ION CREANGĂ

O P E R E
II
E d i ţ i e î n g r i j i t ă , n o t e şi v a r i a n t e ,
g l o s a r şi b i b l i o g r a f i e de
IORGU IORDAN fi ELISABETA BRĂNCUŞ
S t u d i u i n t r o d u c t i v de
I O R G U I O R D A N

S C R I I T O R I R O M Â N I
E D I T U R A M I N E R V A
B ucure$til 197 0
POVESTIRI
 P O V E ST E

A fost odată, cînd a fost, că, dacă n-ar fi fost, nu s-£r

povesti.
Noi nu suntem de pe cînd poveştile, ci suntem mai
5 dincoace cu vro două-trei zile, de pe cînd se potcovea
purecele cu nouăzeci şi nouă de ocă de fer la un picior
şi tot i se părea că-i uşor.
Cică era odată un om însurat, şi omul acela trăia la
un loc cu soacră-sa. Nevasta lui, care avea copil de
10 ţiţă , era cam proastă; dar si soacră-sa nu era tocmai
hîtră.
întru una din zile, omul nostru iese de-acasă după
trebi, ca fiecare om. Nevasta lui, după ce-şi scăldă
copilul, îl înfăşă şi-i dete ţiţă , îl puse în albie lîngfi
15 sobă, căci era iarnă; apoi îl legănă şi-l dezmerdă, pînă
ce-1 adormi. După ce-1 adormi, stătu ea puţin pe gîn-
duri ş-apoi începu a se boci cît îi lua gura: „A u lio !
copilaşul meu, copilaşul meu 1“
Mama ei, care torcea după horn, cuprinsă de spaimă,
20 zvîrli fusul din mină şi furca din brîu cît colo şi, sărind
fără sine, o întrebă cu spaimă:
— Ce ai, draga m amei, ce-ţi este?!
— M am ă, m am ă! Copilul meu are să moară!
— Cînd şi cum?
25 — Iată cum. Vezi drobul cel de sare pe horn?
— îl văd. Şi?
— De s-a sui m îţa, are să-l trîntească drept în capul
copilului şi să mi-1 omoare!
— Vai de mine şi de mine, că bine zici, fata m ea ; se
30 vede că i s-au sfîrşit mititelului zilele!

9
 Ş i, cu ochii pironiţi la drobul de sare de pe horn şi cu
mlnile Încleştate, de parcă le legase cineva, Începură
a-1 boci amîndouă, ca nişte sm intite, de clocotea casa.
Pe cînd se sluţeau ele, cum vă spun, numai iaca şi
5 tatăl copilului întră pe uşă, flămînd şi năcăjit ca vai
de el.
— Ce este? Ce v-au găsit, nebunelor?
Atunci ele, viindu-şi puţin în sine, începură a-şi
şterge lacrămile şi a-i povesti cu mare jale despre în-
10 tîmplarea neîntîmplată.
Omul, după ce le ascultă, zise cu mirare:
— B r e ! m ulţi proşti am văzut eu în viaţa mea, dar
ca voi n-am mai văzut. M ă ... duc în toată lum ea! Şi
de-oiu găsi mai proşti decît voi, m-oiu mai întoarce
15 acasă, iar de nu, ba.
Aşa zicînd, oftă din greu, ieşi din casă, fără să-şi
ieie ziua bună, şi plecă supărat şi amărît ca vai de o m !
Şi mergînd el bezmetic, fără să ştie unde se duce,
după o bucată de vreme, oprindu-se într-un loc, i se
20 întîmplă iar să vadă ceva ce nu mai văzuse: un om ţinea
puţin un oboroc deşert cu gura spre soare, apoi răpede-1
înşfăca şi întră cu dînsul într-un bordeiu; pe urmă iar
ieşea, îl punea iar cu gura la soare, şi tot aşa făcea...
Drumeţul nostru, nedumerit, zise:
25 — Bună ziua, om b u n !
— Mulţămesc dumitale, prietenei
— D a ’ ce faci aici?
— Ia, mă trudesc de vro două-trei zile să car pocitul
ist de soare în bordeiu, ca să am lumină, şi nici că-1
30 p o t...
— Bre, ce trudă! zise drumeţul. N -ai vrun topor la
îndămlnă?
— B a am.
— Ie-1 de coadă, sparge ici, şi soarele va întră sin­
35 gur înlăuntru.
Îndată făcu aşa, şi lumina soarelui întră în bordeiu.
— Mare minune, om bun, zise gazda. De nu te-adu-
cea Dumnezeu pe la noi, eram să îmbătrlnesc cărînd
soarele cu oborocul.
40 „Încă un to n t", zise drumeţul în sine şi plecă.

10
 Şi mergind el tot înainte, peste cîtva tim p ajunse
într-un sat şi, din întîmplare, se opri la casa unui om.
Omul de gazdă, fiind rotar, îşi lucrase un car şi-l înj­
ghebase, în casă, în toată întregimea lu i; ş-acum, voind
5 să-l scoată afară, trăgea de proţap cu toată puterea, dar
carul nu ieşea. Ştiţi pentru ce? A şa: uşile erau mai
strimte decît carul. Rotarul voia acum să taie uşorii,
spre a scoate carul. Noroc însă că drumeţul l-a învă­
ţat să-l desfacă în toate părţile lui, să le scoată pe rînd
10 afară ş-apoi iarăşi să-l înjghebe la loc.
— Foarte mulţămesc, om bun, zise gazda; bine m-ai
învăţaţi Ia uite-te dumneta! Era să dărm bunătate
de casă din pricina carului...

De aici, drumeţul nostru, mai numărind un nătărău,

15 merse tot înainte, pînă ce ajunse iară la o casă. A colo,
ce să vadă? Un om , c-un ţăpoiu in m înă, voia s-arunce
nişte nuci din tindă în pod.
„Din ce în ce dau peste do b ito ci", zise drumeţul în
sine.
20 — D a ’ ce te frămînţi aşa, om bun?
— Ia, vreu să zvîrl nişte nuci în pod, şi ţăpoiul ista,
bată-1 scirba să-l bată, nu-i nici de-o treabă....
— Că degeaba te trudeşti, nene! Poţi să-I blastăm i
cît 1-ei blăstăm a, habar n-are ţăpoiul de scirbă. A i
25 un oboroc?
— D a ’ cum să n-am?J
— Pune nucile într-însul, ie-1 pe umăr şi suie-le
frumuşel în pod; ţăpoiul e pentru paie şi fîn, iar nu
pentru nuci.
30 Omul ascultă, şi treaba se făcu îndată.
Drumeţul nu zăbovi nici aici m ult, ci plecă, mai nu-
mărînd şi alt neghiob.
A poi, de aici merse mai departe, pînă ce ajunse ca
să mai vadă aiurea şi altă năzbîtie. Un om legase o
35 vacă cu funia de gît şi suindu-se pe-o şură, unde avea
aruncat oleacă de fîn, trăgea din răsputeri de funie, să
urce vaca pe şură. Vaca răgea cum plit, şi el nu mai
putea de ostenit...
— Măi om ule! zise drumeţul, făcîndu-şi cruce; dar
40 ce vrei să faci?li

li
 — Ce să fac, mă-ntrebi? D a’ nu vezi?
— Ba văd, numai nu pricep.
— Ia, hăramul ista e hîmisit de foame şi nu vre nici
in ruptul capului să vie după mine sus, pe iastă şură,
să mănînce fin ...
— Stăi puţin, creştine, că spînzuri vacal Iâ finul
şi-l dă jos la vacă!
— D a ’ nu s-a irosi?...
— Nu fii scump la tărîţe şi ieftin la făină.
Atunci omul ascultă, şi vaca scăpă cu viaţă.
— Bine m-ai învăţat, om bun! Pentr-un lucru de
nimica eram cit pe ce să-mi gitui vaca!

A şa, drumeţul nostru, mirindu-se şi de această mare

prostie, zise in sine: „M iţa tot s-ar fi putut întîmpla să
deie drobul de sare jos de pe horn; dar să cari soarele
în casă cu oborocul, să arunci nucile în pod cu ţăpoiul
şi să tragi vaca pe şură, la fin, n-am mai g în d it!“
Apoi drumeţul se întoarse acasă şi petrecu lingă ai
săi, pe cari-i socoti mai cu duh decît pe cei ce văzuse
în călătoria sa. Ş-am încălecat pe-o şea, ş-am spus po­
vestea aşa. Ş-am încălecat pe-o roată, ş-am spus-o
toată. Ş-am încălecat pe-o căpşună, şi v-am spus,
oameni buni, o mare m in ciu n ă!!
 MOŞ N IC H IFO R CO ŢCARIUL

Moş Nichifor nu-i o închipuire din poveşti, ci e un

om ca toţi oam enii; e] a fost odată, cînd a fost, trăitor
în mahalaua Ţuţuenii din Tîrgul Neamţului, dinspre
5 satul Vlnătorii Neamţului. Cam pe vremea aceea trăia
moş Nichifor în Ţuţueni, pe cînd bunicul bunicului
meu fusese cimpoiaş la cumătria lui moş Dediu din
Vînători, fiind cumătru mare Ciubăr-vodă, căruia moş
Dediu i-a dăruit patruzeci şi nouă de mioare, oacheşe
10 numai de cîte un ochiu; iară popă, unchiul unchiului
mamei mele, Ciubuc Clopotarul de la Monăstirea
Neamţului, care făcuse un clopot mare la acea monăs-
tire, cu cheltuiala lui, şi avea dragoste să-l tragă sin­
gur la sărbători m ari; pentru aceea îi şi ziceau Clopo­
15 tarul. Tocmai pe acea vreme trăia şi moş Nichifor
din Ţuţueni.
Moş Nichifor era harabagiu. ,Căruţa lui, deşi era
ferecată cu teie, cu curmeie, însă era o căruţă bună,
încăpătoare şi îndemînatică. Un p o d it de rogojini
20 oprea şi soarele şi ploaia de a răzbate în căruţa lui moş
Nichifor. De inima căruţei atîrnau păcorniţa cu feleş-
tiocul şi posteuca, care se izbeau una de alta, cînd mer­
gea căruţa, şi făceau: tronca, trancal tronca, trancal
Iară în belciugul de la carîmbul dedesupt, din stînga,
25 era aninată o bărdiţă, pentru felurite intîmplări. Două
iepe, albe ca zăpada şi iuţi ca focul, se sprijineau mai
totdeauna de oiştea căruţei; mai totdeauna, dar nu
totdeuna, căci moş Nichifor era şi geambaş de cai şi,
cînd îi venea la socoteală, făcea schimb, ori vindea
30 cîte-o iapă chiar în m ijlocul drumului, şi atunci ră-

13
 mînea oiştea goală pe de-o parte. îi plăcea moşneagu­
lui să aibă tot iepe tinere şi curăţele; asta era slăbăciu-
nea lui. Mă veţi întreba, poate: De ce iepe, şi totdeauna
albe? Vă voiu spune şi aceasta: Iepe, pentru că moş
5 Nichifor ţinea să aibă prăsilă; albe, pentru că albeaţa
iepelor, zicea el, îi slujea de fanar noaptea la drum.
Moş Nichifor nu era dintre aceia care să nu ştie „Că
nu-i bine să te pui viziteu la cai albi şi slugă la femei“ ;
el ştia şi aceasta, dar iepele erau ale lui, şi, cînd le
10 grijea, grijite erau, iar cînd nu, n-avea cine să-i bă­
nuiască.
Moş Nichifor fugea de cărăuşie, de-şi scotea och ii;
el se ferea de ridicături, pentru că se temea de surpă-
tură.
15 Harabagia, zicea el, e mai bună, că ai a face tot cu
marfă vie, care la deal se dă pe jos, la vale, pe jos, iar
la popas, în căruţă. Moş Nichifor avea o biciuşcă de
cele de cînepă, împletită de mîna lui şi cu şfichiul de
mătasă, cu care pocnea de-ţi lua auzul. Şi cu încărcat
20 şi cu descărcat, la deal moş Nichifor se da pe jos şi
trăgea de-a valma cu iepele. La vale iar se da pe jos,
ca să nu se spetească iepele. Chirieşii, vrînd-nevrînd,
trebuiau să se deie şi ei, căci li era lehamite de moro-
căneala lui moş Nichifor, care îndată troncănea cîte
25 una cam de aceste:
— Ia mai daţi-vă şi pe jos, căci calul nu-i ca dobito­
cul să poată vorbi.
Dacă ştiai să potriveşti din g lt pe moş Nichifor, apoi
era cît se poate de şăgalnic. De întîlnea vrun om călare,
30 pe drum, întreba: „Departe ai lăsat pe vodă, voinice?"
Şi apoi îndată da biciu iepelor, zicînd:
Alba-nainte, alba la roate,
Oiştea goală pe de-o parte.
H ii! opt-un cal, că nu-s departe G alaţii, h i i l l !
35 De întîlnea pe drum neveste şi fete mari, cînta cîn-
tece şăgalnice, de-alde-aceste:
Cînd cu baba m-am luat,
Opt ibovnice-au oftat:
Trei neveste cu bărbat
40 Şi cinci fete dintr-un sat ş.a.

14
 E i, e i! Apoi zi că nu-ţi venea să porneşti la drum,
m ai ales in luna lui m aiu, cu asemenea om vrednic şi
de-a pururea v e se l! Citeodată num ai, cînd prin dreptul
crişmei te făceai niznai şi nu ştiai să potriveşti din git
5 pe moş Nichifor, nu-1 prea vedeai în cheji buni, dar
şi atunci tot răpede mina de la o crîşmă pănă la alta.
Mai ales într-un rînd îi picase lui moş Nichifor două
iepuşoare, care mergeau de minune la drum. Dar la
crîşmă, mort-copt, trebuiau să steie, căci le cumpărase
10 de la un popă, nefiind pe vremea aceea pojărnicii, de
unde să cumpere altele, care să ţie fuga tot într-unal
Spunea tata că i-au spus şi lui bătrînii, care auzi­
seră din gura lui moş Nichifor, că pe vremea aceea era
bine să fii harabagiu în Tîrgul-Neamţului, că te-apucau
15 pe-a-mînele. Cum ieşeai din Varatic, intrai în Agapia,
şi cum ieşeai din A gapia, Intrai în V aratic; apoi în
Războeni, apoi pe la mitoace, şi aveai muşterei, de nu
erai bucuros; ba să-i duci la Peatră, ba la Folticeni, ba
pe la iarmaroace, ba la Mănăstirea Neamţului, ba la
20 Secu, ba la Rişca, ba în toate părţile, pe la hramuri.
Tot tata mai spunea că ar fi auzit de la bunicul buni­
cului meu că protopopul de la Neam ţ, de pe vremea
aceea, ar fi zis unor călugăriţe, care pribegeau în
săptămîna mare prin tîrg:
25 — Maicelor I
— Blagosloveşte, cinstite părinte!
— De ce nu vă astîmpăraţi în monăstire şi să vă
căutaţi de suflet, măcar în săptămîna patimilor?
— Apoi dă, cinstite părinte, cică arfi răspunsele cu
30 smerenie, lina asta ne mănîncă, păcatele noastre. Dar
n-am mai veni noi căci, cum ştii sfinţia ta , mai mult
cu şeiacul ne hrănim, şi apoi, de nu curge, macar
picură, şi cine mişcă tot pişcă.
Protopopul atunci, sărmanul, cic-ar fi oftat din greu,
35 înghiţind n o d u ri..., şi ar fi dat vina tot pe moş Nichi­
for, zicînd:
— De-ar crăpa odată să crape şi harabagiul care v-au
adus! C-atunci ştiu că n-ar avea cine să vă mai cără-
bănească aşa de des pe la tîrg.
40 Şi cică auzind moş Nichifor de aceasta, tare s-ar fi
mîhnit în sufletul său şi s-ar fi jurat cu jurămînt ca să

15
 nu mai aibă a face cu parte dohovnicească cît a trăi e l ;
căci, din păcate, era şi evlavios moş Nichifor şi tare se
mai temea să nu cadă sub blăstămul preoţesc! De-
aceea, cu fuga au alergat la schitul Vovidenia, la pus-
5 nicul Chiriac din sfînta Agură, care-şi cănea părul şi
barba cu cireşe negre, şi în Vinerea Seacă, prea cuviosul
cocea oul la luminare, ca să mai uşureze din cele pă­
cate. Şi apoi s-a hotărît el ca de-acum înainte să aibă
a face mai mult cu parte negustorească.
10 — Numai negustorul, zicea moş Nichifor, trăieşte
din săul său şi pe sama lui. Cînd întrebai: „Pentru ce?1'
moş Nichifor răspundea, tot glum eţ: „Pentru că n-are
Dumnezeu stăpîn11.
De glumeţ, glumeţ era moş Nichifor, nu-i vorbă, dar,
15 de multe ce dăduse peste dînsul, se făcuse cam hur-
suz.
Băbătia lui, de la o vreme încoace, nu ştiu ce avea,
că începuse a scîrţîi: ba c-o doare ceea, ba c-o doare
ceea, ba i-e făcut de năjit, ba că i-e făcut pe ursită, ba
20 că i-e făcut de plînsori, şi tot umbla din babă în babă
cu descîntece şi cu oblojele, încît lui moş Nichifor
acestea nu-i prea veneau la socoteală, şi de-aceea nu-i
erau acum mai niciodată boii acasă. Ba chiar se făcuse
buclucaş, hărţăgos şi de tot hapsin, cînd sta cîte două-
25 trei zile pe lingă casă, incit biata băbuşca lui era
bucuroasă uneori şi răsbucuroasă în sufletul ei să-l
vadă cum l-a vedâ urnit de-acasă.
Se vede lucru că şi moş Nichifor era făcut pe drumuri,
căci cum ieşea afară la drum parcă era a ltu l; nu mai
30 sta din pocnit cu biciul, de şuguit cu toţi drumeţii pe
cîţi îi întîlnea şi de povestit despre toate locurile
însemnate pe unde trecea.
Intr-o dimineaţă, mercuri înainte de Duminica
Mare, moş Nichifor deciocălase căruţa şi-o ungea; cînd
35 numai iaca se trezeşte la spatele lui cu jupîn Strul din
Tirgul-Neamţului, negustor de băcan, iruri, ghileală,
sulimineală, boia de păr, chiclazuri, peatră vînătă,
peatra sulimanului sau peatră bună pentru făcut a li­
fie de obraz, salcie, fumuri şi alte otrăvuri.
40 Pe vremea aceea nu era spiţerie în Tîrgul-N eam ţului,
şi jupinul Strul aducea, pentru hatîrul călugărilor şi a

16
 călugăriţelor, tot ce li trebuia. Mai făcea el, nu-i
vorbă, şi alte negustorii... în sfîrşit, nu ştiu cum să
vă spun, era mai mult decît dohovnicul, că fără de
dînsul nu puteau monăstirile.
5 — M a n i dimineaţă, moş Nichifor!
— Bună să-ţi fie in im a... jupîne Strul. D a ’ cu ce
treabă ai venit pe la noi?
— Ia, noră-mea vrea să meargă la Peatră. Cît să-ţi
dau ca să mi-o duci?
10 — D-apoi a fi avînd chilotă multă, cum e treaba
d-voastră, jupîne, zise moş Nichifor, scărpinîndu-se In
cap; numai nu-i vorbă că poate să aibă, căci şi căruţa
mea e largă; poate să încapă într-însa cît de m ult. A poi,
fără să ne zbatem, jupîne Strul, m i-i da şesesprezece
15 lei, un irmilic de aur, şi ţi-oiu duce-o, ştii cole, ca
pe palm ă; că, după cum vezi, căruţa acum am adus-o
de la încălţat şi i-am mai tras şi o unsoare de cele a
dracului, de are să meargă cum e sucala.
— Ai să laşi cu nouă lei, moş Nichifor, şi te-am ai
20 cinsti şi fecioru-meu la Peatră.
— Apoi dar, dă! cu bine să dea Dumnezeu, jupîne
S tru l! Mă bucur şi eu că-i tocmai în dricul iarmarocu­
lui şi poate m i-a pica ceva şi cînd voiu veni înapoi. Nu­
mai aş vre să ştiu, cînd avem să pornim?
25 — Şi acuma, moş Nichifor, dacă eşti gata.
— Gata, jupîne Strul, numai s-adăp iepuşoarele
aceste. Du-te şi d-ta de-ţi pune nora la cale, că acuş
te-ajung şi eu din urmă.
Şi cum era moş Nichifor strădalnic şi iute la trebile
30 lui, răpede zvîrle nişte coşolină în căruţă, aşterne
deasupra o păreche de poclăzi, înhamă iepuşoarele, îşi
ia cojocul între umere şi biciul în mînă şi tiv a , băiete!
N-apucase jupînul Strul a ajunge bine acasă, şi moş
Nichifor şi trăsese căruţa dinaintea uşei.
35 Maica — aşa era numele nurorei lui jupîn Strul — a
ieşit afară să-şi vadă harabagiul. Ş-apoi, povestea
cîntecului: la s’ , că era de la Piatră de locul ei, dar era
şi îmbojorată M aica... din pricina plînsului, că se des-
părţeşte de socri, pentru că întăiaşi dată venise ea la
40 N eam ţ, de cale primară la socri, cum se zice la noi. Căci
nu erau mai mult decît dou ă săptămîni de cînd se mări-

17
 tase ea după Iţic, feciorul lui jupîn Strul, sau m ai bine
ar fi să zic, în voia cea bună, că se măritase Iţic după
M aica; căci el lăsase casa părintească, după cum li-i
obiceiul, şi la două săptămîni Iţic au adus pe Maica la
5 N eam ţ, a încredinţat-o în mîna părinţilor lui şi s-a
întors răpede la Piatră, să se gîndească pe negustorie.
— D a’ te-ai ţinut de cuvint, moş N ich ifo r!
— A poi dă, jupine Strul, vorba-i vorbă: eu nu m ă
cioşmolesc atîta, că la drum e bine să porneşti cît de
10 dim ineaţă, iar sara să poposeşti devreme!
— Oare-i ajunge pănă desară la Piatră, moş Nichi­
for?
— Ă . . . ral da’ ce stai de vorbeşti, jupine Strul? E u
gîndesc, de m i-a ajuta Dumnezeu, pe după ameazi
15 să-ţi pun nora în Piatră.
— D -ta, moş Nichifor, eşti om purtat, ştii m ai bine
decît m ine, dar tot te rog să m ii cu băgare de samă,,
ca să nu-mi prăvăli nora!
— Dacă doar nu-s barabagiu de ieri de-alaltăieri,
20 jupine S tru l! Am mai um blat eu cu cucoane, cu m aice
boieroaice şi cu alte feţe cinstite, şi, slava D o m n u lu i!
nu s-au plîns de m ine... Ia, numai cu maica E v la m p ia ,
desăgăriţa din Varatic, am avut şi eu odată oleacă de
clenciu: că, oriunde mergea, avea obiceiu să-şi lege
25 vaca dinapoia căruţei, pentru schivirnisală, ca să aibă
lăptişor la drum ; şi cu asta-mi aducea mare supărare,
pentru că vaca, ca vaca, îmi irosea ogrinjii din căruţă,
ba cîteodată rupea leuca, ba la deal se smuncea, de era,
într-un rînd, cît pe ce să-mi gituiască iepuşoarele.
30 Şi eu, cum îi omul la necaz, îndrăzneam să zic: „M ăi­
cuţă, de ce eşti scumpă la tăriţă şi ieftină la fă in ă ?"
Ea atunci se uita galiş la mine şi-mi zicea cu glas duios:
„Ia taci şi d-ta, moş Nichifor, taci, nu mai striga atîta
pe biata văcuşoară, pentru că ea, m ititica, nu-i vino-
35 vată cu nim ic. Părinţii pusnici din sfînta Agură mi-au
dat canon să mănînc lapte numai de la o vacă, ca să
nu îmbătrînesc degrabă; şi dă, ce să fac?trebuie să-i
ascultăm , că sfinţiile lor ştiu m ai multe decît noi,
păcătoasele!" Dacă am auzit aşa, am zis şi eu, în
40 gîndul meu, că are întrucîtva dreptate maica desă­
găriţa, şi am lăsat-o în plata lui Dumnezeu, pentru că

18
 am văzut-o că este pidosnică şi voieşte cu orice chip
să se adăpe de la un izvor. D -ta, jupîne Strul, cred că
nu m i-i face necaz la drum şi cu vaci. Şi apoi, giupî-
neşica Maica, unde-a fi vale mare ori deal mare, s-a
5 mai da şi pe jos cîte-oleacă; mai ales că acum e o
frumuseţă afară la cîmp, de turbă haita 1 D a ’ ia să
nu ne trecem vremea cu vorbele. H ai sus, giupîneşică
Maică, să te duc la bărbăţel acasă; ştiu eu cum îi
treaba nevestelor celor tinere, cînd nu-s bărbaţii cu
10 dînsele: fac zîmbre şi trag acasă, cum trage calul la
traista cu orz.
— Iaca, mă suiu, moş N ichifor!
Şi odată încep cu toţii a cărăbăni la saltele cu puf,
perini m oi, o legătură cu demîncare şi alte mărunţu-
15 şuri. Apoi Maica îşi ia ziua bună de la socri şi se suie
deasupra saltelelor, în fundul căruţei. Iară moş
Nichifor se azvîrle pe capră, dă biciu iepelor şi lasă
pe giupînul Strul şi cu ai săi cu lacrimile pe obraz.
Prin tirg, aşa mîna de tare moş Nichifor, de ţi se
20 părea că zboară iepele, nu altăceva.
Prundul, satul şi dealul Humuleştilor le-a trecut
într-o clipă. De la Ocea pănă aproape de Grumăzeşti
a ţinut numai o fugă.
Dar de pe la Grumăzeşti încolo, moş Nichifor a
25 tras o duşcă de rachiu din plosca lui cea de Braşov,
şi-au aprins luleaua şi a început a lăsa iepele mai la
voie.
— Doamne, giupîneşică, Doam ne! Vezi satul ista
mare şi frumos? se cheamă Grumăzeştii. De-aş ave
30 eu atîţia gonitori în ocol şi d-ta atîţia băieţi, cîţi
căzaci, căpcini şi alte litfe spurcate au căzut morţi
aici din vreme în vreme, bine-ar mai fi de n o i!
— Să te-audă Dumnezeu, să am băieţi, moş N ichifor!
— Asemene şi eu gonitori, giupîneşică... că de
35 băieţi nu mai trag nădejde, pentru că baba mea e o
sterpătură; n-a fost harnică să-m i facă nici unul, nu
i-ar muri m ulţi înainte să-i moară! De oiu pune eu
mînele pe pept, are să rămîie căruţa asta de haimana
şi iepuşoarele de izbelişte 1
40 — Nu te supăra, moş N ichifor, zise Maica, că poate
aşa a fost să fie de la Dumnezeu; pentru că aşa scrie

19
9*
 şi la noi în cărţi despre unii, că tocmai la bătrîneţe
au făcut copiii
— Ia lasă-mă, giupîneasă, cu cărţile cele a d-voastre,
în pace, că eu ştiu ce ştiu eu: degeaba mai baţi apa-n
5 chiuă să s-aleagă unt, că nu s-a alege niciodată 1 Am
auzit şi eu spunînd în biserică la noi că „Pomul care
nu face roadă se taie şi în foc se aruncă11. Apoi ce-ţi
trebuie mai bună vorbă decît asta? Ba zău, încă mă
mir c-am avut răbdare să ţin casă cu baba păn-acum.
10 în privinţa asta, îi mai bună legea d-voastră de-o
mie de ori. Nu-ţi face una copii, iei alta, nu face nici
aceea, alta. Şi de la o vreme trebuie să nimereşti una
blagoslovită de Dumnezeu; dai nu ca la noi, să fii
nevoit să trăieşti cu una beteagă pănă la sfîrşitul
15 vieţei, şi copii, tufăl Că doar Dumnezeu cel mare
şi puternic nu s-a răstignit numai pentru un om pe
lumea asta! Nu-i aşa, giupîneşică? Mai zi, dacă ai cel
— Poate să fie ş-aşa, moş Nichifor.
— Ba chiar aşa-i, giupîneşică dragă, cum îţi spun
20 eu. Ptrul c iiil... D a’ bună bucată am mersi Doamne,
cum să ie omul la drum cu vorba şi, cînd se trezeşte,
cine ştie unde au ajuns; bun lucru a mai lăsat Dumnezeu
sfîntul şi tovărăşia astal H i ! ! ! zmeoaicele tatei,
îndemnaţi înainte! Iaca şi codrul Grumăzeştilor,
25 grija negustorilor şi spaima ciocoilor. Hei 1giupîneşică,
cînd ar ave codrul ista gură să spuie cîte a văzut,
cumplită pătăranie ne-ar mai auzi urechile; ştiu că
am avă ce asculta!
— D a ’ ce-a fost pe-aici, moş Nichifor?
30 — O f ! giupîneşică, o f ! Ce-a fost, să nu dea Dumnezeu
să mai fie ! Dar avea cineva cap să treacă pe-aici, fără
să fie jăfuit, bătut ori omorît? N u-i vorbă, că acestea
se intîmplă mai m ult noaptea decît ziua. însă pe mine
unul, de n-aş grăi într-un ceas rău, pănă acum, dă,
35 m-a ferit Dumnezeu. Lupi şi alte dihănii m i-au ieşit
înainte cîteodată, dar nu le-am făcut nim ica; Ii-am
dat bună pace, m-am făcut că nici nu-i văd, şi ei
s-au dus în treaba lor.
— Ă ...r a ! moş N ichifor, nu mai spune de lup, că
40 tare mă tem !

20
 V -am spus că era şăgalnic moş Nichifor, şi, cind
spunea clte una, ori te ţineai cu mîna de inim ă, rî-
zînd, ori te făcea să-ţi sară inima din loc, de frică.
— Iaca un lup vine spre noi, giupineşicăl
— Vai de mine, moş Nichifor, unde să mă ascund eu?
— Despre m ine, ascunde-te unde ştii, că eu, unul,
ţi-am spus că nu mă tem nici de-o potaie Întreagă.
Atunci biata Maică, de frică, s-a Încleştat de gitul
lui moş Nichifor şi s-a lipit de dinsul, ca lipitoarea.
A şezut ea aşa cit a şezut şi apoi a zis tremurlnd:
— Unde-i lupul, moş Nichifor?
— Unde să fie? 1 Ia, a trecut drumul pe dinaintea
noastră şi a Intrat iar in pădure. Dar cit pe ce erai să
mă gîtui, giupineşică, ş-apoi, dacă scăpăm iepele,
ştiu că era frumos.
N-apucă a sfîrşi bine moş Nichifor, şi Maica zice
cătinel:
— Să nu mai zici că vine lupul, moş Nichifor, că
mă vîri în toate boalele!
— Nu că zic eu, da’ chiar vine, iacătă-l-ăi!
— Valeu I Ce spui?
Şi iar se ascunde lingă moş Nichifor.
— Ce-i tînăr, tot tin ăr; iţi vine a te juca, giupine­
şică, aşa-i? şi, după cum văd, ai noroc că eu îmi ţin
firea, nu mă prea tem de lu p ; dar să fie altul în locul
m eu ...
— Nu mai vine lupul, moş Nichifor?
— A poi, nai eşti de tot poznaşă şi d -ta ; prea des
vrei să vie, că doar nu-i de tot copacul cite un lupi
Ia, pe la Sfintul Andrei umblă şi ei mai cîte mulţi
la un loc. Ş-apoi, vînătorii ce păzesc? La goană
mare, crezi d-ta că puţini lupi dau cinstea pe ruşine,
lăsindu-şi peile zălog? Să mai răsuflăm iepele oleacă.
Iaca şi Dealul Bălaurului, giupineşică 1 Ia, aici a căzut
odată un bălaur grozav de mare, care vărsa jaratic
pe gură, şi cind şuiera, clocotea codrul, gemeau văile,
fiarele tremurau şi se băteau cap în cap, de spaimă, şi
ţipenie de om nu cuteza să mai treacă pe aici.
— Valeu 1 şi unde-i balaurul, moş Nicnifor?
— D-apoi mai ştiu eu, giupineşică? Pădurea-i
mare, el ştie unde s-a fi înfundat. Unii spun că, după
 ce a mîncat foarte m ulţi oameni şi a ros toată coaja
copacilor din codru, ar fi crăpat chiar aici în locul
acesta. De la unii am auzit spuind că i-ar fi dat lapte
de vacă neagră şi cu acesta l-ar fi făcut să se ridice iar
5 la cer, de unde a căzut. Mai ştiu eu pe cine să cred?...
Că oamenii vorbesc vrute şi nevrute. Noroc numai că
eu unul ştiu solomonii şi nu mă prea tem nici de balauri.
Pot să prind şerpele din culcuş, cum ai prinde d-ta
un puiu de găină din pătul.
10 — D a’ ce-s acele solomonii, moş Nichifor?
— E i, giupîneşică dragă, asta nu se poate spune.
E u , babei mele, că merge pe douăzeci şi patru de ani,
de cînd trăiesc cu dînsa, şi ce n-a făcut ea şi cit nu
m-a cibăit de cap să-i spun, şi tot nu i-am spus. Şi
15 ea, din pricina asta are să moară, cind a muri, de nu
i-ar muri m ulţi înainte; că atunci mi-aş lua şi eu una
tinerică, şi macar trei zile să trăiesc în ticnă cu dînsa,
cum ştiu eu, şi apoi să mori M -am săturat pănă-n
gît de mucegaiul de babă, că hojma mă morocăneşte
20 şi-m i scoate ochii cu cele tinere. Cînd gindesc, amărîtul
de mine, că am să mă întorc iar la dînsa acasă, îmi
vine să turbez, să ieu cîm pii, nu altăceva.
— Ia lasă, lasă moş N ichifor, că aşa sunteţi d-voastră,
bărbaţii.
25 — E i, eil giupîneşică, iată-ne şi aproape de vîrful
codrului 1 Ia mai dă-te şi d-ta oleacă pe jos, păn’
vom sui dealul, că nu m i-i de alta, dar mă tem că-i
înţepeni în căruţă. U ite florile cele frumoase de prin
marginea pădurii cum umplu văzduhul de miroznă 1 Şi
30 d-ta să şezi ghemuită acolo, nu-i păcat de Dumnezeu?
— Mă tem de lup, moş Nichifor, zise M aica, tre-
murînd.
— Ia m ai sfîrşeşte odată cu lupul cela 1 Altăceva
n-ai de vorbit?
35 — Stăi dară să mă dau josl
— Ptrul c ii i l ... Sai binişor pe ici, pe crucea căru­
ţei. H o ... pal Ia , acum te văd şi eu că eşti voinică;
aşa mi-e drag să fie om ul: fătat, nu ouat.
Şi pe cînd Maica culegea nişte dumbravnic, să ducă
40 lui Iţic, moş Nichifor stătuse în loc şi nu ştiu ce bi-

22
 chirea şi cisluia prinprejurul căruţei. Apoi răpede
strigă:
— Gata eşti, giupîneşică? H ai, sui şi să pornim cu
ajutorul lui Dumnezeu, că de-acum e tot vale mai
S m ult.
Maica, după ce se suie, întreabă:
— Oare nu-i tîrziu, moş Nichifor?
— D-apoi de acum suntem scapaţi deasupra nevoiei;
acuş te pun în Peatră. Ş-odată dă biciu iepelor, zicînd:
10 Alba-nainte, alba la roate,
Oiştea goală pe de-o parte.
H iil opt-un cal, că nu-s departe Galaţii, h iilM
N-apucă a merge nici douăzeci de prăjini, şi prrr!
se rupse un capăt!
15 — N a, asta încă-i u n a !
— Vai de mine, moş Nichifor, avem să înnoptăm
în pădure!
— Ia nu mai meni a rău, giupîneşică, că doar n-am
păţit eu asta numai o dată în viaţa mea. Pănă-i îmbuca
20 d-ta ceva, şi iepele iestea ş-or şterge gura c-oleacă de
coşolină, eu am şi pus capătul.
Cînd se uită moş Nichifor la belciug, bărdiţa nică-
ir i!
— Apoi toate-au fost cum au fost, zise moş Nichifor,
25 încreţind din sprincene şi oţerindu-se, dar asta
pică de coaptă. Bat-o Dumnezeu de babă s-o bată!
Iaca cum îngrijeşte ea de m in e! Aşa-i că nu-i securea?
Maica, sărmana, cînd mai aude şi asta, începe a
suspina şi a zice:
30 — Moş Nichifor, ce facem noi?
— Ia las’ , giupîneşică, nu te împuţina cu inima, că
tot mai am oleacă de nădejde.
Ş-odată scoate bulicherul din teacă, îl dă pe amînar
şi începe a ciocîrti un gîrneţ de stejar din anul trecut...
35 L -a tăiat el cum l-a tăiat, apoi a început a cotrobăi
prin chilna căruţei, să găsească nişte frînghie; dar de
unde să iei dacă n-ai pus?
Dacă vede şi vede, taie baierile de la traistă, mai
căpeţala din capul unei iepe şi face cum poate, de
40 leagă gîrneţul unde trebuia; pune roata la loc, viră

23
 leuca, suceşte lamba ş-o strînge la scară; apoi îşi
aprinde cioanca şi zice:
— Iaca giupîneşică dragă, cum învaţă nevoia pe om
ce să facă... Cu moş Nichifor ţuţueanul nu pierenimene
5 la drum. De-acum, numai să te ţii bine de carîmbi
şi de speteze, că am să mîn iepele iestea de au să scapere
fugind. D a’ să ştii d-ta că babei mele n-are să-i fie
moale cind m-oiu întoarce acasă. A m s-o ieu de cînepa
dracului şi am s-o învăţ eu cum trebuie să caute altă-
10 dată de bărbat; că femeia nebătută e ca moara
neferecată. Ţine-te, giupîneşică 1 H i, h a ! ! !
Ş-odată încep iepele a fugi, de pîrîiau roatele şi să­
rea colbul în naltul ceriului. La vro citeva obraţuri,
gîrneţul s-a înferbîntat, s-a muiat ş i ... foflenchiu! iar
15 sare ro a ta !
— B re! c-anapoda lucru; se vede că azi-dimineaţă
m i-a ieşit înainte vrun popă, sau dracu ştie c e !
— Moş Nichifor, ce facem noi?
— Om face noi ce-om face, giupîneşică. Dar acum,
20 deodată, linişteşte-te acolo şi taci molcom. Bine că
nu s-a întîmplat asta în mijlocul cîm pului, undeva.
Lemne, slavă Domnului, sunt de-ajuns şi di-ntrecut
în pădure. Poate să ne-ajungă cineva din urmă ori să
ne întîmpine cineva dinainte şi să-mi împrumute vro
25 secure. Şi cum vorbea, numai iaca că vede viind un
om din urmă cu traista în băţ.
— Bun ajuns, om b u n ! Aşă-i că s-a stricat drumul
în m ijlocul căruţei?
— Ia las’ şaga la o parte, m ăi omule, şi mai bine
30 v in ’ de-mi ajută să pun capătul ista, că vezi că-mi
crapă inima de necaz.
— D-apoi eu mă grăbesc să ajung la O şlobeni. D-ta
poţi să mîi astă noapte şi în pădure; nu cred că-i
muri de urît!
35 — Mă mir că nu ţi-e oarecum, să-ţi fie, zise Nichifor
posomorît; eşti un cheag zbîrcit, mai ca şi m ine, şi
iaca ce-ţi urlă prin cap.
— D a ’ nu-ţi fie cu bănat, om bun, că am şuguit şi
eu. Bun rămas! Te-a învăţa Dumnezeu ce să fa ci...
40 şi s-a tot dus înainte.

24
 — Vezi, giupîneşică, cîtu-i de-a dracului lumea
asta? Numai după pleşcuit umblă. Ia să fie un antal
cu vin ori cu rachiu, şi să vezi atunci, ar şede carul
stricat atîta timp în mijlocul drumului? Cum văd eu,
5 tot moş Nichifor are să facă ce a face. Ia să mai fac
o încercare.
Şi iar începe a tăie alt gîrneţ. Mocoşeşte el cît
mocoşeşte, pănă îl pune şi pe acela. Apoi dă biciu
iepelor şi iar mai trage un ropot; cînd, numai iaca ce
10 ajunge roata de-o teşitură, şi iar se rupe capătul.
— Acumat giupineşică, mai că-mi vine să zic şi
eu ca omul cela, că are să ne fie masul în pădure.
— Vai de mine şi de mine, moş Nichifor, ce spui?
— Ia spun şi eu ce văd cu ochii. Uită-tel Nu vezi
15 şi d-ta că dă soarele după deal, şi noi tot pe loc stăm?
Da’ nu-i nimica, giupineşică, să n-ai nici o grijă, că
ştiu eu o poiană în pădure, chiar aici pe-aproape; să
tragem acolo, şi suntem ca şi în casă la noi. Locul
e ferit, şi iepele au ce paşte. D-ta te-i culca în căruţă,
20 şi eu te-oiu străjui toată noaptea. Helbet, o noapte
nu-i legată de gard, a trece ea cum a trece, dar a pomeni
ea baba mea, cîte zilişoare a ave, de necazul acesta, că
numai din pricina ei mi se trage...
— Apoi dar, fă cum ştii, moş Nichifor, numai să
25 fie bine.
— Las’ , giupîneşică, nu-ţi face voie rea, că are să
fie cît se poate de bine.
Ş-odată moş Nichifor apucă iepele de dîrlog, cîr-
neşte căruţa ş-o tîrăşte cum poate pănă în poiană.
30 — Iaca, giupîneşică, ce raiu a lui Dumnezeu e
a ici; să tot trăieşti, să nu mai m ori! Numai d-voastră
nu sunteţi deprinşi cu ce-i frumos pe lume. Ia mai
dă-te oleacă pe jos, pănă se mai vede, ca să strîngem
nişte tîrşuri şi să facem toată noaptea foc, să fugă
35 ţinţarii şi toate gîngăniile pe lume!
Biata Maică vede şi ea că tot de una ii e acum. Se
dă jos şi începe a strînge la tîrşuri.
— Doamne! bine-ţi mai şede, giupineşică; parcă
eşti una de-a noastre! Nu cumva a ţinut vreodată
40 tatal d-tale orîndă în sat, undeva?...
— Ba a ţinut mult timp ratoşul de la Bodeşti.

25
 — Apoi mă miram eu de ce vorbeşti aşa de bine mol-
doveneşte şi aduci la mers cu de-a noastre. De-acum
n-am să te mai cred că te temi de lup. E i ! e i! cum ţi
se pare aici în poiană? Aşă-i că erai să mori şi să nu
5 ştii ce-i frumos pe lume? Ia auzi privighitorile ce haz
fac! Ia auzi turturelele cum se îngînăl
— Moş Nichifor, oare n-om păţi ceva în noaptea
asta? Ce-a zice Iţic?
— Iţic? Lui Iţic i s-a păre c-a prins pe Dumnezeu
10 de-un picior, clnd te-a vede acasă. D a ’ ce crezi d-ta
că Iţic ştie ce-i pe lume? Cum sunt întîmplările la
drum? Aşa, numai să se mute de pe vatră pe cuptior,
ştie şi hleabul de baba mea, de-acasă. Giupîneşică,
ia să te vedem, ştii cum să faci focul?
15 Maica aşează gătejele, moş Nichifor scapără, şi
îndată amundoi aţiţă focul. Apoi moş Nichifor zice:
— V ezi, giupîneşică, cum pîrîie de frumos gătejele?
— V ăd, moş Nichifor, dar îmi tremură inima în
mine de frică!
20 — Ă ... ra? D a ’ ce, Doamne iartă-m ă, parcă eşti
din neamul lui Iţic. D a ’ fii mai cu inimă oleacă!
Ori, dacă eşti aşa de fricoasă, apoi sui în căruţă şi
te-aşterne pe somn, că noaptea-i numa un ceas;
acuş se face ziuă!
25 M aica, îmbărbătată de moş Nichifor, se suie în că­
ruţă şi se culcă. Iară moş Nichifor îşi aprinde luleaua,
aşterne cojocul şi se pune într-o rîlă jos, lingă fo c ; şi
pîc, p îc ! pîc, pîc! din lulea, cît pe ce era să-l prindă
som nul, cînd numai iaca că-i sare o scînteie pe nas!
30 — Ptiu, drace! asta trebuie să fie scînteie din găte­
jele culese de Maica, că tare m -a fr ip t... Dormi,
giupîneşică Maică?
— Parcă era să mă prindă somnul oleacă, moş
Nichifor, dar mi-au venit o mulţime de năluciri prin
35 cap, şi m-am trezit.
— Şi eu m ai tot aşa am p ă ţit: mi-a sărit o scînteie
pe nas, şi m i s-a spăriet somnul, de parcă am dormit
o noapte întreagă. L as’ , că poate să m ai doarmă cineva
de răul nebunelor istor de privighitori? parcă-şi fac
40 de cap, nu altăceva! D a ’ acum li-e şi lor vremea să
se drăgostească... Dormi, giupîneşică?

26
 — Parcă iar era să mă prindă somnul, moş Nichifor.
— Ştii una, giupîneşică? M ie-m i vine să sting fo­
cul, că tocmai acum, în durătul ista, m i-am adus
aminte că dihania de lup adulmecă şi vine după
5 fum.
— Stinge-1 moş Nichifor, dacă-i aşa.
Atunci moş Nichifor odată începe a turna la ţărnă
peste foc şi-l înăduşă.
— De-acum, giupîneşică, dormi fără grijă, că acuş
10 se face ziuă. N a, c-am stins focul şi am uitat să-mi
aprind luleaua 1 Dar las’ , că am scăpărători. Bată-vă
pustia, privighitori, să vă bată, că ştiu că vă dră-
gostiţi binel
Mai şede moş Nichifor aşa pe gînduri, pănă-şi
15 găteşte de băut luleaua, apoi se scoală binişor şi se
duce în vîrful degetelor lîngă căruţă. Maica începuse a
horăi puţin. Moş Nichifor o clatină încetişor şi zice:
— Giupîneşică, giupîneşică)
— A ud , moş N ichifor, răspunse Maica tresărind
20 spăimîntată.
— Ştii ce-am gîndit eu cît am stat lîngă foc?
— Ce, moş Nichifor?
— Ia, după ce-i adormi d-ta, să încalec pe o iapă şi
să mă răped acasă la mine, să-mi aduc un capăt şi se­
25 curea şi, cînd s-a zări de ziuă, sunt aici.
— V ai de mine, moş N ichifor, ce vorbeşti? Vrei să
mă găseşti moartă de frică cînd ii veni?
— Ba să te ferească Dumnezeu, de una ca asta,
giupîneşică) Ia las’ , nu te spăimînta, că am zis şi eu,
30 ia aşa, o vorbă în vîn t.
— Ba nu, moş Nichifor) De-acum nici nu vreau să
mai dorm ; mă dau jos şi am să şed toată noaptea lîngă
d-ta.
— Ba păzeşte-ţi treaba, giupîneşică; şezi binişor
35 unde şezi, că bine şezi.
— Ba iaca v i n ; ş-odată se dă jos şi vine pe iarbă,
lîngă moş Nichifor.
Şi ba unul una, ba altul alta, de la o vreme i-a
furat somnul pe amundoi, şi-au adormit duşi. Şi cînd
40 s-au trezit ei, era ziulica a lb ă )...

27
 — Iaca, giupineşică, şi sflnta ziu ă! Scoală-te şi hai
să vedem ce-i de făcut. Vezi că nu te-a mincat nimica?
Numai frica ţi-a fost mai mare.
Maica, în vorbele acestea, iar au adorm it... Iar moş
5 Nichifor, ca cel cu grija, s-a suit in căruţă şi a început
a scormoli in toate părţile pe supt coşolină, şi numai
iaca că dă de secure, de-o funie şi de un sfredeleac pe
pomoştina căruţei!
— Iaca, păcatele m ele! Cine-i cu pagubă, şi cu
10 păcat; mă miram eu să nu se îngrijească biata babă
de m ine, pănă într-atîta. Pentru c-am năpăstuit-o
chiar pe sflnta dreptate, am să-i duc un fes roş şi un
tulpan undelemniu, ca să-şi mai aducă aminte din
tinereţe. Eu se vede că m-am luat ieri cu luleaua.
15 Dar biata baba mea, bună-rea cum este, tot a ştiut
ce-mi trebuie la drum, numai nu le-a pus la locul
lo r... Dar ţi-ai găsit să ştie fem eiatrebilebărbatului!
— Giupineşică, giupineşică!
— Ce-i, moş Nichifor?
20 — D a ’ nu ştii una! Scoală-te, că am găsit şi secure
şi frlnghie, şi sfredel, şi tot ce-mi trebuie.
— Unde, moş Nichifor?
— Ia, pe supt buclucurile d-tale. Numai n-au avut
gură să răspundă. A m păţit şi noi ca un cerşitoriu care
25 şedea pe comoară şi cerea m ilostenie... D a’ bine că
s-au găsit şi acum ; tot biata babă se vede că le-a pus.
— Vezi cit eşti de avan moş Nichifor, cum iţi
Încarci sufletul de păcate?
— Apoi dă, giupineşică, văd şi eu că am greşit,
30 de-am ponegrit-o aşa de tare cătră d-ta. D a ’ de-acum
am să-i cint şi eu un cîntec de împăcare:
Sărmana băbuşca m ea!
Fie bună, fie rea,
Am să ţin casă cu ea.

35 Ş-odată suflecă moş Nichifor mînecele, taie un stu-

hariu de fag şi face un capăt minunat. Apoi îl aşează
cum trebuie, pune roata la loc, înhamă iepele, iese
încet-încet la drum şi zice:

28
 — Sui, giuplneşică, şi haidem să mergem de-
acuml
Iepele, fiind hrănite şi odihnite bine, pe la prînzul
cel mare i-au pus în Piatră.
5 *—Iaca te-ai văzut ş-acasă, giupîneşicăl
— Slava lui Dumnezeu, moş Nichifor, că şi-n pă­
dure nu mi-a fost rău...
— Aşa este, giupîneşică, nu-i vorbă, dar ca la casa
omului nu-i nicăiurea.
10 Şi, din vorbă in vorbă, au şi ajuns la poarta lui giupîn
Iţic. Iţic tocmai-atunci venea de la şcoală şi, cînd a
văzut pe Maica, nu mai ştia ce să facă de bucurie.
Dar cînd a mai auzit şi despre intîmplarea ce au avut,
şi cum i-a scăpat Dumnezeu din primejdie, nu ştia cum
15 să mulţămească lui moş Nichifor. Cu ce nu l-au dăruit
ei? Că se mira şi el singur ce dăduse peste dinsul.
A doua zi, moş Nichifor a pornit înapoi cu alţi muş­
terii. Şi cînd au ajuns acasă, era foarte vesel, încît nu
ştia baba lui ce l-a găsit, de-i aşa cu chef, cum nu mai
20 fusese de multă vreme. După aceasta, tot la două-trei
săptămîni, giupîneşică Maica venea în Neamţ la socri
şi se întorcea acasă numai cu moş Nichifor, fără
să se mai teamă de lup...
După un an, sau după mai mulţi, moş Nichifor s-au
25 răsuflat, la un păhar cu vin, cătră un prieten al său,
despre întîmplarea din codrul Grumăzeştilor şi frica ce
a tras giupîneasa Maica... Prietenul lui moş Nichifor
s-a răsuflat şi el cătră alţi prieteni ai săi, şi de-atunci
oamenii, cum sunt oamenii, ca să-i puie singe rău la ini­
30 mă... au început a porecli pe moş Nichifor şi a-i zice:
„Nichifor Coţcariul, Nichifor Coţcariul“ . Şi poate acum
a fi oale şi ulcioare, şi tot Nichifor Coţcariul i-a rămas
bietului om numele şi pănă în ziulica de astăzi.
 P O V E S T E A U N U I OM L E N E Ş

Cică era odată intr-un sat un om grozav de leneş; de

leneş ce era, nici îmbucătura din gură nu şi-o mesteca.
Şi satul, văzînd că acest om nu se dă la muncă nici in
5 ruptul capului, hotărî să-l spînzure, pentru a nu mai
da pildă de lenevire şi altora. Şi aşa, se aleg vreo doi
oameni din sat şi se duc la casa leneşului, il um flă pe
sus, îl pun într-un car cu boi, ca pe un butuc nesim­
ţitor, şi hai cu dînsul la locul de spînzurătoarel
10 Aşa era pe vremea aceea.
Pe drum se întîlnesc ei cu o trăsură in care era o
cucoană. Cucoana, văzînd în carul cel cu boi un om
care sămăna a fi bolnav, întrebă cu milă pe cei doi ţă ­
rani, zicînd:
15 — Oameni bunii Se vede că omul cel din car e
bolnav, sărmanul, şi-l duceţi la vro doftoroaie undeva,
să se caute.
— Ba nu, cucoană, răspunse unul dintre ţărani; să
ierte cinstită faţa dumnevoastră, dar aista e un leneş
20 care nu credem să fi m ai avînd păreche în lume, şi-l du­
cem la spînzurătoare, ca să curăţim satul de-un trîndav.
— A le i! oameni buni, zise cucoana, înfiorîndu-se;
păcat, sărmanul, să moară ca un cine, fără de lege!
Mai bine duceţi-1 la moşie la m in e; iacătă curtea pe
25 costişa ceea. Eu am acolo un hambar plin cu posmagi,
ia aşa, pentru împrejurări grele, Doamne fereşte! A
mînca la posmagi şi-a trăi şi el pe lingă casa mea, că
doar ştiu că nu m-a mai perde Dumnezeu pentr-o bucă­
ţică de pine. D ă, suntem datori a ne ajuta unii pe alţii.
30 — I-auzi, măi leneşule, ce spune cucoana: că te-a

30
 pune la coteţ, intr-un hambar cu posmagi, zise unul
dintre săteni. Iaca peste ce noroc ai dat, bată-te intu-
nerecul să te bată, uriciunea oamenilor! Sai degrabă
din car şi mulţămeşte cucoanei, că te-a scăpat de la
5 moarte şi-ai dat peste belşug, luîndu-te sub aripa
dumisale. Noi gindeam să-ţi dăm sopon şi frînghie. Iar
cucoana, cu bunătatea dumisale, îţi dă adăpost şi pos­
magi; să tot trăieşti, să nu mai mori! Să-şi puie cine­
va obrazul pentru unul ca tine şi să te hrănească ca pe-
10 un trintor, mare minune-i şi asta! Dar tot de noroc să
se plingă cineva. Bine-a mai zis cine-a zis că „Boii ară
şi caii mănincă." Hai, dă răspuns cucoanei, ori aşa,
ori aşa, că n-are vreme de stat la vorbă cu noi.
— Dar muieţi-s posmagii? zise atunci leneşul, cu
15 jumătate de gură, fără să se cirnească din loc.
— Ce-a zis? întrebă cucoana pe săteni.
— Ce să zică, milostivă cucoană, răspunde unul. Ia,
întreabă, că muieţi-s posmagii?
— Vai de mine şi de mine, zise cucoana cu mirare,
20 încă asta n-am auzit! Da’ el nu poate să şi-i moaie?
— Auzi, măi leneşule: te prinzi să moi posmagii
singur, ori ba?
— Ba, răspunse leneşul. Trageţi mai bine tot înain­
te! Ce mai atîta grijă pentru astă pustie de gură!
25 Atunci unul dintre săteni zise cucoanei:
— Bunătatea dumnevoastră, milostivă cucoană,
dar degeaba mai voiţi a strica orzul pe gîşte. Vedeţi
bine că nu-1 ducem noi la spînzurătoare numai aşa, de
flori de cuc, să-i luăm năravul. Cum chitiţi? Un sat
30 întreg n-ar fi pus oare mină de la mină ca să poată face
dintr-însul ceva? Dar ai pe cine ajuta? Doar lenea-i
împărăteasă mare, ce-ţi baţi capul!
Cucoana atunci, cu toată bunăvoinţă ce ave, se le-
hămeteşte şi de binefacere şi de tot, zicînd:
35 — Oameni buni, faceţi dar cum v-a lumina Dumnezeu!
Iar sătenii duc pe leneş la locul cuvenit şi-i fac felul.
Şi iaca aşa au scăpat şi leneşul acela de săteni, şi
sătenii aceia de dinsul.
Mai poftească de-acum şi alţi leneşi în satul acela,
40 dacă le dă mina şi-i ţine cureaua.
Ş-am încălecat pe-o şea şi v-am spus povestea aşa.
 MOŞ ION R O A T Ă
(Anecdotă)

La 1857, pe cînd se ferbea Unirea in Iaşi, boierii

moldoveni liberali, ca de-alde Costache Hurmuzachi,
5 M . Kogălniceanu şi alţii, au găsit cu cale să cheme la
Adunare şi cîţiva ţărani fruntaşi, cîte unul de fiecare
judeţ, spre a lua şi ei parte la facerea acestui măreţ şi
nobil act naţional. Cum au ajuns ţăranii în Iaşi, boierii
au pus mină de la m ină, de i-au ferchezuit frumos şi
10 i-au îmbrăcat la fel, cu cheburi albe şi cuşme nouă, de
se mirau ţăranii ce berechet i-a găsit. A poi, se zice că
i-ar fi dat pe sama unuia dintre boieri să le ţie cuvînt,
ca să-i facă a înţelege scopul chemării lor la Iaşi.
— Oameni buni, ştiţi pentru ce sunteţi chemaţi aici,
15 între noi? zise boierul cu blîndeţă.
— Vom şti, cucoane, dacă n i-ţi spune, răspunse cu
sieală un ţăran mai bătrîn, scărpinîndu-se în cap.
— A poi, iaca ce, oameni buni: de sute de ani, două
ţări surori, creştine şi megieşe, Moldova noastră şi
20 Valahia sau Ţara Muntenească, de care poate-ţi fi auzit
vorbindu-se, se sfîşie şi se mănîncă între dînsele, spre
cumplita urgie şi peire a neamului românesc. Ţări su­
rori şi creştine, am zis, oameni bu ni; căci, precum ne
închinăm noi, moldovenii, aşa se închină şi fraţii
25 noştri din Valahia. Statura, vorba, hrana, îmbrăcămin­
tea şi toate obiceiurile cîte le avem noi le au întocmai
şi fraţii noştri munteni. Ţări megieşe, am zis, oameni
bu ni; căci numai pîrăuaşul M ilcov, ce trece pe la Foc­
şani, le desparte. „Să-l secăm dar dintr-o sorbire" şi să
30 facem sfînta Unire, adică înfrăţirea dorită de strămoşii

32
 J . cZ yJ h x. cX - h ^ r

^ ^ f^ ~ \ > ?•**•*. -O ’ a S i , f+ r v e J jr .

■VîL- ? € ^ L £ : £ j k > U l ^ } -'------

e^J ,
^ Tt-î - a -c f~)t___ _____
a* ~ c __ 'v~-*iJ
_ o _ _ _^___
Jh&TsiJL--SUel.
Ll . : $€ Ja-,L c2^_P ^ m . tC & c/lL^C it.
X-e&<- $£ rtu C s $ € J Q' ‘1- ^ ■**?•• A i

‘^ r - f ^ i * ? ~ i~ -7 }
(-V - — £ / l .* ■€^t i * iX s u ~ V ~ ft-^ tc ^ , o _____ _ ^ , "y * / ( ' t
______ Xvrvt— <?-*%*— > j ~ ţsţ.

^ 5 ^
iU.
^ i^ y u L c i^ : J z ir ^ r ^ ' t V —

^ & & ., * y u - f n ^ i u m ge_ A r ^ , ^ j i

jy ^ y -; ^ ' c* «

y y ^ y * & L /> 7 L

f - - £ f e w t 9 a : . ~ - >M k f ^ - l L .'- y - " *

/ ^ W ^ c . ^ 2 2 ^
r ~ r ^ -u -t- ai ^ - u ^ y - '
K t- A - < C £ J

Poveste, f a c s i m i l , m s . 4 .0 7 4 , f . l j v .
Albumul macedo-român, Buc., 1880, foaie de titlu
-Vop Ion Boală, facsimil, f. 6.
Isaia Teodorescu (Popa Duhu)
 noştri, pe care ei n-au putut s-o facă în împrejurările
grele de pe atunci. Iaca, oameni buni, ce treabă creş­
tinească şi frumoasă avem de făcut. Numai Dumnezeu
să ne-ajute! înţeles-aţi, vă rog, oameni buni, pentru ce
5 v-am chemat? Şi dacă aveţi ceva de zis, nu vă sfiiţi;
spuneţi verde, moldoveneşte, ca la nişte fraţi ce vă
suntem; că de-aceea ne-am adunat aici, ca să ne lumi­
năm unii pe alţii şi Dumnezeu să ne lumineze pe toţi
cum a şti el mai bine!
10 — înţelegem, cucoane, aşa a fi, răspunseră cîţiva ţă­
rani mai ruşinoşi; că, dă, dacă nu-ţi şti dumnevoas-
tră ce-i pe lume, noi, ţărănimea de la coarnele plu­
gului, avem să ştim ce-i bine şi ce-i rău?...
— Ba eu, drept să vă spun, cucoane, n-am înţeles!
15 cică zise cu îndrăzneală unul dintre ţărani, anume I o n
R o a tă . Ş-apoi, chiar dacă ne-am pricepe şi noi la cîte
ceva, cine se mai uită în gura noastră? Vorba ceea,
cucoane: „Ţăranul, cînd merge, tropăieşte, şi cînd vor­
beşte, hodorogeşte", să ierte cinstită faţa dumnevoas-
20 tră. Eu socot că treaba asta se putea face şi fără de noi;
că, dă, noi ştim a învîrti sapa, coasa şi secerea, dar
dumnevoastră învîrtiţi condeiul şi, cînd vreţi, ştiţi
a face din alb negru şi din negru alb... Dumnezeu v-a
dăruit cu minte, ca să ne povăţuiţi şi pe noi, prosti-
25 mea...
—Ba nu, oameni buni; s-a trecut vremea aceea, pe
cînd numai boierii făceau totul în ţara aceasta ş-o
storceau după plac. Astăzi toţi, de la vlădică pănă la
opincă, trebuie să luăm parte la nevoile şi la fericirea
3o ţării. Muncă şi cîştig, datorii şi drepturi, pentru toţi
deopotrivă.
Le spuse boierul apoi despre originea românilor, cum
şi de cine au fost ei aduşi pe aceste locuri; despre sufe­
rinţele lor şi cumau ajuns a fi dezbinaţi şi împrăştieţi
35 prin alte ţări. Le dă el pilde cîte şi mai multe: cu
smocul de nuiele, cu taurii învrăjbiţi şi, în sfirşit, se
sileşte bietul creştin din răsputeri a-i face să înţeleagă
care sunt roadele binefăcătoare ale Unirii, aducîndu-le
aminte că tot „pentru unirea tuturor" se roagă şi
40 sfînta biserică în toate zilele, mai bine de 1.850 de
ani.
33

a — ion Creangă — Opere voi. n

 — E i, oa m en i b u n i, cred că acu m a ţi p r ic e p u ţi
— P r ice p u t, cu coa n e, c ît se p oa te d e b in e , răspunseră
m a i t o ţ i . D um nezeu să v ă a ju te la cele b u n e l
— B a eu t o t n u , cu coa n e, răspunse m oşu l Io n R o a tă .
5 — D um nezeu să m ă ierte, m oş Io a n e , dar d u m n eta ,
cu m v ă d , eşti cam greu de c a p ; ia b a id e m in g ră d in ă ,
să v ă fa c a Înţelege şi m a i b in e . M oş Ioa n e , v e z i c o lo ,
in ograd ă la m in e , b o lo v a n u l c e l m are?
— î l v e d e m , cu coa n e.
10 — Ia fă b in e şi adă-1 ic i lin g ă m in e , zise b o ie r u l, care
şedea acu m p e un j i l ţ in m ijlo c u l ţă ra n ilor.
— S -a v em ierta re, cu co a n e , n -o m p u tă , că d oa r a co ­
l o - i g reu tate, nu şagă.
— Ia cea rcă şi v e z i.
15 M oş R o a tă se d u ce şi v rea să r id ic e b o lo v a n u l, d ar nu
p o a te .
— Ia d u -te şi d u m n eta , m oş V a s ile , şi d u m n eta ,
b a d e I lie , şi d u m n eta , b a d e P a n d e la ch i.
în s fîrş it, se d u c e i v r o 3 —4 ţă ra n i, u rn esc b o lo v a n u l
20 d in lo c , îl rid ic ă p e um ere ş i-l a d u c lin g ă b o ie r .
— E i, oa m en i b u n i, v e d e ţi? S-a dus m oş Io n şi n -a
p u tu t face treaba s in g u r ; dar cîn d v -a ţ i m a i dus c iţiv a
in tr-a ju to r, t r e a b a s-a fă c u t c u 'm a r e u ş u r in ţă , g reu ta­
tea n-a m a i fost aceea şi. P ov estea c in te cu lu i:
25 U n d e-i u n u l, n u -i p u tere,
L a n e v o i şi la d u r e r e ;
U n de-s m u lţi, p u terea cre şte ,
Şi d u şm an u l nu sporeşte'.

A şa şi cu .U n irea , oa m en i b u n ii C red eţi du m n evoas-

30 tră că , de-a a ju ta D u m n ezeu a se u n i M o ld o v a cu V a -
la b ia , av em să fim n u m ai a tîţia ? F r a ţii n oştri d in T ran ­
silv a n ia , B u co v in a , B asa ra bia şi c e i de p este D u n ărea,
d in M aced on ia şi de prin a lte p ă rţi a le lu m ii, n u m a i să
ne v a d ă că tră im b in e , şi e i se v o r b u cu ra şi n e v o r
35 iu b i, de n -or m a i în d ră zn i d u şm a n ii, in v e c ii v e c ilo r ,
a ş e lega de rom â n i. D -a p o i fr a ţii n oştri d e sin g e :
fr a n ţu jii, it a lie n ii, s p a n io lii şi p o r tu g e z ii, c e a ştea p tă ?
L a |orice in tîm p la re , D oa m n e fereşte, stau gata să-şi
v e rse sln gele p en tru n o i ... U n irea fa ce p u te re a , oa-
40 m en i b u n i. E i, a cu m cred c -a ţi în ţeles ş i ră sin ţe le s.

34
 — Ba eu, unul, să iertaţi dumnevoastră, cucoane,
Încă tot n-am înţeles, răspunde moş Roată.
— Cum se face asta, moş Ioane? Mai bine ce v-am
tălm ăcit, şi un copil putea să Înţeleagă.
— Mai aşa, cucoane, răspunseră ceilalţi.
— Moş Ioane, zise acum boierul, cam tulburat de
multă obosală, ia spune dumneta, In legea dumitale,
cum ai Înţeles, cum n-ai înţeles, de clnd se face atlta
vorbă; să auzim şi noii
— D ă, cucoane, să nu vă fie cu supărare, dar de la
vorbă şi pănă la faptă este mare deosebire... Dumne­
voastră, ca fie c a r e b o ie r , numai ne-aţi poruncit să
aducem bolovanul, dar n-aţi pus umărul împreună cu
noi la adus, cum ne spuneaţi dinioarea, că de-acum toţi
au să ieie parte la sarcini: de la vlădică pănă la opincă.
Bine-ar fi dac-ar fi aşa, cucoane, căci la războiu îna­
poi şi la pomană năvală, parcă nu prea vine la soco­
tea lă ... Iar de la bolovanul dumnevoastră am înţe­
les aşa: că pănă acum noi, ţăranii, am dus fiecare cite-o
peatră mai mare sau mai mică pe umere: însă acum sun­
tem chemaţi a purta împreună tot noi, o p in c a , o stîncă
pe umerele noastre... Să dea Dom nul, cucoane, să fie
altfel, că mie unuia, nu mi-a pără ră u ...
La aceste vorbe, ţăranii ceialalţi au început a stringe
din umere, a se uita lung unul la altul şi a zice:
— Ia , poate că şi Roată al nostru să aibă dreptate 1...
Iar boierul, lulndu-i înainte cu glum e, a înghiţit
găluşca şi a tăcut molcum.
 POPA DUHU

Cine-a întîlnit vrodată In calea sa un popă, Îmbrăcat

cu straie sărăcuţe, scurt la stat, sm olit la faţă, cu capul
pleş, mergind cu pas rar, încet şi gînditor, răspunzînd
5 îndesat „sluga dum itale" cui nu-1 trecea cu vederea,
căscînd cu zgomot clnd nu-şi găsea omul cu care să stea
la vorbă, făcînd lungi popasuri prin aleiele ascunse
ale grădinilor publice din Iaşi, clte cu o carte in m ină,
tresărind la cîntecul păserelelor şi oprindu-se cu mirare
10 lingă moşinoaiele de furnici, pe care le numea el „repu­
blici înţelepte", dezmerdînd iarba şi florile clmpului,
icoane ale vieţii omeneşti, pe care le uda clte c-o lacri­
mă ferbinte din ochii săi şi apoi, cuprins de foame şi
obosit de osteneală şi gîndire, îşi lua cătinel drumul
15 spre gazdă, unde-1 aştepta sărăcia cu masa întinsă.
Acesta era părintele Isaia Duhu, născut în satul
Cogeasca-Veche din judeţul Iaşi.
Patru păreţi străini, afumaţi şi îmbrăcaţi cu rogo­
jin i; teancuri de traftoloage greceşti, latineşti, bulgă-
20 reşti, franţuzeşti, ruseşti şi româneşti, pline de pa­
injeni şi aruncate în neregulă prin ce.le unghere, un
lighean de lut cu ibric pentru spalat, în mijlocul odăiei,
apărie pe jos, gunoiu şi gindaci fojgăind în toate păr­
ţile , o pîne uscată pe masă şi un motan ghemuit după
25 sobă era toată averea sfinţiei-sale.
Mare de inim ă, iar de gură şi mai mare, părintele
Duhu nu se învrednicise de o viaţă mai bună; dar se
vede că nici poftea el una aşa, de vreme ce nu-şi astîm -
păra gura cătră m ai-marii săi măcar să-l fi picat cu
30 luminarea.

36
 De copil, la Beminarul Socola, unde-a învăţat carte,
mai m ult Bingur decît de la profesori, îşi punea dege­
tele pe o peatră şi le bătea cu alta, de ciudă că nu Bcriu
frum os; Be lovea cu pumnul peste cap, cînd vedea că
5 nici dascălul nu putea să-i tălmăcească bine ceva, şi
vai de şcolarii care-1 sminteau de la învăţătură I
Aşa fiind el, cică unul dintre călugării Socolei a zis
că e bun de călugăr, numindu-1 „Duh diavolesc1', şi de
unde pînă unde l-a şi călugărit, şi Duhu i-a rămas
10 numele. Iară el iBaia Teodorescu se iscălea. Şi din
şcolar, profesor a ajuns la Socola; şi duh din duhul Bău
a dat şcolarilor săi o bucată de vreme. Dar purici m ulţi
nu făcea el într-un loc, Doamne fereşte, căci era duh
neastîmpărat şi neîmpăcat chiar cu Bine însuşi. Nici
15 lacom de avere, nici de cinuri; m ulţăm it cu cît avea,
cu cît n-avea, cînd te mieri ce nu-i venea la Bocoteală,
ie-ţi, popo, desagii şi toiagul, şi pe ici ţi-e drum ul!
Vorba ceea: „GeaBta cu trepădatele, că nu-s departe
satele".
20 A ci era la Socola, aci în Iaşi, aci la monăstirea şi
în Tîrgul-Neamţului profesor, de unde cutriera mun­
ţii în sudoarea frunţii, şi mai la tot paBul cînta:

Ruinată cetăţuie, ce acopere-acel munte,

Şi de unde ochiul vede lucruri m ultei

25 A p oi:
Pe o stîncă neagră, într-un vechiu castel,
Unde curge-n vale un rîu m ititel.

Iar la urma urmelor:

Pasere galbănă-n cioc,
30 Rău m i-ai cîntat de n o roci...

Şi tot aşa, şi iar aşa, pănă i se făcea viaţa neagră şi

a ici; apoi iar Be Întorcea la Iaşi, Indrăgindu-i pentru
o bucată de vrem e.
Duh neastîmpărat şi cutezător în predicele sale de
35 pe amvoanele bisericelor, înţepa ca vespea, zicînd:
— E lisei a curăţit de lepră pe Neeman Sirianul,
trimiţlndu-1 să B e scalde in rîul Iordanului. Iară eu vă

37
 trimit la Căcaina1, ca să vă curăţiţi de lepra ignoranţei
şi a trîndăviei l
— Odată era o floare, numită ruşinea fetelor, foarte
răspîndită în ţară la noi; dar de cînd au luat „mîrşa-
5 vele de modă“2 locul gospodinelor românce, această
floare a început a dispăre din grădinele şi ţarinile
noastre.
— Cine are urechi de auzit să audă l
Iar pe cei slugarnici, mîndri şi luxoşi îi arăta cu
10 degetul, zicînd:
— Făţarnice, a zis Hristos, curăţă mai întăi partea
cea dinlăuntru a paharului şi a blidului, ca să fie şi
cea dinafară curată!
Şi cîte şi mai cîte, publicate prin jurnalul P redicato-
15 ru l m oralului evanghelic, redactat de dînsul, pănă i-a
luat chiriarhia puterea de predicator. Dar părintelui
Duhu nu i-a tors mă-sa pe limbă.
O dată, slujind un episcop oarecare de hramul bise
cei, la Bunavestire din Iaşi, părintele Duhu întră
20 în biserică, se închină rar pe la icoane, şi cum era lume
multă adunată, şi episcopul sta în strana arhierească,
îmbrăcat pompos şi cu mitra pe cap, părintele Duhu
se opreşte în faţă-i şi zice în gura mare, clătinînd din
cap:
25 — Dragul mamei Cînilic, bine-ţi şede m itropolit!
Unde-i neneacă-ta să te vadă? A poi, oftînd adînc, mai
adaugă: Cînd veţi vedâ uriciunea pustiirii stînd la
locul unde nu se cade să steie, să ştiţi că aproape este
sfîrşitul, a zis HristOB.
30 După aceea se trage cu despreţ din faţa episcopului
şi, ieşind din biserică, îşi caută de drum.
Iară ceilalţi popi, înlemniţi cu mînile la piept, cît
pe ce să cadă ameţiţi din picioare, de frică şi de ruşinea
arhipăstorului.
35 Nu tîrziu după aceasta, mitropolitul face pe părin-
, tele Duhu arhimandrit cu mitră, adică îi dă voie să
poarte straie de mii de lei, fără să aibă cu ce să şi le
cumpere.*8

1 Mic rîuşor din Iaşi, care se varsă In Bahlui.

8 Marşandele.

J8
 Şi părintele Isaia, în loc să umble morţiş, ca alţi
popi, după cerşitorit, luînd şi de pe viu şi de pe mort,
să aibă cu ce se împopoţona, el, dimpotrivă, zicea că
este de altă părere, şi anume: „Decît să dai de pomană
5 la calici sîmbătă, mai bine ceva de băut mahmurilor,
marţa“ ...
Odată, chemînd epitropul unei biserici m ai sără­
cuţe pe părintele Duhu să slujească de hram, sfinţia-
sa şi-a atîrnat la piept o cruce mare de lemn, legată cu
10 sfoară groasă de cînepă, zicînd:
— lartă-m ă, Doamne, că te-am spînzurat cu aţă,
neavînd lanţ de aur, nici de argint, cu care te spîn-
zură mai marii m ei, arhiereii...
La Mănăstirea Neamţului, stînd adeseori de vorbă
15 cu stariţul Naftanail, părintele Duhu îi zicea, şfi-
chiuindu-1, că ruşii din această lavră românească s-au
puiezit, ca şi holera adusă în Moldova pe cozile cailor
ruseşti la 1828. Stariţul, nemaiputîndu-i sta împo­
trivă, zicea de la o vrem e: „H ai pacam, părinte Isa-
20 ia“ , cinstindu-1 cu rachiu îndulcit cu miere, pahar după
pahar, pănă ce părintele Duhu spunea:
— Lasă-mă în pace, cuvioase, că se învîrteşte lumea
cu mine de-atîta aghiazmă rusască; mai bine să ne
împăcăm. Şi începea a-i cînta irmosul următoriu, pe
25 glas al doilea: „Um blat-au Israil prin valul cel învăluit,
c-un ulcior legat de gît şi c-un curcan fript, că s-a pros-
lăvit“ .
Apoi antifoanele beţivilor, pe glas al patrulea: „Din
tinereţele mele, multe oale şi ulcele se luptă cu m ine;
30 dar mai multe păhărele, cîte stele sînt pe ceriu...
Ploscuţa m ea, iubit vas,
Pasere cu dulce glas,
Eu la gură te rădic,
Tu îmi cînţi: coglic! coglic!
35 Şi nu mă-ndur să te las,
Căci 'mă plesneşti tot în nas...

V a i, sărace poloboace,
De te-ai face mai încoace;
Să ne strîngem vro cîţiva,
40 N oi, spre mîntuirea ta.

39
 Ş-om mai veni vro doi-trei
Şi ţi-om pune-un căpătăiu,
Ş-om aduce-un popă rus,
Şi te-a da cu fundu-n su s!“

5 Unui arhimandrit grec ce blagoslovea pe diacon la

slujbă: „Să indrepteze Domnul paşii lui spre tot lucrul
bun“ , părintele Duhu îi zise:
— Ba mai bine să indrepteze Domnul paşii voştri
peste Dunărea, cuvioşilor, că destul ne-aţi pîngărit
10 biserica şi neamul cu smeritele voastre blagoslovenii.
Profesorului Columb de la liceu, care zise odată
părintelui Isaia „Bună dimineaţa, Duhule“ , el îi răs­
punse:
— Mulţămesc, cadavrulel Şi cred că ai la ştiinţă
15 că cuvintele popă şi profesor se încep cu „pocoiu“
ca şi substantivul porcule.
Popilor de m ir, pe care îi numea haldei, le cinta
antifoanele următoare:
„Diaconii şi cu pocbii, de treji ce sunt, de-abia văd
20 cu ochii. Iar mamelor preutese, beţia din cap nu le mai
iese!“
Şi cîte ponturi şi ponosuri nu da dintr-insul, de-i
era şi lui lehamete citeodată să se mai întîlnească cu
cineva şi să-l mai stîrnească la vorbă.
25 O dată ieşind supărat de la Mitropolie, îl întîlneşte
părintele Arbore de la Bărnovschi şi-l întreabă:
— De unde v ii, părinte Isaie?
— Nu ştiu 1
— încotro ai luat-o, părinte Isaie?
30 — Nu ştiul
— Cum aşa, de nu ştii nici de unde v ii, nici încotro
te duci?!
— Iaca cum, răspunse părintele Duhu: cind eram
băiet, stupeam în palma stingă, apoi trînteam cu
35 muchea palmei celeilalte in stupit şi, în care parte
sărea el, într-acolo apucam şi eu.
— Şi acum to t aşa faci? întrebă părintele Arbore.
— T o t, batăr să crape dracul!

40
 — Dar dacă, din intîmplare, ar sări stupitul înspre
Golia1, cum ţi s-ar pără?
— Dar ştii că m-ai ars, haldeule? I zise părintele
Duhu, luîndu-şi tălpăşiţa, Dunăre de mînios.
5 La cea din urmă, stringind părintele Duhu para cîte
para, şi-a comisionat cărţi spiritiste şi, cetindu-le,
cică a zis cătră oarecine:
— Aceste cărţi, încăpînd în mina unor şarlatani igno­
ranţi, ai să auzi vorbindu-se că fac minuni, ca sfinţii.
10 Şi sfînt să fie rostul părintelui Duhu, căci tocmai
aşa s-a întlmplat.
Intr-una din zile, neavlnd el cu ce să-şi cumpere
pine, le-a luat cu vravul şi le-a vîndut directoraşului
unei şcoale primare cu te mieri ce. Şi de-atunci începu­
15 tul spiritiştilor în Iaşi. De-atunci Grigore Nazianzul,
Efrem Şirul, Solomon înţeleptul şi alţi răposaţi de
veacuri nu se mai pot linişti în morminte; întrebare
peste întrebare li se face. Ş-apoi, ia să nu răspundă, că
dracu-i a lor pe şepte ani.
20 Auzind părintele Duhu că s-a făcut zvon prin Iaşi
despre nişte năzdrăvănii ca aceste, cică s-a luat sfinţia-
sa pe gînduri, zicînd:
— Vai de cel ce se sminteşte, dar mai vai de cel prin
care vine sminteala 1
25 Şi poate că din această pricină bolnăvindu-se greu,
şi-a dat duhul, tocmai cînd ajunsese îngrijitor la bise­
rica Nicoriţa din Tataraşi; de unde aproape fiindu-i
ţinterimul Eternitatea, şi-a luat acolo casă de veci,
fie-i ţăr ~ r,‘ J_ ' ’ mai ba să-l vadă
30 cineva

1 Biserica din Iaşi, care cuprinde şi casă de nebuni.

 CINCI PINI
(Anecdotă)

Doi oameni, cunoscuţi unul cu altu l, călătoreau

odată, vara, pe un drum. Unul avea în traista sa trei
5 pîni, şi celalalt două pini. De la o vreme, fiindu-le
foame, poposesc la umbra unei răchiţi pletoase, lingă
o fîntînă cu ciutură, scoate fiecare pînile ce avea şi se
pun să mănînce împreună, ca să aibă m ai mare poftă
de mîncare.
10 Tocmai cînd scoaseră pînile din traiste, iaca un al
treile drumeţ, necunoscut, îi ajunge din urmă şi se
opreşte lîngă dînşii, dîndu-le ziua bună. Apoi se roagă
să-i deie şi lui ceva de mîncare, căci e tare flămînd
şi n-are nimica merinde la dînsul, nici de unde cum-
15 păra.
— Poftim , om bun, de-i ospăta împreună cu noi,
ziseră cei doi drumeţi călătorului străin; căci, mila
Domnului 1 unde mănîncă doi mai poate mînca şi al
treilea.
20 Călătorul străin, flămînd cum era, nemaiaşteptînd
multă poftire, se aşază jos lîngă cei doi, şi încep a
mînca cu toţii la pîne goală şi a bă apă rece din fîntînă,
căci altă udătură nu aveau. Şi mănîncă ei la un loc
tustrei, şi mănîncă, pănă ce gătesc de mîncat toate cele
25 cinci pîni, de parcă n-au mai fost.
După ce-au mîntuit de mîncat, călătorul străin
scoate cinci lei din pungă şi-i dă, din întîmplare, celui
ce avusese trei pîni, zicînd:
— Primiţi, vă rog, oameni buni, această mică mul-
30 ţămită de la mine, pentru că mi-aţi dat demîncare la

42
 nevoie; veţi cinsti mai Încolo cîte un pahar de vin, sau
veţi face cu banii ce veţi pofti. Nu sunt vrednic să vă
mulţămesc de binele ce mi-aţi făcut, căci nu vedeam
lumea înaintea ochilor de flămind ce eram.
5 Cei doi nu prea voiau să primească, dar, după multă
stăruinţă din partea celui al treilea, au primit. De la
o vreme, călătorul străin şi-a luat ziua bună de la cei
doi şi apoi şi-a căutat de drum. Ceilalţi mai rămîn
oleacă sub răchită, la umbră, să odihnească bucatele.
10 Şi, din vorbă in vorbă, cel ce avuse trei pîni dă doi lei
celui cu două pini, zicînd:
— Ţine, frate, partea dumitale, şi fă ce vrei cu
dînsa. Ai avut două pini întregi, doi lei ţi se cuvin.
Şi mie îmi opresc trei lei, fiindc-am avut trei pîni
15 întregi, şi tot ca ale tale de mari, după cum ştii.
— Cum aşa?! zise celalalt cu despreţ; pentru ce nu­
mai doi lei, şi nu doi şi jumătate, partea dreaptă ce ni
se cuvine fiecăruia? Omul putea să nu ne deie nimic,
şi atunci cum rămînea?
20 — Cum să rămîie? zise cel cu trei p în i; atunci aş fi
avut eu pomană pentru partea ce mi se cuvine de la
trei pîni, iar tu, de la două, şi pace bună! Acum, Insă,
noi am mincat degeaba, şi banii pentru pine îi avem în
pungă cu prisos: eu trei lei şi tu doi lei, fiecare după
25 numărul pinilor ce am avut. Mai dreaptă împărţeală
decît aceasta nu cred că se mai poate nici la Dum­
nezeu sfîntul.
— Ba nu, prietene, zise cel cu două pîni. Eu nu mă
ţin că mi-ai făcut parte dreaptă. Haide să ne judecăm,
30 şi cum a zice judecata, aşa să rămîie.
— Haide şi la judecată, zise celalalt, dacă nu te
mulţămeşti. Cred că şi judecata are să-mi găsească
dreptate, deşi nu m-am tîrît prin judecăţi de cînd sunt.
Şi aşa, pornesc ei la drum, cu hotărîrea să se judece.
35 Şi cum ajung într-un loc unde era judecătorie, se înfă­
ţoşează înaintea judecătorului şi încep a spune împre­
jurarea din capăt, pe rînd fiecare j'cum 'a venit întîm-
plarea de au călătorit împreună, de au stat la masă
împreună, cîte pîni a avut fiecare, cum a mîncat dru­
40 meţul cel străin la masa lor, deopotrivă cu dînşii,

43
 cum le-a dat cinci lei drept mulţămită şi cum cel cu
trei pini a găsit cu cale să-i împartă.
Judecătorul, după ce-i ascultă pe amîndoi cu luare
aminte, zise celui cu două pini:
5 — Şi nu eşti mulţămit cu împărţeala ce s-a făcut,
omule?
— Nu, domnule judecător, zise nemulţămitul; noi
n-am avut de gînd B ă luăm plată de la drumeţul străin
pentru mîncarea ce i-am dat; dar, dac-a venit întîm-
10 plarea de-aşa, apoi trebuie să împărţim drept în două
ceea ce ne-a dăruit oaspetele nostru. Aşa cred eu că ar
fi cu cale, cînd e vorba de dreptate.
— Dacă e vorba de dreptate, zise judecătorul, apoi fă
bine de înapoieşte un leu istuialalt, care spui c-a avut
15 trei pini.
— De asta chiar mă cuprinde mirare, domnule ju­
decător, zise nemulţămitul cu îndrăzneală. Eu am
venit înaintea judecăţei să capăt dreptate, şi văd că
dumneta, care ştii legile, mai rău mă acufunzi. De-a
20 fi să fie tot aşa şi judecata dinaintea lui Dumnezeu, apoi
vai de lumel
— Aşa ţi se pare dumitale, zise judecătorul liniştit,
dar ia să vezi că nu-i aşa. Ai avut dumneta două pîni?
— Da, domnule judecător, două am avut.
25 — Tovarăşul dumitale avut-a trei pîni?
— Da, domnule judecător, trei a avut.
— Udătură ceva avut-aţi vreunul?
— Nimic, domnule judecător, numai pîne goală şi
apă răce din fîntînă, fie de sufletul cui a făcut-o
30 acolo, în calea trecătorilor.
— Dinioarea, parcă singur mi-ai spus, zise judecă­
torul, că aţi mîncat toţi tot ca unul de mult; aşa este?
— Aşa este, domnule judecător.
— Acum, ia să statornicim rînduiala următoare, ca
35 să se poată şti hotărit care cită pîne a mîncat. Să zicem
că s-a tăiat fiecare pîne în cîte trei bucăţi deopotrivă
de mari: cîte bucăţi ai fi avut dumneta, care spui că
avuşi două pîni?
— Şese bucăţi aş fi avut, domnule judecător.
40 — Dar tovarăşul dumitale, care spui că avu trei
pini?
 — Nouă bucăţi ar fi avut, domnule judecător.
— Acum, cite fac la un loc şese bucăţi şi cu nouă
bucăţi?
— Cincisprezece bucăţi, domnule judecător.
5 — Cîţi oameni aţi mîncat aceste cincisprezece bu­
căţi de pine?
— Trei oameni, domnule judecător.
— Bun! Cîte cîte bucăţi vin de fiecare om?
— Cîte cinci bucăţi, domnule judecător.
10 — Acum, ţii minte cîte bucăţi ai fi avut dumneta?
— Şese bucăţi, domnule judecător.
— Dar de mîncat, cîte ai mîncat dumneta?
— Cinci bucăţi, domnule judecător.
— Şi cîte ţi-au mai rămas de întrecut?
15 — Numai o bucată, domnule judecător. •
— Acum să stăm aici, în ceea ce te priveşte pe dum­
neta, şi să luăm pe istalalt la rînd. Ţii minte cîte
bucăţi de pîne ar fi avut tovarăşul d-tale?
— Nouă bucăţi, domnule judecător.
20 — Şi cîte a mîncat el de toate?
— Cinci bucăţi, ca şi mine, domnule judecător.
— Dar de întrecut, cîte i-au mai rămaB?
— Patru bucăţi, domnule judecător.
— Bun l Ia, acuş avem să ne înţelegem cît se poate de
25 bine. Vra să zică, dumneta ai avut numai o bucată de
întrecut, iar tovarăşul dumitale, patiu bucăţi. Acum
o bucată de pîne rămasă de la dumneta şi cu
patru bucăţi de la istalalt fac la un loc cinci
bucăţi?
30 — Taman cinci, domnule judecător.
— Este adevărat că aceste bucăţi de pîne le-a mîncat
oaspetele dumnevoastră, care spui că v-a dat cinci lei
drept mulţămită?
— Adevărat este, domnule judecător.
35 — Aşadar, dumitale ţi se cuvine numai un leu, fiind­
că numai o bucată de pîne ai avut de întrecut, şi aceas­
ta, ca şi cum ai fi avut-o de vînzare, deoarece aţi pri­
mit bani de la oaspetele dumnevoastră. Iar tovarăşu­
lui dumitale i se cuvin patru lei, fiindcă patru bucăţi
40 de pîne a avut de întrecut. Acum, dară, fă bine de îna-
poieşte un leu tovarăşului dumitale. Şi dacă te crezi

45
 nedreptăţit, du-te şi la Dumnezeu, şi las’ dacă ţi-a
face şi el judecată mai dreaptă decît aceasta 1
Cel cu două pini, văzind că nu m ai are Încotro şovăi,
Inapoieşte un leu tovarăşului său, cam cu părere de
5 rău, şi pleacă ruşinat.
Cel cu trei pini insă, uim it de aşa judecată, mulţă-
meşte judecătorului şi apoi iese, ziclnd cu mirare:
— Dac-ar fi pretutindene tot asemenea judecători,
ce nu iubesc a li clnta cucul din faţă, cei ce n-au drep-
10 tate n-ar mai năzui In veci şi-n pururea la judecată.
Corciogarii, porecliţi şi apărători, nemaiavlnd chip
de traiu numai din minciuni, sau s-ar apuca de mun­
că, sau ar trebui, In toată viaţa lor, să tragă pe dracul
de coadă...
15 Iar societatea bună ar rămlne neblntuită.

Iaşi, 22 ianuarie 1883

 IO A N R O A T A ŞI V O D Ă C U ZA

Intre ţăranii fruntaşi care au luat parte, împreună

cu boierii, cu episcopii şi cu mitropolitul ţării Ia
Divanul ad-hoc din Moldova, în 1857, era şi moş
5 Ion Roată, om cinstit şi cuviincios, cum sunt mai
toţi ţăranii români de pretutindeni. Numai atîta,
că moş Ion Roată, după cîte văzuse şi după cîte pă-
ise el în viaţa sa, nu prea punea temeiu pe vorbele
)oiereşti şi avea gîdilici la lim bă, adică spunea omu-
10 ui verde în ochi, fie cine-a fi, cînd îl scormolea ceva
a inimă. Aşa e ţăranul: nu prea ştie m ulte. Şi moş
! on Roată, fiind ţăran, cum v-am spus, deşi se-n-
vrednicise a fi acum pintre boieri, nu avea ascunză­
tori în sufletul său.
15 In Divanul ad-hoc din Moldova erau boieri de toată
m îna: şi m ai mari, şi mai m ic i; şi m ai bătrîni, şi
mai tin eri; şi mai învăţaţi, şi m ai neînvăţaţi, cum îi
apucase tim pul. Intre aceşti din urmă erau de-alde
bătrînul Alecu Forăscu, poreclit şi Tololoiu, Grigore
20 Cuza şi alţi cîţiva de-alde aceştia, care, ţiindu-se
de obiceiurile strămoşeşti, în toate sărbătorile as­
cultau cu evlavie slujba bisericească de la început
pănă la sfîrşit, cîntînd şi cetind la strană de-a valma
cu dascălii şi preuţii bisericii; iar la zile mari, ca să
25 le ticnească veselia, împărţeau bucăţica de pine cu
orfanii, cu văduvele şi cu alţi nevoieşi, cum apucase
din părinţi. A tîta-i ajungea capul, atîta făceau şi ei
pe. vremea lor, Dumnezeu să-i ierte şi să-i odihneas­
că, unde-or fi acolo, că bună inimă aveau.

47
 Dar să ne Întoarcem iar la Divanul ad-hoc. A ici, ca
in toate adunările de feliul acestora, se făcea vorbă
m u ltă ; şi era lucru firesc să se facă, fiind In luptă
tim p u l d e f a ţ ă c u c e l tr e c u t , pentru cea mai dreaptă
5 cauză a neamului românesc: Unirea, sflnta Unire!
Boierii cei m ai tineri, crescuţi de m ici în străină­
tate numai cu franţuzească şi nemţească, erau cîrti-
tori asupra tr e c u tu lu i şi cei mai guralii totodată.
Vorba, portul şi apucăturile bătrîneşti nu le mai
10 venea la socoteală. Şi din această pricină, unia,
în aprinderea lor, numeau pe cei bătrîni: rugini în­
vechite, işlicari, strigoi şi clte le mai venea în m inte,
după cum le era şi creşterea; dă, învăţaţi n u -s?...
Nu-i vorbă că şi nătingia unor bătrîni era mare.
15 Uneori, clnd se m lniau, dădeau şi ei tinerilor cîte-un
ibrişin pe la nas, numindu-i: bonjurişti, duelgii,
pantalonari, oameni sm intiţi la minte şi ciocoi în­
fumuraţi, lepădaţi de lege, stricători de limbă şi de
obiceiuri. In aşa împoncişare de idei se aflau boierii
20 bătrîni cu tineretul din Divanul ad-hoc al Moldovei,
cu toate că şi unii şi alţii erau pentru „Unire“ . Numai
atîta, că bătrînii voiau „U nire" cu tocmală, iar
tinerii „U nire" fără socoteală, cum s-a şi făcut.
Toate ca toatele, dar mare luptă aveau unia dintre
25 boierii tineri cu cu conul Alecu Forăscu, care, una-
două, îi tolocănea, mustrîndu-i: ba că nu vorbesc
drept româneşte, cum vorbeau părinţii lor, ci au cor-
chezit graiul strămoşesc, de nu-i mai înţelege nim ene;
ba că „umblaţi cu şurubele, să ne trageţi bu tu cu l";
30 ba că „face omul cu cineva o tovărăşie cît de mică,
şi tot urmează învoială între părţi, iar nu aşa cu ochii
închişi", căci, „dacă n-ai carte, n-ai parte", scurtă
socoteală; ba că, „de clnd cu străinătatea, v-aţi înstră­
inat şi legea, şi lim ba, şi inima, şi chiar dragostea
35 sătenilor; şi după nepăsarea şi risipa ce o facem,
zvîrlind banul pe lucruri de nimica, puţin mai avem
de înstrăinat, şi nu-i departe vremea aceea, pe cit
văd eu. întrebaţi pe bieţii nimernici de săteni, să
spuie ei dacă mai cunosc cine le e stăpin. Au rămas
40 ca nişte cîni ai nimănui, sărmanii oam eni! Cine se
scoală mai de dimineaţă, acela e mai mare în sat

48
 la ei, de-i horopseşte şi-i ţuhăieşte mai rău decît pe
vitei Ciocoismul şi străinii să trăiască, şi las’ pe dîn-
şii, că ne scot ei la covrigii" Ba că „vai de ţara care
ajunge s-o puie copiii la c a le "; ba că „vorba m ultă,
5 sărăcia om ului", şi, dacă li-i treaba de-aşa, facă ei
ce-or şti, că el mai bine se duce acasă, că-i plouă caii
în spate şi-i stau vitele cu dinţii la stele, din pricina
slugilor, cărora puţin le pasă de munca stăpînului;
şi cîte şi mai cîte năzdrăvănii de-alde aceste. L as’
io pe bătrîni să te descînte şi să te judece ei, în legea
lor, că nu-ţi mai trebuie alt popă... Şi iaca aşa cu
de-alde cuconul Alecu Forăscu.
Acum vine alta la rînd.
într-una din zile, cum vorbea frumos un boier din-
15 tre cei tineri, iaca şi moş Ion Roată sare cu gura:
— Aveţi bunătate de vorbiţi m ai moldoveneşte,
cucoane, să ne dumirim şi n o i; căci eu, unul, drept
vă spun, că nu pricep nim ica, păcatele m ele!
U n oarecare boier întîmpină atunci pe moş Ion
20 Roată, zicîndu-i cu glas poruncitor şi răutăcios:
— Dar ce nevoie mare este să Înţelegi tu , mojicule?
Tacă-ţi leoarba, dac-ai venit a ici; c-apoi întoarce-
ne-vom noi acasă, şi helbet 1 nu ţi-a lua nime din spate
ce ştiu e u ... Auzi obrăznicie! T u ... c u o p tz e c i d e m ii
25 d e fă l c i d e m o şie, şi el un ghiorlan c-un petec de pă-
m înt, şi uite ce gură face alăturea cu m in e i...
Moş Roată, simţindu-se lovit pănă în suflet, răs­
punde atunci cu glas pllngător:
— Dar bine, cucoane, dacă nu v -a fost cu plăcere
30 să pricepem şi noi cîte ceva din cele ce spuneţi dumne-
voastră, de ce ne-aţi m ai adus aici să vă bateţi joc
de noi? E i, cucoane, cucoane! Puternic eşti, megieş
îm i eşti, ca răzeş ce mă găsesc, şi ştiu bine că n-are
să-mi fie moale clnd m-oiu întoarce acasă, unde mă
35 aşteaptă nevoile. Dar să nu vă fie cu supărare, ia,
palmele aceste ţărăneşti ale noastre, străpunse de
pălămidă şi pline de bătături, cum le vedeţi, vă ţin
pe d-nevoastră de-atîta amar de vreme şi vă fac să
huzuriţi de bine. Şi mai m ult decît a tlta : orice vene-
40 tic , în ţara asta, este oploşit de dumnevoastră, şi-l
priviţi cu nepăsare cum ne suge sîngele, şi tăceţi şi-l

49
4
 îmbrăţoşaţil Numai noi, vite de muncă, vă suntem
dragi ca sarea în o c h i... Din m o jic i, din g h io rla n i şi
din d o b ito ci nu ne mai scoateţi I Dumnezeu să ne ierte,
şi să ne iertaţi şi dumnevoastră, cucoane, dar cu
5 adevărat aşa este: v-aţi deprins a lua focul totdeauna
cu mînile noastre cele m o jic e ş ti... şi tot noi cei ho-
ropsiţi 1
— Sfînt să-ţi fie rostul, moş Ioane, că ai vorbit
din durere, răspunse atunci cuconul Alecu Forăscu;
10 şi sunt fericit că stai alăturea cu mine. Decît un bon­
jurist c-o mină de învăţătură, m ai bine un ţăran cu
un car de m inte!
La aceste vorbe, m ulţi dintre boieri s-au simţit
atinşi; cel cu p ricina..., a rămas ca opărit. Iar colo­
15 nelul A le x a n d r u C u za a dat mina prieteneşte cu moş
Ion Roată.
în sfîrşit, după multe dezbateri furtunoase urmate
în Divanul ad-hoc, s-a încuviinţat „U n irea", şi apoi
deputaţii s-au întors fiecare pe la vetrele lor.

20 Peste cîţiva ani după aceasta, trecînd C u za -vod ă

spre Bucureşti, a poposit la Agiud, unde l-a întîmpinat
o mulţime de lume, ca pe un domnitor.
Printre lumea ce se înghesuia, cu treabă, fără trea­
bă, iaca se zăreşte o hîrtie fîlflind pe deasupra cape­
25 telor m ulţim ii, în virful unei prăjini. Cuza-vodă,
înţelegînd că trebuie să fie vrun suflet necăjit, face
semn să i se deschidă calea. Ş i, cînd colo, un ţăran
bătrîn cade în genunchi dinaintea domnitorului, să-
rutîndu-i mina, cu lacrimile în ochi, şi dîndu-i o hir-
30 tie scrisă pe toate feţele.
— He, h e! moş Ion Roată, prietenul şi tovarăşul
meu cel vechiu din Divanul ad-hoc, lucru negindit 1
Ridică-te, moş Ioane, şi spune-mi, fără sfială, ce du­
rere ai. Ţi-a făcut cineva vrun neajuns?
35 Moş Ion Roată, văzînd că, după atîţia ani de zile,
nu l-a uitat colonelul Alexandru Cuza şi că l-a primit
cu atîta bunătate, a început a plînge cu hohot şi a-1
ruga să-i citească hîrtia.

50
 Vodă, fiind gata de plecare şi văzind că hirtia lui
moş Roată cuprinde multă polologhie, zise cu blin-
deţă:
— Spune, moş Ioane, din gură cei ai de spus, că
5 mai bine am să Înţelegi
Atunci moş Roată, viindu-şi în sine, începe a se
jălui cum urmează:
— Luminarea-voastră 1 De cind cu păcatul cel de
„ad-hoc‘", n-am mai avut zi bună cu megieşul meu
10 cel puternic, stăpînul unei moşii foarte mari, pe care-1
cunoşti măria-ta. N-am gîndit, nenorocitul de m ine,
că dumnealui, un boier aşa de mare, putred de bogat
şi cu învăţătură, să-şi puie mintea cu unul ca mine,
de la nişte vorbe nesocotite ce le-am zis şi eu atunci,
15 într-un necaz. Numai Dumnezeu să-i deie sănătate
şi bine, dar amarnic m-a lovit in avere şi în cinste.
Crede, măria-ta, că nici eu n-am fost aşa de sec, în­
tre cei de-o samă cu mine. Dar, de cum am ajuns
acasă, goană şi prigoană pe capul meu, din partea
20 boierului, în tot feliul.
Intăi şi-ntăi, a pus înadins pe feciorii boiereşti
să-mi caute pricină şi să mă aducă la sapă de lemn.
Şi aceştia, ca oameni fără judecată şi pizmaşi, fă ­
ceau toate chipurile sataniceşti, sau ei de-a dreptul
25 sau prin alţii, cum să deie vitişoarele mele macar
de-un pas pe moşia boierească; ş-apoi, sub cuvînt
că au făcut stricăciune, să m i le poată ucide fără nici
o cruţare! Şi astăzi împuşcă-i porcii; m ini, vacile şi
b o ii; poimîne, căişorii; în altă zi ie-i oile dinapoi
30 cu grămada şi du-le la curte. Iţi poţi închipui, măria-
ta, ce urgie grozavă era pe capul meul
Văzind eu de la o vreme că nu mai încetează cu
jafurile, m i-am luat inima-n dinţi şi m-am dus la bo-
ieriu să mă jăluiesc. Şiboieriul, în loc de un cuvînt bun,
35 m-a scuipat drept în obraz, de faţă cu slugile sale şi
cu alţi oameni ce se aflau atunci la curte, înclt am
crezut că a căzut ceriul pe mine de ruşine! Ba încă
m-a şi ameninţat că altădată, de m i-a mai călca pi­
ciorul în ograda boierească, are să poruncească să
40 mă întindă la scară şi să mă bată cu b ic iu l! Şi cu rin-

51
4"
duiala asta, măria-ta, în cîţiva ani de zile m-au cali­
cit cu desăvîrşire, şi m i-a ridicat şi cinstea, care pen­
tru mine a fost cel mai scump lucrul
Cuza-vodă a stat neclintit şi s-a uitat ţintă la moş
Ion Roată, cît a vorbit el. Şi cînd a isprăvit vorba,
vodă i-a pus două fişicuri de napoleoni în m ină, zi-
cîndu-i cu bunătate:
— Ţine, moş Ioane, acest m ic dar de la mine şi
întîmpină-ţi nevoia, de azi pe mine, cum te-a lumina
Cel-de-sus I Iar pe boier lasă-1 în judecata lui Dumne­
zeu, căci „ E l nu bate cu ciom agul".
Lui moş Ion Roată i se umplu din nou ochii de la­
crim i, şi, sărutînd mîna lui vodă, ca semn de mulţă-
mire, zice oftînd:
— Dar cu ruşinea ce m i-a fă cu t, cum rămîne, m ă­
ria-ta?
— Cu ruşinea, iaca aşa rămîne, moş Ioane, zise
Cuza-vodă, sărutîndu-1 şi pe un obraz şi pe altul,
în faţa m ulţim ii adunate acolo. Du-te şi spune să­
tenilor dumitale, moş Ioane, că, pe unde te-a scuipat
boierul, te-a sărutat domnitorul ţării şi ţi-a şters
ruşinea.

Iaşi, 1882, noiembre 13

VARIA
POVESTIRI DIDACTICE
 PlCALĂ

Un negustor, umblînd prin mai multe sate şi oraşe,

ca să cumpere grîu, păpuşoi şi altele, într-o zi ajunse
la un pod şi cînd era să treacă văzu un om care se
5 odihnea acolo: acesta era Pîcală. Negustorul, voind
să afle ceva de la el, ca oricare negustor, se apropie
de dînsul şi-l întrebă:
— De unde eşti, măi creştine?
— Ia din sat de la noi, răspunse Pîcală.
10 — Din care sat de la voi?
— Iaca de acolo, tocmai de sub acel m al, arătînd
negustorului cu mina spre un deal.
— Bine, dar ce sat e acela? Eu nu-1 ştiu.
— E i ! cum să nu-1 ş t i i ; e satul nostru, şi eu de
15 acolo v in .
— Nu aşa, m ăi prostule. Eu te-ntreb: acel sat pe
a cui moşie este şi cum îi botezat?
— D oam ne! da’ nu ştii că moşiile sunt boiereşti
şi asta-i a cuconului nostru, ce şede la Bucureşti?
20 Iar satu-1 botează popa într-o căldăruşă cu apă, cum
îi scrie lui în cărţi.
Negustorul, privindu-1 lung, zise în sine: M ă !...
aista-i chiar Pîcală.
— Dar cum te cheamă pe tine?
25 — Ia c a !... ce mă-ntreabă. Mă cheamă ca pe ori­
care: vină-ncoace, ori v in -a ici!
Negustorul începu a-şi face cruce ca de naiba şi
iar îl întrebă:
— Dar cu chiămarea împreună cum te mai strigă?
30 — Iaca aşa: v in o ! u ! mă ! , răspunse Pîcală.

57
 Negustorul Începu atunci a rîde şi zise: ce prost!
A poi î l mai întrebă:
— Dar ce bucate se fac acolo la voi?
— Mai m ult terciu cu mămăligă mtncăm, zise
5 Picală.
— Inţelege-mă, prostule I Nu te-ntreb de bucate
ferte.
— D-apoi de care bucate mă-ntrebi?
— Te-ntreb dacă s-au făcut la voi grlu, orz şi al­
to tele.
— D a, s-au făcut pînă la brîu, răspunse Picală.
— Nu te-ntreb de înălţim e, că doar n-am nevoie
de paie pentru boi, ci aş voi să ştiu ce feliu este la
voi grăuntele orzului.
— Să-ţi spun, dacă nu ştii, zise Picală. Grăuntele
orzului este lungăreţ, îmbrăcat c-o coajă cam găl-
bîie şi c-o ţapă în vîrf.
— Bine, ştiu de astea; dar spune-mi ce fel se vinde,
că aşi voi să cumpăr şi eu.
20 — D e! nu ştii dumnia-ta ce fel? Unul dă griul ori
orzul, şi altul îi dă bani: galbeni, napoleoni ori altă-
ceva.
— Nu mâ-nţeleseşi nici asta; eu te-ntreb: cum se
dă?
25 — B r e !... Nici asta n-o ştii. Să-ţi spun eu: iei ba­
niţa ori dimerlia şi pui în ea pîn-o umpli cu vîrf,
apoi cu coada lopeţei o razi ş-o torni în sac, pe urmă
iarăşi o umpli şi tot asemine faci.
— Eu nu te-ntreb asta, om fără cap ce eşti!
30 — Dar ce fel mă-ntrebi? zise Pîcală.
— Cu ce preţ se vinde chila ori baniţa; cîţi lei?
— Aşa cum te-nvoieşti; şi cîţi lei dai atîta iei.
Negustorul, supărat, îl m ai întrebă:
— Neghiobi ca tine m ai sunt acolo-n sat?
35 — UI h u i... este badea Muşat, badea Stan, Neagu,
Voicu, Florea, Soare, badea Bran, Coman şi alţii.
— H ol m ă, destul! Dar cine este mai mare decît
toţi la voi în sat?
— Cine-i mai mare? Badea C h iţu ; el e mai nalt
4 0 decît to ţi; e atît de lung, încît mai n-ajungi cu mîna
la umărul său.

S3
 — B r e !... proastă lighioaie mai eşti! Nu te-ntreb
aşa.
— Dar cum? zise Picală.
— Eu îţi zic: pe cine ascultaţi voi aici în sat?
5 — I ! h a ! auzi vorbă! Ascultăm pe lăutarul moş
B ran; cînd începe să cînte, tot satul stă cu ochii şi
urechile ţintă la el.
— Nu zic aşa, măi nătărăule! Răspunde-mi o dată
cum te-ntreb.
10 — E i, cum?
— Eu te-ntreb de cine aveţi frică aici în sat m ai m ult.
— Valeu, m aică! Ia de buhaiul lui moş popa, mare
frică m ai avem , m ăm ulică! Cînd vine sara de la păs­
cut, fugim de el care încotro apucăm ; că atît e de
15 înfricoşat, de gîndeşti că e turbat; cînd începe să
mugească, Bparie chiar şi copiii din sat.
— M ă i ... da’ ! ce namilă de om eşti tu? Nu cumva
eşti vrun duh rău, frate cu Mează-noapte sau cu Spaima-
pădurei?
20 — Ei , Doam ne! De ce mă-ntrebi, cînd mă pri­
veşti? Ce? Nu mă vezi că-s om ca şi dumniata: cu
cap, cu ochi, gură, nas, mini şi cu picioare, mă mişc
şi mă uit ca toţi.
— Aşa te văd şi eu, dar ai minte şi simţire abia ca
25 un dobitoc. Ia spune-mi, zău: aveţi butnari sau do­
gari în sat la voi?
— Avem .
— Na cinci bani, şi du-te să-ţi puie doagele ce-ţi
lipsesc.
30 Prostia din nascare, leac în lume nu m ai are; ea
este o uricioasă boală, ce nu se vindecă în scoale, ba
nici în spitale.
 INUL ŞI CĂMEŞA

I n u l : — Ştii tu, cămeşă dragă, ce erai odată?

— Ce Bă fiu? Eram ceea ce m ă vezi: cămeşă albă,
cu care 8e Îmbracă oamenii.
5 — N u-i aşa! A i fost o sămînţă, apoi o burueană,
clătinată de vînt, ca toate buruenele: aşa naltă,
supţirea, tocmai de potriva m ea; erai in cu florici­
că albastră, fata mea. Cînd ai fost crescut şi copt,
cum sunt eu acum, oamenii te-au smuls din păm lnt,
10 te-au legat In fuioare, te-au pus copăcel şi te-au lăsat
la soare, ca să te usuci. După aceea te-au culcat pe
ţol şi te-au bătut cu beţe, ca să-ţi scoată să m in ţa;
apoi bătut şi sttlcit cum erai, te-au du8 la baltă şi
te-au pus în to p ito a r e , unde-ai stat vro zece zile, ca
15 să te topeşti, adecă să-ţi putrezească hlujul. După
asta, te-au scos şi te-au pus iarăşi la soare, ca să
te usuci, răzămîndu-te de gardul pe care eşti Întinsă
acum. Fiind uscat, te-au m eliţat, şi hlujul tău 8-a
prefăcut în pozderie, iară cojiţa ta în fuior. Femeile
20 apoi te-au răgilat, te-au penet şi te-au făcut fu io r
frumos şi moale ca m ătasa; din fuior te-au făcut cu ier ,
te-au pus în fu r că şi au Început a toarce, prefăcîndu-te
în to rt sau aţă. Tortul l-au depănat pe rîşchitor, spre
a-1 face că h a p \ călepele s-au fert cu leşie, să se înăl-
25 bească, apoi le-au pus pe vîrtelniţă, de pe care au
început a le depăna pe m osoa re cu l e t c a ; de pe m o­
soare te-au urzit pe u rz o i, apoi te-au luat şi te-au
învălit pe s u lu l de dinapoi, punînd vergele pintre pă­
turi, ca să nu se hrentuiască urzala\ şi fu s c e i pintre
30 rost, ca să nu se încîlcească n a tr a . După asta te-au

60
 neyedit, trecîndu-te prin iţe şi prin s p a t ă ; şi, cu
ajutorul s lo b o z ito r u lu i, al z ă v o r u lu i şi al lo p ă ţe le i ,
te-au intins in s t a t iv e , legindu-te de s u l u l de dinainte,
de unde se începe „gura pînzei“ . Călepele lăsate pentru
5 bătătură le-au depănat pe ţe v i cu s u c a l a ; apoi, punind
ţăvile in s u v e ic ă , au început a ţese, adecă a trece
b ă tă tu ra pintre u rza lă cu ajutorul tă lp ig ilo r , al s e r i-
p ţ i l o r şi al iţe lo r . Ca să se indesască firele, bătătura
se bate cu v a ta le le , intre care e aşăzată spata. Şi iaca
10 aşa te-au prefăcut in p în z ă . Cînd era cald afară şi
frumos, femeile te-au dus la baltă şi te-au g h i l i t ; apoi
te-au fert cu leşie şi iar te-au gh ilit, pînă te-ai înăl-
b it. Cînd erai albă cum trebuie, te-au uscat, te-au făcut
vălătuc, te-au croit şi au făcut din tine ceea ce eşti acum.
15 — Mică burueană, nu ştiu de unde-ai m ai scos
atîtea despre mine.
— E i, dragă, dar poate nu ştii că oamenii mai fac
pînză şi din sora noastră c în e p ă , şi din fratele nostru
b u m ba c, ba şi din inghimpătoarea u rzică m ai fac un
20 fel de pînză. Dar în fabrici se ţes fel-de-fel de pîn-
zături, m ult mai uşor şi în tim p m ult mai scurt.
— Bre! multe mai auzi!
— Mai aşteaptă, că n-am sfîrşit încă. D in cămeşă
sau rufă, peste cîtva timp ai să te faci tearfă, din
25 care se face sca m ă pentru bolnavii din spitale şi pen­
tru soldaţii răniţi în bătălie. Apoi te caută, ca iarba
de leac, să facă la fabrică din tine h îr tie .
— Mare minune m i-ai spus, dragă burueană, zise
cămeşa. De-a fi aşa, apoi toate lucrurile nu sunt ceea
30 ce se văd, ci altăceva au fost odată, altăceva sunt
acum şi altăceva au să fie.
— Tocmai aşa, soro! Gardul, pe care eşti tu întin­
să acum, a fost altădată pădure. Ce are să fie de-
acum înainte? Mătasa, frunză de dud intrată în pîn-
35 tecele unor gindaci. Varul, ce-a fost m ai înainte?
Dar funiile şi odgoanele? ş.a.
Femeile leneşe de la ţară au cîntecul acesta:

Puseiu pînză, cind da frunza,

Ş-o gătiiu la Sîn-Văsii (Sf. Vasile)

6i
 Ş i-m i păru că m ă g r ă b iiu ...
Ş i d e lu n gă -i ca o pu n gă
Şi de la tă ... to a tă -i sp a rtă !
P e su lu l d e d in a p o i,
5 O su tă de lă tu n o i,
P e su lu l de d in a in te ,
C ioprea le m a i ţin e m in te .
P in tre iţe şi-n tre sp ată
P aşte-o ia p ă d e ş ă la tă ;
10 P in tre iţe şi fu scei
P aşte-o scroa fă cu p u rcei.
Poezie populară
 ACUL ŞI BAROSUL

A c u l : — Moşule, de ce eşti zurbagiu? Te sfădeşti

necontenit cu soră-ta n ic o v a la , ţipaţi şi faceţi larmă,
de-mi ţiuie urechile. Eu lucrez toată ziua, şi nime
5 nu-m i aude gura.
— Iaca, mă ! . . . da de unde-ai ieşit, Pîcală?
— De unde-am ieşit, de unde n-am ieşit, eu îţi
spun că nu faci bine ceea ce faci.
— N a ! vorba ceea: a ajuns oul mai cu minte de-
10 cît găina. Măi băiete, trebuie să ştii că din sfădălia
noastră ai ieşit; ş-apoi tu ni cauţi pricină?
— Mă rog, iertaţi-m ă! că dacă n-ar fi fost focul,
foile, pleaftura şi omul care să vă facă şi să vă deie
nume, aţi fi rămas mult şi bine In fundul pămîntului,
15 ruginite ca vai de voi.
— Măsură-ţi vorbele, băiete! A u zi, soră nicovală,
cum ne ride acuşorul?
— A ud, dar n-am gură să-i răspund; şi văd, dar
trebuie să răbd.
20 — Vorba ceea, soro: „Şede hîrbu-n cale şi rîde de
oale“ . Măi puşchiule! ia să vedem, ce ai făcut tu mai
m ult decît noi?
— Ce am făcut şi ce fac, îndată ţ-oiu spune. Ca să
nu lungesc vorba, hainele bărbăteşti şi femeieşti,
25 din creştet pînă în tălpi, şi alte nenumărate lucruri
frumoase şi scumpe, fără de mine nu se pot face.
Mergi la croitor, întră în bordeiu, suie-te în palat,
ai să mă găseşti. Fetele mă pun în cutiuţe aurite, mă
înfig în perinuţe de mătasă şi îngrijesc de mine ca
30 de un mare lucru.

63
 — D a ’ în stogul de fîn nu vrei să te puie, m itite-
lule?
— Nici în stogul de fîn, dar nici trîntit într-un
ungher al ferăriei, ca tine. Ia spune-m i: te mai ie
5 cineva în mină decît ferarul?
— Ia ascultă, te prea întreci cu şaga, piciulel
Dacă şezi la cinste, şi toţi îngrijesc de tine, cum
zici, de ce li împungi degetele?
— D a, împung pe cască gură cel somnoros, pentru
10 că voiesc să iasă din mina lui, prin ajutorul meu, multe
lucruri folositoare şi frumoase. T u , pentru ce baţi
ferul cel culcat pe nicovală şi ruginit ca şi tine? Nu
ca să faci din el lucruri mai bune şi m ai frumoase?
— M ă i... da’ bun eşti de gură!
15 — Şi de gură, dar şi de lucru.
— E i bine, tu m i-ai înşirat verzi şi uscate; ia stăi
să-ţi spun şi eu pe ale m ele: toporul, barda, ciocanul,
cleştele, vătrarul şi nenumărate unelte şi maşini de
fer, unele de-o mărime urieşă, iar altele m ici şi b i-
20 cisnice ca tine, pututu-s-au face pînă n-au trecut
pintre nicovală şi ilău? Casa, bisericile, corabia,
puştile, tunurile şi alte lucruri nenumărate, aşă-i
că n-ar fi, de nu eram eu? Tu îmi spui de haine fru­
m oase; eu ţ-oiu spune de casă, de sapă, de secere,
25 de coasă şi de plug. Tu îm i spui m ai m ult de fr u m o s ,
eu ţ-oiu spune de cele n ea p ă r a t treb u in cio a se.
— Mă faci să te-apuc iar la scărmănat, moşule
baros. Haine i-au trebuit omului întăi, căci nu era
să umble cu pelea goală şi desculţ ca gîştele.
30 — Te-ai încurcat în socotele, m ăi băiete. Ba de
mîncare şi casă i-a trebuit omului întăi ş-apoi haine
frumoase, cum zici tu ; cu rufe de ale tale îţi ghio-
răiesc maţele de foame. A i auzit vorba ceea, că „G o-
lătatea încunjură, iar foamea dă de-a dreptul".
35 — M ă i! da’ ruginit m ai eşti!
— Ruginit cum sunt, eu v-am făcut şi trebuie să
asculţi de sfaturile mele.
— Aşa este, dar te prea la u zi; las’ mai bine să te
laude alţii. Şi tu faci trebi bune, şi e u ; numai atîta,
40 că tu faci lucruri mai din topor, eu m ai delicate;

6 4
A lm k n h h u l sociielâ ţiî h c h d e m ib e 's d r ia l-lite r a r e „ R om tfh'ia j u n ă *',
Viena, 1883,' foaie de titiu.
 DOUE ISTORIOARE

Y I A T A

ir îS & S ^

CRAIOYA
T ip o g r a f ia R omână, F il ip L a z a r -

S!4.S5.

D o u ă is to r io a r e p r e a fr u m o a s e d in v ia ţa lu i C u z a -V o d ă , Craiova,
1887, coperta.
 trrd
m m * r m i: <'LAsj;r i I'himakiă
âc
Jru>ţihth>r}i: I. f»rJfimr«cn. O. S.
CUmosru. V. Hrr^nu şi A.
tiintiuiirxtti.

AprsHti ţi aiinj-iatl !]«■Kioiit^ricin IiNim-ţicnr-i l'isidfrr ţi ale i «Itriorp.

ED1ŢIUNEA A DOUA.
Tipfirîtfi (" fpi'rthSorîr/ofsi httrfafinr, Vnpurultti
fto w â m r 'in•■'■•îiiluht f/ r„mum
Prerii parale »rir 33 fn nf. 7 .*

*<0/L

/.( x s y
Tipograful n. Onldner.

L xc e a . ___ ,
M eto d ă nouă d e s c r ie r e s i c e t ir e . Iaşi. 1868
 INVEŢ ATORULU

COPIILORU
CARTE LE CETITE

CLASSELE PRIMĂRIE,

W VEf TT/IU M ORA LE ş i IN ST R U C T IV E

imfîfutorH: <' <iiv}nrnr\ţ /, ('vtwn'x j» î'. itfct-mi

JA S SY .
it. cioţiitm.
mti.
 POVÂŢUITO RiU
L A.

CETIRE PRIN SCRIERE

I H 'I ’ A

SI ST KM A ToNKTICÂ
l>i.

InetitTioiiîi GH30K3ZI2 IX!<ÂCH3SCC s: ICAl’ CRSa IIQA

-3fs---- ----- -

JA S S Y
nPO-LITUGRAKlA H. fiOLl'NKK, STRAI»A M UM lJUXI
1876.
 GEOGRAFI EA
JUDEŢULUI IAŞII
1'K.NTKU

Clasa II-u primară u r b a n a şi pentru ela.su

Ill-a primară r u t a f a , du ambe secse.
DE
I n s t i t u t o r i i : V. liCcvdnu, Gh. Jnuh-Mcicu j i 1. Crtani/,\.

IA Ş II.
Î U H W iU im a UUKOWDilU. STUADA lltS lU N t K “ - “ •
187U.
 tu şezi totdeauna cu ferarul cel uns de cărbuni, iar
eu şed cu croitorul şi cu tot felul de persoane.
— Iar ai început, ghibirdic fudul şi guraliu? Croi­
torul tău trebuie să împungă m ai m ult de zece ori,
5 pînă cind ferarul meu mă rădică o d ată; croitorul tău
rupe altă dată pe zi cîte zece ace; ferarul însă mă are
pe viaţă, ba mă poate laşa şi de zestre la copii[i]
de copii[i] săi. Ş-apoi încă una: cine dintre aceşti
doi meşteri e m ai g reb ă n o s şi mai g u b a v ? Ferariul
10 meu, ori croitoriul tău?
— M oşule! eşti bătrîn şi multe m ai ş t ii; fie pe-a
dumitale.
— Bine m ititelule I Ia acum ai m ai venit de-acasă.
Z i mai bine că industria sau meşteşugurile, noi le-am
15 adus în lum e; că bogăţiile cele mari, nouă se dato-
resc. M i-ai zis r u g in it şi ţ-ai zis c i o p l i t ; m ie-m i pare
bine ca strănepoţii mei să fie mai ciopliţi decît m in e;
cu tim pul se cioplesc to a te ... Numai nu vă fuduliţi
şi nu uitaţi obîrşia voastră, ca nu cumva să vă cio-
20 pliţi prea tare şi să rămineţi care fără urechi, care
fără dinţi, care fără gură, care fără zim ţi, adecă nişte
cioarse de nici o treabă. C-apoi atunci iarăşi m i-ţi
ajunge drăguş la căuş, şi soră-mea nicovala vă va ţi-
n6 în spate, iar eu vă voiu bate pe rudă pe sămînţă,
25 ca să prindeţi la minte.5

5 — Ion Creangă — Opere voi. II

 URSUL PÎGÎLIT DE VULPE

Era odată o vulpe vicleană, ca toate vulpile. Ea

umblase o noapte întreagă după hrană şi nu găsise
nicăiri. Făcîndu-se ziua albă, vulpea iese la marginea
5 drumului şi se culcă sub o tufă, gîndindu-se ce să mai
facă, ca să poată găsi ceva de mîncare.
Şăzînd vulpea cu botul întins pe labele de dinainte,
îi vine miros de peşte. Atunci ea rădică puţin capul
şi, uitîndu-se la vale, în lungul drumului, zăreşte
10 venind un car tras de doi boi.
— B u n ! gîndi vulpea. Iaca hrana ce-o aşteptam
eu. Şi îndată iese de sub tufă şi se lungeşte în m ijlo­
cul drumului, ca şi cum ar fi fost moartă.
Carul apropiindu-se de vulpe, ţăranul ce mîna
15 boii o vede şi, crezînd că-i moartă cu adevărat,
strigă la boi: A h o ! a h o ! Boii se opresc. Ţăranul vine
spre vulpe, se uită la ea de aproape şi, văzînd-o că
nici nu suflă, zice: Bre! da’ cum naiba a murit
vulpea asta aici?! T i ! . . . ce frumoasă caţaveică am să
20 fac nevestei mele din blana istui vulpoiul Zicînd
aşa, apucă vulpea de după cap şi, tîrînd-o pînă la car,
se opinteşte ş-o aruncă deasupra peştelui. Apoi strigă
la b o i: h ă is! Joian, cea! Bourean. Boii pornesc.
Ţăranul mergea pe lingă boi şi-i t o t îndemna să
25 meargă mai iute, ca s-ajungă degrabă acasă şi să ieie
pelea vulpei.
însă, cum au pornit b o ii, vulpea a şi început cu
picioarele a împinge peştele din car jos. Ţăranul
m îna, carul scîrţîia, şi peştele din car cădea.

66
 După ce hoaţa de vulpe a aruncat o mulţime de
peşte pe drum, bine.i.şor! sare şi ea din car şi, cu
mare grabă, începe a strînge peştele de pe drum.
După ce l-a strîns grămadă, 11 ia, 11 duce la bizunia
5 sa şi Începe a mlnca, că ta...re-i mai era foamei
Tocmai cind începuse a mlnca, iaca vine la dînsa
ursul.
— Bună masa, cumătră 1 Ti 11! da’ ce mai de peşte
aii Dă-mi şi mie, că ta...re! mi-i poftă!
10 — Ia mai pune-ţi pofta-n cuiu, cumătre, că doar
nu pentru gustul altuia m-am muncit eu. Dacă ţi-i
aşa de poftă, du-te şi-ţi moaie coada-n baltă, ca mine,
şi-i avea peşte să mănînci.
— Invaţă-mă, te rog, cumătră, că eu nu ştiu cum se
15 prinde peştele.
Atunci vulpea rinji dinţii şi zise: Alei, cumătre 1
da’ nu ştii că nevoia te duce pe unde nu-ţi e voia şi
te-nvaţă ce nici glndeşti? Ascultă, cumătre: vrei să
mănlnci peşte? Du-te desară la băltoaga cea din
20 marginea pădurei, vlrî-ţi coada-n apă şi stăi pe loc,
fără. să te mişti, plnă despre ziuă; atunci smunceşte
virtos spre mal şi ai să scoţi o mulţime de peşte, poate
îndoit şi-ntreit de cît am scos eu.
Ursul, nemaizicînd nici o vorbă, aleargă-n fuga mare
25 la băltoaga din marginea pădurei şi-şi vîră-n apă
toată coada!...
In acea noapte începuse a bate un vînt răce, de
îngheţa limba-n gură şi chiar cenuşa de sub foc. în ­
gheaţă zdravăn şi apa din băltoagă, şi prinde coada
30 ursului ca într-un cleşte. De la o vreme, ursul, nemai-
putînd de durerea cozei şi de frig, smunceşte o dată
din toată puterea. Şi, sărmanul urs, în loc să scoată
peşte, rămîne făr’ de coadă!
începe el acum a mornăi cumplit ş-a sări în sus de
35 durere; şi-nciudat pe vulpe că l-a amăgit, se duce s-o
ucidă în bătaie. Dar şireata vulpe ştie cum să se fe­
rească de mînia ursului. Ea ieşise din bizunie şi se
vîrîse în scorbura unui copac din apropiere; şi clnd
văzu pe urs că vine făr’ de coadă, începu a striga:

67
5*
 — H ei, cum ătre! Dar ţ-au mincat peştii coada,
ori ai fost prea lacom ş-ai vrut să nu mai rămiie peşti
în baltă?
Ursul, auzind că încă-1 m ai ie şi în rîs, se înciu-
5 dează şi m ai tare şi se răpede iute spre copac; dar gura
scorburei fiind strimtă, ursul nu putea să încapă în-
lăuntru. Atunci el caută o creangă cu cîrlig şi începe
a cotrobăi prin scorbură, ca să scoată vulpea afară,
şi să-i deie de cheltuială... Dar cind apuca ursul de
10 piciorul vulpei, ea striga: „Trage, nătărăulel mie
nu-mi pasă, că tragi de c o p a c..." Iar cînd anina cîrligul
de copac, ea striga: „Valeu, cumătre 1 nu trage,
că-mi rupi piciorul 1“
In zădar s-a năcăjit ursul, de-i curgeau sudorile,
15 că tot n-a putut scoate vulpea din scorbura copacului.
Şi iaca aşa a rămas ursul pîcîlit de vulpei
VERSURI ORI GINALE
PĂ SĂ R IC Ă IN t im p u l ie r n e i

Iarna ninge şi îngheaţă,

Frigul creşte tot mereu,
Păsărică cea isteaţă
Nu mai zice cîntul său.
Cînd afară viscoleşte,
Ea s-ascunde tremurînd
Intr-un dos, unde găseşte,
Nu ca vara, ciripind;
Ci, zburlită şi-ntristată,
Flămîndă ca vai de ea,
Pe la drum mîncarea-şi cată,
Sărmănica păsărea.
Dumnezeu care-a făcut-o
Pe dînsa, ca şi pe noi,
O nutreşte ş-o-ncălzeşte,
E l o scapă din nevoii
NU L U C R E Z I, N -A I CE M ÎN C A

Ar fi un mare păcat
Omul leneş de-ajutat.
Dacă lenea-1 stăpîneşte,
Singur este vinovat.
Cine ziua nu munceşte
Doarmă noaptea nemîncat!
Bine-a zis biata furnică
Grierului calicind:
A i petrecut astă-vară?
Joac-acum, de-i fi putînd!
Iar la vara viitoare,
Măi jupîne grieruş,
F ii ca mine strîngătoare,
Nu tot trage din arcuş...
Ţ-ei deda corpul la lucru,
Lenea nu te-a stăpîni;
Şi la iarn-avînd strînsură,
Lipsa-ţi vei îndeplini.
IA ! CLOPOŢELUL SU N Ă

Clopoţelul de la gară
Dînd sămnalul de pornire,
T oţi-n grabă alergară,
Toţi cu toţi într-o unire.
Rar rămine un drumeţ
Surd la astă deşteptare;
Somnorosul e isteţ,
Clnd e ora de plecare.
Sare iute în trăsură
Călătorul îngrijit.
Trenu-n grabă se smunceşte,
Trenu-iată-1 a pornit!
Fumul iesă, trenul zboară,
Călătorii liniştiţi,
Orice vreme-a fi afară,
A u pornit, îs buni porniţi.
Anim alul ce odată
Sub jug greu se chinuia,
In trăsură, astă-dată,
Parte dreaptă şi el ia.
Maşinistu-i surugiu,
Ţipătoarea, biciul său,
Iar vaporii, cai fugari,
îmboldiţi de foc mereu!
Nici te simţi, şi ai ajuns
La părinţi, rude, amici,
Cînd odată puteai perde
Interese mari şi mici.
Iaca mintea omenească
A pa, focul a-njugat,
Şi de-atunci cu înlesnire
Ţări cu ţări mîna au dat.
POEZII POPULARE
ClND ERAM ÎN FLOAREA MEA

Cînd eram in floarea mea,

Zburam ca o păserea,
Şi zburam din cracă-n cracă,
N-avea nime ce să-mi facă.
Dar un hoţ de vînător
îmi intinse-un lăţişor
Şi mă prinse de-un picior.
Şi mă băgă în colivie,
Mai mult moartă decît vie.
 MIELUŞICA

Pogoară, pogoară pe plai

Tot nouă ciobani,
De sînt veri primari,
Şi cu unul zece.
El e streinşor,
Cu oiţe multe;
Cîte pietre-n munte,
Atîtea-s cornute;
Cîte pietre-n vale,
Atîtea-s mieoare;
Cîte pietricele,
Atîtea-s mieluşele,
Vail nouă ciobani,
De sînt veri primari,
Ei că s-au vorbit
Şi s-au sfătuit.
La apus de soare
Pe el să-l omoare,
Bănişori să-i bea,
Oiţe să-i ia,
Să Ie împărţască,
Să le răspîndească.
Dar o mieluşică
(Ea îi ochişică)
Ea mi-şi auzea,
Şchioapă se făcea
In urmă rămînea;
Şi unde mi-şi zbiera,
Locul tremura,
 Brazii veştezea,
Iarba se pîrlea.
Dar stăpînul ei
Cîrlig răsucea
35 Şi in loc stătea,
Oiţa-ntreba:
„Oiţă lăiţă,
Mie d r ă g u liţă !
De cînd te-am v ă zu t,
40 Şi te-am cunoscut,
Aşa n-ai făcut;
Doar nu v-am păscut
Tot prin livezi verzi?
Apă nu v-am dat
45 La izvoare răci?
Ori nu v-am culcat
P-alea vîrfuri nalte,
Unde vîntul bate?“
Oiţa-mi grăia:
50 „Stăpîne, stăpîne,
Stăpîiorul nostru;
Ba tu ne-ai culcat
P-alea virfuri nalte,
Unde vlntul bate,
55 Şi tu ne-ai păscut
Tot prin livezi verzi
Şi apă ne-ai dat
La izvoare reci.
Stăpîne, stăpîne,
60 Vail nouă ciobani,
De sînt veri primari,
Ei că s-au vorbit
Şi s-au sfătuit
La apus de soare
65 Să mi te omoare,
Bănişori să-ţi bea,
Pe noi să ne ia,
Să ne împărţască
Să ne răBpîndeascăl“
70 Stăpînul grăi:
„Oiţă lăiţă,

79
 Mie drăguliţă!
De m-or omorî,
V oi m ă-ţi îngropa
75 In tîrla oilor,
In jocul mieilor,
In dosul stînei,
Să-mi aud cînii;
Cîrligelul mieu,
80 V oi că mi-1 veţi pune
Stîlp la căpătăiu.
Iar ca mîngăiere,
Fluieraş de soc,
Ce-mi zice cu foc,
85 V oi că mi-1 veţi pune
In uşa tîrlei;
Vînt m i-o adia,
Fluier m i-o m işca;
Fluierul mi-o zice,
90 Oile s-or strînge,
Pe mine m-or plînge,
Cu lacrimi de sînge“ .

Ah I strein de mine,
95 M ult strein în lume,
Nici un ajutor iu
De la Dumnezeu
Şi stăpînul mieu.
 BRATCJ

Are Bratu trei feciori,

Cîte trei sînt vînători;
Dar mai are, Bratu, are
5 Pe Dobrica, fată mare.
Se primbla pe at călare
Cu cinci coade pe spinare,
împletite cu parale,
Cunjurată de pistoale.
10 Frunzuliţa fragului,
Sus în plaiul muntelui,
La tulpina fagului,
La umbriţa bradului
Şed feciorii Braţului
15 Cu N iţ-a Ploscariului,
Cu Manea Şelariului, -
Cu sora lor Dobrica.
Dar ei tot bea şi mînca,
Iar Dobrica se culca.
20 Puţintel că adormea
Şi urît vis că visa,
Drept în picioare sărea
Şi din gură că grăia:
„V aleu, neică Stanciulel
25 V o i beţi, m ări, şi m încaţi,
Nici o grijă nu purtaţi.
Dar eu, neică, m ă culcaiu,
Puţintel că adormiiu
Şi urît vis că visaiu:
30 Neică, pistoalele tale

81
6
 Şedea-n cuiu făr’ de oţeale,
Neică, flintişoara mea
Şedea-n cuiu făr’de vergea'*.
N ici cuvînt nu săvîrşea,
35 Potera că-i cotropea,
Căpitanul că grăia:
„D -alei Stance-al Braţului,
Vrei tu , m ări, să te dai,
Sau la poteră legat,
40 Ori tu, m ări, tot tăiat?"
Dar Stanciu că m i-i grăia:
„Căpitan Bălaurean,
Nu sunt muiere de sat,
Să m ă dau ţie legat,
45 Că-s voinic cu comănac,
îţ i vede ce-oiu să vă fa c ".
Dar soră-sa, Dobrica,
Ea din gură că grăia:
„Taci, neică, nu zice-aşa,
50 Că m i-ţi răpui viiaţa,
Ci ad-o-ncoa pe durda".
Pe durda-n mină i-o da,
Pravul cu poala-1 turna,
Gloanţele cu chivără.
55 Ea de stînga-ngenunchea
Şi pe dreptul m i-o punea,
Odată c-o slobozea:
Şaptesprece dobora,
Ceialalţi, clţi rămînea,
60 Pe toţi greu că m i-i rănea.
Numai căpitan scăpa.
Dar ea din gură-i grăia:
„Căpitan Bălăureanl
Tu du-te, mări, de spune,
65 T u, mări, tu, la domnie,
Să sloboadă pe maica,
Pe maica şi pe taica,
Că-i aprind puşcăria".
Aştepta ea ce-aştepta,
70 Şi văzînd că nu venea,
Ea pe cal încăleca

82
 Şi la domnie pleca,
La pîinariu se abătea,
Pine că mi-şi tîrguia
Şi felii că le tăia.
75 La puşcărie mergea,
Sărea ici, sărea colea
Ş-un amînoraş scotea
Şi din el că scăpăra
Şi foc puşcăriei da,
80 Şi toţi vinovaţi scăpa
Şi pinea că li-o-mpărţea.
Şi taică-său şi mă-sa
Din puşcărie scăpa.
Dar Bucureştiu vedea,
85 După dînsa se lua,
Calul în loc îi oprea
Şi pe dînsa o prindea
Şi la domnie-o ducea.
Un ou roş în par punea,
90 Toţi Bucureştii că da
Şi oul nu-1 nimerea.
Dobrica că m i-i privea,
Inima-ntr-însa fierbea,
Pănă ce rîndu-i venea.
95 Iaca rîndul că-i venea,
Cînd o dată slobozea,
Oul fărîme-1 făcea.
Dar pe ea o cotropea,
La domnie-o rădica;
100 Ea acolo că mergea,
Pieptul că şi-l arăta,
Domnia, dac-o vedea,
Iertare că-i dăruia.
Şi la fraţi că se-ntorcea,
105 Iute ca o rîndunea,
Cu părinţii lîngă ea.

Bucureşti, 1881,
septemvrie

6’
 L IN A C Ă T Ă L IN A

In sus,
Pe Mureş în sus,
Este-o casă naltă.
Da-n ea cine şede?
Domnul Jemnai craiu
Şi cu Jecmăneasă,
Cinstita crăiasă,
La masă şedeau.
Dar cu pahar cin’ le da?
Lina Cătălină,
Floare din grădină,
Fată de română,
Albă ca o zină,
De român bogat,
T ot din Ţarigrad,
Cu paharul da.
Domnul Jemnai craiu
Paharul lua,
De mln-o stringea.
Dară Jecmăneasă,
Cinstita crăiasă,
E a , că mi-şi vedea,
Nimic nu zicea,
Masa ridica.
Domnul Jemnai craiu
Pe Lina chema,
Din gură-i grăia:
„Lino Cătălină,
Floare din grădină,
 Fată de română,
A lbă ca o zlnă,
De român bogat,
T ot din Ţarigrad,
35 Du-te de-mi aşterne,
Tot în cea grădină,
In cap de răzor,
In miros de flo ri".
Lina se ducea
40 Şi m i-i aşternea,
Unde-i poroncea.
E l vesel mergea
Şi mi se culca.
Dară Jecmăneasă,
45 Cinstita crăiasă,
Vezeteu chema
Şi m i-i poroncea,
Caii să m i-i puie,
Telegarii iuţi,
50 Iuţii ca zmeii,
Negri ca corbii.
Apoi de Îndată
Pe Lina chema,
In butc-o punea
55 Şi cu ea pleca
în sus,
Pe Mureş In sus,
La „Lacul R otund",
Care n-are fund.
60 Şi dac-ajungea,
Pe ea jos c-o da,
Pietre aduna
Şi-n roche-i cosea,
Brînci în apă-i da,
65 Lina se-neca.
Doamna Jecmăneasă,
Cinstita crăiasă,
Acasă venea
Şi m i se culca.
70 In vărsat de zori,
In miros de flori,

85
 Domnul Jemnai craiu,
E l se deştepta,
Pe Lina chema:
75 „Lino Cătălină,
Floare din grădină,
Fată de română,
A lbă ca o zînă,
A dă-m i năstrapa,
80 Ca să-m i spăl faţa“ 1
Lina nu răspunde,
Că n-are de unde.
E l că m i-o striga,
Şi nu răspundea.
85 Dar o ţigăncuşă
La dînsul ieşea,
Din gură-i grăia:
„Doam ne, Jemnai craiu,
Lina nu răspunde,
90 Că n-are de undel“
E l dac-auzea,
Iute, se scula,
Degrab’ se-mbrăca,
Robii şi-i strîngea,
95 La chin îi punea.
Dar o ţigăncuşă,
Ea că răspundea:
„Doamne, Jemnai craiu,
Pe noi nu ne bate;
100 Că măicuţa voastră
Şi stăpîna noastră,
Doamna Jecmăneasă,
Cinstita crăiasă,
Pe Lin-a luat,
105 Cu ea a plecat
In sus,
Pe Mureş în sus,
Şi-n «Lacul Rotund»,
Care n-are fund,
110 Pe Lin-a-necat!“
Domnul Jemnai craiu,
El dac-auzea,

86
 Năvodari chema,
Şi el se scula,
115 La dînsul lua
Cuţit de argint,
Să moară curînd;
Acolo mergea,
La „Lacul Rotund11,
120 Care n-are fund.
Năvodarii da
Cu năvoadele,
Pe Lina găseau
Ş-afar-o scoteau.
125 Domnul Jemnai craiu,
E l dac-o vedea,
In braţe-o lua
Şi mi-o săruta
Şi mi-o dezmierda:
130 „Lino Cătălină,
Floare din grădină,
Fată de română,
Albă ca o zînăl“
Şi degrab’ scotea
135 Cuţit de argint,
Să moară curînd,
Şi mi se junghia,
Ş-aproape de ea
Degrab’ că murea.
140 Doamna Jecmăneasă,
Cinstita crăiasă,
Ea cînd se scula,
Roabele-şi chema,
De fiiu le-ntreba.
145 Ele răspundea:
„ V a i! M ăria-ta;
Stăpînaşul nostru,
E l că şi-a plecat
La «Lacul Rotund»,
150 Care n-are fu n d !“
Ea dac-auzea,
Iute se scula,
După el pleca

«7
 La „Lacul Rotund“ ,
155 Care n-are fund,
Şi mi ţi-1 găsea
Mort chiar lingă eal
Dac-aşa vedea,
îndărăpt venea,
160 In iatac întră
Şi se otrăvea.
A R T I C O L E
 M IS IU N E A P R E O T U L U I L A SATE

T oţi sătenii pronunţă cu drag cuvintele de moşu

popă ori nănaşu părinte; prin urmare, toţi văd în păs-
toriul lor sufletesc un tată iubit, un părinte bun, pre­
5 cum se şi cade să fie.
Cum trebuie insă ca acest proclamat părinte să con­
ducă pe săteni, ce cu mlndrie şi dragoste se numesc ei
singuri copii[i] lui, dîndu-i toată stima ce se cuvine
unui părinte?
10 Mai întăi de toate, preotul sătean trebuie să-şi în­
ceapă cariera sa cu blindeţă şi devotament, să fie un
model de moralitate şi de muncă, fără de cari misiu­
nea lui nu va pută produce roadă bună niciodată.
Inima lui trebuie să fie totdeauna deschisă, sfaturile
15 lui cele bune să fie o comoară nesfîrşită. Prin aceste
mijloace încrederea poporenilor fiind cucerită în timp
foarte scurt, preotul trebuie apoi să ştie profita re­
pede şi în mod raţional de această favorabilă împre­
jurare, pentru a pune temelie solidă misiunei sale de
20 conducător şi părinte al poporului, care i s-a încre­
dinţat de cătră D-zeu şi naţiune.
Pentru ca preotul la sate să-şi poată îndeplini m i­
siunea cu destulă demnitate, trebuie să fie, mai na-
inte de toate, un econom bun, silitor şi muncitor, care
25 să întrunească totodată aceste trei calităţi indispen­
sabile unui apostol: să fie învăţător bun şi conştienţios,
doftor fără sete de argint şi judecător im parţial. Aceste
trei calităţi posedate, succesul misiunei preoţeşti este
pe deplin asigurat.

