Biserica „Mitocul Maicilor” din Iaºi

Aurica Ichim

Biserica „Mitocul Maicilor” este amplasatã pe Bd. Independenþei (fost

„Gh. Dimitrov”, fost „I.C. Brãtianu”). În perioada interbelicã, adresa la care figura
este Pasajul Trianon, nr. 1. Acest lãcaº este una dintre cele trei biserici din Iaºi
care au avut hramul Sf. Vineri („Prepadoamna Paraschiva”; 14 octombrie), – de
unde frecvente confuzii, de aceea în limbajul curent a fost individualizatã cu
numele de „Mitocul Maicilor” (chiar dacã acesta s-a numit astfel doar dupã 1803).

Biserica „Mitocul Maicilor” a fost construitã pe Uliþa Târgului de Sus, în

vechea mahala a Muntenimii de Sus, situatã în partea de nord a oraºului Iaºi.
Biserica nu are o pisanie, aºa cã despre momentul construirii, precum ºi despre
ctitori, se ºtiu însã foarte puþine lucruri. Fiind situatã într-o zonã comercialã,
despre ctitorii acestui lãcaº se afirmã, la modul general, cã erau „meºteºugari
ºi negustori” din aceastã mahala. Nu întâmplãtor „Casa Asigurãrii Meseriaºilor”,
clãdire târzie, în stil neoromânesc, a fost amplasata în vecinãtate. Totuºi, la
172 Semnatar articol

o cercetare mai temeinicã, aceºti ctitori pot cãpãta chipuri ºi nume, care sã
reînvie o epocã; sunt oameni care au jertfit din avutul lor pentru ca aceastã
bisericã sã se înalþe, sã se consolideze, pentru a putea strãbate veacurile.
Ctitorii bisericii. Cele mai multe sugestii privitoare la ctitori ºi dona-
tori vin din inscripþiile bisericii (începând cu anul 1732), adunate de pãrintele
Constantin Bobulescu în valorosul sãu manuscris aflat la Biblioteca Acade-
miei Române (Manuscrise româneºti, Arhiva A 1580).
Nicolae Stoicescu presupunea cã o primã bisericã a fost construitã pe
acelaºi loc pe la 1680, dar nu cunoaºtem argumente concludente în acest sens1.
Acelaºi autor oferã informaþia cã biserica „Sf. Paraschiva” a fost construitã sau
refãcutã, de Vasile Ruset pe la 1760. Vasile Ruset (cca 1711-1767) mare pa-
harnic, hatman, este un personaj cunoscut ca un ctitor ºi donator generos. El
era unul din cei trei fii ai marelui vornic Iordachi Ruset („Cilibiul”) ºi al primei
soþii a acestuia, Safta Jora. Locuia în casa de pe uliþa Hagioaiei (Bd. Inde-
pendenþei), în clãdirea care gãzduieºte astãzi Muzeul de ªtiinþe Naturale2.
Vasile Ruset a fost cãsãtorit de douã ori. Prima sa soþie a fost Ilinca,
fiica lui Ilie Catargiul, care i-a dãruit patru copii: Ilie, Iordache, Safta ºi Ecaterina.
Cea din urmã, Ecaterina, a fost cãsãtoritã cu marele vornic Vasile Ruset,
dintr-o altã ramurã a familiei (personaj omonim cu tatãl sãu). A doua soþie a
paharnicului Vasile Ruset a fost Safta, fiica lui Iordache Balº, care a nãscut
pe Aniþa ºi pe Vasile. Vasile Ruset (alt omonim al bunicului sãu), ajuns mare
logofãt la 1829, a fost cãsãtorit cu Smaranda, fiica lui Nicolae Dimachi. Ei
sunt pãrinþii Elisaftei Ruset (1802-1882), prima soþie a lui Mihail Sturdza,
înainte de domnia acestuia. Elisafta s-a recãsãtorit apoi, la 1826, cu Costandi-
nicã Paladi, comandantul Miliþiei Pãmântene ºi candidat la tronul Moldovei.
Prin decesul prematur al acestuia, ea a ratat pentru a doua oarã ºansa de a ajunge
doamnã a þãrii. Cu ultimul soþ, Elisafta a locuit în clãdirea care gãzduieºte
astãzi Muzeul Unirii, din spatele bisericii „Mitocul Maicilor”.
Vasile Ruset s-a remarcat în calitate de ctitor ºi donator la mai multe
biserici din Iaºi. El este unul dintre cei trei ctitori ai bisericii „Sf. Spiridon”.
La 1767 a dãruit un clopot bisericii „Sf. Teodor”3. Îl mai întâlnim în aceeaºi
calitate, de ctitor, la biserica „Sfinþii 40 de Mucenici” din Copou ºi la schitul
Doljeºti (Roman), la 1764, unde a fost ºi înmormântat (ca monah, în
1
N. Stoicescu, Repertoriul localitãþilor ºi monumentelor medievale din Moldova,
Bucureºti, 1974, p. 455-456; Însemnare ante 1702 („Ioan Neculce”, V, 1925, p. 86-87).
2
Dan Bãdãrãu, Ioan Caproºu, Iaºii vechilor zidiri, Iaºi, 1974, p. 315. Casa a fost
construitã pe locul alteia mai vechi, care aparþinuse, scurtã vreme, cronicarului Ioan
Neculce (nu a locuit în ea).
3
Gh. Ghibãnescu, în revista „Teodor Codrescu”, V, 1935, nr. 3, p. 41. Pe la 1772 (7270)
Vasile Ruset dãruia un clopot bisericii Curelari, filialã a bisericii Sf. Teodori (loc. cit.).
 Titlu articol 173

