Țico

- Naum Athanasie Țico, aromân din Macedonia, naturalizat în 1913 (Mon.Of. 3 august
1913)
- comerciant și proprietar, acționar la Societatea Cooperativă Izvorul, întreprindere
comercială axată pe apă gazoasă și alte articole de uz curent
- era proprietar și în Sculpturii 1
- Anuarul 1888-1889 – trecut la cârciumari, adresa Puțul cu plopi 7 (p. 173)
- „Delegațiunea consiliului comunal aprobă noul plan de parcelare propus de dl.
Niculescu Bolintin pentru moștenitorii Țico (O. Magiari, Leib Weiner, Sofia Blank, la
1930 menționat Florea Alexandrescu, la 1935 menționată și Elena Athanasiu; în
1950, la naționalizare, Carola Sorin la nr. 3, Elena Magiari și Paulina M. Kohn la nr. 5)
asupra terenului din str. Muzelor nr. 3 și 5 cu strada largă de 8 m și decide a se
supune consiliului comunal pentru ratificare” (Mon.Com. 19 sep. 1930, 21 oct. 1934,
13 ian., 7, 21 și 28 iul., 25 aug., 1 și 8 sep. 1935)
- în 1950 menționați, în decretul de naționalizare, Carola Sorin la nr. 3, Elena Magiari și
Paulina M. Kohn la nr. 5). Cereri de retrocedare pe numele Sorin Carola (nr. 3), Filip
Gad Kahn (nr. 3-5) și Elena Magiari (nr. 3-5).
-

Profirescu
- Haralambie, Alexandru, Petrache, Spiridon, fiii lui Dimitrie Profirescu, m. 1892,
comerciant în Giurgiu și moșier la Răsuceni (Vlașca) și Tâmpu; surorile lor Eliza
Moroiu din Calea Rahovei 56 și Eftichia Profirescu
- defunctul avusese și casele din Șerban Vodă 60 (126 vechi, 48 de astăzi)
- Mon.Of. 25 nov. 1901, 7 iul. 1905, 19 sep. 1906 precum și misteriosul anunț din
15.03.1905
- Spirache a fost și arendaș al Statului, moșier la Uzunu, Cândești (Buzău) și Gălășești
(Argeș), profesor la Școala Normală (și membru în conducere), căreia i’a lăsat și un
legat (pe care colegatarii nu voiau să îl plătească), precum și, în același timp, deputat
liberal-vernescan de Vlașca în legislaturile din 1888-95 și consilier județean;
domiciliat în Pr. Unite nr. 5
o atestat ca moșier deja la 1867 (vezi Românul 28.07.1867)
- Haralambie a renunțat la partea lui de moștenire
- Petrache, Alexandru și Spirache erau implicați la Giurgiu și în județ, moșieri/arendași
- Spirache moare în februarie 1895
- în martie 1895 Alexandru obține deshumarea lui Spirache, bănuind că fusese otrăvit
(Lupta 12 mar. 1895)
- fam. Moroiu a ipotecat moșia Cândeștii de Sus la 1898, la 1903 creditorul Elefterie N.
Zissu cerea executarea (Mon.Of. 26.07.1903)
- CFU închiria deja casa Profirescu la 1903, dar Haralambie încă trăia la 1905 (Mon.Of.
19 feb. 1905); v. și 03.12.1899
- I. Popescu era moșier la Mârșa (Vlașca), și pe lângă Pr. Unite 63-65 a mai avut și
Libertății 6 (Mon.Of. 26.09.1887 și 05.06.1888)
Dinischiotu

- Mon.Of. 3 oct. 1912 – Anastase N. Dinischiotu intentează divorț soției domiciliate la