91
 Precum am zis, Infăţoşarea preotului pentru în»
tăia oară între poporeni trebuie să fie astfel, ca să
facă o bună impresiune asupra lor şi să Ie clştige sim ­
patia şi încrederea. Aceste vor constitui o armă pu-
5 ternică, care-i va servi misiunea de minune. Pornit
pe această cale, preotul trebuie să viziteze de-a rîndul
pe toţi fiii săi sufleteşti. Cînd un preot se iveşte pen­
tru întăia oară în comuna sa, el este vizitat, dacă nu
de cătră to ţi, cel puţin de o mare parte a poporenilor
10 săi. Datoria lui este ca să le întoarcă această vizită,
întrlnd în căsuţele poporenilor, cari se vor sim ţi foarte
onoraţi prin astă manieră părinţească şi obligatoare.
Această întrare a sa în casele poporului să fie însă în­
soţită de sfaturi şi învăţături sincere. Cu această oca-
15 ziune, preotul mai întăi de toate trebuie să pună în
vederea sătenilor şi să le laude frumuseţele locului,
să le esplice în mod poporal plăcerile şi foloasele ce
pot trage din natura ce-i încunjoară şi de care lor mai
mult decît la toţi le este dat a se bucura. Pintre aceste
20 conversări apoi să amestece anecdote morale, esemple
de iubire reciprocă şi dreptate şi să le nareze cîte un
pasagiu mai glorios din istoria strămoşilor, prin cari
să deştepte într-înşii măcar cît de puţin conştiinţa
naţională, atit de amorţită. După aceste, preotul să
25 facă poftire tuturor de-a rîndul, cu bărbaţi şi femei,
cu bătrîni şi tineri, ca să vină dumineca cea mai de
aproape cu toţii la biserică, deoarece are să le spună
ceva frumos şi folositor. Atenţia lui apoi să se concen­
treze m ai ales asupra şcoalei, dacă esistă; să între în
30 mijlocul copiilor, să le spună cîte-o rugăciune fru­
moasă şi să-i înveţe a păstra dragoste şi supunere că­
tră toţi oamenii. Aceşti copii apoi, la reîntoarcerea
lor acasă, vor spune părinţilor lor ce frumos li-a vor­
bit popa, şi acesta va cîştiga pentru dînsul şi mai mult
35 încă simpatia şi încrederea poporenilor. Astfel apoi
în duminica viitoare, sătenii, îmbrăcaţi în costumele
lor naţionale sărbătoreşti, se vor afla desigur la bise­
rică cu toţii, dimpreună cu femeile şi copilaşii lor, şi
se vor grupa în jurul preotului pentru a asculta ceea
40 ce le-a promis. Atunci preotul, învestit în hainele sa­
cerdotale, să facă apoi o întrerupţie pe Ia mijlocul

92
 liturghiei şi, cu o căutătură blîndă, dar serioasă tot­
odată, să înceapă c-un limbagiu poporal şi clar a
vorbi cam astfel:
„F iii m ei! Eu aici înfăţoşez pe Domnul nostru Is.
5 Christos, care vă zice prin gura m ea: Iubiţi-vă unii
pe alţii, precum eu v-am iubit pe voi, căci de pe
aceasta, vă vor cunoaşte toţi că sunteţi creştini, dacă
veţi ave dragoste între v o i! — Dragii m ei, toţi avem
trebuinţă unii de alţii: cei săraci de cei bogaţi şi cei
10 bogaţi de cei săraci. Cînd cei bogaţi vă înlesnesc la
trebuinţă, voi cei mai puţin avuţi nu cruţaţi braţele
voastre pentru a le veni într-ajutor, cînd aceia vă
cheamă. Nu pizmuiţi fericirea vecinului vostru, căci
şi el, ca şi voi, a cîştigat-o prin sudoare şi bună ico-
15 nomie. Siliţi-vă ca, prin hărnicia şi cinstea voastră,
toţi să vă faceţi deopotrivă. — Iubiţii m ei! Iată, fiii
voştri, îngrijiţi de d. învăţător, care asemenea este
părintele lor şi fratele nostru, căci el le dă hrana m in­
ţii şi a inimei, în curînd vor şti a ceti, a scrie, a socoti
20 şi a se ruga lui D-zeu. E i vor şti peste puţin şi vă vor
povesti lucruri frumoase despre iubita noastră ţară
şi despre D-zeu. Nu întîrzieţi dară a-i da la învăţă­
tură şi nu cruţaţi nimica pentru învăţătorul lor, căci
prin învăţătură ei se vor face şi mai buni la inimă şi
25 mai luminaţi la minte. E i vor şti să înţeleagă mai
bine care este dreptul lor, pentru a şi-l pută apăra. Ei
vor şti munci m ai bine pămîntul, din care vor trage
foloase mai m ari; ei vor şti să-şi îngrijască vitele,
de la cari atirnă în parte hrana lor de toate zilele; în
30 scurt, ei vor şti a-şi statornici gospodăriile pe temelia
iconomiei şi a bunei rînduieli, trăgînd singuri folosul
din munca lor, pe cînd omul fără învăţătură şi fără
bună creştere din casa părinţească este înşelat de toţi
şi uşor se azvîrle în braţele lenevirei, beţiei şi altor ră­
35 utăţi, pierzînd, pe lingă sănătate, încă şi numele cel
bun şi roada muncei sale cîştigată cu sudoare. — Dra­
gii m ei! Siliţi-vă cu toţi de a plăti la vreme dările
voastre cătră obşte şi cătră ocîrmuire, pentru că tot
spre folosul vostru şi al ţărei o faceţi aceasta. V eţi fi
40 auzit că Christos încă a plătit bir, măcar că a fost fiul
lui D-zeu. — Fiii mei, într-un an sunt 52 de duminece

93
 şi alte sfiute sărbători; în toate să ne intîlnim aicea,
pentru a vă-nvăţa cele ce sunt bune şi de folos, pre­
cum îmi porunceşte D-zeu. După sflnta liturghie
mergeţi pe la casele voastre şi daţi trupului hrana sa,
5 apoi întruniţi-vă la mine acasă, unde vă poftesc cu
toată dragostea, ca să petrecem această Bfîntă zi Îm­
preună. — Binecuvintarea lui D-zeu să vie preste v o il“
Preste două-trei oare, sătenii se adună la casa pa­
rohială, unde preotul trebuie să le prepară o petrecere
io nobilă şi atrăgătoare. Mai înainte de toate, preotul
să le vorbească despre trebile gospodăriei, să le deie
unele învăţături practice despre agricultură şi despre
cultivarea viilor. Apoi să Introducă în conversaţie
naraţiuni istorice, să-i pună a recita balade şi doine
15 populare despre faptele strămoşilor şi despre pornirile
inimei lor. Apoi să se-ntindă o horă drăgălaşe de că-
tră junii şi junele româncuţe, in care timp preotul să
converseze cu bătrlnii despre educaţie, căsătorie şi
despre virtuţile fam iliei. Apoi să le arate stricăciunea
20 ce provine din beţie, pentru care scop B ă le aducă
esemple prin cari să desfăşure şi mai m ult degradarea
şi nenorocirea ce provine din beţie, din acest viţiu
odios, care corumpe din ce în ce mai tare sîngele cu­
rat al săteanului, slăbindu-i isteţimea şi vigoarea bra-
25 ţelor. în felul acesta, sătenii se vor rentoarce ca re­
născuţi la vetrele lor, vor vizita mai rar crîşmele şi
vor prefera petrecerile cele nobile duminecale la casa
preoţească şi mai tîrziu pe la unii din fruntaşii satu­
lui. — Cine nu recunoaşte apoi cit bine ar rezulta din
30 acest sistem, din această reformă a vieţei sociale de
la sate? Sătenii, ocupaţi în fiecare zi de sărbătoare cu
învăţături morale, sfaturi folositoare şi petreceri no­
bile, ar şti să întrebuinţeze zilele de lucru cu mai multă
vigoare şi ar scăpa in scurt tim p din mrejea primejdi-
35 oasă şi sugrumătoare a veneticilor, ce au curagiul a
profita de simplicitatea lor, pentru a-i specula şi a-i
esploata. Dînşii ar deveni avuţi şi din ce în ce mai fo­
lositori societăţii; proprietarul ar trage mai m ult
folos din proprietatea sa, căci lucrul său ar fi făcut la
40 tim p ; preotul n-ar mai fi peritor de foame, căci vred­
nic este lucrătorul de plata sal

94
 Un lucru este neapărat de a nu se scăpa din vedere.
Preotul, pe lingă alte bune calităţi, mai trebuie să
poseadă o doză bună de curagiu şi energie, pentru a
brava obstacolele ce are să-ntîmpine neapărat chiar
5 la cea întăi Încercare a grelei sale misiuni. Cele mai
puternice obstacole trebuie să le aştepte din partea
crîşmarilor ovrei, carii sunt cei mai neîmpăcaţi duş­
mani ai moralităţii şi deşteptării poporului. Natural,
căci veninoasa lor băutură nu poate avă trecere decît
10 păn-atunci, pănă cînd poporul este ţinut în orbie su-
■ fletească şi imoralitate. Tot asemenea obstacole se
pot aştepta şi din partea arendaşilor străini, a căror
interes este esploatarea bietului popor. Misiunea pre­
otului însă poate găsi un sprijin puternic în proprie-
15 tarii români cu sentimente loiale şi naţionale. Avem
chiar unele esemple despre asemenea proprietari, cari,
în unire cu preotul, au ştiut să facă din comunele lor
un cuib de bună gospodărie şi m oralitate; durere însă
că azi asemenea esemple binefăcătoare sunt cam rare!...
20 Aceasta este, în scurt, nobila misiune a preotului la
ţară. Deie cerul ca ea să se poată îndeplini cît m ai ur­
gent şi cu rezultate cit de strălucite, căci — ardet
Ucalegonl Pentru aceasta însă se cere o instrucţiune
suficientă şi o poziţie materială mai convenabilă pen-
25 tru preoţii noştri. Sustrageţi de la dînşii aceste m ij­
loace neapărat trebuincioase, şi misiunea lor la sate va
rămînâ mai pe jos decît aceea a celui de pe urmă pă­
zitor de v ite ... Şi prin aceasta, nu sufere oare prospe­
ritatea ţării şi a n a ţiu n ii?!...
 IE Z U IT IS M U L ÎN R O M Â N IA

Este cunoscut de toţi aceia cari au cetit istoria cul-

turei popoarelor cît rău a produs activitatea iezuitis-
mului In cele mai multe ţări ale Europei. Societatea
5 omenească n-a avut niciodată mai mari adversari,
duşmani mai neîmpăcaţi decît aceşti monştri, învă­
luiţi în sacul pocăinţei, ascunşi supt masca cucerni­
ciei, iar în inimă şi în suflet, cu cele mai negre pla­
nuri, cu cele mai negre vicii şi păcate,
io De la anul 1808, cînd un decret al lui Napoleon I
puse capăt inchiziţiunei barbare, neumane, iezuitis-
mul a perdut din rolul şi puterea ce avea mai înainte.
Cu toate aceste, pe la finele anului 1863, această sectă
avea încă peste 7.529 membri în vro 19 provincii eu-
15 ropene. Cele mai cumplite lovituri le-au suferit însă
iezuiţii în cei din urmă doi-trei ani, de cînd îmbuiba­
tul Cap al Cetăţii eterne pretinsă a i se recunoaşte ab­
surda infailibilitate, ridiculizată de cătră însăşi lu­
minata parte a clerului catolic. De atunci iezuitismul
20 a devenit o batjocură, şi toate ţările unde instrucţiu­
nea se găseşte în mîna acestor oameni, astăzi caută s-o
ia din mîna lor, căci s-au convins, în fine, că lumina
iezuitică pentru societate este un întunerec, un infern.
Ţara noastră, atît de bună, atît de mănoasă, mul-
25 ţăm ită clerului şi religiunei sale ortodoxe, a fost scu­
tită pănă în tim pul mai nou de năvala acestor secte
sau, mai bine, insecte otrăvitoare, măcar că şi ea a
avut să treacă prin un mare purgatoriu; căci cine a
putut încă să uite timpurile de tristă aducere aminte
30 ale fanarioţilor, cînd ţara gemea supt invaziunea că-

96
Făt-Frumos, fiul iepei, facsimil, f.l
 ION CREANGA

M ărcben und Gescbicbten

A U F B A U -V E R L A G B E R L I N

Prinz Stutensohn [Făt-Frumos, fiul iepei]. Berlin, 1954.

 SCRIERILE
liUI

IOAN CREANGĂ
VOLUMUL II

DIVERSE

MDUCCXCII

Scrierile lui loan Creangă, voi. II, Iaşi, 1892, foaia de titlu
 ION C 1 U A N G A

CZARODZI EJ SKI E
OPOWIESCI
(POVESTIRI)

z przcdmov^ prof. M. 10 K G 1
p rzclozyU z rum uiiskicgo
KONSTANCJA MAYZLOWNA

W A R S Z A v- A — 1 9 3 3____________
N A K L A D E M K S ' l ţ G A R N I F. H O E S I C K A

C z a r o d z ie js k ie o p o w ie s c i [Povestiri], Warszawa, 1933.

 lugărilor şi a fanarioţilor greci, cari au copleşit lo­
curile cele mai frumoase ale ţârei şi care tot cu ace­
eaşi mască de pocăinţă şi cucernicie iezuită „ca la­
coma omidă di pe frageda mlădiţă, ca neagra lipitoare
5 pe sinul de zăpadă al dulcei copiliţă“ , sugeau din frunză
sucul şi sîngele din vine, în blinda României! 1... în
sfîrşit, însă, graţie forţei noastre naţionale, am scă­
pat de aceşti oaspeţi urîcioşi, dar, precum se pare,
am scăpat numai pentru a reintra intr-un alt purga-
10 toriu, acela al iezuitismului papal.
Ţara noastră este bună, este ospitalieră, este tole­
rantă; ea n-a persecutat niciodată religiunile străine
din sinul ei. Dar probe destul de puternice avem că
acele religiuni au nutrit şi nutresc Încă ura cea mai
15 amară contra ei. Astfel avem probe despre religia
ebraică, astfel au constatat unele ziare chiar anul
trecut că în claustrele călugăriţelor catolice copilele
române date spre educaţie se desnaţionalizează şi-şi
perd respectul chiar pentru familia lor.
20 Cu toate aceste, pe cînd toate ţările au început a
izgoni această sectă din sinul ei, la noi iezuiţii se spo­
resc din ce în ce, poate pentru că se refugiază aici la
noi de prin ţările de unde-i alungă, înto[c]mai precum
se refugiază ovreii. Aşa e ţara noastră... e bună şi to-
25 lerantăl Tot ce este mai infectat în societatea euro­
peană se grămădeşte pe malurile Dîmboviţei şi a Bah-
luiului, căci aici aerul pare mai priincios 1...
Pentru ca să cunoaştem pînă la ce grad a ajuns deja
încuibarea iezuiţilor în ţara noastră, lăsăm să vor-
30 bească acum B iserica rom ână, ziarul religios-moral
din Bucureşti, cu data de 2 aprilie, care iată ce ne
spune: „Sîmbătă, la 25 martiu, vrînd a respira un aer
mai plăcut, mai curat, am crezut că cel de pe colina
Filaretului este cel mai favorabil din două punturi
35 de vedere, pentru curăţenie şi pentru apropiere. Tra-
versînd acea colină cîteva minute, un ce extraordi-
nariu ne atrase privirea spre gara Giurgiului cătră un
şir de seminarişti în număr ca de treizeci de juni, îm­
brăcaţi în costum de clerici, urmaţi de clţiva iezuiţi.
40 Curiozitatea ne îndemnă să intrăm in gară; tocmai

97
7 — Ion Creangă — O pere voL n
 in acel moment sosi şi trenul de sară de la Giurgiu.
Din numeroasele vagoane se pogoară un călugăr ca*
tolic cu o barbă mare, la a cărui aparinţă toţi acei
juni descoperiră capetele şi, cu pălăriile in mină, să-
5 rută mina cu respect acelui călugăr iezuit ş-apoi pleacă
in capitală.
Pană azi n-am ştiut că iezuiţii au fondat şi semina-
riu in România. Care să fie scopul — toţi ne Întrebăm
— că iezuiţii să aibă şi seminariu, cînd n-au necesi-
10 tate de dinsul? Şi cum tolerează guvernul asemenea
institute? Raţiunea ne răspunse că catolicii au otă-
rit a mări propaganda prozelitismului în România, si­
guri fiind că nu-i controlează nimeni. După noi, ei
n-au nici un drept şi nici o necesitate de a fonda se-
15 minariu, deoarăce pentru coloniile venite pe furiş în
ţară erau destui 10 preoţi; şi de vreme ce astăzi sunt
sute, pentru ce şi seminariu? Căci în România de din­
coace de Milcov nu e decit o singură comună catolică,
compusă din bulgari convertiţi, cari se numesc pa-
20 vlicheni, şi această comună este în marginea Bucureş­
tilor şi se îngrijeşte d-a dreptul de bărăţia din capi­
tală. Iar dacă în România de peste Milcov se găsesc
cîteva comune în districtul Neamţ şi Bacău locuite
de unguri catolici, colonizaţi în timpul lui Ştefan cel
25 Mare şi care-şi păstrează religiunea, ceea ce dovedeşte
marea toleranţă a României, pentru aceia, precum
ştim, în Iaşi esistă un seminar catolic (??) al statului
nostru; pentru ce şi altul în Bucureşti? Care este ne­
cesitatea seminariilor catolice, cînd dintr-ale noastre
30 se azvlrlu tinerii afară? Dar mulţimea de preoţi ce
vin în ţară pe toată ziua ce cată? Noi ştim că preoţii
noştri abia cu mari greutăţi capătă cîte unul voia de a
trece frontiera în vecinătate, precum în Turcia, Tran­
silvania şi Bucovina; aşa şi preoţii greci şi bulgari
85 pierd cîte o lună pe la porturile noastre pănă să ca­
pete voia să între în ţară, şi atunci încă numai într-un
mod condiţionat!
Catolicii sunt privilegiaţi, de dînşi[i] nu se ocupă
nimeni, ei întră în ţară ca în ţara lor, fără să fie în-
40 trebaţi care le este misiunea. Ar trebui să se ceară de

98
la S.S.Episcopul catolic o listă de cîţi preoţi are ne­
voie pentru comunitatea catolică, şi regimentele de
iezuiţi să se trimeaţă la urma lor, pentru că In Româ­
nia chinoviu catolic n-a esistat; istoria nu ne arată
că ar fi esistat vreodată.
iNTlMPINARE LA CRITICA DOMNULUI I. NĂDEJDE
ASUPRA PĂRŢEI ŞTIINŢIFICE DIN CARTEA
DE CETIRE „iNVĂŢĂTORIUL COPIILOR11

Felicităm cu plăcere voinţa în bine a domnului I.

5 Nădejde, cetind critica domniei-sale din C o n te m p o r a ­
n u l , no. 6, sub titlul P a r te a ş t iin ţific ă d in „ I n v ă ţă to -
r i u l c o p iilo r 11, întrucît curiozitatea sa nu cere altă
mulţămire decît aceea de a-şi colinda spiritul pe nes-
îirşitul cîmp al ştiinţei, care-i surîde pe acest timp de
io secetă cu atîta bunăvoinţă.
Insă toată furia ursului îndreptată asupra cîtorva
albine?1
E vorba despre o carte de cetire, căreia, dacă-i lip­
seşte perfecţia, după însuşi domnia-ta, credem că nu
15 i se poate tăgădui o valoare relativă distinctă, cerce-
tînd cărţile ce figurau şi, poate, mai figurează încă
în uzul învăţămîntului primar. Şi greu este, căci multe
sudori ne-au curs de pe frunte, şi multe nopţi întregi
ne-a răpit cartea în v ă ţă to r iu l c o p iilo r , până ce am
20 adus-o în stare de a nu da ştiinţei decît foarte puţină
materie de criticat.
Credem că merită o soartă mai dulce, o privire mai
blîndă, o menajare, cel puţin relativă, în locul pasi­
onatelor rînduri, cu cari săgetaţi aşa de aprig tendinţa
25 spre bine a unor oameni cari, de la 1864 şi pănă astăzi,
am sacrificat mult din puţinul ce am putut cîştiga,
pe vremile acele, în folosul instrucţiunii de intăia
cerinţă sau şcoală pentru începători.
Adevărat, „cu greu se alcătuieşte o bună carte de
30 cetire, după cum dumneavoastră înşişi mărturisiţi,
chiar cînd ştie cineva singur foarte bine lucrurile des-

100
 pre cari vrea să scrie; şi cînd nu posedă nici cunoştin­
ţele trebuitoare, atunci face o faptă rea“ .
Adică făptuitori de rele, criminali sîntem, pentru
că am îndrăznit a pricepe nevoia unei cărţi începă­
5 toare mai apropietă de cerinţele pedagogice decît pre­
cedentele, de ale căror viţioase cuprinsuri, domnul
mieu, nu se scandalizază speculantul, ci învăţătoriul
conştiincios, nu cel ce „n-a împuns odată cu sula“ , ci
omul care-şi iubeşte meseria, şi pentru aceasta sîn­
10 tem de condamnat?!
Cu adevărat sînt cîteva greşele, care, toate la un
loc, nu alcătuiesc nici o pagină din întreaga carte.
Dar, drept vorbind, se poate pretinde unui institu-
toriu să posedă cunoştinţele înalte ale unui profesor
15 de liceu sau de facultate?! — Negreşit că nu.
Ce-am putut scrie de la noi, am scris; ceea ce nu
puteam şti prin noi înşine, am cerut de la alţii, ex-
trăgînd din cărţi româneşti în uzul şcoalelor secun­
dare bucăţile ştiinţifice de care ne Inculpaţi.
20 Orice om cu minte nu poate cere unui institutor
lipsit de mijloace şi de timp a sta direct în curentul
modificaţiunilor şi descoperirilor ştiinţifice; de aceea
rugăm pe criticul nepărtinitoriu şi conştiincios să ne
puie In vedere îndreptările cuvenite, spre a ţine sama
25 de ele la ediţia viitoare.
Rugăm asemene pe domnul I.Nădejde să nu-şi facă
aşa de mare nălucă despre „morile de vînt“ , nici să
grăbească a se turci, după cum zice, căci şi acolo dă
de „mina lui Dumnezeu cea nevăzută", care, dacă nu
30 ne-ar fi găurit pielea în dreptul ochilor, nu ne-am pu­
tea vedea greşelile unii altora.
Iaşi, !n 1881, octomvrie 6
 O ÎN T R E B A R E D -L U I A . G O R JA N ,
A U TO R U L M AI M U L T O R CĂR ŢI D E G E O G R A F IE

Stimabile domn,
în lăcomia d-voastră, de a fi autorul geografiilor
5 tuturor judeţelor din România, fără nici o sfială, aţi
copiat planul şi metoda din cartea noastră, întitu­
lată: G eog ra fia ju d e ţ u lu i I a ş i , p e n tr u cla sa a I l - a p r i-
m a ră -u rb a n ă ş i a 1 1 1 -a r u ra lă . Şi, pentru judeţul Iaşi
aţi cules de-a gata tot materialul din această carte,
10 fără a noastră învoire şi fără a vă da samă de drep­
tul de proprietate, prescris de lege.
Cum că ne-aţi copiat cartea, lucrul este văd it, şi
pentru aceasta, n-avem decît să punem ambele cărţi
faţă-n faţă, ca lumea competentă să vadă şi să judece.
15 Mai întăi, la începutul tuturor ediţiilor geografielor
d-voastră, aţi copiat întocmai planul din notiţa de
la începutul geografiei noastre, unde arătăm cum să
se înceapă cursul geografic. Acest plan ni l-aţi copiat
în toată întregimea lui, cu deosebire, că, în loc de a
20 procede cu totul elementar, aşa cum procedăm noi,
d-voastră vă mai slujiţi, la orientare, şi cu s te a u a p o ­
la ră , c o n s te la ţiile c e reşti, b u sola e tc ., şi îngreuieţi
m intea copiilor cu o nomenclatură geografică greşită
şi neînţeleasă.
25 Dar pentru ceea ce aţi pus de la d-voastră, nu ne
priveşte. D-voastră aţi lucrat aşa, după cum aţi pu­
tu t şi v-aţi priceput, în asemine materie. Ceea ce
insă nu vi se poate ierta, este că ne-aţi copiat lucra­
rea noastră şi v-aţi folosit, fără muncă, de materialul
30 adunat de noi. Lăsînd la o parte planul ce ni l-aţi co­
p ia t, precum şi nomenclatura d-voastră geografică,

102
 cu totul greşită şi neînţeleasă, venim la materialul
propriu geografic, ce l-aţi copiat de la noi.
A şa, spre exem plu: la pagina 18, după ce aţi luat
bucăţile din cartea noastră, întitulate: una, A ş e z a r e a ,
5 şi cealaltă îm p ă r ţir e a a d m in istra tiv ă a o r a ş u lu i I a ş i ,
ca să nu vi se cunoască urmele copierei, aţi schilodit
bucăţile aşa de rău, Incit le-aţi pus toate pe dos. A şa,
făcînd orientarea dispărţirilor oraşului Iaşi, ziceţi că
dispărţirea I-a este aşăzată în partea de sud-vest a
10 oraşului; dispărţirea I l-a în partea de su d -e st; dispăr­
ţirea I lI -a î n partea despre apus; dispărţirea IV -a în
partea despre răsărit, iar dispărţirea V -a în partea
despre miază-noapte. După cum aţi făcut această ori­
entare, se vede cît de colo că d-voastră v -a ţi uitat pe
15 planul oraşului Iaşi, din geografia noastră, şi aţi fă­
cut orientarea greşită, fără a vă da samă că acesta-i
un plan topografic şi nu o hartă. Aceasta dovedeşte
cît de bine cunoaşteţi aşăzarea oraşului Iaşi, şi ce
deosebire este între un plan topografic şi o hartă.
20 La pagina 19, după ce faceţi o încurcătură despre
stradele din Iaşi, treceţi la h a lă şi ziceţi că-i învălită
cu steclă. Oare aşa să fie? La pagina 2 0 , iarăşi, ca să
nu vi se cunoască urmele copierei, aţi stricat aşa de
rău textul din bucăţile noastre, încît nu se mai înţelege
25 nimica din ceea ce voiţi a zice. Iată redacţiunea şi sti­
lul din cartea d-voastră:
„Biserica Sf. Nicolai Domnesc, făcută de domnul
Moldovei Ştefan cel Mare, are trei altare, aproape de
p alat".
30 Oare ce să fie aproape de palat? Biserica Sf.Nico-
lai, Ştefan cel Mare, ori cele trei altare? De asemine,
ziceţi: „Biserica Trei-Sfetitele, făcută de Vasile Lupu,
domnul Moldovei, zidită din peatră săpată pe dina­
fară; aici se află moaştele sfintei Paraschiva;pe Strada
35 M are". Ce este oare zidită din peatră săpată pe dina­
fară? Moldova sau biserica Trei-Sfetitele? Şi unde se
află moaştele sf. Parascbiva? Pe dinafară, în biserică
sau pe Strada Mare? Mai departe, ziceţi: „Biserica
Golia făcută tot de Vasile Lupu, aici în Turnul cu
40 clopote e şi observatorul de fo c ; în curte c-un spital
de nebuni". Aceasta dovedeşte cît de competent sun-

103
 teţi în asemine treabă şi cît interes v -a ţi pus, ca ceea
ce veţi da la lumină — după cum ziceţi d-voastră, —
„să fie tinerimei studioase şi m ai de mare folos!“ ...
La pagina 21, unde vorbiţi de şcoalele din Iaşi,
5 de asemine, aţi luat tot materialul din cartea noas­
tră, schimbînd, pe ici pe cole, cîte un cuvînt, pen­
tru a nu se cunoaşte că aţi copiat; şi, în răpejunea
dv. de a copia, aţi uitat să treceţi şi ş c o a la m ilita ­
r ă . T o t la această pagină, mai la vale, unde vor-
10 biţi de grădinile publice din Iaşi, nu v-aţi mai os­
tenit atîta şi aţi copiat bucata întocm ai, după cum se
află în cartea noastră, aşa după cum urmează: „Gră­
dina de la Copou, făcută în vremea lui Mihai Stur-
za, domnul Moldovei. Grădina Ghica-Vodă, de pes-
15 te Bariera Copou. Grădina Primăriei, între strada
Lăpuşneanu şi Strada de Sus. Grădina Barnovschi,
peste drum de monumentul Ghica-Vodă. Grădina
Botanică a doftorului Fătu e tc.“
De asemine, la pagina 2 3, unde vorbiţi despre
20 marca comunei Iaşi, iarăşi aţi copiat întocmai: „Mar­
ca comunei Iaşi este chipul unui turn şi deasupra lui
o coroană; iar sub turn este c h ip u l a doi delfini, făcuţi
faţă-n faţă. Turnul însămnează vechiul municipiu
al Iaşilor. Coroana însămnează că oraşul Iaşi a fost
25 capitala ţărei M oldovei; iar delfinii însămnează că
domnitorii Moldovei aveau în stăpînire şi o parte din
Marea Neagră". In această bucată, d-voastră numai un
simplu cuvînt aţi schimbat, şi anume: im a g in ea şi
aţi zis c h ip u l. Se vede că n-aţi înţeles de ce ne-am fe-
30 rit noi d e a zic e c h ip u l şi a m zis im a g in ea . T ot la această
pagină, unde vorbiţi de date istorice asupra oraşului,
aţi stricat aşa de rău bucata întitulată î n fiin ţa r e a ş i
în tem eierea o ra ş u lu i I a ş i , din geografia noastră, încît
nu se mai înţelege nimica din ceea ce aţi voit a spune.
35 Intre altele, d-voastră ziceţi că domnii Moldovei au
făcut în Iaşi o biserică şi o curte domnească. Oare toţi
domnii Moldovei au făcut curtea domnească? Şi nu­
mai o biserică au făcut în Iaşi to ţi domnii M ol­
dovei?
40 L a pagina 2 5, începînd a descrie plăşile, după ce
la fiecare plasă faceţi orientarea cu totul greşită, zi-

104
 ceţi că învăţătorul să desemneze, cu copiii, conturul
plăşilor de pe harta judeţului, ce se află pe păretele
clasei. De pe care hartă? De pe aceea care n-aţi făcut-o?
De pe asta iarăşi se cunoaşte ce fel de sacrificii aţi
5 făcut pentru tin erim ea stu d io a să .
La pagina 26, între altele, ziceţi că în tîrguşorul Să-
răria e o biserică frumoasă. Cine a văzut biserică, şi
încă frumoasă, în tîrguşorul Sărăria? Poate că aveţi
de gînd s-o faceţi d-voastră? I...
10 L a pagina 28, unde vorbiţi de plasa Codru, ziceţi
că „această plasă se întinde pe ambele maluri ale Jî-
jiei, pînă în Prut“ Aşa se vede după hărţulia închi­
puită de d-voastră, pe care o aveţi în carte, dar, în
realitate, nu este aşa. T ot la pagina 28 ziceţi că „So-
15 cola, comuna Turală, este un tîrguleţ şi reşedinţa plă-
şei Codru. A ici e monastirea Galata zidită de Petru
Şchiopu, domnul Moldovei. Are un ospiciu pentru
neputincioşii săraci“ . Aşa de bine cunoaşteţi locali­
tăţile dimprejurul Iaşilor?
20 La pagina 29, unde vorbiţi de plasa Braniştea, după
ce aţi rupt o bucată din această plasă şi i-aţi făcut ori­
entarea cu totul greşită, între altele, mai la vale, zi­
ceţi că la S c u le n i e m a re trecă toa re în R u s i a ... O fi
pentru vagabonzi, dar nu pentru cei cu paşaport.
25 Despre numărul locuitorilor, într-un loc ziceţi că
nu sunteţi de părere de a se mai arăta în carte, şi, în
alte locuri, i-aţi copiat întocmai după geografia noas­
tră. A stfel de statornicie aveţi în modul de a lucra?
La pagina 30, după ce faceţi greşeli cu orientarea
30 judeţului Iaşi, ziceţi, între altele, că m a rca ju d e ţ u lu i
I a ş i e un c a l. Un cal e marca judeţului? Sau poate chi­
pul unui cal. Cum credeţi d-voastră că înţeleg copiii
mai bine? Tot la aceasta pagină aţi copiat dealurile
din judeţul Iaşi, după cum sunt în cartea noastră;
35 numai, la dealul Copou, aţi adaus de la d-voastră, că
p a r te a a p u sa n ă a o r a ş u lu i I a ş i, e aşăzată p e d ea lu l C o ­
p o u . Dar celelalte părţi ale oraşului unde sunt aşă-
zate?
La pagina 31, de asemine, aţi copiat rîurile din
40 judeţ, tot din geografia noastră; numai la rîul Bah-
lui aţi adaus de la d-voastră, zicînd că acest rîu trece

105
 prin mijlocul oraşului Iaşi. Oare l-aţi văzut bine pe
unde trece? Tot la această pagină, paragraf. 19, aţi
copiat textul întocmai, din cartea noastră. Iată-1:
„In judeţul Iaşi sunt multe păduri, multe podgorii
5 şi multe liv ezi; grădinării cu tot soiul de legume, încă
sunt m ulte, mai cu samă în plasa Braniştea, între Jî-
jia şi Prut. Sunt de asemine fînaţe şi imaşuri nume­
roase, cu deosebire în plăşile: Turia, Braniştea şi
Bahlui“ . A ici aţi schimbat numai cuvîntul în tin se
10 şi aţi zis n u m eroa se. Oare se potriveşte? Mai departe,
ziceţi: „V ii sunt multe la Copou şi la Şorogari, plasa
Copou; la comuna Miroslava, plasa Stavnic; la co­
muna Cotnarii şi Băicenii, plasa Bahlui“ . Acest m a­
terial l-aţi luat tot din cartea noastră, din descrierea
15 fiecărei plăşi aparte. Trecînd însă repede cu copiatul,
aţi uitat podgoriile dimprejurul Iaşilor. Mai încolo,
aţi copiat bine şi n-aţi trecut cu vederea nici cele m ai
mărunte lucruri, precum: „Harbuji mari şi frumoşi se
fac prin plasa Cîrligătura. Raci şi scoice se găsesc în
£0 mare cantitate în Jîjia. Din dealul Şorogarii şi A ro-
neanu se scoate năsip şi lut bun pentru tencuială**.
Mai la vale: „In plasa Branişte nu se prea seamănă
grîie şi păpuşoaie, pentru că le îneacă Prutul cînd
varsă grozav; de aceea, şăsurile rămln mai mult fî-
25 naţe, imaşuri şi grădinării**. Acest material e întocmai
luat din cartea noastră; numai două cuvinte aţi schim ­
bat: aţi zis: fa c e rev ă rsă ri , în loc de varsă g ro za v . Mai
departe, stilul este iarăşi încurcat şi corchezit.
La pagina 33 şi 34, unde vorbiţi de căile de comu-
30 nicaţie, toate drumurile sunt copiate din cartea noas­
tră ; numai la „Drumul d ig v ecin u l a l P r u t u l u i , d-voas­
tră aţi crezut, se vede, că-i greşit cuvîntul d ig şi l-aţi
schimbat în z is . Nu înţelegem ce v -a greşit cuvîntul
d i g ? J ... Tot la pagina 34, aţi copiat textul întocmai,
85 după cum urmează: „Dintre toţi locuitorii judeţului
Iaşi, vro 100 de m ii trăiesc prin tîrguri, îndeletnicin-
du-se cu meşteşuguri, negoţ şi alte ocupaţii; iar cei­
lalţi, ca la vro 60 de m ii trăiesc prin sate şi se ocupă
cu munca pămintului şi cu creşterea vitelor**. De ase-
40 mine, la pagina 35, unde vorbiţi de judecătoriile de
ocoale, textul este copiat, întocmai. La pagina 3 6 ,

106
 unde vorbiţi despre locurile însămnate din judeţul
Iaşi, mai repetiţi încă o dată că: „Socola e tîrguleţ şi
că în apropiere e monastirea Galata“ . Dacă ar fi fost
un adevăr, poate nu l-aţi fi repetit de două ori. Tot la
5 această pagină ziceţi că „la tîrguşorul Scnleni e trecă­
toare cu drumul de fier in Rusia“ . A s t fe l treb u ie să -şi
cu n oa scă ţara u n bărba t ca d -v o a s tr ă ? Bucata generală
de la sfîrşit, pagina 38, încă e culeasă din cartea noas­
tră; dar stilul l-aţi schilodit şi întortochiat aşa de
10 rău, încît numai D-zeu să vă în ţelea g ă!...
în cărticica d-voastră, de 38 pagini, după cum v-an*
arătat, n-a fost o singură pagină unde să nu fi fost bu­
căţile copiate din cartea noastră, stilul stricat şi unde
cele adause de la d-voastră să nu fi fost greşite şi nea-
15 devărate. Atunci, stimabile domn, ce mai rămîne
din cartea d-voastră?
în notiţa de la urmă ziceţi că: dacă toţi d-nii ins­
titutori şi învăţători s-ar g r ă b i de a vă trămite la timp
relaţiuni asupra tutulor judeţelor, negreşit că d-voas-
20 tră aţi complecta o serie de geografii locale, aducîn-
du-se, prin aceasta, mari foloase tinerimei studioase.
Ce-i drept, că mari foioasei N-avem ce z ic e !... Se vede
că pe aiure n-aţi avut încă de unde copia!
Precum aţi făcut cu geografia judeţului Iaşi, co-
25 piind şi stricînd textul din cartea noastră, asemine aţi
făcut şi cu geografia judeţului Fălciu, luind tot ma­
terialul din geografia d-lui institutor Seghinescu. Nu
ştim ce ispravă veţi mai fi făcut şi cu geografiile al­
tor judeţe.
30 Mai ziceţi că o r i ş i c lte s a c r ific ii v eţi fa c e , nu veţi
mări preţul din 40 bani exemplarul. D-voastră cre­
deţi, se vede, că aţi făcut mari sacrificii, cu 40 bani
exemplarul, o cărţulie de 38 pagini, numai tipar cu­
rat, planul oraşului, fără contururile plăşilor şi fără
35 conturul general al judeţului. V -aţi luat, se vede, după
proverbul care zice: „Din picuş se face căuş“ . Şi v-aţl
zis: Dacă aş face c îte -o fiţu ic ă de astea pentru fiecare
judeţ, pentru 32 de judeţe fac atîtea exemplare; clte
40 bani exemplarul, face o sumuşoară destul de c o n -
40 v en a b ilă , care nu se iă din drum. Şi, în urma unei ase­
mine in g en ioa se co m b in a ţiu n i, v-aţi şi apucat de tre-

1#
 buşoară şi în scurtă vreme aţi şi măiestrit geografiile
tuturor judeţelor. Planul v i l-aţi pus în lucrare; nu
ştim cum v i se va trece m a rfa !... Ba încă puneţi lu­
mea în mirare, tipărind pe coperta geografiei d-voas-
5 tră „ediţia X I I I -a “ , fără a fi apărut celelalte ediţii.
Oare de asemine mijloace trebuie să se slujască
cineva?
Mai ziceţi că această carte este autorizată de onor.
Minister. Oare pot să fie autorizate asemine cărţi, cu
10 astfel de stil şi cu atîte greşeli şi neadevăruri?
Onorabile domn, ne cuprinde mirare de curajul ce
l-aţi avut, scoţînd la iveală astfel de cărţulii, care bui­
măcesc şi aduc în rătăcire pe fragezii şi nevinovaţii
copilaşii
15 Incît se atinge de d-nii învăţători, avem convinge­
rea şi v-o putem spune că fraţii şi colegii noştri învă­
ţători din judeţul şi oraşul Iaşi ştiu a face deosebire
între o carte făcută din interes de metodă şi una fă­
cută din interes de cîştig; şi, prin urmare, ştiu a-şi
20 alege cărţile de şcoală.
Sfîrşind, vă punem dar următoarea întrebare şi vă
rugăm, stimabile domn, să binevoiţi a ne răspunde:
Cînd cineva se foloseşte de munca şi sudoarea al­
tuia, cum se cheamă asemine faptă?

26 V . Răceanu, G h. Ienăchescu şi I . Creangă

 R ĂSPU N S L A C R IT IC E L E N E D R E P T E
ŞI CA L O M N IIL E ÎN V E R Ş U N A T E
ÎN D R E P T A T E
C O N T R A C Ă R Ţ IL O R N O A STR E D E ŞCOALĂ
5 D E C Ă T R Ă D O M N U L IO A N POP F L O R A N T IN

CONFRAŢI ÎNVĂŢĂTORI
ŞI
STIMABILI CETITORI,

D -l profesor Ioan Pop Florantin a publicat în zia-

10 rul L ib e r a lu l din Iaşi, n .n . 104, 107, 1 0 9 ,1 1 0 , 127,
128, 130 şi 131, din luna mai şi iunie, anul 1887, un
soi de critice şi calomnii la adresa noastră, ca autori
ai cărţei întitulată: M e to d ă n o u ă de s c r ie r e ş i cetire
p e n tr u cla sa I - a p r im a r ă . Şi tot d-nul Florantin este,
15 care se ascunde sub iniţialele Z şi F , din articolele
întitulate, cel întăi P la g ia tu r a şi cel al doilea O n e­
om en oa să s p e c u lă cu c ă r ţi d id a ctice , articole publicate
în ziarul L u p t a ; cel întăi, în no. 294 din 8 iulie şi cel
al doilea, în no. 303 din 18 iulie, tot din 1887.
20 Dacă onorabilul d-n Pop Florantin s-ar fi mărginit
de a ne critica d ă scă leşte , noi n-am avea nimic de a-i
întîmpina, ba încă i-am fi m ulţem it. însă, d-nia-lui
ne-a calomniat, cu intenţiune de a ne doborî şi de a
ne arăta în faţa lumei ca pe nişte oameni ce n-am fi
25 avut conştiinţă şi bun simţ de ceea ce am făcut şi n-am
fi lucrat decît numai împinşi de interes de speculă.
Dar, ceea ce ne miră şi ne mîhneşte şi m ai m ult,
este că M eto d a n ou ă a deşteptat g e lo z ie pînă şi în în­
suşi onorabilul profesor de la Universitatea din Iaşi,
80 d-l Aron Densuşanu, care nu s-a g în d it... clnd a zis
în Congresul didactic ţinut în Iaşi, în primăvara anu-

1C9
 lui trecut, cum că M e to d a n o u a este copiată de pe car­
tea unui evreu, M . Şvartz.
Pentru ca lumea Bă fie Îndeajuns convinsă de ceea
ce arată şi ce voieşte, mai cu samă d-1 Ioan Pop F lo-
5 rantin, vom trata pe rînd toate chestiunile atinse de
d-nia-lui, din punct de vedere d id a ctic şi vom răspunde
la toate cu dovezi pipăite, ca Bă se convingă oricine
că cele ce ni 8e aruncă de către d-1 Florantin nu sunt
decit nişte calomnii izvorîte din p a tim a şi r e a c r e -
10 d in ţă , iar nicidecum fapte Întemeiate pe adevăr.
Şi dacă nu i-am răspuns atunci îndată, pricina este
c-am aşteptat Bă vedem ce mai are de iscodit, pe soco­
teala noastră, m in tio s u l filo z o f. Văzind Insă că de la
o vreme s-a oprit, ne simţim datori de a-i răspunde.
15 Pentru aceasta, mai Întâi vom căuta a desfăşura de
la Început tot istoricul apariţiunei cărţei noastre,
spre a se vedea, de cătră oricine, b u n a c red in ţă şi des­
toinicia noastră in asemine materie. Apoi vom pune
faţă In faţă ambele cărţi şi vom arăta deosebirea între
80 una şi alta, ca Bă se convingă fiecare, dacă M e to d a
n o u ă Bamănă Bau nu cu cartea lui M .Şvartz, şi dacă,
vroind chiar a ne folosi de un lucru străin, după cum
ni 86 impută, am fi avut ce găBi de copiat In aceaBtă
carte. De asemine, şi în privinţa calomniilor publi-
85 cate in ziarul L u p t a vom căuta a le Bpulbera in vint
şi a-i Înapoia, d-lui Florantin, lăcomia de ciştig, ce
cu p recu g eta re şi rea c r e d in ţă , ni-o atribuie nouă.

ISTORICUL APARIŢIUNEI CĂRŢEI NOASTRE

„METODA NOUĂ"80

80 După cum se ştie, de pe la anul 1863 pînă pe la 1867,

şcoala normală „Vasile Lupu“ de la Trei Ierarhi, din
Iaşi, avu norocul să aibă director şi profesor de peda­
gogie pe d-1 Titu Maiorescu, distinsul profesor de fi­
lozofie de la Universitatea din Iaşi, şi totodată, rec-

119
 tor al acestei Universităţi, iar acum, profesor de fi­
lozofie la Universitatea din Bucureşti.
In cei doi ani de la Început, adecă în 1863 — 64 şi
1 86 4 —6 5, unii dintre noi am urmat In şcoala normală,
5 ca şcolari Înscrişi, iar a lţii, deşi eram institutori, vă-
zînd că slabul curs de pedagogie ce-1 făcusem, mai Îna­
inte, ni era de puţin folos practic, şi fiindcă lecţiunile
de pedagogie ce le făcea d-1 Maiorescu se ţineau Îna­
dins In orele libere de clasă, pentru a putea urma toţi
10 institutorii din Iaşi, cari vor voi, am urmat şi noi cu
mare plăcere la acel curs, care ne-a fost de foarte mare
folos, şi pentru care suntem şi-i vom fi totdeauna re­
cunoscători d-lui Maiorescu. Căci, In ţară la noi, sin­
gurul care a înţeles rolul ce joacă ştiinţa pedagogică
15 întemeiată pe practică, este d-1 Maiorescu, care, în
tot timpul profesoratului său de pedagogie, s-a ferit
de a Indopa pe şcolarii săi cu teorii pedagogice a b ­
stra cte, fără să fie întemeiate pe o practică adevărată.
Pentru acest scop a înfiinţat cursuri practice de pre­
20 dare, la clasa I-a şi a Il-a primară, atit la şcoala din
Trei Ierarhi, cît şi la celelalte şcoale primare din Iaşi,
unde trimitea pe şcolarii săi, ca să pună în practică
ceea ce singur li arăta la şcoala pedagogică din Trei
Ierarhi.
25 Pe lingă acest preţios curs al d-lui Maiorescu, am
mai fost ajutaţi şi luminaţi în cariera noastră didac­
tică şi de cătră alţi eminenţi profesori, ca d-1 I.Cîm -
peanu, d-1 V .A .U rech e, d-1 N . Culianu, actual rector
şi profesor la Universitatea din Iaşi, d-1 I. Bomba-
80 cilă, actual profesor de filozofie la Liceul şi la şcoala
fiilor de militari din Craiova, de cătră m ult regreta­
tul profesor Ioan Stavrat, de d -1 1. A . Darzeu, integrul,
conştiinciosul şi neobositul institutor, cu care am
fost şi suntem şi astăzi în strînse legături de colegia­
35 litate şi frăţie, precum şi de cătră alţi dăscăli mai bă-
trîni şi mai competenţi în dăscălie decît noi.
Totodată am fost şi suntem şi astăzi, pe cît se poate,
în curent cu literatura didactică din Transilvania,
încît am cunoscut m ai toate lipsurile şi toate bunurile
40 abecedarelor apărute acolo, precum: abecedarul d-lui
Zaharia Boiu, al d-lui Basiliu Petri, al d-lui Ştefan

111
 Pop, abecedarul şi O rg a n u l p e d a g o g ic al d-lui Popescu
şi alte lucrări pedagogice. Prin urmare, cu aceste cu-
noştinţi şi cu practica pedagogică ce o făcusem ş-o
făceam zilnic fiecare in clasă cu şcolarii, eram in stare,
5 credem, pentru a putea face M e to d a n o u ă d e s c r ie re ş i
c e tir e , fără să avem nevoie de a copia.
L a intrarea noastră in cariera didactică, fiind toţi
institutori de clasa I-a, n-am găsit alt abecedariu in
şcoală, decit pe-a lui Iarca, abecedariu care era cel
10 mai răspindit pe vremile acele. Acest abecedariu insă
nu mai corespundea cu cerinţele timpului nici cu noul
metod de în vă ţa rea c e tir e i p r i n s c r ie r e , d u p ă s is te m a
fo n e tic ă .
Pe lingă aceste, abecedariul lui Iarca, nici in cele-
15 lalte părţi nu era Întocmit in mod in tu itiv , precum se
cerea, căci cuprindea mai multe sentinţe filozofice
şi teologice şi alte bucăţi instructive şi morale, intr-
adevăr, însă nepotrivite cu priceperea şcolarilor de
clasa I-a primară. Astfeliu dar, de la Începutul carierei
20 noastre didactice, fiind lipsiţi de un abecedariu în­
tocm it cum se cade, chiar în anul 1863 — 64 ne-am în­
trunit şi am luat botărîrea de a ne aduna în toate se­
rile, în localul şcoalei de la Trei Ierarhi, şi a păşi la
coordonarea materialului, pe care, în vreme îndelun-
25 gată şi cu multă trudă îl adunasem înadins, şi tot adu­
nam, pentru întocmirea unui abecedariu. Şi astfel am
izbutit a alcătui M e to d a n o u ă , aşa cum se vede astăzi,
carte pe care atîtea sute şi m ii de copii au învăţat şi
învaţă a scrie şi a ceti cu uşurinţă. A stfel dar, cînd a
30 apărut C u rsu l de s criere ş i c e tir e , pretins a lui M . Şvartz,
cartea noastră M e to d a n ou ă era întocmită şi gata de-a
o pune sub presă, numai mijloacele băneşti ni lipsiau
pentru acest scop, lucru ce este bine cunoscut de multe
persoane de valoare, cu care putem dovedi orişicînd
85 atît d-lui Florantin cît şi d-lui Densuşanu, care a cău­
tat a ne descredita în faţa Corpului didactic din toată
ţara şi de toate gradele, întrunit în Congresul didactic
de la Iaşi.
Neavînd însă mijloace de a tipări cartea, după cum
40 am arătat mai sus, tocmai în anul 1867 ne-am dus la
societatea „Junim ea", înfiinţată atunci, în Iaşi, din

112
 care societate făcea parte şi d-1 Titu Maiorescu. Şi
această onorabilă societate, apreciind meritul lucrărei
noastre, n-a pregetat de a-i da intelegenta sa aprobare,
şi de a o lua sub scutul său, botărînd a o şi tipări, pe
5 socoteala sa, în tipografia societăţei. însă din pricină
că tipografia „ Junimei" nu avea încă literă caligrafică,
şi noi nemaiputînd întîrzia cu tipărirea, în primăvara
anului 1868, după ce s-a înfiinţat în Iaşi Societatea
pentru învăţătura poporului român şi s-a adunat
10 un capital oarecare, ne-am dus apoi la această ono­
rabilă societate, cu cerere de a ni înlesni mijloace,
spre a putea scoate la lumină cartea. Şi Societatea
pentru învăţătura poporului român, în urma cererei
noastre, a rînduit o comisiune, alcătuită din onora-
15 bilii domni: I.A.Darzeu, institutor, M.Buznea, pro­
fesor la liceu şi mult regretatul profesor Ioan Stavrat.
Această onorabilă comisiune, ca şi societatea „Juni­
mea" , găsind cartea noastră mai bună decît toate abe­
cedarele apărute pînă atunci, a venit cu un raport des-
20 tul de măgulitor pentru noi, cerînd a ni se înlesni mij­
loace pentru tipărirea cărţei; şi Societatea pentru
învăţătura poporului român ascultînd şi ţinînd samă
de acest raport, a şi luat cartea sub patronagiul său şi
a hotărît ca de îndată să fie dată la tipariu, cu o singură
25 condiţie: de a i se înapoi capitalul dat pentru tipă­
rire şi cîştigul ce ar ieşi de la ediţia I-a şi a Il-a.
Din acel raport încă pot vedea onorabilii domni pro­
fesori, Florantin şi Densuşanu, dacă, după cum au
zis d-nia-lor, am copiat, sau nu cartea lui Şvartz.

30 DARE DE SAMĂ
DESPRE „CURSUL DE SCRIERE ŞI CETIRE"
DE M. ŞVARTZ

După ce am arătat originea şi modul cum a apărut

cartea noastră M etoda n ou ă , să facem o mică dare de

113
8
 samă şi despre cartea răposatului M.Şvartz, spre a
se convinge oricine că între cartea noastră şi cartea
lui Şvartz este foarte mare deosebire. Să discutăm
deci din punct de vedere metodic şi practic, pentru a
5 se vedea dacă este cea mai mică asămănare între una şi
alta, şi dacă M.Şvartz a avut o carte ro m â n e a sc ă , bună
de pus în mîna copiilor. Mai întăi trebuie ştiut un
lucru, că M.Şvartz nu era om de şcoală, adecă n-avea
cunoştinţă în ceea ce se atinge de meşteşugul dăscă-
10 liei, deşi era pe vremile acele profesor şi director la
o şcoală israilită din Iaşi, pus din partea Epitropiei
israilite. Afară de aceasta, lucru de căpetenie, M_
Şvartz nu ştia r o m â n e ş te , şi dovadă despre aceasta
este, că, mai înainte de a-şi tipări C u rsu l d e s c r ie r e ş i
15 c e tir e , s-a dus cu manuscriptul său la d-1 Maiorescu,.
rugîndu-1 ca să i-1 cerceteze în privinţa metodică şi
să i-1 îndrepteze în privinţa lim b e i. însă, d-1 Maio-
rescu l-a îndreptat cu acel manuscript la d-1 institu­
tor I.A.Darzeu, care, cu bunătatea ce-1 caracteri-
20 zază, ş-a luat osteneala de a i-1 cerceta şi îndrepta,,
pe cit a fost cu putinţă; şi, după cum ştim, d-1 Darzeu<
a avut foarte mult de lucru în acest m a n u s c r ip t. Ast­
fel dar, lipsind lui M.Şvartz putinţa de a face singur,.
de la s in e , o asemine carte ro m â n ea scă , oricine poate-
25 înţelege că Şvartz, care ştia nemţeşte (?), n-a făcut
alta decît a luat un abecedariu nemţesc şi, prin aju­
toarele altora, tot aşa de competenţi, l-a tradus în
româneşte, ca vai de el! Şi dacă voiesc d-nii Florantin
şi Densuşanu, pot găsi originalul de pe care a tradus
30 M.Şvartz. însă, după cît se vede, l-a schilodit aşa de
rău, traducîndu-1, că n-a rămas din el decît o carica­
tură; căci, nu ne vine a crede că asemine lipsă de în­
tocmire şi asemine întortocheri de idei şi nepotriviri
să fi fost in vrun abecedariu nemţesc, cum se cade.
35 înainte de toate, deşi s-ar părea că abecedariul ră­
posatului M.Şvartz este întocmit, în totul, după m e­
toda leg o g ra fică -fo n etică , dar în realitate nu este, şi
iată de ce: la început, In pagina I-a, cartea lui Şvartz
părăseşte, Intr-adevăr, sistemul cel învechit de a
40 pune toate literile în şir alfabetic, şi introduce numai
cîte una, însă nu înlesneşte copiilor calea de a putea

114
 •disface cu uşurinţă cuvintele in sunete, şi de a ceti
fără greutate, uşurînd această cale, printr-un material
bogat de cu v in te m o n o sila b e ş i p r o p o z iţii u şo a re , după
cum face cartea noastră M e to d a n o u ă , lucru ce ne-a
5 costat destul timp şi multă osteneală, pînă ce am adu­
nat şi coordonat acest m a te r ia l , care nu se vede nici
Intr-un abecedariu românesc de pină atunci; iar de
atunci Încoace, se vede in abecedarele autorilor cari
ne-au copiat fără păsare, schimonosind lecţiunile
10 întocmite de noi. Apoi, în privinţa scrierei, M.Şvartz,
în loc să caute a introduce de la început litere de
acele care sunt mai uşor de scris, din contra, el intro­
duce chiar de la pagina I-a, literele cele mai greu de
scris, precum: a, m şi altele. Iar după cîteva lecţiuni,
15 pune şi literele mari! Astfeliu dar, chiar de la început,
cu nemilostivire, toarnă deodată toate greutăţile de
scriere şi cetire pe capul copilului, după cum fac şi
mai toţi a b eced a riştii n o ş tr i r o m â n i..., fără a ţinea
samă de cele mai elementare principii de pedagogie.
20 Afară de acestea, M.Şvartz crede că, arătînd o singură
dată litera, ea s-a şi întipărit în mintea copilului, încît
nu mai găseşte de trebuinţă de a face repeţirea lite­
relor cunoscute, după cum o face cartea noastră, M e ­
tod a n o u ă . In ceea ce se atinge de Înţelegere, adecă de
25 deşteptarea judecăţei, după cum cîntă răposatul M.
Şvartz, în prefaţa cărţei sale, prefaţă pe care desigur
că a copiat-o fără s-o înţeleagă, nici mai este de vorbit.
Ca dovadă, iată cuvinte şi propoziţii din cartea sa:
„am un manual la mine“ . „O am mamone", expresiune
St» ce samănă cu „mană-munăs“ jidoveşte1. Mai departe:
„mama dete mie pîne“ , expresiune jidovască, ca şi:
„el vorbeşte la mine“ ; „Nu mînca multă chină*,
in loc de „nu lua multă chină*; „el goni pe măgar" (?);
„gonim în galop"; „vara e verde"; „servule, du-te în
35 sus"; „el zidi un z id " ; „zise că el căzu din zi în z i" ;
„hoţul ahăţuit calul"; „jitarul îşi bate joc de junime"
(?!). „Psalmul să cînte"; „vîrful este înalt" (al cui
vîrf?); „Domnul face milă de noi". „Ţăranul lucră"
( ...? !) ; „Elena cîntă un psalm"; „hirurgul caută pre

1 Ceea ce se tălmăceşte în româneşte: „pe legea mea“ .

*15
 bolnavi"; „cererea se acordă"; „juna trebuie să se
Înveţe" (? l...); „frica Domnului e fără prihană";
„omul caută cu och ii"; „Iacob a visat de o scară...";
„sum vesel totdeauna". Păcat că n-a zis: sum vesel
5 în tot timpul, ca să placă şi d-lui Densuşanul Şi al­
tele, de care te Împiedici, mai la fiecare rînd. Şi dacă
ar mai fi şi acele pe care i le-a şters d-1 Darzeu, desi­
gur că s-ar spori foarte mult numărul acestor cuvinte
şi expresiuni n ero m â n eşti.
10 De asemine şi in bucăţile din partea a IlI-a , cu
toate că d-nul Darzeu a avut mult de lucru şi In a-
ceastă parte, tot n-a fost în stare de a i le Îndrepta pe
toate, căci atunci ar fi trebuit să le facă din talpă.
Intr-un cuvint, mai tot sistemul şi metodul din cartea
15 răposatului M.Şvartz nu este declt g r eu ta te şi m e c a n is m -
După ce M. Şvartz ş-a tipărit abecedariul, s-a vîrît,
ca oricare evreu, ba în sufletul unuia, ba in sufletul al­
tuia, ca să i-1 introducă; ţi a venit cu această m a r fă
m ă ru n ţu şu ri şi pe la noi. Şi ce-i drept, uniia dintre
20 noi, pînă la tipărirea M e to d e i n o u ă , i l-am introdus*
Insă, izbindu-ne de atîtea greutăţi chiar de la început,
am văzut că această carte era mai greu de predat chiar
şi decît abecedariul lui Iarca. Pentru că este de ştiut,
un lucru: cînd cineva iese cu o sistemă oarecare, mai
25 cu samă in ceea ce priveşte o carte de şcoală, şi in
loc să ţină samă de toate împrejurările şi să caute
prin toate mijloacele de a micşura greutăţile, atît
pentru învăţătoriu cit şi pentru şcolari, din contra,
încă l i mai măreşte, acel sistem este osindit chiar de
30 la început de a se nim ici; ou alte cuvinte este un co­
pil născut mort. Aşa a făcut şi a păţit Şvartz cu car­
tea sa: în loc să .caute de a micşura, în predare, greu­
tăţile de mai înainte, din contra, el încă le-a mai adă­
ugit şi de aceea, cartea sa a fost osîndită chiar de la
35 Început de a nu putea fi introdusă in şcoale. Dacă abe­
cedarul răposatului Şvartz ar fi fost bun, să fie siguri
domnii Florantin şi Densuşanu, că o mie de M e t o d e
n ou ă de-ar fi apărut, nu i-ar fi putut lua locul. Şi ca
dovadă, cînd a apărut ediţia I-a a M e to d e i n o u ă , ce
40 s-a tipărit în 4.000 de exemplare, s-a vîndut num ai
în clteva săptămîni, introducîndu-se în foarte multe

115
 şcoale din ţară. Toţi d-nii învăţători şi învăţătoare
cari au întrodus-0 , au simţit şi simţesc mare uşurinţă
în predare. Copiii, de asemine, cu uşurinţă învaţă a
scrie şi a ceti de pe această carte. Sunt şi oameni în
5 vîrstă, cărora li-a fost drag să înveţe a ceti şi a scrie,
după M eto d a n ou ă .
A vem o mulţime de scrisori de pe la colegii noştri,
învăţători şi institutori, precum şi de pe la diferite
persoane competente, prin care se apreciază meritul
10 cărţei noastre, în această privinţă, şi le putem arăta
orişicînd şi orişicui. Ba chiar pînă şi coreligionarii
lui Şvartz, de pe la şcoalele israelite, văzînd superi­
oritatea M e to d e i n o u ă , au înlăturat cartea lui Şvartz
şi au introdus în locu-i M e to d a n o u ă .
15 De asemine, la şcoala protestantă din Iaşi de 20
de ani se predă limba română de pe cărţile noastre;
şi credem că profesorii acestei şcoli ş tiu s ă a p recieze
m e r itu l u n ei că rţi d id a ctice.
Prin urmare, rugăm pe d-nii Pop Florantin şi Aron
20 Densuşanu să ne răspundă: ce am fi putut copia din
abecedarul lui Şvartz? Lipsa de sistemă? Limba cea
neromânească? Ori procedarea nepedagogică? — După
trecere de 20 de ani, de cînd a apărut M e to d a n o u ă ,
tocmai acum se trezeşte d-1 Florantin să ne învinovă-
25 ţască aşa de înverşunat că am fi copiat pe Şvartz?
Cit de „flămînd şi însătoşat de dreptate trebuie să
mai fie, onorabilul 1...“
— Dacă am fi copiat, să fie sigur d-1 Florantin cit
şi d-1 Densuşanu, că Şvartz, care a murit abia de vro
30 2 — 3 ani, in urmă, nu ni-ar fi lăsat în pace.
Insă, mulţămită luminilor dobîndite de la d-1 Maio-
rescu, M eto d a n ou ă este o lucrare cu totul originală a
noastră; şi, ca dovadă, îndrăznim a aduce următoarea
scrisoare, din 21 octom ., anul 1875, dată de cătră d-1
35 Maiorescu, pe cînd era ministru al Instrucţiunei Pu­
blice.
Iată cuprinsul acelei scrisori:

„Domnule Creangă,
Din inspecţiile făcute la şcoalele primare am văzut
40 că cei mai m ulţi învăţători nu Înţeleg aplicarea meto-

117
 dei nouă de cetire şi scriere, nici în cartea d-voastră
nici în a lui Constantinescu. Învaţă tot după obiceiul
vechi şi apoi cetesc numai bucăţi din cărţile nouă.
Cred că este neapărat de trebuinţă un conducător sau
5 o călăuză pentru învăţători, în întindere de cel mult
2 —2 % coaie de tipar. Acest conducător însă trebuie
să se refere atît la cartea d-voastră cît şi la abecedarul
lui Constantinescu, fiind întemeiate pe acelaşi princi­
piu. Fă bine, scrie acea broşură1. Eu ţi-o voi tipări în
10 tipografia statului.
Şi de altmintrelea aş dori să te văd explicînd la în­
văţătorii de sat din viu grai, ce şi cum trebuie să facă.
Ar fi bine poate şi la oraş. Cel puţin pentru vro 2 săp-
tămîni. Cum crezi că s-ar putea întocmi mai practic
15 un asemine curs pentru institutorii actuali? Cum şi
cind?
T. Maiorescu**'

Această scrisoare vorbeşte îndeajuns. Şi credem că

toate aceste dovezi vor închide gura, atît d-lui Pop
20 Florantin, cît şi d-lui Ar. Densuşanu, şi nu vor mai
avea curajul de a zice că am copiat p e Şvartz.

FIGURILE CA MIJLOC DE A SPRIJINI MEMORIA

COPIILOR LA CUNOAŞTEREA LITERELOR

Din toate cîte le spune d-1 Florantin în critica sa

25 năstruşnică, intitulată: C ărţile didactice , în clasa l - a
prim a ră , la un lucru avem să ne oprim şi anume, la
chestiunea figurilor, ca mijloc de a sprijini memoria
copiilor la cunoaşterea literelor. D-1 Florantin, la
începutul criticei sale zice:

1 Această broşură s-a şi făcut şi s-a tipărit în 1876, sub nume

de: Povăţuitoriu la cetire prin scriere după sistema fonetică.

118
 „Copilul are să înveţe să cunoască vro 30 de semne
deosebite, ca să ştie la fiecare cînd îl vede ce sunet să
pronunţă şi să-şi asocieze psihic ideea literei cu ideea
sunetului. Aceasta este munca cea mai grea pentru
•5 copil şi durează un mare număr de zile.
Cu abecedarul fără figuri, la cunoaşterea literelor,
învăţătorul şi părinţii sunt forţaţi a-i tot spune copi­
lului din nou şi din nou sunetul relativ la fiecare literă.
Cită tortură 1 pentru învăţători şi părinţi, cîtă greutate
10 şi descuragiare pentru bieţii copilaşii"
Deşi nu avem titlurile de şcoală ale d-lui Ioan Pop
Florantin, nici dorinţa „de a fi filozofi de o mie de o ri",
totuşi Îndrăznim a-i spune, că d-nia-lui pare a nu prea
fi înţelegînd ce va să zică „metod scriptoleg".
15 D-sa ar trebui să ştie că, după metoda legografică
şi fonetică, nu se învaţă cunoaşterea literelor numai
prin arătarea lor, ci mai întăi prin scrierea treptat-
treptat a fiecărei litere, în faţa copilului, începînd mai
întăi cu cele mai uşor de scris, şi apoi prin spunerea
20 sunetului fiecăria; şi de aceea, această procedare se şi
numeşte metod scriptoleg sau legografic: adecă în v ă ­
ţa rea ce tir e i p r i n scr ie re .
După aceea, d-1 Florantin ca să-şi arăte întinsele
cunoştinţi pedagogice, între altele, d-sa mai adaugă:
25 „După ruginitele bucoavne, avem de aceste învechite
metode de cărţi sau abecedare fără figuri, abecedarul
de M. Şvartz din 1867, apoi acelaşi metod, publicat
în anul următoriu de I. Creangă şi alţi 5 autori, reti­
părit în curs de 17 ani, în vreo 18 ediţii; (se vede că
30 asta nu-i vine la socoteală d-lui Florantin, că am tipărit
18 ediţiil) mai avem, zice d-nia-lui, abecedarul de V .
Dogariu, tot fără figuri şi a ltele". D-1 Pop Florantin
face un pas urieş de la azibucoavnă pînă la apariţiunea
abecedarelor; dovadă că nu ştie prin cîte faze a trecut
35 literatura noastră didactică, nici cîte forme de abece­
dare s-au strecurat de atunci şi pînă acum, cînd apare
d-nia-lui ca m are r e fo r m a to r iu {? ) de a b eced are. Dar aceas­
ta îl priveşte pe d-nia-lui. Noi să venim la metodul d-sale
de „prioritate, urgenţă şi generalitate", după cum el
40 numeşte însuşi; adecă, la abecedarele cu figuri, în care

119
 stă toată măiestria metodului, ce susţine cu atîta încă-
păţînare, că la cunoaşterea literelor este de nevoie de
a se sprijini memoria copilului pe ceva, „pentru uşu­
rarea pasului celui mai greu“ . Apoi tot cam aşa se
5 urmă cu tr ă ta jii şi mai tîrziu cu a z ib u c o a m a , la arăta­
rea şi cunoaşterea slovelor. Ce altă însemnează: a z ir
b u ch e, ved e, g la g o re, d o b ru , e s t ,j u v e t e , z a lu , zem n e, i j i , i,
ca cu , lu d e, m islete ş.a.l., decît nişte numiri sau nişte
cuvinte cunoscute, la slavoni, şi luate ca mijloc de-a
10 ajuta şi sprijini memoria copilului pe ceva, ca să poată
ţinea minte slovele mai cu uşurinţă?
Celor vechi, cînd întrebuinţau numiri ca: a zi, b u ch e ,
ved e, g la g o r e ..., la cunoaşterea slovelor, pentru a ajunge
la slovenire şi cetire, deşi se ţineau ca orbul de gard,
15 totuşi li se mai putea da oarecare dreptate, căci aşa
era sistema pe care o primise de la slavoni, deodată cu
împrumutarea alfabetului chirilic, şi de care sistemă
nu se puteau dezbăra aşa de uşor, macar că întimpinau
foarte mare greutate.
20 De asemine şi după m etod a n o m in a la sau a s ila b i-
ză rei, pe care am primit-o deodată cu Introducerea
literelor străbune, şi care metodă n-a avut la noi în
ţară o viaţă aşa de lungă, încă se întîmpină destulă
greutate; totuşi, după multă trudă din partea învăţă­
25 torului, buimăceală de cap şi dezgust din partea şco­
larului, ieşeai la un capăt cum ieşeai, căci, fiecare
literă avind numele său propriu, ne ajutam, de bine
de rău, cu aceste nume la silabirea înţeleasă ori neîn­
ţeleasă, pentru a ajunge curînd sau mai tîrziu la ceti­
30 rea m eca n ică .
Astăzi, însă, după metodul legografic şi sistema fone­
tică, se uşurează mult sarcina învăţătorului şi mai cu
samă greutatea ce întîmpinau copiii la cunoaşterea
literelor şi cetirea cuvintelor. Şi ce oare trebuie să se
35 arate copilului mai mult, decît o literă sau un semn
pentru un sunet oarecare? Iar pentru a uşura paşii co­
pilului, după cum zice d-1 Florantin, cei ce s-au ocupat
cu metodul scriptoleg au găsit mijloace destul de uşoa­
re, pentru ca să poată învăţa cu înlesnire, adecă să facă
40 uşoară şi plăcută pentru copii scrierea şi cunoaşterea

120
 literelor1, încît, toate greutăţile care le vede d-1 Flo-
rantin, dispar cu desăvîrşire. Cu toate aceste, Insă,
după cunoaşterea literelor, paşii micilor copilaşi nu
s-au uşurat încă, după cum crede d-1 Florantin, cînd
5 zice în fiţuica d-sale de-o coală, tipărită numai pe-o
iarte, întitulată: Uşorul cetitoriu , că după cunoaşterea
fiterelor, micii copilaşi pot ceti pe orişice carte româ­
nească şi că abecedarul îl putem ţintui în părete? 11
Ci, tot meşteşugul şi toată greutatea bietului învăţă-
10 toriu este la exerciţiile de cetire mai departe, pentru
ca să se poată deprinde ochiul copilului cu fizionomia
literilor din cuvinte, spre a putea apoi ajunge copilul
cu siguranţă la cetirea logică şi estetică, lucru, despre
care d-1 Florantin, cit şi mulţi autori de abecedare,
15 habar n-au. însă, d-1 Florantin şi alţii cari nu-şi pot
da samă despre metodul legografic şi fonetic, cred că
la cunoaşterea literelor, în loc de numiri, trebuie spri­
jinită memoria copilului, numaidecit, prin arătare de
figuri. Astfel, arătînd sau înfăţoşînd copilului o literă
20 oarecare, să-i arăte sau să-i înfăţoşeze tot atunci şi
figura unui lucru ori a unui animal, al cărui nume, la
unii autori de abecedare, la început, la alţii, la mijloc,
iar la alţii la sfîrşit, să aducă aminte copilului sunetul
ori poate numele literei arătate (? 1), spre a-i sluji la
25 cunoaşterea ei; adecă, după cum s-ar zice, „la uşurarea
pasului celui mai greu“ . D. ex.: pentru a sprijini me­
moria copilului la cunoaşterea literei e, în abecedarul
d-lui I. Popescu, din Transilvania, este pusă figura
unui m elc; pentru cunoaşterea literei i, este arătată
30 figura unui sp ic etc. Dar să stăm şi să judecăm asupra
greutăţei ce ar întîmpina copiii la cunoaşterea literelor
prin figuri. Mai întăi, o figură înfăţoşază o fiinţă ori
un lucru, al cărui nume este un cuvînt; încît, de la
cuvînt şi pînă la sunetul ori numele literei ce se arată
35 alăturea cu figura, este mare deosebire, şi mare con­
fuzie poate să aducă în mintea unui copil, care trebuie
să umble pe gîcitele, pentru a nimeri sau a descoperi
sunetul cu care se începe ori se sfîrşeşte numele lucrului

1 Vezi Povăţuitoriu la cetire prin scriere după sistema fonetică

de Gh. Ienăchescu şi I. Creangă.
 ori a fiinţei ce este arătată prin acea figură; după care
apoi să conchidă că sunetul ori numele literei ce se
vede scrisă In carte alăturea cu figura se potriveşte cu
cel de la început sau cu cel de la mijloc sau cu cel de
5 la urmă sunet, din cuvîntul sau numele fiinţei ori a
lucrului ce se înfăţoşază prin acea figură, după exem­
plul dat prin cuvintele: m elc şi sp ic. Acest lucru, pentru
d-1 Florantin şi pentru cei de-o părere cu d-nia-lui, se
pare uşor, însă, pentru bietul copil, chiar dacă ar şti
io foarte bine a deosebi sunetele din cuvinte, totuşi este
foarte greu. Şi, deci, figurile în loc de a uşura pasul
cel mai greu al copilului, din contra, îl îngreuie şi mai
mult.
Crede d-1 Florantin că, înainte de a ni deschide d-nia-
15 lui ochii... noi n-am fi pus figuri în M etod a n ou ă , dacă
am fi văzut din practica noastră, mai bine de 24 de
ani, cum că figurile ar aduce mai mare uşurătate şi
folos pentru copii, la formarea şi cunoaşterea literelor?
Şi încă ceva: lucrul foarte greu, şi despre care cu părere
'2 0 de rău vedem că nu poate să-şi deie samă atît d-1 Flo­
rantin, cît şi ceialalţi partizani ai abecedarelor cu figuri,
mai este şi acesta, că figurile nu pot să arăte realitatea,
chiar dacă s-ar face de cătră un autor cea mai potrivită
alegere de lucruri şi fiinţi, pentru a le reprezenta în
25 carte prin figuri. Căci ştiut este că unele fiinţi şi unele
lucruri se apropie mult, iar altele se deosebesc mult, în
privinţa formei şi a asămănărei; unele se deosebesc
într-un fel iu, altele, în alt fel iu; unele se deosebesc ori
se asamănă prin formele exterioare, altele prin coloare
30 etc. Aşa că, toate aceste condiţiuni sînt foarte greu de
îndeplinit, ca să-ţi iasă figura aşa feliu, incit să-ţi
arăte realitatea. Atunci, ruginitele azibucoavne, după
cum le numeşte d-1 Pop Florantin, nu erau mai rele
decît abecedarele cu figuri, cel puţin, prin numirile
35 ideale: azi, buche, vede, glagore etc., fiind uniformitate,
poate că mai degrabă era în stare să înveţe a ţinea minte
şi a cunoaşte un copil slovele, decît prin variaţiunea
caricaturilor celor proaste şi nepotrivite, din abeceda­
rul d-sale şi ale altora.
40 Cînd se uită cineva în abecedarele noastre cu figuri,
trebuie să-l cuprindă rîsul şi jalea totodată, văzînd

122
 abuzul ce se face cu figurile, la cunoaşterea literelor,
şi caricaturile întrebuinţate pentru acest scop. Aşa,
în unele abecedare vezi, bunăoară, pentru a ajuta pe
copil la cunoaşterea literei r, arătîndu-se prin figură,
5 un rege, cu coroana pe cap, stînd pe tron. Cită uşurinţă
nu este de partea cuiva de a crede, că dînd copilul peste
această figură, are să-şi facă închipuirea că-i un rege,
cînd n-a putut vedea în viaţa sa niciodată un rege stînd
pe tron, ca apoi să-şi facă idee numaideclt despre acea
10 maiestoasă figură 1 Mai vezi arătat, prin figură, pentru
a ajuta la cunoaşterea literei e bunăoară, un elefant.
Clţi copii de la noi au putut vedea un elefant? Mai
vezi apoi arătat, prin figură, farul de la Constanţa,
bunăoară, pentru cunoaşterea literei f, şi încă scrisă
15 cu pli (?!). Răspundă d-1 autoriu al acestui abecedar,
clţi copii au văzut în viaţa lor un far? Apoi, în unele
abecedare, cîte varietăţi de caricaturi nu se vădi Vezi
în unele: figuri de ochi, nas, gură, sprlncene, gene,
ţiţe, şi altele, care de care mai n ostim e , de te fac să rîzi
20 cu hohoti
Ba încă, d-1 Pop Florantin, ca să placă, se vede,
fraţilor Şaraga, cu cari s-a întovărăşit să facă negus­
torie de cărţi şcolastice, este de părere a se arăta pentru
litera u, un fir de usturoi. Pentru litera c, un fir de
25 ceapă. Iar pentru litera e, figura unui eremit. Auziţi,
oameni bunii Răspundeţi, vă rugăm, cîţi copii ştiu ce
va să zică eremit? Spuneţi acuma, dacă d-1 Pop Flo­
rantin nu aiurează? 1 D-nia-lui singur spune, în critica
sa, că ar fi prea greu de Înţeles figura unui elefant, şi
30 acum găseşte de cuviinţă a arăta figura unui eremit ? 11
Nu era mai potrivit oare, ca după usturoi şi ceapă
să fi arătat figura unui ermuc?1
Pe lingă toate aceste, d-1 Florantin şi cei ce împărtă­
şesc părerea d-sale ar trebui să mai ştie încă un lucru:
35 că copiilor li place să rupă figurile din carte, şi prin
urmare, vor dispărea figurile, împreună cu literile,
mai înainte de a le cunoaşte copilul.

1 Un fes jidovesc, care e nedezlipit de capul jidovilor

habotnici.

123
 Mai înainte, abecedariştii noştri se întreceau care
de care, cum să scoată pe copii deodată, chiar din clasa
I-a primară, oameni învăţaţi şi filozofi; pentru acest
scop, îngrămădeau în abecedare texturi întregi filozo-
5 fice, parabolele cele mai grele din evanghelie, maxime
religioase şi sentinţe morale, şi alte bucăţi care de care
mai nepotrivite şi mai neînţelese, de frageda minte a
copiilor.
N-au apucat a se curăţi bine abecedarele noastre de
10 aceste greutăţi, şi iată că vine boala figurilor, alt păcat.
Astăzi, o samă dintre autorii de abecedare nu văd bună­
tatea unei asemine cărţi, decît numai în figuri; şi
nu se mai gîndesc la alta decît ce feliu de figuri ar iscodi,
crezînd că figurile singure au să înveţe pe copil a ceti
15 şi a scrie, iar nu învăţătorul cel sîrguincios şi compe­
tent. Şi dacă unii dintre ei m ai ştiu şi cîte-o leacă de
nemţască ori franţuzască, îţi răspund cu ingîmfare:
„Aşa-s acum toate abecedarele în Germania, sau, aşa
lucrează toţi abecedariştii din Franţa, Sviţera etc.
20 Ştim că pe acolo sunt abecedare şi de aceste. Dar în­
trebarea este, dacă autorii acelor abecedare îs bine
convinşi că figurile sunt de trebuinţă la cunoaşterea
literelor, sau lucrează şi aceia numai din fantazie.
După cît cunoaştem şi noi, ca m ijloc de a sprijini
25 memoria copiilor, nu sunt pînă acum decît literele
însăşi, căci cu ele ne ajutăm la scriere şi cetire, iar nu
cu figuri.
Prin urmare, ne pronunţăm contra figurilor, luate
ca mijloc pentru a se ajunge la cunoaşterea literelor şi
30 spunerea sunetelor. Iar pentru partea a I lI -a a abece­
darului, cît şi pentru cărţile de cetire, unde se predau
cunoştinţi mai întinse despre lucruri şi fiinţi, mai
ales de acele care nu se pot găsi la noi, acolo figurile
sunt de trebuinţă.
35 Pentru a se putea cunoaşte care sistem de abecedar
e bun şi care greşit, ar fi bine, credem, ca Onor. Minis-
teriu să cheme pe toţi autorii de abecedare în faţa unor
comisiuni competente şi nepărtinitoare, şi să pună pe
fiecare autor la prubă, într-o şcoală primară, bunăoară,
40 ca să-şi predeie fiecare cîteva lecţiuni din abecedarul
pe care pretinde că l-a lucrat, şi numai atunci, credem,

124
 că s-ar putea cunoaşte cine a fost competent in lucrarea
sa şi cine a c o p ia t. Cu modul acesta s-ar putea alege
griul de neghină şi s-ar face şi cea mai bună alegere şi
aprobare de cărţi didactice.
5 M ulţi au pretenţie că, dacă sunt buni profesori,
bunăoară, de gimnazii şi licee, ori de cursul universi­
tar, pot fi în stare a face şi cărţi bune pentru cursul
primariu, dar se inşală; căci este mare deosebire între
a fi om învăţat şi a fi învăţătoriu. Poate fi cineva foarte
10 bun profesor de cursul secundar sau de cursul univer­
sitar, şi să nu poată fi competent la cursul primariu.
Pentru că între gradele de învăţămînt, după cum se
ştie, este mare deosebire, în ceea ce priveşte modul de
predare, şi de aceea, să avem iertare, dacă îndrăznim
15 a zice că foarte rar se găsesc dintre profesorii secundari
sau universitari cari să fie destoinici a face cărţi bune,
pentru toate gradele de Învăţămînt. Numai astfeliu
de profesori, prin luminile şi cunoştinţele lor, ni pot
fi folositori nouă, învăţătorilor primari.
20 D -l Pop Florantin, însă, şi alţii ca d-nia-lui, cari
scot la iveală cărţi de nici o treabă, pentru cursul pri­
mar, ar face mult m ai bine dacă ş-ar declina compe­
tenţa în asemine materie.

CALOMNIILE D-LUI PROFESOR IOAN POP FLORANTIN

25 D -l Ioan Pop Florantin văzind că nimene nu-1 bagă

în samă şi nu-i ia in serios cele publicate în ziarul L i ­
b e r a lu l , printr-un panflet publicat în no. 294 al ziarului
L u p t a , din 8 iulie 1887, întitulat P la g ia tu r a , ascunzîn-
du-se de astă dată sub iniţiala Z , voieşte a ne arăta
30 lumei ca pe nişte coţcari şi potlogari. Pînă a nu-şi ieşi
din marginile bunei cuviinţi, tot m ai era de respectat:
dacă nu făptura sa, cel puţin numele de profesor ce-1
poartă. Dar după ce ş-a ieşit din bunele măsuri, ne-am

125
 putea crede în drept de a nu-i mai da consideraţiunea
şi respectul cuvenit.
Cu toate aceste, deşi nu se respectează singur, pentru
numele de profesor ce-1 poartă, cit şi pentru respectul
5 cetitorilor, ii vomrăspunde pe un ton de bună cuviinţă
şi ne vom sili a-i spulbera în vînt toate calomniile
aruncate asupra noastră cu atîta uşurinţă şi răutate.
In acel panflet, d-1 Florantin punînd faţă-n faţă
texturi din ambele cărţi, ni uşurează foarte mult pozi-
10 ţiunea şi sarcina de a-i răspunde, iar domnia-sa se face
şi mai caraghios, căci toate cîte le arată, cu intenţiune
de a ne doborî şi a ne prinde cu plagiatul, se potrivesc
întocmai ca nuca în părete.
La început, ca Introducere, iată ce zice: „De mult
15 se vorbeşte (adică d-lui vorbeşte) că aşa numita M etoda,
n o u ă de scriere şi c e tir e , publicată de către 6 institutori
din Iaşi, I. Creangă etc., n-ar fi o lucrare destul de ori­
ginală, ci ar fi copiată din un alt abecedariu românesc
(vorbă să fie), atît ca metodă cît şi prea mare parte
20 (auziţi stil) ca material de cetire. Lumina se va face,
dacă vom pune amîndouă lucrările din chestiune faţă-n
faţă. Iată-le:
C u rs M e to d ă n o u ă
de de
25 de M.
s c r ie re ş i cetire s c r ie re ş i ce tir e de in-
Şvartz, ediţia Il-a, 1867, stitutorii: I.C. — C.G. — G.
Iaşi,Tipografia H. Goldner. I . — N. C .— V .R .— şi A.S.
Lucrată în 1867-68, în Iaşi.
Oare ce se potriveşte la aceste titluri? Şi ce a voit să
30 arăte prin aceasta?
Răspundă d-1 Pop Florantin!
Mai departe:
C a rtea lu i Ş va rtz M e to d a n ou ă
Partea I-ia Partea I-ia
35 Litere mici şi mari.Si- Litere mici de scris şi de tipar,
labe, vorbe şi fraze. Cuvinte de cîte o silabă şi pro­
poziţii.
Oare ce se potriveşte şi aici, intre una şi alta şi unde
este măiestrie dăscălească, în cartea lui Şvartz, unde

126
 se fac deodată exerciţii de scriere cu litere mari şi mici
şi exerciţii de cetire cu vorbe şi fraze, sau in cartea
noastră, unde se fac la început numai exerciţii de scrie­
re cu litere mici şi exerciţii de cetire, alcătuite numai
5 din cuvinte monosilabe şi propoziţii uşoare? Răspundă
iarăşi d-1 Pop Florantin!
Mai departe, d-1 Florantin pune tn paralel citeva
lecţii, şi dintr-o carte şi din alta, pe care orice om bine­
voitor iu şi competent cetindu-le şi văzlnd nepotrivirea
10 între bucăţile uneia şi bucăţile celeialalte, precum şi
exerciţiile cele uşoare din cartea noastră şi bucăţile cele
grele şi nepotrivite din cartea lui Şvartz, n-ar putea
întîmpina pe d-1 Pop Florantin decit cu expresiunea:
m in ţe ş til
15 într-o notiţă din panfletul său, suntem învinovăţiţi
că am fi copiat pînă şi semnele intuitive de la 1 —10,
puse la numerele lecţiilor; însă, de astă dată, furătura
am fi făcut-o din aritmetica lui Şvartz (?1)
La bucăţile de cetire, zice d-1 Pop Florantin că Şvartz
20 arăta bucăţile care le-a luat de la alţi autori români,
cît şi acele pe care le-a prelucrat singur; pe cînd noi
nu o facem aceasta.
Are greşală d-nia-lui. Mai întăi, Şvartz, după cum am
arătat, n-a prelucrat nimica singur, pentru că nu ştia ro­
25 mâneşte, şi toate bucăţile de cetire i le-au prelucrat alţii,
şi i le-a cercetat şi corectat d-1 Darzeu, lucru, despre
care răposatul M. Şvartz, fie-i ţărîna uşoară, n-a avut
macar modestia şi recunoştinţa de a pomeni. Afară
de aceasta, nu este adevărat că toate bucăţile luate de
30 la alţi autori le arată Şvartz; dovadă, bucata Şoarecele
şiret şi alte bucăţi despre care ne impută autorul pan-
fletului că le-am fi copiat de la Şvartz, sunt bucăţi ce
le aveam în caietele noastre încă din şcoala normală,
date de d-1 Maiorescu ca exemple de bucăţi uşoare de
35 cetit, pentru copii, bucăţi, pe care nu le arată Şvartz,
de unde le-a luat. Iată dar cum autorul panfletului ştie
să respecte adevărul 1Prin urmare, bucăţile pentru care
ne mustră d-1 Florantin că le-am fi luat de la Şvartz,
unele, după cum am arătat, sunt date de a-1 Ma­
40 iorescu, bucăţi care se văd şi astăzi în R egu lele Um bri
rom âne.

127
 Cîteva bucăţi, afară de cele arătate mai sus, le-am
luat şi noi, bineînţeles, de prin alte cărţi; însă, pe cît
ne-am priceput, am căutat a le stiliza, credem, după
firea limbei româneşti, potrivit cu priceperea copiilor
5 începători. Aceasta n-am făcut-o numai noi, ci o fac
şi alţi autori. Poate cineva să lucreze singur, totul,
din talpă? A văzut d-1 Florantin vrun abecedar, în
partea de cetire, lucrat, în totul, de autoriu? Poate fi
cineva şi scriitor în proză şi poet şi fabulist etc.? Aşa-
10 dar, ce ni impută d-1 Florantin? Ceea ce n-a văzut la
nimene?
între altele, d-nia-lui, crezînd că ne-a prins cu pla­
giatul, aduce de mărturie cuvîntul sig u r, din bucata
C o p ilu l ş i cu cu l, aflată în cartea lui Şvartz, cuvînt pe
15 care îl crede că ar fi din eroare tipărit altfeliu, în loc
de sin g u r, zicînd că l-am copiat şi noi întocmai. Se în-
şală d-1 Florantin. Acest cuvînt, după înţelesul ce-1
are în această bucată, trebuie să fie sigu r şi nu sin g u r,
după cum crede d-nia-lui; căci sigu r însemnează fă ră
20 n ici o g rijă , adecă, nebîntuit de nimene, pe cînd cu­
vîntul sin g u r , însemnează altăceva; şi dacă alţi autori
îl întrebuinţază după cum zice d-sa „singur11 sunt gre­
şiţi acei autori. De pe aceasta se cunoaşte cît ştie să
judece autorul panfletului. Ne mai acuză d-1 Florantin
25 că n-am fi arătat care bucăţi din partea a IlI-a a cărţei
noastre sunt prelucrate de noi şi care le-am luat de la
alţii. Are greşeală d-nia-lui. Noi am arătat, prin semne
convenţionale, care sunt bucăţile noastre şi care le-am
luat de la alţii; şi dacă la vro poezie, din eroare de
30 tipariu, nu s-a pus cumva acel semn convenţional,
însemnează cu asta că noi ne însuşim acea poezie?
Lumea nu ştie de cine e făcută acea poezie, bunăoară?
Şi de pe asta se cunoaşte, cltu-i de serios în critică şi
tare în argumente autorul ascuns după paravan!
35 Apoi autorul panfletului nemaiavînd ce zice, se leagă
pînă şi de dreptul de proprietate. Iată ce spune: „Asu­
pra acestei cărţi d-nia-lor s-au declarat de autori, iar
patru dintre d-nia-lor (I.G. — G.G. — G.I. şi V.R.),
s-au declarat editori şi proprietari, ameninţînd că dacă
40 vreun altcineva i-ar imita, d-nia-lor îi vor urmări con­
form legei“ . Auziţi, oameni buni, mustrare I... Ce a voit

128
 1

Două surori alo lui Ion Creangă: Maria şi Ileana.

Ileana Creangă, 1918.

Preotul Gh. Creangă cu soţia,
Zahei Creangă.
 - K M

'? ^ C ~ n r ^ i. 'a c^ pL as*- K ^ k -

^ x~
rV ~ t ^ ¥ Ao^x,e.'T&^^&^ • & z ^ - »®**”
&-&£&- -J '2 -ft y ^ ^ e L -. iZfSSZ-e*- f? * s '

^ <?'v’~ - â - A c j L
^ Q * \ f ^ 1 " ~l~a '~y^ '0 — t^ T - « ^ K M ^ m J c^ î . -> > 1 ^ 1 -'- <*.—

A ^ t-'
/l/-€.'pC u )/- *~hT_s vi-t^ n O _ , J $R ? A j4 J - ■&>**'jr f a t
0ţ * ^ k J { *_ i^ e . ftL & n - z - * ~ * & & X * -s * s J & ţfj i f t

’ 00-isV
- - O^îyAy^- £
. e n t y 'a 4 % * 4 L . £ - * ^
'h-L.e. /V-&-~t^ <~ c~u_ •U-**T-,t£ ‘
1U^Î-KVV . —
£ __L-«-^—
__. yto-jft.—
.^2h o ^ y**
,£-«-<*— $~?h
^ "'» t&i
*- *'^»<*-t'‘-rT^—
' -O ^
A’ W
* ^ / & £ J !* k s -w <&«- *
/ T -fe fc Ţ jh ^ i- <&. n ^ t-P e c J s s ’^ - ■/~
0 1/ l>yi-C-L- 0~u j t - u r s * ^ & tis r ^

2 q & ^ & ,£
> J or
•T/—
tf' «-tf 5-M_>,

Scrisoarea lui lonCreangăcătreZaheiCreangădin 1 8 8 4 , iunie 2 4 .

 oare autoriul panfletului să scoată de aici, tăgăduin-
du-ne dreptul de proprietate? Aceasta nu-i decît o sim ­
plă notiţă, prin care arătăm că, din cei 6 institutori,
cîţi am fost la început, 2 s-au retras de bunăvoie, luîn-
5 du-şi atît partea ce li s-a cuvenit de la ediţiile tipărite
pînă la acea dată, cit şi un plus oarecare, după învoiala
făcută între noi, rămîind numai cu partea morală;
adecă, să li figureze numele pe coperta cărţei, pe cît
timp se va tipări M e to d a nouă.. Prin urmare, din cei
10 6 rămîind numai 4 , aceştia sunt acum şi autorii şi pro­
prietarii şi editorii cărţei. Ceilalţi 2 nu mai fac parte.
Aceasta o arată notiţa şi nim ic mai m ult.
Văzînd autorul panfletului că nu poate găsi dovezi
că am copiat, se leagă apoi de cuvîntul m a n u a l, pus
15 la rugăciuni, ca titlu , şi zice că l-am întrebuinţat şi
noi greşit, ca şi Şvartz, căci, manual, însemnează bro­
şură aparte. Cuvîntul manual, întrebuinţat la rugăciuni
ca titlu , nu era numai în abecedarul lui Şvartz, ci
era şi în abecedarul lui Iarca, precum şi în alte abece-
20 dare vechi, deci l-am întrebuinţat şi noi. Şi ce-i drep­
tul, mai pe urmă, după ce am văzut că are înţeles greşit
acel cuvînt, l-am dat afară. M ai departe, zice: „Fiindcă
M eto d a n ou ă nu are numai calităţi bune, ci şi mari de­
fecte, faptul cel mai caracteristic rămîne că (cel puţin
25 de la ediţia a V -a din 1871), d-nii institutori n-au cores
acele defecte deşi şi alţi români au realizat de atunci
sub ochii tuturor progrese v ă z u te ". A uziţi contrazicere.
Intr-un loc spune că în ediţiile celelalte am făcut în­
dreptări, şi aici spune că n-am făcut. Vedeţi-1 citu-i
30 de consecvent autorul panfletului? De pe aprecierea
ce face unor abecedare, faţă de cartea noastră încă, se
pot vedea întinsele sale cunoştinţi pedagogice, cit şi
imparţialitatea de a critica. T ot aici, încheie cu urmă­
torul calcul: „Şi să nu uităm , că tim pul de 15 ani
35 pentru 6 institutori reprezintă pentru un insti­
tutor 90 de ani“ . Oare ce-a fi mai însemnînd şi acest
calcul după capul filozofic al d-lui Florantin? Bine-
voiască a ne lămuri, ca să-l înţelegem, căci altfeliu,
numai D-zeu să-l înţeleagă şi să-l îndrepteze pe calea
40 drepţilor!...

129
S — ion Creangă — Opere voi. n
 La urmă, celebrul pedagog şi filozof ca să ne stri­
vească cu desăvîrşire, Işi încheie panfletul cu urmă­
toarele: „Ceilalţi abecedarişti români, pun in cărţile
lor şi literele străine, pe cari le intîlneşte copilul ro­
5 mân în toate părţile în scrieri româneşti şi e constrîns
să le cetească. Aceste sunt literile:. Y . y . — K . k . —
@ .q . — W .w . — şi X . x . In cartea M e to d a n o u a , toate
aceste litere, 10 semne deosebite, lipsesc cu totul pînă
şi în ediţiile cele mai nouă, (şi in ediţia 19-a din anul
10 1886!). Care să fie cauza? Judecaţi; toate aceste litere
lipsesc din cartea lui Şvartz. Iată dar o mare plagiatură,
speculată timp de aproape 20 de ani“ .
Va să zică, argumentul cel mai tare al d-lui Flo-
rantin că am copiat este că n-am pus literele: Y , K ,
15 Q , W şi X , caractere mari şi m ici, care lipsesc şi din
cartea lui Ş v a rtz!... B r a v o !... M in u n a t!... Ia, acum
suntem prinşi cu plagiatul! Ce-i drept, n-avem înco­
t r o !... Auziţi, oameni buni, cu ce dovezi şi temeiuri
ne-a gîbuit d-1 Florantin că am copiat?! Deşi n-ar tre­
20 bui să ni mai pierdem vremea cu toate aceste, îi răs­
pundem atît d-sale cit şi altor boboci curioşi ca d-nia-
lui, că literele Y , K , Q , W şi X , caractere mari şi m ici,
nu le-am pus în cartea noastră, nu pentru că nu erau
în cartea lui Şvartz, ci pentru că nu trebuiesc împovă­
25 raţi copiii cei mici cu aceste semne streine. Mustre dar
deşteptul filozof şi pe d-1 T . Maiorescu care, nici d-nia-
lui n-a găsit cu cale a înşira acele caractere streine în
R e g u le le lirnbei rom â n e p e n tr u în c e p ă to r i. Oare şi d-1
Maiorescu să fi copiat pe Şvartz?
30 Spuie acum oricine, cu mina pe conştiinţă, dacă din
toate cîte le-a arătat d-1 Florantin, este vrouna pe care
se poate pune tem ei! Şi dacă între bucăţile din cartea
noastră şi cele din cartea lui Şvartz, puse faţă în faţă,
este vreo asămănare?
35 Dacă d-1 Florantin ar fi avut puţină pricepere şi
simţ de demnitate, nu s-ar fi făcut de rîs într-un mod
aşa de vădit.
In ceea ce priveşte însă învinuirea ce ni se aduce, că
de la început şi pînă acum n-am fi făcut nici o îmbu­
40 nătăţire în cartea noastră, lăsăm ca lumea competentă
şi nepărtinitoare să ne judece dacă în tim p de 20 de

130
 ani, am făcut sau nu îmbunătăţiri şi dacă am lucrat
din interes de cîştig sau din zel dăscălesc. Mai ales că
noi n-am făcut alte cărţi decît acele cu care ne slujim
la predare, cărţi pe care şi colegii noştri au ştiut a le
5 aprecia, primindu-le şi întroducindu-le în şcoală cu
multă bunăvoinţă.
Pe lingă aceste, mai ţinem a da şi următoarea lămu­
rire: că, în cît se atinge de bucăţile de cetire din partea
a IlI -a , ele se pot reforma, după cum se şi reformează,
10 şi unele se pot schimba cu totul, dacă trebuinţa ar cere.
Meritul unei cărţi începătoare, însă, este la început,
în partea I-a şi a I l-a , unde stă tot meşteşugul de a
duce pe copil mai cu înlesnire la cetire şi scriere; şi,
după cum sunt întocmite bucăţile din aceste părţi, în
15 cartea noastră, ele n-au nevoie de reforme niciodată.
Astfeliu dar, Metoda nouă, care astăzi este aşa de hu­
lită de cătră d-1 Florantin, în ciuda d-sale, tot nouă
va rămînea şi de acum înainte 1 Iar d-nia-lui va rămî-
nea un calomniatoriu de rînd, precum şi e ste t...

20 NERUŞINAREA D-LUI IOAN POP FLORANTIN

D-1 Florantin, încurajat, se vede, de tăcerea noastră,

şi nemulţemit numai cu cît ne-a calomniat în panfletul
întăi, vine şi a doua oară cu un alt panflet şi mai înver­
şunat sub iniţiala F , şi întitulat de astă dată O neo-
25 menoasăspeculă cu cărţi didactice, articol găzduit iarăşi
în ziarul Lupta, no. 303, din 18 iulie, anul trecut.
Prin acest panflet se năpusteşte asupra noastră cu o
furie şi mai mare, şi neţinînd samă de nici un scrupul
şi de nimic ce s-ar putea numi cuviincios, vroieşte a
30 ne arăta lumei ca pe nişte mîrşavi speculanţi ( ? !) ...
Deşi, după cum am spus, n-ar trebui să mai stăm la
vorbă cu un om care n-are curaj să iasă la iveală, cu
toate aceste, în interesul adevărului, cît şi pentru
respectul ce purtăm confraţilor noştri învăţători, vom

131
a*
 analiza fiecare parte şi din acest panflet şi vom arăta
la cită Înjosire nu se poate scoborî un om, care nu se
respectă; apoi, vom face o dare de samă şi despre ope­
rele sale didactice, spre a se şti citu-s de bune şi de
5 ieftine.
La începutul articolului O n eom en oa să s p e c u lă cu
că rţi d id a ctice, ca introducere, cinstitul autor de pan-
flete Începe a spune cum e la franceji, nemţi şi mai ales
la unguri, de unde a venit d-n ia-lu i; că, pe acolo, au-
10 torii de cărţi didactice ţin samă de faptul că şcolarii
rup multe cărţi pe an, şi de aceea le tipăresc in format
m ic şi le cartonează; că, la noi, autorii şi editorii nu
ţin sama de aceasta, că îşi tipăresc toate cărţile în
format mare şi necartonate etc. Ş-apoi „noi părinţii,
15 zice d-nia-lui, suntem constrlnşi a le cumpăra din nou
şi aceasta de vro 2 şi 3 ori pe a n ! . . . “ După aceste mai
zice: „in această nemai suferibilă greşală vedem abe­
cedarul numit M e to d ă n o u ă . Ş i, că, ceilalţi abeceda-
rişti s-au abţinut de la această procedare etc.“ Să dis-
20 cutăm deci şi această chestiune.
Mai întăi, nu este adevărat că formatul mic ar putea
scăpa o carte să nu fie ruptă de copii. Cînd se poartă
filele, într-o carte, mai m ult? Desigur că atunci cînd
cartea este în format m ic ; şi cu cît se poartă filele mai
25 m ult, de cătră copii, cu atîta se slăbeşte hîrtia şi se
rupe. Deci, pentru începători, o carte de şcoală, în
format m ic, mai puţin poate trăi decît una în format
mare. Şi M eto d a n ou ă chiar dacă am voi s-o tipărim
în format m ic, n-am face bine, căci atunci am strica
30 cu totul formatul şi întocmirea lecţiunilor, care cu­
prind, pe lingă literă de tipariu numită „terţia“ , şi
mai multă şi mai mare literă caligrafică, decît în alte
abecedare, literă pe care o ceteşte copilul mai cu uşu­
rinţă şi mai cu drag, şi care îl fereşte de a deveni miop.
35 Afară de aceasta, s-ar mai mări costul tipariului şi
prin urmare şi costul unui exemplar, lucru de care
ne-am ferit întotdeauna, tocmai spre a nu cădea în
păcatul ce ni-1 impută d-1 p r o fe s o r Florantin.
Cartea de cetire în v ă ţă to r u l c o p iilo r , iarăşi pentru
40 acel m otiv, n-am tipărit-o în format mic fiindcă are
multe figuri, care cuprind mult loc; şi tipărirea în

132
 format m ic, face să intre puţin text pe lingă figuri,
incit, întoarcerea necontenit a filelor, pe lingă stricarea
cărţei, aduce şi o mulţime de pierdere de tim p , atît
de preţios in şcoală şi despre care d-1 Florantin ar tre­
5 bui să ţină samă. Este prea adevărat că şcolarii pot
să rupă multe cărţi, şi să dărlme pînă şi păreţii şcoalei,
dacă nu vor fi privegheţi, povăţuiţi şi ocîrmuiţi şco­
larii, cum se cade, ci lăsaţi în buestru, după cum crede
d-1 Florantin şi mulţi a lţii, cari s-au căit mai tirziu,
10 însă fără fo lo s!...
Lăsînd apoi M e to d a n o u ă , stim abilul se leagă de
cartea întitulată: E le m e n te de a r itm e tic ă p e n tr u cla sa
l - a p r im a r ă , elaborată de C. Grigorescu. Despre această
carte zice că ar fi copiată din aritmetica de Şvartz şi
15 că se vinde cu 5 0 % mai scump decit M e to d a n o u ă .
După ce onorabilul autor de panflete a copiat singur
aritmetica sa întitulată M e to d a n o u ă d e a r itm etică din
aritmetica de C. Grigorescu, ş-o vinde cu sută la sută
mai scump, tot d-nia-lui apucă înainte şi face pe alţii
20 copişti de cărţi şi speculanţi. Mai departe, sfirşind cu
aritmetica pomenită mai sus, se acoliseşte de R e g u le le
lim b ei rom â n e de Titu Maiorescu, retipărite de I. Crean­
gă, cu învoirea autoriului. A ici însă, recunoscînd bună­
tatea cărţei, se leagă numai de preţ şi mai zice că nu
25 se spune numărul ediţiilor. Tot numărul ediţiilor îl
roade la inimă şi a ic i!... Apoi mai adaoge: că, inten­
ţionat se citează în R e g u le le lim b e i ro m â n e exerciţii
gramaticale din M e to d a n o u ă , ca să se cumpere această
carte a doua oară. D-1 Florantin, dacă n-ar fi cum este,
30 ar şti că în R e g u le le lim b ei rom â n e se recomandă exer­
ciţii gramaticale din M e to d a n o u ă , nu din interes de
cîştig ci pentru că lecţiile din M e to d a n ou ă stau in
strînsă legătură cu gramatica de clasa a Il-a primară
intitulată R eg u lele lim b ei rom â n e p e n tr u în c e p ă to r i , de
35 Titu Maiorescu, care, spre fericirea noastră, ni-a fost
profesor şi de limba română, la Şcoala normală de la
Trei Ierarhi din Iaşi, in 1 86 3 — 64 şi 1 8 6 4 —65.
La urmă, d-1 profesor Florantin se leagă de cartea
noastră de cetire în v ă ţă t o r iu l c o p iilo r şi neavind ce
40 cusur găsi, spune că mai înainte broşam la un loc tus-

133
 trele părţile, cu gindul de a ne îmbogăţi şi că, abia de
un an de zile broşăm această carte separat. Cit de mi­
nunate mai sunt aprecierile d-lui Florantin 1? 1
In sfîrşit, la toată urma, vestitul autor de panflete,
5 încheie cu următoarele cuvinte pline de venin: „Mă
opresc de astă dată la punctele aceste şi le zic domnilor
în chestiune, destuii parte in interesul a sute mii de
copii şi parte în interesul a zeci de mii de părinţi".
Aceste cuvinte pline de răutate, numai de la un om
10 de rînd pot ieşi, iar nicidecum de la un profesor. Tre­
buie să fie cineva de caracterul d-lui Florantin ca,
ştiindu-se vinovat, să-şi arunce păcatele sale pe spatele
altora 1...
Punem deci faţă in faţă preţurile cărţilor noastre cu
15 preţurile cărţilor d-sale, ca să se convingă lumea şi
despre cele ce le arată d-nul Florantin, în panfletul
O neomenoasă speculă cu cărţi didactice, şi să vadă ori­
cine, dacă noi suntem aceia care facem „speculă neo­
menoasă cu cărţi didactice" în şcoală, sau d -lu i !...

20 OPERELE DIDACTICE
ALE D-LUI PROFESOR IOAN POP FLORANTIN
ŞI „IEFTINĂTATEA“ LOR, FAŢĂ CU CĂRŢILE NOASTRE

Pentru ca lumea competentă şi nepărtinitoare să

poată hotărî între noi şi d-1 Florantin, şi să fie în stare
25 a aprecia mai bine atît munca şi buna credinţă a noas­
tră cit şi intenţiunea şi reaua credinţă a d-sale, vom
face o dare de seamă amănunţită şi conştiincioasă des­
pre toate operele didactice scoase la iveală de cătră
d-1 profesor Ioan Pop Florantin, şi le vom pune faţă
30 în faţă cu cărţile noastre, m ai Jcu samă în privinţa
ieftinâtâţei. Iată-le:

134
 a) E s te tic a , p a r te a l - a ş i p a r te a a I l - a , scoa se la iveală
p e n tr u cu rsu l secu n d a r

Estetica, partea I-a , tratează despre frumos şi este

scoasă la iveală în 1874, iar partea a I l-a tratează des­
5 pre arte, şi este scoasă la iveală în 1887, adecă în inter­
val de 13 ani de la apariţiunea celei dintâi.
Deşi nu suntem versaţi în estetică şi nu ne-am născut
filozofi „de-o mie de ori“ ca d-1 Ioan Pop Florantin
(? !) , totuşi, credem că şi despre cuprinsul acestor
10 opuri nu trebuie să-şi facă cineva nişte închipuiri
pînă pe-acolo; n-are decît să se uite pe coperta cărţilor
mai sus arătate şi să vadă că a u to r iu l a. p r o fe s a t şi p r e d a t
acest sistem estetic a l s ă u , notaţi bine, adecă al d-lui
Pop Florantin, în 1873, în Iaşi, la catedra de filozofie
15 de la Universitate şi la catedra de estetică de la şcoala
de Bele-arte şi, mai cetind şi cîteva pagini, va înţelege
cetitoriul, credem, de pe estetica s ti l u l u i cît şi de pe
stilul esteticei d-lui Florantin, cît de a d m ira b ile trebuie
să fi fost aceste cursuri, predate d u p ă sis te m u l ş i g u s tu l
20 d -sa le estetic, şi cit de fericiţi trebuie să fi fost studenţii
Universităţei şi cei ai şcoalei de Bele-arte, ascultînd
acest frumos şi minunat cu rs?!... Păcatul mare că nu
sunt aprobate aceste o p u r i, de la care putea să se pro­
copsească încă şi mai multă lum e!? Dar să nu facem
25 ca ciubotarul lui Rafael, sau, după cum zice proverbul
românesc, să nu ne amestecăm unde nu ni fierbe oala;
lăsăm, deci, pe sama celor competenţi să judece şi să
aprecieze aceste opere, iară noi ne mărginim numai la
preţul cu care sunt puse în vînzare.
30 Partea I-a, estetica generală, care tratează despre
frumos, abia cuprinde 96 de pagini, adecă 6 coaie, for­
mat octav, şi cea a I l-a , estetica specială, care tratează
despre arte, nu cuprinde mai mult de 128 de pagini
sau 8 coaie, tot de acelaşi format, şi se vînd cu preţ
35 de cîte 2 lei bucata. Am făcut socoteală tipografi-
cească şi am aflat că, pentru partea I-a, care este, cum
am spus, din 6 coaie tipărită, bunăoară, în 1.000 de
exemplare, nu s-ar putea plăti mai mult de 360 de lei,
adică 60 de lei coala, ceea ce ar veni cîte 36 de bani
40 exemplarul. Iar pentru partea a Il-a , care este din 8

135
 coaie, tipărită iarăşi în 1.000 de exemplare, nu s-ar
putea cheltui mai mult cu tipărirea decît 480 de lei,
adecă, în totul, vreo 840 de lei, pe cari scoţîndu-i din
5.000 de lei preţul vînzărei amînduror părţilor, ar
5 rămînea cîştig n e t în punga mărinimosului autoriu
şi a jupînaşilor Şaraga, 4.160 de lei. Făcînd socoteală
pentru o coală, după cîte coaie sunt în partea I-a , ar
veni cîte 42 de bani coala; iar la partea a I l-a , cîte
32 de bani coala. Oare nu aceasta s-ar putea zice
10 „o speculă nemaipomenită?”
La toate cărţile noastre, socotind după coaie, nu
vindem coala decît numai cu 10 bani, atîta cit costă
exemplarul celui m ai ieftin ziar, hîrtia de 2 4 — 36.
Prin urmare, estetica d-lui Pop Florantin se vinde
15 aproape de 5 ori m ai scump decît cartea noastră M e ­
toda n ou ă . Întrebăm deci pe d-1 profesor Ioan Pop
Florantin şi-l rugăm să binevoiască a ni răspunde,
cine face „speculă neomenoasă" cu cărţi didactice în
şcoală, noi sau d-nia-lui? 1...

20 b) U şoru l c e tito r iu

Întâiul op al d-lui profesor Florantin, pentru cursul

primar, este U şoru l c e tito r iu . Aceasta e una dintre
cele mai curioase şi mai nostime opere scoasă la iveală
în anul mîntuirei 1883. Şi pentru ca să ştiţi, onoraţi
25 cetitori, ce este acest „uşor cetitoriu", pe care credem
că, cei mai m ulţi dintre d-voastră, n-aţi avut fericirea
de a-1 fi văzut aievea, îi vom face o dare de seamă cît
mai amănunţită. Această măiastră operă, anunţată
pe toate coperţile cărţilor d-lui autoriu Florantin,
30 tipărite în tovărăşie cu evreii fraţii Şaraga, din Iaşi,
titluiţi „librarii şcoalelor", nu este decît o singură
foaie volantă, tipărită numai pe-o parte, în lungime
de 63 cm. şi în lăţime de 47, cu margini cu tot, sau, cu
alte cuvinte, pe hîrtie de 2 4 —36 ţoii, subţire aproape
35 ca hîrtia de ţigară, bineînţeles ca să fie mai trainică...
Pe această foiţă, dedesubtul titlului U şoru l c e tito r iu
mai sunt tipărite şi următoarele: „Metoda cea mai

(li
 nouă: abecedariu intuitiv de părete, pentru copii,
recruţi, ucenici, săteni, elevi de clasa I-a primară etc.“
Auziţi, oameni b u n i... Mai văzut-aţi abecedariu
in tuitiv?... Noi ştim că este m etod in tu it iv , iar nu a b e­
5 ced a riu in tu itiv . Poate că, după metodul intuitiv.
După aceea, „abecedariu de părete" ( ? !...) Gîndiţi-vă
numai cum au să-l înveţe copiii, recruţii, sătenii etc.
de pe părete. Asta n-a fost minciună, că „vorbeşte de
pe păreţi". D -l Pop Florantin, însă, după cît se vede,
10 nu numai că vorbeşte, dar şi citeşte şi scrie de pe pă­
r e ţ i!... Halal să-i f i e !... Păcat că nu s-a născut un ase-
minea mare pedagog cu o sută de ani în urmă, căci
mare năduh i-ar mai fi făcut bietului Pestalozzi!...
A poi, sus la stînga, în rînd cu titlul U şoru l c e tito r iu ,
15 mai este scris următorul pretenţios m oto: „Luminea-
ză-te şi vei f i ". Cuvinte furate din fruntea ziarului R o ­
m â n u l. Iar sus, la dreapta, următorul pedagogic m oto:
„Se învaţă de la ştiut la neştiut." într-adevăr, că acest
nostim abecedariu poate să-l facă pe un copil să uite
20 şi ceea ce a ştiut de la maică-sa, de a c a să !...
După aceste frumoase inscripţii, urmează un feliu
de povaţă către acei ce au să înveţe pe recruţi, săteni
etc., de pe acest ingenios şi nepreţuit abecedariu. In
această povaţă, după ce, mai întăi, îndrugă cîte şi
25 cîte, începe apoi a-şi arăta nepreţuitul metod, după
care toţi sătenii, recruţii etc. vor putea învăţa uşor
literile, numai prin ajutorul unor puncte de la 1 — 10
şi a unor figuri ce se văd desemnate pe acest năpraznic
abecedariu. După ce au învăţat a cunoaşte literile cu
30 modul acesta, zice ilustrul pedagog, atunci putem
ţintui „uşorul cetitoriu în părete, căci micuţii şi puiuţii
copilaşi pot ceti bine pe orice carte românească" ( !? !)
Cu acest „grabnic învăţătoriu", mai adauge d-nia-lui,
„orice copilaş şi orice om bătrîn poate învăţa să ce­
35 tească bine într-un timp foarte scurt şi poate învăţa
mai m ult singur, şi chiar a s c r ie , dacă va v r e a .u
A uziţi, oameni buni, cît de uşor a rezolvit chestiu­
nea învăţărei cetirei şi a scrierei d-l Pop Florantin?!...
Bine a zis d-nia-sa, că nu-i puţin lucru de a se naşte
40 cineva filozof, şi încă „de-o mie de ori" I... Dacă voiţi,
onoraţi cetitori, să auziţi cîteva exemple de cuvinte

137
 şi propoziţii din acest „uşor cetitoriu şi grabnic învă-
ţătoriu“ , iată-le:
„petre are (? I); orbu e duios; (?) adă-ni bere; jigu ni
ta e ; gura ta jură; duce perje pe-o prăjină; bran ni
5 facă; şi peşte prăjit pofta-n cu i; fuge Gogu cu cartea
badei; vaca-i pe ia z; văd văsc verde; vis gingaş; pof­
tiţi la hrean; nu sta peşte; să te ridici din noapte spre
soare“ ; şi altele, care de care mai nostime şi mai haz­
l i i ! . . . Dar poate că aţi vo i, onoraţi cetitori, să aflaţi
10 şi preţul acestui U şor c e tito r iu ? Iată-1: „25 bani, p .
Austr. 15 cruceri, preţul unui exem p lar!... A şă-i că
pentr-o 100.000 de m ii de micuţi copilaşi, ar face o
sumă rotundă de douăzeci şi cinci de m ii de lei, cari
nu s-ar lua din drum, de cătră un modest filozof, şi
1$ mai ales pentru o marfă aşa de bu nă?... Ce fericit este
acela care se Îmbogăţeşte cu g în d u l!... Spuneţi acum,
vă rugăm, onoraţi cetitori, de cîte ori costă mai scump
acest „grabnic cetitoriu“ decît M e to d a n o u ă ? Socotiţi,
vă rugăm: U şoru l c e tito r iu , după cum am spus, este
20 numai dintr-o singură coală, tipărită numai pe-o faţă,
şi se vinde cu 25 de bani exemplarul; tipărită pe amln-
două feţele ar trebui s-o vîndă cu 50 bani. Pe cînd
M eto d a n ou a care e din. 5 coaie, tipărite, bineînţeles,
. pe amîndouă feţele, se vinde cîte cu 50 de bani exem-
25 plarul, adecă 10 bani coala. Prin urmare, U şoru l c e ti-
< toriu se vinde de 10 ori mai scump decît M e to d a n o u ă .
Întrebăm acum: cine face speculă neomenoasă cu cărţi
didactice, noi sau d-1 Florantin, care s-a ascuns după
paravan şi strigă, cîtu-i ia gura: iaca h o ţii, puneţi
30 mina pe e i ! ? ! __ i
Nenorocire însă, că acest nepreţuit dar al literaturei
noastre didactice, acest grabnic lummătoriu al po­
porului...zace, de la data apariţiunei sale, viu şi nevă­
tăm at, în praf şi în pulbere, într-un colţ al tipografiei
35 d-lui Herşcu Goldner, pe care, cinstitul autoriu,nici
pînă astăzi nu l-a despăgubit de costul tipariuluil
Dacă voiţi, onoraţi cetitori, să cunoaşteţi tot fondosul
acestui U şor c e tito r iu , nu fiţi ingraţi cătră modestul
autor iu şi grăbiţi de a vă duce la tipografia d-lui Gold-
40 ner de vă cumpăraţi cîte un exemplariu. Şi cu modul
acesta, pe de-o parte veţi despăgubi pe d-1 tipograf

138
 Goldner de cheltuielile hîrtiei şi a tipariului, pe eru­
ditul şi laboriosul autoriu îl veţi încuraja, iar d-voas-
tre vă veţi îmbogăţi bibliotecile cîte c-o operă ce nu
s-a mai văzut pînă acum în tezaurul literaturei noastre
5 didactice!...

c) A r itm e tic a p e n t r u cla sa I - a p r im a ră

A doua lucrare, publicată acum de curlnd, tot pentru

cursul primar, este vestita aritmetică întitulată: M e ­
todă n ou ă de a în v ă ţa a ritm etica p e n tr u în cep ă to ri. Această
10 fiţuică, după cum la pagina 32 am arătat, cuprinde
material furat din aritmetica pentru cl. I-a primară,
elaborată de C. Grigorescu. Şi ca să nu se cunoască
plagiatura, d-1 Florantin face nişte salturi aşa de gro­
zave, încît, după citeva exerciţii proaste de adunare,
15 scădere, înmulţire şi împărţire, de la 1 — 10, la pagina
a 13-a ajunge tocmai la milioane. Cei ce ştiu ce va să
zică copil de clasa I-a primară, se pot mira de uşurinţa
cu care i s-a aprobat această carte 1 Dar pentru aceasta
nu sunt de vină decit d-nii cari au fost numiţi de către
20 Onorabilul Ministeriu, în comisiunea pentru cercetarea
acestei cărţi. Şi ar fi de dorit, credem, ca cei ce sunt
numiţi în asemine comisiuni să fie mai serioşi in cer­
cetarea cărţilor de şcoală şi să nu-şi deie raportul de
aprobare, pe nevăzute, în paguba instrucţiunei!
25 Lăsînd la o parte calitatea cărţei şi modul d-lui
Florantin de a lucra, venim la preţul grozav de mare
şi la specula neomenoasă, ce o face tot în unire cu fra­
ţii Şaraga, cari, de unde şi pînă unde, ş-au dat numire
de „Librarii şcoalelor". Această fiţuică, în mărime ia­
30 răşi de vro coală de cele mari, ca şi U şoru l c e tito r iu ,
cu deosebire că-i tipărită pe amîndouă feţele, o vînd
tot cîte cu 25 de bani exemplariul, ceea ce vine de 5
ori m ai scumpă decît aritmetica de C. Grigorescu,
care-i din 8 coaie şi se vinde numai cu 75 bani exem­
35 plariul. Prin urmare, întrebăm a treia oară pe d-1 pro­
fesor Ioan Pop Florantin, cine speculează lumea „în
aşa chip neomenos“ , noi sau d-nia-lui?...

139
 d) M eto d a n o u ă de a în v ă ţa d esem n u l

A l treilea op scos la iveală, de curînd, pentru cursul

primar, este iarăşi o fiţuică întitulată şi aceasta M e to ­
d ă n o u ă de a în vă ţa d esem n u l, cu următorul adaus: „dez­
5 voltare în mod intuitiv, frobelian". A tîta dragoste a
căpătat d-1 Florantin de numirea M e to d a n o u ă , încît
toate operele sale au să poarte de acum înainte numele
acesta, şi toate au să fie făcute în mod intuitiv fro-
belian?! In această fiţuică, care cuprinde cîteva figuri
10 de desemn şi nişte jucării care de care m ai proaste,
chipurile, pentru a sămăna cu cele frobeliane, care,
m ila sfîntului, numai de un idiot nu au fost întocmite,
la urmă vine tot la aceleaşi definiţiuni, care se văd şi
In celelalte desemnuri, şi care, neapărat că nu se pot
15 schimba. Cu alte cuvinte, numai „a sucit porcul de
coadă", cum zice românul. Această fiţuică nu este
mai mare decît opera sa amintită m ai sus, M e to d a
n o u ă a a ritm e tic e i şi este scoasă la vînzare cu un preţ
tot aşa de scump şi tot în tovărăşie cu fraţii Şaraga.
20 Dar mirarea ne cuprinde că şi această fiţuică este apro­
bată tot cu aceeaşi iuţală şi uşurinţă, ca şi M e to d a
n ou ă a a ritm e tic e i şi încă menită de a se da şi în mîna
cop iilor!... Noi ştim că în clasa I-a primară, numai
singur abecedariul se poate pune în mîna copiilor. Şi
25 încă şi acesta, după trecere de cîteva săptămîni1. Pen­
tru toate celelalte, cartea este gura învăţător iu lui.
Şi mai cu samă, desemnul trebuie să se predeie şcolarilor
de clasa I-a primară numai în mod im ita tiv , desemnînd
învăţătoriul cîte o figură-două, pe tabelă, şia p o isp u -
30 ind numele fiecăreia, iar şcolarii să le imiteze2. Ce
folos pot să aibă copiii de clasa I-a primară de la o
carte de aritmetică ori de desemn, cînd ei abia pot
gîngăvi pe abecedariu. Doar numai ca să le strice.
Iată, dar, că acel care strigă că noi speculăm lumea,
35 cu cărţi de şcoală, a ajuns pînă acolo, ca, împreună cu
fraţii Şaraga, să speculeze in te n ţio n a t şi cărţi de acele
care nu se pot pune în mîna copiilor începători!...

1 Vezi Povăţuitoriu la cetire prin scriere după sistema fone­

tică, de la pagina 5—42.
2 Vezi iarăşi Povăţuitoriu la cetire prin scriere...

140
 Noroc numai, că şi această proaspătă marfă nu i se
poate trec e!...
Alte opere, pentru clasele primare, lucrate de acest
a utoriu, n-am văzut scoase la iveală pînă acum, cu
5 care să putem face cunoştinţă. Dar după ce făcuse d-1
Florantin critica cea năstruşnică cu abecedarele în
ziarul L ib e r a lu l, critică ce n-a fost făcută decît numai
în scop de a-şi recomanda m arfa cea n ou ă , cu care era
să iasă la iveală, într-adevăr, auzisem de un abece-
10 dariu, cu care se dusese la furnizorii săi, fraţii Şaraga,
ca să i-1 e d ite z e ... Cînd colo, ce să vedeţi: fraţii Şaraga
găsiseră un alt muştereu tot cu numele de Pop, însă
nu şi Florantin... Neputînd, deci, face şi de astă dată
gheşeftul cu fraţii Şaraga, s-a dus, se zice, la d-1 libra-
15 riu D aniil, cu care a întrat în tocmală. Nu ştim dacă
a rupt tocmala sau ba, dar ceea ce ştim este că acest
abecedariu, în privinţa varietăţei figurilor, e de o rară
nostimadă, Incit, întrece pe toate celelalte abecedare
cu figuri. Se vorbeşte că însuşi comisiunea rinduită
20 pentru cercetarea acestui abecedariu a rămas uimită
de figurile de tot caraghioase întrebuinţate de cătră
d-1 Florantin, pentru cunoaşterea literelor. Incit, nu
ştie comisiunea ce cale să apuce: să-l recomande Onor.
Ministeriu pentru aprobare,... sau să i-1 respingă. A ş­
25 teptăm să vedem sfîrşitul.

e) Operele fr o b e lie n e . „ Grădina de cop ii11

Venind la operele frobeliene, găsim scoasă la iveală,

de cătră d-1 Florantin, tot acum de curînd, opera înti­
tulată Grădina de c op ii sau „educaţiunea frobeiiană“ .
30 A ici trebuie să ne oprim m ai întăi la titlu şi să facem
întrebare meritosului autoriu, cine a m ai auzit vor-
bindu-se de educaţiune frobeliană?... Noi ştim , pînă
acum, că educaţiunea este numai de trei feliuri: fizică,
morală şi intelectuală; dar despre „educaţiune frobe­
35 liană" încă n-am auzit. Poate, după sistema frobeli­
a n ă?... Despre elaborarea unui asemine op s-a auzit
aşa ceva şi s-a şi văzut şi o polemică prin ziarul L ib e -

141
 ralul că, adecă, d-1 Florantin ş-a procurat cărţi nem­
ţeşti şi poate şi ungureşti;... şi că traduce şi memori-
zază de mănîncă pămîntul, ca doar ar scoate la iveală
ceva, în scop de a i se da pe mînă (îndată ce se va în-
5 fiinţa) şcoliţa frobeliană a Societăţei pentru învăţătura
poporului român, din Iaşi, şcoliţă pe care a pîndit-o
şi pentru care s-a zvîrcolit vro 2 ani, făcîndu-se luntre
şi punte pe lingă membrii consiliului de administraţie
ai acestei societăţi, spre a o înfiinţa şi a i-o da pe mina
io d-sale. Dar şi membrii consiliului de administraţie
ai Societăţei pentru învăţătura poporului român, ca
oameni mehenghi, cum zice românul, cunoscîndu-i
planurile, i-au întors oiştea 1... Atunci d-1 Florantin
s-a supărat foc şi a început a tuna şi a fulgera grozav
15 prin ziarul Liberalul asupra membrilor consiliului de
administraţie, şi mai cu samă asupra membrilor din
comitetul şcoalei frobeliene. Din care pricină, consi­
liul de administraţie al Societăţei pentru învăţătura
poporului român s-a văzut silit, spre a înlătura pe re-
20 numitul pedagog şi din consiliul de administraţie al
Societăţei, lucru pentru care d-1 Florantin s-a turburat
aşa de tare, încît nu s-a putut linişti multă vreme!
Pierzînd această locmâ din mînă, pentru care se lup­
tase atîta amar de vreme, aleargă la fraţii Şaraga şi
25 face tovărăşie cu ei, ca să-i tipărească opul întitulat
Gradina de copii, spre a vedea toţi membrii Societăţei
pentru învăţătura poporului român pe cine a înlăturat
de la şcoala frobeliană consiliul de administraţie al
acestei societăţi şi să cunoască şi lumea profană ce
30 va să zică educaţie frobeliană de-a d-lui profesor I.
Pop Florantin, de profesiune filozof.
Dar poate că nu ştiţi, onoraţi cetitori, ce cuprinde
acest op? Ca să-i cunoaşteţi valoarea, n-aveţi decît
să-l cetiţi şi veţi vedea că, pe lingă stilul cel prost,
35 totul este numai străin, şi nimic localizat. Incit, în
privinţa jocurilor, nimic din jocurile noastre copilă­
reşti, cu care sunt deprinşi a se desfăta copiii noş­
tri români şi cărora, putem zice, fără leac de păcat,
că li fac mult mai mare plăcere decît jocurile nem-
40 ţeşti. Frobel, cînd a întocmit acele jocuri, le-a cules
din viaţa copiilor din ţara lui, şi Ie-a întocmit aşa,

142
 după cum se văd astăzi. La noi, jocurile copiilor sunt
altfeliu. Oare să nu găsim nimic bun în jocurile co­
piilor noştri, ca să întocmim ceva românesc? Dar
să zicem că la aşa lucru, pe d-1 Florantin nu-1 duce
5 capul. Vorba ceea: „Um blă el, sărmanul, după în­
ţelepciune, dar n-are unde-o punel“ ... Atunci
ae ce n-a cruţat macar lim ba, de-a introdus o mulţime
de inovaţii, bunăoară ca aceea de la faţa a 14-a:
poezioara C u ib u l de pasere unde zice ourele în loc de
10 ouşoare. Pe cine a auzit d-nia-lui zicînd o u r e le ? Ba încă,
dedesubt, pune şi numele lui Frobel, ca să-şi bată
joc, se vede, şi de acest ilustru numel Căci, nu ni vine
a crede că Frobel să fi ajuns pînă acolo, ca să-şi strice
limba neamului său, cum îndrăzneşte a face d-1 Pop
15 Florantin şi mulţi alţii, cu limba neamului românesc!...
Mai departe, în această carte întitulată G rădina de
c o p ii, sunt atitea bazaconii şi cabazlîcuri limbistice,
despre care, dacă ne-am ocupa, am face un volum în­
treg. Păcatul mare că acestei opere, pînă acum, nu i
20 s-a dat aprobarea!... Dar ce mai atita vorbă pentru
limbă? Ce-i pasă d-lui Florantin de asta? Vorba
este, cum să poată lua 80 de bani pentru o cărţulie
de vro 80 de pagini sau 5 coaie, format S cka rp en tier,
ceea ce vin la vro 3 y 2 coaie, după formatul octav
25 al cărţei noastre M etod a n ou ă . Iată dar că şi această
Grădină d e c o p i i, pe care o exploatează in tovă­
răşie cu fraţii Şaraga, costă de 2 ori mai scump decît
M etod a n ou ă . Prin urmare, întrebăm a cincea oară pe
onorabilul d-nu Pop Florantin, cine face „speculă
30 neomenoasă cu cărţile de şcoa lă ": noi sau d-lui care nu
poate nimica fără jidani?

f) R ecrea ţiu n i frd belien e,

p en tru tin erim e, în şcoală ş i fa m ilie

Această minunată operă nu era apărută cînd ni-am

35 propus a face întîmpinarea de faţă, şi suntem cu mare
părere de rău că n-a apărut mai de m ult, căci am fi

143
 renunţat de a ne mai ocupa cu asemine săcături şi
a mai sta la vorbă cu unul ca d-1 Pop Florantin, care
ş-a pus in gînd, se vede, cu orice preţ, să inundeze
lumea cu tot soiul de năzbîtii, ce le scoate la iveală
5 cu ghiotura. Nu ne mirăm că d-1 Pop Florantin are
cerneală şi hîrtie multă de stricat. Dar mirarea ne
cuprinde clnd vedem că şi această celebră operă poartă
firma aprobăreil... Văzut-a onorata comisiune, care
a fost rînduită pentru cercetarea acestei cărţi, că to-
10 tul este numai o amestecătură ş-o încurcătură, şi
toate sunt luate de-a îndoasele: una de la răsărit şi
alta de la apus, incit nu ştii de unde să începi şi unde
să sfîrşeşti?!... După cum ştim şi noi, Frobel, cînd
a organizat jocurile ce-i poartă numele, le-a întocmit
15 după vîrstă şi după sex, aşa, după cum se dezvoltă
copilul şi natura în e l; căci jocurile de care simt plă­
cere şi cu care se desfătează copiii la vîrsta de 4 ani,
bunăoară, aceleaşi jocuri nu li fac mai nici o plăcere
la vîrsta de 7 ani, ci, la această vîrstă, trebuiesc
20 întocmite alte serii de jocuri. De asemine, trebuiesc
întocmite jocurile şi dupăsex, căcialtfeliu este natura
şi apucăturile băieţilor şi alta este natura şi apucă­
turile fetelor. In cartea d-lui Florantin, totul este
numai o amestecătură, ca şi in taşca ursariului. Dacă
25 şi cărţile lui Vergnes şi Lenoel, din care zice erudi­
tul filozof că a copiat, vor fi tot aşa de bine lămurite,
atunci?... Dar să zicem că onorabilii membri ai comi-
siunei au voit a se ilustra prin indulgenţa d-nia-lor.
In acest caz, li facem um ilita întrebare: dacă şi aceas-
30 tă harababură a d-lui Pop Florantin se poate numi
o carte de şcoală, apoi care sunt adevăratele cărţi de
şcoală?
Cu această operă, d-1 Florantin nu s-a ilustrat nu­
mai în privinţa capacităţei, ci şi în privinţa lăcomiei
35 de cîştig. Socotiţi, onoraţi cetitori: unei cărţulii de
®/4 de coală, tipărită în format mic, i s-a fixat preţul de
50 de bani, adecă de vro 8 ori mai scumpă decît cartea
noastră Metoda noua. Aceste grozave preţuri covlr-
şesc, fără îndoială, orice marginii
40 In urma atîtor dovezi de necompetenţă şi lăcomie
de cîştig din partea d-lui Florantin, îi facem a 6-a

144
 oară întrebare, şi-l rugăm să binevoiască a ni da răs­
puns, dacă noi suntem aceia cari facem „specula neo­
menoasă" în şcoală, cu cărţi didactice, sau domnia-sa?

PREŢUL CĂRŢILOR NOASTRE, FAŢĂ CU PREŢUL

5 CELORLALTE CĂRŢI

In 1868, cînd a apărut M e to d a n o u ă , mai cu samă

ediţia I-a şi a I l-a , fiindcă erau mai puţine coaie şi
tipariul mai ieftin, s-a vîndut numai cu 40 de pa­
rale sau cu 33 de bani exemplariul, încît era cel mai ief­
10 tin abecedariu pe vremile acele, şi astfeliu a fă­
cut concurenţă tuturor abecedarelor, atît în privinţa
calităţei cît şi în privinţa ieftinătăţei şi a sfărmat
negustoria ce proiectase, fără doar şi poate, s-o
facă răposatul M. Şvartz cu cartea lui, care era c-o
15 jumătate de coală mai puţin voluminoasă decît M e ­
toda n ou ă , ş-o vindea cu un sfanţic austriacesc sau cu
85 de bani româneşti exemplarul. Cu alte cuvinte,
cartea noastră se vindea de 2 % ori mai ieftin decît
cartea lui Şvartz. De atunci şi pînă astăzi, cîte
20 abecedare au apărut, nu se vînd mai ieftin decît
cartea noastră. Intre aceste se află abecedarele
d-lor: Vasile Ionescu, Victor Dogariu, T h . Speranţă,
apărute în Iaşi. Aceste, fiecare în parte, sunt
tot atît de voluminoase ca şi cartea noastră M e to d a
25 n ou ă şi se vînd tot cîte cu 50 de bani exemplariul.
De asemine, abecedariul d-lui Domeţiu Dogariu,
dispărţit în două părţi, cu amîndouă părţile la un loc,
fiind tot atît de voluminos ca şi cartea noastră, nu
se vinde mai ieftin. Abecedariul d-lui Basile H aram ...
30 apărut în Bucureşti, şi dispărţit tot în două părţi,
cu amîndouă la un loc, fiind tot atît de voluminos
cît şi M eto d a n o u ă , din care onorabilul autoriu a m în -
ca t de haram destul de mult material, se vînd cu
65 de bani amîndouă părţile. Abecedariul d-lui Mihail

145
10
 Pop, apărut în Iaşi de vro 7-8 luni de zile, este dispăr-
ţit tot în două părţi, fiind cu amîndouă la un loc, mai
tot atît de voluminos ca şi cartea noastră M e to d a n ou ă
de pe care, numitul autoriu şi tînărul mvăţătoriu a
5 copiat de-a întregul, adecă mai mult decît galanto-
neşte1. Acest abecedariu, fiind editat de evreii fraţii
Şaraga, îl speculează, se înţelege, tot ei, vinzlndu-1
cu 60 de bani amîndouă părţile, necartonate, iar car­
tonate jidoveşte le vînd cu 80 de bani. Aceasta deo-
10 camdată. Mai pe urmă, vor şti ei negustorii ce să fa că !..
Chiar s-a şi văzut publicat prin ziarul L ib e r a lu l că unul
dintre d-nii învăţători, voind să-şi bată joc, pesemne,
de misiunea sa de învăţătoriu, vinde şcolarilor săi,
numai o parte a acestui abecedariu cu 1 leu şi 50 de
15 banii 11 Aceasta este o hoţie in toată puterea cuvîntu-
lui 1 Acei cari au la cunoştinţă că am făcut sau facem
speculă de feliul acesta, cu cărţile noastre, îi rugăm să
vie şi să ni-o spuie verde, în faţă. Noi ştim că to t­
deauna am pus hîrtie bună şi igienică pentru ochiul
20 copilului; tipariul am căutat să fie cit se poate de
curat şi broşatul făcut la cel mai bun legătoriu din
Iaşi; am fixat preţul şi am dat rabat mulţămitoriu
tuturor d-lor librari şi altor persoane, rugîndu-i, după
cum se vede anunţat pe coperţile tuturor cărţilor noas-
25 tre, de a nu fi speculaţi în mod ruşinos! Abecedariul d-lui
Barbu Constantinescu, de la o vreme Încoace, se vinde,
în adevăr, ceva mai ieftin, fiindcă este editura d-lui
Socec, mare proprietariu din Bucureşti şi capitalist,
căruia li dă mina să-l vîndă astfeliu, fiind singur şi
30 librariu şi editoriu şi tipograf ş i... şi de to a te i... Mai
este abecedariul de Nestorescu. Acest abecedariu se
vinde cu 40 de bani exemplariul, însă e mai puţin
voluminos decît M eto d a n o u ă , de pe care d-1 Nestorescu
a ciupit cît se poate de bineşor, şi este, pare-ni-se,

1 Acest modest autoriu, încaltea, în naivitatea lui mărturi­

seşte drept că s-a folosit de cărţile noastre, adecă a furluat
dintr-însele, dar nu spune cine i-a dat voie să ie ie.

U6
 tot editura unei tipografii... A lte abecedare apă­
rute în România, afară de aceste, nu mai sunt1.
De asemine şi cartea noastră de cetire în v ă ţă lo r iu l
c o p iilo r , faţă de celelalte cărţi, costă mai ieftin căci,
5 tustrele părţile se vînd numai cu 2 lei şi 30 de bani.
Pe cînd, cartea de cetire de d-nii asociaţi, editată iarăşi
în trei părţi de d-1 Socec, se vinde cu 2 lei şi 60 de
b an i; cea de I. Ionescu, se vinde cu 4 lei şi 60 de
bani, de două ori mai scumpă decît cartea noastră.Cartea
10 d-lui Puiu, apărută în Iaşi, acum de curînd, în editura
fraţilor Şaraga, este pusă în vînzare cu 3 lei şi 20 de
bani, tustrele părţile. Iar în cît priveşte potrivirea
bucăţilor şi despre limbă şi stil, n-ai ce z ic e !? ...
în urma atîtor dovezi, întrebăm pe tot omul de
15 ştiinţă şi cu dreptate, pe tot dascălul care-şi iubeşte
sfînta sa misiune şi pe tot omul nepărtinitoriu să ni
spuie, unde se vede plagiatura şi „specula neomenoasă",
ce ni-o atribuieşte d-1 Florantin? D a, am înţeles şi
înţelegem să fie arătat cu degetul acel ce copiază şi se
20 foloseşte de munca şi sudoarea altora, ca să-l cunoască
lumea cît preţuieşte. Înţelegem să fie defăimat acel ce
speculează lumea cu cărţile didactice, şi o pradă în orice
feliu. Înţelegem, însfîrşit, critică dăscălească, serioasă,
nepărtinitoare şi neinteresată, întemeiată numai pe
25 dreptate şi pe adevăruri ştiinţifice şi pedagogice. Aceas­
tă critică este în interesul şcoalei şi folositoare dăscă-
lim ei, mai cu samă nouă, istor m ici, cari avem neapă­
rată nevoie de luminile celor mai înaintaţi în ştiinţă.
Dar nu înţelegem critică mişelească, într-ascuns, prin
30 pamflete şi calomnii, care sunt tot atît de stricătoare
şi păgubitoare instrucţiunei, pe cît sunt de folositoare
criticele sănătoase, pornite, cum am zis, din dragoste
dăscălească şi din simţ de dreptate şi adevăr.

1 Ba mai scăpat-am din vedere, două: al d-lui D.R. Cordescu

şi pe al d-lui Mih. Mihăilescu; acest din urmă abecedariu este
apărut în editura „Librăriei universale" ... Leon Alcalay, şi
recomandat cu stăruinţă...?, tot de această librărie ... în ter-
minii aceştia: „Lucrare excelentă ce merită (?) a fi introdusă
în toate şcoalele primare, publice şi particulare" (?) ...Unde
mai găseşti jidan care să nu-şi laude marfa lui că-i „excelentă"?

147
 Din cele ce am arătat, d-1 profesor loan Pop Floran-
tin, clnd ş-a propus a ne critica, n-a fost împins nici de
dragostea dăscălească, nici de sentimentul pentru drep­
tate şi adevăr, ci numai de ura care-1 caracterizază
5 şi de interesul meschin de a-şi deschide calea spre ne­
gustorie, întovărăşit de evreii fraţii Şaraga. Cuastfeliu
de purtare, putem zice că d-1 profesor loan Pop Flo-
rantin s-a făcut şi mai nedemn de stima şi considera-
ţiunea oamenilor de bine. Iar în faţa noastră, nu-1
10 putem privi decît ca pe un calomniatoriu de rîndşi
credem că şi lumea nepărtinitoare va şti să-l judece
şi să-l aprecieze, după cum merită 1...
POSTUME
 [F R A G M E N T DE A U T O B IO G R A F IE ]

Sînt născut la 1 martie 1837 în satul Humuleştii,

judeţul Neamţului, Plasa de Sus, din părinţi români:
Ştefan a lui Petrea Ciubotariul din Humuleşti şi soţia
5 sa Smaranda, născută David Creangă, din satul Pi­
pirig, judeţul Neamţului.
Intăiu şi-ntăiu, am început a învăţa cruce-ajută, după
moda veche, la şcoala din Humuleşti, o chilie făcută
cu cheltuiala sătenilor, prin îndemnul şi osîrdia părin­
10 telui Ioan Humulescu, care avea o mină de învăţă­
tură, un car de minte şi multă bunătate de inimă,
Dumnezeu să-l ierte! Poate să fi fost de vreo unspre­
zece ani, cînd am început a învăţa. Ştiu că eram atunci
un băiet sfrijit, prizărit şi fricos şi de umbra mea.
15 Dascălul nostru era un holteiu frumos, zdravăn şi
voinic, şi-l chema Vasile a Vasilcăi. E l era şi dascălul
bisericei din sat. Un sorcovăţ nemţesc plătea tata pe
lună dascălului, ca să mă înveţe. Şi pe atunci îm i ziceau
în sat şi la şcoală Ionică a lui Ştefan a Petrei.
20 Peste vrun an, vornicul prinzînd la oaste cu arcanul
pe bădiţa Vasile, dascălul nostru, şcoala a rămas pustie,
iară noi şcolarii, cari eram peste patruzeci la număr,
ne-am împrăştiat pe la casele noastre. După vrun an,
iarăşi s-a deschis şcoala. Dar dascălul Iordache, fiind
25 cam chilaciu, a început a ne ridica de urechi la fîrta
($ ), deasupra uşei, şi a ne prea îndesi la spinare cu-
Sfîntul Neculai, un biciu de curele, făcut şi dăruit
şcoalei de moş Fotea, cojocariul satului. Şi aşa,, de
unde pănă atunci mă duceam cu drag la şcoală, am înce-

151
 put a umbla huciu-marginea: o zi mă duceam, două
nu, dar tot deprinsesem a ceti oleacă.
Tata nu ştia carte de feliu, şi nici mult haz nu făcea
de dînsa. E l cam ades îm i zicea „Logofete brînză-n
5 cuiu, lapte acru-n călămări, cam prea te codeşti la
treabă; mă tem că de atîta cărturărie n-a avea cine să
ne tragă ciubotele". Dar mama, luînd sama cum învă­
ţam eu, ajunsese a ceti la ceaslov mai bine decît mine
şi se bucura grozav, cînd vedea că mă trag la carte.
10 Din partea tatei puteam să rămîn cum era mai bine:
„N ică a lui Ştefan a Petrei", om de treabă şi gospodariu
în sat la Humuleşti. Mama însă era în stare să toar-
că-n furcă şi să învăţ mai departe. Dar ce să mai învăţ
în Humuleşti? Căci în biserică ceteam şi cîntam pe di-
15 nafară toate troparele, ca şi dascălul Iordache.
Intr-o zi, aşa prin cîşlegile Crăciunului, aproape
de cîrnileagă, viind bunicu-mieu David Creangă din
Pipirig pe la noi, m-a luat şi m-a dus la munte, în
şcoala lui Alecu Baluş din satul Broştenii, judeţul
20 Suceava, şi m -a aşezat în gazdă, cu toată cheltuiala
lui, la una Irinuca, care avea două capre pline de
rîie. De aice urmam la şcoală, şi ori s-a prins cartea
de mine, ori nu, dar rîia căprească ştiu că s-a prins.
Aproape de Florii, profesorul Nanu mi-a dat drumul
25 acasă, şi de la Broşteni am venit, cu nişte plutaşi, pe
Bistriţa, la Borca, de la Borca, cu o rudă a mea, pe
Plaiul-Bătrîn în Pipirig şi din Pipirig la Humuleşti.
Şi cînd m-au văzut tata şi mama tuns chilug şi plin
de rîie, bucuria lor n-a fost proastă! Ce să facă? A u
30 început a mă scălda ba cu leşie de ciocălăi, ba cu usuc
de lină, ba a mă unge cu dohot, şi-ntr-o săptămînă
m-au izbăvit de podoabă. Dar şi eu le-am tras în ziua
de Paşti un îngerul a strigat la biserică, de-au rămas
toate babele din sat cu gura căscată la mine, iar fetele
35 numa-şi dau ghiont una alteia, văzînd ce poate acum
„Nică a lui Ştefan a Petrei". Dascălul Iordache rămăse­
se acum pe jos, era a cincea roată la car. Biata mamă,
crezînd că am să iee un al doilea Cucuzel, s-a pus cu
rugăminte pe lingă tata şi m-a dat să învăţ psaltichie
40 la un psalt de la biserica Adormirea din Tîrgul-Neam-
ţului, peste baltă, la vreo două zvîrlituri de piatră

152
departe de satul nostru. Trei husăşi plătea acum tata
pe lună pentru mine. O iarnă am Învăţat şi la această
şcoală, căci iarna ce mai puteam învăţa, iar vara nu
făceam purici m ulţi pe la şcoală, trebuia s-ajut acasă:
la tras în pieptănaşi, la nevedit, la făcut ţevi cu sucala
şi la tors cu roata. Cîte trei-patru oci de canură tor­
ceam pe zi. Mă întreceam cu fetele cele mari din tors,
şi ele, din răutate, mă porecleau „Ion Torcălău".
 F Ă T -F R U M O S, F IU L IE P E I

Am u, cică era odată un om , care avea o iapă. Şi

într-o zi vroia omul să bage iapa în ocol, şi ea nu vrea
nici în ruptul capului; şi înciudîndu-se omul pe dînsa
5 începu a o bate. Atunci iapa a sărit peste gardul de
răzlogi şi a fugit într-o pădure depărtată. Iapa era a
făta şi, peste noapte, a fătat un băiet în loc de mînz,
care băiet s-au chemat Făt-Frumos, Fiul Iepei. Şi
băiet ca acela nici că mai era altul prin meleagurile
10 acele: era frumos şi creştea ca din apă; cit creştea el
într-o zi, altul creştea intr-un an. Şi cînd a împlinit;
anul, socotind băietul, în gîndul său, că-i destul de
voinic, s-a dus prin codru şi a chitit un copac care
era mai gros, pe care a vrut să-l smulgă din pămînt,
15 dar n-a putut.
Văzînd el că s-a încurcat în slăbăciune, s-a întors
plin de mîhnire la mă-sa şi a rugat-o că să-i mai deie
încă un an de zile ţiţă . Mă-sa l-a mai lăsat un an de
zile să sugă, şi la anul, ducîndu-se băietul iar în codru
20 la stejarul cu pricina şi umflîndu-1 în braţe, l-a smuls
din pămînt ca pe o burueană şi l-a zvîrlit într-o tih ă-
raie ca pe-o surcică. Apoi, îndată s-a dus la mă-sa şi
i-a zis:
— Mamă, de-acum înainte mă duc să-mi caut nişte
25 tovarăşi după gîndul meu, ca să fac şi eu vo ispravă
în lume.
Şi cum a zis, a şi pornit. Şi mergînd el prin codri,
de năduh ce era şi de osteneală, a însătat şi nu găsea
nicăiri apă sa beie; dar tot horhăind el încoace şi

154
 incolea, de la o vreme a dat peste un păriu grozav de
tulbure.
— Dar aist păcat 1 Oare ce să fie de vine apa cu m îl în
două pe aşa secetă mare? zise Făt-Frumos. Şi mergind el
5 pe scursura părîului, tot în susul apei, ca să afle care-i
pricina, numai iaca ce vede un om care năruia m unţii,
sfărma bolovani în mînă, de-i făcea ţărnă, şi apoi ii
arunca în părîu. Făt-Frumos, văzînd că omul acesta
tulbură apa, s-apropie de dînsul şi-l întreabă răstit:
10 — M ă, da’ cu asta ţ-a i găsit de jucat? Pentru ce năru-
ieşti munţii şi tulburi apele?
— Iaca vorbă 1 D a’ ce ai tu? Aista-i meşteşugul m eu ;
nu ştii că mă cheamă Sfarmă-Peatră? Să nu cumva să
mai bleşteşti ceva din gură, c-acuş te sfărm şi pe tine 1
15 — Pe mine? Pesemne tu n-ai auzit încă de Făt-Fru­
mos, Fiul Iepei?
— N-am auzit nici de tretinul iepei, necum de Fiul
Iepei 1 zise Sfarmă-Peatră, zîmbind pe sub musteţe.
— încă te faci a rîde? L as’că te fac eu acuş să rîzi
20 minzeşte. Hai la luptă, fîrtate, să-ţi arăt eu cine-i
Fiul Iepei.
— Bucuros; da’ din ce vrei? Din luptă să ne lup­
tăm , ori din săbii să ne tăiem?
— Ba din luptă, că-i mai dreaptă, zise Fiul Iepei.
25 Atunci Sfarmă-Peatră, umflînd pe Fiul Iepei în
braţe, l-a izbit în pămînt, de-a intrat pînă-n genunchi.
Fiul Iepei se scoală de jos, înşfacă şi el pe Sfarmă-
Peatră şi, cînd îl trînteşte o dată, îl cufundă pînă-n
brîu. Sfarmă-Peatră se scoală de jos mînios şi, cînd
30 mai apucă o dată pe Fiul Iepei in braţe, îl trînteşte,
de se cufundă pînă subsuori. Atunci Fiul Iepei se
scoală şi el de jos înfuriet şi, cînd mai trînteşte şi el o
dată pe Sfarmă-Peatră, îl cufundă pînă-n gît, iute
îi ie paloşul şi vre să-i reteze capul. Sfarmă-Peatră,
35 văzindu-se atunci în primejdie, se roagă de iertare şi
zice că se prinde frate de cruce cu Fiul Iepei şi-i va da
ascultare la tot ce i-a poronci. Făt-Frumos îl iartă şi,
scoţîndu-1 din păm înt, îi dă paloşul să-l sărute, şi
apoi pornesc împreună. Şi mergînd ei cîteva zile tot
40 prin codru, Fiul Iepei a băgat de samă, pe unde mai
mersese el, că copacii, cari erau atunci drepţi,acum

155
 sunt s tr îm b i, ş i c e i strîm b i, d re p ţi. V ă z în d el asta ,
z ice cătră Sfarm ă-P ea tră:
— M ă, d a ’ oare ce d ra cu l să fie , de c o p a c ii a iştia
d in d rep ţi se fa c s trîm b i şi d in s tr îm b i, d rep ţi?
5 — Ş tiu eu ce b îz d îg a n ie să m a i fie şi asta ? zise
Sfarm ă-P ea tră.
Ş i m ergîn d e i în a in te, t o t m irîn d u -se de asta , n u ­
m a i ia ca ce v ă d un o m care to c m a i a tu n ci apu case
un c o p a c m are d e v îr f ş i-l strîm b a , ca s ă fa că d in e l o
io c u jb ă de pus ceau n u l. F iu l Ie p e i îl în trea b ă :
— M ă, de ce te -a i a p u ca t t u de s lu ţit co p a cii?
— D a ’ ce a i t u de asta? A c e s ta -i m eşteşugul m eu .
N u ş tii că m ă ch ea m ă S trîm b ă -L em n e ş i, d e -i m a i crîcn i
c e v a , acuş te strîm b şi p e tin e .
15 — C e-ai zis, să m ă s trîm b i? D -a p o i se v e d e că tu
n -a i a u zit în că de F iu l Ie p e i, F ă t-F ru m os.
— N ic i n-am a u z it şi n ic i v reu s-au d, z ise S trîm ­
b ă -L e m n e , în d îrjin d u -se .
— A p o i, d acă n -a i a u zit, h a i la lu p tă , să te fa c eu
20 ca s-a u z il
— B u cu ros! A s ta aştep tam ş i e u ! H a i! D in lu p tă
să ne lu p tă m , ori d in s ă b ii să ne tă iem ?
— B a d in lu p tă , că -i m a i d reap tă, zise F ă t-F ru m os.
A tu n c i S trîm b ă -L em n e a p u că p e F iu l Ie p e i în braţe
25 şi-l trîn teşte de se cu fu n d ă p in ă -n glezn e. F iu l Ie p e i,
răd icîn d u -se de jo s , a p u că şi el p e S trîm b ă -L e m n e , şi
cîn d îl trîn teşte, se cu fu n d ă p în ă-n gen u n ch i. Strîm bă-
L em n e se ră d ică m în ios ş i, a p u cîn d pe F ă t-F ru m os, îl
izbeşte de se cu fu n d ă p în ă -n b r îu . A tu n c i F iu l Ie p e i
30 se ră d ică şi el fu rios ş i, cîn d a p u că pe S trîm b ă -L e m n e ,
îl trîn teşte de se cu fu n d ă p în ă -n g ît, scoa te iu te p a lo ­
şul şi vră să -i răteze ca p u l. D ar S trîm b ă -L em n e , v ă z în -
du-se în p rim e jd ie , se roa g ă de iertare, z ic în d că se
p rin d e şi e l fra te de cru ce cu F ă t-F ru m os ş i-i v a d a
35 ascu ltare la t o t c e -i v a p o r o n c i. L u i F ă t-F ru m os fă -
cîn d u -i-se m ilă , l-a ierta t şi p e a cesta , l-a scos d in p ă-
m în t, i-a d a t p a loşu l să -l sărute şi a p o i a p o r n it şi s-a
dus îm p reu n ă cu d în ş ii la m ă-sa . Şi cu m a aju n s, i-a z is :
— M am ă, d e-a cu m în a in te, ră m îi săn ătoasă, că eu
40 m i-a m g ă sit tov a ră şi şi m ă d u c cu d în ş ii în lu m ea lu i
D -zeu . Ia c a -ţi dau n ăfram a asta , şi cîn d îi v e d ă tre i

155
 p ic ă tu r i de sînge pe d in sa , să ş tii că a tu n ci am m u rit
şi să v i i să m ă ca u ţi. Ş i cu m a zis a ceste, a şi p o rn it
cu to v a ră ş ii săi.
Şi t o t m ergin d ei zi şi n oa p te p rin p ă d u ri şi c o d r i
5 p u s tii, în tr-o tîrzie v rem e au dat de nişte cu rţi foa rte
m ari şi fru m oase. Ş i d u cin d u -se ei a co lo şi în trin d în lă -
u n tru , n -au v ă zu t pe n im in e, c i n u m ai o m asă în tin s ă ,
p lin ă cu fel de fe l de b u ca te . Ş i fiin d ei g roza v de flă -
m în z i, s-au pus să m ă n în ce. B u ca tele erau fo a rte b u n e
10 şi gu stoase, dar nu se p ricep ea u e i cine să l i f i fă c u t,
că ci, du p ă cu m v ă sp u n , nu văzuse a co lo p e n im in e .
D u p ă ce s-au săturat e i b in e , au p o rn it la v in a t, şi
a p o i, în toa te z ile le , pe vrem ea a ceea , ven ea u d e m în -
cau dom n eşte şi iar se d u cea u la v în a t.
15 D a r, de la o v rem e în c o a c e , au b ă g a t e i de sam ă că
b u ca tele nu m ai sunt aşa de b u n e ca m a i în a in te şi se
m irau ce să fie oare. Ş i s tîn d e i p e g în d u ri, F ăt-F ru m os
z ise :
— F ra ţilo r, m ie m i se pare c ă b u ca tele aiestea-s p r i­
20 p ite , şi treb u ie să fie ce v a la m ijlo c . Ia să ră m îi tu , m ă i
S trîm b ă -L em n e, şi să v e z i ca re -i p r ic in a . C ă n o i ne
d u cem la v în a t, ş i m in e , c în d n e -o m în to a rce , să n i
d a i răspu n s.
Şi cu m p orn esc e i, S trîm b ă -L em n e se fa ce o su rcicâ
25 şi se p u n e sub la iţă . N u trece m u ltă v re m e la m i jl o c ,
şi n u m a i ia ca ce v ed e e l o p o c itu r ă în trîn d p e u şă : la
sta t d e -o p a lm ă şi c u b a rb a de-u n c o t , cu ca p u l c it
n u ca , cu o c h ii c ît ta lg erele, cu m în ele c it fu se le , cu
p ic io a r e le c ît d ru g ii şi cu şezu tu l c ît o fa ţă de arie.
30 A ce sta era S ta tu -p a lm ă -b a rb a -co t, u rieşu l z m e ilo r.
Şi cu m în tră p e uşă, o d a tă ie u n to p o r şi se d u ce d rep t
la su rcică ş-o b u ch isa ză b in e cu m u ch ea to p o r u lu i.
P e u rm ă se aşază la m asă şi-n tr-o c lip ă lin g e t o t ce
era pus p e d in sa . A p o i iese şi se d u ce , e l ştie u n d e .
35 Cum s-a dus zm eu l, n u m a i ia ca se scob oa ră d in p o d ,
prin tr-u n lo c t a in ic , tre i zîne foa rte fru m oase şi reped e
fa c alte b u c a te , le pu n p e m a să , şi a p o i zîn ele se fa c
n e v ă zu te.
S trîm b ă -L em n e, s t îlc it cu m era, v e d e a d e sub la iţă
40 t o t ce se p etrecea , dar îl luase fr ic a şi nu m a i avea n ic i o
p u tere.

