacul de m ireasă şi s--a spînzurat
cu cingătoarea-i de aur, de un cui de fildeş. Nici p u r­
pura, nici aurul, nici fildeşul nu i-au făcut m oartea
m ai dulce ori m ai uşoară... Ci eu visez la o ştim ă în-
tîlnită, pe stînca argintie, cu chip plăcut, sîni fecio­
relnici, şoldurile prelungi şi genunchii rotunzi, cu păr
castaniu gingaş desprins în şuviţe ondulate şi răsu ­
cite pe um eri, pe sîni, cu privirea... Ei, ce poţi tu în­
ţelege din tîlcul istei povestiri ?... înţelegi ?... Şi mă
crezi ? Spune ! Te rog ! Un singur cuvînt... Nu vrei ?...
Nu poţi ?... Eşti ori o neroadă fără leac, ori o isihastă
adevărată ; m unceşti în desăvîrşită tăcere... Ei, dacă
m ă năşteam m ut, poate aveam m ai m ult tale n t la pic­
tură... Să tac ? bine...
Dar, în clipa urm ătoare uită făgăduiala ;
— I-am spus bădiţei Sofronie : fem eile din tabloul
„P rim ăvara“ , pictat de Botticelli, parcă nici nu m erg,
ci plutesc, calcă pe văzduh, cu cele m ai frum oase pi­
cioare ce se pot închipui. Au gît m lădios ca de lebădă
şi păşesc graţios într-o atm osferă străvezie, ca de pe
a ltă planetă... Şi Venera lui Botticelli pluteşte, fulg,
nu în scoica din care s-a zămislit, ci deasupra ei, înăl-
ţîndu-se spre cer, a ju ta tă de păru -i bălai ca de nişte
aripi. Aşa aş v rea să zugrăvesc îngerii din „Scara"
lui Ion Sinaitul. Ceva m ăreţ !... D ar am să pot ?...
F rum useţea fetei de pe stînca argintie m ă urm ăreşte
ca un cîntec răscolitor şi m îngîietor totodată. Mi se
pare că era sinteza neam ului fem eiesc întreg. Tot gîn-
dind la dînsa, o asem ăn cu Violanta, fata pictorului
Palm a Vecchio, cu patim ă iubită de Tizian, m odel
în tabloul n u m it ,,Flora" şi în cel zis ,,Amore sagro e
arnore profano", un nud de a u r cald, răspîndind pa­
tim ă, înţelepciune şi frum useţe. Le zic ucigaşi celor

121
care întinează ori sluţesc F rum useţea şi schilodesc
D ragostea şi Fericirea. Necunoscute, m -auzi ?... Vor­
besc aiurea... M i-i team ă de m ine şi m ă u it în cuge-
tu-m i ca într-o groapă, unde m işună şerpii îndoieli­
lor... La a cîta tre a p tă a ,,Scării S inaitului“ va să m ă
prăbuşesc ?... Scârbă m i-i de m ine. Mă dispreţuiesc.
Sînt nim ic şi nim eni... A, stai ! Pune stingă ici, s-o
desenez... Aşa... Şi picioarele ţi-s frum oase ; am vă­
zut atunci cînd te-am spălat de sînge. Sgîrieturile în
p iatră n -au lăsat sem ne ?... Nu... Ar fi fost păcat... De
cînd am văzut tablourile italienilor, m ai vii ca viaţa
însăşi, nu doresc decît să pictez aşa. Gîndesc şi iubesc
p rin form ele cele fără greş. Şi fem eia-i făp tu ra cea
m ai desăvîrşită din n a tu ră : putere şi drăgălăşenie,
cutezare şi discreţie, hotărîre şi blândeţe, v rajă şi sfin­
ţenie... R afael a ridicat frum useţea fem eiască la ste-
pena sfinţeniei : ştiin ţa şi nevinovăţia, p u terea şi gin­
găşia, desăvîrşirea şi frum useţea, toate sîn t la el a tît
de m ari, încît un pictor, privind icoana sfintei Ceci-
lia, a m u rit de em oţie şi de durere că n-o să-l poată
întrece, nicicînd. Cu pensulă şi culori v răjite a zugră­
v it frum useţea fem eii. L-a in sp irat o fată, m inunată
la tru p şi suflet. Se num ea F o rn arin a : a văzut-o scăl-
dîndu-se în bazinul din grădină şi n -a m ai putut-o
u ita toată viaţa. N-a v ru t să se m ai căsătorească nici
cum, cu Bibena, nepoata bogatului său protector. Pe
F ornarina a adorat-o pînă la m oarte... Aşa ! Ce-am
desenat aici seam ănă cu m ina ta ?... Bine... Acum,
d reap ta ; ţine-o oleacă m ai îndoită, iar ară tăto ru l m ai
sus... Aşa !... Necunoscute, ştii ce-am făcut după
ce-am sfîrşit portretele dom niţelor ? Am in tra t în
circium ă cu Bogdan, căpitanul de străjeri, şi cu doi
prieteni, dieci la curte, am băut şi m -am îm bătat, cu
neguţătorii, cu păd u rarii şi ciobanii, cu lefegiii Ieşi şi

122
unguri. Mă în treb i de ce ? P e n tru că acolo-i viaţa. Cu
ulcica de vin în faţă, am desenat chipurile prietenilor
de petrecere. Şi, deodată, pe cînd to ţi rîdeau şi lălă-
iau, m -am trezit că schiţez coroana poruncită de
doam na M ar ia. P rieten ii s-au m irat, d ar eu am cîn-
ta t : Codrule, dă-m i toate frunzele tale, pe ele să-m i
doinesc dragostea şi visele ; Soare, dă-m i toate culo­
rile tale, cu ele să zugrăvesc chipul d ra g o ste i; iar tu,
Cerule, aripi dă-m i la dragostea visată să ajung...
N u-i aşa că-s a iu rit ?... Zici că „N u“ ? Cînd l-am cu­
noscut, la Roma, în T averna II Babuino, pe acel
Caravaggio, to ţi îl lăudau că a lu at o puttană, o
desfrînată, din lupanar, ca m odel p e n tru M agdalena...
Iţi rîd ochii ? Mă dojeneşti ?... Zău că nu m int... A,
da : ştii deci că şi M aria din M agdala a fost tîrfă ?...
In uliţă, în piaţă, în tav ern ă e şcoala lui Caravaggio ;
nu vrea să m ai picteze prinţese îm brăcate în catifea
şi aur. Ce zice capul bisericii catolice, papa ? Are ne­
caz cu reform aţii şi n -are vrem e de m eser C ara­
vaggio : scalde-se-n băltoaca lui... Mai ales că-1 ocro­
teşte un cardinal din cei m ari. Aşa că, slobozi fiind,
to ţi pictoraşii, ca m ine, se preschim bau în caravag-
gişti. Auzeam cum răcneau la m aestrul n o stru :
,,Spurci biserica punînd pe a lta r chipuri de curve,
borfaşi, robi, în zdrenţe, cu picioarele ciotoroase, c ră­
pate... N u-ţi plac caravaggiştii ? Fac totuşi şi lucruri
m inunate... N um ai că noi, aici, zugrăvim aşa cum scrie
erm inia. Şi ce spune erm inia ? Sfîntul cu barbă şi
fără barbă, tîn ă r sau bătrîn. A tît. D escopere-ţi faţa
să te desenez !... o rugă, văzînd-o că tresare şi-l p ri­
veşte foarte întrebător. Te rog !... Stai, nu fugi !... Te
desenez, aşa, îm brobodită ca o turcoaică... Şi C ara­
vaggio a făcut din ham ali sfin ţi şi din fem eile p ier­
dute, m adone... Zic : „Ridicăm osanale adevărului !“

123
Am auzit, în acelaşi m inut : „Caravaggio e un ne­
bun !“ şi „Caravaggio e un geniu"... P otrivnicii şi
sp rijin ito rii lui se batjocoresc între ei, se bat, cu
pum nii şi cu spadele, ca p e n tru un îm părat... C iudată
şi am estecată-i viaţa... Vin oam eni din to ată lum ea să
se roage la sfîntul P etru, iar rom anii au deschis lo­
cante şi hanuri, crîşm e şi locuri de petrecere, cu cîn-
tăreţi, dănţuitoare cu ochii boiţi, cu pîntecele şi coap­
sele dezgolite, anum e ca să trezească sim ţăm intele
adorm ite ale închinătorilor prea cuvioşi...
— Ieronim e, îl în treru p se Sofronie, ţi-a i făcut obicei
a vorbi singur ?
— Te înşeli, bădiţă ; vorbesc cu m ine însum i, faţă
cu un m arto r a tît de înţelept, încît ascultă, în linişte,
şi tace, tace...
— E o spovedanie ?
— De bună seamă... P e n tru că m ulte viespi şi tăuni
îm i bonzăie prin creier, dar de unul parcă m ă tem m ai
m ult : că, începînd această m are lucrare, in trăm în-
tr-u n labirint, fără călăuză. Şi avem de răpus un
m onstru : al nefiinţei, în zestrat cu toate chipurile hî-
zeniei, tocm ai p e n tru că n-are niciunul. Acel Tezeu
a l legendei a a v u t firul m iraculos al A riadnei : cu el
a p u tu t ajunge la cuşca dihaniei, a ucis-o şi a ieşit iar
la lum ină. Dar, iată : dacă n -a p ă stra t dragostea
A riadnei i-a răm as sufletul gol. Şi eu n u vreau asta...
Dar unde-i A riadna ? U nde-i ?
— Eu o caut încă m ai de m ult decît tine. M acin su­
fletul la m oara am intirilor şi culeg făina d urerii şi a
zădărniciei... Hai la R ădăuţi, la orîndă, să bem !
— K ai !... Necunoscute, strînge schiţele astea şi...
D ar fata îi înfăţişă două bucăţi de cărbune, bine
ascuţite şi-i făcu sem n să-i schiţeze m îinile îm preu­
nate a rugă.

124
— A, da ! !... Aşa am să zugrăvesc Fecioara la fîn-
tînă, aşteptînd bunavestire.
—■Hai, nu vii ? îl strigă Sofronie, potrivindu-şi pe­
lerina pe spatele-i curb.
— Mai am ceva de lucru.
— Răm îi sănătos... Şi, vezi să nu te m olipseşti de
m uţenie.
Se în tristă auzind droşca p rietenului duruind pe
drum ; se bucură însă că, din pălim ar, stareţu l îl ve­
dea lucrînd de zor şi-l lăudă. Deseori şi în faţa m ul­
tora a povestit despre cele văzute în Italia, la Athos
sau în Olanda. N um ai în faţa stareţului M itrofan se
tem ea să aducă vorba despre acele locuri. L-a vă­
zut adesea su p ărat şi furios pe călugări : le înfiera
trufia, lenea, beţia, poftele cele nesătule, lăcom ia de
viaţă, desfrînarea, îndobitocirea. Şi acum îl dojenea
pe călugărul Dam ian şi pe doi ucenici ai lui, prinşi
dorm ind, u m flaţi de somn :
— ...înghiţi-v-ar smoala topită şi lim bile de foc ale
iadului... Z ghihui-v-ar dracii cei sluţi şi m istui-v-ar
lim bile focului cel veşnic din prăpastia gheenei...
Cîte o m ie de m ătănii pe zi, vrem e de cinci zile !...
Ii auzea şi-i lua frica. A r fi v ru t să spună asta Ne­
cunoscutei, dar fata plecase, fără să ştie cum şi cînd.
In ceasurile de neizbîndă, da tot m ai grea bătălie cu
îndoiala, cu descum pănirea, cu descurajarea, cu p ă­
rerile de rău cele am are, cu ciudata team ă de sine
însuşi... „Hm, nu m -a lăsat să plec cu Sofronie şi m -a
părăsit... Să m ă retrag în singurătate şi slobod să cu­
get, pînă nu m ă cercetează stafiile zădărniciei"...
P rivi schiţa lucrată ieri p en tru tru p u l lui leseu, to­
lănit pe stîncă, şi se în tristă ; „H oit adorm it, fără
viaţă ; stînca urîtă... L-am v ru t uriaş şi viguros, ca

125
 figurile zugrăvite de M ichelangelo, şi-a ieşit o stîrp i-
tu ră ţeapănă şi pipernicită''... Şterse. Rupse. A runcă
în foc... „Ce fac ?... Mă zbucium , ia r erm inia îmi în­
găduie să zugrăvesc doar chipuri liniştite, încrem e­
nite. Chiar cînd călăii le spîrcuiesc cu spada"... As­
cultă geam ătul cocorilor zburînd în unghi spre m ia­
zăzi şi citi în erm inie : ,,Cum se zugrăveşte zadarnica
lum ea aceasta. Fă un ocol mic şi în lă u n tru l lui fă un
b ă trîn p u rtîn d în capul lui o coroană rătu n d ă şi îm ­
brăcăm inte îm părătească, avîndu-şi m îinile întinse la
o p arte şi la ceaialaltă p a rte ; şi ţine el în m înă o m a-
hram ă. Şi îm p reju ru l roatei scrie-le acestea : „Lum ea
cea zădarnică şi am ăgitoare"... Zîmbi, văzîndu-1 pe
călugărul Dam ian apropiindu-.se, ca un poloboc dat
de-a dura.
— Tot cu cititul şi desenatul ? Mai dă-te oleacă şi
hodinei.
— Am vîrsta la care-i păcat a trîndăvi. V reau să
trudesc ! Să trudesc ca un afurisit. Să învăţ ! Să în­
v ăţ m ereu, fără răgaz, pîn-oi spăla A devărul de co­
cleala M inciunii şi Frum useţea de spurcata U rîţenie.
— Ştii, am aflat că Muta...
Dacă pînă acum Ieronim se veselea auzind zvonurile
şi bîrfelile călugărului rătăcitor, acum îl supărau :
— Vinzi icoane p rin iarm aroace şi cum peri m inciuni,
zvonuri ?
— Da ; le culeg şi le vîntur. M uta şi-a g îtu it bărba­
tu l ca să se m ărite cu ibovnicul. A p răd a t o biserică
din H otin şi-a d a t foc prăvăliei unui arm ean din Bo­
toşani.
— Taci, călugăre ! Nu m ai îm băia grozăvii neruşi­
nate !

126
— De ce te m înii ? Ţi-ai făcut-o ţiitoare ? Ai
găsit, poate, sub ra n tia -i asp ră de lină ţurcână, coapse
catifelate şi calde ?
Ieronim îi întoarse spatele şi desenă m ai departe,
furios.
— Dacă zugrăveşti sfinţi şi sfinte şi te ţii de m uieri,
înseam nă că te fereşti de cel încornorat şi dai peste
tată-su, Scaraoschi cel b ă trîn şi viclean foarte.
— Incidit in Scyllam qui vitare Carybdam, şopti ca
un fel de tălm ăcire în latineşte a zicalei lui Dam ian.
— Ce m orm ăi ? Mă sudui ? Mă blestem i ?
—■Am spus num ele a două prim ejdioase stînci cu
vîrteju ri, în tîlnite de Ulysse în calea întoarcerii de
ia Troia spre Ithaca. Stînci şi v îrte ju ri ca acelea în-
tîlnim fiecare, de-a lungul şi de-a latul vieţii.
— Aha, se lăsă păgubaş călugărul zvonar, ca să nu se
descopere prost şi sec, precum era.
Ieronim trăgea linii p e n tru un tablou cu Moise pe
m untele Sinai şi gîndi : „...Sînt dureros de singur,
lingă o N ecunoscută batjocorită de cei mişei. Mă iz­
besc de Scylla cînd vreau a ocoli Carybda. Răi sînt
oam enii : spurcă şi m uşcă fără milă... Milă ? Cum o
apăr ? Să m i-o fac ţiitoare ? Vine ea spre m ine sau eu
o chem, ca să-m i domolesc sin g u rătatea ? Zbor peste
ale lum ii vînzolite şi am are v alu ri ori m ă îm potm o­
lesc în sm îrc ? Ar treb u i să m ă spovedesc sta re ţu lu i
şi să-i cer sfat. Ori lui Eli liarion... Sînt oare un m i­
log, im bicisnic ? Cu N ecunoscuta vorbesc cum aş
vorbi cu m ine însum i. Inorog ; trag spre poala caldă
şi gingaşă a fetelor fecioare... Fecioară ? Dacă-i
aşa cum se zvoneşte : hoaţă şi ucigaşă ? Cine-m i
spune A devărul ? A devărul, tot a tît de tre ­
buitor şi de preţios ca şi pîinea... V reau să întîlnesc
făp tu ra blîndă şi drăgăstoasă, vrednică a m ă lecui de

127
a rsu ra şovăielilor şi a alina durerile de m ine însum i
căşunate. .0 visez neastîm părată şi cum inte, dornică
şi înţeleaptă. Ci dacă m i-i cugetul zbucium at şi m îna
îmi trem ură. Iar un zugrav freschist trebuie să lu ­
creze repede şi bine, cu m înă sigură. Planurile şi schi­
ţele sînt gata ; dar... Ce urâte sîn t probele astea... Le
stric, să nu le m ai vadă m eşterul Ion... C hinuitoare-i
singurătatea, doamne... Pătim esc după dragoste, rîv-
nesc m uieri frum oase, m ă întîlnesc cu Ştim a Suce-
viţei şi lingă m ine-i doar... N ecunoscuta. D reptu-i
că are ochi de m inune, adinei şi a m ulte grăitori. în
ei aflu tot ce vreau : înţelepciune şi pîclă, u ră şi iu­
bire, patim ă şi nepăsare. G ură m ută şi ochi vorbă­
reţi. O înţeleg ori îmi închipui ? U neori o urăsc, a lte ­
ori... Din dorinţi potrivnice se izvodeşte dragostea...
D ragostea ? Ferească sfintui să m ă îndrăgostesc de...
Doresc D esăvîrşirea şi cred c-o voi dobîndi m uncind.
P e n tru că D esăvîrşirea-i depăşirea propriilor înfăp­
tuiri. D ar oare N ecunoscuta nu m unceşte ? în ce se
desăvîrşeşte ? în tru m uţenie ? In Apus dascălii mă
sfătuiau să cercetez cu îndrăzneală şi să aflu tot, tot...
Să m ă zbat, să birui şi s-ajung sus, în vîrf... Aici sta­
re ţu l M itrofan povăţuieşte : ,,Nu căta, fiule la lucruri
m ai înalte ca tine. N u cerceta cele neştiute, ca nu
cum va să capeţi cădere“... Ci, neştiinţa izvorăşte în
m ine doar venin şi naşte num ai strigoi. Cînd ştiu,
inim a mi se um ple de dulceaţa înţelepciunii. M eşte­
ru l Ion porunceşte să fac din Suceviţa scriptură în
chipuri şi icoane s-o citească şi neştiutorii de slovă.
M eşterul Eli Ilarion vrea, p rin m ine, să făptuiască
m inunea cea de pe culm ea artei m oştenită de la Şte­
fan vodă şi P e tru Rareş... Sînt în stare ?

128
Şi iar se afundă în citire şi desenare ; a schiţat m ii de
capete de bărb aţi şi femei, num ai să le pună nim b
ca să fie sfin ţi sau m ucenici. A desenat aripi de în ­
ger, sute, în zeci de ipostaze, A ajuns să zugrăvească,
pe lu t m oale şi netezit ca peretele, un heruvim cit n u ­
m ără pînă la o sută. Dacă se satu ră de chipuri, de
flori şi frunze, îm bină felurite modele. ...„M eşteru­
lui Ion nim ica n u -i place. P rea-i aspru. Şi pricepe a
pune om ul la m uncă, a-1 stoarce cum stoarce baciul
caşul de zăr. Nu m ai p o t“...
Lasă to tul şi se furişează pe Bercheza în sus. Aude
glas de fată-n doinire. ...Pe unde um blă dorul, / nu
pot ara cu plugul. > Că s-agaţă plugu-n dor > .şi trag
boii de s-omor... Şi-i vine să rîdă ; ba nu : să plîngă.
...Doamna M aria zicea despre lancu Sasul : ,,Fîe-i
ţărîn a ca plum bul"... Mie tru p u l îm i arde ca focul şi
sufletul m i se zbate în ve.şnică neodihnă...
Dar, din urm ă, îl ajunse ucenicul Gligorie :
■
— Te cheam ă m eşterul Ion ! M usai şi repede.
L-a certat că se plim bă şi nu lucrează. Se apucă iar
de făcut probe. M unceşte cu m înie. U ită să bea lap ­
tele adus de Necunoscuta. Nu se culcă decît atunci
cînd, am eţit, i se întunecară vederile şi-i căzu cărbu­
nele dintre degete. A rdea şi trem ura de frig. I se ră ­
ceau m îinile, parcă sîngele i s-ar fi strîns to t la inim ă.
In creştetul capului i s-a răcit o dungă lată de două
degete, ca şi cum l-a r fi apucat cineva de chică şi l-a r
trage cu putere, îndurerîndu-1 :
...,,Aşa-i oare cînd se face p ăru l m ăciucă ?“ Văzîn-
du-1 galben ca bulzul de ceară şi chircit de du reri în
tot trupul, călugării l-au crezut cium at şi s-au ferit
de dînsul, înfrico.şaţi. Num ai Sofronie s-a apropiat
să-l ducă în chilie.

129
— Ameţesc, bădiţă... Mi-i capul cît stam boala. îm i
vîjiie urechile, parcă nişte surle sparte m i-ar urla-n
auz. Şi cugetul m ă doare, nu num ai trupul. Mă p ră­
buşesc în tartar...
Văzînd că leşină, Sofronie aprinde lum inarea, m or-
m ăind :
— Să n u -ţi dai duhul fără lum ină, zugravule...
In vînzoleala neputincioasă a călugărilor şi ucenici­
lor, in tră în chilie N ecunoscuta ; hotărîtă, îndrăz­
neaţă, îi pipăi fru n tea încinsă ca o phtă. Puse urechea
şi-i ascultă inim a : zvîcnet de m ierlă călcată pe cap.
Aduse, în fugă, cîrpe albe, ude şi-i înfăşură faţa şi
pieptul. I le schim bă de tre i ori, iar cînd văzu că su­
flarea i s-a m ai liniştit, îl rugă, pe Sofronie, în ge­
nunchi, să-l privegheze.
— Nu pot, Muto ! E cium at şi m ă m olipsesc şi eu...
A fost, în Suceava, la han, cu lefegii cazaci care au
adus cium a neagră de la tătari... Nu pot : cinci cazaci
au m u rit săptăm îna trecută.
A lergă la chilia m eşterului Eli Ilarion, dar nu-1
găsi. îl luă de m înă pe ucenicul Gligorie, îl aşeză la
uşa chiliei lui Ieronim şi, cu gesturi, îi porunci să
străjuiască pînă vine ea. A smuls, din p erete o icoană,
a încălecat un cal din grajdul stăreţiei şi, pe deşe-
lalte, a galopat pe Bercheza în sus, pînă la peştera si­
h astru lu i Nicanor, cunoscut vraci şi vrăjitor. A ră-
tîndu-i icoana, l-a făcut să priceapă că un zugrav era
foarte bolnav.
— Cel frum os ca un arhanghel şi d ă ru it cu o haraba
de talen t ? Da ?... Să-m i iau leacurile... Aşa !... Hai !
L-a urcat pe cal, iar ea, cu frîu l în m înă, l-a dus to t
fuguţa, trap. Dar, pînă să ajungă ea la Sucevifa, Că­
linei i s-a făcut m ilă de bolnav şi, din prag, l-a des-

130
cîntat de Iele : ...In orbituri l-a orbit, în m u ţitu ri l-a
m u ţit, în surzituri l-a surzit, în zgîrcituri l-a zgîrcit,
în am eţituri l-a am eţit, în băşici l-a băşicat, în uscă­
turi l-a uscat, în um flă tu ri l-a um flat... Ceas înnegrit,
ceas năpîrcit, ceas râu cu pocitură, ceas rău cu săge-
tătură, ceas rău cu sperietură... Şi după ce l-a m ai
blagoslovit cu asem enea bolborosire v re-u n sfert de
ceas, i-a u ra t : ...Să răm înă curat şi lum inat ca soa­
rele cînd răsare, ca poiana cînd înfloare... Dar, cu tot
descîntecul, bolnavul s-a întunecat şi m ai rău pe la
ochi.
— Lasă-1 că m oare ! a strigat Sofronie. Nu vezi că-i
iese păm întul în faţă !
Deşi îl ştia pe Nicanor izgonit din pricina v răjito ­
riei, sta re ţu l i-a îngăduit to tu şi să intre în chilia lui
Ieronim , Mai m ult de două ceasuri l-a frecat cu felu­
rite oloiuri de buruieni descîntate, pînă şi-a venit în
fire. Z ărindu-i chipul ca prin sită, lui Ieronim i se
p ăru că sem ăna cu ziditorul lumii, aşa cum l-a zugră­
vit M ichelangelo în Capela Sixtină, dînd lui Adam
scînteia vieţii p rin vîrful degetului arătăto r. Apoi se
văzu pe stînca de pe m alul Suceviţei, cu ştim a lîngă
dînsul.
Necunoscuta îi întindea un şipuşor cu o zeam ă de
buruiană şi-l îndem na s-o bea, dar el n-o vedea. Fata
a m ulat degetul în şipuşor şi i-a uns buzele ; ci lui i
se părea că ştim a îl hrăneşte cu boabe de zm eură.
Găsi în el pu terea să-şi lingă buzele, ia r ea, bucuroasă,
i le unse aşa, de m ulte-m ulte ori, încredinţată că-i
dă să guste balsam de viaţă : îl ruga, p rin m îngîieri,
să se străduiască a bea. După vreun ceas, a izbutit
să-l facă a înghiţi de cîteva ori din acel suc tăm ădui­
tor. D upă un a lt ceas, a surîs şi a şoptit o m ulţăm ită.
— Trăieşte ! se bucură sihastrul Nicanor, Fată, dă-i

131
să beie, din ceas în ceas, din leacurile astea ; iar pe
piept şi pe frunte, pune-i frunze reci de curechi şi
bodbal, să-i m ai trag ă fierbinţeala. Dacă tot arde, în-
veleşte-1 în pînză de in, udată cu apă rece, de izvor.
Ai grijă de el, dacă vrei să vezi Suceviţa zugrăvită.
La plecare, stareţu l i-a dat un cal, să-l poarte pînă
la chilia din m unte şi l-a rugat pe Sofronie să-l înso­
ţească. Pe drum , N icanor şi-a povestit viaţa şi, mai
cu seam ă, pricinile izgonirii.
— M itropolitul Gheorghe m ă învinuieşte că am. o fi­
lozofie păcătuitoare faţă de dreapta credinţă. Ci eu
nu-s fariseu să m ă fac a crede că însoţirea cu fem eia-i
păcat m are p e n tru m onahi şi să m ă întilnesc pe as­
cuns, cu ea, p rin poiene, p rin chilii, la hram uri, ori
la tîrg u ri sau, dacă am rang bisericesc, să-m i iau
ţiitoare... C redinţa m ea-i că bărb atu l num ai prin fe­
meie se îm plineşte. Că el fără ea şi ea fără el sînt
doar nişte becisnice ju m ătăţi de fiinţă. Călugăr fiind,
am a v u t fem eie şi prunci am zămislit. Am făcut-o pe
faţă, nu într-ascuns, ca ipocriţii. Ci, să ştii că tîn ăru l
Ieronim...
— Nu se tăm ăduieşte ? N u scapă ?
— Ba da. Ci leacul şi vraciul lui nu sînt eu : e fata
asta m ută. Ea, cu ja ru l ochilor, cu buricile degetelor
ca m ătasea, i-a aprins iară scînteia vieţii pe buzele
învineţite, supte de duhul m orţii.
— Cum a p u tu t ?
— Cu p u tere a dragostei. Că om enirea-i fru ct izvodit
din m ilioane şi m ilioane de îm brăţişări. De aceea zic
că Adam şi Eva n-au păcătuit gustînd din m ărul oprit,
ci au săvîrşit cea dintîi faptă vrednică de laudă.
Cinci zile cît a bolit Ieronim în chilie. Necunos­
cuta n u s-a deslipit de lîngă patul lui, decît ca să dea
fîn, să adape bivoliţele şi să le m ulgă. A dorm it pe

132
podea şi l-a în g rijit ca o soră. Cu lapte de bivoliţă,
crud, l-a hrănit, înzdrăvenindu-1 : a şaptea zi s-a şi
apucat de lucru. M ulţi o lăudau ; doar Călina o pone­
grea, zborşită ca o dospeală u ita tă pe cuptor, la căl­
dură :
— Să ştiţi că asta-i Vidm a pădurii. Pădureanca, m u­
ierea aceea răufăcătoare care boceşte p rin codri fe­
tele pe care însăşi le m ănîncă... E m inunat de fru ­
moasă, cu p ăru l lung, despletit, pînă la genunchi, dar
a re dinţi ascuţiţi şi unghii de lup la m îini şi la picioare
şi duh scîrnav. Vindecă flăcăii ca să-i dumice sănătoşi.
M eşterul Eli Ilarion s-a b u cu rat m u lt găsindu-1
m uncind, dar l-a dojenit, cu blîndeţea-i alinătoare :
— De ce n u te -a ju ţi de ucenici ?
—- F ata asta-i m ai îndem înatlcă decît...
— Mda... Ci datoria ta-i să-i faci îndem înatici. Vrei
tu. Necunoscute, să-m i aduci din chilie halatul şi con­
deiele de desenat ?
F ata răzim ă de perete sulul de hîrtie din m înă şi
porni, repede, fără huet, ca o um bră, spre chilia m eş­
terului.
— Te urm ăresc, Ieronim e, din ziua cînd s-a su rp at
tu rn u l clopotniţei şi am băgat sam ă că in tri sub în-
rîu rire a acestei în tru ch ip ări a tăcerii. Are în ochi o
putere, o v ra jă m isterioasă şi-n um blet o ispită îm -
bolnăvitoare şi p e n tru Sofronie, care vrea s-o ia de
nevastă.
— E nebun ? se sperie Ieronim , fără a şti de ce. Doi...
schilozi ? .
— D intre voi doi nici nu ştiu care-i mai... nebun.
Tragi linii p rea apăsate. Mai uşurel... Aşa... H abar
n-ai de unde vine, cine-i şi de ce s-a pripăşit aici.
— Mă ispiteşte m isterul şi-l doresc.
■— N ecugetate ! Vrei să cazi în m rejele unei betege?

133
— M ută dacă este, isihastă desăvîrşită se cheamă.
— D ar dacă poartă cu ea blăstăniul unei fapte urîte
şi te-atinge şi pe tine ? Ca să îm plineşti visul nostru
de a face cea m ai frum oasă zugrăveală din Moldova,
a i nevoie de tihnă, de cuget senin, de dăruire fără
preget.
— A devărat, m eştere şi părinte. Sînt nefericit şi mă
chinui cum plit şi m u lţum it de m ine niciodată nu-s.
N -am fost bolnav de ciumă, ci de du rerea neîm pli-
nirii. M eştere, îndoielile îmi rod inim a.
— Şi crezi că m u ta a sta îţi aduce tăm ăduirea ?
— Nu, d ar pare-m i-se că-m i insuflă gînduri bune.
D orind o făp tu ră prieten ă şi gingaşă lingă m ine, se
poate să m ă anin de-o creangă plină de omizi ori de
cine ştie ce gîze scîrbavnice.
— leronim e, în Italia te-am ferit de acele dibace cor-
tegiane şi, aici, să te pierd pe seam a unei m ute, oplo­
şită din m ila stareţu lu i M itrofan ?
—- De asta nu te tem e, m eştere !... Sînt neliniştit,
fără astîm păr, n u nebun. Uite cum l-am făcut pe sfin ­
tui Gheorghe scrijelat cu grebla : e bun ?
— Lucrează cu osîrdie şi nu m ai cerceta, nu m ai
scurm a în groapa zădărniciei. A jungă-ţi adevărurile
aflate cu inim a. Isihaştilor li-s oprite carnea şi vinul,
glum a şi rîsul, dar m ai ales nu li-i îngăduit a se deda
preacurviei şi zbucium ului fără noim ă, sterp.
—- Cerc, d ar n u pot m eştere... C redinţa nu se în ţe ­
lege cu m intea, ci doar cu inim a. Şi-apoi nu uita, p ă­
rin te al meu, că pe lîngă isihaştii de la Athos, am
văzut şi lăcom ia de viaţă a florentinilor, veneţieni-
lor ori a celor din A ntw erpen, m ari negustori, căm ă­
tari şi corăbieri setoşi de averi şi de tra i îm buibat.
— Şi asta-i ad ev ărat ; d ar să fi greşit eu, oare ?
Peste un ceas, lucrînd cu îndîrjire la schiţele pentru
altar, Ieronim se răzbună, dăscălindu-1 pe Sofronie :

134
— In faţa fetelor din Suceava te m iorlăi ca un m o­
tan pofticios, iar aici o b ru ftu lu ieşti pe Necunoscuta,
ca pe-o slugă netrebnică.
— Oare nu era deajuns un ghebos în chinovia asta ?
Mai treb u ia şi o m ută ?... Şi-apoi ce ? Crezi c-am s-o
înalţ în slăvi p e n tru că te -a scos pe tine din gheara
neagră a m orţii ?
— Sînt ca o statuie prăbuşită şi rătăcesc p rin tre p re ­
tim puriile dărîm ătu ri din m ine. C aut făp tu ra de pe
stînca argintie şi n-o aflu. A sta-i ! Ştim ă ? Nălucă ?
— Ce tot bîigui acolo ?
— Da, cam bîigui p en tru că sînt doar un zugrav de
rînd, încurcat p rin tre întîm plări ce nu pot fi cunos­
cute şi stăpînite. Sînt eu în stare să fac Elisabetei
doam na un p o rtre t care să-i placă ?
— Băiete, nu te-ai tăm ăduit de to t ? îţi m ai arde
capul ? Cium a-i boală grea.
— Nu ; inim a, inim a îmi fierbe în potirul de au r al
dragostei. La m eşterii cei m ari am în v ăţat că un zu­
grav desăvîrşit trebuie să îm plinească neap ărat cî-
teva cerinţe de tem ei ; supunere fără cîrtire, stră ­
duinţă fără m argini, ardoare nestinsă şi dragoste
fierbinte, sfîntă. Am sta t treisprezece ani la m ai m ulţi
m eşteri. Am m uncit. Muncesc şi acum pînă dau în
brînci. Mi-i drag m eşteşugul zugrăvirii ca însăşi
viaţa. D ar îmi lipseşte ceva ori cineva cu care să m ă
d ărui m eşteşugului de a picta. A riadna şi firul ei !
— Hm... Dacă uneori n-aş sim ţi şi eu ca tine, aş zice
c-ai zărghit de istov. Uite ce m onstru am desenat,
ascultîndu-te ; gheare de zgripţor, cap de cămilă...
Să-l punem la judecata din urmă...
— Mai degrabă la pridvoraşul dinspre m iazăzi ; fă
şi nişte îm păraţi închinători la dihania asta.
— Prea bine ! U ite-i ! Aşa ?

135
— Hai să schiţăm scene din viaţa lui Moise, p en tru
gropniţă. Scriptura, ,,Ieşirea", cap. 14, 9 „Şi aler-
gat-au după ei eghipţienii cu toţi caii şi căruţele lui
Faraon, cu călăreţii şi cu toată oştirea lui, şi i-au
ajuns cînd poposiră ei la m are“... Hai, începem ! Şi
n u ne lăsăm p în ă nu făptuim ceva care să ne placă.
M unciră două ceasuri şi nu cutezau să spună cit de
n em ulţum iţi erau. Noroc că, m ai m ult prelingîndu-se
decît m ergînd, se ivi Necunoscuta, iar Ieronim o în ­
trebă, ca de obicei :
— Ce zici, fată dragă, de schiţele noastre ? P en tru
frescă ori p e n tru foc ?
D upă ce le privi, îndelung, ară tă caii şi clătină ne­
gativ din cap.
— In adevăr sînt ţepeni ; nu zburdă, zîm bi Ieronim .
Apoi N ecunoscuta puse degetul pe bardişe.
— Da ; sînt strîm be. Iar ostaşii, bolnavi de pîntecă-
raie. Parcă n-am fi văzut niciodată duşm ani arm aţi
călcînd păm întul ţării. Şterge, Ieronim e ! Aşa... A lt­
fel, să m ă ia naiba ! dacă nu rîvnesc a zugrăvi nişte
sfinţi şi m ucenici a tît de vii, încît noaptea să se des­
prindă de pe zid şi să alerge p rin ogradă, să bea apă
din fîntînă ori să p rin d ă chitici din Suceviţa şi să
ţină sfat, sub lu n ă, cu ciobani din Obcini.
— V rei tu, dar te lasă erm inia ? M eşterul Ion a spus
în tr-o zi cînd te lăudam : „Dacă-i aşa de grozav Ie­
ronim al tău, să zugrăvească o bivoliţă care să se în­
juge singură la căruţa M utei... Şi-acu află că m i-i
foam e ! se ridică Sofronie, lepădînd condeele şi hîrtia.
Răm as singur, leropim lucră încă o jum ătate de
ceas. Necunoscuta îi aduse aici, în atelier, strachina

136
cu bucate ; el îi m u lţu m i şi începu să povestească,
m încînd :
—• In zilele bolii m ele am înţeles, Necunoscuta, că
durerea care te-a silit să -ţi jertfe şti viaţa p e n tru se­
m enii tăi e m ai m are decît poate pricepe cineva. Şi
ră u îm i pare că n u -ţi poţi m ărtu risi de ce ţi-ai luat
canon aşa de greu ; să cari piatră, să-ţi acoperi faţa
şi să stai m u tă în tre oam eni, să alini durerile altora
şi să n u superi pe nim eni, povestind durerile tale.
Sîm t că totul în inim a ta-i b u nătate şi cum secădenie,
lovită, rănită, o tră v ită de vreo nem ernicie. Cred că,
după m u lt zbucium , ai aju n s stăpînă pe tine şi, acum,
le prim eşti pe toate cu o sfîntă linişte. în d u ri ocară,
um ilinţă, dispreţ şi taci. Taci, cum tace copacul, floa­
rea şi cerul. Eu n u pot tăcea. De cînd am văzut o
ştim ă pe-o stîncă argintie, fu rtu n ă de sim ţăm inte şi
de gînduri stîrn itu -s-a u în m ine. De atunci...
— C ărăbăneşte-te de-aici, M uto ! se răcădui călugă­
ru l Dam ian, ieşind din trapeză, a ţîţa t de pofta m în-
cării neîndestulate şi, grăbind spre chilie, unde-1 aş­
tep tau bucate de a lt soi : cîrnaţi, slănină, pastram ă :
De ce-ncurci zugravul la lucru ? C ară-te, înainte de
a te cotonogi !
— P ărinţele Damian, vezi-ţi de-ale m atale !
— L-am auzit pe m eşterul Eli Ilarion, se făcu Da­
m ian m iere, că păcatul tău izvorăşte din setea de dra­
goste. Ci m uierea-i m ai spurcată decît căţeaua şi decît
scroafa m istreaţă m ai neruşinată.
■
— Călugăre, singura m ea dragoste, singura-m i pa­
tim ă se num eşte Suceviţa. Şi dacă nu m ă dărui ei,
m orţii m ă dărui. Pe cînd necuvioşia ta aici în ju ri fe­
m eia, iar în poiană o dezmierzi.
— Dacă n u te păstrezi neîntinat, cum cere meşte-^
ru l Eli Ilarion, spurci lucrarea care... îşi săltă bîrdă-

13/
hanul, prefăcîndu-se a nu auzi. Sfinţii nu se lasă a
fi înfăţişaţi de...
— Călugăre, taci !... Pe aceste ziduri noi întruchipăm
Binele, A devărul, Dragostea. Sfinţii aceştia şi nem u­
rirea lor pe m unca, pe talentul, pe viaţa şi pe m oar­
tea noastră se bizuie. In fapt, pe aceste ziduri nu vor
fi ei, sfinţii, ci noi, m eşterii, care ne dăruim lum ii cu
num ele lor, închipuite. Şi deci cuvine-se să ne fie re ­
cunoscători şi să ne cînte psalm i de laudă.
— P tiu ! P tiu ! iriticule... stupi şi se feri, în grabă,
prefăcîndu-se foarte înspăim întat, deşi era doar flă-
mînd.
— Bivol fariseic !
Răm as singur, lui Ieronim îi trăsni prin cap o poznă:
pe o bucată m are de hîrtie groasă, desenă cu cărbune
o bivoliţă, în m ărim e naturală. Şi îm preună cu Gli-
gorie, o prinse în peretele din fund al chiliei m eşte­
ru lu i Ion.
-— Cum a ajuns dobitocul ista aici ? se m inună m eş­
terul intrînd, în am urg. Daţi-1 a fa ră ! A fară !
Zugravii, ucenicii, zidarii hohotiră de rîs şi dădură
dosul, să se veselească-n voie. Cu sfeşnicul în mînă,
m eşterul Ion a descoperit păcăleala. Citi inscripţia :
,,Nu îm punge, dar a r putea foarte bine să dea lapte".
— A ţi stricat o m ulţim e de hîrtie, risipitorilor!... Dar
curînd m înia i se preschim bă în curiozitate. Cercetă
cu luare am inte şi găsi că lucrare-i foarte bună. Do­
jeni, totuşi : De ce nu pui acest talen t la schiţele p en ­
tru gropniţă ?
A m ănuntele p en tru fiecare tablou cereau o m uncă
m igăloasă şi grea. Cu atît m ai grea, cu cît m eşterul
Ion striga m ereu :
— N u-s bune ! Altele !... Altele !...
Răcnea, dar nu punea m îna să facă el însuşi.

138
 Cel dintîi obosea Sofronie ; şi parcă abia aştep ta să
se depărteze m eşterul Ion, ca să-l defăim eze :
— Frate-m eu trage-a boierie de cea m are ; îşi îm ­
bracă nevasta, pe Irina, în nurcă şi m ătasă, iar la m asă
pofteşte episcop! şi dregători de ran g înalt. De aceea-i
aşa de-ndrăcit... îşi îndreptă şalele şi se scutură par-
c-ar fi v ru t să-şi lepede gheba din spinare, apoi se ră ­
suci spre N ecunoscuta şi-i făcu semn să-l urmeze.
Ieronim îi privi, gîndind ; ,,La ce icoană a m inunilor
i-aş putea folosi ? Să născocesc o sfîntă care tăm ă­
duieşte un ghebos, iar el îi plăteşte dîndu-i graiul".
Dar Sofronie o luase pe Necunoscuta să-i aju te la
făcut ipsos ; să care apă, cu două cofe m ari. Apoi o
puse la m ăcinat piatră : gîfîia învîrtind rîşn iţa de zor.
Mînecile, broboada i se-nsuriră de pulbere.
— N ăduşită şi colbuită ca o ucenică la o m oară cu
cinci scocuri ! rîdea Sofronie ; iar m orar e... n efîrta-
tul cel hain.
Ieronim cercă s-o a ju te a se scutura de pulbere.
,,Nu" ! a clătinat fata din cap, cu îm potrivire. Şi a
alergat la rîu, s-a furişat sub sălcii şi a rin i şi s-a în ­
tors curată, chiar dichisită, cu a ltă broboadă pe cap.
Pe cea colbuită a spălat-o şi a întins-o pe ţăpuşa că­
ruţei, la uscat.
—■ E încăpăţînată şi tîm pă. D ar şi puternică. Tare, ca
o bivoliţă ! B ună de roabă.
Sătul să-l m ai audă batjocorind-o, Ieronim , deşi
se vedea laş şi nevolnic, schim bă vorba :
— V reau ca în ceaunul cu verde să m ai torn ceva
zamă de răchiţică şi alior. Poate dobîndim culoarea
ierbii prim ăvara. M i-am însem nat bine m ăsurile şi...
— Cam m ultă bătaie de cap. Las-o cum o ieşi... Ei,
u ite -ţi M uta ! O credeai frîn tă si dum neaiei zburdă ca

139
m înzoaca. M uiere afurisită care l-a m oşit pe dracul
şi l-a scos cu coarne cu tot. Coarne răm uroase !
— Deci e deşteaptă, nu aşa cum o batjocoreşti.
— Zic ca Isus Sirah : ,,0, gînd rău ! De unde te ivişi
să acoperi păm întul cu vicleşug^. Sînt pofticios la
m uieri. Şi poate nevolnica şi schiloada asta m ă va
primi... Bineînţeles, dacă nu-i leproasă, cum zic unii.
Şi cred că o m ută, însoţită cu un cocoşat pot ajunge
la rai. ^
— Mai ales că nu-i beteagă din născare, in tră în
vorbă şuguind şi m eşterul Eli Ilarion, venit să vadă
cum a ra tă culorile probate ieri pe zid. Dacă s-ar fi
n ăscut m ută a r fi şi surdă. Ori aude foarte bine. le-
ronim e, ai scos un verde ales !
— M uncesc de-o lună la el ; iar răchiţica şi aliorul
mi le-au adus m ătuşa Ana, aşa cum a cerut Necu­
noscuta.
— Deci conlucraţi de sîrg. Şi cu spor.
— M uta i s-a băgat ucenică, îl pîrî Sofronie. Lipcă
se ţine de el !
— La roşu trebuie să m ai punem o cîtăţim e de
m iere : e prea spălăcit, vorbi Ieronim , neţinînd sam a
de spusa lui Sofronie.
— Nu uita m ăsurile : dram ul şi sfertul de dram au
m are însem nătate.
Vorba blîndă a m eştergului Eli Iralorin stîrni în
cugetul lui Ieronim gînduri felurite, ca atunci
cînd, um blînd p rin lume, se m inuna de cîte ve­
dea. ...„Da, mie îmi trebuie o fiinţă soră geam ănă :
să m ă învăluiască în hohotul cald şi priincios al d ra­
gostei. Cînd um blu singur prin poiene, o chem cu
dulce num e : Dorina... Şi-o alin t cu gingăşii nebu­
neşti, doar-doar oi adem eni-o şi-oi îndupleca-o să-şi
lepede veşm intele şi să pornim p rin cerurile albastre,
m ăcar cu un ceas înainte de m oarte... Ştim a de pe

140
 stînca argintie... Sim t şi-acum pe buze buricele dege­
telor ei şi, pe ale mele, catifelarea caldă a buzelor ei.
De ce a fugit ? Dar oare, a fost în adevăr ? Din ziua de
6 august, poposesc adesea lîngă stînca argintie, dar
nu m ai întîinesc m inunea. Am stat ca-n rai, ceasuri,
în vorbire domoală şi fără prihană. M i-aduc am inte...
Cînd copiam uriaşele în truchipări de pe plafonul Ca­
pelei Sixtine, am tră it negrăite d ureri şi bucurii, înăl­
ţări spre stele şi p răbuşiri în gheena... La Veneţia
m i-a plăcut o fată bălaie, un m odel care se dezbrăca
în faţa noastră cu nevinovăţie, iar noi ne holbam la
ea cătînd să-i furăm , cu v îrful pensulei, ceva din fru ­
m useţea trupului. Ştim a de pe stînca argintie a ple­
cat înainte de a veni“...
Mai cercă încă trei probe de vopsele, desenînd pe
tencuiala crudă fem ei despuiate, dar m îzgălindu-le
repede, să nu le vadă ucenicii.
...„Sofronie o vrea nevastă pe... N -ar fi rău : n-o să
m ai trudească la piatră ori la m ăcinat ipsos : o să
coasă la gherghef.
La bucătărie. Necunoscuta curăţă zarzavaturi,
frăm întă pîine, cară lemne... D ar de cînd stareţu l a
lăudat pîinea frăm în tată de ea. Călina a pornit să-i
scoată iar vorbe şi ponoase :
— Crescută şi gustoasă ? înşelăciune ! Pîine descîn-
ta tă cu oase de liliac şi bufniţă. E strigoaică, m eşte­
rilor... Stri-goaică ! Na !
— Prostii ! îşi săltă Sofronie gheba, răsucindu-se :
D ar m ai ştii ?
— îşi leagă sitişca de-un picior şi înconjură vacile
m ănăstirii, la m iezul nopţii, le loveşte c-o nuia de sîn-
ger şi cu o floare de sovîrf, descîntînd : sovîrf, sovîrf,
doniţa cu vîrf...
^— Taci, lele Călino ! N-o mai prigoni cu scornituri.

141
— Tac eu, dar părintele stareţ nu ştie că vacile m ă­
năstirii dau to t m ai p u ţin lapte, în vrem e ce bivoli­
ţele ei um plu doniţa.
Schiţînd, din cărbune, barba sfîntului Simion stîlp-
nicul, Ieronim o apără, cu îndărătnică răbdare :
— In loc să-i m ulţum eşti că te-a ju tă la treabă, năs­
coceşti cusururi pe sam a ei. Are suflet curat, bun.
N u-i aşa, bădiţă ?
— Ieronim e, dacă Dum nezeu nu m i-a dat frum use­
ţea ta trupească, m -a înzestrat în schim b cu harul
prorocirii.
— Şi care ţi-s prorocirile ?
— M ulte ! De-o pildă : că stareţu lu i i se va întîm pla
o nenorocire, iar a doua zi l-a îm puns un ta u r ; am
ş tiu t că Răzvan vodă va fi în frîn t de Ierem ia vodă şi
tras în ţeapă.
— Bine era dacă lipsea prorocire ca aceea.
— Dacă nu biruia Ierem ia vodă, ce m ai zugrăveam
acum , noi, fra ţii Ion şi Sofronie din neam ul Şarpe ?
— Dacă răm îneau doar m ari dregători. M ovileşti! nu
cheltuiau banii pe oşti, pe straie scumpe, ci se a ră ­
tau m ai dornici p e n tru ctitoria asta, ca vornicul Bu-
buiog, ctitorul de la Humor.
— Da, dar atunci la ctito ri l-am fi zugrăvit pe Şte­
fan Răzvan voievod, fost g răjd ar şi haiduc.
— Ei, că parcă alţii au căzut cu hîrzobul, din cer.
— Eu sînt fecior de răzeş şi m eşter zugrav !
— E m eritul m atale. D ar ca să ajungi din grăjdar
domn, n u-i un m erit şi m ai m are ?
— Sucită m inte ai, Ieronim e : aperi toţi nenorociţii.
— Noi cei din norod ne înduioşăm de soarta am ă-
rîţilor. Cercăm a ne lepăda de lăcom ie şi zgîrcenie, de
slugărnicie şi trufie. Vrem a tră i viaţă tihnită, în
m uncă, şi a grăi doar prin rodul m îinilor noastre.

142
— Frum os grăieşti ! zeflem isi prietenul, cu iz de
răutate.
Ieronim surise : Sofronie avea dreptate ; vorbea
frum os, dar nu zămislea frum useţi. Şi nepotrivirea
asta îi stîrn i o durere ascuţită, adîncă. Gîndi totuşi :
...„Unde eşti ? De ce nu-m i vii ? Dac-ai veni, în cîn-
tec te-aş îm brăca şi-n lum ină“ ...
Sub cerul ca floarea de cicoare, în dim ineaţa aceea
de miez de toam nă, toate p ăreau liliachii. Dealul
Furcoi îşi m uiase brazii în zam ă de didiţel, iar codrii
Obcinei M ari începeau să dea-n aur. D ar pînă şi şo-
franul m estecenilor şi aram a fagilor prim iseră spoială
stînjenie. M eşterul Ion îi sculase pe toţi înainte de a
răsări soarele şi-i puse la spălat nisip, pe m alul Su-
ceviţei. In căuşe, alegeau nisip din cel p uţin p u rta t
de ape şi deci cu feţe colţuroase. îl spălau în mai
m ulte ape, pînă trecea ,,proba'* : aruncau un pum n
în tr-u n pah ar cu apă lim pede, clătinau bine şi dacă
apa n u se tulbura, nisipul e ra bun ; dacă nu, îl m ai
spălau în două, tre i ape.
Descoperind talentul şi înflăcărarea la lucru a lui
Ieronim , m eşterul Ion plănuia, în m intea lui, că dacă
la Suceviţa treaba porneşte bine, să plece la Soroca,
unde părcălabul cetăţii şi sorocenii l-au tocm it a le
zugrăvi biserica : plăteau de tre i ori m ai bine decît
vodă. D ar i se părea că Sofronie s-ar încurca, pros­
teşte, cu M uta, iar asta i-a r strica socotelile. Totuşi,
deocam dată, n u voia să-i interzică, bănuind că orice
oprelişte aţîţă la încălcarea ei.
A doua zi, văzînd-o lucrînd la uscarea nisipului şi
punerea lui în saci, m eşterul Ion se răcădui :
— Muto, pleacă la cărat p iatră ! Nu m ai lega ploile
pe-aici.

143
— A sta în loc de m ulţăm ită, m eştere Ioane ? se-n-
d u reră Ieronim.
— Tu să taci !
F ata s-a ferit, um ilită şi, o vrem e, a sta t răzim ată de
zid. Plîngea ?
■— Mîine o să începem tocatul fuiorului de in, vorbi
Ieronim. E o treabă pe care fem eile o fac m ai bine
ca noi.
— Văd eu că nu poţi fără schiloada asta ! pufni m eş­
terul m.înie pe n ă ri şi plecă spre chilia lui.
— P ăcat că n-avem decît cinci chite de in ! strigă
Ieronim, în urm ă-i. Şi ne trebuiesc cel p u ţin două­
zeci, ca să pornim .
M eşterul Ion se făcu a n u auzi. Ieronim surise şi grăi,
mai încet :
— Necunoscute, după ce m ulgi bivoliţele, te rog să-m i
aduci o ulcică de lapte. Să-m i m ai îndulcesc am arul.
F ata a tresărit, a alerg at la bivoliţe, le-a m uls re ­
pede şi i-a adus o oală m are de lapte. Apoi a înjugat
anim alele la căruţă şi a plecat, o dată cu am urgul.
■— B ine-aţi făcut c-aţi alungat-o ! îi firitisi călugărul
Dam ian a doua zi. Piază rea ! U nealtă a necuratului !
Spurcăciune !
Dar a treia zi, la prînz, N ecunoscuta a in tra t în
ograda m ănăstirii cu căruţa încărcată vîrf, cu chite
din fuioare de in.
Le-a descărcat, a ju ta tă de Ieronim şi de Gligorie şi le-a
aşezat sub şură. După ce şi-a h ră n it şi ad ăpat bivoli­
ţele, a scos din coşul căruţei o ragilă şi s-a apucat de
răgilat fuioarele, făcîndu-le moi, subţiri şi m ătăsoase
ca borangicul.
Abia acum a aflat Ieronim că m eşterul Ion ceruse
călugărului D am ian să strîn g ă chite de in de prin
sate şi să aducă m ăcar cinci fem ei să-l lucreze, dar

144
nu izbutise a îndupleca decît două babe să vină, cu
cîte cinci fuioare în traistă.
— M uta are m ai m are putere de convingere, decît
tine, lim butule ? se m iră, cu zîm bet de dojană, sta ­
reţul.
Dar m irarea m eşterilor a sporit, seara, cînd s-au
a d u n a t şapte fem ei şi fete la clacă de răg ilat şi tocat
fuiorul de in. Lelea Călina a lu crat şi a cîntat cu fe­
tele, rîzînd şi şuguind cu m eşterii şi ucenicii. Ia r m ă­
tuşa Ana, văzînd pe călugărul Daniian cum se-nvîr-
tea, ca un m otan, pe lingă fete, îl b ru ftu lu i cu vorbe
aspre : „adem enitor", „crancău", „am irositor de
fuste"...
Ieronim , n-avu de lucru, şi-i spuse că m eşterul Ion
o alungă pe N ecunoscuta de pe şantier.
— M eştere, cum alungi o fiin ţă harnică, pricepută,
cuvioasă şi ţii la loc de cinste un poloboc sp urcat ca
D am ian ?
M eşterul Ion a tăcu t ; N ecunoscuta, strîngînd chitele
de in, îi aducea u n v en it însem nat ; după socoteala
lui avea acum fuior p e n tru tencuiala a două biserici...
„Ce răm îne, vînd sorocenilor. Irin a o să se bucure
de cîştig neaşteptat".
Nu-i plăcea că sta re ţu l se am esteca prea m ult în
pregătirea zugrăvirii. Şi, ca un făcut, tocm ai azi îl
auzi întrebînd :
—■ Pe zidul din apus veţi zugrăvi o „Judecată de
apoi", asem eni celeia de la V oroneţ ?
Cuvioase părinte stareţ, interveni Ieronim, p re ­
sim ţind un început de sfadă, cer iertare că vorbesc
înaintea m eşterului m eu, dar, după cîte arh înţeles,
copiind tablourile de la Voroneţ, M arcu zugravul a
fost m eşter iscusit şi gînditor cu m inte înaltă.
Cînd in tri în ograda V oroneţului, pe zidul de apus te
întîm pină acest m are tablou al „Judecăţii din urm ă".

145
d esfăşurat larg, pe un perete întreg, fără nici o spăr­
tură. Adică a avut unde întinde o lucrare m ăreaţă.
La Suceviţa, peretele de apus, spart de trei ferestre,
ne îm piedică a da o unitate ,,judecăţii“. Zic, să zu­
grăvim pe acel perete ceva din istoria pătim irii şi
bucuriei norodului românesc.
— Ba nu ! Zugrăviţi ,,Lumea cea zădarnică şi am ă-
gitoare“.
Ieronim înţelese că a greşit cu propunerea şi tăcu.
— Fină m îine vă înfăţişaţi cu o schiţă am ănunţită,
se în cru n tă m eşterul Ion către ajutoarele sale ; După
erm inie, auziţi ?
A tru d it Ieronim toată noaptea ; în zori aduse lu­
crarea.
•—• Ai term in at ? se răsti m eşterul cu întrebarea.
Mda... Deci, cercurile celor p a tru anotim puri le-ai
aşezat în vîrful ferestrei din mijloc. Aici prim ăvara
şi vara ; dincoace toam na şi iarna. Zodiile... nu-m i
plac. N u-m i plac ! Le-ai îm prăştiat pe tot peretele,
parcă le-ar fi spulberat furtuna... Ce-ai pus aici ?
— Un bărb at la cincizeci şi şase de ani, cum zice er-
minia.
— Şi i-ai dat chipul stareţu lu i ?
— M-am... jucat. O să-l schimb.
— Schimbă-1 şi nu m ai zădări focul ! Acesta din
groapă vrea să fie balau r ? Şopîrlă rebegită, nu ba­
laur ! Fă-1 fioros, de groază !
— La asta se pricepe m.ai bine m eşterul Sofronie.
•—■Lasă-1 pe Sofronie. Fă-1 tu !... Şi m oartea ? par-
că-i o paiaţă, la iarm aroc. Iar secera m orţii ? C ustură
boantă ! Au nu zice la erm inie că ,,ţine în m înă o
seceră m are pe care în grum azul b ătrînului o pune
şi-l trage pre dînsul jos“ ?

146
— Eu ştiu că, în dreptul om ului cărunt, va să scriu :
„Am ar, am ar, o m oarte, cine poate scăpa de tin e“ ...
— în ţep i ? Viespe cu chip de albină !
— Nu, m eştere ; m ă apăr.
Dar m ai ales probele de frescă nu-1 m ulţum eau pe
m eşterul Ion. Cerea să se m ai fiarbă, să se m ai m ar
cine şi să se m ai cearnă p iatră p en tru albastrul de
cobalt, p en tru bol, plum b roşu şi sidef.
— Am cheltuit cu voi cinci galbeni ! V-am făcut loc
de pregătire m ai bun decît au alchim iştii lui Rudolf
îm părat la Fraga, iar voi scoateţi nişte boiele m u r­
dare, ca vai de lume. Vă întrec babele boiengiţe...
A ltele ! A ltele !... A stea-s lătu ri nu...
Cînd a văzut însă proba cu verdele lui Ieronim n-a
m ai cîrtit. Dar nici n-a îm p ărtăşit bucuria şi înflăcă­
rare a lui Eli Ilar ion :
— Verdele tău, Ieronim e, străluce m inunat în soa­
rele de-am iază ; e ca o prelingere a burătăciului de
pe pajişte. M eşterul M arcu a născocit alb astru l din
lapislazuli şi l-a folosit la V oroneţ ; tu, fiule, din foiţe
de aram ă, ai izvodit verdele de la Suceviţa.
— In unele m om ente ale zilei bate-n albastru.
— Cu a tît m ai bine.
— Culorile o r fi ele cum or fi, cîrti m eşterul Ion,
su p ărat că arhitectonul îl blagoslovea cu prea m ultă
laudă ; dar durează au ba ?
— Tencuiala bună şi repeziciunea lucrului sporesc
durata.
— Cu voi, repede ? M ălăieţilor ! Ucenicilor, învăţaţi
a tencui bine şi cu cea m ai m are iuţeală. M îinile să
vă um ble fulger! Fiţi arm ăsari în galop, nu m îrţoage.
M eşterul E!i liarion se tem e ca fata logofătului
Lupu Stroici să n u -ţi întineze neprihana. Eu m ă tem
că dacă-i faci po rtretu l în ulei, te m oleşeşti, pierzi

147
deprinderea de a lucra repede. Că uleiul se întinde
greu şi te nărăveşti în tru lene. Se aude că v rei s-o
pictezi dispuiată. Cutezi ?
-—■Dacă ea doreşte, de ce să n u îu tez ? Arn desenat
m ii de chipuri de ostaşi, platoşe, bardişe şi...
— Şi fem ei ?
— Oare n-o voi zugrăvi pe Fecioara, pe V arvara,
patroana tunarilor, pe M aria M agdalena, ibovnica
lui Isus...
— După erm inie !
•— M eştere, la Maxia M agdalena, erm inia scrie doar:
,,tînără frum oasă ca de douăzeci a n i“. Ori : „Hristos
scoate cei şapte draci din M agdalena“ . Deci trebuie
să cau t un model, iar Sofia vine de bună voie. Bună,
deşi n u-i chiar o M ărie din M agdala. Va să-i în tre­
gesc frum useţea cu închîpuîrea.
Auzindu-1 vorbind aşa despre Sofia, Eli Ilarian în­
clină a da dreptate m eşterului Ion ; Necunoscuta,
dintr-o pripăşită, se preschim ba în ceva m ai m ult de-
cît un a ju to r de preţ. De altfel, unii, precum călugă­
ru l Mina, spuneau că, de cînd a descoperit crăpătu­
rile din tu rn u l clopotniţei, nici nu se m ai putea
închipui Suceviţa fără dînsa.
— Zic să-i sm ulgi broboada de pe faţă şi s-o vezi ce
slută-i, povăţui m eşterul Ion. V ă-ngreţoşaţi şi-o sicti­
riţi, cît colo !
Ieronim îşi ascuţi cărbunele şi, schiţînd coborîrea
lui Isus de pe cruce, grăi :
— M eştere Eli Tlarion, fără artă, eu m -aş trage la o
peşteră şi m -aş schivnici. Ci înţeleg că chinurile artei
n-or să m ă lase niciodată să am cuget împăcat, li­
niştit. înţeleg că în tre a rtă şi sfinţenie e un război
fără sfîrşit : războiul d intre senin şi furtună, dintre zi
şi noapte, d intre îngeri şi demoni. într-^un anum e fel
au dreptate cei care spun că noi, artiştii, am avea o

148
 înţelegere cu satana ca să putem zămisli frum useţi
nepieritoare. Aş vrea să pictez ceva vesel şi de rîs
care să apere pe oam eni de sum eţie şi de fariseică
sm erenie. Ceva care să descreţească şi fru n ţile sfin­
ţilor. Că oam enii s-au să tu ra t de sfinţi acri şi posaci.
•— T răncăneşte ce pofteşti ! Eu m ă ştiu cu ra t ! se
îm potrivi m eşterul Ion, lepădînd condeiul şi plecînd,
parcă s-ar fi tem u t de ,,filozofiile" lui Ieronim.
— Curat, de bună seam ă ! rîn ji Sofronie, în şoaptă.
Te... spală nevasta şi cel puţin două ibovnice.
— Vezi ? Fericiţi cei care se îndoiesc, că aceia află
Adevărul...
Ivirea Necunoscutei stîm i în Sofronie gînd v ră j­
maş. Răcni, ca lovit de-un v înt ră u :
■— Ucenicilor, prin d eţi M uta, şi ţineţi-o zdravăn, să-i
sm ulg broboada !
Fără şovăire, Gligorie şi Ispas apucară m îinile
fetei şi i le răsuciră la spate ; Sofronie se repezi, jde-
reşte, s-o prindă de cap. D ar fata îl izbi cu piciorul în
pîntec şi-l ră stu rn ă ca pe o balercă goală. Se smulse
din m îinile ucenicilor, apucă o ciuştacă şi prinse a
croi, cu icnet şi fu rie cum plită, în to ţi trei.
— D aţi cu p arul ! răcni Sofronie, ridicîndu-se de jos
şi înşfăcînd o coadă de topor. Te ucid ! Te ucid !
— C um inţeşte-te, m eştere ; îi sm ulse Ieronim lem nul
din mînă, uitînd că, o clipă, şi el a r fi v ru t s-o dez-
brobodească ; îl tîrî pe Sofronie spre trapeză, strigînd
la ucenici ; lăsaţi fata în pace ! N ebunilor !
N ecunoscuta se răzim ă de căruţă, îşi legă bro­
boada pe faiţă, m ai strîns şi ţin u ciom agul în faţă ca
o arm ă nebiruită. Sofronie clocotea de m înie ;
— Să plece de-aici ! Să-njuge bivoliţele şi să...
— M eştere, sîntem nişte sm intiţi dacă ne batem joc
de o am ărîtă făp tu ră omenească.

149
— Da ? O faci pe m iiosîrdiosul, p entru că ţi-i frică de
stareţ. Laşule ! o întoarse Sofronie.
— Se poate. Dar, de azi înainte, cine m ai cearcă a-şi
bate joc de fata asta, cu m ine are de-a face ! în ţele­
geţi, au ba ?
P este un ceas, aflînd de isprava lui Sofronie, cei
din S uceviţa s-au îm p ărţit în două tagm e ; apărătorii
şi ponegritorii. Tem îndu-se de am eninţarea lui le-
ronim, D am ian tăcea ; o îndem na însă pe Călina să
zvonească iar că-i strigoaică născută p rin tufe, în ­
toarsă la ţîţă, după înţărcare.
■
— Am băgat eu de seam ă că nu m înîncă usturoi, iar
în noaptea de sfîntul A ndrei doarm e afară. A re coadă!
Deoache I N u-i vedeţi ochii ca de şerpoaică ?
Vidmă !
Văzînd că asem enea baliverne nu-s crezute, Da­
m ian scorni altele :
— N ecuratul nu vrea ca zugrăveala Suceviţei să fie
sfîntă şi a trim is o blăstăm ată s-o spurce. Vede ori­
cine că M uta-i sluga lui satanail, furişată prin tre noi!
Umblă noaptea pe acoperişul zidurilor, călcînd drept
pe m uchie, cu ochii închişi. M ănîncă bufniţe şi ciori.
Suge sînge de copil ! Cum scăpăm de ea ?
— U n dulgher i-a r putea lepăda o grindă în cap, îi
dădu răspuns Sofronie, cu atîta convingere, că lero-
nim se cutrem ură :.... ,,Cum poate o fiinţă în d u ra atîta
batjocură, hulă şi am eninţare şi totuşi să tacă, să nu
scoată nici un geam ăt şi să stăru ie a răm îne aici ? în
locu-i, m -aş arunca din clopotniţă. Şi dacă Damian
are dreptate ?'“ I se părea chiar că, uneori, privirile
ei îl am eţesc ca o bău tu ră descîntată. Şi cum o schiţa
pe Irodiada, p u rtînd capul lui Ion Botezătorul pe
lavă, se sim ţi împins de un v înt ucigaş : ridică de jos
o scu rtătu ră s-o lovească în moalele capului, acoperit

150
 cu nesuferita-i broboadă neagră. D ar cînd înălţă
m îna, ochii ei îi a g ăţară privirile şi, cu flacăra lor, îi
topiră m înia, îi încrem eniră m îna şi-i prefăcură ura
într-o dragoste tristă, sfîşietor de tristă.
■— lartă-m ă. N ecunoscute ! O clipă te-am asem uit cu
Irodiada ucigaşa.
Fafca urm ă să-l învăluie în p riviri unduitoare,
calde. Zărindu-1 pe Ieronim zîm bind stingherit, în-
frînt, D am ian cîrti, cu înveninată răutate.
•— Te-ai în cred in ţat că are pe diavolul în ea ? Fă cruce
şi-aprinde c ă ţu ia cu tăm îie, zugrave !
— A prind sm irnă ca să nu m ai sim t duhoarea prostiei
dum itale.
— P tiu -P tiu -P tiu !... Piei, satano ! repezi călugărul
vreo zece cruci asupra Necunoscutei care nu num ai
că nu pierea, ci surîdea din priviri.
Peste un sfert de ceas, Dam ian pîra stareţului :
— Zugravul Ieronim s-a cam zărghit : o asam ănă pe
M uta cînd cu Irodiada, cînd cu m ironosiţa M aria din
Magdala.
— Ei, şi ?
— Spurcă, da, cele sfinte.
— Nu ştiam că tu te-nchini Irodiadei !
— Cuvioase stareţ, mă tem c-o să se-m preune cu
M uta fără cununie şi-o să facă tra c tir din sfîntul
lăcaş.
— Damiene, m inciunile tale sîn t şi ticăloase şi n e ru ­
şinate.
— Cuvioase, crede-m ă, nu se lăsă pîrîtorul, am băgat
de samă, că în probele de pînă acum, a făcut nu
icoane, ci chipuri de m uieri. Şi m ă m ai m iră ceva :
de ce Ieronim povesteşte M utei, cu am ănunţim e, ce
cuprinde fiecare icoană ?

151
^— Şi ce-i ră u în a sta ?
— Este, părin te stareţ, că vorbeşte batjocoritor des­
pre cei d repţi şi cu m ăscări despre sfinţi. Zice, de-o
pildă, că ,,Ju decata de apoi“ e o născocire a popilor
ca să prostească norodul.
— Dacă a spus aşa, în adevăr, e rău, foarte rău. Chea-
mă-1 la m ine să-il dojenesc.
L-a pîndit şi i-a ieşit în cale, cînd cobora treptele
stăreţiei.
•— Eşti cam roşu ; ţi-a tras stareţu l straşnic zavrac,
Ieronim e ?
— Da, cîdne lă tră to r !
— Cuvine-se ca, în tu rm a Dom nului, să se afle şi paz­
nici p e n tru lupi.
— Mai bine-ai lătra la lună, ca turbaţii.
Deşi sta re ţu l nu-1 m ustrase, cum obişnuia, totuşi
Ieronim se um plu de durere şi am ărăciune. încălecă
şi gajlopă pînă la Suceava, la casa logofătului Stroici.
Sofia îl prim i, cu bucurie, şi-i vorbi despre m ăritiş.
— Să fugim în Polonia !
— M eşterul Ion m ă aduce înapoi şi de la capătul
lumii.
— Şi dac-o rog pe doam na Elisabeta ?
— Ea ţine să-şi vadă ctitoria zugrăvită ; încolo...
— în d răcită treabă... Ştii ce ? Spre seară, ne plim băm
pînă l a Zamcc» ?
— M-aş duce şi pînă la Curte.
— D u-te şi vino, repede. Bănui că schiţele ctitorilor
sînt aşa de ochii lum ii, ca să te vadă anum e dom niţă...
Cică ai fi frum os, deştept, um blat p rin lum e şi dăruit
cu har. D ar am şi eu d reptul meu, ch iar dacă nu-s
dom niţă.
La Curte a lu crat tre i ceasuri, pline, u n desen
p e n tru dom niţa Ecaterina. Flăm înd, a ospătat la han,
p rin tre negustori ; apoi a ieşit la m arginea de apus a

152
 oraşului, în drum ul spre Zamca. Acolo l-a găsit Sofia,
păscîndu-şi calul. A săltat-o în şa şi s-au to pit în în ”
serarea prelinsă dinspre răsărit. Ea, îm brăcată ţă ră ­
neşte, el în strai italian, păreau doi tin e ri din poveste.
Le zvîcneau inim ile, nebune. Ca să se linişteiască,
m u rm u ră cîntec. Ea, m antie de catifea, i se strînse
în jur, caldă, zvîcnindă.
— C întă-m i ; dar, m ai ales, a ra tă-m i dragoste.
în chilie, sub candela cu u n sîm bure de palidă lu ­
m ină, ti’ăiră clipe de prea dulce desfătare. Dar, îndată
ce s-au stins în el ui’m ele îm pătim itelor fioruri, se
poticni dureros, ca lovit cu fru n tea de u n zid. Ci ea,
străină de asem enea sim ţăm înt, urm ă linguşeala şi
flăm înda g udurare m uierească.
— Dorm im în noaptea asta, aici.
— Ti’ebuie s-ajung la Suceviţa.
— N u-ţi daiLi drum ul.
Dar în clipa aceea, gazda ciocăni în uşă :
— Fugiţi ! Vin slujitorii boierului Luca...
Ieronim o înşfacă în braţe, o scoase pe po arta de
t£(ină, încălecă şi galopă de-a dreptul, prin viroage,
pînă la m arginea oraşului.
— M -a vîndut, sluga dracului, scrîşni Sofia. D ar de-
acum n u m ă m ai uiţi... Cum nici eu n-am să te uit,
bărbatul m eu !
O lăsă înta'-o uliţă dosnică, la o sută de paşi de casă
şi goni pînă la R ădăuţi ; poposi lai han şi ceru o oală
cu vin : ,,V reau să m ă îm băt şi să u it‘'‘...
— Frum osule şi-ngînduratule, n u crezi că şi mie mi-i
sete ?... ceru o fem eie care-1 ochise, de la intrare.
— Hangiule, frip tu ră şi b ău tu ră p e n tru dum neaei.
Şi sorbi din oală, cu sete şi m înie. D ar în d ată vinul
i s-a p ă ru t am ar ; am ar ca tot ce-i dăru ia viaţa.
Fem eia i s-a aşezat pe genunchi, gîdilîndu-1 :

153
— E u ştiu să-nveselesc bărbatul, oricît de ursuz şi de
m îhnit...
Num ai că, îndată o strigă un negustor gras, roş ca
sfecla, năduşit, am eţit de rachiu, răguşit la glas, ca
joagărul neuns.
— T erm ină m ai repede cu m ucosul cela şi vino în
odaia m ea ! D ar cu m iresm e să te dai. A ltm interi, nu
vezi sfanţ de la mine.
— E plin de bani, se dezvinovăţi fem eia, şi a re boală
la mine. Iar dacă nu m ă duc, m ă stîlceşte-n bătaie.
Ieronim m ai sorbi o dată din oală : vinul, ca pelinul.
Puse un zlot în palm a fem eii, o coborî de pe ge­
nunchi şi plecă. Pînă la Suceviţa, calul l-a dus num ai
la pas, ca să nu-i m ai zdruncine gîndurile m ult prea
răvăşite !... „A tunci cînd m i-ai făcut tru p u l din lut,
n-ai ştiut. Doamne, că n-am să-m i pot înfrînge p ati­
mile şi poftele ? Oare nu eşti şi tu vinovat că viaţa^
m i se încarcă de povara nevredniciilor ? Şi, dacă-i
aşa, de ce m ă osîndeşti la chinurile tartaru lu i, iar tu,
părintele greşelilor mele, sălăşluieşti în cer ? Sub
stele sclipitoare sint singur, ca-ntotdeauna... Nox'oc
că am cal cocor şi um blă uşor, calcă lin pe stra t de
pelin, calcă ra r izvodind a m a r“ ...
La ivirea zorilor, Ieronim îşi am istui calul în grajd,
îşi luă halatul din chilie şi, cînd răsărea soarele, se
rîn d u i p rin tre m eşteri. Trist, îndurerat, fără spor
se chinuia să izvodească chipuri de îm păraţi pentru
sinoade.
— Am căzut şi încă n-am izbutit a m ă ridica de jos.
Lipsa de spor îl u stu ra în cuget, ca rachiul pe rană.
Se înviespă şi se luă la h a rţă cu Sofronie, din pricina
culorilor cu care să îm brace îngerii şi apostolii din
ju ru l Fecioarei, în tabloul cel m are al ,,în ă lţă rii“ din
altar. A biruit propunerea lui, dar asta parcă l-a su­
p ă ra t şi mai tare. Spre seară urcă pe Furcoi. Pe

154
scoarţa unui m esteacăn alb începu să zgîrie, cu o bu­
căţică de piatră ascuţită, chipuri de sfinţi şi de a r­
bori ; ...„Aşa se fac arborii din tabloul „Facerii“, în
naos... Isus în alt cît tot peretele, iar copacii pînă la
glezne, g ru p aţi cîte doi-trei, pe ţărm u l m ării în care
se zămislesc anim alele".
A sfinţea soarele, vîlvătăind zarea în boia roşie-por-
tocalie. Linişte adîncă. Zîm betul sfînt al culorilor se
legăna în apele tăcerii. Iar p e n tru Ieronim culorile
tălm ăceau de totdeauna bucurii. Acum, pe nesim ţite,
se înfiripă cîntec de doină, pe m lădiu glas de fată :
încet, lin, apoi cu refren zbucium at în noduri nalte,
cum zic fetele din Obcini. P ărea glasul păm întului,
al codrilor, al ierbii, al florilor, ridicat ca o rugă pă-
gînă spre însîngerarea din asfinţit. Ieronim asculta,
iar m îna desena, în neştire, pe albă tulpină de m es­
teacăn. Asculta, şi parcă şi liniile cîntau şi săltau pe
refren de „noduri", triste d a r uim itor de sprintene.
Cînd îşi privi desenul, tresări... ,,Fata de pe stînca
argintie... Părul i l-am desenat în tact tre m u ra t de
doină cu «noduri». De ce m ă urm ăreşte ?"... Se ri­
dică şi porni la vale ; doina am uţi, brusc. Un foşnet,
ca de veveriţă, răscoli desişul. A şteptă, o vrem e, ne­
mişcat... „C ăprioară"... Lup ?... N ăzăreală ?... Ştim a
Suceviţei ? Cîte ciudăţenii toate m ă-nconjoară şi mă
chinuie"...
La poarta m ănăstirii ajunse odată cu am urgul şi
cu călugărul Damian. Il în treb ă dacă în desagă are
m erinde ori zvonuri.
— Dacă m ă tot zeflem iseşti, n u -ţi m ai vînd icoanele,
— N u-i nimic : abia o să le dau şi eu cu preţ mai bun.
Necunoscuta adăpa bivoliţele în vadul Suceviţei.
Ieronim se opri şi-i vorbi despre felurim ea şi fru m u ­
seţea culorilor din am urgul toam nei. F ata asculta

155
 curtiinte, cu evlavie. Bivoliţele îşi clătinau uşor ure­
chile ca smoala şi-şi sticleau ochii m ai lucioşi ca dia­
m antele negre, pierdute în zăpadă.
— M i-i am ară gura şi inim a, Necunoscute...
Cu spatele rezem at de tru p u l bivoliţei. Necunoscuta
îşi crucifică braţele şi-l ţin ti pe Ieronim cu privi­
re a ; eînd se să tu ră de privit, îşi lipi tîmxpla de spina­
rea anim alului, parcă i-a r fi cercetat căldura şi viaţa.
Ş i-ar fi plîns.
Peste un ceas, cînd îi aduse ulcica plină cu lapte
aburind, Ieronim îi întinse un tale r cu pastrăm ă de
căprior, cu m ăm ăliguţă de mei, tăia te în felii subţiri.
— Ne aşezăm alături, ici, pe p iatra asta, şi cinăm îm ­
preună, ca doi prieteni. Eu beau laptele, să m ă îndul­
cesc şi să-m i am intesc de m am a care, de mic, m -a
h răn it cu lapte crud că tare slăbuţ şi gălbejit eram ;
tu să guşti pastram a asta.
F ata luă talerul, m ulţum i plecîndu-se adînc, cu
m îna la piept, dar se retrase în chilie, să se ospăteze
în singurătate. „Surîsul din p riviri m i-a spus că
m i-a priceput capcana în care, a treia oară, am cercat
s-o prind... Surîsul — singura arm ă cu care putem
birui deşertul din noi şi domoli duşm ăniile din afară.
Cu ochii surîde frum os ; frum os şi ciudat. D ar dacă
buzele i-s m încate de vreo boală ? în loc de surîs —
rîn je t hidos“. Gîndea aşa de adînc, îneît n-auzi paşii
călugărului M ina :
— leronim e, te pofteşte părintele sta re ţ ; ai m usafir.
Era Sofia ; îl înştiinţa că p ărin ţii o duc, săptăm îna
viitoare, la Liov, s-o m ărite cu acel pan polon şi ve­
nise să-şi ia răm as bun. în clipa asta p en tru Ieronim
nu p u tea fi o bucurie m ai ciudată.
— înţelegi că-m i eşti drag ?
— înţeleg. Sofia.

156
— Şi-ai să vii să m ă vezi ?
— Da. Sîntem prieteni, nu ?
Călare, i-a însoţit tră su ra pînă la R ădăuţi, ca un
copil din casă pe-o dom niţă : îi 'era dragă p en tru că
pleca îm păcată. Seara, în chilie, a desenat şapte draci,
un zmeu, o m um a pădurii, un b alau r cu şapte capete
şi a aşezat hîrtiile în dosarul cu schiţele p e n tru „ J u ­
decata din ui-mă“ : ...„Mi le -a insuflat Sofia“.
în ain te de a porni zugrăvirea altarului, m eşterii şi
ucenicii s-au spovedit stareţului, au postit şi au stat
în genunchi cîte un sfert de ceas în trei zile. La litu r­
ghia din 26 octom brie a venit însuşi m itropolitul
Gheorghe şi s-au cîntat ectenii cu m are pompă.
Stînd în genunchi, Ieronim gîndea la sfînta Tereza,
care proslăvea nebunia cerească a n u n tirii duhov­
niceşti cu cel care-i trim itea un înger s-o străb ată cu
o lance lungă de aur, cu vîrful de foc, arzîndu-i
inim a în ju ru l dragostei pentru... Dum nezeu. G ustînd
această nem ăsurat de dulce durere, se lăuda că nu
rîvnea nim ic m ai m ult decît să-i ţină veşnic... ,,Eu,
dim potrivă ; nu ştiu cum să scap de canonul înge-
nunehierii şi al ascultării. N em ăsurata şi dulcea m ea
patirnă-i zugrăvirea. Ea-i lancea cu vîrf de foc care-m i
arde inim a cu flacăra dragostei p en tru F rum useţe“ .
C u trem u rat de gînduri şi tru d it de veghere privi în ­
dărăt, cu gînd să plece, furiş ; dar în um bră, în col­
ţul cel m ai tainic al paraclisului, descoperi silueta
Necunoscutei. Surise, trist... ,,A devenit duhul blajin
şi a toate ocrotitor al Suceviţei“.
Din uşile îm părăteşti stareţu l poruncea ;
— Pocăiţi-vă, m ărtu risiţi m ulţim ea păcatelor voastre.
Plîngeţi şi rugaţi-vă ! începeţi lucrarea cea sfîntă,
curaţi ca spălaţi cu isop şi m işi cu m ir !

157
 Ieronim bătea m ătănii gîndind însă nu la sfinţi, ci
la ,,ucenica'" lui : ,,De ce s-o r fi în trebînd m ereu, toţi,
de unde vine şi cine-i ? Vine din T ransilvania, dinspre
Făgăraş. Că m ai ales pe-acolo oamenii prăsesc bivo­
liţe. Dam iene, dacă-i trim isa diavolului, de ce nu se
topeşte în fum de sm irnă şi tăm îie ?“...
După vecernie, tîrziu, cînd m itropolitul a coborît
din paraclis în ogradă, Ieronim l-a întîm pinat, cu Ne­
cunoscuta a lă tu ri ;
— în a lt prea sfinţite, în genunchi te rog a îngădui
Necunoscutei să m uncească, în m ănăstire, pînă la să-
vîrşirea zugrăvelii.
M irat, m itropolitul G heorghe ceru lăm u riri sta re ­
ţului.
— S-a pripăşit aici, acum doi ani şi jum ătate, cu o că­
ru ţă trasă de bivoliţe ; a cărat piatră p e n tru ziduri,
zămnice şi chilii.
— Şi ce-i ră u în asta ?
— Au început să cam um ble vorbe şi m eşterii cer s-o
alung.
•—■înalte feţe, fata asta m unceşte alici num ai din în ­
dem nul cugetului ei, a r m erita să fie pom enită p rin ­
tre ctitori, n u alungată.
__P rintre... se oţări stareţul. Eşti cam cutezător, zu-
grave !
— Iertare, se um ili tîn ă ru l ; spun adevărul !
— De ce-şi acoperă faţa ?
— Se pedepseşte, în alt prea sfinţite, se îmblînzi Mi-
trofan, p e n tru un păcat num ai de ea ştiut.
— Ingăduie-i, stareţe ! hotărî m itropolitul. D ar să-şi
spovedească păcatele, ca să-şi uşureze cugetul.
— E m ută, înalt prea sfinţite.
■— Hm... R ugaţi-vă p en tru ea.

158
 Bucuros de îngăduinţa m itropalilului, leromna îi
pofti pe Sofronie la plim bare pe drum eagul din lu n ­
gul Berchezei. S fătu iră despre lucrul de m îine, despre
apa desăvîrşit de lim pede p e n tru tencuială şi culori,
despre scum pirea purpurei, despre cum să folosească
bolul şi sideful, despre porunca m eşterului Ion de a
cruţa, cu m are grijă, vopselele. De tre i ori s-au oprit
sub fagi şi arini cu frunza ra ră şi, în copleşitoarea tă ­
cere a nopţii, s-au rugat, fiecare în sinea şi în felul
lui, să ducă la bun sfîrşit zugrăvirea.
Cînd dinspre cîm pie răsări luna, Sofronie in tră în
m ănăstire, dornic de somn. leronim , dim potrivă : urcă
pe Suceviţa în sus. Lum ina lunii stîrnea zvonuri şi
fantasm e. F runze galbene se desprindeau de pe crengi
şi cădeau foşnind prin aer ca m isterioase şoapte ale
firii. în gînd îi răsări chipul fetei de pe stînca argintie.
Gi’ăbi paşii, fără vrere... ,,Ar trebui să m ă închid în
chilie şi să m ă rog, nu să bat p rundul Suceviţei, după
năluciri... Ci n-o pot izgoni din gînd. S tăruie ca o is­
pită, ca o binecuvîntare şi ca un blăstăm “...
Dojana dură doar o clipă. Sări peste pietre. Trecu
prin apa rece, îngenunche pe stînca argintie şi stătu
aşa, pînă cînd luna urcă în m iezul cerului. ...„Au fost
clipele acelea prevestirea fericirii ori a nenorocirii ?
O, clipe p rea repede trecătoare... Dacă fericirea ar ţine
prea m ult, omul a r m uri de bucurie. D ar fericirea-i
scurtă, ca fulgerul; şi om ul cade în m ocirla nefericirii,
să m oară de durere". îşi întocmi, în gînd, o rugă a
lui : ,,Dă-mi, Cerule, după m are lum ina ta şi după
n e stră b ătu ta ta înălţim e, dă-m i putere şi înflăcărare
să zugrăvesc A devărul, D reptatea, Binele şi F ru m u ­
seţea. Mai vîrtos mă spală de m îzga lenei, de m îlul în ­
doielilor şi de rugina nepăsării. C urăţă-m ă de zgura
nepriceperii şi învaţă-m ă, tu sfîntă înţelepciune, să

15 9
izvodesc chipuri şi case, arbori şi flori, păsări şi nouri,
ochi om eneşti şi aripi de înger, bărbi de sihaştri şi ne­
în tin ate nevinovăţii de heruvm h, să, îm bin boielele
după um bletul cel m ai îndrăzneţ al gîndului şi după
fierbintea sim ţire a inim ii. Nu cred că m -am zămislit
în tru fă r’de lege, iar m aica nu din păcat, ci din d ra­
goste m -a născut, anum e ca să m ă închine F ru m u ­
seţe! şi zidurile 'Suceviţei cu chipuri şi flori să le
împodobesc. Spăla-m ă-voi în apa Berchezei, a Suce­
viţei şi a izvoarelor din obcini, ca m ai vîrtos decît om ă­
tul să-m i curăţ tru p u l şi cugetul de tru fie şi de gîn-
durile cele negre,, ca lu crarea m îinilor, a m inţii şi a
inim ii mele desăvîrşită să fie“...
Deodată, în spate, pe-acolo de unde credea că a
dispărut, astă vară, fata fără veşm înt, Ieronim auzi
foşnet de frunze şi răsu fle t de vietate. îl înfioră
frica. A scultă cu m are aten ţie : nimic. Doar ţiu itu l
molcom al pustiului şi al singurătăţii. Luna îşi stre­
cura razele p rin tre ram u ri to t m ai 'desfrunzite. Ste­
lele sclipeau din n e ţărm u rire spre veşnicia lumii. Se
linişti ; şi, cu m are părere de rău că nu m ai putea tră i
acele clipe din ziua de 6 august, urm ă, în şoaptă, le-
găm întul faţă de sine însuşi : ,,Preschim bă-ţi, zu-
grave, inim a în m ojar şi în paletă p e n tru m inunate
şi nepieritoare culori şi cu penelul sufletului aşter-
ne-le pe luciul zidurilor Suceviţei. Căci pictura-i
scriere şi vrajă, credinţă şi magie. Ca şi cîntecul, ea
ridică pre om pînă la stele, şi-l scaldă în desfătare şi
lum ină. De aceea n u căuta, o zugrave, la tru d ă oricît
de grea şi chinuitoare, ci cu osîrdie aşterne culori şi
linii pînă ce gîndul ţi se va întuneca, m îinile-ţi vor seca
şi inim a-ţi v a sta... D ăruieşte-te, to t şi cu desăvîrşire,
ca lucrul m îinilor şi al cugetului tău să in tre printre
m inunile care bucură inim ile oam enilor şi treptele
cele m ai de sus ale înţelegerii. B unătăţii, Om eniei şi

160
F rum useţii îi înalţă. Că alt D um nezeu în afară de
F rum useţe nu se a flă“...
El rostea cuvintele, dar parcă i le poruncea a lt­
cineva : cineva necuprins şi neg răit de drag. O fiinţă
soră ? U n alter ego ? Ori firea din jur, îndem nată ta i­
nic, de fata fără veşm înt în tîln ită astă vară, pe stînca
asta argintie ?... „îm i cîntă în urechi glasul ei m elo­
dios. Glasul Ştim ei descîntat, v răjit, fu rişat în m ine
ca o m ireasm ă s fîn tă “...
Cînd se întoarse spre m ănăstire, lu n a îl privi drept
în faţă. ...„Moş A ndrei spune că în lună şade Abel cu
capul spart, iar Cain, ucigaşul, îl ţine plecat peste un
ciubăr, să i se scurgă sîngeie tot... Sîngele“... S-a aşe­
zat pe p iatra cu şase m ojare scobite pe faţa ei, a privit
cerul şi-a m ăcinat gînduri, m ai departe. Nu şi-a dat
seam a cînd a tre c u t vrem ea. Soarele tom natec înce­
pea să învăpăieze zarea. ,,Sîngeie... gîndi Ieronim ; nu
cum va acesta-i sim bolul soarelui, al lum inii, iar lu ­
m ina este viaţa, viaţa însăşi ?“...
A început marea bătălie
întru desăvîrsîre-

în ziua de 27 octom brie, cînd pe cer înfloreau tra n ­

dafirii zorilor, toţi m eşterii şi ucenicii se aflau în
ograda m ănăstirii. De trei zile Dragoş, cu stolerii lui,
aşezase în altar schela din scînduri noi, albe, iar acum
aprindeau lum inări groase în cele tre i felinare cu
oglinzi, pentru în d rep tarea lum inii, spre spaţiile în
zugrăvire. Cînd soarele bătu în fereastra da la răsă­
rit, Ieronim, Sofronie, Eli Ilarion şi ucenicii urcară
pe schele. M eşterul Ion priveghea pregătirea tencu­
ielii, iar Eli Ilarion urm ărea ucenicii cum o întindeau
pe ziduri, punînd m îna şi netezind el însuşi, acolo
unde afla stîngăcie. Toţi îm brăcaseră halate albe de

1 62
In, nou-nouţe. Deşi cuprins de înfrig u rarea lucrului,
Ieronim observă, cu m are surpriză, că, îm brăcată în
alb, N ecunoscuta părea altă făp tu ră : o călugăriţă
catolică.
•— M ulţum esc că cinsteşti m unca noastră, în strai
sărbătoresc... V rei să-m i dai la m ină ■ulcelele şi
pensulele ? Da ?... Bine.
S tareţu l M itrofan spusese de m ulte ori : ,,A ltarul
cuvine-se a fi m ai m ăreţ şi m ai frum os decît toată
biserica". Ion îl asigura ; ,,Punem culori bogate : aur
şi purpură, albastru, galben, argintiu, verde şi alb,
adică toate culorile cele scum pe".
Dar, deodată se ivi un necaz ;
— M uta-i din tagm a Evei ! strigă Dam ian, speriat,
furios şi rău. Nu se cuvine a in tra în altar !
— P ărinte stareţ, o apără Ieronim , m ai întîi că făp­
tu ra asta-i cel m ai îndem înatic a ju to r al nostru : cu­
noaşte bine culorile, are m ultă îndem înare la lucru.
Al doilea, acest a lta r n u-i sfinţit, deci de fapt, nu-i
încă altar. Al treilea, nu înţeleg cum noi, bărbaţii,
născuţi din femei... spurcate, putem fi curaţi pînă la
sfinţenie, iar m um ele şi surorile noastre...
— Tu vrei să schim bi canoanele ? în treb ă Damian,
ră stit şi furios.
— Ei, dac-aş putea... Dar m ă gîndesc că, aici unde o
zugrăvim pe Fecioara M aria spre a trona ca ,,ornată",
ca „îndurătoare", ar fi o nelegiuire să oprim o fem eie
de a intra. Judecaţi-m ă cum poftiţi: eu nu mă lipsesc
de aju to ru l Necunoscutei. Şi nu cred, părinte stareţ,
că tocm ai cuvioşia ta, care ai prim it-o să care piatră,
n-ai să-i îngădui să ne ajute şi pe noi, zugravii, la
lucrarea asta gingaşă şi sfîntă prin frum useţe.
S tareţul tăcu, iar Ieronim luă tăcerea d rep t încu­
viinţare. M ulţum i şi adăugă :

16.3
— De altfel vrem a te ruga, în num ele m eşterilor, să
nu ne m ai tu lb u re nim eni m unca. Şi m ai ales zvo-
narii.
— Da, îl sprijini m eşterul Ion. T rebuie să tencuim şi
să zugrăvim repede, fulgerător de repede. Şi fără
greş !
■
— M eşteşugul nostru e o taină ; tain a prefacerii gîn-
dului şi sim ţirii despre F rum useţe în F rum useţea în ­
săşi. Şi asem enea tain ă cere tih n ă şi singurătate. Să
nu se supere m eşterii, zîm bi Ieronim , îm bujorîndu-şi
obrajii, dar cînd zugrăvesc sîn t num ai eu cu rîvni-
rile şi îndoielile m ele şi m ă lu p t cu N efiinţa ca s-o
prefac în Fiinţă, cum se luptă F ăt Frum os ori sfîntul
G heorghe cu b alau ru l cel cu şapte capete. Ca să pot
lucra, trebuie să in tru în mine. Să nu gîndesc decît
ceea ce fac. Iar culorile să-m i vină singure. Doar să
le gîndesc num ele şi ele să picure ca rouă, ca ploaia.
Căci m eşteşugul nostru e şi binecuvîntat şi blăstă-
m at : izvorăşte din cele m ai adînci tain iţe ale sufle­
tului, unde arde sm irnă ori dospeşte duhoare de p u ­
treziciune.
Pe m eşterul Ion îl cam supăra vorbirea filozofi-
cească, d ar n-avu răgaz să-l m ustre : m ult îl zoreau
treb u rile ;
■— Taci, şi alege culorile !
V arul curat şi untos, bine am estecat cu cîlţi de in
m ătăsos, făcea zidul neted şi parcă însetat de culoare,
s-o soarbă cit m ai lacom. în tr-o clipă ulcelele se în ­
şirară pe scînduri, la îndem înă. Le p u rta Necunos­
cuta, dar parcă veneau singure. Intîi zugrăviră, în
p urpuriu, cu repeziciune m are, calota cerului şi-o
îm proşcară cu zeci de stele de aur.
In scena ,,în ălţării Fecioarei“, în m ijlocul cupolei,
Ieronim desenă Fecioara, Sofronie îngerul şi apostolii
care o străjuiau, din dreapta, iar Ion pe cei din stînga.

164
N ecunoscuta îi privea : păreau prinşi în tr-o întrecere
cavalerească ; arm e, pensulele :
— Ţineţi sam ă că su p rafaţa-i curbă, se rostea m eş­
te ru l Ion cu sfatu ri ; faceţi deci chipurile m ai lungă-
reţe decît firescul lor... De ce lărgeşti liniile, lero-
nim e ?
— V reau ca straiele să îm brace tru p u ri în mers, iar
m işcările să fie despiedicate, sprintene, m ăreţe.
— Boielile, porunci m eşterul Ion.
Intr-o clipă, alte ulcele se înşirară pe scîndură, la
îndem înă. De pe scîndură, trem urînd, Gligorie îi în­
tinse o ulcică m eşterului Ion, iar Ispas lui Sofronie.
Calmă, cu ferm ecată lum ină în pi’iviri. N ecunoscuta
înfăţişă lui Ieronim , cu stînga, ulcica plină cu boia
albastră, iar cu dreapta, penelul curat ca spada unui
lu ptător pornit să cucerească o cetate a lum inii. Prinse
m îna zugravului şi o să ru tă apăsat, prin broboada
albă, de in moale. N um ai Gligorie o văzu şi se m i­
nună în tăcere.
— De ce ?... şopti Ieronim. îm i urezi izbîndă ? M ul­
ţumesc...
Şi cu putere, repeziciune, patim ă, dragoste şi cu­
trem u rare a inim ii porni să aşeze culorile. în d ată
frăm în tarea lău n trică i se preschim bă într-o m are
bucurie.
Două zile, în absida altaru lu i s-a auzit doar respi­
raţia grăbită a m eşterilor, foşnet de paşi, de m istrie
şi de m ala peste tencuială, îngînat de şopctul lin,
gingaş al pensulelor dătătoare de v iaţă chipurilor p rin
culoare. Din cînd în cînd răsărea glasul m eşterilor ;
„Verde, m ai cald“... „A lbastru, m ai lim pede ; prea-i
în tu n e c at“... „Mai repede ! se uscă ten cu iala“... „le-
ronim e, fă m îinile apostolilor : toate se ridică spre cer
în tru slăvirea Fecioarei"... „A lbastru"... ,,Galben"...
„P urpură"... ,,Sofronie, pune ucenicii să dea cîm pu-

16 5
rile “... „Tu, Muto, dă-le oala cu alb a stru ” ...Fata alerga
sprintenă, uşoară ca fulgerul şi îm plinea toate p orun­
cile. Cîte un m inut două îl privea pe ieronim şi se
bu cura nespus că penelul îi luneca lin pe netezim ea
tencuielii : nu zugrăvea, ci m îngîia zidul, îl descînta
şi scotea chipuri om eneşti, mîini, straie m inunat îm ­
podobite. F ăptuia m işcări şi tălm ăcea gînduri. Mina
lui m are, vin joasă, căpătase m lădiere şi putere ne­
bănuită ; parcă avea un fel de gînd, de sim ţire, care
se tălm ăceau în linii şi culoare, ca în tr-u n zbor în
lum ină.
Pe furiş, venea şi moş A ndrei ; îl cerceta cu p ri­
virea pe Ieronim şi, m ai ales, pe N ecunoscuta. îi
şoptea, cu surîs, şugubăţ :
— Fată, um bli cu ochii după dînsul, precum cicoarea
după soare. ,,Cînd o răsări, ea s-o veseli ; cînd o as­
finţi, ea s-o ofili”...
în a treia zi, zugrăvirea cupolei era aproape gata.
M eşterul Ion a poruncit să se dreagă cele cîteva g re­
şeli : puţine şi neînsem nate. Asta făcu ca em oţiile să
se stingă şi lim bile să se deslege iar. Fiecare îşi v e ri­
ficase „m in a”, deprinderea, iscusinţa. Au citit cu glas
tare din erm inie, au a ră tat ucenicilor cum se fac con­
tu ru rile cu condeiul ascuţit şi m ai ales i-au învăţat
să desenze stelele. P rivindu-şi de jos ucenicul,
arhitectonul Eli Ilarion surîdea în sinea-i : ...,,E în d ră ­
gostit. D ragostea îl am eţeşte ca vinul de Cotnar. S-a
lepădat de isihie, dar nu-1 mai osîndesc. E tînăr şi
tin ereţea greu ţine seam a de poruncile m in ţii”.
— Trăim ceasul atingerii ţelului, grăi Ieronim de
parcă i-ar fi auzit gîndul. Doresc a gusta fructul oprit,
chiar dacă plătesc cu viaţa.
— Raiul e ispititor doar cînd îl priveşti p rin borta
cheii, i se alătu ră Sofronie, cu şaga.

166
— Şi asta p e n tru că rîvnirile neîm plinite sîrit m ai fru ­
moase. Un dor îm plinit e ca o privighetoare în coli­
vie : am uţeşte.
— N ăzuinţele îm plinite, fătu l meu, se preschim bă în
trep te pe care va să urci spre altele, m ereu spre altele,
pînă-ţi seacă inima... povăţui, domol, m eşterul Eli
Ilarion.
Auzind că stareţu l M itrofan o lăuda pe Necunos­
cuta, călugărul D am ian fierbea :
— îşi închipuie că, dacă s-a îm brăcat în alb, s-a spă­
lat de păcatul uciderii ? Am să dovedesc eu că...
A bsorbiţi de grijile zugrăvirii, m eşterii nu-1 luau în
seam ă. Doar Ieronim a văzut-o pe N ecunoscuta lă-
crâm înd. Ca să-i arate că nu-1 crede pe zvonar, îi
vorbi, cu prietenie şi înflăcărare :
— Tabloul cu „în ălţarea Fecioarei*' se cuvine a fi
aşezat num ai aici, în conca altarului, ca o îm pără­
teasă în p atu l său. Cerul, precum vezi, l-am făcut
p urpuriu. învăpăiat, p resărat cu stele de aur. Pe Fe­
cioară am îm brăcat-o în rnaphorion albastru. Pe
apostoli în straie scumpe, somptuoase, cu falduri
m ulte ; au capetele înconjurate de nim buri şi ochii
a ţin tiţi spre Fecioara. în spatele lor am zugrăvit co­
paci cu ram uri despletite în bătaia vîntulu.i. Vezi ?
Aşa zidurile Suceviţei capătă o viaţă a lor, tu lb u ră ­
toare, ca dintr-o vedenie de basm.
Dacă a r fi vorbit, N ecunoscuta ar fi spus că,
după trem u ru l şi em oţia de la început, Ieronim a
trecu t acum la o bucurie înaltă, iar bucuria îi sporea,
gîndind că ale lui erau şi schiţele şi execuţia ; m eş­
teru l Ion m ai adăugase doar cîteva tră să tu ri de penel
sau îi ceruse să întărească unele tonuri. Pe ,,Cel vechi
de zile“ îl aşezară In m ijlocul bolţii altarului, în tre
două rîn d u ri de serafim i şi de îngeri, şi-l zugrăvi
m eşterul Ion. Pe Isus l-a făcut Sofronie, dar frate-său

167
a interveni de m ai m ulte ori, sfărîm înd în tre măsele
sudălm i aspre, bolovănoase şi scîrnave.
— Vezi că te-ntrece Ieronim , deşi a zugrăvit Fecioara
cam prea asem ănătoare cu cea de la C urtea de Argeş.
M ustrările şi sudălm ile n u-l supărau prea tare pe
Sofronie : bodogănea ceva, în şoaptă, şi dregea re ­
pede, să nu se usuce tencuiala. Doar a tît ;
— Mai încet cu lauda, m eştere ! E tîn ă r şi poate că­
păta duh alunecos spre sum eţie şi lăudăroşenie
flecară.
— Ai dreptate, m eştere Sofronie, adeveri cu sfială
Ieronim , încred in ţat că nim eni nu va şti, vreodată,
că Fecioara sem ăna la faţă cu fata de pe stînca a r­
gintie : ...,,Ştim a care m -a îndulcit cu boabe de
zm eură. Dacă m ă în treab ă cineva, răspund ; Nu tu l­
b u raţi tainele inim ii mele... D ar cine să m ă întrebe ?
A fară de mine, nim eni n-a m ai văzut fata, nim eni !
Iar zm eura, p en tru m ine-i dulcele fru c t al cunoaş-
te rii“.
La cele şaptesprezece im agini din ,,A catistul Maicei
Dom nului^, rînduite pe arcada bolţii, s-au întrecut
tu strei m eşterii, fiecare străduindu-se, din răsputeri,
ca ale sale să fie cele m ai frum oase. Ci m eşterul Ion
a ţin u t ca, în toate tablourile, Fecioara să fie îm bră­
cată în strai de aur, deşi atunci cînd făceau schiţele
se îm potrivise ; „A uriul costă scump !“ Acum însă,
bucuros că se îndem nau bine toţi tre i la tre a b ă şi în­
credinţat că num ai culorile vii, şi m ai ales aurul, p u ­
teau lum ina absida altaru lu i pînă la sfinţenie, nu s-a
m ai zgîrcit. Din aceeaşi pricină a poruncit ca albul
de pe „T abernacol“ sau ,,C ortul descoperirii“, zu­
grăvit deasupra ferestrei, d rept sub picioarele F e­
cioarei, ca şi cel din straiele căpeteniilor celor două­
sprezece trib u ri ebraice să fie alb-sidefiu, strălucitor,

16 8
 N ecunoscuta, urm ărea, cu inim a strînsă, întrecerea
d intre Sofronie şi Ieronim : „Eu l-am sfîrşit pe Za-
bulon !“ se fălea Ieronim . „Şi eu, pe V eniam in !“
„Am tre c u t la Iosif“. D ar Ion l-a întors înapoi : ,,Co­
roana lui Zabulon ! Fă-i-o de rege, nu de Irod. Iar
tu, Sofronie, n u vezi ? P o tiru l din m îna lui V eniam in
e-o m îzgălitură, un hirb de b ău t cidru, nu un vas de
îm părtăşanie"...
D ar pe cînd Ieronim dădea d rep tate m eşterului,
convins că o avea, Sofronie se-nchiorcoşa :
— F ă dom nia ta, m ai bine...
Cînd se m ai astîm părară vorbirile m eşterilor. N e­
cunoscuta făcu sem n lui Ieronim să sem ene mai m ulte
stele pe boltă, în ju ru l „Celui vechi de zile".
— Se poate : tencuiala-i um edă încă, surîse Ieronim
şi-i îm plini dorinţa.
A doua zi m eşterul Eli Ilarion a observat că ta ­
bloul avea spor de lum ină şi l-a lău d at :
— Bună idee să p resari m ai m ulte stele.
— Bună, d ar n u-i a mea, m eştere, ci a Necunoscutei.
—■Hm... D eşteaptă ! Şi ce curăţel se îm bracă. P arcă
nici n -a r um bla cu boiele. F ereşte-te de ispita asta ;
Ca să dem onstreze că nu se tem e de ispite, Ieronim
a chem at-o şi după m asa de seară să-l aju te a zugrăvi
pe baternacol tăm îietorul, sfeşnicul ebraic cu şapte
b raţe şi chivotul legii, în chip de biserică. Lucrînd a
în tre b a t ;
—■Cîte tu rn u ri să fac. N ecunoscute ?
F ata îl privi cu m irare şi cu m are bucurie ; apoi
arătă cu m îna : „Cinci". D ar cînd tabloul a fost gata,
i s-a p ă ru t că m ai treb u ie ceva ; nu-şi dădea seam a
ce anum e. Ridicînd sus lum inarea. N ecunoscuta privi
îndelung, gîndi cîteva clipe, apoi arătă că pe chivot ar
fi bine să picteze chipul de sus, în m edalion mic.

