P r e ţu l Lei .

5*—
^liii'l'iiiiiiHiiniiiiiiiiiHiiliniiijiiiiihiNiiiliiiiliiilIliiiiliiillIiiiiliiilIliiiiliiilIliiiiliiil.liiiiliiiiliiiiiiiiiiliiiiiiiiiiliiiiiiiiiiiiiiiiliiillliiiiliiilIliiiiliiilIliiiiliiillüë

(8 ТЗ«и—* —
а> =
“ T3 О о
о о ООО О
13 LTD— ?
О ÿ
<cö ю О illllllllll'llllllülllllllllllllllllüí
'S g? о о
а -a 0*
<10
s
eu &.
с о Л JS в
ю
Q N . >о О joв се :а с. *5 в Р с Ş»
S QJ j- в р „ <С 'tr л
P .S я —
С ЗР 3 S 1 1 s £ Qj (0 (0
Ö S (3 .(0 Ь _ ’S ■Q J . OJ . 3 3 3
« CO I—I . è в,- >Я >в о O з 3
CO
O =3P X.2" >.Q g 'S
CJ в 1 е о .s , ro O
ОЭ S СО
яо щ

fd = № O pS
<0 о
I
Те м
*5
•г* ПЗ
^ О) Z a
о O S
I«
S* • .2 (Q . *r!
CJ QJ QJ
s
= >(d
g яа
qj 2 *2 < « * *QJ ЯC OfOСЯ(0 э 3 _
рьЗ eô
P—• .2 £ " TJ
Q J OJ
.2 *<р*0
*я
ь iS1
о ь S i
*■ a
|1 w
<оя r я r я tî ’ =
g < g <
Gj e <а__ й tu =
d e o e =
'53 N
2 OJ aj en П 8 _ a re
'a се •—a-N l « ’s <иТЗ « 2 ° “
2 ГО « 2 ®2 -a i? jS I
и s
и « » ê « ^ 53 — 0) eu >ra « C e ^
в. O
о Şo
я?' S
O’’Ä
-о_E-on V"3!. =
** o> ps ^ w SÏ -S » g « О —
-- ~_ _
•= e - i - B о СЛ » 1 fl е
в з 2 з о ß
-I—M
CO-
w aj а I s = — ^
ш .Иs Ms
«в s " ТЗ -р ^ -fc
cp g C (u p-Ь .В
Ä -g
a . e/5 ’S £ S e о ч°и aï
6 ~ 'S L
! >05 си +1 ^-"0
я о om»
У*, « op* ** >=. а в. р, « о
^ <=> ca с- CJ ш» : l ( В и и S2 S *®£ "О2 S
1 C O <ctí *0J о 5 « яЛ111П111Ш Д в Д аД вД-З
1 a .2 в- оЯ яя
1 [
Ш 1!1
11111
111Ш 11||| 1Пй Ё тз Ё тз ё т з g g
щ о щ о ш о щ щ
> О CJ-fc X Z Z ZZ
Ш1||1||:1111:11Н|'1|||||М'|||ЩН111|1!||||||1Ч1;||1Ш11|1||||1|||1|1Щ
|!|||1|Щ
||||||ЦЩ
|!||НЦ|||||!111|||||||||И|Ц|Ш
||И|1||1Ш
11ЦЩ
Щ||И||Щ
|||||1|И|||[|||1||||||||||1|1||||[Й
 1 o
9 o
9 d
9>O
O 9,-v
I S l B S B O I I S L O r o r O C
ÎjpttOtCCT^S^^e^ţ
fi |Cxţx Nai^onauXI
fi

fi

0 0
0 flBBPBjWiţ y IprigM ryj
ţrtB []g5!8| zKTll^ll^p
Baasga
«-MBEaLUmI Ţjif^falaiSHaS*^
1
1 AQW
.V.SMHSCLSCHt. "^ —
0 biblioieca m in ii ii „AsseiAjiyiir 0
0 Publicaţie periodică.
0
0 Anul X V II. N r. 147. M a i '1 9 2 7 . fi
0 Din poveştile Ini Moş Toader 0
0 şi alte p o vestiri pentru popor. fi

0 De
B O L C 9 J .
0
0 fi

Q Editura „Asociaţiunii“, Sibiiu, Strada Şaguna 6.

fi
ft e c e Q Q O B B 3H ) B ±1
P re ţu l L e l,5 -—
 Cuuânt înainte.
Poueştile şi pouestirile, cari se tipăresc,
acum, aşteaptă de mult lumina zilei.
In 1909, pe atunci profesorul şi membrul
în secţia literară a Asoeiaţiunii, mai apoi
preşedintele „Astrel“, Andreiu Bârseanu,
seria despre pouestirile cetite:
„Recomand eu toată căldura pouestirile dlui Adam
Boleu, plugar din Brad, ee ni s ’au încredinţat spre
eensurare uara trecută de dl coleg Dr. 1. Radu"...
„Dl Adam Boleu este un adeuăraf talent de pouesfaş.
Naraţiunile sale au forma poueştilor poporale şi chiar
când cuprind o tendinţă moralizătoare sau instruetiuă,
aceasta este îmbrăcată într'o haină aşa de atrăgă­
toare, încât cetitorul, eu totul cuprins de farmecul po-
uestirii, nici nu simte că autorul urmăreşte un scop
prin pouestirea sa. Pouestea inedită „Fata din rouă
născută, în rouă crescută“ este o uariantă frumoasă
a „Ilenei Gosinzenei“ de M. Pompiliu şi ar merita să
se publice şi în „Transiluania“. .. „In orice caz po­
uestirile lui Adam Boleu uor forma un număr frumos
din Biblioteca poporală a Asoeiafiunii şi uor fi cetite
eu drag de orişicine“. (Doc. Nr. 550—1909)
Cine este Adam Boleu, se ua întreba
eetitorul, după cetirea acestor rânduri, lată
cum îşi descria uiaţa, în Mai 1910, într’o
scrisoare, adresată „Astrei“ :
„Sunt născut la 3/15 Aug. 1871, din părinji eco­
nomi . . . întâi am înuăfat carte aci la noi (Brad), dela
domnul înuăfător loan Angel, apoi am fost şi în gim­
naziu până pe a doua clasă gimnazială, neurând fata
— fie iertat — să mă mai lese la şcoală, auând trebuinfă
de mine la lucru. Asta a fost în a. 1888. Pe atunci
oameni eu carte erau pufini la noi în Brad „la Pă­
dure“. Asemenea, foi încă nu erau ea acuma. Am
1*
4

auut însă noroe eă mi-a picat un calendar în mână,

eu pouestea lui loan Creangă „Harap Alb“, care eu
drept euuânt pot să zic eă a deschis dragostea de
earte în mine. Dumineca mai mergeam la Bordea
Pase şi ceteam „Poşta Română", mai apoi „Cărţile
Săteanului român" de 1. P. Reteganul. — Apoi apărea
„Foaia Poporului“ la Sibiiu, pe care o abonai „din
puterea m ea“, ea copil, ani de-arândul. In a. 1895
publicai prima poDeste în „Foaia Poporului ’. Apoi la
a. 1898, eăsătorindu-mă, mă dusei „jiunere“ laTudoran
Toader, unde petrecând rău eu socrii n’am scris nimic,
ei numai ceteam cărţi din „Biblioteca parohială“.
Murindu-mi soţia.. uenii dela „Pădure" la oraş,
în casa mea şi astfel ajunsei stăpân pe mine însu-mi,
cum se aice. Abonai „Libertatea“ eu „Foaia Intere-
sântă“, „Gazeta“ şi „Luceafărul“, cari pe atunci
apărea în Budapesta, şi cari pot să sic eă m’au în-
uăfat mai bine cum trebuie să scriu. Vream să scriu,
dar nu îndrăsneam, până ce cetesc Hunele de Maxim
Gorki*) şt, cetind biografia lui, prinsei curaj şi începui
a se rie ; dar mă gândeam eă unde să le trimet spre
publicare. Le uoiu trimite la „Luceafărul“, dar, oăzând
eă aci se publică numai ee-i ales şi artistic, nu în­
drăznii, ci-mi încercai norocul la „Poporul Român“
eu 4 poueşti (1902),. iar mai târziu la „Foaia Intere­
santă“, care mi le publică eu toată bunăuoinfa“.
. . . Precum uedefi, la şcoală n’am auut noroe să
înuăf mult, dar am înuăfat acasă, dacă m’a tras inima
eătră earte. Azi mă ocup eu economia, căci am pu­
ţintel pământ, mai duc cu carul eu boii dela statie
negof la bolţi, îs portărel la reuniunea de înmormân­
tare din B r a d . . . şi, mulfămese lui Dzeu eă-i bine
până-i omul sănătos şi are purtare bună.
Gând am ureme mai scriu câte eeua, când nu,
mai cetesc, mei gând pe lângă boi ori păşunând ui-
tele şi mai ales Duminecile le petrec — după ce uin
dela biserică — cetind. Şi aşa trece uiafa încet şi
bine."
*) T rad. d e H oria P e tr a -P e tre s e u .
 5

De atunci au trecut şaptesprezece ani

şi Adam Boleu tot omul de omenie a rămas,
omul, care îşi cunoaşte lungul nasului, înt'ro
lume, care şi-a pierdut, par’eă, sărita.
Lunile trecute a intrat pe la „Astra“ din
Sibiiu şi a întrebat: ce s ’a ales de manu­
scrisele mele ? Doar nu le-a pustiit şi pe ele
uâltoarea răsboiului 1 Şi i-am scos manuscri­
sele la iueală şi le dăm mai departe; să se
bucure ţăranii români de scrisul unui ortac
mintos de al lor.
Ne bucură că putem tipări broşurică de
faţă şi amintim aci că în „Biblioteca Sămă-
nătorul“ (editura librăriei diecezane, Arad)
au apărut, în 1919, sub numărul 49, de A. Boleu
alte „Poueşti şi pouestiri“, iarăş, uredniee
de cetit.
Sfârşim eu sfaturile lui A. Boleu, trimise
nouă în 1918, pentru un calendar al nostru, sfa ­
turi, cari şi astăzi trebuie să ţi le la i la inimă:
„M oştenire: Limba, legea şi moşia,
Credinţa şi omenia,
M’a 'nuăţat să le iubesc
Şi eu drag să le cinstesc
Maica mea de copil mie.
Când încă nu ştiam nimic.
Că aceste bunuri mari
Fac ţări şi popoare tari.
Deci — copile — te înuaţă
Şi 'n întreaga ta uiaţă
Le păzeşte şi le ţine
G’ atunci feriee-i de tine
, De maica ce te-a născut
Şi ţara unde-ai ereseutl“
e

Legenda Zărandului.
lntp’o zi frumoasă de primăuară, fiind
sărbătoare, şedeam eu Moş-Toader la umbra
nucului din grădina noastră şi ascultam la
pouestirile şi glumele lui, că era om bătrân
şi ştia multe lucruri minunate, pe care le po-
uestea eu plăcere. Eu îneă-1 ascultam eu
drag, că erau pline de farmec.
Moş-Toader era om uechiu, dar uoinie
şi sănătos ea beufa.
— Hei, nepoate, îmi zicea el, — în tine­
relele mele era mai bine pe lume. Trăiau
oamenii bine unu eu altu, ea şi când ar fi
fost fraţi, şi ţineau unu eu altu. Era destul
o fântână şi-un cuptor la un sat întreg! Dar
azi? Azi n’are a se uedea frate pe frate,
deeum alţii străinii... Pe atunci nu uedeai
pentru lumea asta un om beat ori pipând,
dar’ şi erau sănătoşi şi trăiau mult, nu se
prindea hectica de ei aşa iute ca azi, când
îşi ard plămânile eu şpir şi pieptul şi-l fac
ea hornul de fum!
Două laerămi ea două boabe se desli-
piseră din ochii bătrânului şi se prelinseră
pe obrazul lui frumos şi rumen ea de holtei.
 7

