ION CREANGĂ

POVESTEA LUI IONICĂ CEL PROST

POVESTEA POVEŞTILOR

Cetite de autor la aniversările Junimei din Iaşi

în anii 1876 şi 1877
 se
m u t a âCâbti.
 POVESTEA LUI IONICĂ CEL PROST
(PORECLIT ŞI IRIMIEA)

Amu ci-că era odată într’ un sat un băetan, care n’ avea nici
tată, nici mamă şi nici o ru d ă ; aşa era de strein, de par’ că era că­
zut din ceriu. Şi fiindcă băetanul acela era supus, răbdătoriu şi
tăcut, şi bărbaţii şi femeile din acel sat se luase a-i zice « Ionică
cel prost, Ionică cel prost » şi aşa îî rămăsese acum numele. Dar
ştiţi că este o vorbă că: «dracu l în curu prostului zace».
In satul acela erau o mulţime de feciori de gospodari, care de
care mai chiaburi şi mai ţanţoşi — tot de cei cari umblă cu chebea
între umere şi poartă căciula pusă de-a căţeaua. Şi Ionică cel
prost n avea cap să se amestece în vorba lor, c ’ apoi ce păţia cu
mme nu împărţia, serm anul! El şi la crâşmă şi la jo c si pe la
nunţi şedea tot deoparte, ca un puiu de bogdaprosti, se făcea
Tănasă şi numai asculta ce pun la cale ceialalţi; şi când îi plăcea
ce fac ei, da şi el din cap şi zicea în gândul său că « tot bine este ».
Asta era vorba lui Ionică. Iară când nu se mulţămea cu ceea ce
fac ei, atunci numai icnia şi el şi, tăcea m olcum — cum îî omul cel
strein şi nebăgat în samă. ^ fI : ; '*¥
V am spus că satul acela era plin de flăcăi. Negreşit că unde-s
flăcăi mulţi, fete sânt şi mai m u lte; asta-I de când lu m ea: si tinere
şi bătrâne, şi frumoase şi slute, şi bogate şi sărace, şi harnice si
leneşe — de toată mâna.
Şi bietele fete, cum îs fetele, îşi aşteptau şi ele ceasul de măritiş
cum aşteaptă porcul ziua de Ignat... Vorba ceea: « J o i, ţapule,
 jo i; la tine ici (arată la gâtul ţapului) şi la mine icî (arată la chi-
perniţă...). Şi apoi ştiţi că este o vorbă că: « t o t paiul are umbra
Iui şi tot sacul îşi găseşte petecu l». Ş’ apoi când mai este ş’ oleacă
de noroc la mijloc, atunci ştiu că-i bine, vorba lui Ionică.
5 Dar să venim iar la vorba noastră. Intre toţi flăcăii din satul
acela şi din vecinătate era un flăcău fruntaş, anume Vasile a
Hârgăoae, care s’a însurat şi a luat de nevastă iarăşi o fată de
fruntaş, anumete Catrina lui Popa Cioric, care era cea mai fru­
moasă şi mai hazulie fată dintre toate fetele din sat şi de prin
10 împrejurimi.
Dar par’ că văd că vă ţineţi să întrebaţi că de ce-i ziceau lui
Popa Cioric, Cioric? Mai aveţi puţintică răbdare că îndată veţi
afla şi asta. DascaluL din sat a zăpsit odată pe popă molfăind un
potlog de cioric în postul cel mare, chiar în sfântul oltariu. Şi de la
15 o împărţală de colaci, dascalul având ciudă pe popă, l-a dat pe
bete. Şi apoi ferească D-zeu sfântul să nu te afle oamenii măcar
cu cât îl negru supt unghie că îndată îţi pun coadă, cum i-au ani­
nat şi popei codiţa de cioric. Anapoda mai sânt şi oam enii; când
văd cu ochii,... par’ că dracul li spune.
20 Acum să venim iar la vorba noastră de unde am lăsat.
După ce s’ a isprăvit nunta, toţi flăcăii ceialalţi au rămas ca
opăriţi şi bătând în buze. Şi ca să mai alunge aleanul din inima
lor s’au adunat şi ei acum cu toţii la crâşmă şi s’ au aşternut pe
băute o săptămână întreagă; par’ că nici nu li păsa că au boi şi
25 vaci de hrănit şi de adăpat, cai de săcelat şi câte alte trebi nu-s
la casa omului gospodar, când vre omul să le facă.
Ionică cel prost, cât ici cât cole, s’a luat şi el pe urma lor, a
intrat în crâşmă, a strigat la crâşmăreasă să-i aducă o singeacă
de rachiu, ş a aprins cionca şi s’a pus şi el deoparte într’ un un­
so gheriQ, ca un băet sărac şi strein ce era. Flăcăii ceialalţi, după
ce-au luat beţiea de coadă au început a-şi vărsa inima unul cătră
altul, cum îl omul când prinde şi el sermanul la oleacă de chef.
.
Unul zicea: M ă! da nătărăi am fost de-am lasat asa »
drăguţ
o r
de
fată să scape dintre noi! Aşa trupuşor mlădios, aşa sin arzuliu,
 aşa ochişori negri şi scânteetori, şi aşa sprâncene în corda te, nu
stiii,
t
zeu, de ne-a mai da ochii a v e d e ! Şiretul cela de Vasile a fă cu t
7 7 7

ce-a făcut şi ne-a şters păpuşoiul de pe fo c...

Altul zicea: M ă! eu aş da o păreche de boi, cei m ai fru m oşi,
5 numai să m ă lese s’ o pup odată cole, cum ştiţi eu...
A ltul: Eu aş da şi cămeşa de pe m ine num ai să mă lese să-i
pun mâna la ţiţe oleacă...
— Te cred şi eu, zise altul, de asta nici popa nu s’ ar da în la ­
turi — dar eu, măi pulică, m ’ aş da rob la T urci ca să m ă lese num ai
io odată să mă culc la sinul ei cel arzuliu, v orb a lui T ălpan.
— Bine ţ ’ ar mai fi, zise atunci un holteiu tom n a tic, care nu
mai avea acum grijile aceste... dar prea departe ai a ju n s ; dacă
ţ ’ a fost de dânsa, când era fată mare la părinţi acasă, de ce-ai
şezut deoparte ca un feteleţi ş’ ai căscat gu ra? A cu m na-vă câte-un
16 paiu, scobiţi-vă pintre dinţi şi vă clătiţi gura câte c ’ oleacă de vin.
V aţi trezit şi voi tocm ai a treia zi după Ispas. Ea are- acum b u că ­
ţica ei, şi degeaba vorbă.
Ionică cel prost, cum sta deoparte şi-i asculta, nu s’ a m aî p u tu t
stăpâni să tacă, ci s’ a sculat iute de unde şedea, a lăsat şi frică
şi to t la o parte, şi s’ a dus drept între dânşii, z icâ n d : Măi flăcăi,
tot îmi ziceţi v oi că eu sant prost, dar, după cum v ă d eu acum ,
mai proşti santeţi v oi ds-o mie de ori decât m ine. D egeaba vă
• • • o

mai ţineţi cu nasul pe sus şi sânteţi aşa de ţifn oşi... Ce-m i daţi
voi, măi, şi s o ferchezuesc eu pe Catrina de faţă cu barbatu-său,
sfi chiar acum , dacă vreţi?