Monastir fiindcă părăsise domiciliul conjugal și refuza să se întoarcă
- Buletinul Camerei de Comerț și Industrie 12/1914, Toma N. Dinischiotu afirmă că
este negustor de 35 de ani
- Mon.Of. 22 apr. 1911 – se constituie Banca Pieței, printre membrii fondatori Toma
Dinischiotu, Virgil Ulvineanu și Pandele Țărușanu; avea relație specială cu aromânii,
vezi Hâciu, p. 503. Mai târziu apar în conducere și Ion Procopie-Dumitrescu, Nicolae
Bănulescu Mon.Of. 29 mai 1915
- Anastase N. Hâciu, Aromânii. Comerț, industrie, arte, expansiune, civilizație,
Tipografia Cartea Putnei (Focșani, 1936), pp. 263-4 – familia este una de crușoveni
așezați la Drama spre mijl. sec. XIX
- frații Dinischiotu au primit indigenatul la 1905, v. Mon.Of. 12 iun. 1905, 28 ian. 1906
- Toma Dinischiotu (1864-1956), Bezviconi p. 114
- Teofana Dinischiotu domiciliată în Principatele Unite se mărită cu Teodor
Pănculescu, Mon.Com. 4 dec. 1938
- negustorul Nicolae T. Dinischiotu, probabil fiul lui Toma, acționar fondator al soc. de
importuri Acosa (Mon.Of. 21.03.1940)

Sombola (sau Șombola)

- trăia încă la 1904

- aromân din Macedonia, naturalizat la 1905 (Mon.Of. 4 iun. 1905), domiciliat la
Hăbeni
- 1927-36 Hrissa Păis (Sombola) era directoare de grădiniță, domiciliul în Pr.-Unite 61
(Mon.Of. 2 mar. 1927, v. și Mon.Com. 04.12.1932, 16.08.1936); atestată ca maestră
de grădiniță de la 1910
- un George Șombola din Hăbeni era poate fratele lui, Șombola din Târgoviște erau
probabil de asemenea rude (Ion C., Elena C.)
- la 1903 frații Sombola erau proprietari în 11 Iunie 16 (Mon.Of. 22 iun. 1903), dar
sunt cei care apar în plan sub numele Constantinescu (renunțaseră la porecla
Șombola, v. Mon.Of. 18 feb. 1892)
- Maria Sombola, la 1910 elevă la Poștă cu domiciliul cunoscut, probabil fiică

Inochentie Chițulescu
- Păcurariu, pp. 155-6
- http://biserica.org/WhosWho/DTR/C/InochentieChitulescu.html
- director al Seminarului Mitropoliei și egumen la Dealu în anii ‘60
 - locțiitor la Râmnic (1868-73), arhiereu titular Sotirioupoleos (1872), episcop al
Buzăului (1873-93)
- generoase dispoziții testamentare
- Erbiceanu, C., „Necrolog”, în: BORom XVII (1893-1894), 9, p. 716-718

Andricu
- Gheorghe M. Andricu:
o 1859-1910 (Bezviconi, Necropola Capitalei, p. 50)
o licențiat în Drept la București și diplomat al Sciences Po din Paris (Mon.Of.
16.04.1885)
o impiegat clasa a II-a la Biroul Statistic din Serviciul Central al Vămilor până în
nov. 1881
o șef de birou la Direcția contabilității generale din Min. de Finanțe în apr. 1885
o devine directorul Contabilității din Primărie în mai 1887
o devine directorul general al Contabilității Statului în Min. de Finanțe ante iul.
1903
o decedat în mai 1910

- însurat cu Elvira C. Plopeanu la 1892 (actul 1196 din condica 3831)

- soția Elvira s’a recăsătorit cu dr. Cristian Orăscu ante 1912 (domiciliați în Cal.
Victoriei 162)
- Mon.Of. 08.07., 31.10., 13. și 25.11.1910, 26.01.1911, 25.07., 03. și 30.11.1912,
11.01. și 16.05.1913
- au deținut Epurilor 22 (sau 24), Cățelu 32 (aici locuiau copiii în 1912)
- minorii Mihail și Maria-Gabriela sau Mariela
- bătrânul Mihail Andricu, avocat, activ deja la jum. anilor ’70 (Mon.Of. 23.04.1888),
atestat în Princ.-Unite 11 în 1873 (dosarul 12/1873, fila 141) și 1881 (Mon.Of.
30.09.1881)