Eu mă fac eă nu le uăd, el mă uit la frunza

nucului eum o joacă uântul, legănându-o. . .
De departe se uedeau dealurile uerzi tre­
murând în bătaia soarelui de uară.
— Ce dealuri frumoase se uăd de aici,
moşule!...
— Da, nepoate, eă Dumnezeu a aşezat
pe un strămoş de-a nost aici în ţinutul aeesta
falnic, mai nainte de a fi fost alte năţii de
oameni 1
— Şi ştii pouesteaaeeea.M oş-Toadere?...
— Cum să nul Ţi-o spun.
De mult trăia un om din sângele nostru,
într’o margine de împărăţie, ce stăpânea
lumea mai toată, în partea de eătră o crăime
mică, dar uitează, eu oameni uoiniei ea şoimii...
Şi eum îi rostul uremii în lume, când uru
Dumnezeu, se făcu o bătaie mare. Şi era
potopenie cumplită. Omul nostru plecase pe
uremea asta de acasă eu muierea şi cei
zeee feciori ee auea, eu uitele la păşune,
departe de casă, şi aşa când ueni răimea,
el nu era în calea ei...
Dacă auziră ueşti rele, nu se mai în­
toarseră 'napoi, ei plecară înainte eu tot ee
aueau, şi tot se duseră treizeci de zile şi
8

treizeci de nopţi, până dela o ureme'se'oste-

niră, şi când ajunseră într'un uârf de deal
frumos, tatăl porunci să se lase uitele să
pască ’n uoie, căci ei în noaptea aceea
rămân acolo!...
„Mulţămim lui Dumnezeu că am ajuns
aci în p ace“ — ziseră şi se lăsară ho-
dinei...
După ce adormiră toţi, bătrânul uăzu
cerul deschis şi printre mii de stele şi cureu-
beie, se pogorî o grădină plină de pomi şi
legume, apoi de ţarini eu grâu şi eu cucuruz,
cu liuezi, eu iarbă 'nflorită, şi se aşeză jos
pe pământ, împrejurul lui... Şi grădinar era
un înger, care era îmbrăcat în haine albe şi
eu faţa albă şi frumoasă ea de copil mie.
Ueni la el şi z ise :
„Frate, când te uei scula, priueşte în jur
de tine şi tot ce uei zări, al tău ua fi, că aşa
au bineuoit Dzeu, pentru că eşti om de ome­
nie şi eu credinţă:“...
Îngerul se făcu neuazut, iar el se trezi
curând. Şi iacă era ziuă. Ceriul era roşu
aurit la răsărit: ciocârlia şi priuighetoarea
se întreceau a înălţa cântări de laudă pă­
rintelui lumei.
 9

Bl îşi sculă familia, apoi îngenunchind

toţi se rugară^ lui Dzeu. Şi pe când gătară
eu rugăciunea lor de dimineaţă, răsăria şi
sfântul soare ea un oehiu al celui prea pu-
ternie, trimiţându-le cele dintâi raze lor ea
semn, că rugăciunea lor e bine primită.
Omul se sculă în picioare, îşi puse mâna
streşină la ochi şi prim depărtările...
Ce uăzu, nu-şi eredea ochilor 1 Era colţ
de rai, nu alteeual Dealurile erau numai o
oerdeaţă de codru, ce se legăna la adierea
uântului de uară. Ba poala dealurilor erau
şesuri cu spice de grâu ea aurul, iar pe
şesuri curgeau ape arginţii, limpezi ea la­
crima săracului asuprit, în năsipul cărora
strălueia bogăţia aurului adus legănat pe
braţul apelor, din sânul pământului bineeu-
uântat de Domnul.
Şi zări omul colea, nu departe, o uaeă,
un june, un porc, o scroafă, iar lângă un
brad nalt şi frumos, erau strânşi mieluşeii şi
pouesteau eu mamele lor, cari erau euleate
la umbra unui mesteacăn trufaş, crescut
aproape de brad; iar pe ualea aceea în
sus caprele mâncau la eureehiu. Pe o ro-
uină păştiau altele.
10

Şi tot acolo, aproape de unde priuea el,

zări o rudă, şi mersă să o ieie, dar eând
prinse de ea, nu mai ştia eă ee noroc a dat
peste el, treaz e, ori uisează, eăei ruda era
de aur! Apoi, mai uitându-se, zări o baie,
lângă un râu alb o băiţă, o peşteră, o luncă
şi alte locuri minunate de care se bucură
foarte...
Atunci ehiemă pe muiere şi copii lângă
el şi le zise : Acum dragii mei nu mai mergem
nieăirea, ei rămânem aici, eă Dzeu ne-a
bineeuuântat!... Şi le pouesti tot ee zărise
— fiindcă nu putea uedea bine, eă era ceaţă
aşa de dimineaţă — cât priuise depărtările.
— Bine, tată dragă, ziseră feciorii, dar
cum putem noi şti eă unde suntem şi eă
cum se ehiamă aceste plaiuri?
— Cum să se cheme ? Fiindcă îngerul
mi-a zis, eă cât oiu zări eu ochii, a meu să
fie; ţinutul acesta se ua numi Barând.
Iar uoi mergeţi, căutaţi uitele şi numiţi
aceste plaiuri cum aueţi uoie, căci a uoa-
stre uor fi, numai să fiţi uredniei de ele, să
nu le ieie străinii dela uoil Aueţi grijă, eă
ştiţi uorba ceea, e ă : dacă laşi pe străin în
casă, el te scoate dela masăl
 11

Ei merseră după uite şi făcură cum le

porunci lor. Unde găsiră bradul, făcură sat
şi îl botezară Brad, unde găsiră mesteacănul
iară făcură sat şi îi ziseră MesteacănJ apoi
unde găsiră celelalte toate făcură sate şi le
numiră: ]une, Luncă, Vaca, Baie (Baia-de-
Criş), Peştera, Băiţa, Ţeuie, Rouină, Cureehiu,
Scroafa, unde găsiră porcii îi ziseră Por-
eurea, şi unde găsise tata lor ruda de aur
îi ziseră Ruda. Toate răm aseră eu acelaş
nume până în ziua de azi şi o rămânea cât
o fi mălaiu în ţară şi picior de român! Iar
celelalte sate au căpătat alte nume cum li
s ’o părut lor mai bune şi frumoase“.
im

Fălosul pocăit.
Era odată un om fălos şi buiae.
lntr'o zi se duse la pădure după lemne.
Lăsă carul eu boii într’o poiană, iar el se
duse prin pădure şi găsind un fag trufaş,
ş’apueă să-l taie. Când tăiase mai jumătate,
trece pe acolo Dzeu eu sfântul Petru şi îi zic :
— Bun lucru. Iar el de eolo:
— Daeă-i bun, nu-i dela uoi.
12

Dzeu auzindu-l uorbind aşa, clăti din

cap şi nu zise nimic. Dar Sân-Petru zice
cătră Dzeu:
— Vezi Doamne, cât de obraznic îi omul
ăsta. Oare cum am face să-l îndreptăm un
pic ?
— Da, uezi, Petre, cât e de fălos şi de
obraznic acuma, da să uezi ce om de omenie
şi smerit ua fi pân’ astară!
Şi de loc rândui Dzeu de se îngroşă
lemnul pe unde-l tăiase, iară la loc!
Când băgă omul de seamă, nu se cu­
noştea că pe unde-l tăiase. Se înfricoşă tare.
Lăsă săeurea lângă lemn şi se luă după cei
doi călători să-i ajungă şi să-i roage de ier­
tare, pentru uorba lui nesocotită. Şi du-te
şi du-te până-i ajunse. Cum îi ajunse, luă
pălăria din cap, se închină frumos şi le z ise :
— Bun ajunsul, oameni de omenie!
— Să-ţi fie de bine şi dtale, omule.
— Da, mă rog Duoastre, oare ce minune
poate fi, că m’apueai să tai un lemn şi îmi
pare că Duoastre treeurăţi pe aeolen (aci îi
fu greu să mai spuie) şi de atunci mă trezii
că lemnul se îngroaşe iară la loc pe unde j
l-am tăiat. |

i
 18

— Nu-i nimica, dragul nost, du-te numai

’napoi şi-l pune pe car şi-l du acasă, că
nu-i nici un rău!
Şi Dzeu cu Sân-Petru plecară mai de­
parte ; iar omul întoarse ’napoi. Dar când
ajunse la lemn, lemnul era tăiat tot, gata
numai să-l pună pe car!
— Hu, Doamne, nu mă lăsa la rău! Ştie
Dzeu, da nu poate fi lucru curat eu lemnul
acesta! Cum să cutez eu să mă prind de
el să-l pun pe c a r ? Aşa uorbea acuma omul
singur şi-şi făcea la cruci şi se ruga lui
Dzeu.
Aşa el nu mai cuteza să se prindă de
lemn, ei îşi luă săeurea, merse şi-şi luă boii
eu carul gol şi plecă eătră casă. Mergând
pe cale iară întâlni pe Dzeu eu Sân-Petru,
în chip de doi feciori.
De departe cum îi uăzu, luă căciula din
cap şi le dete „bineţe“. Ei îi mulţumiră frumos
şi-l întrebară că de ce merge eu carul gol
dela pădure?
— Eăsaţt-mă, dragii mei, nu mă mai în­
trebaţi, că azi dete pacostea de m ine!... Şi
le pouesti tot. Ei îl mângăiară şi trecură pe
şale In sus.
14

Gât ee trecură, tacă, Doamne, uenea pe

cale un car singur fără boi, încărcat de
lemne. Ajunge omul şi îl şi întrece. El se
fereşte înspăimântat din cale şi începe a se
ruga lui Dzeu, că uitându-se la car, eunoseu
lemnele, că era fagul la care tăiase el.
Şi mergea pe cale şi nu mergea şi se
gândea şi se socotea, că oare, Doamne, ee
lucru poate ft?
Când ajunse acasă şi se băgă pe poartă,
uăzu lemnele puse la loc de pe carul acela
şl se uită să uadă şi carul, dar carul se
dusese mai departe.
Muierea lui nu uăzuse carul ee a adus
lemnele şi uăzândml pe el uenind cu carul
gol din pădure, îl întrebă, că de ee nu aduce
lemne ?
— Easâ-m ă, nu mă mai năcăji barem tu,
că năeăjitu-s eu destul! Şi îi pouesti tot. Se
miră şi ea.
— Oare, ee zici. muiere, tai eu acuma
lemne din lemnele estea, ea să auem peste
noapte ? o întrebă el.
— Cum soeoţil... Da eu aş zice să tai,
că asta Dzeu a rânduit pentru obrăznicia ta,
să ştii!
 15

Şl s'apueă omul, aşa, eam eu frică, şi-şi

taie două braţuri bune de lemne şi le duce
în easă.
Nu trecu multă ureme şi uin doi eerşi-
tori la el şi se roagă să le dee sălaş. Şi,
minune: el, care nici odată nu primise pe
nime să doarmă în casa lui, ee să doarmă,
da niei să se bage în curte, ori să deie o
eoaje de pită, — primi eu cea mai mare
bunăuoinţă pe eerşitorii, cari nu erau alţii
decât înşişi Dzeu eu Sân-Petru.
Cât ce intrară pe poartă, merse şi-i pofti
în easă, le dete de cină, le aduse paie de
le făcu muierea prt, să se odihnească bine.
Lor încă le pouesti ee-a păţit, iar ei îl
mângăiară, zieându-i: să fie om de omenie
şi să se poarte cinstit eu toţi oamenii.
— Aşa-i Petre, zise Domnul, după ee
adormi omul — că se smeri cel înalt 1?
— Adeuărat, Doamne, tu poţi îndrepta
şi pe cel mai rătăcit prin graiul minunilor
Tale, că mare-i puterea Ta 1, zise Petru, zim-
bind mulţumit de îndreptarea omului celui
prea fălos şt buiae.
 Mintea şi răchia.
Dzeu nu bate omu,
Fără râehia şi soranu’.
Uezi, dragul meu, îmi zise moş Toader,
un bătrân roşeouan la faţă şi eu părul alb,
— arătându-mi un biet de om beat, tăuălin-
du-se în tină.
— Vezi ce om uoinie şi tare iesta şi
aeum, iată-l, nu e în stare să steie pe picioare!
— Văd, bade Toadere, şi mă mir şi eu,
eum de-i mai tare uinarsul ea el! Daeănu-i
minte în eap, nu-i, şi paee!...
— Apoi, aşa-i nepoate! Mintea, săraca,
îi dar dela Dumnezeu, şi îi rânduită să şadă
pe un scaun în mijlocul capului şi de-aeolo
să îndrepte trupul întreg. Şi ce fericit e tru­
pul când mintea e stăpână. Dar uinarsul,
acel duh diauolese, e care strică mintea şi
o alungă de pe scaunul ei şi apoi atunci,
uezi ce face eu bietul om.
— Şi oare eum se întâmplă asta, moşule ?
— Apoi, uite eum : Mintea şade pe scaun,
eum zisei. Omul bea un pahar de uinars.
Cum îl bea, iuzul cel rău se urcă în eap,
unde găseşte mintea şi îi zice: Bună ziua!
 17

Mintea îi mulţămeşte şi-l întreabă eă eine-i?