157
 Nu m u lt du p ă a cea sta , iaca v in şi F ă t-F ru m os cu
Sfarm ă-P ea tră de la v în a t. Şi în trîn d în casă, în ce p a
strig a :
— U nde eşti, m ăi S trîm b ă -L em n e?
5 — Ia a ic i sunt şi eu , şi, s t îlc it ca v a i de e l, ieşin d
de sub la iţă , în cepu să li p ov estea scă ce i s-a în tîm p la t.
V ă z in d F ăt-F ru m os că S trîm b ă -L em n e n -a fă c u t n ic i
o isp ra v ă , a h o tă r ît ca să ră m îie d e p în d ă S fa rm ă -P ea ­
tră , iară el şi cu S trîm b ă -L em n e au p o r n it la v în a t.
10 Ş i cu m s-au dus e i, S farm ă-P ea tră se fă cu o p e tr ic ică
şi se puse sub la iţ ă ; şi nu trece m u lt, şi n u m a i iaca
ved e în trîn d p e uşă p o citu ra de S ta tu -p a lm ă -b a rb a -
c o t , care ie to p o r u l, se d u ce d e-a d re p tu l la p e tr ic ică
şi, după ce -o b u ch isa z ă şi p e d în sa b in e , a p o i să pune
15 la m asă şi m ă n în că . D u p ă ce s-a să tu ra t, a ie ş it şi s-a
dus în trea b a lu i. Ia c ă zîn ele iar se co b o a ră , fa c iute
alte b u ca te , le aşază p e m asă şi a p o i iarăşi se fa c n ev ă ­
zu te.
Gînd se în torc F ăt-F ru m os şi cu S trîm b ă -L e m n e de
20 la v în a t, găsesc şi p e S farm ă-P ea tră s t îlc it ca v a i de el.
l l în treabă ce-a v ă zu t. D ar n-a spus n ic i e l m ai m u lt
d e cît to t ceea ce spusese şi S trîm bă-L em n e.
— M ă il d a ’ t ic ă iţ i m a i su n teţi, zise F iu l Ie p e i.
D egeaba v ă m a i lă u d a ţi v o i cu strîm b a tu l le m n elor şi
25 cu sfă rm a tu l p e trilo r, d a că n -a ţi p u tu t p rin d e o on ânie
ca aceea şi nişte fe m e i. Ia să răm in eu acu m , şi d u ce-
ţ i-v ă v o i la v în a t, să v e d e m ce are să fie.
A tu n c i to v a ră şii lu i p orn esc, iară F ăt-F ru m os se
face un pa loş şi se pune în cu iu după uşă. Nu trece
30 m u lt la m ijlo c , şi iaca S ta tu -p a lm ă -b a rb a -co t v in e
cu o fa lcă în ceriu şi cu una în p ă m în t, şi cu m in tră
pe uşă, F ăt-F ru m os sare iu te d in c u iu , a pu că pe Statu-
p a lm ă de b a rb ă ş i, scoţîn du -1 afa ră , îl d u ce la un co p a c
gros, pe care crăpîndu-1 de-a lu n gu l cu p a lo şu l, îl
35 bagă pe S ta tu -p a lm ă cu b a rb a în cră p ă tu ră , şi a p o i
sco ţîn d p a loşu l, cop a cu l se strîn se la lo c , şi p ocitu ra
răm ase prin s cu b a rb a în co p a c. A p o i F ă t-F ru m os,
in torcîn d u -se în casă, se sui p rin locu l ta in ic ca să
p rin d ă zîn ele. E le , cu m l-au v ă z u t, au v ru t să fu g ă ,
40 dar n-au a v u t cîn d , că ci F ă t-F ru m os ca fu lgeru l a

158
 fo s t lin g ă ele şi le-a şi p rin s. T o c m a i a tu n ci iaca
in tră şi to v a r ă ş ii lu i.
— E i, e i, m ă i fr a ţilo r , iaca cin e ne fă cea n ou ă
b u c a te , ş-a p o i în că să v e d e ţi cin e m în ca pe ce le b u n e.
5 Să stăm m a i în tâ i la m asă , şi a p o i v ă v o iu arăta eu
ce fa ce fru m u şelu l oa sp ete.
Se p u n cu t o ţ i i la m asă ş i, d u p ă ce osp ătează în
tic n ă , a p o i se scoa lă ş i se d u c la c o p a c . D ar, cîn d c o lo ,
v ă d că co p a c u l era sm uls d in p ă m în t. Se u ită e i în
10 to a te p ă rţile şi nu m ai ia ca F iu l Ie p e i zăreşte p e Scara-
o s c b i suin du -se în v ă zd u h cu co p a cu l atîrnat de b a r b ă ...
— E i, la s ’ că o iu p u n e eu v ro d a tă m in a pe tin e l
strig ă F ă t-F ru m os în fu rie t. Ia ră S t.[a tu ]-p .[a lm ă ]-
b .[a r b a ]-c .[o t ] răsp u n se:
15 — Să ne in tiln im la gura ia d u lu i de-acu m in tr-u n
an, şi cu m au z is , nu s-a m a i v ă z u t.
D u p ă a sta , F ă t-F ru m os a lu a t de soţie p e zîn a cea
m ai m ic ă , care era cea m a i fru m oasă d in to a te .
P e cea m ijlo c ie o dăd u de soţie lu i S fa rm ă -P e a tră ,
20 iar pe cea m a i m are, lu i S trîm b ă -L em n e.
L a săp tăm în a du p ă ce s-au înBurat e i, F ăt-F ru m os
şi cu to v a ră ş ii săi fiin d du şi la v în a t, au v e n it la d în ş ii
acasă tr e i fii ai lu i S ta tu -p .[a lm ă ]-b .[a r b a ]-c o t, au
fu rat zîn ele, s-au fă cu t n ev ă zu ţi cu dîn sele şi le-au
25 lu at lor de n eveste. Ş i cîn d s-au în tors F ă t-F ru m os
şi cu ai să i de la v în a t, iâ n ev este, d acă ai de u n d e !
N u se pricep ea u ei unde să fie 1 Şi v ă z în d că nu m a i v in
d e n ic ă ir i, au în cep u t să le caute peste t o t lo c u l, d a r
n egă sin d u -le, se puse[ră] pe g în d u ri, şi în d a tă îi v e n i
30 în m in te lu i F ăt-F ru m os că U rieşu l Z m e ilo r treb u ie
să-i fi fă cu t şo tia . Ş i aşa s-a h o tă rît F iu l Iep ei să p le c e
n u m a id ecît la gura ia d u lu i, c a s ă în tîln e a s c ă p e S t.[a tu ]-
p .[a lm ă [-b .[a r b a ]-c o t. Ş i lu în d u -şi to v a ră şii, au p o rn it.
Şi m ergîn d e i cale lu n gă să li-a ju n g ă , au trecu t p e ste
35 n ou ă m ări şi peste n ou ă ţă r i, că lcin d cod ri şi p u s tie ­
tă ţi în grozitoa re. Ş i, în sfîrşit, du p ă m u ltă tru d ă şi
p r im e jd ii, pe care n u m ai n işte v o in ic i ca d în şii au
p u tu t să le în fru n te, au ajuns la gura iad u lu i to c m a i
în ziu a cîn d se îm p lin ise anul de cîn d S t.[a tu ]-p .[a l-
40 m ă ]-b .[a r b a ]-c o t scăpase d in m în ele lu i F ă t-F ru m os
cu c o .[p a c u l] a tîr.[n a t] de b a rb ă . S t.[a tu ]-p .[a lm ă ]-

159
 b .[a r b a ]-c o t îl aştepta afară, cu to a tă oastea lu i, care era
cită fru n ză şi ia rb a , de nu m ai în căpea pe lo cu rile acele.
F ă t-F ru m os, v ă z în d a tîta am ar de oaste, în trebă
pe S trîm b ă -L em n e c ît poate să ta ie . S trîm bă-L em n e
5 răspunse că p o a te să ta ie pîn ă ce v a aju n ge sîngele la
b rîu , şi a tu n ci m oare şi el.
— D ar tu , S fa rm ă -P ea tră , ce putere ai?
— E u p o t să ta iu pîn ă ce v a aju n ge sîngele su bsu ori,
şi a tu n ci m oriu şi eu.
10 — D ar tu , m ăi F ă t-F ru m os, c ît p o ţ i tăiă? în tre­
b a ră c e ia la lţi.
— A p o i eu p o t să ta iu p în ă deasupra ca p u lu i, c ît o iu
pu te aiunge cu v îr fu l p a lo ş u lu i, şi pîn ă ce-a trece sîn ­
gele de-un c o t deasupra p a lo ş u lu i, ş -a p o i a tu n ci
15 m oriu şi eu.
— D a că -i aşa, în cep eu , zise S trîm b ă -L em n e. Ş -o -
d ată şi-n cep u a tăiă la z m ei, d e -i p o to p e a , şi cîn d sîn ­
gele aju n se pîn ă la b r îu , S trîm b ă -L em n e căzu jo s
şi m u ri.
20 A tu n c i S farm ă-P ea tră în ce p u a tă iă în a in te , pîn ă
ce ajunse sîngele su b su ori, ş i a p o i căzu ş i el m o rţi
V en in d acu m şi rîn d u l lu i F ă t-F ru m os, în cep u şi e l â
tă iă în a in te, p în ă ce s-a r ă d ic a t sîn gele de u n c o t m a i
sus de v îr fu l p a lo ş u lu i, şi a tu n ci n u m a id e cît căzu
25 şi el m o rt.
In acest tim p , n u m ai ia ca să ş i arată p e n ăfram ă
cele trei p ic ă tu r i de sînge despre care spusese F ă t-
F rum os m în e-sa , cîn d a p o r n it de acasă. Ş i cu n os-
cîn d iapa că a cesta este sem n u l p erd erei fiu lu i său,
30 a şi p o rn it în grabă să -l ca u te. Ş i fiin d ea n azdravan ă,
du p ă m u ltă tru d ă şi cău tare, l-a ş i a fla t ; ş i îm p ră şti­
in d sîngele cu p icio a re le , su flă asupra fiu lu i său,
şi a tu n ci el a şi în v ie t. Ş i d e s ch iz în d o c h ii şi v ă z în d
pe m ă-sa lin g ă d în su l, z is e :
35 — D oa m n e, m am ă, D o a m n e ! d in greu m a i a d o rm i­
s e m ...!
— D orm ea i tu , fă tu l m eu , m u lt ş i b in e , d a că nu
eram eu să te în v ie z , dra gu l m am ei.
— M am ă, în v ia z ă în c a i ş i p e S fa rm ă -P ea tră , care
40 s-a lu p ta t v o in ic e ş te alătu re cu m in e şi n -a jig n it
p în ă acu m în tru n im ic fră ţa sca n oastră to v ă ră şie ,

160
A.C.Cuza, Ion Creangă şi N.A, Bogdan la Slănic,
Constantin I. Creangă, student la Politehnica din Viena, 1885.
Ion Creangă la
Slănic în 1885.
Societatea literară „Junimea" de la Iaşi.
 c ă c i nu m a i p o t tră i fără de d în su l. E a se în d u p lecă
de ru găm in ţele fiu lu i său, suflă şi asupra lu Sfarm ă-
P eatră şi-l în v ie şi pe d în su l.
— D ar pe S trim tă -L e m n e , m am ă, ai să-l laşi pen-
5 tru v eşn icie să zacă fără suflare în n oroiu l acest de
sînge în ch eg a t? ln viază-1 şi p e d în su l, c ă c i şi e l,
sărm anul, ş-a pus v ia ţa în p rim e jd ie pentru sfin ta
n oastră tov ă ră şie.
Atunci mă-sa oftă şi zise:
10 — D ragu l m a m ei, d ra g i eu am a v u t n u m ai tre i
su flete şi d acă 1-oiu m a i da şi pe a cesta , cu ce m ai
răm în ? A tu n c i treb u ie să m o riu l
— M a m ă ! zise F ă t-F ru m os, d -ta to t eşti de acu m
b ă tr în ă ; d ă şi su fletu l acesta lu i S trîm b ă -L em n e, şi
15 ţ-o iu face o îngropare fru m oa să , iară m orm în tu l ţ i
1-oiu a cop eri cu flo r i.
Atunci iapa, înduioşată de cuvintele fiului său,
suflă şi asupra lui Strîmbă-Lemne, care pe loc învie,
iară ea şi căzu jos, moartă! Făt-Frumos o îngropă după
20 fă g ă d u in ţă ş i-i presură flo r i deasupra m o rm în tu lu i.
D u pă aceasta fă cu ră ei un h îrz o b , cu care să-şi
deie drum ul în ia d , pentru a-şi că u ta n ev estele, că ci
n u m ai în iad nu le cău tase, şi to c m a i a c o lo treb u ia u
să fie.
25 Ş i cu m m în tu iră e i de făcut hîrzobul, Făt-Frumos
zise lu i S trîm b ă -L em n e să-şi dea el mai întăi drumul
şi, d a că nu v a pu tă suferi să ajungă pînă jos, să scuture
tare de h îrz o b , şi atunci ei îl vor trage afară. Strîmbă-
L em n e se şi pune în hîrzob, şi tovarăşii lui încep să-l
30 slo b o a d ă , cu încetul, dar nu ajunge pînă pe la jum ă­
ta te şi şi scu tu ră de hîrzob. Atunci tovarăşii traseră
h îrzo b u l afară, şi, întrebînd pe Strîmbă-Lemne de
ce a scu tu ra t, el spuse că se cutremura iadul de şuie­
rătu ri şi u rlete îngrozitoare, „de care m-am spă-
35 r ie t“ .
A tu n c i F ăt-F ru m os h o tă rî ca să se scob oa re S farm ă-
P eatră, care se şi puse in h îr z o b , z ic în d ca să -l sco a tă
şi p e dîn su l cîn d v a scu tu ra. Ş i d in d u -i ei d ru m u l,
cîn d a ajuns pe la ju m ă ta te , a în cep u t şi el a scu tu ra .
40 A tu n c i to v a ră şii lu i îl scoaseră afară, şi, în trebîn du -1

161
1 1 — Ion CreangS — Opere voi, II
 de ce a scu tu ra t, a spus şi el t o t aceea ce spusese şi
S trlm bă-L em n e.
V ă zîn d F ă t-F ru m os că to v a ră şii lu i sunt aşa de
fr ic o ş i, se h o tă r î să se cob oa re el singur şi li spuse că
5 lu i, de ce v a scu tu ra m a i tare de h îr z o b , de ce să-i
d ea dru m u l m a i a fu n d ; şi cîn d nu v a m ai scu tu ra de
fe l, să ştie ei că el a ajuns jos şi că să-l aştepte a co lo
p în ă ce se v a în toa rce cu z în ele. Ş i cu m a zis, s-a şi
pus în h îr z o b , iară to v a ră şii lu i au în cep u t să -i d eie
18 d ru m u l. Ş i d e ce scu tu ra el m a i tare, d e c e -i dădeau
şi e i dru m u l m a i a fu n d , p în ă ce , în s fîr ş it, a ajuns
în fu n d u l ia d u lu i. A ju n g în d a ic i, se m a i o d ih n i p u ţin
şi a p o i p o rn i să cau te n evestele. Ş i t o t m ergîn d e l
în a in te, ia ca v ed e n işte c u rţi m a ri, ş i, a p rop iin d u -se
15 d e d în sele, n u m ai ia ca ce d ă d e zîn a cea m a i m are,
care sp ă la n işte căm eşi la fîn tîn ă . Cum se v ă zu ră , se
îm brăţoşară ş i, în trîn d în ca să , F ăt-F ru m os în trebă
pe zîn ă că ce p u tere are zm ău l e i şi u nde se a flă el a cu m .
E a spuse c ă -i du s la v în a t ş i, cîn d se în to a rce , z v îrle
20 bu zd u ga n u l de tre i m ile de lo c şi izbeşte d rep t în p o a rtă ,
d in p oa rtă în uşă, şi d in uşă se p u n e in c u iu , şi a tu n ci
b u ca tele treb u ie să fie n ici r e c i, n ic i ca ld e , cu m îs
m a i bu n e de m în ca re. Şi cu m v orb ea u , se şi aude b u z ­
du gan u l izb in d în p o a rtă , d in p o a rtă în uşă, şi d in uşă
25 se pune în cu iu . A tu n c i zîn a , sp ă im în ta tă , zise lu i
F ă t-F ru m os: F ă -te ce te -i fa ce, că te prăpădeşte
zm ăul 1
— D a ’ că doar n -am în v ie t eu d in m o rţi, ca să m a i
m or şi de m in a u n u i cine de zm ău 1 Ş -od a tă iă b u zd u -
30 ganul d in cu iu ş i-l z v îrle în a p oi d e şese m ile de lo c
şi a p o i iesă în ca lea zm ă u lu i, p u n î[n ]d u -se de p în d ă
sub p o d u l de aram ă, care se a fla la p o a rta cu rţe i.
Z m ă u l, v ă zîn d că b u zd u g a n u l tre ce în a p o i p e la
u rech ea lu i c u a t ît a p u tere, o ftă şi zis e : M ăi, d a ’ grei
35 oa sp eţi treb u ie să m a i fie la m in e acasă 1 A p o i, în -
torcîn d u -se du p ă b u zd u g a n , îl ia şi porn eşte spre ca să .
Ş i, cîn d la p o d u l de aram ă, ca lu l zm ă u lu i în cep u a
fo r ă i şi a d a în a p o i. A tu n c i zm ău l d ă p in te n i ca lu lu i
Î i z ic e : D e l ca l z ă lu d , m în ca -ţ-a r c o r b ii carn ea şi
u p ii oasele I că d oa r ştiu că n u -i F iu l Ie p e i, F ă t-
F ru m os p e a ic i.

162
 — Ba, dacă il cauţi, il găseşti şi pe aici, răspunse Făt-
Frumos, ieşind de sub pod. Aşă-i că mi-ai încăput In
gheare, cine de zmău ce eşti? Gîndeai că nu te-oiu găsi?
Hai la luptă, să te învăţ eu cum să mai furi nevestele
5 altora 1
— Din luptă să ne luptăm, ori din săbii să ne tăiem?
zise zmăul.
— Ba din luptă, că-i mai dreaptă, zise Făt-Frumos.
Şi descăleclnd zmăul, s-apucară la luptă şi se lup-
10 tară ei o zi de vară pînă-n sară, şi, pe la asfinţitul
soarelui, Făt-Frumos birui pe zmău şi-l lăsă mort la
pămînt, după care îl hăcui in bucăţi cu cal cu tot, fă-
cînd dintr-inşii două grămezi. Apoi întră în casă şi
spuse zînei că a scăpat-o de zmău şi că să fie gata de
15 drum, cînd se va întoarce pe acolo, căci el se duce să
scape şi pe celelalte surori ale sale de la cînii de zmei.
Zîna 11 îndreptă încotro să apuce, ca să găsască mai
degrabă pe soră-sa cea mijlocie, şi Făt-Frumos, fără
multă zăbavă, îşi luă ziua bună şi porni. Şi mergînd
20 el încotro ii arătase, pe la amează iaca vede nişte curţi
şi mai frumoase decît cele dintăi. Şi apropiindu-se de
dînsele, dă şi de zîna cea mijlocie, care şi ea tocmai
atunci spăla nişte cămeşi la fîntînă. Cum se văzură,
amîndoi se îmbrăţoşară. Şi întrînd în casă, Făt-Fru-
25 mos întrebă pe zînă ca’ ce putere are zmăul ei şi unde
se află el acum. Ea răspunse că-i dus la vînat şi, cînd
ie întoarce, zvîrle buzduganul de şese mile de loc şi
izbeşte în poartă, din poartă în uşă, şi din uşă se pune
în cuiu. Şi atunci bucatele trebuie să fie nici reci, nici
30 calde, cum îs mai bune de mîncat. Pe cînd încă vor­
beau ei, se şi aude buzduganul izbind în poartă, din
poartă în uşă, şi din uşă se pune în cuiu. Atunci zîna
zise înspăimîntată:
— Ascunde-te, Făt-Frumos, că, de te-a găsi zmăul
35 aici, te face mii şi fărîme.
— Ba 1-oiu fărma eu, cum am fărmat şi pe cinele de
frate-său, zise Făt-Frumos, care şi iă buzduganul din
cuiu şi, ieşind afară, îl zvîrle înapoi de 12 mile de loc.
Şi apoi iese în calea zmăului, punlndu-se de plndă
40 sub podul de argint de la poartă.

163
li*
 Zmăul, văzînd că buzduganul său trece Înapoi cu
atîta putere, suspină şi zise: Da’ grei oaspeţi trebuie
să mai fie acasă la mine, de vreme ce mi-au trămis
buzduganul înapoi! Apoi, întorclndu-se şi el după
5 buzdugan, îl iă şi porneşte cu dînsul spre casă. Cînd
la podul de argint, calul zmăului începe a sări în
două picioare, a forăi şi a da înapoi. Atunci zmăul
înfuriet li dă pinteni şi zice: D e! cal nebun, mînca-ţ-ar
corbii carnea şi lupii oasele! De ce te temi? Că doar
10 ştiu că nu-i Făt-Frumos, Fiul Iepei, pe aici!
— Ba, dacă-1 cauţi, îl găseşti şi pe-aici, răspunse
Făt-Frumos, ieşind de sub pod. Aşă-i că mi-ai încă­
put în labă, cine de zmău ce eşti? Hai la luptă, să te-n-
văţ eu cum să mai furi nevestele altora!
15 — Din luptă să ne luptăm, ori din săbii să ne tăiem?
zise zmăul.
— Ba din luptă, că-i mai dreaptă, zise Făt-Frumos.
Şi luîndu-se la luptă, se luptară ei două zile de-a
rîndul, şi a doua zi, tocmai pe la asfinţitul soarelui,
20 Făt-Frumos biruieşte pe zmău şi-l taie bucăţi cu cal cu
tot, de face dintr-inşii alte două grămezi.
După aceea se duce in casă şi spune zînei că a scăpat-o
şi pe dînsa de cinele de zmău şi că să fie gata de drum,
pe cînd se va întoarce pe aici, că el se duce să scape şi
25 pe nevasta lui de cinele de zmău, cel mai mare. Zîna
îl îndreptă încotro să apuce, ca să găsască mai degrabă
pe sora-sa cea mică. Şi Făt-Frumos, fără multă zăbavă,
îşi ie ziua bună şi porneşte. Şi mergînd el încotro îi
arătase, pe la prînzul cel mare iaca vede nişte curţi
30 mult mai frumoase decît cele ce văzuse pînă acum. Şi
apropiindu-se de dînsele, numai iaca ce vede şi pe
iubita lui soţie, care tocmai acum ghilea şi ea nişte
pînză la fîntînă. Cum se văzură amîndoi, se imbră-
ţoşară, cu ochii înecaţi în lacrămi, şi, intrînd în casă,
35 Făt-Frumos întrebă ca’ ce putere are zmăul ei şi unde
să află el acum.
Ea spuse că-i dus la vînat şi, cînd se întoarce, zvîrle
buzduganul de 12 mile de loc şi izbeşte-n poartă, din
poartă-n uşă, şi din uşă se pune în cuiu. Şi-atunci
40 bucatele trebuie să fie nici reci, nici calde, cum îs mai
bune de mincare. Şi cînd spunea ea acestea, se şi aude

164
 buzduganul izbind in poartă, din poartă în uşă, şi
din uşă se pune in cuiu. Atunci zîna, cuprinsă de spai­
mă, îmbrăţoşază pe Făt-Frumos şi-i zice: Fă-te ce te-i
face, că, de te-a găsi zmăul aici, te prăpădeşte!
5 — Ba 1-oiu prăpădi eu, cum am prăpădit şi pe cei
doi cini de fraţi ai lui. Ş-odată şi ie buzduganul din
cuiu şi-l zvîrle înapoi de 24 de mile de loc, şi apoi iesă
în calea zmăului, punîndu-se de pîndă sub podul de
aur de la poartă.
10 Zmăul, văzînd că buzduganul său trece Înapoi cu
atîta putere, zise îngrijit: Măi, da’ grei oaspeţi tre­
buie să mai fie la mine acasă, de s-a Întors buzduganul
înapoi cu atîta putere 1 Apoi, întorcîndu-se după buz­
dugan, îl ia şi porneşte cu dineul spre casă. Şi, cînd la
15 podul de aur, calul zmeului începe a sări, a forăi şi
a da înapoi. Atunci zmăul dă pinteni calului şi zice:
De! cal nebun, mînca-ţ-ar corbii carnea şi lupii oasele!
că doar ştiu că nu-i Fiul Iepei, Făt-Frumos pe aici.
— Ba, dacă-1 cauţi, îl găseşti şi pe-aici, răspunse
20 Făt-Frumos, ieşind de sub pod. Aşă-i că mi-ai încăput
în labă, cine de zmău ce eşti? Hai la luptă, să te-nvăţ
eu cum să mai furi nevestele altora!
— Din luptă să ne luptăm, ori din săbii să ne tăiem?
zise zmăul.
25 — Ba din luptă, că-i mai dreaptă, zise Făt-Frumos.
Şi luîndu-se la luptă, se luptară ei trei zile şi
trei nopţi de-a rîndul. Şi a treia zi pe la amează,
cînd ardea soarele mai tare, încă luptîndu-se ei, de
aprinşi ce erau, din gura lui Făt-Frumos ieşea o pară
30 verde, iară din gura zmăului ieşea o pară roşie; şi
tocmai pe atuncea trecea pe deasupra lor un vultur.
Zmeul, cum îl vede, zice:
— Vultur, vulturaş! Du-te şi adă două picături de
lapte, una rece şi una caldă; pe cea rece toarn-o pe
35 mine, iar pe cea caldă toarn-o pe cinele ist de Făt-
Frumos, că ţ-oiu da un hoit să mănînci.
Atunci Făt-Frumos îi zice şi el:
— Vultur, vulturaş! Du-te de adă două picături de
lapte, una rece şi una caldă; pe cea rece toarn-o pe
40 mine, iar pe cea caldă, pe cinele ista de zmău, că
ţ-oiu da şese hoituri să mănînci.

165
 Vulturul, cum aude aceasta, alergă iute şi-ntr-o
clipă aduce cele două picături de lapte: pe cea rece o
toarnă pe Făt-Frumos, de să răcoreşte, iar pe cea caldă
o toarnă pe zmău, de se aprinde şi mai tare. Şi atunci
Făt-Frumos birui pe zmău, scoase paloşul şi-l taie In
bucăţi cu cal cu tot, de făcu dintr-înşii iar două gră­
mezi. După aceasta întră în casă şi spuse nevestei lui
că a scăpat-o şi pe dînsa. A poi, luînd-o cu dînsul, se
duse pe la celelalte surori, le luă şi pe ele şi apoi cu
toţii se duse[ră] la gura iadului. Hîrzobul era scobo-
rît, şi Făt-Frumos scutură tare de el, ca să dea de ştire
tovarăşilor lui că a sosit. A poi punînd zînele cîte pe
una în hîrzob, tovarăşii le traseră afară. Venind acum
rîndul să scoată şi pe Făt-Frumos, el, care era năzdră­
van, ştia că tovarăşii lui vreu să-l peardă, şi de aceea,
în loc să se puie el, puse un bolovan mare în hîrzob,
şi tovarăşii începură a-1 trage afară, dar, cînd pe la
jum ătate, fraţii lui de cruce îi dădură drumul cu hîr­
zob cu tot, socotind că de acum înainte l-au prăpădit.
 D R AG O ST E C H IO A R Ă ŞI A M O R IU GH EBOS
C o m e d ie In 3 a c t e

Actul I se petrece lntr-o căsuţă din Tătaraş, pe malul

Căcăinei, unde-i locul dragalaş...

5 PERSOANELE

1) Zamfir Bilbiilă, proprietarul casei.

2) Maria Tololoi, ofiţereasă alungată de la barbat.
3) Zărghilă, psalt, amorezul Tololoaei.
4) Mariţa cea mare, fiica Tololoaei.
10 5) Mariţa cea mică, a doua fiică a Tololoaei.
6) Un căpitan ş-o căpitaneasă.
7) Advocatul Dierie, sprijinul ofiţeresei.
8) Ingrijitoriul unei monastiri şi prietenul advocatului.
9) Sarsailă, debitant de tutun.
15 10) Mai multe persoane, prieteni de-a lui Zărghilă ş-a Tololoaei.

SCENA i

Zărghilă, singur
E i, apoi zi că nu-s nebun. Eu psalt, ea ofiţereasă.
De la dînsa pînă la mine cîtu-i de la ceriu pînă Ia
20 pămînt. Dar o încercare nu strică. Ia să mă ciuciuli-
ţesc şi eu oleacă: un surduc negru, o pălărie naltă ş-o
păreche de mănuşi negre, nu-i vorbă, pot să-mi fac;
că am eu cîteva părăluţe într-un loc. Dar oare, dac-aş
face asta, i-aş căde eu tronc la inimă? Zoiţa era Zoiţa,
25 fată din sat de la n o i; mă puteam înţelege cu dînsa în
vorbă. Dar asta-i asta: ofiţereasă, femeie iscusită,

167
cucoană mare, vorbeşte cu noimă şi poate să fi avind
multe năcăfale. Dar şi eu am să fac pe dracu-n patru
ş-am S'O îndesesc cu scofeturi şi cu aghioasele şi poate
s-o scot din minte. Şi rob de m-aş vîrî la dînsa, am pen­
tru ce: că-i o dată cucoană şi femeie la locul ei.

SCENA II

Zărghilă, Tololoaia şi Btlbtilă

Z a r g h i 1 ă: Sărut minele, cucoana Mărie! Bine,
sănătoşică? Cum aţi petrecut, de
cînd nu v-am văzut?
T o l o l o a i a : A ... Cîrnoiu, a Sculeni, a spart fe-
reştile, a dracu ieie a dînşii. A nu bi
domnu Zamfir acolo, eu a moartă
fost, poate, nu mai agiunge ei ziua
de mini!
 [A Z I A M B A N I, A Z I A M P A R A L E ]

A zi am bani, azi am parale,

A zi de lume joc îmi bat.
In cazin şi-n tribunal
5 Sunt primit şi-nbrăţoşat.
Sună, sună, pungă, sună,
Că toţi joacă pe-a ta strună I

Onoraţi-mă, cochete,
Şi voi bravi judecători,
10 Eu ştiu ce-i a voastră sete:
Credeţi tot în bănişori.
Sună, sună, pungă, sună,
Legea ră tu o faci bunăl

Să am rang sau boierie,

15 Aste lucruri sunt pră m ic i.
Ştiu armeni şi greci o m ie,
Boieriţi pe irm ilici.
Sună, sună, pungă, sună,
Legea ră tu o faci bunăl

20 Fără nici o-nvăţătură,

Eu trec astăzi de-nvăţat,
T oţi se uită-n a mea gură,
Cînd punguţa m i-a sun at;
Banul la toţi face nume,
25 Banul te rădică-n lum e.
Sună, sună, pungă, sună,
Lum e[a] ră tu o faci bunăl

159
Astăzi curtea mă pofteşte,
Post sau slujbă ca să-mi dea.
Ştiţi de ce mă măguleşte?
Căci mi-e punguliţa grea.
Sună, sună, pungă, sună,
Căci toţi joacă pe-a ta strună l
 CUNOAŞTE-TE PRE TINE ÎNSUŢI

Cînd mă ia lumea-nainte,
Ori de prost, ori de cuminte,
Ori de bine, ori de rău,
5 De asta habar n-am eu:
De-m i zice cuminte,
Lumea ştiu că m inte!
De mă ia de bine,
Nu mă sim t în m ine!
10 De mă ia de prost,
De cînd sînt am fost.
De mă ia de rău,
Acolo sînt eu,
Cu tot neamul mieu.

171
 P O E ZII P O P U L A R E

Frunzuleaua micşunele,
Ia vezi lacrimile mele,
Cum se varsă cu durere,
Fără nici o mîngăiere!
Şi se varsă pentr-un pui,
Numele nu vreu să-i spui.
De 1-oiu spune, 1-oiu răpune
De-oiu tăcea, 1-oiu mai avă,
Sărmana inima mea,
Mai bine s-ar fi topit
Decît m-aş fi despărţit
De-un puişor ce-am iubit.
Colo în vale, la brad mare,
Mîndru codru să răsună
Drăgălaş noaptea pe lună:
Este glasul puiului
Ce-a zburat din cuibul lui.
Stă, copile, te opreşte
Şi oftînd la el gîndeşte.
*
Foaie verde de cucută,
Drag mi-e puiul de pe luncă
Cu drag vine şi se culcă.
Cucu cîntă, se sileşte,
Puiu locul şi-l găteşte.
Puica din poartă-1 priveşte,
Puica plînge şi-l jăleşte,
Puiul se călătoreşte.
 T e-am iubit de copilaş,
Ş-acum te duci şi mă laşi.
Astăzi plec, mine mă-ntorc
La pustiul de noroc.
5 D e-i mai zăbovi o lună,
Mă găseşti pe drum nebună;
D a’ de-i zăbovi un an,
Mă găseşti negru buştean.

10 Frunzuliţă M aghira,
Mă miram, p u ică , miram,
Mă miram de ce slăbeam.
Eu nu slăbeam de vrun rău,
Ci slăbeam de dorul tău.
15 Şapte văi ş-o vale-adîncă,
P-aici lupii mă mănincă.
Stăi, lupe, nu mă mînca,
Păn-o răsări luna,
Să dau mina cu puica;
20 Pe lună că s-o întîlnesc,
Trei vorbe ca să-i vorbesc
Ş-apoi să mă prăpădesc 1

Frunză verde, iarbă neagră,

26 A m avut o puică dragă.
De dragă ce-mi era dragă,
O purtam cu tasma neagră
-o ţinem cu noaptea-ntreagă
L as’ să treacă, să se ducă,
30 M i-i urîtă vorba lungă,
La Neam ţu, la mănlstire,
La icoane să se-ncbine.
Să se ducă să se sfinţască,
De mine să se despărţască.
35 Iarbă neagră din grădină,
Să ştii, puiculiţă, bine
Că eu mă duc de la tin e ;
Să rămîie pajiştea,
Să vezi cum îi dragostea.

173
Dragostea de fată mare*
Ca fasola din caldare,
Cînd îi pui un pumn de sare
Iar dragostea de nevastă,
Ca garofa din fereastă:
Dimineaţa înfloreşte,
Peste zi se vestejeşte.

Cît oiu trăi, să iubesc,

Că, de-oiu muri, putrezesc;
Şi pămîntul creşte iarbă,
Nimene nu m ai mă-ntreabă
Ce puicuţă m i-a fost dragă I

Cînd ai şti şi te-ai pricepe,

Dragostea de un’ se-ncepe?
De la ochi, de la sprincene,
De la buze subţirele,
Muşcare-ar neică din ele,
Ca dintr-un fagur de miere.

Cuculeţ de la pădure!
Du-te la puică şi-i spune
Să nu se m ai poarte bine,
Că m i-a rupt inima-n mine.
Să se poarte mai vlăvioasă,
Să-m i mai văd şi eu de casă

Zup, zup, z u p !
De-abia mi-o duc,
Şi mi-o duc cu meşteşug
Pe două roate de plug.
Joacă, fată, ce-i juca,
Du-te-acasă şi-i mînca,
Că ţ-a fript m ă-ta mîţa
Şi ţ-a lăsat codiţa.
 *
Femeia care iubeşte
Spală noaptea şi cîrpeşte,
Iară ziua se primineşte
5 Şi tot la iubit gîndeşte.
Femeia care-i urîtă
Şede tot posomorită,
Hainele pe trup nu-i vin ,
Oglinda-i pune venin.
10 Ziua doarme din picioare,
Noaptea zace de lungoare.
Bată-1 focu de urîtl j
Urîtu-i posomorit.
Femeia care-i frumoasă,
15 Nu-i păcat s-o ţii la casă.
Noaptea-i veselă ca luna
Şi iubeşte ca nebuna I
Ziua-i dulce ca un soare
Şi iubeşte păn’ ce moare 1

20 *

La crîşmuţa cea din deal

Vinu-i bun şi oca-i mare,
Crîşmăriţa slută tare,
Beu voinicii de călare.
25 La crîşmuţa cea din vale
V inu-i rău şi oca-i mică,
Crîşmăriţa-i frumuşică,
Beu voinicii de se strică.
 R O S T IR I, Z IC Ă T O R I, C U V IN T E

Cele bune să s-adune,

Cele rele să se spele.

5 Asta să n-o ponosăşti

Şi cu alta să te înnoieşti.
*

Chirotea,
*

10 U m blă în pogheazuri.
*

Să are de bine cu nevasta lui.

*

Să lipseşti de aici, că acuş m i-i că nu te-oi putea

15 prinde şi ţi-oi face spinarea dobă şi pintecele coastă,
*

Gura lui era clopot.

— D a’ cum ai făcut, de i-ai omorit? — Cum să fac? Ia,

20 i-am toropit pe toţi, de parcă n-au mai fost vii de cînd
îs ei.

D ă trei bice calului, să sară trei munţi şi trei v ă i

176
 *

Ticălos bărbatul mieu,

E l munceşte şi eu beu.
*

a B asta-i, de-acum s-a m întuit.

*

E l nu vorbea pleavă.
*

’Tă-te plrdalnicul, să te bată, inimă, că tot aceea ai

10 rămas!
*

Cioclej, hlujan.
*

Acuş te fură sfîntul.

*
15
Trei zile trapădul, şi un ceas praznicul.
«

Mincarea cam pe sponci, dar apa, m ila Domnului^

n

20 Cu omul prost să nu ai a face nici In clin, nici In

mînecă.
*

Dar dişănţat (curioz, straniu) mai eşti!

25 H îlpav (lacom).
*

Halaturi (ciocane, unelte).

Parcă nu eşti In toate simţirile.

30 V ină-ţi în sim ţiri, Doamne, iartă-m ă!

.
177
12
 *

Ă ra ca n de m in e (săracul de m in e).
*

In toa te z ile le sîn t sfin ţi, dar n o p ţile s!nt ale n oastre.

5 *

V arga lu i D u m n ezeu , de aspru ce era.

*

Gind su fletu l îţi este g o l şi in im a fără sim ţire , degea*

b a m a i ca u ţi p ricin ă cu lu m ea d in afară.

10 *

H ădărag.
*

A m fo s t ş-am v ă zu t. E ra şi nu era. A zis c-a v e n i,

d a că n -a v e n i. Se v ed e c-a v e n it, de n -a m a i v e n it.

15 i

Z ă b a v n ic (de la ză b a v ă , în tîrziere).

A rîd e cu in c o t (c h ic o te ).
*
20 R om â n u lu i 1-i greu p în ă se a p u că de tre a b ă , c ă , d e
lă sa t, în d a tă se lasă.
*

L -a d a t p rin şp erlă .
*
25 B o b o tin d .

D a tor n u -s, că n u -m i dă n im en e p e d a torie.

B e ţiv n u -s, că n -a m ce bă.
B ătău ş n u -s, că t o ţ i m ă b a t.
C ORESPONDENŢĂ
 SC R ISO R I (I)

C ă tr e E L E N A C R E A N G Ă -C H IŢ E l

Domniei-sale,
5 doamnei Elena Gheorghe a Chitei (Chiţei), sau preo­
tului Vasile Ţifescu, pentru Elena foastă Creangă, la
comuna Galu, din judeţul Neam ţ, plasa sau plaiul
Muntele (prin poşta rurală).

La satul Galu. Grabnic.

10 Iaşi, 1883, august 30

Dragă soră Elenuţă,

N i s-a umplut sufletul de bucurie, aflind că eşti

sănătoasă şi că te ocupi cu gospodăria. Dorim să fii
sănătoasă şi fericită, în unire cu cumnăţelul nostru,
15 soţul ce ţi l-a dat D -zeu ! A flă , dragă, că şi noi suntem
sănătoşi din m ila lui D-zeu! Şi tare aşi dori să te vădşi să
vă văd. Eu nu am fost în astă-vară pe la Neamţ. Numai
Maria lui Zahei a fost. Despre partea de loc din. Humu-
leşti mă întrebi? Cred că nu aveţi gînd să vă mutaţi
20 acolo. Să nu crezi că ţ-a răpi cineva dreptul, cît vom
trăi noi. Mihalache şi Ţinea nu pot să aibă mai mult
decît li se cuvine. Dar lasă-i să ţie casa în bună stare
şi să se folosească de venitul ei, decît a şedă pustie şi s-or
folosi străinii. Vă sărut cu drag şi doresc să ne vedem.

25 I. C r e a n g ă

181
 Elenuţă, tare aşi vră să am vro 20 de coţi sumani de
noaten, buni pentru un suman pentru mine. I-aşi
plăti cît de scump, numai să-i am. Scrieţi-mi, dacă s-ar
găsi, să vă trămit banii. Mi-aş face chiar acum o manta
pentru iarnă din sum [an] de noaten. Mai scriiţi-ni
cum vă aflaţi.I.
I. C r.
 2

Către GHEORGHE CREANGĂ

Ţinutul districtului urbei Iaşi, 3 din luna a şeptea,

timpul secerişului la ovreii din Iaşi.

5 Sărut mîinele şi pe dos, şi pe faţă, preaiubiţilor mei

bădiţă şi leliţă Ecaterină.
Despre noi veţi şti, dupe cum şi ştiţi, că suntem sănă­
toşi din graţia lui D-zeu.
Dorim deci, ca şi pe d-voastră această simplă epistolă
10 să vă găsească In cel m ai perfect grad al sănătăţei şi al
fericireil De vreţi a şti noutăţi, n o u ă , iată vă spun:
cu nefericita ocaziune a răposatului întru fericire a
Bondarului şi pusu la revineală în puşcăriă, [a]
sfîntului Nichipercea, m-am dus la Pru 11 u 1 utu, şi am
15 făcut feredeie de pungă. Sunt bune ori ba?
De făceam pulpe,poate-mi vei zice c-ar fi fost mai
bune, că-mi întăreau slăbiciunea nervilor... Aşa-i c-am
greşit?
A ltă noutate n o u ă : în timpul vijeliei unui înderetnic
20 vînt de la finele nepomenitei luni, iunie, clopotniţa
Goliei fu aruncată deasupra celei de la Bărboiu, şi
clopotele tocmai la Patruzeci de Sf [in] ţ i ; şi la A rhi-
man-Dracu Merişesco, în grădină, a crescut un crasta-
vete de doi coţi şi jumătate (2 1/ 2) care merită a
25 fi dus la expoziţia de la Frumoasa, care are a fi la
24 septemvrie, curgător in avusul (abusul) urbei
Neamţul buza-bri de Bercu, în casele lui Grama,
să sem ur[e]ze; — şi atunci ar putea fi gustos pentru
mahmurul şi gherghetegul paroh a coşului de bise­
30 rică Posa, care. a căzut cu curu în par, pardon de
espresiunel şi a nevalabilului prohesore din satul

133
 rural Ţ ip ir ig u , cu c u r ig u , sau P i! p i! ri 1 gu, care are
trei m ii de zile pe un an de lei, patru care de cărbuni din
pădurea Dumesnicului, pentru văcsuit opincile, şi apă
cit va pute bea, cu cal cu to t, din părîul trecător pe
5 lingă băsărică; afară de alte venituri ce-i mai curg de
pe dealul Cetăţei, cînd vine vro ploaie repede.
In fine: în consederăciunea observărei fiindcă ţara
n-are motivele ei, Doamna face toate trebile, p a m p le -
s ir u . D e s t u l!!!
10 Eu să mai salut şi pe amicii prieteni a d-voastre:
sărutări amicabile din parte-mi, d-lui Georgiu, —
precum mîinile, guriţa şi ochii d-nei E ... le ... n u ...
ţa rugîndu-i totodată de iertare! căci zic amicalminte;
iar de-aş fi acolo, v-aş arăta în faptă, dacă nu m-aş
15 trezi cu vro cîteva testele de pumni pe lingă spinare.
A o ile o ! rău mă doare! 11
închinăciuni mutuale la cei ce nu mă vor întreba;
iar venerabilului părinte Vasilie Răsmiriţă şi fam iliei,
sărutări de mîini din parte-ne. A ltă noutate: m-am
20 mutat într-o casă unde se află şi cîteva frumuşele, ce
pe la Iaşi le zic fete\ ştii proverbu cela: „Beţivului şi
dracu-i iese cu ocaua plină11. Cu alte cuvinte sunt
factor d e ... iaca o nouă fu n cţiu n e!!!
Părintele Ienăchescu vă trimite un sac de compli-
25 mente, şi sărutări de m înă: lui Gogu, Lazarachi, Ma-
nole a Lazaroae[i] etc., e t c ,; se-nţelege pe la toţi acei la
cari am băut vin mai gustos...
Astă-noapte, cînd scriam, am visat că mă suiam la
Cetatea Neamţului cu proviantu de trei posci ş-un
30 cozonac, ce-i ducea diaconul Theodor, [şi vin] Intr-un
ulcior, şi cu mai m ulţi companioni şi companioane,
carii mergeau pînă la punticica dinaintea casei sf.-voa­
stre şi iar se întorceau înapoi.
Ce frumoasă petrecere! ! !
35 Ş-aşa m-am trezit! cu condeiul după urechi; ştii
cum şed cei du pe la cănţelărli; adecă ca un c i n o m i c
de la p r e s u s ftie , trimis în p o z v o le a n ii de n a g ra jd ea n ii.
Pe Vasilică l-am văzut de dem ult; grăbiţi a veni la
Iaşi, să-l aşezăm în Seminărie.
40 A l domniei-voastre serv!
I. C r e a n g ă

184
 3

laşi, 1888, maiu 19

Bădiţă Gheorghe dragă, şi preaiubite verişoare,

A netă şi Elenuţă, iertaţi-ne, vă rugăm, că nu v-am scris
5 pînă acum ! Despre boala mea din fevruarie şi maiu,
care In amindouă rindurile a fost asemine cu moartea
cred că va fi scris Zahei. Mă aflu acum puţin mai bine-
şor, dar tot îmi tremură carnea pe mine şi sunt trist
şi descurageat din această pricină!
10 V ă dorim din tot sufletul m ultă sănătate şi bucurie
la toţi şi la toate)
Pe vara Elenuţa o felicităm de ziua onomastică,
dorindu-i fericire şi bucurie nesfîrşită, de la D-zeu.
V ă Imbrăţoşăm cu drag, dorindu-vă multă sănătate
15 şi bucuriei
I. C r e a n g ă şi Ţ i n e a

Iaşi, 1888, iunie 5 (Duminică)

Dragă şi iar dragă bădiţă Gheorghe,

20 V ă sărutăm cu drag şi v ă dorim din suflet m ultă

sănătate şi bucurie la toţi 1
Din scrisoarea sf.-tale, de la 1 iunie, am văzut că
trebuie să pleci la Slănic.
Drum b u n ! Şi nu te îndoi cîtuşi de puţin că ai să
25 capeţi sănătate, şi ai să v ii de acolo voinic şi zdravăn,
cum îi tunul.
Apele sunt foarte bune, locurile foarte frumoase şi
îngrijirea cît se poate de bună; doftori o m ulţim e, cari
şi ei vin la izvorul tămăduirilor, ca şi ceialalţi muri­
30 tori ; ai să ai cu cine te consulta. Eu nu pot să merg în
anul acesta; dacă ştiam dinainte că mergi şi sf.-ta .
ceream şi eu un loc m ai de dem ult, dar acum s-au d a t
toate locurile gratis,cîte au fost de dat de la Epitropie.

185
 Eu sunt mai b in eşo r. Ţinea vă doreşte drum bun, ca
şi mine, vă îmbrăţişează pe to ţi: pe A neta, Luţa,
Şoimariu, Mihălache şi Ţinea etc.
A l sf.-voastre,

5 I. C r e a n g ă şi Ţ i n e a

Iaşi, 1889, iulie 2

Moşule dragă,
Iertaţi-mă, vă rog, căci eu cu boala mea, nu v-am mai
10 scris tare de m ult. Dorim din suflet a şti cum vă aflaţi?
T oţi ai noştri, afară de mine, sunt sănătoşi, vă trimitem
sf.-voastre sărutări de mîni şi îmbrăţăşări prieteneşti
la toţi şi la toate.
Oare nu-i păcat de D-zeu să nu ne mai vedem noi, aşa
15 din cînd în cind? Dacă nu ne-om mai vede, cît mai trăim ,
apo i... m orţi... D-zeu ştie! Ce zici? adevărat să fie ori
nu?
A i sf.-voastre întru to t supuşi fii sufleteşti,

Ţinea şi Ion Creangă

 6

Către ZAHEI CREANGĂ

Domnului Zahei Creangă,

la debitul de tutun I. Creangă, din strada Băncei,
5 Iaşi, Grabnic.

Slănic, 1884, iunie 24

Frate Zahei,
Mercuri în 13 a curentei, sara, am mas în Tîrgul-
Ocna, şi joi, în 14, pe la 2 după amează, am ajuns la
10 Slănic. Pe drum şi la Slănic, vro cîteva zile, am avut
am eţele; iar m ai ales sîmbătă noaptea spre duminică
(în 16) m i-a fost foarte rău ; perdusem chiar cunoştinţa.
Insă d-1 dr. Aronovici grabnic m i-a dat ajutorul cu­
ven it, şi m i-am venit în sine. De ape am fost oprit a
15 be plnă astăzi în 2 4 , şi băi calde numai 3 am făcut
pînă acum ; după care m ă simt mai bine, şi ameţele
nu m ai am de vro 4 zile. Sper că mă voiu face bine cu
ajutorul lui D-zeu. A m primit amîndouă scrisorile
tale, cea din broşură şi asta din 22, şi-ţi mulţemesc
20 din tot sufletul. V -am scris şi eu o carte de poştă, dar
se vede că s-a rătăcit 1
Pe aici au fost ploi şi un pohoiu grozav, care a făcut
mare stricăciune băilor şi stinghireală nouă tuturor.
Vă salut cu drag,
25 I. C r e a n g ă

Mai înştiinţaţi-mă cum vă aflaţi. Vă doresc sănă­

tate şi bucurie la toţii

187
 7

Către ECATERINA VARTIC

Domnişoarei Ecaterina Vartic,

peste drum de şcoala evreească în Sărărie (devale).

5 La Iaşi

1884, iuniu 16, Slănic

Tincă,

A m ajuns jo i In 14 la Slănic, m-am aşezat la locul

destinat şi am început a bă apele hotărîte de dr. Băi
10 încă nu m i-a hotărît pînă acum. Hrana este scumpă
aici, şi se găseşte cam cu greu ce-ţi trebuie. Eu am mai
avut de cîteva ori ameţele uşoare; sper însă că cu tim ­
pul vor începe a despăre.
V ă salut pe toţi cu drag şi vă doresc sănătate. Corn-
15 plemente lui Muşniţanu şi la toţi prietenii.
A l vostru sincer prieten,

I. C r e a n g ă

188
 8

Domniei-sale,
domnişoarei Ţinea Vartic,
strada Sărăriei, devale, peste drum de şcoala evreească,
5 lingă Mustea Casapu.

La Iaşi. F . grabnic.

Slănic, 1884, iulie 12

T incă,
Am primit scrisoarea şi m-am bucurat aflînd că
10 sunteţi sănătoşi, dar m-am m îhnit de biata Zam firiţă,
că este bolnavă 1 Insă curaj I D-zeu şi d-rii au s-o facă
sănătoasă. Pe aici plouă necontenit; potop, nu altă-
ceva 1 Nu prea pot bă nici apele, nici face băile in regulă.
Doctorul chiar mă Întrerupe din cind in clnd. Astăzi
15 de-abia am îm plinit 19 feredeie. Spre 17 iunie şi spre
3 iulie noaptea, pe la 2 ceasuri (şi intăi şi a doua oară),
m i-a fost foarte rău! (ameţele). Dar d-rul m i-a dat
ajutorul cuvenit, şi m i-am venit in sine. Acum sunt mai
bine,mulţemesc lui D -zeu! Spune d-lui Muşniţanu că
20 am primit scrisoarea şi-i mulţemesc din suflet, dorin-
du-li sănătate şi bucurie! Lui Zahei de asemene arată-i
sărutări şi imbrăţoşeri frăţeşti din parte-m i. Zam firiţei,
lui Singhel, lui Mihălache şi Tincăi de asemine spune-le
că-i doresc şi-i îmbrăţoşez cu drag. Cucoanei Rucsandei
25 sărutări de m ini, şi, in sfîrşit, tuturor vă doresc de­
plină sănătate şi bucurie! E u , dac-aş pută sta macar
pină la finele lunei aceştia! Mai scrieţi, cum vă aflaţi?
să ne vedem sănătoşi!
I. Creangă

189
 SCRISO RI (II)

C ă tr e V A S I L E C O N T A

Iubite prietene,
5 Nu ştii cit ne-am bucurat noi ieşenii de succesul ce
l-ai avut în Cameră.
E u, după cum mă cunoşti, parcă Înnebunisem de entu­
ziasm, şi de, prost oi fi, dar inimă mare am. M -am
apucat de am ţinut o şezătoare acasă cu Răceanu,
10 Ienăchescu,Mişu Nicsoi şi te-am proclamat cel mai mare
orator al nostru. Să trăieşti, căci tu faci cinstire leşului
nostru, oropsit şi blestemat de D-zeu şi de oamenii
Frate Conta, nu ne uita şi scrie-mi cînd v ii.
Cu dragoste,

15 Io n C r e a n g ă
Alegător naţionalist
 10

Către A . C. CUZA

Domniei-sale domnului A.C.Cuza,

la Bruxelles, 22. Chaussee de W acove, 2 2,
5 Bruxelles.

Iaşi, 5/17 noiemvrie 1885

Stimabile şi m ult iubite d-le Cuza,

Sunt foarte vesel aflînd că eşti sănătos şi cred că
nu m -ai uitat, căci sufletele nobile mai degrabă se
10 uită pe sine. Doru-mi este şi mie de d-ta, dragă, dar
mare-i Cel-de-susI A da el, de-om fi sănătoşi, să vină
şi vremea aceea că doar nu-i legată de gard.
Ş-atunci vom face un berian ca acela, de s-a duce
vesteai La întrebarea ce mai fac, răspund că nu m ai
15 pot face acum nimănui nimica 1... Cu ce mă m ai Înde­
letnicesc, m ai m ult cu şezutul, vorba unei duduci
de modă nouă. Cu Pompiliu şi cu Eminescu m-am
Intîlnit şi ne-am probozit...
Cînd vei scrie lui M ihail pomeneşte-i şi de mine.
20 Te lmbrăţoşez şi te sărut cu drag şi te rog nu m ă uita.
M ă Închin cu frăţească dragoste şi să auzim de bine 1

I. Creangă

191
 11
Către M IH AI EMINESCU

Bădie M ihai,
A i plecat şi mata din Ieşi, lăsînd în sufletul meu
5 multă scîrbă şi amăreală.
Să deie Dumnezeu să fie mai bine pe acolo, dar
nu cred. Munteanul e frate cu dracul, dintr-un pol
el face d o i; ş-apoi dă, poate nu-s cu inima curată cînd
grăiesc de fratele nostru că-i cu dracul, în loc să
10 fie cu Dumnezeu.
Dar, iartă şi m ata, căci o prietinie care ne-a legat
aşa de strîns nu poate să fie ruptă fără de ciudă din
partea aceluia care rămîne singur.
Această epistolie ţi-o scriu în cerdacul unde de
15 atîtea ori am stat împreună, unde m ata, uitîndu-te
pe cerul plin cu minunăţii, îmi povesteai atîtea lu­
cruri frum oase... frum oase...
Dar coşcogemite om ca mine, gindindu-se la acele
vremuri, a început să plîn gă...
20 Bădie M ihai, nu pot să uit acele nopţi albe cînd
hoinăream prin Ciric şi Aroneanu, fără pic de gînduri
rele, dar din dragostea cea mare pentru leşul nostru
uitat şi părăsit de toţi.
Şi dimineaţa cînd ne întorceam la cuibar, bla-
25 gosloviţi de aghiazma cea fără de prihană şi atit iertă­
toare a Tincăi, care ne primea cu alai, parcă cine ştie
ce nelegiuire am făptuit şi noi.
Ţi-aş scrie mai multişor, însă a venit Enăchescu
şi trebuie să plec cu dinsul la tipografie.
30 Cu toată dragostea,
I o n i c ă
Ieşi, 1877, decembre

192
 \ y flu £ f~ c iifc fW d

■ fy jla f c c c ,

a ,yv% £c 'th T 'Z 'l& t-) '/y£ & fţ4 & C ^

/jU £ & :U x - 9e ^ u ^ L
9 îto m ^ d a > c ^ y f o r t ţ i ' p £ > f e

*3 ^
tM -i-^ U K . C la -t L *-o4 .(L ~ y/ • C i ^ . U / lt

n fa v r & Z ^ fic $ c U .£ J% ' f a i f t h f

^asuuhn, •■*.L th ţi. ,/l /c *$'£_ ^y-LpUst, &L~

j^ t h n < Z : / m u ^ -^ d ^ L _ fa u jfc z -

t Ţ 1^ 4 r

l /^ - £ jh ^ t- ^ - ^ - ' j C^*— rt-JL£-jsZe_^m/f Q/~<£_,

Scrisoare a Iui Ion Creangă către M. Kogălniccanu Hi

noiemvrie 1. Uln 1885
 'h A -& îZ ./ Z ir r q jit, & & z*

^ UL C& - _

^ n r r ^ _ 4 Z : s < - ţ Z __

' ra j^ H s is ? ^ I

CV* /O

■------

^ f ky
S A C -°--- b 4 - / y / ^ ' jQ cZ Z
 /y j(7 i i.

alsO-v>+*z«x&. tffttih te d c ,t
/

d . /%!*yJLAsCCL<x^.

‘ T / bi^ t -A -. fk t J 'ytsut «*-?v«-

s il& lh j-C - C oi-cJL- o is tv n -n ia - ~

i V t e . &V P»-<r*Uou^Ca^ & U oku »*x.ttU i^
J -. a '-^ v v u__
A-1 aL-c-t~ u - ^ 2 /H 1"■dcu'hAjt t

o C-*L 2-C4hxXfi •

A-f* r -■*-1^- i£lW -^OC*C-42i Ş ii&C4 _

- 9 ^ » o ^ c , s£le^t/2M $ây' a .'yu / jtv u ^

__ / € c ^ ii- tM —

■ (r^ -e^ U ^ . b\ J itx _4 S L 4 _ c ic A A ^ -t, y i^ ^ u » .

Q t e-+*L 4__ 9c 0 CLjU-o

■Scrisoare a lui [on n ^ . . - . ,

 ^ Z ^ -

^ *• ^ J * * ,i^ ^ :=

9 *. ‘L ^ 's Z * ™ 7 l' ^

‘A * * - - *

) * - A ii,

*f /
j *c^ ~
* ~ *r ^^<_ c-a
c ~y Q - t^ f ^ * * -

* r > ~ ^ ^ / f

£-& ~ o & in v t'y U ^ L _ /U îr-inf-Z zs

f/ ^ ~ c^ _ fy j/ V A -tS f'
 12

Bădie Mihai,
Ce-i cu Bucureştiul, de ai uitat cu totul leşul nostru
cel oropsit şi plin de jidani?
5 O fi musai viaţa burlăcească pe acolo, dar nu se
cade să ne uiţi prea de tot.
Veronica a fost azi pe la mine şi mi-a spus că şi cu
dînsa faci ca şi cu mine. De ce? Ce rău ţi-am făcut
noi? 1
10 De Crăciun te aşteptăm să v ii.
Ţinea a pregătit de toate şi mai ales „sarm alele",
cari ţie îţi plăceau foarte m ult.
Eu am început, de, ca prostul, să scriu, dragă Doam­
ne, o comedie. Cînd voi isprăvi-o, nu ştiu. A tîta ştiu,
15 că subiectul e copiat, aşa cum prea bine ştii că pot
copia, e luat din viaţa de măbăla, unde stau de cînd
am părăsit Humuleştii.
M -am întîlnit cu fratele Conta.
La Ieşi ninge frumos de ast-noapte, îneît s-a făcut
20 drum de sanie.
Ciricul parcă e mai frumos acum.
V ino, frate M ihai, vino, căci fără tine sunt străin.
Te sărut pe frunte,

Io n Creangă

25 13

Bădie M ihai,
Slava Domnului c-am primit veşti de la tine!
Eu te credeam mort şi mă luam de dor cu aminti­
rile, cînd eraţi în jurul meu, tu , Augură, cel bleste-
30 m at, Conta şi alţii, cari acum v ă fuduliţi prin capi­
tală, alături cu ciocoii, mînca-i-ar cînii, că sunt fiii
lui Scaraoţchi, şi pe voi norocul şi binele.

193
J3 — Ion Creangă — Opere voi. II
 De ce laşi pe Veronica să se zbuciume? Te-am aş­
teptat de Crăciun să v ii, da r... beşteleu, feşteleu, că
nu pot striga valeu, şi cuvîntul s-a dus, ca fumul în
sus, şi de venit n-ai mai v en it... A ferim ... Dar noi,
5 adică Ienăchescu, Răceanu şi alţi muşterii pentru
mîncărică şi băuturică bună, am tras un bairam de
cel turcesc, cu vin grecesc de la Am ira.
Apoi ne-am dus cu sania afară din oraş, şi acolo
pune-te din nou masăl A doua zi la fel; de-abia a tre-
10 ia zi ne-am zburătăcit, ca vrăbile, fiecare pe la vatra
lui.
Acum stau lingă horn cu pisicele mele şi mai pun
rinduială în cele însemnări.
Tu, te cerţi cu politicianii prin T i m p u l ; ce-ai pă-
15 ţit de te-ai făcut aşa războinic?
Sănătate şi voie bună,

I o n i c ă
 14

Către NICOLAE GANE

Iaşi, 1887, noiemvrie 28

Stimabile domnule Gane,

5 La scrisoarea dumnevoastră am cinstea a răspunde:
T ă u n u l este un fel de muscă lungăreaţă la trup, de
coloare surie-gălbîie, care „mai cu samă, bunăoară,
fireşte, mai departe, vorba burlăcăritului“ pişcă
vitele (mai ales caii de sex femenin) la partea delicată
io ... puţin bulbucată... cu bortă la mijloc şi nici ca
cît aiurea...
Unii ţărani drăcoşi prind cîte un tăun, îi vîră
un paiu în cur, apoi îi dă drumul cu paiul, încît
fuge nebun de durere. Şi de aici a rămas vorba că „fuge
15 ca tăunul cu paiul în c ...“ — Prin urmare, zicătoa-
rea se ia cu înţeles de iuţală.
A ltfel suntem sănătoşi; numai caracuda, urgisită
de soartă, aleargă şi ea după nevoile ei, mai ca tău­
nul cu paiul în cur.
20 Cu bine şi cu sănătate să dea D-zeu să ne vedem.

I. Creangă

13’
 15

Către M I 11A lL K0GĂLN1CEANU

Iaşi, 1888, noiemvrie 7

Mult respectabile cuccnule Mihalache,

fi Mai întâi şi-ntăi, respectuos vă felicitez de ziua
numelui, dorindu-vă de la D-zeu sănătate „că-i mai
bună decît toate11! Iar pre Sf. voievozi Miliail şi Gavriil
rugîndu-i să vă fie intru ajutoriu m ulţi încă, mulţi
ani şi buni, pentru mîndria şi fericirea scumpei noa-
10 stre ţă r i!
A l doilea, cu respect vă trămit atît scrisoarea moşu-
meu, părintele Gheorghe Creangă, cît şi lista de cărţi
a părintelui Stariţul, şi doresc din suflet ca această,
scrisoare să vă găsască sănătos şi v o io s!
15 A l d-voaslre întru tot supus

Ion C r e a n g ă

N . B. Vă rog iertaţi de întîrziere că am fost şi cu

bolnav de boala mea.
 16

Către TITU MAIORESCU

Iaşi, 1876, noiemvrie 10

Stimabile d-le Maiorescu,

5 Vă rog trămiteţi povestea Moş Nichifor, pentru ca
s-o dau la tipar. „Junimea11 din Iaşi, într-o şedinţă a sa,
pe la 12 noaptea, fiind cam somnoroasă — după obi­
ceiul ei — a votat să se tipărească; poate mai mult
pentru încurajare. Sau mai ştiu e u ... poate ca şi pentru:
40 P .A .C ă lescu ...
D-voastră cred că veţi fi rîs şi de mine şi de dinsa,
şi cu drept cuvînt: pentru că este o copilărie, scrisă
de un om mai mult bătrîn decît tînăr; da’ bine, da’
rău, D-zeu ştie. Eu atîta ştiu num ai, că am scris lung,
45 pentru că n-am avut tim p să scriu scurt. Dar ce ani-
scris, şi cum am scris, am scris...
Povâţuitorul la cetire prin scriere, ce l-am alcătuit şi
l-am tipărit din îndemnul d-voastră, nu ştiu dacă l-aţi
văzut; ce-i drept, prostişor lucru am făcut, dar ş-a luat
20 plata, căci, înapoit de Onor. Ministeriu actual, şede
la răcoare în pod la părintele Ienăchescu, tovarăş la
pagubă. Vro 3 0 — 40 de galbeni, nu-s mai m ulţi. Un
exemplar însă l-am vîndut d-lui Sigara, advocat, care
mi-a arătat că are dorinţă a se ocupa şi cu didactica.
25 Cal bătrîn să înveţe la umblat.
Dar nouă nu ne pasă; l-am zm om it, de ni-am scos
lVa franc, şi pace bună.
De acum poate să se povăţuiască cu dînsul cum ştie
şi la ce ştie.
30 Iertaţi-m i, vă rog, îndrăzneala!
Al d-voastră intru tot supus servitor,
I. C r e a n g ă

•197
 17

Iaşi, 1881, iunie 11

Stimabile domnule Maiorescu,

Ca să vă descriu biserica Buna-Vestire din Iaşi, nu
5 am nevoie, căci domnia-voastră, care din porunca lui
Dumnezeu aţi lăsat aci un od or s c u m p , o cunoaşteţi.
La această biserică, diaconului servitor, anume V a sile
V a silescu , nu i-a fost destulă sărăcia, de care se bucură
în genere clerul nostru de mir, şi nici grozava boală de
10 care sufere de vro zece luni de zile (aşa că astăzi se
află în spitalul Sfîntului Spiridon, cu candeletă in
gît şi numai cu o mină de suflet, încît n-are să se mai
poată hrăni cu meseria sa, chiar în cazul cel mai noro­
cos, macar că este om tînăr, inteligent şi cu cele mai
15 bune purtări), a trebuit să mai aibă femeie şi patru
copii m ici, cari mor în casă de foame. Asupra cărora
respectuos chem îndurarea domniei-voastre.
Vă salut cu adine respect,

I. C r e a n g ă

20 18

Iaşi, 1881, iunie 17

Stimabile domnule Maiorescu,

Dacă am îndrăznit a recurge la generozitatea d-voas-
tre pentru nenorocitul diacon Vasile Vasilescu de la
25 Buna-Vestire, am ştiut cărei inimi mă adresez. Şi
cîţiva franci sînt de ajuns unei fam ilii sărace şi neno­
rocite pentru pîine de azi pe mine. Ceea ce vă lasă inima
să daţi „cu împrumutare lui Dumnezeu" puteţi tri­
mite O n o r a b ilu lu i p r e o t A le x a n d r u G a v r iles c u , de la B u -
:>0 n a -V e s tir e care singur mai susţine fam ilia numitului
diacon de vreo zece luni de zile, prin m ila citorva
poporeni creştini, cari îl cunosc.

198
 Dumnezeu, care v-a împodobit cu atîtea haruri, are
să vă deie d-voastre de aiurea. Iar pentru mine veţi
face să am partea celui mai din urmă ucenic a lui
Lumînărică.
5 Vă salut cu adine respect,
I. Creangă

19

Iaşi, 1881, decemvrie 16

Stimabile domnule Maiorescu,

io A m auzit că aţi avea bunătate a traduce cîteva
din poveştile scrise de mine.
Doresc a se face cîteva îndreptări: unele scăpate din
vedere la tipar, altele tipărite fără şir.

La S o a cra cu tr e i n u r o r i :
15 „Soacră, soacră, poamă acră,
De te-ai coace cît te-ai coace,
Dulce tot nu te-i mai face;
De te-ai coace toată toamna,
Eşti mai acră declt coarna;
20 De te-ai coace-un an ş-o vară,
Tot eşti acră şi amară;
Ieşi afară ca o pară;
Intri-n casă ca o coasă;
Şezi în unghiu ca un junghiu“ .

25 La H a r a p - A lb :
„Lumea asta e pe dos,
Toate merg cu capu-n jo s;
Puţini suie, m ulţi coboară,
Unul macină la m oară;
30 Ş-apoi acel u n u l...“

V ă salut cu adînc respect,

I. C r e a n g ă

199
 20

Iaşi, 1882, noiemvrie 13

Stimabile domnule Maiorescu,

Iaca chiar acum, la 6 oare dimineaţa, am gătit de
5 scris anecdota pentru R o m â n ia ju n ă şi o şi trimit cu
poşta de astăzi.
Tare am avut dorinţa să vă văd, cînd aţi fost de ani­
versara „Junimei“ , însă nu mi-a fost tocmai bine, şi
nici nu puteam să scriu ceea ce începusem a scrie
10 pentru R o m â n ia ju n ă , de-mi venia să înnebunesc de
necaz. Ferească D-zeu de omul tim p, cînd începe să
facă ceva, că el singur nu ştie ce face, decît numai
întîmplare poate să-l scoată din încurcătură. Iaca aşa
sînt eu şi-n asemine încurcătură mă aflam de aniver-
15 sară, faţă cu făgăduinţa ce vă dădusem că voiu trimite
ceva la Viena. Tocmai în ziua de aniversară mi-a venit
şi mie cîteva idei, şi, ca să nu le scap, am fost nevoit
să las cea mai veselă petrecere, aniversara, şi să nu vă
pot vede pe dumnevoastră, cel mai drăgălaş profesor
20 şi cel mai bun voitor ce am avut în viaţa mea.
De aceea vă rog să mă iertaţi şi, măcar că nu v-am
văzut, credeţi că cu mintea şi inima mea totdeauna vă
văd şi vă doresc.
Am fost pe la d-1 Lambrior, şi mi-a comunicat ce
25 i-aţi spus d-voastră. Vă mulţemesc din suflet, domnule
Maiorescu, pentru interesul ce purtaţi de copilul m eu ;
şi, de credeţi că poate ieşi dintr-însul ceva, vă rog nu-i
refozaţi sfatul şi protecţiea d-voastră.
Vă salut cu adînc respect şi vă doresc sănătate şi
30 bucurie.
I. C r e a n g ă

Bietul Lambrior, oare nu a călcat pe urma lui Conta?

Tare-mi pare rău, sărmanul! Iaca şi munca peste mă­
sura la ce du ce!

200
 21

Iaşi, 1883, maiu 25

Stimabile d-le Maiorescu,
La 21 a curentei, corpul institutorilor din Iaşi m i-a
5 făcut iarăşi onoare a mă alege între cei tr e i..., dintre
cari, precum ştiţi, numai unul e destinat a lua parte ca
membru în Consiliul general al instrucţiunii, după
voinţa ministrului.
Aşa fiind a se urma, şi avînd încredere în mine că în
10 rîndul trecut să nu fi adus vreo nemulţumire prin pa-
cinica mea dormitare în sînul acestui consiliu, cutez
a vă ruga să puneţi un cuvînt pe lîngă cine se cuvine,
pentru ca să fiu numit membru şi în rîndul acesta.
Stăruinţa mea de a mai vedea Bucureştii nu e nici
15 din ambiţie, nici pentru niscaiva interese particulare.
Intîi doresc să-mi m ai văd bă ia tu l; al doilea, cîteva
persoane stimate şi iubite, cari mă atrag; al treilea, cu
ocaziunea aceasta poate să-mi tipăresc puţinele mele
scrieri la Socec, făcînd eu însumi corectura; şi al patru­
20 lea, cred, în prostia mea, că cel ce cunoaşte cît de puţin
firul oarecăror lucrări, tot mai de folos poate fi decît
cel ce pofteşte a face experienţe din nou, dacă are plă­
cere să o facă şi nu este altceva la m ijloc.
Vă salut cu dragă inimă şi vă doresc sănătate şi bucu­
25 rie.
I. C r e a n g ă

N .B . Ceilalţi doi aleşi sînt: Ropală, grecuşor, dar

bun băiat altfel, şi Hrisoscoleu, care m -a sfredelit
•m ult împreună cu Săvescu şi alţi cîţiva, afară de d-1
30 Darzeu, care este un tip de om cinstit în toată puterea
cuvîntului.

22
[1837, sopteinvrie 19]

Respectabile şi m ult iubite d-le Maiorescu,

35 Dacă n-ai rîs de mult de vreo prostie a vreunui idiot,
de care numai în răposata „Junime11 de la Iaşi se putea

291
 rîde mai cu haz, poftim , vă rog, de-ţi ride cu hohot
de una acum. Dar, vă rog! multe prostii şi în vreo
două trei rînduri în viaţa mea, de cînd am avut noro­
cirea de a vă cunoaşte, chiar grosolănii am îndrăznit
5 a spune cătră d-voastră, nu însă din răutate, ci din
prostie; m-a luat gura pe dinainte.
Căci d-ta nu se poate să nu înţelegi inima mea.
Iertaţi-m ă, vă rog, de toate şi daţi-m i voie să vă spun
şi acuma una.
10 In bojdeuca unde locuiesc eu, dorm afară şi pe vre­
mea asta, în 18 spre 19 septemvrie. De veţi avea răb­
dare, că bunătate totdeauna aţi avut, veţi întreba
poate, unde-i bojdeuca mea? Vă voiu răspunde res­
pectuos: în mahalaua Ţicău, ce-i mai zic şi Valea plin-
15 gerei, strada Ţicăul de sus, no. 4 (dacă se mai poate
numi stradă o hudicioară dosnică, plină de noroiu păn’
la genunchi, cind sint ploi mari şi îndelungate, zise şi
putrede, şi la secetă geme colbul pe dînsa). Iar bojdeuca
de căsuţă în care locuiesc eu de vreo 18 ani e de vălătuci
20 şi povîrnită spre cădere pe zi ce merge, de n-ar fi răză-
mată în vreo 24 de furci de stejar şi acelea putrede.
Iarna dorm într-o odăiţă toată hrentuită, iară vara
într-un cerdăcel din dos, începînd de pe la maiu şi
sfîrşind pe la octomvrie, cînd este vremea bună cum îi
25 acum. Aşa m -am deprins. Răposatul Conta şi Lambrior
ştiau căsuţa mea. Pom piliu, d-1 Nica şi mai ales bietul
Eminescu, de asemenea. In sfîrşit, vinerea trecută in
18 spre 19 m-am culcat iarăşi afară după obiceiu şi pe
la cîte oare voi fi adormit nu ştiu, dar ştiu că am ador-
30 m it gîndindu-mă cu jale mare la societatea „Junimea”
şi ce mai este ea acum ! la bietul Eminescu şi ce mai
este el acum 1 la Gheorghe Scheleti, Lambrior, Conta şi
unde sint ei a c u m !...

202
 23

Către IACOB NEGRUZZ1

1877, martie 6

Stimabile d-le Negrutzi,

5 Fost-am şi la p . ră ii... şi la rop, ro p ..., şi s-au
prins că întru un cuget vor mărturisi pentru chir.,
fiind rasasiaţi pînă-n gît de frac... Şi că pentru chir.
huludeţe sunt informaţi şi din partea altora în bine.
însă n-ar fi rău să mai bateţi ferul pînă-i cald, că
10 ştiţi cum e lumea la noi.
Vă doresc sănătate şi iertare de păcate.

I. C r e a n g ă

24

Iaşi, 1885, fevruarie 22

15 Stimabile d-le Negrutz,

Prin ziarul V o in ţa n a ţio n a lă de ieri, joi 21, se vede
publicată o „deciziune ministerială11 destul de aspră
şi, pe cît se pare, nepărtinitoare în privinţa cărţilor
didactice, deocamdată a celor de parte ştiinţifică, după
20 raportul comisiunei însărcinate cu esaminarea unor
asemine cărţi.
Desigur că şi cele de partea literară vor trece prin
asemene purgator degrabă, degrabă. E u, împreună cu
colegii m ei: Răceanu, Ienăchescu şi Grigorescu, încă
25 de pe la 1868, am început a scoate la lumină asemine
cărticele, şi anume: 1) M e to d a n ou ă de s criere ş i cetire

20»
 p e n tr u cla sa I - a p r im a r ă , 2) în v ă ţă to r u l c o p iilo r , c a r te
de cetire p e n t r u cla sele p r im a r e , 3) G eo g ra fia ju d e ţu lu i
I a ş i , 4) H a r ta ju d e ţ u lu i I a ş i, 5) P o v ă ţu ito r la c e tir e
p r i n s c riere. Şi al 6) R e g a le le lim b e i ro m â n e de d -l
5 T . M a io rescu , pentru clas. II primară, retipărite de
mine cu învoirea a u to r iu lu i. M e to d a n o u ă şi Î n v ă ţă ­
to ru l c o p iilo r sunt aprobate şi prin d ecret dom ne$[c]
din timpul d -lu i M a io r e s c u . Celelalte încă sunt apro­
bate prin deciziuni ministeriale. N oi, fiind ucenicii
10 d-lui Maiorescu şi ai societăţei literare „Junimea“ ,
parcă nu ne-am prea teme ca lucrările noastre să fie
azvîrlite cu despreţ din şcoală, dacă comisiunea însăr­
cinată nu va judeca m u n te n e ş te ... Vorba ceea (cimi­
litura rîmei): „Apără-mă de găini, că de cîni nu m ă
15 tem “ .
Dori[n]d dar cu nerăbdare a şti cam ce soartă
ar ave cărţile noastre, vă rugăm respectuos a face,
prin prietenii d-voastre, să aflăm cam ce ne aşteaptă
în privinţa cărţilor mai sus însemnate.
20 Iertaţi-ne, vă rugăm, de îndrăzneala ce am avut
de a vă supăra, şi primiţi din parte-ne încredinţare
de stima şi respectul ce vă păstrăm.

I. C r e a n g ă

25

25 Iaşi, 1885, maiu 15

Stimabile şi mult iubite d-le Negruzzi!

Văzînd cele cuprinse în scrisoarea d-voastre din 12
ale curentei, m-am pus pe ginduri.
Pisemne d-voastră nu mă credeţi că sunt bolnav şi
30 aproape, dacă nu de t o t , idiot. A poi, ocupat 30 de
oare pe săptămină cu şcoala primară, plus dusul şi
întorsul de 2 ori pe zi, cine ştie de unde, prin ploaie
şi noroiu, ger sau arşiţă, cum se întîmplă, nu e lucru
tocmai uşor pentru omul vrîsnic şi greoiu. Se mai apro-
35 pie încă şi esamenul cu multişoare formalităţi de în­
deplinit.

204
 Cu toate aceste, încuragiat de d-voastră, voiu mai
încerca a scrie cîte ceva. Timpul însă pe cînd voiu ave
ceva gata nu vi-1 pot hotărî; căci ştiţi d-voastră tare
bine că aceasta e treabă de gust, nu de silinţă.
Va salut respectuos şi vă doresc sănătate şi bucurie.

I. C r e a n g ă
 2 6

Către ION SLAVICI

Iaşi, 1878, oct. 21

Stimabile domnule şi frate Slaviciu,

5 Iţi mulţemesc din suflet pentru broşura ce m i-ai
trămis.
Ca fiu din popor, admit în totul părerile d-voastră;
nu m-am putut opri de a vărsa lacrămi, văzind neno­
rocirea ce ne ameninţă în viitorul ţărei şi al copiilor
10 ei 1 Şi cu atîta mai m ult am sim ţit, cu cit de mic
copil am văzut vicleşugul acestui neam ... îndărătnic
şi risipitoriu la ce ţinteşte...
Dar oamenii noştri de s t a t ! . . . Ochi au şi nu văd,
urechi au şi nu aud, căci totdeauna au luat cărbunele
15 cu mîna sărmanului ţăran, care, la urma urmelor,
tot el a plătit gloaba. Vorba ceea: „Capra b ... şi oaia
trage ruşine". De-ar şti boii din cireadă ce mînă bicis­
nică îi duce la tăietoare! — Dar nu ştie sărmanul do­
bitoc şi de aceea tace şi rabdă 1 Duce în spate toate
20 sarcinele şi hrăneşte pe netrebnicii cari îşi rid de dînsul I
Păstori nu-s, şi cînii lipsesc. Ş-apoi ştii că într-un
sat fără cîni se primblă mişeii fără b ă ţ !...
Noi cari am gustat amarul să despreţuim pe oamenii
cei ce lucrează fără de lege şi să nu ne însoţim cu aleşii
25 lor pentru a lua pînea din gura fiilor şi a o arunca
cinilor.
Cred că-i destul o măciucă la un car de oale.
Stimabile frate Slaviciu, chiar acuma scriu în du­
gheana unui negustoriu cinstit din Iaşi, anume N ic o la i
30 /oara, de care aş dori să avem macar vro zece mii în
Ia şi; dar unde-s? Domnul N ic o la i I o a n mi-a spus
că să-i trămiteţi deocamdată vro două trei sute de

206
 broşuri şi după desfacere banii sunt siguri; dacă
nu mă credeţi, vă puteţi încredinţa de la prieteni
moldoveni, cari sunt în Bucureşti, despre onorabili­
tatea d-lui N ic o la i I o a n . Adresa: N ic o la i lo c u i, Iaşi,
5 Strada Mare.
V ă salut cu drag şi vă aşteptăm de aniversara
„Junimei“ . Salutări d-lui Eminesc[u]. Arătaţi, vă
rog, respectele mele d-lui Maiorescu şi la toată fam ilia.
Iară d-voastră personal vă mulţemesc de m ii de ori
io şi vă rog a m ai povăţui pe copilul meu, care ştiu că vă
supără din cind in cînd.
A l d-tale cu inimă şi cu suflet,
I. Creangă

N .B . Pentru rabat, chibzuiţi d-voastră cit puteţi

15 da d-lui Nicolai Ioan. Plătiţi-i portul, faceţi, în
sfirşit, cum vă dă mina.
Nu ştiu dacă Creangă al meu învaţă ori se lasă pe-o
ureche?

27

i0 Iaşi, 1882, fevruarie 8

Iubite domnule Slavici,

Prin poşta de astăzi am trimis o scrisoare d-lui
librariu Socec, poftindu-1 să ni răspundă dacă bine­
voieşte a primi în desfacere cărţi didactice de ale
25 noastre: M eto d a n o u ă , în v ă ţă t o r u l c o p iilo r , R e g u le le
lim b e i rom â n e de Maiorescu etc., dîndu-i, de la m ie
în a in te , rabat de 3 5 % pe bani gata şi portul pe soco­
teala d-sale.
Noi am ave plăcere să facem şi această negustorie
30 (deşi nu-i vro pricopsală), gîndindu-ne la mulţimea
ce s-ar pute trece, m ai ales că chiar acum suntem la
corectura coalei I, ediţ. X V I şi am pută trage cu înles­
nire un număr şi mai mare de exemplare.
Vă rog dar, în puterea prieteşugului, dragă d-le Sla-
35 v iei, abateţi-vă, în treacăt, pe la Socec, Intraţi în vor-

207
 bă cu el despre această afacere, stăruiţi să ne răspundă
ori da ori ba şi totodată comunicaţi-mi şi dv. rezul­
tatul.
Vă salut cu dragă inim ă!
5 Salutări şi sărutări din parte-mi d-lor Eminescu,
Nica, Gaster etc., etc.
I. C r e a n g ă

Acum un an am vorbit cu Socec chiar eu şi ne-a lăsat

cu 4 0 % . Poate să lese cu 3 5 % . în sfîrşit, ori aşa ori
10 aşa; asta, spre ştiinţa d-voastre. Marfa, ce-i drept, e
prostuţă, dar am văzut şi mai proastă vînzîndu-se la
dînsul, dacă are noroc...
1. C.
 Către [SOC. „ROMÂNIA JUNĂ11]

Iaşi, în 14 noiem. 1882

Anecdota trimite-voi, însă putină zăbavă.

C r e a n g ă

[Iaşi], 25/11 1882

Trimis astăzi.
C r e a n g ă

2n

Iaşi, 1882, decembr. 28

Domnule Preşedinte,
Mişcat sufleteşte, mulţemesc onorabilei Societăţi
academice „România jună“ pentru distinsa onoare ce
m i-a făcut de a mă numi „membru onorar" al ei şi vă
rog, domnule Preşedinte, a comunica onorabilei socie­
tăţi, din parte-mi, că sunt mindru de această numire
neaşteptată.
Prim iţi, vă rog, d-Ie Preşedinte, încredinţare despre
stima şi recunoştinţa ce vă păstrez.

I. Creangă
 30

Către [VICTOR ZAHAROVSCHI]

Iaşi, 1886, octomvrie 8/20

Iubiţilor confraţi, inteligenţilor şi activi studinţi,

5 mă închin cu sănătate! Scopul înfiinţărei B ib lio te c a
p o p o r a lă b u covin ea n ă vă este nobil din toate punctele de
vedere şi mai ales din acel al dezvoltării simţului naţio­
nal, atît de moleşit şi ameninţat a se pierde în secolul
nostru materialist, egoist şi sărăcăcios de fapte mari şi
10 nepieritoare, de care s-au bucurat românii în trecutul
lor glorios!
Mergeţi curagioşi înainte pe această cale, şi să dea
D-zeu ca tot tineretul român studios, de pretutindene,
să vă poată im ita!

15 Iubiţilor confraţi,
Dintre „poveştile poporale" scrise de mine aveţi voie
a retipări oricare veţi crede-o potrivită pentru ajunge­
rea scopului urmărit de d-voastră. Şi sunt prea mă­
gulit şi mîndru de cinstea ce m i-aţi făcut de a mă nu­
20 măra şi pe unul ca mine intre „scriitorii noştri cei mai
renum iţi". Dar fie şi cum z ic e ţi!...
Politeţa oamenilor binecrescuţi nu are margini.
Vă salut cu dragă inimă şi vă îmbrăţoşez frăţeşte!

Io n Creangă

25 N .B . V ă mulţemesc din suflet pentru cele trei bro­

şuri!

Io n Creangă

210
N O T E ŞI V A R I A N T E
 POVESTIRI

<P- 9) POVESTE

Publicată mai întîi, fără semnătură, in învăţătorul copiilor, carte

de citit In clasele primare, cu litere şi slove, cuprinzind învăţături morale
$i instructive, de institutorii: C. Grigorescu, I. Creangă şi V. Răceanu,
ed. a IlI-a, Iaşi, 1874, cap. 45, p. 158—160, iar apoi, tot nesemnată
şi cu multe modificări în ediţiile următoare ale manualului: învăţă­
torul copiilor, carte de cetit în clasele primare, cuprinzind învăţaturi
morale şi instructive, de institutorii: C. Grigorescu, I. Creangă şi
V. Răceanu, Iaşi, 1875, p. 157—158 (ed. a IV -a); învăţătorul copiilor,
carte de cetit in clasele primare de ambe sexe, cu litere şi slove, cuprin­
zind învăţături morale şi instructive, de institutorii: C. Grigorescu,
I. Creangă şi V. Răceanu, Iaşi, 1878, cap. 49, p. 175—176 (ed. a
V -a ); învăţătorul copiilor, carte de cetit In clasele primare de ambe
sexe, cu litere şi slove, cuprinzind învăţături morale şi instructive, de
institutorii: C. Grigorescu, I. Creangă şi V. Răceanu, laşi, 1879,
cap. 9, p. 13 (ed. £ V l-a ); învăţătorul copiilor, carte de cetire in clasele
primare de ambe sexe, cu litere şi slove, cuprinzind învăţături morale
şi instructive, partea I, II şi III, de institutorii: C. Grigorescu,
I. Creangă şi V . Răceanu, Iaşi, 1883 (ed. a V il-a ); învăţătorul copiilor,
carte de cetit in clasele primare de ambe sexe, cu litere şi slove, cuprin­
zind învăţături morale şi instructive, partea I-a, de institutorii:
C. Grigorescu, I. Creangă şi V. Răceanu, Iaşi, 1886, cap. 8, p. 12—14
(ed. a V lII-a ).
Pentru stabilirea textului de bază şi întocmirea aparatului de
variante am luat în consideraţie numai ediţiile apărute în timpul
vieţii autorului (de aceea, ediţia a IX-a din anul 1891 am omis-o,
deşi pe copertă numele lui Creangă figurează alături de ale celorlalţi
autori).
Paternitatea acestei povestiri, în sensul că autorul ei este Creangă,
a fost stabilită de Eminescu în darea de seamă despre manualul amin-

213
f it, pe care o face in Timpul, cu data de 7 mai 1880, an. V , nr. 1021,
unde se reproduce şi povestirea. Eminescu, care a arătat adeseori meri­
tele netăgăduite alecărţilor didactice lucrate de Creangă, face o caldă
prezentare Învăţătorului copiilor: „Această carte se numără între
cele de şcoală, şi mai cu drept cuvînt decit multe altele. Intre bucă­
ţile de citire aflăm lucrări literare de gen popular de-o valoare oare­
care, căci aceasta este una din rarele noastre cărţi de şcoală netra­
duse. De aceea, făcînd cu totul abstracţie de la destinaţia ei, extra­
gem cîteva probe din cari se va vedea cită originalitate de stil ascunde
şi e una din puţinele cărţi din cari copiii învaţă într-adevăr
rom âneşte".
Se reproduce povestirea. Comentariul continuă: „Povestea aceasta
pare a fi scrisă de Creangă. Ce este original în ea? Materia? Am putea
dovedi că, deşi populară românească, ea se află şi la alte popoare,
la cel german bunăoară. Tezaurul comun de poveşti şi anecdote al
popoarelor e mare în aparenţă, dar totuşi se sleieşte într-un număr
oarecare de prototipuri. Aproape toate basmele noastre populare, cile
sunt strînse, cîte nu, se reaflă sau în germene sau întregi în Scandi-
navia, în Germania, in alte locuri. O seamă de poveşti din ale lui
Păcală se află în Basmele lui Andersen şi-n alte colecţii. Ceea ce e
original e modul de a le spune, e acel grai românesc cu care se-mbracă
ele, sunt modificaţiunile locale, potrivite cu spiritul şi datinile
noastre".
îngrijorat de soarta literelor româneşti, Eminescu recomanda
călduros acest fel de literatură, condamnînd scrierile de imitaţie,
superficiale, lipsite de valoare şi de trăinicie tocmai pentru că nu se
întemeiau pe graiul, tradiţiile, istoria poporului nostru. De aceea
„Învăţătorul copiilor se poate recomanda, nu numai copiilor mici,
oi şi multora din cei mari. Căci întăi ar învăţa româneşte, ceea ce,
precum se ştie, la Paris nu se poate învăţa; al doilea, ar vedea că mai
sunt oameni şi afară de barierele Bucureştilor, ceea ce ar înfrîna tonul
de «impertinenţă literară» cu care nulităţi de cafenele încearcă, de
la un timp încoace, a se introduce în republica literelor".
Textul povestirii reprodus în Timpul nu urmează ediţia a IV -a ,
cum se arată acolo (nici anul indicat, 1880, nu corespunde; ed. a
IV-a a apărut în 1875). Pe lîngă deosebirile care apar faţă de această
ediţie — :
1) Eu nu-s de cînd poveştile; ci-s de pe cînd se potcovea purecele
cu nouăzeci şi nouă de ocă de fer la un picior şi tot i se părea că- ‘
‘ Nota lui Eminescu, intitulată Notiţe bibliografice, începe tn nr. 102 a l
ziarului Timpul şl se continuă tn nr. 103, an. V, 1880.

214
uşor; şi încă se mai potcovea cu o coajă de nucă şi se ducea în înaltul
ceriului la sfînta rugă, poveşti să ni aducă A t ■ A fost odată, cînd a
fost, că, dacă n-ar fi fost, nu s-ar povesti. Noi nu suntem de pe cînd
poveştile, ci mai dincoace cu vro două-trei zile, de pe cînd se potcovea
purecele cu nouăzeci şi nouă de oca de fer la un picior şi tot i se părea
că-i uşor T\ 2) Era odată un om însurat;el trăia lau n loc cusoacră-sa
A t : Zice că era odată un om însurat T ; 3) A doua zi, ajunse într-un
sat A t : Drumeţul plecă. A doua zi ajunse într-un sat T\ 4) dar nu-
-nţeleg A t : numai nu pricep T\ — textul (care seamănă mai mult cu
versiunile ultime) prezintă o serie de particularităţi care-l deosebesc şi
de celelalte redactări: 1) Miţa A 3, A it A s, A t , A 7, A e, Ms: pisica
T\ 2) Rotarul voia acum să taie uşorii, spre a scoate carul omite
T\ 3) Din ce în ce dau peste dobitoci, zise drumeţul în sine omite
T ; 4) Drumeţul nu zăbovi nici aici mult omite T.
Toate acestea ne fac să credem că în Timpul s-a publicat, probabili
o formă cu modificări introduse de autor, diferită de cea apărută în
ediţia a IV-a.
Confirmarea directă a paternităţii stabilite de Eminescu ne-o dă
manuscrisul autograf al povestirii, păstrat în fondul Bibi. Acad.
Republicii Socialiste România, sub nr. 4.074, f. l l r . —14v. Interesant
este faptul că textul original seamănă într-o măsură mult mai mare
cu cel publicat în ediţiile relativ tîrzii ale Învăţătorului copiilor (de
pildă ed. a VIII-a) decît cu acela din ediţiile anterioare. Prima ver­
siune este extrem de simplă, cu fraze sărace, neîntregite, lipsite de
culoare; în redactările ulterioare povestirea prinde viaţă, apar dez­
voltări care precizează plastic faptele şi personajele, se constată o
evidentă îmbogăţire stilistică a întregului conţinut. Cele mai nume­
roase şi mai importante deosebiri faţă de manuscris apar în ediţiile
prime (ed. a IlI-a şi a IV-a). Ar rezulta de aici că scriitorul a redactat
mai multe versiuni (cel puţin două), dintre care cea transmisă prin
ros. 4.074 este posterioară celei folosite pentru ediţiile de început.
De aceea noi am reprodus versiunea completă, superioară, exis­
tentă în ediţia a V III-a.
Dialogurile, care în textul de bază apar cu pauză şi în continuare,
le redăm în redactare modernă.

A g — Învăţătorul copiilor, ed. a IlI-a , 1874; A4 — Învăţătorul

As — Învăţătorul cop iilor, ed. a V-a, 1878;
copiilor, ed. a IV-a, 1875;
A^ — Învăţătorul copiilor, ed. a V l-a , 1879; T — T im p u l, 1880;

215
A , — învăţătorul copiilor, ed. a V il-a , 1883; A t — Învăţătorul
copiilor, ed. a V lII-a, 1886; Bis — manuscris autograf; 31sx — va­
riante faţă de Bis; V — lecţiuni stabilite prin conjectură.

P. 12, r. 8 : nu fii scump la tărlţe şi ieftin la făină — „nu preţui

mai mult decît fac lucrurile ieftine, fără sau de mică
valoare, şi nu preţui mai puţin pe cele valoroase.

V a r i a n t e

9
1 Titlul Poveste A a: A fost, a fost, că, dacă n-ar fi fost, nu s-ar povesti
A a: A fost odată, cind a fost, că, dacă n-ar fi fost, nu s-ar povesti,
ci ca un purece ar plesni A 4: A fost odată, cind a fost, că, dacă n-ar
fi fost, nu s-ar povesti, ci ca un purice ar plesni A a: A fost odată,
cind a fost, că, dacă n-ar fi fost, nu s-ar povesti A a, A 3: fără titlu T,
Ms; 2 —7 A fost odată, cind a fost, că, dacă n-ar fi fost, nu s-ar povesti.
Noi nu suntem de pe cind poveştile, ci suntem mai dincoace cu vro
două-trei zile, de pe cind se potcovea purecele cu nouăzeci şi nouă
ocă de fer la un picior şi tot i se părea că-i uşor A g, A a, A -, Ms: Eu
nu-s de cînd poveştile; ci-s de pe cînd se potcovea purecele cu nouă­
zeci şi nouă de ocă de fer la un picior şi tot i se părea că-i uşor A 3:
Eu nu-s de cînd poveştile; ci-s de pe cînd se potcovea purecele cu nouă­
zeci şi nouă de ocă de fer la un picior şi tot i se părea că-i uşor; şi încă
se mai potcovea cu o coajă de nucă şi se ducea In înaltul ceriului la
sfînta rugă, poveşti să ni aducă A t : Eu nu-s de pe cînd poveştile;
ci-s de pe cînd se potcovea puricile cu nouăzeci şi nouă de ocă de fer
la un picior şi tot i se părea că-i uşor; şi încă se mai potcovea cu o
coajă de nucă şi se ducea in înaltul ceriului la sfînta rugă, poveşli
să ni-aducă A s: a fost odată, cînd a fost, că, dacă n-ar fi fost, nu s-ar
povesti. Noi nu suntem de pe cînd poveştile, ci mai dincoace cu vro
două-trei zile, de pe cînd se potcovea purecele cu nouăzeci şi nouă
de oca de fer la un picior şi tot i se părea că-i uşor T ; 8—9 Cică era
odată un om însurat, şi omul acela trăia la un loc cu soacră-sa A a:
Era un om însurat; el trăia la un loc cu soacră-sa A 3: Era odată un
om însurat; el trăia la un loc cu soacră-sa A t -' Cică era odată un om
însurat; el trăia la un loc cu soacră-sa A s, A a, A 3, Ms: Zice că era
odată un om însurat T : redactare anterioară Cică era odată un om
însurat; el trăia într-o casă cu soacră-sa Ms3; 10 ţiţă A t , T, Ms: ţîţă
A 3, A 4, A a, A g, A 3t dar şi soacrărsa A a, A 3, A a, A a, A a, A j, Ms:
dar nici soacră-sa T; 12 întru una din zile A t , Ms: Intr-o zi A 3, A „

216
A t , A t , T, A-,; 12—13 după trebi, ca fiecare om A t , A 3, A tl Ms: omite
ca fiecare om A 6, A B, T, A 7; 13 Nevasta lui A B, A 3, At , A t, A B, A 7,
Ms: nevastă-sa T; 11 îl înfăşă şi-i dete ţiţă, îl puse în albie A t :
îl înfăşă şi-i dete ţîţă, îl puse în albie A 3, A t , A s, A t , A ,, Ms: şi-l
înfaşă, îl puse-n albie T; 15 căci A t , A 3, At , A s, A B, A ,, Ms: că T ;
apoi A t, Ms: ş-apoi A 3, A it A B, A B, T, A-, ; dezmerdă V: scris des-
merdă A 3, A 4, A s, A „ A 7, A t , Ms: scris desmierdă T ; 15—16 pînă
ce-1 adormi A B, Ms: pînă ce-adormi A 3, A it A s: pînă ce adormim,, A 7,
Msv■ pănă ce-1 adormi T ; 16 stătu ea puţin A B, Ms: ea stătu
puţin A 3, A b, A b, A b, A 7: stătu puţin T ; 17 începu a se boci A a, A it
A b, A b, T, A 7i M s : începu a ţipa .1 ,; cit ii lua A B, Ms: citu-i lua
A 3, A it A b, A b, T, A 7; 19 —21 Mama ei, care torcea după horn, cuprinsă
de spaimă, zvirli (scris svirli) fusul din mînă şi furca din brîu cît
colo şi, sărind fără sine, o întrebă cu spaimă .18: Mama ei, care tor­
cea după sobă, auzind-o, zvîrli (scris svîrli) fusul din mînă şi furca
din brîu cit colo, veni llnjă fiică-sa ş-o întrebă A 3: Mama ei, care
torcea după sobă, zvirli (scris svîrli) fusul din mînă şi furca din brîu
cît colo şi sărind o întrebă A 4: Mama ei,care torcea după sobă, auzind-o,
zvîrli (scris svirli) fusul din mînă şi furca din brîu cît colo şi sărind
o întrebă /15, A B: Mama ei, care torcea după horn, auzind-o, zvirli
(scris svîrli) fusul din mină şi furca din brîu cit colo şi sărind o întrebă
T, A 7: Mama ei, care torcea după horn, cuprinsă de spaimă, zvîrli
(scris svirli) fusul din mînă şi furca din brîu cît colo şi, sărind fără
sine, o întrebi M s; 23 are să moară A B,A B,A B,A i t A B, T ,A 7,M s: redac­
tare anterioară, se duce din viaţă Ms3; 25 Iată cum A B, A 7, Ms: Iaca
cum A 3, A t , A s, A b, T ; 27 mîţa A t , A a, A t , A B, Ms, A 7, Ms: pisica T ;
26—2 b ;p . 10, r. 1 —3 Vai de mine şi de mine, că bine zici fata mea; se
vede că i s-au sfîrşit mititelului zilele I Şi, cu ochii pironiţi la drobul
de sare d 3 pe horn şi cu mînile încleştate, de parcă le legase cineva,
începură a-1 boci amindouă, ca nişte smintite de clocotea casa A t ,
Ms: Că bine zici fata mea; şi-ncepură a-1 boci amindouă, ca nişte
smintite A 3: Vai de mine! Că bine zici fata mea; şi-ncepură a-1
boci amindouă, ca nişte smintite A t : Vai de mine! Că bine zici fata
mea. Şi începură a-1 boci amindouă, ca nişte smintite ^4(> A 7: Vai
de mine şi de mine! Că bine zici fata mea... Şi începură a-1 boci
amîndoua ca nişte smintite A B: Vai de mine! Că bine zici fata
mea. Şi-ncepură a-1 boci ca nişte smintite T.
10
4 sluţeau ,4#, A a, A ,, T, A 7, Ms: sluţau ^44, A B; numai iaca A B, A a,
A 7, Ms: iaca AB, A B, A Bj 5 intră A B, A a, A B, A B, A B, A 7, i!fs‘ in­
tră T ; năcăjit 4 S, 4 4, Ms: necăjit 4 S, 4 6, A B, T, A 7; 7 Ce v-au

217
 găsit, nebunelor A a, A-,, Ms: omite nebunelor A 3, A 4, A t , A „ T ; 8
Atunci ele, viindu-şi puţin în sine A 3, A 7, Ms: Atunci ele, mai venin-
du-şi puţin în fire A 3, A 4, A t , T: Atunci ele, mai venindu-şi puţin
în sine A 3; 9 lacrămile A t , A t , A t , A t , T, A „ Ms: lăcrămile A 3; şi
a-i povesti cu mare jale despre întîmplarea neîntîmplată A 3, Ms:
omite cu mare jale A 3, A t , A s, A t , T , A-,; 11 zise cu mirare
A 3, M : omite cu mirare A 3, A t , A s, A t , T, A-,; 12—18 mulţi
s

proşti am văzut eu in viaţa mea, dar ca voi n-am mai văzut

A 3, M : mulţi proşti am mai văzut eu, dar ca voi nici unul
s

A 3: mulţi proşti am mai văzut eu, dar ca voi n-ain mai văzut
A t : mulţi proşti am văzut eu, dar ca voi n-am mai văzut A it
A t , T, A-,; 14 mai proşti decît voi A 3, A 3, A t , A s, A t , T, A lt Ms:
redactare anterioară mai proşti decît voi pe undeva Mst; 16—17 fără să-
şi ieie A t , A 3, At , A s, At , A „ Ms: fără să-şi ia T ; 18—20 Şi mergînd
el bezmetic, fără să ştie unde se duce, după o bucată de vreme, oprin-
du-se într-un loc, i se întîmplă iar să vadă ceva ce nu mai văzuse:
un om ţinea A 3, Ms: A doua zi, ajungînd într-un loc, i se întîmplă să
vadă ceva deşenţat: un om ţinea A 3: A doua zi, ajungînd intr-un loc,
i se întîmplă să vadă ceva ce nu mai văzuse: văzu un om care ţinea
A 4, A s, A t , T, A 7: redactare anterioară Şi mergînd el bezmetic, încotro
îl duceau ochii, după o bucată de vreme, oprindu-se într-un loc, i se
întîmplă iar să vadă ceva ce nu mai văzuse: un om ţinea Ms4; 21
răpede-1 A t, Ms: repede-1 A 3, A t , A t , A t , T, A-,; 22 intra A 3, A 3, A 4,
A s, A t , A i, Ms: intra T ; 23 îl punea iar cu gura la soare A 3, Ms: omite
cu gura A 3: omite iar cu gura A t , A s, A t , T, A 24 Drumeţul nostru,
nedumerit, zise A s, Ms: Drumeţul nostru, nedumerit, se opri şi zise
A 3, A 4, A s, A t , T, A-,; 25 Bună ziua V, T: Buna ziua A 3, A 4, A 3, A t ,
A ,, A t, M s; 26 Mulţămesc A s, Ms: Mulţumesc A 3, A 4, A s, A t , T, A-,;
31—32 Bre, ce trudă! zise drumeţul. N-ai vrun topor la îndămînă
A 3, M : omite la îndămînă A 3, A 4, A f , A t , T, A 7: redactare anterioară
s

Bre, ce trudă zadarnică, zise drumeţul. N-ai vrun topor la îndămînă

Ms^ 84—85 Ie-1 de coadă, sparge ici, şi soarele va întră singur înlăun-
tru A t, Ms: Ie-1 dumneta de coadă şi fă ce ţ-oiu zice eu: sparge în
aceste trei locuri, pune fereşti şi soarele va Intra singur în casă A 3:
Ie-1 de coadă şi fă ce ţ-oiu zice eu: sparge aici şi soarele va intra singur
în casă A t , A s: Ie-1 de coadă şi fă ce ţ-oiu zice eu: sparge ici şi soarele
va întră singur înlăuntru A t , A Ia-1 de coadă şi fă ce ţi-oiu zice eu:
sparge ici şi soarele va intra singur înlăuntru T ; 86 întră A t, A 3,
A t, A it A t , A ,, Ms: intră T; 87 om bun, zise gazda (scris gasda) A 3,
A 4, T, A 7, M : omite zise gazda A „ A 4, A t; 87—88 De nu te-aducea
s

Dumnezeu pe la noi A 3, Ms: omite pe la noi A 3, A 4, A 3, A %, T, A-,;

218
88 eram să îmbătrînesc A 3, A 3, A 3 T, A , Ms: eram să-nbătrînesc A 4,
A s: redactare anterioară eram să îmbătrînesc fără vreme Ms4.

11
1—2 Şi mergînd el tot înainte, peste cîtva timp ajunse într-un
sat şi, din întîmplare, se opri la casa unui om Ag, M s: A doua
zi, ajunse într-un s a t; din întîmplare, se opri la un om A 3, A 4,
A s, A t: Drumeţul plecă. A doua zi ajunse într-un sat; din întîm­
plare se opri la un om T: A treia zi ajunse într-un sat şi, din
întîmplare, se opri la un om A-,; 8 gazdă A B: scris gasdă A 3, A 4,
A s, A 3, T, A 7, M ; rotar Ag, A s A t , T, A 7, Ms: rotariu A t , A t; o
s

cu toată puterea A a, Ms: din răsputeri A 3, A 4, Ag, A t , T, A 7; 7 —8

Rotarul voia acum să taie uşorii, spre a scoate carul A e, Ms: Rotarul
voia acum să taie uşorii, ca să poată scoate carul A 3, A 4, Ag, A 7:
Rotariul voia acum să taie uşorii, ca să poată scoate carul A t: omite
T ; 8 Noroc însă A 3, A 7, Ms: omite însă A 3, A 4, A s, A6, T ; 8—9 l-a
învăţat să-l desfacă în toate părţile lui A 3, Ms: l-a învăţat să desfacă
carul în toate părţile lui A 3, A 4, A s, A 7: l-au învăţat să desfacă carul
în toate părţile lui A t , T; 11 mulţămesc A 3, A t , A t , A 7, Ms: mulţu­
mesc A 3, A 4i T; gazda A 3: scris gasda A s, A 4, Ag, A t , T, A 7, M s;
12 —18 Ia uite-te dumneta! Era să dărm bunătate de casă din pricina
carului A s, Ms: cît pe ce era să dărm casa, din pricina carului A z,
A4, A it A 3, A 7: cît pe ci era să dărîm casa din pricina carului T ;
14—16 De aici, drumeţul nostru, mai numărînd un nătărău, merse
tot înainte, pînă ce ajunse iară la o casă. Acolo, ce să vadă? Un om,
cu-n A t , A 7, Ms: A doua zi, drumeţul nostru plecă prin sat, mai numă­
rînd un nătărău; iaca, la o casă, un om c-un A z: De aici, drumeţul
nostru, mai numărînd un nătărău, merse tot înainte, pînă ce-ajunse
iară la o casă. A colo, ce să vadă? Un om c-un A t , A it A t : De aici dru­
meţul nostru merse tot înainte, pînă ce ajunse iară la o casă. Acolo, ce
să vadă? Un om c-un T ; 18—19 Din ce în ce dau peste dobitoci, zise
drumeţul în sine A a, A 3, A 4, A s, A t , A 7, Ms: omite T ; 20 Da* ce A B,
A 3, A 4, Ag, A t , A 7, M : De ce T ; 21 zvîrl V: scris svîrl A 3, A 4, A s ,
s

Ag, T ,A 7, A e, M s; 21—22 ţăpoiul ista, bată-1 scîrba să-l bată, nu-i

nici de-o treabă Ag, Ms: omite bată-1 scîrba să-l bată A 3, A 4, A t , A t ,
A 7: ţăpoiul ăsta nu-i nici de-o treabă T ; 28—24 Că degeaba te tru­
deşti, nenet Poţi să-l blastămi cît 1-ei blăstăma, habar n-are ţăpoiul
de scîrbă A 3, Ms: omite A 3: Că degeaba te trudeşti aşa A 4, A f: Că
degeaba te trudeşti A t , T, A 7; 24— 25 Ai un oboroc^48, _4S, A 4, Ag, A „
T, A 7, Ms: redactare anterioară ai un sac Ms4; 27—28 ie-1 pe umăr şi
suie-le frumuşel în pod Ag, Ms: ie-1 pe umăr şi le suie în pod A 3,

219
A 4, A s, A t , A 7: ia-1 pe umăr şi le suie în pod T ; 28 ţăpoiul i
pentru paie şi fin A 3, A-,, Ms: ţăpoiul e pentru fîn şi paie A 3,
A 4, A s, A t , T ; 80 se făcu A„, A 3, A t , A B, Atl A 7, Ms: să făcu T ;
31 Drumeţul nu zăbovi nici aici mult A 3, A4, A s, A ,, Ms: Drumeţul
nu şezu mult A 3: omite T: Drumeţul nu zăbovi nici aici mult A 7; 82
şi alt neghiob A 9,A 4, A S, A 3, T, A 7, M s: un neghiob A 3; 83—84 Apoi,
de aici merse mai departe, pină ce ajunse ca să mai vadă aiurea şi
altă năzbîtie (scris năsbîtie) A s, A 7, Ms: Mergînd mai departe, vede-o
altă prostie, la care nu ce putu opri de rîs A 3: De aici merse mai departe,
pînă ce ajunse să mai vadă aiurea şi altă năzbîtie (scris năsbîtie)
A 4: De aici merse mai departe, pînă c° ajunse ca să mai vadă şi altă
năzbîtie (scris năsbîtie), la care nu se putu opri de rîs A s, A e: Dru­
meţul merse mai departe, pănă ce ajunse să mai vadă şi altă năzbu-
tie (scris năsbutie) T ; 34—37 Un om legase o vacă cu funia de gît şi
suindu-se pe-o şură, unde avea aruncat oleacă de fîn, trăgea din răs­
puteri de funie, să urce vaca pe şură A 3, Ms: Un om legase o vacă cu
funia de coarne ş-o trăgea în podul grajdiului A 3, A 4, A B, A „: Un
om legase o vacă cu funia de coarne ş-o trăgea în podul grajdului
T, A 7; 89 dar ce A a, A s, A „ T, A 7, Ms: da ce A a, A 4.

12
2 numai nu pricep A 3, A t , T, A7, Ms: dar nu-nţeleg^43, A 4: numai nu-n-
ţeleg A s; 8 ista .4„, A 3, A t , A3, A 3, A 7, Ms: ăsta T ; vreylg, A3, A4, A s,
A 7, M s : vra A e: vrea T ; 4 sa vie după mim1 sus, pe iastă şură A 3,
M s: să se suie-n pod A t , A 4, A s, A t, T, A 7; 5—6 Iă fînul şi-l dă jos
la vacă A 3, A 3,A 7, Ms: Iă finul şi-l dă jos la vacă; cum crezi c-aisă poţi
sui vaca în pod ,<43, At , A s: Ia fînul şi-l dă jos la vacă T ; 11 eram cit
pe ce să-mi gîtui vaca ,4g, il/s; era să-mi ucid vaca A 3, A 4,A i ,A 4, T,
A 7; 12—13 de această mare prostie A s, A t , A 7, Ms: de-această prostie
A 3: de astă prostie A 4, A s: de astă mare prostie T ; 18 Mîţa A 3, A 3,
A 4, A 3, A 3, A 7i M s .- Pisica T ; 13—14 să d e ie /lg, A 3, A 4, A s, A 3, A 7, Ms:
să dea T ; 14—16 dar să cari soarele în casă cu oborocul, să arunci
nucile în pod cu ţăpoiul şi să tragi vaca pe şură, la fin, n-am mai gîn-
dit J gl Ms: dar să se tragă vaca în pod, la fîn, n-am mai gîndit ^43;
dar să se care soarele in casă cu oborocul, să se arunce nucile în pod
cu ţăpoiul şi să se tragă vaca în pod la fîn, n-am mai gîndit A4: dar
să se care soarele în casă cu oborocul, să s-arunce nucile în pod cu
ţăpoiul şi să se tragă vaca în pod la fîn, n-am mai gîndit A s, A t , A 7:
dar să se care soarele în casă cu oborocul, să arunce nucile
cu ţăpoiul şi să se tragă vaca în pod la fîn T: redactare anterioară
dar să cari soarele în casă cu oborocul, să arunci nucile în pod cu

220
ţăpoiul şi să urci vaca pe şură la fîn, n-am mai gîndit Ms7; 17 Apoi
drumeţul se întoarse A 3, A t, T, A 7, Ms: omite drumeţul A 3, A i, A s;
18 pe cari-i socoti A 3, A 7, Ms: pe care îi găsise A 3: pe care îi socoti
A { , A 5, A e, T; 19—20 ş-am spus povestea aşa A 3, A„, T, A 7, Ms:
ş-am spus-o aşa A 3, A 4, A s; 21 Ş-am încălecat pe-o căpşună, şi v-am
spus, oameni buni, o mare minciună A 3, A 3, A 7, Ms: omite A 3: Ş-am
încălecat pe-o căpşună, ş-am spus o minciună A t: Ş-am încălecat pe-o
căpşună, şi v-am spus o mare minciună A t , T.

(p. 13) MOŞ \ICIIIFOR COŢCARIUL

Publicată în Convorbiri literare, X , 10,1 ianuarie 1877, p. 374—384,

iar apoi, cu unele modificări şi adaosuri, în ediţia de la Iaşi,
voi. I, 1890, p . 105—136, cu subtitlul „Povestire glumeaţă". A
apărut şi în broşură, cu titlul Moş Nichifor Coţcariul (Povestire
glumeaţă), Iaşi, 1877 (35 p .). Se mai semnalează o apariţie, tot
în broşură separată, cu titlul Moş Nichifor Cotiugarul, Iaşi, 1877,
Tipografia Naţională, pe care nu am găsit-o în fondurile publice
cercetate. Cităm acest titlu din Bibliografia română, Buc., 1879,
p. 25, nr. 362, a lui Alex. Degenmann (apud L. Predescu, Ioan
Creangă, Viaţa şi opera, voi. II, 1932, p. 46).
Reproducem textul din Convorbiri literare, ţinînd seamă de modi­
ficările din ediţia Iaşi.

Ct — Convorbiri literare', B — broşura; I — ediţia Iaşi; V — lec-

ţiuni stabilite prin conjectură.
P. 14, r. 7—8: „Că nu-i bine să te pui viziteu la cai albi şi slugă
la femei11, fiindcă murdăria la caii albi se observă uşor
şi de aceea trebuie mereu şi foarte bine curăţită, iar femeile
sînt mai exigente decît bărbaţii, cînd e vorba de făcut
treabă în casă.
r . 28: Dacă ştiai să potriveşti din git pe moş Nichifor — „dacă-i
dădeai de băut cît dorea el“ .
P. 15, r. 14—15: te-apucau pe-a-mlnele — „treceai dintr-o mînă
(de client) în alta“ .
r. 32—33 : de nu curge, macarpicură — „dacă nu cîştigi mult,
cîştigi puţin (şi tot e bine)“ (comparaţie cu apa oare curg»

22 i
 în cantitate mare şi picură în cantitate m ică); şi cine
mişcă tot pişcă — „şi cine e activ (nu stă degeaba) tot se
alege cu ceva“ (a pişcă — „a rupe“ , adică a obţine o bucă­
ţică dintr-o bucată mare de pîine, carne etc.). Să se re­
marce rima (mişcă-pişcă).
r. 35: înghiţind, noduri — „stăpînindu-se să nu izbucnească".
P. 16, r. 10—11: trăieşte din săul său şi pe sama lui — „trăieşte
din ce are, fără să depindă de cineva".
r. 18: începuse a scirţii — „începuse a slăbi, a se îmbolnăvi"
(îi „scîrţîiau" încheieturile şi diversele organe interne).
r. 19—20: ba i-e făcut de năjit, ba că i-e făcut pe ursită,
ba că i-e făcut de plinsori — baba credea că durerile pe
care le simte sînt cauzate de diverse descîntece („făcături")
sau de rele nevăzute.
r. 23: nu-i erau acum mai niciodată boii acasă — „era indispus
mai totdeauna".
r. 28: era făcut pe drumuri — „îl născuse maică-sa în timpul
unei călătorii".
P. 17, r. 22—23: in dricul iarmarocului — „în toiul bîlciului"; dric
— „partea de mijloc a căruţei" (fără roţi, loitre etc.).
r. 27: de-ţi pune nora la cale — „de-ţi pregăteşte nora (de
drum)".
r. 32: şi tiva, băiete! — „şi fuga (iu te),băietei"; tiva! inter­
jecţie, care imită atit zgomotul, cît şi mişcarea celui ce
o ia brusc la goană. In întrecerile copiilor la fugă
serveşte ca un fel de semnal pentru start.
r. 39—40: Intăiaşi dată venise ea la Neamţ, de cale primară
la socri — „venise pentru prima oară după căsătorie în
vizită la socri"; cale primară se numeşte întîia vizită pe
care o fac tinerii căsătoriţi la părinţii bărbatului sau ai
nevestei.
P. 19, r. 5—6: e o frumuseţi afară la cimp, de turbă haita! — „e-aşa
de frumos, încît animalele zburdă şi se zbenguiesc tot
timpul".
r. 36 —37: nu i-ar muri mulţi înainte să-i moară!—de
remarcat repetarea, sub forma conjunctivului-impera-
tiv, a verbului, pentru întărirea blestemului.

222
P. 20, r. 4—5 :degeaba mai baţi apa-n chiuă să s-aleagă unt — „degea­
ba încerci să faci un lucru imposibil"; a bate apa-n piuă se
spune şi despre o cuvîntare sau o simplă convorbire fără
conţinut, care-i o simplă vorbărie.
r. 15: şi copii, tufă! — „şi copii, deloc!"
P. 21, r. 18—19: că mă vîri în toate boalele! — „că mă-mbolnă-
vesc de frică !"; o spaimă mare poate cauza o boală
nervoasă.
r. 33: lăsîndu-şi peile zălog — „murind" (vînătorul ia de
la lupul împuşcat pielea, pe care vorbirea populară o
prezintă, ironic, drept amanet).
P. 22, r. 20: şi-mi scoate ochii cu cele tinere — „mă mustră că mă
uit la femeile tinere".
P. 23, r. 15: — Na, asta tncă-i una! — „încă o belea, o pacoste,
un lucru neplăcut".
r. 18: — Ia, nu mai meni a rău — „nu mai cobi".
r. 25—26: dar asta pică de coaptă — „dar asta atinge culmea,
întrece măsura" (ca un fruct prea copt care cade din pom).
r. 31: nu te împuţina cu inima — „ţine-ţi firea, păstrează-ţi
calmul, curajul".
P. 24, r. 6—7: de au să scapere fugind — „de au să iasă scîntei"
(nu dinele, ci din pietrele lovite de potcoavele iepelor).
r. 7 —8: n-are să-i fie moale — „am s-o bat" (loviturile, date
chiar numai cu palma sau cu pumnul, sînt „tari").
r. 10— 11: femeia nebătută e ca moara neferecată — „nu face
treaba cum se cuvine" (întocmai ca o moară nereparată
la timp).
r. 14—15: s-a muiat şi... foflenchiu! iar sare roata! — foflen-
ckiu, interjecţie care imită nu atît zgomotul, cît miş­
carea („moale") a roţii ieşită din osie.
r. 16—17: se vede că azi-dimineaţă mi-a ieşit înainte vrun
popă — credinţa populară că prima întîlnire în cursul
zilei cu un preot prevesteşte a rău.
r . 36: eşti un cheag zbîrcit — „eşti om bătrîn" (cu faţa roşie,
plină de creţuri, ca o masă de sînge închegat).

223
P . 25, r. 20—21: o noapte nu-i legată de gard — „noaptea trece,
fiindcă-i liberă" (nu-i ca o fiinţă legată).
r. 36: că tot de una îi e acum — „că tot nu are de făcut alt­
ceva" (decît acest singur lucru de care-i vorbeşte moş
Nichifor).
P . 26, r. 9—10: Lui Iţic i s-a pâre c-a prins pe Dumnezeu de-un
picior — „Iţic are să se bucure (văzîndu-te) ca în faţa unei
adevărate minuni".
r. 27: se pune intr-o rilă jos — „se culcă pe-o coastă" (ca să
nu adoarmă, mai mult sprijinit decît culcat).
P. 28, r. 9—10: Cine-i cu pagubă, şi cu păcat — „cine suferă un necaz
face şi păcate" (fiindcă dă vina, fără dreptate, pe alţii
pentru necazul său).
r. 14: Eu se vede că m-am luat ieri cu luleaua — „se vede c-am
băutcam mult"; cf.a lua luleaua neamţului—„a se îmbăta".
Locuţiunea are, la bază, pe cit se pare, o anecdotă despre
un neamţ, probabil mecanic la vreo moară, care era aşa
de beat, încit, deşi ţinea luleaua în gură, întreba pe cei
din casă de ea.
r. 21: — Da’ nu ştii una ! — „nu ştii o veste (bună)!“ Despre
folosirea pronumelui nedefinit unul, una în tot felul de
împrejurări, cu sensuri şi valori stilistice foarte variate,
vezi Stilistica,,, citată, p. 132 şi urm.
P . 29, r. 23—24: moş Nichifor s-au răsuflat... despre întîmplarea...
— „a vorbit sau, mai exact, a scăpat vorba... despre
întîmplarea..."
r. 30—31: Şi poate acum a fi oale şi ulcioare — „a murit de
mult, încit rămăşiţele trupului său s-au amestecat cu
pămîntul (sau cu lutul) şi participă astfel la facerea
oalelor şi a ulcioarelor".

Variante
13
3 trăitor CL, B : trăitoriu I ; 4 mahalaua CL, I : mahalaoa B ; 7 meu
C L, B : mieu I ; 11 Clopotarul CL, B : Clopotariul I ; Monăstirea CL,
B : Mănăstirea I ; 12—13 Monăstire CL: monastire B : mănăstire I ;

124
 W 'r t 'c S L u X r-

(* ACADElfilHÎ *j
•4î9ltk& >

i / f t ^ u jf Z y L - ! ' |

V °: 4 U jr ~ 7 * & . tU y < V u W i e _ ^
^ r v ^ ^ L _ A *£ « 6 * ^

* • * * - & t* < f J * * - c^ A ^ L /

J $ S i^ r p -Q _ j fr -c -a ^ L s iu a - fc

< ra «y 4 -d ~ fâ s -r -r fL - /* < g ^

ţ ~ . -• — 0 7 * ^ t/%iL v£<- y
jJ )jr t> ^ 'P a e^ ,
4+U — *S t4 *X # -~ f C *+4*u~ & L,
'*>*t- £ U ^ C ^ iy u -p -Y y u u i^ - U s fc n r y ^ p fâ ^ r t+ tijL .
 H-Z-y -> .
*

V C v T ^ ^ * -^ * 3^
^ /=— a ~~

C-UJUD-^ . JtsHt-UidL^i
J KLX- "— , /
C sJ -c, ., /*"ZA£_ C€4/*—

1 ' _ /. J_ ^

T Z £ jk ^ H H -
/7 /L ' ✓
 V**u~ţst f-Q O -«> l4J**U£j

& -

'^ w4 * X~C~*^yiJ^~tT~L~ <**&**■ t*^i*U */Vl-AJ‘~^

d ^ T C -L C -j ‘Zs<$<*tt--

< w -€ 4 ^ ~ a . j< A i~ .

'W . H-t- C'â^’x ^ C /7/'S -c-fC L .

^ ^ ^ <v^ - »~ ‘/ k ^ u

hA ^ ă ă .

•>■> & j slZ ^ ^ % **- -

“^ . , ^ ’lyu^tyy^ . 1 , /Z ă * $ d ‘

k 2 r y , & f -îl
/ *
(/ a^ ' £ o ~ C ^ !^ d -A - ' <*£"‘

l/ y ^ i o~vn — a ^ M L j/9-^Z -C .cA S L —

jJ*~-C-CsiAsi ^ "» H JL 4 i« *îfc A A -> j

( 9& £x' 'y iu —i l r ţ .V

feuA— 'M-C i’yi^ -A j~ £î^ yY ’J ld ^ . C-4L* d tW

txjUiJL^--) Oh-aX, *£eJ c*C e^tiaA.

Scrisoare a lui Ion Creangă către I. Slavici din 1882, fevruarie 8.

 u J jU 2 7 J c f .X S Z Z Ţ ? ;

SyuA yyisL^LSL^ ^ </?iu 4 L *C ' 'yrt-& s*ZSL^>

(l^ i^ --^ > ^ ^ ^ X j^ -----------------

^ Y t 'V r h ^ , Q , jo ^ I a ju .

* '■ ■ p ■ ^ - * < L . .

S/L tM-CL f (dh^t-jY- ry^t în_

fw ^ tn '

jjZ * - , z - t Z j't J z .
14—15 Clopotarul CL, B : clopotariul I ; 20 răzbate V, I : scris
răsbate CL, B ; 22 izbeau V, I : scris isbeau CL, B ; 25 felurite CL, B :
feliurite/ ; 27—28 nu totdeuna CL, I : nu totdeaună B.

14
6 fanar CL, B : finariu / ; 8 viziteu CL: vezeteu B, I ; 9 aceasta CL, B:
asta I ; 10 iar CL, B : iară I ; 18 ridicături CL, B : rădicătu ri/; 20 se da
CL, B : să da I ; 30 Departe ai CL, B : departe-ai I ; 20 Oiştea goală
pe de-o parte CL, B: Oiştea goală de-o parte / .

15
5 cheji buni I , B: chej i bune CL; 6 tot răpede mina I : tot mina răpede
CL, B ; 10 pănă CL, B : pînă I ; 11 într-una CL: întru una B, I ; 12
care CL: cari B, I ; 15 pe-a-mînele V: pe-amînele CL: pe-amînile
B, I ; întrai V, I : intrai CL, B ; 16 intrai V, I : intrai C L ,B ; 18 Folti-
ceni CL, B : Fălticeni I ; 19—20 ba la Mănăstirea Neamţului, ba la
Secu, ba la Rişca I : ba la Monăstirea Neamţului CL: ba la Monastirea
Neamţului B ; 22 meu CL, B: mieu I ; 27 monăstire CL: monastire B :
mănăstire I ; 29—30 cică ar fi răspuns ele, cu smerenie I : omite cu
smerenie CL, B ; 80 mănîncă CL, B : mînîncă' I ; 34—35 Protopopul
atunci, sărmanul, cic-ar fi oftat din greu, înghiţind noduri...
Protopopul atunci, cică ar fi oftat CL, B ; 38 C-atunci I , B : Atunci
CL; 40 cică auzind CL, B : cic-auzind I ; 40 — 41 tare s-ar fi mîhnit
CL, B : cumplit s-ar fi mîhnit I ; 41 jurat cu jurămînt CL, B : giu-
rat cu giurămînt I,

16
1 dohovnicească CL, B : duhovnicească I ; 3—4 De-aceea, cu fuga au
alergat CL, B: De aceea, grabnic a şi alergat I ; 6 —7 în Vinerea Seacă,
prea cuviosul cocea I : omite prea cuviosul CL, B ; 8 Şi apoi s-a
hotărît el CL, B : Şi apoi, harabagiul nostru s-a hotărît I ; 10 negus­
torul CL, B : negustoriul I ; 19 ba i-e făcut CL, B : ba-i e făcut I ;
că i-e făcut CL, B: că-i e făcut I ; 20 că i-e făcut CL, B : că-i
e făcut I ; umbla CL, B : îmbla I ; 23 se făcuse CL, B : să făcuse
I ; 25—26 băbuşca lui era bucuroasă uneori şi răsbucuroasă (scris
răzbucuroasă) în sufletul ei I : băbuşca lui era bucuroasă CL, B ;
27 vedfe CL, B : vedea I ; 28 Se vede lucru I : omite lucru CL, B ;
83—84 Duminica-Mare CL, P.-Dumineca-Mare I ,

225
15 — Ion Creangă — Opere voi. II
 17
3 dohovnicul CL, B : duhovnicul 1 ; 4 monăstirile CL: monastirile B :
mănăstirile 1 ; 5 dimineaţă CL, B : demineaţă I ; 8 Peatră CL, B :
Piatră I ; 11 d-voastră CL, B : d-voastre J; 14 zbatem V, I : scris
sbatem CL, B ; şesesprezece CL: şeisprezece B, I ; 15 colă CL, B :
colea I ; 18 cum e sucala CL, B (in CL Sucala, cu majusculă şi
imprimat cursiv, fiind considerat, probabil, ca nume propriu, ceea ce
este, evident, o greşeală): cum ii sucala J; 20 fecioru-meu CL, B :
fecioru-mieu I ; Peatră CL, B : Piatră I ; 23 voiu veni CL, B :
oiu veni 1 ; 24 aş vră CL, B : aşi vrea J; 27 aceste CL: estea B :
iestea 1 ; acuş CL, B : acuşi 1 ; 80 zvîrle V, B , I : scris svîrle
CL; 33 a ajunge CL, B : a agiunge 1 ; 30 Ş-apoi CL, B : Şi-apoi I ; 88
fmbojorată CL, B : inbojorată I.

18
1—2 sau mai bine ar fi să zic, in voia cea bună, că se mări­
tase I : omite in voia cea bună CL, B ; 3 părintească CL: părin-
ţească B, I ; 4 au adus CL, B : a adus I ; 0 să se gindească pe
negustorie CL: să se gindească pe nighistorie B : să se ghindească
pi nighistorie / ; 10 dimineaţă CL, B : demineaţă J; 11 pănă CL,
B : pînă I ; 13 Ă...ra CL, B : 1 ...r a I ; 14 ameazi CL, B : amia­
ză 1 ; 15 să-ţi pun nora CL, B : să-ţi pun de-a binelea nora 1 ; 17
dar tot CL, B : dar totuşi I ; prăvăli CL, B : prăvăli I ; 20 Am mai
umblat eu cu cucoane CL, B : Am mai imblat eu c-o mulţime de cu­
coane 1 ; 21 slava Domnului 1, B : slava lui Domnului CL (greşeală
de tipar); 28 Varatic CL, B : Văratec I ; 28 smuncea CL, B : zmuncea
I ; 80 necaz CL: năcaz B , I ; 31 tărîţă CL, B : tăriţe I ; ieftină CL,
B : ieftenă I ; 34 pe biata văcuşoară I , B : pe biata văcuşoara
CL; 35 nimic CL, B : nemic I ; 40 meu CL, B : mieu J.

19
1 voieşte, CL, B : vroieşte I ; 2 izvor V, B , I : scris isvor CL;
3 necaz CL: năcaz B , I ; 3 —4 giupîneşica CL, B : jupîneşica I ;
7 giupîneşică CL: giupineşica B : juplneşică J; 17 azvlrle V, B ,
I : scris asvirle CL; 18 giupînul CL: juplnul B , 1 ; 20 zboară V,
B , I : scris sboară CL; 22 pănă CL, B : pînă I ; 28 giupîneşică
CL, B : jupîneşică I ; 29 De-aş avă CL, B : De-aşi avea I ; 80 şi
d-ta atîţia băieţi şi d-ta băieţi CL, B 34 giupîneşică CL, B :
juplneşică I ; 38 minele CL, B : mînile I ; pept CL, B : piept / .

226
 20

3 giupîneasă CL, B : jupineasă / ; 8 —4 cu cărţile cele a d-voastre,

în pace I : omite în pace CL, B ; 6 biserică CL, B : beserecă I ;
9 păn-acum CL, B : pîn-acum / ; 10 d-voastră CL, B : d-voastre/ ; 14
pănă CL, B : pînă / ; 16 pentru un C L ,B : pentr-un / ; 17 giupîneşică CL,
B : jupîneşică / ; 18 ş-aşa CL, B :ş i aşa / ;1 9 giupîneşică CL, B : jupîne-
şică I ; 21 cum să iă omul Ia drum CL, B : cum să ia omul ista, la drum
I ; 22 au ajuns CL, B : a ajuns / ; 23 zmeoaicele CL, B : zmăoaicele
I ; 25 giupîneşică CL, B : ju p în eşică /; 26 ave CL, B : a v e a /; 28ave CL,
B : avea / ; 80 giupîneşică CL, B : jupîneşică / ; 83—34 Insă pe mine
unul I : omite unul CL, B ; 34 n-aş CL, B : n-aşi / ; pănă CL, B : pînă / ;
84—85 d ă ; m-a ferit Dumnezeu/.■ omite dă CL, B ; 36 nimica CL,
B : nemica / ; 36—87 li-am dat CL, B : le-am dat / ; 89 Ă...ra
CL, B : ./...ra /.

21
4 giupîneşică CL, B : jupîneşică / ; 10 şi apoi a zis I : omite apoi
CL, B ; 18 Intrat V, I : intrat CL, B ; 14 giupîneşică CL, B : jupî­
neşică / ; 14 ş-apoi CL, B : şi-apoi / ; 20 iacătă-l-ăi CL, B : iacă-
tă-lă-i / ; 2 3 —24 giupîneşică CL, B : jupîneşică / ; 26 meu CL, B :
mieu / ; 80 Andrei CL, B : Andreiu / ; umblă CL, B : îmblă / ; 31 Ş-apoi
CL, B : Şi-apoi / ; 33 peile CL, B : pieile / ; 34 giupîneşică CL, B :
jupîneşică I ; 35 jaratic CL, B : jăratec / ; 39 balaurul CL, B : bălaurul
/ ; 40 giupîneşică CL, B : jupîneşică / .

22
2 crăpat CL, B : crepat / ; 4 cu acesta CL, B : cu aceasta / ; 5 cer CL,
B : ceriu / ; 6—7 Noroc numai că eu unul I : omite numai CL, B ;
7 balauri CL, B : bălauri / ; 11 giupîneşică CL, B : jupîneşică / ; 13
de cînd trăiesc cu dînsa CL, B : de cînd m-am luat cu dînsa I ; 16
mi-aş CL, B : mi-aşi I ; 17 să trăiesc în ticnă cu dînsa I : să trăiesc
cu dînsa CL, B ; 18 mor CL, B : moriu / ; pănă-n CL, B : pînă-n / ;
20—21 Cînd gîndesc, amăritul de mine, că am să mă întorc I : omite
amărîtul de mine CL, B ; 22 să ieu CL, B : să iau / ; 23 sunteţi CL,
B : sînteţi I ; 24 bărbaţii CL, B : bărbaţii / ; 25 giupîneşică CL, B:
jupîneşică I ; 26—27 păn’vom CL, B : pîn-om / ; 28 Uite CL, B:
Uit-te / ; 29 marginea CL, B : margenea / ; pădurii CL, B : pădurei
/ ; umplu CL, B : împlu / ; 36 Ptru! ciii!_/.- Ptru ! ci!... CL, B ;
binişor CL, B : bineşor I ; 38 mi-e CL, B : mi-i I.

227
15*
 23

3 giupîneşică CL, B : jupîneşică I ; 4 ajutorul CL, B : ajutoriul

1 ; 8 suntem scapaţi CL: sîntem scăpaţi B , I ; 9 acuş CL, B :
acuşi I ; Peatră CL: Piatră] B, I ; Ş-odată CL, B : Şi-odată 1 ;
11 pe de-o parte CL, B : omite pe I ; 12 hii I : hi CL, B ; 13
N-apucă a merge CL, B : N-apuc- a merge / ; 18 giupîneşică CL,
B : jupîneşică, hăi I ; 18—19 că doar n-am păţit eu asta numai
0 dată iîn viaţa [mea I : că doar n-am păţit eu numai o dată în
viaţa mea CL, B ; 19 Pănă-i CL, B : Pînă-i I ; 20 ş-or CL, B : şi-or
I ; 25 sprincene CL, B : sprîncene I ; oţerindu-se CL, B : oţerîn-
du-se I ; 27 Iaca cum CL, B : Uit-te cum / ; 28 Maica, sărmana, cînd
mai aude şi asta I : omite sărmana CL, B ; 31 giupîneşică CL, B :
jupîneşică I ; nu te împuţina CL, B : nu te-mpuţina I ; 33 bulicherul
CL, B : bulicheriul I ; 33 amînar CL, B : amînariu I ; 35 l-a tăiat el
cum l-a tăiat I : omite el CL, B ; 39—40 de leagă CL, B : de leagă el I .

24
1 ş-o CL, B : şi-o I ; 3 giupîneşică CL, B : jupîneşică I ; 11 giupîneşică
CL, B : jupîneşică I ; Hi, ha CL: H i, he B , I ; 12 Ş-odată CL, B :
Şi-odată I ; 14 înferbîntat CL, B : înfierbîntat I ; 16 dimineaţă CL,
B : demineaţă I ; 19 giupîneşică CL, B : jupîneşică I ; 22 sunt CL,
B : sînt I ; di-ntrecut V: scris d ’ intrecut CL, B : de-ntrecut I ;
24—25 Poate să ne-ajungă cineva din urmă ori să ne întîmpine
(scris întimpine) cineva dinainte şi să-mi împrumute I : omite ori
să ne întîmpine cineva dinainte CL, B ; 26 iaca CL, B : iată I ; 27
din urmă CL, B : dinainte 1 ; 28 Bun ajuns CL, B : Bun întîlnişul
I ; Aşă-i CL, B : Aşa-i I ; 31—82 că-mi crapă inima de necaz CL,
B : că-mi crapă inima-n mine, de năcaz I ; 33] Oşlobeni CL, B :
Oşlobani I ; 86 mir CL, B : mier I ; ţi-e CL, B : ţi-i I ; 37 cheag CL,
B : chiag / ; zbîrcit V, I : scris sbîrcit CL, B ; 88 iaca CL, B : iată /•

25
1 giupîneşică CL, B : jupîneşică I ; 2 umblă CL, B : îmblă I ; 3
şedă CL, B : şedea I ; 7 tăie CL, B : tăia I ; 8 pănă îl CL, B :
pină-1 I ; 9 iaca CL, B : iată I ; 11 giupîneşică CL, B : jupîneşică
1 ; 12 cela CL, B : ceala 1 ; 16 nimica CL, B : nemica I ; giu-
pineşică CL, B : jupîneşică I ; 18 suntem CL, B : sîntem I ; 22
avă CL, B : avea I ; necazul CL, B : năcazul 1 ; 26 giupîneşică
CL, B : jupîneşică I ; voie I : voia CL, B ; 28 Ş-odată CL, B :

228
Şi-odată 7 ; 28 cîrneşte CL, B : şi cîrneşte 7 ; 29 pănă CL, B : pînă I ;
80 giupîneşică CL, B : jupîneşică 7 ; a lui CL, B: al lui 7 ; 81 d-voastră
7: d-voastre CL, B ; 82 sunteţi CL, B : sînteţi 7; 88 pănă CL, B : pînă
I ; 88 giupîneşică CL, B: jupîneşică 7 ; 89 de-a CL, B : de-a le 7 ; 40 tatal
CL: tatul B : tatăl 7 ; 41 mult timp CL, B : multă vreme 7.

26
1 miram CL, B : mieram 7; 2 de-a CL, B : de-ale 7; 4 Aşă-i CL, B : Aşa-i
7; 5 Ia auzi CL, B : I-auzi 7 ; privighitorile CL, B : privighetorile 7 ; 6
Ia auzi CL, B : I-auzi 7 ; 9 pără CL, B : părea I ; 10 vedă CL, B : vedea
7 ; 11 sunt CL, B : sînt 7 ; 27 cuptior CL, B : cuptioriu 7 ; 18 Giupîne­
şică CL, B : Jupîneşică 7 ; 15 aşează gătejele CL, B : aşază gîte-
jele 7 ; 15—16 şi îndată amundoi aţiţă focul CL: şi îndată aţiţă
amundoi focul B : şi îndată aţiţă amîndoi focul 7 ; 17 giupîneşică
CL, B : jupîneşică 7 ; gătejele CL, B : gîtejele 7 ; 20 Ă ...ra CL, B :
I ...r a 7 ; 24 acuş CL, B : acuşi 7 ; 29 iaca CL, B : iată 7 ; 80—81
gătejele CL, B : gîtejele 7 ; 81 că tare m-a fript CL, B : omite că 7 ;
82 giupîneşică CL, B : jupîneşică 7 ; 88 Las', că poate să mai doarmă
cineva 7, B : Poate să mai doarmă cineva CL; 89 privighitori CL, B :
privighetori 7 ; 40 li-e CL: li e B : le e I ; 41 giupîneşică CL, B : jupîne­
şică 7.

27

2 giupîneşică CL, B : jupîneşică I ; 8 —4 că tocmai acum, în

durătul ista, mi-am adus aminte 7: că acum mi-am adus aminte CL,
B ; 7 ţărnă V: ţernă CL, B, I ; 9 giupîneşică CL, B : jupîneşică 7 ;
9 —10 că acuş se face ziuă CL, B : că îndată se face ziuă I ; 11 Ba-
tă-vă CL, B : Tă-vă 7;12 privighitori CL, B : privighetori 7; 14 pă-
nă-şi CL, B : pînă-şi I ; 16 binişor CL, B : bineşor I ; 18 Giupi-
neşică, giupîneşică CL, B : Jupîneşică, jupîneşică I ; 19 răspunse
Maica tresărind spăimîntată 7: răspunse Maica tremurînd CL, B ;
24 răped CL, B: răpâd I ; 24— 26 securea CL, I : săcurea B ; 25
sunt CL, B : sînt I ; 27 moartă de frică CL, B : moartă de fri­
că, oare 7; cînd îi veni CL, I : cînd ăi veni B ; 29 giupîneşică
CL, B : jupîneşică I ; 29—80 am zis şi eu, ia aşa, o vorbă 7, B :
omite ia aşa CL; 81 nu vreau CL, I : nu vreu B ; 82 mă dau jos
I , B : măducjosCT,; 84giupîneşică CT,, B: jupîneşică I ; binişor CL,
B : bineşor 7; 86 ş-odată CL, B : şi-odată 7 ; se dă jos şi vine pe
iarbă 7: se dă jos şi se pune pe iarbă CL, B ; 89 amundoi CL, B :
amîndoi 7.

229
 28
1 giupîneşică CL, B : jupîneşică 1 ; 2 nimica CL, B : nemica 7 ;
4 acestea CL: estea B ‘- iestea 7 ; au CL, B : a I ; 5 ca cel cu grija
CL, B : ca omul cu grija 1 ; 6 supt CL, B : sub 7 ; 6—7 numai
iaca că dă CL: numai iaca ce dă B : numai iată ce dă 7 ; 10 miram
CL, B : mieram 7; 11 pănă CL, B : pînă 7; 12—18 un fes roş şi
un tulpan undelemniu I : un tulpan roş şi un fes undelemniu CL,
B; 17 bărbatului CL, B : bărbatului I ; 19 Giupîneşică, giupî­
neşică CL, B : Jupîneşică, jupîneşică I ; 24 supt CL, B : sub I ;
25—26 ca un cerşitoriu care şedea pe comoară I : ca cel care şedea pe
comoară CL, B ; 28 Vezi cît eşti de avan moş Nichifor, cum îţi încarci
sufletul de păcate 1: omite cît eşti de avan CL, B ; •80 giupîneşică
CL, B : jupîneşică 7 ; 86 Ş-odată CL, B : Şi-odată I ; mînecele CL:
mînecile B, 7; 86—87 stuhariu CL, B : sulhariu 7.

2»
1 giupîneşică CL, B : jupîneşică 7 ; 4 ş-acasă CL, B : şi-acasă I ;
giupîneşică CL, B : jupîneşică 1 ; 7 giupîneşică CL, B : jupîneşică 1 ;
9 giupîn CL, B : jupîn I ; 16 mira CL, B : miera I ; 17 au ajuns CL,
B : a ajuns 7 ; 18 de-i aşa cu chef CL, B : de-i aşa de cu chef 1 ; 26
codrul Grumăzeştilor CL, B : codrul Bălaurului 7 (probabil datorită
unei neatenţii, pentru că mai sus, p . 20, r. 24, apare „codrul“
Grumăzeştiloryi la p . 21, r. 34 — „Dealul" Bălaurului); 26—26 frica
ce a tras giupîneasa CL, B : frica trasă de jupîneasă 1 ; 28— 29 cum
sunt oamenii CL, B : cum îs oamenii I ; ca să-i puie sînge rău la
inimă... au început 7; au început CL, B ; 82 pănă CL, B : pînă 1.

(p. 30) POVESTEA UNUI OM LENEŞ

Publicată în Convorbiri literare, X II, 7 ,1 octombre 1878, p. 257 —

258, apoi în Curierul de laşi, X I, 121, noiemvrie 1878, şi în ediţia
de la Iaşi, voi. I, 1890, p. 329—332, cu modificări neînsemnate.
Reproducem textul din Convorbiri literare.

CL — Convorbiri literare; CI — Curierul de la şi; I — ediţia Iaşi;

V — lecţiuni stabilite prin conjectură.

230
P . 30, r. 18—19: să ierte cinstită faţa dumnevoastră — „să iertaţi
dv.“ (faţă însemnează aici „persoană"; cf. de ex., feţe
bisericeşti, feţe simandicoase etc.).
P . 31, r. 2—3: bată-te intunereculsă te bată — blestem (Întunericul
e oarecum personificat, transformat într-o fiinţă supra­
naturală, sau numai imaginat ca o forţă atotputernică;
cf., tot la Creangă, întunecimea voastră, formula cu care
se adresează dracii căpeteniei lor, toţi cu sediul In iad,
unde este întuneric).
r. 6 : să-ţi dămsopon şi frtnghie — „să te spinzurăm".
r. 8—9: Să-şi puie cineva obrazul pentru unul ca tine — „să
garanteze cineva, să-şi pună cinstea In jo c pentru unul
ca tine".
r. 27: dar degeaba mai voiţi a strica orzul pe gîşte — „încer­
caţi zadarnic să folosiţi un lucru bun pentru cine nu
merită"; orzul e mai bun pentru cai decit pentru gîşte
şi de aceea nu trebuie dat acestora.
r. 28—29: de flori de cuc — „fără rost, degeaba" (cf. sinonimul
de florile mărului, care trebuie să fie mai vechi, fiindcă
mărul are flo ri); să-i luăm năravul — „să-l vindecăm
de năravul lui".
r. 36: şi-i fac felul — „şi-l spînzură".
r. 40: dacă le dă mina — „dacă slnt în stare" (s-a spus
Intîi, probabil, despre posibilităţile de ordin material,
bănesc); şi-i ţine cureaua, idem (propriu „dacă cureaua
e destul de solidă, ca să nu se rupă").