Atunci toţi flăcăii, îndrăciţi de ciudă, au sărit drept în picioare

şi s’ au răpezit ca nişte vultani asupra lui Ionică, zicâ n d : Ce-ai zis
tu, mai Sărăcilă? D acă ai băut rachitt, nu trebuia să-ţi bei şi m intea.
— Ia luaţi-1, măi, de cap, zise unul, să se înveţe el de altădată a
mai vorbi într’ aiurea. — Da, ia, daţi-i pace, m ăi, zise altul, poa te
ca om ul ştie ce vorbeşte... Să-i vedem m aî întăi lauda şi ap oi să-şi
iee plata... Ia spune ce să-ţi dăm , măi Ionică, ca să faci ce-ai zis
tu?
 — Ia una de noauă leî, zise el, ş’ o vadră de vin vechili, nu vă
cer mal mult.
— Iaca una de noauă leî, zise un flăcău; vadra de vin ’ orn
be-o pe urm ă; numai să vedem ş’ aist păcat.
— Fie ş’ aşa, zise Ionică. Acum haideţi câţiva cu mine şi vă
puneţi de pândă la păretele din dosul casei lui Vasile, de vă uitaţi
pe ferestuică, şi-ţi vede cu ochii ce-am să fac eu. Numai încet, să
nu tropăiţi cumva ori să faceţi larmă ca să vârâţi omul în prepus,
c’ apoi atunci să nu fie vina mea. Eu mă cunosc cu cânii, dar voi
luaţi pâne muetă în rachiu, de i-ţi îngăima, pân’ oiu face eu pe treabă...
Atunci se ieu vro trei-patru flăcăi după Ionică, şi hai hai! hai,
hai! ajung la casa lui Vasile în puterea nopţii. Deschid ei portiţa
binişor şi întră în ogradă, fără să-i zăpsască cânii, pentru că chiar
atunci aveau şi ei o nuntă în sat.... Dar cu atâta mai bine.
Flăcăii cei patru se pun de pândă la păretele din dosul casei,
după cum le-a fost vorba, iară Ionică se duce la uşă şi începe a
clămpăni şi a bate, strigând: băică Vasile, băică Vasile, acasă eşti?
Catrina atunci se trezeşte
» din somn si 9 zice: Bădicăi, b ă d ică !
ia scoală că nu ştiu cine bate Ia uşă. Vasile atunci se scoală răpede.
se duce la uşă, în tindă, şi întreabă răstit: cine-i acolo?
— Eu, băică Vasile.
— Cine, eu?
— Eu, Ionică cel prost.
— Că numai unul ca tine trebuia să fie, ca să spăril oamenii din
somn la vremea asta. Da ce cauţi pe la noi tocmai acum 111 pu­
terea nopţii, mă Ionică, zice Vasile, căscând.
— Mă... rog, băică \asile, deschide-mi uşa şi ţ’oiu spune cu ce
ca u t; nu mă lăsă că la d-ta ini-i toată nădejdea...
Vasile cum aude asta, dă drumul lui Ionică, închide iar uşa.
împinge zăvorul la loc şi apoi întră amândoi în casă, bojbăind pi­
la uşori şi împedecându-se de prag pe’ ntunerec.
— Da ce-i, măi Ionică, zise Vasile aprinzând opaiţul; au dat
Turcii in ţară, de umbli sculând oamenii de pe la case acum în
puterea nopţii?
 — O f! băică Vasile, o f! ba mai rău decât Turcii. Satul ş’ a pus
ochii pe mine, văzându-m ă că-s băet strein şi fără nici un sprijin,
şi vre numai decât să mă dee la oaste. Vornicul, paşnicul şi alţi
câţiva câneri, cât pe ce erau să pue mâna pe mine. Şi eu sim ţind
5 asta, am scăpat dintre dânşii ca dintre nişte câni turbaţi, m ’ am
furişat cum am putut şi răpede am spulichit-o, ţiind to t o fugă
până la d-ta. Şi numai m ort m ’ or lua de-aicî; afară numai dacă-i
vre să mă dai şi d-ta, băică Vasile!...
— Da ţine-ţi firea, măi Ionică, nu fii aşa de fricos, că doar
io nu-i ţara’ n pradă. Socru-meu îi Popă în sat la noi, Nănaşu-i
vornic, Moşu-i paşnic şi Tata-i vătăm an, nu d ra cu l; oiii pute eu
să fac ceva pe sub mânică şi pentru tine, ca să te scap. Numai la
vară, când oiii ave şi eu de lucru, cred că om îi fi şi tu.
D apoi mai încape vorbă, băică Vasile? Numai m ult stau
15 şi eu de mă mier, ce dracu au aiştiea cu mine, de mă urmăresc şi
mă prigonesc până la a tâ ta ; par’ că le-am m âncat capul...
Las , măi Ionică, nu te mai îngriji atâta; dacă te-ai văzut
odată în casă la mine, n’ ai habar, că uite pistoalele cele cum stau
încărcate colo in cu iu ! Dar nu ştiu cum să mai zic şi eu ca să nu
20 greşesc. Ş or fi pus şi ei ochii pe tine, nu-i vorbă, dacă tot umbli
ca un fulău prin sat de colo până eolo şi n’ ai nici un căpătâiu. Ia
msoară-te şi tu, şi atunci ai scăpat de o a ste ; n’ or mai ave ce zice
nici eî. Hai să te toporam iute şi degrabă! Iaca fată bună pentru
tine: ie pe Ioana Todosiicăi din deal — fina socru-m eu — şi te
25 cununăm într’ o noapte eu şi cu nevasta mea, chiar aici în casă
la mine. Ce zici şi tu, bre Catrină, aşă-i c ’ avem să facem o casă
bună cum se cade? Ş’ avem să jucăm la nuntă ca să scuturăm toţi
puricii de astă vară.

— Mai aşa ?! Nunta-i gata, numai de-ar vre fata, zise Catrina
30 sughiţând...

Da ce-a mai căută şi ea, zise Vasile, că doar n’ a să umple

borş în veşca ceea a ei....

Ia amu ştiG că ai vorbit şi tu de te-ai prichit, zise Catrina

bosum flată; măcar că leorbăiţi voi bărbaţii cum vă place, dar
eu, slavă Domnului, n’am văzut gunoifi de fete până acum.
— Apoi dacă nu vă veţi ţine voi pârtie una alteia, cine are să
vă ţie? zise Vasile. Dar ce, Ionică nu-i bun? Ba, zeu, încă nu-i ea
de nasul lui... Par’ că cine ştii cine-i ea să-i rupă cineva mânecile
până pe-acolo. Ştiu că n’a fi aşteptând s’ o iee feciorul lui Pulea
Spătariul...
— Da ce-i mai ai grija atâta, zise Catrina, mânca-i-ai ceea...
să*i mănânci! (să mă erte Ionică de vorba cea proastă...)
Ionică, nu-i vorbă, avea bun sprijin în Vasile, dar în Catrina
şi mai bun: pentrucă el, ca băet strein şi sărac, slujise mult şi la
tata lui Vasile şi la al Catrinei. Cu Catrina scărmănase Ionică lână
şi făcuse caere; cu Catrina scosese cânipa din topitoare. Povestea
cântecului:
A zis lelea că mi-a da | Când s’a coace cânipa
Ş’a duce-o la topitoare j Şi mi-a da dintre picioare!