169
— Ai drep tate !... Dă-mi auriu p e n tru nimb.
Şi cu repeziciune, îl şi zugrăvi.
-— Cînd l-ai tăcu t ? întrebă Sofronie, a doua zi.
N oaptea ? Nu cum va te-a insuflat M uta ? Păi, te-oi
pîră, flăcăule, m eşterului Eli Ilarion şi mi te pune
dum nealui la post şi rugăciuni, la m ătănii şi prive-
ghiuri, încuia în chilie, de-ajungi ţîr uscat pe sfoară,
bun de vîndut în crîşm e sărace şi puturoase.
— De ce să mă pîrăşti ?
— P en tru că M uta trebuie să m i-o laşi mie.
— Cum să ţi-o las ? Ce-i paneraş de cules fragi ori
ulcică de băut apă ? Mai bine te-ai gîndi la N atalia
m eşterului dulgher Dragoş. Are peste douăzeci de ani,
nurlie foc, voinică, harnică şi gospodină. U ite-o ; se
în vîrte p rin tre călugări, cu barda în m înă, şi-i face
să cîrm ească nasurile după dînsa, să-i m ăsoare spatele
ori sinii bogaţi, ca apoi, să însaile cruci repezi, cu
limba, şi să stupească : ,,Fereşte-m ă Doamne, de ad e­
m enire m uierească".
C hiar în seara aceea, Sofronie a înghesuit-o în ate­
lier, a£lînd-o singură, geluind o scîndură.
-— Ce-i, m eştere ? Ţi s-a făcut de hîrjoană ?
— Natalio, n-ai vrea să-m i fii nevastă ?
■— Da ? Mă m ărit cu dum neata m eştere, num ai dacă
lepezi tăbîltocul din spate.
D upă batjocura asta, hîrdău cu apă clocotită tu r ­
n a tă în cap, Sofronie ieşi din atelier, u rm a t de ho­
hotul tare al Nataliei. Furios, se gîndi : „Nu cumva
Ieronim şi-a b ă tu t joc de m ine ?“ D ar pînă a doua zi
m inia i se domoli : „Ce ? n-am m ai cercat şi cu alte
m uieri ? Toate m -au sictirit... Num ai M uta, dacă“...
Lucrând la „A catistul Maicei D om nului", Ieronim
vorbea :
— Omul e cel m ai frum os psalm cîntat n aturii.

170
— D ar şi cea m ai scîrbavnică sudalm ă, îl combătea
Sofronie. în el sălăşluiesc nu îngeri, ci demoni şi
vam piri.
— Poate ai drep tate ; dar noi de asta ne străduim
aici ; ca să facem oam eni m ai buni. A cesta-i şi în ţe­
lesul artei.
— Mi se pare că a rta-i greu de înţeles, p en tru m ulţi.
D upă o vrem e de tăcere, tot leronim dori sfat ;
— Ce zici : să cer m eşterului să dea Necunoscutei
sim brie de ucenic ?
— Să nu cutezi ! Te pleftureşte ca pe tine.
P este un ceas, cînd a u rcat pe schelă şi m eşterul
Ion, iar N ecunoscuta era de faţă, Sofronie a cerut el,
totuşi, ca şi cum a r ii tost o idee a lui :
— Plăteşte-o, m eştere Ioane, pe M uta, te rog, ca
ucenică.
— Să m erite întîi !
L ucrau alături pe latu ra de m iazănoapte : Sofronie
îl zugrăvea pe sfîntul Sofronie, iar leronim pe Mi-
trofan, înţelepţi tălm ăcitori ai dogm elor creştine.
— Fă-1 m ăreţ că, altm interi, dai de naiba cu stareţul.
El a cerut să-i punem sfîntul patron sub „Cina cea
de ta in ă “.
L ucrau de zor şi N ecunoscuta ii a iu ta pe amândoi,
leronim se gîndea ; ...„La urm a urm elor şi Sofronie
are drept la un dram de fericire. N ecunoscuta poate
l-a r iubi, dacă s-ar p u rta m ai blînd. Ci eu îi stau în
cale, fără să v re a u “. S tareţu l in tră în altar tocmai
cînd scria pe zid num ele lui M itrofan. P rivi încruntat,
acru şi strâmbă din nas ;
— De ce l-ai făcut pe Chirii m ai im punător decît pe
M itrofan ?
— Vai, nu, părinte stareţ !
— Să-l faci după erm inie !

171
— în erm inie scrie doar a tît : „M itrofan al Constan-
tinopolului, b ătrîn cu barbă deasă". Eu m ai ştiu că a
fost la soborul de la Nichela, în 318, cu îm păratul
Constantin.
— Nu m ă-nvăţa tu teologia ! Şi... sus, în calotă, de
ce-aţi zugrăvit-o pe Maica Dom nului în picioare,
pierd u tă într-o droaie de...
— Apostoli, părinte.
— Da ? Ce fel de... „în ălţare"-! asta ? Toţi stau la
rînd, ca ostaşii în fa ţa sutaşului ? B atjocori, nu
icoană !... U nde-i m eşterul Ion ? A fost vorba să
respectaţi erm inia şi datina ! Fecioara pe tron, cu
pruncul în braţe.
Şi pînă sosi m eşterul Ion din chilie, în şiră cîteva
zeci de afurisenii, cu aju to ru l lui Vasile cel M are, al
lui Ion G ură de A ur şi al celor 318 sfinţi părin ţi de
la N ichela :
■— Cerul să prăvale m înia lui peste m ulţim ea greşa-
lelor voastre !...
Făcea atîta gălăgie şi îm părţea a tîta m înie că parcă
i-a r fi dărîm.at cineva biserica. Ocările se înfipseră
ca nişte suliţi în inim a lui Ieronim . încercă să arate
că a zugrăvit o Fecioară blîndă, dem nă, frum oasă şi
m ăreaţă, stră ju ită de îngeri, sp rijin ită de cei dîntîi
doisprezece ucenici.
— P riveşte cîm pul p urpuriu, p resă rat cu stele de aur,
pe care am sădit m aphorionul albastru al Fecioarei
şi straiele apostolilor, în felurite culori, cît de bine
se potrivesc, se leagă şi insuflă gînduri înalte.
— în altar se cuvine să stăpînească M aica Dom nului.
Ori tu ai făcut-o de înălţim ea îngerilor ! R adeti to t !
Tot !
M eşterul Ion a ascultat pricina supărării, a tăcut
cîteva clipe, şi repede a tre c u t de p a rte a stareţu lu i :

1 72
— îl pun să dreagă tot ce-i greşit, părin te !... Răş-
Iuieşte-1 pe M itrofan ! strigă la Sofronie, apoi vîrî în
m oara batjocorii pe Ieronim : Mîzgălici ! Z ugrav de
brîie la prispele ţărăneşti. U ite ce înghesuială... îm -
bîcsire, nu frescă !
— M eştere, am lu crat îm preună, ce D um nezeu ! Pe
apostolul Pavel chiar dom nia ta l-ai zugrăvit !
— M -am ţin u t de m odelul tău... Iar dacă n-a plăcut
stăpînului, însam nă că-i prost. P rost !... Rade ! Rade
tot !...
Cu m are durere a răzăluit chipul lui M itrofan. Cînd
locul îi apăru ca o rană, Ieronim îşi pierdu, cu totul,
pofta de lucru. V ru să înceapă tabloul de deasupra :
,,Cina cea de ta in ă “, dar schiţele i se p ă ru ră stîngace
şi ţepene, iar culorile poncişe, parcă s-ar sfădi în tre
ele. T ruda atîto r zile îi frîngea tru p u l ; m îinile îi în ­
ţepeneau ; ochii lăcrăm au de usturim ea picăturilor de
vopsea. Izbucni în el strig ăt de nevolnică răzv rătire :
„Visez D esăvîrşirea şi nu-s în stare a zugrăvi chipul
unui m oşneag ! N u-s bun de nimica... S-a uscat li­
coarea încrederii în m ine...“ Cercă să grăiască m eşte­
ru lu i Ion, dar nu-1 suferi :
^— La douăzeci şi p a tru de ani, eu... Tu ai cutreierat
o lum e, ai în v ăţat cu zeci de m eşteri şi... nim ic ! Ră-
zăluieşte toată conca !
— Nu, Ioane ! sări Eli Ilarion în a ju to r : E m ăreaţă
şi după datină.
— Pe naiba ! Ci te poftesc a nu te am esteca : eşti a r-
hitecton, nu... Şi către Ieronim , strigînd : Iţi propresc
cheltuiala din sim brie.
M eşterul Eli Ilarion surise si nlecă. fără a m ai în­
tinde sfada cu m eşterul furios din tr-o pricină neîn­
tem eiată. Ieronim stătu o vrem e pe schelă, pleoştit.

173
um ilit, frînt. Vesel că, deocam dată, scăpase de frecuş,
Sofronie vorbi cu blîndeţe ;
— Aşa-i el... D ar îi trece. Hai să radem ,,în ălţa re a ”.
— Ni.i, m eştere... S-o m ai lăsăm.
O vrem e se plim bă prin ogradă, înghiţind suc de
m ătrăgună. Apoi in tră in chilie, luă o icoană a sfin­
xului Haralam.bie şi porni pe Bercheza în sus. Cind
.se văzu plin de vopsele şi de praf, se dezbrăcă pînă
Ia briu, se spălă în unda limpe-de şi se şterse cu că­
maşa. C urat şi răcorit, se sim ţi m ai p uţin nenorocit ;
parcă o p arte din am ărăciune se topise in lim pezim ea
apei. Se ridică să plece ; dar, în faţă, în strai alb, ră ­
sări N ecunoscuta. îl în treb ă din ochi, din clătinarea
capului, cu îngrijorare ; „Unde te duci ?”
— La sihastrul Nicanor, cu un dar, ca să-i pot bănui
că m -a scăpat de m oarte... Mă călăuzeşti ? Hai !
F ata a încuviinţat, bucuroasă. Pe drum leronim a
povestit despre cele văzute şi tră ite p rin lume. Nu
credea că N ecunoscuta pricepe totul, dar îi plăcea şi
sim ţea nevoia, voluptatea de a se spovedi. Se dez.vi-
novăţea în sine ; „Vorbesc cu m ine însum i. Adică
tocm ai aşa cum fac isihaştii... De altfel tăcerile Ne­
cunoscutei au început să m ă usture, ca o în ţep ătu ră
de viespe în inim ă” .
Pe N icanor îl aflară în uşa peşterii : privea cerul
p arc-ar fi n u m ărat răsărirea stelelor, pe c.atifeaua
am urgului. M ulţum i p e n tru icoană, dar se în tristă :
— E prea frum oasă... Şi frum useţea-i o ispită vi­
cleană ; cind eram tîn âr îmi plăcea foarte, acum m ă
sperie.
leronim înţelese că nu va afla aici răspuns la în tre­
bările care-1 chinuiau. Grăi, totuşi, întrebînd, cu dez­
nădejde :
— P ărin te sihasţre, cum ajung eu la D esăvîrsire ?

17 4
— Desăvârşire ? L eapădă-te de orice pofte şi dorinţi.
Vinde tot ce ai, dă banii săracilor. Fugi de veselia
deşănţată şi nu te am esteca p rin tre oamenii veacului :
urcă în m unte, p rin tre sălbăticiuni şi trăieşte în aprigă
înfrînare. în d u ră chinurile m u strării de cuget şi cu­
noaşte m îngîierile pocăinţei. U rm ează pilaa iui Si-
m ion stîlpnicul. Şi, la sfîrşit, după ce vei fi în d u rat
toate, oricît de grele, de aspre, de am are, de u stu ră­
toare, te vei încredinţa că D esăvîrsirea nu se află n i­
căieri şi că totul e deşertăciunea deşertăciunilor...
— Ci eu vreau să fiu pictor ! suspină Ieronim , cu
frîngere de inimă.
— D eşertăciune !
— Oam enii au nevoie de Frum os, de Adevăr, de...
— Au doar trei nevoi : să m ănînce, să se înm ulţească
şi să se topească în nefiinţă. Şi cit m ai repede.
Se cuvenea ca vorbirea să sfîrşească aici ; dar Ie­
ronim întoarse capul şi întîlni privirile Necunoscutei.
Se încredinţă că ea nu îm părtăşea părerile sihastrului,
săgeţi m uiate în zeam ă de cucută ce străpungeau
tru p u l şi înveninau inima.
— Cred, sihastre, că viaţa-i grea, p en tru că noi sîntem
răi şi-o facem încă m ai scîrnavă. Ia r acum, ca să curm
zădărniciile, m i se pare uşor să mă afund în obcini şi
să m ă schivnicesc. D ar ştiu, de m ult, că lum ea se fră-
m întă, aleargă, iscodeşte, se zghihuie nebună. Coră­
biile ocolesc păm întul, cum înconjură furnica m ărul.
Se înalţă zidiri uriaşe. Am in tra t de zeci de ori în
catedrala San P ietro din Rom a şi am stat, în uim ire,
ceasuri întregi : m ă copleşea în tr-a tît că nici n-o mai
puteam adm ira. Statuile sfinţilor, din m arm ură, fil­
deş şi aur, sînt strivitor de m ăreţe. Iar napii sînt de
cinci-şase ori m ai m ari decît au fost. în fant. în fata
lor, nu om, ci gîză becisnică m -am sim ţit. Noi aici,

17 5
zugrăvim apostolii ca pescari ori tîm plari, în zidiri
oleacă m ai m ărişoare decît o casă boierească. Zidiri
pe m ăsura om ului ; lăcaşuri prim itoare şi aproape de
inim ă. Am copiat giganţii zugrăviţi de M ichelangelo
în Capela S ixtină şi tabloul lui Rafael n um it „Şcoala
din A ten a“. M -am încred in ţat că sînt strălucite po­
doabe, fără pereche, ale ştiinţei şi teologiei, ale în ţe­
lepciunii şi artei. Că tălmăcesc, prin linii şi culoare,
gîndirea, sim ţirea şi filozofia îm păraţilor cugetării
om eneşti. Sînt opere uriaşe săvîrşite de uriaşi.
Vorbind, Ieronim înţelegea, cu m irare, că, în fapt,
da drep tate sihastrului. Se opri. Se îm bujoră la faţă.
Surise ca un copil prins în greşeală ;
— Iertare cer, sihastre Nicanor, dară m um a noastră,
Eva, nu num ai că din m ărul cunoaşterii a m uşcat, ci
şi nouă ne-a lăsat nărav a fu risit de m uşcare fără saţ
din poam a Frum useţii, a năzuirii spre Desăvîrşire.
Şi rîvnim în tr-a tît, încît ne ticăloşim. Şi. ticăloşin-
du-ne, iar tindem către Desăvîrşire. Şi tot aşa, m ereu,
la nesfîrşit.
— Tinere, sfîşiat de patim a D esăvîrşirii, l-a în tre ru p t
Nicanor, cu glas m ai m ult a dojană decît a sfat, cu
ochii spre zarea din care răsărea luna, m ult p rin lum e
şi eu am rătăcit, ca şi tine, căutînd Fericirea si De-
săvîrşirea. Şi to t um blînd, am ajuns la ţa ra Indiei.
Acolo am grăit, îndelungă vrem e, cu ucenicii înţelep­
tu lui Buddha, adică ,,Ilum inatur", principe din nea­
m ul Sakia. S-a născut acum două mii de ani, în m unţii
cei m ari ai lum ii — Him alaia, lîngă oraşul K apila-
vastru. T ată i-a fost regele Suddhodana, iar m um ă
regina M aham aya. I s-a dat num e S iddhartha G au-
tam a. M um a a m u rit în a şaptea zi după naşterea lui ;
nu din vreun beteşug, ci p e n tru că îm plinise Desă-
vîrşirea : născuse pe cel m ai m are înţelept al lumii.

17 6
M aham aya a ajuns, nici ea nu ştie cum, la ţărm ul
unui izvor din m unţii Him alaia. Acolo, paznicii ce­
ru lu i — cum a r fi îngerii la noi — au adorm it-o cu
o b ă u tu ră îm bătătoare. în vis, un elefant frum os, alb,
i-a adus o floare de lotus în trom pă. La indieni, ele­
fa n tu l este un dobitoc sfînt, ca şi vaca, iar floarea de
lotus e sem nul naşterii, precum la noi crinul. în ţe ­
lepţii şi proorocii au tălm ăcit visul ; „P rin ţesă M aha­
m aya, fiul tău ya fi trim isul pe păm înt al lui B rahm a
şi va ajunge în v ăţăto ru l om enirii". Deşi nu înţelegea
cum un elefant alb şi o floare de lotus, oricît de m i­
n u n ate ar fi fost, puteau zămisli prunc, regele şi-a
ie rta t soaţa că prim eşte flori pe m aluri de iezere, în
m unţi silhui.
— A zis ca rom ânul : to t ce n aşte-n ograda m ea-i
al meu.
— întocm ai. Şi-a crescut odrasala în tr-u n palat m i­
nunat, departe de orice supărare şi necaz. N -a cu­
noscut nici am ărăciunea, nici durerea, nici boala. Nu
ştia nici m ăcar că oamenii îm bătrînesc şi mor. L-au
în su rat cu v ara lui, o principesă frum oasă şi îm po­
dobită cu alese însuşiri. Şi tră iau fericiţi cum nu se
m ai poate. Dar, iaca, ieşind în tr-o zi în oraş, Sid-
d h a rth a G autam a a văzut un b ă trîn istovit de ani, un
bolnav, plin de bube, şi un m o rt adus la rug. Şi, din-
tr-o dată, a înţeles că viaţa adevărată n u-i cea din
palat, îm hobotată num ai în fericire, ci cea de pe uliţă,
încărcată de du reri şi suferinţe. înţelegînd asta, l-a
cuprins m are frăm în t şi nespusă am ărăciune. La
29 de ani îşi părăsi palatul, fem eia, averile, ran g u ­
rile. Lepădă straiele cele regeşti, îm brăcă veşm înt
galben de cerşetor. Şi, călare p e-un asin, plecă în
lume, pribeag, să cunoască m ai bine oamenii şi să
gîndească asupra vieţii. Apoi s-a tra s în singurătate

177
să cugete adînc. La 45 de ani s-a aşezat sub un a r­
bore şi a stat în nem işcare : doar gîndul îi um bla, îi
um bla m ereu. >S-au n ăp u stit asupră-i ispitele, dar le-a
înfrînt. L-au năpădit întrebările cele neiertătoare şi
num ai cu m are strădanie a găsit adevărata pricină a
nefericirii oam.enilor şi calea în tru depăşirea durerii şi
a nefericirii. Pe asta şi-a întem eiat dharm a, adică în­
v ă ţă tu ra sa. Şi-a făcut ucenici, începînd cu părintele
său, regele din K apilvastru, cu soţia şi fiul său ; au
urm at curtenii şi chiar un văr, care m ai înainte fusese
un ticălos. Şi-a rîn d u it viaţa aşa : două treim i din an
rătăcea prin ţară, însoţit de ucenici, şi propovăduia
în v ăţă tu ra ; o treim e o petrecea în dum brăvile răco­
roase ale celor bogaţi şi bucuroşi că un înţelept
ca acela le călca ograda. A r fi p u tu t să se facă iar
bogat, dar a răm as un rătăcitor vrednic a dărui oa­
m enilor cea m ai m are bogăţie : înţelepciunea de a
nu se crede nefericiţi şi a nu se tem e de m oarte.
— Nu şi-a răsp în d it credinţa cu sabia, ca Mahorned.
— Nu : a cucerit sufletele p rin blîndeţe, um ilinţă şi
înţelepciune. In t;-o zi a m încat carne de porc ; i s-a
făcut rău, s-a întins sub un copac şi şi-a dat duhul,
îm plinise optzeci de ani şi dorea să m oară.
— D ar care-i, în fapt, în v ăţătu ra lui Siddhartha
G autam a, sihastre ?
— Noi credeam că sufletul se naşte odată cu copilul
şi, odată născut, devine nem uritor. Credem că viaţa
e o clipă trecătoare şi se curm ă ori în gheena, ori
în rai. Buddha a propovăduit credinţa că viaţa tr u ­
pească-! trecătoare ; sufletul n-are nici început şi nici
sfîrşit. E veşnic şi rătăcitor. M oartea înseam nă doar
trecerea sufletului d in tr-u n tru p în altul. Şi trece
din tru p în trup, aşa, de sute şi de m ii de ori, pînă
cînd, în lunga-i rătăcire, face destule fapte bune ca

17 8
să cîştige fericirea de a poposi în N irvana — locul
nefiinţei desăvîrşite.
— Adică D esăvîrşirea se află doar în nefiinţă ?
— Aşa cred budiştii. Ci eu am m ers pe calea si­
hăstriei, unde îm bin, cumva, credinţa lui Isus cu a
lui Buddha.
— Şi n u -li zic eretic ?
— Cine ? G raşii şi îm buibaţii care propovăduiesc
cum pătarea ? T îlharii ? T iranii ucigaşi ?
— D ar eu rîvnesc a crea, a procrea şi a m ă desăvîrşi
i'ăptuind aici, pe pământ.
— Am ştiut, d in tru început, că n-ai venit în tru si-
hăstrire.
— Cum de-ai ştiu t ? Nici nu ţl-am spus ce nenorocii
sînt, că tot ce am zugrăvit pînă acum în altarul Su-
ceviţei n -a plăcut nici st.?,reţului, nici m eşterului Ion.
M i-au poruncit să rad totul.
—• Am ştiu t p en tru că ai urcat, pînă la mine, însoţit
de fata asta care, deşi beteagă, to t Evă răm îne. Nă-
zuinţa ta spre de.săvîrşire-i boală fără a lt leac decît
dragostea. Ci ana să cobor să-ţi văd lucrarea, aceea
deşertăciune a deşertăciunilor ia care trudeşti fără
hodină.
A plecat de la peştera sihastrului m ai nedum erit şi
m ai frăm ântat, m ai în d u rerat şi m ai trist de cum. ve­
nise. N ecunoscuta îl însoţea ca o um bră. Cînd a ju n ­
seră la Bercheza, răsărea luna dintre obcine ; apa
clipocea în vălurele m ărunte, sclipind în bătaie lunii.
F a ta păşea alături, ca o um bră, uşoară şi m.ută, dar
în d u re rată ca şi inim a lui. îi citea m âhnirea în priviri
şi se în treb a ; ,,...Suferă p e n tru m ine ? De ce ? Că eu
nici num ele nu i-1 ştiu'*... Cînd cărarea ajunse la o
punte ruptă, simţi, deodată, nevoia s-o ia în b raţe şi

179
s-o treacă pe cel mal. I se p ăru uşoară, m lădie, dar şi
vînjoasă. O p u rtă încă m ulţi paşi, pe cărarea zbicită.
F a ta s-a prins cu braţele de gîtul lui ; dar cînd bas­
m aua i s-a ferit, oleacă, de i s-a zărit nasul, cu un
zvîcnet din tot tru p u -i, a sărit d rep t în picioare, a
întors spatele şi şi-a acoperit faţa la loc. M erseră m ult
aşa, în tăcere. Lunca urca, încet, deasupra copacilor,
li întovărăşea m u rm u ru l Berchezei şi necuprinsa tă ­
cere a nopţii.
— Hm... D esăvîrşire ! U ită-te la lună ; oamenii zic
că se vede um bra lui Abel m ort ; m ai încolo, Câin,
ucigaşul fratelui, stăpîn pe turm ă, cîntă vesel dm
fluier... N ecunoscute, ce fel de desăvîrşire-i asta ? Şi
la N icanor : să zaci în tre stînci ? Să te îndobitoceşti
negîndind nim ic ? Să m ori în nevrednicie, iar fiarele
şi corbii să-ţi sfîşie hoitul ? Şi încă să spui că aşa
ajungi la D esăvîrşire. P rostii ! D esăvîrşit să fie acela
care refuză carnea de căprioară, p e n tru că-i gustoasă
şi vinul de C otnar p e n tru că-i izvoditor de încredere
în tine ? M ierea p e n tru că-i dulce şi înm iresm ată ?
Fem eia p e n tru că-i caldă, catifelată la pieliţă, u n ­
duioasă la tru p şi ageră la m inte ? în tre b : în ce rai
m -aş p u tea eu închipui m ai fericit ca-ntr-o zi de vară,
ici pe m alul Suceviţei, pe-o stîncă argintie lîngă o
fată îneîntătoare ca o ştim ă ?
Tăcu şi se opri clătinînd din cap, parcă i~ar fi p ăru t
rău de cele spuse. în clipa u rm ătoare o m ăsură pe
Necunoscuta, din creştet în picioare : îm brăcată în
sutană albă p ărea o călugăriţă ju ra tă să nu cunoască
bărbat. „Lîngă o biată m ută visez D esăvîrşirea şi în-
tîln iri cu ştime... Caraghios !“ P orni iar, păşind rar,
pe cărarea ocolitoare p rin tre arini. Necunoscuta,
oleacă m ai înainte, tăcea ca păm întul, ca arborii, ca
noaptea. D oar apa rîului sporovăia ceva, în al ei grai.

180
— C hiar aşa, se în d îrji Ieronim ; Doamne, oare ne-ai
a ră ta t gustul m ierei ca să ne hrănim num ai cu r ă ­
dăcini am are ? D upă ce ne-ai plăm ădit din lut, apă,
vînt şi foc, de ce cutezi a ne cere să trăim ca şi cum
ne-ai fi zăm islit din rouă şi m ireasm ă de crin ?
N ecunoscuta m icşoră paşii, ajunse în d rep tu l lui, îi
prinse dreapta, i-o m îngîie uşor, cu degetul mare.
G estul acesta sim plu, neînsem nat, v îrte ji gîndurile
lui Ieronim : ,,Ce vrea să spună ? Că-i de aceeaşi pă­
rere. Că îndrug prostii ? Ori poate m ă îndeam nă să
m erg mai repede, că-i noapte tîrzie ? Oricum , mă
coboară pe p ă m în t“ .
— Ce zici. N ecunoscute, dacă nici s ta re ţu l M itrofan
nu i-a convenit lucrarea, cum o să-i placă lui vodă ?
O are oam enii care vor vedea-o se vor sim ţi m ai în ­
ţelepţi, m ai buni ? Dau dracului tot şi plec în lum e !
N ecunoscuta se opri, îşi strînse pum nii la piept, apoi
îi zvîcni înainte, cu p u tere şi gem u, cum gem bivoli­
ţele cînd se opintesc în jug gata să m ute un m unte
din loc. Ieronim- se cutrem ură, sp eriat parcă de în ţe­
lesul gestului cu care-i grăia Necunoscuta.
— Doamne, de ce m -ai făcut aşa de nevolnic ? B iată
vîrşă cu care m eşterii voiau să p rindă păstrăvi şi cînd
colo, iată : cad num ai lipitori, şerpi, năpirci şi solo-
m îzdre... De ce. Doamne, m -ai osîndit a fi zămisli-
toru l ori robul F rum useţii ? N ecunoscute, dacă Desă-
vîrşirea există, dobîndirea ei ne costă viaţa. Ia r dacă
greierul se hrăneşte cu rouă, unii d intre noi ne hrănim
cu v raja încrederii în D esăvîrşire şi cîntăm psalmi.
V ăzîndu-i, în luciul lunii, ochii înlăcrăm aţi, fata îi
cuprinse iar dreapta, i-o strînse la piept, puternic,
cald şi îndelung, pînă cînd el îi sim ţi focul inim ii şi
a rsu ra lacrim ilor. îi prinse bărbia în palm a stîngă,
căutîndu-i ochii în lucirea lunii.

181
— Şi tu piîngi ? Şi tu visezi D esăvîrşirea ?... Ce buze
fierb in ţi ai... De ce ie ascunzi ?... Buzele, florile su ­
fletului ori ran a inim ii. Astă vară, pe Suceviţa în sus...
N ecunoscuta se desprinse brusc de lingă dînsul, se
abătu din cărare la dreapta, spre poieniţa unde~şi avea
căruţa şi bivoliţele. M ănăstirea era aproape. Ieronim
in tră singur în ogradă şi, după o clipă de şovăire,
pătrunse în biserică, fără gînd, ca d intr-o poruncă
străină. De la o candelă, aprinse lum inările din fînar.
O bservă că v aru l şi cilţii p e n tru tencuială erau p re­
gătiţi lingă ciubere. Chibzui, în gînd, ce cantitate i-ar
tre b u i şi se apucă de am estecat şi de frăm în tat, mai
m ult cu m înie şi deznădejde decît cu avînt. După o
ju m ă ta te de ceas se ivi şi Necunoscuta. îl a ju tă să
tencuiască m ai repede şi să se apuce de zugrăvit. Lu­
cra cu în frigurare şi gîndea : ,,M eşteşugul acesta-i
osia vieţii mele. Şi-i neunsă. Dragostea, dragostea-i
m irul sfînt p en tru uns osia vieţii. Ci unde-o aflu ?
Unde ?...“
— Verde, Necunoscuto... Aşa... Acum, auriul... P-entru
m ine, culorile sînt sfinte : şi m ă lu p t cu ele, precum
lacob cu îngerul, să le îm bin în tru frum useţe.
II îm brăcă pe M itrofan în strai bogat, iar chipul ai­
doma cu al stareţului. Gînd a fost gala. întrebă •
— Ce zici, Necunoscuto, acum o să-i placă ?...
F ata răsuci fînarul de la chipul lui M itrofan şi
prinse în fasciculul de lum ină tot tabloul ,,înălţăirii“.
Făcu sem n lui Ieronim să privească ; un semn, ca
un omagiu, ca o exclam are laudativă. Iar el, cu u i­
m ire :
— D ar e... m inunat ! N um ai nişte ticăloşi pot spune
altfel. D u-te şi te culcă, Necunoscuto. Iţi m ulţum esc
că m -ai ajutat. Ci să ştii că inim a rni-i tot pustie şi
am ară. încă !

182
 Intinzîndu-se in p atu l cu m iroznă de fin, sim ţi cit
de tare îl dureau m îinile, şalele, grum azul, ochii ;
dar inim a i se deschise ca o fereastră de castel, să
p ătru n d ă în lă u n tru m inunea gîndului îm păcat cu
sine şi a lum inii, orbind liliecii D eznădejdii. ,,Ce-i
sufletul m eu ; izvor ? floare ? abur ? Cine ştie ?’“
în zori, in tră în biserică, îşi suflecă m înecile şi
am estecă v a ru l cu cîlţii. Cînd, la ceasurile nouă, veni
m eşterul Ion, lum ina soarelui aureola fresca „ în ă l­
ţării". Stătu, surprins, şi privi, în tăcere, m ulte m i­
nute. Nu auzi paşii sihastrului Nicanor. Il văzu în ­
genunchind şi gem înd cu uim ire ;
— M inune !
Deşi venea din adîncuri, glasul pustnicului lum ină
cugetul m eşterului, ca o ţîşnire de raze.
— Cheamă-1 pe sta re ţ ! porunci lui Gligorie.
Şi stareţu l se m iră de noul chip al lui M itrofan ;
îl găsi aşa ,,cum trebuie". Iar cînd, îm păcat, privi
„ în ă lţa rea Fecioarei" scăldată în lum ină se încre-
dinţă că au pus culori vii, îm părăteşti şi se rosti :
— V edeţi că se poate ? Acum, da ; m ai m erge... Dar
nu-i vorba să-m i placă mie, ci ctitorilor !
T recură la lucru : în dreapta, lingă tîm plă, lero-
nim zugrăvi scena zisă ,,înţelepciunea şi-a zidit casă".
A lături, Sofronie, ,,îm părtăşania cu pîine şi vin", a ju ­
ta t de Gligorie.
— Mîine, Ieronim e, faci ,,A doraţia M ielului" din gla-
ful ferestrei din spre răsărit. Tu l-ai schiţat şi...
— Sub chipul lui Isus gol, în sem n de neprihană,
avertiză tînărul.
■
— Fă~l cum l-ai gîndit.
— De la b rîu în jos îl acopăr cu un văl p urpuriu, îl
înconjor cu serafim i şi cu doi îngeri veghetori, în
genunchi.

183
 în zilele urm ătoare a zugrăvit „Cina cea de ta in ă “.
— P re a seam ănă cu cea de la V oroneţ ; m asa ro­
tundă, g ru p area apostolilor... cîrm i din nas m eşterul
Ion.
— Acolo, Isus e „in cornu sinistro“, iar eu l-am aşe­
zat, cum m ă obligă locul, ,,in cornu d e x tro “. M asa-i
rotundă, asem eni celora pe care ospătează rom ânii.
A postolul Tom a a... prim it să stea jos, în fa ţa mesei,
ca să am loc p en tru ceilalţi.
■— Şi pe Iuda ? De ce l-ai întins peste m asă ?
— Şi cu m îna în blidul cu m încare ! Ca să-i vădesc
m ai bine lăcomia, obrăznicia, m işelia. G ata-i să şte r­
pelească tot prînzul apostolilor şi faim a lui Isus. Aşa
scrie şi în erm.inie : ...,,Iuda întinzîndu-şi m îna la
blid şi cătră liristo s u itîn d u -se“... Pe filacter scriu
după evanghelistul loan : „Am in zic vouă ; unul din­
tre voi m ă va vinde“ .
D upă ce com entară supărarea, uim irea şi team a de
pe chipurile apostolilor, Sofronie în treb ă netam -ne-
sam :
— M uto, care tablou de-aici e m ai bogat în gînduri,
în sim ţăm inte, în tîlcuri ?
P riv irile fetei scăpărară scîntei şi, cu sfioşenie, arătă
cu degetul dreptei, tabloul ,,în ălţării", apoi pe Isus
tînăr, ca înger al m arelui sfat. De bucurie, leronim
se trezi cîntînd :
— „la-m ă lum e şi m ă du, / Că îmi arde sufletu. /
D u-m ă p rin tre brazi şi fagi / Să văd ochii ei cei
d rag i"... Da, Necunoscute, dar nu vor fi niciodată
asem eni celui zugi'ăvit de italieni ; bărb at tîn ăr
şi frum os, cu buze rum ene şi ochi văpaie, chip
care îndeam nă pe unele călugăriţe ca, înainte de îm ­
părtăşanie, să se roage cu patim ă ; „O, Isuse, vino la
m ine, in tră în căm ăruţa inim ii mele, să te cuprind cu

184
braţele dragostei mele, să te să ru t fierbinte şi la ne-
sfîrşit să te dezm ierd. Vino, deci, dulceaţa m ea şi în
m ine răspîndeşte dulceaţă. Vino, îm plineşte-m ă, po­
toleşte-m i arşiţele şi toarnă în m ine vlaga şi focul
sfînt al dragostei în care vreau să ard şi să mor, ca
în lum ea de dincolo să fiu num ai cu tin e “...
— Născoceşti, pîngăritorule ! îl înţepă Sofronie, mai
în glum ă m ai în serios. Cum o să cuteze a se ruga
aşa de... m irean ?
— P e n tru că nu-s ca noi care am in trat, fără firu l
A riadnei, în acest labîrint, cu sute de tablouri şi mii
de chipuri cărora treb u ie să le dăm viaţă. De unde ?
V iaţă din viaţa noastră şi dragoste din inim a noastră.
La sfîrşit, cînd vopselele se vor fi term inat, iar pen­
sulele se vor fi tocit, şi sufletul ne va fi sec, uscat,
p e n tru că în inim a n oastră n-a picu rat nici un dram
din m ierea dragostei. N -am găsit-o pe A riadna... Al­
b astru !
N ecunoscuta îi întinse ulcica şi penelul de culoare
albastră ; îi căută p rivirea şi stăru i m ult, cînd i-o
prinse în suliţele ochilor ei. înfiorat. Ieronim grăbi să
a şte a rn ă albastrul pe zid ca să ivească straiu l sfîntu-
lui Dionisie. O vrem e lu crară la retuşuri, în tăcere :
se auzea doar foşnetul pensulelor pe ziduri, sfîrîitul
lum inărilor în fînare şi resp iraţia precipitată a zugra­
vilor. Ci, în tr-u n tîrziu, Sofronie, cu durere ;
— Mie nu-m i place să spun „am iu b it“, ci ,,iubesc“.
D ar dacă spun aşa, m int, p e n tru că nim eni, nici o
m uiere nu m ă vrea : una m ă pocneşte cu restelul, alta
cere să lepăd tăbîltocul din spate.
Ieronim rîse tare, nestăpînit, dar, părîndu-i rău, se
în fră ţi în tru suferinţă :
— Fiece lu crare m are, m eştere, e o aventură, căreia
d ăruindu-ne cu totul, la sfîrşit răm înem singuri şi
goi. Noroc că, îndată, ce am dobîndit înfrîngerea unei

185
biruinţe, tîn jim după alta, m ereu alta, cu nădejdea,
goate fără noimă, că pînă la urm ă, găsi-vom una vred­
nică să ne um ple inim a de fericire. Fericirea... Asta
presupune, zice m eşterul Eli Ilarion, tra i in m ijlocul
firii, desprindere de am biţii m ărunte şi fău rire de lii-
crări m ari cu nepregetată trudă... U ită-te: e bun acest
verde ?
— Dă-1 oleacă m ai gros... Aşa... Şi m ai jos... Bine !
— Tu ce crezi. N ecunoscute ?... A, nici nu băgăm
sam a că m ă îndem nai cu ulcica de verde închis... Da?
Ingroş... Poftim !... D ar eu m ai pun o condiţie a feri­
cirii : Dragostea. Fiecare om trebuie să aibă pe cineva
pe care să-l iubească m ai m ult decît pe sine.
— Boşu ! porunci Sofronie, aspru, răstit, către Ne­
cunoscuta. Nu acela ! P u rp u riu l !... Uleia din
dreap ta !... Nu aceea... C ealaltă !... Nu eşti num ai
m ută, ci şi zăpăcită... Mai repede ' Te m işti ca o ne-
leapcă înainte de fătare... Ascultă, m uiere ! ţi-a rid i­
cat vreun flăcău poalele rantiei ?
N ecunoscuta îi întinse ulcica şi prim i batjocura cu
un fel de în d îrjită şi tristă bucurie.
Bădiţă, ce ţi s-a căişunat iar ? interveni cu glas
rugător, deşi nu înţelegea de ce îl durea aşa de tare
ocara m eşterului.
— Ei, da ; m ă îm piedică să gîndesc la o m uiere fru ­
moasă !
— A sta-i bună !
— Parcă tu, cînd zugrăveşti chipul Fecioarei, nu do­
reşti o fată frum oasă. Te-am auzit şoptind eîntare
cu num e născocit din cine ştie ce pofte abia ţin u te-n
frîu : „Dorină, Dorină, floare din grădină".
— Da, num ele tainic al celeia aşteptate, dorite.
— Dar pe m eşterul Eli Ilarion, destrăbălatul... po­
căit, l-ai în treb at dacă ai voie să doreşti... D orine ?

18 6
Că dum nealui, după ce s-a proslăvit cu două m uieri
straşnice, s--a s ă tu ra t şi s-a m ironosit.
N ecunoscuia Înfăţişă, repede, ulcica de roşu, fără să
i-o ceară, parcă anum e ca să-i curm e batjocura. Miş-
tăm îie... lartă-miă, sfinte Toma, c-am pom enit pe ne­
pătat, ca scos din sipet ? îl schim bi de trei ori pe zi ?
Cu cîrpe vrei să n s fu ri ochii ?
F ata plecă fru n te a şi frecă o p a tă mică de albastru
de pe m îneca stingă, parc-ar fi v ru t să spună : ,,Il cruţ.
Mă feresc de tot ce m în jeşte“. Sofronie aşeză roşul
pe zid, apropie genele şi se depărtă să vadă rnai bine.
T rebuia să ţin ă seam a de rotunjim ea absidei şi să
pună culorile aşa fel incit apostolul Toma să pară
drept, nu încovoiat.
Ce zici, M uto ? E bine ? în treb ă în bătaie de joc.
imitîiidu-1 pe Ieronim . Nu vorbeşti, netrebnico,
i^u ! Şi ca să nu dea vad prietenului să-l înfrunte,
urm ă : .Noi îm-plinim num ai două : tra iu l în m ijlocul
firii şi făurirea. D ragostea fuge de noi ca dracul de
tăm îie... lartă-m ă, sfinte Toma, c-am pom enit pe n e­
curatul, chiar aici în altar şi tocm ai cînd îţi făceam
m ina cu care binecuvîntezi... Na ! că nu-m i iese bine :
e strîm bă. Ieronim e, te rog fă-o tu... Eşti m eşter la
mîini.
—• îndată, bădiţă.
S-a trezit la cîntecul cocoşilor şi gîndurile nu l-au
m ai lăsat să doarm ă. A trecut la lucru înaintea tu ­
turor. Păşea încet, strecurîndu-se p rin tre s'dipii sche­
lelor, parc-ar îi v ru t să nu tu lb u re odihna făp tu rilo r
zugrăvite pe ziduri. în altar, prin ferestruica de la ră ­
sărit, năvălea lum ina. Din pragul gropniţei auzi m u r­
m ur adiat sub cupole, parc-ar fi cîntat lum ina : se
revărsa lin, se răsucea p rin tre schele, m îngîia pereţii,

187
îl încălzea, le da viaţă. Psalm ? Doină ? Bocet ? Horă?
Ascultă, un m inut, în tre curiozitate şi uim ire. ...„Fe­
cioara cîntă ?... N -am sta t oare ceasuri întregi în ţa ţa
tabloului „A dorarea M ielului", pictat de fra ţii Van
Eyck, să văd şi să aud cîntecul îngerilor îngenunchiaţi
lîngă Miel ?“... Şi, deodată se sim ţi a tît de em oţionat,
că-1 năpădiră lacrim ile... „Ei, încrezutule, n u -ţi dai
sam a că iar ţi se năzare ?“ Dojana i se întrerupse
brusc de vorba răstită a ucenicilor Gligorie şi Ispas,
tropăind pe lespezi, cu ciubărul m are cu var, p u rta t
pe par. Aşezînd povara jos, Gligorie se rosti suflînd
obosit :
— Dom nia ta, m eştere, ori zugrăveşti, ori m acini
p iatră p e n tru culori, ori tencuieşti, ori ciopleşti lem ­
nul, ori sculptezi la catapeteasm ă, ori cînţi la chitară,
ori citeşti în scripturi, ori scrii stihuri... Cînd m ai
dorm i ?
— De unde ştii că scriu stih u ri ?
•— Păi... am văzut hîrtiile, pe m asă : m ai m ulte foi
cusute la u n loc.
Bobul de irita re n u -i îngădui să vadă u m b ra albă
prelinsă pe lîngă ziduri şi stinsă în lum ina de afară.
Lăsă ucenicii să boscorodească în legea lor, se apropie
de tabloul „ în ă lţă rii" şi-l privi scrutător, rece. Ghicea
viaţa în lucirea ochilor, în arcuirea sprâncenelor, în
tre m u ru l buzelor, în m işcările m îinilor, în fîlfîirea
faldurilor largi...
D ar dacă-i Ş tim a de pe stînca argintie şi nu
Fecioara ?“... Intrînd, Sofronie cercetă dreap ta apos­
tolului Tom a : după chip se vedea că era m ulţum it.
D ar nu se rosti. C ontinuară lu cru l la „A catist". Şi,
deodată, glasul lui moş A ndrei, venit ,,în tru cerce­
ta re " :
— De ce slăbeşti, fată dragă ? De m uncă ? De sufe­
rin ţă ? Ori, vorba cîntecului ; Trece dorul şi mă-n-_

188
treabă : / De ce-s tînără şi slabă ? / Taci, dorule, că
ţi-c i spune / C îte-am p ă tim it pe lume...
— Iaca, şi prisecarul tot de dor deseîntă. Auzi
bădiţă ?
— Şi vezi şi... Dorine, moş A ndrei ?
— La vrem ea mea, oi fi văzut ; dar, aici în altar, aş
păcătui ta re dacă mi le-aş am inti pe toate, cele aievea
ori năzărite.
în această zi blîndă de m ijloc de noiem brie, sfîr-
şiră fresca din absida altarului. îm p reu n ă cu ucenicii,
au zugrăvit brîu l de jos ca o perdea înflorată, asem eni
cusăturilor brodate de fem eile din obcini.
C oborîrea schelelor era ca dezbrăcarea unei fru m u ­
seţi feciorelnice, fără asem ănare. Sub făşia de raze
p ătru n să p rin fere a stra din d reap ta culorile îşi spo­
riră puterea, chipurile înviară, tresărin d şi pornind să
se m işte, să vorbească, să cînte. E ra ca izvodirea, din
nimic, a unei lum i noi. E ra lum ină şi m ăreţie, izvorîte
din gropile întunecim ii şi ale nefiinţei.
Pe moş A ndrei îl im presiona m ai ales chipul F e­
cioarei :
— E m ai ceva ca la Voroneţ... Iar dacă m ă u it cum
bunul îsus spală picioarele sfîntului P etrea, îm i am in­
tesc că la carte scrie precum că s-ar fi lepădat de
tre i ori de îsus. Şi tocm ai cînd i-a fost lim ba m ai
am ară în gură şi viaţa m ai prim ejduită. înţeleg că
duce m îna la cap a nedum erire şi chiar a spaimă,
zicînd : „Cum, adicătelea, fiul lui D um nezeu să-m i
spele picioarele, mie, biet pescar sărac ?“ N -a înţeles
nimica, sărm anul. E ra cam fricos şi cam nătîng.
— Nu-1 prea iubeşti pe sfîntul P etru.
— Ba da, dar sînt... o leacă su p ărat pe ’m nealui că
p rea s-aţine cu cheia la poarta raiului. D e-aceea ii

189
văd necrezător şi totuşi lesne de păcălit. De altfel,
aşa l-aţi zugrăvit şi dum neavoastră : cu m ina la cap,
m irîndu-se de tot ce vede şi nu pricepe.
—- Vine m itropolitul ! vesti ucenicul G hgorie alergînd
dinspre poartă.
Cu un alai de preoţi şi de călugări, stareţu l îl
călăuzi în altar, cu o n em ărtu risită team ă că n-o să-i
placă. O team ă şi m ai m are îl furnica pe m eşterul
Ion. D ar o rază de soare, fu rişată pe fereastra din
dreapta, lum ină tabloul ,,în ălţa re a Fecioarei" aşa de
puternic, de strălucitor, încît tu tu ro r li se p ăru că se
află în faţa unei m inuni, şi am uţiră. IVlitropolitul îi
firitisi pe m eşteri cu glas tare. S tareţu l se îm păuna
uitînd, cu totul, c-a poruncit mieşterilor s-o răzălu-
iască. Ion se bucura că n-a ascultat porunca stareţului,
dar îl şi supăra un gînd : ,,0 să i se urce la cap obraz­
nicului..." în aceeaşi clipă Eli Ilarion îl răni adînc c-o
vorbă care plăcu m utronolitului :
— în m are parte, în alt p rea sfinţite, lucrarea asta s-a
făp tu it după cugetarea şi cu m îna ucenicului m eu le-
ronim , p u rta t de m ine p rin lume, pe la m ulţi dascăli
şi m eşteri. Aşa-i, m eştere Ioane ?
Da... Cami... Cam aşa-i... se bîlbîi întrebatul, strîns
cu uşa.
Întîi, lui Sofronie n u-i p ăru rău că lauda se revărsă
asupra lui leronim ; ,,Se m ai m oaie cerbicea lui frate-
m eu “... D ar îndată gîndul i se răsuci ; ,,Rău, rău ;
dar m i-i frate"'...
Cinci vizita se sfîrşi, m eşterul Ion ceru o ulcică plină
cu alb şi porunci, cu un fel de m îndrie silnică ;
— Să ne iscălim aici, în altar, sub glaful ferestrei de
răsărit.

19 0
 Scrise : „Ion zugrav şl fratele său Sofronie“ ; vru
să scrie şi „D in neam ul Ş a rp e “, dar se opri şi-l pofti
şi pe Ieronim să iscălească :
— Eu... eu nu zic „hop“, pînă nu sar şanţul. Iscălesc
la sfîrşit.
— Cum ţi-i voia, tinere.
Răm ase în altar, singur, să privească în linişte şi să
înţeleagă de ce oaspeţii i-au adus laude. R etrăia în ­
grijorările, îndoielile, războirile cu sine, cînd auzi paşii
Necunoscutei ; venea p arc-ar fi ştiu t că sim ţea nevoia
destăinuirilor :
— Am tre c u t proba, Necunoscuto, cu bine... M i-ai
adus o floare de m uşcată ? M ulţum esc ! ...Mă judec,
însum i, fără cruţare, aspru, cum aş judeca un duşm an.
Am m uncit din greu, ca bivoliţele tale, fată dragă ;
mă dor m îinile, ochii m ă ustură, gîtul mi s-a strîm -
bat, iar plăm înii m i se otrăvesc de duhoarea boiele-
lor. Totuşi, făurind, mă curăţ de zgura deznădejdii.
Am m uncit şi rn-au lăudat, dar nu-s m ulţum it : am
în tip ărit pe ziduri fiinţe m ute ca tin e şi ţepene ca
icoanele de la Athos, iar eu rîvnesc să pictez oam eni
m ai vii şi mai frum oşi decît cei care ne înconjoară.
In zilele urm ătoare s-au perin d at m ulţi vizitatori
din Suceava, de la P utna, de la M oldovîţa, din Ră­
dăuţi şi chiar din N eam ţ ; veneau îndem naţi de m i­
tropolitul G heorghe. Cei m ai m ulţi au răm as în m i­
rare, în uim ire chiar : ca şi arh itectura, fresca în­
cepută la Suceviţa ară ta asem eni ctitoriilor de la Ş te­
fan vodă şi P e tre Rareş ; asem eni şi totuşi altfel.
Lăudau m ai ales zugrăveala şi pom eneau nu a tit nu­
m ele m eşterului Ion cit pe al lui Ieronim.
— T recut-ai cu bine întîia probă, m ai deosebită, su­
rise Eli Ilarion. Deci cuvine-se să lucrezi cu încredere,
dar fără îngîm fare.

191
— Laudele m ă sperie şi chiar m ă dor.
— Laudele să nu te am eţească, ci să te-m pingă
înainte. M unceşte în linişte şi tăcere. T rufia-i m ai
rea ca deznădăjduirea. E stearpă. A veri strîngă Ion
din neam ul lui Şarpe ; tu dobîndeşte-ţi num e bun şi
loc de cinste. Iar calea spre acel loc trece prin inim a
oamenilor.
 tiare a sfîşiat
vălul tainei

Cinci zile cît a d u rat ridicarea schelelor în naos,

Sofronie a lu cra t la schiţele p e n tru Sinaxar, iar le-
ronim la „Ju d ecata din u rm ă ‘‘. D ar frigul, venit pe
neaşteptate, i-a obligat să am îne iar lucrul la frescă,
leronim şi N ecunoscuta, au cu răţit m ojarele, sub
zloată, şi le-au acoperit cu scînduri şi paie, să nu în­
gheţe apa din ele. Suflau în pum ni şi aşezau hîrdaiele
cu var, chitele de in, uneltele, la adăpost, sub suri.
Apoi toţi se traseră în atelier, să geluiască scîndurih'
de tei şi p altin p e n tru a avea pe ce picta cît
va dura frigul. „Zugravii trebuie să-şi cîştige plinea,
să-şi m erite sim bria, spunea m eşterul Ion, făcând pla­
nul pentru lunile de iarnă ; iar voi, Sofronie şi lero-

193
nime, nu u ita ţi că aveţi de dăscălit ucenicii". A dat
porunci şi-a plecat la Suceava, să ierneze lingă soţie.
Ieronim o pofti şi pe N ecunoscuta să înveţe, la rînd
cu ucenicii, deşi fem eie pictor nu s-a prea văzut prin
p ărţile noastre ; desena şi colora stele şi flori.
— Lucrînd cu noi, deprinzi a-ţi tălm ăci gîndurile şi
p rin desene. Poate chiar înveţi să cînţi, să rîzi iară.
Căci, n u -i aşa ? ai vorbit, ai cîntat şi ai rîs cîndva.
Da ?... Mă bucur c-am ghicit. De m ai bine de o ju ­
m ătate de an m ă a ju ţi m ai m ult ca u n ucenic. M -am
deprins în tr-a tît cu tine, încît, cînd îţi vorbesc, parcă
sporovăesc cu m ine însum i.
N ecunoscuta îi prinse dreapta şi i-o apăsă pe sîni,
pînă cînd căldura inim ii răzbătu p rin ilicul de şiac,
în palm a lui. Apoi, fugi sprintenă, parc-ar fi dănţuit.
— Ce i-ai făcut ? v ru să ştie Sofronie care o întîlni
îndată dincolo de uşă, în viscol. Nu cum va ţi-am în ­
curcat ploile ?
— Se aşază serios pe iarnă, se făcu Ieronim a nu
auzi ; ci în inim a m ea parcă înfloresc ghioceii p ri­
m ăverii.
■
— D aaa ?... Degea.ba ungi cîrtiţa cu m iresm e, bă­
iete, tot u rît am iroase !
D upă cinci zile de ger, cu un pospai de om ăt visco­
lit peste polei, se arătă iar soarele şi un vînt cald suflă
dinspre miazăzi, îm prim ăvărînd lumea. în atelier,
Ieronim schiţa zeci de chipuri p e n tru ,,Judecată", iar
ghidul îi fugea cînd la Roma, în tav ern a „II Babuino",
cu pictorîi caravaggişti şi beţivanii lăudăroşi, cîr-
cotaşi, duelgii ; cînd sus, pe Obcina M are, la stînă, şi
schiţa cu beţişor de cărbune chipul cîinelui, al b er­
becului ; cînd se înv îrtea cu gondola pe canalele Ve­
neţiei, schim bînd ochiade cu fete frum oase şi ju ­
căuşe, ca-n tablourile lui Tizian.

194
 Două zile m ai lu crară în atelier, apoi încălziră
naosul cu tăvi de ja r şi se m u ta ră la zugrăvit. Necu­
noscuta a venit încet, fă ră huiet, s-a aşezat pe scău-
naşul ei, lingă scara schelei, şi-a început să deseneze
stele şi flori. Ieronim n-o vedea, d ar o sim ţea aproape.
Şi, ca să ru p ă tăcerea, a înnodat vorba cu Sofronie :
— Dacă ne ţinem aidom a după erm inie, zugrăvim
doar sfinţi descăpăţînaţi. Unii, ca de pildă Dionisie,
îşi iau chiar capul sub b ra ţ şi pornesc la drum . Mi­
n u n e ! D ar oare n -a r fi fost o m inune m ai potrivită,
să fi frîn t sabia călăului ?
— Nu m ai cîrti, ci ascultă şi supune-te.
— Ei, bădiţă, ceea ce schiţez eu aici nu poate fi iadul
unde ard cazanele cu smoală, ci-i doar un rîuşor r u ­
biniu, pe m alul căruia îngerii se hîrjonesc cu nişte
drăcuşori poznaşi. Necunoscuto, îm prum utăi-m i, te
rog, cărbune să desenez aici acel suflet care poartă
un cocoş pe um ăr... Aşa... A, de l-aş putea face din
culoare, pe zid, tot aşa de aievea... C întînd foarte
de dim ineaţă, cocoşul trezeşte şi m întuieşte om ul
din păcatul trîndăviei, aşa spune prisecarul... Bel-
zebute, nu te-am făcut prea hîd, nu-i aşa ? Deci
să m ă cruţi ; dacă fi-voi b rîn cit la iad ; să nu-m i
înfigi furca trid en tă prea adînc. Ştiu că dacă to­
tu l a r fi frum os, nim ic n -ar m ai fi frum os. Frum o­
sul, Binele, A devărul există num ai p e n tru că U rîtui,
Răul, M inciuna există. De altfel, iată aici copia „Ju d e­
căţii din u rm ă“ de la V oroneţ: în iad toţi fream ătă de
neastîm păr : aţîţă focul, cară lăzi cu păcate, se îm ­
pung în suliţi. N u-s fericiţi, dar au ceva de făcut şi-s
m ereu în zbenguială, în zbucium. Pe cînd sărm anii
drepţi, u ite-i : ţepeni, încrem eniţi, în straiele lor bo­
gate, greoaie, cu coroane pe cap, încărcate cu a u r şi
pietre scumpe. Merg ca o turm ă, cerşind in tra re a spre
stru n g a raiului, în ,,C etatea Noului Ierusalim ’', la

195
baciul P etre, cel cu cheia. Din urm ă îi m înă ciobanul
Pavel, cu sabia. Nu-s prea veseli ; sînt îngrijoraţi, îi
apasă coroanele pe cap, încărcate cu povara faptelor
bune. Ori poate se în treab ă : Ce-o să facem noi acolo?
Nici tu răutate, nici pizmă, nici uneltiri, nici răz­
boaie: o să ne m ănînce urîtul... Şi-apoi cum o să dor­
m im în strai de p u rp u ră ? Noi, bieţii fericiţi, osindiţi
să ne plim băm , veşnic cum inţi .şi blagosloviţi prin tre
flori, iar îngerii or să ne facă v în t cu aripile. Cum ?
n-o să m ai putem spune că sfîntul P afnutie are nasul
strîm b, iar sfîntul G heorghe face cu ochiul sfintei
V arvara ? Cum o să stăm , o veşnicie, îm pietriţi în jil­
ţuri, cu m îinile îm preunate, cu ochii spre cer, visători?
Adică să nu facem nim ic ? Să nu m îngîiem un prunc?
Să nu răsădim o floare ? Să nu plivim o bu ru ian ă ?
Să nu sărutăm buze de fem eie ? Să m ucezim strînşi
în tr-u n ştergar, la ,,sînul lui A vram “ ? Ce iad e...
raiul ăsta !... Pleci, bădiţă Sofronie ?
— Da ; să-m buc ceva şi să nu m ai aud palavre de
eretic !
— Hm... vorbesc fără noimă, cu m ine însum i... Vezi
tu, dragă Necunoscute, iadul şi raiul fiind aici, pe
păm înt, ne-am deprins cu ele şi zicem că aşa-i bine
şi frum os. Ne zbatem în tr-u n pojar m istuitor, din
ceasul naşterii pînă la cel al m orţii, cînd ardem de
istov. Sîntem ca lum inările : ne topim , m istuiţi, în
propria noastră flacără. Şi dacă lum inăm cumva,
acea lum ină vine din arderea sufletului nostru... Am
cu treierat lumea, pe uscat şi pe m are. Am văzut m ulte
şi rîvnesc şi m ai m ulte. Dar m ă cearcă, prea adesea,
şovăiala, neîncrederea, team a neputinţei. Şi, mai ales,
m i-i foam e de dragoste... Ce bine ar fi să fim zei şi
să nu ştim ce-i suferinţa şi bucuria dragostei... Dar,
oam eni fiind, sim ţim că vrem ea tră ită fără dragoste
e pustie şi zădarnică. De ce, eu care m -am tocm it

196
slugă la sfinţi, să-i zugrăvesc şi să le înveşnicesc n u ­
mele, să n-ani dreptul la... păcatul dragostei ? la
viciul visului ? De ce să fiu o suveică fără rost, o rîş-
niţă fără suport, o pensulă fără culoare, un pisălog
fără piuă, o pasăre fără văzduh, o stea fără cer ?...
Fetei care m i-ar fi dragă i-aş şopti stih din „C intarea
C întărilor"... „Cit de frum oasă eşti tu, draga m ea !
Cit de frum oasă eşti ! Ochi de porum biţă sînt ochii
tăi... Bolnav sînt de iubire. S ărută-m ă, dragostea
mea, că num ai săru tările tale, m ai dulci ca m ierea şi
ca vinul m ai sim ţitoare, îmi aduc tăm ăduirea"...
Spunea versetele ca p e n tru sine, în singurătate. Ui­
tase că N ecunoscuta era acolo, sub schelă. Cînd o
descoperi încrem enită, cu ochii flacără ţin tiţi asu-
pră-i, o rugă, cu glas schim bat, stingherit :
— D ă-m i alt cărbune. Necunoscute... te rog.
F ata tresări, brusc, grăbită să-i îm plinească ruga :
dar broboada i se agăţă în colţul unei seînduri din
schelă, se sfîşie şi i se desprinse de pe faţă. V rînd să
se ferească şi să şi-o prindă la loc, se îm piedică de-o
b îrnă şi căzu în genunchi, cu ochii la cărbunele fra ­
gil, fără a-1 lăsa din mînă. Ieronim sări s-o ajute,
în clipa de uim ire, fata îi puse cărbunele în m înă, îl
privi cu ochi de rugă şi spaim ă, o zbughi, flu tu rîn -
du~şi p ărul despletit şi se ascunse în colţul cel mai
întunecos al naosului. M irat şi zăpăcit Ieronim o
urm ări, în neştire, în treb în d în şoaptă :
— De ce fugi, fată dragă ?... De ce plîngi ?... De ce
te ascunzi ?
Mai m ulte m inute, fata stătu cu fru n tea lipită de
zid, apărîndu-şi obrazul cu palmele. Fierbînd de
nerăbdare, Ieronim culese broboada de jos, apucă fata
de um eri să-i întoarcă fa ţa spre dinsul. Ci ea se îm ­
potrivea, vînjoasă, îndărătnică.

197
— Sînt m ai puternic decît tine... Şi, oricît de-ntune-
ric e-aici, tot văd că eşti... da, frum oasă !
îi întoarse capul spre dînsul şi~o ţinu aşa, strîns,
ţin tind-o cu pupilele m ărite :
■—■ D ar parcă te cunosc... Te-am m ai văzut undeva,
nu-i aşa ? Buzele astea, m ăcar în vis, le-am m ai vă­
zut. De ce te ascunzi ?
Înfrîntă, fata lăsă m îinile în palm ele lui ; din ochi
îi ţîşn iră lacrim i m ari, grele, picurînd fierbinţi pe
braţele lui Ieronim.
— Nu plînge ! Dacă nu vrei să-ţi vadă şi alţii chi­
pul, eu ştiu să tac. D ar unde te-am m ai văzut ? Unde?
Spune !
— Pe stînca argintie... şopti fata, p rin tre sughiţuri.
Ieronim încrem eni : o fericire scurtă, tăioasă, greu
de în d u rat îi arse inim a. Buzele rosteau singure în­
trebările uim irii :
— Cum ? Dum nezeule, Ştim a Suceviţei ? Tu eşti ?
F ata se depărtă doi paşi şi scuturîndu-şi capul, grăi
răspicat :
— M i-am luat singură canonul m uţeniei.
— M inune !... Dar cum de-am fost aşa de orb şi n-am
văzut că ochii, m işcările capului, m îinile sînt ale fetei
de pe stînca argintie ? Eşti aşteptarea... Eşti D orina
din cîntec.
— Nu, Ieronim e, sînt o păcătoasă fugărită de oameni.
Trudesc în tru ispaşă. Şi canonul nu mi s-a sfîrşit
încă.
— Ce-ai păcătuit ? Cum te cheam ă ? De unde vii ?
— Taină ! Te rog, în genunchi, te rog nu m ă întreba.
Nu ştia ce să facă : su rp iiza îi stîrnea o nelinişte
furtunoasă şi n-o putea frîna decît ridicînd-o din
genunchi şi vorbindu-i :
—• De zece ani m eşterul Eli Ilarion m ă dăscăleşte
în tru isihie. La Athos am sălăşluit p rin tre tăcuţii

198
ucenici ai lui G rigorie Palam as. Dar abia aici, în
Suceviţa, am în tîln it o isihastă adevărată ; m unceşti
şi taci ! Eşti, da, eşti o m inune ! O m inune !
— Nu te rosti, pînă nu afli pricina istui canon de
m uţenie şi m uncă. J u ră că n-ai să spui nim ănui că
m i-ai văzut obrazul.
— J u r ! rosti cu toată convingerea şi-i ridică bro­
boada scăpată, iarăşi, jos. Dar pînă cind ?
— A jută-m ă să m i-o leg la loc... M ulţumesc. Nu mai
este m ult pînă la îm plinirea osîndei.
— Şi dacă nu-m i pot ţine ju răm în tu l ?
— Mă a ru n c de pe schelă, de colo, de sub cupolă.
Şi-atunci va trebui să preiei tu osînda mea. înţelegi ?
Să cari p iatră şi să stai m ut, tre i ani.
în inim a lui leronim se izvodi, deodată, o sfîntă
bucurie în fră ţită cu o durere tot a tît de sfîntă. I se
părea că i se îm plineşte o dorinţă p u rta tă în el, neîm ­
plinită, de la zăm islirea-i. N um ai la V artoped, în
M untele Athos, cînd a văzut chipul lui P e tru Rareş
ctitor, num ai la Florenţa, în atelierul lui G iuseppe
Faria, cînd l-au lău d at toţi p e n tru Venus pictată în
tre i zile şi num ai în Capela Sixtină, cînd copia Eva
lui M ichelangelo, dacă l-a m ai cercat o bucurie atît
de adîncă, de bogată şi nefiresc, orbitor de lum inoasă.
Dar, în acelaşi tioanp, îngrijorarea şi spaim a, cu care-i
vorbea fata, îl îndurera, îi înfricoşa şi-i striv ea inima.
Voia s-o scoată la lum ină, afară, s-o ducă pe stînca
argintie. Să-i grăiască om eneşte, prieteneşte, ca
atunci. S-o roage a n u m ai crede în prostia osîndelor
luate de ea însăşi, p e n tru neştiute ori închipuite
greşeli. D ar în m om entul acela au in tra t trei dul­
gheri. să desăvîrşească schela din tu rlă ; i-au văzut
aproape şi au rîs, rău şi n eruşinat :
—; O găbuieşti prin unghere, m aistoraşule ?

199
■
— Jumuleşte-O, flăcăule, că-i tinerea şi-i zboară ful­
gii, uşor, rîse N atalia. Şi de-nveţi jum ulitul, poate te
uiţi şi la alte puiculiţe, cu fulgi moi şi calzi.
— Nu fiţi nerozi ! bom băni dojenitor, sfidător.
— Aşa-i... Cine zugrăveşte... draci trebuie să se păs­
treze neprihănit... Noi, dulgherii, putem a ne... înde­
letnici cu fem eile ; tu... m ieluţul Dom nului !
— Oiice niieluţ are o m ieluţă ! chicoti iar Natalia.
— P ăcat că-i m ută, schiloadâ şi strîm bă.
— încetaţi ! se-nfurie leronim . încetaţi, că vă sparg
capetele !
— Uite ce hulubi de foc îi zboară din cuşcuţa gurii...
—■G ata ! îl luă leronim în piept pe batjocoritor, brîn-
cindu-1 ; nu-şi da seam a ce face ; nu vedea că d ul­
gherul cîrcotaş avea barda în dreapta.
— Lasă-1, nu te pune cu omul... Dom nului, îl trase
N atalia de m înecă ; nu de alta, dar acuş te repede-n
fundul ta rta ru lu i la nefîrtatu l. Nu vezi cum înproaşcă
flăcări de furie prin ochi ?
— Am şuguit, Ieronim e te ştim cu rat şi bun, zise
părinteşte m eşterul Dragoş. Şi Isus s-a plecat... să
lege sandala M ăriei din Magdala...
Dar lui leronim n u-i m ai păsa de ocări şi ironii ;
bucuria aceea uriaşă, copilărească totuşi, îl năpădi,
îl învălui, îl copleşi. Şi copleşirea asta îl ferici.
Cît a d u rat încontrarea cu m eşterul, între glumă
şi batjocură, N ecunoscuta s-a topit în am urgul cobo-
rît din m unţi, că parcă n -a r fi fiin ţat niciodată. D ul­
gherii s-au tras, încet, şovăitori, bodogănind.
— La treabă, năzărelnicilor ! porunci, răstit, m eşterul
Dragoş. U nde a ţi văzut voi o fată pe-aici, afară de
N atalia ?
Vorbea cu atîta hotărîre, încît şi lui leronim îi venea
a crede că iar a avut o vedenie. ...„Necunoscuta, fata

200
de pe stînca argintie ? Ce nerozie ! Nu cum va m i-a
d a t lelea Călina zeam ă de m ătrăg u n ă ? Mă înduşm ă-
nesc îm potrivă-m i, m ă schim b în fiară, muşc şi sfî-
şii“ ... Şi, la lum ina felinarului, toată noaptea a ciop­
lit tre i tran d afiri, pe tre i lespezi de piatră. Lovind cu
ciocanul în daltă, îşi striv ea fu ria şi se liniştea :
...,,Mi-o închipuiam o ştim ă şi cînd colo... Necunos­
cuta, m uta de lîngă mine. Ce nerozie ! îi şopteam
verset : „în seara asta, dragă, gura ta-i cel m ai în m i­
resm at trandafir din lum e“. S-o pictez aşa cum sta pe
stînca argintie... D ar cine-o fi ? De unde vine ? Ce
nelegiuire a săvîrşit ? Ce-am făcut. Doam ne ? ! Am
luat asupră-m i povara unei taine pe care n-o cunosc''...

Văzînd zile calde, m eşterul Ion veni la Suceviţa

şi porunci să continue zugrăvirea în naos, începînd cu
„ P a n to c ra to ru l, sus, în turlă.
— M eşterul Ion m ă pune la tot ce-i m ai greu, se căina
Sofronie. Cîinele ! Eu lucrez şi el încasează banii.
Auzi ? ,,P an to crato ru l“ ! Ştie că n-am să îndrăznesc
niciodată a spune că nu l-a pictat el.
Aveau schiţele, boielile, tencuiala gata, dar m ă­
cinau gînduri potrivnice şi nu le venea să se apuce de
lucru ; Sofronie, sfada cu frate-su ; Ieronim, cu ale
lui. „Sfîşierea tainei", cum spunea el, i-a răvăşit su ­
fletul am arnic. Se deprinsese cu gîndul că, acolo, pe
stînca argintie întîlnise o ştim ă pe care o învăluise
în m ister şi-o p ăstra u rcată pe-un soclu m ai presus
de fire, într-o lum ină vrăjită, magică. Şi, deodată,
p e n tru că o afu risită de basm a s-a agăţat în tr-u n colţ
de scîndură, lum ina s-a stins, m iracolul a coborît
în realitate. Şi asta îl durea, parcă un v u ltu r cu
gheare de foc i-ar fi scrijelat inima.

201
 Trei zile necunoscuta nu s-a m ai a ră ta t prin m ănăs-
stire. U nii ziceau : a plecat cu bivoliţe cu tot, peste
Obcina M are. D am ian pretindea că a ascuns-o A ndrei
prisecarul : um blă s-o îm pace cu... părintele său
— arh im an d ritu l Crimca. Şoptea, la ureche, o nouă
ticăloşie ;
— Vine pe-aici chipurile să deprindă m eşteşugului m i­
n iaturi, de la leronim ; de fap t să-şi vadă odrasala şi
s-o conăcească, s-o a tîrn e de g îtul tîn ăru lu i zugrav,
aşa m ută şi nătîngă precum se află.
leronim o regreta, în d u re rat : ...„Unde-o fi ? Mi
se aprinde în cuget un sim ţăm înt ciudat : ură ? d ra­
goste ? îm i vine să spun m ereu : în seara asia, clro^gă,
gxLva ta-i cel m ai frum os trandafir din lume... D ar m i­
nunea s-a preschim bat într-o realitate grea. Mi-e
frică de ea ? O urăsc ?“...
■
— Cine i-o fi făcut vînt de-aici ? în tre b ă Sofronie,
supărat. Era o neroadă num ai bună să ne slujească
toată viaţa.
leronim tăcea, schiţa chipul evanghelistului loan,
p en tru baza tu rlei şi rep eta în gînd : „Bolnav sînt de
iubire. Săruiă-m ă, dragostea m ea“...
— Te m irai c-o oropseam ? Avea ceva diavolesc în ea
şi stîrn ea în cei din ju r sim ţăm inte parşive, ucigaşe.
Totuşi, m i-aş fi luat-o de nevastă. Înţelegi ? P e n tru
că eu, în fapt, sînt cel m ai nenorocit om din lum e : am
inim ă de arm ăsar şi tru p de cămilă rebegită, schiloadă.
De cînd îl cunoştea, leronim nu l-a auzit vorbind
aşa de îndurerat. A sta i-1 apropia de inim ă :
— Te înţeleg, bădiţă. Că noi, amîndoi, asta facem ;
zugrăvim şi visăm iubite cu buze ca floarea tra n d a ­
firului. Visăm, căutăm şi aflăm doar m ătrăgună şi
cium afaie.
îi era m ilă de Sofronie ca şi de sine-şi. Cu m înecile
suflecate, frăm înta tencuiala am estecată cu cîlţi, ca

202
pe-un alu at scump şi depana vorbire prietenească,
abia stăpînindu-se să nu spună că ,,tain a s-a sfîşiat" :
— B ădiţă Sofronie, N ecunoscuta-i o făp tu ră în ţe ­
leaptă, gingaşă...
— Pe dracu ! O toantă nevolnică... Dar m i-i ciudă pe
m eşterul Eli Ilarion, că um blă cu şoalda : pe tine te
sfătuieşte să te fereşti de M uta, ca să n u -ţi pierzi ta ­
lantul, iar pe m ine m ă îndeam nă s-o strîng de pe d ru ­
m uri. Frum os îi şade ?
— Da ? Foarte... foarte bine.
— Dar năroada se ţine scai de tine, berbecule. De ce
n-o înveţi să scrie ? Ne-am înţelege m ai uşor cu
dînsa.
— înţelege şi vorbeşte prin semne.
— îţi vorbeşte ţie, m ie-m i a ra tă num ai ură. U ră
m ută.
— Deci, grăieşte... Să nu m ai tăndălim , bădiţă ! se
scutură Ieronim din îngăim eala gîndurilor. ,,P an to cra­
torul" aşteap tă în cupola turlei.
— Da, greu m i-i să m ă vîr în încăperea asta înaltă
şi strim tă ca un poloboc. Şi-apoi nici nu pot da capul
pe spate, ca să...
— T e-ajut eu.
— Da... A sta ar m ai trebui : să afle frate-m eu, zbi­
rul. Tu zugrăveşti sfinţii şi evangheliştii ; eu, ,,P a n ­
tocratorul", cum a poruncit m ăria sa m eşterul Ion...
A jută-m ă să tencuiesc.
Sprinten, Ieronim se strecu ră p rin tre scînduri şi
grinzi, pînă sus în turlă. Gligorie îi întinse funia de
care legase ciubărul cu tencuială. In tr-o ju m ătate de
oră tencui ro tundul cupolei, neted şi luciu, gata pen­
tru zugrăvit. D ar cum a in tra t sub cupolă şi-a cercat
să ridice m îinile să schiţeze capul ,,Pantocratorului",
Sofronie a sim ţit un junghi în spate : oasele bolnave
şi răsucite din şira spinării nu-i îngăduiau să se m lă-

203
dicze, yă se strecoare şi să lucreze in loc strînil, cu
capul m ult aplecat pe spate, i'ipă şi se răzvrăti :
— Au !... Ce sîntem noi aici ? Osîndiţi la tru d ă farao­
nică ? Vezi, nici nu-m i încape gheba în tu rlă ; cum
să m ai ţin lum inarea şi ulcica, şi pensula şi, cu plă­
cere, să izvodesc un ,,P an to crato r“ m ăreţ ? F rate-m eu
benchetuieşte, lu a-l-a r dracu, cu boierii şi cu negus­
torii bogaţi. ...Cum nată-m ea, frum oasă ca o zînă şi
zgîrcită ca o zgripţoroaică, ii cere bani şi iar bani.
Dacă vrei să ajungi, trebuie să-ţi ţugui buzele spre
vorbe m ieroase şi să-i linguşeşti ; la el talantul, la ea
frum useţea... Eu, cu chin şi-am ar să-l pictez pe „P an­
tocrator", să-l îm bogăţesc pe frate-m eu, din truda
m ea de rob. A m ea şi a ta ! Nu m ai pot !
D upă un ceas, istovit de durere, de oboseală şi de
m înie, aruncă pensula :
— Mă sufoc !... Mor !... La dracu !... Şi uite ce poznă
iese : m îzgălitură !
— Sofronie, lasă-m ă pe mine. Te rog !
— Am poruncă ! Eu trebuie să... C um nată-m ea, Irina,
bate din picior, repede şi apăsat, ca o iapă-n călduri :
,,Să zugrăveşti Suceviţa cum porunceşte Elisabeta
doamna, că eu pe dînsa m ă bizui la boierirea ta !"
D upă încă o ju m ă ta te de ceas, Ieronim l-a coborît
în spinare, aproape leşinat de înţepeneala şi durerea
oaselor.
M eşterul Ion s-a m îniat foarte ta re şi l-a p le ftu rit
cît colo pe Ieronim cînd a cerut să zugrăvească el
toată tu rla :
— Sofronie ! Chiar d e-ar crăpa !
L ucrarea ar fi d u rat o săptăm înă, dacă, pe ascuns,
cînd m eşterul Ion nu era în m ănăstire, Ieronim n -ar
fi lu cra t în locul lui Sofronie. De altfel sim ţea o ciu­
dată plăcere să-i cînte în strună, bîrfind, cîrtind, cu
am ar :

204
— Noi, zugravii, sîntt>m nişte am agei: il înfăţişăm ţ3ă
,,Panîoorator" bun, milos, d rrp l, înţelegător d u reri­
lor, iar el ne frînge gîtul, silindu-ne sâ-1 aşezăm tot
pe bolţi. Şi ne sufocă, ne chorăşte cu boielile cu care
noi vrem să-l facem cit m ai frum os.
— P ăcătuieşti şi tu, Ieronim e ?
— Cu gîndul ; cu fap ta n-am avut încă răgaz. Da*
dacă n-am ... păcate, mă pregătesc să le fac. Şi... cît
m ai boacăne.
Ca să.-i m ai aline durerile, născocea glum e veseli-
toare. De pildă, zugrăvind chipul evanghelistului
M arcu cînta fornăit, caraghios :
— S fîn tu Marcu, cît trăieşte, / Şade-n scaun şi ceteşte,
/ P în-tîm peşte / Din zori / P înă-n cîntători / Din ră­
sărit / Pînă-n asfinţit...
■
—■Eşti băiat bun de pus la rană, Ieronime.
— Ce zici, bădiţă, vodă va fi m ulţum it de lucrarea
n oastră ?
— Tu eşti m ulţum it ?
— Nu. M ă în treb m ereu ; de unde luăm a tîta cer
senin să-l aşezăm pe ziduri, ca Suceviţa decît Vorone-
ţul m ai m îndră să fie ?
— Nu p rea ştiu. P resim t că m eşterul Ion o să ne lase
să trudim aici, în sărăcie, iar el o să plece după chi­
verniseală.
— Se vede că aşa-i pe lum ea asta 5 unii să trăiască
sub zodia foam ei chinuitoare, alţii sub a belşugului
desfrînare. Calici şi boieri !
— N u-ţi plac boierii ?
— Nu : jupoaie norodul şi închină ţara la sultan, la
h antătar, la riga leah, după cum bate vîntul. Nu vor
să vadă că tot rom âni sîntem şi cei de la Tîrgovişte şi
cei de la Alba lulia. Nu vor să vadă c-am putpa fi o
ţa ră mare.

205
— Nu cumva ţii parte acelui Mihai vodă, care...’
— P ofteşte a uni ţările rom âne şi a scutura pe otom an
din spinarea noastră, a tu tu ro r. Cît va să mai stăm
despărţiţi, m ărunţei, cu fru n tea plecată la papucul
su ltan u lu i ? C ît ?
— A devărat. D ar cine ne garantează că, uniţi, vom fi
şi fericiţi ?
— F ericirea-i doar tăcerea nenorocirii ; şi, fiind noi
m ai puternici, m ai uşor facem ca nenorocirile să tacă.
Iar nenorocirea neam ului n o stru sîn t m arile îm pără­
ţii din ju r ; ele vor să ne înghită. Iar M ihai vodă vrea
să n u fim înghiţiţi, ci slobozi să trăim .
— Mda... Acolo pune m ai m ult roşu. Aşa.
La a lta r m unciseră cu pasiune, cu ap rig ă voinţă de
a săvîrşi o operă cît m ai valoroasă ; lucraseră cu prie­
tenie şi dragoste. In tu rlă s-au chinuit am arnic ; au
term inat, totuşi, în şase zile.
Poruncind lui Ieronim să-l urm eze cu felinarul,
m eşterul Ion urcă schela. P rivi pe îndelete şi icni de
cîteva ori a nem ulţum ire. îi plăcea, totuşi, culoa­
rea, aureola făcută din raze uşor ondulate, chipul
blînd a l ,,P antocratorului", m antia albastră, iar tunica
de-un p u rp u riu cald şi viu, apoi m îinile larg deschise
în tru îm brăţişarea lum ii din în altu l cerului. In m ijlo­
cul cupolei, unde se afla cîrligul de care va fi ag ăţat
candelabrul cel m are, a zugrăvit o floare, ca o tălm ă­
cire a locului inim ii răspînditoare de bunătate, d ra­
goste şi lum ină.
— P rea m ult a u r şi p u rp u riu a ţi tu rn a t. M ă ru in a ţi !...
Cînd scria versetul din ju ru l cupolei, Soforonie îsi
am inti :
— U nde-a d ispărut M uta ?
— Nu ştiu... N -am căutat-o.
— Nu ? Mă m ir !
— Deşi, d rep t să spun, îm i lipseşte. Da ; îmi lipseşte.

206
— Totuşi, vezi că putem sfîrşi o lucrare şi fără ajU'
torul ei... neprecupeţit. Cu o zi în ain te de a... dispărea,
zor nevoie să m ă drăgostesc cu ea.
— Şi ? se trezi Ieronim întrebînd, fără voie.
— Am dus-o pe Bercheza în sus... sub un arin.
— Sub un arin ?... se descum păni, călcă pe-o scîn-
d u ră şubredă şi se prăbuşi p rin tre stîlpi. Cu greu se
acăţă cu m îinile, cu picioarele, se zgîrie la şolduri, la
obraz, dar căzu în picioare. Cînd sim ţi p iatra sub
tălpi, ridică p riv irea spre bolta tu rle i şi, p rin tre
ostreţe, zări chipul ,,P antocratorului", cu braţele ri­
dicate parc-ar fi v ru t să-l îm brăţişeze.
Zîmbi, trist ; dar Sofronie rîse, tare, ca de o întîm -
plare hazoasă. D ulgerii aflaţi în biserică îi săriră în
ajutor. P rin tre dînşii. N ecunoscuta. Se b u cu ră nespus,
o clipă ; în cea urm ătoare, îşi am inti vorba lui
Sofronie şi se strîm bă, acrit, parc-ar fi în g hiţit zamă
de m ăcriş, iar inim a i se făcu cîrcel de ciudă, de du­
rere şi de frică : ,,Era să m ă schilodesc"...
F ata scoase o basm a din sîn şi-i şterse tîm pla sîn-
gerată.
..,„Cum poate fi aşa de m îngîioasă una care... D ar ce
p retenţii am ? Trăieşte şi ea cum crede şi cum
poate"... A fară o întrebă, cu ciudă abia stăpîn ită :
— U nde ai fost ? De ce-ai plecat ?
F ata îi ară tă căruţa încărcată cu lem ne, iar el, deşi
îl durea şoldul drept, o aju tă să le descarce. G îndea :
...,,Am văzut şi frum useţea şi urîţenia, şi neprihana şi
preacurvia. Nu-s neprihănitul, cum crede Eli Ila-
rion"...
— Tocmeşte-1, M uto ; în treru p se Sofronie, să ţi le
taie, să ţi le care în chilie, să-ţi facă focul şi să te-n -
călzească, frecîndu-ţi tălpile picioarelor !

207
— Aşa ar trebui, bădiţă, se prefăcu Ieronim că nu
pricepe batjocui’a, dacă am fi oleacă mai... oameni
şi-am iubi oamenii. Au n-am zugrăvit noi, în altar,
,,Spălarea picioarelor ?“
— Da, da... Iar tu, Muto, ai g rijă de dum nealui că,
uite-1, cînd nu te vede, se zvîrcoleşte ca un drac că­
zut din tu rlă d rept în cristelniţă.
— Dacă nu m i-am frîn t gîtul, cred c-o să-i tai lem ­
nele $i-o să-i încălzesc şi picioarele.
Auzindu-1 cum îi răsnunde, de serios, de convins,
Sofronie îşi înghiţi batjocura şi se lăsă păgubaş.
Cu toate că pe zidurile Suceviţei chipurile sfinţilor
aveau să se înşire în rîn d u ri strînse, totuşi m eşterii
s-au stră d u it să creeze un model floral p e n tru che­
narele de la uşi, p en tru brîul din naos, p en tru ra ­
mele tablourilor din Sinaxar, p e n tru pridvor şi, mai
ales, p en tru „A rborele lui Ieseu“.
— Florile, şi îndeosebi trandafirul, sim bolizează
slava cea din înalturi, de care se bucură num ai cei
îm podobiţi cu fapte m ari. M eşterul Eli Ilarion îl în­
trebă, în tr-o seară :
— De-o vrem e, Ieronim e, ziua lucrezi la schiţele pen­
tru frescă, iar noaptea, pînă tîrziu, ciopleşti la pia­
tră : cum m ai poţi ? Ce-i în inim a ta ?
— O dragoste, ca un foc m ocnit ; dacă dă peste m ine
un vin rău, m ă aprind şi ard, m eştere şi părin te al
meu.

Dar, în acele zile de început de iarnă, asupra Ne­

cunoscutei se n ăp u stiră iară răuvoitorii. în tr-o
noapte, cineva i-a ascuns bivoliţele ; le-a găsit după
trei zile, la o tîrlă în apropiere de C ium îrna. în chi­
lie, in trîn d foarte obosită, s-a întins pe pat, d ar a
sărit arsă ; cineva îi pusese în saltea spini de m ă-

208
cieş. în tr-o seară, venind din m unte cu o sanie de
var, flăm lndă şi însetată, a lu at ulciorul de lingă uşă
să bea ; în loc de apă a sorbit zeam ă de pelin, am es­
tecată cu leşie.
■— T rebuşoarele astea le săvîrşeşte Dam ian, butea
evlavioasă, cu m inte de hulpoi, credea Sofronie. O
batjocoreşte, dar um blă să-i facă pîntecele... grădină
roditoare şi să te pîrască pe tine care-i porţi sîm be-
tele şi-i legi joile. înţelegi ?
înţelegea, m ai ales că dulgherii n-au tăcut, iar le­
lea Călina s-a în treb at, luîndu-1 în răsp ăr :
— în sfîrşit, m eştere, ai... dezbrobodit-o ? Dar te
m ulţum eşti num ai c u -a tît ? Am spus, de m ult ; M uta
n u -i slută. E curăţică, în grijită. Mă tem însă că-i
Rusalcă şi are pe dracul în ea ; cînd o apucă, aleargă
nebună, bălăngăne m înurile spre cer şi grohăie ca
scroafa cînd i se face de vier... Şi-apoi, chiar dacă
nu foloseşte cuvinte, tot se pricepe să ceară bărb a­
tului a-i îm plini toate cele de... necuviinţă.
A sem enea b îrfire îl otrăvea, d ar nu-1 m înia. Dim ­
p o trivă : îl cuprindeau fiori de evlavie, de m ilă pen­
tru prostia om enească şi m ai fără m ăsură se dăruia
m uncii. Se hodinea citind ori plim bîndu-se prin pă­
dure, tăifăsuind cu călugărul Mina, ori vizitîndu-1
pe Crimca, la Suceava. în tră şi în biserică să vadă
cum se usca zugrăveala, dacă nu crăpa tencuiala de
frig şi dacă n u se schim bau culorile la uscare. Azi
cercetă îndelung tabloul „Isus înger al m arelui sfa t“.
Găsi cîteva greşeli şi se în tristă : „Cum de-am făcut
heruvim ii m ari şi pe Isus mic ? Şi cît am v ru t ca
serafim ii să plutească p rin tre stele fără num ăr... Leo-
nardo da Vinci spune că pictura e una cosa m entale.
în tablourile lui, figurile sînt geom etric rînduite şi
dau im presia de echilibru al tu tu ro r proporţiilor. D ar
ce grea-i ştiinţa asta... Dacă nu vedeam tablourile

209
lui M ichelangelo, Tizian, Leonardo, Botticelli lucram
după tipicul R ăsăritului, ca m eşterul Ion şi eram un
zugrav fericit. Aşa, nici eu nu m ai ştiu ce sînt. Şi
poate nici ce-aş vrea să fiu : îmi plac italienii, gîn-
desc ca ei şi zugrăvesc ca înaintaşii m ei de la Voro-
n e ţ şi M oldoviţa... Pictura, un şir de poveşti scrise cu
pensula, în linii şi culoare, se citeşte cu ochii, în
gînd. Poveştile le scot din scriptură şi din spusele
lui moş A ndrei p risecaru l“... P rivea chipul Fecioarei
din tabloul „ în ă lţă rii" : ...„Are tră să tu ri arm onioase
şi o blîndeţe de m am ă duioasă, colorată cu un dram
de tristeţe. P resim te oare suferinţele fiului său ?
Sînt, de fapt, suferinţele mele : n-am băn u it că, zu­
grav făcîndu-m ă, voi fi chinuit de dorul desăvîrşirii
şi m ă voi prăbuşi în neîm plinire. Căci o fi m ăreaţă
,,în ălţarea" şi tablourile ,,A catistului", ci eu de o
m ie de ori le-am visat m ai m ăreţe şi m ai frum oase"...
N u-i încăpea neliniştea între ziduri; afară schimbă
cîteva cuvinte cu călugărul Mina.
— Şi eu intru, ades, singur şi admir. Bună treabă fa­
ceţi ! F oarte !
U rcă pe Suceviţa în sus, pînă la stînca argintie.
Cerul era în n o u rat. Lum ina, tu lb u re şi tristă. Nu
m ai trem u rau culorile pe frunze de sm aragd. C ren­
gile, scheletice, răsucite, strîm be. Aşa-i era şi cu­
getul ; răsucit, strîm b, lipsit de înfiorarea frum use­
ţilor lăuntrice, culese astă vară... „Sfîşierea tainei a
însem nat şi m oartea visului ? F ără m ister, sufletul
m i-i m ai sărac ? Da, m ai sărac... De ce, cu sila am
v ru t să-i văd faţa ? Din întîm plare am aflat cum
ara tă ; dar abia acum m ă înspăim întă gîndul că nu
.ştiu cine-i şi de ce şi-a luat osînda tăcerii"... Se miră,
în sine, cit de rece, de nepăsătoare, de m ută era pia­

210
 tra : a lăsat să se şteargă şi urm a nălucirii de astă
vară. „N um ai în inim a m ea vedenia aceea n -a pie­
rit... N-a p ierit ? Sigur că nu : a s ta t tot tim pul
aproape de m ine. Şi stă şi acum cînd ştiu, num ai eu
ştiu, că ea-i Ea. D ar de ce nu sînt fericit ?“
Băgă de seam ă că din stîncă se desprinde un colţ
de vreo tre i palm e. îşi dezlegă centura, legă piatra
şi-o cără pînă în atelierul de sculptură. N u ştia lim ­
pede p en tru ce : „Poate ca să-m i am intească, m ereu,
de ziua de 6 august... C e-ar fi să cerc a-i ciopli
chipul, aşa cum am văzut-o, în tîia oară, îm brobodită,
tristă, m ohorîtă : im aginea ispăşirii de bună voie a
greşelilor, în cre d in ţa tă că num ai astfel poate in tra
iar în rîn d u l oam enilor ?... Dacă aş sculpta-o cum am
în tîln it-o pe stînca argintie şi aş num i-o „N epri-
h a n a “, m -ar afurisi toţi popii ortodoxiei"...
— Ce ceteşti în piatra asta, m eştere ?
— Ei ! m ă sperii, moş Andrei... Cum ai in tra t ? Pe
unde ?
— Pe uşă, cum se in tră ; dară m ata erai în vijelia
gîndurilor şi n u puteai auzi... Poftim , m ai îndulceş-
te-ţi am arul... Şi-i întinse o bucată de fagure pe-un
taler sm ălţuit. Obişnuiesc să ipăstrez cîţiva, din vară,
că-s buni de leac. Foloseşte cuţitaşul că, la frig, ceara
se-ntăreşte. Iar, la urm ă, dacă-ţi place, linge talerul
că, p en tru un picur de m iere, cît o lacrim ă, albina
m unceşte ju m ătate din viaţa ei, şi-i păcat a se pă-
rădui. Pe urm ă bea şi o ulcică de apă rece, adusă
de fata asta tăcu tă şi înţeleaptă...
Ieronim abia acum observă că, în spate, cu ulcica
în mînă, îi sta Necunoscuta, dreaptă, solem nă, ca o
vestală cernită.
— Moş Andrei, m ata crezi în... ştim e ?

211
 Eu cred, pentru câ am m inte puţintică şi cam în­
tu n ecată şi nu le înţeleg pre toate. B ătrînii zic că
ştim a-i m uiere m ult ispititoare : am ăgeşte flăcăii. Pe
unii ii îneacă în iazuri ori in bulboane, pe alţii îi
spînzură de copaci, iar pe cei m ai m ulţi îi uscă de
dor, de dorul ei, al ştim ei. Adicătelea, tu tu ro r le îm ­
p a rte cîte-un pu stiu de bine.
— Am înţeles şi-ţi m ulţum esc, moş prisecare.
 prisacaryi iimDia cu

Pe gerul cel m are, cînd în ate lie r era prea frig, m eş­
terii şi ucenicii se strîngeau în trapeză să lucreze la
căldură şi să sporovăiască. Ieronim grăia :
— In lum ea asta, to tu -i pictură : arborii, florile, tr u ­
pul omenesc, m ărul, capul bivoliţei, copita asinului.
Totul poate fi artă, iar n a tu ra e cel m ai m are m aes­
tru : m eşterul m eşterilor.
— Ba eu socot că totu-i sculptură, se îm potrivea m eş­
teru l Dragoş, cioplitorul în lem n şi piatră, lucrînd la
înfloriturile stîlpilor de la catapeteasm ă. Fără con­
tur, pictura ta a r fi o pată de boiele.
A lteori petreceau întrecîndu-se în m eşteşugul de a
desena flori, anim ale, chipuri om eneşti. Num ai lero-

213
nim a izbutit să deseneze tru p de fem eie goală fărâ a
ridica m ina de pe hîrtie.
Şi ca să arate că pictu ra şi sculptura sînt arte su­
rori, Ieronim lăsa icoc4iele să m ai aştepte şi-l ajuta
pe Dragoş la în cru statu l florilor, frunzelor şi stru g u ­
rilor de pe catapeteasm ă. Şi părăsea îndeletnicirea
asta num ai atunci cînd N atalia venea cu lucrul la
malsă, d re p t în faţa lui, hurdueîndu-şi sînii plini, pe
jum ătate goi, în hîţîn atu l cu care m ănuia ferăstrăul.
F ata rîd e a :
-— M eştere, m eştere, tragi ochiade lacom e spre... m ine
şi gîndeşti cum s-o zugrăveşti pe Fecioara cea fără
prihană.
— Ai dreptate, Na-talia ; cioplind lem nul m i se face
dor de culori : să le alătur, să le îm bin ca să isc du­
ioşie, frum useţe şi cîntec.
—- A stea spune-le M utei, că poate ea te-o pricepe.
Mie, dacă ai ceva de zis, spune-mi-1 pe şleau, ţă ră ­
neşte. Nu um bla cu... hai, fată, în poiană să-ţi arăt o...
buruiană.
M eşterul Ion lăsase vorbă să picteze cincizeci de
icoane felurite, şi-l tocm ise pe călugărul Dam ian să i
le vîndă, p rin ţară, înspre prim ăvară. D upă trei zile,
din Suceava a m ai com andat încă treizeci, pentru p ră ­
vălia condusă de soţia lui. Poruncea să lucreze şi uce­
nicii : „N um ai aşa vor în v ăţa m ai repede... D ar nu f a ­
ceţi risipă de culori : sînt scum pe ! Vi le pun la
socoteală“...
La icoanele de lem n foloseau tem pera făcută de
m ina lo r : cu ou, suc de m lădiţe de m ălin şi m ăr, vin,
miere, ceară, toate am estecate cu iutişoare cum părate
de la neguţători boemi ori nem ţi. Cu pensule moi
întindeau culorile pe lem nul acoperit de trei ori cu
gi’und subţire, netezit şi şlefuit.

214
 Cel dintîi prisecarul a băgat de seam ă că, de-o
vrem e, Ieronim şi-a cam schim bat p u rtarea şi chiar
firea : cînd prea trist, cînd nefiresc de vesel. Uneori
îl auzea zicînd ; ,,Are d rep tate sihastrul Nicanor ;
singura cale spre D esăvîrşire este um ilinţa şi i’uga in
pustietate"... Alte ori încăleca şi galopa pînă la rate-
şul din Rădăuţi, în tru prea păm întenească desfătare,
cu băutură, jocuri şi fem ei pierdute. Şi m ai ciudat i se
părea b ătrîn u lu i că tîn ăru l zugrav ardea icoane, pe
care alţii le-a r fi găsit foarte bune. îl m ustră, cu
durere.
— Am văzut în vatra atelierului frîn tu ri de tăciuni
zugrăviţi ; de ce le arzi ? N u-i păcat ?
— N u-s bune ! N u-m i plac... U ite : poate fi asta Ma-
ria M agdalena ? Ţeapănă, fără duh, hîdă ? Iar cartea
spune c-a fost m inunat de frum oasă. Cei din Apus
pictează icoane strălucitoare, clocotind de viaţă. Noi
ne-am închis în erm inie şi nu ieşim din slova ei, chiar
de-am pieri în înţepeneală şi uscăciune. Parcă n-am
vedea că, în jur, viaţa se zbucium ă, fierbe, se naşte,
trăieşte furtunos şi m oare în chin şi durere.
— Ce n -a r da ucenicii să aibă talentul m atale, aşa,
învechit...
— Team ă m.i-i că nu sîntem decît nişte zugravi da
izvod ; copiem ce-a făcut Ma;rcu la V oroneţ sau D ra-
goş la Arbore. Nu ! Ar trebui să distrug tot ce nu-m i
place. Acum parcă îmi pare rău că n-am răzăluit al­
tarul, cum a poruncit stareţul, în tr-u n m om ent de
mînie.
•— Ar fi fost m are păcat.
Şi cînd va fi gata, ce ? dacă nu-m i place, în tr-o
noaţpte um plu biserica de paie şi-i dau foc.
— Se vede că m ata ai o usturim e m are la inimă, dacă
vorbeşti aşa, cu năduf şi ură.-

215
— Nu ştiu ce am dar, de m ulte ori, îmi vine să-m i iau
cîmpii !
— Ba, da... Boala asta, am m ai spus-o, se cheamă
dragoste.
— Aici, în tre ulcele cu boiele, ciubere cu var, ziduri
şi schele, uiţi că se m ai află şi fem ei pe lume. Slută
m eserie m i-a hărăzit u rsita : m îzgîlitor de sfinţi şi
draci pe pereţi ori pe lem n de tei.
înşfăcă barda şi făcu surcele din scîndura pe care-1
schiţase pe sfîntul H aralam bie, binecuvîntînd cu
dreapta.
— Poftim !... Foc şi scrum ! M îzgîlitură... Ocară, nu
a rtă !
— H aralam bie e sfîntul om orîtor de draci, iar acum,
cînd l-a i pus sub bardă şi l-ai dat flăcărilor, ai a ju tat
pe diS'voli să-l răpună. Că m are ciudă au dracii pe el.
Ieronim a ţîşnit afară, cu capul descoperit, prin
fulguirea deasă ; a luat-o pe Suceviţa în sus, p rin
om ătul tot m ai des. în prim ele clipe, prisecarul vru
să-l urm eze ; d ar se răzgîndi : ...,,Ninsoarea îi stinge
arşiţa de la inim ă“... Rotind ochii p rin atelierul pus­
tiu, u rm ări icoanele înşirate pe lîngă zid să se usuce.
Luă una cu chipul lui Isus şi o duse în paraclis, rugind
călugărul de slujbă s-o pună în altar, la sfinţit :
...,,Poate a ju tă şi asta la ceva“... Apoi, văzînd că Iero­
nim întîrzie, porni pe urm ele lui. L-a aflat pe stînca
argintie : sta gînditor. L-a p îndit o vrem e, de după
arini ; apoi l-a strig at :
— M eştere Ieronime, ajută-m i să adăp bivoliţele Ne­
cunoscutei. Pe ea am rugat-o să-m i cîrpească un
cămeşoi.
Cu bivoliţele de funie, la m alul apei, Ieronim se
sim ţi ca în copilărie, cînd păzea m ieluţa albă... ,,Do­
bitoacele dau linişte şi îm păcare om ului m uncit de
g in duri’b..

216
 Seara, prisecai’ul îl căută pe m eşterul Eli Ilarion.
— Se cuvine să înţelegem tinerii, m eştere ; au sîngele
fierbinte. Um blă năuci, se crăm ăluiesc, adică arată
m unciţi de gînduri rele, de ciudă, de tristeţe, de neîm -
plinire, de m înie. Ei vor ca toate fără greş să fie. De
pildă Ieronim ; tot cîntă şi descîntă cu... desăvîrşi-
rea. Adesea strîm bă din nas şi strigă : ,,N u-m i place !...
Nu pot face ceea ce vreau şi ceea ce am în cap'*... Parcă
noi, cei tre c u ţi cu anii, am izbutit, totdeauna, să facem
ce aveam în cap şi-n inimă... Dar, vezi dom nia ta, m are
m eşter Eli Ilarion, tîn ă ru l Ieronim , zugrav ot Suce-
viţa, le dă toate pe una ; dragostea pentru... Te rog să
vezi dom nia la p entru cine. Că pojaru-i m are şi cu
prim ejdie.
— Bănui, prisecare ; am trecu t şi eu prin de-al de
astea. D ar leac nu-i, ştiu bine, decît fiecai’e să fiarbă
în zeam a lui.
M eşterul Dragoş a încheiat lem nul pentru catape­
teasm ă şi deci se cunoşteau dim ensiunile fiecărei
icoane cu care avea s-o împodobească. P entru că se
pricepea şi la cioplitul lem nului, Ieronim a prim it
porunca să taie, din scîndură de tei, fiecare din cele
peste treizeci de ferestruici, form ele exacte. E ra un
lucru de m igală, pe care l-a îm plinit ca un adevărat
stoler. Apoi s-au îm p ă rţit şi stabilit subiectele pen­
tru fiecare ram ă. S tareţul M itrofan a cerut să se zu­
grăvească p entru toate locurile din catapeteasm ă
terna trebuitoare, deşi ştia că ctitorii au lucrări m ai
vechi, aduse din Ţ ara Românească, de la Athos ori
din ţara Moscului, de la Novgorod.
Pe v atra m are din trapeză, ardeau lobde groase
încălzeau uleiurile, făceau vernichiu din răşină de
brad, fierbînd-o pînă ajungea sticloasă şi am este-
cînd-o cu ulei alb fiert, cu sacîz şi neft, în anum ite

217
dram uri. Spălau pensulele. Desenau. Zugrăveau. Cio­
pleau lem nul, fiecare în colţurile lui. Şi povesteau
despre m ulte .şi toate cîte se petreceau pe lum ea asta
m are, ca de pildă, despre descoperirea păm înturilor
noi, despre oceanele cele întinse, despre înconjurul
globului. Adesea venea vorba despre războiul cu oto­
m anii dus de Miliai vodă de la Ţ ara Rom ânească şi de
prea vestitele lui izbînzi. leronim continua să-l învi-
nuie pe vodă Ierem ia că nu se întovărăşea cu voievo­
dul de la Tîrgovişte.
— Aşa au cercat m ult huliţii Aron şi Ştefan Răzvan
vodă, am intea Sofronie, şi ştiţi ce-au p ă ţit : unul ucis
la Vinţ, a ltu l în ţapă la Suceava.
— Am auzit, bădiţă. D ar acum cînd căpitanii lui Mihai
vodă au ajuns pînă la Sofia şi pînă sub zidurile A dria-
nopo'lului, cred că s-ar p u tea îm plini visarea lui Şte­
fan vodă şi P e tru Rareş.
— E -adevărat că M ihai vodă vrea să-l alunge pe sul­
tan din Ţ arigrad ? întrebă m eşterul Dragoş. N -ar fi
o nebunie ?
— Poate, m eştere : o sfîn tă şi dreaptă nebunie, cum
spune arhim andritul A nastasie Crimca. Mai ales că
n-o face p en tru el, ci p en tru creştinătate, îndepărtînd
cea m ai m are prim ejdie. Şi-apoi, de ce nu ne-am uni
noi, rom ânii, în tr-o singură ţa ră m are, vrednică a se
dezbate de sub orice stăpînire străină ? De ce-i place
lui Ierem ia vodă să trăim aşa, dezbinaţi şi încălecaţi
de sultain, de han tătar, de riga leah ori de îm păratul
nem ţesc ? N u-i asta o nelegiuire ?
— V orbeşti anapoda. U iţi că noi, aici, sîntem bieţi
sim briaşi ai M ovileştilor, iar ei au lu at scaunul dom ­
niei cu a ju to r leşesc, răpunîndu-1 pe Răzvan ? Şi ei
vor unirea rom ânilor, dar cu a ju to r de la riga polon.