Atunci el îi spune, zicând:
— lo-s un pui de drac. Mintea, auzind
eă-i pui de drac, se înspăimântă şi se face
o leacă mai la o parte, atunci uinarsul se
aşează în locul ei. - - D ar; omul nu se în-
destuleşte numai eu un păhar, ei mai bea
unul. Acesta apoi, mergând şi uăzând pe
celalalt şezând pe scaun, prinde inimă şi
z ic e :
— Noroc, ortaee!
— Noroc să ai!
— Dar’ ceea de colo, eine-i?
— Mintea.
— la fă-te îneolea, să şed şi eu! Atunci
împinge pe minte şi mai la o parte.
Vine apoi al treilea, mai fălos ea eeia-
lalţi, şi z ic e :
— Noroc, ortacilor 1
— Noroc să ai!
— Dar’ ceea de colo eine-i?
— Mintea.
— Faeeţi-mi loc şi mie! Atunci o împinge
pe jos de pe scaun şi aşa apoi rămâne ra-
ehia, afurisita, stăpână, care să cârmuiască
de acolo pe om.
2
18

11 îndeamnă apoi a face rele şi el le face

bucuros, fiindcă nu ştie ce face. Ba de multe
ori când bea prea mult, atâta duh rău se
aşeză pe scaunul minţii încât îl rupe, şi apoi
atunci omul rămâne întunecat şi nebun, căci
ştii uorba c e e a : unde nu-i minte, nu-i nici
merinde.
După o ureme, târziu, apoi mintea se
apropie de scaunul ei şi începe a-1 eurăţi,
suârlind pe drăeuşori afară şi aşezându-se
iară la loc, făeându-se stăpână.
Dar, de multe-ori scaunul ei e stricat,
rupt şi ea are o grămadă de lucru până-şi
pune locul în ordine, întocmai ea în o ţară,
după bătaie.
Fericit e, nepoate, omul, care nu-i beutor
şi pipaş, căci acela e sănătos şi uoinie, are
zile lungi şi fericite şi neamul lui ua fi trainic
şi ua moşteni pământul. Căci, să ştii dela
mine, eă omul beutor şi pipaş nu ajunge
nici să îmbătrânească, eă acestea două îi
scurtă zilele şi îl duc în mormânt, pe lângă
eă beutura îl duce pe om la sărăcie şi ne­
cinste 1
— Fii sănătos, nepoate!
— Dumnezeu te ţie, moşule!
 19

Comoara.
In falnicul Zarand, în acest ţinut frumos,
locuit mai eu seamă de români, e aşezat
orăşelul Brad, pe care îl strătaie apa Cri-
şuiul alb, drept în două, dela răsărit spre
apus. De-a dreapta Grişului, chiar de lângă
oraş, se ridică dealul „Cornăţel“, la poala
căruia e biserica românească, iar eeua spre
răsărit dela biserică, mai în uârf, este o
groapă, care are o poueste frumoasă, şi anume:
De demult, în timpul întunecat al iobăgiei.
şedea acolo un om pe locul unde erau
„Şteampurile“ eele ueehi. Era în noaptea de
Paşti. Omul nostru plecase foarte de dimi­
neaţă la biserică. Era întuneree de te pu­
teai propti în el, şi cum uenea pe sub coaste,
când fu în dreptul „morii celei eu patru roţi“
fu izbit în faţă de o lumină foarte mare,
care uenia din deal, unde uăzu naintea sa
ea o piuniţă mare, largă, luminată ea ziua.
O fată de uriaş, frumoasă, se apropie la el
şi-l pofti să uie înlăuntru. Ea început îi fu frică,
dar, uăzând că nu-i eeua rău, ba e un lucru
minunat, întră eu fata acolo Aci erau şapte
cămări pline de com ori: In cea dintâi era
2*
20

un plug de aur eu patru boi la el. In a doua

erau şapte oi eu lâna de aur. In a treia erau
mai multe buti eu bani de aur. In a patra
erau buţi pline eu bani de argint. In a eineea
erau tot felul de arme minunate, de cari nu mai
uăzuse el. In a şasea căm ară erau haine de
cari numai împăraţii poartă, iar în a şaptea
căm ară era o masă lungă de aur şi la masă
şedeau pe jiţuri aurite trei bătrâni. Pe masă
era o piatră mare, nestemată, care lumina
peştera întreagă ea soarele.
Un bătrân eu barba albă şi eu nişte ochi
pătrunzători sub fruntea lată, luminoasă, cetea
din o carte mare, iar eei doi ortaci îl ascultau
zimbind. Cât ee uăzu pe român îi z ise :
— îndrăzneşte, nepoate, şi uezi ee ne-a dat
nouă Dzeu...
— Minunate lucruri uăd, domnule, şi mă
mir eă de unde şi de eine pot fi aduse aici
atâtea comori, căci noi suntem săraci lipiţi
pământului.
— Cum, uoi sunteţi să ra ci? Cum se poate
când uoi moşteniţi şesuri mănoase şi munţi
bogaţi? Ori eă streinul le duce folosul, batăr
eă a uoastre sunt? Luminaţi-uă dar! Zici eă
de unde-s comorile? Ţi-oi spune. Şi, priuind
pe om eu bunătate, zise:
 21

— Demult, foarte demult era în lume o ţară

fericită. Era dăruită de Dzeu eu toate co ­
morile : auea şesuri mănoase şi munţi bo­
gaţi, apoi auea fii, cari erau numai inimă.
Şi era dăruită de Dzeu şi e’un domnitor în­
ţelept şi uiteaz. Când ur’un duşman uenia eu
bătaie asupra lor, se sculau eu mie eu mare
şi-şi apărau moşia, întocmai cum şi-ar apăra
un tată eu feciorii, easa lui de năuală străină.
...Spre miază-zi dela ţara aceea era o
împărăţie mare şi lacomă, care, biruind popor
după popor şi ţară după ţară, ajunse ueeină
eu ţara asta fericită, de care o mai des­
părţea numai o apă mare.
...Dar împărăţia aceea, cum zisei, era la­
comă şi nu se putea uita eu ochi buni la
ţara cea fericită şi bogată, care era numai
o erăime. Trecu deci apa să o bată, dar se
păcăli, căci rămase ea bătută.
...Mai trecând încă ureme şi auând îm­
părăţia un împărat uiteaz, făcu un pod mare
peste apă şi iară se bătură sdrauăn. Pe
ur'o eâtăua ureme puseră pace, până se mai
întăriră amândouă. Când fură destul de tari,
iar se apucară şi ea şi când se bat doi
munţi în capete, se băteau... Nu mai fu chip
de a scăpa din ghiarele ei.
22

Aci bătrânul încreţi fruntea-i tată, ochii

începură a-i fulgera, îşi strânse mâna pumn
şi urmă:
— Hei, nepoate, acei fii braui fură fiii
m ei! Gei mulţi pieriră, iar câţi rămaseră, se
traseră eătră codri! Eu îmi strânsei como­
rile, cari le aueam dragi, mă rugai lui Dzeu
să mă scape, trecui din lume şi uenii aici
eu feţişoara asta şi eu aceşti prietini dragi.
...Nepoţilor mei o să dau aceste comori,
dar trebuie să fie luminaţi şi să fie slobozii
Aei apoi bătrânul se aşeză pe scaun şi
făcu semn la fată să-l scoată mai pe afară.
Iar fata îi zise :
— Qrăbeşte, eăuindoi ţânţari dela Griş.
După ce ieşi afară nu mai uăzu nimic,
fără numai dealul tăcut şi plin de întuneree.
Clopotul începu a cânta lin la biserică,
uestind muierea Mântuitorului. Românul îşi
luă pălăria din cap, îşi făcu cruce şi zise :
— Minunată ai făeut lumea, Doamne, dă
să fie pace şi libertate în ea, dă Doamne ea
să se cunoască toţi oamenii eă-s fraţi şi că
Tu eşti părintele lor! Pacea ta o dăruieşte
lumii.
Şi se duse la biserică.
 23

Gând ueni ‘napoi, se uită să uadă loeul

Unde fusese el, dar nu se cunoştea nimie,
fără numai un mie izuoraş curgea — cân­
tând în limba lui, — la uale.
• •
Atraşi de această poueste nişte indrieşei
împreună eu un ungur, Zsulinsky, care erau
boltaşi şi cari le dădea lumini de său, — au
săpat acolo şi se zice că ar fi ajuns până
la boltitura piuniţei, care era de cărămidă.
Dar cum lucru mergea cam greu, fiindcă lu­
crau eu frică, l’au părăsit până dupăurăjbi,
când iară s’au apucat, după ce mai nainte
au fost de au întrebat de un urăjitor uestit
şi care le-a spus că să se bage un om mai
curajos eu o lumină de ceară în mână până
la boltitură. Aşa au şi făcut. Au legat pe
unul eu un ştreang peste mijloc şi l’au slo­
bozit pe gură în jos, eu lumina aprinsă şi eu
o crampă în mână. Acesta, după ee-a ajuns
aeolo, a rupt din eerime nişte cărămizi...
atunci mii şi milioane de goange au ieşit în
sus. Atunci el a clătinat de funie să-l tragă
afară şi, pe când l-au tras, era mort...
După aceea zice că s a r fi clătit dealul
şi s ’a strâns gaura laolaltă. De atunci nime
n’a mai cercat să sape.
 „Lumea bucuriei...“
(sau: de eând se ultoiese cireşii]
Era odată în lume un om foarte cre ­
dincios eătră Dzeu. Nu lucra, nu mânea, e’un
euuânt nimic nu făcea, înainte de a se ruga
lui Dzeu.
Omul nost auea trei feciori şi o fată.
Sudalmă în casă şi între copii nu se auzia,
fără numai uorbe curate. Aşa trăi omul nost
în paee eu femeia şi copiii lui.
Când îi ueni uremea ea să moară, chemă
pe fii la pat şi le z ise :
— Dragii mei, eu mor, mă due de unde
nu mai este întoarcere, iar uoi rămâneţi în
paee, uă iubiţi unul pe altul eu dragoste fră­
ţească, apoi uă iubiţi neamul şi legea, în
eare u’aţi născut, căci până ueţi ţinea la
neamul şi legea uoastră, noroc ueţi auea în
lume. Căci să ştiţi că eei ee îşi lasă legea
şi neamul, aceia nu-s oameni de omenie şi
nici noroe nu au. Iubiţi şi pe sora uoastră
şi eând Dzeu îi ua trimite norocul, măritaţi-o
eu cinste. Apoi uă păziţi de judecăţi, căci
nu-i lucru mai urât şi mai ruşinos, decât
eând se pârăse fraţii laolaltă. Uă las eu limbă
de moarte. Să uă purtaţi omeneşte...
 25

— Ne uom purta bine, tată, ziseră toţi.

Mai mult nu le putu spune eăei puterile
îi slăbiră şi moartea îi înecă glasul. Muri
eu inima plină de bucurie, eăei îi făgădui-
seră eă s’or purta bine. Iţi părea că râde şi
mort.
La ureo eâtăua ureme îl urmă şi soţia,
care, ea mamă bună, încă lăsă eu limbă de
moarte la copii ea să fie oameni de omenie
şi cinstiţi.
Vremea trece şi eu uremea şi zilele
noastre! Fata ajunse în uârsta măritatului
când într’o zi îi şi ueniră peţitori, li ueni un
fieior jrumos, înalt ea un brad din o ţară
departe, numită „Ţara Bucuriei“.
Plăeându-le la unu de altu făcură nuntă
şi neuasta se duse eu bărbatul în ţara lui.
Zestre nu duse dela fraţi, ei le-o lăsă lor
toată, să o împartă laolaltă, frăţeşte.
La un an după cununie ueni neuasta eu
bărbatul la fraţi „pe uedere“, unde petre-
eură mai multă ureme laolaltă, bueurându-se.
Intr’o zi se rugă bărbatul neuestei de
eumnatul-său eel mai bătrân să meargă să-i
adepe calul, zieându-i:
26

— Cumnate dragă, te rog du-te eu calul

meu călare şi mi-l adapă la izuor, unde îi
înuăţat să beie apă, dar ori ee-i uedea, tu
jos să nu te seobori şi să-l laşi în uoia lui,
eă te duce el.
— Bine, zise cumnatul său şi plecă. Dar
ajungând la un tău*) mare, uăzu nişte oameni
în mocirlă până în grumazi, năeăjindu-se.
Cum îl uăzură, oamenii începură a-l ruga să
se seoboare jos, să uie să le ajute să iasă
afară. El nu stete mult pe gânduri şi se seo-
borî jos şi merse eătră ei, dar din ce în ce
se apropia de tău, din ee tăul se lăţia. Când
se uită să uadă calul, cal nu-i. Se dusese
’napoi. O luă pe jos 'napoi, ruşinat.
In altă zi se duse fratele mijlociu, care
iară păţi aşa. Veni rândul celui mai mie,
care, făeându-şi cruce şi zicând un „Doamne
ajută“, se sui în spatele calului şi se duse.
Când ajunse la tău, iară-l rugară oamenii
ceia, dar el le z ise :
— Seoată-uă cine u’a băgat acolo 1 şi
se duse mai departe. De acolo ajunse la un
şes mare, unde era o mulţime de uite slabe,
*) C,ae.
 2?