Variante

8 —9 nesimţitor CL, C I: nesimţitoriu I ; 29 perde CL, C I: pierde I ;

80 suntem CL, C I: sîntem I .

81
5 belşug CL, CI: bielşug I ; 88 avă CL: avea CI, I ; 36 felul CL, CI:
feliul I ; 87 iaca CL, C I: iacă I ; au scăpat CL, I : au scapat CI.

231
(p. u , MOŞ ION ROATĂ
(Anecdotă)

Publicată întlia oară în Albumul macedo-român (director V .A . Ure-

chia), Bucureşti, 1880, p. 26—27, sub titlul Anecdotă şi datată: „Iaşi,
4 maiu 1880“ , apoi, cu frecvente greşeli de tipar şi cu muntenizarea
formelor de limbă, în Timpul, V I, 10, 22—23 mai 1881, sub titlul
Ţăranul şi Unirea, episod de la 1857, de I. Creangă, nedatată;
retipărită după aceea, cu oarecare modificări, în Convorbiri literare,
X V III, 11 , 1 fevruarie 1885, p. 456—459, sub titlul Moş Ion Roată
(Anecdotă), aceeaşi datare, în Opinca, Reşiţa, I, 6, 9/21 iuniu 1885,
p. 3—4, cu titlul Moş Roată şi boierul (Anecdotă), apoi în Almanah
literar, Bucureşti, 1887, P- 87—90, sub titlul Moş Ion Roată, şi în
ediţia de la Iaşi, voi. II, 1892, p. 161—167, sub titlul Ioan Roată
şi Unirea,
Pe exemplarul său din Convorbiri, scriitorul a făcut o modificare
la text (v. Variante, voi. II, p . 236) comunicată de Gh. T. Kirileanu
în articolul Notiţă asupra manuscriptelor lui Ioan Creangă, Şezătoa­
rea, V, 12, decembre 1899, p. 213—214.
Manuscrisul acestei povestiri a lui Creangă, intitulat Anecdotă, are
şase pagini scrise curat, cu puţine corecturi şi purtînd, pe ultima
pagină, semnătura povestitorului: „I. Creangă" şi data: „Iaşii,
4 maiu 1880“ . Manuscrisul autograf, fotocopiat, se află în posesia
prof. acad. Iorgu Iordan.
Reproducem textul din Convorbiri literare,
C — Albumul macedo-român', T — Timpul-, CL — Convorbiri lite­
rare', S — Opinca; 6 — Almanah literar-, I — ediţia Iaşi; P — mo­
dificare manuscrisă publicată în Şezătoarea-, Ms — manuscris; V — lec-
ţiuni stabilite prin conjectură.

Cele două naraţiuni despre moş Ion Roată, deputat în adunarea

ce trebuia să hotărască asupra unirii celor două Principate, exprimă
resentimentul scriitorului faţă de abuzurile boiereşti, solidaritatea
cu ţărănimea asuprită şi dragostea pentru figura luminoasă a lui Cuza-
vodă, înfăţişat ca o legendară întruchipare a dreptăţii.
Ion Roată, dîrz, înţelept, înfruntă cu multă demnitate pe boier
şi-l pune în inferioritate, dezvăluie, în ciuda făgăduielilor, raportu­
rile reale dintre boieri şi ţărani. Nu împotriva actului de Unire se
ridică eroul lui Creangă, ci împotriva demagogiei boiereşti.

232
 Creangă ştia, cînd a scris cele două povestiri, că deputatul ţăran
de la 1857 spusese adevărul. Unirea realizată în 1859 lărgise piaţa
de desfacere pentru boieri şi burghezie, dar nu micşorase apăsarea
ţărănimii, nu adusese înlesnirile aşteptate.

P. 81, r. 8—9: boierii au pus mină de la mină — „au strîns bani

prin contribuţia fiecăruia".
r. 11 : se mirau ţăranii ce berechet i-a găsit — „se mirau
ţăranii de norocul (belşugul) căzut pe capul lor".

P. 33, r. 17: cine se mai uită In gura noastră? — „cine mai ţine
seamă de ce spunem noi?"
r. 28—29: de la vlădică pană la opincă — „de la cel mai mare
(în ierarhia socială) pînă la cel mai m ic"; de remarcat
asonanţa vlădică-opincă.

P. 35, r. 27—28: a înghiţitgăluşca — „a primit bobîrnacul, fiindcă

n-avea încotro" (ca cineva care înghite găluşca, deşi-i fier­
binte sau prea mare, din moment ce o are în gură); c f . sino­
nimul a înghiţi hapul (medicament sub formă de bulină).

Variante

32
3 ferbea CL, C, T, S, G, Ms: fierbea I ; boierii CL, C, S, G, I , Ms:
boieri T; 4 ca de-alde CL, G: ca răposatul C, T, S, I , Ms; Costache
CL, C, T, S, G, Ms: Costachi I ; 5 M. Kogălniceanu V: Kogălniceanu
C, I , Ms: M. Cogălniceanu CL, T, G: Cogălniceanu S; 6 la Adunare
CL, C, S, G, I, Ms: la Adunarea ţărei T; 6—7 de fiecare judeţ CL, C,
T, S, G, Ms: din fiecare judeţ I ; 8 în Iaşi CL, C, T, S, G, Ms: la Iaşi
I ; fel CL, C, S, G, I , Ms: feliu T; cuşme CL, C, T, Ms: cuzme
S: cuşma G; 12 sama CL, C, G, I , Ms: seama T, S; să le ţie CL, T,
S, G; să li ţie C, I , M s; 13 chemării CL, G: chemărei C, T, S, I , M s;
14 sunteţi CL, C, T, G, Ms: sînteţi I ; 15 boierul CL, T, S, G: boieriul
C, I , Ms; blîndeţă CL, C, S, I , Ms: blindeţe T, G; 17 sieală CL; sieala
C, Ms: sfială T, G, I : omite S; scărpinîndu-se CL, C, T, S, G, Ms: scîr-
pinîndu-se/; 18 iaca CL, C, T, S, I , Ms: iacă G; 21 se CL, C, S ,G ,I ,
Ms: să T; 25 noştri CL, T, G: noştrii C, S, I , Ms; 26 le au întocmai
CL, C, S, G, I , Ms: le-au întocmit T; 27 noştri CL, T, G, Ms: noştrii

233
C, I ; 28 pîrăuaşul I : părăuaşul CL, G: părîuaşul C, S, Ms: păriaşul
T ; 29 secăm CL, T, S, G: săcăm C, I , Ms; 80 adică CL, T, G: adecă
C, S, I, Ms.
88
1 noştri CL, T, G, I : noştrii C, S, M s; putut CL, C, T, G, I , Ms: potut
S; 2 Iaca CL, C, T, S, I , Ms: Iacă G; 8 Dumnezeu CL, C, T, G, I , Ms:
D-zeu S; 4 ne-ajute CL, S, G: ni ajute C, T, M s: ne ajute I ; Inţeles-aţi,
vă rog, oameni buni, pentru ce CL, C, T, S, G, Ms: omite oameni buni
I ; 6 moldoveneşte CL, S, G, I : moldovineşte C, Ms: moldoveneşti T;
7 suntem CL, C, T, S, G, Ms: sîntem I ; aici CL, C, S, G, I ,
M s: aice T ; 8 Dumnezeu CL, C, T, G, I , M s: D-zeu S; pe toţi
CL, T, S, G, I : pre toţi C, M s; 10 cucoane CL, C, S, G, I , Ms:
cocoane S ; 11 că, dă CL, C, S, G, I , Ms: că, de T ; dacă CL,
C, T , S, I , Ms: daca G; dumnevoastră CL, C, I , Ms: dumnea­
voastră T, S: d-voastră G; 18 ce-i bine şi ce-i rău? CL, C, T,
G, I , Ms: ce-i rău? S; 14 cucoane CL, C, T, G, I , Ms: cocoane S; n-am
Înţeleşi cică zise CL, C, S, G, I , Ms: nu am Înţeles, ’ izise T ; 15 Îndrăz­
neală CL: scris îndrăsneală C, T, S, G, I , M s; Ion CL, G: Ioan C, T,
S, I, M s; 16 Ş-apoi, chiar dacă CL, C, G, I : Şi apoi dacă T: Şi-apoi,
chiar dacă S; 18 cucoane CL, C, T, G, I , M s: cucoane S; 19 cinstită
CL, C, S, G, I , Ms: cinstita T ; dumnevoastră CL, C, G, I , M s: dum­
neavoastră T, S; 21 că, dă CL, S, G, I , Ms: că, de C, T ; 21—22 dar
dumnevoastră CL, C, G, I, Ms: dară dumneavoastră T: dar dumnea­
voastră S; 28 Dumnezeu CL, C, T, G, I , M s: D-zeu S; 24 pe CL, T,
G: pre C, S, I , M s; 26—27 pe cînd CL, C, T, G, I , Ms: de cînd S; 27
ş-o CL, C, G, I, Ms: şi T: şi-o S; 28 vlădică CL, C, T, S, G, I : vlădica
Ms; pănă CL, C, T, S, G, Ms: pînă I ; 80 ţării CL, G: ţârei C, T, S,
I , Ms; 82 Le CL, T, G: Li C, S, I , Ms; boierul CL, T, G: boieriul C,
S, I , M s; 38 locuri CL, C, S, G, 1, M s; lucruri T (greşeală de tipar);
84 dezbinaţi V: scris desbinaţi C, T , CL, S, G, I , M s; 85 Le dă
CL, G: Li dă C, T, S, I , M s; pilde CL, C, T , G, I , M s: pildă S;
86 smocul de nuiele1 CL, C, S, G, I , M s: şmocul de nuiele
T ; 88 sunt CL, C, T , S, G, Ms: slnt I ; Unirii CL, G: Unirei C,
T , S, I , Ms; aducîndu-le CL, T, G, I : aducîndu-Ii C, S, Ms.

1 Pilda cu smocul de nulele se poate citi In Metodă nouă de scriere şi cetire

pentru uzul clasei I primară, de institutorii: I. Creangă, C. Grigorescu, G. lenăchescu,
N . Olimescu, V. Răceanu şi A . Simionescu, ediţia a douăzeci ;1 una, Iaşi, 1889 ,
sub titlul Unirea face puterea, cap. 54, fără semnătură, p, 32.

234
 84
2 cucoane CL, C, T, G, I , M s: cocoane S; 8 Dumnezeu CL, C, T,
G, I , Ms: D-zeu S ; 4 cucoane CL, C, T, G, I , M s: cocoane S ; moşul
Ion Roată CL, C, S, G, Ms: moşul Ioan Roată T: moş Ioan Roată I ;
5 Dumnezeu CL, C, T, G, I, Ms: D-zeu S; dumneta CZ,, C, T, S, I , Ms:
dumneata G; 6 cam CL, C, T, G, I , Ms: omite S; de cap CL, C, T, S, I,
Ms: la cap G; 9 II CL, C, S, G, I, Ms: Ii T (greşeală de tipar); cucoane
CL, C, T ,G , I , Ms: cocoane S; 10 adă-1 CL, C, S, G, I , Ms: adu-1 T;
ici CL, C, T, S, G, Ms: aici I ; boierul CL, T, S, G: boieriul C, I , M s;
11 jilţ CL, S, G: jilţ C, I, Hfs.-jălţ T ; 12 cucoane CL, C, T, G, I , Ms:
cocoane S; n-om pută CL, Ms: n-am pută C, G: n-am putea T, I : n-om
potea S; 15 vrea să ridice CL,G: vrâsăridice C, T, Ms: vreasărădice
S: vră să rădice I ; 17 dumneta CL, C, S, I , Ms: dumneata T, G (de
două ori); 18 dumneta CL, C, S, I , Ms: dumneata T, G; 20 ridică
CL, S, G: rădică C, T, I , M s; boier CL, S, G: boieriu C, I , Ms: boierul
T; 21 vedeţi CL, C, T, S, G, Ms: omite I ; Ion CL, C, S, G, Ms: Ioan
T, I ; 25 putere CL, C, T, G, I , Ms: potere S; 29 dumnevoastră CL,
C, S, I , Ms: dumneavoastră T, G; 80 Dumnezeu CL, C, T, G,
I , Ms: D-zeu S; 82 Dunărea CL, C, I , Ms: Dunăre T, S, G;
88 lumii C L,G : lumei C, T, S, I , M s; 88—84 numai să ne vadă
CL, C, S, G, I , Ms: omite numai T; 84—85 şi ei se vor bucura
şi ne vor iubi, de n-or mai îndrăzni duşmanii, în vecii vecilor CL,T,
G: omite în C, S: şi ei se vor uni cu noi şi vom face împreună o ţară
m are,bogatăşiputernică,den-om ai îndrăzni (scrisîndrăsni) duşmanii
în vecii vecilor I , M s; 88 fraţii noştri de sînge CL, T, G,J, M s: fraţii
noştri în de sînge C, S; 87 franţuzii CL, C, S, G, 1, Ms; franţezii T ;
portugezii CL, T, G, I : portogezii C, S, M s; 40 c-aţi CL, C, S, G, I ,
Ms: că aţi T ; răsînţeles CL, C, T, S, I , M s: reînţeles G.85

85
1 dumnevoastră CL, C, S, I , M s: dumneavoastră T, G; cucoane CL,
C, T, G, I , Ms: cocoane S; 2 tot n-am înţeles, răspunde CL, C, I : tot
nu am înţeles, răspunse T, G: tot n-am înţeles, răspunse S; 5 ceilalţi
CL, G, I : ceialalţi C, S, Ms: ceialanţi T; 6 boierul CL, C, T, S, G, M s:
boieriul I ; 6—7 de multă obosală CL, C, S, I : de multă oboseală T,
G: de multa obosală Ms; 7 dumneta CL, C, T, I , M s: d-ta S; dumnea­
ta G; duraitale CL, C, T, G, I , Ms: d-tale S; 10 Dă CL, C, S, G, I , Ms:
Da T; cucoane CL, C, T, G, I , Ms: cocoane S; 11 pănă CL, T, S, G:

235
pînă C, I , Ms; 11—12 Dumnevoastră CL, C, S, I , Ms: Dumneavoastră
T, G; 12 boier CL, S, G: boieriu C, I , M s: boieri T ; ne-aţi CL, T, S,
G: ni-aţi C, I , Ms; 11 ne CL, T, G: ni C, S, I , M s; 16 să ieie CL, C, S,
G, I , Ms: să ia T ; pănă CL, T, S, G: pînă C, I , M s; 16 cucoane CL,
C, T, G, I , Ms: cocoane S; războiu V: scris răsboiu C, T, CL, S, G,
I , M s; 18 dumnevoastră CL, C, T, I , Ms: d-voastră S: dumneavoas­
tră G; 19 pănă CL, T, S, G, I , M s: pînă C; 20 suntem CL, C, T,
S, G, Ms: sîntem I ; 22 cucoane CL, C, T, G, I , Ms: cocoane S; 23 altfel
V, C, S, I, Ms: astfel CL, T, G (greşeală de tipar); că mie unuia P :
că mie C, T, CL, S, G, I , M s; nu mi-a pără rău CL, C, M s: nu mi-ar
părea rău T : nu mi-ar părâ rău G: nu mi-a părea rău S, I ; 24 ceialalţi
CL, C, S, I , Ms: ceilalţi T, G; 25 din umere CL, C, S, G, I , M s: din
umeri T ; 26 Ia, poate că CL, C, S, G, I , M s: Se poate că T ; 27 boierul
CL, T, G: boieriul C, S, I , M s; cu glume CL, C, S, G, I , M s: cu
gluma T.

(p. 36) POPA DUHU

Publicată în Convorbiri literare, X V , 8 , 1 noiembre 1881,p.3I3 —

316,apoiînediţiadelaIaşi, voi. II, 1892, p. 133—142, cu multe modi­
ficări şi adaosuri faţă de textul din Convorbiri literare.
Reproducem textul din CL, ţinînd seamă de modificările prezente
In ediţia Iaşi.

CL — Convorbiri literare-, I — ediţia Iaşi; V — lecţiuni stabilite

prin conjectură.

In povestirea Popa Duhu, Creangă realizează portretul literar al

fostului său profesor, Isaia Teodorescu, de la Şcoala domnească din
Tîrgul-Neamţ.
Isaia Teodorescu s-a născut în satul Cogeasca-Veche, fostul judeţ
Iaşi, „mica mea pătrioară", cum li plăcea să spună.
Învaţă la Seminarul de la Socola, iar în anul 1836 este numit
pedagog şi profesor suplinitor de limba latină; în 1840 — 1843 este

236
profesor de istorie universală, in 1843—1846, profesor de teologia
morală şi limba latină, iar în 1853 este numit, pentru cîţiva ani,
profesor şi conducător al Şcolii domneşti din Tîrgul-Neamţ, apoi
profesor şi rector al Seminarului din Iaşi.
Om luminat, cu grijă pentru cultura poporului, Isaia Teodorescu
citea mult, în special cărţi şi reviste privitoare la învăţămînt. La mă­
năstirea Aroneanu el a înfiinţat o „şcoliţă“ sătească, fiind şi singurul
ei învăţător. Milita pentru o organizare temeinică a învăţămîntului
primar rural, pentru că, spunea el: „clasele colegiale nu merg tocmai
cu bun succes din cauză că pregătirea elevilor în clasele primare nu
este solidă1'. Acorda o deosebită atenţie clasei I primare „cheia şi
lacata, ba şi belciugele întregului învăţămînt".
Deseori şi-a exprimat protestul împotriva sistemului de învăţare
pe de rost în şcoli.
Vizitînd odată Seminarul împreună cu doctorul Basero, acesta ar fi
rămas uluit de cele văzute: „au pus mîinile alăturea şi ochii au ridicat,
şi în extazul său, în mirarea sa au zis «mă mir cum de nu nebunesc
tinerii din acest institut de atîta învăţare de rost»", iar el ar fi răspuns
„eu împreună cu d-ta mă mir, sunt acum 20 de ani". Condamnă lipsa
de manuale tipărite: „aicea în Seminarie se întrebuinţează manuscripte
spre nimicirea timpului; este un ce regretabil, este un ce dureros şi
chiar un ce de doliu, căci se omoară timpul cel preţios al juneţei, o
pierdere de timp şi de trecerea vîrstei de aur a tinerilor fără folos".
A fost principalul redactor al publicaţiei Predicatorul moralului
evanghelic sau al umanităţii, care a apărut la Iaşi, de la 3 octombrie
1864 pînă la 8 iunie 1865, fn total 32 de numere.
Cutezanţa cu care spunea adevăruri neplăcute oficialităţilor a
Stîrnit multă ură împotrivă-i. Prin 1866 rămăsese pe drumuri. Iată ce
scria: „Mizeria, lipsa şi nevoia în care am ajuns este mare, prea mare.
De la anul 1836, de cînd am început a fi suplent profesor, nici intr-un an
n-am fost în aşa calamitate ca în anul acesta. Luna septembrie şi
octombrie am umblat gol, desculţ şi flămînd. Începusem a tinde
mîinile să cerşesc, însă şcolarii cu recunoştinţă m-au ajutat şi am
putut puţin să mă înciripez".
A murit la 25 septembrie 1877 în Iaşi, ca îngrijitor al bisericii
Nicoriţa, în vîrstă de 65 de ani, sărac, în uitare şi singurătate.
Personalitatea lui Isaia Teodorescu, preot de ţinută iluministă,
a influenţat neîndoios dezvoltarea de mai tîrziu a învăţătorului

237
 Creangă. Fostul elev se relntîlneşte cu monahul cărturar pe o poziţie
comună de protest împotriva neajunsurilor invăţămlntului vremii.
(Datele şi citatele după Gh. Ungureanu, Studiu introductiv, voi.
Ion Creangă, Documente, E .P .L ., 1964, p. X X X I —X X X I I I ; c f. şi
D . Furtună, Arhimandritul, erou al lui Creangă, Lumea, X IV , 3.765,
11 ianuarie 1931, p. 2 —3 ; D. Furtună, Alte note despre eroul lui
Creangă, Lumea, X IV , 3.775, 23 ianuarie 1931, p. 2—3).

P. 36, r. 29—30: măcar să-l fi picat cu luminarea — „chiar dacă ai

fi făcut să-i cadă (să-i pice) pe corp seul (lichid şi fier­
binte) de la o luminare aprinsă” .
' P. 37, r. 8—9: ţ i de unde plnă unde — „nu se ştie cum” .
r. 12—13: Dar purici mulţi nu făcea el Intr-un loc — „Dar nu
stătea mult Intr-un loc“ (puricii se simt bine şi se înmul­
ţesc într-o casă locuită mai multă vreme).
r. 18—19: „Geasta cu trepădatele, că nu-s departe satele" — ex­
primare ritmică şi rimată a celor spuse imediat mai Înainte
( ie-fi, popo, desagii şi toiagul, şi pe ici ţi-e drumul!). Cuvin-
tul geasta, absent In dicţionare, pare a fi ori o interjecţie
(imită mişcarea omului care pleacă repede dintr-un
Ioc) ori, mai degrabă, un nume imaginar, creat prin
alăturarea unor sunete, care, legate unul de altul, capătă o
anumită expresivitate.
P. 38, r. 16—17: Dar părintelui Duhu nu i-a tors mă-sa p e limbă —
„Dar părintele Duhu nu-şi putea ţine gura, nu putea să
tacă, să nu spună ce gîndeşte” ; a-i toarce p e limbă ar
însemna, propriu vorbind, „a răsuci firul de lină pe limba
cuiva” , deci „a-i lega oarecum limba, a-i împiedica miş­
cările limbii” .

P . 39, r. 15—16: li zicea, şfichiuindu-l — „îl înţepa cu aluzii şi cu

vorbe ironice” .
r. 23: aghiazmă rusască, „denumire glumeaţă a vodcii (sau a
rachiului In general)” . Stareţul Naftanail era rus.

P. 41, r. 4: Dunăre de mlnios — „mlnios tare” (ca Dunărea, clnd îi

cresc apele).

238
 r. 10: Şi sfint să fie rostul părintelui Duhu — „Şi sfîntă să-i
fie vorba" (spusele Iui au fost „sfinte", fiindcă au prevestit
ce se va intimpla).
r. 18—19: ia să nu răspundă (spiritelecelor chemaţi: Grigore
Nazianzul, Efrem Şirul etc.), că dracu-i a lor pe şepte ani
— „dacă nu răspund (spiritele), vor fi blestemate (date
dracului) vreme de şapte ani".

Variante
36
6 zgomot V, I : scris sgomot CL; 9 păsărelelor CL: păserilor 7 ; 11
înţelepte CL: înţălepte 7 ; dezmerdînd V : scris desmerdînd CL, I ;
14 cătinel CL: cetinel 7 ; 16 Isaia CL: Isaiia I ; 19 traftoloage I :
troftoloage CL.
87
3că nu scriu CL: că nu scria 7 /8 —9şideundepînă unde l-a şi călugărit
7; l-a şi călugărit CL; 10 Isaia CL: Isaiia 7 ; 13 nu făcea el într-un loc,
Doamne fereşte 7; nu făcea el într-un loc C7./18—14 căci (scris cîci —
greşeală de tipar) era duh neastîmpărat şi neîmpăcat I : căci era duh ne­
împăcat CL; 14 însuşi CL; însuş 7 ; 17 popo CL: popa 7 /18 Vorba ceea:
„Geastacu trepădatele, că nu-s departe satele" I : omite C L; 20 monă-
stirea CL: mănăstirea 7; 29 galbănă-n cioc CL: galbenă-n cioc 7 /
80 până CL: pînă 7 / 81 apoi CL: ş-apoi 7 / 34 amvoanele I : am-
vonele CL; 85 Sirianul I : Sirionul CL.

6 dispără CL: dispărea 7 / gradinele CL: grădinile 7 ; 11 curăţă CL:

curăţe 7 (greşeală de tipar); 15 pănă CL: pînă 7 / 16 părintelui CL:
părintele 7 /1 9 întră V, I : intră CL; 25 Dragul mamei Clnilic* 1 7:
Dragul mamei G... CL; 27 adaugă I : adauga CL; 27 vedă CL: vedea
7; 89 despreţ CL: dispreţ 7 ; 84 Bahlui CL: Bahluiu 7.

1—5 Şi părintele Isaiia, în loc să umble morţiş, ca alţi popi, după

cerşitorit, luînd şi de pe viu şi de pe mort, să aibă cu ce se Im-

> Cînilic, modificare voită a numelui Calinic prin metateza reciproci a lui
i şi n şi prefacerea Iui a In f (ca să semene cu cin e); e vorba de mitropolitul Mol­
dovei, Calinic M iclescu, pe care n ici Creangă nu-1 simpatiza.

239
popoţona, el, dimpotrivă, zicea că este de altă părere, şi anu­
me: „Declt să dai de pomană la calici sîmbătă, mai bine ceva
de băut mahmurilor, marţa“ ... I : omite CL; 10 cinepă CL: cânepă
I ; 11 aţă I : aţa C L; 19—20 Isaia CL: Isaiia I ; 21 pănă CL: pină
/ ; 24—25 Şi incepea a-i clnta irmosul următoriu, pe glas al doilea
/.-Ş i începea a-icinta pe glas al doilea CL; 27 Apoi antifoanele beţi­
vilor, pe glas al patrulea: „D in tinereţele mele, multe oale şi ulcele
se luptă cu mine; dar mai multe păhărele, clte stele sint pe ce riu ...
Ploscuţa mea, iubit vas,/Pasere cu dulce glas,/Eu la gură te răd ic,/
Tu Îmi cinţi: coglicl, coglicl/Şi nu mă-ndur să te las,/Căci mă
plesneşti tot In nas... I : omite CL.

40

12 Bună dimineaţa V: Buna dimineaţa CL, I ; 17 haldei I : holdei

CL; 19 sunt CL: sint / ; 22 clte ponturi şi ponosuri nu da I :
cîte ponturi nu da CL; 20 Bărnovschi CL: Blrnovschi I ; 29
încotro ai luat-o, părinte Isaie? CL: De unde vii, părinte Isaie?
I ; 83 Iaca CL: Iată I ; 88 Tot, batăr să crape dracul I : Tot CL.

41
2 pără CL: părea I ; 3 haldeule CL: haideule I ; 20 zvon V: scris svon
CL, I ; 21 năzdrăvănii V: s'ris năsdrăvănii CL, I ; 27 Nicoriţa I :
Nicoriţă CL; 31 Biserica din Iaşi, care cuprinde şi casă de nebuni
CL: Biserica din Iaşi, în ograda căreia se află şi casă de n eb u n i/.

(p. 42) CINCI PINI

(Anecdotă)

Publicată în Convorbiri literare, X V I, 12, 1 martie 1883, p. 485—

487, cu subtitlul „An»cdotă“ , şi datată: „Iaşi, 22 ianuarie 1883“ ; cu
titlul Cinci plini, în Almanah literar şi ilustrat, Bucureşti, anul I ,
1886, p. 155—158, fără subtitlu şi dată, şi apoi, cu foarte puţine
modificări, în ediţia de la Iaşi, voi. II, 1892, p. 143—150, nedatată.
Reproducem textul din Convorbiri literare.

240
 CL — Convorbiri literare; 6 — Almanah literar şi ilustrat', I — edi­
ţia Iaşi; V — lecţiuni stabilite prin conjectură.

P . 42, r. 23: altă udătură nu aveau — „altă mîncare (afară de pîine)

nu aveau“ ; udătură Însemnează „mîncare, în general
(minus mămăliga şi pîinea)“ , datorită faptului că pe vre­
muri mîncarea obişnuită a omului sărac de la noi era ciorba
de fasole, de cartofi etc. ( = zeama lungă, cum li mai
spuneau, de obicei, muncitorii, soldaţii etc.).

P. 44, r. 29—30: fie de sufletul cui a făcut-o acolo — „să fie răsplătit
cum se cuvine pe lumea cealaltă (unde sînt numai sufletele
celor morţi) cel ce-a făcu t-o"; de fapt, avem a face cu o
formulă de mulţumire adresată celui care dăruieşte ceva
în amintirea unui mort.

P. 46, r. 8—9: judecători, ce nu iubesc a li ctnta cucul din faţă —

„judecători care nu iau mită de la îm pricinaţi"; se crede că
cine aude din faţă primăvara întîiul cîntec al cucului va
avea tot anul noroc (în cazul nostru, figurat, avantaje
ilicite de la cei în cauză).

Variante

42
5 pîni CL, I : pîini G; celalalt CL: celălalt G: celelalt / ; pîni CL,
I : pîini G; 7 pînile CL, I : pîinileG; lOpînile CL, /.-pînele G; 11 trei-
le CL: treilea G, I ; 11—12 şi se opreşte CL, G: omite şi / ; 13 deie
CL, I : dea G; 14 nimica CL, G: nimic / ; 18—19 şi al treilea CL, G:
şi un al tr e ile a /; 22 pîne C L ,I: pîine G; bă CL, I : beaG ;24pănă CL,
G: pînă I ; 25 pîni CL, I : pîini G; de parcă n-au mai fost CL, G:
de parcă n-ar mai fi fost I ; 26 După ce-au mîntuit CL, G: după
ce au m în tu it/; 29—30 mulţâmită CL, I : mulţumită G.

43
3 mulţămesc CL, G: mulţumesc / ; 7 ziua CL, / ; zioa G; 10 pîni
CL, I : pîini G; 11 pîni CL, I : pîini G; 13 pîni CL, I : pîini G;
14 pîni CL, I : pîini G; 16 celalalt CL, I ; celălalt G; 18 deie CL,
I : dea G; 20 pîni CL, I : pîini G; 22 pîni CL, I : pîini G; 25
pinilor CL, I : plinilor G; 28 pîni CL, I : pîini G; 29 parte dreaptă
CL, G: partea dreaptă I ; 31 celalalt CL, I : celălalt G; 33 sunt CL, G:
sînt / ; 35—36 înfăţoşează CL, I : înfăţişează G; 39 pîni CL, I : pîini G.

241
16
 44
1 mulţămilă CL, I : mulţumită G; 8—4 cu luare aminte CL, G:
cu luarea aminte I ; 4 pini CL, I : plini G; 6 mulţămit CL, I : '
mulţumit G; 7 nemulţămitul CL, I : nemulţumitul G; 11 oaspetele
CL, I : oaspele G; 11 că ar CL, I : c-ar G; 12 de CL, I : pe G; 18
de CL, I : pe G; 14 istuialalt CL, I : istuilalt G; 17 nemulţămitul
CL, I : nemulţumitul G; Îndrăzneală V: scris tndrăsneală CL, G,
I ; 18 judecăţei CL, 1: judecăţii G; 19 dumneta CL, I : dumneata G;
20 dinaintea CL, G: Înaintea I ; 28 dumneta CL, 1: d-ta G; 28 pine CL,
I : pline G ;29 răce CL, I : rece G; 86 pine CL, I : pline G; 87 dum­
neta CL, I : dumneata G; 88 avuşi CL, I : avuseşi G; 89 Şese CL,
I : Şase G; 40—41; p. 45,1 Dar tovarăşul dumitale, care spui că avu
trei pini? — Nouă bucăţi ar li avut, domnule judecător CL, 1: omite G.

45
2 şese CL, I : şase G; 10 dumneta CL, I : dumneata G; 11 şese CL, I :
şase G; 12 dumneta CL, I : dumneata G; 14 de Întrecut CL, I : de
prisos G; 15 numai o bucată CL, G: o singură bucată I ; 16—17 dumneta
CL, I : dumueata G; 18 pine CL, I : pline G; d-tale CL, I : dumitale G;
22 de întrecut CL, I : de prisos G; 25 Vra CL, I : Vrea G; dumneta CL,
I : dumneata G; 25—26 de întrecut CL, I : de prisos G; 27 pine CL,
I : pline G; dumneta CL, I : dumneata G; 31 bucăţi de pine CL, I :
cinci bucăţi de pline G; 82 dumnevoastră CL, I : dumneavoastră
G; 88 mulţămită CL, I : mulţumită G; 86 de întrecut CL, I : de
prisos G; 38 dumnevoastră CL, I : dumneavoastră G; 40 pine CL,
I : pline G; dară CL, I : dar G.
46
2 judecată CL, G: judecata I ; 8 pini CL, I : plini G; şovăi CL, 1:
şovăie G; 6 pini CL, I : plini G; 8 asemenea CL, G: asemene I ; 9 nu
iubesc CL, I : nu le plac G; li CL, I : le G; 10 şi-n pururea CL, G: şi în
pururea I ; 15 societatea CL, I : lumea G; ar rămînă CL, I : ar
răminea I.

(p. 47) IOAN ROATĂ ŞI VODĂ CUZA

Publicată pentru prima oară în Almanahul societăţii academice

social-literare „România jună", Viena, 1883, p. 29—35, sub titlul
Anecdotă şi datată: „Iaşi, 1882, noiemvrie 13“ , apoi în Convorbiri

242
literare, X V II, 3, 1 iunie 1883, p. 114—117, sub acelaşi titlu, datată:
„Iaşi, 1882, noiembre 13“ , in broşura Două istorioare prea frumoase
din viaţa lui Cuza-Vodă, Craiova, 1887, p. 3-15, sub titlul Moţ
Ion Roată, şi Cuza-Vodă. Anecdotă de Ioan Creangă, datată: „Iaşi,
1882, noiembrie 13“ , iar după aceea în ediţia de la Iaşi, voi. II, 1892,
p. 151—160, nedatată, sub titlul Ioan Roată şi Vodă Cuza, pe care
l-am păstrat şi noi.

Reproducem textul din Convorbiri literare.

D — Almanahul societăţii academice social-literare „România ju n ă "',
CL — Convorbiri literare', H — broşura', I — ediţia Iaşi; V — lecţiuni
stabilite prin conjectură.

P. 47, r. 11 : nu prea ştie multe este perfect sinonim cu nu-i (prea)

dus la biserică, adică „nu ţine socoteală de forme, de lucruri
învăţate din carte şi este, deci, sincer, vorbeşte deschis",
r. 15—16: boieri de toată mina — „boieri de toate felurile",
P. 48, r. 13: dă, învăţaţi nu-s?..., întrebare ironică cu privire la
boierii tineri, trecuţi prin şcoli, unde au învăţat să fie şi
nepoliticoşi cu cei bătrîni.
r. 17: pantalonari — „purtători de pantaloni" (boierii tineri,
spre deosebire de cei bătrîni, care aveau costum oriental),
r. 25—26: una-două, ti tolocănea, mustrîndu-i — „tot timpul
şi foarte repede ( = cît ai zice una-două) îi bătea la cap,
spunîndu-le că greşesc, că nu-s serioşi etc."
r. 32: „dacă n-ai carte, n-ai parte“ — „dacă n-ai scrisoare
( = document, act), n-ai drept la moştenire (sau la Impăr.
ţirea beneficiilor unei întreprinderi in comun)".
P. 49, r. 3: ne scot ei la covrigi — „ne sărăcesc, ne fac să mîncăm
covrigi (în loc de pline)".
r. 7: şi-istau vitele cu dinţii tastele — „n-au ce mînca vitele,
n-are cine le da de mîncare".
r. 9— 10: Las’ pe bătrîni să te descînte — „Lasă pe bătrîni
să-ţi spună cîte ştiu ei că-i bine (ca un descîntec lung şi
repetat)".
r. 22: Tacă-ţi leoarbal — „taci din gură 1“ (leaorbă, sinonim
dispreţuitor al lui limbă; cf. şi fleoancă, fleoarţă etc.).
 r. 23— 24: nit ţi-a lua nime din spate ce ştiu eu — „nu-ţi va
lua nimeni din spate bătaia pe care am să ţi-o dau“ .
P. 50, r. 10—11: Becii un bonjurist c-o mină de învăţătură... — „decît
un tînăr neserios ( = care zice bonjour In loc de bună
ziua), cu puţină învăţătură..."
P. 51 r. 21: feciorii boiereşti — „slugile (de la cîmp ale) boierilor
(logofeţi, vechili etc.).
r. 22: să mă aducă la sapă de lemn — „să mă sărăcească de tot"
(să nu fiu în stare a avea o sapă de fier),
r. 28—30: să se observe întrebuinţarea imperativului (îm-
puşcă-i porcii..., ie-i oile dinapoi... şi du-le la curte) ca
mai expresiv (acţiunea pare că se petrece mai iute) decît
indicativul.

Variante

47
2 care CL: cari D, H , I ; 3 ţării CL, D : ţărei H , I ; 5 Ion CL, D , H :
Ioan I ; sunt C i , D , H : sînt I ; 6 pretutindeni CL: pretutindene D , I :
pretutindine H ; 7 moş Ion Roată CL: moş Roată D , H , I ; 9 gîdilici
CL: gîdiliciu D, H, I ; adică CL, H ; adecă D , I ; 10 scormolea CL:
scormolia D, H , I ; 12 Ion CL, D , H : I o a n /; 12—1 3 se-nvrednicise CL,
D : se învrednicise H , I ; 18 pintre CL, D , I : printre H ; 19 Forăscu
CL, D, H : Forescu I ; Grigore CL, D, I : Grigorie H ; 20 de-alde
aceştia CL: de alde-aceştia D, H , I ; care CL: cari D, H , I ; 21—22 în
toate sărbătorile ascultau CL, D, I : ascultau în toate sărbătorile H ;
23 pănă CL, D, H : pînă I ; 24 dascălii C L ,H : dăscălii D, I ; bisericii
CL, H : bisericei D, I ; 24—25 să le CL: să li D, H , I ; 29 că bună
inimă aveau CL, D, H : că bune inimi aveau I.

48
2 feliul CL: felul D, H , I ; 3 fiind în luptă CL, D, H : fiind
luptă între / ; 5 neamului CL, D, I : numelui H ; 6—7 străină­
tate CL, H : scris streinătate D , I ; 7 cu franţuzească şi nem­
ţească CL, H : cu franţuzască şi nemţască D, I ; 8 guralii CL, D, I :
guralivi H ; 9 nu le CL: nu li D, H , I ; 10 unia CL, D, I : unii H ;
12 cîte le CL: cîte li D, H , I ; 18 le era CL: li era D, H , I ; 16 duelgii
CL, D , H : duielgii I ; 19 împoncişare CL, D : împuncişare H , I ;
20 tineretul CL, D, H : tineritul I ; 24 toatele CL, D, I : toate H ;
aveau CL, D, H : avea I ; 29 ba că „umblaţi cu şurubele, să ne trageţi

244
butucul" CL, H : ba că „umblaţi cu şurubele, să ni trageţi butucul"
D : omite I ; 31 învoială CL, D, H : învoiala I ; 88 străinătatea CL, H :
scris streinătatea D , I ; 33—84 înstrăinat CL, H , I : scris înstreinat D ;
35 risipa CL, H , I : risipa D ; 86 zvîrlind V: scris svîrlind D, CL, H , I ;
37 înstrăinat CL, H , I : scris înstreinat D ; 88 nimernici CL, D, H :
nemernici I ; 39 le e CL, H , I : li e D.

4»
1 ţuhăieşte I : tuhăieşte CL, D, H ; 2 străinii CL, H , I : scris
streinii D ; 4 vorba multă CL, D , H : vorbă multă I ; 6 ce-or
şti CL, D , H : ce-ori şti I ; 7 şi-i CL, D, I : şi H ; 8 le pasă CL,
I : li pasă D, H ; 9 năzdrăvănii V: scris năsdrăvănii D , C L ,H , I ;
10 pe bătrlni CL, D , H : pe bătrînii I ; 11 iaca CL, D, I : iacă H ;
14 Intr-una CL, H , I : Intru una D ; boier CL, H : boieriu D , I ;
15 iaca CL, D, I : iacă H ; Ion CL, D , H : Ioan I ; 16 bunătate
CL, D, H : bunătatea I ; 17 dumirim CL, D , H : dumerim I ; 19
boier CL, D : boieriu H , I ; întî~ipină V: întimpină D, CL, H , I ;
atunci CL, D, I : atunce H ; 19—20 moş Ion Roată CL: moş Roată
D, H, I ; 21 mojicule CL, D, H : mojîcule I ; 22 leoarba CL, D , H :
lioarba l ; 23 ţi-a lua CL: ţ-a lua D, H, 1 ; din CL, D, I : de H ;
24 obrăznicie CL, H , I : scris obrăsnicie D ; 27 pănă CL, H , I : pînă D ;
32 megieş CL, D, H : megieşi I ; 88 răzeş CL, I : răzăş D , |H ; 88
d-nevoastră CL, D, H ; dumneavoastră I ; 88—89 vă fac să huzu­
riţi de bine CL, H : vă fac de huzuriţi de bine D, I ; 41 ne suge C i ,
D, H : ni suge I .

50

1 suntem CL, D, H : sîntem I ; 5 totdeauna CL, D , /.- întotdeauna

H ; 6 mînile CL, D , I : mîinile H ; mojiceşti CL, H : mojîceşti D, I ;
6 —7 horopsiţi I : vinovaţi CL, D , H ; 9 cuconul CL, D, I : coconul
H ; 10 sunt CL, D, H : sînt I ; 15 prieteneşte CL, H , I : prietineşte
D ; 17 dezbateri V: scris desbateri D, CL, H , I ; 19 vetrele CL, I :
vetrile D ,H ; 21 întîmpinat V : întimpinat D , CL, H , I ; 23 Printre
CL, H : Pintre D , I ; 24 iaca CL, D , I : iacă H ; 25 mulţimii CL:
mulţimei D , H , I ; prăjini CL, H , I : prăjini D ; 29 lacrimile CL:
lacrămile D, H : lacrimele I ; 80 feţele CL, D , I : părţile H ; 31 Ion
C L ,D ,H : Ioan I ; 82 meu CL, D , I : omite H ; 33 Ridică-te CL:
Râdică-te D , H , I ; 33 şi spune-mi CL, D : şi spune I ; sfială CL, H :
sfiială D ; sfieală/ ; 34Ţi-a făcut CL: ţ-a făcut D, H , I ; 35 Moş Ion
Roată CL, D, H : Moş Roată I ; 88 citească CL: cetească D, H , I .

245
 ol
6 viindu-şi in sine CL, I : viindu-şi în simţiri D , H ; 12 dumnealui CL:
dumnialui D , H , I ; boier CL: boieriu D , H , I ; 15 necaz CL, I :
năcaz D , H ; deie CL, D , I : dea H ; 18—19 Dar, de cum am ajuns acasă
CL, D , I : Dar, cum de am ajuns acasă H ; 19 meu CL, D : mieu I ;
20 boierului CL, H : boieriului D, I ; feliul CL, D , I : felul H ; 21
Intăi şi-ntăi CL, D , H : Intîi şi-ntii I ; 23 pizmaşi CL, D, H : scris
pismaşi I ; 28—24 făceau toate chipurile sataniceşti CL, D, H : omite
sataniceşti / ; 25 deie CL, D , I : dea H ; 26 ş-apoi CL, D , H : şi apoi
/ ; 27 poată C i, D ,H : poate / (greşeală de tipar); 28 mini CL: mine
D, H, I ; 81 era CL, D, I : e H ; meu CL, D, H ; mieu I ; 83 boieriul
CL, D, H : boierul I.

52
2 ridicat CL: rădicat D , H , I ; 5 Ion CL, D, H : Ioan I ;
6 fişicuri H , I : scris făşicuri CL: fîşicuri D ; napoleoni CL, D, I :
napolioni H ; 9 întîmpină-ţi V: întimpină-ţi D , CL, H , I ; boier
CL: boieriu D , H , I ; 12 Ion CL, D, H : Ioan I ; umplu CL, D , I :
umplură H ; lacrimi CL: Iacrămi D, H , 1 ; 18 mulţămire CL, H , I :
mulţemire D ; 19 mulţimii CL: mulţimei D , H , I ; 21 boierul CL:
boieriul D , H , / ; ţării CL: ţărei D, H , I ; ţi-a CL: ţ-a D , H , I .
 VARIA

POVESTIRI DIDACTICE

Povestirile publicate de Creangă In manualele sale şcolare au un

caracter instructiv. Din toate iese clar la iveală intenţia de a învăţa
pe elevi lucruri folositoare, practice, iniţierea făclndu-se cu ajutorul
unor imagini extrem de atrăgătoare prin umorul sănătos, prin verva
şi mişcarea ce le caracterizează. Autorul foloseşte cu predilecţie dia­
logul, care Întruneşte calităţile unei autentice expresivităţi populare.
Aceste istorioare, fără să aibă întregirea artistică a celorlalte scrieri,
prezintă importanţă pentru definirea profilului etic şi filozofic al
scriitorului.
Pe unul dintre manualele lui Creangă a învăţat literele şi marele
scriitor Mihail Sadoveanu. Datorită interesului trezit depovestirile lui
Creangă, el a reuşit să lege pentru întiia oară sunetele, semnele, să
descopere „cheia de aur“ a Înţelegerii celor scrise: „Cum am ajuns
acasă, m-am gheboşat asupra cărţuliei mele ş-am izbutit tndatăsă scot
din ceaţă Ursul păcălit de vulpe şi Acul şi barosul, povestirile pentru
copii ale lui Creangă, de la sflrşitul vechiului şi uitatului său abecedar.
De-atunci dragostea către marele meu învăţător a rămas neştirbită"1.
Povestirile publicate fără semnătură In manualele şcolare şi repro­
duse de noi tn ediţie au fost atribuite scriitorului pe baza caracteris­
ticilor lor stilistice.

(p. 57) PÎCALĂ

Publicată, fără semnătura autorului, tn diverse ediţii ale manualului

Învăţătorul copiilor:
ed. a IlI-a : învăţătorul copiilor, carte de citit in clasele primare,
cu litere şi slove, cuprinztnd învăţături morale şi instructive, de institu-
1 Mihail Sadoveanu, t n amintirea lui Creanga, Iaşi, Viaţa românească,
colecţia „Pol volante", 1920, p. 7.|

247
lorii: C- Grigorescu, I. Creangă şi V . Răceanu, Iaşi, 1874, partea
a II-a, cap. 10, p. 49—50 (As) ; ed. a IV-a: Învăţătorul copiilor, carte
de cetit in clasele primare, cuprinzind învăţături morale şi instructive,
de institutorii: C. Grigorescu, I. Creangă şi V . Răceanu, Iaşi, 1875,
partea a II-a, cap. 10, p. 49—50 (A 4) ; ed. a V -a: învăţătorul copiilor,
carte de cetit in clasele primare de arnbe sexe, cu litere şi slove, cuprinzind
învăţături morale şi instructive, de institutorii: C. Grigorescu, I . Creangă
şi V . Răceanu, Iaşi, 1878, partea a II-a, cap. 10, p. 52—53 (A s) ;
ed. a V l-a: Învăţătorul copiilor, carte de cetit in clasele primare de
ambe sexe, cu litere şi slove, cuprinzind învăţături morale şi instructive
de institutorii: C. Grigorescu, I. Creangă şi V . Răceanu, Iaşi, 1879,
partea a II-a, cap. 5, p. 70—71 (A ,); ed. a V il-a : Învăţătorul
copiilor, carte de cetire în clasele primare de ambe sexe, cu litere şi slove,
cuprinzind învăţături morale şi instructive, partea I, II şi III, de insti­
tutorii: C. Grigorescu, I. Creangă şi Y . Răceanu, Iaşi, 1883, partea I,
cap. 57, p. 82—83 (A 7) ; ed. a V III-a: Învăţătorul copiilor, carte de
cetit în clasele primare de ambe sexe, cu litere şi slove, cuprinzind învă­
ţături morale şi instructive, de institutorii: C. Grigorescu, I. Creangă
şi V . Răceanu, Iaşi, 1886, partea I, cap. 67, p. 87—88 (A g).
Sigla Y notează lecţiunile stabilite prin conjectură.
Am reprodus textul ediţiei a V U I-a, ultima apărută, tn Întregime,
In timpul vieţii scriitorului. De aceea, în stabilirea textului de bază
şi notarea variantelor, nu am luat în consideraţie ediţia a IX -a:/npă/ă-
toriul copiilor, carte de cetit in clasele primare de ambe sexe, cu litere şi
slove, cuprinzind învăţături morale şi instructive, partea I, de institu-
torii:C . Grigorescu, I. Creangă şi Y . Răceanu, Iaşi, 1891 (B ibi.A cad.
Republicii Socialiste România, cota-II 103.545), deşi pe copertă numele
lui Creangă figurează alături de ale celorlalţi autori. Nu am putut
consulta ediţia a II-a a manualului în discuţie, apărută în acelaşi an,
1871, cu prima ediţie, fiindcă nu am găsit-o în fondurile publice cerce­
tate.
In ediţia a IlI-a, în tot cursul povestirii, la fiecare început de
dialog, se indică personajul care vorbeşte: Neguţitorul şi Picată.
In versiunile ulterioare, inclusiv în textul de bază ales de noi, se
renunţă la aceste indicaţii. Intrucît aceste repetări nu au o semnificaţie
specială, nu le-am notat în aparatul de variante. Dialogurile, care în
textul de bază apar cu pauză şi în continuare, le redăm în redactare
modernă (procedeul l-am aplicat şi la celelalte povestiri).

248
 Var iante

67

2 negustor A a, A 7: neguţitoriu A 3, A t : negustoriu A a, A e; o Negustorul

A s, A 7: neguţitoriul A a: Neguţitorul A t : Negustoriul A a, A a; 6 ne­
gustor A a, A 7: neguţitoriu A 3, A t: negustoriu A t , A a; apropie A a,
A t , A at A at A 7' apropia A 3/ 11 acolo A a^ A 39 A 7> colo A at -44, ^48>
12 negustorului A s, A 7: neguţitorului A a, A t : negustoriului A a, A t ;
18 boiereşti A a, A a, A t , A 7: boireşti A a, A t ; 20 satu-1 A a, A t , A a,
A , , A 7: satu Î M 3;2 2 NegustoruM„, A 7: Neguţitorul .43, .44: Negus­
toriul A a, A a; 26 vină-ncoace .48, .44, .46> A a, A 7: vino-ncoace A a;
27 Negustorul .48, A 7: Neguţitorul .43, .44: Negustoriul .46, A ,; 29
chiămarea .48: chemarea .43, .44, A lt .4e, A ,.

58

1 Negustorul .48, A 7: Neguţitorul .43, A a: Negustoriul A a, A ,; a

rîde ^48, A „ A a, A a, A 7: să rîdă ^43; 18 aş voi .48, A a, A t , A a, A 7:
aşi voi A ,; feliu A a, A a, A lt A it A a: fel A 7; 17 ţapă în A a, A t , A a,
A a, A 7: ţapă-n .43; 18 astea A t , A t : aste .4S, .4S, A a, A 7; fel A a, A 7:
feliu ^43, ^44> ^46i A ,; 19 aşi voi A a, A a, A f , A a, A 7: aş voi A 4; 20
fel ^48, A 7: feliuA a, A 4> .46) A a; 23 Nu mă-nţeleseşi .4„, A a, A t ,
A a, A a: Nu mă-nţăleseşi A 7; 33 Negustorul .48, A 7: Neguţitorul
A a, A t : Negustoriul A a, A a- 35 UI hu! A a, A a, A ,, A 7: UI u! A a,
A a, 36 şi alţii A ai A ai A 4l A a.' şi... ^48, A 7.

59

4 pe cine .48, ^44) A a, A a, A 7: că pe cine .i43; 5 lăutarul A a, A a, A it

A ,, A 7: lăut ar iul A a; 8 Răspunde-mi A a, .44, A a, A a, A 7: răspunde,
odată A a; 14 care încotro A a,A t , A 6, A t , -4,.care-ncotro A a; că atît
e A t, A a, A t , A a, A 7: că aşa e A t; 16 sparie .4,, ,48) A t , A s, A 7;
spărie A a; şi copiii ^48, A t , A a, A t , A 7: şi pe copiii A a; 2 2 -2 3
mă mişc şi mă uit ca toţi ^48, ,44, A a, A t , A 7: mă mişc, mă uit
şi pîşesc ca toţi A a; 24 simţire A a, A 7: simţiri A a, A t , A a, A t ; abia
A *> A 7: abiă A a, A t , A a, A a; 28 puie A a, A a, A it A a, A 7: pue A t ;
80 nascare A a, A a, A a, A a, A t : născare A 7.

249
(p. 60) INUL ŞI CĂMEŞA

Publicată In diversele ediţii ale manualului şcolar învăţătorul

copiilor, de C. Grigorescu, I. Creangă şi V. Răceanu: ed. a IlI-a ,
1874, partea a IlI-a , cap. 17, p. 93—94 (A 3) ; ed. a IV-a, 1875,
partea a IlI-a, cap. 17, p. 91—92 (A ,); ed. a V-a, 1878, partea
a IlI-a , cap. 21, p. 101—102 (A g) ; ed. a VI-a, 1879, partea a Il-at
cap. 10, p. 79—80 (A ,); ed. a V ll-a , 1883, partea a Il-a , cap. 15,
p. 111—112 (A ,); ed. a V lII-a, 1886,parteaI,cap. 74,p. 95—96(Ag) .
Sigla V notează iecţiunile stabilite prin conjectură.
Este tipărită fără numele povestitorului. Reproducem textul
ediţiei a V lII-a.

P. 62, r. 7: Cioprea, nume de persoană (imaginară, poate şi reală,

in sensul că există oameni numiţi astfel). Pare a fi o
poreclă, derivată de la tema ciopr- (cf. ciopor- „turmă“ ,
ciopritor- „butuc înţepenit în contra plutei1*) cu sufixul
patronimic -e(a ) (cf. Costea, Cotea, Haplea etc.). Să se
compare n. fam. Ciopraga.

Variante

60
5 o burueană A 3, Ait A s, A ,: burueană A 3, A ,; 6 buruenele A 3, A 3,
A s, A „ A 7: buruenile A t ; 7 supţirea ^4g, ^4S, A t , A ,: subţirea A t , A s;
18 meliţat ^4g, A 3, A s, A ,, A 7: meliţiat A t (probabil greşeală de
tipar); 19 pozderie V: scris posderie A 3, ^44, A s, A 3, A „ A 3; 22
a toarce A 3, A 4, A 5, A ,, A ,: a te toarce A z; 23 rîşchitor A 3, A 4,
A 7: rîşchitoriu A 3, A s, A e; 27 urzoi A 3, A 3, A ,: urzoiu A 4, A f,
A ,; 29 ca să nu] se hrentuiască urzala A 3, A 7: omite ^4g, A 4, ^4S,
A e; 30 ca să nu se încilcească natra A e, A 7: omite A 3, A4, A s, A 3.6 1

61
1—3 şi, cu ajutorul slobozitorului, al zăvorului şi al lopăţelei, te-au
întins A 3, A 7: şi te-au întins A 3, A 4, A e, A t; 4 de unde se începe
„gura pînzei11 A 3, A 7: omite A 3, A 4, A e, A t; 5 pe ţevi A s, A s, A t : pe
ţevii^4gl 4 4:p e ţ ă v i/l 7;6 ţăvile.Ag, A 3, A 4, A ,: ţevile A 3: ţeviile A 4i
8 iţelor A 3, A 3, A 4, A s, A 7: iţilor A ,; 9—10 Şi iaca aşa te-au prefăcut
A a, A 7: Acum te-au prefăcut A 3, A 4, A s, A 3; 15 burueană A 3, A f ,

250
A t , A ,: burueniţă A s, A k; 17 E i, dragă A a, A a: Hei, dragă Ag, A s,
A a, A-jj 20 fel A a, A 7: feliu A$t Ag, A a, A aj fabrici A%, A g , A^t
A t , A 7: fabrice A a; fel-de-fel A a, A feliu-de-feliu A a, Ag, A t, A a;
26—27 Apoi te caută, ca iarba de leac, să facă la fabrică din tine hîr-
tie A a; Apoi la fabrici te caută, ca iarba de leac, să facă din tine hfrtie
A a, Ag, A a, A t , A 7; 28—29 zise cămeşa A s, A s, A e, A 7: omite A a, A k;
28 apoi toate A a, A s, A t , A 7: apoi mai toate A a, A t; 32 Tocmai aşa,
sorol A a, A a, A a, A f , A ,: omite soro A a; 34 intrată A a, A 7: omite
A a, Ag, A t , A t ; 85—36 Varul, ce-a fost mai înainte? Dar funiile şi
odgoanele? A a, A 4, A s, A „ A ,: Varul, o peatră arsă în foc. Funiile
şi odgoanele, ce au fost odată? Hasnaua şi america ce au fost mai
înainte? Dar oloiul, ce era? A ,; 89gătiiu^4s, A g ,A s, A e, A ,: gătiu^4a.

62
1 grăbiiu ^48, ^44i A s, ^4g, A 7: grăbiu A a; 9 deşălată ^4g, A t , A a,
A ,: deşelată A a, Ag; 12 Poezie populară A a, A a, A 7: Poezie (scris
poesie) poporală A a, Ag, A a.

(p. 63) ACUL ŞI BAROSUL

Publicată, fără semnătură, în următoarele ediţii ale manualului

Învăţătorul copiilor, de C. Grigorescu, I. Creangă şi V. Răceanu:
ed. a IlI-a , 1874,p arteaalV -a,cap. 14,p. 126—127 (A 3) ; ed. a IV-a,
1875, partea a IV-a, cap. 14, p. 125—126 (Ag) ; ed. a V-a, 1878,
partea a IV-a, cap. 17, p. 139—141 (A s) ; ed. a V l-a, 1879, partea
a Il-a , cap. 17, p. 175—176 ( A ,); ed. a V ll-a , 1883,partea a IlI-a ,
cap. 20, p. 220—221 (A ,).
Sigla \ notează lecţiunile stabilite prin conjectură.
Reproducem textul ediţiei a V ll-a , ultima, din timpul vieţii
scriitorului, în care apare povestirea.

P. 63, r. 20—21: „Şede hirbu-n cale şi ride de oale“ . Hîrbul, care-i o

bucată dintr-o oală spartă, „rîde de ea“ , adică un om ne­
însemnat, fără nici o valoare, îndrăzneşte să rîdă de unul
valoros. Cf. ride dracu’ de porumb(r)e negre şi el nu se
vede sau vezi mai bine bîrna din ochiul tău decit paiul
din ochiul altuia.

251
P. 64, r. 6 : te prea Intreci cu şuga, piciule! — „îndrăzneşti prea
mult piciule“ (extinzi „gluma" dincolo de limita permisă).

r. 33—34: „Golătatea incunjură, iar foamea dă de-a dreptul" —

„Goliciunea (adică omul dezbrăcat) se fereşte de ochii
lumii, fiindcă i-i ruşine, pe cînd foamea (adică omul
flămînd) dă de-a dreptul (s-aşează la masă nepoftit, ia
mîncarea altuia etc.) fără nici o jenă, din cauză că -1 îm­
pinge nevoia de a mînca)“ .

P. 65, r. 13: Ia acum ai mai venit de-acasă — „Acuma ai vorbit cum

trebuie" (ai venit de-acasă, nu de Ia circiumă, prin urmare,
ai capul limpede şi spui lucruri cuminţi).

r. 22—23: mi-ţi ajunge dr&guş la căuş — „veţi ajunge să-mi

cereţi ajutorul, să aveţi nevoie de mine". Drăguş este nume
de persoană (deşi ar putea fi interpretat şi ca un diminutiv
de la drag), iar căuş este numele unui vas de lemn în care
se păstrează, de obicei, făina sau cu care se scoate făina din
hambar. Drăguş la căuş însemnează, de fapt, împrumut
de făină din partea celui în nevoie de la cel avut.

r. 25: casă prindeţi la minte — „ca să vă învăţaţi minte,

să vă deşteptaţi" (căci acum sînteţi proşti).

Variante1

11 ni A 7, A ş , A ş , A t : n s A 3; t o i l e A 1, A A, A i , A t : bietele fo i.4 3;s ă A 7,

A $, A 4, A 4: să-i A ş/ 2(1 Şede A 7, A ş , ^ | , A ş . şăde A ş/ 21 să A j , A ş , A ş ,
A ş : să te A ş/ 25 pînă în A 7, A ş , A , : pînă|la A 4: pînă-n A t ; 27
croitor A -,, ^43, A t : croitoriu A ş , A s; 28 Fetele A 7, A , : Dom nişoa­
rele i43, A ş , Aş*

64
4ungher-i47, A t : u n jh iu X 3, A t : ungheriu A ş/ 5 ferarul A „ A 3 , A ş ,
A ş: ferariul ^4S; 7 şezi A 7, A 3, A ş , A t : şăzi A s; 10 ajutorul A -,, A ş ,
A ş , A ş : ajutoriul A s ; 12 nicovală A , , A ş , A ş , A ş : năcovală A 3; 15 dar
A 7: da ^43, ^44, ^45, A , ; 18 vătrarul A 7, ^4S, A ş , A , : vătrariul A s/
18—19 unelte şi maşini de fer A 7, A 4, A s , A t : unelte de fer şi maşine
A ş/ 19 urieşă A 7, A 3, A s: urieşiă A ş , A s; iar A 7, A 3, A s , A t : iară A t ;

252
21 pintre nicovală şi ilău A lt A 6, A t : prin mina mea A 3, A 4; 22
puştile, tunurile ^47l A e: omite A a, A 4: puştele, tunurile A t; 23 Tu
îmi A 7, A 3, A t : Tu-mi A t , A 4; 24—25 de sapă, de secere, de coasă
A „ A t , A t : omite A 3, A 4; 25 Tu îmi A 7, A 3, A 4: tu-mi A f , A ,;
26 eu ţ-oiu spune de cele neapărat trebuincioase ^47, A s, A t:
eu ţ-oiu spune mai mult de neapărat trebuincios A 3, A 4; 27
iar A 7, A 4i A ,: iarăşi A„, A t; 28 i-au A 7,A 4, A 3, A 4: i-a A %; întăi A 7,
A s: întăiu A s, A 4, A a; 29 desculţ A 7, A „, A c, A t : desculţi \A4; 81
întăi .<47, A t : întăiu A 3, A 4, A s; 82 ghiorăiesc A ,, A 4, A t , A ,: gîrîiesc
A 3; 84 iar ^47, ^45l A s: iară A a, A 4; 88 să te A 7, A s, A e: să ne A 3, A 4.

65
1 şezi A 7, ^43, A 4: şăzi A 6, A t; ferarul A lt ,«43, A 4, A s: ferariul A a;
iar A 7, A t , A 6, A 6: iară A 3; 2 şed A „ A a, A t : şăd A f , A 4; croitorul
^47, ^43i ^44i A ,: croitoriul ^4e; telul A 7, A 3,A 4, A a: feliul A s; 8—4
Croitorul ^47l ^43l ^44, A t: Croitoriul ^4S; 5 ferarul ^47, ^43, A 4, A t :
ferariul A a; rădică A 7, A ,: ridică ^43, A 4, ^45/ croitorul ^47, A a, A 4,
A ,: croitoriul ^45/ 6 ferarul A 7, A a, ^44, A a: ferariul A a; 7 laşa A 7, A a,
^44: lăsa ^45i ^4e; 7—8 la copiifi] de copii[i]săi V: la copii de copii săi
A a, A 7: la copiii săi A t , A a: la copii de copiii săi A t : 1 ® ~ Ş - a p o i
încă una: cine dintre aceşti doi meşteri e mai grebănos şi mai gubav?
Ferariul meu, ori croitoriul tău? A 7: omite A a, A t , A s, A t; 22 C-apoi
atunci A 7, A s, A 4: C-atunci A a, A t; 28 nicovala A 7, A a, A t: năcova-
la A 3: nicovală A t ; ţinăA 7, A 3, A t , A §: ţinea A s; 24 iar A 7, A a:
iară A t, A f , A t; vă voiu A ,, A a, A 4, A 6: vă voi A s.

(p. 66) URSUL PÎCILIT DE VULPE

Publicată, fără semnătură, în numeroasele ediţii ale manualului

Metodă nouă de scriere şi cetire pentru uzul clasei I primară, de insti­
tutorii: I. Creangă, C. Grigorescu, G. Ienăchescu, N. Climescu,
V. Răceanu şi A . Simionescu — ed. a X H -a, 1878, partea a IlI-a,
cap. 43, p. 66—67 (Eu) ; ed. a XVI-a, 1882, partea a IlI-a , cap. 42,
p. 66—67 (E u ); ed. a X lX -a , 1886,partea a III-a, cap. 44, p. 67—68
(Ew) ; ed. a X X -a , 1887, partea a III-a, cap. 42, p. 66—67 (Ea#) ;
ed. a X X I-a , 1889, partea a III-a, cap. 49, p. 79—81 (Ett).

253
 Sigla V notează lecţiunile stabilite prin coqjectură.
Reproducem textul din ediţia a X X I-a. Cronologia am stabilit-o
tn funcţie de ediţiile pe care am reuşit să le găsim din bogata serie
a acestui manual (luînd tn consideraţie numai ediţiile apărute tn
timpul vieţii scriitorului): ed. a Il-a, 1868; ed. a V l-a , 1872; ed. a
V U I-a, 1874; ed. a IX-a, 1874; ed. a X II-a, 1878; ed. a XVI-a, 1882;
ed. a X lX -a , 1886; ed. a X X -a, 1887; ed. a X X I-a, 1889.
Nu am văzut ediţia a X-a a manualului, în care s-a publicat prima
dată povestirea (exemplarul nu se găseşte tn fondul B ibi. Acad.
Republicii Socialiste România).

Unii comentatori au criticat includerea acestei povestiri tn opera

lui Creangă. Lucian Predescu susţine că este scrisă de C. Grigorescu,
tntructt in ediţia a X-a a manualului Metodă nouă, „anecdota e iscă­
lită cu literele: C. Gr.“ x
I. Cremer, tn anexa intitulată In legătură cu manualele „Metoda
nouă“ şi „Inoăţătoriul copiilor**, dovedeşte netemeinicia afirmaţiilor
lui L. Predescu, demonstrtnd convingător că istorioara aparţine scri­
itorului. In toate celelalte ediţii ale manualului povestirea nu mai
are această semnătură, iar cercetarea lucrărilor tipărite de C. Grigo­
rescu face evidentă imposibilitatea unei colaborări literare, artistice>
a acestuia. De remarcat că niciodată C. Grigorescu n-a afirmat că
povestirea i-ar aparţine3.

P. 67, r. 2 : bine...şor, cu puncte de suspensie, care arată, de fapt,

că vocala imediat precedentă trebuie rostită foarte prelun­
git şi cu o anumită intonaţie, spre a imita pronunţarea
cuvîntului aşa cum apare ea tn situaţia dată (vulpea se
dă jos încet, deci „prelungit", ca să nu fie simţită).
r. 5: ta...re(-i mai era foame I) ş i r . 9: ta...rel (mi-i p oftă !),
aceeaşi explicaţie pentru semnul grafic aici tn discuţie,
care, de astă dată, exprimă intensitatea foamei, respec­
tiv a poftei. Vezi Stilistica... cit., p. 58.
P. 68, r. 9: sări deie de cheltuială — „s-o bată“ (loviturile stnt
comparate cu banii).*

‘ Lucian Predescu, Ioan Creangă, Opere, voi. I I , Buc., 1932, p . 155.

* I. Cremer, Scriitorii noştri clasici şi problemele şcolii, Editura de stat didac­
t i c i şi pedagogici, 1956, p. 233—234.
•Cf. C. Grigorescu, Răspuns unui calomniator, tn Şezătoarea, V II, 11, 1903,
p. 193—196 şi Ion Creangă şi Gheorghe Ienăcltescu, preot. In revista Ion Creangă,
I I , 12, decembrie 1909, p. 315—324.

254
 Variante

66

2 vulpile * 1. * u , B » , Eso: vulpele EX2; 6 sub o tufă E2U E x2, Elt,

E20: după o tufă Ext; 7 Şăzînd E21, EX2, E12, E20: Şezînd E lt; 8 peşte
E2Xi Exl, , E2Qt peşte sărat E X2; rădică puţin E2X, Ex9, E 2 2 , E^z
rîdică E 12; 12 Şi îndată E 21, E lt, Elt, E2a: Şi-ndată E12; 19 aici
E2ii EX2, E u, E22: aice Ex2; 20 nevestei mele E2X, E 22, E29, E 29z
omite mele E 12; 27 şi început E 2X, Elt, Ext, Et0: şi-nceput E lt; 28
din car jos E21, E lt, EXi, E2t: jos din car E 12.

67

6 şi tncepe a E21, E xt, E lt, E20: şi-ncepe-a E 12; 8 bună V: buna E1%
E lt, Elt, E 2lt, E tl; 12 aşa de poftă E2X, E22, E X9 , ^ k *' aşa de poftă,
după cum zici E „ ; 16 rînji dinţii E tl, E lt, Ext, E20: rînji puţin dinţii
Elt; 17 da’ E21, F l2, Elt, E2t: dar E u ; pe unde nu-ţi e voia En , Ext,
Elt, E29: unde nu ţi-i voia E 12; 19 desară E21, Eu , Elt, E 20: la noapte
Elt; 20 vîrî-ţi E21, Ext, E u , E 29: vîră-ţi E X2; 24 nemaizicînd E21,
E u, Elt, E20: nu mai zice E 12; aleargă-n E21, Ext, E lt: cialeargă-n
E12: alergă-n E 20; 27 începuse a bate E tii E u , E u, E „ : începu să
bată răce rece E\t* ^ 20/ îngheţa ^ 211^ 16* $ 1 9 *
Ei0: de-ngheţa En ; 28—29 îngheaţă E2l, E u , &u, Elt: îngheţă
29 zdravăn V: scris sdravăn EX2, Ext, E u, E t0, E21; 23—24 De la O
vreme, ursul, nemaiputînd E2X, Elt, E lt, E 2 Ursul nemaiputînd E12.

68

1 Hei E 2 i , E u , E 29z Ei E12, EX9; Dar E 22, E u , E u, E 29z Da E 22> 2

peşti E2i , E X2, E u , E u ' peşte E29j 3 răpede E 2X, EX2, E u, E 2q• repede
E u ; 0 ursul E 2 i , E u , E29z el E X2, EX2; să încapă E2X, E u, E29z să-ncapă
E u , Eu ; 1 el E22, E u , E22z ursul E X2, E X2; 7—8 şi începe a E 2 i , E u ,
E u ,E 20: şi-ncepe-a 8 cotrobăi Etl, E u , E u , E 2 0; scociorî E12; 9 Şi
să-i deie de cheltuială E21, E u , EX2, E2a: omite E u ; cînd apuca ursul
E2\, E u , E u , E29z cînd ursul apuca E^2j 14 năcăjit E 21 , Eu, E u, Eto'
necăjit Ext; 16 a rămas ursul pîcîlit Etl, E xt, E u, Ei0: a rămas ursul
făr’ de coadă şi pîcîlit Ext.

255
 VERSURI ORIGINALE

Poeziile publicate in manualele şcolare sînt compuneri uşoare şi

naive, in care intenţia moralizatoare şi didactică, cerută de natura
unui manual şcolar, este evidentă. Ele au o însemnătate infimă in
cadrul operei literare a scriitorului.

(p. 71) PĂSĂRICĂ IN TIMPUL IERNEI

Poezie publicată in diverse ediţii ale manualului Metodă nouă

de scriere şi cetire:
ed. a Il-a : Metodă nouă descriere şi cetire pentru uzul clasei I pri­
marii, de institutorii: I. Creangă, C. Grigorescu, G. Ienăchescu,
N. Climescu, V. Răceanu şi A. Simionescu, Iaşi, 1868, partea a IlI-a,
cap. 30, p. 59 (E ])i ed- a V l-a : Metodă nouă de scriere şi citire pentru
uzul clasei I primară, de institutorii: I. Creangă, C. Grigorescu,
G. Ienăchescu, N. Climescu, V. Răceanu şi A. Simionescu, Iaşi, 1872,
partea a IlI-a , cap. 33, p. 62 (E „); ed. a V lII-a : Metodă nouă de scriere
şi citire pentru uzul clasei I primară, de institutorii: I. Creangă, C. Gri­
gorescu, G. Ienăchescu, N. Climescu, V . Răceanu şi A. Simionescu,
Iaşi, 1874, partea a IlI-a , cap. 33, p. 62 (E8) ; ed. a IX -a: Metodă
nouă de scriere şi cetire pentru uzul clasei I primară, de institutorii;
I. Creangă, C. Grigorescu, G. Ienăchescu, N. Climescu, V. Răceanu
şi A. Simionescu, Iaşi, 1874, partea a IlI-a , cap. 33, p. 62 (E » ); ed. a
X ll-a : Metodă nouă de scriere şi cetire pentru uzul clasei I primară,
de institutorii: I. Creangă, C. Grigorescu, G. Ienăchescu, N. Cli.
mescu, V . Răceanu şi A . Simionescu, Iaşi, 1878, partea a IlI-a , cap.
33, p. 61 (Elz) ; ed. a X V I-a: Metodă nouă de scriere şi cetire pentru
uzul clasei I primară, de institutorii: I. Creangă, C. Grigorescu,
G. Ienăchescu, N. Climescu, V. Răceanu şi A. Simionescu, Iaşi,
1882, partea a IlI-a , cap. 32, p. 61 (E1S) ; ed. a X lX -a : Metodă nouă
de scriere şi cetire pentru uzul clasei I primară, de institutorii:
I. Creangă, C. Grigorescu, Gh. Ienăchescu, N. Climescu, V . Răceanu
şi A . Simionescu, Iaşi, 1886, partea a IlI-a, cap. 32, p. 60 (Eu,); ed. a
X X -a : Metodă nouă de scriere şi cetire pentru uzul clasei I primară,

25 6
Ion Creangă în 1889. Portret în ulei de V. Muşneţeanu.
Mormîntul scriitorului din cimitirul Eternitatea, Iaşi
de institutorii: I. Creangă, C. Grigorescu, G. Ienăchescu, N. Climescu,
V. Răceanu şi A. Simionescu, Iaşi, 1887, partea a IlI-a, cap. 31, p. 60
(E î0) ; ed. a X X I-a: Metodă nouă de scriere şi cetire pentru uzul clasei
I primară, de institutorii: I. Creangă, C. Grigorescu, G. Ienăchescu,
N. Climescu, V. Răceanu şi A. Simionescu, Iaşi, 1889, partea a IV-a,
cap. 37, p. 72 (Esl).
Sigla T notează lecţiunile stabilite prin conjectură.
In toate ediţiile cunoscute nouă poezia poartă semnătura povesti­
torului.
Deoarece n-am putut avea seria completă a ediţiilor acestui
manual şcolar, pentru stabilirea variantelor, am comparat numai
textele ediţiilor existente în fondurile publice cercetate de noi.
Reproducem, ca bază, textul ediţiei a X X I-a .

Variante
71
10 zburlită V: scris sburlită Et , Et , EB, E t, E12, En : scris sbîrlită
Elt, Elt, E 20; 12—17 Pe Ia drum mîncarea-şi cată, / Sărmănica
păsărea. / Dumnezeu care-a făcut-o / Pe dînsa, ca şi pe noi, / O nutreşte
ş-o-ncălzeşte,/El o scapă din nevoii E tl, Elt, E19, f?î0: Pe la drum
mîncarea-şi cată,/Nimeni nu-ngrijesc de ea!/Dumnezeu care-a creat-o
/Pe dînsa, ca şi pe n oi,/ O hrăneşte ş-o-ncălzeşte/ El o scapă din
nevoi E t : Pe la drum mîncarea-şi cată, / Nimeni nu-ngrijesc de eal /
Dumnezeu care-a creat-o/ Pe dînsa, ca şi pe noi, / O nutreşte ş-o-ncăl­
zeşte/ El o scapă din nevoi E t , Eg, E g, E lt.

(p. 72) NU LUCREZI, N-AI CE MlNCA

Publicată în Învăţătorul copiilor: ed. I, 1871, cap. I, p. 33 ( A j ) ;

ed. a IlI-a, 1874, partea I, cap. 22, p. 23 (As) ; ed. a IV-a, 1875, partea
I, cap. 22, p. 23 (A4) ; ed. a V-a, 1878, partea I, cap. 23, p. 26 (A5) ;
ed. a V l-a, 1879, partea I, cap. 26, p. 35 (A ,); ed. a V H -a, 1883
partea I, cap. 25, p. 40 (A 7) ; ed. a V U I-a, 1886, partea I, cap. 25^
p. 41 (A e).
In toate ediţiile manualului poezia poartă semnătura: „I. Creangă".
Reproducem, ca bază, textul ediţiei a V U I-a. Iată puţinele deosebiri
dintre diferitele ei versiuni.

257
17 — Ion Creangă — Opere voi. n
 Variante
72
După p. 5: Ştiţi Dumnezeu' ce a dat/ Omului, cind l-a creat?/
Membre bunen-dămtnoase,/Creeri în cap de ajuns ;/Minte, graiu,
simţiri, virtute,/ Toate-n el perfect le-a pus A lt A { , A s: Ştiţi
Dumnezeu ce a d a t/ Omului, cînd l-a creat?/ Membre bune-nde-
mănoase,/Creieri in cap de ajuns;/M inte, grai, simţiri, virtute,/
Toate-n el perfect le-a pus A s: Ştiţi Dumnezeu ce a d at/ Omului,
cînd l-a creat?/ Membre bune îndămînoase,/ Crieri în cap de
ajuns;/ Minte, graiu, simţiri, virtute,/ Toate-n el perfect le-a pus
A e: în redactările ulterioare (A7, A s), aceste versuri au fost lăsate
la o parte.

(p. 73) IA I CLOPOŢELUL SUNĂ

Poezie cu conţinut pur didactic publicată în diversele ediţii ale

Învăţătorului copiilor: ed. I, 1871, cap. III, p, 86 (A ţ); ed. a IlI-a,
1874, partea a IlI-a , cap. 23, p. 99 (A s) ; ed. a IV-a, 1875, partea a
IlI-a , cap. 23, p. 97 (A4) ; ed. a V-a, 1878, partea a IlI-a, cap. 27,
p. 107 (A 6) ; ed. a V l-a, 1879, partea a IlI-a, cap. 10, p. 168 (A *);
ed. a V II-a, 1883, partea a IlI-a , cap. 13, p. 211 t-212 (A 7) .
Sigla V notează lecţiunile stabilite prin conjectură. Poezia poar­
tă semnătura povestitorului.
Reproducem textul ediţiei a VII-a.

Variante

78
8 Dînd sămnalul de pornire A 7: A dat semnul de pornire A t , A t , A f:
A dat semnalul de pornire A t; 8 ora A 7, A x, A t : oara A t , A t; 11 Călă­
torul A 7f A t: Călătoriul A t , A t , A s; 14 zboară V: scris sboară A t ,
•A*> A 7.
74
80—88 Iaca mintea omenească/ Apa, focul a-njugat,/ Şi de-atunci cu
înlesnire/Ţări cu ţări mina au dat A 7, A t: Iaca mintea omenească,/
Plnă unde a ajuns:/ A ajuns ca să domnească,/ Pin* şi colo-n aer sus
A t: Iaca mintea omenească/Plnă unde a a ju n s:/A ajuns ca să dom­
nească/ Pin’ şi colo-n cer sus A t , A t , A f .

258
 POEZII POPULARE

(p. 77, 78) CIND ERAM ÎN FLOAREA MEA. MIELUŞICA

Publicate In Contemporanul, Iaşi, 1 , 11,1 decembrie 1881, p. 431—

433. In cazul primei poezii, deşi nu se arată că e „auzită" de la cineva,
este evident că avem a face cu o poezie populară, cum dovedeşte,
între altele, şi faptul că pe aceeaşi pagină şi, în continuare, pe urmă­
toarele două pagini apare, fără nici o întrerupere (afară de titlu),
Mieluşica, despre care Creangă spune: „Auzită în «spitalul Brînco-
vinesc» de la «Mama Balaşa», o gardiancă bătrînă, de locul ei din
Craiova". Poeziile poartă, la sfîrşit, semnătura: „ I . Creangă". Pe
amîndouă le-am transcris din Contemporanul.

P. 77, r. 2: în floarea mea aminteşte de floarea olrstei, epoca de

înflorire, de dezvoltare maximă a calităţilor unei fiinţe.

(p. 81) BRATU

Publicată în Contemporanul, Iaşi, 1 , 1 2,1 ianuarie 1882, p. 483—

485, cu menţiunea, la sfîrşit: „Auzită tot de la «Mama Balaşa», cu
data: „Bucureşti, 1881, septemvrie" şi este semnată: „ I . Creangă"
(F ). A fost retipărită în ediţia de la Iaşi, voi. II, 1892, p. 180—184
(I ). Noi am reprodus textul din Contemporanul, faţă de care cel din
ediţia Iaşi diferă prea puţin. Ca de obicei, am respectat cu stricteţe
textul, chiar acolo unde apar inconsecvenţe, de regulă fonetice, dato­
rite, cele mai multe, faptului că povestitorul n-a înregistrat (şi nici
nu putea înregistra) întocmai particularităţile munteneşti ale „Mamei
Balaşa".
La moldovenismele culegătorului s-au adăugat, cu siguranţă,
acelea ale zeţarului. Iată deosebirile dintre cele două variante.

259
 Variante

81
fi at F : hat 7; călare F : calare I ; 7 Cu cinci coade pe spinare F : Cu
cozile pe spinare 7 ; 9 Cunjuratâ F : Cunjurate 7; 15 Ploscariului F :
Ploşcarului 7; 18 Şelariului F : Sălarului 7 ; 17 Cu sora lor Dobrica
F : Cu soră-sa Dobriţa 7 ; 20 că adormea F : c-adormea 7 ; 21 neică F :
Neico 7 ; 26 Nici o F : Nici-o I ; 27 neică F : neică 7.
82
82 Neică, flintişoara mea F : Neico, flintuliţa mea I ; 40 Ori tu,
mări, tot tăiat .F/gOri de ea să fii tăiat 7 /42 Bălaurean F : Bălăurean
7 ; 48 sunt F : sînt 7 ; 45 Că-s F : Ci-s 7; 46 vedă F : vedea 7 ; ce-oiu
F : ce-am 7 ; 47 Dobrica F : Dobriţa I ; 48 Ea F : Iar I ; 49 zice-aşa
F : zice aşa 7 ; 58 poala-1 F : poală-1 7 ; 55 Ea de stlnga-ngenun-
chea F : Ea de sirgu-ngenunchea 7 ; 58 dobora F : doboria I ; 69
Ceialalţi F : Ceilalţi 7.

88
72 La pîinariu F : La piinar 7 ; 77 Ş-un amînoraş F : Şi un aminăraş
7 ; 80 Şi toţi vinovaţi scăpa F : Vinovaţii toţi scăpa I ; 81 Şi plnea
că li-o-mpărţea F : Şi pîinea că li-o Împărţea I ; *97 fărtme-1 F :
fărăme-11 ; 101 arăta F : arata I ; 106 Cu părinţii lingă ea F : omite I .

(p. 84) LINA CĂTĂLINA

Publicată In Convorbiri literare, X V , 10,1 ianuarie 1882, p. 383—

384, cu următoarea Însemnare a lui Ion Creangă In josul p. 383: „Auzit
tn «Spitalul Brlncovenesc» din gura unei bătrine gardience, numită
«Mama Balaşa», fără ştiinţă de carte, care spunea că şi ea l-a auzit
In copilărie de la un moş al ei din Craiova, de unde era şi «Mama
Bălaşa». Bucureşti, 1881, septembre“ . Poezia este semnată:
„ I . Creangă".
Am reprodus Întocmai textul, care, după cit am putut constata;
n-a mai fost retipărit decit tîrziu, după moartea povestitorului, in
unele dintre ediţiile operei sale.

260
 A R T IC O L E

(p. 91) MISIUNEA PREOTULUI LA SATE

Publicat în Noul curier român (director Scipione Bădescu), Iaşi, I,

2 5,19februarie 1872,p. 1 — 2(NCR),şiretipăritde[Hasdeu în Columna
lui Traian, III, 10, 7 martie 1872, p. 78—79 (CT).
In ambele periodice, acest articol este semnat „Preotul I. Creangă"
şi trebuie, deci, considerat ca aparţinind povestitorului nostru, în
ciuda numeroaselor particularităţi de limbă şi stil, care ne-ar îndrep­
tăţi, poate, să-i punem la îndoială paternitatea.
Am reprodus textul din ziarul lui Bădescu, pentru că cel din Co­
lumna lui Traian are o ortografie puţin accesibilă.

Variante

91
3 păstoriul NCR: păstorul C T ; 4 un tată iubit, un părinte bun NCR:
un tată iubit şi bun CT; 6 proclamat părinte NCR: părinte C T ; 7—9
ce cu mîndrie şi dragoste se numesc ei singuri copii[i] lui, dîndu-i
toată stima ce se cuvine unui părinte? NCR: cari cu mîndriă şi dra­
goste se numesc ei singuri — copii ai lui? C T; 10 întăi TVCR; întăiu
CT; 11 cariera sa NCR: omite sa C T; blîndeţă NCR: blîndeţe C T;
18 niciodată NCR: omite CT; 15 cele bune NCR: omite C T; 17—19
să ştie profita repede şi in mod raţional de această favorabilă
împrejurare NCR: să ştie profita răpede de asta C T; 19 temelie NCR:
temelia C T; misiunei NCR: misiunii C T; 20 conducător şi părinte
al poporului N CR: conducător al poporului C T; 25 totodată NCR:
totdodată C T; aceste NCR: cele C T; 26 bun NCR: blînd CT;
conştienţios NCR: conştiinţios C T; 27 judecător N CR: giudecător
C T; 27—28 Aceste trei calităţi posedate NCR: Cu aceste trei cali­
tăţi CT; 28 misiunei NCR: misiunii CT.

92
2 astfel NCR: astfeliu CT; 8 să -le NCR: să-i CT; 6 această
NCR: astă C T; de-a rîndul NCR: d-a rîndul C T ; 8 el este
N CR: el e C T; 10 ca să NCR: omite ca C T ; această N CR: omite
C T ; 11—12 cari se vor simţi foarte onoraţi prin astă manieră

251
părinţească şi obligatoare NCR: omite CT; 13 Această intrare a sa
în casele poporului NCR: Astă intrare C T; 14 învăţături NCR:
învăţăture C T ; 16 frumuseţele NCR: frumuseţile C T; 18 incunjoară
NCR: încongioară C T; 20 apoi NCR: omite C T; 24 aceste NCR:
acestea C T; 25 de-a N CR: d-a C T; 26 dumineca N CR: în dumineca
CT; 84 aceasta N C R : asta CT; 85 Astfel apoi NCR: Astfel dar C T;
86 îmbrăcaţi N CR: îmbrăcaţi CT; 40 le-a NCR: li-a C T; 41 între-
rupţie: scris întreruptie N CR: întrerupere CT.
93
1 liturghiei NCR: liturgiei CT; 8 cam astfel NCR: astfeliu CT; 4 Is.
NCR: Isus C T ; 12 într-ajutor NCR: într-agiutoriu CT; 15—16 hărni­
cia şi cinstea voastră, toţi NCR: hărniciă şi cinste, toţi CT; 18 le
NCR: li CT; 19 ceti NCR: citi CT; 23 nimica NCR: nemica CT; 28
îngrijască NCR: îngrijească CT; 30 gospodăriile N CR: gospodăriele
CT; 81 iconomiei NCR: economiei CT; 84 azvîrle V: scris asvîrle
NCR, CT; lenevirei NCR: leneviei CT; 87 de a NCR: a CT; 88
ocîrmuire NCR: cîrmuire CT.
94
8 îmi NCR: mi CT; liturghie NCR: leturghiă CT; 10 atrăgătoare
NCR: atrăgătoariă CT; preotul NCR: omite C T; 11 deie NCR:
dea CT; 12 învăţături NCR: învăţăture C T; 18 viilor NCR: vielor
C T; în conversaţie NCR: omite C T; 15 populare NCR: popolare C T;
17 junii şi junele NCR: giuni şi giunele CT; 18 educaţie NCR: educa-
ţiune C T; căsătorie N CR: căsătoriă CT; 19—22 Apoi să le arate
stricăciunea ce provine din beţie, pentru care scop să le aducă
esemple prin cari să desfăşure şi mai mult degradarea şi nenoroci­
rea ce provine din beţie, din acest viţiu odios, care N CR: A p o i să le
arăte stricăciunea ce provine din beţie, pentru care scop să le
desfăşure, prin esemple, degradarea şi nenorocirea ce se nasc din
acest viţ odios, ce C T; 23—24 curat NCR: cel curat CT; 80 vizita
V: scris visita NCR, CT; 27 prefera NCR: preferi CT; nobile NCR:
omite CT; duminecale NCR: dominicale CT; 28 unul NCR: unii
CT; 80 această NCR: astă CT; 82 învăţături NCR: învăţăture CT;
84 mrejea N CR : mregea CT; 41 este NCR: e CT.
95
4 obstacolele N CR: obstacolii C T; neapărat N CR: omite C T;
5—6 Cele mai puternice obstacole N CR: cei mai puternici obsta­
col! CT; 7 ovrei NCR: evrei CT; carii NCR: cari C T ; 8—9 Natural,
căci NCR: omite C T; 10—11 orbie sufletească şi imoralitate NCR:

262
orbiâ sufletească CT; 11 asemenea obstacole NCR: asemeni obstacoli
C T ; 12 a NCR: al CT; 16 asemenea N CR: asemeni C T ; 18 gospodărie
NCR: gospodăriă C T; 19 asemenea NCR: aceste CT; 20 Aceasta
NCR: Asta C T; 21 Deie NCR: Dea C T; urgent NCR: urginte C T;
23—24 ardet Ucalegon NCR: ardet Phlegon CT; 25 suficientă NCR:
suficiinte CT; poziţie NCR; Poziţiune CT; 28 jos NCR: gios CT;
aceea NCR: omite CT; 29 aceasta NCR: asta CT; 80 ţării NCR:
ţărei CT.

(p. 96) IEZUITISMUL IN ROMÂNIA

Publicat, ca şi articolul precedent, în ziarul Noul curier român, I,

46, 8 aprilie 1872, p. 1—2, sub semnătura „Pr. I. Creangă", de unde îl
reproducem.

(p. 100) ÎNTlMPINARE LA CRITICA DOMNULUI

I. NĂDEJDE ASUPRA PĂRŢEI ŞTIINŢIFICE
DIN CARTEA DE CETIRE „INVĂŢĂTORIUL COPIILOR"

Publicat în Contemporanul, Iaşi, I, 8, 16 octombrie 1881,

p. 278—279, de unde îl reproducem.

In anul 1871, în colaborare cu colegii săi, institutorii C. Grigorescu

şi V. Răceanu, Creangă scoate un nou manual şcolar: Învăţătorul
copiilor, carte de cetit tn clasele primărie, cu litere, slove şi buchi, cuprin-
zind învăţături morale şi instructive, care s-a bucurat, ca şi Metoda nouă,
de o mare răspîndire, tipărindu-se în mai multe ediţii, mereu revăzute
şi îmbunătăţite.
Presa literară a epocii l-a primit favorabil. Eminescu, în Timpul
(V, 102, 7 mai 1880), face o caldă prezentare manualului.
Noutatea cărţilor didactice scrise de Creangă, interesul cu care
erau primite şi epuizarea lor rapidă rezultă în mod elocvent dintr-o
scrisoare trimisă scriitorului de un prieten:

263
 „D-lui profesor I. Creangă, Iaşi
(Adresa: D. Berar, str.... 12)

Dragă Creangă,
Văd că oftigeşte omul, pînă ce... tot nu poate pune mina pe o
carte d-ale tale. Ioaniţiu n-are decit cîteva exemplare din Metodă.
Am comandat 5 Învăţătorul copiilor prin el acu o săptămină, şi
am reuşit a nu priimi încă. Fii dar bun a-mi expedia încă azi, la adresa
mea, 1 exemplar Înv. copiilor.
După mine, cartea ta întrece pe toate de aici, totuşi îi doresc per­
fecţionare în 4 sensuri: 1 — dacă e scriptolegă, trebuie să înceapă
numai cu slovele scrisă, şi cînd le-a isprăvit, să treacă la cele de tipar;
2 — nuanţele lui ă şi i (S, â, â) ar trebui lăsate la urmă; 3 — cuvintele
să nu fie tăiate, ci fiecare linie să sfîrşească cu un cuvînt întreg; 4 —
mai multe poezii naţionale şi fabule.
Salutări, Berar
Gara Tlrgovişte"*1

In timpul vieţii lui Creangă s-au tipărit opt ediţii din această
carte. Cea de a noua ediţie a apărut în felul următor: partea a Il-a în
1889, partea a IlI-a în 1890, şi partea I în 1891. Aprobarea manualului
de către minister, autorii au obţinut-o cu întîrziere. Au trebuit să
revină mereu cu cereri®.
1 Ms. 3.757, t. 49 (carte poştală).
1 Una datată: 22 mai 1872, alta din 29 noiembrie 1872, tn care se arată că,
fiind epuizată prima ediţie, s-a tipărit şi a doua ediţie şi se cere din nou «apro­
barea cuvenită pentru a servi ca carte didactică in clasele primare", cu precizarea
că la viitoarea ediţie autorii vor aplica noua ortografie. In această cerere găsim
o preţioasă informaţie: „Văzind insă că ediţiunea I este desfăcută In total şi In
speranţa că cartea va fi aprobată, am tipărit a doua ediţiune, care a apărut de
sub presă tot tn acest an“ . Deci primele două ediţii din Învăţătorul copiilor au
apărut In anul 1871.
La 20 decembrie 1872, autorii primesc, din partea Comisiei pentru cerce­
tarea cărţilor didactice care examinase cartea, răspunsul că manualul „însuşeşte
multe calităţi care o ar recomanda", dar trebuie să i se aducă o serie de m odificări,
şl anume: aplicarea noii ortografii oficiale, corectarea unor exemple din partea
cu cm ţin u t ştiin ţific, Înlăturarea cuvintelor dialectale sau explicarea lor pentru
a putea fi 1i ţ i i '33 de toţi elevii etc. Concluzia raportului sună: „tm plinindu-se
cu conştiinciozitate aceste condiţluni, cartea menţionată promite a fi de mare
utilitate pentru copiii din clasa IV primară".
La 17 februarie 1874 autorii cer din nou aprobarea cărţii. Totodată ei solicită
m ljloice băneşti din partea Societăţii pentru învăţătura poporului român:
„ \ ’, ’ i3tă "arte, do noule preşedinte, a apărut pînă acum In două ediţiuni, In număr
de 12 mii exen olare" ... „A.mbele ediţiuni au fost tipărite cu mijloace streine".
Totodată dau asigurări că vor face toate modificările necesare.
în procesul-verbal din 31 martie 1874, I. Darzeu, P. Poni şi A..D. Xcnopol
semnează admiterea manualului. (Documentele amintite le-am cercetat In ediţia
Ion Creangă, Documente, B u c., E .P .L ., 1964, p. 229.)

264
 Cartea primeşte aprobarea oficialităţii abia în 1874, şi se tipăreşte
cu sprijinul Societăţii pentru învăţătura poporului român1.
Este evident că toate aceste amînări au drept cauză şi destituirea
lui Creangă din învăţămînt, în urma conflictului cu autorităţile bise­
riceşti. Aprobarea se obţine în anul cînd, prin plecarea lui Cristian
Teii din fruntea Ministerului, Creangă este readus la catedră.
în prima ediţie, Învăţătorul avea patru capitole. Pe urmă, mărin-
du-şi conţinutul, a apărut în trei părţi distincte.
Manualul, întocmit cu destulă grijă, are un conţinut variat, cu
bucăţi de citire atît literare, cît şi ştiinţifice. Aici se tipăresc pentru
prima dată povestirile Picală, Inul şi cămeşa, Acul şi barosul2, A fost,
a fost, dacă n-ar fi fost, nu s-ar povesti3, de o incontestabilă valoare lite­
rară, care anunţă marea creaţie a scriitorului nostru. Tot aici apar şi
poezioarele scrise şi semnate de Creangă: la t clopoţelul sună, Nu
lucrezi, n-ai ce mlnca. El mai cuprinde o serie de lecţii cu conţinut de
cultură generală, unele bucăţi de îndrumare pentru activitatea prac­
tică, precum şi numeroase strigături, cîntece, poezii populare, fabule
etc.
Manualul nu se ridică însă la un nivel didactic şi artistic deosebit,
fiind mai puţin reprezentativ pentru activitatea pedagogică a lui
Creangă. Învăţătorul e alcătuit de el numai în ceea ce priveşte partea
literară, cea ştiinţifică fiind scrisă de C. Grigorescu şi V. Răceanu.
Multe dintre bucăţile de lectură au un caracter moralizator sărac şi
sînt înţesate de neologisme. Cît despre materialul ştiinţific, acesta
este, în parte, necorespunzător şi adesea confuz.
Cu toate aceste lipsuri, cartea a fost apreciată, avînd reale calităţi
In comparaţie cu alte manuale similare din acea vreme.
în anul 1881, cînd la Iaşi începe să apară Contemporanul, acest
manual ajunsese la cea de a V l-a ediţie.
Revista cercului socialist avea înscris în programul ei, printre
altele, demascarea plagiatelor şi pastişelor, precum şi a inexactităţi­
lor ştiinţifice existente în cărţile vremii, îndeosebi în manualele şco­
lare, cum rezultă din articolul-program intitulat Către cetitorii noştri,
semnat: Redacţiunea*.
1 Creangă a (ost membru activ al acestei societăţi Încă din 1867, anul Înfiin­
ţării ei. In 1876 a fost numit secretar al societăţii, funcţie pe care a deţinut-o
mulţi ani. In anul In care a (ost destituit din Învăţămînt, societatea l-a Încredin­
ţat ţinerea unui curs de scriere şi citire la şcoala de adulţi, unde predau, gratuit,
cei mai de seamă profesori ai laşului.
'Identificate ulterior ca aparţinlnd lui Creangă.
•V., ed. de faţă, voi. II, p. 213—215.
* Contemporanul, Iaşi, I , 1, 1 iulie 1881, p . 1—2.

26 5
 în Contemporanul din 1881, I, 6, sept. 16, p. 205—211, I. Nădejde
publică, sub proprie semnătură, o recenzie critică la Partea ştiinţifică
din „Învăţătorul copiilor“ , in care relevă şi corectează o serie de erori.
Nădejde recunoaşte greutatea enormă de a scrie un asemenea
manual, cind spune „Poate că nu e lucru mai greu de făcut decît o
carte de cetit bună“ , dar condamnă greşelile strecurate in el, printre
altele, că albinele „fa c ceară din polen“ , că „frasinul cind începe a
Înflori face nişte bubuşlii pe frunze, din care ies pe urmă nişte gîndăcej
verzi numiţi gindaci de turbă" (ceea ce ar putea duce la ideea greşită
a existenţei generaţiilor spontanee), că condurul e totuna cu pajura
etc. Recenzentul arată amănunţit cum ar trebui tratată materia ştiin­
ţifică intr-un manual didactic, insistind asupra necesităţii ca totul să
fie potrivit cu puterea de înţelegere a şcolarului.
La sfîrşitul observaţiilor sale critice, Nădejde remarcă valoarea
unora dintre bucăţile literare ale abecedarului (Plcală, Inul şi cămeşa,
Acul şi barosul, Juplnul grieruş), aducind laude artistului Creangă,
pe care îl absolvă de răspundere pentru lipsurile manualului.
Critica făcută cărţii este dreaptă într-o anumită măsură, date fiind
numeroasele pedanterii şi inexactităţi. Nădejde ii ignorează însă cu
totul meritele, deşi ea este cu mult superioară celorlalte manuale folo-
Bite atunci in şcoală.
Creangă publică imediat, tot in Contemporanul, un răspuns inti­
tulat: Intlmpinare la critica domnului I . Nădejde asupra părţei ştiin­
ţifice din cartea de cetire „Invăţătoriul copiilor“ , prin care se solidari­
zează cu colegii săi, coautori ai manualului.
în acest articol, plin de bun simţ şi de subtilă ironie, Creangă
relevă greutăţile Întocmirii unei asemenea cărţi, ii subliniază valoarea
in comparaţie cu a celor similare existente atunci, arată că autorii au
fost animaţi de cele mai bune intenţii şi mulţumeşte pentru observa­
ţiile făcute, de care ei vor ţine seamă la viitoarea ediţie.
In Răspuns la Intlmpinarea d-lui Creangă la critica părţei ştiinţifice
din „Invăţătoriul copiilor11 (Contemporanul, I, 8, octombrie 16, 1881,
p. 280—282), I. Nădejde continuă să facă, pe un ton tăios, critica
manualului, fără a lua în consideraţie explicaţiile date de Creangă,
ajunglnd la concluzia că partea ştiinţifică este total greşită şi fără
putinţă de îndreptare. In ciuda acestei severe critici, Nădejde subli­
niază meritele literare ale lui Creangă: „Păcat că dl. Creangă, om cu
talente admirabile pentru poveşti şi alte lucrări literare pline de spi­
ritul poporului, s-a amestecat in societate cu oameni fără ştiinţă şi in
acelaşi timp plini de pretenţii. Numai de un lucru ne mierăm, cum

266
socoate dl. Creangă, cînd cere indulgenţă pentru o carte didactică,
d-sa care face parte din «Junimea» şi din colaboratorii la Convorbirile
literare. A uitat d-sa loviturile înspăimintătoare şi fără de milă date
de această grupă producerilor monstruoase? A uitat d-sa, nu face
nimic, noi ne privim ca oameni formaţi sub această direcţie de critică
fără slăbăciune şi vom lovi în cei mai de aproape amici, îndată ce
vom avea probe că au plagiat, sau au scris monstruozităţi. Prin urmare,
să fie ştiut odată pentru totdeauna, că nici nu menajăm pe nimene,
nici nu voim să fim menajaţi... Deviza noastră este: «Fais que dois,
arrive que pourra». Adecă pentru cei ce nu ştiu franţuzeşte: «Fă ceea
ce eşti datoriu să faci, întîmple-se ce s-ar întîmpla»“ .
Creangă n-a mai răspuns la cea de-a doua critică a lui Nădejde,
ci i-a trimis o declaraţie, arătînd că este solidar cu colegii şi colabora­
torii săi C. Grigorescu şi V. Răceanu. Sub titlul Generozitatea d-lui
Creangă, directorul revistei, fără a reproduce conţinutul declaraţiei,
inserează o notă în paginile Contemporanului (I, 9, noiembrie 1, 1881,
p. 3 39-340):

„Generozitatea d-lui Creangă

Pînă acuma se bucura dl. Creangă de nume de scriitoriu popular
plin de talent, sîntem însă siliţi de fapte a-i recunoaşte şi o generozi­
tate vrednică de o mai bună întrebuinţare.
Inchipuiţi-vă că d-sa ne trimete spre publicare o declaraţie în
toată regula, că se cunoaşte solidar în toate cu d-nii Răceanu şi Gri­
gorescu întrucît se atinge de Invăţătoriul copiilor. Cine crede insă că
dl. Creangă a redactat partea ştiinţifică? Desigur că nimene. Dacă ar
veni cineva să ne spună că un profesor de ştiinţele naturale crede în
eclipsele inelare de lună, tot ne-ar veni a crede; dacă ne-ar spune cineva
că mulţi şi-au făcut un nume în ştiinţă şi literatură prin plagiare,
asemenea am crede; dacă ne-ar susţinea cineva că plagiatorii şi şarla­
tanii înfieraţi de Contemporanul vor căpăta bene merenti, ori vor
ajunge miniştri, ori multe năzdrăvănii de acestea, le-am crede pe
toate. Nu vom crede însă niciodată, că iubitul autoriu al poveştilor
din Convorbiri literare are vreo vină din pricina monstruozităţilor
strigătoare la ceriu din Învăţătorul copiilor, nici că d-nii Răceanu şi
Grigorescu au contribuit la meritele părţei literare, nu vom crede. Ga
încheiere vom zice: «Fie, d-le Creangă, cum zici d-ta, numai de n-ar
fi cum ştim noi».
I. Nădejde"

267
 Cu aceasta incidentul a fost definitiv închis. Polemica nu a afectat
prin nimic relaţiile lui Creangă cu Nădejde. In Contemporanul din
1 decembrie 1881, p. 431—433 şi din 1 ianuarie 1882, p. 483—485,
Creangă publică clteva poezii populare: Clnd eram in floarea mea,
Mieluşica, Bratu, auzite de la „Mama Balaşa", cînd era internat In
spitalul Brincovenesc.

(p. 102) O ÎNTREBARE D-LUI A. GORJAN,

AUTORUL MAI MULTOR CĂRŢI DE GEOGRAFIE
Reproducem textul broşurii tipărite în 1886.

In 1886, Creangă şi colaboratorii săi, V. Răceanu şi Gh.Ienă-

chescu, publică lucrarea polemică: O întrebare d-lui A . Gorjan, autorul
mai multor cărţi de geografie, unde demască plagiatul lui A. Gorjan,
autor şi el de manuale şcolare, care compilase şi copiase masiv din
cartea lor: Geografia judeţului Iaşi, pentru clasa a Il-a primară urbană
şi pentru clasa a IlI-a primară rurală, de ambesexe, Iaşi, 1879. Autorii,
în cadrul unei analize riguroase, metodice, formulează cu claritate
şi precizie acuzaţiile, demonstrează, cu exemplificăribogate, că A. Gor­
jan a copiat aidoma metoda şi planul lucrării lor, critică aspru aşa-
zisa parte originală a cărţii care consta numai din greşeli şi din for­
mulări confuze, echivoce:
„In cărticica d-voastră, de 38 pagini, după cum v-am arătat, n-a
fost o singură pagină, unde să nu fi fost bucăţile copiate din cartea
noastră, stilul stricat şi unde cele adause de la d-voastră să nu fi fost
greşite şi neadevărate. Atunci, stimabile domn, ce mai rămîne din
cartea d-voastră?“

(p. 109) r RĂSPUNS LA CRITICELE NEDREPTE

ŞI CALOMNIILE ÎNVERŞUNATE ÎNDREPTATE
CONTRA CĂRŢILOR NOASTRE DE ŞCOALĂ
DE CĂTRĂ DOMNUL IOAN POP FLORANTIN
Reproducem textul broşurii apărute în 1888.

Ion Creangă îşi începe activitatea didactică încă din primul an

de studii la Şcoala preparandală, suplinind postul rămas vacant, prin
plecarea unui institutor, Beiu, la Bucureşti. Lipsa de cadre didactice

2 (8
determină conducerea Şcolii preparandale să înainteze în vara anului
1864 o listă cu numele celor mai buni absolvenţi ai primului an (în
clasificarea făcută de Titu Maiorescu, Creangă figura cu premiul I),
recomandîndu-i pentru a fi numiţi institutori1.
Pentru postul de la clasa I (secţiunea a Il-a) a şcolii primare
Vasiliene, comitetul şcolar, în adresa către minister din 2/14 octom­
brie9, îl propune pe Creangă „carele a făcut 4 clase gimnaziale şi a
absolvit cu succes foarte mulţumitor cursul pedagogic din institutul
tVasile Lupu»“ .
In realitate, Creangă nu terminase Şcoala preparandală, fiind
abia în anul al II-lea. Numirea oficială s-a făcut prin decretul cu nr.
1.501, semnat de Cuza-vodă: „D . Ioan Creangă se numeşte provizoriu
institutore la clasa întîia, secţiunea II, de la şcoala primară din Trei
Ierarhi“ 8.
Numirea la o şcoală model, unde făceau practică viitorii institu­
tori, Creangă o datora bunei sale pregătiri şi deosebitei aprecieri din
partea profesorilor, în special a lui Maiorescu. 1
Creangă s-a dedicat învăţămîntului cu pasiune şi s-a manifestat
ca un pedagog creator, de excepţională valoare, povestitorul şi educa­
torul întregindu-se în aceeaşi luminoasă personalitate.
Multe documente şcolare, cataloage, procese-verbale, rapoarte,
ni-1 prezintă pe Creangă, încă din primii ani ai activităţii sale de
institutor, apropiat de elevi, căutînd să surprindă particularităţile
fiecăruia dintre ei, făcînd note abundente la rubrica de observaţii
a cataloagelor, şi în acelaşi timp, dedicat cu însufleţire căutărilor,
experimentărilor pentru găsirea unei noi metode de predare, cît
mai adecvată posibilităţilor de înţelegere a copiilor, tn scurtă
vreme a acumulat o bogată experienţă pedagogică.
In activitatea practică de fiecare zi, el descoperă neajunsurile
vechii metode de predare şi încearcă s-o îmbunătăţească, ceea ce ii
oferă prilejul să constate cît de deficitare erau manualele şcolare exis­
tente.
Iată ce afirmă autorii abecedarului Metodă nouă de scriere şi cetire
pentru uzul clasei I primară:*

1 Gh. Polcovnicii, Ion Creangă, preparând la Institutul „Vacile Lupu“ , în

Revista critică, Iaşi, II, |2, april-iunie 1928, p. 112—117.
* Gh. Ungureanu, Documente inedite, B u c., 1940, p. 77 şi anexa X X X V III.
* Op.cit., p. 77.

269
 „La Intrarea noastră în cariera didactică, fiind toţi institutori de
clasa I-a, n-am găsit alt abecedariu în şcoală decît pe-a lui Iarca1,
abecedariu care era cel mai răsptndit pe vremile acele. Acest abeceda­
riu Insă nu mai corespundea cu cerinţele timpului nici cu noul metod
de învăţarea cetirei prin scriere, după sistenia fonetică
Acelaşi lucru spun ei şi despre abecedarul lui M. Schwartz, care
„era mai greu de predat, chiar declt abecedarul lui larca“ ....... mai tot
sistemul şi metodul din cartea răposatului M. Şvartz nu este decît
greutate şi mecanism. ... Astfeliu, dar, de la începutul carierei noas­
tre didactice, fiind lipsiţi de un abecedariu întocmit cum se cade,
chiar în anul 1863—64 ne-am întrunit şi am luat hotărîrea de a
ne aduna în toate serile, în localul şcoalei de la Trei Ierarhi, şi
a păşi la coordonarea materialului, pe care, în vreme Îndelungată şi
cu multă trudă îl adunasem înadins, şi tot adunam, pentru întocmirea
unui abecedariu. Şi astfel am izbutit a alcătui Metoda nouă, aşa cum
se vede astăzi, carte pe care atltea sute şi mii de copii au învăţat şi
învaţă a scrie şi a ceti cu uşurinţă"**.
Munca efectivă, aşa cum reiese din relatările lui C. Grigorescu, a
pornit în anul 1867: „Am început-o la 1867 şi a apărut de sub presă
la 1868, cînd a fost aprobată de minister"4.
Afară de Creangă, au mai colaborat la întocmirea manualului
Gh. Ienăchescu, Constantin Grigorescu, V . Răcea nu, A . Simionescu
şi N. Climescu.
Gh. Ienăchescu, coleg de seminar şi de şcoală normală cu Creangă,
era în 1865 Învăţător la şcoala sucursală de la Mitoc5, iar în 1867 la
şcoala sucursală nr. 1 de băieţi*. El semnează alături de Creangă, şi
lucrarea de metodică Pooăfuitoriu..., dar, după moartea scriitorului,
trădează prietenia cu care acesta l-a onorat7.
1 De (apt, (Dimitrie) Iarcu. Ia comunicarea 7. Creangă despre predarea limbii
române in clasa I primară, publicaţi In Comunicări prezentate la sesiunea ştiin-
(ifică a Institutului de ştiinţe pedagogice, 19—22 ian. 1956, p. 216, Bianca Bratu
a Îndreptat această eroare tipografică, bazlndu-se pe Însemnările zilnic eale lui
Creangă, unde se menţionează mereu folosirea abecedarului lui Iarcu.
* Răspuns la criticele nedrepte şi calomniile înverşunate îndreptate contra căr­
ţilor noastre de şcoală de cătră domnul loan Pop Plorantin, 1888; 7 ., ed. de faţă,
v o i. I I , p. 112
■ Idem, p. 116, 112.
* C. Grigorescu, Răspuns unui calomniator, In Şezătoarea, V II, 11, 1903 ,
p . 194.
■Arh. St. Iaşi, fond Primăria oraşului Iaşi, dosar 81/1864, p. 91.
Arh. St. Iaşi, fond Primăria oraşului Iaşi, dosar 182/1867.3
* In anul 1902 s-a luat iniţiati7a ridicării unui monument lui Creangă la
Iaşi. Solicitat d e A .D . Xenopol Bă participe la această acţiune Ienăchescu tri­
m ite o scrisoare în care declară că nu se poate .preta la aşa 0673“. A . D. X e-

270
 V. Răceanu, autor de lucrări pedagogice*1, se distinge alături de
Creangă, In grupul de colaboratori, printr-o contribuţie Însufleţită
şi cu caracter creator mai pronunţat. S-a născut tn satul Sttnca (din
fostul judeţ Iaşi) şi a Învăţat la Şcoala de băieţi din Tătăraşi, apoi
la cea de la Trei Ierarhi.
A funcţionat, ca institutor, tn anul 1861, în tlrgul Ştefăneşti,
iar Intre 1864—1897 la şcoala de la Trei Ierarhi cu întrerupere de un
an (1886), clnd a fost institutor şi director la Şcoala de băieţi nr. 1
din Tătăraşi.
In activitatea didactică, s-a remarcat ca un profesor cu personali­
tate, bun metodist şi militant pentru emanciparea tnvăţămtntului.
După moartea lui Creangă, el este, dintre coautori, cel care apără
cu consecvenţă, ptnă In ultimii ani ai vieţii, principiile pedagogice
ale Metodei noi.
Constantin Grigorescu, colaborator la manuale şi prieten apropiat
al lui Creangă, funcţionează In 1860 ca institutor la clasa I la şcoala
de la Trei Ierarhi. In perioada 1863—1864, frecventlnd cursurile de
pedagogie şi metodică de la Şcoala preparandală, ti cunoaşte pe Creangă
şi Ienăchescu, pe atunci elevi ai acestei şcoli*. In 1879, scoate singur

nopol, indignat, p u b lici scrisoarea In ziarul local Evenimentul. Ienăchescu revine

cu altă scrisoare in care încearcă să discrediteze personalitatea artistică a marelui
scriitor, contestlndu-1 originalitatea operei.
Presa vremii a spulberat aceste calom nii, iar C. Grigorescu, luat ca martor
de Ienăchescu, a publicat, tot In Evenimentul, o dezminţire categorică, In numele
său şi al lui V . Răceanu, sub titlu l Răspuns unui calomniator. Revista Şezătoarea,
V II , nr. 9 — 10, 1902, p. 130 —133, şi nr. 11, 1903, p. 193—196, publică la un loc
acest schimb de scrisori.
1 In 1887 publica Raport despre mişcarea învăfămîntului rural de la şcoala
din comuna Golăeşti şi cea din cotuna Icuşeni, comuna Sttnca, din plasa Braniştea,
judelui Iaşi, la sfirşitul anului şcolar 1886/1887, iar In 1891 Observa/iuni asupra
metodelor cărţilor descriere şi cetire, un istoric al metodelor de predare şi al abece­
darelor din vremea sa, dovedind o bună pregătire şi experienţă pedagogică. Din
aceeaşi perioadă datează o altă lucrare a sa: O ochire asupra abecedariului d-lor
Meisnerşi Dogar, Iaşi, 1890, scrisă In colaborare cu C. Grigorescu şi Gh. Ienăches­
cu ; In anul 1896 apare volumul Nomenclatură zoologică şi botanică cuprinztnd nume­
le a 642 animale şi 608 plante ce se găsescreprezentale tn figuri colorate, după natură,
in 90 planşete din zoologie şi 53 din botanică, prelucrate după uvrajul doctorului
G.H. de Schubert şi Moritz Willhomm, profesor la Universitatea din Dorpat. întoc­
mită tn limba romdnă şi latină de Vasile Răceanu, fost institutor la Şcoala nr. 1
de băieţi din Trei Ierarhi (Iaşi), de la 1864 — 1894. (Cf. I.E . Torouţiu şl Gh. Car-
daş, Studii şi documente literare, v oi. I, 1931, p. 152—153; Bianca BratU, Învă­
ţătorul Ion Creangă, Buc., Editura de stat didactică şi pedagogică, 1958, p. 112—
115.)
■Constantin Grigorescu, Ion Creangă şi Gheorghe Ienăchescu, preot, tn Ion
Creangă, I I , 12, decembrie 1909, p. 315.

271
un manual de aritmetică pentru clasa I primară, iar în 1885, un Mic
curs de gramatică română în şcoala primară. Manualul de aritmetică,
întocmit după metoda intuitivă, a fost criticat. Răspunsul lui Grigo-
rescu in legătură cu această carte se află inserat la sfîrşitul broşurii
Răspuns la criticele nedrepte...
A . Simionescu şi N. Climescu au fost colegi cu scriitorul la Şcoala
preparandală. Documentele îl consemnează pe A . Simionescu ca învă­
ţător in 1867 la Şcoala sucursală nr. 2 şi pe N. Climescu, in 1865,
învăţător la Şcoala sucursală nr. 1, iar în 1868 la clasa a Il-a, la şcoala
de la Trei Ierarhi1.
Aşa cum rezultă din mărturisirile autorilor, experienţa pedago­
gică a fiecăruia s-a îmbinat cu rezultatele examinării critice a lucră­
rilor didactice existente, în vederea elaborării noului abecedar:
.....am fost şi suntem şi astăzi, pe cit se poate, in curent cu litera­
tura didactică din Transilvania, incît am cunoscut mai toate lipsurile
şi toate bunurile abecedarelor apărute acolo, precum: abecedarul
d-lui Zaharia Boiu, al d-lui Basiliu Petri, al d-lui Ştefan Pop, abece­
darul şi Organul pedagogic al d-lui Popescu şi alte lucrări pedagogice"1.
In ce priveşte munca de redactare propriu-zisă, toţi comentatorii
subliniază rolul principal al lui Creangă in cadrul acestei colaborări.
Din cercetarea activităţii didactice a celorlalţi autori, din examinarea
lucrărilor personale ale acestora sau a corespondenţei păstrate de la
unii dintre ei, reiese contribuţia covîrşitoare a lui Creangă nu numai
in ce priveşte partea literară a manualului, de care s-a ocupat în mod
special, ci şi în cea strict de metodică, în formularea noilor principii
pedagogice.
Nu este întîmplător faptul că atunci cînd s-a pus problema alcă­
tuirii unei lucrări de metodică a predării care să constituie un îndru­
mător pentru învăţători, căci mulţi mai predau încă după vechea
metodă, Maiorescu, în 1875, se adresează tot lui Creangă, principalul
autor al Pocăfuitoriului**.
Principiile metodice care au stat la baza manualului, numit în
mod manifest Metoda nouă, urmăreau desprinderea învăţătorilor de
vechea metodă de predare a citit-scrisului (metoda literizării şi silabi-
zării) şi impunerea noii metode, fonetice şi scriptolege, care să uşu­
reze procesul de învăţămînt la clasa I primară.
In cadrul vechiului sistem de predare, metoda literizării impunea
şcolarilor memorarea slovelor chirilice, după care treceau la exer-
‘ Blanca Bratu, op. cit., p. 111— 112.
* Răspuns la criticele nedrepte..., ed. de faţă, voi. II, p . 111— 112.
• Idem, p. 117-118.

272
ciţiile de silabisire. Se învăţau silabe fixe, alcătuite din fiecare con­
soană alăturată apoi la fiecare dintre vocalele şi diftongii limbii
noastre: ba, be, bi; ab, eb, ib etc.
Numai după ce se memorau mecanic un număr mare de silabe se
trecea la citirea cuvintelor.
Cele două metode nu se deosebesc, principial, una de alta, amîndouă
fiind constituite pe criteriul învăţării mecanice.
Sînt revelatoare amintirile unui institutor care, prin 1871—1872,
învăţa, ca elev, după această metodă1.
Metoda fonetică şi scriptolegă a reprezentat saltul calitativ către
învăţămîntul raţional, răspunzînd necesităţii de predare a citit-scri-
sului în masă. Noua metodă începe să se răspîndească în Europa în a
doua jumătate a secolului trecut.
In cadrul metodei fonetico-scriptolege, elementul viabil, progre­
sist, care a fost preluat, este cel fonetic, sub aspectul scriptoleg metoda
fiind astăzi depăşită. Pentru timpul acela însă şi aspectul scriptoleg
avea importanţa sa şi a reprezentat un pas înainte, pentru că în felul
acesta, realizîndu-se predarea scrierii concomitent cu predarea citirii,
se grăbea şi se înlesnea procesul de învăţămînt.
Primele încercări de aplicare a noului sistem de predare în şcolile
româneşti aparţin unor profesori ardeleni, care scot o serie de manuale
şi metodici, cunoscute şi atent cercetate de Creangă şi colegii săi.*

* «începătorii din aceste vremuri (1871 — 1872) aveau In minile lor nişte
abecedare, In cari erau scrise mal tntll literele mari de tipar şi apoi literile mici.
Urmau mai multe pagini cu silabe, precum : ba, be, bi, bo, bu; ma, me, mi, mo,
mu etc. Literile se pronunţau cu numirile lor Întregi, adică: a, be, de, e, te, (e,
u, ve, ze; iar silabizirea se făcea in chipul următor: be-a = ba; de-i = di; ha-o =
= ho etc.
Această Împrejurare ni lămureşte pentru ce bieţii şcolari nu prea Înţelegeau
cum poate să lasă cal din ce-a-le, sau mal din me-a-le.
E i siiabizeau, la Început, tn mod aproape mecanic şi tlrziu prindeau rostul
slovenirei... Clnd şcolarul ştia «ca apa» lecţiile de silabizit, era trecut la cuvinte
întregi pe cari Ie silablzea, mal tntăi, după regula obişnuită şl apoi le cetia cum
trebuie... In sflrşit, după ce se isprăveau şi acestea, şcolarii treceau la istorioare
şi fabule, cari se siiabizeau de două-trel ori şl apoi se citeau după toate reguleie,
adică: rar şi răspicat, ridietnd tonul la virgulă, lăstndu-1 şl făclnd o mică pauză
la punct.
Scrisul se Învăţa foarte tlrziu, de obicei după ce Începeau şcolarii a ce ti...
Aceştia scriau mal Intăl pe plăci, după modelul făcut de profesor pe tablă, iar
pe htrtie, prindeau a scrie de-abia In cei din urmă ani" (O şcoală sătească acum
şaizeci de ani, In Anuarul Şcoalei normale „Vasile Lupu" din Iaşi pe anul şcolar
1927—1928, p. 67—69. Vezi şi: I. Cremer, Scriitorii noştri clasici şi problemele
colii, Editura de stat didactică şl pedagogică, 1986, p. 44—45; Blanca Bratu,
op. cit., p. 196).

273
IA
 Abecedarul Metoda nouă cuprinde un sistem original de predare,
bazat pe metoda fonetică şi scriptolegă, „sistemă care chiar de la
Început face pe copil să aibă cunoştinţă de ceea ce face, prin urmare
este mai raţională"1, adaptată creator la sistemul limbii române.
Noile principii metodice care stau la baza manualului sînt amă*•
nunţit prezentate In lucrarea Povăţuitoriu la cetire prin scriere după
sistema fonetici, redactată de Creangă şi Ienăchescu, tipărită la laş 1
în 1876, o completare a Metodei, cuprinztnd normele pedagogice nece.
sare pentru învăţătorul care foloseşte acest abecedar.
Astfel, primul capitol din Povăţuitoriu, se referă amănunţit la
„Chipul cum trebuie să purceadă învăţătorul cu şcolarii începători"1.
Se acorda o importanţă deosebită primelor zile de şcoală, ca perioadă
de acomodare a şcolarilor cu noua lor activitate, cunoaşterii de către
institutor a particularităţilor individuale ale copilului pentru a găsi
mijloacele cele mai potrivite de a i se adresa, introducerii treptate în
procesul de predare a cunoştinţelor, se dau noţiunile pregătitoare
pentru învăţarea citit-scrisului şi a aritmeticii, se insistă asupra
îmbinării armonioase a disciplinei cu activităţi plăcute, |atrăgătoare,
recreative.
Folosul acestor lecţii pregătitoare „va fi că şcolarii se vor deprinde
a gindi, a vorbi cu uşurinţă şi a cunoaşte fiinţele şi lucrurile din mai
multe puncte de vedere, ceea ce vra să zică a li deştepta mintea şi
treptat, treptat a li lărgi cercul cunoştinţelor"1.
Caracteristic pentru noua metodă de scriere şi citire era predarea
lor concomitentă, pornindu-se de la sunet la literă; sunetul se desprinde
din cuvînt prin analiza fonetică a acestuia, apoi elevii îşi însuşesc
literele corespunzătoare, înfăptuindu-se sinteza grafică şi sonoră
pentru citire.
Sunetele se dau curate, fără elementele vocalice ale numelor lite­
relor. Ele se pronunţă continuu de la unul la altul, pînă ce se conto­
pesc. Acest mod de pronunţare se numea atunci „sonizare" sau, cum
spunea Creangă, „însonare".
„După ce a consolidat învăţarea primelor două sunete şi |a literelor
corespunzătoare, abecedarul trece la sinteza întîi grafică şi în urmă

1 Povăţuitoriu..., 1876, p. 3.
* Idem, p. 5.
• Idem, p. 8.

274
sonoră a cuvîntului monosilabic... îndată ce au Învăţat citeva litere
cuprinse tn cuvinte monosilabice, copiii învaţă să citească propoziţii
extrem de scurte dar cu Înţeles deplin... Remarcăm astfel că, încă de
la primele pagini ale abecedarului, elevul Începe să recunoască şi să
citească nu numai litere izolate, ci şi cuvinte şi chiar scurte propoziţii.
Acest lucru dovedeşte, o dată mai mult, preocuparea grupului de autori
de a asigura o Învăţare conştientă, de a stimula interesul copiilor
pentru lectură, al cărei sens li se relevă, chiar de la primele pagini"1.
în partea a doua a Metodei noi, elevii trec la citirea propoziţiilor
alcătuite din cuvinte cu mai multe silabe, şi la Învăţarea literelor
mari de mină şi de tipar ţfntfi se învăţau literele mici cu caractere de
mină).
Abecedarul acorda, de asemeni, o importanţă deosebită predării
scrierii, gramaticii, ortografiei şi punctuaţiei, păstrării şi cultivării
limbii naţionale.
Grija pentru puritatea limbii se datora tot lui Creangă, care da
o atenţie deosebită selectării cuvintelor folosite în texte, lucrînd cu
migală la stilizarea acestora (abecedarul cuprindea un bogat material
folcloric, fabule, poezii originale, unele din ele semnate de Creangă,
şi una din frumoasele sale povestiri Ursulpîcîlit de vulpe), fiind împo­
triva limbajului preţios, greoi, a abuzului de neologisme sau de cuvinte
dialectale, în predare: „...am putut constata că d-nii institutori de la
numita şcoală ş-au făcut datoria conştiincios, numai pare-mi-se că
limbagiul ţinut cu cei mici, de ex. malad, recompense etc., etc. este
prea îngreuietor pentru frageda lor minte, ba chiar de prisos, şi ar fi
de dorit ca graiul tatei şi al mamei — curăţit numai de cuvintele dia­
lectice — să aibă mai multă trecere măcar în şcoalele începătoare"2.
Jean Bart scria despre profesorul său: „Cu ce dragoste, cu ce căl­
dură îşi îndeplinea el nobila misiune de luminător. Patima lui era gra­
matica şi punctuaţia. Ţinea la scrisul limbei curate româneşti după
firea ei. Şi făcea cu noi în clasă probă pentru bucăţile ce Ie tipărea mai
pe urmă tn celebra carte învăţătorul copiilor"9.
Evocările celor ce i-au cunoscut de aproape activitatea de dascăl4
vorbesc de remarcabilul talent pedagogic al Iui Creangă, de atenţia*

1 Bianca Bratu, op. ct(., p. 212.

* Ion Creangă, Documente, 1964, E .P .L ., p. 246.
* Adevărul literar şi artistic, I X , seria a I l-a , nr. 49, 20 aprilie 1930, p. 1—2.
* I. Properţiu, Profesorul Creangă, In Lumeailustrată, 1 , 1891, p. 146—151, ar­
ticol reprodus şi In Şezătoarea din anul 1899; N .A . Bogdan, Varietăţi, In Era nouă,
97, 11 august 1891, p. 3—4 ; N .A. Bogdan, Ion Creangă, povestitorul poporal.
În voi. Poveşti şi anecdote din popor, Iaşi, ed. a l l - a , 1897, p. 197—217; M. Lupescu,

275
18
pe care o acorda, între altele, formării unor deprinderi de scriere
corectă la elevii săi, de însufleţirea cu care căuta să familiarizeze pe
copii cu lectura expresivă a textelor.
C. Teodorescu Boroaia, în evocarea Amintiri despre Ion Creangă1,
scrie:
„De la dînsul încoace n-am întîlnit o şcoală în care să se citească
cu atîta artă.
Cum lua un şcolar de-ai lui cartea-n mînă, pricepeai numaidecit
că ai de-a face cu cel mai desăvîrşit dascăl. Vai de şcolarul care i-ar
fi făcut o greşeală de ton sau punctuaţie. Pentru una ca asta, Creangă
era în stare să facă moarte de om, aşa se-nfuria de straşnic; dar pe
atît era neînchipuit de bun cu acei ce citeau bine şi după gustul lui“ .
Metoda lui Creangă a însemnat un pas important în direcţia
metodei fonetice analitico-sintetice din zilele noastre.
Pentru tipărirea cărţii autorii s-au adresat mai intîi societăţii
„Junimea" şi apoi Societăţii pentru învăţătura poporului român, care
avea înscris în programul ei, printre altele, să sprijine tipărirea de
manuale şcolare. La 10 iunie 1868 s-a încheiat contractul cu editorul
H. Goldner, care se obliga să tipărească cartea pînă la 15 iulie 1868,
iar la 14 august 1868, autorii trimiteau cîteva exemplare spre apro­
bare®.
Prima ediţie, ca şi în cazul Învăţătorului copiilor, a apărut fără
aprobarea ministerului.
La 29 octombrie 1868, ministerul aprobă Metoda nouă: ..... am
onoare a vă răspunde că opul intitulat Metoda nouă de scriere şi cetire,
pentru uzul clasa I primară, a fost aprobat cu plăcere şi nu-mi rămîne
decît a exprima acelei societăţi viile mele mulţumiri pentru interesul
ce pune în răspîndirea de scrieri bune şi folositoare învăţăturii po­
porane"®.
Pentru calităţile ei remarcabile, cartea s-a bucurat de mare succes.
Raportul elogios al Comisiei pentru cercetarea cărţilor didactice
din 1875 sublinia caracterul nou, inovator, al abecedarului.*V ,

Amintiri despre Ion Creangă, In revista Ion Creangă, I I , 12, decembrie 1909,
p. 333—335; M. Lupescu, Amintire despre Ion Creangă, revista Ion Creangă,
V , 12, decembrie 1912, p. 353—355; M. Lupescu, Ion Creangă ţi normatiţtii
de la „Vasile Lupu“ , In Ion Creangă, X I I , 11—12, nolembrle-decembrie 1919,
p. 9 9 -1 0 1 .
•Revista Ion Creangă, 11—12, noiembrie-decembrie 1914, p. 293—296.
‘ Ion Creangă, Documente, 1964, E .P .L ., p. 159—160, 162.
• Idem, p . 1 6 2 -1 6 3 .

276
 O înaltă preţuire a noii metode de predare o găsim fn raportul din
26 mai 1876 al lui M. Eminescu, pe atunci revizor şcolar, privind
lucrarea Pooăţuitoriu la cetire prin scriere, după sistema fonetică'.
„Deosebirea între metoda propusă de această broşură şi învăţarea
rutinară şi mecanică, precum se profesează ea în genere In şcoalele
noastre, este deosăbirea dintre învăţămîntul viu şi intuitiv şi meca­
nismul mort al memorărei de lucruri neînţelese de copii; este deosebi­
rea dintre pedagogie şi dresură. Intr-adevăr, prin metoda veche a
silabizărei, a memorărei mecanice de semne şi cuvinte, inteligenţa
copiilor nu era cu mult mai bine tractată decît inteligenţa unui ani­
mal, care se deprinde prin frică şi silă la o mulţime de apucături auto­
matice, de care nu-şi poate da sama... Cartea se deosebeşte în mod
favorabil de alte tractate de acest soiu prin aceea că e o lucrare cu totul
originală, nu copiată sau prelucrată după manuale străine. Ea este
fructul experienţelor lungi a doi învăţători înzestraţi de la natură cu
darul de-a instrui"1.
Cînd se tipărea cea de-a X X -a ediţie a manualului, izbucneşte
polemica cu Ion Pop Florantin, profesor de filozofie la Liceul Naţional
din Iaşi, el însuşi autor de cărţi şcolare, care porneşte în coloanele
ziarului Liberalul (an. V III, nr. 104, 107,108,109,110, 127,130, 131,
lunile mai şi iunie 1887) şi Lupta (an. IV, nr. 294 din 8 iulie, p. 3,
şi nr. 303 din 18 iulie 1887, p. 2), într-o serie de articole (Cărţile
didactice In clasa I primară, Plagiaturi?, O neomenoasă speculă cu cărţi
didactice etc,, acestea din urmă semnate numai cu iniţialele Z şi F),
o campanie de calomniere a abecedarului Metoda nouă.
Autorii sînt acuzaţi că au plagiat lucrarea, atît în privinţa metodei
cît şi a conţinutului, după Cursul de scriere şi citire al lui M. Schwartz,
„că nu prezintă nici o singură figură, nici o ilustraţiune, cu care să
poată uşura macar întrucîtva greul pas întîiu al cetirei..." şi că fac
speculă cu cărţile lor şcolare, pentru că nu le cartonează, pricinuind
astfel pierderi de pagini etc. Florantin insinua că această constatare
fusese făcută şi de alţii, că „De mult se vorbeşte că aşa-numita Metodă
nouă de scriere şi citire, publicată de către 6 institutori din Iaşi (I.
Creangă etc.), n-ar fi o lucrare destul de originală ci ar fi copiată din
un alt abecedar românesc atît ca metodă cît şi prea mare parte ca
material de citire" (Lupta, 8 iulie 1887, p. 3). La aceste acuzaţii se
pare că se asociase şi Aron Densuşianu, profesor universitar la Iaşi,
care, la un congres didactic, afirmase că manualul este copiat după
cartea lui Schwartz.

1 Ion Creangă, Documente, p. 252 —254.

277
 Creangă, împreună cu V. Răceanu şi G. Ienăchescu, semnează o
scurtă scrisoare de protest cu titlul Purtare nedemnă, împotriva calom­
niatorului şi o trimit mai întîi ziarului Lupta (care însă nu o publică)
şi apoi, la 22 august 1887, ziarului Liberalul, unde şi apare.
Pentru lămurirea deplină a problemelor în discuţie, coautorii
tipăresc şi o broşură Răspuns la criticele nedrepte şi calomniile înverşu­
nate îndreptate contra cărţilor noastre de şcoală de cătră domnul loan
Pop Florantin, în care, printr-o argumentaţie riguroasă, spulberă
toate acuzaţiile aduse. In Răspuns... se prezintă istoricul apariţiei
manualului Metoda nouă, arătîndu-se că acesta, fiind elaborat încă
din 1863—64, nu putea fi copiat după abecedarul lui M. Schwartz,
apărut în 1867. Totodată se analizează pe larg izvoarele care au stat
la baza alcătuirii lui, subliniindu-se meritele deosebite ale lecţiilor
de pedagogie ţinute la Şcoala preparandală de către Titu Maiorescu,
„singurul care a înţeles rolul ce joacă ştiinţa pedagogică întemeiată
pe practică", şi care i-au îndrumat în cariera didactică, se examinează
critic cărţile şcolare existente şi în special manualul lui Schwartz,
Cursul de scriere şi cetire, dovedindu-se, printr-o demonstraţie compe­
tentă şi într-un stil convingător, plin de vigoare, netemeinicia învi­
nuirilor de plagiat, că lucrarea acestuia nu putea fi copiată nici în
fond nici în formă. In continuare, autorii analizează toate cărţile
didactice ale lui Ion Pop Florantin şi pe baza unor cercetări riguroase,
ii întorc acestuia acuzaţiile privind lipsa de originalitate şi specula
cu manualele şcolare, tn legătură cu utilitatea ilustraţiilor răspunsul
nu este concludent, cu atît mai mult cu cît la ediţiile ulterioare ale
Metodei autorii se vor dezice adăugind şi ei „figuri", alese de altfel
cu multă pricepere.
Semnătura colectivă a răspunsului marchează, probabil, paterni­
tatea iniţiativei, fiindcă, în privinţa redactării, contribuţia lui Creangă
se arată, de departe, a fi covîrşitoare, dacă nu exclusivă.
Tonul unitar, ritmul egal, stilul concis, plin de vervă satirică,
dovedesc însuşirile unui polemist remarcabil.
Răspunsul lui Pop Florantin: Desminţire la broşura Intitulată
„Răspuns"..., publicată la 27 martie a.c. 1888 de către d-nii institu­
tori ieşeni V. Răceanu, C. Grigorescu, I . Creangă şi G. Ienăchescu, In
contra unor articole de ziare tn 1887, Iaşi, 1888, este slab, neconvin­
gător, penibil.
Creangă răspunde din nou printr-o scrisoare deschisă1 pe care o
publică în Fulgerul (Iaşi, I, 6, 26 iunie 1888, p. 3, la rubrica „Inser-
1 Cf. I. Cremer, O polemică fi finalul ei inedit, Gazeta literari, 51, 17 decem­
brie 1964.

278
ţiuni şi reclame"), demascîndu-1 pe Florantin ca rău platnic faţă de
creditori:
„Iaşi, 1888, iunie 24
Scrisoare deschisă adresată d-lui I. Pop Florantin
(?...), profesor de filozofie la Liceul Naţional din
Iaşi.
Onorabile,
Eu ţ-aş spune o vorbă Ia ureche, dac-ai vrea să mă asculţi: Decit
ai tot umbla, horţiş-morţiş, scremîndu-te a năuci lumea cu articole
de jurnale şi cu broşuri de-a dumitale, de cele nesărate şi rtncede, mai
bine te-ai sili, prin economii, a-ţi plăti datoriile ce le-ai făcut prin sur­
prindere şi amăgire, la Botoşani, — Bîrlad, — Iaşi, — Bucureşti şi
pe aiurea, Insă nu marfă de-a dumitale, de Kecskemet1, care n-arc
trecere pe la noi, ci cu monedă adevărată, cu de care te-ai împrumutat
la nevoie I... Dar ştiu eu bine, că n-am să fiu ascultat: căci, cu cel ce
are orbul găinilor şi la ochii sufleteşti şi la cei trupeşti, degeaba vor­
beşti !
Ion Creangă"
Cu aceasta polemica se încheie.
Activitatea didactică a lui Creangă este deosebit de preţioasă,
autorul Poveştilor şi Amintirilor remarcîndu-se ca un reprezentant de
seamă al mişcării pedagogice progresiste din ţara noastră.

POSTUME

(p. 151) [FRAGMENT DE AUTOBIOGRAFIE]

S-a publicat în ediţia de la Iaşi, voi. 1, 1890, p. 1—5, la începutul

biografiei lui Creangă, scrisă de Grig. I. Alexandrescu, care dă urmă­
toarea informaţie:
1 Dicţionarul „Junim ii" dă următoarea explicaţie pentru acest cuvlnt:
„ Kizckemet — localitate tn Austro-Ungaria. In «Junimea», numele KCzckemet
se Întrebuinţează pentru toată România transcarpatină.
Cuvinte, ziceri, construcţii de fraze româno-ardeiene, amestecate cu nem­
ţească, ungurească şi latinească, precum şi scrieri de felul acesta, «Junimea»
Ie declară pe toate venite din Kăzckemet" (Convorbiri literare, B u c., anul al
57-lea, ianuarie 1925, p. 52—53).

279
 „Această biografie, scrisă de însuşi Ion Creangă, s-a găsit In­
tre hîrtiile Iui. După cit se vede, ea este o prescurtare a Amintirilor
din copilărie." (Trebuie să precizăm că numai partea I şi foarte puţin
din partea a Il-a a Amintirilor sînt rezumate oarecum în această auto­
biografie.)
Fragmentul de autobiografie se pare că a fost scris pentru „Albu­
mul Societăţii «Junimea» din Iaşi (1878)“ (cf. Const. Turcu, Ctnd s-a
născut Ion Creangă?, Cronica, Iaşi, 23, 10 iulie 1967).

Reproducem textul din ediţia de la Iaşi.

P . 151, r. 10—11 :o mină de învăţătură, un car de minte — „în ­
văţătură puţină şi minte multă” .
P. 152, r. 1: a umbla huciu-marginea — „a umbla Haimana, pe
drumuri"; huciu, interjecţie cu care se alungă păsările
(aici, ca un fel de invitaţie la baterea drumurilor, spre
marginea satului, departe, adică, de şcoală şi de locul
unde urmează să facă treabă),
r. 29: bucuria lor n-a fost proastă — „n-a fost o bucurie obiş­
nuită, simplă, mică" (intenţia povestitorului este ironică),
r. 37: era a cincea roată la car — „nu se mai uita nimeni la
el, devenise neînsemnat, de prisos" (carul are, se ştie,
numai patru roate).

(p. 154) FĂT-FRUMOS, FIUL IEPEI

Publicată, după manuscrisul autograf (neterminat) al lui Creangă,

în Convorbiri literare, Buc., XXfCII, 3, 15 martie 1898, p. 209—222,
de către un editor care nu-şi dă humele*1.
Textul tipărit în Convorbiri se îndepărtează de original, abundă î n
erori de tipar şi lecţiuni greşite.

'E m il Girleanu (Manuscrisele lui Ion Creangă, Luceafărul, Sibiu, I X , i ,

1 ianuarie 1910, p. 6) afirmă că textul a fost publicat prima dată de „dl. Simeon
Mehedinţi". Gh. T . Eirileanu (c f. B ibi. A cad. R epublicii Socialiste R om ânia,
fond V I I , Varia 5) 11 identifică, cu probabilitate, pe M. Dragomlrescu.

280
 In subsol se dau note în care se înregistrează, numai pentru o
parte a textului şi selectiv, redactările iniţiale din manuscris.
Manuscrisul conţine unsprezece pagini şi are numeroase ştersături
şi adaosuri, făcute de Creangă însuşi. In ediţia de faţă reprodu­
cem manuscrisul autograf care se află la Bibi. Acad. Republicii
Socialiste România, sub nr. 6.104.

Ms — manuscris autograf; MSj-MSj — variante faţă de Ms;

V — lecţiuni stabilite prin conjectură.
P . 154, r. 10: creştea ca din apă — „creştea repede" (ca plantele bine
şi la timp udate).
r. 16: s-a încurcat in slăbăciune — „este slab, n-are putere
(să facă ce vrea)".
P. 155, r. 19—20: să rizi minzeşte — „să-ţi arăţi dinţii" (ca mînjii,
care stau, de obicei, cu gura puţin deschisă şi de aceea
li se văd dinţii, ca la oamenii care rîd ); de fapt, în cazul
de faţă cel ameninţat nu va rîde, ci va deschide gura de
durere, de furie etc.
r. 36: se prinde frate de cruce — „se leagă jurînd pe cruce că-i
va fi ca un frate".
P. 157, r. 13—14: mîncau domneşte — „mîncau foarte bine (ca dom­
nul ţării)"; cf. sinonimul a mlnca boiereşte.V

V ar iant e

151
2—8 Şi într-o zi Ms: redactare anterioară Intr-o zi Mst; 8 omul Ms:
redactare anterioară el Msl; 4 omul Ms:\ redactare anterioară el Mst;
S—6 peste gardul de răzlogi Ms: redactare anterioară peste răzlogi
Msx; 10 cît Ms: redactare anterioară şi cît Ms±; 13 codru Ms: redactare
anterioară pădure Ms^ copac Ms: redactare anterioară stejar Mst ; 14
smulgă V: zmulgă M s; 2—15 întregul aliniat este şters, prin linii
verticale, cu creionul, ceea ce ar dovedi că povestitorul avea de gind să-l
transcrie sau, eventual, să-i modifice redactarea; 16 Văzînd V: Văzîn-
du Ms (in textul de bază am pus Văzînd, fără u, care, in manuscris,

281
ar fi trebuit şters, intrucit formularea iniţială a acestui pasaj a fost Vă-
zîndu-se el că nu-i destul de tare); că s-a Încurcat în slăbiciune Ms:
redactare anterioară că nu-i destul de tare Ms2: redactare anterioară că
nu-i destul de voinic Mst; 20 la stejarul cu pricina Ms: redactare an-
terioară la stejarul din pădure Mslt- smuls V: zmuls M s; 21—22 l-a
zvirlit (scris svîrlit) într-o tihăraie ca pe-o surcică Ms: redactare an­
terioară l-a aruncat cit colo Ms2; 21—25 nişte tovarăşi după gindul
meu, ca să fac şi eu vo ispravă in lume Ms: redactare anterioară nişte
tovarăşi voinici ca mine şi să trăiesc împreună cu dinşii, cum a da
D-zeu Mst; 28 şi de osteneală M s: redactare anterioară şi de osteneală
mare Msl; 29 horhăind M s: redactare anterioară: umblind Msl .

155
1 de la o vreme a dat M s: redactare anterioară numai iaca ce a
dat Msl; un părîu grozav de tulbure Ms: redactare anterioară un
părîu a cărui apă venea tulbure Ms2: redactare anterioară un
părîu a cărui apă era foarte tulbure Ms2; 8 Dar aist păcat 1
Oare ce să fie Ms: redactare anterioară şi nu se pricepea el care
să fie pricina Ms±: redactare anterioară şi nu-i venea bietul în cap
care să fie pricina Mst; 4 cu mîl în două pe aşa secetă mare? zise Făt-
Frumos Ms: redactare anterioară aşa de tulbure, căci era secetă
mare şi nu sămăna a fi plouat la munte nicăiri Mst; 6 vede M s:
redactare anterioară întîlneşte Msu' 7 ţărnă V: ţernă Ms; 8 în părîu
Ms: redactare anterioară înapoi Msx; Făt-Frumos Ms: redactare ante­
rioară Fiul Iepei Msu- 8—9 că omul acesta tulbură apa Ms: redactare
anterioară că omul acesta tulbură apa, de nu poate s-o beie nimeni
Mslt‘ 10 ţ-ai găsit de jucat Ms: redactare anterioară ţ-ai găsit să te joci
Mst: redactare anterioară ţ-ai găsit tu de jucat Mst ; 10—11 Pentru ce
năruieşti munţii şi tulburi apele Ms: redactare anterioară De ce tul­
buri apa de nu pot ca s-o beu Ms1; 12 Iaca vorbă Ms: redactare ante­
rioară iaca mă Mslt‘ 18 că mă cheamă Ms: redactare anterioară că eu îs
Mslt- 18—14 Să nu cumva să mai bleşteşti ceva Ms: redactare anterioară
Să nu cumva să te puie păcatul să mai leorbăieşti ceva Msu' 17 tretinul
Ms: redactare anterioară mînzul Ms1; necum Ms: redactare anterioară
da de cum M s^ 19 te fac eu acuş Ms: redactare anterioară te fac eu
acuş, fîrtate Mst; 24 dreaptă Ms: redactare anterioară sflntă Msu-
38 iute îi Ms: redactare anterioară apoi îi Mst; 87 Făt-Frumos Ms: re­
dactare anterioară Fiul Iepei Msl .

282
 156
8—10 care tocmai atunci apucase un copac mare de vîrf şi-l strimba, ca
săfacădinelocujbă depus ceaunul Ms: redactare anterioară care tocmai
atunci apucase cu mina stingă un copac mare de vîrf şi cu dreapta îl
strîmba ca cum ai strimba o mlădiţă tînără Mslt-11 de ce Ms: redactare
anterioară dar de ce Mst; copacii Ms: redactare anterioară pădurea Mslt-
12 Acesta-i Ms: redactare anterioară ş-aista-i Msl; 18 că mă cheamă Ms:
redactare anterioară că eu-s Msx; crîcni Ms: redactare anterioară bleşti
Msl; 14 te strîmb şi pe tine Ms: redactare anterioară îţi sucesc
gîtul Msx (de fapt, in manuscris sint şterse ambele formulări, probabil
pentru că povestitorul a vrut să le înlocuiască prin alta, sau, poate, n-a
observat că le-a şters pe amindouă şi că astfel textul n-are sens; noi am
preferat prima redactare, din cauză că In răspunsul lui Făt-Frumos
apare să mă strîmbi?); 20 Asta aşteptam şi eu Ms: redactare anterioară
Asta aşteptam şi eu; parcă ţ-a ieşit un sfînt din gură Msl .

157
8 bucate Ms: redactare anterioară mîncări (nu este ştearsă nici una din
redactări; am preferat forma bucate, pentru că revine imediat In cursul
povestirii) ; 24 Şi cum pornesc Ms: redactare anterioară Şi cum au pornit
Mslt- 80 era Statu-palmă-barba-cot, urieşul M s: redactare anterioară
Scaraoschi, talpa iadului, şi urieşuliHsx; 85 zmeul Ms: redactare ante­
rioară Scaraoschi Ms1; 40 nu mai avea Ms: redactare anterioară
n-avea Afsx.

158
6 povestească Ms: redactare anterioară spună Ms1; 12—18 Statu-palmă-
barba-cot Ms: redactare anterioară Scaraoschi Msl; 80 Stattt-palmă-
barba-cot Ms: redactare anterioară Scaraoschi MsY; 82—88 Statu-
palmă Afs.-J redactare anterioară Scaraoschi \Msu- 84—85 îl bagă pe
Statu-palmă cu barba în crăpătură V: îi bagă pe Statu-palmă cu barba
în crăpătură Ms (îi pentru că forma iniţială era îi bagă barba în crăpă­
tură) ; 86 pocitura Ms: redactare anterioară Scaraoschi Msx.

159
9 smuls V: zmuls Ms; 11 văzduh Ms: redactare anterioară aer Msx;
18 strigă Ms: redactare anterioară zise Ms1; înfuriet Ms: redactare

283
anterioară, cu mînie Mslt- [18—14 St.[atu]-p.[almă]-b.[arba]-c.[ot] V:
St. p.b.c. Ms: redactare anterioară Scaraoschi Msv• 28 Statu-p.
[almă]-b.[arba]-cot V: Stătu p.b.cot Ms: \redactare anterioară Scara­
oschi Mslt- au [furat Ms: redactare anterioară cari au furat Msu‘
26 vînat M s: redactare anterioară vînătoare Ms1; 29 se puse[ră] V: se
puse Ms fam adăugat, in paranteze, -ră, pentru a înlătura lipsa acor­
dului dintre predicat şi subiect, care se explică, în cazul de faţă, prin
faptul că important în frază este ce se spune imediat mai departe despre
ideea lui F&t-Frumos cu privire la dispariţia zinelor); 30 Urieşul Zmeilor
M s: redactare anterioară Scaraoschi Msx; 31 Fiul Iepei Ms: redactare
anterioară el Msv' 32—88 St.[atu]-p.[almă]-b.[arba]-cot V: redactare an­
terioară St.p.b.cot Ms: redactare anterioară Scaraoschi Ms1; 36 trudă
Ms: redactare anterioară greutăţi Mslt; 89—40 St.[atu]-p.[almă]-b.[ar-
ba]-cot V: St.p.b.cot Ms: redactare anterioară Scaraoschi Mst; 41 .jco-
[pacul] atîr.[nat] V : co. atîr. M s; St.[atu]-p.[almă]-b.[arba]-cot V :
St.p.b.cot Ms.