Nicolau
- Ion D. Nicolau a fost moștenitorul principal al bătrânului Dumitrache și constructorul
casei noi din Șerban Vodă 42 (azi la nr. 38)
- în 1923 nu mai trăia, iar terenul din Princ.-Unite 2 era propr. indiviză a copiilor săi
minori, a Mariei Margareta Căciulă, soția dr. Radu Căciulă (poate fiică majoră) și a
soc. de constr. Victoria, care cerea ieșirea din indiviziune (Mon.Of. 16.03. și
06.05.1923, 13.11.1924 și 14.04.1925); cota-parte a Soc. Victoria aceasta o avea deja
în 1922 (Mon.Of. 25.05.1922)
- Iosefina Nicolau, tutoarea copiilor minori ai lui Iancu în 1923-5, probabil văduva
- parcelarea Victoria s’a construit în 1925-6
- o fiică a lui Dumitrache, Elena, a moștenit Șerban Vodă 24 ; Constantin D. Nicolau, alt
fiu, a moștenit Șerban Vodă 28-32 (Mon.Of. 22.01.1919) ; Alexandru D. Nicolau era la
1906 judecător de instrucție
 - societatea a construit și blocul din Academiei 19, unde își avea și sediul; și’a ipotecat
toate imobilele la C.F.U. în 1945, v. Mon.Of. 17.10.1945
- unele vile din Pr.-Unite 2 și sf. Ecaterina 5 au fost afectate de bombardamente
(Mon.Of. 28 dec. 1944)
- pt. proba lui Lazăr, vezi Bogdan-Duică în Analele Academiei Române. Memoriile
Secțiunii literare, seria III, tomul I (1924), p. 204

Ferrowatt
- Philipp Weissmann, n. 1884 Brăila
- apare în Pr.-Unite 19 în anii ’20 sau ‘30
- a fost funcționar la Electrica din Sinaia și Câmpina 1901-11 și AEG din București 1912,
și'a întemeiat în 1913 propria firmă de becuri Ferrowatt și alte aparate electrice, cu
sediul în Smârdan 41 (Mon.Of. 07.06.1931). În consecință, în 1925 și'a schimbat
numele de familie; decedat în 1939
- vezi și Mon.Of. 19.01.1939
- autorizație de construcție în Pr.-Unite 19 pt. Soc. Ferrowatt (Mon.Com. 11.12.1932)
- în 1950 în Pr.-Unite 19 văduva sa Renée, în 1958 fiul lor Alexandru

Zamfirescu
- soția lui Ghiță, Despina, era mătușa Mariei Georgescu, care în 1913 locuia la ei (pt.
căsătoria ei cu Bădescu, v. Mon.Of. 07.11.1913 și Mon.Com. 03.11.1913; tatăl ei Ioan
Georgescu locuia încă în Elena Cuza 1bis)

Teclu
- Gheorghe și Lucia Teclu nu par să fi avut copii, Maria Teclu era probabil vreo soră sau
nepoată a lui
- la moștenire mai vin copiii Luciei dintr’o căsătorie anterioară Alevra : Margareta
Iancovici fostă Tierrin/Fierriu fostă Țiuleanu, Raul G. Alevra și Alice căpt. Virgiliu
Stătescu, aceștia doi din urmă cu domiciliul la ing. Grigore Alevra, Brezoianu 17bis
(Mon.Of. 03.05. și 18.09.1919 și 29.01.1920)
- Raul Alevra trăia în Pr.-Unite 6 la 1913 (anunț de căsătorie în Mon.Com. 13.01.1913)