într’o păşune slabă, auând păstori slabi. Aici

nime nu mai zise nimic, deci trecu mai de*
parte.
Ajunse într’un loc unde nişte păsări
eu elonţ de fier ea secera, rupeau carnea
de pe nişte oameni şi nu o mâneau, ei o
scuipau jos.
Ajunse apoi în {ara cumnatului său, care,
cum uă spusei, era „ţara Bueurei“, unde era
iarbă uerde pân’ la brâu, numai floare lângă
floare. Pomi înfloriţi, prin cari săltau păsă­
rile, cântând care de care mai frumos. Uite
frumoase, pe cari le îngrijau păstori frumoşi
la faţă, cântând din fluier doine drăgălaşe.
Apoi sbor de albine şi joc de fluturi, eu
cari se jucau copii în haine albe, întreeân-
du-se eu meluşeii albi, în fugă.
Mult se minună uoinieul nost când uăzu
cum calul trage sub doi cireşi înfloriţi, la ră­
dăcina cărora era un izuor eu apă limpede
ea lacrima şi cum bea apă. Sete i se făcu şi
lui dar nu cuteză să se coboare jos, de frică
să nu paţă ea fraţii săi. Întinse deci mâna şi
rupse două elombiţe încărcate de flori şi le
puse în pălărie, cum e nărauul românului.
Calul beu apă şi plecă eu el înapoi. Când
28

ajunse acasă, ieşi cumnatul său în calea lui

şi îi z ise :
— Hei, cumnate dragă, cum ai umblat şi
ce ai uăzut?
— Bine am umblat şi multe am uăzut.
Am uăzut în o baltă, plină de mocirlă, o mul-
ţime de bărbaţi şi femei, năeăjindu-se să
iasă afară şi nu puteau. Şi, Doamne, cât aş
urea să ştiu că de ce s ’or năcăji acolo?
— Aeeia-s oamenii, cari ş’or blăstămat
părinţii şi nu i-or ascultat!
— După aceea am uăzut în o pustietate
toate slab e: şi oameni şi dobitoace, oare
acelea de ee-s de isbelişte?
— Aeeia-s oamenii, cari în lume nu or
dat la săraci să guste din laptele dela do­
bitoacele lor.
— Apoi, cumnate dragă, am ajuns în un
loc unde nişte pasări înfiorătoare eu elonţul
ea seeerea îneârligat, rupeau carnea de pe
nişte oameni, dar m'am uitat la ele că numai
rupeau carnea şi o scuipau jos, nu o mâneau.
— Hei, cumnate d rag ă! Aeeia-s renegaţii,
eeiee-şi lasă neamul şi legea, eu limba maicii
sale, căci în lume oameni mai blăstămaţi şi
mai păcătoşi decât aceia nu-sl Aşa cumnatei...
 29

— După aceea ajunsei unde toate erau

luminate, frumoase şi plăcute, unde era raiul
lui Dumnezeu.
— Drept aii Acolo e „Lumea Bucuriei“,
acolo toate-s bune, toate-s bogate şi fericite,
căci acolo îs oamenii cei aleşi ai lui Dum­
nezeu, copiii cei ascultători şi fraţii cei buni.
Dar în pălărie ce ai?
— Iacă, nişte flori de cireş, îmi luai de-mi
pusei în pălărie, căci pare eă-s mai fru­
moase ea la noii
— Drept ai, căci la noi îs cireşele mai
mari şi dulci, nu ea aici la uoi, amare.
Atunci ee-i ueni în gând, se apucă şi
altoi doi cireşi eu mlădifele din pălărie şi
în acea zi erau prinşii
De atunci se altoiesc cireşii şi de-atunei
auem şi noi cireşi buni, că mai ’nainte erau
numai cireşi pădureţi, amari.
Şi din patru copii numai sora şi fratele,
cari ceruseră ajutorul lui Dumnezeu şi-şi
făcură cruce când plecară, auură noroc să
uadă „Lumea Bucuriei“.
30

„Auerea strânsă eu eânia —

cânii o mâneă“.
E ra odată la noi în sat un om, bogat şi
lacom ea o apă mare. Nu era holdă pe lângă
a lui, să nu taie eâte o brazdă când ara;
ori rât de fân să nu se bage eu coasa, când
cosea. Când mergea la pădure, trăgea carul
în pădurea lui, de încărcat însă îl încărca
din al altora. Casa, şura, îi erau făcute din
lemne aduse noaptea din pădure, lntr’o
noapte îngheţaseră urechile la boi de gerul
mare ce era, pe când el aducea. Bagsamă
pe aceea era făcut, că dacă nu lua eeua din
al altuia, nu era sătul...
Apoi mai era şi scump, încât de multe
ori îşi lăsa cina pe dimineaţă şi se culca
flămând. Prânzul îl lăsa pe cină, apoi, când
era silit să mânee, înghiţea de două ori gol
şi odată fără pită...
Când auea eâte un lucrător, dar mai ales
la îmblâeii, spunea la muiere că să nu le
fiarbă în oală mare, că n’or putea mânea
tot, ş ’apoi se strică; ei mai bine să fiarbă
în una cât de mică]
 31

Când îmblătitorii uoiau să mai mănânce,

nu era... se gata. El iute se scula dela masă
şi zicea: „Hm, hm, n’o fost om bun cine-o
făcut oala astal e’-o făcut-o prea m ică“. Iar
omul zicea:
— „Nu, nu. N’o fost lesne niei cine-o
făcut-o, dar niei cine-o eumpărat-o“.^
De harnici erau oameni harnici amândoi
şi el şi muierea. Ea sapă, la seceră ori la
fân, nu prea plăteau lucrători, ei săpau ei
amândoi. Când se lumina de ziuă, badea
Mitru era în lucru. Ea opt ceasuri, când
uenia nana Florieă eu mânearea în mână şi
eu copilaşul — pe care îl aducea eu tro-
euţa în cap, el mânase o postată bună, plătea
prânzul. Apoi făceau umbră la copilaş, la
„Giorgiuţul nost“ şi prânzeau. Apoi lucrau
amândoi cât patru inşi, încât aueau bucate
peste bucate, lucrate numai de ei amândoi.
Odată apucaseră nişte ani ploioşi, şi cum
era cotarea lui plină, hambarele pline şi că­
mara iară plină de cucuruz şi de grâu, cam
eu gărgăriţe, fireşte, — apucară a ueni oa­
menii eu grămada după bucate la el, care
auea bani, cumpăra pe pământ. Cumpăra
omul acum eu două-trei măsuri de cucuruz
32

loc de trei-patru măsuri de sămănătură, eăei

eel lipsit era silit, eă numai de pe la Arad
mai aduceau, care şi eare, eu carul eu boii.
Drum de fier nu era, uezi dta, pe atunci. Şi
era măsura de cucuruz eu cinei, şase zlofil...
La el uenise norocul, dar apoi şi era
urednie de el! Vorba ce e a : Norocul la tot
omul uine odată în mâţă, apoi el are chică
în frunte şi dacă nu eşti urednie să-l prinzi
de ea, îţi întoarce dosul şi atunci n’ai de ee-l
mai prinde, eă coadă n’are şi să ştii eă nu
te mai întâlneşti eu el.
Omul nostru se puse ’n picioare, cum
se zice! Auea bani, uite, bucate, cuprinsese
pământ mult, încât el era eel mai bogat în
sat la noi!... Şi auea un singur copilaş: Geor-
giuţ, pe eare îl ţinea nana Floriea şi-l câ­
ştiga ea oul eel roşu şi îl ninera peste mă­
sură. Dar bine a zis cine-a zis eă:
Gopilul ninerat,
nu-1 prea poţi scula din pal...
Şi:
eum se scoală,
eată’n oală,
nici ochii nu şi-i deschide
până dă cu mâna ’n blide.
De-l luau părinţii eu buna : puţină treabă
făceau eu el; de-l luau eu răul, nici atât.
 33

Apoi ce păţea eu mâncarea! Mălai nu urea

să mânee, eă zieea eă-l doare ţoalele, far,
pită bună. De mazere să nu-i pomeneşti,
fără de ouă sp arte! Cureehiul e prea aeru
şi nu-i place, mai bine mancă smântână. Şi
aşa, când îi da una, cerea alta, şi când nu
ara, să mânia şi nu urea să mânee până nu
chemau pe cutare copil din ueeini, să mânee
eu el, doară se îndeamnă amândoi...
li ueni uremea să meargă la şcoală, şi
iacă pe Giorgiuţ eu straiţa în spate, plină de
plăcinte şi ouă ferte, mergând să înueţe
carte! Dar aci trebuia să şadă frumos în
bancă, eeeaee pe el nu-l lăsau euştiriţele,
căci era buiae, ea şi calul când mâneă ouăs,
De multeori era silit dascălul să-l loueaseă
eu joarda. Nu-i sta gândul la înuăţătură, ei
să se bată eu copiii.
De multe-ori, când mergea sa ra acasă,
spunea la mă-sa eă l-or bătut pruncii, eă l-a
pus dl înuăţător în genunchi şi eă el n’-o
făcut nimic!... şi mă-sa credea. Şi nu-l mai
trimese la şcoală, eă zieea ea eătră omu
e i : Să-l trimet să mi-l buenăreaseă trăn-
eălaii de prunei şi să-l puie dascălul în ge­
nunchi ? B a puie-şi pofta ’n cui, eă doar are
3
34

ee mânea acasă la mine şi are iosag destul,

eă ştiu eă n’oi face popă din el. Puiu mamii.
— Şi-l netezea eu mâna pe eap.
— Bine, bine, muiere, zicea Mitru — ai
grijă eă tu eu ninerăturile tale faci nimica
din el. Uezi eă aeasă nu întoarce un oiţei
ori un purcel, nu-mi faee niei o treabă şi
eu mă tem eă n’are să iasă nimie din ell
— Ce, orei să-l pui la lueru de acuma,
să mi-1 împileşti, să nu cre a scă ? Are cine
lucra; ai slugă acuma, luere, eă de aceea
îi dau plata.
— Bine, bine, d’apoi auerea noastră cine
s ’o câştige dacă uom muri?
— Ba aceea nu te gândi tu, numai să
auem noroc să trăiască)
— Ai grijă, Florieă, eă ştii tu uorba ceea :
eă cine are şepte prunei, toţi îs uredniei, eă
îs crescuţi în năcaz şi-s dedaţi eu nuiaua,
iar cine are numai unul, îi ea şi fără el, eă
e crescut îmbuibat, nu ştie să câştige, făr'
să p rad e!
— S ’o înoăţa el!... Aşa apoi când tată-său
îl mustra, mă-sa îi ţinea parte, şi aşa apoi
în loc să se înueţe să luere, înoăţa nebunii,
eă răul totdeauna e mai aproape de om, ea
ee-i bine.
 35

După-ee apueă ţingălău, mai mergea la

crâşmă, unde se întâlnia eu ortaci de ai
lui, eu cari îşi petrecea. Apueă a îndrăgi
uinul, lăuta şi fetele, căci acestea trei uese-
lese inima omului mai bine... Bani auea că
îi dădea mă-sa şi mai pitula el de pe unde
erau puşi rău. Azi făcea pe la crâşm ă un
pont, mâne o pătăranie, pân’ apueă a face
câte o comedie eu coarne. Când deschise
mă-sa ochii, fu prea târziu, nu-l mai putu
îndrepta, că de joardă nu se temea, ba nici
de bâtă.
Mumă-sa de năcaz că l-a prea ninerat
şi a făcut om rău din el, se bolnăui şi muri
de supărare...
Tată-său, la ureo eâtăua ureme, se în-
sură a doua oară şi luă o muiere cam...
beutoare. Acum era binişor de George, că
asta mai deprinse şi pe badea Mitru a în­
china eu sticla mai des... dar nici de auere
nu-şi uita. Vorba c e e a :
Cui ti place lucru bine
Şi de bea, îi mai rămâne;
Dară cui îi place rău
Trece p’ângă făgădău,
Zice eă-i uinarsul rău,
Că n’are bani în hăşeâul...
3*
38

Insă George eu maştera-sa nu se mai

gândeau la lucru.
0 e se gândi badea Mitru? Să însoare
pe George până trăeşte el şi să-i aducă ne-
uastă harnică, că uăzuse pe Dina, fata lui
Susan, ţinând de coarnele plugului şl tare ar
fi dorit bătrânul să şi-o uadă noră. Fata era
cam elăpiţoasă, lălaie, şi lui George nu-i
plăcea. Dar badea Mitru se puse ruptnea-
juns s ’o iee şi George nu putu scăpa nici
cum. Se puse el în poară că n’o ia, dar uorba
ce e a : de frică mânei plăcinte. Trebui s ’o
iee. Nu-i plăcea însă de ea, şi pace!
De multe-ori îşi mai stâmpăra amaru dela
inimă câte eu o litruţă de uin dela cârciuma
lui Seăiete, care când îl uedea, îi râdea
inima, îşi sucea musteţele, şi le punea în
poziţie eătăneaseă, că fusese şarge mare
acolo, şi când îi uenea câte un om plăcut
lui, apoi lua poziţie eătăneaseă şi îi z ic e a :
— Bună ziua uoiniee 1 da eu ce să uă slu­
găresc ?
— Cu c e ? la eu o litră de uin, să-mi
fac uoia deplin!
— Drept ai!
 3?