decembrie 1767)4. Tot el a construit ºi biserica de la Lunca Bârnovei, de lângã

Iaºi, înainte de 17675 (reclãditã în secolul al XIX-lea?). Totuºi, având în vedere
cele trei personaje înrudite ºi omonime – „Vasile Ruset”, este posibil sã fi apãrut
unele confuzii în atribuirea acestor ctitorii ºi ca meritele sã fie împãrþite. Chiar
datãrile s-au fãcut adesea dupã anii de viaþã ai celui dintâi, paharnicul Vasile Ruset.
Pãrintele Paul Mihail situa zidirea actualului lãcaº al Mitocului Maicilor
dupã pacea de la Iaºi, din 1792, biserica fiind sfinþitã de mitropolitul Iacob
Stamati (fãrã sã ºtim în baza cãror surse documentare). În privinþa ctitorilor,
autorul menþionat îi indicã pe meºteºugarii ºi negustorii din mahalaua
Muntenimii de Sus, dupã cum am arãtat.
Biserica ºi-a dobândit denumirea de „Metocul Maicilor” la începutul
secolului al XIX-lea, atunci când mitropolitul Veniamin Costachi a decis sã
întemeieze seminarul de la Socola, de lângã Iaºi. La mãnãstirea Socola
vieþuia însã, de secole, o obºte de cãlugãriþe, care a fost strãmutatã în incinta
bisericii „Prepadoamna Paraschiva”, aflatã pe atunci nu în centrul oraºului
(ca astãzi), ci la marginea acestuia, în partea de nord, la poalele Copoului.
Deoarece încã din 1803 obºtea de maici de la Socola a fost pusã sub
ascultarea obºtii mai mari, de la mãnãstirile Vãratec ºi Agapia (o unificare
organizatoricã), aºezãmântul de la Iaºi funcþiona ca un „metoc” al celor douã
mãnãstiri de la Neamþ6. De aici i-a venit numele sub care este cunoscutã ºi
astãzi. O denumire mai explicitã ar fi fost „Metocul maicilor de la Vãratec”.
Astfel, ºi arhiva documentelor dupã care s-ar putea scrie istoria acestei bise-
rici a ajuns, probabil, în fondurile mãnãstirilor Vãratec ºi Agapia, depuse
ulterior la Arhivele Statului din Bucureºti7. Încã din 1803, domnitorul Alexandru
Moruzi a arãtat cã nu este potrivit ca o mãnãstire de maici sã funcþioneze în
oraº, poruncind ca toate maicile sã fie mutate la mãnãstirea Agapia, iar clãdirile
de lângã biserica din Iaºi sã rãmânã doar ca metoace. N.A. Bogdan amintea
cã la biserica Prepadoamna „în ogradã sunt douã case destinate ca metoace
ale mãnãstirilor Agapia ºi Vãratic”8. Aceste case se pot vedea ºi pe planurile
4
N. Stoicescu, op. cit., p. 965 (indice).
5
Ibidem, p. 542.
6
Document despre metocul de la Iaºi al Mãnãstirii Agapia (Melchisedec, Notiþe
istorice ºi archeologice adunate de la 48 monastiri ºi biserici antice din Moldova,
Bucureºti, 1885, p. 51-59; acelaºi document publicat ºi de Th. Codrescu, în Uricariul, VII,
Iaºi, 1886, p. 131). Vezi ºi Mãnãstirea Vãratec, Iaºi, 1986, 274 p.; Nazaria Niþã, Ctitorii
ale evlaviei strãbune. Ctitori ºi fondatori ai Mãnãstirii Vãratec, Iaºi, 1994, 203 p.
7
Vezi ºi Arhivele Naþionale Bucureºti (DANIC), Fond Mãnãstirea Agapia, pachet XI;
vezi ºi T.G. Bulat, Documentele mãnãstirii Vãratec (1497-1836), Chiºinãu, 1939, 242 p.
8
N.A. Bogdan, Oraºul Iaºi. Monografie istoricã ºi socialã ilustratã, Iaºi, ed. II,
1913, p. 230.
174 Semnatar articol