Cu Catrina depănase Ionică fuse şi-i ajutase a lua călepe de

pe râşchitoriii. Cu Catrina la nevedit, cu Catrina la ghilit, cu Catrina
la cules fragi şi căpşune din pădure, cu Catrina în toate părţile...
Insfarşit ce mai la deal la vale, Catrina ştiea treaba lui Ionică, cum
se cade, şi Ionică pe-a Catrinei încă hăt de pe când era ea fată mare.
Cum s’ar zice, s’a scăpat şi ea atunci în ţarină, ia aşa în şagă câte-
oleacă: adecălea Ionică dăduse peste Catrina. — Norocul lui Va­
sile, ca să nu se mai trudească şi el atâta a face începutul...
— Ce zici, măi Ionică, să ieu treaba pe mânecă? Te hotărăşti
să te însori?
Apoi dă, băică Vasile, zise Ionică scărpinându-se în c a p ;
d-tale uşor ţi-i a zice. Dar eu ce am să fac cu femeea?
— A... r a ! măi Ionică, prost mai eşti! D ’apoi nu ştii tu ce
face omul cu femeea lui? Uite-te! Pune mâna, unde-i lâna, cum
am pus eu la Catrina... (apucând-o tocmai de colo...)
Doamne, bădică, Doamne, tare mai eşti şi d-ta nu ştiu cu m ;
faci copilării şi vorbeşti nimicuri de faţă cu oameni streini în casă.
 t— Da ia las’ , măi Catrină, las’ nu te mai marghioli şi tu atâta,
că doar Ionică-i de-a noştri...
— Ei, cum ţ ’ai mai luat de samă, măi Ionică? T ot nu ştii ce
ai să faci cu nevasta, când te-i însura? S’ o dai pe mâna mea, măi,
că de asta, slavă Domnului, nu-i supărare...
—■ D ’apoi d-tale aşa ţi-i a zice, bădicăi, că ai avut tată şi mamă
să te înveţe. Dar eu de la cine era să învăţ, c ’ am rămas de m ic
copil sărac de părinţi...
A poi dar tot bine zic oamenii că eşti prost, măi Ionică. H a i!
ce-mi dai tu mie să te’ nvăţ eG?
D apoi- ce nu ţ’aş da, băică, din toată sărăciea m e a ! Dar
numai Una de noauă lei am la sufletul meu.
- Bună-i ş’aceea, măi Ion ică ; dacă n’ ai mai m ult ad’ o ’ ncoâ,
măi băete, şi să te învăţ eu to t meşteşugul gospodăriei,
că dacă nu-i pulă,
casa nu-i sătulă.
Ionică scoate atunci cea de noauă lei ş’ o pune în palma lui Vasile.
Vasile o ie cu bucurie, o stupeşte şi zice: noroc să de D -zeu ! A poi
o pune în pungă şi zice Catrinei:
Catrinâ-hăi! Ia aşăză-te tu oleacă, bre, cole cum ştii tu,
şi rădică-ţi poalele să vadă şi prostul ista ce facem noi, ca să se
înveţe a face şi el...
Vai de mine şi de mine, zise Catrina, cu mâna la ochi, de
ruşine, asta încă-i una: par’ că vorbeşti de pe ceea lume, barbate!'
Nu 'cum va te-ai apuca de făcut năsbâtii de faţă cu oam enii?
Strânge-ţi minţile acasă, zăludule!
— Ia taci, bre Catrină, t a c i! Iaca cea de noauă leî, să-ţi iei
mărgele şi cercei. Ş’ odat-o şi prăvăle pe pat, ÎI rădică poalele fru­
muşel şi zice: Apropie-te, măi Ionică, şi deschide-ţi ochii în patru
de te uită, ca să te înveţi şi tu... Şi dă-i şi dă-i, de-i mergeau petecele...
Catrina văzând şi ea pe bărbatu-seu că-i aşa de nătărău, a închis
ochii ca mâţa şi s’ a făcut m oartă’ n păpuşoi... Iar Ionică cel prost,
holbând ochii mari, a rămas înlemnit, cu gura căscată şi numa-i
curgea balele ca la cânii cei tu rb a ţi!
 — Ei, măi Ionică, zise Vasile, cu limba scoas’ afară şi gâfuind,
după ce s’a mântuit, nici acum nu te-ai dumerit ce-ai să .faci cu
nevasta, după ce te-i însura?
— Doamne, băică, tae-mi capul, dacă ştiu eu ce-aţi făcut
D-voastră.
— Ptiu, m ăi! da greu mai eşti de cap! Se poate să nu-ţi între
atâta chiţibuş în bostan, după cât ţ ’ am arătat eu? Se vede lucru
că eşti făcut spre zile mari, sau dracul mai ştie cum, de-ai eşit
numai aşa un boţ cu ochi şi fără nici oleacă de pricepere în capul
tău, punihosule, ce eşti! — I’auzi, fa Catrină, ia peste-aşa bărbat
să fi dat tu, ş’apoi te vedeam eu ce făceai, când îţi vin haghiţele...
Catrina auzind asta se marghiolia şi se prefăcea mânioasă,
şezând cu mâna la ochi şi zicând: Nu ţi-i oarecum să-ţi fie, nebunule!
M’ai făcut de ruşine în faţa lui Ionică, mânca-l-ar jigul să-l mă­
nânce, că numai ne-a stricat somnul cu oastea ceea a lui, vede-l-aş
rădăvoiu să-l v ă d !
— Doamne, măi Catrină, cum îl mai blastămi şi tu curat de
geaba; da unde era să se ducă şi el, săracul, dacă n’ are pe nimene...
Ei, măi Ionică, ce zici, nu ţi-ai mai închipuluit tu, în capul tău,
ce ai să faci cu Ioana ta, când a fi să fie?
— Tae-mi capul, băică, nu ţ’ am mai 'spus?
Măi, da drept să-ţi spun că proastă lighioae mai eşti! Nu
ştiu, zeii, dacă te-ar prinde şi la oaste, cum ai duce-o, dacă eşti
aşa de bucciu la capul tău.
Ia ar face şi el mămăligi la ceialalţi, zise Catrina, cu capul
ascuns în cergă, că de altă nici nu-i bun, cred eu...
— Ia lasă-1, fa Catrină, şi tu acum ; nu-1 mai pildui atâta, că-1
vezi câtu-i de năcăjit, sărmanul! Ia mai bine învaţă-mă ce să fac
eu cu dânsul?
Ce să faci? Fă ce ştii, dacă ţ ’ai luat beleaua pe cap.
— Apoi dar eu găsesc cu cale să te mai aşezi tu oleacă col6 la
muchea patului şi cu picioarele de-a umere, să vadă şi puni-
hosul ista mai bine ce facem n oi; poate c ’a putfe şi el odată băga
în cap... Că, zeu, îmi vine să-l umflu cu dinţii de păr de ciudă
 ce mi-i pe dânsul; că încă n’ am văzut aşa tigoare de om , de când
îs eu.
— Ia laa’ , băică Vasile, zise Ionică, nu mai năcăji degeaba pe
lelica Catrina, că văd eu bine că n’ am să mai învăţ câtu-i lumea
5 şi pâmântul...
— Ba nu, măi Ionică, nu te las din casa mea până ce nu-i în­
văţa în astă noapte, ferească D -zeu! Că am de gând numai decât
să te însor şi să fii de casa noastră. — Catrină-hăi! ia aşază-te,
bre, odată, cole, cum îi şti tu mai b in e ; nu mai fii aşa de ruşinoasă,
10 că Ionică-i de-a noştri, şi ca mâne-poimâne are să facă şi el cu Ioana
lui, ce facem noi acum.
Catrina nu prea voiă să se aşeze, cam umbla cu şopârcăeala.
Dar povestea ţiganului: «şopârcai cu cine şopârcai, însă cu Ivan, nu
şopârcai».
15 Tocmai aşa şi deliul de Vasile nu mai aşteaptă multă rugăminte,
ci ia pe Catrina lui cam cu nepus în masă, o aşază, cole, frumuşel
la muchea patului, cu picioarele de-a umere şi strigă la Ionică să
iee sama şi să bage în cap, că-1 mănâncă mama dracului.
Şi cum se mântue, Vasile întreabă:— Ei, măi Ionică, mai poţi
20 zice şi acum că n’ ai învăţat?
— Doamne, băică Vasile, numai că mi-i groază de d-ta să-ţi
spun drept; dar zic zeu că n’ am putut învăţa de fel.
— Tă-te pustiea să ţe bată, netotule, că bolândă tigoare de
om mai eşti; îmi vine să-ţi sucesc gâtul, nu altăceva, ticăitule şi
25 punihosule!
— Catrină-hăi, ia las’ , fa, să facă şi el odată că poate atunci s’ a
deschide mai bine la cap...
— Vai de mine şi de m ine! ce spui, bărbate, ce-ţi iese din gură?
Nebun eşti, ori te faci numai? Dar cum ai crede tu că aş face eu
so una ca asta, că doar n’ am mâncat mătrăgună? A lei! nu ţi-i ruşine
să-ţi fie! Dar de care femei mă crezi tu pe mine?
— Ia las’ , fa Catrină, las’ ! Unde a mers miea, meargă acum
şi suta: că doar, futu-1, n’ a să ţ ’ o mănânce din loc.
Ş odată, c’o mână trânteşte pe Catrina pe pat, iar cu ceealaltă
** apucă pe Ionică de cămeşoiu şi-l trage peste dânsa, cudeasila!...
 Atâta i-a trebuit lui Ionică cel prost, ş’apoi atunci las’ pe dansul
că pe loc s’a dat la brazdă, şi povestea cântecului:
Scoas-o vână cât o mână,
Bortelită ’n căpăţină,
Strujită la rădăcină;
Şi cum o puse,
Cum se duse,
Par’că fu, pustiea, unsă!...