218
— ş tiu , m eştere Dragoş ; d ar s-aude că M ihai vodă
vrea să ia şi cîrm uirea T ransilvaniei pe sam a lui. Şi
dacă ia Transilvania, de ce n -a r ocîrm ui şi Moldova ?
N u-i tot rom ânească ?
— Altă năzbîtie !
— Zic, bădiţă Sofronie, că, odată şi-odată, trebuie să
se ridice un voievod în stare a le uni şi a dovedi lum ii
că nu-i o năzbîtie cum zici, ci o treb u in ţă obştească,
o rîvnă a noastră, a tu turor.
Vorbind aşa, cu înfocare, Ieronim schiţă, pe scîn-
dura alb-gălbuie, un chip de viteaz straLşnic, aşa cum
îl descriseseră unii şi alţii şi, m ai ales Crimca, precum
c-ar arăta acel voievod neînfricat, care, cu barda în
stingă, se repede în vrăjm aşi, m ai abraş ca vultanul
în pilcul vrăbiilor. ,,Aici vodă M ihai îl înfrînge pe
m arele vizir Sinan paşa... Dincoace Răzvan vodă-i
sdrobit de lefegii Ieşi, în ceasul cînd vodă Ierem ia se
roagă, în biserică... După ce s-a rugat, evlavios, a
poruncit în ţep area celui înfrînt. A răt schiţele lui
Crimca... D ar dacă m ă pîrăşte careva lui vodă ?...“
Şterse, repede, cu cîrpa, tot cărbunele şi schiţă, apă­
sat, pe arhanghelul Mihail, călare, cu spada în vînt.
Pofti pe ucenicul Gligorie să-i coloreze cîm pul cu
purpuriu.
Şi ca să m ute gîndurile şi vorbirea de pe cărarea
asta prim ejdioasă, îl rugă pe Moş A ndrei să spună o
snoavă de-a lui, rom ânească.
— Dacă binevoiţi să mă ascultaţi, vă îndrug ceva des­
pre căpcăuni, surise bătrînul, bucm-os că poate înşira
o povestire cu tîlc. Ă ştia au fost un fel de făp tu ri cu
un obraz de om şi celălalt de cîine. De aceea li.se
m ai zice şi capcîni. A veau num ai un ochi, în frunte.
A dulm ecau oam enii rom âni, îi prindeau şi-i hărtăneau
pe cîte cinci-şase o dată, îi frigeau şi-i înfulecau, pe

219
rudă pe săm înţă, lingîndu-şi buzele ca de m iere. Că
erau lifte. M are jale ! Nu le tihnea oarmenilor nici lu ­
m ina soarelui. Dar, iaca odată, un rom ân plecase de
acasă după treb u ri. în gospodărie răm aseră tre i fete.
Auzind, hi ! cum îşi m ai lingeau botul căpcăunii ! D ar
fetele, sărace fiind, m ereu flăm înde, erau foarte
slabe : num ai piele şi ciolane. Căpcăunii, ce să facă ?
Le aduseră la m um a lor, Căpcăunoaia, şi-i porunciră :
,,Să le îngraşi, iute şi degrabă !’‘ ,.Păi cum ?“ Să le
h răneşti cu pîine, m iere şi miez de nucă. Apoi să le
frigi şi să le pui, colea, pe masă, frip tu ră caldă, abu-
rindă şi grasă, -ca p e n tru nişte foaie căpcăune şi flă­
mînde. „Ai înţeles ?“ „înţeles^. Şi s-au dus după alte
tâlh ării de-ale lor. Cînd fetele au fost grase şi fru ­
moase, Căpcăunoaia a aprins focul în cuptor, a făcut
jaratec zdravăn din lem n de fag, iar cînd a crezut ea
că-i bine ars cuptiorul, a adus lopata şi a răcnit către
fata cea m are : ,,Sai fată pe lopată !'“ înfricoşată, fata
a urcat şi Căpcăunoaia, haşt ! o zvîrli, cu putere, in
rîul focului. D upă ce-o rum eneşte bine, strigă la cea
de-a doua : ,,Sai fată pe lopată i“ Mai m oartă de
frică, şi fata a doua îm plini porunca. A venit rîndul
celei mici. „Sai fată pe lopată ! strigă, încă m ai fio­
ros, Căpcăunoaia. ,,Sai, m ăicuţă, de-m i arată!" o rugă
fata, plîngînd. Şi, p rin semne, îi dovedea că nu ştie
cum să se aşeze. Văzînd atîta prostie, Căpcăunoaia se
aşeză, furioasă, pe lopată, să-i arate : „U ite-aşa, fată
neroadă !“ D ar n-apucă să se aşeze bine, şi fata o şi
saltă, azvîrlind-o, cu toată p u tere a în m ijlocul jaru lu i
din cuptior. Şi n-o scoase decît coaptă bine şi-o puse
pe masă, lîngă surioare. Apoi, dă fuga la părinţi, m er-
gînd pe Calea Robilor. C ăpcăunii vin, d ar nu-şi găsesc
mama. F oarte flăm înzi fiind, se apucă de hăpăit frip ­
tură. „P u te-a ţîţă de m ăm uţă" băgă de sam ă cel m ij­

220
lociu. U itîndu-se m ai bine, aflară căpcăunii că şi-au
m încat m am a friptă. A junsă în ţară, fata s-a dus la
C urtea domnească. Vodă i-a ascultat povestea, a strîns
oaste şi a nim icit toţi căpcăunii...
Ca şi altădată, Ieronim desenă pe scîndură netedă
povestea prisecarului, încălzit de tîlcul ei adînc.
în a ju n u l C răciunului, Necunoscuta intră în chilia
lui Ieronim , cu o floare de m uşcată. I-o întinse, aipoi
îşi desnodă broboada încet, domol, blînd, mînios, cu
grijă, ca o legătură de pe-o ran ă în sfîrşit tăm ăduită.
El am uţi, u lu it : lăsă pensula şi paleta pe m asă şi
strînse pum nii ; trem u ra de emoţie, de tulburare.
■
— M ulţum esc c-ai p ăstrat taina... şopti ea încet,
cum inte, înfiorată.
■— Că am avut pu terea să tac, suspină Ieronim ,
abia stăpînindu-şi lacrimile.
■— Azi am îm plinit tre i ani de tăcere : sfîrşitul
osîndei.
Il sărută cu buze fierbinţi, apoi îşi lipi tîm pla de
pieptul lui, îmbrăţişîndu-1 cu dreapta, insuflîndu-i
stăpînire de sine, îm păcare, linişte.
— Cum te nume.şti ? De unde vii ? vru să afle Iero­
nim, ars de dorinţă şi curiozitate.
— P en tru încă o vrem e, mai trebuie să răm în... N e­
cunoscuta de la Suceviţa. Nu te supăra, Ieronim e :
m ai ai un dram de răbdare cu mine. Num ai un dram...
Şi supune-m ă la toate încercările, oricît de grele, dacă
vrei să cîştigi încredere deplină în mine.
îi puse paleta şi pensula în mînă, îşi acoperi iar
faţa, se înclină şi ieşi. După cîteva m inute de m edi­
taţie, Ieronim porni a picta cu aprindere ; „...Ştim a
Suceviţei mă iubeşte"... Luă scîndură pe care schiţase
chipul arhanghelului M ihail, îi întări cîm pul p u rp u ­
riu, apoi, cu înfrigurare, pictă un chip de fată după

221
m odelul italienilor. L ucra cu o bucurie ciudată, fără a
gîndi nim ic a lta decît să tălm ăcească, în culoare,
sim ţăm intele proprii din clipele aceleai. Cînd o sfîrşi,
o duse călugărului Mina, singurul care m ai văzuse
asem enea lucrări. P rim i îm b răţişare şi lau d ă :
— Ieronim e, D esăvîrşirea ta-i aproape. „înălţarea"
din altar şi lucrarea asta m i-o dovedesc.
— P ă rin te Mina, ţi-o dăruiesc ! Şi m -aş crede fe­
ricit dacă ai prim i-o.
Apoi vorbiră, îndelung, despre m eşterii italieni şi
despre palatele din V eneţia. F oarte dornic să-i cu­
noască arta, călugărul strîngea, de m ulţi ani, bani
p en tru o călătorie p rin Europa. N um ai cînd auziră
bătăi în uşă, îşi dădură seam a că am urgea. Ieronim
deschise şi în faţă-i se ivi Necunoscuta, îm brăcată în
alb, dreaptă, m îndră, dem nă. Păşi în m ijlocul chiliei
şi întinse călugărului un ta le r cu bob fiert. M ina îl
prim i şi-o binecuvîntă, iar către Ieronim :
— M eştere, tu cel dintîi, ai înţeles că N ecunoscuta
nu-i o fată beteagă, ci o adevărată dom niţă. V rednic
eşti a prim i şi p e n tru a sta laudă şi binecuvîntare.
’ Z ărind tabloul siprijinit de perete. N ecunoscuta se
apropie şi îl cercetă îndelung. Călugărul aprinse sfeş­
nicul de la flăcăruia candelei şi-o a ju tă să vadă mai
bine : deşi mic, chipul personajului p ărea viu. Dar
num ai Ieronim ştia, acum, că acela era chipul Necu­
noscutei. F ata îngenunchie şi se plecă adînc în faţa
lui ; apoi, ridicîndu-se, ţîşni afară, parc-ar fi zburat.

în zilele C răciunului, Eli Ilarion l-a p o ftit pe Iero­

nim să-i fie oaspete, în casa din Suceava. Au petrecut
cu prietenii, în faţa tigăilor cu frip tu ră de porc, a oa­
lelor cu sarm ale şi al ulcelelor cu vin. L -au vizitat pe
m eşterul Ion, au vorbit m ult despre fresca de la Suce-
viţa, au dus d a ru ri la C urtea domnească, icoane zu­

222
grăvite de dînşii ; dar, m ai ales, au ţin u t sfat cu a r­
him andritul Crimca. îi spunea lui Ieronim :
— Dacă te sîrguieşti, tinere, h arul pricenerii tale în
a rîn d u i liniile, a îm bina şi aşeza culorile urcă pînă la
cer. Spun asta gîndindu-m ă la to t ce-ai zugrăvit pînă
acum.
—• Cerc să m ai acopăr cel pustiu cu flori şi cel u rît
cu un dram de frum useţe. De m ult vreau să întreb,
părinte a rh im an d rit : cum ata p u tea răsplăti pe fata
necunoscută care a cărat piatră p e n tru zidari, iar
acum n e -a ju tă la frescă ?
— Tu ce ai de gînd ?
— Aş pune-o p rin tre ctitori. F ata asta-i în tru ch ip a­
rea voinţei, a b u n ătăţii şi neprihanei. Mai bine a r su­
feri plîngînd o Suceviţă de lacrim i, decît să săvîr-
şească o faptă rea.
— Am privit-o şi eu, cu luare am inte, şi m -am gîndit
la viaţa-m i, de cînd m ă num eam Ilie şi slujeam , ca
oştean, lui P e tru vodă poreclit Şchiopul, şi trăiam
rnai m ult p rin g rija p ărintelui m eu loan Crimca, n e­
guţător în stărit din Suceava, şi răsfă ţa t fiind de m um a
m ea Cîrstina. P e-atunci m ă băteam cu tă ta rii şi mă
hârjoneam cu fetele, însoţit de hucâ şi Simion Stroici,
tin e ri veseli şi zburdalnici ca şi m ine. Mă văd apoi
diac domnesc, că aveam scris m ăiestrit şi-m i plăcea
foarte să cetesc şi să învăţ, cu dascăli m ari căr­
tu ra ri. Şi nu pot uita că am fost faţă la înduioşă-
toarea căsătorie în tre P e tru voievod Şchiopul şi
roaba Irin a zisă Botezata. Era nepom enit de fru ­
moasă, de bună, de miloasă, de harnică, de înţeleaptă,
de om enoasă. I-a oblojit rănile şi beteşugurile ca o
soră, ca o mamă, ca o soţie, ca o vrăciţă şi ca o roabă.
Eu am învăţat-o să scrie şi să cetească, să vorbească
frum os şi să se poarte ca o doam nă în tre jupîneso.
M-a/ v ră jit şi pe m ine cu m inunea fiinţei sale. Şi pot

223
 spune, fără sfială, că pătim aşa dragoste p en tru Irina
doam na m -a h otărît spre călugărie. Aşa, din oştean
şi diac, am ajuns duhovnic domnesc. L-am însoţit pe
m ăria sa P etru vodă în surghiun, acolo, în A ustria
la Tirol. îm p reu n ă am cercat să ne ostoim dorul de
ţa ră studiind lim bile italiană, latin ă şi germ ană ori
cercetînd cărţile de a rh itectu ră şi de pictură. în Tirol
m -am cam sfădit eu cu Movileşti! şi încă tot din p ri­
cina Irinei, care ne îngrijea, cum spuneam , iar vodă
nu ieşea din cuvîntul ei. Asta îl supăra pe Ierem ia
Movilă şi, mai cu samă, pe Elisabeta ; voiau să pună
m ina pe averile surghiunitului P etru vodă. D ar asta-i
o poveste prea lungă şi chiar prim ejdioasă p en tru cei
care o ştiu... învăţam , cum am zis, arhitectrrra. Vodă
voia, dacă se întorcea iar în ţară, să înalţe o ctitorie
de cinci ori mai m are şi mai frum oasă decît Ga'lata,
unde îm binase m eşteşugul moldovenesc cu cel m un­
tean, aşa după cum însuşi era odraslă m oldo-rnun-
teană. Iar acum. cu acea brum ă de în v ăţătu ră şi, în­
deosebi, cu aju to ru l arhitectonului Eli lîarion, am în­
tocm it planurile ctitoriei de la D ragom irna. Rîvnesc
să ajung ctitor al unui lăcaş de cultură încă mai m ă­
reţ decît Suceviţa. P riveşte şi tu planurile.
Ieronim se em oţionă foarte tare ; se îm bujoră şi i
se um eziră ochii. îşi apăsă pleoapele cu podul p al­
melor, ca să poată desluşi liniile de pe hîrtiile puse
în faţă de arhim andrit şi să înţeleagă planul, în totul
lui tot şi în am ănunte. Apoi grăi, cu sfială :
— M ăreaţă zidire !... A rcurile frîn te de la uşi şi fe­
restre sporesc im presia de înălţim e şi eleganţă. Bă­
nuiesc că aici se întîlnesc şi se îm brăţişează nu două,
ci trei m eşteşuguri sau stiluri : moldovenesc, m unte­
nesc şi transilvănean. E un fel de ctitorie a unirii ţă ­
rilor noastre. Aşa o văd, o sim t eu.

224
— P e n tru vorba asta te îm brăţişez, tinere. Tot pentru
acelaşi înţeles am să-i p u n un în tre it hram : dreptul
Enoch, Ion Teologul şi proorocul Ilie. Pricepi ? Şi
ctitorii, tot o treim e : doi Stroici şi cu mine.
—• O văd ca pe-o corabie cu catarg foarte înalt, plu­
tin d prin fu rtu n ile veacurilor. M ult aş vrea s-o îm po­
dobesc cu o frescă nepieritoare ! Dar num ai dacă
născocesc o tencuială şi culori fără m oarte
— P regăteşte-te în tru aceasta, Ieronim e ! pregă-
teşte-te !
■
— Fericit sînt, prea cuvioase, p entru încrederea
ce-m i arăţi.
— Şi ce crezi că am p u tea zugrăvi ?
Ieronim in tră în tr-im fel de euforie :
— D easupra brîului, scenele cele legiuite, din erm i-
nie, ca la M oldoviţa, Voroneţ, H um or sau Suceviţa.
Iar sub brîu, cinul... da cinul acestor ţări : voievozi,
m itropoliţi, sfetnici, dregători, căpitani, oşteni, ţărani.
Gîndesc la asta de pe cînd eram la Roma şi F ra Ge-
rem ia Valacco îmi lăm urea zugrăvelile lui Rafael.
Am să cercetez pom elnicele şi cronicele, să aflu toţi
voievozii rom âni ; în ju r vreau să pun alai de s fe t­
nici şi hore de fete, ca zînele de frum oase...
— Mai lim pede : de ce vrei să zugrăveşti un „cin"
rom ânesc ?
•— Cuvioase arhim andrit, în drum spre Athos am tr e ­
cut prin Ţara Rom ânească şi am vorbit rom âneşte la
Tîrgovişte, ,1a C urtea de Argeş, unde am scos izvod
de pe m ulte chipuri din frescă ; apoi cînd m -am în ­
tors din Olanda am trecu t prin T ransilvania şi tot cu
rom âni m -am întîlnit. Dar chipurile ocîrm uitorilor
noştri de dem ult s-au p ierd u t ; unora li s-au uitat
chiar num ele lor cel sdevărat. Şi un neam care îşi
uită străm oşii, îşi pierde şi dreptul de a fiinţa prin tre

225
nt'am uri. în Apus. noi'oade şi ţări, m ai mici ca ale
noasti’e, au făcut p e n tru cîrm acii lor castele, palate,
staîtui şi tablouri vestite. Noi să nu le slăvim num ele
m ăcar în zugrăveala de pe tru p u l unei biserici ? Doar
pe ctitori dacă...
— De ce nu cerci a îm plini asem enea gînd şi la Su-
cevita ?
— N -am spus, dar am schiţai un astfel de plan pentru
pridvoraşe şi peretele de la apus, răm ase încă neaco­
perite eu scene din erm inie. îm i um blă destule năz­
drăvănii p rin cap. Mă în treb însă dacă Movileşti;
rni-ar îngădui să-l zugrăvesc şi pe Mihai vodă de la
Ţ ara Româinească.
— De ce tocm ai pe M ihai vodă ?
— P en tru că a scuturat jugul otoman, cu spada, pă­
rin te ; şi, după cîte s-aud, vi’ea să ia in stăpînire şl
T ransilvania.
— Şi te-ai încum eta să-m i zugrăveşti, aşa cum spui,
un cin i’omânesc la D ragom irna ?
— Da ! îm p reu n ă cu Sofronie, cu Gligorie şi cu N e­
cunoscuta ! se încălzi iar Ieronim , fericit ; dar în clica
urm ătoare i se p ăru că a greşit num ind-o şi pe Ne­
cunoscuta ; şi-aflunci se repezi cu vorba, p arc-ar fi
v ru t să se uite : De pildă, aici în ocniţele de sub stra-
şină aş zugrăvi heruvim i şi îngeri. în arcade, apostoli,
sfinţi şi m ucenici. Sub arcade : ,,Facerea“, „Izgonirea'*,
,,A catistul“, ,,A rborele lui leseu''. Sub brîul în trei
viţe, pe care ie-a.ş colora în purpură, alibastru şi aur.
aş zugrăvi istoria noastră şi oamenii noştri de samă.
— Şi tu rla ? în treb ă arhim andritul, surîzînd luminos.
— De cînd am văzut dantelăria de p iatră de la. C urtea
de Argeş, m ereu gîndesc să folosim şi noi, în Moldova,
asem enea m eşteşug. Că, iertare, dar eu m ă tem de
turlele zugrăvite. Nu p en tru că se lucrează greu, ci
p e n tru că, fiind p artea cea m ai înaltă, fără adăpost

226
rJp vînt şi viscol, fresca se şterge repede. Ca să du­
reze o mie de ani, s-o îm podobim cu flori sculptate în
piatră. Eu chiar am cercat asem enea flori, după mo­
dele de la Argeş.
— A: în v ăţa t şi cioplitul pietrei ?
—- în Florenţa, am ucenicit la un m aestru bătrîn,
care se lăuda că a fost prieten cu M icheiangelo.
— Dacă m unceşti cum ai început, tinere, vei fi fericit.
-— Fericiţi sînt, p ărin te arhim andrit, num ai cei în ­
setaţi de cunoaştere ; ei pot bea din izvoarele ceru ­
lui. Ci eu încă nu cunosc adevărul adevărului... D ra­
gostea... Iertare cer p e n tru această spovedanie.
— Am povestit despre Irin a doam na : dacă ţi-i dragă
N ecunoscuta. ia,-o de soţie. Te va întregi şi călăuzi
spre desăvîrşire. Să nu te sperie m uţenia ei. Şi nici
să nu te tem i c-ar fi urîtă.
— P ărinte. în genunchi m.ulţumesc p en tru a-semenca
sfat.

îm preună cu Eli Ilarion au vizitat şi prăvălia m eş­

teru lu i Ion. Au găsit-o pe jupîneasa Irina tocm in-
du-se cu cinci ucrainieni, clienţi p e n tru nişte icoane.
I-a poruncit :
— M eştere Ieronim e, să-m i faci cel puţin zece sfîn-
tul Nicolae şi zece sfîntul Gheorghe. Se vînd repede î
Şi M aica Dom nului, m ăcar douăzeci. Mai m ari şi mai
mici. Şi sfîntul Pahom ie. Să fie pe lem n bun ! Şi c u ­
lorile de cele m ai alese. Adică m arfă bună.
In tra t în prăvălie tocm ai în clipa asta, m eşterul Ion
a Încuviinţat com anda soţiei şi a povestit că a tocm it
o nouă lucrare la Botoşani.
— Vezi, m uncind în atelier, şcoleşte şi struneşte cit
mai strîns ucenicii.

227
 Apoi, ti’ăgîndu-1 pe Eli Ilarion m ai de-o parte :
— Ucenicul dum itale-i priceput, dar şi foarte am bi­
ţios. De n u -i scurtăm frîul, ne încalecă.
— Zboară, m eştere, repede şi cu aripi m ai puternice
decît ne închipuim noi. în m ulte are îndem înare şi
pricepere. Şi la dăscălire : Gligorie a şi început să co­
pieze icoane. Faita aceea fără grai, în cîteva zile, a
ajuns să zugrăvească stele cu repeziciune de m eşter.
Am s ta t un ceas, înainte de Crăciun, şi am văzut cu
cîtă dibăcie o ajuta. Iar ea lucra, parcă m intea şi
inim a lui i-ar fi poruncit.
— A sta nu-m i place ! D racu-a m ai văzut m uiere
zugrav ?
— Dom nia ta, m eştere Ioane, nu te bucuri că lero-
nim are talen t şi im aginaţie, iar eu că o faltă fără
grai s-a lipit de dînsul, ca picătura de ceară de chipul
unui mucenic.
— Ar fi bine să fie... ceară şi nu cine ştie ce m u rd ă­
rie. Că nim eni nu cunoaşte de unde vine şi nici cine-i
Să fim cu luare am inte, am îndoi ; Ieronim ne tre ­
buie ! înţelegi ?
— înţeleg ; totul este ce şi cum înţelege el, Ieronim,
,,tre b u in ţa “ asta.

Toată lu n a ianuarie şi o bună p arte din februarie

m eşterii au lucrat ,,m arfă“ p en tru p răv ălia m eşteru ­
lui Ion Şarpe şi p e n tru sania călătoare prin ţa ră a
călugărului Dam ian ; au schiţat tablouri p e n tru naos,
gropniţă, pronaos şi pridvor. Iar în zilele fără ger au
m ai ars var. Ieronim a sculptat, în piatră, opt flori
şi le-a a ră tat m eşterului Eli Ilarion : ,,Aşa văd eu îm ­
podobită tu rla D ragom im ei“. „V-a trebui, totuşi, să
chem ăm un sculptor din A rm enia". ,,Chem aţi-l ; mă
bag ucenic la el, să-nvăţ bin e“.

228
 Cînd vrem ea s-a încălzit, spre sfîrşitul lui feb ru a­
rie, au cărat tăvi cu ja r în naos să dezgheţe zidurile
şi s-au a p u cat de lucru. Spre m irarea lui Sofronie,
m eşterul Ion a dat m înă slobodă lui Ieronim : să lu ­
creze scenele oare dorea şi c h ia r să călăuzească în ­
treag a lucrare, în săptăm înile cînd va lipsi din Su-
ceviţa. Deşi n u -i convenea să fie sub epitropia unui
începător, Sofronie se bucura totuşi : scăpa oarecum
de frecuşul şi ocările fratelui.
Au început cu absida din stînga. A rhim andritul
Crim ca a venit des p rin tre zugravi şi a p riv it cum, în
cercul de deasupra, tot pe cîmp de p u rp u ră b ă tu t cu
stele, au aşezat chipul „D om nului Savaot“. îşi spu­
nea : „Ieronim zugrăveşte grăd in a raiului, lum i­
noasă, senină, îm podobită cu arbori, viţă de vie şi
m ulte flori. Adică, după cîte înţeleg, izvodeşte un fel
nou, al lui, îm binînd ceea ce avem aici, m oştenire, cu
ceea ce a în v ă ţa t în alte părţi. Acelaşi lucru îl vrem si
eu şi Eli Ilarion, cînd plănuim a rh itectu ra D ragom ir-
nei. P ornim de la zidirile lu i Ş tefan vodă şi Rareş, să
înălţăm o ctitorie n o u ă“.
L ucrînd în tr-u n ad ev ărat iureş, din zori în am urg.
Ieronim şi Sofronie, tencuiau şi zugrăveau îm preună,
alături, în cea m ai bim ă înţelegere. Ucenicii Gligorie.
Ispas şi N ecunoscuta aju tau la frăm în tarea varu rilo r
şi a vopselelor, la ten c u it şi chiavr, sub priveghere, la
coloratul cîm purilor. N ecunoscuta făcea şi ceva în
plus : le aducea sus, pe schele, h ran a şi cîte un ulcior
cu apă rece. F oarte bucuroasă că dom nea voia bună
şi prietenia, um bla ca prisnelul, slujindu-i pe to ţi cu
linguri, cuţite, şervete, pîine, apă. N u se su p ăra cînd
m eşterii ori ucenicii o îndem nau să guste din bucate,
dacă poate m esteca p rin broboada oare-i acope­
re a faţa.

Î29
— Lăsaţi fata în pace! se ruga Ieronim. De altfel, nici
nu ne-o putem închipui altfel decît cu faţa acoperită.
Pe peretele naosului dinspre apus, sus, în mijlocul
boltirii, au zugrăvit-o pe M aica D om nului în jilţ îm ­
părătesc, cu spetează în cru stată şi b ătu tă în pietre
scumpe. Pe genunchi i l-au aşezat pe Isus Emanuel.
— în fapt, noi, lăm u rea Ieronim , în tabloul ista am
luat model o fem eie din obcini, cu obraz tînăr, ochi
m ari, p ătru n zăto ri de sub sprîncene bine arcuite, nas
d rept şi gui’ă mică, şi-am îm brăcat-o în strai îm ­
părătesc.
Şi Eli Ilarion, privind tabloul, zicea în tru sine :
..... Ieronim al m eu face din oam eni obişnuiţi, fiinţe
nepăm întene. Le pune stra jă de îngeri, nim b de aur
şi-i a ju tă să plutească în văzduhul înalt şi strălucitor*',
îl încînta priveliştea cu arbori şi tu rle rotunde de bi­
serici. Jos, la picioarele tronului Fecioarei, serafim i,
cu aripi p u rp u rii şi verzi, larg desfăşurate, sporeau
im presia de plutire şi zbor. R înduind cu chibzuială
apostolii şi sfinţii de-a dreap ta şi d e-a stingă tro n u ­
lui, în ciuda locului strim t, păreau miulţi, alai m ăreţ
în preajm a îm părătesei lum ii. Ba au m ai găsit loc şi
pentru case şi tem ple, crescute parcă pe păraînt. Dacă
tablourile îl încîntau, în schimb, îl cam supăra lim -
buţia lui Ieronim . Cînd întinde şi netezeşte tencuiala
pe zid, cînd dă cu pensula pe contururile însem nate
in tencuiala crudă, tace şi răsuflă greu, grăbit, parcă
s-ar sfădi cu cineva în gînd ; ba, uneori, parcă i se
taie răsuflarea. D ar în clipele de hodină se răzbună;
povesteşte, descrie scenele pe care le are în m inte,
glum eşte, înşiră zicale, vorbe de duh şi chiar unele
obrăznicii.
In h a la t alb, N ecunoscuta se-nvîrte p rin tre m eşteri
şi ucenici, cînd ca o vedenie sfîntă, cînd ca o roabă

230
um ilă, cînd ca o ispită. Sofronie a suris cu îngrijorare
cînd a aflat că Ieronim i-a cum părat din Suceava!
halate albe, ciuboţele şi broboadă de bumbac.
... „Dacă, în tr-o zi, îi sm ulge broboada şi-o află tot
atît de frum oasă pe cit de tînără sprintenă, harnica,
pricepută ?... M eşterul Dragoş spune, şuguind, că l-a
văzut în tr-o zi cum îi lega sandala"...
Şi lui Eli Ilarion i se am ărî cerul gurii : ... „Să nu-1
piei’d : num ai el poate zugrăvi D ragom irna, aşa curn
gindim noi ; înnoitori pe o tem elie străbună. De-j
pierd, m.ă pierd"... Ascultă ironia lui Sofronie ;
— Nu cumva, Ieronim e, ochii Fecioarei, şi aici şi în
altar, seam ănă cu ai M utei ?
— Am lu crat după erm inie.
— Te acoperi cu cartea, şiretule ! D ar dacă stîrneşti...
gelozii ?
— Şi ca să nu stîrnesc asemenea... sim ţăm inte, tre ­
buie să fac o Fecioară ciacîră ? Şi-apoi, dacă pofteşti,
erm inia ne cere a zugrăvi şi chipuri urî te. De-o pildă:
,,Hristos o tăm ăduieşte pre cea gîrbovită... — o m il­
iare fire gheboşată, răzăm atâ fiind in tr-o cîrjă"...
— - Pe asta eu o zugrăvesc ! şi, în cîteva m inute,
schiţă pe tencuială crudă un bărb at ghebos, pe care
o femeie, cu un resteu, îl croieşte peste cocoaşă.
— Ei, bădiţă, şuguind aşa, dovedeşti înţelepciune.
Sub schele, se ivi moş A ndrei : l-a adus N&cunas-
cuta anum e să povestească de-ale lui, bătrîneşti.
— Ştiu o părabolă cu m ilostenia.
— Spune-o, moşule, il pofti Ieronim , zugrăvind o
aripă de înger.
-— Cînd vede vînătorii, cîtu-i el de curajos, leul tot
se teme, oţîră. Şi ca să n u-i ia urm a, tîrîie coada pe
nisip şi-acopere sem nele ghearelor. Aşa şi tu, omule,

231
cînd faci m ilostenie, nu te lăuda, ci dă intr-ascuns şi
u ită c-ai dat. Că dacă nu, află vînătorul de suflete,
sarsailă num it, şi te-ndeam nă a te făli : „Am făcut şi
am d res“... Şi su fletu l lăudărosului pică la talp a ia­
dului. Ca leul să faci şi tu, Ieronim e. Că noi, oam enii,
sîntem precum colbecul cel încet tîrîto r ce năzuieşte
spre o stea. Sau precum albina care ţine în gură m iere
şi în coadă ac cu fiere. Iar trăin d afli că sub m ierea
cea dulce dospeşte otrava cea amară.
— Şi pe-aceste pilde va să le zugrăvesc, moş pri-
secăre.
— P rea bine, m eştere dragă. Că dacă m urim , noi cei
vechi, m ulte din averea asta de gîndire se u ită şi se
pierd. Iaca, a ţi zugrăvit aici, pe „Isus la m o rm în t“.
B ună treabă, m eşterilor ! M eritaţi, de lă m ine, un
putinei de m iere din floare de cireş sălbatec... Ci eu
ştiu o poveste cu M aria din M agdala, ibovnica lui
Isus. Că, om fiind, a a v u t şi el o ibovnică, precum tot
feciorul. N u ştiu ce zic scripturile, dar noi ştim că
fecior fără fecioară e ca apa fără m oară, ca ştiubeiul
fă r’ de albină, ca soarele fără lum ină.
— D ar cum e cu M aria M agdalena,?
— Spun în d ată ! D upă ce fariseii şi saducheii l-au
ucis pe Isus şi neam urile l-au pus în groapă, M aria
M agdălina i-a stră ju it tot tim pul m orm întul : îi stro­
pea lespedea cu m iresm e şi plîngea, plîngea de-ţi ru ­
pea inim a, nu alta. Şi cum să n u plîngă, sărăcuţa, că
Isus îi era m ai drag ca sufletul. V orba c in te c u lu i:
Eu vreu şi m ai nu vreu şi-ţi dau tot su fle tu l meu...
D ar parcă era făcătură : sim ţind m.ireasma m iresm e­
lor, nişte m usculiţe vinete la aripi se năpusteau şi su-
geau to t oloiul cel am irositor. îşi ungeau aripile cu
el, ca să m iroase ele frum os, iar cel din groapă să se
im pută. Văzînd aşa, M aria M agdălina îşi în teţi ruga
şi plînsul...

232
— De ce îngădui, Cerule, îl în treru p se Ieronim , su-
rîzînd, ca nişte gîze ticăloase să fu re m ireasm a su ­
fletului nostru, dragostea n oastră cea de cît crinul
m ai c u ra tă şi m ai sfînt m irositoare ? Că eu vin, cu
frum useţea cea c u rată a ch ip u rilo r şi culorilor, să
m îngîi pe cel care ai s u fe rit noian de schingiuiri. Vin
să-i alin durerile. Să nu-1 las p rad ă vierm ilor sp u r­
caţi ai nepriceperii şi nesim ţirii. Zic şi eu ca M aria
din M agdala ; vin cu m iresm e stoarse din inim a mea,
să m ai domolesc usturim ea răn ilo r lum ii, răn i ce, cu
m are cruzim e, singură şi le face.
— De unde ştii că a zis aşa ?
— De acolo de unde ştii şi m ata, moş prisecare. Iar
în cărţi scrie că M aria M agdalena a fost una din cele
mai ferm ecătoare fem ei ale lum ii vechi, asem eni cu
Sem iram ida şi cu C leopatra. Eva şi Elena, N efirtite,
Thais şi Teodora îm părăteasa.
— Da ? Bun ; dacă zic cărţile, aşa trebuie să fie. Ci
eu am m ai a fla t şi cum a blăstămait pe acele m uscu-
liţe hoaţe : „Să vă îm p u ţiţi aşa de scîrbos, încît n i­
m eni să nu vă m ai sufere !“ Şi ştiţi care sîn t acele
gîze ? Căţeii de turbă.
— Ei, pe aceştia n u-i m ai zugrăvesc ; spurc peretele.
— Las’ că-i zugrăvesc eu ! sări Sofronie cu vorba. Eu
n u fug de ce-i u rît. N u-i aşa, M uto ? Că şi tu ai faţa
strîm bă şi schiloadă, buboasă şi m încată de lepră. In
d arn ţi-o ascunzi cu îndărătnicie : eu to t ţi-o văd.
D ar n u m ă înspăim înt. Cel m ult m ă-îngreţoşez.
F ără să ştie de ce, Ieronim în treru p se ro tu n jirea
obrazului îngerului la care zugrăvea şi grăi, cu uşor
tre m u r în glas :
— Ochii tăi au cunoscut noaptea m arilor p răbuşiri ;
au răm as, totuşi, blînzi, calzi, buni, lum inoşi. Lum i­
nează cu flacără îm p ru m u tată din inim ă. Privirile tale

231
sînt ca! toiagul orbului : cerci, pipăi cu ele aerul şi
piaira, seninul şi fu rtu n a, floarea şi spinul, bucuria
şi m îhnirea. Vezi durerile din inim a oam enilor şi
picuri leac. Căci ochii tăi. Necunoscute, povestesc tot
ce văd şi gîndesc ; trec peste încrem enirea buzelor,
peste tăcerea glasului şi cuvîntează în locul lor.
In săptăm îna urm ătoare, to t pe zidul de apus au
continuat zugrăveala. Ucenicii Gligorie şi Ispas au
dat cîm pul cu albastru şi l-au îm pînzit cu stele. Deşi
lucra de zor la pictarea chipurilor, a clădirilor, a vie­
tăţilor, Ieronim urm ărea, îndeaproape, m unca uceni­
cilor : îi .povăţuia şi le în d rep ta greşelile. Infrîngîn-
du-şi sfiala şi stîngăcia, N ecunoscuta a izbutit să
deseneze stele m ai corect decît ceilalţi ucenici. Pe m eş­
teru l Ion nu-1 mai preocupa N ecunoscuta : era bucu­
ros că nu-i cerea sim brie. în schimb, călugărul Da-
mian, întors cu căru ţa de pe drum ul C ernăuţiului. re ­
învia zvonul că N ecunoscuta ar fi fa ta din flori a lui
Crimea.
— Acum încep a mă dum iri, se m ira, fariseic : E... cu
ochi şi cu sprâncene : oştean călugărit, vulpoi pocăita
Uite-1, iar vine... să-şi vadă odrasla.
Ieronim lăsa zv o n id u l să-şi facă m endrele : se
adăpostea seara în chilia unde găzduia A nastasie
Crim ea şi în treb a toate neştiutele din teologie ori din
viaţa boierilor din Suceava. îl asculta vorbind despre
tablourile unde au în tru ch ip at m inunile despre za­
lele, căştile şi lăncile străjilo r lui A na şi Caiafa, în
com paraţie cu a celor din stra ja lui Pillat.
— Mă incintă aceste tablouri mici, asem ănătoare
m iniaturilor mele.
— Mă bucur, prea cuvioase.
•— Te-.am p riv it de acolo, din colţ, cînd l-ai zugrăvit
pe Iuda prim ind, de la arhierei, plata vînzării. Şi-ţi

234
spun că clacă Sc;fronie se pdcepe liiai bine a zugrăvi
chipuri ca ale lui A na şi Caiafa, ţie işi reuşesc mai
ales fiinţele cu chip bun, oropsite, n edreptăţite, cu
chip frum os şi suflet bun. De aceea se cade să lucraţi
m ereu îm preună. Vă întregiţi, ca ziua cu noaptea.
— Şi eu am băgat de sam ă ; dar mă silesc să-l întrec
în toate.
— Să te văd... D eocam dată vreau să scot un izvod
după tabloul „N aşterih‘, să-l potrivesc p e n tru T etra-
evangheliarul meu.
— N u-i nevoie, prea cuvioase ! uite, ici schiţa.
Ţi-o dau.
Şi, în tr-o clipă, schiţă la mijloc, pe un covor roşu.
Fecioara, în dreapta Isus prunc în făţişat şi doi boi
care-1 încălzesc cu suflarea lor. La picioarele Fecioa­
rei, şase oi, cele din stingă pasc, cele din dreapta r u ­
m egă şi privesc s.pre Fecioara, pe care un păstor le-o
ara tă cu dreapta. In stingă, cei trei crai vin să se în ­
chine. Apoi, sus în ceruri, in tr-u n m edalion, Deisis îşi
trim ite razele asupra pruncului. La m arginea zării,
m unţi, p ăduri de brazi şi ceata îngerilor.
— Brazi ? în treb ă Crimca, zîm bind. în C anaan nu
cresc.
— Eu pun arborii ţării noastre şi m unţii noştri : sînt
m ai frum oşi.
— Ai dreptate. Dă-m i şi schiţa asta... Aşa. Am adm i­
r a t azi fata asta necuvî.ntătoare cum a aşezat pe zid
o stea, parcă anum e ca să dea m ai m ultă lum ină şi
gingăşie întregii scene.
— Grecii şi rom anii puneau în centrul lum ii omul,
divlnizmclu-l ; noi aşezăm dum nezeirea ca s-o apro­
piem cit m ai m ult de om. In naos am zugrăvit, de
fapt, o povestire din viaţa de toate zilele a oamenilor,
pe înţelesul tutu ro r. Sofronie spune că, aici, sfînt e
doar nim bul din ju ru l unor capete ; încolo, viaţă.

235
s tr ă je r ii stau la foc, de p arcă n u s-a r găsi lîngâ zidu­
rile cetăţii, unde-i cald, ci aici, la noi, unde, pînă nu
fac foc oam enii nu se sim t bine. Ia r în grădina G etsi-
ma'ni, deşi Isus se roagă înlăorăm at : „Eli, Eli lam a
sab actan i“, apostolii m ai m ult m oţăie decît veghiază.
Pilda făţarn icu lu i am zugrăvit-o după erm inie, dar
şi după zicala noastră : „Făţarnice, vezi şi scoate mai
întîi b îrn a din ochiul tău şi-apoi gunoiul din ochiul
altora".
— Ştii erm inia de-a ro stu l ?
— N u toată... O luăm ca punct de pornire ; pe drum ,
aşezăm povestiri din scriptură în privelişte din oh-
cine ori din Suceava.
D upă un răgaz de două zhe, cu plim bări la R ădăuţi
şi la P utna, s-au apucat să lucreze brîul lat din flori
de aur, care desparte spaţiul hărăzit ctitorilor de sce­
nele din viaţa lui Isus. Apoi au tre c u t să zugrăvească
„Facerea lum ii", pe absida de m iazănoapte. Ieronim
zugrăvea, la în trecere cu Sofronie, „păm întul glodu-
ros, făcut de cineva furios şi neîndăm înos, care um blă
pe jos, p rin noroi şi ape şi se-m piedică în hîrtoape"...
cum descînta prisecarul. Ci a îm podobit acest pâm înt
d in tru în ceputuri cu fir de iarbă firavă, cu garofiţe
de cîmp, albe şi roşii, cu ferigă înaltă, cu arbori ră -
m uroşi, cu vreji de viţă încărcată cu ciorchine.
— Cînd văd strugurii voştri, m eşterilor, îmi lasă gura
apă, rîd ea moş Andrei.
D ar m eşterul Ion îi dojenea, cu asprim e, şi m ai
ales pe Ieronim :
— C hipurile tale au un fel de m oliciune, de blîndeţe
eretică. Şi-apoi pui p rea m ultă culoare. P re a m ultă
m işcare.
— M eştere, eroii noştri a r treb u i să u rle de durere,
să se încovoaie sub povara gîndurilor grele, să cînte

236
şi să dănţuiască de bucurie, iar sfinţenia sâ-i urce la
cer. Ori noi abia cutezăm a le m işca faldurile straielor
şi fîlfîirea aripilor.
— E rm inia ! Ea porunceşte să înfăţişăm chipurile
în tru veşnicie. Ori frăm întările, bucuriile sînt v re­
m elnice. P re a vrem elnice !
— D ar oare veşnicia nu-i un nesfîrşit şir de vrem el­
nicii ? Uite, acum cînd îl zugrăvesc, aici, pe Isus, în
strai alb, cu m îna ridicată în tru m îngăierea şi bine-
cuvîntarea lum ii, în m ine se zbat gînduri şi sim ţiri
năsălnice. L-am pus veghetor la pacea tu tu ro r vieţui­
toarelor, ia r m ie îm i vine să-l hulesc pe cel bun şi
drept şi laudă să aduc Iudei, vînzătorul. Dau în sm in­
teala filozofilor păgîni şi aiurez cu dînşii. A tunci b ra ­
ţele mi se vlăguiesc, picioarele-m i scapătă, fruntea-m i
arde, inim a-m i soarbe pelin, şi nu m ai pot înţelege
fericix’ea. Z ugrăvind num ai după erm inie, m ă sfădesc
cu ştiinţa cea nouă, cu astronom ia lui Copernicus,
K epler şi Galileo Galilei, cu frum useţile izvodite de
Leonardo sau M ichelangelo, deşi ştiu o povaţă în ţe ­
leaptă : n u te ce rta cu ştiinţa şi cu frum useţea tr u ­
pului omenesc, dacă vrei să cucereşti F ericirea şi Veş­
nicia...
— Ieronim e, m enirea ta -i să ucizi fiara ispitei şi să
zăm isleşti frum useţi, .povăţui Eli Ilarion, cu hotărîre.
Deci fugi de plăcerile ticăloase ; nu căta Fericirea în
m ocirla lor.
— Trei m ari păcate, ca trei cerberi se a ţin la poarta
fericirii, in tră în vorbă şi călugărul M ina ; ele îşi au
scrise num.ele pe tru p u l omenesc : pe fru n te — T ru ­
fia, pe pîntece — D esfrîul şi ,pe piept — îndoiala,.
■— Pe toate fem eia le întruchipează, le m înuieşte, su­
rise m eşterul Eli Ilarion : Trufie, D esfrîu, îndoială.
leronim înţelese că nu-i vrednic a ţine piept la trei
îm potrivitori. dar nu se opri ■

237
— Mă tem, m eşterilor, că singurul AdeviT este viata
de pe acest păm lnt. Şi viaţa fără Dragoste iiu-i cu p u ­
tinţă. Am spus asta de o mie de ori.
— V iaţa ta-i întruchiparea strădaniei de a în fru m u ­
seţa zidurile.
— Oare un păm înteam bicisnic poate împodobi pă-
m intul cu frum useţi ? Mă tem că nici Frum useţea,
nici D esăvîrşirea, nim ic n u-i cu p u tin ţă fără D ra­
goste. N u-i aşa... N ecunoscute ?
F a ta încuviinţă, înclinînd fruntea, surise cu ochii şi
m ai adăugă un dram de auriu în cea de a şasea rază
a stelei zugrăvită pe cerul în tre ză rit în tre un ciorchine
de stru g u re şi două ra m u ri încărcate cu frunze verzi,
zugrăvite de Ieronim . A ceastă scurtă priv ire îl în fu ­
rie pe Sofronie : „Cum fac să nu m i-o fure Ieronim ?
De cînd nu m ai trage la boieroaica din neam ul Stroici,
ţine trena... M utei. Iar eu, nim ic !“
—■N um ai m unca izbăveşte de cele rele ; num ai ea
alină usturim ile cele m ari ale m u strării de cuget şi le
spulberă pîcla. N u-i aşa, N ecunoscute ? întrebă ia r
Ieronim , cu durere în glas.
— Uite pe cine întreabă, ca să afle răspuns ! hohoti
Sofronie.
•— Pe cea care tru d e şte la m uncile cele m ai grele şi
duce tra i în um ilinţă şi ocară. Pe cea care vă m ătură
păinjenişul şi m ucegaiul chiliilor, vă spală i’apănul
rufelor, vă curăţă haznaua, rîneşte grajdul vitelor,
care piatră, frăm întă v aru l p e n tru tencuială. Şi pe
toate le face cu linişte de isihastă. Aşa că-m i poate da
răspunsul cel bun.
— A devăr grăieşti, Ieronim e ! îl întîm.pină cu su-
rîsu -i trist Eli llarion. încredinţează-te că plăcerile
uşoare repede te prăbuşesc în hăul m îhnirii, al dez­
nădejdii şi te-aru n că-n groaza m orţii.

238
— Se spune că viaţa-i un dar ceresc pe care nu l-am
cerut, însă ne doare că treb u ie să-l înapoiem dărui-
torului. Aşa că s-a r p u tea nici să nu fie un clar, ci
num ai un îm prum ut. Cu cam ătă foarte m are.
•— Iertaţi, m eşterilor, că in tru în vorbă nepoftit CI
eu, deşi nu pricep toate vorbele cele filozofeşti, lin
totuşi cu Ieronim .
— Cum adică, prisecare ?
— De-o pildă, acu, în prim ăvara asta cu senin şi
,s oare, eu m.ă tolănesc pe-o coastă, în prisacă, p rin tre
ştiubee, ascult zum zetul albinelor, în goana lor neos­
toită după m iere şi ceară, adică după dulceaţă şi lu ­
m ină ; şi m ult mi se bucură inim.a. Zic, în sinea-m i ;
,,Frum osu-i, Doamne, şi pace, şi linişte şi bine : sa
lot trăieşti, să n u mai m o ri“... V orba cîntecului, că
este un cîntec şi cu m oartea : Foaie verde fir mătăsii i
Tu, Anica m ea frum oasă i Ş tii că pe vale-ntunecoasă /
Vine m oartea fioroasă / Cu cuţite şi cu coasă /' Să-ţi
ia su fletu l din oasă 7 / — Ştiu, bade, dar ce să-i fac ? /
M oartea-i boală fără leac / — Roagă-te, frum os, fe ­
m eie / Moa.rtea-n loc să stee... / — Te rog, Moarte, mă
mai lasă, / Că nu m i-i bărbatu-acasă, / Ci-i sus, pe
deal, la coasă ! / — Ancuţă, nu se poate / Că hărha-
tii-tu -i departe / Şi eu n-vM ept, că-s Moarte !... N -aţi
Moarte, carul cu boi / Mă m ai lasă pînă joi... / — Ba
nici pînă mai de-apoi, / C-aşa scrie-n cărţi la noi...
—■ Deci... n u -i scăpare...
— A r fi una, cam bicisnică, e drept. Şi-am să v-o
spun, cînd îl veţi zugrăvi pe H aralam bie, cel care a
pus M oartea-n cătuşe. Iar, după capul meu, tru d a
noastră aici e tocm ai o cercare de a îm piedica repedea
stingere a gîndurilor şi sim ţăm intelor înalte.
Lucrul la absidă s'îngă se încheia cu veselie, stîr-
n ită de vorba prisecarului. Ieronim ar fi v rut să zu­

239
grăvească acum ctitorii, dar m eşterul Ion s~a îm ­
potrivit.
— La urm ă ! Faceţi doar ,,rugăciunea ctitorilor", aici
pe jum ătatea din stingă a peretelui din asfinţit, de la
uşă încolo, sub brîul de flori, cum am plănuit. Vă în-
tin deţi şi pe zidul de m iazănoapte pînă la absidă.
Şi fiind lucrarea grea, tre c u ră fă ră preget la îm ­
plinirea ei. L-au făcut pe m itropolitul G heorghe Mo­
vilă şi pe Teodosie Barbovschi, prelaţi şi ctitori ai
Suceviţei ; i-au am estecat p rin tre sfinţi, în rugă. le-
ronim găsea tabloul prea înghesuit şi întunecat, dar
m itropolitul a fost m ulţum it ; m eşterul Ion a dobîn-
d it laudă şi făgăduiala unui spor de galbeni. S-a dus
la Suceava să-i prim ească.
T recură la absida de miaKăzi. Cu glasu-i cald şi
uşor trem u rat, învăluit în tre bolţi, parcă anum e ca
să fie m ai prietenesc, Ieronim citi din ,,C artea F a ­
cerii", 1, 21 :
— ... ,,chiţii cei m ari şi 'toate vietăţile vierm uitoare
de care m işună apele, după soiul lor, şi toate păsările
zburătoare, după soiul lor", chem ate la judecata de
apoi. A sta avem de zugrăvit. Intîi facem apa, m atri­
cea şi leagănul unde s-a'u zăm islit vieţuitoarele. Apoi
ţărm ul îm podobit cu arbori. In m ijlocul loi’ Isus, bine-
cuvîntînd.
■— Eu îl pictez pe Isus, ceru Sofronie.
— Iar eu aceşti p a tru chiţi şi păsările ; la m ijloc soa­
rele, m are, tot de aur, cu raze drepte şi şerpuitoare.
Tu, Gligorie, fă copacii.
Tăcut, încruntat, Ieronim contură p a tru chiţi, cu
cozile în zbatere, cu solzii de pe şira spinării ca nişte
ţepi zbîrliţi. Colorîndu-i, îşi am inti de chiticii prinşi
în apa Suceviţei : ,,Ei m -au îndrum at spre stînca a r­
gintie ?“ M înuia pensula ca pe-un arcuş izvoditor de
lum ină şi cîntec. Culegea culorile din ulcelele întinse

240
 de N ecunoscuta şi le aşeza, mîngîios, pe zid. Gîndea ;
... ,,Ceasul de vorbire cu fata asta şi scalda în ştioalna
ca lacrim a, n eu itate mi-s. Şi-a descoperit faţa num ai
p e n tru m ine. Şi iar tace şi m unceşte. Tac şi eu... Să-i
spun că ieri, jupîneasa Irina, m -a p o ftit s-o văd pe
sora ei m ai mică, M elania, fa tă de m ă rita t ? Că m eş­
teru l Dragoş m ă îndeam nă a m ă însoţi cu N atalia ?
Doi m eşteri bănuiesc în m ine ginerele care le tre-
buie“... C hiţii înviau pe zid, cu solzi argintii, lucitori,
ca peştişorii Suceviţei în lum ina soarelui : cele m ai
puternice făpturi de pe păm în t se rînduiau supuse,
cum inţi, cu ochii holbaţi, să soarbă toată binecuvîn-
tarea d ă ru ită de sus. Cînd sfîrşi, se aşeză jos, pe
schelă şi-i privi cu luare am inte ; apoi m ai puse cîte
o pensulă de culoare, acolo unde vedea lipsă ori gre­
şeală. P arcă se afla pe stînca argintie, iar păstrăvii
prinşi se făcură uriaşi şi-l priveau iscoditori. Necu­
noscuta îi întindea ulcelele, fără cuvînt : le gîcea din
privire, din surîsul ori încru n tarea de pe chîpul lui
Ieronim.
Cînd aşeză toate pensulele jos şi-şi şterse m îinile,
se tîngui :
— Vai, ce pozne-au ieşit !... A ltfel de cum i-am schi­
ţat. Vezi, bădiţă, cît schim bă culoarea ?... Hei, unde
eşti ? Te-ai în ălţat la cer ori ai coborît în iad ?
De pe schela din d rep tu l ferestrei, unde rînduia ul­
celele cu vopsele, N ecunoscuta şopti :
— E-n ogradă, la fîntînă... Se spală p entru masă.
Vorbea încet, şoptit, cu m are fereală, deşi ştia că
în biserică nu mai era nim eni. Ieronim se întinse şi-i
prinse m îna caldă, mlădie, uşor înfiorată :
— Cînd... cînd ai să ieşi din m uţenia asta chinuitoare?
— Cînd mă voi încredinţa că pot izvodi şi dragoste,
nu num ai m ilă şi pofte.
— Nu cumva... tainele Întunecă şi sperie dragostea ?

241
— Viata m -a încărcat cu ele şi greu m ă despovărează,
— Oam enii din obcini ştiu că num ai cu dragostea Făl
Frum os o scoate pe Ileana Cosînzeana din prinsoarea
Zm eului.
—■ în tr-o izbăvire de asta nădăjduiesc .şi eu, deşi nu-s
Cosînzeana.
Lui Ieronim i se p ăru că el însuşi a dat acest răspuns
şi se cutrem ură de gîndurile şi sim ţăm intele stîrnite
de propria-i pilduire. Şi p en tru că se tem u să spună
ce sim ţea, în treb ă :
— Iţi plac chiţii m ei ?
—■ M ult ; p e n tru că i-ai izvodit sub privirile mele
şi pentru că aduc a oameni. U ite-i : cel dinspre noi
e înfricoşat de vederea lum inii, gata parcă să se afun-
de-n adînc ; cel de al doilea, deşi are rît ca de rino­
cer, surîde um ilit de p u terea lum inii ; cel de al tre i­
lea zice, tru faş : „Ce vrei tu, ziditorule, cu lum ina
binecuvîntării tale ?“ ; cel de al patrulea, cu ţepii
zbîrliţi, se u ită fioros şi rînjeşte, vrînd parcă să se
repeadă şi să sfîşie.
— N ecunoscute ! Eşti deşteaptă şi foarte dragă-m i
eşti.
■
— La masă, m eştere Ieronim e ! strigă din pridvor
ucenicul Gligorie. Iahnie de bob, cu curechi m urat...
Iar trapeza aşteaptă.
Ieronim auzi glasul ucenicului răsfrin t sub boiţi ca
un tu n e t care dezlănţuie grindina p ărerilor de rău,
peste florile ce i se desboboceau în inimă. Şopti :
— R ău îm i pare, N ecunoscute, că nu vii să cinăm îm ­
preună...
— A sem enea părere de rău, m are bucurie-i p e n tru
mine.
Aşa cum îşi făcuse obicei, moş A ndrei m înca, zîm-
bea, m ustăcea uşoiş, ca şi cum ar fi p rim it pe nări
m iroznă de fagure proaspăt, şi povestea :

242
— D espre ,,F acerea lum ii" : Se zice că, la începutul
incepulurilor nim ic nu era pe lum e făr' num ai în ­
tuneric şi o apă neţărm u rită. Deodată, în m ijlocul
acelei ape s-a Iscat un vîrtej de spum ă. Din el s-a
născut un fluture. Da, un flu tu re .şi un vierm e, care
au po rn it a p lu tire pe apă, aşa, în neştire. De la o
vrem e, flu tu rele s-a aşezat pe-o frunză de plăm adă
adică de nufăr, şi s-a p refăcu t în tr-u n fecior frum os,
frum os ; şi acela a fost D um nezeu. V ierm ele s-a vî-
rît cu capul în m îl şi s-a schim bat în ceva u rît şi
rău : adică diavolul sau necuratul. Lacom, fiind, a
tra s spre el to t întunericul ; lui Dum nezeu, i-a ră ­
m as lum ina, curată şi strecurată. Unii spun că în
v îrte ju l acela de spum ă s-a ivit un ou, iar din ou a
ieşit un hulub şi un răţoi. H ulubul, D um nezeu ; ră-
ţoiul. Diavolul. De aceea capul de răţoi nu se niă-
nîncă, se aruncă. Satana şi-a alcătuit o oştire de draci
şi se grozăvea, zicîndu-i lui D um nezeu ; ,,fîrta te “.
D ar şi M ilostivul îi în tu rn ă vorba : ,,N efîrtate“ !
•— Cine a născocit povestea asta, m oşule ?
— Oamenii, cu închipuirea lor. Că, dragă zugravule,
nim eni nu ştie de cînd e zidit păm întul şi cine anum e
l-a zidit. A tît se spune că atunci cînd s-a cernut lu ­
m ina de întuneric, era păm înt p u ţin : num ai ca un
ostrov, m ărunt, cit un p at unde se culcau cei doi
fra ţi ; D um nezeu şi Diavolul. De la o vrem e, cum
se întîm plă, dracul prinse u ră pe frate-su, adicătelea,
pe Dum nezeu. Şi, nici una nici două, hotărî să-l piardă
şi să răm înă singur stăpîn pe acel colţişor de păm înt,
care ar fi fost, cică, p rin p ărţile Rusalim ului, unde-i
şi buricul păm întului. G îndea n e fîrta tu l : ,,Să-l arunc
pe Dum nezeu în apă, îndată ce va adorm i". D ar D um ­
nezeu, atoateştiutor, a aflat planul : s-a prefăcut că
doarme, iar cînd satana a v ru t să-i dea brînci în apă,

243
s-a fe rit iute, în tr-o parte. Din viteza, neavînd opre­
lişte, sarsailă huştiuluc ! in apă ; nu s-a înecat, dar
D um nezeu l-a afurisit : ,,N ichipercea să te cheme,
satană şi diavol, sarsailă şi necuratul, scaraoschi şi
ducăsepepustii să ţi se zică, spaim a lum ii să fii şi
ucigătetoaca“... Aşa l-a blăstăm at, dar l-a lăsat stă-
pin pe întunecim ile cele negre ale adîncurilor... Mai
v re ţi poveşti ?
— Mai vrem , dar ni le spui pe schelă. H aideţi !
P risecarul i-a urm at, cu năzbîtiile lui.
— A lţii zic că D um nezeu a făcut lum ea din tr-o tu rtă
m are de lut, pe care a întins-o în toate părţile. Şi
cum voia să fie cît m ai încăpătoare, a tot întins-o şi-a
întins-o, pînă cînd a băgat sam ă că nu m ai încape
sub clopotul cerului.
— Lacom şi D um nezeu ! Nechibzuit.
— Păi, ce crezi ? Ce să facă ? Şi cum să dreagă
greşeala ? Se crăm ăluia şi-n treb a în dreapta şi-a
stingă : nici un sfat bun. De altfel, pe-atunci oameni
nu erau, iar celelalte vietăţi, cam n e aju to rate la m inte.
Proaste, ce mai... D ar voi lucraţi, m eşterilor, nu căs­
caţi gurile la m ine, ci urechile !... A în tre b a t atoate-
ştiutorul şi pe albină. N u ştia, dar, cotelitoare şi bă-
tătarnică, a dat fuga la arici, pe care-1 socotea ea,
m ititica, d rep t cel m ai pricopsit la cap d intre toate
jivinele. A junge la vizuina lui şi-i spune încurcă­
tu ra şi năcazul lui Dum nezeu. „Şi-a găsit, ziditorul,
să-ntrebe p e-un ghem otoc ca m ine ? Ce pricep eu
faţă de-un atoateştiutor ?“ A lbina a înţeles că se
sfieşte ori nu vrea să-i spună ; dar, cum inte gîză !
s-a ascuns lîngă vizuina ariciului şi-a tras cu u re ­
chea : l-a auzit vorbind singur : „P rost e D um ne­
zeu... Nu se pricepe să strîngă tu rta în m înă, s-o în­
creţească, să facă movile, dealuri şi m unţi, ca să-i

244
încapă sub clopotul cerului"... A lbina a şi zburat, cu
vorba asta, în cer, la D um nezeu. B un sfat ! Şi D um ­
nezeu aşa a făcut. Bucuros, a zis : ,,B inecuvîntată
fii tu, albină ! C eara ta să ardă în biserică, în şfeş-
nice şi policandre de aur. Şi de lum inări de ceară să
aibă p a rte om ul la m oarte. Din gură să-ţi curgă
m iere, adică tot ce-i m ai dulce pe lume. Iar de v ră j­
m aşi să te aperi cu un ac înveninat, ascuns, să n u ţi-1
ştie nim eni. Fiindcă m i-a dat sfat bun, ariciul ghe-
m otoc să se facă ori de cîte ori l-a paşte vreo p ri­
m ejdie. Iar cel care ar îndrăzni să-l omoare, să se
treacă la răboj ca făp tu ito r de greu păcat. D ar p en ­
tru că m -a făcut prost, îi p u n ţepi pe tot tru p u l, ca
nim eni să nu-1 poată îm brăţişa, cu dragoste, şi să tr ă ­
iască în singurătate, p rin bălării.
— Moş A ndrei, la zidirea cea nouă la oare vom lucra
lăsăm de-o p a rte erm inia şi zugrăvim zidirea lum ii
aşa cum ne-o povesteşti m ata.
— Dar... n-o fi păcat, Ieronim e ?
— Şi cele scrise în erm inie to t poveşti sînt... Sin­
gu ra rea lita te din tabloul la care trudesc acum este
soarele ; el trezeşte, prim ăvara, la viaţă şi firu l de
iarbă, şi floarea, şi gîza, şi inim a omului... Şi-acum ,
p e n tru că-i am urg şi m îine-i B unavestire, să trecem
la hodină. G ligorie şi Ispas, spălaţi pensulele. Necu-
noscuto, cînd m ulgi bivoliţele, adă-m i, rogu-te, o
cană de lapte.
— E post, m eştere ! l-a sp eriat Gligorie.
— Am dezlegare de la stareţ ; m -am cam spetit
m uncind.
N ecunoscuta a încuviinţat, d ar nu l-a lăsat pe G li­
gorie să cureţe ulcelele şi pensulele lui Ieronim , ci
ie-a spălat ea, curat, şi le-a rîn d u it pe schelă, să le
aibă gata, poim îine.

245
 IJrd n d singur, pe Suceviţa în sus, cu gîndurile lui,
leronirn auzi clopotele de vecernie : răsunau în văi,
răscolitor de frum os : ,,Sofronie... Ce m eşteşug ! Me­
lodii, p a rc -a r cînta la un ţam bal u ria ş“... Pe nesim ­
ţite, gîndul i-a lunecat spre întîm plări de la C urtea
dom nească, spre dom nia lui Ierem ia vodă : frăm în-
tată, grea, dureroasă p e n tru norod. Dacă l-a a ju ta t
să ia tronul, regele polon îi cere acum ascultare şi
bani, m ulţi bani. O.şti leşeşti şi tăta re stau în ţară,
secătuindu-i vistieria. Totodată, vodă nevoit este a
plăti su ltan u lu i haraci greu. Aşa că ,,la ţîţa Moldo­
vei sug tre i dihănii : un lup, un urs şi-o nevăstuică
tătărească, zice moş A ndrei. De unde lapte şi pentru
sărm anii ei copii ?“ în ocîrm uire, Ierem ia vodă se
bizuie m ai m ult pe călău şi pe lefegiii Ieşi, decît pe
înţelegerea şi dragostea ţării. De cînd s-a term inat
Casa dom nească din Suceviţa, noaptea se aduc bo­
găţii m ari şi se ascund în beciuri tainice, zidite cu
m eşteşug de Eli Ilarion. P rin hanurile şi crîşm ele din
Suceava, cîrtesc nem ulţum iţii, tot m ai num eroşi şi
m ai furioşi îm potriva lui vodă, a doamnei, a lui Si-
mion Movilă, pe care jupîneasa M argareta îl îm pinge
să ia S caunul Ţ ării Rom âneşti, să fie şi ea doamnă.
,,N -aveţi p a rte de nişte ctitori iubiţi de norod, ca
Ş tefan ori R areş“, zice prisecarul. E m ai aproape de
L ăpuşneanu decît de P e tru vodă. Iar dacă n-a tăiat
încă boieri, m ai are v rem e“... G îndurile i se pre­
schim bă în dojană : ...,,Vom avea tih n a trebuitoare
să sfîrşim Suceviţa şi să începem D ragom irna ?“
Apa Suceviţei m u rm u ra jucăuşă. Pe cer începeau
a sclipi stelele. Ieronim ardea de-un ja r lău n tric ; do­
rea să făptuiască n eînfăptuitul. Se plecă, luă, cu pum ­
nul, apă din ştioalnă, de lingă stînca argintie şi sorbi,
cu sete. în ălţîn d fru n te a nu m ai zări fata lum inoasă

246
în goliciunea-i fără de prihană. D ar în inim ă spori
bucuria că acum cunoaşte „ştim a ,Suceviţei“. Poate
asta a tăiat aripile închipuirii, a stins visul. Căci aşa-i
viaţa : oleacă m ai jos decît visul. îşi potrivi, ca p en ­
tru sine, un stih : ...,,Iată, p ărul mi s-a um ezit d<:
rouă şi faţa m i-i răcorită de unda Suceviţei. Flăcăi
din Moldova, vă întreb : dacă în tîln iţi m ult dorita
mea iubită, ştiţi voi oare, ce să-i spuneţi ? Nu ştiţi !
Spuneţi-i, vă rog fierbinte, spuneţi-i că trăiesc n u ­
m ai în cîntarea dragostei p e n tru dînsa“.
Nu se stinsese în el ecoul stihurilor spuse în gînd
şi, d intre arini, se ivi N ecunoscuta ; îi aducea cana
cu lapte cald. I-o întinse, îndem nîndu-1 să-l bea, acum.
aici. Ieronim puse cana pe stîncă, alături, întinse
d reap ta şi-o prinse în braţe, iar cu stînga vru să-i
sfîşîie broboada şi s-o sărute. D ar fata se răsuci, zvîr-
lugă sălbatică, scăpă din strînsoare şi, în tr-o clipită,
pieri în am urgul tot m ai des d intre arini. Cana cu
lapte se răstu rn ă în ştioalnă, izvodind o şuviţă albă,
m işcătoare, ca o Cale lactee, oglindită în apa lină şi
întunecată. Abia acum observă că broboada fetei se
afla în pum nul stîng şi se ruşină ; ...,,M-am înfier-
bîn tat ca un ta u r zălud. Ca Sofronie. Am supărat-o
rău. Rău de tot... Cum o să in tre în chilie cu faţa
descoperită ?... Dar, la urm a urm elor, cît o să-i mai
ocrotesc ciudăţeniile ?“... Totuşi a alergat după dînsa,
i-a d at broboada şi şi-a cerut iertare. Ea şi-a acope­
rit faţa, a in tra t în chilie şi a tras zăvorul.
 o

':1 J
Necunoscuta ajută
zugrăvirea unei poveşti

A tre ia zi, au început lucrul în zori. N ecunoscuta

aştepta sub schele, lingă ciuberele p e n tru tencuială.
Şi, în vrem e ce Ieronim începea să zugrăvească păsă­
rile din tabloul Genezei, îl a ju ta pe Sofronie la p re­
gătirea tencuielii. E ra supărată. Ieronim vorbi, ca
de obicei, m ai m ult p e n tru sine, despre calitatea te n ­
cuielii, despre cîlţi, despre netezim ea zidului, despre
înţelesul zugrăvelii.
— Vedeţi, lum ina înconjură, adică m ărgineşte form a
a toată fă p tu ra de sub soare.
Aşa cum plănuise, zugrăvi, cu m are iuţeală, tre i­
sprezece păsări negre, roşii, albe, p estriţe : raţe, na-
gîţi, cocori, păuni, toate înotînd pe apă. Migăli mai

248
m ult păunul de pe creasta valului ; ţanţoş, uitîndu-se
la un şarpe şi ferindu-se de el.
— Moş A ndrei, n u -i aşa că păunul m ereu se ferche-
zuieşte şi tot cu laude trăieşte ?
— Nu... dar m ă bucur că, iote, toate aceste păsări
boite frum os, în joc, în zbor ori înot, le-ai zugrăvit
cu veselie, şuguind. In ,,Fiziologul“ scrie că fiecare
însuşire are asem ănare cu un a n im a l; m înia cu ursul,
zgîrcenia cu cîrtiţa, viclenia cu vulpea, m inciuna cu
chiţoranul, p u terea cu leul, bărb ăţia cu şoimul, f-rica-i
a iepurelui, îngîm farea a păunului.
— D ar dragostea ? în treb ă Ieronim , arătîn d lui Gli-
gorie cum să scrie slovele cu alb, deasupra tabloului
Genezei.
— H ulubul, m eştere ! Şi nu te num eai m atale Iero­
nim dacă nu m ă întrebai asta.
■
— N u num ai noi artiştii avem nevoie de dragoste ca
de lum ina soarelui, ci şi alţi izvoditori de lucruri noi.
Un m atem atic străvechi, M elant, spunea : „F ără a ju ­
torul V enerei, dum nezăoaia dragostei, n-aş fi fost în
stare să dem onstrez nici m ăcar însuşirile u nui tri-
un ghi“ . Eu, fără ajutorul dragostei, fie şi închipuite,
n-aş p u tea zugrăvi nici o pană din aripa istui h e ru ­
vim. D rept aceea cînt m ereu : ,,Te caut. D ragostea
mea, de cînd m ă ştiu. Pe unde rătăceşti ? De ce nu
te întîlnesc ? Te rog, nu fugi din cale-m i. Nu mă
pedepsi cu supărarea ta. Vino în braţele mele. Vino,
aici, să tru d e şti şi să te odihneşti. Să rîzi. Să cînţi şi
să plîngi cu m ine. Te caut în văzduhul senin ori în­
v răjb it al lum ii, cum caut acea culoare m iraculoasă
vrednică să-m i tălm ăcească sim ţirea cea m ai curată
şi gîndurile cele m ai înalte, culoarea veşnicei lum ini.
Te caut, te aştept. Dorina, fata dorului"...
Tăcu cîteva m inute, lucrînd cu hărnicie. Sofronie
încondeia cu alb slovele X C din d reap ta aureolei lui

249
Isus, iar el întărea culorile şi ro tu n jea unele form e
in u rm a lui. îl vedea cum suferă, fără a p u tea spune
că în d rep tările nu îm bunătăţeau fresca. Se uită în
jos şi văzu că N ecunoscuta lipseşte. G îndi ; ...,,1-am
m ărtu risit dragoste şi n-a înţeles. Sau n-a v ru t să
înţeleagă. Mă perpelesc ca piligoiul în flacără". ...Lu­
cră, m ai departe, m irîndu-se că Sofronie săvîrşea atî-
tea greşeli în tr-u n p o rtre t schiţat cu am ănunţim e.
D eodată sim ţi, din dreapta, respiraţia Necunoscutei ;
urcase schela şi-i întindea, ca acum p a tru seri, cana
cu lapte. O luă, m ut, em oţionat şi-o privi cum co­
boară-, sprintenă, îm brăcată curat, în alb :
.....Parcă adineaori era în negru. Şi-a schim bat îm ­
brăcăm intea : deci a înţeles..." Se bucură văzînd-n
cum privea tabloul Genezei şi întrebă ;
— Ce zici. N ecunoscute ? E frum os, nu ?
— Cît ai să mai ceri părerea unei neghioabe slute ?
se zborşi Sofronie.
— Taci !... porni, furios, să-l ocărască ; d ar întoreînd
capul în jos, spre stînga, în raza de soare strecurată
pe fereastra de miazăzi, văzu N ecunoscuta cum îşi
smulge basm aua aibă. îşi scutură părul ca un val
castaniu şi-şi arătă chipul întreg, frum os şi m îndru,
şi întrebă, cu zîm bet :
— Iată bădiţă ! Sînt eu chiar aşa de slută, cum mă
ocărăşti m atale ?
Sofronie se clătină, am eţit, înspăim întat, gem înd :
— V răjitoareo !... şi am uţi, agăţat de-un stîlp, să nu
se prăbuşească.
Ieronim sări de pe schele, o cuprinse de m ijloc şi-i
netezi p ăru l moale, m ătăsos. Sim ţi nevoia să se laude :
- - Vedeţi, prieteni, ce m inunăţie se afla ascunsă sub
broboadă ?

250
— Măi să fie... Mă duc să-m i moi capul în Suceviţa,
să m ă desm eticesc !... seinei Sofronie, cu totul des­
cum pănit. Şi... nici m ută nu-i.

Fresca naosului era gata, afară de portretele cti­

torilor.
Se convingeau toţi că. în a rta zugrăvelii din Mol­
dova, se m ai făptuia, în adevăr, o lucrare de preţ.
D ar m inunea cea m are era că M uta vorbea şi că Ne­
cunoscuta şi-a dezvelit faţa. D ar dacă, de tre i ani de
cind lucra aici, lum ea se deprinsese cu M uta sau N e­
cunoscuta, cu bivoliţele ei şi o lăsau în pace, acum toţi
din m ănăstire : călugări, m eşteri şi ucenici, slujitori,
văcari ori ciobani, toţi voiau să ştie : Cine-i ! Cum
o cheam ă ? De unde vine ? De ce şi-a ascuns faţa
sub văl ? Ce taină~i m acină tin ereţea ? Cine i-a dat
o pedeapsă aşa de grea : să tacă trei ani şi să stea cu
faţa acoperită, în tre călugări, zidari şi salahori ? Şi
p e n tru că ea nu destăinuia nimic, zvonurile se stîr-
niră iară, puhoi, m ai năvalnic ca orieînd.

Venit, pe înserate, de la Suceava, Eli Ilarion a gă­

sit zugravii în trapeză, la m asă: sorbeau cele din urm ă
linguri de borş din străchini. Se m iră văzînd m tre
dinşii o femeie. Şugui, părinteşte.
— Ce caută vidm a asta aici ?
— N u-i vidmă, m eştere ; e... N ecunoscuta, ucenica
noastră.
— N ecunoscuta ? M are poznă !
— Eu sînt, m eştere Eli Ilarion ; am ieşit din osînda
m uţeniei.
— Ei, năzdrăvănie ! Şi ce glas frum os... Cum de n-ai
u ita t a vorbi ?

251
— P rin poiene am grăit cu bivoliţele, cu păsările, cu
florile, cu stelele. N um ai în tre oam eni am tăcut. Ca
isihast va să m ă înţelegi.
— înţeleg m ai degrabă ce m are prim ejdie eşti pen­
tru...
— Trei ani am că ra t p iatră, ca o roabă. P ot arăta, in
ziduri, m ii de bolovani aduşi de mine.
— Ştiu, fată bună, dar fericirea şi osînda m eşterilor
este a rta lor. Nu le m ai treb u ie altele. Ia r tu, cu fru ­
m useţea ta...
— Mă aşteptam , m eştere şi părin te al m eu, ca, vă-
zîndu-i chipul, în loc s-o alungi, să m ă îndem ni a o
lua m odel p e n tru Fecioara M aria.
— Nu în tin a icoana îm p ru m u tîn d u -i chipul unei osîn-
dite.
— M eştere, în genunchi te rog, crede-o nevinovată !
■— N evinovată ? se răsti Sofronie cu întrebarea, trîn -
tin d lingura pe m asă şi îm pingînd strachina, m ai în­
colo, cu m înie m are. A fost m ăritată, dar şi-a ucis
b ă rb atu l şi pruncul, ca să poată fi slobodă în tru
preacurvie.
— Bădiţă, nu născoci m inciuni !
— Te-a orbit ! Te-a v ră jit şi nu crezi decît ce-ţi des-
cîntă ea ! N eguţătorule, adevereşte ! şi arătă cu stînga
spre un b ă rb a t necunoscut, aflat p rin tre călugări şi
m eşteri, în colţul m ai în tunecat al trapezei.
— A, aici erai, C arabăţ ? se m iră Eli Ilarion, cînd
îl văzu ridicîndu-se în picioare. Ai adus... m arfa ?
— Te lăm uresc, îndată, în tre p a tru ochi.
— N eguţătorule ! se răsti Sofronie, su p ărat că m eş­
teru l arhitecton l-a în tre ru p t ; Spune : asta-i ?
— Mda... Cam asta.
— De unde m ă cunoşti ? în treb ă N ecunoscuta, rid i­
cîndu-se în picioare, dreaptă.

252
— Eşti din Roman. Ţi-ai gâtuit bărbatul, noaptea,
cînd dorm ea. Ca să nu se afle om orul, ai ucis şi o
roabă ţigancă, ai pus-o lingă hoitul bărbatului, ai
dat foc casei, ai lăsat p runcul în leagăn, să ard ă şi el,
şi-ai fugit la G alaţi, unde te-ai m ărita t cu un pescar
beţiv.
— N u sînt eu aceea... şopti N ecunoscuta şi se lăsă,
frîntă, în scaun.
— Tu eşti, ucigaşo ? strigă Sofronie. V răjitoarea !
—■N eguţătorule, fii cinstit : ai văzut vreodată ne­
vasta de care vorbeşti ? în treb ă Ieronim , apropiin-
du-se de pîrîto r şi aţintindu-1 cu privirea.
— Nu. M eşterul Sofronie şi călugărul D am ian m i-au
spus că fem eia asta s-a aciuat aici acum tre i ani. Şi
cum acea ucigaşă a dispărut din G alaţi tot acum trei
ani...
— M ărturiseşte-ţi păcatul ! răcni Sofronie, scos din
m inţi.
— Nu sînt eu aceea ! se ridică N ecunoscuta iar in
picioare, dîrză. P ăcatul m eu, căci este unul, îl voi
m ărtu risi la vrem ea potrivită şi în faţa cui se cuvine,
m eştere Sofronie.
— A devărat ! N -avem căderea a osîndi pe tem eiuri
scornite de m artori mincinoşi.
— Ieronim are dreptate, interveni Eli Ilarion. D ar
p en tru ca să scapi de-nvinuiri, fată, trebuie să p ă ră ­
seşti Suceviţa.
— N-o pot părăsi, m are m eştere, căci num ai aici am
găsit om înţelept, drept şi bun, căruia să m ă spove­
desc şi să înţeleagă pricina greşelilor şi a osîndei m.ele.
— Nu se poate ! se m ai îm potrivi Sofronie, zbîrlit
pe d in ău n tru p e n tru că în trapeză se ivise stareţu l
M itrofan, adus de călugărul Mina, să fie de faţă la
această n eaşteptată dezvăluire. P ă rin te stareţ, nu mai
îngădui...

253
■— M eştere, eu poruncesc aici, nu altul ! S-aucl des­
pre ce-i vorba.
N eguţătorul şovăi : nu m ai credea, cu tărie, că
N ecunoscuta ar fi chiar ucigaşa din Rom an şi Galaţi.
Cel dinţii, m eşterul Eli Ilarion înţelese că Sofronie a
sărit peste cal, punînd în spinarea Necunoscutei o
faptă săvîrşită de altcineva.
■— O poveste ca asta am. m ai auzit şi la călugărul
Dam ian. Aşa-i ?
•— Am născo... Adică n-am născocit-o, se bîlbîi zvo-
niciul, am auzit-o, şi-am potrivit-o p e n tru M uta, care
văd că acum...
— Da, vorbesc ! P ot spune adevărul.
■
— Deci încetaţi m inciunile ! porunci stareţul. Mă
bucur, fată m uncitoare şi dîrză, că vorbeşti. Şi cred
că m ăcar ispoveduitorii vor afla greşalele vieţii tale
şi-ţi vei u şu ra cugetul.
■
— leronim şi Sofronie, îm păcaţi-vă şi porniţi la l u ­
cru. M eşterul Ion trim ite vorbă, prin mine, că m îine
vine să vadă schiţele p en tru fresca din gropniţă.
— Ne împăcăm , m eştere Eli Ilarion, surise Sofronie
strîm b ; dar în ceasul acesta s-a urzit în el o... schim ­
bare la faţă.
V rînd să-şi arate înţelegerea p e n tru Necunoscuta,
stareţu l o m ută în opt laturi, din tu rn u l de sud-vest.
Avea uşă de stejar cu zăvor tare, greu de frînt.

Înainte de a începe zugrăvirea gropniţei, m eşterul

Ion îi chem ă pe leronim şi pe Sofronie în chilia luă
cu toate schiţele, le cercetă cu luare am inte, ceru l;:-
m uriri, propuse m odificări, stabili, după suprafaţă,
cîtim ea de vopsele, de var, de cîlţi şi de uleiuri, apoi
ie vorbi de faim a pe care o dobîndesc zugravii ctito­
riilor dom neşti.

254
— Iar faim a asta-i bună num ai dacă ne a ju tă să p ri­
mim şi alte lucrări, mai bănoase. Ploc la Iaşi p entru
o ctitorie a boierilor hînceşti. Las zugrăvirea gropni-
tei în sam a ta, Ieronime.
— M eştere Ioane, bădiţa Sofronie e mai...
— Am poruncit ! Şi să dea dracul să nu-m i placă
lucrul cînd m -oi întoarce... Ori să aflu că aţi tîndălit,
ori v-aţi sfădit de la vreo m uiere. Am zis !
Ieronim l-a priv it pe .Sofronie şi l-a văzut surîzînd
iară, strîm b :
— Mă supun poruncii. F ratele m eu nu vrea să mă
încarce cu prea m ulte griji ; pregătirea m aterialelor,
zugrăvirea, îndem nul la muncă...
— Vezi ce faci cu boielele, cu ipsosul, cu varul şi,
mai ales, cu aurul. Dacă aduci vreo pagubă, te ro­
besc pe toată viaţa ! Azi e D um inica Floriilor, pînă la
Dum inica Tomii g'ropniţa să fie zugrăvită.
Fiind m ai îngu.stă şi m ai scundă decît naosul, dul-
glierii au aşezat, din tru început, schela pe tot cu prin­
sul gropniţei ; au înzestrat-o cu şase felinare cu
oglinzi, pe şine fixe, cu lum inări groase : p a tru în
colţuri şi două în dreptul uşilor.
Pe cea m ai m are parte din pereţi şi din boltă hotă-
lîseră să desfăşoare aceeaşi tem ă : povestea vieţii lui
Moise. Cînd se sfîrşea utren ia în paraclis, se şi aflau
pe schelă, întinşi pe spate, sub boltă, mişcîndu~se ca
broscoii răstu rn a ţi cu picioarele în sus, tencuind. Lu­
crau cu poftă, cu voie bună şi cu emoţie, cum lucra-
sei’â în altar. în tii au însem nat un p ă tra t în mijloc,
iar înlău n tru l lui altul mai mic, în care au înscris
cercul p e n tru un m edalion cu chipul Fecioarei. Era
foarte greu, d ar îi încălzea o flacără lăuntrică şi-i în­
tăreau gînduri m ari, tainice. N ecunoscuta m uncea ală­
tu ri de toţi, ca şi înainte, aju tîn d pe am îndoi m eşte-

255
i’ii. V orbea ra r şi scurt. Ieronim ar fi vrut, de m ulte
ori, s-o întrebe cum o cheam ă şi de unde vine. Dar
nu cuteza. Adică nu ştia cum să-i deschidă inima.
P re fe ra să povestească despre ce-i trecea p rin m inte.
— Ş tiţi că şi Olim piada, m um a lui A lexandru Ma-
chedonul şi-a zăm islit feciorul îm preunîndu-se cu un
zeu ? A m ărtu risit feciorului că-i odraslă din să-
m înţă sfîntă so rtit a cuceri lum ea şi a duce gîndirea
grecească pînă la m arginile păm întului.
N ecunoscuta şi ucenicii se m inunau cit de repede
zugrăvea Ieronim chipul Fecioarei : blînd, bun, ome­
nesc. Depăşi schiţa şi făcu, la capătul razelor, cîte o
floare albă, iar Sofronie zugrăvi, la colţurile p ă tra tu ­
lui mic, sem nele celor p a tru evanghelişti : taurul,
v u ltu ru l, leul şi îngerul. Pe schiţă, peste p ătratu l
m are scrisese doar ,,colorat" ; nu se hotărîse dacă să
fie albastru închis ori purpuriu. Dar, dintr-odată,
ceru galben, cenuşiu şi alb, iar în locul îngust dintre
liniile pătratelor făcu un podiş cu stînci ca nişte trep te
spre cer. Ştergîndu-şi faţa de năduşeală. Necunos­
cuta în treb ă ;
— Stînci sterpe ?
•— Ai dreptate... Vai, cum m i-a în ţep en it gîtul ! Dar
nu m ă las... Nu !
Şi, în grabă, cerînd, din privire, ulcelele cu vop­
sea, răsădi p rin tre stînci lu jere verzi de garofiţe de
m unte, cu flori albe şi roşii.
T recură să zugrăvească scenele din viaţa lui Moise.
Ca să se lăm urească el însuşi şi să-şi ream intească
m om entele cele m ai grăitoare, Ieronim pofti ucenicii
să se aşeze pe schelă, în faţa lui şi povesti viaţa lui
Moise, aşa cum făcuseră şi m eşterii italieni cu dînsul.
— V iaţa lui Moise ar fi istorie curată, ca şi a lui
Licurg, Solon sau N um a Pom piliu, m ari legiuitori ai

256
grecilor şi rom anilor, daeâ oamenii n -ar fi îm podo­
bit-o cu legende şi m inuni. Is'oi zugrăvim şi istorie şi
pove.şti. Intxiul tablou : viaţa evreilor robi în Eghipet,
ţin u tu l Goşen. P e n tru că se înm ulţeau foarte tare,
Faraon a poruncit slujitorilor să sm ulgă de la sinul
m am elor toţi băieţii nou născuţi şi să-i înece în Nil.
Tot G oşenul s-a um plut de plînsete şi blesteme, O
m am ă din neam ul Levi şi-a pus copilul în tr-u n coş
smolit şi l-a ascuns în pâpuriş, pe m alul Nilului, la
locul unde se scălda, de obicei, fata lui Faraon. Gă-
sindu-1, dom niţa a lu at pruncul la curte. Acela a fost
Moise. Şi, deşi evreu, a crescut ca fiu de suflet al
fetei lui Faraon...
Povestind, leronira îşi ascundea neliniştea şi team a
furişată în el : ,,Dacă N ecunoscuta-i o răufăcătoare ?
O ticăloasă din care eu am făcut o ştimă, o zînă ? Dar
cîte greşeli nu sâvîrşim ... De pildă aici ; P e Ierem ia
vodă care a poruncit să-l tragă in ţapă pe Răzvan
vodă îl slujim ca pe-un stăpîn m iruit şi-i înălţăm
m îndru lăcaş de închinare şi veşnică hodină".,.
— Vom zugrăvi, deci, aici unde se vor înm orm înta
cei din neam ul Movilă, o povestire curgătoare, de la
găsirea lui Moise ca prunc, pe m alul Nilului, pînă la
prim irea tablelor legii pe m untele Sinai... Necunos-
cuto, poţi citi din erm inie ?
— Să încerc... De-aici ? Aşa... „I>ealu?i şi un rîu prin
m ijlocul lor, şi la m arginea rîului o lâdăţuie şi o îm ­
părăteasă şezînd pe un scaun ; şi de-a dreapta şi de-a
stingă ei două feţişoare ţiind dinapoia ei o m aram ă ;
şi o altă fată dinaintea ei îi deschide tronişorul şi un
copilaş scoate din tru dînsul"'...
■
— O pui să-ţi citească pentru... învăţătură, ca să-i
auzi glasul, că-ţi place ori ca s-o dezbari de năravul
m uţeniei ?

257
— ..'Pentru..toate cîte 'le spui,.' bădiţă,, .şi pentru, una
adaos, pe c a re 'n ic i eu n-o . ştiu încă. .D ar.,.'iaca, am
schiţat-o pe fa ta lui Faraon, goală.
— îm brac-o repede, păgînule ! rîse Sofronie.
—■ De ce să m ă grăbesc ? Uite, nu-i m ai frum oasă
a.şa ? Ia r dacă aş picta-o ca în Apus, to ţi cei care vor
hodini de veci în cripta asta, oricît de voievozi ar fi,
tot s-ar uita, m ăcar pe furiş.: ..........................
—' -Eşti cam .neruşinat !
— . Nu, bădiţă ; dacă tru p u l omene.sc e făcut după
chipiil şi asem.ănarea lu i Dum nezeu, m u poate fi de.cît
sfînt. Şi-apoi, chiar pe Fecioara din tabloul ,,înăl-.
ţă rii“, în tîi am schiţat-o. goală, şi-apoi. am îm brăcat-o
în m aphorion albastru. De altfel, eu, iată, în toate pun
cît pot din viaţa cea adevărată. Fiica lui .Faraon e ca
o dom niţă moldoveancă, în so ţită . de fetele din casă,
coborîte din cetate la rnalul Sucevei.
N ecunoscuta se bucura p e n tru fiecare linie trasă
şi p e n tru fiecare dîră de culoare aşezată pe zid, la
locul ei, p e n tru fiecare slovă scrisă cu alb, în tru lă­
m u rirea scenei.
— Un cuvînt din ,,Ieşirea”, 6, 6— 11 : Iahve p orun­
ceşte lui Moise să scoată pe evrei din robia lui Fa­
raon... Este tocm ai ceea ce dorim şi noi : să ne iz­
băvim din supunerea sultanului.
— Deci aici e cetatea lui Faraon, se dum iri Gligorie.
— Da ; stă pe tro n cu un sfetnic alături, iar în spate
m ulţim e de oşteni, cu bardişe, tălm ăcea Necunoscuta,
cu erm inia în faţă. V ine Moise şi A aron să-l roage a
dezrobi pe evrei. Nu ?
— întocm ai, se grăbi Sofronie s-o ia în ain tea lui
Ieronim

258
— M oise-i cel m ai tîn ă r ?
— Da. Iaca, le scriu num ele de-asupra capului.
— Precum vezi, pe creştet i-am pus ca zikkaron nu
un corn, ca de obicei, ci o cutie cu... tablele legii. Şi
ca povestirea să fie m ai curgătoare, ca oricine să-i
înţeleagă desfăşurarea, am g ru p at personajele mai
însem nate ; Moise, Aaron, Faraon, fa ta lui, în faţă,
aproape de p riv ito r ; în spate am în ălţa t cetăţi şi
m unţi.
— D ar de ce m unţi şi aici în spatele lui Moise şi
A aron ? m ai în treb ă N ecunoscuta, zugrăvind steaua
de au r d intre crenelurile cetăţii lui Faraon.
— Sînt m unţii din ţa ra M adian, unde Moise s-a făcut
păstor. Vezi, l-am îm brăcat în m antie lungă de că­
lător ; în m înă poartă toiagul m inunilor : cu el des­
pică M area Roşie, scoate apă din stîncă, pogoară m ana
din cer.
— De ce are chip aşa de aspru ?
— Suferă din pricina robiei neam ului său şi-l m un­
cesc gîndurile cum să-l scoată din E ghipet şi cum
să-l ducă pînă la Canaan, P ăm întul făgăduinţei. B arba
şi p ăru l i le-am făcut negre. Pe A aron l-am închipuit
m ai bătrîn... E trist şi deoarece ştie că el nu va ajunge
în Canaan. Mi se pare că şi F rum useţea şi F ericirea
este o ţa ră a făgăduinţei în care a rtistu l intră, dar
nu răm îne. Aşa : pune şi acolo o stea.
— în tabloul unde Moise şi A aron scot pe evrei din
Eghipet, am făcut şaizeci şi p a tru de stele...
■— Bravo ! o lăudă Sofronie, cu m elancolie. Poate s-o
nim eri v reu n a călăuză pentru... artist, să-i arate
calea spre ţa ra Fericirii.
De cînd fusese aşa de ruşinos în frîn t în încercarea
de a o dovedi pe N ecunoscuta d rep t ucigaşă, Sofronie
se ţinea de-o parte, trist şi îngîndurat. Se p u rta m ai

259
a te n t cu cei din jur, m ai omenos. Lui leronim îi arăta
m ai m ultă prietenie. B u n ătatea lui îi biruia gelozia,
ii dom olea ura. îl aşeza m ai presus de frate-su. Cînd
l-a auzit spunînd : „Un m eşter cu talen tu l lui leronim
e m ană cerească p e n tru noi“, i-a dat răspuns ; ,,Nu-l
socoti d rep t asinul pe care să pui sam arul cel m ai
greu, p e n tru că-i u n arm ăsar în buiestru". Se încre­
dinţase că talen tu l tîn ăru lu i tovarăş izvora din stră ­
danie şi m uncă neîncetată : ,,D esenează fără în tre ­
rupere, cu înfiorare, cu nelinişte, şi colorează cu pa­
tim ă. Se svîrcoleşte. Se zbate. Cînd zugrăvea chipul
lui Moise, în tila oară, şi răsuflarea i se oprise. Alte
ori gîfîie şi trem u ră de m înie, plînge de d u rerea celor
pe care-i pictează, trăieşte m artiriu l lor. Se dăruie
tot în m unca asta. Dă viaţă, ca să izvodească viaţă"...
Era s îm băta Paştilor. Soarele a.sfinţea în zarea por­
tocalie, sp rijin ită pe crestele Obcinei M ari. Sofronie
şi ucenicii s-au răspândit pe la chiliile lor ; leronim ,
obosit, a răm as pe trep tele piădvoraşului de miazăzi.
U n val de triste ţe tu lb u re îi inunda cugetul. A r fi
v ru t să se plim be, pe Suceviţa, în sus, dar prea îl
d u reau m îinile şi picioarele. U rcă scara la drum ul
de s tra jă şi se opri în fa ţa uşii tu rn u lu i octogonal din
colţul de sud-vest. în tre b ă :
— N ecunoscute, bucuroasă de oaspete ?
F ata trase zăvorul, în grabă, poftindu-1 cere­
m onios ;
■
— Foarte bucuroasă !... D ar e m are sărăcie aici, la
mine.
— A, e mai larg, m ult m ai lai^ decît îm i închipuiam .
Şi lum ină...
— Zid gol, fără am intiri. Şi unde nu-s am intiri, nu-i
nici înţelepciune, nici fru m u seţe ; e num ai singură­
tate. P atu l ; seînduri pe butuci. M acatul mi l-a dăruit

260
m atu ra Ana, boiangiţa. Straiele, cîte le am atirn ate
in cuie...
— Bolta asta ar m erita zugrăvită, toată ! surise le-
ronim şi se apucă de m ăsurat pereţii cu palma.
Cele tre i deschideri rotunde, lăca.şurile tunurilor,
prim eau lum ină : u n a dinspre miazăzi, de către
Dealul Crucii, a doua dinspre apus, către vechea cti­
torie m ovilească şi către obcine, iar cea de a tre ia
dinspre m iazănoapte, ţin tin d în lungul zidului, pe
din afară, pînă la tu rn u l clopotniţei .şi mai departe,
pe hogaşul Berchezei. Socoti repede, în m inte, şi h o ­
tă rî cum să facă din încăperea asta o odaie bună de
locuit şi un colţ plăcut ; ...,,Un pat bun, acolo unde-i
acum ; în colţul de m iazănoapte o vatră, cu hoarnă ;
lăcaşui'ile tu n u rilo r acoperite cu plaruşee de scîndură.
Lingă pat, o ladă de zestre. Lingă vatră, un dulăpior
şi un blidar. La mijloc, o m asă rotundă, cu p atru
scaune mici, ţărăne.şti, to t rotunde... Să-i dăruiesc o
icoană p e n tru peretele de răsărit. în două colţuri, cîte
o candelă. In boltă, un policandru din lem n sculptat...
Chiar cel preg ătit p e n tru chilia m ea ; dacă-1 term in
în noaptea asta, m îine, îm preună cu icoana... Aş pu­
tea zugrăvi bolta aşa cum am în v ăţa t în Ita lia “...
— P ot vedea şi încăperea de deasupra ? în treb ă cînd
observă că pe N ecunoscuta o nedum irea tăcerea lui,
ingîndurată.
U rcară treptele, în fugă, să nu se întunece de tot.
— Asta are opt la tu ri şi patru lăcaşuri de tragere.
Ştiu că m eşterul Eli llarion s-a sfătuit cu m arele
vornic şi cu un pan polonez, bun ghenărar, cum să
facă tu rn u rile cît mai potrivite pentru apărare... Aici
au loc să stea doisprezece tunari, fără să te supere
pe tine, sălăşluitoare la catul de jos.

261
 ' Cobof-înd- din 'ridu în ebllia Necunoscutei,- Ier-onim
m ai aru n că încă o dată privirea roată în jur.
— Mai întîi, rog dulgherii să-ţi facă aici un perete
despărţitor, din lem n şi o uşă bună, să te ferească de
cei care urcă la catul doi. Apoi, pervazuri şi sticlă la
lăcaşurile tu nurilor, să le facem ferestre rotunde,
ochiuri spre lume. Mă duc să cer învoirea stareţului.
P înă la înviere, Ieronim n-a m ai ieşit din chilia
lui : a sfîrşit de sculptat m icul candelabru făgăduit
N ecunoscutei, a dat cu vernichiu o icoană a sfintei
Tecla, pictată luna trecută, şi a schiţat p lanuri p en tru
vatră, p e n tru blidar, dulap, pat şi p e n tru uşa pere­
telui despărţitor. E ra bucuros că stareţu l i-a încu­
v iinţat cererea, cu un fel de dojană : „Se cuvenea a
ne gîndi m ai de m u lt la asta“. D upă înviere. Necu­
noscuta a venit la chilia lui Ieronim cu pască şi cu
ouă roşii.
— îm i pare rău că bădiţa Sofronie lipseşte. I-am în-
ondeiat şi lui un ou.
— A pleoat la Suceava, să petreacă Paştele în familie.
— Acesta l-am încondeiat cu inima, anum e p en tru
tine.
— M ulţum esc... Şi eu îţi dăruiesc icoana Teclei şi
policandrul. M iercuri vin să le aşez în chilie. Bănuiesc
că viaţa Teclei se aseam ănă cu a ta. Şi, iaca, ne facem
d aru ri ca doi îndrăgostiţi.
— Nu, Ieronim e : ca doi prieteni, replică scurt, su­
rise trist, îşi luă d arurile şi plecă, lum inîndu-şi calea
cu lum inarea de la înviere. ...„Prieteni ? Hm... cre-
defim că-i îndrăgostită de m ine. Nu ; viaţa a înţelep-
ţit-o foarte"...
A doua zi de Paşti, Ieronim a plecat călare, la Su­
ceava. Voia să-şi vadă prietenii. Jupîneasa Irin a l-a
in v itat la m asă, s-o cunoască pe M elănia, sora dum ­

262
neaei, cea de m ăritat. E ra o fa tă rnărunţică, plăcută
la înfăţişare, în g rijită şi foarte tăcută. în zadar m u­
safirul a răsucit conversaţia, pom enind de cîte-n lună
şi-n soare : de la şaua calului legat ia stănoagă în faţa
casei şi pînă la prietenia, cam neîngăduita, în tre soţia
lui Simion M ovilă şi boierul V intilă pribeag de la
Ţ ara Rom ânească, de la oul încondeiat pe care-1 ţinea
în m înă, pînă la înţelesul adînc al frescei de la Vo-
roneţ, că dum neaei n -a avut nim ica de zis. D oar cînd
jupîneasa Irin a l-a în tre b at dacă-i place m eşteşugul
de pictor, iar el s-a grăbit :
—• Mă topesc în lucrul unui tablou, cum m -aş topi
în îm brăţişările unei ibovnice... M elania a în trebat,
cu spaim ă :
— De ce ?
— A ltm interi nici dracii n -a r ieşi draci şi nici îngerii
îngeri.
— Vai de m ine ! s-a speriat şi m ai ta re şi iar a tăcut,
privind holbat.
— N ădăjduiesc a dobîndi fericirea p rin m inunata
unire cu fiin ţa m ult dorită, cununîndu-ne, acolo, în
altaru l cel m are al firii, naşi să ne fie luceafărul şi
luna, n u ntaşi brazii, m estecenii şi florile...
— Jupîneasă Irina, n u cum va dum nealui spune..,
m ăscări ? în treb ă fata, îngrozită şi ruşinată.

Din joia lum inată continuară lucrul la tablourile

din viaţa lui Moise. N ecunoscuta lucra, gîndind : „le-
ronim în rîu reşte şi im pune, fără să-i supere pe So-
fronie. Din p rie ten ia lor se naşte o operă fără pereche.
Cum îi a ju t ? Cu hărnicia ? Gu priceperea ? Cu blîn-
deţea ? Cu p rieten ia ? Cu ho tărîrea ? Cu b u n ătatea ?
Cu gingăşia ? Cu dragostea ? D ar am eu asem enea
însuşiri ?“

263
— Cu ce te-a i ales, Ieronim e, din vizita la fi-atele
m eu ?
— Am cunoscut-o pe ju p în iţa Melania, bravă m eş­
terul.
— D eşteaptă cum nată am ; te vrea cum nat.
— N um ai că eu, vorbind cam aiurea, am speriat biata
fată.
— Ei, nu te potrivi. F ratc-m eu e şm echer şi indrăcit ;
pricepe bine a schim ba... faim a în aur. Iar cum nată-
m ea îl şi întrece. Te rog, urzeşte aripa asta de h e ru ­
vim ; nu-m i iese şi se zbiceşte tencuiala p rea tare.
Din zece pensule, Ieronira scoase aripa heru v im u ­
lui din pui-pură, aur şi pulbere de senin.
— Dacă le faci tu aripile, heruvim ii şi îngerii capătă
glas şi te laudă. Zic că ai h aru l plăzm uirii celor ce­
reşti. Eşti şi dascăl n eîn trecu t ; Gligorie şi Necunos­
cuta, prin tine au deprins să um ple cerurile noastre
cu stele. Straşnic !
— Şi eu m ă bucur că n-o m ai ocărăşti pe Necunos­
cuta. Dacă soarta i-ai- da m ăcar cite un dram de noroc
p en tru fiecare piatră c ărată şi p en tru fiecare stea zu­
grăvită, norocul ei a r lum ina pînă la Calea robilor.
— Nici aici nu te-asem eni cu frate-m eu ; el a re o sin­
gură evlavie : aurul. Tu dai to tu l pe gratis. Mă întreb
cum de nu-1 îngrozeşte ştreangul Iudei...
— Bădiţă, e bine că se află p rin tre noi şi oam eni ca
dînsul. în Itelia, papa sau cardinalii, principii şi cava­
lerii sînt ctitori şi m ecenaţi, adică prieteni darnici ai
arhitecţilor, sculptorilor, pictorilor, poeţilor, m u zi­
canţilor. La noi sta re ţu l se m ulţum eşte să ne îm bie
la m uncă. Ci, întreb, b ăd iţă Sofronle, p în ă cînd să ne
hrănim num ai din nieşte.şugul de a face vop.sele, cînd
acestea au p re ţ doar dacă sînt cu Uilent, cu pasiune
aşezate pe zid sau pe .sdndură de tei ? Pînă cînd, bă­

264
diţă, lefegiului să-i fie p lătită m eseria de ucigaş, iar
zugravul care-şi dăruie toată puterea, priceperea şi
chiar viaţa ca să plăm ădească frum useţi noi, să tră ­
iască doar din pom ană, ori din m ana pustiei ? Lefe­
giul să bea pînă crapă vin de Berbeci, iar zugravul
să-şi um ezească buzele arse din tru d ă doar cu rouă
de pe florile de cicoare ? Şi p en tru ce ? P en tru că zu­
grăveşte îngeri şi heruvim i, în loc să ucidă oam eni ?
Oare îşi închipuie cineva că, osîndindu-1 pe zugrav
la un tra i nem ernic, vor ieşi sfinţii m ai frum oşi şi
heruvim ii m ai gingaşi ?
— Ieronim e, n-am bănuit că tu, cel blînd, gîn-
deşti aşa.
— Gîndesc, deşi nu-m i place. Avem totuşi o răzb u ­
n a re : peste un sfert de veac despre bogăţia m ultora
nimic nu se va m ai şti, căci risip ită v ă fi. Despre lu­
crarea noastră se va vorbi în veac.
După tablourile din viaţa lui Moise, au pictat B una­
vestire, iar în stînga uşii au aşezat, la rînd, feluriţi
sfinţi, în picioare, drepţi, ca nişte străjeri, începînd
cu loăchim , iar în dreapta, Ana, urm ată de un rîn d de
sfinte. F aţă de lucrul la boltă, acum le părea o joacă.
Sub privegherea m eşterilor, ucenicii colorau îndeo­
sebi straiele şi cîm purile.
— L ucraţi m ai cu inim ă ! poruncea Sofronie, în tu ­
n ecat la faţă. A ltfel n-o să în v ăţaţi nicicînd !... Vezi
ce fel de verde pui acolo, Gligorie ! şi-l plesni cu
pensula cea m are peste degete. E u rît !... M urdar !...
P une galben ! M ai cu îndrăzneală... Te m işti a leha­
m ite şi-ţi trem u ră m îna ca frunza plopului... Te bat !
Ca să m ai potolească asprim ea m eşterului, Ieronim
povesti în tîm plări din vrem ea cînd ucenicea la Flo­
renţa.
— Locuiam cîte p a tru într-o chilie. învăţam , pe lîngă,
pictură, sculptură şi arhitectură, religia, geografia.