— Drept, daeă ai banii Apoi îi aducea

uinul şi îl punea pe masă. Când scotea punga
sad plătească, Seăiete se uita furiş la el în
pungă şi dacă uedea că are bani, râdea şi-l
chema într’altă casă, mai „extra“, ş ’apoi pe
furiş făcea de ştire la ţigani să oie eu lăuta.
Aceia abia apucau. Şi începeau ţiganii a-i
trage cum a pierdut ciobanul oile şi „ian
mori mândră, ian mori, dragă“, la care Qeorge
asculta eu pălăria pe-o ureche şi eu mânile
în şolduri... Apoi daeă se motoeosea bine,
se da la joc, zicea că joacă şi el jocul dom­
nesc : euadrilul, şi pocnea în opt degete.
Apoi zice a : — Eu ştiu trăi, mă nu ea uoi,
eă-s copil făcut de mamă săracă, că pe
mine m’o fătat mama, nu m’o ouaţi...
In toate zilele era la Seăiete. Pretini auea
destui, cari, când îl mirosau eu bani, îl în-
eujurau ea albinele eojniţa. Seăiete la în­
ceput îi aducea uin bun, de cela eu 40 erl-
ţari litra, dar după ce bea două-trei litre şi
se îneârnea, îi da de cel eu 26, ea eu pa­
truzeci, căci el tăcea şi bea şi de plătit
plâtea cât zicea Seăiete, că el ştia cât tre­
buie să plătească.
Ea ureo eâţiua ani muri badea Mttru şi
rămase Qeorgiuţ stăpân pe auere. Acum era
şi mai la largul său să-şi petreacă. Lucrul
de acasă şi a câmpului îl purta muierea. Iar
el îşi petrecea până eătră miezul nopţii, când,
eu toată părerea de rău, trebuia să închidă
Scăiete cârciuma. Atunci o lua, împletiein-
du-se, pe drum, dar de multe ori în loc să
meargă acasă mergea pe locuri sierete...
Odată, în loc să meargă acasă, s'a luat
pe drum şi s’a tot dus, până o ajuns la podul
Mureşului, şi numai când ha cerut straja
banii, uama de pod, s ’a trezit că unde merge.
De altă dată în loc să meargă acasă,
s ’a dus la „Steanul Bordi“, aci uăzu o bă­
trână eu părul până în călcâie şi cum îl uăzu
cum îl luă de mână şi dând eu piciorul de
stean se deschise o uşă mare, pe care in­
trară înlăuntru. Aci apoi erau mii de muzi­
canţi, cari cum îl uăzură, începură a trage
eu arcul; iar George juca... şi jueă până di­
mineaţa, când deteră nişte puşcaşi — cari
umblau după iepuri — de el, jucând şi poc­
nind în degete lângă un pădueel. Tot era
sânge pe mâni şi pe picioare şi el, săracul,
gândea că e în curţi de cele mari...
Câte odată îl mai ocăra muierea, ba,
când era beat, îl şi cioplea eu bâta. Dar nu
 39

trăi mult şi muri şi ea. Bucuria lui Qeorgel

Se însură a doua oară şi luă o fată săracă,
dar frumoasă, eu care numai de a mai mare
dragul să petreci. Şi-şi petreeură până uân-
dură pământul tot, uaei, boi, cămară, graj­
duri, păduri, tot se duse în cârciuma lui
Seăiete.
Odată îl uăd măsurând uşa eâreiumei şi
îl întreb mirat că ce face
— Ce să fac ? îmi zice el trist — ia măsur
cârciuma asta, trăsni-o-ar Dzeu, că, uite, e
numai de un paş de largă şi de un stângen
de lată, şi a încăput auerea mea toată în ea,
iar eu nu mai încap, fără banii Seăiete mă
aruncă afară de când ştie că nu mai am
bani... Dar, fie, e’am auzit eu că auerea mea
a fost strânsă eu eânia şi acum uăd, că
„auerea strânsă eu eânia cânii o mâneă“...
Acuma îmi uine şi mie minte în cap, da\ ce
folos, dacă nu m’a scos nime din cârciumă
atunci când am intrat întâiaş dată! Da’ las’
numai, că m’apue şi o să-mi fac eu auere
iarăl
— Cam înzădar iei ţundra dacă trece
ploaia, îi ziseiu eu...
Cum aşa a şi fost!
40

„Dealul fetei“.
— Din poueştile Zarandului. —
A fost eândua, eum se spune, erau zmei
răi pe lume, ee furau fete alese, să şi-le
faeă mirese...
E ra odată în sat la noi o fată foarte
frumoasă, ea un trandafir înflorit. Şi auea,
Doamne, o mamă harnică, dar rea 1
Intr’o zi de sărbătoare se făeu „nedeie“
mare, la care se duse satul întreg, numai
Floriea nu, eă nu urea să o lase maieă-sa,
care tot îşi mai găsea eeua de lucru, şi aşa,
dând şi Florieăi de lucru, o făcea să nu
poată merge. Se uita, biata fată, eu jale la
prietenele ei, eum se duc eu mamele lor la
horă, dar îi uenea greu să roage pe mai-
eă-sa s ’o lase şi pe ea.
Gi, după-ee isprăui eu lucrul, ea s’apueă
şi se îmbrăcă frumos, încât îţi părea eă-’i
din chip!...
— Da tu fată, ee urei ?, — o întrebă
maieă-sa, eu uorbă aspră.
— D’apoi, maică dragă, uezi dta, eă
toate fetele se due azi la nedeie, şi aşa mă
îmbrăeai să merg şi eu şi te rog să uii şi
dta eu mine 1...
 «1

— Ba zmeul să te ducă, eă mie nu mii-i

de jocul tău, eă am lucru şi...
— D’apoi, maică dragă, ştii doar eă azi
e sărbătoare şi-i păcat să lucrăm atâta...
— Bine, daeă-i păcat a lucra, da a juca
nu-i păcat, apoi te du şi tu, eă doară te-o
juca zmeul şi te-o şi duce îneotroua, să te
sature de joci... — zise maieă-sa, aprinsă.
Floriea plecă oeărâtă la joc, iar maieă-sa
rămase bombănind din gură. Ci bine-o zis,
cine-o zis, eă blăstămul de părinte se
prinde ea tina de părete, fiindcă cum ajunse
la joc, iacă şi ueni un fecior uoinie de o
luă la joc şi tot eu Floriea jueă până de
eătră seară. Nime nu-l cunoştea şi nici fata,
dar ei îi plăcea să joace eu el, eă era fru­
mos, şti, de n’auea soţ. De multe-ori o în­
torcea jueându-o, încât nici n’atingea pă­
mântul !
Gând fu de eătră seară, flăcăul cel uoinie,
luându-o iară la joc, se înuârti eu frumoasa
fată mult-mult şi tot mai tare şi mai tare,
până ce ea nici nu simţi cum, înuârtindu-se,
nici eă mai atinge pământul, ei se înalţă în
mâinile lui, care o ţin bine de subţiori, şi,
spre marea spaimă a lumii dela „nedete“,
42

să înălţă tot mai sus şi mai sus eu ea, spre

norii, cari se îngrămădeau ea de furtună, şi
iată-l eă trecu eu ea peste pădure încolo...
Toţi creştinii lăsară jocul şi se uitară
plini de groază, alţii scuipau în sân şi-’şi
făceau cruce, alţii strigau şi plângeau: Să
fie zmeul între noi şi noi să nu ştim nimica!“
Dar zmeul trecuse, cum zisei, eu fata
cea frumoasă, şi nu se opri până într’un
uârf de deal, unde bagseama era casa lui.
Oamenii se împrăştiară speriaţi dela
joc. li dăduseră uestea şi mamei Florieăi.
Atunci ea începe a plânge şi a se uăita şi
a-şi zmulge părul de durere şi a-şi bate
gura ce a blăstămat şi plecă pe urma fetei,
strigând desnădăjduită, ea să o găsească 1
Şi se duse până în uârful dealului unde-i
arătară oamenii eă s ’a lăsat zmeul eu ea
jos, dar nu găsi fata, numai o fundă (pantli-
euţă) din părul ei, pe care o euuoseu. Atunci
şi mai tare începu a plânge şi plânse acolo
zile şi nopţi, săptămâni de arândul... plânse,
până muri. Oamenii aci o şi îngropară pe
nenorocita mamă. Şi din plânsul ei se făcu
un izuor eu apă sărată, pe care o beau
uitele eu plăcere. Chiar şi apa iese din
 43

pământ suspinând... Iar dealul să ehiamă

„Dealul fetei“.
Fata, de altmintrelea, petreeea bine eu
zmeul, eă auea ee-i poftea inima aeolo în
curţile lui, eari erau în stean ; dar o mânea
dorul fraţilor şi-a părinţilor, dorul locului
unde s’a născut şi a crescut.
Zmeul în toată ziua mergea prin lume
şi seara, când uenea acasă, îi aducea şi ei
mai totdeauna câte-o ueste. Odată-i spunea
eă cine a murit, odată eă cine se însoară,
eă ce fac ai ei, şi câte toate. Despre toţi
îi spunea, numai despre maieă-sa nimic.
Odată îi spuse eă, iacă, s’a înerendinţat fra­
tele ei mai mare, Eăiţă, şi eă peste trei
săptămâni i-o fi nunta. Atunci ea începu a
se ruga de el ea să meargă cu ea la nuntă.
El eă nu, ea că să meargă. Şi tot aşa două
săptămâni, până când se hotărî şi zmeul să
meargă, să-i facă pe uoie, eă-i era dragă.
Şi plecară amândoi, chitiţi frumos, Mer­
gând ei aşa, pouestind pe cale, zmeul începu
a-i arăta la buruieni, spunându-i ca re de ce
leac e bună. Asta-i pentru serintit, asta
pentru armurare, pentru durere de ochi, şi
eâte şi mai câte.
44

La un loc femeia găsi o buruiană eu

floarea roşie-roşie, şi arătându-o zmeului îl
întrebă eă aceea de ee leae e bună.
— Aruneă-o şi nu te prinde de ea. eă
aeeea-i iarba zmeului, de care îi e mai urât
şi nu poate suferi mirosul ei niei eum. Ba
se făcu eă o aruncă, dar nu o aruncă, ei o
ascunse
Dacă ajunseră acolo, la tofi ai ei le
păru foarte bine, şi care de care o întrebară
eă cum petrece. Ba le spuse eă de altmin­
trelea petrece bine, numai asta-i rău eă-i
tot singură. Ba arătă apoi la o bătrână
buruiana ceea şi îi spuse eă ce-a zis
zmeul. Bătrâna o sfătui să meargă să mai
găsească de acele şi ea şi-aduse aminte eă
sunt într’un loc petros. Merse şi culese multe.
Bătrâna le spălă şi le mestecă, făcând din
ele o alifie de uns şi unse pe femeie din
creştet până ’n tălpi. Femeia merse apoi
de se puse la masă lângă bărbat. El începu,
Doamne, a strănuta şi a sufla pe nări, până
ee îi ueni pară de foc, apoi dela o ureme;
răcnind urât, luă chip sperios şi gonit de
mirosul ierbii zmeilor, se înălţă în sus şi se
duse spre locul lui, lăsând o dungă de lumină
pe urma sa.
 45

Iar femeia, după-ce se gătă nunta frate-

său, merse la popa şi se spouedi, făcându-se
iară creştină, cum fusese, tar mat apoi, eălu-
gărindu-se, făcu o mănăstire, unde înuătă
pe copii să fie ascultători de părinţi, iar
pe părinţi să fie eu frica lui Dumnezeu şi
să nu-i blasteme niei-odată, arâtându-le eu
păţania ei eă ce poate face neascultarea
şi blăstămul.
(Această poueste e în legătură eu fosta mănăstire
dela Vaca, din Zarand, despre care poporul poues-
feşte eă s ’ar fi urzit în felul acesta. „Dealul fetii“,
este şi azi la Duneoiul-de-sus.)

Delà nedeie.
— Am intiri. —
In Ţebea. E ra a doua zi de Paşti a anului
1872. O zi drăguţă şi frumoasă, de primăuară.
Înfloriseră pomii. Un potop de frunză uerde,
flori albe şi roşii, cari răspândeau un miros
plăcut şi dulce. Soarele îţi părea eă râde
eătră toate, încât de dragul lui se umpluse
pământul de flori. Pasări sburdalniee ciri­
peau uoios pe crengile arborilor înfrunziţi-
46

Iţi părea eă şi ele au sărbătoare şi cântă

lăudând pe Domnul.
Venisem şi eu eu tata şi eu mama la
Ţebea, la „Nedeie“, Gând am ajuns acolo,
eât uedeai eu ochii erau tot români gătiţi de
sărbătoare. Nu puteam să mă mai satur pri-
uindu-i Ceea ee-mi plăcea mai mult, era cu­
nuna de fete şi neueste, frumoase ca nişte
bujori... alături de bătrânii şi bătrânele, cu­
minţi şi aşezaţi.
Trec până lângă goron. la c’ aici era un
joc minunat. Erau zărăndeni de pe toate sa­
tele de prin prejur.
Din Baia-de-Criş ueniseră domnii dela
comitat, fericiţii: Pipoş, Dr. Hodoşiu, Seeula,
Frâneu (bătrânul), Borlea şi alţii.
Ge lume era atunci 1 Şi ce fericit era
acest ţinut. Colţ de rai! Gând îmi aduc aminte
de uremile acelea fericite, îmi uine să suspin...
Îşi petreceau românii la Paşti la Ţebea,
şi jucau cum numai strămoşii noştri romani
şi-or fi fost petrecând...
Peste treizeci de buţi de uin şi la toată
butea era masă, lăutari şi joc. Şi era cupa
de uin, care era mai bun, eu 12 până la 16
erueeri.
 4?