100
17 zmei Ms: redactare anterioară draci Ms1; 80 să-l caute Ms: redactare
anterioară să-l găsească Ms1; 81 l-a şi aflat Ms: redactare anterioară l-a
şi găsit Mslt‘ 39 înviază încai Ms: redactare anterioară înviază încai,
te rog Msum40 luptat Ms: redactare anterioară purtat Msl ; alăture Ms:
redactare anterioară împreună Ms1; 41 frăţasca Ms: redactare anterioară
sfînta Msx.

161
5 să zacă M s: redactare anterioară fără viaţă Ms1; noroiul Ms: redactare
anterioară tina Ms1; 6 şi pe dînsul Ms: redactare anterioară şi pe dînsul,
mamă Msx/ 15 îngropare M s: redactare anterioară înmormîntare Mst:
redactare anterioară îngropăciune Msa; 19 o îngropă M s: redactare ante­
rioară o înmormîntă Msu- 22 pentru a-şi căuta nevestele Ms: redactare
anterioară pentru a-şiscoate nevestele de acolo Mslt- 29 încep Ms: re­
dactare anterioară începură M sj/ 31 tovarăşii traserâ Ms: redactare an­
terioară tovarăşii 11 scoaseră Msx.

162
5 tare Ms: redactare anterioară mult Msx; 6 mai afund Ms: redactare an­
terioară mai tare Msx; 10—11 de ce-i dădeau şi ei drumul mai afund

284
Ms:] redactare anterioară de ce-i dădeau şi ei mai mult drumul Ms1; 18
zmăul Ms: redactare anterioară bărbatul Ms1; 22 reci M s: redactare ante­
rioară ferbinţi Ms1; calde Ms; redactare anterioară răci Ms1; 81 pu-
nî[n]du-se V: punîdu-se M s; 86 11 ia Ms: redactare anterioară fl ia
In spinare Msx; 87 Şi, cfnd la podul Ms: redactare anterioară Ajungind
la podul Msx.

164
1 trece Înapoi Ms: redactare anterioară trece înapoi pe la urechea lui
Msx; 2 suspină Ms: redactare anterioară suspină din greu Msx; 4—5 după
buzdugan, îl iă şi porneşte Ms: redactare anterioară iă buzduganul în
spate şi porneşte Msx; 12—18 încăput Ms: redactare anterioară căzut
Msx; labă Ms: redactare anterioară gheare Msx; 17 zise Ms: redactare
anterioară răspunse Msx; 18 Şi luîndu-se la luptă, se luptară Ms:
redactare anterioară Şi descălecînd zmăul, s-apucară la luptă, şi se
luptară Msx; 81 apropiindu-se Ms: redactare anterioară mergînd
Msx; 82 iubita lui soţie Ms: redactare anterioară zîna cea mică Msx;
84 înecaţi in lacrămi Ms: redactare anterioară plini de lacrămi Msx;
38 12 mile de loc Ms: redactare anterioară 24 de [mile de loc Ms1;
izbeşte-n V: scris isbeşte-n M s; 41 de mîncare Ms: de mîncat Ms1.

165
7 24 de mile Ms: redactare anterioară de 42 de mile Msx; 10 trece înapoi
M s: redactare anterioară trece înapoi pe la urechea lui Msx; 16 dă M s:
redactare anterioară dede Msx; 19 Ba, dacă-1 cauţi Ms: redactare ante­
rioară Ba-i aici Ms1; 21 în labă Ms: redactare] anterioară în gheare
Msx; 30 verde Ms: redactare anterioară albastră Msx; 36 să mănînci Ms:
redactare anterioară ca să-l mănînci Msx.

166
1—2 alergă iute şi-ntr-o clipă aduce cele două picături Ms (deose­
birea de timp dintre aceste două verbe se datoreşte, tn [manuscris,
faptului că povestitorul a schimbat pe aduse In aduce, uitlnd să
modifice şi pe alergă tn aleargă); 4 pe zmău M s: redactare anteri­
oară pe cinele de zmău Ms1 (de nu este şters); 10 se duse[ră] V: se
duse M s; 12 că a sosit Ms: redactare anterioară că a sosit cu zînele
Msx; punînd zînele M s: redactare anterioară punîndu-le Msx; 18
Venind acum Ms: redactare anterioară Şi acum venind Msx; 14 |care
era Ms: redactare anterioară fiind Ms1; 17 dar, cînd Ms: redactare
anterioară dar cînd ajunse Ms^

285
(p. 167) DRAGOSTE CHIOARĂ ŞI AMORIU GHEBOS

Creangă vorbea adesea prietenilor despre o piesă ţărănească pe

care ar dori să o scrie: „Cînd Îmi aduc aminte de dînsul jalea mă
cuprinde şi astăzi. Parcă-1 aud cum îmi spunea înainte de a muri, aşa,
uitîndu-se In sus şi cu o căutătură inspirată: «Hei, dacă voiu mai
trăi, am să fac şi eu o piesă de teatru ţărănească». L-am întrebat de
vreo cîteva ori: «Ce faci, moş Creangă, cu piesa ceea?» «Stai, oleacă,
măi băiete, cu trenchea, flenchea, trei lei părechea, nu se face treabă
în lumea asta», răspundea el pe gînduri"1.
Printre manuscrisele rămase de la scriitor s-a găsit o foaie care
cuprinde Începutul unei piese de teatru, însă nu al uneia ţărăneşti,
ci al unei comedii ai cărei eroi sînt luaţi din mahalaua Ţicăului.
Fragmentul ocupă foaia 10 (r.-v.) a manuscrisului 4.074 din
fondul B ibi. Acad. Republicii Socialiste România. Acest mic frag­
ment de comedie a fost publicat prima dată de Emil Gîrleanu, în
revista Arhiva, Iaşi, X III, 7—8, iulie-august 1902, p. 342—343 şi
apoi, tot de el, în Luceafărul, Sibiu, IX , 1 ,1 ianuarie 1910, p. 8 ; s-a
mai tipărit în Flacăra, IV , 9—10, 20 decembrie 1914, p. 59—60,
cu unele lecţiuni greşite, şi în ediţia Ion Creangă, Opere complete, 1924,
Cernăuţi, p. 367—368 etc.
Manuscrisul are multe ştersături. Noi l-am reprodus fără modi­
ficări, afară de cele impuse de actualele reguli ortografice.

Mg — manuscris autograf; M*i — variante faţă de Ms; V — Lec­

ţiuni stabilite prin conjectură.

Variante
167

1 Dragoste chioară şi amoriu ghebos M s: redactare anterioară O dra­

goste chioară ş-un amoriu ghebos Msu' 2 Comedie în 3 acte Ms: redat,
tare anterioară comedie într-un act Msx; 8 Actul M s: redactare ante­
rioară Scena Msu' 7 Maria V: Mariea M s; 20 să mă Ms: redactare antew
rioară să mă mai Msu' 21 un surduc Ms: redactare anterioară un

1 Grig. I. Alexandrescu, Amintiri despre ton Creangă, îa Convorbiri literare,

BUC., X X X I I I , 12, 15 decembrie 1899, p. 1173-1184.

286
frac Mst; 22 pot să-mi fac Ms: redactare anterioară pută eu S& le faC
Msx; 23—24 dac-aş face asta Ms: redactare anterioară dac-aş face-o şi
asta Mst; 24 la inimă? M s: redactare anterioară la inimă? Mai ştii
de unde sare epurele Mst; 25 din sat M s: redactare anterioară de la
ţară A f^ ; 25—26 cu dînsa în vorbă Ms: redactare anterioară în
vorbă cu dînsa Ms^.

168
1 vorbeşte cu noimă Ms: redactare anterioară parcă vorbeşte tur­
ceşte Msu- 2 multe M s: redactare anterioară alte Msl; 4 Şi rob Ms:
redactare anterioară Să ştiu bine că rob Msu; am M s: redactare
anterioară că am Msl; 7 Zărghilă V: Zărghila M s; 9 Cum aţi petre­
cut Ms: redactare anterioară cum petreci Msx; 11 A ... Cîrnoiu Ms:
redactare anterioară A petrecut a Cîrnoiu Msj.

(p. 169) [AZI AM BANI, AZI AM PARALE]

Figurează în manuscrisul autograf 4.074, f. 8 r.— v. (format sfert

de coală), fondul B ibi. Acad. Republicii Socialiste România, fără titlu
şi scrisă, de altă mină, foarte neglijent.
Publicată In Flacăra, IV, 9—10, 20 decembrie 1914, p. 49, sub
titlul Satirice (versuri inedite), şi în ed. Ion Creangă, Opere complete,
1924, Cernăuţi, p . 394—395, sub acelaşi titlu etc.
Textul acestei poezii, aşa cum apare în Flacăra şi ediţia din 1924,
prezintă deosebiri faţă de manuscris. Vom nota cîteva dintre ele, fără
a le include în aparatul de variante, întrucît nu sînt modificări prove­
nite de la autor, ci, credem, cauzate de reproducerea neatentă a ori­
ginalului.

P . 169, v. 8: Onorabili şi cochete tn loc de Onoraţi-mă, cochete

(M s ); o- ll;£ to ţi f» loc de tot (M s ); p. ÎS: rea tn loc de ră (M s );
v. 16: prea In loc de prâ (M s).
Folosim ca text de bază manuscrisul. Titlul se dă după primul vers.

Mi — manuscris autograf; M ii — variante faţă de Ms; V — lec-

ţiuni stabilite prin conjectură.

287
 Variante
169
8 cochete Ms: redactare anterioară copile Mst; 13 Legea ră tu o faci
bună Ms: redactare anterioară că toţi joacă pe-a ta strună Msl; 21
de-nvăţat V: de-nvaţat M s; 22 gură V: gura M s; 23 mi-a sunat V:
me-a sunat M s; 2S rădică-n V: radică-n M s; 27 Lume[a] V: Lume Ms.

170
80 măguleşte V: măguleşte M s; 31 mi-e V: me-i M s; 33 strună V:
struna Ms.

(p. 171) CUNOAŞTE-TE PRE TINE ÎNSUŢI

Publicată în ediţia de Ia Iaşi, voi. II, 1892, p. 190, Ia capitolul

„Poezii proprii", sub numărul II, de unde o reproducem.

POEZII POPULARE

(p. 172) [Frunzuleaua micşunele]

Ediţia de Ia Iaşi, voi. II, 1892, p. 191, din care am transcris

această poezie, o dă ca originală, punînd-o în grupul „Poezii proprii"
(poartă numărul III).
Pare foarte puţin probabil să fie originală, cum se poate uşor
constata comparînd-o pe de o parte cu poeziile care urmează (şi pe
care aceeaşi ediţie Ie consideră populare), iar pe de alta, cu poeziile
într-adevăr originale ale Iui Creangă.

(p. 172) [Foaie verde de cucută]

Reprodusă după ediţia de Ia Iaşi, voi. II, 1892, p. 171, unde poartă
numărul de ordine I.

288
(p. 173) [F r u n z u liţă M a g h ira ]

Textul poeziei este transcris după ediţia Iaşi, voi. II, 1892, p. 172,
unde poartă numărul II.

P. 173—175. Toate poeziile cuprinse in aceste pagini sînt reprodu­

se după ediţia de la Iaşi, voi. II (1892), fără nici o modificare»
după cum urmează:
[Frunză verde, iarbă neagră], p. 173, cu nr. I I I ; [Cil oiu trăi, să
iubesc], p. 174, cu nr. IV ; [Cînd ai şti şi te-aipricepe], p. 175, cu nr. V ;
[Cuculeţ de la pădure], p. 176, cu nr. V I ; [Zup, zup, zup], p. 177,
nr. V I I ; [Femeia care iubeşte], p. 178, nr. V I I I ; [La crişmuţa cea
din deal], p. 179, nr. IX .

(p. 176) ROSTIRI, ZICĂTORI, CUVINTE

Publicate în ediţia de la Iaşi, voi. II, 1892, p. 195—200, de unde

le reproducem.

în revista Şezătoarea, V, 12, decembre 1899, p. 211—214, număr

închinat integral scriitorului, la împlinirea a 10 ani de la moarte,
Gh. T. Kirileanu publică un articol Notiţă asupra manuscriptelor
lui Ioan Creangă, cu privire la originalele rămase de la povestitor.
Din acest articol reiese că, afară de puţinele manuscrise păstrate,
cele care se cunosc şi astăzi şi se găsesc în fondul B ibi. Acad. Repu­
blicii Socialiste România (minus Albumul profesorului Gruber),
Kirileanu a găsit, cercetînd hîrtiile şi cărţile rămase de la scriitor,
o serie de însemnări şi de corecturi la textele apărute în Convorbiri
literare, printre care şi o altă serie de Cuvinte, rostiri, zicători, proverbe,
glcitori.
Iată ce spune Kirileanu în legătură cu aceste ultime însemnări
manuscrise:
„Am cercetat apoi şi pintre cărţile rămase de la Creangă, la casa
unde a murit, căci el avea obiceiu să scrie pe filele cărţilor fel de fel
de însemnări. Am copiat cu luare-aminte toate însemnările acestea
şi din ele voi pomeni şi voi înşira aici cîteva în interesul cunoaşterii
lui Creangă:

289
19 — Ion Creanga — Opere voi. H
 1) M ai multe răţete («curăţenie: de la baba Maria»; pentru durerea
şi Întărirea dinţilor şi a gingiilor şi altele mai multe).
2) Întocmirea neologismelor de prisos.
Pe fila unei gramatici, Creangă a scris definiţia neologismelor:
«Neologisme se cheamă toate cuvintele introduse în limbă, unele fără
trebuinţă şi pentru care putem găsi un cuvînt românesc corespunzător;
d.p. fructifer (roditor), compun (alcătuiesc), a neglija (a neîngriji)
unanim (într-o inimă), patern (părinţesc), am fost în cura lui (am fost
în căutarea lui) ş.a.».
3) Cuvinte, rostiri, zicători, proverbe, gîcitori:
Întinat, pîngărit, spurcat, imprilistită.
*
Hămisit de foame. Motocei la rochie. Şi cu chiu cu vai...

Nu se poate acioa de răul lor. Tare mi-i deşanţ sau de-a mirare.

S-a zorcăit. Umblă-n fleorţuri. Face marazuri.

Ştie ea Smaranda ce poamă de om eşti tu, h îl ht III

#
Măi Ioane, hai, gata eşti? — Gata, gata 1Am legat cinci şi mai am
cinci şi apoi pun pe Cîrnu cu ochii la foc.

Mă mănîncă, ce mă mănîncă, da’ i-aş face-o eu.

Nu-i om acătărei, de samă.

Aistuia mai n-ai ce-i face.

Se vede că nu i-i prea îndămînă Bălaiei, că vine tata cu pielea

pe băţ.
*

290
 Am fost şi am văzut... Era şi nu era.
*

A zis c-a veni —, dacă n-a veni.

Se vede c-a venit —, de n-a mai venit...
*

Hop 1 zup, zup I

De-abia mi-o duc,
Şi mi-o duc cu meşteşug
Pe două roate de plugl...
Cît o cură, n-a da-n gură.
Vorba ceea:
Aista-i băietul gălăţanul,
Care ş-a băut sumanul
Şi-a rămas într-un ilic
Şi îl iă dracul de frig.
*

Vorba ceea: Ziua se teme de bivol, şi noaptea încalecă pe dînsul.

*

Strîmbii mănîncă ţara, şi drepţii n-o lasă.

*

E r&u să te pui slugă la dîrloagă, şi toate au şartul lor.

*

Vrabia malai visază, şi calicul comîndare.

*

Intr-un crac bortos, şede dracul mînios. (Puşca)

Sub un cărpănaş, joac-un iepuraş. (Furca şi fusul)

4) Fel de fel:
Pe păretele unei cărţi stă scris de Creangă: «La 1858, luna iunie,
28 zile, s-au săvîrşit din viaţă părintele meu Ştefan sân Petru Ciubo-
tariu şi s-au înmormîntat la bise. din satul Prigoreni, lingă Tîrgul-
Frumos şi spre ştiinţă am însămnat — D.(diacon) I. Creangă, 1861,
septemvrie, 29 zile». Pe păretele altei cărţi se iscăleşte: «Le diacre
Creangue, 1862, mai 31» şi apoi cu creionul adaugă «Astăzi, 16 ianua-
riu 1872, s-a intîmplat un plăcut accident pentru mine».

291
19*
 Pe păretele din urmă a Poeziilor populare de Alecsandri, stă scris
cu creionul de mîna lui Creangă următoarele: «In 2 fevruarie, dimi­
neaţa, pe la vro 6% ceasuri, am văzut un curcubeu frumos înspre
răsărit, privindu-1 din coridorul arhondaricului de la Mănăstirea
Neamţului, cînd am fost cu V .G . Morţun să vedem pe Eminescul...
Era şi omăt de vro palmă domnească de gros, în una, şi noaptea 2
fevruarie 1887. Acum, după atîta amar de secetă, adecă în 2 (două)
septemvrie, st. vechiu, pe la 3 ceasuri după amează, iar am văzut
un curcubeu tot spre răsărit. 1887, sept. 2, I. Creangă». Pe o filă a
cărţii De obşte Geografie s.c.l., de Amfilohie Hotiniul, 1795, scrie
Creangă: «Din cărţile subscrisului, Ion Creangă, 1878. Dăruită mie
de dl. Mihail Eminescu, eminentul scriitor şi cel mai mare poet al
românilor. 1878. Nu lipseşte din ea nici o filă. I. Cr.».
Sint şi cîteva pornografii populare scrise pe filele cărţilor.
5) Corecturi la Amintiri, făcute pe textul Convorbirilor literare.
La pag. 9, rîndul 21: «clămpănea de bătrîn ce era1». La pag. 20,
rîndul 23: «Iar pe soră-ta Ioana, de grăbiţi ce am fost».
La pag. 25, rîndul 11: Şters «Dumitru pe la Pîrăul Cîrjei» şi scris
tA lecsis-so [sic] de la Dorna».
La pag. 57, rîndul 24: «Pesemne te mănîncă spinarea, cum văd
eu, măi ţicăl».
La pag. 59, rîndul 21: «cîte-a pătimit sireaca din pricina mea şi
eu din pricina ei, i-aţi plînge de milă».
La pag. 84, rîndul 2: «Unii cîntau la psaltichie colea, cu ifos,
Ison, ogligon, petasti,
Două chendime, homili, pînă ce răguşeau...».
La pag. 84, rîndul 23: «nu mi s-a dat a vedea».
La pag. 93, rîndul 24: «ne trezim cu popa Buligă, ce-i ziceau şi
Ciucălău».
La pag. 105, rîndul 20: «le pune la uscat pe vatră deoparte».
La pag. 106, rîndul 4: «îţi trîntesc scroambele de ca p i», şters
«ciubotele». '
La pag. 167, rîndul 11: «Să dea Domnul, cucoane, să fie altfel,
că mie unuia nu mi-a părea rău...».
Pe unele file stă scris titlul sau schiţarea unor poveşti sau anec­
dote. Aşa bunăoară:
«Poveste. Un ţigan care a dorit un bostan.
Povestea cum a răsărit stambu-le [sic] de bostan văzînd cu ochii
din datul femeii cu baligă pe jos».
■ Adăugirile sau îndreptările slnt subliniate, iar pag. şi rîndul sint din voi. II,
Scrieri, 1892, Iaşi (nota lui Gh. T. Kirilcanu).

292
 A poi «Mamă, mare cap mai are popa ăsta (anecdotă)».
In sfirşit, următoarele rinduri le-am găsit scrise in două locuri:
«De unde?Cum şicîte? — D inEpir in Atena. — Teodor şi 5sute...»“ .

In partea a Il-a a articolului O nouă ediţie a scrierilor lui Creangă,

publicat în revista Şezătoarea, Folticeni, V III, 9—10, noiembrie-
decembrie 1902, p. 150—156, Gh. Teodorescu-Kirileanu întregeşte
lista de mai sus cu noile manuscrise Creangă găsite:
„D e atunci am mai dat de următoarele:
1) Un caiet in 4°, scris de Creangă, avînd numai 44 de foi scrise şi
intitulat: Metodă specială a „ Aritmeticei“ . Treapta a Il-a , no. de la
1—100. Sau de la 10—100. 1864, ®/,s. Creangă Ion*1.
In acest caiet este scrisă metoda Aritmeticei cu cele 4 operaţii cu
numerile întregi.
2) Telegrama din 7/2, 1881, adresată Iui «Ion Creangă, institutor,
Iaşi», de d-nii Gane şi Maiorescu:
«Mare succes de plăcere şi veselie la cetirea Amintirilor şi Ia mai
multe».
3) In Anuarul institutului „Vasile Lupul“ pe anul 1863—64, publicat
de directorul său Titu Maiorescu, Ia pag. 66 se vede că la împărţirea
premiilor, din preparanzii acestui institut fură distinşi cu premii:
1) Creangă Ion, ş.a. [Anuarul acesta se găseşte în Biblioteca centrală,
Iaşi, Catalogul I, nr. 6.751].
4) O scrisoare a lui Eminescu către Creangă:
«Bucureşti, 25 decemvrie 1878
Dragă Creangă,
Nu ştiu dacă ai cauze deosebite de nemulţămire împotriva fiu-tău,
dar oricare ar fi acelea te rog să le treci cu vederea şi să-i trimiţi din

1 în articolul A ritm etica lui Creangă, publicat In revista laşu l nou, V , 3—4,
decembrie 1953, p. 233 —235, semnat şl apoi In nota informativă Un
manuscris inedit al lui Creangă din Gazeta literară, I, 3, 1 aprilie 1954, p. 4, sem­
nată de M. Nanu, se com unică faptul că acest manuscris inedit al lui Creangă
se află In fondul bibliotecii Universităţii din Iaşi şi se face o descriere a lui.
Autorii acestor articole consideră că ne aflăm In faţa unei lucrări originale.
I. Cremer, In studiul Prim ii ani de activitate în învd/dmînl a lui I. Creangă dove­
deşte Insă că manuscrisul de metodica aritmeticii nu este o lucrare originală, cl
numai „transcrierea de către I. Creangă a cursului de metodică ţinut de I. Bumbă-
cilă In anul şcolar 1864 — 1865“ (I. Cremer, Scriitorii noştri clasici şi problem ele
şcolii, Editura de stat didactică şi pedagogică, 1956, p. 30 — 32).

293
clnd în cînd parale pentru trebuinţele lui extraordinare; mai cu samă
însă acuma de sărbători. I-ar trebui, de pildă, o păreche de încălţăminte
mai cuviincioase, căci avînd acum cîteva zile libere şi puţind să fie
invitat în familie Ia d. Maiorescu, de pildă, sau într-alt loc trebuie
să se prezinte în mod convenabil.
Dorindu-ţi sărbători fericite şi mulţi ani în pace şi bine, rămîn a
tău, M. Eminescu».
Originalele de sub no. 1, 2 şi 4 sînt în păstrarea mea, dimpreună
cu cele pomenite în notiţa precedentă. Cînd le voi spori la număr Ie
voi depune la o bibliotecă publică".
In revista Făt-Frumos, Cernăuţi, X V , 12, mart-prier 1940, p. 48,
s-a publicat facsimilul scrisorii lui Eminescu către Creangă.

P. 176, r. 16: gura lui era clopot — „vorbea tare".

P . 177, r. 16: trei zile trapădul, şi un ceas praznicul — „a alergat trei

zile şi a mîncat numai un ceas" (poate o aluzie Ia faptul
că morţii se îngroapă a treia zi, după îndeplinirea atîtor
forme şi obiceiuri tradiţionale, care cer osteneală multă,
iar pomana care urmează durează puţin).

P. 178, r. 6: varga lui Dumnezeu, de aspru ce era — Dumnezeu bate

cu o vargă mai tare, mai dureroasă etc. decît omul.
 CORESPONDENŢĂ

(p. 181) SCRISORI (1)

Scrisoarea din 1883, august 30, ocupă f.3r.—v., din manuscrisul

autograf 4.074, Bibi. Acad. Republicii Socialiste România. Cu privire
la transcriere semnalăm următoarele: P. 181, r. 5: După numele
Elena se află o trimitere în josul paginii unde este scris cu creionul,
de altă mînă, „Sora lui Ion Creangă"; r. 7: s-a transcris plasa pentru
plasasa din Ms. P. 182, r. 1—3: cuvintele „Elenuţă, tare...“ pînă
la ...„ să-i am“ sint scrise pe marginile cărţii poştale, iar cele de la
„Scrieţi-mi...“ pînă la „...vă aflaţi" sînt intercalate, în sens invers,
între rîndurile 8 şi 9 ale scrisorii.

Reproducem originalul.
P. 181, r. 5 — Ileana (Elena), cea mai mică dintre surorile lui
Creangă, născută la 12 noiembrie 1858, în Humuleşti, „în împrejurări
triste, fiindcă n-avea să-şi cunoască tatăl, mort peste vară"1.
Rămînînd de timpuriu şi fără mamă, locuieşte multă vreme la
Iaşi, pe lîngă „bădiţu-său Ion"2. O fotografie din aceşti ani ne-o înfă­
ţişează în veşminte orăşeneşti, ca o adevărată domnişoară, „cu figura
bltndă, puţin măslinie, frumuşică şi graţioasă în stîngăcia cu care
poartă rochia de panier, cu volane înapoi"**. Din scrisoarea pe care i-o
trimite Creangă în 1883 reiese că era măritată cu Gheorghe a Chiţei,
in satul Galu, plasa Muntele, cu care însă nu a stat mult timp, reîntor-
cîndu-se la Humuleşti şi locuind împreună cu o soră mai mare, Maria,
„cu fiica şi ginerele acesteia şi gloata nepoţilor"4. Era o femeie blîndă,

1 G. Căllnescu, Ion Creangă, E .P .L ., 1964, p. 35; T. Pamfile, Casa ţ i neamu­

rile lui I . Creangă din H um uleşti, In Ion Creangă, X I I I , 1, 1920, p. 2.
* Leca Morariu, Ileana Creangă, In Junimea literară, X IV , 8—10, august-
octomvrie 1925, p. 324.
* G. Căllnescu, op. c it ., p. 35.
*Leca Morariu, loc. c it., p. 323.

295
sensibilă, ti plăceau „priveliştile de ţară şi fugea de zgomotul ora­
şelor... Cind i se făcea dor de ducă, cutreiera satele, într-o brişcă cu
un cal, pe care-1 mina singură. Se ducea prin plaiuri, intre neamuri şi
vechi prieteni. Sta in pribegie zile şi săptămini întregi. Ea trezia
amintiri din trecut şi evoca frumoase clipe din viaţa bădiţei Ionică**1.
In 1909, in ziua de 31 decembrie, se afla la Iaşi, unde, împreună
cu Zahei, lua parte la parastasul ce se făcea la mormîntul lui Creangă,
povestind despre fratele său şi relatînd o istorioară pe care acesta o
spunea „cînd venia pe la Humuleşti şi mai cu seamă pe la moşu-său,
popa Gheorghe de la Paraclisul spitalului din Tîrgul-Neamţului***.
In vara anului 1919, „mătuşa Ileana**primea în casa din Humuleşti
vizita lui T. Pamfile căruia îi arăta lucrurile rămase din vremea
părinţilor.
Dintr-o scrisoare primită de T. Pamfile de la un Zaheiu Grigoriu,
magistrat in Războieni-Neamţ, nepot al lui Creangă, aflăm că Ileana
a murit în decembrie 1919: „Cel care vă scrie acestea, ca nepot, are
durerea să vă comunice ştirea morţii surorii lui Ion Creangă, Ileana,
cea mai mică dintre surorile lui, singura rămasă in viaţă, căci sora
ei mai mare, Maria, pe care aţi cunoscut-o astă-vară, a murit şi ea
cu trei săptămini înaintea surorii ei mai mici. Inmormîntarea a fost
marţi, 16 decembrie***.
P. 181, r. 18 — Maria [Creangă, 'născută Gheorghiu, soţia lui
Zabei.
P. 181, r. 18 — Zahei, cel de al patrulea4 copil al lui Ştefan a
Petrii Ciubotaru şi al Smarandei, fratele care în Amintiri se află
mereu pe lingă povestitor, s-a născut, se pare, în anul 1842* în
Humuleşti.

1 N icolaie Ţimiraş, Ioan Creangă, după documente vechi, însemnări şi mărturii

inedite, cu numeroase reproduceri de autografe, portrete şi vederi, 1933, p. 269;
Const. Calmuschi, fn m unţii N eam ţului, 1903, p. 59.
* Econ, D. Furtună, O poveste de la sora lui Creangă, tn Făt-Frum os, Suceava,
I I I , 1, ianuarie-Iaur 1928, p. 4 — 5.
• T. Pamfile, ioc. cil., p. 1 —2.
• G. Călinescu, op. cil., p . 30.
* Gh. Ungureanu, Studiu introductiv, ed. Ion Creangă, Docum ente, E .P .L .,
1964, p. X V III.
Data naşterii lui Zahei este nesigură; tn dosarul alcătuit cu prilejul căsăto­
riei lui la Primăria oraşului Iaşi se găseşte un act de naştere făcut cu martori,
care declară, după cum le spusese Zahei, că „d-1 Zahei Creangă (luase şi el numele
fratelui mai mare, n.n.) este născut tn Iassy, la anul 1842, luna ianuariu, in 2
zile (ed, cit., p. 226). în 1893, Zahei vroia să iasă la pensie şi atunci, pentru a
dovedi că este tn drept, tşi scoase un alt act de naştere, prin tribunal. Un martor
declară că este născut la Iaşi, tn august 1839 „cind veniseră părinţii lui la iar-

296
 După anul 1859 vine la Iaşi şi slujeşte ca paracliser şi cîntăreţ
la biserica Sf. Spiridon, iar din 1868, la biserica Frumoasa. Se spune
că avea o voce plăcută, pe care însă nu şi-o prea menaja, căci avea
„darul suptului".
La 8 noiembrie 1874 se căsătoreşte cu o văduvă, Maria Dumitriu,
născută Gheorghiu, „de triizăci unu ani, de religie ortodocsie, fără
profesie, păscută în oraşul Iassy, la anul una mie opt sute patruzăci
şi trii, luna mai în opt zile, domiciliată în Iassy, dispărţirea II,
văduvă după răposarea soţului său cel întîi, d-1 sublocotenent Neculai
Dumitriu, fie majoră a d-lui Constantin Gheorghiu şi a d-nei Maria
Gheorghiu, ambii răposaţi... Soţia nu ştie a scrie111. Zahei era la prima
căsătorie, căci este trecut în registrul Stării civile ca „holtei".
După conflictul cu autorităţile bisericeşti şi destituirea din invă.
ţămînt, în anul 1872, Creangă deschide un debit de tutun în strada
Primăriei din Iaşi, ajutat de Zahei, care, după 1874, ia singur condu­
cerea debitului. Zahei ţine debitul în strada Băncei, apoi în strada
Goliei, nr, 36 şi în 1902, 1905, după ieşirea la pensie2. După unele
informaţii8, la debit Zahei vindea şi manuale didactice scrise de
Creangă. La 28 mai 1884, face parte dintre acţionarii „Primei
Societăţi de Economie din Iaşi", cu suma de 1.100 lei*.
In anul 1894, la 28 mai, Zahei „după 25 ani de dăscălie biseri­
cească"8 iese la pensie cu 55 de lei pe lună, după care se ocupă numai
cu comerţul de tutun. Existenţa lui a fost simplă, viaţa i s-a scurs
în linişte. Zahei a trăit 75 de ani, fiind cel mai sănătos dintre toţi
fraţii, vesel şi petrecăreţ, povestind cu duh întîmplări hazoase, fără
să înţeleagă prea mult din rosturile fratelui său Ion, în care nu vedea
„altceva decît un frate mai cu carte şi mai şugubăţ"*. A trăit în apro­
pierea lui Creangă, împărtăşind împreună bucuriile şi necazurile
Era privit cu simpatie de prietenii scriitorului.
In anul 1918 asistă la înmormîntarea nepotului său, căpitanul
Constantin Creangă. Iată ce scrie N. Ţimiraş, care îl vedea atunci

maroc şi trăseseră In gazdă la un han pe Podul-Lung" <ed. c it., p. X V III). Capătă

astfel alt act In care se atestă că s-ar fi născut in 1839.
1 Ion Creangă, Docum ente, 1964, p. 238 —239.
* L, Predescu, Ioan Creangă, Viata şi opera, v oi. I , B u c., 1932, p. 19.
* Rudolf Suţu, D espre librarii şi librăriile vechi din Iaşi, Iaşi, 1929, p. 12;
L . Predescu, op. c it., p. 20.
* Statutele prim ei Societăţi de Econom ie din urbea Ia şi, Iaşi, 1884, p, 26;
L . Predescu, Povestitorul Ion Creangă şi „ Prima Societate de Econom ie din Iaşi“ ,
J pinia, Iaşi, foileton, X X V I I I , 7.426, 31 ianuarie 1932, p. 2.
* Gt. Călinescu, op. c it., p. 32.
* Idem, p. 33.

297
pentru prima dată: „Moşneagul, slab, trist, cu barba încîlcită şi albă,
urmărea cu ochii împietriţi jalnica privelişte"1.
A decedat la 22 ianuarie 1919, în Iaşi, într-un accident2.

P. 181, r. 21: — Catrina, numită şi Ţinea, s-a născut, probabil,

prin 1844—1845*. Evocată de scriitor în paginile Amintirilor. Se
cunosc puţine date despre ea.
In 1883 era măritată cu un Mihalache Vasiliu şi locuia în casa
bătrînească de la Humuleşti. Se pare că în iulie 1884, Ţinea şi băr­
batul ei au fost la Zahei, la Iaşi. La 5 iunie 1888, Creangă îi trimitea
îmbrăţişări, iar la 18 iunie 1889 îi scria ea, rugîndu-1 să intervină pe
lingă generalul Racoviţă pentru o mutare:
„Tg.-Neamţ, iunie 18, 1889

Săru mînili bădiţă Ion şi Zaheiu, ţîţaca Ţinea şi ţîţaca Maria.

Epistola noastră să vă întîmpini sănătoşi cu toată familia dumnea­
voastră. Aflaţi şi despre noi că ne aflăm cu toţi sănătoşi. Sărutări
de mîni Olgăi şi din partea lui Ghiţă. Bădiţă Ion, vă rog a ne înştiinţa
cum vă aflaţi. Nu am auzit di mult nimică de dumneavoastră.
Inştiinţază-mi dacă veniţi pe la noi in vara asta.
Bădiţă Ion, m-a întrebat Vasilică dacă mata ai cunoştinţă cu domnu
ginerali R acoviţă. E l ar voi să se mute din batalionul acela in codri
la Piatră. Răspundiţă-mi dacă ai sau nu, iar de nu, scrie-mi.
A l dumneavoastră, mai m ică soră,
Ecaterina Vasiliu"4
A murit, se pare, cam de vîrsta Smarandei, înainte de 1893*.

(p. 183) 2

Cea mai veche scrisoare pe care o avem de la scriitor şi care a stîrnit

multe discuţii în rlndul cercetătorilor v ieţii lui Creangă, fie cu pri­
vire la cuprinsul ei, fie cu privire la dată, a fo6t tipărită mai întii

1 N. Ţlmlraş, op. cit., p. 243.

* D . Furtuni, A n ii de suferinţă ai lui Ion Creangă, tn Năzuinţa romănească,
V , 3, 1926, p . 37, nota 3 ; L . Predescu, Data morţii tui Zahei Creangă, tn Junimea
literară, X V , 1—2, 1926, p. 41.
* G. Călinescu, op. cit., p. 33; cf. şi D. Furtună, A n ii de suferinţă..., p. 38,
nota 6 .
* Ms. rom. 3.757, t. 177.
‘ Lucian Predescu, loan Creangă, Viafa, B u c., 1932, voi. I, p. 18.

298
de economul D. Furtună, în revista Făt-Frumos, Suceava, II, 2, mar-
tie-prier 1927, p . 35—37. Originalul scrisorii îi fusese încredinţat
de către d-ra Elena Creangă din Tîrgul-Neamţ, fiica preotului Gheor-
ghe Creangă şi vara povestitorului.
Scrisoarea este reprodusă în facsimil, în volumul lui J . Bouti&re,
La vie et l'oeuvre de Ion Creanga, Paris, 1930, p. 200—201 (fotocopia
s-a făcut după originalul pe care îl păstra D. Furtună1).
Observaţii cu privire la text: a) In original, cuvintele: Ţinutul
(p. 183, r. 3), din satul (r. 31), P i ! p i l ril guf (p. 184, r. 1, numai
— u), cinovnic (r. 36), presusftie (r. 37), pozvoleanii (r. 37), nagraj-
deanii (r. 37) sînt scrise cu litere chirilice; b) canţelării (p. 184,
r. 36) — accentul este notat de Creangă; c) toate sublinierile din
text aparţin originalului; d) am eliminat, la transcriere, apostro­
ful înainte [de articolul enclitic al substantivelor şi adjectivelor
feminine şi după d din prepoziţii (d'in, lun'a, nefericit'a, clo­
potniţa etc.).
D. Furtună, la tipărirea scrisorii, dă următoarea notă: „Pe o mar­
gine a scrisorii, Creangă s-a jucat cu creionul, scriind «Domnule
ministru..., domnule părinte..., domnule părinte Nichipercea»...
Hlrtie albă, groasă, fără nici o marcă. O coală scrisă pe trei feţe,
complect"2.
In ediţia noastră, textul scrisorii este reprodus, in întregime, după
manuscrisul autograf publicat, în facsimil, de J. Boutiăre (loc.
cit.); pe fotocopie nu apar însemnările marginale comunicate de
D. Furtună.
Asupra datării acestei scrisori s-au exprimat păreri diferite3.
Aproape toţi comentatorii operei lui Creangă care s-au ocupat de*

1 D. Furtună, Datarea exactă a unei scrisori, In Lumea, X IV , 3.814, 9 martie

1931, p. 5.
* D. Furtună, loc. c it., p. 37.
* Econ. D. Furtună, In articolul Creangă inedit. O scrisoare a sa din 1SS2,
din Făt-Frum os, I I , 2, martie-prier 1927, p. 33—37, publică pentru prima dată
scrisoarea şi o datează: 1862. De aceeaşi părere este şi L . Morarlu In articolul
P entru cea m ai artistică scrisoare a tui Creangă, din Făt-Frum os, I I , 4, august
1927, p. 9 8 -1 0 0 .!
Lucian Predescu, In articolul O scrisoare a lui Creangă datată greşit, publicat
In Convorbiri literare, anul al 63-lea, octombrie 1930, p. 1062—1063, crede că
este scrisă mal ftrziu, In 1868, pentru că .anecdota alegorică" se referă la exclu­
derea lui Creangă din diaconie. Numai că acest fapt nu se tnttmplă In 1868 (clnd
abia începe conflictul prin publicarea celor două articole: cel din Convenliunea,
nr. 14, 26, februarie 1868, privitor la frecventarea teatrului de către preoţi şl cel
din Curierul de Ia şi, nr. 6 , 1868, Tragerea la (intă şi vinatul de păsări in m ijlocul
oraşului; In mai 13, încep cercetările), ci mult mai tlrziu. In 1871.ţln septembrie

299
această problemă şi-au formulat punctul de vedere, care pledează
pentru o dată mai timpurie — 1862, 1865, sau pentru una mai„nouă“
— 1868 şi chiar 1871, pornind de la un element sau altul din textul
scrisorii,fără a lua in consideraţie şi a examina toate datele conţinute
in el.
Noi credem, ca şi D. Furtună, că esenţială pentru datarea scrisorii
este referirea la Expoziţia naţională care s-a deschis la Iaşi, în sep-1 2
7
8

1871, Mitropolia decidea cu privire la caterisirea lui Creangă, iar din 15 iunie
1872 datează adresa Mitropoliei prin care se comunică Ministerului Cultelor şi
al Instrucţiunii Publice excluderea diaconului Ion Creangă din rtndul clericilor;
la 4 iulie 1872, Consiliul permanent hotăra excluderea lu i şi din corpul didactic
(Ion Creangă, Docum ente, p. 208).
Interpretarea alegoriei In acest sens ne-ar duce, deci, către perioada 1871 —
1872, dar această dată nu explică referirea lui Creangă din scrisoare, singura pre­
cisă, cu privire la Expoziţia de la Frumoasa. Cercetarea presei şi a altor materiale
nu ne-a oferit confirmarea deschiderii unei alte expoziţii, tot la Frumoasa, In
anul 1871.
Tot către 1868, afirmă Lucian Predescu, ne conduce şi indicaţia din scri­
soare cu privire la noua locuinţă, unde nu putea fi cu soţia (deci 1866—67, dată
la care se produsese despărţirea neoficială de Ileana Grigoriu) şi că această locu­
inţă nu poate fl alta declt bojdeuca din Ţicău.
Din cercetarea documentelor reiese Insă că de la Golia, Creangă se mută cu
locuinţa la „şcoliţa* din Sărărle. In 1870, octombrie 20, Ienăchescu trece la
şcoala primară de la Trei Ierarhi, iar Creangă la şcoala sucursală nr. 1 (unde ş|
locuieşte), „după consimţim intui d-lor reciproc* (I o n Creangă, D ocum ente, p. 181).
In timpul conflictului cu feţele bisericeşti, lntr-un raport din 1871, septembrie
20, se atestă faptul că diaconul nu mai locuia la Golia, „ci la altă casă, unde are
şi şcoală, şi unde m-am informat că şi staţionează mai mult* (ed. cil., p. 196),
Iar la 30 decembrie era somat să predea cheile caselor din curtea bisericii Golia.
Mutarea in Ţicău se petrece mult mai tlrziu, după destituire.
D . Furtună revine asupra problemei In discuţie In articolul Datarea exactă
a u neiscrisori, din Lum ea, X IV , 3.814, 9 martie 1931, tn care nu acceptă punctul
de vedere al lui Lucian Predescu şi stabileşte o nouă dată: 1865. Argumentele:
cumplita furtună din iunie 1865, Expoziţia de la Frumoasa; noua locuinţă,
crede el, Însemnează mutarea lui Creangă la Golţa sau, provizoriu, In altă casă.
Cu privire la această nouă datare răspunde L . Predescu tn Opinia din 11 mar­
tie 1931, P e marginea u n eiscriso ri a lui Creangă. Intervine tn discuţie şi Gr, Gh.
Scorpan cu articolul Furtună, clopotniţă şi castraveţi, din Revista critică, V, 2,
aprll-lunle 1931, p. 129 — 131, fără să aducă o clarificare a problemei discutate.
N. Ţimiraş (Ion Creangă, după documente v ech i..., 1933, p. 246) crede şi el că
scrisoarea „ar fi ceva mal nouă*, şi anume cam de pe vremea clnd diaconul Înce­
puse să intre In conflict cu „arhimandriţii*, iar G. Călinescu (o p . c it., p. 114 —
115) afirmă că este „fără Îndoială din anul 1871*, după conflictul cu autorităţile
bisericeşti, la care se referă alegoria, şi mutarea In bojdeuca din Ţicău (cf. şi
articolul D espre o scrisoare a lui Creangă, In Adevărul literar şi artistic, X IX ,
seria a I lI-a , 896, 6 februarie 1938, p. 3).

300
tembrie„1865“ . In cursul lunii „iulie” , Creangă îl pune în curent pe
preotul Gheorghe de la Neamţ cu evenimentul ce se pregătea.
Ample informaţii în legătură cu organizarea, caracterul şi Însem­
nătatea expoziţiei1 se găsesc într-un articol publicat în ziarul Pro­
gresul, III, 98, 1 septembrie 1865.
Şi furtuna puternică de care se aminteşte în scrisoare s-a pro­
dus, într-adevăr, în ziua de 20 iunie 1865. Pagubele pricinuite sînt
comentate pe larg în presa vremii3.
Despre „complita fortună“ , care a stricat acoperişul la multe bise­
rici, raportau Mitropoliei protoiereul de Iaşi şi un preot de la biserica
Aroneanu3. Descrierea hiperbolică a furtunii are, evident, în scri­
soarea lui Creangă şi un sens metaforic, căci nu fără rost clopo­
tele smulse de vijelie sînt „purtate” de el peste bisericile pe unde
slujise şi suferise, trimise şi-n capul preotului Grigoriu de la 40 de
Mucenici, socrul său, sau la Golia, unde se zbătea să intre.
Printre alte „noutăţi” , Creangă îl înştiinţa pe unchiul său că s-a
mutat într-o casă „unde se află şi cîteva frumuşele ce pe la Iaşi le zic
fete” . Aceste rînduri, viu discutate de biografii scriitorului, credem
că datează din vremea peregrinărilor diaconului, de la o biserică la
alta, din anul 1865. In 1865, Creangă nu mai figurează în statele bise­
ricii Bărboi, iar la Golia intră abia în 1866. Prin urmare, în 1865,
slujea cînd la Bărboi, cînd la Golia, Frumoasa sau Sf. Pantelimon**.
Intre Bărboi şi Golia, deci între 1865—1866, Creangă se poate să fi
stat, vremelnic, şi într-o asemenea casă de care pomeneşte; în nici un
caz nu putem trage concluzia că mutarea se referă la bojdeuca din
Ţicău, căci familia Vartic, printre membrii căreia se găsea şi un
diacon, nu putea fi gazdă de frumuşele. Documentele dovedesc că mu­
tarea în Ţicău s-a petrecut după destituire, în anul 1872, cînd Creangă
a fost obligat să predea cu inventar delegaţilor primăriei şcoala, deci
nu mai putea locui a colo; această dată nu concordă însă cu referirea
privind Expoziţia de la Frumoasa.

P. 183, r. 22—23: Arhi-man-Dracu (Merişesco), modificare glu­

meaţă, cu intenţii ironice, a subst. arhimandrit.

1 Vezi şi N.A. Bogdan, D in trecutul com erţului moldovenesc şi mai ales ai;
celui ieşean, cap. E x p o îifia agricolă şi de economie casnicii a Moldovei din Iaşi,
1925, p. 1 4 5 -1 4 6 ; Arh. St. Iaşi, Mitropolia M oldovei, dosar 224/1863, t. 40
Arh. St. Iaşi, dosar 92/1865, p. 47.
* Progresul, I I I , 6 8 , 21 iunie 1865.
* Arh, St. Iaşi, Arhiva Mitropoliei, Protoleria Iaşi, dosar 26/1865, I. 6 , 7.
* Cf, Constantin Creangă, Lupta pentru existen tă , Buc., 1896, p. 18.

301
 r. 27: buza-bri, modificare profundă, cu scopuri ironice, a lui
vizavi (cuvint de origine franceză).
P. 184, r. 7: consederăciunea, formă „pumnistă" (după sistemul
propus de Aron Pumnul pentru adaptarea neologismelor la sistemul fo­
netic al limbii române) în loc de consideraţi (trn)e, folosită tot in ironie.
r. 11,13: amicabil şi amicalminte se explică la fel cu consederăciu-
ne, în sensul că scriitorul ridiculizează pe italienişti, latinişti etc.
r. 31: companioni şi companioane, franţuzisme, întrebuinţate tot
glumeţ.
P. 183, r. 6 — Gheorghe Creangă, fiul lui David Creangă, fratele
Smarandei, mama scriitorului, învaţă la şcoala din Broşteni, avînd
învăţător pe Niculai Nanu, pînă în anul 1848*. In acelaşi an se căsă­
toreşte, „luîndu-şi legiuită soţie pe Ecaterina, fată fecioară, fiica
săchilarului Vasile Răzmiriţă, tot din sat Pipirigu"2, şi cere să fie
numit diacon în cotunul Plotun.
Pentru a putea intra în rîndul clericilor, Gheorghe Creangă ur­
mează cursurile Şcolii bisericeşti din Piatra-Neamţ, pe care o termină
în 1850, dînd examen la catihis, aritmetică, citire şi orînduiala
bisericii8.
Pentru hirotonire avea nevoie şi de un atestat de la Socola pe care
îl obţine în urma unui examen sumar, şi în care se arată că la învăţă­
turile preoţeşti a răspuns „de m ijloc"4, iar în 1850, iulie 26, Departa­
mentul bisericesc recomandă locţiitorului de mitropolit, Apamias,
pe candidatul Creangă Gheorghe pentru a fi hirotonit diacon la para­
clisul spitalului din Tg.-Neamţ5. Recomandarea este susţinută şi de
locuitorii din satul Pipirig, proprietatea Mănăstirii Neamţ, care in
1852, octombrie 20, depun mărturie pentru diaconul Gh. Creangă
şi cer numirea lui ca preot, întrucît :„Viaţa sa au petrecut-o cinstită,
mau fost niciodată pîrît cu vreo faptă de furtişag, sau de bătăuş,
beţiv sau martor n-au fost la nici un feliu de pricini. La alcătuirea
trupului şi la simţire este întreg şi sănătos, la credinţă pravoslavnic,
drept fiu a sfintei bisărici a Răsăritului, supus canoanilor şi învăţă­
turilor ei in toate, atît el, cît şi casnicii lui"*.
Ani în şir preotul Gheorghe Creangă, „om arătos, cu barbă învoaltă,
îmbrăcat într-un chip care făcea trecerea de la portul curat ţărănesc
1 Ion Creangă, Documente, E .P .L .1964, p. 55—56.
* Ibidem.
* Gh. Ungureanu, Studiu introductiv, ed. cit., p. X V I.
l Ed. cit., p. 78.
* Idem, p. 78—79.
* Idem, p. 8 6 .

3C2
la veşmintele preoţeşti1'1, face slujbă la paraclisul spitalului, fiind
duhovnicul bolnavilor, iubit şi stimat de toţi. Corespondenţa lui
Creangă cu „moşul" său ne dezvăluie afecţiunea statornică a povesti­
torului pentru cei rămaşi acasă. In desele reveniri pe locurile copilă­
riei şi ale adolescenţei, cu atmosfera lor aşa de potrivită sufletului
său, nepotul era adăpostit cu mare bucurie !n liniştita căsuţă din
Ţuţueni a preotului Gheorghe.
Prin anul 1867 avea neplăceri cu un oarecare Constantin Nastasiu,
iar protopopul N, Conta îl reclama mereu la Mitropolie2.
La 13 iunie 1888, Ion Creangă se găsea la Tg,-Neamţ şi redacta
preotului o petiţie către Epitropia Sf. Spiridon, pentru aranjarea
drepturilor la pensie2.
In perioada 1882—1889, Gheorghe Creangă era tot preot la Neamţ,
la paraclisul spitalului de acolo4. A murit în noiembrie 18975.

P. 183, r. 6 — Ecaterina Creangă, soţia preotului Gheorghe Creangă.

P. 183, r. 13 — Bondarul, revista care a apărut la Iaşi între 16

aprilie 1861—26 aprilie 1862, Red, responsabil: I. V . Adrian.
Tip. Adolf Berman. V. A. Urechia a publicat multe articole în
acest ziar*.

P . 183, r . 14 — S-a presupus că este vorba de revista satirică Nichi-

percea (1859—1879). Din cauza atitudinii critice violente ea a fost
suprimată de multe ori, prima oară la 19 sept. 1859, după care
reapare la 8 decembrie, pentru a fi suprimată din nou [la sfîrşitul
aceluiaşi an. In ianuarie 1860 apare iarăşi, f ără dată, dar conti-
nuînd paginaţia lui Nichipercea, sub titlul Coarnele lui Nichiper-
cea. In iulie reapare ca Nichipercea, dar în noiembrie 1860 este su­
primată din nou. In 1861 reapare sub felurite titluri: Ochiul
drotului, Arţagul dracului, Codiţa dracului, Ghiarele dracului.
Revine la vechiul titlu cu începere din 5 [mai] 1861 pînă în mai

* G. Cilinescu, Ion Creangă, E .P .L ., 1964, p. 235.

* D. Furtuni, Cuvinte ţi mărturii despre Ion Creangă, Buc., B .p.t., p. 891
nota 3.
* Gh. Ungureanu, Ioc. cit., p. X V I.
* Bd. cit., p. 30 şi 99.
■ Gh. Ungureanu, Ioc. cit., p. X V I.
■ G. Cilinescu, op. cit., p. 115, este de pirere c i rlndurile vizează revista
um oristici Bondarul din Botoşani, care a apărut In anul 1869 şi In primele luni
(p in i In mai) ale iul 1871. Această epocă nu concordă Insă cronologic cu Intlm pli-
rile povestite tn scrisoarea iul Creangă.

303
1864, clnd este suprimată încă o dată. In februarie 1865 reapare
sub numele Cicala, dar este iarăşi suprimată. în februarie 1866
apărea cu numele de Sarsailă, în mai, acelaşi an, cu cel de Ghim­
pele, iar din ianuarie 1870 sub titlul de Urzicătorul şi apoi cu cel
de Ghimpele1.
Din cauza apariţiei capricioase a acestor reviste, Creangă nu putea
indica date precise. îşi aminteşte, probabil, de dispariţia Bondarului
şi a revistei Nichipercea, pe care le citea şi le trimitea şi preotului
Gheorghe. Se prea poate ca referirea la Nichipercea să fie o simplă
aluzie metaforică pentru că, pe marginea scrisorii, Creangă se joacă
cu creionul: „Domnule ministru..., domnule părinte..., domnule
părinte Nichipercea".

P. 183, r. 14—15 — Cf. Constantin Grigoriu, In revista Ion Creangă,

II, 12, decembrie 1909, p. 323—324; Zahei Grigoriu, idem, p .336.

P. 183, r. 23 — Probabil, arhimandritul GhenadieMerişescu, superior

la Sf. Sava, apoi la Galata. Un I. Merişescu era director al Episcopi­
ei Romanului prin 1861—1862*.

P. 183, r. 30—Preotul Ion Posa, soţul Măriei, numită in Amintiri

„răutăcioasa de Măriuca Săvucului", din Humuleşti; a murit ca
preot In acest sat*.

P. 184, r. 11—12 — Ion H . Gheorghiu şi soţia sa. în 1860, acest

Gheorghiu era institutor la şcoala primară din Tg.-Neamţ (în
condica de prezenţă este trecut la 8 ianuarie 1863: „ I . H. Gheor­
ghiu, cu cursul numai de 4 clase de la această şcoală"), în 1863
pleacă la Bîrlad, de unde revine în 1871 (în condica 157, la data
de 13 octombrie 1871 stă scris: „cls. I, I. H, Gheorghiu, înapoiat
de la Bîrlad")*.

1 Cf. Publicaţiunile periodice româneşti, Academia Română., tom, I , 1913,

p. 449 —450; O, Papadima, Aspecte din viaţa revistelor româneşti intre 1869— 1881,
In Limbă şi literatură, B u c., 1964, p . 269.
■Vezi revista Preutul, I I , 9, 14 iulie 1862, p. 72, rubrica „Corespondentă-;
D . Furtună, In Fat-Frumos, I I , 2, martie-prier 1927, p. 35.
■D . Furtună, loc. cit., p. 35.
• G.A. Cosmovici, Un jubileu, Piatra-Neamt. 1 9 '4 ,P . 26, 2 8 - 2 9 ; D. Furtună,
loc. cit., p. 33.

304
 P. 184, r. 18 — Preotul Vasile Răzmiriţă din Pipirig, tatăl Ecate-
rinei Creangă, soţia preotului Gheorghe Creangă, unchiul scriitorului-
In 1852, octombrie 10, el semnează o mărturie, alături de alţi lo­
cuitori din Pipirig, pentru diaconul Gheorghe Creangă, în care se
cere ca acesta să fie hirotonit preot la paraclisul spitalului din
Tg.-Neamţ1. In 1876 era mort. La 19 august, acelaşi an, văduva
Maria Răzmiriţă avea un diferend cu ginerele ei, preotul Gheorghe
Creangă, în legătură cu împărţirea averii2.

P. 184, r. 24—GA. Ienăchescu, institutor, coleg şi colaborator al scri­

itorului la manualele didactice (v., ed. de faţă, voi. II, p. 270—271).

P. 184, r. 25—26— Gogu, Lazarachi, Manole a Lăzăroaei, negustori8.

P. 184, r. 30 — Diaconul Teodor Vasiliu4.

P. 184, r. 38 —Fiu al preotului Gheorghe Creangă. Nu a avut copii.

Atestatul lui de patru clase primare poartă data de 6 oct. 1862. Mort
în 1894, ca telegrafist5.

(p. 185) 3

Publicată pentru prima oară de Econ. D. Furtună în Năzuinţa

românească, Craiova, V , 3, martie 1926, p. 37 (A nii de suferinţă ai
lui Ion Creangă. Trei scrisori necunoscute), de unde o reproducem
întocmai. Originalul i-a fost încredinţat spre tipărire de fiica
preotului Gheorghe Creangă din Tîrgul-Neamţului. Adresa scrisorii:
„Sfinţiei-sale preotului Gheorghe Creangă, la paraclisul ospitalului
din Tîrgul-Neamţ, jud. Neamţ. La Neamţ" este reprodusă de
D. Furtună într-o notă, nu în cadrul textului.

P . 185, r. 4 — Aneta Creangă, vara scriitorului, fiica preotului

Gheorghe Creangă.

P. 185, r. 4 — Elena Creangă, vara scriitorului, fiica preotului

Gheorghe Creangă. A trăit, necăsătorită, la Tîrgul-Neamţ.•

* Ion Creangă, Documente, p . 85.

» D . Furtună, loc. cil., p. 36.
• Ibidem.
♦ G.A. Cosmovici, loc. cit., p. 26.
' Datele, după D , Furtună, loc. cil., p. 37.

305
20
(p. 185) 4
' Publicată întîia dată de Econ. D. Furtună în Năzuinţa românească,
Craiova, V, 3, martie 1926, p. 38—39 (Anii de suferinţă ai lui Ion
Creangă. Trei scrisori necunoscute), de unde o reproducem şi noi. Origi­
nalul scrisorii, Furtună îl avea de la d-ra Elena Creangă, fiica preo­
tului Gheorghe Creangă.
Editorul dă următoarele indicaţii privind transcrierea textului:
pe marginea scrisorii se află adăugat „Mai scrie-ne şi de la Slănic-
Adresa: Sfinţiei-sale preotului Gheorghe Creangă, de la paraclisul
ospitalului din Tîrgul-Neamţului. La Neamţ".

(p. 186) 5

Scrisoarea din 1889, iulie 2, o reproducem după Constantin Cal-

muschi, In munţii Neamţului, cap. De la T.-Neamţului la M-rea
Neamţului prin Humuleşti şi Cetatea Neamţului, Galaţi, 1903, p. 59.
Cu prilejul unei excursii, profesorul Calmuschi primeşte de la
Elena Creangă, vara scriitorului, originalul scrisorii pe care o publică
în volumul citat.
Scrisoarea este retipărită în Sămănătorul, II, 19, 11 mai 1903,
p. 304 (Informaţii literare. O scrisoare a lui Ion Creangă).
D. Furtună publică şi el scrisoarea în Năzuinţa românească, Cra­
iova, V, 3, martie 1926, p. 39 (Anii de suferinţă ai lui Ion Creangă.
Trei scrisori necunoscute), după o copie a originalului rămas la Elena
Creangă.

In cei din urmă cinci-Şase ani boala povestitorului începe să se

agraveze. Nu se poate şti precis de cînd era bolnav, se pare că din
primăvara anului 1877: „De la Harap-Alb, spunea el, douăsprezece
zile nu am ieşit din bojdeuca asta; a venit împăratul rusesc, şi atunci
mi-a venit un fum pe nas"1. îşi caută sănătatea cu doctori, iar Con­
stantin este rugat să se intereseze dacă boala „are sau nu leac". In
1880 s-a ivit primul atac greu. La 8 noiembrie, fiul îi scria din Bucu­
reşti: „Tată 1 boala dumitale are sau nu leac, aceasta nu ţ-o pot spune
uici doctorii. Dacă ţii la viaţa şi la rugăminţile copilului tău, prezer-
vează-te I, schimbă-ţi traiul, seleşte-te a asculta sfaturile doctorilor
de acolo, cari pentru asemenea boale sunt tot atît de savanţi ca şi
aceştia de a ici"2.•
1 Grlg. I. Alexandrescu, Biografia lui Ioan Creangă, v oi. Scrierile lui loan
Creangă, Iaşi, 1890, v o i. I , p. 27.
• Ms. rom. 3.757, f. 12.

306
 Peste un an, din Constanţa, tntr-o scrisoare din iunie 12, Constan­
tin il îndemna să plece la băi la Odesa:
„Nu uita băile de mare în luna lui iuliu, la Odesa, şi eftin şi
com od; după cum am auzit fără mulţi bani, sau mai bine cu puţin,
împlineşti 2 dorinţi deodată: pe a d-tale şi pe a d-răi Tincăi, pentru
care ar fi păcat să nu-i procuri ocaziunea de a vidă marea, iar pentru
d-ta sănătatea, care ţi-e şi-mi este neapărată"1.
Prin urmare, Ia această dată, boala era avansată şi constituia o
continuă preocupare.
N-a putut să se ducă la Odesa, în schimb in septembrie 1881 se
afla la Bucureşti, in spitalul Brîncovenesc, unde a stat probabil pînă
în octombrie, căci un articol trimis Contemporanului este datat „Iaşi,
în 1881, octombrie 6“*• .
La aniversarea din 1882 a „Junimii" nu s-a putut duce fiind bolnav3.
Se simţea obosit şi îmbătrînise înainte de vreme. Prietenii şi admi­
ratorii îi ziceau acum „moş Creangă"*. Considerat scriitor de remar­
cabil talent, se bucură de prestigiu, este solicitat să colaboreze la
diverse publicaţii, iar evocarea folcloristului Mihai Lupescu ni-1
înfăţişează în plinătatea măiestriei sale pedagogice*.
La începutul anului 1883 se pare că o duce mai bine cu sănătatea.
Dintr-o scrisoare din 25 mai*, adresată lui Maiorescu, aflăm că fusese
ales în Consiliul general al instrucţiunii pentru a doua oară.
Marea popularitate a meşteşugului său pedagogic este confirmată
de aprecierile făcute în condica de inspecţie a şcolii nr. 2, la 9 iunie
1883: „Am asistat la cursul d-lui institutoriu Creangă în clasa Il-a
şi am rămas foarte mulţumit atît de modul său de predare, cît şi de
răspunsurile bine cugetate ale elevilor"7.

1 Ms. rom. 3.757, f. 19 v.

* Intimpinare la critica domnului / , Nădejde..., In Contemporanul, I, 8 ,
16 oct. 1881, p. 2 7 8 -2 7 9 .
■ Scrisoarea către T. Maiorescu din 1882, noiemvrie 13 (v., ed. de fată,
voi. II, p. 200).
• Coresi, Sfiriiacul, tn Şezătoarea, V , 12, 1899, p. 199.
•Amintiri despre Ion Creangă, In Ion Creangă, II , 12, decembrie 1909,
p. 3 3 3 -3 3 5 .
« Ed. de faţă, voi. II, p. 201.
» Anuarul şcolii normale de învăţători „Vasile Lupu" din Iaşi pe 1938—1939,
p. 151.

307
20
 La 30 august 1883, scrie sorei sale Elenuţa: „şi noi suntem sănătoşi
din mila lui D-zeu“ . Eoala însă avansa. Dintr-o adresă a ministerului
cu data 7 noiembrie 1883, aflăm că se „acordă institutorelui I. Creangă
concediul cerut de trei luni, cu condiţiune de a fi suplinit de institu­
torul clasei I"1.
Deşi şubrezit din pricina bolii, Creangă nu încetează munca la ma.
nuale. In anul 1883 apare cea de a V il-a ediţie din Învăţătorul copiilor,
carte de cetire în clasele primare de ambe sexe, cu litere şi slove, cuprin-
zlnd învăţături morale şi instructive, partea I, II şi III. Ca o confirmare
oficială a meritelor sale didactice primeşte distincţia Coroana Româ­
niei în gradul de cavaler2*, pe care însă Creangă, aşa cum reiese din
mărturisirile contemporanilor, nu a purtat-o niciodată.
In perioada anului şcolar 1884/1885 munca la şcoală îi este tot
mai mult îngreuiată de crizele bolii de care suferea. Cu toate acestea
se lupta să-şi facă datoria, străbătînd de două şi de patru ori pe zi
cei doi kilometri care despărţeau bojdeuca de şcoala din Păcurari,
efort care îl obosea şi-l consuma peste măsură. La 26 mai 1886, Con­
stantin îi scria, din Brăila, unchiului său Zahei: „...aş fi cel mai fericit
dacă providenţa care îngrijeşte de toţi va privi ş-asupra lui... Răs-
punde-mi, te rog, grabnic, cum îi mai este?“8 Era vorba de nişte crize
grave în timpul somnului.
Intr-o zi din mai 1884, ziarele anunţară că institutorul şi cunoscutul
scriitor Creangă, căzuse fără cunoştinţă în pragul clasei unde venea
să-şi facă lecţiile obişnuite. Se credea că murise4*. Ştirea fu dezminţită,
dar în aceeaşi lună Creangă este obligat să ceară din nou concediu
pe o durată de două luni, aprobat de minister la 30 mai 1884*. După

1 G-ta. Ungureanu, Din viaţa lui Ion Creangă, Documente inedite, Buc., 1940,
anexa C X X V II, p. 182.
■ Emilgar, Ioan Creangă, In Arhiva, X III, 7—8, iulie-august 1902, p. 341 — 343.
* Ms. rom. 3.757, f. 57.
4 1. Negruzzi, Ion Creangă, In Convorbiri literare, B u c., X X I I I , 11,1 fevrua-
rie 1890, p. 983; N.A. Bogdan, Ion Creangă, In Familia, Oradea, X X V I, 9, 1890,
p. 106; Jean Bart, tn Adevărul literar, IX , seria II , 489, 20 aprilie 1930, p. 2;
Leca Morariu, Creangă mort de două ori şi, deci, comemorai de două ori, tn Făt-
Frumos, V , 1, ianuarie-februarie 1930.
• Gh. Ungureanu, op. cil., anexa C X X V III, p. 182.

308
sfatul doctorilor, în iunie pleacă să-şi îngrijească sănătatea la Slănic.
La 13 iunie 1884 era la Tg.-Ocna, iar a doua zi la Slănic. Cum ajunge,
îi scrie Ecaterinei Vartic (iuniu 16, iulie 12) şi apoi fratelui său Zahei
(iuniu 24).
CSteva zile are ameţeli. Este îngrijit de doctorul Aronovici. Face
băi şi se simte mai bine.
Primeşte scrisori de la prieteni:
„Cucoane Ionică,
Pînă sara la 26 iunii (marţi) n-am ştiut cum vă aflaţi, însă, atunce
fiind informat din scrisoarea ce aţi făcut la 16 iunii, pe de o parte
m-am bucurat, iar pe de alta mi-au părut rău că timpul au fost contrari
pentru scăldătorile de la Slănic.
Ce-a mai fi şi la S lăn ic?...!; eu mi-nchipui că mulţime de lume şi
feli de feli de frumuseţi; merg bolnavi pentru că dă..., vorba cea
«boala te scoate din casă», şi dai şi cel di pi urmă ban, nu ca la Brînduşa
(costişa Căcainei), de-aceia piseni nu-i ţipenii de om; se vede că în
zadar îşi depune natura frumuseţile pe unele locuri, căci, n-are cine
le preţui.
Eu, nevasta mea, duduca Ţinea şi d-1 Zahei Creangă, toţi suntem
sănătoşi.
Băietul meu este achitat de la judecători, dupe stăruinţele dv.,
de care nu mă pricep cu ce cuvinte să vă mulţumesc.
Vă doresc sănătate, bună pitrecireşi întoarcere sprintenă şi voioasă,
şi cu vreo anecdotă, ştiţi colă... ca pentru Slănic, care mănîncă bani
şi varsă sănătate.
Al dv. prietin respectuos,
V. Muşneţanu
Iaşi, 1884, iunii 29“ *

La începutul lui august se afla din nou la Iaşi, unde avea să afle
de raportul lui N. Culianu, rectorul Universităţii din Iaşi, înaintat
ministerului şi care'cuprindea aprecieri elogioase asupra activităţii
sale didactice2.

1 Ms. rom. 3.757, f. 58.

* Buletinul Ministerului Instructiunei Publice ţi al Cultelor, I, nr. 5, 1885,
p. 355 (publicat de L. Predescu tn Contribujiuni la istoria literară. Lucruri noi
despreţ Titu Maioreseu, Ion Creangă ţi A l. Philippide, Arhiva, Iaşi, X X X V II,
3—t , iulie-octombrle 1930, p. 253).

309
 La 5 noiembrie 1884, Creangă cere ministerului acordarea celei
de-a patra gradaţii ca institutor. La 25 noiembrie 1884, fiul îi scria:
„Doresc de asemenea ca compresele cele reci şi curăţenia să te vindece
cu desăvîrşire»1, iar la 20 decembrie 1884, tot Constantin, din Viena:
„te rog prea mult, nu te scumpi şi vesteşte-mă imediat asupra sănătă-
ţei şi felului cu care-ţi duci bătrîneţile tale nevrîsnice“ a.
Starea sănătăţii scriitorului varia: la 28 decembrie fiul află lucruri
îngrijorătoare, dar Ia 1 ianuarie 1885 se arată că ar fi „deplin resta­
bilit».
La 20/8 ianuarie 1885, Constantin Si răspundea la o scrisoare:
„e şi frumos scrisă, bată-1 sănătatea şi zilele cele lungi şi senine pe cel
care a scris-o, că mult m-a înveselit şi mult mă împuternicesc la
lucru asemenea cuvinte mîngîitoare: «Ia, răzămul bătrîneţelor» şi
de ce nu? Oare nu sunt vrednic să nădăjduiesc că odată şi odată nu-i
mai avă nevoie să blătăreşti prin glodurile Ţicăului şi să ridici dealul
şcoalei jidoveşti pentru o pine aşa de puţin răsplătită şi plină de năcaz
şi de amar?»8
La 26 februarie fiul află că boala a revenit şi îi scrie: „îm i spui
că mercuri ai căzut din nou în şcoală. Pentru D-zeu, tată, ce pacat a
mai fi şi acesta, lacrimile îmi opresc vederea, îmi este mare frică de
tine, doar n-ai făcut nimănui rău ca să te pedepsească astfel. Pînă cînd
atîta suferinţă?»4
O scrisoare din 29 aprilie 1885 a fostului său coleg şi prieten I. Beiu
îl anunţă că fusese trecut în buget pe 1885/1886 cu trei gradaţii, deşi
împlinise termenul de 20 de ani de activitate in învăţămînt şi făcuse
la vreme cererea cuvenită. în mai se afla suferind. întrebat de I. Ne-
gruzzi de ce nu mai scrie, Creangă îi răspunde la 15 mai: „Pisemne
d-voastră nu mă credeţi că sunt bolnav şi aproape, dacă nu de tot,
idiot. Apoi, ocupat 30 de ore pe săptămînă cu şcoala primară, plus
dusul şi întorsul de 2 ori pe zi, cine ştie de unde, prin ploaie şi noroiu,
ger sau arşiţă, cum se întîmplă, nu e lucru tocmai uşor pentru omul
vrîsnic şi greoiu»*. Era, se vede, obsedat de boala sa, căci fiul îi scrie

* Ms. rom. 3.757, f. 82 v

•Idem, t. 85 v.
* Idem, f. 199.
* Idem, t. 112.
‘ Ed. de fa ti, voi. II, p. 2 O4 .

310
la 23 mai 1885: „n-ai grijă, că de bătrîn poţi muri, da de boala
asta, ba“ .
Din scrisoarea de la 4 iulie 1885 a lui Constantin aflăm că povesti­
torul avea să meargă iar la Slănic: „Ţ-am primit astăzi mult priete­
neasca ta scrisoare şi cu cea mai mare părere de rău văd că supără-
•cioasa ta boală tot te mai încearcă din cînd în cind. Să nădăjduim
că băile de la Slănic, care de rîndul trecut s-au arătat destul de milo­
stive, anul acesta vor face minuni şi te vor uşura cu totul de suferinţele
tale“ 1.
Pleacă la Slănic însoţit de N.A. Bogdan. Din relatările acestuia
aflăm cum îşi petrecea zilele acolo: „In Slănic şedeam amîndoi în
aceeaşi odaie; tovărăşia lui peste zi îmi era de o veselie nemaipome­
nită; peste noapte însă era un chin, căci boala sa mai totdeauna noap­
tea îl apuca, cind ţi-i somnul mai dulce, şi trebuia să sar din pat spre
a-i da ajutoarele trebuitoare. îndată ce se lumina de ziuă, pe la 3
ceasuri, mult 3 jum., ne trezeam unul pe altul, ne îmbrăcam în grabă
şi mergeam noi cei dintăi la izvorul no. 3, ca să ne facem cura obici­
nuită. Aci, între paharele de apă clocită, ce le înghiţeam mai mult în
silă decît de bunăvoie, Creangă nu mai înceta cu frumoasele sale
znoave, glume, istorii poznaşe fel şi chip, incit trecea timpul cu ele,
cît nici băgai în samă**3.
La 2 aprilie 1886, primeşte răspuns, după doi ani, la cererea in
legătură cu cea de-a patra gradaţie şi anume că nu are dreptul la avan­
sarea solicitată. In cursul lunii iulie, 1886, Creangă merge pentru a
treia oară la Slănic. La 31 iulie el scria fiului său la Viena, cerînd infor­
maţii asupra doctorilor de acolo.
In acest an apar cea de a X lX -a ediţie din Metoda nouă şia IV -a
ediţie din Geografia judeţului Iaşi\ de asemeni, se tipăreşte lucrarea
polemică O întrebare d-lui A . Gorjan, autorul mai multor cărţi de geo­
grafie.
Concediile de boală devin tot mai numeroase. La 25 sept. 1886
capătă un concediu de 6 luni3, iar la 25 februarie 1887, i se acordă
prelungirea concediului „pînă la finele anului şcolar curent***. Dintr-o*

1 Ms. rom. 3.757, f. 144.

•N .A. Bogdan, Pooejti şi bazaconii din Moldova, Buc., 1923, p. 339.
• Gb. Ungureanu, op. cit., anexa C X X X il, p. 184.
* Idem, anexa C X X X IV , p. 184.

311
informaţie a lui G.A. Cosmovici reiese că in acest an Creangă nu mai
profesa de loc în şcoală*1. Merge cu V.G. Morţun la Mănăstirea Neamţ
să viziteze pe M. Eminescu care era bolnav2. La 3/15 iunie, T. Maio-
rescu scria societăţii „România jună“ din Viena: „Poate ar mai scrie
şi I. Creangă (institutor la Iaşi) ceva, dar este bolnav. A devenit epi­
leptic; nu prea avem noroc cu oamenii noştri de talent"3. La 1 octom­
brie, acelaşi an, I. Creangă se află în cură de aer la unchiul său de la
Tg.-Neamţ, preotul Gh. Creangă: „Era toamnă, scrie Cosmovici. A
venit să-şi mai vadă încă o dată locurile şi neamurile, spunea dînsul.
Clas nu mai ţinea de mult"4. Urmează evocarea emoţionantei reîntîl-
niri a povestitorului cu vechea şcoală unde învăţase cu Conta: „A doua
zi a venit la şcoală. L-am primit cum am putut mai frumos. Spunea
mereu despre Isaia, primul profesor prim. al acestei şcoli şi arăta pe
unde şedea. Atîtea ne-a povestit... că nu vom mai uita niciodată.
In orele p.m., a fost la cls. I unde a făcut lecţie, lecţie de acelea cum
ştia el, maestrul, să le facă 1Ca amintire de vizita ce ne-a făcut, i-am
cerut Povăţuitoriul la cetire prin scriere după sistema fonetică, de d-sa
şi Enăchescu, ce i l-am zărit printre celelalte hîrtii ce le purta la piept.
«Atît mi-a mai rămas şi nu mai am altele», a spus. Luînd condeiul,
a scris pe el:«Şcoalei primare de băieţi, nr. 1,- pentru bibliotecă. I.
Creangă. Tîrg.-Neamţ, 1887, oct. 1»“ 5.
A mers şi la biserica din Humuleşti, să-l vadă pe părintele Teofan
Focşa: „S-au dus amîndoi, dar acolo au găsit numai pe preoteasă,
care i-a poftit să aştepte, iar ea s-a dus să caute pe preot prin
megieşi...
Cum sta la masă, Creangă întinse mina şi luă o carte de pe poliţa
de la plafon. O deschise, tresări şi întoarse fila de la început. Ce să
vezi? Era prohodul diaconilor... Şi l-a citit cu glas tare, tot Intr-un
plîns şi suspin, pînă ce-a terminat de citit tot prohodul. Tata îmi spu­
nea c-a încercat să-l oprească, dar n-a izbutit nici intr-un chip < — Ia,

1 G.A. Cosmovici, Note, tn Ion Creangă, I I , decembrie 1909, p. 332.

1 Gh. Teodorescu-Kirileanu, Notifd asupra manuscriptelor iui Ioan Creangă,
Şezătoarea, V , 12, decembre 1899, p. 213—214; v . şi ed. de faţă, voi. II, p. 292.
■ I. Grămadă, Societatea academică socială literară „România jund“ din Viena
(1871—1911), Arad, 1912, p. 143.
* G.A. Cosmovici, loc. cit., p. 332.
• Ibidem.

312
a fost, moşule, scris, să mi-1 citesc eu singur...**. Şi Creangă a închis
cartea şi a rămas pe ginduri“ 1.
Incepind cu anul 1888, boala lui Creangă se apropie de sfîrşitul
fatal. In acest an nu mai pleacă nici la Neamţ, nici la Slănic. In
toamna lui 1887 obţinuse un nou concediu de 6 luni pe care ministerul
i-1 va prelungi tn februarie 1888 pină in august viitor*.
Neavînd vîrsta legală de pensionare, Creangă trebuie să facă multe
călătorii la Bucureşti pentru prelungirea concediilor.
La 4 mai 1888 citeşte, la „Cercul literar** din Iaşi, partea a IV-a
a Amintirilor, şi tot în acest timp participă şi ia cuvintul la un congres
didactic ţinut la Iaşi3. La 19 mai el scrie: „Despre boala mea din
februarie şi maiu, care în amîndouă rîndurile a fost asemine cu moar­
tea...“ *
Iată cum descrie Gr. I. Alexandrescu o vizită făcută lui Creangă,
cam în aceeaşi vreme, de membrii „Cercului literar**: U raal...
moş Creangă, strigam noi cît ne lua gura, de răsuna toată valea ceea
a pUngerii.
— Da ce mai faci? Ce mai dregi? Te doriam. Cum mergi cu sănă­
tatea? îl îmbulziam noi cari dincotro cu întrebările.
Iar moş Creangă, în mijlocul a o mulţime de hîrtii, note, caiete
împrăştiate în toate părţile, îmbrăcat în halatul lui cu dungi albastre,
cu tîrîiţi în picioare, cu o prostire pusă în jurul gîtului pentru sudoare,
gras şi greoi precum era, cînd se vedea aşa prins fără veste de noi, se
înroşia la faţă şi oarecum se ruşina...
— Da cu sănătatea cum mergi, moş Creangă?
— Mulţumesc, tot mai bine: stupesc în barbă şi trag oghealul cu
dinţii.
Şi aşa o duceam la dînsul tot într-un rîs şi veselie**5.
Chiar cînd boala se afla în ultima fază, observă Gr. I. Alexandrescu,
Creangă era glumeţ şi aşa a rămas pînă s-a stins.
La 1 iunie 1888, preotul Gheorghe Creangă îi scrie de la Neamţ:

1 N. Ţimiraş, op. cit., p. 306.

* Gh. Ungureanu, op. cit., anexa C X X X V , C X X X V I, p. 185.
* N. Iorga, Ceva despre Ion Creangd, tn Neamul românesc literar, I I , 2, lanuar
1910, p. 18.
*E d . de faţă, voi. II, p. 185.
* Gr. I . Alexandrescu, Biografia..., voi. cit., p . 28—29.

313
 „Vă sărut Creangă şi Tincă,
Am primit scrisoarea ta — să mă crezi că am sărutat-o, avînd cea
mai mare bucurie că ti afli mai binişor din ceea ce am auzit. Mi-a
scris şi Zahei că îţi este mai bine... nu te da bolii care ne persecută
pas cu pas.
Voinic, că-i lucru mare; să mă crezi, Creangă, că şi eu îs bolnav.
Vreu să te întreb, tu nu mergi la Slănic în vara asta? Eu am făcut o
cerire la Epitropie pentru a-mi da un loc gratis la Slănic. Văd că sunt
aprobat.
Mi-a venit ca la 15 iuniu să fiu acolo şi cît să pleci tu, răspunde-mi I
Sărutări de la toţi,
Gh. Creangă"1

Acum se tipăreşte şi Răspuns la criticele nedrepte... Ediţiile de

manuale continuă să apară. O fotografie din această vreme ni-1 arată
pe Creangă îmbătrînit, cu figura obosită. La 6 ianuarie 1889 primea
aceste rînduri din partea preotului Gheorghe Creangă:
„Vă sărutăm Creangă şi Tincă,
Primiţi şi din partea noastră sincere felicitări de ziua onomastică
a numelui ce porţi. Ani mulţi să trăiţi, adinei bătrlneţe-ţi doresc,
bucurie şi sănătate la toţi. C.c. Rucsanda lui Zahei şi Măriei.
Noi suntem sănătoşi. Eu tot mai sufăr de stomac (?). Creangă, tu
te afli mai bine? Scrie-mi, a vostru moş Gh. Creangă"2.
In scrisoarea din 2 iulie, Creangă îi răspunde, foarte trist, că e tot
bolnav.

(p. 187) .6

Scrisoarea din 1884, iunie 24, ocupă f. 5 r. —v., din manuscrisul

autograf 4.074, Bibi. Acad. Republicii Socialiste România. Pentru*

1 Ms. rom. 3.757, f, 172.

* Idem, t. 176.

314
transcrierea textului dâm următoarele indicaţii: P. 187, r, 3: După —
Zahei Creangă — se află un indice care trimite In subsolul cărţii
poştale, unde stă scris de altă mină: „Fratele lui Ion Creangă**;
r. 26—27: textul „Mai inştiinţaţi-mă...“ ptnă la „...la toţi** este
intercalat, in sens invers, Intre rlndurile 1—3 ale scrisorii.
Reproducem originalul.

P. 187, r. 20: carte de poştă — carte poştală.

(p. 188) 7

Scrisoarea din 1884, iunie 16, ocupă f. 4 r .—v., din manuscrisul

autograf 4.074, Bibi. Acad. Republicii Socialiste România. In legă­
tură cu transcrierea textului dăm următoarele indicaţii: P. 188, r. 3:
După numele — Vartic — se face o trimitere în josul paginii, unde
găsim această explicaţie, scrisă de altă mină — „Femeie întreţinută
de Ion Creangă** — ; r. 4: In redactarea anterioară era la pentru In.
Reproducem originalul.

P. 188 r. 3 — Ecaterina Vartic. Ştirile pe care le avem despre ea

stnt contradictorii. Unii biografi ai lui Creangă o descriu ca pe o
femeie extrem de inteligentă, plină de calităţi. Qr. Alexandrescu
ne informează că „era deşteaptă şi cuminte**1*, C. Grigorescu* spune
despre ea că avea darul povestirii, iar preotul Gh. Ienăchescu, că era
de o „deşteptăciune foarte cu mult superioară lui Creangă*** şi merge
cu exagerările ptnă la calomniere, afirmînd că meritul poveştilor
se cuvine mai mult ei, adevărata lor „autoare**. Octav Minar,
„văzînd talentul şi darul de a povesti cu atîta uşurinţă lucruri şi
fapte interesante din viaţa noastră literară**, i-a propus să-şi scrie
memoriile4. Alţi cercetători, dimpotrivă, o înfăţişează ca pe o femeie
simplă, mediocră. Gh. T. Kirileanu scrie: „Impresia ce mi-a rămas
este că ea era o femeie de mahala, inteligentă, dar cu foarte puţină

1 Amintiri despre I. Creangă, In Şezătoarea, V, 12, 1899, p. 181.

* Ion Creangă fi Gheorghe Ienăchescu, preot, In Ion Creangă, II, 12, decem­
brie 1909, p. 320.
• Gh. Ienăchescu, Bustul lui / . Creangă, In Evenimentul, Iaşi, nr. 29 şi 30
din 6 şi 7 martie 1902.
4 Creangă despre Eminescu, In Cosinzeana, revistă literară ilustrată, Orăştie
III, 17-18, 27 aprilie 1913,. p. 243-245.

315
învăţătură"1. După mărturiile familiei povestitorului, Ţinea Vartic,
cea de-a doua soţie a lui Creangă, fără cununie2, era o femeie cu puţină
ştiinţă de carte, „sănătoasă, vioaie, harnică şi plină de devotament
faţă de Creangă"8. Ecaterina, fiica lui Andrei şi a Ruxandrei Vartic4,
era cu mult mai tînără decît Creangă, căci prin 1888, cînd povestitorul
era vizitat de E. Gruber şi alţi prieteni, ea avea cam 35 de ani6.
Scriitorul a cunoscut-o, probabil, după destituirea sa din învăţă-
mînt, în iulie 1872, cînd, nemailocuind la„şcoIiţa“ din Sărărie, s-a
mutat în bojdeuca din Ţicău, unde Ţinea Vartic îl va îngriji şi-i va
fi tovarăşă de viaţă pînă la moarte. Se pare că mutarea în Ţicău,
la familia Vartic, n-a fost întîmplătoare, căci Creangă era prieten cu
diaconul Vartic, rudă cu familia Vartic din Ţicău, care „trebuie să-i
fi făcut rost de locuinţă la rudele sale"**. Familia Vartic a stat cu chirie
în această căsuţă pînă în 1879, cînd Creangă cumpără locul şi casa de
la Maria Ştefăniu pe numele Ecaterinei Vartic. Actul de cumpărare
este scris de Creangă, care iscăleşte şi ca martor: „Am fost faţă,
I. Creangă"7. Ecaterina Vartic trebuia să plătească anual bisericii
Buna-Vestire cîte 10 lei „bezmăn". Scriitorul a considerat-o ca pe o
tovarăşă de viaţă„căreia îi cerea şi-i dădea ce se cuvenea în adevărata
viaţă sănătoasă, fără fumuri"8, amintind de ea în toate scrisorile
adresate rudelor sale din Humuleşti, care o numeau cu respect „ţîţacă",

1 J. Boutiăre, La vie el l'oeuvre de Ion Creanga, Paris, 1930, p. 28, nota 3.

• După despărţirea de Ileana, fiica preotului Ioan Grigoriu, Creangă se va
însoţi cu Ţinea Vartic. Deşi Tribunalul pronunţase divorţul la 5 sept. 1873,
Creangă nu s-a căsătorit oficial cu Ecaterina. In 1881, Constantin ti spunea
„D-ra Tinca“ (ms. rom. 3.757, f. 19 v.), iar In 1900, tot Constantin o numea
„prietena lui Ion Creangă" (C .I. Creangă, Memoriu..., Buc., 1900, p. 1).
■ N. Ţimiraş, op. cil., p. 286.
• J. Boutifcre, op. cil., p. 28, nota 2 ; se pare că pe mama Ecaterinei o striga
Creangă în 1888: „R uxandăăă-i! Ruxandăăă-i! ian dă fuguliţa şi adă apă rece"
(Gr. Alexandrescu, Biografia lui Ioan Creanga, voi. Scrierile lui Ioan Creangă,
Iaşi, 1890, p. 25).
• Gr. Alexandrescu, Amintiri despre I. Creangă, în Şezătoarea, V, 12, 1899,
p. 181; Idem, Convorbiri literare, X X X I I I , 12, 15 decembrie 1899, p. 1077.
• Gh, Ungureanu, Studiu introductiv, ed. cil., p. L X X X I .
’ Ion Creangă, Documente, p. 256.
• G. Călinescu, op. cil., p. 173.

316
„duduca" şi chiar „Ecaterina Creangă". Prietenii lui Creangă ii spuneau
„duduca Ţinea" sau „cucoana Ţinea"1.
Energică şi răbdătoare, ea şi-a îngrijit cu devotament tovarăşul
de viaţă, fără să-şi dea seama de uriaşa personalitate a celui cu care
trăia alături, privindu-1 doar ca pe un gospodar ce poartă grija casei.
Aşa se explicăfaptul că, după moartea scriitorului, Ţinea a îndepărtat
repede din casă manuscrisele, vînzîndu-le la băcani.
După moartea lui Creangă, ea continuă să trăiască în bojdeucă,
devenind soţia unui oarecare C. Deliu2. Se stinge din viaţă la 3 sep­
tembrie 19123.

P. 189, r. 19 — V. Muşneţeanu, unul dintre numeroşii prieteni ie­

şeni ai scriitorului (v., ed. de faţă, voi. II, p. 309). Era iconar de
meserie. I-a făcut lui Creangă, în 1899, un portret în ulei4.

(p. 189) 8

Scrisoarea din 1884, iulie 12, ocupă f. 6 r. —v., din manuscrisul

autograf 4.074, Bibi. Acad. Republicii Socialiste România. Observaţii
cu privire la text: P. 189, r. 3: Pentru — Ţinea Vartic — se dă în josul
paginii explicaţia, scrisă de altă mină: „Femeie întreţinută de Ion
Creangă".
Reproducem originalul.
P. 189, r. 24 — Ruxandra Vartic, mama Ecaterinei Vartic.

(p . 190) S C R IS O R I (II)

Cu prilejul discursurilor rostite de V. Conta în Parlament, la

4 şi 5 septembrie 1879, Creangă ii trimite această scrisoare. A fost

1 D. Fu rtun i, Cuninteşi m ărturii..., p. 30, 33; C. Grigoriu, Ioc. cit., p. 320.

* Intr-o înştiinţare pe care o primeşte In 1903, iulie 2, pe adresa: „D ip. II I ,
strada Ţ ic iu de sus, no. 4“ , şi In care este anunţată c i trebuie s i plătească „un
rest de 15 lei" din „ce a mai rămas din datoria soţului dv. cătră Casa de Economie
a funcţionarilor din Iaşi*, ea este numită „M-me Deliu" (ms. rom. 3.757, p. 183).
• J. Bouttere, op. cit., p. 28, nota 2.
*Leca Morariu, Drumuri moldovene, Cernăuţi, 1925, p. $7—98.

317
publicată de Octav Minar, fără dată, în Flacăra, IV, 9—10, 20 decem­
brie 1914, p. 59 (Scrisorile lui Creangă), de unde o reproducem.

Filozofia lui Vasile Conta reprezintă, în cultura românească,

primul sistem filozofic avînd la bază numeroase elemente materialiste:
„Prin filozofia sa, Conta s-a făcut purtătorul intereselor acelei părţi a
burgheziei româneşti care urmărea dezvoltarea industriei naţionale,
crearea unei pieţe interne şi de aceea sprijinea într-o anumită măsură
dezvoltarea tehnicii şi a ştiinţei. Materialismul său a corespuns
totodată intereselor maselor populare prin lupta împotriva idealismului
şi a religiei"1.
lncepînd din 1879, Conta ia parte activă la viaţa politică intrînd
în rîndurile „Fracţiunii libere şi independente" care se mai numea
şi Partidul liberal-democrat.
Conta militează de pe poziţiile politicii democrat-burgheze, pentru
dezvoltarea României pe drumul capitalismului, ceea ce reprezenta,
în condiţiile de înapoiere economică din acea vreme a ţării, o atitu­
dine in general progresistă. O latură negativă a acestei politici
este naţionalismul, care îl va duce pe poziţii antisemite. încă din
1875, Conta alcătuise regulamentul unei societăţi secrete „Liga
română", care avea ca principiu „a ajuta şi a înmulţi comerţul şi
industria românească", însă „mijloacele de acţiune ale acestei ligi aveau
un caracter naţionalist"2.
Cînd, în 1879, în urma Congresului de la Berlin, s-a pus problema
revizuirii Constituţiei, în vederea acordării de drepturi politice
populaţiei de origine străină din ţara noastră, Conta ţine o serie de
discursuri în care se situează pe poziţiile naţionaliste ale burgheziei
industriale şi comerciale româneşti care căuta, pe plan intern, să înlă­
ture, în primul rînd, concurenţa evreilor.
In ce priveşte agricultura şi învăţămîntul este de reţinut poziţia
progresistă a lui Conta.
Creangă, după cum singur a mărturisit, a făcut şi el ceva „politi-
cale“ , între 1866—1872: „In întrunirile de la primărie cine era mai*

‘ Istoria gindirii sociale şi filozofice in România, B u c,, Ed. Academiei, 1964,

p. 266.
* Op. cit., p. 288.

318
guraliv decît mine, Bută, Damaschin şi Corduneanu? Alegeam şj
culegeam la deputaţi şi la membri comunali, tot ce era mai bunişor
din fracţiune"1.
Ca şi Conta, Creangă a făcut parte din „Fracţiunea liberă şi inde­
pendentă" ; ideile politice ale acestui partid îşi au izvorul în scrierile
lui Simion Bărnuţiu2.
Nu ştim dacă Creangă împărtăşea toate ideile şcolii Bărnuţiu,
este însă incontestabil că el a simpatizat, la început, cu fracţioniştii,
cărora le da votul şi pe care li sprij inea în întruniri publice şi la alegeri.
Cu toată admiraţia faţă de ilustrul său profesor T. Maiorescu, Creangă
nu era adeptul junimismului politic. Iată ce spune I. Negruzzi:
„Liberal în ideile sale politice, el să dăduse cu adversarii noştri din
Iaşi care compuneau aşa-zisa «Fracţiune liberă şi independentă».
Deşi fusese la şcoala Trei Ierarhi şcolarul lui Maiorescu şi recunoştea
acestuia mari calităţi didactice, ca fracţionist el nu ne putea suferi,
închipuindu-şi că noi voim să vindem ţara nemţilor [...].

1 Grlg. I. Alexandrescu, Biografia lui Ion Creangă, tn voi. Ion Creangă,

Opere complecte, partea I , B u c., Bibi. pt. toţi, nr. 28, p, 19.
* Simion Bărnu[iu, profesor de filozofie şi drept, m ilitant politic, a avut
o orientare antifeudală, antiteologică, republicani, patriotică şl raţionaliş­
t i . In timpul revoluţiei de la 1848, Bărnuţiu lu p ţi pentru drepturile
populaţiei romăneşti din Transilvania, pentru eliberarea naţionali a poporu­
lu i român. Asemeni celorlalţi glndltorl progresişti ai vrem ii, S. Bărnuţiu
a militat pentru reforma agrară, desfiinţarea lobigiel şi privilegiilor nobi­
liare, revendicări care au atras pe Creangă, Conta Şi alţii. Bărnuţiu a acordat
o atenţie specială problemei naţionale. în lupta gtndltorului transilvănean pentru
eliberarea naţională se manifestă şi elemente naţionaliste «care aparţin acelui
naţionalism al naţiunilor asuprite, caracterizat de Lenin ca avtnd un conţinut
general democratic. S. Bărnuţiu cerea cu hotirtre independenţa naţiunii române,
preclztnd că naţiunea română «n-are cuget duşman tn contra altor naţiuni», că
•nici vroieşte a domni peste alte naţiuni, nici nu va suferi a fi supusă altora, ci
Voieşte drept egal pentru toa te»- (Istoria gindirii sociale şi filozofice in România,
B u c., 1964, p . 204).
Poziţia sa progresistă se ilustrează şi prin lupta pe care a dus-o Împotriva
cercurilor retrograde care tşi apărau poziţiile economlco-soclale ameninţate de
reformele burgbezo-democratlce din timpul domniei lui Cuza. Respingerea fermă
a ideii principelui străin este expresia sincerului său patriotism. Deosebit de pre­
ţioase stnt şl ideile sale republicane (a combătut monarhia ereditari, constitu­
ţională sau absolută).
In studiul său critic Contra şcoalei Bărnuţiu (Critice, B u r., voi. II , 1868,
p. 171—209), T . Maiorescu se pronunţă pentru aducerea «domnului străin** şi

319
 Eu am vorbit cu Creangă pentru intiia oară la o alegere fn sala
Primăriei de Iaşi. Eram candidat la deputăţie şi discutam in dreapta
şi in stingă cu alegătorii stăruind să mă voteze, cînd văd pe un insti­
tutor Urziceanu, în vorbă cu un popă. Acest Urziceanu venise odată
la mine, şi mă rugase, deşi nu-1 cunoşteam, să-l apăr ca advocat intr-un
proces corecyional, din pură colegialitate, fiindcă amîndoi eram învăţă­
tori. Eu, plin de bunăvoinţă, îi am şi luat apărarea, cu deplin succes,
obţinînd achitarea lui. Acum socoteam că, drept răsplată, puteam
spera cu siguranţă în votul lui Urziceanu. Mă apropiai deci de dînsul,
îi aduc aminte îndatorirea ce i-am făcut şi îl rog să mă voteze. Insă
în locul lui Urziceanu care sta confuz şi ruşinat, văd că popa îmi
răspunde cu isteţie în modul următor: «N-are a face una cu alta,
domnule Negruzzi, d-ta i-ai făcut un serviciu privat, şi aici e vorba
de trebi publice. Bate dumneata la alte uşi, noi oamenii cei mici,
votăm pe-ai noştri»... Creangă era totdeauna un orator iubit în adunări
populare, şi eu la dînsul m-am gîndit cînd am creat pe părintele Smîn-
tînă în O copie după natură intitulată Electorale“ 1.
In scrisoarea pe care i-o trimite, în 1879, lui Conta, fostul său
coleg de şcoală la Tg.-Neamţ, ca şi în cea către Slavici din 1878,
octombrie 21, se remarcă şi la Creangă o poziţie negativă, pe linia
exclusivismului naţional, care îl duce, uneori, pe poziţii antisemite.
„InM oldova, marele număr de alogeni a dat prilej de regretabile mani­
festări şovine, ceea ce explică, fără să scuze, naţionalismul temporar
al lui Creangă, care va fi şi al lui Conta, şi pînă la un punct rezonabil,
motivat de teoria producţiei, al lui Eminescu şi al altora, fără deosebire
de convingere politicâ“ a. De subliniat că aceste atitudini, de moment,
ale scriitorului nu au umbrit strălucita sa activitate literară şi peda­
gogică. Din raportul lui V .A . Urechia cu privire la şcoala primară
din Trei Ierarhi aflăm următoarele:

Împotriva reformei agrare preconizată de Bărnuţiu, „idee prea extraordinari şi

prea revoluţionari*. In problema evreiască insă, poziţia lui Haiorescu este mat
democrată.
>Iacob Negruzzi, Amintiri din „Junimea", In Convorbiri literare, B u c., L II,
1, ianuarie 1920, p. 14 — 15; pentru Electorale, vezi I. Negruzzi, Scrieri complete.
B u c., voi. I , 1893, p. 168 —169.
* Q. Căiinescu, op. cil., p . 96.

320
 „Populaţiunea clasei I-a împărţită în trei diviziuni, cu doi insti.
tutori, este de 135 şcolari. Reputaţiunea binemeritată care fac clasei
acesteia, îi poate aduce îndoită şi întreită populaţiune; din strămtora.
rea localului şi lipsa unui institutore sau doi divizionari se opreşte
întreprimirea de mai mulţi şcolari decît cifra de sus.
Voi observa că în această cifră evreii sunt pentru o însemnată
parte, ceea ce este tot în lauda d-lui Creangă, care, în calitatea sa de
preot, s-ar părea că ar atrage cu anevoiă la şcoală pe evrei, dar care
îi atrage graţie reputaţiunii metodei de care se serveşte1'1.

(p. 191) 10

Scrisoarea este adresată unui cunoscut ieşean (A.C. Cuza) plecat

din oraş. Referirile la Eminescu şi MironPompiliu îi sporesc interesul
documentar.
Originalul scrisorii se află la Bibi. Acad. Republicii Socialiste
România, Coresp. inv. 67.404, de unde îl reproducem. După „...pro­
bozit" şi înainte de „Cînd vei...“ (p. 191, r. 18—19) se află două
rînduri de text care nu pot fi descifrate întrucît hîrtia manuscrisului
este ruptă.
Publicată de Augustin Z.N. Pop în laşul literar, X I, 3, martie 1960,
p. 49—51.

P. 191, r. 13: berian pentru bairam — petrecere, chef; un beri-

an ca acela — o petrecere straşnică.

P. 191, r. 3 — Alexandru C. Cuza, politician, publicist şi poet, s-a

născut la 8 noiembrie 1857, în Iaşi. Liceul îl urmează la Dresda şi
Paris. Se înscrie la facultăţile de drept din Paris, Berlin şi Bruxelles
şi obţine diploma de doctor în ştiinţele politice şi administrative, în
1882, la Bruxelles şi titlul de doctor în drept, în 1886, tot la Bruxelles,
întors în ţară, intră în grupul socialist de la revista Contemporanul
şi în cercul societăţii „Junimea", unde fusese ales membru, din anul
1883. Colaborează la revista Convorbiri literare, unde îşi face debutul
cu poezii şi epigrame, începînd din anul 1886.

1 Ion Creangă, Documente, p. 175.

321
21 — Ion Creangă — Opere voi. n
 A fost numit, in 1901, profesor la catedra de Economie politică şi
Finanţe de la Universitatea din Iaşi, şi decan al Facultăţii de drept
]n anul 1919.
Ca om politic şi deputat va evolua ca un susţinător al naţionalismului
şi al antisemitismului.
Înainte de primul război mondial a fost unul dintre întemeietorii
Partidului naţionalist-democrat, partid reacţionar. In 1923 a par.
ticipat la crearea partidului de tip fascist „Liga apărării naţional-
creştine"1.
A decedat în anul 1946, la Sibiu.
A. C. Cuza a colaborat la mai multe ziare şi reviste, printre care
menţionăm: Convorbiri literare, Arhiva (Iaşi), Făt-Frumos (Bîrlad),
Neamul românesc etc.
Scrieri: Versuri (Iaşi, 1887); Generaţia de la ’48 şi era nouă (Iaşi,
1889); Discurs asupra proiectului de lege pentru organizarea tnvăţămtn-
lului profesional (Buc., 1893); Poezii, epigrame şi cugetări tn proză
(1909) etc.

(p. 192, 193) 11, 12, 13

Prima scrisoare adresată lui M. Eminescu o reproducem din revista
Cosinzeana, Orăştie, III , 17—18,27 aprilie 1913, p. 244—245 (Creangă
despre Eminescu)-, cea de a doua şi a treia din Flacăra, IV, 9—10,
20 decembrie 1914, p. 58 (Scrisorile lui Creangă).
Scrisorile ultime nu poartă dată (foarte probabil, numai în revista
citată, nu şi in textul original).
Ele sint scrise de Creangă după plecarea lui Eminescu, în 1877, la
Bucureşti.
Toate au fost publicate, in revistele citate, de Octav Minar.

M. Eminescu, intors din Germania in toamna anului 1874, la Iaşi,

este numit mai intii director al bibliotecii oraşului şi, ceva mai tîrziu,
in 1875, revizor şcolar al judeţelor Iaşi şi Vaslui in locul lui A. Naum.
In această calitate el munceşte extrem de serios, dînd dovadă de o
mare energie: inspectează şcoli, întocmeşte procese-verbale, propune
soluţii pentru Înlăturarea cauzelor care făceau ca instrucţiunea primară
să fie Înapoiată. In vara aceluiaşi an organizează conferinţe pedagogice
cu şi pentru Învăţătorii din judeţul Iaşi şi informează Ministerul,
la 10 august, asupra acestor conferinţe al căror conţinut îmbrăţişa
aspectele cele mai importante ale metodicii şi didacticii învăţămîntului

1 Dicţionar enciclopedic român, voi. I, B u c., 1962, p. 873.

322
elementar. Printre învăţătorii citaţi în raportul lui Eminescu, figu­
rează şi „d-1 V. Creangă, învăţător la şcoala de băieţi nr. II din
Păcurari“ care nu este altul decît I . Creangă. Curînd se cunoscură bine;
Creangă admira la poet adîncimea cugetării, iar marele poet era în-
cîntat de farmecul graiului neîntrecutului nostru povestitor.
Intre aceşti doi iluştri reprezentanţi ai literaturii noastre naţionale
există numeroase afinităţi spirituale, care i-au apropiat unul de altul
cu o forţă irezistibilă. In ciuda marii deosebiri dintre ei în ce priveşte
formaţia şi preocupările, opera lui Eminescu şi aceea a lui Creangă
îşi au izvorul lor adine în viaţa poporului nostru, de care ei se simţeau
profund ataşaţi şi al cărui specific sufletesc l-au înfăţişat, sub aspecte
aparent diferite, într-un grad necunoscut mai înainte şi atins, relativ
tîrziu după dînşii, numai de Mihail Sadoveanu. Această sursă comună
a creaţiei lor literare explică faptul, la prima vedere surprinzător,
că Eminescu, a cărui cultură bogată şi multilaterală îl situa alături
şi adesea mai presus de contemporanii lui cei mai culţi, a sim ţit o
atîtdem are dragoste şi admiraţie pentru Creangă, absolvent al unui
seminar şi al unei şcoli normale de acum un secol, şi că la rindul său,
acest om simplu, care trăia la Iaşi aproape la fel ca părinţii lui de la
Humuleşti, a dovedit înţelegere pentru personalitatea aşa de complexă
a genialului său prieten.
Însemnările, rapoartele, adresele către minister ale revizorului
şcolar în legătură cu manualele didactice ale lui Creangă subliniau
valoarea lor pedagogică şi susţineau promovarea metodei fonetice
în predare şi adoptarea în şcoli a abecedarului Metoda nouă.
Descoperirea de către Eminescu a lui Creangă avea să aibă, dincolo
de semnificaţia ei didactică şi pedagogică, un puternic ecou în viaţa
noastră literară, căci, în toamna lui 1875, Creangă va citi la „Junimea“ i

‘ Majoritatea biografilor povestitorului, ca şi am intirile lu i I . Negruzzi,

Oh. Panu şi ale altor contemporani adm it, ca dată a intrării scriitorului la .J u n i­
mea", toamna anului 1875, etnd a fost adus de Eminescu In salonul lui Iacob
Negruzzi. (Maiorescu era la Bucureşti, In calitatea sa de ministru al Cultelor şi
Instrucţiunii Publice.)
Legăturile lui Creangă cu Maiorescu şi .Junim ea" stnt Insă mai vechi. încă
din 1884, clnd urma cursurile Şcolii preparandale de la Trei Ierarhi, Creangă este
remarcat de Maiorescu şi recomandat ca unul dintre cei mai distinşi elevi ai şcolii,
spre a ti numit institutor (v ., ed. de faţă, voi. II, p. 269). In 1867, Creangă va cere
ajutor material „Junim ii" pentru tipărirea manualului Metodă nouă de scriere şi
cetire, iar In 1875, Maiorescu ti solicită, tn semn de preţuire, alcătuirea unui În­
drumător pentru orientarea Învăţătorilor spre metodele noi de predare a cititului şi
scrisului. Ar mai fi de amintit şi afirmaţia riguroasă a Iul Maiorescu: „Cei ce
pe atunci (anul 1871, n.n.) veneau regulat la adunările literare, erau — In afară de

323
21*
poveştile care il încîntase pe poet, iar la 1 octombrie Convorbirile
literare publicau Soacra cu trei nurori şi, două luni mai tîrziu, Capra
cu trei iezi. „Eminescu văzu în Creangă numaidecît geniul poporului
român'**1, iar „Creangă nu mai aşteptă verdictul lui Maiorescu de la
Bucureşti şi binecuvîntă pe Eminescu ca «eminentul scriitor şi cel
mai mare poet al românilor»"*. „Nebun de entuziasm, Creangă îi
împărtăşi lui Eminescu toate plăcerile lui simple: îl duse sus pe
Ciric, pe din dosul casei, arătîndu-i priveliştea Iaşilor, îl ospătă cu
mîncăruri ţărăneşti făcute de Ţinea. Se pare că aceasta nu văzu cu
ochi buni pe acest pletos, care striga mereu lucruri neînţelese umblînd
prin casă, dar Creangă o puse la locul ei cum ştia el, şi de aci încolo
nimeni «nu mai văzu pe Eminescu fără Creangă şi pe Creangă fără
Eminescu»"3. „Sufletele lor se completau unul pe altul, întrupînd
în îmbrăţişarea lor cele două feţe, deosebite, şi cu toate aceste atît de
strînse una de alta, a simţirii româneşti. Acest lucru face ca geniile

dl. V . Pogor şi de autorul acestei scrieri, la care se ţineau alternativ Întrunirile

— Iacob şi Leon Negruzzl, Nicu Gane, Dlmltrle Rosettl, N. Mandrea, I. Ianov,
colonelul N. Skelittl, G. Racoviţă, colonelul Miluţă Cerkez, M. Korne, Gr. M.
Buicliu, T. Cerkez, G. R oiu , profesorii Culianu, Melik, St. V lrgolici, Naum,
A .D . Xenopol, Creangă, şl din clnd In clnd asistau V . Alecsandri, I.A . (Zlzln)
Cantacuzin, C. Şuţu, A. Balş, N. Callmachi-Catargl etc.* (T . Maiorescu, Istoria
contemporană a României (1S66— 1900), Buc., 1925, p. 38 —39). Şi o altă preci­
zare Intr-o notă: „Membri mal erau căpit. T. Şerbănescu, N. Burghele, A l. Farra,
Caraianl, Paicu, Burlă, Bodnărescu, Miron Pomplliu. Ceva mai^tlrziu vin Eminescu,
Slavici, Tasu, G. Panu, Lambrior, V. Conta, T. Nica, P. Missir, A l.I. Philippide,
G. Vlm av-Liteanu, B. Bossy, colonelul Bengescu-Dabija, Chibici Rlvneanu,
C. Leonardescu, Meissner, V olenti, A.C. Cuza, Strajan, T. Istrati, Ollănescu-
Ascanio, Dr. Christea Buiucllu, Duiliu Zamflrescu. I.L . Caragiale" (op. cil., p. 39).
Din aceste însemnări reiese că la data amintită povestitorul lua parte la şedinţele
societăţii şi că Panu ar fi venit la „Junim ea" după Creangă, deci nu putea şti
precis de clnd o frecventa scriitorul (c f. şl N. Barbu, Creangă şi „ Junimea “ , In laşul
literar, X V , 11, noiembrie 1964, p. 39).
Tot In 1871, Maiorescu II prezintă, alături de Pogor, lntreruptnd cu o anec­
dotă o discuţie privind propunerea ministrului Costaforu ca junimiştii să intre
In politică, ceea ce presupune că scriitorul era familiarizat cu acest mediu şi că
era ascultat cu Interes (T. Maiorescu, op. c it., p. 40).
Ca6criltor Creangă se va Impune Insă In 1875, clnd Începe să publice poveştile.
* G. Căllnescu, Ian Creangă, B u c., E .P .L ., 1964, p. 191.
' Idem, p. 195. Cu ocazia aniversării soc. „Junimea", Eminescu vine pentru
clteva zile la Iaşi şi li dăruieşte lui Creangă cartea D e obşte Geografie, de Amfilohie
H otiniul, 1795, pe coperta căreia Creangă a scris: „Dăruită mie de dl. Mihail
Eminescu, eminentul scriitor şi cel mai mare poet al român iior.| 1878. 1. C r."— cf.
Luceafărul, Sibiu, 1 lulleM909, p. 295, număr comemorativ şi ed. de faţă, voi. II,
p. 292.
■ G. Călinescu, op. c it., p. 19f.

324
lor să rămînă unite totdeauna, după cum în viaţă fusese unite fiinţele
acelora în care ele strălucise"1.
La 1 iunie 1876, Eminescu este destituit din postul de revizor iar
Petrino îl denunţă justiţiei că ar fi sustras cărţi şi mobile din biblio­
tecă. Amărăciunea poetului nu cunoaşte margini. Peste vară, Emi­
nescu va fi găzduit cu dragoste frăţească în căsuţa din Ţicău a lui
Creangă, care li va fi împărtăşit şi el din necazurile sale cu feţele
bisericeşti, şi cît de crud îl lovise destituirea din învăţămînt. După
cîteva luni Eminescu este numit redactor la ziarul Curierul de Iaşi,
buletin al publicaţiilor Curţii de apel din Iaşi, care avea şi o foaie
politico-literară. In urma unui conflict cu un avocat din Iaşi, direc­
torul Tipografiei Naţionale, care îl presa să scrie elogios despre primarul
Pastia, poetul îşi dă demisia şi pleacă, în toamna anului 1877, chemat
de Slavici, la Bucureşti, ca redactor la Timpul.
Eminescu părăseşte cu inima strînsă Iaşii, de care îl legau o
dragoste atotstăpînitoare şi lumina unei mari prietenii. Creangă,
singur şi nemîngîiat, începe să aştepte veşti de la Bucureşti.

(p. 195) 14

Publicată de I.E. Torouţiu în voi. Studii şi documente literare,

Buc., 1932, voi. III, p. 123, de unde o reproducem.
N. Gane se adresase lui Creangă, recunoscut ca profund cunoscător
al graiului popular, pentru a-i lămuri sensul unor cuvinte. Simion
Florea Marian îl consulta şi el în probleme de ornitologie românească,
cerîndu-i informaţii despre datine, legende şi credinţe referitoare la
păsări. In acest sens, S. FI. Marian li scria lui Iacob Negruzzi la
2 ian. 1881:
„Acum ş-o rugăminte.
Eu m-am adresat d-lui I. Creangă în privinţa Ornitologiei pop.
românea, dar pînă azi n-am primit nici un răspuns. Dacă aţi pută
vorbi cu d-lui şi l-aţi ruga în numele meu ca să-mi trămită macar
cîteva datine, credinţe, legende etc. despre paseri şi deocamdată
despre cele următoare, mi-aţi face un serviţiu foarte mare şi eu
v-aş fi totdeauna recunoscătoriu pentru aceasta"*.
P. 195, r. 7 — 8—„bunăoară, fireşte, mai departe, vorba burlăcări-
tului". Aluzie la parodierea de către Creangă, la„ Junimea",J a discursu-
* Emilgar, Joan Creangă ş i M ihai Em inescu, ta Făt-Frum os, I, 6, iunie
1904, p. 85.
* Sim. FI. Marian, Ornitologia poporană română, Cernăuţi, voi. I —II , 1883.
* I.E . Torouţiu şi Oh. Cardaş, Studii şi documente literare, B u c., voi. I , 1931,
P. 277.

325
Iui profesorului Petre Suciu împotriva „burlăcăritului“ , adică împotriva
unui proiect de lege iniţiat, în 1866, de Dumitru Asachi,| fiul lui Gh.
Asachi, şi care prevedea plata unei „taxe de burlăcie"1.
Cuvintul burlăcit nu se pronunţa niciodată singur, ci întotdeauna
însoţit de „bunăoară, fireşte, mai la vale, de pildă, după aceasta etc.,
etc.“ , după felul de a vorbi al lui Suciu, notează Iacob Negruzzi în
Amintiri din „ Junimea“ (Buc., [1939], p. 234). Anecdota „burlăcări-
tului“ era una dintre cele mai gustate la aniversările „Junimii".

(p. 196) 15

Scrisoarea către M. Kogălniceanu o reproducem după originalul

aflat la Bibi. Acad. Republicii Socialiste România, Coresp. inv.
98.849.
Publicată de Augustin Z.N. Pop în laşul literar, X I, 3, martie
1960, p. 4 9 -5 1 .

Document preţios pentru relatările pe care le conţine. Din tonul

familiar al scrisorii, se vede că cei doi scriitori se cunoşteau personal;
felicitările călduroase pe care Creangă i le adresează lui Kogălni­
ceanu de ziua numelui sînt expresia unei sincere preţuiri şi admiraţii
pentru acesta.

(p. 197) 16

Reprodusă din Convorbiri literare, Buc., X L , 3—5, martie, aprilie,

mai 1906, p. 272—273 ( Scrisori de la vechii colaboratori. Trei scrisori
de la loan Creangă).
P. 197, r. 25: Cal bătrînsă înveţe la umblat se spune despre cineva
care se apucă să înveţe o meserie prea tîrziu, cînd e bătrîn şi nu-1 mai
ajută mintea sau puterile în general. Zicala este „Calul bătrîn nu
poate să înveţe a merge la umblete“ (sau în buestru): e vorba de un
anumit mers, pentru care e nevoie de un dresaj special, posibil numai
la vîrsta tînără a cailor.
P . 197, r. 10 — Aluzie la poezia La noi..., semnată P. A. Calescu
(Păcălescu), trimisă de B. P . Hasdeu revistei Convorbiri literare, în
al cărei acrostih se arată că — mărul e putred La Convorbiri literare
(I. Negruzzi, redactorul revistei, înlocuise „Vestală timoroasă" din
versul 6 prin „Fecioară sfiicioasă", ceea ce a dat prilej adevăratului

’ C. Săteanu, Figuri din „Junimea", B u c., Ed. Bucovina, 1936, p. 169.

326
autor al poeziei să facă haz şi in legătură cu reputaţia de „germanofili11
a junimiştilor: v se citeşte f în limba germană).
P. 197, r. 5 — Succesul mare de care s-a bucurat, la lectură,
nuvela lui Creangă Moş Nichifor Coţcariul a stîrnit curiozitatea lui
Maiorescu, care cere să i se trimită manuscrisul la Bucureşti1.
Hotărîndu-se tipărirea ei, Creangă îi trimite spirituala scrisoare
din 1876, noiembrie 10, prin care îşi cere înapoi manuscrisul. Scrisoarea
face dovada unei vii conştiinţe artistice, la care se adaugă o uşoară
notă de ironie.
La 19 noiembrie 1876, Maiorescu înapoiază manuscrisul prin Iacob
Negruzzi:
„Iubite Jacques
...Fă bine, înapoieşte d-lui Creangă alăturatul manuscript Moş
Nichifor şi spune-i din partea-mi mulţumiri şi pentru trimitere şi
pentru scrisoarea hazlie de acum cîteva zile112.
Aprecierile asupra nuvelei urmează într-o scrisoare către N. Gane
din 6/18 decemvrie 18763, în care, după ce laudă nuvela lui Gane
Clinele Bălan, face cîteva observaţii cu privire la Moş Nichifor Co{-
cariul, cerînd unele retuşări şi manifestînd reţineri în legătură cu
tipărirea ei în Convorbiri.
„Mulţumesc încă o dată d-lui Creangă pentru trimiterea lui Moş
Nichifor Harabagiul. Ca tot ce scrie Creangă, şi povestea lui Moş
Nichifor este foarte interesantă în felul ei şi adevărat românească.
Dacă s-ar întîmpla să o tipărească Convorbirile (ceea ce însă eu n-aş
face, fiindcă istoria prea este din Borta... Caldă şi atunci ce ar zice
«duduca de la Vaslui»*, care ştia poate numai de Borta-Rece), atunci
sunt de părere să se schimbe ceva la început. Este vorba acolo de un

1Cf. I.E . Torouţiu, Studii f i documente literare, B u c., 1934, v o i. V , p. 26,

27 (Titu Maiorescu către Anton Naum — Bucureşti, 6/18 octomvrle 1876; Bucu­
reşti, miercuri, 20 octomvrle 1876).
1I.E . TDrouţiu şl Gh. Cardaş, Studii şi documente literare, Buc., 1931, voi. I,
P. 5.
* I.E . Torouţiu, Studii ş i documente literare, B u c., 1932, voi. I I I , p. 180.
1 „«Duduca de la Vaslui». Aceasta era o fiinţă Închipuită care reprezintă pe
cetitorii burghezi al Convorbirilor mai ales din sexul frumos şi In special din
provlnţe. La cetirea unei scrieri prea ştiinţifice, prea corosive sau prea Înalte
pentru publicul profan, ctnd este vorba de a se şti dacă e bună de publicat sau nu,
mulţi Întreabă: Ce va zice duduca de la Vaslui? De ctnd s-a publicat dicţionarul
istrian, Îndeosebi litera « p «, se spune că duduca de la Vaslui nu mal este o piedică
pentru scrierile cele mai corosive, căci după ceea ce a înghiţit, orice ar veni In

327
clopot dăruit şi de Ciubăr-vodă, ceea ce seamănă prea mult cu Slavici,
Popa Tanda. Insă Creangă este însuşi original şi nu are trebuinţă de a
imita pe Slavici. Şi în alt loc mai este o imitare a lui Slavici; e pe
pagina 2 a manuscrisului trimis mie, sus, unde vorbeşte de iepele
tinere şi albe ale Harabagiului şi întrebuinţează forma stilistică:
«iepe, fiindcă voia să aibă m înji; albe, fiindcă se luminau la drum».
Această repetire a adjectivelor cu explicări este iarăşi copiată din
Popa Tanda (Valea-sacă, vale, fiindcă..., sacă, fiindcă)11.
Creangă n-a luat în seamă rezervele stilistice ale criticului şi a
publicat nuvela fără îndreptări de fond sau de stil, căci „nuvela era
capodopera lui Creangă"1, „era întîia mare nuvelă românească de
atmosferă, şi din ea se trage toată nuvelistica noastră modernă. Fără
a fi citit probabil pe Maupassant, Creangă intuia deodată legile genului,
pornind numai din spirit de emulaţie de la Slavici, care însă scria
mai degrabă scurte romane"’ ,,

P. 197, r. 17 — După tipărirea, în 1868, a abecedarului Metoda

nouă, care cerea să se predea „cetirea împreună cu scrierea" şi care
introducea metoda fonetică în predare, Maiorescu se adresase fostului
său elev3, în 1875, cerîndu-i să elaboreze o lucrare de metodică pe care
s-o folosească drept îndrumător învăţătorii în predarea citit-scrisului
după noua metodă, propunîndu-i totodată să ţină şi o serie de lecţii
practice in faţa membrilor corpului didactic elementar de la ţară.
In 1876, îndrumătorul metodic cunoscut sub numele Pooăfuitoriu
la cetire prin scriere după sistema fonetică era gata, dar nu s-a putut
tipări, din cauză că Maiorescu plecase de la conducerea ministerului4.
Creangă imprimă lucrarea cu cheltuiala sa, dar noul ministru a refuzat
cumpărarea şi răspîndirea cărţii.*

urm i ar li puţin lucru. De a glndit Pogor la o persoană anume, clnd a iscodit

pe duduca de la Vaslui, sau nu, este un mister de nepătruns Încă ptnă acuma”
(Iacob Negruzzi, Dicţionarul „Junimei“ , tn Convorbiri literare, anul [56, noiem­
brie 1924, p. 862).
* Q. Călinescu, op. cil., p. 208.
• Idem, p. 321—322.
• Răspuns la criticele nedrepte..., ed. ,de faţă, voi. II , p. 117—118.
* Devenit ministru al Instrucţiunii Publice şi al Cultelor la 7 aprilie 1874,
In guvernul conservator Lascar Catargi, Maiorescu Îşi dă demisia la 28 ianuarie
1876, ca urmare a votului de neîncredere exprimat de Senat la Proiectul de lege
pentru instrucţiunea publică. Acest proiect reprezenta aplicarea principiului
junimist al formelor fără fond şi preconiza desfiinţarea şcolilor de arte, a unor
licee şi gimnazii, a Facultăţilor de Medicină ş l de Filozofie şi a internatelor
statului.
Reţinem totuşi ca pozitivă, din această perioadă, acţiunea Întreprinsă pentru

328
(p. 198) 17,18
Prin scrisorile din 1881, iunie 11 (Convorbiri literare, Buc., X X V ,
11—12, 1 martie 1892, p. 1117) şi 17 iunie (Convorbiri literare, Buc.,
XL, 3—5, m artie,aprilie,m ail906,p. 273), adresate lui T. Maiorescu,
Creangă solicită un ajutor material pentru diaconul Vasile Vasilescu,
grav bolnav, de la biserica Buna-Vestire din Iaşi, unde criticul avea un
„odor scump“ — probabil îşi înmormîntase acolo un copil mort
timpuriu1.
Prima scrisoare o reproducem după textul manuscris care se află
în colecţia Gh. Cardaş, iar cea de a doua din Convorbiri literare.

(p. 199) 19

Publicată în Convorbiri literare, Buc., X X V , 11 — 12,1 martie 1892,

p. 1117—1118 (I. Creangă. Două scrisori), de unde o reproducem.
Creangă află că T. Maiorescu intenţiona să-i traducă unele poveşti.
De aceea îi scrie rugindu-1 să corecteze unele erori de tipar strecurate
la publicarea lor în Convorbiri literare şi dîndu-i indicaţii cum trebuie
să facă îndreptările.

(p. 200) 20

Publicată în Convorbiri literare. Buc., X X X IX , 11—12, noiemvrie,

dechemvrie 1905, p. 1151—1152 (Două scrisori de la Eminescu şi
Creangă), de unde o reproducem. Scrisoarea este precedată de o notă
în care se precizează că textul este tipărit după „originalul ce se află
acum în păstrarea d-lui T. Teodorescu-Kirileanu“ (p. 1150).

După 1880, boala agravîndu-i-se, povestitorul lucrează mai puţin.

Maiorescu stăruie pe lîngă el să nu rărească trimiterea manuscriselor
solicitate cu multă căldură nu numai la Convorbiri ci şi la alte publicaţii.
In legătură cu aceasta,Creangă li scrie din Iaşi,la 13 noiembrie 1882,
anunţîndu-1 că a trimis revistei România jună povestirea loan Roată

votarea bugetului şcoalelor româneşti din Braşov, restaurarea bisericii de la

Curtea de Argeş, includerea in buget a sumelor necesare pentru publicarea docu­
mentelor Hurmuzachi, Înfiinţarea In cursul anului şcolar 1874 — 1875 a 177 de
şcoli rurale (se prevedea tn proiect Întărirea tnvăţămlntului la sate, Insă lent)>
pentru introducerea limbii române ca materie de studiu In liceu, acordarea unor
burse de studii In străinătate lui A. Lambrlor, G. Panu, G. Dem. Teodorescu,
Spiru Haret.
1 G. Călinescu, op. cit., p. 227.

329
siCuza-Pociii pe care el o numeşte „anecdotă11. In finalul trist al scrisorii
aminteşte de Conta, care murise In aprilie, şi de Lambrior, bolnav.
P. 200, r, 26 — Constantin Creangă, fiul scriitorului, s-a născut la
19 decembrie 18601. In 1866 este înscris la şcoala de la Trei Ierarhi
şi urmează cursurile chiar în clasa la care Creangă era institutor.
In catalog era trecut Creangă Costache şi învăţa bine.
După separarea de soţie, Creangă îşi dă copilul în grija unei familii
din strada Goliei2.
In toamna anului 1870, Constantin este înscris la liceul militar din
Iaşi, ca absolvent al şcolii din Trei Ierarhi, cu „locuinţa în despărţirea
IlI-a , ograda Goliei11®. Se înrolează voluntar în războiul din 1877,
dar este demobilizat la intervenţia tatălui. După război, Constantin
urmează şcoala militară din Bucureşti, pe care o termină cu gradul de
sublocotenent de marină şi este trimis pentru studii de specialitate,
ca bursier al statului, la Viena, Bruxelles şi Torino4. La 9 aprilie 1885,
se logodeşte cu d-raOlga, fiica unui angrosist, Neculai Petrea; căsătoria
se oficiază în iunie 1886. In august dădea examen la arhitectura clasică
şi modernă; în 1887, pleacă împreună cu soţia la Bruxelles, pentru a
urma şcoala de război®.
Este avansat căpitan la 1 ianuarie 1887. Părăseşte cariera militară
în 1892®. Se pare că firea lui nestatornică şi independenţa materială,
căpătată prin căsătorie, au contribuit la luarea acestei hotărîri.
Se avîntă în tot felul de combinaţii comerciale: fabrica de cozonaci
moldoveneşti, ceaiul „Pax“ , „Braga“ , restaurantul „Ga la mama
acasă'1, „Casinoul de vară din Constanţa11........ a înjghebat o marcă
de fabrică proprie, pe care şi-a brevetat-o, f abricînd şi punind în vînzare
foiţa «Creangă», «Panama» şi «Abadie»117.
De la el a rămas o adaptare din franceză (1905): Domniţa M ariaşi
copilul de casă8 şi nişte broşurele de propagandă economică: Lupta
pentru existenţă, Iredenta română etc.•

1 Ion Creangă, Documente, p. 125.

* Gh. Ungureanu, ed, cit., p. L IX .
■ La 25 august 1872, autoritatea comunala constata tntr-un proces-verbal
că Ion Creangă nu posedă tu oraş n ici o avere mobilă sau imobilă. A ctul ti trebuia
„spre a Ii scutit de plata internatului la şcoala militară, pentru fiu l d-sale Con­
stantin", Ian Creangă, Documente, p. 217.
* N. Ţimiraş, op. cit., p. 259; C.I. Creangă, Memoriu in chestia tnfiinţărei
de către stai a monopolului Mrtiei de ţigară.... B u c., 1900, p. 1.
» G, Călinescu, op, cit., p. 242—243.
• Constantin Creangă, Lupta pentru existenţă, Buc., 1896, p. 40.
’ N. Ţimiraş, op. cit., p. 262—263.
• Idem, p. 266.

340
 In 1906, soţia cerea divorţul; se recăsătoreşte în 1911 cu Nonia
(Maria), dar se va despărţi şi de aceasta.
In anul 1911 scoate la Piatra-Neamţ ziarul Deşteptarea şi candidează,
fără succes, la alegerile pentru Camera Deputaţilor, colegiul III din
judeţul Neamţ1. In campania din 1913 este mobilizat şi rămîne în
armată ca ofiţer activ pînă la sfîrşitul vieţii2. A murit Ia Iaşi, în
martie 1918, cu gradul de locotenent-colonel.

(p. 201) 21

Reprodusă din Convorbiri literare, Buc., XL, 3-5, martie, aprilie,

mai 1906, p. 273-274 (Scrisori de la vechii colaboratori. Trei scrisori
de la Ioan Creangă).
Ion Creangă a fost numit în Consiliul general al instrucţiunii, ca
reprezentant al învăţămîntului primar, în anul 1880, cînd la conducerea
Ministerului Cultelor şi al Instrucţiunii Publice venise V. Conta,
vechiul şi bunul său prieten.
Membrii acestui Consiliu se numeau pentru o perioadă de trei ani.
Lucrările lui au început la 1 septembrie 1880, cu o cuvîntare a lui
V. Conta. S-au discutat probleme legate de revizuirea programelor
pentru licee şi gimnazii şi de întocmirea noii programe pentru şcolile
de fete.
Proiectul de reformă şcolară elaborat de V . Conta, care prevedea,
printre altele, scoaterea religiei din şcolile de cultură generală, n-a
putut deveni lege din cauza scurtei durate a ministeriatului său
(20 august 1880 — 10 aprilie 1881).
Ion Slavici în volumul său de Amintiri (Buc., Cultura naţională
1924, p. 138—142) ni-1 prezintă pe Creangă participînd cu însufleţire
la şedinţele Consiliului şi interesat de problemele puse In discuţie:
„Ales membru-n Consiliul general a venit la Bucureşti, ca să-şi
facă datoria de sfetnic într-ale învăţămîntului. Ţinea să fie dumirit
asupra cestiunilor puse la ordinea zilei şi discuta mereu mai cu unul,
mai cu altul dintre aceia pe care li socotea mai dumiriţi decît dînsul.
Era mai ales o cestiune care-I interesa. Unii dintre fruntaşii dăscălimii
stăruiau să fie introdus studiul limbii latine şi-n şcolile secundare de
fete, iară el era de părere, că femeile pot să fie bune soţii şi bune mume
fără să fi-nvăţat limba lui Cicerone. «Ba, rîdea dînsul, teamă mi-e ca
nu cumva să se smintească învăţînd-o».*

1 G. Călinescu, op, cil., p. 244; N. Ţimlraş, op. cit., p. 266—267.

* N. Ţimiraş, op. cit., p. 267; cf. şl A .D . Xenopol, Cum s-a în tocmit prima
ediţie a scrierilor lui Creangă, Flacăra, IV , 9 — 10, 20 decembrie 1914, p, 57.

331
 Era, deci, unul din cei mai zeloşi membri ai Consiliului general,
căci ţinea să afle care sunt cuvintele celor ce stăruie pentru limba
latinească şi-n şcolile de fete, şi să-şi deie in toate împregiurările pe
faţă părerile sale“ .
Clnd venea în capitală mergea să-şi vadă băiatul şi se interesa
îndeaproape de progresele lui la învăţătură. Totdeodată îşi vizita şi
prietenii.
Intr-o seară, fiind împreună cu Eminescu şi Slavici şi întrebat
dacă Si plăcuse nuvela lui Slavici Budulea taichii, tipărită în Convorbiri,
Creangă răspunde în felul său specific, recurgînd la o povestire cu tîlc:
„ «De 1 — zice-n cele din urmă. îmi place şi mie, dar cică era odată
un flăcău, care se-ndrăgostise rău de tot de o fată. Frumoasă însă, fata
s-a măritat la oraş, după altul, mai bogat, care putea să-i facă toate
voile, şi bietul de flăcău a rămas cu inima friptă şi plină de amar.
Pentru cîtva timp însuraţii s-au întors în sat şi flăcăul, întîlnind-o, a
rămas buimac în faţa ei. Era gătită, spelcuită şi sulemenită de nu
mai ştiai cum să te uiţi la ea. Nu e aia pe care o ştiam eu I îşi zise el
cu inima uşurată».
L-am înţeles Eminescu şi eu. Iţi pare Budulea prea spelcuit,
intimpină Eminescu. Nu prea, dar cam, răspunse Creangă. Şi dacă e
vorba, aşa prost cum sunt, vi-1 dau mai bine gata.
Am stăruit s-o facă, şi două zile-n urmă mi-a citit prima parte a
Amintirilor lui, care e fără-ndoială una din cele mai preţioase, creaţiuni
în literatura noastră poporală".
Cind venea la Bucureşti se abătea uneori şi pe la Maiorescu, unde se
ţineau şedinţele „Junim ii": „La întrunirea literară ce se ţinea uneori
seara la Maiorescu lume multă-1 aştepta pe Creangă, care n-a venit decît
pe la 11,după ce s-a terminat şedinţa Consiliului general.
«Se poate, domnule Creangă», i-a zis stăpînul casei. «Faci ca atîta
lume să te aştepte».
«Ce să zic?)» a răspuns el zîmbind ca de obicei. «D-voastră ca
d-voastră I Neavînd, se vede, altă treabă, aţi aşteptat în cea mai bună
societate şi aşteptarea nu vi-o fost zadarnică. Iată-mă: sunt aici.
Iară eu, care umblu-n treburi mari, voi fi aşteptat, poate mai puţin,
dar vorba românului: Degeaba v ii, degeaba te duci».
« Ei bine, i-a zis vinul dintre cei de faţă. Cine mai era p-acolo?
Ce-aţi mai pus la cale»?
«Iar nu ştiu cum să-ţi dau răspuns», grăi Creangă. «Cică într-o
duminică o cocoană şi-a luat fiica şi s-au dus amîndouă la biserică.
Intorcîndu-se după slujbă acasă, a întîlnit-o altă cucoană, care a

332
întrebat-o, cine mai era la biserică. D e ! a răspuns cocoana. Eu am
fost şi fiică-mea: de acolo-nainte tot prostime».
In acest fel indirect era deprins a-şi da pe faţă gindurile. îşi avea
la şcoala militară din Bucureşti băiatul, căruia îi eram aşa-zis cores­
pondent. Primiam deci adeseori scrisori de la dînsul şi ne întîlneam,
cîndvenia pe la Bucureşti. Rar mi s-a-ntîmplat să-mi spuiefie-n scris,
fie-n grai viu pe şleau ceea ce avea de gînd“ .
La conducerea Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii vine, în 1881,
V.A. Urechia. La lucrările din 1881 ale Consiliului general al instruc­
ţiunii, care au pus în discuţie Proiectul de programă pentru studiile din
licee şi gimnazii, Creangă a fost prezent numai la cîteva şedinţe. Se
internează, pentru boala de care suferea, la spitalul Brîncovenesc.
In 1882, după ce V.A. Urechia este înlocuit cu [P.S. Aurelian,
Consiliul general al instrucţiunii discută cu privire la „transformarea
gimnaziilor din districte în gimnazii reale, transformarea şcolilor
centrale de fete în institute pedagogice, {înfiinţarea unei comisii spe­
ciale permanente pentru examinarea şi aprobarea cărţilor didactice"1.
Creangă a luat parte la discuţii şi a susţinut, alături de B .P. Hasdeu,
introducerea în şcolile reale a limbilor germană şi franceză, şi facultativ
italiana. „Ceru ca şcolile pedagogice să termine cursurile mai repede,
spre a se mări durata practicii pedagogice. Stărui ca absolvenţilor
acestor şcoli să li se dea diplome. Făcu, de asemenea, propuneri extrem
de restrictive, privind promovarea în şcolile particulare. Fu ales în
comisia pentru programele seminariilor"2.
Sprij init de B ,P . Hasdeu, Creangă redactează Proiectul de regulament
pentru cercetarea cărţilor didactice, reprodus de Eminescu în Timpul
(VII, 207, 22 septembrie 1882), în care cere alcătuirea a două comisii
pentru examinarea şi aprobarea manualelor, una la Bucureşti şi alta
la Iaşi. Creangă respinge propunerea ca in aceste comisii să intre numai
profesori universitari, şi aceasta, pentru că „profesorii din universitate
se poate întîmpla să nu poată revizui o carte didactică de clasele
primare"8.
Creangă face, de asemenea, interesante propuneri cu privire la
autorii de manuale şi susţine ca aceştia să fie despăgubiţi de minister
în cazul cind un manual este tipărit şi una din comisii il respinge, şi,

1 D. Vatamaniuc, Călătoriile lui Creangă la B ucureşti, tn Gazeta literară,

X I, 5, 17 decembrie 1964.
• Monitorul oficial, 1881, nr. 137 (16/28 sept.), nr. 147 (28 sept./10 oct.)*
*
nr. 145 (25 sept./7 oct.); după D. Vatamaniuc, loc. cit.
'■Monitorul oficial, rr. 142, 22 sept./4 oct. 1882; după D. Vatamaniuc, loc.
cit.

333
amănunt mai important, ca cele două comisii să fie ferite „de fluctua­
ţiile schimbării miniştrilor"1.
Din scrisoarea pe care o trimite lui Maiorescu la 25 mai 1883 se
vede că fusese ales, pentru a doua oară, in Consiliul general al instruc­
ţiunii, impreună cu alţi doi colegi. Corpul institutorilor alegea trei
persoane, dintre care ministerul aproba una. Creangă roagă pe Maio­
rescu să-l sprijine pentru ca ministerul să-l numească pe el, motivînd
cererea in felul următor: „cel ce cunoaşte cit de puţin firul oarecăror
lucruri, tot mai de folos poate fi declt cel ce pofteşte a face experienţe
din nou“ . Dacă ar fi numit, ar avea prilej, spune el, să-şi vadă băiatul
şi prietenii şi „poate" să-şi tipărească „puţinele scrieri" la Socec
(această dorinţă nu s-a realizat, căci Socec nu figurează ca editor al
operelor lui Creangă).

P. 201, r. 27 — Elefter Ropală, institutor în Iaşi2*.

P. 201, r. 28 — Hrisoscoleu, institutor în Iaşi.
P. 201, r. 29— Săvescu Toma, „institutorele superiore al şcolei publi­
ce no. 2 de băieţi din suburbia Sărăriei"2, la 14 iunie 1870 era numit
într-o comisie pentru a analiza manuscrisul abecedarului elaborat de
Creangă şi alţi institutori4*, iar la 19 decembrie 1870, vizitează clasai
condusă de I. Creangă şi constată buna pregătire a elevilor şi con­
ştiinciozitatea institutorelui.
P. 201, r. 30—I . Darzeu, institutor superior, directorul şcolii prima­
re de la Trei Ierarhi, a „funcţionat mai întîi ca pedagog la internatul
gimnaziului din Iaşi de la 1851, octombrie 1, fără decret, de unde am fost
permutat, ca copist, la Consiliul şcolar al Moldovei, prin decretul
sub nr. 4.511 din 21 iulie 1854; din acest post am trecut ca institutor
la clasa a IlI-a din Trei Ierarhi, cu decretul nr. 6.061 din 17 octombrie
1855, iar din clasa III-a, după 9 zile, am trecut în clasa IV-a, în care
funcţionez şi astăzi, decretul însă, de numire de institutor in clasa
aceasta, mi s-a dat în 1 martie 1856, sub nr. 784“ 6; elogiat în raportul
de inspecţie al lui V .A . Urechia din 1869, cu privire la şcoala primară
din Trei Ierarhi, „cea mai bună din toatăRomânia": „clasa IV e condusă
de d-1 Darzeu, unul din cei mai conştiincioşi institutori de peste Milcov.
Studiul literar, ca şi cel ştiinţific au în metodele judicioase ale d-lui

1 Monitorul oficial, nr. 133, 10/22 septembrie 1882; după D . Vatamaniuc.

(oc. cil.
* Ion Creangă, Documente, p. 270.
1 Idem, p. 183.
4 Idem, p. 179.
• Idem, p. 182.

334
Dar zeu garanţii de răpede comunicare în mintea junilor şcolari.
In clasa d-lui Darzeu se scrie mai corect limba decît vericari alta din
Iaşi, poate din ţară1*1. La 25 martie 1874, participă la şedinţa de lucru
a Societăţii pentru învăţătura poporului român, cînd s-a hotărît retipă­
rirea cărţii învăţătorul copiilor, despre care Darzeu spune: „cartea este
introdusă în toate clasele primare şi este superioară tuturor cărţilor
de felul acesta apărute în limba română"2.

(p. 201) 22

Printre manuscrisele rămase de la scriitor, Grig. I. Alexandrescu

a găsit această scrisoare, se pare sub formă de ciornă, pe care o publică
în Biografia lui Ioan Creangă, apărută în Scrierile lui Ioan Creangă,
Iaşi, 1890, p. 21—23, de unde o reproducem. Grig. I. Alexandrescu
dă următoarea explicaţie cu privire la text: „Iată o copie de pe o scri­
soare din 1887, septemvrie 19, adresată d-lui Maiorescu" (p. 21).

P.202, r.32—Nicolai Skelitti (1837—1872),poetm inorşi traducător.

A urmat şcoala militară din Potsdam şi Berlin. Prin anul 1869 avea
gradul de colonel şi comanda un regiment. O boală nemiloasă de nervi
;1 lovi şi cu toate îngrijirile medicilor din ţară şi străinătate, la Berlin
şi Paris, muri la Viena, în drum spre ţară, la 21 iunie 1872.
A fost membru al societăţii „Junimea" de la Iaşi, din anul 1864,
şi în coloanele revistei Convorbiri literare a publicat, începînd din anul
1867, aproape toate poeziile sale originale şi numeroase traduceri din:
Goethe, Heine, Lamartine, Uhland, Schiller, Herving.
Cîteva date despre om şi poet ne-a lăsat Iacob Negruzzi: „Cu totul
deosebit de Nicoleanu era Nicu Schiletti. Om vesel, bun camarad,
entuziast, el s-a încercat în mici poezii lirice originale în soiul lui
Heine, precum şi în traduceri de tot felul de poezii germane şi franceze.
In anul 1862 el tradusese chiar, împreună cu Pogor, partea întîia din
Faust, care s-a şi publicat. Însurîndu-se din amor, cu o femeiefrumoasă
dar săracă, toată viaţa lui a fost în lipsă şi nevoi. Franc şi cu inima
deschisă, dar uşurel, el împrumuta bani de la prieteni oricînd găsea,
fără a le făgădui o restituire exactă, iar cînd nu găsea bani el suferea
sărăcia cu deplină resignare şi chiar cu voie bună. Cu toată natura sa
de boem, ca militar îşi păzea riguros disciplina şi era un ofiţer res.
pectat"3.

1 Ion Creangă, Documente, p. 175.

• Idem, p. 230; V. şi p. 137, 141, 156, 160, 179, 228, 236, 270.
* Amintiri din „Junimea", Buc., [1939], o. 44.

335
 Scrieri: Faust. Tragedie de Goethe. Tradusă de V. Pogor şi N. Ske-
litty, Iaşi, 1862; Poezii de colonelul Nicolai Skelitti, Birlad, 1888
(in acest volum s-au publicat, pe lingă poezii originale, şi o parte din
traduceri).

( p .203) 23

Reproducem întocmai originalul autograf aflat la Bibi. Acad.

2{ M)
Republicii Socialiste România, fond Fam. Negruzzi, S ——— .
LI
Scrisoarea conspirativă către Negruzzi are un fond politic. In
vederea unor alegeri, Creangă trebuia, probabil, să îndrepte pe unii
alegători fracţionişti, învăţători ca Ropală etc., către un candidat
care s-a presupus că ar fi fost P. Carp. în sprijinul acestei interpretări
se citează scrisoarea lui N. Gane către lacob Negruzzi din 30 martie
18771.

(p. 203) 24

Reproducem originalul aflat la Bibi. Acad. Republicii Socialiste

21 ( 2)
România, fond Fam. Negruzzi, S ——— . Sublinierile aparţin ma-
LI
nuscrisului.
Relaţii în legătură cu scrierile didactice ale povestitorului şi cola­
boratorilor săi şi cu polemicile stîrnite de manualele lor, v., în ed.
de faţă, v oi. II, p. 263-279.

(p. 204) 25

Reproducem originalul scrisorii aflat la Bibi. Acad. Republicii

21 (3)
Socialiste România, fond Fam. Negruzzi, S ——— .
LI

1 .206) 26

Reprodusă după originalul aflat la Bibi. Acad. Republicii

25 (1)
Socialiste România, fond Slavici Ioan, S ~ 1■Cf. ed. de faţă,
a x x h
Voi. II, p. 320-321.
1 I.E. Toroutiu şi Gh. Cardiş, Studii ji documente literare, Buc., 1931, voi. I,
p. 125 — 126; G. Ciliinescu, op. cit., p. 214.

336
(p. 207) 27

Scrisoarea din 1882, fevruarie 8, către I. Slavici, dovedeşte inte­

resul cu care scriitorul urmărea tipărirea lucrărilor sale didactice,
tn scopul de a le aduce mereu îmbunătăţiri.
Este reprodusă după originalul aflat la Bibi. Acad. Republicii
25 (2)
Socialiste România, fond Slavici Ioan, S cu excepţia
X X X II
pasajului de la „Acum ...44 (p. 208, r. 8) pînă la „dacă are noroc... I.C.44
(r. 13), pentru care am utilizat pe I.E . Torouţiu, Studii şi documente
literare, Buc., 1932, voi. III, p. 120—121, din cauză că manuscrisul
este incomplet.

Teodor Nica s-a născut la 10 februarie 1846, la Braşov, unde şi-a

făcut studiile gimnaziale. Frecventează apoi cursurile Facultăţii
de drept din Yiena, luîndu-şi licenţa în ştiinţele juridico-politice. In
timpul cit a stat în capitala Austriei a jucat un rol însemnat în orga­
nizarea activităţii culturale a studenţilor români de acolo. In vara
anului 1871 a participat la serbarea de la Putna, unde, după cum ne
informează I. Slavici: „Deasupra tuturor se ridicau doi oameni scurţi
şi îndesaţi, pe care toţi îi socoteau mai chibzuiţi decît noi: T. Nica şi
A. Xenopol44 (cf. Convorbiri literare, X X X V II, 1903, p . 1014).
întors în ţară, activează ca avocat. In anii 1874—1876, cînd Titu
Maiorescu a fost ministru la departamentul Cultelor şi Instrucţiunii
Publice, T. Nica a fost director in acest minister. Membru al societăţii
„Junimea44, cu începere din anul 1875.
Financiar distins, a fost, citva timp, şi director al Băncii Naţio­
nale din Bucureşti. Plecat la Londra, după terminarea primului război
mondial, moare acolo în anul 1930.
Teodor Nica a publicat: Agiul si politica noastră monetari, In
revista Convorbiri literare (1885 şi 1886) şi în ediţie separată (Buc.,
1886); Problema cartelurilor (Buc., 1916); Reforma Băncei Naţionale
(Buc., 1919). A tradus romanul Haiducul (Buc., 1907) scris in limba
germană de Bucura Dumbravă.

(p. 209) 28, 29

Cele două telegrame din noiembrie 1882 şi scrisoarea din 28 decem­

brie, acelaşi an, adresate de scriitor Societăţii academice „România
jună44, au fost publicate de I. Grămadă in lucrarea Societatea acade­
mică socială, literară „România iună“ din Viena (1871—1911). Mono­

337
22
grafie istorică de I . Grămadă, cap. Scrisori inedite, Arad, 1912, p. 135,
de unde le reproducem.
In ce priveşte publicarea acestor documente, I. Grămadă dă urmă­
toarele indicaţii: „In epistole, păstrez ortografia originală, in tele­
grame însă, am adoptat-o pe cea mai nouă a Academiei române".

Societatea „România jună“ s-a constituit în 1871, prin unirea a

două societăţi studenţeşti: „România" şi „Societatea literară şi ştiin­
ţifică".
Primul pas în vederea apropierii celor două societăţi s-a făcut cu
prilejul şedinţei din 26 noiembrie 1868 a societăţii „România". Faptul
că scriitori ca Gminescu, Slavici erau membri ai ambelor societăţi a
contribuit în mare măsură la fuzionarea lor.
Societatea „România jună" îşi propusese să ţină în curent pe mem­
brii ei,aflaţi departe de centrele culturale româneşti, cu mişcarea lite­
rară, ştiinţifică, muzicală etc. naţională.
In acest scop se ţineau comunicări şi conferinţe, se premiau lucră­
rile valoroase din domeniul beletristicii, istoriei şi economiei naţio­
nale, se recomanda abonarea la publicaţiile periodice mai importante,
se cultiva muzica vocală şi instrumentală.
Participarea unor remarcabile personalităţi româneşti şi străine
ca Victor Babeş, Sextil Puşcariu, D. Onciul, W . Meyer-Liibke etc., la
şedinţele societăţii, contribuia la ridicarea prestigiului ei.
Revistele Familia (a lui Iosif Vulcan), Albina (Viena), Convorbiri
literare şi Viafa românească publicau bucuros contribuţiile literare şi
ştiinţifice ale membrilor „României june".
„O astfel de societate, cum e bunăoară «România jună» seamănă
cu o mică academie în care se discută lucruri serioase, se citesc cărţi
bune şi unde literatura şi ştiinţa noastră tînără are cei mai devotaţi
şi mai sinceri admiratori"1. „Un titlu de glorie" pentru societate
rămîn însă cele două Almanahuri literare din 1883 şi 1888 la care au
colaborat un număr de scriitori însemnaţi.
Creangă, care, după publicarea Poveştilor şi Amintirilor începe
să fie apreciat în cercurile intelectuale ca o personalitate artistică,
trimite pentru Almanahul societăţii studenţeşti povestirea Ioan Roată
şi Cuza-Vodă, la insistenţele lui Maiorescu, ale cărui merite în ce pri­
veşte organizarea celor două almanahuri, datorită relaţiilor sale cu
toţi scriitorii români de valoare, sînt indiscutabile. La 13 noiembrie
1882, Creangă scria din Iaşi lui Maiorescu: „Iaca chiar acum, la 6 oare

‘ I. Grămada, op. cit., p. 112—114.