Şi unde nu începe a lua pe Catrina cam în răspăr, coleâ, cum

ştiea el mai de demult... de pe la părintele Cioric de-acasă... de prin
păpuşoi şi de prin cele dudăe... când tăiau ţevi de cucută şi de soc
şi le destupau cu huludeţul...
Catrina la început ar fi cam şuvăit ea par’ că, de ochii lui Vasile;
dar dela o vreme a lăsat şi ruşine şi tot la o parte şi s’ a pus şi
ea pe drum. Vorba ceea:
— Stăi, cumătră, nu vâşca | Că de pulă nu-i scăpa.
— Nici cu nu vreu ca să scăp | Că mi-i a fute de crăp!

— Valeu, bădică, m’ au ajuns tocmai la lingurică, zise Catrina,

buricându-se cât ce putea şi apoi căzu într’ un leşin!...
— Ia aşa, zise Vasile: cu prostul ţi-i în cârd; cât nu ştie, ci-că
nu ştie, d’ apoi şi când începe a învăţa, dă de tocmală...
— încet, măi nătărăule, că mi-i spinteca nevasta... Hai, scoa-
lă-te acum de pe dânsa, m orm olocule!...
— Poţi să-l mai laşi oleacă, bădicăi, nu-1 zrninti tocmai acum
că par’că mă unge cu unt, zise Catrina, trăgându-şi suflarea în-
tr’însa, de par’ că se frigea...
Ionică cel prost, sireicanul, era:
Ciobănaş de la mânzări
Cu puia cu trei spinări
Face prin pizdă cărări...

Un flăcău din cei care pândiau după casă, mişcat până la ră­
runchi, începu atunci a cânta încetişor, zicând:
 Dă-I, dă-i, d ă-i! Dă-i, dă-i, d ă -i! Pân’ ce-a plăti nouă lei.
Fata popi-lui Cioric | Betejită-i la buric! |
Dă-i, dă-i, dă-i! Dă-i,dă-i, dă-i! Pân’ ce-a plăti 9 lei.
Mulţămesc lui D-zeu j Că n’am betejit-o eti! I
5 Ş’a betejit-o Irimiea | Că-i e mare măciuliea! | idem, idem.
Şi mai dăi şi iară dăi, | Pân’ ce-a plăti nouă lei!...