2G5
filozofia şi litera tu ra . Am copiat statu i greceşti şi ro­
m ane. Am lu cra t m in iatu ri şi n u d u ri de fem ei şi de
bărbaţi, după model. Am scos izvod după Leonardo şi
Botticelli. Am studiat, m ai ales desenul şi coloritul.
Eram siliţi să m uncim pînă am eţeam şi leşinam . Şi
eu am leşinat de cinci ori : m -au tre z it cu apă rece.
Şi bătaie am m încat, destulă, ca oricare. Aveam cîte
trei zile slobode pe lună. Şi-atunci, a noastră era lu ­
m ea ; jucam rişca, ne îm bătăm , cîntam ia chitară,
alergam du p ă fete, ne băteam cu săbiile, ne um pleam
de sînge şi... eram fericiţi. Cînd ajungeam calfe, lu ­
cram alătu ri de m eşter sau în locul lui.
— Aşa a r treb u i să ne rînduim şi noi, că iată, n u n u ­
m ai voievozii, ci şi boierii ctitoresc case m ari şi bise­
rici, şi-i nevoie de m eşteri buni, iscusiţi.
— M eştere, cuteză Gligorie, m ata povesteşti despre
ucenicia italiană, iar m îna m erge parcă ea a r gîndi,
a r vedea, a r sim ţi. Vorbeşti şi pensula scoate zalele
de aur pe pieptul sfîntului Teodor Tiron.
— M antia i-o faci tu. Roşie. N ecunoscuta ţi-a şi adus
ulcica şi pensula. Roşul, auriul, verdele, albastrul, la
tîn ăru l rege Solomon, la sfîn tu l Mina, la arhanghelii
M ihail şi G avriil. Vezi cum se îm bină, se potrivesc, se
arm onizează ? în tinse pe zid, culorile treb u ie să cînte.
Cu dom nia ta, bădiţă Sofronie, m -aş încum eta să cerc
o cale nouă în m eşteşugul zugrăvirii la noi. La D ra-
gom irna, de pildă, cred că am putea lucra aşa cum
gîndim şi sim ţim noi, cei m ai tineri.
— D ar dacă arh im an d ritu l Crim ca n -are bani ? se în ­
doi Sofronie.
— Cerem aju to ru l lu i M ihai vodă, care, dacă uneşte
ţările rom âne, va fi nu num ai de tre i ori m ai p u ter­
nic, ci şi de tre i ori m ai dornic a în fru m u seţa ţara
m are ce va s-o cîrm uiască.

266
 In trîn d cu tale ru l cU faguri de m iere şi cu cofiţa
cu aipă rece, prisecarul a poftit m eşterii şi ucenicii
să guste, iar el, ca de obicei, a privit, cu ochi iscodi­
to r şi h îtru , şi a slobozit o snoavă :
— A sta-i sfînta A na ? Să vă spun că blestem ele ei au
preschim bat un hoţ în tr-u n inel zgrăbunţos, prins în
ju ru l unei crenguţe. Din el au ieşit m ulte omizi şi din
fiece omidă cîte un fluturaş. Aşa s-a ivit pe lum e flu ­
tu rele inelat sau inelarul. Fă deci un inel pe degetul
Anei.
— Iaca, îi fac, din aur, dar nu cred c-o să dureze :
s-a uscat tencuială.
M eşterii şi ucenicii se aşezară pe scîndurile sche­
lei să m ai răsufle. Moş A ndrei se rezem ă de-un stîip
şi tuşi, înecat de m iasm ele cleiurilor, boielelor, v a ru ­
lui şi tencuielei.
— N u-i aici m ireasm ă de cîmp cu flori, m eşterilor, dar
în şiraţi aitîtea chipuri şi în tr-a tîta bogăţie îi îm bră­
caţi, încît mi se pare că nu-s în tr-o gropniţă, ci în tr-o
cetate de zece ori m ai m are şi m ai strălucită ca
Suceava.
— Asta am voit, moş prisecare. în ţa ra Italiei am v ă ­
zut m ulte vrednice a fi povestite, ci una îm i vine în
m inte acum . D ar unde-i N ecunoscuta ?
— Sînt aici ! răspunse din pronaos, venind cu un pa­
n er cu felii de pîine şi bucăţi de caş. G ustaţi. Un cio­
ban m -a în v ăţa t să scot caş dulce din lap te de bivoliţă.
Acum, povesteşte, te rog.
— Da... în chiliile bisericii San Marco, din cetatea
Florenţei, m -a u lu it gingăşia frescelor lui F ra A nge­
lico. Călugăr blînd, milos şi foarte evlavios, a pictat
m ai m ult visurile şi vedeniile lui, decît lu m ea cea
aievea. Aşa a ra tă icoanele lui că parcă şi-a r fi lu a t

267
m odelele din rai : chipuri pline de sim ţire, în culori
străvezii neprihănite. Nu picturi, ci psalm i de m ulţu­
m ire celui care a> zăm islit o lum e a fericirii blajine,
lum inată de razele a u rii ale dragostei şi de cerul stră ­
veziu albastru. N um ai că tocm ai din această m ă­
n ăstire au po rn it acei i piagnoni — plîngăreţii —
ucenicii u nui călugăr pătim aş, fanatic, Girolam o Sa-
vonarola num it. Ei au lu a t pu terea în cetate şi au ars,
au distrus m ulte lucruri scum pe, de m are artă. Dar
pînă la urm ă, Savonarola însuşi a fost prins şi ars
pe rug.
— E m ai bine în ţările apusului decît la noi ? întrebă
Necunoscuta, întinzînd lui Sofronie ulciorul cu apă.
— Mă bucur că m ă în tre b i şi răspund : nu. De ce ?
Iată şi în Ita lia şi în Ţ ările de Jos bîntuie războaiele,
bandele de tîlhari, ciuma, foam etea. Ereticii sînt arşi
ori spînzuraţi, cu m iile. V răjitoarele, stafiile, cruzi­
mile şi uciderile groaznice înspăim întă m ereu oa­
m enii. Dar, în acelaşi tim p, acolo se în alţă cele mai
m ăreţe şi m ai scum pe .palate, se pictează cele mai
uim itoare tablouri şi se scriu cele m ai îndrăzneţe
cărţi. în lum ea apusului e o deosebire foarte m are
în tre bogaţi şi săraci. In F lorenţa li se spune chiar
,,graşii" şi „slabii". Am văzut p retu tin d en i cerşind
plozi m ai zdrenţăroşi ca la noi, ciungi, şchiopi, idioţi
cu bale cleioase la gură. Şi tot acolo afm în tîln it bogaţi
în straie num ai aur şi pietre scumpe, tolăniţi în tră ­
suri aurite, trase de cai m ari, cu ham uri sclipitoare.
Locuiesc în castele m ai ceva ca-n basme. în ju ru l să­
racilor m işună corbii ori haitele de cîini hăm esiţi,
adulm ecînd stîrv u ri ; în grădinile bogaţilor, pe cărări
prunduite, p rin tre hulubi şi păuni, p rin tre s tra tu ri de
flori şi statu i de m arm ură, se plim bă perechi de tineri
îm brăcaţi în alb, liliachiu ori roz, iar la um bră, în
chioşcuri, stau b ărbaţi burduhoşi, beau şi m ănîncă.

268
nepăsători că s-ar putea să crape de-atîta îm buibare...
Hai sâ lucrăm , m ulţăm ind prisecarului şi Necunos­
cu tei noastre că ne-au astîm p ărat foalmea şi setea.
U rcară to ţi pe schelă, la locul unde lăsaseră ulce­
lele cu vopsea şi pensulele şi p orniră m unca, veseli şi
însufleţiţi.
— D ar te rugăm să ne povesteşti m ai departe, surise
Necunoscuta, m uind pensula în ulcica ei cu au riu p en ­
tru stele.
— Da, te rugăm m eştere, i se alătu ră şi Gligorie.
— N um ai să nu pictaţi ceea ce povestesc eu, c-o pă­
ţim... In tr-u n oraş din Olanda, la m argine, am în tîln it
o ceată m are : cîteva sute de cerşetori şi nevolnici.
Cînd vreun trecăto r le zvîrlea o bucată de pîine, de
carne ori de brînzâ, se isca o vălm ăşeală cum plită :
buşeli, trînteli, icnete, pocnete cu cîrjele în capete...
îşi sm ulgeau părul, îşi sfîşiau zdrenţele ca să apuce
pom ana. Am văzut m îini crispate, hulpave, cum se
întreceau cu boturile m îrîitoare ale potăilor flăm înde,
care să apuce dărabul de brînză ori coaja de pîine.
Cred că n u ne putem închipui iadul m ai greţos şi m ai
înfricoşător... De ce n u lucraţi ? N ecunoscute, ţi-a
ieşit steaua strîm bă... Gligorie, uite, eu am făcut faţa
sfîntului M ina bună şi cum inte, deşi am povestit lu ­
c ru ri cum plite. Dacă pe bădiţa Sofronie nu l-am
încurcat de la treabă, m ai povestesc.
— Povesteşte, Ieronim e !
— Am văzut venind un predicator şi grăind acelor
schilozi : ,,Graşii, bogaţii, vam pirii, diavolii vă ţin pe
voi, slabii, nefericiţii în sărăcie, m izerie şi idioţenie.
Cu cît voi sînteţi m ai săraci şi m ai proşti, cu a tît pot
fi ei m ai deştepţi, m ai vicleni şi m ai bogaţi. Nu aveţi
decît o singură scăpare ; să le tăiaţi capul, să-i stîr-
piţi pe toţi. Lăsaţi văicăreala miloagă şi tîm pă, neno­
rociţilor ! Izbiţi cum plit, spargeţi capetele graşilor şi

269
statuile sfinţilor m incinoşi, p e n tru că n u m ai pe îm ­
buibaţi îi a ju tă . Cu lum inările din felinarele voastre
ap rindeţi palatele în care geme bogăţia cea n eru şi­
nată. S u rp aţi-le puterea, că voi sînteţi cei care le ţin
scara ca să urce în rai. Dacă se-ndură să vă arim ce o
coajă de pîine ori o zdreanţă veche, o fac num ai ca să
m ai urce încă o tre a p tă spre ceruri. Ş tiu că m ă pîn-
deşte rugul, dar m ă jertfesc p e n tru voi, fraţilor, pen­
tru izbăvirea voastră din nenorocirile acestei vieţi".
— Şi ce-au făcut m ilogii ? în treb ă Necunoscuta.
— Nu s-au răz v ră tit : au a şte p ta t să vină altă zi de
praznic, cînd graşii vor binevoi să le arunce iar ceva
pom ană... Hai să m ai tencuim şi p artea din stînga uşii.
— D ar la praznic, pe-acolo, nu s-aduce belşug de
m încare şi b ă u tu ră ? vru să afle Gligorie.
— Ba da. La A ntw erpen, cînd a văzut carnea friptă,
purceii de la p te p ră jiţi pe g ră ta r şi cîrnaţi groşi, cer-
şetorim ea a tu rb at. Au în h ă ţa t hălcile de carne şi-au
înfulecat ca lupii hăm esiţi. Inghiţeau cîrn aţii ne­
m estecaţi, îm pinşi cu stacalne de bere. S-au îndopat
cu o bucurie sălbatecă, nefirească. S-au îm bătat. Au
cîntat din cim poaie şi din gură. Au dănţuit. S-au îm ­
p reu n a t prin tufele alăturate. A u v ărsat şi-au chem at
cîinii să lingă, p arcă fericiţi că aveau şi ei p rilejul să
fie darnici. Scînceau: „Ce frum oasă a r fi viaţa dacă
n-am avea burtă... D ar atunci ce plăcere am mai
avea ?“...
N ecunoscuta netezea zidul cu m alaua şi asculta cu
un fel de evlavie şi de team ă. Voia să în treb e dacă
acei nevolnici lucrau undeva, dar pe uşă se năpusti
călugărul Dam ian, strigînd :
— G răbiţi zugrăvirea, că nu se ştie ziua de m îine !
Poate-i sfîrşitul...

270
— .Cum adică ? în tre b ă Sofronie, lepădând m istria pe
lespezi.
— Adică aşa : M ihai vodă de ia Ţ ara Rom ânească se
pregăteşte să treacă în Transilvania, cu oaste m are,
cu gînd s-o alipească la coroana lui. Şi, straşnic la
războaie fiind, să n u te m iri că din T ransilvania vine
şi spre noi.
— Să vină ! surise Ieronim . N ădăjduiesc să-i placă
fresca. Suceviţei.

P rim ăv ara lină, cu otavă fragedă, şi flori de cireş

pe coasta D ealului Crucii, iar zugravii term in au de
îm podobit gropniţa.
In ajunul zilei de înălţare, pe înserate, au pus unel­
tele jos, şi-.^u ieşit în ogradă, să resp ire a e r curat.
N ecunoscuta le-a adus cîte o cergă, ia r ea s-a aşezat
pe o blană de oaie.
— Poate adorm iţi... La sfîrşitu l vecerniei, m ă duc să
m ulţum esc sta re ţu lu i şi dulgherilor p e n tru patul,
m asa şi scaunele din chilie ; m i le-au aşezat la locul
lor.
— Lada n u -i gata. Şi nici blidairul, reg re tă Ieronim .
D ar vor fi, curînd. Am v ru t să le sculptez chiar eu.
P riv iră cerul, o vrem e, în tăcere. Deşi nu lucrase pe
schelă, cu zugravii, prisecaruă se aşezase pe iarbă, pe
zeghea lui, lîngă N ecunoscuta şi în treb ă :
— Cîte stele ai zugrăvit, fa tă hăi ?
— P este o mie, moş A ndrei. S înt acum... stelariţa
Suceviţei.
— Mda... încă o poreclă. Că num e tot n u ai... Ş tiţi voi
ce sînt stelele ? întrebă, auzind că N ecunoscuta sus­
pină şi tace.
— A stronom ul leah Nicolaus Copernicus ne învaţă
că sîn t un fel de sori foarte d epărtaţi. Mii şi m ili­
oane de sori, foarte, foarte depărtaţi.

271
— Aş ! poveşti... ^imbi şugubăţ bătrinul. H abar n-afe
astronom ul. Auzi ? ! Sori ! La noi, vecinii Lehiei, ştie
vericine că îndată ce se lasă am urgul, ca acum, de-o
pildă, îngerii a tîrn ă candele şi fînare la porţile ceru ­
lui. B rîul ce brăzdează cerul pe la m ijloc e Calea lap­
telui, adică dîra de lapte v ărsat din găleţile unui cio­
ban, căruia i-a ieşit în cale un balaur. Şi cu ce să se
apere, bietul om ? Nu tu bîtă, nu tu baltag. Trage,
haşt ! cobiliţa de pe um eri, în pripă, răstoarnă lap­
tele, îm proaşcă tot cerul, pocneşte balaurul în m oa­
lele celor şapte capete şi-l prăbuşeşte în hăuri.
— Poveste...
— De bună seamă ; dar să vă spun acum ceva despre
C arul Mare. Uite-1 colo, în vîrful tu rn u lu i de clopot­
niţă : un c a r ca toate căruţele noastre, num ai că ro­
ţile şi oiştea i-s din stele. Cu el, cică, a cărat Traian,
la Roma, m ulţi robi daci.
— D ar Cai'ul Mic ?
— în el a încărcat căpeteniile dacilor, d te -a u căzut
prizoniere şi nu şi-au pus singure capăt zilelor. Steaua
de colo, nu m ită ,,Ploschiţa“, este ,,C ăţeluşa lui T ra­
ian". Dincolo-i „Ciobanul cu oile“ şi ,,Scaunul lui
D um nezeu" sau „M ănăstirea". Acolo, în dreapta, va
răsări Luceafărul zis şi porcarul, p en tru că, la ivirea
lui, porcii încep să grohăie, cocoşii să cînte, iar strigoii,
joim ăriţele şi alte d uhuri năstruşnice se ascund în
vizuineie şi peşterile lor... Auziţi cum sforăie m eş­
teru l Sofronie : l-am adorm it cu poveştile. Acu ce să
facem ? Zic să-l descîntăm cu descîntecul de stele, zis
de fetele care doresc să se m ărite. Că tot um blă dum ­
nealui după însurătoare, ca m ierloiul după m uşte.
...Te du în lum e, peste lum e / La ursitul m eu anu­
m e : / Cu foc îl încinge / Cu jar îl aprinde. / Sări sece
din inim ă plînsul, / Să arză straiul pe dînsul / Să nu

272
poată hodini / Pină ta noi n-a veni, / La părinţi a md
peţi...
Ieronim dădu să-l gîdile la n ări cu un fir de iarbă,
dar N ecunoscuta îi opri m îna, şoptind ;
— Lasă-1... E ostenit.
Şi-l acoperi cu blana de oaie pe care şezuse ia sfat,
in priveghi. Rouă le um ezise m îinile, părul, straiele.
Ieronim o privi pe N ecunoscuta şi se în treb ă în sine :...
„De ce o respectăm toţi, a tît de m ult ?... Pînă acum
penti’u că o credeam beteagă, osîndită ; acum pentru
că nu ştim cine-i ? Taina ne face să ne plecăm fru n ­
tea în faţa ei ? T aina ori frum useţea ?
— Noapte bună, m eşterilor... S ăru t m îna, moş A n­
drei ! surise Necunoscuta, se ridică în picioare, trecu
în fugă m îna prin p ărul lui Ieronim şi alergă, sprin­
tenă spre chilie.
 c )/
Se întîmpiă o neaşteptată
vizită a doamnei Elisabeta,

P a tru zile NecuncKcuta a lipsit de pe schelă : a cărat

fin u l pentru bivoliţe şi, cu ajutorul lui moş Andrei,
l-a clădit la grajdurile m ănăstirii. D ar m ai în tîi a rîn -
d u it culorile p e n tru Ieronim : „M i-ai spus că vei zu­
grăvi m ulţi cai albi şi, deci, ţi-am preg ătit cinci ul­
cele cu boaia alb ă“... vorbise cu dînsul, în gînd, în
dim ineaţa plecării spre poiana unde adunase fînul.
Acum, în zorii zdei de şase august, si in tra t în bise­
rică şi a u rcat în grabă schela. P rivi tablourile, pe
rînd, cu grijă, cu dragoste : le dusese dorul. Nici nu
ştia despre care să spună că i-i m ai drag : Fecioara ?
C hiţii sau peştii apelor ? P antocratorul din tu rlă ?

274
Patim ile ? M inunile ? G ropniţa i se p ăru ca o casă a
poveştilor, cu flori, cu stele, cu ostaşi, cu fete f r u ­
moase, cu căru ţe şi cai... „A, uite ce-a pictat în lipsa
m ea“ : «Ieşirea din Eghipet». Trei căruţe ; u n a cu
p a tru cai albi, a lta cu cai roibi şi h am uri roşii şi verzi...
încărcate cu b ărb aţi şi femei, to ţi dornici să ajungă,
grabnic, la P ăm întul făgăduinţei... Pe cei din căru ţa
din m ijloc i-a îm brăcat în straie roşii, ca şi vizitiii...
I-or fi ajuns culorile ? Mă tem că nu... Roţile au cîte
şapte spiţe şi se-nvîrt pe drum tare, de piatră. P ar
îndoite sub povară ; le-aud scîrţîitul din osii neunse,
la drum lung şi greu. Mai încolo călăreţii lui Faraon,
pe cai sem eţi, albi, m urgi, roibi. Şi ostaşi m ulţi, m ulţi,
în zale, în căşti argintii, cu halebarde înţăpoşate-n
ceruri... P ăd u re de bardişe pe m unţi de căşti“... Ceva
o îndeam nă să num ere suliţele ; peste patruzeci. „Ie­
şirea din robie ori bejenie din fa ţa năvalei otom ane ?
Acelaşi lucru... Ieronim e, cîtă viaţă ai ad unat aici şi
cît adevăr... T otul p are aidoma. Uite, ici, în faţă, un
căţel, un porc, doi purcei, încă un căţel, încă un p u r­
cel ; to ţi m erg spre răsărit, alături de convoiul care­
lor, spre ţa ra izbăvirii... Ieronim e dragă, ai term in at
şi scriitura. Uite, pot num ăra şi caielele la potcoa­
vele cailor“...
— Te sperie ? în treab ă Ieronim , din spate, după ce o
urm ări, cîteva m inute, cum cercetează tabloul şi vor­
beşte CU sine, î n gînd.
— Nu... tresări Necunoscuta. Parcă te-au d citind din
scriptură : ...„Şi alerg at-au după ei eghipţienii cu toţi
caii şi căruţele lui F arao n "... D ar am o nedum erire :
dacă evreii nu m ănîncă slănină, de ce-i întovărăşesc
purceii ?
— M -ai prins, isteaţo ! Am v ru t să zugrăvesc zicala
noastră :... „Au plecat cu căţel cu purcel din calea
duşm anului". Adică s-au bejenit.

275
— Hm.., La asta nu m -am gîndit. Tencuiala-i încă
um edă ; îngăduie-m i să zugrăvesc, repede, stelele,
cîte încap. O fac în cinstea zilei în care ne-am întîl-
nit, acum un an.
— Un an ! Stînca argintie... A fost o întîm plare ori o
m inune ?
— P e n tru m ine, o m inunată întîm plare.
îm preu nă au zugrăvit, în „Exodul", patruzeci şi
două de stele.
— Hai pe stînca argintie, Necunoscute.
— Te caută părintele a rh im an d rit Crimea. Fuga !
Pe arh im an d rit îl im presionau adevărul şi însuşirile
m irene ale tablourilor din gropniţă. A dm iră tabloul
,,Culegerea m anei“ : norul alb din care cădeau pe
păm înt stoluri de prepeliţe grase, după ce Moise a r i­
dicat spre cer toiagul m inunilor. B ărbaţi, femei,
copii, cu m înecile suflecate le prind, le culeg şi le în ­
carcă în coşărci.
— Şi despicarea M ării Roşii ai văduvit-o de aerul
m inunii ?
— Am zugrăvit aici povestea unui ocîrm uitor dornic
să-şi izbăvească neam ul din robie şi să-i dea o lege
călăuzitoare. P e n tru m ine, gropniţă asta-i precum
Capela Sixtina p e n tru Michelangelo.
In m inutul acela N ecunoscuta intră, foarte tu l­
b u rată :
■
— M eştere Ieronim e, u n călăreţ vesteşte că doamna
Elisabeta vine la Suceviţa.
— Să poftească !
Crim ea o privi cum înclina fru n tea şi cum se ferea
de-o p arte, şi se gîndi la voinţa acestei fă.pturi de a-şi
îm plini canonul. Ş tia de la Ieronim că nu şi-a spus
încă num ele, p e n tru că m ai avea „o răm ă şiţă “ din
acea osîndâ.

276
— Pină vine doamna, leronime, voiesc a mai cerceta
fresca. Văd că pe boltă aţi izvodit o privelişte incîntă-
toare, foarte pe potriva istui loc de odihnă veşnică.
— M ulţum esc, p rea cuvioase, p e n tru laudă ! — se
bucură Sofronie, in tra t să anunţe şi el că soseşte m ă­
ria sa doam na.
— Sub văl îm p ru m u ta t din scriptură, înnodă lero-
nim ia r vorba cu arhim andritul, am zugrăvit tîlcul
istoriei neam ului nostru ; robie, urgii şi nădejdi...
Ci, unde-i om ul vrednic a despica m area nenoroci­
rilor şi a ne scoate la lim anul slobozeniei ?
— Tinere, acei om se află. Şi vine... Dar, taină !
— Am lu cra t cu plăcere, cu avînt, to tul : de la şar­
pele uriaş încolăcit în ju m l stîlpului, la care s-au
închinat evreii leviţi şi pînă la prepeliţele căzute, ca
o ploaie din cer, in tru potolirea foamei, de la chipul
de p a triarh al lui A aron pînă la garofiţele albe şi roşii
răsădite, colo, în tre stînci.
— Da, m -am încredinţat că eşti pictor adevărat, ii
puse arhim andritul m îna pe um ăr, atrăgîndu-1 uşor
spre dînsul. Mă duc la stăreţie să văd dacă se cuvine
a m ă în făţişa doam nei au ba.
Ieronim urcă sprinten schela şi privind îndelung
tabloul de pe boltă, chibzuindu-i proporţiile, arm o­
nia culorilor, p u rita te a liniilor. Mîngîie, cu degete în ­
fiorate, chipul Fecioarei şi florile d in tre stînci. Vă-
zîndu-1 de jos, Sofronie putea crede că încearcă te n ­
cuiala şi culorile dacă s-au uscat. D ar Necunoscuta
înţelese că îşi alintă opera, cu sfiala şi em oţia cu care
îşi desm iardă îndrăgostitul draga lui. Şi, o clipă, simţi
un dulce ghim pe de gelozie şi team ă : ...,,E d ăru it
m eşteşugului, artei, cu to tu l şi p e n tru totdeauna. Cu-
vine-se să-l însoţesc, pînă la capăt, orice-ar fi". Urcă
ho tărîtă să-i s.pună ceea ce de m ult îi înflorea în su ­
flet. D ar el :

277
— V ezi,.tu, N ecunoscute, stîncile n u -m r-m a i- plac.
Le vreau d e'argint... De argint, la fel'c u cea pe care,
acum u n an... Şi nici chipul Fecioarei n u -i ca-n visul
meu.
— Gîcesc, Ieronim e, că sufletul tău gingaş este şi ne­
p rih ă n it ca florile de mac, purpurii, în lan u l de grîu,
verde, întins la nesfîrşire.
— Şi-o să mă... scu tu r repede, ca ele ?
— Ş tiu eu ? Poate ; că-n lum ea asta aspră şi grea e
p rea p u ţin loc p e n tru gingăşie şi neprihană. D ar eu,
cu inim a mea...
— Ei, ce faceţi aici ? strigă m eşterul Ion, furios şi
gîfîit. N -aţi auzit că vine m ăria sa doam na ? ! Jos
schela I... Noroc c-am aflat la R ădăuţi şi am cal bun.
Altfel... vă găsea tăifăsuind, hulubeilor.
D ulgherii m ai aveau de desfăcut seînduri şi stîlpi
din schelă, oînd tră su ra Elisabetei doam na in tra pe
poarta m înăstirii. S tareţu l M itrofan şi m eşterul Ion
o întîm pinară, u rîn d u -i bun sosit.
Păşind p rin tre seînduri şi grinzi, doam na se opri în
altar. P rivea cu ochi iscoditori, am eţitor de frum oşi,
de lim pezi, de grăitori. Deşi nu pu n ea decît întrebări,
totuşi m eşterii se încred in ţau că se pricepe şi că a p re ­
cia bine fresca, în ansam blu. Voia să ştie dacă n u se
vor m ai închide ori spălăci culorile. M eşterul Ion o
asigură că a'şa vor răm îne, proaspete, cel p u ţin un
veac :
— A lbastrul l-am făcut din lapis-lazuli, iar purpura-i
din cea m ai scum pă care se află. Cît priveşte auriul
îl garantez eu, cu capul... D ar totul a tîrn ă de calita­
tea tencuielii. Aşa cum o preparăm noi, soarbe culo­
rile ca un burete, p ă tru n d adînc şi nu se m ai şterg
niciodată. Eu ştiu, ca nim eni altul în Moldova, să p re ­
gătesc varul, să a rd ipsosul, să-l frăm în t cu apă caldă
şi cu ulei fie rt pînă se face ca untul. T encuiala-i baza

278
frescurilor : treb u ie să se îm bibe de culoare fără a-i
schim ba nuanţa, oricît de gingaşă a r fi. Frescul e
treabă grea, foarte grea, m ăria ta. N um ai cine are
m are, foarte m are m eşteşug, îndem înare, repeziciune,
tala n t poate face frescă. Z ugravului de frescă trebuie
să-i um ble mana uşor, ca arip a lăstunului, dar cu p u ­
terea ursului.
Ieronim îi da dreptate, dar se ru şin a că m eşterul
n u-şi da seam a că pe m ăria sa n-o interesa cum se
face, ci cum ara tă fresca.
— M i-ai făgăduit, m eştere, că-m i faci o coroană îm ­
părătească şi, iată, nici n -aţi p o rn it tabloul ctitorilo’.',
dojeni doam na Elisabeta.
— D atina este ca asem enea lucrare să se facă la urm ă,
m ăria ta, grăi Ieronim , văzînd că m eşterul Ion o
sfeclise.
— Şi dacă doam na ţării cere să călcaţi asem enea
datină ?
■
— F ără doar şi poate, dacă-i poruncă... se ploconi Ion.
— Doresc să aflu cum a ţi rânduit familia.
Ieronim desfăşură hîrtiile cu schiţele portretelor
voievodale. C hipul doam nei se um bri :
— De ce aţi pus-o pe doam na M aria lingă m ăria sa ?
— Aşa a .poruncit m ăria sa Ierem ia vodă, se dezvi­
novăţi Ion, căutînd cu deznădejde sprijin, în dreapta
şi stingă.
— Mda... A re dreptate m ăria sa : ţine să a ra te lum ii
că se trage din P e tru voievod R areş şi, deci, din Ş te­
fan vodă cel Mare. Dar, v ă-ntreb : locul nu-i prea
strim t p e n tru două doam ne ?
— Potrivim aşa fel încît să... se poticni m eşterul.
— Ce zici, Ieronim e ?

279
— M ăria ta, rîn d u iala din fră ţia m eşterilor nu-m i în­
găduie a trece înaintea m aestrului,
— Nici cînd în tre ab ă doam na ţăriî ?
— Mă gîndesc de m ult la o desfăşurare m ai bună a
tabloului votiv, vorbi Ieronim , abia stăpînindu-şi tre-
m urul buzelor. Iată, cerc să-m i tălm ăcesc gîndul, cu
cărbunele, pe hîrtie.
Şi, cu m are repeziciune, desenă totul : Isus,
Fecioara, îngerul, chivotul, chipul voievodului, ca-n
schiţa veche.
—■ D upă m ăria sa o aşezăm pe dom niţa C hiajna şi
apoi pe doam na M aria, ca să respectăm rangul şi ru ­
denia şi să făptuim o com poziţie cît m ai plăcută ochiu­
lui... M ăria ta, doam nă Elisabeta, îi schiţă Ieronim
chipul fulgerător, fără să ridice cărbunele de pe h îr­
tie, pe zidul acesta din spre miazăzi, în strai de aur
vei fi întîia, în capul şirului de coconi şi domniţe.
Cam aşa... pînă aici, la tabloul îm păraţilor C onstantin
şi Elena, grăbi să prindă din condei şi chipul celor
şase odrasle dom neşti ; se descum păni o clipă dîn-
du-şi seam a că a şaptea nu m ai a re loc. ,,...Şi dacă mai
naşte una, că-i tîn ără şi pătim aşă", gîndi, iar m îna
căuta un loc potrivit.
D oam na îi veni în aju to r, punînd degetul pe spa­
ţiul din fa ţa lui vodă :
— Pe C onstantin îl poţi aşeza aici.
— Da, m ăria ta ! şi-n tr-o clipă îl şi desenă. E foarte
bine !
P e n tru că a ghicit gîndul pictorului, doam na surise :
— Acolo, sus, ce icoană aţi făcut ?
— S fînta Elisabeta...
— Da' ? M ulţum esc. Aşa se cuvenea.
— In cinstea m ăriei tale, am ăgi m eşterul Ion.

280
— In cîteva zile term in aţi tabloul ctitorilor ? schim bă
zîm betul bucuriei cu asprim ea poruncii. Că vrem ile
se cam tulbură.
— O săptăm înă, m ăria ta.
— Vă dau zece zile, m eştere Ioane.
Păşind spre ieşire se opri, incă o dată, în criptă,
privi îndelung Fecioara din boită şi suspină cu o du­
reroasă bucurie :
— A devărata a rtă se cearcă num ai cu flacăra sufle­
tului.
„Nim eni n -ar fi găsit m ai înalt cuvînt de încu­
viinţare şi lau d â “, gîndi Ieronim .
Vizita n eaştep tată a doam nei Elisabeta a cam dat
de gîndit celor din Suceviţa. S tareţu l se în treb a : „De
ce a ţin u t să treacă peste datină şi să grăbească zu­
grăvirea ctitorilor ? Că anum e p e n tru asta a v e n if ‘...
Ieronim , care se pregătea să înceapă lucrul la Sinaxar
şi la celelalte ta'blouri din pronaos, a trebuit să desâ-
virşească, la repezeală, schiţele p e n tru portretele cti-
lorilor. D ar cel m ai su p ărat era m eşterul Ion : „Asi;a
insă îmi dă peste cap toate socotelile'"... Ca să prive-
gheze însuşi această lucrare, trim ise olăcar grabnic
la C ernăuţi cu rugăm intea să-l aştepte douăsprezece
zile. Puse m eşterii şi ucenicii să pregătească, r'epede,
cele m ai bune culori de albastru, alb, p urpuriu, verde
şi galben, auriu şi le cercă pe tencuieli proaspete. Rîn-
dui ceaunele şi oalele cu cleiuri şi uleiuri, ulcelele cu
vopsele şi ciuberele cu apă cu rată p e n tru tencuială,
potrivi, cu m are grijă, can tităţile de ipsos, var şi
cîlţi şi porunci frăm întarea lor, cu m îinile.
— Ieronim e, să m i-o faci ca u n tu l la soarele de pri­
m ăvară.
In estim p Dragoş cu ai lui aşezară schelele, cu tre i
felinare noi, izvodite de Ieronim şi construite de Na-
talia, aici, în m ănăstire, cu oglinzi concave, m ari, cum-

281
p arate de la Suceava, cu răsuflători bine aşezate ca
să um ble a e ru l în voie, să n u fum ege feştilele. Probă
lunecarea lor pe vergeaua de lem n bine geluit şi uns
cu oloi ; cercă scripeţii, clem puşurile de lem n şi frîn-
ghioarele de m înuire. E ra m ulţum it, dar şi oleacă în ­
ciudat : „Cu afetfel de fînare a lucrat Ieronim şi la
gropniţă... M inte născocitoare... Ş H a ju tă m ai ales
m uierile : ba... M uta, ba N atalia“... C hiar din ziua de
6 aicigust, cînd s-a h o tărît să răm înă aici m ai înde­
lungă vrem e, a pus să i se rînduiască două cam ere
bune, în tre chiliile stăreţiei şi îşi chem ă soţia. Irina
s-a în făţişat a treia zi, după ce a rîn d u it socotelile cu
prăvălia şi cu copiii. Lui Ieronim i s-a p ă ru t mai
grasă, m ai veselă şi m ai prietenoasă decît cum o vă­
zuse în prăvălie sau acasă la dînsa. Pâdea hurducîn-
du-şi sinii prea îm belşugaţi, m înca bine, cu poftă şi
îşi alăpta singură copilul, un băieţel dolofan, de şase
luni.
— Mă bucur că m eşterul Ion se aiilă p rin tre noi,
spuse, în tr-o zi. Necunoscuta. D ar p arcă prea se gră­
beşte.
— Fiica neg u ţăto ru lu i de blănuri din R ădăuţi va să
fie jupîneasa Irin a com isului Ion Şarpe, zugravul
C urţii dom neşti. înţelegeţi ? Şi acum e m om entul :
lucrăm sub privegherea nem ijlocită a doam nei Elisa-
beta, lăm uri Sofronie cu un am estec de m îndrie, de
ciudă şi de team ă. Toate a tîrn ă de... tabloul ctitorilor.
D ar a p a tra zi, cînd se urcă pe schelă, îm brăcat în
h a la t nou, Irin a a p ă ru speriată, despletită, cu rochia
boţită, descheiată :
— Ioane, copilul !... A re fierbinţeală m are... S-a roşit
ca focul !
M eşterul lăsă pensulele şi alergă în chilie. H otărî
să-şi urce soţia în trăsură, îm preună cu copilul şi s-o
trim ită la Suceava.

282
 Dem noi ■lu c ru l/•m e ş te re Ioane, ' propusS
Ieroriim.' ’ '
— Nu ! A şteptaţi-m ă... F ră m în ta ţi din nou tencuiala.
M îine sîn t înapoi.
Nu dădu nici un semn, nici în a doua, nici în a
p a tra zi. Cei din Suceviţa afla ră că i-a m u rit copilul
şi a sta t să-l înm orm înteze. In a şasea zi, grăbind,
călare, sp re Suceviţa, în tre D ragorm ina şi R ădăuţi
i-a ieşit un lup în cale, calul s-a sp eriat şi l-a trîn tit
în tr-o groapă. L-au găsit doi răd ău ţen i : avea un pi­
cior ru p t şi ră n i m ari pe faţă.
M eşterii din Suceviţa au lu c ra t la schiţele p e n tru
pronaos şi au aşteptat, m ai m ult de p a tru săptăm îni,
să se facă sănătos conducătorul şantierului. Necu­
noscuta a tre c u t sâ lucreze ia stolerie : a în v ăţa t să
geluiască scînduri de tei sau a rţa r, bine uscate, să le
netezească apoi cu p iatra, să le chituiască, să le ungă,
pînă la saturaţie, cu u n tu ră de cegă ori cu ulei de in
fiert, să le Instruiască m ult, cu răbdare, frecîndu-le
cu labă de iep u re şi apoi să le aşeze pe poliţe, la
zvîntat. Lui Ieronim îi era foarte tre b u ito r adem e­
nea ajuto r, dar îl cam în g rijo ra p u rta rea lui Sofronie ;
uneori m orm ăia ca bursucul, alteori a ră ta o veselie
nefirească, rîzînd îndeosebi de p ropria-i infirm itate.
— Te sfătuiesc să dai cîteva scînduri preg ătite pen-
itru icoane şi iui Sofronie.
— Crezi că prim eşte d a ru ri de la m ine ?
— De ce n u ?
— De cinci ori a cercat să în tre în chiliă mea, noap­
tea, cu de-a sila. N -am tra s zăvorul, d a r nici n u l-am
ocărit. Deci nu lem n p e n tru icoane, ci altceva vrea
de la mine.
— Ai dreptate... D ar te rog să n e înţelegi. Necunos­
cute : noi, zugravii, trăim viaţă grea, trudnică, p re­
cum ne vezi, m ereu pribegi prin singurătăţi. Adică

283
acolo unde se ctitoresc castele şi biserici. Lum ea ne
ci-ede m iruiţii C erului ; ci noi ştim , prea bine, că sîn-
tem oam eni şi suferim m ult, tră in d în lipsuri cu gîn-
dul num ai la frum useţile pe care le zămislim. Meş­
teru l Ion, dacă face oleacă de negoţ, vezi ? păţeşte
m ulte şi aproape se lasă de pictură. Noi, zugravii, cei
îm pătim iţi de m eşteşugul nostru, avem în noi ceva
care ne a ra tă m ai altfel, m ai sim ţitori, m ai încărcaţi
de bucurii înalte, dar şi de ispite, de du reri fără
m argini.
— Şi... vrei să''răm îi to tdeauna singur ?
— R ăm în cu a rta mea... Oricum , nu m -aş însoţi decît
cu aceea care se face aidom a gîndurilor mele. Şi cum
acest lucru nu-i cu putinţă, m ă paşte, cum zici tu,
singurătatea. Dacă m eşterul Ion n -a r fi av u t nevastă...
roditoare ca iepuroaicele, acum tabloul ctitorilor
e ra gata. Aşa, să vezi supărarea aprigei doamne
E lisabeta !
— Nu vrei să te apuci de lucru, tu cu Sofronie ?
— Se vede că chiar aşa va trebui să facem.
Ieronim sim ţea o m îndrie subtilă, gîndind la sfatul
acesta cu Necunoscuta. Se fericea că a avut om enia de
a o apăra atunci cînd se afla sub osînda m uţeniei.
Adesea o vedea ca în întîia în tîln ire de pe stînca a r ­
gintie şi, în acele clipe, se în treb a dacă nu-1 socoate
un nătîng, că i-a făcu t un pat bun în chilie şi nu s-a
invitat, niciodată, să-l încerce. A devărul era că, în
faţa ei, îl copleşea sfiala, aşa cum în Italia se r u ­
şina în faţa fetelor-m odel, cînd le întîlnea îm brăcate.
O ricum îi plăcea m ult să ştie că-i aproape de dînsul
şi că toţi o respectă, „îi caută în cinste“, cum spunea
moş A ndrei. De altfel, tăcută, zîm bitoare, liniştită, În­
grijită, frum oasă, devenise di'agâ tu tu ro r. Nu bîrfea,
nu cârtea, nu se am esteca în treb u rile nim ănui. A juta.

284
A juta cu m are artă, exact în clipa cînd era nevoie,
Călina, de pildă, acum îi lăuda hărnicia şi priceperea,
îndem ânarea şi cum secădenia. Mai avea, totuşi, cîte o
ţeapă îm potrivă-i :
•— M ult şi greu se vede c-ai păcătuit tu, fată hăi, dacă
am u te -a ră ţi m ai bună şi m ai cum inte ca orice călu­
găriţă. Adică, prea bună... Că, de fost n -ai fost tu aşa.
din născare. Bag seam ă că şi după ce ţi-ai dezlegat
glasul, ştii să taci cu înţelepciune. Ai în v ăţa t să spui
to tul din priviri, cum zice leronim , şi parcă nu mai
ai nevoie de cuvinte. în schim b tîn ă ru l zugrav, uce­
nicul m eşterului cel m are Eli Ilarion, îşi zice propo­
văduitor al tăcerii, parcă anum e ca să poată vorbi cît
şapte. D ar ce zici ? Nu-i aşa că ţi-i drag ? Că nu te-a
boscorodit şi te -a ocăiit el în zădar, cît ai fost m ută
Vorbea, vai, ce m ai vorbea. D ar frum os. Că doar-doar
te-o aţîţa şi pe tine spre grăire... Ei, dac-aş avea eu
anii tăi, nu m -aş lăsa pînă n u mi l-aş face bărbat. Ce
zici ?... Dai din cap ? ! Leşini după el, n u -i aşa ? Are
m eşteşug bun. E frum os. Deştept. P rea deştept. Um ­
blat prin lume. B un la inim ă. N u-i de neam ales, dar
nici tu. O ri poate eşti din niscai boieri de cei m ari
şi ţi-i g reaţă de-un biet zugrav, născut din ciobani ?
Ştii cum s-a aflat că are ta le n t ? în tr-o zi, doi flăcăi
i-au fu ra t m ieluţa. Că a tîta avea : o m ieluţă. Nu ştia
cine-s, nici cum îi chiam ă ; dar i-a desenat aşa de
bine, cu cărbunele, pe-o scîndură, încît repede oa­
m enii i-au cunoscut şi i-au pus să-i dea înapoi m ie­
luţa. Adică, vreau să zic, se cunoştea, de ţine, cu ce
h ar era m iruit. Dai... din cap ? ! Ei, dacă-ţi place, şi
n u se poate să n u -ţi placă, pune m îna pe el. Iute şi
degx'abă ! Că ţi-1 fu ră vreo boieroaică. îm i spune mie
cineva că, pe-o boieroaică de astea m ari, a pictat-o
goală. P tiu ! ducă-se pe pustie ! Nici la asta nu zici

285
nim ic ? înseam nă că n u ţi-i drag, fată ! Că dacă ţi-a r
fi l-ai descînta şi l-ai blagoslovi, îndată m are, de ursi­
toare şi de zărg'hială, să-ţi cadă blînd în poală. Dacă-1
pierzi, fato, să ştii că n-ai noroc nici c ît p ăr pe broască.
V orba prisecarului : Cînd s-au îm părţit noroacele /
Erai pe cîm p cu vacile ; / Iar cînd s-o îm părţit noro­
cul, / Erai la pir cu porcul... / Şi-acu arzi în jar şi foc /
C-ai rămas fără noroc... D e-un singur lucru mi-i
team ă : să nu fie v răjito r ! Am estecă boielele, le fră-
m întă cu pensula pe scîndurică şi le descîntă... Ei,
dar ce ? parcă eu n u descânt ?

M eşterul Ion a venit, cu piciorul legat între scîn-

durele ; ucenicii l-au sp rijin it de subţiori pînă la pat.
— U rm aţi lucrul la tabloul votiv, sub privegherea
mea. Am spus dulgherilor să-m i facă un scaun cu
sp ătar şi să-l aşeze în naos, să pot sta.
Cu toate că prezenţa m eşterului în scaun îl in ti­
m ida, totuşi Ieronim lucra cu o pasiune încă nefolosită
la Suceviţa. Ştia că pictează oam eni adevăraţi, cu
rangurile, cu însuşirile şi cu sufletele lor. Pe un fond
albastru de lapis-Iazuli l-a pictat pe voievod, cu co­
roană de aur, îm părătească, îm podobită cu rubine şi
sm aragde ; barbă deasă şi neagră, ochi m ari, sprîn-
cene dese, m ustaţă stufoasă, buze m ascate, grăind
în tr-u n zîm bet abia schiţat, toate vădeau că-i bărbat
puternic, de nădejde, frum os şi vînjos, cu am biţie
m are, dornic de slavă şi ocrotitor al casei sale ; l-a
îm brăcat în strai de pu rp u ră, de croială dreaptă, ca
la îm păraţi, cu m îneci largi, cu guler, flori m aşcate şi
tiv u ri late, toate din stofă de au r. In d reap ta ţine
crucea de a u r şi basm aua purpurie, cu tiv aurit. Cu
stînga înfăţişează chivotul ctitoriei, desenat aidom a
asa cum a în ălţat-o m eşterul arhitecton Eli Ilarion,

286
cu ziduri oa argintiii vechi-, cu pridvoraşe, ou acoperi­
şuri arăm ii, cu tu rla înaltă şi subţire, cu cruci de au r
în bolduri şi la vîrf. O franda o prim eşte, cu drag,
M aica Dom nului, în picioare, cu rochie verde şi h la ­
m idă roşie, cu faţa ovală, frum oasă, în co n ju rată de
nim b lum inos ; cuprinde chivotul cu dreapta, iar cu
stingă ţine un filacter m are, alb, pe c a te Sofronie a
scris, cu slovă de aur, hrisovul daniei. Pe t''on de aur,
stră ju it de un înger, Isus, îm brăcat tot în p u rp u ră
înflorită cu cruci de aur, cu evanghelia deschisă pe
genunchi, încoronat cu m itră arhierească, rotundă,
din p u rp u ră şi aur, cu un nim b larg, pe care a în ­
sem nat cele tre i slove sacre, stă liniştit, d ar m ăreţ şi
binecuvîntează darul.
Zugrăvind scena, leronim se m ărtu risea p arcă pe
'line : dăruia oam enilor adevăruri, frum useţi izvodite
în inim a şi-n m intea lui. D rept sub chivot l-a zugrăvit
pe coconul C onstantin, cu coroană voievodală, în strai
auriu, cu braţele întinse a rugă.
Din scaun, m eşterul Ion privea şi, din cînd în cînd,
da porunci :
— Pune m ai m ult roşu în obrajii lui vodă : bărb at
rum ân la faţă ! Şi buzele, m ai aprinse !
— Da, m eştere ; m ăria sa se dă-n vînt după frip tu ra
de m istreţ gras şi m ult îi place a o stropi cu vin de la
Cotnar.
— Sofronie, ce ? ţi-a în ţep en it m ina ? ai chiorît ? nu
vezi ce linii strâmbe tragi ?... U iţi că-i tron îm p ără­
tesc, nu scaun de om schilodit ca al meu, nefericitul
de mine... Ah ! că m -a pedepsit Durrmezeu să n u pot
lucra... Că, nu v-am spus, d a r şi dreapta rni~i bete-
jită... P utem noi zugrăvi, în toată biserica, num ai m.i-
n uni ; dar dacă tabloul ctitoricesc nu place celor care

287
ne plătesc, totul s-a dus dracului... larta-rna, DoaiŢuie,
ca-I pom enesc pe cei n ecu rat tocm ai in casa ta !
D upă ce p o rtretele lui Ierem ia vodă, al Maicei
D om nului şi al lui Isus a u fost gata, m eşterul Ion a
stră ru it, cu asprim e, ca Sofronie s-o picteze pe doam na
Mari a.
— Nu vreau să m ă bag, m eştere. C hipurile ctitorilor
nu-s de m ine. Niei nu in-au îngăduit, la Curte, sâ fac
schiţe.
— V rei să te întreacă Ieronim , nevolnicule ?
— N -are decît ! Mai ales că m -a şi întrecut...
— Eşti un nem ernic ! Ah, că nu-s eu zdravăn... Nici
un m eşter din neam ul Şarpe sâ nu zugrăvească pe
m ăriile lor ? Ce blestem ! Se va auzi şi ne facem de
toată ocara.
A m eninţat, suduit, Sofronie a încercat ; dar după
o jum ătate de zi, cînd m eşterul Ion a p riv it tabloul,
s-a apucat cu m îinile de cap şi a u rla t de furie :
— Ce-i m îzgăleala ceea, netotule ?... Rade-o ! Rade-o !
Că dacă vede m ăria sa cum i-ai pocit m um a, tem niţa
ni-i sorocul.
— M eştere, te rog, lasă-ne să lucrăm cum ne-am obiş­
n u it : eu fac contururile şi chipurile, bădiţa colorează
straiele. Aşa am lu cra t chipul lui vodă şi-a ieşit bine,
nu ? Noi ne înţelegem şi ne îndem năm am îndoi.
A doua zi, văzînd p o rtre tu l doam nei M aria gata, tot
cu coroană îm părătească, în stra i de p u rp u ră tiv it cu
aur, asem eni celui p u rta t de voievod, cu crucea în
stingă, cu obraz rotund, sever, sprîncenată, cu ochii
m ari, adinei, cu păr lung, alb, s-a înseninat.
— Am zugrăvit-o cit m ai asem enea cu vodă. Sau, mai
degrabă, pe vodă cit m ai asem enea cu dînsa'.
■—• D ar dacă se supără c-ai făcut-o cu p ărul alb ?

288
— M -am gîndit m ult, m eştere Ioane ; d a r dacă o fă­
ceam cu p ăr negru sau castaniu, se supăra prea cin-
stita-i noră... Şi-apoi noi ştim că p ăru l alb tîlcuieşte
nu num ai vîrsta vrednică de cinstire, ci şi m ărinim ia,
curăţenia inimii.
în acele zile de sfîrşit de octom brie, Ieronim lucra,
din zori, pînă-n noapte, fără întrei’upere. Sofronie se
(inea de dînsul şi, ca să nu-1 suduie fra'te-su, nici la
m asă nu se ducea ; m încau, îm preună, pe schelă. Ne­
cunoscuta le aducea bucatele : pîinea, pastrama',
brînza, apa. U neori le dădea chiar în gură, ca să nu
piardă vrem ea, spălîndu-se pe mîini.
— Stai, bădiţă Sofronie, să-ţi şterg m usteaţa, că p a r-
c-ai zugrăvit cu ea, a tît de m în jită-i de boiele.
— Din pricina lui Ieronim : a făcut-o pe Fecioara aşa
de frum oasă, că am săru tat-o înainte de a i se usca...
sulim anul de pe buze.
— Bună şagă ! întem eiată pe adevăr.
D ar cînd vrem ea se răci, pe Sofronie începu să-l
junghie reum atism ele şi să-i am orţească m îinile şi şa-
lele-i strîm be. S-a întîm plat, astfel, ca p o rtretu l
doam nei Elisabeta să-l lucreze num ai Ieronim , ajutat
doar de N ecunoscuta. M eşterul Ion îşi scosese scîn-
durelele din ju ru l piciorului frîn t şi sta întins în pat.
să i se tăm ăduiască osul în tru to tul şi să i se deste-
penească m uşchii. F ără m eşterul Ion în coastă, a pic­
tat-o pe doam na Elisabeta cu faţa ovală, cu părul gal­
ben, cu gura mică şi buze bine arcuite, sub nasu-i
drept, perfect, cu ochi m ari, iscoditori şi înţelepţi, în
strai to t de aur, cu dreap ta uşor întinsă înainte şi cu
crucea în stînga, în ălţa tă pînă în d reptul capului, în ­
cu nunat cu coroană de îm părătiţă, aşa cum o izvodise
anul trecut, pe masă, în han.

289
— D oam na Elisabeta Movilă e o fem eie frum oasă, dar
şi vajnică.
—■Aşa ai făcut-o, leronim e.
■
— Dar, m ai cu samă, o stăpîneşte am biţia şi dragos­
te a pătim aşă p en tru neam ul ei. înveşnicindu-i chipul,
gindesc adine la so arta ei şi m i-i dragă : frum useţea
şi am biţia cheam ă sp re ea m ulte nenorociri.
Cit a stat m eşterul Ion în pat, Ieronim a term in at
p o rtretele dom niţelor E caterina, Stanca, Z am fira şi
a coconului Alexe, rînduindu-i în scară coborîtoare
spre stînga, cu chipiuile asem eni prinse în tr-o poziţie
solem nă, gravă, nem işcată, altern în d în veşm inte de
a u r cu altele de purpură, cu coroane bogate, grele
p en tru capetele lor m icuţe, cu gesturi hieratice, cu
p rivirea aţin tită înainte.
Necunoscuta şi Gligorie au p resă rat tot albastrul
fundalului cu stele de aur.
— Acum, cînd lucrarea e gata, înţeleg m ai bine că
alb astru l este perdeaua care desparte lum ile : cea pă-
m înteană de cea cerească. A lbastrul este A devărul cu
care noi am cercat să scriem Frum osul şi Dragostea.
A lbastrul vine din depărtările fără m argini, unde
stăpîn este nim icul şi m oartea. In cîm pul albastrul ui
se aprinde focul soarelui. El, soarele, izvodeşte galbe­
nul, portocaliul, rozul, purpuriul, roşul focului. Pe
acest cîm p de azu r noptatec noi am ră să rit auriul
sclipitor al stelelor, am înflorit galbenul dens al stra ­
ielor şi al coroanelor voievodale. G albenul e culoarea
fem eii şi a lum inii dătătoare de viaţă, aşa după cum
roşul p u rp u riu înseam nă bărbăţia puternică, fier­
binte, cu sînge clocotitor, sub flacăra voinţei şi puterii.
La sfîrşitul lunii octom brie, m eşterul Ion s-a dus,
cu trăsura, la C urtea dom nească s-o înştiinţeze pe
m ăria sa că tabloul votiv era gata. D oam na Elisabeta

290
s-a g răbit să vină, d ar to t singură ; m ăria sa dom nul
avea tre b u ri cu craiul Sigism und B athory, care fu ­
gise din castelul lui din Boem ia şi voia să se întoarcă
iar în T ransilvania, să ia scaunul dom niei de la vărul
său, cardinalul A ndrei B athory, de team ă să nu în ­
capă pe m îna lui M ihai vodă de la Ţ ara Românească.
In trîn d în naos, doam na a privit, cu m ultă luare
am inte, fiecare chip, m utîndu-şi de cîte tre i-p a tru ori
ochii de la unul la altul. Se vedea, după faţă, că era
m ulţum ită. Totuşi în treb ă :
— Nu vi se pare cam prea... tîn ără doam na M aria ?
— C titorii n u îm bătrînesc niciodată, m ăria ta, zîmbi
Ieronim.
O clipă, m eşterul Ion se tem u p e n tru asem enea
răspuns. D ar doam na zîm bi şi în treb ă :
— A ţi u m plut p ereţii cu odrasle m ovileşti ; d ar dacă
m ai nasc un cocon, unde-i m ai puneţi chipul ?
Ieronim se u ită la m eşterul Ion, aşteptînd să dea
răspuns ; dar aflîndu-1 foarte încurcat, grăi, surîzînd;
— In ctitoria cea nouă a măriilor voastre, înaltă
doamnă.
— Eşti isteţ, tinere... binevoi a zîm bi din nou m ărita
doam nă şi făcu sem n vistierului său ; iar acesta, cu
m işcări de gium buşlucar, scoase pe rînd, tre i pungi
cu galbeni : p en tru Ion, Sofronie şi Ieronim.
— Care d intre voi a zugrăvit chipul şi coroana m ea ?
în treb ă cu glasul oleacă asprit.
— Ieronim , m ăria ta... răspunse Ion, pripit, ca şi cum
l-a r fi pîrît.
Doam na m ai privi o d a tă întreg tabloul ctitoresc, de
la îngerul stră je r pînă la icoana sfinţilor Constantin
şi Elena şi pînă sus, la sfînta Elisabeta. Chipul i se

291
însenină de-o lău n trică bunăvoie. In clipa aceea, le-
ronim o află m ai m îndră, m ai dornică de m ărire şi
m ai frum oasă decît o zugrăvise şi se ruşină : ...„Uite
aşa s-ar fi cuvenit s-o văd şi s-o pictez"...
Cu o m işcare domoală, cochetă, doam na scoase un
inel de la stingă şi i-1 întinse, cu graţie, surîzîndu-i
p rieteneşte :
— P e n tru logodnica ta, m eştere, dacă ai o logodnică...
Topit de em oţie, Ieronim puse genunchiul d rep t pe
lespezi şi săru tă m ina doamnei, apoi se ridică şi schiţă
tre i plecăciuni după m oda A pusului, ca un cavaler
în alt în rang.
în clipa aceea, Sofronie aflat ceva m ai în urm ă,
lingă tabloul m itropolitului G heorghe Movilă, desco­
peri două lucruri : că în inim ă l-a în ţe p a t usturător
ghim pele pizm ei şi că Fecioara care prim ea chivotul
Suceviţei avea ochii, sprîncenele, obrajii, nasul, bu­
zele, bărbia Necunoscutei... „Şi zîm betul acela sub­
ţire, bun şi trist, tot al ei este. O are“... N -avu răgaz
să-şi ducă gîndul pînă la capăt, că doam na porunci :
— M eştere Ioane, acoperi aceşti pereţi cu o pînză
deasă, pînă la tîrnosire. Ai înţeles ?
— P re a bine, m ăria ta ; aşa voi face !
Ieronim îşi am inti că nu num ai stelele de pe fu n ­
dalul tabloului sîn t sem ănate de Necunoscuta, ci şi
num ele coconului aşezat în tre Ierem ia vodă şi Maica
Dom nului, to t de ea a fost scris, în grabă, că lipsea
Sofronie şi tencuiala se usca repede.
...,,A zugrăvit toate stelele şi nim eni n-o bagă în
samă... Doam na E lisabeta s-ar supăra dacă-i dau
inelul ?“ Şi i-1 întinse pe furiş ; fata îl respinse dis­
cret, gingaş, şoptind trist :

292
— E p en tru logodnica ta. Eu... îşi în treru p se şoapta,
sim ţind că el îi prinde m ina, cu p u tere şi, ferindu-se
în spatele celorlalţi, îi vîrî inelul în deget. Singur
Sofronie băgă de seam ă că obrazul N ecunoscutei se
îm bujoră ca p ara focului. Dar nu înţelegea de ce şi
nici nu vedea că fata ascundea inelul în pum nul drep­
tei, ca pe o com oară sfîntă.
Aici aflăm cine-i de fapt
Necunoscuta

Deodată, o vîntoasă aspră de crivăţ se năpusti peste

toată Moldova. M eşterii părăsiră lucrul în biserică.
T recură iar în atelier să picteze icoane ori să m igă­
lească la sculptura p en tru catapeteasm ă. M eşterul
Dragoş se bucura de asem enea ajutor, m ai ales că i
se îm bolnăvise un ucenic, iar N atalia în tîrzia prin
Suceava.
Cît leronim a a ju ta t la catapeteasm ă, Sofronie s-a
odihnit, în familie, iar Necunoscuta, cu sania trasă
de bivoliţe, a cărat p iatră p e n tru lărg irea şi întă­
rirea beciurilor celor adînci şi tainice de sub Casa
domnească, unde voievodul continua să adăpostească
averi de preţ, p e n tru ceasuri grele. Dacă li se ur£
cu cioplitul la catapeteasm ă, se m u tau alături, la
înfru m u seţat stranele. Iar cînd îi dureau m îinile d«

294
în cru sta t cu dălţile şi dăltiţele, treceau la zugrăvit
icoane.
— Să nu cum va să vă bolnăviţi de leham ite, rîdea
sta re ţu l şi adăuga : D ar ştiu că se pricepe m eşterul
Ion să stoarcă oloiul din voi... Vinde icoanele cu
p re ţ bun.
— Ne dă şi nouă ce-i scapă p rin tre degete, părinte
stareţe, răspundea Ieronim. D ar sînt bucuros că am
p rilejul să-m i desăvîrşesc m eşteşugul. M uncind cu
drag, alung gîndurile negre şi izvodesc cîntec.
— Am băgat de sam ă că, spre osebire de Ion şi So-
fronie, tu schimbi, înnoieşti, faci după capul tău.
— F raţii Şarpe lucrează aşa cum au învăţat. Pen ­
tru m ine form ele sînt vii, în neobosită m işcare ; iar
culorile trem ură, vibrează ca struna, vorbesc aprins
ca fata îndrăgostită, plîng de am ărăciune ori cîntă
vesele, ca la nuntă.
Călugărul Dam ian se afla în m are suferinţă : jupî-
neasa Irina lua lucrările cele m ai bune pentru p ră­
vălia ei din Suceava, iar lui îi răm îneau ciurucurile.
— E m ai bună negustoreasă decît dum neata, rîdea
Ieronim.
— Fă-m i şi mie, m eştere, m ăcar zece. Să nu hor-
hăiesc prin iarm aroace cu sania goală ori să-ngheţ
zile întregi, pînă vînd un sfînt schilod, ca vai de el.
De cinci ori m eşterii au m ers la vînătoare de cerbi.
N ecunoscuta s-a am estecat p rin tre hăitaşi, iar la
sfîrşit s-a a ră ta t pricepută în gătirea prînzurilor cu
v în at proaspăt. Sofronie o lua peste picior ; aşa-i de
m iloasă că boceşte cînd vede un cerb săgetat. L-a
încredinţat ;
Ai d rep tate ; dar sînt gata să lovesc un lup cu
suliţa şi chiar să răpun un urs.
Ei, dacă-1 doboară Ieronim, tu îi tai coada. Că
tot n-o are,

295
 La vînătoarea urm ătoare s-a rîn d u it p rin tre ţintaşi,
cu suliţa, imtarăcată in cojoc ciobănesc şi cu căciulă
peste broboadă, sta cinchită, în pîndă, lingă o tulpină
de fag, cînd s-a ivit un urs castaniu, m are şi zădărit
de tre i cîini. V enea drept spre adăpostul lui Sofronie.
— Loveşte, bădiţă ! a strig at fata. Loveşte !
M eşterul s-a tras înapoi, a aruncat suliţa în spi­
n a re a fiarei şi-a fugit. în fu ria t de durere, u rsul s-a
n ă p u stit asupra lui.
F ără a gîndi, de lingă fag, N ecunoscuta a întins
lancea să se înfigă fiara singură, din fugă. S trăpunsă
de a doua suliţă, se ridică în două picioare, răcni
turbată. Se scutură şi se năpusti asupra lui Sofronie.
Dar fata înşfacă suliţa şi lovi a doua oară, cu putere
şi deznădăjduită m înie. Nu se aştepta, dar m inunea
se săvîrşi : dihania, nam ilă, se prăbuşi pe omăt, înro-
şindu-1 cu sînge. M eşterul Ion, aflat la vreo su tă de
paşi, încrem enise. N um ai cînd îl văzu prăbuşit, strigă
la ceilalţi vînători, să sa ră în ajutor. Toţi se m inu­
n ară de cutezanţa Necunoscutei : „F ata care a ucis
o m atahală de u rs “.
— D espre asta treb u ie să afle şi vodă, lăudă călugă­
rul Mina.
— Nu ! Nu !... se sperie N ecunoscuta ; dar cînd văzu
m irarea de pe chipul lui Ieronim, surise. Nu, pentru
că toţi vor spune că-i poveste vînătorească.
— Dacă ai salvat viaţa lui Sofronie, Necunoscuto,
propuse m eşterul Ion, n -a r fi rău să-l iei de bărbat.
— Nici asta nu se poate, m eştere ; află cine sînt şi
m ă leapădă ca pe-o otreapă.
Isprava de la vînătoare, ca şi răspunsul dat m eşte­
rului Ion au stîrn it iar zvonurile. C ălugărul Damian
judeca :
— Dacă a a v u t curaj cu ursul, să se fi tem ut de un...
soţ ? Ştie să ucidă !

293
— C levetitorul, om fără ruşine şi cel fă ră ruşine nu-i
om, s-a a p ă ra t Necunoscuta.

Mai m ulte zile, Ieronim a sfă tu it şi a lu crat cu Eli

Ilarion la planurile p e n tru D ragom irna. Apoi a
m igălit la m iniaturi, alături de arh im an d ritu l Crimca.
Pictînd, vorbeau despre m area şi nem aiauzita expe­
diţie făcută, în unsprezece zile, de M ihai vodă din
Ţ ara Rom ânească în T ransilvania şi despre biruinţa
de lîngă Sibiu. Crim ca ştia m ulte şi despre intrarea
in cetatea Albei lu lia şi cum orînduieşte T ransilva­
nia, lu a tă în stăpînire şi u n ită cu Ţ ara Rom ânească.
Lăuda m ult pe acest viteaz voievod şi se su p ăra pe
M ovileşti că, în loc să-l cerceteze cu prietenie şi să
se străduiască a uni ţările rom âne, îi a ră tau num ai
duşm ănie, aşa cum îi porunceau cei doi stăpîni : riga
leah şi sultanul M urat. Au m ers şi la D ragom irna să
aleagă locul p e n tru ctitorie.
— Locul e frum os, dar e prea deschis. T rebuie să-i
ridici, m eştere Eli Rarion, ziduri m ai înalte şi mai
groase ca la Suceviţa, ca să poată fi tare ca o cetate.
Şi pe cînd m ăsurau spaţiul şi hotărau unde şi cum
să sape tem eliile, Ieronim se bătea cu gîndurile ;
...„Se va m ai ivi şi aici o... N ecunoscută să care
p iatră ? O N ecunoscută ori o A riadnă. Hm... De ce
nu-m i spune cine-i şi de unde vine ? Cît o să stea
învăluită în tain ă ? Nu i-am cîştigat încrederea ?
Dacă o vedeam în lu p tă cu ursul... S-o fi salvat eu pe
dînsa, nu ea pe Sofronie. Că, uneori, m i-i foarte
dragă. D ar de ce m ă ocoleşte ? Nu m -a poftit în
chilie să văd cum i-au aşezat lem narii patul, masa.
Să aştep t să m ă poftească ori să dau buzna ?“
Ca oam eni dornici de înnoiri, Stroicii s-au arătat
bucuroşi de propunerea lui Ieronim de a împodobi

297
zidurile din afară, cu chipurile celor m ai însem naţi
ocîrm uitori ai rom ânilor. în tr-o zi, Luca Stroici a
v en it la Crim ca acasă, însoţit de Sofia, să vadă şi ea
planurile D ragom irnei. Eli Ilarion l-a pus, anum e,
să i le descrie :
— Nu m ai vrei să m ă pictezi desbrăcată ? îl întrebă
cu reproş şoptit, în tr-u n m om ent cînd cei vîrstnici
se ciondăneau a su p ra banilor daţi de fiecare, ca să
pornească lucrările.
— D ă-m i prilejul. Sofia.
— Vin în chilia ta.
— Mai biiie, pofteşte-m ă în casa de la Ilişeşti.
întîlnindu-1 în tr-o seară la han, m eşterul Ion l-a
lu at din scu rt ;
— A ud că planurile p e n tru D ragom im a sîn t gata.
F ără m ine ? C utezaţi a m ă da de-o parte ?
Cînd l-a în ştiin ţat despre supărarea m eşterului Ion,
arhitectonul a zîm bit ;
— Tu n u te-asem eni cu el : eşti din altă plăm adă.
Să înveţi de la dînsul cum se orînduieşte treab a zu­
grăvirii, dar să te fereşti de el : e p izm ătareţ şi prea
flăm înd de aur.
Nu înţelegea de ce, dar vorba m eşterului îi am inti
că doam na Elisabeta i-a d ă ru it un inel şi-i veni să
surîdă ; ...,,L-am pus în degetul N ecunoscutei. Ce
glum ă ! Dacă a r şti m eşterii ce m -ar m ai batjocori"...
II luă pe Sofronie şi, în trapeză, la căldură, schiţară
scene p e n tru Sinaxar, p e n tru pridvor şi chiar pen­
tru exterior : copaci şi flori, cer cu soare, lună, stele,
cetăţi şi case, arm e şi zale, chipuri de oam eni veseli,
trişti, speriaţi. în tr-o zi, sătul de erm inie, se trezi
desenînd lupta lui Sofronie şi a Necunoscutei cu
ursul. A rătă prieten u lu i schiţa, cu gînd să-l înve­
selească.

298
— F ă m ai bine sfinţi şi draci, decît sâ-ţi pierzi v re­
m ea cu fleacuri. N um ai dacă nu cum va vrei să arăţi
ce u rît sîn t eu şi ce frum oasă-i ea. Ai făcut-o ca o
zînă izbăvitoare. B ă h îrtia încoace ! se repezi, i-o
smulse şi-o vîrî în sîn.
La începutul lu nii m artie s-a s tîm it v în tu l cel
m are şi, în tre i zile de hăulire p rin tre obcini, a topit
troienele. De cum s-a încălzit vrem ea, m eşterii s-au
şi apucat de lucru. Au pua^^fca şi anul trecut, tăvi cu
jăratec de fag în pronaos să se dezgheţe m ai repede
pereţii. Dar, în a doua noapte, călugărul de stra jă a
adorm it şi schela s-a aprins. Cea dintîi, N ecunoscuta
a văzut flacăra şi-a strigat. Au alergat călugării cu
cofele la Suceviţa şi-au a ru n c a t apa asupra focului.
Ieronim , m eşterul Dragoş şi ucenicul Ispas au
doborît lem năria şi au aru n cat tăciunii afară, iar
N ecunoscuta şi călugărul M ina au in tra t pe o fereas­
tră din naos şi au pus ţoale ude în uşa dinspre grop-
niţă, să nu se în tin d ă p ojarul şi acolo. Incendiul s-a
stins repede, fără altă pagubă decît lem năria din
schelă.
Dar, peste un ceas, au a fla t că m ulte din schiţele
p en tru sinaxar, aduse de seara trecută, să fie la în-
dem înă, au ars. S tareţu l a dat nevolnicului canon
m are, dar începerea frescei s-a am înat cu o săptă-
m înă. Incendiul a mai p rile ju it lui Dam ian nişte
scorniri :
— Cine ştie ce zem uri de buruieni descîntate a d at
vidm a nefericitului călugăr, de a adorm it, ca un
butuc în tr-o rîpă... Că eu aşa zic : dacă n u -i cunoaş­
tem cimotia, nici de unde vine, nici ce a făcut pînă
acuma, putem crede că-i o piază rea şi poate lua cînd
chip de om, cînd de şarpe clocit de-o m îţă neagră.

299
 Tăcută, harnică, nepăsătoare la cîrtiri, m uncea fără
preget. Făcea pensule din păr de veveriţă sau bursuc.
C urăţa ulcelele de răm ăşiţa boielelor. C ăra apă la
cuhnie. A ju ta la gătit bucatele. Şi chiar slujea la
m asă, în trapeză. leronim se trezea adesea urm ă­
rind-o cu p riv irea şi p arcă se sfiia să-i vorbească.
D ar în seara asta blîndă, cu plesnet abia auzit de
m uguri pe ram de a rin şi de fag, schiţînd, p en tru a
cincea oară, sim bolul T rş'm ei, simţi, parcă m ai altfel
ca oricind, cum N ecunoscuta se apropie şi-i ascute
cărbunii de alun, întinzîndu-i ca pe nişte stilete în tru
nim icirea nefiinţei.
Sim ţi poruncă lău n tric ă s-o în treb e :
— De ce burduhosul stîrn eşte iar blăstăm ăţiile lui ?
— M i-i ruşine, d a r treb u ie să-ţi spun : în tim pul
focului, m -a tra s sub un m al şi...
— Şi ?
— I-am tu rn a t o cofă cu ap ă în cap şi l-am răcorit.
— Bravo ! rîse şi se destăinui. De fa p t eu sîn t vino­
vat de tot ce se întîm plă aici. T rebuie să ne căsăto­
rim. Să afle toţi că n u ne vom despărţi, niciodată.
Dar...
Necunoscuta îl priv i lung, înlăcrim ată, şi-i grăi
num ai cu ochii, ca atunci cînd era m ută. Apoi tresări
şi-i întinse un nou cărbune bine ascuţit.
— Da, tain a nu te lasă să crezi, deplin, în mine.
— Cred în tine ; iar tain a ţi-o respect, ca şi cum ar fi
a mea. S ufăr cum plit că nem ernicii te bîrfesc şi nu
ştiu să te apăr.
—■Ţi-i m ilă de m ine ?
— N u-m i m ai este m ilă : te adm ir, te respect şi-mi
eşti dragă.
— A tunci datoare sînt să-ţi destăinui adevărul.

300
 Au p o rn it pe Suceviţa în sus, pe sub arinii înm u­
g u riţi : s-au prins de m ină şi-au m ers, tăcînd, pînă
la stînca argintie. Soarele se răsfrîngea, pieziş, şovă­
itor, în oglinda ştioalnei tu lb u re încă de apele p ri­
m ăverii. N ecunoscuta vorbi :
— Sînt din C otnar ; la şaptesprezece ani ştiam călări
ca un mîrzac. In tr-u n podghiaz, tă ta rii veniţi să r ă ­
pească fete, m i-au om orît părinţii, am îndoi, p e n tru că
n-au spus unde m ă ascunsesem. In ascunzişul din co­
d ru m -am gîndit că nu scap de tă ta ri a tîta vrem e cit
vodă îi cheam ă să-l a ju te în tru ţin erea domniei, în-
găduindu-le ca pe noi să ne stingă, prădînd, arzînd,
robind... Dau foc caselor şi ne prin d cu laţul, ca pe că­
prioare. D ar cînd s-au ivit a treia oară am strîn s tre i­
zeci de tin e ri podgoreni, rude şi prieteni, am pîndit
tă ta rii pînă s-au îm bătat, în beciuri, apoi i-am b ătu t
cu ciomegele, năucindu-i. Şi, după ce am desfundat
poloboacele şi i-am înecat în vin, am zidit uşa beciu­
lui. P e n tru isprava asta vodă A ron m i-a d ăru it o
m oşioară şi m -a făcut din podgoreancă, boieroaică.
Aşa a aflat de m ine şi Luca Stroici. M -a chem at la
dînsul. M -a socotit bărbătoasă şi frum oasă. Şi, cu
toate că eram proaspăt boierită, m -a logodit cu Mihu,
fecioru-su, tîn ă r lingav, slăbănog şi jum ătate tim p.
M -am îm potrivit la asem enea înrudire. Ci m -au
silit. De ciudă şi de scîrbă, gîndeam să-m i curm sin­
gură zilele. D ar n-am făcut-o, că-m i era drag A lexan­
dru, căpitan în stra ja Sucevei, iar el m -a povăţuit să
am răbdare. Num ai că acel m ire nen u n tit al m eu a
p ierit în bătălia de la Areni, în decem brie 1595, unde
a fost prins Pvăzvan vodă. Fuseseră îm preună ajutor
lui M ihai vodă, în bătălia de la G iurgiu. M -au cunu­
n at deci, îndată după bobotează, cu Mihu. Şi, dup ă ce
ne-am întors de la biserică, în odaia cea m are, privin-

301
dm m ă, m irele s-a îngălbenit, s-a clătinat şi s-a lepă­
dat moale, pe un Jilţ. S-a stins fără a spune m ă­
car im ,,vai“ ! D in jilţ l-au ridicat nuntaşii şi l-au pus
de-a d reptul pe năsălie. Socrii m -au în v in u it c-aş fi
v răjito are şi le-am ucis odorul. Cu privirea. Au ce­
r u t lui vodă să m ă dea călăului. Pe m 'mă s-au
răzgîndit şi m -au trim is în siu'ghiun la schitul
Agapia din deal. Aici, în a doua săptăm înă, mă
cercetară trei b ărb aţi tineri, care se năpustiră
asupră-m i cu gînd pidosnic. M -am ap ărat cu în ­
verşunare. I-am izgonit şi m -am plîns stareţei. Ci
ea m -a în v in u it to t pe m ine : sîn t aşa de proastă,
încât nu pricep că, dacă D um nezeu m -a făcut
frum oasă, n -a făcut-o de florile m ărului. Iar m ănăs­
tire a are m are tre b u in ţă de o podgorie la Tecuci, pe
care a r căpăta-o danie, dacă, în m are taină, aş îm plini
pofta unora, fără m ofturi. De spaim ă, de furie, de
ruşine m i s-au încleştat fălcile. Nim ica n-am zis. Dar
cînd un tîn ă r boier a in tra t în chilie, să m ă supună
cu sila, am apucat sfeşnicul de pe m asă şi l-am pocnit
d rep t în m oalele capului. Am d at cu deznădejde, iar
sfeşnicul era de alam ă, greu, colţuros. S-a prăbuşit,
fă ră suflare. Era, însă, v ăr cu M ovileştii. C uprinsă
de groază, sta re ţa m -a în cu iat în chilie, cu acel tînăr
ucis, poruncindu-m i să m ă spânzur. M i-a aru n cat un
curm ei, p e n tru şfac. M i-a a ră ta t şi pironul, în grindă.
Am stat, o vrem e, pe gînduri, şi-am plîns. D upă
m iezul nopţii, o călugăriţă, nu-i ştiu num ele, a scos
drugul de la uşă şi m i-a şoptit : „Fugi, nenorocite,
în lume, că-î păcat de tin e reţe a şi nevinovăţia ta !“...
Şi-am fugit. M -am fu rişat în Cotnar, noaptea. Am
luat, de la rude, o su tă de galbeni, şi-am tre c u t în
M aram ureş pe la Prislop. Am rătăcit o lună, din sat
în sat. Rău u stu ra tă la inim ă, cătrănită, hăituită, mă
tem eam de oricine şi visam urît. La Făgăraş, găz­

302
duind la o b âtrin ă şi povestm du-i năpăştile ce m â
loviseră, m -a povăţuit să pun pe m ine veşm intul
negru al osîndei şi al căinţei, să m uncesc şi să nu m ai
gîndesc la m oarte : „M unca în folosul oam enilor tă ­
m ăduieşte ranele sufleteşti. Fi-vei ie rta tă de omor
fără vină, dacă tre i ani lucrezi, în tre oameni, necu-
noscută“... Mi s-a p ă ru t că b ă trîn a făgărăşancă, bună
Ia inim ă ca m am a, sem ăna cu Sfînta Vineri. Ara p rim it
povaţa şi am ju ra t să-m i îm plinesc canonul, orice-ar
fi. Am cum părat bivoliţele şi căruţa. Două luni am
cărat p iatră p e n tru rep ararea zidurilor cetăţii Făgă­
raş. M unceam, cu gm d să ucid frum useţea şi să
înăbuş patim ile din mine. Iar ,,a ridica piatră, a spus
un m eşter, e cea m ai grea m uncă“. D ar nu piatra era
grea, ci oam enii erau răi. Toţi voiau să ştie cine sînt,
de unde vin şi ce-am făcut. Nu s-a aflat tîn ă r care
să nu-m i poftească trupul. Nu îm plinisem optspre­
zece ani şi n u m ai puteam îndura viaţa. Totuşi nici
acum nu m i-am pus capăt zilelor. Am m ai făcut o
încercare ; m i-am acoperit faţa cu burnuz şi m i-am
m ai luat o osîndă : m uţenia. Apoi trecînd m unţii, cu
căruţa, am ajuns aici, în Suceviţa. T reabă era. S ta­
reţu l şi m eşterii m -au p rim it şi m i-au îngăduit să car
p iatră p e n tru aceste ziduri şi tu rn u ri. Am în v ăţat
să-m i tălm ăcesc unele gînduri p rin m işcarea m îini-
lor, a capului, a sprîncenelor, a pleoapelor şi, m ai
ales, a ochilor. A fost greu, foarte. D ureros de greu.
Cînd păşteam bivoliţele p rin poiene am în v ăţa t să
b at toaca.
— La ce-ţi folosea asta ?
— încă un m ijloc de tălm ăcire a gîndurilor şi a sim -
ţăm intelor, fă ră cuvinte. în că o cale de a ucide pati­
mile şi a m ai potoli focul din inim a m ea ; bătînd cu

303
ciocăneM e în scîndură de paltin, îl pedepseam pe
ucigă-1 toaca din mine.
C u trem u rat pînă în străfu n d u ri, leronim îi cu­
prinse m îna, i-o strînse la piept şi tăcu, o vrem e.
Cînd se m ai linişti, grăi :
•—■ De m ult vreau să te în tre b : cum de nu te-ai
speriat... atunci, că erai dezbrăcată ?
— Ba m -am speriat ; dar m i-ai p ă ru t aşa de curat
şi de frum os încît mu s-a stins şi spaim a, şi ruşinea
şi sfiala. Dacă te-ai fi p u rta t u rît, o păţeai... ca nepo­
tu l M ovileştilor. Acea zi treb u ia să fie cea din urm ă
cînd m ă scăldam în Suceviţa ; era sărbătoarea Schim ­
bării la Faţă, iar zidurile m ănăstirii e ra u gata. Şi eu
m ai aveam m ult pînă la sfîrşitul osîndei. Se m ai în-
tîm plase şi ceva neprevăzut : în tîlnirea cu tine, aici,
pe stînca asta, însem na încălcarea, cu totul neîngă­
duită, a canonului. Nu num ai că vorbisem , dar mă
şi arătasem despuiată. Plănuiam să-m i lungesc cano-
noul şi să m ă duc la Secu, unde auzisem că Nestor
Ureche adună piatră p e n tru un zid, n alt şi gros în
ju ru l plănuite-i ctitorii ; să car piatră, pînă la soro­
cul canonului.
— Şi după aceea ?
— Nu m ai ştiam. G îndul îm i um bla tot spre călugă­
rie în tr-u n schit ori o peşteră neştiută, în m unte.
Sau de o cracă să m ă anin, cu frînghioara din coar­
nele bivoliţelor. D ar te-ai ivit tu, Ieronim e. Te cu­
noşteam din m ănăstire ; în clipele acelea însă m i-ai
p ăru t o arătare v răjită, ţîşnită din unda Suceviţei
ori un arhanghel căzut din cer, în ţelep t şi frumos,
blînd şi omenos, aşa cum visează fecioarele. înainte
de a pleca, m -am gîndit să m ai aduc o c ăru ţă de
p iatră şi s-o descarc în d rep tu l clopotniţei, unde ob­
servasem o c ră p ă tu ră în zid, care se lărgea m ereu.
S-a întîm plat cutrem urul, iar tu te-ai p u rtat

304
cu m ine ca un frate. Sau ca un om adevărat. $i...
n-am m ai p u tu t pleca. în seara aceea, în vîrfu l D ea­
lului Furcoi, am m u rm u rat cîntec :
...Dorule, mai m u tă -ţi locul / Poate m i-oi afla noro­
cul, / C ă-ntr-un război crunt şi rău / A pierit noro­
cul meu...
Acesta-i adevărul vieţii mele, Ieronim e. Spusele călu­
g ăru lu i D am ian n u sînt prea departe de adevăr :
ucigaşă sînt, dar fă ră voie... Dacă nu te"înspăim întă,
prim eşte-m ă în um bra ta. Dacă te stingheresc în
vreun fel, plec în d ată şi p e n tru totdeauna.
— Nu ! răm îi, răm îi cu m ine ! suflet fără de prihană.
— D ar Între noi se află acum un omor : pierim am în-
doi în ştreang, Eu, făptaşă ; tu, tăinuitor.
V orbea rar, stăpînit, demn, cu glasul de astă vară.
Se ajuta, ca în vrem ea tăcerii, de cereasca strălucire
şi scăpărare a ochilor, de m lădierile domoale ale m îi-
nilor ; nu mîini, ci aripi de heruvim ; nu ochi, ci flori
de iasom ie în ro u rate de mii şi mii de dureri şi bucurii.
M uţenia se m utase acum în cugetul lui Ieronim :
o tăcere a înfricoşării şi a bucuriei fără m argini.
Abia p u tu iS-o întrebe, cu glas tre m u ra t :
— Cum te cheam ă N ecunoscute ?
— Teodora, zîmbi fata, cu triste ţe a vălului sfîşiat.
— Teodora ! Cred în tine şi în nevinovăţia ta, ca-n
lum ina soarelui. Ne urm ăm drum ul îm preună, ori-
ce-ar fi : iad ori rai !
— Ieronim e, nu te-aprinde ; gîndeşte-te bine.
— Mă gîndesc de m ult. Mă zbat p e n tru b iru in ţa A de­
vărului, Binelui şi Frum osului.
— Sînt u rm ă rîtă p e n tru omor. Nu ţi-i team ă ?
— D im potrivă ! Ai venit, în sfîrşit, tu, fată m iste­
rioasă şi ştim ă de pe stînca argintie. In clipa asta,
încredere şi D ragoste m ă num esc. Da, ai venit să-ţi
dau num e nou : D orina !

305
 A luat-o de m înă şi s-au întors la m ănăstire, Suce-
v iţa se vînzolea tu lb u re sub povara puhoaielor p ri­
m ăverii.
— In acea zi de vară, senină şi caldă, spuse Ieronim
în şoaptă, păstrăvii se hîrjoneau în ştioalne lim pezi :
libelule dăn ţu iau sp rin ten pe sub arini şi m ireasm ă
de m en tă şi b ru stu r se tăm îia în văzduh, iar noi, ca
Adam şi Eva, acolo, pe stânca argintie, ciuguleam
boabe de zm eură, ne hrăneam unul pe altul şi visam
Fericirea, Teodora-Dorina...
Aşa, vorbind în tre ei, au in tra t în trapeză, au cinat,
au tre c u t în atelier şi au lucrat la schiţele p entru
pronaos. E ra aproape de m iezul nopţii, cînd, privind
lucrările, Ieronim se întrebă, cu bucurie, dar şi cu
o u m b ră de îndoială :
— Oare le-oi putea trece în culori, acolo, pe bolta
pronaosului ?
— Da ; şi încă m ai frum oase ai să le faci.
— Teodora, iartă-m i în treb area : nu ţi-a fost milă
de acei tă ta ri zidiţi în beci ?
— Ba m i-a fost. D ar ceilalţi au zis : ne-au necinstit
m am ele şi surorile, ni le-au robit, ne-au ucis părinţii,
ne-au ars casele şi ne-au p răd at bucatele, ţi-au smuls
sora de lîngă tine şi-au tîrît-o p rin pustiuri, laolaltă
cu vitele fu ra te : ele legate cu funii de coarne, ea
de cozile-i bălaie ca paiul copt ; pe vară-ta, grea în
a şaptea lună, după ce s-au îm bătat ca porcii, i-au
spintecat pîntecele şi au dănţuit, drăceşte, cu pruncul
în v îrf de iatagan. Mila p en tru aceia s-ar num i
laşitate.
— Ai dreptate. Ci, nu te c ru ţ şi te m ai în treb : unde
te-ai ascuns cînd ai fugit atunci, de pe stînca argintie ?
— La douăzeci-treizeci de paşi, în lozie şi b rusturi,
unde-m i lăsasem, ca de obicei, îm brăcăm intea. Mă

306
fericeam că nu m -am sfiit de tine. M -am sim ţit bi­
ruitoare. Se zice că Adam şi Eva s-au ru şin at de ei
înşişi num ai după ce au m uşcat din m ărul cunoaş­
terii... Ci eu n u cred în zicerea asta. B iruinţa m ea era
necuprins de m are : întîlnisem un tîn ă r de sam a mea,
care m ă vedea frum oasă şi m ă respecta, ca om.
Şi, în noaptea aceea. N ecunoscuta n -a m ai ieşit
din chilia lui Ieronim .
în zori, s-au ivit amîndoi, ca doi m iri, tin e ri şi
frum oşi. Ea îm brăcată ca o fem eie din obcini, în zi de
sărbătoare ; el pusese o pelerină verde, culoarea d ra­
gostei. S tareţul, cel dintîi, îi văzu şi-i găsi a tît de
potriviţi, încît îi binecuvîntă, cu u im ită bucurie.
în lunca Suceviţei se auzeau trilu ri de privighetori,
ca-n toate dim ineţile prim ăverii. în ju ru l lui Ieronim
şi al Teodorei se a d u n ară ucenicii, m eşterii şi m ulţi
călugări. Toţi le a ră tau dragoste. Sofronie văzu pe
degetul Teodorei inelul d ă ru it de Elisabeta doam na
şi înţelese că leg ătu ra lor nu m ai p u tea fi ruptă. Din
priviri, sta re ţu l îi înţelese m îhnirea şi zise ;
— D intr-o N ecunoscută fă ră grai, iată ce luceafăr
de fată a răsărit. Cine cearcă a-i despărţi săvîrşeşte
cea m ai m are nelegiuire.
Sofronie n-avu alt răspuns, decît o şagă, cu tîlc
ascuns ;
— Vezi să nu strici coada păunului, că te pun s-o faci
la loc...
 cu viitori răsturnătoare
Pronaosul era m ai lum inos decît încăperile zugră­
vite pînă acum : p rin cele p a tru ferestre înalte şi largi,
soarele îm proşca aur, din belşug. T encuirea au
început-o din cupole. R ăcoare fiind, zidul sta um ed
cîte două şi chiar tre i zile, aşa că zugrăveau fără
grabă. leronim şi Sofronie au lucrat, îm preună, cele
două cercuri, şi cele două p ă tra te din cupola din
dreapta, form înd opt colţuri, pe care le-au ro tu n jit
ca să sporească im presia de înălţim e. Teodora a stat
lingă dînşii, ca de obicei, slujindu-i cu ulcelele de
boiele şi ascultîndu-le vorbirea, curm ată adesea de
poziţia incomodă, grea, ca o osîndă la strîm barea
tru p u rilo r şi la frîngerea oaselor. leronim nu se
plîngea :

308
—■Nici o cupolă nu se zugrăveşte uşor. Şi faţă de ce
a avut de b iru it M ichelangelo, asta-i jucărie.
Sofronie a u rca t pe o scăriţă aşezată pe schelă şi
a zugrăvit cei şaisprezece heruvim i din prim ul cerc.
Apoi a scris cuvintele din psalm ul 76 şi 93 în tru
slava Pantocratorului, pe care leronim îl picta în
m ijlocul cupolei, ca în „cerurile sale prea înalte".
în tr-o zi de m uncă fără hodină a creat un ,,atot­
puternic" sub chipul celui „Vechi de zile", în strai
alb, cu m ult argint, înco n ju rat de raze, cu nim b de
aur, cu p ăr bogat, chip prelung, gînditor, cu ochi
m ari, încărcaţi de vise, lum inoşi sub arcuirea sprîn-
ceneior, cu nas drept, cu b arb ă uşor c reaţă şi bine
ro tu n jită : în stînga ţine potirul ca un bulz de lu­
m ină, iar cu d reap ta binecuvîntează lum ea. în cele
opt colţuri a m ai adaos cîte u n mic heruvim cu blînde
aripi de aur. P rivindu-i lucrarea, Teodora se rosti,
sporindu-şi lum ina din p riviri :
— D upă erm inie, ai zugrăvit u n „atotputernic" ;
dar, de fapt, ai aşezat la loc de ocîrm uitor un om în ­
grijo rat de durerile cele fă ră leac ale oamenilor.
— Teodora-D orina, nu am bucurie m ai m are ca
înţelegerea gîndurilor, a sim ţăm intelor om eneşti şi
tălm ăcirea lor prin form e şi culori.
D upă oe au term in at această anevoioasă lucrare,
s-au odihnit două zile. S-au u rc a t în poienele Obci-
nei M ari, la stîni. Ciobanii, în căm ăşi cafenii, spă­
late în zer şi fierte în usuc de oaie, cu chim ire late,
cu plete bine unse cu unt, cu căciuli rotunde, aple­
cate uşor pe-o sprinceană cu m îinile albe, curate,
i-au poftit la m asă : pline, caş, urdă, jintiţă, ceapă şi
usturoi verde. M încară toţi, cuviincios, liniştit, so­
lemn. leronim îşi am inti de acele fem ei parcă um ­
flate cu ţeava, cu sîni prea îm belşugaţi de care a tîr-
nau sugaci dolofani, adesea cîte doi : care înfulecau

309
lacome, lingind farfuriile grase şi c le fă in d ; îşi
am inti de bărbaţii cu guşi îm perecheate cîte două, cu
b u rţile ca balercile, cu cefe groase ca de bivoli, în­
cinşi cu brîie de care atîrnau m ătănii de cîm aţi.
P arcă îi auzea sporovăind, p rin tre ghiogîlţuri şi su­
g h iţu ri greţoase de prea m ultă îm buibare. Beau bere
spum oasă din căni m ari şi cîntau. Adică urlau. Ţi­
pau. Din gură şi din cimpoaie. B ăteau cu linguri de
fier în talere de aram ă ori cu pum nii în scaune şi
mese. D upă ce se sătu rau de înfulecat şi de urlat,
vom itau, opintit, scîrbos. Se rugau speriaţi ; „lar-
tă-n e prea bună Fecioară, că ajuns-am asemeni por­
cilor”...
— Povestesc asta ca să ştim a ne bucura şi mai
m ult, că ne aflăm aici, între oam eni cuviincioşi, cu­
raţi şi frumoşi.
Călugării din Suceviţa binecuvîntau dragostea lui
Ieronim şi a Teodorei sale şi se rugau :
— C unună-i, părinte sta re ţ ; izbăveşte-i din păcatul
preacurviei.
— I-am şi cununat. Sînt asem eni tu rtu relelo r : de
nedespărţit.
Dacă privea în urm ă, Ieronim înţelegea că d ra­
gostea p en tru Teodora a încolţit, a crescut şi a în­
florit pe nesim ţite. Totdeauna, fata asta i-a insu­
flat linişte, calm, bucurie lăuntrică. L ucra de zor,
dînd viaţă unor personaje trăitoare în vrem i de altă
dată. Mai că nu m ai ştia ce-i m ai de seam ă : a rta ori
dragostea ?... „Nu ! sînt una şi aceeaşi : şi se num esc
Teodora-D orina”.
— A rta, creaţia şi dragostea, înţelepciunea, adevă­
rul şi frum osul, cinstea, libertatea şi omenia, îm pă­
carea cu tine însuţi, tra iu l în neprihană, linişte şi
pace sînt sfintele treim i ale vieţii m eşterilor. Căci
pictorul nu m înuieşte, ci izbăveşte culorile : le cu­

310
lege, le alege, le am estecă, le frăm în tă pînă le aduce
în sta re de vrajă.
Moş A ndrei prisecarul l-a a şte p ta t pe cărarea
spre fîn tîn ă şi i-a vorbit, cu îngăim eală :
— Nu ştiu ; să-ţi spun ? să n u -ţi spun ?
— Spune, prisecare, n u m ai um bla în dodii.
— A flînd că N ecunoscuta n u -i m ută, m eşterul So-
fronie foarte s-a bucu rat : a zburdat, săltîndu-şi
gheba ca pe-o tra istă cu cîlţi ; a chiuit...
— M ă mir... De obicei suduie.
— Dar, deodată s-a oprit din zburdare şi s-a că tră ­
nit. Plîngea, da plîngea pe din lău n tru . V orbi apoi,
cu am ar : „Nu bănuiam că m ă a flu în greşeală şi pă­
cat, ocărînd-o foarte şi oropsind-o. Mi-s scrise zi­
lele cele m ai scîrbite şi am are. Ce-m i răm îne de fă­
cut ? Nimic decît să m ă dau necuratului, să urăsc şi
să zugrăvesc, cu mînie, călăi, ucigaşi şi d ra c i“... U i-
te-aşa s-a ju ru it, fierbînd de m înie.
— Dar eu l-am povăţuit, de m ai m ulte ori, să nu se
poarte hain cu dînsa, se dezvinovăţi Ieronim , apoi
bătu la uşa chiliei lui Sofronie, îl a ju tă să-şi scu­
tu re aştern u tu l şi să m ătu re pe sub pat.
— Bădiţă, grăi cînd îi tu rn a apă din cană să se
spele, te rog, nu fii su p ărat pe m ine că m -am însoţit
cu Teodora.
— Eu ?... S u p ărat ? V ezi-ţi de treab ă ! P ăcat că-s
schilod şi nu pot juca la nu n tă. V-aş arăta eu bucu­
rie, că M uta vorbeşte şi cu altul se-nsoţeşte...
Sosit pe n eaşteptate m eşterul Ion a cercetat înde­
aproape, cu lum inarea în m înă şi, la sfîrşit, a băgat
vină m eşterilor că heruvim ii sînt prea... tu rtiţi, că
auriul e prea gros, că p rin tre razele din spatele lui
Isus nu m ai era nevoie a se zugrăvi stele.

311
— Le-am p resă rat în cinstea soţiei mele.
— T e-ai în su rat ? Cum ? Cînd ? Cu cine ?
— Cu N ecunoscuta, m eştere, care acum are num e :
Teodora.
De m ultă uim ire, m eşterul Ion s-a descum pănit,
gata să cadă de pe schelă. In bălăngăniră, a stins lu ­
m inarea.
— Eşti nebun ? a suduit. Eu îţi pregăteam o jupî-
n iţă de neam şi tu... Cînd va auzi Eli Ilarion... Ce
prostie !
— Cu sm erenie ne vom spovădui în fa ţă lui şi ne
va binecuvînta. Ai p riv it pantoicratorul: m i-au scăzut
cu ceva îndem înarea, priceperea, ştiinţa, h aru l ?
— N-o să te ierte !... Ci, cum vrei să zugrăveşti Trei­
m ea ? schim bă tonul glasului.
— Cum am h o tărît ! Poftim schiţa.
M eşterul iar se uim i ; ochii i se lărg iră ca în faţa
unei m inuni.
— Cînd ai...
— Zilele acestea, m ari şi fericite p e n tru mine.
— La lucru !... strigă, furios că n u se ştie ; se pare
că vodă face război. îm p reu n ă cu Zamoyski, va să-l
scoată pe M ihai vodă din T ransilvania şi să-l pună
iar pe Sigism und B athory.
— F oarte rău !
— De ce ? Il vor alunga şi din Ţ ara Rom ânească, să
aşeze în locu-i pe Sim ion Movilă.
— Auzi ce poznă ! Nici dacă-1 u rcă alţii, n u poate sta
in tr-u n scaun aşa de nalt.
— O să aibă bani şi-o să ne plătească m ai bine.
— Ba s-ar p u tea să-i cheltuiască in tr-u n război za­
darnic.

312
■
— Hm... lucrezi p e n tru M ovileşti şi ţii p artea lui
M ihai vodă ?
— Ţin p a rte a vitejiei şi a libertăţii.
— V ezi-ţi de m eşteşugul tău ; nu te vîrî unde n u -ţi
fierbe oala.
— Oala m ea, m eştere, fierbe oriunde arde dorul de
înfrum useţare şi n eatîrn area ţării.

La zugrăvirea Treim ei au folosit acelaşi procedeu

ca şi la cupola P an to crato ru lu i ; după ce au tras
două cercuri şi le-au aurit, Sofronie a zugrăvit, a ju ­
tat de ucenici, îngerii şi heruvim ii, iar leronim , aju­
ta t de Teodora, a pictat sim bolul ,,T reim ei“ : la o
m asă în p a tru colţuri, l-a aşezat pe Isus, în chip de
înger, cu aripile desfăcute ro tu n d ; în d reap ta pe
A vram p atriarh u l, în stînga pe Sara ; în capetele
m esei cîte u n înger cu dreap ta în tinsă spre talerele
cu m.încare ; pe m asă blide, pahare, legum e ; în oc-
niţele mesei, tre i căni de aur. Teodora n u se m ai să­
tu ra p rivind cum înflorea pe zid, din culori,
chipul blînd, curat, frum os al personajelor. Se m i­
nu n a şi parcă n u în tin d ea lui leronim ulcele cu
pensule, ci gîndul, sim ţirea, inim a şi sufletul ei, cu
ele să zămisleas'că o lum e de învăţăm inte şi un noian
de sim boluri.
— Teodora-D orina, nu crezi că aici. în faţa mesei,
lipseşte ceva ? E un spaţiu gol ; deci, urît.
— Am v ru t să-ţi spun, Ieronim e, dar m -am sfiit.
— Să nu te m ai sfieşti, te rog ! D ar ce să pun ?
— Inserează şi eşti ostenit. M îine vei născoci un
am ănunt care să deosebească acest tablou de cel din
altar.