vechi ale oraºului Iaºi (Bayardi, Rasek, Peitavin). S-a pãstrat ºi documentul
din 5 iunie 1787 în care sunt descrise limitele proprietãþii banului Gh. Beldiman
(„hotarnica”), aºa cum apar ele în planul desenat la 17909. Cu prilejul veri-
ficãrii acestei hotãrnicii s-a constatat cum cãlugãriþele de la Metocul Maicilor
„ºi-au fãcut casa lângã zãplazul svintei biserici a Preacuvioasei Paraschiva,
ce cu ogrãzile lor au cuprins uliþa, cãrãora li s-a dat poruncã sã-ºi rãdice gar-
durile de pe uliþa la care n-au pricinuit, zicând cã le vor rãdica”.
În anul 1821 biserica a fost afectatã de represaliile armatei otomane,
venite în capitala Moldovei, leagãn al miºcãrii eteriste; s-a scris cã acum „s-a
stricat tot în bisericã”10. N. Stoicescu afirmã cã biserica „Mitocul Maicilor” a fost
refãcutã, dupã aceste evenimente, de postelnicul Mihalache Pascul (Pascal);
Banul Mihalache Pascal, epitropul bisericii „Metocul Maicilor” a dãruit bise-
ricii un chivot de argint, pentru masa Sf. Altar, în aprilie 1824. Tot postel-
nicul Mihalache Pascal a donat bisericii, la 13 noiembrie 1849, un Octoih, pe
care îl primise în dar de la Neonil, stareþul mãnãstirilor Neamþ ºi Secu11.
Paharnicul Sion oferã câteva lãmuriri ºi asupra biografiei acestui per-
sonaj12. El vorbeºte despre un moldovean pe nume Pascu, ce a fost ridicat la
boierie de domnul Alexandru Moruzi (1803-1806). Mihalache Pascu, la 1821,
în timpul eteriei, a rãmas în Iaºi, nu a fugit peste graniþã, fiind sãrac. Venind
oºtile turceºti, a fost pus ca „primitor de zaherele ºi împãrþitor tainaturilor la
ortalele ienicereºti”. El a primit rangul de serdar, pe la 1816, de la Scarlat
Callimachi. Ioan Sandu Sturdza vodã l-a pus ispravnic al þinutului Iaºi, înãl-
þându-l la rangul de ban. Mihail Sturdza, ca sã câºtige majoritatea la alegerea
deputaþilor Iaºului, l-a fãcut agã. Dupã tulburãrile de la 1848, l-a fãcut postelnic,
deoarece a depus mãrturie în favoarea domnitorului, în faþa lui Talat Efendi
ºi generalului Duhamel13. Pe un nepot al sãu, Nicolae Pascal, l-a fãcut spãtar.
9
Traian Ichim, Actele Consulatului rosienesc (azi strada Unirii), în „Ioan Neculce”,
Buletinul Muzeului Municipal Iaºi, fasc. VI, 1926-1927, p. 194-195.
10
C. Erbiceanu, Istoria Mitropoliei Moldoviei ºi Sucevei ºi a Catedralei Mitropo-
litane din Iaºi, Bucureºti, 1888, p. 145; Despre stricãciunile provocate de turci la 1821,
vezi Arhivele Naþionale Bucureºti, Documente istorice BAR, MXLI/197.
11
Ion Caproºu, Elena Chiaburu, Inscripþii ºi însemnãri de pe cãrþi ºi manuscrise
vechi din Þara Moldovei, IV, Iaºi, 2009, p. 389.
12
Paharnicul Costandin Sion, Arhondologia Moldovei. Amintiri ºi note contimpo-
rane. Boierii moldoveni, ediþie de Rodica Rotaru, prefaþã de Mircea Angelescu, postfaþã,
note ºi comentarii de ªtefan S. Gorovei, Bucureºti, 1973, p. 202.
13
Marea Arhondologie a boierilor Moldovei (1835-1856), întocmitã de Mihai-
Rãzvan Ungureanu, Iaºi, 1997, p. 218. Aceastã sursã îl aratã pe Mihalachi Pascal ca fiind
„dupã izvod: ban”; pentru cã a fost „ispravnic în mai multe rânduri: agã” (1843); pentru
slujbe a fost fãcut postelnic (1848). De fapt, la 1847, apar în Arhondologie, cu ranguri
boiereºti oferite de Mihail Sturdza, la 1847, mai mulþi purtãtori ai acestui nume de familie:
Enachi Pascu clucer, Fotachi Pascu jignicer ºi Nicolae Pascu cãminar.
 Titlu articol 175

Pãrintele-istoric Paul Mihail, parohul bisericii Banu, susþinea cã, „prin

tradiþie ºi documente”, „Mitocul Maicilor” s-a numit ºi „Biserica lui Cuza”,
deoarece ar fi slujit drept capelã a reºedinþei domneºti alãturate, în anii 1859-1863.
Acesta arãta cã printre obiectele istorice pãstrate în patrimoniul bisericii se afla
ºi „jilþul domnesc al primului Domnitor al Principatelor Unite, Alexandru
Ioan Cuza”. Astãzi nu se ºtie unde ar fi aceastã piesã; probabil cã este vorba
despre scaunul intrat în patrimonial Muzeului Unirii, provenit de la aceastã
bisericã, ºi care era folosit, potrivit tradiþiei, de cãtre doamna Elena Cuza,
atunci când asista la slujbele de la „Mitocul Maicilor” (devenitã capelã a
familiei domnitoare). La împlinirea unui secol de la Unirea Principatelor, în
anul 1959, în paralel cu Muzeul Unirii (amenajat atunci, ca loc de memorie
a lui Cuza vodã), a fost restauratã ºi biserica „Metocul Maicilor”.
Biserica „Mitocul Maicilor” s-a aflat sub administraþia mãnãstirii Vãratic,
pânã la secularizarea averilor mãnãstireºti, din 1863. În perioada urmãtoare,
între 1864 ºi 1892, biserica a fost în administraþia Primãriei oraºului Iaºi, ase-
meni celorlalte biserici (în sensul cã Primãria plãtea salariile preoþilor ºi con-
tribuia la întreþinerea locaºurilor). Prin legea clerului mirean din 1892, „Mitocul
Maicilor” a revenit în patrimoniul Mitropoliei Moldovei, care a declarat-o de
sine stãtãtoare, cu personal de slujire permanent. Prin legea de organizare a
Bisericii Ortodoxe Române din 1925, biserica „Mitocul Maicilor” a devenit
filialã a parohiei Banu din Iaºi, statut pe care îl pãstreazã ºi în prezent.
Donatori ºi obiecte de patrimoniu. Într-o documentaþie întocmitã de
pãrintele Paul Mihail, în 1967 au fost înregistrate urmãtoarele obiecte de cult
cu valoare de patrimoniu, aflate în gestiunea bisericii „Metocul Maicilor”: un
potir de argint din anul 1795; o Evanghelie, ediþie tipãritã la Râmnic (inv. 146,
din anul 1967), în 1784; pe una din icoane se aflã o inscripþie greceascã: „S-a
zugrãvit de mine, Vasile St., ºi s-a dat la Sf. Paraschiva cea Nouã”, 1813
august 5”14; o Evanghelie mare, tipãritã la Mãnãstirea Neamþ, la 1821; un
chivot de argint din 1820; icoana Cuvioasei Paraschiva, din 1868 (inv. 152, din
anul 1967).
Uneori este dificil de fãcut diferenþa între ctitori ºi donator, mai ales în
absenþa documentaþiei complete asupra istoriei bisericilor. Multe nume aflate
pe diverse obiecte de cult pãstreazã amintirea unor persoane care au fãcut, de
fapt, eforturi mai mari, în folosul lãcaºului respective, decât simpla donaþie a
unui obiect. Acesta este ºi cazul familia Veisa ai cãrei reprezentanþi, prin
legãturile multiple cu biserica „Mitocul Maicilor”, par a fi mai mult decât
simpli donatori.