Iară ceialalalţi flăcăi când au mai văzut pe Ionică că se scoală

de peste Catrina, şi pe Vasile că-i aşa de nătărău şi nu-i zice nim ica
Ş au pus mânile în cap şi crăpau de ciudă. Ş’ odat’ au şi început a
10 tropăi înadins ş’a face larmă, ca să dee pe Ionică de gol. Ionică
atunci pe loc a înţeles vicleşugul lor, ş’ odat’ a început şi el a striga:
Nu mă lăsa, băică Vasile! Auzi cânerii ş’ aici m ’ au nem erit! Au
venit după mine, ca să mă prindă şi să mă dee la oaste... Vai de
mine şi de m ine! ce-am să mă fa c?
15 — Da nu te spăimânta aşa, mă Ionică! Niboisa *), fricosulc, că
doar eşti cu mine, zise Vasile. Ş’ odată şi pune mâna pe pistoale şi
sloboade vro două trei pe fereastă afară, de s’ a stâns şi opaiţul
de pe prichiciu ş’a sărit şi inima din Catrina, de frică.
Atunci flăcăii, n a ! pe ici li-i drumul. S’ au îm prăştiet toţi ca
20 puii cei de potărniche, luând-o la sănătoasa... Şi după ce s’ au mai
depărtat oleacă iarăşi s’ au întrolocat şi iar au început a c â n ta :
Dă-i, dă-i, d ă -i! şi a chiui ca la nuntă — în pilda lui Ionică şi a
Catrmei, ţiind tot o fugă până la crâşmă şi ducând veste celoralalţi
despre ceea ce au văzut. Iar Vasile după ce s’ a încredinţat bine
25 că nu mai este nime pe afară, a dat drumul lui Ionică din casă şi
i-a zis ca să se ducă întins la Todosiica din deal şi să-i spună că
l-a trămis el, şi pentru ce anume l-a trămis.
Ionică însă, care nu avea grija Todosiicăi şi a fetei sale Ioana,
cum a eşit din casa lui Vasile s’ a dus întins la crâşmă după ceialalţi
30 flăcăi, ca să bee rămăşagul împreună cu dânşii şi să li dee acum
în obraz şi despre răutatea, fala şi fuduliea lor.
Şi de atunci ca mai ba să se arăte ceialalţi flăcăi fuduli de Ionică
şi să-l mai ţie de prost ca până atunci.
*) ruseşte: nu te spftriea.
 Iară lui Vasile peste câteva zile i s’ a dus buhul în toate părţile,
de-1 râdeau toţi şi cu curul. Şi a trebuit numai decât să-şi iec tăl­
păşiţa din sat şi să se ducă în toată lumea, cu femee cu lot, dc
răul crancalăilor.
Şi iacă aşa, oameni buni, şi boeri D-voastră, am găsit şi eu
cu cale, că de cât oiii vorbi măscărale, mai bine de-aestea...
Şi cine-a zice c’aestea-s măscărale, să aibă în pungă multe, multe
parale!
Iară cine-a zice că-s vorbe de masă,7 să aibă ticnă yşi linişte
> ’n
casă!
Scrisă de Ioan-Vântură-Ţară, în Iaşi, la 22 Octomvrie 1876 şi
dedicată cărăcudei din Junimea îmbătrânită în zile rele, la pri­
lejul aniversării a treisprezecea, numărul dracului.
 POVESTEA POVEŞTILOR
(POVESTEA PULEI)

Am u ci-că era într’un sat un ţăran. Şi ţăranul acela a eşit odată

în ţarină să samene nişte păpuşoi. Şi cum sămăna el, tocm ai atunci
s’a nimerit să treacă pe-acolo Hristos şi cu Sfântul Petrea. Hris-
tos să nu tacă m olcum şi să-şi caute de drum ?
— Da ce sameni acolo, om bun, întreabă el.
— Ia, nişte puie samăn, răspunse ţăranul cu obrăznicie.
Puie ai zis că sameni, puie să dea Dumnezeu să se facă,
zise Hristos blagoslovind sămănătura din treacăt cu amândoauă
manile, ş apoi se tot duse în drumul său împreună cu Sf. Petrea,
care nu-şi putea stăpâni mierarea de cuvintele ce auzise că au
eşit din gura lui Hristos — pentrucă niciodată nu mai vorbise
Mantuitoriul aşa de buruenos.
Ţăranul, după ce mântui de sămănat, se întoarse acasă. A poi
la vremea prăşitului a venit de a prăşit păpuşoii după rânduială,
şi iar s’ a întors acasă. Dar când vine la cules, ce să va dă? In
loc de păpuşoi, pe fiecare strujan erau câte trei-patru drugăleţe de
puie, care-de-care mai îm bojorate, mai' dârze şi mai răsbelite!...
P tiu ! drace, iaca ce s’ au ales de muncuşoara mea de toată
vara, zise ţăranul, scărpinându-se în cap şi trântind cuşma de pă­
mânt cât ce putu. Asta n’ am păţit-o de când m ’ a făcut m am a...
’tu-i maţele acrului! — Ei, ei! amu ce-i de făcu t? — ’Tu-i-as des­
cântecul celui cu blagosloveniea, că pocit a mai fost la gură.
 Şi cum şedea ţăranul uimit, numai iaca cc trecea pe acolo 1111
potâng de babă.
— Buna-vremea, om bun, zise ea.
— Să-mi bag genunchiul în vâjoiul cui ştiu eu, mătuşă, zise
ţăranul îndrăcit de năcaz...
— Dar ce, Doamne iartă-mă, eşti aşa de măscărăgios, măi
omule, zise baba posomorâtă. Nu ţi-i oarecum să vorbeşti aşa, de
faţă cu o bătrână ca mine?
— D ’apoi cum să mai vorbesc şi eu, mătuşă, când vezi cum
s’a
7
făcut Dumnezeu râs de muncuşoara mea. Dă, la sărăciea în care
mă găsesc, pule-ini trebuesc mie? Uite colo pe ogor, ş apoi mai zi
şi dunineta dacă ai ce...
Când se uită baba pe ogor, îşi pune manile în cap ce vede...
puie şi iar pulc, belite şi răsbelite, în toate părţile.
— Vai de mine şi de mine, nepoate! Asta încă-i una.
— Ba dac’ar fi numai una, cc ţ ’ar li, mătuşă! Dar aşa sânt
sute de sute şi mii de mii, în cur să le ţii!... ’Tu-i aşa şi pe din. olo
că nu ştiu cc să mai fac. îmi vine să mă spânzur, nu altăceva.
— Ia las’ , nepoate, zise baba uitându-se cu jale la puie... De
unde ştii c’aista nu-i un noroc dela Dumnezeu pentru dumneta?
— Norocul aista să nu-1 mai dea Dumnezeu nici duşmanilor
mei, mătuşă, dar unde s’ a mai auzit o chiznovăţie ca asta — să
mânânci puie în loc de păpuşoi! Ia i.q.vaţă-mă şi dumneta ce să
fac? căci pe mine nu mă mai ajunge capul.
Stă ea baba oleacă pe gânduri şi apoi zice:
— Nepoate, eu te-aş învăţa ce să faci ca să te desfaci de dân-
sele răpede-răpede şi să scoţi bani înzăcit şi însutit decât pe pă­
puşoi, dar ce mi-i da?
— Cc spui, mătuşă?Invaţă-mă, că ţ’oiu da ce mi-i cere şi un
vrav de puie pe deasupra....
Când a auzit baba de puie, i-a zvâcnit inima... căci îi curgea
ochii după dânsele când le vedea aşa de zdravene şi bărzoete...
— Apoi eaca ce să faci, nepoate: încarcă-le în car şi le du la
târg că ai să le vinzi ca chiperiul. Dar mânca-te-ar norocul să te
 mănânce, acum trebue să las ruşinea la o parte şi să te învăţ cum
ai să înveţi pe cumpărători a le întrebuinţa.
— Că bine zici, mătuşă, ia spune-mi, rogu-te!
— Când a fi să li vie dor de pulă, s’o şuere cum şueri oile la
5 strungă... şi atunci, numai să-ţi poată curul... Iară când s’ar sătura
de ea, să zică: ho, ho! haram nesăţios. Şi atunci pe loc se moaie
şi te descotoroseşti de dânsa.
Şi drept dovadă, baba şi înşfacă o mătărângă, care era mai
mare, de pe un strujan, şi începe s’o pue în lucrare cum se cade...
10 Ţăranul a încremenit, când a mai văzut şi asta...
— Dar de unde ai aflat meşteşugul ista, mătuşă, zise el cu
mierare.
i — Hei, hei! nepoate, pe unde culege dracul surcele, eu am
^tăiet lemne... Nu mă mai întreba cum, şi zi bogdaprosti că ţ’am
15 deschis ochii ce să faci...
Ţăranului atâta i-a trebuit. Dă babei ce-i făgăduise, apoi se
duce acasă, îşi pune scoarţele Ia car şi-l înfundă bine, înjugă boii,
se întoarce la ogor, încarcă un car zdravăn de puie — şi la târg,
băiete, cu dânsele de vânzare.
20 Şi cum ajunge în târg, nici tu una, nici tu doauă, odată începe
a striga, cât îi lua gura:
— Hai la puie, hai la puie! Puie zdravene şi tari pentru jupă-
nese mari...
O cucoană văduvă, auzind aşa vorbe din gura ţăranului, tri-
26 mete o slujnică să-l cheme la dânsa ca să-i dee un colb...
Slujnica se duce şi cheamă pe ţăran. Şi cum vine ţăranul, cu­
coana îl şi ia la trei parale, zicând:
— Dar bine, măi ţ&rane, ce porcării spui pe lângă cerdacul
meu, că te mănâncă mama dracului! Acuş te pun la scară şi-ţi
so trag o bătae, de te-or duce cu cerga acasă... Inţeles-ai?
— Apoi dă, milostivnică cucoană, zise ţăranul scărpinându-se
în cap. Să ierte cinstită faţa dumnevoastră, ce să facem? Ia nişte
puie ni-a dat Dumnezeu şi le-am adus şi noi la târg, să vedem
n om pute prinde ceva parale pe dânsele, că ne mănâncă şi pe noi
o mulţime de angării şi nevoi de tot felul...
Măi ţărane, eşti nebun, ori cum eşti, de vorbeşti pleve de
faţă cu mine?
— Ba ferească Dumnezeu, cinstită cucoană, vorbesc vorbe sănă­
toase, săracul de mine! Iaca să vă aduc una ca s’o vedeţi, dacă
nu mă credeţi... ’Tu-i-aş praznicul cui le-a plămădit, că m ’a făcut
să întru în dihonii cu lumea din pricina lor. încaltea dac’ar fi de
partea femeească, le-aş ţine pentru mine, dar aşa...
Şi odată se duce la car şi alege un ştiulete de puloiu, care era
mai mare, şi cu dansa deadreptul în casă la cucoană.
Iaca, cucoană, şagă-ţi pare dumitale asta? Vezi acum pe ce
s a dus munculiţă mea de toată vara ? Ş’ apoi dumneta mă mai
înghn şi cu batae, că pesemne nu-s eu destul de bătut de D um nezeu!
Tu-i-aş patruzecile cui ştiu eu să-i fut, că au început a mă lua
lumea de nebun...