313
 în chilie a cercetat scriptura şi, în grabă, a schiţat
un ta u r şi un bărb at cu strai roşu, cu pălărie latâ
în boruri, care-1 junghie. Nu era lucru m are, dar îl
bucura m ult că ideea pornise de la Teodora^.
în zori, cu verset ticluit după „C întarea cîntărilor
şi şoptit cu obrazul lipit de obrazul ei :
— Brazii îşi dezvelesc m ugurii şi viorelele văzduhul
îm bălsăm ează. Scoală, draga mea, şi vino ! Ne-aş-
teap tă schela şi culorile...
Cînd răsărea soarele, scena jertfirii taurului era
zugrăvită ; întregul tablou se îmbogăţise cu încă un
strop de frum useţe. Apoi trecu la zugrăvirea şiru­
lui de îngeri şi de serafim i din cu rb u ra calotei.
L ucra cu nesaţ şi avînt. Sim ţea că-şi preschim bă gîn-
dul în faptă, îm brăcînd-o în frum useţi şi insuflîn-
du-i duh de viaţă şi lum ină, ca să stră b a tă veacul.
Sim ţea că, odată cu prim ăvara şi cu înaintarea lu ­
crului la frescă, creştea, înflorea şi se desăvîrşea
şi dragostea p e n tru Teodora. Se încredinţa că Su-
ceviţa va fi cum spunea D ante ; „m iro e angelico
tem plo“... m in u n at şi îngeresc tem plu. ...,,Aşa m i s-a
p ă ru t biserica San M arco din Veneţia, acea văpaie
de aur zvîcnind sub cupole, acel d ar dunm ezeesc
făcut, totuşi de oameni"... gîndi Ieronim şi îşi tă l­
m ăci gîndul către Teodora şi Sofronie :
— M ă dor oasele şi m ă mişc greu, iar aducerile tale
am inte m ă cam lehăm etuiesc. Deci să trecem la zu­
grăvirea sinoadelor ! se oţărî prietenul, fără pricină.
— Trecem , bădiţă... D ar n u vreau să-m i ucid am in­
tirile. San M arco de la V eneţia e o iscusită îm binare
de m eşteşug bizantin, fenician, arab şi rom an. Ames-
tecînd stiluri care p ar a se bate cap în cap, veneţie-
nii au izbutit o arm onie unică, din jocuri şi surprize
am eţitoare, fantastice. C etatea lor a devenit Aurea

314
Venezzia, lăcaş al frum useţii in San Marco, în Pa-
lazzo ducale, în Dei F rarri, în Zanipole, cetate a per-
d iţiei în Castelletto, lăcaş de frum oase curtezane,
tîrg vestit p rin bogăţia m ărfu rilo r şi a giuvaerurilor
de pe Rialto, a telier cu sute de picturi şi de sculpturi.
E o cetate cu... ziduri de apă, sălaş de neguţători,
m arinari, căm ătari şi războinici flăm m zi de isprăvi
vitejeşti. îi zicem cetate, dar, de fapt, e o m are şi
bogată îm părăţie a m ării, ocîrm uită de stăpînii au­
ru lu i în lum e. Se întem eiază doar pe un petecuţ de
păm înt şi acela aşa de fărîm iţa t în ostroave, de m lăş­
tinos, încît nu se poate zidi nim ic dacă nu se bat
mii, zeci şi sute de m ii de stîlpi de lem n în apă şi
smîrc. De cîte ori neguţătorii ori războinicii vene-
ţieni au venit în cetate cu cîştiguri m ai deosebite, au
d ăru it şi la San M arco u n boţ de aur. N um ai aşa a
devenit o zidire fă ră pereche în lume. Nim eni şi nici­
odată n-o să m ai poată în ălţa una, la fel.
— Nici noi nu m ai putem face încă un V oroneţ ori
Hum or, surîse Teodora.
— Şi nici una aidom a cu Suceviţa nu se va m ai face,
se m îndri Sofronie. Va fi una singură pe lume, ne­
pereche şi făcută de noi !
— Noi vom m ai face şi D ragom irna ! Aici. în Suce­
viţa, am pus îm preună m oştenirea străb u n ă cu în­
v ăţătu ra de la Bizanţ şi Athos, cu în rîu rirea venită
din Apus, adică to t ce s-a potriv it m ai bine gustului
nostru. Z idirea asta, m îngîiată cu pensule din moale
păr de veveriţă, pipăită cu palm ele şi cu buricele de­
getelor noastre, ctitoria a sta căreia noi îi dăruim su­
flet din sufletul nostru, gîndim să fie ca o to rţă a
frum useţei. în lum ea asta, adesea bolnavă de m in­
ciună, schilodită de n e d rep tăţi şi schim onosită de
ură, noi scoatem la iveală Frum osul. Văzîndu-1, oa­
m enii se p ă tru n d de sim ţăm întul Binelui. Binele iz­

315
vodeşte A devăr şi D reptate. îm i vine a zice ; „Des-
chideţi-m i inim a şi veţi afla scris Suoeviţa“...
V orbind aşa, preg ătiră culorile, pensulele, schiţele
p e n tru tablourile sinoadelor, pe spaţiul d intre calote
şi arcurile lungi. Sofronie porni la sinodul întîi, de
la Niceea, din anul 321, iar Ieronim la al doilea, de la
Constantinopol, din anul 325. C u rb u ra aici fiind mai
largă, Sofronie putea lucra m ai uşor. Teodora băga
de seam ă că executa întocm ai schiţele lui Ieronim ;
rîn d u irea în jilţ a celor 318 părinţi, chipul îm p ăratu ­
lui C onstantin şi al m am ei sale Elena, ostaşii din
s tra ja îm părătească, înzăuaţi şi arm aţi cu bardişe,
totul se în tru ch ip a aidom a m odelului u rzit de iubitul
ei bărbat.
— De ce ai pus atîta ostăşim e stra jă soboarelor ?
în treb ă Sofronie, dezm orţindu-şi tru p u l ghem uit sub
cupolă. Că nu m ai am arg intiu p e n tru coifuri şi pen­
tru halebarde.
— Să vadă oam enii pădurea de suliţi, gata să apere
libertatea. Z ugrăvind sinoadele eu gîndesc la sfatul
ţării, la dom n şi la porunca pe care va s-o prim im
cindva, de a lupta p e n tru scuturarea stăpînirii străine.
Uite, p u rp u ra straielo r şi au ru l nim burilor şi al co­
roanei îm părăteşti, arg intiul zalelor şi al coifurilor,
m ulţim ea bardişelor...
— Treizeci sîn t num ai aici, în faţă...
— Da, Teodora-D orina, ţin să grăiască despre cîşti-
garea neatîrnării.
Ca şi pînă acum, Gligorie şi Ispas au colorat cerul
şi au scris versetul de deasupra tabloului, iar Teo­
dora a zugrăvit stelele. Cu m are osîrdie şi drag în ­
stela şi nu întîrzia să schim be culorile şi pensulele lui
Ieronim şi Sofronie. Cînd se odihnea, îl privea pe
Ieronim , „prea iubitul so ţ“ : îi cerceta obrajii, fru n ­

316
tea, buzele, ochii, bărbia şi le găsea deosebit de arm o-
niOiS aşezate, îm plinind frum useţea cea binecuvin-
ta tă şi izvoditoare de vrajă. Apoi, în alte asem enea
clipe, îi privea m îinile ; puternice şi totuşi m lădioase
şi chiar gingaşe în m işcări, înfiorate de neastîm părul
hărniciei fără hodină al inspiraţiei. „M îinile tale s tru ­
nesc culorile şi le fac să cîn te“...
La fel gîndea şi Ieronim despre Teodora, cu un
adaos : „Cu aceste m îini m i-a p ră jit peştişorii şi cu
aceste degete m i-a dus la buze boabele de zmeură..,
M înuie pensula ca în tr-u n dans pe o m elodie frăm în-
tată „cu n o d u ri“, cu în ălţări în slavă şi coborîri
frîn te de ciocîrlie orbită de soarele dim ineţii... Da, as­
tea vor fi cele m ai frum oase stele: stelele Teodorei...
Cum să fac a se şti că ea. Ştim a de pe stînca argintie,
le-a risipit, pe cercurile Suceviţei ? Ea, m îinile ei h a r­
nice şi îndem înatice, cum nu s-au m ai văzut, m îinile
ei au aşezat stelele acolo, ca pe nişte flori în cosiţa
lumii... M eşterii italieni m ă lăudau că ştiu zugrăvi
m îini de tot felul : de bărb aţi şi fem ei, de zgîrciţi şi
darnici, de h răp ă re ţi şi fricoşi, de b ătrîni şi copii,
m îini de oam eni cinstiţi şi m îini spăim oase de tîlhari,
m îini de draci şi m îini de îngeri... D ar m îinile ei
cînd şi unde va să i le zugrăvesc ?... Hei, că m ultă
vrem e am p ierd u t necunoscîndu-m i ursita... I-am zis
Necunoscuta, iar ea era, de fapt, cealaltă p arte a
fiinţei m ele. E ra D orina mea...
— M îinile tale-s vînjoase, puternice, Ieronim e, şi
totuşi zămislesc străvezia pană din aripa heruvim ilor,
gingaşa sprinceană a îm părătesei Teodora ori florile
de a u r şi arg in t de pe veşm intele părinţilor sinodici,
care stau la sobor, în jilţ, precum boierii dregători ai
Moldovei, la sfat domnesc, în cetatea Sucevei.

317
— Hm !... Şi eu adm iram , în gînd, m îinile tale... Mîi-
nile noastre m enite, d in tru începuturile lum ii, a se
îm preuna.
— M eşterilor ! strig ă de jos moş Andrei, răsuflînd
gîfîit ca după o a le rg ătu ră din Suceava-n Suceviţa.
M eşterilor, veste grozavă !... M ihai vodă a trecut
şi...
— Ştim, de astă toam nă.
— N u-i aceea ! A tre c u t pe la Oituz şi pe ici, pe la
Prislop, la noi, în Moldova. S tareţu l a şi p onm cit
să se închidă porţile.
Ci vorba-i fu ru p tă de-un strig ăt clocotitor de
crainic :
— D eschideţi porţile oştirii lui M ihai vodă, ori ieşiţi
la bătaie !...
D upă clipa de încrem enită uluire, tot prisecarul
lăm uri :
■
— Au şi ajuns. P rin obcini... A u^iţi-i !
Ieronim sări de pe schelă şi ieşi în pridvoraşul de
la m iazănoape. C ălugării, m eşterii, argaţii, ciobanii
se strîngeau, în m are nedum erire, în faţa stăreţiei ;
nim eni n u ştia ce răspuns să dea.
— Cum te num eşti, căpitane ? în treb ă călugărul Mina.
— C ondrea şi vin de la cetatea B istriţei, cu un pîlc
de oaste să alipim şi Moldova la coroana lui M ihai
vodă. Deschideţi, dacă n u v reţi să poruncesc asaltul!
— Noi nu ne batem cu cei d e-un neam şi de-o lege
cu noi 1 strigă Ieronim , u rca t în fugă pe d ru m u l de
stra jă din m iazănoapte.
— A tunci prim iţi-ne, cu prieteşug şi fră ţie rom â­
nească.
C uprins de-o ciudată bucurie, Ieronim privi pe-o
v ran ă de balimez. înţelese, repede, că e ra u două sto­
lu ri de călăreţi falnici şi bine arm aţi. în tre b ă prin
v ran ă :

318
— Cum aţi ajuns aici, fraţilor ?
— Cum vezi ? P e d ru m şi pe cai ; şi o suliţă răpezită
cu p u tere m uşcă zidul aproape de vrană, silindu-1 pe
Ieronim să se tra g ă înapoi, să coboare şi să alerge la
stăreţie.
— Doamne, ce să fac ? se frăm în ta sta re ţu l iMitrofan.
Ce să fac ? A sta-i ctitoria şi cetatea m ăriei sale lere-
m ia vodă...
— P ă rin te stareţ, sînt fra ţii noştri ! Porunceşte să se
deschidă poarta, sfătui Ieronim cu hotărîre.
— Ne ucide m ăria sa. Avem de păzit aici nişte...
— D eschideţi ! strigă tare, de afară, călugărul Da-
m ian. Ierem ia vodă a fost în frîn t la IBacău şi a fugit
spre Iaşi... D eschideţi ! altm interi o păţim cu toţii.
Au şi tunuri... Vin din Transilvania.
AuzLndu-1, o sam ă de lucrători şi de călugări u r­
cară pe ziduri să vadă m inunea.
— Deschidem, dacă vă p u rta ţi om eneşte, se rosti
stareţul, apropiindu-se de poartă.
— Sîntem rom âni şi creştini, popo, nu căpcăuni.
Avem socoteli doar cu leşii şi cu tătarii.
— J u ra ţi ! J u ra ţi că nu ne faceţi nici un rău !
— Ju ră m ! Jurăm , că fra ţi sîntem , de-un sînge, de-un
grai, de-o lege !
La sem nalul stareţului, călugării tra se ră zăvoa­
rele. Atunci, cei din lău n tru băgară de seam ă, că p a tru
călugări, cu M ina şi Ieronim în frunte, coborau din
paraclis cu p rap u ri şi odăjdii, iar din clopotniţă s-au­
ziră toaca şi clopotele de slavă. Toţi am uţu’ă cînd vă­
zură m îndreţe de ostaşi grăind rom âneşte.
— Binecuvîntează, părinte ! porunci căpitanul Con-
drea, descălecînd sprinten, voios şi prietenos, în ciuda
feţei în cru n tate şi a vorbei răstite.

319
— Nu pot, căpitane... sînt slujbaşul m ăriei sale lere-
m ia vodă.
— Şi dacă ăst vodă a fugit, nu m ai slujeşti n i­
m ănui ?... Mă bucur că în m ănăstirea asta, ca o ce­
tate, m -aţi p rim it cu clopote şi prapur.
— Dacă ştiam , vă făceam alai, vorbi Ieronim , îm ­
boldit de-un sirnţăm înt nou, necunoscut pînă acum.
— A veţi p rilejul p e n tru oastea a m are care vine pe
la Oituz. Că noi sîntem înaintem ergătorii... Răm în
cu voi, aci, doişpe călăreţi ; eu gonesc spre Suceava.
C îţiva călugări se adăpostiră cîte doi în chilie, ca
să facă loc de hodină ostaşilor m unteni. Ieronim
tocmi sfat cu dînşii pînă la m iezul nopţii şi află m ulte
despre M ihai vodă şi despre gîndurile lui.
— V rea să pună toţi rom ânii sub aceeaşi căciulă şi
să-i ducă îm potriva sultanului, în tru slobozenia ţării.
A doua zi, olăcari vestiră că Ierem ia vodă a făcut
tab ără lîngă Iaşi, ia r C urtea dom nească şi cea m ai
m are p a rte din boieri s-au tra s spre Hotin, să treacă
N istrul, la Ieşi. Ieronim a lăsat lucrul şi-a plecat,
călare, la Suceava. în oraş sosiseră cetele lui M ihai
vodă, parc-ar fi zb u rat peste m unţi ori ar fi picat
din cer. In m ulţim e se iscase un n eaştep tat sirnţăm înt
de veselie şi îngrijorare. P o rtaru l Sucevei a u rcat
steag alb în tu rn u l cel m are şi a deschis porţile ce­
tăţii, fără a slobozi nici un foc de balimez. Ieronim
l-a cău tat pe arh im an d ritu l A nastasie Crimca, să
prim ească povaţă ; l-a aflat acasă la el, sfătuind cu
m eşterul Eli Ilarion.
— F apt nem aiîntâlnit : acelaşi dom nitor în cele trei
ţări rom âne ! se m inuna Eli Ilarion.
— M ihai vodă m erită a fi slujit, zicea arhim andritul.
Se aflau însă destui care judecau şi altfel :

320
— Ierem ia vodă se întoarce, cu puterea, de la Ieşi şi
de la han -tatar. Şi-apoi Movileşti! sînt bogaţi. Iar sul­
tanul ascultă de glasul aurului.
Toţi insă aşteptau să vadă acea m inune a firii n u ­
m ită M ihai vodă, care zboară peste m unţi ca şoim ul
şi biruie tot potrivnicul. Ieronim s-a îm brăcat în strai
apusean, cu cizme roşii, cu pinteni, cu pantaloni
scurţi, negri, de bum bac, cu centură de piele roşie,
de care a a tîrn a t un stilet mic, cu lănţişor de argint,
cu contăş verde şi beretă castanie. Aşa, um blînd p rin ­
tre ostaşii m unteni, l-a cunoscut pe căpitanul State
Boldur, moldovan din stra ja lui M ihai vodă, şi l-a
ru g at să-l înfăţişeze m ăriei sale M ihai vodă.
— Să-m i zugrăveşti chipul ? Ci n-am răgaz ; trec
pe-aci precum fu rtu n a şi fulgerul ! a spus voievodul,
repezind cuvintele ca pietrele din praştie.
— Noi trebuie să ştim zugrăvi şi fulgerul.
— Bun răspuns. Eşti talian ?
— Nu, m ăria ta. Sînt rom ân... D ar am în v ăţat m eş­
teşugul la italieni.
— F oarte bine ! Aşa se cuvine. A, ai şi început ?... O
clipă, stolnice Stroe, că iată, dădui de bucluc : un
tîn ă r cu h îrtie şi cărbune îmi fu ră chipul... P oru n ­
cesc boierilor răm aşi în Suceava şi capilor bisericeşti
să se adune, peste două săptăm îni la Iaşi, să punem
rînduială nouă, sub privegherea şi epitropia mea.
Dacă m itropolitul G heorghe M ovilă s-a pribegit, pof­
tesc arh im andritului A nastasie Crim ea să m ă ajute
a alege alt cap bisericii de-aici. Un sobor al U nirii !
Că dacă avem acelaşi grai şi aceeaşi credinţă, dă ce
n-am fi sub aceeaşi ocîrm uire politicească şi duhov­
nicească ? Ei, gata ? Gata, tinere pictor... Ei, dar ştii
că sam ăn ? Cam încruntat, dar... samăn. Ai tala n t !
Cînd sfîrşi-voi războiul, te chem să-m i zugrăveşti

321
chipul, în ulei, pe pînză. Că h îrtia asta nu durează.
Nici cărbunele. Le suflă vîntul, fu rtu n a.
Două săptăm îni, Ieronim s-a ţin u t în m ijlocul oş­
tirii m untene. în vrem ea asta, la Suceviţa a sosit o
fem eie tînără, ca de douăzeci şi cinci-treizeci de ani,
îm brăcată ţărăneşte, după obiceiul transilvănencelor.
Dorea să vadă cum se zugrăveşte Suceviţa, ci nu se
afla cine s-o călăuzească. S tareţu l se închisese în
chilie, bolnav de team ă şi de păreri de rău : „...Va să
m ă blestem e m itropolitul G heorghe că n-am apărat
m ănăstirea. A zidit-o ca pe-o cetate, iar eu, fricosul
de m ine, am deschis porţile. Ba i-am şi prim it cu
p rapuri şi clopote"...
Văzînd din ce tră su ră coboară fem eia în strai tra n ­
silvan, Teodora a lăsat bivoliţele să pască şi s-a
apropiat.
— F ată sau nevastă, vrei să m ă călăuzeşti prin
această cetate ?
— Da... dar cine eşti m ata ?
— O rom âncă şi m ă chiam ă Velica. Pe tine ?
— Teodora şi sînt soaţa zugravului Ieronim . D ar el
a plecat la Suceava, să-l vadă pe M ihai vodă.
Rom ânca Velica a ocolit de două ori zidirea, a pă­
tru n s în lău n tru şi a p riv it îndelung. A pus cîteva în­
trebări, iar Teodora a răspuns, aşa cum se pricepea.
— Am cărat şi eu p iatră, cu căru ţa mea, iară acum
lucrez lîngă soţul meu, la frescă. Ci nu ştiu de vom
m ai putea-o sfîrşi.
— De ce nu ?
— E război şi ră stu rn a re în ocîrm uire, după cît
pricep.
— N ădăjduim şi rîvnim unirea şi pacea în tre fraţi,
în clipa aceea s-a ivit şi Ieronim . Era p răfu it de cale
lungă şi foarte neliniştit. Povesti, aproape fără ră ­

322
suflare că a văzut bătălia de la V erbia, în tre oastea
Ierem iei şi a lui M ihai vodă :
— N um ai lefegii Ieşi au stat alătu ri de m ăria sa; mol­
dovenii, toţi, au pus cuşm ele-n vîrfu l suliţelor şi-au
tre c u t la M ihai vodă. Căpitanii strigau : ,,Nu m ai voim
a sluji lui Zam oyski, han tăta ru lu i şi padişahului !“...
A cuprins-o pe Teodora de m ină şi s-a aşezat la
um bră, pe trep tele pridvoraşului mic ; povestea şi nu
se m ai sătu ra privindu-şi soţia. S-au adunat, repede:
Sofronie, A ndrei prisecarul, călugării M ina şi Da-
m ian, înghesuindu-1 cu zeci de-ntrebări, care m ai de
care m ai năstruşnice ; ,,M ihai vodă călăreşte pe-un
cal cu aripi şi corn în frunte, ca D ucipal ?" Nu
cum va şi-a v îndut sufletul satanei ?“ ,,Se spune că,
în trecerea peste m unţi, ostaşii lui s-au h răn it doar
cu frunze de fag ?“ ,,Oare o să-l îngroape pe Ierem ia
vodă, ca pe acel episcop voievod al T ransilvaniei ?“
„A devereşti că şi-a ales nou sfa t domnesc, din ‘b oieri
moldoveni, m unteni şi transilvăneni ?“ ,,Că şi-a făcut
pecete cu sem nele tru strelelo r ţă ri rom âne ?“ ,,Că se
num eşte dom n al Ţării Rom âneşti, al T ransilvaniei
şi a toată ţa ra Moldovei ?“ „Că se aruncă în luptă,
ca un leu, unde-i prim ejdia m ai m are ?“ Ieronim
lăm urea şi povestea ce ştia :
— M -am îm prietenit cu căpitanul State Boldur,
m oldovean de obîrşie. Şi, d rep t să vă spun, îmi pare
rău că nu m -a prim it în oastea lui M ihai vodă. A
zîm bit : „Un zugrav se găseşte m ult m ai greu decît
un oştean. înfrum useţează ţara, ca să aibă oştenii ce
a p ă ra '“.
— Are d rep tate State Boldur, o ctitorie frum oasă e
o bătălie cîştigată. Şi poate chiar m ai mmlt, zise Ve-
lica, făcând un pas înainte, ca s-o vadă cei strînşi în
ju ru l lui Ieronim.

323
— A sta aşa-i ; şi de m ult m ă doare că aurul, price­
perea şi ştiin ţa M ovileştilor nu se îm brăţişează cu
spada, curajul, vitejia şi înţelepciunea lui M ihai vodă,
ca să ne facem şi noi o ţa ră m are şi puternică, în care
să zidim m ai m ult, m ai m ăreţ, m ai frum os... Dar, m ă
rog, cine eşti dom nia ta ? se m iră Ieronim , abia acum
văzînd-o bălaie, gingaşă, nepom enit de frum oasă.
— Am spus că m ă chiam ă Velica şi m ă aflu aici ca
să cerc îm păcarea. Deşi ştiu că n u-i cu p u tin ţă să
îm paci focul cu apa şi fulgerul cu noaptea.
■— Doamnă, eu te cunosc de la C etatea N eam ţului,
cînd A ron vodă te voia soţie, zise călugărul Mina. Eu
sînt...
— Ştiu, părinte M ina : m i-ai salvat viaţa atunci, iar
acum, aflînd că eşti aici, tocm ai pe cuvioşia ta venit-
am să te văd şi îm preună să m ergem la arhim andritul
Crimca.
M ina lăm uri, m ai larg, cine era Velica doamna,
dar tăcu despre leg ătu ra ei cu M ihai vodă.
— Spune-le, părinte, că sînt fem eia din afara legii
a celui m ai m are voievod din cîţi a născut acest
norod. Sînt um bra şi lum ina lui.
Teodora a alergat în chilie, a lu at un m acat verde,
l-a a şte rn u t pe tre p te şi-a poftit-o să şază. în estim p,
vorbirea a curs m ai departe despre M ovileşti şi des­
pre războiul lor.
— Nestor Ureche, logofătul, zice că, dacă-i vorba de
un irea ţărilo r rom âne s-o facă M ovileşti! ; Simion Mo­
vilă să fie dom n la Tîrgovişte, iar la Alba lulia...
— Acelaşi nestatornic şi nătîng Sigism und B athory?
Nu, p ărin te M ina ; prietenul nostru N estor Ureche
greşeşte am arnic. M ihai vrea o u nire chezaşă a ne-
atîrnării. Şi asta num ai el o poate face.
— în ţeleaptă doamnă, îngăduie-m i să schiţez şi chi­
pul m ăriei tale.

324
— La ce ţi-a r folosi, m eştere, chipul m eu ?
— Am schiţat şi pe-al m ăriei sale M ihai vodă...
Şi-apoi, parcă, acum nici nu-m i m ai pot închipui
icoana îm păcării decît cu în făţişarea m ăriei tale. La
F lorenţa am auzit despre donna Lucrezzia Donaţi,
prietena lui Lorenzo Medici.
— Mă m ăguleşti, m eştere. Nu ştiu dacă pot fi Lu­
crezzia Donaţi, dar ştiu că vreau, cu toată făptura-m i
şi chiar m ai m ult, ca rom ânii să trăiască sub aceeaşi
ocîrm uire. Toţi ! Slobozi şi m îndri, sub a lui M ihai
vodă oblăduire.
— V reau să aşez p o rtre tu l lui M ihai vodă pe zidul
de la apus, în mijloc.
— M eştere, gîndul tă u m ă îndeam nă, o dată m ai m ult,
să-i caut pe M ovileşti şi să-i povăţuiesc în tru repede
Îm păcare cu m ăria sa, azi dom nitor al tu tu ro r rom â­
nilor... A, desenezi cu m eşteşug italian !
— Voiesc să-l trec pe pînză, cu ulei, ca şi pe al lui
M ihai vodă. Să le am. Că dacă nu vor încăpea aici,
la Suceviţa, le vom aşeza pe zidurile Dragom irnei,
unde am h o tărît ca registrul de jos, să-l închinăm
istoriei rom âne. Aşa am văzut în Apus, unde am în i
văţat.
— Ei, m ari gînduri n u treşti, m eştere !
— Dascălul m eu de la F lorenţa spunea că grecul P ra -
xitele a v ru t să sculpteze zeiţe, dar din m arm u ră au
ieşit fem ei am eţitor de frum oase şi, p rin asta, a făcut
religie şi filozofie. Eu doresc să pictez voievozi şi
dregători, ostaşi şi c ă rtu rari de seam ă, doam ne şi
dom niţe frum oase. Iar p rin asta să întruchipez is­
toria. Dascălul şi părintele m eu Eli Ilarion m -a în ­
credinţat că poporul nostru n u se înfricoşează de
nenorociri : are suflet nebiruit. Nu-1 am eţesc culm ile
şi nici prăpăstiile. C um pătarea-i însuşirea cea dintîi,
p e n tru că a tră it aspru, a în d u ra t m ulte, a tăcut, a

325
răb d at şi a aşteptat. N-a strigat nici atunci cînd alţii
s-au îm păunat cu biruinţele lui. R ăbdarea l-a făcut
să se închine unui singur sfînt : sfîntul Aşteaptă.
— Ei, m eştere, tocm ai asta face M ihai vodă : nu vrea
să ne m ai închinăm la asem enea sfînt... nevolnic.
— L-am văzut pe M ihai vodă şi m ult m -am bucurat,
doam nă Velica ! In el clocotă neastîm părul şi vîjîie
fu rtu n a în tru spulberarea m iasmelor.

Trei zile a to t povestit Ieronim despre cele văzute

în ţa ră în acele săptăm îni din m ai şi iunie 1600. Doar,
în a p a tra zi, îl luă de b ra ţ pe Sofronie şi in tra ră în
pronaos.
— Am în tîrziat m ult şi am trîn d ăv it destul. Să ne
apucăm de lucru. Vine m eşterul Ion şi-o păţim .
— N-am chef ! Şi p e n tru cine să lucrăm ? Că lere-
m ia vodă...
— Lucrăm p e n tru sufletul acestui popor şi pentru
noi. Teodora, te rog, citeşte din erm inie despre zu­
grăvirea sinoadelor.
Parcă n -a r fi aştep tat decît ruga asta. Teodora
deschise terfelogul :
— „Case şi duhul sfîn t deasupra şi în m ijloc îm pă­
ra tu l Teodosie cel Mic, tînăr, cu începătură de barbă,
şezînd în scaun... Soborul al şaptelea... s-a făcut la
Nichela, pe vrem ea îm păratului C onstantin şi Irinii,
la anii de la H ristos 788, de 367 de sfinţi părinţi, îm ­
potriva nim icitorilor de icoane“...
— Zic că pe acesta să-l aşezăm în dreapta că, dato­
rită acelui sobor, putem noi azi zugrăvi Suceviţa.
— Fără să fim eretici, zîm bi Ieronim , cum am fi fost,
dacă la acel sobor b iruiau iconoclaştii, adică nim i­
citorii de icoane.
— Rău îmi pare că scriitura n-o facem rom âneşte,
suspină Teodora. Aud că M ihai vodă a poruncit die-

326
cilor din T ransilvania să scrie hrisoavele în graiul
nostru.
— Poate n e -a ju tă în tr-a sta şi A nastasie Crimca, P ă­
rintele M ina a adus vestea că soborul de la Iaşi l-a
făcut episcop de Rădăuţi. Cunoaşte tip ăritu rile dia­
conului Coresi care zice, într-o predoslovie : ,,F raţilor
preoţi, nu boscorodiţi că păcat fi-v a “... Adică se gîn-
deşte la lim ba slavonă, neînţeleasă de nim eni de
pe-aici.
Aşa cum hotărîseră, sinoadele cinci şi şase, rînduite
pe zidul drept, au tre c u t în seam a lui Sofronie care a
îm p ărţit în două conca dinspre apus a pronaosului şi
a pornit lucrul. Dar, de m ulte ori greşea sau obosea ;
şi, ca să nu se usuce tencuiala, cerea ajutorul lui
Ieronim . De cînd a văzut oastea lui M ihai vodă în
bătălia de la Verbia, sim ţea parcă o poruncă lău n ­
trică să picteze în ju ru l soborenilor solem ni şi m ăreţi,
străjer! m ai falnici, în arm uri lucitoare, cum dorea să
fie şi oştile rom âne. S tareţu l a observat asem enea
predilecţie şi parcă inim a-i, striv ită de răvăşirea vre­
m urilor, se m ai înzdrăvenea.
— M eşterilor, voi aţi u rcat pe bolţile astea atîţia îm ­
păraţi, îm părătesc, sfinţi şi eretici, tro n u ri şi jilţuri,
case şi palate, şi atîţia ostaşi arm aţi, că p arc-aţi fi
uriaşii uriaşilor ! lăuda moş Andrei.
■
—• N um ai în stra ja soborului întîi au zugrăvit 21 de
suliţi şi 42 de bardişe, surise Teodora.
— Mi se pare că, văzînd pe M ihai vodă, slujit de-o
falnică oaste, cum alipeşte cetate după cetate şi ţa ră
după ţară, aţi prins curaj.
— Ai dreptate, moş prisecare ; ci noi, în toate cele
şapte soboare, am aşezat aici, la mijloc, îm păratul pe
tron falnic, cum ni-1 închipuim pe Ştefan voievodul
cel Mare, avînd la dreapta şi la stînga înşiraţi sfet­

327
nicii, în jilţ lung, cu sp ătar în cru stat în aur, toţi în
straie scumpe, cu cărţi în mîini. în d ără tu l lor am
pictat ereticii : Arie, Nestorie, O righen şi aşa mai
departe. Pe to ţi îi înconjură şi-i ocroteşte stra ja îm ­
părătească, în zale şi căşti, cu halebarde drepte, în ­
fipte în cerul pe care Teodora seam ănă stele.
— O sută şaizeci şi opt, num ai pe cerul soborului de
la Constantinopol, se m îndri autoarea.
— Ei, d e-ar avea ţa ra stră ji îm părăteşti ca astea...
— O să aibă iar, precum a m ai avut, moş A ndrei !
— Să dea cerul... S trăbunii descîntau şerpii şi m er­
geau cu ei la bătălie ; îi făceau a fi „puii voinicului'*,
care spulberă, şuierînd, neprietenii şi cotropitorii,
în treb , m eşterilor, de ce-am u ita t vrem ea cînd lo­
veam cu pietre şi lem ne, de sus, de pe m unte, în
capul năvălitorilor ? Loveam şi-i sileam să se res-
fire-n cele p a tru vînturi, de unde veneau.
— Poate n-am u ita t de tot, moş A ndrei. Iată, Mihai
vodă de la Tîrgovişte, în unsprezece zile a în d ep ărtat
stăpînirea străin ă din T ransilvania şi în opt a lu at
Moldova. Ştii cum se num eşte fap ta asta, prisecare?
— U nirea tu tu ro r rom ânilor ! D ar m ai ştiu, me,ştere
dragă, că acel viteaz are atîţia duşm ani cit, team ă
m i-i că repede-1 vor prăbuşi... Acum un ceas trînto-
ream un ştiubei şi-i num ăram în gînd : riga leah,
han tătaru l, sultanul, îm p ăratu l nem ţesc, craiul care
a fost în Transilvania, Movileşti!, toţi stau îm potriva
istui voievod cutezător. Cum sâ-i astîm pere pe toţi ?
Las’ că m ai stau horţiş şi unii boieri m unteni, m ulţi
boieri m ari din T ransilvania şi Moldova. Ci eu am
v îndut m iere acelui Dan vistierul, pripăşit la Su­
ceava, şi ştii ce m i-a spus ? „V reau să-l fac dom n la
Tîrgovişte pe Simion Movilă ! ,,Cu ce ?“ am întrebat,
ca nepriceputul. Iar el ; „Cu bani !". Deci, am num ă­
ra t eu, M ihai vodă are peste o duzină de duşmani...

328
— Spusa m atale m ă doare, moş prisecare. Ci noi, prin
m eşteşugul nostru, am v ru t să le dăm pildele îm ­
păcării. Că, iată, şi aceste soboare : cum, vrem e de
opt veacuri, creştinii s-au sfădit în tre dînşii p en tru
cuvinte. Cum i-a asurzit şi orbit teologia şi n-au
auzit tropotul bidiviilor şi d u ru itu l tunu rilo r duş­
m ane.
■
—■ Cuvinte, da, grăi şi Teodora, curăţind pensula de
boia, dar nu de orice fel, ci de acelea care ascund, în
spatele lor, p u terea şi bogăţia. P e n tru asem enea p ri­
cini se m ai învrăjbesc şi azi.
— Şi nu văd că otom anii dobîndesc biruinţe, după
biruinţe, adăugă Sofronie, îngroşînd tonurile pe
straiul unui soborcan.
— Aşa-i, m eşterilor. Mai de m ult, nişte cavaleri
şi-au pus cîte o cruce pe zale şi au pornit să cuce­
rească sfîntul M orm înt. Unii au m ers hai-hui ; alţii
au slobozit Ierusalim ul. Ci, în u rm a şi în um bra lor
neguţătorii şi-au deschis tarab ele ; iar acolo unde s-a
născut şi a suferit propovăduitorul blîndeţei, craii
creştini au prins a se sfîşia în tre dînşii, precum tigrii
tu rb a ţi şi hăm esiţi, în tîln iţi la praznic nou.
— La fel se întîm plă şi acum ; Rudolf îm părat e gata
să se încaiere cu craiul Sigism und al Poloniei, riga
Spaniei, prea creştinul, striveşte creştinii din Ţările
de Jos, pe m otiv că n -a r fi tocm ai creştini, precît crede
el c-ar trebui să fie. De noi nu le pasă. Ori îşi am in­
tesc doar dacă de pe spinarea noastră pot jupui ceva
de preţ. N u-i doare că îndurăm stăpînire otomană.
De aceea cugetul m i-i lîngă M ihai vodă : dacă a văzut
pizm a şi dihonia dintre creştini, el a în făp tu it unirea
rom ânilor ca să scuture, cu a lor putere, povara
pusă-n cîrcă de sultan.
— Ce-ar zice Ierem ia vodă de te-a r auzi ?

329
— Dacă ar fi în ţelep t a r zice : „Ai dreptate, m eşte re !“
— Ci eu le-aş spune M ovileştilor ca să le m ai moi
cerbicia : om ul e din lu t făcut şi se-ntoarce iar în lut.
— Prisecare, noi, ca şi albinele m atale, vrem ca,
în tre zăm islirea din lu t şi topirea înapoi tot în lut,
să aducem oleacă de m iere acestei lum i am are. Noi
de asta ne schingiuim şi ne răstignim , de bună voie,
pe aceste schele : să facem artă, adică viaţa îm blîn-
zită cu un dram de frum os. înţelegi ?
•— Tot ce se asam ănă cu m unca albinelor, înţeleg
deplin.
După ce au term in at sinoadele, au zugrăvit arcul
care desparte cele două bolţi ale pronaosului. Adică
au ro tu n jit zece cercuri în care Ieronim a desenat
chipurile lui Adam, al Evei, al lui A vram , Sem, Abel,
lacov, Noe, M atusalem , Lem eh şi Isaac, iar Sofronie
a pus culoare. Au legat aceste zece m edalioane cu
p a triarh ii p rin cîte o verigă albă, ca să tălm ăcească
ideea în lăn ţu irii d in tre neam uri. Teodora şi ucenicii
au p resă rat fiori în tre m edalioane, după un tipar
întocm it de Ieronim .
— Acela cu corabia în m înă e... ta ta Noe ?
— Da, moş Andrei.
— D ac-aţi zugrăvi şi potopul, aţi p u tea face şi corbul
şi hulubul. Cică atunci cînd ploile au m ai contenit,
Noe a slobozit un corb să vadă şi să-i aducă ştire
despre ivirea uscatului. Corbul însă, lighioană la ­
comă : cum a d at de hoituri, s-a g h iftu it şi n u s-a
m ai întors. A tunci Noe l-a blăstăm at : „N egri-s-ar
penele pe tine, cum s-a negrit inim a-n m ine. Să nu
cînţi, ci să croncăneşti şi cu stîrv u ri să te hrăneşti".
Şi p e n tru că m are nevoie avea să ştie dacă scad apele,
a trim is şi un hulub. A um blat şi el, hulubul, prin
sîngele stîrvurilor, că de-atunci i-s roşii picioarele ;

330
dar, cum inte şi ascultător, a lu at o ram ură de m ăslin
în cioc şi s-a întors la corabie, vestind scăderea apelor
şi pacea lum ii. Sem n că potopul s-a slîrşit, D um ne­
zeu a întins pe cer curcubeul. V ederea lui a stîrn it
m are bucurie în casa lui Noe şi la toate dobitoacele.
Şi ca veselia să fie m ai m are, Noe a sădit via ; şi a
rodit prea frum oasă şi îm belşugată poam ă dulce şi
gustoasă, din care a scos o sfîn tă băutură, bună să
întărească voinţa, să facă inim a să cînte şi să înalţe
om ul pînă la cer. Ce m ai ? Sîngele Dom nului, nu
alta. A ieşit şi un cîntec : „Tata Noe cel bătrîn /
Fost-a fo st pui de rom ân / prăşit-a la noi via / Sădit-a
veselia“. D ar satana, negru la sufletul lui, tem în-
du-se că oam enii vor fi to t voioşi şi fericiţi, l-a
povăţuit pe Noe să adape butaşii, întîi, cu sînge de
mici, după aceea cu sînge de leu, apoi cu sînge de
m aim uţă şi, la urm ă, cu sînge de porc. Aşa a stricat
acea bu n ătate şi dulceaţă d a tă omului. Că m încînd
struguri omul e blînd ca m ielul. Cînd bea vin i se
pare că-i leu voinic ; dacă se-m bată face tot felul
de m aim uţării, iar dacă se-ntrece cu paharul se
poartă ca porcul...
Cu tru d ă m ultă, lucrînd pe postate mici, pe te n ­
cuială m ereu proaspătă, întinşi pe spate sau ghe­
m uiţi sub cupole, vorbind în tre ei, tăcînd concen­
tra ţi sau ascultînd poveştile lui moş A ndrei şi
zvonurile călugărului Dam ian, ori prim ind vizita
stareţului M itrofan, m eşterii um pleau cu frum useţi
încăperea pronaosului. „P an to crato ru l“ grav, sever,
drept, în ţelep t şi ,,Treim ea“ cu Isus înger blînd, în­
durător, cu p rivirea îm p ru m u tată din a Teodorei,
începeau să dom ine cuprinsul, priveghind asupra
celor şapte soboare.
:— B ădiţă Sofronie, de m îine trecem la Sinaxar.

331
— Eu îi zic menologhion, adică vieţile sfinţilor din
calendarul întregului an. Dar, Doamne, cind mai
facem trei sute şaizeci şi cinci de tablouri ? Mă cu­
trem ur !
— Se scrie greu o carte îm podobită cu povestiri în
chipuri.
A doua zi, în zori, m ăsurară iarăşi zidurile, le îm -
p ă rţiră şi h o tărîră locul fiecărui subiect, însem -
nînd cu cretă, să vadă şi m eşterul cînd s-o întoarce
de pe cele drum uri.

Luna iunie era pe sfîrşite. Codrul trim etea în vale

m ireasm ă de tei şi cîntec de m ierlă. Lui Ieronim îi
fierbea sîngele în vine şi i se ascuţiseră toate sim ţu­
rile, izvodindu-i o tălăzuită beţie de viaţă, de cu­
loare, de lum ină .D ragostea p e n tru a rtă se îm bina tot
m ai deplin cu iubirea p e n tru Teodora. în tablouri
punea toată priceperea, tot talentul, toată căldura
inim ii, toată blîndeţea nostalgică şi gingăşia. Se în­
credinţa că şi-a găsit ro stu l tră irii : pictura şi dra­
gostea. „Cum n-am văzut-o a tîta vrem e ? se dojenea
în gînd, schiţînd chipul sfîntului Nicolae. Ba Sofia
Stroici, ba M elania cum nata m eşterului Ion ori Na-
talia lui Dragoş... Nici una, ci num ai fiin ţa cea mai
urgisită din Suceviţa şi, poate, din to ată ţa ra asta,
Teodora-D orina. De ce oare, din m iile de fem ei
care-ţi trec pe dinainte, num ai una îţi insuflă dra­
goste de viaţă şi te îm bogăţeşte cu o com oară de
bucurii ? U im itoare este această n e ştiu tă alegere,
hotărâtă de p uteri peste fire şi tain ice“.
Ivirea m eşterului Ion, colbăit şi am ărât foarte,
i-a tă ia t şirul gîndurilor. Se tînguia că, iată, M ihai
vodă ocîrm uia, cu oam enii lui, toată rom ânim ea, le-

132
rem ia vodă a p ărăsit şi Hotinul. Toţi m ovileştii s-au
pribegit la Ieşi. G ăsea că bolţile erau bine pictate, iar
la m acheta p e n tru sinaxar făcu doar cîteva schim bări
neînsem nate.
— D ar se vor întoarce ! Zam oyski, canţelarul leah,
n u-i lasă fără scaun domnesc. Deci n u slăbiţi lucrul !
— La lucru, deci ! Că s-ar p u tea s-o ia asupră-şi
M ihai vodă, dacă Ierem ia n u se m ai poate întoarce,
surise Ieronim , în cîn tat că m eşterul nu avusese nici
o p reten ţie m ai deosebită la fresca sinaxarului.
 iii V

i|F J ’ ,^Jr'(^» & ^y a. V*''!# J'mL''' f

Bucuriile cîntă
şi tristeţile jelesc
De d n d s-a căsătorit cu Teodora, Ieronim n-a avut
răgaz să stea de vorbă pe-ndelete cu m eşterul Eli Ila-
rion. Lucra, de sîrg, p e n tru D ragom irna, şi se abătea
m ai rar, pe la Suceviţa. C ăuta liniştea ; dar eveni­
m entele îi ofereau doar p rile ju ri de tu lb u rare. Se
în d u rera şi el de războiul d intre M ovileşti şi Mihai
vodă, în loc să se îm brăţişeze frăţeşte şi îm preună
să se b ată cu potrivnicii. Dar, venit în Suceviţa odată
cu m eşterul Ion, privea fresca şi se bucura. D upă ce
ascultă rînduiala Sinaxarului, dădu cîteva sfaturi pe
care Ieronim le găsi drepte :
— Vom face cum povăţuieşti, m eştere.
Cînd răm aseră num ai ei doi, vorbi :

334
— Şi... te-ai încurcat c-o m uiere necunoscută ?
— Aşa m i-a poruncit inim a, părin te al meu. Domnia
ta zici ,,m uiere“ cu înţeles rău şi zici ,,încurcat*', dar
eu num esc asta fericita m ea însoţire cu fem eia cea
m ai vrednică, m ai bună, m ai înţeleaptă, m ai gingaşă,
însoţirea noastră nu-i o... încurcătură, ci calea de a
ne afla dreapta cum pănă a vieţii, de a avea curajul
să credem în p u tin ţa desăvîrşirii noastre şi în înfăp­
tu ire a visărilor de frum useţe. M ultă vrem e am sim ţit
că-m i a rd creierii şi inim a. De sute de ori m -am răz­
v rătit îm potrivă-m i. Am ars zeci de icoane şi sute de
schiţe în soba din chilie, pînă am ajuns la cele v red ­
nice a fi trecu te pe ziduri. M -am frăm întat, m eştere,
ca un zălud. De m ulte ori m -am certat, în gînd, cu
evanghelistul loan ; la început a fost cuvîntul ori
sem nul ■? Să fi fost pictura cea prin care omul a
vorbit şi contem poranilor şi urm aşilor ? G lasul nos­
tru se va fi stins de m ult, num ele nostru se va fi
uitat, dar ceea ce am povestit noi aici prin linii şi
culori, p rin chipuri şi m işcări, va dăinui încă şi încă.
— Vorbeşti parc-ai vrea să te num ăr p rin tre filozofi
şi profeţi.
— Nu, m eştere, sînt un osîndit sfios, chinuit de de­
m onii din el, care nu poate fi salvat decît de un
suflet fără de prihană. Teodora m -a scos din m ocirla
deznădejdilor.
Şi-i povesti întîlnirea cu dînsa pe stînca argintie.
— Va să zică d in tr-asta ţi se trage zăluzcnia ? surise,
îm păcat şi glumi. Are dreptate Călina ; te-a pocit
Ştim a Suceviţei. D ar te-a pocit... frumos.
— Nu rîde, m eştere Eli Ilarion, ci înţelege-m ă şi
crcde-m ă. Am trăit, acolo, două ceasuri, asem eni lui
A.dam şi Evei, înainte de izgonirea din rai. Fem eia
asta înţeleaptă, m odestă, răbdătoare a in tra t în viaţa
m ea cu surîsul fericirii. înţelege-m ă, bunul m eu pă­

Î35
 rinte, şi nu m ă osîndi. Vei vedea că nimic din tala n ­
tu l m eu nu va păli. D im potrivă : tot ce am lucrat aici
cu gîndul la dînsa am izvodit : de la tabloul „ în ă l­
ţă rii” pină la aceste soboare, pilduire p en tru cei care
gîndesc la lib ertatea ţării.
Eli Ilarion îi puse m îna pe um ăr şi-l privi ţintă,
în ochi :
— Dacă şi m ai departe vei lucra cu aceeaşi rîvnă,
iertare voi cere că am ocărît-o pe...
■— Teodora o cheam ă !
■
— Frum os num e are nora m ea şi... m îndru arată !
se bucură, îm.bunat me.şterul văzînd-o venind,
dreaptă, surîzătoare, îm brăcată ţărăneşte, osebit de
curat, de plăcut. în tre b ă ; Cum i-ai fu ra t inima.
Teodora ?
— Iertare, nie.ştere, i-am d ă ru it inim a mea, iar le-
ronim m i-a dăruit-o pe a lui. Deci n u-i furt, ci schimb
de n e p reţu ite daruri. în vrem ea m uţeniei am deprins
m eşteşugul de a pipăi gîndurile şi sim ţăm intele
oamenilor. M -a a p ă ra t de oropsiri, deşi înţelegea că
um ilinţele şi asupririle m ă aju tau să-m i îm plinesc
canonul fără greş. Iar canonul mi l-am lu at pentru...
omor.
Şi cu glas înecat în lacrim i, povesti cum s-a în-
tîm plat nenorocirea.
— Am spus num ai lui Ieronim , stareţului şi dom niei
tale. De-acum nu m ai la judecată voi m ai pom eni
despre astă netrebnică faptă.
Em oţionat, m eşterul o luă de m înă şi-o trase lîngă
Ieronim , îm preunîndu-le m îinile şi grăind cu drag şi
lăcrăm are :
— Cred, ca şi fiastrul m eu, în n ep rihana cugetului
tău. F iţi fericiţi şi m ai norocoşi ca mine.

336
— M ulţum im , părin te al nostru, şi în genunchi te
rugăm să ne lum inezi cu sfatul dom niei tale ori de
cîte ori ne vom sim ţi slabi, singuri ori întunecaţi.
— Dacă-m i îngădui, un sfat ţi-aş da, Ieronim e, chiar
acum. Sam eni cu inorogul adorm it în poala fetei fe­
cioare ; vezi să nu te lovească un vînător ori să te
m uşte vreo gadină cu otravă în clonţ.
Auzind că Ieronim s-a în su ra t cu Necunoscuta, ju -
pîneasa Irin a l-a blagoslovit straşnic pe m eşterul Io n :
— Şi-a legat de gît o p iatră de m oară. Că nu m -ai
lăsat să-l logodesc, num aidecît, cu M elania...
în v ră jb it de nacafalele soaţei, m eşterul Ion şi-a
descărcat m înia pe Ieronim : a cerut ca în Sinaxar
să rînduiască subiectele pe zile şi luni. Cum Ieronim
se îm potrivea, strigă aşa de tare, încît stareţul, speriat,
a venit în pronaos şi-a s tă ru it cu duh îm păciuitor.
Pînă la urm ă, cu sp rijinul lui Eli Ilarion. a biruit
planul lui Ieronim : num erotarea fiecărei scene,
după ziua din calendar şi aşezarea lor pe ziduri, aşa
cum cere sim ţul arm oniei şi al echilibrului, iar p ro ­
naosul să fie un rezum at al întregii lum i, cu viaţa cea
de toate zilele, unde se am estecă bunii cu răii, drepţii
cu călăii, dem onism ul cu dum nezeirea, totul adunat
în tr-o tră ire obştească, cei de jos alătu raţi celor de
rang, cei sm intiţi cu cei înţelepţi, cei plini de bucu­
rie, cu cei sfîşiaţi de tristeţe. Au h o tărît ca profeţii să
fie înfăţişaţi cu m antii aruncate pe um eri, totdeauna
desculţi ; sihaştrii să fie acoperiţi cu piei de anim ale
şi să poarte bărbi lungi ascuţite ; fem eile să-şi acopere
capetele cu văluri ; soldaţii cu cască şi platoşă ; călăii
să aibă căm aşă scurtă, ciubote şi bonete de felurite
form e ; preoţii să fie în sakkos cadrilat, cu cruci şi
am fioane, iar diaconii în sutană lungă, albă.
— S inaxarul va să fie un noian de fapte, un iarm a­
roc de sfinţi şi sfinte, de călăi şi nevinovaţi, de m u­

337
 cenici şi chinuitori, toţi porniţi, de-a valma, spre îm ­
p ă ră ţia cerurilor.
M ă rog, m ă rog... fie cum ziceţi, s-a dom olit me.ş-
teru l Ion. Cu toate că aşa ceva nu s-a m ai văzut la e’l.
Ieronim avea copiate m ulte scene clin sinaxarele
de la Voroneţ, M oldoviţa, Hum or, Neam ţ, A rbure,
iar copiile îi aju tau să născocească altceva, mai
frum os.
— Va fi cel m ai bogat îm podobit d intre toate pro­
naosurile ctitoriilor din Moldova. Nu vom zugrăvi
tablouri m ari, m onum entale, ci m iniaturi poetice.
în cep u ră cu zidul dinspre m iazăzi ; viaţa sfîntului
Gheorghe, de la naştere pînă la m oarte, un şir de
optsprezece scene. S utaşul G heorghe în faţa îm pă­
ratu lu i Diocleţian şi m ulţim ea schingiuitorilor : bi­
ciuirea cu vergi de fier, străpungerea cu lancea,
scrijelarea cu greblele cu colţi de fier, dar şi isprăvile
sfîntului : îşi dăruieşte hainele celor săraci, dărîm ă
idolii num ai cu privirea. P e n tru fiecare scenă şi-au
im aginat case şi palate, tu rn u ri de cetate. Idolii i-au
făcut negri ca nişte draci, iar Teodora a împodobit
cerul cu optsprezece stele. în tabloul unde pe
G heorghe îl bat cu vergi de fier, au îm brăcat pe cei
trei călăi în strai roşu, iar în tre cele două tu rle ale
castelului au întins un şterg ar alb cu flori roşii, sim ­
bol al nevinovăţiei şi al suferinţelor.
— Parcă pui o pasiune m ai m are ca de obicei.
— Pe ta ta l-a chem at Gheorghe, Teodora-Dorina.
— Rău îmi pare că nu m ai avem. părinţi...
— D easupra acestor scene din viaţa lui G heorghe su­
taşu l punem un b rîu lat de flori de aur, asem eni celui
din naos. Şi, uite, d rep t în sus, vom zugrăvi în ălţarea
lui Isus : tablou cu belşug de lum ină. D ar parcă-m i
lipseşte moş prisecarul să ne povestească despre fap­
tele sfîntului Gheorghe. Dorina, te rog citeşte din er-

338
 m inie cum să-l zugrăvim pe acest ocrotitor al lui
Ştefan vodă, care i-a şi cusut chipul pe steag, m ereu
să-l ducă la biruinţă.
— Frum os !... dar stelele m i le laşi mie... Şi coborînd
sprintenă, apoi urcînd iar, cu erm inia sub b ra ţ şi cu
un taler cu felii de pîine unse cu m iere : Muşcă, de
ici... Nu ! Să-ţi şterg buzele, că-s pline de b’oiele...
Şi-acu să le sărut.
— Hm... acum m ierea o să-m i p ară sălcie.
— A sta şi vreau... Aşa... Sîntem noi cam păcătoşi ;
dar, în schimb, zugrăvim sfinţi... Acum citesc, în tru
ispăşire : „S fîntul cu îndrăzneală arătîndu-se lui Dio-
cleţian... întinde d reap ta spre d în s u l; şi doi ostaşi cu
două suliţe în pîntece îl străpung pre dîn su l“... A lta :
...„sfîntul legat de m îini şi de picioare pe ro ată ; şi
doi căznitori şi om orîtori de oam eni ţiind în m îini
funii, o învîrtesc roata... din susul roatei un înger pre
nouri, aproape lingă sfîn tu l îl dezleagă pre dînsul“.
Apoi, m ai departe, citi cum l-au încălţat călăii cu san­
dale de fier înroşite în foc, cum l-au silit să bea
,,om orîtoarele otrăvuri", cum „cu pielea goală" l-au
v îrît pînă la b rîu în hîrdăul cu var nestins.
Abia acum in tră în pronaos şi Sofronie, cu uceni­
cul Ispas după dînsul ; dorm ise sub arini şi era mo­
rocănos.
•—■M i-aţi p ă stra t şi m ie o felie de pîine ? Ce inimi
milosîrdioase... A ţi sfîrşit şi schingiurea în hîrdăul
cu var ? Bine... D ar crezi, Ieronim e, că dacă tu ai
fi în locul lui G heorghe şi-ai arde-n var, ai m ai putea
zîmbi şi înălţa braţele în tru îm brăţişarea lum ii ?
— Nu ; eu nu fac m inuni. Sfîntul Gheorghe, iată, a
înviat un om şi boul unui plugar, a pristăvit-o pe
îm părăteasa A lexandra. Ci se pare că m ăria sa îm ­
părăteasa era îndrăgostită foc de sfîntul sutaş, b ăr­
bat frum os şi zdravăn. De aceea m oare la locul osîndei

339
sfîntului, cum scrie erm inia, „şezînd pre o piatră şi
un înger îi ia sufletul e i“.
E ra m iezul zilei cînd sfîrşiră de zugrăvit povestea
vieţii sfîntului Gheorghe. Soarele ardea tare şi usca
repede tencuiala.
— Ucenicilor, stropiţi cu apă, uşor, să se m enţină
um edă... Apoi glum i, şfichiuindu-1 pe Sofronie, care
lăsa tencuiala crudă şi trăgea la aghioase : Sfinte
Gheorghe, dacă eşti sfînt cu ad ev ărat şi m ai faci şi
m inunile zugrăvite de noi aici, mai săvîrşeşte una,
cea din urm ă, în tru sporirea slavei tale !
— Ce m inune ? în treb ă Sofronie cu un soi de ciu­
dată şi n eaştep tată burzuluire în glas.
— M inunea de a te face să n u -ţi vină somn, tocmai
cînd am netezit o porţiune m ai m are de tencuială.
— G lum a cît se poate, unde se poate şi ca sarea-n
bucate ! strigă tare, dojenitor, pufnind m înie. Auzi !
Glum eşte cu sfinţii parc-ar fi de teapa lui...
Teodora îi întinse tale ru l cu felia de pîine, îm-
biindu-1 :
— Gustă, bădiţă, te rog !
— N -ar treb u i să m ănînc din m îna celor care se să­
ru tă aici, în... pronaos.
— Ne pîndeşti, bădiţă ? D ar crezi că m ucenicul
G heorghe cu A lexandra îm părăteasa nu s-au sărutat
niciodată, dacă s-au avut dragi ?
— Vezi să nu frîngă sfîntul schela de sub tine !
Fiind sîm bătă după-am iază şi-au c u ră ţit ulcelele de
boiele, şi-au spălat straiele p ătate de var şi vopsele.
Clătind cămăşile în apa Suceviţei, Teodora şi Ieronim
schim bau gînduri :
— Sîntem cavalerii rătăcitori ai penelului, pelerinii
artei făp tu ită prin chipuri şi culoare.
— M erg cu tine pînă la capătul lumii, rătăcitoare şi
pelerină !

340
 Grecii cei vechi aveau o poveste cu Tezeu care
trebuia să ucidă un m onstru foarte prim ejdios, Mino­
taurul, ascuns în tr-u n palat cu foarte m ulte şi încîl-
cite încăperi, num it Labirint. Tezeu şi-a îm plinit da­
toria, num ai p e n tru că l-a a ju ta t A riadna, dîndu-i un
fir călăuzitor. Şi l-a înd ru m at p e n tru că-1 iubea. Dar
el a părăsit-o, fugind noaptea, ca un nem ernic. Cînd
fata s-a trezit, corabia lui Tezeu se pierdea în zare.
J u r că n-am să te părăsesc niciodată, Teodora-Dorina.
Nici ştiu cum să m ulţum esc cerului, că mi te-a scos
în cale şi că-m i aju ţi a doborî m inotaurul îndoielilor
şi al tristeţilo r din mine. în lab irin tu l vieţii unde am
in tra t am îndoi n-avem alte arm e decît dragostea
noastră, priceperea de a izvodi frum useţi şi curajul
de a privi soarta d rep t în faţă.
— îţi răspund cu un vers din „C întarea cîntărilor“ ;
"...Iubitul e-al m eu şi eu a lui sînt. El printre crini
m ieii îşi paşte...
Şi-au întins cămăşile pe iarbă, la soare, iar ei,
alături, au sfătuit, m ai departe, despre fiori şi pă­
sări, gîze şi frunze, copaci şi m unţi.
— Mă m inunez de strălucirea culorilor şi m ă îm băt
de sfînta m ireasm ă a florilor. Mă încîntă albastrul,
vioriul, stînjeniul, p u rpuriul, portocaliul, albul... Dar
verdele ierbii ? D ar nourii ? Cît iubesc această lume,
Teodora-D orina, şi cum aş vrea să-i sorb frum useţile
şi cu ele alte frum useţi să izvodesc... Lîngă tine, sînt
încă m ai îndrăgit de viaţă. Şi parcă toţi m ă privesc
cu prietenie şi dragoste.
L-a lăsat desenînd zborul rîndunelelor deasupra
apei şi i-a cules un buchet de clopoţei albaştri, lilia­
chii, firavi şi străvezii. El privi, îndelung, fiecare
floare, apoi grăi :
— Aşa am să fac cupele florilor din arborele lui
leseu. înţelegi ?

341
— Bine, Ieronim e, şi ca tablourile tale să fie aidoma
cum le visezi, însum i m ă dărui ca un potir de crin
către soare.

F oarte în g rijorat de tot ce se întîm pla în ţară, de

chipul cum orînduia M ihai vodă noua ocîrm uire, sta­
reţu l M itrofan sta de o p a rte ; aştepta să treacă fu r­
tuna. Nu s-a dus la soborul adunat de noul voievod,
cînd l-au ales m itropolit pe Dionisie Rally de la T îr-
novo, prieten cu voievodul. S-a prefăcut bolnav şi l-a
trim is pe călugărul Mina, p rietenul episcopului
Crimca. Mai m ult ca înainte, sta în pronaos, pe lîngă
zugravi. Deşi, la început, s-a m irat că viaţa sfîntului
Nicolae va cuprinde optsprezece scene, acum îi po­
vestea isprăvile şi parcă se bucura :
■
— A fost m are c ă rtu ra r şi om curajos ; l-a oprit pe
îm păratul C onstantin de a săvîrşi om oruri, a fărîm at,
cu tîrnăcopul, capiştea idolească.
— Păcat...
— Cum, Ieronim e, tu spui asta ?
— Nu eu, ci aceia care ştiu cîtă frum useţe a nim icit
habotnicia.
— Mda... A înzestrat tre i fete sărace, a scăpat o co­
rabie de la înec, a doborît un arbore unde se cuibă­
riseră diavolii, a scos din tem niţă dregătorii nevino­
vaţi, iar pe alţii i-a scăpat de la m oarte.
— Ne ţinem , pe cît putem , după erm inie.
— De pildă, citi Teodora, cu veselie : ...,,Copaciu
m are scorburos şi d intrînsul zboară dracii în văzduh,
ca albinele ; şi la rădăcina copaciului sfîntul Nicolae
cu săcurea îl taie pre el“...
— Tot aşa face şi F ăt Frum os ca să ucidă puii de
balaur.

342
— Scena asta o zugrăvesc eu ! ceru Sofronie. Ş tiţi că
îm i place să zugrăvesc draci hîzi.
— Nu m ă îm potrivesc ; şi diavolii se cuvine a fi fă­
cuţi bine...
— P e n tru pom enile îm părţite, încolo şi-ncoace, se
am estecă prisecarul în vorbă, Nicolae a ajuns sfîntul
popilor şi al hram urilor.
■
—■N um ai că pom anagiii blastăm ă că şi-a pus săr­
bătoarea în postul C răciunului, cînd s-aduc la hram
doar găluşte din crupe de hrişcă, în oloi din cînepă.
Sofronie zugrăvi dracii zburînd, precum ciorile.
— Ieronim e, fâ-1 tu pe sfînt ; eu spurcat sînt şi l-aş
pîngări.
A stfel Ieronim a zugrăvit de optsprezece ori chipul
sfîntului Nicolae ; să am eţească, nu alta.
— Te-ai făcut cam lacom, m eştere Ieronim e, îl do­
jenea, în şagă. Teodora ; în tabloul acesta m i-ai lăsat
cer num ai p e n tru p a tru stele.
— A devărat, ci eu am v ru t să cuprind ideea izbăvirii
Romei de sabie duşm ană. A, iată, că, în scena urm ă­
toare ţi-am acoperit tot cerul cu nouri, să priceapă
privitorul că era fu rtu n ă m are şi num ai vrednicia lui
Nicolae a salvat corabia cu grîu şi-a adus-o la
C onstantinopolul înfom etat. Vezi ? în colţurile de sus,
am zugrăvit gurile vîntului stîrn ito r de furtună.
M eşterul Eli Ilarion venea să cerceteze lucrul la
sinaxar, dar m ai ales se preocupa de schiţele privind
istoria rom ânilor, p en tru fresca Dragom irnei.
— B ine-am făcut, m eştere, c-am copiat portretele
ctitorilor, de la Bogdan şi Ş tefan vodă pînă la Lă-
puşneanu şi P e tru vodă Şchiopul... Am şi o schiţă
după M ihai vodă.
—- V rednic de laudă eşti ! Şi doresc, din inim ă, ca
M ihai vodă să stăpînească şi să ocîrm uiască, în veci.
0/10
ţa ra asta m are, încropită cu priceperea şi vitejia lui...
Crim ca te sfătuieşte să lucrezi cit m ai m ult cu uce­
nicii Gligorie şi Ispas.
— Da, m eştere. în v aţă cu rîvnă, îm plinesc bine lu­
crul la care-i pun. Gligorie a început să m ă ajute la
îm podobirea straielor cu flori şi cu tiv u ri aurite. La
început. Ispas strîm ba din nas, zicînd că are treizeci
şi opt de ani şi-i vine greu să fie dăscălit de un tînăr
de douăzeci şi patru. C îrtea : „Nu prim esc în v ăţătu ră
de la unul cu caş la g u ră “...
— Ei ! Neobrăzatul... Nu l-ai p leftu rit ?
— Nu. I-am spus doar că eu am tru d it ca ucenic la
Rişca, la Voroneţ, la Athos, la Roma, la Florenţa, la
V eneţia, la A ntverpen, m ai m ult de doisprezece ani.
Iar tru d a asta m i-a şters caşul de la gură. Şi-apoi
talentul nu se cîntăreşte cu povara anilor.
— Ş i?
— Apoi l-am dus la absida altarului, în naos, în
gropniţă şi, luînd tablou cu tablou şi chip cu chip,
i-am a ră tat ce am făcut bine şi unde am greşit, ce
am lu at din erm inie şi ce am pus de la noi, îm binînd
ce ştiam cu ceea ce am prins din poveştile lui moş
A ndrei prisecarul. L-am dus de asem enea la chilia
m ea şi i-am a ră ta t cîte desene de cetăţi şi flori, de
oraşe şi loggii, de tu rn u ri cu m ai m ulte caturi şi turle
ca la noi, în Ţ ara Rom ânească ori T ransilvania, am
schiţat. S-a m ira t văzînd că am desenat tu rle de bise­
rică rusească sau stîlpi cu capitel de acant, ca la
chioşcurile din Istanbul. L-am lăm urit că p rin şter­
garul zugrăvit, ca legătură în tre un tu rn cu ziduri în
m uchii, cu acoperiş ascu ţit şi a lt tu rn cu chioşc pe
p a tru stîlpi, cu acoperiş rotund, am v ru t să ticluiesc
legătura şi îm păcarea dintre Apus şi R ăsărit, îm pă­
care dorită de toţi oam enii cei buni şi înţelepţi.

344
 Privindu-1 cum lucrează şi ascultîndu-i povestirea,
Eli Ilarion se încredin ţa că îndem înarea lui Ieronim
atingea desăvîrşirea, că dorea să sfîrşească Suceviţa
cit m ai bine şi m ai repede, ca să se angajeze la D ra-
gom irna... „U m bla m eşterul Ion să-l însoare cu... în -
tr-u n a i-a r fi scos ochii : «Ţărănoiule !... Pripăşi-
tule !... Deci, p e n tru el Teodora e fem eia fără greş.
Şi, dacă a re şi noroc, ajunge ceea ce am v ru t cînd
l-am în fiat ; cel m ai m.are m eşter zugrav al Moldovei.
Cele trei odrasle ale mele : Suceviţa, D ragom irna şi
Ieronim "...
— De u n d e-ţi vin asem enea gînduri Ieronim e ? su­
rise părinteşte.
— Din dragoste, m eştere şi părinte al meu. Acum,
abia acum o cunosc şi m ă hrănesc din sfînta ei pîine
şi licoax’e.
— D ar fiin ţa cu care te-ai însoţit nu-i prea... sără­
cuţă cu duhul ?
— Izvorul n -are nici m iros, nici culoare m inunată şi,
totuşi, ce balsam , ce m întuire p e n tru cel însetat...
— N -ai răspuns la întrebare.
— Mă sfiesc, m eştere, să-i laud deşteptăciunea şi
frum useţea, cunoştinţele şi chiar vitejia. S-a apărat
de tă ta ri şi de ucigaşi. A călătorit singură prin lume,
m uncind cum ra r fem eie a tru d it vreodată. A avut
tă ria să tacă, în tre oameni, tre i ani. M -a a ju ta t să
descopăr culori noi, iar acum lucrează cot la cot cu
mine. Şi, am u ita t ; citeşte m ai bine ca un popă...
Şi-apoi, încă de pe cînd era închisă în m uţenie, îmi
plăcea să-i povestesc tot ce ştiu, iar ea mă asculta cu
sfinţenie. învăţa. Şi acum, de pildă, cînd pictam ta ­
bloul cu sfîntul Nicolae ca dom olilor al furtunii, m -a
ru g at să-i povestesc despre corabia pe care am călă­
to rit de la Salonic la Veneţia. Pe scîndura schelei

345
i-ani însem nat locul unde se afla A thosul şi Salonicul,
apoi am u rm a t calea pe apă în ju ru l Greciei şi pe
M area A driatică, pînă la cetatea de pe lagune. Acolo,
i~am povestit...
— Am înţeles : o înveţi a cunoaşte lumea.
— Pe cît o cunosc şi eu. îi vorbesc şi despre m eşte­
şugul nostru. De pildă, i-am explicat de ce îm podo­
bim fiecare tablou cu clădiri, şi de ce deşi p ar a fi în ­
chipuite, totuşi ele pornesc de la cetatea Sucevei, a
N eam ţului, a Braşovului, a Sibiului ori de la cetă­
ţile văzute în Italia. îi povestesc aşa cum dom nia
ta, m eştere şi părinte, m i-ai povestit ca să pricep
înţelesul şî m iezul cel adevărat şi adînc al vieţii.
— Şi înţelege ?
—• De m ulte ori m ă întrece în sim ţăm inte şi gînduri
bune. N um ai o fiin ţă cu suflet m are, îndrăzneţ, poate
iubi cum iubeşte Teodora.
— Deci, îm potrivirea m ea a fost o... greşeală.
— Nu, părinte al m eu : totdeauna m i-ai v ru t binele
şi m -ai a ju ta t să ajung şi m eşter zugrav şi om. De
aceea, orice-ar fi, răm în fiul şi ucenicul plecat şi su­
pus în faţa bu n ătăţii şi înţelepciunii cu care m-ai
crescut, m -ai p u rta t prin lum e şi m ă povăţuieşti şi
acum, să fiu cineva. Sînt opera m inţii şi inim ii dom­
niei tale, ca şi Suceviţa, la a cărei desăvîrşire m -ai
adus să lucrez.
— D upă cît pricep. Teodora îţi îm bogăţeşte sim ţi­
rea şi dă tem ei şi izvor în tru zăm islirea Frum useţe!.
Cu sp rijinul ei săvîrşeşti tocm ai ceea ce eu credeam
c-ai să poţi îm plini num ai p rin neprihană şi sihăs­
trie.
Cît Eli Ilarion a sfătu it cu ucenicul său, Sofronie,
în p artea cealaltă a schelei a tra s cu urechea, prefă-
cîndu-se că pictează straiul unui călău. N ădăjduise,

345
în sinea-i, ceva foarte însem nat : m eşterul să ceară
lui Ieronim să se lepede de Teodora. îng ăd u in ţa l-a
lovit ca un pum nal în inim ă. Iar cînd, pe înserat,
p orniră la plim bare pe drum ul Berchezei, vorbi as­
pru :
— Mi se pare c-o s-ajung zugravul blăstăm at de la
Suceviţa.
— De ce... blăstăm at ? se m iră Ieronim .
— P e n tru că nu ştiu să m ă port cu oropsiţii, ca alţii.
Şi fiindcă urăsc !
— B ădiţă Sofronie, cine-i aproape de cei oropsiţi, de
A devăr este m ai aproape. Şi-apoi, cum poţi u rî în tr-o
înserare ca asta, cînd privighetorile se îngînă în arini,
cînd apa Suceviţei cîntă doine şi stelele plouă cu
licurici ?
— Soarta m i-a hărăzit o viaţă chinuită... Urăsc !
Urăsc !
— Aşa striga şi Caravaggio, în tr-o noapte în taverna
II Babuino.
— Şi p e n tru că urăsc lum ea, vreau să pictez îndeo­
sebi călăi şi draci. Călăi ! Cu săbiile repezite cu m are
m înie să răteze sute, m ii de capete !
■
— Ei, ce gînduri fioroase şi spuse de m ulte ori !
De ce ?
— Aşa !... Aşa m i-i bine... Mă răcoresc de cel nă­
duf ce-mi dospeşte în inimă,
— Soarbe m ireasm ă de cimbrişor, de m entă, de b ru s­
tu re şi gîndeşte că în viaţă întîlnim m ereu ceva ne­
aşteptat, vrednic a fi ştiu t şi înfăptuit. Ne îmbol­
deşte m ereu rîvna de a căuta. S lujeşte-te de priete­
nia m ea şi fii bărbat.
— Dacă m ă îndem ni tu... încuviinţa din gură, dar,
în fapt, avea cugetul încrîncenat şi n-auzea nici cîn-
tare a privighetorilor, nici glasul prieteniei.

347
 A doua zi a urcat schela cînd soarele era de-o su­
liţă sus. Nu se m iră că Ieronim term inase două ta ­
blouri şi făţuia tencuiala la al treilea. O ui'm ărea pe
Teodora cu coada ochiului şi iar se în treb a : ...,,Cum
a p u tu t fiinţa asta să-şi ascundă, a tîta vrem e, fru ­
m useţea şi înţelepciunea ?“ Zugrăvi scena schin­
giuirii lui Trofim şi Teofil, şi se opri :
— Eu, cu călăii mei, i-am descăpăţînat ; tu pune-le
cununi de aur, dacă vrei !... rîdea cu răutate, în-
groşînd roşul care închipuia gîlgîirea sîngelui cald
din gîturile tăiate.
■
—■ Mda... lartă-m ă, dar scena asta m ă doare. Ai pus
prea m ultă m înie pe chipurile celor doi om orîtori.
— A sta vreau ! Cruzim e !,.. Că tu te-nvăiui în fe­
ricire ca-ntr-o ceaţă călduţă şi nu m ai vezi ticăloşiile
vieţii.
Ieronim nu găsi alt răspuns decît să schim be schiţa
şi să-l picteze pe sfîntul M artin Rom anul în stînga,
în picioare, drept, cu tiară papală pe cap, cu aureolă
lată, în stra i bogat de aur şi catifea purpurie, iar în
ju r i-a înşirat şapte tu rn u ri : unul cu cupolă mare,
am intind bazilica sfîntului P e tru din Roma. Pe Teo­
dora a im presionat-o m ult răspunsul dat de soţul
ei şi, ca să arate că-1 adm iră, îm podobi acest tablou
cu cincisprezece stele.
— în F lorenţa am văzut o pictură despre ,,Ispitirea
sfîntului A nton". Pe un cîmp galben, uscat, trist, sta
sfîntul, palid ca un m ort. în ju ru -i cele şapte păcate,
întruchipate p rin făp tu ri holbate cu ochi saşii, sfîşiau
cu dinţii verzi, îşi schim onoseau obrajii buhăiţi, spu­
m egau, urlau, zbierau şi îm proşcau venin negru. Dacă
nu l-aş fi văzut pe A nton lin iştit şi biruitor, aş fi
fugit, alungat de groază...

348
 Sofronie se descum păni şi, ca să-şi revină, întrebă
răstit :
—■De ce zugrăveşti atîţia m unţi ? Şi-aici... Şi-aici !...
— P e n tru că orice popor are un m unte al său, sacru :
grecii, Olim pul ; evreii, Sinai ; creştinii, Golgota ;
chitaiţii. H im alaia ; noi. Ceahlăul... M untele, izvo­
ru l şi arborele sînt alese ca sem ne sfinte ale firii. Iar
tabloul acesta cu sihastrii O nofrei şi P e tru A thonitul
îi aşez anum e aici, sub M artin Rom anul, ca să mai
rup şirul uciderilor. Ii fac „bătrîn i şi goi, cu bărbi
pînă la glezne“, stînd şi cugetînd în pragul peşterilor
unde s-au ascuns de hu etu l lum ii. Şi ca tabloul să
nu fie p rea tris t şi sec, sădesc pe m unţi şapte copaci.
De altfel aşa am văzut şi la italianul Giotto.
-— Iar eu, zim bi Teodora, în tre aceste două piscuri
aşez o stea, ca o floare de aur, să lum ineze şi să că­
lăuzească gîndul bun al sihaştrilor.
— Cum ? n u-i plăcu lui Sofronie. O icoană fără schi-
giuiri ? F ără deznodare de ciolane ? Ce fel de sfinţi
sînt aceşti moşnegi bărboşi, neatinşi de călău şi u itaţi
de m oarte ?
— B ădiţă Sofronie, eu voi fi îm păcat cînd vom zu­
grăvi Cinul ; cu oam eni drepţi, respectabili, m îndri,
frum oşi şi netem ători de m oarte.
— îm brăcaţi ca m itropoliţii ori ca îm păraţii, îl com*
pletă Teodora.
— V-am prins, m işeilor ! Fugiţi de suferinţă, de du­
rere. N -aţi om orît, cum va, pe cineva ?
Teodora înălţă fruntea, tru fa şă ; tăcu totuşi.
— Nu m ă tem , bădiţă, se îm potrivi Ieronim. Ştii doar,
că pe cele m ai m ulte tablouri, eu le-am schiţat, cu
călăi cu tot.
■— Da, dar te-ai schim bat. N u-ţi m ai place să vezi
sînge ţîşnind roşu din grum azuri sfîrtecate. Cînd erau

349
din cărbune negru, m ergea. Acum... te-am inistui în
lucruri prea înfrum useţate, poleite cu dulce m inciună.
U iţi că viaţa-i aspră, ticăloasă şi fioroasă. Teodora,
deschide terfelogul erm iniei şi citeşte ce scrie la luna
iunie, de pildă.
Teodora îi îm plini porunca, surîzînd tris t :
— ,,Afrodisie, tîn ă r cu barbă lungă, în tre pietre tes-
cuindu-se, se săvîrşeşte... Sfîntul A nect cu începă­
tu ră de barbă, jupuindu-i-se două făşii de la grum az
pînă la picioare, lu înd el o făşie o aruncă în faţa ighe-
m onului, apoi p rin sabie săvîrşaşte... S fîn ta Anastasia,
ţîţele şi unghiile şi dinţii şi lim ba desnodîndu-i-se
şi m îinile şi picioarele tăindu-i-se şi capul rătezîn-
du-i-se, şi-l prim eşte sfîrşituT'... Nu m ai pot citi !
— Aşa !... Ţi se taie răsuflarea ? De ce ? De ce ?
Suflete m işelnice !
— Lasă glum a bădiţă... îi ţin u piept Ieronim şi luă
cartea din m îna Teodorei, vrînd a dovedi că nu se
tem e ; E rm inia ne înv aţă să zugrăvim pe sfinţii „Pe­
tru şi A ntonie, tineri fă r’ de barbe, zăcînd pre păm înt
în pialea goală şi plini de rane, m urind unul şi viu
celălalt ; şi covaciul ţiin d în m îini un cleşte înfocat,
cu am îndouă m îinile pre boaşele lui le trage. Şi foc
aprins lingă dînşii ; şi în ain tea lor îm păratul şi
aproape lîngă scaunul lui ţiindu-1 de b arb ă pre tatăl
lor, pre loan, prin grum azul lui un cu ţit trecînd. Şi
m ai încolo iarăşi îm păratul, şezînd călare, ţine în
m îini o suliţă şi-l loveşte pre bătrîn u l A ndrei în spi­
nare, avînd şi el în piept altă su liţă înfiptă"...
— Ţi-a cam tre m u ra t glasul, dar ai citit bine. Ci
eu pe sfînta A nastasia aş vrea s-o zugrăveşti, dacă
eşti curajos.
•— Nu m ai avem unde.

350
— Fă-O p e n tru m ine ! Să m i-o aşez în chilie : să
văd în fiecare zi o m uiere goală căruia călăul, adică
eu, îi taie ţîţele.
— Mă sperii, bădiţă ! Ce se întîm plă cu m atale ?
— Tu m ă în treb i ?
Mă doare că trebuie să zugrăvim un sinaxar cu
atîtea om oruri, parcă nici n -a r m ai fiin ţa pe lum e
bunătatea, înţelepciunea, neprihana. De a ltfel m ă tem
că nici nu prea ştim zugrăvi fericirea. Pe cei din rai
îi facem lin iştiţi şi ţepeni, îm pietriţi în tru negîndire.
Adică, în fapt, m orţi. In iad, dim potrivă, ni-i închi­
puim în zbucium, în frăm în t şi îm pungere, în p răb u ­
şire, ardere şi u rle t de durere ; adică vii. Ci m ă tem
că acest pronaos o să fie o încăpere înfricoşătoare.
Şi m ă în tre b dacă nu cum va sălbătăcim , înnebunim
oamenii cu un noian de groaznice om oruri şi nu mai
ştiu încotro să năzuiască : raiul încrem enit ori iadul
în vilvătaie ?
— Aşa ai v ru t tu, Ieronim e ; eu nu fac decît să trec
în culoare schiţele tale. Tu şi erm ina p u rta ţi vina.
Da, d ar şi dom nia ta repezi cu prea m are m înie
spadele călăilor, părăduind prea m ult sînge.
■ Dacă-i aşa, urcă sus şi zugrăveşte tran sportarea
m oaştelor lui loan G ură de A ur. Acolo nu-s om oruri.
F oarte bine ! C ruţă-m ă. Şi zugrăvind m area din
tabloul cu loan G ură de A ur : Ce facem noi aici ?
Slăvim suferinţa, d rep t o cale spre sfinţenie ori fe-
rocitatea ce duce spre om or şi pierzanie ? Zugrăvind,
aici, rău tă ţile oam enilor de altădată îi povăţuim pe
cei de^ azi să nu m ai facă ? îi speriem ? îi ferim ?
ori îi învăţăm a săvîrşi rău l cel m ai rău ? G reu de
ştiut... Şi m i-i cu a tît m ai greu cu cît noi, eu şi Do­
rina. sîntem num ai dragoste, dragoste şi blîndeţe. O
dragoste care va tră i şi cînd noi nu vom m ai fi :

351
aceeaşi dragoste sfîntă, p u rtată, încălzită şi înflorită
în alte inimi.
Repede şi cu fierbinte patim ă, Ieronim a zugrăvit
cele două tablouri închinate lui loan G ură de Aur.
Corabia acostată la ţărm , spre care se în d reap tă pro­
cesiunea cu m oaştele, sem ăna cu cea pe care au că­
lăto rit spre Veneţia. Z ugrăvea şi povestea Teodorei
de ce i s-a pus porecla „G ură de A u r“ :
-— ... I-a covîrşit pe toţi cu filozofia şi cu îndem îna-
rea vorbirii. îl zugrăvesc aici, cu osîrdie şi iubire,
p e n tru că a fost d intre acei înţelepţi care, apărînd
pe săraci şi obidiţi, a în fru n ta t pe îm păraţi şi îm pă-
rătese, îndurînd m ulte urgii şi vifore. P rin cuvînt
frum os a a p ărat omul din om.
Lucrînd bărcile şi cele p a tru corăbii pe m area stră­
vezie :
■
— M ulte spaim e am tras, plutind pe ape, din pricina
piraţilor, a tâlharilor m ării; d ar şi m u ltă desfătare am
avut. N-o să u it niciodată m ăreţele galioane, dichisite
ca nişte lebede uriaşe, cu catarge înalte, cu pînze
largi în m ulte culori, p lutind legănat spre înm ires­
m atele ţă ri ale răsăritului.
Teodora, ucenicii şi chiar Sofronie recunoşteau că
istorisirile lui Ieronim , ca şi poveştile prisecarului,
sporeau plăcerea de a m unci. La amiază, ceru învoire
să m eargă, îm preună cu călugărul Mina, la cărat fi­
nul. Nu voia să se despartă încă de căruţă şi de bi­
voliţe :
— Să avem cu ce duce tarhatul, cînd vom porni prin
ţară.
Seara, coborînd de pe schelă, Ieronim privi tabloul
lucrat de Sofronie : Achilina, în genunchi, aşteptînd
gealaţii să-i reteze capul. Intîi se bucură : ...,,0 scenă
fără om ucidere“... D ar îndată se cutrem ură : călăul

352
din dreapta, cu sabia vajnic ridicată spre lovire i se
păru că are chipul lui Sofronie, iar celălalt, m ai do­
mol, sernăna cu dinsul. întrebă, cu durere ;
— Ce tîlcuieşti p rin asta, bădiţă ?
■
— Stai cum inte, fricosule ! C hiar dacă m ucenica
A chilina are obrazul... M utei, încă nici o sabie nu i-a
retezat căpăţîna... Tu vei lovi în gol, dar ea izbăvită
nu va fi : o pîndesc doi gealaţi.
Ieronim , am uţit, stă tu o vrem.e în cum pănă şi n e ­
dum erire : „Şuguieşte, o ri“... Sofronie cobora, săltîn-
du-şi gheba, rîn jin d :
— P ăcat că n u eşti aici. M uto, să vezi ce soţ ţi-ai
ales : se tem e şi de săbiile zugrăvite pe ziduri. Eu.
deşi-s schilod, nu m ă tem !
Ieronim pipăi tencuiala să sim tă starea de um e­
zeală ; luă bidineaua şi stropi cu apă p a rte a de ios
a tabloului.
— Gligorie, adă două sfeşnice. Repede ! V reau să
dau alt înţeles acestei fresce.
Un sfeşnic îl aduse Gligorie, altul Teodora, care
obosită de la cărat fîn, intrase să-l poftească la cină.
— Dorina, te rog, zugrăveşte stelele în p artea de sus.
cîte încap şi cît m ai lucitoare.
— Şi scriitura, ce cuprinde ? în treb ă supusă, dar cu
m irare în glas.
— „M ucenica A chilina şi soţii săi“.
— Soţii ? D ar încă n u-i văd ?
— îi pictez, îndată ! Boielile... Roşu... Galben...
Verde... O dată cu A chilina au m ai p ierit încă p a tru ­
zeci de m ucenici.
Şi cu o repeziciune care-1 m ira şi pe el însuşi, zu­
grăvi patruzeci de m edalioane, în fap t cununi albe
de m artir. Celor din faţă le dădu chipuri om eneşti,
de felurite vîrste. Teodora zugrăvi opt stele, iar Gli-

353
gorie scrise num ele m ucenicei în linie dreaptă, dîn-
tr-o m argine în cealaltă a tabloului.
Văzînd lum ină în naos, Sofronie in tră şi se nedu­
m eri :
— De ce ai pus, în tre m artiri, şi chipul lui Eli Ila-
rion, al stareţu lu i şi al tău... şi chiar al Teodorei ?
Vrei să ară ţi că nu ţi-i frică ? Ori că poţi zugrăvi şi
cu spaim a în oase ?
■
— B ădiţă Sofronie, tot m enologul pe care-1 zăm is­
lim aici e o hecatom bă de capete. Şi, ca să-m i curm
sfiiala, să-m i găuresc cu sfrederele asprim ei arm ura
blîndeţei în care m -a îm brăcat firea, însum i m -am
aşezat p rin tre victim e. Dacă m atale m -ai făcut călău,
eu, victim ă.
— Ieronim e, se în d îrji Teodora, binele se luptă cu
rău l şi viaţa m erge înainte.
— A devărat ; despre această luptă povestim şi noi
aici, şi liniile povestesc încovoindu-se, m lădiindu-se,
frîngîndu-se după chipuri şi după întîm plări ; cu­
lorile tălm ăcesc sim ţirea şi cîntecul ; sînt izvoare
năvalnice din lău n tru l sim ţirii noastre.
— Cum vorbiţi voi, m eşterilor... răzbătu din penum ­
bră glasul prisecarului A ndrei. L uptă ! ? Nu num ai
luptă, ci şi o anum e rînduială de joacă, de harţag, de
hîrjoană în tre bine şi rău. De-o pildă, să luăm lupul :
gadină rea, stricătoare, furioasă. Şi dacă nu află hrană
se aşază la o răscruce şi u rlă : „Ziditorule al lumii,
ne-ai făcut să nu m încăm iarbă, ci carne !“ Şi zidi­
to ru l trim ite oaie, ori om să se hrănească lupul, ca
să nu piară, bietul.
— E o prostie, se răzv răti Sofronie, ca şi cum n -ar
fi auzit filozofia prisecarului, să trăiesc viaţă fără
prih an ă şi să m or m artir, să fiu îngropat în strai alb
şi să mi se aştearnă tra n d a firi roşii pe m orm întu-m i

354
slăvit. Ba, peste o m ie de ani, să m ai vină şi un mîz-
gălitor, ca m ine, să m ă închipuie pe pereţi, tocmai
aşa cum am fost... ghebos şi nătîng.
— Şi eu vreau să trăiesc, aici şi acum, ca să zugră­
vesc m ai m ulţi oam eni de rîn d decît m ucenici şi sfinţi.
Ar fi v ru t să spună că să ru ta re a Teodorei e m ai
fierbinte ca flacăra şi decît m ierea m ai dulce şi mai
sfîntă : ,,C atifelatele tale braţe. Dorina, lan ţu ri ale
dragostei cum n -au fost nici cînd braţele sfintei Tecla
ori Thais. Tu eşti întru ch ip area arm oniei care orîn-
duieşte lum ile, tu cea m ai d ăru ită d intre femei. M în-
gîierile tale îmi dau atîta dum nezeiască fericire, că
parcă m i-am ag ăţat iniro.a de raza unei stele şi zbor,
zbor ! în ţe le p ţii spun că-i m ai uşor să făgăduieşti
fericirea decît s-o dai. Tu n-ai făgăduit nimic, ci mi
te-ai d ă ru it cu to tu l“.
Deşi n -a ro stit nici un cuvînt din aceste gînduri şi
sim ţiri, totuşi prisecarul grăi parcă le-ar fi ghicit :
— N u ştiu cum gîndeşti, m eştere Ieronim e, dar de
vrem e ce binele şi rău l se în fru n tă cu nemilă, cruzi­
m ea şi m oartea nu pot fi ocolite. Cînd eram m icuţ,
m am a m ă învăţa o rugă la înger, care zicea : ,,şade în
m ijloc de casă, cu săbii scurte, cu suliţi crunte, şi
ap ără sălaşul şi copilaşul de toate relele, de toate
grelele“...
— D ar noi zugrăvim aici m ai m ult descăpăţânări cie-
cît fapte bune.
— F ără m artiriu, n -ar m ai fi fost sfinţi, se încăpă-
ţîn ă Sofronie.
— M eşterilor, in tră iar în vorbă prisecarul, cu un
gîlgîit de şagă în glas, l-a ţi zugrăvit pe sfînt Ilie ?
— De-acum va să-l zugrăvim .
■
— Se potriveşte ! M îine-i ziua lui. Şi pricep că o
să-l faceţi ca la V oroneţ : bătrîn, în căruţă, cu h ă ţu ­

355
rile într-o m înă, cu fulgerul în cealaltă, strunind doi
căluţi m oldoveneşti, zdroncănind roţile prin hîrtoape
de nouri.
— Ei moş prisecare, noi o să-l facem după erm inie.
A scultă : „Rîu şi la m arginea rîu lu i oam eni legaţi-
ţin u ţi fiind de ostaşi şi, sabie ţiind, Ilie pre capetele
lor le ta ie “...
— D ar de ce tocm ai scena asta ? în treb ă Sofronie.
cu strîm b ătu ră din buze.
— Ca să fie şi nişte călăi tăiaţi de... sfinţi. Că alt-
m interea, berechet ; num ai că, îndată ce a ucis, şi
sfîntul a devenit călău.
— Lăsaţi gîlceava, m eşterilor, că moş Ilie stăpîneşte'
trăsn etu l şi ...nu se ştie, acu, în m iezul verii, ce pozne
m ai face.
— Nu se su p ără el pe noi, c-o să-l zugrăvim pliin-
bîndu-se p rin cer în car tras de cai înaripaţi, ca urs
F ăt Frumos...
— Ei, dacă-i aşa, l-a ţi îm bunat. Poporul crede că m ă­
ru l este pom ul lui Sîntilie. Şi pînă la ziua lui, la
20 iulie, n u-i bine să scuturi m ărul, că bate piatra,.
Noi m ai ştim că acest sfîn t prooroc scutură m ărul ra--
iului şi dă m ere copiilor. Pe fem eile care m ănîncă
m ere înainte de ziua lui le trece la răboj şi, în rai, nu
m ai dă asem enea fru c t copiilor lor, ci le spune: „P en­
tru voi au m încat m am ele voastre, cînd nu se cu-^
venea“.
— încă o idee p e n tru un tablou !
— B un : dar, deocam dată, vă poftesc, m îine, la o
sărbătoare a prisecarilor : rătezatu l ştiubeelor, cum
e datina din m oşi-străm oşi. Toţi ai casei trebuie să se
pi-imenească în căm ăşi curate, iar casa. aşternută şi
îm podobită, ca de zile m ari. Num ai bărbaţii îm pli­
nesc treaba rătezării, a ju ta ţi de copii. Nu-i poftim la

3b6
sărbătoare pe cei răi de ochi, că deoache m ătcile, şi
pe cei care fac v răji ori fură.
— De ce să fure, cînd...
— P e n tru că m ierea fu ra tă e m ai cu putere la vră-
jile lor.
Cu învoirea stareţului, a doua zi s-au dus la p e tre ­
cerea de la prisacă. Moş A ndrei şi Călina a u adus o
coşarcă de pîine şi una de plăcinte calde, cu poalele-n
brîu, cu brânză de oi şi de bivoliţă; Ieronim, pastram ă
de căprioară ; stareţul, slănină fia rtă în m irodenii ;
iar călugării, rachiu din afine şi alte fructe, num ai
de ei cunoscute, culese din m unţi. Au sosit şi cîţiva
ciobani, păd u rari şi fluieraşi. Aşa că hora s-a încins
ca la o ad ev ărată nedee. Întîia oară Ieronim şi Teo­
dora a u jucat, îm preună, horă şi polcă.
■
— Cum ? A sta-i m uta cu bivoliţele ? se în treab ă fe­
tele şi fem eile, cu m ultă m irare şi cu un soi de pizmă.
— Soţie istui tînăr, arătos, frum os ca un arhanghel?
— Şi încă iscusit m eşter zugrav ?
■
— Măi, cîte m inunăţii se tîm plă pe lum ea asta...
D ar dacă băuturile călugărilor au dezlegat limbile,
m inune a săvîrşit balerca plină cu m ied a prisecaru-
lui. Că oam enilor din obcini b ău tu ra asta le place şi-i
desfată m ai ceva ca vinul de Cotnar. Pe la p rînz a
venit şi Sofronie, deşi aseară nici voise să audă. A
privit, a băut mied, a lău d at frum useţea fetelor şi a
pizm uit voinicia flăcăilor. Ba, a întrebat, în şagă ;
— Fetelor, care vrea să dănţuiască şi cu u n ghebos?
Să vedeţi cum îm i saltă sacul din spate.
Fetele, toate, au rîs ca nişte hulubiţe vesele şi m oftu­
roase.
— Nu rîdeţi, frum oaselor, că aceea care-m i atinge
gheba are noroc toată viaţa.
Ş uguirea lui Sofronie era, de fapt, tristă şi am ară.
Ci fetele şi nevestele hohotiră şi m ai tare. Teodora

357
a şoptit u n cuvînt Iui leronim şi, surîzînd, l-a poftit
la joc :
— M eştere Sofronie, nu p e n tru noroc, ci p en tru d ra ­
goste şi om enie, te poftesc la joc de brîu...
— Crezi că... pot să joc ?
-— Poţi, bădiţă ; altm in teri nici n-ai fi adus vorba.
In adevăr juca binişor şi deşi era m ai scund decît
Teodora, nu făceau o pereche caraghioasă. Se bucura
nespus şi-i înveselea pe to ţi cu vorbe de haz.
leronim a ju cat toate fetele şi nevestele, cu voie
bună, cu veselie, cu tinerească zburdălnicie, plăcută
tu tu ro r. La urm ă, o luă la joc pe Teodora, dem onstrînd
am îndoi o sprinteneală nebănuită nici de ei înşişi.
Săvîrşeau totul cu acea seriozitate şi încredinţare că
îm plinesc ceva cu to tul deosebit. E rau aşa de p o tri­
viţi, făcuţi u n u l p e n tru altul, încît toţi s-au tras de-o
parte, au făcut cerc, au priv it şi au b ă tu t din palme.
— Măi copii, dar voi n u giucaţi, ci parcă vă x-ugaţi
ori psalm i cîntaţi, i-a firitisit moş A ndrei. U nde-aţi
deprins asem enea c u rată şi frum oasă desfătare ?
— Eu aici, în tre obcine, cînd eram copil şi copilan­
dru, ucenic.
— Eu în podgoriile Cotnarului, acolo unde sălăşlu­
ieşte veselia şi bunele norociri.
— Acum m ă bucur deplin că i-am cununat, glăsui
şi stareţu l M itrofan. Poate tagm a călugărească a p ier­
d u t un suflet ales ; dar, de bună samă, lum ea cea m i-
rean ă a cîştigat o căsnicie fericită şi, nădăjduiesc,
rodnică.
— M ulţum im , părinte stareţ, se închinară cei doi.
M ulţum im şi m atale moş A ndrei, că ne-ai prileju it
această desfătare, care, în fapt, a fost petrecerea
noastră de nuntă, că alta n-am avut.

358
 M ulţi, începînd cu lelea Călina posreBiifiă intim -;
p lări ciudate despre Teodora, de pe cînd n-aVea-
iar chipul şi-l ţinea acoperit, _
U n flăcău cioban şi-a am intit că i-a adus la stîna,
pe Obcina M are, p a tru cîrlani rătăciţi în m ărăcinişu-
rile de pe Bercheza. M ătuşa Anica a povestit cum a
a ju ta t-o la nividit şi cum i-a vindecat o nepoţică
bolnavă de lingoare, hrănind-o cu sm întînă de bivo­
liţă şi ceai de i'om aniţă. Dar, m ai ales, toţi şi-au
am intit că a p resim ţit cutrem urul. Şi parcă uitaseră
zvonurile cele rele. Toţi, aifară de călugărul Damian.
El to t şoptea
— Cu m uierea asta nu-i lucru c u ra t : a răp it un su­
flet hărăzit a sluji Dom nului. Deci n u vă bucuraţi, câ
nu sfîrşeşte bine.
— Taci, cobe ! îl sudui Călina. N -ai în drugat destule
m inciuni pe sam a ei ?
— Nu, p e n tru că unele le-am lu at de la tine, bîrfi-
toareo.
— Eu le-am tăgăduit, pe toate !
— Da ? Şi n u te în treb i unde li-s p ărinţii ? Ce ru b e ­
denii au ? Cum de-au ajuns aici ? De ce nu se des­
p a rt de bivoliţe, de aceste dobitoace ale necuratului ;
Nu le vezi ? U rîte, încăpăţînate şi m ai negre ca
smoala ? Ia r dacă sm întînă lor vindecă de lingoare,
h o tărît că...
— Mai taci, teaca m inciunilor! îl opri Sofronie, sătul
de şoapta vicleană strecu rată în cugete.
— Tac, d ar te văd cum o priveşti, cu lăcomie, şi în ­
ţeleg că arde-n tin e pofta cărnii... Te-ai repezi la‘
dînsa; ca lupul flămând şi ca buhaiul furios la juncuţă.
Cînd o vezi se stîrneşte în tin e to ată pohta spurcatei
preacurvii, iar cînd o jucai, sem ănai la bîţîială cu
diavolul care sălăşluieşte în boz.
— S lută închipuire şi bolnavă 1

359
— P ăeătuieşti băsnind cu iz de pizm ă în tine... Dar ce
să-i faci ? Ieronim e d rep t ca bradul, frum os şi ade­
m enitor ca Lucifer. Pe cînd tu, cocîrjat ca o cîrjă
ciotoroasă.
Sofronie a înţeles că nu-1 poate răpune şi-a tăcut.
D upă petrecere, Teodora şi Ieronim s-au desculţat,
au tre c u t Suceviţa şi s-a u aşezat pe stînca argintie.
Şi-au povestit zeci de întîm plări şi de gînduri de cînd
se cunoşteau şi în ain te de a se cunoaşte. Au poves­
tit şi s-au ţin u t pe braţe, pînă cînd luna a urcat în
m iezul cerului.
— Să uităm toate nefericirile de pînă acum, C2( ferici­
re a acestor clipe desăvîrşită să fie.
— M am a a v ru t să-m i spună Sofia, adică prieten a în ­
ţelepciunii. Şi a sta m ă socot a fi lingă tine. Tajţa mi-a
zis Teodora, num e sunător de îm părăteasă.
— Eu ţi-am dat num e Dorina, cea dornică şi veşnic
dorită.
— însam nă că m i-ai gîcit inim a, sufletul şi to ată făp­
tu r ă : dorul m -a h ră n it în toată viaţa : dor de dra­
goste şi frum useţe. Sînt un noian de dorinţi cît m u n ­
tele şi bine-ai făcut că m -ai dezm ierdat aşa.
In chilie, a culcat-o ca pe-un copil, a mîngîiat~o pînă
a adorm it : apoi s-a aşezat la masă, pînă în zori,
schim bînd p a tru lum inări în sfeşnice şi consumând
zece beţişoare de cărbune, a schiţat subiectele pentru
zidul exterior din apus : în mijloc, sus, punea in trarea
lui M ihai vodă în cetatea Alba lu lia şi Suceava. A
desenat chiar o scenă cu îm păcarea în tre Ierem ia şi
M ihai vodă, precum şi căsătoria coconului Nicolae Pă-
traşcu, cu dom niţa Ecatertna, una din fetele Movilă.
I se părea firesc ca, atunci cînd rom ânii, toţi rom ânii,
voiau să scuture stăpînirea sultanului, iar asta nu
se putea îm plini decît cu arm a, un rom ân viteaz sâ
fie p rim it a-i ocîrmui. G îndea : „Dacă M ihai vodă s-a

360
dovedit a tît de înţelept, încît, cu lum inarea în m înă, a
însoţit tru p u l lui A ndrei B athory pînă la groapă, după
ce l--a în frîn t lîngă Sibiu, însam nă cu a tît m ai m ult,
că va şti să facă pace cu Ierem ia, rom ân de-o lege cu
el. G îndul acesta este şi al episcopului AnastavSie
C rim ca“.
A tre ia zi, fiind dum inică, a galopat pînă la R ădăuţi
şi i-a a ră tat schiţele. Episcopul Crim ca l-a lăudat
m ult şi a adăugat :
- - Dacă nu s-or potrivi la Suceviţa, le vei zugrăvi la
D ragom irna.

E ra 13 septem brie 1600, cînd m eşterii hotărîseră

să coboare schelele din pronaos, să se vadă lucrarea
în întregim e, gata. Se bucurau c-au sfîrşit o lucrare
grea. D ar Ieronim a ră ta trist şi neliniştit, se vorbea
că vine cancelarul Ian Zam oyski, cu oşti puternice,
să-l aşeze iar în Scaun pe Ierem ia Movilă.
— Dacă-l biruie pe acel lo tru de M ihai vodă, se ară ta
osebit de bucuros m eşterul Ion, m ăria sa o să fie mai
darnic cu noi. E ra cît pe ce să răm înem fără ctitori...
Iar dacă se înţeleg cu nem eşii unguri din T ransilva­
nia şi cu otom.anii care trec D unărea, şi-l lovesc din­
spre tre i zări, arhanghel să fie şi to t nu poate răzbi,
îl spulberă pe necugetat şi din Alba lulia şi din Tîr-
govişte.
De astfel de gîncluri, de tem eri şi bucurii se mo­
lipsiră şi Sofi'onie şi ucenicii ; num ai Ieronim , Teo­
dora şi moş A ndrei arătau trişti, în d u reraţi, opăriţi.
— Norocos Ierem ia vodă şi fra te-su Sirnion, ticlui
prisecarul. Se vede că le-a plouat la nuntă, că au zărit
cum se deschide cerul în noaptea A junului de Anul
nou, că au m ulte vîrtecuşuri în cap, m ulte cuiburi de
rîndunele, de lăstuni şi de cocostîrci la casă, iar soţiile

361
le-a u îm podobit iatacul m ăcar cu cîte un ibovnic. Şi
chiar doam na Ilisafta, um blînd cu vreun m usafir leah,
p rin poienile din preajm a Sucevei, y a fi aflat ceva
frunze de trifoi cu p a tru foi, le va fi cules de sub şa­
lele m ăriei sale, ca să le aşeze sub perna voieyodului,
cu descînt. Pe cînd M ihai vodă, vorba cm tecului .
Cine are noroc, are ; pune piatră şi răsare. Pus-arn şi
eu busuioc şi nu răsări de loc : se vede ca n-am no .
Deşi îl însoţesc v iteji ca acei Stroe Buzescu ori State
Boldur, pe care i-am văzut şi eu.
leronim privea Sinaxarul şi aproape n u-i venea a
crede că ei, doi-trei m eşteri, au izvodit atîtea sute,
mii de chipuri, de braţe, de ochi, zeci şi zeci de case.
de palate, de tu rn u ri în patru, în şase, în opt laturi
ori rotunde.
— Ai îm podobit anum e cîm purile cu palate, oraşe,
cetăţi, tu rn u ri, şi p rin culorile lor vii : galben, verde,
albastru, portocaliu, cărăm iziu, ai lum inat priveliştile,
Ieronim e. Toate p a r adevărate. Capetele sfinţilor sau
m ucenicilor, înconjurate de nim buri aurite, ara tă
calme şi senine. Uite-1 şi pe H aralam bie, despre care
moş A ndrei spune că a pus m oartea în lanţuri.
— Ci în erm inie scrie că „prin sabie şi-l prim eşte
sfîrşitu l“... Deci de m oarte a m u rit şi înlănţuitorul
m orţii, rîse Sofronie.
Dînd cu ochii de m area largă, de corabia acostată
la ţărm să încarce m oaştele lui loan G ură de Aur, de
cetatea cu m ulte tu rn u ri şi cu tre p te coborîtoare pînă
la apă, de m ulţim ea înaintîndă spre corabie, coborînd
din tre a p tă în treaptă, leronim îşi am inti că a v ru t să
zugrăvească în felul m eşterului italian Giotto.
— E bine c-am a.şezat tabloul acesta pe consola a r­
cului ; am p u tu t întinde m area şi corăbiile de partea
retrasă a zidurilor, ca şi cum s-ar pierde în zare. Oare

162
va şti lum ea, vreodată, cît ne-am zbătut ca să făptuim
o frescă bogată, frum oasă, fără pereche ?
Teodora îi cuprinse m ina şi stă tu ră aşa, o vrem e,
plim bîndu-şi p rivirile şi gîndurile de la un tablou la
altul. Apoi ea şopti, cald :
— Vezi ? Şase cămile, cu poveri în spinare, stau ţa n ­
ţoşe şi liniştite la in tra re a în cetate. Cînd le zugrăveai,
m ă gîndeam : „Oare o dată şi o dată, vom putea m erge
prin lum e, la Ierusalim , la Roma, F lorenţa ori Ve­
neţia ? A, uite ce cum inţi s-adapă oiţele albe... Cînd
le zugrăveai, m i-ai spus : ,,Le îm brac în alb, p entru
că îm i am intesc de copilărie“... M eşterul Sofronie a
cîrtit ; „Adică sam ănă cu m ieluţa, singura-ţi a v e re “.
Ci eu le văd ca pe nişte flori ale păcii. De ce ţi le arăt
oare ? D oar tu...
— A rată-m i-le, Dorina, p en tru că, din clipa cînd
le-am aşezat acolo pe zid, nu m ai sînt ale m ele : sînt
ale tu turor. Rău îm i p are că-n m ulte scene-i prea
m ultă cruzime.
— Cînd schiţai tem ele, cu erm inia în m înă, am n u ­
m ărat caznele şi chipul în care au fost ucişi m artirii.
N um ai în lu n a septem brie am găsit 31 de ucişi prin
sabie, unul lovit cu pietre şi lem ne, 4 înecaţi în mare,
3 arşi pe rug, d in tre care doi în tr-u n bou de aram ă
înroşit în foc, 4 desnodaţi p rin întindere cu cai ori că­
mile, ca Ion vodă al nostru, unul îngropat de viu, 4 pi­
ro n iţi de stînci, 1 ars cu jeratic pe buric, 2 sfîrtecaţi
de lei şi urşi, 40 ţin u ţi în ger p în-au pierit. Am făcut
num ărătoarea asta ca să înţeleg m ai bine frăm întarea
ta, Ieronim e, şi iu b irea-ţi de oameni.
— Teodora, un filozof zice : bărbaţii ar fi sfinţi dac-ar
iubi pe D um nezeu cum iubesc femeile.
— în ce mă priveşte, spun că şi fem eile a r fi sfinte
dacă... ar da lui Dum nezeu m ăcar un sfert din d ra ­
gostea închinată bărbaţilor.