14
N. Iorga, Inscripþii ºi însemnãri din bisericile Iaºului, Bucureºti, 1907, p. 86.
176 Semnatar articol

Un membru al acestei familii, Constantin Veisa, la 9 aprilie 1784, a donat

bisericii o Evanghelie, carte de cãpãtâi a nou-construitului lãcaº15. Paharnicul
Costandin Sion oferã informaþii foarte utile despre aceastã familie, prea puþin
cunoscutã16. Potrivit acestei surse, familia donatorului provenea din zona
Vasluiului (familia Veisa era proprietarã la Bãlþaþi). Constantin Veisa, fiind
slujbaº la Vistierie, a fost boierit în anul 1793. El a avut trei fii, toþi rãmaºi
„holtei bãtrâni”, care au jucat un anumit rol în viaþa publicã a vremii lor.
Fiul mai mare, Costin Veisa, a avut rangul de serdar, apoi de paharnic;
a participat ca „volintir” în rândurile miºcãrii eteriste de la 1821. În anul 1840,
când a decedat, avea rangul de cãminar17.
Vasile Veisa a fost, pe rând, serdar, spãtar (1835) ºi postelnic (1840)18.
A fost deputat în Obºteasca Adunare ºi president al Divanului de apel. În
anul 1848, a murit în timpul epidemiei de holerã. La Mitocul Maicilor exista
o icoanã a Maicii Domnului ferecatã în argint, la 10 octombrie 1849 „de pos-
telnicul Vasile Veisa”. Este vorba despre icoana Maicii Domnului din stranã.
Dupã cum se vede, acesta trebuie sã fi fãcut o donaþie testamentarã bisericii,
deoarece îmbrãcarea în argint a icoanei s-a realizat în numele sãu, dar la un
an dupã moartea sa.
Cel de-al treilea fiu a fost serdarul Iacovachi Veisa, fost deputat în Obºteasca
Adunare, director în Departamentul Dreptãþii; pentru slujbele prestate cãtre
stat, a fost avansat onorific, spãtar, iar apoi postelnic19. Este cunoscut ca epitrop
la mãnãstirea „Sf. Spiridon” (situatã aproape peste drum de „Metocul Maicilor”).
Legãturile familiei Veisa cu biserica „Metocul Maicilor” s-au fãcut
ºi prin sora bãtrânului Constantin Veisa, care s-a mãritat cu Sandu Izbaºa,
dascãl la acest lãcaº, cinstit ºi el cu titlul de agã. Fiul lor, Constantin, a preluat
numele de familie al mamei. Familia Veisa a continuat sã existe prin cei trei
fii ºi trei fiice ale sale. Având în vedere aceste legãturi, vechi ºi multiple, nu
credem cã greºim dacã vom considera familia Veisa ca fiind printre ctitorii
bisericii „Mitocul Maicilor”.
La 1857, Alecu Arghiropulo a ferecat în argint o Evanghelie a bisericii
„Precuvioasa Parascheva din Uliþa Medeanului”. Tot el a donat bisericii ºi un

15
Ibidem, p. 87, nr. 5.
16
Paharnicul Costandin Sion, op. cit., p. 42.
17
Marea Arhondologie a boierilor Moldovei (1835-1856), p. 293. Surpriza oferitã
de aceastã Arhondologie este faptul cã ea înregistreazã nouã membri ai familiei Veisa,
ceea ce aratã o genealogie mai stufoasã ºi mai viguroasã a acestei familii decât lasã sã
se înþeleagã paharnicul Sion.
18
Ibidem, p. 294.
19
Ibidem.
 Titlu articol 177

Penticostal (potrivit însemnãrii postelnicului Mihalache Pascal, din 10 sep-

tembrie 1850)20. În însemnare se precizeazã cã Alecu Arghiropol era ginerele
lui Mihalachi Pascal, unul din vechii ctitori.
Este vorba despre un Alecu Arghiropol, fost paj domnesc, fãcut serdar
la 1840; pentru slujba prestatã în beneficiul statului a fost avansat cãminar
(1842), iar apoi clucer (1855). Paharnicul Sion cunoºtea douã ramuri ale
acestei familii greceºti; cei de la þinutul Tutovei, descendenþi din porucicul
Ioan Arghiropol ºi Ecaterina Miclescu ºi alta, mai nouã, dintr-un Arghiropol care
a devenit ginerele logofãtului Costache Cantacuzino-Paºcanu21. Locul acestui
Alecu (=Alexandru) nu poate fi gãsit în spiþa publicatã recent de Mihai Dim.
Sturdza, care ilustreazã mai ales prima ramurã22.
La 8 noiembrie 1855 era dãruitã o carte de cult numitã Penticostar;
dedicaþia se încheie cu „Rahila, iscãlescu”23. Aceasta era una dintre cãlugãriþele
de la mãnãstirea Agapia. De asemenea, pe o cruce micã din inventarul bise-
ricii, inscripþia aratã cã „a fost hãrãzitã” la 1856, de iconoma Rahila Iurãscu.
Credem cã ar putea fi vorba despre o reprezentantã a familiei Iuraºcu, devenitã
cãlugãriþã la Vãratec sau Agapia.
Familia Iuraºcu, a cãrei genealogie poate fi urmãritã documentar încã
de la mijlocul veacului XVII, a reþinut pânã acum atenþia cercetãtorilor prin
faptul cã dintr-o ramurã a sa provenea Raluca Iuraºco, mama poetului Mihai
Eminescu24. Astfel, urmãrind arborele genealogic întocmit de Augustin Z.N. Pop,
constatãm cã Ion Iuraºcu ce a fost ban (ºi vornic al Doamnei, n.ns.) este
bunicul Ralucãi ºi strãbunic matern al marelui poet25. Dupã amintitul autor,
Ion Iuraºcu era un descendent al lui Iuraºcu din Peletiuci, de lângã Bacãu (1647),
întemeietorul neamului, acela fiind coborâtor dintr-o ramurã mai modestã. El
era nepotul lui Nicolae Iuraºcu ºi fiul lui Apostol Iuraºcu. Nu ºtim cu cine a
fost cãsãtorit. În privinþa descendenþilor, acesta a avut doar doi copii: Vasile
ºi Zamfira. Neamul Iuraºcu a continuat prin Vasile stolnic (1827), cãsãtorit
20
Ioan Caproºu, Elena Chiaburu, op. cit., p. 406.
21
Paharnicul Costandin Sion, op. cit., p. 11-12.
22
Mihai Dim. Sturdza, Familiile boiereºti din Moldova ºi Þara Româneascã.
Enciclopedie istoricã, genealogicã ºi biograficã, vol. I, Bucureºti, 2004, p. 115-120.
23
Ioan Caproºu, Elena Chiaburu, op. cit., p. 490.
24
Vezi Augustin Z.N. Pop, Contribuþii documentare la biografia lui Mihai Eminescu,
Bucureºti, 1962, p. 131-146 ºi planºa II (spiþã genealogicã); idem, Noi contribuþii la bio-
grafia lui Mihai Eminescu, p. 29-42, cu spiþe genealogice la p. 23 ºi 242-243. Din aceste
cercetãri aprofundate se vede cã spiþa genealogicã întocmitã de Gh. Ghibãnescu ºi publicatã
în Surete ºi izvoade, XXV, p. 145, este greºitã.
25
El nu trebuie confundat cu paharnicul Ion Iuraºcu, aparþinând unei alte ramuri
ºi care avea doar 24 de ani în 1824.
178 Semnatar articol