Comoli
- Iacob I. Comoli, absolvent al Școlii Comerciale Superioare în 1909
- pentru căsătoria cu Antoinette Marcovici din Cantemir 10, v. Mon.Of. 06.02.1920
- afacerea sa de bază era oțetul, dar atunci nu e clar cine mai era Isaac Leon Sevilla
- co-proprietar cu Dumitru Ionescu în Principatele Unite 11, devenit 7, dar asociat cu
Elena Ion pt. fabricarea de oțet (Mon.Of. 16.05.1908)
 - și el și Ionescu decedați în perioada 1933-5, iar în 1941 Creditul încerca să vândă
imobilul (Mon.Of. 18.03.1941)
- e posibil ca moștenitorii celor doi să fi fost Stere Ionescu și Ecaterina Comoli, în 1934
co-proprietari în Brațului 10-12 (v. Mon.Of. 03.05.1939)
- e greu să nu îl asociem și cu Petre Comoli zis Oțetaru, muncitor șofer domiciliat în
Odor 3, menționat în Mon.Of. 01.03.1933, 23.05.1936, 07.04.1947 (poate vreun văr
din familie de oțetari)

Trandafirescu
- fabricile de tăbăcărie din Neatârnării 101, Bucur 18-Spl. Bolintineanu 4 și Spl.
Bolintineanu 8 ; Mon.Of. 01.03.1921
- la 1921 moștenitori erau Ștefan M.G. Trandafirescu (Radu Vodă 28), Leon și Eugenia
Stătescu (Radu Vodă 26), Matilda N. Trandafirescu și copiii minori ai lui N.
Trandafirescu, tutelați tot de Matilda (mamă ?)
- în 1929 menționate Matilda și Florica Trandafirescu și Cornelia Ionescu cu soțul său
Stelian Ionescu, toți în Pr.-Unite 5 (Mon.Of. 23.01.1929)

Mingopol
- Zaharia a avut pe Constantin arhitect, Mihail medic (însurat în 1902 cu Augustine
Robert tot din sub. Flămânda, care trăia încă în 1942) și Alexandru avocat/polițist
- Zaharia creditor la 1883 (Mon.Of. 30.09.1892), la 1890 menționat ca fost arendaș al
moșiei Grădiștea (Vlașca) a lui Emanoil Grădișteanu (Biserica Ortodoxă Română
3/1890); menționat ca băcan și cârciumar la Grădiștea (Mon.Of. 14.04.1885); în
Anuarul 1906 este însă la zidari; moare după 1906, Ana era soția lui
- Alexandru a rămas cu casele vechi, C. a luat fundul
- un Z. Mingopol apare proprietar în Pr. Unite 37 în 1927 (Mon. Of. 19.06.1927)
- cine erau Adina Drăgoescu Mingopol și Grigore Mingopol (pt. imobilul din Aurel
Vlaicu 6 v. Mon.Of. 20.10. și 13.12.1921 și 06.04.1922) ?
- șeful de poliție Alex. Mingopol ucis de soția sa Irina (evreică) în casa din Aurel Vlaicu
8, în contextul deciziei de a divorța ; nu aveau copii (Adevărul 28.07.1933)
- Mihail Mingopol, medic rural la 1906-26, apoi al Comunei București până la
pensionare în 1930; locuia în Olimpului 3 în 1926
- Nicolae Mingopol, arhitect al Primăriei în anii ’30 și ’40, domiciliat în Olimpului 7 ; în
1968 prof. la Școala tehnică de arhitectură și construcția orașelor din București
- locot. Const. Mingopol domiciliat în Olimpului 7 în 1941 (anunț de căs. cu Adela
Teodorescu, Mon.Com. 31.08.1941) ; n. 1909, condamnat la 5 ani muncă silnică
pentru înaltă trădare și spionaj în lotul Vancu-Tetorian (Scânteia, 25.11.1949);
eliberat în 1954 după Jilava, Aiud și Poarta
Albă (http://www.memorialsighet.ro/ofiterii-dan-tetorian-mihail-eliade-marcel-
emilian-si-ion-enulescu-executati-in-13-decembrie-1949-la-jilava/)
o locuia încă în Olimpului 7 în 1970
 - în Olimpului 5 a locuit în anii ’30 Roland Mingopol (poate fiul lui Mihail ?),
observator meteorolog, însurat în 1938 cu Elena Constantinescu, funcționară la
Oficiul de Studii și Statistică din Primărie (Mon.Com. 01.05.1938)
- Const. avea biroul de arhitecură în Aleea Mântuleasa 5 în 1938; activase mult în
cadrul armatei, dar și colaborator la Exp. Jubiliară 1906 și constructorul amvonului
bis. Sf. Troiță-Dudești
- Grigore Mingopol, funcționar, din sub. Sf. Ștefan, declarație de căsătorie cu Maria
Schwalber din sub. Măgureanu în România liberă din 26.09.1885
- « Din marea ceată de bătăuși care se află sub comanda d-lui I. Th. Florescu […]
putem nota pe următorii: […] arhitectul Mingopol, Zaharia Mingopol, escroc liberat
de curând din Văcărești” (Voința Națională, 4/17 feb. 1905, scriind despre alegeri)