338
•dimineaţa, am gătit de scris anecdota pentru România jună şi o şi
trimit cu poşta de astăzi111.
Curînd după asta, societatea l-a ales, în unanimitate, membru de
onoare al ei.

>(p. 210) 30

Preotul Victor Zaharovschi editează in anul 1886 cîteva broşuri

sub titlul general Biblioteca poporală bucovineană. Intenţiontnd să
publice în „Bibliotecă" şi unele dintre scrierile lui Creangă, se adre­
sează acestuia cu rugămintea de a-i da autorizaţia cuvenită.
Drept răspuns, Creangă îi trimite scrisoarea din 8/20 octombrie
1886 pe care V . Zaharovschi o publică mai tîrziu în Junimea literară.
Cernăuţi, V II, 1, ianuarie 1910, p. 19, sub titlul O scrisoare a lui
Creangă, tntr-o scurtă notă lămuritoare se face menţiunea că
„originalul scrisorii se află în posesia părintelui Zaharovschi".
Reproducem textul scrisorii aşa cum a apărut în revista amintită.

‘ Ediţia de faţă, voi. II, p. 200,

GLOSAR
 A
afiştat, s.n. — atestat, certificat.
ahdtnic, adj. — cu tragere de inimă, pasionat (pentru cineva sau ceva).
alivenci, s.f. (plur.; sing. alivancă) — plăcintă ţărănească, în formă
de turtă, făcută din făină de porumb şi brînză şi coaptă
în vatră.
amăndea, adv. — repede, fuga.
aminare, s.n. (plur.) — stîlpii de la colţurile casei ţărăneşti.
anglie, s.f. — stofă de calitate inferioară.
antăl, S.n. — butoi.
antifon, s.n. — cîntare bisericească pe bază de psalmi, executată
alternativ de două coruri sau de doi cîntăreţi, care îşi
răspund unul altuia.
astrăgaciu, s.n. — unealtă de cizmărie cu ajutorul căreia se întinde
talpa.

B
badană, s.f. — bidinea.
balan, s.m. — nume eufemistic al dracului.
balctz, adj. — urît.
bălmaj, s.n. — mîncare ciobănească făcută din mălai, caş şi smîntină.
bădădăi, vb. — a umbla fără rost, a hoinări.
bălălău, adv. — atîrnat, spînzurat.
bărăni, vb. — a avea pretenţie, a dori insistent, a rîvni.
bărbinţă, s.f. — vas mare de lemn, avind forme diferite, în care se
păstrează brlnza (şi laptele) de oi.
bătelişte, s.f. — loc de întîlnire, de adunare.
bechi, adv., folosit, de obicei, ca determinant al verbelor a şti, a zice,
a pricepe etc., în construcţii negative — nimic, nici o iotă.

343
bedreag, s.n. — trunchi gros de lemn care serveşte cizmarului la croit
pielea şi ca masă de lucru.
bernevici, s.m. (plur.) — pantaloni ţărăneşti de iarnă din dimie albă.
bibiluri, s.n. (plur.) — înflorituri la gulerul, mînecile şi poalele cămăşii
ţărăneşti.
bichiri, vb. — a lucra incetşi cu atenţie, a migăli.
bindisi, vb. — a-i păsa (de ceva), a se sinchisi.
bihlit, adj. (despre apă) — stătut, Împuţit.
birdăhan, s.n. — învelişul de piele al stomacului de vită, care era folo­
sit, pe vremuri, în loc de geamuri la ferestrele caselor
ţărăneşti.
bleandă, s.f. — lovitură, îmbrînceală.
bob le tic, adj. — cu minte puţină, nătîng.
bdbote, s.n. (plur.), în expr. a vorbi In bobote — a vorbi în neştire,
fără rost.
boghet, adj. — moţat; frumos şi mare (fig.).
bongoase, s.f. (plur.) — povestiri hazlii, snoave.
buc, adv., în expr. într-un buc — într-o clipă.
buc, s.m. (plur. buci) — ceea ce rămîne după pieptănarea cînepei şi
a altor materii textile.
bucheludeazla şi bucheriţazdra — primele cunoştinţe de scris-citit
(după numele literelor chirilice: buche = b, lude = 1,
az a, rifă = r).
budihace, s.l. — fiinţă groaznică, sperietoare, pocitanie.
buft, s.n. — stomacul mamiferelor (în special al porcului din care
ţăranii, umplîndu-1 cu tocătură de carne, fac un fel de
tobă).
bulhac, s.n. — băltoacă.
bulicheriu (pronunţat cu_un r muiat şi rotunjit), s.n. — cuţit prost,
care nu taie.
bulughină, s.f. — cartof.
buştihan, s.m — buştean.
butuc, s.m., în expr.‘ 'a trage cuiva butucul — a păcăli, a înşela; a fi
din butuci — a fi prost, a nu pricepe.

C
calamandrds, s.n. — harababură, încurcătură.
canavaţă, s.f. — mătase sau pînză groasă şi rară.
cănură, s.f. — firele de lînă, de in sau de cînepă rămase de la dărăcitt
care, toarse, servesc ca bătătură pentru ţesături mai groase.

344
carboavă, s.f. — rublă (monedă rusească de argint).
căleap, s.n. — scul de tort.
căpeţală, s.f. — parte a frîului care se pune în capul calului.
ceapctn, s.m. — om aprig, zgîrcit.
cetără, vb. — a-i cînta (cuiva) la cap, a cicăli.
cetlui, vb — a lega strîns (cu ceatlăul sau cu funia).
chebe, s.f. — manta ţărănească din aba înflorată.
cheji, s.m. (plur.) — dispoziţie, stare sufletească.
chersin, s.n. — covată în care se pregăteşte aluatul pentru făcut pline.
chiclăz, s.n. — calaican, vitriol verde (sulfat de fier).
chilnă, s.f. — lădiţă pe care stă cel ce conduce căruţa şi în care îşi
ţine uneltele, lucruri de mîncare etc.; chichiţa de sub capra
trăsurii.
chilotă, s.f. — pernă de puf mare cît patul, care serveşte drept pla­
pumă; bagaj, calabalîc.
chimă, s.f., în expr. chima răului — dracul.
chiolh&nos, adj. — păcătos, ticălos, mişel.
chişcă, s.f. — stomacul porcului umplut cu carne tocată şi cu păsat
sau cu orez.
chilă, s.f. — legătură de 12 sau 13 fuioare de cinepă sau de in.
chiţcăit, adj. — chitit, socotit, precaut, încet la luarea unei hotărîri»
ca şi în executarea ei.
chiuită, s.f., în loc. adv. cu chiuita — cu ghiotura, in cantitate mare.
cier, s.n. — ceair, loc, de obicei, îngrădit, pentru păscutul cailor.
cikăi, vb. — a cicăli, a sicii, a bate capul.
cin, s.n. — slujbă, rang; tagmă, categorie socială.
cinătui, vb. — a curăţa păsările sau peştele înainte de a le găti, a
desface în bucăţi (un animal tăiat); (aici fig.) a trage o
bătaie.
cioclej, s.m. — partea din tulpina porumbului care rămîne în pămînt
după ce a fost tăiată.
cioflingar, s.m. — om îmbrăcat în haine orăşeneşti, surtucar (sens
peiorativ).
cioşmoli, vb. (refl.) — a se suci, a se întoarce cînd pe-o parte, cînd pe
alta.
ciritel, s.m. — tufe de arbuşti.
cislui, vb. — a aranja (propriu şi figurat); a pune la cale.
clrceie, s.f. — lemnul cu care se leagă tînjala carului de proţap cînd
se înjugă patru boi.
cirneUagă, s.f. — săptămîna penultimă (sau antepenultimă, după

345
 regiuni) din cişlegile de iarnă, cind se poate mînca carne
miercurea şi vinerea; cişlegile de iarnă.
cimosi, vb. — a mînca carnea de pe un animal viu.
cişlegi, s.f. (plur.) — timpul dintre două posturi, cind se poate mînca
de frupt (de dulce): carne, ouă, lapte etc.
cobăit, aj. — ţîfnos; (fig.) incet la treabă, căruia nu-i place să mun­
cească.
cociorvă, s.f. — vătrai de lemn, avind o formă specială.
colaci, vb. — a ajuta pe cineva (să facă un lucru oarecare), a-i înlesni
aşezarea în locul dorit de dînsul, a-1 recomanda, a-1 sfătui.
colb, s.n., în expr. a da colb — a da gata, a termina repede.
comind, s.n. — pomenile făcute mortului; banii, vitele şi lucrurile
necesare pentru Inmormîntare şi pentru pomeni.
concină, s.f. — un jo c de cărţi.
condac, s.n. — cîntare bisericească scurtă.
contă, s.f. — cont, socoteală, seamă; în expr. lasă-te în conta sfinţiei-
sale: aluzie la preotul Conta, conducătorul şcolii de cati-
heţi de la Fălticeni.
corciogar, s.m. — avocat (fără studii speciale), apărător la judecăto­
riile de pace de pe vremuri.
corhană, s.f. — rîpă, loc prăvălit, cu ponoare.
coropcar, s.m. — negustor ambulant de mărunţişuri, care-şi poartă
marfa într-o coropcă (lădiţă); (fig.) om care bate drumu­
rile, fără treabă, uşernic, haimana.
costoroabă, s.f. — una dintre grinzile pe care se sprijină acoperişul
casei ţărăneşti.
coşi, vb. — a face băşicuţe (,,coşi“ ) pe pielea cuiva, înţepîndu-1 sau
bătîndu-1.
coşolină, s.f. — nutreţ verde (ovăz, orz etc., cosite înainte de vreme).
cotruţă, s.f. — vatră mică; adîncitură rotundă lăsată între gura cup­
torului şi perete.
coviţa, vb. — a guiţa.
crancalic, s.m. — crailîc, berbantlîc.
croşnă, s.f. — legătură cu lucruri de uz casnic purtată în spinare,
boccea.
cruce-ajută — semnul crucii pus pe prima foaie a abecedarului manu­
scris de pe vremuri,
ciileşer, s.n. — făcăleţ.

D
de-a oolna, adv. — de ajuns, din belşug.

346
deciocăla, vb. (despre căruţă) — a desface, a demonta.
deliu, adj. — voinic, viteaz.
derdiea, vb. — a deretica.
desăgărifă, s .f. — călugăriţă care stringe (cu desaga) milostenii pentru
mănăstire.
diată, s.f. — testament.
dichici, s.n. — unealtă de lemn cu care cizmarul face flori pe talpa,
căputa etc. cizmei.
dichiu, s.m. — călugăr însărcinat cu administrarea bunurilor unei
mănăstiri.
dimerlie, s.f. — baniţă.
dinfărit, s.n. (ironic) — plata pentru mestecatul alimentelor cu dinţii.
dobzălâ, vb. — a bate tare, a snopi în bătaie.
dobot, s.n. — ulei de mesteacăn pentru uns cizmele, osiile carelor etc.
drăniţă, s.f. — şindrilă de învelit casele.
drele, s.f. (plur.) — ciuperci care cresc pe unii copaci (stejari, fagi
etc.).
drimboi, vb. (refl.) — a se arăta nemulţumit, a se supăra, a face mof­
turi.
drughineaţă, s.f. — bltă, ciomag.
dubală, s.f. — arg&seală, saramură în care se pun pieile crude pentru
a putea fi apoi prelucrate.
diigliş, adj. — leneş.
duluţă, în expr. să te duci duluţăI — pe-aici ţi-i drumul, şterge-o
repede, pleacă numaidecît.
dumbravnic, s.m. — plantă cu frunze frumos mirositoare, pe care
ţărancele o pun între cămăşi.
dupuros, adj. — (despre cai, boi etc.) cu părul făcut mici ghemuri,
ciufulit, neţesălat.

fa p t, s.n. — farmec.
fa r fa sit, adj. — nenorocit, păcătos, prăpădit.
fa rm a zoa n ă , s.f. — vrăjitoare.
feleg u n s, adj. — zdrenţăros.
fe le ş tio c , s.n. — pămătuf pentru uns carul (cizmele etc.) cu păcură (cu
dohot).
ferestrea , s.f. — cherestea.
fln a r , s.n. — felinar.
f o jg ă i , v b .— a mişuna, a furnica.

347
 G
galiţe, s.f. (plur.) — păsări de curte.
găinuşă, s.f. — constelaţie numită „pleiadele11 sau „cloşca-cu-pui“ .
găbji (găbui), vb. — a apuca, a înşfăca, a prinde la strîmtoare.
gălămoz, s.n. — amestecătură, harababură, batjocură.
găvozdit, adj. — ghemuit, pitit.
genuncher, s.n. — suman lung pînâ la genunchi.
gherghiriu (pronunţat cu un r muiat şi rotunjit), s.n. — încăpere bol­
tită, cu obloane de fier la uşi şi la ferestre, in care se păs­
trau, pe vremuri, lucruri mai de preţ.
ghibirdic, s.m. — om mic de statură, prichindel.
gkigosi, vb. — a bate zdravăn cu pumnii.
ghijoagă, s.f. — cal alb şi bătrîn, mîrţoagă.
ghileală, s.f. — dres de culoare albă petru faţă, suliman.
ghili, vb. — a spăla pînza la rîu, ca să se albească.
ghiţos, adj. — miţos.
gig, s.n. — val (sul) de postav sau de pînză.
girneţ, s.n. — par de stejar (sau de fag etc.).
gonitor, s.m. — bou tînăr, nelntors, folosit ca animal de reproducţie
grebănos, adj. — ghebos, cocoşat.
groşcior, s.n. — smîntîna subţire care se formează cînd se pune laptele
la prins.
gubav, adj. — slăbănog, bolnăvicios.
guleai, s.n. — petrecere (cu mîncare, băutură, muzică etc.), chef.

H
haldeu, s.m. — poreclă dată de călugări preoţilor de mir.
haidău, s.m. — păzitor de vite, bouar, văcar.
haram(n)in, s.m. — om rău, om crud, tîlhar (fig.).
hărchină, s.f. — bucată.
harţi (hîrţi) , s.m. — săptămîna din cîşlegile Crăciunului, tu care se
mănîncă de dulce în toate zilele.
hartoi, vb. — a mişca în aşa fel carul, încît să alunece pe partea lui
dindărăt.
haşcă, s.f. — bucată de piele folosită pentru a lărgi căputa cizmei la
partea ei de sus.
havaleă, s.f. — munca făcută de ţărani in folosul boierului sau al
satului.
hăbăuc, s.m., în expr. a se rupe hăbăuc — a se rupe bucăţi.
hălădui, vb. — a reuşi să facă ceva.
hăraşc, s.m. (pop.) — ierarh, sfînt mare.

348
hăţaş, s.n. — cărare în pădure făcută de animalele sălbatice.
Mlbet, interj. — fii pe pace! n-avea grijă!
helge, s.f. — nevăstuică.
hllpoo, adv. — cu lăcomie.
hlrsit, adj. — zgîrcit, cărpănos.
hleab, s.n. — lucru uzat; (fig.) om neputincios, căzătură.
hoanghină, s.f. — femeie bătrînă şi rea.
hbbot, s.n. — văl de mireasă.
holercă, s.f. — rachiu, ţuică (din cereale).
hojma, adv. — mereu, necontenit.
hojmalău, s.m. — om înalt, vlăjgan.
horodincă, s.f. — dans de origine ucraineană.
hdştină, s.f. — ceea ce rămîne din fagure după ce se scoate mierea şi
se stoarce ceara.
hreapcă, s.f. — dispozitiv în formă de greblă, care se prinde de coasă,
pentru ca iarba cosită să se aşeze în brazde.
hrentui, vb. — a strica, a hîrbui; a desprinde un obiect din grupul
lui, a dizloca.
hrincă, s.f. — felie de mămăligă, de obicei prăjită pe jăratic.
huceag, s.n. — pădure care începe să crească după ce a fost tăiată;
pădure mică şi tînără.
huduleţ, s.n. — băţ subţire, de lungime şi întrebuinţări diferite.
hurtă, în loc, adv. la ~ — fără alegere, de-a valma.
husăş, s. m. — veche monedă ungurească de argint (valoare: 100 de
parale).

I
iăloviţă, s.f, — vacă îngrăşată în vederea tăierii.
icusar, s.n. — monedă turcească de argint sau, mai rar, de aur, care
circula şi în ţările noastre.
inc şi incot, s.n, — rîs stăpînit; hîrjoană.
ir, s.n. — alifie preparată empiric.
irmilic, s.n. — monedă turcească asemănătoare (şi în ce priveşte
valoarea) cu icusarul.
irmds, s.n. — versetul de la începutul unei cintări bisericeşti.
ispaşă, s.f. — constatarea oficială, la faţa locului, a unei pagube.
işlicar, s.m, — fabricant sau vînzător de işlice. Purtător de işlic,
boier cu obiceiuri învechite.
iţi, vb. (refl.) — a se uita, a căuta cu privirea.

î
imbăla, vb, — a muia ceva cu salivă.

349
imbălora, vb. (urmat de subst. gură ca complement drept) — a spune
vorbe murdare la adresa cuiva.
Imblăciu, s.n. — unealtă cu care se bat snopii de grîu, ovăz etc., spre
a scoate boabele din spice.
Incinchit, adv. — pe vine.
ingruzi, vb. — a da pielii (de porc etc.) ude forma opincii.
inşomoltăei, vb. — a Înveli ceva în ctrpe multe.
inţărcători, s.f. (plur.) — locul unde ciobanii Inţărcau mieii.
înţinat, adj. — slab sprijinit, incit e gata să cadă.

J
jitar, s.m. — paznicul ogoarelor la intrarea în sat.
jitie, s.f. — poveste hazlie.
jugărit, s.n. — suma plătită pentru un car de lemne scoase din pădure.
julfă, s.f. — mîncare din seminţe de cînepă, folosită, de obicei, ca
garnitură la turtele care se fac în ajunul Crăciunului.

L
la, vb. — a spăla.
laie, s.f. — ceată de ţigani nomazi.
lainic, s.m. — haimana, hoinar.
lambă, s.f. — frlnghia, fierul sau lanţul care leagă crucile căruţei la
capătul osiei de dinapoi.
lavră, s.f. — totalitatea călugărilor unei mănăstiri mari, împreună cu
locuinţele şi Întreaga lor gospodărie.
lăptoe, s.n. — jgheab făcut din scînduri pe care se duce apa la moară.
litunoaie, s.f. — scîndură lată şi groasă, convexă pe o parte, blană.
Unchi, vb. — a mlnca sau a bea cu limba, ca pisicile.
liştai, adv. — leit, aidoma.
lodbă, s.f. — bucată lungă de lemn, despicată dintr-un trunchi de
copac.
lozie, s.f. — răchită, salcie.

M
mangosit, adj. — netrebnic, ticălos.
mazil, s.m. — ţăran aflat în serviciul administraţiei săteşti de pe
vremuri (avea sarcina să strîngâ dările, amenzile etc.),
măraz, s.n. — (sub formă de plur. mirazuri) — mofturi, nazuri.
mătăciune, s.f. — plantă de cîmp cu miros plăcut.
mătăhăi, vb. — a se clătina în mers, a merge pe două cărări.

350
medean, s.n. — piaţă.
mehenghi, adj. — deştept, şiret, şmecher.
melesteu, s.m. — făcăleţ, culeşer.
melian, s.m. — om mare de statură, voinic, zdrahon.
mezii-păresii (sau păresimi) — mijlocul postului dinaintea Paştilor.
m(i)erţă, s.f. — măsură pentru cereale (greutatea: 120 ocale).
migăi, vb. — a migăli.
mijoarcă, s.f., în expr. de-a mijoarca — de-a mija, de-av-aţi ascun-
selea.
mitoc, s.n. — mănăstire aflată sub dependenţa alteia.
moare, s.f. — felul de a fi al unui om supărăcios şi manifestările lui.
moglan, s.m. — om necioplit, bădăran, prostănac.
mogoroci, vb. — a bodogăni, a mormăi, a face pe supăratul.
motocel, s.m. — ciucure, canaf.
mursă, s.f. — zeamă dulce scoasă din flori; miere, zahăr.
muşchea, s.f. — unealtă cu care cizmarul bate talpa încălţămintei.
muşini, vb. — a-şi căuta mîncarea cu rîtul, cu botul etc.

nacafă, s.f. — necaz, supărare, belea.

nadolean, -că, adj. (despre găini) — din Ânatolia.
năboi, vb. — a se revărsa, a inunda, a potopi.
năjit, s.f. — boală de urechi.
nemernic, adj. şi subst. — (om) fără rost, străin, pribeag.
nemernici, vb. — a pribegi, a rătăci din loc în loc.
nioidi, nevedi, vb. — a vîrî firele urzelei printre iţele şi spata războiu­
lui de ţesut.
noaten, s.m. — lînă tunsă în al doilea an de pe oi.

oblînc, s.n. — partea anterioară a şeii ţărăneşti (de lemn).

oboroc, s.n. — un fel de baniţă făcută din scoarţă de tei.
obraf, s.n. — distanţă de patru prăjini (circa 27 metri).
obrăzar, s.n. — mască.
dcniţă, s.f. — un fel de fereastră oarbă in peretele sobei, firidă.
ogirjit, adj. — slab de i se văd coastele.
ogoi, vb. (refl.) — a se calma, a se alina.
ogrinji, s.m. (plur.) — finul, paiele etc. rămase după ce au mîncat
vitele.

351
olicăi, vb. (refl.) — a se văita, a se jelui.
oloi, s.n. — ulei.
onănie, s.f. — fiinţă diformă, monstru.
opsăs, s.n. — călctiul (tocul) încălţămintei.
orîndă, s.f. — circiumă de ţară, ţinută în arendă.
osmoglcunic, s.n. — octoih, carte de cîntări bisericeşti zilnice, pe opt
glasuri.
otic, s.n. — unealtă în formă de lopăţică, cu care se curăţă cormana
plugului de pămîntul rămas pe ea.
otinji, vb. — a bate, a lovi (cu băţul, cu biciul etc.).
otrocol, s.n., în expr. a face otrocol — a se năpusti, a provoca dezordine,
oţări (oţeri), vb. (refl.) — a-şi arăta nemulţumirea, a se supăra, a se
mlnia.
ovilit, adj. — ofilit, schimbat la faţă (de supărare, de suferinţă etc.).

paiă, S.f., în expr. a da paiele cuiva — a-1 încuraja la obrăznicii, a-i

da nas.
palancă, s.f., în expr. a da fa face) palanca la pămlnt — a face una cu
pămintul, a culca la pămlnt.
palcă, s.f. — nuia subţire.
panaghie, s.f. — prescură care se sfinţeşte cu ocazia slujbei religioase
făcută la 40 zile după moartea cuiva.
paşcă, s.f. — tutun de calitate inferioară, mahorcă.
paşii, vb. — a fura; a o paşii — a o lua din loc, a porni.
paşnic, s.m. — pe vremuri, cel însărcinat cu aplanarea neînţelegerilor
iscate între locuitorii aceluiaşi sat.
păcorniţă, s.f. — vas de lemn în care se ţine păcura pentru uns căruţa
la drum1 (se atîrnă la spatele carului).
pănură, s.f. — ţesătură ţărănească din lînă groasă.
pănuşă, s.f. — foaia în care este învelit ştiuletele de porumb.
păsare, în expr. fără păsare — fără să-ţi pese, cu nepăsare.
pedepsie, s.f. — epilepsie, boala copiilor.
p(i)edică, s.f. — cureaua cu care cizmarul ţine fixă încălţămintea în
timpul cit o lucrează.
pintenii, a-şi d a ~ , în expresia dă-ţi popă pintenii şi bate iapa cu căl­
câiele — a duce lipsă, din nepăsare, de ceva necesar.
piclişit, adj. — ursuz, duşmănos.
plrpără, s.f., în expr. a da in plrpăra însuratului — a fi preocupat,
neliniştit, tulburat de gîndul însurătorii.

352
ptşin, adj. — smerit, modest.
pl&ie?, s.m. — ţăran care locuieşte la munte (pe plaiurile munţilor).
poară, s.f., In expr. a se pune In poară — a se împotrivi, a discuta în
contradictoriu.
poeladă, s.f. — pătură groasă şi miţoasă, cergă.
poclit, s.n. — coşul trăsurii, coviltir.
pocoi, s.m. — numele literei chirilice p .
podgheaz (pogheaz), s.n., în expr. a umbla In po(d)gheazuri — a bate
drumurile, a umbla lela, teleleu Tănase.
pddină, s.f. — partea de jos a stogului.
poduri, s.n. (plur.) — pînză care se aşterne în drumul cortegiului
funebru spre cimitir.
pbgan, adj. — stîlcit, stricat.
pohoaţă, s.f. — femeie rea, ticăloasă.
pojărnicie, s.f. — cazarma (şi serviciul) pompierilor.
pojijie, s.f. — tot ce aparţine unei gospodării.
pomdştină, s.f. — podul carului (scîndurile, legate una de alta, care
se pun pe dricul carului).
poponeţ, s.n. — opaiţ, sfeşnic.
popor(e)an, s.m. — fiecare dintre locuitorii unui sat sau ai unui
cartier orăşenesc care ţin de aceeaşi parohie bisericească;
enoriaş.
poricale, puricale, s.f. (plur.) — fructe, poame.
porumb(r)el, s.m. — prun sălbatic; porumbrea, s.f. — fructul lui.
postată, s.f. — bucată de drum, distanţă (neprecizată).
posteucă, s.f. — lemn pe care se sprijină osia căruţei cînd i se scoate
roata pentru a fi unsă.
postoroncă, s.f. — frînghia care leagă leuca de carîmbul căruţei; (aici
fig.) om care nu-i bun de nimic, care merită să fie spînzurat.
pravilă, s.f. — lege, regulă.
prepeleac, s.n. — par cu braţe, înfipt în pămînt, de care se atîrnă,
slujind drept cuier, oalele ca să se usuce.
prichici, s.n. — margine îngustă, ieşită în afară, la horn, la cuptor
sau la vatra ţărănească. Marginea de jos a ferestrei, ieşită
în afară ca o poliţă.
pripor, s.n. — coastă de deal sau de munte, povîrniş.
privighitor, s.m. — supraveghetor; subprefect.
prizărit, adj. — slăbănog, pipernicit.
prlsnel, s.n- — sfîrlează, titirez.
probozi, vb. — a mustra aspru, a ocări.

353
23 — Ion Creanga — Opere voi. n
procitanie, s.f. — examinare, ascultare.
prociti, vb. — a asculta pe elevi lecţia, a-i examina.
prăjitură, s.f. — rostire hazlie, anecdotă, glumă.
pughibală, s.f. — om rău, ticălos, copil obraznic.
pu,tere, în expr. de-a. puterea-fi — de bine-de rău, chipurile, după cum
se vede.

raclă, s.f. — sicriu, coşciug.

rigilă, s.f. — unealtă cu care se curăţă cînepa şi inul de partea lor
lemnoasă.
răriţile, s.f. (plur.) — o parte din constelaţia Orionului.
ritoş, s.n. — han la drumul mare.
răbui, vb. — a unge.
răcădui, vb. (refl.) — a se năpusti asupra cuiva cu intenţia de a-1
lovi.
răgaz, s.n. — plantă care creşte prin mlaştini şi prin locuri umede.
răspintene, s.f. — răspintie.
răsteu, s.n. — unul dintre cele două beţe care se pun vertical de o parte
şi de alta a jugului, pentru a împiedica boul să-şi scoată
capul din jug.
rătăcinie-ănă, s.f. — groapă, ruptură de teren de-a lungul unui drum,
răzlog, s.m. — despicătură de lemn (folosită, de obicei, la Îngrădirea
curţii, a ocolului de vite etc.).
robaci, adj. — muncitor, harnic.
rocadele, s.f. (plur.) — mici lucruri făcute cu mina.
rubiă, s.f. (plur. -iele) — monedă turcească (o pătrime dintr-un irmi-
lic).

sanchi, adv. — aşa zicînd, chipurile.

săcela, vb. — a ţesăla; (fig.) a bate.
sărădui, vb. — a face înflorituri, podoabe pe sumanele ţărăneşti.
sărdac, s.n. — haină scurtă bărbătească din stofă groasă de casă.
sărindar, s.n. — în practicile mistice: rugăciune făcută de preot 40 de
zile în şir (de obicei după moartea cuiva); a da sărindare —
a plăti un preot pentru a face astfel de rugăciuni.
schiairnisală, s.f. — chiverniseală, economie.
sclifosi, vb. (refl.) — a plinge prefăcîndu-se; a face mofturi, a se codi.
sclipui, vb. — a aduna cu greu, încetul cu încetul.

354
scoarţă, s.f., In expr. soră de scoarţă — soră vitregă.
scopt, adj. — încălzit mai mult decît trebuie, prea uscat.
scroambă, s.f. — încălţăminte orăşenească (ghete, cizme), de obice1
veche sau prost lucrată.
tcrombăi, vb . — a strica încălţămintea (a o preface in scroambă).
efarogit, adj. — foarte uscat, gata să se rupă (despre obiecte de piele).
sftrcîi, vb. — a trage pe nas cu zgomot.
sftrloagă, s.f. — încălţăminte proastă sau numai considerată astfel.
sfredeleac, s.n. — sfredel mic.
sireap, adj. — sălbatic.
slmbră, s.f. — tovărăşie.
sîstiac, s.n. — hambar de nuiele, In formă cilindrică, pentru păstrat
porumbul.
smiceă, s.f. — nuia subţire şi mlădioasă.
solomonie, s.f. — vrăjitorie.
sorocovăţ, s.m. — monedă veche rusească, avind valoarea unui sfanţ,
care circula In Moldova.
sovlrv, s.m. — plantă de ctmp, cu miros plăcut, întrebuinţată de ţărani
la vopsitul linei şi al ouălor.
stănişte, s.f. — locul unde se adună oamenii pentru a sta de vorbă, a
petrece etc.
stative, s.f. (plur.) — războiul de ţesut.
stăvi, vb. — a-i rămîne ceva, a se alege cu ceva, a păstra, a salva de
la pieire.
stinchi, vb. — a termina, a sfîrşi, a înceta.
stocii, adj. — supt de apă (din cauza scăldatului prelungit peste
măsură).
stos, s.n. — un joc de cărţi.
stroh, s.n. — aşternut din fin şi paie (pentru porci).
stroi, în expr. a bate la stroi — a pedepsi pe cel vinovat de indisciplină
punindu-1 să treacă printre două rînduri de soldaţi şi să
primească de la fiecare cîte o lovitură.
stropşit, adj. — foarte neastimpărat, năbădăios, apucat.
sucală, s.f. — unealtă de depănat pe ţevi sculurile de lină sau de bum*
bac de pe virtelniţă.
sucăli, vb. — a cicăli, a bate la cap, a sicii.
suhat, s.n. — izlaz, imaş.
sulhăriu (pronunţat cu un r muiat şi rotunjit), s.n. — trunchi sau
cracă de copac lungă, dreaptă şi subţire.
surlă, s.f. — ritul porcului; porcul însuşi.

355
23*
s u r p ă tu ră , s.f. — hernie.

ş
şiac, s.n. — postav gros, de lină ţigaie, ţesut in casă.
fmotri, vb. — a muştrului; a trudi, a chinui fiziceşte pe cineva.
şopirc&i, vb. — a păcăli, a Înşela, a duce cu vorba.
şovilcăi, vb. — a merge şchiopătind.
şparli, vb. — a o şterge, a fugi pe ascuns şi repede.
şperlă, s.f. — cenuşa de deasupra jăraticului; expr. a da pe cineva
prin şperlă — a se desolidariza de tovarăşul de joacă, a-1
părăsi cind se află in situaţie grea.
ştioalnă, s.f. — bulboacă, loc adine intr-o apă.
ştiubei, s.n. — vas făcut dintr-un trunchi gros de copac scobit.
ştbti? — ce vrei? ce este? (din rus. şto — ce, şi tl — tu).
şugubăţ, adj. — poznaş, răutăcios, periculos,
şui, adj. — ţicnit, nebun, intr-o ureche.
şupuri, vb. (refl.) — a o şterge pe ascuns, pe nesimţite.
şurubui, vb. — a întoarce vorba.

T
tamazllc, s.n. — cireadă de vite.
tapangeă, s.f. — lovitură cu palma.
tărniţă, s.f. — şa de lemn.
tăbăcărească, s.f. — un joc de cărţi.
tăbirci, vb. — a ridica ceva de jos cu mare greutate, a duce ceva cu
greu in spinare.
tăbuieţ, s.m. — sac mic, săculeţ.
tărăboanţă, s.f. — roabă.
tăsmă, s.f. — panglică.
teleagă, s.f. — roţile plugului împreună cu osia lor, de care se spri­
jină grindeiul.
ticăit, adj. — încet la treabă.
tigoare, s.f. — om leneş.
tihăraie, s.f. — loc povîrnit, pleş sau acoperit cu copaci pe coasta
unui munte.
tiji, adv. — de asemenea.
tlrnomată, s.f. — gunoiul care se face în ocolul sau în staulul vitelor.
tlrsoagă, s.f. — poreclă dată unei bărbi mari şi încîlcite.
tlrş, s.m. — copac (mai ales brad sau molid) mic, nedezvoltat; (plur.
n. tlrşuri) — vreascuri, crengi uscate.

356
tolocăni, vb. — a bate la cap (cu vorba) pe cineva, a-1 dăscăli.
toşcă, s.f. — geantă, traistă, săculeţ; ca adv. — plin pînă în vîrf,
ticsit.
traftolog, s.n. — terfelog, carte mare şi veche.
tr&taj, s.m. — broşură, cărticică, caiet.
treampă, s.f., în expr. a face treampa — a face o tranzacţie, a se înţe»
lege cu privire la o afacere comercială.
tretin, s.m. — cal de trei ani.
tropar, s.n. — scurt imn bisericesc.
tumurug, s.m. — trunchi, buştean.
tureatcă, s.f. — carîmbul cizmei.

T
ţencuşă, s.f. — un joc asemănător cu ţintarul.
ţdlină, s.f. — cuvint injurios la adresa unei femei rele, viclene.
fuhăi, vb. — a pune să muncească din greu şi fără răgaz, a trage in
toate părţile.
ţuluc, s.m. — părul din cap, moţ, chică.

U
ugilit, adj. — ofilit, umilit, rugător.
uncrop, s.n. — apă fierbinte, clocotită; petrecerea care se face luni
după nuntă, la ţară.
uşernic, adj. şi s.m. — care bate drumurile, care umblă din casă în
casă.

y
vasilisc, s.m. — animal din basme care ucide cu privirea.
vargă, s.f., in expr. a duce cuiva vergile — a fi îngrijorat cu privire la
cineva, a avea frică să nu i se întîmple ceva rău.
vărzare, s.f. — plăcintă umplută cu varză, ceapă, mărar ş.a.
vătală, s.f. — cadru de formă dreptunghiulară, pe care se sprijină
spata (la războiul de ţesut).
vătăman, s.m. — pe vremuri, ajutor de primar la ţără, care se ocupa
în special de încasarea dărilor.
vidmă, s.f. — vrăjitoare, fiinţă primejdioasă.
vindereu, s.m. — o specie de şoim mic.
vlrşă, s.f. — coş de nuiele pentru prins peşte.
volintir, s.m. — voluntar, îndeosebi voluntar din armata lui Ipsilante
(1821); (în sens peiorativ) jefuitor, tllhar.

35 7
vornic, s.m. — slujbaşul care In trecut Împlinea dările prin sate,
echivalent cu perceptorul şi primarul de mai tlrziu,

Z
zamparagiu, s.m, — om desfrinat,
zăgneată, s.i. — foc iute, făcut cu crengi uscate sau cu surcele.
zăhăi, vb. — a necăji, a sicii.
zăhăit, adj. — aruncat, părăsit, uitat.
zălud, adj. — într-o ureche, smintit, nebun.
zămori, vb. (refl.) — a-şi stîmpăra foamea cu nimica toată.
zăpsi, vb. — a pune mina (pe cineva) cînd săvîrşeşte un furt etc.
zărghit, adj. — smintit.
zăticneală, s.f. — stinghereală, supărare.
zbinţuit, adj. şi s.m. — (copil) zburdalnic, nebunatic.
zborşit, adj. — zbirlit, supărat, mînios.
zghihui, vb. — a scutura cu putere, a zgîlţîi.
zgîtie, s.f. — fată sprintenă şi isteaţă, diavoliţă,
zmtrdoare, s.f. — fiinţă murdară, spurcată.
zodier, s.m. — ghicitor al soartei omului după zodia in care s-a născut
acesta.
zorcăi, vb. — a spăla prost.
BIBLIOGRAFIE
 A. O P E R A

I. LU C R Ă RI O RIG IN A LE . ANTUME

Păsărică tn timpul iernei. „Metodă nouă de scriere şi cetire pentru

uzul clasei I primarii, de institutorii: I. Creangă, C. Grigorescu,
G. Ienăchescu, N. Climescu, V. Răceanu şi A . Simionescu".
Ed. a Il-a , Iaşi, 1868, partea a IlI-a , cap. 30, p. 59.
Nu lucrezi, n-ai ce mtnca. „învăţătorul copiilor, carte de cetit in
clasele primărie, cu litere, slove şi buchi, cuprinzind învăţă­
turi morale şi instructive, de institutorii: C. Grigorescu,
I. Creangă şi V . Răceanu“ . Ed. I, Iaşi, 1871, cap. I, p. 33.
Ia I Clopoţelul sună. „învăţătorul copiilor, carte de cetit In clasele
primărie, cu litere, slove şi buchi, cuprinzind Învăţături morale
şi instructive, de institutorii: C. Grigorescu, I. Creangă şi
V. Răceanu.“ Ed. I, Iaşi, 1871, cap. III, p. 86.
Misiunea preotului la sate. „Noul curier român", Iaşi, 1,25,19 februa­
rie 1872, p. 1 —2.
Misiunea preotului la sate. „Columna lui Traian", Bucureşti, III,
10, 7 martie 1872, p. 78—79.
lezuitismul tn România. „Noul curier român", Iaşi, I, 46, 8 aprilie
1872, p . 1 — 2.

Păsărică tn timpul iernei. „Metodă nouă de scriere şi citire pentru

uzul clasei I primară, de institutorii: I. Creangă, C. Grigo­
rescu, G. Ienăchescu, N. Climescu, V. Răceanu şi A. Simio­
nescu." Ed. a V l-a, Iaşi, 1872, partea a IlI-a , cap. 33, p. 62.

Nu lucrezi, n-ai ce mtnca. „Învăţătorul copiilor, carte de citit in

clasele primare, cu litere şi slove, cuprinzind învăţături morale
şi instructive, de institutorii: C. Grigorescu, I. Creangă şi
V. Răceanu." Ed. a IlI-a , Iaşi, 1874, partea I, cap. 22, p. 23.

861
Ptcală. „Învăţătorul copiilor, carte do citit în clasele primare, cu
litere şi slove, cuprinzînd învăţături morale şi instructive, de
institutorii: C, Grigorescu, I, Creangă şi V. Răceanu“ , Ed.
a IlI-a, Iaşi, 1874, partea a Il-a, cap. 10, p. 49—50.
Inul şi cămeşa, „învăţătorul copiilor, carte de citit în clasele pri­
mare, cu litere şi slove, cuprinzînd învăţături morale şi instruc­
tive, de institutorii: C. Grigorescu, I. Creangă şi V. Răceanu",
Ed. a IlI-a, Iaşi, 1874, partea a IlI-a, cap. 17, p. 93—94.
l a t Clopoţelul sună. „învăţătorul copiilor, carte de citit în clasele
primare, cu litere şi slove, cuprinzînd învăţături morale şi
instructive, de institutorii: C. Grigorescu, I. Creangă şi V. Ră-
ceanu“ . Ed. a IlI-a , Iaşi, 1874, partea a IlI-a, cap. 23, p, 99.
Acul şi barosul, „Învăţătorul copiilor, carte de citit în clasele pri­
mare, cu litere şi slove, cuprinzînd învăţături morale şi instruc­
tive, de institutorii: C. Grigorescu, I. Creangă şi V. Răceanu“ .
Ed. a III-a, Iaşi, 1874, partea a IV-a, cap. 14, p. 126—127.

A fost, a fost, că dacă n-ar fi fost nu s-ar povesti, „Învăţătorul copiilor,

carte de citit în clasele primare, cu litere şi slove, cuprinzînd
învăţături morale şi instructive, de institutorii: C. Grigorescu,
I. Creangă şi V. Răceanu", Ed. a III-a, Iaşi, 1874, partea
a IV-a, cap. 45, p. 158—160.

Păsărică tn timpul iernei. „Metodă nouă de scriere şi citire pentru

uzul clasei I primară, de institutorii: I. Creangă, C. Grigo­
rescu, G. Ienăchescu, N, Climescu, V. Răceanu şi A. Simio-
nescu“ . Ed. a V III-a, Iaşi, 1874, partea a III-a, cap. 33, p. 62.

Păsărică in timpul iernei, „Metodă nouă de scriere şi cetire pentru

uzul clasei I primară, de institutorii: I. Creangă, C. Grigorescu,
G. Ienăchescu, N . Climescu, V. Răceanu şi A . Simionescu".
Ed. a IX -a, Iaşi, 1874, partea a III-a, cap. 33, p. 62.

Soacra cu trei nurori (Poveste). „Convorbiri literare", Iaşi, IX , 7,

1 octombre 1875, p. 283—287.

Capra cu trei iezi (Poveste). „Convorbiri literare", Iaşi, IX , 9, 1 de­

cemvrie 1875, p. 339—344.

Soacra cu trei nurori (Poveste)- „Gura satului", Arad, X V , 50, 16/28

decemvre 1875, p. 1 — 2; 51, 23 decemvre 1875 — 4 ianuariu
1876, p. 2.
Nu lucrezi, n-ai ce mtnca. „învăţătorul copiilor, carte de cetit In
clasele primare, cuprinzind învăţături morale şi instructive, de
institutorii: C. Grigorescu, I. Creangă şi V. Răceanu". Ed.
a IV-a, Iaşi, 1875, partea I, cap. 22, p. 23.
Ptcală. „învăţătorul copiilor, carte de cetit In clasele primare, cuprin-
zînd învăţături morale şi instructive, de institutorii: C. Grigo­
rescu, I. Creangă şi V. Răceanu". Ed. a IV-a, Iaşi, 1875, partea
a Il-a, cap. 10, p. 49—50.
In u lşi cămeşa. „învăţătorul copiilor, carte de cetit in clasele primare,
cuprinzind învăţături morale şi instructive, de institutorii:
C. Grigorescu, I. Creangă şi V. Răceanu“ . Ed. a IV-a, 1875,
partea a IlI-a, cap. 17, p. 91—92.
Ia l Clopoţelul sună. „învăţătorul copiilor, carte de cetit în clasele
primare, cuprinzînd învăţături morale şi instructive, de insti­
tutorii: C. Grigorescu, I. Creangă şi V. Răceanu". Ed. a IV-a,
Iaşi, 1875, partea a IlI-a, cap. 23, p. 97.
Acul şi barosul. „învăţătorul copiilor, carte de cetit în clasele pri­
mare, cuprinzînd învăţături morale şi instructive, de institu­
torii: C. Grigorescu, I. Creangă şi V. Răceanu". Ed. a IV-a,
Iaşi, 1875, partea a IV-a, cap. 14, p. 125—126.
A fost odată, cind a fost, că dacă n-ar fi fost nu s-ar povesti, ci ca un
purece ar plesni. „învăţătorul copiilor, carte de cetit în clasele
primare, cuprinzînd învăţături morale şi instructive, de insti­
tutorii: C. Grigorescu, I. Creangă şi V. Răceanu“ . Ed. a IV-a,
Iaşi, 1875, partea a IV-a, cap. 45, p. 157—158.
Punguţa cu doi bani. „Convorbiri literare", Iaşi, IX , 10, 1 ianuarie
1876, p. 4 02 -4 0 4 .
Dănilă Prepeleac (Poveste). „Convorbiri literare", Iaşi, IX , 12, I
martie 1876, p. 453—460.
Povestea porcului. „Convorbiri literare", Iaşi, X , 3, 1 iunie 1876,
p. 105-115.
Dănilă Prepeleac. „Curierul de Iaşi", Iaşi, IX , 66—67, 13—16 iunie
1876.
Povestea porcului. „Curierul de Iaşi", Iaşi, IX , 66—68, din 14,16,18
iunie 1876.
Moş Nichifor Coţcariul. „Convorbiri literare", Iaşi, X , 10, 1 ianuarie
1877, p. 374-384.

363
Povestea lui Stan Păţitul. „Convorbiri literare", Iaşi, X I, 1, 1 aprilie
1877, p. 2 1 -3 4 .
Povestea lui Harap-Alb. „Convorbiri literare", Iaşi, X I, 5, 1 august
1877, p. 1 72 -1 96 .
Povestea lui Harap-Alb. „T im pul", Bucureşti, II, 181—187, 10, 11>
12, 13, 14, 17 august 1877; 189-193 , 20, 21, 23 , 24, 25 august
1877 (după: Ovidiu Bîrlea, „Poveştile lui Creangă", 1967,
p. 64).
Fata babei şi fata moşneagului. „Convorbiri literare", Iaşi, X I, 6,
1 septembre 1877, p. 212—216.
Moş Nichifor Cotiugarul. Iaşi, 1877, Tipografia Naţională. Cităm
acest titlu din „Bibliografia română", Bucureşti, 1879, p. 25,
nr. 362, a lui Alex. Degenmann (după: L. Predescu, „Ioan
Creangă, Viaţa şi opera", voi. II, 1932, p. 46).
Moş Nichifor Coţcariul (Povestire glumeaţă). Iaşi, 1877. 35 p.
Ivan Turbinca (Poveste). „Convorbiri literare", Iaşi, X II, 1 ,1 aprilie
1878, p. 2 2 -3 1 .
Ivan Turbinca. „Timpul", Bucureşti, III, 75—78, 4—7 aprilie 1878.
Ivan Turbincă. „Gurasatului", Arad, X V III, nr. 7 şi 8, 4 şi 18 aprilie
1878, p. 27—28; 9, 2 mai 1878, p. 32; 10, 16 mai 1878, p. 35;
12, 13 iuniu 1878, p. 42; 14, 4 iulie 1878, p. 50; 16, 1 august
1878, p. 59; 17, 15 august 1878, p. 62; 18, 5 septemvre
1878, p. 66.
Ivan Turbinca. „Curierul de Iaşi", Iaşi, X I, 38—39, 5—7 aprilie
1878.
Povestea lui Stan Păţitul. „Curierul de Iaşi", Iaşi, X I, 40—43, din
9, 12, 14, 16 aprilie 1878.
Povestea lui Harap-Alb. „Curierul de Iaşi", Iaşi, X I, 48—56, din
30 aprilie şi 3—19 mai 1878.
Capra cu trei iezi (Poveste). „Curierul de Iaşi", Iaşi, X I, 70—71,
23—25 iunie 1878.
Soacra cu trei nurori (Poveste). „Curierul de Iaşi", Iaşi, X I, 1878,
nr. 72 din 28 iunie şi nr. 73 din 2 iulie.
Povestea unui om leneş. „Convorbiri literare", Iaşi, X II, 7, 1 octom-
bre 1878, p . 257 - 2 5 8 .
Povestea unui om leneş. „Curierul de Iaşi", Iaşi, X I, 121, noiemvrie
1878.
Nu lucrezi, n-ai ce mlnca. „învăţătorul copiilor, carte de cetit fn
clasele primare de ambe sexe, cu litere şi slove, cuprinzind

364
 învăţături morale şi instructive, de institutorii: C. Grigorescu,
I. Creangă şi V. Răceanu". Ed. a V-a, Iaşi, 1878, partea I,
cap. 23, p. 26.
Picată. „învăţătorul copiilor, carte de cetit in clasele primare de
ambe sexe, cu litere şi slove, cuprinzind învăţături morale şi
instructive, de institutorii: C. Grigorescu, I. Creangă şi V . Ră-
ceanu". Ed. a V-a, Iaşi, 1878, partea a Il-a , cap. 10, p. 52—53.
Inul şi cămeşa. „învăţătorul copiilor, carte de cetit în clasele pri­
mare de ambe sexe, cu litere şi slove, cuprinzind învăţături
ţnorale si instructive, de institutorii: C. Grigorescu, I. Creangă
p. 1 0 1 — 1 0 2 . - • • - _ tti „ „or> 9 4

Ia ! Clopoţelul sună. „învăţătorul copiilor, carte de cetit în clasele

primare de ambe sexe, cu litere şi slove, cuprinzind învăţături
morale şi instructive, de institutorii: C. Grigorescu, I. Creangă
şi V. Răceanu“ . Ed. a V-a, Iaşi, 1878, partea a IlI-a, cap. 27,
p. 107.
Acul şi barosul. „învăţătorul copiilor, carte de cetit în clasele primare
de ambe sexe, cu litere şi slove, cuprinzind învăţături morale
şi instructive, de institutorii: C. Grigorescu, I. Creangă şi
V. Răceanu". Ed. a V-a, Iaşi, 1878, partea a IV-a, cap. 17,
p. 139—141.
A fost odată, clnd a fost, că daci n-ar fi fost nu s-ar povesti, ci ca
un purice ar plesni. „învăţătorul copiilor, carte de cetit în
clasele primare de ambe sexe, cu litere şi slove, cuprinzind
învăţături morale şi instructive, de institutorii: C. Grigorescu,
I. Creangă şi V . Răceanu". E d. a V-a, Iaşi, 1878, partea
a IV-a, cap. 49, p. 175—176.
Păsărică In timpul iernei. „Metodă nouă de scriere şi cetire pentru
uzul clasei I primară, de institutorii: I. Creangă, C. Grigorescu,
G. Ienăchescu, N. Climescu, V. Răceanu şi A . Simionescu“ .
Ed. a X lI-a , Iaşi, 1878, partea a IlI-a , cap. 33, p. 61.
Ursul pîcllit de vulpe. „Metodă nouă de scriere şi cetire pentru uzul
clasei I primară, de institutorii: I. Creangă, C. Grigerescu,
G. Ienăchescu, N. Climescu, V. Răceanu şi A. Simionescu".
Ed. a X lI-a , Iaşi, 1878, partea a IlI-a , cap. 43, p. 66—67.
A fost odată, clnd a fost, că dacă n-ar fi fost nu s-ar povesti. „învă­
ţătorul copiilor, carte de eetit în clasele primare de ambe sexe

365
 cu litere şi slove, cuprinzind Învăţături morale şi instructive,
de institutorii: C. Grigorescu, I. Creangă şi V. Răceanu“ . Ed.
a V l-a, Iaşi, 1879, partea l, cap. 9, p. 13.

Nu lucrezi, n-ai ce mlnca, „învăţătorul copiilor, carte de cetit în

clasele primare de ambe sexe, cu litere şi slove, cuprinzind
Învăţături morale şi instructive, de institutorii: C. Grigorescu,
I. Creangă şi V. Răceanu“ . Ed. a V l-a, Iaşi, 1879, partea I,
cap. 26, p. 35.

Picală. „învăţătorul copiilor, carte de cetit în clasele primare de

•'•Hbe sex e, cu litere şi slove, cuprinzind învăţături morale şi
instructive, de institutorii: C. Grigorescu, I. Creangă şi V. Ră-
ceanu“ . Ed. a V l-a, Iaşi, 1879, partea a Il-a , cap. 5, p. 70—71.

In u lşi cămeşa. „învăţătorul copiilor, carte de cetit tn clasele primare

de ambe sexe, cu litere şi slove, cuprinzind Învăţături morale
şi instructive, de institutorii: C. Grigorescu, I. Creangă şi
V. Răceanu“ . Ed. a V l-a, Iaşi, 1879, partea a Il-a, cap.10,
p. 7 9 -8 0 .

Ia ! Clopoţelul sună. „învăţătorul copiilor, carte de cetit tn clasele

primare de ambe sexe, cu litere şi slove, cuprinzind învăţături
morale şi instructive, de institutorii: C. Grigorescu, I. Creangă
şi V . Răceanu". Ed. a V l-a, Iaşi, 1879, partea a IlI-a , cap. 10,
p. 168.

Acul şi barosul. „învăţătorul copiilor, carte de cetit în clasele pri­

mare de ambe sexe, cu litere şi slove, cuprinzind Învăţături
morale şi instructive, de institutorii: C. Grigorescu, I. Creangă
şi V. Răceanu". Ed. a V l-a, Iaşi, 1879, partea a IlI-a, cap. 17,
p. 1 75-176.

Povestea lui Harap-Alb. „Călindarul bunului econom pe anul 1879“ ,

întocmit de D. Comşa şi Eugen Brote. Sibiu, III, 1879, p. 1—43.

[Poveste]. „Timpul", Bucureşti, V , 102, 7 mai 1880 (lără titlu).

Anecdotă. „Albumul macedo-român", Bucureşti, 1880, p. 26—27.

Amintiri din copilărie (Partea I ) . „Convorbiri literare", Iaşi, X IV ,

10, 1 ianuarie 1881, p. 365—376.

Amintiri din copilărie (Partea I ) . „Timpul", Bucureşti, V I, 7 —10,

11—15 ianuarie 1881.
Amintiri din copilărie (Partea a 11-a). „Convorbiri literare", Iaşi,
X V , 1, 1 aprilie 1881, p. 1—14.
Amintiri din copilărie (Partea a I l-a ). „Timpul", Bucureşti, V I,
94—100, 1 —9 mai 1881.
Ţăranul şi Unirea, episod de la 1857. „Timpul", Bucureşti, VI, 10,
2 2 -2 3 mai 1881.
Inttmpinare la critica domnului I . Nădejde asupra părfei ştiinţifice
din cartea de cetire „Inv&ţătoriul copiilor“ . „Contemporanul",
Iaşi, I, 8, 16 octombrie 1881, p. 278—279.
Popa Duhu. „Convorbiri literare", Iaşi, X V , 8, 1 noiembre 1881,
p. 313-316.
Amintiri din copilărie (Partea a 111-a). „Convorbiri literare", Iaşi,
XV, 12, 1 martie 1£82, p. 445—461.
Păsărică In timpul iernei. „Metodă nouă de scriere şi cetire pentru
uzul clasei I primară, de institutorii: I. Creangă, C. Grigo-
rescu, G. Ienăchescu, N. Climescu, V . Răceanu şi A. Simio-
nescu". Ed. a X V I, Iaşi, 1882, partea a IlI-a, cap. 32, p. 61.
Ursul plcilit de vulpe. „Metodă nouă de scriere şi cetire pentru uzul
clasei I primară, de institutorii: I. Creangă, C. Grigorescu,
G. Ienăchescu, N. Climescu, V. Răceanu şi A . Simionescu".
Ed. a XVI-a, Iaşi, 1882, partea a IlI-a , cap. 42, p. 66—67.
Cinci pini (Anecdotă). „Convorbiri literare", Iaşi, X V I, 12, 1 martie
1883, p. 4 85 -4 87 .
Anecdotă. „Almanahul societăţii academice social-literare (România
jună»", Viena, 1883, p. 29—35.
Anecdotă. „Convorbiri literare", Iaşi, X V II, 3,1 iunie 1883, p. 114-117.
A fost odată, cind a fost, că dacă n-ar fi fost nu s-ar povesti. „învăţă­
torul copiilor, carte de cetire in clasele primare de ambe sexe,
cu litere şi slove, cuprinzind învăţături morale şi instructive,
partea I, II şi III, de institutorii: C. Grigorescu, I. Creangă
şi V. Răceanu". Ed. a V ll-a , Iaşi, 1883, partea I, cap. 8, p.
1 2 -1 4 .
Nu lucrezi, n-ai ce mtnca. „învăţătorul copiilor, carte de cetire în
clasele primare de ambe sexe, cu litere şi slove, cuprinzînd
învăţături morale şi instructive, de institutorii: C. Grigorescu,
I. Creangă şi V . Răceanu". Ed. a V ll-a , Iaşi, 1883, partea I,
cap. 25, p. 40.
Picală. „învăţătorul copiilor, carte de cetire în clasele primare
de ambe sexe, cu litere şi slove, cuprinzînd învăţături morale

367
 şi instructive, de institutorii: C. Grigorescu, I. Creangă şi
V . Răceanu**. E d. a V il-a , Iaşi, 1883, partea I, cap. 57,
p. 82—83.
Inul şi cămeşa. „învăţătorul copiilor, carte de cetire tn clasele
primare de ambe sexe, cu litere şi slove, cuprinzînd Învăţături
morale şi instructive, de institutorii: C. Grigorescu, I. Creangă
şi V . Răceanu**, Ed. a V il-a , Iaşi, 1883, partea a Il-a , cap. 15,
p. 111—112.
I a ! Clopoţelul sună. „învăţătorul copiilor, carte de cetire în clasele
primare de ambe sexe, cu litere şi slove, cuprinzînd Învăţături
morale şi instructive, de institutorii: C. Grigorescu, I. Creangă
ş iV . Răceanu**. Ed. a V il-a , Iaşi, 1883,partea a IlI-a, cap. 13,
p. 211-212.
Acul şi barosul, „învăţătorul copiilor, carte de cetire în clasele
primare de ambe sexe, cu litere şi slove, cuprinzînd învăţături
morale şi instructive, de institutorii: C. Grigorescu, I. Creangă
ş iV . Răceanu**. Ed. aV II-a, Iaşi, 1883, partea a IlI-a, cap. 20,
p. 220—221.
Moş Ion Hoaţă (Anecdotă). „Convorbiri literare**, Iaşi, X V III, 11,
1 fevruarie 1885, p. 456—459.
Moş Roată şi boierul (Anecdotă). „Opinca**, Reşiţa, I, 6, 9/21 iuniu
1885, p. 3 - 4 .
lvan Turbinca (Poveste). „Almanah literar şi ilustrat**, Bucureşti
anul I, 1886, p. 92—111.

Cinci plini. „Almanah literar şi ilustrat**, Bucureşti, anul I, 1886,

p. 155-158.

Poveşti poporale de I . Creangă, I . Slavici şi St. Ştefurea. Cernăuţi,

1886. Citată în „Autori români bucovineni**. Repertoriu de
Leonidas Bodnărescul. Cernăuţi, 1903, p. 80.

Poveste. „învăţătorul copiilor, carte de cetit în clasele primare de

ambe sexe, cu litere şi slove, cuprinzînd învăţături morale şi
instructive, de institutorii: C. Grigorescu, I. Creangă şi V . Ră-
ceanu“ . Ed. a V lII-a , Iaşi, 1886, partea I, cap. 8, p. 12—14.

Nu lucrezi, n-ai ce mlnca. „învăţătorul copiilor, carte de cetit tn

clasele primare de ambe sexe, cu litere şi slove, cuprinzînd
învăţături morale şi instructive, de institutorii: C. Grigorescu,

3(8
 I. Creangă şi V. Răceanu". Ed. a V U I-a, Iaşi, 1886, partea I,
cap. 25, p. 41.
Picală. „învăţătorul copiilor, carte de cetit In clasele primare de
ambe sexe, cu litere şi slove, cuprinzînd învăţături morale şi
instructive, de institutorii: C. Grigorescu, I. Cieangă şi V. Ră-
ceanu“ . Ed. a V U I-a, Iaşi, 1886, partea I, cap. 67, p. 87—88.
Inul şi cămeşa. „învăţătorul copiilor, carte de cetit în clasele pri­
mare de ambe sexe, cu litere şi slove, cuprinzînd învăţături
morale şi instructive, de institutorii: C. Grigorescu, I. Creangă
şi V. Răceanu“ . Ed. a V U I-a, Iaşi, 1886, partea I, cap. 74,
p. 9 5 -9 6 .

Păsărică In timpul iernei. „Metodă nouă de scriere şi cetire pentru

uzul clasei I primară, de institutorii: I. Creangă, C. Grigo­
rescu, Gh. Ienăchescu, N. Climescu, V . Răceanu şi A. Simio-
nescu“ . Ed. a X lX -a , Iaşi, 1886, partea a III-a,cap . 32, p. 60.

Ursul pîcîlit de culpe. „Metodă nouă de scriere şi cetire pentru uzul

clasei I primară, de institutorii: I. Creangă, C. Grigorescu,
Gh. Ienăchescu, N. Climescu, V . Răceanu şi A. Simionescu“ .
Ed. a X lX -a , Iaşi, 1886, partea a IlI-a , cap. 44, p. 67—68.

Moş Ion Roată. „Almanah literar", Bucureşti, 1887, p. 87—90.

Două istorioare prea frumoase din viaţa lui Cuza-Vodă. Craiova, „Filip
Lazăr", 1887. 31 p.
Cuprinsul: Moş Ion Roată şi Cuza-Vodă. Anecdotă de Ioan
Creangă; Hora lui Cuza-Vodă. Versuri de D. Bolintineanu;
O scrisoare. Epizod din viaţa lui Cuza-Vodă de M. Schwarzfeld.

Păsărică tn timpul iernei. „Metodă nouă de scriere şi cetire pentru

uzul clasei I primară, de institutorii: I. Creangă, G. Grigo­
rescu, G. Ienăchescu,N. Climescu, V. Răceanu şi A. Simionescu".
Ed. a X X -a , Iaşi, 1887, partea a IlI-a , cap. 31, p. 60.

Ursul pîcîlit de vulpe. „Metodă nouă de scriere şi cetire pentru uzul

clasei I primară, de institutorii: I. Creangă, C. Grigorescu,
G. Ienăchescu, N. Climescu, V. Răceanu şi A. Simionescu".
Ed. a X X -a , Iaşi, 1887, partea a IlI-a , cap. 42, p. 66—67.

Iaşi, 1888, iunie 24. Scrisoare deschisă adresată d-lui I. Pop Floran-
tin ( ? ...) , profesor de filozofie la „Liceul Naţional“ din Iaşi.
„Fulgerul", Iaşi, I, 6, 26 iunie 1888, p. 3.

369
24
Păsărică in timpul iernei. „Metodă nouă de scriere şi cetire pentru
uzul clasei I primară, de institutorii: I. Creangă, C. Grigorescu,
G. Ienăchescu, N. Climescu, V. Răceanu şi A. Simionescu“ .
Ed. a X X I-a , Iaşi, 1889, partea a IV-a, cap. 37, p. 72.
Ursul plcilit de vulpe. „Metodă nouă de scriere şi cetire pentru uzul
clasei I primară, de institutorii: I. Creangă, C. Grigorescu,
G. Ienăchescu, N. Climescu, V. Răceanu şi A. Simionescu".
Ed. a X X I-a, Iaşi, 1889, partea a IlI-a , cap. 49, p. 79—81.

1. Lucrări scrise in colaborare

Metodă nouă de scriere şi cetire pentru uzul clasei 1 primariă, de insti­
tutorii: I. Creangă, C. Grigorescu, G. Ienăchescu, N. Climescu,
V . Răceanu şi A . Simionescu. Ediţiunea a dcua. Iaşi, 1868.
72 p.
învăţătorul copiilor, carte de cetit în clasele primărie, cu litere, slove
şi huchi, cuprinzînd învăţături morale şi instructive, de insti­
tutorii: C.Grigorescu, I. Creangă şi V. Răceenu. Iaşi, 1871.
136 p.
Metodă nouă de scriere şi citire pentru uzul clasei 1 primară, de insti­
tutorii: I. Creangă, C. Grigorescu, G. Ienăchescu, N. Climescu,
V. Răceanu şi A. Simionescu. Ediţiunea a şes a, corectată şi
adăogită. Iaşi, 1872. 76 p.
învăţătorul copiilor, carte de citit în clasele primare, cu litere şi
slove, cuprinzînd învăţături morale şi instructive, de institu­
torii: C. Grigorescu, I. Creangă şi V . Răceanu. Ediţiunea a IlI-a,
corectată şi îmbunătăţită. Iaşi, 1874. 160 p.
Metodă nouă de scriere şi citire pentru uzul clasei I primară, de insti­
tutorii: I. Creangă, C. Grigorescu, G. Ienăchescu, N. Climescu,
V. Răceanu şi A . Simionescu. Ediţiunea a opta, corectată şi
adăugită. Iaşi, 1874. 76 p.
Metodă nouă de scriere şi cetire pentru uzul clasei I primară, de insti­
tutorii: I. Creangă, C- Grigorescu, G. Ienăchescu, N. Climescu,
V. Răceanu şi A. Simionescu. Ediţiunea a ncua, corectată
şi adăugită. Iaşi, 1874. 76 p
Învăţătorul copiilor, carte de cetit în clasele primare, cuprinzînd
învăţături morale şi instructive, de institutorii: C. Grigorescu,
I. Creangă şi V. Răceanu. Ediţiunea a IV-a, corectată şi îmbu­
nătăţită. Iaşi, 1875. 160 p.

37C
Povăţuitoriu la cetire prin scriere după sistema fonetică, de institutorii
Gheorghe Ienăchescu şi Ioan Creangă. Iaşi, 1876. 48 p.
învăţătorul copiilor, carte de cetit în clasele primare de ambe sexe,
cu litere şi slove, cuprinzînd învăţături morale şi instructive,
de institutorii: C. Grigorescu, I. Creangă şi V. Răctanu. Ediţia
a V-a, corectată şi îmbunătăţită. Iaşi, 1878. 176 p.

Metodă nouă de scriere şi cetire pentru uzul clasei I primară, de insti-

+n + /-ST" * •t r '~ - r -x r» r* _ • . n t _ x v
w * i i i x , v u e c u ig C L , Vj * VJl’i g U i e b C U , u • i t u a u i o o w u ţ 4^« v â u u v Q v u 9

V. Răceanu şi A. Simionescu. Ediţia a douăsprezecea. Iaşi,

1878. 76 p.

Geografia judeţului Iaşi, cu planul oraşului Iaşi, contururile plăşilor

şi conturul judeţului, pentru clasa a Il-a primară urbană şi
pentru clasa a IlI-a primaiă iurală, de ambe sexe, de institu­
torii: V. Răceanu, Gh. Ienăchescu şi I. Creangă. Iaşi, 1879.
56 p. -ţ- 8 h.

învăţătorul copiilor, carte de cetit în clasele primare de ambe sexe,

cu litere şi slove, cuprinzînd învăţături morale şi instructive,
de institutorii: C. Grigorescu, I. Creangă şi V. Răceanu. Ediţia
a V l-a , corectată şi îmbunătăţită. Iaşi, 1879.

Metodă nouă de scriere şi cetire pentru uzul clasei I primară, de insti­

tutorii: I. Creangă, G. Grigorescu, G. Ienăchescu, N, Climescu,
V. Răceanu şi A. Simionescu. Ediţia a şeisprezeeea. Iaşi, 1882.
76 p.

învăţătorul copiilor, carte de cetire în clasele primare de ambe sexe,

cu litere şi slove, cuprinzînd în\ăţălrii morale şi instructive
de institutorii:C.Grigorescu, I.Creangă şi V.Răceanu.Partea I,
II şi III. Ediţia a V il-a , corectată şi îmbunătăţită cu figuri
din istoria naturală şi cîteva noţiuni de agronomie. Iaşi, 1883.
308 p.

Geografia judeţului Iaşi, pentru clasa a Il-a primară urbană de băieţi,

pentru clasa a IlI-a primară urbană de fete şi pentru clasa
a IlI-a primară rurală de băieţi şi fete, de institutorii: V. Ră­
ceanu, Gh. Ienăchescu şi I. Creangă. Ediţia a IlI-a. Iaşi, 1884.
44 p. + 8 h.

371
9Â*
Geografia judeţului Iaşi, pentru clasa a Il-a primară urbană de băieţi,
pentru clasa a IlI-a primară urbană de fete şi pentru clasa
a IlI-a primară rurală de băieţi şi de fete, de institutorii:
V. Răceanu, Gh. Ienăehescu şi I. Creangă. Ediţia a IV-a.
Iaşi, 1886. 48 p. + 8 pl.
învăţătorul copiilor, carte de cetit în clasele primare de ambe sexe,
cu litere şi slove, cuprinzînd învăţături morale şi instructive,
de institutorii: C. Grigorescu, I. Creangă şi V. Răceanu. Ediţia
a V lII-a , revăzută şi îmbunătăţită cu figuri din istoria natu-

Metodă nouă de scriere şi cetire pentru uzul clasei I primară, de insti­

tutorii: I. Creangă, C. Grigorescu, Gh. Ienăehescu, N. Cli-
mescu, V. Răceanu şi A. Simionescu. Ediţia a nouăsprezecea.
Iaşi, 1886. 76 p.

O întrebare d-lui A . Gorjan, autorul mai multor cărţi de geografie, de

institutorii: V . Răceanu, Gh. Ienăehescu şi I. Creangă. Iaşi,
1886. 9 p.

Metodă nouă de scriere şi cetire pentru uzul clasei I primară, de insti­

tutorii: I. Creangă, C. Grigorescu, G. Ienăehescu, N. Climescu,
V. Răceanu şi A. Simionescu. Ediţia a douăzecea. Iaşi, 1887.
76 p.

Răspuns la criticele nedrepte^i calomniile înverşunate îndreptate contra

cărţilor noastre de şcoală de cătră domnul Ioan Pop Florantin,
profesor de filozofie la „Liceul Naţional“ din Iaşi, de institu­
torii: V. Răceanu, Gh. Ienăehescu, C. Grigorescu şi Ion Creangă.
Iaşi, 1888. 56 p.

Invăţătoriul copiilor, carte de cetit în clasele primare de ambe sexe

cu litere şi slove, cuprinzînd învăţături morale şi instructive,
de institutorii: C. Grigorescu, I. Creangă şi V . Răceanu. Ediţia
a IX -a, revăzută şi îmbunătăţită cu figuri din istoria naturală.
Partea II (1889); III (1890); I (1891). 112 p. (II); 136 p. (III);
96 p. (I).

Metodă nouă de scriere şi cetire pentru uzul clasei I primară, de insti­

tutorii: I. Creangă, C. Grigorescu, G. Ienăehescu, N. Climescu,
V . Răceanu şi A. Simionescu. Ediţia a douăzeci şi una, îmbu­
nătăţită şi adăogită cu mai multe figuri şi text. Iaşi, 1889.
88 p.

372
 2, Diverse
Regulele limbei române pentru începători (clasa II primară), de Titu
Maiorescu, retipărită cu învoirea autorului de Ion Creangă.
Iaşi, 1880 (pe coperta interioară: 1879). 20 p.
Cină eram în floarea mea. „Contemporanul", Iaşi, I, 11, 1 decembrie
1881, p. 431-433.
Mieluşica. „Contemporanul", Iaşi, I, 11, 1 decembrie 1881, p.
431-433.
Bratu. „Contemporanul", Iaşi, I, 12, 1 ianuarie 1882, p. 483—485.
Lina Cătălina. „Convorbiri literare", Iaşi, X V , 10, 1 ianuarie 1882,
p. 383-384.
Enăchescu, G., Creangă, I., Răceanu, V. Purtare nedemnă. „Libera­
lul", Iaşi, V III, 182, 22 august 1887.

II. LUCRĂRI ORIGINALE. POSTUME

1. Opere complete. Opere alese
Scrierile lui Ioan Creangă. Iaşi, voi. I: 1890, V + 29 + 333 p. +
2 p 1.; voi. II: 1892, 201 p. + 7 pl.
Cuprinsul. Voi. I: Poveştile (Soacra cu trei nurori, Capra cu
trei iezi, Dănilă Prepeleac, Punguţa cu doi bani, Povestea
porcului, Moş Nichifor Coţcariul, Povestea lui Stan Păţitul,
Povestea lui Harap-Alb, Fata babei şi fata moşneagului, Ivan
Turbincă, Povestea unui om leneş). V oi. II: Amintiri din copilă­
rie (I, II, III, IV). Anecdote (Popa Duhu, Cinci pîni, Ioan
Roată şi Vodă Cuza, Ioan Roată şi Unirea). Poezii poporane,
Poezii proprii, Rostiri, zicători, cuvinte.
Opere complecte. Cu o biografie de Grig. I. Alexandrescu şi cu por­
tretul şi o prefaţă a autorului. Partea I-VI. Bucureşti, „Leon
Alcalay", 1902. 5 volume („Biblioteca pentru toţi", nr. 28—33).
Cuprinsul: Partea I (Soacra cu trei nurori, Capra cu trei iezi,
Dănilă Prepeleac, Punguţa cu doi bani, Poezii poporane).
Partea a Il-a (Moş Nichifor Coţcarul. Povestire glumeaţă, Fata
babei şi fata moşneagului, Povestea porcului, Poezii poporane,
Poezii proprii). Partea a IlI-a (Povestea lui Stan Păţitul, Ivan
Turbinca, Povestea unui om leneş, Ioan Roată şi Unirea, Rostiri,
zicători, cuvinte). Partea a IV-a (Povestea lui Harap-Alb,
Cinci pîni). Partea a V-a şi a V l-a (Amintiri din copilărie —
I, II, III, IV , Popa Duhu, Ioan Roată şi Vodă Cuza).

373
Opere complete. Cu o prefaţă de II. Chendi şi St. O. Iosil şi un indice
[glosar]. Ediţiunea „Minervei", Bucureşti, 1902. X II + 391 p.
+ 1 pl. (Biblioteca „Scriitorilor români"). Cuprinsul: Amintiri
(I, II, III, IV, Popa Duhu, Moş Ion Roată, Moş Nichifor Coţ-
carul). Poveşti (Soacra cu trei nurori, Capra cu trei iezi, Dă-
nilă Prepeleac, Punguţa cu doi bani, Povestea porcului, Fata
babei şi fata moşneagului, Povestea lui Stan Păţitul, Ivan Tur­
bincă, Povestea unui om leneş, Povestea lui Harap-Alb, Cinci
pini). Diverse (Fragment de biografie, Acul şi barosul, O poveste,
Calicul de la Talpalari, Oltenii în Iaşi, Cunoaşte-te pe tine insuţi,
Păsărică, Ia! Clopoţelul sună, Nu lucrezi, n-ai ce minca, Poezii
populare, Bratu, Mieluşica, Rostiri, zicători, cuvinte).
Opere complecte. Cu o biografie de Grigore I. Alexandrescu şi cu por­
tretul şi o prefaţă autografă a autorului. Partea I—V I. Ediţia
a Il-a. Bucureşti, „Carol Mflller", [1903]. 5 volume („B iblio­
teca pentru toţi", nr. 28—33).
Sumar identic cu al ediţiei Opere complecte, 1902, „Biblioteca
pentru toţi".
Opere complete. Cu o prefaţă şi un indice [glosar] de Gh. T. Kirileanu
şi II. Chendi. Ediţie nouă revăzută. Bucureşti, „Minerva",
1906. X V + 447 p. + 1 pl. (Biblioteca) „Scriitorilorromâni").
Cuprinsul: Amintiri (I, II, III, IV, Popa Duhu, Moş Ion R oată,
Moş Nichifor Coţcarul). Poveşti (Soacra cu trei nurori, Capra
cu trei iezi, Dănilă Prepeleac, Punguţa cu doi bani, Povestea
porcului, Fata babei şi fata moşneagului, Povestea lui Stan
Păţitul, Ivan Turbincă, Povestea unui om leneş, Povestea lui
Harap-Alb, Cinci pini, Făt-Frumos, fiul iepei). Diverse (Frag­
ment de biografie, Acul şi barosul, Calicul de la Talpalari, Olte­
nii in Iaşi, Versuri didactice, Poezii populare, Rostiri, zicători,
cuvinte, Poveste, Şoarecele şiret şi lacom, Ursul păcălit de
vulpe, Inul şi cămeşa, Misiunea preotului la sate).
Opere complete. Cu o biografie de Grig. I. Alexandrescu şi cu portretul
şi o prefaţă autografă a autorului. Partea I—II, IV—V —V I .
Bucureşti, „Leon Alcalay", [1908], („Biblioteca pentru toţi",
nr. 2 8 -2 9 , 31—33).
Sumar identic cu al ediţiei Opere complecte, 1902, „Biblioteca
pentru toţi".
Opere complete. Cu o prefaţă de Gh. T. Kirileanu şi II. Chendi şi un
indice [glosar]. Ediţie nouă revăzută. Bucureşti, „Minerva1'.
1909. 463 p. + 1 pl. (Biblioteca „Scriitorilor români").

374
 Sumar identic cu al ediţiei Opere complete, 1906, „Minerva",
minus povestirea Şoarecele şiret şi lacom de la cap. Diverse.
Opere complete. Cu o prefaţă de Gh. T. Kirileanu şi II. Chendi şi un
indice [glosar]. Ediţia a IV-a. Bucureşti, „Minerva“ , 1915.
442 p.
Sumar identic cu al ediţiei Opere complete, 1909, „Minerva“ .
Opere complete. Cu o prefaţă de Gh. T. Kirileanu şi 11. Chendi şi un
indice [glosar]. Ediţia a V-a, Bucureşti, „Minerva“ , 1916. 334 p.
Sumar identic cu al ediţiei Opere complete, 1909, „Minerva".
Opere complecte. Cu o prefaţă de Tudor Pamfile. Chişinău, Editura
Societăţii „Glasul ţării“ , 1920. 7 -f 272 p . + 2p l. Cuprinsul:
Amintiri (Amintiri din copilărie — I, II, III, IV, Prescurtare
din unele amintiri, Popa Duhu, Moş Ion Roată, Moş Ion Roată
şi Unirea, Moş Nichifor Coţcarul). Poveşti (Povestea lui Harap-
Alb, Povestea lui Stan Păţitul, Povestea porcului, Dănilă
Prepeleac, Ivan Turbincă, Fata babei şi fata moşneagului, Capra
cu trei iezi, Soacra cu trei nurori, Cinci pini, Punguţa cu doi
bani, Povestea unui om leneş, Prostia omenească, Ursul picîlit
de vulpe, Făt-Frumos, fiul iepei). Felurite (Acul şi barosul, Inul
şi cămeşa).
Opere complete. Cu o prefaţă de D. Marmeliue. Cernăuţi, 1924. X IX +
410 p. + 1 pl. + erată.
Cuprinsul: Autobiografie, Amintiri din copilărie (I, II, III, IV),
Moş Nichifor Coţcariul, Moş Ion Roată. Poveşti (Fala babei şi
fata moşneagului, Soacra cu trei nurori, Capra tu trei iezi, Dă­
nilă Prepeleac, Punguţa cu doi bani, Povestea porcului, Poves­
tea lui Harap-Alb, Povestea lui Stan Păţitul, Ivan Turbincă, Po­
vestea unui om leneş, Cinci pini, Făt-Frumos, fiul iepei). Diverse
(Acul şi barosul, Calicul de la Talpalari, Oltenii fn Iaşi, Cunoaş-
te-te pe tine însuţi, Păsărică, Ia! Clopoţelul sună, Nu lucrezi,
n-ai ce mînca). Poezii populare (Bratu, Lina Cătălina, Mie­
luşica, Cînd eram în floarea mea, Rostiri, zicători, cuvinte). Po­
veste (Prostia omenească), Ursul păcălit de vulpe, Inul şi căme­
şa, Misiunea preotului la sate, Dragoste chioară şi amor ghebos,
Cererea de hirotonie, Demisia din cler, Scrisori familiale, Scri­
sori către prieteni literari (Eminescu, Maiorescu, Conta, Victor
Zaharovschi), Satirice (versuri inedite).
Opere complecte. Precedate de un studiu biografic şi bibliografic
de E. Lovinescu. [Voi.] I—III. Bucureşti, „Ancora“ , 1928.
(„Biblioteca clasicilor români").

375
 Cuprinsul. V oi. I: Amintiri din Copilărie (1,11, III, IV). V oi.
II: Poveşti (Soacra cu trei nurori, Capra cu trei iezi, Dănilă
Prepeleac, Punguţa cu doi bani, Povestea porcului, Fata babei
şi fata moşneagului, Povestea lui Stan Păţitul, Ivan Turbincă,
Povestea lui Harap-Alb, Făt-Frumos, fiul iepei). VoJ. I I I :
Prefaţă şi Amintiri, povestiri,anecdote, articole diverse, versuri,
teatru (Popa Duhu, Moş Ion Roată şi Unirea, Moş Ion Roată
şi Vodă Cuza, Moş Nichifor Coţcariul, Povestea unui om leneş.
Cinci pini, Acul şi barosul, Calicul de la Talpalari, Oltenii in.
Iaşi, Cunoaşte-te pe tine Însuţi, Păsărică, Ia! Clopoţelul sună,
Nu lucrezi, n-ai ce mînca, Poezii populare, Cind eram în floa­
rea mea, Mieluşica, Bratu, Lina Cătălina, Rostiri, zicători, cu­
vinte, Poveste [Prostia omenească], Ursul păcălit de vulpe, Inul
şi cămeşa, Misiunea preotului la sate, Dragoste chioară şi amor
ghebos).
Opere complete. Cu o prefaţă şi o listă de cuvinte. Ediţie revăzută de
Gh. T. Kirileanu. Bucureşti, „Cartea românească", [1932], 314 p.
(„Clasicii români").
Cuprinsul: Amintiri (Amintiri din copilărie — I, II, III, IV ,
Popa Duhu, Moş Ion Roată şi Unirea, Moş Ion Roată şi Vodă
Cuza, Moş Nichifor Coţcariul). Poveşti (Soacra cu trei nurori,
Capra cu trei iezi, Dănilă Prepeleac, Punguţa cu doi bani, Poves­
tea porcului, Fata babei şi fata moşneagului, Povestea luiStan
Păţitul, Ivan Turbincă, Povestea unui om leneş, Povestea lui
Harap-Alb, Cinci pini, Făt-Frumos, fiul iepei). Diverse (Frag­
ment de biografie, Acul şi barosul, Poveste [Prostia omenească],
Ursul păcălit de vulpe, Inul şi cămeşa).
Alte poveşti, snoave, anecdote şi versuri. Ediţiune Îngrijită de Paul
Papadopol. Bucureşti, „Adevărul", [1933], 156 p. (Biblioteca
„Dimineaţa", nr. 164).
Cuprinsul: Poveşti mici (Soacra cu trei nurori, Punguţa cu doi
bani, Dănilă Prepeleac, Capra cu trei iezi, Povestea unui om
leneş, Prostia omenească, Făt-Frumos, fiul iepei). Snoave şi
anecdote (Moş Ion Roată şi Unirea, Moş Ion Roată şi Vodă Cuza,
Cinci pini, Acul şi barosul, Ursul păcălit de vulpe, Inul şi căme­
şa, Calicul de la Talpalari). Diverse (Versuri poporane, Versuri
proprii, Rostiri, zicători, cuvinte).
Opere complete. Cu o prefaţă şi o listă de cuvinte. Ediţie revăzută de
Gh. T. Kirileanu. Bucureşti, „Cartea românească",[1934], 314 p.
(„Clasicii români").

376
 Sumar identic cu a] ediţiei Opere complete, 1932, „Cartea româ­
nească".
Opere complecte. Cu o introducere de Constantin Botez... Prefaţă şi
listă de cuvinte de Gh. T. Kirileanu şi II. Chendi. Bucureşti,
„Cartea românească", [1936], X V + 315 p.
Cuprins identic cu al ediţiei Opere complete, 1932, „Cartea
românească".
Poceşti. Ediţie complectă cu ilustraţiuni de D. Stoica. Bucureşti,
„Cartea românească", 1936. 341 p.
Cuprinsul: Soacra cu trei nurori, Povestea lui Stan Păţitul,
Dănilă Prepeleac, Făt-Frumos, fiul iepei, Povestea lui Harap-
Alb, Ivan Turbincă, Povestea porcului, Fata babei şi fata moş­
neagului, Capra cu trei iezi, Punguţa cu doi bani, Povestea unui
om leneş, Cinci pini, Prostia omenească, Acul şi barosul, Ursul
păcălit de vulpe, Inul şi cămeşa.
Opere complecte. Cu o introducere de Constantin Botez. Prefaţă şi
listă de cuvinte de Gh. T. Kirileanu şi 11. Chendi. Bucureşti,
„Cartea românească", [1937]. X V + 315 p.
Sumar identic cu al ediţiei Opere complete, 1932, „Cartea româ­
nească".
Poveşti. Ediţie complectă cu ilustraţiuni de D. Stoica. Bucureşti
„Cartea românească", [1937]. 341 p.
Cuprins identic cu al ediţiei Poveşti, 1936, „Cartea românească".
Opere complecte. Cu o introducere de Constantin Botez. Prefaţă şi
listă de cuvinte de G. T. Kirileanu şi II. Chendi. Bucureşti,
„Cartea românească", [1938], X V + 315 p.
Cuprins identic cu al ediţiei Opere complete, 1932, „Car­
tea românească".
Opere. Ediţie critică cu note, variante şi glosar de G.T. Kirileanu.
Cu 27 planşe afară din text. Bucureşti, „Fundaţia pentru litera­
tură şi artă", 1939. 351 p .+ 27 f. pl. („Scriitori români moderni").
Cuprinsul: Poveşti (Soacra cu trei nurori, Capra cu trei iezi,
Punguţa cu doi bani, Dănilă Prepeleac, Povestea porcului, Po­
vestea lui Stan Păţitul, Povestea lui Harap-Alb, Fata babei
şi fata moşneagului, Ivan Turbincă, Povestea unui om leneş,
Poveste [Prostia omenească], Cinci pîni, Făt-Frumos, fiul iepei).
Amintiri (I,II,III, I V ). Fragment de biografie. Povestiri (Popa
Duhu, Moş Ion Roată şi Unirea, Moş Ion Roată şi Vodă Cuza, Moş
Nichifor Coţcariul, Inul şi cămeşa, Acul şi barosul). Explicarea

377
 unor cuvinte de I. Creangă. Note şi variante. Lămuriri asupra
acestei ediţii.
Poveşti. Ediţie adevărată de George Pascu. Bucureşti, „Monitorul Ofi­
cial", 1939.XVI + 2l3p, („Biblioteca scriitorilor moldoveni", 1)-
Cuprinsul: Soacra cu trei nurori, Capra cu trei iezi, Dănilă Pre­
peleac, Punguţa cu doi bani, Povestea porcului, Fata babei şi
fata moşneagului, Harap-Alb, Făt-Frumos, fiul iepei, Stan Pă­
ţitul, Ivan Turbincă, Un om leneş, Cinci pini, Moş Nichifcr
Coţcariul.
Poveşti, amintiri. Anecdote şi istorioare. Ediţie îngrijită de profesor
Ion Creţu. Bucureşti, „Cultura românească", 1939. X V + 391 p.
+ 4 pl.
Cuprinsul: Poveşti (Soacra cu trei nurori, Capra cu trei iezi,
Punguţa cu doi bani, Dănilă Prepeleac, Povestea porcului, Moş
Nichifor Coţcariul, Povestea lui Stan Păţitul, Povestea lui Harap-
Alb, Fata babei şi fata moşneagului, Ivan Turbincă, Povestea
unui om leneş). Amintiri (Amintiri din copilărie—I, II, III, IV,
Popa Duhu). Anecdote istorice (Moş Ion Roată şi Unirea, Moş
Ion Roatfi şi Vodă Cuza). Istorioare (Cinci pini). Postume (Făt-
Frumos, fiul iepei).
Opere complete. Cu un studiu biobibliografic, analize, note şi un
glosar de Lucian Predescu. Bucureşti, „Cugetarea", [1940].
352 p. („Clasicii români comentaţi").
Cuprinsul: Amintiri din copilărie (I, II, III, IV), Fragment de
biografie, Soacra cu trei nurori, Moş Nichifor Coţcariul, Moş
Ioan Roată, Popa Duhu, Cinci pîni, Capra cu trei iezi, Punguţa
cu doi bani, Dănilă Prepeleac, Povestea lui Stan Păţitul, Fata
babei şi fata moşneagului, Ivan Turbincă, Povestea unui om
leneş, Poveste [Prostia omenească], Povestea porcului, Povestea
lui Harap-Alb, Făt-Frumos, fiul iepei, Misiunea preotului la
sate, Dragoste chioară şi amor ghebos, Rostiri, zicători, cuvinte,
Inul şi cămeşa, Acul şi barosul, Oltenii în Iaşi, Poezii didactice,
Poezii populare, Bratu, Mieluşica, Cînd eram în floarea mea,
Lina Cătălina.
Poveşti. Ediţie îngrijită de Liviu Rebreanu. Cu ilustraţii de Th. Kiri
akoff. Bucureşti, „Editura Municipiului", 1940. 311 p. (Ediţie
omagială a Municipiului Bucureşti. „Luna Bucureştilor", 1940).
Cuprinsul: Soacra cu trei nurori, Capra cu trei iezi, Punguţa cu
doi bani, Dănilă Prepeleac, Povestea porcului, Povestea lui
Stan Păţitul, Povestea lui Harap-Alb, Fata babei şi fata moş­
 neagului, Ivan Turbincă, Povestea unui om leneş, Poveste
[Prostia omenească], Cinci pini, Făt-Frumos, fiul iepei, Moş
Nichifor Coţcariul, Moş Ion Roată şi Unirea, Moş Ion Roată şi
Vodă Cuza.
Opere complecte. Cu o introducere de Constantin Botez. Prefaţa şi
lista de cuvinte de G. T. Kirileanu şi II. Chendi. Bucureşti,
„Cartea românească", [1941]. 325 p.
Cuprins identic cu al ediţiei Opere complete, 1932, „Cartea ro­
mânească".
Opere complecte. Cu o introducere de Constantin Botez. Prefaţă şi
listă de cuvinte de G. T. Kirileanu şi II. Chendi. Bucureşti,
„Cartea românească", [1942]. 325 p.
Sumar identic cu al ediţiei Opere complete, 1932, „Cartea româ­
nească".
Opere complete. Cu un studiu biobibliografic, analize, note şi un
glosar de Lucian Predescu. Ediţia a Il-a. Bucureşti, „Cugetarea",
1942. 352 p. („Clasicii români comentaţi").
Sumar identic cu al ediţiei Opere complete, [1940] „Cugetarea".
Poveşti. Ediţie îngrijită, cu un studiu introductiv şi note de prof.
Avram P. Todor. Bucureşti, „Naţionala Gh. Mecu", 1942.
276 p. (Biblioteca „Naţionala". Literatura română).
Cuprinsul: Soacra cu trei nurori, Capra cu trei iezi, Punguţa
cu doi bani, Dănilă Prepeleac, Povestea porcului, Povestea lui
Stan Păţitul, Povestea lui Harap-Alb, Fata babei şi fata moş­
neagului, Făt-Frumos, fiul iepei, Ivan Turbincă, Povestea unui
om leneş, Poveste [Prostia omenească], Ursul păcălit de vulpe,
Cinci pini, Inul şi cămeşa, Acul şi barosul.
Poveşti. Desene de Ioana Jurgea. Bucureşti, „Casa şcoalelor", 1942.
Cuprinsul: Soacra cu trei nurori, Capra cu trei iezi, Dănilă
Prepeleac, Punguţa cu doi bani, Povestea porcului, Fata babei
şi fata moşneagului, Povestea lui Stan Păţitul, Ivan Turbincă,
Povestea unui om leneş, Povestea lui Harap-Alb, Făt-Frumos,
fiul iepei, Poveste, Ursul păcălit de vulpe, Cinci pîni, Acul şi
barosul, Inul şi cămeşa.
Opere complecte. Cu o introducere de Constantin Botez. Prefaţă şi
listă de cuvinte de Gh. T. Kirileanu şi II. Chendi. Bucureşti,
„Cartea românească", [1943], 325 p.
Sumar identic cu al ediţiei Opere complete, 1932, „Cartea ro­
mânească".

i7 9
Poveşti. Ediţie complectă cu ilustraţiuni de D. Stoica. Bucureşti,
„Cartea românească", [1948]. 341 p.
Cuprins identic cu al ediţiei Poveşti, 1936, „Cartea românească".
Poveşti. Ediţie îngrijită, cu un studiu introductiv şi note de Avram
P. Todor. Ediţia a Il-a . [Bucureşti], „Naţionala Gh. Mecu“ ,
1943. 281 p. (Biblioteca „Naţionala". Literatura romănă).
Cuprins identic cu al ediţiei Poveşti, 1942, „Naţionala Gh. Mecu“ .
Poveşti. Ediţie îngrijită cu un studiu introductiv şi note de Avram
P. Todor. Ediţia a IlI-a . [Bucureşti], Editura „Naţionala Mecu",
1945. 279 p. (Biblioteca „Naţionala". Literatura română).
Cuprins identic cu al ediţiei Poveşti, 1942, „Naţionala Gh. Mecu".
Opere complecte. Cu o introducere de Constantin Botez. Prefaţă şi
listă de cuvinte de G.T. Kirileanu şi II. Chendi. Bucureşti,
„Cartea românească", [1947]. 327 p.
Sumar identic cu al ediţiei Opere complete, 1932, „Cartea româ­
nească".

Poveşti. Coperta de d-ra Eliza Repeţianu. Bucureşti, „Casa şcoalelor",

[1947], 223 p.
Cuprinsul: Soacra cu trei nurori, Capra cu trei iezi, Dănilă
Prepeleac, Punguţa cu doi bani, Povestea porcului, Fata babei
şi fata moşneagului, Povestea lui Stan Păţitul, Ivan Turbincă,
Povestea unui om leneş, Povestea lui Harap-Alb, Făt-Frumos,
fiul iepei, Poveste, Ursul păcălit de vulpe, Cinci pîni, Acul şi
barosul, Inul şi cămeşa.

Poveşti. Ediţie îngrijită de prof. Avram P. Todor. Ediţia a IV-a.

[Bucureşti], „Naţionala Mecu", 1947. (Biblioteca „Naţionala".
Literatura română).
Cuprinsul: Soacra cu trei nurori, Capra cu trei iezi, Punguţa
cu doi bani, Dănilă Prepeleac, Povestea porcului, Povestea lui
Stan Păţitul, Povestea lui Harap-Alb, Fata babei şi fata moş­
neagului, Făt-Frumos, fiul iepei, Ivan Turbincă, Povestea unui
om leneş, Poveste, Ursul păcălit de vulpe, Cinci pîni, Inul şi
cînepa, Acul şi barosul.

Povestiri. Vîrşeţ, „Frăţie şi unitate", 1952. 191 p.

Cuprinsul: Soacra cu trei nurori, Capra cu trei iezi, Dănilă
Prepeleac, Punguţa cu doi bani, Povestea porcului, Fata babei
şi fata moşneagului, Povestea lui Stan Păţitul, Ivan Turbincă,
Povestea unui om leneş, Povestea lui Harap-Alb, Cinci pîni,

389
 Făt-Frumos, fiul iepei, Fragment de biografie, Acul şi barosul,
Poveste, Inul şi cămeşa, Ursul păcălit de vulpe,
Opere. Ediţie îngrijită, prefaţă şi glosar de acad. prof. G. Călinescu.
Desen de C, Baba. [Bucureşti], „Editura de stat pentru litera­
tură şi artă“ , [1953],320p.+6f. pl. -ferată. („Clasicii români**).
Cuprinsul: Amintiri (Amintiri din copilărie — I, II, III, IVi
Popa Duhu, Moş Ion Roată şi Unirea, Moş Ion Roată şi Vodă
Cuza, Moş Nichifor Coţcariul). Poveşti (Soacra cu trei nurori,
Capra cu troi iezi, Punguţa cu aoi uam, T>ronpleac.
Povestea porcului, Povestea lui Stan Păţitul, Povestea lui
Harap-Alb, Fata babei şi fata moşneagului, Ivan Turbincă,
Povestea unui om leneş, Poveste [Prostia omenească], Cinci
pîni, Făt-Frumos, fiul iepei). Felurite (Fragment de biografie,
Acul şi barosul, Inul şi cămeşa, Ursul plcllit de vulpe, Pîcală,
O lecţie de-a lui Creangă).
Poveşti şi povestiri. Bucureşti, „Editura de stat pentru literatură şi
artă**, 1954. 275 p.
Cuprinsul: Poveşti (Soacra cu trei nurori, Capra cu trei iezi,
Punguţa cu doi bani, Dănilă Prepeleac, Povestea porcului,
Povestea lui Stan Păţitul, Povestea lui Harap-Alb, Fata babei
şi fata moşneagului, Ivan Turbincă, Făt-Frumos, fiul iepei).
Povestiri (Moş Nichifor Coţcariul, Ioan Roată şi Unirea, Popa
Duhu, Ioan Roată şi Vodă Cuza, Povestea unui om leneş, Po­
veste, Ursul pîcîlit de vulpe, Inul şi cămeşa, Acul şi barosul,
Cinci pîni).

Poveşti şi povestiri. [Bucureşti], „Editura de stat pentru literatură şi

artă**, [1954], 280 p. - f 1 f. portr. („Biblioteca pentru toţi**).
Cuprinsul: Poveşti (Soacra cu trei nurori, Capra cu trei iezi,
Punguţa cu doi bani, Dănilă Prepeleac, Povestea porcului,
Povestea lui Stan Păţitul, Povestea lui Harap-Alb, Fata babei
şi fata moşneagului, Ivan Turbincă, Făt-Frumos, fiul iepei).
Povestiri (Moş Nichifor Coţcariul, Ioan Roată şi Unirea, Ioan
Roată şi Vodă Cuza, Povestea unui om leneş, Poveste, Ursul
pîcîlit de vulpe, Inul şi cămeşa, Acul şi barosul, Cinci pîni).

Amintiri din copilărie. Povestiri şi poveşti. Bucureşti, „Editura de

stat pentru literatură şi artă**, 1955. 397 p. („Biblioteca ţăranu­
lui muncitor**).
Cuprinsul: Amintiri din copilărie (I, II, III, IV). Povestiri
(Moş Nichifor Coţcariul, Popa Duhu, Ioan Roată şi Unirea,

381
 loan Roată şi Vodă Cuza, Cinci pîni, Poveste, Povestea unui
om leneş, Ursul pîctlit de vulpe, Inul şi cămeşa, Acul şi barosul).
Poveşti (Soacra cu trei nurori, Capra cu trei iezi, Punguţa cu
doi bani, Dănilă Prepeleac, Povestea porcului, Povestea lui
Stan Păţitul, Povestea lui Harap-Alb, Fata babei şi fata moş­
neagului, Ivan Turbincă, Făt-Frumos, fiul iepei).
Amintiri din copilărie. Povestiri şi poveşti. Ilustraţii de A l. Alexev
Bucureşti, „Editura de stat pentru literatură ^i arţă“ t 1956.
897 Ş,
Sumar identic cu al ediţiei Amintiri din copilărie, povestiri şi
poveşti, „Editura de stat pentru literatură şi artă“ , 1955.
Opere alese. Ediţia a dcua, revăzută şi completată. Alcătuirea şi
redacţia de R . Portnoi. Chişinău, „Editura de stat a Moldovei**,
1956. 319 p. (Cu litere ruseşti).
Cuprinsul: Poveşti (Soacra cu trei nurori, Capra cu trei iezi,
Punguţa cu doi bani, Dănilă Prepeleac, Povestea porcului,
Povestea lui Stan Păţitul, Povestea lui Harap-Alb, Fata babei
şi fata moşneagului, Ivan Turbincă, Povestea unui om leneş,
Cinci pîni, Făt-Frumos, fiul iepei). Povestiri (Moş Nichifor
Coţcarul, Moş Ion Roată şi Unirea, Moş Ion Roată şi Vodă
Cuza, Popa Duhu). Amintiri din copilărie (I, II, III, IV).

Opere. Ediţie îngrijită şi glosar de G.T. Kirileanu. [Bucureşti],

„Editura de stat pentru literatură şi artă", [1957]. 352 p. + 1 f.
facs.
Cuprinsul: Amintiri din copilărie (I, II, III, IV, Fragment de
biografie). Povestiri (Moş Nichifor Coţcariul, Popa Duhu,
Moş Ion Roată şi Unirea, Moş Ion Roată şi Vodă Cuza, Cinci
pîni, Poveste [Prostia omenească], Povestea unui om leneş,
Inul şi cămeşa, Acul şi barosul). Poveşti (Soacra cu trei nurori,
Capra cu trei iezi, Punguţa cu doi bani, Dănilă Prepeleac,
Povestea porcului, Povestea lui Stan Păţitul, Povestea lui
Harap-Alb, Fata babei şi fata moşneagului, Ivan Turbincă,
Făt-Frumos, fiul iepei).

Pagini alese. Ediţie îngrijită de G.T. Kirileanu. Prefaţă de Zoe

Dumitrescu-Buşulenga. [Bucureşti], „Editura de stat pentru
literatură şi artă**, 1959. X III + 304 p. + 1 f. portr. („Biblio­
teca pentru toţi**).
Cuprinsul: Amintiri din copilărie (I, II, III, IV ). Povestiri
(Moş Nichifor Coţcariul, Cinci pîni, Poveste [Prostia ome­

332
 nească], Povestea unui om leneş). Poveşti (Soacra cu trei nurori,
Capra cu trei iezi, Punguţa cu doi bani, Povestea porcului,
Povestea lui Stan Păţitul, Povestea lui Harap-Alb, Fata babei
şi fata moşneagului, Ivan Turbincă).
Povestea lui Harap-Alb şi alte poveşti şi povestiri. Bucureşti, „Editura
de stat pentru literatură şi artă", 1959. 235 p.
Cuprinsul: Poveşti (Soacra cu trei nurori, Capra cu trei iezi,
Punguţa cu doi bani, Povestea porcului, Povestea lui Stan
Păţitul, Povestea lui Harap-Alb, Fata babei şi fata moşneagului,
Ivan Turbincă). Povestiri (Moş Nichifor Coţcariul, Moş Ion
Roată şi Unirea, Cinci pini, Poveste, Povestea unui om leneş,
Inul şi cămeşa, Acul şi barosul).
Amintiri din copilărie, poveşti şi povestiri. Antologie, prefaţă şi note
de Zoe Dumitrescu-Buşulenga. Bucureşti, „Editura Tineretu­
lui", 1960. 228 p.
Cuprinsul: Capra cu trei iezi, Punguţa cu doi bani, Povestea
lui Harap-Alb, Fata babei şi fata moşneagului, Poveste, Poves­
tea unui om leneş, Moş Ion Roată şi Unirea, Cinci pini, Amintiri
din copilărie (I, II, III, IV).
Amintiri din copilărie, poveşti şi povestiri. Antologie, prefaţă şi note
de Zoe Dumitrescu-Buşulenga. [Bucureşti], „Editura Tineretu­
lui", 1960. 232 p. („Biblioteca şcolarului", nr. 28).
Cuprinsul: Capra cu trei iezi, Punguţa cu doi bani, Povestea
lui Harap-Alb, Ivan Turbincă, Poveste [Prostia omenească].
Povestea unui om leneş, Moş Ion Roată şi Unirea, Cinci pini,
Amintiri din copilărie (I, II, III, IV),
Amintiri, poveşti, povestiri. Ediţie îngrijită de G.T. Kirileanu. Prefaţă
de Al. Piru. [Bucureşti], „Editura de stat pentru literatură şi
artă", 1960. X IV + 298 p. ’+ 1 portr. („Biblioteca pentru toţi",
nr, 6).
Cuprinsul: Amintiri din copilărie (I, II, III, IV). Povestiri
(Moş Nichifor Coţcariul, Moş Ion Roată şi Unirea, Cinci pini,
Poveste [Prostia omenească], Povestea unui om leneş). Poveşti
(Soacra cu trei nurori, Capra cu trei iezi, Punguţa cu doi bani,
Povestea porcului, Povestea lui Stan Păţitul, Povestea lui
Harap-Alb, Fata babei şi fata moşneagului, Ivan Turbincă).
Povestea lui Stan Păţitul şi alte poveşti şi povestiri. [Coperta şi ilustra­
ţiile: Val. Munteanu], [Bucureşti), „Editura pentru literatură",
1961. X IX + 266 p.

383
 Cuprinsul: Poveşti (Soacra cu trei nurori, Capra cu trei iezi,
Punguţa cu doi bani, Dănilă Prepeleac, Povestea porcului,
Povestea lui Stan Păţitul, Povestea lui Harap-Alb, Fata babei
şi fata moşneagului, Ivan Turbincă). Povestiri (Moş Nichifor
Coţcariul, Moş Ion Roată şi Unirea, Cinci pini, Poveste [Prostia
omenească], Povestea unui om leneş, Acul şi barosul).

Amintiri din copilărie, poveşti şi povestiri. Prefaţă şi note de Zoe Dumi-

trescu-Buşulenga. [Bucureşti], „Editura Tineretului“ , [1962],
232 p. cu portr. („Biblioteca şeolarului“ , nr. 30).
Cuprinsul: Capra cu trei iezi, Punguţa cu doi bani, Povestea
lui Harap-Alb, Fata babei şi fata moşneagului, Ivan Turbincă,
Poveste [Prostia omenească], Povestea unui om leneş, Acul şi
barosul, Inul şi cămeşa, Moş Ion Roată şi Unirea, Amintiri
din copilărie (I, II, III, IV).

Poveşti. Ilustraţii de NoSl Roni. [Bucureşti], „Editura Tineretului",

[1962]. 207 p. + 15 f. pl.
Cuprinsul: Soacra cu trei nurori, Capra cu trei iezi, Punguţa
cu doi bani, Dănilă Prepeleac, Povestea porcului, Povestea
lui Stan Păţitul, Povestea lui Harap-Alb, Fata babei şi fata
moşneagului, Ivan Turbincă, Făt-Frumos, fiul iepei.

Opere. Oeuvres. Acest volum bilingv a fost editat de editura „Meridiane",

sub Îngrijirea acad. George Călinescu, pe hîrtie de ţigarete,
tntr-un tiraj de 8.000 exemplare. Imprimarea a fost executată
de către Întreprinderea poligrafică „Arta Grafică" din Bucureşti.
Textul şi variantele au fost stabilite de acad. G. Călinescu.
Prefaţa şi glosarul au fost scrise de acad. G. Călinescu. Tradu- '
cerea In limba franceză a fost făcută de Yves Augă şi Elena
Vianu, sub Îngrijirea Iui Simone Roland. Bucureşti, Editura
„Meridiane", 1963. 703 p.
Cuprinsul: Amintiri (Amintiri din copilărie — I, II, III, IV,
Moş Ion Roată şi Unirea, Moş Ion Roată şi Vodă Cuza, Moş
Nichifor Coţcariul). Poveşti (Soacra cu trei nurori, Capra cu
trei iezi, Punguţa cu doi bani, Dănilă Prepeleac, Povestea
porcului, Povestea lui Stan Păţitul, Povestea lui Harap-Alb,
Fata babei şi fata moşneagului, Ivan Turbincă, Povestea unui
om leneş, Poveste [Prostia omenească], Făt-Frumos, Fiul Iepei).
Souvenirs (Souvenirs d ’ enfance, Le păre Ion Roată et L ’Union,
Le păre Ion Roată et le prince Couza, Pâre Nikifor le Roublard).
Contes (La belle-măre aux trois brus, La chăvre et Ies trois

384
 chevreux, La petite bourse aux deux liards, Dănilă Prepeleac,
Le conte du porc, Histoire de Stan l ’ Echaude, Le conte de
Harap Alb, La fiile de la vieille et la fiile du vieux, Ivan la
Musette, Histoire d’un faineant, La sottise humaine, Le Prince
Charmant, Fils-de-la-Jument).

Amintiri din copilărie, poveşti şi povestiri. Prefaţă şi note de Zoe

Dumitrescu-Buşulenga. Ediţia a Il-a. [Bucureşti], „Editura
Tineretului", [1964], 264 p. („Biblioteca şcolarului").
Cuprins identic cu al ediţiei Amintiri din copilărie, poveşti şi
povestiri, [1962], „Editura Tineretului".

Poveşti, amintiri, povestiri. Ediţie de Iorgu Iordan şi Elisabeta

Brâncuş. [Bucureşti], „Editura pentru literatură", 1964. 368 p.
Cuprinsul: Poveşti (Soacra cu trei nurori, Capra cu trei iezi,
Punguţa cu doi bani, Dănilă Prepeleac, Povestea porcului,
Povestea lui Stan Păţitul, Povestea lui Harap-Alb, Fata babei
şi fata moşneagului, Ivan Turbinca). Amintiri din copilărie
(I, II, III, IV). Povestiri (Poveste, Moş Nichifor Coţcariul,
Povestea unui om leneş, Moş Ion Roată, Popa Duhu, Cinci
pini, Ioan Roată şi Vodă Cuza).

Dănilă Prepeleac. Ediţie îngrijită de G.T. Kirileanu. Prefaţă de

Ion Hangiu. [Bucureşti], „Editura Tineretului", [1965]. 200 p.
+ 1 f. portr. („Biblioteca şcolarului", nr. 108).
Cuprinsul: Capra cu trei iezi, Punguţa cu doi bani, Dănilă
Prepeleac, Povestea lui Harap-Alb, Fata babei şi fata moş­
neagului, Poveste, Povestea unui om leneş, Acul şi barosul,
Inul şi cămeşa, Moş Ion Roată şi Unirea, Moş Ion Roată şi
Vodă Cuza.

Opere. Oeuvres. Bucureşti, „Editura Meridiane", ediţia a Il-a, 1965.

700 p.
Cuprins identic cu al ediţiei Opere. Oeuvres, 1963, „Meridiane".

Poveşti, amintiri, povestiri. Ediţie de Iorgu Iordan şi Elisabeta

Brâncuş. [Bucureşti], „Editura pentru literatură", 1965. 343 p.
Cuprins identic cu al ediţiei Poveşti, amintiri, povestiri, 1964,
„Editura pentru literatură".

Scrieri. Ediţia a trpia revăzută şi completată. Sub îngrijirea lui

R. Portnoi. Chişinău, „Cartea moldovenească", 1965. 352 p.
(Cu litere ruseşti).

25 — Ion Creangă — Opere, voi. II. 385

 Cuprinsul: Poveşti (Soacra cu trei nurori, Capra cu trei iezi,
Punguţa cu doi bani, Dănilă Prepeleac, Povestea porcului,
Povestea lui Stan Păţitul, Povestea lui Harap-Alb, Fata babei
şi fata moşneagului, Ivan Turbincă, Făt-Frumos, fiul iepei).
Povestiri (Moş Nichifor Coţcariul, Moş Ion Roată şi Unirea,
Moş Ion Roată şi Vodă Cuza, Popa Duhu, Cinci pini, Poveste
[Prostia omenească], Povestea unui om leneş, Inul şi cămaşa,
Acul şi barosul). Amintiri din copilărie (I, II, III, IV).
Amintiri din copilărie. Text stabilit de G.T. Kirileanu. Prefaţă de
Comeliu Bărbulescu. [Bucureşti], „Editura Tineretului**, [1966],
231 p.
Cuprinsul: Amintiri din copilărie (I, II, III, IV), Fragment
de biografie, Moş Ion Roată şi Unirea, Moş Ion Roată şi Vodă
Cuza, Cinci pini, Poveste (Prostia omenească), Povestea unui
om leneş, Inul şi cămeşa, Acul şi barosul, Dănilă Prepeleac,
Povestea lui Harap-Alb.
Poveşti, amintiri, povestiri. Ediţie de Iorgu Iordan şi Elisabcta
Brâncuş. [Bucureşti], „Editura pentru literatură**, 1967. 344 p.
(„Biblioteca pentru toţi**).
Cuprins identic cu al ediţiei Poveşti, amintiri, povestiri, 1964,
„Editura pentru literatură**.
Poveşti, povestiri. Text stabilit de Iorgu Iordan şi Elisabeta Brân­
cuş. Prefaţă de Eugenia Oprescu. Bucureşti, „Editura Tine-
retului**, 1968. 327 p.
Cuprinsul: Poveşti (Soacra cu trei nurori, Capra cu trei iezi,
Punguţa cu doi bani, Dănilă Prepeleac, Povestea porcului,
Povestea lui Stan Păţitul, Povestea lui Harap-Alb, Fata babei
şi fata moşneagului, Ivan Turbinca). Povestiri (Poveste, Po­
vestea unui om leneş, Moş Ion Roată, Popa Duhu, Cinci pini,
Ioan Roată şi Vodă Cuza).
*

Opere complete. Cu o biografie de Grig. I. Alexandrescu şi cu portretul

şi o prefaţă autografă a autorului. Partea I—IV. Bucureşti,
Edit. librăriei „Universala**, Alcalay. („Biblioteca pentru toţi**,
nr. 2 8 -3 1 ), [f.a.].
Cuprinsul: Partea I (Soacra cu trei nurori, Capra cu trei iezi,
Dănilă Prepeleac, Punguţa cu doi bani, Poezii poporane).
Partea a Il-a (Moş Nichifor Coţcariul, Fata babei şi fata moş­
neagului, Povestea porcului, Poezii poporane, Poezii proprii).
Partea a IlI-a (Povestea lui Stan Păţitul, Ivan Turbincă, "Poves­
tea unui om leneş, Ion Roată şi Unirea, Rostiri, zicători, cu­
vinte). Partea a IV-a (Povestea lui Harap-Alb, Cinci pini).

JS6
Opere complete. Cu o biografie de Grig. I. Alexandrescu şi cu por­
tretul şi o prefaţă autografă a autorului. Partea I—VI. Ediţia
a X-a. Bucureşti. („Biblioteca pentru toţi“ , nr. 28—33), [f.a.].
Cuprinsul: Partea I (Soacra cu trei nurori, Capra cu trei iezi,
Dănilă Prepeleac, Punguţa cu doi bani, Acul şi barosul, Poezii
poporane). Partea a Il-a (Moş Nichifor Coţcariul, Fata babei şi
fata moşneagului, Povestea porcului, Prostia omenească, Ursul
păcălit de vulpe, Inul şi cămeşa, Poezii poporane [Bratu],
Cîntecul femeilor leneşe). Partea a IlI-a (Povestea lui Stan
Păţitul, Ivan Turbincă, Povestea unui om leneş, Făt-Frumos,
fiul iepei, Rostiri, zicători, cuvinte). Partea a IV-a (Povestea
lui Harap-Alb, Cinci pini). Partea a V-a şi a V l-a (Amintiri
din copilărie—I, II, III, IV, Popa Duhu, Moş Ion Roată— I, II).
Opere complete. Cu o prefaţă de Gr. Tăbăcaru. Tecuci. 265 p., [f.a.].
Cuprinsul: Povestiri I (Amintiri din copilărie — I, II, III, IV,
Altă amintire [prescurtare], Popa Duhu, Moş Ion Roată —
I, II, Moş Nichifor Coţcariul). Povestiri II (Capra cu trei iezi,
Soacra cu trei nurori, Cinci pini, Punguţa cu doi bani, Poves­
tea unui om leneş, Prostia omenească, Ursul ptcîlit de vulpe,
Acul şi barosul, Inul şi cămeşa). Povestiri III (Povestea lui
Harap-Alb, Povestea Iui Stan Păţitul, Povestea porcului,
Dănilă Prepeleac, Ivan Turbincă, Fata babei şi fata moşneagu­
lui, Făt-Frumos, fiul iepei).
Opere complete. Cu o prefaţă şi un indice de Gh. T. Kirileanu şi
II. Chendi. Ediţia a V l-a. Bucureşti, „Cartea românească".
326 p., [f.a.].
Cuprinsul: Amintiri (Amintiri din copilărie — I, II, III, IV,
Popa Duhu, Moş Ion Roată, Ion Roată şi Vodă Cuza, Moş
Nichifor Coţcariul). Poveşti (Soacra cu trei nurori, Capra cu
trei iezi, Dănilă Prepeleac, Fata babei şi fata moşneagului,
Povestea lui Stan Păţitul, Ivan Turbincă, Povestea unui om
leneş, Povestea lui Harap-Alb, Cinci pini, Făt-Frumos, fiul iepei).
Opere complete. Cu o prefaţă şi o listă de cuvinte [de Gh. T. Kiri­
leanu şi II. Chendi], Ediţia a V il-a . Bucureşti, „Cartea româ­
nească". 324 p., [f.a.].
Cuprinsul: Amintiri (Amintiri din copilărie — I, II, III, IV,
Popa Duhu, Moş Ion Roată, Moş Nichifor Coţcariul). Poveşti
(Soacra cu trei nurori, Capra cu trei iezi, Dănilă Prepeleac,
Punguţa cu doi bani, Povestea porcului, Fata babei şi fata
moşneagului, Povestea lui Stan Păţitul, Ivan Turbincă, Poves­
tea unui om leneş, Povestea lui Harap-Alb, Cinci pini, Făt-Fru­
mos, fiul iepei). Diverse (Fragment de biografie, Acul şi barosul,
Calicul de la Talpalari, Versuri didactice, Versuri populare,

387
 Rostiri, zicători, cuvinte, Poveste [Prostia omenească],Ursul
păcălit de vulpe, Inul şi cămeşa, Misiunea preotulni la sate).
Poveşti, amintiri, snoave. Ediţie completă, cu studii şi explicaţii,
îngrijită de Paul I. Papadopol. Ediţia I. Bucureşti, „Cultura
românească11. X -f 411 p ., [f.a.].
Cuprinsul: Poveşti mari (Povestea porcului, Povestea lui Stan
Păţitul, Povestea lui Harap-Alb, Fata babei şi fata moşneagu­
lui, Ivan Turbincă). Poveşti mici (Soacra cu trei nurori, Punguţa
cu doi bani, Dănilă Prepeleac, Capra cu trei iezi, Povestea unui
om leneş, O poveste, Făt-Frumos, fiul iepei). Snoave şi anec­
dote (Moş Ion Roată şi Unirea, Moş Ion Roată şi Vodă Cuza,
Cinci pini, Acul şi barosul, Ursul păcălit de vulpe, Inul
şi cămeşa, Calicul de la Talpalari). Versuri (culegeri) (Doine,
cîntece, hore, Bratu, Mieluşica, Lina Cătălina). Versuri (proprii)
(Cunoaşte-te pe tine însuţi), Păsărică, Ia! clopoţelul sună, Nu
lucrezi, n-ai ce mînca). Rostiri, zicători, cuvinte. Amintiri
(Amintiri din copilărie — I, II, III, IV, Moş Nichifor Coţca-
riul, Popa Duhu, Autobiografie).
Poveşti. Soacra cu trei nurori. Capra cu trei iezi. Punguţa cu doi
bani. Dănilă Prepeleac. Povestea porcului. Povestea lui Stan
Păţitul. Povestea Ini Harap-Alb. Fata babei şi fata moşneagu­
lui. Ivan Turbincă. Făt-Frumos, fiul iepei. Bucureşti,„Socec“ .
303 p . („Biblioteca pentru toţi“ , nr. 28—30), [f.a.].

2. Scrieri publicate separat (in periodice, volume, broşuri)

a. P o v e ş t i
Fata babei şi fata moşneagului. In v o i.: „Crestomaţia română". Voi. II.
Bucureşti, „Socec", 1891, p. 348—353.
Fragment din „Povestea lui Harap-AU>“ . In voi.: „Crestomaţie română"
de I. Manliu. Bucureşti, „Carol G obl", 1891, p. 195—2101.
Gerilă, Flăminzilă, Setilă. In v o i.: „Autorii români moderni" de Lazăr
Şăineanu. Bucureşti, 1891, p . 278—283.
Ivan Turbincă. În voi.: „Culegeri literare". Bucureşti, „Socec". Ediţia
a Il-a , ilustrată, partea I, 1891i p . 92—111.
Ivan Turbincă. Poveste. „Uustraţiunea română", Bucureşti, I, 27,
28, 15 decembrie, 29 decembrie 1891, p. 242—243, 255; II, 1,
5 ianuarie 1892, p. 6—8.
Gerilă, Flăminzilă, Setilă (Din basmul „H arab-Alb").„Fam ilia",
Oradea, X X X , 33, 26 august 1894, p. 385—386.
Capra eu trei iezi. Poveste. Braşov, 1895 . 20 p. („Din literatura po­
porală") .
Gerilă, Flăminzilă, Setilă... (Din basmul„Harap-Alb“ ). In v o i.: „Au­
torii români moderni" de Lazăr Ş&ineanu. A IlI-a ediţiune re­
văzută şi adaosă. Craiova, 1895, p. 273—277.
Soacra cu trei nurori. „Fam ilia", O radea,X X X II,24, 16/28 iunie 1896
p . 2 78 -2 8 0 .
Dănilă Prepeleac (Fragment). In v o i.: „Crestomaţie pentru istoria
limbii şi literaturii româneşti" de Gh. Adamescu. Bucureşti,
„Socec", 1897, p. 3 36 -3 3 9 .
Soacra cu trei nurori. „Fam ilia", Oradea, X X X V III, 48,1/14 decem­
brie 1902, p. 5 65-567.
Capra cu trei iezi. In v o i.: „Curs de limba română. Bucăţi de lectură
şi gramatică pentru clasa a IlI-a secundară". Densusianu, Can-
drea, Caracostea. Bucureşti, 1910, p . 155—163.
Ivan Turbinca. Poveste compusă de Ion Creangă. Publicată de K.V.
Popesco. Kişinev, Tipografia „Besarabskaia jizn“ , 1910.19 p.
(Cu litere rnseşti).
Povestea lui Stan Păţitul şi Povestea unui om leneş. Compuse de Ion,
Creangă. Publicate de K.V. Popescu. Kişinev, Tipografia „F .T .
Kaşevskago", 1910. 20 p . (Cu litere ruseşti).
Povestea lui Harap-Alb. Sibiu, Editura „Asociaţiunii", 1911, 107 +
IV p. („Biblioteca poporală a Asociaţiunii". An. I, nr. 4—5).
Povestea lui Stan Păţitul. Sibiu, 1912. 46 p. („Biblioteca poporală a
Asociaţiunii". An. II, nr. 21).
Capra cu trei iezi. Ediţia a Il-a. Brasso, 1913. 20 p . ('„Din literatura
poporală").
Harap-Alb şi Ivan Turbincă. Sibiu, Editura „Asociaţiunii", 1913. 132
P-
Povestea lui Harap-Alb. Sibiu, Editura „Asociaţiunii", 1914. 103 p .
Punguliţa cu doi bani. Izdanie T-va Besarabskoe „Knigoizdatelstvo",
1917. („Deşteptarea". Biblioteka sub red. N.A. Popovskii. No.
1). (Cu litere ruseşti).
Soacra cu trei nurori şi Punguţa cu doi bani. Cahul, 1919.17 p . (B iblio­
teca Societăţii culturale „V . Stroescu", nr. 1).

389
Dănilă Prepeleac. [Bucureşti, 1922). 48 p. („Pagini alese din scriitorii
români", nr. 90—91).
Harap-Alb. [Bucureşti, „Cartea românească", 1922). 63 p. („Pagini
alese din scriitorii români", nr. 81—82).
Dănilă Prepeleac. Bucureşti, „Cartea românească", 1923. 48 p.
Poveşti de I . Creangă. In v oi.: „Antologie pentru clasa a Ii-a secun­
dară, normală, seminarială", alcătuită de profesorii Const. I.
Bondescu şi D. Mărăcineanu. Ed. a V l-a. Bucureşti, „Cultura
românească", 1927, p. 13—155.
Cuprinsul: Capra cu trei iezi, Dănilă Prepeleac, Punguţa cu doi
bani, Fata babei şi a moşneagului, Ivan Turbincă, Povestea
unui om leneş, Povestea lui Harap-Alb, Cinci pini.
Harap-Alb (Fragment). In v o i.: „Literatura română din cele mai
vechi timpuri pînă în zilele noastre" de Gh. Adamescu, Mihail
Dragomirescu şi N .I. Russu. Voi. I. Bucureşti, „Cartea româ­
nească", 1929, p. 329—338.
Cinci poveşti. Ediţiune îngrijită de Paul I. Papadopol. [Bucureşti),
„Adevărul", [1932]. 199 p. (Biblioteca „Dimineaţa", nr. 154).
Cuprinsul: Povestea porcului, Povestea lui Stan Păţitul, Poves­
tea lui Harap-Alb,Fata babei şifata moşneagului, Ivan Turbincă.

ţvan Turbincă. Ilustrat de D. Stoica. Bucureşti, „Cartea românească",

[1933], 33 p.

Povestea lui Harap-Alb (Fragmente). In v oi.: „Lecturi alese din

scriitorii români" de Petre Haneş. [Bucureşti], Editura „Naţio-
nala-Ciornei", [1933], p. 113—119.

Povestea porcului. Ilustrat de D. Stoica. Bucureşti, „Cartea româ­

nească", [1933], 38 p.

Poveşti. Lectură particulară pentru clasele II, V II şi V III secundare.

Publicate cu note şi vocabular de G. Pascu, Bucureşti, Editura
„Tipografiile române unite", [1933]. 349 p.
Cuprinsul: Soacra cu trei nurori, Capra cu trei iezi, Dănilă
Prepeleac, Punguţa cu doi bani, Povestea porcului, Fata babei
şi fata moşneagului, Făt-Frumos, fiul iepei, Povestea unui
om leneş, Cinci pîni, Stan Păţitul, Ivan Turbincă, Harap-Alb.

Capra cu trei iezi.Ilustrat de Stoica D. Bucureşti, „Cartea româ­

nească", [1934]. 29 p.

390
Dănili Prepeleac. Ilustrat de Stoica D., Bucureşti, „Cartea româ­
nească", [1934], 40 p.
Fata babeişifata moşneagului. Ilustrat de Stoica D, Bucureşti, „Cartea
românească", [1934], 31 p.
Făt-Frumos, fiul iepei. Ilustrat de Stoica D, Bucureşti, „Cartea
românească", [1934], 31 p.
Punguţa cu doi bani. Ilustrat de Stoica D. Bucureşti, „Cartea româ­
nească", [1934], 24 p.
Fata babei şi fata moşneagului. Ilustrat de Stoica D. Bucureşti,
„Cartea românească", 1935. 31 p.
lvan Turbincă. Ilustrat de D. Stoica. Bucureşti, „Cartea românească",
[1935] , 33 p.
Povestea lui Stan Păţitul. Ilustrat de D. Stoica. Bucureşti, „Cartea
românească", [1935], 52 p.
Povestea porcului. Ilustrat de D. Stoica. Bucureşti, „Cartea româ­
nească", [1935], 38 p.
Poveşti. Bucureşti, [„Adevărul"], 1935. 119 p. („Biblioteca şcolară.
Publicaţiunea pentru cultura elevilor").
Cuprinsul: Capra cu trei iezi, Dănilă Prepeleac, Punguţa cu doi
bani, Povestea lui Harap-Alb.
Soacra cu trei nurori. Ilustrat de D, Stoica. Bucureşti, „Cartea româ­
nească", [1935], 29 p.
Capra cu trei iezi. Bucureşti, „Papetăria românească", 1936. 59 p.

Dănilă Prepeleac. Ilustrat de D. Stoica. Bucureşti, „Cartea româ­

nească", [1936], 40 p,

Harap-Alb. Ilustrat de D, Stoica. Bucureşti, „Cartea românească",

[1936] , 84 p.

Poveşti. Constanţa, Tip. „Albania", 1937. 64 p. + 1 pl. (Biblioteca

Asociaţiei culturale „Cartea sub icoană", nr. 12).
Cuprinsul: Fata babei şi fata moşneagului, Povestea unui om
leneş, Prostia omenească, Capra cu trei iezi, Dănilă Prepeleac,
Cinci pini, Zicători din opera lui Ion Creangă.

Capra cu trei iezi. In v oi.: „Ion Creangă" de Pocitan Ploeşteanu,

Veniamin. Voi. II. Bucureşti, 1938, p. 115—121.

391
Dănilă Prepeleac. In vOl.: „Ion Creangă" de Pocitan Ploeşteanu,
Veniamin. Voi. II. Bucureşti, 1938, p. 122—132.
Fata babei şi fata moşneagului. In voi.: „Ion Creangă" de Pocitan
Ploeşteanu, Veniamin. V oi. II. Bucureşti, 1938, p. 103—108.
Făt-Frumos, fiul iepei. In v o i.: „Ion Creangă" de Pocitan Ploeşteanu,
Veniamin. Voi. II. Bucureşti, 1938, p. 150—160.
Ivan Turbincă (Fragmente). In v o i.: „Antologia literaturii române"
de C. Loghin. Voi. III. Cernăuţi, „Mitropolitul Silvestru",
1938, p. 311-324.
Ivan Turbincă. In v o i.: „Ion Creangă" de Pocitan Ploeşteanu, Venia­
min. Voi. II. Bucureşti, 1938, p. 136—148.
Povestea lui Harap-Alb (Fragmente). în voi.: „Antologia literaturii
române" de C. Loghin. Voi. III. Cernăuţi, „Mitropolitul Silves­
tru", 1938, p. 274-310.
Poveşti de 1. Creangă. In voi.: „Antologie pentru clasa a Il-a secun­
dară, normală, seminarială" alcătuită de Const. I. Bondescu
şi D. Mărăcineanu. Bucureşti, „Cultura românească", [1938],
p. 1 1 -16 4.
Cuprinsul: Capra cu trei iezi, Dănilă Prepeleac, Punguţa cu
doi bani, Fata babei şi lata moşneagului, Ivan Turbinca, Poves­
tea unui om leneş, Povestea lui Harap-Alb, Cinci pîni.
Punguţa cu doi bani. In v oi.: „Ion Creangă" de Pocitan Ploeşteanu,
Veniamin. V oi. II. Bucureşti, 1938, p. 132—136.
Soacra cu trei nurori. Dănilă Prepeleac. Capra cu trei iezi. Sibiu,
1938. 55 p. (Biblioteca poporală a Asociaţiunei „Astra". Anul
al 29-lea, nr. 249/1938).
Soacra cu trei nurori. In v oi.: „Ion Creangă" de Pocitan Ploeşteanu,
Veniamin. Voi. II. Bucureşti, 1938, p. 108—114.
Capra cu trei iezi. Ilustrat de D. Stoica. Bucureşti, „Cartea româ­
nească", [1939]. 29 p.
Dănilă Prepeleac. Ilustrat de D. Stoica. Bucureşti, „Cartea româ­
nească", [1939]. 40 p.
Ivan Turbincă. Ilustrat de D. Stoica. Bucureşti, „Cartea românească",
[1939]. 33 p.
Poveşti. Ediţie îngrijită de prof. Gh. Cardaş. Bucureşti, „Cartea
noastră", [1939]. VIII + 168 p.

392
 Cuprinsul: Povestea lui Harap-AIb, Ivan Turbincă, Soacra
cu trei nurori, Capra cu trei iezi, Dănilă Prepeleac, Fata babei
şi fata moşneagului, Povestea porcului.
Punguţa cu doi bani. Ilustrat de D. Stoica. Bucureşti, „Cartea româ­
nească", [1939]. 24 p.
Făt-Frumos, fiul iepei. Ilustrat de D. Stoica. Bucureşti, „Cartea
românească", [1940], 41 p.
Harap-AIb. Ilustrat de D. Stoica. Bucureşti, „Cartea românească",
[1940], 84 p.
Povestea lui Stan Păţitul. Ilustrat de D. Stoica. Bucureşti, „Cartea
românească", [1940], 52 p.
Povestea porcului. Ilustrat de D. Stoica. Bucureşti, „Cartea româ
nească", [1940], 30 p.
Capra cu trei iezi. Ilustrat de D. Stoica. Bucureşti, „Cartea româ
nească", [1942]. 29 p.
Fata babei şi fata moşneagului. Ilustrat de D. Stoica. Bucureşti, „Cartea
românească", [1942], 31 p.
Făt-Frumos, fiul iepei. Ilustrat de D. Stoica. Bucureşti, „Cartea
românească", [1942], 41 p.
Harap-AIb. Bucuroşii, „Bucur Ciobanul", 1942. 32 p.
Ivan Turbincă. Poveste de Ion Creangă. [Bucureşti, 1942], 16 f. („Bucu­
ria copiilor". Publicaţie periodică, nr. 4J.
Povestea lui Stan Păţitul. Ilustrat de D. Stoica. Bucureşti, „Cartea
românească", [1942], 52 p.
Povestea porcului. Ilustrat de D. Stoica. Bucureşti, „Cartea româ­
nească", [1942]. 38 p.
Punguţa cu doi bani. Ilustrat de D. Stoica. Bucureşti, „Cartea româ­
nească", [1942]. 24 p.
Soacra cu trei nurori. Ilustrat de D. Stoica. Bucureşti, „Cartea româ­
nească", [1942]. 29 p.

Capra cu trei iezi. Ilustrat de D. Stoica. Bucureşti, „Cartea româ-

nească", [1943], 29 p.

D ă n ilă P repeleac. Ilustrat de D. Stoica. Bucureşti, „Cartea ro­

mânească", [1943]. 40 p.

393
Harap-Alb. Ilustrat de D. Stoica. Bucureşti, „Cartea românească",
[1943], 84 p.
Ivan Turbincă. Ilustrat de D. Stoica. Bucureşti, „Cartea românească",
[1943]. 33 p.
Poveşti. Punguţa cu doi bani. Fata babei şi lata moşneagului. Ivan
Turbincă. Povestea unui om leneş. Prostia omenească. Soacra
cu trei nurori. Bucureşti, „Cioflec", 1943. 60 p. („Cartea noas­
tră". Biblioteca de popularizare, nr. 1).
Poveşti şi anecdote. Capra cu trei iezi. Povestea lui Stan Păţitul.
Cinci pini. Moş Ion Roată şi Unirea. Moş Ion Roată şi Vodă
Cuza. Bucureşti, „C iollec", 1943. 61 p. („Cartea noastră".
Biblioteca de popularizare, nr. 2).
Punguţa cu doi bani. Ilustrată de D. Stoica. Bucureşti, „Cartea româ­
nească", [1943]. 23 p.
Soacra cu trei nurori. Ilustrat de D. Stoica. Bucureşti, „Cartea româ-
românească", [1943]. 20 p.
Fata babei şi fata moşneagului. Ilustrat de D. Stoica. Bucureşti,
„Cartea românească", [1946], 32 p.
Povestea lui Stan Păţitul. Ilustrat de D. Stoica. Bucureşti, „Cartea
românească", [1946]. 47 p.
Povestea porcului. Bucureşti, „Cartea românească", 1946. 35 p.
Capra cu trei iezi. Ilustrat de D. Stoica. Bucureşti, „Cartea româ­
nească", [1947]. 40 p.
Dănilă Prepeleac. Ilustrat de D. Stoica. Bucureşti, „Cartea româ­
nească", [1947]. 40 p.
Făt-Frumos, fiul iepei. Ilustrat de Stoica D. Bucureşti, „Cartea
românească", [1947]. 42 p.
Ivan Turbincă. Ilustrat de D. Stoica. Bucureşti, „Cartea românească",
[1947]. 32 p.
Ivan Turbincă. In voi.: „Ion Creangă" de Barbu Lăz&reanu. Bucureşti,
„Eminescu", [1947], p. 45—61.
Povestea lui Harap-Alb. Ilustrat de D. Stoica. Bucureşti, „Cartea
românească", [1947]. 72 p.
Povestea p o rc u lu i. Ilustrat de D. Stoica. Bucureşti, „Cartea româ­
nească", [1947]. 36 p.

394
Punguţa cu doi bani. Ilustrat de D. Stoica. Bucureşti, „Cartea româ­
nească", [1947]. 24 p.
Soacra cu trei nurori. Ilustrat de D. Stoica. Bucureşti, „Cartea româ­
nească", [1947]. 31 p.
Poveşti. Soacra cu trei nurori. Capra cu trei iezi. Punguţa cu doi
bani. Dănilă Prepeleac. Bucureşti, „Socec", 1948. „Biblioteca
pentru toţi", nr. 28—30.
Ivan Turbincă. In voi. „Ion Creangă şi basmul rusesc" de Barbu
Lăzăreanu. Bucureşti, „Editura de Stat", 1949, p. 64 — 80.
Capra cu trei iezi. Bucureşti, „Editura Tineretului", 1950. 21 p. („Lite­
ratura pentru copii").
Harap-Alb. Basm. Bucureşti, „Editura Tineretului", 1950. 80 p.
Capra cu trei iezi. Ilustraţii de Dem. [Bucureşti], „Editura Tinere­
tului", 1952. 8 f. cu ilustr.
Dănilă Prepeleac. [Bucureşti], „Editura Tineretului", 1952. 36 p.
cu ilustr. („Biblioteca şcolarului").
Cuprinsul: Dănilă Prepeleac, Cinci pîni.
Harap-Alb. Ilustraţii de Coca Creţoiu. [Bucureşti], „Editura Tinere­
tului" a C.C. al U.T.M., 1952. 80 p, („Biblioteca şcolarului").
Punguţa cu doi bani. Ilustraţii de M. Cordescu. [Bucureşti], „Editura
Tineretului", [1952], 24 p. cu ilustr. [Pentru copii de vlrstă
preşcolară].
Fata babei şi fata moşneagului. [Bucureşti], „Editura Tineretului",
1953. 32 p. cu ilustr.
Punguţa cu doi bani. Chişinău, „Şcoala sovietică", 1953.
Capra cu trei iezi. [Bucureşti], „Editura Tineretului", 1954. 31 p.
Capra cu trei iezi. Ilustraţii de Dem. [Bucureşti], „Editura Tinere­
tului", [1955], 16 p.
Punguţa cu doi bani. Ilustraţii de Marcela Cordescu. [Bucureşti],
„Editura Tineretului", 1955. 26 p.
Capra cu trei iezi. In v o i.: „Rumanian Prose and Verse", A Selection
with an Introductory Essay by E.D. Tappe. University of
London the Athlone Press, 1956, p. 44—54.
Dănilă Prepeleac. Ilustrat de Roni Noel. [Bucureşti], „Editura Tine­
retului", 1956. 34 p.

395
Fala babei ţi fata moşneagului. Ilustraţii: V. Apostoliu. Ediţia a Il-a.
[Bucureşti], „Editura Tineretului11, 1956. 31 p.
Harap-Alb. [Coperta: Coca Creţoiu]. Ediţia a IlI-a. [Bucureşti],
„Editura Tineretului", 1956. 72 p. + portr. („Biblioteca şcola­
rului").
Povestea porcului. Ilustraţii de L. Grigoraşenco. Chişinău, „Editura
pedagogică de stat a R .S.S. Moldovenească", 1956. 28 p . cu
ilustr. (Cu litere ruseşti).
Capra cu trei iezi. [Bucureşti], „Editura Tineretulni", 1957. 15 p.
Poveşti. Ilustraţii de C. Oiliuţă. Bucureşti, „Editura Tineretului",
1957. 60 p . („Inşiră-te mărgărite. Cartea şcolarilor m ici").
Cuprinsul: Dănilă Prepeleac, Povestea porcului, Povestea unui
om leneş, Poveste, Cinci pini.
Punguţa cu doi bani. Bucureşti, „Editura Tineretului", 1957. 16 p.
Fata babei şi fata moşneagului. Ediţia a IlI-a. Ilustraţii de Ioana
Constantinescu. [Bucureşti], „Editura Tineretulni", 1958. 24 p.
(Colecţia „Traista cu poveşti").
Capracu trei iezi. Ilustraţii de Dem.[Bucureşti], „Editura Tineretulni",
1959. 16 p.
Capracu trei iezi. Ilustraţii: Dem. e'Bucureşti], „Editura Tineretului",
1959.8 p. (text) + [14]p . ilustrate.
Poveşti. Chişinău, „Cartea moldovenească", 1959. 160 p.
După: „Bibliografia'literaturii române.(1948—1960)". Bucureşti
„Editura Academiei Republicii Populare Române", 1965, p. 332.
Capra cu trei iezi. Ilustraţii: Dem. [Bucureşti, „Editura Tineretului",
1960]. 8 p . (text) + [14] p . ilustrate.
Punguţa cu doi bani. Ilustraţii de IoanaOlteş. [Bucureşti, „Editura
Tineretului", 1960]. 16 p.
Fata babei şi fata moşneagului. Ediţia a I V-a. Ilustraţii de Ioana Cons­
tantinescu. [Bucureşti], „Editura Tineretului", [1961], 24 p .
(Colecţia „Traista cu poveşti").
Capra cu trei iezi. Ilustraţii: Dem. [Bucureşti, „Editura Tineretulni",
1962]. 8 p. (text) + [8] f. ilnstrate.
D ă n ilă P re pe lea c. Ilustraţii de Noel Roni. [Bucureşti], „Editura Ti­
neretului", [1962]. 24 p.

396
Harap-Alb. Ilustraţii de Roni Noel. [Bucureşti], „Editura Tinere-
tului“ , [1962]. 80 p. + 5 f. pl. (Colecţia „Traista cu poceşti1*).

Punguţa cu doi bani. Ilustraţii de Ioana Olteş. [Bucureşti], „Editura

Tineretului", 1962. 18 p.

Capra cu trei iezi. Ilustraţii: Dem. [Bucureşti, „Editura Tineretului",

1963], 8 p. (text detaşat) + 8 f. ilustrate.

Fata babei şi fata moşneagului. [Ilustraţii de Noel Roni*. [Bucureşti],

„Editura Tineretului", [1963]. 48 p. (Colecţia „Traista cu po­
veşti") .

Ivan Turbincă. Ilustraţii de L . Beliaev. Chişinâu, 1963, Editura

de stat „Cartea moldovenească", 1963. 29 p. (Cu litere
ruseşti).

Dănilă Prepeleac. Ilnstraţii de Gh. A doc. [Bucureşti], „Editura Ti­

neretului", [1964], 48 p. (Colecţia „Traista cu poveşti").

Punguţa cu doi bani. Ilustraţii de Ioana Olteş. [Bucureşti], „Editura

Tineretului", [1964]. 8 I. ilustr.

Capra cu trei iezi. Desene de L . Domn in. Chişinău, Editura „Cartea

moldovenească", 1965. 20 p . (Cu litere ruseşti).

Capra cu trei iezi. Ilustraţii de Deak Ion. [Bucureşti», „Editura Tine­

retului", [1965». 15 p . (text detaşat) + [8] f. ilustrate.

Fata babei şi fata moşneagului. Ilustraţiile de Alb in Stănescu. [Bucu­

reşti], „Editura Tineretului", [1965]. 4. p . + 7 f. pl.

Harap-Alb. Ilustraţii de Noel Roni. [Bucureşti», „Editura Tinere­

tului", [1965]. 84 p.

Punguţa cu doi bani. [Ilustraţii: Dumitru Dobrică». Bucureşti, „E di­

tura Tineretului", [1965». 4 p . + [8] f . ilustrate.

Fata babei şi fata moşneagului. Ilustraţiile de Albin Stănescu. [Bucu­

reşti, „Editura Tineretului", [1966]. 4 p. + 8 f. pl.

Punguţa cu doi bani. Ilustraţii: Dumitru Dobrică. [Bucureşti], „E di­

tura Tineretului", 1966. 4 p. + 8 f. ilustr.

Fata babei şi fata moşneagului. Ilustraţiile de Albin Stănescu. [Bucu-

reSti], „Editura Tinerelului", 1967. 4 p . + 8 f. pl.
Punguţa cu doi bani. [Ilustraţii: Dumitru Dobrică], [Bucureşti].
„Editura Tineretului", [1967]. 4 p. + [8] f. ilustrate.
*

Capra cu trei iezi. Braşov, „Editura librăriei Nicolae I. Ciurcu",

[Înainte de 1897],
Harap-Alb. Braşov, „Editura librăriei Nicolae I. Ciurcu", [înainte
de 1897].
Soacra cu trei nurori. Braşov, „Editura librăriei Nicolae I. Ciurcu",
[Înainte de 1897].
Capra cu trei iezi. In imagini de Aurel Petrescu. Bucureşti, Editura
„Gorjan". 20 f., [f.a.].
Capra cu trei iezi. Poveste. Ilustrat de Th. Kiriakoff. Bucureşti,
„Socec". 15 p. („Cărţi ilustrate pentru copii"), [f.a.].
Capra cu trei iezi. Poveşti. Bucureşti, Editura „Papetăria româ­
nească". 64 p ., [f.a.].
Cuprinsul: Capra cu trei iezi, Soacra cu trei nurori, Dănilă
Prepeleac, Punguţa cu doi bani.
Capra cu trei iezi. Punguţa cu doi bani. In volumul: „Lecturi alese
pentru clasa a Il-a secundară", publicat deC.G. Dinu şi V.V. Ha-
neş, [f.a.].
Creangă povestind copiilor. Şoarecele şiret şi lacom. Un pui de urs
sau cum şi-a prăpădit ţiganul nasul. Ursul păcălit de vulpe.
Acul şi barosul. Ivan Turbincă. Punguliţa cu doi bani. Poves­
tea unui om leneş. Povestea lui Harap-Alb.
Bucureşti, „Socec". 178 p. + portr, („Colecţia clasicilor români
şi străini pentru copii şi tineret"), [f.a.].
Creangă povestind copiilor. Un pui de urs sau cum a prăpădit ţiganul
nasul. Şoarecele şiret şi lacom. Ivan Turbincă. Punguţa cu doi
bani. Povestea unui om leneş. Acul şi barosul. Povestea lui
Harap-Alb.
Ediţia a Il-a. Bucureşti, „Socec". 176 p. + portr. („Colecţia
clasicilor români şi străini pentru copii şi tineret"), [f.a.].
Fata babei şi fata moşneagului. Poveste ilustrată de Th. Kiriakoff.
Bucureşti, „Socec". 12 p., [f.a.].
Harap-Alb. Poveste. Bucureşti. 32 p, („Bucuria copiilor", nr. 6—7),
[f.a.].
Ivan Turbincă. [Bucureşti], „Vatra“ . 155 p. (Biblioteca „Licurici"),
[La,],

Povestea lui Harap-Alb. Bucureşti. 54 p, + 7 pi., [La,].

Povestea lui Harap-Alb. Bucureşti, „Socec“ . 42 p, + 1 L, [La.].

Povestea lui Harap-Alb. Cu o prefaţă de Sorin B . Rareş. Bucureşti,

Editura „T .I. Eşanu“ . 96 p, (Colecţia clasică „Eşanu“ ), [La.].

Povestea lui Stan Păţitul. Bucureşti. 31 p. („Pagini alese din scriitorii

români", nr. 47), [La.].

Povestea lui Stan Păţitul. Poveste ilustrată de Th. Kiriakoff. Bucu­

reşti, „Socec“ . 20 p., [La.].

Povestea lui Stan Păţitul şi Ivan Turbincă. Bucureşti. V + 87 p.

(Colecţia „Cărţile pentru popor"), [f.a,].

Poveşti. Bucureşti. 160 p ., [f.a.].

Cuprinsul: Povestea lui Harap-Alb, Punguţa cu doi bani, Po­
vestea porcului, Fata babei şi fata moşneagului, Capra cu trei
iezi, Povestea unui om leneş.

Poveşti. Ediţie îngrijită de prof. Gh. Cârd aş. Bucureşti, „Cartea

noastră". 64 p., [f.a.].
Cuprinsul: Făt-Frumos, fiul iepei, Punguţa cu doi bani, Po­
vestea unui om leneş, Stan Păţitul, Cinci pîni.

Poveşti. Ilustraţii de Valentina Bardu. Voi. I—II. Bucureşti, „Cartea

românească". 61 p. + 1 f. (I); 59 p. (II), [f.a.].
Cuprinsul (voi. II): Capra cu trei iezi, Ivan T urbincă, Poves­
tea lui Stan Păţitul.

Punguţa cu doi bani. In voi.: „Antologia scriitorilor români" de

I.A . Bassarabescu şi V .V . Haneş. V oi. II. Bucureşti, „Naţio­
nala Ciornei", p. 143—148, [f.a.].

Punguţa cu doi bani. Poveste ilustrată de Th. Kiriakoff. Bucureşti,

„Socec". 8 p ., [f.a.].

Soacra cu trei nurori. [Bucureşti], „Cartea românească". 48 p. („Pagini

alese din scriitorii români", nr. 115—116, [f.a.].

399
 b. A m i n t i r i
Amintiri din copilărie (Fragmente). In voi.: „Autorii români mo­
derni" de LazSr Şăineanu. Bucureşti, 1891, p. 283—286.
Amintiri din copilărie (Fragmente). In voi.: „Crestomaţie română*4
de I. Manliu. Bucureşti, „Carol Gdbl11, 1891, p. 190—192.
Amintiri din copilărie şi anecdote. Cu 8 ilustraţiuni de Theodor
Buicliu. Iaşi, „Şaraga“ , 1892. 201 p.
Cuprinsul: Amintiri din copilărie (I, II, III, IV). Anecdote
(Popa Duhu, Cinci pini, Ioan Roată şi Vodă Cuza, Ioan Roată
şi Unirea). Poezii poporane. Poezii proprii. Cuvinte, rostiri.
Amintiri din copilărie (Fragmente). In voi.: „Autorii români mo-
demi“ de Lazăr Şăineanu. A IlI-a ediţiune, revăzută şi adaosă.
Craiova, 1895, p. 278—280.
Amintiri din copilărie (Fragmente). In voi.: „Carte de cetire11 de
M. Pompiliu şi I. Paul. Partea a Il-a. Iaşi, „Dacia11, 1897,
p. 457-459.
Amintiri din copilărie (Fragmente). In voi.: „Crestomaţie pentru
istoria limbii şi literaturii româneşti11 de Gh. Adamescu. Bucu­
reşti, „Socec11, 1897, p. 343—346.
Autobiografie. „Ion Creangă11, II, 12, decembrie 1909, p. 309—311.
Mama [Amintiri din copilărie, II, fragment]. In voi.: „Curs de
limba română. Bucăţi de lectură şi gramatică, pentru clasa
a IlI-a secundară11. Densusianu, Când rea, Caracostca. Bucu­
reşti, 1910, p. 5—6.
Amintiri din copilărie şi Ioan Turbincă. Sibiu, Editura „Asociaţiunii11,
1914. 180 p.
Amintiri din copilărie. Iaşi, Tipografia Serviciului geografic, 1918.
78 p. (Biblioteca societăţii „Tinerimea română11, nr. 2).
Amintiri din copilărie (Fragmente). In voi.: „Antologia scriitorilor
români11 de Ion Clopoţel. Voi. III. Arad, 1918, p. 90— 100.
Amintiri din copilărie (Partea a Il-a, fragment). In voi. „Antologia
rumena, passi scelti et annotati di autori rumeni con una
introduzione storico-letteraria11... de Carlo Tagliavini. Heidel-
berg, 1923, p. 81 — 84.
A m in t ir i d in c o p ilă rie (Partea a Il-a, fragment). In voi.: „Rumă-
nisches lesebuch. Ausgewăhlte proben rumânischer Scliriftstel-

4C0
 Ier mit deutschen Anmerkungen und einem Grundriss der rumă-
nischen Literaturgeschichte" de Karl Tagliayini, Heidelberg,
1923, p. 8 1 -8 4 .

Amintiri din copilărie. [Bucureşti], „Cultura naţională", [1924],

150 p. („Biblioteca tinerimii").

Amintiri din copilărie (Partea a Il-a , fragment). în v o i,: „Lectures

roumaines. Morceaux choisis de prose et poesie roumaine avec
des notes en franşais" de Charles Tagliavini. Heidelberg,
1924, p. 81—84.

Amintiri din copilărie (Fragmente). în voi.: „Literatura română din

cele mai vechi timpuri pînă în zilele noastre" de Gh. Ada-
mescu, Mihail Dragomircscu şi N .I. Russu. V oi. I. Bucureşti,
„Cartea românească", 1929, p. 338—341.

Amintiri din copilărie (Partea I). în voi.: „Povestitori români.

Bucăţi alese (1880—1925)“ . Cu o prefaţă şi însemnări de Ema-
noil Bucuţa. Bucureşti, „Cultura naţională", 1929, p. 2—23.