363
— Acolo am zugrăvit-o pe T e d a cea u rm ărită de ti­
nerii d estrăbălaţi şi, ca să scape, se aruncă in p ră ­
pastie.
— Ştiu, Ieronime... Ci eu n-am făcut aşa : am pălit
cu sfeşnicul şi m -am osîndit singură la tăcere şi
m uncă.
— T urturelelor, se apropie Sofronie şi sfichiui, n -aţi
băgat de sam ă un lucru : toţi călăii m ei sînt tineri,
vînjoşi, ta ri şi lovesc fără greş, ca nişte trăsnete bine
ţintite.
—■ Oare asta să însem ne că ră u l e m ai puternic decît
binele ?
—■ Eu, m ărturisi în continuare Teodora, am m ai n u ­
m ărat şi uneltele de caznă zugrăvite aici : lănci şi cio­
mege, greble şi satire, săbii d rep te şi iatagane curbe,
spade şi halebaide, bice şi harapnice, căngi şi lanţuri,
foc şi vergi de fier, ştreang şi cuţit...
— Cu m etoda m iniaturii, am povestit frîn tu ri din
viaţă, cu frum useţea şi urîţen ia lor. Pe bolţi am zu­
grăvit chipuri m onum entale, iar pe ziduri am înşirat
lum ea răvăşită, zbucium ată, chinuită, în bătălia n e­
istovită d intre bine şi rău, d intre om enie şi sălbăticie.
— Da, acum „Pantocratorur* e încă şi m ai m ăreţ, în
veşrnîntul lui ălb-argintiu, cu nim bul de aur, ca un
izvor de lum ină, curgând din cerurile p rea înalte peste
o lum e în năp astă şi suferinţă. Cele zugrăvite în Si-
n a x a r ara tă că, pe lum e, au fost şi sîn t osînde şi su ­
ferin ţe m ult m ai grele, m ai cum plite decît cele îndu­
rate de noi. N u-i aşa, Ieronim e ?
 oi'
m

M - jm
. in ;;3 '1 '•?'

Se vede ce se întîmplă
în sufletul meşterilor
cînd zugrăvesc
„Judecata din urmă“.„

La sfîrşitul lunii septem brie 1600, oştile leşeşti tre ­

cură N istrul, îl lăsară pe Ierem ia Movilă în Suceava
şi urm ară, în m are grabă, drum ul spre miazăzi, că-
tîn d să-l izbească pe M ihai vodă din tre i părţi, îm ­
preună cu nem eşii din Transilvania şi cu otom anii,
să-l scoată din dom nie şi să pună în locu-i pe Simion
Movilă şi pe Sigism und B athory. Adică să sfărîm e iar
pe rom âni în trei ţări. în asem enea îm prejurări, m eş­
terii au început lucrul la pridvor. V enit în ţa ră în-

365
dată după fra tele său, m itropolitul G heorghe Movilă
a trim is ştire că v rea să vadă Suceviţa. M eşterul Ion
se sperie că-1 v a învinui de tărăgănare, de întîrziere
a lucrului şi răcni :
■
— Aţi m igălit toată v ara la sinaxar şi-acum... Adică
nici n -a ţi m igălit, ci m ai m ult a ţi trîn d ăv it ! Scot su
lenea şi huzurul din voi. O să lucraţi şi noaptea. Da,
şi noaptea !
—• M eştere Ioane, îl în fru n tă Ieronim , dacă erai aici,
vedeai că am m uncit pe brînci. D upă ce m -am întors
de la V erbia, am m ai fost doar tre i zile la Suceava,
două zile la vînătoare, iar în alte cîteva după amiezi
ne-am odihnit, prinzînd chitici ori culegînd zm eură
sau bureţi. încolo, tru d ă pînă la istovire. De m ulte ori
am tencuit noaptea, în d ată după cîntatul cocoşilor.
Ca să te încredinţezi că am m uncit cu osîrdie, n u ­
m ără, dacă ai putere, cîte făp tu ri om eneşti am zu­
grăvit în pronaos, cîte suliţi şi spade, cîte stele...
— Ei, d a r ştii că eşti m ai bun de gură decît te cre­
deam ? Isihastule ! Taci şi lucrează ! Zugrăveala din
pridvor să fie încă m ai frum oasă ! D upă pridvor te
judecă ctitorii. Şi vreau să-i uim im pe toţi ! D ar mai
ales pe Elisabeta doam na. Că la dînsa-i pîinea şi cu-
ţitid domniei, cheia şi lacata banilor.
C ălugărul D am ian avea şi el un h a r al lu i : făcea o
bună ciulam a de colbeci. D upă ploiţa de astă noapte,
l-a lu a t şi pe Ieronim la cules colbeci, p rin b ru stu rii şi
iarb a de pe m alul Suceviţei.
— Ies la păscut şi-i culegem, ca pe nuci.
Şi cum era în a cincea zi de cînd lucra, din zori în
am urg, la desăvîrşirea schiţelor şi am plasarea lo r pe
zidurile pridvorului, îşi îngădui trei ceasuri de ho-
dină. U m blînd p rin b ru stu ret, călugărul aduse vorba
despre vînzarea icoanelor şi despre negustoria jupî-
nesei Irina :

366
 tigâ în tre it ! Mai bine dâ-m i-le mie să le vînd...
— Nu pot, pe toate le-am tocm it la m eşterul Ion.
Ca să-l înduplece, a prins s-o laude pe Teodora.
■
— Cum ai gîcit că-i frum oasă şi deşteaptă, m eştere,
cînd... ? Ai avut noroc. D ar eu, o cîrm i văzînd că nu-i
place să-l audă vorbind despre cea pe care totdeauna
a ponegrit-o, eu tot m ă tem : p rea-i frum oasă, prea-i
bună, prea-i iertătoare. Mă tem , zău m ă tem , lero-
nime, să nu te piardă cu atîtea însuşiri de aur.
In cuhnie, Dam ian a a ru n c a t colbecii în ceaunul cu
apă clocotindă şi i-a lăsat să fiarbă, bine acoperiţi.
Apoi i-a scos şi i-a spălat în tre i ape reci ; cu clacă
de cinci călugări, a scos carnea din căsulii.
— T rageţi-i de corniţe şi, vedeţi ? ies curaţi şi albi
curnu-i caşul. Vă fac o ciulam a şi-un cighir să vă lin ­
geţi pe buze.
l-a tocat m ăru n t cu satirul, pe un fund m are de
fag, a pus sare şi piper, m ărar, p ă tru n je l şi cim bru,
i-a am estecat cu cîteva ouă şi i-a p ră jit în oloi de
bostan. La ciulam a s-a priceput Teodora.
— Mai bune m încăruri călugăreşti, îngăduite şi în
posturi, nici că se află. Şi m itropoliţii se dau în vint
după colbeci.
— D ar nici chiticii n u sînt de-azvîrlit, surise Ieronim.
Acum în toam nă, călugării îndestulau căm ările şi zăm-
nicele cu p utini de u n t topit, burduşele de iorînză,
păstrăm uri de căprioară, hîrzoburi ori m arin ată de
păstrăvi, slănini bine afum ate şi ardeiate, ghebe şi
hribi uscaţi la soare ori în cuptoare şi înşiraţi pe aţă,
num ai buni p e n tru borş ori pilaf cu hrişcă, provizii
p en tru iarnă.
Văzîndu-1 că se îndeletniceşte cu colbecii, m eşte­
ru l Ion iar s-a m îniat :

367
— In loc să zugrăveşti, te ţii de prostii ? Auzi 1 ! Ci*
ghir şi ciulam a !
Sofronie e ra de aceeaşi părere ; dar cînd a gustat
acele m încări, a incetat dojana. A sorbit două ulcele
de a fin ată şi, prinzînd curaj, a pilduit în şoaptă, la
urechea Teodorei :
— Ca s-o ispitească pe Eva, satan a a lu a t înfăţişarea
unui bărbat frum os şi i-a întins m ărul. O rbită de chi­
pul bărbatului...
— Norocul meu, bădiţă, că m ata eşti certat cu fru m u ­
seţea, a surîs Teodora, neîngăduindu-i să pom enească
num ele lui Ieronim.
După sfatul lui M itrofan, h o tărîră ca pe boitele
pridvorului să fie zugrăvită lum ea cerească, în sirn-
bolm i cît m ai lesne de înţeles p e n tru oricine. Pe pe­
reţii de la apus, m iazăzi şi m iazănoapte, să aşeze în-
tîm plări din isto ria vechiului şi a noului Testam ent.
Jos, un şir de sfinţi ostaşi.
— D upă dorinţa m itropolitului, să zugrăviţi, pe larg.
viaţa sfîn tu lu i Ion cel Nou. Auzi, Sofronie ?
— D ar nu~i cunosc viaţa, ia r din erm inie lipseşte,
— T e-ajut eu, şopti Ieronim .
— Ju d ecata din urm ă să fie m ai m ăreaţă ca la Vo-
ro n eţ !
— Ne străduim , m eştere ; dar uşa, d rep t în m ijlo­
cul peretelui, rupe u n itatea şi frînge aripile m ăreţiei,
— Poftesc să nu m ai cîrteşti !
— Sus pe boltă, o zugrăvim pe Fecioară ca orantă,
cu Isus Em anuel la piept, zise Ieronim , prefăcîndu-se
a nu lua în seam ă vorbirea aspa'ă a m eşterului. Pe
arcade vom aşeza pe Ion Damasichinul, pe Cosma şi
Damian, doctorii fără de arginţi.
— Acolo, pe arcurile de sp rijin ale cupolei pridvo­
rului, ce-aţi pus ?

368
— H eruvim i şi ingeri.
— Nu, n u -i bine ! P u n eţi zodiacul. îngeri zugrăviţi
pe de latu ri şi sub bolţi.
— Aşa vom face : pe iot ro tundul d intre console :
aşezăm doisprezece îngeri, să ţin ă perdeaua sau „în-
vălătucirea cerului“, încuviinţează Ieronim . Cum zice
la Apostol : ... „ ia r cerul s-a d at în lătu ri, ca u n cort
de piele pe care-1 faci s u l“. Şi-i vom zugrăvi ca o cu­
nună deasupra şi în ju ru l lu i „D eisis“. Apoi, aici jos,
în stînga uşii dinspre pronaos, raiul ; ia r în la tu ra
d reap tă iadul, cu rîu l de foc izvorît de sus, de la pi­
cioarele scaunului lui Isus, curgînd pieziş spre colţul
de jos, în dreapta, pînă la o palm ă de podea. Uite-aşa...
Şi fără să ridice cărbunele de pe zid, desenă cetatea
raiului sau a „N oului Ierusalim ".
— N u-i bine ! strig ă m eşterul Ion, furios, m ăria sa
s-ar putea supăra văzînd c-am făcut un rai aşa de
strim t.
— A devărat, surise Ieronim ; are fam ilie num eroasă.
Să-l prelungim şi pe zidul de m iazănoapte, pînă la
uşă. Je rtfim pe sfîn tu l lacov şi facem loc lui Simion
Movilă ; că, dacă ajunge dom n la Tîi’govişte, îşi cu­
cereşte şi un locşor în... rai.
— Am priceput... îl în treru p se m eşterul Ion, mai
m u lt ca să n u -i m ai audă înţepăturile obraznice îm ­
potriva M ovileştilor, decît că s-ar fi lăm urit. Urm ări,
în gînd, aşezarea... şi tare : treceţi, de sîrg, la treabă!
Să term inăm pridvorul înainte de a se răci vrem ea !
Şapte zile m eşterul Ion a lu cra t la rîn d cu toţi. Teo­
dora le-a adus m încarea şi a sta t ca a ju to r lui Iero­
nim. L ucrau încordaţi, tăcuţi, fără hodină. Cea mai
grea m uncă p en tru Sofronie era la bolţi. D ar Ion îl
silea să facă tocm ai asta. Şi parcă se desfăta văzîndu-1
cum se învenina, se înfuria, obosea, gemea, cerînd, cu

369
m înie, tencuiala, m istria, m alaua, pulberea de ipsos,
apa de var. Mai ales făţu irea zidului boltit îl scotea
din sărite. Teodora şi Ieronim îl a ju ta u , pe ascuns.
De m ulte ori îi aducea şi lui gu starea şi-l hrănea din
m ina ei.
— Dorina, ţi-i m ilă de Sofronie ?
— Milă şi... team ă, Ieronim e.
D um inică dim ineaţa. Teodora şi Ieronim urcară pe
Dealul Crucii. Priveliştea îi incinta şi-i liniştea, ca
un balsam . Em oţia spori cînd porniră clopotele de
polileu.
— Sofronie le trage... Plînge şi rîde, strigă şi cîntă,
se roagă şi ucide p rin glasul clopotelor, p rin saltul bine
rîn d u it al lim bilor de fier izbind în doaga de aram ă,
p rin ciocănirea m ăru n tă ca de ţam bal şi cu trem u rarea
ca de tunet... D ar ascultîndu-1, eu gîndesc to t la pic­
tură. Dacă noi, aici, la Suceviţa, încheiem u n stil,
cugetul îm i porunceşte cu stă ru in ţă să născocesc
ceva nou.
— Nu cumva, m eşterul Ion te-m povărează prea
m ult cu m unca ?
— D eocam dată-i bine. Sînt bucuros, de pildă, că m -a
pus să zugrăvesc „Fecioara ru g ăto a re “, în cele tre i
locuri din pridvor. Fericirea se num eşte a n u tră i za­
darnic. O piatră de ai pus la loc potrivit, eşti folosi­
tor oam enilor. Aşa a i făcut şi tu, Dorina.
Teodora îi prinse m ina şi i-o duse la inim ă, să-i
num ere bătăile :
— Cit am rîv n it iv irea-ţi ca să-m i întregesc făptura,
dragul meu...
în d ată după am iază se apucară de lucru, deşi era
sărbătoare. în două ore au term in at m edalionul ,,Fe­
cioarei o ran ta “.
— Rău îmi pare, Ieronim e, că n-am a v u t p a rte a să­
ru ta m ina m am ei tale, m ulţum indu-i că m i-a d ă ru it

370
b ărb at ca tine... Te rog, m aică zăm islitoare a fericirii
mele, fereşte-ne de căderea în gheena supărărilor şi
a pizm ei celor neiubitori de oameni.
Cînd ucenicii a u sfîrşit de ten cu it arcadele dinspre
răsă rit ale bolţii, Ieronim a v erificat făţuiala, a m ai
netezit şi el locurile m ai aspre şi s-a apucat de zugră­
vit heruvim ii şi zodiacul. în şoaptă, povestea Teo­
dorei :
— M -am născut în zodia C apricornului, pe care aici
îl zugrăvesc ca inorog, cu corn lung, răsucit şi ascuţit.
Am văzut un tablou al lui R afael n u m it „D oam na cu
licornuT', o fem eie m îndră, cu p ă r roşcat, fru n te
înaltă, lum inoasă, ochi albaştri, m ari, umezi, pofti­
cioşi, gură mică, d ar încărcată de o patim ă abia stă-
pînită, cu rochie galbenă, m îneci roşii, largi ; ţine în
b raţe inorogul, cu cornul lu i răsucit, cu gura deschisă,
blînd ca m ielul, d ar cu nările um flate, ca arm ăsarul,
să soarbă m iresm ele fecioarei şi toate plăcerile d ra ­
gostei.
— Cînd o să văd şi eu asem enea tablouri ?
— Le vom vedea. Dorina, îm preună !... Zodia Fecioa­
rei o zugrăvesc ca pe V enus a lui Sandro Botticelli,
născînd dintr-o scoică pe m are.
Z ugrăvea lîna bogată, m ătăsoasă, alb-albastră, a
capricornului, făp tu ră cu două picioare, cu coadă de
peşte, ca la Voroneţ, şi grăia :
— Cărţile patristice spun că inorogul a r fi sim bolul
lui Isus, îndrăgostit de M aria M agdalena. Inorogului
îi place să se îm podobească cu flori, iubeşte poezia,
face scam atorii şi felurite nebunii. Este sim bolul glu­
mei, ironiei, satirei, nebuniei, absurdităţii. De aceea
poate întruchipa şi pe diavol, pe păgîni, pe iudei şi
chiar pe lepădaţii de Dum nezeu.
— Şi m ie m i-au plăcut şi-m i m ai plac glumele, poz­
nele, veselia şi jocurile, nebuniile care dau sare şi p i­

371
per, gust şi dulceaţă vieţii. Poate chiar cum plitul le-
găm înt al m uţeniei p e tre i ani. să fi fost tot un fel de
sm inteală. în ce culoare dulce ai îm brăcat inorogul
tău, Ieronime...
— Al nostru, D orina : simbol al dragostei noastre
fără hotar, la sîn cald şi v ră jit de fecioară.
— O ri de fecior... Că şi eu am sim ţ de inorog.
■— în osteriile italiene, în crîşm ele din A ntw erpen
şi în han urile din Suceava am petrecu t şi am făcut
destule şotii cu prietenii. Odată, la Roma, am legat un
ucenic fricos de un stîlp, în tea tru l cel m are, num it
Colosseum. Ş i-ar fi p ierit acolo de groaza stafiilor,
dacă nu m i se făcea m ilă şi nu m ă întorceam să-l dez­
leg. O ju m ă ta te de an, de cîte ori era singur, auzea r ă ­
getele leilor şi răcnetele celor sfîşiaţi de fiare în
arenă, de m ult, în tim pii cei vechi.
Povestea ra r, domol, zîm bind, ia r m îna i se mişca
uşor, cu iuţeala aripei de pescăruş dornic s-ajungă
degrabă la ţărm ul dorit.
Z ugrăvea zodiacul, pe un văl de pînză verzuie, des­
făşu rat de doisprezece îngeri, închipuind cerul cu
stelele :
— P lan eta norocului nostru, se spune la zodiac, este
S aturn. N um ărul 8 ne aduce noroc ; n e plac m ires­
m ele de garoafă şi m irt.
Realiza un tablou în tr-o sprintenă, dănţuire, -uşoară,
p lutitoare spre înălţim ile fă ră sfîrşit -ale cerului. Cele
douăsprezece chipuri ale zodiacului, tălm ăceau u n i­
versul întreg.
■
— De aceea chipul acesta se num eşte „Deisis“. Iar er-
m inia cere -să stea ,,pre scaune de heruvim i în chipul
focului", să poarte ,,haine albe strălucind şi fulgerînd
foarte". ...De o parte .şi de alta, stau în rugă Fecioara
M aria şi loah Botezătorul, urm aţi, în p artea dreaptă,
de cei doisprezece apostoli, îm preună cu toţi sfinţii

372
şezînd în scaune, după rang. D e-a stînga toţi păcă­
toşii izgoniţi şi osm diţi, ,,im preună cu dracii şi cu
vinzătorul Iuda, im păraţii tirani, închinătorii de
idoli, ereticii, om orîterii, vînzătorii, furătorii, hrăp i-
torii, nem ilostivii, lacomii, iubitorii de arginţi,_m inci­
noşii, vrăjitorii, beţivii, curvarii, neastîm păraţii şi toţi
pîngăriţii şi n ecu raţii“...
— Vai, că m ulţi m ai sînt !
— Păcatele-s m ai num eroase şi m ai felurite decît
virtuţile... Vin apoi c ărtu rarii şi fariseii care, „tîngu-
indu-se şi bocindu-se, îşi sm ulg b arb ele“ şi se u ită „la
prorocul Moise, carele cu degetul îl ara tă pre H ris-
to s“... în mijloc, înaintea scaunului judecăţii, zugră­
vim „Hetimasia"', adică pregătirea judecăţii : pe o
m asă crucea cu două braţe, racla cu tablele legii şi
evanghelia deschisă... Pe păcătoşi dracii îi aruncă în
rîul cel de foc ,,şi cum plit îi căzneşte cu m ulte chi­
p uri de căznitoarei unea!lte“... De aici curg în iad,
unde-i „scrîşnirea dinţilor, vierm ele cel neadorm it şi
nestinsul foc“... E rm inia socoteşte raiu l drept „sinul
iui A vraam “, unde se veselesc drepţii, în loc „îm prej­
m uit... ocolit şi zidit cu cristal şi cu au r şi cu pietre
scum pe despre toate p ă rţile şi în fru m u seţat cu
leajnine îm podobite îşi îm p istrite frum os şi păsări şi
zburătoare de m ulte fe lu ri“... Se opri şi surîse : Vezi.
Dorina ? Aşa povesteşte erm inia basm ul despre „ Ju ­
decata din u rm ă “.
Ieronim zugrăvi pe ,,Deisis“ sus, sub arcadă, în -
tr-u n cerc de lum ină : cheam ă d repţii spre sine şi tr i­
m ite păcătoşii în gheenă. Apoi au făcut ceata înge­
rilor din d reap ta tronului lui Isus : m eşteru l Ion pe
cea din stînga, iar Sofronie pe cea din spate. In trei
zile au zugrăvit şi ceata aipostolilor, cîte şase în fie­
care latu ră, în scaunele lor bogat îm podobite, îm bră-

37c
câţi în straie scumpe, alba,stre, verzi, galbene, p u rp u ­
rii ; fiecare ţine cîte o carte sau un sul de hîrtie în
m îini. în spatele scaunelor a u pus un popor de îngeri-
străjeri. Sub scaunul apostolilor, în dreapta, l-au fă­
cut pe Moise, u rm a t de cetele păgînilor şi ale ereti­
cilor.
— La V oroneţ sînt treizeci şi şase de m usulm ani,
dintre care unsprezece cu fa ţa spre noi, ară ta Ieronini.
Şi ră u îm i p are că aici n u ne putem desfăşura mai
larg.
■
— E u rît ! înghesuit ! a ţip at m eşterul Ion. Ce-aţi
făcut rîu l de foc îngust ca o cordică ? A răma,s prea
m ult loc p e n tru Moise. N -am cum îl um plea... S-a în­
furiat, a trântit pensula, a sp a rt ulcica de vopsea şi a
răcnit la, Sofronie : tu ai greşit rîul de foc, tu să-l pic­
tezi pe Moise, nepricopsitule ! Ia r de-o ieşi lătăreţ, lă­
b ă rţa t ca o caracatiţă, te-azvîrl de pe schelă !
înfricoşat, Sofronie a încercat să dreagă lucrul, dar
a, ieşit un Moise ca o cum ătră în sfadă cu vecinele.
T rem ura. Nu nim erea culorile. Iar tim pul trecea şi
tencuiala se usca. Ion tu rb a de m înie ;
— Şi m îine vine m itropolitul, nem ernicule ! schilo-
dule ! Rade tencuiala ! Toată ! Repede !...
A poruncit şi s-a, dus la stăreţie, să-şi stingă furia
cu un ulcior de berbeci. N oaptea, Ieronim , Sofronie
şi Teodora au tencuit locul şi l-au zugrăvit din nou
pe Moise. Duminică, pe la ceasurile unsprezece, au
sosit nu num ai m itropolitul Gheorghe, ci şi doam na
Elisabeta. M ahm ur, du p ă beţia de a stă noapte, m eş­
teru l Ion le-a ieşit în întîm pinare, îm pins de stareţ.
Lim ba-i era grea, îm pleticită şi nu prea p u tea linguşi
stăpînirea, cum îi da ghes inim a. S trecurîndu-se pe
sub schele, doa,mna E lisabeta privi cu lu are am inte
„Judecata din u rm ă “. Nu era m ulţum ită : p rea se­

174
m ăna cu cea d e la Voroneţ. D ar îşi am inti că aşa ho-
tărîse m ăria sa, spre a se vădi, şi p rin aceasta, că po­
goară, p rin P e tru vodă Rareş, din neam m uşatin. îşi
am inti şi tăcu. P riv i îndelung chipul lui Moise, proas­
păt zugrăvit ; m işcarea foarte vie, largă, sporită de
pelerina flu tu ră to a re în spate şi de filacterul desfă­
şu ra t înainte-i, cu m îna stingă, din ochi îm proşcînd
doj ană aspră.
M eşterul Ion tresări şi se în treb ă în sine : ..Cînd
l-or fi zugrăvit, că a se a ră “...
— Care d in tre voi l-a zugrăvit ? dori doam na să ştie.
— Sofronie, surise Ieronim . Filacterul s-a închipuit
că o pu n te albă, cu slove negre, întinsă spre Isus,
peste rîu l de foc al gheenei...
— Văd şi vă laud că şi izvorul rîului de foc l-a ţi făcut
în chip de floare roşie.
— Căutăm, m ărită doamnă, a înfrum useţa şi îmblînzi
lum ea, grăi Ieronim . în ,,Judecata din u rm ă “ din Ca­
pela Sixtină, M ichelapgelo l-a în făţişat pe Isus ca pe
un a tle t uriaş şi aspru, care izbeşte cu d rea p ta şi, fără
îndurare, prăbuşeşte în infern pe cei greşiţi. Noi ni
l-am închipuit bun, cu braţele la.rg deschise, dornic
a prim i şi a îm brăţişa pe toţi, dacă se căiesc.
— îm i place cum gîndeşti, tinere, surise m itropolitul.
In trîn d în pronaos, doam na ceru m ulte lăm uriri.
adresîndu-se îndeosebi lu i Ieronim . Şi pe dînsa o cam
înspăim întau scenele din Sinaxar, dar câta să în ţe ­
leagă. La sfîrşitul vizitei, doam na îl pofti, în decem ­
brie, să-i facă un p o rtret în ulei.
— L a porunca m ăriei tale !
— Te chem îndată ce vom şti că Simion, fratele m ă­
riei sale, s-a aşezat în scaunul din Tîrgovişte... Parca
te-ai cam în tristat, zugrave ?

375
— nu iubesc războaiele. Iar atunci cînd sîn t
în tre fraţi, îi cuprinde deznădejdea şi chiar groaza.,
— Becisnicie ! se răsti m eşterul Ion.
— Ba, firi sim ţitoare, m eştere, zîmbi doam na, cu sub­
înţeles. Şi M ovileşti! rîvnesc a stăpîni to ate tre i ţă ­
rile rom âne.
— Să dea D um nezeu ! se închină m eşterul Ion, cu
grabă, ca n u cum va Ieronim să dea glas altei obrăzni­
cii ori nesocotinţe.
— Lucrează şi o fată p rin tre voi ? în treb ă doamna,
zărind-o pe Teodora.
— E soţia m ea, m ăria ta.
— Da ? Din ce neam te tragi, nevastă ?
— Din răzeşii M urgu, din H îrlău şi m ă num esc Teo­
dora, m ăria ta, răspunse răspicat, făcind un pas
înainte şi înclinîndu-se lin.
— Teodora ? Nu cum va eşti fugara învinuită că...
— Iertare, în altă doam nă : eu sînt. G rigore era bol­
năvicios şi lingav şi a m u rit de slăbiciune şi neputinţă.
J u r şi acum, ca şi atunci, cînd nu m i-a fost dat a fi
nora logofătului Luca Stroici ; ci un om or tot am să-
vîrşit...
Şi povesti, scurt, întîm plarea din m ănăstire şi toată
viaţa, pînă azi.
— Adeveresc şi eu că aşa a/ păţit, dar şi-a ispăşit gre­
şeala, grăi sta re ţu l cu glas m u lt m ai blînd decît obiş­
nuit. Noi, cei din Suceviţa, i-am zis, în vrem ea ispa.şei,
M uta ori Necunoscuta. A m uncit cu sîrguinţă, fără
greş, în d urînd orice um ilinţă, fără cîrtire.
— Ieronim e, cînd vii la curte, s-o aduci cu tine, pofti
doam na Elisabeta.
După vizită, zoriră şi mai ta re lucrul. Teodora se
bucura că av ea loc larg p e n tru zugrăvit stele :
— P ia tră şi stele p e n tru Suceviţa... Mii de stele, se­

376
m ănate pe to ţi pereţii, ca să pară că plutim în ceruri
şi d ănţuim în lum ină.
— „Judecata din u rm ă “ e pom enită în apocalipsă, iar
noi o zugrăvim îm binînd vedenia prorocilor Daniil,
Ierem ia şi Isaiia.
— De ce aici n u colorezi cerul alb astru ?
— Culoarea vînătă închipuie haosul ce se va stîrni la
sfîrşitul lum ii, cînd, cum scrie apocalipsa : ,,O stroa­
vele au p ierit şi m unţii nu se m ai a flă “. Noi zugrăvim
m unţii şi m area aici, în dreapta, sub scaunul aposto­
lilor : doi îngeri, aplecaţi spre adîncuri, sună din bu­
cium şi cheam ă sufletele lai judecată. Vezi ? în tre
stînci răvăşite, sicriile.
— Ca nişte cutii.
— Da, iar sufletele m orţilor ies din ele asem eni unor
firave larve, înveşm întate în alb. Dincoace zugrăvim
doi îngeri care apasă taleru l balanţei cu punguţa fap­
telor bune săvîrşite de cel judecat, ia r dracii se caţără
pe celălalt b ra ţ a l balanţei, să încline tale ru l spre
po v ara păcatelor, ca să înşface ei sufletul cîntărit.
Deşi îi ştim răi şi ticăloşi noi ne p u rtăm blînd şi îngă­
duitori ; facem diavolii m ai degrabă caraghioşi decît
fioroşi.
Sofronie zugrăvea dracii : le punea în spate arhivai
păcatelor săvîrşite, gheboşindu-i sub povară. Cîte un
suflet, m ărunţel, ţin ea pe u m ăr un cocoş : ,,Cel dat
peste groapă, la înmormîntaire, prinos în tru iertarea
păcatelor", lăm urea moş Andrei, adăugind şugubăţ ;
— Păcatele ! A num e le săvîrşim ca să deşălăm nefîr-
ta ţii cu povara lor. Ci fiind eu prisecar îngerii aşazâ
în tale ru l drepţilor putinele cu m iere şi sloiurile de
ceară, arse în tru nim icirea întunericului şi, cu po­
vara lor, îi răp u n pe nefîrtaţi.
Ieronim întindea culorile pe tencuiala netedă şi
rece, iar T eodorai:

377
— Mi se pare, Ieronim e, că dacă unele culori sînt
fericite zăm islind flori, îngeri, serafim i oam eni buni;
altele, am ărîte şi nefericite p e n tru că slujesc la în ­
tru ch ip area dracilor... Cînd eram copilandră şi hoi­
năream pe înflorite dealurile H îrlăului, ştiam că
m acul îşi trage culoarea roşie, ca p urpura, din sîn-
gele risip it al unui fecior de îm părat, ucis de-un b a ­
laur, iar viorica s-a în tru p a t din lacrim ile unei dom ­
n iţe cu ochi albaştri şi cu inim a aprinsă de dragoste.
— Diavolii lui Sofronie sînt prea cătrăniţi... Dă-mi
ulcelele cu verde să-i lum inez oleacă.
— Să se poată spune : „N u-i dracul aşa de n eg ru "...
— De ce n u i-ai lăsat cum i-am făcut ? s-a su p ărat
Sofronie, cînd a văzut schim barea. Draci verzi, naiba
a m ai văzut ?
— Se văd acu, ca să nu vedem noi stele verzi, cînd o
veni iar m ăria sa în vizită şi ne-o întreba : „Ce-s pe­
tele alea de sm oală ? N -aţi auzit de arm onia culo­
rilo r ?“
D upă a sta trecură să zugrăvească : leronim — „ce­
tate a Noului Ierusalim ", adică raiul, ia r Sofronie —
gheena. în cred in ţat că vor duce şi aici tre a b a la bun
sfîrşit, m eşterul Ion a plecat la Suceava, cu o căruţă
de icoane, p e n tru dugheaina soţiei. Voia să ceară epis­
copului Crim ca zugrăvirea D ragom irnei ; să nu c u ­
teze a trece peste voia lu i : „Se află sfăd it cu Movi-
leştii ; deci să b a t fieru l c ît e cald..." Teodora obser­
vase că, de-o vrem e, Sofronie lucra cam în silă, cu
ciudă şi triste ţe : „Un betea'g singur şi oropsit, nevoit
a trece p rin viaţă şerpuind. Ci n u se află fă p tu ră mai
am ărîtă decît cea fără iubire", gîndea şi-l urm ărea
pe leronim cum picta grădina raiului. îi citea sim ţă­
m intele în um brele şi lum inile de pe chip, în felul
cum schim ba pensulele, cum scoteai: culori dan ulcele

>70
)io
ca să dea chip sutelor de aşteptători la po arta raiului.
— Tu, leroninie, faci să dănţuiască liniile şi culorile,
să spună poveşti şi să cînte.
— S înt fericit, Teod-ora-Dorina m ea, că nu-m i laşi
inim a să se îm potm olească în m îlul nepăsării ori al
deznădejdii. Mă îndrum i spre dato ria de a săvîrşi
lucruri de p re ţ şi de laudă. M îngîierea, dragostea,
prietenia, frum useţea preţuiesc nem ăsurat m ai m ult
decît făgăduielile raiului.
— Păcătosule ! îi strigă Sofronie.
— Dacă a crede aşa, m eştere, e un păcat, vreau să
răm în un păcătos îm pătim it de dragoste. Nu am n e ­
voie de sfinţenie, ci de iubire şi de frum useţe.
Deşi sta p u ţin în Suceviţa, şi Eli Ilarion observă că
în sufletul lu i Sofronie dospea un soi de invidie, m e­
reu m.ai acră şi m ai oţetită. Iar A ndrei prisecarul
dojenea :
— Pizmă, m eştere, se num eşte păcatul îm potriva
dragostei. U n păcat cu două feţe : una cînd îi pare
rău de binele a ltu ia şi alta cînd se bucură de nenoro­
cirea altuia.
— Eu am v ru t să zugrăvesc „C etatea Noului leru sa-
lim “, grăi Sofronie cu împoncişare, parcă anum e să
vădească drep tatea prisecarului.
— Am h o tărît altfel şi., nici nu m ai am m ult. Nu
vezi ?
— A, nu vrei ?... Şi m ai zici, Ieronim e, că-ţi place să
lucrăm îm preună.
— B ădiţă Sofronie, dacă ţii neapărat... poftim ! Dar
vezi c-am ten cu it to ată postata, pînă jos şi trebuie
să-i dai zor.
In fapt, Sofronie n -a r fi v ru t ca Ieronim că cedeze,
aşa de repede. Se tîngui :
■
—■De ce m ă pedepseşti ? Zugrăvesc chinurile iadu­
lui, iar sufletul îm i fierbe în smoală. Sînt plin, pe

379
d in ăuntru, de bube şi dureri. A rd pe jaru l geloziei.
Poate raiu l m-a,r m ai potoli... Şi, în gînd : ,,Eu am
prim it-o întîi, cu afurisita-i căru ţă eu bivoliţe negre.
De ce el a gîcit întîi că-i frum oasă ?“
A doua zi răm ase închis în chilie, fără să-i pese că
tencuiala se usca. Teodora a v en it să vadă de nu;
cum va-i bolnav.
— N -am chef de lucru. Mă cuprind chinurile iadu­
lui, cînd vă văd gîngurindu-vă vorbe de dragoste ca
doi hulubi. F u ria m ă am eţeşte, nu m ai nim eresc cu­
lorile şi m ă clatin gata să cad de pe schelă.
— D ar noi... noi n-avem nici o vină, bădiţă Sofroiiie.
— Te-am v ru t m uierea m ea ! U neori m i s-a p ă ru t că
prim eşti.
— Nici n u m -am gîndit !
— Te gîndeai tu, dacă n u m i te fura, nelegiuitul !
— Bădiţă, eu l-am fu ra t pe el.
— Da ? A tunci răm îneţi îm preună ! D ar s-aveţi parte
doar de plozi schilozi ca m ine ori m uţi cum ai fost tu !
— De ce m ă blestem i, bădiţă ? se înspăim întă Teo­
dora.
— P e n tru că nu eşti a mea, ca să te blestem e ei.
— N -am fi fost fericiţi.
— Tu vorbeşti... nefericito ?
— Ieronim m i-a scos din inim ă spinul nenorocirilor
şi a sădit în loc o dragoste de crin.
— Da ? Atunci... om ca acesta, fu r şi mişel, să-l
bată D um nezeu în tru p şi în suflet ! Să-i fie casa
m ucedă şi ograda pustie ! Şobolani băloşi să-i roadă
în pîntece, iar în ochi să cuibărească două ciocănitori
cu plisc de fier, ascuţit, ca să-i scociorească creierul,
ciugulindu-i vierm ii gîndurilor, să-i răm înă tidva
goală, pustie şi spurcată... Să se şteargă num ele lui
din cărţile vieţii. Diavolul să stea de-a d reap ta lui şi
cu fu rca-n tre i colţuri să-l înţepe în bojogi şi-n spli­

380
 nă, în boft şi-n fudulii, pe rîn d şi-n acelaşi tim p, ca
să nu aibă alin şi leac. Cînd se va judeca, de apoi, să
iasă osîndit la cazanul cu catran al satanei, iar ru ­
găciunea lui să fie în tru păcat. M eşteşugul să i-1
fu re altul, iar el de rîs să răm înă. Să-i fie feciorii
săraci şi nevolnici, haini şi mişei, iar m uierea lui
văduvă, după ce va fi preacurvit, chiar în faţa lui,
cu unul din m ai m arii cetăţii .şi cu un ghebos ca
mine. G onit să fie din casa lui şi pe la răscruci, pe
la poduri şi pe la uşile bisericilor să cerşească po­
m ană. D ar trecătorii să jăluiască m ilogia lui, scuipîn-
du-1 cu greaţă şi scîrbă. A părare să nu afle nicăieri,
nici să fie cineva a-1 m ilui ; ia r de va cerca vreunul
ori vreuna, acelora să le sece m ina şi sufletul să li se
spurce cu omor, dacă nu li va fi fost spurcat m ai
dinainte. Cu strîm bii să se pom enească la ziua în fri­
coşată a judecăţii de apoi...
R ostite cu m înie şi cruzime, cuvintele acestui fio­
ros blestem căzură peste capul Tpodorei ca o g rin­
d in ă de foc. Întîi surise, apoi se înfioră, se îngăl­
beni ; privirile i se îm păienjeniră şi un trem u r m ă­
ru n t porni să-i zguduie toată fiinţa. Se descum păni
şi căzu în genunchi, pe lespezi. M inute în şir nu p utu
rosti nici un cuvînt. Sofronie oprise şuvoiul vorbe­
lor, dar chihotirea rea, ascuţită şi ucigaş veselă o
am eţea şi m ai ta re :
— H i-hi !... H a-ha !... Hi-hi...
Cînd, cu m are efort, ridică p rivirea spre dînsul,
îi apăru în chipul necuratului, hlizind hidos şi spur­
cat. Se răsuci cu fa ţa spre perete şi-şi sp rijini fru n tea
de zid. Şi, încet, i se lim pezi în m inte chipul lui
leronim , aşa cum l-a în tîln lt pe .stînca argintie şi,
apoi, aşa cum a ră ta cînd a sm uls-o din zidul contra­
fortului şi i-a spălat picioarele însîngerate în apa
Suceviţei. Şi vechia-i tărie îi renăscu în inimă. Vorbi

381
rar, cu strădanie, cu durere, ca să biruie sugrum area
groazei :
— Eu... eu m ă tem de blesteme... M ă-ncleştează
groaza şi îngheţul urgisirii şi m orţii. Apoi, cu pum nii
strînşi, ca o rugă şi ca o în fru n ta re : M eştere Sofro-
nie, şi eu am tră it şi pătim it m ulte, d a r n-am ştiut
că dragostea poate stîrn i a tîta ură. Ci cred că m ata
şuguieşti, păgîneşte suguieşti, cu blestem e de apo-
calipsă.
— Da ?... A tunci, se porni din nou m eşterul, încă
m ai în drăcit ; v în t şi vifor, foc şi spuză să vă fie
partea, la amîndoi. Şi, îm preună cu Iuda şi cu Arie,
să beţi num ai pelin, cium ăfaie şi cucută clocotită.
Ouă răscoapte să vă pu n ă dracii la subţiori, să vă
ardă, iar în gură, în nări, în ochi şi-n toate găurile
tru p u lu i chipăruş de cel iute să vă vîre dracii ca să
vă usture, să vă doară, să vă pîrjolească. Să fiţi tri­
m işi în m atca focului cu sm oală şi pucioasă. Să ar­
deţi ca Sodoma şi G om ora şi de tre i ori anatem a celor
318 p ărin ţi din soborul Nicheii, zugrăviţi în cupola
pronaosului din Suceviţa şi cîte pensule aţi pus pe
zid, atîte a în ţe p ă tu ri de suliţă şi săgeată să vă gău­
rească trupurile. Am in !
Sub diavoleasca p u tere a acestui blestem , ca o re ­
v ărsare de foc, Teodora îşi sim ţi fălcile încleştate, iar
picioarele, m îinile şi fru n te a i se răciră ca gheaţa
şi-i înţepeniră. N um ai cînd hohotirea lui Sofronie se
stinse în tre ziduri, num ai cînd n u-i m ai auzi paşii pe
cărarea spre chilii, găsi în ea p u terea să se tîrîie spre
uşă, să coboare trep tele şi, trăgînd m u lt aer în piept,
o îm punse la fugă pe Suceviţa în sus, p rin tre arini
şi lozie. Cînd ajunse la stînca argintie, îşi spălă faţa
în unda lim pede. Se ghem ui pe lespedea netedă şi
plînse îndelungă vrem e, dezlănţuit, am ar. Nu se urzea
în m intea-i alt gînd, afară de cel al m orţii, aici unde

382
a în tîln it un om adevărat...' „S înt o nem ernică, dar m ă
socot în ţeleaptă că m -am stăp în it .şi nu l-am pocnit
cu un lem n în cap. Atunci, scăpare n u m ai e ra pen­
tru m ine“... Şi din nou izbucni în plîns. Aşa o găsi
Ieronim , în înserare, după ce o aşteptase şi-o căutase
m ultă vrem e :
— Ce-i cu tine ? De ce plîngi ?
Se prinse de dînsul, cu deznădăjduire; o ridică în
sus şi o strînse în braţe. înţelese, că din cine ştie ce
pricină, n u p u tea vorbi ; se tem u să nu fi m u ţit cu-
adevărat. O m îngîie. O sărută. O rugă stă ru ito r să
povestească, să spună ce i s-a întîm plat.
— A lcătuim o pereche de nedespărţit, D orina :
gîndurile, sim ţăm intele, durerile, bucuriile tale sînt
şi ale mele.
îl înlănţui cu braţele, îl săru tă cu buze fierbinţi şi-l
rugă cu înlăcrăm are :
— lartă-m ă, Ieronim e ; sîn t o fricoasă şi-o proastă.
— Dacă m i te destăinui, cu încredere, ţi-i m ai uşor.
— Am s-o fac... Ci ia-m ă cu tine, m întuitorule.
U rcînd-o în braţe, o trecu apa şi-o duse pînă la
cărare. în fa ţa tu rn u lu i de in tra re în m ănăstire ea se
opri şi în tre b ă :
— Ieronim e, dacă sînt, totuşi, o piază rea ?
O clipă, el se cutrem ură ; o privi îndelung, o strînse
aproape şi-i şopti cu durere şi îngrijorare, d a r foarte
ho tărît ;
— Tu, scrinul, dragul m eu scrin încărcat cu taine...
Te-am în tîln it pe stînca argintie, te-am prim it şi te
strîng la piept ca pe m area m ea fericire. Aşa eşti, aşa
va să fii ! Tainele se desleagă pe cale ori se pierd în
uitare.
Sus, în chilie, o a ju tă să se dezbrace, o aşeză în pat,
o înveli cu velinţă de lină ţigaie şi-i povesti, ca unui
copil, întîm plări de spaim ă şi de veselie, pînă adorm i.

383
 Se m ira de m uţenia ei, d ar s~a ferit de-a o m ai ispiti
despre pricina supărării.
In zori, coborînd din pat, Teodora şi-a pus o rantie
pe um eri şi l-a trezit pe leronim , zim bind :
— Hai să ne scăldăm în ştioalna noastră de sub
stînca argintie ; să ne curăţim de necazuri şi de pata
blestem elor.
Au m ers, fuga, desculţi pe cărare, ţinîndu-se de
m ină. A pa rece le-a înviorat tru p u rile şi le-a lim pe­
zit cugetele. Şi pe cînd îl ştergea cu prosop de in :
— Ieronim e, am p rim it ieri o grea şi piezişă lovi­
tură.
— Sofronie ?
— Da... Ci, gîndind la tine, m -am dovedit m ai tare
decît el : n-am săvîrşit ceea ce ar fi v ru t să săvîr-
şesc, ca să fiu pierdută p e n tru totdeauna.
In trîn d în pridvor să se apuce de lucru, Teodora îl
întîlni pe Sofronie. N u-i dădu buna dim ineaţă, ci îl
ţin ti cu p rivirea pînă-1 birui. Şi nici nu-1 lăsă să se
bucure văzînd-o palidă încă şi încercănată pe la ochi.
Ci, cînd îl sim ţi învins, zîrnbi, îl luă de m înă şi, cu
vorbă blîndă, îl îndem nă să urce schela :
— Te aşteaptă lucrul. Nu lăsa culorile să plîngă
şi să se usuce în ulcele ; a ju tă -le să se rînduiască, vii şi
vesele, în m inunate tablouri.
U im it de p u rta rea Teodorei, subjugat de privirile
ei, zăpăcit de a tîta bu n ătate şi cum secădenie, Sofro­
nie urcă pe schelă, lu ă ulcica plină cu verde şi, pu f­
nind a nepotolită nedum erire, dădu de cîteva ori cu
pensula pe zid. îl frăm în ta un gînd pe care nu cuteza
să-l dea pe faţă. O privi pe Teodora cum se rotea
p rin tre stîlpii schelei, pregătindu-le, lui şi iui lero ­
nim, culori şi pensule, îndem nîndu-i şi pe ucenici
să se m işte m ai repede. Cînd toţi se aşezară la lucru,
fiecare la tabloul lui, grăi, cu o ciudată răzv rătire în
glas, despre ceva care părea fără legătură cu ceea ce
vorbiseră în această dim ineaţă :
— Dacă. doam na Elisabeta vă ocroteşte, m ulţi se
vor preface că vă adm iră şi, în fapt, toţi vă vor
pizm ui şi urî.
Ieronim n u înţelegea, deplin, vorbele m eşterului,
d ar aruncîndu-şi ochii asupra zidului unde lucra se
îngrijoră :
— Bădiţă, de ieri parcă zugrăveşti cu fiere. Mai pune
galben, să îndulceşti culoarea.
— A ista-i cîm pul unde se-n v îrt dracii... P a r becis-
nic şi nevolnic, d ar invidia şi setea de răzbunare îm i
dau p u teri de zmeu.
— Pizm a-i cocleala sufletului în oţetul u rii : roade.
— Dac-aş fi întreg, spadasin m -aş face. Să nimicesc
toţi fericiţii lum ii.
— Ce glum ă-i asta ?
— P otrivită cu zugrăvirea „Judecăţii din u rm ă “.'
Auzind num ai ultim ele cuvinte, moş A ndrei puse,
fără vrere, paie peste foc :
— O snoavă : cînd Hasan se afla pe p atu l de m oarte,
îngerul păzitor îl în treb ă : ,,Unde vrei să te duci ?“
„Cum, unde ? In rai ! B ineînţeles” „Ascultă, Hasane,
tu ai m îngîiat vreodată sînii Zuleicăi ori nu ?“ „Da,
de bună seam ă”. „A tunci află, sărm ane, că a lt rai,
m ai înm iresm at şi m ai ispititor nici că se a flă“.
— Aşa-i prisecare ! Ci eu în treb : cum p oţi fi izgonit
din... raiul acestui păm înt, cînd nici n-ai m uşcat din
fru ctu l oprit, iar alţii, aşezaţi sub pom, clefăiesc ca
porcii ?
Ieronim sim ţi vorba ca pe o îm punsătură veni­
noasă, dar nu răspunse ; surise şi trecu să coloreze
el diavolii, făcîndu-i vineţi-verzui, sprinteni, cu lă-

385
diţe albe în spate, mai m ult ghiduşi ori hazlii decît
înfricoşătoi’i. Ii ajutau, vese!indu-se, Gligorie, Ispas
şi, mai ales, Teodora. Zugrăvind stele, ea se bucui’a
foarte că Ieronim lăsa înţepăturile lui Sofronie fără
răspuns. Grăi, mai tîrziu, semn că-şi pritocise m ult
vorbele şi le cum pănise în fel şi chip :
— Bădiţă, unii sînt frum oşi num ai pe dinafară, iar
sufletul li-i hîd ; alţii au tru p u l u rît şi inim a bună.
Dar, după mine, de laudă-i m ai ales acela care şi pe
d in lău n tru e frum os.
— Ai văzut tu asem enea om ?
— Da, bădiţă ; cînd nu aveam cuvinte, ochii mei se
străd u iau să p ătru n d ă şi în inimi. Şi cînd l-am des­
coperit înţelept, bun, blînd, iubitor, am zis : „Iată
întruchiparea om ului deplin“. Şi m -am închinat lui.
— Iar acu vrei să spui că eu sîn t pe d inlăuntru ca şi
pe dinafară ?
— Bădiţă, interveni Ieronim , să ne înfrum useţăm pe
noi înşine, cum împodobim aceste ziduri reci.
S trăin de vorbirea m eşterilor, moş A ndrei cuvîntă:
— Cum aşteaptă ceata d repţilor la poarta raiului, să
le descuie sfîntul P e tre a ! Iar sfîntul Pavel, iote, cum
îi m înă, din urm ă, ca pe oi la strungă... Şi cu glas
schim bat : S fîntul P etrea este chelarul C erului : păs­
trează toate cheile de la iatacurile cereşti... Dar ştiţi
de ce num ele lui vine de la... p iatră ? P e n tru că atunci
cînd oam enii se fac prea sem eţi acest sfîn t berechet
cheam ă balaurii şi le porunceşte să bată ogoarele cu
piatră, cu grindină. D ar n u bate nici toam na, nici
iarna, ci vara, cînd holdele-s m ai m îndre... B alaurii
zgrunţuresc gheaţa m ăruntă, iar P e tre a o alege, o
urcă în nori şi o varsă potop asupra lum ii m ai mare,
m ai m ăruntă, după hachiţe şi după nevrednicia oa­
m enilor. A r fi tre b u it să-i pui în m înă şi un bici,

386
p en tru că din pleasna biciului său se zice că sar scîn-
tei care, căzlnd pe păm înt, se fac licurici...
— Ieronim e, dă-m i voie să pun cîţiva licurici în
pom ii şi în v reju rile de viţă de vie din rai.
— Pune, Dorina, că pe m ine erm inia nu m ă lasă
să-l înzestrez pe sfîntul P e tru şi cu bici. D ar pe sfîn-
tul Pavel aş putea să-l dăruiesc cu asem enea sculă,
în loc de spadă ; să m îie m ai repede ceata drepţilor
spre ţarcul raiului.
— Mi se pare că-ţi cam baţi joc de... sfîntul rai !
— Ei, cum să nu şuguiască, îl ap ără moş Andrei,
dacă el, din capul şi cu m îna lui, a zăm islit povestea
cu judecata din urm ă, cu drepţi şi păcătoşi, cu sfinţi
şi draci, cu rai şi iad ?
— Ii ţii isonul, m oşnege ?
— Şaga-i tot de la Cel de sus, m eştere Sofronie. Ce ?
Crezi că după ce a zidit lum ea. Dum nezeu n -a făcut
un zaiafet de cel ţap ăn ? Şi n u singur, ci îm preună
cu Lucifer, cu Scaraoschi cel bătrîn. Ba o şotie, ba o
glum ă, ba rîzînd de cele rele şi strîm be, ba veselin-
du-se de cele bune şi frum oase. Că aşa-i rînduiala
în lum e : binele cu rău l şi sfinţenia cu păcatul, să se
îm bine şi dezbine, să se sfădească necontenit.
H îtrenia prisecarului îl încînta pe Ieronim şi-l
a ju ta să zugrăvească m ai repede cuprinsul raiului :
M aria, loan B otezătorul ţinînd crucea ca un stin ­
dard, pom ul lui Adam, din care Eva i-a dat m ărul
să-l m uşte, viţa de vie, apoi A vraam , Isaac şi lacov,
cei tre i p a triarh i ai poporului evreu, p u rtîn d în poală
coştee albe cu sufletele drepţilor.
— Iată şi „sînul lui A vraam “ , vorbi Ieronim, în felul
şăgalnic al lui moş A ndrei ; îl zugrăvesc ca la noi : o
pestelcă, unde orice gospodină îşi adună puişorii din

387
ogradă, să-i ducă în tindă, la adăpost de frig şi fu r­
tună.
P artea stingă, raiul, e ra gata, dar Sofronie nu m ai
zugrăvise nim ic în dreapta, adică în -p a rte a raiului.
Din cele cinci cete chem ate la judecată făcuse num ai
evreii. Ieronim îi veni în a ju to r şi zugrăvi ceata tu r ­
cilor, a tătarilor, arm enilor şi harapilor. La rîn d u l al
treilea, d rep t sub tro n u l de judecată, a zugrăvit m îna
care ţine cum păna sau cîn taru l dreptăţii, sub care
stă sufletul venit la judecată ; un drac negru-vînăt
întinde cangea spre el, iar alţii vin în grabă şi aruncă
în ta le r povara păcatelor om ului judecat, în vrem e ce
îngerii aşază faptele bune în taleru l celălalt. Cum
sufletul pare a fi făcut m ai m ulte fapte bune, dracii
se m înie, se fac năbădăioşi. D ar cinci îngeri le domo­
lesc zelul şi lăcomia, în ţepîndu-i cu suliţele.
— O adevărată bătălie d in tre suliţi şi căngi, surise
Teodora.
— Era o treab ă bună p e n tru Sofronie ; dar nu prea
vrea...
— Cred că nu poate, Ieronim e al meu.
C ontinuă să zugrăvească rîu l de foc izvorît de sub
tro n u l în altu lu i judecător, lăţindu-1 pînă-1 sfîrşi în-
tr-o lacom ă gură de balaur.
— In acest rîu diavolii aru n că sufletele păcătoşilor.
Iaca, le rostogolesc în v aluri de foc, p lutind şi pier-
zîndu-se în gura hîdă a b alaurului închipuind ghe­
ena. Aici, în dreapta, înfăţişez p ăm întul în tru p a t în-
tr-o fiinţă care ţine în braţe u n sicriu... Ia r sub el,
în rîn d u l al cincilea, m area întruchipată, precum vezi,
p rin tr-o fem eie voinică, jum ătate goală, cu fustă lilia­
chie, cu un steguleţ în m înă, călare pe doi delfini
m ari, iar în spate o corabie cu pînze fluturând pe
catarg.

388
 Cît a cuprins spaţiul, a zugrăvit, pe lingă făpturi
um ane, şi peşti, ci’abi, raci.
— Voi-oneţ m eşterul M arcu a aşezat lingă ţărm ul
m ării şi cinci răţu şte verzi.
— Aşa cum înoată pe iazurile noastre.
— Vezi ? îngerii trîm biţează şi m orţii se ridică din
m orm inte, fiarele sălbatice ale păm întului şi ale m ă­
rilor, cele care au m încat v reu n om îl varsă înapoi,
ca să se înfăţişeze la dreapta judecată.
S tareţul privea ,,Ju d ecata din u rm â “ şi m ustăcea :
— Sofronie sforăie în chilie, iar voi...
— Cuvioase, m ă răzbun pictîndu-1 ca pe leneşul care
doarm e în tim pul liturghiei. Şi ca răzbunarea să fie
mai... nem iloasă, am să-i pun alături, în pat, o m uiere
slută.
Prisecarul e ra m u lţum it de răspunsul, cu haz, fără
rău tate, d at de Ieronim . Dar Teodora găsi că a venit
ceasul să-i povestească despre cum plitele blesteme,
cu care îi blagoslovise zilele trecute.
— B ănui pricina lor. Dorina, se m îhni Ieronim ; iar
a lt leac n-avem decît să ne vedem de treabă. D ra­
gostea noastră-i de o m ie de ori m ai tare decît ocă­
rile şi blestem ele pism aşilor.
Cînd află unde se va picta viaţa lui Ion cel Nou,
prisecarul şi începu povestirea lui ;
— A fost om din p ărţile noastre, neguţător. Cînd
e ra copilandru şi păzea vacile în poiană, tată -să u îl
vedea adesea privind cerul : se u ita şi rîdea. „Măi,
de ce rîzi tu cînd te uiţi în sus ?“ „Pune piciorul
m atale pe al m eu şi-ai să afli.“ T ată-su a făcut cum
i-a spus. Şi ce-a văzut ? Cerul deschis, ia r pe Dum ­
nezeu cu fulgerul în m ină, ca u n bici îm podobit cu
flori. Şi ce-m i făcea ? Se juca, plesnind, uite-aşa :

389
pleosc !... pleosc ! plesnea şfichi de f.ăcări, să-i usture
şi să li se schimonosească m ulurile.
— Poveste ! cM i Sofronie ivindu-se-n pi’idvor cu
ochii cîrpiţi de somn.
— Cu tîlc, ca toate poveştile, m eştere ; că sînt unii
aşa de în n eg u raţi la suflet, că nici nu se m ai uită la
cer, ca nu cum va să se veselească inim a în ei... Cînd
s-a făcut m are, Ion a în v ăţat negoţul şi l-a îm plinit
cu cinste. A călătorit m ult p rin lume, cu caravanele
şi cu corăbiile. Dar nu um bla a tît după cîştig, cît pro­
povăduia bunătatea, cinstea şi prietenia între oa­
m eni. O dată pe o corabie se îm prietenise cu un frînc
şi, ca oam enii la drum lung, m ulte îşi m ărturisiseră
un ul altuia, fără a şti că frîncul era liftă. Şi, cum
coborî de pe corabie, la C etatea Albă, l-a p îrît pîrcă-
labului cetăţii, un tă ta r negru la suflet şi habotnic
în tru A lah al lui, cum că a r fi atras la credinţa creş­
tin ă m ai m ulţi m usulm ani. „Deci ai h ulit credinţa
m ea !“ a u rla t tătaru l. ,,S-a h ulit singură p rin ră u ­
tate a şi cruzim ea e i“. „Călăilor, bateţi-1 cu toie-
gele ? !“ a poruncit acela „Să nu-1 ie rta ţi decît dacă
trece la credinţa lui A lah“. D ar Ion în d u ra tot, fără
cîrtire. D upă îndelungă schingiuire-n fel şi chip,
călăii l-au legat de coada unui cal sălbatec şi l-au
tîrît o vrem e, apoi i-au tăia t capul. U nii zic că arm ă­
sarul cel slăbatec a r fi fugit pînă aici, în obcini, unde
funia s-a deznodat şi tru p u l lui loan a răm as sub o
stîncă. A lţii ştiu că tru p u l a răm as în m ijlocul uli­
ţei, la C etatea Albă, toată noaptea. U n jidov a văzut
în ju ru l lui lum ină şi a v ru t să tragă cu arcul. Dar
săgeata i s-a lipit de m îini. Şi nu s-a deslipit decît
atunci cînd s-a creştinat.
Povestea prisecarului îl a ju ta pe Ieronim să afle
m ai repede culorile, să le dea nu an ţe m ai alese, să

390
Lucreze mai cu spor. Aşa, cele paisprezece scene din
viaţa lui Ion cel Nou au înflorit pe zid deosebit de
repede, de uşor şi de firesc. I-a reu şit îndeosebi scena
aducerii m oaştelor la Suceava : A lexandru vodă cel
Bun în hlam idă de purpură, cu coroană îm părătească,
doam na în strai cu înflo ritu ri de aur, am îndoi întind
braţele să prim ească sicriul. Pe acesta l-a desenat cu
un capăt pe îndoitura zidului şi l-a colorat galben
deschis, ca să se vadă ca u n izvor de lum ină. îl poartă
o fem eie şi tre i bărb aţi ; fem eia, d rep t în faţă, ţine
capătul sicriului pe um ărul stîng şi stă cu braţele
larg desfăcute, dar priveşte cu drag spre voievod. A
îm brăcat-o în strai alb, cu dungi subţiri, cafenii, cu
şo rţ îngust şi lung, roşu, înflorat, cu guleraş p u rp u ­
riu, cu o pelerină tot albă, cu dungi roze şi cu pliuri
m ari, în faţă.
— Am pus aici şaptesprezece chipuri om eneşti ; dar
cel m ai însem nat e al fetei care poartă sicriul lui Ion,
p en tru că voiesc să întruchipez Moldova care-şi
aduce proteguitorul în cetatea de scaun. Şi, precum
vezi, i-am îm prum utat ceva din chipul tău.
— Cuvine-se să te sărut, dragule.
In stînga uşii dinspre m iazănoapte l-a zugrăvit pe
Teodor S tratu lat, doborînd un necredincios, iar pe
zidul de apus, pe Teodor Tiron, luptîndu-se cu un
balaur cu şapte capete şi pe M ercurie ^ ata a păli cu
spada pe Iulian, îm păratul apostat. Lucrînd la balau­
ru l ucis de Teodor Tiron, Sofronie ceru culoarea
verde ; Teodora îi făcu sem n să aştepte, cîteva clipe
pînă desăvîrşeşte o stea.
— Pe m ine nu vrei să m ă a ju ţi nicicum, m utuhco ?
U nde-ai fost ieri ?
— M-a trim is leronim la R ădăuţi să cum păr lu ti-
şoare şi calaican.

591
— Eşti soţia ori sluga lui ?
— In tre noi, nici o deosebire : în tru to tu l asem ene^
şi egali. Eu sîn t el şi el este eu.
— Mda... Adică a tu n a t şi v-a adunat.
■
— M eştere, m eştere, nim eni nu ştie cît am rătăcit
piuă m i s-a ivit lum ina lui în cale.
— D ar el ? El ce-a făcut ca să te găsească ?
— Tot ce trebuia. Mă visa, m ă dorea, m ă căuta, iar
atu n ci cînd m ulţi m ă oropseau şi m ă huleau, el m i-a
vorbit şi s-a p u rta t cu m ine om eneşte.
In zilele urm ătoare Sofronie a av u t chef de lucru :
a zugrăvit tabloul cel m are despre ,,înţelepciunea lui
Solom on“, pe zidul de la m iazăzi şi „Visul lui Nabu-
codonosor“, sub arc, pe zidul de apus al pridvorului.
Ieronim a făcut, după „C artea judecătorilor", tabloul
,,C hem area lui Ghedeon". Lucra, cu plăcere, desfă­
şu ra re a de m u n ţi şi cetăţi, de personaje şi, m ai ales,
se străd u ia s-o aşeze în tr-u n cerc de lum ină pe „M a-
ria o ranta", cu braţele larg deschise şi cu Isus prunc,
în poală. A uzind cum sta re ţu l îi lăuda lucrarea, So­
fronie ceru s-o zugrăvească el pe M aria din glaful
uşii dinspre miazăzi.
— Să-ţi dovedesc că nu-s un nevrednic !
A doua zi, în zori, l-a găsit făţuind tencuiala în
glaf, grăbit să înceapă contururile. A u rzit însă m ă­
surile p rea m ari, aşa că aureola n u m ai încăpea. S-a
înfuriat, a suduit m eseria asta m urdară şi blestăm ată.
a scrijelat tencuiala, to ată şi a plecat la Rădăuţi, să
se îm bete. Ieronim şi Gligorie s-au ostenit, m ai bine
de două ceasuri, să netezească iar peretele hărtăn it.
Şi-a pus ucenicul să deseneze conturul şi să coloreze
cîm pul ; apoi repede a scos o ,,R ugătoare" asem eni
celeia din glaful uşii din m iazănoapte.
— Sofronie s-ar putea supăra, surise Teodora.

392
 S-a întors a treia noapte, tîrziu, de la Suceava.
— Nici v înzător în prăvălie nu m -a p rim it cum -
nată-m ea... De nim ica nu-s bun ! Doar să m ă atîrn
de-o cracă.
Cu vorbă blîndă, Ieronim îl ru g ă să sufle cu au r
brîul floral de sub tablourile cu pătim irile lui Ion
cel Nou ; îi îm plini ruga fără cîrtire. Apoi a u tre c u t
să zugrăvească, îm preună, şiru l lung de scene din
v iaţa sfinţilor, proorocilor şi patriarhilor, în m eşte­
şugul m iniaturii. Fiecare spune cîte o poveste, am es-
tecînd istoria cea adevărată cu închipuirea şi perso­
najele din Biblie cu cele din viaţă. Sobrietatea unor
m işcări se opunea frăm în tu lu i şi stîngăciei altora, aşa
după cum la som ptuozitatea u nui veşm înt se alătura
fîlfîirea unei aripi de înger. La toate cele şaisprezece
scene din viaţa lui Ion Botezătorul, Teodora a zu­
grăvit cerul şi stelele, la întrecere cu Gligorie, ca să-i
îmboldească pe Ieronim şi Sofronie.
■
—■ O luăm cu noi la... D ragom irna, m eştere lero-
nime, şuguia ucenicul.
— O luăm , Gligorie. Că n-o să ne lăsăm inim a în
Suceviţa.
La tabloul ,,Botezul lui Isus“, Teodora se m inuna
de ţărm urile Iordanului şi m unţii galbeni şi verzi,
asem ănîndu-le cu m alurile Suceviţei. Şi peştişorii cu
solzişori roşii ori albaştri, ca-n ştioalnele de aici.
îngerii se înclinau fîlfîind din aripi, în faţa celui bo­
tezat, soarele lum ina cald, iar duhul, adică înţelep­
ciunea în chip de hulub, plutea în tr-u n cerc de
lum ină aurie, răsfrîn tă în apa rîului, sporind stră ­
lucirea tim pului aşezat pe un mic ostrov roşu-cără-
miziu, de sub care se iţeau capetele unui balaur
strivit.

393
— M ultă dragoste ai tu p e n tru flori, dealuri, arbori
şi m unţi ! a surîs Teodora. Ai zugrăvit aici unspre­
zece obcini. D ar de ce-ai făcut ostrovul roşu-cără-
m iziu ?
— N u-i ostrov, ci zapisul cu învoiala d intre diavol şi
om, cum zice moş Andrei. Satana a scris zapisul pe
o cărăm idă crudă ; ia r Adam, neştiind carte, a pus
degetul, d rep t iscălitură. Scaraoschi a ars acea cără­
m idă şi-a ascuns-o în albia Iordanului. Aici a stat
pînă la botezul lui Isus ; atunci duhul B inelui a fă-
rîm at cărăm ida, iar pulberea ei a înroşit apa şi a curs
la vale. S fărîm area acestui zapis a însem nat dezrobi­
rea om enirii. Povestea asta se m ai află zugrăvită la
M oldoviţa şi la Cozia, în Ţara Românească.
— O să se bucure moş Andrei.
— Ştii, Dorina, aici, pe stînca asta, arătă lenm im cu
pensula, m ult aş fi v ru t să zugrăvesc anum e ştimă,
în loc de aceşti cinci îngeri.
— N -ar fi fost ceva... păgînesc ?
— D im potrivă : cea mai cui’ată plăzm uire. Pe.ştişorii
sint cei p rin şi atunci...
— In cea dintîi zi binecuvîntată din viaţa mea.
— Vorbim amîncloi despre acel ceas, ci tot nu-m i
vine a crede c-a fost aievea : tu. Ştim a Suceviţei.
— Dragostea noastră a început ca la întîii oameni.
Şi se înşiră în rîndul m inunilor.
Ieronim încuviinţa, fericit şi zugrăvea o zidire ase­
m eni tu rlei Suceviţei, iar a lă tu ri o cupolă ca la
chioşcurile din Ţarigrad.
— Ingăduie-mi ca, în jui’ul acestei turle, să aşez
patru stele.
— Fă-le chiar acum , te rog. Eu m ă feresc înspre
dreap ta şi zugrăvesc soldaţii din stra ja lui P illat din
Pont.

394
 P en tru scena num ită ,,O spăţul lui Irod“, Ieronim a
gindit şi m igălit m ult. In tîi a zugrăvit, în partea
stingă. ,,C etatea Ierusalim ului", m are, cu ziduri înalte.
In faţa ei. Irod, cu coroană de îm părat, aşezat pe
tron ; la picioarele tro n u lu i a pus tre i robi negri ;
înaintea lui o m asă întinsă, cu m ulţi oaspeţi ; în
dreapta, Salom eea dănţuie, p u rtîn d pe creştet tava cu
capul lui loan B otezătorul : veşm întul de îm părătiţă
bizantină, din a u r şi purpură, se m lădie pe tru p u l ei,
îndoit parcă sub povară. D ănţuieşte pe un podium
ridicat pe u n stîlp şi îm prejm uit cu grilaj de argint.
In fund, pe un a lt podium , m ai înalt, doi stră je ri sună
din trîm biţe, iar în spatele Salomeei, u n toboşar
bate-n tobă ritm u l îndrăcit al danţului m orţii, ca un
prinos păgîn înaintea crudului tira n Irod, ca ospăţul
să fie sardanapalic, iar team a că un a lt îm părat îi va
lua puterea stinsă de istov.
— Pe Salomeea n-am făcut-o veselă, ci înspăim în-
tată de om orul săvîrşit în tru procopsirea nelegiuitu­
lui părinte.
In acelaşi tim p, Sofronie, cu o grabă im presionantă,
a pictat, în lum ina unei feresti'e din peretele ap u ­
sean, o scenă de groază. D intr-u n cer întunecat, pe
care ucenicul Ispas a p resă rat cîteva stele, a pogorît
două rîu ri de foc, văpaie peste două cetăţi, cu ziduri
cenuşii, încercuite de flăcări. Case arse. Oameni
m orţi.
■— Sodom a şi Gomora, peste care cerul a slobozit
ploaie de pucioasă şi foc, tălm ăci Ieronim ca p e n tru
sine. Bine le-ai făcut, dar...
— Ce ? Nici acum n-am nim erit-o ?
— N um ai cenuşă şi pîrjol. P are că înti’eaga om enire
a pierit. Ori Lot a scăpat cu cele două fete ale sale,
ca pe urm ă să se culce cu tată l lor şi să-şi ridice u r ­

395
m aşi dintr-însuî, surise Ieronim , apoi luă schiţele, le
cercetă cîteva clipe şi cu repeziciune, glum ind cu
privitorii, ivi în tre cele două cetăţi o pajişte cu cîţiva
pomi.
■
—■Se p u tea ? Floricelele tale, ca m ărarul în borş.
— A devărat, dar fără ele m ă înăbuş... Şi-am mai
schiţat încă un lucru. Poftim !... Aşa o să aibă un
înţeles m ai adînc.
Şi, pe un vîrf de m unte, desenă pe Lot fugind cu
cele două fiice ale sale, ap ărate de un înger cu a ri­
pile larg deschise deasupra lumii.
Vorba i-a ru p t-o călugărul Damian, in trîn d spe­
riat, în cămeşoi lung p în ă-n păm înt, cu testeaua de
chei zornăind la şold :
— Am visat... am visat ceva cum plit !
— A şa-ţi trebuie, dacă dorm i ziua-n am iaza mare.
— ...Se făcea că năvăleau tătarii, pe cai negri şi
roibi, cu suliţe de fier, cu iatagane de oţel, cu coifuri
de aram ă...
— Gligorie, tencuieşte acolo, peretele de m iazănoapte,
rîn d u l al doilea ! V reau să zugrăvesc visul călugăru­
lui Dam ian, întors pe dos.
— Cum... pe dos ?
— Ai să vezi.
C ăută în p rip ă schiţa so rtită p e n tru acea p arte de
zid, o cercetă cu luare am inte şi urcă schela, cu h îrtia
în m înă. Abia acum văzu că Teodora îl a ju ta pe Gli­
gorie la fă lţu it tencuiala. O cuprinse de um eri şi-o
strînse la piept, ca o m ulţum ire m ută. Pe zidul neted,
aburind parcă de prospeţim e, zugrăvi zeci de coifuri
ascuţite, aşezate pe capete aplecate, ca şi cum p u rtă ­
torii a r fugi spre dreapta. Făcu m ulte lănci subţiri,
cu v îrfu ri strălucind ca nişte fulgere pe cerul în tu n e­
cat. în prim ul plan aşeză călăreţii pe cai albi, roibi şi

396
negri, galopînd cu deznădejde to t spre dreapta. In
mijloc, d re p t în faţă, un oştean in zale, căzut jos.
C ălăreţul din m ijlocul tabloului, pe cal alb, răsuceşte
spada înapoi, cercînd să lovească un potrivnic nevă­
zut. C ălugărul Dam ian privi şi se m iră :
— D rept aşa, aşa erau, d ar veneau spre m ine. Aceş­
tia parcă fug. Cine-i goneşte ?
— Uite-1 ! schiţă Ieronim , în grabă chipul unui în ­
ger, flu tu rîn d d in a rip i m ari, ascuţite, am eninţînd
cu paloşul cetele fugare. E Gavriil, arhanghelul răz­
bunării. L-aş num i M ihail, dar ştiu că stăpînii noştri,
M ovileştii, am eţesc cînd aud acest num e. Uite, bădiţă
Sofronie, scriu aici : ,,A rhanghelul G avrilă alungă pe
filistini"... Dar, în gîndul nostru, filistinii înseam nă
otomanii.
— A dicătelea aşa m i-ai tălm ăcit visul ?
—■Cam aşa, călugăre Dam ian. Iar acum, dacă... i-am
b iru it pe filistini, să încheiem şirul sfinţilor oşteni :
D um itru, G heorghe, Procopie, M ercurie şi M arina.
A u lu crat îm preună, în bună înţelegere : Ieronim.
chipurile, zalele, coifurile, arm urile, ia r Sofronie, ba­
laurii cu care se lu p tă aceşti sfin ţi din rîn d u l osta­
şilor. La M arina însă s-a îm potrivit, cîrtind :
■— Nu cred că pot fi fem ei ostaşi. Şi încă să ucidă
dracii pocnindu-i cu ciocanul în cap ! Zugrăveşte-o.
tu, singur.
—■Eu asem ăn sfinţii ostaşi cu Făt-Frum os din po­
veste. i
— Săvîrşeşti m are păcat femeie, asem uind sfinţii
cu o... păgînească închipuire ! s-a burzuluit călugărul
Damian. Şi tu nu prea stai bine cu...
— Călugăre, te pricepi m inunat să faci negoţ şi să
strîngi danii pentx'u calici, îl opri Ieronim ; te rog,
m ulţum eşte-te cu asta.

397
— Da, rîse Sofronie ; eşti un cerşetor de o m ie de
ori m ai bogat ca noi.
— V orbiţi cu păcat, m are păcat... seinei Damian. Sînt
asem eni lui Ion care...
— Da ?... A tunci în lăzi ai încuiat... sărăcia şi, de
team ă să n u ţi-o fure, ţi-ai legat cheile de brîu, cu
un curm ei îm pletit din p a tru viţe ?
A ţîţa t de rîsul lui Ieronim , Sofronie sm ulse tes-
teaua de chei de la brîul lui Dam ian şi, sâltînd cara­
ghios ca un (drac, in tră în chilia călugărului, trase
zăvorul şi, la m ai p uţin de un m inut, începu să arunce
cu galbeni pe fereastră ; zeci, sute. L ucrătorii din
ogradă stătură, cîteva clipe, uim iţi, apoi săriră să-i
culeagă şi să-i ascundă în sîn şi-n chim ire. Clocotind
de m înie, Dam ian alerga în dreapta şi-n stingă, co-
tigea, se îm piedica în cămeşoi, se tîra, cădea în bot, se
ridica şi urla :
— N u-i lu aţi !... N u-i furaţi, tâlharilor !... Daţi-m i-i!...
N u-s a i mei. Sînt ai sfintelor m ilostenii... B ănuţii lui
Isus...
D upă asem enea ispravă, doveditoare că era ad e­
v ărat tot ce se bănuia despre negustorul de icoane
şi zvonuri, urm ară lucrul, satisfăcuţi şi veseli.
La urm ă, în luneta m are a uşii de in tra re în pro­
naos, Ieronim a stă ru it pe lîngă Sofronie să zugră­
vească pe David şi pe Soiomon, cu cîte un filacter
larg desfăşurat, ca două steaguri albe ale înţelep­
ciunii şi păcii.
— De ce m ă pui să fac asta ? P e n tru că-i prea uşor ?
— Nu, bădiţă... Mai uşor este de zugrăvit potirul ca
o floare de lum ină strălucitoare pe care va să-l lucrez
eu, în luneta mică, sub ceste p atru n ervuri de piatră,
— Mda... Şi scriitura ? O ştii ?

398
— „Înţelepciunea şi-a zidit sieşi casă“... Frum os, nu ?
Lucrînd potirul şi aruncindu-şi ochii asupra tablou­
lui u rzit de Sofronie, îl găsi stîngaci. îl drese, pe fu­
riş, cînd se afla pe schelă num ai cu Teodora, apoi în ­
tre cele două personaje zugrăvi un tra n d a fir ;
— De ce tocm ai asem enea floare ?

Cînd dulgherii au desfăcut schelăria, s-a văzut că

întreaga zugrăveală a lău n tru lu i sem ăna cu tot ce au
pictat m eşterii din vrem ea lui Ştefan vodă încoace
şi m ai m ult decît atît. Pe ziduri stăteau nu sfinţi, ci
oam eni încununaţi cu lum ină şi ostaşi în tă riţi cu
arm e, vădind putere şi vitejie, în lu p tă cu balaurii
cum pliţi ai nedreptăţii şi asupririi, ai întunericului.
D ram atice şi vii, ca aievea, poveştile scripturii păreau
a se înşira în zbor lin, p u rta te de aripi eliberatoare.
„Facerea^ şi sinoadele, S in ax am l şi ,,Judecata din
u rm ă“, toate cu arm onioasa lor îm binare de chipuri,
de straie în sute de culori : a u r şi purpură, zăpadă şi
smoală, sm aragd şi azur, tălm ăcind o n enum ărată fe­
lurim e de sentim ente : zbucium şi linişte, osîndă şi
binecuvîntare, groază şi bucurie, prăbuşire şi înăl­
ţare, om or şi zăm islire de viaţă.
Ieronim şi Teodora u rm ăreau solem nitatea şi m ă­
reţia personajelor din altar, îi încînta m ăreţia şi dem ­
n itatea ctitorilor, înţelepciunea pildelor şi pătim irile
zugrăvite în naos. Se opriră în faţa tabloului în care
călăii îl sfîşiau cu greblele pe sfîntul Gheorghe. Iero­
nim îşi am inti grija cu care Teodora zugrăvise cele
tre i stele şi găsi că roşul straielor p u rta te de doi din­
tre călăi s-a făcut m ai frum os, m ai cald. O lăuda pe
Teodora că l-a sfătu it să împodobească prichiciul fe­
restrelor cu flori şi că, tot ea, a povăţuit să înconjure
fiecare tablou din S inaxar cu chenare în roşu, galben
şi verde, adevărate ram e în ju ru l fiecărei imagini.

399
Pronaosul părea o odaie m are, înaltă, lum inoasă, ta ­
p etată cu sute de tablouri, în care frem ătau zeci de
culori. Lungile şi fluturătoarele filactere păreau stea­
gurile albe ale păcii între oameni. Gîndi : ,,M ulţum esc
Dorinei că m i-a zăm islit în inim ă această înflăcărată
dragoste, înlocuind stearpa neprihană în care m eşte­
ru l Eli Ilarion m ă îndem na să trăiesc“...
G hicindu-i pasul gîndurilor. Teodora s-a lipit de
dînsul şi l-a întovărăşit, m ută, în contem plarea ta ­
blourilor.
Soarele, sp rijin it cu bărbia de Obcina Mare, trim i­
tea pe cele tre i feresti’c ale pridvorului raze de aur,
poleind tablourile şi sporindu-le înţelesurile.
— Vezi ? dom ină lum ina aurie, care întruchipează
Binele.
— A sta am vrut. Dorina... Din noi răm îne doar pul­
bere şi cenuşă. Şi nici atît. Dar dacă zămislim un
dram de frum useţe ori o undă de bunătate, ne îm bră­
ţişează neuitarea. Şi zic, cu glas tare, că toate aces­
tea şi tot ce voi m ai face de-aici înainte sînt şi vor
fi cîntec de dragoste p e n tru tine. Dorina. Tu m ă aju ţi
a m ă desăvîrşi, cu fiecare lucrare. Şi-ai să m ă spri­
jini şi la cea în care-m i voi tălm ăci, întreagă, gîndirea
şi sim ţirea ; Dragom irna.
în d ată ce auzi că m eşterii au sfîrşit toată fresca
interioară, m itropolitul Gheorghe Movilă îşi făcu iar
drum la Suceviţa. Se bucura că to tul era tălm ăcit
după erm inie, după scrip tu ră şi după tradiţie. Chi­
purile îl im presionau, iar culorile îl încântau. D rept
m ulţum ită, dărui zugravilor cîte o pungă de zloţi :
— Vă las să... in tra ţi în iernat. B un înţeles dacă
făgăduiţi că, din m artie pînă în septem brie, săvârşiţi
zugrăveala pe dinafară. A r fi ven it şi m ăria sa lere-
m ia vodă, dacă i-a r fi d at răgaz războiul din Ţara
Românească.

400
— M ihai vodă stă tare ! zîmbi Gheorghe Movilă. îl
aju tă boierii şi ţara.
— Ci zic că fratele m eu s-a n ăp u stit asupră-i cu
oşti leşeşti, tătă re şti şi otom ane şi-l va răpune.
Ieronim suferea am ar că M ihai n -a răm as voievo­
dul tu tu ro r rom ânilor. D urerea i se schim ba într-o
m ocnită ciudă îm potriva M ovileştilor, cărora, totuşi,
nevoit era să le înfrum useţeze dom nia.
De unde se vede că
trupul femeii iubite
psalm frumuseţii
si sfinţeniei este

A dăpostit în m ănăstii'ea Hum or, A nastasie Crimca

l-a chem at pe Ieronim la sine. Viscolea şi cărările
p rin codrii obcinilor se troieniseră.
V orbind în chilie, cu cîte o ulcică de vin dinainte :
— Mă tem p e n tru zilele dom niei tale, prea sfinţite.
— Dacă M ovileşti! gîndesc a m ă pedepsi p en tru
aju to ru l d a t lui M ihai vodă, ridic îm potrivă-le boie­
rim ea prieten ă mie, începînd cu neam ul Stroici. Căci

402
chiar dacă acest viteaz voievod fi-va înfrîiit, ideea
lui tot va birui, Ieronime. Ţine m inte !
— Cînd a ajuns pilcul de oaste al lui Mihai vodă la
Suceviţa, noi l-am prim it cu p rap u ri şi dangăt de
clopote.
— M i-a spus Velica doam na, acea femeie cu suflet
de aur.
-— I-am desenat şi ei chipul ; îl păstrez, că poate o
pun în frescă. N -am văzut, cîtă lum e am um blat, fe­
m eie m.ai frum oasă.
— înţelepciunea o înfrum useţează aşa. Şi dragostea!
Ci, deocam dată prim ejdia-i m are, iar noi nu-1 m ai
putem a ju ta cu nim ic pe M ihai vodă. Să ne întoarcem ,
deci, la uneltele noastre. Te-am poftit să vezi ce am
lucrat, de cînd m -am retras la Hum or, în tru aşteptare.
Vreo două ceasuri sfătu iră despre m iniaturile
episcopului ; cum a făcut, în ,,Căderea lui Abesalom “,
unde se în fru n tă două pilcuri de călăreţi războinici,
să se audă fream ătul luptei, sunetul surlelor, tropotul
copitelor, nechezatul cailor, izbirea alăm urilor, răc­
netul oam enilor. Deşi m înuieşte num ai cinci culori.
Priveau m iniatura ,,David pream ărit de m ulţim e“, cu
m unţi înalţi, cu o cetate m ăreaţă, cu regele pe tron,
cu coroana pe cap, cu braţele larg desfăcute spre
cele două grupuri, cu m îinile întinse spre dînsul, în
sem n de slavă, şi sfătu iră cum să picteze m ai cu în ­
ţelepciune, cînd în poarta H um orului bătu drum eţ
venit cu calul în spum e. Călugării sloboziră zăvoa­
rele şi se m h a ră :
•— Fem eie ? Ce s-a întîm plat ?
— Se află aici soţul meu, Ieronim ; trebuie să-i vor­
besc num aidecît. Călugării opriră mu.safira la poartă,
cu calul de friu. Cînd ap ăru Ieronim, Teodora grăi
dinti’-o răsuflare :

4o:
— Vine, într-acoace, m itropolitul G heorghe Movilă !
Vesteşte-1 pe...
— M ulţum esc p e n tru veste, Teodora, surise A nasta­
sie Crimca, din uşa chiliei. D ar dacă vine el, m itro­
politul, e bine. R ău era dacă trim itea oşteni să mă
scoată de aici, cu sila.
In adevăr, peste trei ceasuri, tre i sănii in tra ră pe
po arta m ănăstirii. Crimca şi sta re ţu l îl prim iră pe
m itropolit în m ijlocul ogrăzii. După m ai p u ţin de un
ceas de dispută, în stăreţie, Ieronim află că m itropo­
litul a îngăduit lui Crimca să răm înă episcop de Ră­
dăuţi, deşi urcase în rang în scurta dom nie a lui
M ihai vodă la Suceava. Se bucură, îm preună cu Teo­
dora :
— Scutesc ţa ra de răzbunări şi frăm în tări păgubi­
toare tu tu ro r. Iar D ragom irna se va zidi !
Respectînd vechea rînduială, şi în iarna asta lucrau
cîte cinci ceasuri în atelier : geluiau scînduri de pal­
tin şi tei, le fierbeau în ulei şi clei, le ungeau cu ipsos,
le uscau şi le pictau. Veneau să înveţe tot sub povaţa
lui Ieronim şi p a tru călugări tineri, iar călugărul
Mina, văzînd m iniaturile lui Crimca, a cercat să de­
prindă şi el acest m eşteşug. D upă pilda celor văzute
în Italia, Ieronim îi ruga pe sta re ţu l M itrofan, pe că­
lugărul M ina şi îndeosebi pe episcopul Crimca să le
povestească despre istoria rom ânilor, despre faptele
voievozilor scrişi în pomelnice, în cronicele lui Ma-
carie, Eftim ie şi Azarie, ori în am intirile celor bă-
trîni. Ieronim însuşi le vorbea, adesea, despre Mihai
vodă şi fapta lui de pom ină. Nu-1 socotea încă înfrînt.
N egustori şi ştafetari povesteau că m ai avea oşti
bune în Oltenia, că stăpînea tari cetăţi din T ransil­
vania, că pe Simion Movilă nu-1 voia nim eni domn

404
la Tîrgovişte, că lefegii Ieşi ori tăta ri prădau ţara pă-
gîneşte.
— Nu te tem i de M ovileşti ? în treb ă Sofronie.
— In Italia ori în F landra am văzut fapte m inunate
şi om oruri înfiorătoare şi n u m ă m ai sperii. Cu­
nosc zvîcnirea apelor din zăpezile topite prim ăvara şi
izul m ucegaiului din peşteri şi nu m ă întristez. Am
tră it înfiorarea nopţilor în ţintirim e, cînd se stîrnesc
strigoii şi nu m -am îngrozit. Am sim ţit îngheţul les­
pezilor de p iatră acoperite de brum ă în nopţile de
toam nă tîrzie şi n-am tre m u ra t de frig. Ara c u răţat
coteţele porcilor şi nu m -am îngreţoşat. Am văzut
lup şi urs şi şarpe şi v u ltu r răp ito r şi m ulţi balauri
am visat, d ar team ă nu m i-a fost. Am desenat m ulte
feţe om eneşti, m ulte m îini ori picioare şi am sim ţit
bucurie. D ar ascultînd, în tru spovedanie, cîteva cu­
gete om eneşti m -am spăim întat de felurim ea însuşi­
rilor m işele ori ticăloase. D rept aceea, de om, de se­
m enul m eu, de cel cu care lucrez zilnic m ă tem . Şi
totuşi, n e ţă rm u rit îl iubesc. P e n tru că el, omul, poate
fi şi bun şi rău, şi lup şi şarpe, şi m iel şi balaur, şi
dragoste şi ură. în om am a fla t jigănii sirepe care
strică, spurcă şi otrăvesc şi arhangheli m ilostivi care
pun izvoare reci în calea Agarei rătăcită în pustie,
cu prunc la sîn. Iubesc oam enii, p e n tru că în ei am
în tîln it to a tă cruzim ea şi to ată m ilosîrdia, to ată ura
şi toată dragostea cu putinţă. îi iubesc p e n tru că,
aidom a mie, sîn t făcuţi din lut, din gînduri şi sim ţiri
m ereu îm potrivitoare.
Ucenicii ascultau şi se m inunau de cuvîntul acestui
dascăl tînăr, priceput, blînd şi filozof.
D ar m ai ales, acele zile de iarnă Ieronim şi Teo­
dora le-au închinat lucrului în chilia lor din turn.
Făceau foc m are în sobă, să fie m ereu cald şi plă­

405
cut. T encuiau pereţii cu cea mai bună tencuială,
am estecată cu cilţi de in. Apoi, la lum ina a douăspre­
zece făclii, pe plafonul chiliei, Ieronim zugrăvi „Iz­
gonirea A garei“. P e n tru arhanghelul M ihail a folosit
chipul lui însuşi, iar Teodora i-a fost m odel pentru
Agar. L ucrau în taină, să nu se afle în m ănăstire.
Totuşi călugărul Dam ian a văzut-o pe Teodora spă-
lînd în apa rece a Suceviţei nişte pînze picurate cu
văpsele ori tencuială, s-a prefăcut că se plim bă pe
drum ul de stra jă de pe zid, a tras cu coada ochiului
şi a şi p îrît stareţu lu i :
— Bănuiesc ceva n ecu rat ; zugrăvesc m ăscări pe
sfinte ziduri : m uieri goale !
Deşi nu credea, totuşi M itrofan l-a în tre b at pe
Ieronim :
— Am zugrăvit-o pe A gar şi voi zugrăvi-o, pe pere­
tele de răsărit, pe Eva.
— D espuiată ?
— Cuvioase stareţ, cît tim p va să ne m ai ruşinăm de
tru p u l nostru şi să-l batjocorim ca pe-o m are blăstă-
m ăţie ? Au nu sîntem după chipul şi asem ănarea...
— D ar dacă se m înie m itropolitul G heorghe ?
■
— • î l ştiu om înv ăţat şi înţelept ; a văzut asem enea
tablouri în Apus şi în Polonia. Deci cred că va privi
cu drag şi m ă va lăuda.
P rin vorbirea asta, Ieronim socotea că a dobîndit
încuviinţarea stareţu lu i p e n tru tabloul Evei. Şi, cum
to tu l era pregătit, tra se patul în m ijlocul chiliei,
aprinse făcliile, o aşeză pe Teodora aşa cum stătuse,
atunci, pe stînca argintie, m odelul desăvîrşit, dorit
de orice pictor : cum inte, liniştită, nevinovată şi ne-
cuvîntat de frum oasă. E ra Eva, M agdalena şi totuşi
Dorina. Lum inările din candelabru şi din sfeşnicele
din colţuri izvodeau o lum ină caldă, plăcută. Ea stă­

406
tea pe blăniţe de cîrlani cu lînă moale, iar sub cotul
drept i-a pus o pernă, ca bustul să-i fie drept, pi­
cioarele aduse cu genunchii în faţă, în unghi arm o­
nios cu tru p u l, sprijinindu-se cu degetele piciorului
stîng de m arginea patului. De candelabru a legat o
vergea de lem n, de care să-şi sprijine stînga ridicată,
ca atunci cînd a cules bobiţe de zm eură. Schiţîndu-i
conturul, se gîndi să se picteze şi pe el însuşi, în chip
nu de Adam, ci de inorog, sub rugul de zm eură, ca
ea să-l privească şi să-l îm bie cu ochii m ari, luminoşi,
buni, înţelepţi, ochi care ştiu cu o a tît de dulce ispită
să adem enească. Zugrăvea arinul bătrîn din latu ra
dreaptă, un ciot de tu lp in ă uscată şi trei tufe de
zm eură, şi povestea despre neuitatele sim ţăm inte tră ­
ite în acea zi de 6 august. îi desena tru p u l şi se bucura
foarte că-i ieşea aidom a : părul, fruntea, urechea,
ochii, bărbia, gîtul, um erii, braţele, sinii, mijlocul,
coapsele, genunchii, gleznele, talpa picioarelor, toate,
întocmai. D ar m ai ales aidom a-i prindea, din culoare,
gîndul, sufletul. Desena, zugrăvea şi vorbea :
— Aici şi aşa a îmbobocit fericirea noastră. Dorina.
Unii spun că bobocii fericirii înfloresc num ai în am in­
tire ; ci noi trăim acum m ult visata clipă a fericirii,
scăpărată în inim île noastre.
— Tu, Ieronim e, m -aî dezlegat de un ju răm în t şî de
un groaznic canon. M -ai scos din durere şi am ar şi
m -ai urcat în dulcele cer al bucuriei.
— P e n tru m ine tru p u l tău tem plu de frum useţe şi
patim ă cerească, b iru in ţă a lum inii răsărită în pîscul
cel m ai în alt al lum ii este. B ucuria frum useţii ne
apropie de cer. P rivindu-te, Dorina, m ă încredinţez
că Frum useţea-i tot una cu sfinţenia, cu dum nezei­
rea.

407
 P icta rotunjim ile sinilor şi gîndea : ...,,Fie ce fe­
m eie are taina şi v raja ei, iar desluşirea lor ne incintă
şi ne v răjeşte pe noi, bărbaţii. Ochii tăi, m ari, lum i­
noşi, calzi şi a m ulte grăitori, acum ca şi atunci ; b u ­
zele îndulcesc cuvintele. Ochii vădesc că, la tine, dra­
gostea şi n a tu ra una sînt. Ce bucurie sfintă zămis­
leşte în m ine m ireasm a de crăiţă a sinilor tăi. Do­
rina"... Insp iraţia îi izvora din lum ina făp tu rii iubite,
din tru p u l ei, m atcă născătoare de necuvîntate fru ­
m useţi ale form ei şi ale culorii.
— A laltăieri, cisluind în trapeză, Sofronie m -a n u ­
m it „arm ăsar flacără şi rază de soare, foarte drag
m uierilor şi neîngăduit de fericit".
— De data asta a spus adevărul.
— Poate ; ci eu cunosc că viaţa zăm islitorului de
F rum useţe este o nesfîrşită pătim ire.
Ştiau am îndoi că asem enea tablou, într-o chilie,
la o m ănăstire va stîrni fu rtu n ă. Că vestea va ajunge
pînă la C urtea dom nească şi...
— ...că m ă va pune în războire cu m ulţi învechiţi. Şi
m ă tem ca nu cumva, după ce te-am scos din ispă­
şire, să te afund în iadul invidiilor, jertfin d u -te ar­
tei şi frum useţelor fău rite după chipul tău... Zugră­
vind sînii Evei asem eni în tru to tul sinilor tăi, în ţe­
leg, Dorina, că ai firea gingaşă, ca a porum biţelor,
şi cu voluptate şi neprihană eşti împodobită.
Ii desena buzele şi-i povestea nepovestitul :
— Z idiţi sîntem din lu t m uiat cu rouă picurată din
cer. D ar rouă se zvîntă şi lu tu l se usucă. D rept aceea.
Dorina, să facem din dragostea noastră un ungher
de tain ă unde să ne ocrotim fericirea şi cumsecădenia,
să le cruţăm , ferindu-le de sudălm ile din vălm ă­
şagul lumii.

408
— Tu, b rad u l m eu voinic, vînjos şi mlădios, să ştii
că din ziua cînd m i-ai povestit despre scara lui Ion
Sinaitul am înţeles că-m i eşti drag şi-am nădăjduit
că dragostea m ea va izvodi în sufletul tău o dragoste
soră.
Privind-o cu luare am inte, furîn d u -i cu penelul li­
niile tru p u lu i ca să i le scrie pe zid, Ieronim se gîn-
dea la M ichelangelo, la m odelul ce-1 va fi avut pen­
tru Eva lui, urcată pe cupola Capelei Sixtine.
D orina sta liniştită, calmă, oleacă melancolică,
sem n că suferinţele trecu te au lăsat urm e.
■
—• D ar ştii, Ieronim e, că auzindu-te, p rin mai, vor­
bind cu m eşterul Eli Ilarion, m i-am spus : ,,V reau
să-l slujesc ca ucenic, să car tencuială, să-i pregătesc
culorile, să-i spăl pensulele, h alatu l şi m îinile“. Iar
tu, cînd m -ai botezat „N ecunoscuta“, ai dovedit că
începi a n u tri p e n tru m ine un sim ţăm înt omenesc,
bun. M i-i dor de to t ce am şi de tot ce-aş vrea să am.
M i-i dor de tine, Ieronim e, cum îmi era în ceasul
acela sfînt, cînd ne-am în tîln it pe stînca argintie ;
nu m -am tem ut, nu m -am ruşinat. A tunci am cre­
zut că te stăpînesc cu privirea şi te înduplec a fi cu­
m inte. Pe urm ă m -am încredinţat că acea cumsecă-
denie era, în fapt, p u rta rea ta firească, înţelepciunea
ta, tăria ta. De aceea m i-i dor chiar de durerile şi
de team a nebună cu care te-am dorit, zile şi nopţi,
săptăm îni şi luni. Deşi treb u ia să m ă feresc de tine
ca de foc. M i-i dor de dorul cu care te voi dori pînă
la sfîrşitul vieţii...
V orbirea Teodorei răsuna în sufletul lui Ieronim
ca versetele din ,,C întarea C întărilor". A sculta şi aşeza
culorile tălm ăcind aceste gînduri şi sim ţiri. I se pă­
rea chiar că se asculta pe sine însuşi. Că glasul ei,
cald şi liniştit, m ătăsos şi înţelept, cu m odulaţii de

409
d n tec , se acorda-ntru totul cu nuanţele de lum ină
şi culoare pe care le prindea, înflorind clipă cu clipă
tru p u l şi sufletul ei armonios, în toate ale lui. Căci
tru p u l fem eii iubite era un psalm închinat fru m u ­
seţii şi sfinţeniei.
— Dorina, ştii ce-am făcut, în clipa cînd te-am zărit
pe stîncă şi tu nu mă văzuseşi încă ? Te-am desenat
pe o piatră, cu o bucată de crem ene ascuţită... Apoi,
ca să nu se şteargă şi ca să mă încredinţez că în ade­
văr te-am văzut, că erai o ştimă... aievea, am reînnoit
de trei ori desenul, pînă în prim ăvară, cînd puhoiul
Suceviţei a ră stu rn a t p iatra şi-a şters liniile. M-am
întrebat, de m ulte ori, cum de nu ţi-am recunoscut
m îinile, eu care...
-— Ci eu zic că m i le-ai recunoscut, cînd se întîlneau
cu ale tale, la frăm în tarea ipsosului, în ciubere. Ce
calde şi puternice mi se păreau m îinile tale şi cît
m ă înfiora atingerea cu ale mele...
— Hm... Şi eu m ă înfioram , dar nu cutezam să ţi
le strîng ori să ţi le m ingii. Intr-o biserică din T ran­
silvania am citit o inscripţie : ,,Cînd zugrăveam
icoana asta gîndeam la o fată frum oasă ; o aşteptam
să vină şi. Doamne, nu mai v enea“... Şi eu gîndeam
la Ştim a de pe stînca argintie... M are înţelepciune
dovedit-ai îm brăcîndu-te în alb, în ziua cînd am
început lucrul în altar. Ai fost floarea gîndului fără
prihană.
Povestea şi-i picta stingă ridicată, spre a culege bo-
biţe de zm eură.
— Nu din înţelepciune, ci din dragoste, m -am îm ­
brăcat în alb.
— Mă absorbeau m unca, dorinţa, rîvna de a îm po­
dobi aceste ziduri m ăcar cu o rază de lum ină. Mama

410
răsădea flori în fata bor-deiului, „să fie frumos"
barem o vară. Eu aşez florile pe ziduri, să stră lu ­
cească m ulte veacuri. Noi, în icoanele astea răsări­
tene, um blînd după... sfinţenie, schivnicim omul, îl
secătuim de viaţă şi, deci, îi fu răm bună p arte din
frum useţe. Ci ne înşelăm : F rum useţea-i adevărata
sfinţenie.
— Am auzit că la greci fecioarele m odele de sculp­
tori p e n tru statu i treb u iau să se înjunghie pe altarul
zeiţelor p e n tru care au pozat. Eu m ă jertfesc, lero-
nime, pe a lta ru l făp tu irilo r tale, nădăjduind că mă
iubeşti nu num ai p en tru tru p u l meu, nu num ai
p e n tru viaţa m ea m ult încărcată cu osînde, nu num ai
p en tru inim a mea, ţie fără m argini credincioasă, ci
şi p e n tru m inunea că inim ile noastre s-au întîlnit,
din nu ştiu ce înaltă poruncă, tocm ai aici, în acest
loc zăm islitor de bunătate, curăţenie duhovnicească
şi frum useţe, că s-au d ăru it u n a alteia şi că se doresc
dincolo de cuvînt şi de înţeles. P e n tru că, după ce
to tul e îm plinit, încă m ai stăruie în noi acel dor ne­
liniştit al depăşirii, acea n esătu rare în tru dragoste.
— Ştiu că de s-ar stinge în noi acel dor şi-acea nesă­
tu rare, noi n-am m ai fi... Mă bucur m ult că am iz­
b u tit să-ţi aţintesc p rivirile spre rugul de zm eură
d indărătul căruia se va ivi... inorogul.
— Ochii sînt m ai m ari decît ai mei...
— Nu, Dorina, ai tăi sînt de o su tă de ori m ai calzi,
m ai vii, m ai adînc grăitori.
— Hm... A dineaori m i-ai spus să m ă u it spre bobi-
ţele de zm eură ; ştii la ce priveam , de fap t ? La tine,
tu, soarele m eu !
— Acum, lucrînd la acest tablou aflu, încă o dată, ce
patîm ă n ecruţătoare-i p en tru m ine pictura. Şi-s fe­

411
 ricit că pasiunea asta-i îm pletită cu patim a dragostei
p en tru tine, Dorina. Mi-i dor să lucrez, să fac opere
m inunate ; m i-i dor de fu rtu n i .şi de cer senin ; m i-i
dor de tra i plin, frenetic şi de odihnă în singurătăţi
silhuie ; m i-i dor de prietenie şi de dragoste... Dar
m ai ales de tine m i-i dor. Dorina. P e n tru că tu eşti
în tru ch ip area Frum useţii.
O privea, o sorbea, o pipăia cu ochii, cu gîndul,
să-i p rindă toate contururile şi culorile, în subtilele
lor n u an ţe de viaţă, palpitînd în sîni, în coapse, în
şolduri, în genunchi. De cîte ori a văzut-o despuiată
a aflat-o to t m ai tainică şi frum oasă fără de m ăsură,
îşi am intea că în tîia oară i s-a p ăru t aşa, atunci cînd
privea tabloul „în ălţării" din altar. A tunci îşi tăl­
m ăcea gîndurile şi sim ţăm intele prin privire, sin-
.gura p a rte din trup, afară de m îini, neacoperită.
Acum grăia cu întreaga-i făptură, cu buzele-i moi şi
copilăreşte îm purpurate, cu netezim ea lum inoasă a
frunţii, cu sfîrcurile roze ale sinilor, înconjurate de
două cerculeţe vişinii, cu ro tundul şoldurilor, cu
m işcarea abia sim ţită a pieptului, cu vălu rirea spu­
m oasă a părului castaniu. Toate tălm ăceau dragostea
şi sporeau în el izvorul rîvnei de a trăi, izvorul în ­
viorător al iubirii.
— în tr-o zi, i-am spus lui Sofronie : „B ădiţă eu cred
în tinereţe, în prietenie, în dragostea femeii, în fru ­
m useţea sfîntă a artei, a picturii, acest veşm înt în
care îm i îm brac viaţa şi m oartea". Iar el a răspuns cu
o grozăvie : „Frum useţea cea fără de pereche diavo­
lului slujeşte"...
— P îngărire ! lubeşte-m ă, Ieronim e, cu patim a cu
care m ă pictezi şi pictează-m ă cu ardoarea cu care m ă
iubeşti. Căci chiar cînd am îndoi fi-vom cenuşă, d ra­
gostea noastră va dăinui m ereu, m ereu în m ilioanele

412
de semeni, îm brăţişaţi ca şi noi în tru neprecupeţita
şi s tîn ta dăruire. Şi să ştii, chilia asta, din tu rn u l de
m iazăzi-apus al Suceviţei, chiar cînd noi nu vom m ai
fi, se va num i sălaşul sfînt al dragostei lui Ieronim
şi al Teodorei sale.

