Romania interbelica

Calea Victoriei (perioada interbelica) |

Majoritatea imaginilor surprinse de-a lungul anilor 1925-1935 sunt facute in zona
halelor si a Pietii Bibescu, pe cheiul Dambovitei, la Obor (Targul Mosilor), la
pravaliile de vechituri din cartierul evreiesc, in carciumi de mahala sau la groapa
de gunoi din spatele cimitirului Bellu, numita Valea Plangerii.
Un oraș, două lumi, anii interbelici. Un București al contrastelor eterne, un oraș ce
trăiește între balcanism și occident și o face mereu cu armonie, ardoare. Acesta a
fost dintotdeauna farmecul Bucureștiului și un astfel de oraș al spectacolului
stradal din perioada interbelică nu a avut nevoie decât de un fotograf extraordinar
care să-i surprindă poveștile în cadre perfecte și să le facă nemuritoare.
Perioada dintre cele două războaie mondiale, cunoscută drept perioada interbelică, a
fost una zbuciumată în care, pe fondul unei păci fragile, conflictele mocneau în stare
latentă. A fost perioada în care se cristalizau ideologiile criminale ce au schimbat
fața lumii, adică fascismul, nazismul și comunismul.
. Anii de după conflict au fost deosebit de grei, mai ales pentru fostele Puteri
Centrale, care pierduseră războiul. Cel mai dificil a fost pentru Austro-Ungaria care se
destrăma și pentru Germania, împovărată cu plata despăgubirilor pentru distrugerile
rămase în urma conflagrației. Nici pentru celelalte state situația nu a fost mai ușoară,
pentru că războiul le-a lăsat devastate.
Duminica pe Calea Victoriei, 1923 ; vedere din Hotel Louvre.
Piața Cercului Militar ; Telescopul din
imagine funcționa și după cel de-Al Doilea
Război Mondial ; 1930.
Primul semafor electrificat (în acea vreme se numea cel mai nou aparatdesemnalizare)
instalat la intersecția bulevardului Elisabeta cu Calea Victoriei ; 1929
Uzinele Malaxa
Doamne din București la curse de cai în Băneasa; 1927
Trei tinere
Strada Carol, 1928.
Chiar daca garderoba ta nu e bogata, pune-ti macar mai des alt guler, alta panglica, alt
cordon sau alta funda.“ „Nu purta in casa ceea ce ti se pare ca-ti sta rau cand iesi in
oras. „ „Daca-ti dai cu vre-o crema pe obraz si nas, sa nu te vada decat oglinda. “ „Mai
toti barbatii au o aversiune de neinvins impotriva ciorapilor cari nu sunt bine intinsi pe
picior.“ „Nu facea gargara in fata lui!„„inca de dimineata, la cafeaua cu lapte, sa te
prezinti bine, ingrijita, simtita. Barbatii au oroare de femeile nepieptanate.„(codul
bunei neveste 1934)
Profesiile care ”predispuneau” la prostituţie, în acele vremuri, erau cele de
servitoare - care erau percepute drept "garda de rezervă a prostituţiei", cameriste,
chelneriţe în cafenele sau restaurante, femeile din parcurile de distracţii, din
baruri, florăresele ambulante.
Spre exemplu, în Aradul interbelic, femeile din care aveau
aceste meserii erau supuse controalelor medicale periodice,
întocmai ca prostituatele.
Româncele au fost considerate mereu printre cele mai frumoase femei din lume și pe
bună dreptate. Drept dovadă, acum zeci, poate sute de ani, în fiecare oraş al ţării
exista o celebră prostituată. Putea să fie vorba despre o femeie dispusă să se
vândă ieftin, sau o prostituată de lux, pentru că orice zonă a României avea o
„regină a plăcerilor interzise“, potrivit adevarul.ro.
Normal…mahalalele ce erau? Asta apropo de aia cu monarhia…Deseori cand ne gandim la
Bucurestii din anii interbelici avem o imagine idealizata de explozia de civilizatie
care marca capitala Romaniei Mari in anii ’30. In mahalale si suburii exista, insa,
o lume sordida, deseori extrem de saraca, lume care era prezenta si in centru, mai
ales in zona pietelor, balciurilor si ale pravaliilor de vechituri.
Pentru cine nu stie, teritoriul actualului Parc al Tineretului a fost pana la
inceputul anilor ’60, cand a fost amenajat ca parc, un maidan sordid. In anii
interbelici era groapa de gunoi si tigani amarati, cei mai saraci dintre saraci, isi
duceau zilele in cocioabe improvizate, cautand in gunoaie.
Copiii mergeau la şcoală sau distribuiau ziare.
Țăran din Apuseni, în Bucureștii anului 1928.
Flasnetar cu papagal (posibil sa nu fie din
Bucuresti aceasta poza).
Florăreasă pe bulevardul Brătianu; 1935.
Bazarul de pe Calea Griviței; 1927.
O servitoare; 1928.
Muscalul (birjarul) ; iarna, 1928.
Un pahar de limonadă pe stradă
Vanzator de covrigi anii 30′
Bucuresti, Hala Mare (Piata Unirii
Ţăranul român care a trăit în perioada interbelică a fost departe de clişeele care au
circulat după 1989 în România.Este o concluzie a unei majorităţi a istoricilor care a
consacrat pagini întinse de cercetare şi documentare.
Cel puţin două probleme nerezolvate au grevat viaţa de cele mai multe
ori simplă a ţăranului sau lucrătorului agricol : lipsa unei suprafeţe
de pământ îndestulătoare pentru a face profitabilă această profesie şi
educaţia sa.
Nesgustorie cu carpe vechi la Taica Lazar (zona cu pravalii de
vechituri dincartierul evreiesc – actuala strada Baia de Fier)
Bariera de cale ferată din cartierul Colentina, 1932.
În Turtucaia, la Dunăre 1933
sulu.ioan@gmail.com