cu Paraschiva Brihuescu. Aceastã Paraschiva, prezumtiva bunicã a poetului

Eminescu, a fost protagonista tragediei ce a avut loc la 27 noiembrie 1834, când s-a
prãbuºit cu trãsurã cu tot în matca pârâului din Bãneºti. Vasile ºi Paraschiva
au avut opt copii (trei bãieþi ºi cinci fete), din care ºase s-au cãlugãrit, în
diverse momente ale vieþii lor26. Una dintre fiice este, dupã cum am amintit,
Raluca, cea cãsãtoritã cu cãminarul Gheorghe Eminovici, mama lui Mihai
Eminescu.
În privinþa genealogiei întocmite de Augustin Z.N. Pop ºi-a exprimat
rezervele istoricul ºi arhivistul Gh. Ungureanu27 ºi, mai recent, Ion Roºu, într-
un volum dedicat special originilor lui Eminescu28. Ei ºi-au declarat scepticismul
în descendenþa mamei lui Eminescu din neamul Iuraºcu de la Peletiuci, optând
pentru un postelnic Vasile Iuraºcu, nãscut la Dolhasca, fiul lui Iov (numele cãlu-
gãresc al unui Ion), din Joldeºti, descendenþi dintr-un Iuraºco de la Hotin29.
Schimonahia Amfilofia Morþun, stareþa mãnãstirii Agapia, a dãruit, în
2 ianuarie 1856, un set complet de 12 mineie30 (tipãrite la Mãnãstirea Neamþ,
la 1845, ediþia mitropolitului Meletie). Alãturi de Elisaveta, sora mitropoli-
tului Veniamin Costachi, stareþa mãnãstirii Agapa, Amfilofia a fost ctitorã a
paraclisului „Naºterea Domnului”, de la aceeaºi mãnãstire, construit în 1846.
Eufrosina Pavli, la 1861, a ferecat în argint icoana Cuvioasei Paraschiva,
patroana spiritualã a „Mitocului Maicilor”. Eufrosina Pavli era, probabil, soþia
lui Spiru Pavli, un însemnat bancher ºi cãmãtar grec din Iaºi. Ea apare ca
donatoare ºi la o altã bisericã ieºeanã, „Toma Cozma” din Pãcurari. Pe icoana
Sfintei Ecaterina (cel de-al doilea hram al bisericii amintite), în medalion, se
aflã o inscripþie care aratã cã aceasta a fost fãcutã ºi ferecatã de Eufrosina
Pavli, la 29 octombrie 1874, pentru pomenirea sa ºi a neamului sãu.
Începãtorul acestei familii greceºti, la Iaºi, a fost cunoscutul bancher
Andrei Pavli, cel silit de eteriºti, la 1821, sã facã o mare donaþie în bani pentru
26
Pentru arborele genealogic al familiei, vezi ibidem, planºa de la p. 242-243 ºi
textul de la p. 47-8. Vezi ºi Ionel Bejenaru, Trei mãtuºi Iuraºcu ale lui Mihai Eminescu
în condica mãnãstirii Agafton din 1872, în „Acta Moldaviae Septentrionalis”, Muzeul
Judeþean Botoºani, II, 2002, p. 134-136.
27
Gh. Ungureanu, Eminescu în documente de familie, Iaºi, 1977, passim.
28
Ion Roºu, Legendã ºi adevãr în biografia lui Eminescu, I, Originile, Bucureºti,
1989, 226 p. Capitolul II al pãrþii a II-a este intitulat chiar Neamul Iurceºtilor (p. 147-200).
29
Ibidem, p. 154. Ion Roºu conchide cã: „Între postelnicelul Vasile Iuraºcu din
Peletiuci ºi stolnicul Vasile Iuraºcu din Dolhasca, precum ºi între pãrintele postelnice-
lului – Ion Iuraºcu din Peletiuci – ºi Ion (Iov) Iuraºcu atestat în Brãtieni (1774) ºi
Dolhasca (1780), nu existã decât o simplã potrivire de nume (s. ns.). Prin urmare spiþa
genealogicã a lui Augustin Z.N. Pop cade, iar adevãrata descendenþã a poetului, în linie
maternã, este nord-basarabeanã ...” (p. 158).
 Titlu articol 179