P rin tre toţi cei din Suceviţa, Ieronim era socotit

acum d rep t cel m ai priceput, m ai pregătit, m ai ta ­
len ta t şi m ai bun dintre m eşteri. Pe toţi îi im presio­
nase cît de repede l-a în v ăţat pe călugărul M ina să
lucreze la cărţile pe care, cu pricepere şi îndem înare,
le copia. Deşi schiţa fresca exterioară aproape sin­
gur, găsea vrem e să-l ajute pe sta re ţ la întocm irea
pom elnicelor cu oamenii de seamă, aşa după cum
m ergea cu Teodora să adape vitele, să pritocească
poloboacele cu m urături, să care lem ne cu săniile şi
să zugrăvească icoane p e n tru prăvălia jupînesei
Irina. Şi dacă stareţu l M itrofan se pricepea să curm e
discordiile şi zîzaniile din enoria lui, povăţuind, do­
jenind şi m ai ales înspăim întînd cu blestem ele-i cele
cumplite, călugărul Dam ian, care iarna nu prea hor-
hăia prin lume cu negoţul cel bănos, îşi avea ucenicii
lui în tru strîngerea cu patim ă a arginţilor : p rin co­
libe din pădure, prin stîni părăsite, p rin scorburi,
prin peşteri, unde descîntau şi chem au în aju to r pe
Lucifer, stăpînul cel hapsîn al aurului. Ca descînte-
cele să aibă izbîndă, adică să afle comorile ascunse în
paza satanei, luau cîte o fată fecioară care, chiar dacă
nu ghicea ascunzişul lor, se încredinţa ce bărbaţi sînt
unii călugări şi aşteptau să vadă ce alişveriş vor avea
peste nouă luni. C ălugărul D am ian şi m eşterul So-
fronie îşi făcuseră obicei să urce în sanie, să gonească
pînă la R ădăuţi ori la Suceava, să se înhăiteze cu le­

413
fegii Ieşi, cu tin eri de pe uliţi, cu unii călugări cheflii
şi să bea pînă se prăbuşeau sub masă. Aşa că în ce­
tate a m onahală Suceviţa, ca pretutindeni, în v ăţătu ra
se îm bina cu neştiinţa, evlavia cu neruşinarea, sin­
ceritatea cu fariseism ul, deşteptăciunea cu prostia,
sfinţenia scripturii cu satanica m agie neagră. Cel mai
bine, călugărul Dam ian ştia că, p rin tre cei două sute
şaptezeci de călugări de toate vîrstele, erau m ulţi
curaţi ca lacrim a, dar şi unii demonologi, adică în ­
chinători satanei, socoteau fem eile d rept făpturi
spurcate şi, filotim i fiind, le strecurau noaptea în
chilie, să scoată dracii din ele, dom olindu-le cu pu­
tere a cea bărbătească şi lăsîndu-le în zori să plece
cu bocceluţe cu daruri, ca să m ai vină şi altădată,
cînd s-or um plea iar de draci. Ieronim observase că
aceia la care noaptea întîrzia cîte o m uieruşcă, a doua
zi cîntau rugile cu m are osîrdie şi cucernicie, aşa că
nu lipsea nici făţărnicia.
In m ijlocul acestui am estec de făp tu ri şi apucături
de m ulte feluri, Ieronim şi Teodora îşi duceau traiu l
lor deosebit. Cei m ai m ulţi îi iubeau şi-i respectau,
dar se aflau şi unii care-i urau. îi iubeau p en tru că
erau cumsecade, buni, sfioşi, cuviincioşi cu toţi. însă
din ceasul cînd a refuzat să-i dea zece icoane p en tru
vînzare, Dam ian s-a slobozit în tru cîrtire :
— Amîndoi, nişte nem ernici care spurcă m ănăstirea.
El, pecetluitul satanei... Ia r ea, ce m ai ! D racul gol.
Uite-o : se îm bracă în cămăşi şi catrinţe, în bondiţe
cu jderi, cu căciuliţă de hulpe şi cu ciuboţele roşii, ca
să ne ispitească pre noi, bieţii călugări schivnici, în
neostoită vrajb ă cu p artea m uierească.
Auzind cum cîrtea „butoiul cu osînză“, Ieronim
a rîs :

414
— Tot vorbind despre virtute, unora li se acreşte,
părinte Damian, şi se preschim bă în doritori a să-
vîrşi dulci ticăloşii.

D ar g rija cea m are, din iarn a aceasta, a zugravilor

Suceviţei era desăvîrşirea schiţelor p entru fresca
exterioară. T rebuiau să ţină seam a că la aceasta nu
se putea lucra pe ploaie, pe vînt, pe căldură prea
m are. Şi că, totuşi, trebuia term in ată pînă în octom­
brie 1601. De aceea se im punea cea mai iscusită rîn-
duială şi totul p regătit din vrem e. Apoi tencuiala se
cerea a fi am estecată încă mai bine cu cîlţi şi cu var
din cel m ai bun. La fel culorile : să pătrundă adînc
în zid, ca să în fru n te vrem uirea veacurilor.
Au ho tărît să înceapă tot de la răsărit, cu absida
altarului şi a naosului. P lănuiau a zugrăvi „C inul“
în lunile m artie, aprilie şi m ai ; apoi, în iunie, să pic­
teze „A rborele lui Ieseu“, ,,A catistul Maicei Dom-
n u lu i‘‘ şi ,,A părarea C onstantinopolului“, adică tot
peretele dinspre miazăzi. în iulie şi august, cînd soa­
rele bate m ai tare, îşi propuneau să zugrăvească la­
tu ra dinspre m iazănoapte : ,,Scara S inaitului“, ,,Fa-
cerea“ şi viaţa lui Pahom ie. Tot în această lună să
zugrăvească şi turla. în septem brie şi octom brie să
dea gata pridvoraşele şi peretele de apus, unde le-
ronim stăru ia să dobîndească învoirea de a aşeza pe
cei m ai de seam ă voievozi. Zicea :
— Istoria e tim p p ăstrat cu grijă, e am intire ocrotită
şi îm prospătată, cum îm prospătăm candela cu untde­
lem nul cel m ai bun, ca lum ină să avem.
în cetatea Sucevei, m eşterul Ion a înfăţişat aceste
schiţe ale lui Ieronim , aşa fel ca să stîrnească m înia
m itropolitului, ,,să-i mai reteze cineva nasul“ .

415
— Rău îm i pare, a surîs acesta, după ce a privit cu
luare am inte, că n-am poruncit ctitorie m ai lungă şi
m ai înaltă, că l-aş sfătui pe m ăria sa a prim i acest
plan. Bineînţeles, fără M ihai vodă.
— în a lt p rea sfinţite, cuteză Ieronim , ne obligă fap­
tele lui.
— E duşm anul nostru, al M ovileştilor, tinere !
— Iertare, ci eu cred că acel M ihai vodă s-ar cuveni
să aibă doar un singur duşm an : sultanul, înrobitorul
rom ânim ii. De aceea pre sultan îl pun sub teascul
caznei.
— Z ugravule, n u -ţi tem i capul ! ? E aşa de frumos,
şi-ar fi păcat.
— Ba mi-1 tem , înalt p rea sfinţite. D ar dacă Mihai
vodă se întoarce de la îm păratul nem ţesc şi dobîn-
deşte izbîndă, chiar fra ţii Movilă a r cere să-i zu­
grăvesc chipul, alături de al m ăriilor lor.
— Taci, Ieronim e ! se sperie m eşterul Ion.
— Vorbesc cu unul din cele m ai lum inate capete
din cîte are M oldova azi ; şi nu cred că-i prim ejdios
să spun adevărul.
— G îndeşti ca episcopul Crimca.
— Pe care ai avut înţelepciunea să-l vezi la Humor...
A ltm interi aş zugrăvi o singură pildă : a celor doi
orbi, iar pe filacter aş scrie, verset din M atei 15, 14 :
,,Orbul pre orbul povăţuind, am îndoi în groapă vor
cădea“...
M itropolitul zîm bi oleacă m îhnit, oleacă stingherit
şi îngrijo rat : îi plăcea tîn ă ru l zugrav, dar ştia că
vodă Ierem ia repede ar chem a călăul. în tre b ă :
— Tu m -ai zugrăvit în naos ? Ai folosit culori cam
întunecate.
— Iertare, în alt prea sfinţite, dar sînt num ai p u rpură
şi lapis lazulli...

416
— Şi aşa cum stau, în genunchi, înţelege norodul câ
sînt sfetnic m ăriei sale ?
— Eşti în naos, la rînd cu casa m ăriei sale voievodul
şi doam nei M aria. La Voroneţ, m itropolitul G rigore
Roşea s-a zugrăvit afară, de-a stînga in trării în p rid ­
vor. Ci, fereşte-ne, Doamne, de ispita trufiei...
A sem enea vorbire făţişă, de-o nesăbuită îndi’ăz-
neală, îl năucea pe m eşterul Ion ; pe m itropolit îl
făcea doar să zîmbească. Şi ca şi Sofronie, Ion, cît
era el de m are m eşter, începea să se team ă : ...„Tine­
relul ista îmi fu ră şi alişverişul şi faim a. I-am d at nas
şi m i-o ia înainte"...
Au plecat de la m itropolit cu făgăduiala că vor
prim i răspunsul pînă la lăsata secului de postul m are,
după ce sfătuieşte şi cu m ăria sa. Pe uliţă Ieronim
se întîlni cu un căpitan din s tra ja donviească şi alţi
cunoscuţi, se h ă ră ţiră din cuvinte şuguitoare :
— Te-ai însurat, zugrave ?... Cu o m ută ?... C-o vă­
dană ?... Cu o fecioară ?... Cu o ucigaşă ?... C-o tîrî-
tu ră ?... Ori cu o sfîntă ?
Ieronim îi ascultă răbdător, zîrobind :
— S puneţi-i cum vreţi. Ci eu ju r că-i o pildă de ne-
prihană.
— Zău ? P otirul crinului ?
— Pe chipul ei gînditor, cuvios, melancolic, liniştit
înfloreşte suflet în ru d it cu heruvim ii.
— Parcă te ispiteau tru p u ri pietroase de zvîrlugă,
ochi obraznici şi vicleni, izvoditori de dragoste fo­
coasă.
— Ca Teodora nu-i făp tu ră pe lum e !
— Te-a tăm îiat rău, dacă...
— P riviţi-m ă cu îngăduinţă, prieteni, şi nu rîd eţi de
m ine : sînt beat de iubire şi fericit.

417
■
— Lăsaţi-1, flăcăi, şi credeţi celui bolnav de d ra­
goste şi orb, rîse căpitanul, îm pingînd cu um ărul pe
ceilalţi. H aideţi la han !
D ar în clipa aceea se ivi ucenicul Gligorie, stri-
gînd :
— M eştere, tăta rii au răpit-o pe Teodora !
Secundele nedum eririi se num ărară grele, ca de
plumb.
— încotro au... gem u Ieronim . Spre Dorohoi ?... S tră­
jer!, o sabie !
în cîteva m inute, toţi cinci erau pe cai şi goneau
spre răsărit. Pilcul de tă ta ri prădalnici făcea parte
din cei veniţi la C urtea dom nească să-şi prim ească
sim bria ; luptaseră în Ţ ara Rom ânească p e n tru Si-
m ion M ovilă şi, nem ulţum iţi de cît pidmiseră, furioşi,
căutau să-şi sporească leafa, înhăţînd ceva roabe. Pe
Teodora o întîlniseră în uşa dughenei jupînesei Irina :
o înşfăcaseră ca pe o pradă de preţ. Gligorie auzise
pe răpitor ; ,,0 vînd hanului !“...
T recură apa Sucevei, în galop, şi goniră înainte,
nebuneşte. Oam enii în tîln iţi pe cale adevereau că
trecuseră cinci tă ta ri cu trei roabe legate pe cai. îi
ajunseră la Vlădeni, dincolo de Şiret.
Ieronim , în frunte, se năpusti cu sabia asupra tă ­
taru lu i care trăgea de frîu calul pe care se afla, le­
gată, Teodora. S trăjerii se h ă ră ţiră cu ceilalţi, prin-
zîndu-i în suliţi : doborîră calul unuia şi speriară pe
cei care p u rta u roabele. Cea dinţii Teodora prinse
frîul slobod cu dinţii şi trase tare, cu vînjoasă în­
cordare, silind calul să se oprească, să se răsucească
pe loc, în tim p ce, lovit, tă ta ru l se prăbuşi în omăt.
Înţelegînd că nu pot în fru n ta urm ăritorii, ceilalţi trei
goniră spre răsărit, lipsindu-se de roabe. Ieronim
descălecă, prinse calul care o p u rta pe Teodora şi, cu
m are grabă, îi desfăcu legătorile. A vea faţa plină de

418
sînge şi o dureau pîntecele şi sinii striviţi de lem nul
şelei. O luă în b raţe şi-o aşeză în şaua lui. La fel fă­
cură şi ceilalţi străjeri, cu celelalte două fete. P rin
D um brăveni, grăbiră spre Suceava. Ieronim şi căpi­
tanul in tra ră în C urtea dom nească şi se plînseră de
fapta nohailor.
Auzind, doam na Elisabeta îl chemă pe Ieronim la
dînsa, îm preună cu Teodora ;
— Voiam să te ocărăsc p e n tru schiţele la peretele de
apus al Suceviţei ; ci aflînd că ai fost în fru n tea celor
care a dezrobit tre i fete, te laud. Voi stărui pe lîngă
m ăria sa să încuviinţeze schiţele tale.
— Cu M ihai vodă ?
— Da !... Dacă nu cum va prim eşte aju to ru l îm păra­
tu lu i Rudolf şi se năpusteşte iar cu război asupra
noastră... Ia r p e n tru soaţa ta, l-am chem at aici pe
logofătul Stroici.
Teodora îngălbeni de em oţie şi de team ă ; înge-
nunche în ain tea doam nei şi a dregătorului :
— Rogu-vă nu m ă osîndiţi !
— De m ai bine de un an, vorbi m arele boier, ne-am
încredinţat că n-ai avut nici o vină în tru m oartea
fiuluî nostru. Fii fericită cu iscusitul tău zugrav. A
făcut un bun p o rtre t fiicei noastre Sofia.
— L-am văzut şi eu, cuvîntă Elisabeta doamna. Faci
şi dom niţelor asem enea portrete, acum, cît nu lucrezi
la Suceviţa.
Astfel, ju m ătate din lu n a februarie 1601, Ieronim
şi Teodora au locuit în tr-o cam eră de oaspeţi din
C urtea domnească.
Văzînd p o rtretul dom niţei Ecaterina, doam na po­
runci s-o picteze tot acum şi pe dînsa.
— Dar să nu m ă ţii m ult la pozat : trebuie să plec
la Iaşi.

419
 Lucrînd, pe nebăgate în samă, veni vorba despre
îm părăţia otom ană şi despre M ihai vodă, despre Si-
m ion M ovilă şi îm potrivirea m untenilor de a-1 prim i
dom n la Tîrgovişte.
— G reu să stea cineva pe scaunul unde a stat acel
b ă rb a t straşnic.
— Nu te sfieşti să-l lauzi, în faţa m ea ?
— Ba m ă sfiesc foarte, m ăria ta ; dar nu uit că tă ­
tarii care l-au slu jit pe m ăria sa Simion Movilă au
răp it-o pe Teodora. Şi cine ştie dacă nu cum va şi
neam uri m ai înalte, care acum trăiesc bine sub ocro­
tire otomană, m îine nu vor fi roabe în harem .
■— Adică şi... eu ?
— Ferească D um nezeu, ca suflet bun şi frum useţe
uim itoare ca a m ăriei tale să păţească asem enea ne­
norocire.
— Dacă n-ai vorbi a tît de deschis şi de îndurerat,
te-aş da pe m îna călăului.
— N um ai din m are dragoste şi p reţu ire p e n tru m ăria
ta, binefăcătoarea noastră, cutez a spune adevărul,
fără linguşire.
De altfel vorbise aşa şi p en tru că nu era m ulţum it
de p o rtre tu l doamnei : îi scotea la iveală o fru m u ­
seţe pe care o avea şi o bu n ătate pe care Ieronim ar
fi v ru t s-o aibă. Doam nei însă îi plăcu. îl puse alături
şi se privi în oglindă, com parîndu-se ;
— M eştere, nu cum va m i-ai fu ra t şi sufletul ?
— Dacă pînza asta cu m ăreţul chip al m ăriei tale
are şi un dram de suflet, acela-i smuls din al meu
şi închinat m ăriei tale, ca unei zîne a Frum useţei.
— R ău îm i pare că m ăria sa n -are acum răgaz să-ţi
pozeze. Dar, la toam nă, te aşezi la curte şi-l pictezi,
îm preună cu coconii.

420
 în adevăr, vodă era în tru totul absorbit de grijile
sp rijin irii fra telu i care, cu to t ajutorul tătăresc,
otom an şi leah, nu izbutea să stăpînească Ţara Româ­
nească în întregim e. Dincolo de Olt, Buzeştii h ă r-
ţu iau lefegiii lui Simion Movilă şi-l aşteptau pe Mihai
vodă să se întoarcă de la F raga şi să pornească iară
războiul în tru un irea ţărilo r rom âne, sub schiptrul
său. C ăpitanul de stra jă ştia că, trecînd p rin Suceava,
cu o p a rte din oastea care-1 înfrînsese pe M ihai vodă
la Bucov, cancelarul Zam oyski dovedise că Simion
M ovilă nu era vrednic a sta în scaunul unde, opt ani,
poruncise acel bărb at cu totul deosebit ; „E cel m ai
m are general al acestei vrem i. Nu l-am bătut, ci l-am
copleşit cu num ărul. De tre i ori a fost cît pe ce să mă
spulbere cu toţi hînsarii m ei îm brăcaţi num ai în
fie r“... L -a în tre b a t pe Ierem ia : „Ai atîta a u r cît să
ţii la Tîrgovişte treizeci-patruzeci de mii de m erce­
n a ri ?“ Vodă s-a cu trem u rat : „Aist frate, ambiţios
şi nevolnic, m ă sărăceşte !... „Să se îm prum ute la
Gâzi G hirai han tătar, că-1 p u teţi plăti cu... prădarea
ţării, a rîs rău cancelarul leah. D ar m ai întîi, sipetele
cu aur p e n tru m ine ! Că din Ţ ara Rom ânească m -am
ales cu prea pu ţin ă p rad ă“ . Apoi, cu m îhnire : „Lui
Simion, soarta i-a hărăzit rol de măscărici. îl vedeam
slab, scheletic şi u rît, dar l-am aflat şi foarte n ep ri­
ceput la treb u rile ostăşeşti şi politiceşti". „E victim a
cum natei M argareta, care se vrea doamnă, cu orice
p re ţ“
— Are o singură plăcere : să crească pupeze, rîse
căpitanul de stra jă ; apoi, îm preună cu ceilalţi tineri,
se înfăţişă cu d aru ri şi cu firitisiri p e n tru Teodora :
Acum am aflat ce fată m inunată eşti şi te rugăm să
uiţi ocările necugetate şi să ne ierţi.

421
Pînă la Sucevita au călătorit călări, pe-o vrem e cu
zloată. Teodora povestea cum a brodat, p en tru ju-
pînese din casă şi, m ai ales, cum o cercetau cu ochi
iscoditori şi-o ispiteau cu întrebările :
— Mai cu seam ă vor să afle dacă ţi-am pozat... Le-am
spus că n-ai prea avut vrem e.
— B ine-ai făcut. Dorina. Nu-i bine să-şi vîre pliscul
orice bu fn iţă în cuibul nostru.
— M ă-ndem nau ; „S ă-ţi facă portretul, nevastă, că
frum useţea trece“ .
O dureau încă şalele, coastele şi sînii striviţi de
h u rd u cătu ri şi de funiile cu care o cetluise tă ta ru l pe
cal ; buza de sus, lovită de frîu, i se um flase şi se în­
vineţise. Suferea, ci foarte bucuroasă era că scăpase
teafără şi că salvatorul se num ea Ieronim .
— A doua oară m ă scoţi din gheara m orţii.
— N u te-am în tre b a t pînă acum : de ce ai urcat,
atunci, să fii zidită în tu rn ?
— M eşterii rostiseră num ele tău ; voiau să-ţi în­
groape um bra, ca în p a tru zeci de zile...
— P rostii ! Au tre c u t de zece ori patruzeci de zile
şi eu trăiesc, sănătos şi teafăr. Şi m ai ales, fericit...
Dar, m ai ştii ? Poate de aceea m -a chinuit m ult sim-
ţăm întul unei înfiorătoare singurătăţi. în unele mo­
m ente mi se p ărea că în tre m ine şi oameni se des­
chidea o genune neagră.
— Am sim ţit ; te trăgeai în pădure, pe Furcoi, pe
Bercheza în sus, pe pîrîul Neagului, p rin poiene şi
chiar pînă sus, în Obcina Mare.
— De unde ştii ?
•— Te-am urm ărit. U neori ţi-am şi cîntat.
— Deci tu... tu erai ?
— Da ; am crezut că p e n tru asta m i-ai d ăru it flu ­
ierul. Şi m -am stră d u it să învăţ a cînta m ai bine.

422
— In hoinărelele m ele fără noimă, cununam singu­
rătatea din m ine cu singurătatea codrilor şi gîndeam
ori desenam , ici-colo, cîte un copac, o floare, o p ri­
velişte.
La Suceviţa se auzise de răpirea Teodorei şi de
repeziciunea cu care Ieronim şi prietenii suceveni au
scos-o din gheara fugarilor. S tareţul, călugării, lu­
crătorii îi prim iră cu firitisiri şi laude. Lelea Călina
i-a îm brăţişat şi i-a sărutat, plîngînd :
— H ulubeilor, cum era să vă pierd... Să dăruiţi o
icoană la bisericuţa veche.
— M eritul este al Teodorei, care, cu dinţii, a prins
M u l calului şi l-a scos din calea fugarilor.

In iarna asta, Sofronie s-a a ră tat prietenos, ca şi

înainte ; n-a m ai pom enit nim ic de n ep u tin ţa de a
m unci cu plăcere. Ci azi îl în treb ă :
— Ţî-a spus Teodora blăstăm ul m eu ?
— Nu. Ce blăstăm ? nu-şi am inti Ieronim cîteva
clipe.
— M ult te iubeşte, dacă te cruţă.
— Dacă m -ai blăstăm at, sînt gata să te înţeleg.
— Cu b u nătatea ta ori eşti mai presus de fire, ase­
meni heruvim ilor pe care-i zugrăveşti, ori sam eni cu
cel mai m are nătîng din lume.
— Şi dacă sînt de am îndouă ? Cînd te ştiu prieten,
inima mi se um ple de bucurie ; cînd te sim t duşm an,
parcă beau pelin. Vreau să îm blînzesc dreapta m a­
tale m înie ; dar nu mă lipsesc, p en tru nim ic în lume,
de ceea ce, cu dragoste şi omenie, am dobîndit : iu­
birea Teodorei. Nici n -a r fi cu putinţă, p e n tru că
Teodora sînt eu...
A zărit în colţul atelierului piatra neagră adusă, în
spinare, de pe Suceviţa. Il fu ră un gînd revenit : „Am

423
zis că-i sculptez chipul“... Il lăsă pe Sofronie să plece.
Luă dalta şi ciocanul şi-o cercă : ,,B ună“... Febril,
schiţă pe o bucată de hîrtie chipul Teodorei, cu bro­
boadă şi burnuz. D upă ce făcu cinci modele, se ho­
tă rî : „Aşa... cum ară ta cînd am văzut-o întîi... Goală,
o sculptez în m arm ură". A cioplit m ai bine de trei
ceasuri, pină a inceput să descifreze în piatră chip
omenesc.
— Ieronim e, te cheam ă stareţu l ! îl strigă Sofronie.
în tre ru p se lucrul, aşeză p iatra la loc, în colţul ate­
lierului, sub scînduri, şi grăbi spre stăreţie.
 ti
i^'‘
1 'A

n care se află despre

schimbări de gînduri,
lespre stîipnici
şi despre multe altele

în preajm a Paştelui, Teodora a încondeiat treizeci

de ouâ roşii. Zece, cele m ai frum oase, le-a trim is la
C urtea dom nească şi cîte cinci m itropolitului
G heorghe şi episcopului A nastasie Crimca.
— La d rep t vorbind, spuse Ieronim , aşezîndu~şi schi­
ţele ca să înceapă zugrăvirea „C inului“, atunci aş fi
m are m eşter zugrav cînd aş face din Suceviţa un ou
de paşti uriaş, aşezat pe pajişte verde.
— De ce spui asta ?

425
— P en tru că oul încondeiat e modelul desăvîrşirii în
form ă şi culoare. La Florenţa, ucenicii lui Savona-
rola ziceau că frescele lui Fra Angelico nu pot fi
sfinte p en tru că-s prea frum oase. Eu cred, dim po­
triv ă ; sfînt e num ai A devărul, Binele, Dragostea,
D reptatea şi Frum useţea.
în anul acela prim ăvara a venit greu şi părea os­
tenită. Dar îndată ce negurile s-au tras spre piscuri
şi-n vale, cerul s-a lim pezit, dulgherii au înălţat sche­
lele şi zugravii au pregătit tencuiala, frăm intînd-o
îndelung, pînă s-a făcut una cu inul tocat m ărunt.
Ca şi m eşterii Eli Ilarion şi Ion, leronirn dorea să dea
frescei exterioare un ritm şi o sim etrie în tru înles­
nirea înţelegerii scenelor, cunoaşterea chipurilor, ci­
tire a întîm plărilor povestite şi de către neştiutorii de
carte. P e cele tre i abside ale naosului şi altarului au
rînduit, pe şapte registre, de sus în jos, chipurile
„C inului", de la cele duhovniceşti la cele păm înteşti :
heruvim ii, îngerii, apostolii, patriarhii, sfinţii, m uce­
nicii, schivnicii.
— C hiar pe m ijlocul absidei altarului, drept spre ră ­
sărit, deasupra contrafortului mic, a ferestrei şi a fi­
ridei, aşezau tabloul lui Isus pe tron. Spre el priveau,
din dreapta şi din stînga, sutele de chipuri care al­
cătuiau „Cinul".
în ziua de 30 m artie, soarele a răsărit în senin şi
lim pezime.
— P ornim ! a strig at m eşterul Ion, ca la un început
de bătălie. Azi dăm gata rîn d u l heruvim ilor.
Şi Ieronim , Sofronie, însoţiţi de ucenici, au urcat
schela pînă sus, sub streaşină. M eşterul Ion conducea,
de jos, m ăsurătorile şi se îngrijea de tencuială şi
vopsele : se îngrăşase şi nu se m ai p u tea ghem ui sub
acoperiş. Şi-apoi îl cam u stu rau ochii. N eavînd încă

426
de zugrăvit stele, Teodora pregătea culorile şi le da
la m ină. D upă m ai p u ţin de un ceas, cînd soarele
urca deasupra pădurilor, aripile serafim ilor, cîte şase
la fiecare, m ăiestrit răsucite, colorate în verde, roşu şi
galben, se rînduiau asem eni unor pălării de floarea
soarelui. Pe axul sau m ijlocul absidei altarului, în
rîndul heruvim ilor, m eşterul Ion a zugrăvit un cerc
aurit, în care a înscris o stea în opt colţuri, ca să cu-
px'indă în lă u n tru l ei pe „Cel vechi de zile“, în strai
alb, binecuvîntînd lum ea, a u rită de razele răsăritului.
Pe la ju m ătate l-a cuprins am eţeala şi l-a chem at pe
Ieronim să-l sfîrşească ;
— M unceşte, că năzuieşti s-ajungi zugravul C urţii
dom neşti, d ă ru it cu pungi de aur.
— U na am prim it, m eştere, şi-am dăruit-o Drago-
m irnei.
— Da ?... Nu ştiu : ori eşti şiretul şireţilor ori căpi­
tanul proştilor.
— M eştere, de ce, uneori, neam ul Şarpe m ă batjoco­
reşte, u rît ?
— Ei, nu te supăra şi tu... în tre m eşteri nu se poartă
nas de ceară.
în a tre ia zi au pornit rîndul al doilea, al îngerilor.
După ce a colorat pajiştea verde, Ieronim i-a rînduit
în pas uşor, ca în tr-u n fel de dans domol, în straie
bogate, cu poala veşm intelor tiv ită în culori vii şi
totuşi calde, m ătăsoase, îm binînd arm onios albul cu
verdele, cu galbenul, cu roşul, cu castaniul. M işcarea
aripilor, arcuită, ca şi cum şi-ar lua zborul. Sub stra ­
iele în fluturare, Teodora ghîcea m lădierea tru p u ri­
lor ; capetele, oleacă aplecate, se veseleau în lum ina
izvodită din cercul de aur. Fiecare înger poartă într-o
m înă lancea şi în alta un disc alb.

427
 M eşterul Ion îi zorea m ereu şi-i ocăra :
— „Isus E m anuel“ e... chircit ! P ipernicit ! F ără har...
— Dacă-1 făceam m ai m are stricam arm onia „Ci­
nului". Uite, m ai aşez un heruvim aici, dedesubt, ca
o floare cerească şi-i dau lui Isus im preşia de plu­
tire, spre înalturi. Este ?
— Mda... Pe toate le răstălm ăceşti, firoscosule !
— Şi te rog să ai răbdare pînă la în lătu rarea schelei,
cînd putem cerceta lucrarea de jos, de acolo de unde
o va privi toată lumea.
Ion tăcu ; cîrti, în locu-i, Sofronie :
— M are m eştere Ioane, nu te pune cu jupîn Ieronim,
zugravul C urţii domneşti...
— De cinci zile tru d iţi la zugrăvirea îngerilor înşi­
ru iţi sub zborul heruvim ilor, ca o stra jă a dreptăţii
şi a păcii, a surîs Teodora cu îndurerare. V -aţi în­
tre c u t în a le pune aripi uşoare ca fulgul şi fîlfîitoare
ca visul. Şi n u-i nim erit a vă m ai înţepa cu ac în­
veninat de răutăţi.
— Aşa-i ! V ă-ncredinţez că-s gata să răzăluiesc totul
şi să pictez altul.
— Nu cum va să strici m îna îngerului m eu !
Teodora aşteptă cîteva clipe şi fiindcă Ieronim
tăcea :
— Cînd lucraţi, dom nia ta m eştere Sofronie, la în­
gerul din dreapta şi Ieronim la cel din stînga, spri­
jinitori ai lui „Isus E m anuel", în tru ch ip aţi prietenia
şi fră ţia în tru săvîrşirea unui fap t de samă.
— Mda. Vorbeşti înţelept şi cum inte. Şi, ca şi Ie­
ronim , te -a ră ţi neîngăduit de îngăduitoare. Cum de
v -aţi în tîln it şi ce nem ernică soartă v-a pus îm ­
preună ?
— Dragostea, bădiţă ! se bucură Ieronim , văzîndu-1
înclinat spre îm păcare. Ea a lu m in at calea apropierii

428
noastre. Şi, te rog, şterge cuvîntul... nem ernică din
d reptul soartei noastre.
— îl şterg ; dar m ă tem c-or să vă tîrîie cîinii, ble­
gilor ?
— O să îm blînzim şi cîinii tu rb aţi, şi tigrii şi leii...

La ju m ătatea lui aprilie, asupra obcinelor s-au

a b ătu t neguri şi ploi, cu înspicări de zloată, aşa că
m eşterii n-au m ai p u tu t urca pe schelă. C hiar dacă
acoperişul îi apăra de picurii de ploaie, fulgii le în­
gh eţau m îinile. Şi apoi pe Sofronie îl chinuia o v ră j­
m aşă durere în oase. S-au retras în chilii să zugră­
vească icoane. Pe Ieronim , Eli Ilarion l-a poftit să-i
ajute la p lanurile D ragom irnei. L ucra cu rîvna de a
învăţa cît m ai m ult din tainele arhitecturii. Au ho-
tă rît ca tu rla acestei biserici să fie placată cu lespezi
de p iatră sculptată şi, în p a tru zile, Ieronim a de­
senat şi cioplit rozete din piairă.
Cu o săptăm înă înainte de S fîntul G heorghe s-au
ridicat negurile şi au relu a t lucrul. D ar un crainic de
la C urtea dom nească l-a chem at grabnic pe m eşterul
Ion ; Ieronim a răm as singur, cu ucenicii. D easupra
firidei din axa absidei altaru lu i zugrăvi, pe tron, în
unghi, de aur, pe Fecioara, în strai de purpură, cu
Isus pe genunchi, îm brăcat tot în aur, stră ju iţi de
patru îngeri, înclinaţi în rugă. P rivind de jos, So­
fronie părea că se bucură de m ăreţia chipurilor şi
strălucirea culorilor.
— îm i pare mie sau şi asta sam ănă cu...
— Sam ănă, fireşte, cu cea care s-a făcut, cu totul,
aidom a mie.
— A, da !... ,.Teodora sînt eu...“ în stingă urm ează
proorocul Moise, nu ?

m
—■ Da. V rei să-l faci m atale ?
— Vreau...
D ar după ce cercetă schiţa cu lu are am inte, se
răzgîndi :
în stingă poartă u n m edalion cu Fecioara Ma-
ria şi în dreapta un filacter... Zugrăveşte-1 tu ; mie
nu m i-a ieşit acest prooroc nici în „Judecata din
u rm ă “. Şi-apoi durerea din oase m ă seacă la inimă.
A treia zi, cînd erau gata încă p atru prooroci, în
dreap ta şi în stînga tabloului Fecioarei, se-ntoarse
m eşterul Ion de la Suceava ;
—■ M eşterilor, m ăria sa nu ne îngăduie să zugrăvim
,,Asediul C onstantinopolului“. S -ar putea supăra
sultanul şi...
— Hm... încruntă Ieronim sprinceana ; ştie tot no­
rodul că respingerea ism ailitenilor sub zidurile
Constantinopolului este rodul „focului grecesc" şi al
însufleţirii norodului p rin „A catistul Fecioarei".
Dacă nu zugrăvim „A sediul", „A catistul" răm îne
fără înţeles.
— Tocmai de acest înţeles se fereşte m ăria sa.
— A sem enea tablou e o m oştenire de la P e tru Rareş.
— E poruncă !
— Nu pot îm plini porunca asta. Poftim sculele !
Ion înţepeni : nu se aştepta la asem enea îm po­
trivire.
— Te răţoieşti de pom ană ! se răsti batjocoritor So-
fronie. Punem altă poveste acolo şi... gata ! Ce-i a
zugrăvi cinci coţi de perete ?
— Nu pricepeţi că ne ciunteşte planul ? Şi-apoi, dacă
nu ne îngăduie ,,Asediul", cum o să ne lase să zu­
grăvim chipuri din istoria rom ânilor ? Mo nlîng m i­
tropolitului.
— Cum adică ? Treci peste m ine ?

430
— N u vreau asta ; dar poate o rog pe doam na Eli-
sabeta.
S tareţul şi Eli Ilarion s-au învoit să ceară aiutorul
m itropolitului. Au p ierdut p a tru zile pînă i-a prim it.
Ieronim s-a în fierbîntat, arătînd schiţele şi grăind
despre înţelesul acestei scene zugrăvită la loc de
cinste, la Probota, la H um or şi M oldoviţa.
— Fac, înalt prea sfinţite, cetatea Sucevei şi la zi­
duri pun să lupte pe Ş tefan şi P e tru Rareş, cu vi­
tejii lor...
-— Au nu înţelegi, tin ere zvăpăiat, că tocm ai asta nu
vrea m ăria sa ? Cum ? Cînd se ţine dom n cu a ju ­
torul sultanului, cînd tot cu acelaşi sprijin l-am făcut
dom n la Tîrgovişte pe fratele nostru Simion, vrei ca
pe zidurile ctitoriei noastre să înfăţişăm lu p ta cu
m usulm anii ? De ce nu gîndeşti p uţin ?
— P u ţin ? D im potrivă ! Gînde&c m u lt şi de m ult.
— Ieronim e ! strigă Ion, speriat.
— T urnul Nebuisei, e-aproape, răcoros şi întunecos,
în stare să stingă orice ardoare nesăbuită... Dar, ca să
nu vă supăr prea tare, m -am şi gîndit ce să puneţi
în loc ; Moise prim eşte tablele legii. A sta nu supără
pe m usulm ani : îl au şi ei, ca proroc.
— N -ar fi m ai bine, dacă-i aşa, să-l punem pe
Mahomed ?
— M eşterilor, cum cutezaţi a vă înfăţişa cu un tînăr
atît de nestăpînit, de trufaş, de obraznic ? se înfurie
m itropolitul.
— îngenunche şi cere iertare ! scrîşni m eşterul Ion,
cu m are spaim.ă, spre Ieronim.
— în a lt prea sfinţite şi m eşterilor, m -am pom enit
de la m um ă şi de la ta tă rom ân şi pentru asta nu-i
iertare.

431
— Te iert, totuşi, se răzgîndi m itropolitul, repede
îm bunat, dacă-m i aduci o schiţă cu Moise prim ind
tablele legii. Ai înţeles, tin e re ?
La han, m eşterul Ion îşi descărca toată furia, dar
Eli Ilarion îl apără :
— Dacă nici tin erii n -a r mai cuteza, atunci pentru
ţa ra asta d rep tatea ar pieri de istov. Ieronim e, nu-ţi
pune cenuşă în cap ; dar, deocam dată, leagă arm ă­
saru l cum zice stăpînul, chiar de-1 în h aţă lupul.
Cum ajunse la Suceviţa, îm preună cu Teodora, Ie-
ronim m ăsură locul de sub fereastra a doua a pro ­
naosului, pînă la stîlpul pridvoraşului de m iazăzi şi
schiţă tre i scene din viaţa lui Moise, iar în stînga,
im agină o scenă cu m artiriu l călugărilor din m untele
Sinai :
— Nu vor să a ră t cum ne apărăm ? Voi a ră ta cum
ne m ăcelăresc !
— Tot nu te cum inţeşti ? în treb ă mmşterul Ion.
— Mă duc eu să cer încuviinţarea m itropolitului,
m eştere.
— Crezi că te las ? Eu răspund de această lucrare !
D ar m itropolitul porunci să vină Ieronim . îl ascultă
cu surîs blînd :
— Deci m ucenicii de la m untele Sinai. Bineee...
— Acolo unde Moise a dat tablele legii, cu porunca
„să nu ucizi !“ / m schiţat, în spate, o cetate cu zece
tu rn u ri, iar în faţă tre i călăi cu iataganele, desprind
capetele din trup. O scenă sălbatecă, dar, deasupra
ei va sta, în raze de aur, în arc şi în două stele cu cîte
opt colţuri, Fecioara ca îm părăteasă.
— Călăii au chip şi îm brăcăm inte otom ană ?
— Da, înalt prea sfinţite. Sînt cei care au tăia t sute
de mii de rom âni.
— Hm... Să răm înă aceste p a tru scene. Cine o avea
ochi de văzut să vadă şi m inte de înţeles să înţeleagă.

432
Şi-acum , cere iertare p en tru în fru n ta rea de data
trecută.
— îngenunchi şi m ă rog de iertare, înalt p rea sfin­
ţite. Acum ştiu că, în adîncul inim ei, ai fi m ai bucuros
să trăim acea vrem e cînd în alt prea sfinţia ta să-m i
ceri iertare.
— Tinere, tinere, aprinsă inim ă şi ascuţită m inte ai...
Ci asta n u-i chiar aşa de rău.
în frăm întările lui Ieronim din acele zile, Teodora
a fost ca o adiere de linişte şi ca un îndem n să nu se
lase în frîn t :
— L ucrurile însem nate se cîştigă greu şi cu răbdare
m ultă.
R eîncepură lucrul la şirul profeţilor. Ion se opri
asupra lui Moise, cercetîndu-1 cu luare am inte : chip
sever, aspru, pas larg, m antie în falduri m ulte, m iş­
cate de vint, cu cornul în creştet, cu filacterul vălu rit
în dreapta şi cu m edalionul Fecioarei în stînga, ves­
teşte pe Mesia. A lături, regele D avid stă m îndru în
larga-i m antie căptuşită cu herm ină. Ceilalţi prooroci
înaintează cu pas larg, desculţi, pe covor verde, gră­
biţi, parcă s-ar întrece care să ajungă cel dintîi să
vestească naşterea. Sînt tineri, ca Daniil, bătrîn i ca
Z aharia, în făţişaţi cu bărbi şi plete sau spînateci, în
straie puternic colorate în roşu, alb, verde, galben,
castaniu, cu falduri bogate flu tu ra te în toate direc­
ţiile, sem n al vieţii lor zbucium ate şi al vrem ilor vîl-
vorite. Pe tîn ă ru l prooroc Daniil l-a îm brăcat în tu ­
nică înflorată, aurie, fără m îneci, iar pe deasupra
m antie albastră cu tiv lat, de aur.
— De bună sam ă că nu a ră ta aşa cînd l-au aruncat
în groapa cu lei, zîm bi Ieronim , ştergîndu-şi stropii
de boiele de pe fru n te şi obraji.

433
 Toţi proorocii p o artă filactere m ari, albe, ca nişte
stindarde ale păcii, flu tu ra te în vînt. Ş irurile de he­
ruvim i, îngeri şi proroci, au cuprins spaţiul pînă la
arcurile firidelor şi pînă la capetele de sus ale contra-
forţilor.
în zilele u rm ătoare m eşterii au îm p ărţit în două
ocniţa de deasupra ferestrei de ră să rit a altarului :
în p artea de sus, sub arc, l-au zugrăvit pe ,,Isus m are
p reo t“, tot pe tro n în unghi. L-au îm brăcat în p u r­
pură, cu felon şi guler alb, cu cruci m ari negre, cu
coroană de aur ; l-au stră ju it cu p a tru îngeri ; doi
în spatele tro n u lu i şi doi în spaţiile care despart oc-
niţeie în dreapta şi în stînga. In firid a alătu rată au
aşezat-o pe Fecioara M aria şi pe ,,Ioan înaintem er-
g ătorul“, cu cîte un înger însoţitor, to ţi cu capul uşor
înclinat spre Isus. în toate celelalte firide au zugrăvit
apostolii, cîte doi, cu cărţi şi cu rotuli cu stih u ri în tru
slava lui Mesia. Pe fiecare pilastru care desparte
ocniţele au pictat cîte un înger, în m ers calm, demn,
ca şi apostolii, spre acelaşi Isus.
—- Ce liniştite şi blînde sînt chipurile din acest
rînd... observa Teodora. P arcă sînteţi alţi pictori, nu
cei care au zugrăvit pronaosul.
— Da, am v ru t să m ai domolim, cele vijelii, surise
Ieronim . D ar ia deschide erm inia şi vezi cum au m u­
r it : P etru, răstig n it cu capul în jos, la Roma, din
porunca lui N eron îm p ărat ; lui Pavel i s-a tăia t capul
cu sabia ; A ndrei răstig n it sub un m ăslin ; Toma gea­
m ănul „se îm punge cu suliţe de cinci slujitori, în
India, pre un m u n te “ ; V artolom eu răstig n it ; Simon
din Cana Galileii, M atei şi M arcu arşi de vii ; lacob
sp înzurat pe cruce. N um ai Luca evanghelistul „a
adorm it în pace“... în patul lui.
Teodora u rm ărea aşezarea culorilor pe ziduri, palm ă
cu palm ă şi pensulă cu pensulă : ,,Trăiesc împodo­

434
birea Suceviţei ca şi cum ar fi înhobotarea m ea ca
m ir e a s ă A p o i , cînd a început iar să picteze stele pe
cîm pul cerului albastru, a sim ţit că-i cresc aripile
bucuriei. Şi bucuria îi sporea ori de cîte ori putea
lăm uri lui moş A ndrei ori v reunui călugăr dornic a
şti cîte ceva din m inunile ap ăru te pe ziduri :
— L ucraţi ca la M oldoviţa şi m ai frum os, m eşte­
rilor, îi lăuda prisecarul. Aici e teoioghie înaltă, nu
poveşti şi eresuri de-ale mele.
Paştele l-au sărb ăto rit la P utna, trecând peste deal
pe cărările Berchezei, cu caii de căpăstru, ca să ducă
în şa panerele cu pască şi cozonac plăm ădit de Teo­
dora şi Călina. Singur Sofronie a m ers pe cal. Scutu­
ra ţi de griji, s-au veselit cum se cuvine, la o zi ca asta.
Sofronie a tra s clopotele, la înviere, cu m eşteşugul
lui vestit, iar la m asă i-a d esfătat pe toţi cu glum e şi
vorbe iscusite. Teodora nu-1 văzuse nicicînd aşa de
omenos. D oar pe Ieronim l-a m ai în ţep at c-o zicală :
— Dacă ai apucat m îţa de coadă, învîrte-o straşnic:
altfel se răsuceşte şi te muşcă.
La întoarcere, au pornit lucrul la rîndul al cinci­
lea ; m are sobor de p atriarh i, papi, episcopi, înşiraţi
în ocniţe şi pe pilaştri, toţi cu evanghelii în m îini, îm ­
brăcaţi în scum pe şi viu colorate veşm inte, îm podo­
bite cu în florituri de aur şi p urpură. Aici, Ieronim şi
Sofronie începeau m odelul podoabelor, iar ucenicii
şi Teodora le continuau, după schiţă, cu tot m ai bună
deprindere.
— Ca zugrav, ştiu că, p rin tru d a gîndului şi a mîi-
nilor m ele înviez scripturile şi istoria spre a întipări
în inimi, mai adine. Adevărul, se destăinui Ieronim.
Căci fresca nu-i doar veşm inte şi chipuri om eneşti,
ci şi gindire înaltă, parabolă cu tîlc adine, cutrem u­
rător.

435
 în axul central al absidei, în rîn d u l al cincilea, So-
fronie a pictat sim bolul îm părtăşaniei : un potir de
aur, sp rijin it pe arcada ferestrei, s tră ju it de h eru­
vimi, iar în lă u n tru Isus gol, ca spirit. în d ată după
dum inica Tomii au tre c u t la reg istru l al şaselea :
num erosul şir al sfinţilor şi m artirilor. U nii tineri şi
zvelţi. A lţii b ătrîn i şi gîrbovi. Cîte doi sau cîte unul,
se înşiruie drepţi, aproape nemişcaţi.
— Vioiciunea, prospeţim ea, viaţa le tălm ăcim doar
p rin faldurii straielor şi p rin jocul culorilor : verde,
cenuşiu, alb, albastru, roşu, galben, liliachiu... toate
rînduite aşa fel ca să desfete ochiul.
La registrul al şaptelea au tre c u t cu oarecare în ­
grijo rare : iar aveau de în fă ţişa t pustnici, stilpnici,
anahoreţi, fiecare cu povestea lui, cu chipuri foarte
deosebite, şi ca vîrstă şi ca înfăţişare. U nii îm brăcaţi
în straie drap ate cu m ulte falduri, tiv u ri şi gulere
late. Alţii, goi, cu bărbi pînă în păm înt, răsucite pre­
cum caierele în furca de tors. Unii, cu plete-n vînt.
Alţii, pleşuvi ca oala. Unii desfăşură filactere. Alţii
binecuvîntează. Pe faţa celor p a tru contraforturi
m ari, jos, la tem elie, au zugrăvit cîte un stîlpnic,
stînd în scobitura capitelurilor, ca în nişte cristelniţe.
— Sînt cei m ai aproape de păm înt, lăm urea lero-
nim, zugrăvind, pe contrafortul cel m ic din axul ab­
sidei altarului, pe loan Botezătorul. E tris t şi amă-
rît naşul lui Isus, ca unul care-şi cunoaşte durerosu-i
sfîrşit : capul tăiat de Salomeea, la porunca lui Irod.
Şi ca să a ră t că-şi ştia ce-1 aşteaptă, iată, îl zugrăvesc
p u rtîndu-şi el însuşi capul însîngerat pe tavă.
în înserare, Teodora cerceta chipurile şi m iş­
cările, cău tătu ra ochilor şi sim bolurile p u rta te în mîini
şi le citea povestea ca în tr-o carte. Iată-1 pe acesta,
în strai castaniu, cu tiv u ri albe ca blana herm inei,
cu m antie vişinie şi cu piep tar alb : cu stingă ţine

436
un drac de păr, cu dreapta gata a-1 pocni, cu o m ă­
ciucă grea, cu trei capete, aşa ca să i se potrivească
zisa prisecarului : „N ichita om orîtorul de draci".
în tin s pe iarbă, Ieronim privea cînd cerul lim pede
de mai, cînd păm întul îm.brăcat în iarbă verde, fra ­
gedă şi 1 se veselea inim a că personajele zugrăvite
de el păşeau pe o iarbă asem eni proaspătă, de-un
verde auriu, moale, catifelată.
— Ce bine gîndit-ai aşezarea stîlpnicilor, aici, în
p artea de jos a contraforţilor : parcă a r sprijini, pe
um eri, tot noianul de m ărim i din cele şapte şiruri ale
„Cinului'", pînă sus, la heruvim i.
— Să pară că to tu l pluteşte în tr-o lum e de poveste,
Teodora.
— Au fost, oare, oameni care au sta t ani de zile
cocoţaţi pe un stîlp ?
— Z ugrăvindu-i, gîndeam chiar că tu ai puterea
stăpânirii de sine m ai m are ca anahoreţii. Iată-1 pe
Simion, urcat pe un stîlp înalt, cu m ulte zeci de trepte,
să fie cit m ai aproape de cer. Să nu-1 ajungă şi să-l
spurce patim ile şi nălucirea poftelor păm înteşti. Să
audă doar glasul îngerilor şi, îm preună cu ei, să cînte.
Să se ferească de cei care-1 ispitesc cu podoabe de aur,
a rg in t şi m ătase, olm azuri şi diam ante. Să nu sim tă,
m ai cu seamă, chem ările m uierilor curve, care cercau
a-1 ispiti, în fel şi chip, spre desfrînare... Cică, de
acolo, de sus, a prorocit că se va abate m înia cerului
asupra Antiochiei, pierzînd-o cu foc, sabie şi m oarte.
Spune povestea că n-au scăpat decît cei veniţi la stîl-
pul lui Simion, cerşind tăm ăduirea de boli tru p eşti
şi duhovniceşti.
— Lasă predica asta uricioasă ! rîse Sofronie, apro-
piindu-se. La masă, hulubeii Dom nului.
— Mergem... D ar să ştii că au fost şi poate vor m ai
fi oam eni care iau asupra loi‘ netrebniciile sem enilor

437
şi cată a-i tăm ădui de bolile cele m ai rele. Uneori
se în tîm plă ca ei înşişi să se m olipsească şi să se
preschim be în haznaua ticăloşiei întregii lumi.
— Aşa-i ! iîn ji Sofronie. D ar acum m i-i foame.
A doua zi ati continuat să desăvîrşească lucrul la
registrele „C inului“, dregînd acolo unde se ivea cîte
o nepotrivire, cîte o culoare slabă. Sofronie trebuia
să zugrăvească stra iu l a doi sfinţi, pe p artea dinspre
m iazănoapte, dar n-avea chef de lucru, ci de vorbă.
■
—• Teodora, ştii cum a ajuns P afnutie stîlpnic ? Cre­
dincios şi filozof fiind, a izbăvit o curtezană fru ­
moasă, Thais, de păcatul preacurviei. A îndrum at-o
spre călugărie. V estindu-se că face m inuni, lum ea de
pe lum e s-a strîns în ju ru l stîlpului. Şchiopi şi para­
litici, leproşi şi leproase, cu ţîţele m încate de hultanii
cei nevăzuţi ai m olimilor, to ţi se-ncolăceau la tem elia
stîlpului. Au venit şi pehlivani fără cusur, şi negri
buzaţi, şi negrese cu coapsele lucioase ca abanosul, şi
fem ei de la h an u ri m ult sulem enite. Au venit şi cio­
bani cu caşuri dospite şi neguţători de tăm îie, dornici
de repede îm bogăţire din fum ul tăm îierilor. Au venit
şi su te de fem ei sterpe să-şi frece coapsele de piatra
stîlpului, în nădejdea că pîntecele lo r va prinde rod...
P afnutie privea to tu l cu m ilă şi scîrbă. Dar, odată cu
acest iarm aroc, se iviră şi hulpile ispitelor, scheunînd
şi dînd tîrcoale stîlpului, în v îrfu l căruia se canonea
P afnutie şi făcea m inuni. Şi, de la o vrem e, ispitele
l-au preschim bat pe bietul stîlpnic într~un viespar
de gînduri rele şi parşive. Mai ales pofta de m uiere
se strecu ra în el ca o dulceaţă şi ca un venin, cînd ar-
zîndu-i, cînd îngheţîndu-i m ădularele. Şi ştii cum a
sfîrşit_?_Nu ?... Ispitele l-au pus sub stăpînirea' necu­
ratului, l-au silit să coboare de pe stîlp, să alerge la
m ănăstirea unde Thais, curva cea m are, se călugărise.
A rdea de pofta îm preunării cu dînsa. D ar fem eia nu

438
şi-a m ai cunoscut p rietenul şi binefăcătorul. S-a spe­
ria t şi a fugit din calei-i, sictirindu-1 ca pe-un nebun,
precum şi era.
—■ Bădiţă, se în trista Teodora, pilduirea m atale mă
înspăim întă.
— Asta am v ru t : toată noaptea am visat că tu eşti...
Thais.
— De ce nu ne laşi, bădiţă, să ne trăim cum inţea noa­
stră viaţă ?
— P en tru că m i-i scîrbă de orice nătîng, băiete, care
se crede fericit.
— Teodora, te rog cîntă o doină din fluier, poate mai
potoleşti usturim ea din inim a bădiţei.
Teodora aduse fluierul din chilie şi porni zicere
de dor şi alean. C îteva m omente, Sofronie tăcu, în ­
duioşat şi ingroşînd culoarea din straiul unui m uce­
nic ; sub pensulă culoarea învia, vibra. Dar, deodată,
îşi am inti că fem eia doinea pe fluierul d ăruit de lero-
nim încă de pe cînd era m ută... „Eu o pleftuream ,
iar el“... Şi cugetul i se oţeti aşa de tare, încît şi cu-
ioarea straiului pictat ieşea vineţie.
— Bădiţă, m ai moaie, te rog, penelul în albastru, sfă­
tu i Ieronim.
Sofronie privi zidul, cu ochii m ăriţi de m înie, izbi
pensula de schelă, sfărîm ă ulcica de vopsea, coborî şi
ocoli biserica, năuc ; apoi urcă în clopotniţă şi, fiind
ceas de vecernie, înşfăcă funiile clopotelor şi le trase,
furtunos, ca la război şi ca la îngropăciune. Teodora
şi Ieronim se în tristară ; priv iră în gol, iar jîn d u r ile
li se priponiră în neştire.
— C redeam că s-a lecuit, dar nu. Dospeşte pizm a în el.
P risecarul se apropie şi se aşeză pe iarbă, gem înd
jnoşnegeşte ;

439
— P e n tru c ă - m i d e s f ă t a ţ i p r i v i r e a ş i sufletul, m e ş t e ­
rilo r , în S a ra a s ta , r ă s u c e s c o lu m in a r e ş i-o a p r in d
p e n t r u v o i, p r in o s .
— N -ai vrea să ne-o dai s-o folosim în chilie ?
— Vă dau una făcută din două sloiuri de ceară, da-
că-m i îngăduiţi s-o aşez eu în policandxul pe care...
— Adică să te invităm în chilia n oastră ? Pofteşte,
moşule, pînă nu asfinte soarele.
Lăsară sculele pe schelă şi uix ^ră în turn, O făşie
de raze aurii in tra pe fere a stra ro tu n d ă şi lum ina pe­
retele zugrăvit. P risecarul se opri în uşă, se frecă la
ochi, se scutură din toată făp tu ra-i şi se lăsă în ge­
nunchi, suspinînd :
— Ce m inune, m aistoraşule... Ce m inune ! E vie...
Ti’ăieşte !
Teodora îl lu ă de bra'ţ şi-l aşeză în jilţ. Cu ochii ţintă
la tablou, prisecarul stătu fără grai pînă cînd smocul
de raze se stinse şi chipul fem eii din tablou se aco­
p eri de m isterioase v ăluri aurii.
— Ieronim e, fiule, acopere-o c-o pînză, o pînză de
m ătasă, că-i sfîntă şi nu se cade s-o pîngărească vreun
nerod ori sm intit.
Teodora se aşteptase să-l vadă făcîndu-şi cruce,
stupind şi fugind ca de ducă-se-pe pustii... Se plecă
şi-i săru tă m ina :
— Nim eni n -a r putea să-i spună lui Ieronim un m ai
frum os cuvînt de laudă.
— Şi eu m -am tem ut, moş prisecare, c-ai să te mînii
şi-ai să m ă ocărăşti.
— Te laud pînă la stele, fiule : ai ridicat frum useţea
fem eii sus, spre stepena sfinţeniei. Te laud, dar mă
tem ... Mă tem , feţii mei, că aici s-a încuibat pizm a şi
um blă ca năpîrca să m uşte din ascunziş, neîngăduind
m înă şi inim ă de a u r ori h a r ca al vostru. Ci eu ju r să

440
vă aju t, ca un părinte pre fiii săi, izvoditori de îm ­
păcare, dragoste şi frum useţe.
Cînd ap rin seră policandrul cu şase braţe, prisecarui
văzu şi tabloul „Izgonirea A garei“. Se aşeză iar în jilţ,
copleşit.
— Acum pot să m or ; văzut-am necrezute frum useţi.
A m urgise cînd coborîră din chilie : trei oam.eni pur-
tîn d o com oară în inimi. Se opriră în m ijlocul ogrăzii.
Luna sus, pe boltă, spoia cu argint poporul de chipuri
de pe abside. Sofronie se apropie, tăcut : osteneala şi
dangătul asurzitor al clopotelor potolise fierberea din
el. Cu o undă de bucurie pe obraz, privi pictura .şi nu
ştia cum să înceapă vorba. Se întoarse către prisecar :
— Moşnege, la acest norod de sfinţi, îngeri şi m uce­
nici, n-ai găsit nici o poveste ?
— Mă copleşeşte frum useţea, m eştere şi nu cutez.
— Ieronim e, sim ţi Teodora nevoia să întrebe, de ce
pare aşa de trist îngerul acela ?
Răspunse prisecarui :
— Poate-i cel care a venit la D um nezeu şi a zis :
,,Doamne, ta,'re-s tris t şi a m ă rît“. „De ce, îngere ?•'
„Ochii unei păm întence m i-au picat aşa de dragi, cît
n u-i m odru să-i m ai u it vreodată"... „Ai cui sînt ?"
,,Ai unei păstoriţe — paşte oi albe pe cîm p verde.
M i-aş da viajţa m ea cea îngerească pentru ochii ei
asem eni seninului"... D um nezeu chitjzuieşte : „Să-i
dau drum ul pe păm înt la ciobăniţa cu ochii albaştri ?
Să nu-i dau ? Nu ! E treab ă cu prim ejdie ; dacă află
de fete frum oase, m i se risipesc toate cetele îngereşti
şi răm în fără strajă". Şi-atunci ce credeţi c-a făcut
A totputernicul ? I-a p refăcut pe toţi în stele lum i­
noase, Ju cind de fericire că, tot tim pul, pot privi lu­
m ea păm întească. De bună sam ă că şi îngerul cel în ­
drăgostit a devenit stea. Dar el nu strălucea de bucu­
rie, ci m ereu scăpăra, îm proşcînd scîntei a su p ra ce­

441
rului. Pasăm ite plîngea după fata păstoriţă. Văzînd
aşa, D um nezeu iar s-a tem ut. Şi ca s-o dreagă şi
pe-asta, ce-a făcut ? A dezlipit steaua plîngătoare d?
pe cer şi-a aru n cat-o cu a tîta putere încît s-a fărîmaf
în m ii şi mii de fărîm itu ri sclipitoare. Acele fărîm e
de stea s-au făcut licurici. Şi de-atunci seara sclipesc
prin poiene, în ju ru l fetelor frum oase.
— Moş Andrei, p e n tru că noi bărbaţii a sta sîntem :
nişte licurici care cercăm a sclipi în ju ru l fetelor fru ­
moase, am să pictez şi povestea asta, în trei tablouri,
pe zidurile chiliei noastre...
Luna urcase pînă la m ijlocul cerului. La asfinţit,
soarele, pogorît afund sub zare, mai tivea culmea
Obcinei M ari cu lum ină portocalie.
—• în d răcit eşti, moşnege ! şugui Sofronie. Spui po­
veşti cu tîlc şi uiţi că fem eia asta, nevastă de m eşter
zugrav, gata a deveni zugravul C urţii dom neşti, nu
şi-a m uls bivoliţele...
—- A devărat, bădiţă ; am să cerc să-ţi îndulcesc şaga
asta am ară cu o oală de lapte cald.
— Ai început şi tu a grăi în pilde ?
— Mă obligi, bădiţă.

Ca de obicei, venind în Suceviţa, episcopul A nasta­

sie Crimca urm ărea, cu m ultă luare am inte, fiecare
chip zugrăvit.
— Săvîrşiţi lucru de m are laudă, s-a rostit faţă de
toţi m eşterii.
— Am m uncit cu osîrdie, dădu răspuns m eşterul Ion.
M ăria sa poate fi fericit că ne are.
— N um ai că unul dintre noi, hm ! icni Sofronie, cam
ia m unca asta în derîdere : „Facem, zice, nişte bieţi
schivnici, cu chipuri prelungi, uscate, cu ochi holbaţi,
caraghioşi ori am eninţători, spăim întaţi sau înspăim în-

442
tători. Bărbi slut de lungi şi răsucite. Noroc că p u r­
tătorii lor sînt ţepeni ; altm interi s-ar îm piedica în ele
şi-ar cădea în r ît “...
Toţi întoarseră capul spre Ieronim , care rîdea cu
gura m are.
— N -am spus chiar aşa, dar...
— D ar ai gîndit şi m ai rău ! N-ai spus tu că de-acum
încolo, în ţa ra a sta nu se va m ai zugrăvi într-acest fel?
— Am spus ! Cu înţelesul că noi, aici şi acum, atin ­
gem culm ea acestui stil de frescă moldovenească, în­
cepută cu în v ăţă tu ră de la Athos şi Bizanţ.
— Adică vrei să ne... papistăşim , zugrăvind ca ta-
lienii ? Sfinţii ca haidam acii, iar sfintele goale ca
m uierile de pe la hanuri. E reticule !
— Ce zici, prea sfinţite, de şuguirile astea ? întrebă
stareţul, zîmbind.
— Zic că m -am h otărît : p en tru ctitoria mea de la D ra-
gom irna, îl iau ca m eşter zugrav de frescă pe Ieronim.
— Cum adică ? se întunecă m eşterul Ion. Noi care lu­
crăm după tipicul m oştenit de la Ştefan vodă, să fim
daţi de-o p arte ? Iar cel ca're a zugrăvit bărbile cele
m ai lungi şi schivnicii cei m ai schilavi să rîdă de...
— M eştere Ioane, îl potoli Eli Ilarion. băiatul a dove­
dit că ştie a face bine, chiar foarte bine, ceea ce a în ­
v ă ţa t de la înaintaşi. Şi nim eni nu poate sili tin e rii a
gîndi aidom a nouă.
— Aşa-i, se alătură stareţu l : tinerii trebuie să pă­
şească m ai departe. D ar şi noi cuvine-se a priveghia
ca pasul să nu fie greşit.
Nici Sofronie, nici Ion nu m ai cîrtiră cu glum e ră u ­
tăcioase.

T recură la zugrăvirea faţadei de miazăzi, în dreptul

gropniţei şi al pronaosului ; filozofii şi „A rborele lui
Ieseu“ , ,,A catistur‘, ,,Pocrovul“ şi prim irea tablelor

443
legii. ,,A rborele lui Ieseu“ a intrat, în întregim e, în
seam a lui Ieronim ; cunoştea m ulţim ea sem inţiei re ­
gelui David şi înţelesurile chipurilor, num elor şi în ­
crengăturilor de neam uri. P e n tru Sofronie e ra o
treab ă m ult prea încîlcită, iar pe Ion, ca un făcut, toc­
m ai acum îl poftea Irin a la Suceava.
Ieronim a găsit a ju to r de p re ţ la' Gligorie şi la Teo­
dora care, după stă ru ito r exerciţiu, a u ajuns îndem î-
nateci zugravi de chenare florale. La toate bisericile
zugrăvite pe din afară, m otivul iconografic, n um it şi
„T rupina lui Ieseu“, înfăţişa genealogia lui Isus. Mol­
dovenii îl p referau p e n tru însuşirile-i decorative. Ca
să izbutească lucrarea, Ieronim a m ai desenat-o încă
o dată, pe hîrtie groasă, de m ărim ea zidului.
După ce a stabilit, ca şi la „C in“, un ax central, a
fix a t jos locul lui leseu culcat pe stîncă, drept răd ă ­
cină şi a lui David, ca tulpină, a urcat pînă la cerul în ­
tru ch ip at p rin şirul heruvim ilor, ca să zugrăvească în-
tîiul m edalion. După aceea, pe p atru încrengături ca
nişte v reju ri de viţă, răsfirate arm onic, pe to t spaţiul,
a aşezat, în corole sau cunune de crenguţe verzi ori de
frunze de acant în m ulte culori, chipul celor din ace­
laşi neam , cîte şapte pe rînd, în d reap ta şi stînga,
— Eu zugrăvesc şirul de heruvim i de sub straşină, s-a
oferit Sofronie.
Dar, după un ceas, i s-au stîrn it ju n g h iu ri în spina-
rea-i bolnavă şi s-a oprit ; stînd jos, pe schelă, bălăn-
gănindu-şi picioarele, i-a dăscălit şi ocărit pe Gligorie
şi Ispas, pînă au scos nişte heruvim i pe plac.
V rem ea caldă, cu ploi repezi şi înseninări limpezi,
îl a ju ta pe Ieronim să lucreze cu spor. Pe fundalul al­
b astru precum cerul de prim ăvară a pictat ca pe nişte
m iezuri de floare, graţioase şi gingaşe în m ulte culori.

444
chipurile oam enilor pom eniţi în „Facerea". Model îi
sta „A rborele lui Ieseu“ zugrăvit la Voroneţ, Hum or,
M oldoviţa, Sfîntul Gheorghe d in Suceava şi Probota.
D ar a pus şi m ulte de la el. De pildă, la Voroneţ, „T ru-
pina lui Ieseu“ e înco njurată de filozofii cei vechi ;
aici filozofii se rînduiesc, cîte şapte, de o p a rte şi de
alta.
— Parcă toţi paisprezece ar priveghea cum dreptul
leseu îşi zăm isleşte stufosul lui arbore. Filozofi ori...
moaşe ?
—- D e-am îndouă, bădiţă, p e n tru că rodul cel m ai înalt
a l arborelui întruchipează înţelepciunea. B unătatea şi
A devărul, d ar şi Frum useţea. Şi-apoi la V oroneţ filo­
zofii sînt în floarea vîrstei, pe cînd eu, afară de Aris-
totel, îi fac bătrîni, cu bogate bărbi albe, în s tra ’c
strălucite, cu coroane pe cap : îm păraţi ai gîndirii şi
înţelepciunii, lăm urea p e n tru Teodora.
— D ar acesta...
— Platon.
— ...de ce poartă pe cap un sicriu cu un schelet ?
— C redea în m etem psihoză, ca indienii, că sufletul
om ului trece d intr-o fiinţă în alta. „C etatea Eghipe-
tu lu i“ o fac asem eni cetăţilor din Transilvania : zi­
duri albe şi galbene, acoperişuri roşii, tu rn u ri ascuţite.
S tareţul M itrofan ţinea m ult să vadă cum, în m ijlo­
cul încrengăturilor, o zugrăveşte pe M aria, aşezată în
tron. Şi, văzînd-o, i se lum inară ochii de bucurie şi
şopti în tru sine :
— Ferice de Ierem ia vodă că are talen t ca acesta, le-
ronim num it.
Dacă îeronim lucra cu plăcere, Sofronie m uncea cu
o to t m ai acrită ciudă îm potriva confratelui şi a Teo­
dorei. Se vedea m ereu poticnit în stîngăcie, în nepu­
tinţă. Singură pizm a îl m ai înviora, îi dădea îndîrjire

445
şi m înie : ... „Fem eia asta m ă tu lb u ră şi m ă des-
tra m ă “... Seinei la urechea lui Ieronim :
— Te văd cum te scufunzi pătim aş, în focul dragostei
tru p eşti şi u iţi c-ai să mori. U iţi !
— Io sono contenta di morire... fredonă Ieronim cân­
ta re italiană şi zugrăvea, cu repeziciune, pe arh a n ­
ghelul M ihail, galopînd pe un cal roib, cu m antie roşie
flu tu ra tă în vînt, cu tunică galbenă cu verde, aşezat in
şa roşie, cu frîu negru, cu aripi purpurii, tivite cu alb-
argintiu. Cită vrem e izvorăşte în m ine sucul dulce al
dragostei, voi iubi aceste ziduri sure, pe care aşez,
în tru veşnicie sute de chipuri, şi aceste boieli pe care
noi le-am ales din pietre, b uruieni şi suflet. Voi îndrăgi
aceste nopţi arg in tate de lună şi aceşti copaci încăr­
caţi de floare şi beţi de m iresm e. P o rt în m ine o dra­
goste m ai înm iresm ată decît balsam ul florilor şi decît
lucirea lunii peste codrii din obcine, m ai miraculoasă,
— De asta te iubesc eu, Ieronim e ; la tin e şi vorba şi
fap ta sînt strălum inate de dragoste.
— Nu te-am auzit niciodată vorbind aşa, bădiţă So-
fronie. D ar nu ştiu dacă m erit, în adevăr, laudă.
— Ştii tu, prea bine, fariseule ! se oţărî glasul m eş­
terului.
— Ci priveşte-1 pe leseu din Betleem : stă culcat pe
stîncă, în tr-o rînă, ca Eva lui M ichelangelo, cînd lua
m ărul ispitei din m îna şarpelui, iar din... buric îi răsar
şi se înalţă, ca o zdravănă tulpină de viţă de vie, tot
stufărişul încrengăturilor neam ului său. leseu rădă­
cina ; David, tulpina. Cine a fost David ? M are com an­
d an t de oaste, rege vestit, bărbat frum os şi plin de
har. Noi îi punem cunună de sfînt, dar el m ulţi ani a
fost căpetenia unei bande de tîlh ari care prăda, schin-
giuia şi oameni nevinovaţi şi săraci. P en tru că în răz­
boiul cu filistinii l-a ucis, cu praştia, pe uriaşul Goliat,

446
a dobîndit m ultă faim ă p rin tre evrei : le-a m întuit
ţa ra de-o m are prim ejdie. La C m tea regelui Saul a fost
chem at ca harpist, cîntăreţ de psalm i. V iaţa de aici i-a
deschis pofta de dom nie. L -a în frîn t în război pe u r­
m aşul lui Saul, a tăiat alţi şapte pretendenţi şi s-a
făcut rege. A fost deci un... uzurpator. D ar a rînduit
bine treb u rile ţării, a supus m ulte neam uri şi a dom ­
nit patruzeci de ani... E rm inia zice că David se zugră­
veşte cu chitară : să se ştie că-i zăm islitorul psalm ilor.
Ci, mie mi s-a p ă ru t c-ar sem ăna cu un lăutar încoro­
nat, care zdrăngăne din cobză la capul unui chefliu
culcat pe spate, la um bra copacilor. De aceea, aici,
l-am pictat fără cobză. U rm aşul lui David a fost So-
lomon, înţeleptul. Şi el uzurpator : a u rca t în Scaunul
regesc după ce l-a alungat pe fratele mai m are, Ado-
nia. El a poruncit zidirea tem plului din Ierusalim . în ­
ţelepciunea şi-a dovedit-o prin buna rînduială şi gos­
podărirea ţării, prin judecăţile zise solomonice şi prin
num eroase proverbe. El sfătuieşte : „Leapădă din gura
ta orice cuvinte cu înţeles sucit, goneşte de pe buzele
tale strîm b ă ta te a “... Ori : „Fem eile înţelepte zidesc
casa, iar cele nebune o dărîm ă cu m îna lo r“... ,,0 cău­
tătu ră prietenească înveseleşte in im a“... Sau : „Ca ia­
dul de groaznică-i gelozia “.
— A sta o ştiu şi fără înţeleptul Solomon.
— Vezi tu, Dorina, pe cine zugrăvim noi ? întrebă
Ieronim , ca şi cum n -a r fi auzit vorba răstită a lui So-
fronie. De ce n-am aşeza, la loc de cinste, pe voievo­
zii noştri cei m ari ? P en tru că-s m ai drepţi, mai
cinstiţi, mai viteji ! Nu le punem pe fru n te nim buri de
proroci sau sfinţi ; deşi, p e n tru noi, au fost.
— Ieronim e, tu ai darul de a deschide inimile, a în­
dupleca îndărătniciile şi a m uia cerbiciile. S tăruie !
Z ugrăvea decoraţia florală în ju ru l m edalionului
N aşterii şi-i stăruiau în m inte privirile om eneşti ale

447
calului şi boului care, am eninţaţi de o p an teră rîn-
jindă, suflau, totuşi, să încălzească leagănul pruncu­
lui. Schim ba repede culorile : verde, galben, roşu, alb,
albastru, negru. Teodora h gîcea, fără greş, dorinţa,
nevoia culorii trebuitoare. Şi ca să-i insufle şi mai
m ultă p u tere şi sim ţire, începu să-i m urm ure, încet,
cîntec d-in obcini. F aţa lui Ieronim răsfrîngea taucurio
şi fericire.
— F ără cîntec viaţa a r fi o rătăcire, iar fără culori,
oarbă ca o apă cenuşie.
Vorbea, iar de sub pensulă înfloreau chipuri, frunze
şi flori viu colorate, catifelate, gingaşe ; peretele se
prefăcea în tr-u n răsad de coiiduraşi, tran dafiri, vîz-
doage, liliac, maci şi viorele.
Cînd ajunse cu lucru] la rîndul de jos. Teodora vru să
ştie de ce se zugrăvesc filozofi şi sibile.
— Teologii zic că filozofii cei m ari ai grecilor, adică
Plafon, A ristotel, Solon l-au vestit pe Mesia. De altfel
şi erm inia zice să-i zugrăvim „ţinîndu-şi în m îini fieş-
tecarele zisele sale şi uitîndu-se în sus“...
~ întocm ai i-ai aşezat şi tu : cu privirile spre cer, iar
iarba de sub picioarele lor pare o prelingere a otavei
din ogradă.
— îm i povestea m eşterul m eu florentin, Giulio P e­
nata, că, acum o su tă de ani, cînd ocîrm uia Lorenzo il
M agnifice din neam ul Medici, în F lorenţa s-a ivit un
om uleţ firav, blînd, melancolic, oleacă bîlbîit, călugă­
ru l Marciiio F id n o . Era călugăr, dar îşi zicea ucenic
al filozofilor greci şi făcea cazanie, din amvon, cu n u ­
mele şi filozofia lui Platon, ardea candele în faţa sta­
tuie! lui, încununată cu lauri, pusă alături de cele aie
apostolilor. Şi-i cîn ta laude în canzoni, un fel de...
psalm i italieni. îşi începea predicile nu cu „prea iubiţi
fra ţi în tru H ristos“, ci cu „prea iubiţi fra ţi în tru Pla-

448
to n “... îi spunea „divinul Platon", şi una din „lum inile
călăuzitoare ale gîndirii om eneşti“...
— Ce m ult am fost eu m îndră, Ieronim e, atunci, la
M oldoviţa, cînd m i-ai p rim it d aru rile şi m i-ai poves^
tit, ca şi acum , despre filozofi şi sibile. Eram cum nu
m ai fusesem de-acasă, de la H îrlău, cînd taica m ă
a ju ta să deprind buchiile şi m ă a ju ta să înţeleg neîn-
ţelesurile lumii. La Elumor, am ştiu t că voi fi soţia ta.
— Da... îţi jucau ochii în lacrim i şi-ai înge­
nuncheat.
— D e-atunci, aşa stau în faţa ta, Ieronim e : în ge­
nunchi.
Eli îi cuprinse m îna, fericit, şi-i a ră tă cele zugrăvite.
— E grădina sufletului nostru. Dorina... Acolo, pe la ­
tu ra de apus a contrafortului voi zugrăvi Sibila, în
veşm înt de îm părătiţă, cum doresc, de m ult să te văd
îm brăcată, tu, îm părăteasa sufletului meu... La Voro-
neţ, m eşterul M arcu a aşezat-o tot în dreapta, d a r în
m ijlocul filozofilor ; a gătit-o în rochie lungă vişinie,
cu m îneci largi, pe um eri cu un văl alb, cu brîu şi cu
tiv u ri late, cu coroană în cinci colţuri. Moş A ndrei
crede că Sibila — el îi zice Savila — s-a născut în chip
m isterios, d in tr-u n ou de gîscă sălbatică. Crescînd, a
dobîndit h aru l de a ghici, de a desluşi viitorul. Cînd
m ai m arii cetăţii Roma au visat vis cu nouă sori felu­
riţi, Sibila a tălm ăcit ; cei nouă sori sînt cele nouă îm ­
părăţii ale lum ii care se vor ridica asupra Romei.
în Capela Sixtină, Michelangelo a pictat cinci Sibile:
unele bătrîne, altele tinere, toate cu cărţi m ari în faţă,
semn al înţelepciunii. Eu am copiat Sibila din Libia,
ca o fem eie în p u tere a vîrstei, Sibila din Cumae, bă-
trînă, zbîrcită la faţă şi Sibila E ritrea, tîn ără şi osebit
de frum oasă : stă în profil şi arată, în tr-o carte m are,
cuvîntul A devărului. Dar, m ai bine să ţi le-arăt.

449
 Urcă în chilie şi se întoarse cu cartoanele în tre care
ţinea! copiile din Capela S ix tin i. Deşi le văzuse Je
m ai m u lt ori Sofronie se apropie, îşi drese glasul şi
vorbi, acru şi învinuitor.
— M eşterul Eli Ilarion zicea că te-a p u rta t prin lu ­
m ea largă să te înspăim înte de chipurile pierzaniei
pictate de italieni ; ci tu te-ai aprins şi arzi pînă şi de
plăcerea am intirii lor.
— M ărturisesc că m -am aprins, d a r asta nu mă îm ­
piedică să pictez, aici, Sibila ca o îm p ărătiţă bizan­
tină, înaltă, cu coroană de aur, în veşm inte scumpe, cu
p u rp u ră şi alb m ult, făp tu ră tînără, viguroasă, m în-
dră, cu m esal, adică văl de m ătase lăsat pe tîm ple, pe
um eri şi pe spate. Căci, după m ine, Sibila înseam nă
şi leg ă tu ra dintre gîndirea şi sim ţăm intele oam eni­
lor. P rin ea' am aşezat fem eia în rîn d u l înţelepţilor
lumii.
— Vorbe ! C im ilituri ! c îrti Sofronie. Eu cred pe cei
care spun că Sibilele sînt nişte vrăjitoare. Ca toate fe­
meile, de altfel... m orm ăi morocănos şi plecă spre tra ­
peză. Din drum , oprindu-se :
— Ce filozof zugrăveşti lîngă Sibilă ?
— Pe Solon.
— Mi-1 laşi mie... Te încredinţez că n-o să-l fac
ghebos. Şi după ce m ai făcu trei paşi : Dar nici nu-i
voi îm p ru m u ta chipul tău. Că tot zugrăvindu-te pe
aceşti pereţi, poţi ajunge jucăria diavolilor îndem nă-
tori la trufie.
Apoi, m ergînd încet, cu capul plecat :
— Am socotit Suceviţa sălaşul tihnei şi al faim ei bune,
dar o aflu cloaca diavolească a tu lb u rării şi osîndei
mele.
Pe Ieronim vorbele lui Sofronie îl u stu ra u ca o ur-
zicare, pe dinăuntru. Se tem ea, m ai ales, c-o supără.

450
o m îhneşte pe Teodora şi, de aceea, cuvîntă cu însufle­
ţire, p arc-ar fi născocit stihuri :
— într~o zi de vară, scăldată în lum ină şi linişte, n e­
ţărm u rită linişte, tu Sucevlţă, rîu cristalin, m -ai că­
lăuzit spre stînca argintie. Acolo a răsărit ect, m inu­
nea ! O înconjurau ram uri de arin, libelule, flu tu ri
rugi de zm eură şi flori, m ulte flori. După o clipă de
uim ire m -am înclinat în faţa frum useţei : Ştim ă a rîu-
iui lim pede ! Vedenie a fericirii ! Şi te-am n um it Do­
rină, floare din grădină, sclipăr de lumină...
Ca de obicei. Teodora răspunse, privind adînc, pă­
trunzător, dăruitor şi m ult mai grăitor decît orice cu-
v în t : privire arzîndă în dulcele foc al dragostei.
O vrem e se plim bară prin ogradă, în taina am ur­
gului.
— Ce va să facă acest om cu m înia lui îm potriva
noastră ?
•— Nimic : o s-o topim în focul dragostei noastre n e ­
biruite.
Trecerea la zugrăvirea celor douăzeci şi p atru de scene
ale „A catistului", a însem nat o ad ev ărată sărbătoare
pentru zugravii Suceviţei. A jutaţi de prisecar, de Că­
lina şi de călugărul Mina, Teodora şi Ieronim au rîn -
duit, în ograda m ănăstirii, un mic praznic, cu plăcinte,
pască, miei fripţi, pastram ă de căprioară şi mied. Au
venit oam eni din obcini şi din satele din jur. De cinci
ori Ieronim şi Teodora au plim bat m usafirii p rin bise­
rică şi în ju ru l ei, lăm urind scenele din frescă şi po­
vestind ce m ai aveau de zugrăvit. Pe la chindie por­
niră lucrul.
La dreapta ferestrei a doua, Ieronim şi ucenicii au
zugrăvit, cu aur, fîşie florală ca o ram ă despărţitoare.
Tot peretele destinat îl îm părţiră în pătrate, iar în r e ­
gistrul trei u n iră două din acele p ătrate deasupra fe ­

451
restrelor, p e n tru două scene m ai largi, pe care le zu­
grăvi Ieronim singur, în tr-o zi foarte călduroasă. Le-a
lu crat aşa de repede că m eşterul Ion nici voia să creadă
c-a lucrat singur. Sofronie cam îngăkna şi um bla huş-
m argina după ap ă rece, după frunze de b ru stu r să
pună pe cap, să nu-1 bată soarele. Spunea, m ai m ult
în bătaie de joc ;
— De joi pînă m ai de-apoi, m ă apuc să fac filozoful
de lingă Sibila.
Cum tăndălirea bătea la ochi, m eşterul Ion i-a po­
ru n cit să urce pe schelă să picteze heruvim ii din re ­
gistrul de sub streaşină.
— Acolo-i um bră. Urcă !
— E um bră, dar nu-m i încape... cocoaşa.
— La'să m eştere, că-i fac eu, a s ă rit Ieronim . bine­
voitor.
— Te poftesc, nu-1 m ai răsfăţa. Să m uncească !
Şi moş A ndrei l-a sfătu it să n u m ai fie m ărinim os
cu Sofronie :
— Nu a tît trupul, cît sufletul i s-a bolnăvit de...
cocoaşă...
Ieronim lucra cu sîrg, foarte dornic să sfîrşească mai
repede şi să ise ocupe num ai de Dragom irna. Dacă te r ­
m ina „A catistul” m ai răm înea un sfert din frescă.
Şi, afară de „Scara S in aitu lu i”, nu m ai aveau scene
grele ori complicate. în tabloul „B una V estire” din
,,A catist” a făcut-o pe M aria nu cum zicea erm inia,
în casă, depănînd u n scul de m ătasă, ci a pus-o să
prim ească „vestea” la fîntînă, torcînd caier de lînă,
ca o fată din obcini. I-a veselit pe toţi pictînd tem a
„vifor de gînduri necredincioase”, cum scrie erm inia,
atunci cînd soţul, losif, află că M aria va avea... prunc
zăm islit prin crinul „Bunei V estiri” : ... „răzăm în-
du-se cu o m înă pre toiag şi pre cealaltă avînd-o în­

452
tinsă cătră dînsa. cu chip groaznic se u ită cătră
dînsa“...
— Şi să nu m ai spui că sfinţii nu-s geloşi, surise
strîm b şi a m a r Sofronie.
S-ia potolit rÎBul şi, cîteva clipe, s-a auzit doar foş­
nirea pensulelor pe tencuiala udă şi clipocitul lor in
ulcelele cu boiele. Sfîrşind de zugrăvit o stea, Teodora
a ap ro p iat gura de urechea lui Ieronim :
— ,,Cu chip groaznic" te uiţi către... mine, dacă-ţi
spun că şi eu...
■
—■Cum ? Teodora-Dorina... prunc ! Cum să-m i tăl­
măcesc bucuria ?
— Z ugrăvind m ăreţ şi frumos... Poftim pensula : ai
scăpat-o din mină.
Sub puterea acestui sim ţăm înt nou, cu trem u răto r şi
încărcat de fericire, a zugrăvit u n m unte solemn, gal­
ben, cu un înger în v îrf :
— ...Al ,,B unei Vestiri" p e n tru copilaşul nostru.
A pictat-o apoi pe Fecioara. Şi regreta că spaţiul era
prea strim t şi n-o putea’ înfăţişa m ăreaţă, aşa cum
cuvine-se a fi o m am ă cu prunc la sin. Pe cei tre i magi
i-a îm brăcat în strălucite straie răsăritene, galopînd,
cu m antiile în vîntul nerăbdării de a întîlni m inunea.
N eastîm părul cailor : cel roib în goană, cel negru oprit
o clipă din galop, cel alb în tr-o cabrare atletică em o­
ţionau privitorii p arc-ar fi fqst aievea.
— înţeleg că arm ăsarul alb eşti tu... m orm ăi Sofronie
o tîlcuire la care Ieronim n u se gîndise. De ce n-ai
pus-o pe... Teodora să strunească, fie şi cu dinţii,
acest frîu roşu, ca focul ?
— P en tru că-s crai, nu tătari, şi vin cu daruri, nu
după furtişag.
în prim a desp ărţitu ră m ai largă zugrăvi surpături
de păm înt albastru-argintiu, ca stînca de pe m alul Su-

453
ceviţei. A zugrăvit oameni în genunchi, ca nişte um bre
în rugăciune, în faţa unor peşteri abia ghicite. Dea­
su p ra m alului a pus copaci, flori şi m unţi. Iar în m ij­
loc, pe o podină, a aşezat-o pe M aria, în picioare, în-
veşm întată în arg in t şi purpură. Deşi ţine o lance în
m înă, n -are nim ic războinic : e un blînd şi gingaş chip
de fecioară.
— Dacă n -a r izvorî din tine v răjit prisos de bunătate,
îi puneai coif şi scut, precum zeiţa elină A tena n u ­
m ită, i-a surîs Teodora. Acum înţeleg de ce ai scos
izvod după statuile greceşti în tîlnite în străinătăţi.
In cealaltă de)3părţitură dublă, pe un cîmip verde,
cu copaci, zugrăvi, aşa cum a văzut în R ăsărit şi în
Apus, un cort alb, m are, în tre i caturi, cu două brîie
înflorate, cu cîte două rîn d u ri de canafi verzi, roşii şi
galbeni, la streşinele celor două acoperişuri. Simboli-
zealză întregul univers. In faţă a aşezat-o pe M aria,
în picioare, dreaptă, m ăreaţă ca o îm părăteasă, în ro­
chie albastră cu fald u ri bogate, pe um eri cu m antie
s ^ r t ă , vişinie ; ţine m îinile ridicate pînă la înălţim ea
um erilor şi priveşte înduioşată la noroadele închină­
toare înveşm întate în roşu.
S tareţul M itrofan a cercetat, cu m ultă luare am inte
acest tablou şi s-a rostit :
— Ieronim e, după cîte ştiu, nu se află ailtundeva
icoană sîsemenea.
— Să m ulţum eşti lui Ion şi Sofronie că te lasă să lu ­
crezi m ai m ult singur, adeveri episcopul Crimca.
Creşti ! Chemaţi-1 şi pe m itropolit să vadă.
— Vă rog, m ai aştep taţi cîteva zile p în ă term in şi
tabloul cu încoronarea, aici, între fereastră şi prid-
voraş.

454
 Tabloul ,,Pocrovului“, m ai p uţin obişnuit în cti­
toriile m oldovene, l-a desenat m eşterul Ion după un
model din Novgorod, iar Ieronim l-a aşezat pe c u ­
prinsul d in tre ferestrele pronaosului. Totul e închi­
puit şi aşezat în tr-o biserică rusă, cu cinci tu rle ca
nişte cepe, cu crucea răsă ritea n ă în vîrf, cu acope­
rişuri roşii, rotunde, şi cu ferestre alungite, sub
arcade colorate în verde deschis, pe ziduri strălucitor-
albe. Sus, îngerii plu tito ri îi ţin vălul roşu deasu­
p ra capului. în absida din m ijloc a bisericii pictate,
Fecioara, înaltă, înveşm întată în m antie albastră,
peste rochia galbenă, lungă p în ă-n păm înt. De-o
p arte şi de cealaltă îngeri şi apostoli, toţi în picioare,
în p artea de jos, el tînăr, în picioare, pe o estradă
cu grilaj. A lbul puternic, lucitor, răsfrîn t în lum ina
zilei, făcea din acest tablou „Vălul ro şu “, un fel de
coloană la povestirea în douăzeci şi p a tru de cîn-
îu ri a „A catistului''.
Toată faţada de m iazăzi şi absida altaru lu i eraU
gata cînd a v en it m itropolitul. Privea, gîndea şi tă ­
cea. M eşterul Ion um bla să-l copleşească p rin noia­
nul lăm uririlor. D ar p relatul îi făcu sem n potolitor :
„Pricep şi singur"... Totuşi în treb ă :
— Cine a aşezat „B una V estire" la fîntînă ?
— Eu... nu ! se dezvinovăţi privind cu spaim ă spre
Ieronim .
— Dacă „B una Vestire" se petrece aici, pe păm înt,
m i-am zis că n u -i loc m ai c u ra t ca la fîntînă, la iz­
vorul vieţii, desluşi Ieronim . în cu n u n area ei însă am
desfăşurat-o pe acest cîm p înstelat. O m are stea albă,
un p a tru late r roşu şi altul liliachiu, cu latu rile uşor
curbe, aşa fel ca să iasă, precum vedeţi, o stea cu şai­
sprezece colţuri. E... „Steaua stelelor", cum a zis
Teodora.

455
— Soţia m eşterului şi izvoditoarea celor m ai m ulte
stel-e de pe cerurile Suceviţei, lăm uri stareţul,
cu zîm bet de laudă.
Bucuros de asem enea adaos m ăgulitor, Ieronim
u rm ă :
— în m ijlocul ,,Stelei stelelor", stră b ă tu tă de raze,
am ro tit u n cerc lum inos, apoi u n u l oval m ai în tu ­
necat, tăiat, ca şi cercul, de această banchetă. Sus,
un nour alb tiv it cu roz şi o puzderie de stele. Sub
nour, zece îngeri : p a tru la mijloc, tre i la dreapta şi
tre i la stînga, plutind ca un alDur şi rîn d u iţi aşa fel
ca să închipuie, cu nim burile lor, un joc de culori
liniştit, odihnitor p e n tru ochiul care trebuie să cu­
prindă cît m ai deplin to ată scena, solem nă şi m ă­
re a ţă : încoronarea.
Ieronim lăm urea cu acea plăcere şi pasiune cu
care îşi descria lucrările în faţa Necunoscutei şi
doam nei Elisabeta. Şi p e n tru că m itropolitul stre ­
cu ră cîteva cuvinte de laudă, continuă să explice
cele tre i scene de sub „Vălul ro şu “ ; M aria, cu oile
în m unţii Horeb, „rugul în flăcări", acei m ărăcini
care ardeau fără a se m istui ; pe vîrful m untelui
arde, odată cu rugul, şi chipul „M ăriei rugătoarea",
în m edalion ; în a tre ia scenă Moise prim eşte tablele
legii, pe m untele Sinai.
— Aici, cinstite feţe, precum ştiţi, se cuvenea să re­
prezentăm asediul C onstantinopolului şi salvarea lui.
Dar...
— Ei, văd că to t nu v-aţi lăsat ! se încruntă m i-
troipolitul.
Toţi tăcură. Ieronim aştepta ca m eşterul Ion să
vorbească. D ar cum tăcea, vorbi tot el :
— Dacă n u-i cum trebuie, radem !
— Să nim iceşti o icoană poruncită de m ine ?
— Vai, n u ! D ar dacă...

456
—• Eu n-am fost la m untele Sinai, surise Ieronim
oleacă stingherit, şi-atunci am înălţat, în fundal, o
cetate cu p atru tu rn u ri, din care unul sam ănă cu
tu m u l Nebuisei, iar celelalte-s ca la Suceviţa. De
pildă, acestea-i tu rn u l în opt latu ri unde-m i am
chilia.
— Dar călăii ? Ce ai de zis ?
— Aşa cum se cuvine a fi : sălbatici, cruzi, sîn-
geroşi.
— Şi turbanele ?
— Eu le-am schiţat, în alt prea sfinţite-
— I-am spus eu că prea seam ănă... se grăbi Ion cu
dezvinovăţirea. D ar parcă ascultă ! ?... Să le radem ?
—• A r cam trebui...
—■Istoria spune, în alt prea sfinţite, că acei călăi au
fost o to m a n i; iar otom anii poartă turban, m otivă
Ieronim.
—■ Mda... Lăsaţi-le a.şa, să le vadă şi m ăria sa. Poate
vă dă şi pe voi pe m ina călăului.
— De-o fi aşa, vă rog să-l c ru ţa ţi pe m eşterul Sofro-
nie : e m ai priceput ca oricine în zugrăvirea geala­
ţilor fioroşi.
Ieronim şuguia, cam cu team ă, iar m eşterul Ion
se îngrozea : auzea halucinant glasul lui vodă : „D aţi-i
m orţii ! Pe to ţi“. Şi parcă-1 gîdila tăişul securii pe
grum az. Noroc că m itropolitul Gheorghe a surîs, cu
o neaşteptată îngăduinţă în glas :
— în fru n ta rea asta, cam nesăbuită, poate avea două
urm ări : ori m ăriei sale îi place şi-ţi dă hrisov de zu­
grav al C urţii dom neşti, ori n u-i place şi te urcă în
ţeapă. “ ■
P rivind fresca m onum entală a ,,Cinului", chipul
m itropolitului se lum ină ca soarele. S tareţul îşi tăl­
măci părerea în veliglas :

457
— E m ai m ăreţ şi m ai bine orînduit decît la oricare
din bisericile zugrăvite pe din afară.
M itropolitul încuviinţă cu uşoară clătinare din cap,
făcu cîţiva paşi înapoi şi privi învăluit în tăcere şi
încîntare. Dădu însă peste latu ra dinspre apus a
contrafortului care desparte naosul de gropniţă şi iar
se întunecă :
— De ce a răm as acolo loc gol ?
— Eu va să zugrăvesc un... un filozof, se bîlbîi So-
fronie.
Vizita sîîrşi aici, cu u n grăunte de nem ulţum ire. A
doua zi se ivi acel filozof, în rînd cu Sibila. Lui lero-
nim îi părea că, sub m antie, ascundea o ghebă. Uce­
nicul Ispas se apropie în g rijo rat :
— M eşterul Sofronie m i-a poruncit să scriu pe filac-
terul acestui filozof vorbe cam... cam ciudate.
— Ce vorbe ?
— „Dragostea prea m are ucide“... Şi să iscălesc n u ­
m ele lui : Sofronie.
•— Şi de ce n-ai scris ?
— Păi... nu le-am aflat în erm inie. De altfel, pe căl­
durile astea, tencuiala s-a uscat şi culoarea n u mai
prinde. Ce să fac ?
—■Deocamdată, lasă-1 aşa, se-ngîndură Ieronim, pri­
vind filacterul alb, desfăşurat ca un steag al capitu­
lării.
„Scara Sînaitului"
urcă la cer ori prăbuşeşte
în Iad?
în stăreţie, cu chiseaua de dulceaţă de cireşe am are
în faţă, m itropolitul a cerut să m ai vadă o dată schi­
ţele pentru părţile răm ase de zugrăvit. A cercetat,
cu de-am ănuntul, tablourile cu „Facerea", cu viaţa
sfîntului Pahom ie şi, m ai ales, „Scara lui Ion Sinaitul"
sau ,,Scărarul“. Le-a încuviinţat. La schiţele pentru
pridvoraşe a strîm bat din nas şi-a dojenit :
— M eştere Ioane, tu laşi totul în sam a istui tînăr
zburdalnic ?
— Schimbăm, în alt prea... Schimbăm, dacă...

459
— De ce stărui aşa de m ult, Ieronim e, să ieşi din tipic
şi să zugrăveşti istorie în loc de scriptură ?
— P e n tru că şi scriptura-i tot istorie ; şi încă o istorie
care n u-i a noastră.
— Ereticule ! Nu crezi în Isus ?
— Mă strădui a~l înfăţişa lum ii cît m ai adevărat şi
m ai frum os.
—■A tunci ?
—■A tunci m ă întreb : de ce să zugrăvesc num ai pe
losua, pe Saul, pe David şi Solomon şi de ce să nu
pictez şi pe Dragoş, pe Bogdan şi pe A lexandru, pe
Mircea, pe Vlad, pe Ştefan vodă şi pe a tîţia alţii care
s-au b ă tu t p en tru noi şi p entru creştinătate ?
— U nde-ai m ai văzut a sta ! îl sîcîi prelatul, deşi bă­
nuia răspunsul.
— în m ulte ţări şi cetăţi din A sfinţit, ocîrm uitorii din
neam ul lor sînt to t a tît de slăviţi ca aceia pom eniţi
de scriptură, dacă nu m ai m ult. în a lt prea sfinţite şi
cuvioase feţe, credeţi că, p en tru noi rom ânii care
stăm aici, stra jă îm potriva m usulm anilor, e m ai în­
sem nat Simion stîlpnicul, tră ito r în pustiul Arabici,
decît Ştefan vodă, căruia norodul îi zice M are şi
S fînt ? O pt zecimi din ziduri le-am acoperit cu chi­
puri care n -au au zit niciodată de noi. Ingăduiţi-ne,
în alţi şi prea înţelepţi ctitori, să-i aşezăm şi pe-ai
noştri pe stîlpii pridvoraşelor şi pe zidul de la apus-
— D ar erm inia nu îngăduie aşa ceva.
— Noi oam enii am făcut şi erm inia şi cronica şi
scripturile.
— S cripturile ? Noi ? se burzului, speriat, stareţul.
— Psalm ii i-a scris David, acatistul Fecioarei pa­
tria rh u l Serghie l-a...
— I-a în su flat cel de sus !
— De ce n u n e -a r insufla şi pre noi, în tru cînstirea
alor noştri ? De altfel începutul l-am şi făcut prin

460
tablourile ctitorilor, iar la Voroneţ, m eşterul M arcu
l-a zugrăvit şi pe Daniil Sihastru, povăţuitorul lui
Ş tefan vodă, zicîndu-i : „Nu pleca, m ăria ta, steagul
în faţa lui M ahomed sultan, ci du-i pre ai tăi la bă­
tălie şi nădăjduieşte în tru biruinţă"...
— Tinere, ai curaj a vorbi aşa şi în faţa m ăriei sale ?
— Am ! D ar ştiu că de n u m ă sp rijin ă lum inatul cap
al bisericii, n u izbîndesc. Dacă ne îngăduiţi, nouă
zugravilor să aşternem în frescă acest gînd al nostru,
fără cine ştie ce teologie şi, m ai ales, fără team ă că
s-or supăra cei din Ţarigrad, norodul cel m ult, ar
prim i cu bucurie înnoirile noastre, s-ar m ira cum de
n-am făcut aşa m ai de m u lt şi s-ar îm bărbăta în
cugetul lui p en tru faptele v itejeşti de care m ultă tre ­
buinţă avem.
— Mi se pare că n-ai înţeles de ce am scos asediul
C onstantinopolului.
—■Dacă n-aş fi înţeles, n-aş stărui a tît p en tru dresul
acestei greşeli, zugrăvind cronică rom ânească.
—■ Cu acest tîn ă r încăpăţînat n u m ai sfîrşim... se trase
înapoi m eşterul Ion. Ci eu, cîrm uitorul lucrării, sînt
gata a îm plini voia şi porunca înalţilor ctitori.
— Bine, m eştere. Num ai că ist tînăr, în nesăbuirea-i,
are totuşi dreptate- Spun aste a tre ia oară.
— S ăru t dreapta, înalt prea sfinţite ! La Roma, la
Veneţia, la Florenţa am v ăzu t înfăţişaţi, în biserici
şi în palate toţi ocîrm uitorii m ai de seam ă. In C ate­
drala cea m are din Roma, statuia sfîntului P e tru e
de m ărim ea unui băieţaş, iar cele ale papilor de tre i
stânjeni. Cea a sfîntului era din bronz negru, cele ale
papilor, din m arm ură m ai strălucitoare ca om ătul la
soare.
— Bine, bine... Să m ă sfătuiesc cu m ăria sa. în nici
un caz să nu cutezi a-1 pune pe M ihai vodă, acel lotru

461
care vine iar asupra noastră, cu a ju to r de la îm păratul
nem ţilor.
— A devărat ?
— în tre b i cu bucurie sau cu spaim ă ?
— Cu uim ire... A r fi v ru t să spună ; „Poate acum
b iruie“ ... d ar se opri, înfricoşat de vorba ce avea să-i
scape din gură.
M itropolitul G heorghe plecă, făgăduind să dea răs­
puns definitiv peste o săptăm înă. Mai ocoli o dată b i­
serica şi întrebă :
— D ar turla, cînd o zugrăviţi ?
— D upă ce sfîrşim faţada dinspre m iazănoapte, ca să
nu m ai facem altă schelă, lăm uri m eşterul Ion.
— Aud că m eşterul Eli Ilarion a p lăn u it p e n tru ctito ­
ria lui Crim ca o tu rlă îm podobită cu sculpturi în pia­
tră, du p ă m eşteşugul arm enesc. Cine va să i le facă ?
—• Dacă nu va putea aduce sculptor arm ean... eu am
cioplit cîteva rozete, de în v ăţătu ră şi probă.
— D ar Crimca n u ştie că num ai dom nitorii pot ctitori
biserică furioasă ?
— A devărat, d ar şi dom niile voastre, Movileştii...
Adică n u ; sînteţi os din osul lui P e tru vodă Rareş.
— Vezi ? Cînd vrei, le pricepi bine.
— Cu rugăm intea fierbinte ca şi m ai m arii să m ă
înţeleagă pe mine.
V orbirea cu m itropolitul l-a ridicat încă m ai m ult
pe Ieronim în fa ţa stareţului. în schimb, m eşterul
Ion de o sută de ori a r fi fost m ai bucuros să se su­
pună fără cîrtire poruncii ctitorilor, decît să se cio-
rovăiască.
— G rea belea pe capu-m i este ucenicul aista al du-
m itale, m eştere, se în tristă şi reproşă lui Eli Ilarion.
Pe cîtu-i de bun, de cum inte, cu cei mici, cu a tît se
aspreşte şi se face tru faş în faţa celor m ari. Parcă nu
l-ai fi scos din pulberea păm întului.

462
— Cînd se aprinde de o idee, cînd îl arde un sim ţă-
m înt, e neînfricat.
— Să-l m ai domoleşti. P rea-i năuc.
— ...,,Năucul“ cutează a căuta căi de îm prospătare a
m eşteşugului şi eu îl încuviinţez. Dacă stăruim în tru
neschim bare, m ucezim şi pierim .
P e n tru faţada de m iazănoapte plănuiseră tre i tem e
m ari ; „Scara lui Ion S inaitul“, zis Clim ax sau Scă-
rarul, ,,Facerea" şi ,,V iaţa sfîntului Pahom ie", rîn -
duitorul m onahism ului. M eşterul Ion hotărî :
— Ieronim zugrăveşte „Scara", eu „Facerea", iar So-
fronie ,,V iaţa lui Pahomie"- H eruvim ii îi fac ucenicii,
sub privegherea lui Ieronim.
— Nu vrea bădiţa Sofronie să ia el ,,Scara" ?
— Tu ai schiţat-o, tu ai desluşit-o în faţa m ăriei sale,
tu s-o desăvîrşeşti.
— Eu aş face num ai... gheena, în care să-m i azvîrl
potrivnicii, rîn ii SofroniCi
— lartâ-m ă, d ar daca m l se dă şi o primesc, vreau
s-o lucrez singur.
— Ai spus-o de m ai m ulte ori că n u ştii să faci draci
fioroşi.
•—■Acum ştiu, dar prefer să pictez oam eni buni şi
drepţi.
— N um ai să n -ajungi drăgăuş la căuş.
— Ei, n-ai m ata inim ă să m ă laşi cu nişte draci...’
acătării.
După ce au stabilit, pe zid, locul fiecărei tem e, au
zorit zugrăvirea heruvim ilor de sub streaşină.
— La peretele de apus aşezăm to t heruvim i sub
streaşină ?
— Nu, Dorina, m ai bine bouri şi vulturi, de-o parte
şi de alta a unui turn. Adică herbul u n it al ţărilor
rom âne.

463
— Eşti şui ? se scandaliză Sofronie. Unde s-a mai
pom enit ? . .'
— Chiar aici, în lunetele uşilor d in lău n tru l bisericii
n-am zugrăvit noi oare stem a Moldovei, iar m eşterul
Ion n-a pictat şi un v u ltu r cînd a auzit că Simion
Movilă s-a făcut dom n la Tîrgovişte ? P en tru că,
în tr-u n fel, şi M ovileştii vor unirea ţărilo r rom âne.
I-a fost deosebit de greu lui Ieronim ca, pe zidul
netencuit, să trag ă scara, cu cei treizeci de fuştei, de
sus, din chepengul cerului, deschis, pînă jos, în poarta
m ănăstîrîi, unde se înşiră m onahii să-i urce, unul cîte
unul. A m ăsurat şi a îm p ă rţit cu g rijă şi socoteală
fiecare părticică din zidul consacrat acestui m are
tablou. Sub streaşină a zugrăvit, pe fond verde, trei
stele m ari, suprapuse : în m ijlocul lor — „Deisis“. A
a ju ta t apoi la zugrăvirea heruvim ilor, ca m eşterul
Ion să se apuce de lu cra t scenele din „Facerea" ; voia
să aibă loc slobod p en tru grupul m are al îngerilor
plutitori în văzduh şi deschizători a i porţilor cerului,
unde dintr-o ploaie de raze, Isus avea să se aplece
şi să întindă m îna ca să prindă pe cei care vrednici
erau să urce trep tele v irtu ţilo r statornicite de Ion
Climax, şi să-i aşeze în lum ina cerească a veşnicei
fericiri.
D upă ce a ieşit din u m b ra streşinii, Ieronim a aco­
p erit schela cu o perdea de pînză albă, rugind pe Ion
şi pe Sofronie să-I lase pe el num ai cu Teodora să
zugrăvească întreg acest tablou.
Aşa au lu cra t to ată luna iulie, fără nici o zi de
odihnă. Adesea au m încat pe schelă, bucate aduse de
Teodora. De trei ori a dezbătut, cu m eşterii, scenele
din viaţa lui Pahom ie şi cum să le lege de „Scara
Sinaitului". De m ai m ulte ori, la am iază şi seara.
A ndrei prisecarul i-a întîm p in at cu faguri proaspeţi
pe tale r şi cu cofiţa cu apă rece.