Cucoana vede acum că ţăranul are dreptate, şi se face a se uita

într o^ parte, dar tot trăgea cu coada ochiului şi la cinstita pulă
din când în când.

— Bată-te focul să te bată, măi ţărane, că ticălos mai e ş ti!....

Ş apoi cum s’ ar face ca s’o poată cineva întrebuinţa, când ar vre?
Nu-i vorbă, că mie una nu-mi face trebuinţă. Dar tare mă mier şi
eu de aşa comedie'!...

— Cum să se facă, cucoană! Să ierte cinstită faţa dumnevoastră,

ia când vine cuiva poftă de dânsa, o şueri de câteva ori, cum şue-
răm noi oile la strungă, ş’apoi atunci ţine-te la frecuş cât ce-i pute,
că las’ dacă m ’a da de ruşine. Iară când te-i mulţămi şi-i vrea să
te lese de frecuş, să strigi la dânsa: ho, h o ! haram nesăţios! Şi
atunci îndată numai ce-o vezi că se trage înapoi frumos, ca şer-
pele la lapte dulce.... Şi pe urmă de câteori ţi se scoală... tot aşa
se faci. Şi dacă nu te-i mulţămi, atunci să mă blastămi pe mine.
T ®ată‘ te Pustiea să te bată, mojic măscărăgios, c’al dra­
cului mai eşti, zise cucoana, care începuse a se mai deprinde cu
vorbe de masă... Ia ieşi oleacă afară din odae, ş’ apoi te-oiu chema
eu acuş, că am oleacă de treabă...
Ţăranul tace molcum şi esă. Iară cucoana, drept cercare, începe
a şuera mătărânga, şi atunci cinstita pulă face z b â c ! în pizda cu ­
coanei!... Şi dă-i, şi dă-i, de-i mergea colbul. Dar chita cucoanei!
Vorba ceea: baba bătrână nu se sparie de puia groasă.
Şedea, sărmana, cum şede mielul la ţâţa oaei, până ce se sa­
tură de supt. Cucoana era de cele cam tărtoşe:
Strâmtă ’n pizdă, tare ’n şele,
Grâşcă puia din măsele,
Că-i cam iute la oţele!
Insfârşit după ce s’a săturat cucoana bine, apoi zise încetişor:
ho, h o ! haram nesăţios! Puia atunci pe loc s’ a muiet şi foflen ch iu !
cade jos... Cucoana îndată o rădică cu mare sfinţenie şi o pupă
drept în bot... Apoi strigă pe ţăran în casă şi luându-1 cam pe de­
parte, zice:
— Şi cam cum s’a întâmplat de ai tu blăstămăţii de-aieste,
măi ţărane?
Cum să se întâmple, cucoană? Ia mai astă primăvară, să-
mănând păpuşoi în ţarină, a adus dracul — că mai bine n ’oiu
zice doi oameni pe acolo. Şi unul din ei, m ’a întrebat: ce samăn?
Eu să nu-mi stăpânesc gura ? M a împins păcatul să răspund în
ciudă că puie samăn, să iertaţi dum nevoastră! Şi atunci el pocit
la gură sau naiba îl mai ştie cum a fost, a blagoslovit cu amândouă
mânile spre ogorul meu din treacăt, zicând: Puie să dea Dumnezeu
să se facă. Şi cum vedeţi Dumnevoastră, puie s’ au făcut, cinstită
cucoană. Şi iaca aşa m ’am făcut şi eu negustoriu de puie, fără şti­
rea lui Dumnezeu. Şi puia mea şi trei bani, ş’o căruţă de jidani,
să ierte cinstită faţa dumnevoastră.
Dar bine le mai zici pe nume, mânca-le-ai pe ceea lu m e !
. A p°i dă, cucoană, dac’aşa le chiamă, cum hastă pulă să le
mai zicem?
— Măi omule, oare nu cumva acela a fost Hristos şi cu sfântul
Petru? Că numai ei sânt aşa făcători de m inuni!...
 — D ’apoi dă cucoană, mai ştiu eu cine să fi fost? Dumnezeu
ori dracul, să-i bag în pehizda mâne-sa, că mai bine nu le-oiu zice,
să ierte cinstită faţa dumnevoastră, că ştiu că mi-a făcut-o bu n ă..
— Dacă-i aşa cum spui tu, măi ţărane, apoi eu cred că tot
Hristos a fost. Şi de-aceea, hai să-ţi cumpăr şi eu una, spre aducere
aminte de anul când s’au făcut pe ogoară de cele care spui tu...,
căci după mine aista-i semn de belşug.
— Puie vrei să zici, cucoană.
— De-acelea, mânca-le-ai să le mănânci, că mult le mai porţi
prin gură.
— Apoi dă, dac’aşa ni-i deprinsă gura, ce să facem ? Iertaţi şi
dum nevoastră! D$r şi dac’ a fi după vorba dumitale, cucoană,
apoi mult stau eu şi mă mier de Dumnezeu. Ce dracul? N’ are el
altă treabă decât numai să se apuce de făcut puie pe ogoarele oa­
menilor! Doamne iartă-mă, dar pulos trebue să mai fie şi Dum­
nezeu acela, de-i plac aşa de mult pulele! Insă mai ştii păcriîul?
Oiu face şi eu ca dumneta, cucoană. Poate a vrut Dumnezeu să se
cace cu bani în punga mea, că demult şede pustie — frântă de
para n’am la sufletul meu. — Ei, ce zici, cucoană, iei-ţi una ori
ba? — că mă prea întârziiu cu iarmarocul.
— Apoi ce mi-i cere tu pe scârnăviea asta, zise cucoana, făcân-
du-se că i-i greaţă oarecum... Vorba ceea: dee-mi-o Dumnezeu,
dar nu-mi trebueşte!
— Apoi ce să-ţi cer, cinstită cucoană? Ca să nu ne sbatem,
mi-i da cinci sute de lei în capăt şi pace bună.
Ce-ai spus? Cinci sute de lei? Dar ştii că eşti de duh, măi
ţărane!
Apoi dă, cucoană, mult mi-au asudat şi mie coaele, pân’ am
prăşit atata amar de puie şi le-am adus în halul ista, cum le vezi...
Şi dacă de la una ca dumneta nu m’ oiu chiaburi, apoi dela ţărance