cauza revoluþiei greceºti. În amintirile unui contemporan, Andrei Pavli îºi

avea locuinþa în incinta Mãnãstirii Golia. „Era un om de staturã micã, cu
mare stare, foarte iconomu, bancheru vestit în tot oraºul, foarte smeritu ºi
sgulitu cãtrã toþi cu plecãciune. Toatã petrecerea lui era cu cãlugãrii de la
Golia. Toþi boierii îl vizitau, având interes de banii lui. Neavând clironomi,
au înfiat pe sluga sa favoritã, vestitul cãminar Spiru”31. Andrei Pavli a fost lipsit
de descendenþi direcþi, cei care vor fi purtãtorii acestui nume, la Iaºi, sunt,
probabil, urmaºii lui Spiru.
La acestea se adaugã ºi Epitaful cusut cu fir de argint aurit, în 1880, de
schimonahia Eupraxia Vârnav”. Eupraxia Vârnav era sora vornicului Grigore
Vârnav, cel care a îmbunãtãþit arhitectura bisericii mãnãstirii Vorona din
judeþul Botoºani. Schimonahia Eupraxia, împreunã cu soþul sãu, vornicul Iorgu
Vârnav-Liteanu (= monahul Ghedeon), au comandat, la 1869, pictarea bise-
ricii mãnãstirii Vorona.
Cu prilejul verificãrii obiectelor de cult ce au valoare de patrimoniu, la
30 noiembrie 1967, comisia atrãgea atenþia ºi asupra unui „Pomelnic al ctitorilor”
(lista II/30) cãruia trebuia sã i se acorde importanþa istoricã ce i se cuvenea.
Trecând în revistã ctitorii ºi donatorii cunoscuþi de pe diverse însemnãri,
constatãm cã nu întâlnim nume din categoria „negustori ºi meºteºugari”, aºa
cum ar fi fost de aºteptat, ci mai curând din sânul clasei boiereºti, chiar dacã
este vorba despre o boierime adesea mai mãruntã ºi mai recentã, ridicatã nu atât
din activitãþi comerciale proprii cât prin dregãtorii deþinute în administraþie.
Surprinde poate faptul cã nu întâlnim printre donatori pe vecinii bisericii: nici
pe proprietarii clãdirii ce adãposteºte astãzi Muzeul Unirii (Gh. Beldiman,
Constantin Catargiul, Costandinicã Paladi, M. Cantacuzino, Ecaterina Ghica º.a.)
ºi nici pe Sturdzeºtii din clãdirea ce se afla în spatele Cinematografului
„Republica”, clãdire ce a servit multã vreme ca sediu al Consulatului Rusiei
(astãzi dispãrutã).
Monumentul „Mitocul Maicilor”. Aceastã bisericã figureazã pe Lista
monumentelor istorice la nr. IS-II-m-B-040082. În vechea listã a monumen-
telor se afla la numãrul 1514.
Biserica, de planul triconc, este construitã din cãrãmidã ºi piatrã, având
pereþii groºi de un metru. Dimensiunile exterioare ale navei sunt: lungimea
21,90 m; lãþime 9,80 m; înãlþimea, pânã deasupra corniºei, de 10 m. Silueta
30
Pentru familia stareþei vezi monografia lui Ioan Nãdejde, V.G. Morþun, biografia
ºi genealogia familiei Morþun, Bucureºti, 1923, 280 p.
31
Amintirile unui contemporan despre personajele din „Tragedia Moldovei”
(consemnate pe la 1861 ºi aflate în arhiva B.P. Hasdeu), la Victor Papacostea, în volumul
Civilizaþie româneascã ºi civilizaþie balcanicã, Bucureºti, 1983, p. 338.
180 Semnatar articol

bisericii este marcatã de turnul-clopotniþã, subþire ºi înalt (27,50 m), cu trei

etaje, amplasat deasupra pridvorului (dimensiunile sale în secþiune sunt de
5,30 x 4,60 m). La partea superioarã sunt patru ferestre mici, circulare, dispuse
fiecare pe câte o faþadã, care marcheazã locul cadranelor orologiului (dar pur
decorative; nu credem cã biserica a avut cândva un asemenea mecanism).
Forma acoperiºului aminteºte de cea a acoperiºului original de la turnul bisericii
„Sf. Spiridon”; este o formã specific neoclasicismului venit pe filierã ucraineanã.
Faþadele bisericii sunt decorate cu o alternanþã de casete dreptunghiu-
lare, înguste, ce sugereazã o succesiune de pilaºtri. Absidele laterale nu urcã
pânã la înãlþimea corniºei, ci se opresc la 7,75 m, la nivelul „brâului” ce amin-
teºte de tradiþionala torsadã. Cele ºase ferestre (1,40 x 2,80 m) au partea de
sus în semicerc; ferestre atât de mari apar abia în secolul al XIX-lea.
La interior biserica este tratatã ca un spaþiu unic, precum în arhitectura
neoclasicã; compartimentele tradiþionale (naos, pronaos, pridvor) sunt mar-
cate doar la nivelul acoperiºului, prin douã calote inegale, cea de pe pronaos
fiind mai înaltã; Aceste calote nu sunt vizibile la exterior, unde acoperiºul
navei este tratat unitar. Tot în interior, absida altarului, cu deschiderea de 6,40 m,
este de douã ori mai mare decât absidele laterale, cu o deschidere de doar 3 m.
În interior biserica nu are picturã. Pe cele douã calote ale naosului, zugrãveala
a fost executatã în culori de apã (tempera). Catapeteasma este din lemn sculptat,
iar icoana Cina cea de tainã a fost realizatã „în stilul picturii italiene” (neoclasic?).
Restaurãrile bisericii „Mitocul Maicilor”. La împlinirea unui secol
de la Unirea Principatelor, în anul 1959, biserica Metocul Maicilor a fost
restauratã la exterior, cãci ajunsese în stare de ruinã dupã cel de-al doilea rãzboi
mondial. Dosarul monumentului (nr. 5537), aflat în Arhiva DMI, oferã nume-
roase date tehnice privitoare la lucrãrile de conservare ºi consolidare, dintre
anii 1956-1966. Se observa cã fisurile au apãrut mai ales în dreptul ferestrelor,
ceea ce poate fi o consecinþã a lãrgirii acestora faþã de deschiderile iniþiale.
În 1966 biserica a fost reparatã la exterior, zugrãvitã ºi i s-a vopsit aco-
periºul. A fost înlocuit stâlpul de susþinere a crucii de la turla clopotniþei.
Cheltuielile de reparaþie au fost fãcute cu sprijinul Mitropoliei Moldovei ºi
prin donaþiile credincioºilor. Sfatul Popular Iaºi a asigurat amenajarea pava-
jului din jurul bisericii.
Prin adresa nr. 15077 din 13 decembrie 1966 se aducea la cunoºtinþã
Departamentului Cultelor de pe lângã Consiliul de Miniºtri – Direcþia Secretariat
Planificare Investiþii Administrative urmãtoarele: ca urmare a adresei nr. 19505-
1333 din anul 1966 înregistratã la DMI cu nr. 14813 din 6 decembrie 1966
documentaþia tehnicã privind reparaþiile la biserica „Mitocul Maicilor”
 Titlu articol 181