Opere complete. Precedate de un studiu biografic şi bibliografic de

E. Lovinescu. Ediţia a Il-a, voi. I. Bucureşti, „A n cora",[1929].
(„Biblioteca clasicilor români"). 188 p.
Cuprinsul: Amintiri din copilărie (I, II, III, IV).

Amintiri din copilărie. Ediţie pentru bibliofili. Ilustrată cu zece

xilografii de Maria Manolcscu-Bruteanu. Bucureşti, „Cartea
românească", 1932. 121 p. + 13 pl.
Cuprinsul: Amintiri din copilărie (I, II, III, IV), Popa Duhu,
Moş Ion Roată şi Unirea, Moş Ion Roată şi Vodă Cuza, Moş
Nichifor Coţcariul.

Amintiri din copilărie (Partea I, fragment). în voi.: „Lecturi alese

din scriitorii români" de Petre Haneş. Bucureşti, Editura
„Naţionala Ciornei", [1933], p. 109.

Amintiri din copilărie. Publicate cu note şi vocabular de G. Pascu,

Volum autorizat... ca lectură particulară pentru clasele III,
V II, V III. Bucureşti, [1935]. 198 p. (Literatura clasică româ­
nească sub îngrijirea societăţii „Prietenii istoriei literare").

Amintiri din copilărie. Ediţie complectă cu ilustraţiuni de Stoica D.

Bucureşti, „Cartea românească", [1936]. 191 p.

40 1

26
 Cuprinsul: Amintiri din copilărie (I, II, III, IV), Popa Duhu,
Moş Ion Roată şi Unirea, Moş Ion Roată şi Vodă Cuza, Moş
Nichifor Coţcariul.

Amintiri din copilărie (Partea a IV-a). In voi.: „Antologia literaturii

române** de C. Loghin. Voi. III. Cernăuţi, „Mitropolit Silves-
tru“ , 1938, p. 325-335.

Amintiri din copilărie (Fragmente: „Mama, Şcoala din Humuleşti,

Bunicul meu, Pupăza, După cireşe**). In voi.: „Cartea copilă,
riei. Antologie românească** de Ion Negoiescu. Bucureşti,
„Cartea românească**, 1938, p. 18—39.

Amintiri din copilărie. In voi.: „Ion Creangă** de Pocitan Ploeş-

teanu, Veniamin. Voi. II. Bucureşti, 1938, p. 13—73.

Fragment de biografie. In voi.: „Ion Creangă** de Pocitan Ploeş-

teanu, Veniamin. Voi. II. Bucureşti, 1938, p. 11 — 12.

Amintiri din copilărie (şi de mai tîrziu). Ediţie adevărată de Giorge

Pascu. Bucureşti, „Monitorul Oficial**, 1939. 133 p. („Biblio­
teca scriitorilor moldoveni**, 2).
Cuprinsul: Amintiri din copilărie (I, II, III, IV), Popa Duhu,
Moş Ion Roată şi Unirea, Moş Ion Roată şi Vodă Cuza.

Amintiri din copilărie (I, II, III, IV). In voi.: „Antologie pentru
clasa a IlI-a secundară, normală, seminarială** alcătuită de
Const. I. Bondescu şi D. Mărăcineanu. Bucureşti, „Cultura
românească**, [1940], p. 191—294.

Opere complete. Amintiri din copilărie. Popa Duhu. Moş Ion Roată.
Moş Ion Roată şi Vodă Cuza. Bucureşti, „Alcalay & Co.“ , [1940].
174 p. („Biblioteca pentru toţi**, nr. 32—33).

Amintiri din copilărie. Bucureşti, 1941. 137 p. (Biblioteca „Sen-

tinela", nr. 10).

Amintiri din copilărie. Ediţie completă cu ilustraţiuni de D. Stoica.

Bucureşti, „Cartea românească**, [1941]. 177 p.
Cuprinsul: Amintiri din copilărie (I, II, III, IV), Popa Duhu,
Moş Ion Roată şi Unirea, Moş Ion Roată şi Vodă Cuza, Moş
Nichifor Coţcariul.

402
Amintiri şi poveşti. Studiu biobibliografic şi pedagogic, comentarii
şi glosar [de] Mircea Ispir. Ediţia a II-a. Bucureşti, „Şcoala
poporului", 1941. 159 p.
Cuprinsul: Amintiri din copilărie (I, II, III, IV).
Amintiri din copilărie. Bucureşti, „Leon“ , 1942. 111 p.
Amintiri din copilărie. Bucureşti, „Librăria românească", 1942.
112 p.
Amintiri. Cu desene de Ioana Jurgea. Bucureşti, „Casa şcoalelor44,
1942. 136 p.
Cuprinsul: Amintiri din copilărie (I, II, III, IV), Popa Duhu,
Moş Ion Roată şi Unirea, Moş Ion Roată şi Vodă Cuza, Moş
Nichifor Coţcariul, Fragment de biografie.
Amintiri din copilărie. Ediţie îngrijită, cu un studiu introductiv
şi note de Avram P. Todor. [Bucureşti], „Naţionala Gh. Mecu“ ,
1942. 159 p. (Biblioteca „Naţionala44. Literatura română).
Cuprinsul: Amintiri din copilărie (I, II, III, IV), Popa Duhu,
Moş Ion Roată şi Unirea, Moş Ion Roată şi Vodă Cuza.
Amintiri din copilărie. Bucureşti, „Remus Cioflec44, 1943. 104 p,
(„Biblioteca de popularizare44, nr. 3).
Amintiri din copilărie. Ediţie completă cu ilustraţiuni de D. Stoica.
Bucureşti, „Cartea românească44, [1943], 177 - f 2 pl.
Cuprins identic cu al ediţiei Amintiri din copilărie, [1936],
„Cartea românească44.
Amintiri din copilărie. Ediţie îngrijită cu un studiu introductiv
şi note de Avram P. Todor. Ediţia a II-a. [Bucureşti], „Naţio­
nala Gh. Mecu‘‘ , 1943. 160 p. (Biblioteca „Naţionala". Litera­
tura română, nr. 2).
Cuprins identic cu al ediţiei Amintiri din copilărie, [Bucu­
reşti], „Naţionala Gh. Mecu“ , 1942.
La scăldătoare. Păţanie din copilărie. Bucureşti, Editura „Bucur
Ciobanul44, 1944. 31 p.
Amintiri din copilărie. Fragmente, llustr. de Gh. Labin. Bucureşti,
„Socec44, 1945. 28 p.
Amintiri din copilărie. Oradea, Editura „Ateneul44, 1946, 136 p.
Amintiri din copilărie. Ediţie completă [alcătuită şi îngrijită de
M. Toneghin] cu ilustraţiuni de D. Stoica. Bucureşti, „Cartea
românească44, [1946]. 153 p. -f- 2 pl.

403
 Cuprinsul: Amintiri din copilărie (I, II, III, IV), Popa Duhu,
Moş Ion Roată şi Unirea, Moş Ion Roată şi Vodă Cuza, moş Ni-
chifor Coţcariul.
Amintiri din copilărie. Ediţia a IlI-a , îngrijită de prof. Avram P.
Todor. [Bucureşti], „Naţionala Mecu“ , 1947. 160 p . (Biblioteca
„Naţionala").
Cuprinsul: Amintiri din copilărie (I, II, III, IV ), Moş Ion Roată
şi Unirea, Moş Ion Roată şi Vodă Cuza.
Amintiri. [Copertă de d-ra Eliza Repeţeanu], [Bucureşti], „Casa
şcoalelor", [1958]. 150 p.
Cuprinsul: Amintiri din copilărie (I, II, III, IV), Popa Duhu,
Moş Ion Roată şi Unirea, Moş Ion Roată şi Vodă Cuza, Moş
Nichifor Coţcariul, Fragment de biografie.
Amintiri din copilărie. Bucureşti, „Editura Tineretului", 1950.117
p. + ilustr.
Amintiri din copilărie. Vîrşeţ, „Frăţie şi unitate", 1950. 145 p . +
portr. + facs.
Cuprinsul: Amintiri din copilărie (I, II, III, IV ), Popa Duhu,
Moş Ion Roată şi Unirea, Moş Ion Roată şi Vodă Cuza, M oş
Nichifor Coţcariul.
Amintiri. Cu o prefaţă de Mihail Sadoveanu. [Bucureşti], „Editura
de stat pentru literatură şi artă", [1952]. 100 p. -f- 1 pl. +
erata. („Biblioteca pentru toţi").
Cuprinsul: Amintiri din copilărie (I, II, III, IV), Fragment
de biografie, Cuvinte din „Amintiri" explicate de însuşi Creangă.
Amintiri din copilărie. Ilustraţii de Coca Creţoiu. Bucureşti, „E d i­
tura Tineretului", 1952. 108 p. cu ilustr. - f 2 tab.
Amintiri din copilărie. Unstraţii de Coca Creţoiu. [Bucureşti], „E d i­
tura Tineretului", 1955. 96 p. 4- ilustr. („Biblioteca şcolaru­
lui").
Şcoala de altădată. Amintiri din copilărie (Fragmente). Coperta şi
ilustraţii de A. Lucaci. Bucureşti, „Editura Tineretului", 1955
Amintiri din copilărie. Coperta şi desenele de L. Grigoraşenco. Cihiş.
nău, Editura Pedagogică de stat a R.S.S. Moldoveneşti, Şcoala
sovietică, 1956. 95 p. (Cu litere ruseşti).
Amintiri din copilărie. (Part%a a-a, fragm%nt). In v o i.: Rumanian
Prose and Verse". A Selection with an Introductory Essay
 by E .D . Tappe. University of London the Athlone Press, 1956,
p. 54—59.
Amintiri din copilărie. [Cuvînt înainte de Mihail Sadoveann]. Ilus­
traţii de Eugen Taru. Bucureşti, „Editura Tineretului", 1959.
128 p. („Clasicii români". Ediţie ilustrată).
Amintiri din copilărie şi Povestea lui Harap-Alb. [Prefaţă de Ion
Rotaru. Supracoperta, coperta şi ilustraţiile de A. Demian].
[Bucureşti], „Editura pentru literatură", 1962.166 p. + l l f . p l .
Pupăza din tei. Amintiri din copilărie. Ilustraţii de Eugen Taru.
Bucureşti, „Editura Tineretului",[1962]. 72p. (Colecţia„Traista
cu poveşti").
Caprele Irinucăi (Fragmente din „Amintiri din copilărie"). [Ilustraţii
de N. Săftoin]. ([Bucureşti], „Editura Tineretului", [1964].
55 p.
Pupăza din tei. Amintiri din copilărie. Ilustraţii de Eugen Taru. [Bu­
cureşti], „Editura Tineretului", [1965]. 70 p .
Caprele Irinucăi (Fragmente din „Amintiri din copilărie"). [Ilustraţii
de N. Săftoiu]. [Bucureşti], „Editura Tineretului", [1966].
55 p.
Amintiri din copilărie. Cuvînt înainte de Mihail Sadoveanu. Ilus­
traţii de Constantin Baciu. [Bucureşti], „Editura Tineretului",
[1968]. 144 p . cu ilustr.

Amintiri. Amintiri din copilărie. Bucureşti. 127 p ., [f.a .].

Amintiri din copilărie. Bucureşti. 156 p ., [f.a .].
Cuprinsul: Amintiri din copilărie (I, II, III, IV), Moş Ion Roată,
Moş Ion Roată şi Vodă Cuza.
Amintiri din copilărie. [Bucureşti],Editura „Librăria românească".
111 p., [f.a.].
Cuprinsul: Amintiri din copilărie (I, II, III, IV), PopaDuhu.
Amintiri din copilărie (Fragmente). In voi. :„Antologia scriitorilor ro­
mâni" de I. A Bassarabescu şi V.V. Haneş. V oi. II. Bucureşti,
„Naţionala Ciornei", p. 138 —143, [f.a .]. ■
Amintiri din copilărie (Fragmente). In v oi.: „Crestomaţie", Iaşi,
„Şaraga", p. 111 —115, [f.a .].

405
Amintiri din copilărie (Fragmente). în voi.: „Umorul românesc“
de P. Locusteanu. Bucureşti. Din publicaţiile „Casei şcoale-
lor“ , p. 93—105, [f.a.].
Amintiri din copilărie. Ilustraţii de Geo A. Borzea. Bucureşti. 112 p.
(Colecţia clasică ,,Eşanu“ ), [f.a.].
Cuprinsul: Amintiri din copilărie (I, II, III, IV), Popa Duhu.
Amintiridin copilărie. Partea I — III. Bucureşti, „Cartea românească**.
2 volume. 32 p. (I), 32 p. (II), 32 p. (III). („Pagini alese din
scriitorii români**, nr. 61, 63, 65), [f.a.].
Amintiri din copilărie, Popa Duhu, Joan Roată şi Vodă Cuza. Opere
complete. Partea a V-a şi a V l-a . Bucureşti. 160 p. („B iblio­
teca pentru toţi**, nr. 32—33), [f.a.].
Amintiri din copilărie. Povestiri. Bucureşti, „Papetăria românească**.
64 p ., [f.a.].
Copil. Ilustraţii de Gheorghe Labin. [Bucureşti], „Socec“ . 16 p.,
[f.a.].
c. P o v e s t i r i

Două istorioare prea frumoase din viaţa lui Cuza-Vodă. Craiova, „Filip
Lazăr“ , 1890. 31 p.
Cuprinsul: Moş Ion Boată şi Cuza-Vodă. Anecdotă de Ioan
Creangă; Hora lui Cuza-Vodă. Versuri de D. Bolintineanu;
O avansare. Epizod din viaţa lui Cuza-Vodă de M. Schwarzfeld.
Cinci pini. în v oi.: „Culegeri literare**. Bucureşti, „Socec**.Ediţia
a Il-a , ilustrată, partea I, 1891, p. 155—158.
Moş Jon Roată. în v o i.: „Crestomaţie română** de I. Manliu. Bucu­
reşti, „Carol G6bl“ , 1891, p . 1 92 -1 9 5 .
Moş Jon Roată. în voi.: „Culegeri literare**. Bucureşti, „Socec**.
Ediţia a II-a, ilustrată, partea a Il-a , 1891, p. 87—90.
Moş Nichifor Coţcariul (Povestire glumeaţă). (Fragment). In voi.:
„Crestomaţie română** de I. Manliu. Bucureşti, „Carol Gdbl“ ,
1891, p. 2 01-202.
Două istorioare prea frumoase din viaţa lui Cuza-vodă. Craiova, 1892.
31 p.
Cuprinsul: Moş Ion Roată şi Cuza-Vodă. Anecdotă de Ioan
Creangă; Hora lui Cuza-Vodă. Versuri de D. Bolintineanu;
O avansare. Epizod din viaţa lui Cuza-Vodă de M. Schwarzfeld.
Două istorioare prea frumoase din viaţa lui Cuza-Vodă. Craiova, „Filip
Lazăr11, 1893. 31 p.
Cuprinsul: Moş Ion Roată şi Cuza-Vodă. Anecdotă de Ioan
Creangă; Hora lui Cuza-Vodă. Versuri de D. Bolintineanu;
O avansare. Epizod din viaţa lui Cuza-Vodă de M. Schwarzfeld.
Povestea unui om. leneş. „Familia11, Oradea, X X IX , 38, 1 oct. 1893,
p. 455.
Două istorioare prea frumoase din viaţa lui Cuza-Vodă. Craiova, „Filip
Lazăr11, 1894. 31 p.
Cuprinsul: Moş Ion Roată şi Cuza-Vodă. Anecdotă de Ioan
Creangă; Hora lui Cuza-Vodă. Versuri de D. Bolintineanu;
O avansare. Epizod din viaţa lui Cuza-Vodă de M. Schwarzfeld.
Două istorioare prea frumoase din viaţa lui Cuza-Vodă. Craiova, „Filip
Lazăr11, 1896. 31 p.
Cuprinsul: Moş Ion Roată şi Cuza-Vodă. Anecdotă de Ioan
Creangă; Hora lui Cuza-Vodă. Versuri de D. Bolintineanu;
O avansare. Epizod din viaţa lui Cuza-Vodă de M. Schwarzfeld.
Moş Nichifor Coţcariul (Povestire glumeaţă). In broşura: „Lupta
pentru existenţă11. Bucureşti, 1896, p. 51—81.
Ioan Roată şi Unirea. In v oi.: „Carte de cetire11 de M. Pompiliu şi
I. Paul. Partea I. Iaşi, „Dacia11, 1897, p. 2—5.
Ioan Roată şi Unirea. In voi.: „Crestomaţie pentru istoria limbii
şi literaturii româneşti11 de Gh. Adamescu. Bucureşti, „Socec“ ,
1897, p. 3 40-343.
Poveste. „Făt-Frumos“ , I, 2, 1 aprilie 1904, p. 28—30.
lnsămnări. „Făt-Frumos“ , I, 3, 15 aprilie 1904, p. 34.
Moş Nichifor Coţcarul. In v oi.: „Nuvele umoristice de Ion Creangă,
E. Baican, T. Stefanelli şi E. Teliman11. Bucureşti, „Socec“ ,
1909, p. 7 —40. (Biblioteca populară „Socec11, nr. 84).
Poveste. „Luceafărul11, IX , 1, 1 ianuarie 1910, p. 4—5.
Moş Ion Roată. I, II. „Ion Creangă11, Bîrlad, IV, 9, septembrie 1911,
p. 258 -2 62 , 2 63 -2 6 7 .
Din povestirile lui Ion Creangă. Tîrgovişte, 1912. 55 p. („Cartea sătea­
nului11, nr. 1).
Cuprinsul: Moş Ion Roată şi Unirea, Moş Ion Roată şi Cuza-
Vodă, Ivan Turbincă, Punguţa cu doi bani, Povestea unui
om leneş.

407
Moş Nichifor Coţcariul. Bucureşti, „Steinberg", 1918. 32 p. („Scrii­
torii celebri'1. An. I, nr. 10).
Moş Nichifor Coţcariul. Bucureşti, „Cartea românească", 1920. 32 p.
(„Scriitorii celebri". Anul I, nr. 10).
Popa Duhu. In voi.: „Prozatorii noştri. Crestomaţie" de L . Dur.fi-
reanu şi Liviu Marian. V oi. I. Chişinău, 1921, p. 46—51.
Popa Duhu. [Bucureşti, 1924]. 30 p. („Pagini alese din scriitorii
români", nr. 166).
Popa Duhu. „Universul literar", Bucureşti, XLV, 44, 27 octombrie
1929, p. 702-703.
I . Ion Roată şi Unirea. I I . Ion Roată şi Vodă Cuza. Chişinău, [1930].
(„Biblioteca populară", nr. 10).
Popa Duhu (Fragment). In voi.: „Lecturi alese din scriitorii români"
de Petre Haneş. [Bucureşti], Editura „Naţionala-Ciornei",
[1933], p. 110—112.
Acul şi barosul. Ursul pîcîlit de vulpe. Inul şi cămeşa. Ilustrate de
D. Stoica. Bucureşti, „Cartea românească", [1935]. 27 p.
Povestea unui om leneş. Cinci pini. Prostia omenească. Ilustrate de
D. Stoica. Bucureşti, „Cartea românească", [1935]. 39 p.
Povestea unui om leneş. Bucureşti, „Papetăria românească", 1936.
64 p.

Acul şi barosul. In voi.: „Ion Creangă" de Pocitan Ploeşteanu, Venia-

min. Voi. II. Bucureşti, 1938, p. 161 — 162.

Inul şi cămeşa. I n v oi.: „Ion Creangă" de Pocitan Ploeşteau, Venia-

min. Voi. II. Bucureşti, 1938, p. 167—169.

Istorioare şi poveşti. Alese din toate scrierile pentru glndul şi inima

poporului. [Bucureşti], „Fundaţia culturală regală Principele
Carol", 1938.107 p. (Biblioteca „Albina"). [Desenele din această
carte sunt făcute de marele pictor D. Stoica şi reproduse cu
învoirea „Cărţii româneşti"].
Cuprinsul: Amintiri din copilărie (fragment), Moş Ion Roată,
Moş Ion Roată şi Cuza-Vodă, Povestea unui om leneş, Cinci
pini, Capra cu trei iezi, Punguţa cu doi bani.

Moş Ion Roată şi Unirea. în voi.: „Ion Creangă de Pocitan Ploeş­

teanu, Veniamin. V oi. II. Bucreşti, 1938,p. 80—83.

408
 In voi.: „Ion Creangă11 de Pocitan Ploeş-
M o ş I o n R o a tă şi V o d ă C u za .
teanu, Veniamin. Voi. II. Bucureşti, 1938, p. 83—87.
Moş Nichifor Coţcariul. In voi.: „Ion Creangă11 de Pocitan Ploeş-
teanu, Veniamin. V oi. II. Bucureşti, 1938, p. 89—103.
Popa Duhu. In voi.: „Ion Creangă11 de Pocitan Ploeşteanti, Veniamin.
V oi. II. Bucureşti, 1938, p. 74 — 79.
Povestea unui om leneş. In voi.: „Ion Creangă11 de Pocitan Ploeş-
teanu, Veniamin. V oi. II. Bucureşti, 1938, p. 149—ISO.
Prostia omenească. In v oi.: „Ion Creangă11 de Pocitan Ploeşteanu,
Veniamin. V oi. II. Bucureşti, 1938, p. 163—165.
Prostia omenească. Ursul păcălit de vulpe. Cinci pini. Soacra cu trei
nurori. Punguţa cu doi bani. In v oi.: „Poveşti alese11 de P. Gar-
boviceanu şi G .l. Chelaru. Bucureşti, „Editura Casei şcoale-
lor“ , 1938, p. 11 —64 (Biblioteca societăţii „Steaua11).
Ursul păcălit de vulpe. In voi.: „Ion Creangă11 de Pocitan Ploeşteanu,
Veniamin. V oi. II. Bucureşti, 1938, p. 166—167.
Povestea unui om leneş. Cinci pini. Prostia omenească. Ilustrate de
D. Stoica. Bucureşti, „Cartea românească11, [1942]. 39 p.
Acul şi barosul. Ursul plcllit de vulpe. Inul şi cămeşa. Ilustrate de
D. Stoica. Bucureşti, „Cartea românească11, [1943]. 27 p.

Povestea unui om leneş. Cinci pini. Prostia omenească. Ilustrate de

D. Stoica. Bucureşti, „Cartea românească11, [1943]. 39 p.

Acul şi barosul. Ursul păcălit de vulpe. Inul şi cămeşa. Ilustrate de

D. Stoica. Bucureşti, „Cartea românească11, [1947]. 27 p.

Povestea unui om leneş. Cinci pini. Prostia omenească. Ilustrate de

D. Stoica. Bucureşti, „Cartea românească11, [1947]. 37 p. + 1 f.

Povestiri. [Bucureşti], „Editura de stat pentru literatură şi artă11,

[1953]. 72 p . (Colecţia „Albina11).
Cuprinsul: Amintiri din copilărie (I), Moş Ion Roată şi Unirea,
Moş Ion Roată şi Vodă Cuza, Ivan Turbincă.

Ursul picilit de vulpe. Ilustraţii de D. Ghinokastra. [Bucureşti],

„Editura Tineretului11, 1955. 11 p.

Acul şi barosul. Ilustraţii: V . Apostoliu. [Bucureşti], „Editura Tine­

retului11, 1956. [14] p.

409
Acul şi barosul. Ediţia a Il-a . Ilustraţii: Ileana Popescu. [Bucu­
reşti], „Editura Tineretului", 1958. 16 p. (Colecţia „Traista
cu poveşti").

Moş Ion Roata şi Unirea. Ilustraţii de Silvia Cambir. [Bucureşti],

„Editura Tineretului", 1959. 10 p.

Inul şi cămeşa. Ilustraţii şi copertă: Adriana Mihăilescu. [Bucureşti],

„Editura Tineretului", [1961]. 16 p. (Colecţia „Traista cu
poveşti").

Ursul plctlit de vulpe. Ilustraţii de D. Ghinokastra. [Bucureşti],

„Editura Tineretului", [1961]. 12 p.

Povestiri. Ilustraţii de Noel Roni. [Bucureşti], „Editura Tineretu­

lui", [1963]. 84 p.
Cuprinsul: Moş Nichifor Coţcariul, Popa Duhu, Moş Ion Roată
şi Unirea, Moş Ion Roată şi Vodă Cuza, Cinci pini, Poveste
(Prostia omenească), Povestea unui om leneş, Inul şi cămeşa,
Acul şi barosul.

Moş Ion Roată şi Unirea. Moş Ion Roată şi Vodă Cuza. Ilustraţii:
Vasile Celmare. [Bucureşti], „Editura Tineretului", [1965]. 30 p.
Ursul păcălit de vulpe. Ilustraţii de D. Ghinokastra. [Bucureşti],
„Editura Tineretului", [1965]. [6] f. ilustrate.

Moş Ion Roată şi Unirea. Moş Ion Roată şi Vodă Cuza. Ilustraţii:
Vasile Celmare. [Bucureşti], „Editura Tineretului", [1966].
30 p.

Ion Roată şi Unirea. Ion Roată şi Vodă Cuza. Chişinău, Tipografia

„Cartea românească". 16 p ., [f.a.].

Ion Roată şi Unirea. In v oi.: „Antologia scriitorilor români" de

I.A . Bassarabescu şi V .V . Haneş. V oi. II. Bucureşti, „Naţio­
nala Ciornei", p. 148 —152, [f.a.].

Moş Ion Roată. Editura Societăţii „Coresi", Bucureşti. („Biblioteca

Basarabiei"), [f.a.].

M o ş Io n R o a tă . Iv a n T u rb in c ă . Bucureşti, „Cartea românească".

32 P- („Pagini alese din scriitorii români", nr. 14), [f.a.].

410
Moş Nichifor Coţcariul. Cu o prefaţă de G.T. Kirileanu şi II. Chendi.
Bucureşti. 32 p, („Pagini alese din scriitorii români", nr. 2),
[fa ]-
Nuvele. Popa Duhu. Moş Ion Roată. Moş Nichifor Coţcariul.Ediţie
îngrijită de Ion Pillat. Bucureşti, „Cartea românească". 48 p.
(„Pagini alese". Serie nouă, nr. 29), [f.a.].
Nuvele şi povestiri. Moş Nichifor Coţcariul. Popa Duhu. Moş Ion
Roată şi Unirea. Bucureşti, „V ictoriei". 100 p. („Biblioteca
pentru toţi", nr. 31-31 bis), [f. a.].
Povestea unui om leneş. Bucureşti. 64 p ., [f. a.].
Povestea unui om leneş. Poveste ilustrată de Th. Kiriakoff. Bucureşti,
„Socec". 7 p ., [f.a.].
Poveştile lui Moş Nichifor. Bucureşti, Editura „Papetăria româ­
nească". 64 p ., [f.a.].
Cuprinsul: Moş Nichifor Coţcariul, Prostia omenească, Ursul
păcălit de vulpe, Inul şi cămeşa, Poezii poporane (Bratu),
Clntecul femeilor leneşe.

d. Diverse
Metodă nouă de scriere şi cetire pentru uzul clasei I primară, de insti­
tutorii: I. Creangă, C. Grigorescu, Gh. Ienăchescu, N. Cli-
mescu, V . Răceanu şi A. Simionescu. Ediţia a douăzeci şi doua,
Îmbunătăţită şi adăugită cu mai multe figuri şi text. Iaşi,
1891. 88 p.
Geografia judeţului Iaşi, pentru clasa a II-a primară urbană de băieţi,
pentru clasa a I lI-a primară urbană de fete şi pentru clasa
a IlI-a primară rurală de băieţi şi fete, de institutorii: V . Ră­
ceanu, Gh. Ienăchescu şi I. Creangă. Ediţia a V-a, Îndreptată
şi Îmbunătăţită. Iaşi, 1892. 36 p. + 1 h.
Metodă nouă de scriere şi cetire pentru uzul clasei I primară, de insti­
tutorii: I. Creangă, C. Grigorescu, G. Ienăchescu, N. Climescu,
V. Răceanu şi A. Simionescu. Ediţia a douăzeci şi trei, Îmbună­
tăţită şi adăugită cu mai multe figuri şi text. Iaşi, 1894. 88 p.
Cind eram in floarea mea. In v oi.: „Ion Creangă" de Pocitsn Ploeş-
teanu, Veniamin. V oi. II. Bucureşti, 1938, p. 170.
M is iu n e a p re o tu lu i la sate. In voi.: „Ion Creangă" de Pocitan Ploeş-
teanu, Veniamin. V oi. II. Bucureşti, 1938, p. 171 —174.

411
Satirice. In v oi.: „Ion Creangă" de Pocitan Ploeşteanu, Veniamin.
Voi. II. Bucureşti, 1938, p. 170.
Iezuitismul în România. „Făt-Frumos“ , Cernăuţi, X V , 2, mart-prier
1940, p . 4 3 -4 5 .

III. TRADUCERI

Dos Beutelchen mitzwei Dreiern [Punguţa cu doi bani], în v o i.: „Ru-

manische Marchen". Ubersetzt von Mite Kremnitz. Leipzig,
1882, p. 42 —48.
Die ztvei Stieffchweftern [Fata babei şi lata moşneagului], în v o i.:
„Rumanische Marchen". Ubersetzt von Mite Kremnitz. Leipzig,
1882, p. 228—238.
Iwan mit den Rânzei [Ivan Turbinca]. în v o i.: „Rumanische Mar-
chen“ . Ubersetzt von Mite Kremnitz. Leipzig, 1882, p. 96—118.
Harap-A Ib. Romanisches Marchen nach Joan Creangă. Deutsch von
P. Brosteanu.„RomanischeRevue“ ,Resicza, II,la se .V II—V III,
august 1886, p. 444—480; II, fasc. IX , september 1886, p.
635-551.
Le Conte du porc [ovestea porculni]. Publicată de Jules Brun în „Ma-
gasin litteraire" al Iui Gând, în 1893, cu o prezentare de Lăo
Bachelin.
După: „Secolul 20“ , 12, 1964, p . 10.
Le Conte du porc [Povestea porcului]. în v oi.: „Sept contes roumains.
Traduits par Jules Brun. Avec une Introduction gănărale et un
Commentaire folkloriste par Lăo Bachelin. Paris, „Firmin-Di-
dot“ , 1894, p . 213—263.
Stan L ’Eckaude [Povestea lui Stan Păţitul], în v o i.: „Sept contes"
roumains". Traduits par Jules Brun. Avec une Introduction
gănărale et un Commentaire folkoriste par Leo Bachelin. Paris,
„Firmin-Didot", 1894, p. 133—174.
L'Arabe blanc [Harap-Alb], în voi.: „La veillăe". Douze contes tra­
duits du roumain par Jules Brun. Avec une Introduction par
M-ll Lucile Kitzo. Paris, „Maison D idot", [1898], p . 1—109.
La Belle-Mere au trois Belles-Filles [Soacra cu trei nurori]. în vo i:
„La veillăe". Douze contes traduits du roumain par Jules Brun,

412
 Avec une Introduction par M-ll Lucile Kitzo. Paris, „Maison
Didot“ , [1898], p. 159-176.
The Story o f a Sluggard [Povestea unui om leneş]. A Moldavian Folk-
story by Ion Creangă. [Translation by Leila Hamilton], în
voi.: „The Ring of Bells“ . [Devon, 1909], p. 23—24.
Harap-Alb. Herausgegeben, ubersetzt und erlautert von Prof. dr. G.
Weigand. Leipzig, 1910. IX + 143 p.
Recenzat de H. Jamik: Zur Interpretation von I . Creangă’s
„H arap-Alb". Braunschweig und Hamburg, p. 51—64, 198—209.
(Sonderabdruck aus „Archiv fur das Studium der neueren Sprac-
hen und Literaturen“ ) .

La fille de la vieille et la fille du vieux [Fata babei şi fata moşneagu­

lui], „Les miile nouvelles nouvelles“ .Revue mensuelle pour,
tous. „La renaissance du livre". Tradnitpar Louis Forest. Paris
1910, nr. 3, p. 1 35-143.
Popa Duhu. Tradus în limba ucraineană de Ecaterina Mandicevschi.
S-a tipărit în revista „Nedilea" din Lemberg.
După: „Ilustraţia", Bucureşti, II, 9—10, 1912, p . 8.
Les avantages de l'union. Jean Roata et le prince Couza. în v o i.:
„Anthologie de la litterature roumaine des origines au X X-e
siecle". Traduction et extrait des principaux po£tes et prosa-
teurs.
Introduction historique et notice par N . Iorga et Septime Gor-
ceix. Paris, Librairie Delagrave, 1920, p. 196—206.
Old Nichifor tke Impostor [Nichifor Coţcariul] „Romanian stories"
translated from the original Roumanian by Lucy Byng. Lon-
don-New York, 1921, p . 115—140.
Die Ziege mit den drei Zicklein [Capra cu trei iezi]. Aus dem Ruma-
nischen ubersetzt von Anita DimoPavelesco. Wien-Leipzig-
London, 1928, p. 14—31. („Bunte Sesambucher".Rumanische
Volksmarchen, 128).
II tempo felice [Amintiri din copilărie, II. Fragment]. Traduzione dai
romeno di Enzo Loreti. „Due lire di novelle". Milano, V, 6, 20
marzo 1929, p. 5—6.
[C in c i p l i n i . O m u l leneş"]. Trans [lated] by Lucy Byng. „The Slavonie
Review". După: Emanoil Bucuţa, The S la v o n ie R evietv, în „Boabe
de grîu", Bucureşti, I, 6, august 1930, p. 372—373. Recenzie.

413
Le vieux Jean Roată [Sub acest titlu comun sînt reproduse povesti­
rile: Moş Ion Roată şi Ioan Roată şi Vodă Cuza]. In voi.:
„Ecrivains Roumains". Morceaux choisis. Traductions et noti-
ces de M-lle Rea Ipcar. Avant-propos de M-lle H616ne Vacaresco.
Paris, „La renaissance du livre11, 1930, p. 124—136.

Recollections [Amintiri]. Translated from the Roumanian by Lucy

Byng. With a Preface by Marcu Beza. London & Toronto, J.M.
Dent, [1930]. 255 p.
Recenzat de Bmanoil Bucuţa în „Boabe de grîu“ , II, 1, ianuarie
1931, p. 50.
Cuprinsul: Recollections from childhood. The Goat with Three
Kids. The tale of Harap-Alb. Knapsack Ivan.

The Mother in Latv [Soacra cu trei nurori], Transl[ated] by Jopson

Cynthia U. „Slavonie Rev[iew]“ , 7, 1930, p. 524—530.
După: Octav Păduraru, „Anglo-Roumanian and Roumanian-
English Bibliography“ . Bucureşti, 1946, p. 110.

Contes populaires de Roumanie [Poveşti], Traduction et notes par

Stanciu Stoian et Ode de Chateauvieux Lebel avec une Prăface
de Monsieur N. Iorga. Paris, „Maisonneuve“ , 1931. X V II +
249 p. („Les littăratures populaires de toutes Ies nations“ .
S£rie en 8: tome I).
Cuprinsul: Premiere pârtie. Contes merveilleux (Le Conte du
porc, La fiile de la vieille et la fiile du viellard, Harap-Alb
[le Maure blanc], La petite bourse â deux liards, La chăvre et les
trois biquets). Deuxiâme pârtie. Contes diaboliques (Ivan
Turbincă, Dănilă Prepeleac, Stan Păţitul). Troisiăme pârtie.
Contes paysans (Moş Nikifor le filou, Le Conte d’un homme
paresseux, La belle-mâre et les trois belles-filles, Les cinq pains,
Moş Ion Roata, Moş Ion Roata et Vodă Couza).

Ricordi d'infanzia [Amintiri din copilărie]. Prima traduzione dai

romeno di A. Silvestri-Giorgi. Prefazione di R. Corso. Firenze,
[1931]. 163 p. („Narratori moderni". Serie „Scrittori romeni").
Cuprinsul: Ricordi d’ infanzia. II Pope Spirito. Compar Giovanni
Rota (I. Giovanni Rota e l ’unitâ. II. Giovanni Rota e il
principe Cuza). Compar Niceforo Mariolo.

Czarodziejskie opoiviesci [Povestiri]. Z przedmowa prof. N. Iorgi.

Przelozyla z rumunskiego Konstancja Mayzldwna. Warszawa,
1933. 129 p. + 6 pl.
 Cuprinsul: Bajka o wieprzu. O corce baby i o cdrce dziada.
Harap-Alb-bialy murzyn. Bajka o kogucie i sakiewce.
L ’ Upupa [Amintiri din copilărie. Fragment], In voi.; „Ramiro Ortiz,
Letteratura romena“ . Roma, Angelo Signorelli, I941,p. 105—110.
Souvenirs. Le cure Esprit. La fille de la vieille et la fille du vieux
[Amintiri. Popa Duhu. Fata babei şi fata moşneagului. Frag­
mente]. In voi.: „Textes roumains traduits en frangais par
M. Fontaine et C. D. Papastate11. Craiova, „Biruinţa11, 1941,
p. 8 2-101.
Xha Gjon Rrota edhe Bashkimi [Moş Ion Roată şi Unirea]. In v o i .:
„Kapedan Gardani me shoke. Novela edhe Pralla11. I kethen
shqip M.[itrush] K.[uteli]. Shtyp. ne Shtypeshkronjen „Luarasi",
1944, p. 45 —50. (Letersi rumune. M. Beza, L. Rebreanu,
I. Creangă, P. Ispirescu).
PesSbuke [Cinci pini]. In v o i.: „Kapedan Gardani me shokă. Novela
edhe Pralla11. I kethen shqip M.[itrush] K.[uteli]. Shtyp. ne
Shtyp Sshkronjgn „Luarasi11, 1944, p. 51—56. (Letersi rumune.
M Beza, L. Rebreanu, I. Creangă, P. Ispirescu).
Qosja e vogel me dy florinj [Punguţa cu doi bani]. In voi.: „Kapedan
Gardani me shoke. Novela edhe Pralla11. I kethen shqip
M.fitrush] K.[uteli]. Shtyp. ne Shtypeshkronjen „Luarasi11,
1944, p. 57 —62. (Letersi rumune. M. Beza, L. Rebreanu,
I. Creangă, P. Ispirescu).
O padre „Espiritou [Popa Duhu], In v oi.: „Novos contos romenos11.
Antologia organizada, prefaciado e anotada pelo Prof. Victor
Buescu. Lisboa. Portugâlia Editora, 1946, p. 2—26. („Publi-
caţOes romenas11).
Recordaţdes de infăncia [Amintiri din copilărie]. Traduzidas do romeno
por V. Buescu e a R . Mousinho. Corn um prefâcio de Jean
Boutiăre. Lisboa, „Livraria Sâ da Costa11, [1947]. 201 p.
Cuprinsul: RecordaţOes de infăncia (I, II, III, IV). Contos (O
Padre „Espirito11, T i’ Joâo Roda e a Uniăo, T i’ Joâo Roda e o
Principe Cuza, T i’ Nickifor Manhoso).
Souvenirs d’enfance [Amintiri din copilărie]. Traduit du roumain
par Yves Auger. [Paris], „Didier11, [1947]. 185 p. („Les oeuvres
reprăsentatives des lettres ătrangăres". Littărature Roumaine).
Gyermekkorom emlekei [Amintiri din copilărie]. Forditotta: R. Berde
Măria 6s Kiss Jend. Bukarest, „Âllami Konyvkiad6“ , [1950],
142 p.

415
Ionika gi/erekkora [Amintiri din copilărie]. Reg£ny. [Forditott a
R. Berde Măria; Kiss Jend]. Budapest, „Revai“ , 1950. 105 p.
Erinnerungen aus der Kindheit [Amintiri din copilărie], [t)bertragung
aus dem Rumănischen. Zeichnungen von Josef Bene], Bukarest,
„Staatsverlag", 1951. 108 p. + 1 pl.
Feher Szerecsen es mâs mesek [Harap-Alb şi alte povestiri]. Bukarest,
„Âllami Irodalmi âs Miivâszeti Kiado“ , [1951]. 194 p.
Cuprinsul: Feher Szerecsen, Kar6 Dani, A kecske es a hâroml
gido, Egy anyosnak hârom menye, Kukuriku, nagy bojâr,
Sztân, akinek orddg volt a szolgâja, Tarisznyâs Ivân.
Gyermekkorom emVkei [Amintiri din copilărie]. Forditotta: R. Berde
Măria es Kiss Jend. Mâsodikkiadâs.Bukarest, „Âllami Kdnyv-
kiad6“ , [1951], 142 p.
Mesik [Basme]. A forditâs Miklos Gyula muve. A verseket Hajnal
Gâbor forditotta. Lukâts kato rajzaival. Budapest, „Tfjusâgi
konyvkiado", 1951. 168 p. ilustr.
Cuprinsul: Az erszâny ds a kât krajcâr, Mese az emberi osto-
basâgrol, A kismalac mesâje, A vdnasszony lânya meg az dre-
gember lănya, A lusta ember mesâje, A tu is a pdrdly, Az
ot kenyer, A kecske es a hârom gida, Az anyos meg hârom
menye, Joan Roata bâtyd ( s a fejedelemsegek egyesiilese,
Poruljârt Sztân, A roka meg a medvc, Harap-Alb.
Der iveisse Mohr und anderc Mârchen und Erzăhlungen [Harap-Alb...].
Mit einem Vorwort von Mitu Grosu. Aus dem Rumănischen
iibertragen von Harald Krasser. Bukarest, „Staatsverlag fur
Kunst und Literatur“ , [1952]. 363 p. + 1 pl.
Cuprinsul: Das Mărchen vom weissen Mohren, Prinz Stuten-
sohn, Das Mârchen vom Schwein, Die Geis mit den drei Geiss-
lein, Die Geschichte vom erfahrenen Stan, Die Schwiegermutter
mit den drei Schwiegertdchtern, Die Tochter der Alten und
die Tochter des Greises, Iwan Turbinka, Pfarrer Duhu, Vâter-
chen Ion Roată und Fiirst Cuza, Văterchen Ion Roată und die
VereinigungderFiirstentumer, VăterchenNichiforderSchwindler.
Folk Tales from Roumania [Poveşti populare din România]. Translat-
ed from the Roumanian of Ion Creangă by Mabel Nandriş.
Illustrated by Iza Constantinovici-Hein. London, Rautledge
and Kegan Paul, 1952. 170 p.
Cuprinsul: The Story of White Arab, Human Stupidity, Prince
Charming, the Mare’s Son, The Story of a Lazy Man, The Little

416
 Purse with Two Pennies, Mother’s Girl and Father’s Girl, The
Story of thp Pig, Five Loaves, The Goat and her Three Kids,
Ivan and his Sack, Daniel The Gawk, A Sketch of Ion Creangă’s
Life.
Vdlogatott munkăi [Opere alese]. [Forditotta: R. Berde Măria, Kiss
Jenă, Siită Andrâs]. [Bukarest], „Szepirodalmi Konyvkiado“ ,
1952. 375 p.
Cuprinsul: Emlekeim (Gyermekkorom emlekei, Duhu atya, Ion
Roată apo es a fejedeDmsâgek egyesiilese, Ion Roată apo es Cuza
fejedelem, Az a zsivâny Nichifor apo). Mesek (Egy anyosnak
hârom menye, A kecske es a hărom gido, Karo Dani, A kicsilu
es a nagyveră, Sztân, akinek ărdăg volt a szolgâjâ, Tarisznyâs
Ivân, Feher Szerecsen).
Vdlogatott munkăi [Opere alese]. Forditotta: R. Berde Măria, Kiss
Jeno, Suto Andrâs. Bukarest, „Âllami Irodalmi âs Miiveszeti
Kiado“ , [1952]. 376 p. („Halado Hagyomânyaink“ , 9).
Cuprins identic cu al ediţiei Vdlogatott munkăi, [Bukarest],
„Szepirodalmi K6nyvkiad6“ , 1952.
Der weisse Mohr [Harap-Alb]. Zeichnungen von: Coca Creţoiu. Buka­
rest, „Jugendverlag“ , 1953. 86 p. cu ilustr.
Feher Szerecsen [Harap-Alb]. Forditotta: Siito Andrâs. Illusztrâlta:
Coca Creţoiu. Bukarest, „Ifjâsâgi Konyvkiado", 1953. 72 p.
cu ilustr.
A kecske es a hdrom gido [Capra cu trei iezi]. Forditotta: Siito An­
drâs, Illusztrâlta: Dem. Bukarest, „Ifjusâgi Konyvkiado“ ,
1954. 16 p.
Folk Tales from Roumania [Poveşti populare din România]. Translat-
ed by Mabel Nandriş. New York, Roy, 1953. 170 p. („Index
Translaţionum“ , Paris, 6, 1954, 6.161).
Prinz Stutensohn [Făt-Frumos, fiul iepei]. Mărchen und Geschichten.
[Aus dem Rumânischen iibertragen von Harald Krasser]. Ber­
lin, „Aufbau-Verlag“ , 1954. 295 p.
Cuprinsul: Mărchen (Das Mărchen vom weissen Mohren, Prinz
Stutensohn, Das Mărchen vom Schwein, Die Geiss mit den
drei Geisslein, Die Geschichte vom erfahrenen Stan, Die Schwie-
germutter mit den drei Schwiegertăchtern, Die Tochter der
alten Frâu und die Tochter des alten Mannes, Iwan Torbinka).
Geschichten (Pfarrer Duhu, Văterchen Ion Roata und Fiirst

417
9>7 — C reangă — O p ere VOl. II
 Guza, Văterchen Ion Roata und die Vereinigung der Fiirsten-
tum°r, Vătochen Nichifor der Schwindler).
Das Beutelchen mit den zwei Batzen [Punguţa cu doi bani]. Deutsch
von Renate Molitoris. Illustriert von Marcela Cordescu. Buka-
rest, „Jugendverlag", [1955]. [14] p. cu ilustr.
Gyermekkorom emlekei [Amintiri din copilărie]. Elbeszâlâsek. [For-
ditotta: R . Berde Măria 6s Kiss Jeno]. Bukarest, „Âllami Iro-
dalmi 6s Muvâszeti kiad6“ , [1955]. 114 p. („Kincses K6nyvtâr“ ).
Cuprinsul: Gyermekkorom emlâkei, Ion Roată apă âs a fejede-
lemsăgek egyesiilese, Ion Roată apă es Guza fejedelem.
Ljiidska glupost [Prostia omenească]. [Trad.:] S. Dordevic şi M. Pc*
povic. „Zm aj", Beograd, II, 5, 1955, p. 24, 25.
După: „Bibliografia literaturii române (1948—1960)“ . Bucu­
reşti, „Editura Academiei Republicii Populare Române",
1965, p. 330.
Novelle. Traduzione e introduzione a cura di Anna Colombo. Torino,
„Unione Tipografico-Editrice Torinese", [1955]. 275 p. + 1 f,
portr. (Collana di traduzioni. I Grandi Scrittori Stranieri).
Cuprinsul: La suocera con tre nuore, La capra con tre capretti,
II borsellino con due soldoni, Danilo Cavicchio, La fiaba del
Porco, Zio Nichifor Birbaccione, Storia di Stan lo scottato,
Storia di Moro Bianco, Le figliuole dei due vecchi, Ivan Bisac-
cina, Storia di un pigrone, La stoltezza umana.
Oeuvres choisies. Souvenirs d'enfance. Contes. Becits [Opere alese.
Amintiri din copilărie. Poveşti. Povestiri]. Traduits du roumain
par Elena Vianu. Illustrations par A. Demian. Bucarest,
Editions „Le livre",1955. 377 p.
Cuprinsul: Souvenirs d ’ enfance (I, II, III, IV). Contes (La
belle-mâre aux trois bras, La châvre et Ies trois chevreaux, La
petite bourse aux deux liards, Dănilă Prepeleac, Le conte du
porc, Histoire de Stan l ’Echaude, Le conte de Harap A lb, La
fille de la vieille et la fiile du vieux, Ivan la Musette, Histoire
d ’un fain^ant, La sottise humaine, Le Prince Charmant, Fils
de la Jument). Râcits (Le pâre Ion Roată et l ’Union, Le păre
Ion Roată et le prince Couza, Păre Nikifor le roublard).
Opere alese. Pekin, „Editura de literatură populară", 1955. 300 p.
BocnoMuHaH.ua demcmea [Amintiri din copilărie], n ep , 3. IIlnniOBa.
MocKBa, „ J [ e T r H 3 “ , 1955. 79 C T p . c m .’ i j i . („Index Transla-
tionum“ , Paris, 8, 1967, 21.096 a.).

418
VcnoMene [Amintiri], [UpeBeo: 3jţpaBK0 Bajnk], IIpejţroBop: Ma-
xaaji CajţOBeauy. [ByKypenrr], 3p*aBH0 HajţaBauKO npejţyaehe
aa KHbHweBHOCT h yMemocT, [1955], 144 p.
Cuprinsul: VcnoMeHe H3 neTHHCTBa, OflJiOMaK aa Snorpa^aje.
Eexu Apanun [Harap-Alb], Eajka. [Kopaiţe aapaflajia: Koaa Kpe-
iţojy. IIpeBeo: Manau 3 o 6 p a k ], [ByKypenrr], „OMaanaHCKO
aaAaBauKo npeayaehe", 1956. 64 p.
Capra cu trei iezi. Desen*: Bem. Bucureşti, „Editura pentru litera­
tura în limbi străine", 1956. 15 p. [In limba bengală].
Capra cu trei iezi. Desene: Dem. Bucureşti, „Editura pentru litera­
tura în limbi străine", 1956. 15 p. [In limba tamilu].

D ie Nadei uni der Schmiedehammer [Acul şi barosul]. Illustriert

von Victor Apostoloiu. Aus dem Rumănischen von Renate
Molitoris. [Bukarest], „Jugendverlag", 1956. [14] p.

Feher Szerecsen [Harap-Alb]. Forditotta: Siito Andrâs. Măsodik kia-

dâs. [A fedolapot Coca Creţoiu kăszitette]. Bukarest, „Ifjusâgi
konyvkiado", 1956. 79 p. cu portr. („Tanuldk Kănyvtâra").

II za a u neKuh [Acul şi barosul]. HjiycTpoBao: B . AnocTOJiojy.

ByKypemT, „OMJiagHHCKO aaflaBauKO npejţyaeke", 1956. [13] p.

lonikz gyerekkzra [Amintiri din copilărie]. Regăny. [Forditotta:

R. Berde Măria. A verseket forditotta Kiss Jenă. Szâsz Endre
rajzaival]. Ifjiisâgi kiadăs. Budapest, „Ifjiisâgi Kiad6“ , 1956.
109 p.

lonika gyerekkara [Amintiri din copilărie]. [Traducere de] R. Berde

Măria. Budapest, „Uj Magyar Kiadd", 1956. 241 p.

llaopaHwae npomeedeHUH. BocnoMunanun demcmea. Ckocku. Iloeecmu

[Opere alese. Amintiri din copilărie. Poveşti. Povestiri],
ByxapecT, „naaaTejibcTBo na HHocTpauHux] nauKax", 1956.
335 p .'
Cuprinsul: BocnoMHHaHHfl neTCTBa (I, I I , I I I , IV ). CKaaKH
(CBeKpOBb c TpeHfl HeBecTKaMH, Koaa c TpeMfl KoajiHTaMH,
KomeneK c SByMH rpomaun, flauajia IIpeneanK, Cnasna o
uynecHOM nopoceime, Cna3Ka o CbiBajioM 'qejioceKe, Cnasna o
BenoM Apane, CrapaKOBa jţouKa h cTapyxHHa AOMKa,HBaH
Typ6nHKa, CKa3Ka o neHTae, CnaaKa o moncKOit rjiynocTH,
MyAo-6orarupb k o S h j i h u u h ) . IIoBecTH (JJeA Hon PoaTa h

419
27*
 oobeAiiiieHHe KHHwecTB, flejţ H oh PoaTa n rocnofiapb Kyaa,
flen HHKH$op-IIlTyKapb).
Kindheitserinnerungen [Amintiri din copilărie], Illustriert von Coca
Creţoiu. [Aus dem Rumănischen iibertragen von Renate Moli-
toris. Nachdichtung der Verse von Alfred Margul-Sperber].
Bukarest, „Jugendverlag", 1956. 128 p.
Mărchen [Poveşti], Aus dem Rumănischen iibersetzt von Harald
Krasser. Berlin, „Aufbau-Verlag“ , 1956. 207 p.
Cuprinsul: Das Mărchen vom weissen Mohren, Prinz Stutensohn,
Das Mârch“n vom Schwein, Die Geiss mit den drei Geisslein,
Die G’ schichte vom erfahrenen Stan, Die Schwiegermutter
mit den drei Schwiegertochtern, Die Tochter der alten Frâu
und die Tochter des alten Mannes, Iwan Torbinka.

Recollections front Childhood by Ion Creangă [Amintiri din copilărie].

Translated by A .L. Lloyd. London, „Lawrence & W ishart",
1956. 124 p.

CnoMunu [Amintiri], IlepeRMOBa: Mnxaiui CajţoBHHy. [Eyxapec-r],

flepmaBHe BiijţaBHimTBO ajih jiHTepaTypn n MHCTeuTBa, [1956].
155 p. cu ilustr.
Cuprinsul: CnoMimn a jţiiTHHCTBa (I, I I , I I I , IV ), $parMeHT
3 6norpa(|)iiii.
The Goat and Her Three Kids [Capra cu trei iezi], Illustrated by Dem.
after Ion Creangă’s Tale. Bucharest, „Foreign Languages Publi-
shing House“ , 1956. [15] p.
Vălogatott munkdi [Opere alese]. Forditottâk: R . Berde Măria, Kiss
Jeno, Sută Andrâs âs Vigh Karoly. Marosvâsârhely, „Âllami
Irodalmi âs Miivâszeti Kiadâ“ , 1956. 308 p . ' + 1 f. portr.
(Român Klasszikusok).
Cuprinsul: Emlâkeim (Gyermekkorom emlâkei, Duhu atya,
Ion Roată apă âs a fejedelemsâgek egyesulâse, Az a zsivâny
Nichifor apă). Mesâk (Egy anyăsnak hărom menye, A kecske
âs a hărom gidă, Kukurikâ, nagy bojâr, Kară Dani, A disznă
mssâje, Sztan, akinek ărdăg volt a szolgâja, Fehâr Szerecsen,
Ket leâny, Tarisznyâs Ivân, A lusta ember mesâje, Mese az
emberi butasâgrăl, Ot kenyâr, Szâp Vitez, a kanca fia). Egyâb
muvek (Eletrajzi tăredâk, A kicsitu âs a nagyveră, A len âs
az ing, A râszedett medve, Az oktondi ember mesâje, Egy
lecke).

420
Capra cu trei iezi. Desene: Dem. Bucureşti, „Editura pentru litera­
tura în limbi străine", 1957. 16 p. [In limba bengală].

Capra cu trei iezi. Ilustrată de Dem., după povestea lui Ion Creangă.
[Bucureşti], „Editura Tineretului", 1957. [16] p. cu ilustr.
[In limba singaleză].

D6 mş vă la de con. Tranh. vS cila Dem. Phâng theo truyfin ctia Ion

Co-re-ăng-ga. Nhâ xuât Cin [Capra cu trei iezi. Traducere în
limba vietnameză], Buy-ca-ret: Săch băo ngo ai văn, [1957].
15 p. ilustrate.

Hdang tu’ lân [Povestea porcului]. (Truyen thân thoai Ru-ma-ni).

Thann tam dich. Haiphong. „H oa ngoc — Lan xb“ , 1957.
130/130. 24 tr. (Bibliotheque Naţionale de Hanoi).

Hsopaunoe [Opere alese]. KînmiHeB, „rocysapcTBeHHoe n3RaTejib-

ctbo MojinaBHii", 1957. 216 p.
Cuprinsul: Cna3KH (/ţainuia ripenejmu, CneKpoBb h ee HeBecT.
k h , Cna3Ka o nopocemţe, Cua3Ha npo Eejioro Apana, Ko3a
h Tpoe K03JIHT, II buh TypSuHKa, floub CTapyxii ii jţoub CTapa-
na, Cua3Ka npo Graua-Biiau BHRaBuiero, Komejien c RByiuH
jţeneHsuaMii, Cua3i<a npo jichthh, Urne xjieboB). Paccnasu
(Moin IIiiKH^op Konitapyji, Moui Hon PoaTa ii 06beflif Hernie,
Mom I I oh PoaTa h Bojţa Ky3a, OTeq flyxy). BocnoMimamiH
jţeTCTBa (I, I I , I I I , IV).

Han jiuca .itedeeda, oâManyjia [Ursul păcălit de vulpe]. IlepeBejia c

py.uiJHCKoro T. EepHHjţeft. PiicyHKu: f l. riiHOKacTpa. [Eyxa-
pecT], „H3saTejibCTB0 Mojioge>KH“ , 1957. [12] p.

Cnozadu npo dumuncmeo [Amintiri din copilărie]. Ilep . B . rib H H O B .

KneB, „fleTH3AaT“ , 1957. 92 p . cu ilustr. („Index Transla-
tionum", Paris, 11, 1960, 25.944).

Spomienky z detstva [Amintiri din copilărie]. [Preloăila, poznâmky

spracovala a doslov napisala Jindra HuSkovă]. Bratislava,
„Slovenske Vydavatelstvo Krasnej Literatury", 1957. 143 p.
(Mala Svetova Kniznica. Zvăzok, 10).

[The Goal and Her Three Kids] [Capra cu trei iezi], Illustrated by
Dem. after Ion Creangă’s Tale. [Bucharest, „Y outh’s Publishing
House", 1957]. [15] p. [Text în dialectul Gujarati (India ves­
tică)].
[The Goat and Her Three Eids] [Capra cu trei iezi]. Ulustratcd by
Dem. after Ion Creangă’ s Tale. [Bucharest, „Y outh’s Publishing
House", 1957]. [15] p. [Text in dialectul Malayalam (Malabar)].
[The Goat and Her Three Eids] [Capra cu trei iezi]. Illustrated by
Dem. after Ion Creangă’s Tale. [Bucharest, „Y outh’s Publishing
House", 1957]. [15] p. [Textul In dialectul Marathi, scrierea
Devanagari (II industan)].
Capra cu trei iezi. Desene: Dem. Bucureşti, „Editura pentru literatura
Sn limbi străine", 1958. 16 p. [In limba bengală].
Capra cu trei iezi. Desene: Dem. Bucureşti, „Editura pentru litera­
tura în limbi străine", 1958. 15 p. [Text în limba telugu],
Dos Beutelchen mit den ztvei Batzen [Punguţa cu doi bani], Nach
dem Mărchen von Ion Creangă. [Bearbeitet von Domniţa Mol-
doveanu]. Illustriert von Ioana Olteş. [Bukarest, „Jugendver-
lag", 1958]. 16 p. ilustrate.
Das Mărchen vom Harap-Alb [Povestea lui Harap-Alb]. Illustriert
von Anastase Demian. Aus dem Rumănischen von Renate
Molitoris. Nachdichtung der Verse von Alfred Margul-Sperber.
Bukarest, „Verlag fur fremdsprachige Literatur", [1958]. 78 p.
Der Lausejunge aus Humuleşti. Eindheitserinnerungen [Amintiri din
copilărie]. [Aus dem Rumănischen iibersetzt von Renate Moli­
toris. Verse nachgedichtet von Alfred Margul-Sperber]. Berlin,
„Aufbau-Verlag", 1958. 143 p.
Harap-Alb. Pekin, „Editura de literatură populară", 1958. 78 p.
Le conte de Harap Alb [Povestea lui Harap-Alb], Ulustrations de
A. Demian. [Traduit du roumain par Elena Vianu]. Bucarest,
„Editions en langues ătrangeres", 1958. 80 p.
Misec s dvima grosiky [Punguţa cu doi bani]. Praha, Stâtni Naklada-
telstvi Detskfe knihy, 1958. 16 p.
Cuprinsul: MăSec s dv£ma groSiky, O lidskd hlouposti.
Cnasita o BeAOM Ap ane [Povestea lui Harap-Alb], MjuuocTpauHH
A . fleMwaHa. [nepeBOjţ c pyMimcKoro M.K). Ojicy^beBa],
ByxapecT„M3jţaTejibCTBO jiHTepaTypu Ha HHocTpaHHUx Heunax",
[1958]. 80 p.
Vzpom inky z ditstvi[Amintiri din copilărie]. [Traducere de] Pavel
Beneă. Praha. S.N.K.L.H.V. 1958. 135 p. („Index Translatio-
num", Paris, 11, 1960, 22.591).

422
Vitva J o h P o a m a u yjeduHbeHbe [Moş Ion Roată şi Unirea]. [IţpTeHt:
CiuiBHja KaMonp ]. ByKypeinr, „O.vijiaflHHCKO najţaBaHKO npejţy-
aeke“ , 1959. [10] p.

Der alte Ioan Roată, and die Vereinigung [Moş Ion Roată şi Unirea].
[Deutsche Fassung: Edith Horowitz. Illustrationen: Silvia
Cambir. Verse in der Obertragung von Alfred Margul-Sperber].
Bukarest, „Jugendverlag", 1959. [10] p.

Ion Roată apo es az Egyesiiles [Moş Ion Roată şi Unirea]. [Kiss Jend
forditâsa. Silvia Cambir rajzaival.] Bukarest, „Ifjusâgi Konyv-
kiadâ“ , 1959. [10] p.

Cko3K0, o nopoceHKe [Povestea porcului]. IlepeB: T. IlepoB. KmimueB

„KapTH MOJiAOBeHHCK3“ , 1959. 26 p. cu ilustr.
După: „Bibliografia literaturii române (1948—1960)“ . Bucu­
reşti, „Editura Academiei Rep blicii Populare Române",
1965, p. 332.

Vajza e plakSs dhe vajza e plakat [Fata babei şi fata moşneagului].

[Traducere de] Iorgji Papailia. Tirane, N. Sh. Botimeve „Naim
FrashSri", 1959. 16 p.

Das Beatelchen mit den zivei Batzen [Punguţa cu doi bani]. [Illus-
triert von Ioana Olteş]. Bukarest, „Jugendverlag", [1960]. 16 p.

Der Flachs und das Hemd [Inul şi cămeşa]. Deutsch von Alfred Mar­
gul-Sperber. Illustrationen: Adriana Mihăilescu. Bukarest,
„Jugendverlag", [1960]. 16 p. („Mărchensâckel").

Feher Szerecsen [Harap-Alb]. Vdlogatott miivek [Opere alese]. [For-

ditotta: R. Berde Măria, Kiss Jeno, Sută Andrâs, Miklăs Gyula].
[Budapest], „Europa Konyvkiado", 1960. 263 p. + 1 f. portr.
[A Vilâgirodalom Klasszikusai).
Cuprinsul: Gyermekkorom emlekei (I, II, III, IV). Duhu
atya, Ion Roată apă es a fejedelemsegek egyesulâse, Ion Roată
apă es Cuza fejedelem, Az a zsivâny Nichifor apo. Mesâk (Egy
anyosnak hărom menye, A kecske es a hârom gid6, Kar6 Dani,
A diszno m^seje, Az oregasszony lânya meg az oregember lânya,
Stan, akin“k drdog volt a szolgâja, Tarisznyâs Ivan, Fehăr
Szerecsen).

Kecuiţa ca dee nape [Punguţa cu doi bani], [IIpeBena: A. ToMnh].

HnycTpanuje: Joane Onrein. [Eyxapecr, 1960]. 16 p. ilustrate.

423
HouieMK c dey.\m zpoiuuKCUtu [Punguţa cu doi bani]. IlepepaGoTKa
CKaaKii HoHa KpnHra. PncyHKH: Hoana Ojirem. [ByxapecT,
„HaaaTejibCTDO MojiojţesKU", 1960]. [16] p. ilustrate.
Kukurigu, nagy bojdr [Punguţa cu doi bani]. Rajzolta: Ioana Olteş.
Forditotta: Stito Andrâs. Bukarest, „Ifjusâgi Konyvkiado“ ,
1960. [16] p. ilustrate.
Wspomnienia z Dzieciiislwa [Amintiri din copilărie]. Przelozyla Da-
nuta Bienkowska. Warszawa, 1960. 92 p.
A kecske es a hdrom gido [Capra cu trei iezi]. Illusztrâlta: Dem. Buk.,
„Ifjdsâgi Kdnyvkiado“ , 1961. 8 p. + 1 anexă + [8 f. pl.].
Cuentos y relatos escogidos [Basme şi povestiri alese]. Traduccion
de Leon Federico Fiel. De la version francesa de Elena Vianu.
Buenos Aires, „Editorial Losada“ , [1961]. 227 p. („C&ntem-
porânea“ ) .
Cuprinsul: Cuentos (La suegra y los tres nueras, La cabra y
los tres cabritos, La bolsita de los dos ochavos, Danila Pre­
peleac, El cuento del cerdo, Historia de Stan, el escaldado, El
cuento de Harap Alb, La liija de la vieja y la hija del viejo,
Ivân el Morral, La tonteria humana, El Principe Cucantador,
hijo de la Yegua). Relatos (El tio Ion Roată y la unidn, El tio
Ion Roată y el Principe Couza, Papă Nikifor, el astuto).
YcnoMene, npunoeemKe, 6ajne [Amintiri, povestiri, poveşti]. npeBeaa
AHTejina ToMHfe. [Bucureşti], „HanaBaaKO npejţyaefee aa
KHbHweBHOCT1', 1961. 212 p. + 1 f. portr.
Cuprinsul: YcnoMeHe na jţeTHHCTBa ( ţ ) u ) m ) HHqa-
Hhkh$ op Jlojia, Hnia Joh Poarn h yjeRmbe&e, IleT xjieSoBa,
Ilpima (JlygcKa rnynocT), Ilpima o jieHuiTHHii, Ilpnia o npMKy,
Ctuh , cbhm MacxiiMa HaMaaaH, BaSiiHa uhu H «eftiiHa nbn,
IlBaH TypSnHKa.
A faiu ordja [Pupăza din tei], Râszlet a Gyermekkorom emlekei c.
mubdl. Kiss Jend forditâsa. Az illusztrâciokat Taru Eugen
keszitette. Bukarest, „Ifjdsâgi kănyvkiad6“ , [1962]. 72 p. cu
ilustr.
A kecske es a hdrom gido [Capra cu trei iezi]. Illusztrâlta: Dem. [Buka­
rest, 1962]. 8 p. (text) + [14] p. ilustrate.
Feher Szerecsen [Harap-Alb], Stitâ Andrâs forditâsa. Illusztrâlta:
Noel Roni. Bukarest, „Ifjdsâgi K0nyvkiad6“ , [1962]. 80 p.
cu ilustr. + 6 f. pl.

424
Ket leny [Fata babei şi fata moşneagului]. Vigh Kâroly fordităsa.
Ioana Constantinescu rajzaival. Bukarest, „Ifjtisâgi Konyv-
kiad6“ , 1962 24. p. („Mesetarisznya").
Koaa c mpeMH KoajinmaMu [Capra cu trei iezi]. IIo cnasne MoHa
KpnHra. MjijnocTpaLţHH: ,HeMa. EyxapecT, „M3gaTejiiCTB0
Mojione>KH“ , [1962], [8] f. ilustrate.
Pere Nikifor le Roublard [Moş Nichifor Coţcariul]. Traduit par Elena
Vianu. In voi.: „Nouvelles roumaines“ . Anthologie des Prosa-
teurs Roumains. Paris, Rditions '„Seghers", 1962, p. 61—74.
Ilynaeaif ca jiune [Pupăza din tei]. YcnoMeHe hs neTHHCTBa. Mjiyc-
Tpaiye: Eyi/en: Tapy. [EyxapecT], „OMJiajţHHCKO HajţaBaMKO
npenyaefee", [1962]. 72 p. cu ilustr.
Vdlogatott munkdi [Scrieri alese], [Az eloszot Hâzy Istvân irta],
Bukarest, „Ifjusâgi Konyvkiado“ , [1962]. 256 p. cu portr.
(„Tanul6k Konyvtâra").
Cuprinsul: Vâlogatott irâsok (Gyermekkorom emlekei, Ion
Roată ap6 es a fejedelemsâgek egyesulese). Mesăk (A kecske
âs a hârom gido, Fehâr Szerecsen, Kukuriku, nagy bojâr, K6t
leâny, Tarisznyâs Ivân, Mese az emberi butasâgrol, A lusta
ember meseje, Ot kenyer).
Dănilă Prepeleac [Deutsche Obertragung von Rudolf Lichtendorf].
Illustriert von Noel Roni. Bukarest, „Jugendverlag", [1963].
24 p. cu ilustr.
Der Wiedehopf. Kindheitserinnerungen [Amintiri din copilărie]. Mit
Illustrationen von Eugen Taru. [Deutsche Ubertragung von
Harald Krasser]. Bukarest, „Jugendverlag", [1963]. 84 p. cu
ilustr.
Karâ Dani [Dănilă Prepeleac]. [Forditotta: Siito Andrâs]. Illusztrâlta
Noel Roni. Bukarest, „Ifjusâgi Konyvkiado", [1963]. 24 p. cu
ilustr.
Opere. Oeuvres. Acest volum bilingv a fost editat de editura „Meri­
diane", sub îngrijirea acad. George Călinescu, pe hîrtie de
ţigarete, într-un tiraj de 8.000 exemplare. Imprimarea a fost
executată de către întreprinderea poligrafică „Arta Grafică"
din Bucureşti. Textul şi variantele au fost stabilite de acad.
G. Călinescu. Prefaţa şi glosarul au fost scrise de acad. G. Că­
linescu. Traducerea în limba franceză a fost făcută de Yves
Augâ şi Elena Vianu, sub îngrijirea lui Simone Roland. Bucu­
reşti, Editura „Meridiane", 1963. 703 p.

425
 Cuprinsul: Amintiri (Amintiri din copilărie, Moş Ion Roată
şi Unirea, Moş Ion Roată şi Vodă Cuza, Moş Nichifor Coţca-
riul). Poveşti (Soacra cu trei nurori, Capra cu trei iezi, Punguţa
cu doi bani, Dlnilă Prepeleac, Povestea porcului, Povestea
lui Stan Păţitul, Povestea lui Harap-Alb, Fata babei şi fata
moşneagului, Ivan Turbincă, Povestea unui om leneş, Poveste
[Prostia omenească], Făt-Frumos, Fiul Iepei). Souvenirs (Sou-
venirs d’enfance, Le pâre Ion Roată et L’ Union, Le pâre Ion
Roată et le prince Couza, Pâre Nikifor le Roublard). Contes
(La belle-mâre aux trois brus, La châvre et Ies trois chevreux,
La petite bourse aux deux liards, Dănilă Prepeleac, Le conte
du porc, Histoire de Stan l ’ Bchaudâ, Le conte de Harap A lb,
La fiile de la vieille et la fiile du vieux, Ivan la Musette, His­
toire d’ un fainâant, La sotisse humaine, Le Prince Charmant,
Fils-de-la-Jument).
A kecskek [Caprele Irinucăi]. Râszlet „Gyermekkorom emlâkei" cimfi
kotetbâl. Forditotta: Kiss Jeno. [Illusztrâlta: N. Săftoiu].
Bukarest, „Ifjusâgi Konyvkiado", [1964]. 56 p. cu ilustr. („Mese-
tarisznya“ ).
Die Ziegen der Irinuca [Caprele Irinucăi]. Aus „Kindheitserinnerun-
gen“ . Ins Deutsche iibertragen von Harald Krasser. [Mit Illus-
trationen von N. Săftoiu]. Bukarest, „Jugendverlag“ , [1964].
64 p. cu ilustr. („Mârchensâckel“ ) .
Joăo Roda e a uniăo dos Principados Romenos [Moş Ion Roată şi
Unirea]. în voi.: „Antologia do conto romeno“ . Selegăo, tra-
duQăo e notas biogrâficas de Nelson Vainer. P n fâcio de R . Ma-
galhă°s Junior. Introduţăo de Silvian Iosifescu. Rio de Janâiro,
„Editora CivilizaţSo Brasileira S.A.“ , 1964, p. 41—45.
Ro$a ca mpu japema [Capra cu trei iezi]. MjiycTpaiţiije: JJeM.
[Bucureşti, „OujiagHHCKO H3jţaBa4K0 npejţy3ehc“ , 1964], [8]
f. ilustr. + 8 p. (text detaşat).
La suocera con tpe nuore. Ricordi d'infanzia [Soacra cu trei nurori.
Amintiri din copilărie]. Traduzione dai romeno [di Corrado
Albortini. Roma, Edizioni „Paoline“ , 1964. 272 p. (Collana.
Rossazzurro, 33).

[Capra cu trei iezi], Forditotta: Stitd Andrâs.

.A kecske £s a hirom, gido
Illusztrâlta: Deak Ion. Bukarest, „Ifjusâgi Kdnyvkiad6“ ,
[1965]. [8] f. ilustrate + 15 p. (text).

426
A keeske es a hdrorn gido [Capra cu trei iezi]. Ion Creangă mesăjăt
bâbszinpadra alkalmazta: Eugenia Dumitriu. Forditotta: Hu-
nyadi Andrâs. Rendezdi tanâcsok: Francisc KCvâri. In voi.:
„Igaz mes6k“ . Marosvâsârhely, Năpi Alkotâsok Tartomânyi
Hâza, 1965. 18 p.

A venasszony lednya es a venember leânya [Fata babei şi fata moş­

neagului]. Forditotta: Vigh Kâroly. Illusztrâlta: Albin Stă-
nescu. Bukarest, „Ifjiisâgi Konyvkiado", 1965. [16] f. ilustrate
+ 8 p. (text).

Ea6una xhu u deduna yhu [Fata babei şi

fata 'moşneagului],
MjiycTpaiţuje: A jiOhh CTaHecny. „OMJiajţuHCKO HBjţa-
E yK ypem T,
buhko npeBysehe", 1965. [8] f. ilustrate + 8 p. (text).

Das Mărchen vom weissen Mohren und andere Mărchen [Povestea lui
Harap-Alb şi alte poveşti]. Aus dem Rumănischen iibersetzt
von Harald Krasser. Mit Illustrationen von Inge Jastram.
Leipzig, Verlag Philipp Reclam jun., 1965. 152 p. cu ilustr.
(„Reclams Universal Bibliothek Erzăhlende Prosa“ ).
Cuprinsul: Das Mărchen vom weissen Mohren, Das Mărchen
vom Schwein, Die Geschichte vom erfahrenen Stan, Iwan Tor-
binka.

Das Sâckel mit den zwei Groschen [Punguţa cu doi bani]. [Deutsch von
Harald Krasser. Illustrationen: Dumitru Dobrică]. Bukarest,
„Jugendverlag", [1965]. [8] f. ilustrate + 4 p. (text).

Die Geiss mit den drei Geisslein [Capra cu trei iezi]. Deutsch von
Harald Krasser. Illustrationen: Deak Ion. Bukarest, „Jugend-
verlag", [1965]. [8] f. ilustrate + 16 p. (text).

Die Tochter der Alten und die Tochter des Greises [Fata babei şi fata
moşneagului]. [Deutsche Obertragung: Harald Krasser]. Mit
Illustrationen von Albin Stănescu. Bukarest, „Jugendverlag",
[1965]. 9 f. ilustrate + 8 p. (text).

Kecuifa ca dee nape [Punguţa cu doi bani], [KfoiycTpanHje: Rymi-

Tpy JţoăpuKa]. [EyKypemT], „OMJianHHCKo nanaBaqKO npe-
By8ehe“ , [1965]. 8 f. ilustrate + 8 p. (text).

Kosa u mpoe Koajwm [Capra cu trei iezi]. nepeBOg c MonjţaBCKoro

r.IlepoBa. PncyHKH JI. JţoMHHHa. KnninneB, „MsjţaTejifcCTBO
KapTfl MojijţoBeHflcna“ , 1965. 20 CTp. c hjiji.

427
Roşa ca mpu japema [Capra cu trei iezi], HjiycTpaunje: H. Jleait.
ByKypeuiT, „OMJia«HHCKO HsjţaBaHKO npejţysehe", 1965. 8 f.
ilustrate + 15 p. (text).
Kukurikă, nagy bojdr [Punguţa cu doi bani], Forditotta: Stito An-
drâs. Illusztrâlta: Dobrică Dumitru. Bukarest, „Ifjusăgi Konyv-
kiad6“ , [1965], 8 f. ilustrate + 4 p. (text).
Opere. Oeuvres. Ediţia a Il-a . Bucureşti, Editura „Meridiane", 1965.
700 p.
Cuprins identic Cu al ediţiei Opere. Oeuvres. Bucureşti, Editura
„Meridiane", 1963.
C Ka3Ku [Poveşti], [PncyKKH: Hoejib P ohh]. EyxapecT, „H3jţaTejib-
ctbo Mojiojţewii", [1965]. 203 p . + 15 f. pl.
Cuprinsul: CBenpoBb c TpeMH neBecTKaMH, Ko3a c TpeMH
KoajmTaMH, Komejib c jţnyMH rpoiuaMH, flaHHJia IIpenejiHK,
CnaaKa o nyjţeCHOM nopocemie, Cna3Ka o OuBajiOM MejiOBene,
CKa3Ka o Bejiow Apane, GrapiiKOBa jţOMKa HCTapyxHHa nonna,
llBaH TypbHHKa, Myao-OoraTupb, Ko6ujthuuh cuii.
O aspros sklavos. Anamnisis kai alia paramylhia [Harap-Alb. Amintiri
şi alte povestiri], Metafrasă: Ritas Bumi — Papa, Iolanda
Pegli. Athine, „D orik os", 1966. 312 p. cu ilustr. Ikonografii
keimenu: A. Demian. E’ hovoigrafisi: Joulian Olariou.
BocnoMunanua demcmea. Ckozku [Amintiri din copilărie. Poveşti].
npejţHCJiOBHe B. BawjţaeBa. MocKBa, H3jţaTejibCTB0 „xyjţo-
•/KecTBeHHan jiHTepaTypa", 1966.271 p.
Cuprinsul: BocnoMHHaHHH jţeTCTBa (I, II, III, IV). Cuasun
(flaHHJia IIpenejiHK, CKaaKa o nopocemţe, CKa3Ka npo CTaHa —
bhah BH^aBinero, CKaaKa o BenoM Apane, MBaH Typ6nHKa).

Die Tochler der Alten und die Tochter des Greises [Fata babei şi fata
moşneagului]. Mit Illustrationen von Albin Stănescu. Bukarest,
„Jugendverlag", 1967. [18] p. ilustr.
★
A kecske es a hdrom goiolye [Capra cu trei iezi]. Biografie, vocabular
şi rezumat. Bucureşti. 7 p., [f.a.].
Amintiri din copilărie. I. II. Imprimat cu caractere Braille pen­
tru orbi. New York — Paris, [f. a.].
Oreganyâ Idnya es oregapâ Idnya [Fata babei şi fata moşneagului].
Biografie, vocabular şi rezumat. Bucureşti. 7 p ., [f.a.].

428
 IV. PRELUCRĂRI

RADU PRIŞCU. Capra cu trei iezi. Piesă pentru copii, după poves­
tea lui I. Creangă. Braşov, 1913. 21 p. (Biblioteca teatrală,
editată de „Societatea pentru fond de teatru român11, nr. 42).
SERAFIM IONESCU. Unirea. După I. Creangă. Un act. Plevna,
Un act. Dacia. Un act. Ediţia a Il-a. Bucureşti, „Cartea româ­
nească” , 1923. 55 p. („Teatru popular şcolăresc şi de familie” ).
JUAREZ MOVILĂ. Moş Ion Roată. Improvizaţie într-un act. Pre­
lucrare după I. Creangă pentru şezători de copii şi adulţi. Edi­
ţia I. Bucureşti, 1926. 16 p. (Biblioteca Ateneului popular
„General Golescu” , no. 1).
I.I. MIRONESCU. Catiheţii de la Humuleşti. Teatralizare după
opera lui I. Creangă A m :ntiri din copilărie. Înscenare în cinci
părţi dramatice. „însemnări ieşene” , Iaşi, III, voi. V I, 4 ,1 apri­
lie 1938, p. 44—66; III, voi. V I, 5, 1 mai 1938, p. 1 9 7 -2 2 1 ;
III, voi. V I, 6, 1 iunie 1938, p. 381—404.
ION DAMIAN. Ivan Turbincă. Basm dramatic după povestea lui
Ion Creangă. Bucureşti, 1938. 44 p. („Teatru pentru copii şi
tineret” ).
ADRIAN PASCU. Ivan Turbincă. Poveste în versuri, în 7 tablouri,
după Ion Creangă. Iaşi, 1939. 112 p. + 1 pl.
EMANOIL BUCUŢA. Visul lui Ion Creangă. „Revista Fundaţiilor
Regale” , Bucureşti, V III, 5, 1 mai 1941, p. 254—261.
Trii iezi cucueţi. Poveste norodnică, prelucrată pentru copchii de
M. OPREA. Desemne de E. Merega. Chişinău, „Editura de
stat a Moldovei” , 1941. 18 p. (Cu litere ruseşti).
CLAUDIU IONESCU. Dănilă Prepeleac. Prelucrare după Ion
Creangă. In desene animate. Bucureşti, Editura „Centrala
presei” , [1943], 16 p. (Colecţia „Hazul copiilor” ).
CLAUDIU IONESCU. Fata babei şi fata moşneagului. Prelucrare
după Ion Creangă. Bucureşti, Editura „Centrala presei” , 1943.
32 p. (Colecţia „Hazul copiilor” ).
GEORGE DEMETRU PAN. Moş Ion Roată. Reconstituire istorică
într-un act (trei tablouri), inspirată după Ion Creangă. Bucu­
reşti, „Frontul Plugarilor” , 1948. 28 p.
GEORGE VASILESCU. Ochiul babei. Comedie în trei acte (patru
tablouri) în versuri. După povestirea Soacra cu trei nurori de

429
 Ion Creangă. Bucureşti, „Editura de stat pentru literatură
şi artă“ , 1954. 99 p. cu note muzicale.
G. CAIZERLIU. Dănilă Prepeleac. Dramatizare într-un act şi trei
tablouri. Prelucrare după basmul Ioi I. Creangă. In culegerea:
„Plaiurile Bistriţei". Bacău, 1958.
SAŞA PANĂ. Ion Roată şi Unirea. TJn tablou după o schiţă de
Ion Creangă. „îndrumătorul cultural", X I, 12 decembrie 1958,
p. 1 7 -1 9 .
ION DAMIAN, Pupăza din tei. (5 tablouri din viaţa lui Ion Creangă).
Comedie şi pentru copii dar mai ales pentru oameni buni.
Bucureşti, 1958. 48 p. (Fondul literar al scriitorilor din R .P .R .).
VIORICA FILIPOIU, Punguţa cu doi bani. Comedie în 3 acte pen­
tru teatrele de păpuşi, după un motiv de Ion Creangă. Versuri
pentru cînt^ce de Veronica Porumbacu. Bucureşti, 1959. 29 p.
lito.
DENISE BASDEVANT. De monts en meroeilles. Contes moldaves
d ’ aprfes I. Creanga. Adaptăs par Denise Basdevant. Illustra-
tions de Jozef Wilkon, Paris, „Flammarion —Jeunesse", [1963],
160 p. Cuprinsul: Le sac d ’ or, La câte du diable, Ivan et sa
besace, L ’ empereur vert.
Povestea luiHarap-Alb de Ion Creangă. Dramatizare de DAN NASTA.
Bucureşti, 1964. 61 p.
ION DĂMIAN. Din copilăria lui Ion Creangă. Comedie In 3 tablouri.
Ilustraţii: Ioana Constantinescu. Bucureşti, 1965. 56 p. Teatru
şcolar. (Comitetul de stat pentru cultură şi artă. Casa centrală
a creaţiei populare).
ALECU POPOVICI şi CORNELIA TOPALĂ. Fata babei şi fata
moşneagului. Dramatizare după Ion Creangă. In v o i.: „Teatru
pentru cei mici". Copertă şi ilustraţii: Ioana Constantinescu.
Bucureşti, „Editura Tineretului", 1965, p. 47—66.
VICTOR EFTIMIU. Punguţa cu doi bani. Dramatizare după Ion
Creangă. In voi.: „Teatru pentru cei m ici". Copertă şi ilustraţii:
Ioana Constantinescu. Bucureşti, „Editura Tineretului", 1965,
p. 21—29.

GH. BOZ. Cinci pini. Piesă In două acte. înscenare de... Botoşani.
16 p. („Teatru popular pentru şcoala primară"), [La.].
I. PETRESCU-COMARNIC. P u n g u ţ a cu d o i b a n i. Poveste. Pre­
lucrare în versuri de... Desene de Gabriela Mirza. Bucureşti,
„R. Cioflec". 13 p, [f.a.].
 B. REFERINŢE

ADAMESCU, GHEORGHE. Indica tiuni bibliografice pentru lite­

ratura română (sec. X V I — sec. X I X ). Bucureşti, „Minerva“ ,
1912, p. 59.
ADAMESCU, GHEORGHE. Istoria literaturii române. Bucureşti,
„Editura librăriei Leon Alcalay", [1920], p. 480—485. („Biblio­
teca pentru toţi“ ).(
ADAMESCU, GHEORGHE. Contribuţiune la bibliografia românească.
Fascicola I, Bucureşti, „Cartea românească", 1921, p. 121—123;
Fascicola a Il-a , Bucureşti, „Tipografiile române unite", 1923,
p. 182—183; Fascicola a IlI-a, Bucureşti, „Editura Casei
şcoalelor", 1928, p. 133—134.
ADAMESCU, GHEORGHE. Din biografiile scriitorilor români. Bucu­
reşti, „A lcalay", p. 82 —85. („Biblioteca pentru toţi", nr. 85),
[f .a .].
ADĂSCĂLIŢEI, V. Folclor şi viziune folclorică. „laşul literar",
Iaşi, X V , 1, noiembrie 1964, p. 79 —82.
ADĂSCĂLIŢEI, V. „ Ion Creangă", o revistă de folclor închinată
marelui povestitor. „laşul literar", X V , 1, noiembrie 1964,
p. 9 3 -9 4 .
ADĂSCĂLIŢEI, V. Creangă şi folclorul. „Ateneu", Bacău, I, 5,
decembrie 1964, p. 6.
ADERCA, F. De vorbă cu d. I. Slavici. „Mişcarea literară", Bucu­
reşti, II, 12, 31 ianuarie 1925, p. 1—2.
ADERCA, F. De vorbă cu d. M . Beza. „Mişcarea literară", Bucu­
reşti, II, 26, 9 mai 1925, p. 2.
AGÂRBICEANU, ION. Ion Creangă, neîntrecutul povestitor. (Ani­
versări). „Steaua", Cluj, V III, 3, 3 martie 1957, p. 91 —92.

431
AGÂRBICEANU, ION. Io n Creangă. „Tribuna", Cluj, VI, 9, 1 mar­
tie 1962, p. 1.

ALEXANDRESCU, GRIG. I. Biografia lui loan Creangă. In voi.:

„Scrierile lui loan Creangă". Iaşi, 1890, I, p. 1—29. Reprodusă
şi în voi.: „Ion Creangă, Opere complecte". Partea I —V I. Bucu­
reşti, „Leon Alcalay", 1902; „Ion Creangă, Opere complecte".
Partea I —V I. Bucureşti, „Carol Mtiller", [1903]; „Ion Creangă,
Opere complecte". Partea I —II, IV —V I. Bucureşti, „Leon
Alcalay", [1908]; „Ion Creangă, Amintiri din copilărie". Bucu­
reşti, „Cartea românească", 1932; „Ion Creangă, Amintiri din co­
pilărie". Bucureşti, „Cartea românească", [1936]; „Ion Creangă,
Amintiri din copilărie". Bucureşti, „Cartea românească", [1941];
„Ion Creangă, Amintiri din copilărie". Bucureşti, „Cartea
românească", [1943], „Ion Creangă, Amintiri din copilărie".
Bucureşti, „Cartea românească", [1946]; „Ion Creangă, Amintiri
din copilărie". Vîrşeţ, „Frăţie şi unitate", 1950; „Ion Creangă,
Opere complete". Bucureşti, Edit. librăriei „Universala",
Alcalay. („Biblioteca pentru to[i“ , nr. 28—31); „Ion Creangă,
Opere complete". Partea I —V I. Bucureşti. („Biblioteca pentru
toţi", nr. 2 8 -3 3 ).

ALEXANDRESCU, GRIG. I. Amintiri despre loan Creangă. „Con­

vorbiri literare", Bucureşti, X X X III, 12, 15 decembrie 1899,
p. 1073—1084.

ALEXANDRESCU, GRIG. I. Amintiri despre Ion Creangă. „Şeză­

toarea", Fălticeni, V, 12, decembre 1899, p. 179—187.

ALECSANDRI, V. Scrisori. I. Ed. II. Chendi şi E. Carcalechi.

Bucureşti, „Socec", 1904, p. 6, 85, 118.
Două scrisori către I. Negruzzi şi una către T. Maiorescu în
care, printre altele, vorbeşte şi de I. Creangă.

ALEXICI, G. Geschichte der rumănischen Litteratur. In deutscher

Umarbeitung von Dr. K. Dietrich. Leipzig, 1906, p. 158, 166,
184, 188.

ANDONI, CONSTANTIN. însemnări neştiute şi nepublicate, de ale

lui Ion Creangă, din biserica din Humuleşti. „Mitropolia Mol­
dovei", Iaşi, XV, 5, mai 1939, p. 188—189.

♦32
ANGHEL, PAUL, PURCARU, ILIE şi MAN'OLESCU, NICOLAE.
Casele memoriale... Humuleştii lui Creangă. Raid anchetă.
„Contemporanul", Bucureşti, 25, 21 iunie 1963, p. 3.
ANGHEL, PAUL. Elevaţia motivului folcloric sau Ion Creangă.
„Scinteia tineretului", Bucureşti, X X , 4.850, 18 decembrie
1964, p. 4—5.
ANGHEL, PAUL. Creangă la palat. „Scinteia", Bucureşti, X X X IV ,
6.477, 21 decembrie 1964, p. 1, 2.
ANTO.NOVICI, ECON. I. O cerere a lui Ion Creangă. „Ion Creangă",
Birlad, IV, 2, februarie 1911, p. 41.
APETROAIE, ION. Operă de sinteză critică. „Ateneu", Bacău, I, 5,
decembrie 1964, p. 8.
APOSTOLESCU, N.I. Istoria literaturii române moderne. Partea I
(1821-1866). Bucureşti, „C. Sf“ tea“ , 1913, p. 7 7 -7 8 .
ARALD. Bojdeuca lui Creangă. „Mişcarea", Iaşi, V II, 161, 24 iulie
1915.
ARALD. Iarăşi bojdeuca lui Creangă. „Mişcarea", Iaşi, V II, 171,
5 august 1915.
ARBORE, AL. Creangă la Iaşi (itinerar biografic). „laşul literar",
Iaşi, X V , 11, noiembrie 1964, p. 46—58.
ARDELEANU, VIRGIL. Farmecul lui Creangă. „Steaua", Cluj,
X V , 1, ianuarie 1965, p. 10—21.
Reprodus şi în voi.: „însemnări despre proză". Bucureşti,
„Editura pentru literatură", 1966, p. 253—269.
ARGHEZI, TUDOR. Creangă. (Medalion). „Tribuna", Cluj, V I,
11, 1962, p . 1.
ATANASIU NEMŢEANU, GH. Amintiri despre Popa Duhu. „laşul
literar", Iaşi, 4, aprilie 1957, p. 103—109.
ATANASIU, V .I. Abecedare şi abecedarişti. „Era nouă", Iaşi, 26 mai,
16 iunie şi 25 august 1891.
AZOIŢII, CONST. Azi, pe'Valea Ozanei. „România liberă", Bucu­
reşti, X X I I , 6.270, 12 decembrie 1964, p. 2.
BACONSKY, A .E . Ion Creangă. „Steaua", Cluj, V III, 3 martie
1952, p. 92—94.
BACONSKY, LEON. înaintaş şi contemporan. „Steaua", Cluj, X V ,
12, decembrie 1964, p. 61—64.
BAICAN, E. Moş lordache Halandala. „Făt-Frumos", Birlad, I,
17—18, 31 decembrie 1904 — 15 ianuar 1905, p. 274—276.

433
28
BA1CULESCU, GEORGE. I . Creangă [poezie], „Zori de zi“ , R.-Să-
rat, I, 2, 1 februarie 1920, p. 1.
BALLA, ERNO. Ion Creangă. Gyermekkori emlekei-magyarul.
„Utunk“ , Cluj, V , 16, 19 august 1950, p. 12.
BALLA, ERNO. Ion Creangă. Feher Szerecsenes mâs mesek. „Utunk",
Cluj, V I, 31—32, 17 august 1951, p. 7.
BARBU, N. Creangă şi „Junimea". „laşul literar", Iaşi, X V , 11,
noiembrie 1964, p. 35—43.
BART, JEAN. Ion Creangă. „Adevărul literar şi artistic", Bucu­
reşti, IX , seria a Il-a, 489, 20 aprilie 1930, p. 1—2.
BART, JEAN. Amintiri literare. „Revista Fundaţiilor Regale",
Bucureşti, X I, 3, 1 martie 1944, p. 557—568.
BASSARABESCU, I.A. Cine a îndemnat pe Creangă să scrie. „Con­
vorbiri literare", Bucureşti, anul al 63-lea, februarie 1930,
p. 3—5.J
BĂDĂUŢĂ, AL. Creangă. „Gîndirea", Bucureşti, IX , 12, 1929,
p. 407—408.
BĂLAJ, TEOFIL. Nică a Petrii cutreieră lumea... (Ion Creangă
— exponent al geniului popular). „Scinteia tineretului", Bucu­
reşti, X X , 4.845, 13 decembrie 1964, p. j).
BĂLAN, I.D. Ion cel Mare. „Scînteia", Bucureşti, 6.475, 19 decem­
brie 1964.
Reprodus şi în voi.: „Valori literare". Bucureşti, „Editura
pentru literatură", 1966, p. 24—28.
BĂLĂIŢĂ, GEORGE. Pelerinaj la Humuleşti. „Scinteia", Bucu­
reşti, X X X IV , 6.477, 21 decembrie 1964, p. 1, 2.
BĂRBULESCU, CORNELIU. Prefaţă la: „Ion Creangă, Amintiri
din copilărie". [Bucureşti], „Editura Tineretului", [1966],
BĂRBULESCU, SIMION. O monografie artistică a satului. „laşul
literar", Iaşi, X V , 11, noiembrie 1964, p. 69—78.
BERINDEI, DAN. Redescoperirea lui Moş Ion Roată. „Contempo­
ranul", Bucureşti, 3, 23 ianuarie 1959, p. 3.
BEZA, MARCU. Prefaţă la: „Ion Creangă, Recollections". London&
Toronto. J.M, Dent, [1930], p. 7—8.
BIEDRZYCKI, EMIL. Zarys dziejow literatury rumunskiej. (Z anto-
logja poezji). Lw6w, 1935, p. 21, 76, 78, 100, 105.
BITAY, ÂRPAD. Istoria literaturii române. Cluj, 1924, p. 43—45,

434
BlRLBA, 0VID1U. Ion Creangă şi folclorul. „Steaua", Cluj, XV, 1,
ianuarie 1965, p. 34—42.
B tR LE A , OVIDIU. Poveştile lui Creangă. Bucureşti, „Editura pen­
tru literatură", 1967. 318 p.
BOGDAN-DUICĂ, GH. Variante ungureşti la Ion Creangă. „Făt-Fru-
mos“ , Suceava, V, 1, ianuarie-februarie 1930, p. 5—10.
BOGDAN, N.A. Adunarea scrierilor lui I . Creangă. „Lupta", V II,
seria a IV-a, 1.025, 14 ianuarie 1890.
BOGDAN, N.A. Ion Creangă. Clteva amintiri. „Familia", Oradea,
X X V I, 9, 16 martie 1890, p. 104-107.]
BOGDAN, N.A. Varietăţi. „Era nouă", Iaşi, 97, 11 august 1891,
p. 3 - 4 .
BOGDAN, N.A. Ion Creangă, povestitorul poporal. Citeva amintiri.
In voi.: „Poveşti şi anecdote din popor". Ed. a Il-a . Iaşi,
„Şaraga", 1897, p. 197—217.
CI. ibid. in voi.: „Poveşti şi bazaconii din Moldova". Ed. a
IlI-a. Bucureşti, „Socec", 1923, p . 320—350.
BOGDAN, N.A. Ion Creangă la Băile Slănic. „Lupta pentru viaţă",
Iaşi, I, 5, 1 mart 1904, p. 72—75.
BOGDAN, N.A. Potcapul lui Creangă. „Flacăra", Bucureşti, IV ,
9—10, 20 decembrie 1914, p. 57.
BOGDAN, N.A. Oraşul Iaşi. Monografie istorică şi socială, ilustrată.
Ediţia a doua, refăcută şi mult adăogită. Iaşi, 1914. 360 p.
BOGDAN, N.A. Pe imie a stal Creangă. „Mişcarea", Iaşi, V II,
177, 13 august 1915.
BOGDAN, N.A. Biserica din Humuleşti. Note şi impresii. „Ioan
Neculce", Iaşi, lase. 4, 1924, p. 291—293.
BOGDAN, N.A. Ioan Creangă. „Solia Moldovei", Iaşi, II, 16, 1 mar­
tie 1928, p. 2.
CI. ibid. în voi.: „De haz şi de necaz". Iaşi, „Cultura româ­
nească", 1929, p . 174—177.
BOGDAN, N.A. Lucruri inedite şi foarte interesante despre Ion
Creangă. „Opinia", Iaşi, X X V III, 7.643, 18 octombrie 1932.
BOLDAN, E. Prezentare succintă a istoriei literaturii române. Bucu­
reşti, 1961. 38 p. (Societatea de ştiinţe istorice şi filologice
din R .P .R . Extras din culegerea „Limbă şi literatură", voi. V ).
BORCILĂ, M. Stilul. „Tribuna", Cluj, V III, 52, 24 decembrie
1964, p. 9.

435
sg*
BOTEZ, CONSTANTIN. Introducere la: „Ion Creangă, Opere com-
plecte“ . Bucureşti, „Cartea românească", 1936.
Reprodusă şi în voi.: „Ion Creangă, Opere complecte", Bucu­
reşti, „Cartea românească", 1937, [1938], [1941], [1942], [1943],
[1947].
BOTEZ, DEMOSTENE. La bojdeuca lui Creangă [Versuri], „Viaţa
românească", Bucureşti, 6, 1951, p. 50—52.
BOTEZ, DEMOSTENE. „ Zilele Ion Creangă“ . Întrupare a geniului
popular. „Scînteia", Bucureşti, X X X IV , 6.469, 13 decembrie
1964, p. 3.
BOTEZ, DEMOSTENE. Cinstire. „Ateneu", Bacău, I, 5, decembrie
1964, p. 3.
BOTEZ, I. Studii şi observaţii. Iaşi, „Viaţa românească", 1914,
p. 122—124.
BOTEZ, IOACHIM. Ion Creangă, scriitorul pămintului. „Anuarul
liceului de băieţi «Petru Rareş»" — Piatra-N., pe anul şcolar
1932-1933, p. 3 3 -3 8 .
BOTEZ, OCTAV. O înscenare dramatică a operei lui Ion Creangă
„Amintiri din copilărie": „Caliheţii de la Humuleşli“ [de I.I. Miro-
nescu], „însemnări ieşene", Iaşi, III, 8, 1 august 1938, p. 314—
317.
BOUREANU, RADU. Umbra stelelor [Versuri]. Bucureşti, „Editura
de stat pentru literatură şi artă", 1954—1957.
Cuprinde: Poeme noi: Ion Creangă. Universul lui Creangă;
Elegie humuleşteană; O casă veche în Humuleşti.
BOUREANU, RADU. Glnduri despre opera lui. „Gazeta literară",
Bucureşti, X I, 51, 17 decembrie 1964, p. 3.
B OU TlfiRE, JEAN. La vie el l’oeuvre de Ion Creanga (1837—1889) .
Ouvrage ornâ de 25 illustrations d’ aprâs des documents inâdits.
Paris, „Gamber", 1930. X X X I + 259 p.
Această lucrare a fost recenzată, între alţii, de: Paul Zarifopol,
în „Viaţa românească", X X I I , 9—10, sept.-oct. 1930, p. 353—
356; I. Bianu, în „Anal. Acad. Rom.“ , t. II, 1930—1931, p . 9,
22, 23; Gr. Gr. Scorpan, în „Revista critică", V, 2, april-iunie
1931, p. 133—141; N. Cartojan, în „Revista istorică română".
Buc., voi. I, fascicola I, 1931, p. 310—312; Leca Morariu, în
„Glasul Bucovinei", 1932; Ion Breazu, în „Dacoromania",
Buc., V II, 1931—1933, p. 379—381; I. Igiroşanu, în „Revista
Fundaţiilor Regale", I, 7, 1934, p. 207—211.

4i 6
BOUTIfiRE, JEAN. Prefaţă la: „Ion Creangă, Recordaşdes de
infância". Lisboa, „Livraria Sâ da Costa“ , [1947], p. 11—22.
BOUTlfiRE, JEAN. Cuvlnt înainte la: „Nouvelles roumaines".
Anthologie des Prosateurs Roumains. Paris, Editions, „Se-
ghers“ , 1962, p. 9—15.
BRATU, BIANCA. Din moştenirea pedagogică a lui I . Creangă cu
privire la predarea citit-scrisului la clasa I primară. „Revista
Universităţii C.I. Parhon“ , Seria Ştiinţelor sociale, Bucureşti,
4, 1955.
BRATU, BIANCA. I . Creangă despre predarea limbii române în
clasa I primară. în voi.: „Comunicări prezentate la sesiunea
ştiinţifică a Institutului de ştiinţe pedagogice*1, 19—22 ianuarie
1956.
BRATU, BIANCA. învăţătorul Ion Creangă. Bucureşti, „Editura
de stat didactică şi pedagogică**, 1958. 253 p.
BRATU, ILEANA. Lumea povestitorului In creaţia plastică. „Ateneu**,
Bacău, I, 5, decembrie 1964, p. 12—13.
BRATU, SA VIN şi DUMITRESCU, ZOE. „Contemporanul" şi vremea
lui [Anexă bibliografică: „Emil Manu“ ]. [Bucureşti], „Editura
de stat pentru literatură şi artă**, [1959]. 339 p. + erata pentru
anul I (1 iulie 1881—15 iunie 1882).
BRATU, SAVIN. Ion Creangă clasicul. „Gazeta literară", Bucureşti,
50, 10 decembrie 1964.
BRATU SAVIN. Ion Creangă. Bucureşti, „Editura Tineretului",
1968. 341 p. („Oameni de seamă").
BREAZU, ION. Bibliografia periodicelor ^1927, 1928,). „Dacoro-
mania". Anul V I, 1929—1930. Bucureşti, „Cartea românească",
1931, p. 580, 614, 642.
BREAZU, ION. Literatura „Tribunei". „Dacoromania". Anul V III,
1934-1935. Bucureşti, 1936, p. 19, 24, 45, 63, 68, 72, 76,
79, 81, 107.
BREAZU, ION. Folklorul revistelor „Familia" şi „Şezătoarea". Sibiu,
1945, p. X L I, X L II.
BUCUŢA, E. Pe urmele lui „Harap-Alb". „Gîndirea", Bucureşti,
V II, 4, 1927, p. 154-157.
BUCUŢA, EMANOIL. Cronica măruntă. „Gîndirea", Bucureşti,
V III, 6 - 7 , 1928, p. 305-306.
BULGĂR, GH. Un dicţionar al limbii lui Creangă. „Limba română",
Bucureşti, V III, 1, 1959, p. 97 —98.

437
BULGĂR, GH. Stilul marelui povestitor comentat de Sadoveanu.
„Ateneu1*, Bacău, I, 5, 1964, p. 5.
BURILEANU, H. laşul comemorează centenarul naşterii marelui
povestitor Ion Creangă. „Timpul**, Bucureşti, I, 18, 24 mai
1937, p. 7.
BUSUIOCEANU, AL. AL. Ion Creangă. „Lamura**, Bucureşti, I, 3 ,
decembrie 1919, p. 256—258.
BUTEANU, A. Creangă tn franţuzeşte. „Societatea de mîine“ , Cluj.
I, 24, 28 septembrie 1924, p. 485.
CALMUSCHI, CONSTANTIN. In Munţii Neamţului. Galaţi, 1963,
p. 59, 7 5 -8 1 , 82—88.
CAMILAR, EUSEBIU. Recitind „ Amintirile“ sau... despre cuc ş i
privighetoare. „Contemporanul**, Bucureşti, 16, 16 aprilie 1954,
p. 1.
CAMILAR, EUSEBIU. La a şaizeci şi cincea pomenire a lui Creangă.
„Gazeta literară**, Bucureşti, I, 42, 30 decembrie 1954, p. 7.
CAMILAR, EUSEBIU. Lelea Smaranda. Elogiul prieteniei. In v o i.:
„Cărţile săgetătorului**. Bucureşti, „Editura de stat pentru
literatură şi artă**, 1957, p. 23—30, 109—123.
CAMILAR, EUSEBIU. Rădăcinile. „Tribuna**, Cluj, V III, 52, 24
decembrie 1964, p. 5.
CANTACUZINO, ION I. Viaţa românească a lui Ion Creangă. „V re-
ea“ , X , 178, 7 martie 1937, p. 8.
CANTEMIR, TR. Realismul basmelor. „Ateneu**, Bacău, I, 5, decem­
brie 1964, p. 11.'
CARAION, P. A. Ion Creangă. Bucureşti, „Editura Tineretului**,
1955. 399 p. + 8 f. pl. („Oameni de seamă**).
Referinţe: Iordan, M. O interpretare vulgarizatoare a operei
lui I. Creangă. „Gazeta literară**, III, 4, 1956, p. 122—124;
Milcoveanu, T. Scrisoare deschisă. „Gazeta literară**, III, 14,
1956, p. 2; Radian Sanda. M i s-a plîns o carte. „Gazeta
literară**, III, 13, 1956, p. 2.
CARCACI, MANOLE. Pe meleaguri ieşene. „Scînteia**, Bucureşti,
X X X IV , 6.477, 21 decembrie 1964, p. 1.
CARDAŞ, GH. Ion Creangă. „Universul literar**, Bucureşti, X L II ,
1, 3 ianuarie 1926, p. 5.
CARDAŞ, GH. Istoria literaturii româneşti de la origine pînă tn
zilele noastre. Bucureşti, „Oltenia**, 1938, p . 305—308.

138
CARTOJAN, N. Breve storia della letteratura romena. Traduzione
di A. Pernice. Roma, 1926. 33 p. (Publicazioni idell^Istituto
per l ’ Europa Orientale", Roma. Prima serie, IX ).
CĂLIMAN, CĂLIN. De la Creangă la Gopo. „Ateneu", Bacău, I,
5, decembrie 1964, p. 15.
CĂLIN, C. Impresii de lectură. „Ateneu", Bacău, I, 5, decembrie
1964, p. 17.
CĂLINESCU, G. Eminescu şi Creangă. (Din „Viaţa lui M. Emi-
nescu"). „Adevărul literar şi artistic", Bucureşti, X , 579,10 ia­
nuarie 1932, p. 5.
CĂLINESCU, G. Viaţa lui Mihai Eminescu. Bucureşti, „Cultura
naţională", 1932. 480 p.
Cf. şi ediţia a IV-a, revăzută. Bucureşti, „Editura pentru lite­
ratură", 1964. 367 p.
CĂLINESCU, G. Ion Creangă. „Adevărul literar şi artistic", Bucu­
reşti, X V III, seria a IlI-a, 844, 7 februarie 1937, p. 2. *"**
ARISTARC [G. CĂLINESCU]. Cronica mizantropului. Creangă
anti-neologist. „Adevărul literar şi artistic", Bucureşti, X V III,
seria a IlI-a , 880, 17 octombrie 1937, p. 14.
CĂLINESCU, G. Ion Creangă (fişe literare). „Adevărul literar şi
artistic", Bucureşti, X V III, seria a IlI-a , 886, 28 noiembrie
1937, p. 10.
CĂLINESCU, G. Ceva despre Creangă. „Adevărul literar şi artis­
tic", Bucureşti, X IX , seria a IlI-a, 894, 23 ianuarie 1938, p. 5.
CĂLINESCU, G. Despre o scrisoare a lui Creangă. „Adevărul literar
şi artistic", Bucureşti, X IX , seria a IlI-a, 896, 6 februarie
1938, p. 3.
CĂLINESCU, G. Pedagogia lui Creangă. „Viaţa românească", Bucu­
reşti, X X X , 3, martie 1938, p. 16—19.
CĂLINESCU, G. Opera lui I. Creangă cu prilejul unei noi ediţii.
„Adevărul literar şi artistic", Bucureşti, X IX , 905, 10 aprilie
1938, p. 17.
CĂLINESCU, G. Despre „ Moş Nichifor Coţcariul". „Adevărul literar
şi artistic", Bucureşti, X IX , seria a IlI-a , 909,< 8 mai 1938,
p. 1 5 -1 6 .
CĂLINESCU, G. Viaţa lui Ion Creangă. Cu 25 ilustraţii afară din
text. Bucureşti, „Fundaţia pentru literatură şi artă", 1938.
371 p. („Scriitorii români contemporani").

439
 Recenzată de: Ph.[ilippide], Al. G. Călinescu. „Viaţa lui Ion
Creangă“ . „Viaţa românească**, X X X , 8, august 1938, p. 143—
144; Sevastos, M. Viaţa lui Creangă. „Adevărul literar şi artis-
tic“ , X IX , 924, 21 august 1938, p. 1— 2.
CĂLINESCU, G. Istoria literaturii române. Bucureşti, „Fundaţia
regală pentru literatură şi artă**, 1941, p. 419—431.
CĂLINESCU, G. Istoria literaturii române. Compendiu. Ed. a Il-a ,
revăzută. [Bucureşti], „Naţionala Mecu“ , 1946, p. 189—193.
CĂLINESCU, G. Poezia „realelor11. „Jurnalul literar**, Iaşi, 4—5,
1948, p. 8 9 -9 4 .
CĂLINESCU, G. Prefaţă la: „Ion Creangă, Opere**. Bucureşti,
„Editura de stat pentru literatură şi artă**, 1953.
CĂLINESCU, G. Material documentar despre... I. Creangă. „Studii
şi cercetări de istorie literară şi folclor**, Bucureşti, III, 1954,
p. 143-147.
CĂLINESCU, G. Un monument al naturii. (Cronica optimistului).
„Contemporanul**, Bucureşti, 10, 8 martie 1957, p. 1, 6.
CĂLINESCU, G. Caragiale şi Creangă. „Studii şi cercetări de istorie
literară şi folclor**, Bucureşti, X II, 3—4, 1962, p. 389—400.
CĂLINESCU, G. Prefaţă la: „Ion Creangă, Opere**. Bucureşti, „E d i­
tura Meridiane**, 1963.
CĂLINESCU, G. Despre „scriitorul poporal11. „Contemporanul**, Bucu­
reşti, 10 (908), 6 martie 1964, p. 1— 7.
CĂLINESCU, G. I. Creangă şi Ch. Perrault. „Contemporanul**,
Bucureşti, 17 (915), 24 aprilie 1964, p. 1—2.
CĂLINESCU, G. O expresie monumentală a poporului. „Scînteia**,
Bucureşti, X X X IV , 6.473, 17 decembrie 1964, p. 3.
CĂLINESCU, G. Ion Creangă. „Contemporanul**, Bucureşti, X I,
51, 18 decembrie 1964, p. 1.
CĂLINESCU, G. Ion Creangă (Viaţa şi opera). Ediţie nouă revăzută.
[Bucureşti], „Editura pentru literatură**, 1964. 407 p.
CĂLINESCU, GEORGE. Creangă, scriitor universal. „Secolul 20“ ,
Bucureşti, 12, 1964, p. 4—8.
CĂPRARIU, AL. Candoare. „Tribuna**, Cluj, V III, 52, 24 decem­
brie 1964, p. 2.
CHENDI, IL. Creangă şi Eminescu. „Semănătorul**, Bucureşti, I,
28, 6 octombrie 1902, voi. II, p. 19—23.

410
CHENDI, IL. şi IOSIF, ŞT. O. Prefaţă la: „Ion Creangă, Opere
complete". Bucureşti, „Minerva", 1902.
CHENDI, ILARIE. Preludii. Bucureşti, „Minerva", 1903, p. 55—61.
CHIMET, IORDAN. Creangă in lumina reflectoarelor. „Gazeta lite­
rară", Bucureşti, X I, 51, 17 decembrie 1964, p. 10.
CHIPER, TITA. Humuleştii, capitala amintirilor. „Gazeta literară",
Bucureşti, X I, 51, 17 decembrie 1964, p. 11.
CHIŢIMIA, ION CONST. Ion Creangă. „Preocupări literare", Bucu­
reşti, III, 7, septembrie 1938, p. 324—325.
Notă cu privire la Povestirile lui Creangă, traduse în limba
polonă de Konstancja Mayzlowna.
CIOBANU, VALERIU. Ion Creangă şi folclorul rus. „Veac nou“ ,
Bucureşti, X III, 9, 1957, p. 2.
CIOBANU, VALERIU. Motivul folcloric universal în „Ivan Turbin­
că" a lui Ion Creangă. In voi.: „Folclor literar". Timişoara,
1967, p. 57—62.
CIOCULESCU, ŞERBAN. Centenarul lui Creangă. „Revista Funda­
ţiilor Regale", Bucureşti, IV, 3, 1 martie 1937, p. 640—656.
CIOCULESCU, Ş „ STREINU, VI., VIANU, T. Istoria literaturii
române moderne. I. [Bucureşti], „Casa şcoalelor", 1944, p.
304-314.
CIOCULESCU, ŞERBAN. Ion Creangă (70 de ani de la moartea
marelui scriitor). „Gazeta literară", Bucureşti, V II, 2, 7 ianua­
rie 1960, p. 1, 3.
CIOCULESCU, ŞERBAN. 75 de ani de la moartea lui Creangă. Artis­
tul. „Scînteia tineretului", Bucureşti, 4.845, 13 decembrie
1964, p. 1, 3.
CIOCULESCU, ŞERBAN. Artistul. „Gazeta literară", Bucureşti,
X I, 51, 17 decembrie 1964, p. 3.
CIOCULESCU, ŞERBAN. Aspecte ale operei. „Tribuna", Cluj, V III,
52, 24 decembrie 1964, p. 6.
CIOCULESCU, ŞERBAN. In marginea lui „Moş Nichifor Coţca-
riul". „Steaua", Cluj, X V , 1, ianuarie 1965, p. 25—29.
CIOCULESCU, ŞERBAN. Ion Creangă, artistul. în marginea lui
„Moş Nichifor Coţcariul". în voi.: „Varietăţi critice". Bucu­
reşti, „Editura pentru literatură", 1966, p. 193—202.
CIOPRAGA, CONST. Bojdeuca lui Creangă restaurată. „laşul nou",
Iaşi, 5—6, 1951, p. 204—206.

441
CIOPRAGA, CONST. Un strălucit clasic popular. „Munca“ , Bucu­
reşti, 5.320, 13 decembrie 1964.
CIOPRAGA, CONSTANTIN. Universalitatea operei lui Creangă.
„Luceafărul", Bucureşti, 26, 19 decembrie 1964.
CIOPRAGA, CONSTANTIN. „ Amintirile“ cutreieră meridianele. „A te­
neu'1, Bacău, I, 5, decembrie 1964, p. 24.
CIOPRAGA, CONSTANTIN. Expresivitatea lui Creangă. „Viaţa
românească", Bucureşti, X V II, 12, decembrie 1964, p. 78—89.
Reprodus şi în: „Portrete şi reflecţii literare". Bucureşti, „E d i­
tura pentru literatură", 1967, p. 50—68.
CIOPRAGA, C. Posteritatea lui Creangă. „Gazeta literară", Bucu­
reşti, 52, 23 decembrie 1965.
CIUCHI, EUG. Ion Creangă. Citeva observări asupra scrierilor sale
literare. „Convorbiri literare", Bucureşti, X L V III, 12, decem­
brie 1914, p. 1185—1193.
CIUCHI, EUGEN. Poveştile lui I . Creangă. „Preocupări literare",
Bucureşti, III, 1, ianuarie 1938, p. 28—31.
CODREANU, GH. Comemorarea lui Ion Creangă. „Junimea literară",
Cernăuţi, V II, februarie-martie 1910, p. 52—53.
COGNI, GIULIO. Cose romene: Creangă e Petrescu. Torino. Societâ
Editrice Internazionale. [1931], p. 674—678. (Estratto dai
„Conviviutn", rivista bimestrale di lettere, filosofia e storia).
COLOMBO, ANNA. Introducere la: „Ion Creangă, Novelle". Torino,
„Unione Tipografico-Editrice Torinese", [1955], p. 5—41.
Comemorarea „ Junimii“ la Iaşi (mai 1936). Sub îngrijirea d-lor
Const. Meissner şi Rudolf Suţu. Iaşi, Tipografia concesionară
Alexandru A . Ţerek, 1937. 230 p.'.
CONSTANTIN, A. Omagiu marelui povestitor. „România liberă",
Bucureşti, X X I I, 6.264, 5 decembrie 1964.
CONSTANTINESCU, EMILI AN I. Un aspect al originalităţii lui
Ion Creangă. (Sinteza elementelor contrare). Bucureşti, 1938.
25 p.
Cf. şi „Convorbiri literare", Bucureşti, L X X , 11 —12, nov.-
decemvrie 1937, p. 655—677.
CONSTANTINESCU, EMILIAN. Neologismele lui Creangă. „Con­
vorbiri literare", Bucureşti, LXXII, 10, 11, 12, octom-
brie-decembrie 1939, p. 1879—1894.

442
CONSTANTINESCU, ILIE V . Bibliografia publicaţiilor privitoare
la limba română (1942, 1943, 1944 şi completări). „Dacoroma-
nia“ . Volumul X I. Cluj, „Cartea românească", 1948, p. 333,
335, 336.
CONSTANTINESCU, P. Figuri literare. Bucureşti, „Vremea",
1928—1938, p. 5—14.
CONSTANTINESCU, POMPILIU. Centenarul lui Creangă. „Vre­
mea", X , 478, 7 martie 1937, p. 9.
CONSTANTINESCU, POMPILIU. Ion Creangă. In v oi.: „Scrieri",
2. Bucureşti, „Editura pentru literatură", 1967, p. 333—340.
CORBEA, DUMITRU. Prefaţă la: „Ion Creangă, Oeuvres choisies".
Bucarest, Editions „Le livre", 1955, p . 7 —15.
CORBEA, DUMITRU. Prefaţă fia; „Hon KpnHrb, I-laâpamnje
nponBBejţeHHH".' EyxapecT, „Hs^aTejiBCTBO Ha n H o c r p a H H u x
H8MKax", 1956, p. 7—16.
CORBEA, DUMITRU. 60 de ani de la moartea lui Ion Creangă.
In voi.: „Anotimpuri. Articole, conferinţe şi reportaje". Bucu­
reşti, „Editura de stat pentru literatură şi artă", 1956, p. 22.
CORESI [ARTUR STAVRI]. Sflrîiacul (Amintire). „Şezătoarea",
Fălticeni, V , 12, decembre 1899, p. 199—201.
CORLĂTEANU, N . Lexicul de origine slavă tn povestea lui I . Creangă
„Ivan Turbincă“ . In v oi.: „Omagiu lui Iorgu Iordan, cu prileju
împlinirii a 70 ani". [Bucureşti], „Editura Academiei", 1958,
p. 203—211.
CORLĂTEANU, N. Problema studierii substantivelor din „ Poveştile“
lui I . Creangă. „Limba română", Bucureşti, V III, 3, 1959,
p. 5 9 -6 3 .
CORLĂTEANU, N. Perfectul simplu la Ion Creangă, tn v o i.:
„Omagiu lui A l. Rosetti". Bucureşti, „Editura Academiei",
1965, p . 1 4 5 -1 4 6 .

CORSO, RAFFAELO. Introducere la: „Ion Creangă, Ricordi d’ in-

tanzia". Firenze, 1931, p . 7—11.
COSMESCU, M. Ediţiile Kirileanu. „Ateneu", Bacău, I, 5, decem­
brie 1964, p . 16.
COSMOVICI, 6 .A . Un jubileu. Piatra-Neamţ, 1904, p. 26, 28—29.
COSMOVICI, 6 .A . Note. „Ion Creangă", Bîrlad, II, 12, decembrie
1909, p . 330-332.

443
GOSMOVICI, GEORGE A. Comemorarea lui Ion Creangă. „Calen*
darul revistei «Ion Creangă»", Bîrlad, IV, 1, ianuarie 1911,
p. 6 5 -6 7 .
CRĂCIUN, VICTOR. Creangă şi caracterul dramatic al operei sale.
„Gazeta literară", Bucureşti, X I, 51, 17 decembrie 1964, p. 8.
CRĂCIUN, VICTOR. Universalitatea operei lui Creangă. „Munca",
Bucureşti, 5.330, 25 decembrie 1964.
CREANGĂ, CONST. I. Lupta pentru existenţă. Bucureşti, 1896.
136 p.
CREANGĂ, CONST. I. Memoriu în chestia înfiinţărei de cătră stat
a monopolului hirtiei de ţigări... Bucureşti, 1900. 16 p.
CREANGĂ, DR. G.D. Origina lui Ion Creangă. „Universul", Bucu­
reşti, 54, 150, 3 iulie 1937.
CREMENE, MIOARA ŞT. Pe urmele lui „ Harap-Alb"' spre cucerirea
libertăţii. Convorbire cu autorii baletului „Harap-Alb“ după
Ion Creangă. „Contemporanul", Bucureşti, 125, 25 februarie
1949, p. 11, 14.
GREMER, I. Primii ani de activitate in învăţămînt ai lui I . Creangă.
„Revista de pedagogie", Bucureşti, 2, 1954, p. 19.
CREMER, I. Primii ani de activitate în învăţămînt a lui I . Creangă,
în legătură cu manualele „ Metoda nouă“ şi „învăţăloriul copiilor"
de I . Creangă. In voi.: „Scriitorii noştri clasici şi problemele
şcolii". [Bucureşti], „Editura de stat didactică şi pedagogică",
1956, p. 13—53, 223—237.
CREMER, I. O polemică şi finalul ei inedit. „Gazeta literară",
Bucureşti, X I, 51, 17 decembrie 1964, p. 9.
CREMER, I. Ecouri in Transilvania. „Tribuna", Cluj, V III, 52,
24 decembrie 1964, p. 2.
CREMER, I. Ion Creangă şi predarea gramaticei limbii române.
„Limbă şi literatură", Bucureşti, nr. 9, 1965, p. 377 —388.
CREŢU, ION. Introducere la: „Ion Creangă, Poveşti, Amintiri.
Anecdote şi istorioare". Bucureşti, „Cultura românească",
1939.
CREŢU, I. Creangă şi Eminescu. „Luceafărul", Bucureşti, 26, 19
decembrie 1964.
CRISTEA, VALERIU. Creangă şi sentimentul timpului. „Gazeta
literară", Bucureşti, X I, 51, 17 decembrie 1964, p. 8.

444
CRIŞAN, CONSTANTIN. Creangă în critica literară străină. „Ccu
temporanul", Bucureşti, 51, 18 decembrie 1964, p. 2.
CRIŞAN, CONSTANTIN. Creangă peste mări şi ţări. „Tribuna"
Cluj, V III, 52, 24 decembrie 1964, p. 12.
CROHMĂLNICEANU, OV. G. Călinescu: „Ion Creangă (viaţa
opera)". „Gazeta literară", Bucureşti, X I , 51, 17 decembrie
1964, p. 2. [Cronică literară],
CUCU, STELIAN N. Ion Creangă (Schiţe de critică literară). Rîmni
cu-Sărat, Tipografia „Poporul", 1935. 1 f. + III + 131 p
CUCU, STELIAN. Însemnări despre gîndirea lui Creangă. Rîmnicu
Sărat, Librăria şi tipografia „Poporul", 1935. 25 p.
Cf. ibid. în voi.: „Ion Creangă (Schiţe de critică literară)"
1935.
CUCU, STELIAN. Glose la centenarul lui Ion Creangă (1 martie
1837 — 1 martie 1937). In v oi.: „Om agiu...". Bucureşti, „Car
tea românească", 1937.
CUCU, STELIAN. Basmele lui Creangă. Rîmnicu-Sărat, „Poporul"
[La.].
Cf. ibid. în voi.: „Ion Creangă (Schiţe de critică literară)"
1935.
CUCU, STELIAN. Copilul în A m in tirile“ lui Creangă. Rîmnicu
Sărat, „Poporul", [f.a.].
Cf. ibid. în voi.: „Ion Creangă (Schiţe de critică literară)"
1935.
CUCU, STELIAN. Humorul lui Creangă. Rîmnicu-Sărat, „Poporul"
[f.a.].
Cf. ibid. în voi.: „Ion Creangă (Schiţe de critică literară)"
1935.
CUCU, STELIAN. Valoarea estetică a „Amintirilor". Rîmnicu-Sărat
„Poporul", [f.a .].
Cf. ibid. în voi.: „Ion Creangă (Schiţe de critică literară)"
1935.
CUZA, A.C. De-ale lui Creangă. „Făt-Frumos", Suceava, V, 1, ianua
rie-februarie 1930, p . 11—20.
CUZA, A.C. Unde a murit Ion Creangă? „Făt-Frumos", Suceava, V
1, ianuarie-februarie 1930, p. 13.
C. Ion Creangă în Basarabia. „Flacăra", Bucureşti, V II, 12, 25 fe
bruarie 1922, p. 177.

445
C. L. Ion Creangă (1889). „Convorbiri literare", Bucureşti, LI, 12,
decemvrie 1919, p . 769—770.
CRONICAR. O jumătate de veac de la moartea lui Ion Creangă.
„România literară", I, 41, 21 ianuarie 1940, p . 4—5, 15.
CRONICAR. Viaţa lui Ion Creangă. „Vremea", Bucureşti, X I I I ,
591, 1941.
C. S. Creangă tn anecdotă. „Adevărul literar şi artistic", Bucureşti,
X , 611, 21 august 1932, p. 2.
DAFIN, I. laşul cultural şi social. Amintiri şi însemnări. Iaşi,
„V iaţa românească", 1928, 126—128.
DANCIU, DIM ITRIE. Lui Ion Creangă [Versuri]. „Convorbiri lite­
rare", Bucureşti, L X X , 11—12, nov .-decemvrie 1937, p. 634.
DATCU, IORDAN. Contribuţii documentare. Gh. Ungureanu: „Ion
Creangă, Documentei". „Gazeta literară", Bucureşti, X I , 51,
17 decembrie 1964, p. 2.
DEGENMANN, ALEX. Bibliografia română. Bucureşti, 1879, p. 25
(no. 360-363), 85 (no. 1.180), 204 (no. 2—319).
După: Lucian Predescu, „Ion Creangă, Opera", Bucureşti,
1932, p. 249.
DE GUBERNATIS, ANGELO. Dizionario biografica degli scrittori
contemporanei. Firenze, 1879, p. 324.
DE GUBERNATIS, A. Dictionnaire internaţional des ecrivains du
jour. Deuxiâme section. Florence, 1890, p. 728.
DEMETRU, PAN. Creangă tn documente şi imagini. „România lite­
rară", I, 41, 21 ianuarie 1940, p . 6.
Recenzie la voi.: „Gh. Ungureanu: Din viaţa lui Ion Creangă"
„Fundaţia pentru literatură şi artă", 1940.
DENSUŞIANU, ARON. Istoria limbei şi literaturei române. Ediţiu-
nea a doua. Iaşi, Tipografia H . Goldner, 1894, p . 178, 331
DENSUSIANU, OVID. Evoluţia estetică a limbei române. Curs
litografiat. Bucureşti, 1931—1932, p . 227—261.
DIACONESCU, PAUL. Pe drumurile „Amintirilor". „Scînteia",
Bucureşti, X X X IV , 6.475, 19 decembrie 1964, p . 3.
DIACONU, ION. Sensuri şi aspecte la Ion Creangă. Bucureşti, 1938,
15 p. Extras din „Convorbiri literare", Bucureşti, L X X , 11—12,
nov .-decemvrie 1937, p . 727—739.
DIMA, AL. Asupra caracterului folcloric al lui „Dănilă Prepeleac",
„R evista Fuidaţiilor Regale", Bucureşti, IX , martie 1942,
p. 142-143.

446
DIMA, AL. Baza folclorică a povestirii lui Creangă „Dănilă Prepe­
leac“ . In voi.: „Studii de istorie a teoriei literare româneşti“ .
Bucureşti, „Editura pentru literatură", 1962, p . 253—293.
DIMA, A L. Specificul artei lui Creangă. „România liberă", Bucu­
reşti, 6.270, 12 decembrie 1964.
DIMA, AL. Poveştile lui Creangă. „Luceafărul", Bucureşti, 26, 19
decembrie 1964.
DIMA, F. Ion Creangă şi bunicul. „Torţa", Bucureşti, I, 12, 1945,
p. 3, 4.
DIMISIANU, G. Prefaţă la: „Ion Creangă, Povestea lui Stan Păţi­
tul şi alte poveşti şi povestiri". [Bucureşti], „Editura pentru
literatură", 1961.
DIMISIANU, G. Realismul operei lui Creangă. „Scinteia", Bucu­
reşti, X X X IV , 6.473, 17 decembrie 1964, p. 3.
DIMITRIU, G. Moş Ion Roată. „Făt-Frumos“ , Cernăuţi, X V I, 6,
noiemvrie-decemvrie 1941, p. 175—176.
DIMITRIU, I.G. Ioan Creangă în limbi străine. „Convorbiri lite­
rare", Bucureşti, L X X , 11—12, nov.-decemvrie 1937, p . 757 —
764.
DOGARU, VLADIMIR. Mentalitate arhaică şi umanism popular
in poveştile lui Creangă. Extras din culegerea „Limbă şi litera­
tură", voi. IX . Bucureşti, 1965, p. 337—354.
DOMOKOS, JÂNOS. Ion Creangă. în voi.: „Ion Creangă, Feher
Szerecsen". [Budapesl], „Europa Konyvkiado", 1960, [p. I-X X .
DORIN, V. Amintiri despre I . Creangă. „Ion Creangă", Bîrlad,
IV, 1, ianuarie 1911, p. 4.
DRAGOMIRESCU şi ADAMESCU. Manual de limba română pentru
clasa a V il-a. Bucureşti, 1922, p . 312, 324.
DRAGOMIRESCU, MIHAIL. Teoria poeziei. Bucureşti, „Socec",
1927, p. 90.
DRAGOMIRESCU, MIHAIL. Critică. Voi. II. Bucureşti, „Casa
şcoalelor", 1928, p . 8, 49, 118, 124, 125, 129, 206, 223, ,276
277, 299.
DRAGOMIRESCU, MlCHEL. La Science de la litterature. Voi. III.
Paris, 1929, p. 149.
DRĂGAN, GABRIEL. Istoria literaturii române. Ed. a Il-a , mult
adăugită. Bucureşti, „Cugetarea", [1937], p . 254—258.

447
DRĂGAN, MI HAI. Prietenia ca poetul. „Tribuna", Cluj, V III, 52(
21 decembrie 1964, p. 7.
DRĂGAN, MI HAI. 1964. „Ateneu", Bacău, I, 5, decembrie 1964,
p. 5.
DRĂGHICI, PETRE. Unele aspecte de humor şi satiră in „Amintiri
din copilărie“ de Ion Creangă. în voi.: „Din activitatea ştiin­
ţifică a cadrelor didactice din Institutul Pedagogic din Bucu*
reşti, 1957“ . Bucureşti, 1958.
D.[UICĂ]-B.[OGDAN], G. Creangă şi poporul. „Luceafărul", IX , 3,
1 februarie 1910, p. 79.
DUMBRAVĂ, LUCIAN. Realismul operei lui Creangă. „laşul lite­
rar", Iaşi, X V , 11, noiembrie 1964, p. 14—26.
DUMITRESCU, LUCA. Sensul „ Harap-Alb“ . „Universul literar",
Bucureşti, X L IX , 42, 12 octombrie 1940.
DUMITRESCU, LUCA. Geniul răului ( Sensul „H arap-Alb"). „Vre­
mea", X II, 574, 20 octombrie 1940.
DUMITRESCU, ZOE. Izvoarele rtsului in opera lui Creangă. Despre
personajele comice. „Analele Universităţii tParlion»", Bucu­
reşti, 2 —3, 1955, p. 47—57.
DUMITRESCU-BUŞULENGA, ZOE. însemnări pe marginea stilu­
lui lui Ion Creangă. In voi.: „De la Varlaam la Sadoveanu"
[Bucureşti], „Editura de stat pentru literatură şi artă", [1958],
p. 2 64-292.
DUMITRESCU-BUŞULENGA, ZOE. Prefaţă la: „Ion Creangă,
Pagini alese". [Bucureşti], „Editura de stat pentru literatură
şi artă", 1959.
DUMITRESCU-BUŞULENGA, ZOE. Prefaţă la: „Ion Creangă,
Amintiri din copilărie, poveşti şi povestiri". Bucureşti, „E d i­
tura Tineretului", 1960, p. 5—19.
DUMITRESCU-BUŞULENGA, ZOE. Ion Creangă, 125 de ani de
la naşterea scriitorului. „Gazeta literară", Bucureşti, IX , 11,
15 martie 1962, p. 6.
DUMITRESCU-BUŞULENGA, ZOE. Prefaţă la: „Ion Creangă,
Amintiri din copilărie, poveşti şi povestiri". [Bucureşti], „E d i­
tura Tineretului", 1962.
DUMITRESCU-BUŞULENGA, ZOE. Ion Creangă. [Bucureşti], „E d i­
tura pentru literatură", 1963. 240 p.

448
 Lucrarea a fost recenzată de: George Munteanu, în „Contem­
poranul", Bucureşti, 44, 1 noiembrie 1963, p. 3; I.D. Bălan,
în „Luceafărul", Buc., X I, 24, 23 noiembrie 1963; Marioara
Nuşi Vintilă, în „Steaua", Cluj, X V , 1, ianuarie 1964, p,
111—112; Olimpia Ternovici, în „Orizont", Timişoara, I,
3, martie 1964; Vladimir Streinu, în „Viaţa românească",
Buc., X V II, 2, 1964, p. 220—224; Toma Pavel, în „Limba
română", Buc., X III, 5, 1964, p. 537 —539; Şerban Sergiu,
în „Ateneu", I, 5, decembrie 1964, p. 8.
DUMITRESCU-BUŞULENGA, ZOE. Specific şi universalitate.
„Scînteia", Bucureşti, X X X IV , 6.473, 17 decembrie 1964, p. 3.
DUMITRESCU-BUŞULENGA, ZOE. Prefaţă la: „Ion Creangă,
Amintiri din copilărie, poveşti şi povestiri". [Bucureşti], „E d i­
tura Tineretului", [1964].
DUMITRESCU-BUŞULENGA, ZOE. Ion Creangă. Bucharest, „Me­
ridiane", 1966. 148 p.
DUMITRESCU-BUŞULENGA, ZOE. Ion Creangă. Bucarest, Edi-
tions „Meridiane", 1966. 161 p.
D. NGR. O sută de ani de la naşterea lui Creangă. Comemorarea
de... la Ateneu. „Timpul", Bucureşti, I, 26, 1 iunie 1938, p. 3.
Ecourile operei lui Mihai Eminescu şi Ion Creangă In literatura uni­
versală. (Sinaia, 11 august 1965). Lucrările simpozionului de
literatură română. Bucureşti, „Editura didactică şi pedagogică",
1966. 101 p.
EFTIMIU, VICTOR. Marele povestitor Ion Creangă. „Ştiinţă şi cul­
tură", Peking, 2, 1954, p. 3—5.
[EMINESCU, M.]. Revista teatrală. „Curierul de Iaşi", Iaşi, IX , 133,
5 decemvrie 1876.
[EMINESCU, M.]. Diverse. „Curierul de Iaşi", X , 1, 5 ianuarie
1877.
[EMINESCU, M.]. Noutăţi. „Curierul de Iaşi", Iaşi, X , 86,10 august
1877.
EMINESCU, M. Notiţe bibliografice. „Timpul", Bucureşti, V, 102,
7 mai 1880.
EMINESCU, M. Novele din popor de loan Slavici. „Timpul", Bucu­
reşti, 1882.
După: I. Creţu, ediţia „M. Eminescu, Opera politică". Voi. II:
1880—1883. Bucureşti, „Cugetarea", [1941], p. 439.

449
29 — Creangă — Opere voi. II
EMINESCU, M. Scrieri politice şi literare. Voi. I. Bucureştii „Mi-
nerva", 1905, p. 246, 2 60-263, 306-308, 343.
Eminescu către Creangă. „Făt-Frumos“ , Cernăuţi, X V , 2, mart-prier
1940, p. 48.
Textul facsimilat al unei scrisori („25 decembrie 1878“ ) a lui
Eminescu către Creangă.
EMIL. loan Creangă. „Adevărul ilustrat11. Bucureşti, V III, 2.389
(40), 4 decembre 1895, p. 3.
FARAGO, JOZEF. Creangă egyik meseje a Moldvai csdngo nepkdl-
tessetben [O poveste a lui Creangă !n literatura populară a cean­
găilor din Moldova]. „Nyelv-6s irodalom tudomâny kOzlemă-
nyek“ , Budapesta, IV, 1—2, 1960, p. 83—103.
Trei variante ciangăieşti la „Soacra cu trei nurori11.
FLORA, RADU. Pseudo-ţărăniile lui Creangă. „Ateneu11, Bacău, I,
5, decembrie 1964, p. 5.
FLORANTIN, I.P. Cărţile didactice în clasa I primară. „Liberalul11,
Iaşi, V III, 104, 107, 108,109, 110, 127, 128, 130, 131, 13 mai,
17 mai, 19 mai, 20 mai, 21 mai, 12 iunie, 13 iunie, 16 iunie,
17 iunie 1887.

Z. [FLORANTIN, I. POP]. Plagiaturi? „Lupta11, Bucureşti, IV,

294, 8 iulie 1887, p . 3.

F. [FLORANTIN, I. POP]. O neomenoasă speculă cu cărţi didactice.

„Lupta11, Bucureşti, IV , 303, 18 iulie 1887, p. 2.

FLORANTIN, ION POP. Desminţire la broşura intitulată „Răspuns"...

publicată la 27 martie a.c. 1SSS de către d-nii institutori ieşeni
V. Răceanu, C. Grigorescu, I . Creangă şi G. lenăchescu, în contra
unor articole de ziare in 1887 etc. Iaşi, 1888.

FLOREA, V . Obeservaţii cu privire la logică şi gramatică, pe baza

operei lui I . Creangă: „Amintiri din copilărie“ . „Analele ştiin­
ţifice ale Universităţii «Al. I. Cuza»“ . Serie nouă. Secţiunea
III , Ştiinţe sociale. Iaşi, V I, 1960, p. 53—62.

FORT.fUNESCU], C.D. Notă. „Arhivele Olteniei11, X , martie-iunie

1931, p. 2 6 6 -2 6 7 .

FOŢI, I. Ion Creangă. „Universul literar11, Bucureşti, X X X I, 50,

14 decembrie 1914, p. 3.

450
FOŢI, I. Triptic popular (Ion Creangă, Petre Ispirescu şi Anton
Părui). „Propilee literare1*, Bucureşti, II, 17, 15 noiembrie
1927, p. 3 - 5 .
FRUNZĂ, MARIA. Povestitorul Creangă. „Ateneu**, Bacău, I, 5,
decembrie 1964, p. 11.
FUNDOIANU, B. Creangă şi Eminescu. „Adevărul literar şi artis-
tic“ , Bucureşti, II, seria a Il-a , 63, 5 februarie 1922, p. 1.
FURTUNĂ, DUMITRU. O scrisoare a lui Ion Creangă. „Ion Crean-
gă“ , Birlad, V II, 11 —12, noiembrie-decembrie 1914, p. 292—
293.
FURTUNĂ, DUMITRU. Ion Creangă şi ţăranii de astăzi. „Neamul
românesc pentru popor11, V I, I, 11 ianuar 1915, p. 4—9.
FURTUNĂ, D. Pomenirea lui Creangă, la 25 de ani de la moartea
sa. „Ion Creangă1*, Birlad, V II, 2, februarie 1915, p. 63—64.
FURTUNĂ, D. Ion Creangă in lumina zilelor de azi. „Ion Creangă**,
Birlad, V III, 3, martie 1915, p. 68—71.
FURTUNĂ, D. Trei ediţii a operelor lui Ion Creangă. „Tudor Pam-
file“ , Dorohoi, III, 1—3, ianuar-mart 1925, p. 1—3.
FURTUNĂ, ECON. D. Scrisori de ale lui Ion Creangă. „Neamul
românesc literar**, Bucureşti, I, 17, 21 martie 1926, p. 7.
I. Creangă către Iacob Negruzzi: Iaşi, 1885, februarie '22.
FURTUNĂ, D. Anii de suferinţă ai lui Ion Creangă (Trei scrisori
necunoscute). „Năzuinţa românească1*, Craiova, V, 3, martie
1926, p. 3 7 -3 9 .
I. Creangă către Gheorghe Creangă: Iaşi, 1888, maiu 19; Iaşi,
1888, iunie 5 (Duminică); Iaşi, 1889, iulie 2.
FURTUNĂ, ECON. D. Încă o scrisoare inedită de-a lui I . Creangă.
„Ramuri**, Craiova, X X , 3—4, martie-aprilie 1926, p. 136.
I. Creangă către Iacob Negruzzi: Iaşi, 1885, mai 15.
FURTUNĂ, ECON. D. O scrisoare a lui Ion Creangă. „Făt-Fru-
mos“ , Suceava, I, 3, mai-iunie 1926, p. 71—72.
I. Creangă către Iacob Negruzzi: 1877, martie 6.
FURTUNĂ, ECONOM. D. Din trecutul Facultăţii de teologie din
Iaşi (Marele povestitor Ion Creangă, student al acestei facultăţi).
„Tudor Pamfile**, Dorohoi, IV, 9—12, septembrie-decembrie
1926, p. 8 7 -8 9 .

451
29*
FURTUNĂ, ECON. D. Creangă inedit. O scrisoare a sa din 1862.
„Făt-Frumos“ , Suceava, II, 2, martie-prier 1927, p. 33—37,
I. Creangă către Gheorghe Creangă: 3 iulie, f.a.
FURTUNĂ, D. Creangă şi mergerea la teatru a clericilor (I , I I ) .
„Făt-Frumos“ , Suceava, II, 3, mai-iunie 1927, p. 69—71; 5,
septemvre-octomvre 1927, p. 139—142.
FURTUNĂ, ECON. D. O poveste de la sora lui Creangă. „Făt-Fru-
mos“ , Suceava, III, 1, ianuarie-faur 1928, p. 4—5.|
FURTUNĂ, D. Arhimandritul erou al lui Creangă. „Lumea", Iaşi,
X IV , 3.765, 11 ianuarie 1931, p. 2—3 .f
FURTUNĂ, D. Alte note despre eroul lui Creangă: Popa Duhu.
„Lumea", Iaşi, X IV , 3.775, 23 ianuarie 1931, p. 2—3.
FURTUNĂ, D. Datarea exactă a unei scrisori. „Lumea", Iaşi, X IV ,
3.814, 9 martie 1931, p. 5.
FURTUNĂ, ECONOM. D. „Şcoliţa“ lui Creangă. „Cuget clar",
Vălenii de Munte, II, 9, 1937, p. 139—141.
FURTUNĂ, ECONOM. D. Seminaristul Creangă şi „firea prici­
nii"... „Cuget clar", Vălenii de Munte, II, 1938, p. 487—489.
FURTUNĂ, DUMITRU. D -l... Eseu şi părintele Crenguţă. „laşul
literar", Iaşi, I, 2, 1949, p. 3.
FURTUNĂ, DUMITRU. Cuvinte şi mărturii despre Ion Creangă
(Cu prilejul împlinirii a 25 de ani de la moartea sa). Bucureşti,
„Alcalay et Co.“ . 96 p.
GAFIŢA, MIHAI. Realismul operei lui Ion Creangă. In voi.: „Lite­
ratura noastră clasică". Bucureşti, „Editura de stat pentru
literatură şi artă", 1953, p. 67—100.
Studiu publicat anterior în „V iaţa românească", Bucureşti,
V , 4, 1952, p . 2 03 -2 2 0 .
rAOHLţA, MHXAH. K aoccuk pyMtiHCKou A um epam ypu. „JlHTepa-
TypHan raseTa", mart. 2, 1957. (V.G .B.I.L.)
GAFIŢA, MIHAI. Sensuri realiste tn opera lui Creangă. „Gazeta
literară", Bucureşti, 49, 3 decembrie 1964.
GAFIŢA, MIHAI. Povestitorul şi idealul uman. „Tribuna", Cluj,
V III, 52, 24 decembrie 1964, p . 3.
GALACTION, G. Răboji pe bradul verde. Iaşi, „Viaţa românească",
1920, p. 39—43.
GALAN, V . EM. 60 ani de la moartea lui Ion Creangă. (Pe frontul
cultural). „Scînteia", Bucureşti, 8 ianuarie 1950, p. 2.

452
GALDI, LADISLAU. Artist al condeiului. „Ateneu", Bacău, 1 ,5 ,
decembrie 1964, p. 17.
GANE, N. Scene vesele de la „ Junimea“ . „Ziarul meu“ , Bucureşti,
I, 4, 1 mai 1916, p. 5 4 -5 6 .
GASTER, M. Mite Kremnitz: „Rumănische Mărchen iibersetzt von11...
„Revista pentru istorie, arheologie şi filologie". I, voi. I,fa s-
cicola I. Bucureşti, Tipografia Academiei Române, 1882, p.
239-240.
GASTER, M. Literatura populară română. Bucureşti, „Ig . Haimann",
1883, p. 379, 549.
GASTER, M. Geschichte der rumănischen Litteratur. In: Grober Gustav,
„Grundriss der romanischen Philologie", Bând II, 3. Abtei-
lung. Strassburg, 1901, p. 262—428.
GASTER, M. Rumănische Sprache und Litteratur. [Miinchen], 19 p.
GAVRILIU, LEONARD. „ A m intirilecutreieră meridianele. „A te­
neu", Bacău, I, 5, decembrie 1964, p. 24.
GAVRILOVICI, ERNEST. Circulaţia proverbelor. „Ateneu", Bacău,
I, 5, decembrie 1964, p . 6.
GENOIU, GEORGE. In interpretarea amatorilor. „Ateneu", Bacău,
I, 5, decembrie 1964, p. 14.
GEORGESCU, NIC. „Amintirile" lui Creangă. „Legenda nouă",
R . Vîlcea, I, 2, mai 1928, p. 1—6.
GEORGESCU-TISTU, N. Revista periodicelor: 1922. „Dacoromânia".
Anul III, 1922-1923. Cluj, 1924, p. 1038-1039.
GEORGESCU-TISTU, N. şi R . PAUL. Revista periodicelor: 1925,
1926. „Dacoromania". Anul V , 1927—1928. Cluj, 1929, p.
8 49-850.
GEORGESCU, VASILE. V. Creangă la Junimea. „Adevărul literar
şi artistic", Bucureşti, IX , 505, 10 august 1930, p. 7.
GEROTA, C. Şcoala lui Creangă. (După „Amintiri din copilărie").
„Convorbiri literare", Bucureşti, L X X , 11—12, nov.-decem-
vrie 1937, p. 741—747.
GHEORGHIEASA, P. şi POSA, EUGENIA N. Dintr-ale lui Ion
Creangă la Humuleşti. „Ion Creangă", Birlad, X III, 2 februarie
1920, p. 1 8 -2 1 .
GHEORGHIŢĂ, ILIE. D a te n o i c u p r iv ir e la f a m ilia l u i C re a n g ă .
„laşul literar", Iaşi, XVI, 12, decembrie 1965, p. 61—68.

453
GHEORGHIŢĂ, V .A . Cum a fost introdus Creangă la „Junimea".
„Tudor Pamfile“ , Dorohoi, IV , 1—4, ianuar-april 1926, p. 5—6.
GHEORGHIU, TRAI AN. Catiheţii de la Humuleşti. Teatralizare
în 5 părţi de I.I. Mironescu, după opera lui I. Creangă: „Amin­
tiri din copilărie1'. „însemnări ieşene", Iaşi, IV, voi. X I I , 11,
1 noiemvrie 1939, p. 299—300.
GHEŢEA, V. Institutorul Creangă. „Adevărul literar", Bucureşti,
X V III, seria a III-a, 897, 13 februarie 1938, p. 6.
GHEŢEA, V. Ion Creangă pedagog şi învăţător. Bucureşti, „Cartea
românească", 1938. 30 p . („Cunoştinţe folositoare. Seria C.:
Din lumea largă", nr. 74).
GHIBĂNESCU, GH. Biserica din Humuleşti; note şi impresii. „Ioan
Neculce", Iaşi, fasc. 4, 1924, p . 291—293.
GIOSU, ŞT. Creangă în ediţii de popularizare. „laşul literar", Iaşi,
V II, 1 2 , 1 9 5 6 , p . 9 4 — 1 0 0 .
EMILGAR [EMIL GlRLEANU]. Ioan Creangă. „Arhiva", Iaşi,
X III, 7—8, iulie-august 1902, p . 341—343.
(Şi în extras: Iaşi, Tipografia editoare „D acia", 1902. 35 p .).
GlRLEANU, EMIL. Note relative la manuscriptele şi ediţiile operilor
lui Creangă. „Făt-Frumos", Suceava, I, 2, 1 aprilie 1904, p.
2 4 -2 8 .
EMILGAR. Asupra biografiei lui Ioan Creangă. „Făt-Frumos", Suceava,
I, 6, 1 iunie 1904, p. 82—86.
EMILGAR. Ioan Creangă şi Mihai Eminescu. „Făt-Frumos", Suceava,
I, 6, 1 iunie 1904, p. 82—86.
EMILGAR. Închinare lui Creangă. „Făt-Frumos",Suceava, 1 ,1 7 —18,
31 d-brie 1904 — 15 ianuar 1905, p. 257—258.
GlRLEANU, EM. Însemnări de ale lui Ion Creangă. „Calendarul revis­
tei «Ramuri* pe anul 1908", Craiova, „Sache Pavlovici", p.
131-133.
GlRLEANU, EM. Ion Creangă şi Mihail Eminescu. „Luceafărul",
Sibiu, V III, 13, 1 iulie 1909, p. 295—297.
G. [IRLEANU], EM. Manuscrisele lui Ion Creangă. „Luceafărul",
Sibiu, IX , 1, 1 ianuarie 1910, p. 6.
G. [IRLEANU], EM. O piesă de teatru a lui Ion Creangă. „Luceafărul",
Sibiu, IX , 1, 1 ianuarie 1910, p. 8.