464
— Măi m inunilor, ci voi vă prăp ăd iţi de tot cu firea ;
uite cum a ţi slăbit amîndoi. Vă schilăviţi, nu alta.
— Ei, moş prisecare, surîdea Teodora, e foarte greu
de urcat... „Scara virtu ţilo r". Treizeci de fuştei, nu
şagă !
— P oftiţi fagure cu m iere, să m ai prindeţi putere.
— Nu ne-ai m ai spus de m u lt o poveste de-a m atale,
pofti Ieronim , înfruptîndu-se din dulceaţa fagurelui.
—■ Vă spun una, dacă n u cum va o ştiţi... Amu, cică
la început, în tîi şi-ntîi, n -au fost draci pe lum e, ci
num ai îngeri în cer. D ar în tr-o zi, îngerul cel m are,
Lucifer, a v ru t să-şi facă sieşi îm părăţie. Se cheam ă
că a năzuit, nepricopsitul, să-şi urce scaunul m ai
presus de-al lui Dum nezeu. Să se facă el, adică, stăpîn
pe lum e. P e n tru trebuşoara asta, a adem enit nouă
cete de îngeri. Că-i cîr, că-i m îr, num ai să-i răzv ră­
tească îm potriva atotputernicului. D ar nici cu gîndul
n-a apucat a gîndi bine la ceasul răzv rătirii şi, din
înger lu m in at cum era, Luciferul nostru s-a şi po­
m enit drac întunecat. Ba s-au şi prăbuşit, cu toţi în­
gerii adem eniţi de el, în beznele iadului. Şi din m ai
m arele îngerilor ajuns-a tarto ru l dracilor. Şi fiind
m ulţi adem eniţi, cădeau, cădeau m ereu, ca fulgii,
unul după altul, întortocheaţi şi răsuciţi, de-a valm a,
prăvăliţi d in cer în tartar. Văzînd năpastă ca asta, un
voievod îngeresc, arhanghelul M ihail, s-a tem u t să
nu cadă to ţi îngerii în iad. A zb u rat în m ijlocul p ră­
buşiţilor şi-a strigat, c ît l-au ţin u t bojogii : ,,Staaţi !“
Şi pe loc a u încrem enit toţi, care unde se afla. Unii
răm as-au în fundul păm întului şi s-au şi apucat de
treabă, adicătelea de canonit sufletele păcătoşilor.
A lţii s-au oprit pe păm înt şi născocesc to t felul de
rău tă ţi şi zavistii, ca să trag ă oam enii la păcat. Celor
răm aşi în ape lum ea le zice „cei din baltă". Şi ce-m i
fac ? îneacă pe cei ce um blă pe m ări, cu corăbiile.

465
Dracii opriţi în aer au pus văm ile văzduhului, unde,
procleţii, văm uiesc sufletele care m erg la cer. Şi v ă­
m ile astea le plătesc cu paraua pusă în palm ă la în­
gropăciune şi, m ai ales, cu fapte bune. A ltfel s-au
şters pe bot de rai, că-i soarbe gheena. Pe alţii i-a
prins vrem ea cu capetele-n jos, spînzuraţi în văzduh,
aceştia leapădă în tr-u n a bale scîrnave din gurile lor,
adică „balele vrăjm aşului'*, care m ulte rele căşunează
om ului. De pildă, dacă asem enea spurcăciuni cad pe
fîntîni, iar oam enii beau apă, se bolnăvesc şi zac pînă
m or. Boală fără leac, ce m ai ! Noroc că „balele v ră j­
maşului** n-au p u tere ziua : le arde soarele. Noaptea
însă schimonosesc oam enii şi le pricinuiesc felurite
suferinţe.
— M ulţum esc, prisecare ! M i-ai povestit tam an ce-m i
trebuia. înţeleg că, uneori şi u rîtu l şi groaza curăţă
sufletele, ca focul.
Lucrînd la ,,Scară**, Ieronim a ră ta îngîndurat, vor­
bea ra r şi ra r i se însăila cîte un zîm bet pe buze. Cerea
sculele şi ulcelele cu vopsele m ai m u lt p rin semne.
Teodora îl slujea fără sm inteală, cu dragostea cea mai
fierbinte. îi aducea m încarea pe schelă, îi spăla m îi-
nile cu apă caldă adusă în ulcior, îi ştergea fruntea
de îm proşcături de boiele şi de sudoare, îl m îngîia
şi-l săruta. îi părea rău că nu avea unde zugrăvi stele;
se bucura însă că chipurile îngerilor lum inau ca nişte
sori răsăriţi în dreap ta şi deasupra hăului întunecos
al gheenei, în firipată pe zid, în stînga. B ucuria-i re ­
venea odată cu înţelegerea sensului acestei ,,Scări**,
odată cu am intirea povestirii lui Ieronim , atunci cînd
era m ută. Ştia că Ion Clim ax adică Scărarul, tră ito r
în vrem ea lui Ju stin ian îm părat, a fost m are cărturar.
Iubea dreptatea, binele, adevărul, frum osul. „Iar tu,
Ieronime, pe „Scara Sinaitului** m i-ai ro stit cele din­
ţii cuvinte de dragoste. Şi în chilie vorbea puţin. O

4€6
culca seara pe Teodora, ca p e-un copil. îngenunchea
lingă pat. Ii săru ta dreapta şi-o ţinea între palm ele
lui calde, pînă adorm ea. Se ridica, îi m îngîia uşor sînii
şi pîntecele unde bănuia zvîcnet de viaţă nouă. Apoi
aprindea lum inarea şi, pînă cîntau cocoşii a doua oară,
desena şi încerca fel de fel de chipuri chinuite, spe­
riate, îngrozite. Cînd i se u ra d e-atîtea m utre slute,
schiţa îngeri îndrăgostiţi de-o păstoriţă ; i se urzise
în m inte în treg u l tablou şi începea să-l treacă pe zid.
Gîndea : „Fac licurici frum oşi, lum inoşi ; altfel fata-i
alungă sau se fereşte din calea lor !“ Teodora îi în ­
ţelegea frăm întările şi-l ocrotea cu grija, cu liniştea
şi cu tăcerea ei blîndă. N u-i tulbura, cu nimic, m e­
ditaţia şi m unca. Num ai într-o zi, simţindu-1 cu chef
de vorbă, în tre b ă ;
— Ieronim e, de ce, la început, ai v ru t să lucreze bă­
diţa Sofronie ,,Scara“ S inaitului ?
— Hm... Dorina, totdeauna am zis că datoria artistu ­
lui este să încurajeze oam enii, n u să-i înspăim înte.
Să-i iubească, nu să-i urască. Să-i facă m ai buni, nu
m ai răi. A u nu-s de-ajuns cium a şi holera, cu trem u ­
rele şi puhoaiele, seceta şi jafurile, năvălirile, pîrjolu-
rile şi războaiele, silniciile şi foam etea, nedreptatea şi
om orul, m oartea şi iadul ? Să m ai um plem şi noi,
m eşterii, lum ea cu hîzenii de care să se îngrozească
bieţii oam eni ? Ci eu ce fac aici ? Um plu zidul cu
îngeri şi diavoli. D ar ce vor înţelege oam enii din
truda, ^ i n u i t a m ea tru d ă ? Fac lucru bun şi folositor
ori rău şi ucigaş ? Dacă greşesc şi iadul m i-i p artea ?
Iadul, ll pot m înji cu negru, cu roşu, cu vînăt, oricît ;

467
el se află în cugetul nostru. Cînd nu ştiu cum să
schiţez u n chip, u n gest, o privire, îm i vine să urlu...
Şi după ce izbutesc a făptui ceva, m ă întreb, cu
spaim ă : e bine ? e frum os ? e rău ? e u rît ? Fi-voi
lău d at ori ocărit ?
— Ieronim e, u ită -te în ochii mei.
— Mă u it ; num ai în ei aflu dram ul de împăcax'e şi
linişte, unda de bucurie fără de care aş pieri... Zu­
grăvind ,,Scara S inaitului“ voiesc a tălm ăci zurbava,
bătălia îndoielilor din cugetul meu, necurm ata sfadă
între bine şi rău, între sfîn t şi drăcesc. P e n tru m ine
„Scara“ asta înseam nă încercarea de a răzbi şi de a
a ră ta că, în în fru n tarea d intre b u nătate şi răutate,
sinceritate şi viclenie, dragoste şi ură, dum nezeire şi
satanism , biruie cele dintîi. Ai înţeles ?
— Da, Ieronim e : am înţeles de m ult. Dm ceasul în-
tîln irii pe stînca argintie, am înţeles. Lucrează ! Vei
izbîndi !
Şi, o vrem e, îl urm ări, hipnotic, cum m oaie pensula
în boia şi cum m îngîie zidul cu vîrfu l ei şi izvodeşte
chipuri ciudate, răvăşite ca sufletul lui în ceasul
chinuitoarelor întrebări. ...„Nu zugrăveşte, ci cîntă :
culorile sîn t strune de h arfă pe care le m îngîie cu
peniţa şi scoate chipuri doinitoare. Să fiu harfa lu i“ ...
— M -am întrebat. Dorina, de m ulte ori, cum a p u tu t
gingaşul Sandro B otticelli să ia schiţe după cei am es­
tecaţi în răzvrătirea neam ului Pazzi, îm potriva lui
Lorenzo Medici şi spînzuraţi de ferestrele Senioriei ?
Ştreang şi episcopi în ştreang ? Rug şi „arşi“ pe rug,
în flăcări ? Nu cumva, din pricina asta, s-a apropiat
de m isticul e x a ltat Girolam o Savonarola ? Şi ce a
văzut ? Că, după ce a fost cîţiva ani conducătorul
Florenţei, şi aceasta tot pe rug a sfîrşit ?

468
 La 31 iulie, lăsata secului p e n tru postul Sîntăm ăriei,
Ieronim a d a t cu vopsea verzuie pervazul de piatră
al ferestrei de la gropniţă aflată în m ijlocul tabloului
,,Scării“ . N u-i plăcea n u an ţa şi-o to t întărea. Cind
îi află tonul potrivit, se grăbi să coloreze repede. Apoi
privi încă de cîteva ori tabloul, de la uşa lum i­
noasă a cerului, pînă jos la gurile, la cum plitele guri
ale celor doi balauri închipuind gheena, de la aripa
frem ătătoare a îngerului din colţul din dreapta, sus,
pînă la cel din stînga, jos, unde se m ai zbăteau, cu
deznădejde, picioarele şi m îinile, um erii şi capetele
celor în g h iţiţi de m onştrii cei hîzi peste fire şi peste
închipuire. Şi parcă n u-i venea a crede că el a făcut
acest tablou şi că era gata. S tătu aşa, m ult-m ult,
ca-ntr~un fel de uim ire m ută şi fără gînd. Apoi cer­
cetă culorile şi liniile, chipurile şi aripile, treptele şi
sforţările oam enilor de a ajunge sus, la tre a p ta cea
m ai înaltă şi la chepengul cel de neatins al cerului. Şi,
privind, cercetînd, m îngîind cu gîndul, pipăind uşor
cu buricele degetelor, se isca, izvora şi se răspîndea
în el o înfiorare caldă, ca săru tările Teodorei. O bucu­
rie m ai m are decît cea tră ită la zugrăvirea ,,înălţării",
a „P antocratorului", a „Judecăţii", a „T rupinei lui
Ieseu“, a ctitorilor ori a soboarelor. O bucurie nouă.
Totuşi un sim ţăm înt retezat ; văzuse acest tablou mai
m ăreţ, m ai izvoditor de linişte, şi totodată m ai înfio­
rător. Cuprinse în palm e obrajii Teodorei, u itînd că-i
e ra u unse de vopsele, şi o săru tă cu patim ă.
— D e-acum să trecem la fresca zidului de apus...
Dar, ieşind de după perdeaua de pînză, află că m eş­
teru l Ion zugrăvise doar p a tru scene din „Facerea",
îl cuprinsese o fierbinţeală m are, cu junghiuri ascu­
ţite în tre coaste, şi a plecat, cu trăsu ra la Suceava,
să-l îngrijească soţia.

469
 După ce a dorm it o zi şi o noapte, Ieronim s-a apu­
cat de lucru şi a zugrăvit, în trei zile, alte şapte scene:
Adam în m ijlocul anim alelor şi al păsărilor — doi
cai, u n pelican, un pui de urs negru, un cerb, o că­
prioară, u n leu cafeniu, u n hulub alb, u n păun verde,
un v u ltu r gălbui, u n şarpe subţire, prelingîndu-se
cum inte spre m îinile lui. Teodora i-a a ju ta t la colorat,
aşa cum făcuse şi la „Scara S inaitului“ . Le-a lu crat
în felul zugravilor băştinaşi, cu toate că scena naş­
terii Evei îi am intea de cele văzute în Apus şi, m ai
ales, în Capela Sixtină. A urm at, apoi, Adam şi Eva,
faţă în faţă, goi, sub copacii raiului ; n u se sfiiesc de
goliciunea trupului, ci în v aţă a se cunoaşte. Şi parcă-i
părea bine că, după zbucium ul deznădăjduit, după
tru p u rile zvîrcolite în gheena zugrăvită sub „Scara
S inaitulu i“, i se prilejuise să picteze scene de la în­
ceputul cel frum os şi fără prihană al om enirii.
— Ieronim e, moş A ndrei ne-a adus o putină de m iere
şi o oca de lum inări.
— S uflet de... m iere. Să-i m ulţum im .
U rcînd schela cu un taler plin cu faguri proaspeţi
şi cu o ploscă plină cu m ied, prisecarul întrebă :
— Ştiţi voi, m eşteri m ari de ce gîtul bărb atu lu i se
deosebeşte de-al m uierii ? Nu ştiţi ? Păi i-o poveste
şi-aici. Amu, cică, pe vrem ea cînd Adam şi Eva lui
trăiau în rai, cu porunca straşnică să nu s-atingă de
pom ul cunoaşterii, dacă voiesc să fie fericiţi, satana
a cercat întîi să-l adem enească pe bărbat. D ar Adam,
neam ! a în fru n ta t ispita : „Nu m ă păcăleşti tu pe
m ine, ghiavole!“ A tunci cel de pe com oară ce să facă?
S-a prefăcut în şarpe cu solzi aurii şi s-a d at cu gu­
du rarea şi gîdilătura pe lîngă m uiere : „G ustă barim
tu, dragă Eva, din ist pom al raiului, că n-o fi foc !
Din frum oasă ce eşti ai să fii şi m ai şi ! Iar dacă nu
te-o iubi Adam, eu sînt gata să-i ţin locul“ !... Şi

470
satana aşa a zăpăcit-o pe biata m am a Eva, de n u şi-a
m ai d at bine cu socoteala ce face : a g u stat din fructul
oprit. Şi de ce să n u spun ? I-a plăcut. Şi filotimă,
din fire, hai să-i dea şi lui Adam. Dar, nu-ş cum s-a
în tîm plat că bărbatul dorm ea. Diavolul, şireată liftă !
zice : „Evo, om ul tău doarm e cu faţa-n sus ; stoarce-i
m ust în gură, să guste ca să se sim tă şi el fericit..."
Vai de fericire ca aceea... Eva, proastă şi blăstăm ată,
că a lt fel n u i-oi zice, i-a ascultat sfatul şi-a stors
zamă din acel fru c t pe gîtul soţului. Adam s-a trezit,
s-a speriat, a pus m ina la gîtiţă şi-a strîns, cit a putut,
să nu se ducă m ustul păcatului pe gît. D ar zama
aceea de fru c t o p rit se făcu carne şi-i zice m ărul lui
Adam sau nodul gîtului ori gîrgălod. Şi de-atunci
bărbatul are acel nod, acel m ont în gît, iar m uierea
nu... în d ată li se deschiseră ochii la am îndoi şi, cu-
noscînd că sînt goi, ru p seră frunze de sm ochin şi-şi
făcură pestelce. D ar aflînd D um nezeu de călcarea po­
runcii, i-a blăstăm at şi-a poruncit arhanghelului să-i
ia-n pleasnă de bici, să-i izgonească din rai : „Tu,
bărbate, să te arăneşti m uncind cu sapa ; dar, în loc
de bucate, păm întul să crească spini, ghim pi şi pă-
lăm idă". Şi pe m uiere a osîndit-o : cu furca să se a ră-
nească, dar m ai ales, prin p atru su te de m ii de nădu-
şeli să nască prunci. Şi aşa răm aseră cei dintîi oam eni
cu buzele um flate, ca nişte b ă tu ţi de stele. Iar pomii
din rai, unii s-au uscat, alţii au răm as sterpi şi grădina
s-a părăginit. D rept aceea s-a izvodit şi un bocet :
,,Raiule, grădină dulce, / Nu m ă-ndur din tine-a duce, /
De dulceaţa pomilor, / De m irozna florilor, / De cîn-
tarea păsărilor, / De fream ătul frunzelor"...
Cit a povestit şi-a ...bocit prisecarul, Ieronim a
zugrăvit tre i copaci în tabloul ruşinării în faţa gre­
şelii săvîrşite şi l-a aşezat pe Adam chircit la păm înt,
înfricoşat.

471
— Bădiţă, sîn t obosită ; te rog să continui dum neata.
— Ce tablou urm ează ?
— Al izgonirii ; l-am şi desenat pe tencuială.
— Bine... D ar cîm pul îl colorez vînăt.
— Cum ţi-i voia şi inima... V ineţiul este chiar cu­
loarea potrivită.
— Mîine... acum se întunecă. Prisecare, şi eu m ai ştiu
o poveste cu Adam şi Eva. Cică D um nezeu a poruncit
unui înger ca, atunci cînd va dorm i Adam, să-i fure
o coastă şi să i-o aducă lui, ca s-o m enească a fi fe­
meie.
— Deci că fem eia a r avea o coastă de drac e o scor­
n itu ră ticăloasă.
— Ba-i făptura dracului şi nesătulă, băiete ! se răsti
Sofronie ; i-a v en it gust să se dea în dragoste cu
satana, care veşnic um bla pe-acolo, să-şi facă treabă
p en tru te m iri ce şi să-ncurce iţele.
— Se m ai spune că Adam a a v u t doi feciori şi o sin­
gură fată. I-au v en it însă tre i peţitori. Ci a zis Adam :
,,0 dau după cel m ai bogat“. D ar ca să n u -i supere
nici pe ceilalţi, a lu at o căţea, a făcut-o fată şi-a dat-o
după al doilea peţitor. Flăcăul o ia şi pleacă, m ulţum it.
P e n tru al treilea p eţitor ia o scroafă şi-o face fată.
Flăcăul o ia, cu zestre cu tot, şi pleacă fericit. Şi
de-atunci socotelile au răm as aşa : nevasta cum inte,
harnică şi gospodină se trage din om ; nevasta uli-
ţarnică, rea de muscă, bate cu gura şi poartă m in­
ciunile, se trage din căţea ; iar nevasta m îrşavă, du-
glişă, leneşă, care doarm e tîrziu şi n u are grijă de
gospodărie, se trage din scroafă.
— Poveste născocită de unii o trăv iţi ca dom nia ta.
surise Teodora.
— Urăsc fem eia ! Din pricina ei am fost izgoniţi
din rai.
— De ce u iţi că şi m um a dum itale a fost fem eie ?

472
— Şi pe dînsa o urăsc că m -a făcut strîm b... O urăsc
şi-o blăstăni !
— Am c itit în erm inie, ca şi m ata, că ,,ochiul cel
d eştept ştie să curăţească, să stingă înfocarea, să go­
nească nălucirile şi u ra “.
Sofronie coborî schela şi se în d rep tă spre trapeză,
niorm ăind :
— Mi-i greaţă de-atîta... ştiinţă, cum secădenie şi
dragoste. Şi ca să n u m i se întoarcă m aţele pe dos,
m ă duc să le um plu cu... vin călugăresc.
Ieronim cercetă, cu atenţie, scenele din viaţa cu­
viosului Pahom ie şi constată că Sofronie a respectat
schiţele lucrate îm preună. „Asta poate face bădiţa :
copii bune“ ... zîm bi în tru sine, o luă pe Teodora de
m înă şi porniră spre lunca Berchezei să aducă bivo­
liţele la ocol.
— Mîine te hodineşti toată ziua, Ieronime, iar poi-
m îine m ergem la Suceava.
Aşa a u făcut. în cetatea de Scaun, lum ea e ra tare
îngrijorată. Se ştia că m ăria sa a trim is un corp de
oaste în T ransilvania, în sp rijinul lui Sigism und
B aihory, să-l a ju te a se în tă ri în Scaunul crăiesc de
la Alba lulia. Ci, întîlnindu-i pe uliţa croitorilor,
căpitanul de stra jă le destăinui că era trim is să în tă ­
rească apărarea C etăţii N eam ţului.
— Şi m ai ştiu că, acum un ceas, doam na Elisabeta a
trim is crainic să vă cheme, gra.bnic, la Curte.
— Pe am îndoi ?
— Aşa ştiu.
Deşi n u erau îm brăcaţi cum se cuvine a fi la ase­
m enea înaltă poftire, se înfăţişară înaintea doamnei.
— Am au zit că n u m ai aveţi m u lt de lucru.
— N um ai peretele dinspre asfin ţit şi pridvoarele,
— Vin, în 6 august, la Suceviţa.

473
— Ne închinăm , în faţa m ăriei tale şi cu bucurie te
aşteptăm , m ărită doamnă, nădăjduind c-o să ai ce
vedeai
— N u eşti prea încrezut ?
— Iertare... C ugetul ni-i ars de m ulte îndoieli
şi-atunci arunc vorbe fudule.
— Aşa-i, Teodora ? surise doamna.
— Da, m ăria ta. A zugrăvit „Scara" lui Ion Sinaitul
în tăcere şi osîrdie, ca un anahoret.
— îi eşti bună ocrotitoare şi ajutor ?
— Din răsp u teri şi cu toată făp tu ra mea, m ăria ta.
— P o rtre tu l făcut m ie a p rim it lauda m ultor cunos­
cători, chiar dintre Ieşi. La ieşire veţi prim i binevoi­
toarele noastre daruri. D ar voiesc să faci şi portretul
m ăriei sale, m ăreţ aşa cum pictorii poloni îi pictează
pe regii lor.
Se întoarseră la Suceviţa m ulţum iţi, fericiţi. în se­
rase şi călugărul de stra jă le deschise cu un soi de
o ftat a necaz şi îngrijorare. U rcînd scara, găsiră ză­
vorul uşii rupt. N u lipsea nimic, doar oarecare răv ă­
şire a lucrurilor. Chiar în seara aceea Ieronim se plînse
stareţului.
— U n căpitan din stra ja dom nească a v ru t să vadă
dacă se pot aşeza tu n u rile în lăcaşurile lor.
— Şi dacă aştepta să venim noi se dărîm a lum ea ?
— S-a aflat că M ihai vodă a in tra t în Transilvania,
cu oaste m ultă. Şi chiar zilele astea se prinde în
lu p tă cu craiul Sigism und Bathory. Boierii din Ţara
Rom ânească s-au răsculat şi l-au alungat pe Simion
M ovilă din Tîrgovişte. D rept aceea căpitanul va să
rînduiască apărarea Suceviţei, dacă se întîm plă ca
acel M ihai vodă să biruie şi să vină iar încoace.
în cugetul lui Ieronim se stîrn iră noi întrebări şi
nelinişti... ,,Va birui M ihai vodă ? Va izbuti să adune
iar toţi rom ânii la un loc, într-aceeaşi ţa ră ?... Să m ă

474
a ră t prieten lui ori să stau, de-o parte, pînă hotărăsc
arm ele ?“... A r fi v ru t să-l caute pe episcopul A nasta­
sie Crimca, să afle m ai m ulte şi să prim ească povaţă.
D ar treb u ia s-o aştepte pe doam na Elisabeta. Ca să-i
m ai alunge îngîndurările, Teodora se fălea cu m ătasa
dăruită de doam na şi plănuia ce pelerină să-i croiască,
din stofă de la Flandra, din acelaşi dar.
La adăparea bivoliţelor în Suceviţa, prisecarul se
apropie de Teodora şi-i destăinui că Sofronie a stă ­
ru it pe lîngă acel căpitan de străjeri să farm e zăvorul
şi să pătrundă în chilie.
— A in tra t şi el, dar a ieşit de-acolo, răvăşit. Pînă
seara s-a îm bătat, cu călugărul Dam ian, au spart trei
ulcioare şi-au adorm it lîngă zidul m ănăstirii ; n-au
m ai n im erit poarta. Mi-i ca nu cum va borţosul să
pregătească vreo şolticărie, vreo rău tate. L-am auzit :
„Şi-au făcut icoane păgîne. Se închină lor, în chilie,
în tain ă“ .
— Trebuie să vorbim cu stareţul... Şi cu m itropolitul.
Iar, la urm ă, chiar cu doam na Elisabeta : ea înţelege
arta.
A şteptînd vizita m ăriei sale, Ieronim a m ai tencuit
şi zugrăvit surghiunirea lui Adam şi a Evei din rai.
Se m ira însă ce întunecat i-a ieşit cîm pul şi ce trişti
şi goi i s-au ivit, pe zid, cei doi izgoniţi. Iar cînd a
zugrăvit-o pe Eva înveşm ântată în rochie albastră şi
m antie cărămizie, aşezată pe iarbă, cu furca în brîu,
torcînd caier de lînă, s-a gîndit, to t tim pul, la tabloul
din chilie, punînd faţă în faţă cele două feluri de a
picta oam enii şi lucrurile. Ii venea să rîdă, în sine,
închipuindu-şi ce huiet ar stîrni, dacă a r reproduce
pe Eva goală, aici, deasupra scenelor cu viaţa cu­
viosului Pahom ie, rînduitorul m onahism ului. Şi, parcă
anum e ca să alunge asem enea închipuire, zugrăvi în
spatele Evei un pruncuşor dorm ind cum inte într-o

475
covăţică de lem n, nouă, cum va fi dorm it şi el, hîţîn at
de m aică-sa. cu piciorul. Aşa şi-o im agina şi pe Teo­
dora, peste şase luni, cînd va avea prunc în săhăidac.
Văzîndu-1 pe Sofronie învîrtindu-se pe lîngă schelă,
răzim îndu-se de stîlpii pridvoraşului ori cercînd să
depărteze pînza de pe schela din d reptul „Scării",
Ieronim îl întrebă :
— N -ar fi m ai bine să -ţi alungi u rîtu l de care suferi,
zugrăvind tabloul cu călugării care ies din m ănăstire
şi se înşiruie spre „Scara", să afle dacă au ţin u t sau
nu rînduiala lui Pahom ie ?
— Pe acela îl zugrăveşti tu !
— Tot eu ?
— Tu ! Că eşti fericit şi-i bine să-ţi am inteşti de
înfrînarea cea m onahicească şi de păcatul traiu lu i bun
al desfătărilor deşarte.
— A devărat ; dar m ai ales m atale ţi-a r fi de folos
asemenea... aducere am inte.
M eşterul Ion a u rca t în trăsu ră şi, cu toată durerea
din oase, a g răbit spre Suceviţa, s-o prim ească pe
doam na Elisabeta. L -a pus pe Sofronie să-i frece
şalele cu o ţet şi cu m ir, doar-doar s-o m ai înzdră-
veni. Iar în ziua de 6 august, îndată ce s-a lu m inat de
ziuă l-a chem at pe Ieronim , poruncindu-i să dea per­
deaua jos de pe „Scara Sinaitului".
■
— Te rog, m eştere Ioane, îngăduie să dezvelesc fresca
asta chiar în faţa doamnei.
— Şi cum ? Eu să nu ştiu ce-ai făcut decît...
■— Dom nia ta şi stareţu l le puteţi cerceta, ferind un
colţ al pînzei.
Ci, văzînd tabloul ce li se dezvelea în faţa ochilor,
clătinară din capete :
— C utrem urătoare !... L-ai în trecu t pe dascălul tău
Stam atelos K otronas care a zugrăvit „Scara" de la
Rîşca, exclam ă stareţul.

476
 In sărbătoarea „Schim bării la fa ţă “, călugării cîn-
ta ră vecernia în paraclis şi în ogradă. .Slujea stareţul
M itrofan însuşi. G lasul lui, puternic, răzbea p rin fe-
răstruicile deschise.
Soarele se lăsa spre asfinţit, aurind lumea. lero-
nim şopti la urechea Teodorei :
— D upă ce trece vizita doamnei, m ergem să ne odih­
nim pe stînca argintie.
Călugării aşezaţi la podul de peste Suceviţa ves­
tiră apropierea trăsu rilo r dom neşti. F ără a spune
nim ănui. Teodora îm brăcată în rochia dăru ită de
doam na Elisabeta, trecu la toaca ag ăţată de zidul
dinspre m iazănoapte şi pom i s-o bată, puternic,
stîrn in d sute de ecouri ca nişte strigăte de slavă.
Săltîndu-şi gheba ca pe-o desagă de puf, Sofronie
urcă g răbit în clopotniţă şi prinse a clopoti cu meş-
teşugu-i neîntrecut. S tareţul, înconjurat de călugări,
în odăjdii şi cu prapuri, în tîm pinară pe doam na ţării,
din afara porţii. Ieronim se bucură m ult văzînd că,
din cea de a treia tră su ră coborî şi m eşterul Eli Ila-
rion. D oam na nu se aştepta la asem enea prim ire.
Părea uim ită, şi un pic stingherită. îm brăcată ca de
călătorie, avusese totuşi grijă să-şi vădească fru m u ­
seţea şi fala. Săriită crucea şi păşi pe poartă în su­
netul de slavă al toacei, al clopotelor şi al cîntărilor
din glasuri.
în clipa cînd doam na ridică ochii spre biserică,
dulgherul Dragoş tra se pînza jos şi „Scara Sinaitu-
lu i“ se ivi în toată m ăreţia ei.
D oam na se opri, îm pietrită. N um ai privirile u rm ă­
riră compoziţia şi culorile. Întîi văzu scara, piezişă,
de pe păm înt pînâ în ceruri. Apoi nim burile şi aripile
îngerilor, aşezaţi în tr-o desăvîrşită rînduială. U rm ări
tru d a celor care suiau fuşteii scării şi parcă privirile
i se urcau în ritm de toacă şi sunet de clopot. Lovind

477
în scîndură de paltin, ciocănelele punctau zbaterea
năucă şi prăbuşirea greşiţilor în hăul vînăt şi fără
fund al gheenei. în v ălu irea glasului de clopot se a r­
m oniza cu flu tu ra rea urcîndă a aripilor îngereşti,
albastre, roşii, verzi, cafenii, tivite cu aur, cu argint,
cu pu rp u ră, cu fîşii ru p te parcă din seninul cerului,
asem eni unei ţîşniri spre înălţim i. F îlfîirea aripilor
a ltern a cu ro tu n d u l de aur al nim burilor din juru l
chipurilor îngereşti. A ripile aşezate la rînd, ritm ic,
uniform , zăm isleau un sim ţăm înt de paşnică şi m a-
iestoasă linişte, de lum inoasă frum useţe.
P rivirile doam nei continuau să urm ărească făp tu ­
rile um ane desculţe, bătrîne, slabe, în straie castanii,
în m are şi înfricoşată cazna de a sui fuşteii scării...
în d rep tu l fiecărui fuştel aştepta un diavol să-l în-
h aţe şi un înger cu o coroană în m ină, gata s-o aşeze
pe creştetul celui care şi-a b iru it slăbiciunile, a scă­
p at de ghearele necu ratu lu i şi a m ai u rcat încă o
tre a p tă a unei virtu ţi. D ar scara-i aşa de înaltă că
trebuiesc ani lungi de tru d ă şi lu p tă cu ispitele spre
a o urca pînă în înalturi, la porţile cerului. T rem ură.
Asudă. Se înfrînează. Se străduiesc din răsp u teri să
fie înţelepţi, curajoşi, cinstiţi, buni, harnici, cum pă­
taţi, veseli, omenoşi. Şi parcă-i pare rău m ăriei sale,
că din m ulţii care urcă, doar u n u l singur ajunge sus,
la porţile cerului. Ceilalţi, toţi, se prăbuşesc şi, cu
m are deznădejde, se agaţă cu m îinile, cu picioarele
şi a tîrn ă cu tru p u rile îm pleticite de scară, de fuştei,
de văzduh, ca nişte zdrenţe b ătu te de fu rtu n ă. Se
prin d de orice şi de nimic. Zadarnic : to t cad. Totul
pare o desperată agăţare de viaţă, o dezlănţuire sm in­
tită în tru dobîndirea fericirii veşnice. D ar îi în h aţă
diavolii şi-i prăbuşesc, cu necruţare, în haos şi
noapte. Parcă îi suge, îi soarbe o uriaşă pu tere as­
cunsă în adîncurile fă ră fund şi fără num e. Şi cad.

478
Cad. Cad. Cad cu capetele în jos. Cad în picioare.
Cad cu braţele şi picioarele caraghios răşchirate ori
frînte de la genunchi şi am estecate, ca o harababură
de oase sure, desm ădulate. Cad în tr-o vălm ăşeală
vînătă, noptoasă. Cad traşi, îm pinşi, zgîlţîiţi, izbiţi,
buşiţi, brînciţi, prăbuşiţi, spînzuraţi de draci u rîţi şi
hidoşi. Cad d rep t în jos, ca piatra. Cad răsucindu-se,
rotindu-se, răsturnîndu-se. Cad în cap. Cad pe-o
coastă. Cad smulşi, îm pinşi, loviţi de draci verzi, cu
coarne şi urechi de taur, de berbece ori de alte do­
bitoace, ciudate şi hîde. Cad în hăul gheenei, unde
stăpîni sînt dracii. Ei îndrum ă căderile, preschim bîn-
du-le-n haos. Dracii sînt aici călăi. Sînt m onştri care,
din greşeală, au unele asem ănări cu oamenii. Au
capetele încornorate şi fru n ţi înguste, au p ărul zbur­
lit, dar şi cîte o faţă pe piept sau burtă, cu gură
m are, cu dinţi ascuţiţi. Sînt făp tu ri zăm islite din
hîd am estec cu om, bou, m aim uţă, cîine, şacal. Chi­
p uri de fiare, cu şorţuri pe şolduri şi aripi zim ţate de
lilieci uriaşi, în spate verzi, castanii ori sure, ca
zmeii om orîtori de oameni. G urile m ari, rîn jite în-
spăim întător spre lume, fru n ţile boţite, nasurile
strîm be, coroiate, scoase parcă din ,,m ăştile de u r îţi“
făcute de ţăran ii din obcini, ca să izvodească spaim e
cum plite. U nii duc în spate ori prăvălesc, în golul
am eţitor, bieţi păcătoşi, milogi şi văicăritori. P rivito­
rilo r li-i m ilă de cei care se ţin de scară, agăţaţi cu
m îinile şi cu picioarele, îm pleticite, jeluindu-se, tîn-
guindu-se, m ilogindu-se de iertare, prosteşte, despe­
raţi, despuiaţi de orice dem nitate omenească.
Sus, la porţile cerului, în stînga scării, un singur
înger, plutind cu aripile lăsate oleacă în jos, parcă
a durere şi a mînie, loveşte cu suliţa pe cel care n-a
fost vrednic să treacă de tre a p ta douăzeci şi nouă.
Iar celui lovit m îinile i s-au răşch irat în văzduh ca

479
nişte crengi cioturoase, încîrjoiate ; barba albă i s-a
despicat în două şi flu tu ră în vînt ; straiu l castaniu
s-a strîns, răcit spre mijloc, dezgolindu-i coapsele
slăbănoage, scheletice. îngerul îl străpunge şi-l lasă
să cadă în noaptea vîn ătă a gheenei. P are îngerul
răzbunării, al necruţătoarei răzbunări faţă de cel care
nu s-a învrednicit să urce şi ultim a treaptă. Nici o
răsp lată nu se cuvine celui care, după ce a urcat
douăzeci şi nouă de fustei, cade-n nevrednicia şi se
poticneşte chiar de la porţile cerului. în zadar îngerii
din d reap ta scării stau, ca nişte făgăduieli, gata să le
aşeze pe fru n te coroanele slavei. în zadar îngerii
din spate vin cu văluri roşii ori verzi ; nici unul din­
tre urcători n u m erită încununare, nici un um ăr nu-i
vrednic să poarte vălul slavei. Şi tot acest şuvoi de
bătrîni, care s-ar fi cuvenit a fi venerabili, cade, curge
p rin haosul cenuşiu, am estec de nim ic vînăt, de draci
şi de tru p u ri răsucite, dezgolite pînă la neruşinare,
biete ciolane bătrîne, sfrijite, uscate şi-n vineţeala
hăului răschirate şi haotic am estecate. Curg în jos
într-o hăituială şi o hărm ălaie buim acă, hăbăucă,
horcăitoare.
Pînă unde se vor prăbuşi ? Pînă în hăurile în tru ­
chipate p rin balauri cu groaznice guri pocite, cu dinţi
ca de joagăr, adînci ca nişte hîrdaie fără fund, guri
care înghit, înghit, înghit m ereu tru p u ri, capete, mîini,
picioare rupte, hăcuite, h ărtănite, sfîşiate, strivite,
azvîrlite la-ntîm plare.
Dar, deodată, în acest vălm ăşag nebun, la un dan­
găt tare de clopot şî la o izbire sonoră în toacă, parcă
un arhanghel a strig at ; ,,S taţi !“ şi toţi încrem enesc
acolo, cum şi unde se află. în stînga, dom neşte cenu­
şiul vinovat, văzduhul v în ăt şi ceţos, în care păcătoşii
în alb în tunecat ori castaniu şi dracii verzi ori negri
s-au vălm ăşit haotic în tr-o hărţuială, în tr-o zbatere

480
sălbatecă şi absurdă, o harab ab u ră cruntă. Acum
to tu l a încrem enit sub loviturile m ărunte dese, r it­
m ate, zbucium ate ale ciocănelelor în toacă de paltin
şi în doagă de clopot din argint şi aram ă. Acum cînd
chipurile au ,,stah ‘, au îm pietrit, frăm în tarea s-a în­
tru ch ip at în sunet.
Scara cu fuşteii sub care Ion Climax a scris în­
datoririle şi v irtu ţile îm parte tabloul şi lum ea drept
în două : în dreapta, sus, liniştea p lutitoare pe a ri­
pile fericirii ideale ; dincoace, în stingă şi jos, bătălia
încîlcită d intre draci şi făp tu rile care au v ru t să fie
oameni, dar n-au izbutit ; n -au ajuns a cunoaşte nici
A devărul, nici Binele, nici Dragostea, nici F rum use­
ţea. Aceste podoabe ale gîndirii şi sim ţirii om eneşti
par a pluti pe aripi strălucitoare spre cer, vrăjind
m uritorii cu m irifica lor chem are, sporită acum de
ecoul clopotelor şi al toacei în tre ziduri, am estecată
cu cîntecul ferm ecat al culorilor lum inate de-o rază
de soare strecu rată pe lîngă tu rn u l clopotniţei, din
asfinţit.
Cîteva m inute priveliştea tabloului, glasul clopo­
telor şi ritm ul răscolitor al toacei îi în v ălu iră pe toţi,
cutrem urîndu-i pînă în străfunduri, ca o vedenie de
groază şi ca o m elodie stranie de început şi sfîrşit de
lume.
Văzînd-o pe doam na înm ărm urită, cu ochii ţin tă
spre m inunile de frum useţe şi cum plitele urîţenii
întipărite pe zid, sta re ţu l M itrofan şi m eşterul Ion
îşi scu tu rară capetele ca să-şi desprindă privirile
de pe zid, şi se speriară :... „Dacă nu i-a plăcut ?“
Doam na n u s-a m işcat decît cînd toaca şi clopotele
au tăcut, lăsînd ecoul să se stingă în tre ziduri şi-ntre
m unţi. Zîmbi cu uim ire, cu durere şi încîntare. Ci
zise, încet, în şoaptă :
— S tareţe, m ai am, nădăjduiesc, m ult de tră it ; dar

481
în clipa asta m ă leg şi zic : cînd voi închide ochii, să
fiu aşezată la hodină aici, sub paza acestor îngeri,
să-m i aline d urerile şi să m ă legene pe aripile lor
în ălţate spre lum ina şi fericirea, care trebuie să fie,
totuşi undeva...
D ar m ai ales Ieronim s-a tem u t de îndelunga tă ­
cere a doam nei Elisabeta. Mai întîi i s-a p ă ru t că
verzuiul de algă şi castaniul gălbui erau culori vi­
novate, risipite în cenu.şiul întunecos al fondului.
Apoi a observat că ritm u l ciocănelelor pe toaca de
p altin dau fior sfînt filfîirilor de aripi îngereşti şi
a ju tă urcuşul oam enilor pe trep tele scării, ca un im ­
bold lăuntric, ca un ticăit de inim ă tînără, ca un galop
de arm ăsar, spre o cetate ideală. Iar glasul clopotelor,
lim pede în văzduhul obcinilor, făcea ca vălm ăşagul
căderii greşiţilor să fie şi m ai vînzolit, m ai babilonic,
m ai fără nădejde. Şi m ulţum ea, în gînd. Teodorei şi
lui Sofronie p e n tru ideea de a bate toaca şi a suna
clopotele în m inutele dezvelirii tabloului. El însuşi se
sim ţi învăluit de acest vîlvorit sentim ent de fericire
şi de spaim ă, parcă acum ar fi văzut întîia oară ta ­
bloul la care trudise tre i săptăm îni.
D oam na ocoli de două ori biserica, în pas domol, cu
ochii la chipurile zugrăvite. In tră înlăuntru. Mai ceru
lăm u riri în pridvor şi în pronaos. în tre b ă cine a zu­
g răvit ,,Ju decata de apoi“, ,,T reim ea“, ,,Sinoadele",
,,P antocratorul", aducerea m oaştelor lui loan cel Nou,
pe sfînta M arina. Ca să nu-1 num ească p rea des pe
Ieronim , m eşterul Ion pom eni num ele lui Sofronie,
de m ai m ulte ori decît s-ar fi cuvenit. La ieşire,
doam na se m ai opri cîteva m inute în faţa „Scării Si-
naitului" :
— Va să zică a lucrat-o Ieronim singur ?
—■ Da, m ăria ta, o încredinţă stareţul. A acoperit

482
schela cu o perdea şi n -a îngăduit a fi văzută pînă
în ceasul acesta.
— De ce, Ieronîm e ?
— L ucrările m ai deosebite se făptuiesc în singurătate
şi în taină.
— Nici m ie nu m i-ai fi îngăduit să te văd lucrînd ?
— Nici, m ăria ta.
— N -a lu crat chiar singur, se făcu auzit Sofronie, cu
o îndrăzneală
— Teodora, adică cealaltă ju m ătate a fiinţei mele,
surise Ieronim .
— Ea te-a insuflat să faci dracii aşa de sluţi şi pă­
cătoşii aşa de chinuiţi ?
— Poate, m ăria ta ; sigur că neclintita rînduială a
cetei îngerilor ea m i-a insuflat-o.
— Sînt de o frum useţe din afara firii, grăi doamna.
Ş irurile lor p ar coarde de harfă, iar fîlfîirea aripilor
aduce a cîntec sfînt.
— A bia acum, înţeleg, m ăria ta, grăi Eli Ilarion, de
ce acest ucenic al m eu a copiat toate „scările" întîl-
n ite în cale. A scos, însă, cu to tu l altceva.
— Am ţin u t sam a de ce scrie Ion Climax în cartea
lui, dar şi de ce m i-a povestit moş A ndrei, despre „Vă­
mile văzduhului"...
— Şi care-i după tine, înţelesul acestei „Scări" ?
— Am zis, m ăria ta, că „Scara" este calea şi strădania
necurm ată a om ului spre înalturi, spre gîndurile şi
idealurile cele m ari, spre desăvîrşire. O urcă, singur,
cu nesfîrşită trudă, în to ată curgerea vieţii. „Scara"
asta începe din veci şi duce în vecîi vecîlor. A re de-o
p arte Binele de cealaltă Răul, de-o p a rte A devărul
de cealaltă M inciuna, Frum osul în lu p tă cu U rîtul,
Fericirea cu Nenorocul. Num ai fericiţii ajung la por­
ţile idealului, la îm plinirea visului. Cei m ai m ulţi cad.

483
Şi, căzînd, îşi pierd însuşirile om eneşti, in tră în îm ­
p ă răţia slută a spaim ei de necunoscut.
— De ce ai zugrăvit cîm pul în cenuşiu, vînăt ?
— N -am găsit culoare m ai potrivită, care să poves­
tească despre neorînduiala, haosul de la sfîrşitul lu­
mii. Şi culoarea asta am scos-o m ăcinînd anum e pia­
tr ă vînătă, găsită de Teodora pe apa Suceviţei.
Toţi se m irau de m ulta dorinţă a doam nei de a cu­
noaşte, grăind cu un tîn ă r zugrav, p arc-ar fi fost m are
dregător în Sfatul domnesc. Se m irau şi se m îndreau.
Iar Eli Ilarion cuvîntă :
—• L ucrarea asta, un cap de operă, îl îndrituieşte a
fi n u m it m eşter zugrav.
— M eştere, zîm bi doamna, m ai poţi face o lucrare
m ai plină de înţelesuri, m ai bogată în gînduri şi în
frum useţe, ca a sta ?
— Mai pot !... Trebuie să m ai pot, m ăria ta !
— Bineee... A flaţi toţi că, din ceasul acesta, Ieronim
este zugrav al C urţii dom neşti. Cu sim brie !
Copleşit de bucurie, de surpriză şi de sfială, Iero­
nim puse genunchiul d rep t pe păm înt, m ulţum i şi
să ru tă m îna doamnei.
— M ăria sa şi m itropolitul îţi îngăduie să zugrăveşti
peretele de apus, aşa cum ai plănuit.
— Mă închin, încă o dată, pînă la păm înt şi, tresăl-
tînd de fericire, m ulţum esc !
— Mai doreşti ceva ?
— Da : îngăduinţa de a lucra şi la Dragom irna.
— Ei a sta va s-o m ai vedem... se um bri chipul doam­
nei şi porni spre casa domnească, la hodină.
Toţi o însoţiră pînă la tre p te şi se înclinară, adînc.
în drum spre chilie, Sofronie îl opri pe Ieronim , tră -
gîndu-1 de mînă, neînţeles de furios :
— N -am izbutit !... Să ştii că n-am izbutit !
— Ce treb u ia să izbuteşti şi să ştiu ?

484
— Am tra s clopotele, răzbit de tare, cu gînd să tu lb u r
orice înţelegere a... ,,Scării“ .
— D im potrivă, bădiţă : toaca şi clopotele au însoţit
culorile, ca u n cîntec ; au lăm urit, au lărgit, au adîn-
cit înţelesul tabloului, cum n -a r fi putut-o face nici o
sută de m ii de cuvinte. Ai v ru t să-m i faci un rău ?
— Da !
— A ieşit cum nu se poate m ai bine : clopotele au
vorbit în locul m eu şi, m ai ales, au sporit înţelesurile
frescei.
— Deci... unde dai şi unde crapă.
— D ar de ce... un rău, bădiţă ? în treb ă Teodora.
— Am glum it, vrînd să văd cît ţi-a sporit trufia.
— Nu m -a b în tu it nici cînd asem enea slm ţăm înt. Ştiu
că datori sîntem să ducem pînă la capăt fresca de la
Suceviţa, în prietenie şi frăţietate, precum am
început.
— A devăr grăieşti !
— Aşa că m îine, te rog, zugrăveşte şirul de călugări
care ies din m ănăstire şi aşteaptă să urce „Scara“.
— Hm... Crezi că dacă eşti... zugrav domnesc, poţi
să-m i dai porunci ?
— Am spus „te rog“.
—■Ieronim e ! se răsti m eşterul Ion, anum e ca să stri­
vească m ugurul de m îndrie din inim a tînărului. Scoate
schiţele p en tru zugrăveala de pe tu rlă ; m îine începi
lucrul.
—• Aş fi v ru t să m ă odihnesc.
— Odihnă ? După ! Că s-a r putea strica vrem ea. Şi
sus nu se poate lucra decît în zile senine şi fără vînt.
E m igală m ultă şi vei picta singur. Eu, slăbit cum sînt,
ameţesc la înălţim e. Iar Sofronie, cu beteşugul lui...
— Aşa voi face.
— P a tru zile îţi ajung ?
— Cred că-m i trelDuiesc şase.

485
 cu m n B G B

A doua zi, la amiază, schela în ju ru l tu rlei era gata.

Tencuiala pregătită. Il a ju ta Giigorie, cu osîrdia-i de
totdeauna.
■— Dorina, schela-i strim tă şi se cam h îţînă ; te rog să
răm îi jos.
L-a ascultat, dar îi p ărea rău. M înuia scripetele u r-
cînd ciuberele cu tencuială şi ulcelele cu vopsele. le-
ronim a tencuit ceea ce a crezut că poate zugrăvi pînă
la căderea nopţii. Teodora s-a urcat, totuşi, pînă la
el şi i-a rîn d u it ulcelele cu vopsea, să le poată folosi
cit m ai uşor.
— Nu ameţesc, Ieronim e, dar te îm piedic : e foarte
îngustă schela.

486
— Coboară ; vreau să ajungi jupîneasă m are şi cin­
stită de toţi.
— Nu, Ieronim e ; vreau să trăiesc în u m bra şi lum ina
ta ; să sufăr şi să m ă bucur alătu ri de tine şi num ai
cu tine.
Nu crezuse că, după lucrul la ,,Scară“, o să-i placă
a m igăli icoanele şi florile de pe tu rla cu su p rafaţa
străbătută, fărîm iţată de ferestre şi ocniţe, cu zeci
de arcade şi colţuri mici. A vea schiţele gata, dar erau
făcute de jos şi n u se p o triveau toate. De m ulte ori
a tre b u it să încropească altele, pe loc. aşa cum ce­
reau dim ensiunile ocniţelor sau arcadelor. Folosea
tencuiala şi culorile cele m ai bune, dar tot se tem ea
c-or să se spele prea repede.
— M eştere, tot ce iese din m îna om ului e pieritor.
— V orbeşti ca un sihastru, Gligorie, nu ca un m eşter
zugrav, dornic ca lucrul m îinilor sale să dureze de-a-
pururi. Vezi ? De aceea l-am sfătu it pe episcopul
Crimca să îm podobească tu rla cu rozete de piatră.
— Ei, da : zugrăveala trăieşte suta, sculptura — m ia
de ani.
— în tin d e verdele şi întăreşte floricica din arcada
cea mică. Aşa...
— M eştere Ieronim e, îţi sînt foarte recunoscător că mă
înveţi, că ai încredere în m ine şi mă pui să lucrez
unde-i greu.
— Ai tala n t şi voinţă ; eşti m uncitor, stăru ito r şi cin­
stit.
— Da, m uncitor sînt, dar cinstit...
— Cum adică ?
— Ştiu eu... cum să zic ? Sînt vinovat faţă de m ata.
— V inovat ? Cu ce, prietene ?
— Cu... N -am curaj să-ţi spun, coborî glasul, p re-
făcînd vorba în şoaptă : înainte de ridicarea perdelei

487
de pe „Scara S inaitului“ , am v ru t să-i spun Teodorei:
n-am cutezat s-o tulbur.
— Ce s-a întîm plat, omule ?
— M ulte... Şi cam ticăloase.
— Şi eu n u le ştiu ? Trăiesc cu capul la... porţile ce­
ru lu i ?
—■Cer iertare că spun, dar m eşterul Sofronie te urăşte.
— A sta n u-i o noutate. El azi m -ar sfîşia, ca mîine
să-m i ceară iertare p e n tru o vorbă scăpată la m înie
şi să m ă laude în fa ţa tu turor.
— Mda... dar acum o săptăm înă, îm.preună cu călu­
gărul Dam ian, au p ătru n s în chilia dum neavoastră.
La ieşire a ră tau furioşi, îngroziţi.
— Le trece lor... Eram înţelept dacă o pofteam pe
doam na Elisabeta în chilia noastră. Ea ar fi înţeles
pictura, iar asta n e -a r fi a ju ta t să trecem m ai uşor
peste prejudecăţile şi prostia unora. Le astupam gura.
— Ştii eu...
— Am izbutit să-i conving a m ă lăsa să' pictez o
cronică rom ânească pe zidul de apus, şi n-o să-i con­
ving că apusenii fac o pictură m inunată ? Să vii să-ţi
a ră t pe A gar şi pe Eva mea. De fapt, Gligorie, ştiam
c-o să supăr, o să m înii pe unii ; dar orice schim bare,
orice înnoire presupune şi îm potrivire.
■
—■Aşa-i, m eştere. Ci eu zic că aici e m ai cu prim ej­
die.
— Mai cu prim ejdie ? De ce ?
— P e n tru că m eşterul Sofronie e om rău, foarte rău.
— De doi ani m -am deprins cu... rău ta te a lui. Suferă
m ult din pricina beteşugului şi, uneori, răbufneşte
îm potriva celor fă ră beteşuguri. îl înţeleg... Hai să
coborîm, că iată, s-a sleit lum ina în am urg şi-am
ajuns să vedem albastrul negru.
— M eştere eu...
— Vii în chilie să m ai stăm de vorbă.

488
— Aş veni, dar., dar m ă cam tem.
— Flăcăule ! D e-aiştia-m i eşti ?
— Ştii, m eştere, unde-i Sofronie acum ?
— Nu, văd doar că n-a sfîrşit încă tabloul de la pi­
cioarele „Scării“. Şi nici filacterul filozofului Solon
nu l-a scris.
— S-a dus la m itropolitul G heorghe, cu pîra, îm p re­
un ă cu călugărul D am ian şi cu îngăduinţa m eşterului
Ion.
— D ar ce au cu m ine ? Ce le-am făcut ?
■— îi sup ără tot m ai rău talan tu l m atale ; le stă ca o
ţapă în ochi şi ca un junghi în inim i. Zic : ,,0 să se
laude că el a zugrăvit Suceviţa !“
— în cea m ai m are parte, da, eu am zugrăvit-o. Şi
schiţele cele m ai bune tot ale m ele sînt.
— Ştiu ! Am văzut şi văd, m eştere, cum lucrează
fra ţii Şarpe.
— Bine. D ar îi încredinţez că n-am să mă laud... Co­
boară... Şi n-am să m ă laud p e n tru că aici am pictat
cum m i-a cerut datina noastră, cum au poftit şi în ­
găduit ctitorii şi cum m i-a poruncit m eşterul Ion,
Am zugrăvit după erm inie... Iar jos, răsuflînd uşu rat:
Şi 'dacă peretele din spre asfinţit îl voi face după pla­
nul meu, ştiu toţi că am dobîndit încuviinţarea doam ­
nei Elisabeta şi a m itropolitului Gheorghe.
— M eşterul Sofronie se tem e c-ai să acoperi cu p er­
dea fresca şi-ai s-o pictezi ca în chilie, după m oda
Apusului.
— H a-H a ! Bădiţă Sofronie, am să strig în gura m are;
nouă va fi num ai tem a : cronică rom ânească ! Felul de
a zugrăvi, stilul cum zic italienii, va fi cel al datinei.
A ltfel nici nu s-ar potrivi ; ar fi ceva lipit, străin, urît.
Ridică ochii spre turlă. Deşi schelele ascundeau
m ult din tru p u l ei, totuşi p u tu să vadă că sem ăna
cu un buchet de flori de cîm p în m ulte culori, aşezat

489
 în tr-u n vas îm podobit cu m inuni şi în ălţa t spre cer,
ca un dar a l inim ilor. Şi cum privea, cu un sim ţăm înt
de încîntare, văzu că Sofronie se apropia, cu ciubo­
tele prăfu ite şi cu sem ne de oboseală pe chip.
•—• Te plim.bi m ereu, bădiţă !... Te plimbi.
— Fiecare cu ale sale.
— Da : unii căţăraţi pe schela cea m ai înaltă, la vînt
şi soare ; alţii p rin hanuri, lîngă ulcior plin şi... la
răcoare.
— Ai sfîrşit tu rla ?
— Nu ; dar trebuie să recunosc că şi în m eşteşugul
cel vechi se pot făptu i lucru ri foarte plăcute sufle­
tului şi inimii.
— Cum adică ? se închiordoşi Sofronie. Batjocoreşti
icoanele cele vechi.
— Dacă-s ţepene şi toate la fel, m ă sperie. D ar noi,
aici...
— Da ? N u cum va bagi zîzanie cum că nu ne-am fi
ţin u t dup ă erm inie ?
— Ei, fie vorba în tre noi ; am respectat-o a tît cît am
p u tu t şi ne-a convenit.
— Ba eu am respectat-o aidom a !
— A tunci însam nă că nici eu n-am încălcat-o. D ar nu
înţeleg de ce mă cerţi cu întrebări, acum, cînd mi-s
frîn te oasele de zeci de m ii de plecăciuni făcute azi,
ca să desăvîrşesc o treabă de m igală la care m -aţi
înhăm at, num ai pe m ine şi Gligorie ?
— Aha, rangul de zugrav al C urţii te face ţîfnos.
— Ei, bădiţă, nu chiar a tît cît m i-ar fi îngăduit a fi...
G hicind un început de sfadă. Teodora acoperi hîr-
dăul cu var, se apropie în grabă, îl luă pe Ieronim de
m înă şi-l pofti la plim bare pînă la ocoale, s-o ajute
la m ulsoarea bivoliţelor. Cînd am urgul răcoros se

490
aşeza în ogradă, se înfăţişară, amîndoi, cu oale cu
lapte cald, la chiliile lui Ion şi Sofronie.
— Vrem să ne m ai sfătuim ... zîm bi Teodora.
— Poftim ! se încruntă m eşterul Ion, parcă i s-ar fi
pus un astupuş ţepos în gît. B un lapte ! Şi-mă prieşte,
că m ă cam borhăia prin pîntece borşul Călinei... D ar
sfatul, pe m îine.
V rem e de un ceas, se plim bară, sub lună, pe B er-
cheza în sus, num ai ei doi.
— Văd g rija ta. D orina pentru... îm blînzirea m eşteri­
lor Ion şi Sofronie : nu cum va sim ţi vreo prim ejdie ?
■— Nu cum va ai auzit tu ceva şi tăinuieşti ?
— Muncesc cinstit, cu d ăruire ; ce-ar putea avea îm ­
potriva m ea ?
— Te pizmuiesc, Ieronim e. Coace ura în inim a lor şi
pare gata să spargă, ca un buboi.
— îm i pare rău... Aş fi v ru t să lucrăm îm preună şi
fresca D ragom irnei. Ori poate vor s-o lucreze num ai
ei doi ? !
— A sta să nu le-o îngădui ! Aceea va să fie opera
desăvîrşirii tale.
— Mă sprijină m eşterul Eli Ilarion şi episcopul
Crimca.
— Totuşi zic să nu-i în fru n ţi făţiş, Ieronim e al meu,
pînă nu zugrăveşti şi peretele de apus. Să n u -i ză-
dăreşti.
— în două zile term in tu rla şi...
— Va fi un giuvaer. D e-abia aştept s-o vă.d fără
schelă şi să-m i plim b p rivirea pe toată fresca ase­
m eni unui covor înflorat, în verde, albastru şi roşu,
culori vii, iţite şăgalnic de sub pălăria coperişului, ca
să se topească în seninul cerului. Ieronim e, eu cred
că zugrăveala Suceviţei se săvîrşeşte în culorile
aprinse ale dragostei noastre.
Ucenicul Gligorie îi întîm pină la scara chiliei :

491
— M eştere, te cheam ă m eşterul Ion.
— Acum, noaptea ? Spune-i cărs ostenit şi mă duc
să m ă culc,
— L-am auzit, către Sofronie : „Dă-i izbeala cea de
pe u rm ă “...
U rcară în chilie. Şovăia dacă să-i destăinuie ori nu
şi Teodorei cele spuse de Gligorie. Se afla lîngă dînsul
aşa de drăgăstoasă, a tît de a lui şi num ai a lui, încît
i se p ăru o cruzim e prostească să-i tu lb u re inima,
în tr-u n fel i se p ăru că a ghicit ce i s-a întîm plat. O
ascultă cum îngina cadenţă de psalm , înfiorată de o
sfîntă în grijorare :
— ,,Ia sabia cea sufletească şi apără-te. Că m ai tare
platoşă decit înţelepciunea nu avem “...
A doua zi, la prînz, cînd coborî la masă, de pe
schela turlei, sta re ţu l îl pofti în chilia lui. Acolo îl
aşteptau Ion şi Sofronie.
— T e-am chem at şi aseară ! îl întîm pină m eşte­
ru l Ion.
—■ Am trim is vorbă că sînt ostenit, se în cru n tă le-
ronim şi se opri în prag.
— Te-am chem at ca m eşter răspunzător de... îm ­
p reu n ă cu...
— Adică vrei să m ă judeci că urc, singur, pe schela
cea m ai înaltă, cînd sîntem aici tre i m eşteri ? Cînd
eu muncesc, iar ceilalţi doi...
— îl vezi, părin te sta re ţ ? E a tît de trufaş, încît nici
bună ziua nu zice !
— Să zică aceia care azi s-au sculat m ai tîrziu decît
m ine.
— Te ştiam om blînd şi supus : cum de ţi-a i pierdut
bună-cuviinţa ?
— P e n tru că m ă încolţiţi cu în treb ări neprietene şi
nu m ă lăsaţi să trăiesc, îm păcat, în dulce casa mea.

492
— Da ? Dulce ? Dulce şi zugrăvită cu... m uieri
goale ?
— A, asta-i, bădiţă Sofronie ? Nu m ă osîndiţi pînă
nu a ră t fresca din chilie şi m itropolitului şi doam nei
Elisabeta.
— Tablele legii poruncesc : „Să n u -ţi faci ţie chip
cioplit”...
•—■ Bădiţă, au nu ştii că sinodul al şaptelea pe care
îm preună l-am zugrăvit, îngăduie... icoanele ? Şi-apoi,
ceea ce ai văzut în chilie e o Evă, foarte asem eni cu
cea p ictată de M ichelangelo.
— O fi ; dar de ce sam ănă cu... M uta ?
— Sam ănă cu Teodora, cu soţia m ea, p e n tru că m i-a
pozat. Deci p e n tru că am v ru t să samene. D ar m ă m ir
că, in trîn d în chilie, furiş, ca un lotru, ai p u tu t vedea
cu cine sam ănă Eva şi Agar, dar nu ţi-ai p u tu t am inti
că-i soţia m ea şi că, de un an încoace, se num eşte
Teodora.
— P ărin te stareţ, acest m eşter s-a obrăznicit cu totul,
interveni m eşterul Ion ; şi-a b ă tu t joc de noi ! Ne-a
pus chipurile p rin tre păcătoşii din ,,S cara” lui Ion
Clim ax ori l-a îm p ru m u tat dracilor.
— Pînă şi chipul p ărintelui său duhovnicesc, Eli
Ilarion, l-a dat călugărului care...
— Ponegreşti, bădiţă ; m -am gîndit la chipul a lt­
cuiva, al unuia care ne înşală la negoţul cu icoane şi
strînge aur.
— îl vezi ? M ărturiseşte că...
— Şi R afael şi M ichelangelo şi Botticelli au lu at chi­
p uri din...
— Papistaşi ! răcni m eşterul Ion. Spurci m ă­
n ăstirea !
— P ărin te stareţ, nu zici nim ic ? Ce se întîm plă aici ?
Plec !

493
— Nu, fiule ! Stai şi ascultă-i cu răb d are şi um ilinţă.
— N u-s căugăr, părin te stareţ, ci zugrav ! Şi um ilinţa
n u-i în firea...
—■îl vezi ? T rufia îl roade ! Ai ţin u t ori nu să zugră­
veşti ,,Scara S inaitului", ca să te laude lum ea ?
— Um bli după faim ă deşartă, fariseule !
— A sta-i adevărat : laudele au început să-m i placă
şi să m ă m ăgulească. E un păcat de care va trebui
să m ă lepăd... Ci acum lăsaţi-m ă să sfîrşesc tu rla şi
fresca peretelui din asfinţit. V reau s-o term in pînă
veţi zugrăvi dom niile voastre pridvoraşele. Se vede
că a trecu t vrem ea de aur, cînd lucram îm preună în
naos ori pronaos, în tr-o aşa de strînsă tovărăşie,
încît nici n u m ai ştim ce tablouri anum e a zugrăvit
fiecare... Şi dacă a tre c u t acea vrem e, m ai aşteptaţi
încă, pînă în octom brie, cînd sfîrşim tot. Şi-atunci
rupem zapisul tovărăşiei şi plecăm fiecare unde-om
vedea cu ochii.
— Ai făcut dracii verzi, culoarea speranţei ; deci te
închini lor.
— Prostie ! Mă închin doar Frum useţii.
— Frum os poate fi şi Belzebut.
— De bună seam ă : ştie să se prefacă în tot chipul.
Gîndesc să-ţi cer sfatul, dacă voi păţi una ca asta :
adică să m ă închin lui Belzebut p e n tru că-i frum os.
— în locul lui leseu ai cercat s-o pui pe... nevastă-ta.
— Şi n u -i m ai firesc, ca p runcul să se nască din
coapsa fem eii ?
— în tr-o schiţă a ,,A rborelui" l-ai făcut pe leseu
îm preunîndu-se cu...
— T e-ai veselit grozav cu schiţa aceea. Şi poate o
m ai ţii ascunsă, undeva, în chilie.
— Ai spus că şi pe Fecioara, întîi o desenezi goală
şi-apoi...

494
— Doar n-aveam să îm brac o scîndură, ci o femeie.
Şi-apoi, spune, cu m ina pe inim ă : m ai frum os şi m ai
sfînt e un strai de purpură, decît un tru p de fecioară?
— Te-ai însoţit c-o ucigaşă, pe care o m ai şi dez­
m ierzi D orina ; num e păgînesc, născocit din pofte
pidosnice.
— Num e drag, scos din cuvîntul dor şi cîntat de
toţi oam enii de pe aceste m eleaguri.
— Toţi am băgat de sam ă că ochii Maicii Dom nului
sam ănă cu ai...
— Da. Şi ce-i rău în asta ?
— M aica lui Isus cu ochi îm p ru m u taţi de la o
ucigaşă ?
— H aida de ! Cînd aţi văzut-o în altar sau ca orantă
în criptă m -aţi lău d at că i-am făcut ochi m ari, adînci,
blînzi, luminoşi. M -aţi prea lăudat, chiar.
— A tunci n-am ştiu t că sem ănau cu...
— M eştere Ioane, dom nia ta ai vîn d u t peste treizeci
de icoane ale Fecioarei zugrăvite de m ine cu chipul
Teodorei. Şi-ai lu a t bani buni pe ele... Aşa că
lăsaţi-m ă, nu-m i m ai tu lb u ra ţi cugetul. P ăsuiţi-m ă
pînă sfîrşim Suceviţa. Ori v reţi să m ă alungaţi de pe
acum ? Dacă-i aşa, plec !
— Te lăsăm, te lăsăm ! rîn ji m eşterul Ion, căzut în
încurcătură ; d ar vrem să ştii că noi îţi cunoaştem
beteşugurile. Că, iaca, s-a m ai găsit în chilia voastră
o bucată de p iatră neagră, în care ai cioplit chipul
unei femei. D upă cîte am înţeles, to t al... Necu­
noscutei.
—• E -adevărat ; dar cu păcatul acesta m ă înfăţişez
înaintea tu tu ro r ,,P antocratorilor“ pe care i-am zu­
grăvit aici şi-i voi m ai zugrăvi şi de-aici încolo. Bine
înţeles, dacă nu m ă vor nim ici nişte pizm aşi fără
sfială şi fără ruşine...

495
— Ne faci n eru şin aţi ? Pizm aşi ?
— Eu am spus ,,n işte “ ; dacă dum neavoastră vă n u ­
m ăraţi p rin tre ei...
— Ai spus ori nu că, de vrem e ce tu ai zugrăvit
sfinţii, din închipuirea ta, poţi să li te-nchini ori să-i
dispreţuieşti şi să-i nim iceşti, după poftă ?
— Am spus-o ; dar pentru... glum a asta lăsaţi să mă
judece m itropolitul. Sau să m ă dojenească ei, sfinţii,
dacă se vor fi su p ărat v reu n u l de-o vorbă nesăbuită.
Sfinţii, iar nu pizm aşii care vor, cu orice chip, să mă
defaim e şi să m ă îm piedice a lucra.
Se înclină uşor în faţa stareţu lu i şi ieşi, cu pas
rnîndru. In urm ă cei tre i tăcură, privindu-se în ­
trebător.
— G reu va să-l domolim... suspină m eşterul Ion, în-
gîndurat.
S tareţu l n-a apucat să rostească nici un cuvînt.
L-au surprins învinuirile, dar m ai ales răspunsurile
lui Ieronim . L-a lăsat să plece, dar a zis, cu glas
aspru :
— Sem ănaţi cu lupii. în ain te de a începe zugrăvirea
altarului şi eu l-am auzit sum eţindu-se : ,,V reau să
scriu pe aceste ziduri toată poezia sufletului m eu “.
— Vezi ? Vezi ? T rufaş !
— Da, văd şi m ă încredinţez că n -a fost trufie, ci
adevăr curat. El duce greul acestei lucrări. El zu­
grăveşte, de fapt, Suceviţa. Aşa că vă poftesc, m eşte­
rilor, să n u-i m ai căutaţi pricină, cu născociri.
—- N o i vrem să se ştie, părin te stareţ, că băiatul
acesta uşor poate luneca în erezie şi-n fel de fel de
alte păcate... se dezum flă Ion.
— M eşteri din neam ul Şarpe, ferice de cei ce nu pun
price... Am să-l chem la m ine să-l liniştesc şi să-l
laud.

496
— Bine-bine... D ar şi spaim a-i bună ; îl face m ai
silitor şi m ai cuviincios, stărui m eşterul Ion, cîrm ind
vorba.
— Dacă se va plînge m itropolitului ori doam nei Eli-
sabeta, nu cred că vă va fi moale. Eu ţin p a rte d rep ­
tăţii şi adevărului şi nici v reau să se dezlănţuiască
aici, în m ănăstirea mea, vreo urgie.
In trîn d în trapeză, Ieronim se plecă, săru tă fru n tea
Teodorei, zîmbi trist călugărilor care-1 priveau m iraţi
ori îng rijo raţi şi începu să m ănînce încet, cu gîndul
dus. Teodora îi tu rn ă apă din ulcior în ulcică, îi rupse
bucăţele de pîine, ca unui copil, şi-l în treb ă în şo a p tă ;
— Nu vrei să te hodineşti un pic ?
— M-aş urca pe Dealul Crucii... Să văd de-acolo
zugrăveala aşezăm întului nostru.
— Ţi-i greu ?
— Da... D ar o să treacă. Hai, te rog !
De acolo, de pe deal, priviră, o vrem e Suceviţa.
N u-şi închipuiseră nici cînd că p u tea fi aşa de
aproape de inim a lor, aşa de dragă. Teodora gîndea:
.,M are p a rte din frum useţile izvodite aici au ieşit din
m intea, din inim a şi m îna lu i“... Şopti încet, ca pen­
tru sine, m îngîindu-i fru n tea aşezată în poala ei
caldă :
— ...Pre tine te am fală şi te laud fără sfiială... P re
tine fru n te cu înţelepciune, pre voi ochi cu lum ină,
pre voi obraji fără pată, pre voi buze fierbinţi ca
flacăra, pre voi m îini harnice şi dibace vă desm ierd
cu înfiorare şi cu buze de rouă vă sărut... Vă săru t
ca să vă alin o arşiţă n ăpustită din senin.
Ieronim surîdea, p rin tre sărutări, şi-i căuta ochii
cu ochii, ca pe nişte izvoare ale m întuirii. Apoi, am în-
doi îşi cufundară privirile în adîncul senin al cerului
de august şi povestiră m ulte din viaţa pe care nu
şi-o cunoşteau încă. Povestea p arc-ar fi citit-o pe

497
filele cerului. în tr-u n tîrziu, pregătindu-se să co­
boare în ograda m ănăstirii, m ai p riv iră o dată zidi­
rea îm podobită cu frescă, asem eni unei pajişti în­
florite. Şi se sim ţiră m îndri că ei au sădit acele flori
cu chipuri om eneşti.
— Să m ai stăm oleacă... P une capul în poala mea.
D orina şi-ascultă cum m -au judecat m eşterii Şarpe,
în faţa stareţului.
Şi, cu haz, înşiră învinuirile, născocirile şi pros­
tiile celor cu care lucra de doi ani, ca să izvodească
u n a din m inunile Moldovei. D ar Teodora nu rîdea,
ci se îngrijora :
— Ce au cu noi ? Cum ne apărăm , Ieronim e ?
— Regele Solomon zicea : ,,P reţuit-am înţelepciunea
m ai m ult decît sănătatea, iar frum useţea am pus-o
chiar înaintea lum inii, fiindcă strălucirea el nu se
stinge niciodată"... Ia r eu răm în, orice~ar fi, sluji­
torul Frum useţii. Deci să ne veselim de tra i cu dul­
ceaţă şi p re cei pizm ătareţi să-i ocolim, ca pe gadinile
care m.uşcă pe furiş, ca pe scorpionii care au veninul
în coadă... A, moş A ndrei ? Ai u rcat aici, ca şi noi,
să te h răneşti cu linişte şi pace ?
— Mă ie rta ţi că nu vă las în tihnă : uite-aşa, hop şi
eu... berbecul lui Dum nezeu. D ar am de spus ceva
care nu suferă am înare. Că m eşterii din neam ul lui
Cosma Şarpe au început să m uşte, veninos.
— A sta ştim : acum două ceasuri m ă forfecau, de
faţă cu stareţul.
— Deci năpîrca pizm ei n-a m ai răbdat.
— Nu, zîmbi trist Ieronim , şi m îngîind fru n te a şi
p ărul Teodorei, istorisi iar învinuirile m eşterilor, de
d ata asta cu m îhnire.
—• O poveste spune, pildui prisecarul, că în tr-o zi
diavolul şi-a am intit să se însoare. Da ; şi s-a însu­
ra t luîndu-şi m uiere N edreptatea. Ia r N edreptatea

498
i-a făcut num ai fete. Le-a crescut şi le-a m ăritat, cu
gineri voinici, făcîndu-i-şi a ju to are la treburile lui
cele ticăloase. Şi cea dinţii zăm islitură d intre drac şi
N edreptate a fost T rufia şi au m ăritat-o cu un om
m are ; a doua a fost Zgîrcenia şi-a dat-o după un
căm ătar ; a tre ia se num i înşelăciunea şi-a cununat-o
cu un neguţător ; a p a tra se chem a Pism a şi-au în ­
curcat-o cu un m eşter.
— Z ugrav ?
— Şi din alte m eşteşuguri. A cincea era F ăţărnicia
şi o însoţi cu u n popă ; a şasea era Fudulia şi-o tri­
mise la ceata m uierilor, să stea în tre ele şi să le
înveţe n ărav u l ei ; a şaptea îşi zise C urvia şi pe asta
nu v ru s-o m ărite, ci o ţin u în casa lui să vină...
ginerii la ea. Şi, d intre toate, asta-i aducea cîştigul
cel m ai m are.
— Nu ştiu ce-ar putea cîştiga m eşterii cei pizmaşi,
suspină Teodora, din ocărîrea şi um ilirea lui Ieronim .
— Nici eu nu ştiu, dar în treb : cum gîndeşti să te
aperi, Ieronim e ? Că pavăza ta, fău rită din bunătate,
nu ţine la suliţele lor veninoase.
— D upă Sîntăm ărie, m ă duc la m itropolit şi la m ăria
sa voievodul ori m ă jelui doam nei Elisabeta.
— Nu ştiu de-or avea vrem e să te prim ească. S-au
sbîrlit iar stihiile. Acum un ceas a sosit un căpitan
să aşeze tu n u rile în bătaie. în urm ă-i vine un pîlc
de ostaşi să păzească zidurile.
— Ostaşi ? Leşi ? Cazaci ?
— Lefegii cazaci. S-a vestit că M ihai vodă l-a b ă tu t
pe craiul T ransilvaniei şi s-ar putea repezi iară
într-acoace.
Ieronim o prinse pe Teodora în b raţe şi sări d rept
în picioare.

499
— Dorina, hai să sfîrşim fresca de pe tu rn ! Poim îine
încep zugrăvirea p eretului de apus, aşa cum am
plănuit.
U rcat pe schelă, lucră pînă-n am urg, cu neostoită
rîvnă. La ocoale. Teodora m ulgea bivoliţele, iar So-
fronie se apropie m ieros ;
— M eşterul Ion te roagă să-i dai o oală cu lapte
proaspăt.
— Bucuroasă... D ar m i-i team ă că, vrîn d să-l îndul­
cesc, să nu se acrească şi m ai tare.
— Ei, n u te potrivi nim icurilor. Aşa sîntem noi, cei
din neam ul Şarpe : iu ţi la m înie. D ar ne trece repede.
— Ci eu nu înţeleg pornirea voastră îm potriva lui
Ieronim .
— Mă ju r că ne-a... tre c u t şi răm înem prieteni, ca
înainte.
— Moş A ndrei spune că noi avem o singură pavăză:
bunătatea.
— Şi tala n tu l ! Buni sînt m ai m ulţi ; dăruiţi cu har
ca Ieronim , foarte puţini.
A uzind zisa lui Sofronie, Ieronim răm ase foarte
încurcat : „Să-l cred ori să m ă feresc de el ? Num ai
de el ?... De ce m -au judecat în faţa stareţu lu i ? Iar
sta re ţu l de ce-a tăcu t ? Le îm părtăşeşte părerile ?“
...Şi în treb ări ca acestea îl m unciră toată noaptea. în
zori coborî din chilie, singur ; pe Teodora o lăsă să
m ai doarm ă. I se indulci inim a cînd sta re ţu l îi făcu
sem n, din cerdac, să urce la dînsul. îl pofti să şadă
pe laiţă.
— Mai ai m ult de lucru la tu rlă ?
— Dacă-i vrem ea bună, azi term in.
— Bine. Lucrează în linişte. Nu pune la inim ă învi­
nuirile m eşterilor Şarpe. N işte prostii. I-am ocărit,
ieri, cum m eritau.

500
— M ulţum esc, părinte. P ot urca pe schelă cu voie
bună ?
— Da, fiule. Şi binecuvîntată fie m unca ta cea m ult
iscusită.
La schelă îl întîlni pe Sofronie, cu un ciocan în
mînă.
— Am m ai b ă tu t nişte cuie... Mi se pare că se cam
clatină.
—■ Te rog nu m ai am îna lucrul la tabloul cu viaţa lui
Pahom ie. V reau ca m îine să fac leg ătu ra cu „S cara“
şi-apoi să încep fresca pe zidul din apus.
— Bine, bine...
Lucră pînă la amiază. Coborî la masă, oleacă obo­
sit şi trist, fără pricină. O triste ţe izvorîtă parcă din
adîncurile cele necunoscute ale cugetului.
— Ieronim e, n u m ai urca şi după-am iază, îl rugă
Teodora.
— Mai am doar de în d re p tat ceva, un ceas, două.
Nişte ocniţe mici de dat cu roşu şi albastru. Pînă
m îine se usucă tencuiala.
Sus, pe scîndura îngustă, Ieronim privi soarele
cum pănit din crucea amiezii spre asfinţit. E ra cald,
bine, plăcut. C erul albastru, nesfîrşit de înalt. O
boare de vînt adia, înviorător, dinspre Furcoi. Totul
îl îndem na să lucreze, cu plăcere. Şi, m ai ales, li­
niştea şi adierea vîntului. ...,,Aici n-am m ai zugrăvit
nici om oruri, nici călăi, ci num ai sfinţi, m ucenici şi
heruvim i, m icuţi ca nişte jucării"... Punea culoarea
cu o lum inoasă bucurie, gingăşie, plăcere şi i se în ­
dulcea inim a cînd ajungea la tonul dorit, la n u an ţa
visată. N u lăsa nici un colţişor neîm podobit, deşi îl
durea gîndul că v întul şi ploile vor şterge fresca,
m ai repede ca de pe oricare p a rte a bisericii... „Bine
că l-am înduplecat pe Crim ca, să îm podobim tu rla
D ragom irnei cu rozete din piatră"...

501
 Timp de două ceasuri, Teodora i-a trim is sus, cu
scripetele, ulcelele cu vopsele, apoi, pe un taler, o
bucată de pîine cu brînză de bivoliţă şi u n ulcior cu
apă rece.
— Mă hrăneşti ca pe-un... stîlpnic.
—■ Pe care-1 rog să coboare, cit m ai repede lingă
m ine !
D ar îndată după asta se arătară, din spatele Furco­
iului, fru n ţi m înioase de nouri vineţi. Soarele, aplecat
spre apus, începu să ardă tare, prevestind furtuna.
Fulgerele scăpărară, albe, şi tunetele răb u fn iră înă­
buşit, zguduind păm întul şi văzduhul. Ieronim aş­
te rn u cea din u rm ă pensulă de culoare, pe-o aripă
aurie de heruvim . Se în d rep tă de şale. Roti privirea
în ju r : chipurile şi înfloriturile de pe tu rlă îl încîn-
tau, ca un buchet de flori cules de Teodora.
— Ieronim e, coboară, te rog !
— în d ată !... „Păcat că n-o să poată urca pînă aici
nici u n u l d intre ctitori, să vadă, de-aproape, ce frescă
vrednică de laudă am să v îrşit“...
C ercetă cu p rivirea ograda, zidurile îm prejm ui­
toare şi tu rn u rile, clopotniţa. D ealul Crucii şi valea
Berchezei, pe care cobora, burzuluită, o perdea de
ploaie din nouri groşi, cu fulgere şi tu n ete tot mai
zguduitoare.
— Ieronim e, coboară ! Coboară, te rog !
— Cobor... T rage scripetul ; în paner am pus tot :
ulcelele, pensulele...
Se şterse pe m îini cu cîrpa. D ezbrăcă halatul şi-l
aruncă jos, ca pe-o pasăre uriaşă. Răm ase în cămaşă
şi vestă.
Acolo sus, cu stînga sp rijin it de turlă, cu p ărul flu ­
tu ra t în fu rtu n ă, cu ochii lucind în soare şi în fulger.
Teodorei i se p ăru de o frum useţe sfîn tă ;... ,,Şi-i al
mieu !“...

502
— Coboară repede, Ieronim e ! îl rugă cu m ultă neli­
nişte şi nerăbdare, în glas. Coboară şi vino lîngă
m ine ! Mă tem de trăsn ete !...
De sus, el o văzu ca pe stînca argintie şi în cuget
i se strecură o undă de părere de ră u că, în tabloul
din chilie, nu i-a p u tu t întruchipa to ată frum useţea.
Iar unda asta de reg re t se îm bină cu um bra nourului
în ălţată peste creasta Obcinei M ari, ca să acopere
soarele. D eodată îl izbi o vîntoasă, în tă rită cu picuri
m ari şi grei de ploaie. îl zări ipe Sofronie în uşa chiliei
şi-i strigă, tare, p rin tre fulgere şi răpăieli de ploaie
rece :
— G ata tu rla, bădiţă ! M îine încep fresca din spre
asfinţit. Pînă la sfîntul D um itru, Suceviţa, gata !
îm b răcată-n strai de m ireasă.
Făcu cîţiva paşi pe schelă, cu gînd să înconjure
tu rla să m ai cerceteze o dată în treag a frescă. Se în-
tristă văzînd că picurii se preschim bară în grindină
şi în răpăiala ei, furioasă îm proşca şi rănea zugră­
veala proaspătă ; ...„Ei, n u va dura... P ă c a t“... Un
fulger orbitor, răsucit ca u n balaur de foc ; u n tră s­
n et asurzitor zgudui cuprinsul şi bubui în tre m unţi
şi în tre ziduri. Ieronim auzi u n pocnet sec, scurt,
sub tălpi şi se sim ţi sm uls de vînt, rostogolit, p răb u ­
şit în văzduh, în gol. Ţipă de spaim ă. Din uşa chiliei,
Sofronie văzu şi, brusc, se trase înlăuntru. în latu ra
de m iazănoapte, Teodora dezlega panerul din funia
scripetelui şi aştepta să coboare Ieronim . Ploaia se
îndesea cu picuri m ari, am estecaţi cu prundiş alb de
grindină. încă un fulger şerp u it şi un nou trăsnet,
m ai puternic izbi v îrfu l m untelui Furcoi.
■—■ Ieronim e !... Ieronim e !...
Cu ochii la turlă. Teodora porni să ocolească bi­
serica spre răsărit. Nu-1 m ai vedea pe schelă. A lergă
şapte-opt paşi, ocolind absida naosului. Se opri. G rin­

503
dina se îndesea, ca o bătaie cu pietricele albe. Alergă
iar în ju ru l absidei altarului. îl descoperi, la tre i paşi
de zid, în faţa contrafortului cu Sibila. Sîngele i se
scurgea din gură, de pe frunte, de pe obraji şi se
am esteca, prelins pe iarbă, cu ploaia, cu prundişul
de grindină. îl apucă de um eri şi-l ridică spre dînsa.
El gem u de trei ori, surise şi-i prinse m îna, cercînd
să i-o mîngîie.
— Dorina... Dor...
— Ieronim e... Ieronim e !... şopti sfîşietor de trist, îl
cuprinse, îl acoperi cu tru p u l ei, să nu-1 înece ploaia,
să nu-1 lovească grindina. Şi stătu aşa, m ută, încre­
m enită, ca un acoperăm înt de p iatră peste o co­
m oară sfîntă.
Aşa i-a aflat Gligorie, în d ată ce ploaia s-a m ai po­
tolit. A strigat. Au sărit călugării. A venit şi stareţul.
S-au iv it şi m eşterii. Teodora îl depărtă, încetişor de
la piept, arătîndu-1 : nu m ai sufla ; ochii îi încrem e­
niseră, deschişi.
— L-o fi tră sn it ? în treb ă careva.
— D a-da ! T răsnit ! rosti Sofronie, ciudat de tare,
de repezit, de convins.
Toţi îşi făcură sem nul crucii şi se feriră un pas
înapoi. Teodora se ridică în genunchi, îl luă în b raţe
şi porni, încet, încet, spre chilia din turn. Urcă scara.
13us, aşteptă pînă cînd Gligorie, venit din urm ă, îi
deschise uşile. îl aşeză pe p a t şi se p răbuşi în ge­
nunchi, cu capul pe pieptul lui ;
— Ieronim... Ieronim ... Ieronim ... şoptea ca un bocet,
ca o rugă, ca un blestem . Prelingîndu-se pe pat, sîn­
gele lui Ieronim ,se întîlnea cu lacrim ile de foc şi
pelin ale Teodorei sale.

504
 Călătorule, dacă străb ătîn d obcinele Bucovinei, te
abaţi cum va şi pe la Suceviţa, zăboveşte m ăcar o zi şi
o noapte. P riveşte n a tu ra şi zidirea şi străduieşte-te
să le înţelegi. Înţelegîndu-le, le vei iubi şi m ai m ult.
lubindu-le, le vei adm ira. A dm irîndu-le, vei sim ţi
cum îţi picură în suflet binefăcătoarea am brozie a
bucuriei izvodită din dragostea acestui păm înt ro­
mânesc. Căci aici, la Suceviţa, m ulte s-au petrecut. Şi
bune şi rele. Unele ştiute ; altele uitate. Unele ade­
vărate, altele născocite. De pildă, dacă în treb i paznicul
Suceviţei, el îţi va spune că N ecunoscuta a fost o
rom âncă ,,turcită" cu de-a sila, dar fugind din h are­
m ul sultanului, s-a întors la legea străm oşilor. Că, în­
tru iertarea vieţii duse în harem , şi-a lu at canon şi a
cărat, tre i zeci de ani, piatră, cu căruţa şi cu spinarea.

505
p e n tru zidurile de cetate ale m ănăstirii. A m u rit însă
înainte de a fi botezată din nou. Şi-atunci i-au tăiat
capul, l-au învelit într-o pojghiţă de smoală încălzită
la foc ; apoi, pietrificat, cineva l-a aşezat în boldul
un uia d in tre contraforturile turnului-clopotniţă, acolo
unde ea ceruse să fie îngi’opată, ca zidirea să dăinuie
de-a-pururea. Dacă în tre b aţi însă o călugăriţă, va răs­
punde că N ecunoscuta a fost o fată rnîndră care a să-
v îrşit o greşeală m are, m are de tot şi, p en tru ispăşire,
s-a pedepsit să stea m ută între oam eni şi să care pia­
tr ă p e n tru Suceviţa.
O b ătrîn ă din sat va adăuga încă un lucru : că, ve-
nindu-i sfirşitul. N ecunoscuta a cerut să fie înm orm în-
ta tă în gropniţă, p rin tre ctitori. Că i s-ar fi îm plinit
dorinţa, dar neştiind nim eni cum o chem a, nu s-a scris
nim ic pe lespedea m orm întului şi, deci. N ecunoscută a
răm as.
Se m ai întîm plă însă ca unii să spună că pe vodă le-
rem ia l-a r fi m îniat aşa de ta re p reten ţia acelei femei
de a fi socotită p rin tre ctitori, încît a poruncit călău­
lui să-i taie capul. F oarte îndurerat, un m eşter din
m ănăstire, poate chiar m eşterul Eli Ilarion, a r fi luat
capul sculptat de Ieronim în piatră neagră şi, fără să
întrebe pe ctitori, l-a aşezat în boldul contrafortului,
unde se află şi azi.
Deci, belşug de am estec în tre legendă şi istorie.
B ănuim însă că, în m înia lor neagră şi tîm pă, călugă­
ru l Dam ian şi m eşterul Sofronie au fost aceia care au
pătru n s în chilia din tu rn şi au stricat cu toporul,
to ată fresca lui Ieronim . Cică spărgînd cu m uchia şi
răzăluind zidul cu tăiuşul, u rlau ca sm intiţii, prefă-
cîndu-se în tr-u n fel de furioşi ai Dom nului :
— Na !... N a !... P ieriţi voi ochi v răjiţi !... Şi voi ţîţe
n eruşinat dezgolite !... Şi voi coapse rotunde şi diavo­
leşte ispititoare !...

506
 Din Eva de pe stînca argintie şi din A gar rătăcită
în pustiu n -a m ai răm as decît moloz şi colb, risipit
în vînt.
Cronica scrie că, vestea m işeleştii ucideri a lui Mi-
hai Viteazul, acolo, pe Cîm pia Turdei, întîm plată
chiar în ziua p răbuşirii lui Ieronim, i-a veselit pe Mo­
vileşti.
Dar scurtă le-a fost bucuria; pe Simion l-au în frîn t
Radu vodă Şerban şi Buzeştii, la Teiuşani, iar hanul
tătar, care-1 susţinuse cu hoarda lui, nevrînd să piardă
răsplata, l-a legat sub pîntecele calului şi l-a dus aşa,
ca prizonier, pînă la Silistra, unde l-a ţin u t zălog,
pînă s-a în d u rat frate-su, Ierem ia, să-l răscum pere,
cu m ult au r ; iar în 1606 a m u rit Ierem ia, probabil
de tra i prea îm belşugat. în Scaunul dom niei a u rcat
Simion, cel de atîte a ori în frîn t şî ocărît. Slab, obosit,
bolnav, Sim ion a dom nit... adicătelea a m oţăit în Scau­
nul domnesc un an şi tre i luni. D upă m oartea lui s-a
încins o aprigă şi nelegiuită lu p tă p e n tru p u tere între
urm aşiî lui Ierem ia şi ai Iui Simion. Adică între Eli-
sabeta şi M argareta, fiecare cu fiii lor, sprijinite de o
tab ără sau de alta d in tre boieri, de Ieşi, de tă ta ri sau
de turci. Scrie Neculce, că după m oartea soţului, „ve-
n it-a u doam na (Elisabeta) cu ginerii ei din Ţ ara Le­
şească şi-au lu a t acea avere to ată (ascunsă în beciurile
tainice din Suceviţa), de s-au dus cu dînsa de a u fă­
cut oaste în Ţ ara Leşească şi a u venit în M oldova"...
Astfel, to t au ru l adăpostit în tainiţele Casei dom ­
neşti, zidită de Eli Ilarion la Suceviţa, s-a risi­
pit în lu p ta p e n tru p u tere cu cum nata M ar­
gareta, im punînd, cînd una, cînd cealaltă pe
m inorii Mihai, A lexandru şi Constantin. Asem enea
sfadă şi lu p tă p e n tru tro n m ult rău a u căşunat Mol­
dovei. Frum oasa şi am biţioasa doam nă Elisabeta,
protectoarea lui Ieronim , n-a a v u t p arte de hodină în

507
liniştea şi pacea ctitoriei de la Suceviţa, cum îşi do­
rise. M iron Costin povesteşte că m arele vizir Skender
paşa, aflîndu-se cu arm ia în Moldova, a atras-o în
cortul său, a necinstit-o şi-a luat-o roabă. Din căruţa
care o ducea spre Ţarigrad, a strigat cu deznădejde :
,,Boieri, ru şin atu -m -au păgînul !“ Şi-a tăiat, în grabă
şi cu m are durere, p ăru l şi-a rugat să fie dus la Suce­
v iţa şi ascuns în globul de sub policandrul cel m are
din naos. Toţi coconii şi dom niţele Movilă, zugrăviţi
în tabloul votiv de la Suceviţa, au şfîrşit în nenoro­
ciri ; u n ii fost-au tu rc iţi cu de-a sila, unele au ajuns
cadîne. De aceea, privind tabloul ctitorilor şi adm irîn-
du-le frum useţea, cineva le-a zis : ,,voievozii blăstă-
m aţi ai M oldovei” . Oricum, adevărul e că nici unul
n -a apucat să suie „Scara Sinaitului” pînă la fuşteiul
cel de sus. Şi poate nim eni, nici cînd, n-o va putea
urca. Deşi m ulţi doresc, năzuiesc, rîvnesc, fără ho-
dină, eroic, să atingă Desăvîrşirea.
De la Ierem ia şi Simion M ovilă s-au p ă stra t la S u­
ceviţa acele acoperem inte de m orm înt d in catifea
brodate cu aur, adevărate p o rtre te executate cu acul,
capodopere ale broderiei artistice.
Acu, dacă în treb aţi de ce fresca ex terio ară a răm as
neterm inată, călugăriţele apun că m eşterul a căzut de
pe schelă şi-a m urit, de tîn ă r ; iar după dînsul nu s-a
mai aflat nim eni vrednic să ducă lucrarea pînă la ca­
păt. A căzut, povesteşte legenda, p e n tru că au uneltit
m eşterii invidioşi sau p e n tru că, în faţa doam nei Eli-
sabeta a cutezat să spună, răspicat, că poate şi vrea
să facă o frescă şi m ai frum oasă.
Dar, peste toate cele spuse de istorie şi de legendă,
dom nia ta, călătorule, dacă doreşti a răm îne un
m om ent singur, num ai cu ctitoria M ovileştilor,
osteneşte-te şi urcă scara la d rum ul străjii, aşa-
ză-te pe pragul uşii tu rn u lu i din spre sud-vest,

508
unde zic eu că a fost chilia lui Ieronim şi a
Teodorei sale, acea Necunoscută, căreia eu am
cercat să-i dau un num e şi chiar două. Şi dacă
te aşezi, gîndeşte la destinul acestei femei, cu
sufletul num ai dragoste, precum crinul e num ai m i­
roznă. P e n tru că eu m ai cred că, înainte de a părăsi
Suceviţa, şi N ecunoscuta-Teodora-D orina s-a aşezat
pe acest prag, să m ai privească încă o dată fresca,
această carte neterm inată, această doină cu „noduri‘",
acest vis al lui Ieronim . Şi privind „Cinul“ şi ,,A r­
borele lui Ieseu“, „A catisul“ şi filozofii, „Pocrovul“ şi
uciderile de la m rm tele Sinai, va fi jelit : ...„De ce
n-am avut b raţe lungi şi moi să-l prind pe Ieronim al
m eu să n u se lovească de păm înt şi de p iatră ? De ce
n-am avut aripi, ca sutele de îngeri pe care i-a zugră­
vit el, ca să-l în alţ iar pe schelă ?... M -ai zugrăvit ca
sfîntă, deşi nu-s decît o biată becisnică femeie. Te-am
lăsat să te prăbuşeşti în faţa Sibilei, frum oasă ca o
îm părăteasă... Cum de n-am în n eb u n it cînd te-am aflat
strivit, schim onosit de durere, precum chipurile din
„Scara Sinaitului" ?... De ce n-am avut p u tere să te
sm ulg nefiinţei ? Ne-am iubit cu arderea cea de pe
urm ă. Oare fierbintea, dulcea, c u rata şi înţeleaptă
noastră dragoste să fi fost o greşeală ? O zădărnicie ?
A tunci ce-i D rept, A devărat, Bine, Frum os şi D e-a-
pu ru rea ?“
Rău îm i pare că nici un cronicar n-a povestit sfîrşi-
tu l Teodorei. A r fi p u tu t scrie că, după ce l-a înm or-
m întat pe Ieronim în ţin tirim u l bisericuţei vechi, a
d ă ru it prisecarului bivoliţele şi a v ru t să plece ia r în
lume. D ar episcopul A nastasie Crimca, în am intirea
lui Ieronim , a luat-o la moşia sa D ragom irna ; o bă-
trîn ă a ingrijit-o pînă şi-a născut pruncul. Apoi l-a
crescut singură, l-a în v ăţat carte şi, sub privegherea

509
lui Gligorie, a deprins m eşteşugul zugrăvirii. A şi
ajuns pictor de vază în vrem ea lui Vasile Lupu.
Teodora îl întîlnise pe Ieronim pe stînca argintie,
îl văzuse schiţînd tablouri şi pregătind culori, lu­
crase a lă tu ri de dînsul la tencuit şi zugrăvit. Trăise,
odată cu dînsul, izbînzile m inunilor din frescele Su-
ceviţei şi m ult se bucurase. Dar, m ai ales, m ult, ne-
cuvîntat de m ult îl iubise.
Cînd sta re ţu l M itrofan s-a plîns doam nei Elisabeta
şi m itropolitului G heorghe M ovilă că Sofronie şi că­
lugărul Dam ian au distrus, cu toporul, fresca din
tu rn u l im de fusese chilia lui Ieronim şi a Teodorei
sale, a u poruncit să fie alungaţi şi zugrăvirea s-o con­
tinue Gligorie, după schiţele lui Ieronim . A început
fresca pridvoraşului dinspre miazăzi, d a r n -a term i­
nat-o. M oartea lui Ierem ia Movilă, sfada blăstăm ată
în tre cele două cum nate şi doamne — Elisabeta şi
M argareta —, nestatornicia dom niilor m ovileşti, su r­
ghiunurile ori robiile în harem au făcut ca Suceviţa
să răm în ă o sim fonie neterm inată.
M eşterul Ion era foarte su p ărat că i s-a lu at lu cra re a ;
a încercat de m ai m ulte ori să-l convingă pe stareţ
şi pe m itropolit că tîn ă ru l zugrav a fost trăsnit. Dar
prea m ulţi îl bănuiau pe Sofronie ele răzbunare, h ră ­
n ită cu invidia din cugetul m eşterului Ion, cum se
hrăneşte corbul din m iasm a stîrv u rilo r lăsate de lup.
Şi Teodora, văzînd sălbăticia cu care au distrus fresca
din chilie, a înţeles că pe Ieronim n u l-a doborît de
pe schelă nici vîntul, nici trăsnetul.
Deci, iubite, călătorule, m editînd acolo, pe pragul
uşii scunde din tu rn u l de sud-vest, priveşte, cu luare
am inte, to ată zidirea Suceviţei. Priveşte-o în zori şi-n
amurg, în am iază cu soare puternic şi-n miez de
noapte stăpînit de lună. Priveşte ctitoria asta porun­
cită de nişte oam eni ambiţioşi, dornici de m ărire şi

510
faim ă. P riveşte form ele arhitectonice şi adrniră-le
proporţiile, arm onia, frum useţea. P riveşte fresca ase­
m enea unui veşm înt de purpură, aur, sm aragd şi azu-
rit. Şi privind, p ă tru n d e -te de m irifica lor bucurie,
tristeţe şi frum useţe. Aşa vei înţelege că, în fapt, este
o parte din propria noastră bucurie, dui-ere şi fru m u ­
seţe. Căci unul de ai noştri a potrivit, arm onic, toate
proporţiile să ne încînte ochiul, a descifrat şi combi­
n a t culorile, ca să tălm ăcească zbucium area neostoită
a vieţii.
Iar dacă ai m ai poposit şi pe la surorile Suceviţei :
Putna, Arbore, Rişca, Moldoviţa, Hum or, Voroneţ,
prefiră-ţi în gînd im aginile şi adună-le în tr-u n buchet,
ca pe nişte flori, m inunate flori izvodite din sufletul
străbunilor.
Cu tîm pla răzim ată de uşorul de piatră de care,
presupun eu, de atîte a ori şi-o fi răzem at-o şi Necu­
noscuta, ia-ţi răgazul de a pritoci şi cele scrise aici,
num ai din d orinţa de a te a ju ta să înţelegi şi să sim ţi
m ai adînc dram ele, tragediile, viaţa, istoria închisă,
p entru totdeauna, în tre zidurile acestea, p en tru care
o femeie, sub osîndă, a cărat m ii de bucăţi de p iatră,
iar u n tîn ă r a rtist a îm podobit-o cu m ii de chipuri,
în cele m ai arm onioase şi m ai strălucitoare culori.
Ca şi ctitoriile surori, Suceviţa nu~i num ai o zidire
din piatră, var, cărăm idă şi culori, ci este, m ai ales,
un cîntec sm uls din suflet şi răsădit în um bra brazilor
din obcini, să trăiască de-apururea.
Un cîntec ferm ecător în ălţa t de m inţi înţelepte şi
inim i sim ţitoare p en tru m inţile şi inim ile noastre şi
a tu tu ro r celor de ieri, de azi şi de m îine. Un cîntec
vibrant, drag, nespus de drag tu tu ro ra, chiar dacă
nu-i sfîrşit. Sau poate tocm ai de aceea i se vede, i
se aude, i se sim te vraja, nestinsă, de atunci pînă
acum şi pînă în veac de veac.

511
 CUPRINS
C îteva întîm plări neobişnuite şi ceva despre cei cu
care vom drum eţi de-a lungul acestor pagini 5
Cînd au m ers meşteidi la C urtea dom nească 40
G reu se fac ipsosurile, culorile şi se m acină pietrele ;
dar m ai ales greu prim esc oam enii a fi oam eni 66
Aici aflaţi despre alte necazuri ale lui Ieronim 115
A început m area bătălie în tru desăvîrşire 162
O întîm plare a sfîşiat vălul tainei 193
U nde prisăcarul um blă cu poveşti şi pilde vechi 213
N ecunoscuta a ju tă zugrăvirea unei poveşti 248
Se întîm plă o n eaşteptată vizită a doam nei Elisa-
beta 274
Aci aflăm cine-i de fap t N ecunoscuta 294
O vară cu viitori răstu rn ăto are 308
Bucuriile cîntă şi tristeţile jelesc 334
Se vede ce se întîm plă în sufletul m eşterilor cînd
zugrăvesc „Judecata din u rm ă “ 385
De unde se vede că tru p u l fem eii iubite psalm fru ­
m useţii şi sfinţeniei este 492
în care se află despre schim bări de gînduri, despre
stîlpnici şi despre m ulte alteia ^ 5
„Scara S inaitului" urcă Ja cer ori prăbuşeşte în
iad ? 459
...Şi a venit o fu rtu n ă cu grindină şi fulgere... 488
Post scriptura 585

..RedăclO T : A R I E M A T A C IIE
T eh riQ rea a T a o r : M IH A IL c A r c i o g

B u n d e l i p a r : 17.09.19S2. C o li t i p a r ; 16

L u c r a r e a e x e c u t a t ă s u b c o m a n d a n r . 20 041
l a C o m b in a tu l p o l ig r a f i c „ C a s a S c î n t e i l “, B u c u r e ş t i
R e p u b lic a S o c i a l i s t ă R o m â n ia
 EDITURA
SPORT- I
TURISM

Povestea Necunoscutei este,

de fapt, istoria zugrăvirii Suce-
viţei. Este simbolul jertfei intru
scăpărarea luminii care l-a că­
lăuzit pe Ieronim, in truda de a
făptui o mare Frumuseţe. Su-
ceviţa nu-i numai «cintecul de
lebădă» al unui stil artistic, moş­
tenit de la Ştefan vodă cel Mare,
ci-i şi cea mai inaltă operă de
artă şi cea mai vibrantă, mai pa­
tetică pledoarie pentru Claritate
şi Frumuseţe in artă şi in viaţă.
E o simfonie neterminată, dar
tocmai de aceea incă şi mai
dragă.