„Cuvioasa Paraschiva”, monument de arhitecturã nr. 1512, a fost verificatã

ºi primeºte avizul de principiu al Departamentului Cultelor cu menþiunea cã
cantitãþile ºi preþurile rãmân în responsabilitatea proiectantului. Adresa este
semnatã de prof. arh. R. Bordenache director, ºi arh. D. Vasilescu.
Devizul tehnic cuprindea: desfacerea tencuielilor degradate la soclu, ten-
cuieli exterioare în piatrã artificialã, frecate în câmp continuu la soclu, reparaþii
de profiluri trase cu ºablonul, la brâul de soclu în piatrã artificialã frecate, revi-
zuirea învelitorii de tablã cuprinzând lipituri cu cositor etanºeizarea falþurilor,
reparaþii la jgheaburi, reparaþii la burlane, vopsitorie la învelitoarea de tablã cu
un strat de miniu ºi un strat de vopsea de ulei în culoarea cuprului, reparaþii
de tencuieli exterioare driºcuite, zugrãveli exterioare în culori de var la faþade,
vopsitorii în culori de ulei pe tâmplãrie de lemn la exterior. Devizul mai cu-
prindea spor la materiale, cota de manipulare, cheltuieli indirecte ºi neprevãzute.
Analizând extrasul de materiale se pot vedea materialele folosite: ciment,
var pastã, var bulgãri, griº de piatrã, nisip, tablã neagrã de 1 mm grosime,
tablã zincatã de 0,5 mm ºi dulapi din lemn de brad; cositor aliaj, cârlige zincate
pentru jgheaburi, brãþãri zincate pentru burlane, cuie, scoabe, chit de miniu,
vopsea de ulei diferite culori, grãsimi pentru zugrãveli, coloranþi de apã, chit
de ulei, benzinã ºi hârtie sticlatã.
Prin Adresa Serviciului de Arhitecturã ºi Sistematizare nr. 4582b din
23 iulie 1956 cãtre C.S.A.C. - Direcþia Generalã a Monumentelor Istorice
Bucureºti, se înainta spre avizare un deviz pentru reparaþiile exterioare la
biserica „Mitocul Maicilor”, consideratã monument istoric ºi de arhitecturã.
Aceastã adresã preciza faptul cã „biserica are zidãria pereþilor exteriori în
piatrã rostuitã, care mai apoi a fost tencuitã ºi spoitã”.
În acest sens acest se recomanda urmãtoarele:
- tencuielile exterioare la soclu ºi pereþii sã fie date jos. Dacã zidãria de
piatrã va fi regulatã sã se cureþe ºi sã se rostuiascã rãmânând în piatrã naturalã
- se vor pãstra tencuielile exterioare începând de la brâul despãrþitor –
niºele – pânã la corniºã spoindu-se cu culoare de var similipiatrã
- ferestrele ºi uºile sã fie revizuite prin ajustarea ºi pãsuirea lor, cu
adãugirea pieselor metalice stricate sau ruginite, apoi vopsite.
Aceastã adresã este semnatã de arhitectul ºef al oraºului Iaºi, ªtefan
Pãunel, ºi poartã avizul arhitectului G.M. Cantacuzino ºi al lui I. Balº.
În Memoriul justificativ, purtând data de 5 mai 1956, era trecutã protejarea
porþiunilor de tencuialã ce se pãstrau în stare suficient de bunã; porþiunile
distruse de schije trebuiau sã fie înlocuite cu cãrãmidã ºi apoi driºcuite; se
prevedea repararea învelitorii de tablã prin înlocuiri ºi completãri, confec-
þionarea ºi montarea de jgheaburi ºi burlane.
182 Semnatar articol