Cât era şesul din sus de drum tot era

plin de buti eu uin, iar’ popor — eâtă frunză
şi iarbă — uorba ăluia. Numai furnicau peste
tot locul pe şes şi prin progada biserieei.
Ţebenii făcuseră masă la mormântul rude­
niilor şi acolo îşi petreceau.
Pe lângă drum erau ţebieneele eu ouă
frumos împestriţate, pe cari le uindeau.
Ne aşezarăm şi noi eu tata la o bute de
uin şi eerurăm o ferie de uin. Mama des-
legă merindea şi o întinse pe masă. înce­
purăm a închina româneşte eu: „Hristos a
înuiat“ şi mulţămeam Domnului că am ajuns
sfânta zi a Inuierei Lui.
Nu trecu mult şi iacă uine şi laneu. Eu
nu-l cunoscusem până atunci, numai cât au­
zisem despre el. Veni la noi şi zise :
— „Hristos a înuiat“!
— „Adeuărat e’a înuiat, Domnule!“ zise
tata, eare-l cunoştea foarte bine. Şi-i întinse
mâna.
— „Hai, şezi, aci, lângă noi, Domnule
laneu şi pofteşte un păhar de uin“.
— „Nu şed, zise laneu, că mă duc să
mai uăd jocul de sub goron, că drag mi-a
fost mie goronul acesta... O ! de aş auea
noroc să dorm la umbra lui“...
48

Noi ne uitam miraţi la el. Nu era îm­

brăcat în haine domneşti. Auea pe el cioa­
reci şi opinci în picioare.
După mai multă rugăminte din partea
tatii se puse pe scaun, înghiţi un pahar de
utn şi luă o bucată de colac.
— „Aşa, dle laneu, zise tata, nu merge
dta aşa dela noi, că şi dta ne-ai făcut mult
bine şi ai luptat pentru noi!“
laneu clăti din cap şi nu zise nimic, mie
îmi părea că suspină.
Scoase fluierul din brâu şi începu a zice
uersul lui 1 Gând jalnic şi dureros, când plin
de bucurie şi nădejde. întocmai ea inima şi
uiaţa lui.
Eu mă uitam eu sete la el şi nu mă mai
săturam priuindu-1. O ! cât eram de fericit,
că am auut noroc să uăd şi eu pe laneu, pe
Craiul munţilor!
E ’am mai îmbiat apoi eu uin şi eu mân­
care, dar nu a uoit să mai stee, ei a mul-
ţămit, s ’a sculat şi a trecut eătră goron...
Nu mult am stat şi eu la uin, ei m’am
dus şi eu într’aeolo. Iacă, acolo era şi laneu>
se uita la joc.
 49

Aproape de seară uine laneu îneunjurat

de domni şi de ţărani. Auea o cupă de uin
în mână. Goleşte uinul la umbra goronului
şi z ic e :
— „Fraţilor 1 eu nu mai am nădejde să
mai ajung alte Paşti, să mai uăd atâţia fraţi
de ai mei aiei adunaţi. Dar, dragii mei, după
ee a ’oiu muri, uă rog aiei să mă îngropaţi.
Că drag mi-a fost mie locul ăsta şi mult am
iubit eu goronul acesta al moşului m eu!! Şi
de câte ori m’am scutit de ploaie şi de
uânt la poarta bisericii? La umbra goro­
nului de câte ori m’am odihnit, rătăcind
prin lume!
„Iară uouă uă zic : Petreeeţi bine laolaltă
şi nu uă certaţi, ţineţi unul eu altul şi ueţi
fi fericiţi“. . .
Apoi ieşi din mulţime şi se duse... Ni­
meni nu ştia că unde! Poporul adunat începu
a lăcrima, pouestind despre el.
Uenind eătră casă apoi mi-a pouestit
tata că cine o fost laneu. Ce uiteaz mare a
fost şi ee fapte măreţe a săuârşit!

4
50

Atunci eram copil. De atunci au trecut

mulţi ani. Ea anul, când am uenit la „nedeie“
la Ţebea, mormântul lui laneu era proaspăt,
dar bine îngrijit.
Lume multă era şi acum. Şi şi ueselie.
Toate erau tot aşa de frumoase şi, totuş, nu
aşa ea anul trecut. Nu, căci, din mijioeul no­
stru, lipsea el! Lipsea fala neamului, 0răi-
şorul Munţilor!
focul nu mai era aşa de uioi ea anul
trecut şi nici uin nu s’a beut atât. Dar se
uărsau, în schimb, laerămi pe mormântul lui.
Toţi îl uedeam aşa ea anul trecut, se părea
că e în mijioeul nostru şi, totuş, nu era. Nici
„umbra“ lui nu era.
Ast-an încă am fost la „nedeie“. Lume
puţină, petrecere şi mai puţină, uin puţin de
tot. Dar se părea eă-l uăd în mijioeul nostru,
spunând:
— „Petreeeţi bine laolaltă, nu uă certaţi,
ţineţi unul eu aliul şi ueţi fi fericiţi!“
Aşa să fie!
 51

Prietenul morţii.
Trăiau odată doi fraţi în lume, în ee loe
anume nu uă-o pot spune, dar ee ştiu e eă
erau tare nepotriviţi la fire şi la minte. Găei
pe când unul era harnic şi câştigător, pe
atunci celalalt era prostălău, lenios, de n'auea
soţ şi fără chibzuinţă la trebi. Aşa apoi cel
dintâi era bogat şi uăzut în lume, pe când ăstă-
lalt era sărac şi nebăgat în seamă de nime.
Dar mai era una: cel bogat în auere era
sărac de copii, eă n’auea niei unul, pe când
cel sărac în auere era prea bogat de copii,
căci auea ureo şapte „poşindiei“, încât n’auea
ee le da de mâncare de multeori, doar eă
mai beau apă când le era foame — eă de
aceea a dat Dumnezeu destule răbdări pră­
jite — şi aşa creşteau ea iarba pe stean,
când are ploaie destulă. Dar ee să le faci,
dacă aşa urea Dumnezeu! Cine ar urea să
aibă copii nu-i are; şi cine ar urea să nu-i
aibă îi dă Dumnezeu prea mulţi...
Intr’o dimineaţă începură , copiii a cere
de mâncare, iar mama lor, neauând ee le da
— începură a plânge, de luai
cum s ’ar zice — eu plânsul
cvA
52

Ce să facă bieţii părinţi, că la ei pe masă

ploia (adecă nu era nimie, cum sie pe la
noi când nu-i pită). Plecă deci bietul om la
frate-său — la bogatu — să ceară o cupă
de făină împrumut (să n’o mai uadă mai mulţi).
Dar frate-său. care-i ştia moarea şi-i era
năcaz pe el eă-i sărac şi şi eu atâţia copii,
îi z ic e :
— Măi frate 1 (iar în sine gândi: mai bine
de nu mi-ai fi fost frate) — tu cum se uede
eşti aşa tăntălău, că uii la mine tot să-ţi dau
şi iară să-ţi tot dau... şi-apoi tu bine uezi, că
nici mie nu-mi pică nimica din cer gata, ei
trebuie să lucru ea să am ; du-te deci şi tu
la lucru, nu tot zămori (şedea) acasă, mai
mişeă-te şi tu îneătr’o-ua, iacă, eumu-i de
pildă acuma la îngropat de uie (că era toamnă)
şi câştigi şi tu eeua, că lucru îţi face plă­
cere [şi uiaţa fericită. Nu pierde tu uremea
în lene, ea să-ţi treacă uiaţa în pustiu, eăei
eelee nu lucră nu se cade nici să mă­
nânce...
Bietul om n’auea ce mai zice, ei punân-
du-şi eapu 'n piept ieşi afară şi-o luă eătră
casă şi fără a mai uorbi eeua eu neuestă-sa,
îşi luă sapa din pod şi-o luă pe coaste eătră
 53

oii — după uorba frate-său. — Căpătă lucru

şi s ’apueă şi el de îngropat, în rând eu alţi
oameni.
Gând fu aproape de amiaz găsi un sfru-
gure pe un butuc de uie, aeolea, sub frunze.
Da aşa strugure, cum nu mai uăzuse nici­
odată. Plin de bucurie se puse în genunchi
şi — eurătindu'l frumos de frunze — îl uârîsub
suman şi lăsând sapa acolo plecă să-l ducă
acasă la copilaşi...
Pe drum se întâlni eu doi oameni bă­
trâni, cărora le dete „bineţe“. Cei doi moş­
negi îi mulţămiră şi-l întrebară unde-o
fost?
— Da fusei, oameni buni, la îngropat de
uie şi îmi dete Dumnezeu un strugure tare
frumos şi acuma mă duc eu el acasă, să-l
împart la copilaşi — că n’or mâncat de două
zile nimic.
— Bine faci, om bun, zise. cel mai bă­
trân dintre moşnegi, dar te-aş ruga să faci
bine să ne dai şi nouă din strugurele dumni­
tale, — dacă ziei eă-i frumos...
— Eu u’aş da, oameni buni, dar să faceţi
bine să-mi spuneţi că cine sânteţi dumnia-
uoastră ?
54

— Noi sântem: eu, Dumnezeu şi prie­

tenul e Sân-Petru. . .
— Atunci uă rog să mă iertaţi, că nu
pot să uă dau duoastre. . .
— Şi de ee, zise Domnul, făeându-se
mirat.
— De e e? Să mă ierţi, Doamne, dar nu
pot ea sâ-Ţi dau fiindcă după părerea
mea — Tu nu faci dreptate în lume. . .
— Şi de ee nu fac eu dreptate? Spune,
fiule1
— D’apoi uezi, Doamne, eă mie mi-ai
dat şapte copii şi nu mi-ai dat auere nimic,
încât îmi amărăse silele; iar la frate-meu
atâta auere, de nu-i ştie sama şi — nici un
copil! . . . Şi fără a mai aştepta eeua răs­
puns plecă cătră casă eu gândul la copil.
- Vezi Petre, îi zice Dumnezeu, după ee
Ireeu omul, cum gândesc sărmanii muritori:
ei gândesc eă-i mai fericit cel eu auere ea
cel eu copii, pe când nu-i aşa. Că pe cel
ee-l iubeşte Dumnezeu îi dărueşte copii, ea
să i se înmulţească neamul, iar pe cel ee-l
ureşte, îi dă auere multă, ea să fie robul ei
şi îi împetreşte inima, ea el să nu se poată
 55

ueseli de ea, eăei e lacom aşa c ă din ce

are mai mult, ar dori să aibă şi mai mult.
Şi când moare, ştii b in e ...
Prietenul Domnului zâmbi şi îşi eăutară
de c a le __
Omul nost, lăsând — cum zisei — pe că ­
lători plecă eătră casă şi nu m erse mult
când iacă se întâlni eu o babă, slută ea
mama pădurii şi urîtă de să-ţi faci cruce şi
să fugi de ea trei zile! . . . După ee-i dete
baba bineţe, făeându-se oarecum priete­
noasă, zise: — Unde ai fost, dragul babei?
— Da fusei la îngropat de uie, şi găsind un
strugure frumos acolo — mă luai eu el
acasă, să-l dau la copilaşi. . .
— îi bine dară, dragul babei — dar n ai
face bine să dai strugurele la baba, ori să-l
mâncăm amândoi?
— Ce ştiu eu că cine eşti dta, ea să-mi
fac prieteneşagu aşa m are?
— Eu'nepoate-’s moartea /“. .. Omul se
uită lung la ea şi dupăee se mai gândi puţin
z ise :
— Dacă dta eşti moartea, apoi dtale îţi
dau din strugurele meu, pentrueă tu Jaei
56

dreptate în lume, pentrueă nu alegi de-i

omul sărac ort bogat, tânăr ori bătrân; tu
mergi la fieeare şi-l duei din lume, de tine
nu seapă nimeni sub soare .. Aşa-i, băbuţă?
— Aşa, aşal
Şi scoase strugurele de sub suman şi
o boabă el, una baba, până gătară; iar
dupăee gătară strugurele zise baba:
— Să ştii, om bun, eă de azi înainte tu uei
fi prietenul meu cel mai bun — eă drept
să-ţi spun, eu am umblat mult, dar ea tine
n’am găsit om să-l pot prinde prieten; iar
acum, eă-mi eşti prieten, iată, îţi dau sti­
cluţa asta eu un fel de leae, eare are pu­
tere să tămăduiaseă omul şi în eiasul morţii,
şi tu te uei face eel mai Destit doctor din
lume eu leacul acesta 1 Dar una s ’o înţelegi
şi să o ţii minte: Unde mi-i uedea la capul
bolnauului, tu acolo să nu te trudeşti, ei
numai când mi-i uedea la picioare. Inţeles-ai?
— Înţeles!
— Hai deci eu mine, îi zise baba, eă eu
merg colo în oraşul eel mare, eă-i bolnauă
împărăteasa de multă ureme şi nime dintre
doctori n’au putut să o uindeee, dar tu uino
 5?