de-a noastre ţ’ ai găsit să mă pricopsesc? Că ele ar voi să le dai
câte-o testea de puie de-o pară şi câte-un braţ pe deasupra... Aşa-i
la noi la ţărani, băga-mi-aş, Doamne iartă-mă, să-mi b a g ! să ier­
taţi de vorba cea proastă!...
 — Măi ţărane, dar trei sute de lei nu ţi-i deajuns?
— Nici o leţcae mai puţin, cucoană.
— Patru sute, măi.
— Nu se poate, cucoană.
— Nici 450?
— Ba nici 499 de lei şi 39 de parale. Nu te mai pune şi dum-
neta, cucoană, pentru 50 de lei. Fă-mi încaltea o saftea să nu mai
stea, că ai să ai o bunătate de pulă, de mi-i pomeni şi mi-i îndrepta
şi la alte cucoane de-a dumnevoastră...
— Hai, na-ţi 500 de lei, zise cucoana. Dar nu cumva să te
obrăzniceşti să spui cuiva că mi-ai vândut mie măscarale de-aies-
tea, c’apoi al tău e dracul. Inţeles-ai?
— Ă ...ra! cucoană, d’apoi eu grija asta o am, păcatele mele?
Insfârşit cucoana dă 500 de lei, îşi ie puia — şi ţăranului, pe
ici i-i drumul, se duce în treaba lui să vândă cum a pute şi pe cele­
lalte puie. Dar puie de-ar av&, despre asta nu se mai plânge el
acum. Vorba ceea: calul bun din grajdiu se întreabă.
Dar ce mai atâta vorbă. Cum s’a dus ţăranul, cucoana cea pâ-
şină şi spăsită face o cutie de argint poleită cu aur, îmbodoleşte
sfânta pulă in- bumbac stropit cu aromate, o aşază ş’o încuie în
cutie, ca pe un odor nepreţuit, ia cheea la sine, şi când îi venea
haghiţele, se aşeza gospodăreşte pe treabă, îşi astâmpăra pofta, şi
ca mai ba să-i ducă dorul sau să mai umble pe apucate, ca
până atunci. Se închipuluise biata cucoană cât se poate de bine
pentru bătrâneţe...
Amu, întru una din zile, iaca ce vine popa de pe moşiea cucoa­
nei ş o roagă de toţi Dumnezeii să-i boteze un copil. Cucoana ca
să nu strice hatârul popei, pune caii la carită şi se duce cu dânsul
în sat să-i boteze. Şi după ce-i botează copilul, rămâne la popa
la masă în acea zi. Şi la masă luând şi cucoana mai mult un păhă­
ruţ două de vin, cum îi treaba oamenilor: ba, ia poftim luaţi-1
macar până la brâul preotesei; ba, atâta rău să fie! — pe cucoană
o ia vinul de cap, şi pe loc îi şi vine poftă de pulă!... Ei, ei! ce-i de
făcut? Dă cucoana să se ducă acasă, popa şi cu preuteasa n’o lasă.
 — Ai să mâi la noi în astă noapte, cumătriţă, ziseră ei, că
doar nu-ţi plâng copiii acasă.
Insfârşit, cucoana scăpăra de dor de pulă...
— Cumătre părinte, zise ea dela o vreme: dacă nu mă lăsaţi
să mă duc, ţine cheea asta, şi fă bine sfinţia-ta de te du acasă la
mine, deschide lădoiul de lângă patul unde dorm eu, scoate de
acolo o cutie de argint şi mi-o adă ’ncoace, că-mi trebue ceva din-
trînsa: chiţibuşuri de-a noastre, ştii, cum îi treaba femeilor...
Popa chitind că-s nişte daruri pentru preuteasă, pe dată şi
porneşte calare.
Şi ajungând la cucoană acasă, umblă în lădoiu, ia cutiea şi por­
neşte grabnic cu dânsa înapoi spre casă.
Era pe la amează în mijlocul verii, şi da inima din popă de
căldură. Când pe la mijlocul drumului, trecând prin marginea
unei păduri, stă la umbra unui copac pletos să se răcorească oleacă.
Şi cum sta de se răcorea, îi dă dracul în gând să umble în cutie şi
să vadă ce-i acolo? Suceşte el cutiea, o învârteşte, şi nu ştiu cum
face c’o deschide. Şi când se uită înlăuntru, ce să vadă?! Vede
coşcogemite mascara, învălită în bumbac stropit cu aromate...
Atunci popa cuprins de mierare, începe a şuera. Şi cum se miera
el şuerând, puia face zmăc! în curul popei!... Popa atunci începe
a răcni şi a zice: Doamne, izbăveşte-mă de vrăjmaş! Nu lăsa pre
robul tău de batjocura diavolului! Că ţie unuia am slujit şi afară
de tine pre altul nu ştiu! — Dar toate erau în zadar. Insfârşit,
dacă vede popa şi vede că nu mai este scăpare, scoate bărneţul
dela izmene şi cu un capăt îl leagă de copac, iară cu celalalt capăt
de bărneţ leagă puia cum poate, şi unde nu începe popa a se smunci
şi a cotigi în toate părţile, cum se smuncesc boii Ja tânjală, când
trag ceva din greu, dar nu era de chip... Se roagă el popa, răcneşte
#1 popa, cârneşte el popa, dar nu-i nădejde de scăpare, c’o dat
peste pulă mare... Insfârşit, oleacă de nu era să iasă sufletul din
popă; când, noroc dela Dumnezeu, eaca o vacă, pe care o pălise
strechiea, cât pe ce era să dee peste dânsul să-l zdrobească! Atunci
popa, de spaimă, începe a striga desnădăjduit: ho, ho! haram,
m ânca-te-ar lupchii să te m ănânce! — Vaca dă în laturi, şi atunci
numai eaca şi puia esă din curul p o p e i!... Şi când se ved e popa scă­
pat, o şi croieşte la fugă prin pădure ca un nebun, lăsând şi cal şi
cutie şi pulă şi bârneţ şi preuteasă şi cucoană şi to t, şi se ca m ai
duce în toată lumea. Şi dus a rămas şi până în ziulica de a s tă z i!