Un referat nesemnat, datat 2 august 1956, cuprinde ºi el o listã cu deterio-

rãrile bisericii Mitocul Maicilor. În acest referat sunt menþionate urmãtoarele:
biserica a avut mult de suferit „schijele proiectilelor ºi bombelor ce au cãzut
în imediata apropiere au deteriorat mult clãdirea, distrugând porþiuni mari de
tencuialã, rupând chiar ºi din cãrãmidã, stricând învelitoarea”. Burlane întregi
sunt lipsã, fapt care genereazã desprinderi de tencuialã pe porþiuni mari,
infiltrãri de apã în zidãrie creând pericolul apariþiei igrasiei. Turla este com-
plet distrusã, la fel ºi corniºele. De asemenea, în referat este menþionat faptul
cã aceastã bisericã are porþiuni încã din primele ziduri, datând de secole, ea
fiind un monument istoric. Ar fi o nedreptate de a desconsidera monumentele
istorice atât de puþine ce au mai rãmas”. Fiind situatã în plin centrul oraºului,
înconjuratã de alte clãdiri declarate monument istoric, se impunea executarea
lucrãrilor de restaurare care erau evaluate la suma de 19.000 lei.
Din anul 1987 dateazã Proiectul pentru lucrãri de conservare la biserica
„Mitocul Maicilor” din Iaºi, monument de arhitecturã. În Memoriu Justificativ
sunt cuprinse lucrãrile de reparaþii de conservare ºi întreþinere necesare pentru
a elimina deteriorãrile ce le-a suferit în urma cutremurului din anul 1977.
Biserica, prezentatã ca fiind monument de arhitecturã necesita efec-
tuarea urmãtoarelor lucrãri:
- revizuirea ºi repararea învelitorii din tablã, a jgheaburilor ºi burlanelor,
inclusiv vopsirea lor
- refacerea obloanelor la clopotniþã, a uºii de intrare la altar, repararea
cercevelelor exterioare de la ferestre dupã modelele originale
- repararea crãpãturilor din zidãrie, a profilelor, a tencuielilor exte-
rioare ºi interioare
- împãnarea ºi injectarea unor fisuri mici în arce ºi bolþi
- refacerea zugrãvelilor exterioare ºi interioare inclusiv vopsirea tâmplãriei
- înlocuirea porþiunilor de duºumele putrede la clopotniþã ºi la podestele
navei ºi revopsirea generalã a pardoselilor
- refacerea trotuarului din plãci de beton pe cca 50% din suprafaþa totalã.
Acest proiect, în afara devizelor de lucrãri, antemãsurãtorile, lista de
materiale, mai cuprinde ºi planuri de situaþie, planuri ce le vom prezenta în
continuarea lucrãrii.
Studiind fotografiile din dosarul monumentului putem constata cã
acele propuneri ce s-au fãcut la un moment dat, de a pune în valoare piatra
din care a fost construitã, nu au fost realizate. Poate un nou proiect de restau-
rare care sã cuprindã analiza atentã a acestei biserici, coroborat cu o amplã
cercetare istoricã i-ar da adevãrata valoare ºi l-ar situa la loc de cinste alãturi
de celelalte monumente ale Iaºului.
 Titlu articol 183

Concluzii. În prezent aceastã bisericã se aflã în aceeaºi posturã, stin-

gherã ºi parcã lãsatã în uitare. Silueta ei este uneori aproape de neobservat.
Monument istoric care într-o anumitã epocã s-a numit ºi „biserica lui Cuza”,
aflatã dealtminteri în imediata apropiere a reºedinþei Domnitorului Unirii,
credem cã ar merita mai multã atenþie. Pentru a putea fi protejatã ºi pusã în
valoare, credem cã integrarea într-un complex urbanistic împreunã cu Palatul
Unirii ar crea în plin centrul Iaºului un spaþiu de aducere aminte despre cele
mai frumoase pagini din istoria neamului nostru. În prezent, amploarea
construcþiilor înalte în apropierea monumentelor istorice ºi apariþia unor
construcþii ce nu respectã regimul de înãlþime ºi arhitectura clãdirilor din
arealul respectiv nu fac altceva decât sã distrugã tot ce a însemnat cândva
„Iaºul vechilor zidiri”. Sperãm cã recentele puneri în posesie a unor suprafeþe
dintre Casa Asigurãrii Meseriaºilor, Muzeul Unirii ºi biserica „Mitocul Maicilor”
nu vor duce la apariþia unor clãdiri masive, stridente, care sã încalce zona de
protecþie asiguratã prin lege tuturor monumentelor istorice ºi care sã distrugã
atmosfera încã istoricã ce dãinuie între cele trei clãdiri-monument amintite,
separându-le complet unele de altele. Asemenea construcþii nu numai cã vor
pune în pericol biserica, dar, în mod cert, vor obtura vizibilitatea lor, elimi-
nându-le din peisajul ºi aºa schilodit al vechii capitale a Moldovei. Credem
cã un parc amenajat în aceastã zonã ar reda amintirea vestitului Parc al
Primãriei amenajat aici de primarul Dimitrie Gusti, la 1865, ºi care a dãinut
pânã pe la 1903. Acesta era dotat cu teatru de varã, chioºc pentru fanfarã ºi
altele asemenea, care fãceau viaþa frumoasã locuitorilor Iaºului. Un asemenea
proiect s-ar lega foarte bine de proiectul amenajãrii ca zonã pietonalã protejatã,
a Strãzii Lãpuºneanu, strada de promenadã a ieºenilor de altãdatã.

ABSTRACT
The Church of the Small Nunnery in Iaºi
The Church of the Small Nunnery was built on the Road of the Upper Town, in
the old quarter of the Upper Muntenime (the areas where Wallachian inhabitants
established), situated in the north side of the city of Iaºi. The church has no founding
so very little is known about the moment when it was built, and about the founders.
Being situated in a commercial area, it is generally considered the founders were
“craftsmen and tradesmen” of these quarter. This is not a mere statement as the
“House of Craftsmen’s Insurance”, a late building in neo-Romanian style, was
situated in the neighborhood. Still, within a more thorough investigation, these foun-
ders may acquire faces and names, that would revive an epoch; these are people that
sacrificed themselves part of their fortune so that this church could be built, conso-
lidated and as such cross the centuries.
184 Semnatar articol

1. Faþada de sud a bisericii Mitocul Maicilor, 1966

2. Planul navei bisericii, 1966

 Titlu articol 185

3. Planul de situaþie a bisericii Mitocul Maicilor (extras din dos nr. 577/1986)

4. Planul zidãriei, secþiunea orizontalã, 1986

186 Semnatar articol

5. Proiect de consolidare-conservare 1986

6. Faþada de nord, 1966 7. Faþada de est (altarul), 1966

 Titlu articol 187

8. Faþada de sud, 1966

9. Faþada de sud, 1986

188 Semnatar articol

10. Faþada de nord, 1986

11. Faþada de vest, 1986 12. Faþada de est (altarul), 1986