la Curte şi spune la oamenii împăratului eă

tu eşti doctor uestit şi eă te legi s ’o târnă-
duieşti numai decât. Cere un păhar de apă
rece şi picură în el din sticluţa ta numai
trei picături şi se ua tămădui şi ua fi ea o
fată mare.
Moartea se duse înainte, iar el şi mergea
şi nu îndrăznea să meargă, căci se ştia cât
de sec e la cap şi de lihod la inimă, apoi
fără de aceea hainele erau numai sdrenţe
pe el, încât îi era mai mare ruşinea... Dar
iată eă în sfârşit ajunge şi spune la oamenii
împăratului, după cum îl înuăţase baba. Oa­
menii spuseră împăratului, care pe loc şi
chemă omul la sine, dar când îl uăzu aşa
amărît, îşi pierdu nădejdea în bine, ei mai
iute gândi eă omul ăsta Drea să-şi bată joc
de el. li zise deci eu asprim e:
— De te legi s ’o uindeei, hai, iar de
nu ştii şi te obrăzniceşti, atunci capul îţi ua
sta unde-ţi stau picioarele. Ai înţeles?
— înţeles, Măria Ta, dar facem tocmeală,
eă dacă o uoi uindeea pe Înălţata împărăteasă
să-mi dai un sac de galbeni, un rând de
haine domneşti şi o căruţă eu cai împără­
58

teşti, eă ureau să mă pun în rând eu oamenit

de „poziţie“ cum se e a d e !
— Bine, haida de, fie eum doreşti, eă
uorba-i uorbă!...
Omul nostru intră deei în odaia unde
era împărăteasa bolnauă, care numai din
când în eând mai răsufla şi mai putea prim
eu ochii ei trişti şi împaianjeniţi în pod. Aei,
găsi pe baba — prietena lui — sărind la
picioarele bolnauei. El ceru un pahar de
apă rece, scoase sticluţa şi picură trei pi­
cături în păharul cel de apă şi îi dete bol­
nauei să beie. Dar — o, minune 1 — eum bău
îndată îi pieriră durerile, se sculă din pat şi
ceru de mâncare. Şi mânea eu mare poftă.
Împăratul se bucură foarte şi îl cinsti eu
mari bunătăţi, afară de ce auură tocmeală.
Mai stete o zi acolo, să uadă ea nu
eumua i-o mai fi eeua. Dar uăzând eă din
ce în ce îi tot mai bine, plecă acasă eu sacul
cel de bani şi în căruţa împărătească, şe-
zând ea un bulgăr (bogătoi mare] în fundul
hinteului şi uitându-se la hainele sale cele
scumpe, de cari nu purtase neam de neamul
lui. Trecând prin târg, cumpără pâne, să
 59

dueă la copilaşi. Dar mai în urmă, pouestin-

du-le, se bucurară toţi de norocul lui cel orb.
In puţină ureme îşi făcu case noui, graj­
duri, îşi cumpără moşie mare. Se făcu domn
cum s’ar zice, ba întrecu şi pe frate-său,
încât acum şi mai tare n’auea ochi să-l uadă.
La ure-o eâtăua ureme primi înuitare
să poftească până la un grof (conte), eă-i
bolnau rău şi nime nu-1 poate uindeea. Acum
fiind el uestit, de când uindeease pe împă­
răteasa, toţi îl socoteau ea pe cel mai is-
eusit doctor. Porunci deci la eoeiş să prindă
caii şi se puse în hinteu, eu sticluţa la el.
Gând intră în odaia bolnauului — uăzu
la capul bolnauului pe baba, care cum îl
uăzu, îi făcu semn să nu se cerce, că urea
să-l dueă. El atunci zise; „Nu, nu“ şi făcu
din cap. Oamenii din casă uăzându-l dând
din cap şi zicând: „nu, nul“, îl întrebară ce
gândeşte că, mă rog duoastră, pe moarte
nime n’o uedea, numai el. Iar el le zise: E
cam greu de uindeeat, că m’aţi chemat prea
târziu.
Moartea tot mereu îi făcea semn să nu
cerce, iar el îi zicea clătind din cap : „Nu,
nu“. Oamenii din ee-l uedeau şi-l auziau zi­
80

când „nu, tiu4, ît rugau mai eu deadinsulsă

eeree, zieând eă-i dau doi saci de bani, eă
bani erau acolo destui. Atunci îi ueni eeua
în gând şi z ise : Bolnauul nu-i aşezat bine
în pat. Trebuie întors cu capul unde i-s pi­
cioarele... (Fiindcă moartea era, cum zisei,
la cap şi el n’auea drept să trudească daeă
era ea acolo) oamenii de loc îl întoarseră;
iar el, fără a mai sta pe gânduri, picură
ureo eâteua picături într'un păhărel de apă
şi dete la bolnau. Moartea rânji odată slut
eătră el şi, du-te, ea un uiseol, pe uşă afară,
făcând un uânt puternic. Toţi se spăimântară
de ce auziră ; însă de uăzut nu uăzură nimic.
El luă apoi cei doi saci de bani; ba îl mai
cinsti groful, de bucurie eă-l uindeease, şi
eu o moşie mare — şi se duse acasă.
Când trecu prin orăşel tocmi o bandă
de ţigani muzicanţi (lăutari) cu anu, cari
aueau să-i cânte de trei ori pe z i: dimineaţa,
la amiaz şi sara.
Acum era lumea lui, căci îşi petrecea
cum nime nu şi-a ştiut petrece, căci bani,
moşie, curţi şi cinste auea cum nici nu pu­
tuse el să uiseze.
 61

lntr’o sară, când tocmai cina şi lăutarii

îi trăgeau o doină dulce la fereastră, îi bate
eineua la uşă...
0in e-i? întrebă el.
— Eu, baba, prietena ta, uin la tine, dar
nu-ţi uin spre nici un bine 1. . .
— Nu-i bai, fie, uino în casă şi fie ee-o
urea Dumnezeul îi zise el, deschizând uşa
şi-i făcu o închinăciune ea la o cocoană
(doamnă) mare. Şi dându-i un scaun o pofti
să şadă. Apoi dupăee se mai uitară unul la
altul zise moartea: Ei, prietene dragă, după
cum bine ştii, ai stricat înţelegerea noastră
de mai înainte şi ai uindeeat pe groful când
eu eram la el la cap, întoreându-l eu picioa­
rele către mine. Pentru aceasta acuma uenii
să-ţi iau sufletul...
. . . — Easă, prietenă dragă, nu te su­
păra dta pentru aceea că uezi şi eu aueam
lipsă de bani, căci tocmai dta mă făcuşi
domn şi ştii cum îs domnii, lacomi după ei...
Mă rog dară să ierţi.
— Te iert, dacă împărţi banii eu mine
în două!
— Bine, îi împart! şi adueându-i toţi na-
intea ei îi împărţi drept în două; dar iată
62

eă un ban nu auea soţ şi el îl tăie eu să-

eurea drept în două...
Gând uăzu moartea atâta dreptate în
inima lui, îl iertă, ba îi dărui lui toţi banii.
Şi se duse dela el. El răsuflă uşurat.
Nu trecu multă ureme şi se bolnăui fra-
te-său foarte rău. Veniră doctori peste doc-
tori, dar înzadar. Gând fu în cele din urmă
îl ehiemă şi pe el. Mergând acolo găsi pe
baba (cum îi zicea el acuma), şezând la
capul bolnauului. Dar de astădată nu-i mai
zise nimic, să nu trudească, ei îi dete bună
pace. El, uăzându-o acolo, se întristă rău
pentrueă nu putea să-l scape, deci îi zise:
Frate dragă, acum e târziu şi nu am ee-ţi
face, trebuie să mori. lartă-mă, ea să te
ierte şi bunul Dumnezeul...
Frate-său clăti din cap şi întoreându-se
eu capul eătră părete — muri. Moartea se
bucură de asta şi se duse eu sufletul lui.
Ea ureo douăzeci şi cinei de ani după
asta, îutr’o seară, iară se trezi cu prietena,
cu baba, că i bate la uşa. Dupăee intră în
casă îi zise :
— Noa, prietine dragă, ştii după ce am
uenit?... Am uenit să-ţi spun că să-ţi iei
 63

rămas bun dela lumea asta, adică trebuie

să m ori. . .
— Să mor când mi-e lumea mai dragă?
Asta nu se poate, eă trebuie să mai trăiesc,
să-mi aşez copiii. Mai lasă-mă, rogu-te, ba-
remi douăzeci de ani...
— Bine, te las ea pe un prieten. Dar la
20 de ani eşti şi uei fi gata 11. . .
Când e omul fericit, adecă când e să­
nătos, când are eu ce trăi şi nu duce lipsă
de nimic, uiaţa trece ea un uis. Aşa cei
douăzeci de ani trecură ea o zi. Şi când
nici nu uisa se trezi eu baba la el.
— Gata eşti, prietene, de cale ? . . .
— încă nu, prietenă dragă — ei te rog
mai lasă-mă baremi 10 ani! ..
Moartea îi împlini şi dorinţa asta şi se
duse. Acum el, ştiind eă are să trăiască
numai 10 ani, se hotărî ea să-i petreacă
numai în ueselie. Îşi ehiemă neamurile toate
şi le omeni. Banda acum trebuia să-i zică
în toată rrem ea : eu zi, eu noapte. Dar uremea
trecea şi eu ea trecură şi cei 10 ani. Moartea
fu trimisă de Dumnezeu să-i ieie fără întâr­
ziere sufletul, căci trăise destul. Când ajunse
moartea la el, îi trăgeau ţiganii eu lăutile
64

de-ţi părea eă se îmburdă lumea, nu alteeua.

Moartea stătea departe şi priuea la el eum
îşi petrece bietul muritor zilele. Se apropie
dela o ureme de el şi îi zise să o urmeze.
Dar ţi-ai găsit-o ! . . .
Bl se rugă de moarte să-l lase 5 ani;
apoi ceru 2, apoi unu şi, în urmă, până se
gată zicala lăutarilor.
Dar ea să nu se mai gate zicala, îm­
părţi ţiganii în două cete şi când nu mai
putea una trage eu areu, trăgea cealaltă, aşa
încât aşteptă moartea trei zile lângă el şi
zicala nu se mai găta. Atunci moartea, să-
turându-se de aşteptat, merse amărîtă la
Dumnezeu, iar sfântul de el eum o uede, îi
zise blând:
— Aduseşi prietenul?
— Ba, Doamne, că n’am ee-i face, eă-i
place tare lăuta, încât nu se mai satură de
ea... şi fiindcă mi-e prieten, nu m’am îndurat
de e l . . .
— Bine, bine, sluga mea, îi zise Domnul,
dar ce ar fi dacă ai auea mulţi prieteni ? Ar
fi rău, eă ei ea prieteni n’ar muri şi atunci
n’ar încăpea în lume, Du-te deci după el!...
 65

Moartea căzu în genunchi înaintea Dom­

nului şi-l rugă ea să facă eeua să-l poată
aduce — fără supărare, prieteneşte. Atunci
Domnul zâmbi şi-i z ise : Bu te scot din năcaz
dar, iată, îţi spun c ă nu-ţi mai dau Doie să
ai prieteni pe nime, ei să ai grije de slujba
ta 1 Ai înţeles ? Şi de loc porunci Dumnezeu
la doisprezece îngeri să plece eu moartea
după sufletul prietenului ei. Şi ea să fie eu
eu folos şi eu tsprauă, fiecare înger auea
lăută. Şi când plecară eu moartea îneepură
o doină de a noastră, aşa de dulce şi aşa
de plăcută îneât şi moartea rămase uimită.
Când ajunseră la el, iată, că încă tot îi
trăgeau ţiganii. Dar când auzi muzica cea
îngerească, porunci la ţiganii lut să tacă, iar
el — fără a mai aştepta îmbieturl — îşi luă
bâta să plece eu moartea. Da nu ştiu cum
îi ueni sete şi m erse la fântână să beie apă.
După ee bău, aşa se simţi de uşurat îneât
începu a se ridica în sus şi tot mai sus, ea
un fulg de pană, fermecat de muzica cea
îngerească, până nici că mai simţi nimic, ei
se trezi plutind ea o pasăre scăpată din eo-
liuie. Atunci îşi aduse aminte că şi-a uitat
bâta lângă fântână. Se întoarse deci înapoi
5
66

să şi-o ieie, dar iată eă lângă fântână era

trupul lut ţapăn şi rece, întocmai ea şi pul­
berea din care era făcut.
Atunci simţi oarecum aşa o groază şi,
fără a mai sta ia îndoială, plecă eu ceata
morţii...
Iar eu mă şuii pe-o şea şi u’o spusei aşa.