Vlădescu
- Alexandrina/Luxandra Vlădescu/Mateescu, n. Fotino, intentează divorț lui Ștefan
Vlădescu în 1913 (Mon.Of. 27.06.1914). La momentul respective ea locuia în Vasile
Lascăr, iar el în Pr.-Unite 48, deși era proprietar în Poetului 54 (astăzi I. Văcărescu 56)
- La 1918 deja creditoarea Alexandrina Dumitrescu apare ca proprietară în Muzelor
11bis, mai târziu menționat și soțul său Vasile Dumitrescu.. Mon.Of. 30 sep. și 5 nov.
1915, 19 aug. 1928, 31 mar. 1931 și 29 dec. 1935. O situație ciudată: se pare că
creditorii Vasile și Alexandrina Dumitrescu au luat în stăpânire casa cândva între
1915 și 1918, dar au continuat să locuiască în casă și fam. Vlădescu (în 1931 Șt.
Vlădescu era decedat, dar copiii încă locuiau aici). În 1935 era încă proprietară
Alexandrina V. Dumitrescu. Scenariul cel mai plauzibil este că Alexandrina a divorțat
de Vlădescu și s’a recăsătorit cu Dumitrescu. Ei în 1931 cereau vânzarea Vilei
Marioara din Băile Govora, proprietatea copiilor Vlădescu, pt. datoriile tatălui lor
defunct
- În 1946-48 locuia în Muzelor 13 gen. Gh. Jienescu, unul din moștenitorii lui Vlădescu.
(Mon.Of. 4 oct. 1946 și 26 feb. 1948). Poetului 54 pare să fi fost vândut de Vlădescu
în contextul divorțului.

Ellenbogen
- Elco (Adolf Ellenbogen și Micu Conea) a funcționat în paralel cu Întreprinderile
Ellenbogen, având ca obiect comerțul de articole de menaj, sanitare și ceramice
- Întreprinderile Ellenbogen se transformă în Întreprinderile Șerban Vodă, condusă de
Adolf (Mon.Of. 14.06.1938 și 15.10.1940)
- Elco s’a înființat în 1932 deja cu sediul în Șerban Vodă și s’a dizolvat în 1938 (Mon.Of.
10.11.1932 și 05.05.1938)
- Isidor domiciliat în Sf. Ioan-Nou 28, încă trăia în 1937
- Adolf (Dolphy) domiciliat în Burghelea 12, apoi Sf. Ioan-Nou 30 (în 1950 la nr. 28), n.
1896, activ din a doua jum. a anilor ’20, în 1947 își schimbă numele de familie în Elian
(Mon.Of. 15.01.1947)
 - Isidor îl pune pe fiul său Marcel sub control judiciar ca risipitor și escroc (Mon.Of.
18.09.1929, 13.01.1930) ; aveau rude în Argentina
- Isidor menționat ca comerciant de ceramică déjà la 1905 (Mon.Of. 09.07.1905) ;
sediul său era în Sf. Vineri 11
- Adolf era și domiciliat în Șerban Vodă 28 în 1933 (Mon.Of. 19.08.1933)