Sâmbătă 1877 Octombrie 22.

 NOTE
POVESTEA L U I IONICĂ CEL PROST. Din această poveste a lui
Creangă am văzut următoarele manuscrise:
1. Manuscrisul autograf care a fost în păstrarea d-lui profesor G. Scobai
din Iaşi. Pare a fi forma dintâiu a poveştii. E scrisă pe foi mari (14 pagini)
cu îndreptări şi ştersături, cai*e se pot vedea în facsimile.
Pe marginea paginilor sânt câteva însemnări cu creionul: până ce prinzi
de veste, lumea vorbeşte ce este (pag. 2). Unde-ai fost, Gavrile? (pag. 7). Moni­
torul Oficial nr. 156 Marţi 12 Iulie 1870, în suplement (pag. 15). Câtu-i puia
Lucăi şi pizda Măriucăi (pag. 16).
2. Manuscrisul pe care mi l-a dăruit Titu Maiorescu, cand am pregătit
ediţia Il-a a scrierilor lui I. Creangă la * Minerva * (1906). E scris de altă mână
cu îndreptări şi adaose de mâna lui Creanga, care dovedesc că această copie
s’a scris mai târziu'decât autograful dela nr. 1.
3. Manuscrisul autograf pe care l-am văzut la Iacob Negruzzi. Era scris
cu îngrijire de I. Creangă tot pe foi mari. Textul ca in ms. nr. 2, având un
singur adaos, anume cuvintele: fi boeri D-voastră, la sfârşitul poveştii.
G. Panu spune următoarele despre această poveste (Amintiri dela Junimea
din Iaşi, voi. I, pag. 235):
* Creangă avea la Junimea poveşti scrise şi poveşti spuse. Acele ce nu le
putea scrie şi publica din cauză că erau coroeive (prin cuvântul coroziv la Ju­
nimea se înţelegea măscărăcios) , el le istorisea. Şi atunci Junimea se schimba în
şezătoare — bine înţeles în şezători unde nu erau femei şi fete. . . Când întră
Creangă la Junimea şi dacă nu era nimic altceva de făcut, atunci Pogor, care
gusta cel mai mult dintre noi poveştile sărate ale lui Creangă, îi zicea:
— Creangă, ia spune-ne o poveste!
— Pe uliţa mare sau pe uliţa mică?
— Pe uliţa mare, strigau mai mulţi.
Şi atunci Creangă începea să spună povestea lui Ion cel prost sau chiar po­
vestea lui Moţ Nichifor, însă cu versiuni şi detaile altele decât cea publicată»*
P ăcat că povestea « corozivă » cu MoşNichifor Coţcariul nu ni s’a păstrat’
 POVESTEA POVEŞTILOR. Manuscrisul autograf al acestei poveşti de
Creangă s’a găsit de cătră dr. Obrcgia între hârtiile lui Eduard Grubcr, după
moartea sa la spitalul Mărcuţa. El o avea de când pregătise ediţia I-a a scrie­
rilor lui Creangă la Iaşi, după moartea lui Creangă. Povestea era scrisă de
mâna lui I. Creangă cu cerneală neagră pe coli întregi şi pe toate feţele (13 pag.),
din care dăm în facsimile pagina dela început şi cea dela sfârşit. Sânt multe
ştersături, schimbări şi adaose, făcute pe trei rânduri: odată cu o cerneală
neagră cam spălăcită, altădată cu cerneală albastră şi însfârşit odată cu creionul.
Pe foile de învălitoarc ale manuscrisului sânt următoarele însemnări de mâna
lui Creangă:
II cunoaşte lumea ca pe un cal breaz.
Măi chiolbăsanule!
Lumea ca lumea şi oamenii ca p i . .. mâne-sa.
Dar nu-i nădejde de scăpare,
C’a dat peste supărare (peste ziua năcazului).
Societatea Junimea din Iaşi cu anexa Bucureşti.
Iacob Negruzi în « Amintiri din Junimea » (pag. 233) spune că dintre anec­
dote şi povestirile hazlii, care se obişnuiau la sfârşitul banchetului dela aniver­
sările « Junimei» din Iaşi, erau câteva tradiţionale, care se repetau în tot anul.
Aşa era anecdota spusă de Creangă cu burlăcăritul, despre care scrie Creangă
In îndreptările făcute la Amintirea I pe n-rul din « Convorbiri Literare », dale
m facsimil. Tot aşa trebue să fi fost şi cu Povestea poveştilor, deoarece ms. auto­
graf are la sfârşit două date: Sâmbătă 22 Octomvrie 1877 şi 12 Noemvrie 1878.
Iacob Negruzzi adaogă aceste rânduri (pag. 212) despre povestirile corozive :
« Ce fericită achiziţie pentru societatea noastră acea figură ţărănească şi
primitivă a lui Creangă! Tobă de anecdote, el avea totdeauna câte una dispo­
nibilă, fiind mai ales cele « corozive » specialitatea sa, spre marele haz a lui
Pogor, a lui Lambrior, ba se poate zice — afară de Naum — a tuturor juni­
miştilor. Când râdea Creangă, ce hohot puternic, plin, sonor, din toată inima,
care făcea să se cutremure păreţii! Singur râsul lui înveselea societatea fără
alte comentarii! ».
Ciudat e faptul că Ion Creangă neîntrecutul în povestiri corozive, despre
care T. Maiorescu zicea că-i plac cacofoniile, mereu se chinuia cu înlăturarea
cacofoniilor din scrierile sale publicate.
E adevărat că într’o scrisoare cătră T. Maiorescu I. Creangă întrebuinţează
cuvântul tnchipulu.it, dar aceasta cred că a făcut-o ca să-i aducă în amintire
lui T .Maiorescu Povestea lui Ionică cel prost şi Povestea poveştilor, unde era acest
cuvânt (vezi pag. 358 şi 369).
Sus zisa scrisoare din 17 Iunie 1881 s’a publicat în I. E. Torouţiu, Studii
fi Documente Literare, voi. V, pag. 43, suprimându-se însă acest post-scriptum
al Iui Creangă:
« Despre ale literaturii... închipuirile tinereţei nu se topesc, pe câtă vreme
nu sunt topite şi tinereţele închipuluite ».
Partea subliniată e scrisă cu litere mai groase!
 f€ o o o o

M fTI 8 Jl Î. ; T
STgFAN ;