Neuasta uândută.
E ra odată, în uremurile acelea când
umbla Domnul Christos pe pământ eu nedes­
părţitul său prietin Sfântul Petru, o păreehe
de oameni tineri, săraci şi frumoşi. Tineri
erau, eă erau numai de curând căsătoriţi:
săraci, eă nu-şi putuseră agonisi încă nimic,
iar frumoşi erau amândoi, dar mai ales ea,
eă atiea faţa rumenă şi sănătoasă, oehti
negri ea mura câmpului, părul ei fuior din
razele soarelui, trupul înalt şi făcut bine, nu
era neuastă ea ea în satl Apoi o şi auea
dragă bărbatul şi era fălos eu ea.
Bărbatul, mai negrieios, dar uoinie şi
bun la inimă. Vorba ceea : pământul negru
 07

face bucate bune. Erau oameni credincioşi

şi eu frica lui Dzeu, căruia se rugau în toată
uremea ea să le deie şl lor barem la bătrâ­
neţe un trai mai bun, căci fiind săraci uiaţa
lor era grea, fiind tot în lucru altuia.
Intr’o zi nimereşte la ei Dzeu şi eu
Sfântul Petru şi ei, ea români buni, omeniră
eu ce aDură mai bun la casa lor pe cei
doi călători. Domnul Christos le mulţămi şi
îi întrebă că ce dorinţă au ei mai mare ea
să le-o poată împlini. Ei răspunseră că nu
doresc mai mult ea o uiaţă fericită.
— Şi când ureţi uoi să aueţi o uiaţă
fericită, la tinereţe ori la bătrâneţe? zise
Dzeu. După ce se gândiră puţin, răspunseră,
că la bătrâneţe.
— Aşa să fie 1 — ziseră călătorii şi
plecară. ,
Ea ure- o eâtăua ureme după asta oamenii
noştri se duseră la pădure s’adueă două
sarcini de lemne uscate — ea oamenii săraei.
După-ee eăpătarâ lemnele, le legară şi
plecară eătră casă. Vremea era caldă şi
lemnele erau grele, că legaseră cam multe,
încât trebuiau să tot hodinească eu ele. Aşa,
5*
68

ajungând la un izuor eu apă limpede eumu-i

moara şi rece ea ghiaţa, lăsară lemnele jos,
să tragă o înghiţitură de apă.
Nu treeu mult şi sosi acolo un domn
mare e’un hinteu eu patru eai, eare, uăzând
izuorul se seoborî jos şi merse de beu şi
el. Când se întoarse înapoi, dete eu ochii
de neuasta celuia şi, uâzându-o aşa de fru­
moasă, roşi în obraz ea jaru, iar inima
începu a-i bate ea la un iepure fricos, eă,
mă rog duoastre, el era încă neînsurat.
După-ee i se mai muleomi hoaţa de inimă,
întrebă pe bărbat:
— A eui e neuasta asta, om bun?
— A mea 1 — zise el.
— Cum de duceţi lemnele în spate ?
— Daeă n’auem car şi boi, cată să
facem aşa...
— E rău, eă lemnele-s g re le !..
— Grele, domnule!...
— Copii aueţi ?
— N’auem. — Atunci el îşi tocmi muş­
telele şi z ise :
— Măi frate, ştii ce-aşi zice eu ?
— Oiu şti daeă mi-i spune...
 Fiindcă uăd că uoi sunteţi oameni săraci
şi fără copii, iar eu bogat şi fără neuastă...
te rog să-mi uinzi mie neuasta I...
— N’ai dta atâţia bani, câţi cer eu pe ea,
— zise el, ea’n glumă.
— Şi cât ceri pe ea ?
— D'apoi, ia, să zic într’o doară^ Trei
mii de zloţi.
— Hm, cam m ult; dar mai lesne nu
mi-ai da-o ?
El nu mai zise nimie, ei întrebă muierea,
că ce-o zice ea ? Ea, după ce se gândi
puţin, zise că dacă se socoate şi capătă
trei mii, să iee banii.
Domnul nu mai făcu multă uorbă, scoase
punga şi îi numără banii, apoi luă neuasta
şi, suindu-o lângă el în hinteu, se duse eu
ea... Bărbatul rămase pustiu eu lemnele
lângă el şi eu banii în mână. Aeolea şi
răm aseră lemnele, că el plecă eu banii la
crâşm ă, să înghită un păhar, să-şi uite de
foc şi jar şi să-i treacă de amar. Dar
apucă a se deda eu crâşma, mergea tot
mat des şi mai des, până mai nici nu se
mai ducea dela ea.
70

Aşa, în ure-o doi ani, bănişorii ră­

maseră toţi la erâşmar.
Peste alţi ani de zile apoi, dacă uăzu
eă bani nu mai are, neuastă iară nu, plecă
omul nostru în lume să se bage undeua
slugă, eă altmintrilea ce era să facă ?
Mergând el aşa prin cea lume largă,
nimeri la o curte domnească, unde fu primit
de diregător ea slugă, căci la curtea aceea
ce făcea diregătorul era făcut, fiindcă domnul
murise de mult, iar doamna se îneredea
în el.
La trei zile după ce întră el ea slugă,
— ueni doamna să mai uadă eă ee-i şi
eumu-i treaba eu slujii ? — şi iacă, dă eu
ochii de ell Cum îl uăzu îl chemă în casă.
Aci îl întrebă eă de când e slugă.
— De trei zile, doamnă, mă rog.
— Şi de unde eşti tu ?
— Din Zărand, doamnă.
—- Ai eopii şi m uiere?
— N’am acuma nimic pe lume, zise el
lăcrămând, — am auut, mă rog, o neuăstuţă
ea un înger, dar am pierdut-o şi nu o mai
pot uita până trăiesc...
— Şi dacă ai uedea-o, eunoaşte-o-ai ?
 71

— Cunoaşte, doamnă, eum nu. Dar n’am

de unde s ’o mai uădl...
Atunci doamna trecu în altă easă, lăsân-
du-l eu ochii plini de laerămi şi pradă gân­
durilor. Când se deschise uşa, ce uăzu,
nu-şi credea ochilor... iacă, era neuasta luil
Cum o uăzu, se repezi la ea s ’o strângă ’n
braţe, dar ea — ’l împinse încetişor eu mâna,
zieându-i să fie cuminte eă poate ueni
„doamna“ şi îi uede.
Mai mult nu stete eu el de uorbă, ei
trecu în altă easă, şi îndată ueni ea doamnă
şi îi porunci să meagă în odaia de scaldă,
unde trebui să se scalde ; apoi, după ce se
seăldă, căpăta haine domneşti. Când fu îm­
brăcat domneşte, ueni „doamna“ — şi luân-
du-1 de mână ieşi eu el afară. Apoi, chemând
pe diregător, îi porunci să adune, toţi
slugii. Când fură adunaţi toţi, le z is e :
— Dragii mei argaţii Uedeţi, acesta e
bărbatul meu şi domnul uostru; de azi
înainte de el să ascultaţi 1... Iar tu, bunul
meu soţ, uină eu mine să mergem la popa,
că prin graiul lui, în sfânta biserică, să
mulţâmim lui Dzeu pentru purtarea lui de
grijă de noi.
 ?2

Împlinind acestea, ueniră acasă, unde-i

aştepta o masă mare încărcată de bunătăţi,
— şi se puseră pe ospătate, că s ’a împlinit
uota lui Dzeu 1...
Şi unde fusei şi eu poftit ea să uă pot
spune şi duoastre că eum o fost pe acolo.
Iar ei — de n’or fi murit — trăiesc şi azi.

CUPRINSUL:
Pag.

Guuânt în a in te ............................................................. 3
Legenda Zărandului.................................................. 6
Fălosul p o c ă it............................................................. H
Mintea şi r ă e h ia ......................................................... 16
Gomoara ..................................................................... 19
Lumea bucuriei . . • ............................................... 24
Auerea strânsă eueânia — cânii o mâneă . . 30
„Dealul fetei“ ............................................................. №
Dela „nedeie“ ............................................................. *3
Prietenul m o r f i i ......................................................... 31
Neuasta uândută..................................... 66

BIBLIOTECA U î№'IXiiiir'i,
Ci!!."1!
0776 16. VI. 1323
...................................................... ................................immiiiiiiiiii.................... ..
1 întemeiată la 1861 de marii metropolitl Andrelu ?
I Şaguna deta Sibliu şt Alex. Sterea-Şuluţiu dela =
î Blaj, de fruntaşii neamului nostru de atunci: Tim. |.
1 Cipariu.Qeorge Bariţiu, Axente Seueru, eau. I. Puş- m
= eariu, baron Vasile Pop, Dr. I. Rajiu, laeob Bologa =
I ş. a. eu scopul de a înainta cultura poporului 1
1 român prin tipărire de eărji bune şi folositoare, =
= a înfiinţat şi ua înfiinţa şi susţinea biblioteci po- g
f| porale în fiecare comună, biblioteci regionale în =
J fiecare centru de despărţământ şi o bibliotecă j?
1 mai mare centrală; a întemeiat şi ua întemeia şi =
î susţinea muzee regionale în centrele despartă- Ş
M mintelor, pe lângă un mare Muzeu Central; a ri- =
= dieat şt ua ridica şi susţinea case naţionale în =
Jj toate comunele româneşti; a aranjat şi ua aranja s
1 expoziţii etnografice (de porturi, de jocuri naţio- ş
Jj nale ete.j, de agricultură, de grădinărit, pomărif, “
§ de copii, industriale, artistice ş. a .; a ţinut şi ua ff
? ţinea conferinţe şi prelegeri populare; a acordat |»
jj şi ua acorda premii şi burse (stipendii); a în- =
^ fiinţat şi ua înfiinţa bănci populare, eooperatiue ^
= ş. a.; a instruit şi ua instrui pe analfabeţi (pe s
= eeiee nu ştiu eeti şi serie). „Asoeiaţlunea“ e f
J împărţită în despărţăminte (cercuri), iar ace- =
= stea în comune sau agenturi. 4 persoane pot ş
jj face o agentură şi cere prin directorul despăr- ”
1 ţământului o bibliotecă dela jf

= Abonaţi publicaţiile „Asoeiaţiunei“ ] =

j „TRANSILVANIA“ !
= C e a m a i v e c h e r e v i s t ă r o m â n e a s c ă d in A r d e a l =

= Apare lunar. . s
“ Costul abonamentului anual: ”
1 pentru membrii „Asoeiaţiunii“ . . . . 100 Bei f
jj pentru nem em bri....................................... 200 Lei â
 | Abonaţi-Yă la „Biblioteca Poporală“ . |
ff Ultimii numeri conţin următoarele: ff
M Nr. 129. Calendarul „Asoeiatiunii“ pe anul 1927 M
y întocmit de Horia Petra-Petreseu. y
ff Nr. 140. 1 Deeemurie 1918, eonferenjă pentru ff
s serbarea Unirii Ardealului, Banatului, M
y Grişanei şi Maramureşului eu Patria- y
f| Mamă, întocmită de Romul Simu, seere- ff
s tarul adm. al „flsfrei“. pi
y Nr. 141. Dine Crăciunul, piesă de teatru pentru y
fi copii, în 2 acte de Elena e . Sporea. f|
i Nr. 142. Fapte de împlinit pentru întărirea şi M
y prosperitatea neamului. y
ff Nr. 143. „Qriuel", şi alte pouestiri, de Horia fţ
ff Petra-Petreseu. If
y Nr. 144. Piatra credinţei, pouestire din uiaţa y
ff poporului de Goriolan Bredieeanu. ff
ff Nr. 146. Pricinuitorii boalelor (Bacteriile) de loan ff
y Pop-eâmpeanu Plantele de leac (medi- y
f| cale) de N. ff
= Nr. 147. Din poueştile lui Moş Toader şi alte ff
y pouestiri pentru popor. De Adam Boleu. y
y 'iiiiiiuu.(iii.imi[iiii. O
p Cea mai răspândită publieaţiune poporală P
1 „BIBLIOTECA POPORALA I
| m A ASOCIAŢIUNEI“ % |
n e îngrijită de secretarul literar al „Asociajiunei“. n
M eu sprijinul celor mai buni scriitori pentru popor. M
y Costul abonamentului anual: |
y pentru membrii „Asociajiunei“ . . . . 50 Eet y
f| pentru n em em b rii...................................... 70 Eei ff
| Adresa: „ASOCIAflUM" Siblin, Strada Şaguna 6. |
sîii!::: ii::::iiiîs
T ip o g ra fia „D aeia T r a ta n ă “, S ib iu .