Caracaș

- se pare că Grigore Caracaș (1812-1896), care a construit Hotelul Caracaș, a fost fiul
doctorului Constantin Caracaș și al Irinei, fiica doctorului SIlvestru Filitti; a fost
pașoptist, apropiat al fraților Brătieni și al altor revoluționari, foarte bogat ; căsătorit
efemer cu Cleopatra Rosetti, a avut din flori, cu Maria Roșu, pe Constantin Caracaș
(https://www.historia.ro/sectiune/portret/articol/kretzulescu-o-familie-
romaneasca-in-elita-europei)
- sora lui Grigore, Elena, a fost soția lui Ignatii Iakovenko, diplomat rus la București, și
soacra lui Nicola Kretzulescu ; alte surori au fost : Eftimia, căsătorită cu ofițerul rus
Nojin, Anastasia (1807 – 1855), soția doctorului Teodosie Gheorghiade – fratele
episcopului Ilarion al Argeșului -, și Caterina, căsătorită cu viitorul general Ioan
Odobescu, părinții scriitorului Alexandru Odobescu.
- fiul lui Grigore, Constantin Caracaș (1857-1934), a fost tatăl celui de’al doilea Grigore
Caracaș (1901-1971), însurat cu Sașa Costaforu (1906-1987), fiica lui Constantin G.
Costaforu ; sunt părinții Siminei Mezincescu

Toncoviceanu
- Athanasie (Tănase) Toncoviceanu, acuzat de mai multe ori (inclusiv de Grigore
Cerkez) în Consiliul Comunal la 1883 că a aranjat să paveze str. Poetului pentru că
acolo locuia (Mon.Com. 18.09. și 25.09.1883) ; bălăcăreală maximă
- ing. Vasile Toncoviceanu, probabil fratele său

Ciocanelli
- tatăl era P., probabil Petre
- Temistocle este avocat, șef adj. al Serviciului contencios din Primărie în 1885, șef plin
din 1886 până cel puțin în 1890
- Epaminonda este inginer-arhitect, șeful Direcției Salubrității și Poliției cel puțin 1885
- Aristide e avocat
- toți trei par să fi locuit în Poetului, la un moment dat apare Theodor Temelie, care îi
și moștenește (atât în Poetului cât și în Muzelor 2)
- toți trei încă atestați la 1895 în Poetului 12, dar la 1904-06 doar Temistocle în
Poetului 14 și Epaminonda în Cuza Vodă
- în Mon.Of. 15.07.1906 Epaminoda era déjà moștenitorul lui Temistocle
Almosnino

- Samuel Almosnino (1879, București – 1951, Paris) însurat cu Ernestina (Erna) Vais
(1887, Pitești – 1971, Lagny), sora Dr. Elias Vais
- era fiul lui Natan (Avram) Almosnino (1844, București – 1927, București) și al Esterei
Mazaltov (1846, București – 1884, București) ; avea 2 frați, Preciado și Maurice
(Moses), cel din urmă d. 1962, Argentina sau Brazilia
- 3 fii : Jean (Yaakov), Natan (Nicu) și Silviu (Yonatan Carlos), stabiliți în Franța și Israel
- era văr primar cu Leon Almosnino (tatăl lui George Almosnino și socrul Norei Iuga)
sau cu tatăl acestuia
- https://www.myheritage.com/person-1500007_332864041_332864041/samuel-
almosnino