454
GÎRLEANU, EM. Biserica veche din Broşleni. „Junimea literară",
Cernăuţi, V II, 1, ianuarie 1910, p. 8.
G. [IRLEANU], EM. Bojdeuca lui Ion Creangă. „Ramuri", Craiova,
V III, 2, 15 ianuar 1913, p. 62.
GÎRLEANU, EM. Privelişti din ţară, schiţe, însemnări. Bucureşti,
„Casa şcoalelor", 1915, p. 22—28, 146, 185—186.
GÎRLEANU. Scrieri alese. Voi. II. Bucureşti, „Editura pentru lite­
ratură", 1963, p. 257, 258, 259, 275, 315, 316, 319, 359, 383,
394, 395, 410, 411, 429.
G.[OGA], O. [CTAVIAN]. Bujdeuca lui Creangă. „Luceafărul", Sibiu,
V I, 1, 1 ianuarie 1907, p. 23.
GOROVEI, ARTUR. Amintiri despre Ion Creangă. „Şezătoarea", Făl­
ticeni, V, 12, decembre 1899, p. 191—195.
GOROVEI, ARTUR. Ion Creangă. „Viaţa românească", Iaşi, X III,
12, decembrie 1921, p. 357 —363.
GOROVEI, ARTUR. Însemnări de-ale lui Creangă. „Făt-Frumos“ ,
Suceava, V, 1, ianuarie-februarie 1930, p. 21—25.
GOROVEI, ARTUR. Variante la „Ivan T u r b i n c ă „Convorbiri lite­
rare", Bucureşti, anul al 64-lea, septembrie 1931, p. 677—682.
GOROVEI, ARTUR. Catihetul de la Fălticeni. „Lumea", Iaşi, X IV ,
4.014, 30 octombrie 1931.
GOROVEI, ARTUR. Cu privire la Ion Creangă. „Convorbiri literare",
Bucureşti, anul al 64-lea, noiembrie-decembrie 1931,p. 869—876.
GOROVEI, ARTUR. Catihetul lui Ion Creangă. „Adevărul literar şi
artistic", Bucureşti, X , seria a Il-a , 594, 24 aprilie 1932, p. 1.
GOROVEI, ARTUR. Rarisime din Ion Creangă. „Convorbiri literare",
Bucureşti, LX V II, 5, mai 1934, p. 428—433.
GOROVEI, ARTUR. „ Catihetul“ Vasile Grigorescu. „Păstorul Tuto-
vei", Bîrlad, IV, 1—2, ianuarie-februarie 1941, p. 17—19.
GOYAN, I. I . Creangă. „Revue de Roumanie", Bucarest, I, 1, ianu­
arie 1910, p. 101—109.
GRAUR, AL. Limbu lui Creangă. „Cuvîntul liber", Bucureşti, II,
15—16, 16 februarie 1935.
(Şi în extras: Bucureşti, „Adevărul", 1935.14 p .).
GRAU R, M IHAIL. încă ceva despre Creangă. „Revista şcolii", Boto­
şani, V II, 6—7, iunie-iulie 1930, p. 2—5.

455
GRĂMADĂ, I. Societatea academică socială literară „România jună“
din Viena (1871—1911). Monografie istorică de I . Grămadă,
cap. Scrisori inedite. Arad, 1912, p. 135.
GRĂMADĂ, ILIE. La Naţionalul ieşean. „Ateneu", Bacău, I, 5,
decembrie 1964, p. 14.
GRIGORESCU, CONSTANTIN. Răspuns unui calomniator. „Şezătoa­
rea", Folticeni, V II, 1 1,1 ianuarie 1903, p. 193—196.
GRIGORIU [GRIGORESCU], CONSTANTIN. Ion Creangă şi Gheorghe
Ienăchescu, preot. „Ion Creangă", Birlad, II, 12, decembrie 1909,
p. 315-324.
GRIGORESCU, DAN. Ilustraţia la Creangă. „Gazeta literară",
Bucureşti, X I , 51, 17 decembrie 1964, p. 10.
GRIGORIU, ZAHEI. Din viaţa lui Ion Creangă. „Ion Creangă",
Birlad, II, 12, decembrie 1909, p . 336.
GRIMM, P. Glosarul lui Creangă. „Dacoromania", Bucureşti, X /lI ,
1943, p. 330—334.
(Şi extras: Sibiu, „Cartea românească" din Cluj, 1943, 7 p .).
GRUBER, EDUARD. Stil şi gindire ( încercare de psihologie literară).
Iaşi, „Şaraga", 1888, p. 45, 118—122.
GRUBER, EDUARD. Ion Creangă. „Şezătoarea", Fălticeni, V , 12,
decembre 1899, p. 178.
G.C. Un act de naştere al lui I . Creangă. „Adevărul literar şi artistic",
Bucureşti, X IX , seria a IlI-a , 914, 12 iunie 1938, p. 17.
G.M. Aritmetica lui Creangă. „laşul nou", Iaşi, V, 3—4, decembrie
1953, p. 233—235.
HANEŞ, PETRU V . Literatura română modernă. Bucureşti, „Socec",
1904, p. 253—260.
HANEŞ, PETRE V . Studii de literatură română. Voi. I. Bucureşti,
„Socec", 1910, p. 1 05-128, 191-216.
HANEŞ, PETRE V. Istoria literaturii româneşti. Bucureşti, „Ancora",
1924, p, 209—213.
HANEŞ, PETRE V. Histoire de la litterature roumaine. Prâface de
Mario Roques. Paris, 1934, p. 160—163.
HANEŞ, PETRE V . Un aspect al originalităţii lui Ion Creangă. „Preo­
cupări literare", Bucureşti, III , 2, februarie 1938, p. 81—85.
HANGIU, ION. Prefaţă la: „Ion Creangă, Dănilă Prepeleac".
[Bucureşti], „Editura Tineretului", [1965].

456
HÂZY, ISTVÂN. Prefaţă la :„Ion Creangă, Vâlogatott munkâi“ . Buka-
rest, „Ifjusâgi Konyvkiado, [1962], p. 5—21.
HOBANĂ, ION. Ion Creangă, marele povestitor al poporului nostru.
„Scînteia tineretului11, Bucureşti, 2 martie 1952, p. 2.
HODOŞ, E. Istoria literaturii române. Caransebeş, ed. a IV-a, 1902,
p. 85.
HODOŞ, E. Elemente de istoria literaturii. Nagyszeben, 1912, p.
7 1 -7 5 .
HORODINCĂ, GEORGETA. Un mare povestitor al poporului nostru.
65 ani de la moartea lui Ion Creangă. „Scînteia tineretului11,
Bucureşti, 18 ianuarie 1955, p . 2.
HUSTOVA, DR. JINDRA. In inimile oamenilor. „Ateneu11, Bacău,
I, 5, decembrie 1964, p. 11.
I. [BRĂILEANU], G. Creangă. „Viaţa românească11, Iaşi, V, 6,
iunie 1910, p. 332—335.
IBRĂILEANU, G. Curs de istoria literaturii române moderne. [Epoca
Eminescu], Curs litografiat. Iaşi, 1919. 385 p.
IBRĂILEANU, G. Note şi impresii. Iaşi, „Viaţa românească11, 1920,
p. 7 6 -8 4 .
IBRĂILEANU, G. Recenzia v oi.: „Ion Creangă, Opere complete11,
Cernăuţi, „Ostaşul român11, 1924. „Viaţa românească11, Iaşi,
X V I, 9, septembre 1924, p . 413—416.
IBRĂILEANU, G. Scriitori români şistr&ini. Iaşi, „Viaţa româneas*
că“ , 1926, p. 148—157.
ICHIM, TRAIAN. Actul de căsătorie a lui I . Creangă, actul de moarte
a lui I . Creangă. „Ion Neculce11, Iaşi, 1929, p. 243 —244.
IENĂCHESCU, GH. Bustul l u i l . Creangă. „Evenimentul11, Iaşi, nr.
29 şi 30 din 6 şi 7 martie 1902.
ILIESCU, DOINA. Amintirea marilor scriitori. (Muzeul permanent
de la Iaşi cu documente despre viaţa lui Creangă). „Universul11,
Bucureşti, 27 aprilie 1953.
IONESCU, IOAN S. Calicul de la Talpalari (Anecdotă). „Şezătoarea11,
Iaşi, voi. V I, 1901, p . 168—169.
IONESCU, IOAN S. Poveşti, anecdote. Impresii de călătorie. Diverse.
(Din glumele lui Ion Creangă). Iaşi, „TipografiaNaţională11
1905. V III + 220 p.

457
IONESGU-JOHNSON, N. Însemnările unui marinar. Bucureşti,
„Editura de stat pentru literatură şi artă“ , 1956, voi. I, p. 5—16.
IORDAN, IORGU. Limba lui Creangă. „Viaţa românească", Bucureşti,
X X IX , 11, noiemvrie 1937, p. 71 —75.
IORDAN, IORGU. Stilistica limbii române. Bucureşti, 1944. 401 p.
IORDAN, IORGU. Limba lui Creangă. „Contribuţii la istoria limbii
române literare în secolul al X IX -lea“ . I, 1956, p. 137 —170.
(Academia R .P .R ., Institutul de lingvistică).
IORDAN, IORGU. Creangă, scriitor naţional. „Gazeta literară",
Bucureşti, X I, 51, 17 decembrie 1964, p. 1, 11.
IORGA, NECULAI. Încercări de critică ştiinţifică. Ion Creangă.
„Convorbiri literare", Bucureşti, X X IV , 3, 1 iunie 1890, p .
2 4 4 -2 5 8 .
IORGA, NECULAI. Schiţe din literatura română. Iaşi, Editura li*
brăriei fraţii Şaraga, voi. II, [1893], p. 61—84.
IORGA,N.„Sămănătorul“ ,Bucureşti, IV, 5,30 ianuarl905,p. 79—80.
Cronică despre numărul revistei „Făt-Frumos" închinat lui
I. Creangă.
IORGA, N. În sem n a re. „Ion Creangă", Bîrlad, 12, decembrie 1909,
p. 314.
IORGA, N. Ceva despre Ion Creangă. „Neamul românesc literar", Vă­
lenii de Munte, II, 2, 10 ianuar 1910, p. 17—19.
Cf. ibid. in voi.: „Oameni cari au fost". Vălenii de Munte,
„Neamul românesc", 1911, p. 419—422; Bucureşti, „Fundaţia
pentru literatură şi artă", 1934, voi. I, p. 392—395.
IORGA, N. Un articol necunoscut al lui Creangă. „Neamul românesc
literar", Vălenii de Munte, II, 21, 23 mai 1910, p. 330—333.
Se reproduce, din revista „Columna lui Traian", III, 10, 7
martie 1872, articolul „Misiunea preotului la sate".
IORGA, N. şi GORCEIX, SEPTIME. Prefaţă la: „Anthologie de la
litterature roumaine des origines au X X -e siăcle". Paris, Librai-
rie Delagrave, 1920, p. X I - X X X I .
IORGA, N. În to a rcerea vech iu lu i fon d rom ânesc. „Istoria literaturii
româneşti", Bucureşti, 1929, p. 164—165.
IORGA, N. Prefaţă la: „Contes populaires de Roumanie". Paris,
„Maisonneuve", 1931.

458
IORGA, N. Prefaţă la: „Ion Creangă, Czarodziejskie opowiesci".
Przelozyla z rumufiskiego Konstancja Mayzldwna. Warszawa,
1933.
IORGA, N . Istoria literaturii româneşti contemporane. Voi. I. Bucureşti,
„Adevărul", 1934, p. 219—223.
IORGA, N. încă un volum de „ însemnări“ al lui T. Maiorescu. Bucu­
reşti, 1940. 9 p.
IORGA, N. Pagini de critică din tinereţă. Craiova, „Ramuri", (.a.,
p. 179—191.
IROAIE, PETRU. Creangă In literatura populară:Rlsul la soare. „Făt-
Frumos", Cernăuţi, XV, 2, mart-prier 1940, p. 70—71.
ISPIR, MIRCEA. Introducere la: „Ion Creangă, Amintiri şi poveşti".
Bucureşti, „Şcoala poporului", 1941.
Istoria literaturii române. Voi. II. Bucureşti, „Editura de stat pentru
literatură şi artă", 1955, p. 191—218.
Istoria populară a literaturei române. Bucureşti, „Minerva", 1900,
p. 58. (Biblioteca populară „Minerva", nr. 5).
ISTRATE, G. O lectură greşită in opera lui Creangă. „laşul literar",
Iaşi, V II, 5, mai 1956, p. 122—124.
ISTRATI, ION. Marele nostru bunic. „laşul literar", Iaşi, XV, 11,
noiembrie 1964, p. 8—13.
IUREŞ, ŞTEFAN. Pagini fără de moarte. Ion Creangă: „Amintiri din
copilărie“ . „Scinteia tineretului", Bucureşti, 18 mai 1952, p. 2.
IVAŞCU, G. Ion Creangă. Valoarea artistică şi semnificaţia operei.
„însemnări ieşene", Iaşi, II, 15—16,15 augustl937, p. 152—168.
IVAŞCU, G. Ion Creangă, Opere complete. „Jurnalul literar", Iaşi,
I, 13, 26 martie 1939, p. 3.
IVAŞCU, GEORGE. Omagiul de azi. „Contemporanul", Bucureşti,
51, 18 decembrie 1964, p. 1—2.
IVAŞCU.J GEORGE. Ion Creangă. „Ateneu", Bacău, I, 5, decembrie
1964, p. 3.
I.A .R . Două scrisori de la Eminescu şi Creangă. „Convorbiri literare",
Bucureşti, X X X I X , 11—12, noiemvrie-dechemvrie 1905, p .
1151—1152.
I. Creangă către Titu Maiorescu: Iaşi, 1882, noiemvrie 13.
I.N. I . Creangă. Două scrisori. „Convorbiri literare", Bucureşti, X X V ,
11—12, 1 martie 1892, p. 1117—1118.

159
 I. Creangă către Titu Maiorescu: Iaşi, 1881, iunie 11; Iaşi, 1881,
decemvrie 16.
In memoria lui Ioan Creangă (1 martie 1837 — 28 februarie 1938).
Volum tipărit sub îngrijirea d-Ior Sandu Teleajen şi Adrian
Pascu, cu prilejul serbărilor de la Iaşi. Iaşi, „Ţerek“ , 1938.
73 p. + 1 f. +. 11 pl.
JAN, VLADISLAV. Un scriitor modern. „Ateneu", Bacău, I, 5,
decembrie 1964, p, 7.
J.B. Ion Creangă: 40 de ani de la moartea sa. „Adevărul literar şi artis-
tic“ , Bucureşti, IX , 476, 19 ianuarie 1930, p. 10.
KALINDERU, ION. Pentru Creangă. „Epoca", Bucureşti, V III,
2.041—139, 25 mai 1902, p, I,
KALINDERU, ION, Circulara d-lui Ioan Kalinderu, administratorul
domeniului coroanei, relativ la subscrierea pentru bustul lui Ion
Creangă. „Arhiva", Iaşi, X I I I , 5—6, mai-iunie 1902, p. 294.
KANNER, BE n EDICT. La societe litteraire „ Junimea“ de Iassy et
son influence sur le mouvement intellectuel en Roumanie. Paris,
1906. 271 p.
[KAVKOVA, MĂRIE], Ion Creangă: „Vzpominky z dSstvi“ . „Literâ-
turni noviny", Sofia, V III, 13, 1959, p. 4 (S.K .P.).
KERNBACH, VICTOR. Evadare din basm. „Ateneu", Bacău, I, 5,
decembrie 1964, p. 2.
KIRILEANU, GH. T. Notiţă asupra manuscriptelor lui Ioan Creangă.
„Şezătoarea", Fălticeni, V , 12, decembre 1899, p. 211—214
KIRILEANU, GH. T. O n ou ă e d iţie a scrierilo r lu i C rea n gă . „Şeză*
toarea", Folticeni, V III, 9—10, noiembrie-decembrie 1902, p.
1 50-156.
KIRILEANU, GH. T. Cuvinte din „Amintirile11 lui Creangă tălmăcite
de însuşi Creangă. „Şezătoarea", Fălticeni, X I, voi. V III, nr.
10—11, decembrie 1903 — ianuar 1904, p. 156—161.
KIRILEANU, GH. T. Asupra vieţii lui Ioan Creangă. „Şezătoarea",
Fălticeni, X I, voi. V III, nr. 10—11, decembrie 1903 — ianuar
1904, p. 1 62 -1 63 .
KIRILEANU, GH. T . Să n-aibă oare formă populară scrierile lui
Creangă? „Făt-Frumos", Suceava, I, 17—18, 31 d-brie 1904—15
ianuar 1905, p . 267.

460
KIRILEANU, GH . T. şi CHENDI, IL. Prefaţă la: „ I . Creangă,
Opere". Bucureşti, „Minerva“ , [1906].
Cf. ibid. în ed.: 1909, 1915,1916, ed. a V l-a, f.a., 1928, [1932],
[1934], [1936], [1937], [1938], [1941], [1942], [1943], [1947].
KIRILEANU-TEODORESGU, G. Două scrisori ale lui Creangă.
„Ion Creangă", X II, 11—12, 1919, p. 102.
KIRILEANU, G.T. Oraţii la nuntă din Valea Bistriţii moldoveneşti.
„Şezătoarea", Folticeni, X X X , 1, ianuar 1922, p . 9 —10.
KIRILEANU, G.T. De-ale lui Creangă. „Făt-Frumos", Cernăuţi, X V ,
2, mart-prier 1940, p. 41—42.
KIRILEANU, G.T. Chestionar al datinelor poporului la care ar fi
lucrat şi Ion Creangă. „Făt-Frumos", Cernăuţi, X V , 2, mart-prier
1940, p . 4 5 -4 6 .
KIRILEANU, G.T. Încă o anecdotă povestită de I . Creangă. „Făt-Fru­
mos", Cernăuţi, X V , 2, mart-prier 1940, p. 46.
KIRILEANU, G.T. I . Creangă şi E. Baican. „Făt-Frumos", Cernăuţi,
X V , 2, mart-prier 1940, p. 47.
KIRILEANU, G.T. Clteva însemnări ale iconomului Ioan Grigoriu,
socrul lui Ioan Creangă. „Făt-Frumos", Cernăuţi, X V , 2, mart-
prier 1940, p. 48.
KIRILEANU, G. T. Cîteva cărţi din biblioteca lui Creangă. „Făt-Fru­
mos", Cernăuţi, X V , 3, mai-iunie 1940, p. 86—89.
KIRILEANU, G. T. Creanga membru în Consiliul general de instrucţi­
une. „Făt-Frumos", Cernăuţi-Bucureşti, XV, 4—6, iulie-decem-
vre 1940, p. 127-128.
KIRILEANU, G.T. Despre merele turture din „ Amintirile“ lui I.
Creangă. „Făt-Frumos", R .-V îlcii, X I X , 4—6, iulie-decemvre
1944, p. 6 5 -6 7 .
KIRILEANU, GH. T. şi CHENDI, IL. Prefaţă la: „Ion Creangă,
Moş Nichifor Coţcariul". Bucureşti, f.a. („Pagini alese din scri­
itorii români", nr. 2).
KIRILEANU, GH. T. Varia 5, V II. Fond manuscrise, Bibi. Acad.
Republicii Socialiste România.
KOPECZI, BfiLA. Ion Creangă. „Csillag", Budapest, III, 37, 1950.
LĂZĂREANU, BARBU. Ion Creangă. Cu prilejul împlinirii a 30
de ani de la moartea lui. „Cuvintul liber", Bucureşti, I, 20, 4
ianuarie 1920, p. 4—11.

461
LĂZĂREANU, BARBU. Ciţiva povestitori: Nic'a lui Ştefan a Petrei
[Ioan Creangă], Nedea [N.D.] Popescu, Noel [Leon] W olf.
Bucureşti, Atelierele „Adevărul", 1924. 31 p.
LĂZAREANU, BARBU. Un tovarăş al lui Creangă. „Adevărul",
Bucureşti, 44, 14.539, 26 mai 1931.
LĂZĂREANU, BARBU. Vocabularul lui Creangă. „Adevărul literar
şi artistic", Bucureşti, X V III, 855, 25 aprilie 1937, p. 3.
LĂZĂREANU, BARBU. Cu privire la Creangă. Bucureşti, „Cultura
românească", 1937 . 40 p.
LĂZĂREANU, BARBU. Ion Creangă. Bucureşti, „Eminescu", 1947.
69 p. (Biblioteca relaţiilor româno-ruse).
LĂZĂREANU, BARBU. Ion Creangă şi basmul rusesc. Bucureşti,
„Editura de Stat", 1949. 91 p.
LĂZĂREANU, BARBU. Glose şi comentarii de istoriografie literară.
Bucureşti, „Editura de stat pentru literatură şi artă", 1958,
p. 147-167.
LĂZĂRICIU, IOAN. Istoria literaturei române. In uzul tinerimei
studioase. Ed. a Il-a . Sibiu, „W . Krafft", 1892, p . 141,
LEAHU, EMIL. Personalitatea şi opera lui I . Creangă in publicaţiile
timpului. Extras din „Limbă şi literatură", voi. IX . Bucureşti,
1965. 6 p.
LEON, PROP. DR. N. Amintiri. Partea a II-a. Iaşi, „Viaţa româneas­
că", 1925, p. 157—161. Partea a IlI-a. Iaşi, „Viaţa românească",
1927, p. 209.
LEVEAUX, MARCEL. O carte In care se simte o briză primăvăratecă.
„Gazeta literară", Bucureşti, IV, 22, 30 mai 1957, p. 6.
LICO [LITZICA, C.]. I . Creangă. „Convorbiri literare", Bucureşti,
X X V II, 6, 2 octombre 1893, p. 672-681.
LIMAN, P. Dramatizări. „Tribuna", Cluj, V III, 52, 24 decembrie
1964, p. 11.
L1MONA, ELENA. Traducerea germană a „ Amintirilor“ lui Creangă.
„Luceafărul de ziuă", Braşov, II, 2, 1957, p. 109—119. [Kind«
heitserinnerungen, Bukarest, 1956].
LIPĂNEANU, M. Leca Morariu: „Institutorul Creangă11. Cernăuţi,
1925; Leca Morariu: „Drumuri Moldovene11. Cernăuţi, 1925.
[Recenzie]. „Dacoromania". Anul III, 1924—1926. Cluj, 1927,
p. 972—975.

462
LIPĂNEANU, M. Revista periodicelor: 1923, 1924. „Dacoromania".
Anul IV, 1 924-1926. Cluj, 1927, p . 1419, 1423, 1453, 1455,
1466—1467, 1474, 1477.
L1VEZEANU, OCTAV. O operă tradusă în peste 30 de limbi. „România
liberă“ , Bucureşti, X X I I, 6.270, 12 decembrie 1964, p . 2.
LLOYD, A .L. Prefaţă la: „Recollections from Childhood by Ion
Creangă". London, „Lawrence & Wishart", 1956, p. 5—14.
LLOYD, A. Un adevărat exemplu. „Ateneu", Bacău, I, 5, decembrie
1964, p. 9.
LOGHIN, CONSTANTIN. Istoria literaturii române. Cernăuţi, Tipo­
grafia Mitropolitul Silvestru, 1926, p. 100 — 103.
LOGHIN C. şi DRIMMER. Geschichte der rumănischen Literatur. Cer­
năuţi, 1934, p. 112—115.
LOVERA, ROMEO. La letteratura rumena con breve Crestomazia e
Disionarietto esplicativo. Milano, „Ulrico Hoepli", 1908. X I +
201 p.
LOVINESCU, EUGEN. Prefaţă la: „Ion Creangă, Opere complecte".
Bucureşti, „Ancora", 1928, voi. I, III.
LOVINESCU, EUGEN. Prefaţă la: „Ion Creangă, Opere complete".
Bucureşti, „Ancora", [1929],
LOVINESCU, E . Critice. X . Bucureşti, „Ancora", 1929, p . 33—124.
LUDESCU, SERGIU. Copilăria lui Ioan Creangă, copilăria noastră, a
tuturor. „Convorbiri literare", Bucureşti, L X X , 11—12, nov.
-decemvrie 1937, p . 765—768.
JiyiIA H , A. Hoh Kpnnes [K 120-JieTHio co ahh poHqţeuan MOJifla-
B C K oro nacaTeJiH. Hsh. ra8. „Kynxypa MoajţoBett"]. „CoBeTcnan Moa-
aaBnn", 1 9 5 7 , MapT I (B.r.B.H.JI.J.
LUPESCU, M. Amintiri despre Ion Creangă. „Şezătoarea", Fălticeni,
V , 12, decembre 1899, p. 188—191.
LUPESCU, M. Amintiri despre Creangă. „Făt-Frumos", Suceava, I,
17—18, 31 decembrie 1904—15 ianuar 1905, p . 282—283.
LUPESCU, M. Amintiri despre Ion Creangă. „Ion Creangă", Birlad, II,
12, decembrie 1909, p . 333—335.
LUPESCU, M. Bujdeuca lui Moş Ion Creangă. „Ion Creangă", Birlad*
IV, 12, decembrie 1911, p . 373—376.
LUPESCU, M. Soţia lui Ion Creangă. „Ion Creangă", V, 10 octcn brie
1912, p . 319.

463
LUPESCU, M. Amintire despre Ion Creangă. „Ion Creangă“ , Bîrlad,
V , 12, decembrie 1912, p. 353—355.
LUPESCU, M. Pr. Vasile Grigorescu, catihetul din Folticeni al lui Ion
Creangă. „Ion Creangă", Bîrlad, V II, 11—12, noiembrie-de*
cembrie 1914, p. 290—292.
LUPESCU, M. Ion Creangă şi normaliştii de la „Vasile Lupu“ . „Ion
Creangă", Bîrlad, X II, 11—12, noiembrie-decembrie 1919,
p. 9 9-10 1.
LUPESCU, M. Din alte vremuri. „Anuarul festiv, cu ocazia serbării
semicentenarului gimnaziului din Fălticeni (1870—1922)“ ,
Fălticeni, 1922, p. 64.
LUPI, GINO. Storia della Letleratura romena. Con 123 |illustrazioni
nel testo e 32 tavole. Firenze, „G.C. Sansoni“ , 1955, p. 184—
192. (La Civiltă Europea).
LUPI, GINO. Amintindu-ne de Creangă. „Ateneu11, Bacău, I, 5, decem­
brie 1964, p. 9.
LUPU, AL. Cronică. „Fât-Frumos", Cernăuţi, X V , 2, mart-prier 1940,
p. 73.
LUPU-MORARIU, OGTAVIA. Ilustraţiile Creangă din acest „ Făt-Fru-
mos“ . „Făt-Frumos", Cernăuţi, X V , 2, mart-prier 1940, p. 70.
LYS [NANU, D .]. Un detractor al lui Creangă. „E poca", Bucureşti,
V III, 1.946—44, 16 februarie 1902, p. 2.
Reprodus şi în: „Şezătoarea", Fălticeni, V II, 11,1 ianuarie 1903,
p. 196-197.
MACOVEI, TEOFAN. Recunoştinţă lui Creangă. „Apostolul", Piatra-
Neamţ, II, 6, mai 1936, p . 16—17.
MAIORESCU, TITU.j Ştiri şcolare. „Anuariul Institutului «Vasile
Lupu» (Şcoala normală de la Trei-Ierarhi) din Iaşi pe anul
şcolar 1863—1864". Iaşi, „A d olf Berman", 1864, p . 37—66.
M UORESCU, TITU. Critice (1866—1907). Bucureşti, voi. II, 1908,
p. 162.
M\IORESCU, TITU. Critice (1866-1907). Bucureşti, voi. III, 1915,
p. 1 8 -1 9 , 58, 134, 147, 229, 246, 258, 277.
MAIORESCU, T. Istoria contemporană a României (1866—1900).
Bucureşti, „Socec", 1925, p. 38—40.
T. Maiorescu către A . Naum. „Convorbiri literare", Bucureşti,
an. 60, septembrie-noiembrie 1927, p. 345—346.

464
MAIORESCU, TITU. Însemnări zilnice. Voi. I (1855—1880). Bucureşti,
„Socec“ , 1937, p. 136, 263.
MAIORESCU, TITU. Însemnări zilnice. V oi. II (1881—1886).
Bucureşti, „Socec“ , p . 114, 116, 123.
MANOLESCU, NICOLAE. Recitind poveştile. „Gazeta literară",
Bucureşti, X I, 51, 17 decembrie 1964, p . 5.
MANOLIU, PETRU. Creangă. Bucureşti, „Vremea11, 1944. 51 p.
(„Cartea cu vieţi ilustre").
MANOLIU, RADU. Neamul lui Creangă. „Ion Creangă", Birlad, X II,
11—12, noiembrie-decembrie 1919, p. 98—99.
MARCU, ALEXANDRU. Ivan Turbincă... italian. „Universul lite­
rar", Bucureşti, X L III, 30, 24 iulie 1927, p. 475—476.
MARCU, TRAIAN. Prefaţă la: „Ion Creangă, Poveşti". Constanţa,
Tip. „Albania", 1937.
MARIAN, LI VIU. Proza noastră estetică. In voi.: „Prozatorii noştri.
Crestomaţie" de N. Dunăreanu şi Liviu Marian. Chişinău, 1921,
p. I - X V .
MARIAN, LIVIU. Ion Creangă. Viaţa şi operile lui. Conferinţă ţinu­
tă la şezătoarea „Astrei" basarabene In ziua de 2 februarie 1930,
în sala cinematografului „Orfeum" din Chişinău... cu prilejul
împlinirii a 40 de ani de Ia moartea marelui povestitor. Chişinău,
1930. 12 p. (Asociaţiunea culturală „Astra basarabeană". Bi­
blioteca secţiilor literare şi ştiinţifice, nr. 4).
MARIAN, LIVIU. Ion Creangă — ardeleanul. (De unde, de cînd şi de
ce au venit strămoşii lui Creangă din Ardeal In Moldova).
„Convorbiri literare", Bucureşti, L X X II, 10, 11, 12, oct.-dec.
1939, p. 1895—1911.
MARIN, I. D. Autenticitatea unui articol al lui Creangă. „Făt-Frumo6“ ,
Cernăuţi, X V , mart-prier 1940, p. 65—67.
MARIN, I. D. Din ideile pedagogice ale lui Creangă. „Revista de peda­
gogie", Bucureşti, voi. X , 1940, caietele III-IV-1939, p. 52—80.
(Şi în extras: Bucureşti, „Bucovina", 1940. 31 p .).
MARIN, I.D . Pedagogia lui Creangă. Bucureşti, „Cugetarea-Georges-
cu de la Fras“ , 1941. 188 p.
MARINESCU, GEORGE. Nuvela in literatura română. „Buletinul
Institutului de literatură pe anul 1928", Bucureşti, 1928, p.
107—113, 142—147, 152.

465
30
MARINO, ADRIAN. Creangă şi autobiografia. „Steaua", Cluj, XV,
1, ianuarie 1965, p. 21—25.

MARMELIUC, D. Prefaţă la: „Ion Creangă, Opere complete". Cer­

năuţi, 1924.

MARTIN, AUREL. Fişa istorico-literară. „Gazeta literară", Bucureşti,

X I, 51, 17 decembrie 1964, p. 4.
în facsimil: Finalul memoriului înaintat de Creangă ministru­
lui, in legătură cu destituirea sa din invăţămint (31 iulie 1872).

MĂNUCĂ, DAN. Interferen (e dramatice in opera lui Ion Creangă. „ l a ­

şul literar", Iaşi, X V I, 12, decembrie 1965, p. 57—60.

MEISSNER, C. în amintirea lui I. Creangă. „Anuarul şcoalei normale

de învăţători «Vasile Lupu* din Iaşi, pe anii şcolari 1930—1931
şi 1931—1932". Iaşi, „Presa bună", 6, 1933, p. 7—15.

MERA, I.T. iScriitorii de la „Junimea". „Familia", Oradea, X V III,

25, 2 iulie 1882, p. 302 —304.

MICU, DUMITRU. Lirismul „Amintirilor". „Gazeta literară", Bucu­

reşti, X I, 51, 17 decembrie 1964, p. 7.

MICU, DUMITRU. Întruchiparea■ geniului artistic românesc. „Scîn-

teia“ , Bucureşti, 7.267, 1 martie 1967.

MIHĂIESCU, ION. Sinteze de istoria literaturii române. Ed. a IlI-a

(completată şi revăzută). Craiova, 1947. 310 p. + 1 f. (Colec­
ţia „Meridian").

MIHĂILESCU, HAR. Note in legătură cu opera lui I . Creangă. „Anua-

. rul liceului «Betru-Rareş»“ — Piatra-Neamţ, pe anul 1935—1936,
p .fll2 —120.
(Şi în extras: Piatra-Neamţ, „Lumina", 1937. 11 p .).’

MILITZ, H.M. Volkstumliches Sprachgut bei Ion Creangă. „Wissen-

schaftliche Zeitschrift der Friederich Schiller — Universităt,
Gesellschaft-und Sprachwissenschaftliche Reihe". Jena, 6,
1959, p . 3 5 3 -3 6 0 .

MILLE, CONST. Săptămina literară. „Lupta", Bucureşti, IV , 354,

23 septembre 1887, p . 3.

MINAR, OCTAV. Eminescu comemorativ. Album artistic literar. Iaşi,

„D acia", [1909].

466
MINAR, OCTAV. Eminescu, Maioreseu, Iacob Negruzzi şi Creangă.
„Luceafărul44, Sibiu, X II, 4, 16 februarie 1913, p. 130—131.

MINAR, OCTAV. Creangă despre Eminescu. „Cosinzeana44, Orăştie,

III, 17—18, 27 aprilie 1913, p. 243—245.

MINAR, OCTAV. Povestitorul Ion Creangă. „Flacăra44, Bucureşti,

IV, 9 - 1 0 , 20 decembrie 1914, p. 5 4 -5 6 .

MINAR, OCTAV. Scrisorile lui Creangă. „Flacăra44, IV, 9—10, 20

decembrie 1914, p. 58—59.
Ion Creangă către M . Eminescu: [1877], două scrisori; T. Ma-
iorescu: Iaşi, 1882, noiembrie 13; V. Conta: [septembrie 1879].

M.[INAR], O.fCTAV]. Creangă autorul unei comedii. „Flacăra44, Bucu­

reşti, IV, 9—10, 20 decembrie 1914, p. 59.

M.[INAR], 0.[CTAV]. Amintiri glumeţe din viaţa lui Ion Creangă.

„Flacăra44, Bucureşti, IV, 9—10, 20 decembrie 1914, p. 60.

MIRCEA, DUMITRU. „Ia , am fost şi eu...“ „Tribuna44, Cluj, V III,

52, 24 decembrie 1964, p. 3.

MIRONESCU, I.I. Ion Creangă. „Însemnări ieşene44, Iaşi, IV, 11, 1

noiemvrie 1939, p. 178—190.

MlNDRU, A. Moş Creangă [Versuri]. „Făt-Frumos“ ,B îrlad, 1,17—18,

31 d-brie 1904—15 ianuarie 1905, p. 262—263. '

MOCANU, I.G. Ion Creangă diacon. „Cultura creştină44, Blaj, X IV ,

5, mai 1925, p. 155—159.

MOISE, ION. Cuvinte de origine rusă in opera lui Ion Creangă. „L im ­

ba română44, Bucureşti, II, 3, 1953, p. 49—51.

MORARIU, LECA. Anul naşterii lui Creangă. „Junimea literară44,

Cernăufi, X II, 12, decemvrie 1923, p. 455.

MORARIU, LECA. Data împrietenirii lui Eminescu cu Creangă. „Ju­

nimea literară44, Cernăuţi, X II, 12, decemvrie 1923, p. 455—456.
MORARIU, LECA. Pentru autenticitatea unui articol al lui Creangă.
„Junimea literară44, Cernăuţi, X III, 1—2, ianuarie-faur 1924,
p. 6 3 -6 4 .
MORARIU, LECA. Două noi ediţii ale lui Creangă. „Junimea lite.
rară44, Cernăuţi, X III, 5—6, mai-iunie 1924, p. 270.

467
30*
MORARIU, LECA. [Recenzie]. Dr. G. Weigand: Ion Creangă's
„H arap-Alb". Leipzig, 1910, „Junimea literară", X III, 7—8,
iulie-august 1924, p. 373—379,
MORARIU, LECA. Institutorul Creangă. Cernăuţi, 1925. 97 p.
Reproducere din „Glasul Bucovinei", Cernăuţi, V III, 1925,
nr. 1.739 (21 ian.), p. 2—3; nr. 1.740 (22 ian .), p. 2—3;
nr. 1.741(23 ian.), p. 2—3 ; nr. 1.743 (27 ian.), p. 2—3;
nr. 1.745(29 ian.), p. 2—3; nr. 1.747 (1 febr.), p . 2—3 ;
nr. 1.748 (4 febr.), p. 2 - 3 ; nr. 1.749 (5 febr.), p . 2 - 3 ;
nr. 1.750 (6 febr.), p. 2 - 3 ; nr. 1.753 (10 febr.), p. 2 - 3 ;
nr. 1.754(11 febr.), p. 2—3; nr. 1.755 (12 febr.), p. 2—3;
nr. 1.756(13 febr.), p. 2 - 3 ; nr. 1.758 (15 febr.), p . 2 ;
nr. 1.760(18 febr.), p. 2—3; nr. 1.761 (19 febr.), p . 2—3 ;
nr. 1.762(20 febr.)., p. 2; nr. 1.764 (22 febr.), p. 2—3 ;
nr. 1.766 (25 febr.), p. 2—3; nr. 1.767 (26 febr.), p. 2.
MORARIU, LECA. Iarăşi autenticitatea unui articol al lui Creangă#
„Junimea literară", Cernăuţi, X IV , 1—3, ianuarie-martie
1925, p. 92.
MORARIU, LECA. Coperta noastră. „Junimea literară", Cernăuţi,
X IV , 5—7, mai-iulie 1925, p. 215—216.
Rectificarea unui portret al lui Creangă cu sprijinul lui A. Goro-
vei.
MORARIU, LECA. Drumuri moldovene (Pe urmele lui Creangă, frag­
ment). „Junimea literară", Cernăuţi, X IV , 5—7, mai-iulie 1925,
p. 217—219.
MORARIU, LECA. Drumuri moldovene. Cernăuţi, 1925. 151 p.
Reproducere din „Glasul Bucovinei", Cernăuţi, V III, 1925,
nr. 1.889 (2 aug.), p. 2—3; nr. 1.890 (4 aug.), p. 2—3 ;
nr. 1.891 (5 aug.), p. 2 —3; nr. 1.892 (6 aug.), p. 2—3;
nr. 1.894 (9 aug.), p. 2—3; nr. 1.895 (11 aug.), p. 2—3 ;
nr. 1.896(12 aug.), p. 2—3; nr. 1.897 (13 aug.), p. 2—3;
nr. 1.898(14 aug.), p. 2—3; nr. 1.903 (21 aug.), p, 2;
nr. 1.906 (25 aug.), p. 2; nr. 1.907 (26 aug.), p. 2—3;
nr. 1.909 (28 aug.), p. 2—3; nr. 1.911 (1 sept.), p. 2—3;
nr. 1.912 (2 sept.), p. 2—3; nr. 1.913 (3 sept.), p. 2—3;
nr. 1.914 (4 sept.), p. 2—3; nr. 1.919 (16 sept.), p. 2—3;
nr. 1.920(17 sept.), p. 2—3; nr. 1.921 (18 sept.), p. 2—3;
nr. 1.923(20 sept.), p. 2—3; nr. 1.924 (22 sept.), p. 2—3 ;
nr. 1.925(23 sept.), p. 2—3; nr. 1.926 (24 sept.), p. 2;

468
 nr. 1.927 (25 sept.), p. 2—3; nr. 1.930 (29 sept.), p, 2 ;
nr. 1.947 (20 oct.), p. 2—3 ; nr. 1.948 (21 oct.), p, 2—3;
nr. 1.949 (22 oct.), p. 2; nr. 1.950 (23 oct.), p. 2—3;
nr. 1.952 (25 oct.), p. 2—3; nr. 1.953 (28 oct.), p. 2—3;
nr. 1.954 (29 oct.), p. 2; nr. 1.955 (30 oct.), p. 2—3;
nr. 1.957 (1 noiembr.), p. 2.
MORARIU, LECA. Ileana Creangă. „Junimea literară", Cernăuţi,
X IV , 8—10, august-octomvrie 1925, p. 322—324,
MORARIU, LECA. O carte didactică a lui Creangă. „Junimea literară",
Cernăuţi, X IV , 8—10, august-octomvrie 1925, p. 330.
MORARIU, LECA. Ne completăm corespondenţa lui Creangă. „Ju­
nimea literară", Cernăuţi, X IV , 8—10, august-octomvrie 1925,
p. 330.
MORARIU, LECA. Spiţa neamului lui Creangă. „Junimea literară".
Cernăuţi, X IV , 8—10, august-octomvrie 1925, p. 330—331.
MORARIU, LECA. Grigorie Ciubuc Clopotarul. „Junimea literară",
Cernăuţi, X IV , 8—10, august-octomvrie 1925, p. 331.
MORARIU, LECA. Casa lui Creangă (la Ia şi). „Junimea literară*',
Cernăuţi, X V , 1—2, ianuarie-faur 1926, p. 41.
MORARIU, LECA. Iarăşi corespondenţa lui Creangă. „Junimea lite­
rară", Cernăuţi, X V , 1—2, ianuarie-faur 1926, p . 41.
MORARIU, LECA. Data morţii lui Zahei Creangă. „Junimea literară**,
Cernăuţi, X V , 1—2, ianuarie-faur 1926, p. 41.
MORARIU, LECA. Iarăşi un inedit portret al Ilenei Creangă. „Junimea
literară", Cernăuţi, XV, 3—4, martie-prier 1926, p . 78.
MORARIU, LECA. Pentru lămurirea unei scrisori a lui Creangă. „Juni­
mea literară", Cernăuţi, X V , 3—4, martie-prier 1926, p. 91.
MORARIU, LECA. Omul Ion Creangă. „Făt-Frumos“ , Suceava, I,
3, mai-iunie 1926, p. 120—121.
MORARIU, LECA. Casa lui Creangă (la Ia şi). „Făt-Frumos“ , Suceava,
I, 3, mai-iunie 1926, p. 121—123.
MORARIU, LECA. Iarăşi scrisorile lui Creangă. „Făt-Frumos", Sucea­
va, I, 3, mai-iunie 1926, p. 123.
MORARIU, LECA. Omul Ion Creangă. „Glasul Bucovinei", Cernă­
uţi, IX , 2.153, 16 iulie 1926, p. 2.
MORARIU, LEGA. Creangă la „Junimea.11. „Făt-Frumos“ , Suceava,
I, 5, septemvrie-octomvrie 1926, p. 158.

469
MORARIU, LECA. De-ale lui Creangă (Popa-Duhuşi Zahei Creangă).
Extras din Calendarul „Glasul Bucovinei". Cernăuţi, 1926.
MORARIU, L. Pentru cea mai artistică scrisoare a lui Creangă. „Făt-
Frumos", Suceava, II, 4, august 1927, p. 98—100.
MORARIU, LECA. Ştiri nouă despre Creangă. „Făt-Frumos", Suceava,
III, noiemvre-decembre 1928, p. 197.
MORARIU, LECA. Creangă. „Făt-Frumos", Suceava, V , 1, ianuarie-
februarie 1930, p. 1—4.
MORARIU, LECA. Multe ş i mărunte (Creangă inedit, sau Creangă
comercial? Creangă revizuit de V. Conta? Traduceri din Creangă.
Destituirea învăţătorului Creangă). „Făt-Frumos", Suceava,
V, 1,'ianuarie-februarie 1930, p. 44—47.
MORARIU, LECA. Cronică (Creangă mort de două ori şi, deci, co­
memorat de două orii Intru amintirea Iui Creangă. Creangă în
editură franceză. Sadoveanu pentru I. Creangă). „Făt-Frumos",
Suceava, V, 1, ianuarie-februarie 1930, p. 47—48.
M.[ORARIU], L.[ECA]. Iarăşi substratul folcloric din„Ivan Turbincă“ .
„Făt-Frumos", Suceava, V , 2, martie-aprilie 1930, p. 75.
MORARIU, LECA. Evoluţia artistului Creangă. „Făt-Frumos",
Suceava, V I, 3, mai-iunie 1931, p. 124—126.
MORARIU, LECA. P e marginea cărţilor ( I V ) . Creangă. Extras din
„Glasul Bucovinei", X V , 1932. Cernăuţi, 1932. 31 p.
MORARIU, LECA. Studii. Creangă in nemţeşte. Cernăuţi, „Glasul
Bucovinei", 1939. 24 p. (Universitatea „Regele Carol I I " , Cer­
năuţi. Institutul de literatură).
MORARIU, LECA. După Eminescu — invectivarea lui Creangă. „Făt-
Frumos", Cernăuţi, X V , 2, mart-prier 1940, p. 50—63.
MORARIU, LECA. Creangă şi... trenul. „Făt-Frumos", Cernăuţi, XV,
2, mart-prier 1940, p. 71.
MORARIU, LECA. Răboj. „Făt-Frumos", Cernăuţi, X V , 2, mart-prier
1940, p. 72.
MORARIU, LECA. Creangă. Cernăuţi, „Mitropolit Silvestru", 1940.
36 p. (Universitatea „Regele Carol II", Cernăuţi. Institutul de
literatură).
MORARIU, LECA. La Bojdeuca lui Creangă. „Făt-Frumos", Cernăuţi,
X V I, 6, noiemvrie-decemvrie 1941, p. 180—183.

470
MORARIU, LECA. Şi totuşi Creangă nu se compromite. „Făt-Frumos“ ,
Cernăuţi, X V III, 4—5, iulie-octomvre 1943, p. 202.
MORARII), LECA. Crengene. Cernăuţi, 1944. 31 p. (Biblioteca
,,Făt-Frumos“ ).
MUNTEANO, B. Panorama de la litterature roumaine contemporaine.
Paris, 1938, p. 29, 6 6 -7 0 , 97.
MUNTEAN!), BASIL. Storia della letleratura romena moderna. Trado-
tta da A.Silvestri-Giorgi. Bari: Gius. Laterza, 1947, p. 65—71.
(„Biblioteca di cultura moderna", no. 431).
MUNTEANU, GEORGE. Naratorul şi sinteza sa artistică. „Gazeta li­
terară", Bucureşti, X I, 51, 17 decembrie 1964, p. 5.
MUNTEANU, ŞTEFAN. Valorificarea artistică a limbii populare in o-
pera lui Ion Creangă. „Orizont", Timişoara, 1,12,1964, p. 17—2*.
MUNTEANU, ŞTEFAN. Expresia artistică a limb ei populare in opera
lui Ion Creangă. „M. Eminescu, I. Creangă. Studii". Timişoara,
1965, p. 265-279.
MURĂRAŞU, D. Creangăşi Eminescu. „Convorbiri literare", Bucureşti,
L X X II, 1, ianuarie 1939, p. 109.
MURĂRAŞU, D. Istoria literaturii române. Ediţia a IlI-a. Bucureşti,
„Cartea românească", [1943], p. 248—250.
M. Scrierile lui Creangă. „Familia", Oradea, X X IX , 1, 3—15 ianuarie
1893, p. 1, 3.
M.AL. P. Document. „Tribuna", Cluj, V III, 52, 24 decembrie 1964,
p. 7.
N\NU, A. Vechi colaboratori ai „ Convorbirilor“ . „Convorbiri literare",
an. 60, ianuar-februar 1927, p. 208 (număr jubiliar).
NANU, MIHAIL. Cuvlnt înainte la: „Ion Creangă, Amintiri din copi­
lărie". Bucureşti, „Editura Tineretului", 1950.
NANU, M. Un manuscris inedit al lui Creangă. „Gazeta literară",
Bucureşti, I, 3, 1 aprilie 1954, p. 4.
NĂDEJDE, I. Partea ştiinţifică din „învăţătorul copiilor“ de d-nii
C. Grigorescu, I. Creangă şi V. Râceanu. Ed. a V l-a, Iaşi, 1880.
„Contemporanul", Iaşi, I, 6, septembrie 16, 1881, p. 205—211.
NĂDEJDE, I. Răspuns la întimpinarea d-lui Creangă la critica părţei
ştiinţifice din „învăţătoriul copiilor". „Contemporanul", Iaşi, I,
8, octombrie 16, 1881,fp . 280—282.
NĂDEJDE, I. Generozitatea d-lui Creangă. „Contemporanul", Iaşi,
I, 9, noiembrie 1, 1881, p . 339—340.

471
NĂDEJDE, I. Istoria limbei şi literaturei române. Iaşi, „Şaraga",
1886, p. 472-473.
NEAGU, FĂNUŞ. Mirajul copilăriei. „Gazeta literară14, Bucureşti,
X I, 51, 17 decembrie 1964.
NEGOIŢĂ, C.N. Ion Creangă. Portret. „Universul literar44, Bucureşti,
L, 45, 1 noiembrie 1941, p. 1.
NEGOIŢĂ, C.N. „Harap-Alb" sau magia cuvintelor in povestirile lui
Creangă. „Vremea", Bucureşti, X IV , 640, 8 martie 1942.
NEGRUZZI, IACOB. Ion Creangă. „Convorbiri literare", Bucureşti,
X X III, 11, 1 fevruarie 1890, p. 981—983.
NEGRUZZI, IACOB. Scrieri complete. Bucureşti, voi. I, 1893, p.
1 48 -1 51 , 1 58 -1 6 1 .
NEGRUZZI, IACOB. Amintiri din „Junimea11. In voi.: „Lui Titu
Maiorescu, omagiu", X V , fevruarie, MCM. Bucureşti, „Socec",
1 9 00 , p . 1 — 19.

NEGRUZZI-, IACOB. O scrisoare. „Ion Creangă", Bîrlad, II, 12, de­

cembrie 1909, p. 312—314.

NEGRUZZI, IACOB. Domnului director al „Convorbirilor literare“ .

„Convorbiri literare", Bucureşti, X L IV , 2, februarie 1910, p.
121—125.
NEGRUZZI, IACOB. Amintiri din „ Junimea“ , „Convorbiri literare",
Bucureşti, LII, 1, ianuarie 1920, p. 14—16.
NEGRUZZI, IACOB. Dicţionarul „Junimei“ . „Convorbiri literare",
anul 56, noiembrie 1924, p. 862.
NEGRUZZI, IACOB. Amintiri din „Junimea". Bucureşti, „Cartea
românească", [1939]. 367 p.
NICOLESCU, G.C. Eminescu şi Creangă. „Viaţa românească",
Bucureşti, III , 1, ianuarie 1950, p. 234—245.
NOHAI, NICU. Casa lui Ion Creangă. „Valea Bistriţei", Tarcău—Ju­
deţul Neamţ, I, 1, martie 1936, p. 7—8.
N.C. Ion Creangă. „Luceafărul", Sibiu, X V , 1, 1920, p. 18—19.
N .I.P. Sfirliac şi poezie. „însemnări ieşene", Iaşi, V, voi. X IV , 6, 6
iunie 1940, p. 565.
OANĂ, N. Creangă şi posteritatea sa. „Universul literar", Bucureşti,
L III, 14, 20 mai 1944, p. 1.

472
OLÂH, TIBOR. Ion Creangă. In voi.: „Ion Creangă, Vâlogatott mun-
kâi“ . Marosvâsârhely, „Âllami Irodalmi âs Miivâszeti Kiado“ ,
1956, p. 5—13.
ONIŢIU, VIRGIL. Istoria literaturii române. Curs litografiat. Braşov,
1908, p. 270—272.
ORTIZ, RAMIRO. Breve stor ia della letteratura rumena. Padova,
1936, p. 167—173. (Lezioni di letterature neolatine. Anno Acc.
1935—36. R . Universitâ di Padova).
PÂLFFY, ENDRE. A român irodalom tortenete. [Budapest], „Gon-
dolat Kiad6“ , 1961. 456 p. + 12 f. pl.
P.[AMFILE], T. Rămăşiţe de la Ion Creangă. „Ion Creangă", Bîrlad,
II, 12, decembrie 1909, p. 336.
PAMFILE, T. Moştenirea lui Creangă. „Ion Creangă", Bîrlad, V II,
11—12, noiembrie-decembrie 1914, p. 286—290.
PAMFILE, T. O prefaţă. „Ion Creangă", Bîrlad, X II, 11—12, noiem­
brie-decembrie 1919, p. 93—97.
PAMFILE, T. Casa şi neamurile lui I. Creangă din Humuleşti. „Ion
Creangă", Bîrlad, X III, 1, 1920, p. 1—2.
PAMFILE, T. Prefaţă la: „Ion Creangă, Opere complecte". Chişinău,
Editura Societăţii „Glasul ţării", 1920.
PANTAZESCU, C. DAN şi STREINUL, MIRCEA. Istoria literaturii
române. Bucureşti, 1941, p. 77—80.
PANU, GEORGE. Amintiri de la „ Junimea“ din Iaşi. Voi. I, II.
Bucureşti, „Adevărul", 1908, 1910.
PANU, G. Ion Creangă la „Junimea". „Ion Creangă", Bîrlad, II, 12,
decembrie 1909, p. 325—327.
PANU, G. Ion Creangă Intre ciţiva junimişti. „Ion Creangă", Bîrlad,
II, 12, decembrie 1909, p. 333.
PAPADIMA, OVIDIU. Gtnduri naive despre legenda lui Făt-Frumos.
„Universul literar", Bucureşti, L III, 20, 20 iulie 1944, p. 1, 3,
PAPADIMA, OVIDIU. Arta de a fi simplu. „Gazeta literară", Bucu­
reşti, X I, 51, 17 decembrie 1964, p . 7.
PAPADIMA, OVIDIU. Creangă şi demnitatea omului simplu. „Lucea­
fărul", Bucureşti, 26, 19 decembrie 1964.
PAPADOPOL, PAUL I. Despre limitele limbii literare. „Universul
literar", Bucureşti, X L III, 41, 9 octombrie 1927, p . 654.

473
PAPADOPOL, PAUL I. Ioan Creangă. „Universul literar**, Bucu­
reşti, XLV, 44, 27 octombrie 1929, p. 690—691.
PAPADOPOL, PAUL I. Expresiuni pitoreşti în opera lui I . Creangă.
„Preocupări literare", Bucureşti, III, 4, aprilie 1938, p . 160—
163.
PAPADOPOL, PAUL I. Citeva date biografice. Ion Creangă ca şcolar.
Cine era Ioan Creangă. In voi.: „Poveşti, amintiri, snoave".
Ediţie completă cu studii şi explicări. îngrijită de Paul I.
Papadopol. Ediţia I. Bucureşti, „Cultura românească", [f.a.],
p. I-X .
PASCAL, JEAN. La bojdeuca lui Creangă din Ţicău. „Lumea", Iaşi,
X IV , 17 septembrie 1931.
PASCU, G. Poveştile lui Creangă. „Revista critică", Iaşi, V II, 2—3,
april-septemvre 1933, p. 95—97.
PASCU, G. Creangă. „Revista critică", Iaşi, X I, 2—3, april-
septemvre 1937, p. 158.
PASCU, G. Vocabularul lui Creangă. Prima ediţie adevărată a ope­
relor lui Creangă. „Revista critică", Iaşi, X III, ianuar-mart
1939, p. 4 9 -5 1 .
PASCU, G. Operele lui Creangă In ediţia prof. G. Pascu. „Revista
critică", Iaşi, X III, 2—3, april-septemvre 1939, p. 174—176.
PAŞCA, ŞT. Leca Morariu: „De-ale lui Creangă“ . Cernăuţi, 1926.
[Recenzie]. „Dacoromania". Anul IV, 1924—1926. Cluj, 1927,
p . 1018—1019.
PĂCURARIU, D. Marele povestitor de la Humuleşti. 65 ani de la
moartea lui Ion Creangă. „România liberă", Bucureşti, 4 ianua­
rie 1955, p. 2.
PĂTRU, CRĂCIUN. Opera lui Creangă. Studiu de sinteză. Caracal,
Tipografia „Unirea", 1941. 128 p. (Colecţia „Cuvînt").
PĂUNESCU-ULMU, T. Th. D. Sperantia: „ Amintiri despre Ion
Creangă“ . „Scrisul românesc", Craiova, I, 2, decembrie 1927,
p. 101 —102.
PELMUŞ, CONSTANTIN. O scrisoare necunoscută a lui Ion Creangă.
„Vremea", Bucureşti, X V , 728, 12 decembrie 1943, p. 7.
PELMUŞ, CONSTANTIN. Eminescu şi Creangă. „Gazata literară",
Bucureşti, X I, 51, 17 decembrie 1964, p. 9.
PERENNIS. Operele lui I. Creangă in ediţia d-lui prof. G. Pascu.
„Universul". Bucureşti, an. 56, nr. 193, 17 iulie 1939, p. 4,

474
PERPESSICIUS, PANAITESCU. Doi buni prieteni. „Scînteia“ ,
Bucureşti, X X IV , 6.475, 19 decembrie 1964, p. 3.
PERPESSICIUS. Editorul Kirileanu. „Tribuna", Cluj, V III, 52,
24 decembrie 1964, p. 10.
PETRA-PETRESCU, H. La mormlntul lui Ion Creangă. „Românul",
Arad, I, 259, 26 nov. —9 dec. 1911, p. '8.
PETROVANU, V. Istoricul şcoalei normale „ Vasile Lupu“ . I-II.
„Anuarul şcoalei normale «Vasile Lupu»“ , Iaşi, 2, 1926—1927
şi 3, 1927-1928, p. 7 -2 7 .
PETROVEANU, M. Ion Creangă: Opere alese. [Recenzie]. „Viaţa
românească, Bucureşti, III, 1, ianuarie 1950, p. 265—269.
PH.[ILIPPIDE], AL. A. Creangă in franţuzeşte. „Adevărul literar
şi artistic", Bucureşti, IX , 504, 3 august 1930, p. 7.
PHILIPPIDE, AL. Răsfoind pe Creangă. „Adevărul literar şi artis­
tic", Bucureşti, X V , 834, 29 noiembrie 1936, p. 1.
PHILIPPIDE, AL. Vraja lui Creangă. „Vremea", Bucureşti, X IV ,
639, 1 martie 1942, p. 6.
PILLAT, ION. Tradiţie şi literatură. Bucureşti, „Casa şcoalelor",
1943, p. 283—290.
PIRU, AL. Însemnări de istorie literară. Creangă şi spiritul rus. „Stu­
dii şi cercetări de istorie literară şi folclor", Bucureşti, IV,
1955, p. 582-584.
PIRU, A L. Arta lui Creangă. „Viaţa românească", Bucureşti, IX ,
8, august 1956, p . 181—188.
PIRU, AL. Prefaţă la: „Ion Creangă, Amintiri, poveşti, povestiri".
Bucureşti, „Editura de stat pentru literatură şi artă", 1960,
p. I-X IV . („Biblioteca pentru toţi").
PIRU , AL. însemnări despre istoriografia literară actuală. „Lucea­
fărul", Bucureşti, V II, 23, 7 noiembrie 1964, p. 3.
PIRU , AL. Sinteză de înţelepciune. (Ion Creangă — exponent al
geniului popular). „Scînteia tineretului", Bucureşti, X X ,
4.845, 13 decembrie 1964, p. 3.
PIRU, AL. Tipuri sociale in opera lui Creangă. „Gazeta literară",
Bucureşti, X II, 51, 17 decembrie 1964, p. 6.
PIRU, AL. Anecdotistul. „Contemporanul", Bucureşti, 51, 18 decem­
brie 1964, p. 2.

475
PIRU, AL. Creangă ţi folclorul. „Ateneu", Bacău, I, 5, decembrie
1964, p. 7
PIRU, AL. Prefaţă la: „Ion Creangă, Poveşti, amintiri, povestiri".
[Bucureşti], „Editura pentru literatură", 1967, p. V -X X I.
PIRU, ELENA. Creangă peste hotare. „Gazeta literară", Bucureşti,
X I, 51, 17 decembrie 1964, p. 12.
PLATON, MARI A. Creangă In exegeza lui Ibrăileanu, „Ateneu",
Bacău, I, 5, decembrie 1964, p . 4.
POCITAN PLOEŞTEANU, VENIAMIN. Ion Creangă. La 100 de
ani de la naşterea lui (1837—1937). Voi. I: Viaţa; Voi. II:
Bucăţi alese din opera sa. Bucureşti, 1938. 105 p. (I); 181 p.
(II).
POHONTZU, E. Pentru pedagogia lui Creangă. „Junimea literară",
Cernăuţi, XV, 11—12, noiemvrie-decemvrie 1926, p. 284—285.
POLCOVNICU, GH. Ion Creangă, preparând la Institutul „Vasile
Lupu“ . „Revista critică", Iaşi, II, 2, april-iunie 1928, p. 112—
117.
POLCOVNICU, GH. Atestatul de învăţător al lui Ion Creangă. „Ioan
Neculce", Iaşi, 1928, fasc. 7, p. 254—255.
POLCOVNICU, GH. Polemica dintre Creangă ţi I. Nădejde. „Vre­
mea şcolii", Iaşi, II, 12, decembrie 1929, p. 340—343.
POLCOVNICU, GH. Informaţiuni nouă despre institutorul Ion
Creangă. „Anuarul şcoalei normale «Vasile Lupu» pe anul
1938—1939". Iaşi, „Albina românească", 1939, p. 146—153.
POPA, N. I. Ecourile operei lui Mihai Eminescu ţi Ion Creangă
in literatura universală. Raport. Lucrările simpozionului de
literatură română. Bucureşti, „Editura didactică şi pedagogică",
1966, p. 5—24.
POP, AUGUSTIN Z. N. Două scrisori inedite de la Ion Creangă,
„laşul literar", Iaşi, X I, 3, martie 1960, p. 49—51.
POP, AUGUSTIN Z. N. Harta Humuleţtilor ţi-a „Amintirilor din
copilărie“ . „Gazeta literară", Bucureşti, X I, 51, 17 decembrie
1964, p. 9.
POP, AUGUSTIN Z. N. Creangă la Bucureţti. „Informaţia", Bucu­
reşti, 3.538, 19 decembrie 1964.
POP, AUGUSTIN Z.N. Văzut de contemporani. „Tribuna", Cluj,
VIII, 52, 24 decembrie 1964, p. 8.

476
POP-LELESCU, ŞTEFANIA, Consideraţii asupra lexicului expre­
siilor idiomatice din „Amintirile11 lui Ion Creangă. „Studia Uni-
versitatis Babeş-Bolyai", „Philologia“ , Cluj, 1960, fasc. 2,
p. 109-115.
POPESCU-GOPO, ION. Harap-Alb de vorbă cu „Autorul11. „Gazeta
literară'*, Bucureşti, X I, 51, 17 decembrie 1964, p. 10.
POPESCU, ION APOSTOL. Creangă şi glndirea pedagogică româ­
nească. „Tribuna", Cluj, V III, 52, 24 decembrie 1964, p . 6—7.
POPESCU-TELEGA, AL. Ivan Turbincă, normand. „Năzuinţa",
Craiova, III, 4—5, 1924, p. 77—78.
POPESCU-TELEGA, AL. Variante poloneze şi portugheze ale cttorva
povestiri româneşti. „Năzuinţa", Craiova, V II, 5, 1929, p. 1—18.
POPOVICI, AL. Ţică din Ţtcău. în culegerea: „F ile de viaţă.
Povestiri". Bucureşti, „Editura Tineretului", 1954, p. 41—47.
POPOVICI, AL. Ion Creangă la... teatru. „România liberă", Bucu­
reşti, X X II, 6.270, 12 decembrie 1964, p. 2.
POPOVICI, AL. „Abc-darul11 Creangă. „Tribuna", Cluj, V III, 52,
24 decembrie 1964, p. 10.
POPOVICI, D. ş: VIŞOIU, G, Elemente de istoria limbei şi literaturei
române. Slatina, 1928, p. 91—92.
P,[ORA], N, Ion Creangă. „Buletinul cărţii româneşti"„ Bucureşti,
V III, 4, aprilie 1936, p. 2.
PORTNOI, R. Ion Creangă. în v oi.: „Ion Creangă, Opere alese".
Chişinău, „Editura de stat a Moldovei", 1956, p. 3—20. (Cu
litere ruseşti).
IIOPTHOH, P. H oh Kpam a. K m nH HeB, „ r o c n s n a T M ojinaBH H",
1957. 179 p.
PORTNOI, R. Postfaţă la: „Ion Creangă, Scrieri". Chişinău, „Cartea
moldovenească", 1965, p. 313—342. (Cu litere ruseşti).
PRECUP, EMIL. Creangă Janos elete es munkai. Tanulmâny a român
irodalomatdrtenet KOrabol. Besztercze, 1912. 76 p.
PRECUP, D R . EMIL. Viaţa şi opera lui Ion Creangă. Gherla, 1921.
96 p.
Recenzie de I. Şiadbei în „Viaţa românească", Iaşi, 1922, p, 136.
PREDESCU, L. Data morţii lui Zahei Creangă, „Junimea literară",
Cernăuţi, X V , 1 - 2 , 1926, p, 41.
PREDESCU, LUCIAN. Contribuţiuni la istoria literară. Neculai
Milescu, Ion Creangă, Al. Macedonski şi Vasile Burlă inediţi.

477
 „Junimea literară", Cernăuţi, X V III, 9—12, septemvrie-de-
cemvrie 1929, p. 386—387.
PREDESCU, LUCIAN. Creangă şi articolul „Misiunea preotului la
sate“ . „Fât-Frumos“ , Suceava, V , 2, martie-aprilie 1930, p.
6 1 -6 2 .
PREDESCU, LUCIAN. O nouă eroare In opera lui Ion Creangă.
„Arhiva", Iaşi, X X X V II, 2, aprilie 1930, p. 133.
PREDESCU, LUCIAN. Contribuţiuni la istoria literară. Lucruri noi
despre Ion Creangă, Mihail Kogălniceanu şi T. Maiorescu. „Juni­
mea literară", Cernăuţi, X IX , 5—8, mai-august 1930, p. 325—
338.
PREDESCU, L. Contribuţiuni la istoria literară. Lucruri noi despre:
Titu Maiorescu, Ion Creangă şi A l. Philippide. „A rhiva", Iaşi,
X X X V II, 3 - 4 , iulie-octombrie 1930, p. 252-253.
PREDESCU, LUCIAN. Contribuţiuni la istoria literari (I. Creangă
şi profesoratul). „Arhiva", Iaşi, X X X V II, 3—4, iulie-octom­
brie 1930, p. 253.
PREDESCU, LUCIAN. O scrisoare a lui Creangă datată greşit. „Con­
vorbiri literare", an. al 63-lea, octombrie 1930, p. 1062—1063.
PREDESCU, LUCIAN. Manualele didactice ale lui I. Creangă.
„Junimea literară", Cernăuţi, X IX , 5—8, 1930, p. 325—338.
PREDESCU, L. Pe marginea unei scrisori a lui Creangă. „Opinia",
Iaşi, X V II, 7.154, 11 martie 1931.
PREDESCU, LUCIAN. Unde a răposat I. Creangă. „Convorbiri
literare", Bucureşti, an. 64, martie 1931, p. 265—266.
PREDESCU, LUCIAN. Date noi despre familiile Creangă şi Ciobo-
taru. „Adevărul literar şi artistic", Bucureşti, X , 541,12 aprilie
1931, p. 8.
PREDESCU, LUCIAN. Date inedite asupra fanHliilor Creangă şi
Ciobotariu. „Arhivele Olteniei", Craiova, X , iulie-decembrie
1931, p. 450—456.
PREDESCU, LUCIAN. Divorţul lui Ion Creangă. (Completări ine­
dite). „Opinia", Iaşi, X V II, 7.281, 11 august 1931.
PREDESCU, LUCIAN. Diaconia lui Ion Creangă. „Adevărul", Bucu­
reşti, an. 44, 14.604, 12 august 1931, p. 1—2.
PREDESCU, LUCIAN. Din institutoratul lui Ion Creangă. „Adevă­
rul", Bucureşti, an. 44, 14.631, 12 septembrie 1931, p. 1 — 2.

478
PREDESCU, LUCIAN. Ion Creangă şi familia sa, negustori. „Adevă­
rul", Bucureşti, an. 44, 14.638, 20 septembrie 1931, p. 1 —2.
PREDESCU, LUCIAN. Diaconia lui Ion Creangă. (Date nouă).
„Cuget clar", Vălenii de Munte, IV, 17—24, septembre-decem-
bre 1931, p. 2 8 9 - 295.
PREDESCU, LUCIAN. Data naşterii lui Ion Creangă. (Precizări
inedite). „Opinia", Iaşi, X V II, 7.329, 6 octombrie 1931.
PREDESCU, LUCIAN. Povestitorul Ion Creangă şi „ Prima Socie­
tate de Economie“ din Iaşi. „Opinia", Iaşi, X X V III, 7.426,
31 ianuarie 1932, p. 1—2.
PREDESCU, LUCIAN. Despre Creangă şi rudele sale. (Contribuţii
noi). „Adevărul literar şi artistic", Bucureşti, 45, 14.838, 18
mai 1932, p. 3—4.
PREDESCU, LUCIAN. Diaconul şi institutorul Ion Creangă. „A de­
vărul literar şi artistic", Bucureşti, X I, 611, 21 august 1932,
p. 3.
PREDESCU, LUCIAN. Ion Creangă. Viaţa şi opera. Voi. I-II.
Bucureşti, „Bucovina", 1932. 183 p. (I); 260 p. (II).
PREDESCU, LUCIAN. Creangă diacon. „Adevărul literar şi artis­
tic", Bucureşti, X II, 634, 29 ianuarie 1933, p. 4.
PREDESCU, LUCIAN. Îndreptar biobibliografic. Bucureşti, „Uniu­
nea Fundaţiilor Culturale Regale", 1938, p. 63—64.
PREDESCU, LUCIAN. Istoria literaturii române. Ed. a IV-a, revă­
zută şi adăogită. Bucureşti, „Cugetarea", 1939, p. 136—144.
PREDESCU, LUCIAN. Introducere la: „Ioan Creangă, Opere com­
plete". Bucureşti, „Cugetarea", [1940],
PREDESCU, LUCIAN. Introducere la: „Ioan Creangă, Opere com­
plete". Bucureşti, „Cugetarea", 1942.
PREDESCU, NICOLAE. Glosarul lui Creangă. „Revista Fundaţiilor
Regale", Bucureşti, X I, 4, 1 aprilie 1944, p. 225—226.
PRISNEA, CONSTANTIN. Ilustrată din Humuleşti. „Contem­
poranul", Bucureşti, 46, 16 noiembrie 1956, p. 4.
PRISNEA, CONSTANTIN. Arta sugerării. „Contemporanul", Bucu­
reşti, 51, 18 decembrie 1964.
PRISNEA, CONSTANTIN. Amintirile....... Ateneu", Bacău, I, 5,
decembrie 1964, p. 3.

479
PROPERŢIU. Profesorul Creangă. „Lumea ilustrată", Bucureşti,
I, 5, 1891, p. 146-151.
Reprodus în: „Şezătoarea", Fălticeni, V, 12 decembre 1899
p. 205-208.
PUŞGARIU, SEXTIL. Cinci ani de mişcare literară. Bucureşti,
„Minerva", 1909, p. 57, 82, 85, 97.
PUŞCARIU, SEXTIL. Literatura română. Arad, 1925, p. 37—38.
(Biblioteca „Semănătorul", nr. 70).
P. C. Pentru... centenarul naşterii lui Creangă. „însemnări ieşene",
Iaşi, V, 3, 1 martie 1940, p. 574—575.
P. GR. Pomenirea lui Ion Creangă la bojdeuca din Ţicău. „însemnări
ieşene", Iaşi, V, 4, 1 aprilie 1940, p. 158—159.
P. I. P. Bojdeuca lui Creangă. „Preocupări literare", Bucureşti,
II, 7, 7—8, septemvrie-octomvrie 1937, p. 318.
RADIAN, SANDA. Prefaţă la: „Ion Creangă, Povestea lui Harap-
Alb, şi alte poveşti şi povestiri". Bucureşti, „Editura de stat
pentru literatură şi artă", 1959.
RADULIAN, VIRGIL. Creangă pedagog. „Ateneu", Bacău, I, 5,
decembrie 1964, p. 16.
RAICU, L. Sursele umorului. „Gazeta literară", Bucureşti, X I, 51,
17 decembrie 1964, p. 6—7.
RAREŞ, SORIN B. Prefaţă la: „Ion Creangă, Povestea lui Harap-
Alb". Bucureşti, Editura „T .I. Eşanu", [f.a.].
RAŞCU, I.M. Alte opere din literatura română. Bucureşti, „Monito­
rul Oficial", 1938, p. 189—205.
RĂDUCANU, M. Amintiri despre Creangă. „Vocea Tutovei", Bîrlad,
X II, 11, 21 mai 1906, p. 2—3; X II, 12, 28 mai 1906, p. 3.
ROSETTI, AL. Arta prozatorului. „Scînteia", Bucureşti, X X X IV ,
6.473, 17 decembrie 1964, p. 3.
ROSETTI, D. R. Dicţionarul contemporanilor. Bucureşti, 1898, p.
5 7 -5 8 .
ROŞU, NICOLAE. Pe urmele lui Ion Creangă. I . Oamenii şi locurile.
„Universul literar", Bucureşti, X L IX , 14, 30 martie 1940,
p . 1 , 8.

ROŞU, NICOLAE. Opera lui Creangă şi Humuleştii. „Universul

literar", Bucureşti, X L IX , 15, 6 aprilie 1940, p. 1, 8.

480
ROTARU, IOAN R. Ion Creangă. Bibliografie de recomandare.
[Bucureşti], „Editura de stat pentru imprimate şi publicaţii",
1959. 64 p.
ROTARU, ION. Prefaţă la: „Ion Creangă, Amintiri din copilărie
şi Povestea lui Harap-Alb“ . [Bucureşti], „Editura pentru lite­
ratură", 1962.
ROTARU, ION. Ipostaze ale umorului. „Ateneu", Bacău, I, 5,
decembrie 1964, p. 9.
ROTICĂ. Lui Creangă [Versuri]. „Junimea literară", Cernăuţi, II,
3, martie 1905, p. 38.
RUDOW, W . Gesckickte des Rumăniscken Schrifttums bis zur Gegen-
wart... Durchgesehen... von Prof. J. Negruzzi und G. Bogdan.
Leipzig, 1892. 240 p. + Nachtrag zur Gesckickte des Rumă­
niscken Schrifttums. Leipzig, 1894. X X X II p.
RUFFINI, MARIO. Un izvor nesecat. „Ateneu", Bacău, I, 5, decem­
brie 1964, p. 3.
RUSSU, N. I. Basmele lui Creangă. Studiu. Bucureşti, „Editura
Institutului de Literatură", 1929. 22 p.
Extras din: „Ritmul vremii", V, 6—7, 1929.
SADOVEANU, IZABELA. O carte franceză despre I. Creangă. „Ade­
vărul literar şi artistic", Bucureşti, IX , 499, 28 Iunie 1930,
p. 7.
SADOVEANU, IZABELA. Cum l-am cunoscut pe Ion Creangă.
„Adevărul literar şi artistic", Bucureşti, X V III, 853, 11 apri­
lie 1937, p. 1.
SADOVEANU, M. Oameni şi locuri. Bucureşti, 1908, p. 39.
SADOVEANU, M IHAIL. In amintirea lui Creangă. „Cumpăna",
Bucureşti, I, 6, 1 ianuarie 1910, p. 81—84.
SADOVEANU, M. Gwlntarea d-lui Mihail Sadooeanu, preşedintele
Societăţii scriitorilor români la deschiderea şezătoarei lite­
rare din Cimpulung. „Junimea literară", Cernăuţi, V II, 1 ,
ianuarie 1910, p. 4.
SADOVEANU, M. In amintirea lui Creangă. „Noua revistă română",
voi. V II, nr. 12, 1910, p. 177.
SADOVEANU, M. In amintirea lui Creangă: Uliţa Rădăşenilor.
Pe o pagină a „ A m i n t i r i l o r In voi.: „Un instigator". Bucu­
reşti, 1912.

481
31 — Creangă — Opere, voi. II
SADOVEANU, MIHAIL. Cheia. „Lamura", I, 4—59 i anuar ie-februa­
rie 1920, p. 369—372.
SADOVEANU, MIHAIL. în amintirea lui Creangă. Iaşi „Viaţa româ­
nească", colecţia „F oi volante", 1920, p. 3—44.
SANDU [SADOVEANU], M. 31 ani de la moartea lui Ion Creangă.
„Cele trei Grişuri", II, 1921, p. 61.
SADOVEANU, M. Creangă inedit. „Floarea soarelui", Bucureşti,
I, 2, 1 februarie 1927, p. 78.
SADOVEANU, M IHAIL. Un bust lui Creangă. „Dimineaţa", Bucu­
reşti, X X V III, 9.306, 21 noiembrie 1932, p. 3.
SADOVEANU, MIHAIL. Ion Creangă. „Adevărul literar şi artistic",
Bucureşti, X I , 625, 27 noiembrie 1932, p. 1.
SADOVEANU, MIHAIL. Informaţii despre Ion Creangă. „Adevărul",
Bucureşti, an. 47, nr. 15.031, 1 ianuarie 1933, p. 4.
SADOVEANU, MIHAIL. Ion Creangă. In v oi.: „Comemorarea
«Junimii» la Iaşi (mai 1936)". Sub îngrijirea d-lorConst. Meiss-
ner şi Rudolf Suţu. Iaşi, Tipografia concesionară Alexandru
A. Ţerek, 1937, p. 5 3 -6 4 .
SADOVEANU, MIHAIL. Patruzeci şi cinci de ani de la moartea lui
Creangă. „însemnări ieşene", Iaşi, voi. III, II, 2, 15 ianuarie
1937, p. 77- 79.
SADOVEANU, MIHAIL. O sută de ani de la naşterea lui Creangă.
„Adevărul literar şi artistic", Bucureşti, X V III, 848, 7 martie
1937, p. 3.
SADOVEANU, MIHAIL. Un document nou referitor la Ion Creangă.
„Adevărul literar şi artistic", Bucureşti, an. 51, nr. 16.403,
22 iulie 1937, p. 1.
SADOVEANU, MIHAIL. Comemorarea lui I. Creangă. Bucureşti,
„Monitorul Oficial", 1938. 7 p. + 2 pl. (Academia Română,
Memoriile secţiunii literare, seria III, tomul V III, mem. 9).
SADOVEANU, M. Cincizeci de ani de la moartea lui Ion Creangă.
Comunicare făcută în şedinţa publică din 12 ianuarie 1940.
Bucureşti, „Monitorul Oficial", 1940.8 p. (Academia Română,
Memoriile secţiunii literare, seria III, tomul IX , mem. 9).

SADOVEANU, M. Ion Creangă. „Contemporanul", Bucureşti, 173,

27 ianuarie 1950, p. 3.

482
SADOVEANU, MIHAIL. Despre marele povestitor Ion Creangă.
Conferinţă ţinută la 12 martie 1951 în sala Ateneului Republicii
Socialiste România. Bucureşti, „Editura de stat pentru litera­
tură ştiinţifică şi didactică", 1951. 38 p.
SADOVEANU, MIHAIL, Prefaţă la: „Ion Creangă, Amintiri". [Bucu­
reşti], „Editura de stat pentru literatură şi artă", [1952],
SADOVEANU, MIHAIL. Despre marele povestitor Ion Creangă.
Ediţia a Il-a . Bucureşti, „Editura de stat pentru literatură
şi artă", 1954. 32 p.
SADOVEANU, MIHAIL. Despre Ion Creangă. In amintirea lui
Creangă. Sfat cu învăţătorul. Cheia. Uliţa Rădăşenilor. Pe o
pagină a „Amintirilor“ . Un tovarăş al lui Creangă. Doi mari
prieteni: Eminescu şi Creangă. Pe o ediţie nouă a lui Creangă.
In voi.: „Evocări". Bucureşti, „Editura de stat pentru lite­
ratură şi artă", 1954, p. 85—142.
SADOVEANU, MIHAIL- Prefaţă la: „tî. KpfiHra, y cn o M eu e".
Bucureşti, „Editura de stat pentru literatură şi artă", 1955.
SADOVEANU, MIHAIL. Prefaţă la: „ H oh K p jra ra , CnoMiimi".
[Buharest], Derjavne Vidavniţtvo dlea literaturi i Misteţtva,
[1956].
CAflOBHHY, M. 06 Iloue Kpauza. [K 120-JieTmo co Ahh powjţe-
HHH. OrpH BK'.t H3 KHHrH „BoCIIOMHHaHHH" ]. „JţHecTp", 3,
1957, cr p . 73— 81 (B .r.B .H .J I.).
SADOVEANU, MIHAIL. Cuvint înainte la: „Ion Creangă, Amintiri
din copilărie", Bucureşti. „Editura Tineretului", 1960.
SALVINI, LUIGI. Ion Creangă. Una pagina di storia della lettera-
tura romena. Roma, 1932. 70 p. (Pubblicazioni dell „Istituto
per l ’Europa orientale", Roma. Prima serie. Letteratura-Arte-
Filosofia, X X III).
SAVEL, I. Contemporanii. Ion Creangă. 25 de ani de la moartea lui.
„Schiţe şi portrete literare", I, Arad, 1920, p. 103—107.
SAVEL, V. Ion Creangă. 25 de ani de la moartea lui. „Minerva", Bucu­
reşti, V II, 2.170, 1 ianuarie 1915, p. 1.
SAVIN, IOAN GH. Creangă ca preot. „Calendarul revistei «Ion
Creangă»", Bîrlad, 1914, p. 53—59.
SAVIN, PETRU GH. şi ŞUŞNEA, GH. V. Din viaţa lui Ion Creangă.
„Ion Creangă", Bîrlad, II, 12, decembrie 1909, p. 335.

483
31 *
SĂTEANU, C. Aniversările „Junimii". „Adevărul literar şi artis­
tic", Bucureşti, X , 559, 29 mai 1932, p. 1.
SĂTEANU, C. Poreclele junimiştilor. „Adevărul literar şi artistic",
Bucureşti, X I, 600, 5 iunie 1932, p. 1—2.
SĂTEANU, C. Din viaţa lui Creangă. „Adevărul literar şi artistic",
Bucureşti, X I, 611, 21 august 1932, p. 1.
S.[ĂTEANU], C. Creangă tn anecdotă. „Adevărul literar şi artistic",
Bucureşti, X I , 611, 21 august 1932, p. 2.
S.[ĂTEANU], C. Un act „cavaleresc" al ţăranului din Humuleşti.
„Adevărul literar şi artistic", Bucureşti, X I, 611, 21 august
1932, p. 3.
SĂTEANU, C. Creangă la şcoala lui Braşoveanu. Cîteva reminiscenţe
pedagogice şi anecdotice ale unui elev al său. „Adevărul literar
şi artistic", Bucureşti, X L V II, 15.031, 1 ianuarie 1933.
SĂTEANU, C. Figuri din „Junimea". Cu 45 clişee şi autografe.
Bucureşti, „Bucovina", 1936. 380 p.
SĂTEANU, C. In amintirea lui Creangă. 31 decembrie 1889—31 de­
cembrie 1937. „Adevărul literar şi artistic", Bucureşti, X I X ,
895, 30 ianuarie 1938, p. 15.
SĂTEANU, C. Teatralizarea operei lui I. Creangă: „Catiheţii de
la Humuleşti" de I. Mironescu. „însemnări ieşene", Iaşi, III,
1938, p. 1 39-141.
SĂTEANU-IAŞI, C. Bojdeuca lui Creangă. „Dimineaţa", Bucureşti,
X X V III, 9.306, 21 noiembrie 1932, p. 3.
SĂTEANU, S. Unde a murit Ion Creangă? „Adevărul literar şi
artistic", Bucureşti, X L IV , 14.423 , 4 ianuarie 1931, p. 2.
SCORPAN, GR. Ediţiile lui Creangă. „Revista critică", Iaşi, III ,
2—3, april-septemvre 1929, p. 189—203.
(Şi in extras: Iaşi, „Viaţa românească", 1929. 15 p.).
SCORPAN, GR. GR. Ediţiile lui Creangă. „Revista critică", Iaşi,
IV, 3—4, iulie-dechemvre 1930, p. 236—239.
SCORPAN, GR. G R ., Furtună, clopotniţă şi castraveţi. „Revista
critică", V , 2, april-iunie 1931, p. 129—131.
SCORPAN, GR. Limba lui Creangă. „Buletinul Institutului de
Filologie română «Alexandru Philippide»", 1 ,1934, p. 103—110.
SCORPAN, GR. Lim ba lui Creangă. Răspuns d-lu i A l . Graur. „Buleti-
' nul Institutului de Filologie română «Alexandru Philippide»",
II, 1935, p. 213—220.

484
SCORPAN, GR. Ion Creangă. I. Fonetismul dialectal. „Revista
critică11, Iaşi, X I, 2—3, april-septemvre 1937, p. 105 —120.
SCORPAN, GR. Introducere la: „I. Creangă, Poveşti11. Bucureşti,
„Monitorul Oficial11, 1939.
SEM, G. De vorbă cu d. Jean Bart. „Adevărul literar şi artistic11,
Bucureşti, V II, 287, 6 iunie 1926.
CEMAIHKO, A .II. W3 HaSjiiojţeHHtt Han ^paaeojioraett xyjţowecTBe-
h h h x npoH3Be;ţeHHtt H. KpnHre. „y^eHue sanHCKH11. A . 7— 8,
1958, C T p . 151— 160 (B .r.B .H .J I.).
SIMION, EUGEN. Originalitatea lui Creangă. „Gazeta literară11,
Bucureşti, X I, 51, 17 decembrie 1964, p. 4.
SIMIONESCU, I. Bojdeuca lui Creangă. „Flacăra11, Bucureşti, IV ,
9 —10, 20 decembrie 1914, p. 53.
SIMIONESCU, I. Institutorul Creangă. „Viitorul11, Bucureşti, 18 apri­
lie 1926.
Cf. „Glasul Bucovinei11, Cernăuţi, IX , 2.094, 29 aprilie 1926,
p. 2—3.
SLAVICI, ION. Amintiri. Bucureşti, „Cultura naţională11, 1924,
p. 138-142.
SMARAND, MARIN. Ion Creangă mai aproape de sufletul nostru.
Stilizare după conferinţa comemorativă ţinută în cadrele„Astrei“
(la 28 martie 1937). Alba-Iulia, 1937. 16 p.(B iblioteca perio­
dică „Zîm bet de soare11, seria a Il-a , nr. 2, 1937).
(Extras din „Anuarul liceului «Mihai-Viteazul»11 din Alba-
Iulia pe anul şcolar 1936—1937).
SMlNTlNESCU, DAN. Ion Creangă. „Revista societăţii «Tinerimea
română»11, Bucureşti, LV, 9, 1937, p. 332—334.
SPERANTIA, EUGENIU. Arta naratorului. „Tribuna", Cluj, V III,
52, 24 decembrie 1964, p. 9.
SPERANTIA, EUGENIU. Două vieţi paralele. „Steaua", Cluj, X V ,
1, ianuarie 1965, p . 29—34.
SPERANTIA, TH. D. Ion Creangă, intim. „Adevărul", Bucureşti,
X X X V II, 12.267, 23 ianuarie 1923, p . 1 - 2 .
SPERANTIA, TH. D. Amintiri despre Ion Creangă. „Adevărul",
Bucureşti, X X X V I, 12.217, 29 noiembrie 1923, p . 1—2.
SPERANTIA, TH. D. Şcoala şi răspopia lui Ion Creangă. „Adevărul",
Bucureşti, X X X V I, 12.226, 5 decembrie 1923, p . 1—2.

485
SPERANTIA, TH. D. Jon Creangă, la şcoală. „Adevărul**, Bucu­
reşti, X X X V I, 12.240, 21 decembrie 1923, p. 1—2.
SPERANTIA, TH. D. Cum scria Ion Creangă. „Adevărul**, Bucu­
reşti, X X X V II, 12.274, 31 ianuarie 1924, p. 1—2.
SPERANTIA, TH. D. Amintiri despre Jon Creangă. Iaşi, „Viaţa
românească**, 1927. 46 p.
STAN, C. Humuleştii. Casa lui Jon Creangă. „Lamura**, Bucureşti,
III, octombrie-noiembrie 1921, p. 22.
STANCIU STOIAN şi ODE DE CHATEAUVIEUX LEBEL. Prefaţă
la: „Contes populaires de Roumanie**. Paris, „Maisonneuve",
[1931], p. III-X IV .
STAVRI, ARTUR. Jon Creangă (Schiţă biografică) . „Revista nouă**,
Bucureşti, II, 11—12, decembre 1889—ianuarie 1890, p. 475—
477.
STEŢCU, NEC. Despre Neculai Nanu, profesor al lui Creangă. „Făt-
Frumos**, Cernăuţi, X V , 2, mart-prier 1940, p. 68—69.
STINO, AUREL G. Pe urmele lui Creangă. „Cuget clar**, Vălenii
de Munte, I, 1937, p. 244—246.
STINO, AUREL G. Joan Creangă. „Cuget clar**, Vălenii de Munte,
I, 1937, p. 552-553.
STINO, AUREL G. Bojdeuca. „Cuget clar**, Vălenii de Munte, I,
1937, p. 675-677.
STINO, AUREL. Plecarea la Iaşi a lui Creangă Jon. In culegerea:
„Ţara de Sus. Suceava**. Secţiunea culturală a Sfatului Popular
Regional. 1956.
STOIAN, STANCIU. Jon Creangă şi şcoala poporului. Din pedagogia
„Amintirilor**. Bucureşti, 1937. 37 (41) p.
STOICA, P. Jon Creangă. „Convorbiri pedagogice**, Braşov, III, 6,
1 octomvrie 1888, p. 122—126.
STREINU, VLADIMIR. Recitind pe clasicii noştri. Ion Creangă.
„Revista Fundaţiilor Regale**, Bucureşti, V, 9, 1938, p. 623—
641; nr. 10, p. 1 4 9 -1 6 2 ; nr. 11, p. 394-408.
(Şi în extras, cu acelaşi titlu, Bucureşti, 1939. 49 p.).
STREINU, VLADIM IR, Clasicii noştri. [Odobescu, T. Maiorescu,
M. Eminescu, Ion Creangă, G. Coşbuc]. [Bucureşti], „Casa
şcoalelor**, 1943, p. 185—244.

486
STREINU, VLADIMIR. Rapsod popular. „Gazeta literară", Bucu­
reşti, X I , 51, 17 decembrie 1964, p. 3.
STREINU, VLADIMIR. Citindu-l pe Creangă. „Luceafărul", Bucu­
reşti, 26, 19 decembrie 1964.
STREINU, VLADIM IR. Ion Creangă. „V iaţa românească", Bucu-
xeşti, X V II, 2, 1964, p. 220 -2 24 .
STREINU, VLADIMIR. Ion Creangă (I. II. III). „România lite­
rară", II, 1969 : 5 , 30 ianuarie, p. 4; 6, 6 februarie, p , 5;
8, 20 februarie, p. 3.
S.[UŢU], R. Bojdeuca lui Creangă. „Opinia", Iaşi, X X I I, 5.671,
23 aprilie 1926.
Reprodus şi în: „Făt-Frumos", Suceava, I, 3, mai-iunie 1926,
p. 122—123.
SUTU, RUDOLF. Despre librarii şi librăriile vechi din Iaşi. Iaşi,
„O p inia", 1929, p. 12.
ŞĂINEANU, GONST. N oi recenzii (1926—1929): „Amintiri, Poveşti
şi Diverse?1. Bucureşti, „Adevărul", 1930, p. 236—237.
ŞĂINE VNU, LAZĂR. Basmele române tn comparaţiune cu legendele
antice clasice şi in legătură cu basmele popoarelor învecinate şi
ale tuturor popoarelor romanice. Bucureşti, „Carol G6bl“ , 1895.
1114 p.
ŞĂINEANU, LAZĂR. Istoria filologiei române. Bucureşti, „Socec",
1895, p. 281.
ŞERB AN, GEO. Creangă. In voi.: „Ion Creangă, Gyermekkorom
emlâkei". Bukarest, „Âllami KOnyvkiadd, [1951], p. 5—22.
ŞERBAN, MIHAIL. Creangă la Fălticeni. „Adevărul literar şi artis­
tic", Bucureşti, X IV , 779, 10 noiembrie 1935, p. 6.
ŞERDEANU, ION. Ion Creangă pe meridianele lumii. „Tribuna",
Cluj, V I, 9, 1962, p. 6.
ŞIADBEI, I. Dr. Emil Precup: „Viaţa şi opera lui Ion Creangă“ .
„Viaţa românească", Iaşi, X IV , 7, iulie 1922, p. 136—138.
ŞORA, MARIANA; Piru, Elena; Drăghici, Simona; Grosu, Jean;
Ionescu, Andrei; Ionescu, Cornel Mihai. 75 de ani de la moartea
lui Ion Creangă. Traduceri peste hotare. „Secolul 20", Bucureşti,
12, 1964, p. 9 - 1 9 .
ŞTEFĂNUCĂ, PETRE V. Două variante basarabene la basmul
„Harap-Albu al lui I. Creangă. Chişinău, „Tiparul moldove­
nesc", 1937. 34 p.

487
TAGLIAVINI, CARLO. Introducere la: „Antologia rumena". Heidel-
berg, 1923, p. V -L X X X V III.
TAGLIAVINI, KARL. Introducere la: „Rumânisches Lesebuch".
Heidelberg, 1923, p. V -XC IX.
TGACIUG-ALBU, N. Creangă tn ucraineşte. „Făt-Frumos", Suceava,
V , 2, martie-aprilie 1930, p. 73—74.
TGACIUG-ALBU, NIGOLAE. Istoria literaturii române. Ed. a Il-a ,
revăzută şi lărgită. Cernăuţi, 1937, p. 48—49.
TĂBĂCARU, GR. în loc de prefaţă la: „Ion Creangă, Opere com­
plete". Tecuci, [f.a.].
TELEAJEN, SANDU. Despre data naşterii lui Creangă. „Convorbiri
literare", Bucureşti, L X X I, 1—5,ianuarie-mai 1938,p .119—122.
TEMPEANU, V IR G IL. Pe urmele „ Amintirilor“ . „Drum drept",
Craiova, X , 18, 29 mai 1915, p. 291—292.
TEMPEANU, VIRGIL. Pe urmele „ Amintirilor“ . „Făt-Frumos",
Suceava, V, 1, ianuarie-februarie 1930, p. 26—31.
TEODOREANU, AL. O. Despre Creangă. „Viaţa românească",
Bucureşti, X X I X , 8—9, august-septemvrie 1937, p. 36—39.
TEODORESCU-BOROAIA, C. Amintiri despre Ion Creangă. „Ion
Creangă", Bîrlad, V II, 11—12, noiembrie-decembrie 1914,
p. 293—296.
TEODORESCU-BRANIŞTE, TUDOR. Manualele didactice ale lui
Ion Creangă. „Adevărul literar şi artistic", Bucureşti, V III,
351, 28 august 1927, p. 4.
TEODORESCU-BRANIŞTE, TUDOR. Ion Creangă. Fragmentdintr-un
studiu. Basmele. „Propilee literare", Bucureşti, II, 16, 1 noiem­
brie 1927, p. 22—23.
TEODORESCU-BRANIŞTE, TUDOR. Note despre Creangă. „Pro­
pilee literare", Bucureşti, II, 17,15 noiembrie 1927, p. 25—26.
TEODORESCU-BRANIŞTE, TUDOR. Povestirile lui Ion Creangă.
„Propilee literare", Bucureşti, II, 19—20,15 dec. 1927 — 2 ian.
1928, p. 3 6 -3 7 .
TEODORESCU-BRANIŞTE, TUDOR. Ion Creangă. Fragment de
studiu. „Amintirile din copilărie.“ „Propilee literare", Bucu­
reşti, I I I , 5, 15 mai 1928, p. 19—20.
TEODORESCU-BROŞTENI, I. C lte v a note despre in s titu to r u l I .
C reangă. „Tudor Pamfile", Dorohoi, IV, 1—4, ianuar-april
1926, p. 3 - 5 .

488
TEODORESCU-BROŞTENI, I. Porecla casei lui Ion Creangă. „ în ­
semnări ieşene**, Iaşi, I, 10, 15 mai 1936, p. 585.
TEODORESCU-BROŞTENI, I. Iară despre bujda lui I. Creangă.
„însemnări ieşene**, Iaşi, I, 21, 1 noiemvrie 1936, p, 361—362.
TEODORESCU-BROŞTENI, I. Cu privire la bujda lui Ion Creangă.
„însemnări ieşene**, Iaşi, I I I , 4, 1 aprilie 1938, p. 152—153.
TEODORESCU-BROŞTENI, I. Porecla casei lui Ion Creangă. „A de­
vărul literar şi artistic**, Bucureşti, X I X , 918, 10 iulie 1938,
p. 6.
TEODORESCU-BROŞTENI, I. Altă schingiuire a lui Creangă.
„Făt-Frumos“ , Cernăuţi, X V , 3, mai-iunie 1940, p. 97—98.
TEODORESCU, I. Clteva note despre institutorul I . Creangă. „Tudor
Pamfile**, Dorohoi, IV, 1—4, 1926, p. 3—5.
TEODORESCU-KIRILEANU, S. Monumentul lui Ion Creangă.
Note bibliografice. „Şezătoarea**, Fălticeni, V II, 3, 1 mai 1902,
p. 46—47.
TEODORESCU-KIRILEANU, S. Cite ceva despre Ioan Creangă.
„Floarea Darurilor**, Bucureşti, voi. II, 25, 16 septembre 1907,
p. 390-391.
TIBA, ION. Creangă tn limba polonă. „laşul literar**, Iaşi, X V , 1,
noiembrie 1964, p. 92—93.
TODEA, MIHAI. Pe scenă şi pe ecran. „Tribuna**, Cluj, V III, 52, 24
decembrie 1964, p. 11.
TODICESCU, V. Cuvîntare la casa lui Creangă din Humuleşti. „Ion
Creangă**, Bîrlad, III, 4, aprilie 1910, p. 93—95.
TODOR, A. P. Creangă în literatura europeană. „Revista societăţii
«Tinerimea română»**, Bucureşti, XLVIII, 6, februarie 1932,
p. 2 8 -3 0 .
TODOR, AVRAM P. Introducere Ia: „Ion Creangă, Amintiri din
copilărie**. [Bucureşti], „Naţionala Gh. Mecu“ , 1942, 1943,1947.
TODOR, AVRAM P. Introducere Ia: „Ion Creangă, Poveşti**. Bucu­
reşti, „Naţionala Gh. Mecu“ , 1942, 1943, 1945.
TODORAN, EUGEN. Humorul lui Ion Creangă. I-II. „Revista
Fundaţiilor Regale**, Bucureşti, X IV , 7, 1947, p. 51— 69;
nr. 8 - 9 , p. 124-128.
TODORAN, EUGEN. Ion Creangă intre umoriştii lumii. „M. Emi-
nescu, I. Creangă. Studii**. Timişoara, 1965, p. 283—304.

489
TOFAN, GEORGE. Ion Creangă. „Junimea literară", Suceava,
II, 1, ianuar 1905, p. 12—14.
TOFAN, GEORGE. Ion Creangă. „Junimea literară", Cernăuţi,
V II, 1, ianuarie 1910, p. 11—15.
TOHĂNEANU, G. I. Consideraţii cu privire la stilul artistic al lui
Ion Creangă. I-II. „Limba română", Bucureşti, X IV , 4, 5,
1965, p. 4 5 3 -4 6 6 , 5 65 -5 8 2 .
Reprodus şi în v oi.: „M . Eminescu, I. Creangă. Studii". Timi­
şoara, 1965, p. 205—261.
TOHĂNEANU, G. I. Stilul artistic al lui Ion Creangă. Bucureşti,
„Editura Ştiinţifică", 1969. 235 p.
TOMUŞ, MIRCEA. „ Misterul“ Creangă. „Steaua", Cluj, X V , 1, ianua­
rie 1965, p. 1—9.
TOROUŢIU, I. E. şi CARDAŞ, GH. Studii şi documente literare.
Voi. I, Bucureşti, 1931, p. X V II, X IX , X X I I , 5, 9, 42, 125—
126, 128, 141, 148, 152, 153, 155, 157, 247, 277, 282, 291,
308—309, 310, 393.
TOROUŢIU, I. E. Studii şi documente literare. Voi. II, Bucureşti,
1932, p. X X V II, X L I, 342, 343; voi. III, Bucureşti, 1932,
p. 1 19-123, 180, 186; voi. IV, Bucureşti, 1933, p. X X X I I I ,
7, 28, 37, 128, 129, 135, 176, 178, 295, 304, 315; voi. V ,
Bucureşti, 1934, p. X X —X X I , X X I II, X X I X , X X X I X , X L I,
X L III, X L V II, X L V III, L III, L X , 26, 27, 4 0 - 4 5 ,5 9 ,4 1 1 -
412; voi. V I, Bucureşti, 1938, p. X III, X V III, X X , X X I ,
X LV I, X L IX , L III, LVI, LVIII, L X I-L X II; voi. V III, Bucu­
reşti, 1935, p. X I I , X V I, X LV , L X X X IV , XCVI, C il, 190,
285, 413, 416, 466, 467, 468, 469, 482.
TRANCU-IAŞI, GR. L. Cum i-am cunoscut. (Mici amintiri despre:
Mihai Eminescu, Nicolae Beldiceanu, Ioan Creangă, A.D. Xeno-
pol, V. Pogor, Anton Naum, Gheorghe Panu, C. Leonardescu,
George Negruzzi, Nicu Gane, Todiriţă Buiucliu, Iancu Ianov,
A l. Philippide, Nicolae Volenti, Grigore Abgar şi Jean Buiu­
cliu, I.P. Florantin, Dr. Max, P.V. Grigoriu [Buduşcă], A .C .
Cuza şi C. Meissner). Iaşi, 1937. 11 p.
TURCU, AURORA. Aspecte etnografice din opera lui Ion Creangă.
„laşul literar", Iaşi, X V , 2, noiembrie 1964, p. 94—97.
TURCU, CONSTANTIN. Catihetul Conta. „Făt-Frumos“ , Cernăuţi,
X V , 3, mai-iunie 1940, p. 93—96.
TURCU, CONSTANTIN. Cu privire la catihetul Conta. „Făt-Fru-
mos“ , Cernăuţi-Bucureşti, X V I, 1, ianuarie-februarie 1941, p. 30.

490
TURCU, CONSTANTIN. Originea unor teme folclorice In opera lui
Ion Creangă. „Gazeta literară", Bucureşti, III, 37, 13 septem­
brie 1956, p. 5.
TURCU, CONSTANTIN. Ion Creangă. Biografia comentată a operei
sale. „laşul literar", Iaşi, X V , 1, noiembrie 1964, p. 83—91.
TURCU, CONSTANTIN. Aluzii critice în „ Amintirilei“ lui Creangă.
„Gazeta literară", Bucureşti, 50, 10 decembrie 1964.
TURCU, CONSTANTIN. Cînd s-a născut Ion Creangă? „Cronica",
Iaşi, 23, 10 iulie 1967.
TZIGARA-SAMURCAŞ, AL. Petre Carp, Ioan Creangă. „Convor­
biri literare", Bucureşti, L X X , 11—12, nov.-decemvrie 1937,
p. 627-632.
ŢEPELEA, GABRIEL. Cum a fost tradus Creangă In limba franceză.
„Argeş", Piteşti, II, 1, ianuarie 1967, p. 12.
ŢICĂLOIU, I.D. Creangă. „Revista critică", Iaşi, X , 1, ianuar-
mart 1936, p. 38.
ŢIMIRAŞ, NICOLAE. Documente vechi. Iubirea de carte a lui
Creangă. Viaţa şcolărească. Cultura literară a lui Creangă.
Creangă în societate. Creangă autodidact. Doi mari prieteni:
Eminescu şi Creangă. Ţinea Vartic. Creangă intim. In sărbători
şi la ospeţe familiare. Sfîrşitul lui Ioan Creangă. Catihetul
din Foiţiceni. „Adevărul", Bucureşti, X L IV , 1931, nr. 14.582
(16 iulie), p. 1—2 ; nr. 14.589 (24 iulie), p. 1—2 ; nr. 14.593
(20 iulie), p. 1—2; nr. 14.628 (9 septembrie), p. 1 — 2 ;
nr. 14.704 (5 decembrie),p. 1—2; nr. 14.703 (10 decembrie),
p. 1—2; nr. 14.721 (25 decembrie), p. 8; X LV , 1932,nr. 14.730
(9 ianuarie), p . 1—2; nr. 14.771 (26 februarie), p. 1—2.
ŢIMIRAŞ, NICOLAE. Ioan Creangă, după documente vechi, însemnări
şi mărturii inedite, cu numeroase reproduceri de autografe, por-
trete şi vederi. Bucureşti, „Bucovina", 1933. 336 p.
ŢIMIRAŞ, NICOLAE. Figura lui Creangă. „Convorbiri literare",
Bucureşti, L X X IV , 2, februarie 1941, p. 146—160.
ŢIMIRAŞ, NICOLAE. Vîrsta lui Creangă. „D acia", Bucureşti, I, 5,
15 iulie 1941, p. 7.
UNGUREANU, GH. Actul de naştere al lui Ion Creangă. „10 iunie
1839". „Universul literar", Bucureşti, X L V III, 28, 1939, p. 3.
UNGUREANU, GH. O pagină inedită din viaţa lui Ion Creangă.
„M oldova", Iaşi, I, 99, 25 decembrie 1940.

491
UNGUREANU, GH, Din viaţa lui Ion Creangă. Documente inedite.
Cu 32 planşe afară din text, Bucureşti, 1940. 193 p. („Fundaţia
pentru literatură şi artă“ . Biblioteca documentară).
UNGUREANU, GH, Numirea lui Ion Creangă In invăţămint. „Ceta­
tea Moldovei", Iaşi, III, 1, 1 ianuarie 1942, p. 75—78.
UNGTJRRANU, GH, Studiu introductiv la: „Ion Creangă, Docu­
mente". Bucureşti, „Editura pentru literatură", 1964, p.
V -L X X X II.
UNGUREANU, MARIA LUIZA. Scrisori inedite despre Creangă din
arhiva folcloristului A . Gorovei. „Limbă şi literatură", Bucureşti,
voi. IX , 1965, p. 4 01-415.
URSU, GH. Un profesor al lui Ion Creangă la Folticeni: Părintele
Vasile Grigorescu Catihetul. „Convorbiri literare", Bucureşti,
L X X V , 5—6, mai-iunie 1942, p. 324—332.
VALESCU-HURMUZ, CORA. Opera lui Ion Creangă. Studiu critic.
Bucureşti, „Universul", 1938. 59 p.
VALESCU-HURMUZ, CORA. „ Poveşti“ de Ion Creangă. Studiu
critic. Bucureşti, „Universul", 1940. 39 p.
VASILIU, A L E X . întru aducerea aminte a celor 25 de ani de la
moartea lui Ion Creangă. „Convorbiri literare", Bucureşti,
X L V III, 12, decembrie 1914, p . 1195—1199.
VASILIU, NICOLAI. 10 ani. „Şezătoarea", Fălticeni, V, 12, decem­
bre 1899, p. 1 95 -1 98 .
VATAMANIUC, D, Două imagini ale satului în „Amintiri din copilă­
rie". „Luceafărul", Bucureşti, III, 6, 1960, p. 8.
VATAMANIUC, D, Călătoriile lui Creangă la Bucureşti. „Gazeta
literară", Bucureşti, X I, 51, 17 decembrie 1964, p, 11.
VIANU, TUDOR, Arta prozatorilor români. Bucureşti, „Editura
contemporană", 1941, p. 110—119,
VIANU, TUDOR. Ion Creangă. „Gazeta literară", Bucureşti, IV ,
9, 28 februarie 1957, p, 1, 4,
VIANU, TUDOR. Prefaţă la: „Nouvelles roumaines", Anthologie des
Prosateurs Roumains, Paris, Editions „Seghers", 1962,p. 17—30.
VIANU, TUDOR. Io n Creangă. In voi,: „Studii de literatură
română". Bucureşti, „Editura didactică şi pedagogică", 1965,
p, 326-334.

492
VIZIRESCU, PAN M. A7./. Russu: „ Basmele lui Creangă". „Orizon­
turi noi", Bucureşti, I, 6—7, noiembrie-decembrie, 1929, p, 17.
VlRGOLICI, TEODOR. în lumina prezentului. „Gazeta literară",
Bucureşti, X I , 51, 19 decembrie 1964, p. 2.
VLAD, G. Dezvelirea bustului lui Creangă. „Dimineaţa", Bucureşti,
X X V III, 9.308, 23 noiembrie 1932, p. 3.
[VLĂDESCU, GEORGE M. şi V ÎJA , GR.]. Ion Creangă. „Mioriţa",
Galaţi, III, 2, mai 1924, p. 49—50.
VOITA, L. Răsfoind manualele lui Creangă. „îndrumătorul cultural",
X , 1 ianuarie 1957, p. 34—35.
VULCĂNESCU, ROMULUS. Bojdeuca Iui Creangă. „Universul
literar", Bucureşti, L II, 23, 1943, p. 1, 2.
VYH LÎDAL, OLDRICH. Ion Creangă: „M esis s ivema grosiky".
„Zlaty m âj", Praha, II, 10, 1958, p. 308 -3 09 (S.K.P.).
V . AD. Structura de gen a operei. „Ateneu", Bacău, I, 5, decem­
brie 1964, p. 17.
WEIGAND, G. Despre „Ion Creangă". „Ion Creangă", III, 3, martie
1910, p. 62.
WEIGAND, G. Prefaţă la: „Ion Creangă’s «Harap-Alb»". Leipzig,
1910, p. I-IX .
XENOPOL, A.D. Adunarea scrierilor lui Ion Creangă. „Lupta",
Bucureşti, V II, 1.025, 14 ianuarie 1890, p. 2.
XENOPOL, A.D. Prefaţă la: „Scrierile lui Ioan Creangă". Iaşi,
voi. I, 1890, p. I-IV.
XENOPOL, A.D. Ceva despre Ion Creangă. „Ion Creangă", Bîrlad,
II, 12, decembrie 1909, p. 311—312.
XENOPOL, A.D. Ceva despre Ion Creangă. „Junimea literară",
Cernăuţi, V II, 1, ianuarie 1910, p. 24.
XENOPOL, A.D. Cum s-a întocmit prima ediţie a scrierilor lui Creangă.
„Flacăra", Bucureşti, IV , 9—10, 20 decembrie 1914, p. 57.
[ZAHAROVSCHI, VICTOR]. O scrisoare a lui Creangă. „Junimea
literară", Cernăuţi, V II, 1, ianuarie 1910, p. 19-
ZAIUNCIKOVSKI, I. Fiul poporului său. „Ateneu", Bacău, I, 5,
decembrie 1964, p. n .
ZOTTA, SEVER. L a centenarul lui Vasile Alecsandri (1 8 2 1 —1 9 2 1 ).
Iaşi, „Progresul", 1921, p. 90.

493
 *

Comunicat. „Monitorul Oficial**, Bucureşti, nr. 155, iuliu 1872, p. 1.

Destituirea lui Ion Creangă din postul de învăţător.
Statutele primei Societăţi de Economie din urbea Iaşi. Iaşi, 1884. 30 p.
Buletinul Ministerului Instrucţiunei Publice şi al Cultelor. Bucureşti*
I, 5, februarie 1885, p. 355.
Date biografice referitoare la institutorul I. Creangă.
Curier bibliografic. „Convorbiri pedagogice**, Braşov, III, 2, 1 (13)
iunie 1888, p. 45.
Ion Creangă. „Era nouă**, Iaşi, 14, 7 ianuarie 1890.
înmormintarea lui Ion Creangă. „Lupta**, Bucureşti, V I, 1.021, 10
ianuarie 1890.
Adunarea scrierilor lui Ion Creangă. „Lupta**, Bucureşti, V I, 1.025,
11 ianuarie 1890.
Înmormintarea lui I. Creangă. „Românul**, Bucureşti, X X X IV , 18,
22 ianuariu (10 ianuar) 1890, p. 66.
Notă. „Adevărul ilustrat**, Bucureşti, 4 decembrie 1895.
Ioan Creangă. „Familia**, Oradea, X X X II, 24, 16/28 iunie 1896,
p. 277-278.
Ion Creangă. „Şezătoarea**, Fălticeni, V , 12, decembre 1899, p. 201—
204.
Reprodus din: „Era nouă**, Iaşi, 14, 7 ianuarie 1890.
Dosarul lui Ion Creangă. „Şezătoarea**, Folticeni, V II, 9—10, noiem-
bre-decembre 1902, p. 130—133.
Informaţii literare. O scrisoare a lui Ion Creangă. „Sămănătorul",
Bucureşti, II, 19, 11 mai 1903, p. 304.
I. Creangă către Gheorghe Creangă: Iaşi, 1889, iulie 2.
Cărţi române. „Opere complecte“ de I . Creangă (1 voi. de 390 p .,
editura „Minerva**). „Revista idealistă**, Bucureşti, I, 5, tom. II,
1 (14) iulie 1903, p. 422-423.
Asupra biografiei lui Ioan Creangă. „Făt-Frumos“ , Suceava, I , 1,
15 martie 1904, p. 3.
Două scrisori de la Eminescu şi Creangă. „Convorbiri literare**, Bucu­
reşti, X X X I X , 11—12, noiemvrie, dechemvrie 1905, p. 1151—
1152.
I. Creangă către Titu Maiorescu: Iaşi, 1882, noiemvrie 13.
Scrisori de la vechi i colaboratori. Trei scrisori de la Ioan Creangă. „Con­
vorbiri literare**, Bucureşti, X L , 3—5, martie, aprilie, mai
1906, p. 2 7 2 -2 7 4 .

494
 I. Creangă către Titu Maioreseu: Iaşi, 1876, noiemvrie 10;
Iaşi, 1881, iunie 17; Iaşi, 1883, maiu 25.
Statuie lui Ion Creangă. „Luceafărul'1, Sibiu, V III, 13, 1 iulie 1909,
p. 307.
Rugăminte. „Ion Creangă", Bîrlad, II, 7, iulie 1909, p. 169.
Comemorarea morţii lui Creangă. „Cumpăna", Bucureşti, I, 6 ,1 ianua­
rie 1910, p. 96.
D ouă acte. „Luceafărul", Sibiu, I X , 1, 1 ianuarie 1910, p. 24—25.
În sem n ările lu i Io n Creangă. „Luceafărul", Sibiu, I X , 1, 1 ianuarie
1910, p. 25.
Pomenirea lui Ion Creangă. „Ion Creangă", Blrlad, III, 1, ianuarie
1910, p. 5 8 -6 0 .
Unde a învăţat Creangă pedagogia? „Convorbiri literare", Bucureşti,
X L IV , 2, fevruarie 1910, p. 399—400.
O scrisoare. „Ion Creangă", Bfrlad, I I I , 3 martie 1910, p. 61.
I. Creangă către [Victor Zaharovschî]: Iaşi, 1886, octombrie
8/ 20.
„ H a ra p -A lb “ tn traducere germană. „Luceafărul", Sibiu, IX , 13—14,
1—16 iulie 1910, p. 353.
Un grup de elevi. Pe urmele lui Creangă. „Neamul românesc literar",
Vălenii de Munte, I I , 47—48, 1911, p. 756.
Pentru amintirea lui Ion Creangă. Dare de seamă a Comitetului ieşan
pentru reconstituirea „Bujdeucei" în care a trăit cei din urmă
ai săi ani povestitorul. Iaşi, 1918. 22 p.
Aniversarea morţii lui Ion Creangă. (O scrisoare a lui I. C.). „Ion
Creangă", Bîrlad, III, 2, februarie 1920, p. 17—18.
31 ani de la moartea lui Ion Creangă, „Cele trei Crişuri", Oradea,
II, 1921, p. 61.
Anuarul societăţii literare „Gr. Alexandrescu", (Anul şcolar 1922—
1923). Focşani, 4, 1923, p. 67—69.
Cronica. „Tudor Pamfile", Dorohoi, IV, 1—4, ianuar-april 1926,
p. 39—41, 44, 49.
Opera lui Creangă şi pictorii noştri. „Transilvania", Sibiu, LV II,
6, iunie 1926, p. 234—240.
Dosarul lui Ion Creangă. „Şezătoarea", Folticeni, X X X V I, 1, ianuar
1928, voi. X X IV , p. 16.
„Universul literar", Bucureşti,
N o te b io b ib lio g ra fic e . XLV, 44,
27 octombrie 1929, p. 691.

495
 Un articol necunoscut al lui Creangă. „Neamul românesc literar"
Vălenii de Munte, II, 21, 1930, p. 330.
Copilăria lui Creangă, copilăria noastră, a fiecăruia. „înmuguriri",
Piatra-Neamt, I, 4—5, 1932, p. 1—2.
In amintirea lui Creangă. „Adevărul literar şi artistic", Bucureşti,
X II, 646, 23 aprilie 1933, p. 8.
Istoricul ridicării bustului „Ion Creangă“ (1902—1932) şi mişcarea
fondurilor cu acte justificative. Iaşi, „Opinia", 1933. 28 p. cu
ilustr.
Centenarul lui Ion Creangă. „laşu l". Buletinul cercului ieşenilor
din Bucureşti. Bucureşti, 5, mai 1937, p. 120.
Centenarul lui Ioan Creangă. „Universul", Bucureşti, an. al 54-lea,
nr. 195, 18 iulie 1937, p. 11.
Scriitorii români. Îndreptar biobibliografic. [Bucureşti, 1938],
p. 63—64. (Uniunea Fundaţiilor Culturale Regale. Expoziţia
cărţii, 1938.)
Anuarul şcolii normale de învăţători „Vasile Lupu“ din Iaşi pe anul
1938-1939. Iaşi, p. 151.
Scriitorii români in glodurile şi sentimentele lor: Ion Creangă. „A d e ­
vărul literar şi artistic", Bucureşti, X IX , 948, 5 februarie
1939, p . 6.
Drumurile şcolirii lui Creangă cu localităţile pomenite In „Amintiri“ .
„Făt-Frumos", Cernăuţi, X V , 2, mart-prier 1940, p. 74. [Hartă],
Un cintec satiric al lui Ion Creangă. „România liberă", Bucureşti,
V II, 1.393, 6 martie 1949, p. 2.
Cinstirea memoriei lui Ion Creangă şi dr. Ştefan Stlncă, membri de
onoare post-mortem ai Academiei R .P .R . „Scînteia", Bucureşti,
8 iunie 1950, p. 3.
Din moştenirea pedagogică lăsată de Creangă. „Revista de pedagogie",
Bucureşti, 4—5, 1953, p. 32.
Să cunoaştem scriitorii patriei noastre. [Prezentare biobibliografică].
Bucureşti, „Editura de stat pentru imprimate şi publicaţii",
1956. 163 p. (Ministerul Culturii, Direcţia generală a aşezămin­
telor culturale).
Ioan Creangă. 120 de ani de la naşterea marelui scriitor şi povestitor
din Humuleşti-Neamţ. [Bucureşti, 1957]. 15 p. (Ministerul
Culturii. Direcţia generală a aşezămintelor culturale, nr. 9).
Documente. „România liberă", Bucureşti, X X I I , 6.270, 12 decembrie
1964, p. 2.

496
Zilele Ion Creangă. „Scînteia", Bucureşti, X X X IV , 6.469, 13 decem­
brie 1964, p. 1.
Creangă pe meridianele lumii. „Scînteia“ , Bucureşti, X X X IV , 6.471,
15 decembrie 1964, p. 2.
Zilele Ion Creangă. O interesantă culegere de documente. „Scînteia",
Bucureşti, X X X IV , 6.471, 15 decembrie 1964, p. 2.
Festival Creangă. „Ateneu", Bacău, 1 , 5 , decembrie 1964, p. 10.
Casa memorială „Ion Creangău. Humuleşti. Ghid. Bacău, 1964. 22 p.
cu ilustr., portr. şi facs.
Editat de Muzeul regional şi redacţia revistei „Ateneu".
Ion Creangă, marele povestitor al poporului român. Bucureşti, 1964.
15 p. (Comitetul de Stat pentru Cultură şi Artă. Consiliul pen­
tru răsplndirea cunoştinţelor cultural-ştiinţifice. tn ajutorul
conferenţiarului). Fără copertă.
Miracolul geniului popular. Conferinţă şi bibliografie despre Ion
Creangă. (Pentru sate). Tîrgu-Mureş, 1964. 6 f. lito. (Biblioteca
regională Tîrgu-Mureş).
Concurs: Cine ştie răspunde. Bacău, 1965.
Medalion literar; Ion Creangă. Bacău, 1965. 7 f. lito. (Biblioteca
centrală regională Bacău). Fără copertă.
 MANUSCRISE

1. Metoda specială a Aritmeticei. Treapta a 11-a. No. de la 1—100 sau

de la 10—100. Datat „5 decembrie 1864“ şi semnat „Creangă Ion“ .
Se găseşte la Biblioteca Universităţii „Alexandru Ion Cuza“ din
Iaşi, cota Ms. 431/111/150. Are 44 foi (afară de copertă), format
caiet de dictando, scrise pe ambele feţe (cu excepţia foilor 16 şi
27, care au pagina de pe verso albă).'
2. Ms. 1.459, Bibi. Acad. Republicii Socialiste Rom&nia. Are 14
foi, format coală, afară de foaia 9, care e o jumătate de coală.
Primele 8 foi, dintre care 7 sînt scrise pe ambele feţe, iar a opta
numai pe recto, conţin fragmente din Povestea lui Harap-Alb
şi anume: de la cuvintele „Dar nu se poate apropiă nimene de
cerb“ ptnă la „Harap-Alb, văzindu-le aşa, i se face milă de dîn-
sele“ .
Cînd s-a dat la legat manuscrisul autograf al lui Creangă, foaia
1 a fost aşezată ta aşa fel incit pagina recto a devenit verso,şi in­
vers. Paginaţia manuscrisului original nu corespunde cu cea dată
de serviciul Bibliotecii Academiei, lucru uşor de înţeles, din mo­
ment ce manuscrisul lui Creangă nu s-a păstrat in Întregime şi,
cit există, nu conţine partea de la început a poveştii. Astfel prima
pagină poartă nr. de ordine 25, iar a doua, 26, ambele date de
povestitor (la fel cu toate cele care urmează).
Acest manuscris conţine şi aşa numitul Dosar Creangă, de la
foaia 10 Înainte. (Foaia 9, o jumătate de coală, are pe recto,
In colţul din stingă, sus, această însemnare: „N o. 39. Dosarul
diaconului Ion Creangă11.)
Dosarul constă din următoarele acte: 1. (f. 10 r.) — adresa
Mitropoliei Moldovei şi Sucevei, nr. 1.945, din 4 noiembrie 1872,

498
 privitoare la darea în judecata „Spiritualului dicasteriu" a lui
Creangă pentru că s-a tuns şi s-a îmbrăcat civil; 2. (f. 10 v.) —
un fel de adresă scrisă neglijent şi purtîndnr. 568, din 15 noiem­
brie 1872; 3. (f, 11 r, şi v ., 14 r.) — „Copia de pe anaforaua Spiri­
tualului Consis toriu, sub no. 49, din 22 september 1871“ ; 4. (f.
12 r. şi v ., 13 r.) — „Copia de pe anaforaua Spiritualului Consisto-
riu, sub no. 69, din 10 octomber 1872“ . Foile 13 v. şi 14 v. sînt
nescrise.
3. Ms. 2.086, Bibi. Acad. Republicii Socialiste România: Povestea
poveştilor, autograf datat „simbătă 1877, octomvrie 22—1878,
noiemvrie 12“ ; 8 foi format coală, scrise pe ambele feţe.
4. Ms. 3.757, Bibi. Acad. Republicii Socialiste România: „Scrisori
primite de Ion Creangă de la fiul său C.I. Creangă şi de la unele
rude ale sale, in anii 1880—1891 .Cumpărat de la Isr. Kupper-
mann din Iaşi, la 19 iunie 1907“ . 183 p.
5. Ms. 4.074 ( A ) , Bibi. Acad. Republicii Socialiste România: Prima
foaie, r°: „Scrieri de Ion Creangă — Cumpărat de la Dl-
Em. Gîrleanu la 26 febr. 1908“ (scris, probabil, de un funcţionar
al bibliotecii); foaia 2 este albă; foile 3—6 sînt, de fapt, cărţi
poştale adresate de Creangă unor membri ai familiei sale (scri­
sori către: Elena Creangă-Chiiei — Iaşi, 1883, august 30, f.
3 r.-v ,; Ecaterina Vartic — 1884, iunie 16, Slănic, f.4 r .-v .;
Zahei Creangă — 1884, iunie 24, f. 5 r.-v .; Ecaterina Vartic —
Slănic, 1884, iulie 12, f. 6 r .-v .); foaia 7 (format caiet de dictando)
este scrisă cu creionul de povestitor şi conţine un fel de portret
moral al românului, cu caracterizări luate adesea din vorbirea
populară, care apar şi în opera lui literară (partea finală nu se
poate descifra; de altfel multe cuvinte sau grupuri de cuvinte
sînt şterse, ceea ce arată că avem a face cu o ciornă); foaia 8 r.-v.
conţine versurile intitulate, după primul vers (nu de Creangă):
[Azi am bani, azi am parale] şi pare scrisă de altă mînă; foaia 9
r .: ciorna unei cereri adresate Ministerului Instrucţiunii Publice,
datată „Iaşi, 1884, noiembrie", în scopul de a se acorda povesti­
torului, în calitatea lui de institutor, a IV-a gradaţie, adică al
IV-lea spor la salariu conform legii atunci în vigoare (scrisă de
Creangă, cu creionul, şi avînd numeroase ştersături); foaia 10
r.-v .: Dragoste chioară şi amoriu ghebos; foile 11 r.-14 v. (jumă­
tăţi de coală): Poveste, în manuscris ca şi în versiunea din
Timpul fără titlu; foile 15 r.-18 v. (coli întregi): Capra

499
» *
 cu trei iezi (de la început pînă la: „Ia poftim, cumetre, zise ea“
inclusiv); foile 19 r.-42 r . : Amintiri din copilărie, partea a doua»
fragmente necontinui: f. 19 r.-20 r., de la început pînă la „şi
altele multe încă făcea" inclusiv; f. 21 r.-35 r., de la „Uite cum
te trage pe furiş apa la adînc“ pînă la „Mă rog, mi se dusese buhul
despre pozna ce“ inclusiv; f. 36 r., de la „ce mi s-au întîmplat în
viaţă" pînă la „numai ce şi aud pupăza cîntînd" inclusiv; f.
37 r.-38 r., de la „se mistuise de frica mea prin cotloanele
scorburei" pînă la „şi una două la pupăză de“ inclusiv; f. 39
r., de la „Lunea, într-o zi de tîrg“ pînă la „Nu-ţi paie lucru
de şagă" inclusiv; f. 40 r.-42 r., de la „Toate ca toatele, dar cînd
am auzit eu de tata" pînă la „vrajba dintre noi să piară, şi ne­
ghina din ogoară. Căci" inclusiv. Foaia 36 v. are numai citeva
rînduri, şi acelea şterse, pe jumătatea ei de sus, iar pe cealaltă
jumătate un număr de cuvinte scrise de altă mînă şi fără nici o
legătură cu conţinutul povestirii; foile 43 r.-47 v. (format coală):
Povestea lui Ivan Turbinca — f. 43 r .-44 v ., de la început pînă
la „şi începe a căuta prin casă, dar nu găseşte pe nimene* in
clusiv; f. 45 r.-47 v., de la „Mi se pare mie că şi boieriul, cit
era de boieriu" pînă la „şi să nu vă supăraţi, dar tare-i neastim-
părată şi avană drept să vă spun" inclusiv.

6 Ms. 4.074 (B ) , Bibi. Acad. Republicii Socialiste România, foto­

copii, cu acelaşi titlu ca 4.074 (A ), adică Scrieri de Ion Creangă.
Conţine următoarele poveşti şi fragmente de poveşti: a) Poveste,
în întregime (8 pagini); b) Capra cu trei iezi (8 pagini, conţinînd
aceleaşi pasaje ca în 4.074 A , după care s-a făcut, de altfel, foto­
copia); c) Amintiri din copilărie, partea a II-a(25 pagini, repro­
duse întocmai după 4.074 A ) ; d) Povestea lui Ivan Turbinca
(10 pagini); e) Povestea lui Harap-Alb (15 pagini, fotocopiate
după ms. 1.459).
Acest manuscris, întrucît constă din fotocopii, nu conţine nimic
nou faţă de manuscrisul menţionat mai sus.

7. Manuscrisul povestirii Anecdotă [Moş Ion Roată] are 6 pagini.

Nu l-am văzut, dar îl cunoaştem după clişeele făcute de
Gh. T. Kirileanu, care l-a fotocopiat cu prilejul ediţiei sale din
1939. Foarte curat şi chiar frumos scris, ceea ce dovedeşte că
a fost transcris definitiv' de Creangă după ce acesta i-a făcut în
ciornă toate modificările pe care le-a socotit necesare. Manu­

500
 scrisul autograf, fotocopiat, se află în posesia prof. acad. Iorgu
Iordan. Originalul, care a existat o vreme în fondul B ib lio­
tecii „V . A. Urechia" din Galaţi, sub nr. 1.179, a dispărut.
8. Manuscrisul poveştii Făt-Frumos, fiul iepei conţine 11 pagini şi
are numeroase îndreptări făcute de Creangă. Originalul se
află la Bibi. Acad. Republicii Socialiste România, sub nr. 6.104.
9. Scrisori — Bibi. Acad. Republicii Socialiste România (Ion Creangă
către: A.C. Cuza — Iaşi, 5/17 noiembrie 1885, Coresp. inv.
67.404; M. Kogălniceanu — Iaşi, 1888, noiembrie 7, Coresp.
21 M\
inv. 98.849; lacob Negruzzi — 1877, martie 6, S — — ; Iaşi,
LI
21 ( 2) 21 / 3 )
1885, fevruarie 22, S — —; Iaşi, 1885, maiu 15, S — — ; Ion
1j1 LI
25(1)
Slavici — Iaşi, 1878, oct. 21,
xxxii ’ Ia^1’ 1882>*evruar*e
25(2)
8, S
X X X II ‘
— Colecţia Gh. Cardaş (Ion Creangă către Titu Maio-
rescu — Iaşi, 1881, iunie 11).
10. Biblioteca Arhivelor Statului din Iaşi posedă două registre de
procese-verb ale încheiate de Creangă, în calitatea lui de insti­
tutor, cu privire la activitatea sa didactică. Pentru editarea
operei povestitorului, aceste registre nu prezintă o importanţă
deosebită. De aceea ne-am lim itat la simpla constatare a
existenţei lor.
 LISTA PERIODICELOR CONSULTATE
(B ibi. A cad. R epu b licii Socialiste România)

Adevărul. Buc., 1888-1919 (P. IV. 371); 1892 (P.IV.372).

Adevărul ilustrat (supliment la ,,Adevărul“ ). B u c.,1895—1897 (P .III.
121).
Adevărul literar şi artistic. Buc., 1920—1939 (P. IV. 5.517).
Almanahul societăţii academice social-literare „România junău.
Viena, 1883-1888 (P.I. 10.530).
Analele ştiinţifice ale Universităţii „A l. I. Cxtza“ . Serie nouă. Sec­
ţiunea III. Ştiinţe sociale. Iaşi, 1955 (P.I. 28.631).
Anuarul liceului „Petru-Rareşu — Piatra-Neamţ. Piatra-Neamţ,
1896/97, 1898/99; «9 9/90 0, 1907/8 - 1908/9 - 1909/10, 1913/
/1 4 ; 1918-1924; 1928-1940 (P.I. 6.072).
Anuarul naţional al României. Buc., 1893— 1932 (P .I.II. 7.480).
Anuarul societăţei literare „Gr. Alexandrescu". Focşani, 1919—1923
(P.I.5.898).
Anuarul Şcoalei normale de învăţători „Vasile Lupu". Iaşi, 1863 — 1942
(P.1.9.923).
Anuarul Universităţii din Iaşi. Iaşi, 1895/96—1908, 1910, 1924—
1939-1960 (P .I.11.10.984).
Apostolul. Piatra-Neamţ, 1934—1943 (P .I.15.212).
Arhiva. Organul societăţei ştiinţifice şi literare din Iaşi. Iaşi, 1889—1921
(P.1.184).
Arhiva. Iaşi, 1921—1940 (P.I.184) (Continuare la: „Arhiva. Organul
societăţei ştiinţifice şi literare din Iaşi“ ).
Arhivele Olteniei. Craiova, 1922—1942 (P.I.6.597).
Buletinul Institutului de filologie romanică „Alex. Philippide“ . Iaşi,
1934-1945 (P.I.14.218).
Buletinul Institutului de literatură. Buc., 1921 —1929 (P.I. 7.591).

502
Buletinul Ministerului Instrucţiunii Publice şi Cultelor. B ac., 1884—
1885 (P .1.643).
Calendarul revistei „Ramuri*. Grai ova, 1908 (P. 1.2.974).
Oălindarul bunului econom. Sibiu, 1887—1881 (P. 1.5.790).
Cele trei Crişuri. Oradea, 1923—1929 (P.I. 7.795).
Cetatea Moldovei. Iaşi, 1940-1943 (P.I.18.285).
Contemporanul. j Revistă literară şi ştiinţifică. Iaşi, 1881—1891
(P.II.407).
Contemporanul. Săptămînal politic, social, cultural. B uc., 1946
(P.IV.19.603).
Contimporanul. Buc., 1914—1916 (P.IV.4.480).
Convorbiri literare. Iaşi, Buc., 1867—1936 (la Buc. din 1885) (P.II.20).
Convorbiri pedagogice. Satul nou, Panciova, Braşov, 1886—1888
(P .I.1.657).
Cosinzeana. Orăştie, 1911—1915; Cluj, 1922—1928 (P .II.III.3.077).
Cuget clar. Buc., Vălenii de Munte, 1928—1936 (P.I.8.806).
Cultura creştină. Blaj, 1911—1926, 1936—1937 (P.I.2.908).
Cumpăna. B uc., 1909—1910 (P .I.2.630).
Curierul de Iaşi. Iaşi, 1868—1875 (P.IV.1.918).
Cuvin tul liber. Buc., 1919-1921, 1924 (P .1.5.472) (Revistă săptă-
mînală).
Cuvin tul liber. Buc., 1933/34-1935/36 (Mp. 146).
Dacia. Buc., 1941-1942 (P.IV.18.875).
Dacoromania. Cluj, 1920—1948 (P .I.5.193).
Dimineaţa. Buc., 1904-1916, 1919 (P.IV.1.557).
Drum drept. Craiova, 1915 (P .I.1.808).
Epoca. Buc., Iaşi, Buc., 1885—1889, 1895—1926, 1929—1938 (P.
IV. 667); Buc., 1865 (P.IV.1.392).
Era nouă. Iaşi, 1889-1900 (P.III. 146).
Era nouă. Buc., 1936 (P .I.15.561).
Evenimentul. Iaşi, 1893—1923 (P.IV.545).
Familia. Budapesta, Oradea, 1865—1906 (P .II.155).
Făt-Frumos. Bîrlad, Bucureşti, 1904—1909 (P .I.1.735).
Făt-Frumos. Cernăuţi, Suceava, 1926—1944 (P.I.7.891).
Flacăra. Buc., 1911-1923 (P.II.3.053); Buc., 1948-1951 (P.III.IV .
19.804).
Floarea darurilor. Buc., 1907 (P .I.1.823).
Floarea soarelui. Buc., 1927—1929 (P .II.8.934).
Gazeta învăţămtntului. Buc., 1949 (P.IV.20.442).
Gazeta literară. Buc., 1954 (P. IV. 26.691).
Glndirea. Buc., 1921—1944 (P .II.6.243).

503
Glasul Bucovinei. Cernăuţi, 1918—1941 (P.III.IV.4.716).
laşul. Iaşi, Buc., 1934-1938 (P.I.14.289).
laşul literar. Iaşi, 1954 (P.I.IV.20.886).
Ilustraţiunea română. Buc., 1891—1892 (P.II. 189).
Joan Neculce. Iaşi, 1921—1933 (P.II.6.269). Buletinul muzeului din
Iaşi.
Ion Creangă. Blrlad, 1908-1921 (P.I.2.387).
Înmuguriri. P.-Neamţ, Fălticeni, 1932—1940 (P.1.12.700).
Însemnări ieşene. Iaşi, 1936—1940 (P.1.15.564).
Junimea. Bîrlad, 1896-1900 (P.IV.1.193).
Junimea. Cernăuţi, 1921 (P.I.II.5.008).
Junimea literară. Cernăuţi, Suceava, 1904—1914, 1923—1939
(P.I.II.1.643).
Lamura. Buc., 1919—1928 (P.I.5.303).
Legenda nouă. R.-Vîlcea, 1928—1929 (P.II.9.454).
Liberalul. Iaşi, 1880—1888 (P.IV.996).
Limba română. Buc., 1952] (P.I.25.832).
Limbă şi literatură. Buc., 1955—1961 (P.1.30.621). „Soc. de ştiinţe
istorice şi filologice".
Luceafărul. Budapesta, Sibiu, 1902—1914, 1919—1920 (P .II.1.501),
Luceafărul. Buc., 1958 (P.IV.28.267).
Luceafărul de ziuă. Braşov, 1956—1957 (P.1.29.444).
Lumea. Iaşi, 1899 (P.1.1.206).
Lumea. Iaşi, 1924—1926 (P.II.7.388).
Lumea ilustrată. Buc., 1891—1897 (P.II. 241).
Lupta. Iaşi, Buc., 1884—1895 (P.III. IV. 826).
Lupta pentru viaţă. Iaşi, 1903—1905 (P.1.1.616).
Minerva. Buc., 1908—1916 (P.IV.2.241).
Mioriţa. Galaţi, 1924—1925 (P .1.5.587).
Mişcarea. Iaşi, 1909—1938 (P .IV .2.463).
Mişcarea literară. Buc., 1924—1925 (P.IV .7.445).
Mitropolia Moldovei, laşi, 1925—1943, 1945 (P.I.II.8.023).
Moldova. Iaşi, Bacău, 1866-1868 (P.II.IV.488).
Moldova. Iaşi, 1901 (P.IV. 1.218).
Năzuinţa românească. Craiova, 1926 (P.1.6.894).
Neamul românesc literar. Vălenii de Munte, 1908—1912; Buc., 1925—.
1926 (P .I.II. 2.396).
Neamul românesc pentru popor. Vălenii de Munte, 1910—1916, 1920—
1930 (P.I. 2.727).

504
Noul curier român. Iaşi, 1871 —1873 (P.IV.2.338).
Opinia. Iaşi, 1897-1900, 1906-1930 (P.IV.871).
Orizonturi noi. Buc., 1929—1930 (P .II.10.570).
Păstorul Tutovei. Bîrlad, 1938—1943 (P .1.16.493).
Preocupări literare. Buc., 1936 —1944 (P.I. 15.577).
Propilee literare. Buc., 1926—1930 (P .II.8.295).
Ramuri. Craiova, Iaşi, Craiova, 1905—1916, 1917, 1919—1929,
1934-1947 (P.I.II. 1.808).
Revista arhivelor. Buc., 1924—1929, 1936—1946, 1958 (P .I.8.302).
Revista critică. Iaşi, 1927—1940 (P.I,8.982).
Revista de pedagogie. Cernăuţi, Buc., 1931—1943 (P .1,11.458); Buc.,
1952 (P .I.25.378).
Revista Fundaţiilor Regale. Buc., 1934—1947 (P .I.13.100).
Revista idealistă. Buc., 1903—1916 (P,1.1.503).
Revista literară. Buc., 1947 (P .III. 19.308).
Revista nouă. Buc., 1887—1895 (P .II.1,337).
Revista şcolii. Botoşani, 1926 (P.I.IV. 8.219).
Revue de Roumanie. Bucarest, 1910 (P.I. 2.952).
România liberă. Buc,, 1877—1889 (P.IV.611).
România liberă. Buc., 1884 (P.IV.119).
România liberă. Buc., 1915—1916, 1918—1930 (P.IV.4.242).
România liberă. Buc., 1944 (P.IV. 18.539).
Românul. Buc., 1857—1864, 1866-1878, 1880—1905, 1914/15
(P.II.IV.81).
Românul. Arad, 1911—1916, 1918—1922, 1927-1932, 1935—1938
(P.III.2.887).
Sclnteia. Buc., 1944 (P .IV .18.541).
Scinteia tineretului. Buc., 1944 (P.IV .19.331).
Scrisul românesc. Craiova, 1927 —1928 (P.I. 9.167).
Semănătorul. Buc., 1901 — 1910 (P .I.1.332).
Societatea de mline. Cluj, Buc., 1924—1930 (P .II.7.401).
Solia Moldovei. Iaşi, 1927-1931 (P.III. 9.892).
Steaua. Cluj, 1954 (P.1.21.993).
Studii şi cercetări de istorie literară şi folclor. Buc,, 1952—1961 (P.I.
26.134').
Şezătoarea. Fălticeni, 1892—1916; 1922—1931 (P.I. 456).
Timpul. Buc., 1856-1857; 1860-1861 (P.IV. 95).
Timpul. B uc., 1876-1884; 1889-1900; 1923-1924 (P.IV.96).
Torţa. Buc., 1919 (P.IV. 5.682); B uc., 1945 (P.IV.19.443).

505
Transilvania. Braşov, Sibiu, 1868—1946 (P .I.II.67).
Tribuna. Cluj, 1957 (P.III.30.479).
Tudor Pamfile. Dorohoi, 1923—1928 (P.1.7.293).
Universul. Buc., 1884-1935 (P.IV.734).
Universul literar. Buc., 1888—1916; 1919—1931 (P .II.III.IV . 735).
Utunk. Cluj, 1946 (P.III.IV.19.450).
Valea Bistriţei. Tarcău-Neamţ, 1936 (P .I. 17.123).
Veao nou. Buc., 1944 (P.II.III.IV.19.319).
Viaţa literară. Buc., I (1906); 1—52 (Mp. 176).
Viaţa literară şi artistică. Buc., I (1907): 1—50; III (1908): 1—14
(Mp. 196).
Viaţa nouă. Buc., 1898; 1903 (P.II.IV.1.080).
Viaţa nouă. Buc., 1905—1925 (P .1.1.702).
Viaţa românească. Iaşi, Buc., 1906—1916; 1920—1940; 1944—1946
(P .I.1.947) (diu 1930 la Buc.).
Viaţa românească. Revistă lunară de literatură a Societăţii scriitorilor
din România. Buc., 1948—1952, 1954 (P.I. 19.936).
Viitorul. Buc., 1907-1938; 1944-1946 (P.IV.2.119).
Vocea Tutovei. Bîrlad, 1891/1892; 1941-1943 (P.IV. 1.079).
Vremea. Buc., 1928—1938; 1940—1944 (P.IV . 9.262).
Vremea şcolii. Iaşi, 1928/1929—1944 (P.I. 9.571).
Wissenschaftliche Zeitschrift ier Friederich Schiller Universităt, Gesel-
Ischaft und Spracfavissenschaftliche Reihe. Jena, Thiiringen, 1951/
1952 (P .II.26.164).
Ziarul meu. Buc., 1916 (P.I. 4.409).
 TABLA ILUSTRAŢIILOR

Poveste, facsimil, ms. 4.074, f. 11 v. (Bibi. Acad.

Republicii Socialiste România)...................... 32—33
Albumul macedo-romăn, Buc., 1880, foaie de titlu
(număr in care s-a publicat prima oară poves­
tirea Moş Ion Roată, sub titlul Anecdotă, p. 26—
27) 3 2 -3 3
Moş Ion Roată, facsimil, f. 6 (ms. fotocopie in
posesia acad. Iorgu Iordan).............................. 32—33
Isaia Teodorescu (Popa Duhu) (Ion Creangă, Docu­
mente, Buc., 1964, p. 160—161)...................... 32—33
Almanahul societăţii academice social-literare „R o­
mânia jună", Viena, 1883, foaie de titlu (număr
in cares-a publicat prima dată povestirea loan
Roată si Vodă Cuta, sub titlul Anecdotă, p.
29—35) 6 4 -6 5
Două istorioare prea frumoase din viaţa lui Cuza-
Vodă, Craiova, 1887, coperta (Bibi. Acad.
Republicii Socialiste România) ...................... 64—65
Metodă nouă de scriere şi cetire, Iaşi, 1868, coperta
(Bibi. Acad. Republicii Socialiste România).. 64—65
Învăţătorul copiilor, Iaşi, 1871, coperta (Bibi. Acad.
Republicii Socialiste România) .................. 64—65
Povăţuitoriu la Cetire prin scriere după sistema fone­
tică, Iaşi, 1876, coperta (Bibi. Acad. Republi­
cii Socialiste România) ......... 64—65
Geografia judeţului Iaşi, Iaşi, 1879, coperta (Bibi.
Acad. Republicii Socialiste România).......... 64—65
Făt-Frumos, fiul iepei, facsimil, ms. 6.104, f. 1
(Bibi. Acad. Republicii Socialiste România) 96—97
Prinz Stutensohn [Făt-Frumos, fiul iepei]. Berlin,
1954 (Bibi. Acad. Republicii Socialiste Româ­
nia) ..................................................................... 9 6 -9 7
Scrierile lui loan Creangă, voi. II, Iaşi, 1892, foaia
de titlu (Bibi. Acad. Republicii Socialiste
România) ........................................................ 96—97

507
Czarodziejskie opowieici [Povestiri], Warszawa,
1933 (Bibi. Acad. Republicii Socialiste R o­
mânia) ................................. 96—97
Două surori ale lui Ion Creangă: Maria şi Ileana
(Bibi. Acad. Republicii Socialiste România) 128—129
Ileana Creangă. 1918 (Bibi. Acad. Republicii
Socialiste România) ......................................... 128—129
Preotul Gh. Creangă cu soţia (N. Ţimiraş, Ioan
Creangă, după documente vechi, însemnări şi
mărturii inedite, Buc., 1933, p. 289).............. 128—129
Zahei Creangă (Bibi. Acad. Republicii Socialiste
România) ......................................................... 128—129
Scrisoare a lui Ion Creangă către Zahei Creangă
din 1884, iunie 24 (ms. 4.074, f. 5 r. — v.,
Bibi. Acad. Republicii Socialiste R om ânia).. 128—129
A.C. Cuza, Ion Creangă şi N.A. Bogdan la Slănic
(Făt-Frumos, V , 1, ianuarie-februarie 1930,
p. 34) 160-161
Constantin I. Creangă, student la Politehnica din
Viena, 1885 (Bibi. Acad. Republicii Socialiste
România) ......................................................... 160—161
Ion Creangă la Slănic în 1885 (Ion Creangă, Docu­
mente, Buc., E .P .L ., 1964, p.224—225)____ 160—161
Societatea literară „Junimea" de la Iaşi ( Convorbiri
literare, L X X , 1 —5, ianuarie-mai1937)- 160—161
Scrisoare a lui Ion Creangă către M. Kogălniceanu
din 1885, noiemvrie 7 (Coresp. inv. 98.849,
Bibi. Acad. Republicii Socialiste R om ânia).. 192—193
Scrisoare a lui Ion Creangă către T. Maiorescu din
1881, iunie 11 (Originalul în colecţia Gh.
Cardaş) ............................................................. 192—193
Scrisoare a lui Ion Creangă către I. Negruzzi din
S21(3)
1885, mai 15 ( —— —, Bibi.Acad. Republicii
LI
Socialiste România) ........................................ 224—225
Scrisoare a lui Ion Creangă către I. Slavici din
1882, fevruarie 8 ( _^.25(2) Bibi. Acad.
X X X II
Republicii Socialiste România) ...................... 224—225
Ion Creangă în 1889. Portret în ulei de V. Muşne-
ţeanu (Bibi. Acad. Republicii Socialiste R o­
mânia) ............................................................. 256—257
Mormîntul scriitorului din cimitirul Eternitatea,
Iaşi (Ion Creangă, Documente, Buc., 1964,
f. 224-225) ........................................................ 256—257
 CUPRINSUL

POVESTIRI
Poveste ............. 9 (213)
Moş Nichifor Coţcariul ............................................. 13(221)
Povestea unui om leneş............................................. 30(230)
Moş Ion Roată ......................................................... 32 (232)
Popa Duhu ............................................................... 36(236)
Cinci pini ..................................................................... 42(240)
Ioan Roată şi Vodă Cuza............................................. 47(242)

VARIA
Povestiri didactice
Pîcală ......................................................................... 57(247)
Inul şi cămeşa ............................................................. 60(250)
Acul şi barosul ......................................................... 63 (251)
Ursul pîcîlit de vulpe ................................................. 66(253)
Versuri originale
Păsărică în timpul iernei......................................... 71 (256)
Nu lucrezi, n-ai ce m înca......................................... 72 (257)
I a ! Clopofelul sună ................................................. 73 (258)
Poezii populare ■
Cînd eram în floarea mea............................................. 77(259)
Mieluşica ................................................................ 78 (259)
Bratu ............................................................................. 81(259)
Lina Cătălina ............................................................. 84(260)
Articole
Misiunea preotului la sate..................................... 91 (261)
Iezuitismul în România............................................. 96(263)
Intîmpinare la critica domnului I. Nădejde asupra
pârţei ştiinţifice din cartea de cetire „învăţă-
toriul copiilor** .............................. 100 (263)
O Întrebare d-lui A. Gorjan, autorul mai mul­
tor cărţi de geografie ..................................... 102 (268)
Răspuns la criticele nedrepte şi calomniile înver­
şunate îndreptate contra cărţilor noastre de
şcoală de cătră domnul Ioan Pop Florantin.. 109 (268)
Postume
[Fragment de autobiografie] ................................. 151 (279)
Făt-Frumos, fiul ie p e i............................................. 154 (280)
Dragoste chioară şi amoriu ghebos.......................... 167 (286)
[Azi am bani, azi am parale]................................. 169 (287)
Cunoaşte-te pre tine însuţi ..................................... 171 (288)
Poezii populare ......................................................... 172 (288)
Rostiri, zicători, cuvinte ..................................... 176 (289)

corespon denţa

Către Elena Creangâ-Chiţei (1).............................. 181 (295)

Către Gheorghe Creangă (2, 3, 4, 5).......................... 183 (298)
Către Zahei Creangă (6)............................................. 187 (314)
Către Ecaterina Vartic (7, 8)................................. 188 (315)
Către Vasile Conta (9)............................................. 190 (317)
Către A.C. Cuza (10)................................................. 191 (321)
Către Mihai Eminescu (11, 12, 13).......................... 192 (322)
Către Nicolae Gane (14)......................................... 195 (325)
Către Mihail Kogălniceanu (15).............................. 196 (326)
Către Titu Maiorescu (16, 17, 18, 19, 20, 21, 2 2 ).. 197 (326)
Către Iacob Negruzzi (23, 24, 25).......................... 203 (336)
Către Ion Slavici (26, 27)......................................... 206 (336)
Către [Soc. „România jună**] (28, 2 9 )...................... 209 (337)
Către [Victor Zaharovschi] (30).............................. 210 (339)
Note ţi variante......................................................... 211
Glosar ......................................................................... 341
Bibliografie ............................................................. 359
Tabla ilustraţiilor ..................................................... 507
 Redactor : GHEORGHE ZARAFII
Tehnoredactor: MINA CANTEMIR
A p ă r u t 1970. H ir tle tip a r în a lt tip A d e 83 p/m*. F o r ­
m a t 540X840116. C oli Cd. 27,40. Coti tipa r 29,5. P la n şe
tipo 13. A . n r. 22 521/1963. C .Z . p e n tr u bibliotecile mari
şi m ic i 359—0.

Tiparul executat sub comanda nr. 90 $54 la Combi­

natul Poligrafic „Casa Scînteti", Piaţa Scînteii nr. 1,
Bucureşti — Republica Socialistă România